ADEVARATA ZI DE ODIHNA

           Pentru a se intelege aspectul duhovnicesc al zilei de odihna trebuie

mai intai sa se faca distinctia intre invatatura Vechiului Testament si cea a
Noului Testament, nu doar din punctul de vedere al lucrarilor divine cu
omul, prin Lege si respectiv prin Duhul Sfant, ci si din perspectiva celor
doua raportari la Cuvantul lui Dumnezeu, divina si umana.
          In Vechiul Testament, ziua de odihna era sabatul zilei a 7-a – zi
nelucratoare, hotarata de catre Dumnezeu pentru odihna saptamanala a
evreilor,calculata si tinuta de poporul evreu dupa calendarul lunar-
solar. Ziua de odihna semnifica un semn de aducere aminte fata de Legea
lui Dumnezeu, evreii primind aceasta Lege din cauza neputintei lor de a
intelege natura divina a lui Dumnezeu :
Exodul 20;8-11: "Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s- o sfintesti.Sa
lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau.Dar ziua a saptea este ziua de
odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea,
nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici
strainul care este in casa ta.Caci in sase zile a facut Domnul cerurile,
pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de
aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o."    
Exod 31;12-17 :” Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn
veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a
şaptea S-a odihnit şi a răsuflat."          
Cei care au tras concluzia din N.T. ca noua zi de odihna este
duminica s-au inselat singuri, ei luand ca punct de sustinere tot un reper
uman,acela al zilei cand a inviat Domnul Cristos la care se adauga
interpretarile la fel de literale si de suprafata a textelor din Fapt.Ap. si a
celor din epistole, fara a lua in analiza contextele respective.Sustinatorii
zilei de duminica invoca acele pasaje in care frangerea painii, predicarea,
strângerea de ajutoare, etc. (Ioan 20:19; Fapte 20:7; 1 Corint.16:2 ar fi avut
loc in prima zi din saptamana (duminica) ceea ce ar fi intarit ideea
schimbarii sabatului si cinstirea primei zile din saptamana evreiasca.Daca
ar fi sa luam in analiza doar acest mod de a privi lucrurile atunci si
sustinatorii sabatului evreiesc de sub Lege ar putea sa invoce la randul lor
texte in care ap.Pavel este prezent in sabat si propovaduieste,cum ar fi
Fapt. Ap.13;14,27,42,44 / 15:21 /16:13 / 17:2 / 18:4 ce ar da de inteles ca
ap.Pavel ar fi accentuat sabatul ca zi de odihna ! Ambele teorii sunt gresite
fiindca nu se ia in atentie contextul si motivul pentru care ap.Pavel
impreuna cu ceilalti apostoli au procedat astfel.
Se uita foarte usor ca pentru a aduce la acelasi numitor comun atat pe
evrei cat si pe “neamuri”,apostolul Pavel era nevoit sa gaseasca cele mai
bune solutii pentru ca noua invatatura venita prin Cristos (ce urma sa fie
inteleasa mai tarziu ca fiind crestinism) sa poata fi primita si sa inlocuiasca
conceptele religioase existente la acea vreme,la iudei legea lui
Moise,respectiv paganismul la “neamuri”.De aceea,ap.Pavel s-a folosit de
orice prilej pentru ca iudeii sa poata auzi Evanghelia si era firesc sa o
vesteasca atunci cand evreii se adunau la Templu sau in sabat pentru ca
impactul sa fie puternic,Pavel profitand din plin pentru ca schimbarea de
viziune sa aiba loc dar avand grija sa nu se faca brusc pentru a nu-i
“tulbura”.Pentru cei dintre “neamuri” Pavel adopta o schimbare mai directa
folosindu-se de prima zi a saptamanii (duminica), pentru ca acestia sa vada
