Preot Ioan BUTA

Preot Ioan-Eugen BUTA

Prof. Nicolae-Marcel BUTA

CONCORDANŢĂ BIBLICĂ

Ediție îngrijită de Preot Cosmin Pricop

 Preot Ioan BUTA
Preot Ioan-Eugen BUTA
Prof. Nicolae-Marcel BUTA

CONCORDANŢĂ BIBLICĂ

Carte publicată cu binecuvântarea

Preafericitului Părinte
DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
 Consilier Patriarhal:
Pr. Mihai Hau

Editor:
Pr. Cosmin Pricop

Redactor:
Pr. Sorin-Vasile Tancău

Corectură:
Adina Niţu

Layout și copertă:
Aurelia Droană

© Editura BASILICA – 2015

ISBN 978-606-29-0030-4

www.editurapatriarhiei.ro
editura@patriarhia.ro
 STUDIU INTRODUCTIV

Biblia este, prin excelență, o carte de teologie, adică o carte

despre Dumnezeu. De aceea a fost numită cuviincios și Sfânta
Scriptură, pentru că relectă prezența, lucrarea și, în deinitiv,
dragostea lui Dumnezeu pentru întreaga făptură. Chiar dacă
Scriptura conține și informații de ordin istoric sau geograic,
caracterul ei teologic se menține ca un ir roșu care străbate ie-
care carte, de la Facere la Apocalipsă, pentru că toate aceste cărți
au în comun descrierea descoperirii lui Dumnezeu către oameni
și în toate aceste cărți este vorba, de fapt, despre întâlnirea lui
Dumnezeu cu ei. Felul în care Scriptura vorbește despre Dum-
nezeu și faptele Lui nu este unul abstract, teoretic, ci are de-a
face mai curând cu viul și concretețea vieții, cu situații felurite în
care oamenii Îl caută sau sunt căutați de Dumnezeu, pentru a-L
cunoaște, a-I înțelege rânduiala și voia și a se bucura de iubirea
și milostivirea Lui părintească.
Cu toate că Biblia sau Sfânta Scriptură reprezintă, după cum
o arată și numele, consemnarea unor întâlniri și experiențe ale
lui Dumnezeu cu oamenii, înțelegerea ortodoxă a Sintei Scrip-
turi nu transformă textul biblic în referința ultimă și deinitivă la
care poporul dreptcredincios se cuvine a se raporta, ci îl recep-
tează ca descriere a unor experiențe, evenimente și inalmente
realități, la care credincioșii trebuie să aibă acces personal și de
care să se împărtășească. Cu alte cuvinte, Ortodoxia purcede la
o distincție necesară și foarte importantă între experiența și/sau
realitatea întâlnirii dintre Dumnezeu și om și descrierea sau
consemnarea acestei experiențe și realități de către textul biblic.
Cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, cel mai proliic exeget
10 STUDIU INTRODUCTIV

biblic în Răsăritul ortodox, cu care debutează prima Omilie la

Evanghelia după Matei sunt sugestive și rămân până astăzi cea
mai cuprinzătoare și profundă sinteză a ermineuticii biblice
ortodoxe:
„Ar i trebuit să n-avem nevoie de ajutorul Sin-
telor Scripturi, ci să avem o viață atât de curată încât
harul Duhului să i ținut locul Scripturilor în suletele
noastre. Şi după cum Sintele Scripturi sunt scrise cu
cerneală, tot așa ar i trebuit ca și inimile noastre să i
fost scrise cu Duhul cel Sfânt. Dar pentru că am înde-
părtat harul acesta, haide să pornim pe o nouă cale, ca
să-l dobândim iarăși. Prima cale era negreșit mai bună;
și Dumnezeu a arătat aceasta și prin spusele Sale, și
prin faptele Sale. Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu
Noe, cu Avraam și cu urmașii lui, cu Iov și cu Moise,
ci a vorbit cu ei față către față, pentru că a găsit curat
suletul lor. Când însă întregul popor a căzut în păcate
grele, atunci da, atunci a fost nevoie de scrieri, de table,
de însemnarea în scris a tuturor faptelor și cuvintelor
lui Dumnezeu. Şi vei vedea că același lucru sa petrecut
nu numai pe vremea sinților din Vechiul Testament, ci
și pe vremea sinților din Noul Testament. Dumnezeu
n-a dat ceva scris apostolilor, ci în loc de scrieri le-a
făgăduit că le va da harul Duhului, zicând: Acela vă va
aduce aminte de toate.”1
Înțelegerea ortodoxă a Sintei Scripturi relectată în cuvin-
tele Sfântului Ioan Gură de Aur poate i surprinzătoare. Cel mai
mare interpret al Scripturilor în Ortodoxie își începe tâlcuirea
Evangheliei după Matei cu o airmație potrivit căreia Scriptura
nu este cea mai importantă în demersul omului de a vorbi cu

Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri. III – Omilii la Matei (PSB 23), Ed.
1

IBMBOR, București, 1994, 15.

