Facultatea de Teologie

„Iustin Patriarhul”
Bucuresti
Extensia Roma Student : Groza Gheorghe
Anul I

PSALMUL 20
(LUCRARE DE SEMINAR)

1. Introducere: a. Ce este un psalm (notiuni generale)? b. Psalmii lui David în general

2. Comentariu la Psalmul 20 (a. Istoric b. Clasificare c. comparare traduceri/versiuni
diferite)
3. Exegeza patristică
4. Comentarii moderne
5. Concluzii

Psalmul (grecescul psalmos), reprezintă un imn religios biblic cântat la vechii evrei, cu
acompaniament de harpă sau rostit (si cântat) la creștini, de psalți, preoți, credincioși, fiind o creație
lirică cu fond religios, care formează una din cărțile Vechiului Testament intitulată Psalmii.
Vechea scoală rabinică si câțiva din Părinții si scriitorii bisericești ai primelor patru veacuri,
atribuie scrierea psalmilor, profetului si regelui David, cu toate acestea atât titlurile originale ale
psalmilor, cât si critica textuală obiectivă, au dus la presupuneri că unii psalmi au fost scriși de Asaf
si urmașii lui. Cassiodor, unul din cei mai harnici comentatori al psalmilor, crede că e vorba, totuși,
de un procedeu literar a lui David.
Cartea Psalmilor denumită de IPS Bartolomeu Anania ,, cununa poeziei vechitestamentare”
a fost în terminologia greacă denumită Psaltirea, care era un instrument muzical psaltérion, un fel
harpă
Psalmii au constituit prima formă de cântare religioasă în cultul creștin, lecturile biblice fiind
alternate cu cântarea psalmilor.
Tematica psalmilor cuprinde marele probleme religioase ale Vechiului Testament:
Dumnezeu, lume creată de El, îngerii, omul și viața lui pe pământ și după moarte, precum și
momente din istoria poporului evreu, Ierusalimul si legea lui Dumnezeu.
Psalmii si-au găsit un profund ecou în sufletul credincioșilor si, de aceea, de la început au
intrat în cult ca un mijloc de exprimare a slăvirii lui Dumnezeu, intrând încă din primele veacuri din
cultul iudaic, în cel creștin.
Din toate timpurile, cercetătorii Sfintei Scripturi, au încercat să clasifice psalmii după
conținutul lor, fiind astăzi folosite câteva variante, care îngăduie o sinteză menită să-l ajute pe
creștin în funcție de trebuințele lor sufletești. Astfel: imnuri – cântări de slavă si preamărire a Lui
Dumnezeu ca Împărat universal sau ca Împărat al Sionului, rugăciuni: cereri la vreme de necaz, de
suferință, plângeri adresate lui Dumnezeu, împărțite la rândul lor, în rugăciuni colective si
individuale, psalmii de mulțumire, psalmii regali - aceia care se referă la persoana regelui sau la
ceremoniile legate de curtea regală, având înțeles propriu sau profetic, după caz, Psalmii mesianici
– adică cei care în întregime sau parțial se referă la Domnul Iisus Hristos, prin dimensiunea lor
profetică.
Psalmii mesianici – din punct de vedere creștin – teologic, sunt cei mai importanți, pentru
că nu au fost scriși ca atare, ci insuflați de Duhul Sfânt, pentru că ,,Duhul suflă unde vrea” Ioan 3, 8,
si când vrea, așa cum au fost insuflate toate profețiile.
Psalmii sunt direct mesianici: 15, 20, 21, 44, 71, si 109 si indirect mesianici: 3, 4, 6, 8, 33,
67 si 107.
Psalmul 20 se suprascrie „întru sfârșit”, fie pentru că în el este cuprinsă o proorocie, fie
pentru s-a împlinit în anii împăratului Iezechia, (Carte IV Regilor), unde se spune că acesta din
urmă s-a îmbolnăvit de moarte, iar Dumnezeu i-a mai dăruit încă 15 ani de viață, pentru glasurile
de mulțumire a lui Dumnezeu, ale prietenilor lui: „Viață a cerut de la Tine si i-ai dat Lui...”. Însuși
David, cunoscând mai dinainte sănătatea împăratului, a spus pentru dânsul psalmul acesta.
Facultatea de Teologie
„Iustin Patriarhul”
Bucuresti
Extensia Roma Student : Groza Gheorghe
Anul I
Sfântul Asterie episcop al Amasiei (390 d.Hr.) zice: „Tot cel ce împărățește peste patimi este
împărat, veselindu-se de puterea lui Dumnezeu, adică de învățătură Evanghelică, „ca să nu mă
rușinez”, cum zice Sfântul Apostol Pavel, de Evanghelie, ca puterea lui Dumnezeu este spre
mântuire”.1 Iar Fericitul Augustin spune că ,,psalmul se aplică lui Hristos”2
Psalm regal, structurat în două părți, urmate de antifoane corale (vs. 7 şi 13). Datorită
accentului său mesianic și eshatologic a fost aplicat în iudaism regelui mesianic, iar Părinți Bisericii
l-au raportat la Hristos”[1]3.