ca invatatura lui nu avea nimic a face cu Legea V.T.De fapt,prima zi a
saptamanii ap.Pavel o foloseste ca o “replica” la sabatul evreiesc pentru a
arata schimbarea fata de vechea slova, ca un “semn” de tranzitie spre
“hrana tare” pe care el urma sa o dea chiar evreilor prin cele explicate la
Evrei cap.4;1-11, semn ce avea menirea pentru incaput sa uneasca mai
usor pe cei in discutie,ca mai apoi acestia sa poata pricepe adevarata “ZI”
de odihna,cea divina,prin intelegerea duhovniceasca a credintei
(Fapt.Ap.9;19-23).Observam deci ca ap.Pavel nu fixeaza o alta zi
calendaristica, ci se foloseste de ea ca un “semn” al schimbarii sabatului
evreiesc (si al Legii) dar pastrata in nota cunoscuta a celor care erau fara
de credinta adica aveau nevoie de “semne” ca sa creada,iar sabatul pentru
evrei constituia un “semn” de urmat ! In acel context de slabiciune si
neputinta duhovniceasca, trecerea de la invataturile vechi si saracacioase
bazate pe cele vazute,la cele noi si “tari” bazate pe credinta prin cele ce nu
se vad,trebuia sa se faca treptat pentru a nu-i poticni nici pe evrei si nici pe
cei dintre “neamuri”,Romani:14;5-6: "Unul socoteste o zi mai pe sus decat
alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel . Fiecare sa fie deplin incredintat
in mintea lui.Cine face deosebire intre zile, pentru Domnul o face. Cine nu
face deosebire intre zile, pentru Domnul n-o face. Cine mananca,
pentru Domnul mananca; pentru ca aduce multamiri lui Dumnezeu. Cine nu
mananca, pentru Domnul nu mananca; si aduce si el multamiri lui
Dumnezeu." In aceasta idee de “trecere” spre invataturile
duhovnicesti,ap.Pavel leaga ziua intai a saptamanii si de inviere ca un
motiv in plus pentru iudeii care stiau din Lege ce scria in Osea 6;2 :” El ne
va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va scula, şi vom trăi înaintea
Lui.”,pentru a-i determina sa primeasca mai usor noile invataturi si mai ales
schimbarea sabatului.In acelasi timp el scrie la 1 Corint.15;4 ca Cristos a
inviat a treia zi dupa Scripturi pentru a face si mai credibila schimbarea zilei
de sabat insa specifica “dupa Scripturi”,aratand ca ce era scris in Scripturi
trebuie bine inteles chiar daca la prima vedere in plan concret istoric acest
fapt se si petrecuse,iudeii descoperind aceasta prin vestea data de femeile
ce venisera la mormant in a “treia” zi ! Ce vroia de fapt ap.Pavel sa
transmita in substratul mesajului ?! Chiar daca dupa Scripturi invierea
Domnului se petrecuse,aceasta “zi” (a treia) are o conotatie
divina,duhovnicesc inteleasa la fel cum trebuie intelese si primele doua,ce
le regasim in Osea 5;2 ! Prin urmare “ziua” a treia cand urma sa “ne scoale
din morti” are o dimensiune “ca o mie de ani”,adica de Odihna ce urma sa
fie inteleasa in chip duhovnicesc si in care crestinii “sa intre” pentru “a trai
inaintea Lui” prin Duhul Sfant in fiecare zi,adica “sculati din morti”
comparativ cu cei din V.T. peste care moartea a domnit (Rom.5;14) !
Astfel,prima zi a saptamanii cand a inviat Cristos ramane doar un “semn” ,
(o trecere) pentru cei contemporani cu El din plan istoric, insa ea trimite la
sensul valoric al zilei ce urma sa fie inteles prin Odihna zilei a saptea ! Cei
ce inca raman la litera sa creada ca duminica e ziua de odihna,trebuie mai
intai sa socoteasca cate zile calendaristice sunt de vineri seara pana
duminica dimineata tinand cont ca la evrei ziua incepea seara la apusul
soarelui (in nici un caz trei) si sa interpreteze comparativ cu Osea 5;2,
aspecte ce nu pot avea alt raspuns decat cel aratat mai sus.
