LUCRARE DE SEMINAR

LITURGICA

SFINTELE TAINE SI
IERURGIILE BISERICESTI

2008

1.
2.
3.
4.

PLANUL LUCRARII
I.
INTRODUCERE-Sfintele
Taine
n
Notiunea de Sfinta Taina;
Baza hristologica si eclesiologica a Tainelor;
Necesitatea Tainelor;
Numarul si mpartirea Sfintelor Taine;
II.
IERURGIILE
1.
Exorcisme;
2.
Binecuvntari;
3.
Sfintiri;
SFINTELE
TAINE
SI

IERURGII
IN
VIATA
III.
CONCLUZII.

ARGUMENT
1

general

BISERICII

Prin caderea n pacat, omul a pierdut comunicarea harica cu Dumnezeu si a intrat n moarte sufleteasca si osnda vesnica, ajungnd ntr-o stare n care mntuirea realizabila prin propriile noastre puteri
era imposibila. Dumnezeu nsa, n nemarginita Sa bunatate si ntelepciune a gasit cel mai potrivit mijloc al izbavirii omului de rau, hotarnd ntruparea Fiului Sau pentru mntuirea lumii (Efeseni 2, 4-5)
Am ales sa prezint n aceasta lucrare cteva aspecte despre Sfintele Taine si ierurgii, ntruct
Sfintele Taine sunt mijloacele prin care harul dumnezeiesc se mpartaseste credinciosilor n Biserica.
Sfintele Taine sunt tot atatea maini ale dragostei dumnezeiesti intinse noua pentru a putea birui obstacolele ce stau in fata urcusului nostru duhovnicesc, a cresterii
noastre in viata in Hristos.
Denumirile multiple, pe care le poarta, indica tot atatea
lucrari, pe care harul Duhului Sfant le opereaza asupra fiintei noastre sufletesti.
Valoarea si importanta lor deosebita pentru mantuire rezida in caracterul lor mai mult decat
simbolic, cu totul real, al actului care se savarseste asupra credinciosului. Ele sunt simboluri in sensul in care simbolul este domeniul in care "vazutul este o parte a nevazutului si ca atare il cuprinde,
caci o parte poate reprezenta intregul, pe baza participarii: de pilda, capul este trupul intreg".
De
aceea
mi
s-a
parut
necesar
si
placut
sa
dezvolt
aceasta
tema
care
ocupa
in
invatatura
ortodoxa
un
loc
de
frunte.
Capitolul I
INTRODUCERE
Sfintele Taine n general
n calitatea Bisericii de Trup tainic al lui Hristos, Dumnezeu - Creatorul tuturor poate lucra si asupra
fiintei umane. Lucrarea aceasta se mplineste prin savrsirea Sfintelor si mntuitoarelor Taine. Sfintele Taine
sunt actiuni sensibile instituite de Hristos prin care se mparta seste harul lui Hristos si se uneste Hristos cu
persoanele care cred . Sfintele Taine sunt lucrari tainice, savrsite de episcop sau preot, prin care ni
se comunica in chip nevazut, dar prin forme sau acte exterioare harul divin necesar mantuirii noastre .
Mntuitorul Hristos prin ntruparea Sa si prin ntreaga Sa lucrare mntuitoare ne-a adus viata si aceasta viata ne este oferita concret prin Sfintele Taine, cu ajutorul carora noi ne facem partasi
cu El prin moarte si suferim mpreuna cu El, ca sa putem fi si nviati n puterea si harul hristic.
n Ortodoxie, n general, ntreg cultul este o epicleza, o invocare a Sfntului Duh,
dar mai ales Tainele care nu sunt numai repetitia unor formule si rnduieli, ci prilejuri pentru rennoirea chemarii si pogorrii Sfntului Duh. Fiecare Sfnta Taina are propria sa Cincizecime, epicleza sa, care este rugaciunea adresata Tatalui pentru ca El sa reverse Sfntul Duh.
Prin savrsirea si primirea harului Sfintelor Taine se realizeaza o comunicare de viata
duhovniceasca. Pentru aceasta, Sfintele Taine, sunt o parte fundamentala a slujirii Bisericii, care cauta prin
ntreaga sa lucrare sa actualizeze urmarea si apoi vietuirea n Hristos. Sfintele Taine sunt mijloace prin care
primim iubirea lui Iisus Hristos si care ne leaga de El. Iubirea lui Hristos este harul dumnezeiesc. Harul sacramental corespunde principalelor trebuinte ale vietii omului ncepnd de la nastere si pna la sfrsitul vietii.
2

Prin Sfintele Taine se constituie Biserica. Prin Tainele initierii( Botez, Mirungere si mpartasanie)
omul se ncorporeaza n Biserica si mai departe numai prin aceste lucrari sfinte ( Pocainta , Cununie, Hirotonie
si Maslu) se pot transcende dimensiunile umane ale comunitatii crestine. Tainele sunt mijloace sau cai
conducatoare spre mparatie si nu sunt scopuri n sine. Legatura dintre Taine si Biserica indisolubila, de
aceea ele sunt numite Taine ale Bisericii si Biserica dreptmaritoare este considerata Biserica a Tainelor.
Sfintele Taine apartin initial Bisericii si pentru ea se savrsesc ele asupra credinciosilor.
Prin acestea, este permanent prezent viu si activ Hristos-Domnul n Biserica si n viata credinciosilor. Prin Sfintele Taine viata Bisericii, n Duhul cel Sf nt si viata credinciosilor ei se
uneste cu viata Capului ei nevazut, cu Hristos si astfel nainteaza n viata duhovniceasca .
Mntuirea
noastra,
refacerea
comuniunii
cu
Dumnezeu,
este
n
raport
de ntlnirea noastra cu Mntuitorul, care este calea,
adevarul si viata si care
ne spune ca:" Nimeni nu vine la Tata l Meu dect prin Mine"(Ioan 14, 6).
Aceasta ar nsemna ca, odata cu naltarea Mntuitorului la cer, legatura noastra cu Dumnezeu, comuniunea cu El, singura garantie a mntuirii ar nceta.
Cuvintele Mntuitorului spun nsa clar: "V a este de folos sa M a duc Eu. Caci daca nu
M a voi duce, Mngietorul nu va veni la voi, iar daca M a voi duce, l voi trimite la voi"(Ioan
16, 7), aici ni se reveleaza pentru prima oara importanta Sfintelor Taine pentru mntuirea noastra.
Harul Duhului Sfnt trimis de Mntuitorul Apostolilor Sai si prin ei Bisericii Sale are misiunea de a nvata toate si a aduce aminte de toate cele spuse si faptuite de Mntuitorul (Ioan 14, 26).
Harul transmis prin Sfintele Tainele va face simtita prezenta Mntuitorului fata de toti oamenii: "Si iata Eu sunt cu voi n toate zilele pna la sf rsitul veacurilor"(Matei 28, 20).
Absenta ntlnirii vizibile cu Mntuitorul va fi mplinita de Harul revarsat n Sfintele Taine, care sunt
o permanenta sarbatoare a Cincizecimii pentru sufletele credinciosilor, sarbatoare cu reale urmari ontologice.
Dar
asteptarea
"ntlnirii
depline
poate
fi
nteleasa
numai
prin
faptul ca noi si acum l ntlnim pe Domnul cel preamarit, caci El face vizibila si palpabila ntre noi prezenta Sa harica,
activa prin Sfintele Taine"
Deci, Sfintele Taine sunt lucrari vizibile, acte personale ale Mntuitorului, n
vizibilitate pamnteasca, prin mijlocirea carora "ne ntlnim cu Omul preamarit Iisus
si prin care venim n contact viu cu misteriul cultic sfintitor al lui Hristos".
Valoarea si importanta lor deosebita pentru mntuire rezida n caracterul lor mai mult dect
simbolic, cu totul real, al actului care se savrseste asupra credinciosului. Ele sunt simboluri n sensul n care simbolul este domeniul n care "vazutul este o parte a nevazutului si ca atare l cuprinde,
caci o parte poate reprezenta ntregul, pe baza participarii: de pild a , capul este trupul ntreg"
1. Notiunea de Sfnta Taina

