Un bob din spicul cel de grâu striga atât de tare,
- O Tatăl meu ceresc și bun, Cel plin de îndurare,
Zăduful e atât de-aprins, de-o vreme-ndelungată,
Te rog o adiere-acum, de vânt să-mi aduci Tată.
Aș vrea răcoarea cea din zori, s-o simt numai o clipă,
Și roua ei de mine azi să fie vreau lipită,
De raze vreau să mă ascund, sub umbra-nourată,
E coacerea atât de grea, e lungă-ndurerată.
Adu o ploaie printre nori, căci arde-atât de tare,
Nu-i îndeajuns, și cernerea e azi atât de mare,
Mă scutură și gol rămân în focu-aprins de Tine,
Să tac nu pot căci para lui, atinsă e de mine.
Întinde-ți mâna să-mi aduci, un strop de alinare,
Din spicul meu Tu să mă iei și du-mă în grânare,
Să nu mai simt cum sunt topit, sub arșița aprinsă,
Cuptorul greu să aibă vreau, a lui flacără stinsă.
Și strigătul din lanu-ntins, sub bolta înstelată,
Trecea de luna de pe cer, din vremea-nflăcărată,
Și înspre el se aplecă, Cel plin de îndurare,
Să-i spună că-i un bob iubit cu o iubire mare.
Să-i spună că e un sfârșit de drum ce trece-n vale,
Și vrea un rod bogat și greu, să aibă în grânare,
Să rabde în cuptoru-apins, să ardă orice zgură,
În cer nu-i loc de lacomi, nici de mândrie... , ură.
Îi spune bobului... de sus... să cânte în cuptoare,
Atunci când focul este-aprins, când arde cel mai tare,
Căci vine secerișu-ndat, el este-atât de-aproape,
Și nu vrea boabe goi... El vrea, doar pline... bine
coapte.
De ești și tu azi în cuptor, fii plin doar de răbdare,
Ca să fii bobul bine copt, să fii dus în grânare,
Chiar de e greu se va sfârși, căci vremea-i pe sfârșite,
Cuptoarele aprinse azi, vor fi toate oprite.
Așteaptă zorii răcoroși, și-o blândă adiere,
Mereu de sus tu ești văzut, umplut ești cu putere,
Tu singur nu vei fi vreo dat, în focul din cuptoare,
Cu tine-n ele e Isus, și-a Lui mare-ndurare.
1. Domnul nostru minunat
A creat pământul
Cer, planete și uscat
Mări, copaci și vânturi.
2. Azi cu toți cantam in cor
Îl slăvim pe Domnul:
Slava Ție, draga Creator
Aş vrea să fiu Isuse un far luminător,
Lumină-n întuneric, spre cer indicator,
Vreau să-mplinesc Cuvântul ce-i viu, adevărat,
Pe calea Ta îngustă să merg neîncetat.
Aş vrea să fiu Isuse un glas duios s-alin,
Pe cel plin de-ntristare, singur, sărman, străin,
Să pot încuraja pe cel fără putere,
Să spun o vorbă bună, să aduc mângâiere.
Aş vrea să fiu Isuse aşa cum Tu doreşti,
Pe calea vieţii sfinte, te rog să mă-ntăreşti,
În fiecare zi îţi cer înţelepciune,
Şi ajutor de sus, să fac doar fapte bune.
Aş vrea să fiu Isuse pe ogorul Tău mereu,
Să lucrez plin de râvnă, căci Tu eşti Dumnezeu,
Secerişul e mare, lucrătorii puţini,
Te rog dă-mi biruinţă, la greu să mă sprijini.
Aş vrea să fiu Isuse exemplu de urmat,
Să privesc doar la Tine, la cerul minunat,
Să nu mă las de Tine doresc aşa de mult,