In Noul Testament, ziua de odihna nu mai reprezinta o zi obligatorie
de repaos fizic. Acest aspect este evidentiat de apostolul Pavel in Galateni
4;10-11:” Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit
degeaba pentru voi.” mustrandu-i pe acestia pentru ramanerea lor la
acele “invataturi incepatoare,slabe si saracacioase” (vers.9),precum le
aveau si evreii V.T.! Ap.Pavel accentueaza schimbarea de la tinerea unui
sabat intr-o zi calendaristica, la una de tip divin „Deci nimeni să nu vă
judece cu privire la mâncare sau la băutură, sau cu privire la o zi de
sărbătoare, sau lună nouă, sau Sabate, care sunt o umbră a lucrurilor
viitoare, dar trupul este al lui Cristos” (Coloseni 2:16-17) explicand ca
toate acestea cunoscute din planul uman sunt „o umbra”,adica ceva ce
urma sa treaca (sa nu mai fie valabile) comparativ cu cele „viitoare”,adica
cele ce urmau sa le inteleaga dintr-o perspectiva duhovniceasca a
„bucatelor tari” (1 Corint.3;1-2).Aceasta schimbare de viziune adusa de
ap.Pavel nu era noua,fiind exprimata si in perioada vietii Mantuitorului chiar
de El insusi dar mai putin evident pentru cei carora le-a vestit Imparatia
Cerurilor,din cauza neputintei lor de a le pricepe si “a le duce” (Ioan 16;12)
dar si a timpului de “pregatire” necesar pentru o astfel de schimbare,atat
cat priveste scoaterea poporului evreu de sub cerbicia sistemului legalist
religios in care cazusera cat si pentru apropierea “neamurilor” de
invataturile venite prin Cristos. In fapt,vedem in Luca 6;1-5 cum Mantuitorul
impreuna cu ucenicii Lui calca sabatul evreiesc facand ce nu era ingaduit
prin Lege. La fel observam ca incalca sabatul in Ioan 5;1-16 (vindecarea
ologului) precum si in Luca 13;10-16 (vindecarea femeii garbove),dar si in
alte situatii cand a scos demoni sau a facut vindecari ( Luca 4;31-39 /
Marcu 3;1-6 / Luca 9;1-34) ! Dezlegarea sabatului din partea Mantuitorului
este mentionata chiar de ap.Ioan la Ioan 5;18:” 18Tocmai de aceea căutau
şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului,
…” aratand ca sabatul urma sa fie altfel inteles decum il tineau evreii sub
Lege ! In aceasta idee Cristos spune prin Marcu 2;27-28 :”… "Sabatul a
fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; 28aşa că Fiul omului este
Domn chiar şi al Sabatului." accentuand si mai mult schimbarea intelegerii
sabatului si a sensului acestuia. Cristos explica in cateva cuvinte ca ziua de
sabat (calendaristica) pe care evreii o tineau a fost facuta pentru om (evrei)
sa o tina pe masura puterii lui de perceptie pamanteasca pentru a-l ajuta sa
invete sa nu uite de Dumnezeu (“adu-ti aminte de ziua a saptea ca s-o
sfintesti”),scopul ei fiind scolastic, raportata la slabiciunea evreilor si astfel
toate cate erau enuntate a fi sau a nu fi facute in ziua sabatului constituiau
lucruri vazute (semne) pentru ca ei macar intr-o zi din saptamana sa poata
sa fie cu gandul si cu fapta catre Dumnezeu. In planul opus regasim pe
crestin,care nu trebuie sa-si mai “aduca aminte” fiindca acesta este calauzit
zilnic de puterea Duhului Sfant care locuieste in el,firea acestuia fiind deja
transformata intr-una duhovniceasca in care regasim o raportare
permanenta la principiile crestine si o Dragoste a carei atribute sunt puse in
valoare zilnic.Mai departe Cristos arata ca omul n-a fost facut sa depinda
de o zi saptamanala (sa fie facut pentru sabat),fiindca o zi nu poate fi mai
importanta decat omul in sine, altfel omul devine “rob” al zilei respective !