Cuvntul sacrament n limba latina sacramentum, nseamna juramnt, mister religios

si este folosit pentru a descrie anumite rituri ale credintei crestine.
Vulgata reda cuvntul n
unele locuri cu grecescul misterion care nseamna mister, taina descoperita initiatilor, secret, nvata tura tainica, ceea ce nu poate fi cuprins cu mintea (Marcu IV, 1 ; Luca VIII, 10 ; Romani XI, 25 ; I Cor. XV, 51 ; Coloseni II, 2 ; I Tesaloniceni II, 7 ; Efeseni V, 32).
n folosinta timpurie eclesiastica, sacramentul a fost folosit cu un sens mai larg cu privire
la orice respectare a unui ritual sau lucru sacru. n folosinta de fiecare zi, cuvntul s-a aplicat n doua moduri: referitor la gajul sau zalogul ncredintat spre pastrare publica de catre
partile aflate n proces, ipotecat spre a fi folosit ntr-o cauza sacra si ca juramntul pe care
un soldat roman l depunea fata de mparat si apoi referitor la orice alt juramnt.

Mai trziu aceste idei s-au combinat pentru a produce conceptul de rit sacru care era
un gaj sau un simbol a carui primire implica un juramnt de loialitate si aceasta a condus n
timp la limitarea cuvntului sacrament la riturile majore de instituire de instituire divina.
ntr-un nteles mai restrns, taine
sunt actele sfinte ale religiei crestine prin care se mpartaseste credinciosilor harul dumnezeiesc. Prin aceasta
mpartasire din harul dumnezeiesc, Sfintele Taine se deosebesc de toate celelalte simboluri. Se numeste
taina, pentru ca credem nu ceea ce vedem, ci unele vedem si altele credem", zice Sf. loan Gura de Aur, astfel
observam ca, n nteles restrns sau special, taina este o lucrare sfnta, care a fost instituita de nsusi Dumnezeu ntrupat si prin care se mpartaseste credinciosilor n mod vazut, harul dumnezeiesc. . Marturisirea
Ortodoxa (I, 99) da Sfintelor Taine urmatoarea definitie: Taina este o lucrare sfnta, care mpartaseste sufletului credincios arul nevazut al lui Dumnezeu, sub o forma vazuta, si care s-a asezat de Domnul nostru,
rin mijlocirea careia fiecare credincios primeste dumnezeiescul har". Tainele constau intr-un element natural si dintr-unul supranatural. . . sunt nu numai semne ale promisiunilor divine, ci si instrumente care
lucreaza necesar prin har asupra acelora care se apropie de e". (Marturisirea lui Dositei, decr. 15).

2. Baza hristologica si eclesiologica a Tainelor

Este ndeobste cunoscut ca Biserica este Trupul lui Hristos si plenitudinea de viata a Duhului Sfnt (Efeseni I, 23), careia Hristos nsusi, capul ei, i-a dat puterea si mijloacele vizibile
de mpartasire a mntuirii realizate de El pentru ntregul neam omenesc, prin ntruparea, Patimile, Jertfa pe Cruce si nvierea Sa din morti. Astfel, Hristos nviat si slavit a asumat realitati pamntesti ca sa se mpartaseasca pe Sine nsusi si lucrarea Sa dumnezeiasca prin ele
pentru mntuirea noastra, posibilitatea acestei asumari fiind data de ntruparea Sa ca om.
Actele de mpartasire a lui Hristos, dupa cum am mai afirmat, sunt Tainele Bisericii, Biserica fiind ea nsasi o taina si anume o Taina sursa generala si principala a altor taine ca una care participa direct la taina originara care este Hristos, fiind extensiunea si prelungirea n timp sau mediul de
4

iradiere al lui Hristos, Taina ntlnirii personale a lui Dumnezeu cu omul si al mntuirii omului.
Prin Sfintele Taine, Hristos cel nviat trimite Duhul Sau cel Sfnt sa unga si sa consacre pe cei ce
cred, pentru a-i face partasi la Pastele, moartea si nvierea Sa, ca membri ai Trupului Sau tainic. Arhiereul
cel ceresc, deschide prin aceste porti ale harului intrarea n rai : Caci cnd a intrat n aceste Sfinte ale
Sfintelor, n locul nostru, jertfa naintea Tatalui ceresc, Mntuitorul lumii a luat cu Sine si pe cei ce vor sa
fie partasi ngroparii Sale, necerndu-le sa moara n chip firesc ca si El, ci doar sa marturiseasca moartea
Domnului prin Botez si sa-L vesteasca prin ungerea cu sfntul Mir si prin mpartasirea cu Sfnta Taina ce se
savrseste pe altarul Bisericii, unde, n chip nenteles, oamenii mannca Trupul celui ce a murit si a nviat.
Asa ca, dupa ce i-a facut sa intre pe portile mparatiei Sale, Domnul i si ncoroneaza pe cei ce i urmeaza.
S i aceste porti sunt cu mult mai nsemnate si mai de folos pentru sufletul nostru dect chiar
portile raiului, caci acestea din urma nu se deschid nimanui daca nu a trecut nainte prin cele dinti
Baza generala a Tainelor Bisericii este credinta ca Dumnezeu poate lucra asupra creaturii n realitatea ei vizibila.
Spiritul dumnezeiesc poate nu numai sa produca modificari cu
mult mai mari asupra energiei din care se alcatuiesc formele lumii, ci si sa produca aceasta energie, ca un efect al energiei Lui spirituale, imprimnd n ea potential formele ce se vor actualiza la vremea lor, sau asa zisele ratiuni ale lucrurilor, de care vorbesc Sfintii Parinti.
La baza conceptiei despre Sfintele Taine a Bisericii
Ortodoxe sta ncrederea n putinta lucrarii Duhului dumnezeiesc al lui Hristos printr-un om asupra altui om,
prin mijlocirea trupurilor si a materiei dintre ele, n ambianta Bisericii, ca Trup tainic al lui Hristos. Prin mna
omului se scurg puteri spirituale asupra altui om, dar puterea ce o transmite omul prin trupul sau nu e numai
a spiritului, si a trupului sau, ci e si o putere cu mult mai mare ce strabate prin ele. Este puterea Duhului
dumnezeiesc, cu care omul se pune de acord si caruia i se deschide prin credinta , n ambianta Bisericii.
n Taina nu se poate trasa o frontiera ntre miscarea omului care lucreaza si puterea
Duhului Sfnt , dar miscarea si lucrarea sunt rodul conlucrarii ntre vointa umana deliberativa si har.
Odata ce a primit harul n
ea, vointa umana nu mai este singura, de sine, ci e penetrata si modelata de har, adica este n comuniune cu
Hristos cel lucrator n om. Vointa umana, soarbe din iubirea lui Hristos, sustinuta de vointa Lui fata de noi,
pentru a se umple ea nsasi de iubire. Iata deci ca dialogul dintre vointa lui Hristos si vointa noastra este un
dialog al iubirii ; al iubirii desavrsite a lui Hristos infuzate noua prin Sfintele Taine si al iubirii sau vointei
noastre n crestere, caci spune Sf. Nicolae Cabasila este virtutea vointei. Cnd deci dupa toata calauzirea
si purtarea de grija a vointei, Dumnezeu cere roade, este vadit ca El ramne n vointa noastra si ca depune
n ea puterea si dispozitia spre bine. Deci si Botezul de aceea ni l-a dat si de aceea l-a instituit ntre celelalte
Taine, ca sa faca n noi vointa buna. . . S i toata puterea Tainelor si viata cea noua e pentru vointa .
Sfintele Taine revarsa n om viata divina, adica energiile dumnezeiesti ale Sfintei Treimi,
salasluite n umanitatea Fiului si coborte n noi prin Duhul Sfnt.
Ele au rostul de a preface treptat existenta credinciosilor dupa chipul Omului-Hristos.
n acest proces, fiecare taina
si are rolul ei deosebit de al celorlalte, dar toate stau n legatura interna ntreolalta.
5