Aceasta mi-e dorinţa, de Tine să ascult.
Aştepţi să vină Domnul?
şi tot deşert vorbeşti,
Aştepţi să vină moartea?
Si tot pierdut trăieşti!
Să vină Invierea?
şi tot nepregătit!
Să vină Judecata?
şi tot nemântuit!
Să vină veşnicia cu focul inamic,
Iar plâns şi pocăinţă, nimic, nimic, nimic.
Ce-aştepţi tu de la Domnul sau de la moartea ta?
Ce-aştepţi de la-nvierea, sau Judecata Sa?
Ce-aştepţi în veşnicie? Ce crezi c-ai să primeşti?
Când toate bat la ușă, si nici nu te gândeşti!
O, viaţa ta se pierde zadarnic, pic cu pic,
Iar plâns şi pocăinţă, nimic, nimic, nimic.
Ascultă înştiinţarea, ascult-o măcar azi,
‘Nainte de-a ajunge în Marele Necaz.
Întoarce-te la Domnul cât este timp şi har,
De mâine, poate, totul pe veci va fi-n zadar.
O, iată Secerişul, tu n-ai dat nici un spic,
Şi n-ai în veşnicie, nimic, nimic, nimic.
Meriti preamărirea tuturor.
3. Domnul ne-a creat și ploi
Mări și oceane.
Pești, meduze pentru noi
Mere și banane.
4. Creatorului Divin
Astăzi multumim
Căci de dragoste e plin
In Cuvânt citim.
Păşesc pe calea către cer
Iar uneori e drumul greu
Dar pentru toate spun din nou:
Slăvit să fie Dumnezeu!
Pe drumul meu ades sunt spini
Şi cerul nu-i senin mereu
Dar orice-ar fi nu uit să strig
Slăvit să fie Dumnezeu!
Au fost şi zile când durerea
Muşca hulpav din trupul meu
Dar biruiam şoptind în rugă:
Slăvit să fie Dumnezeu!
Şi când pe marea vieţii mele
Răgea furtuna ca un leu
Eu n-am căzut căci mi-a fost Stâncă
Slăvit să fie Dumnezeu!
În zori de zi sau în apus
Păşesc voios spre Empireu
Şi strig cu-ntreaga mea fiinţă:
Slăvit să fie Dumnezeu! ! !
SĂ SPUNEM O RUGĂCIUNE
In viața trecătoare,
Ne luăm cu toate cele,
Ale lumii treburi multe,
Și mai bune și mai rele.
Neglijăm ce-i mai de preț,
Sufletul nu îl hrănim,
Avem toți la îndemână,
Cartea Sfântă n-o citim.
Să spunem o rugăciune,
Să-i mulțumim,ar fi de-ajuns,
La necaz și la-ntristare,
Dumnezeu ne-ar da răspuns.
VERONICA IEREMICIUC
1. În lume fără Domnul
E trist în viața asta-
Cu El e dulce somnul
Eu viață nu vreau alta.
2. Hristos e Salvatorul
Sunt sigur-mă iubeste.
În El mi-i ajutorul
Cu dragoste mă crește.
3. De dragul meu cu tine
El a creat natura
Și-n ploaie ne e bine
El a făcut căldura.
4. Acolo unde-i Domnul
La toți le este bine
Ce bucuros e omul
Când El în suflet vine.
1. Soarele lucește
Florile-nfloresc.
Toți copiii azi
Pe Dumnezeu slăvesc.
2. Îl slăvim pe Domnul
Pentru ce-a făcut
Mare ești Tu, Doamne
Nu-i timp de tăcut.
3. Să cântăm-mpreuna
Pentru Creator.
Pentru soare, luna -
Domnul tuturor.
1. Multe carti avem in lume
Ce citite sunt mereu
Insa una, doar, ne spune
Totul despre Dumnezeu.
2. Stiu si eu, stii si tu
Este Cartea cerului.
Calea-n rai e prin ea –
Cartea sfanta – Biblia.
3. Cartea asta ne vorbeste
Cum in viata sa traim -
De Hristos ne povesteste
Vrea cu El sa ne-ntalnim.

