P. 1
biserica primara

biserica primara

|Views: 59|Likes:

More info:

Published by: Diana Si Cristian Ciocoiu on Jan 11, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/17/2012

pdf

text

original

II.

Biserica primara
INCEPUTURILE COMUNITATII CRESTINE In Noul Testament nu se gaseste expus un plan de a constitui crestinismul ca o "societate crestina", paralela sau suprapusa statului, nici ca un sistem filosofic sau religios particular. Comunitatea crestina apare ca "ekklesia tou Theou", adunarea celor chemati de Dumnezeu, uniti prin aceeasi credinta, iubire si nadejde, in care si prin care Dumnezeu cel viu patrunde in viata reala a oamenilor pentru a-i stramuta intr-o alta ordine de existenta. Biserica isi are originea in initiativa si chemarea lui Dumnezeu si nu se inventeaza, nu se creeaza ca o asociatie publica voluntara. Desigur, aceasta implica o structura, liturgica si sacramentala, care este data in faptele lui Dumnezeu in istorie, incepind cu intruparea, moartea si invierea Fiului Sau si culminind cu trimiterea Duhului Sau cel Sfint in lume la Cincizecime. De aceea, de la inceput, nu orice adunare de credinciosi sau intrunire culturala se numea biserica. Astfel, comunitatea crestina apare in istorie ca avind o identitate unica, zidita dupa modelul pe care Iisus Hristos insusi l-a instituit. Aceasta este marea surpriza istorica pe care a creat-o "acest neam omenesc", care duce un nou mod de viata, necunoscut inainte, de care aminteste Epistola catre Diognet (cca 124). Dar tocmai aceasta amprenta specifica a creat dificultati pentru acomodarea crestinismului in situatii culturale, sociale si politice diferite de-a lungul istoriei. Biserica postapostolica si patristica a trebuit totusi sa gaseasca un cadru de existenta in launtrul imperiului roman, care, la rindul sau, nu putea sa nu recunoasca realitatea si importanta istorica a religiei crestine. Asezarea crestinismului in acest mediu n-a fost usoara, deoarece presupunea o dubla confruntare: cu politeismul religios si filozofia vremii, inclusiv iudaismul, si cu institutiile si structurile politice care mentineau imperiul. In ce priveste atitudinea fata de cultura grecoromana, se cunosc mai multe tendinte apologetice: una militanta radicala adoptata de cei dintii apologeti, care pun raportul dintre crestinism si paginism in termeni de discontinuitate totala (Atenagora); alta defensiva, dar deschisa fata de valorile culturii filosofice antice (Teofil al Antiohiei, sfintii Justin si Vasile al Cezareii), iar alta care incearca sa formuleze crestinismul in

La inceput. cum se comunica Evanghelia prin limbajul. nu exista o politica de persecutie a crestinilor . si nici transformarea acestuia intr-un "corpus christianorum". in "Stromate". desi loialitatea crestinilor fata de autoritatile civile ramine exemplara. Persecutiile sistematice care urmareau 1ichidarea definitiva a crestinismului (marea persecutie a lui Diocletian in 303) inceteaza deja sub Galeriu. Dupa intilnirea sa cu Licinius. Pusi in incurcatura de rezistenta pina la sacrificiu a crestinilor . Pantem si altii). aceasta. crestinismul este preocupat cu filosofiile nu atit ca erori metafizice. Duminica este recunoscuta ca zi de repaus. Pentru care cladeste "a doua Roma". in "Contra Celsum"). dat fiind ca foarte multi filozofi greci si romani au fost atrasi la credinta crestina (Justin. imparatul Constantin. Constantinopolul . cu imparatii Domitian (8196) si Traian (98-117). punind apoi bazele unui irnperiu "crestin". Origen (184-254). si terminind cu Diocletian (284-305).cetatea lui Constantin. pe care o investeste cu o autoritate politica si bisericeasca universala.termeni de "filosofie crestina " (Clement Alexandrinul. ideile si literatura epocii -conduceau la necesitatea unui misionarism cultural. in lumea intelectuala. ci mai degraba ca erori epistemologice. Datorita lui Constantin si apoi lui Teodosie I dupa 381. Teologia patristica arata foarte clar ca a existat o asimilare critica a limbajului si notiunilor filosofice (mai ales din platonism si neoplatonism). De asernenea. adopta o legislatie favorabila crestinismului (libertatea cultului public. Cu cit crestinismul patrundea. deoarece credinta insemna iluminare. imperiul roman nu numai ca s-a mutat in Orient. imparatii schimba edictele de persecutie in edicte de toleranta.). Biserica obtine dreptul de a avea proprietati si de a primi donatii etc. cunoastere prin revelatie. "ecumenica". dupa ce au fost supuse unui discernamint sever insesi bazele metafizice ale sistemelor filosofice antice. cu atit problemle: care sint presupozitiile filosofice ale credintei crestine . situatia se agraveaza. Iulian Apostatul in "Contra Gallilaeos"). apoi cu Deciu (250-251) si Valerian (257-260). In acest proces. filozofia isi reconsidera pozitiile proprii fata de religia crestina (de pilda. dar. Cu toate ca Biserica nu si-a pus problema convertirii imperiului roman. totusi imparatii romani sprijina paginismul si nu ezita sa ia masuri pentru a impiedica dezvoltarea crestinismului. (dupa expresia lui Tertulian "singele martirilor este saminta crestinismului "). dar si-a . care ramine toata viata " pontifex maximus". la Milan (313).

