TOTUL DESPRE BOTEZ

Pentru a se intelege Botezul,dar si orice alt subiect biblic,

este nevoie de 3 abordari, atunci cand vorbim despre intelesul
Cuvantului lui Dumnezeu sau ale adevarurilor Lui :
1. Cadrul istoric,al descrierii evenimentului tinand cont de
nivelul cunoasterii,al traditiei sau culturii omenesti in
general la momentul respectiv;
2. Contextul biblic,prin prisma cunostiintei religioase a
poporului evreu (si nu numai),la care se refera textul biblic ;
3. Intelesul duhovnicesc al cuvintelor pornind de la diferenta
intelegerii lor comparative din postura adliteram(vazuta) si
figurativa (nevazuta),avand ca temelie definitia credintei ce
separa iminent cele ale ochiului (care formeaza crezul),de
cele ceresti (ale urechii),nepalpabile material,adica cele ale
Duhului,(care dovedesc credinta).
Toate aceste criterii se imbina armonios si orice text biblic
poate fi explicat duhovniceste daca avem intelepciunea sa nu ne
lasam influentati sa cadem in subiectivism sau vreo extrema a
mintii omenesti,atunci cand analizam un subiect.Evident ca toate
acestea nu pot fi puse in valoare daca Duhul Sfant nu ne da
puterea necesara de a depasi pornirile mintii omenesti ce tind
mereu catre o gandire “ca de pe pamant” ( Ioan 3;31 ).
Asadar,tot “peisajul” se schimba cand aceste abordari
normale biblice sunt bine insusite,iar “exercitiul” (Evrei 5;14), nu
presupune doar a studia teoretic, ci mai ales a trai in concretul
vietii transformarea si trecerea de la firea pacatoasa la firea
duhovniceasca,aceasta fiind si dovada faptului ca nu am gresit
calea spre mantuire.(Matei 7;16-20)
Din nestiinta,obisnuinta sau traditie, oamenii isi insusesc
diverse dogme religioase,fiecare avand motivul lui mai mult sau
mai putin lumesc,insa toti cauta sa se indreptateasca prin
multimea parerilor,fara sa se intrebe daca nu cumva aceasta e o
cursa a inselarii din partea lui satan.Se uita usor ca dupa cum
spune si Apocalipsa “a treia parte” dintre ingeri au cazut din Cer si
ca Mantuitorul a avertizat ca “putini” vor fi cei ce vor intra pe
poarta cea stramta…..! Prin urmare,invataturile preluate
automat,mecanic, fie ele “ortodoxe”, catolice, protestante sau
neoprotestante nu sunt si dovada adevarului absolut, sau
indestructibil,cu atat mai mult cu cat “roadele” nu sunt cele ce ar fi
trebuit sa fie daca “pomii” se presupune ca sunt buni ! Ba din
contra,murdaria lumeasca din ce in ce mai pregnanta ce iese la
lumina din sanul cultelor religioase dovedeste ca invatatura nu e
buna si nu e cea care sa fie in raportare corecta cu Divinitatea.
Una din marile gafe ale pastorilor dar si a pretinsilor scoliti
religiosi este ca folosesc doua “masuri” pentru acelasi subiect,
dupa bunul lor plac,atunci cand incearca sa se indreptateasca,
folosind tertipuri omenesti,acestia neputand sa inteleaga ca in
Biblie nu exista exceptii cand vorbim de “metode”, toate cele
duhovnicesti fiind o “masura” absoluta, valabila pentru orice
subiect, datorita dreptatii prin care Dumnezeu judeca toate
lucrurile, (datorita dimensiunii divine), fiindca mesajul biblic vine
din Cer si nu are la baza “repere” ale mintii omenesti materiale.
Apologia pretinsilor vestitori ai Evangheliei nu contine in
esenta, (cand se dezbate un subiect), nici logica divina, dar nici o
singura “masura”,ei trecand peste orice parametru biblic ce tine
de “abecedarul” lui Dumnezeu, al dreptatii prin care cunostiinta
Lui ni se reveleaza,acestia dupa cum spune Mantuitorul inghit
camila si strecoara tantarul in “stiinta” lor de a explica ceva biblic
(Matei 23;24), introducand “exceptii” sau cuvinte precum
”Dumnezeu stie” si alte scuze si acuze….!

o De ce nu a botezat Isus cu apa materiala mai exact cu

botezul lui Ioan ?
o Daca exista un singur botez, de ce sunt enumerate totusi trei
? (Matei 3;11)
o Ce reprezinta botezul cu foc? (Matei 3;11)
o Cum se explica botezul in nor si mare? (1Corinteni 10;2)
 o Unde se gaseste botezul cu apa materiala la talharul de pe
cruce?
o La infaptuirea ritualului botezului cu apa materiala, (in zilele
noastre), conform celui autentic al lui Ioan, se marturisesc
pacatele in momentul in care este facut ? (Matei 3;6)
o Daca ucenicii au fost trimisi sa boteze in numele Duhului
Sfant (Matei 28;19) cum se explica Fapte 19;2-4?
o La ce botezuri se refera Pavel la Evrei 6;1-2?
o Care este botezul numai pentru numele lui Isus? (Fapte
8;16)

De fapt, cand poate fi cineva considerat botezat cu

adevarat, conform Bibliei,atunci cand face un ritual cu
apa,sau cand e botezat cu Duhul Sfant ?
Daca botezul cu Duhul Sfant este cel adevarat, de ce
se mai practica inca un botez, cel adus de Ioan ?! Hotarati-
va,cate botezuri faceti, fiindca Biblia e categorica si spune ca
exista UN SINGUR BOTEZ (Efeseni 4;5) !
Cand vorbim de botez,vorbim de apa, mai precis
“scufundare” fiindca asa se traduce termenul grecesc
“baptizō(βαπτίζω). Trebuie precizat ca prin acest termen nu se
intelege automat ca ar fi vorba de apa cum multi s-au inselat, ci
doar “scufundare”.Astfel, acolo unde textul biblic arata acest
cuvant nu trebuie confundat ca fiind botez cu apa, fiindca pentru
cuvantul apa exista alt cuvant ὕδωρ, ὕδατος si este specificat acolo
unde Dumnezeu a considerat ca este cazul. Pana sa intelegem
botezul trebuie sa intelegem semnificatia lucrarilor cu apa
petrecute si descrise in Scriptura pentru ca termenul de botez
apare pe parcursul istoric al descrierii evenimentelor biblice,
Dumnezeu raportandu-se la “cresterea” priceperii evreiesti fata de
lucrarile Lui din V.T. dand aceasta semnificatie lucrarilor cu apa
abia cand poporul putea sa primeasca o asemenea invatatura cu
privire la evenimentele prin care omul a fost “nevoit” sa se
intalneasca cu apa. De aceea, este nevoie inainte de toate de a
se intelege acest cadru absolut, prin care Dumnezeu a dorit sa
ne transmita “reperele” ce duc la logica Planulu Sau de salvare a
omului.
Apa are rol de a spala,a salva,dar si de a “ineca”(omori).Asa
s-a petrecut prin “salvarea prin apa” a celor 8 la potopul lui Noe
( 1 Petru 3;20-21), spaland pamantul de pacat prin a ineca si
omori pe cei neascultatori fata de Dumnezeu.Acel “botez”
nedeclarat pe atunci avea sa se inteleaga a fi odata ce poporul
evreu invata sub Legea lui Moise cat de importanta este apa in
legatura omului cu Dumnezeu, primind invataturi prin diferite
spalari transformate pe parcurs in ritualuri care sa poata tine
treaza mintea incapatanata si “uituca” a evreilor razvratiti (Numeri
19;7-12). Pe acest principiu intalnim in V.T. “spalarile” pentru
curatire chiar daca in adevar apa materiala nu putea sa inlature
pacatul din firea celor in cauza, Dumnezeu pregatind poporul
evreu spre o “crestere” ce avea sa aduca notiunea de “botez”,mai
intai printr-o semnificatie in chip material ca SEMN de
recunoastere, supunere si incredintare fata de o noua invatatura
ce avea sa vina,cea a Mantuitorului ( Ioan 1;31 / Matei 3;11),iar
mai apoi pentru a-l pregati in perioada apostolica sa faca saltul
spre intelepciunea duhovniceasca in care botezul aduce o “apa” a
Duhului Sfant,o “apa” nevazuta, de sorginte divina,nemateriala,
raportata si ea pe masura evolutiei umane,dar mai ales pe
masura PUTERII ce urma sa vina in crestini prin Duhul Sfant
(Ioan 7;38-39 si 3;5 ).
Pentru a nu ingreuna studiul celor doritori, voi arata mai
departe doar unele dintre lucrarile cu apa din V.T. cele mai
concludente si reprezentative, pentru a se putea vedea trecerea si
sensul Planului lui Dumnezeu, de la o intelegere
materiala,adliteram reprezentativa pentru tot ce inseamna
uman,ochi,slabiciune, la o intelegere duhovniceasca,fara legatura
cu cele vazute,sau cele intelese in mod adliteram, ce urma sa
vina odata cu coborarea Duhului Sfant pe pamant.
 Apoi voi continua sa arat marile diferente,dar sa si
demonstrez ca adevaratul botez pentru vremurile actuale nu are
nici o legatura cu practicarea botezului lui Ioan,cel cu apa
materiala,practicat din pacate si in zilele noastre.

LUCRARI ALE LUI DUMNEZEU CU OAMENII IN VECHIUL

TESTAMENT PRIN INTERMEDIUL APEI :
 
 NOE - Semnifică salvarea prin apă (potop) a “omului”: 1
Petru 3;20. Prin potop, Dumnezeu a reabilitat omul,
“curăţind” pamantul de pacatele omenirii.Dumnezeu ”a
lucrat” cu Noe, la nivel de cunoaştere, acesta cunoscând ”că
vine” şi ”când vine” potopul. Ca lucrare exterioară omului,
Dumnezeu a cuprins tot pământul la dimensiunea absoluta.
 MOISE - Semnifică salvarea prin apă (trecerea prin mare) a
poporului evreu Exod 14;21-22. Prin toiagul lui Moise,
Dumnezeu “a uscat” marea si apele s-au despartit in doua.
Dumnezeu ”a lucrat” cu Moise nu numai la nivel de
cunoaştere, ci i-a dat şi puterea sa “desparta” marea. Ca
lucrare exterioară omului, Dumnezeu a cuprins numai
teritoriul pe unde s-a trecut prin mare, deci la o dimensiune
redusă pentru un popor.   
 IOAN - Matei 11;14 Semnifică “salvarea” la modul particular
(botez in Iordan), a oricarui evreu, prin pocainta, spre a-L
cunoaste pe Mesia si a fi iertat de păcate şi  ”descoperirea ”
prin viziune pentru proroc, a cunoaste cine e Fiul lui
Dumnezeu: Ioan 1;31. Dumnezeu ”a lucrat” cu Ioan nu numai
prin cunoaştere şi putere (de a boteza), ci şi de viziune a
Duhului Sfânt în chip de porumbel. Ca lucrare exterioara
omului, Dumnezeu a cuprins doar zona unde boteza Ioan,
incluzând direct pe fiecare om (evreu) care accepta mesajul
prorocului Ioan. 
 
