Filimon - Forma Finală

Epistola lui Pavel către Filimon
STUDIU BIBLIC
EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE FILIMON
Lecţia 1
Noţiuni introductive şi generalităţi referitoare la epistolă
1. De ce să studiem Biblia şi mai mult decât atât de ce să studiem tocmai Epistola

lui Pavel către Filimon?
Coloseni 3:5-10 De aceea, omorâţi mădularele voastre cari sînt pe pământ: curvia, necurăţia, patima,
6
pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui
7
Dumnezeu peste fiii neascultării. Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste
8
păcate. Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire,
9
de vorbele ruşinoase, cari v-ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat
10
de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre
cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
Coloseni 3:16 Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi...
a. Scopul major al fiecărui creştin: Să se asemene tot mai mult cu Hristos.
b. Scopul specific al acestui studiu: Să învăţăm să trăim în armonie cu cei din
jur şi să rezolvăm eficient problemele relaţionale dintre noi.

c. Obiectivele studiului:
I. Enumerarea, definirea şi experimentarea valorilor care stau la baza
bunelor relaţii.
II. Asumarea unor riscuri de dragul rezolvării problemelor relaţionale.
1
III. Iertarea celui ce greşeşte şi acordarea unei atenţii sporite.

IV. Capacitatea de a ierta trebuie să devină un obicei nu un caz izolat.
2. Tehnologia transformării caracterului (Iosif Ţon, Curs de viaţă spirituală & Kay
Arthur, Cum să studiem Biblia, p.121)
a. Transformarea caracterului un proces sau ceva ce primim instantaneu atunci
când suntem mântuiţi? (Exemplul lui Petru: prefăcut în faţa slujnicei în

timpul procesului lui Hristos, iertat, predica de rusalii, prefăcut faţă de iudeii
din Ierusalim în Galatia)
b. Aplicarea este rezultatul unei observări amănunţite şi a unei interpretări
corecte a Sfintei Scripturi. (În viziunea lui Kay Arthur)

c. Aplicarea – paşii propuşi de Kay Arthur
I. Crede mesajul
II. Împlineşte, răspunzând la întrebările de mai jos şi acţionând
1. Cum mă afectează textul studiat?
2. Ce adevăr trebuie să accept?

3. Ce schimbări trebuie să fac?
d. Când aplicarea Bibliei devine un obicei, aceasta contribuie la transformarea
caracterului. După Iosif Ţon transformarea caracterului [...] se face prin înnoirea
minţii. (Romani 12:2 ... să vă metamorfozaţi prin înnoirea minţii voastre)
e. Transformarea caracterului – paşii propuşi de Iosif Ţon (Înlocuiesc negativul
cu pozitivul, nu elimin negativul fără să aduc ceva în locul lui.) (Înnoirea minţii se
face pe baza Cuvântului lui Dumnezeu)
I. Primul pas: Informarea – momentul în care primesc provocarea aflu că
trebuie să mă schimb.
2
II. Al doilea pas: Documentarea – Adun informaţii privitoare la acea
temă. (Ce spune Dumnezeu despre această temă?)

III. Al treilea pas: Înregistrarea – Nu este suficient să văd anumite
adevăruri în Scriptură trebuie să le şi înregistrez în minte (să le
memorez), trebuie să îmi inund mintea cu aceste adevăruri.
IV. Al patrulea pas: Meditaţia – după memorarea adevărurilor trecem la
prelucrarea datelor obţinute. Această prelucrare de date se realizează

prin meditaţie. La un moment dat meditaţia mea coboară din intelect
în inimă şi astfel inima mea este cuprinsă de silă faţă de rău şi de
farmec pentru bine.
V. Al cincilea pas: Planificarea schimbării – îmi notez o strategie
VI. Al şaselea pas: Practicarea planului – Orice obicei ia câteva săptămâni
până se schimbă (3 săptămâni spune Ţon)

VII. Cel mai important pas: Colaborează cu Duhul Sfânt.
1. El este Autorul Cuvântului care îl studiez
2. El ne va aduce aminte tot ce ne-a învăţat Domnul Isus

3. El ne atrage atenţia către Domnul Isus.
3. Epistola lui Pavel către Filimon – Cele două teorii
a. TEORIA TRADIŢIONALĂ:
I. Onisim este un sclav fugar, el fuge de la stăpânul lui Filimon, un
creştin din Colose.
II. Onisim este prins şi datorită providenţei lui Dumnezeu ajunge în
aceiaşi celulă cu Pavel
III. Onisim îl roagă pe Pavel să îl ajute în dorinţa lui de a rezolva problema
relaţională apărută între el şi stăpânul său.
3
IV. Foarte probabil Onisim a furat de la stăpânul lui înainte de a fugi de la

el.
b. TEORIA MODERNĂ (catolică)
I. Onisim este trimis cu o misiune de stăpânul său în Roma.
II. Onisim cel nefolositor este trimis să-i slujească apostolului şi astfel
devine folositor.
III. Pavel ia iniţiativă să-i scrie lui Filimon şi îl roagă să-l elibereze pentru a
putea deveni lucrător / misionar creştin.
IV. Onisim nu era un hoţ, era doar un datornic, ajuns rob din cauza
datoriilor.
4
Lecţia 2
Formula epistolară şi o scurtă privire de ansamblu.
Coloseni 4:7-18 7
Tot ce este cu privire la mine, vă va spune Tihic, fratele prea iubit şi slujitorul credincios,
8
tovarăşul meu de slujbă în Domnul. Vi l-am trimes înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră, şi să
9
vă mângâie inimile. L-am trimes împreună cu Onisim, fratele credincios şi prea iubit, care este dintr-ai voştri.
10
Ei vă vor spune tot ce se petrece pe aici. Aristarh, tovarăşul meu de temniţă, vă trimete sănătate; tot aşa şi
11
Marcu, vărul lui Barnaba (cu privire la care aţi primit porunci... dacă vine la voi, să-l primiţi bine), şi Isus,
zis Iust: ei sînt din numărul celor tăiaţi împrejur, şi singurii cari au lucrat împreună cu mine pentru Împărăţia
12
lui Dumnezeu, oameni cari mi-au fost de mângâiere. Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimete sănătate. El,
rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi,
13
să stăruiţi în voia lui Dumnezeu. Căci vă mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi, pentru cei din Laodicea
14 15
şi pentru cei din Ierapole. Luca, doftorul prea iubit, şi Dima, vă trimet sănătate. Spuneţi sănătate fraţilor
16
din Laodicea, şi lui Nimfa, şi Bisericii din casa lui. După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca
17
să fie citită şi în Biserica Laodicenilor; şi voi, la rândul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodicea.
18
Şi spuneţi lui Arhip: ,,Ia seama să împlineşti bine slujba pe care ai primit-o în Domnul.” Urarea de sănătate
este cu mîna mea: Pavel.
1. Contextul istoric, cultural şi geografic

a. Personajele comune celor două epistole, data la care au fost scrise
epistolele ne fac să credem că ambele epistole au fost trimise în aceiaşi
Biserică.
I. Onisim: Robul convertit care alături de Tihic se întoarce în Colose
aducând cele două epistole (Coloseni şi Filimon) din partea lui

Pavel. (Coloseni 4:9, Filimon 1:10,11,13,15,16,18)
II. Epafra: slujitorul lui Hristos pentru cei din Colose, Laodicea şi
Ierapole. El este un slujitor plin de râvnă pentru creştinii din aceste

cetăţi şi un tovarăş de nădejde al apostolului. (Coloseni 1:7,8; 4:12;
Filimon 1:23)
5
b. Cetatea Colose:
I. Situată în Valea Lycus, la 13 km Laodicea, în nord la 21 km se afla

Ierapole, iar în vest la 180 km era Efesul.
II. Importanţa cetăţii: în sec. V î.Hr. Colose era un oraş foarte
important, dar până în sec. I d.Hr. pierde teren în faţa Laodiciei

devenind o cetate neînsemnată (cauza: schimbarea rutelor
comerciale Efes – Eufrat, sau un mare cutremur de pământ)
III. Locuitorii: populaţia era formată
1. băştinaşi
2. colonişti greci, care aveau interese comerciale în zonă
3. colonişti evrei, transmutaţi de Antioh cel Mare în această
regiune în anii 223-187 î.Hr.
IV. Biserica:
6
1. Cea mai mică biserică spre care trimite Pavel o epistolă.

2. Este o biserică plantată probabil de Epafra.
3. Formată din oameni săraci, bogaţi de mai multe etnii.
4. Pavel nu vizitase încă această biserică(Col. 2:1,2; 1:7-9)
2. Anul în care a fost scrisă epistola:

I II III
Locuri şi Evenimente Data Călătorii şi Epistole
Convertirea aproape de Damasc (F.Ap. 9)......... 31/32

Vizita în Arabia (Gal.1:17)................................ 33-36
Prima vizită la Ierusalim (F.Ap 9:26)................ 37
A doua vizită la Ierusalim (foametea - F.Ap 11:30). 45
45-49 ..........Prima călătorie misionară (F.Ap.13:4)
49 Galateni
A treia vizită la Ierusalim (consiliul – F.Ap.15) 49/50
50-53 ......A doua călătorie misionară (F.Ap. 15:40)
52/53 I Tesaloniceni
52/53 II Tesaloniceni
A patra vizită la Ierusalim (F.Ap. 18:21,22)...... 53
54-58 ......A treia călătorie misionară (F.Ap. 18:23)
57 I Corinteni
57 II Corinteni
57 Romani
Arestarea în Ierusalim (F.Ap. 21:30-34)............ 58
Întemniţarea în Cezarea (F.Ap. 23:23-33)......... 58-60
Prima întemniţare la Roma (F.Ap 28:16)........... 60-63
62 Coloseni
62 Efeseni
62 Filimon
63 Filipeni
Eliberarea din închisoare.................................... 63-67 ...................................................Alte călătorii
67 I Timotei
67 Tit
A doua întemniţare în Roma.............................. 68 II Timotei
Martiriul.............................................................. 68
3. Sclavia în acea perioadă

a. Vezi anexele 3 şi 4.
7
4. Formula epistolară (expeditorii, destinatarii şi salutul):
Filimon 1:1-3 Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către prea iubitul Filimon,
tovarăşul nostru de lucru, 2către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă, şi către
Biserica din casa ta: 3Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
a. Expeditorii - Pavel şi Timotei:

I. Pavel:
1. Vezi tabelul de mai sus pentru o privire de ansamblu asupra

vieţii lui.
2. Din epistolă aflăm că Pavel:
a. Este întemniţat pentru Hristos (1:1)

b. Are autoritate din partea lui Hristos (1:8)
c. Este un bătrân întemniţat (1:9)
d. Are un rol important în convertirea lui Onisim (1:10)
e. Îl iubeşte pe Onisim (1:12,16)
f. Nu abuzează de poziţia sa (1:14)

g. Se pune garant pentru Onisim (1:18,19)
h. Observă calităţile şi le încurajează (1:21)
3. Întemniţat al lui Isus Hristos:

a. Unde era întemniţat?
i. Ierusalim (F. Ap. 21:30-34)
ii. Cezarea (F. Ap. 23,24,25)
iii. Roma (F. Ap. 28:16) de aici scrie epistolele (?)

b. De ce a fost întemniţat?
Fapte 21:19-21 După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amăruntul ce făcuse Dumnezeu în
20
mijlocul Neamurilor prin slujba lui. Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: ,Vezi,
8
21
frate, câte mii de Iudei au crezut, şi toţi sînt plini de râvnă pentru Lege. Dar ei au auzit despre tine
că înveţi pe toţi Iudeii, cari trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie
copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
Fapte 21:27-30 Către sfârşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au
28
întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el, şi au început să strige: „Bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor!
Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi
împotriva locaşului acestuia; ba, încă a vârât şi pe nişte Greci în Templu, şi a spurcat acest locaş
29
sfânt.” În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că
30
Pavel îl băgase în Templu. Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi s-a strâns norodul din toate părţile.
Au pus mâna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.
Concluzie: - Pavel a fost întemniţat în urma lucrării sale de propovăduire a lui Hristos.
El demonstra cu argumente puternice că mântuirea este doar în Isus Hristos, iar legea
şi tradiţiile nu au putere mântuitoare. Evreii au interpretat această propovăduire ca
fiind un atac la adresa religiei lor (legea, templul, prorocii şi tradiţiile).
- Propovăduirea lui Hristos este motivul întemniţării lui, de aceea spune că este
întemniţat al lui Hristos.
II. Timotei:
1. Este coautorul epistolei. Probabil că el a scris după dictarea
lui Pavel aceasta epistolă (1:1,19)

2. Este amintit şi la începutul altor epistole II Cor. 1:1, Filipeni
1:1, Col. 1:1, I şi II Tes. 1:1 ceea ce ne face să credem că Pavel
vede în Timotei un viitor înlocuitor al său în lucrare.
3. Este fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată grec, era
vorbit de bine de către fraţi (F.Ap.16:1,2)

4. Copilul prea iubit (I Cor. 4:7) sau copilul de credinţă (I Tim.
1:2) a lui Pavel.
9
5. Este tovarăşul de lucru şi ajutorul lui Pavel (Rom. 16:21,
F.Ap. 19:22)
6. Este unul dintre oamenii care îl ţine pe Pavel la curent cu ce
se întâmplă pe câmpul de misiune. (I Tes. 3:6)

b. Destinatarii - Filimon, sora Apfia şi Arhip
I. Filimon – principalul destinatar:
1. Preaiubitul apostolului şi tovarăşul acestuia de lucru (1:1)
2. Găzduia Biserica în casa lui – un om plin de dragoste pentru

lucrarea lui Dumnezeu, binevoitor dar şi cu o oarecare putere
financiară (1:2)
3. Un om credincios şi plin de dragoste pentru sfinţi(1:5)
4. An om care prin care inimile sfinţilor au fost înviorate (1:7)
5. Proprietar de sclavi (1:11,15)

6. Avea probabil o relaţie apropiată cu Pavel (1:17)
7. Pare a fi un om deschis la colaborare şi ascultător (1:21)
8. Este alături de ceilalţi fraţi din biserică un om al rugăciunii

(1:22)
II. Sora Apfia:
1. De ce este amintită această soră în lista destinatarilor?
a. Probabil avea o legătură de rudenie cu Filimon
b. Probabil că avea legătură cu evenimentele care erau în
discuţie (fuga robului, eventuala pagubă, etc.)

2. Concluzia: S-ar putea ca această soră să fie soţia lui Filimon.
John MacArthur spune: fără îndoială că Apfia este soţia lui

Filimon.
III. Arhip:
10
1. Acelaşi John MacArthur spune despre Arhip că este foarte
probabil ca acesta să fie fiul lui Filimon şi al Apfiei.

2. Prin afirmaţia lui Pavel că Arhip este un tovarăş de luptă
putem înţelege că acesta era implicat direct în activităţile

bisericii, dar şi că ar fii unul dintre apărătorii evangheliei în
lupta împotriva ereziei care ameninţa biserica din Colose.
(1:2)
3. Coloseni 4:17 spuneţi lui Arhip: “Ia seama să împlineşti bine slujba pe
care ai primit-o în Domnul.”
c. Salutul1
I. Este salutul standard al lui Pavel, acest salut apare în toate

epistolele lui.
II. Har înseamnă mântuire, iar pacea este rezultatul.
III. Sursa harului şi a păcii este Dumnezeu Tatăl şi Domnul Isus
Hristos – aceasta ar fi o blasfemie dacă Domnul Isus ar fi doar un

om sau un înger. Prin această afirmaţie Pavel face o aluzie la
învăţătura falsă care spunea că Domnul Isus e doar un om.
Învăţătură pe care Pavel o contracarează mai pe larg în primul
capitol din Coloseni.
d. Alte observaţii:
I. Întemniţat al lui Hristos, tovarăş de lucru / de luptă – o lucrare în
care sunt implicaţi toţi cei amintiţi – Lucrarea Domnului Isus

(pentru a avea biruinţă în lupta lor nimic nu trebuie să-i despartă, ei
trebuie să fie una în Hristos)
II. Chiar dacă Pavel ocupa o poziţie importantă în biserica primară
pentru el toţi colaboratorii erau tovarăşi, fraţi şi prieteni.
1
Interpretarea salutului paulin este preluată din John MacArthur, The MacArthur New Testament Commentary,
Philemon.
11
Lecţia 3
Valori care stau la baza iertării şi a relaţiilor armonioase
Obiectivul 1: Să enumere, să definească şi să experimenteze valorile care stau la baza bunelor relaţii.
1. O imagine generală asupra paragrafului 2
Mulţumire
v.4
DRAGOSTEA &
CREDINŢA
v.5-7
Tot binele ce se face în Hr.

v.6
Inimi înviorate
v.7
Bucurie şi mângâiere
v.7
Rugăminte nu poruncă
v.8,9
12
Filimon 1:4-7 Mulţămesc totdeauna Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în
5
rugăciunile mele, pentru că am auzit despre credinţa pe care o ai în Domnul Isus şi dragostea faţă
6
de toţi sfinţii. Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, cari să dea la iveală
7
tot binele ce se face între noi în Hristos. În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere, pentru
dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine.
2. Starea lui Pavel

a. Mulţumire (1:4)
I. O formulă fără o valoare specială sau o revărsare de recunoştinţă
faţă de Filimon? (Când nu e cazul Pavel nu are secţiunea cu

mulţumirea – Ex: Galateni)
II. În ce context e Pavel atât de mulţumit?
1. La bătrâneţe (1:9)
2. În detenţie (1:9)
3. Frământat de problema unui copil spiritual (1:10)
III. Unui Dumnezeu Personal (Dumnezeului meu)
IV. Care sunt momentele în care Pavel este mulţumit?

4. Totdeauna
5. Când mi-aduc aminte de tine (Filimon este motivul
mulţumirii. De ce oare? Trebuie să fie un om special.)
b. Este bine informat (1:5)
I. ... pentru că am auzit...
II. Probabil că a auzit de la Epafra păstorul bisericilor din zonă.

III. Tot de la Epafra află şi despre problemele din Colose şi scrie
epistola către Coloseni.
c. Bucuros şi mângâiat (1:7)
13
I. Lucrurile de care avea nevoie: bucurie şi mângâiere le găseşte în acest
colaborator al său, care poartă în el chipul Celui pentru care este

întemniţat.
II. Nu este o bucurie şi o mângâiere falsă (În adevăr... 1:7)
III. Nu este o bucurie şi o mângâiere oarecare ci una mare (1:7)
d. Plin de autoritate (1:8)

I. Toată libertatea – Hristos are atâta încredere în Pavel încât îi lasă o
libertate fără restricţii.
II. Sursa autorităţii lui e însuşi Domnul Isus Hristos.
e. Stare de bine provocată de Filimon
I. Pavel poate fi mulţumitor
II. Pavel poate fi bucuros
III. Pavel este mângâiat
IV. Pavel este înviorat de toate aceste lucruri.
V. Care este secretul lui Filimon ?
3. Calităţile lui Filimon

a. Credinţa care o are în Domnul Isus (1:5)
I. Definiţia:
Evrei 11:1-3 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare
2
despre lucrurile cari nu se văd. Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
3
Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a
fost făcut din lucruri cari se văd.
II. Credinţa lui e ancorată în cine trebuie: în Domnul Isus Hristos.
III. O credinţă care dă roade
1. dragostea de care dă dovadă
2. o casă pusă la dispoziţia fraţilor
14
3. o viaţă pusă la dispoziţia Domnului (un tovarăş de lucru)

IV. Credinţa se arată prin fapte (1:6)
1. Nu vă lăsaţi înşelaţi: nu trebuie să facem fapte să ne
demonstrăm credinţa! Trebuie să credem, iar faptele vin ca

un rezultat al credinţei.
2. Dacă fac fapte pentru a demonstra că am credinţă chiar dacă
nu o am, risc sa mă fac vinovat de FĂŢĂRNICIE

3. Credinţa se arată doar printr-un anumit tip de fapte: Fapte
care scot la iveală binele care se face în Hristos.
V. Prin afirmaţia din versetul 6, Pavel anticipează provocarea ce o va
lansa:
1. Filimon va fi pus în situaţia în care va trebui să confirme
calităţile credinţei din viaţa lui
2. Prin credinţă va trebui să accepte că Domnul Isus a lucrat în
viaţa lui Onisim la fel ca în propria-i viaţă (chiar dacă lucrul

acesta nu va fi vizibil el va trebui să aibă o încredere
neclintită şi o puternică încredinţare că Onisim merită să fie
primit)
b. Dragostea faţă de toţi sfinţii (1:5)
I. Definiţia:
I Corinteni 13:4-7 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu
5
pizmuieşte (invidiază); dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu
6
caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de
7
adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.
II. Faţă de toţi sfinţii (o casă pusă la dispoziţia fraţilor, slujitor al
fraţilor din biserică)
15
III. Nu trebuie să rămână în loc, ea trebuie să crească. (Pavel urmează
să facă o provocare în acest sens) - (II Petru 1:5-7)

IV. Aduce bucurie (1:7) – gândeşte-te puţin cum reacţionezi când
cineva îşi arată dragostea faţă de tine.

V. Aduce mângâiere (1:7) – Pavel avea nevoie de mângâiere în lanţuri
fiind.
VI. Dragostea iasă la iveală în urma faptelor
1. Nu facem fapte să ne arătăm dragostea
2. Când acţionăm astfel suntem preocupaţi de propriile
interese şi nu putem vorbi de dragoste.
3. Ni se întâmplă adesea să punem carul înaintea boilor, adică
facem fapte ca să arătăm celor din jur că avem „dragoste”
pentru ei. Şi ne dăm seama că nu avem rezultatele lui Filimon
VII. Să aplicăm I Cor.13:7 la Filimon:
1. Dragostea acoperă totul – inclusiv greşeala / paguba produsă
de Onisim.
2. Dragostea crede totul – despre schimbarea lui Onisim şi
dorinţa acestuia de a-şi repara greşeala.
3. Dragostea nădăjduieşte totul – că nimic nu va mai afecta
relaţia lor din momentul reprimirii.