nu exista o contradictie de baza intre canoanele bisericesti si legile imperiale. bucurindu-se de protectia acestuia. ele existind ca doua entitati complementare. aceasta "simfonie" nu poate fi descrisa decit intr-un sens general si ea nu poate fi considerata un sistem social crestin ideal. dupa cum Biserica adopta canoane care afecteaza viata civila (de pilda. Este teoria imparatului Justinian (518-656). Imparatii bizantini promulga legi care privesc probleme bisericesti. care poate fi definit ca un raport de "simfonie". in cadrul unei ceremonii religioase din biserica Sfinta Sofia. in sensul ca o institutie nu se poate concepe fara cealalta. Biserica fiind inclusa in structura politica a statului. Ea a fost mai degraba o "polaritate instabila si dinamica". In virtutea acestei "simfonii". in unele epoci. un edict de unire. deoarece ea a avut o evolutie inegala si plina de tensiuni. promulgat de imparatul Heraclius in 638. imparatii bizantini au convocat sinoadele ecumenice si au promulgat "edicte de credinta" impotriva ereziilor care constituiau un pericol nu numai pentru ortodoxia credintei. care trebuia sa profeseze crezul ortodox. a dublei autoritati -cea a imparatului si cea a patriarhului. Astfel se explica "Henoticon"-ul imparatului Zenon (474-491). codul lui Justinian). bazata pe recunoastetea "diarhiei". ci si pentru unitatea imperiului. Crestinismul este recunoscut ca religie oficiala a imperiului. Mai mult. imparatii bizantini au pretins sa . in disputa iconoclastica din secolele VIII-IX. In acest cadru. accepta sa primeasca coroana din miinile patriarhului Constantinopolului. iar numele imparatului apare pe listele de pomenire ale Bisericii. Biserica declara pe Constantin "egal cu apostolii". in care administratia si organizarea bisericeasca coincid cu structura civila a statului. Ambele tentative au esuat. marturisirea ortodoxa fiind obligatorie pentru a detine oficiul imperial. publicat in 482 cu intentia de a reconcilia pe ortodocsi. in care propune monotelismul ca doctrina de reconciliere. Pe de alta parte." La rindul ei.schimbat fundamental structura si caracterul sau. imposibil de separat. cu monofizitii separati dupa sinodul ecumenic de la Calcedon (451) si "Ektesis". doctrinele propuse fiind respinse si de o parte si de alta. Biserica a avut chiar da suferit din cauza aliantei sale cu statul bizantin. in virtutea aceleiasi "simfonii". IV-VIII) s-a precizat si raportul dintre Biserica si stat. el nu era incoronat ca sef al Bisericii. In aceste conditii si in aceasta perioada (sec. De pilda. imparatul. Desigur. iar patriarhul nu putea sa incoroneze un imparat eretic. Desigur.

Sint saraci. dar cetatenia lor este cereasca. Este adevarat ca majoritatea ortodocsilor traiesc astazi in tari in care se practica principiul separarii dintre Biserica si Stat. ei se comporta ca niste straini. cu toate ca cei ce le fac rau nu pot explica pricina ostilitatii lor. dar niciodata nu are pat comun. Sint dezonorati. huliti. dar rascumparati. ei nu traiesc dupa trup. Invatatura pe care o au nu este o descoperire a mintii si cugetarii omenesti.exercite o autoritate doctrinara. Ei rasplatesc calomnia cu binecuvintarea. dupa cum fiecaruia i-a fost harazit de soarta. care s-a impus in epoca moderna dupa revolutia burgheza. Pentru binele pe care il fac sint pedepsiti ca niste rai. Totusi starea lor arata citeva trasaturi minunate si chiar surprinzatoare. care are la baza principiul simfoniei. sint lipsiti de toate. grec sau strain. Dupa cum se stie. dar ei rabda pe toti si pe toate ca straini. "Crestinii nu se deosebesc de restul oamenilor nici prin patrie. totusi au toate din prisos. Ei sint neintelesi si condamnati. hrana si alte stari. nici prin obiceiuri. se bucura ca unii care ar da viata. dar sint persecutati de toti. Traiesc pe pamint.. indiferent de formele de stat ale societatii.. nici "separarea" postconstantiniana n-au distrus caracterul popular al crestinismului ortodox. dar nu leapada pe cei nascuti. nu vorbesc vreo limba diferita. totusi sint slaviti prin injosirea lor . Ortodoxia a ramas fidela unui "establishment". in tarile in care s-au nascut. nici prin limba. la vreo invatatura omeneasca. urmind obiceiul local firesc in ce priveste portul. dar imbogatesc pe altii. Cu toate ca vietuiesc in trup. Cu toate acestea. impotriva imparatilor iconoclasti calugarii au purtat o lupta apriga. de aceea Ortodoxia nu a acceptat nici "cezaropapismul" medieval din Biserica apuseana. iar suferind moartea ei sint treziti la viata. In ce priveste relatia Bisericii cu poporul (laos). Ei isi petrec viata in orice oras. insulta cu delicatetea. iar cind sint osinditi. Sint pedepsiti de iudei ca niste eretici si persecutati de elini. Iubesc pe toti oamenii. nici "simfonia" constantiniana. Participa la toate ca cetateni. "Simfonia" ramine totusi o caracteristica fundamentala a traditiei canonice din aceasta perioada. ca unii. Ca toti oamenii ei se casatoresc si nasc copii. Ei asculta legile hotarite. Crestinii nu locuiesc separat in orasele lor proprii. nici nu practica un mod de viata straniu. nici teoria "separarii". Orice crestin este liber sa se impartaseasca la masa altuia. nici nu adera." (Fragment din Epistola catre Diognet) . dar in viata lor particulara ei sint mai presus de legi. Desi locuiesc acasa.

Ion Bria Sursa: "Dictionar de Teologie Ortodoxa". 1981. pag. EIBMBOR. . Prof. 115-118. Dr.Pr.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->