UNIVERSITATEA „A.I.

CUZA”, IAȘI
FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL POLITICE
DEPARTAMENTUL DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
SECȚIA : SOCIOLOGIE
DISCIPLINA: SOCIOLOGIA RELIGIILOR
COORD. prof.dr. NICU GAVRILUȚĂ

STUDENT: ALEXANDRA POENARU

AN II, SEM. 1
GRUPA 1

1
 CUPRINS

1. Introducere
2. Termenul de „Islam”
3. Profetul Mahomed și Revelațiile
4. Coranul
5. Obligațiile religioase sau cei „cinci stâlpi ai Islamului”
6. Sistemul juridic la musulmani
7. În loc de concluzie...

2
 BIBLIOGRAFIE

1. Giovanni Filoramo, Istoria religiilor, Ed. Polirom, Iași, 2009, vol.3â

2. Frithjof Schoun, Să înțelegem Islamul. Introducere în spiritualitatea lumii
musulmane, Ed. Humanitas, București, 1994
3. Nicu Gavriluță, Mama proștilor e mereu gravidă, Institutul European, Iași,
2010,
4. Joachim Wach, Sociologia religiei, Ed. Polirom, Iași, 1997
5. Jeannine Siat, Marile religii monoteiste, Institutul European, Iași, 2000

3
INTRODUCERE
Sociologul german Joacim Wach a încercat să edifice o adevărată știință a religiilor
(Religionswissenchaft), sumă a tuturor interpretărilor posibile. Principalele ei domenii, „în număr
de trei, ar fi hermeneutica, experineța religioasă și, în sfârșit, sociologia religiilor”. La toate
acestea Mircea Eliade mai adaugă istoria religiilor. Știința religiilor se situează sub posibilitatea a
două interpretări extreme: cea a filosofiei, care ar sfârși în știință sau, dimpotrivă, cea a științei
care s-ar deschide spre filosofie. O semnificativă distincție între filosofia și știința religiei a
realizat Max Scheler. După acesta , filosofia religiei ar fi o cercetare fenomenologică, iar știința
religiei una pozitivă.1

TERMENUL DE ISLAM
Verbul „aslama”, de unde provine cuvântul islam înseamnă „a se încredința cuiva”. În
revelația Profetului și în religia care se organizează în jurul ei se admite faptul că este vorba
despre „supunere”, de o încredințare Veșniciei. „A fi credincios presupune să te dai în întregime
lui Allah și să i te supui comenzilor sale”.2

PROFETUL MAHOMED ȘI REVELAȚIILE

Mahomed s-a născut la Mecca, într-una dintree cele mai înapoiate provincii ale
Orientului Mijlociu, în Hedjaz, ținut care se întinde de-a lungul Mării Roșii, în vestul Peninsulei
Arabiei. Pe vremea lui Mahomed Arabia era politeistă; ea rămâne prea puțin afectată de iudaism
și de creștinism. Exista o comunitate evreiască la Mecca și la Medina și grupuri de creștini
nestorieni și monophiziți în Arabia.
Orfan de mic, este încredințat unchiului său și participă foarte de timpuriu la activitățile
comerciale. Intră în slujba unei văduve bogate, Khadija, ale cărei afacari le conduce și cu care se
însoară în ciuda diferenței de vârstă. Ea dă naștere la 4 fete, între care Fatima, care va fi soția lui
Ali, un văr al lui Mahomed. După moartea Khadijei, în 619, Mahomed se va însura cu 12 femei.

1
Joachim Wach, Sociologia religiei, Ed.Polirom, Iași, 1997
2
Jeannine Siat, Marile religii monoteiste, Institutul European, Iași, 2000

