Pilda lucrãtorilor viei1

În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.

Cuvântul psalmodiat de cor, “Cine este Acela Împãratul
slavei?”, ne este nouã introducere la cuvântul dumnezeiesc al
Evangheliei de astãzi. Sã-l ascultãm:

“Zis-a Domnul: Ascultaþi pilda aceasta: Era un om oarecare

stãpân al casei sale, care a sãdit vie. A împrejmuit-o cu gard, a sãpat
în ea teasc, a clãdit un turn ºi a dat-o lucrãtorilor, iar el s-a dus
departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la
lucrãtori, ca sã-i ia roadele. Dar lucrãtorii, punând mâna pe slugi
(slujitorii lui Dumnezeu), pe una au bãtut-o, pe alta au omorât-o, iar
pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe
decât cele dintâi, ºi au fãcut cu ele tot aºa. La urmã, a trimis la ei pe
fiul sãu, zicând: Se vor ruºina de fiul meu. Iar lucrãtorii viei, vãzând
pe fiul, au zis între ei: Acesta este moºtenitorul; veniþi sã-l omorâm
ºi sã avem noi moºtenirea lui. ªi, punând mâna pe el, l-au scos afarã
din vie ºi l-au ucis. Deci, când va veni stãpânul viei, ce va face acelor
lucrãtori? I-au rãspuns: Pe aceºti rãi, cu rãu îi va pierde, iar via o va
da altor lucrãtori, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Au
n-aþi citit niciodatã în Scripturi: «Piatra pe care au nesocotit-o
ziditorii, aceasta a ajuns sã fie în capul unghiului. De la Domnul a
fost aceasta ºi este lucru minunat în ochii noºtri»? De aceea vã spun
cã împãrãþia lui Dumnezeu se va lua de la voi ºi se va da neamului
care va face roadele ei. Cine va cãdea pe piatra aceasta se va
sfãrâma, iar pe cine va cãdea îl va strivi. Iar arhiereii ºi fariseii,
ascultând pildele Lui, au înþeles cã despre ei vorbeºte” (Matei 21,
33-45).

Preaiubiþilor, am înþeles toþi cã e vorba de o parabolã ce a fost

rostitã de Mântuitorul chiar în Sãptãmâna Patimilor, înainte de
pãtimirea Sa, adicã înainte de Cruce ºi de Înviere. Era la Templu, ºi
cãrturarii ºi fariseii se aflau de faþã. Înþelesul ei ne dezvãluie o
icoanã a istoriei. De aceea, sã-L rugãm pe Bunul Dumnezeu sã ne
dãruiascã luminã acestui înþeles. Stãpânul este Dumnezeu; via –
darurile Lui ºi lumea aceasta, referitor la poporul ales, aºa cum cititm
la Profetul Isaia cap. 5: via e însuºi poporul lui Dumnezeu. “Vreau sã
cânt pentru prietenul meu cântecul lui de dragoste pentru via lui.
Prietenul meu avea o vie pe o coastã mãnoasã. A sãpat-o, a curãþit-o
de pietre, a sãdit-o cu viþã de bun soi. Ridicat-a în mijlocul ei un turn,
sãpat-a ºi un teasc, ºi avea nãdejde cã va face struguri, dar ea a
fãcut aguridã”. “A împrejmuit-o cu gard”, am ascultat rostindu-se de
cãtre Mântuitorul. Gardul împrejmuirii – Legea pe care a dat-o prin
1Datã necunoscutã.
Moisi, ca sã-i fie ocrotire, zid împotriva rãului, a pãcatului. “A sãpat în
ea teasc” – teascul, în vie, reprezenta locul unde se striveau strugurii
ºi instrumentul pentru producerea vinului. Aici, teascul are înþelesul
de altar. Deci, în mijlocul viei altarul de jertfã, pe care jertfeºte
fiecare cu darul lui. “ªi a clãdit turn” – turn de strajã, de veghe.