CONCLUZII:
           
          1. Se observă că salvarea omului prin apă a pornit de la un
nivel planetar şi a ajuns să se restrângă treptat, atat zonal cât şi
uman, la nivel de individ (evreu). Iese în evidenţă importanţa pe
care Dumnezeu o ia treptat din exteriorul omului şi o dă individului
în mod personal. 
          2. Toate “salvările prin apă”, de la Noe până la venirea lui
Isus Cristos, au fost sub formă materială, naturală, vizibilă.
Dumnezeu a dorit să ne arate că o dată cu jertfa lui Isus şi
restrângerea cantitativă şi valorică a acţiunii apei materiale în
procesul de salvare a omului, urma să se producă încheierea
lucrării divine prin intermediul apei materiale şi totodată începutul
salvării omului printr-o altă APĂ dată de El, în interiorul omului, de
natură duhovnicească, nepalpabilă şi nevizibilă.
          3. Punctul “0” în lucrarea cu apa materiala, vizibilă, are loc
în momentul jertfei pe cruce a Mântuitorului, când în mod văzut,
din coasta lui Isus a curs apă, arătându-se prin aceasta, că
lucrarea de “salvare” a omului de sub păcat va continua printr-o
APĂ nevăzută vizibil, ce se va afla în lăuntrul omului, adică Duhul
Sfânt.
Mergand mai departe pe “firul apei” sa luam pe rand
expresiile cu referire la botez asa cum sunt ele intalnite in N.T. :

Botezul lui Ioan

Se cunoaste ca Ioan Botezatorul era recunoscut in Israel ca

proroc si ca orice proroc vestea ce urma sa fie, iar el prin
chemarea la pocainta a poporului evreu vestea venirea lui Mesia
si izbavirea poporului Sau ; Matei 3;7. Ioan boteza “scufunda in
apa” pe cei ce veneau la el sa-si marturiseasca pacatele Matei
3;6 incredintati ca Ioan este prorocul si implicit din frica de
Dumnezeu,ascultare si speranta ca vor fi iertati de pacate se
incredintau prin acel act faptuit in raul Iordan Nu era un ritual (cum
a devenit in zilele noastre), ci un act prin care cel “botezat”
recepta totul ca pe un SEMN ce avea menirea sa-i deschida o
noua perspectiva prin “metanoia” (schimbarea de gand),adica
pocainta,ce pregatea pe cel in cauza sa treaca de la formalismul
din Legea lui Moise,dar si de la o mentalitate fara Dumnezeu,la
una in care Dumnezeu le deschidea “usa” sa-L recunoasca pe
Fiul nu atat in postura vietii traite pe pamant a Mantuitorului, cat
mai ales dupa coborarea Duhului Sfant la Cincizecime.
Important este de stiut ca evreii care primeau acest “botez”
prin actul in sine cu apa materiala botezati in raul Iordan, isi
recunosteau pacatele fata de Ioan nu pentru ca credeau in Isus
Cristos,sau pentru ca stiau cine va fi Mantuitorul,(pentru ca Isus
nu era cunoscut), ci pentru ca ei credeau in Ioan si in ceea ce
acesta le spunea despre Cel ce urma sa vina Matei 3;11 :” Cât
despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine
după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic
să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”.
Deci acel botez facut de Ioan era SPRE pocainta,nu in Cristos,
(sau “in” pocainta), ceea ce arata un inceput al celor care habar
nu aveau cine urma sa fie acel Mesia. In acest scop,de “pregatire”
a evreilor pentru ceea ce urma sa se petreaca a fost facut acest
botez,intr-un cadru specific vremurilor,al contextului evreiesc al
sec. 1 si al legii religioase,un SEMN cu apa materiala, de care
evreii aveau nevoie si fiind obisnuiti sa existe un semn ori de cate
ori o prorocie sau un fapt iesit din comun trecea peste “normalul”
cunoscut de ei : 1 Corint.1;22 / Matei 12;38 :” Atunci unii din
cărturari şi din Farisei au luat cuvântul, şi I-au zis: "Învăţătorule,
am vrea să vedem un semn de la Tine!"
Prin urmare,se poate spune ca botezul practicat de Ioan cu
apa materiala isi gasea importanta cata vreme prorocul a fost in
viata si a fost “destinat” cu predilectie evreilor de sub Legea lui
Moise. Trebuie spus ca evrei in timpul acela, in secolul intai,
cunosteau ritualul cu apa pe care il facea Ioan Botezatorul, evreii
folosind ritualul cu apa pentru oricine dintre neamuri (alte
popoare) care vroiau sa faca parte din poporul evreu si sa adopte
legea lui Moise. Noul venit, trebuia sa treaca printr-un ritual cu
apa in fata comunitatii, sa primeasca o “spalare” asa cum primeau
si cei pe care ii boteza Ioan Botezatorul. Evreii au primit cu
usurinta ritualul facut in apa Iordanului fiindca era o practica
obisnuita din Lege si pe acest fond, Ioan Botezatorul vine cu un
mesaj nou, el folosindu-se de ritual ca sa “anunte” venirea
Mantuitorului. Astfel, cel care primea vestea de la Ioan B. ca urma
sa vina Mesia, accepta acest ritual cu apa, ca si confirmare in fata
celorlalti evrei ca el se supune , adica crede in cea ce anunta
prorocul Ioan ca urma sa vina , el urmand sa accepte si
invataturile ce veneau prin Cristos. Ritualul in sine nu avea
importanta , insa pentru evrei trebuia sa existe ceva vazut ca ei sa
creada.Evreii credeau in prooroci ca fiind de la Dumnezeu si
numai asa, prin credibilitatea lor puteau crede intr-un mesaj nou.
Acest botez practicat de Ioan se “extinde” intr-un cadru limitat ca
SEMN si pentru o perioda de timp relativ scurta pana ce avea sa
creasca cunostiinta duhovniceasca in randul adunarilor crestine
dupa moartea apostolilor. Importanta momentului o arata chiar
Isus Cristos care se lasa “botezat” care din postura Omului ce
trebuia sa implineasca Legea este nevoit sa treaca prin acea
postura, fara de care Lucrarea Fiului n-ar fi fost completa pentru
salvarea omului cazut iar “impacarea” omului cu Dumnezeu Tatal
n-ar mai fi avut loc : Matei 3;15 :” Drept răspuns, Isus i-a zis:
"Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie
împlinit." Atunci Ioan L-a lăsat.”
Pe langa cadrul general al “spalarii” poporului evreu si
scoaterii lui de sub Lege, menirea botezului lui Ioan a mai avut o
conotatie la nivel particular pentru Ioan Botezatorul.Ca si profet,
acesta avea nevoie si el de o “confirmare” divina ,ceea ce s-a si
intamplat : Matei 3;16 :” De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit
afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe
Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind
peste El.”Alt aspect important al botezului lui Ioan a fost “aratarea”
Mantuitorului lui Israel :Ioan 1;31:” Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai
pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut
cunoscut lui Israel.". Ceea ce nu s-a inteles inca este faptul ca
Ioan Botezatorul NU L-A ARATAT IN CHIP CUNOSCUT
POPORULUI PE ISUS CRISTOS CA EL ESTE FIUL SAU
MANTUITORUL. Ioan L-a facut “cunoscut” doar in mod
propovaduitor, marturisind pentru mai tarziu pentru ca mai intai
ucenicii,apostolii si mai apoi crestinii sa poata recunoaste tot ceea
ce el profetise.Cu alte cuvinte, Ioan facea “cunoscut” pentru cei ce
aveau sa primeasca Duhul Sfant dupa Cincizecime, pentru ca el
era PROFET. Ca este asa o dovedesc chiar spusele
evanghelistilor si tot ceea ce se deduce din logica desfasurarii
evenimentelor prin care NIMENI din popor n-a putut sa-L
recunoasca pe Isus ca fiind Mantuitorul,(in afara ucenicilor), ci
doar ca profet.
Luca 3;21 :” După ce a fost botezat tot norodul, a fost
botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul,” ce arata
ca in acel context Isus a fost “ultimul” botezat, deci nu mai era
nimeni din popor care sa asiste la botezarea lui Isus si implicit sa-
L recunoasca ca fiind Mesia.Apoi trebuie citit cu atentie,fiindca
spune ap.Ioan 1;32-34 :” 32Ioan a făcut următoarea mărturisire:
"Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi
oprindu-Se peste El.
33
Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-
a zis: "Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi
oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt." Şi eu am văzut
lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu."
Se observa clar ca pe “Porumbel” L-a vazut doar Ioan
fiindca era profet si doar in chip de vedenie, nu porumbel carnal.
Dumnezeu spune catre Ioan “….vei vedea…”, nu “veti vedea”,iar
Ioan confirma prin spusele “eu am vazut lucrul acesta…”,ceea ce
demonstreaza logica si diferenta dintre proroc si popor,dar si
“explica” prin aceasta de ce nimeni nu L- a recunoscut pe parcurs
ca fiind Mantuitorul pana la rastignire. De acest “semn” nu a avut
parte decat Ioan Botezatorul caci daca evreii il recunosteau ,
nimeni nu ar fi indraznit sa-L rastigneasca. Chiar si ucenicii il
“recunosc” pe Isus ca fiind Mesia doar dupa ce Ioan Botezatorul
le spune Ioan 35-36 :” A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din
ucenicii lui. 36Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: "Iată
Mielul lui Dumnezeu!" ,spusele ucenicului Andrei din versetul 41
intarind cele de mai sus :” 41El, cel dintâi, a găsit pe fratele său
Simon, şi i-a zis: "Noi am găsit pe Mesia" (care, tălmăcit
înseamnă Hristos).”
Tragand o prima concluzie putem spune ca botezul lui Ioan
nu aducea evreilor descoperirea Persoanei la propriu a
Mantuitorului si nici adevarata pocainta crestina, ci doar
“pregatirea” sufleteasca a lor pentru cand aveau sa li se
descopere CINE era Acesta, dupa ce urma sa fie inaltat la Cer.
In acelasi timp botezul lui Ioan marcheaza sfarsitul Legii prin
prisma practicilor de inchinare si ritualuri materiale,”robia” evreilor
in chip duhovnicesc incheindu-se odata cu invierea lui Isus prin
care “…toate s-au facut noi”, trecandu-se la o invatatura
superioara,total diferita pana atunci ce urma sa fie inteleasa si
traita treptat odata cu trecerea timpului,Mijlocitorul fiind “punctul”
de trecere prin care “cele vechi s-au dus…” , in care botezul dar si
celelalte aspecte din Lege aveau sa primeasca o intelegere fara
legatura cu cele materiale, sau cele vazute. 2 Corint.5;16 :” 16Aşa
că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi
chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum
nu-L mai cunoaştem în felul acesta.
Perioada apostolica avea sa aibe “rolul” scoaterii poporului
evreu de sub invataturile rigide dar si ritualice ale Legii, unde
apostolii veneau sa aduca invatatura Duhului Sfant prin darul
credintei,ce nu avea nimic in comun cu cele vazute,(caci de aceea
vorbim de duh) propovaduite dar si traite prin cele ale Adunarii, ei
fiind martirii ce au lucrat in aceasta “trecere” anevoioasa mai ales
pentru poporul evreu caci neamurile nu erau “prinse” de tot felul
de “spalari” sau botezuri ale Legii.In acest sens tot ce regasim in
Faptele Apostolilor cu privire la botez vine sa confirme “trecerea”
atat prin expresii (vorbind de botez), cat si prin marginalizarea
botezului lui Ioan observata in spusele lui Pavel, care devine la un
moment dat categoric impotriva practicarii acestei “scufundari” in
apa materiala.
Dar pana la a dezbate aceste lucruri trebuie mai intai sa
vedem cum s-a continuat “trecerea” de la un “botez” cu apa
materiala la adevaratul botez adus prin Duhul Sfant, avand in
vedere si alte referiri si expresii pentru ideea de botez in acea
perioada apostolica.