4
 Tradiția situează primele revelații ale Profetului către sfârșitul vieții primei sale soții, din
moment ce Khadija a fost prima credincioasă. Însoțitorii cărora Profetul le anunță învățătura sa
sunt Abu Bakr, negustor din Mecca, socrul său, fiul său adoptiv Zaid și vărul său Ali.
Primele revelații le-a avut în jur de 610. Ele au fost precedate de lungi perioade de retragere
în munți, peșteri etc.
*
1. Prima revelație. Dumnezeu i se arată pe cer. Rămâne nemișcat la două bătăi de săgeată. Îi
dădu atunci prima reveleție.
2. Au mai fost apoi revelații auditive, singurele pe care Coranul le socoteșe de inspirație
divină.
3. În vis îi apare îngerul Gabriel cu o carte în mâini cerându-i insistent și repetat să rostească
formulele din carte.
În cele din urmă, Mohamed a citit în vis și a învățat. La trezire era ca și cum cineva ar fi scris
în inima lui. La ieșirea din peșteră, Mohamed l-a văzut pe îngerul Gabriel cu picioarele
îndoite sub el, numindu-l apostolul lui Allah.
Interpretarea era interzisă
„Nu îți mișca limba, ca și cum ai voi să zorești revelația. Nouă ne este dat să alcătuim și
să citim Coranul. Când îl citim, tu citirea- noastră urmărește-o” (75, 16-17). Altfel spus, orice
interpretare era interzisă.
La Yathrib, devenit Medina (al- Madinat al –Nabi, - „orașul Profetului”), Mahomed este șeful
comunității Umma, legislator și judecător. El răspândește noua credință și luptă împotriva celoc
care se opun predicilor sale. Conducător de război, el se raliază triburilor babuine și luptă
împotriva locuitorilor Meccăi care încearcă să-i bareze calea. În anul 2 al hegirei (marea plecare
în secret a lui Mahomed de la Mecca la Medina în jur de 612; în funcție de Hegira s-a stabilit
începutul calendarului islamic), partizanii săi sunt victorioși asupra trupelor Meccăi la Badr.
Această victorie este din punct de vedere strategic nesemnificativă dar de o mare
importanțăpentru noua comunitate: Allah, devenit Dumnezeu unic, s-a pronunțat în favoarea
Profetului.

5
CORANUL
Termenul pe care de obicei îl redăm prin „Coran” este cuvântul arab al-Qur'ān, care
potrivit unor cercetători, ar fi de origine siriacă (qeryānā), dar care trebuie pus în legătură cu o
formă intensivă a verbului qara'a (a citi). Coranul este deci o lectură, o recitare, și în sens
fugurat, o propovăduire.3
Coranul este un text poetic; el este împărțit în 114 capitole numite Surah, de lungime
variabilă- de la 3 versete (Surah-ele 103 și 108) până la 286 de versete (Surah 2). În total, el
cuprinde 6.536 de versete. Clasarea Surah-elor nu răspunde logici sau cronologiei4.
În secolul al XIX-lea, ele au fost clasate după lungimea lor, cele mai lungi aflându-se la început.
Tradiția musulmană indică doar că este vorba despre un text dictat la Mecca sau la Medina.
„Textul conține repetări inutile și contradicții” 5. Tradiția pretinde că Profetul, în tmpul
îndelungatei sale perioade de revelație, a primit cuvinte diferite în legătură cu același subiect și
că în principiu cea de-a doua versiune a revelației trebuie să o șteargă pe prima. Dar cum orice
revelație reflectă voința divină, Coranul a păstrat ansamblul acestor texte.
Coranul este primit de către credincios ca un tot unitar, drept integritatea revelației primite de
către Profet. Textul Coranului, sacru pentru credincios, este considerat drept o copie iar
originalul se află lângă Allah. Principalele teme abordate de către Coran se referă la Allah, la
învățătura sa, la judecata de apoi și la creație.
Allah și atributele sale
 Allah este unic: El este el care veghează, Dumnezeu, nu există alt Dumnezeu decât el”.
 Allah este rege, sfânt, pace, cel care-și dovedește propria-i veridicitate, cel care
veghează, atotputernicul, cel foarte puternic, cel foarte mare.
 Allah, creatorul, cel care dă un început tuturor lucrurilor, el este atotputernicul,
înțeleptul.
Credinciosul și Allah
Credinciosul primește favoarea lui Allah dacă i se încredințează în întregime lui. El va fi
răsplătit la judecata de apoi, în cursul căreia Allah va veni să-i ceară socoteală; Alah este milos
față de credincios și refractar față de nelegiuit. Puterea lui Allah este absolută: el oprește destinul
fiecăruia : llah creează astfel ceea ce vrea (III, 47; V,17; XXIV,45; XXX,54) și îi aduce către el
3
Giovanni Filoramo, Istoria religiilor, Ed. Polirom, Iași, 2009, vol.3, p.164
4
Jeannine Siat, Mari religii monoteiste
5
Ibidem