Turnul e reprezentat prin mai-marii poporului, arhierei, farisei, acei
care aveau datoria sã strãjuiascã la pãzirea Legii ºi deci la ocrotirea
poporului, a viei, dupã voia Stãpânului – a lui Dumnezeu. “ªi a dat via
lucrãtorilor, iar el a plecat departe”. – Dupã ce-þi încredinþeazã
darul, te lasã sã uceniceºti, sã lucrezi. Dumnezeu parcã Se retrage. ªi
tainic El te inspirã, dar fãrã sã te sileascã. Se pare cã e departe, ºi,
totuºi, chiar atunci când crezi cã e departe, iar tu te rogi cu foc, e
mai aproape ca oricând de tine. E taina aceasta a libertãþii, pentru
ca într-adevãr ucenicul sã cunoascã darul uimitor al libertãþii, sã fie
cu adevãrat rãspunzãtor ºi el de fapta lui. Sã aibã mângâierea cã
lucrul fãcut e ºi al lui. E totodatã ºi darul lui Dumnezeu, dar ºi
osteneala lui. Nimic nu vom înþelege în Scripturã fãrã acest, dacã
vreþi, paradox, aceastã antinomie. Adicã, în ce înþeles: lucrarea
darului lui Dumnezeu ºi a ostenelii noastre. Ai spune cã totul este
dar, ºi aºa este; dar spui cã fãrã osteneala ta nimic nu este, ºi aºa ºi
este. ªi atunci, unde este adevãrul? Sau darul, sau osteneala? Ei
bine, adevãr e ºi una ºi alta. Asta înseamnã paradox. E ºi darul lui
Dumnezeu, ºi osteneala mea, fãrã de care nu capãt nimic. Aici e
taina libertãþii, aici e taina bucuriei, a înãlþãrii, a oricãrui progres,
dacã vreþi, a oricãrei sporiri în istorie. ªi aici e ºi taina cãderii ºi-a
durerii, în acelaºi timp. Cãci în aceastã tainã a libertãþii însãºi
moartea ºi-a gãsit loc. Pãcatul ºi moartea... De aceea spune Sfântul
Grigorie de Nyssa cã pãcatul descoperã totodatã ºi libertatea, ºi
pierderea libertãþii. ªi libertatea cã poþi sã faci rãu, din nefericire. Ai
pierdut libertatea ºi ai devenit robul rãului.
... “ªi a plecat (stãpânul) departe”. Dar a sosit vremea roadelor.
Cãci, dacã i-a lãsat în libertate pe oameni, nimeni nu este scutit de
rãspunderea rodului, într-o lume a zidirii, a creaþiei. Au n-a spus
Mântuitorul: “Dupã roade îi veþi cunoaºte”? Numai rodul ne
îndreptãþeºte înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea istoriei, înaintea
oamenilor. ªi aþi vãzut ce spunea proorocul Isaia: n-a adus via roade,
ci aguridã.
A venit sã cearã Dumnezeu rodul. Dar lucrãtorii, când i-au
vãzut pe slujitori, au pus mâna pe ei, i-au bãtut, i-au lovit, i-au ucis.
Slujitorii, sau slugile trimise de stãpân sunt profeþii, în Vechiul
Testament. ªi de-a lungul sutelor de ani mulþi profeþi au îndurat
aceastã ucidere a lucrãtorilor viei. Au fost, aºa cum va spune
Apostolul mai târziu, Sf. Apostol Pavel, în Epistola cãtre Evrei, cã au
fost batjocoriþi, loviþi, mulþi dintre ei uciºi, ferestruiþi, cu pietre uciºi,
puºi la cazne, uciºi cu sabia, pribegind în piei De oaie, în piei de
caprã, lipsiþi, strâmtoraþi, rãu primiþi. ªi din nou Mântuitorul adaugã.
Dacã într-o perioadã aceºti slujitori au fost primiþi de lucrãtorii viei
precum s-a spus, a trimis alþi slujitori; au pãtimit mai rãu decât cei
dintâi. Iar la urmã a trimis pe fiul sãu, zicând: Se vor ruºina de fiul
meu. Fiul era El însuºi, Mântuitorul. El, Care se pregãtea sã întâmpine
acum crucea, aºa precum pregãtise pe ucenici de-a lungul lunilor
care premerseserã, când le spunea: “Iatã, ne suim în Ierusalim, ºi
Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor pãcãtoºi, care Îl vor
batjocori, lovi, scuipa, rãstigni, omorî”. ªi acum le spune direct
fariseilor, la Templu. Lucrãtorii viei, vãzând pe fiul, au zis: Acesta
este moºtenitorul. Veniþi sã-l omorâm, sã avem noi moºtenirea lui.
