Referat la Studiul

Noului Testament

Nume student: Croitoru

Prenume :Victor – C-tin
Pr. Prof. Dr. : Vasile Mihoc

Epistola catre Romani a

Sf. Apostol Pavel cap.5,1-11
- exegeza -

Facultatea de teologie
ortodoxa “Andrei Saguna”
din Sibiu
1
Exegeza cap.5,1-11
“Drept aceea, indreptandu-ne prin credinta, avem pace cu
Dumnezeu,prin Domnul nostrum Iisus Hristos,
Prin care am avut si apropiere,prin credinta, la harul acesta in care
stam si ne laudam intru nadejdea slavei lui Dumnezeu .”1

In acest capitol,Sf. Apostol Pavel,vorbeste despre petrecerea vietii.Caci –

de vreme ce a zis lucruri mari despre credinta,iar faptele le-a defaimat
,vorbeste apoi despre fapte si despre vietuirea crestinilor.De vreme ce
credinta ne-a indreptat , atunci sa nu mai pacatuim ci sa avem pace cu
Dumnezeu prin vietuirea noastra cea placuta Lui,pentru ca Hristos ,Care ne-
a indreptat pe noi care eram pacatosi ,ne va ajuta El Insusi sa ne pazim sis a
ramanem intru dreptatea aceasta,fiind ca printr-Insul avem apropiere adica
am fost adusi, catre dar si intru acest dar, aduga Apostolul, stam, avand
adeverirea si neprefacerea caci bunatatile dumnezeiesti stau totdeauna si nu
cad niciodata.Apostolul pune indreptarea noastra in stransa legatura cu
Invierea Domnului din morti.Este un proces care se petrece in noi oamenii,
aici pe pamant, provocat fiind acest process, de faptul ca Domnul nostrum
Iisus Hristos nu a ramas in mormant, ci a inviat din morti.
Faptul ca Dumnezeu-Tatal S-a dat impacat cu omenirea in urma mortii
Domnului Iisus, caci daca Domnul a murit pentru noi, nu mai avem pentru
ce sa ne ostenim, ca sa ducem o alta viata.Indreptatrea noastra personala este
scopul ultim al operei de mantuire a Domnului nostru Iisus Hristos.
Aflarea si dobandirea tuturor bunatatilor, le primim prin Sfantul Botez, ne
laudam in nadejdea bunatatii viitoare, care, fiindca sunt spre slava lui
Dumnezeu, ni se vor da desi nu le meritam pentru ca sa se slaveasca
Dumnezeu.2
“Si nu numai atat, ci ne laudam si intru necazuri bine stiind ca
suferinta aduce rabdare,
Si rabdarea incercare, si incercarea nadejde, “3

Nu ne laudam -zice- numai in bunatatile ce or sa fie, ci mai mult ne

laudam intru necazurile de fat ace le avem.Sa nu va tulburati –zice- fratilor
1
Sfantul Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, Talcuirea Epistolei catre Romani, a Sf. Apostol Pavel,Editura
Sofia , Bucuresti-2005 , p.85
2
Ibidem , p.86
3
Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura Institutului Biblic Si De Misiune Ortodoxa , Bucuresti-2008,Rom.
Cap5, 3-4.

2
crestini, din pricina ca ne necajim, fiindca necazurile acestea sunt lauda
crestinilor.Caci necazul pricinuieste rabdarea, rabdarea incercarea, iar
incercarea il alege pe cel ce se ispiteste.Si dupa ce este incercat si cugeta in
constiinta sac ea buna cum ca pentru Dumnezeu patimeste, omul
nadajduieste ca va lua plata pentru necazurile sale. Iar in aceasta nadejde nu
cade, nici nu rusineaza pe cel ce nadajduieste. Intru aceasta, Iacov, fratele
Domnului a zis:”Fericit e omul care rabda ispita, ca lamurit facandu-se, va
lua cununa vietii pe care Domnul a fagaduit-o celor ce Il iubesc pe El”.
(Iacov 1:12).4
Deci, Apostolul pretinde, ca noi san e bucuram si in necazuri. Cand
acestea se ivesc in calea cuiva, omul care este pagan, se supara, nu rabda, si
cauta sa le opuna cea mai indarjita rezistenta, periclitandu-si, adeseori, chiar
si viata. Alta este, insa, conceptia unui crestin. Cand vin necazuri, crestinul
nu se intristeaza, ci se bucura, pentru ca stie, ca trebuie sa aiba taria de suflet
a le preintampina. A rabda inseamna a ramane statornic pe punctual sau de
vedere si a se apara impotriva atacurilor dusmane. Rabdarea nu este o
slabiciune, ci dimpotriva o mare virtute crestineasca.
Apostolul subliniaza zicand:”Necazurile lucreaza rabdare”. Cel ce a
rabdat in necazuri ajunge in situatia de a-si fi incercat credinta sa si a fid at
dovezi despre taria acestuia. Dovada data despre taria credintei produce
speranta ( nadejdea ). Ea desteapta in sufletul omului nadejdea intr-o rasplata
viitoare pe care o va primi de la Domnul.5
Fapta buna si lupta buna nu poate ramane nerasplatita.