Lucrează Doamne-n viața mea
Cu harul și puterea Ta;
Ajută-mă să Te slujesc,
Deloc, nicicând să obosesc,
Pentru-al Tau Cer doar să trăiesc;
Lucrează Doamne-n viața mea.
Umple-mă Domnul meu de Tin’,
De caracterul Tău divin;
În fapte, vorbe și în gând
Să fi pe primul loc oricând,
Oriunde să Te-urmez cântând;
Umple-mă Domnul meu de Tin’.
Te rog dă-mi viziunea Ta
Și-un scop etern în ființa mea;
Căci văd că prea mult mă trudesc
Pentru eul meu cel firesc
Deși plăcere nu găsesc;
Te rog dă-mi viziunea Ta.
Dă-mi pasiune și avânt,
Căci nu-mi fac timp al Tău Cuvânt
Să îl citesc, să îl studiez,
Mai mult să îl aprofundez,
Și-n rugăciune să veghez..
Dă-mi pasiune și avânt.
Ridică-mă, o, Domnul meu
Din nepăsarea-n care-s eu;
Purtând parfumul Tău de cer,
S-aduc la Tin’ pe cei ce pier,
Să-mbrac pe cel lovit de ger;
Ridică-mă, o, Domnul meu.
Transformă Doamne viața mea
Și schimb-o după voia Ta;
Căci prea mult am făgăduit
Și prea puțin am împlinit;
Oh, iartă-mi tot ce am greșit..
Transformă Doamne viața mea.
Paula Bilc
Învață-mă cum să mă rog
Când necredința îmi apare,
Învață-mă cum să trăiesc
Să fiu plăcut doar voii Tale!
Învață-mă să merg pe ape
Când Tu mă chemi, să spun: prezent!
Să cred în Tin', să cred că toate
Prin mila Ta le dobândesc!
Învață-mă să uit de lume
Și ochii mei fereastră-n rai,
În ei, lumina de la stele
Să lumineze-ntregul plai!
Învață-mă să port blândețea
Ca și veșmânt în ziua grea.
Să te aștept cum dimineața
Așteaptă soarele spre-a lumina!
Să te aștept cu dor în suflet
Și zâmbet pur de copilaș
Părinte sfânt, fă al meu umblet
Un colț din sfântul Tău locaș!
Învață-mă să-ți semăn Ție,
Prin tot ce fac să Te-onorez!
Iar cerul Tău, să-mi fie mie,
Tiparul după care să trăiesc!
Și ține-mă te rog fierbinte
Pe cărăruia către cer
Să-nvăț mereu tainele sfinte
Și-n Dragoste zilnic să cresc!
Mai visezi tu oare, omule, la cer?
Mai trăieşti în pace, Har şi adevăr?
Vino la izvorul dragostei cereşti
Să primeşti putere şi să te sfinţeşti!
Te-ntâlneşti cu Domnu-n sfinte părtăşii?
Mai iubeşti să fii în dragostea dintâi?
Bea din apa vieţii, Isus te aşteaptă
Să păşeşti în grabă pe cărarea dreaptă!
Mai doreşti tu oare, sfinte bucurii?
Îţi doreşti din suflet credincios să fii?
Vino şi te roagă, El e lângă tine
Să te ia în braţe şi să te aline!
Mai visezi tu oare, omule, la cer?
Şi de ţara sfântă îţi mai este dor?
Crede cu tărie-a Lui promisiune
În cereasca slavă să ajungi cu bine!
Delia W.
 Învață de la ghiocel
Cât de minunată-i ziua Daniela Lonhard
Ce-o începi cu Dumnezeu
Când Îl chemi din zori, în rugă Sa fii lumina nu-i ușor,
Să te ia pe braţul Său Să-ți ții curat veșmântul,
Şi Îl simţi cum se coboară Sa fii smerit,ascultător,
Prin a Duhului putere La cei sarmani apărător,
Să-ţi vorbească din Cuvânt Sa nu-ți calci legământul.
Să-ţi aducă mângâiere...
Prin viața ta ce o trăiești,
Cât de minunată-i viaţa Prin umblet și prin fapte,
Ce-o petreci lângă Isus Cuvântul sa mărturisești,
Şi simţi ploaia de iubire Sa fii atent să nu greșești
Cum te-nvăluie de sus Pe- a vieții cai deșarte.
Iar când cerul e-norat
Tu să ai credinţa vie Lumina să-ți ramana-aprinsa
Că mai sus de nori e soare Prin viscole,furtuni,
Soarele din veşnicie! Podoaba sa nu-ți fie-atinsa,
Inima ,de frici neinvinsa
Cât de minunat e drumul Prin a lumii genuni.
Presărat de-a Lui iubire
Căci El ştie şi-n necazuri Învață să rămâi pe culme,
Să aducă fericire Sa nu cobori pe cale
Şi-atunci spui plin de uimire Chiar de bat vânturi sa dezbine,
Chiar şi-atunci când simţi că-i greu: Ascuns in mâna ce te tine
Cât de minunată-i viaţa Sa stai în așteptare!
Când ÎL ai pe Dumnezeu!
Învață să rămâi statornic
Maria Luca Unde ești pus in glie,
Îndura arșiță,batjocuri
Și tălpile ce de pe-alături
Te frâng cu-a lor călcâie.