Cuvântul uimeºte: “Sã avem noi moºtenirea”. Noi credem cã aici
Mântuitorul spune de-a dreptul tocmai fariseilor, le descoperã
pãcatul lor. Pentru cã ei fãceau din virtutea lor valoarea supremã,
mântuitoare. Deci: “sã avem noi moºtenirea” – în noi este totul, nu
mai avem nevoie nici de Fiul. Altfel spus – mântuirea prin ei. Sã nu
fie! Cãci greu este cuvântul. “ªi punând mâna pe el, l-au scos afarã
din vie ºi l-au ucis”. Profeþeºte Mântuitorul cum va fi ucis, rãstignit în
afara templului, pe dealul Golgotei (al Cãpãþânii). ªi aici se încheie
drama unui anumit timp al istoriei – cu rãstignirea. Observaþi: nu
vorbeºte Mântuitorul aici de înviere. Acest fapt a dat temei celor mai
ascuþiþi cercetãtori ai Scripturilor sã încredinþeze cã Mântuitorul a
rostit aceastã pildã cu aceastã tainã profeticã ºi cã e un adevãr al
Scripturilor. Cãci dacã ar fi fost spusã mai târziu, de altcineva, ar fi
fost vorba ºi de înviere. Mântuitorul acum le pune în faþã ultimul lor
pãcat – al crucii. ªi rãspunderea: “Când va veni stãpânul viei, ce va
face acelor lucrãtori?”. ªi I-au rãspuns – nu toþi, unii numai: “Pe
aceºti rãi, cu rãu îi va pierde, iar via o va da altor lucrãtori, care vor
da roadele la timpul lor”. La Sf. Evanghelist Luca, aceeaºi pildã mai
are un rãspuns. Unii din farisei au zis: Sã nu fie, Doamne! S-au
cutremurat în faþa unui asemenea cuvânt, unei asemenea sentinþe.
Pânã aici pilda se referã mai ales la farisei ºi cãrturari. Dar
observaþi: nu e vorba – ºi aº vrea sã subliniez acest lucru – de
poporul întreg, de poporul ales; pentru cã nu osândeºte via, ci numai
pe lucrãtori, pe farisei ºi cãrturari. Deci niciodatã n-ai dreptul sã
osândeºti un neam întreg. Nicãieri în Scripturã nu este vorba de
osânda unui neam, ci numai de cei care au fost rãspunzãtori pentru
el, cei care s-au aflat în turn – adicã la veghe, la strajã, ºi nu ºi-au
împlinit chemarea. De aici înainte pilda se deschide într-o viziune
asupra întregii istorii. ªi zice Mântuitorul: “Au n-aþi citit niciodatã în
Scripturi: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sã
fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta ºi este lucru
minunat în ochii noºtri»?”. De unde este cuvântul acesta? Îl rostise
odinioarã Psalmistul, aºa cum citim la Psalmul 117. Mântuitorul
reproduce cuvântul întocmai: “Piatra pe care n-au bãgat-o în seamã
ziditorii, aceasta s-a fãcut în capul unghiului. ªi de la Domnul a fost
aceasta ºi minunatã este în ochii noºtri” (Ps. 117, 22-23).
 Pe cine reprezintã aceastã piatrã? Nabucodonosor, regele
Babilonului, având în captivitate o mare parte din neamul ales, între
aceºtia fiind ºi Daniel, a avut o viziune ºi a chemat pe înþelepþii sãi
sã-i dezlege, sã-i tâlcuiascã. Dar cei din neamul sãu nu s-au priceput,
ºi atunci a chemat ºi pe Daniel. ªi aºa i-a vorbit profetul: “O, rege! Tu
priveai ºi iatã un chip – acest chip era peste mãsurã de mare ºi
strãlucirea lui neobiºnuitã – stãtea înaintea ta ºi înfãþiºarea lui era
grozavã. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul ºi braþele de
argint, mijlocul ºi coapsele de aramã, pulpele de fier, iar picioarele
parte de fier ºi parte de lut. Tu priveai ºi iatã o piatrã desprinsã, nu
de mânã, a lovit chpul peste picioarele de fier ºi Domn lut ºi le-a
sfãrâmat. Atunci au fost sfãrâmate în acelaºi timp fierul, lutul,
arama, argintul ºi aurul ºi au ajuns ca pleava de pe arie vara ºi
vântul le-a luat cu sine fãrã ca sã se gãseascã locul lor; iar piatra
care a lovit chipul a crescut munte mare ºi a umplut tot pãmântul”
(Daniel 2, 31-35). În scurt, tâlcuirea acestei viziuni înseamnã
împãrãþiile care s-au desfãºurat începând cu vremea aceea (cu circa
450-500 de ani înainte de Mântuitorul), care reprezentau fie puterea
aurului, a argintului, a aramei, a fierului, a lutului, ºi care, toate s-au
spulberat în istorie. Dar Piatra a crescut ºi a devenit un munte înalt
care strãjuie peste tot pãmântul.