Ele toate comunica

acelasi Duh, aceeasi energie divina a lui Hristos cel nviat si proslavit ca om, dar nu toate la fel, ci din oceanul
acestei energii, ceea ce se potriveste cu starea credinciosului. Toata energia lui Hristos cel nviat si naltat
s-a revarsat n umanitatea Lui si a ridicat-o la aceasta stare prin faptul central al mortii, prin faptul jertfei
Sale, care continua ca oferire sau ca moarte mistica n fata Tatalui. Energia dumnezeiasca din umanitatea
Sa are calitatea de energie a jertfei, e trairea bogatiei coplesitoare a prezentei lui Hristos n dispozitia totalei
Lui daruiri Tatalui. De aceea toate efluviile de har ce ni se confera noua credinciosilor prin diferitele taine,
izvorasc din aceasta continua stare de jertfa, care este n acelasi timp o continua plinatate de viata a lui
Hristos ca om si produc n noi aceeasi stare ; si numai ntruct produc aceeasi stare ne si mntuiesc.
Prin fiecare taina participam la toate actele mntuitoare ale Domnului, sau la Domnul nviata n
care sunt concentrate toate faptele mntuitoare ale Sale, energia tuturor. Dar, ntruct inima acestor acte
este moartea si nvierea, prin toate Tainele participam la moartea si nvierea Lui, nsa n grade diferite.
Trup tainic al lui Hristos, Biserica mplineste sfintirea si mntuirea noastra ; Biserica este
Trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate ntru toti (Efeseni I, 23) ; Biserica este o prezenta vie,
teandrica, constituita dintr-o comuniune de persoane umane cu Dumnezeu prin Hristos n Duhul Sfnt,
ea fiind trupul iar credinciosii madularele : Capul este ntreg n tot corpul si fiecare madular al corpului se simte apartinnd lui Dumnezeu ntreg, dar capul ramne cap, madularele ramn madulare si
trupul ramne trup, dar nici unul dintre acestea nu poate fi ceea ce este dect pastrndu-se n existenta , ca atare si celelalte. tot ceea ce se petrece n Biserica si are ca initiator Capul ei, care este
Hristos. Tainele sunt ale Bisericii si tot Biserica savrseste Tainele pe care Hristos-Capul le-a instituit.
Sfintele Taine realizeaza si exprima totodata Biserica ca si comunitate soborniceasca si
sacramentala a oamenilor.
Articularea Sfintelor Taine n viata Bisericii si a oamenilor o
face credinta Bisericii de care depinde nsasi lucrarea mntuitoare a acestora.
Credinta Bisericii. . . tine de fidelitatea acesteia fata de Sfnta Scriptura si fata de Sfnta Traditie.

Am aratat ca Biserica este Taina, sursa a Tainelor caci n ea Hristos i ncorporeaza pe credinciosi n Sine, extinzndu-se n ei prin Duhul Sfnt. Astfel, daca Biserica este sacrament sau taina n
sensul de uniune realizata ntre Dumnezeu si totalitatea credinciosilor, Tainele, ca acte, sunt mijloace
prin care se extinde si se mentine continuu aceasta legatura care constituie fiinta Bisericii. Tainele
sunt acte ale Bisericii totodata aceasta nsemnnd ca prin ele actioneaza si Hristos dar si Biserica sau
Hristos din si prin Biserica. Biserica nu e numai un rezultat al sacramentelor ci si conditie a lor.
Totodata Tainele ca si daruiri multiple si continue ale lui Hristos prin Duhul Sfnt n Biserica sunt si prilejul chemarii si pogorrii Duhului Sfnt dupa Cincizecime, Duhul Sfnt este
acela care mentinnd-o ca pe un sacrament n totalitatea ei, o face, datorita acestei calitati, sursa
a actelor sacramentale, nsa si rezultat mereu nnoit al lor, ceea ce pune n evidenta faptul ca
Biserica, avnd n ea pe Hristos din care iradiaza continuu Duhul, continua n acelasi timp sa
primeasca pe Duhul, sa fie mbogatita, nnoita si mprospatata de El prin sacramente.

Concluzia este aceea ca, odata intrata n istorie la Cincizecime, Biserica este prin Hristos n Duhul Sfnt conditie a Tainelor dar si rezultat al lor, fiindca este conditie a lor.
De
aceea, n afara de Biserica nu pot fi Taine si ele trebuie savrsite n Biserica, ntru puterea lui
Hristos si prin organele rnduite ce au puterea de a transmite harul dumnezeiesc prin Taine.
3. Necesitatea Tainelor;
Necesitatea Sfintelor Taine este strns legata de necesitatea harului pentru mntuire, ntruct
Tainele au fost instituite de Mntuitorul Hristos ca mijloace speciale de comunicare a harului dumnezeiesc n Biserica, rezulta ca ele sunt absolut necesare pentru mntuire. Poate exista nsa si posibilitatea
ca, Dumnezeu sa mntuiasca pe unii si n afara Bisericii si implicit a Sfintelor Taine, n cazul n care
acestia n-au cunostinta sau nu pot beneficia de ele, dar nu n cazul ca le resping. Oricum, acestea sunt exceptii care confirma regula si nu infirma caracterul necesar al Sfintelor Taine. Romanocatolicii sustin ca acestia se mntuiesc cu siguranta , ceea ce probabil, dar conform Sfintei Scripturi si
Sfintei Traditii acest lucru nu este sigur. Sfnta Scriptura ne spune ca cel ce nu primeste Sfintele Taine,
nu va intra n mparatia cerurilor, fara a preciza vreo exceptie sau vreun motiv de neprimire mai special. Desigur ca Dumnezeu este atotputernic si poate trece peste orice motiv si poate acorda mntuirea
n chip exceptional, altfel dect prin Sfintele Taine , asa cum a facut cu tlharul de pe Cruce.
Totusi ceea ce trebuie retinut n legatura cu Sfintele Taine este ca cel ce le nesocoteste ca
mijloace de mpartasire a harului dumnezeiesc instituite de Insusi Dumnezeu, nu se va mntui.
4. Numarul si mpartirea Sfintelor Taine;
Traditia si practica ortodoxa recunoaste sub aspectul de lucrare sfnta prin care sub forma
vazuta se mpartaseste harul nevazut al lui Dumnezeu, un numar de sapte Taine,
numarul
de sapte avnd conotatii legate de desavrsire, puritate, de cele sapte daruri ale lui Dumnezeu enumerate la Isaia, cap.
II, 1-2: O mladita va iesi din tulpina lui Iesei si un lastar din radacinile lui va da. S i se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul ntelepciunii si al ntelegerii, duhul sfatului si al tariei, duhul cunostintei si al bunei-credinte.