Botezul in perioada apostolica

Daca e sa fim logici si corecti , ceea ce se intampla in zilele

noastre prin practicarea botezului (mai grav,ritualic), cu apa
materiala,adica botezul lui Ioan, nu face decat sa dovedeasca
starea evreilor moderni ai Legii lui Moise,in care evreii sec.intai se
aflau inainte de descoperirea Persoanei lui Isus ca
Mantuitor.Daca pentru cei de atunci totul era pe deplin justificabil
prin prisma Legii si a contextului religios dar si evolutiv uman,
pentru cei de acum nu are nici o justificare. Diferenta este
enorma, fiindca cei de acum STIU SI CUNOSC CINE E
MANTUITORUL inainte de a face botezul ritualic cu apa, pe cand
evreii sec. intai NU STIAU.
Se pot face usor comparatii care scot la iveala ca SCOPUL
practicarii acestui botez cu apa materiala este cu totul altul in
zilele noastre fata de ceea ce el a insemnat in perioada lui Isus si
cea apostolica.
Cultele religioase practica acest botez ritualic ca si cum
Cristos nu li s-a descoperit inca. Chiar daca ele il “recunosc” cu
gura,totusi aceste FAPTE ritualice il tagaduiesc pe Cristos, fiindca
prin acestea nu produc in zilele noastre decat FATARNICIE si
PRICINA DE POTICNIRE pentru cei din lume, aceste culte
netinand cont nici macar de starea avansata a mintii omenesti si a
cunoasterii de Dumnezeu,cu atat mai mult in plan duhovnicesc
unde insasi definitia de “duh” le spune indirect ca prin practicarea
botezului lui Ioan, acestia n-au iesit de sub Legea lui Moise desi
demult ar fi trebuit s-o faca.
Acum sa vedem ce a vrut Dumnezeu sa ne spuna prin Matei
28;19 in stransa legatura cu Marcu 16;15 / Luca 24;47 :19Duceţi-vă
şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Vedem ca Cristos inviat ii trimite pe UCENICI sa faca la
randul lor ucenici.In acest context nu vorbim de apostoli,ci de
ucenici, Duhul Sfant inca nu coborase pe pamant.Prin urmare
raportarea se face la “nivelul” uceniciei, acelui inceput prin care ei
vesteau invierea lui Isus. Putem intelege pentru acea perioada ca
botezul cu apa materiala putea fi faptuit ca semn in continuare de
ucenici avand in vedere tot cadrul religios existent atunci, acest
“semn” fiind folositor atat pentru evrei cat si pentru
neamuri.Totusi,dincolo de indemnul de a boteza, Cristos le spune
si cum “..in Numele Tatalui,al Fiului si al Duhului Sfant”, care
schimba radical esenta mesajului. Se pune intrebarea: puteau
boteza ucenicii in Numele Sfantului Duh ? Ce botez cunoscusera
acestia pentru a fi indreptatiti sa boteze in Numele Acestea ?!
Este clar ca botezul lui Ioan nu “continea” nimic din “formula”
spusa de Cristos,deci altul era botezul la care facea referire Isus.
De fapt,Cristos vorbeste dintr-o dimensiune divina,
raportandu-se la viitorul in care dupa Cincizecime urma sa se
descopere adevaratul botez.Nu poti vorbi in Numele Cuiva daca
nu-L cunosti. Cum nici ucenicii nu cunosteau botezul prin
invatatura Duhului Sfant, este usor de inteles ca nu puteau boteza
prin tot ceea ce presupunea botezul inteles si spus de Isus.Deci
indemnul de a boteza continea doua aspecte; o prima parte in
care ucenicii fiind evrei puteau sa se foloseasca de acel botez
cu apa materiala ca “semn” de acceptare din partea celor ce-l
primeau si prin care sa vesteasca invierea lui Isus, iar al
doilea aspect avea conotatie strict duhovniceasca ce urma a fi
inteleasa dupa ce crestinii ajungeau sa cunoasca prin “hrana tare”
adevaratul botez si intelegerea lui raportate la Tatal, Fiul si Duhul
Sfant.
 La Marcu 16;15 Cristos spune clar scopul pentru care ei
puteau sa se foloseasca de acel botez material :” ….propovaduiti
Evanghelia la orice faptura”,iar dupa aceea spune la vers.16 :”
16
Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va
crede, va fi osândit. “ E clar ca doar un simplu botez cu apa
materiala al lui Ioan Botezatorul nu putea sa aduca mantuire.Deci
referirea lui Isus se face la botezul crestin cu care si El a fost
botezat cu Duh Sfant si cu foc.Numai acest botez aduce
mantuirea,nu si cel practicat de Ioan sau ucenicii lui Isus.
Mai mult,se observa ca si la Luca 24;47 gasim acelasi scop
al botezului acelei vremi, cel de a-L face cunoscut pe Cristos
propovaduindu-se pocainta si iertarea pacatelor.Nu intamplator se
aminteste in verset “…incepand de la Ierusalim” deoarece
botezul lui Ioan ca semn putea fi acceptat mai usor si pe de alta
parte afirma justetea practicarii botezului cu apa in acea perioada
pentru ca “trecerea” se facea de la invataturile evreiesti primite
sub Legea lui Moise la invataturile Duhului Sfant ce urmau sa vina
si pentru neamuri.
In ceea ce priveste Fapt.Ap. 2;38-39 contextul e si mai
elocvent.Dupa cum se cunoaste ap.Petru a fost trimis pentru
evrei,pe cand Pavel pentru neamuri si prin urmare, raportarea lui
Petru la acestia s-a facut tinandu-se cont de toate invataturile din
urma, cu o atentie si grija mai mare pentru ca nimeni sa nu se
poticneasca.De aceea “trecerea” la invatatura Duhului Sfant a fost
mai greoaie pentru evreii acelei vremi, necesitand un timp mai
indelungat pentru ei de a lasa in urma vechile invataturi ale
Legii.De aici si “confruntarea” dintre ap.Pavel si ap.Petru, pilda in
acest sens.Ca atare, spusele lui Petru din versetul 38 arata “pasii”
evreiesti a celor insusite si intamplate anterior precizand despre
un botez “in Numele lui Isus Cristos” si nu cu referire la botezul lui
Ioan. Mai observam ca in versetul 39 ap.Petru face o precizare
despre primirea Duhului Sfant ca si fagaduinta si nu cu referire la
botezul cu apa materiala a lui Ioan.
Continuand studiul despre botez sa pornim de la deslusirea
spuselor lui Cristos catre ucenici prin acel mult vestit verset de
care toti se agata in indreptatirea practicarii botezului cu apa
materiala chiar si in zilele noastre, Matei 28;19. ,sa vedem cum se
intelege duhovniceste a fi botezat “in Numele Tatalui si al Fiului si
al Duhului Sfant” dar sa vedem si cum se raporteaza aceasta
expresie in contextul istoric religios al celor relatate in textele
intalnite.
Dupa cum spuneam a fi botezat, se “traduce” prin “a fi
scufundat in apa”.A fi botezat “IN Numele…” presupune inteles
duhovniceste, a fi “scufundat” in apa Celui despre care se
vorbeste,adica “a fi scufundat” in “apa” (cunostiinta) Aceluia
despre care se aminteste in text.De ce se intelege asa ?! Pentru
ca tot Cristos ne invata sa intelegem duhovniceste prin
transfigurare cuvinte de baza ce tin de legatura noastra cu
Dumnezeirea : Ioan 7;38-39 :” 38Cine crede în Mine, din inima lui
vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura." 39Spunea
cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească
cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă
Isus nu fusese încă proslăvit.
In aceasta “apa” se intelege a fi botezat cineva si numai
asa putem vorbi de un botez crestin. Aceasta “apa vie” produce
“rauri” care sunt de fapt invataturile in care cel botezat este
“scufundat” de Duhul Sfant si care sunt date apoi celor ce le aud.
Deci a fi botezat “IN Numele…” se intelege ca respectivul este
“scufundat” in invatatura Celui amintit, primind pe deplin in timp
acea invatatura in care urmeaza sa traiasca si in fapt.
Prin urmare, botezul “in Numele…” nu arata o scufundare
intr-o apa materiala a Tatalui, Fiului sau a Duhului Sfant, aceea
ramanand in urma, ca fiind un botez prin care Ioan Botezatorul
“arata” diferenta intre o intelegere pamanteasca a botezului ce
tinea de “semn” pentru cei fara credinta si o alta intelegere cea
duhovniceasca prin care “scufundarea in apa” tine de APA
cereasca cea care poate sa se regaseasca cu adevarat in definitia
credintei de la Evrei 11;1.
Totodata, spusele Mantuitorului pot fi intelese si mai bine
daca luam in considerare invataturile Tatalui (cele venite din V.T.
prin Legea lui Moise), apoi invataturile ce au urmat prin cele
venite prin Fiul, (cat timp a fost pe pamant) iar dupa aceea
invataturile Duhului Sfant (venite prin apostoli), toate acestea
raportate chiar si cronologic fac sa intelegem “scufundarea in apa”
a acestora ca o conditie pentru cel care isi doreste mantuirea. Cu
alte cuvinte, crestinul trebuie SA CUNOASCA BINE (sa fie
“scufundat” in aceste “ape’) invataturile amintite daca vrea sa fie
mantuit sau mai bine spus sa INTELEAGA si sa TRAIASCA prin
credinta in aceste invataturi daca vrea mantuirea sufletului.
Cultele religioase au facut exact pe dos ; au pus in prim plan
botezul lui Ioan,cel cu apa materiala si au inteles spusele lui Isus
ca pe o “formula” obligatorie,scolistica transformand botezul intr-o
sceneta umana,un teatru ritualic dupa pofta inimii lor,coborand
valoarea botezului la un act fatarnic pentru ochii oamenilor, totul
invartindu-se in jurul intelegerii adliteram si al materialului, de aici
si “sacralitatea” lui inteleasa de ortodocsi si catolici, cultele
protestante si neoprotestante apropiindu-se mai mult de adevar,
dar neputand depasi slabiciunea ramasa prin invatatura (dar si ca
act ritualic), reducandu-l la un “simbol”. Totusi nici simbolic acest
act nu-si gaseste justificarea biblica, tinand cont de ceea ce
presupune Cale crestina..
Prin urmare in textele ce le intalnim dupa invierea lui Isus
vedem si putem intelege la ce se refera Dumnezeu atunci cand
intalnim expresia “botezat in Numele lui Isus”, chiar daca in
anumite situatii observam contextul cand se boteaza si cu apa
materiala.
Sa precizam ca in perioada apostolica intalnim doar expresia
“in Numele lui Isus”, nu si “in Numele Duhului Sfant”, ceea ce
intareste si mai mult aspectul “tranzitoriu” in care botezul lui Ioan
intra in plan secund ca act material, locul sau fiind luat de
INVATATURA despre Isus Cristos inviat, propovaduirea acestei
invataturi insemnand ca cel in cauza este botezat IN Numele lui
Isus data fiind “scufundarea” in aceasta “apa” a cunoasterii despre
El.
 Astfel intalnim : Fapt. apost. 2 ; 38 "Pocăiţi-vă", le-a zis
Petru, "şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus
Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul
Sfântului Duh.” Cu alte cuvinte , “schimbati-va gandul” pentru a
va “scufunda” in “apa” (cunostiinta) despre Isus Cristos SPRE a
primi iertarea caci odata ce acestea se desfasoara va veni si darul
Duhului Sfant care este CREDINTA. Sa luam in considerare si
faptul ca aici vorbeste ap.Petru, cel care propovaduia evreilor,deci
raportarea se facea la nivelul lor la care trebuia sa se pastreze
obligatoriu in fapt si actul de a boteza cu apa materiala pentru a
nu-i poticni in acea perioada.Tot datorita acestui motiv acelasi
Petru spune la Fapt.Ap. 10;46-48 ” 46Căci îi auzeau vorbind în
limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47"Se poate opri
apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt
ca şi noi?" 48Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului
Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei. “ -
de unde se vede deja intrarea in plan secundar,a infaptuirii
botezului cu apa materiala,cel “mostenit” de la Ioan, tocmai pentru
a arata ca treptat acesta urma sa dispara din ceea ce inseamna
credinta,cei prezenti in context fiind botezati atat cu botezul lui
Ioan,dar si cu “botezul” in Numele Domnului Isus.Logica
duhovniceasca demonstreaza din text ca cineva care primeste
darul Duhului Sfant ca si putere de manifestare , nu-L poate primi
decat in conditiile in care il recunoaste pe Cristos ca si Mantuitor
si ca atare acestia urmau sa fie “botezati” in Numele Domnului
prin “scufundarea” in “apa” cunostiintei depline despre Isus
Cristos, Fiul lui Dumnezeu si nu cu apa materiala care nu mai
avea nici o relevanta ,botezul lui Ioan in acest context avand
numai rolul de a nu se poticni cineva, el trebuind sa fie faptuit in
conditiile istorico-religioase si a slabiciunii umane existente atunci
la evrei. Deci putem spune ca botezul lui Ioan s-a infaptuit in acel
context in urma primirii Duhului Sfant si evident a recunoasterii lui
Isus Cristos ca Mantuitor,ceea ce arata ca insemnatatea lui
trebuia altfel perceputa decat o avea in perioada vietii pe pamant
a lui Ioan Botezatorul si a lui Isus. Sa precizam un lucru foarte
important : primirea Duhului Sfant in perioada apostolica se facea
cunoscuta ca nivel de putere altfel decat in perioada actuala ,
Dumnezeu dand aceasta PUTERE raportata pe masura putintei
de a o “duce” a celor de atunci , cresterea acestei puteri fiind
treptata in cei ce-L primeau pe Cristos , exceptie facand apostolii
la care plinatatea puterii Duhului Sfant s-a facut mult mai rapid
simtita si manifestata.
Sensul botezului “In Numele lui Isus” ca fiind inteles prin
prisma invataturii despre El, il regasim si in Luca 24;47 :” să se
propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui , pocăinţa şi
iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.” de unde se
subintelege ca aceasta “propovaduire” este de fapt ”botezul”
fiindca doar prin “scufundarea” in aceasta “apa” a cunoasterii se
poate propovadui altora. Aceeasi intelegere ne-o da si :Fapt.
apost 4;18 Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai
vorbească cu nici un chip, nici să mai înveţe pe oameni în