Iar Piatra – cum vor spune Sf. Apostol Pavel ºi Petru – era
Hristos. Piatra ajunsã în capul unghiului. În vremea veche, în
construcþii, piatra unghiularã era acea piatrã care lega doi pereþi,
douã ziduri; pusã la locul de îmbinare, în unghi, unde se îmbinau cele
douã ziduri, ºi care fãcea legãtura între ele. ªi de aceea vã spuneam
cã pilda se desfãºoarã într-o viziune asupra întregii istorii. Piatra
unghiularã care lega ºi leagã cele douã ziduri, cele douã lumi –
Israelul ºi Neamurile, adicã întreaga umanitate. Atunci, cuvântul
pune cea mai adâncã temã a Revelaþiei, a Descoperirii
dumnezeieºti, ºi anume cã în Hristos, pentru conºtiinþa creºtinã,
potrivit Revelaþiei, e datã unirea tuturor neamurilor pãmântului, e
datã posibilitatea împãcãrii tuturor, e datã posibilitatea salvãrii. El
este, aºa cum Îl descoperã Scripturile, Mesia – Hristosul, Trimisul lui
Dumnezeu – ºi Unicul; cãci se descoperã aici unicitatea lui Hristos, a
acestei Pietre unghiulare. Cãci ar putea spune cineva: Bine, dar au
mai fost ºi alþi profeþi, ºi alþi întemeietori de religii. Cum Hristos este
unic? – Da, El este unic prin însuºi faptul cã este Fiul pe care Îl trimite
Stãpânul viei, potrivit parabolei. Este Fiul unic al Pãrintelui ceresc,
Care n-are decât un singuri Fiu, despre Care a rostit ºi la Botez, la
Iordan, ºi la Muntele Taborului: “Acesta este Fiul Meu cel iubit întru
Care am binevoit. Pe Acesta sã-L ascultaþi!”. El este unic ºi, fiind
unic, El poate da unitatea umanitãþii întregi. Cãci dacã n-ar fi unic, ºi
dacã am mai aºtepta ºi alþi profeþi, pe care l-ar alege istoria? Ce
derutã, ce crize s-ar produce neîncetat în adâncul conºtiinþei umane!
Dar, repet, Dumnezeu nu are decât un singur Fiu, pe El L-a trimis, ºi
El a luat pãcatul întregii omeniri, l-a pironit pe cruce ºi, El, unicul, a
biruit acea povarã strivitoare a pãcatului ºi a morþii, prin Înviere. ªi,
aºa cum au mãrturisit Pãrinþii Bisericii, în frunte cu Marele Atanasie,
El cu adevãrat este Unicul Mântuitor, pentru cã este Unicul
Dumnezeu ºi Om totodatã. În nici o religie, în nici o profeþie, în nici o
descoperire dumnezeiascã nu ni se comunicã vreun mesia, vreun
salvator care sã fie totodatã ºi Dumnezeu ºi om, ca Iisus Hristos. Nici
Mahomed, nici Budha, ºi nici alþii, oricare ar fi. ªi conºtiinþa
religioasã creºtinã înþelege acest fapt: cã eu, ca om, nu pot fi
mântuitor; oricare dintre noi. Toþi suntem cu greºelile noastre.