4. Dragostea suferă totul – chiar dacă Onisim nu se ridică la
nivelul aşteptărilor lui Filimon, el va fi gata să îl accepte şi să-
i sufere din nou greşelile, doar din dragoste pentru el.
VIII. Coloseni 3:14 Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care
este legătura desăvârşirii.
c. În loc de concluzii:
16
I. Prin dragostea şi credinţa lui Filimon îi câştigă inima lui Pavel
evitând astfel o stare de tensiune care s-ar fi putut crea în urma

unei porunci pe care ar fi putut să o dea apostolul (Îţi poruncesc să îl
primeşti pe Onisim)
II. Biserica din Colose era părtaşă aceloraşi valori (Coloseni 1:3,4) –
Filimon era în unitate cu biserica.
4. Să emitem ideea paragrafului:

a. Dragostea şi credinţa lui Filimon aducea în viaţa celor din jur mulţumire,
mult bine, înviorare, bucurie, mângâiere şi o atmosferă armonioasă. (Pavel

îl provoacă pe Filimon să experimenteze într-o măsură mai mare aceste valori)
5. Actualizarea ideii:
a. Dragostea şi credinţa mea (va) aduce în viaţa celor din jur mulţumire,
mult bine, înviorare, bucurie, mângâiere şi o atmosferă armonioasă (dacă

aceste valori există în viaţa noastră suntem chemaţi să mai facem un pas spre
desăvârşirea lor în viaţa noastră)
I. Cum mă afectează textul studiat?

II. Ce adevăr trebuie să accept?
III. Ce schimbări trebuie să fac?
17
Lecţia 4
O rugăminte în numele dragostei
Obiectivul 2: Să fii gata să-ţi asumi riscuri atunci când vrei sa-ti rezolvi problemele relaţionale.
Obiectivul 3: Să ierţi pe cel ce ţi-a greşit şi să-i acorzi o atenţie sporită.
18
2. Scopul epistolei (1:8-12)

a. O rugăminte:
I. în dauna unei porunci (Filimon îl determină pe Pavel prin calităţile
lui să vină cu o rugăminte nu cu o poruncă)
II. În numele:
1. legii – o poruncă
2. regelui – o poruncă
3. dragostei – o rugăminte
III. Pavel vine în numele unei valori de care Filimon nu era străin –
dragostea
b. Condiţiile lui Pavel atunci când vine cu rugămintea:
I. Slăbiciunea bătrâneţii (60-70 ani)
II. În detenţie pe nedrept – închis de conaţionalii lui
III. Având pe inimă problema copilului său:
1. Copilul său natural?
2. Născut în lanţurile mele (v.10)
3. Pavel mai aminteşte în epistolele sale doi copii ai săi (Timotei
şi Tit)
4. Un copil care nu a fost folositor:
a. v. 10 scoate la iveală scopul epistolei lui Pavel (Te rog
pentru copilul meu... Onisim)

b. Pavel face imediat după prezentarea scopului său o
observaţie legată de copilul său (cel care ...ţi-a fost

nefolositor) – astfel îl împiedică pe Filimon când vede
numele lui Onisim să pună epistola de-o parte.
19
3. Motivul trimiterii lui Onisim
a. Au fost lucruri care l-ar fi împiedicat pe Pavel să îl trimită pe Onisim

înapoi la stăpânul său:
I. Dragostea foarte mare faţă de acest om (Filimoane îţi trimit înapoi o
parte din mine... pe el inima mea)

II. S-a obişnuit cu slujirea lui Onisim
III. Riscurile şi piedicile pe care trebuie să le înfrunte Onisim
1. riscul de a nu fi primit
2. riscul să-şi calce în picioare propriul eu fără ca Filimon să
ţină cont de asta.
3. îşi risca propria viaţă – în antichitate stăpânul avea drept
asupra vieţii sale
4. riscul de a fi iertat, dar după momentul iertării Filimon să-şi
arate neîncrederea faţă de el
5. piedica drumului (Roma - Colose) – descurajarea de pe drum
(gânduri şi nelinişti ce îl frământă pe Onisim)
6. piedica propriului eu: drumul de la conştientizarea greşelii
până la repararea ei era mai lung parcă decât cel de la Roma

la Colose.
b. Şi totuşi Pavel îl trimite înapoi pe Onisim. DE CE ?
I. Atunci când un om se întoarce la Domnul trebuie să-şi pună ordine
în viaţă (în cazul acesta Onisim trebuia să repare ceea ce a stricat)

II. Importanţa iertării în viaţa creştină îl determină pe Pavel să îl
trimită înapoi.
III. Onisim era proprietatea lui Filimon, iar Pavel nu voia să îl oprească
fără aprobarea proprietarului (asta ar însemna furt) – poate sună
20
şocant această afirmaţie, dar pentru antichitate lucrurile acestea

erau absolut normale.
IV. Pavel ar fi putut sa spună: oricum Onisim nu ţi-a fost folositor lasă-mi-
l mie, că mie îmi este. – v.14 ... dar n-am vrut ca binele care mi-l faci
să fie silit.
PAVEL ÎL AJUTĂ PE FILIMON SĂ PRIVEASCĂ LUCRURILE PUŢIN ALTFEL: Îi

mută atenţia de la problema dintre el şi Onisim şi îi îndreaptă privirea spre
binecuvântarea lui Dumnezeu.
4. Beneficiarul unei pierderi avantajoase

a. Principiul lui Dumnezeu:
I. Dă jos haina murdară şi ruptă, vreau să îţi dau în dar alta nouă
II. Problema e că de multe ori ne iubim prea mult acea haină veche şi
nu vrem să ne despărţim de ea.
b. Iosif Ţon: Întotdeauna când Dumnezeu a luat ceva din viaţa mea a adus comori
în locul lucrului luat.

c. Pavel începe v.15 cu cuvântul poate subliniind faptul că există
posibilitatea ca să Dumnezeu să se folosească tocmai de acest principiu:

Principiul Dă jos haina murdară şi ruptă Să îţi dau în dar o haină nouă
Asemănarea1 Ţi-a lipsit pentru o vreme să îl ai pentru veşnicie
Asemănarea2 Ai pierdut un rob ai câştigat un frate
d. Dacă începe Filimon să privească lucrurile în felul acesta mai poate el să

fie supărat pe Onisim?
5. Primeşte-l pe cel ce ţi-a greşit

a. Cei doi „dacă” (Cum rezolvă Pavel problema celui de-al doilea „dacă”?)
21
I. După modelul lui Hristos (ia asupra lui vina pentru a-l prezenta
curat înaintea stăpânului său)

1. Primul „dacă” – Pavel se asigură de prietenia lui Filimon
2. Al doilea „dacă” – Pavel rezolvă o nouă problemă, problema
datoriei sau a pagubei produse.

b. Cum să-l primeşti pe cel ce ţi-a greşit?
I. Ca pe un om folositor (v.11)
II. Ca pe un prieten (v.17)

III. Ca pe un frate (v.16)
• Onisim robul a fost pierdut pentru totdeauna, Filimon nu-l va mai găsi
niciodată.
• Datoria / dauna provocată de Onisim de asemenea este pierdută pentru
totdeauna (deşi Pavel va repara această daună), dar lucrurile care au dispărut
sau care nu i-au fost înapoiate nu le va mai avea niciodată.
• În schimb Filimon l-a întâlnit pe Onisim fratele care îi va alina durerea pierderii
acelui rob netrebnic
• Fratele Onisim va acoperi golul / dauna provocată de robul Onisim
c. Pavel se pune garant, îl asigură pe Filimon că oricare ar fi dauna sau
paguba aceasta va fi recuperată (v.19)

I. Întotdeauna când provoci o daună fratelui tău trebuie să o repari.
II. Pavel este dispus să piardă de dragul unităţii şi a armoniei,
III. Onisim este dispus să-şi piardă chiar viaţa de dragul îmbunătăţirii
relaţiei cu Filimon
d. Scrisul cu propria-i mână era garanţia / pecetea care îl asigura pe Filimon
că vorbele acelea sunt cu siguranţă vorbele apostolului – vorbe vrednice

de crezare.
e. (v.19) ... ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie ...
22
I. Pavel stă acum între Filimon şi Onisim.

II. Pavel a stat cândva între Hristos şi Filimon.
III. Pe Filimon l-a câştigat pentru Hristos, iar pe Onisim după ce l-a
câştigat pentru Hristos vrea să îl câştige şi pentru Filimon.

f. Şi dacă în continuare ai probleme în a-l accepta, fă pentru mine totul:
I. Primeşte-l ca pe mine
II. Pune în socoteala mea
III. Fă-mi (mie) binele acesta
IV. Înviorează-mi (mie) inima – (pe alţii i-ai înviorat – v.7, înviorează-
mă şi pe mine)
6. Să emitem ideea paragrafului
a. Primirea lui Onisim cu un nou statut: de om folositor, prieten şi frate.
7. Actualizarea ideii
a. Iartă-l pe cel ce ţi-a greşit şi oferă-i un nou statut; acela de om folositor,
prieten şi frate. (oferă-i mai multă atenţie şi priveşte-l ca pe ...)

