Filimon Titlul: In originalul grec, cartea poarta numele: "Pros Philemona" - "Catre Filimon".

Destinatarul epistolei este un om care reprezinta "paradoxurile" in care traiau crestinii primului secol. Autorul: Aceasta epistola este mai scurta si mai personala decit oricare alta scriere a lui Pavel. Ea nu trateaza probleme de credinta, ci cauta sa rezolve o criza aparuta in relatia dintre doi membrii ai Bisericii lui Christos. Fara nici o indoiala, in afara epistolelor pe care le avem in Noul Testament, apostolul a mai scris multe alte scrisori ca aceasta. Filimon ne descopere latura pastorala a ca-racterului lui Pavel, talentul lui neasemuit de a se apropia de oameni si abilitatea lui de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu. Maturitatea unui lucrator crestin se vede din felul in care el stie sa se descurce in situatii neobisnuite si complicate. Epistola catre Filimon este o demonstratie a maturitatii crestine atinse de Pavel. In ea observam o impresionanta impletire de autoritate apostolica si gingasie pastorala. Data: Epistola este una din cele patru epistole scrise de Pavel din inchisoarea Romei (vezi introducerea la epistola catre Coloseni). Ea a fost trimisa in acelasi timp cu epistolele scrise celor din Laodicea, Colose si Filipi, adica in preajma anului 60 d.Ch. Versetul 22 ne spune ca apostolul era inchis, dar spera sa fie eliberat curind: "pregateste-mi un loc de gazduire, caci trag nadejde sa va fiu daruit, datorita rugaciunilor voastre." Contextul scrierii: Cadrul social din primul secol a pus multe si chinuitoare probleme inaintea Evangheliei. Faptul ca lumea era impartita in sclavi si oameni liberi si ca tarile se aflau sub stapinirea nemiloasa a Romei a pus la grea incercare etica Bisericii crestine. Epistola catre Filimon este un astfel de exemplu. Va putea dragostea propovaduita de crestinism sa schimbe relatiile dintre oameni? Va avea ea suficienta tarie pentru a impaca, de pilda, un stapin de sclavi cu sclavul fugar care se intoarce acasa? Raspunsul il vom capata odata cu parcurgerea textului epistolei. Continutul cartii: Epistola catre Filimon este o poveste de dragoste. Ea este corespondentul cartii Rut din Vechiul Testament, cu deosebirea ca in Rut avem de a face cu dragostea fireasca dintre oameni, iar in Filimon ne intilnim cu dragoste "in Domnul" care se manifesta intre membrii colectivitatii crestine. Eroii actiunii sunt in numar de trei: Pavel, Filimon si Onisim. La ceasul cind scrie aceasta scrisoare, Pavel se afla in inchisoarea Romei. Actiunea cartii este simpla: Pe cind era inca in Iudeea, Pavel a predicat in multe orase si a trecut si prin casa lui Filimon, care gazduia o adunare tinara de convertiti la crestinism. Personalitatea lui Pavel a lasat o puternica impresie asupra lui Filimon si asupra celorlalti din casa lui. La scurt timp dupa plecarea apostolului, din casa lui Filimon a fugit unul dintre sclavi: Onisim. Ca sa-si piarda urma, el s-a refugiat la Roma, unde putea trece neobservat in multimea pestrita de locuitori. Prin coincidente pe care nu

le cunoastem, Onisim a ajuns sa-l asculte pe Pavel in discutiile pe care le purta cu evreii din Roma (Fapte 28:17-31) si a fost convertit de Pavel la crestinism. Dupa ce apostolul l-a tinut pe linga el o vreme, Onisim a fost pus in fata unui examen greu, care sa-i incerce calitatea transformarilor pe care le-a lucrat Duhul lui Dumnezeu in inima lui. Ca o dovada de pocainta, un crestin trebuie sa caute sa indrepte raul pe care l-a savirsit inainte de convertire, asa ca apostolul Pavel i-a cerut lui Onisim sa se intoarca in Iudeea si sa accepte din nou sclavia in casa lui Filimon, rascumparind astfel "paguba" produsa de fuga lui. Pavel nu-l trimite cu mina goala, ci ii da sa duca lui Filimon o scrisoare din partea sa. Aceasta este "epistola catre Filimon". Cine o citeste cu atentie, isi da repede seama ca apostolul Pavel urmarea sa "vineze doi iepuri dintr-un singur foc". Cazul lui Onisim este folosit si pentru educarea sclavului fugit, dar si pentru educarea stapinului de sclavi in spiritul dragostei si iertarii crestine. Versetele 13 si 14 ne arata ca Pavel l-a trimis pe Onisim "doar ca sa aibe de unde veni": "As fi dorit sa-l tin la mine, ca sa-mi slujeasca in locul tau cit sunt in lanturi pentru Evanghelie. Dar n-am vrut sa fac nimic fara invoirea ta, pentru ca binele, pe care mi-l faci, sa nu fie silit, ci de buna voie." Toata cheltuiala si timpul pierdut cu transportul lui Onisim este suportata de apostol ca o investitie in caracterul celor doi oameni. Citita din acest unghi, epistola isi dezvaluie farmecul si frumusetea, asemeni unei flori care isi deschide pe-talele. A reusit Pavel ceea ce-si propusese? L-a iertat Filimon pe Onisim si a acceptat el sa i-l trimita inapoi lui Pavel? Pastrarea acestei scrisori si multiplicarea ei in copii care au ajuns pina in zilele noastre este dovada clara ca raspunsul la ambele intrebari este unul afirmativ. Cuvinte cheie, teme caracteristice: Una din temele caracteristice acestei epistole este "triunghiul iubirii". Pavel ii scrie lui Filimon cam asa: Eu te iubesc pe tine si stiu ca tu ma iubesti pe mine, dar eu il iubescsi pe Onisim, asa ca dragostea ta pentru mine trebuie sa se manifeste si in atitudinea ta fata de el ("ca pe un frate prea iubit, mai ales de mine, si cu atit mai mult de tine, fie in chip firesc, fie in Domnul! Daca ma socotesti dar ca prieten al tau, primeste-l ca pe mine insumi" v.16-17). La scara umana, acest triunghi al iubirii este replica triunghiului dintre Dumnezeu si oameni (1 Ioan 4:20-21).