Numele lui Isus. Fapt. apost. 5;40 “Ei au ascultat de el. Şi, după
ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să
vorbească în Numele lui Isus, şi le-au dat drumul”
Avem si exemple mai jos, prin care DUPA ce Filip
propovaduieste Evanghelia si Numele lui Isus Cristos, cei in
cauza cred si apoi sunt considerati botezati DUPA ce acesti
primesc toata invatatura pe deplin. Aici se observa ca ei nu erau
“IN Numele lui Isus” inca, fiindca erau doar intr-un inceput de
invatatura si deci dupa primirea acesteia urmau sa fie “botezati”
adica avand cunostiinta deplina despre Cristos pentru ca mai apoi
sa poata la randul lor propovadui pe Acesta. Sigur, nu lipsea din
cadru nici actul cu apa materiala, acel botez al lui Ioan, normal si
pe deplin justificabil in acea perioada, in care, sa precizam, Biblia
nu exista scrisa asa cum o avem acum, in locul ei fiind pentru
acele vremuri “semnele” si minunile care aveau rol definitoriu
pentru a incredinta si intari pe cel ce primea Vestea cea Buna.:
Fapt. Apost. 8;12-13 Dar când au crezut pe Filip, care
propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui
lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei.Chiar
Simon a crezut; şi după ce a fost botezat, nu se mai despărţea
de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se
făceau.”.
In acelasi inceput de credinta in care Isus Cristos incepea sa
fie vestit si dovedit prin semne si minuni ca fiind Fiul lui Dumnezeu
inviat dintre cei morti, gasim si botezarea famenului de catre
Filip.Tinand cont de toate aspectele aratate putem intelege si mai
bine “nivelul” la care se pun problemele chiar in acea perioada
daca analizam duhovniceste prin prisma tuturor elementelor
cunoscute pana acum Fapt.Ap.: 8 : 36-38 “36Pe când îşi urmau ei
drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: "Uite apă; ce mă
împiedică să fiu botezat?" 37Filip a zis: "Dacă crezi din toată
inima, se poate." Famenul a răspuns: "Cred că Isus Hristos
este Fiul lui Dumnezeu." 38A poruncit să stea carul, s-au pogorât
amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
Mai intai se ridica intrebarea : de ce famenul il intreaba pe
Filip “ce ma impiedica sa fiu botezat?”, el referindu-se la apa
materiala daca e sa ne raportam adliteram la context ?! Intrebarea
lui pare ciudata daca e sa tinem seama de discutia din car pana in
acel moment cu Filip in care acesta citea din V.T. din Isaia
neintelegand nimic,dar mai apoi dupa ce Filip ii propovaduieste pe
Isus, acesta sa-L recunoasca, mai ales ca odata ce il recunoaste
pe Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu “din toata inima” se intelege ca
primise aceasta prin puterea Duhului Sfant ! Si daca nu credea
din toata inima, conform spuselor lui Filip nu se putea el boteza cu
apa materiala ?! Ba da, fiindca aceasta conditie pusa nu o
intalnim la altii si deci ceea ce spune Filip nu are legatura cu
botezul cu apa materiala. Atunci cu ce ?! Evident cu raportarea la
starea si cunostiintele famenului, a contextului de inceput in
cunoasterea lui despre Isus, un inceput in care nevoia de “semn”
a famenului era pe deplin justificabila si necesara, acesta
intrebandu-l pe Filip de fapt ce-l impiedica sa faca si acel botez cu
apa materiala, simtind aceasta nevoie,chiar daca Duhul Sfant ii
deschisese mintea.Se observa ca famenul nu era “IN Cristos”,el
abia fiind in postura de a-L recunoaste ca Fiu si dupa cum se stie,
a fi “IN Cristos” presupune sa fii intr-o viata duhovniceasca in
care experienta crucii sa-si fi facut deja prezenta.
Asadar, raspunsul lui Filip la intrebarea famenului suna cam
asa “daca crezi din toata inima ca mai este nevoie, atunci se
poate”deoarece cunostiinta nu era deplina pentru a-i opri
constiinta sa mai se boteze si cu botezul lui Ioan.
In plan opus atitudinii lui Filip care lasa la latitudinea
famenului etiopian daca mai era necesar sa se scufunde si in
apa materiala, intalnim pozitia ap.Petru descrisa la Fapt.Ap.10;48
cand din pricina evreilor taiati imprejur Petru porunceste ca
acestia sa fie botezati si cu apa materiala. Iata doua raportari total
diferite in aceeasi perioada apostolica amandoua raportate perfect
de apostoli la conditia celor botezati, in care Petru cunoscand
“mentalitatea” si slabiciunea evreiasca aplica autoritatea
conducatorului cu care evreii erau obisnuiti se “foloseste” si de
botezul lui Ioan pentru ca acestia sa nu se poticneasca, pastrand
tot “tabloul” cu care ei erau obisnuiti, pe cand Filip avand langa el
un etiopian (adica unul dintre “neamuri”),se raporteaza la mai
marea usurinta cu care “neamurile” puteau primi Evanghelia,
acestia nefiind “legati”, ingreunati de vreo alta invatatura venita
din Legea lui Moise, precum o aveau evreii si care oricum nu avea
cu ce sa-l ajute mai tarziu, invatatura la care urma sa se renunte
datorita neputintei si a slabiciunii acesteia fata de darul credintei
prin care crestinii aveau sa inteleaga viata duhovniceasca.
Daca ne uitam cu atentie la convertirea lui Saul, (devenit
ap.Pavel) avem din nou dovada ca botezul cu apa materiala nu
mai era o practica necesara chiar din acea perioada,el ne mai
regasindu-se in botez la persoanele care erau mai avansate in
cunostinta despre Isus Cristos.In fapt, vorbim doar de “punerea
mainilor”,metoda prin care cel botezat primea puterea Duhului
Sfant, fiind socotit botezat in Numele Domnului Isus.
Astfel,cunostinta despre Isus Cristos capata o alta conotatie decat
cea a unui simplu ritual cu apa materiala si a unei cunoasteri de
inceput despre Mantuitorul Isus. Aceasta procedura ca si “semn”
necesar ca si incredintare pentru evrei, este inlocuita de “punerea
mainilor”,un alt “semn” care aducea nu doar o cunoastere mai
avansata despre Cristos ci mai ales puterea Duhului Sfant prin
care cel in cauza putea sa constientizeze pe deplin,(prin darul
credintei odata primit), ca se afla pe Calea lui D-zeu si totodata
putea sa transmita si altora aceasta Putere prin care
semnele,minunile si vindecarile urmau sa demonstreze nu doar
evreilor dar si “neamurilor” ca Isus Cristos este
Dumnezeu.Fapt.Ap.9;18 chiar arata acest botez : Fapt. Ap.9;18
Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el
şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat, şi a fost botezat.
Cand vorbim de botezarea lui Pavel din partea lui Anania,
citim la Fapt.22;16: “Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte
botezul, şi fii spălat de păcatele tale , chemând Numele
Domnului." Atat din contextul din F.Ap.22;12-16 cat si din cel de
la F.Ap.9;17-18.Observam ca nu se vorbeste despre un botez cu
apa materiala. Mai intai ca,in vremea aceea botezul cu apa
materiala se facea la o apa curgatoare de regula si in prezenta
altor personae, pe cand aici ni se relateaza ca Anania a intrat in
casa si si-a pus mainile peste Pavel, care s-a umplut de Duh
Sfant.Contextul ne da de inteles ca erau singuri.Apoi se mai
relateaza ca Pavel “s-a sculat si a fost botezat” ceea ce putem
deduce ca procesul de botezare a lui Pavel tocmai se incheiase,
fiind socotit botezat odata ce prin punerea mainilor lui Anania,
acesta se umpluse de Duh Sfant.Deci Pavel primise botezul cu
Duh Sfant fara sa mai fie nevoie de a mai intra intr-o apa
curgatoare.Cuvintele lui Anania sunt edificatoare daca intelegem
“limbajul” duhovnicesc din vers 16, unde cuvantul “scoala-te” nu
are un sens literal, in sens fizic trupesc, cum s-ar putea intelege
din unele texte ale Scripturii, ci un sens figurativ,al unei “ridicari” a
mintii si constintei la care il indeamna Anania spunandu-i sa
primeasca botezul, adica toata acea putere pe care Pavel o
primea in acele momente de la Dumnezeu prin Anania sa nu il
tulbure ci sa-l incurajeze, sa-l “trezeasca” din firescul gandirii lui si
sa cheme Numele Domnului pentru a-l intari mai departe pe Cale !
Ca este asa putem vedea din modul cum ne arata Cuvantul sa
intelegem duhovniceste : Efeseni 5;14 : 14De aceea zice:
"Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va
lumina." De fapt, acesta era acel UN SINGUR BOTEZ inteles
duhovniceste pentru acea perioada apostolica a semnelor si
minunilor si care urma la randul lui sa fie “reinnoit” !
Mergand mai departe pe “urmele” lui Pavel ajungem la
Fapt.Ap.19;1-6 care edifica pe deplin cele sustinute pana acum si
demonstreaza clar “pasii” in care botezul lui Ioan este dincolo de
ceea ce presupune credinta in Cristos prin prisma invataturii
Duhului Sfant, ramanand doar un “semn” pentru acea perioada,
prin care se putea ajunge la cunoasterea despre Isus Cristos.: “Pe
când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de
sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici, 2şi
le-a zis: "Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?" Ei i-au
răspuns: "Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt."
3
Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?" le-a zis el. Şi ei au răspuns:
"Cu botezul lui Ioan." 4Atunci Pavel a zis: "Ioan a botezat cu
botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea
după el, adică în Isus." 5Când au auzit ei aceste vorbe, au fost
botezaţi în Numele Domnului Isus. 6Când şi-a pus Pavel
mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în
alte limbi, şi proroceau. “
Iata ca intalnirea acestor ucenici cu ap.Pavel lamureste pe
deplin ca botezul “in Numele lui Isus” nu are legatura cu botezul
lui Ioan, fiind vorba despre cu totul altfel de “botez” (dupa cum am
si explicat), ucenicii fusesera botezati cu acel botez cu apa
materiala si nici nu auzisera de Duhul Sfant ! Mai mult, ap.Pavel
delimiteaza bine si spune ca botezul lui Ioan cu apa materiala
avea doar rolul “schimbarii de gand” adica al pocaintei prin care
se putea ajunge la cunostiinta despre Isus cel inviat (ceea ce
in zilele noastre nu mai e nevoie), urmand ca cei ce acceptau acel
act al lui Ioan sa creada in Cel ce venea dupa el, credinta
venind abia dupa aceea si nu odata cu botezul lui Ioan, abia
cand in urma botezului in Numele lui Isus, Duhul Sfant urma sa le
dea darul credintei si sa “vorbeasca” prin ei, precum ne si da de
inteles vers.6.! Iata ca si aici, ca si in cazul botezarii lui Pavel nu
este vorba de o apa materiala, ci de un botez in Numele lui Isus
(vers.5) care este explicat ca procedura in vers 6 si care arata
primirea puterii Duhului Sfant ca si la Pavel ! Daca botezul cu apa
materiala ar mai fi fost o conditie in tot acest proces de
“scufundare” atunci atat acei ucenici botezati de Pavel,dar si el la
randul lui ar fi facut acest ritual si era specificat ca atare in cele
doua contexte ! Se poate observa totodata ca ap.Pavel le explica
acestor ucenici ca acel botez cu apa materiala era al lui Ioan si nu
reprezenta in adevar botezul in Numele lui Isus, comparativ cu
ap.Petru care nu face acelasi lucru,neexplicandu-le si care ii
boteaza cu apa materiala pe iudei chiar daca acestia primisera
Duhul Sfant ! Ceea ce arata raportarea diferita in contexte diferite
a apostolilor la cei pe care ii botezau in asa fel sa nu-I
poticneasca, tinandu-se seama de doua conditii esentiale ; daca
erau evrei sau “neamuri” si care era nivelul de cunostinte al
fiecaruia despre Dumnezeu !
Deci nu mai poate fi vorba la ora actuala de botez “IN
Numele lui Isus”, practicand un botez cu apa materiala al lui Ioan
pentru ca ar insemna sa vorbim de doua botezuri, ba chiar trei
daca mai si adaugam botezul cu Duhul Sfant. Distinctia ce o face
ap.Pavel intre cele doua botezuri,cel al lui Ioan si cel “In Numele
lui Isus” nu lasa loc de speculatii, cu atat mai mult cu cat din
relatarea in sine observam diferenta de stare si putere a ucenicilor
inainte si dupa primirea botezului “In Numele lui Isus” dar mai ales
dupa botezul cu Duh Sfant.
Putem “comprima” spunand ca perioada apostolica a inclus
botezul lui Ioan ca pe o “unealta” necesara atat pentru “neamuri”
dar mai ales pentru evrei, scopul apostolilor fiind de a nu poticni
pe nimeni pentru ca noua invatatura despre Cristos ce urma sa fie
primita sa “uneasca” armonizand diferentele dintre evrei si
“neamuri” intr-un singur gand ,o singura credinta si un singur
botez , apostolii “folosindu-se” de apa materiala in functie de
starea si contextul in care se aflau cei prezenti. “Trecerea” de la
invatatura semnelor si minunilor la invatatura Duhului Sfant s-a
facut si in cazul botezului ,(vorbind despre botezul lui Ioan ) la
inceput fiind ca o conditie (mai ales pentru evrei), ca mai apoi el
sa fie “folosit” pe parcursul sau la sfarsitul lucrarii de
“transformare” al celor in cauza ,dupa care treptat sa fie dat
deoparte,depasit, ba chiar eliminat valoric dar si ca procedura, cu
cat “cresterea” in invatatura Duhului Sfant urma sa-si faca din ce
in ce mai mult prezenta, botezul lui Ioan facand sa arate in zilele
noastre ca cei ce inca il mai practica nu au ajuns sa aibe
credinta,fiindca aceasta nu poate fi in afara definitiei de la Evrei
11;1 sau a celor spuse de Pavel la 2 Corint.4;18 :” 18Pentru că
noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se
văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce
nu se văd, sunt veşnice.”