1. Parfum de cer, parfum de veşnicie Învață de la ghiocel

Mireasmă ce ne anunţă că-n curând Sa nu îți schimbi chemarea,
Pe norii slavei, cu mii şi mii de îngeri Stai în pădure,ca si el,
Se întoarce al nostru Mire, să-i ia de pe pământ Zdrobit de crengi, chiar daca gemi
Așteptând primăvară.
2. Mireasa, porumbiţa, care aşteaptă-n taină
Strigarea care una va fi în univers Că vei renaște ,precum el
Şi cei găsiţi în veghe, îndata-şi vor lua zborul De ai credință vie,
Căci nunta-i pregatită şi ea va ţine-n veci. De rădăcini ai în cuvânt,
Elanul, îl dă Duhul Sfânt
3. O, Mire ce m-as face dacă ai uita de mine? S-ajungi in veșnicie.
Şi aş rămâne singur, şi nu te-aş mai simţii
M-aş rătăci pe cale, tristeţea m-ar cuprinde În primăvara cea de sus,
Dar Duhul Sfânt e în mine, şi-mi dă mari bucurii. In slava Lui măreață
O veșnicie cu Isus,
4. Mă bucur în necazuri, mă bucur şi în lipsuri Impărtășind ce-aici n-ai dus,
Mă bucur şi în boale, mă bucur căci Tu ştii Puterea harului nespus
Şi când îmi pierd puterea, Tu îmi şopteşti: Fii tare! Cu-a Lui Sfântă mireasa.
Ţi-am spus nu te las singur, nu te voi părăsi.

5. Da, ăsta-i adevarul , nu e puterea mea

De azi stau în picioare, e bunătatea Ta
E harul tau cel mare, în mine reversat
Iţi mulţumesc scump Mire, fi binecuvântat!

OPREŞTETE ÎN VIAŢĂ
Autor: Nicu Fasolă
Opreştete în viaţă o clipă şi priveşte
Spre tot ce ai, şi-atuncea vei auzi ecoul,
Că tot ce-ai stâns cu trudă şi trupu-ţi stăpâneşte
Nimic nu-ţi aparţine,şi nu tu eşti eroul!
Opreştete o clipă din fuga ta grăbită
Şi stăpâneşte-ţi pasul ce fuge către moarte,
Şi-ai să auzi mormântul ce tainic îţi şopteşte
De-o cruce şi de-o groapă,nici tu nu eşti departe!
Opreşte-n veselie o clipă şi priveşte
La toată bucuria cu care treci prin viaţă,
Şi vezi ce-amar din urmă necazul te pândeşte
Când veselia trece, apare el în faţă.
Priveşte-atent la toate şi-ascultă cum îţi spune
Şi cum te-nvaţă-n taină să meditezi cu frică,
Să nu te bizui singur pe-a ta putere-n lume
Ci să te vezi în toate, doar o făptură mică!
Ajută-mă Iisuse,să mă opresc la vreme
S-ascult în tot de Tine, şi-a Ta povaţă bună,
Să priveghez cu grijă, s-aud când îmi vei spune;
-Eşti robul meu statornic!...O, vino slugă bună...Amin
Să nu cedezi!
Să nu cedezi când lumea îți impune
Să nu fii TU, să fii exact ca ei,
Să nu accepți această slăbiciune,
Fii curajos, stabil pe-al tău temei!
Nu renunța la propria lumină
Doar ca să faci pe placul tuturor,
Mai bine eșafod sau ghilotină,
Decât, pe-al lor teren, un jucător!
Prietenul meu e Isus
De când Îl am Prieten pe Isus
Am învățat să mă încred în El,
În orice zi, primesc puteri de sus
Să pot învinge-n lupta pentru cer.
Când gânduri negre vin în mintea mea
Îl chem pe Domnul meu în ajutor,
Iar El îmi pune-n suflet pacea Sa
Şi îmi alină rănile ce dor.
Când deznădejdea-mi spune că-am pierdut
Privesc spre ceruri la Isus al meu,
Iar El îmi dă din nou un început
Şi mă ridică blând cu braţul Său.
Când drumul pare că e nesfârşit
Şi eu mă clatin în furtuna grea,
Aud o voce cum îmi spune blând:
"Eu sunt cu tine, nu te voi lăsa"!
Când lacrima îmi curge pe obraz
Mi-o strânge Domnul în burduful Său,
Ea nu se pierde, nu e în zadar
Sunt sigur, că o vede Dumnezeu.
Când nu primesc răspunsul ce-l aştept
Eu înţeleg că este altceva
Mai bun şi mai frumos, şi mai măreţ
Ce-aşteaptă să apară-n viaţa mea.
Când simt un dor ce nu pot să-l opresc
M-aplec în rugă-n odăiţa mea
Şi spun: o, vino, Domnul meu ceresc
Şi du-mă în împărăţia Ta!
Delia W.