nvatatura despre sapte Taine apare pentru prima data n Marturisirea de credinta ceruta mparatului Mihail Paleologul de catre papa Clement al IV-lea n anul 1267 si citata n Sinodul unionist de la Lyon n anul 1247. Polemica cu teologii protestanti din timpul patriarhului Ieremia al IIlea din Constantinopol, conduce la aceeasi afirmatie a numarului de sapte taine. Scrisoarea patriarhilor rasariteni mentioneaza acealsi numar de sapte Taine, nici mai mult nici mai putin.
Desi aceste enumerari si au originea n Biserica Apuseana, ele au fost acceptate si de
crestinii din rasarit dupa secolul al XIII-lea. Acceptarea avea la baza desigur nu influenta teologiei latine, ci fascinatia numarului sapte, pus n legatura cu textul de la Isaia XI, 1-3.
La autorii bizantini care accepta cele sapte taine gasim totodata si diverse liste ce concureaza una pe
7

alta. Monahul Iov (sec. al XIII-lea), autor al unei dizertatii asupra Sfintelor Taine, include n lista tunderea
n monahism, asa precum a facut-o si Teodor Studitul, dar mbina ntr-o singura Taina Pocainta si Maslul.
Simeon arhiepiscopul Tesalonicului (sec. al XV-lea) accepta si el caracterul sacramental al tunderii n monahism, dar o pune n rnd cu Pocainta, considernd Maslul ca Taina separata. ntre timp,
Ioasaf, Mitropolitul Efesului (contemporan al arhiepiscopului Simeon), declara: Eu cred ca tainele Bisericii nu sunt sapte ci mai multe si da o lista de zece taine ce cuprindea n plus si sfintirea Bisericii.
Sfntul Dionisie vorbeste si el de sase Taine iar Sfntul Ioan Damaschinul nu mentioneaza dect doua.
Unele texte mentioneaza ca Taina si aghiazma mare si adeseori Botezul nsemna ansamblul celor trei Taine.

Desi nu s-a angajat oficial fata de nici una din liste, Biserica Ortodoxa Rasariteana accepta sapte
Taine: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Pocainta, Maslul, Nunta si Preotia. Sapte

Taine a instituit Mntuitorul Iisus Hristos, si tot sapte a nvata t si Biserica pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii.
Avnd n vedere efectele lor ecleziale, precum si paralelismul dintre cele sapte Taine si
cele sapte daruri ale Sfntului Duh (I Corinteni XII, 8-11), care a trecut din teologia scolastica
n Marturisirile de credinta mai recente, multi teologi gasesc acest numar ca potrivit cu trebuintele vietii spirituale ale crestinului. Botezul naste pe om, prin Duhul Sfnt la o viata noua
n Hristos; Mirungerea ntareste si dezvolta viata cea noua duhovniceasca, iar Euharistia o hraneste
si o nvioreaza, unind n mod deplin si fiintial pe cel botezat cu Hristos. Boala sufletului, pacatul si bolile trupului sunt vindecate, prima prin Pocainta , ultimele, n special, prim Maslu.
n sfrsit, comunitatea credinciosilor are nevoie de o stare preoteasca, pentru propovaduirea
Evangheliei, savrsirea celor sfinte si conducerea pe calea mntuirii (Matei XXVIII, 19-20). Aceasta
stare este consfintita prin Taina Hirotoniei. Biserica mai are nevoie si de Nunta, pentru sfintirea
unirii bipersonale a celor ce realizeaza mpreuna legatura naturala a casatoriei, n vederea perpetuarii,
conservarii neamului omenesc si a participarii lui la Taina unirii cu Hristos, cu Biserica.
Trebuie amintit faptul ca protestantii recunosc n general numai Botezul si Euharistia.
Luteranii le socotesc pe acestea doua ca mijloace obiective ale gratiei de
care se mpartasesc toti cei ce le primesc, indiferent de dispozitia lor subiectiva.
Adevaratul motiv al respingerii celorlalte cinci Taine de catre protestanti, sta n spiritul doctrinei lor.
Exisa
diferite
impartiri
ale
Tainelor:
a) Taine care se repeta:
Euharistia, Spovedania, Nunta, Maslul si uneori Mirungerea, si Taine care nu se repeta:
Botezul si Hirotonia si, chiar uneori, Mirungerea;
b) Taine ale incorporarii in Hristos ca madulare ale Trupului Sau Biserica:
Botezul, Mirungerea si Euharistia; Taine ale cresterii in Hristos: Euharistia; Taine reparatoare:
Pocainta si Maslul si Taine pentru misiuni speciale:
Hirotonia si Nunta.
Capitolul II
8

IERURGIILE
Ierurgiile sunt lucrari sfintite si sfintitoare, prin care lucreaza harul mntuitor si sunt
savrsite ca si Sfintele Taine numai de episcopii si preotii Bisericii, hirotoniti canonic.
Lucrarea Bisericii, prin ierurgii, este de a scoate pe om si natura nconjuratoare de
sub orice stapnire si influenta a duhurilor rele.
Biserica foloseste ierurgiile ca rugaciuni sau
acte sfintitoare, care se savrsesc fie nainte, ca pregatire spre o anumita Sfnta Taina, fie
dupa, ierurgiile fiind n mare masura in legatura cu Sfintele Taine sau Sfnta Liturghie.
Prin ierurgii, puterea si actiunea curatitoare si sfintitoare a Bisericii se revarsa nu numai asupra fiintei omului, ci si asupra ntregii naturi nconjuratoare.
Ierurgiile constituie astfel mijlocul prin care Biserica tinteste sa realizeze
desavrsirea omului:
ele pregatesc,
anticipeaza si prevestesc f a ptura cea noua
care va sa fie,
adica"cer nou si pamnt nou"(Apocalipsa XXI, 1) si pe care
le astepta m,
potrivit f a gaduintei Mntuitorului,
dupa sf rsitul veacurilor.

Ierurgiile se apropie de Sfintele Taine att prin scopul lor, ct si prin mijloacele si efectele lor.
Efectele ierurgiilor depind de credinta ct si de vrednicia primitorului, a celor pentru care se savarsesc sau care beneficiaza de ele.

