Istoria3 PDF

Pag.
PENTRU
ISTORIA UNEI JERTFE
Testamentul meu
Jurnalul meu
- M emoriile mele -
- Spovedania mea -
V O L. 3
Mãrturii despre jertfele
ºi biruinþele
OASTEI DOMNULUI
CUPTORUL
Din anul 1948
Pag. 2
Tot ce v-am scris aici cu lacrimi,

e adevãr curat ºi greu
mãrturisit pe conºtiinþã,
în Numele lui Dumnezeu
nu-mi lepãdaþi nici o fãrîmã
din tot ce spun acum ºi scriu
cã tot ce nu-nþelegeþi astãzi,
o sã-nþelegeþi mai tîrziu!
Pag. 3
Pag. 4
Slavã veºnicã Iubirii

care ne-a rãscumpãrat
rînduindu-ne-al sfinþirii
drum slãvit ºi-nsîngerat.

care ne-a iertat deplin
dãruindu-ne smeririi
chip Edenic ºi Divin.

ce ne-a-ncredinþat privind
nemurirea rãsplãtirii
peste moarte, strãlucind.

care-n suflet ne-a adus
din preaplinul dãruirii
aur veºnic pentru Sus.

care-ntrece orice chin
preschimbînd al pãtimirii
rug aprins, în far divin.

ce-o numim Isus Hristos
- El ne-a dat Dumnezeirii
Roadã,
Cîntec
ºi Prinos.
Pag. 5
Isus Hristos
Marele nostru Dumnezeu ºi Rãscumpãrãtor
slavã veºnicã Þie.
Þie, care ai ales Golgota ca locul cel mai înalt

ºi Crucea ca mijlocul cel mai cutremurãtor
prin care Tu, ca Dumnezeu
sã ne arãþi nouã, prin Tine ca Om:
- cît de mult a putut cere rãscumpãrarea
pãcatului lumii ºi cît de mult a putut sã
dea dragostea lui Dumnezeu.
Þie, care, din înãlþimea cea mai Dumnezeiascã

ºi pe calea cea mai obiºnuit
ºi mai neobiºnuit, omeneascã
Te-ai coborît pînã între cei mai pãmînteºti
dintre noi ca sã ne arãþi prin Tine Însuþi:
- de la ce stare trebuie sã ne înãlþãm,
spre a putea fi iarãºi vrednici de Dumnezeu.
Þie, care ai rînduit Cuptorul ºi Rugul

întîi pentru Tine, apoi ºi pentru ai Tãi,
- ca o cutremurãtoare treaptã
ºi ca o necesarã alegere
spre cununa de biruitori
ºi spre nimbul de sfinþi.
Þie, care biruind moartea ºi cucerind slava,

promiþi aceastã cununã ºi garantezi acest nimb
numai acelor ce vor intra în flãcãri hotãrîþi
vor trece prin ele demni
ºi vor ieºi din ele curaþi,
- ajutã-ne pe toþi
pînã vom ieºi
ºi pînã vom intra cu vrednicie
în bucuria lui Dumnezeu
ºi în cîntãrile îngerilor Sãi...
Slavã veºnicã Þie

Marele nostru Rãscumpãrãtor ºi Dumnezeu
Isus Hristos.
Pag. 6
Meditaþie despre Jertfã
...N-a fost niciodatã altfel... Pe Golgota-nsîngeratã

dragostea sub cea mai naltã formã: Jertfa, e-arãtatã!
Cãci n-a fost o mai înaltã formã-n care sã se-arate
adîncimea ºi nãlþimea stãrii ei nemãsurate
iar noi n-am fi-aflat
ca-n ãst fel,
unde-am fost ºi-n ce pierzare
de-am fost scoºi prin dãruirea Unui Preþ Atît de Mare...
De atunci aceasta-i calea: fiecare biruinþã

cere preþul ei de lacrimi, de dureri ºi umilinþã.
ªi cu cît întinsul luptei ºi izbînzii e mai mare
cu atît mai multe jertfe ºi mai grele-s necesare.
Nu-n acelaºi timp sînt date,
nici la fel nu-s totdeauna
însã în vreun fel se cere fiecare sã dea una.
Sînt chemaþi s-aduc-o jertfã, în vreo formã, toþi aceia

ce-o iubesc... ºi în mãsura contopirii cu Ideea
unora se cere jertfã: osteneli ºi dãruire
altora se cere: lacrimi, rugãciune ºi slujire.
Dar sînt unii puºi s-aducã jertfa vieþii personale
ãsta-i preþul cel mai mare,
asta-i cea mai asprã cale.
Rugul jertfei, chinul, moartea! - ce cuvinte-nfricoºate
însã trebuie!
se cere!
fãrã-acestea nu se poate!
Astfel veþi putea-nþelege de ce trebuie sã fie

unii întristaþi, ca alþii, s-aibã-n schimb o bucurie.
De ce trebuie ca unii s-aibã mîinile legate
pentru ca sã poatã alþii sã lucreze-n libertate!
De ce trebuie ca singuri sã stea unii-n depãrtare
pentru ca ceilalþi sã aibã har mai mult în adunare!
Pag. 7
ªi cu cît pentru-o lucrare e mai mare jertfa datã,

cu cît jertfa-i mai totalã, ºi cu cît e mai curatã
ºi cu cît e de iubire ºi dureri mai mistuitã,
cu atîta-i mai plãcutã, cu atîta-i mai primitã
ºi cu-atîta va atrage dupã ea un har mai mare
peste cîmpu-ntins de lucru ºi de luptã din lucrare.
O, fiinþã destinatã pentru jertfã!

- ce curatã
trebuie sã-þi fie viaþa ºi slujirea necurmatã!
Ce desprins de tot pe lume, gîndul trebuie sã-þi fie
ce divinã lepãdarea de oricare bucurie,
ce totalã contopirea prin rãbdare cu lucrarea
pentru care urci calvarul întregind rãscumpãrarea!
Ce sfinþit de rugãciune trebuie sã-þi fie darul

ca sã fie la nãlþimea care o pretinde-altarul
ºi sã poatã Sus sã-þi fie arderea de tot primitã
iar lucrarea pentru care te aduci, îmbogãþitã!
Jertfã!...
ce cuvînt!
ce tainã cutremurãtor de mare!
- N-o rostiþi cu uºurinþã,
n-o chemaþi cu nepãsare,
n-o doriþi prea mult, n-o cereþi prea grãbiþi, cã nu-i uºoarã!
- Mii de doruri sînt în suflet care nu voiesc sã moarã
mii de rãdãcini viaþa în fiinþa noastrã are,
lupta-i supraomeneascã, crîncenã, îngrozitoare!
Mulþi, ajunºi sub rugul jertfei tremurînd privesc calvarul

- cîþi pot oare sã-i suporte flãcãrile-arzînd ºi jarul?
Cîþi pot suporta-n tãcere, demn ºi nalt sacrificarea
pentru cã sã fie-asemeni preþul cu rãscumpãrarea?
Cine n-are-aici dorinþe cu nãdejde de-mplinire
spre-a putea fãrã regrete, sã se ducã la jertfire?
Pentru cîþi e mai înaltã, mai presus acea chemare
care este categoric, totul, fãrã ezitare,
decît setea de viaþã, decît cei dragi, decît toate
ºi la care, sã renunþe,
care suflet oare
poate?
Ca pãtruns de conºtiinþa tainei veºnice ce-l cere
sã se dãruie-n totalã resemnare ºi tãcere!
Pag. 8
Dacã-atunci sub Vechea Stare, cînd slujeau cerinþei Legii

jertfe nedesãvîrºite apãreau ca sacrilegii,
dacã s-alegea fãptura cea fãrã cusur ºi patã
ca sã fie la nãlþimea pentru care este datã,
fruntea turmei,
floarea holdei,
toate-alese sã-ntruneascã
frumuseþea, curãþia, perfecþiunea pãmînteascã, -
- O, cu cît mai mult acuma, jertfa dupã Noua Lege
pentru-a-ndeplini cerinþa Însuºi Dumnezeu-o-alege,
nu dupã-omeneºti criterii, nici pe merite pãrute
ci dupã cu totul alte gînduri numai Lui ºtiute.
Dar fiindcã pe mãsura unei astfel de cerinþe,
întrunind desãvîrºirea, nu sînt pe pãmînt fiinþe -
hãrãzindu-ªi-le jertfe, Însuºi El le curãþeºte...
El fiind Cel care-aduce,
El fiind Cel ce primeºte!
Cãci doar El e-n stare-o jertfã s-o dea astfel curãþatã
încît ea sã corespundã ca sã poatã fi primitã.
Iatã-atunci, aici e rostul flãcãrii mistuitoare

care trebuie sã facã slujba cea curãþãtoare
care trebuie sã ardã pînã la strãfund fiinþa
spre-a putea sã facã jertfa deopotrivã cu cerinþa.
ªi fiindcã-atîta zgurã, încã-n aur se gãseºte
trebuie ca el sã ardã pînã se desãvîrºeºte.
Arderea aceasta-n lupte, zvîrcoliri ºi suferinþã
e-un drum greu pe care nimeni n-a umblat cu uºurinþã.
O, dar este în aceastã unicã ºi grea lucrare

un hotar la care chinul ºi durerea ta dispare.
Este-acel hotar la care înceteazã-n totul firea
înceteazã mãrginitul, începînd nemãrginirea.
Înceteazã orice simþiri, piere orice raþiune,
înghiþite de luminã, strãlucirea le supune.
Nu mai sînt dorinþi sau temeri, sentimente ºi-obligaþii,
piere orice legãturã de-nrudire, timp ºi spaþii
piere tot cum niciodatã n-ar fi fost ºi nicãierea, -
ºi rãmîne numai una
una singurã:
IUBIREA!
Pag. 9
De-atunci piatra nu rãneºte,

de-atunci cuiul nu mai doare
nu dor spinii
nu dor pumnii
toate, toate sînt uºoare...
Nu dor oasele zdrobite, - þi se pare cã-s strãine
ºi strãinã-þi pare carnea, ruptã fãrã de suspine,
ºi strãin îþi pare lutul care-þi apãsa fãptura
mai curînd aºtepþi sã ardã ca sã-i cadã legãtura.
Simþi cum piere greutatea, simþi cereasca uºurare
simþi o tot mai luminoasã ºi divinã transformare
ºi întîmpini Veºnicia, cu fãptura strãlucitã
þelul e atins,
atuncea, Taina Sfîntã-i sãvîrºitã!
...Dacã mai revii pe lume iarãºi, dupã-aceastã stare

curãþatã-n suferinþã, faþa ta-i strãlucitoare!
Cãci acolo, sus pe munte, aºteptînd supus tãierea
preþul a fost dat, chiar dacã n-a mai trebuit junghierea.
Prin totala resemnare ºi-aºteptare a jertfirii,
prin deplina dãruire,
prin supunerea iubirii,
prin senina renunþare la viaþã ºi la toate,
tu plãtit-ai preþul morþii!
- restu-i fãrã-nsemnãtate.
Coborînd napoi calvarul luminatã fi-þi-va faþa

întîlnirea cu Vecia þi-a desãvîrºit viaþa.
Pentru restul de trãire porþi pecetea nemuririi
mai trãieºti ca mãrturie a-ndurãrii ºi iubirii...
Îndurãrii ºi iubirii viaþa ce-o mai ai þi-e datã:
altfel înþelege viaþa cel care-a murit o datã!
ªi-altfel înþelege moartea cel ce mai trãieºte iarã:
ºtie ce-i deºertãciune ºi cunoaºte ce-i comoarã!
Altfel înþelege chinul,

altfel plînsul ºi iertarea, -
doar atunci va ºti ce-nseamnã judecata ºi mustrarea!
Doar atunci va ºti ce-i mila, bunãtatea ºi iubirea
doar atunci va ºti ºi scopul care meritã trãirea.
Va fi milã ºi iubire. - Cãci cît beznã e ºi moarte
e nevoie de luminã ºi de jertfa care-o-mparte.
Pag. 10
ªi cît încã sînt pe lume munþi de greutãþi ºi silã

e nevoie de-ndurare
de-nþelegere ºi milã!
Nesfîrºit de multe lacrimi cît sînt încã-n lumea largã
o iubire nesfîrºitã poate numai, sã le ºteargã.
ªi cu orice rînd de oameni,

cît va fi pe lume Harul
necesarã va fi jertfa, necesar va fi calvarul!
- Urmînd calea Marii Jertfe, ºi mulþind rãscumpãraþii
se impune-un preþ de jertfã fiecãrei generaþii!
Altora urmînd noi astãzi calea cea de sînge udã,
secerãm cîntînd ogorul semãnat de ei cu trudã.
ªi la rîndul nostru-n lacrimi facem slujba semãnãrii
ca sã aibã-n urmã alþii bucuria recoltãrii.
Cãci mereu aceasta-i calea: fiecare biruinþã

cere preþul ei de lupte, de dureri ºi nevoinþã.
ªi cu cît amploarea luptei ºi izbînda e mai mare
cu atît mai multe jertfe ºi mai mari sînt necesare.
ªi invers: cu cît mai mare ºi mai scumpã-i jertfa datã
cu atît lucrarea-ntreagã e mai binecuvîntatã!
Te rugãm Isuse Doamne, dãruieºte-i Oastei Tale