I. Cum mă afectează textul studiat? Există vreun Onisim în viaţa
mea? E cineva care m-a supărat şi nu îl pot ierta?
II. Ce adevăr trebuie să accept?
III. Ce schimbări trebuie ă fac?
23
Lecţia 5
Povestea nu trebuie să se oprească
Obiectivul 4: Să încurajăm iertarea să devină un obicei, nu un caz izolat.
Datorită ascultării
Încrederea în Filimon
Datorită capacităţii sale
Se arată într-o problemă

concretă
2. Încrederea
a. importanţa încrederii
I. Pavel arată încredere pentru a câştiga încrederea lui Filimon
II. Nu numai o arată dar o şi demonstrează (v.22)
b. problema încrederii în oameni
I. Ieremia 17:5 Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în
om,
II. Pavel se încrede într-un om (v.21) – Greşeşte el oare?
III. Nu greşeşte! Din următoarele motive:
24
1. Contextul în care scrie Ieremia (atacurile popoarelor din jur,
închinarea la idoli – arătau în cine îşi puneau ei încrederea

în detrimentul încrederii în Dumnezeu)
2. Ieremia 17:5 ... care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de
la Domnul!
3. Încrederea lui Pavel este fundamentată în valorile puse de
Hristos din viaţa lui Filimon

c. sursa încrederii în Filimon
I. pentru a putea ierta este nevoie de cele două valori definitorii2
pentru un creştin:
a. Credinţa
b. Dragostea
II. Filimon avea aceste valori şi astfel îi câştigă încrederea lui Pavel
III. Ascultarea
IV. De ce nu pot eu ierta?
2. Pentru că lipsesc aceste valori fundamentale din viaţa mea?
3. Dar eu am aceste valori în viaţa mea?
a. Să nu confundăm adevăratele valori cu faptele
noastre moarte prin care am vrut să demonstrăm ceva
ce nu aveam.
b. Credinţa vie şi dragostea adevărată se manifestă prin
iertare în orice circumstanţă (Exemplul lui sir Thomas

More – Cancelarul lui Henry VIII, regele Angliei)
După condamnarea sa nedreaptă la moarte i-a spus judecătorului următoarele cuvinte: Respect
această decizie pe care o consider nedreaptă, o respect pentru că am exemplul apostolului Pavel care
după ce l-a condamnat pe Ştefan la moarte, a învăţat lecţia iertării atunci când a auzit cuvintele: Tată
nu le ţine în seamă această nelegiuire şi astfel au trecut anii şi a ajuns el însuşi pe străzile de aur
2
definitorii pentru că fără ele nu putem vorbi de viaţă creştină
25
ale cerului alături de Ştefan, având posibilitatea să împărtăşească împreună o prietenie veşnică.
Domnule judecător am speranţa că vom împărtăşi în cer o prietenie asemănătoare cu a celor doi.
d. bizuit pe ascultarea ta
I. o rugăminte, pentru că dragostea şi credinţa îl condamnă pe Filimon
la ascultare de Cuvânt. (cu alte cuvinte Filimon însuşi fiind condus

de dragoste şi credinţă îşi impune ascultarea)
II. Credinţa şi dragostea produce întotdeauna oameni ascultători,
niciodată rebeli sau încăpăţânaţi.

e. cele două cuvinte care subliniază încrederea
I. am scris bizuit pe ascultarea ta (DEX - a se încrede, a se întemeia, a se baza)
II. ştiu că vei face... (când spui ştiu – nu mai există loc de îndoieli)
f. Capacitatea lui Filimon de a ierta
I. ştiu că vei face chiar mai mult decât îţi zic:
1. o rugăminte pentru eliberarea din robie a lui Onisim
2. să îl primească pe Onisim ca pe un tovarăş de lucru în

lucrarea Domnului.
3. Iartă-i şi pe alţii după acelaşi model
4. Primeşte-l nu din silă ci cu braţele deschise
5. subliniază o dragoste şi o credinţă creativă în ce priveşte
binele.
6. mai subliniază şi capacitatea acestuia de a ierta. (problema
cu Onisim e mult prea mică în comparaţie cu ce poate duce
Filimon – el va face chiar mai mult)
3. Solicitarea lui Pavel
a. Pavel vine cu o problemă personală (pregăteşte-mi un loc) - v.22
26
I. După ce o epistolă întreagă stăruie pentru Onisim, în câteva

cuvinte scurte îşi aduce propria nevoie
II. Prin această solicitare Pavel îşi demonstrează încrederea în mod
practic
b. ...căci trag nădejde să vă fiu dăruit... (v.22)
I. Pavel speră să-i viziteze pentru a vedea cu proprii ochi minunea
împăcării.
c. ...dăruit datorită rugăciunilor voastre... (v.22)
I. Filimon cum te mai poţi ruga pentru eliberarea apostolului dacă
nu îl ierţi pe Onisim?
II. Rugăciunea este împiedicată de incapacitatea noastră de a ierta
(lasă-ţi darul la altar şi rezolvă-ţi problema) - un singur suflet neiertat

ridică zidul despărţirii de Dumnezeu.
III. Filimon sper că rugăciunile tale nu vor fi blocate de incapacitatea
ta de a-l ierta pe Onisim.

4. Să emitem ideea paragrafului
a. Pavel se încrede în ascultarea şi capacitatea lui Filimon de a ierta.
5. Actualizarea ideii
a. Eu investesc încredere în ascultarea şi capacitatea fraţilor mei de a ierta.
6. Mesajul nescris al lui Pavel
a. Ceea ce vom analiza în continuare nu este un mesaj care Pavel a vrut să
îl transmită ci mai degrabă Dumnezeu l-a inserat în Scriptură pentru a

înţelege importanţa perseverenţei:
b. Marcu – este vărul lui Barnaba şi autorul evangheliei ce-i poartă numele.
Nereuşita lui din prima călătorie misionară (F.Ap. 13:13) a condus la o

neînţelegere serioasă între Pavel şi Barnaba (F.Ap. 15:36-39). Totuşi
27
Marcu a depăşit momentele de ezitare şi s-a schimbat în urma disciplinei

impuse de Pavel şi a tutelei lui Petru (I Petru 5:13) şi a lui Barnaba. Omul
acesta a devenit atât de valoros încât Pavel l-a chemat la el cu puţin timp
înainte de moartea sa considerându-l un om util pentru lucrare. (II
Tim.4:11).
c. Aristarh – este un credincios evreu originar din Tesalonic. El a avut o
lungă colaborare cu apostolul Pavel şi a fost alături de el în câteva

momente extrem de dificile, precum răscoala argintarilor din Efes (19:29)
sau dificila călătorie pe mare care s-a încheiat cu un naufragiu (F.Ap 27).
El a fost întemniţat alături de Pavel şi se pare conform tradiţiei că a fost
martirizat la Roma
d. Dima – În această epistolă Dima încă mai era alături de Pavel şi
colaboratorii săi, dar din păcate aflăm despre el că ...din dragoste pentru
lumea de acum... l-a părăsit pe Pavel (II Timotei 4:10)
e. Luca – doctorul prea iubit (Col.4:14) este un doctor creştin dintre neamuri
şi este în acelaşi timp autorul celei de-a treia evanghelii. El a fost adesea
companie pentru Pavel în călătoriile sale şi avem toate motivele să
credem că el s-a îngrijit de starea de sănătate a apostolului. Luca a fost
prietenul loial şi credincios al lui Pavel, el fiind singurul care a rămas cu
acesta până în cea din urmă zi de viaţă a celui care a fost Apostolul
Neamurilor.
De nezdruncinat Sigur / hotărât Ezitant Renunţă
Aristarh Luca Marcu Dima

f. De câte ori să iert? Unde să mă opresc?
28
Mat 18:21-22 Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu
22
când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: ,,Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci
până la şaptezeci de ori câte şapte.
g. Fă din iertare un obicei, nu un caz izolat
I. Pot fi într-una din situaţiile următoare (o paralelă între viaţa de
credinţă a celor patru şi capacitatea de a ierta)

1. Aristarh – oricât m-ar costa să rămân pe cale şi să îmi accept
fraţii ori de câte ori îmi greşesc.

2. Luca – hotărât până la capăt, nu renunţ la a-mi primi înapoi
fraţii
3. Marcu – câteodată poate mai am ezitări, dar trebuie să trec
peste ele pentru a beneficia de binecuvântarea iertării

4. Dima – Renunţ să iert, prefer să caut un rob pe care l-am
pierdut pentru totdeauna decât să accept un frate.
7. Încheiere:
a. Epistola lui Pavel către Filimon se încheie aici, dar nu şi istoria:

I. „Câţiva ani mai târziu părintele Ignatius din Smirna în drumul spre martirajul de la Roma
scrie o scrisoare celor din Efes în care spunea că a slujit biserica în după ce a fost ordinat de
episcopul lor Onisim, episcop a cărui dragoste e dincolo de cuvinte. S-AR PUTEA SĂ FIE
VORBA DE ACELAŞI OM? Probabil că nu pentru că Onisim trebuie să fi fost foarte bătrân
la data scrierii acelei scrisori. Dar dacă totuşi e vorba de el atunci asistăm la una dintre cele
mai frumoase poveşti ale erei apostolice.”3
b. Epistola lui Pavel către Filimon se încheie aici, dar nu şi povestea:
I. Povestea iertării continuă şi astăzi în biserica noastră după ce a
parcurs veacuri de existenţă umană. Sunt poveşti care au fost

şterse de negura uitării, dar sunt poveşti care şi astăzi ne
impresionează. Ce ar fi să scriem şi noi povestea noastră, o poveste
care să aibă rezonanţe veşnice.
3
Preluat, tradus şi adaptat după un text din John MacArthur, The MacArthur New Testament Commentary, Philemon.
29
ANEXA 1
Filimon – Schiţa detaliată a cărţii
Versetele 1-3
Expeditori şi destinatari
• Expeditori:
o Pavel cel întemniţat pentru Hristos
o Fratele Timotei
• Destinatari:
o Filimon (tovarăşul de lucru)
o Sora Apfia
o Arhip (tovarăşul de luptă)
o Biserica din casa lui Filimon
• Salutul
Versetele 4-8
Valorile din viaţa lui Filimon
• Credinţa în Domnul Isus
• Dragostea faţă de toţi sfinţii
Versetele 9-20
O rugăminte în numele dragostei
• Scopul epistolei
o O rugăminte pentru Onisim
• Motivul trimiterii lui Onisim
• Beneficiarul unei pierderi avantajoase
• Primeşte-l pe Onisim ca pe mine
Versetele 21,22
Încrederea lui Pavel în Filimon
• Pavel îşi arată încrederea în Filimon
• Îşi demonstrează încrederea cerându-i ajutor.
Versetele 23,24
Salutări din partea colaboratorilor
30
Versetul 25
Salut de încheiere
ANEXA 2
PERSONAJELE DIN EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE FILIMON
1. Personajele principale
Nr Personajul Referinţa biblică Ce aflăm despre acest personaj?
Filimon 1 ...întemniţat al lui Isus Hristos...
...am toată slobozenia în Hristos să-ţi poruncesc ce
Filimon 8
trebuie să faci... (Autoritate în faţa lui Filimon)
...aşa cum sunt, bătrânul (gr. presbutes) Pavel; iar
Filimon 9
acum întemniţat pentru Hristos Isus...
Filimon 12 Ţi-l trimet înapoi, pe el, inima mea (ataşat de Onisim)
Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca
Filimon 14 binele, pe care mi-l faci, să nu fie silit, ci de bună voie.
1. Pavel (respectă „dreptul” proprietate a lui Filimon)
...ca pe un frate prea iubit, mai ales de mine, şi cu atît
Filimon 16
mai mult de tine... (Dragostea pentru Onisim)
...dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu
Filimon 18, 19 ceva, pune aceasta în socoteala mea. Eu, Pavel, „voi
plăti” (Pavel se pune garant pentru Onisim)
Ţi-am scris bizuit pe ascultarea ta, şi ştiu că vei face
Filimon 21 chiar mai mult de cît îţi zic. (Observă calităţile şi le
încurajează)
31
Filimon 1 ...prea iubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru...