Ierurgiile au fost instituite de Biserica, dupa revarsarea Duhului Sfnt peste Sfintii Apostoli.
Despre cele mai multe dintre ierurgii, ne vorbesc Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti din primele veacuri
crestine, ca: Sf ntul Iustin Martirul si Tertulian n secolul II , Sf ntul Vasile cel Mare n secolul IV .
Lucrarea Bisericii, prin ierurgii, este de a-l scoate pe om si natura nconjuratoare de sub orice
stapnire si influenta a duhurilor rele. De aceea, unii mpart aceste mijloace ierurgice n: exorcisme si binecuvntari, iar altii, n: a)exorcisme; b)curatiri si dezlegari; c)binecuvntari; d)sfintiri.
Toate aceste ierurgii Biserica le foloseste ca rugaciuni si acte sfintitoare care se savrsesc fie
nainte, ca pregatire spre o anumita Taina, fie dupa, ierurgiile fiind, n buna parte, n legatura cu Tainele.
ntre
ierurgii
si
Taine
sunt
asemanari
si
deosebiri.
Asemanarea consta n aceea ca si unele si altele lucreaza n chip tainic si mijlocesc
omului acelasi har mntuitor si n acelasi scop. Si
Tainele si ierurgiile urmaresc sfintirea, nnoirea si fortificarea omului ca faptura noua si a naturii nconjuratoare si readucerea lor la Dumnezeu. Si
unele si altele sunt savrsite de aceeasi slujitori ai Bisericii: preotii sau episcopii.
Deosebirile constau n faptul ca Tainele sunt instituite direct de Mntuitorul Hristos, ca
fiind absolut necesare pentru mntuire cu porunca expresa de a le savrsi; pe cnd ierurgiile
nu sunt toate absolut necesare, sau direct legate de mntuire. Tainele se refera numai la om,
pe cnd ierurgiile au o sfera mult mai larga, referindu-se si la ntreaga fire nconjuratoare.
Scopul
ierurgiilor
este
doxologic
si
soteriologic
si
anume:
a)Adorarea si preamarirea lui Dumnezeu Cel n Treime Sfnt, n numele Caruia se savrsesc;
9

b)Curatirea
omului
de
ntinaciunea
pacatelor
n
vederea
primirii
Sfintelor Taine, sau dupa Cununie, n vederea sfintirii progresive si a desavrsirii;
c)Dezlegarea
si
eliberarea
naturii
nconjuratoare
de
sub
blestemul
pacatului
si
de
sub
influenta
demonilor,
sfintind-o
si
fortificnd-o.
Dupa forma, structura externa sau lungimea lor, ierurgiile se pot mparti n:
a)rugaciuni
sau
molifte
;
b)ierurgii
mai
dezvoltate,
care
pe
lnga
rugaciuni
cuprind
si
cntari,
citiri,
ectenii,
tropare
si
rituri
sau
ceremonii
etc.
;
c)slujbe care sunt cele mai lungi ierurgii, la care se adauga Apostolul si Evanghelia.
n ceea ce priveste locul si timpul n care se savrsesc, ierurgiile difera:
unele se savrsesc n biserica, altele n casele credinciosilor si uneori chiar n aer liber.
Ierurgiile, sunt rnduite n trei mari grupe:I)cele referitoare la persoane;II)la
natura nconjuratoare si III)la obiecte sau lucruri nensufletite,
desi ultimele doua
ar putea fi una singura, pentru ca ierurgiile uneia pot fi si ale celeilalte.
1. Exorcisme;
Exorcismele sunt rugaciuni sau slujbe care au rolul de a elibera omul, natura,
sau alte lucruri de sub stapnirea sau influenta demonilor .
Aceasta ierurgie a exorcismului se ntemeiaza pe puterea data de Mntuitorul Hristos Bisericii, de a alunga puterile raului: . . . pe demoni scoateti-i; n dar ati luat, n dar sa dati(Matei X, 8).
Un exemplu de exorcism este oferit atunci cnd, ndata ce a nascut o femeie, n prima zi, preotul
trimite sau i aduce o sticla cu apa, peste care, dupa rugaciunile ncepatoare (faramparate ceresc) si troparele de umilinta , preotul rosteste scurta rugaciune de sfintire a apei, n care cere iertarea pacatelor, schimbarea
chinurilor, ndepartarea tuturor rautatilor si vindecare. Aceasta sfintire se numeste molifta. Dupa sfintirea
apei se cnta sau se citeste Troparul Nasterii Domnului si Condacul, apoi se citesc cele trei rugaciuni care
urmeaza pentru iertarea pacatelor si curatirea femeii lauze de ntinaciunea trupeasca pricinuita de nastere.
2. Binecuvntari;
Binecuvntarile sunt rugaciuni sau slujbe prin care, prin semnul Sfintei Cruci se invoca harul
divin asupra unei persoane sau a unui lucru menit pentru hrana si folosul omului , mai pe scurt, binecuvntarile sunt rnduieli pentru dobndirea ajutorului dumnezeiesc n necazuri si nevoi. Aceasta ierurgie
a binecuvntarilor se ntemeiaza pe faptul ca nsusi Mntuitorul Iisus Hristos a binecuvntat pinea si
pestele: si lund cele cinci pini si cei doi pesti, a binecuvntat si, frngnd a dat ucenicilor pinile
10

iar ucenicii, multimilor. (Matei XIV, 19). Tot Mntuitorul a binecuvntat si pe copii: punndu-si minile
peste ei, s-a dus de acolo. (Matei XIX, 15), dar a dat si Sfintilor Sai Apostoli porunca sa binecuvinteze
casele n care vor fi bine primiti: si intrnd n casa, urati-i zicnd:<pace casei acesteia>(Matei X, 12)
Exemple de binecuvntari gasim nenumarate in Molitfelnic, enumerate dupa trebuinta : la
vreme de seceta; la ploaie multa;la vreme de ciuma si boli molipsitoare;cnd se mbolnavesc dobitoacele; cnd se strica tarinile, viile si gradinile de grindina sau de vietati;la binecuvntarea semintelor, ogoarelor, viilor si gradinilor;la rasadirea viei si a pomilor;la binecuvntarea roadelor, ca
prga;la binecuvntarea grului, pinilor, vinului si untdelemnului, la binecuvntarea apei, etc.
3. Sfintiri;
Sfintirile sau consacrarile sunt binecuvntari mai solemne, sunt ierurgiile prin excelenta , depline,
care se apropie de Sfintele Taine cel mai mult si prin care anumite persoane sau lucruri se scot din ntrebuintarea lor comuna si se destineaza scopurilor sfinte. (Ex: Sfestania, Sfintirea Bisericii, Hirotesiile, etc. )
Aghiazma , ca slujba de sfintire a apei, este slujba cel mai des savrsita si cea mai frecventa
ierurgie n Biserica . Aghiazma este de doua feluri:mica si mare. Cel mai des savrsita este
aghiazma mica, care se numeste sfestanie. Ea se numeste si luminare sau slujba luminilor,
pentru ca la nceput se ntelegea prin ea aghiazma cea mare care se savrseste la Boboteaza, sarbatoare numita si ziua luminilor, sau a luminarii, deoarece atunci se botezau catehumenii.
Arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, spune ca : n ziua Bobotezei se face nu numai rennoirea botezului Domnului, ci si a harului botezului primit de fiecare dintre noi.
Temeiul scripturistic al aghiazmei se afla n nsasi pericopa Evangheliei care se citeste la sfestanie(Ioan 5, 1-4). Aici se aminteste de vindecarea slabanogului care zacea, asteptnd la scaldatoarea Vitezda
tulburarea apei de catre ngerul Domnului care cobora o data n an; acolo l-a gasit Mntuitorul Hristos si la tamaduit. Lucrarea pe care o facea ngerul atunci, o face de atunci ncoace necontenit harul Domnului,
prin apa sfintita de preotii Bisericii, ori de cate ori este nevoie, dupa invocarea Duhului Sfnt asupra ei.
De asemanea, si din ectenia care urmeaza citirii Evangheliei si din rugaciunea de sfintire
a apei, care reproduc ideea Apostolului si Evangheliei, se ntelege ca Duhul Sfnt invocat sfinteste apa, care devine sfintitoare, tamaduitoare de boli si cu putere de a alunga demoni.
Sfintirea apei s-a practicat de la nceput, din prima zi a existentei Bisericii, curatindui de toate pacatele cnd s-au botezat un numar mare de crestini (Fapte, 2, 41;4, 4).
Constitutiile Apostolice, amintind de practica sfintirii apei si a untului de lemn, pe care
o faceau apostolii, atribuie Sfntului Apostol Matei sfintirea apei si a untdelemnului , la botez.
Aghiazma
sau
sfestania
se
face
mai
adesea
n
casele
credinciosilor,
de
regula
miercurea
si
vinerea
n
timpul
postului.
Cntarea n Iordan botezndu-Te Tu, Doamne, nchinarea Treimii s-a aratat. . . ne aminteste nu
numai ca Mntuitorul Iisus Hristos S-a botezat ca sa Se descopere Sfnta Treime si sa fie El aratat si marturisit
11

