Pilda bunului samaritean (Lc. 10.

25-37)

calatorul reprezinta omul care a plecat din orasul ceresc (Ierusalim) indreptandu-se
spre unul lumesc (Ierihon).
Talharii sunt Diavolul si oamenii lumesti care il lasa pe om aproape mort in pacat.
Preotul si levitul reprezinta legea si jertfele ei, care nu-l pot ajuta.
Bunul samaritean este Isus care are grija de el.
Vinul reprezinta sangele lui Cristos.
Uleiul, Duhul Sfant.
Hanul este Adunarea.
Hangiul reprezinta apostolii.
Cele doua monede Cele doua Porunci ale lui Isus.

                        "Monedele" sunt date hangiului si le aduce

chiar samariteanul,adica Isus.Ele nu reprezinta "botezul" si
"cina",ci cele doua porunci ale dragostei in care sunt cuprinse
cele 10 porunci,dupa cum cunoastem chiar din spusele
Mantuitorului. Aici avem ca reper si moneda la care face
referire Isus atunci cand e vorba de a plati taxa pentru
Templu: Matei 17;27 :"Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască,
du-te la mare, aruncă undiţa, şi trage afară peştele care va
veni întâi; deschide-i gura, şi vei găsi în ea o rublă (Greceşte:
Un statir.) pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru
tine."  Aceasta reprezentand Legea dragostei in absolutul ei.
                        Aici trebuie sa vedem si cei doi "banuti",ai
vaduvei,care au o intelegere duhovniceasca asemanatoare,
"vaduva" dand toata "dragostea" ei (inteleasa prin cele doua
porunci) in pilda respectiva Marcu 12;42.
                        Se mai poate discuta intr-un inteles si mai
profund acest aspect al "monedei" sau "banutilor" tinand cont
de intelegerea duhovniceasca a cuvantului "piatra", "pietre",
care duc la aceeasi insemnatate daca se studiaza intrega
Biblie unde aceste cuvinte se regasesc,apropierea tinand si de
aspectul vizibil atat al "pietrei" cat si al "monedei",amandoua
fiind regasite in Biblie,"expuse" si "utilizate" sub raport al
"lumii" si majoritatii,nicidecum "ascunse" de "ochii" si
perceptia acestora,asa cum se intampla cu cele tainice
"folosite" doar de cei din Trupul Sau,al Adunarii crestine.
                       Prin urmare,cele doua monede cuprindeau
Legea Dragostei lui Dumnezeu prin cele 10 porunci,cunoscute
la nivel general,"expuse" prin Legea lui Moise si pe
care"samariteanul" (Isus) le da "hangiului" sa le inteleaga
prin profunzimea dragostei "agape","dragoste divina care este
data doar ADUNARII, nu si lumii,El intrand in  "casa de
poposire" pentru a impartasi aceasta Dragoste.
                      Botezul si "cina" intelese aici sunt o extensie
care nu poate direct fi aplicata,stiut fiind faptul ca acestea
doua sunt intelese duhovniceste si aduse de Duhul Sfant,care
urma sa se faca inteles dupa ce "samariteanul" pleca.Aici
trebuie avut in vedere si "botezul" de care vorbeste Ioan
despre Cristos,
                       Matei 3;11 :"Cât despre mine, eu vă botez cu
apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai
puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc
încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. "[/u]
                        Deci,in pilda,Isus era pe pamant si nu putea sa
le aduca botezul adevarat decat doar dupa ce se inalta la Cer,
abia atunci putand vorbi ca Isus boteaza cu Duh Sfant si cu
foc.Sigur ca odata ce Duhul Sfant coboara peste ucenici si ii
"transforma" in apostoli putem vorbi si de "botez" si "cina",ce
sunt incluse in Dragostea "agape" cunoscuta si practicata de
cei ai Lui,dar nu direct in acest context.
                       Sfarsitul pildei arata ca Isus va rasplati pe cei ai
Lui cand se va "intoarce",la "a doua venire" a Sa.
                       Chiar din intelegerea pildei reiasa ca
"aproapele" este Isus,dar El ne invata ca mila are
aplicabilitatea ei intr-un context de inceput,mai ales tinand
cont de faptul ca El venea sa inlature rigiditatea Legii V.T.,mila
fiind doar primul pas.Este clar ca dupa ce Isus il duce pe cel
cazut la "casa de poposire", nu mai vorbim de mila,ci de
DRAGOSTE.Samariteanul avea in El si Dragostea fiindca era
Isus,dar o "dragoste" divina cu care il conduce pe cel cazut
intre talhari la ce urma sa se numeasca Adunarea
crestina,apostolii si toti crestinii adevarati ce formeaza
duhovniceste "Trupul" lui Cristos.Deci "aproapele" este cel
care ESTE DEJA IN CRISTOS si il duce pe cel cazut in "Trupul"
duhovnicesc al lui Cristios.  In pilda era evident ca mai intai sa
se aminteasca de "mila",fiindca evreii nu aveau nici acest
sentiment,iar "trecerea" catre Dragostea divina trebuia sa fie
facuta prin cel mai general sentiment uman.
                       In zilele noastre putem fi milosi cu cei care nu
cunosc si chiar nu pot in imprejurarile vietii sa se descurce,dar
pentru ca eu sa fiu socotit "aproape" fata de cel din "lume" pe
care il ajut (sa spunem prin mila) trebuie sa ma situez aflat
deja in sanul Adunarii pe Calea lui Cristos.Acesta este intelesul
duhovnicesc.Cine vrea sa inteleaga uman,adliteram ideea de
"aproape" poate sa o faca dar nu are valoare duhovniceasca,ci
doar o logica a perceptiei vizuale,al unui ajutor direct intr-o
situatie anume si intr-un inteles strict adliteram,iar in acest
caz vorbim de semeni,nu de "aproape".
                    Pentru un crestin "aproapele" e fratele sau in
credinta,frate care si el trebuie ajutat sa "creasca" pe Calea
lui Cristos.
                    Biblia pune accent pe VALOAREA
DUHOVNICEASCA A OMULUI si se raporteaza la el prin expresii
care sa diferentieze "stanga" de "dreapta" , sau lumescul de
duhovnicesc. Biblia nu e umana,si Cuvantul sau se raporteaza
la cele nevazute ale duhului,nu ale materiei sau intelegerii "ca
de pe pamant" al celor scrise in ea.
            

                   -