STUDIU INTRODUCTIV 11
Dumnezeu. Apariția acesteia indică o criză de comunicare sau,
altfel spus, o incapacitate a oamenilor de a se ridica la înălțimea
unui dialog cu El. Scriptura devine astfel semnul condescendenței
și iconomiei dumnezeiești, însă idealul convorbirii dumnezeiesc-
omenești este acela al dialogului direct. În spațiul Răsăritului
ortodox Sfânta Scriptură este cinstită de o manieră inegalabilă
comparativ cu alte contexte inluențate aproape exclusiv de
ethosul biblic. Lecturile din Vechiul și Noul Testament se regă-
sesc în cadrul iecărei slujbe. Evenimentele descrise în Scriptură
înfrumusețează ca picturi pereții bisericilor. Sfânta Evanghelie
este o prezență iconică, întotdeauna așezată pe Sfânta Masă în
Sfântul Altar, purtată de preot în procesiune și cinstită prin săru-
tare de poporul binecredincios. Totuși, dragostea pentru Sfânta
Scriptură nu a fost niciodată în Ortodoxie sinonimă cu exclu-
sivismul biblic, pentru că dorința constantă a credincioșilor a
fost aceea de a se împărtăși de Dumnezeu despre Care vorbesc
Scripturile, iar nu de a rămâne la nivelul descrierii Lui.
Această împărtășire este sinonimă cu actualizarea, aduce-
rea în prezent. Însă actualizarea nu înseamnă doar actualizarea
textului biblic, ci actualizarea evenimentelor, experiențelor și
realităților descrise de acesta. În tot acest demers, Ortodoxia are
marele avantaj al cadrului liturgic, care îndeplinește o impor-
tantă funcție ermineutică. În acest sens, Părintele Andrei Scrima
airma: „Biblia este deci liturgică.”2 Atunci când la Sărbătoarea
Nașterii Mântuitorului cântăm „Astăzi Se naște Hristos!”3 sau în
Săptămâna Sintelor Pătimiri rostim „Astăzi S-a răstignit pe lemn,
Cel ce a spânzurat pământul pe ape!”4, acel Astăzi descrie pe de

2
A. Scrima, Biserica Liturgică, Ed. Humanitas, București, 2005, 191.
3
Stihire, glas 3 de la Stihoavnă, Slujba Vecerniei în ziua a 25-a. Nașterea
după trup a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în
Mineiul pe Decembrie, EIBMO, București 1975, p. 402.
4
Antifon 15, glas 6 de la Slujba Sintelor și Mântuitoarelor Patimi (Denia
de Joi Seara), în Triodul, EIBMBOR, București 2000, p. 610
12 STUDIU INTRODUCTIV