de Tatal ca nsusi Fiul Lui, ci si pentru ca prin aceasta apa sfintita- cu care noi ne botezam si gustam din eaHristos retraieste acest moment, apoi si noi l retraim cu El n fiecare an, din clipa n care am fost botezati.
Aghiazma mare are o mare putere sfintitoare si se pastreaza multi ani fara a se altera. De aceea are
si cea mai mare ntrebuintare: la botezul copiilor, la botez grabnic;la curatirea vaselor sau a fntnii spurcate,
la binecuvntarea nceperii semanaturilor, la holdele, viile si gradinile bntuite de lacuste;la sfintirea Crucii,
a icoanelor, a vaselor de cult, a tritei, a clopotului, a antimisului, a Sfntului si Marelui Mir si a Bisericii.
De obicei, Aghiazma mare, sfintirea Bisericii, la sfintirea casei, a mrejelor pescarilor, a corabiilor
sau a vapoarelor, la sfintirea clopotului, a steagului si a vaselor de cult, a vesmintelor bisericesti, la casa care
se tulbura de duhuri necurate etc. Sfintirea Bisericii este cea mai importanta si cea mai fastuoasa dintre
aceste ierurgii, fiind si cea mai complicata , pentru ca se face de episcop cu sobor de preoti. Odata terminata
constructia si nzestrata cu toate odoarele de cult, urmeaza sfintirea bisericii. Slujba ncepe dupa vecernia
de seara cu privegherea de noapte, apoi utrenia, n timpul careia se pregatesc aromatele si se face sfintirea
apei mari, dupa care se duc toate n altar, unde episcopul stropeste cu aghiazma cei patru stlpi ai Sfintei
Mese;dupa aceea toarna la colturile mesei n forma crucii aromatele amestecate fierbinti(ceara , tamaie,
smirna, aloe si alte aromate) spre nta rirea lespezii de deasupra si spre nchipuirea ngroparii Domnului.
Capitolul III
SFINTELE TAINE SI
IERURGII IN VIATA BISERICII
nvata tura Bisericii ortodoxe despre Sfintele Taine este strns legata de cea a prezentei Mntuitorului
si a lucrarii Duhului Sfnt n Biserica Sa, nzestrata de Domnul cu putere si cu mijloacele necesare n scopul
mntuirii si sfintirii credinciosilor. Biserica este domeniul de manifestare a energiei si lucrarii Duhului Sfnt,
energie care izvoraste din jertfa de pe cruce a Mntuitorului si care se mpartaseste credinciosilor prin Sfintele
Taine. Dupa expresia unor Sfinti Parinti, Biserica si Tainele ei au izvort din coasta mpunsa a Domnului,
iar puterea ei n omenire si are izvorul n nvierea Domnului. Mntuitorul Hristos a pus n Sfintele Taine
puterea harului pe care acestea o comunica acolo unde celebratul si primitorul nu ridica obstacole
Asadar, Biserica este vistieria puterii rascumparatoare a jertfei de pe cruce, iar prin Tainele
cu care a nzestrat-o dumnezeiescul ei ntemeietor, ea mpartaseste credinciosilor harul divin pna la
sfrsitul veacurilor. Ea e vistieria nesecata si nemputinata a harului divin, pe care l mpartaseste fiilor ei duhovnicesti prin Sfintele Taine, lucrari vazute, prin care fiecarui crestin n parte i se confera
harul care-l renaste si-l ridica la viata suprafireasca n Hristos. Prin Sfintele Taine, Mntuitorul Hristos este prezent si activ, prin Duhul Sfnt, n trupul Sau tainic, Biserica, al carei ntemeietor si Cap
este, prin ele ea lucrnd mntuirea si sfintirea credinciosilor, sustinnd, ntarind si facnd ca acestia sa progreseze n viata cea noua n Hristos. De aceea, Biserica nu poate fi conceputa fara Taine,
dupa cum nici Tainele fara sau n afara de Biserica. Biserica si Tainele ei se conditioneaza reciproc,
datorita legaturii fiintiale si personale dintre Fiul si Duhul Sfnt si mpreuna-lucrarii Lor n iconomia mntuirii si n Biserica. Totodata, prin ierurgiile ei, Biserica mpartaseste credinciosilor sai ajutor dumnezeiesc, folositor progresului duhovnicesc si usurarii dobndirii mntuirii de catre acestia.
12