har ºi binecuvîntare ºi-ajutor pe-a jertfei cale.
Dã-i Tu suflete de jertfã, suflete de rugãciune
curãþie ºi luminã fã mereu s-o încunune.
ªi dã-i suflete sfinþite ca sã poatã fi în stare
sã dea jertfa necesarã cînd o ceri pentru lucrare
ca sã meargã Oastea-Þi sfîntã din putere în putere
sãvîrºind cu bine slujba care Voia Ta i-o cere.
Pag. 11
Al treilea cuvînt
Primele douã pãrþi din istorisirea asta mi-a fost oarecum uºor a le scrie, pentru cã despre
întîmplãrile din ele mai erau ºi multe mãrturii scrise. Zic mi-a fost mai uºor cãci doar a
trebuit sã pun faptele într-o ordine, apoi sã fac legãtura dintre cele în parte cunoscute ºi în
parte nu. Munca aceasta deºi nu prea uºoarã n-a fost totuºi nici prea grea de fãcut.
Dar acum, la a treia parte, am ajuns cu firul acestei povestiri la o vreme din care nu mai
avem nici o mãrturie scrisã. Nu mai avem decît amintirile noastre, ale celor care încã mai
supravieþuim. Ale celor care am trãit anii rãstimpului de care va trebui sã vorbim - ºi care
încã nu ne-am pierdut chiar de tot þinerea lor de-aminte.
T-
Dar ne-am izbit de douã mari greutãþi. Una a soartei noastre omeneºti: bãtrîneþea cu
slãbiciunea care vine cu ea: uitarea. A doua, vitregia vremurilor prin care am trecut, cu teama
ºi cu primejdia oricãror însemnãri scrise.
Cea dintîi greutate vine fãrã voia noastrã: îmbãtrînind, toþi uitãm. Mai ales dacã în vremea
bãtrîneþii avem parte de niºte vremi frãmîntate ºi apãsãtoare cînd grija fiecãrei zile nu-þi lasã
timp sã te mai poþi gîndi în liniºte ºi la trecut. Nemaiîmprospãtînd amintirile, oricît de adînci
urme lãsaserã ele cîndva, - de la o vreme încep sã se ºteargã încet-încet din minte. ªi se
acopãr cu iarbã ca niºte cãrãri pe care nu mai merge nimeni... Ca niºte morminte pe care nu
le mai îngrijeºti...
A doua greutate þine de vremurile în care am ajuns la capãtul vieþii prin care am trecut.
Vremuri cînd te temi sã stai cu o luminã aprinsã noaptea de la o anumitã orã... Cînd trebuie
sã ascunzi caietul la zgomotul fiecãrui pas care trece mai aproape de geamul tãu. ªi cînd te
poþi aºtepta în fiecare clipã sã-þi fie scotocitã casa, chinuit trupul ºi stoarsã memoria, spre a-þi
putea fi pedepsitã ºi nimicitã orice urmã de amintire care incomodeazã pe cineva.
Oamenilor care mai au amintiri, le este fricã sã ºi le mai scrie. Nu cumva dînd cineva
peste ele, sã afle acolo un motiv pentru care uºor se poate ajunge în temniþã. Acolo apoi se
poate uºor putrezi pe ani sau pe veºnicie, împreunã cu încã cine ºtie cîþi.
De aceea sînt aºa de puþini cei care sînt gata sã mai aibã amintiri despre Hristos ºi cu El.
Aº fi þinut ºi eu un jurnal al întîmplãrilor din fiecare zi, cum fãcusem cîndva demult. Dar
dacã aº fi însemnat zilnic cu cîþi ºi cu care fraþi m-am întîlnit, la ce adunãri am fost, cine a
fost la mine sau ce am vorbit ºi ce am pãþit pentru toate acestea - uºor îºi poate închipui
oricine cîte luni de anchete ar fi urmat. Cîte dosare de declaraþii ºi apoi cîþi ani de închisori
ºi pentru cîþi fraþi! Dacã pentru o adunare de rugãciune ºi pentru rãspîndirea unor Biblii - se
primeau ani de închisoare cu bãtãi ºi foamete, uneori cu confiscarea întregii averi, - e lesne
de închipuit ce ar fi urmat dupã atîtea!
Astfel cã n-am mai însemnat nimic nici unii... Iar acum desigur cã ne este nespus de greu
a reface numai din memorie tot ce a fost, pentru ca sã nu se piardã nimic din marile ºi unicele
învãþãminte pe care are sã ni le spunã fiecare pãrticicã de istorie prin care am trecut. De aceea
am putut aminti numai atît de puþine din multele pe care le-am trãit.
T-
Pag. 12
Am tot amînat redarea învãþãmintelor cîte le-am putut desprinde din înlãnþuirea
întîmplãrilor prin care am trecut odatã cu semenii ºi fraþii mei - în nãdejdea cã ajungînd spre
capãtul vieþii mele voi avea de la Dumnezeu mai mult timp ºi mai multã liniºte pentru a le
depãna mai fãrã grabã ºi mai fãrã primejdii.
Dar iatã cã anii mei s-au dus, iar eu simt acum cã am ajuns la capãtul care nu-mi mai îngãduie
o amînare. ªi simt cã n-aº putea muri în pace dacã n-aº sfîrºi cu bine ceea ce am început.
T-
În toatã istorisirea aceasta nu am fost cãlãuzit de un alt scop decît de acela de a înºira
niºte întîmplãri din trecut cu învãþãminte pentru prezent ºi pentru viitor. Scopul meu a fost
sã desprind din întîmplãrile vãzute, înþelesul lor cel nevãzut. Sã mã ajut pe mine însumi ºi
pe alþii ca sã vedem urmele lui Dumnezeu prin istoria mea ºi a altora. Spre a cunoaºte voia
ºi lucrarea lui Dumnezeu din tot ce ni s-a fãcut, sau a fost îngãduit sã ni se facã.
De aceea tot ce am scris nu am scris pentru a învinui pe cineva sau pentru a dezvinovãþi
pe altcineva.
Nu învinuiesc pe nimeni: nici pe cei mari nici pe cei mici. Nici vremile nici oamenii.
Fiecare se va învinovãþi sau se va dezvinovãþi pe sine însuºi din faptele sau din cuvintele sale.
Care indiferent cã le-a scris cineva sau cã nu le-a scris cu cernealã ºi pe hîrtie, - ele s-au
întipãrit toate ºi pe totdeauna, pe clipa ºi pe întîmplarea lor. Zilele lor - cu ele cu tot - s-au
dus pe rînd la Dumnezeu, unde stau ca niºte dosare încheiate gata pentru Ziua Marii Judecãþi
înaintea cãreia vom merge fiecare din noi. Ca sã ne primim plata sau rãsplata. Dupã binele
sau rãul pe care l-am fãcut. ªi despre care vor da mãrturie atunci toate cele ce le-am imprimat
noi pe filmul ºi pe banda zilelor trãite, spre fericirea sau nefericirea semenilor noºtri, spre
slava sau spre ocara lui Hristos, spre slujirea binelui sau a rãului în care am umblat.
T-
Poate a fost un rãu în aceastã amînare, fiindcã multe din cele ce s-au petrecut le-am uitat.
Memoria mea, atît de îndelung bruscatã ºi de brutal stoarsã, s-a împãienjenit, s-a înceþoºat.
ªi conturul multor evenimente s-a ºters pe totdeauna din ea...
Sau poate a fost un bine amînarea, fiindcã cu anii, cu cît au trecut mai mulþi, cu atîta au
limpezit mai bine apele înþelesurilor vrednice de reþinut. ªi astfel cele ce au rãmas înseamnã
cã sînt cele pe care vrea Dumnezeu sã nu le uitãm.
Aici, trebuie neapãrat sã repet din nou ceea ce am mai spus de atîtea ori: Oastea Domnului
fiind o lucrare duhovniceascã, un rãsad al Duhului Cel Sfînt ºi Veºnic al lui Dumnezeu, - este
în lume, dar nu este din lume. Ea trãieºte încã pe pãmînt, dar nu pentru pãmînt. Vorbeºte cu
cuvinte fireºti dar cu înþeles duhovnicesc. Prin însãºi structura ei Oastea Domnului este o
lucrare divinã ºi nu omeneascã. De aceea a riscat ºi riscã întotdeauna sã fie înþeleasã rãu ºi
nu bine. Greºit ºi nu drept. Fiindcã oamenii nenãscuþi din nou, oamenii neduhovniceºti, -
(adicã aproape toþi acei care sînt puºi sã se ocupe de noi) - nu ne pot înþelege.
ªi neputîndu-ne înþelege duhovniceºte bine, ne înþeleg lumeºte rãu.
Nevãzînd partea duhovniceascã a lucrurilor, ei le interpreteazã fireºte.
ªi astfel se repetã ºi cu noi mereu tragedia patimilor Mîntuitorului nostru Isus Hristos.
El era de Sus, iar cei ce-L judecau - fiind ei înºiºi de jos - L-au judecat ca pe unul de jos.
El le vorbea lor cu un înþeles ceresc, iar ei interpretau totul pãmînteºte.
Astfel au încadrat în cele mai incriminale paragrafe ale Codului lor Penal pe Cel mai
Nevinovat dintre toþi supuºii Legii, pe Singurul care nu le încãlcase nici o lege a lor
niciodatã. Pe Însuºi Fãcãtorul Dreptãþii.
T-
Pag. 13
Totuºi, cu riscul de a înfrunta alþi ani (mai am eu acum oare ani? de alte chinuri ºi
primejdii, poate chiar moartea acolo (- slãvit sã fie Domnul! -) de acum nu mai pot amîna.
Cuvîntul care trebuie spus nu-mi mai dã pace. ªi adevãrul care se cere apãrat ºi arãtat nu-mi
mai dã rãgaz. Ochii mi-au slãbit, mîinile îmi tremurã, inima cedeazã... nu mai am timp sã
aºtept. Voi depãna deci mai departe firul istorisirii pe care am început-o, scoþînd din
întîmplãrile cele trecãtoare, înþelesul lor cel netrecãtor. Din viaþa asta de acum care este un
vis, adevãruri pentru viaþa cea eternã care este singura realitate. ªi înfãþiºînd oameni ºi fapte
care vor arãta ce a fost aur ºi ce gunoi.
T-
Mã voi strãdui deci sã însemn aici ceea ce mi-a mai rãmas din tot ce a fost dupã 1947.
Scriu ºi în grabã ºi sub presiune, doar aceia ce mi-a mai rãmas dupã ce am uitat (sau a trebuit
sã “uit”) - tot ce am vãzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele, sau am stropit cu propriul
meu sînge în cei aproape treizeci de ani peste care se întinde partea ultimã a acestei istorisiri.
N-am putut pînã acum însemna în scris nimic. De grija sã nu cadã în mîinile nimicitoare
de vieþi ºi de cugete. Dar de acum primejdia aceasta aproape a trecut. Cea mai mare parte din
cei pomeniþi aici, s-au dus în veºnicie. Deci sînt înafarã de orice ameninþare omeneascã. Unii
sînt în cer, - alþii în pãmînt, alþii s-au lepãdat.
Cei dintîi sînt prea sus, ceilalþi prea jos ca sã le mai poatã face vreun om ceva. Iar mie,
nu-mi pasã, pot sã-mi facã tot ce vor vrea. ªi aºa, peste puþinã vreme nu-mi va mai putea face
nimeni nimic: nici rãu nici bine. Dacã mã vor bãga oamenii pe o uºã de fier, Dumnezeul meu
mã va scoate de cealaltã parte pe o uºã de aur. Dacã mã vor lovi, ºtiu cã nu dor decît primele
douã lovituri, iar dupã aceea se preface totul în niºte cununi cereºti. Dacã voi fi scuipat, ºtiu
cã acolo unde scuipã oamenii, va sãruta Hristos. Nu mi se mai poate face aproape nimic care
sã nu mi se fi mai fãcut...
T-
Într-un anumit fel poate cã ar fi fost bine ca firul acestei istorisiri sã se fi încheiat la
sfîrºitul lui 1947. Dar fie cã ne place istoria, fie cã nu ne place, ea se desfãºoarã fãrã a
depinde de noi, aºa cum a fost. Ea este singura realitate pe care n-o putem falsifica. O poezie
poþi s-o scrii cum îþi place, sau o cîntare poþi s-o cînþi cum vrei, - însã o istorie trebuie ori
s-o taci ori sã o spui aºa cum a fost. Altfel eºti ori un mincinos ori un nelegiuit - ºi în ambele
cazuri vei fi blestemat.
Aº fi tãcut-o! Ar fi fost mai neprimejdios pentru trupul acesta. Dar cum aº fi rãspuns
mîine în faþa lui Dumnezeu pentru adevãrurile învãþãmintelor care trebuiau lãsate urmaºilor
noºtri, spre a nu cãdea ºi ei în greºeli pe care noi, în mare parte, din neºtiinþã le-am fãcut?
Nouã ne-a fost de atîta folos cunoaºterea suferinþelor prin care au trãit înaintaºii noºtri.
Însemnarea suferinþelor lor era atunci poate ºi pentru ei împreunatã cu nespuse primejdii.
Mulþi dintre scriitorii acestor suferinþe, au plãtit cu viaþa lor îndrãzneala de a le fi scris... Dar
a venit vremea cînd aceste însemnãri preþuiesc mai mult decît tot aurul lumii. Astãzi, cît de
minunat este cã nouã ne-au rãmas scrise cãrþile Sfintelor Scripturi sau ale vieþii sfinþilor, care
veacuri la rînd au fost stropite cu sîngele acelora care le-au transcris ºi le-au ascuns, ca sã
ajungã pînã la noi.
T-
Se vede cã aceasta a fost prin veacuri soarta Evangheliei Domnului Hristos, Dumnezeul
ºi Mîntuitorul nostru. - ªi aceasta trebuie sã fie pînã la Venirea Lui ºi soarta bisericii Sale vii
ºi adevãrate. Oriunde ar fi ºi ar trãi ea.
Pag. 14
Indiferent de nume ºi de locuri, vor fi mereu cãlãi ai Evangheliei ºi vor fi mereu victime
ale ei. Spre a se dovedi cã ºirul martiriului creºtin continuã în fiecare epocã. ªi cã dragostea
lui Hristos este tot aºa de vie ºi astãzi la sfîrºitul veacurilor creºtinismului, precum era în
veacurile lui de la început.
T-
Ceea ce am vrut sã se vadã din fiecare amãnunt al acestor întîmplãri - este adevãrul biblic
cã: vrãjmãºia lumii faþã de Hristos ºi Adevãrul Sãu, a rãmas aceeaºi. Dupã cum aceeaºi a
rãmas ºi dragostea bisericii Sale vii faþã de El. Din confruntarea acestor douã forþe puternice
am vrut sã se vadã cã tot mai tare este dragostea lui Hristos. ªi cã în toiul îndelungatelor ºi
crîncenelor lupte, dacã mulþi au cãzut ori într-o parte ori în alta, - cei care au rãmas biruitori
au fost numai aceia care au pus mai presus de orice preþ alipirea lor faþã de Hristos. ªi
încrederea lor nezdruncinatã în Adevãrul Lui.
Acest adevãr am dorit sã se vadã cît mai limpede din tot ce am spus ºi voi mai spune. Sînt
încredinþat cã Duhul lui Dumnezeu va face ca aceste cuvinte sã-i trezeascã pe unii dintre acei
care fac rãul (poate fãrã sã-ºi dea seama) - ºi sã nu-l mai facã. Îi vor întãri sufleteºte pe unii
din cei ce trec, sau vor mai avea sã treacã, prin astfel de cerneri ale pãtimirii pentru Hristos
ºi îi vor ajuta sã poatã suferi mai cu rãbdare ºi mai cu nãdejde (cînd nu vor putea cu bucurie).
Gîndindu-se cã ºi alþi fraþi ai lor au avut de trecut prin astfel de încercãri. Astfel se vor
încuraja ºi vor privi cu încredere la rãsplata veºnicã spre a putea birui suferinþele trecãtoare.
ªi în al treilea rînd, vor fi tuturor celor viitori, - un dreptar spre a ºti cum sã se fereascã pe
ei înºiºi ºi pe urmaºii lor, de ceea ce le-ar putea nenoroci pe veci nu numai trupul ci ºi
sufletul. Nu numai inºii ci ºi neamul: adicã Pãcatul. Sã dobîndeascã ºi sã pãstreze ceea ce îi
poate mîntui pe toþi, atît pe pãmînt cît ºi sub el, adicã: pe Hristos.
T-
Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor, Te rugãm fã acest bine al mîntuirii pînã la al miilea
neam, tuturor celor ce Te vor înþelege ºi Te vor primi pe Tine din aceste adevãruri. Amin.
M editaþii
Cînd de la un hotar pînã la celãlalt al þãrii noastre, tot românul se va hotãrî sã lupte
împotriva pãcatelor,
cînd de la o margine la alta a României, tot românul se va aprinde de dorinþa sã trãiascã
o viaþã dupã Evanghelia lui Hristos,
cînd stãpînirea noastrã va fi luminatã de dragoste faþã de supuºii ei,
cînd ºi stãpînitorii ºi poporul vor fi uniþi în acelaºi gînd curat ºi bun,
- atunci am asigurat pe veci viitorul acestei þãri, al acestui neam!
Pãr. Iosif Trifa.
Pag. 15
Rãbdare, o, încã puþinã rãbdare...
Rãbdare, o, încã puþinã rãbdare!

- Sus ochii ºi gîndul ºi braþul ºi paºii:
Slãvita Cetate Cereascã rãsare
iar cea mai frumoasã ºi sfîntã intrare
e-aceea prin care te-nalþã vrãjmaºii.
Rãbdare în chinuri ºi-n lipsã rãbdare

în zbucium, în lupte ºi-n dorul fierbinte!
- Pe faþa brãzdatã de lacrimi amare
vor cerne luminã, rãsfrîngeri de soare
din Slava ce vine... priveºte nainte!
Rãbdare-n viaþã ºi-n moarte rãbdare

- al tãu e triumful din veacul ce vine,
cînd noaptea apune, cînd Ziua rãsare
nu moartea-i aceea, ci viaþã ºi har e
rãsplata rãbdãrii-ndelungi ºi senine!
Rãbdare, o, încã puþinã rãbdare!

- priveºte rãsplata, sã birui suspinul
ºi treci peste moarte cu-a vieþii cîntare
rãbdare, o, încã puþinã rãbdare
cãci vine seninul, seninul, seninul!...
Pag. 16
Mai þineþi, mai þineþi...
Mai þineþi, mai þineþi azi mîinile-ntinse

acum ºi mai grele sînt luptele-n vale,
sã creascã nãdejdea oºtirii ne-nvinse,
sã biruie steagul credinþelor sale!

mai tare credinþa, mai caldã strigarea!
- e ceasul cel mare al luptei aprinse
priviþi, Ceru-i gata sã-nceapã cîntarea!

e vremea cînd mai multã rugã se cere,
un ceas doar... ºi-n urmã pe veci necuprinse
lumini strãluci-vor Întîia-nviere.
Mai þineþi, mai þineþi azi mîinile-ntinse...

- doar azi,
cãci de mîine cînta-veþi întruna
cînd mîinile-acestea cu soare încinse
din Mîinile Slavei, primi-vor cununa!
Istoria - Vol. 3 - Cap. 1 - Cel mai frumos Isus Pag. 17
Cap. 1
Cel mai frumos Isus