1. Doamne întru puterea Ta se va veseli împăratul, 4

În comentariile după scrierile Sfinților Părinți a la Psalmi, al Cuviosului Eftimie
Zigabenul și Sfântul Nicodim Aghioritul, după cum îi găsim în Bibilia Sinodală de astăzi, acest
verset se tâlcuiește: „Întru puterea Ta se va, zice Doamne, cea ajutătoare și nebiruită se va veseli
credinciosul împărat, iar aceasta o credem din facerile de bine de mai înainte, pe care le-ai făcut lui”
Iar Nichita zice „ Cel ce nu poftește nimic trupesc și umblă cu Duhul, ia de la Dumnezeu pofta
inimii sale, căci inima unuia ca acesta Dumnezeu o satură de bunatăți”
Și de mântuirea Ta se va bucura foarte.
,,Împăratul zice, se va bucura, Doamne, de bucuria și sănătatea pe care i-ai dat-o. ” (Efitmie
Zigabenul si Nicodim Aghioritul)

1. Doamne, întru puterea Ta se va veseli regele și de mântuirea Ta se va bucura

foarte.
În comentariul făcut la psalmi în lumina Sfinților Părinți, de preot Ioan Uscă și Ioan Traia,
regăsim textul scripturistic după ediția Bibliei Ortodoxe Jubiliare a IPS Bartolomeu Anania, unde
autorii spun că în primul verset se vorbește de : Bucuria ce însoțește pe cei îndumnezeiți, ce
împărățesc împreună cu Hristos. „Profetul David vestește biruința deplină a Regelui care va fi
urmașul său (Eusebiu). Ieronim vede în acest Rege chipul lui Hristos, Regele regilor şi Domnul
Domnilor”, care, după cum exclama Fericitul Augustin : „va face să strălucească bucuria
mântuirii prin care face toate să strălucească”.

2. După pofta inimii lui i-ai dat lui, Cuviosul Eftimie tâlcuiește versetul 2 : ,,După pofta
inimii lui Iezechia, zice, adică biruința asupra vrăjmașilor lui, ori adăugirea (la anii) vieții, ori
simplu, ori fiecare facere dreaptă a lui”.
Tot la tâlcuirile Sfinților Părinți (Sfântul Chiril al Alexandriei) găsim tâlcuirea ca
potrivindu-se cu viața lui David, când a luptat împotriva amoniților, și a luat coroana lui
Molhol , idolul amoniților, a cărui coroană, aflându-o de mult preț a pus-o pe capul său”(II Regi
cap. 12 - Hanun).
Teodorit în schimb tâlcuiește ,, Din ce se iscusește cineva, se încununează, că acela ce cu
dreptate vânează dreptate va dobândi cununa dreptății, și acela ce drept slăvește pe
Dumnezeiasca Treime va dobândi cununa neveștejită a slavei, căci și Apostolul îi numește pe
ucenicii lui bucuria și cununa (Filip. 4:1) cu atât mai vârtos ucenicii lui Hristos” (Nichita).

Și de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe dânsul; explică mai departe Sfinții Părinți, că aceste
cuvinte ,,voia buzelor” au rolul de îndulci mulțumirea adusă lui Dumnezeu, prin care spun ei în

1
Psaltirea în tâlcuirea Sfinților Parinți, p. 259
2
Comentariu la Psalmul a XX -lea, Prigonitorii lui Hristos, Fericitul Augustin, Trad. Prefață note și comentarii Ierom.
Drd. Arsenie Obreja, Paris IV
3
Pr. Ioan Sorin Usca/Prof. Ioan Traia, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, XIII Psalmii,
Comentarii la Cartea Psalmilor
4
Biblia Sinodală
Facultatea de Teologie
„Iustin Patriarhul”
Bucuresti
Extensia Roma Student : Groza Gheorghe
Anul I
continuare, „că este firesc ca cineva care poftește ceva cu inima (prin poftă înțelegând, cererea),.. să
ceară de mai multe ori cu buzele”.

