Sfinii doctori fr de argini Chir i Ioan i Sfnta Muceni Atanasia, cu cele trei fiice ale ei (31 ianuarie)

Versiune fara diacritice | Vieile Sfinilor pe luna ianuarie

Sfntul Chir, plcutul lui Dumnezeu, avusese naterea i creterea sa n prile Egiptului, n cetatea Alexandriei, cea zidit de Alexandru Macedon; el era slvit cu meteugul de doctor i se tmduiau de ctre el bolile trupeti, nelund plat, iar cu cuvintele sale cele de Dumnezeu insuflate i cu chipul vieii sale celei mbuntite tmduia sufletetile neputine ale oamenilor. Pentru c, intrnd la cei bolnavi, le spunea, nu de la Galin i de la Hipocrate, ci din aezmintele sfinilor prooroci i apostoli, s se fereasc de vtmrile pcatelor, care se fac pricinuitoare bolilor trupeti; cci boala sufletului este mai grea dect toate bolile trupului, i cnd acela bolete cu pcatele, de multe ori se ntmpl c i trupul cade n boal mai grea, dndu-i Dumnezeu pedeaps pentru pcate. Astfel sfntul nvnd pe bolnavi, nc i cuvntul lui Dumnezeu propovduindu-l, pe muli elini i-a adus la cunotina adevratului Dumnezeu i i-a fcut cretini, ngrijind sufletele i trupurile acelora, cu doctorie preaaleas. ntr-acea vreme Diocleian (284-305), pgnul mprat, a ridicat prigonire asupra cretinilor. Deci, a fost clevetit Sfntul Chir, slvitul doctor alexandrin, la ighemonul Alexandriei, c este cretin i nva pe muli credina cretineasc; ighemonul a poruncit ndat s-l prind. Dar Sfntul Chir, ntiinndu-se de aceasta, a fugit din cetate i din prile Egiptului i a mers n Arabia. Aceasta a fcut-o, nu temndu-se de chinuri i de moartea cea pentru Hristos, ci ascultnd cuvintele lui Hristos: Cnd v vor izgoni pe voi din cetatea aceasta, fugii n cealalt; apoi, nc vrnd ca s ajute celor de aproape i dorind ca mai bine s se pregteasc spre ptimirea pentru Domnul su, ntru rnduirea monahiceasc. Deci, mergnd n Arabia, ndat a luat asupr-i ngerescul chip al monahilor. Dar mai ales, dup rnduiala lui Dumnezeu, a fost mergerea lui n Arabia, ca i acolo pe muli s-i aduc la Hristos, izbvindu-i de pierzare idoleasc i apoi la calea mntuirii s-i povuiasc.

Deci, a lsat meteugul su cel doctoricesc, pentru c a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni, i acum nu cu doftorii i cu ierburi, ci cu rugciuni i cu cuvntul tmduia toate bolile; iar pentru nite faceri de minuni ca acestea, se preamrea numele lui Iisus Hristos; iar mulime mare de nchintori de idoli lsndu-i rtcirea lor, se ntorceau la Hristos, adevratul Dumnezeu. Sfntul Ioan era de neam din Edessa, cretin binecredincios i cinstit n rnduiala osteasc. Atunci ridicnd Diocleian prigonire asupra cretinilor, i-a lsat rnduiala cea osteasc i slava acestei lumi, patria, casa, neamul i bogia, pe care, socotindu-le a fi toate gunoaie, s-a dus la Ierusalim, unde, petrecnd ctva vreme, a auzit despre Sfntul Chir i despre minunile ce le fcea; cci strbtuse vestea despre dnsul pretutindeni i dorea foarte mult s-l vad i s vieuiasc mpreun cu acel om plcut lui Dumnezeu. Drept aceea a mers mai nti n Alexandria, cutnd pe cel dorit, dar neaflndu-l acolo, cu dinadinsul ntreba despre dnsul unde este. i ntiinndu-se c este n Arabia, a mers acolo cu srguin i, gsindu-l, s-a lipit de dnsul cu tot sufletul; apoi, s-a fcut singur vztor al minunilor aceluia, i urmtor al vieii lui celei mbuntite. ntr-acea vreme a fost prins, spre chinuire pentru Hristos, o femeie iubitoare de Dumnezeu, anume Atanasia, cu cele trei fiice ale ei, ale cror nume snt: Teoctista, Teodosia i Eudoxia, i le-au dus n cetatea Canon, n care era un ighemon cu numele Sirian. De care lucru auzind Sfntul Chir i cu Ioan, se temeau ca s nu cad de la credina n Hristos acele fecioare tinere, care puteau s se nele nu numai de ngrozirea chinurilor, ci i lesnicios, cu momirile, puteau a fi ademenite, n tnra lor vrst; cci Teoctista, cea mai mare dintre ele, era abia de 15 ani, iar cealalt, Teodosia, de 13 ani, iar cea mai de pe urm, Eudoxia, era numai de 11 ani. Dar Sfntul Chir se ndoia i despre maica lor Atanasia, ca nu i ea pentru fiice s se plece la pgntate, nevoind s vad pe fiicele sale cumplit chinuindu-se i vrsndu-se sngele lor fr cruare; pentru c este tiut lucru, c pe mame le doare inima pentru copiii lor. Astfel, sculndu-se s-a dus n cetate ca s ntreasc n mrturisirea n Hristos pe fecioare i pe maica lor i s le fac temtoare de Dumnezeu i mbrbtate la chinuri. Apoi Sfntul Ioan a urmat Sfntului Chir, ducndu-se amndoi la cetatea Canon, la Atanasia, cea inut n legturi cu fiicele, pe care le ntreau cu felurite cuvinte de Dumnezeu insuflate, pentru dragostea lui Iisus Hristos, nct cu osrdie s-i pun sufletele pentru El.

Dar ndat a aflat de aceasta ighemonul Sirian, pentru c ducndu-se unul din pgni la dnsul, i-a spus acestea: "Doi oameni oarecare s-au artat n cetatea noastr, unul n mbrcmintea monahiceasc i altul n cea osteasc i sftuiesc pe fecioarele cele prinse s nu se nchine la zeii notri, ci s petreac n credina lor necurat, nici s se supun poruncilor mprteti; apoi, le nva s cinsteasc pe un oarecare Iisus i Aceluia s-I dea dumnezeiasc cinste, nebgnd seam de moarte". Auzind aceasta Sirian, s-a umplut de mnie i a poruncit s-i prind pe amndoi i s-i aduc naintea sa. Deci, au prins pe Sfinii Chir i Ioan i i-au pus la cercetare naintea pgnului judector Sirian. Iar el, vzndu-i, le-a zis: "Voi, ticloilor vrjmai ai zeilor notri, v srguii s amgii pe fecioare i s nmulii cretineasca credin, cu toate meteugirile, spre defimarea mpratului; dac ai fost pn acum nebuni, apoi, mcar acum lepdnd dearta voastr credin cea plin de toate vrjile, cu rugciuni i cu jertfe s milostivii pe zei spre voi, ca nu numai s scpai de chinurile cele pregtite vou, ci s v nvrednicii i de cinste de la noi; iar de nu, avei s cunoatei nu numai mnia lui Sirian i a lui Diocleian, dar chiar a zeilor pe care i hulii i care, mcar c snt hulii, acum vor fi izbvitori cumplii ai necinstirii lor". La acestea Sfinii Chir i Ioan au rspuns, zicnd: "Nou ne este obiceiul, ca puine s grim; deci, s tii cu adevrat, c noi nu poftim vreodat nici cinstea voastr cea deart, nici de Hristos nu ne vom lepda, orict am ptimi pentru El". Atunci Sirian, aprinzndu-se de mai mult mnie, a scrnit din dini i a zis ctre dnii: "Se cdea vou, necurailor, ca s fii mulumii cu iubirea de oameni a judectorului, dac mai este la voi nelegere, i lepdndu-v de rtcirea voastr, s scpai de groaznica certare; dar de vreme ce nu vd la voi dect mndrie, nesupunere i deart nlare de minte, de aceea nu este nevoie de multe cuvinte, ci se cuvine s ne apucm de lucru; pentru c aa vei lua i plata cea dorit vou i chiar nevrnd, v vei supune poruncii mprteti". Zicnd aceasta, a poruncit s aduc pe acele fecioare cu maica lor i a nceput a chinui n multe feluri pe Sfinii Mucenici Chir i Ioan, btndu-i cu bicele, sfrmndu-i cu toiegele, arzndu-i cu fclii i mdularele cele arse udndu-le cu oet i cu sare. Apoi, frecndu-le cu pnze aspre de pr, le udau picioarele cu smoal fiart; i au pus asupra lor toate scornirile chinurilor, nelsnd nici o tiranie; pe de o parte ca s le izbndeasc ndrznirea lor i s le zdrobeasc brbia, iar pe de alta s nfricoeze pe fecioarele cele tinere i pe maica lor, care priveau la acea cumplit chinuire. Dar nimic n-a sporit chinuitorul urtor

de Dumnezeu, pentru c nici brbia sfinilor rbdtori de chinuri n-a putut s-o clinteasc, nici pe fecioare i pe maica lor s le nfricoeze. Deci, poruncind s dezlege pe sfini, a nceput la fel a chinui pe Sfnta Atanasia i pe fiicele ei, i ru chinuindu-le, s-a umplut de mare ruine, deoarece partea femeiasc cea neputincioas n ptimire cu nimic nu se deosebea de brbaii cei tari i nebiruii, adic de Sfinii Chir i Ioan, pentru c aceeai dragoste i credin pe care o aveau aceia spre Hristos, aceleai chinuri le ptimeau pentru El i aceeai brbie o aveau - ntrindu-le Dumnezeu -, i ptimeau ca n trupuri strine, nebgnd n seam chinurile; pentru c priveau spre iubitul Mirele lor Hristos Dumnezeu, Care cuta din nlimea slavei spre ptimirea mireselor Sale i le da ajutor. Deci, dezlegnd chinuitorul pe sfintele mucenie, le-a osndit la tierea de sbii; iar ele mergnd la moarte, se veseleau ca de nunt, i s-au tiat sfintele lor capete, adic al fericitei Atanasia i ale celor trei fiice ale ei, al Teoctistiei, al Teodosiei i al Eudoxiei. Dup uciderea Sfintelor Mucenie, Sfinii Chir i Ioan au fost adui iari la cercetare, iar tiranul a ntins vorb lung, ca i cum se ngrijea de sntatea lor, apoi artndu-le daruri i punnd de fa i chinurile, i ngrozea cu cea de pe urm pedeaps. Dar, dup ce a vzut c n zadar se ostenete, a dat asupra lor rspunsul cel mai de pe urm: "Lui Chir nvtorul i lui Ioan cel de o credin cu dnsul, care au defimat porunca mprteasc i n-au voit s aduc jertfe marilor zei, poruncim ca dup legea mprteasc, s li se taie capetele". Lundu-i ostaii, le-au tiat capetele n acelai loc unde i-au pus sufletele pentru Domnul sfintele fecioare cu maica lor, n 31 de zile ale lunii ianuarie; iar cretinii cei tinuii lund sfintele lor trupuri, n ascuns le-au ngropat cu cinste, n biserica Sfntului Apostol i Evanghelist Marcu, n osebite morminte, adic ntr-unul pe Sfinii Mucenici Chir i Ioan, iar n altul pe Sfnta Atanasia cu fiicele ei. Iar dup muli ani, n vremea mpriei dreptcredinciosului mprat Teodosie cel Tnr (408-450), Sfntul Chiril, patriarhul Alexandriei (412-444), prin dumnezeiasc porunc, a dus moatele Sfinilor Mucenici Chir i Ioan, n satul ce se numea Manutin, spre izgonirea de acolo a diavolilor celor muli spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru. Amin.