“...ªi Chipul Celui de al patrulea
era ca a unui Fiu de Dumnezeu”.
Daniel, 3, 25
sus Hristos, Mîntuitorul ºi Dumnezeul nostru a venit în lume nu numai sã-ªi curãþeascã
I un norod al Lui care sã fie plin de rîvnã pentru fapte bune, ci ºi spre a-i face pe aceºtia
lumina lumii ºi sarea pãmîntului, aºa cum este El Însuºi.
Pentru a împlini aceastã slujbã mîntuitoare, Hristos Domnul nostru S-a dat alor Sãi pe
Sine Însuºi nu numai ca pilda de urmat, ci ºi mai mult, ca puterea, garanþia ºi ajutorul
biruinþei lor. Pentru ca ai Lui sã fie plini totdeauna de aceastã încredinþare, Domnul Isus le-a
lãsat nenumãrate fãgãduinþe scrise în Cuvîntul Sãu, Sfînta Scripturã, de la începutul ºi pînã
la sfîrºitul ei... Dulcea ºi liniºtitoarea Lui asigurare: “Iatã Eu cu voi Sînt în toate zilele” sub
diferite forme, este repetatã neîncetat de la începutul veacurilor ºi pînã la sfîrºitul lor, atît
pentru cei din Vechiul Legãmînt cît ºi pentru cei din Noul. Spre a ne arãta fiecãruia, în orice
împrejurare, cã El este ºi rãmîne Acelaºi: Ieri, Azi ºi în Veci!
Astfel El a fost cu primii oameni, Însoþitor plãcut în rãcoarea fericitã a zilelor Edenului
ºi desfãtarea fericirii lor înainte de cãdere...
Dar nu i-a pãrãsit nici atunci cînd ei lãsîndu-se amãgiþi de ºarpe ºi de pãcat - au fost
aruncaþi în cuptorul de foc al încercãrilor de pe pãmînt, pentru curãþarea lor din nou prin
suferinþã.
În desfãtarea Edenului Se bucurase cu ai Sãi iar în focul încercãrilor suferea cu ei, pentru
curãþarea lor din nou.
T-
Dumnezeu este iubire, - iar iubirea nu numai cã nu se poate despãrþi niciodatã, dar în
suferinþa celui iubit, cel ce iubeºte sufere el însuºi chiar ºi mai mult alãturi de cel iubit. Cînd
copilaºul iubit este bolnav, mama iubitoare sufere ºi mai mult decît el.
Pag. 18 Istoria - Vol. 3 - Cap. 1 - Cel mai frumos Isus
Cînd soþia iubitã este în dureri, soþul iubitor simte durerea alãturi de ea, poate ºi mai
profund. Cînd fratele iubit este în foc, fratele iubitor arde alãturi de el într-un fel poate ºi mai
dureros. Cu atît mai mult Domnul Isus care i-a iubit pe ai Sãi nespus mai mult decît o mamã,
decît un soþ, decît un prieten...
Hristos S-a unit atît de adînc cu biserica Sa încît S-a fãcut Ea. S-a fãcut Ea cînd S-a fãcut
Om Întrupîndu-Se din Femeie spre a rãscumpãra Sãmînþa Femeii. S-a fãcut Ea în rugãciunea
Testamentarã din Evanghelia dupã Ioan 17, cînd readucea din nou în Dumnezeu Omenirea
despãrþitã din El prin pãcat, spunînd: Tu în Mine, Eu în ei... Asta însemna: “Tu - în Ei”! El
era doar Transformatorul prin care Puterea uzinei venea fericit, ºi nu nimicitor - în luminile
care trebuiau sã fie trimise apoi sã strãluceascã mai departe în întunericul veacului acestuia,
pînã la sfîrºitul lui.
T-
Dumnezeu n-a vrut sã Se despartã de om niciodatã. Nici chiar cînd a cãzut în pãcat. La
scoaterea din Eden le-a promis celor pedepsiþi iertarea ºi primirea din nou, dupã ce vremea
ºi Preþul curãþãrii ºi iertãrii acesteia se va fi împlinit. Iar pînã atunci bãrbatului i-a dat ca
mijloc al legãturii cu El munca, iar femeii durerea. Munca grea ºi durerea temãtoare aveau
sã fie mijloacele prin care Dumnezeu va þine mereu legãtura cu omul ºi omul cu El. Muncind
din greu, omul slab sã cearã ajutorul lui Dumnezeu, - iar primindu-l, sã-I mulþumeascã.
Suferind cu fricã, femeia sã-I cearã ajutorul lui Dumnezeu - ºi primindu-l, sã-I mulþumeascã.
Îngrozit de osîndã, sufletul sã cearã rãscumpãrarea lui Hristos, - ºi primind-o, sã-I slujeascã.
Aruncatã în foc, credinþa sã cearã Prezenþa lui Isus, - ºi simþind-o sã-L slãveascã arzînd.
Aºa a vrut Dumnezeu sã rãmînã permanent cu noi.
T-
Toate fãgãduinþele lui Hristos sînt fericite pentru ai Sãi ºi s-au împlinit cu credincioºie
strãlucitã. Dar nici unele n-au fost mai minunat împlinite ca acelea fãcute alor Lui pentru
vremea cînd vor fi în suferinþã din pricina Numelui Sãu. “Dacã vei trece prin ape, Eu voi fi
cu tine... dacã vei merge prin foc - Eu voi fi cu tine...” ( I s a i a 4 3 , 2 ) . “Voi fi cu tine
ca sã te scap” (Ier. 1, 8) .
T-
Toate feþele lui Hristos sînt frumoase, dar nici una n-a fost pentru ai Sãi atît de frumoasã
ca aceea care li s-a arãtat lor în focul încercãrilor, în cuptorul suferinþelor, în ceasurile
jertfelor grele. Faþa cea mai strãlucitã a lui Hristos ºi Prezenþa Lui cea mai puternicã este
darul ºi harul pe care îl face Isus Mîntuitorul iubit numai acelora ce trec prin clipele cele mai
grele cu rãbdare ºi cu încredere pentru Numele Lui Sfînt.
Celor trei tineri numai în cuptorul de foc Hristos le-a arãtat Faþa Lui cea mai frumoasã.
Cãci doar acolo aveau ei nevoie de o putere deosebitã, cînd încercarea era mai grea iar
legãturile lor cu alte izvoare de întãrire erau total rupte.
Sfîntului ªtefan, numai în clipa zdrobirii lui cu pietre, i-a arãtat Hristos Faþa Lui cea mai
frumoasã, cãci Singurã Aceastã Faþã îi putea da în clipa aceea toatã bucuria ºi puterea de care
avea nevoie spre a nu mai vedea pietrele, ci fericirea ºi slava.
Sfîntul Ioan numai în Patmos, sfîntul Petru numai în închisoare, sfîntul Pavel numai în
primejdii - ºi toþi sfinþii Sãi numai în clipele ºi în împrejurãrile lor cele mai grele, - au vãzut
mai strãlucitã Faþa lui Hristos cea mai minunatã. Fiindcã în cuptorul cel de foc credincioºii
lui Dumnezeu au nu numai nevoia, dar ºi starea cea mai deosebitã în care Îl pot vedea pe Fiul
lui Dumnezeu cu ei.
Dar pînã la cuptorul de foc cei trei tineri trebuie cã au trecut biruitori prin multe alte probe
pregãtitoare. Ameninþãrile, arestarea, foametea, poate bãtãile ºi ocãrile, trebuie sã fi fost
destul de grele probe pentru dragostea ºi credinþa lor în Dumnezeu. Poate cã pentru aceeaºi
credinþã vor mai fi fost arestaþi odatã cu ei ºi alþii. - Dar în cuptor au ajuns numai ei. Ceilalþi
se vor fi lepãdat pe timpul cercetãrilor sau se vor fi fãcut iscoade ºi vînzãtori în slujba
împãratului pãgîn, pentru a scãpa astfel din cuptorul înspãimîntãtor. Fiindcã aceºtia vedeau
numai moartea ºi nu slava din cuptor ºi de dupã el.
T-
Existã înainte de rug anumite probe ºi o anumitã vreme de probe pregãtitoare. Existã mai
înainte de cuptorul încercãrilor anumite condiþii, pentru a fi învrednicit cineva de suferinþa
pentru Hristos ºi pentru a primi harul de a merge în cuptorul Lui sfinþitor.
Nu oricine ajunge acolo - ºi nu oricum. “Voi - zice sf. apostol Pavel - aþi primit harul nu
numai sã credeþi în Hristos ci sã ºi pãtimiþi pentru El” ( F i l i p . 1 , 2 9 ) . Deci harul de
a crede este unul - ºi pe acesta îl au toþi cei ce vin la Isus. Dar harul de a pãtimi pentru El este
cu totul altul, - ºi harul acesta este dat numai unora. O, cît de rar ºi cît de puþin cunoscut este
astãzi printre credincioºi harul de a pãtimi pentru Hristos! De aceea sînt atît de necunoscute
strãlucitele descoperiri pe care Hristos le dã numai atunci. ªi numai acolo. ªi numai
acelora, - care au ajuns în Cuptorul de Foc pentru El. Numai acolo Îºi descoperã El pe
pãmîntul acesta alor Sãi, Faþa Sa cea adevãratã ºi strãlucirea cea negrãitã a Prezenþei Lui
gustatã nemijlocit de cãtre cei aleºi pentru jertfã. Numai acolo, în mijlocul rugului aprins.
Iatã, eu dau aici în faþa lui Hristos ºi în faþa voastrã a tuturor o mãrturie vrednicã de
crezut ºi adevãratã: Ce am vãzut, ce am simþit ºi ce am trãit eu însumi cu toatã fiinþa mea
trupeascã ºi sufleteascã în clipa de vîrf, mãrturisesc.
Am vãzut pe Isus în bucurie, în libertate, în Cuvîntul slobod ºi puternic, în mulþimile
fericite, în peisajele frumoase, în rugãciunea neîmpiedicatã, în bisericile pline, - ºi au fost
frumoase toate aceste feþe a lui Isus Cel adorat ºi cîntat cu mulþi, într-o dragoste împletitã în
mii de raze ºi de glasuri frãþeºti ºi dragi...
Dar Faþa cea mai frumoasã a lui Isus, eu n-am cunoscut-o decît atunci cînd am fost
învrednicit de harul de a pãtimi pentru El. Nicãieri altundeva El nu mi-a arãtat aceastã Faþã
a Lui nici înainte nici în urmã decît acolo în cuptorul de foc al încercãrii ºi al cernerii pentru
Evanghelia ºi Lucrarea Sa...
T-
Existã însã ºi în ajungerea colo, douã feluri de a merge. Unii merg împinºi, alþii merg
atraºi. Unii merg împinºi de oameni, alþii merg atraºi de Hristos.
Cei care merg împinºi de oameni, merg chinuiþi, înspãimîntaþi, siliþi. ªi aceºtia nu merg
cu faþa cãtre foc ci cu spatele. Faþa lor, inima lor, este mereu întoarsã spre înapoi, spre
înafarã, spre ceea ce au lãsat, - ºi nu înspre Hristos, înspre cer, înspre înainte, înspre slavã.
De aceea ei nu vãd decît feþele urîte ale celor care îi împing - ºi nu vãd Faþa minunatã a Celui
ce îi atrage.
Din pricina aceasta umblarea lor prin suferinþã este un chin nesuferit. Scãparea lor cît mai
grabnicã din ea, le este toatã dorinþa, toatã rugãciunea, tot scopul vieþii lor de zi ºi noapte.
Apoi odatã scãpaþi, ferirea de a nu mai ajunge niciodatã acolo le este pe toatã viaþa lor lucrul
cel mai scump pentru care sînt în stare sã-ºi vîndã conºtiinþa, credinþa, sufletul, Dumnezeul
lor, - ºi tot. Cît de zadarnic a fost pentru aceºti oameni harul - marele, unicul har - de care
îi învrednicise ºi pe ei Hristos, de a vedea Faþa Lui Dumnezeiascã acolo în foc suferind pentru
El: aceºtia au fãcut ca femeia lui Lot: s-au petrificat pe totdeauna privind înapoi...
T-
ªi mai existã înainte de ajungerea în cuptor - cum am spus - vremea probelor pregãtitoare
ºi curãþãtoare. Proba focului este ultima. Mulþi cad în aceste probe pregãtitoare ºi nu mai
ajung la cea din urmã.
Hristos Cel Sfînt Îºi alege astfel, Îºi dezleagã ºi Îºi curãþeºte pe acei cãrora le va fi dat
harul de a rãbda împreunã cu El, adicã singurul mijloc prin care se vor dovedi vrednici de a
împãrãþi împreunã cu El, în slava veºnicã (2 Tim. 2, 11-12) .
Cu cît þine mai mult focul, cu atîta cei care trec biruitori prin el ies mai strãluciþi, fie prin
uºa aceasta de fier, înapoi în lume spre a-I sluji de mãrturie lui Hristos aici, fie pe uºa cealaltã
de aur înainte în cer, spre a-I fi desfãtarea Lui Acolo.
T-
Aici, în libertate, între fraþi, în trãirea obiºnuitã, Hristos Domnul nostru ne-a lãsat trei
mijloace binecuvîntate pentru viaþa noastrã duhovniceascã: Cuvîntul Sãu, Biblia, Rugãciunea
ºi Fraþii, adicã biserica ºi adunarea. Prin acestea ne hrãnim, respirãm, creºtem, rodim...
Dar în cuptorul de foc, nu le mai avem pe nici unele din acestea. Acolo Biblia este opritã,
rugãciunea interzisã, adunarea pierdutã... iar trebuinþele fiinþei noastre sînt cele mai
chinuitoare. Atunci în locul tuturor mijloacelor obiºnuite vine El, Domnul Isus, la noi, pe cu
totul alte cãi decît prin Biblie, prin rugãciune sau prin fraþi. Stãrile venirii Lui sînt de aºa fel
ºi de aºa intensitate încît nu pot fi cuprinse în graiul omenesc. Este ceva ca o rãpire în rai, -
deºi, totuºi, nu este asta. Este, - deºi nu este - o coborîre a raiului în tot lãuntrul ºi în toatã
înafara întregii noastre fiinþe. Vezi, deºi nu vezi, cerul deschis. Auzi, deºi nu auzi pe Hristos
grãind aievea cu tine... Nu mai eºti, deºi mai eºti încã, într-un cuptor. Îþi pare - ºi nu îþi pare
- cã eºti în cer. ªtii cã eºti tu - ºi nu ºtii cã eºti tu - acela.
Cine poate sã-mi înþeleagã aceste cuvinte va înþelege. - Cine nu poate, nu-i ºtiu spune
altfel... Dar poate va afla ºi el.
Eu am fost de opt ori aruncat în cuptorul de foc. ªi am trecut ºaptesprezece ani pe acolo...
dar nu pot uita Faþa Fiului lui Dumnezeu care nu S-a arãtat numai în foc... Sînt acum alþii,
mulþi ani, de cînd parcã am ieºit din foc - ºi de multe ori mã cuprinde ceva ca un dor ºi ca o
pãrere de rãu S-o mai pot vedea aºa. Uneori mã gîndesc cu tristeþe, ieºit din mijlocul focului,
s-a depus iarãºi praful ºi ceaþa peste ochii mei. - Sau poate s-a adunat altã zgurã peste fiinþa
mea. - ªi mã simt cum aº avea un dor adînc ºi o trebuinþã dureroasã dupã curãþarea ºi
limpezirea pe care o aveam acolo.
Afarã, m-au înfãºurat iarãºi legãturile, - acolo toate îmi arseserã ºi eram slobod ca cei trei
tineri cãrora nu le arsese focul decît legãturile ca sã poatã umbla cu adevãrat slobozi, cum nu
te elibereazã decît adevãrul, decît focul, decît sfinþirea...
T-
Cu scopul acesta era dus în 1948 spre cuptorul suferinþelor prin care avea sã umble multe
zeci de ani - duhul ºi solul Oastei Domnului.
Înainte de a ajunge în flãcãrile acestea, mai trecuse ea ºi mai avea încã sã treacã prin
probele pregãtitoare în care mulþi fii ai ei au cãzut, mulþi au fugit, mulþi s-au fãcut robii ºi
iscoadele vrãjmaºului, - dar mulþi s-au ºi învrednicit de o slavã ºi de o rãsplãtire minunatã
a lui Hristos.
Prin toate acestea a trebuit sã trecem din prima zi a anului 1948, de la chiar hotarul
împlinirii celui de-al douãzeci ºi cincilea an al vieþii Oastei. Fiind bãgaþi pe rînd, tot mai
mulþi în cuptorul ºi rugul aprins.
Iatã cum a început:
Am spus cum dupã serbarea de Crãciunul lui 1947 de la spitalul ºi închisoarea din Beiuº,
ºi din alte pãrþi ale þãrii, - eu am fost luat ºi dus la Poliþia de Siguranþã din Beiuº. (Pe atunci
aceastã poliþie încã purta tot vechiul ei nume).
De acasã nu-mi luasem nimic, fiindcã jandarmul nici nu-mi spusese unde mã duce. Am
bãnuit totuºi cã voi fi întrebat în legãturã cu activitatea mea de la Isus Biruitorul - ºi am luat
cu mine în loc de orice altceva, doar o colecþie a foii Isus Biruitorul din ultimul an. La caz
de nevoie sã le arãt acele articole pe care le scrisesem în foaie cu conþinut sprijinitor al
acþiunilor guvernului ºi regimului, spre a le dovedi cã noi nu numai cã nu sîntem împotriva
Stãpînirii, ci chiar ajutãm Stãpînirea cu toatã puterea ºi cinstea sufletului nostru la tot ce face
ea legal ºi frumos spre binele þãrii.
La poartã, jandarmul m-a predat unui comisar în uniformã care m-a dus înãuntru într-o
încãpere mare unde mã aºtepta în picioare un bãrbat tînãr de o staturã uriaºã:
- Cine eºti tu? - se încruntã acesta spre mine.
Îi spun numele.
- Ce-i asta? - arãtã el spre Isus Biruitorul pe care îl adusesem cu mine.
- Colecþia foii pe care o redactez. Am adus-o ca sã vedeþi atitudinea noastrã faþã de
Stãpînire, fiindcã bãnuiesc cã din pricina asta m-aþi adus aici. - ªi voiam sã deschid colecþia
sã-i arãt.
- Nu-i nevoie! - îmi smuci el foaia din mînã. ªtim noi. Las-o aici.. De acum încolo o vom
mai citi noi.
Nu-i rãspunsei nimic.
- Scoate tot ce ai de prin buzunare!
Scosei tot: ceasul, stiloul, cîþiva lei, niºte scrisori de la fraþi.
- Desfã-þi cureaua ºi ºireturile!
Mã supun: totul era pentru mine complet necunoscut. Niciodatã nu mai auzisem nici nu
citisem mãcar despre aºa ceva. Eu umblam printre altfel de oameni ºi citisem altfel de lecturi.
- Ia-l, - zise ºeful uriaº cãtre cel ce mã adusese - ºi du-l la ceilalþi.
Am ieºit. ªi din fundul unui coridor larg, deschise o uºã, mã împinse acolo ºi apoi o trînti
în urma mea...
Dintr-o încãpere care fusese probabil cãmara casei cînd aceasta era locuitã de proprietarul
ei adevãrat, patru feþe cunoscute, se uitau mirate la mine: doi notari publici, un avocat ºi un
preot.
- Uite-l ºi pe Dorz! - zise cineva dintre ei. Apoi:
- Cum, ºi pe tine te-au adus?
- Ce-au avut ºi cu ãsta?
- Slãvit sã fie Domnul, frate Traian!
Cel care îmi spusese ultima întîmpinare ºi îmi întinse primul mîna era preotul Ilie, unul
din cei doi cu care fusesem în misiune la închisoare împreunã cu fraþii, a treia zi de Crãciunul
trecut.
Curînd apoi am aflat de la ei cã se petrecuserã în þarã mari schimbãri politice ºi cã
arestarea noastrã se întîmplase în legãturã cu aceste evenimente.
- Dacã noi toþi mai are vreo explicaþie sã fim în arestul poliþiei într-o împrejurare ca asta
- zise avocatul arãtînd spre mine - nu mai înþeleg ce rost are sã-l ia pe omul acesta care de
cînd îl ºtiu nu s-a ocupat decît de bisericã ºi de religie. Omul cel mai nevinovat. Ce þi-au
spus, - frate Dorz? Pentru ce te-au adus? N-ai fãcut niciodatã nici o politicã, n-ai nici o
funcþie înaltã, n-ai nici o avere, n-ai fãcut nici un rãu nimãnui, nu primejduieºti pe nimeni cu
nimic? Pentru ce te-au adus aici?
- Nu ºtiu! Încã nu m-au întrebat ºi nu mi-au spus nimic... Dar pentru bine, nu trebuie oare
sã sufere nimeni?
Peste cîteva clipe se auzirã iarãºi paºi pe coridor ºi uºa se deschise din nou. De data asta
fu împins înãuntru “fratele” M., care fusese ºi el la serbarea noastrã de la spital ºi închisoare
a treia zi de Crãciunul trecut.
Acum el era funcþionar la primãria oraºului, dar noi ne cunoºteam din copilãrie. Fusese
al cincilea ºi ultimul copil al vecinilor noºtri, oameni foarte sãraci din cauza tatãlui lor, un
om beþiv ºi fumãtor. Era cu doi ani mai mic ca mine ºi fiindcã era foarte necãjit iar eu eram
singurul copil la casa pãrinþilor mei, l-am socotit pe el de cînd ne ºtim ca pe un frate al meu
mai mic. Îi dam de multe ori hainele mele ºi mîncarea mea. Îl iubeam cu milã ºi îl apãram de
alþi copii. Mai tîrziu la ºcoalã, îl ajutam cu toatã grija unui frate mai mare. Avea ºi o vedere
mai slabã. Dar avea o minte ascuþitã - ºi învãþa bine. Dupã ce eu am intrat în Oastea
Domnului, l-am chemat ºi pe el. Îl purtam cu mine pe la adunãri - ºi începuse ºi el frumos
sã-L urmeze pe Domnul. Dar din cauza sãrãciei pãrinþilor lui, cînd s-a fãcut mai mare, a
trebuit sã intre slugã la alþii. Apoi s-a dus salahor la oraºe la construcþii. A cãzut odatã de pe
o schelã ºi a zãcut un an bolnav. Fiindcã nu mai putea lucra munci grele, am vorbit cu un
cunoscut care l-a angajat la o instituþie din Oradea. Curînd acolo a deprins munci de birou ºi
a fost avansat.
Dar, ajuns la un loc mai bun ºi într-un oraº mai mare, curînd l-au luat valurile lumii ºi
patima tatãlui sãu. A fost prins cu fapte rele ºi gata sã fie dat afarã... A venit la mine, a plîns,
a promis, a pus legãmînt din nou cu Domnul... Am mijlocit iarãºi pentru el - ºi a mai rãmas
la locul lui pînã la armatã.
În serviciul militar nimerise într-un loc bun, dar iarãºi a cãzut în patima beþiei, ºi prin
asta, a ajuns la închisoare. M-a chemat la el - ºi am mers. Iarãºi lacrimi ºi promisiuni ºi
înnoiri de legãminte - ºi iarãºi a scãpat.
Un timp a mers bine pe calea Domnului. Ne-am pus toatã averea pãrinteascã garanþie
pentru el - ºi a fost primit în serviciul primãriei din comuna natalã... Dar apoi a cãzut iarãºi
în mrejele politicii legionare. Dintr-o datã a fost vãzut cu cãmaºã verde ºi cu pistol. A urmat
iarãºi o pocãinþã, iarãºi legãminte. ªi iarãºi primirea.
Prin mijlocirea fr. Marini care locuia atunci la noi - asta era în 1943 - a cunoscut pe o
tînãrã surioarã bunã din Sãsciori. Noi, garantînd pentru el în faþa pãrinþilor fetei, mai mult
fãrã voia tatãlui ei, fata s-a cãsãtorit cu el deºi nu avea aproape nimic altceva decît garanþia
noastrã.
Între timp fãcuse liceul în particular - ºi a fost avansat. Acum era secretar la primãria
oraºului. Mai pãstra legãtura cu Domnul ºi cu fraþii. ªi - mai tras mai împins - mergea ºi
venea acum ºi el în lucrul Domnului.
Fusese vãzut ºi el cu noi la serbarea de la închisoare - ºi cum era cunoscut cu trecut
politic iar în prezent fiind secretar la primãria oraºului, un post important - i se cãutau motive
sã fie aruncat de acolo.
Acum iatã-l ºi pe el aici cu noi cei cinci, - al ºaselea.
S-a aºezat lîngã mine.
T-
Cînd s-a fãcut searã am fost mutaþi cu toþii într-o camerã mai mare ºi s-a permis familiilor
noastre sã ne aducã de mîncare ºi pãturi, dar nu ni s-a dat voie sã vorbim cu nimeni.
Între timp au mai fost aduse ºi douã doamne dintre cele mai cunoscute din oraº. Una care
era sora unui fost ministru care fusese ºi ea cu daruri atunci cu noi. Cealaltã era o fostã
directoare de ºcoalã...
Femeile au fost duse în altã camerã. Fiecare cereau sã fie lãsate acasã... Dar n-a fost lãsat
nimeni.
Pentru noapte ne-am întins pãturile pe jos ºi ne-am aºezat unul lîngã altul sã dormim. -
Dar toatã noaptea n-am dormit nici unii... Camera noastrã era lîngã biroul ºefului, despãrþitã
numai de o uºã blocatã. ªi de cum s-a înserat se auzeau mereu paºi, uºi, trînteli, strigãte,
lovituri, þipete ºi tot felul de astfel de zgomote care ne fãceau pe toþi sã stãm uimiþi
privindu-ne cu ochii mãriþi unii pe alþii. Era noaptea de Anul Nou ºi oamenii în oraº fãceau
peste tot chefuri, beþii ºi scandaluri. Cei mai înfierbîntaþi, erau aduºi aici pentru potolire.
Domnul ºef ºi ai lui, au avut astfel de lucru toatã noaptea, iar noi, puºi chiar aci în imediata
apropiere a lor, puteam auzi bine tot ce ni s-ar putea întîmpla ºi nouã din clipã în clipã. Eram
la bunul lor plac ºi ne puteam aºtepta la orice, dupã ce trecuse toatã ziua ºi nimeni nu venise
la noi sã ne întrebe sau sã ne spunã ceva. Acum mai auzeam ºi ce se petrece dincolo de uºã.
E uºor de închipuit ce noapte a fost aceasta pentru toþi...
S-a fãcut cu greu ºi în sfîrºit ziuã ºi zgomotele de dincolo s-au mai potolit. Era ziua de
Anul Nou 1948.
Toþi ceilalþi soþi ai mei erau convinºi cã ai lor din familie sau de la servici, vor interveni
pentru ei ºi vor fi eliberaþi. Eu n-aveam pe nimeni decît pe Domnul - ºi aºteptam liniºtit voia
Lui, oricum va fi ea.
În ziua de Anul Nou a fost eliberat unul din cei doi notari ºi una dintre cele douã doamne.
A doua zi era sîmbãtã ºi zi de lucru. A fost scos celãlalt notar ºi “fratele” M., secretarul
primãriei, care avînd cheile instituþiei la el a trebuit sã fie eliberat. I s-a spus cã doar pentru
un ceas. - Dar... n-a mai venit înapoi niciodatã...
Îºi “aranjase” situaþia...
A treia zi, duminicã, a fost eliberat preotul Ilie, - “fiindcã trebuie sã facã slujbã la
bisericã”...
A patra zi a fost eliberat ºi avocatul.
Iar a cincea, noaptea, eu numai cu doamna Tina, sora ministrului, am fost ridicaþi de un
poliþist ºi duºi la tren, fãrã sã ni se dea voie sã ne luãm decît cîte o pãturã subþire, fiecare cu
noi.
Ne-am cumpãrat pe banii noºtri bilete de tren pînã la Oradea. Astfel am ajuns într-un
celular cu etaj clãdit proaspãt în curtea unei case mari cu zidãrii mãrginite de trei strãzi.
În celula a doua din colþul de la etaj, unde am fost împins, erau pe lîngã trei pereþi, trei
priciuri înguste de scîndurã. Douã din ele erau ocupate, al treilea mã aºtepta pe mine.
Mi-am aruncat pe laviþa goalã pãtura mea ºi m-am uitat la cei doi... Pãreau oameni simpli
ca mine, aºa cã le-am spus tare: Bunã dimineaþa!
Dar ei îngroziþi mi-au fãcut dintr-o datã amîndoi un semn cu degetul la gurã, semnul care
în toate limbile pãmîntului înseamnã: taci! În ºoaptã!
Pe urmã, în ºoaptã, mi-au explicat ei cã aici sîntem la Siguranþã. Cã toþi mai marii de aici
sînt strãini. ªi cã noi aici sîntem în cea mai mare primejdie. N-avem voie sã vorbim între noi
decît în ºoapte. N-avem voie sã ºtim cine este lîngã noi. N-avem voie sã întrebãm ºi sã
spunem nimic. N-avem voie sã ieºim decît pînã la W.C. de douã ori pe zi, seara ºi dimineaþa,
cînd sîntem scoºi de cãtre gardianul care este permanent pe salã...
- Dar peste zi dacã ai nevoie nu te scoate?
- Cu foarte mare greutate! Dupã ce baþi de nu ºtiu cîte ori în uºã.
- Dar de mîncare dã ceva?
- Celor de care ºtiu familiile ºi le aduc mîncare la poartã, li se primeºte mîncarea ºi le-o
aduce gardianul o datã ºi chiar de douã ori pe zi, aici în celulã. Celor de care nu ºtie nimeni,
vine unul de la penitenciar cu o gãleatã de mîncare ºi le dã. Cine are castron ºi lingurã ca
sã-ºi ia mîncarea mãnîncã, cine nu, nu.
- De dv. ºtie familia?
- ªtie. Noi sîntem de aici din Oradea. Eu sînt maistru, ãstalalt conducãtor de tramvaie.
Amîndoi sîntem români. Avem niºte duºmani acolo la serviciu care ne-au pîrît cu cine ºtie
ce. Stãm aici de douã sãptãmîni ºi nu ne-a întrebat nimeni nimic. Dar soþiile noastre vin la
noi cu mîncare caldã de fiecare datã... D-ta de unde eºti? Ai pe cineva aici?
- Eu sînt de la Beiuº... Am ºi eu cunoscuþi aici la Oradea, dar încã nimeni nu ºtie de mine
cã sînt aici. Poate peste 2-3 zile cînd vor afla de la cei de acasã.
Era, dupã cum socoteam noi, pe la amiazã. Eu nu mîncasem de ieri ºi nu dormisem toatã
noaptea. Îmi era tare frig ºi tare foame. Erau primele zile din ianuarie 1948.
Într-un tîrziu se auzi miºcare pe coridor!
- Vine mîncarea, - ziserã cei doi.
ªi într-adevãr la ei veni. La fiecare din ei gardianul le aduse cîte un sufertaº cu mîncare
caldã ºi pîine. Mîncarã ºi deterã înapoi vasele goale.
Mult mai tîrziu, uºa se deschise din nou ºi gardianul arãtînd spre mine îmi zise:
- Tu ai castron ºi linguriþã, mã? Vino, ia-þi mîncarea!
- N-am - zisei eu ieºind. Pe salã era un om în haine vãrgate, cu o gãleatã la jumate de
fasole în mînã.
- În ce îþi iei mîncarea? Repede, cã n-am timp! Ori rãmîi nemîncat pînã mîine!
M-am uitat împrejur - ºi neavînd nimic, mi-am împreunat cele douã mîini ºi omul mi-a
pus cu o cutie veche de conservã porþia mea de mîncare, în cãuºul palmelor mele împreunate.
ªi astfel, direct cu gura, din palme, am luat prima mea masã de la Stat, de cînd
venisem de pe front.
T-
Spun toate aceste lucruri nu pentru cei care au trecut - ci pentru cei care vor veni, fiindcã
poate vor ajunge vreunii din ei în astfel de stãri. Sã nu mai meargã pe un drum necunoscut
cum am mers noi. Nu spre a se înspãimînta ci tocmai spre a nu se teme. Cãci Hristos le face
pe toate uºoare pentru cel ce suferã din pricina Numelui Sãu.
ªtiind mai dinainte cîte ceva din cele ce se pot petrece pe acolo, vor suferi mai puþin ºi
vor rãbda mai frumos.
T-
Pe cît va fi cu putinþã în aceastã a treia parte a istorisirii mele, nu voi mai da nume ci
numai biografii, pentru cã unele nume deºi nu le-am putut uita, n-aº vrea totuºi sã le mai
amint es c ni ci odat ã. Iar al t el e deº i poat e l e-am uitat, aº vrea sã mi le reamintesc pe
totdeauna...
T-
Uºa noastrã se deschidea foarte rar, dar ale unora de pe coridorul nostru le auzeam
deschizîndu-se foarte des, atît ziua cît ºi noaptea.
Peste tot însã nu se mai auzea nici o vorbã, ci numai paºi. Dupã zgomotul paºilor, cînd
eram scoºi la “program” sau duºi la anchete, bãnuiam cã sîntem mulþi acolo.
Pe sala noastrã erau de pazã permanent cu schimbul doi gardieni, amîndoi unguri ºi
amîndoi înrouraþi tot timpul. Unul din ei cãruia tovarãºii mei îi ziceau “Zoli-baci”, avea în
mînã, de fiecare datã cînd l-am vãzut, o coadã groasã de mãturã.
El ne scotea dimineaþa ºi seara “la program” - cum zicea el. Acest “program” era
scoaterea noastrã de douã ori pe zi pe celule, la W.C. ºi la apã sã bem ºi sã ne spãlãm. Numai
atunci aveam acest drept.
Dimineaþa, începînd de la ora 5, iar seara dupã ora 9. De obicei fãcea acest lucru
Zoli-baci, ca omul cel mai de încredere, în timpul cãruia nimeni nu îndrãznea sã sufle nimic.
Cîteodatã de la un capãt al coridorului, altãdatã de la celãlalt auzeai tras de zãvor ºi glasul
lui Zoli-Baci:
- Programul! ori: La program!
- Atunci se auzeau douã perechi de paºi ieºind. Apoi revenind. ªi iarãºi glasul lui
Zoli-Baci poruncitor:
- Altu-doi!
ªi aºa pînã la sfîrºit. De obicei dura un ceas. Dupã asta începeam sã bãnuim cam cîþi eram
pe coridor.
Dacã se întîmpla în afarã de acest timp sã ai nevoie sã mergi afarã, îngãduinþa asta
depindea de bunãvoinþa lui Zoli-Baci. Bãteai în uºã - ºi dacã voia el sã-þi dea drumul mergeai,
dacã nu, nu.
Cîteodatã, la prima bãtaie el auzea îndatã. ªi dacã era cumva pe aproape venea sã-þi
deschidã, iar dacã era mai departe se rãstea:
- Mai baþi un datã!
Cînd însã era furios - ºi furios el era aproape tot timpul sãu - îl auzeai pufnind:
- Nu mai baþi! Stai acolo! Manti fost!
Cel chinuit de nevoia de a ieºi mai aºtepta cîtva timp. Cînd simþea cã nu mai poate,
încerca din nou: Cioc, cioc, cioc.
- Nu mai baþi mã! Auzi?
- Vã rog, nu mai pot! - gemea ºi se vãicãrea omul!
- Gura! Steanptã!
- Domnu ºef, repede vã rog, nu mai pot... vã rog, repede...
De obicei, dupã o astfel de vãicãrealã se auzea zãvorul trãgîndu-se. Dar se auzea ºi coada
de mãturã cãzînd.
Cred însã cã pe lîngã chinul de care scãpa nenorocitul slobozit la W.C. lovitura de mãturã
nu însemna aproape nimic.
Astfel de întîmplãri se petreceau în fiecare zi, dar cele mai multe duminica. Atunci
familiile aduceau mîncare mai multã ºi cel ce le primea la poartã era mai binevoitor. Iar
flãmînzitul închis, era mai lacom la mîncare. Atunci s-au petrecut ºi lucruri pe care nici nu
le pot descrie aici.
De la un timp, dupã miezul nopþii se auzeau miºcãri neobiºnuite pe salã. La rãstimpuri
scurte, zãvoare erau trase ºi paºi mergeau pe scãri, fãrã a mai veni înapoi.
Nu mai puteam dormi... Nu înþelegeam ce se întîmplã. Aºteptam, în fiecare clipã, cu inima
bãtînd puternic sã se deschidã ºi zãvorul nostru...
Dar a trecut o noapte, a doua - ºi nimic.
A treia noapte cam pe la ora unu, s-a tras ºi zãvorul nostru dintr-o datã. Cum nu dormeam
nici unii, ne-am ridicat cu toþii capetele privind spre uºa deschisã doar pe un sfert.
Cineva care mi-a pãrut cã are în mînã un pistol, a împins degetul arãtãtor spre mine ºi
mi-a fãcut semnul sã ies - poruncindu-mi în ºoaptã:
- Cu tot bagajul!
Apoi uºa s-a închis ºi în faþa mea un gardian, cu un pistol mare subsuoarã, mi-a fãcut
semn cu þeava pistolului spre scãri.
Lîngã scara care cobora în cotituri, un alt pistol îmi fãcea semn sã cobor.
La prima cotiturã un alt pistol mã împingea, mai repede.
La a doua cotiturã un altul.
La ieºire - un altul, la fel.
Afarã în curte era întuneric ºi forfotã. Cerul înnorat. Nu se vedea nimic, dar se auzea nu
ºtiu ce.
Am simþit la spatele meu pe cineva cu ceva foarte aproape de mine, împingîndu-mã ºi
poruncindu-mi:
- Cu faþa la zid!
M-am întors ºi m-am aºezat cu faþa la zidul de jos al celularului din care coborîsem. Omul
care îmi poruncise s-a aºezat la spatele meu, lîngã mine, poruncindu-mi din nou:
- Mîinile la ochi! Sã nu vezi pe nimeni. ªi sã nu zici nimic.
Am pus mîinile la ochi, dar cu toate acestea tot am vãzut cum chiar lîngã mine un alt om
înarmat a adus pe altcineva cãruia i se poruncise la fel ca ºi mie.
Cînd m-am uitat puþin în dreapta, am cunoscut-o lîngã mine, pe doamna cu care venisem
de la Beiuº. Plîngea ºi se tînguia în ºoaptã îngrozitã de moarte, în timp ce omul din urma ei
o împingea cu ceva în spate ºi o ameninþa cu înjurãturi!
Apoi lîngã ea a fost adus un altul, la spatele cãruia mi s-a pãrut cã se aºazã altcineva. ªi
tot aºa pînã n-am mai ºtiut cîþi stãm aliniaþi cu feþele la zid.
T-
Cînd numãrul s-a împlinit ºi eram acolo o linie de trupuri înºiruite iar napoia fiecãruia
mi se pãrea cã este un altul, am auzit dintr-o datã din celãlalt colþ al curþii un fluierat scurt
ºi apoi cineva care a început sã batã puternic ca într-un covor.
N-a þinut mult aceasta pînã cînd la un alt fluierat bãtãile covorului au încetat ºi cineva a
ordonat încet:
- La comandant!
Cei din spatele noastre am simþit cã pleacã, a mai rãmas numai unul care ne-a poruncit:
- Sã nu vã miºcaþi nici unul. Care miºcã s-a ras!
- Frate Dorz, ºopti plîngînd doamna Tina. Ne omoarã!
- Nu vã temeþi doamnã. Nu lasã Dumnezeu! Rugaþi-vã!
- Cine a vorbit? - scrîºni cel ce ne pãzea, apropiindu-se.
Tãcurãm!
T-
Dupã vreo zece minute, cei plecaþi se întoarserã.
Cel ce mã pãzea pe mine îmi zise:
- La stînga ºi înainte!
Eram primul. Mã întorsei ºi o luai prin întuneric pe lîngã zid. Cînd ajunsei la colþ îmi
porunci:
- La dreapta!
Nu vedeam nimic, dar mi se pãru cã intru într-un tunel foarte îngust. Nu ºtiam pe unde
calc.
- Fã-þi testamentul banditule, îmi scrîºni în urechi cel ce mã împingea cu ceva tare din
mijlocul spatelui. Acuma s-a sfîrºit cu tine ºi cu Dumnezeul tãu!
În clipa aceea am ºtiut cã merg la moarte. Dar ciudat, vã mãrturisesc, nu numai cã nu am
simþit nici un fel de teamã sau de cutremur - ci un singur gînd fericit ºi curios mi-a umplut
toatã fiinþa mea: Sã vãd cum va fi chiar clipa întîlnirii mele cu Domnul Isus!
Nu mai simþii nici o durere. Nici pentru viaþã nici pentru familie. Nici mãcar dorul de
fraþi. Nici vreo pãrere de rãu dupã nimic din lumea asta. Nu simþii decît parcã un dor de
moarte, un dor de Domnul Isus. Nimic, nimic altceva ci numai o fericitã dorinþã curioasã: sã
vãd cum va fi chiar clipa revederii mele cu Mîntuitorul meu Isus. Nimic altceva. Nimic, nimic
altceva.
Aºteptam nerãbdãtor acum numai clipa aceasta, fãrã nici un alt simþãmînt decît acesta în
toatã fiinþa mea...
Fraþii mei ºi surorile mele, vã adeveresc cã atunci eu am trecut prin moartea mea. Am fost
mai mult dincolo de viaþa asta decît dincoace de ea. De aceea vã spun: nu vã temeþi de moarte
nicidecît. În chiar clipa ei, veþi simþi cea mai mare fericire, ca sfîntul ªtefan, care cînd
curgeau pietrele asupra lui striga cu faþa strãlucitoare: Vãd cerul deschis ºi pe Isus la Dreapta
lui Dumnezeu. Mai trecusem încã o datã prin moarte cînd eram pe front - într-o situaþie tot
cam aºa ca aceasta... ªi atunci s-au petrecut stãrile mele sufleteºti întocmai ca acum... Mai
tîrziu cu ani se va repeta iarãºi...
Astfel cã nu mai am nici o îndoialã asupra adevãrurilor pe care vi le spun: Nu vã temeþi de
moarte!
T-
La capãtul coridorului întunecos m-am izbit de ceva.
- Suie-te! - îmi ºuierã în spate porunca însoþitorului meu.
Am pipãit!... Ochii orbiþi atîta vreme de becul puternic aprins zi ºi noapte, sub care
stãteam în celulã, acum încet-încet începurã sã-mi desluºeascã lucrurile. Vãzui cã urcam
într-o dubã. Îmi adusei aminte cã cei doi din celula mea îmi ºoptiserã cînd eram cu ei acolo,
un zvon pe care îl auziserã ºi ei de la nu ºtiu cine cã de aici se mai întîmplã ca pe unii sã-i
ia noaptea cu duba ºi sã-i ducã cei cîþiva kilometri pînã la frontierã, iar acolo, sã-i facã aºa
ca ºi cum ar fi vrut sã fugã...
- Slãvit sã fie Domnul, mi-am zis. Nu mai doresc nimic decît sã-L vãd pe El, cît mai
repede.
- Ne duce sã ne împuºte frate Dorz, o auzi din nou plîngînd pe doamna de lîngã mine, care
profitînd de zgomotul paºilor crezu cã nu va fi auzitã de însoþitorii noºtri.
Omul de la spate scrîºni ºi o trînti pe bancã lîngã el:
- Gura, bestie!
Ne înºiruirãm în întuneric pe trei bãnci, douã pe margini, una pe mijloc, fiecare cu
însoþitorul lîngã el. La urma tuturor se sui cineva care era probabil un ºef.
Uºa se trînti, dar îndatã se deschise din nou pe dinafarã. O chemare scurtã ºi “ºeful” sãri
înapoi jos.
A urmat o vreme de discuþie în ºoaptã între el cu cineva acolo jos lîngã maºinã. Apoi
“ºeful” s-a suit ºi altul i-a spus încet ºoferului:
- Gata!
Maºina a pornit... Era un frig de ianuarie, afarã vãzusem zãpadã ºi simþisem un vînt aspru
ºi tãios. Frigul începu sã ne pãtrundã toatã fiinþa... Toate aici erau de gheaþã: pereþii, banca,
oamenii...
Nu ºtiu cît am mers. Simþeam cum maºina trecea cu noi parcã peste ºanþuri, parcã peste
cîmpuri... Am simþit cã urcãm, cã din nou coborîm. Ne-am oprit odatã undeva... am stat nu
ºtiu cît. Apoi iarãºi am întors ºi am pornit. Pînã cînd într-un tîrziu am oprit undeva iar ºoferul
s-a coborît. S-a coborît ºi ºeful care era cu noi. Apoi o poartã am auzit deschizîndu-se ºi am
intrat desigur într-o curte.
- Gata, jos!
Cînd ne-am coborît, era dimineaþã ºi am vãzut cã eram la penitenciar.
Cum de ne-au trebuit oare ceasuri întregi ca sã facem cei cîteva sute de paºi cîþi îi aveam
de acolo pînã aici?
Atunci ne-am vãzut feþele unii altora.
Am trecut pe rînd la camera de primire, ni s-au luat bagajele, numele, actele - iar bãrbaþii
am fost duºi sus.
T-
“Sus” am fost bãgaþi într-o încãpere de la etajul II la care am fost conduºi pe scãri ºi
coridoare îngheþate, de un gardian al penitenciarului. Ne-a numãrat pe toþi. Eram nouã - ºi a
trîntit dupã noi o uºã grea de fier pe care a pus douã zãvoare ºi sus ºi jos.
Sus în tavanul înalt, ardea un bec obosit.
Ne-am uitat unii la alþii... Ne-am numãrat ºi ne-am fãcut cunoºtinþã: un preot
greco-catolic, un învãþãtor, un grefier de judecãtorie ruralã, doi þãrani, un profesor de ucenici
C.F.R., cei doi de la tramvaie ºi eu, nouã.
- Dv. pãrinte, pentru ce aþi fost arestat? - întrebã profesorul pe preotul care era îmbrãcat
numai în reverendã.
- Pentru ochii mei cei frumoºi - zise nefiresc de vesel preotul. Aºa mi-a spus jandarmul
cînd l-am întrebat: pentru ce mã arestezi d-ta pe mine domnule ºef? El mi-a rãspuns exact aºa
cum vã spun eu acum!
- Pentru ochii dumitale cei frumoºi!
ªi pentru asta m-a þinut zece zile acolo în arestul lui, apoi m-a dus la Oradea ºi de atunci
nu m-a mai întrebat nimeni nimic. Apoi adãugînd rîzînd: Uitaþi-vã ºi dv. la mine ºi spuneþi
drept, am eu ochii chiar aºa de frumoºi sã merite trei sãptãmîni de arest?
Toþi se înveselirã, zgribulind ºi frecîndu-ºi mîinile. Suflam în palme ca sã ne încãlzim,
dar toatã cãldura din noi se pierdea odatã cu aburul care se ridica spre bec.
Singura fereastrã a camerei noastre avea toate cele patru ochiuri sparte - iar prin ele bãtea
un vînt aspru ºi tãios dinspre luminile oraºului care se uitau la noi depãrtate ºi reci.
- Dar d-ta, pentru ce ai ajuns aici? - întrebã cineva pe învãþãtorul.
- Pentru... Feþ Vasile din Oºand! - zise acesta.
- Cine-i ãla?
- Un coleg al meu mort de zece ani!
- Dar ce a fãcut colegul d-tale mort?
- Nimic. Am sã vã povestesc eu mai tîrziu, dupã ce mã voi mai încãlzi. Acum mi-s
încleºtate fãlcile de frig - rãspunse el tremurînd ºi clãnþãnind. ªi povestea mea este cam tot
aºa ca a pãrintelui.
- Dar d-ta? - îl întrebarã pe profesorul de ucenici.
- Eu, pentru “cele douã posibilitãþi”. Am spus ºi eu cuiva ceva, ºi m-a înþeles rãu, apoi
m-a turnat altcuiva. Am spus cã din orice situaþie ai numai douã posibilitãþi: una bunã, una
rea. Dacã nimereºti în cea bunã e bine. Dacã ajungi în cea rea, e rãu. Dar iarãºi ai douã
posibilitãþi. Sã scapi curînd sau sã scapi tîrziu. Dacã scapi curînd e bine, dacã scapi tîrziu e
rãu. Dar iarãºi ai douã posibilitãþi: sã ieºi sãnãtos sau sã ieºi bolnav. Dacã ieºi sãnãtos e bine,
dacã ieºi bolnav e rãu, - dar iarãºi ai douã posibilitãþi...
- Sã te vindeci, sau sã mori - rîse preotul.
Toþi rîserã.
- Dacã te vindeci e bine - zisei eu, - dacã mori... ai numai ultimele douã posibilitãþi: sã
mergi în Împãrãþia lui Dumnezeu cu Hristos, dacã ai crezut cu adevãrat în El ºi te-ai predat
Lui, - ori sã mergi în prãpastia întunericului veºnic cu diavolul, dacã n-ai crezut. Apoi acolo
nu mai existã decît aceastã una posibilitate pe vecii vecilor.
Nimeni nu mai rîse. Trei voci mã întrebarã dintr-o datã:

- D-ta pentru ce ai fost arestat?
- Nu ºtiu! Nimeni nu m-a întrebat nici pe mine nimic de trei sãptãmîni. Bãnuiesc totuºi
cã pentru cã am fãcut cu Oastea Domnului o serbare religioasã cu daruri pentru bolnavi la
spital ºi pentru deþinuþi la penitenciarul din Beiuº, acum la Crãciunul trecut. S-a interpretat
probabil ca o demonstraþie.
- D-ta eºti în Oastea Domnului?
- Da!
- Spune-ne pe larg cum a fost. Cunoaºtem ºi noi Oastea Domnului.
- Am sã vã spun, dar mai întîi sã vedem cum ne aºezãm!
T-
Privirãm cu toþii spre fereastra spartã. Dincolo se vedea curtea penitenciarului, iar peste
ziduri departe, oraºul. Prin ochiurile sparte venea un vînt de ne tãia ochii, ne depãrtarãm
repede.
- Ce punem în fereastrã, sã nu ne mai batã vîntul chiar aºa?
- Reverenda pãrintelui, glumi cam necuviincios dar familiar profesorul.
- ªi apoi eu în ce mai tremur? - rãspunse tot aºa preotul.
- Sã punã badea ãsta cojocul lui cel de oaie!
- Nu-l pun cã îngheþ fãrã el!
- Atunci ce punem?
- Dau eu o cãmaºã, mai dã altul una, mai un prosop...
Am acoperit fereastra.
Ne-am uitat apoi în lãturi ºi pe jos. În toatã camera nimic. Nici mãcar o bancã sau un pat
de fier, de lemn, de ce-o fi. Nimic pe care sã te aºezi. Pe jos fusese cîndva pardosit cu
cãrãmidã dar de cei aproape trei sute de ani de cînd împãrãteasa Maria Tereza construise
aceastã închisoare - picioarele oamenilor ºi ale paturilor de fier tociserã cãrãmizile fãcînd în
locul lor numai gropi. Cînd plecaserã ultimii deþinuþi din camera asta scoseserã tot, iar pe jos
aruncaserã motorinã pentru dezinfecþie. Acum în gropile pardoselii erau numai ochiuri de
motorinã: unde sã te aºezi?
Într-un colþ era un singur obiect: tineta, hîrdãul pentru nevoile urgente.
Bine cã este mãcar acesta! Cît suferisem dincolo fãrã el. Ce am face aici, unde pare sã fie
ºi mai rãu?
T-
Profesorul bãtu în uºã. O datã, de douã ori, de trei ori... În uºã se deschise o vizetã micã.
Iar prin ea vãzurãm dincolo o ºapcã ºi douã mustãþi încruntate.
- Ce vreþi?
- Domnu’ ºef, n-avem nimic aici. Nimic pe care sã ne aºezãm, nici bancã, nici pat, nimic.
Iar pe jos e motorinã... geamul spart, îngheþãm de frig. Ce faceþi cu noi?
- Aºteptaþi! ªi trînti vizeta.
T-
În închisoare încã nu se deºteptase viaþa. Era încã prea de dimineaþã.
Simþeam cã îngheþãm, începînd de la picioare. Ne miºcam fiecare încoace ºi încolo,
suflam în palme, ne lipim unii de alþii... Ieºea aburul din noi ca din niºte oale golite...
Curînd se auzirã voci, miºcare, zgomote de paºi ºi uºi:
- Deºteptarea!
Apoi auzirãm zãvoarele noastre de fier trãgîndu-se ºi marea uºã scîrþîind. În uºã apãru
gardianul care ne fãcu un semn:
- Mergeþi toþi în colþul cela, cu faþa la perete!