...şi către Biserica din casa ta... (găzduia biserica în
Filimon 2
casa lui – bunăvoinţă, putere financiară, dragoste...)
...pentru că am auzit despre credinţa pe care o ai în
Filimon 5
Domnul Isus...
... pentru că am auzit despre...dragostea [pe care o ai]
Filimon 5
faţă de toţi sfinţii...
Filimon 7 ...inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine...
Poate că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme,
2. Filimon Filimon 15
tocmai ca să-l ai pentru vecinicie (proprietar de sclavi)
Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tău...
Filimon 17 (probabil e vorba de o relaţie mai apropiată decât
aceea de simpli colaboratori)
Ţi-am scris bizuit pe ascultarea ta, şi ştiu că vei face
Filimon 21 chiar mai mult de cît îţi zic (pare a fi un om deschis la
colaborare şi ascultător)
...trag nădejde să vă fiu dăruit, datorită rugăciunilor
Filimon 22
voastre (om al rugăciunii alături de alţi fraţi)
Te rog pentru copilul meu, pe care l-am născut în
Filimon 10
lanţurile mele: pentru Onisim (convertit în detenţie )
Filimon 11 …ţi-a fost nefolositor...
...dar care acum îţi va fi folositor şi ţie şi mie... (se vede
Filimon 11
o schimbare care confirmă convertirea)
Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca să-mi slujească...
Filimon 13
(devine un ajutor indispensabil)
3. Onisim
…a fost despărţit de tine …tocmai ca să-l ai pentru
vecinicie, dar nu ca pe un rob, ci mult mai pe sus
Filimon 15,16
decât pe un rob (rob fugar care a aparţinut lui
Filimon)
...dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu
Filimon 18 ceva... (este posibil ca Onisim să fi provocat ceva
pagube stăpânului său)
2. Personaje secundare
Nr Personajul Referinţa biblică Ce aflăm despre acest personaj ?
32
Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei,

Filimon 1
către prea iubitul Filimon (colaboratorul lui Pavel)
Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată
Fapte 16:1,2
Grec. Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.
A trimes în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe
Fapte 19:22
Timotei şi Erast... (ajutor al lui Pavel)
Romani 16:21 Timotei tovarăşul meu de lucru...
1. Timotei Pentru aceasta v'am trimes pe Timotei, care este copilul
meu prea iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce
I Corinteni 4:17
aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum
învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.
Dar chiar acum a venit Timotei dela voi la noi, şi ne-a
I Tesaloniceni 3:6
adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră...
I Timotei 1:2 Timotei adevăratul meu copil în credinţă...
Evrei 13:23 Să ştiţi că fratelui Timotei i s'a dat drumul...
2. Apfia Filimon 2 O sora din Colose, probabil soţia lui Filimon
Filimon 2 ...către Arhip, tovarăşul nostru de luptă...
...spuneţi lui Arhip: “Ia seama să împlineşti bine slujba
3. Arhip
Coloseni 4:17 pe care ai primit-o în Domnul.” (se pare că îl înlocuia pe
Epafra, în timp ce acesta era la Roma)
Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimete sănătate. El,
rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în
rugăciunile sale, pentru ca, desăvîrşiţi şi deplin
Coloseni 4:12,13
încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu. Căci vă
mărturisesc că are o mare rîvnă pentru voi, pentru cei din
Laodicea şi pentru cei din Ierapole.
4. Epafra
cum aţi învăţat de la Epafra, prea iubitul nostru tovarăş
de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos
Coloseni 1:7,8
pentru voi şi ne-a vorbit despre dragostea voastră în
Duhul.
Epafra, tovarăşul meu de temniţă în Hristos Isus, îţi
Filimon 23
trimete sănătate
33
s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi

Fapte 12:12
Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă, şi se rugau.
Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au
Fapte 12:25
întors din Ierusalim, luând cu ei pe Ioan, zis şi Marcu...
După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne
întoarcem, şi să mergem pe la fraţii din toate cetăţile, în
cari am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai
fac.” Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu dar
Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela, cari îi
Fapte 15:36-40 părăsise din Pamfilia, şi nu-i însoţise în lucrarea lor.
Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă
să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe
Marcu, şi a plecat cu corabia la Cipru. Pavel şi-a ales pe
5. Marcu
Sila, şi a plecat, dupăce a fost încredinţat de fraţi în grija
harului Domnului.
...vă trimete sănătate [...] şi Marcu, vărul lui Barnaba (cu
Coloseni 4:10 privire la care aţi primit porunci... dacă vine la voi, să-l
primiţi bine),
tot aşa şi Marcu, Aristarh, Dima, Luca tovarăşii mei de
Filimon 24
lucru...
Tot aşa şi Marcu fiul meu. (colaboratorul lui Petru – Se
pare că a scris Evanghelia în urma discuţiilor purtate cu
1 Petru 5:13
Petru, în acelaşi timp se pare că s-a conertit în urma
vestirii lui Petru)
...Ia pe Marcu şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos
II Timotei 4:11
pentru slujbă.
Toată cetatea [Efes] s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-
Fapte 19:29 un gând în teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi
Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.
Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, şi, după
ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei, şi a plecat
în Macedonia. A străbătut ţinutul acesta, şi a dat
ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,
unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în
Fapte 20:1-4
Siria, dar Iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se
întoarcă prin Macedonia. Avea ca tovarăşi până în Asia
6. Aristarh
pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din
Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi
Trofim cari erau din Asia.
Coloseni 4:10 Aristarh, tovarăşul meu de temniţă, vă trimete sănătate
După ce s-a hotărât să plecăm cu corabia în Italia, pe
Pavel şi pe alţi câţiva întemniţaţi i-au dat pe mâna unui
sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu. Ne-am suit
Fapte 27:1,2 într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe
coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh
Macedoneanul din Tesalonic.
34

Filimon 24
lucru...
7. Dima
II Timotei 4:10 Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a
părăsit, şi a plecat la Tesalonic.
Filimon 24
lucru...
8. Luca Coloseni 4:14 Luca doftorul prea iubit...
Numai Luca este cu mine... (Chiar în cele mai dificile
II Timotei 4:11
momente Luca rămîne în continuare alături de Pavel)
35
ANEXA 3
Sclavia – o realitate dureroasă
Pentru Onisim ∗
Introducere
Sclavia e o instituţie socială definită de lege şi obiceiuri ca fiind cea mai nedorită formă
a servituţii umane. Caracteristicile definitorii ale sclavilor sunt următoarele: munca
sau serviciile oferite de aceştia sunt obţinute prin forţă, sclavii ca fiinţe erau
consideraţi proprietatea altei persoane, erau proprietatea stăpânului lor şi ei erau în
întregime subiectul voinţei stăpânului lor. Încă din cele mai timpurii perioade sclavii
erau din punct de vedere legal „nişte lucruri” care puteau fi vânduţi, cumpăraţi,
comercializaţi, împrumutaţi, daţi cadou sau daţi ca garanţie pentru împrumuturile
propriilor stăpâni şi aceasta fără ca să aibă posibilitatea să facă un recurs sau să se
împotrivească în vre-un fel.
Practica sclaviei datează din timpurile preistorice, deşi instituţionalizarea a apărut

probabil în perioada timpurie a istoriei când dezvoltarea agriculturii a făcut posibilă o
organizare mai mare a societăţii. De sclavi era nevoie în diferite slujbe în cadrul
acestor societăţi, iar sclavii erau obţinuţi prin raiduri sau cuceriri a altor popoare ori
din interiorul societăţii când oamenii se vindeau pe ei înşişi sau îşi vindeau familiile
pentru a-şi achita datoriile, ori erau înrobiţi ca pedeapsa pentru anumite infracţiuni.
Sclavia în perioada antică
Sclavia era o caracteristică acceptată şi adesea esenţială pentru economia şi societatea

tuturor civilizaţiilor antice. Civilizaţiile Mesopotamiei, Indiei sau Chinei antice îşi
angajau sclavii ori la treburile domestice de prin case sau magazine, ori în construcţii