Evreii erau sub robia pacatului si tinerea sabatului ca o zi saptamanala
arata acest lucru, insa Domnul Cristos spune ca El ca si Fiu al omului este
mai mare decat sabatul si astfel prin jertfa lui pe cruce si a scoaterii omului
de sub robia pacatului,toti cei care urmau sa devina crestini sunt scosi si de
sub “robia” tinerii unei zile saptamanale,fiindca robia nu mai exista iar
aceasta eliberare aduce trecerea de la dependenta de o inchinare prin cele
vazute (intr-o anume zi saptamanala) la o inchinare in duh si adevar,(intr-o
permanenta zilnica) (Ioan 8;32). Sabatul fusese dat in prima instanta
pentru ca omul (evreul şi cel circumcis dintre naţiuni) să se odihnească şi
să se bucure de roada muncii sale, şi nu pentru ca omul să devină sclavul
Sabatului.Mai mult decat atat,daca Mantuitorul este Domn al Sabatului,noi
ca si crestini ce suntem “madulare” din Trupul al carui Cap este
Cristos,suntem mai “mari” decat sabatul evreiesc al V.T. si totodata
beneficiari ai puterii Lui in partasia cu El (Romani 8;14-17 / Col.2;19) in
aceasta ZI a saptea socotita sabat si inteleasa duhovniceste.Ca atare,ziua
saptamanala de sabat capata valente noi iar asta se observa plecand de la
aceleasi cuvinte “sabatul a fost facut pentru om…” dar un “sabat” divin
inteles duhovniceste, precum a dorit Mantuitorul sa-l intelegem.De ce sa-l
intelegem asa ? Deoarece credinta este “o puternica incredintare in
lucrurile care nu se vad” (Evrei 11;1) si prin ea “…toate lucrurile s-au facut
noi” (2 Corint.5;16-17, fiindca “umblam prin credinta nu prin vedere” (2
Corint.5;7).De aceea ap.Pavel vine si arata adevaratul sens al credintei la 2
Corinteni 4;18: "Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la
cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad, sunt trecatoare, pe cand cele
ce nu se vad, sunt vesnice”.Credinta este cea care face diferenta majora
de intelegere si in privinta sabatului, fiindca in lipsa ei tinerea unei zile
saptamanale dupa regulile date de Dumnezeu facea sens, evreii neputand
trece peste bariera perceptiei vizuale si a intelegerii materiale a lucrurilor,
insa odata cu primirea acestui “dar” numit “credinta” omul incepe sa se
raporteze la Dumnezeu si la cele ce nu se vad,fiindca Duhul Sfant il invata
si il creste intr-o alta dimensiune a perceptiei mintii decat cea materiala si
astfel sensul divin (duhovnicesc) ia locul mentalitatii limitate a intelesului
literal si al ideii de “a vedea pentru a crede” (Rom.8;24-25) ! Astfel,in a
doua epistola a ap.Petru se observa ca acea zi de odihna, calendaristica,
se transfigureaza intr-o zi “milenara”, divina : 2 Petru 3;8: "Dar, preaiubitilor,
sa nu uitati un lucru: ca, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, si o mie
de ani sunt ca o zi.".Prin urmare odihna fizica specifica sabatului evreiesc
se transforma intr-o odihna duhovniceasca, inteleasa dupa masura divina
sau cu alte cuvinte,devine o traire zilnica permanenta a crestinului in
Dragostea lui Dumnezeu pe tot parcursul vietii, pentru a se putea obisnui
cu vesnicia celor "o mie de ani". Pentru un crestin, ziua de sabat inteleasa
saptamanal nu mai prezinta nici o valoare, intrucat el nu mai traieste in
slabiciunea firii omenesti precum traia poporul evreu care nu se afla sub
influenta Duhului Sfant si ale carui incredintari stateau in cele vazute.
Sa vedem ce a mai dorit Mantuitorul sa intelegem prin “sabatul a
fost facut pentru om” pentru ca noi sa stim sa tinem corect Ziua de odihna.
Pentru asta trebuie mai intai sa analizam cu atentie Evrei cap.4;1-
11,versete prin care ap.Pavel inca din perioada apostolica descrie trecerea
de la acea zi de odihna fizica, obligatorie, cunoscuta din Vechiul Testament
ca si sabat, la o zi de odihna divin inteleasa.