Să te menții în viață autentic,

Să luminezi prin al tău caracter,
Nu bâjbâi ca ei prin întuneric,
Ca un fitil cerat și efemer!

Să nu cedezi la a lumii voință

Să fii cuprins în a ei letargie,
Îți vei călca adânc pe conștiință
Când lumea te-o-nșela prin strategie!

Rămâi același, chiar și-n fața morții

Nu renunța l-ale tale valori,
Chiar dacă-ți fac promisiuni cu toții
Mai bine-aduni în Cer multe comori!

Putnic Gherghina-Maria
15.10.2022
Fii mulțumit!
E-atât de minunată ,,Muțumirea”
Dar fosrte greu să fie practicată
Pentru acei ce nu-nțeleg că ,,Fericirea”
E de acest ,,Mister divin” legată!
De la-nceput ființa omenească,
Aleargă, se trudește, cercetează,
S-ajungă ,,Ținta” unde s-o găsească
Dar ,,Fericirea” se îndepărtează!
Istoria trecutului ne-arată,
Că a nemulțumirilor șuvoaie,
N-au adus lumii bine niciodată,
Doar răzvrătire, chinuri și războaie!
Și totuși cei robiți de lăcomie,
Ignoră orice fel de-nvățătură,
Și plini de aroganță și mândrie,
Caută averi în a minciunii zgură!
Sunt orbi, sărmani și bâjbâie prin ceață,
Adeseori cuprinși de disperare,
Ei caută fericirea-ntreaga viață,
În vise și în lucruri trecătoare!
Dar omul drept și plin de mulțumire,
Cu suflet bun si inima curată,
A dobândit prin felul de trăire,
Averea ce nu piere nicodată!
--------------------------------------------------
Învață s-aduci ,,Jertfa mulțumirii”
Pentru ,,Puținul” ce-l primești răsplată,
Știind că în căutarea fericirii,
,,Puținul” nu-ți lipsește niciodată!
Ilie Belciu
Ce mare har
Autor Ana Drugă
Ce mare har sa poti avea
Pe Domnul de partea Ta,
Sa nu te temi de nici un rău
Căci Domnul e păstorul tău.
Ce mare har sa poti sa stii
Că-n toate El te va păzi,
Că orice ar putea veni
El ne-ncetat te va iubi.
Ce har măreț că e cu noi,
Că nu ne lasă în nevoi.
El e prezent în orice timp
Acum și-n veci de veci. Amin!
Arată-L lumii pe Isus
Arată lumii că ești fiu de Dumnezeu
Și nici o clipă nu uita iubirea Sa
El nu te va lăsa nicicând la greu
Pe al Său braț mereu te va purta.
Arată ce înseamnă bunătate,
Cum poți doar cu un simplu gest
Să îl ridici de jos pe al tău frate
Să-i ștergi obrazul când e trist.
Arată tuturor ce e iubirea
Cum Îl iubești pe Dumnezeu
Din toată inima, cu toată firea
Și ca pe tine, pe toți din jurul tău.
Arată lumii ce este iertarea
Când pe nedrept ești pedepsit
Că tu găsești în Domnul alinarea
Și suferi cum și El a suferit.
Arată lumii că ai și tu răbdare
Și rabzi umil cum Domnul a îndurat
Prigoana și cuvinte jignitoare
Când la Golgota viața pentru noi și-a dat.
Arată că poți fi și tu lumină
Să luminezi în lumea plină de păcat
Că din lumina Sa, tu răspândești lumina
Ești mică rază din Soarele Împărat.
Arată lumii întregi pe Isus Hristos
Și fă cu drag onor Numelui Său
E tot ce poate fi în lume mai frumos
Să ai din caracterul Său de Dumnezeu.
Amin!
11.10.2022 Danielescu Alina Camelia