Preluare, traducere şi adaptare a unui articol din Enciclopedia Encarta 2003 (traducere: Dan Rotar)
36
sau în agricultură. Egiptenii din antichitate foloseau sclavii în masa la construirea

monumentelor şi a palatelor regale. Evreii antici se foloseau de sclavi dar regulile
religioase ale acestora le cereau să îi elibereze la anumite perioade de timp. În
civilizaţiile mai avansate ale Americii pre-columbiene, de exemplu civilizaţiile Aztec,
Inca şi Maya foloseau sclavii în agricultură şi în război.
În epopeile homerice sclavia este destinul comun al prizonierilor de război. Filosofii

greci târzii nu au considerat condiţia sclavilor ca fiind condamnabilă din punct de
vedere moral, deşi Aristotel a mers până acolo încât a sugerat că sclavii credincioşi ar
trebui eliberaţi ca răsplata a serviciilor făcute cu loialitate. Cu câteva excepţii, sclavii
din Grecia antică erau trataţi omeneşte. Oricum hiloţii din Sparta, erau forţaţi să
muncească şi să lupte cu armatele spartane şi erau aspru trataţi datorită numărului
care depăşea numărul stăpânilor lor. Mai comună era însă angajarea sclavilor în
serviciile domestice, în comerţ, la muncile de câmp, ca marinari sau vâslaşi. Unde erau
implicaţi în serviciile domestice private nu era neobişnuit să îi găseşti în relaţii
apropiate cu proprii stăpâni.
Sclavia romană era diferită în câteva aspecte importante de cea a Greciei antice.
Stăpânii romani aveau mai multă putere asupra propriilor sclavi, având prin lege
drept de viaţă sau moarte asupra lor. Sclavia a fost de asemenea mult mai necesară
sistemului economic şi social al Romei decât a fost în Grecia. Romanii bogaţi adesea
menţineau prin propriile fonduri marile oraşe bazându-se pe numeroşi sclavi pentru
eficientizarea acestor lucrări de întreţinere a edificiilor publice. Cuceririle şi
expansiunea imperială au deformat concepţia romanilor legată de muncă în aşa
măsură că au trebuit să importe forţă de muncă pentru a acoperi nevoile forţei de
muncă din agricultură. Sursa primară de achiziţionare de sclavi era războiul, zeci de
mii de prizonieri de război au fost duşi la Roma ca sclavi. Alte surse de obţinere a
37
sclavilor erau datornicii care se vindeau ca robi pe ei înşişi sau pe membrii propriilor
familii şi persoanele acuzate de infracţiuni serioase. În ultimă instanţă, dependenţa de
sclavie a contribuit semnificativ la căderea Romei.
Atitudinea lui Pavel faţă de sclavie
Pavel nu a atacat în mod deschis sclavia care era o instituţie acceptată şi protejată din
punct de vedere legal de oamenii din perioada antică. În schimb afirmă că Onisim prin
convertirea lui a devenit frate în Hristos – cu alte cuvinte a devenit din punct de
vedere spiritual egalul stăpânului său. Ideea că un sclav ar putea fi „fratele”
propriului stăpân a mai fost exprimată şi de învăţăturile stoicismului
38
ANEXA 4
Contextul social: sclavia şi închisoarea în Imperiul Roman∗
Sclavia în Imperiul Roman era mult diferită de sclavia din secolul IXX din S.U.A.
1. Mulţi dintre sclavi erau datornici care s-au vândut pe ei înşişi (sau au fost
vânduţi de familia lor) pentru a plăti o datorie personală.

2. Mulţi dintre ei erau eliberaţi de stăpânii lor, ori pentru serviciile lor bune ori
pentru că datoria lor era plătită.

3. Unii sclavi erau responsabilizaţi de stăpânii lor şi puteau chiar să călătorească.
Sistemul juridic al închisorilor în Imperiul Roman era foarte diferit de cel de azi.
1. Închisorile romane nu erau folosite pentru încarcerarea si pedepsirea celor care
au fost găsiţi vinovaţi la procesul precedent ci aveau celule în care aşteptau
persoanele acuzate ca să fie judecate.
2. Închisoarea romană în mod normal nu le asigura nimic celor acuzaţi, nici chiar
strictul necesar pentru a supravieţui, membrii familiei sau prietenii trebuiau să

le aducă mâncare, îmbrăcăminte, pături, medicamente sau alte necesităţi.
Condiţia socială
A. Cetăţenia lui Pavel
Cetăţenia în Imperiul Roman:
- iniţial doar locuitorii liberi ai oraşului erau consideraţi cetăţeni
- cu timpul, cu cât veneau tot mai mulţi locuitori din alte ţinuturi, deveneau
şi aceştia cetăţeni (ai Romei) prin diferite metode
- dacă soldaţii din Armata Imperială (cu sediul în Roma) erau scoşi din
activitate, deveneau şi ei cetăţeni

Traducere şi adaptare a unor articole de pe site-ul: http://catholic-resources.org/Bible/Paul-Philemon.htm (traducere:
Sergiu Vidrăsan)
39
- sclavii care aparţineau cetăţenilor romani şi erau eliberaţi, deveneau şi ei

cetăţeni ai Romei
- oricum, cei care nu erau cetăţeni ai Romei erau cetăţeni ai oraşelor de unde
proveneau
Privilegiile cetăţenilor romani:
- nu puteau fi bătuţi sau ţinuţi în închisoare fără a fi judecaţi anterior (Fapte.
16:37, 38)
- puteau apela la Curtea Supremă (Cezar) dacă erau găsiţi vinovaţi de
Curtea Locală (Fapte. 25:10-12)
- puteau fi executaţi doar prin decapitare şi NU prin tortură (ex. crucificare)
- erau scutiţi de taxele şi obligaţiile locale (legi şi reguli locale)
Cetăţeniile lui Pavel:
- evreu, israelit, iudeu (2 Cor. 11:22, Filip. 3:5, Fapte. 21:39; 22:3)
- cetăţean al Tarsului (Fapte. 21:39; 22:3)
- cetăţean roman
- cetăţean al Cerului (Efes. 2:19, Filip. 3:20)
B. Bisericile şi gospodăriile
- în N.T. bisericile erau comunităţi de credincioşi care se întâlneau în case
private
- adunările săptămânale erau ţinute în casele mari ale celor înstăriţi din
comunitate
- din greacă ekklesia = ansamblu, congregaţie, comunitate
Natura bisericilor:
40
- mărimea, numărul bisericilor din N.T. era mult mai mic decât am
presupune: în perioada lui Pavel era în mod obişnuit o singură biserică în
fiecare oraş, doar in oraşele mai mari (ca Roma) erau mai mult de o singură
biserică
- fiecare biserică era atât de mare ca număr de membrii cât să încapă în
casele în care se adunau (doar câteva zeci, nu sute)
Conducătorii comunităţilor:
- erau diferite tipuri de lideri: gazdele în a căror case se ţinea adunarea nu
erau neapărat lideri (ca şi in cazul nostru, Filimon era gazda dar nu era si
conducătorul bisericii)
- câteodată primii convertiţi în oraşul respectiv deveneau liderii
comunităţilor respective
- biserica din Colose se presupune că era condusă de Epafra
C. Sclavia în Imperiul Roman
Cine devenea sclav?

- cei născuţi în familii de sclavi
- prizonierii de război
- datornicii (Mat. 18:25)
Cum era viaţa sclavilor, condiţiile de viaţă. Nu era neapărat rea!

- în primul rând era evident mizerabilă pentru cei care duceau o viaţă de
muncă silnică, minerit, DAR era cât se poate de confortabilă pentru sclavii
care aveau stăpâni bogaţi cum sunt: senatorii, guvernatorii, imperatorii
(Filip. 4:22)
41
- puteau deţine proprietăţi sau chiar alţi sclavi

- li se putea înmâna o mare autoritate (Mat. 18:23-25)
Cât timp erau sclavi? Puteau deveni liberi (1 Cor. 7:21-23)

- sclavii datornici aveau o anumită perioadă de sclavie în funcţie de cum
ajungeau la înţelegere cu stăpânii lor
- câţiva sclavi strângeau destui bani cât sa-şi cumpere libertatea
- stăpânii îi puteau recompensa pe sclavii buni pentru serviciile lor dându-le
libertatea ca şi in cazul nostru (Filim. 13-16)
- sclavii cetăţenilor Romei deveneau cetăţeni ai Romei după ce erau eliberaţi
Sclavii în N.T.:
- sclavii creştini erau învăţaţi să se supună stăpânilor lor pământeşti (Col.
3:22-24, Efes. 6:5-8)
- stăpânilor care erau creştini nu li se cerea să-şi elibereze sclavii (1 Tim. 6:1-
2) cu câteva excepţii ca în cazul nostru (Filim. 13-16)
- stăpânilor creştini li se spunea să nu-şi trateze sclavii foarte aspru (Efes.
6:9, Col. 4:1)
D. Călătoria şi corespondenţa
Călătoria era relativ simplă, sigură şi rapidă, pe uscat şi pe apă (Rom. 15:17-32, 2
Cor. 1:16, Fapte (călătoriile misionare ale lui Pavel).
Drumurile – romanii au construit o largă reţea de drumuri pavate, iniţial
construite pentru armată.
42
Corespondenţa – Imperiul Roman avea o corespondenţă pentru guvern şi armată

dar nu şi pentru locuitori. Mulţi dintre locuitori îşi trimiteau scrisorile prin
intermediul prietenilor sau a comercianţilor.
E. Curţile de judecată, procesele, prizonierii şi închisorile
Închisorile de azi deţin prizonieri care au fost deja judecaţi si găsiţi vinovaţi
- închisorile antice deţineau prizonieri care erau închişi înainte să fie
judecaţi, şi mai precis ei erau doar acuzaţi de ceva (Fapte. 5:17-40; 12:3-19)
- datorită faptului că judecata prizonierilor nu era la un timp foarte scurt
după ce erau închişi, ei puteau rămâne prizonieri timp de câteva luni sau
chiar ani
- prizonierii cetăţeni ai Romei nu erau bătuţi şi aveau şi alte reguli si
privilegii (Fapte. 16:37, 22:25)
Închisorile moderne asigură mâncarea şi alte necesităţi, cele din antichitate nu

asigurau nimic.
- fără sprijin din afară un prizonier putea flămânzi şi muri uşor înainte de a
fi judecat
- N.T. are câteva exemple de oameni care i-au asigurat lui Pavel cele
necesare cât timp era în închisoare (Filip. 2:25-30, Filim. 10-14)
- Domnul Isus pune mare accent pe vizitarea prizonierilor (Mat. 25-36)
Nu exista un Minister al Justiţiei ci politicienii se ocupau de procese

- romanii permiteau de obicei ca fiecare ţinut, oraş să aibă legile proprii
- doar cazurile mai importante treceau pe la guvernatorii de provincii DAR
doar cetăţenii Romei puteau apela la imperator
43
- statul nu aducea acuzaţii asupra celui judecat ci erau câteva persoane de

faţă care aduceau acuzaţiile
După judecată cei găsiţi vinovaţi erau pedepsiţi dar nu închişi

- amenzi în bani sau confiscare de proprietăţi
- biciuire
- exil – forţaţi să plece, şi li se spunea unde puteau locui
- moartea – pedeapsa capitală, folosind diferite căi de execuţie pentru sclavi
şi străini
Interpretarea tradiţională
1. Onisim era un sclav evadat, fugitiv, fuge de la stăpânul lui, Filimon
2. Onisim este prins şi pus din întâmplare (providenţa lui Dumnezeu) în aceeaşi
închisoare ca şi Pavel
3. Onisim îl roagă pe Pavel să-i scrie lui Filimon ca să nu-l mai pedepsească
pentru fuga lui
4. Onisim este un sclav care l-a furat pe Filimon
Interpretarea contemporană
1. Onisim este trimis în misiune de stăpânul său, Filimon
2. Filimon îl trimite pe Onisim (nefolositor lui ca să-i slujească lui Pavel şi devine
folositor –v. 11)
3. Pavel ia iniţiativa să-i scrie lui Filimon, îl roagă să-l elibereze pe Onisim pentru
a putea deveni un misionar creştin