          Evrei 4;1-11:" Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne
în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se
pomenească venit prea târziu.Caci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi
lor; dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic,
pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.Pe cand noi, fiindca am
crezut, intram in "odihna", despre care a vorbit El, cand a zis: "Am jurat
in mania Mea, ca nu vor intra in odihna Mea!" Macar ca lucrarile Lui
fusesera ispravite inca de la intemeierea lumii.Caci intr-un loc a vorbit astfel
despre ziua a saptea: "Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea de toate
lucrarile Lui."Si aici este zis iaras: "Nu vor intra in odihna Mea!"Deci,
fiindca ramane ca sa intre unii in odihna aceasta, si pentru ca aceia
carora li s-a vestit intai vestea buna n-au intrat in ea, din pricina
neascultarii lor.El hotaraste din nou o zi: "Astazi," -zicand, in David,
dupa atata vreme, cum s-a spus mai sus: "Astazi, daca auziti glasul Lui, nu
va impietriti inimile!"Caci, daca le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi
Dumnezeu dupa aceea de o alta zi.Ramane dar o odihna ca cea de
Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.Fiindca cine intra in odihna Lui, se
odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile
Sale.Sa ne grabim dar sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa
nu cada in aceeas pilda de neascultare.".(trad.Cornilescu). Sa le analizam
pe rand :
Inca din primul verset se face o precizare foarte importanta “…
intrarii in Odihna Lui” care da sensul versetelor ulterioare ce trebuiesc
raportate nu la o zi calendaristica umana saptamanala sau de sabat
evreiesc al V.T.,ci la o “zi” de odihna divina care nu se rezuma la 24 de
ore,ea fiind socotita cum spuneam “ca o mie de ani” corespondenta a
“timpului” divin. In Mica 5;2 intalnim expresia “zilele vesniciei” ceea ce
demonstreaza ca masura dupa care trebuie sa intelegem cele sapte zile
din Gen.1 tine de vesnicie si nu de masura unei zile umane,Dumnezeu fiind
Duh (de alta natura decat materia) nu poate fi incadrat ca “masurabil” in
timp si spatiu. Versetul 2 arata ca si noua cei care am venit dupa Cristos
am primit aceeasi veste buna a fagaduintei pe care o primisera si evreii din
V.T. de a intra in aceasta Odihna divin inteleasa,insa pentru faptul ca ei nu
aveau credinta evident ca nici n-au reusit sa priceapa cum trebuie inteles
mesajul si in consecinta nu i-a ajutat cu nimic, tinand sabatul in chipul
uman inteles,intr-o zi saptamanala.In vers.3 se arata in schimb ca noi ca si
crestini,avand credinta putem intelege sensul divin al acestei zile de odihna
si atunci puten “intra” in Odihna Lui fiindca raportarea noastra se face pe
masura “odihnei” in care Dumnezeu S-a odihnit.De aceea se si aminteste
despre ziua a saptea in vers.4 ca noi sa intelegem ca aceasta “ZI” trebuie
transpusa in fapt precum S-a odihnit El in acea ZI divina si nu ziua care mai
apoi a numit-o sabat si a “redus-o” ca timp si aplicabilitate raportata la
slabiciunea mintii poporului evreu care le intelegea toate “ca de pe
pamant”(Ioan 3;31).In vers.5 se intareste trimiterea la ZIUA divina in care
S-a odihnit Dumnezeu pentru ca omul sa inteleaga la ce fel de zi trebuie sa
ne raportam si la cum trebuie sa intelegem ce inseamna “odihna” si sa ne
“odihnim”cum S-a odihnit El, nu cum s-au odihnit fizic evreii in timpul
sabatului. Este de la sine inteles ca neputinta de “a intra” nu se refera la o
zi calendaristica fiindca toti oamenii in timpul vietii trec prin zilele
saptamanii fara sa fie opriti de Dumnezeu,ci la “intrarea” in puterea Duhului
Sfant si a tot ce deriva din “roadele” lui, poporul evreu de sub Lege
neavand parte de bucuria partasiei cu Dumnezeu si nici a cunoasterii
Lui,dupa cum spunea si Mantuitorul (Matei 13;11).Cuvintele din vers.6 sunt
si mai categorice si clare in acelasi sens aratand ca doar “unii” vor intra si
aceia fiind doar cei care vor avea credinta,(deci si intelesul duhovnicesc al
“zilei” Lui) si care au inteles ca “odihna aceasta” e ZIUA a saptea de natura
divina, ce tinea de o stare desavarsita si nu sabatul evreiesc dat evreilor,
evrei ce se aflau deja in starea de pacat cand li s-a dat Legea si deci acea
“zi” trebuie “tinuta” dupa cum S-a “odihnit” El ! Totodata ni se mai spune ca
cei de sub Lege nu aveau cum sa “intre” din pricina neascultarii lor,caci nu
aveau “inima” deschisa catre Dumnezeu. Altfel, stim ca evreii tineau cu
sfintenie sabatul in felul uman,literal inteles,dupa cum era scris in Lege !