6
pe cei care îi alege: Allah călăuzește către lumina sa pe cine vrea el (XXIV,35). De asemenea,
El pedepsește pe cine vrea, și miluiește pe cine vrea el ( XXIX, 21). Omul este singur în fața lui
Allah, el suferă încercările vieții și compară singur pentru răsplata faptelor sale.
Credința în Allah este deci fundamentală: numele lui Allah este citat de 2700 de ori în
Coran. În plus, fiecare dintre versetele sale este considerat ca spunând totul. De asemenea,
pentru un musulman care nu ar înțelege limba arabă, ar fi de ajuns, l alimită, să știe un singur
verset pentru a avea acces la revelație.
Allah și creația
Allah a creat totul, cerul și pământul și tot ceea ce ele conțin, în sfârșit omul, totul în 6
zile; Allah care este începutul și sfârșitul îi judecă pe oameni (VII,54). Credinciosul trebuie să
adere la ansamblul acestei învățături și să respecte Coranul, deoarece el conține o religie
imuabilă (VI, 161).
Pe scurt, Allah este Dumnezeul unic, el a creat universul, îngerii, demonii, oamenii; Allah
a vorbit oamenilor prin intermediul profeților și i-a învățat Islamul prin Mahomed; la judecata de
apoi, el îi va răsplăti pe oameni și îi va învia pe credincioși. Allah va judeca între voi; Allah nu
va permite necredincioșilor să aibă câștig de cauză asupra credincioșilor (IV, 141)

OBLIGAȚIILE RELIGIOASE SAU CEI „CINCI STÂLPI AI ISLAMULUI”

Cele cinci obligații rituale numite „stâlpii religiei”sunt: dubla mărturisire de credință
(shahādatān), rugăciunea canonică repetată de 5 ori pe zi (ṣalat), postul de Ramadan (ṣiyām,
ṣawn), dania (zakāt), pelerinajul (haji).6
Profesiunea de credință constă în a recunoaște că nu există decât un singur Dumnezeu,
Allah, afirmație care revine foarte des în Coran. Tradiția a adăugat: «și Mohamed este Profetul
său»; credinciosul trebuie să repete deseori această profesiune.
„Rugăciunea rituală. Coranul invită la ea în 3 rânduri: sunt cu adevărat credincioși
numai cei care se achită de obligația rugăciunii. Tradiția a fixat la 5 numărul de rugăciuni
zilnice și legea islamului a instaurat un ansamblu de gesturi și de cuvinte ce trebuie urmat în mod
riguros. Rugăciunea este un element esențial al culturii. Ea se desfășoară în momente precise ale

6
Frithjof Schoun, Să înțelegem islamul. Introducere în spiritualitatea lumii musulmane, Ed. Humanitas, București,
1994, pg. 43

7
zilei: În zori, miezul zilei, intervalul dintre prânz și apusul soarelui, în timpul crepusculului,
apusul soarelui.
Pentru a se ruga, credinciosul nu trebuie să fie în stare de ebrietate, trebuie să se purifice
printr-o spălare generală, fie parțială, își scoate pantofii pentru a evita murdria pământului pe
care se deplasează pentru activitățile saleși pentru a păstra astfel puritatea legală a covorului de
rugăciune sau a moscheei. Rugăciunea poate fi făcută oriunde, cu fața îndreptată către Mecca.
Poziția brațelor în timpul rugăciunii din picioare nu este indiferentă
1. De-a lungul corpului
2. Strânse, de-a lungul taliei
3. Strânse la piept
4. Puse în dreptul inimii
Musulmanul care își face rugăciunea într-o moschee străină- identifică imediat ritul și țara de
origine a celuilalt. Urmează închinarea adâncă cu mâinile duse până la genunchi; prosternarea cu
fața la pământ
Postul Ramadanului: «O, voi care credeți! Postul vă este prescris. Coranul a fost revelat
în timpul lunii ramadanului» (II, 183 și 195). ărbătoreșAcest post a fost introdus fără îndoială la
Medina și a înlocuit practica preislamică, postul celei de a 109 zi. Luna Ramadanului este cea a
revelației. Ziua se ține post, noaptea se sărbătorește. „Mâncați și beți până puteți distingr în zori
un fir negru, apoi postiți, până la căderea nopții” (II, 187). Postul nu este obligatoriu pentru
bolnavi și călători care-l pot ține de altfel în alte momente. Începutul postului este anunțat de
către autorității, la apariția lunii noi. La sfârșitul Ramadanului, sărbătoarea de oprire a postului
constă într-o rugăciune solemnă și daruri făcute celor săraci. Postul trebuie să aducă
credinciosului purificarea.
Dania. Darul. (zokōt). – milostenie. „a spăla păcatele și greșelile”, „a purifica”.
Sadaka nu se măsoară commercial. Poate fi un dar, un gest anual, o vorbă bună adresată oricui.
«Însă, „urarea regulă a tuturor regulilor”, obligația majoră căreia i se subordonează toate celelalte
, rămâne, în materie de danie (die sea prescrisă sau voluntară), gratuitatea gestului, faptul de a nu
precupeți ceea ce dai, de a nu aștepta răsplată, și mai ales, a nu cere sub nici o formă „dobândirea
unui beneficiu”». A nu se dărui ceva de proastă calitate, ceva ce pentru tine ai lua doar în scîrbă;
a nu dărui ostentativ și cu inima îndoită.