Sfnta Biserica, stlp si temelie a adevarului(1 Timotei 3, 15), este asezamntul dumnezeiesc n
care crestinul renaste, creste, se mbogateste si se desavrseste n noua viata n Hristos, principalele ei mijloace de care se foloseste n acest scop fiind Tainele si ierurgiile ei. Astfel, crestinul renaste la noua
viata in Hristos prin Botez, se nta reste si sporeste in aceasta prin Sf ntul Mir, dobndeste si arvuna
vietii vesnice prin unirea cu Hristos n Euharistie, se cura teste de pacate si se rennoieste sufleteste prin
Pocainta , devine preot al lui Hristos prin Hirotonie, se uneste pentru convietuire prin Nunta , dobndeste
vindecare de bolile sufletesti si trupesti, precum si iertare de pacate prin Sf ntul Maslu. De asemenea,
prin ierurgiile Bisericii, crestinul dobndeste ajutor pentru desavrsirea sa morala n vederea mntuirii.
Dar daca Biserica este cea care conditioneaza Tainele, la rndul ei, ea nsasi este rezultatul acestora . Prin Botez, Mirungere si Euharistie se realizeaza incorporarea continua a credinciosilor in Hristos si n Biserica Sa, prin Pocainta si Maslu credinciosii si redobndesc sanatatea sufleteasca si trupeasca, spre a fi vrednici fii ai ei, prin Hirotonie se nasc slujitorii ei care
continua ntreita slujire a Mntuitorului pna la sfrsitul veacurilor, iar prin Nunta se perpetueaza
si nmulteste neamul omenesc, din care o mare parte formeaza trupul tainic al lui Hristos.
Tainele sunt lucrari ale Bisericii sau lucrari ale lui Hristos prin Duhul
Sfnt n Biserica;ele sunt savrsite in mod nevazut de Hristos, iar n mod vazut
de preoti, care poseda un har special n acest scop, prin Taina Hirotoniei.
Biserica - ierarhie - Taine este sf nta triad a n si prin care se realizeaza mntuirea si sfintirea
credinciosilor, dupa rnduiala ntelepciunii celei negra ite a lui Dumnezeu, Care voieste ca toti oamenii
sa se mntuiasca si sa ajunga la cunostinta adevarului(1 Timotei 2, 4). Iar daca Domnul Iisus Hristos
a dat Bisericii Sfintele Taine, tot El I-a dat pe unii Apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, iar
pe altii pastori si nvata tori, spre desavrsirea sfintilor, pentru lucrul slujirii, pentru zidirea trupului lui
Hristos, pna ce vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de
barbat desavrsit, pe masura vrstei deplinata tii lui Hristos(Efeseni 4, 11-13). Dar desavrsirea sfintilor,
zidirea trupului lui Hristos, unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu si starea de barbat
desavrsit pe masura vrstei deplinatatii lui Hristos, ca lucrari ale Bisericii, nu pot fi concepute fara Taine,
fara ierurgii si fara preotie.

13

CONCLUZII
Dupa cum ne-am putut da seama Sfintele Taine sunt expresia marii iubiri a Mantuitorului, care ne-a
lasat, dupa nnaltarea Sa, pe Mngietorul, ca sa ne ajute n lupta noastra cu cel rau, care, profitnd de slabiciunea noastra, ne pericliteaza nu numai mntuirea noastra ci chiar si conditia noastra de fiinte spirituale.
Din cele aratate mai sus se poate desprinde ntr-o oarecare masura importanta si valoarea sfintelor Taine,
comparabile n viata organica cu sngele ce
pulseaza n venele fiecaruia dintre noi, snge care ne face vii si capabili de rod.
Importanta si valoarea lor nu se poate dezvalui nsa, n mod deplin, prin mijlocirea cuvintelor, ci numai prin trairea nemijlocita si practicarea permanenta a lor, prin mpartasirea cu
puterea transfiguratoare a harului divin ce se revarsa din ele si aceasta n strnsa comuniune a
credintei, a nadejdii si a dragostei cu celelalte mladite ale trupului tainic al Mantuitorului.
Tainele au un ndoit caracter: hristologic si bisericesc. Sunt instituite de Hristos, pentru Biserica
si mntuirea oamenilor. Ele sunt savrsite de catre Biserica sau de catre Hristos n Biserica, prin episcopii si preotii Bisericii, organe vizibile, sfintite, ale arhiereului nevazut Hristos, care transmit harul unor
persoane pregatite n acest scop. Tainele se acorda unor persoane si nu comunitatii ntregi a Bisericii sau
unor grupuri de persoane, caci fiecare Taina nseamna o relatie personala a primitorului cu Hristos nsusi.
Tainele sunt, cum zice un mare teolog al Bisericii noastreactele prin care Hristos recapituleaza
in Sine ca Biserica pe oameni, despartiti de Dumnezeu si intreoalta, daca ei credin El. Tainele au deci
o functie unificatoare. Putem spune ca si ierurgiile sunt o seama de lucrari sfinte si sfintitoare, aplicate
omului de la nastere pna la moarte, si dupa moarte, si asupra naturii nconjuratoare. Prin ele lucreaza
acelasi har mntuitor si n acelasi scop, ca si prin Taine si sunt oficiate, ca si Tainele de episcopi si preoti.
Ierurgiile au un obiectiv mai extins, tinnd si la sfintirea si ridicarea ntregii creatii, a cosmosului, la nnoirea lui, adica la o lume ndumnezita, la acele
: ceruri noi si pamant nou in care locuieste dreptatea (2 Petru 3, 13).
Deci prin urmare prin Sfintele Taine si prin Sfintele ierurgii,
se transmite harul divin necesar pentru ntarirea sufletelor si trupurilor credinciosilor pentru dobndirea scopului suprem al vietii noastre,
adica mntuirea sufletelor.

14

BIBLIOGRAFIE
1. Biblia sau Sfnta Scriptura , Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne,
Bucuresti, 1999;
2.
Sfntul Nicolae Cabasila, Tlcuirea dumnezeiestii Liturghii si Despre viata n
Hristos, trad.
n rom.
de Pr.
Prof.
Dr.
Teodor Bodogae, Bucuresti, 1992;
3.
Andrutsos,
Hristu
Simbolica,
traducere
din
limba
greaca
de
Iustin Moisescu,
Ed.
Centrului Mitropolitan al Olteniei,
Craiova,
1955;
4. Braniste, Pr. Prof. Dr. Ene, "Liturgica Speciala", Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1980 ;
5. Bria , Pr. Prof. Dr. Ion, Tratat de Teologie Dogmatica si Ecumenica , . Editura Romania Crestina,
Bucuresti, 1999 ;
6. Carrez Maurice si Francois Morel, Dictionar grec-romn al Noului Testament, trad. de Gheorghe
Badea, Societatea Biblica Interconfesionala din Romnia, Bucuresti, 1999 ;
7. Chitescu Prof. N. , Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreuta , Teologia Dogmatica si Simbolica,
volumul II, Ed. Renasterea, Cluj-Napoca, 2004 ;
8. Dictionar Biblic, Societatea Misionara Romna, Ed. Cartea Crestina, Oradea, 1995;
9. Dumitru, Pr. Prof. Dr. Gh. Radu, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine si problema
intercomuniunii, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1978 ;
10. . Idem, Sfintele Taine ale Bisericii dupa Traditia apostolica din punct de vedere ortodox, n rev.
Biserica Ortodoxa Romna, anul LXLVII (1980), nr. 11-12 ;

