Rugciune n buctrie

O, Doamne al tigilor i-al oalelor, Tu tii preabine C n-am timp s veghez trziu, cum sfinilor li se cuvine, Ori s visez n zori de zi, pn la ceruri s rzbesc: Ci f-m sfnt cnd spl tigi i feluri de mncri gtesc. Dei ca Marta m trudesc, ale Mariei am n gnd; Atunci cnd cizme lustruiesc, mi pare c Te vd umblnd; i vd sandalele pe drum, i spl pe jos frecnd de zor: Primete cugetarea mea mai mult nu pot, n-am timp, n-am spor. Cldur f-mi cu dorul Tu, m lumineze pacea Ta, mi iart grijile i-mi f crtelile a nceta! Tu, cel ce oamenii hrneai n cas sau pe rm mereu, Preimete toat truda mea: o fac numai de dragul Tu."