Viaa i minunile Sfinilor Doctori fr de argini i fctori de minuni Cosma i Damian

(1 noiembrie)
Vieile Sfinilor pe luna noiembrie

Sfinii Cosma i Damian erau frai, de neam din Asia, avnd tat pgn i mam cretin, anume Teodotia. Aceasta, dup moartea brbatului ei, a trit n vduvie, avnd vreme liber i fr piedici i a slujit cu srguin lui Hristos, nchinndu-i toat viaa lui Dumnezeu. Ea s-a fcut ca vduva aceea pe care o luda Apostolul, cnd zicea c vduva cea adevrat i singur ndjduiete spre Dumnezeu i petrece n rugciuni i n cereri, ziua i noaptea. Deci, precum vieuia Teodotia, cu plcere de Dumnezeu, aa i nva i pe iubiii si fii, Cosma i Damian, cci i-a hrnit cu bun nvtur, n credina cretineasc i cu dulceaa dumnezeietii Scripturi, povuindu-i spre toat fapta bun. Iar ei, venind n vrst desvrit, petrecnd n legea Domnului i deprinzndu-se n viaa cea fr de prihan, s-au fcut ca doi lumintori, strlucind pe pmnt cu faptele cele bune. Pentru aceasta au i luat de la Dumnezeu darul tmduirii, dnd sntate sufletelor i trupurilor, vindecnd tot felul de boli, tmduind toate neputinele i izgonind duhurile cele viclene. Dar ajutau nu numai oamenilor, ci i dobitoacelor i nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, cci toate acestea le fceau nu pentru avere, adic s se mbogeasc cu aur i cu argint, ci pentru Dumnezeu, ca s arate ctre El dragostea lor, prin dragostea cea ctre aproapele; nici nu doreau slava omeneasc prin aceste tmduiri, ci slava lui Dumnezeu. Ei tmduiau neputinele pentru slava numelui Domnului lor, Care le-a druit puterea de a tmdui. Dar nu cu buruieni, ci cu numele Domnului izbveau de boli, fr plat i fr s atepte mulumire, mplinind porunca Celui ce a zis: n dar ai luat, n dar s dai. Pentru aceea au fost numii de cei credincioi, doctori fr plat sau fr de argini. Astfel, petrecndu-se viaa lor cu bun credin, n pace s-au sfrit. i nu numai n viaa lor, ci i dup moarte s-au preamrit prin felurite minuni, pentru care se cinstesc de Biseric cu pomenirea cea de peste an, ca nite calzi folositori i doctori, aprtori ai sufletelor i trupurilor noastre. Iar despre viaa lor cea bun i despre tmduirea cea fr de plat, exist o astfel de povestire: O femeie oarecare, cu numele Paladia, zcnd pe patul durerii de muli ani i neavnd nici un ajutor de la doctori, a auzit de aceti sfini c tmduiesc toate bolile, i a trimis la dnii cu rugminte ca s vin la ea, cci era aproape de moarte. Sfinii, ascultnd rugmintea, au mers n casa ei i ndat femeia, dup credina sa, a dobndit tmduire, prin venirea la dnsa a Sfinilor doctori i s-a fcut sntoas, slvind pe Dumnezeu, Cel

ce a druit robilor Si un dar al tmduirii ca acesta. Fiind mulumit de acea mil a doctorilor, a vrut s-i rsplteasc cu daruri. Dar acetia n-au vrut s ia, c niciodat nu luaser nimic de la nimeni, fiindc nu vindeau darul pe care l aveau de la Dumnezeu. Deci, femeia a cugetat ca mcar pe unul dintr-nii s-l sileasc prin rugminte, s primeasc de la dnsa ct de puin rsplat; i, lund trei ou, a venit n tain la Sfntul Damian, rugndu-l s ia de la dnsa acele ou n numele Sfintei Treimi. Iar Damian, auzind de numele lui Dumnezeu n Treime, a luat de la femeie acel mic dar, pentru jurmntul ei cel mare, prin care l-a rugat. Sfntul Cosma, ntiinndu-se de aceasta, s-a mhnit foarte mult. Apoi, sosind mutarea din via a Sfntului Cosma, acesta a poruncit, aproape de ieirea sufletului din trup, s nu fie pus Damian lng dnsul, cnd se va sfri, pentru c a clcat porunca Domnului i a luat plat de la femeie pentru tmduire. Deci, odihnindu-se n Domnul, Sfntul Cosma, dup ctva vreme a venit i ceasul sfritului lui Damian, mutndu-se din viaa aceasta vremelnic la cea venic. Iar oamenii chibzuiau unde s-l ngroape, c tiau porunca Sfntului Cosma i nu ndrzneau s pun pe Damian lng fratele su. i fiind ei n nepricepere, a alergat ndat acolo o cmil, care fusese mai nainte ndrcit, i pe care o tmduiser sfinii. Aceea a grit cu glas omenesc c, fr ndoial, s-l pun pe Damian aproape de Cosma, de vreme ce nu pentru plat a luat de la femeie acele trei ou, ci pentru numele lui Dumnezeu. i aa cinstitele lor moate au fost puse mpreun, la locul numit Firaman. Odinioar, un brbat oarecare din acele locuri, n vremea seceriului, a ieit s-i secere holda i, slbit de aria soarelui, a mers sub un stejar s se odihneasc i, culcndu-se, a adormit greu. innd gura deschis, venind un arpe, i-a intrat n gur i n pntece. Apoi, deteptndu-se omul, nu tia ce i se ntmplase i, mergnd n arin, a secerat pn seara, apoi a venit la casa sa i, dup cin, s-a culcat. n timp ce se odihnea, arpele a nceput a muca cele dinluntrul lui. Iar el striga de durere i, deteptndu-se toi i alergnd la dnsul, l pipiau i nu pricepeau de unde vine acea durere. Iar el a strigat cu glas mare, zicnd: "Sfinilor doctori, Cosma i Damian, ajutai-m!" i ndat ce au sosit sfinii, l-au adormit, nct arpele s ias pe aceeai cale pe unde a intrat. Dormind omul iari cu gura deschis, prin rugciunile Sfinilor Cosma i Damian, cu puterea lui Dumnezeu au scos arpele din om i, ieind acesta din gura lui, toi cei care se aflau acolo s-au nspimntat de acea minune nfricotoare. Apoi, ieind arpele, ndat s-a deteptat omul acela i s-a fcut sntos desvrit, cu ajutorul sfinilor celor fr de argini. n acelai loc era un alt brbat, pe nume Malh, ce locuia aproape de biserica Sfinilor doctori Cosma i Damian, care era n Firaman. Vrnd el s plece la drum lung, a dus-o pe femeia sa la biseric i i-a zis: "Iat, eu m duc departe, iar pe tine te las n seama Sfinilor Cosma i Damian, spre paz; ezi n casa ta, pn cnd i voi trimite semn de la mine, pe care l vei cunoate c este al meu i, cnd va voi Dumnezeu, i voi trimite semnul acela i te voi lua la mine". Malh, ncredinnd sfinilor pe femeia sa, a plecat la drum.

Trecnd cteva zile, diavolul a luat chipul unui om cunoscut i, venind la femeia lui Malh, i-a artat un semn ca acela despre care zisese brbatul ei. Diavolul artndu-i semnul, i poruncea s mearg la brbatul ei, zicnd: "pe mine m-a trimis brbatul tu ca s te duc la dnsul". Iar femeia a zis: "Semnul acesta l cunosc, dar nu voi merge, c snt ncredinat Sfinilor fr de argini, Cosma i Damian; iar dac voieti s merg cu tine la brbatul meu, vino mpreun cu mine n biserica sfinilor i jur-te mie, naintea altarului, c numi vei face nici un ru pe drum". Iar diavolul a fgduit aa; i, mergnd cu dnsa n biseric, naintea altarului, s-a jurat, zicnd: "Aa m jur pe puterea lui Cosma i Damian, c nu-i voi face nici un ru pe drum, ci te voi duce la brbatul tu". Femeia, auzind jurmntul, a crezut diavolului celui mincinos, care se artase n chip de om cunoscut i a pornit cu dnsul la drum. Iar neltorul, lund-o pe ea, a dus-o n loc pustiu i neumblat voind s-i fac ru i s-o omoare. Dar ea, vzndu-se n cea mai de pe urm nevoie, i-a ridicat ochii la cer i a strigat din inim ctre Dumnezeu, zicnd: "Dumnezeule, ajut-mi cu rugciunile Sfinilor Cosma i Damian i grbete de m izbvete din minile acestui uciga". i ndat s-au artat grabnicii ajuttori, Sfinii cei fr de argini, Cosma i Damian, strignd asupra diavolului. Iar el, vzndu-i pe dnii, a lsat femeia i a fugit i, alergnd la o rp nalt, a czut n prpastie i a pierit. Sfinii, lund pe femeie, au dus-o la casa ei. i a zis femeia, nchinndu-se lor: "Mulumesc vou, stpnii mei, c m-ai izbvit de groaznica pierzare; deci, rogu-v, spunei-mi cine sntei, ca s tiu cui s dau mulumire pn la sfritul vieii mele". Iar ei au zis ctre dnsa: "Noi sntem Cosma i Damian, robii lui Hristos, crora te-a ncredinat brbatul tu, cnd a plecat la drum; i pentru aceea ne-am srguit a grbi spre ajutorul tu i te-am izbvit pe tine de diavol, cu darul lui Dumnezeu". Atunci femeia, auzind aceasta, a czut la pmnt de fric i de bucurie, iar ei s-au fcut nevzui. Apoi femeia striga, ludnd i mulumind lui Dumnezeu i slugilor lui, Sfinilor Cosma i Damian. i, cu lacrimi alergnd la biseric, a czut naintea icoanei sfinilor, spunnd tuturor ceea ce se fcuse, cum i-a fcut Domnul mil de dnsa, cu rugciunile plcuilor Si. i gria n rugciune cuvintele acestea: "Dumnezeul prinilor notri, al lui Avraam, al lui Isaac, al lui Iacov i al seminiei lor celei drepte, Care ai stins cuptorul cel cu foc celor trei tineri i Care ai ajutat roabei tale Tecla, n privelite, i mulumesc c i pe mine, pctoasa, m-ai izbvit de lanurile diavolului, prin plcuii Ti, Cosma i Damian. M nchin ie, Care faci minuni mari i preaslvite i Te mresc pe Tine, Tatl, Fiul i Sfntul Duh, n veci. Amin".