o parte momentele istorice, veriicabile documentar, în cadrul

cărora s-au întâmplat respectivele evenimente (Nașterea, respec-
tiv Răstignirea Mântuitorului Hristos), iar pe de altă parte indică
o prelungire a acelorași evenimente originare până în prezentul
comunităților de credincioși care doresc să le acceseze, adică se
le trăiască și să se împărtășească de și din ele. Astfel, în spațiul
liturgic ortodox nu există o scindare sau o deosebire calitativă
între evenimentul inițial demonstrabil istoric (Nașterea sau Răs-
tignirea Mântuitorului Iisus Hristos) și evenimentul celebrat de
comunitățile de creștini din generațiile următoare, în cadrul sluj-
belor liturgice respective. Este unul și același eveniment. Cu alte
cuvinte, slujbele liturgice ale Bisericii nu constituie replici tea-
trale ale momentelor originale/originare din viața pământească
a Mântuitorului Iisus Hristos, ci sunt contexte în cadrul cărora
aceleași evenimente, chiar dacă întâmplate în urmă cu mii de
ani, pot i accesate real și deplin de poporul dreptcredincios,
într-o manieră similară, sau chiar superioară, celor care au fost
martorii desfășurării lor istorice. Împărtășirea credincioșilor de
aceste evenimente, experiențe și realități care Îl au în centru pe
Dumnezeu sau pe Fiul lui Dumnezeu – Mântuitorul Iisus Hristos
nu este circumscrisă nivelului istoric (pentru că din punct de
vedere istoric acestea au avut loc o dată pentru totdeauna), ci
se împlinește duhovnicește, prin prelungirea evenimentului
istoric în prezentul iecărei generații de creștini care doresc să
se împărtășească de el. Această prelungire duhovnicească sau
mistică este, de fapt, lucrarea de amintire și actualizare a Duhu-
lui Sfânt, despre Care Mântuitorul Hristos mărturisește în Evan-
ghelia după Ioan: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L
va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va
aduce aminte de toate” (In 14, 26).
Totodată, interpretarea Scripturii ca actualizare a eveni-
mentelor și realităților mântuitoare din întreaga istorie a întâlni-
rii lui Dumnezeu cu oamenii, așa cum sunt ele descrise în Biblie,
STUDIU INTRODUCTIV 13
poate i observată exemplar în cazul textelor liturgice. Fie că
vorbim despre rugăciuni sau imne, acestea constituie exemple
concrete de exegeză biblică și, în plus, prezintă avantajele fap-
tului că sunt lecturate, cântate și ascultate constant. În general,
rugăciunile și imnele liturgice sunt alcătuite după o structură
binară. Într-o primă parte se rememorează anumite evenimente
din istoria întâlnirilor lui Dumnezeu cu oamenii, de cele mai
multe ori consemnate biblic și care au legătură cu contextul spe-
ciic în care sunt rostite rugăciunile sau imnele. Evenimentele
reamintite au valoarea unor realități primordiale sau unor ges-
turi arhetipale inițiale. Această primă parte a fost numită suges-
tiv anamneză, pomenire sau memorial5 ori „aducere aminte de
lucrările cele mari ale lui Dumnezeu.”6 A doua parte a rugăciu-
nilor și imnelor îndeplinește funcția unei epicleze și presupune
continuarea sau contemporaneizarea mistică a evenimentelor
arhetipale rememorate în prezentul credincioșilor care se roagă.
Reinhard Meßner, unul din cei mai competenți liturgiști con-
temporani, airmă că anamneza reprezintă simbolic Învierea,
în timp ce epicleza simbolizează Cincizecimea sau Pogorârea
Duhului Sfânt.7 Ca o exempliicare, Slujba Logodnei are ca punct
central punerea inelelor pe degetele mirilor, după ce în prealabil
aceștia au fost binecuvântați cu inelele de preotul slujitor. După
momentul punerii inelelor urmează rostirea unei rugăciuni
sugestive pentru structura descrisă mai sus.8 În prima parte a
rugăciunii se rememorează evenimente paradigmatice, descrise
în Scriptura Vechiului și a Noului Testament, care includ și

5
Scrima, Biserica Liturgică, 195-197.
6
T. Špidlik, Spiritualitatea Răsăritului creștin. II Rugăciunea, Deisis,
Sibiu, 1998, 104.
7
Vezi R. Messner, Einführung in die Liturgiewissenschaft (UTB 2173),
Schöningh Verlag, Paderborn, 22009, 204.
8
Nunta. Slujba care se face la logodnă, în Aghiasmatar, Ed. IBMBOR,
București, 2002, 83-84.
14 STUDIU INTRODUCTIV

elementul văzut al inelului: călătoria slugii Patriarhului Avraam

în Mesopotamia pentru a găsi o logodnică pentru iul aceluia,
Isaac (aluzie la Fc 24), inelul ca simbol al stăpânirii lui Iosif în
Egipt (Fc 41, 42), inelul ca element de ajutor pentru dezvălui-
rea identității Tamarei (Fc 38), inelul ca simbol al restabilirii
demnității iului risipitor (Lc 15, 22). Anamneza astfel împlinită
se continuă cu epicleza, pe baza rugăciunii preotului ca și cei
care se logodesc să ie învredniciți de aceeași purtare de grijă. Cu
alte cuvinte, preotul se roagă pentru ca evenimentele consem-
nate scripturistic să continue, iar acelora să se adauge și eveni-
mentul foarte concret al punerii inelelor în cadrul slujbei.
De aceea, înțelegerea ortodoxă a Scripturii, ca și consem-
nare a experiențelor și întâlnirilor cu Dumnezeu, nu presu-
pune limitarea acestor experiențe și întâlniri la coperțile ei. În
Răsăritul ortodox, normativitatea Scripturii nu a fost și nu este
confundabilă cu exclusivismul biblic. Cu alte cuvinte, istoria
experiențelor directe ale oamenilor cu Dumnezeu nu se blo-
chează la inalul ultimei cărți a Bibliei, ci continuă într-o logică
a aceleiași dorințe a lui Dumnezeu de a Se împărtăși oameni-
lor, precum și a aceleiași dorințe a oamenilor de a se împărtăși
de Dumnezeu. În acest sens, Părintele George Florovsky vorbea
despre faptul că noi astăzi trăim în timpul Noului Testament.9
Experiențele și întâlnirile oamenilor cu Dumnezeu, consem-
nate de cărțile Sintei Scripturi, sunt continuate până în zilele
noastre. Prin urmare, distincția cu care se operează adesea între
Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție constituie, potrivit teologiei
ortodoxe, o cezură în cadrul istoriei împărtășirii oamenilor de
Dumnezeu sau a experiențelor acestora cu El și nu respectă cu
idelitate sensul și dinamica revelației. În acest context, orice
demers ortodox de abordare a Scripturii nu relectă numai
interesul științiic pentru deslușirea unor aspecte lingvistice sau

