Efeseni Titlul: Numirea "Pro Efesious" - "Catre Efeseni" nu exista in toate copiile gasite.

Autorul: Efeseni, Coloseni, Filimon si Filipeni sunt supranumite si "epistolele captivitatii", deoarece au fost scrise de Pavel in timpul cind se afla in inchisoare. Data: In timpul primei detentii in inchisoarea Romei (60-62 d.Ch.) Contextul scrierii: Pavel se afla din nou inchis. De data aceasta nu la Cezareea, ci la Roma. Apostolul se numeste pe sine: "intemnitatul lui Isus Christos pentru voi" (Efeseni 3:1). El isi sfatuieste cititorii cu autoritatea unuia care este "intemnitat pentru Domnul" (Efes. 4:1), devenind pentru Evanghelie "un sol in lanturi" (Efes. 6:20). Epafra vine sa-l viziteze si-i aduce vesti nu prea bune despre Biserica din Colose. Pavel tocmai vroia sa-l trimita la Colose pe Onisim, sclavul fugit de la stapin si acum "increstinat" de apostol. Profitind de aceasta "potrivire", Pavel se asterne iarasi la masa de scris si le adreseaza Colosenilor o scrisoare in care trateaza "ratacirea" care aparuse in aceasta Biserica. In timpul scrierii, apostolul isi da seama insa ca subiectul este mult prea important pentru a nu fi impartasit si celorlalte Biserici. De aici se naste hotarirea lui de a dezvolta tema abordata in scrisoarea catre Colose, amplificind-o intr-un fel de "scrisoare circulara" catre toate bisericile. Initial, aceasta scrisoare le-a fost adresata celor din Laodicea. Intentia lui Pavel a fost ca intre biserici sa se faca apoi un schimb de scrisori, astfel ca toti sa le citeasca pe toate: "Dupa ce va fi citita aceasta epistola la voi, faceti asa ca sa fie citita si in Biserica Laodicienilor; si voi, la rindul vostru, sa cititi epistola care va va veni din Laodicea" (Coloseni 4:16). Manuscrisele cele mai timpurii nu pastreaza precizarea: "catre Efeseni", iar noi suntem indreptatiti sa credem ca aceasta epistola este de fapt o copie a acelei scrisori adresate celor din Laodicea. Epistola ar putea purta de fapt orice nume ca destinatie, caci ea nu se adreseaza unei situatii locale, ci prezinta invataturi pe care trebuie sa le cunoasca Bisericile de pretutindeni si din totdeauna. Filimon, Coloseni si Efeseni pleaca deci impreuna din mina lui Pavel intr-un timp in care acesta se gasea in inchisoare. Scrisorile sunt purtate probabil de Tihic despre care gasim scris si in Efe-seni si in Coloseni (Col. 4:7- 9; Efeseni 6:21). Cei aproximativ 300.000 de oamenii din Efes erau idolatrii. Orasul era centrul de inchinaciune catre zeita Diana, una din ficele lui Zeus (Artemis in greaca). Templul inchinat ei era lung de 115 m, lat de 53 m si sustinut de 100 de coloane de peste 18 m inaltime. Preotii acestui templu sustineau ca aceasta zeita ar fi ales in mod preferential Efesul si s-ar fi oferit sa fie un fel de protectoare a lui. Dovada acestei "alegeri" ar fi fost "chipul ei cazut din cer" (Fapte 19:35). Orasul Efes, impreuna cu Alexandria din Egipt si cu Antiohia din Siria, era unul dintre cele mai importante centre de civilizatie din partea de est a marii Mediterane. Asezat ca port pe riul Caister, la trei mile de marea Egee, Efesul a fost un foarte important centru de comert maritim si un punct de plecare pentru multe rute comerciale terestre spre Rasarit. Continutul cartii: Efeseni este cea mai profunda scriere a lui Pavel, "regina tuturor epistolelor" lui. Efeseni si Coloseni seamana foarte mult in limbaj una cu alta. Nu mai putin de 75 de versete din cele 155 de versete ale scrisorii catre cei din Efes se gasesc aproximativ identic in scrisoarea adresata Colosenilor. si acest fapt intareste convingerea noastra ca, plecind de la o problema locala, apostolul a dezvoltat-o apoi intr-o lucrare adresata tuturor Bisericilor. Tema epistolei catre Efeseni este strins legata de tema epistolei scrisa Colosenilor. Gindul central din scrisoarea catre cei din Colose este "atotsuficienta lui Isus Christos". In Isus Christos locuiesc "toate comorile intelepciunii si ale stiintei" (Col. 2:3). "Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El" (Col. 1:19). "Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii" (Col. 2:9). El este singurul prin "care avem