Sfintii Doctori fara de arginti Cosma si Damian

Mareste imaginea. Sfintii Doctori fara de arginti Cosma si Damian Sfintii Cosma si Damian erau frati, de neam din Asia, avand tata pagan si mama crestina, anume Teodotia. Aceasta, dupa moartea barbatului ei, a trait in vaduvie, avand vreme libera si fara piedici si a slujit cu sarguinta lui Hristos, inchinandu-si toata viata lui Dumnezeu. Ea s-a facut ca vaduva aceea pe care o lauda Apostolul, cand zicea ca vaduva cea adevarata si singura nadajduieste spre Dumnezeu si petrece in rugaciuni si in cereri, ziua si noaptea. Deci, precum vietuia Teodotia, cu placere de Dumnezeu, asa ii invata si pe iubitii sai fii, Cosma si Damian, caci i-a hranit cu buna invatatura, in credinta crestineasca si cu dulceata dumnezeiestii Scripturi, povatuindu-i spre toata fapta buna. Iar ei, venind in varsta desavarsita, petrecand in legea Domnului si deprinzandu-se in viata cea fara de prihana, s-au facut ca doi luminatori, stralucind pe pamant cu faptele cele bune. Pentru aceasta au si luat de la Dumnezeu darul tamaduirii, dand sanatate sufletelor si trupurilor, vindecand tot felul de boli, tamaduind toate neputintele si izgonind duhurile cele viclene.

Dar ajutau nu numai oamenilor, ci si dobitoacelor si nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, caci toate acestea le faceau nu pentru avere, adica sa se imbogateasca cu aur si cu argint, ci pentru Dumnezeu, ca sa arate catre El dragostea lor, prin dragostea cea catre aproapele; nici nu doreau slava omeneasca prin aceste tamaduiri, ci slava lui Dumnezeu. Ei tamaduiau neputintele pentru slava numelui Domnului lor, Care le-a daruit puterea de a tamadui. Dar nu cu buruieni, ci cu numele Domnului izbaveau de boli, fara plata si fara sa astepte multumire, implinind porunca Celui ce a zis: In dar ati luat, in dar sa dati. Pentru aceea au fost numiti de cei credinciosi, doctori fara plata sau fara de arginti. Astfel, petrecandu-se viata lor cu buna credinta, in pace s-au sfarsit. Si nu numai in viata

lor, ci si dupa moarte s-au preamarit prin felurite minuni, pentru care se cinstesc de Biserica cu pomenirea cea de peste an, ca niste calzi folositori si doctori, aparatori ai sufletelor si trupurilor noastre. Iar despre viata lor cea buna si despre tamaduirea cea fara de plata, exista o astfel de povestire: O femeie oarecare, cu numele Paladia, zacand pe patul durerii de multi ani si neavand nici un ajutor de la doctori, a auzit de acesti sfinti ca tamaduiesc toate bolile, si a trimis la dansii cu rugaminte ca sa vina la ea, caci era aproape de moarte. Sfintii, ascultand rugamintea, au mers in casa ei si indata femeia, dupa credinta sa, a dobandit tamaduire, prin venirea la dansa a Sfintilor doctori si s-a facut sanatoasa, slavind pe Dumnezeu, Cel ce a daruit robilor Sai un dar al tamaduirii ca acesta. Fiind multumita de acea mila a doctorilor, a vrut sa-i rasplateasca cu daruri. Dar acestia n-au vrut sa ia, ca niciodata nu luasera nimic de la nimeni, fiindca nu vindeau darul pe care il aveau de la Dumnezeu. Deci, femeia a cugetat ca macar pe unul dintr-insii sa-l sileasca prin rugaminte, sa primeasca de la dansa cat de putina rasplata; si, luand trei oua, a venit in taina la Sfantul Damian, rugandu-l sa ia de la dansa acele oua in numele Sfintei Treimi. Iar Damian, auzind de numele lui Dumnezeu in Treime, a luat de la femeie acel mic dar, pentru juramantul ei cel mare, prin care l-a rugat. Sfantul Cosma, instiintandu-se de aceasta, s-a mahnit foarte mult. Apoi, sosind mutarea din viata a Sfantului Cosma, acesta a poruncit, aproape de iesirea sufletului din trup, sa nu fie pus Damian langa dansul, cand se va sfarsi, pentru ca a calcat porunca Domnului si a luat plata de la femeie pentru tamaduire. Deci, odihnindu-se in Domnul, Sfantul Cosma, dupa catava vreme a venit si ceasul sfarsitului lui Damian, mutandu-se din viata aceasta vremelnica la cea vesnica. Iar oamenii chibzuiau unde sa-l ingroape, ca stiau porunca Sfantului Cosma si nu indrazneau sa puna pe Damian langa fratele sau. Si fiind ei in nepricepere, a alergat indata acolo o camila, care fusese mai inainte indracita, si pe care o tamaduisera sfintii. Aceea a grait cu glas omenesc ca, fara indoiala, sa-l puna pe Damian aproape de Cosma, de vreme ce nu pentru plata a luat de la femeie acele trei oua, ci pentru numele lui Dumnezeu. Si asa cinstitele lor moaste au fost puse impreuna, la locul numit Firaman. Odinioara, un barbat oarecare din acele locuri, in vremea secerisului, a iesit sa-si secere holda si, slabit de arsita soarelui, a mers sub un stejar sa se odihneasca si, culcandu-se, a adormit greu. Tinand gura deschisa, venind un sarpe, i-a intrat in gura si in pantece. Apoi, desteptandu-se omul, nu stia ce i se intamplase si, mergand in tarina, a secerat pana seara, apoi a venit la casa sa si, dupa cina, s-a culcat. In timp ce se odihnea, sarpele a inceput a musca cele dinlauntrul lui. Iar el striga de durere si, desteptandu-se toti si alergand la dansul, il pipaiau si nu pricepeau de unde vine acea durere. Iar el a strigat cu glas mare, zicand: "Sfintilor doctori, Cosma si Damian, ajutati-ma!" Si indata ce au sosit sfintii, l-au adormit, incat sarpele sa iasa pe aceeasi cale pe unde a intrat. Dormind omul iarasi cu gura deschisa, prin rugaciunile Sfintilor Cosma si Damian, cu puterea lui Dumnezeu au scos sarpele din om si, iesind acesta din gura lui, toti cei care se aflau acolo s-au

inspaimantat de acea minune infricosatoare. Apoi, iesind sarpele, indata s-a desteptat omul acela si s-a facut sanatos desavarsit, cu ajutorul sfintilor celor fara de arginti. In acelasi loc era un alt barbat, pe nume Malh, ce locuia aproape de biserica Sfintilor doctori Cosma si Damian, care era in Firaman. Vrand el sa plece la drum lung, a dus-o pe femeia sa la biserica si i-a zis: "Iata, eu ma duc departe, iar pe tine te las in seama Sfintilor Cosma si Damian, spre paza; sezi in casa ta, pana cand iti voi trimite semn de la mine, pe care il vei cunoaste ca este al meu si, cand va voi Dumnezeu, iti voi trimite semnul acela si te voi lua la mine". Malh, incredintand sfintilor pe femeia sa, a plecat la drum. Trecand cateva zile, diavolul a luat chipul unui om cunoscut si, venind la femeia lui Malh, i-a aratat un semn ca acela despre care zisese barbatul ei. Diavolul aratandu-i semnul, ii poruncea sa mearga la barbatul ei, zicand: "pe mine m-a trimis barbatul tau ca sa te duc la dansul". Iar femeia a zis: "Semnul acesta il cunosc, dar nu voi merge, ca sunt incredintata Sfintilor fara de arginti, Cosma si Damian; iar daca voiesti sa merg cu tine la barbatul meu, vino impreuna cu mine in biserica sfintilor si jura-te mie, inaintea altarului, ca nu-mi vei face nici un rau pe drum". Iar diavolul a fagaduit asa; si, mergand cu dansa in biserica, inaintea altarului, s-a jurat, zicand: "Asa ma jur pe puterea lui Cosma si Damian, ca nu-ti voi face nici un rau pe drum, ci te voi duce la barbatul tau". Femeia, auzind juramantul, a crezut diavolului celui mincinos, care se aratase in chip de om cunoscut si a pornit cu dansul la drum. Iar inselatorul, luand-o pe ea, a dus-o in loc pustiu si neumblat voind sa-i faca rau si s-o omoare. Dar ea, vazandu-se in cea mai de pe urma nevoie, si-a ridicat ochii la cer si a strigat din inima catre Dumnezeu, zicand: "Dumnezeule, ajuta-mi cu rugaciunile Sfintilor Cosma si Damian si grabeste de ma izbaveste din mainile acestui ucigas". Si indata s-au aratat grabnicii ajutatori, Sfintii cei fara de arginti, Cosma si Damian, strigand asupra diavolului. Iar el, vazandu-i pe dansii, a lasat femeia si a fugit si, alergand la o ripa inalta, a cazut in prapastie si a pierit. Sfintii, luand pe femeie, au dus-o la casa ei. Si a zis femeia, inchinandu-se lor: "Multumesc voua, stapanii mei, ca m-ati izbavit de groaznica pierzare; deci, rogu-va, spuneti-mi cine sunteti, ca sa stiu cui sa dau multumire pana la sfarsitul vietii mele". Iar ei au zis catre dansa: "Noi suntem Cosma si Damian, robii lui Hristos, carora te-a incredintat barbatul tau, cand a plecat la drum; si pentru aceea ne-am sarguit a grabi spre ajutorul tau si te-am izbavit pe tine de diavol, cu darul lui Dumnezeu". Atunci femeia, auzind aceasta, a cazut la pamant de frica si de bucurie, iar ei s-au facut nevazuti. Apoi femeia striga, laudand si multumind lui Dumnezeu si slugilor lui, Sfintilor Cosma si Damian. Si, cu lacrimi alergand la biserica, a cazut inaintea icoanei sfintilor, spunand tuturor ceea ce se facuse, cum si-a facut Domnul mila de dansa, cu rugaciunile placutilor Sai. Si graia in rugaciune cuvintele acestea: "Dumnezeul parintilor nostri, al lui Avraam, al lui Isaac, al lui Iacov si al semintiei lor celei drepte, Care ai stins cuptorul cel cu foc celor trei tineri si Care ai ajutat roabei tale Tecla, in priveliste, Iti multumesc ca si pe mine, pacatoasa, m-ai izbavit de lanturile diavolului, prin placutii Tai, Cosma si

Damian. Ma inchin Tie, Care faci minuni mari si preaslavite si Te maresc pe Tine, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, in veci. Amin".

Sfintii Doctori fara de arginti Cosma si Damian

Mareste imaginea. Sfintii Doctori fara de arginti Cosma si Damian Sfintii Cosma si Damian erau frati, de neam din Asia, avand tata pagan si mama crestina, anume Teodotia. Aceasta, dupa moartea barbatului ei, a trait in vaduvie, avand vreme libera si fara piedici si a slujit cu sarguinta lui Hristos, inchinandu-si toata viata lui Dumnezeu. Ea s-a facut ca vaduva aceea pe care o lauda Apostolul, cand zicea ca vaduva cea adevarata si singura nadajduieste spre Dumnezeu si petrece in rugaciuni si in cereri, ziua si noaptea. Deci, precum vietuia Teodotia, cu placere de Dumnezeu, asa ii invata si pe iubitii sai fii, Cosma si Damian, caci i-a hranit cu buna invatatura, in credinta crestineasca si cu dulceata dumnezeiestii Scripturi, povatuindu-i spre toata fapta buna. Iar ei, venind in varsta desavarsita, petrecand in legea Domnului si deprinzandu-se in viata cea fara de prihana, s-au facut ca doi luminatori, stralucind pe pamant cu faptele cele bune. Pentru aceasta au si luat de la Dumnezeu darul tamaduirii, dand sanatate sufletelor si trupurilor, vindecand tot felul de boli, tamaduind toate neputintele si izgonind duhurile cele viclene.