Eu nu mă-ncred în oameni
Eu nu mă-ncred în oameni, ci doar în Dumnezeu
Căci El e al meu Tată şi-n veci va fi mereu,
Cu Mâna Lui mă-alintă când grija mă frământă
Mă ia la pieptu-I dulce, mă pune sus pe stâncă.
De multe ori în viaţă în om m-am încrezut
Dar mai apoi văzut-am că bine n-am făcut...
Căci omul nu-i ca Domnul şi spune mai departe
Iar taina vieţii tale cu lumea o împarte.
Dar Dumnezeu cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui
Şi nu îi lasă singuri în mâna orişicui,
El îi tămăduieşte de orice rană grea
Pe care le-au făcut-o vreun om cu mână rea.
Încrede-te în Domnul, căci El te întăreşte
Învaţă de la mine şi iartă ...şi iubeşte!
Căci va veni o clipă când greul va dispare
Şi-o dimineață nouă cu soare va apare.
Încredinţează-ţi taina în Mâna Lui cea tare
Şi vei simţi în suflet, curând o uşurare,
Doar Dumnezeu să-ţi fie Prieten bun şi Tată
N-ai să regreţi aceasta, în viaţă niciodată!
Delia W.
Un dor de Domnul meu mă leagă
Un dor de Domnul meu mă leagă
Şi-o voce-mi spune-n gândul meu
Că nimeni nu-i în lumea-ntreagă
Ca Sfântul nostru Dumnezeu.
Nu-i nimeni, răni ca să aline
Aşa cum poate numai El
Ca să atingă tot din mine
Şi să-mi dea dragoste din cer.
Căci nu există răni ascunse
Pe care El să nu le ştie,
Nici taine mari şi nepătrunse,
Nici zâmbet fără bucurie.
Un dor de Domnul meu mă leagă,
E dorul ce l-a pus în mine
Ca ochii mei pe El să-L vadă
Chiar şi când nu mă simt prea bine.
Cu El eu merg tot înainte
Şi nu mă clatin, orice-ar fi,
Căci El e bunul meu Părinte
Pe El îl laud zi de zi!
Delia W.