8
 Pelerinajul. Sensul său este întoarcerea la originile revelației, către ka'ba unde se găsește
Piatra Neagră. Fiecare musulman are ca obligație, dacă este capabil, să-l facă cel puțin o dată în
viață: îndepliniți pentru Allah marele și micul pelerinaj.(II, 196). Primul este pelerinajul ritual,
cu dată determinată, care adună mari mase de oameni; cel de-al doilea este pelerinajul individual,
care poate fi făcut în orice moment al anului. Dacă credinciosul nu poate merge la Mecca, el
poate răscumpăra pelerinajul prin ofrande și post.
În timpul pelerinajului „pelerinul va trebui să se abțină de la orice coabitare cu o femeie,
de la libertinaje și de la certuri” (II, 197). Puritatea rituală este de respectat, până la
îmbrăcăminte.
Marele pelerinaj, sau hajj, este colectiv și la dată fixă, între 7 și 10 ale lunii dhou 'l – hijja.

SISTEMUL JURIDIC MUSULMAN

1. Marea schismă a lumii musulmane a avut loc între 655- 661. Au apărut trei mari ramuri .
2. Întreaga cultură și civilizație a islamului se întemeiază pe stâlpii credinței. Ei sunt în
număr de 5 și sunt lăsați de însuși Mahomed. Aceștia sunt și astăzii următorii: (vezi
conspectul).
3. Sistemul de drept musulman este suficient de greu de înțeles deoarece este profund diferit
față de cel european. Elementele de ordin juridic se pot înțelege numai prin cele
religioase, sacre.
Toate își au originea în Coran. Diferența constă în faptul că există pe de o parte dogmele sacre ce
se vor doar înțelese și sub nici un chip interpretate, iar, pe de altă parte, regulile de conduit.
Acestea din urmă cuprind:
- Obligațiile civile ( de plată, de restituire a împrumutului);
- Obligațiile morale
- Obligații religioase (postul și rugăcinea de cinci ori pe zi ).
Sistemul juridic musulman prezintă o particularitate cu totul special. Subiectul principal de drept
nu este individul, ci familia. Exemplu: căsătoria nu este împlinită, decisă de cei doi soți, ci
separat de familiile acestora. Mai mult, mirii sunt obiectul unui adevărat contract: mireasa este
cumpărată de familia mirelui, iar contractual prevede un anumit echivalent).
La șiiți era încheiată o căsătorie temporară dar cu efectele unei căsătorii obișnuite. Suniții
cultivau și principiul la o anumită soție, atunci când aceasta nu mai corespundea standardelor.