Dar ajutau nu numai oamenilor, ci si dobitoacelor si nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, caci toate acestea le faceau nu pentru avere, adica sa se imbogateasca cu aur si cu argint, ci pentru Dumnezeu, ca sa arate catre El dragostea lor, prin dragostea cea catre aproapele; nici nu doreau slava omeneasca prin aceste tamaduiri, ci slava lui Dumnezeu. Ei tamaduiau neputintele pentru slava numelui Domnului lor, Care le-a daruit puterea de a tamadui. Dar nu cu buruieni, ci cu numele Domnului izbaveau de boli, fara plata si fara sa astepte multumire, implinind porunca Celui ce a zis: In dar ati luat, in dar sa dati. Pentru aceea au fost numiti de cei credinciosi, doctori fara plata sau fara de arginti. Astfel, petrecandu-se viata lor cu buna credinta, in pace s-au sfarsit. Si nu numai in viata

lor, ci si dupa moarte s-au preamarit prin felurite minuni, pentru care se cinstesc de Biserica cu pomenirea cea de peste an, ca niste calzi folositori si doctori, aparatori ai sufletelor si trupurilor noastre. Iar despre viata lor cea buna si despre tamaduirea cea fara de plata, exista o astfel de povestire: O femeie oarecare, cu numele Paladia, zacand pe patul durerii de multi ani si neavand nici un ajutor de la doctori, a auzit de acesti sfinti ca tamaduiesc toate bolile, si a trimis la dansii cu rugaminte ca sa vina la ea, caci era aproape de moarte. Sfintii, ascultand rugamintea, au mers in casa ei si indata femeia, dupa credinta sa, a dobandit tamaduire, prin venirea la dansa a Sfintilor doctori si s-a facut sanatoasa, slavind pe Dumnezeu, Cel ce a daruit robilor Sai un dar al tamaduirii ca acesta. Fiind multumita de acea mila a doctorilor, a vrut sa-i rasplateasca cu daruri. Dar acestia n-au vrut sa ia, ca niciodata nu luasera nimic de la nimeni, fiindca nu vindeau darul pe care il aveau de la Dumnezeu. Deci, femeia a cugetat ca macar pe unul dintr-insii sa-l sileasca prin rugaminte, sa primeasca de la dansa cat de putina rasplata; si, luand trei oua, a venit in taina la Sfantul Damian, rugandu-l sa ia de la dansa acele oua in numele Sfintei Treimi. Iar Damian, auzind de numele lui Dumnezeu in Treime, a luat de la femeie acel mic dar, pentru juramantul ei cel mare, prin care l-a rugat. Sfantul Cosma, instiintandu-se de aceasta, s-a mahnit foarte mult. Apoi, sosind mutarea din viata a Sfantului Cosma, acesta a poruncit, aproape de iesirea sufletului din trup, sa nu fie pus Damian langa dansul, cand se va sfarsi, pentru ca a calcat porunca Domnului si a luat plata de la femeie pentru tamaduire. Deci, odihnindu-se in Domnul, Sfantul Cosma, dupa catava vreme a venit si ceasul sfarsitului lui Damian, mutandu-se din viata aceasta vremelnica la cea vesnica. Iar oamenii chibzuiau unde sa-l ingroape, ca stiau porunca Sfantului Cosma si nu indrazneau sa puna pe Damian langa fratele sau. Si fiind ei in nepricepere, a alergat indata acolo o camila, care fusese mai inainte indracita, si pe care o tamaduisera sfintii. Aceea a grait cu glas omenesc ca, fara indoiala, sa-l puna pe Damian aproape de Cosma, de vreme ce nu pentru plata a luat de la femeie acele trei oua, ci pentru numele lui Dumnezeu. Si asa cinstitele lor moaste au fost puse impreuna, la locul numit Firaman. Odinioara, un barbat oarecare din acele locuri, in vremea secerisului, a iesit sa-si secere holda si, slabit de arsita soarelui, a mers sub un stejar sa se odihneasca si, culcandu-se, a adormit greu. Tinand gura deschisa, venind un sarpe, i-a intrat in gura si in pantece. Apoi, desteptandu-se omul, nu stia ce i se intamplase si, mergand in tarina, a secerat pana seara, apoi a venit la casa sa si, dupa cina, s-a culcat. In timp ce se odihnea, sarpele a inceput a musca cele dinlauntrul lui. Iar el striga de durere si, desteptandu-se toti si alergand la dansul, il pipaiau si nu pricepeau de unde vine acea durere. Iar el a strigat cu glas mare, zicand: "Sfintilor doctori, Cosma si Damian, ajutati-ma!" Si indata ce au sosit sfintii, l-au adormit, incat sarpele sa iasa pe aceeasi cale pe unde a intrat. Dormind omul iarasi cu gura deschisa, prin rugaciunile Sfintilor Cosma si Damian, cu puterea lui Dumnezeu au scos sarpele din om si, iesind acesta din gura lui, toti cei care se aflau acolo s-au

inspaimantat de acea minune infricosatoare. Apoi, iesind sarpele, indata s-a desteptat omul acela si s-a facut sanatos desavarsit, cu ajutorul sfintilor celor fara de arginti. In acelasi loc era un alt barbat, pe nume Malh, ce locuia aproape de biserica Sfintilor doctori Cosma si Damian, care era in Firaman. Vrand el sa plece la drum lung, a dus-o pe femeia sa la biserica si i-a zis: "Iata, eu ma duc departe, iar pe tine te las in seama Sfintilor Cosma si Damian, spre paza; sezi in casa ta, pana cand iti voi trimite semn de la mine, pe care il vei cunoaste ca este al meu si, cand va voi Dumnezeu, iti voi trimite semnul acela si te voi lua la mine". Malh, incredintand sfintilor pe femeia sa, a plecat la drum. Trecand cateva zile, diavolul a luat chipul unui om cunoscut si, venind la femeia lui Malh, i-a aratat un semn ca acela despre care zisese barbatul ei. Diavolul aratandu-i semnul, ii poruncea sa mearga la barbatul ei, zicand: "pe mine m-a trimis barbatul tau ca sa te duc la dansul". Iar femeia a zis: "Semnul acesta il cunosc, dar nu voi merge, ca sunt incredintata Sfintilor fara de arginti, Cosma si Damian; iar daca voiesti sa merg cu tine la barbatul meu, vino impreuna cu mine in biserica sfintilor si jura-te mie, inaintea altarului, ca nu-mi vei face nici un rau pe drum". Iar diavolul a fagaduit asa; si, mergand cu dansa in biserica, inaintea altarului, s-a jurat, zicand: "Asa ma jur pe puterea lui Cosma si Damian, ca nu-ti voi face nici un rau pe drum, ci te voi duce la barbatul tau". Femeia, auzind juramantul, a crezut diavolului celui mincinos, care se aratase in chip de om cunoscut si a pornit cu dansul la drum. Iar inselatorul, luand-o pe ea, a dus-o in loc pustiu si neumblat voind sa-i faca rau si s-o omoare. Dar ea, vazandu-se in cea mai de pe urma nevoie, si-a ridicat ochii la cer si a strigat din inima catre Dumnezeu, zicand: "Dumnezeule, ajuta-mi cu rugaciunile Sfintilor Cosma si Damian si grabeste de ma izbaveste din mainile acestui ucigas". Si indata s-au aratat grabnicii ajutatori, Sfintii cei fara de arginti, Cosma si Damian, strigand asupra diavolului. Iar el, vazandu-i pe dansii, a lasat femeia si a fugit si, alergand la o ripa inalta, a cazut in prapastie si a pierit. Sfintii, luand pe femeie, au dus-o la casa ei. Si a zis femeia, inchinandu-se lor: "Multumesc voua, stapanii mei, ca m-ati izbavit de groaznica pierzare; deci, rogu-va, spuneti-mi cine sunteti, ca sa stiu cui sa dau multumire pana la sfarsitul vietii mele". Iar ei au zis catre dansa: "Noi suntem Cosma si Damian, robii lui Hristos, carora te-a incredintat barbatul tau, cand a plecat la drum; si pentru aceea ne-am sarguit a grabi spre ajutorul tau si te-am izbavit pe tine de diavol, cu darul lui Dumnezeu". Atunci femeia, auzind aceasta, a cazut la pamant de frica si de bucurie, iar ei s-au facut nevazuti. Apoi femeia striga, laudand si multumind lui Dumnezeu si slugilor lui, Sfintilor Cosma si Damian. Si, cu lacrimi alergand la biserica, a cazut inaintea icoanei sfintilor, spunand tuturor ceea ce se facuse, cum si-a facut Domnul mila de dansa, cu rugaciunile placutilor Sai. Si graia in rugaciune cuvintele acestea: "Dumnezeul parintilor nostri, al lui Avraam, al lui Isaac, al lui Iacov si al semintiei lor celei drepte, Care ai stins cuptorul cel cu foc celor trei tineri si Care ai ajutat roabei tale Tecla, in priveliste, Iti multumesc ca si pe mine, pacatoasa, m-ai izbavit de lanturile diavolului, prin placutii Tai, Cosma si

Damian. Ma inchin Tie, Care faci minuni mari si preaslavite si Te maresc pe Tine, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, in veci. Amin".

SFNTUL PANTELIMON - DOCTORUL FR DE ARGINI

27.07.2012 | Vizualizari: 262

Sfntul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscui i iubii sfini ai Bisericii lui Hristos. Pomenit n data de 27 iulie, acest sfnt este adesea numit "doctor fr de argini", artndu-se prin aceasta c el n-a umblat dup averi i s-a mulumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui i nu cerea de la nimeni s-i plteasc pentru binefacerile fcute. Sfntul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor i tmduitor al bolnavilor, fiind un model de doctor, slujitor i cretin urmtor lui Hristos Pantoleon, aa cum se numea iniial, era un tnr medic dintr-o familie bogat a Imperiului Roman. Este iniiat n medicin i devine att de priceput nct nsui mpratul se gndete s-l ia ca medic personal. Cu alte cuvinte, Pantoleon avea tot ce i putea oferi aceast lume: familie nstrit i de rang nalt, educaie de nivel nalt i o perspectiv de carier nucitor de atractiv. Se pare, ns, c n sufletul su era loc de altceva. Nu vorbim aici despre blndee, atenie, sau alte trsturi fireti care se mai gsesc (acum, din ce n ce mai rar) la oameni, i care i fac s fie mai binevoitori sau amabili cu ceilali. El nu se mulumea doar s fac un mic bine pentru ceilali, doar s le vindece sau se le oblojeasc nite rni i s i lase n durerea i suferina lor profund. El nu se mulumea s i ajute pe ceilali omenete. Nu se mulumea cu a fi bun, el voia s fie bun pn la sfrit. Nu se mulumea cu a face mil, el voia s fac mil pn la sfrit. Nu se mulumea s vindece, el voia s vindece pn la sfrit. Sesiznd fondul acesta sufletesc, Sfntul Ermolae, i el cinstit ca sfnt doctor fr de argini, l abordeaz i i arta ca tiina medical nu poate aduce dect slab uurare

naturii noastre suferinde i sortit morii i c numai Hristos, singurul Doctor adevrat, a venit s ne aduc Mntuirea, fr leacuri i fr plat. Cu inima btnd de bucurie la auzul acestor cuvinte, tnrul Pantoleon ncepu s l viziteze regulat pe Sfntul Ermolae i fu iniiat de el n Tainele credinei (din Sinaxar). ntr-o zi, pe cnd se ntorcea acas, Pantelimon a gsit pe marginea drumului un copil mort, mucat de o viper. Dorind s pun la ncercare spusele btrnului preot Ermolae, el s-a rugat lui Dumnezeu ca acel copil s nvie, iar vipera s moar. Spre uimirea tnrului Pantelimon, copilul a nviat. Atunci el a alergat la btrnul Ermolae i l-a chemat s l vad. Ulterior a primit sfntul botez i Sfintele Taine. Pantelimon a mai tmduit muli ali oameni printre care i pe un orb pe care nici mcar Eufrosin nu l-a putut vindeca. Atrgnd invidia celorlali medici, acetia i-au spus mpratului c Pantelimon este cretin. Dorind s se conving, mpratul l-a chemat mai nti pe orbul vindecat care a mrturisit c el este cretin ca i cel care l-a tmduit, iar dup aceea l-a chemat pe tnrul Pantelimon. Acesta a mrturisit c este cretin i pentru a dovedi puterea lui Dumnezeu a vindecat pe un slbnog despre care toi spuneau c nu mai are anse de tmduire. Cu toate acestea, Pantelimon a fost supus la mai multe suplicii, primind n cele din urm cununa muceniciei. La fel au fost martirizai i preotul Ermolae i cei doi ucenici ai acestuia, precum i orbul vindecat. n tradiia Bisericii, Sfntul Pantelimon a rmas cunoscut ca tmduitor i fctor de minuni.