Adevaratul botez crestin

Probabil am socat pe multi cu explicatiile de pana acum

despre botez, insa lucrurile converg spre “desfiintarea” ritualului
cu apa practicat in zilele noastre de cultele religioase,mai ales
dupa ce vom vedea ca botezul crestin,cel duhovnicesc, cu
adevarat prin prisma credintei, il regasim chiar si in perioada vietii
lui Isus Cristos,cat si mai ales dupa ce vom analiza in detaliu
“abordarile” apostolului Pavel.
Inceputul este facut chiar de Mantuitor cand spune la Matei
20;22 :” Drept răspuns Isus a zis: "Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să
beţi paharul pe care am să-l beau Eu, şi să fiţi botezaţi cu
botezul cu care am să fiu botezat Eu?" …”,aratand diferenta
dintre botezul material al lui Ioan si botezul ce urma sa fie
cunoscut de crestini dupa coborarea Duhului Sfant,adevaratul
botez pe care El urma sa-l “arate” celor ce urmau sa aibe “ochi de
vazut si urechi de auzit” in postura de pe crucea Golgotei. Isus
continua spunand la vers.23 :”… "Este adevărat că veţi bea
paharul Meu, şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu
botezat Eu:…”. intarind ideea ca adevaratul botez acel “un
singur botez”avea sa fie inteles prin prisma celor ce urmau sa
se petreaca cu Isus dupa aceste spuse ale Lui,ele avand
semnificatia botezului “cu Duh Sfant si cu foc”. De aici pornim in
analiza duhovniceasca a botezului crestin,adica a “scufundarii”
intr-o APA DUHOVNICEASCA cu atat mai mult cu cat
reamintesc, Ioan Botezatorul spunea “11Cât despre mine, eu vă
botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai
puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintele.
El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. si dupa cum
aminteam aceasta “APA” fiind chiar Duhul Sfant. Evident ca
spusele lui Ioan urmau sa aibe insemnatate duhovniceasca abia
dupa coborarea Duhului Sfant la Cincizecime, Cristos “botezand’
prin trimiterea Duhului Sfant peste cei ce urmau sa fie mantuiti.
Prin urmare, botezul “cu Duh Sfant si cu foc”urma sa
constituie botezul adevarat prin care se ajungea la mantuire,
botez “aplicat” mai intai chiar lui Isus Cristos ( Romani 8;29 ), nu
pentru ca El avea nevoie de acest botez, deoarece El era Fiul lui
Dumnezeu plin de Duh Sfant, insa lucrarea de rascumparare a
“omului” presupunea “trecerea” Sa prin acest botez in numele
“Omului” cazut pentru implinirea lucrarii de rascumparare si
totodata sa lase o pilda duhovniceasca pentru ca omul sa poata
intelege ce il asteapta prin botez pe Calea Lui spre mantuire.
Cine spune ca cunoaste Cuvantul lui Dumnezeu si crede in
El atunci nu va lua in considerare doar Dragostea Lui, ci si
DREPTATEA prin care El judeca toate. Cu aceasta idee toata
lumea religioasa e de acord, dar cand vine vorba unei analize pe
textul biblic, subit toti “uita” ca Dumnezeu este Drept si nu face
exceptii , cum fals au impresia presupusii intelepti ai lumii
religioase. Nimeni nu are voie sa faca abstractie de masura
dreapta cu care judeca Dumnezeu, daca vrea sa fie corect si sa
inteleaga ca raportarea la ce este drept nu se face la cele
pamantesti,ci la Planul Tatalui, la cele Ceresti,cele ale naturii
divine, sau mai bine spus la “masura” duhovniceasca (1
Corint.2;14). Astfel, cand vorbim de un botez,(si nu numai),atunci
el trebuie regasit la oricine este considerat mantuit indiferent de
contextul descris de unde ar reiesi aceasta.Asa cum oamenii isi
cauta dreptatea pe pamant in lume folosindu-se de legi omenesti
valabile pentru toti, tot asa cand vorbim de dreptate cereasca ne
foosim de aceleasi “legi” ale Duhului pentru toti indiferent de
situatia data,fara exceptie, din moment ce “Legea” se schimba,ea
trebuind aplicata indiferent de loc sau de cel in discutie,fiindca
Dumnezeu este DREPT.
Am facut aceste precizari pentru a se intelege ca cele ceresti
se judeca prin “legi” si “masuri” duhovnicesti, pe cand cele
pamantesti prin cele ce apartin mintii pamantesti, materiale, firesti
( Ioan 3;31), pentru a nu se mai face greseala de a introduce
speculatii jenante de tip material atunci cand cei ce sustin botezul
cu apa materiala incearca sa justifice diverse situatii in care nu
mai pot gasi explicatii biblice, acestia apeland la motivatii lumesti,
prin prisma unei gandiri “ca de pe pamant” pentru a se
indreptati.Asa se intampla si in cazul talharului mantuit de pe
cruce, unde este de-a dreptul ridicol si rusinos sa se creada ca,
conform unor explicatii de mari pastori, talharul era pe cruce si nu
avea cum sa fie botezat cu apa ,sau si mai grav ca n-ar fi fost
botezat decat cu Duh Sfant ….!!!! Evident ca am mai auzit si alte
ineptii asemanatoare ce nu merita nici macar a le pomeni.Toti
acesti presupusi pastori ai Domnului sunt orbiti in infatuarea lor si
se coboara la explicatii ce n-au nici o legatura cu intelepciunea
duhovniceasca, fiind mai degraba hulitori la adresa Tatalui si a
intregii Divinitati creatoare, fiindca din explicatiile lor reiasa in
esenta neputinta Tatalui de a-l boteza cu apa materiala, ca si cum
Dumnezeu ar depinde in actiunile Sale de materie, timp si situatii
create de oameni, acestia neluand in considerare PUTEREA
Divinitatii si faptul ca tot ce s-a petrecut a fost prin VOIA TATALUI
pentru a arata cum se intelege botezul, ei falsii pastori
introducand “exceptia” peste orice regula duhovniceasca si a
masurii drepte cu care Dumnezeu masoara totul si toate.Daca era
ca talharul sa fi avut nevoie de acel botez cu apa materiala, cu
siguranta Dumnezeu ar fi folosit o cale,chiar si prin ploaie daca e
sa extrapolam ideea, insa El a vrut sa transmita celor care au
“ochi de vazut” adevaratul botez “aplicat” de Dumnezeu si nu de
om, implinindu-se astfel spusele Mantuitorului din versetele
aratate mai sus intr-un inceput duhovnicesc ce urma sa fie
“regula” divina dupa sfarsitul perioadei apostolice.
Adevaratul botez crestin “cu Duh Sfant si cu foc” il vedem
bine dovedit la talharul mantuit de pe cruce cand citim cu atentie
si intelegem care sunt cele doua conditii de mantuire spuse de
ap.Pavel la Romani 10;9-10 :” Dacă mărturiseşti deci cu gura ta
pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a
înviat din morţi, vei fi mântuit. 10Căci prin credinţa din inimă se
capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la
mântuire” ,
In “tabloul” botezului talharului mantuit regasim toate
“elementele” necesare mantuirii omului ba chiar mai mult se
“dovedeste” si inutilitatea botezului cu apa materiala pentru cel ce
urmeaza sa fie mantuit.Nu intamplator Ev. lui Matei ne spune ca
inainte ca Duhul Sfant sa-i deschida mintea chiar si acest talhar il
batjocorea pe Isus Cristos (Matei 27;44), ca sa ne arate ca
“trecerea” de la acea stare hulitoare (lumeasca) la a-L recunoaste
pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu s-a facut direct, printr-o APA
nevazuta,adica Duhul Sfant , “rolul” unui eventual botez cu apa
materiala (al lui Ioan) fiind zero, fara nici un efect, neimportant
inaintea lui Dumnezeu, ramanand sa tragem concluzia ca acel
botez al lui Ioan tinea de “ochii” evreilor si a slabiciunii acelei
vremi,dupa cum si explicam anterior. De fapt, nimeni dintre evreii
prezenti la rastignire nu li s-a dat sa auda sau si mai mult sa
creada ca in acele momente avea loc un botez duhovnicesc cu
talharul.Toate acestea sunt recunoscute acum dupa ce s-au
cercetat Scripturile, cum de altfel nimeni acum,ca si atunci nu
poate recunoaste inutilitatea botezului lui Ioan, toate acestea
petrecandu-se “in ascuns” precum spune Cristos la Matei cap.6,
departe de fata omului.
Analizand mai departe se observa ca talharul, caruia APA ii
deschide mintea, il recunoaste pe Fiul lui Dumnezeu dupa care
regasim in spusele lui atat pocainta,cainta, facand chiar si un fapt
din credinta prin mustrarea ce i-o aplica celuilalt talhar nemantuit:-
Luca 23;39-43:”Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea:
"Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mântuieşte-
ne şi pe noi!" 40Dar celălalt l-a înfruntat, şi i-a zis: "Nu te temi tu
de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? 41Pentru noi
este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile
noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău." 42Şi a zis lui Isus:
"Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia
Ta!" 43Isus a răspuns: "Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în
rai."
Iata ca talharul a crezut in inviere si a marturisit cu gura,
implinind in fapt cele doua conditii ale mantuirii prin APA botezului
care l-a “scufundat” in Ea,adica prin Duhul Sfant.Este stiut ca fara
interventia Duhului Sfant nu se poate fi mantuit.Nici chiar Petru nu
a putut sa-L recunoasca pe Cristos fara interventia Duhului Sfant
(Matei 16;17).
In concret, tinand cont de spusele Mantuitorului despre
botezul “ cu Duh Sfant si cu foc” cu care si El urma sa fie botezat,
se intelege de la sine ca de acest botez crestin a avut parte si
talharul mantuit, fiind vorba de aceeasi ipostaza si la el ca si la
Mantuitor,amandoi suferind crucea la propriu,chiar daca talharul
ajunsese pe cruce prin cele drept meritate.
In comparatie cu cele spuse de Cristos despre botezul cu
care urma sa fie botezat, cele amintite tot de El catre Nicodim la
Ioan 3;5 prin expresia “din apa si din Duh”, tine de o raportare a
Lui la starea de intelegere a lui Nicodim, o raportare dupa cum am
mai spus la contextul religios al evreilor,mai ales ca Nicodim era
“fruntas” printre farisei. Expresia de la Ioan 3;5 este o stare
premergatoare , de “trecere” ca perceptie si fapt pentru cei slabi,
pentru a-i pregati in acel context, ca sa faca saltul mai apoi la “cu
Duh Sfant si cu foc”, mai ales ca pentru urechile lui Nicodim dar si
al celorlalti evrei inca neintorsi la Dumnezeu , apa amintita de Isus
era “reprezentata” prin acel botez al lui Ioan (prin care si El
trecuse), aceia neputand inca sa “duca” ce urma sa fie (Romani
6;19 ). Conditia spusa de Isus catre Nicodim era raportata la