9
Faptul era menționat în contractual de căsătorie sub numele poligamiei limitate în timp. Există
însă și poligamia concomitentă: ea limitează numele nevestelor doar la patru.
Dreptul musulman este și astăzi unul tradițional, conservator. În ultimul timp s-au mai
produs mutații dar justificate prin argumente din viața și activitatea lui Mohamed. Aceste fapte
sunt numite hadit, principiul de credință și viață întemeiat de însuși Mohamed. Hadit-ul este cel
care-ți oferă mai multe motive să-l accepți decât să-l respingi! El se întemeiază pe două rostiri
celebre ale lui Mahomed:
1. Comunitatea musulmană nu va cădea niciodată de accord asupra unei erori;
2. Cel care urmează o altă cale decât cea revelată de Allah lui Mahomed va sfârși prin a se
desfăta de focurile Iadului.
În aceste condiții efortul eroilor este în islam de o splendid inutilitate la fel și interpretarea.
Totuși timpul din urmă a mai făcut cu putință și anumite schimbări. Căsătoria ajunge să devină o
taină, încetând astfel de a mai fi un singur contact social. În unele state, precum Algeria, Siria, au
apărut prevederi legate de vârsta căsătoriei, fapt cu totul nou.
3. Un fapt semnificativ pentru istoria și antropologia culturală a islamului a avut loc recent
în Afganistan.
Imediat la 27 august 1996, talibanii au ocupat Kabul-ul, capitula Afganistanul, a apărut 16
compartimente ale Departamentului pentru promovarea binelui și stăpânirea răului. Ele nu
făceau decât să aducă la zi normele juridice tradiționale. Iată câteva prevederi ale acestui
Departament cu importanță de legea națională a statului:
a. Cu excepția personalului medical,nici o femeie nu avea voie să mucească
b. Interzicerea ieșirii femeilor în stradă fără a fi acoperite cu văl din cap până în picioare.
c. șoferii autovehiculelor care transportă femei neacoperite din cap până în picioare sunt
pedepsiți cu închisoarea la fel și soția lor.
d. Interzisă ascultarea muzicii și posesia casetelor video
e. Pentru a combate idolatria, fotografiile sunt interzise. Contravenienților li se vor distruge
fotografiile pe care le posedă.
f. Bărbaților le este interzis să poarte părul lung sau de lungime mijlocie. Pletoșilor li se
rade părul pe loc.
g. Bărbaților le este interzis să se berberească și să-și taie barba. Lungimea unei bărbi pioase
este de 10-12 mm. Cei prinși cu barba rasă vor fi închiși până aceasta le va crește la loc.

10
 Ex. 65 de angajați ai guvernului provizoriu din Afganistan au fost eliberați din funcții și
închiși pentru că au îndrăznit să se bărbierească. Renunțând la barbă și fiind personae
oficiale, ei au dat un prost exemplu de nesupunere.

Divorțul la musulmani
1. La arabii creștini, tema nu prea se pune. Confesiunile lor interzic divorțul;
2. În condițiile în care rudele aranjează căsătoria, divorțul nu presupune mare durere
3. Ritualul tradițional de divorț: în fața comunității, bărbatul spune: „divorțez de tine”
Dacă rostește formula o dată sau de două ori, cuplul se mai poate împăca; dacă o repetă a treia
oară, despărțirea este definitivă;
4. Astăzi, ritualul s-a modificat: în fața tribunalelor se precizează dreptul femeilor la pensie
alimentară și la întreținerea copiilor!
5. Pentru femeie este mai greu a divorța, dar poate reuși invocând repetat: absența copiilor,
părăsirea domiciliului de către soț, lipsa de ajutor din partea lui.
6. În Iordania, Siria și Maroc se stipulează în contractual marital dreptul femeii de a cere
prima divorțul
7. La divorțul pronunțat de o femeie musulmană, soțul îi plătește o sumă considerabilă de
bani reprezentând hotărârea de despărțire. Mai primește sprijin financiar 3 luni, perioadă
obligatory pentru a se vedea dacă a rămas însărcinată.
8. Copiii minori aflați în custodie primesc alocație. Normal, tradițional custodia copiilor
aparține mamei. Pentru fetițe până la 9 ani, băieții până la 7 ani. Obiceiurile diferă.

ÎN LOC DE CONCLUZIE....
„Noi, Frații Musulmani, considerăm că preceptele islamului și învățăturile sale
completează tot ceea ce are legătură cu omul în lumea asta și în cealaltă; cei care cred că aceste
învățături se referă doar la aspectele culturale sau spirituale, excluzându-le pe celelalte, greșesc.
Într-adevăr islamul este credință și cult, patrie și cetățenie, religie și stat, spiritualitate și acțiune,
carte și sabie. Nobilul Coran vorbește despre toate acestea, le consideră substanță și parte
integrantă a islamului. Cere să le împlinim în mod global; așa se spune și în nobilul verset: Fă

11
ceea ce Dumnezeu ne-a dat, caută viața viitoare. Nu uita rolul tău în această lume pământească
și fii bun așa cum Dumnezeu a fost cu tine.” (Hasan al – Bannā)7

7
Giovanni Filoramo, Istoria religiilor, Ed.Polirom, Iași, vol, 3, p.309

12