În camerã intrarã doi deþinuþi în haine vãrgate, cu douã legãturi de paie pe care le trîntirã
pe partea cealaltã, apoi ieºirã.
- Le împroºcaþi ºi staþi pe ele!
Dupã ce ieºi gardianul, se repezirã fiecare sã ia cît mai multe din paie pentru sine. Dar
paie erau puþine. ªi dupã ce luarã jumãtate dintre noi, aproape nu mai rãmãseserã nimic
pentru ceilalþi.
- Nu aºa, zise careva dintre cei care rãmãseserã fãrã paie. Sã le aºezãm uniform - ºi apoi
stãm cu toþii unul lîngã celãlalt, bine-rãu, cum putem. Dacã e aºa - e aºa! Împãrþim deopotrivã
totul frãþeºte, aci sîntem fraþi, vrînd-nevrînd.
Abia ne aºezarãm pe paie pînã cînd se deschise vizeta de jos:
- Masa! Nouã porþii de turtoi. Aºteptaþi, vine ºi cafeaua.
Împãrþirãm bucãþile de turtoi fiecãruia una. Nu mai vãzusem aºa ceva pînã atunci: o
bucatã pãtratã micã ºi grea de mãlai, tãiatã parcã dintr-o tavã, care a fost copt puþin. Mi se
lipi de degete.
Mã uitai la ceilalþi: toþi muºcau din mãlaiul gol. Eram lihniþi de foame ºi tremuram de frig.
Nu ºtiam atunci cîþi ani din viaþã voi dori sã mã satur din aceastã nespus de doritã bucatã de
mãlai.
- Cafeaua!
ªi pe vizetã începurã sã intre spre noi, una cîte una, nouã gamele turtite pe la colþuri,
ruginite ºi cu smalþul sãrit pe fundul cãrora aburea puþinã apã neagrã.
- E caldã! Ce bine! - zise cel care apucã prima gamelã.
Dupã ce se trînti vizeta, mã retrãsei sã mulþumesc Domnului, þinînd în mîinile îngheþate
gamela aburind, ca pe o ofrandã înaintea lui Dumnezeu. Era darul Lui pentru mine - ºi
ofranda mea pentru El. Din ochii mei picurau lacrimi liniºtite în gamela aburind...
T-
Am stat alte douã sãptãmîni ºi aici, pînã cînd într-o duminicã de februarie am fost scoºi
ºi mutaþi de cealaltã parte a coridorului, din care se vedea în curtea ºi clãdirea prefecturii.
Eram atît de aproape încît puteam vedea ºi chiar cunoaºte pe cei care treceau pe acolo.
- Sã nu priviþi pe geam! - ne porunci paznicul de pe coridor. Nu cumva sã faceþi semne
sau sã vorbiþi cu cineva, cã vã pun în lanþuri ºi vã bag la carcerã!
- Bine, domnu’ ºef, nu vã temeþi! - îl asigurarãm noi, abia aºteptînd sã ne înghesuim la
fereastrã, fiecare nãdãjduind sã vedem pe cineva cunoscut spre a-i da de ºtire cã sîntem aici.
Îndatã ce plecã el deci, doi dintre noi se aºezarã în faþa uºii ca ºi cum ar vorbi ceva între
ei acolo spre a acoperi vizeta ca sã nu ne vadã de pe salã, - iar ceilalþi ne grãmãdirãm la
gratiile ferestrei sã vedem libertatea, sau pe binefãcãtorul care ar putea duce o veste familiei
care nu mai ºtia nimic de nici unii din noi, trecut de o lunã. Poate vor veni astfel ºi la noi cu
pachete, fiindcã sîntem atît de slãbiþi de foame încît de-abia ne mai putem þine pe picioare.
Dar chiar dacã dincolo ar fi cineva din ai noºtri, nu ºtim cum i-am mai putea desluºi cu ochii
noºtri slãbiþi.
În aceste condiþii am sãrbãtorit 12 februarie 1948, zece ani de la sfîrºitul pãmîntesc al
pãrintelui Iosif Trifa. Prin foametea pe care o sufeream, în fiecare zi era post... Dar în zilele
de vineri ºi cele însemnate cu foc în viaþa mea, mi-au fost totdeauna petrecute deosebit
oriunde am fost...
Aºa am petrecut-o ºi pe aceasta, aici în aceastã groapã întunecoasã, dar plinã de prezenþa lui
Hristos lîngã mine.
T-
A fost o minune de la Dumnezeu îndatã dupã aceea, cînd într-o zi uitîndu-mã ºi eu printre
gratii, dincolo la o fereastrã din faþa noastrã vãzui pe cineva care semãna cu fratele M.,
(Maliþa) care era atunci avocatul Prefecturii. - Prin omul acesta Dumnezeu îmi mai fãcuse
mult bine în multe alte împrejurãri grele din viaþa mea. El, cu încã cineva, îmi fãceau acum
semne înfruntînd în felul acesta un mare pericol. Nimeni n-avea voie sã ia legãturã în felul
acesta cu noi cei închiºi. Putea fi pedepsit foarte aspru... Auzii ºi întrebînd:
- Ce faci? De ce ai nevoie?
- Mîncare, îmbrãcãminte!
- Voi încerca!
ªi dispãru, fiindcã vãzuse pe cineva dincoace.
- Slãvit sã fie Domnul, - strigai eu. Domnul meu Se gîndeºte la noi.
Suferisem cu rãbdare atîtea sãptãmîni, dar acum parcã ajunsesem ºi eu la capãtul
puterilor... ªi mîine e duminicã.
Duminica era zi de pachete. De la fereastrã vedeam cum intrã pe poartã coºuri, pachete,
sacoºe cu mîncare. Gardianul cu o fiþuicã în mînã însoþit de deþinutul care ducea coºul
dispãrea pe coridoare spre cei care aveau fericirea sã le primeascã.
La toate bisericile din oraº se auzeau clopotele... În toate bisericile lumii era astãzi
duminicã ºi se înãlþau acum rugãciuni “...pentru cei închiºi ºi pentru mîntuirea lor...” Iar în
þarã toþi fraþii iubiþi simt cum se roagã pentru mine, pentru noi.
Mã retrag în colþul celãlalt ºi în timp ce toþi ai mei stau grãmadã privind printre gratii la
coºurile care vin pline ºi se întorc goale la poartã, încerc sã mã adîncesc în rugãciune ºi în
meditaþie.
Mã trezesc dintr-o datã auzindu-mi numele strigat de pe coridor.
- Aici! - rãspund, în locul meu, toþi ceilalþi, fugind de la gratii.
Uºa se deschise ºi gardianul se ivi þinînd în mîini un coº mare de papurã, plin de mîncare.
- Care-i aici Dorz? Tu?
- Da!
- Ia-þi repede mîncarea ºi dã-mi coºul gol sã-l duc înapoi!
Încerc sã aflu de la el cine este la poartã, mama, tata, vreun frate?
- E o femeie cu un grup! Sînt mai mulþi! Nu ºtiu cine-i! Hai, gata?
- Ce noroc mai ai frate Dorz, uite þie þi-a venit, primul! - ziserã tovarãºii mei,
grãmãdindu-se flãmînzi în jurul meu ºi pipãind pîinea mare, cîrnaþii, plãcinta, merele... toate
grãmadã în mijlocul nostru, rãsturnate pe pãtura mea.
- Acum, slãvit sã fie Domnul! Rupeþi ºi mîncaþi.
În cîteva clipe nu mai rãmase pe pãtura mea decît niºte fãrîmituri... Ce fericire nebãnuit
de mare pe lumea asta, este sã poþi rupe o bucatã dintr-o pîine mare dupã atîtea sãptãmîni de
foamete, care pãruserã ani...
În duminica aceasta le-au mai venit pachete încã la doi dintre noi. ªi cu acestea s-a
întîmplat la fel. Seara nu mai aveam din ele nimic. Dar în noaptea aceea nu ne-a mai fost frig.
În dimineaþa urmãtoare la ora mîncãrii, în loc de turtoiul ºi cafeaua pe care le aºteptam,
prin vizeta deschisã au intrat douã pîini negre tãiate în patru bucãþi fiecare ºi o porþie tãiatã
singurã. Apoi nouã porþii mici de slãninã:
- Pentru astãzi voi aveþi hranã rece! - porunci gardianul de dincolo de vizetã. Vedeþi sã
vã ajungã pînã mîine!
Ne uitarãm unii la alþii miraþi ºi nedumeriþi.
- Ce-i cu asta? Nu ne-a mai dat niciodatã aºa!
- Sã ºtiþi cã ne mutã în altã parte. Ne duce altundeva - zise unul.
- Unde? - întrebarã vreo trei. Acum, aici parcã ne obiºnuiserãm.

- Cine ºtie! Poate va fi mai bine unde mergem.
- Sau poate mai rãu! - zise profesorul, încercînd sã se încurajeze, - dar oricum, avem
iarãºi douã posibilitãþi...
T-
Începurãm sã mîncãm din pîine, mãsurînd-o din ochi: sã nu se sfîrºeascã. Trebuie, gîndea
în sine fiecare, sã las atîta pentru amiazã, atîta pentru desearã... Dar cine sã se poatã opri cînd
este atît de flãmînzit cum eram noi toþi atunci? Fiecare se uita la celãlalt:
- Cum tu, o ºi mãnînci toatã?
- Ce s-o mai þin? Sã fiu tot timpul cu gîndul la ea? ªi aºa doar n-o sã fiu prea sãtul!
- Dar pînã mîine ce faci?
- Rabd, ce sã fac! Poate se întîmplã cumva!...
- Se ºi întîmplã într-adevãr. Cam dupã vreun ceas gardianul scoase afarã cu tot bagajul
sãu pe preot. Dupã vreme de un alt ceas pe cei doi þãrani, la fel cu tot bagajul lor - ºi nu-i mai
aduse înapoi.
- Sã ºtiþi cã lor le-a dat drumul.
- Atunci ºi nouã trebuie sã ne dea!
Fiecare începurãm sã ne pregãtim, spre a fi gata. Nu ºtim la care ne vine rîndul. Ascultam
neliniºtiþi fiecare miºcare de pe coridor.
Dar nu mai scoase pe nimeni. Se auzi numai o datã trîntindu-se uºa la camera vecinã cu
noi de partea cealaltã a coridorului, unde între timp nu ºtiu care dintre noi aflaserã cã era
închis un criminal care ucisese nu ºtiu cîþi, peste zece copii minori.
Într-adevãr, la programul de searã ºi dimineaþã, trecînd pe lîngã uºa asta, vãzusem pe ea
lacãte grele. Pe nici o altã uºã nu erau decît zãvoarele împinse. Pe a lui erau lacãte. Se spunea
cã e condamnat la 25 de ani... Grozav! Mai bine nu s-ar fi nãscut.
T-
Dupã amiazã, am auzit dintr-o datã trãgîndu-se zãvoarele ºi în uºã apãrurã doi gardieni:
- Gata! Afarã toþi! Cu tot bagajul!
- Jos, la poartã!
Cu unul din temniceri în faþã ºi cu celãlalt în spate, ne-am înºirat pe coridor spre scãri.
Cei din faþã mergeau mai repede.
- Þine-aproape, strigã cel din spate împingîndu-l pe învãþãtorul care era mai slãbuþ ºi mai
înapoi.
- Grãmadã! ªi doi cu doi! Nu vorbeºte nimeni ºi nu vã uitaþi decît înainte! Repede,
repede!
La poartã pe rînd, ni se dau fiecãruia lucrurile oprite ºi ni se iau într-un registru,
amprentele celor zece degete de la mîini. Un ofiþer aºtepta lîngã masã, privind atent la fiecare
dintre noi.
Un temnicer veni aducînd o grãmadã de lanþuri. ªi se pregãtea sã ni le punã, aºa cum era
obiºnuit cu deþinuþii de drept comun.
- Le punem la fiecare, sau la cîte doi?
Ofiþerul ne mãsurã din ochi pe toþi, apoi hotãrî:
- Le luãm cu noi, dar nu le punem deocamdatã. Vedem noi mai tîrziu... Nu-i putem duce
cu lanþurile prin oraº, pe jos pînã la garã, ãºtia nu sînt deþinuþi de drept comun ºi n-au
condamnare... Dar întorcîndu-se spre noi ne spuse ameninþãtor:
- Fii atent aci! Mergem prin oraº. Nu care cumva vreunul din voi sã facã vreo miºcare cã
uite: - ºi scoþînd de sub hainã þeava ameninþãtoare a unui mare pistol, continuã: - asta vã
aºteaptã! Nu vã pun lanþurile deocamdatã, dar îndatã ce voi vedea cã va fi nevoie, le vedeþi?
Sînt aci!
- N-aveþi nici o fricã domnu’ locotenent major, îl asigurarãm noi toþi, convinºi cã nici
unul din noi n-ar încerca. De ce sã fugim? Ce rãu am fãcut?
- Acum, doi cu doi, vã luaþi de mîini ºi-i daþi drumul dupã tovarãºul gardian.
Am ieºit pe poartã astfel încolonaþi, într-o mînã cu bagajul iar cu cealaltã þinîndu-ne unul
de altul. Mergeam prin mijlocul strãzii spre Gara de Est. În faþã era unul din paznici, în spate
altul, cu lanþurile noastre, iar pe lîngã noi cînd la dreapta cînd la stînga noastrã se þinea
ofiþerul însoþitor.
Maºinile ºi cãruþele ne ocoleau pe margini. Trecãtorii se opreau uitîndu-se dupã noi ºi
vorbeau speriaþi între ei. Unii ducîndu-ºi batistele la ochi, alþii apropiindu-se sã ne vadã mai
bine. Dar gestul ameninþãtor al însoþitorului nostru îl alunga aspru:
- Ce vrei? Ia vezi! Dã-i drumul!...
Am ajuns la garã... Am oprit departe într-un noroi, ca sã nu fim aproape de marginea pe
care umblau oamenii... Bãtea un vînt tãios... era februarie. Eram flãmînzi ºi îngheþaþi de tot.
Într-un tîrziu a venit trenul. Ne apropiarã ºi pe noi þipînd la porunci. Începurã sã coboare
ºi sã urce oameni. Toþi trei paznicii noºtri intrarã atunci într-un fel de spaimã alergînd în jurul
nostru care înainte, care înapoi, nu cumva sã fugim vreunul - sau sã vorbim cu cineva.
- Mai bine le puneam bandiþilor lanþurile - se cãia ofiþerul.
Am tresãrit cînd mã auzii numit bandit.
- Þineþi-vã de mîini! Sus! Nu cumva sã miºte vreunul!
- Nu vã temeþi domnilor, nu fuge nimeni! - îi asigurã careva dintre noi.
Am fost înghesuiþi într-un compartiment, cu cei doi paznici cu tot. Al treilea a rãmas pe
co ri d or. În m i j l oc l a pi ci oarele noas tre, furã trîntite l anþ uri l e noas t re nefo l o s i t e ºi
nefolositoare.
Astfel am cãlãtorit, citind sau auzind numele atît de cunoscute ale tuturor opririlor de cale
feratã pînã la Cluj. Apoi, mai tîrziu, de la Apahida am luat-o la stînga, pînã cînd am auzit:
- Urmeazã Gherla!
Atunci paznicii noºtri au intrat iarãºi în alarmã.
- Fii atent! Coborîm!... Nu care cumva vreunul...
- Nu vã temeþi domnilor! - îi asigurãm iarãºi noi liniºtiþi.
- Doi cîte doi! Vã þineþi de mînã. Daþi-i drumul!
ªi iarãºi am luat-o pe jos þinîndu-ne paºii prin mijlocul drumului într-o mînã cu bagajul
ºi în cealaltã þinînd mîna celuilalt. Mergeam între trei pistoale scoase - acum era noapte -
într-adevãr ca niºte primejdioºi rãufãcãtori.
Am ajuns la poarta fiorosului penitenciar Gherla, despre care auzisem ºi citisem încã
demult. ªtiam cã era dupã Aiud, una dintre cele mai vechi ºi renumite închisori cunoscute
încã de pe vremea stãpînirii austro-ungare. Pe aici au trecut, sau au rãmas pe veci aici, mulþi
dintre cei mai buni sau cei mai rãi oameni, despre care auzisem.
Pe aici trecuserã marii patrioþi români din vremile asupririi austro-ungare... Aici
suferiserã marii luptãtori pentru mîntuirea popoarelor, închiºi de monarhia necruþãtoare. Aici
pieriserã mulþi din renumiþii bandiþi ºi haiduci împinºi la acte disperate de vitregiile vremilor
ºi ale stãpînirilor nedrepte...
Acum iatã-mã ºi pe mine aici, pentru Numele Scump al Domnului ºi Mîntuitorului meu
Isus Hristos. Cine ºtie cîþi din cei ce trecuserã pe aici sau rãmãseserã aici pentru totdeauna, -
vor mai fi suferit numai pentru Isus? Aici au venit atît de mulþi, aduºi de urã, alþii de lãcomie,
alþii de rãzbunare, alþii de cruzime... Dar cîþi vor fi fost oare aduºi numai de dragoste? De
dragostea pentru Hristos?
Slavã Þie dragoste a lui Hristos! De acum ai ºi Tu pe cineva aici. Ajutã-mã sã mã arãt
vrednic de misiunea pentru care m-ai trimis ºi în locul acesta!
T-
Serviciul de la poartã ne ia în primire dupã felul cunoscut, apoi sîntem trecuþi de cãtre un
paznic nou prin douã clãdiri cu trei rînduri de ferestre la intrarea cãreia ne oprirãm.
- Daþi-i drumul sus la etaj, la camera 43!
La numãrul 43 era atunci o camerã mare cu o fereastrã înaltã, prevãzutã cu niºte gratii
groase ca mîna, fãrã obloane ºi prin care se vedea pînã departe, peste case, peste cîmpuri, pînã
pe dealurile îndepãrtate spre miazãzi.
ªi uºa se închise iarãºi cu zãvorul în urma noastrã.
În mijlocul camerei era o masã de lemn ºi patru scaune fãrã spate. Pe margini douã rînduri
de paturi joase de fier, cu drugi prin mijloc ºi fãrã nimic pe ele. Nici o saltea, nici mãcar o
rogojinã. Nimic.
Cãutarãm cu grabã spre colþuri: tineta, hîrdãul de nevoi grabnice era acolo. Bine cã era.
Lipsa acestuia era una din cele mai mari chinuri. Tot timpul la securitate te îngrozeai sã baþi
de fiecare datã în uºã, dar n-aveai altceva ce sã faci, cînd nu mai puteai rãbda.
La penitenciare nu era mãcar aceastã nenorocire: În orice camerã intrai, era tineta acolo.
Am stat ºi aici cum am putut, pînã dimineaþa la deschidere cînd a venit numãrul.
“Numãrul” se chema formalitatea pe care o fãceau cele douã schimburi de pazã pe
închisoare, cînd schimbul care ieºea preda schimbului care intra efectivul ºi starea închisorii.
Atunci cei doi ºefi de secþie deschideau fiecare uºã ºi îºi scriau fiecare separat numãrul celor
închiºi în fiecare camerã. La urmã fãceau totalul pe coridor ºi îºi confruntau cifrele. Dacã
socoteala le ieºea la fel, era bine. Dacã nu, - mai repetau o datã nervoºi ºi supãraþi, sau de
douã ori, sau de cîte ori era nevoie, tot mai supãraþi pe noi, pînã cînd aflau unde este greºeala.
- Cîte izbituri am luat mai tîrziu la aceste numere nefericite. Trebuia sã stãm tot timpul drepþi
ºi încolonaþi, pe orice vreme, pînã ce se termina totul.
T-
Dupã acest numãr, uºa camerei noastre rãmase deschisã...
- O, aici e rai pe lîngã Oradea, - zise profesorul. Hai sã ieºim pe-afarã dacã ne-au lãsat
deschiºi. Sã vedem ce-i pe aici!
Am ieºit, în acelaºi timp cu alþii mulþi de prin alte camere, care veniserã aici înaintea
noastrã.
Lagãrul era o clãdire lungã, cu douã etaje, cu camere de jur împrejur iar în faþa camerelor
cîte un coridor. Spre miazãzi erau camere mai mari, spre miazãnoapte erau camere mai mici.
Între ele, în mijloc, nu era atunci plasã de sîrmã.
De la cei veniþi mai înainte am aflat cã aici în clãdirea asta nouã care a fost înainte ºcoalã
de corecþie pentru minori, sîntem acum în Lagãr... Cã dincolo este clãdirea veche a închisorii
ºi acolo sînt deþinuþii cei de drept comun. Hoþii, criminalii, infractorii, dintre care unii
lucreazã la atelierele de nasturi, de perii ºi de frînghii, care sînt acolo în partea cealaltã. La
parterul clãdirii în care eram noi, în colþul din stînga, este amenajatã o bisericã greco-catolicã,
în colþul din dreapta una ortodoxã, iar dincolo, la marginea închisorii vechi, o bisericã
romano-catolicã pentru unguri.
La cele trei biserici sînt numiþi preoþ i di n oraº , care vin aici ºi fac slujbe în fiecare
duminicã, - dar pot sluji ºi preoþi dintre cei închiºi în lagãr. Bisericile sînt deschise în fiecare
zi, tot timpul zilei, aºa cã oricine din cei închiºi ar dori, poate sã-ºi petreacã oricît timp vrea,
în oricare din cele trei biserici - sã se roage ºi sã citeascã.
- O, slãvit sã fii Tu Isuse Domnul ºi Mîntuitorul meu! - am strigat eu ºi m-am repezit
îndatã jos, ca sã vãd.
Într-adevãr era aºa!
M-am aºezat într-un colþ al bisericii, ºi înaintea Dulcelui meu Mîntuitor am îngenuncheat
în singurãtatea cea mai recunoscãtoare. ªi cu cele mai fierbinþi lacrimi de mulþumire, mi-am
vãrsat toatã inima mea, cu toatã slobozenia, dupã aproape douã luni de sete pustiitoare.
O, în ce neuitatã îmbrãþiºare doritã ºi dulce, am trãit atunci, cu Domnul meu, în colþul
acela de bisericã exilatã, de cuptor sfînt!
T-
Am aflat apoi alte bucurii: prima cã în lagãr se pot trimite ºi se pot primi scrisori ºi bani.
Oficial se pot trimite ºi primi douã scrisori pe lunã... Dar neoficial, printr-o “poºtã” secretã,
se pot trimite cîte scrisori vrei. Costã doar 2 lei o carte poºtalã ºi 5 lei un plic.
- O, slãvit sã fie Domnul! - am strigat eu cu gîndul la fraþii de care nu mai ºtiam nimic
de atîta timp.
- Pe urmã se pot primi cîte douã pachete cu alimente pe lunã prin poºtã, sau personal prin
poartã în 1 ºi 15 ale fiecãrei luni. Prin poºtã îþi dã tot cît þi se trimite iar prin poartã tot cît
þi se aduce.
- O, slãvit, slãvit sã fie Domnul ºi pentru vestea asta. Nu numai noi suferisem atît de
cumplit de foame, mai erau aici atît de mulþi aduºi de ani, care nu aveau pe nimeni afarã - ºi
erau ca niºte schelete înfometate.
- Pe urmã poþi citi ºi scrie cît vrei! Poþi sã ceri de acasã cãrþi ºi caiete.
- ªi Biblia? - am întrebat eu nerãbdãtor.
- Desigur, orice carte vrei!
- Slãvit sã fii Tu Doamne! - am strigat ºi mai fericit. Biblia va fi primul lucru dupã care
am sã scriu imediat. Cît de minunate erau toate aceste veºti pentru mine în condiþiile acelea!
Am ºi scris chiar atunci.
T-
În aceeaºi zi am fost chemaþi de cãtre ºeful de secþie sã ne amenajãm paturile pentru
dormit.
Ne-am suit, cîte doi, la etajul doi a cãrui intrare era baratã atunci cu douã scînduri scoase
din foc. Din încãperile de acolo am cules de pe jos din praf ºi resturi arse, niºte cîlþi de cînepã
rãmaºi de la atelierul de frînghii, pentru ca sã ni-i aºternem peste fierul de la paturi, ca sã
putem dormi pe ei, în loc de saltele ºi rogojini. La etajul acesta se vedea cã fusese foc, fiindcã
totul era tãciunit ºi mirosea a ars.
- A cãzut o bombã în timpul rãzboiului - ne explicã cineva. Dar n-a ars decît podul ºi ceva
de la etajul doi.
Cu cîlþii cîþi i-am putut lua la repezealã în braþ, ne-am coborît ºi aºternîndu-i peste drugii
de fier ai patului, ne-am pregãtit de ºedere aici, pînã cînd va voi Dumnezeu.
T-
Dupã 2-3 zile de la primele scrisori trimise afarã au ºi început sã-mi soseascã o mulþime
de scrisori. De acasã am primit îndatã cîteva sute de lei, aºa cã aveam pentru oricîtã poºtã.
Cel care ducea ºi aducea corespondenþa oficialã, avea totdeauna mult mai multe scrisori
prin sîn decît în traistã. Cu nerãbdare îl aºteptam noi grãmadã, într-un colþ de coridor unde
venea pe furiº sã ne aducã bucuriile mult aºteptate!
Dupã scrisori au început sã-mi vinã pachete cu alimente, de pe la fraþii care îmi aflaserã
adresa. În prima zi vreo trei. În a doua vreo cinci. Apoi zilnic cîte trei-cinci ºi chiar mai
multe. Scumpii fraþi aflaserã unde mã gãsesc ºi neºtiind unii de alþii, fiecare se grãbea cu
dovada dragostei ºi a dãrniciei sale, fãrã sã ºtie cã eu n-aveam voie sã primesc decît de douã
o ri p e lunã. P achet el e nu mai put e a u f i a d u s e î n s î n , c a s c r i s o r i l e . E l e m ergeau l a
administraþie.
Îndatã m-am pomenit luat ºi dus la director:
- Cine eºti d-ta domnule ºi de unde primeºti atîtea pachete?
I-am explicat cum stãteau lucrurile... Am fost redactor la revista Oastei Domnului... Am
avut mii de abonaþi în þarã ºi peste hotare. Acum cei cãrora eu le-am dat hranã sufleteascã ani
de zile, au aflat de starea mea ºi îmi trimit ºi ei recunoscãtori hrana de care ºtiu cã am eu
acum nevoie aici...
- Ce facem domnule? D-ta ai primit pînã acum cinci pachete în loc de douã! Nu mai ai
drept la altele... Iar aici mai avem nu ºtiu cîte trimise pe adresa d-tale. Le trimitem înapoi!
- Nu, domnule director, - mã rugai eu. Vã rog mult nu le returnaþi odatã ce au ajuns aici.
Pînã vor ajunge înapoi nu vor mai fi bune de nimic, alimentele se vor strica ºi zdrobi pe
drum.
- Dar ce sã fac cu ele?
- Aici în închisoare mai sînt atît de mulþi oameni care n-au afarã pe nimeni ºi n-au primit
nici un pachet de cine ºtie cînd. Administraþia ºtie care sînt aceºtia. Vã rog aprobaþi sã le fie
date acestora toate pachetele sosite ºi care poate vor mai sosi încã pe adresa mea.
- Dar d-ta nu-i poþi înºtiinþa pe cei ce-þi trimit ca sã nu-þi mai trimitã?
- Cum sã-i înºtiinþez? Sînt mii, - iar eu nu ºtiu care din ei au de gînd sã-mi trimitã.
Primiþi-le vã rog ºi daþi-le cui vreþi dv. La deþinuþii politici, la cei de la drept comun, la
bucãtãria penitenciarului, - cui vreþi, numai sã nu le înapoiaþi.
- Domnule, aºa ceva n-am mai avut. Bine! T-
La o sãptãmînã dupã noi mai sosirã un nou transport de la Oradea. Furã ºi aceºtia
împãrþiþi prin camere. Cîþiva ºi în camera noastrã.
De îndatã ce sosirã, ai noºtri îi ºi întrebarã sã vadã cum au fost scoºi ei din celula de la
Siguranþã, cînd au fost duºi la penitenciar.
Cel întrebat era un învãþãtor. Toþi se adunaserã în jurul lui. Nici unul nu uitaserã fiorii
de groazã din noaptea aceea.
- Pe mine, dupã ce m-au scos din celulã tot aºa cu pistoale, din loc în loc, m-au trecut
printr-o camerã largã în care pe amîndouã pãrþile erau nu ºtiu ce oameni cãci nu le-am putut
vedea faþa, fiindcã nu era luminatã decît de o razã slabã care venea pe un geam de sus dintr-o
altã camerã din faþa ei. Cel care mã împingea din spate cu ceva tare, mã înjura ºi mã
ameninþa. Deodatã în faþã mi se deschise o uºã. ªi o luminã puternicã de la un reflector
îndreptatã spre mine îmi tãie vederea...
- Uitã-te în faþã, îmi porunci un glas aspru dinapoia reflectorului.
- Cum te cheamã banditule?
I-am spus numele meu!
- Ce ai fãcut contra poporului?
- Eu, nimic! Sînt învãþãtor. L-am învãþat carte.
- Minþi banditule! Uitã-te spre dreapta...
Am întors capul. N-am vãzut nimic.
- Uitã-te spre stînga!
Dupã aceea, a zis celui din spatele meu:

- Ia-l ºi du-l!
La întoarcere am trecut din nou prin acea camerã cu umbre. Nu ºtiu ce rost a avut asta.
ªi cu ceilalþi s-a petrecut la fel.
Am fost scos apoi în curte cu faþa la un perete. Am aºteptat pînã ce au venit ºi ceilalþi,
pe urmã ne-au bãgat în dubã ºi ne-au dus nu ºtiu pe unde ºi nu ºtiu cît, pînã ce am ajuns spre
dimineaþã la penitenciar. Unii dintre noi bãnuiau cã ne vor duce spre frontierã sã se scape de
noi. Dar Bunul Dumnezeu a lucrat sã fie altfel.
T-
La primul întîi al lunii, cînd cei închiºi aveau dreptul la pachete aduse prin poartã, nu ºtiu
cîþi fraþi ºi surori venind la mine s-au întîlnit acolo la poarta închisorii. Veniserã aduºi de
dragostea lor frumoasã ºi mare. Se potrivise cã era ºi o zi de duminicã.
- Domnule, îmi zise gardianul care aducea pachetele, pentru d-ta aºteaptã vreo zece la
poartã. Ceva nemaipomenit. Ce faci cu atîta mîncare? Sînt de pe la Arad, Alba Iulia, Dej, Cluj
- nici nu mai ºtiu cîþi! Ai mai primit pachete ºi cu poºta!
- Domnule gardian, - i-am zis eu - domnul director a aprobat sã se primeascã tot. Daþi cui
vreþi, numai nu respingeþi nimic. Uite ce mulþi sînt aci cei care aºteaptã ºi n-au primit nimic.
Ei nu au pe nimeni. Vã rog daþi-le lor!...
Se adunaserã acolo ca la Betezda, sãrmanele schelete care aºteptau pe gardian ca pe
îngerul care venea sã le tulbure apa vindecãtoare.
O, cît de fericit am fost tot timpul acela! ªi cum m-am rugat lui Dumnezeu pentru fraþii
ºi surorile mele care se jertfiserã. Pentru omenosul director ºi pentru binevoitorii gardieni,
care se dovediserã atît de înþelegãtori faþã de starea acelor oameni de douã ori nenorociþi. Ce
minunat prilej mi-a dat Domnul Isus prin aceastã dragoste a acelor fraþi ai mei de afarã, ca
sã le vorbesc despre viaþa ºi izbãvirea veºnicã - acestor fraþi ai mei dinãuntru!
O, cum ascultã Cuvîntul lui Dumnezeu oamenii care sînt ajunºi în suferinþã. De hatîrul
acestei “ascultãri” a lor, ei sperã ca Dumnezeu sã-i scape de acolo cît mai repede. ªi sã le mai
facã ºi o mulþime de alte daruri, de care ei au nevoie neapãrat ºi numaidecît acolo!
În stãri de acestea, diavolul îi ºopteºte omului: - spune da, pînã ce primeºti mîncarea, pînã
þi se împlineºte dorinþa, pînã ce scapi de necazul acesta... Pe urmã, - nu mai ai nevoie de
Dumnezeu, - îþi vezi de treaba ta!
ªi mulþi au fãcut acest “tîrg” cu Dumnezeu! Cîþi am vãzut pe front, promiþînd în
momentele de groazã ºi zicînd: dacã Dumnezeu mã scapã de aici, toatã viaþa mea am sã-I
slujesc Lui, aºa cum zici d-ta. Iatã, pun legãmînt aci. Roagã-te cu mine.
- Cîþi mi-au zis aºa sub bombardamentele îngrozitoare cînd gloanþele ºi schijele cãdeau
ca grindina în jurul nostru, cînd nu ne mai putea scãpa cu viaþã decît o minune a lui
Dumnezeu.
ªi Dumnezeu a fãcut minunea!... Dar dupã aceea, - o, dupã aceea! - pe mulþi i-am vãzut
p ãcãtu i nd nepãs ãt ori ca ºi cum niciodatã n-ar fi fost ei cei ce fãcus erã un l egãm î n t
cutremurãtor cu Dumnezeu. Cînd le-am adus unora aminte apoi, mi-au rãspuns zîmbind ºi
depãrtîndu-se nepãsãtori:
- Ah, cîte nu zice omul la necaz, ca sã scape!
- Da, dar nu te gîndeºti la necazul cel ºi mai mare care va veni sigur odatã cu moartea sau
poate ºi înaintea ei? Cum vei scãpa atunci dacã tu acum Îl înºeli pe Dumnezeu? Cine o sã te
scape atunci dacã tu Îl dispreþuieºti acum pe Singurul tãu Mîntuitor?
- Eh, pînã atunci vom mai vedea!

Mai tîrziu, întocmai aºa s-a întîmplat cu mulþi din cei care odatã fiindcã fuseserã flãmînzi
- Îl cãutau atunci pe Domnul Isus ºi se prefãceau cã vreau sã-L urmeze. Mulþi au promis
atunci o dragoste pînã la moarte faþã de Domnul...
Dar îndatã ce au scãpat de foame ºi de gratii, - n-am mai auzit nimic despre ei ºi de la ei,
nimic bun.
Iatã biata inimã omeneascã! Ferice însã de acei care se aleg ºi care Îl cautã pe Domnul
Isus nu pentru mîncarea pieritoare, ci pentru cea veºnicã.
T-
Nimeni n-a fost mai fericit ca mine în clipa cînd am primit acolo Biblia, caiete ºi
creioane.
În fiecare zi eram nelipsit din bisericã la ceasul rugãciunii, iar dupã aceea, biserica fiind
deschisã toatã ziua, mã retrãgeam acolo ºi singur pentru meditaþia ºi rugãciunea cea mai
neuitatã. Acolo mi-a trimis Duhul Domnului într-o astfel de stare fericitã, îndemnul
versificãrii psalmilor. La mulþi dintre psalmi am lucrat acolo în biserica din colþul din dreapta
a clãdirii lagãrului, în lunile martie ºi aprilie ale anului 1948.
Caietele cu lucrãri se înmulþeau. Munca aceasta sfîntã îmi procura ceasuri ºi stãri negrãit
de fericite, chiar ºi cînd în camerã era numai zgomot în jurul meu. Începusem sã mã îngrijorez
cum am sã scot caietele acestea de aici, fiindcã se spunea cã la ieºire se face o percheziþie
necruþãtoare ºi nu lasã sã fie scos nimic scris afarã. Ajunsesem aproape de psalmul 50. Mi-ar
fi pãrut nespus de rãu dacã le-aº fi pierdut. Lucrasem atît de mult ºi cu atîta dragoste la aceste
cîntãri ale psalmilor minunaþi.
Dar fericita legãturã cu “poºta” de sub haina gardianului, nu þinu mult. S-a auzit despre
ea la Siguranþa din oraº, care supraveghea penitenciarul. ªi dintr-o datã poºtaºul nostru
binefãcãtor, a fost înlocuit cu altul, pe care nu l-am mai vãzut, dar care nu ne aducea decît
ceea ce aveam dreptul oficial.
Am mulþumit Domnului pentru cît a fost, fiindcã El ne-a rînduit acest prilej chiar cînd am
fost în starea cea mai grea.
T-
Se apropia Sãptãmîna Patimilor ºi veneau Paºtile. Printre zãbrelele groase ca mîna de la
ferestre, vedeam afarã, dincolo peste Someº ºi dincoace cum începeau sã iasã plugurile cu boi
la arat. Un aer de primãvarã se rãspîndea pretutindeni.
Un aer de primãvarã veni ºi în lagãr odatã cu prima listã de eliberaþi care sosi în chiar
prima zi din Sãptãmîna Patimilor. Un strigãt se rãspîndi prin toate coridoarele:
- Lista de eliberare! Lista de eliberare!...
Jos în holul larg apãru un civil de la cancelaria lagãrului (pe atunci toþi funcþionarii - ºi
directorul - erau îmbrãcaþi civil. Uniforme nu aveau decît gardienii ºi ºefii de secþie). Acest
funcþionar avea în mînã o listã. Lîngã el, ºeful de secþie striga:
- Toatã lumea pe coridoare în faþa camerei. Care îþi auzi numele îþi iei imediat tot bagajul
ºi-i dai drumul jos, uite aici, pe douã rînduri! Fii atent!
Funcþionarul începu sã citeascã numele scrise... Erau multe nume pe care le cunoºteam.
De atîtea sãptãmîni eram aci. Începusem sã ne cunoaºtem între noi ºi cu unii sã ne ºi
împrietenim.
O larmã de nedescris se fãcu dintr-o datã peste tot. Unii nu-ºi mai puteau auzi numele de
chiotele celor care ºi-l auziserã. Uºi trîntite, alergare pe scãri sus ºi jos, chemãri de prieteni
care se despãrþeau... Strigãte de: Liniºte!
Cei care erau de mai multã vreme aici ºi care aveau o situaþie mai gravã, nãvãleau acum
în jurul fericiþilor care plecau ca sã le cearã haine, mîncare, încãlþãminte.
Cîþiva de la dreptul comun care lucrau în fabricã, profitînd de gãlãgie - îºi cãlcarã
consemnul ºi venirã ºi ei sã cearã... Erau ca niºte schelete palide ºi pãmîntii. Furã alungaþi
îndatã de ciomagul ºefului de secþie. Þi se rupea inima vãzînd vînzoleala aceasta de oameni
împãrþiþi în douã cete: cei puþini care erau scriºi în lista fericiþilor care se încolonau jos, apoi
conduºi spre libertatea de dincolo de Poartã. - ªi ceilalþi, care rãmîneau în urmã, sub zãvoare
ºi gratii, în timp ce fuseserã ºi ei atît de aproape de mîntuire!
Curînd cei strigaþi, plecarã. Erau cam vreo 40 de fericiþi.
- Cei care nu v-aþi auzit numele, nu vã descurajaþi! - zise cineva. - Am auzit de la
cancelarie cã sigur mai sînt ºi alte liste pentru zilele urmãtoare. Pînã la sfîrºitul anului trebuie
sã plecãm cu toþii. Se desfiinþeazã lagãrul.
- Pînã la sfîrºitul anului!... - mormãirã descurajaþi cîþiva din cei din jur.
- Ei, zise el, tot e mai bine ºi mai tîrziu decît niciodatã!
T-
Am vãzut atunci prieteni despãrþindu-se atît de greu. Stãtuserã timp îndelungat unul lîngã
altul, iar acum unul pleacã liber, iar celãlalt rãmîne mai departe închis. Cît de mult ar fi dorit
fiecare atunci sã-ºi fi auzit ºi el numele pe lista de eliberare...
Privind bucuria celor eliberaþi ºi durerea celor rãmaºi, m-am gîndit la marea alegere din
Ziua Judecãþii. Cînd Împãratul Hristos va împãrþi lumea în cele douã mari pãrþi: de-a dreapta
ºi de-a stînga Sa. Poate cã tot o astfel de listã va fi cititã ºi atunci, din Cartea cea Mare ºi
Albã a Vieþii, dupã cum scrie în Apocalipsa... ªi cei care îºi vor auzi numele vor ieºi dintre
ceilalþi pe totdeauna trecînd de-a dreapta Împãratului Hristos, iar ceilalþi vor fi alungaþi în
întunericul ºi scrîºnirea dinþilor.
Atunci nu vor fi împãrþiþi în bogaþi ºi sãraci. Nici în învãþaþi ºi proºti. Nici în tineri ºi
bãtrîni. Nici în negri ºi albi - ci numai în mîntuiþi sau pierduþi. În cei ce L-au primit sau L-au
respins pe Isus. O, ce mare alegere va fi atunci! Între care te vei duce tu, suflete al meu?
T-
Eu nu mi-am auzit numele nici în lista celor 40 de eliberaþi. ªi nici în cea a altor 40 care
urmã dupã douã zile, cu exact aceleaºi bucurii ºi dureri ale despãrþirii dintre cei ce plecau ºi
cei rãmaºi.
Dar toate acestea mi-au dat prilej potrivit sã le vorbesc celor din jurul meu despre
lucrurile mîntuirii sufleteºti, îndemnîndu-i sã se hotãrascã pentru Hristos, spre a fi trecuþi ºi
ei pe adevãrata Listã de Eliberare a celor iertaþi ºi rãscumpãraþi de el.
Cãci dacã o eliberare trecãtoare ca asta este un prilej de atîta bucurie... ce va fi eliberarea
veºnicã? ªi dacã rãmînerea într-o închisoare vremelnicã este o nefericire ºi o durere atît de
mare, - cît de mare va fi oare rãmînerea într-o închisoare veºnicã? Atunci cum sã nu ne
folosim de unicul prilej pe care îl avem astãzi, spre a veni la Domnul Isus, pentru ca sã putem
fi mîntuiþi?
T-
În Vinerea Patimilor, a treia tulburare a apelor se ivi în lagãr, începînd din sala cea mare
de jos, de la intrare.
Acolo din nou, apãru lista. Din nou porunca:
- Toþi afarã! Care îþi auzi numele, jos imediat, cu tot bagajul!...
Cam pe la mijlocul listei s-a auzit strigat ºi numele meu.
Mi-am cãutat îndatã din ochi prietenii mei care în timpul sãptãmînilor suferite aici, se
apropiaserã de Domnul ºi cu care devenisem atît de legat sufleteºte. Le-am împãrþit tot ce
aveam ºi am ieºit despãrþindu-mã de ei cu lacrimi ºi cu durere. Suferinþa înduratã împreunã,
te leagã de un prieten mai mult ca orice alte legãturi pãmînteºti.
Pe cît de mult doresc dupã cei de afarã, pe atîta îmi pare rãu acum de cei dinãuntru... O, dacã
n-ar uita ei nici unul din cuvintele lui Dumnezeu pe care le-am grãit împreunã în lungile seri
de citire a Bibliei. Sau în frumoasele ceasuri petrecute în bisericã!
T-
M-am încolonat în rîndul soþilor mei, strîngînd în sîn cele trei caiete cu cîntãrile
psalmilor. Biblia o lãsasem acolo, celor care aveau mai multã nevoie ca oriunde, de Hristos.
ªeful de secþie ne strigã:
- Luaþi pe douã rînduri sã facem numãrul.
Ne-a numãrat. Eram mai mult cu unul. În listã erau 40 de nume, în rînduri 41 de oameni.
- Nu se poate! Care eºti ãla care nu þi-ai auzit numele scris ºi ai venit aici?
- Toþi ni l-am auzit!
- Nu se poate! Ia mai citeºte încã o datã!
Într-adevãr era unul care intrase printre noi, fãrã ca numele lui sã fie scris în Cartea
Eliberãrii. ªi tocmai el se înghesuise în fruntea tuturor. A fost alungat cu ocãri ºi batjocuri
înapoi.
Mi-am adus aminte de pilda Mîntuitorului cu cel care intrase în odaia nunþii fãrã sã aibã
haina de nuntã.
ªi m-am mai gîndit la mulþi din cei care intrã în rîndurile copiilor lui Dumnezeu fãrã a
avea naºterea din nou. Sînt unii din aceia care fac întocmai ca acest om care nu fusese scris
în Lista venitã de la Conducere, dar care se înghesuise în fruntea celor eliberaþi. ªi aceºtia
se pun de obicei în fruntea adunãrilor Domnului ºi se dau drept îndrumãtori ai altora. Dar sînt
niºte cãlãuze oarbe ºi viclene.
Dar va veni în curînd marea verificare. ªi toþi aceºti intruºi ºi uzurpatori, vor fi daþi pe
faþã înaintea tuturor, apoi vor fi aruncaþi aºa cum se cuvine, acolo unde meritã.
T-
Am fost duºi înaintea ºefului Siguranþei ºi a directorului închisorii, care ne-au þinut niºte
cuvîntãri, cum se face de obicei la aceste ocazii cu toþi cei eliberaþi.
Eu nu mã gîndeam tot timpul la nimic altceva decît la caietele mele din sîn, rugîndu-mã
Domnului sã nu-i lase sã mi le ia.
Percheziþia se fãcu sub ochii ºefilor. Cînd ajunserã la caietele mele, directorul îmi zise:
- Ce sînt astea?
- Niºte scrieri bisericeºti, domnule director!
- A, tu eºti Dorz?
- Da! ªi vã rog sã mi le lãsaþi, fiindcã nu conþin absolut nimic decît lucruri religioase.
- Dar d-ta nu ºtii cã nu-i voie sã scoþi nimic de aici?
- Ba da, dar acestea dacã n-au fost oprite sã intre cred cã n-ar trebui oprite nici sã iasã.
Vã aduceþi aminte cã dv. mi-aþi permis sã primesc Biblia. Acestea nu sînt decît însemnãri din
Biblie. Uitaþi-vã! Vã rog mult sã mi le lãsaþi!
- Ei, hai!
ªi apoi îi zise gardianului care îmi fãcea controlul:
- Lasã-i-le! Pe el îl ºtiu!
Eram gata sã strig cît mã þinea gura: Slãvit sã fii Tu Doamne Isuse care m-ai ajutat! M-am
reþinut, - dar ochii mi se umplurã de lacrimi.
T-
În Sîmbãta Mare eram acasã!