“Iar nadejdea nu rusineaza, pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat

in inimile noastre prin Duhul Sfant, Cel daruit noua”.6

Sfantul Apostol Pavel adevereste bunatatile ce or sa fie plecand de la

iubirea pe care a aratat-o Dumnezeu catre noi. Zice Pavel: “Sa nu fi
necredincios, omule, caci nadejdea pe care o avem pentru bunatatile cele
vesnice nu cade!”. Caci de vreme ce Dumnezeu ne-a iubit atat de mult, incat
de aici ne-a facut fii ai Sai, fara de osteneala, prin Sfantul Duh cum ar putea
san u ne dea si cununile, dupa ostenelile ce am suferit pentru dragostea Sa?
Caci “s-a revarsat dragostea lui Dumnezeu in inimile noastre” este in loc de:
4
Sfantul Teofilact al Bulgariei, Talcuirea Epistolei catre Romani a Sfantului Apostol Pavel, Editura Sofia,
Bucuresti – 2005, p.87.
5
Dr. Vasile Gheorghiu, Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel, Institutul de arte grafice, Editura
Glasul Bucovinei, editia a II-a, Cernauti – 1938, p.132.
6
Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2008, Rom.
Cap.5,v 5.

3
Bogata si imbelsugata se arata in noi dragostea lui Dumnezeu fiindca avem
in inimile noastre Duhul Sfant pe Care ni L-a dat.7
Dovada despre marea iubire a lui Dumnezeu nu este nu numai glasul
inimii noastre, ci si glasul minitii noastre.Termenul ”a revarsa” din acest
verset este intrebuintat pentru a ne face sa intelegem toata bogatia dragostei
lui Dumnezeu pe care am primit-o.Ea s-a revarsat “in inimile noastre”,
pentru ca nu atat minte cat mai vartos inimile noastre resimt in mod puternic
bogatia imensa a dragostei lui Dumnezeu fata de noi.
Noi resimtim in inimile noastre bogatia dragostei lui Dumnezeu prin
Duhul Sfant care ni S-a noua, adica noi am primit pe Duhul Sfant in inimile
noastre, iar Acesta ne mijloceste noua toata gratia divina si ne facem sa
resimtim in inimile noastre toata dragostea divina.De n-am fi primit in noi
pe Duhul Sfant, noi nu am fi in stare, cui inima noastra aplecata mai mult
spre rau decat spre bine.
Dragostea mare a lui Dumnezeu fata de noi ne garanteaza, la randul sau,
implinirea nadejdilor mari, pe care le nutrim noi pentru cealalta viata a
noastra.
“Caci Hristos, inca neputinciosi fiind noi, la vreme, a murit pentru
cei necinstitori.
Si abia pentru cel drept, cu greu, va muri cineva, iar pentru cel
bun poate indrazneste cineva sa moara,
Dar Dumnezeu intareste dragostea Sa intru noi prin aceea ca, inca
pacatosi fiind noi, Hristos a murit pentru noi.
Cu atat mai vartos dar , indreptandu-ne noi acum prin sangele
Lui, ne vom mantui printr-Insul de urgie.”8

Sfantul Apostol Pavel, arata marimea dragostei lui Dumnezeu din

moartea pe care a luat-o Hristos pentru noi cei “neputinciosi” adica
pacatosi, caci pacatul este neputinta, precum dreptatea si fapta buna sunt
sanatate. Si - dupa Ieronim, in Epistola catre Algazira – Hristos a murit
atunci cand neputinta aceasta a pacatului se inmultise, dar Hristos a facut
inca mai mult, caci a murit pentru noi, care eram nu numai pacatosi, ci si
necinstitori de Dumnezeu, cu toate ca abia ar muri cineva chiar pentru un om
drept. Iar a muri pentru noi Hristos pentru noi pacatosii si necinstitorii de
Dumnezeu este desavarsirea dragostei.9
7
Sfantul Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, Talcuirea Epistolei catre Romani a Sf. Ap. Pavel, Editura
Sofia, Bucuresti, 2005, p.88.
8
Ibidem, p.88.
9
Dr. Vasile Gheorghiu, Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel, Institutul de arte grafice, Editura
Glasul Bucovinei, Cernauti-1938, p.134-135.