4. Onisim nu era hoţ, dar probabil datornic
44
ANEXA 5
Comentarii privind cele două interpretări ale epistolei
lui Pavel către Filimon∗
Remi Milaşcon:
Doresc în câteva rânduri să îmi expun părerea despre cele 2 teorii. Poate că vor fi
greşeli de interpretare, va rog să mă scuzaţi si dacă este cazul să mă corectaţi. Primiţi
aceste rânduri ca o părere personală. Aştept aşadar să corectaţi sau să completaţi
puţinele gânduri care vi le împărtăşesc.
„Te rog pentru copilul meu, pe care l-am născut în lanţurile mele: pentru Onisim," (Fil. 1:10)
În câteva rânduri o să vorbesc despre perioada convertirii lui Onisim. Eu înţeleg din
versetul de mai sus că Onisim nu era credincios înainte şi el s-a convertit prin Pavel
(pe când era Pavel încă în închisoare), de aceea Pavel scrie in versetele 18,19 („Şi dacă
ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea. Eu, Pavel,
„voi plăti" – scriu cu mâna mea - ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie .") că va plăti
dacă în perioada în care încă nu era întors la Dumnezeu i-a adus vreo vătămare.
Părerea mea e că Filimon nu poate trimite în misiune un om care nu era credincios
(după cum teoria modernă susţine). Eu cred că Filimon avea înţelepciunea să trimită
în misiune oameni care au avut o întâlnire reala cu Dumnezeu şi şi-au dedicat viaţa
Lui. (aceasta e părerea mea despre primul punct din teoria moderna: Onisim este
trimis in misiune)

Aceste comentarii au fost postate pe blogul grupului de studiu: http://bible-study-filadelfia.blogspot.com
45
Al treilea punct din teoria modernă susţine că Pavel îl roagă pe Filimon să-l elibereze
pe Onisim pentru a deveni misionar. În versetele 11,15,17 ni se vorbeşte despre
posibilul viitor al lui Onisim:
Vs.11 à iţi va fi folositor
Vs15 à„Poate că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai
pentru veşnicie,"
Vs.17 à primeşte-l
Din aceste 3 versete am înţeles că Pavel vrea ca Onisim să aibă un viitor lângă Filimon.
Eu văd în versetele 13,14 („Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca să-mi slujească în locul tău cât
sunt în lanţuri pentru Evanghelie... Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca
binele, pe care mi-l faci, să nu fie silit, ci de bună voie.") cum Pavel ne exprimă o dorinţă(o
plăcere, un moft) de-al lui, înlocuiţi vă rog "aş fi dorit " cu "mi-ar fi plăcut." Pavel vrea
sa ii spună lui Filimon că Onisim poate fi un real ajutor.
Sergiu Vidrăsan:
V.10 "Te rog pentru copilul meu, pe care l-am născut în lanţurile mele: pentru Onisim,"
Da, într-adevăr Onisim se converteşte prin Pavel, în timpul cât acesta este închis.
Ţin să precizez din nou misiunea pe care i-o încredinţează Filimon lui Onisim şi
pentru asta reamintesc contextul de la care am plecat. Închisoarea romană în mod
normal nu asigura nimic celor închişi, nici chiar strictul necesar pentru a supravieţui,
membrii familiei sau prietenii trebuiau să le aducă mâncare, îmbrăcăminte, pături,
medicamente sau alte necesităţi. Şi aici nu sunt de acord cu cei care spun că Pavel avea
undeva o cameră închiriată, dacă ar fii aşa, de ce se numeşte pe sine însuşi:
"întemniţat"? Dacă plecăm de la simpla înţelegere a cuvântului, întemniţat = a fi în
46
temniţă. Amintesc tot din context că unii sclavi erau responsabilizaţi de stăpânii lor şi
puteau chiar să călătorească.
Dumnezeu se foloseşte de oameni necredincioşi pentru a duce la împlinire
planul Lui? Răspunsul meu este da categoric! Dumnezeu îl foloseşte pe Onisim, prin
Filimon, pentru a-l sprijini pe Pavel, întemniţatul. Şi Filimon intr-adevăr are
înţelepciunea necesară pentru a-l trimite pe Onisim, are încrederea necesară în el
pentru a-l trimite. Deci Onisim s-a dovedit a fii un rob de încredere, chiar
necunoscându-L cu adevărat pe Dumnezeu este credincios lui Filimon. Să nu uităm că
Onisim este rob în casa lui Filimon şi mă gândesc că a auzit cu siguranţă vorbindu-se
de Isus. Oare nu-i lipsea lui (pentru a deveni creştin) chiar această însărcinare, de a
merge să-i slujească lui Pavel? Sunt sigur că Dumnezeu avea şi asta in planul Lui!
Trebuie să afirm, din păcate, că există oameni "din lume" pe care noi îi numim
necredincioşi, oameni pe care Dumnezeu îi foloseşte şi care sunt mai de încredere
decât unii dintre cei pe care noi îi numim creştini, care se pretind a fi creştini.
Pentru cea de-a doua nelămurire nu mai trebuie să comentez pentru că Remi a
ajuns şi el la concluzia că Onisim nu trebuie să plece de lângă Filimon pentru a sluji.
Slujba lui, misiunea lui şi-o poate desfăşura şi alături de Filimon, chiar în casa
acestuia, deci poate rămâne alături de acesta.
Domnul să vă binecuvinteze!
Alex Ionescu:
Cu întârziere trimit părerea mea despre cele două concepţii pe care le-ai
prezentat.
În dimineaţa asta am recitit epistola cu gândul de a descoperi care interpretare
este mai aproape de motivul iniţial care l-a determinat pe Pavel să scrie.
Dumnezeu este un revelator, un comunicator, un dătător de informaţie. E
adevărat că uneori Dumnezeu ţine ascunse anumite lucruri pentru o vreme, ca apoi să
47
le dezvăluie înţelesul criptat la vremea potrivită. Găsim astfel de exemple mai ales în
cărţile apocaliptice unde autorului uman fie îi este poruncit să pecetluiască anumite
părţi sau înţelesuri din proorocie, fie îi sunt refuzate anumite explicaţii pe
considerentul că peste veacuri în gândirea şi cultura umană va interveni un moment
în care colecţia de informaţii a omenirii şi experienţa istorică vor reprezenta chei de
interpretare spre desluşirea textului. DAR: ce scop să fi avut Dumnezeu să ascundă
veacuri, multe, înţelesul epistolei pentru biserică (sunt convins că pentru Filimon
epistola a fost clară precum cristalul)? Sau MAI MULT: nu doar că anumite aspecte au
rămas nedesluşibile, dar se pare - conform concepţiei moderne - că secole la rând
biserica a interpretat eronat epistola în chiar unul din punctele majore de înţelegere:
ceea ce l-a determinat pe Pavel să scrie. Or, pe logică, dacă premisele sunt false,
concluziile riscă mult în a nu fi adevărate. De aceea eu cred că fundamental,
interpretarea clasică este cea autentică, fapt care nu interzice îmbogăţirea ei cu
elemente moderne.
Încă un argument istoric în favoarea concepţiei clasice: mulţi dintre creştini vor
trece în veşnicie fără să fi înţeles de ce a fost cuprinsă Ep. Filimon în canonul NT. O
citesc o singură dată în întreaga viaţă şi basta. Trebuie să ne întrebăm un lucru: care
era în anul 170 d.Hr. când Canonul Muratorian a stabilit cărţile NT (excepţie Evrei,
Iacov şi 3 Ioan), concepţia despre Ep. către Filimon? Cu siguranţă, cea clasică. Si asta,
undeva la doar aproximativ un secol de la scrierea epistolei.
Totuşi,
Cred că concepţia clasică poate suferi îmbogăţiri prin amputarea unor elemente
proprii şi prin transferul unor elemente din concepţia modernă. Astfel, din teoria
clasică păstrăm primele 2 premise (care sunt esenţiale)
1. Onesimus was a "runaway slave" who had fled from his master, Philemon -
clasic
2. He was caught and put into the same jail as Paul by coincidence - clasic
48
iar din cea modernă, adăugăm ultimele 2 premise (care sunt secundare)
3. Paul takes the initiative in writing to Philemon, to ask Philemon to set the slave
free so he can become a Christian missionary
4. He (Onesimus) was not (…) a thief, but probably a debt slave; thus Philemon
would lose out if he set Onesimus free

Pentru susţinerea acestei concepţii clasice în forma alterată, există două argumente:
textul şi tonalitatea sa, pe de o parte şi bunul simţ, pe de altă parte.
• Referitor la text: (scurt şi neexhaustiv)
- v. 14 - clarifică faptul că slujirea lui Onisim din v. 13 nu este determinată de voia
lui Filimon, aşa că ideea a II-a a concepţiei moderne pică.
- v. 15 - exprimă clar că “despărţirea” lui Onisim de Filimon nu a fost dorită de
stăpân, altfel consolarea lui Pavel (“ca să îl ai pt. veşnicie”) ar fi gratuită
- v.18 - face aluzie la un prejudiciu adus de Onisim lui Filimon, fără însă a ne da
dreptul să îl catalogăm ca hoţ
• Referitor la bunul simţ:
- concepţia modernă este prea modernă, fiind produsul ideii că fără dovezi clare
nu este deontologic şi civilizat să spui despre cineva că este hoţ (prea mult bun
simţ)
- concepţia clasică este prea drastică, etichetând ca hoţ pe bază de simple
supoziţii (prea mult spirit acuzator)
- cel mai corect e să păstrăm atitudinea lui Pavel: “dacă te-a prejudiciat…”. Nu zic
nici da, nici nu: faptele nu sunt clare.
Voi spune deci, că Onisim nu este neapărat un hoţ, dar nici nu îl disculp. Poate a fost.
Poate nu.
49
ANEXA 6
Rescrieri Structurale
Epistola lui Pavel către Filimon 1/1
către preaiubitul Filimon,
1 Pavel/…/, şi fratele Timotei tovarăşul nostru de lucru
2 întemniţat al lui Isus Hristos către sora Apfia si
către Arhip /…/ şi
tovarăşul nostru de luptă
către Biserica
din casa ta
3 Har şi de la Dumnezeu /…/ şi
Pace Tatăl nostru
Domnul
De la /…/ Isus Hristos!
4 Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu
ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele,
5 pentru că am auzit despre credinţa /…/ şi
Domnul
pe care o ai în /…/ Isus
dragostea
faţă de toţi sfinţii.
6 Îl rog
ca această părtăşie a ta /…/ să se arate prin fapte.
la credinţă cari să dea la iveală tot binele
ce se face între noi în Hristos.
7 În adevăr, am avut o mare bucurie şi pentru dragostea ta
mângâiere,
fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine.
9 De aceea, /…/ vreau mai degrabă
8 măcar că am toată slobozenia în Hristos
să-ţi poruncesc
ce trebuie
să faci,
9 să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei, eu /…/, bătrânul Pavel
aşa cum sunt iar
acum întemniţat pentru Hristos Isus.
50
ANEXA 6
10 Te rog pentru copilul meu

pe care l-am născut în lanţurile mele
pentru Onisim
11 care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar
care acum îţi va fi folositor şi ţie
şi mie.
12 Ţi-l trimit înapoi, pe el

inima mea.
13 Aş fi dorit
să-l ţin la mine
ca să-mi slujească în locul tău
cât sunt în lanţuri pentru Evanghelie.
14 Dar n-am vrut
să fac nimic fără învoirea ta
pentru ca binele
pe care mi-l faci
să nu fie silit
ci de bună voie.
15 Poate
că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme
tocmai ca să-l ai pentru veşnicie,
16 dar nu ca pe un rob
ci mult mai presus decât pe un rob
ca pe un frate preaiubit mai ales de mine
şi cu atât mai mult de tine
fie în chip firesc
fie în Domnul!
17 Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tău
Primeşte-l ca pe mine însumi.
18 Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare
sau îţi este dator cu ceva
pune aceasta în socoteala mea.
51
ANEXA 6
Eu, Pavel, " voi plăti "