Sinaxar 27 Iulie
n aceasta luna, n ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfntului maritului, marelui Mucenic si tamaduitor Pantelimon. Sfntul si maritul Mucenic al lui Hristos, Pantelimon, s-a nascut la Nicomidia din parintii Eustorgios, senator pagn, si Evula, o crestina; acestia i-au dat numele de Pantoleon. Incredintat spre educatie lui Eufrosin, medic de renume, el ajunse dupa putina vreme la o cunoastere desavrsita a artei medicale intr-att inct imparatul Maximian, care ii remarcase calitatile, intentiona sa il ia la palat ca medic particular. Cum tnarul trecea in fiecare zi in fata casei unde era ascuns Sfntul Ermolae (cf. 26 iulie), Sfntul Parinte ghici dupa tinuta lui calitatea inalta a sufletului sau si il invita intr-o zi sa intre si incepu sa il invete ca stiinta medicala nu poate aduce dect slaba usurare naturii noastre suferinde si sortita mortii si ca numai Hristos, singurul Doctor adevarat, a venit sa ne aduca Mntuirea, fara leacuri si fara plata. Cu inima batnd de bucurie la auzul acestor cuvinte, tnarul Pantoleon incepu sa il viziteze regulat pe Sfntul Ermolae si fu initiat de el in Tainele credintei. Intr-o zi, pe cnd se intorcea de la Eufrosin, gasi pe drum un copil, mort dupa ce fusese muscat de o naprca. Judecnd ca momentul venise sa probeze adevarul promisiunilor lui Ermolae, el chema in ajutor Numele lui Hristos si pe data copilul se ridica iar naprca muri. Atunci el alerga la Ermolae si, plin de bucurie, ceru sa primeasca fara intrziere Sfntul Botez. Ramase apoi in preajma batrnului Sfnt pentru a se bucura de invataturile lui si nu mai reveni acasa dect in a opta zi. La intrebarile tatalui sau nelinistit el raspunse ca ramasese la palat, tinut de vindecarea unui om de pe lnga imparat. Pastrnd inca secreta convertirea lui, el arata in acealasi timp o adnca preocupare pentru a-l convinge pe Eustorgios tatal sau de zadarnicia inchinarii la idoli. Dupa o vreme fu adus la senator un orb care il implora pe Pantoleon sa il vindece, caci isi pierduse zadarnic toata averea pe la doctori. Increzator in Hristos, care salasluia de-acum in el cu putere, tnarul confirma in fata tatalui sau uimit ca avea sa il vindece prin harul Stapnului sau. Facu semnul Crucii pe ochii orbului, rugndu-se lui Hristos si pe loc barbatul isi recapata vederea, nu numai a ochilor trupului ci si ai sufletului, caci el intelese ca Hristos il vindecase. Fu botezat de Sfntul Ermolae impreuna cu Eustorgios, care nu dupa multa vreme adormi in pace. Pantoleon imparti atunci mostenirea sa saracilor, elibera sclavii si se dedica si mai vrtos ingrijirii bolnavilor carora nu le cerea in schimb dect sa creada in Hristos, cel venit pe pamnt pentru a ne vindeca de toate bolile noastre (de aceea este slavit printre Sfintii

Doctori fara de arginti). Ceilalti doctori din Nicomidia incepura sa fie invidiosi pe el si cum el ingrijise pe un Crestin care tocmai fusese chinuit din ordinul imparatului, ei profitara de ocazie pentru a-l denunta la Maximian. Dupa ce le-a ascultat cu tristete plngerea impotriva protejatului sau, imparatul il convoca pe cel care fusese mai inainte orb si ii puse intrebari despre ce mijloace folosise Pantoleon ca sa ii redea vederea. Precum orbul din nastere din Evanghelie, omul raspunse cu simplitate ca Pantoleon il vindecase chemnd Numele lui Hristos si ca aceasta minune ii adusese adevarata lumina, aceea a credintei. Furios, imparatul ceru sa i se taie capul pe data si trimise oameni sa il gaseasca pe Pantoleon. Cnd Sfntul se afla inaintea lui, ii reprosa ca ar fi tradat increderea pe care i-o acordase si il acuza ca il insulta pe Asclepios si pe ceilalti zei prin credinta sa in Hristos, un om mort crucificat. Sfntul ii raspunse ca att credinta ct si mila fata de adevaratul Dumnezeu sunt superioare tuturor bogatiilor si onorurilor acestei lumi de desertaciune si pentru a-si intari argumentele ii ceru lui Maximian sa il puna la incercare. Fu deci adus un paralitic, asupra caruia preotii pagni spusera incantatiile lor, salutate batjocoritor de catre Sfnt. Cum eforturile lor ramasera fara efect, Pantoleon isi inalta rugaciunea catre Dumnezeu si lund pe paralitic de mna, il ridica in Numele lui Hristos. Numerosi pagni, vazndu-l pe om mergnd plin de bucurie, crezura atunci in adevaratul Dumnezeu, in timp ce preotii pagni insistau pe lnga imparat sa fie ucis acest rival periculos. Cum Maximian ii amintea chinurile la care cu ctva timp in urma fusese supus Sfntul Antim (cf. 3 septembrie), Pantoleon raspunse ca daca un batrn facuse dovada unui asemenea curaj, cu att mai mult tinerii trebuiau sa se arate curajosi in incercari. Nici magulirile nici amenintarile neputnd sa il faca pe Pantoleon sa isi schimbe atitudinea, tiranul il incredinta torturii. Legat de un stlp, trupul ii fu sfsiat cu gheare de fier apoi ranile ii fura arse cu faclii aprinse. Dar Hristos, aparut Sfntului Mucenic sub chipul parintelui sau spiritual, Sfntul Ermolae, ii spuse : "Nu te teme, copilul meu, caci sint cu tine si iti voi fi de ajutor in tot ceea ce vei suferi pentru mine". De indata tortele se stinsera iar ranile Sfntului fura vindecate. Apoi, fie scufundat in plumb topit, fie aruncat in mare legat de un pietroi, in toate incercarile Domnul il insotea si il pazea nevatamat. Dupa aceea fu aruncat fiarelor salbatice, dar si acolo Hristos il apara iar animalele venira gudurndu-se la picioarele lui asemeni unor animale domestice. Cit priveste imparatul, ramnnd el mai salbatec dect niste animale fara ratiune, dadu ordin ca Sfntul sa fie legat de o roata cu lame ascutite ce urma sa fie lasata sa se rostogoleasca de pe o inaltime in fata intregului oras adunat. Din nou Domnul interveni in chip minunat. Il elibera pe slujitorul sau de legaturile lui iar roata strivi in rostogolirea ei un mare numar de necredinciosi. Cum Maximian il intreba de unde avea o asemenea putere si cum ajunsese el la Credinta Crestina, Pantoleon ii arata unde se ascundea Ermolae, caci Dumnezeu ii facuse cunoscut ca venise vremea, pentru el si stapnul sau, sa-L marturiseasca si sa isi gaseasca in Muceninicie desavrsirea. Dupa moartea preamarita a Sfntului Ermolae si a celor impreuna cu el, tiranul il aduse din nou pe Pantoleon si pretinznd ca mucenicii se supusesera, incerca sa il convinga sa se inchine idolilor, dar preafericitul ceru sa ii vada. Suveranul raspunse ca ii trimisese in misiune intr-un alt oras iar Pantoleon ii replica : "Ai spus adevarul fara sa vrei, mincinosule, caci ei sint acum in Ierusalimul ceresc!".

Constatnd ca nu va putea sa il clinteasca din credinta sa, Maximian dadu atunci ordin ca Pantoleon sa fie decapitat iar trupul sa ii fie aruncat in foc. Sfntul ajunse cu bucurie la locul executiei, in afara orasului, dar in momentul in care calaul isi agita spada, aceasta se topi precum ceara se topeste in foc. In fata acestei minuni, soldatii care erau de fata il marturisira pe Hristos. Pantoleon ii indemna insa sa isi indeplineasca datoria si mai spuse o ultima rugaciune. Un glas de sus ii raspunse : "Slujitor credincios, dorinta ta va fi acum indeplinita, portile cerului iti sint deschise, cununa ta e pregatita. Tu vei fi de-acum inainte adapost deznadajduitilor, ajutor celor incercati, doctor bolnavilor si teroare demonilor, de aceea numele tau nu va mai fi Pantoleon ci Pantelimon" (care inseamna "prea milostiv"). El isi intinse grumazul iar cnd capul ii cazu, curse lapte din gtul lui, trupul sau deveni alb ca zapada iar maslinul uscat de care fusese legat inverzi din nou pe data si rodi cu fructe din belsug. Soldatii, carora li se daduse ordin sa arda trupul Sfntului, il incredintara credinciosilor care il ingropara cu piosenie pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul si se dusera sa propovaduiasca Vestea cea Buna si in alte locuri. De atunci, Moastele Sfntului Pantelimon nu au incetat sa savrseasca vindecare si sa aduca harul lui Hristos, singurul Doctor al sufletelor si trupurilor, al tuturor celor care se apropie de El cu evlavie. Cretin ortodocii l prznuiesc, an de an, la 27 iulie, pe Sfntul Mucenic i mare tmduitor Pantelimon. S-a nscut la Nicomidia, iar prinii si, Eustorgios, senator pgn, i Evula, o cretin, i-au dat numele de Pantoleon. A fost ncredinat spre educaie lui Eufrosin, medic de renume, desvrit n tiina medicinei, fiind remarcat de mpratul Maximian, care inteniona s l ia la palat, drept medic personal. n drumul su, tnrul Pantoleon trecea zilnic prin faa casei unde era ascuns Sfntul Ermolae, care, ntr-una dintre zile, tiind calitatea nalt a sufletului su, i vorbi despre adevratul doctor al sufletelor. "ncepu s l nvee c tiina medical nu poate aduce dect slab uurare naturii noastre suferinde i sortit morii i c numai Hristos, singurul Doctor adevrat, a venit s ne aduc Mntuirea, fr leacuri i fr plat. Cu inima btnd de bucurie la auzul acestor cuvinte, tnrul Pantoleon ncepu s l viziteze regulat pe Sfntul Ermolae i fu iniiat de el n Tainele credinei", aflm din volumul "Vieile sfinilor de peste tot anul". Tot aici se spune c ntr-o zi, pe cnd se ntorcea de la doctorul Eufrosin, gsi pe drum un copil mort dup ce fusese mucat de o nprc. Atunci chem n ajutor Numele Lui Hristos. Copilul se ridic, iar nprca muri. Plin de bucurie, alerg la Ermolae, cerndu-i s primeasc, fr ntrziere, Sfntul Botez. De atunci a rmas n apropierea Sfntului, bucurndu-se de nvturi folositoare. S-a ntors acas dup opt zile, pstrnd secret convertirea sa, dar struind s-l determine pe tatl su, senatorul, c e zadarnic nchinarea sa la idoli. Dup o vreme a fost adus la senator un orb care l implora pe Pantoleon s l vindece, cci i pierduse zadarnic toat averea pe la doctori. ncreztor n Hristos, care slluia de-acum n el cu putere, tnrul confirm n faa tatlui su, uimit c avea s l vindece prin harul Stpnului su. Fcu semnul Crucii pe ochii orbului, rugndu-se Lui Hristos, i pe loc brbatul i recpt vederea, nu numai a ochilor trupului, ci i ai sufletului, cci el nelese c Hristos l vindecase. Fu botezat de Sfntul