În Dimineaþa Învierii eram la biserica din sãtuþul nostru cîntînd din toate puterile mele:
Hristos a Înviat din morþi, cu moartea pe moarte cãlcînd ºi celor din morminte viaþã
dãruindu-le.
Într-adevãr, în ce morminte fusesem - ºi ce viaþã îmi dãruise dintr-o datã Marele meu
Dumnezeu ºi Mîntuitor Isus Hristos!
T-
Întors acasã, am încercat sã iau legãtura cu fraþii spre a vedea care este starea Lucrãrii
Domnului... Prima datã am cãutat sã-l întîlnesc pe fr. Tit, care mi-a spus cum îndatã dupã
arestarea mea, foaia Isus Biruitorul a fost opritã, iar mai tîrziu tipografia sigilatã - ºi nu s-a
mai putut tipãri nimic.
În þarã, preoþii îndrumaþi de episcopii, urmãreau pretutindeni pe fraþi “demascîndu-i” prin
biserici în faþa poporului ca duºmani ai credinþei. Peste tot eram numiþi numai “trifiºti”,
dezbinãtori ºi sectari. Adunãrile frãþeºti erau denunþate autoritãþilor, iar fraþii lucrãtori erau
pîrîþi ca niºte rãufãcãtori.
În arhiva unui protopopiat am vãzut atunci mai multe ordine scrise date personal
împotriva mea. Desprind pe scurt urmãtoarele douã:
T-
“Episcopia Ortodoxã Românã Oradea
Secþia Administrativã Bisericeascã
Nr. 4075/1947
din 30 oct. 1947
Oficiul protopopesc din...
Pentru intensificarea ºi supravegherea vieþii religioase... în eparhie vã pun din nou în

vedere urmãtoarele:
...Atragem atenþia cucernicilor preoþi... sã vegheze ca Oastea Domnului sã nu fie copleºitã
de duhul de separatism... propagat de foaia Isus Biruitorul redactatã de Tit Trifa ºi Traian
Dorz. Pentru a evita rãtãcirile preotului nu va da voie sã propovãduiascã decît cei bine
cunoscuþi ºi verificaþi...”
T-
Iar peste cîteva zile alta, cu urmãtorul conþinut:
T-
“Episcopia Ort. Rom. Oradea
Nr. 4103/1947
Oradea, 17 noi. 1947
Prea cucernice pãrinte
Oastea Domnului, organizaþie religioasã creatã de bisericã cu scopul de a servi interesele

bisericii... odatã cu caterisirea lui Iosif Trifa s-a divizat în douã.
O parte a rãmas subordonatã ºi în ascultare de bisericã ºi alta cu tendinþã separatistã,
egoistã, activînd fãrã controlul bisericii, aºa numita fracþiune trifistã.
În Bihor reprezentantul autorizat al fracþiunii trifiste este Traian Dorz, care ca o
contrabalansare a acþiunii susþinutã de bisericã prin organul oficial al Oastei Domnului
Lumina Satelor, editeazã la Sibiu ziarul sãptãmînal Isus Biruitorul.
Prea cucernicia ta vei da instrucþiuni preoþilor, în virtutea celor de mai sus ºi le vei atrage
atenþia acolo unde existã Oastea Domnului sã se fereascã de primejdiile trifiste care tind în
mod fatal sã ducã la o frînturã ºi o deparþiune în sînul bisericii noastre.
Oriunde îºi va face apariþia Traian Dorz sã fie demascat iar cãrþile trifiste, calendarele,
ziarele ºi alte periodice ale lor, sã fie urmãrite ºi distruse.
Sîntem hotãrîþi a desfiinþa oficial Oastea Domnului, acolo unde ea nu stã sub ascultarea
bisericii...”
Episcop
Consilier referent...
T-
Iar pe verso acestor ordine, fuseserã puºi de cãtre protopop sã semneze de luare la
cunoºtinþã ºi întocmai conformare, toþi preoþii din protopopiatul respectiv...
T-
În astfel de condiþii, cu astfel de ordine date în toatã þara de cãtre conducerea bisericii,
nu este de mirare cã abaterile au început a se înmulþi - ºi sufletele mai slabe sã se clatine.
Iatã cîteva ºtiri pe care le-am aflat din unele pãrþi ale þãrii:
Din Bacãu ºi nordul Moldovei fraþii scriau: Prin biserici preoþii ne prigonesc ºi ne alungã
numindu-ne “trifiºti”. Orice am face noi, este interpretat rãu. Chiar ºi darurile ºi ofrandele
noastre fãcute bisericii ºi Domnului cu gînd curat ºi cu evlavie, - ne sînt respinse sau privite
cu bãnuialã ºi dispreþ.
În urma acestor stãri de lucruri adunãrile slãbesc duhovniceºte, multe suflete cad înapoi
în lume sau se retrag din Lucrare, iar altele nemaiputînd rãbda prigonirile, cad în mrejele
sectare ºi trec la secte.
Astfel în Bacãu, au cãzut fraþii altãdatã buni cum erau: Manea, Barabaº, Zota ºi alþii.
S-au retras fraþi cum erau: Lãieºelu, Stoleru, Apostol... Cîþiva au cãzut sub influenþe
sectare - ºi încep a face adunãri separate.
Dar slãvit sã fie Domnul cã cei mai mulþi fraþi au rãmas ºi rãmîn statornici prin orice ar
fi sã trecem. Printre aceºtia sînt: Leon Andronic ºi familia sa, fr. Macri D., Pintilie V.,
surorile Marian, Creþu, Macri, Sãilã, Dospinescu, Zaharia...
Prin satele din jur, situaþia era cam aceeaºi...
T-
În Bucovina, fraþii scriau cã Lucrarea Domnului era atunci în plin avînt. Conducerea
bisericeascã de acolo nu luase mãsurile aspre pe care se grãbiserã sã le ia ceilalþi din alte pãrþi
ale þãrii. Adunãrile frãþeºti se fãceau duminica dupã masã încã prin multe biserici, iar fraþi
ostenitori cum era Ioan Moroz din Volovãþ, Cerlinca V. din Sîntilie, V. Axinuþã de la Dersca,
Silvestru Barbu de la Bosanci, Covaºa de la Rãdãuþi, Nistor Arcade - ºi alþii - erau mereu în
misiune prin toate pãrþile Bucovinei.
Astfel cã s-au întors la Domnul multe suflete noi ºi s-au format noi adunãri frãþeºti unde nu
fuseserã înainte, cum erau cele de la Bolcãuþi, Negostina, Siret, Verpolea, Scheia, Brodina...
Fraþii aceºtia ºi alþii, plecau în misiuni ºi cîte douã sãptãmîni de acasã pînã în depãrtãri.
Astfel prin ostenelile lor Duhul Sfînt rãspîndea Evanghelia ºi înviora pe fraþi pînã în munþi
departe, spre Horodnic, Vicov, Straja, Falcãu...
În primãvara anului 1948 au fost cercetaþi ºi de cãtre fraþi de prin judeþul Neamþ. În urma
marilor bucurii au venit ºi prigoniri. Astfel N. Asandei ºi Gh. Ploscaru de la Podoleni, au fost
arestaþi acolo ºi reþinuþi cîteva sãptãmîni, unde dupã ce au fost bãtuþi ºi înfometaþi - li s-a dat
drumul.
Totuºi unii preoþi rãmãseserã sub însufleþirea frumoasã dintîi ºi cu toate mãsurile oficiale,
erau mereu în fruntea fraþilor, îndrumîndu-i ºi încurajîndu-i. Astfel preotul din Volovãþ, pãr.
Popescu, împreunã cu fr. Moroz ºi cu Arcade, au organizat pe fraþii ºi surorile din loc ºi jur,
pregãtind de Paºti o vizitã cu daruri trupeºti ºi sufleteºti ºi cu un frumos program religios la
Penitenciarul din Rãdãuþi. S-a fãcut acolo atunci o lucrare neuitatã printre toþi deþinuþii ºi
personalul închisorii. Pe urmã se fãcea regulat cercetarea ºi ajutorarea bolnavilor din spitale,
de pe la case, de la azil... Apoi ieºiri misionare prin toate satele din jur încît se uimea lumea
ºi toþi oamenii îi vorbeau de bine pe fraþi ºi pe astfel de preoþi. Astfel au fost treziþi din
p ãcate º i î nt orº i l a Dumnez eu m ul þ i î n anul aces t a p e a c o l o . O m a r e s e t e º i f o am e
duhovniceascã se aprinsese în toate sufletele fraþilor...
“...Ni se par nesfîrºit de lungi zilele - scria un frate - pînã vine ziua sau seara de adunare.
Nu avem un program stabilit mai dinainte cine sã vorbeascã ºi ce sã vorbeascã. Se ridicã ºi
vorbeºte cine este îndemnat de Duhul Domnului ºi vorbeºte ce i se dã în clipa aceea. Dar
toate aceste adunãri sînt pline de putere, de foc ºi de lacrimi, în aºa fel cã n-am mai dori sã
ne despãrþim. Vorbesc ºi cîte 7-10 fraþi la o adunare. Se cîntã cîntãrile dupã dorinþã. Din toate
vorbirile este mãrturisit Domnul Isus, dragostea Lui, puterea Lui de a mîntui pe oricine, oricît
de pãcãtos ar fi, dacã se întoarce cu adevãrat, se predã Lui, se naºte din nou - ºi trãieºte apoi
în neprihãnire. Nu avem nici o problemã care sã tulbure pe fraþi. Nu se pune problema Sf.
Împãrtãºanii: noi toþi fraþii din fiecare adunare mergem împreunã la mãrturisire ºi la
Împãrtãºanie în aceeaºi zi. În toatã Bucovina fraþii se împãrtãºesc aºa la sf. bisericã, fãrã a
cerceta cum trãieºte preotul sau alþii. Fiecare sã ne cercetãm pe sine însãºi. Nici problema
Crucii sau a icoanelor nu se pun la noi. Se pune preþ numai pe ascultarea ºi sfinþirea vieþii
noastre, spre a fi pilda tuturor atît în bisericã cît ºi în lume... De aceea Cuvîntul este plin de
putere ºi adunãrile tot mai neîncãpãtoare”.
T-
De prin pãrþile Hunedoarei, fraþii scriau de-asemenea despre mari biruinþe ºi bucurii
duhovniceºti. Cuvîntul Domnului pãtrunsese puternic pînã în cele mai îndepãrtate colþuri,
pînã prin Munþii Abrudului, sau ai Petroºanilor.
Astfel prin satele minerilor din jurul Abrudului lucrau harnici mulþi fraþi misionari mai
bãtrîni cum erau Criºan Mihãilã din Corna, Bolunduþ Alexandru din Buciumi, un altul Dogaru
Traian - la care s-a mai adãugat de curînd un tînãr înflãcãrat Cornel Rusu, nãscut într-o
familie baptistã din Petroºani, dar întors prin Oastea Domnului în sînul bisericii noastre ºi
botezat de pãr. Fanu din Petrila - un preot de mare valoare duhovniceascã, un adevãrat pãrinte
duhovnicesc, care în tot timpul vieþii lui a lucrat plin de dragoste ºi credincioºie în fruntea
fraþilor, fiind pildã în toate privinþele de adevãrat preot.
În afarã de aceºti fraþi mai în vîrstã ºi de alþii mulþi de prin toate pãrþile acelea, se ridicau
noi fraþi ºi surori printre care mulþi tineri. Astfel era Dandea Maria din Corna, o tînãrã foarte
înflãcãratã de la început pentru Domnul, care prin multe lipsuri ºi prigoniri din partea familiei
ei, a luptat ºi a rãbdat, dar a rãmas hotãrîtã ºi biruitoare.
În luna decembrie 1947 se cãsãtorise cu Rusu Cornel, cu care erau apoi foarte harnici ºi
neobosiþi lucrãtori pentru Domnul.
Mai erau acolo ºi mulþi alþii prin Roºia Montanã, Abrud, Cîmpeni, Baia de Arieº, Mogoº,
Bîrlea, Tomeºti...
În toate aceste drumuri minunate fraþii ºi surorile mergeau pe jos, prin munþi, iarna ºi
vara, cale de zile ºi nopþi, unii la alþii. Mulþi au pãtimit mari suferinþe pentru Domnul. Unii
ca fr. Bolunduþ Sabin, întîrziind pe la fraþi a fost surprins de viscol ºi a fost aflat mort în
zãpadã.
Printre tinerii ostenitori mai erau: Botar Ileana, Botar Minerva, Floca Iosif, Bar Nicolae, Bar
Gheorghe ºi încã mulþi alþii...
Cu aceastã mînã de oameni Duhul Domnului fãcea acolo mari lucrãri. Numai în Corna,
în douã sãptãmîni s-au depus peste 60 de legãminte. Toate culmile ºi vãile Munþilor Apuseni
rãsunau de cîntãrile Oastei. Copiii care pãzeau vitele prin toate hotarele nu aveau alte cîntãri
decît cele ale Oastei. Femeile casnice, bãrbaþii la coasã sau la minã îi auzeai cîntînd numai
cîntãrile Dom nul ui Is us . Ad unãrile se þineau în ºcoli, pînã ºi în sala de festivitãþi a
restaurantului din Baia de Criº, în case sau sub cerul liber... Din cauza mulþimii celor adunaþi
sau a timpului, nu se putea face nici o programare. Vorbeau însufleþiþi oricare erau îndemnaþi
de Duhul Domnului, dar o mare putere era peste toþi. Fiecare zi era plinã de noi bucurii ºi
biruinþe. Tineretul organiza piese religioase la care veneau mulþimi mari de oameni ºi cu care
se mergea din loc în loc, chiar de 2-3 ori în aceeaºi sãptãmînã.
Cu aºa mare avînt lucra Duhul Domnului Isus prin copiii Sãi.
T-
Din multe alte pãrþi din þarã veneau însã veºti mai triste. Mai ales în centrele orãºeneºti
sau în cele mai apropiate de ele, fraþii aveau mult de pãtimit din partea autoritãþilor civile
aþîþate în cea mai mare parte de cãtre autoritãþile religioase sã-i prigoneascã pe fraþi.
Astfel au fost daþi pe mîna miliþiei mulþi fraþi din Bihor, Comãneºti, Tecuci, Nordul
Ardealului, Muntenia, Caransebeº, Timiºoara...
T-
Cînd în Vinerea Patimilor am ieºit din lagãr, mi se dãduse o “Foaie de Liberare”, cu care
trebuia sã mã prezint la Poliþia de Siguranþã în cel mult trei zile de la sosirea mea acasã.
Dupã ce au trecut cele trei zile de Paºti pline de bucurie cu fraþii de aproape ºi cu cei care
veniserã de departe auzind cã am fost eliberat, - m-am luat foaia de liberare ºi m-am dus
iarãºi la ºeful cel uriaº de la Beiuº.
- Ei, ai venit?
- Da!
- Cum a fost?
- Aºa ºi aºa!
- Ei, îþi pun în vedere ca pe viitor sã întrerupi orice activitate cu Oastea aia a Domnului.
Altfel ajungi din nou la noi. ªi atunci nu va mai fi aºa de uºor cum a fost acum. Ai înþeles?
- Da!
Dupã ce îmi scrise numele într-un registru ºi mai însemnã ceva în dreptul numelui meu,
îmi întinse foaia mea ºi îmi zise:
- Acum pleacã. Peste douã zile te prezinþi din nou la noi. Vei fi aici poimîine la ora 6
dimineaþa!
Peste douã zile, la ora 6 dimineaþa eram la poarta lor din nou. Poarta era închisã, dar de
dincolo un paznic poliþist îmi zise:
- Vino mai tîrziu, pe la 8-10.
M-am dus în parcul oraºului. M-am plimbat, am stat pe bãnci... ªi la ora 8 am fost din
nou acolo. Poarta din nou închisã, iar de dincolo de poartã glasul paznicului poliþist:
- Vino mîine la ora 6!
Astfel începurã drumurile cu ºicanãri, cu amînãri, cu ameninþãri... Zile care îmi pãrurã
mai grele decît cele din lagãr, fiindcã nu ºtiam cînd nu mã mai reîntorc. Motive se puteau gãsi
destule.
Aceste zile au fost totuºi unele din cele mai umblate în nãdejdea ºi în pãrtãºia cu Domnul.
Mã simþeam în totul mai mult ca oricînd depinzînd numai de El. Mergeam cu rugãciuni de
cerere ºi mã întorceam cu rugãciuni de mulþumire cãtre El.
T-
Dupã douã sãptãmîni de la “liberarea” mea, fãcusem de multe ori cei opt kilometri de dus
ºi întors pe jos, de acasã ºi pînã la Siguranþã. Nu ºtiam cît va mai dura starea asta, dar mã
rugam Domnului sã-mi dea puterea de a rãbda totul liniºtit pînã la capãt.
Într-o zi cînd din nou m-am prezentat dupã cum mi se spusese, ºeful îmi zise:
- Acum nu mai pleci! Rãmîi aici. Mîine vei merge la Oradea. Eºti arestat din nou.
- Pentru ce?
- Þi se va spune acolo! Pînã desearã deocamdatã ai de lucru aici!
ªi scoþîndu-mã afarã îmi arãtã grãdina:
- Vei uda toate straturile alea ºi le vei sãpa pe astelalte.
Iar paznicului poliþist:
- Ai grijã de el! Vezi sã lucreze bine!
La plecarea mea dimineaþa de acasã nu-mi luasem nici mîncare nici haine mai groase -
ºtiind cã de obicei mã voi întoarce iarãºi. Era în luna mai. Totuºi noaptea era frig.
Am muncit toatã ziua flãmînd... Fiindcã în astfel de stãri plecînd dimineaþa de acasã nici
nu puteam mînca aproape nimic. Apoi am terminat, ºi am tremurat de frig toatã noaptea,
închis într-o camerã goalã.
Dimineaþa însoþit de paznicul poliþist am ajuns la Oradea, la locul cunoscut, unde mai
stãtusem ºi în ianuarie. Am fost dat din nou în paza lui Zoli-baci, cel cu coada de mãturã.
- Lase-l aici la mine. Am io grije de el!
T-
O sãptãmînã trecu astfel fãrã sã mã mai întrebe nimeni nimic. De acasã, venirã prin
gardian pînã la mine în douã rînduri cîte o traistã cu mîncare, prin care îmi þinui astfel viaþa
în încercarea mea cea nouã. În a opta zi, fusei scos ºi dus în camera unui ofiþer anchetator:
- Spune cum a fost cu propaganda religioasã pe care ai fãcut-o în spitalul de rãniþi
sovietici la Beiuº?
- Nu pot înþelege despre ce este vorba!
- N-ai fãcut tu, cu ostaºii, propagandã religioasã la spitalul de rãniþi din Beiuº în 1945?
- N-am fãcut decît o serbare religioasã cu daruri pentru rãniþii români ºi ruºi care se
gãseau acolo în spital atunci. Dar totul a fost fãcut cu învoirea ºi concursul direcþiunii
spitalului, care ne-a ºi mulþumit la urmã. Ce-a fost rãu în asta?
- Propaganda religioasã pe care aþi fãcut-o printre rãniþii sovietici! De unde aþi avut cãrþile
religioase pe care le-aþi împãrþit printre ei?
- De la librãrie! Le-am cumpãrat!
- Ce cãrþi erau?
- Evanghelii ºi Testamente tipãrite în limba rusã. ªi încã o carte “Înapoi la Dumnezeu”.