contextele amintite si nu la o interpretare duhovniceasca,
deoarece esenta se regaseste in spusele prorocului Ioan “cu Duh
Sfant si cu foc” precum botezul de care a avut parte
Mantuitorul,dar si talharul pe cruce.
Mergand mai departe, odata ce din ex. talharului mantuit
reiasa ca botezul crestin il face Duhul Sfant si nu omul, putem sa
intelegem spusele apostolului Pavel care spune la 1 Corint.1;14-
17 :” 14Mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe nici unul
din voi, afară de Crisp şi Gaiu, 15pentru ca nimeni să nu poată
spune că aţi fost botezaţi în numele meu. 16Da, am mai botezat şi
casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.
“17De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc
Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui
Hristos să fie făcută zadarnică.” aratand inca de pe atunci
pericolul continuarii unui astfel de botez cu apa materiala (si mai
grav, ritual in zilele noastre) prin cele spuse la vers.12-13 :”
Vreau să spun că fiecare din voi zice: "Eu sunt al lui Pavel!" -
"Şi eu, al lui Apolo!" - "Şi eu, al lui Chifa!" - "Şi eu, al lui
Hristos!" 13Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit
pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?”Inca
de pe vremea ap.Pavel efectele negative urmau sa apara si sa
duca mai tarziu la aparitia viitoarelor culte religioase nascute in
istorie, Pavel prefigurand acest rau imens care s-a dezvoltat
tocmai din cauza “interpretarii” gresite a botezului, la baza acestei
cangrene fiind incredintarea gresita in cele vazute si practicate,
nevoia de “semn” ducand mintea umana sa se “agate” de materie,
indiferent daca la mijloc e vorba de locuri,personaje biblice si
astfel aproape firesc din ele nascandu-se in timp idolii moderni si
mai nou partea cea mai hidoasa fiind goana dupa acapararea
credinciosilor pentru mandria personala si folosirea tuturor
mijloacelor firii pamantesti pentru a se imbogati material si a fi
slaviti de oameni. Cine este sincer in cautarea adevarurilor lui
Dumnezeu nu poate sa nu vada ca cele spuse de ap.Pavel
anticipau aparitia miilor de culte religioase si ca el n-a dorit lucru
acesta, fiindca stia ca acea “o singura credinta,un singur botez”,
nu avea cum sa se mai pastreze, sau sa se mai implineasca cu
adevarat duhovniceste, ci doar falsificat, in fapt dogmele
religioase (presupus crestine), ce urmau sa apara nu puteau
implini nici macar 1 Corinteni 1;10, ba mai mult aduceau
separare din ce in ce mai mare si o lupta nebuna de idei spre
indreptatirea teoretica dar si goana dupa imbogatirea materiala a
unei vieti de slava personala si cultica. In zilele noastre, nu se mai
spune :”noi suntem ai lui Pavel,Chifa,etc”, ci “noi suntem
ortodocsi, catolici, baptisti, penticostali, evanghelisti, etc…” ! De
unde au venit acestea ?! De la astfel de intelegeri slabe ale
invataurii biblice,precum practicarea botezului lui Ioan, care au
pastrat actul in sine, motiv de cearta si dezbinare, ap. Pavel
cunoscand ca inchinarea la Dumnezeu prin practica rituala
materiala ducea la FATARNICIE si PRICINA DE POTICNIRE, iar
de aici aparitia cultelor religioase era doar o chestiune de timp.
Nimeni nu tine cont ca Mantuitorului a spus Luca 12;1 :” "Mai
întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este
făţărnicia.” si nimeni nu mai cunoaste in ziua de azi ce inseamna
a fi pricina de poticnire pentru cineva, caci “scopul scuza
mijloacele”….!!!.
Pe de alta parte Pavel desluseste clar ca daca el ca apostol
al neamurilor a fost trimis NU SA BOTEZE, atunci de ce sa o faca
altii si mai ales in zilele noastre ?!!! Nu stia el ca nu trebuia sa
boteze pe cei enumerati ?! Ba da, insa nu era timpul sa se treaca
la invatatura duhovniceasca, cea de “hrana tare”, fiind “nevoit” sa
practice un timp chiar si el botezul cu apa al lui Ioan,din pricina
evreilor (Fapt.Ap.16;3 ) si a vremurilor inca fragede pentru o
invatatura in care semnele si minunile nu trebuiesc sa existe ca
reper in credinta. De aceea, “multumirea” lui vine ca o usurare
fata de incheierea unei “etape” a celor credinciosi si dupa cum
spune la Evrei 6;1-2 :” De aceea, să lăsăm adevărurile
începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele
desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de
faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu, 2învăţătura despre
botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi
despre judecata veşnică. “, , inca de pe atunci Pavel
mustrandu-i ca practicau aceleasi invataturi de “lapte” : Evrei
5 :12-14.
Comparativ cu ”laptele” (Evrei 6;1-2), apostolul Pavel ne
arată ce este ”hrana tare” (Evrei 5;14). Totodată, Pavel ne spune
că cei ce nu au ”hrana tare”, ci numai ”laptele” (adică învăţăturile
începatoare despre Cristos),  sunt oameni firesti, sufleteşti 
(1Corinteni 2;14), aceştia neavând Duhul Sfânt (Iuda v.19), adica
”nenascuti” din nou. Aceşti oameni caută semne (1Corinteni 1;22-
23) ceea ce se înţelege că cei ce trăiesc în învăţăturile de ”lapte”
practică aceste semne (Evrei 6;1-2). Deci, ritualul botezului cu
apă este un semn practicat de cei ce se află în starea ”laptelui”
(Evrei 5;12).
Oamenii firesti, sufleteşti, nenăscuţi din nou (1Corinteni
2;14), sunt precum ucenicul Petru (Matei 16;23), unde se observă
că nu este de ajuns să recunoşti că Isus este Domnul (Matei
16;22). Cu toate că Petru, ucenic fiind, beneficiase de botezul cu
apă, totuşi nu era “născut din nou” după înfăptuirea lui, rămânând
un om sufletesc, până la primirea Duhului Sfânt, la
Cincizecime, când devine apostol. Pavel le spune corintenilor că
cei ce sunt carnali, sufleteşti (ex. Petru), sunt socotiţi prunci în
Cristos, deoarece folosesc ”laptele”, adica semnele şi practicile
rituale (1Corinteni 3;1-3). Plecând de la învăţăturile începătoare
ale lui Cristos (Evrei 6;1), ajungem la spusele lui Pavel care ne
îndeamnă să le uităm (Filipeni 3;13), nu în sensul de a nu le şti ci
de a nu le practica, a nu le mai actualiza, ele fiind ceva trecut. Tot
Pavel ne învaţă că Cristos nu trebuie cunoscut după învăţăturile
de “lapte” (adică aceste practici) (2 Corint 5;16), de unde
întelegem că starea văzută a lucrurilor (ritualurile), nu mai are
importanţă pentru cei ce au gustat “hrana tare” (2 Corinteni 2;17).
Pana sa intelegem botezul crestin “cu Duh Sfant si cu foc”
trebuie sa observam inca o etapa de “trecere” spre acesta, in
ceea ce inseamna in perioada apostolica botez cu Duh Sfant,
unde nu mai vorbim nici macar de “punerea mainilor” pentru
primirea Duhului Sfant, ci pur si simplu, puterea Duhului Sfant
coboara “botezandu-l” pe cel in cauza doar prin auzirea
Cuvantului fara ca acesta sa mai fie bagat intr-o apa materiala !
Astfel, citim in Fapt.Ap.11;14-16 “care-ţi va spune cuvinte prin
care vei fi mântuit tu şi toată casa ta." Şi, cum am început să
vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca şi peste noi la
început. Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis:
"Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul
Sfânt."; unde sutasul roman Corneliu primeste botezul fara
interventia omului ca act ritualic, la fel cum fusesera botezati si
Petru si ceilalti ucenici ai lui Isus, desi acesta facea parte dintre
“neamuri” ! Iata inca o dovada ca inca de atunci botezul crestin nu
continea in adevar vreun act ritualic cu apa materiala, fiind clar
delimitat chiar si de ap Petru, ci a fost doar un “adaos” necesar in
anumite situatii, pentru o scurta vreme, pentru ca evreii sa nu se
poticneasca in noua Cale venita prin credinta, in invatatura
Mantuitorului Cristos ! Inca un exemplu asemanator il avem in
botezarea temnicerului si a familiei lui,Fapte.Ap.16;31-33,de unde
se intelege ca botezul a avut loc tot prin primirea Cuvantului fara a
se face vreun act ritualic cu apa materiala. In aceeasi idee ap
Pavel spune la Efes.5;25-26 :” Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a
iubit şi Hristos Adunarea şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o
sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin
Cuvânt,” ,ca sa ne invete ca botezul nu se face in apa
(materiala), ci este “Apa” care “vine” si se face prin Cuvant,adica
Duhul Sfant ! Un om nu poate fi sfintit si curatit de pacate printr-un
botez cu o apa materiala, ci numai printr-o “APA” care poate curati
constinta, iar aceasta nu poate fi decat Puterea pe care o aduce
Duhul Sfant prin Cuvantul sfant ce transforma viata atat la nivel de
principiu cat si la nivelul transformarii firii.
 In contextul in care cunostinta despre credinta in Isus Cristos
ajunsese sa creasca intr-un inceput de “hrana tare”, adevaratul
botez crestin urma sa fie propovaduit de ap.Pavel pe masura
puterii de a fi inteles de cei contemporani cu el. Astfel, gasim in
spusele ap Pavel in epistola catre romani, explicatii suficiente
pentru ca cei ce intrau pe Cale sa poata constientiza inutilitatea
botezului cu apa materiala cat si ce inseamna in adevar botezul
crestin “cu Duh Sfant si cu foc”, botez ce nu poate fi facut de
mana omeneasca ci numai de Mantuitorul Cristos ! Prin urmare,ni
se spune : Rom.6;3-4 “Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în
Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui ? Noi deci, prin
botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru
ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa
şi noi să trăim o viaţă nouă.” , ceea ce arata inca de la inceput
plasarea botezului crestin pe cruce si nu in apa materiala, fiindca
pe cruce a murit Mantuitorul, botez pe care Acesta il anuntase
atat pentru El cat si pentru cei ce urmau sa intre pe Calea crestina
! Evident ca botezul suferit pe cruce de El si talharul mantuit, este
o pilda si trebuie inteles in lumina intregii invataturi crestine a ce
inseamna “cruce” sau “a-ti duce crucea”,dupa cum citim si la
Matei 16:24 Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva
să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să
Mă urmeze”. De fapt, prin aceste cuvinte Isus vorbea despre
adevaratul botez crestin ce urma sa fie odata cu incheierea