Numai El, pentru cã e ºi Dumnezeu ºi Om, ne poate salva. Numai Cel
fãrã pãcat poate izgoni pãcatul. Numai Cel care a biruit moartea
poate sã biruie ºi moartea mea; numai cel care a înviat mã poate
învia ºi pe mine. De aceea El e cu adevãrat Piatra cea din capul
unghiului, aºa cum Se descoperã El. ªi adaugã: “de la Dumnezeu
este aceasta” – pentru cã El e Fiul lui Dumnezeu.
“ªi se va lua împãrãþia de la neamul acesta ºi se va da
neamului care va aduce roade”. – Deschide perspectiva istoriei,
adicã a întemeierii Bisericii ºi a chemãrii neamurilor. ªi, fireºte, la
acel prag al istoriei, la acea plinire a vremii, aºa precum spun
Scripturile, ºi neamul cel dintâi ºi ales, care a primit chemarea, ºi el
va cunoaºte taina acestei Pietre din capul unghiului, care a unit cele
douã lumi. Cum va spune Sf. Pavel: Dacã ramurile din aceastã
rãdãcinã au dezvãluit strãlucirea Evangheliei, dar tulpina din care au
rãsãrit, prin Hristos, Care-i Rãdãcina!
ªi cuvântul de încheiere, ºi mai greu ºi uimitor: “Cine va cãdea
pe piatra aceasta se va sfãrâma, iar pe cine va cãdea îl va strivi”.
Repet, greu este cuvântul. Deodatã spune, pentru o conºtiinþã care
ia aminte la Evanghelie, cã nu poþi sã te fereºti din calea Ei, nu poþi
trece dincolo de Hristos. Sau tu cazi, împotrivindu-te, sau Ea cade
peste tine, n-O poþi evita. ªi, deodatã, aceastã descoperire te
uimeºte, te frãmântã, te zguduie. Un suflet chinuit îmi spunea nu
demult: Orice cuvânt ºi gând al meu când ºtiu ce ecou are în
sufletele celorlalþi... dar mai mult, chiar simpla lui iradiere...
Gândirea este o energie care se rãspândeºte. ªi dacã rãspândesc
aceastã gândire rea, vinovatã, a mea, care-i infecteazã pe cei din
jurul meu, cum voi rãspunde? Cãci ea rãmâne, fie în jurul meu, fie în
cei pe care i-am smintit, i-am tulburat. Aceastã rãspundere, de care
nu pot sã nu þin seama. ªi cum sã cazi tu peste Piatrã? ªi cum te
sfarmi, dacã tu cazi? Când un vas cade pe piatrã, se înþelege cã se
sparge. Dar în Evanghelie totul trebuie înþeles duhovniceºte. Nu-i
vorba de o violenþã fizicã, în nici un chip. ªi nu e cu putinþã sã
întemeiezi pe Evanghelie violenþa fizicã. Nu e cu putinþã, nu ai nici
un drept. ªi a fost o mare prãbuºire, o mare cãdere, o mare eroare ºi
tragedie în istorie când s-a încercat sã se îndreptãþeascã uneori
chiar osândiri la moarte. Iertaþi-mã cã trebuie sã numesc Inchiziþa.
În numele Evangheliei... ªi prin aceasta ºi alþii au încercat sã justifice
faptele lor rele. Or, în Evanghelie, vã rog sã reþineþi, nu poþi
întemeia nici un fel de violenþã fizicã. Numai adevãrul, care trebuie
sã convingã cu armele adevãrului. ªi de ce nu poþi întemeia în
Evanghelie o violenþã fizicã, ci numai duhovniceºte, prin Duhul
adevãrului? – Pentru cã începutul Evangheliei este prin Duhul Sfânt.
Fiul lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt S-a întrupat ºi din Fecioarã, în
curãþie sfântã. Atunci, întreaga Evanghelie este iluminatã
duhovniceºte, cãci temeiul Evangheliei este Duhul Sfânt, Duhul
adevãrului.