Versetul 7 pune punctul pe I si desluseste cum se intelege ziua de odihna a
lui Dumnezeu,”ziua a saptea” prin cuvantul “Astazi” pentru a arata
permanetizarea “odihnei” in fiecare zi din saptamana pana la capatul vietii
pe acest pamant,fiindca comparativ cu ziua sambetei tinuta de evrei,”ziua”
crestina este valorica prin faptele sfintitoare si ale Dragostei ce trebuiesc
zilnic facute de crestin (Evrei 3;13-15) si nu doar o data pe saptamana cum
tineau evreii dupa sabatul din V.T. ! Aici nu se face, (dupa cum cred
unii),doar un apel la a veni la credinta si a nu ramane cu inima
“impietrita”,ci plaseaza ideea de “Astazi” intr-o hotarare a lui Dumnezeu in
a schimba “ziua” de odihna intr-una duhovnicesc inteleasa dupa cum am
aratat pana acum.Apelul lui Dumnezeu pentru a nu-si “impietri” inimile este
facut catre evreii care ramasesera sa tina pe mai departe sabatul in forma
uman inteleasa indemnandu-i indirect sa renunte la acea intelegere slaba
a zilei de sabat tinut dupa Lege.Daca cineva dintre cei ce tin inca sabatul
evreiesc mai are dubii ca nu e asa,versetul 8 limpezeste definitiv problema
schimbarii de zi de odihna,afirmand categoric ca daca ziua a saptea ar fi
fost sabatul evreiesc tinut in V.T.,atunci Dumnezeu n-ar mai fi vorbit de o
alta zi ce urma sa o “inlocuiasca” pe cea cunoscuta de ei, fiindca cea
practicata de evrei nu putea sa le dea adevarata “odihna” care urma sa fie
inteleasa prin prisma crestina ! Versetul 9 este in acelasi sens cu celelalte
opt chiar daca in trad.Cornilescu gasim expresia “ca cea de
Sabat”.Versiunea ortodoxa spune in schimb ”s-a lasat alta sarbatoare de
odihna”,iar din KJV - Heb 4:9 There remainethG620 thereforeG686 a restG4520
to theG3588 peopleG2992 of God.G2316 versetul se traduce “Deci ramane in
adevar o odihna pentru poporul lui Dumnezeu”.La prima vedere traducerea
lui Cornilescu ar da de inteles ca trebuie tinuta ziua de odihna tot ca cea de
sabat din V.T. insa analizand cuvantul “odihna” din greaca veche in care a
fost scris observam o diferenta suficienta cat sa ne dam seama ca e vorba
de “o odihna” conforma cu ziua a saptea din Gen.2;3,cea binecuvantata de
El in care S-a odihnit El si nu omul ! Astfel,pentru sabatul evreiesc al V.T.
intalnim termenul “sabbaton“ pe cand aici gasim cuvantul “sabbatismos”
(From a derivative of G4521; a “sabbatism”, that is, (figuratively) the
repose of Christianity (as a type of heaven): - rest.),de unde intelegem ca
D.Cornilescu a tradus in ideea “o odihna ca cea a zilei a 7-a cand S-a
odihnit Dumnezeu”,ceea ce face sens tinand cont si de celelalte versete din
context.Mai mult decat atat,versetul 10 accentueaza ca este vorba de
“ziua” in care S-a “odihnit” Dumnezeu si ne trimite sa intelegem ca “odihna”
noastra trebuie sa fie raportata la cum S-a odihnit Dumnezeu si nicidecum
la cum s-au odihnit evreii in sabatul evreiesc, raportarea facandu-se la
dimensiunea divina atat a “zilei” ca marime cat si la ce presupune “odihna”
din plan duhovnicesc. In final,versetul 11 vine sa repete prin expresia
“odihna aceasta” ca este vorba de “ziua” a saptea a lui Dumnezeu care e
“o zi ca o mie de ani” si nu de o zi calendaristica, umana dupa cum o stiau
evreii.Se reaminteste totodata catre evreii care erau obisnuiti sa tina
sabatul dupa Lege ca trebuie sa se grabeasca sa “intre” in adevarata Zi de
odihna,cea a lui Dumnezeu,adica sa renunte la acea intelegere ce se
incredinta dupa cele vazute si sa intre pe calea credintei pentru a avea
parte cu adevarat de odihna duhovniceasca venita ca o rasplata
permanenta in urma trairii dupa Voia lui Dumnezeu prin harul si puterea
data prin noua invatatura, desavarsita, a Duhului Sfant ce urma sa insemne
a fi crestinism (Galat.2;20).