2. Dorința inimii lui I-ai dăruit-o, și de cererea buzelor lui nu l-ai lipsit.
Dorința inimii lui I-ai dăruit-o - în dublu sens: Dumnezeu a înzestrat inima omului cu
capacitatea de a-și formula o dorință ca plan de perspectivă; ca dar al lui Dumnezeu, dorința inimii
poate fi plinită prin rugăciune”[3], iar „Dorința lui Hristos este ca și noi să fim una, după cum El și
Tatăl una sunt . (Ieronim)”
3. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătății;
Acest verset Sfinții Părinți, îl tâlcuiesc, amintind de proorocia făcută vieții împăratului
Iezechia, cum Dumnezeu l-a binecuvântat pe el, înainte ca acesta să ceară Împărăția de la Domnul
pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. în continuare, aici numără facerile de
bine pe care Dumnezeu i le-a făcut lui Iezechia, dăruindu-i înainte de toate celelalte, coroana
împărăției.
Cuviosul Eftimie si Sfântul Nicodim Aghioritul fac trimitere la cartea IV a Regilor capitolul 20,
verset 10, unde se arată marea slavă pe care Dumnezeu a dat-o împăratului Iezechia, făcând o
minune, care l-a ajutat pe acesta să devină unul din cei mai puternici și respectați împărați ai vremii.
Nichita citându-l pe Sfântul Vasile cel Mare spune că ,, Aceasta era ceea ce dorea David din tot
sufletul, și se ruga să o ia care și dându-i-se i s-a făcut ca o coroană de pietre scumpe, slăvindu-i
capul, că David în toate neamurile se slăvește, împreună cu Domnul și cu fiul lui după trup, și nu
numai coroană i s-a făcut lui mântuirea, ci și viață în lungime de zile, și slavă și mare cuviință, și
veselie și milă neclătinată.”
3.Că l-ai întâmpinat cu binecuvântări de dreptate, pusa-i pe capul său cunună de
piatră scumpă.
Origen interpretează drept Cununa drepților: „Dumnezeu este cununa lui Hristos, iar Hristos este
cununa făpturii raţionale”
4. Viață a cerut de la Tine și i-ai dat lui este versetul din care se înțelege că împăratul
Iezechia cerut și a primit de la Domnul atât viață și sănătate, ieșind cu ajutorul lui Dumnezeu
biruitor atât asupra vrăjmașilor săi, cât și asupra bolii și morții”
primind lungime de zile în veacul veacului, adică „viață îndelungată”. ,,Veacul veacului”
este scris de David pentru un veac viitor și nesfârșit, dar în alte locuri scrie aceasta atât pentru cele
de față, cât și pentru un veac mai lung. Sfinții părinți spun că prin aceasta se poate înțelege și viața
veșnică.
4.Viaţă a cerut de la Tine, și i-ai dat-o: lungime de zile în veacul veacului. E viața
cea
de veci. Dacă aplicăm psalmul la Hristos, putem întreba și noi: „De ce a cerut Hristos viață, când
era în prag de moarte? Pentru a vesti învierea Sa din morți (Irineu,Dem.Ap.72)”

5. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, verset care după Sfinții Părinți
arată „dumnezeiescul ajutor și facerea de bine” primite de împăratul Iezechia, care a primit de la
Dumnezeu încă 15 ani de viață și vindecare de o boală incurabilă, dar și multe daruri de la împărații
vecini, care doreau să-i fie prieteni, și toate acestea făcându-se „pentru cercetarea și osebita purtare
de grijă a lui Dumnezeu”.
slavă și mare cuviință vei pune peste el. - se referă la slava pe care împăratul Iezechia o va primi
în toate timpurile, pentru „facerile de bine” pe care el le-a primit de la Dumnezeu.