Deci “Cine va cãdea pe Piatra aceasta se va sfãrâma” – te
sfarmi atunci când vrei sã loveºti tu în ea. Aduceþi-vã aminte, ca sã
înþelegem duhovniceºte, de Sf. Pavel, când mergea la Damasc sã-i
prigoneascã pe creºtini. ªi pe drumul Damascului Mântuitorul i S-a
descoperit. Lumina aceea orbitoare care l-a prãbuºit la pãmânt. ªi
trei zile ºi trei nopþi n-a vãzut ºi n-a mâncat. ªi auziþi cuvântul:
“Saule, Saule, de ce Mã prigoneºti? Cine eºti, Doamne? Eu sunt Iisus
pe care tu Îl prigoneºti. Zadarnic îþi este þie sã loveºti cu piciorul în
þepuºã”. Saul mergea sã loveascã ºi lumina Duhului Sfânt l-a
prãbuºit. ªi, cu alte cuvinte, Mântuitorul i-a spus: Tu loveºti, tu te
rãneºti. Când loveºti în bine, în adevãr, în frumuseþea divinã, nu
binele îl distrugi, nu adevãrul îl distrugi, nici frumuseþea negrãitã. Pe
tine te rãneºti, pe tine te ruinezi, pe tine te distrugi. De aceea spune
Dumnezeu prin gura proorocului Ezdra: “Nu pe Mine M-aþi pãrãsit, ci
pe voi înºivã”. Când pãrãseºti binele ºi adevãrul te pãrãseºti pe tine.
Ca sã te cunoºti pe tine, trebuie sã-L cunoºti pe Cel dupã al cãrui
chip ai fost zidit – Fiul lui Dumnezeu fãcut Om; Dumnezeu-Omul. ªi
atunci, lovind în El în tine loveºti. “Cel ce va cãdea pe Piatra aceasta
se va sfãrâma” – ºi Saul era sã se sfarme, dacã n-ar fi ascultat
cuvântul. ªi oricine nu ascultã, sãrmanul, pe el se pãrãseºte, pe el se
pierde, pe el se sfãrâmã. Nu sunt atâtea suflete chinuite care se
sfarmã, se piseazã lãuntric în zbuciumul patimilor ºi în cãutarea
vieþii celei adevãrate?!
ªi invers: “Peste cine va cãdea Piatra îl va strivi”. Dacã tu te
împotriveºti, te sfarmi. ªi chiar dacã tu rãmâi cumva închis în tine, ai
zice neutru, vine Ea, Piatra. A venit Hristos la lume, a venit Fiul lui
Dumnezeu, trimis în lume. Deci fie tu te îndrepþi spre Dumnezeu, fie
Dumnezeu Se îndreaptã spre tine. ªi se descoperã aici cã mântuirea
nu e cu putinþã altfel, decât în cele douã porniri: de la Dumnezeu ºi
de la tine, de la harul Lui ºi de la libertatea ta. ªi numai din întâlnirea
lor se naºte mântuirea. Nu e nevoie sã mai stãruim: “Peste cine va
cãdea Piatra îl va strivi”. Am aflat din profeþia lui Daniel cum
imperiile au pierit unul dupã altul: ºi cel de aur, ºi cel de argint, ºi cel
de aramã, de fier, de lut. Nici aurul, nici argintul, nici arama, nici
fierul, nici toate altele odrãslite de ele nu dirijeazã istoria. Ci,
dimpotrivã, Piatra aceea care s-a înãlþat ca un munte deasupra
întregii istorii. Iar Piatra aceea este Hristos. ªi ferice de tot sufletul
care ºi-a întemeiat viaþa ºi casa pe Piatrã.
Închei cu acel cuvânt al Evangheliei Mântuitorului unde tot de
piatrã este vorba: “De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele ºi
le îndeplineºte asemãna-se-va bãrbatului înþelept care a clãdit casa
lui pe stâncã. A cãzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile
ºi au bãtut în casa aceea, dar ea n-a cãzut, fiindcã era întemeiatã pe
stâncã. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele ºi nu le îndeplineºte,
asemãna-se-va bãrbatului nechibzuit care ºi-a clãdit casa pe nisip
(adicã pe toate opiniile noastre miºcãtoare ca nisipul). ªi a cãzut
ploaia ºi au venit râurile mari ºi au suflat vânturile ºi au izbit în casa
aceea, ºi a cãzut. ªi cãderea ei a fost mare” (Matei 7, 24-27). Pentru
cã n-a fost temelia ei pe Piatrã, pe Hristos. Facã Domnul ca fiecare
suflet din cei de faþã ºi orice suflet din lume... Temelia casei lui
neclãtinatã de nimic sã fie...