APROB

Decanul facultăţii administraţie publică

colonel Sergiu PLOP

„___” ______________________2014

PLANUL SEMINARULUI

la disciplina

SOCIOLOGIA ORGANIZAȚIILOR

pentru studenţii Academiei Militare, anul I

(infanterie, artilerie, transmisiuni)

TEMA 4. Abordări de bază în studiul organizaţiilor. Organizare şi

organizaţie.

Discutat şi aprobat la şedinţa

comisiei metodice pe obiecte
nr.___ din”___”_______2014

CHIŞINĂU 2014
PLANUL
 de educaţie a studenţilor în timpul desfăşurării şedinţei
I. Partea introductivă:
- aduc la cunoştinţa studenţilor art.13 al Regulamentului serviciului
interior: “ Să suporte cu tărie greutăţile serviciului militar”;
- amintesc regulile de comportament ale militarilor şi menţinerea
disciplinei militare la şedinţe.
II. Pe parcursul şedinţei:
- urmăresc respectarea regulilor de comportament de către militari;
- urmăresc menţinerea şi respectarea disciplinei militare;
- urmăresc păstrarea bunurilor materiale din clasa de studii de către
militari.
III. Partea finală :
- apreciez respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării şedinţei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
1. Primesc raportul militarului de serviciu şi mă salut cu plutonul.
2. Dau indicaţii militarului de serviciu pentru a pregăti baza materială
instructivă.
3. Verific prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior.
4. Dau indicaţii întru înlăturarea neajunsurilor depistate.
5. Verific asigurarea materială.
6. Verific însuşirea materialului precedent (5-6 întrebări de control).
7. Anunţ tema şi scopul lecţiei.
8. Anunţ subiectele de studiu şi încep expunerea materialului de studiu.

Şedinţa nr. 3 Organizare şi organizaţie.

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Conceptul de organizare și caracteristicele sale.
2. Conceptul de organizație și caracteristicele sale.

SCOPURILE:
- să definească noţiunea de organizaţie;
- să evalueze aportul teoriilor organizaţiilor în dezvoltarea actuală a
organizaţiilor;
- să poată face deosebirea dintre organizare şi organizaţie.

DURATA : 2 ore
FORMA DE DESFĂŞURARE: seminar (Test)
LOCUL DESFĂŞURĂRII: sala de studii nr. 603.
LITERATURA RECOMANDATĂ:
 1. Maria Bulgaru. Sociologie (manual), vol.I, CE USM, Chișinău, 2003.
2. Bulzan Carmen. Sociologia. Ştiinţă şi disciplină de învăţămînt.-
Bucureşti,2008.
3. Lafaye C. Sociologia organizaţiilor. - Iaşi: Polirom, 1998.
4. Pascaru A. Introducere in sociologia organizaţiilor. - Chişinău: AAP, 1998.
5. Vlăsceanu Mihaela. Psihologia organizaţiilor şi conducerii. Bucureşti:
Paideia, 1993.

ASIGURAREA MATERIALĂ: 1. Proiect didactic; 2. Tablă; 3. Cretă.

Repartizarea timpului:
1. Secvenţa introductivă: ___ 10 ___
2. Secvenţa de bază: ___ 70 ___
- subiectul nr. 1 ____ 15___
- subiectul nr 2 ____ 15___
- subiectul nr. 3 ____ 15___
- subiectul nr. 4 ____ 15___
Secvenţa finală: ____ 10 __