IISUS, IISUS, CE MULT TE-ADOR.
Autor.Nicu Fasolă.
O, drag Iisus, ce mult te-ador
În codrul verde şi-n izvor,
Şi-n munţii nalţi şi-n văi adânci
Şi-n firul ierbii dintre stânci.
În pomii mari cu creste vii
În florile de pe câmpii,
În soarele strălucitor
Şi-n licăritul stelelor.
În cântul păsării din zbor
În glasul dulce-al mieilor,
Şi-n ce e sus, şi-n ce e jos
E-un veşnic infinit frumos!
O, toate spun în taina lor
Căci Tu, le eşti ocrotitor,
Şi peste toate Tu le dai
Frumseţe, dragoste şi grai.
Să spună-n jos, să spună-n sus
Că unul singur e, Iisus,
Să spună tuturor mereu
Că Tu, eşti Unul Dumnezeu!
Privind la toate-aş vre să-Ţi spun
Cât eşti, Iisuse drag de bun,
Şi-aş vrea să vezi şi Tu aşa
Pe chipul meu prezenţa Ta.
Pe-oriunde trec, să las şi eu
Mireasmă din Cuvântul Tău,
Să poţi fi fericit deplin
De tot, şi-n toate-n veci Amin!...
DE MULTE ORI...
Dorel Mărgan
DE MULTE ORI pe calea vieții,
Când mi-a fost greu, am tot cârtit,
Dar, Tu, din anii tinereții,
M-ai tot iertat când am greșit!
DE MULTE ORI când mi-a fost bine,
Mergând cu capul ridicat,
ISUSE, am uitat de Tine,
Dar, Tu, de mine n-ai uitat!
DE MULTE ORI când am promis
C-o să-mi predau viața mea Ție,
Tu, ai lăsat Cerul deschis
Și calea înspre veșnicie!
Dar anii au trecut...și eu,
N-am ascultat al Tău Cuvânt,
Am rătăcit pe drumul meu,
Un fulg de nea, bătut de vânt!
N-am înțeles că fără Tine,
Suntem doar niște biete oi
Ce umblă pe cărări străine,
Purtându-și pașii prin noroi!
Dar, Tu, nu m-ai lăsat în urmă,
Și ca pe-o oaie rătăcită,
M-ai luat și m-ai adus la turmă
De pe cărarea mea greșită!
Deși eu nu am meritat,
Mă tot gândesc adeseori,
Că dacă nu m-ai fi salvat,
Eram pierdut...DE MULTE ORI!

MARIA ŞI MARTA...
Autor Nicu Fasolă
Cu dragoste, Iisuse, Te-opreai Tu uneori
Să poposeşti acolo, în casa primitoare,
Să stai cu drag în preajma, iubitelor surori
Ce te-aşteptau adesea, în dragostea lor mare.
Când Te-aşezai la masă, Maria se-apleca
Şi-ţi cuprindea în braţe picioarele-obosite,
Şi-acolo fermecată de tot ce auzea
Î-ţi asculta cu lacrimi, cuvintele rostite.
Iar Marta totdeauna căuta să fii servit
Ceva să nu-Ţi lipsească, cumva să nu-ntârzie,
Şi alerga sărmana cu trupul istovit
Uitând să Te asculte de-atâta bucurie!
Dar...mai apoi spre Tine, se-ndreaptă cu-al ei glas:
-Iisuse!...chiar nu-ţi pasă că doar eu le fac toate?
Aproape totu-i gata, puţin a mai rămas,
Să vină şi Maria, o clipă de se poate!
...O! Marto, Marto dragă, ce mult tu te-ngrijeşti
Ce mult alergi tu Marto,spre cele trecătoare!
Maria,însă caută de cele sufleteşti
Iar partea ei cea bună e-n veci nemuritoare!...Amin
Siguranţă
Ce bine-i Doamne lângă tine,
Eşti bucurie , mângâiere,
Când valuri sumbre se ridică,
Mă ocroteşti, îmi dai putere.
Atunci privirile se-nalţă
Spre Golgota, spre jertfa sfântă,
Depun poverile sub cruce,
Să-mi vindeci inima-mi înfrântă.
Ce bine-i Doamne să-ţi fiu fiică,
Şi să rămân în ascultare,
Ești alinare și speranță,
Când sufletul în mine doare.
La Tine urcă rugăciunea,
Chiar şoapta buzelor plăpândă,
Îţi pleci urechea către mine,
Mă scapi de teamă şi osândă.
Ce bine-i Doamne, ah, ce bine-i,
Că-mi eşti Prieten, Frate, Tată,
Adorm cu zâmbetul pe buze,
Mi-e rugăciunea ascultată.
elena marin alexe