perioadei apostolice, dupa cum vedem aceeasi idee explicata
deslusit de ap.Pavel in continuare la Rom.6;4-23 si unde ne
invata cum se intelege acest botez in moartea Lui prin ceea ce
inseamna “lepadare de sine”,”sa-ti duci crucea” si sa il urmezi pe
Cristos ! In toate aceste versete ap. Pavel nu face altceva decat
sa explice pe alte cuvinte, ca botezul crestin inseamna rastignirea
firii pacatoase prin care omul firesc “moare” ca rezultat al
renuntarii la pacat si totodata “inviaza” pentru a trai o viata noua,
duhovniceasca,in Cristos, iar acest proces de transformare a firii
este o “cruce” zilnica,(un proces in timp si nu un ritual), care ne
face sa suferim durerea transformarii, proces ale carui “roade” se
vad odata cu “ingroparea” omului firesc al faptelor lui ! Tocmai de
aceea ap.Pavel spune la Galat.5;24 “Cei ce sunt ai lui Hristos
Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi
poftele ei.” Ca sa ne arate ca fara aceasta rastignire a firii
pamantesti, adica fara acest botez in “moarte”, nu avem cum sa
fim socotiti ai lui Cristos si sa ajungem in Imparatia lui Dumnezeu !
Altfel spus, daca acest botez crestin nu este facut si omul ramane
mai departe in aceeasi stare a firii pamantesti pacatuind mai
departe, nu are cum sa ajunga sa fie socotit “nascut din nou” si sa
traiasca o noua “viata” cu Cristos,una duhovniceasca de sfintenie
(1 Ioan 3;9 si 5;18). Aceleasi aspecte ale botezului crestin le
intalnim si la Galat.3;27 :” Toţi care aţi fost botezaţi pentru
Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos.”, cat si la Colos.2;11-12 “În
El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mână,
ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul
poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu
El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în
puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi.“ ap.Pavel
accentuand ideea ca a fi socotit botezat pentru Cristos, inseamna
atunci cand omul a ajuns sa nu se mai regaseasca in firea
pacatoasa si s-a imbracat cu o fire duhovniceasca prin care
faptele lui sunt in sfintenie si traieste “inviat” impreuna cu Cristos !
Stim totodata ca acest botez faptuit pe cruce de Isus si de
care a avut parte si unul dintre talhari nu sta in puterea omului,
caci nu este cu putinta ca rastiginirea firii pamantesti sa se
produca fara interventie Divina. De aceea si Ioan botezatorul
spunea ca Cristos urma sa-I boteze pe cei ce veneau la El si nu
altcineva. Deci, cand vorbim de botezul crestin “cu Duh Sfant si cu
foc” ne raportam strict la puterea Divina prin care Cristos intervine
in viata omului zi de zi, prin intermediul Duhului Sfant intr-o
permanenta lucrare de schimbare a celui in cauza, determinandu-l
sa-si schimbe din temelie nu doar mentalitatea ci si faptele, in
timp acesta trecand de la o viata lumeasca inrobita de pacat, la
una sfanta, duhovniceasca in care pacatul nu mai exista. Acest
proces de schimbare radicala poate dura ani de zile., in functie de
nivelul de pacat in care a trait respectivul schimbarea va fi mai
rapida sau mai tarzie, “crucea” fiind mai usoara sau mai grea.
Prin urmare, fiind vorba de o “scufundare in apa” (baptizo)
intelegem ca este vorba de Duhul Sfant care este “Apa” in care
intram in tot acest proces, adica invatatura Cuvantului care aduce
“ungerea” (1 Ioan 2;27) si care ne schimba treptat din temelii atat
gandirea cat si viata in sine, “focul” fiind “crucea” prin care suferim
aceasta schimbare in urma unei “judecati” continue la care
suntem supusi atunci cand ne judecam singuri pentru ce am facut
gresit ca sa ne indreptam, sau atunci cand suntem “corectati” de
Dumnezeu ca un Tata ce-si “pedepseste” fiii in dragoste.
Pe langa explicatiile de pana acum prin care am demonstrat
biblic ca botezul crestin nu trebuie practicat ritualic si nu are
legatura cu apa materiala, voi arata in continuare inca doua
argumente indubitabile ce lamuresc pe deplin problematica
botezului in aceeasi idee, pe care le gasim in Biblie relatate in
Noul Testament. Este vorba despre alte doua botezuri ; unul
despre care aminteste ap Pavel cu referire la Moise, iar altul
despre care vorbeste ap.Petru in stransa legatura cu potopul lui
Noe. In concret, ap. Pavel spune la 1 Corint.10;1-2 :”Fraţilor, nu
vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut
prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;
…”. Dupa cum vedem, este vorba de un botez “in nor si in mare”
si daca observam dupa cum cunoastem, poporul a trecut prin
mare dar NU L-A ATINS APA la modul fizic si evident nici
“norul” ! Deci, la fel ca si botezul crestin “cu Duh Sf si cu foc”, nici
aici nu avem de a face cu un ritual sau un inteles literal al
botezului ! La fel si in cazul botezului din relatarea despre Noe,
ap.Petru afirmand la 1 Petru 3;20-21;” care fuseseră răzvrătite
odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în
aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost
scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt. Icoana
aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume
botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci
mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui
Isus Hristos,..”, unde apa nu l-a atins pe Noe cu cei ai lui, apa pe
care nici macar n-au vazut-o si totusi se considera ca au fost
botezati ! Deci ambele botezuri trebuiesc raportate duhovniceste,
ele neavand vreo conotatie religioasa ritualica sau intelese literal,
acestea prefigurand adevaratul botez crestin “cu Duh Sf si cu foc”
ce urma sa fie in timpul, dar mai ales dupa terminarea perioadei
apostolice si pana in zilele noastre. Mai mult, ap Petru ne invata
explicit ca botezul crestin trebuie inteles dupa cum ne arata pilda
de la potopul lui Noe, “imagine” in care regasim botezul, adica
“scufundarea in apa” a celor opt, acestia fiind inchisi in arca,
nevazand acea apa care i-a ucis pe cei din afara si evident
neatingandu-i ! In schimb, Noe si familia lui au fost “scufundati”
atat in “Apa” Duhului Sfant (fiindca prin credinta au crezut pe D-
zeu si L-au ascultat intrand in arca), cat si in “focul” suferintei de a
rabda evenimentul ce aducea schimbarea, ca o prefigurare a
suferintei pe Calea crestina a rastignirii firii pamantesti cand omul
invata sa rabde totul pentru a ajunge sa fie mantuit ! Tot ap Petru
puncteaza in final cum ca nu e vorba de o apa materiala pentru un
trup carnal, ci despre o “Apa” prin care devii “marturia unui cuget
curat inaintea lui Dumnezeu” , nu inaintea oamenilor in mod
ritualic sau fatarnic ! Asa dupa cum Noe si ai lui prin acea “Apa”
care i-a botezat in arca au fost o marturie “in ascuns” inaintea lui
Dumnezeu in constinta lor, tot asa si cel care are parte de botezul
crestin devine o marturie inaintea lui Dumnezeu, prin “inviere”
odata ce “se naste din nou” !
In esenta, se observa clar ca ambele botezuri sunt facute de
Dumnezeu la fel ca si in cazul botezului crestin “cu Duh Sfant si
cu foc”, unde mana omului nu participa si ritualul de orice fel nu
exista, in toate cazurile botezul nefiind “detectat” decat de cel ce
primeste botezul, nu si de ceilalti din afara lui. Astfel putem
intelege de ce ap Ioan spune la 1 Ioan 3;1 “Lumea nu ne
cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.” Iar Mantuitorul
ne invata ca rugaciunea, postul si milostenia se fac “in ascuns”,
pentru ca si botezul se face “in ascuns” dincolo de perceptia si
intelegerea omului firesc care le gandeste toate “ca de pe
pamant” ! De ce ? Pentru ca “Dumnezeu nu se lasa batjocorit” iar
legatura Lui cu omul care se intoarce la El nu trebuie sa fie
expusa in fata celui fara de credinta intr-un mod ritualic,fatarnic
sau care sa poticneasca, fiindca pe de o parte ar batjocori
Adevarul sfant al celor ce compun Calea lui Dumnezeu, iar pe de
alta parte l-ar aduce pe cel credincios sa se asemene cu cel
necredincios in tot ce inseamna mentalitate dar si fapte care ar
devaloriza natura si viata divina. De aceea ne si invata Mantuitorul
la Matei 7:6 Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi
mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în
picioare şi să se întoarcă să vă rupă.” ca sa pricepem ca tot ce
este sfant si duhovnicesc nu este inteles de cel care gandeste
materialiceste si cu siguranta le va batjocori dupa cum spune si
ap Pavel la 1 Corint.2;14 “Dar omul firesc nu primeşte lucrurile
Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici
nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate
duhovniceşte.”
Din dorinta de a pastra o traditie religioasa si o
invatatura zis crestina, in zilele noastre, cei ce conduc miile de
culte religioase practica mai departe un botez cu apa materiala,
care prin inconstienta lor nu fac decat sa-L substuie pe Dumnezeu
chiar daca cu gura il invoca pe El ca faptuitor, in fapt, prin ritualul
in sine nu fac decat sa aduca prin fatarnicie in prim plan
autoritatea omului ce boteaza, (facandu-se dumnezei),
adevaratul botez facut de Duhul Sfant venind in plan secund,rolul
Duhului Sfant si al botezului facut de Cristos in mod duhovnicesc
fiind neinteles dar si minimalizat in fapt,chiar daca cu gura cei in
cauza nu recunosc sau nu pot recunoaste, venindu-se in contrast
evident cu cele spuse de ap.Pavel mai sus dar si cu spusele
ap.Ioan 5;44 :” Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava,
pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la
singurul Dumnezeu?”
Nu intamplator, ap.Pavel este pus la zid de “evreii”
moderni ai zilelor noastre fiind criticat si pus la indoiala,fiindca prin
puterea Duhului Sfant el a adus invatatura de “hrana tare” ce a
inlaturat toate barierele de ordin material in legatura omului cu
Dumnezeu si asta nu convine celor ce si-au cladit “crezul” pe
aur,argint si alte “materiale” de interes public, de acaparare a
sufletelor pentru a le tine robite materiei si unei lumi in care printul
lumii acesteia este diavolul dupa cum ne spune si Matei 4;8-9 /
Ioan 14;30.