15

11. Dura, Pr. Dr. Nicolae, Propovaduirea si Sfintele Taine, Ed. Institutului Biblic si de misiune
Ortodoxa, Bucuresti, 1998 ;
12. Evdokimov Paul, Ortodoxia, trad. de Dr. Irineu Ioan Popa, Bucuresti, 1996 ;
13. Gutu G. , Dictionar Latin-romn, Ed. Stiin
tifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983 ;
14. Meyendorff John, Teologia bizantina, trad. n limba romna de Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan,
Bucuresti, 1996 ;
15. Necula, Pr. Prof. Dr. Nicolae D. , Biserica si cult pe intelesul tuturor, Ed. Europartner, Bucuresti
1996;
16. Remete, Pr. Conf. Dr. George, Dogmatica Ortodoxa, Ed. Rentregirea, Alba-Iulia, 2000, Editia III;
17. Schillebeeck E. H. , Hristos- Taina intalnirii noastre cu Dumnezeu, in "Ortodoxia", XVIII
(1966);
18. Staniloaie Preot D. , Teologia dogmatica ortodoxa, vol III Ed. Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1978 ;
19. Idem, Fiinta Tainelor in cele trei confesiuni, in "Ortodoxia", VIII(1956), nr. 1;
20. , Din aspectul sacramental al Bisericii, n rev. Studii Teologice, seria a II-a, anul XVIII (1966), nr.
9-10;
21. Idem, Natura si har n teologia bizantina, n rev. Ortodoxia, anul XXVI (1974), nr. 3;
22. Idem, Numarul Tainelor, raporturile ntre ele si problema Tainelor n afara Bisericii, n rev.
Ortodoxia, anul VIII (1956), nr. 2;
23. Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor -Arhid. Pr. Prof. Dr. Ioan Zagrean, Dogmatica Ortodoxa, Ed.
Renasterea, Cluj-Napoca, 2003, Editia IV.
Preot D. Staniloaie, Teologia dogmatica ortodoxa, vol.
III Ed.
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1978, p.
8.
Pr.
Prof.
Dr.
Nicolae D. Necula,
Biserica si cult pe ntelesul
tuturor,
Ed.
Europartner,
Bucuresti
1996,
p.
123.
Pr.
Dr.
Dura Nicolae, Propovaduirea si Sfintele Taine, Ed.
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1998, p.
140.
E.
H.
Schillebeeck,
HristosTaina
intlnirii
noastre
cu
Dumnezeu,
n
"Ortodoxia",
XVIII
(1966),
nr.
1,
p.
120.
Ibidem
p120.
Pr. Prof. D. Staniloae, Fiinta Tainelor n cele trei confesiuni, n "Ortodoxia", VIII(1956), nr. 1, p. 10.
G. Gutu, Dictionar Latin-romn, Ed. Stiin
tifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983, p. 1081.
Maurice Carrez si Francois Morel, Dictionar grec-romn al Noului Testament, trad. de Gheorghe Badea, Societatea Biblica Interconfesionala din Romnia, Bucuresti, 1999, p.
191
16

Dictionar Biblic, Societatea Misionara Romna, Ed. Cartea Crestina, Oradea, 1995, p. 1141
Ibidem,
p.
1141.
Sfntul Ioan Gura de Aur apud Prof. N. Chitescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreuta , Teologia Dogmatica si Simbolica, volumul II, Ed. Renasterea, Cluj-Napoca, 2004, p. 197.
Prof. N. Chitescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreuta , op. cit. , p. 197.
Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Radu, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine si problema intercomuniunii, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1978, p. 61.
Cf.
Pr.
Prof.
D. Staniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii, n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, anul XVIII (1966), nr.
9-10, pp.
531-532.
Sfntul Nicolae Cabasila, Tlcuirea dumnezeiestii Liturghii si Despre viata n Hristos, trad.
n rom.
de Pr.
Prof.
Dr.
Teodor Bodogae, Bucuresti, 1992, p.
143.
Pr.
Prof.
Dr.
Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol.
III, p.
9.
Laughlin Patrick J. Mc. , apud Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, op. cit, , vol. I, Bucuresti, 1978, p. 232.
Pr.
Prof.
Dr.
D. Staniloae, op.
cit.
, vol.
III, p.
7-8.
N. Cabasila , apud Pr.
Prof.
Dr.
D. Stanilloae, Natura si har n teologia bizantina, n rev.
Ortodoxia, anul XXVI (1974), nr.
3, pp.
392-439.
Pr.
Prof.
Dr.
D. Staniloae, Numarul Tainelor, raporturile ntre ele si problema
Tainelor n afara Bisericii, n rev.
Ortodoxia, anul VIII (1956), nr.
2, p.
195.
Pr.
Prof.
Dr.
Dumitru Radu, Caracterul ecclesiologic. . . , p.
86
Idem, Sfintele Taine ale Bisericii dupa Traditia apostolica din punct de vedere ortodox,
n rev.
Biserica Ortodoxa Romna, anul LXLVII (1980), nr.
11-12, p.
1129.
Pr.
Prof.
Dr.
D. Staniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii. . . , p.
553
Ibidem
p.
553.
Ibidem,
p.
534.
Pr. Conf. Dr. George Remete, Dogmatica Ortodoxa, Ed. Rentregirea, Alba-Iulia, 2000, Editia III, p. 309.
Prof. N. Chitescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreuta , op. cit. , p. 201.
Pentru justificarea numarului de sapte al Tainelor, vezi mai pe larg la H. Andrutsos, Dogmatica, p. 314.
Paul Evdokimov, Ortodoxia, trad. de Dr. Irineu Ioan Popa, Bucuresti, 1996, p. 285.
John
Meyendorff,
Teologia
bizantina,
trad.
n
limba
romna
de
Pr.
Conf.
Dr.
Alexandru I. Stan, Bucuresti, 1996, p.
19p.
256.
Paul
Evdokimov,
op.
cit.
,
p.
286.
Cf. Patriarhul Ieremia I, Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Radu, Caracterul ecleziologic. . . , p. 177.
Hr.
Andrutsos,
Simbolica,
traducere din limba greaca de Iustin Moisescu,
Ed.
Centrului Mitropolitan al Olteniei,
Craiova,
1955,
p.
247
17

Pr.
Prof.
Dr.
Dumitru Staniloae, Numarul Tainelor, raporturile dintre ele. . . , p.
191
Cf.
Pr.
Prof.
Dr.
Dumitru Gh.
Radu, Caracterul ecclesiologic. . . , p.
177.
Cf.
Pr.
Prof.
D. Staniloae, Numarul Tainelor. . . , pp.
193-195
S. Boulgakoff, apud Pr.
Prof.
Dr.
Ene Braniste, "Liturgica Speciala", Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1980, p.
439.
Hr.
Andrutsos,
op.
cit.
,
p.
.
340.
Sfantul Justin Martirul, apud Pr.
Prof.
Dr.
Ene Braniste, op.
cit.
, p.
440.
Tertulian, apud Pr.
Prof.
Dr.
Ene Braniste, op.
cit.
p.
440.
Sfantul Vasile cel Mare, apud Pr.
Prof.
Dr.
Ene Braniste, op.
cit.
, p.
440.
Cf.
Pr.
Prof.
Dr.
Ene Braniste, op.
cit.
, p.
442
Pr.
Conf.
Dr.
George Remete, op.
cit.
, p.
338.
Arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, apud Ene Braniste, op.
cit.
, p.
462
Pr.
Prof.
Dr.
Radu Dumitru, Despre Duhul Sfnt. . . , p.
596.
Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Tratat de Teologie Dogmatica si Ecumenica , . Editura Romania
Crestina,
Bucuresti,
1999,
p.
245.
Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Numarul Tainelor, raporturile dintre ele. . . , p. 192.
Pr.
Prof.
Dr.
Radu Dumitru, Despre Duhul Sfnt. . . , p.
597.
Pr.
Prof.
Dr.
D. Staniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii. . . , p.
555.
2

18