Ermolae mpreun cu tatl lui Pantoleon, Eustorgios, care, nu dup mult vreme, adormi n pace. Pantoleon mpri atunci motenirea sa sracilor, eliber sclavii i se dedic i mai vrtos ngrijirii bolnavilor, crora nu le cerea n schimb dect s cread n Hristos, Cel venit pe pmnt pentru a ne vindeca de toate bolile noastre. Doctorii din Nicomidia, invidioi pe el, imediat ce aflar c a ngrijit un cretin ce fusese chinuit din ordinul mpratului, l-au denunat la Maximian, care l-a chemat pe orbul vindecat s spun cum i-a gsit tmduirea. Acesta a rspuns cu simplitate c a fost vindecat de Pantoleon, care chemase Numele Lui Hristos. Furios, mpratul ceru s fie gsit i s i se taie capul pe dat. Dus naintea mpratului, Sfntul mrturisi c adevrata credin este cea n Dumnezeu, fiind superioar tuturor bogiilor i onorurilor acestei lumi de deertciune, iar pentru a-i ntri argumentele i ceru lui Maximian s l pun la ncercare. "A fost adus un paralitic, asupra cruia preoii pgni spuser incantaiile lor, salutate batjocoritor de ctre Sfnt. Cum eforturile lor rmaser fr efect, Pantoleon i nl rugciunea ctre Dumnezeu i, lund pe paralitic de mn, l ridic n Numele Lui Hristos. Numeroi pgni, vzndu-l pe om mergnd plin de bucurie, crezur atunci n adevratul Dumnezeu, n timp ce preoii pgni insistau pe lng mprat s fie ucis acest rival periculos. (...) Nici mgulirile, nici ameninrile neputnd s l fac pe Pantoleon s i schimbe atitudinea, tiranul l ncredin torturii. Legat de un stlp, trupul i fu sfiat cu gheare de fier, apoi rnile i fur arse cu fclii aprinse. Dar Hristos, aprut Sfntului Mucenic sub chipul printelui su spiritual, Sfntul Ermolae, i spuse: Nu te teme, copilul meu, cci Sunt cu tine i i voi fi de ajutor n tot ceea ce vei suferi pentru Mine. De ndat, torele se stinser, iar rnile Sfntului fur vindecate. Apoi, fie scufundat n plumb topit, fie aruncat n mare legat de un pietroi, n toate ncercrile, Domnul l nsoea i l pzea nevtmat." ("Vieile sfinilor de peste tot anul"). Multe au fost ptimirile lui Pantoleon. n vremea aceea avea s primeasc mucenicia i Sfntul Ermolae. Vznd c nu i poate clinti credina, Maximian ddu ordin ca Pantoleon s fie decapitat, iar trupul s i fie aruncat n foc, dar sabia clului se topi precum ceara. "n faa acestei minuni, soldaii care erau de fa l mrturisir pe Hristos. Pantoleon i ndemn s i ndeplineasc datoria i mai spuse o ultim rugciune. Un glas de sus i rspunse: Slujitor credincios, dorina ta va fi acum ndeplinit, porile cerului i sunt deschise, cununa ta e pregtit. Tu vei fi de-acum nainte adpost dezndjduiilor, ajutor celor ncercai, doctor bolnavilor i teroare demonilor, de aceea numele tu nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon (care nseamn prea milostiv)." Primind cununa muceniciei, soldaii l ncredinar credincioilor, care l ngropar cu pioenie. De atunci, Sfintele Moate ale Sfntului Pantelimon aduc vindecare celor care se roag cu credin.

ogatia doctorilor fara de arginti

Mareste imaginea. An de an, 27 iulie, ziua in care este praznuit Sfantul Pantelimon, "doctorul fara de arginti, corespunde perioadei in care, in tara noastra, se desfasoara admiterea la Facultatea de Medicina. Interviurile pe care televiziunile le iau candidatilor ne ofera sansa sa constatam un aspect cel putin ingrijorator. Cei mai multi dintre ei sustin ca au ales aceasta facultate pentru ca se castiga foarte bine, mai ales daca se are in vedere posibilitatea de a lucra intr-o institutie medicala din strainatate. Nimeni dintre cei intervievati nu si-a argumentat alegerea pe faptul ca medicina este o vocatie nobila sau pe dragostea fata de semeni si pe dorinta de a-i ajuta. Desigur, nu dorim a judeca aceasta tentatie a castigului material imediat, nascuta de altfel ca reactie la situatia deloc "roz din sistemul de sanatate din tara noastra. Ne pune pe ganduri insa prioritatea sa in fata altor argumente posibile. Ori din randul motivelor enumerate de candidati lipsesc tocmai cele esentiale, umane, dragostea de om, jertfelnicia, bucuria de a ajuta. Consider ca astfel de marturii, exprimate macar sub forma unor intentii, sunt ca o "gura de aer proaspat, in acest context in care vestile despre erorile si esecurile medicale par a estompa acele lucruri minunate care se petrec totusi zi de zi in spitalele si clinicile de la noi, in care, prin mila lui Dumnezeu si prin lucrarea medicilor, oameni aflati la grea incercare castiga lupta cu moartea. De aceea, dezamagirea se naste din lipsa unei perspective profunde asupra actului medical. Poate nicio alta disciplina nu este atat de inrudita cu teologia ca medicina. Ele nu sunt legate nicidecum printr-un corp de legi teoretice, ci prin realitati precum viata si moartea. De aceea si orientarea lor fireasca este una comuna, "pentru viata, "impotriva mortii. Din nefericire, asistam in prezent la situatii in care medicina se pune in slujba mortii, tocmai pentru ca lipseste o perspectiva crestina asupra actului medical, Dumnezeu fiind Stapan peste viata si peste moarte, dar si "izvor al tamaduirilor. Nicaieri nu intalnim exprimata intr-un mod mai graitor legatura dintre teologie si medicina ca in vietile sfintilor medici. Sfantul Pantelimon, Sfintii Chir si Ioan, Sfiintii Cosma si Damian, Sfantul Luca al Crimeei, toti au ramas in memoria vie a Bisericii drept "doctori fara de arginti. Desi fiecare dintre ei era un bun cunoscator al stiintei medicale a vremii sale, acestia nu s-au increzut numai intru ea, ci prin smerenie si rugaciune s-au deschis lucrarii tamaduitoare dumnezeiesti. Au urmat mai intai de toate de toate indemnului Mantuitorului: "Doctore, vindeca-te pe tine insuti!" (Lc. 4-23). Iar in aceasta lucrare de vindecare manifestata asupra sinelui cu singuranta foarte mare importanta a avut faptul ca prin actul medical nu s-au facut

slujitori banilor, ci semenilor. De aceea ii si numim "doctori fara de arginti pentru ca au luptat impotriva patimii iubirii de arginti care i-ar fi putut stapani. Asa au devenit nu numai medici iscusiti, ci mai bogati decat toti avutii lumii, pentru ca au primit de la Dumnezeu harul Sau, prin care au savarsit minuni. Toti au devenit tamaduitori ai celor bolnavi si, peste veacuri, chiar "doctori si ocrotitori ai doctorilor. Este un lucru minunat ca medicina a dat Bisericii, din randul celor care au praticat-o, sfinti. Tot atat de minunat este faptul ca anumite institutii medicale poarta astazi numele acestor "doctori fara de arginti. Dar este nevoie, poate mai mult ca oricand ca medicii sa descopere acea vocatie teologica a medicinei, in care omul nu este redus la trup, ci se are in vedere natura sa dihotomica, trup si suflet, create dupa "Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu. Mai mult, cautarea de catre medic "mai intai de toate a Imparatiei lui Dumnezeu", confera alta motivatie actului medical, oricat de ispititor ar fi castigul material care, poate trece, intr-un plan secund, stiind ca oricum acesta "se va adauga lui". Sa multumim lui Dumnezeu pentru medicii minunati care inca exista in spitalele noastre, stiuti si nestiuti, pentru ca numai El cunoaste si lucrarea launtrica a fiecaruia. Iar in ceea ce ne priveste, asa cum Traditia ne indeamna sa ne rugam pentru duhovnicul nostru, nu cred ca gresim pomenindu-i in rugaciuni si pe medicii nostri. Radu Alexandru

Sinaxar 31 Ianuarie
n aceast lun, n ziua a treizeci i una, pomenirea Sfinilor fctori de minuni i doctori fr de argini, Chir i Ioan. Aceti sfini mucenici au trit n zilele mpratului Diocleian. Chir era din Alexandra, iar Ioan era din Edesa. n prigoana pornit atunci mpotriva cretinilor, Chir sa dus spre mare, ctre aa-zisul sn al Arabiei, i lund cinul clugresc a locuit acolo.