II. SECVENŢA DE BAZĂ

 1. Dați definiția organizațiilor.
Organizaţiile sunt grupuri mari de oameni оntre care există relaţii sociale şi
psihologice. Interacţiunile şi interdependenţele dintre oameni, dintre grupuri şi
dintre organizaţii sunt centrate pe realizarea scopurilor comune.
2. Numiți tipuri de organizații (clasificarea organizațiilor).
Clasificarea lui A. Etzioni: Etzioni, pornind de la premisa potrivit căreia
succesul unei organizaţii depinde de capacitatea acesteia de a-şi controla
participanţii, consideră că mijloacele de control al participanţilor, pe de o parte, şi
gradul de implicare a participanţilor, pe de altă parte, sunt cele două
variabile esenţiale care pot fi utilizate оn clasificarea organizaţiilor. El desprinde
trei tipuri de mijloace de control: fizice (forţa fizică, arma), materiale (banii),
simbolice (prestigiul, stima, acceptarea). Implicarea se referă la gradul de
dăruire a membrilor faţă de organizaţie şi are trei forme particulare:
implicare alienantă (când scopurile organizaţiei sunt contrare celor ale
indivizilor), implicare calculativă (presupune un oarecare grad de convergenţă
оntre scopurile individuale şi cele ale organizaţiei), implicare morală (cu un mare
grad de convergenţă între scopurile organizaţiei şi cele ale indivizilor). Din
combinarea acestor două categorii de variabile rezultă nouă tipuri de organizaţii.
Blau şi Scott (1963) utilizează drept criteriu pentru clasificare organizaţiilor ceea
ce ei numesc „primul beneficiar”. Pornind de la primul beneficiar sau de la
beneficiul primar, cei doi autori desprind următoarele tipuri de organizaţii:
- organizaţii reciproc avantajoase – primul beneficiar este chiar membrul
organizaţiei – partidele politice, sindicatele, sectele religioase etc.
- organizaţiile de afaceri – primul beneficiar este proprietarul sau patronul
organizaţiei – companiile private, băncile, firmele comerciale etc.
- organizaţiile de tip service – primul beneficiar este clientul – spitalele, agenţiile
de binefacere etc.
- organizaţiile de interes public – primul beneficiar este publicul luat în
accepţiunea sa foarte largă – armata, poliţia etc.
 Tipologia propusă de D. Katz şi R. L. Kahn. Cei doi autori consideră
căorganizaţiile pot fi clasificate în funcţie de factori de prim rang şi factori
de rangul doi (secundari). Factorii primari sunt constituiţi, în principal, din
activitate desfăşurată de organizaţii, ca şi din finalitatea acestora. În funcţie de
factorii primari, organizaţiile se оmpart în:
- organizaţii productive sau economice – interesate de crearea bogăţiei, a
producţiei de bunuri, furnizarea de servicii;
- organizaţii de întreţinere/menţinere – preocupate de socializarea oamenilor;
- organizaţii adaptative – centrate pe cunoaştere;
- organizaţii manageriale sau politice – axate pe coordonare şi control.
Cât priveşte factorii secundari, autorii se referă la structura organizaţiei,
natura materialului de procesat (fizic sau uman). Оn funcţie de aceşti factori se
face distincţia оntre organizaţii formatoare de obiecte şi cele formatoare de
oameni. Ultimele pot fi divizate în organizaţii care procesează oameni şi cele care
schimbă oameni.
Alte criterii de clasificare a organizaţiilor:
gradul de structurare:
• organizaţie informală – caracterizată prin relaţii spontane, nedefinite,
flexibile; scopurile organizaţionale nu sunt clar definite; normele şi regulile
nu sunt impuse, ci sunt acceptate în mod spontan; aceste forme de
organizare se transformă treptat în forme de organizare formale; exemple în
acest sens sunt: grupul de prieteni, cluburi private);
• organizaţie formală – caracterizată prin ierarhie, relaţii de autoritate bine
definite; canalele de informare sunt stricte, bine formate; şi aceste forme se
pot transforma în organizaţii informale.
gradul de implicare emoţională a oamenilor:
• grupuri primare – se caracterizează prin relaţii spontane, personale, directe
(prieteni, familie);
• grupuri secundare – sunt caracterizate prin relaţii formale, interpersonale,
raţionale, relaţii de tip contractual. Implicarea emoţională redusă este înlocuită
cu implicarea raţională.
obiectivele specifice pe care le îndeplinesc:
• organizaţiile sociale – care satisfac anumite necesităţi de ordin social al
oamenilor, adică sprijin reciproc de interrelaţionare (asociaţiile, fundaţiile,
cluburile etc.)
• organizaţiile economice – ofertante de bunuri şi servicii (firme,
întreprinderi)
• organizaţiile religioase – satisfacerea necesităţilor de ordin spiritual (secte,
biserici etc.).
forma de organizare:
• publice
• private
scopul principal declarat:
• profit
• nonprofit
dimensiunea sau numărul de angajaţi:
• mici
• mijlocii
• mari
3. Caracterizați teorii clasice.
4. Caracterizați teorii neoclasice.
5. Caracterizați teorii moderne.
 III. SECVENŢA FINALĂ

1. Repet tema şi scopul şedinţei.

2. Verific dacă a fost atins scopul şedinţei.
3. Evidenţiez principalul şi fac concluzii generale.
4. Răspund la întrebări.
5. Dau 2-3 întrebări de control.
6. Repartizez însărcinările, indic literatura.
7. Fac totalizarea şi anunţ notele, menţionez neajunsurile.
8. Dau indicaţii privind ordinea în clasă.
9. Anunţ sfârşitul şedinţei.

locotenent-colonel (r), conf.univ., dr. A. Leşcu