5.Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă și mare cuviință vei pune peste el. Mare
cuviință – „veche și frumoasă expresie românească”, care literal se traduce „măreție, maiestate”.
Facultatea de Teologie
„Iustin Patriarhul”
Bucuresti
Extensia Roma Student : Groza Gheorghe
Anul I
Origen apropie acest verset de cuvintele Tatălui din Ioan 12, 28, iar Ieronim de cuvintele din
rugăciunea arhierească In 17, 5: „Și acum preamărește-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuți cu slava pe
care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea”.
6. Că-i vei da lui binecuvântare în veacul veacului „Evloghia”- adică binecuvântare
uneori
se referă la laudă și cinste precum la ( Ps 102,1), dar și la har și facere de bine (Ps 20, 3). Acest
cuvânt,la acest verset se referă și la „ împărtășirea de sfințenie”. În alte cazuri el mai poate
însemna blestem (Iov 2:5) și poate fi formulă de salut (IV Regi 4:29)
veseli-l-vei pe dânsul întru bucurie cu fața Ta. În acest verset, după Simmah „de la fața
Ta” se referă la „cercetarea Ta”, adică căutarea Domnului spre Iezechia.

6. Că-i vei da lui binecuvântare în veacul veacului, cu fața Ta întru bucurie îi vei
veseli
aici se face referire la „Bucuria zilei celei neînserate” care este viața veșnică, după cum Fericitul
Augustin comentând acest verset spune că se referă la Învierea Mântuitorului: Într-adevăr slava Sa
este mare pentru mântuirea pe care I-ai dăruit-O, Înviindu-L ...Îl vei umple de slavă și Îl vei
înconjura de strălucire”, dar această slavă va fi mai mare, încă și această strălucire mai
sclipitoare, când Îl vei așeza de-a dreapta Ta în cer.”
7. Că împăratul nădăjduiește spre Domnul și întru mila Celui Preaînalt nu se va
clătina
versetul arată că împăratul nu nădăjduiește în oști și nici în bogăție, nici în alte lucruri zadarnice, ci
numai întru milostivul și ajutătorul Dumnezeu, și doar pentru aceasta nu va fi învins. Cu alte
cuvinte nu își pune nădejdea în cele pământești, ci doar în ajutorul Domnului.
7.Că regele nădăjduiește spre Domnul și din mila Celui-Preaînalt nu se va clinti. În
Comentariul la Psalmi, Fericitul Augustin spune că acest verset făcând referire la Hristos, s-ar
înțelege: „Pentru că Îl vei binecuvânta în vecii vecilor” sau „Îl vei umple umple de bucurie întru
întru vederea feței Tale”; „prin vederea feței Tale îl vei umple de bucurie întru omenitatea Sa, pe
El, Care a înălțat pe om spre Tine”
8. Află-se mâna Ta asupra tuturor vrăjmaşilor Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te
urăsc pe Tine;
Mână a lui Dumnezeu este dumnezeiasca Sa putere, întru care David se roagă să cadă toţi cei
care-L hulesc pe Dumnezeu: „Puterea Ta, Doamne, zice, de ar afla şi pedepsi pe toţi vrăjmaşii Tăi,
(...) şi dreapta Ta să afle, adică să ajungă şi să certe pe toţi cei ce Te urăsc”. Sfântul Chiril al
Alexandriei spune că dacă acest verset face referire la Hristos, atunci se referă la faptul că poporul
evreu nerecunoscându-L ca Fiul lui Dumnezeu, El a dat înfierea celor chemați dintre păgâni după
cum este scris: „Cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă cei dintâi.” (Matei 19:30), iar cei
rămași, „când va intra în credință plinirea neamurilor, atunci se va mântui și Israelul”.
8.Mâna Ta îi va găsi pe toți vrăjmașii Tăi, dreapta Ta să-i afle pe toți cei ce Te urăsc.
Tot Sfântul Chiril al Alexandriei interpretează: „Dumnezeu se lasă găsit de către păcătos ca
Judecător, iar de cel care își mărturisește păcatul, ca Mântuitor. ♦ [„să-i afle” – Anania]; de i-ar
ajunge: Textul Masoretic are să-i găsească.
Ieronim interpretează pozitiv: bunătatea lui Dumnezeu vrea să-i întoarcă spre Hristos pe
dușmanii Săi, spre a-i mântui.
9. că-i vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea feței Tale.
Ideea este continuată și în acest verset, precum Sfântul Nicodim Aghioritul și Cuviosul
Eftimie Zigabenul îi citează pe Sfinții Părinți: „Pe toți vrăjmașii Tăi, îi vei arde cu focul mâniei
tale, Doamne”, iar „în vremea feței Tale” a zis în loc de „în vremea judecătoreștii Tale cercetări,
atunci când îi vei vedea, nu cu ochi de bucurie, ci cu față neîmblânzită și plină de vrăjmășie”, că tot
Facultatea de Teologie
„Iustin Patriarhul”
Bucuresti
Extensia Roma Student : Groza Gheorghe
Anul I
David spune „Iar Fața Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor” (Ps.
33:16).
9.Ca un cuptor de foc îi vei face atunci când Te arăți; Domnul întru mânia Sa îi va
răvăși, focul îi va mistui.
Eusebiu, ca și alți Părinți, atribuie versetul Zilei Judecății; Fericitul Augustin precizează că
dușmanii vor fi arși lăuntric de judecata conștiinței lor iar Fericitul Ieronim că : „Văpaia va mistui
păcatele oamenilor”[10].
Dar textul n-a fost văzut ca referindu-se doar la ziua Judecății: „Iar vremea arătării feței
Tatălui este potrivit să se înțeleagă ca vremea întrupării, dacă Fiul este fața și chipul lui Dumnezeu
și Tatăl. El este flacăra aspră și cuptor celor ce resping taina întrupării Unuia Născutului”.

10. Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei şi-i va mânca pe ei focul. După cum se
spune
și în alt psalm: „Doamne, întru mânia Ta îi vei tulbura pe ei”, Fericitul Augustin explică acest
verset că cei păcătoși mistuiți de focul lăuntric al conștiinței prprii, care „îi va ucide” și îi va da
„focului veșnic”.
10. Rodul lor de pe pământ îl vei șterge și seminția lor dintre fiii oamenilor.
Cuvintele par a viza pe cei ce uneltesc împotriva lui Hristos: „Căci n-au putut să dea tărie
sfatului lor cel opus lui Dumnezeu, deși au încercat de multe ori și prin zeci de mii de moduri să
facă să dispară slava lui Hristos. Căci I-au întors spatele, adică au ieșit de la fața și din ochii
Stăpânului tuturor. De aceea, cu dreptate veți umbla în lumina focului vostru și în flacăra de care
ați ars”[12].
11. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde, și sămânța dintre fiii oamenilor.
„Prin aceste cuvinte, David prezice ceea vor pătimi vrăjmașii lui Dumnezeu, și numără
felurile pedepselor pe care le vor suferi: adică atunci când vor cerca [vor avea parte de]
dumnezeiasca urgie, când se vor tulbura din toate părțile, nedumerindu-se, se vor arde, iar roadele
țarinilor lor vor pieri, dar și sămânța lor, adică fiii lor, toți vor pieri de pe pământ și dintre oameni.”5
Asirienilor li s-a întâmplat ceva asemănător, când îngerul Domnului a omorât o sută optzeci şi
cinci de mii de asirieni, iar cei care au scăpat de ucidere, întorcând spatele, au fugit, iar faţa şi mânia
lui Dumnezeu i-a urmărit, pentru că Senahedrin a fost omorât de slugile sale, după ce acesta s-a
întors în curțile împărăției sale.
Dar şi Hristos poate zice aceasta către cerescul Lui Părinte, că i-a pus pe iudei în spate, adică,
zice: „I-ai lepădat la spatele Tău, gătindu-li-se relele cele din mânia Ta”.
11. Că lucruri rele au gândit împotriva Ta, planuri au cugetat care nu vor dura.
Versetul poate fi aplicat la Iudeii care „au cugetat lucruri cumplite [...] împotriva lui Hristos”6,
spune Sfântul Chiril al Alexandriei, iar Fericitul Augustin referindu-se la mântuire, că Dumnezeu va
nimici „rodul lor de pe pământ, fiindcă este pământesc”7, pentru că Dumnezeu nu va mai așeza
între fiii chemați la moștenire pe „fiii oamenilor” sau cineva atras de ei, care trăiesc doar pentru
viața pământească, și nu își doresc viața veșnică.