Iar Ioan venind la Ierusalim i auzind de minunile ce le fcea Chir, c vindec tot felul de boli i de neputine, s-a dus la Alexandria. Iar de acolo aflnd unde se gsea Chir, s-a dus la el i a vieuit laolalt cu el. i trind ei acolo, au auzit c a fost prins o femeie, anume Atanasia cu trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista i Eudoxia, pentru credina n Hristos, i c trebuie s stea n faa judectorului. Sfinii s-au temut ca nu cumva femeile, de teama chinurilor, s cad din credin. De aceea au mers la ele i le-au mbrbtat s rmn tari n chinuri. Din aceast pricin au fost prini i ei, i dup multe chinuri li sau tiat capetele, mpreun cu femeile despre care a fost vorba. Tot n aceast zi, pomenirea Sfintei mucenie Atanasia i a celor trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista i Eudoxia. Tot n aceast zi, pomenirea Sfinilor mucenici Victorian, Victor, Nichifor, Claudie, Diodor, Serapion i Papia, cei din Corint. Aceti sfini mucenici au fost prini, pentru mrturisirea lui Hristos, n vremea mpratului Deciu, n anul 250. Fiind adui naintea lui Tertius antipatul, care crmuia din Corint ara Eladei, (cci sfinii acetia erau cu toii din Corint) dup multe chinuri grele de suportat i-au primit sfritul vieii n felurite chipuri: Victorin, Victor i Nichifor au fost bgai n piu i zdrobii pn i-au dat sufletele; Claudie a rposat dup ce i-au tiat minile i picioarele; Diodor a fost ars, iar lui Serapion i s-a tiat capul; Papia a fost necat n mare. Tot n aceast zi, pomenirea Sfintei mucenie Trifina. Aceast sfnt muceni a fost din cetatea Cizicului, care este aezat n Helespont, fiica a unui senator pe nume Anastasie i a Socratiei, care era cretin. Trifina a mrturisit pe Hristos, nu fiind trt de alii la judecat, ci singur s-a nfiat, ocrnd i batjocorind grozviile cu care nebunilor i nepricepuilor li se prea c cinstesc pe idolii lor. Totodat nva pe toi s prseasc deertciunile i se ruga lui Dumnezeu s-i ntoarc de la necredin. De aceea a fost aruncat la chinuri de Chesarie dregtorul. La sfrit au aruncat-o la fiare care nu s-au atins de ea; dar un taur, venind, a lovit-o cu coarnele i a spintecat-o. i spune tradiia c, acolo unde i s-a vrsat sngele, a izvort o fntn cu ap curat, din care bnd i femeile, crora dup natere le pierea laptele, ndat dobndeau din nou lapte. i nu numai la femei ci i la dobitoace de parte femeiasc, lipsite de lapte, se zice c dac beau din apa aceea, le venea laptele. Tot n aceast zi, pomenirea Sfntului noului mucenic Hie Ardunul, care a mrturisit n Calamata din Peloponez la anul 1686, i care s-a svrit prin foc.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

sus

Sinaxar 1 Iulie
n aceasta luna, n ziua ntia, pomenirea Sfintilor Mucenici si doctori fara de arginti, Cosma si Damian, cei ce s-au savrsit la Roma. Acesti sfinti au trait n marea cetate a Romei n zilele mparatului Carin, si erau frati, iar cu mestesugul doctori, vindecnd nu numai oameni, ci si dobitoace. Ei cereau ca plata de la cei ce se lecuiau doar credinta si marturisirea n Hristos, si nimic altceva. Fiind ei prti la mparatul, ca fac vindecarile cu mestesug fermecatoresc, si nevrnd sa se lepede de Hristos, ci mai vrtos nca si pe mparatul Carin l-au mntuit din pagnatate, fiind tamaduit de dnsii. Caci acesta, spaimntndu-i cu grele chinuri, i s-au desfacut grumajii de i s-a ntors obrazul la spate. Si pentru aceasta cei ce se aflasera acolo au crezut n Hristos. pe Care si mparatul cu toti ai casei lui L-a marturisit. Atunci mparatul a liberat pe sfinti, trimitndu-i cu cinste la locul lor. Dupa aceea dascalul lor, cel ce i-a nvatat mestesugul doctoriei, pizmuindu-i si lundu-i, s-a suit cu dnsii ntr-un munte facndu-se a merge ca sa culeaga ierburi de leacuri. Si acolo sculndu-se i-a ucis cu pietre. Tot ntru aceasta luna, n ziua ntia, pomenirea Sfntului Ierarh Leontie al Radautilor. Acest purtator de Dumnezeu Leontie s-a nascut din parinti drept-maritori crestini n orasul Radauti la nceputul sec. al XIV-lea. nca din pruncie, dus de parinti la biserica, a fost cuprins de o mare dragoste fata de casa lui Dumnezeu unde, mai apoi, mergea zilnic si asculta cu toata luarea aminte ntreaga slujba dupa care zabovea, cautnd sa se apropie ct mai mult sufleteste de cuviosii parinti calugari, ostenitori si slujitori sfintiti la aceasta catedrala voievodala. Parintii din obstea catedralei vazndu-l cu atta dragoste pentru casa lui Dumnezeu, pentru sfintele slujbe, l-au primit n obstea lor unde, fericitul Leontie n toate cele rnduite ca ascultare, arata rvna si smerenie.

Sfinii Doctori fr de argini tmduitori n numele lui Hristos i misionari ai Lui

diac. Liviu Petcu Articol Fotografii Comentarii

Tiprete Trimite prin e-mail Aa cum confirm i recentele cercetri tiinifice, dac medicul ar nla o rugciune att pentru ca Dumnezeu s-l lumineze ca s aleag cel mai bun medicament sau s opereze n modul cel mai nelept i responsabil, acolo unde intervenia chirurgical se impune, ct i spre ajutorul i tmduirea bolnavului, iar acesta din urm, la rndul su, dac s-ar ruga fervent pentru sine nsui i nsntoirea lui, ansele de vindecare ar fi sporite i nmulite.

Sfntul Mare Mucenic i Tmduitor Pantelimon Biserica i-a numit Sfini doctori fr de argini pe fericiii, bineplcuii lui Dumnezeu i fctorii de minuni Cosma i Damian din Arabia, Cosma i Damian din Asia Mic, Chir i Ioan, Talaleu, Cosma i Damian din Roma, Ermolae, Pantelimon, Anichit i Fotie, Diomid, Luca, Arhiepiscopul Crimeii etc. Despre viaa, minunile, vindecrile i ptimirile lor gsim relatri n sinaxare. Din acestea citim c, dup porunca Evangheliei, unii dintre aceti mari sfini au cutreierat oraele i satele, propovduind pe Hristos i vindecnd pe cei bolnavi. Din iubire fierbinte fa de Dumnezeu i fa de semeni, ei nu luau niciodat plat pentru serviciile lor, respectnd porunca Mntuitorului Hristos Care a spus: n dar ai luat, n dar s dai (Mt. 10, 8). Ca urmare a acestor minunate fapte, lumea i-a supranumit doctori fr de argini. Deoarece vindecarea era dat nu att de medicamentele prescrise, ct de rugciunea lor fierbinte ctre Dumnezeu, singura lor plat modic era ca cel tmduit s mbrieze adevrata credin n Hristos Domnul. Pentru credina puternic i smerenia lor adnc, dar i pentru modul n care au neles, au trit i au transpus n fapte nvtura evanghelic, Dumnezeu i-a nvrednicit de darul de a face minuni. Cei ce-i ntlneau pe sfinii lui Dumnezeu se converteau la cretinism, primind i tmduirea sufletului, alturi de cea trupului. n timpul tratamentului, unii dintre aceti sfini tmduitori i primeau pe cei atini de felurite boli n casa lor, cu toat dragostea, iar pe cei imobilizai la pat, ei nii i purtau pe umerii lor, cutnd s le vindece toat neputina i durerea.

Alturi de tratamentul i ngrijirea medical, Sfinii Doctori fr de argini recomandau bolnavilor s se nevoiasc n rugciune i n pocin. Pe lng consultaiile medicale, feluritele vindecri i izgoniri de duhuri necurate, ei rspndeau mai ales nvtura lui Hristos i vegheau necontenit ca toi cretinii convertii s calce drept, dup cuvntul Evangheliei i s nu apostazieze. Aceast misiune le-a adus n cele din urm i moarte martiric. Din Vieile Sfinilor aflm c, atunci cnd svreau tmduiri, se adresau celor bolnavi: Nu numai minile punem peste voi, cci cu puterea noastr nimic nu putem face. Toate le lucreaz prin noi tria cea atotputernic a lui Hristos, Unul adevratul Dumnezeu, n Care, de vei crede cu nendoial, ndat vei fi sntoi. Mare e n faa lui Dumnezeu medicul credincios, competent i iubitor de oameni Printre nvturile sale mntuitoare pe care ni le mbie s ni le nsuim i s le transpunem n fapte, Sfnta Scriptur face referire i la respectul pe care l datorm medicilor. Astfel, n cartea nelepciunii lui Isus Sirah (cap. 38, 1) st scris: Cinstete pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, c i pe el l-a fcut Domnul; i doctorului d-i loc c i pe el l-a fcut Domnul i s nu se deprteze de la tine, cci i de el ai trebuin. C este vreme cnd i n minile lui este miros de bun mireasm (Is. Sir. 38, 12-13).Este o misiune mare, de maxim importan, nobil i sfnt aceea de a fi medic, de a ajuta la meninerea vieii i la sporirea ei, de a alina durerea i de a tmdui suferina. Sfntul Vasile cel Mare, unul dintre marii lumintori ai Bisericii, numete medicina art, care ni s-a dat de ctre Dumnezeu, spre ajutor, cci ea ajut, att ct se poate, pe bolnavi: Fiecare art ne-a fost dat de Dumnezeu ca ajutor pentru natura noastr slab. Spre exemplu: agricultura ne-a fost dat ntruct cele ce cresc de la sine din pmnt nu sunt ndeajuns pentru satisfacerea nevoilor noastre; apoi, arta esutului, fiindc purtarea mbrcmintei este necesar i pentru bun-cuviin i pentru aprarea de influena duntoare a aerului; i arhitectura (zidria) la fel, i tot astfel i arta medical. Deoarece corpul nostru, din cauza slbiciunii lui, este supus la diferite influene pgubitoare, parte venind din afar, parte nscute dinuntru, prin mncruri, i sufer, cnd din cauza abundenei, cnd din lips, de aceea ni s-a dat de ctre Dumnezeu, conductorul vieii noastre ntregi, arta medical, ca un model pentru vindecarea sufletului, pentru ca prin ea s se taie ceea ce este de prisos i s se adauge ceea ce este de nevoie. Cci, precum n-am fi avut nevoie de inventarea i munca agriculturii, dac am fi rmas n paradisul desftrii, la fel n-am avea nevoie de nici un ajutor medical pentru nlturarea durerilor, dac am fi rmas liberi de orice durere, aa cum ne era dat dup creare, nainte de cdere. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, . 55, R. I, PSB, vol. 18, p. 296-297). Uriaa responsabilitate, Continuare din pagina 1 greutatea misiei dar i cinstea i preuirea de care se bucur cei care au rspuns chemrii lui Dumnezeu pentru a mbria aceast art au fost evocate succint de ctre acelai Sfnt Printe: Toi cei care v ndeletnicii cu medicina tii c chemarea voastr nseamn grija fa de om. i mi se pare c cel care pune tiina aceasta naintea tuturor