Sinteza botezului in Noul Testament

 Botezul lui Ioan

Botez cu apa materiala facut pentru poporul evreu in

timpul vietii lui Isus pe pamant si continuat si in perioada
apostolica chiar si pentru cei dintre “neamuri” :
- ca “semn” ritualic pentru cel ce accepta sa creada
mesajul prorocului Ioan, de venire a lui Mesia si de necesitatea
pocaintei spre a-L cunoaste pe Cristos ,pentru a primi iertarea
pacatelor si noua invatatura ce urma sa vina :(Matei 3;5-7 / Marcu
1;2-5 / Luca 3;3 / Ioan 1;26 si v.31 / Fapt.Ap. 8;30-38 / 13;24 si
18;25) ;
- ca “semn” pentru ca prin viziune a “porumbelului”
prorocul Ioan sa il poata cunoaste pe Fiul lui Dumnezeu (mod
raportat la cunostinta evreilor despre curatire prin spalare din
Lege), (Ioan 1;33) ;
– preluat si de ucenicii lui Isus (nu apostoli) pentru a
raspandi mai mult mesajul lui Ioan Botezatorul (ca si acesta)
si in alte locuri din iudeea, de unde intelegem ca firesc era ca
sa boteze doar cei care nu aveau Duh Sfant (precum ucenicii) pe
cei care erau deopotriva de slabi (fara credinta).comparativ cu
Isus care desi era plin de Duh Sfant nu boteza.(Ioan 4;2 si 3;22-
23)
Botezul crestin in perioada apostolica

Botez de “trecere” de la Lege la har, de la cele vazute

(ritualuri,incredintari prin semne si minuni), la cele nevazute (prin
credinta, fara “ajutorul” semnelor si minunilor).
Botez facut atat pentru evrei cat si pentru “neamuri” (dupa
coborarea Duhului Sfant la Cincizecime) care s-a raportat la : a)
sistemul religios din care venea cel in cauza ; b) cunostinta pe
care o avea despre Isus Cristos ; c) nivelul de raspandire a noi
invataturi in Cristos in lipsa scrierilor Noului Testament :
- botez cu Duh Sfant,(fara apa materiala), facut direct de
Dumnezeu ucenicilor ce urmau sa devina apostoli,prin care
vorbirea in alte limbi era un “semn” al puterii pentru ca ceilalti sa
creada si sa poata primi Cuvantul pe cale orala ; (Fapt.Ap. 1;5 si
2;1-12) ;
- botez facut de apostoli pentru iudei si “neamuri” cu apa
materiala (botezul lui Ioan) ca “semn” ca primesc Cuvantul si
pentru a nu se poticni nimeni (1 Corint.12;13), dupa care au fost
botezati si cu Duh Sfant ; (Fapt.Ap.2;38-41 si 18;7-8 / 1
Corint.1;14) ;
- botez facut de apostoli pentru “neamuri” cu apa materiala
(pentru ca iudeii circumcisi prezenti sa nu se poticneasca) dupa
ce acestia fusesera botezati cu Duh Sfant prin auzirea
Cuvantului din partea ap.Petru. Desi au fost botezati cu Duh
Sfant (in Numele Domnului Isus) li s-a facut si ritualul cunoscut al
botezului lui Ioan ; (Fapt.Ap.10;44-48) ;
- botez facut de apostoli pentru “neamuri” cu apa materiala
(botezul lui Ioan), ca “semn” ca primesc Cuvantul apoi dupa un
timp au fost botezati cu Duh Sfant prin punerea mainilor si
rugaciunea facuta de apostoli ; (Fapt.Ap.8;12-17) ;
- botez facut de ap.Pavel unor ucenici (ce fusesera botezati
cu botezul lui Ioan) doar prin punerea mainilor (dandu-le
puterea Duhului Sfant), acestia fiind botezati in Numele Domnului
Isus fara sa le mai faca si ritual cu apa materiala ;
(Fapt.Ap.19;1-6). Acest botez doar prin punerea mainilor a fost si
cand ap.Pavel a fost botezat (Fapt.Ap.9;17-18 si 22;13-18) ;

Botezul crestin in si dupa perioada

apostolica

Botezul crestin in perioada apostolica ce ajunge “sa se faca”

fara nici un ritual din partea omului, ci doar prin interventia Divina,
fara ca sa existe manifestari supranaturale vizibile pentru cei care
asista ;
- Prin auzirea Cuvantului cei in cauza fiind botezati de
Duhul Sfant doar la vestirea Cuvantului de catre apostoli, dandu-
le putere fara sa fie botezati in apa sau sa se puna mainile peste
ei ; (Fapte Ap.11;13-16 si 16;30-34 / 1 Corint.1;13-17 / Efes.5;25-
26 / / Evrei 6;1-2) ;
- Botez facut in Cristos prin rastignirea firii pamantesti,
botez al “crucii” in moartea lui, fiind un proces in timp de
schimbare (de “spalare”) a firii, nu un moment, de la o fire
lumeasca la una duhovniceasca, care este facut cu “Duh Sfant
si cu foc” prin interventia Duhului Sfant si fara intermedierea
omului.Acest botez este anuntat inca de la inceput de Ioan
Botezatorul si Isus Cristos si explicat mai tarziu de ap.Pavel ;
(Matei 3;11 si 20;22-23 / Marcu 1;8 / 10;38-39 si 16;16 / Luca 3;16
si 12;50 / Rom. 6;3-13 / Colos. 2;11-12 / Galat.3;27 si 5;24 / 1
Corint.10;1-2 / 1 Petru 3;20-21).