12.     Că au plecat asupra ta rele;

Toate cele de mai sus, le vor pătimi vrăjmașii Domnului, pentru că au pornit rele asupra Lui,
hulind numele Lui cel slăvit, vrăjmășind și rele făcând și robilor Lui.
cugetat-au sfaturi care nu vor putea să stea;
Deși vrăjmașii au cugetat multe rele asupra Domnului și asupra robilor Lui, aceștia nu vor putea să
rămână în cugetările și hotărârile lor, deoarece sfaturile lor se vor pierde.”

5
Nicodim si Eftimie
6
Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, III, 7
7
Fericitul Augustin, Comentarii la Psalmi
Facultatea de Teologie
„Iustin Patriarhul”
Bucuresti
Extensia Roma Student : Groza Gheorghe
Anul I
12. Că Tu îi vei pune pe fugă, prin cei rămași ai Tăi le vei găti căderea.
„Dumnezeu poate să-Și învingă mulțimea vrăjmașilor prin minoritatea care I-a rămas
credincioasă. Ebraică: cu arcul Tău îi vei ținti în față”[15]. Versetul a fost aplicat și istoriei
Israeliților; aceștia „vor fi pierduți ca niște omorâtori ai Stăpânului și ca cei ce s-au ridicat
sălbatic împotriva Fiului, dar că Ierusalimul nu se smulge din rădăcină, ci va rămâne pustiu
de
copii, așteptând timpul de la capăt și din urmă, când se va mântui și el, alergând pe urma
neamurilor”[16].
SEPTUAGINTA 4 traduce: „Căci Tu îi vei da la spate..” după cum interpretează Atanasie,
întrucât cei care nu au inima curată nu pot vedea fața lui Dumnezeu, El Se lasă văzut de ei din spate,
adică din faptele urmării Lui, ca să ajungă apoi, să-I vadă fața”.
13.     Că-i vei pune pe dânșii la spate;
Tot omul, atunci când fuge, se spune că întoarce spatele celui ce-l alungă, și nici o altă parte a
trupului lui nu se vede, decât spatele. Deci zice: „Pe vrăjmașii Tăi, Doamne, îi vei face să fugă de
frică, şi să nu poată sta înaintea Ta”.
întru cei rămași ai Tăi vei găti fața lor.
După Teodorit, aici aveam de-a face cu o formă inversată, care, de vom vrea să păstrăm
forma și înțelesul prezent, poate fi îndreptată astfel, înțelegând că „cei ce vor rămâne dintre
vrăjmașii Tăi cei tăiați în război vor fugi ca să scape, dar și asupra acelora vei găti [îndrepta]
cercetarea Ta, pedepsindu-i și pe aceia”'.
Teodorit mai spunea că : „Nu fiind smerit Se înalță Dumnezeu [nu ca un om oarecare,
neînsemnat, ci ca un Dumnezeu puternic], nici nu ia ce nu are, ci arată ce are”.

13. Înălță -Te, Doamne, întru tăria Ta; cânta-vom și vom lăuda puterile Tale
Poate fi exprimat aici o anticipare a Învierii, urmată de Înălțare după cum se spune: „Înălță-
Te, Doamne, întru puterea Ta, ca să se arate înălțimea Ta, pe care noi o vom cânta și o vom lăuda,
povestind facerile Tale de minuni”.
14.    Înalță-Te, Doamne, întru puterea Ta;
La Psalmul 7:6 este scris ce înseamnă Înalță-Te, căci acest verset 20:14 este asemănător cu
cel de acolo: „ ...înalță - Te până la hotarele vrăjmașilor Tăi”.
Sfântul Grigorie de Nyssa comentând spune: „Vrăjmaș prin fire este numai lucrul care este
privit contrar binelui, care lucru este răutatea, a cărei margine este pierzarea și intrarea în neființă”
iar mai departe el spune că acest verset se tâlcuiește : „a nu mai rămâne vieții calea către răutate”
cânta-vom și vom lăuda puterile Tale.
La sfârşitul Psalmului 20, se însemnează cântarea şi lauda.