celorlalte ndeletniciri, crora i poate nchina omul rvna, i-a gsit judecata cuvenit i nu s-a deprtat de ceea ce trebuie crezut; n schimb e tot att de adevrat c de lucrul cel mai preios dintre toate, care este viaa, i vine greu s fugi ca de ceva dureros atunci cnd nu poi reda cuiva sntatea. (Epistola 189, PSB, 12, p. 183). n scrierile Spiritualitii Ortodoxe mai vechi sau mai noi, ni se subliniaz c este mare n faa lui Dumnezeu medicul credincios, fr de argini, cu inim primitoare i iubitor de oameni. Astfel, marelui Avv i eremit egiptean Antonie cel Mare ( 356) i s-a descoperit de la Dumnezeu n pustiu urmtorul lucru: n ora, exist cineva asemenea ie, un medic care druiete din prisosul tiinei sale celor nevoiai i care cnt n fiecare zi Trisaghionul (cntarea Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fr de moarte, miluiete-ne pe noi -n.n.) mpreun cu ngerii. (Patericul sau Apoftegmele Prinilor din pustiu, Trad. de Cristian Bdili, Edit. Polirom, Iai, 2007, p. 49). Se prea poate ca de aici s fie inspirat i acea sintagm prin care credincioii notri i numesc pe medicii buni, de vocaie, competeni, animai de iubire, care tiu s le asculte psurile, s-i neleag, s le explice limpede starea bolii i posibilitile de vindecare, ngeri n halat alb i mesageri ai vieii, crora nu se sfiesc a le sruta minile prin care Dumnezeu a lucrat vindecarea. Frmntrile unui medic priceput, devotat i misionar al lui Hristos n volumul Patericul secolului XX (traducere de Daniela Filioreanu, Editura Cartea Ortodox, Galai, s. a., p. 64-65) alctuit de Klitos Ioannidis, ni se istorisesc frmntrile unui medic ptruns de credin i de dragoste cretin, care, fiind un foarte bun specialist, medic priceput i devotat, dorea s devin, printre studenii si, i un bun misionar al credinei cretine. Astfel, medicul la care se face referire, Gheorgos Papazahos, era aa cum am amintit i mai sus i profesor universitar la Facultatea de Medicin, Universitatea din Atena, Grecia. n dialogul cu interlocutorul su, Klitos Ioannidis, el i menioneaz despre una din convorbirile cu duhovnicul su Printelui Porfirie Bairaktaris( 1991) printe duhovnicesc din Grecia, recunoscut i ca mare vizionar, ncrcat de darurile Duhului Sfnt. Dialogul a decurs astfel: La Universitate predau cardiografia ca disciplin opional. Deoarece cardiografia prezint un interes deosebit, fiind practicat de toi cardiologii, nu sunt studeni care s nu vrea s urmeze acest curs. Astfel, de cele mai multe ori, amfiteatrul este plin de studeni. Le mai spun glume, anecdote, rdem mpreun, i iubesc, m iubesc i ei pe scurt, avem o relaie cordial. Astfel, de multe ori mi venea n minte o idee pe care, n cele din urm, i-am mrturisit-o printelui Porfirie ca pe o dilem de-a mea: Printe, copiilor acestora le vorbesc ore ntregi despre cardiografie. Ei primesc oricea spune eu. i dac-i iubesc i ei m iubesc pe mine. n afar de cardiografie, pe care o vor folosi ci ani ... douzeci, treizeci, patruzeci, haide, cincizeci de ani de medicin n-a putea s le vorbesc i despre ceva duhovnicesc, ce dureaz o venicie? S le spun s-L iubeasc pe Hristos, s se mrturiseasc, s se mprteasc i s se duc la

biseric ... Desigur, pe mine Universitatea m pltete s predau cardiografia, nu s propovduiesc. i la urma urmei, poate c unii dintre studeni nu vor s le vorbesc despre asemenea lucruri, sau poate chiar nu cred n Dumnezeu. Dar de ce nu, vreodat, dup ce voi termina leciile de cardiografie, pe care studenii le aplaud, aa cum i aplaud i eu pe ei, n-a putea s le zic: facei un pas i ctre Hristos ... Ascultai ce mi-a rspuns printele Porfirie: i unde este dilema? Cnd te duci s predai, eti mprtit? Da, printe, sunt. Te mprteti duminica? M mprtesc cu binecuvntarea sfiniei voastre. Atunci, n amfiteatru intr nsui Hristos. La ce-i mai trebuie cuvinte, dac l ai pe Hristos n tine cnd vorbeti la catedr? Las-i n pace. S nu le spui nimic. Klitos Ioannidis:Iat cum abordeaz lucrurile un om cu adevrat nduhovnicit, care triete prezena lui Hristos ... Medicul Gheorgos Papazahos:Iar prin cuvintele sale, practic m-a determinat s m Continuare din pagina 2 duc ntotdeauna mprtit la amfiteatru. Fr ndoial c acest medic era mereu pregtit sufletete s primeasc Sfnta mprtanie, de care se ndulcea cu dezlegarea i binecuvntarea duhovnicului su, care era un printe harismatic. Dac tot am adusn atenie i aceast tem, subliniem c primirea Sfintei mprtanii mai des sau mai rar este o problem nu foarte complicat; o rezolv i Sfntul Ioan Hrisostom i ali Prini, al cror rspuns dac l-am rezuma, ar suna cam aa: Te pregteti des i cum cere Biserica pentru primirea Sfintei mprtanii? Atunci mprtete-te des. Te pregteti rar? mprtete-te mai rar. Deci, cu alte cuvinte Sfinii recomand primirea Sfintei Euharistii dup o prealabil i complet pregtire. Rugciunea unui medic pentru pacienii si Medicul este cel prin care Bunul Dumnezeu lucreaz i druiete bolnavului sntate de cele mai multe ori. neleptul Isus Sirah precizeaz n cartea sa de nelepciune c: i el (doctorul) se va ruga Domnului, ca s dea odihn i sntate spre via. (Sir. 38, 14).

Datoria unui medic bun nu se rezum doar la a diagnostica i a prognostica, la modul ct mai exact, cu mijloacele i metodele cele mai avansate, ct i a nelege, a asculta, a stabili o relaie de ncredere cu pacientul i familia sau apropiaii acestuia. Medicul credinciosi recunoate limitele i, fr a fi atins de mndrie i autosuficien, apeleaz la un ajutor mai presus de puterile sale. Astfel, Hristos i druiete medicului nelepciune i pricepere, i-i lumineaz mintea spre descoperirea bolii i aplicarea tratamentului. Medicul credincios, rugtor, care-i iubete pe cei suferinzi i-i ajut, apropiindu-se de ei cu dragoste i bunvoin, l interiorizeaz pe Hristos Care lucreaz prin el pentru tmduirea i mngierea celui bolnav. Medicul de vocaie i de bun credin se angajeaz solemn n a-i consacra ntreaga via n serviciul umanitii i n a exercita aceast art cu contiin i demnitate, considernd sntatea pacientului ca primul su scop. Omul fiind bipolar (trup i suflet), aplicarea unui tratament complet trebuie s aib aciune att asupra trupului ct i asupra sufletului. De regul, medicii cretini iau n calcul acest fapt, fiindc ei sunt chemai s slujeasc omul n integritatea sa de persoan cu trup i suflet i nu doar un trup bolnav sau nu un caz ori o boal. Astfel, spre binele bolnavului i vindecarea lui cu celeritate, acesta va fi ndrumat n a urma i un tratament sufletesc. Am ntlnit medici care mrturiseau c, n tratarea pacienilor, au aplicat tratament complex, medicamentos, psihoterapeutic, au recomandat mersul la biseric, spovedania, slujbele, Maslul, s-au rugat ca Dumnezeu s-i lumineze pentru a gsi soluiile optime pentru salvarea i vindecarea celor aflai n suferin, i au vzut efectul pozitiv al rugciunilor i al Tainei Sfntului Maslu. Acelai medic i profesor al Facultii de Medicin din Atena pe care l-am citat n subcapitolul de mai sus, anume Gheorgos Papazahos, nentrecut cuttor al comorilor cereti, care i-a dedicat ntreaga activitate celor aflai n suferin, fiindcontinuu preocupat de tmduirea pacienilor ncredinai lui, la un moment dat, ntr-un pelerinaj la Sfntul Munte Athos, l-a ntrebat pe un Printe: Printe, tiu c rugciunea inimii este o adevrat tiin. Cu toate acestea, a dori s v ntreb ceva, chiar dac este un lucru naiv. Iertai-m. Da. ntreab-m ce vrei. Este un lucru binecuvntat s am n buzunarul bluzei albe de la serviciu nite mtnii (albe i ele, ca s nu se observe), iar cnd merg cu ceilali doctori pe la bolnavi pentru vizita medical de fiecare zi, fr s tie doctorii de lng mine, s spun de cteva ori Doamne Iisuse Hristoase, miluiete-L pe robul Tu ..., robul lui Hristos fiind urmtorul bolnav care ateapt s fie consultat? Este un lucru binecuvntat sau este o parodie a rugciunii inimii, care, n realitate, se face trecnd prin anumite stadii, dup o pregtire corespunztoare i dureaz cteva ore? Atunci, printele s-a ridicat iute de pe locul su, m-a privit cu mult insisten i mi-a strigat:

 Ce spui, bre? Este binecuvntarea lui Dumnezeu. S faci lucrul acesta n continuare. i seara s te rogi mult. Jumtate de irag de mtnii de-ale dumitale valoreaz mai mult dect ase ore de rugciune de-ale noastre. Dar s fie irag de o sut de bobie, nu din acela mic. Printele ne-a explicat c rugciunea inimii este complet pentru c este alctuit din dou pri. Prima parte reprezint chemarea numelui lui Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care este o doxologie, prin care Hristos e recunoscut ca Domn i ca Fiu al lui Dumnezeu. Cea de-a doua parte este rugciunea propriu-zis: miluiete-m pe mine pctosul. A doua parte trebuie rostit diferit fa de prima. Prima parte trebuie rostit rar, n stil doxologic, iar ce-a de-a doua parte o spunem ca pe un plns. Cuvintele miluiete-m pe mine pctosul trebuie rostite cu intensitate, implorndu-L pe Dumnezeu, pentru ca El s ne poat trimite lacrimi. Dac ne curg lacrimi din ochi, este semn c suntem cercetai de harul sfnt. Atunci, chiar s nu inem mtniile n mn, ajungem s comunicm cu Dumnezeu. (Klitos Ioannidis, Patericul secolului XX, p. 191). Contient fiind de efectele rugciunii, Printele Porfirie Bairaktaris ( 1991), ale crui butade le-am menionat i n subcapitolul anterior, sftuia n acest fel un medic: n clipa n care consuli s te rogi luntric, spunnd: Doamne Iisuse Hristoase, miluiete pe robul Tu ... astfel te vei ruga pentru fiecare suflet pe care Dumnezeu l-a trimis n minile tale. S te rogi fierbinte luntric, iar harul lui Dumnezeu va atinge sufletul bolnavului. Toate acestea sunt taine, ceilali n-ar nelege nimic din ele, i vei da medicamente conform tiinei tale, dar n cele din urm va fi tmduit de Hristos. Lund n brae un copil mic, sau prinznd mna celui mare, prin rugciunea ta intens i fierbinte ndreptat ctre Hristos, i atinge harul lui Dumnezeu. Acelai lucru l face orice preot n timpul oricrei Taine (cf. Pr. Todea-Gross Flaviu, Medicul i preotul la cptiul suferind, n vol. Medicii i Biserica, vol. I, Editura Renaterea, Cluj-Napoca, 2003, p. 115). S-au realizat multe studii asupra puterii taumaturgice a rugciunii svrite cu credin, cu smerenie i din tot sufletul i efectele excepionale ale acesteia asupra ntregului organism. Aa cum confirm i recentele cercetri tiinifice, dac medicul ar nla o rugciune att pentru ca Dumnezeu s-l lumineze ca s aleag cel mai bun medicament sau s opereze n modul cel mai nelept i responsabil, acolo unde intervenia chirurgical se impune, ct i spre ajutorul i tmduirea bolnavului, iar acesta din urm, la rndul su, dac s-ar ruga fervent pentru sine nsui i nsntoirea lui, ansele de vindecare ar fi sporite i nmulite.