rascumpararea, prin singele Lui, iertarea pacatelor" (Col. 1:14). Toata epistola adresata colosenilor este cladita pe ideea ca Christos este "atotsuficient" pentru toate nevoile noastre. Epistola scrisa Efesenilor este o dezvoltarea a acestei idei. Intreaga epistola poate fi rezumata in doua versete plasate in primul capitol: " ... caci a binevoit sa ne descopere taina voiei Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la plinirea vremurilor, spre a-si uni iarasi intr-unul, in Christos, toate lucrurile; cele din ceruri si cele de pe pamint" (Efes. 1:9-10). Mesajul central al epistolei este: refacerea acelui "Unu" cosmic dinaintea caderii; redobindirea unitatii prin Christos; unirea cerului cu pamintul prin pozitia si lucrarea lui Isus Christos. Christos este in acelasi timp si centrul in care trebuie sa se intilneasca toate lucrurile si substanta care le leaga pe toate impreuna. Toate sunt unite "in El", dar si "prin El". Exista in lume o "rupere" care a adus durere si suferinta. Pacatul neascultarii i-a separat pe cei vinovati de Dumnezeu producind o stare de tensiune, un dezechilibru in tot ceea ce exista. Scrisoarea catre Efeseni ne ajuta sa ne dam seama mai intii de existenta acestei stari de conflict care este in natura, in om, intre oameni, in timp, n eternitate, intre neamuri, intre fiintele ceresti, intre om si Dumnezeu si ne indreapta apoi spre convingerea ca aceasta stare se poate indeparta numai atunci cind toate lucrurile, toate puterile si toti oamenii se vor uni "in Christos". Sarcina suprema a Bisericii, asa cum o vede Pavel, este sa spuna tuturor celor vii ca unitatea dintre toti oamenii si dintre oameni si lumea in care traim, unitatea dupa care tinjim cu totii in familie si in societate nu poate fi realizata in afara lui Christos. Mesajul Bisericii trebuie insotit de o demonstratie practica a realizarii unei vieti noi in perimetrul celor ce l-au primit pe Christos. Iata de ce Stott numeste comentariul sau in epistola catre Efeseni: "Societatea cea noua a lui Dumnezeu". Chiar si un cititor superficial observa imediat ca cele 6 capitole ale scrisorii sunt impartite in doua jumatati distincte. "Doxologia" de la sfirsitul capitolului 3 este un fel de piatra de hotar intre doua sectiuni clar deosebite. Prima parte a epistolei, cuprinzind capitolele de la 1 la 3, este doctrinala, iar cea de a doua jumatate, asezata in capitolele 4,5 si 6 este practica. Cuvinte cheie, teme caracteristice: Prima jumatate a epistolei se ocupa cu dezvaluirea "pozitiei" noastre in Christos, iar a doua jumatate ne arata "practica" in are trebuie sa se evidentieze aceasta pozitie. In primele capitole vedem ceea ce a cistigat Christos pentru noi la Golgota, iar in cele de la urma vedem ce fel de viata vrea El sa desfasoare in noi si prin intermediul nostru. Fiecare din cele doua sectiuni debuteaza cu cite un verset care-i anunta tema: Despre POZITIA noastra in Christos: "Binecuvintat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Christos, care ne-a binecuvintat cu tot felul de binecuvintari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Christos" (Efes. 1:3). Despre PRACTICA pe care trebuie s-o manifestam: "Va sfatuiesc dar eu, cel intemnitat pentru Domnul, sa va purtati intr-un chip vrednic de chemarea, pe care a-ti primit-o ..." (Efes. 4:1). Caracteristic epistolei catre Efeseni este si "Taina ascunsa de veacuri in Dumnezeu" despre care vorbeste Pavel in cap. 3:4-10. Ea este o invatatura despre care a vorbit Domnul Isus, dar nu a explicat-o in timpul vietii Sale pamintesti. Proclamarea acestei invataturi a fost misiunea specifica pentru care l-a ales Dumnezeu pe apostolul Pavel. Pusa in cuvinte foarte simple, "taina" descoperita este vestea ca Christos, in loc sa preia imediat dupa venirea pe pamint "domnia" in Imparatia terestra pe care o asteptau evreii, va accepta dimpotriva sa fie lepadat, sa sufere, sa moara pe o cruce si dupa nviere si inaltare, sa dispara complet de pe scena lumii pamintene. Taina fusese ca, dupa ce se va aseza la dreapta Tatalui, primind o autoritate si o putere superioara tuturor creaturilor din veacul acesta sau din veacul viitor, El va stringe la Sine un numar de "alesi" indiferent din ce neam fac parte, pe care ii va duce intr-o intimitate atit de mare cu Sine Insusi, incit ei nu vor mai putea fi numiti cu alti

termeni decit aceia de: "trupul" Sau, Imireasa" Sa si "Templul" Sau. Aceste trei metafore definesc, fiecare, unitatea credinciosilor cu Christos in viata ("trupul"), in dragoste (Imireasa") si in slava ("templul"). Imaginea luptatorului imbracat cu "toata armatura lui Dumnezeu" din finalul epistolei este un tablou cum nu se poate mai nimerit pentru ncheierea epistolei. In fata a tot ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi credinciosii, nu trebuie sa ne culcam pe perna moale a delasarii, ci trebuie sa veghem si sa ne aparam impotriva atacurilor Diavolului. Apostolul Pavel ne spune tuturor: "Intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui" (Efeseni 6:10). SCHITA CARTII Schita Impartirea Bogatia cartii slavei Textul 1:1 - 1:23 CHEMARE UMBLARE Bogatia Bogatia Umblarea in Umblarea in Umblarea acasa si Umblarea in salvarii Bisericii Biserica sfintenie la lucru lupta 2:1 - 2:22 2:23 - 3:21 4:1 - 4:16 4:17 - 5:21 5:22 - 6:9 6:10 - 6:24

Teme: POZITIA; PRACTICA; Privilegii; Indatoriri . Locul: Roma Timpul: 60 - 61 d.Ch.