În comentariile lor la psalmi, inspirate din învățăturile Sfinților Părinți, Cuviosul Eftimie
Zigabenul amintesc și alte interpretări.
Sfântul Chiril, tâlcuiește acest psalm, atribuindu-l lui David, zicând că el l-a cântat pentru
sine, iar dacă ne ghidăm după aceasta (căci, nimic nu ne oprește să primim și această interpretare),
trebuie ca versetele psalmului, să le tâlcuim într-alt fel.
Primul verset – Doamne, întru puterea ta se va veseli împăratul, şi de mântuirea Ta se va
bucura foarte – trebuie înțeles ca a fost spus de David către Stăpânul Hristos, Care este, precum
spune Sfântul Apostol Pavel: „Hristos, puterea şi înțelepciunea lui Dumnezeu (I Cor. 1: 24), El
însuşi este şi Mântuitor”, după bine-vestitorul înger, care a zis către Născătoarea de Dumnezeu
Fecioara Maria că: „...El va mântui pe poporul Său” (Mt. 1: 21).
Dar David îl spune și către Tatăl în versetul: „Doamne, întru puterea Ta..., iar către Fiul
aceasta: „și de mântuirea Ta...”, adică „împăratul se va veseli de mântuirea cea făcută lui de Tine”.
Așadar, și următoarele versete sunt unele către Tatăl, iar altele către Fiul; și cu adevărată și mare
bucurie s-a veselit David, pentru că a privit dumnezeiasca întrupare, chiar dacă avea să se întâmple
Facultatea de Teologie
„Iustin Patriarhul”
Bucuresti
Extensia Roma Student : Groza Gheorghe
Anul I
după moartea sa, căci dacă, încă fiind limitat de trăirea din lumea aceasta, a văzut dinainte cu ochii
sufletului, cele ce urmau să se facă, prin darul proorociei, dar cu mult mai mult le-a văzut pe acestea
mai curat după moarte, după ce s-a dezbrăcat de trup (mai ales atunci când Mântuitorul Hristos S-a
coborât în iad, scoțându-l de acolo împreună cu ceilalți).
Facultatea de Teologie
„Iustin Patriarhul”
Bucuresti
Extensia Roma Student : Groza Gheorghe
Anul I
Prin urmare, prin dorul și pofta inimii, înțelegem, dorul ce-l avea David ca să vadă însăși
înomenirea Mântuitorului, a cărei închipuire doar a prevăzut-o, iar prin voia buzelor lui, se înțelege
că David voia să - I cânte lui Dumnezeu pentru totdeauna, și rugămintea i-a fost îndeplinită, pentru
că el și acum, îi cântă lui Dumnezeu prin buzele creștinilor, care în toate ceasurile cântă și citesc
sfințiții psalmi.
Prin „a cerut viață și a luat” se înţelege că el de multe ori și-a pus viața în pericol, putând fi
omorât de vrăjmașii săi, și a reușit să se salveze numai prin rugăciune, iar slava lui David a fost
mare, „întru mântuirea Lui”(v. 5), adică: „Pentru mântuirea cea de la Tine, cu adevărat s-a slăvit,
căci din rădăcina şi seminţia lui a odrăslit mântuirea noastră, adică Stăpânul Hristos, şi s-a făcut
mare şi vestit”, iar prin aceea că-l vei veseli întru bucurie cu faţa Ta (v. 6) se înţelege că-l va bucura
prin Fiul Său (Dumnezeu-Tatăl).
Pentru că fața Părintelui este Fiul, precum El însuși a spus: „Cel ce M-a văzut pe Mine a
văzut pe Tatăl” (In. 14: 9).
Iar prin vrăjmaşi ai lui Dumnezeu (v. 81) să înţelegi pe urătorii de Hristos iudei, pe care
David îi blestemă, prorocindu-le lucrurile rele ce le-au pătimit și faptul că seminția și tot
neamul lor va fi distrus în întregime.
Neamul celor care L-au răstignit pe Domnul, a fost cucerit de către romani; iar ceilalți
iudei care erau împrăștiați în celelalte părți ale lumii, au scăpat de acea mare distrugere.
Când David spune îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea feței Tale (v. 9), se
înțelege, în loc de „în vremea Fiului Tău”, precum s-a zis: „Pentru aceasta vă spun că
împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi” (Mt. 21: 43), iar prin întru cei rămași ai Tăi (v. 13),
adică „între cei dintre evrei care au crezut în Tine, Fiul, vei găti, adică vei împodobi, şi vei slăvi
neamul lor”.
Deşi, în general, sunt urâţi, aceea că au fost părinți ai Apostolilor, le-a fost spre slavă. 8

8
Eftimie Zigabenul si Nicodim Aghioritul
Facultatea de Teologie
„Iustin Patriarhul”
Bucuresti
Extensia Roma Student : Groza Gheorghe
Anul I