9
Vezi G. Florovsky, Bible, Church, Tradition: An Eastern Orthodox View,
Nordland Publishing Company, Belmont Mass., 1972, 24.
STUDIU INTRODUCTIV 15
istorice, ci implică mai ales raportarea existențială și soteriologică
a omului la realitățile descrise în Scriptură. Cu alte cuvinte, cre-
dinciosul care lecturează Scriptura sau meditează pe marginea
celor relatate în aceasta este călăuzit în permanență de următoa-
rele întrebări: Care este legătura celor airmate în Scriptură cu
mine? În ce măsură ceea ce lecturez mă apropie mai mult de
Dumnezeu?
Probabil că aceleași întrebări și aceeași dorință de a face
experiența prezenței și lucrării lui Dumnezeu pornind de la eve-
nimentele și realitățile consemnate scripturistic au călăuzit și
autorii lucrării de față, părintele Ioan Buta din Sibiu împreună
cu ii săi. Demersul lor de a alcătui o concordanță biblică – venit
în continuarea inițiativei asemănătoare a Episcopului Valerian
Zaharia al Oradiei10 – este cu atât mai lăudabil, cu cât acesta a
lucrat într-o perioadă de timp în care nu existau noile programe
electronice pentru analiza textului biblic asemenea BibleWorks
sau Logos Bible Software, pentru a numi doar câteva exemple.
Datorită acestui efort considerabil, publicul cititor românesc,
mai mult sau mai puțin familiarizat cu textul biblic, are la înde-
mână un instrument de lucru extrem de util, care pe de o parte
ordonează alfabetic cei mai importanți termeni regăsiți în Scrip-
tură, iar pe de altă parte prezintă sintetic contextele concrete ale
utilizării lor. Fie că este vorba de preoți slujitori, ie de studenți
teologi care cercetează pentru lucrări de seminar ori teze de
licență, ie de credincioși laici interesați să aprofundeze cuvin-
tele Scripturii, concordanța biblică poate oferi o primă orientare
a cititorilor în bogăția de informații scripturistice, care, evident,
va trebui completată de cercetări mai aprofundate. Selecția este,

10
Valerian Zaharia, Episcopul Oradiei, Flori alese din grădina Sintelor
Scripturi, Editura Episcopiei Ortodoxe Române, Oradea, 1955.
16 STUDIU INTRODUCTIV

evident, una subiectivă, întrucât exprimă preferințele autorilor

și eventual editorului, însă ea a fost făcută cu intenția sinceră
a cuprinderii celor mai importante noțiuni de factură biblică,
inclusiv a contextelor în care acestea sunt consemnate.
Procesul de editare a prezentei lucrări a însemnat în princi-
pal adaptarea textului scripturistic potrivit celei mai noi ediții a
Bibliei Sinodale 2017 și introducerea altor ocurențe pe lângă cele
identiicate de autori, acolo unde s-a constatat necesitatea unor
astfel de adăugiri.
O astfel de inițiativă de alcătuire și editare a unei concor-
danțe biblice presupune, așa cum este lesne de înțeles, prelucra-
rea unui volum imens de informații. Preocuparea indiscutabilă
de a reda cu exactitate textele biblice și trimiterile aferente nu
exclude totuși, ținând cont de anvergura lucrării, posibilitatea
nedorită de a exista încă erori în text, motiv pentru care edito-
rii apelează la îngăduința publicului cititor. La baza demersului
de alcătuire, editare și publicare a acestei concordanțe se ală
dragostea sinceră pentru Sfânta Scriptură – Cuvântul lui Dum-
nezeu, din care nădăjduim să se împărtășească toți cei care o vor
lectura.

Editor,
Preot Cosmin Pricop