4
Iar zicerea:”La vreme” inseamna “vremea potrivita si inainte- hotarata”, caci
Hristos a murit pentru noi la vremea cuvenita”cand a venit plinirea vremii”.
Pentru ca Hristos a murit pentru dragostea noastra si ne-a indreptat prin
moartea Sa, dar de acum inainte ne va izbavi pe noi cei care ne-am indreptat,
de urgia ce va sa fie. Deci, Hristos moare pentru noi, dovedeste ca noi am
fost pacatosi, marea dragoste a lui Dumnezeu fata de noi, caci El Si-a trimis
pe Insusi Fiul Sau, ca sa moara pentru noi, nu este doar dragostea lui
Dumnezeu-Tatal, ci si dragostea Domnului nostrum Iisus Hristos, caci El nu
moare pentru niste prieteni ai Sai, ci pentru niste pacatosi.10
Si daca atat Dumnezeu-Tatal, cat si Domnul nostru Iisus Hristos ne-au
aratat dragostea Lor, situatia noastra de acum este cu totul alta. Noi nu mai
suntem ca mai inainte, pacatosi si dusmani ai lui Dumnezeu, ci am devenit
ascultatori lui Dumnezeu, asa cum Sf. Ap. Pavel spune: “Ca suntem
indreptati prin Sangele Lui, ca Domnul Si-a varsat pentru noi prea scump
Sangele Sau pe cruce, constituind jertfa vietii Sale pe care a adus-o pentru
noi.
Jertfa Mantuitorului ne-a adus iertarea pacatelor si impacarea noastra cu
Dumnezeu.In scump Sangele Domnului nostrum Iisus Hristos noi gasim
indreptarea.Procesul de indreptare initiat de mantuitorul nostru Iisus Hristos
prin moartea Sa pe cruce, ramane ca sa ne concretizeze si sa ne
desavarseasca in fiecare din noi si fiecare dintre noi sa-si orientezxe viata sa
spre Dumnezeu.
“Ca ne vom mantui prin El de urgie”, Apostolul, acentuiaza ca prin El
noi ,vom scapa de urgie, pentru ca Domnul nostrum Iisus Hristos este
mijlocitorul mantuirii noastre.11

“Caci daca , pe cand eram vrajmasi, ne-am impacat cu Dumnezeu

prin moartea Fiului Sau, cu atat mai mult, impacati fiind, ne vom
mantui prin viata Lui.”12

Daca Hristos ne-a indreptat cu moartea Sa pe noi cei pacatosi cu mult

mai vartos ne va mantui acum, dupa ce ne-am indreptat.Noi am fost impacati
cu Dumnezeu prin moarte lui Iisus inca pe vremea, cand eram pacatosi si
dusmani ai lui Dumnezeu,si nu eram vrednici sa ne facem partasi de gratia
divina , atunci cu atat mai mult ne va face acum cand traim raporturi bune cu
El , partasi de toata gratia divina.
10
Dr. Vasile Gheorghiu,Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel, Institutul de arte grafice, Editura
Glasul Bucovinei, Cernauti-1938,p.136.
11
Sfantul Teofilact al Bulgariei, Talcuirea Epistolei catre Romani, a Sfantului Apostol Pavel, Editura Sofia,
Bucuresti-2005, p.89.
12
Ibidem, p90.

5
“Si nu numai atat, ci ne si laudam in Dumnezeu prin Domnul nostru
Iisus Hristos prin care am luat acum impacarea”

Nu numai ca ne-am mantuit zice Apostolul ci ne si laudam intru

Dumnezeu ca ne-am mantuit fiind pagani si mai ales ca ne-am mantuit nu
prin altcineva, ci prin Sangele Insusi Unuia nascut Fiului Sau.Noi ne putem
lauda prin Mantuitorul nostrum Iisus Hristos cu cele ce am obtinut, dar cum
noi toate acesta le-am primit in dar de la Dumnezeu, si nu am contribuit
personal cu nimic, la infaptuirea lor, se intelege de la sine ca noi nu ne
putem lauda cu noi insine ci numai in Dumnezeu.
“Prin care am primit acum impacarea” releveaza motivul principal, pentru
care noi nu trebuie sa trecem cu vederea pe Domnul nostrum Iisus Hristos.
El a fost Acela, care ne-a impacat, pe noi cu Dumnezeirea.

6
 BIBLIOGRAFIE

- BIBLIA sau SFANTA

SCRIPTURA,Editura
EIBMBOR,Bucuresti -2008 .

- Sf. Teofilact Arhiepiscopul

Bulgariei,”Talcuirea Epistolei catre
Romani,Editura Sofia,Bucuresti-2005.

-Dr.Vasile Gheorghiu, Epistola catre

Romani,Editura Glasul
Bucovinei,Cernauti-1938.