19 - scriu cu mâna mea –
ca să nu-ţi zic
că tu însuţi te datorezi mie.
Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul şi
20 înviorează-mi inima în Hristos!
Ţi-am scris bizuit pe ascultarea ta şi
21 ştiu
că vei face
chiar mai mult decât îţi zic.
Tot odată, pregăteşte-mi un loc de găzduire
22 căci trag nădejde
să vă fiu dăruit, datorită rugăciunilor voastre.
Epafra /…/ îţi trimite sănătate

23 tovarăşul meu de temniţă în Hristos Isus,
tot aşa şi Marcu,
24 Aristarh tovarăşii mei de lucru
Dima
Luca
Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru!
25 Amin.
* Rescriere structurală - Cristina Răchită
52
ANEXA 6
1. Pavel /…/ şi fratele Timotei

întemniţat al lui Isus Hristos,
către preaiubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru,
53
către sora Apfia

2. şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă,
şi către Biserica din casa ta:
Har şi pace
3. de la Dumnezeu, Tatăl nostru,
şi de la Domnul Isus Hristos!
Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu,
4. ori de câte ori îmi aduc aminte de tine
în rugăciunile mele,
pentru că am auzit despre
5. credinţa pe care o ai în Domnul Isus
şi dragostea faţă de toţi sfinţii.
Îl rog
ca această părtăşie /…/ să se arate prin fapte
a ta la credinţă,
6. care să dea la iveală tot binele
ce se face
între noi
în Hristos.
În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere,
7. pentru dragostea ta,
fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine.
eu, aşa cum sunt
De aceea, bătrânul Pavel vreau mai degrabă să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei
8. iar acum întemniţat pentru Hristos Isus ANEXA 6
9. Rescrieri
măcar că am toată Structurale
slobozenia
în Hristos
2/2
să-ţi poruncesc ce trebuie să faci
Te rog pentru copilul meu,

10. pe care l-am născut în lanţurile mele:
pentru Onisim,
54
care altă dată ţi-a fost nefolositor,

11.
dar care acum îţi va fi folositor şi ţie şi mie.
12. Ţi-l trimit înapoi, pe el,

inima mea.
Aş fi dorit să-l ţin la mine,
13. ca să-mi slujească în locul tău
cât sunt în lanţuri pentru Evanghelie.
Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta,
pentru ca binele, pe care mi-l faci,
14.
să nu fie silit,
ci de bună voie.
Poate că el a fost despărţit de tine,
15. pentru o vreme,
tocmai ca să-l ai pentru veşnicie,
dar nu ca pe un rob,
ci mult mai presus decât pe un rob:
ca pe un frate preaiubit,
16. mai ales de mine,
şi cu atât mai mult de tine,
fie în chip firesc,
fie în Domnul!
Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tău,
17.
primeşte-l ca pe mine însumi. ANEXA 6
Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare Rescrieri Structurale
18. sau îţi este dator cu ceva, 2/3
pune aceasta în socoteala mea.
Eu, Pavel, "voi plăti"
19. - scriu cu mâna mea -
ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie.
Da, frate, fă-mi binele acesta
55
în Domnul,
20. şi înviorează-mi inima
în Hristos!
Ţi-am scris bizuit pe ascultarea ta,
21. şi ştiu că vei face
chiar mai mult decât îţi zic.
Tot odată, pregăteşte-mi un loc de găzduire,

22. căci trag nădejde să vă fiu dăruit,
datorită rugăciunilor voastre.
Epafra, /…/ îţi trimite sănătate;
23.
tovarăşul meu de temniţă în Hristos Isus,
tot aşa şi:
Marcu,
24. Aristarh, tovarăşii mei de lucru.
Dima,
Luca,
Harul Domnului nostru /…/ să fie cu duhul vostru!
Isus Hristos
25.
Amin.
*Rescriere structurală – Dan Rotar
56
ANEXA 7
Principii pentru părţile implicate în procesul iertării
Cel care îşi cere iertare Mediatorul Cel care iartă

Nr.
Onisim Pavel Filimon
Trebuie să îşi asume Nu porunceşte, el are Trebuie să iubească şi să fie
1.
riscuri rugăminţi credincios
Mediază după modelul lui Să înveţe să privească lucrurile
2. Să regrete greşeala
Hristos din altă perspectivă
Să fie dispus să piardă chiar Să uite robul şi să se bucure de
3. Să iubească
dacă nu câştigă nimic frate
Să asculte sfatul liderului Să asculte sfatul liderului
4. Nu se preocupă de el însuşi
spiritual spiritual
Să facă drumul de la Arată încredere în cel care Nu iartă doar dacă îşi
5.
Roma la Colose trebuie să ierte recuperează paguba
Apreciază pe cel care îşi cere Iartă şi oferă atenţie sporită
6. Să fie gata de sacrificiu
iertare (e folositor acum) acelei relaţii
57

Filimon - Forma Finală

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Filimon - Forma Finală

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Epistola lui Pavel către Filimon

EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE FILIMON

1. De ce să studiem Biblia şi mai mult decât atât de ce să studiem tocmai Epistola

Coloseni 3:16 Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi...

a. Scopul major al fiecărui creştin: Să se asemene tot mai mult cu Hristos.

b. Scopul specific al acestui studiu: Să învăţăm să trăim în armonie cu cei din

jur şi să rezolvăm eficient problemele relaţionale dintre noi.

I. Enumerarea, definirea şi experimentarea valorilor care stau la baza

III. Iertarea celui ce greşeşte şi acordarea unei atenţii sporite.

Arthur, Cum să studiem Biblia, p.121)

a. Transformarea caracterului un proces sau ceva ce primim instantaneu atunci

când suntem mântuiţi? (Exemplul lui Petru: prefăcut în faţa slujnicei în

corecte a Sfintei Scripturi. (În viziunea lui Kay Arthur)

1. Cum mă afectează textul studiat?

2. Ce adevăr trebuie să accept?

II. Al doilea pas: Documentarea – Adun informaţii privitoare la acea

temă. (Ce spune Dumnezeu despre această temă?)

prelucrarea datelor obţinute. Această prelucrare de date se realizează

VI. Al şaselea pas: Practicarea planului – Orice obicei ia câteva săptămâni

până se schimbă (3 săptămâni spune Ţon)

2. El ne va aduce aminte tot ce ne-a învăţat Domnul Isus

3. Epistola lui Pavel către Filimon – Cele două teorii

IV. Foarte probabil Onisim a furat de la stăpânul lui înainte de a fugi de la

1. Contextul istoric, cultural şi geografic

aducând cele două epistole (Coloseni şi Filimon) din partea lui

Ierapole. El este un slujitor plin de râvnă pentru creştinii din aceste

I. Situată în Valea Lycus, la 13 km Laodicea, în nord la 21 km se afla

important, dar până în sec. I d.Hr. pierde teren în faţa Laodiciei

1. Cea mai mică biserică spre care trimite Pavel o epistolă.

2. Anul în care a fost scrisă epistola:

Convertirea aproape de Damasc (F.Ap. 9)......... 31/32

3. Sclavia în acea perioadă

4. Formula epistolară (expeditorii, destinatarii şi salutul):

a. Expeditorii - Pavel şi Timotei:

1. Vezi tabelul de mai sus pentru o privire de ansamblu asupra

a. Este întemniţat pentru Hristos (1:1)

e. Îl iubeşte pe Onisim (1:12,16)

f. Nu abuzează de poziţia sa (1:14)

3. Întemniţat al lui Isus Hristos:

ii. Cezarea (F. Ap. 23,24,25)

iii. Roma (F. Ap. 28:16) de aici scrie epistolele (?)

1. Este coautorul epistolei. Probabil că el a scris după dictarea

lui Pavel aceasta epistolă (1:1,19)

vorbit de bine de către fraţi (F.Ap.16:1,2)

1:2) a lui Pavel.

5. Este tovarăşul de lucru şi ajutorul lui Pavel (Rom. 16:21,

se întâmplă pe câmpul de misiune. (I Tes. 3:6)

1. Preaiubitul apostolului şi tovarăşul acestuia de lucru (1:1)

2. Găzduia Biserica în casa lui – un om plin de dragoste pentru

4. An om care prin care inimile sfinţilor au fost înviorate (1:7)

5. Proprietar de sclavi (1:11,15)

8. Este alături de ceilalţi fraţi din biserică un om al rugăciunii

1. De ce este amintită această soră în lista destinatarilor?

a. Probabil avea o legătură de rudenie cu Filimon

b. Probabil că avea legătură cu evenimentele care erau în

discuţie (fuga robului, eventuala pagubă, etc.)

John MacArthur spune: fără îndoială că Apfia este soţia lui

1. Acelaşi John MacArthur spune despre Arhip că este foarte

probabil ca acesta să fie fiul lui Filimon şi al Apfiei.

putem înţelege că acesta era implicat direct în activităţile

I. Este salutul standard al lui Pavel, acest salut apare în toate

III. Sursa harului şi a păcii este Dumnezeu Tatăl şi Domnul Isus

Hristos – aceasta ar fi o blasfemie dacă Domnul Isus ar fi doar un

care sunt implicaţi toţi cei amintiţi – Lucrarea Domnului Isus