Ai coborât din slăvile divine
Dureri cumplite Doamne ai răbdat
Ţi-ai dat viaţa jertfă pentru mine,
Şi de blestemul morţii m-ai scăpat.
Ce bine-i lângă Tine bun Părinte
Şi cât de dulce-i Doamne Pacea ta,
Comori găsesc în sfintele-ţi cuvinte,
Când le-mplinesc cu drag în viaţa mea.
Isuse-mi faci trăirea minunată,
Când se ridică-n jurul meu furtuni,
Eu mă încred în Dreapta-ţi judecată,
Și-n liniște aștept să faci minuni.
Vreau totdeauna lauda mea să fie,
Ca florile frumoasei primăveri,
Să stau mai mult cu Tine-n părtăşie,
Şi să-mi fi azi mai dulce decât ieri.
Să fie cântul meu o revărsare,
A mulţumirii pentru tot ce-mi dai,
Că orice zi cu ține-i sărbătoare,
Și casa mi-o transformi în colţ de rai.
Vreau să păstrez a păcii bucurie,
Şi Numele Tău sfânt să-l proslăvesc,
Trăind cu Tine-n sfântă armonie,
Din zori să-ţi spun: Isuse te iubesc!
Ilie Belciu
Oricând îi făcea lui Toma, cineva, vreodată rău,
El spunea întotdeauna: " Las' că vede Dumnezeu!"
Lui Toma îi ziceau adesea, dintre rude și vecini:
"Greu e să trăiești tu astăzi, ca și cei dintâi creștini!
Azi, cuvintele Scripturii, cu privire la dușmani,
Nu prea mai sunt repectate și nu mai fac, nici doi bani.
Dacă unul te lovește, să rabzi, să nu te răzbuni?
Cum să-l ierți și pentru dânsul, cum să mai faci
rugăciuni?
Iară altul dacă-ți cere haina și cămașa să i-o dai,
Astăzi, cu învățătura, te lași păgubaș de Rai!
Toma, poate știi proverbul lui Satan, cel mincinos,
Până la Dumnezeu din ceruri, te mănâncă sfinții jos!"
Așa îi spuneau lui Toma, mulți din cei fără Isus,
Însă el, nu-și lua nădejdea în Stăpânul lui de sus!
Și așa, într-o zi, se duse cu boii săi la arat
Și acolo când ajunse, vede-un lucru necurat.
Vecinul său, de alături, ascultând drăcescul glas,
A intrat cu arătura în ogorul lui, cu-n pas.
Toma se mâhni în suflet, dar își zise-n gândul său:
"Nu-l mai dau în judecată! Las' că vede Dumnezeu!"
Vecinul, văzând că Toma nu-i zice nici un cuvânt,
Se gândește:"Bună treabă, am acum mai mult pământ!
Dacă toți ar fi ca Toma, mai lasă-mă să te las,
Apoi, aș intra la anul și la alții cu un pas!
Dar ceilalți, sunt răi, ca ciuma și la ei dacă-aș intra,
Apoi, știu bine cu dânșii, an de an m-aș judeca!
Dar, mă mulțumesc că Toma e un om nepăsător
Și la anul, tot la dânsul am să intru în ogor!"
Cam așa i-a pus în minte, Diavolul cel necurat.
Și după un an de zile, crede-ți oare, c-a uitat?
Nu! Căci boala lăcomiei se vindecă foarte greu,
La oamenii aceia care n-au frică de Dumnezeu!
Și când sosi primăvara, începu din nou să are.
Intră-n ogor la Toma, cu-o bucată și mai mare!
Trage-o brazdă, trage două, îi părea că-ntinerește,
Văzând el, cu ochii, singur, că bucata se mărește!
Apoi, își mai zise-n sine: "Ei, la anul eu socot,
C-am să primesc de la Toma, poate, chiar ogorul tot!"
Însă, la o săptămână, boii s-au îmbolnăvit
Și chiar în ziua-aceea, amândoi au și murit.
A-nceput, apoi, să plângă blestemându-se pe el,
Cunoscând că-l înșelase Diavolul ce mișel.
Soarele era la toacă, el tot plânge lângă boi,
Când, iată că vine Toma, cu-o căruță de gunoi.
Când ajunse, ce să vadă Toma pe ogorul lui,
Doi boi morți, unul la dreapta, altu-n stânga plugului.
"Doamne, ce să fie asta?" întrebă și el în gând,
Dar îl lămuri îndată vecinul lui, suspinând:

"Toma, m-a pedepsit Domnul pentru lăcomia mea,

Abia acum, îmi dau seama c-am făcut o faptă rea!
Ia înapoi pământul, care pe nedrept ți l-am luat,
Nu cumva să mă lovească, mai rău, al tău Împărat!

Și de azi, mă-ntorc la Domnul, căci e drept cuvântul tău,

Da, de sus, bune și rele, toate vede Dumnezeu!"