Iata ca prin cuvintele “Sabatul a fost facut pentru om…” Mantuitorul
se referea de fapt la un “sabat” inteles prin ziua a saptea in care S-a odihnit
Dumnezeu,fiindca doar acea “odihna” de tip divin inteleasa din starea de
sfintenie,desavarsita putea fi cea care sa asigure celui ce-L urma pe
Cristos bucuria si partasia adevarata cu Dumnezeu,acea “zi” fiind salvarea
omului deoarece intrarea in “ea” aduce si siguranta mantuirii.Altfel
spus,Sabatul in care S-a odihnit Dumnezeu nu a fost o sambata evreiasca
ci o odihna desavarsita (duhovniceasca) pregatita pentru om ca odata
salvat prin intrarea lui pe Calea crestina sa se odihneasca (tot asa cum S-a
odihnit Dumnezeu) in toate zilele care ii mai ramane de trait pe acest
pamant si care insumate la un loc dau “ziua” in care El a dorit sa fie
impreuna cu omul intr-o partasie si bucurie desavarsita a pacii vesnice
(Matei 11;28-30). Ap.Pavel spune mai departe in Evrei 12;14:”
Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe
Domnul.” ceea ce arata caracteristica acestei “zile” a saptea in care trebuie
sa traim zilnic dupa noile invataturi ale N.T.Aceasta “zi” este salvarea
omului in care are loc sfintirea noastra si fara de care nimeni nu va vedea
pe Domnul.Intelegem acum de ce scrie la Ioan 8;56: "Tatal vostru Avraam
a saltat de bucurie ca are sa vada ziua Mea: a vazut-o si s-a
bucurat." fiindca “ziua” a saptea si Avraam a inteles-o si trait-o in bucurie
prin credinta, in chip duhovnicesc, asa cum am explicat-o mai sus. In
aceasta “ZI” de “odihna”,odata “intrati” prin credinta pe Calea crestina il
gasim pe Cristos prin care reusim sa crestem spre desavarsire: Matei
5;48:” Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc
este desăvârşit. Galateni 2;20: "...dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste
in mine."
Ziua de odihna asa cum a fost ea perceputa in chip fizic,chiar
daca a fost tinuta de poporul iudeu dupa Lege ( Luca 25;36) nu mai are nici
o valoare,fiindca Dumnezeu ne doreste sa traim intr-o “Odihna”
spirituala,odihna raportata la El si nu la cele intelese uman,cum de altfel
doreste sa ne raportam in toate ce privesc legatura noastra de credinta cu
Divinitatea ! Nu putem sa spunem ca ne inchinam Domnului intr-o zi
saptamanala iar in celelalte sase nu,caci nu putem sa facem Voia Sa doar
intr-o zi din saptamana,ci permanent,in fiecare zi,caci doar asa putem sa
avem parte de o Odihna reala in mintea si sufletele noastre stiind ca in
permanenta suntem ocrotiti de El precum si noi ne inchinam si traim zilnic
dupa Cuvantul Sau (Matei 11;29).Dragostea si puterea Duhului Sfant pe
care El ni le-a dat,nu pot sa fie puse in valoare doar intr-o zi saptamanala,
ci in fiecare zi. Ele trebuie sa se manifeste prin gandul dar mai ales prin
faptele noastre pentru a nu cadea in fatarnicia celor care se arata cat de
loiali sunt prin tinerea unei zile de odihna saptamanala dar in schimb tot
“lumesti” sunt, limitandu-l pe Dumnezeu si limitandu-se pe ei insisi la o
singura zi din saptamana in care il “sfintesc” pe Dumnezeu si “respecta”
Voia Lui,aratand totodata ca pentru ei valoarea lor si a lui Dumnezeu este
de o zi de 24 de ore !