- Cine le-a tipãrit? Tu?
- Nu eu! Eu nici nu ºtiu ruseºte. Cum le puteam tipãri eu?
- Aici, aºa stã scris cã tu le-ai tipãrit în tipografia ta!
- Eu nici n-am avut niciodatã tipografia mea! Tot ce am scris eu am tipãrit pe la alþii
plãtind sau închiriind.
- Cine tipãrise cãrþile acelea, dacã nu le-ai tipãrit tu?
- Nu ºtiu ce tipografie de la Bucureºti. Erau în toate librãriile. ªi la Oradea erau. Dar e
uºor de aflat cine tipãreºte o carte, fiindcã pe fiecare este imprimat numele ºi adresa
tipografiei din care a apãrut.
- Deci nu le-ai tipãrit tu?
- Nu!
- Bine! Dã ici o declaraþie!
Am scris declaraþia cerutã, potrivit cu cele ce le fãcusem ºi cu cele ce le discutasem.
Apoi am fost dus iarãºi sub paza lui Zoli-baci, în celula mea.
Ajuns aici mi-am dat seama cã deci asta era cauza pentru care fusesem adus.
Sã vã povestesc cum se petrecuserã lucrurile pentru care vãd cã eram aici din nou:
T-
La sfîrºitul anului 1944, odatã cu întoarcerea frontului spre Apus, se înfiinþase la Beiuº
în localul ªcolii Normale de Fete, un spital pentru rãniþii de pe frontul apropiat. În tot timpul
luptelor, pînã în Ungaria ºi pînã în primãvara urmãtoare, - aici fuseserã aduºi o parte din
rãniþii de pe front, atît ruºi cît ºi români.
Printre cei rãniþi aici era ºi un bun frate din Oastea Domnului ºi mai erau ºi alþi
credincioºi la care mergeam adesea duminica în vizitã. Stãteam ceasuri întregi de vorbã în
saloane cu cei bolnavi, despre mîntuirea sufletului lor, despre cunoaºterea harului lui
Dumnezeu ºi dobîndirea lui prin Hristos, despre fericirea ºi siguranþa vieþii cu Domnul Isus
în mijlocul nesiguranþei ºi nefericirii de acum de pe pãmînt.
Mulþi dintre ei nici nu auziserã niciodatã aºa ceva. Cum în unele saloane erau amestecaþi
ºi rãniþi ruºi, am început sã ne înþelegem ºi cu ei... De ei ne simþeam parcã legaþi sufleteºte
ºi mai mult, fiindcã erau ºi mai strãini ºi depãrtaþi. Toatã suferinþa singurãtãþii ºi durerii lor,
ne fãcea sã-i cãutãm ºi sã-i mîngîiem cu dragoste ºi lacrimi. Aceasta i-a miºcat mult ºi pe ei.
ªi pe mulþi ni i-am apropiat aºa încît ne deveniserã ca niºte fraþi. Din tot ce duceam le fãceam
parte ºi lor - ºi începusem sã ne înþelegem ºi în cele sufleteºti.
Dar acolo uneori se duceau ºi bãuturi iar unii dupã aceea fãceau scandaluri care cîteodatã
se potoleau mai greu. Ura, din timpul cît ruºii se rãzboiserã cu noi, încã nu se stinsese de tot
din sufletele tuturor. Aºa cã la beþie aceastã urã uºor se aprindea ºi izbucnea iarãºi, cu toate
cã acum eram prieteni.
În salonul în care era fratele nostru, acum pe vindecare, - mai zãcea nemiºcat, rãnit grav
la ºira spinãrii, un neamþ din þarã de la noi, dar care luptase în armatele hitleriste ºi cãzuse
rãnit în mîinile alor noºtri. Fusese adus ºi el cu ceilalþi rãniþi grav ºi internat aici. Acum zãcea
fãrã nici o putere ºi fãrã nici o nãdejde aici, îngrijit de spital. În þarã nu mai avea pe nimeni,
familia lui era dusã cine ºtie pe unde. Fratele nostru îi vorbise neamþului adeseori despre
Domnul. Iar inima bietului nenorocit începuse sã primeascã nãdejdea mîntuirii prin credinþa
vie ºi nouã în Domnul Isus Hristos. Începea sã înþeleagã ºi sã doreascã naºterea din nou...
Pãrea cã ºi starea rãutãþii lui se îmbunãtãþea.
Într-o searã de duminicã, dupã ce fãcuserã un chef cu bãuturi, trei dintre soldaþii ruºi
apãrurã în salon furioºi ºi strigînd: Nemeþ, nemeþ - Kaput! - neamþul, neamþul! Sã moarã, sã
moarã!
Unul din ei, cel mai furios, avea în mînã un cuþit mare, luat probabil de la bucãtãrie.
Venea cu cuþitul ridicat în sus spre patul rãnitului neamþ care zãcea nemiºcat pe spate ºi
privea îngrozit la cuþitul fioros care se apropia de pieptul lui.
În clipa aceea fratele nostru, vãzînd nenorocirea care are sã se întîmple, sãri în faþa celui
cu cuþitul ridicat ºi chiar în clipa cînd urma sã fie izbit în pieptul bietului neamþ, prinse tãiºul
gol al cuþitului cu mîna lui dreaptã goalã. Iar cu stînga îl cuprinse de dupã gît pe rusul furios
rugîndu-l înspãimîntat:
- Pentru Isus Hristos, nu! Nu, frate!
ªi îl sãrutã cu toatã dragostea pe obraz, privindu-l cu lacrimi în ochi.
Atunci se întîmplã o minune: omul dintr-o datã îmblînzit de puterea Numelui lui Isus
Hristos ºi de cãldura cuvîntului frate, - cedã! Cuþitul rãmase în mîna fratelui, iar omul devenit
om îi dete mîna fratelui spunîndu-i liniºtit:
- Haraºo, haraºo...
Apoi cei trei plecarã toþi afarã din salon.
T-
Întîmplarea aceasta i-a miºcat pe toþi cei din spital de la cel mai mic pînã la cel mai mare.
ªi fiecare vorbea cu dragoste ºi admiraþie despre curajul ºi dragostea fratelui nostru care cu
preþul vieþii sale, a sãrit în apãrarea de aproapelui sãu primejduit. Chiar ºi printre rãniþii ruºi,
fapta aceasta a stîrnit un mare rãsunet ºi mulþi venea ºi stãteau tot mai prietenoºi de vorbã cu
el ºi cu neamþul salvat.
Aºa s-a nãscut dorinþa ºi cererea de a merge acolo cu o serbare religioasã ºi cu Cuvîntul
Domnului vorbit ºi scris, pentru toþi.
În stãrile de atunci ºi cu directorul colonel - medic pe care îl cunoºteam, acest lucru n-a
fost prea greu de obþinut. Astfel cã pentru a doua zi de Rusaliile lui 1945, fraþii ºi surorile
de la Beiuº, pregãtiþi cu daruri de mîncare ºi cãrþi, - am mers cu un frumos program religios
într-unul dintre saloanele spitalului, unde o mare parte dintre rãniþi ascultarã cu lacrimi
frumoasele cîntãri, poezii, cuvîntãri ºi rugãciuni. Apoi au urmat darurile...
A fost ceva înãlþãtor de suflete. Directorul el însãºi miºcat, ne-a mulþumit cu cele mai
simþite cuvinte, arãtînd ce minunatã este adevãrata viaþã creºtinã care nu numai vorbeºte, ci
ºi împlineºte cu fapta, voia cea adevãratã a lui Isus Hristos, cercetînd pe cei bolnavi ºi rãniþi.
Nu s-a putut opri sã nu aminteascã în cîteva cuvinte ºi despre gestul fratelui nostru pentru
salvarea unuia care era în primejdie de moarte. ªi despre dragostea care singurã a putut liniºti
ºi potoli ura din omul pornit spre ucidere. Cum apoi chiar acela i s-a arãtat recunoscãtor
fiindcã l-a oprit la timp înainte de a face un mare rãu...
Darurile împãrþite tuturor celor bolnavi spre bucuria lor, erau: mîncare, lucruri de
îmbrãcãminte, cãrþi...
T-
La Beiuº apãrea atunci o gazetã Glasul Bihorului pe care o redactau niºte prieteni, preoþi
greco-catolici. În aceastã gazetã cineva a scris atunci o relatare despre aceastã serbare a
noastrã ca ºi despre cãrþile religioase în limba rusã pe care le împãrþisem printre rãniþi.
ªi iatã, acum, dupã trei ani, se aflase altcineva care citind probabil întîmplãtor ceea ce
fãcusem noi atunci, s-a grãbit sã anunþe Siguranþa despre faptul cã eu tipãrisem cãrþi
religioase în limba rusã ºi le rãspîndisem clandestin în 1945 printre rãniþii din spitalul de
campanie de la Beiuº.
Deºi nici atunci ºi nici dupã aceea, nimeni dintre superiorii ruºi care supravegheau spitalul
nu vãzuserã nimic rãu în asta: nu se sesizase nimeni.
Se sesizase acel cineva acum! Cãci se pare cã atunci cînd vine vremea sã plãtim, trebuie
sã plãtim tot. ªi dacã se plãteºte aºa binele pe care l-ai fãcut în lumea asta cuiva, cu cît va
veni mai sigur vremea sã plãteºti rãul? ªi dacã binefacerile trebuiesc ispãºite astfel, - cum vor
trebui oare ispãºite nelegiuirile - cînd va veni vremea ispãºirii lor! Cãci sigur va veni odatã
vremea tuturor.
-
Am mai stat o sãptãmînã în celula comunã, cu tot felul de “infractori” mai mici sau mai
mari care erau aduºi sau scoºi de aici ziua ºi noaptea. Le-am vorbit tuturor celor ce puteau
asculta despre dragostea ºi Jertfa lui Isus. Singura care îi putea ajuta.
Într-o sîmbãtã searã Zoli-baci trãgînd zãvorul arãtã spre mine. Eram tocmai în mijlocul
unui grup de tineri elevi de liceu aduºi de curînd - ºi le vorbeam. Acolo, în celula comunã,
eram ceva mai liberi ca în celelalte.
- Ieºi afare! - îmi zise Zoli-baci. Cu tot bagaj! Repede, repede.
Acest repede, repede, era ca sã nu poatã nici unii din ceilalþi sã-þi poatã spune ceva pentru
acasã la ai sãi.
Mã conduse de data asta numai el singur ºi numai pe mine singur, prin acelaºi coridor prin
care mai ieºisem de aici odatã, astã-iarnã, noaptea, dupã cealaltã ºedere, cînd plãtisem aici
serbarea de Crãciun de la închisoarea din Beiuº.
A deschis poarta dosnicã din zidul gros - ºi scoþîndu-mã afarã în stradã îmi zise:
- Liber! Mergi acase!
ªi trînti uºa de fier înapoia mea.
- Slãvit sã fii Doamne Isuse, am strigat eu, respirînd din plin tot aerul curat ºi liber al lui
Dumnezeu, din cea mai frumoasã lunã pe care o poate avea un an... ªi din cea mai fericitã
împrejurare pe care o poate trãi un om, scos din al doilea mormînt.
Era în luna mai 1948.
T-
Umblarea prin cuptor însã nu se sfîrºise. Avea sã se readînceascã tot mai mult.
În cuptorul încercãrii a intrat de la început întîi numai duhul Oastei, îngerul ºi solia
Lucrãrii Domnului - ºi nu noi.
Mai întîi Lucrarea a fost încercatã prin foc. ªi numai apoi, mai tîrziu, lucrãtorii ei.
În 1932, la primele cerneri, nu pãrintele Iosif ci Lucrarea Domnului care se fãcea prin el,
era încercatã.
În 1935 cînd a venit al doilea ºi al treilea val de cerneri, nu omul lui Dumnezeu ci tot
Lucrarea sfîntã pe care Hristos o fãcea prin el, era pusã în primul rînd în foc. Cu omul nimeni
n-ar fi avut nimic niciodatã, dacã n-ar fi fãcut o Lucrare a lui Dumnezeu. Dacã n-ar fi fãcut
o Lucrare duhovniceascã, lumea nu i-ar fi fãcut niciodatã pãrintelui Iosif nimic. Dacã n-ar fi
fãcut o lucrare Dumnezeiascã, satana nu i-ar fi fãcut nimic. ªi dacã n-ar fi fãcut o lucrare de
aur, focul n-ar fi avut niciodatã nimic de a face cu ea ºi cu el. De lucrãrile fãrã valoare nu se
intereseazã nici satan ºi nici lumea.
Dar pentru cã aveau de a face cu Lucrarea lui Hristos, a venit ºi lumea, a venit ºi satan,
a venit ºi focul. - Toate desigur cu voia ºi cu îngãduinþa lui Dumnezeu. Toate fiind desigur
într-un fel necesare, spre a se arãta ceea ce era duhovnicesc, Dumnezeiesc ºi nemuritor în ea.
Iar pentru cã lucrãtorul stãtea în mijlocul Lucrãrii, a trebuit sã intre, la rîndul sãu, cu ea ºi
el în cuptor. Cu lucrarea a trebuit sã intre neapãrat ºi lucrãtorul, sau lucrãtorii care nu s-au
putut despãrþi de ea, cãci ei trãiau prin ea. ªi într-un anumit fel - ea trãia prin ei.
Cîtã vreme Oastea Domnului era o lucrare necernutã de furtuni ºi nelãmuritã de

cuptoare, - în mijlocul ei erau mulþi-mulþi ºi multe-multe.
Cîtã vreme nãvodul este în larg ºi în adînc prin el se miºcã libere tot felul de vietãþi de
prin ape... Ci numai cînd e tras la mal - ºi urmeazã alegerea, atunci se vede ce rãmîne cu
adevãrat curat ºi ales în el.
În focul primelor cuptoare, nu numai Lucrarea Oastei Domnului ºi primul ei lucrãtor au
intrat frumos, au trecut cu biruinþã ºi au ieºit cu strãlucire. Ci ºi alþii mulþi-mulþi lucrãtori ºi
multe lucrãri ale lor, dupã aceea.
Dar s-a putut vedea ºi cã prin cuptoarele acestea au ars mulþi, nemaiajungînd sã iasã
niciodatã din ele. Lucrul acesta se poate uºor vedea privind peste rîndurile acelora care mai
apar la lucru pe cîmpul Evangheliei, dupã ce a trecut vremea încercãrii.
Dupã prima furtunã lipsesc dureros de mulþi din cei ce fuseserã vãzuþi atît de harnici mai
înainte de ea.
Dupã a doua furtunã mai sînt numai tare puþini din cei vechi. Dar se adaugã o mare
mulþime din cei nou veniþi.
Va trebui sã vinã abia al treilea val, spre a se vedea cu adevãrat cîþi ºi din aceºtia, deºi
veniserã în vreme de încercare ºi nu de pace, - vor rãmînea sãnãtoºi ºi vrednici întemeiaþi ºi
neclintiþi pe adevãr pînã la capãt.
T-
Eu cred cã în cuptorul acesta de foc al încercãrii Oastei - este ascunsã o mare tainã.
Domnul Isus nu ªi-a dus pe ucenicii Sãi în marile încercãri la sfîrºitul misiunii lor, ci la
începutul acestei misiuni. Tot aºa biserica Domnului nu ºi-a avut la sfîrºitul chemãrii ei de
pe pãmînt marile ei cerneri, ci la început.
Tot aºa sînt încredinþat cã încercãrile prin care a trebuit ºi poate mai trebuie sã treacã
Lucrarea Oastei Domnului - sînt rînduite anume spre a o cerne ºi lãmuri în aºa fel, atît
Lucrarea cît ºi pe cei aleºi sã lucreze în ea, - încît ea sã ajungã cu adevãrat un mijloc în mîna
ºi în planul lui Dumnezeu, pentru o mare mîntuire a multora.
Încercãrile acestea au fost doar o ºcoalã prin care odatã trecutã Lucrarea sã ºtie limpede
cum sã îndrume mai departe pe cei care vor fi aduºi de îngerii ºi de anii viitori în ºcoala ei
mîntuitoare. Cuptoarele au fost numai o pustie a experienþelor prin care a trebuit sã umble
ea, ca oarecînd poporul lui Israel, înainte de a intra în mãreaþa sa istorie viitoare!...
Cãci dupã cum istoria lui Israel nu sfîrºea cu pustia ci abia începea cu ea, - tot aºa istoria
Oastei Domnului cred cã nu sfîrºeºte cu luptele ºi cernerile de prin aceºti primi cincizeci de
ani ai ei, - ci poate cã abia cu ei începe.
T-
Hristos are nevoie sã treacã printre noi în toate ipostazele Istoriei Sale, spre a-ªi alege
ºi dovedi pe toþi cei care vin la El, pentru ce vin ºi pentru ce stau.
Astfel am cunoscut pe hristosul cel pus în cinste, - ºi o mare ceatã dintre noi ºi l-au ales
pe acesta ca stãpîn al lor.
- pe hristosul cel recunoscut oficial, - ºi o altã ceatã s-a desprins dintre noi, trecînd de
partea lui.
- pe hristosul cel indiferent, strãin, nepãsãtor, - care ºi acesta ºi-a rupt dintre noi
închinãtorii sãi.
- pe hristosul cel elegant, bogat, satisfãcut... De acesta s-au grãbit sã se alipeascã poate
cei mai mulþi.
- pe hristosul cel oficial, parfumat, ceremonios,
- pe hristosul la care am putut privi numai de foarte departe, de foarte jos, de foarte
strãini...
De toþi aceºti hristoºi falºi... hristoºi lumeºti... hristoºi, morþi, care n-au putut ºi nu vor
putea mîntui niciodatã de osînda ºi pierzarea veºnicã pe nici unii din “închinãtorii” lor, - au
fost mulþi care s-au alipit ºi i-au ales. Pentru cã ei fãgãduiau atît de mult pentru viaþa asta.
Dar cum au venit, aºa s-au dus. ªi ei ºi închinãtorii lor care s-au alipit de ei.
Acest fel de hristoºi fug totdeauna de cuptorul de foc. ªi fac totul ca niciodatã sã n-aibã
de-a face cu el, fiindcã ei nu pot trece prin el. Ei rãmîn acolo.
Dacã noi n-am fi avut parte de cuptorul de foc al încercãrilor, desigur n-am fi cunoscut
niciodatã nici noi, decît pe vreunul din astfel de hristoºi mincinoºi - precum spune El Însuºi,
Hristosul Cel Viu ºi Adevãrat, Dumnezeul ºi Mîntuitorul nostru (Matei 24, 24) .
Ci dragostea ºi înþelepciunea Duhului Sfînt a fãcut sã ajungem în cuptorul cel de foc al
suferinþelor încã de la începutul Oastei spre a învãþa sã-L cunoaºtem ºi sã-L recunoaºtem pe
Cel mai frumos, mai real, mai adevãrat, mai luminos, mai puternic, mai strãlucit ºi mai
iubitor Isus... Pe Singurul adevãrat Hristos. Pe Hristosul Cel Rãstignit, Hristosul Oastei. Pe
Acesta de acolo ºi de atunci L-am recunoscut fericiþi cã este Hristosul nostru al Oastei
Domnului, Mîntuitorul nostru Cel Dulce. Însoþitorul tot drumului nostru. Isus Cel prigonit
pentru adevãr. Isus Cel flãmînd dupã neprihãnire. Isus Cel lepãdat de toate oficialitãþile lumii.
Isus Cel închis pentru Evanghelia dragostei curate. ªi dispreþuit pentru simplitatea smereniei
duioase. ªi urmãrit pentru statornicia neformalizãrii ºi neîmpãcãrii cu nimic strãin de El...
Crucea ºi lacrimile erau semnele dinafarã ale Acestui Dulce Isus. Iar jertfa, curãþia ºi
smerenia - semnele Lui dinãuntru.
Dupã aceste semne ªi-a ales Domnul Oastei întotdeauna pe adevãraþii Sãi ostaºi ºi
luptãtori. - ªi numai acei care ºi-au însuºit ºi pãstrat pe totdeauna aceste semne ale Lui, au
putut rãmîne cu adevãrat ai Lui ºi ai ei, prin toate vitregiile vremurilor, pînã la sfîrºit. În
cuptorul de foc am aflat adevãrul cã dacã orice lucrare a noastrã nu are de la o anumitã
cantitate de cãldurã în sus, - nu va avea nici duratã ºi nici preþ.
Cã orice rugãciuni ale noastre dacã nu au o anumitã mãsurã de foc în ele, nu au nici viaþã
ºi nici putere. Nici nu vor duce nimic în sus ºi nici nu vor aduce nimic în jos.
Cã noi înºine trebuie sã avem în noi un foc care sã ardã necurmat ca pe altar. ªi cã de
mãrimea acestui foc depinde nu numai curãþia întregului nostru lãuntric ci ºi armonia
întregului nostru din afarã.
Cã garanþiile acestui foc, sînt treptele duhovniceºti pe care trebuie neapãrat sã le urcãm
spre stãrile ºi roadele Duhului Sfînt. ªi spre împlinirea omului nostru duhovnicesc, singurul
admis în Împãrãþia Dumnezeului ºi Mîntuitorului nostru - spre care nãzuim ºi alergãm
ªi cã numai în cuptorul acesta ne ard cu adevãrat toate legãturile negre cu cele ce le avem
înapoia noastrã. ªi legãturile vãzute cu cele de jos... Rãmînîndu-ne doar o singurã legãturã:
- cea strãlucitã cu cele de Sus, cea fericitã cu cele veºnice.
T-
În toate celelalte locuri din lume ne este foarte grea alegerea dintre Adevãr ºi prieteni. -
Numai aici, în cuptor, ne este uºoarã!
În toate celelalte stãri din viaþã se mai pot simþi ºi teama de moarte sau dorinþa dupã
uºurãtate, - dar aici nu.
În toate celelalte împrejurãri ºi vremuri mai pot fi clipe de îndoialã, de ceaþã, de rãtãciri
ori dezorientare - dar aici nu. Aici totul este luminat ºi luminos.
Pe orice drum al vieþii am umblat noi, am avut ºi umbrã. Sau umbre. Dar în drumul prin
cuptor, nu mai este aºa ceva. Acolo umbra nu existã nicãieri, fiindcã este numai luminã peste
tot. Umbra existã numai afarã, sau cînd lumina îþi este numai dintr-o parte (depinde de
orientarea ta spre ea). Cînd mergi spre luminã, înaintea ta este luminos, umbra rãmîne în
urma ta, cu atît mai scurtã cu cît te depãrtezi mai mult de ea. Cînd te întorci de la luminã,
atunci îþi ai în faþã umbra... ªi ea îþi creºte cu atît mai mare atunci cu cît te depãrtezi de
izvorul luminii tale.
Dar în cuptor, fiind luminã pretutindeni, nu este loc pentru umbrã nicãieri. Eºti ori
luminos, ori nu mai eºti.
Fiind foc pretutindeni, nu este loc pentru gunoi nicãieri. Ori reziºti - ori arzi.
Fiind Hristos pretutindeni, devii ori una cu El, - ori dispari.
ªi totuºi firea omeneascã are uneori ceva cu totul ciudat ºi aparte al ei. Se poate preface
atît de desãvîrºit încît s-o crezi moartã ºi nimicitã de tot. ªi ea totuºi sã nu fie. Ci numai sã
parã. Sau dacã la un moment dat a fost ca moartã într-adevãr, - îndatã ce s-a vãzut scãpatã
din foc, ea ºi-a “revenit” din nou. A devenit întocmai ceea ce fusese ºi mai înainte de a fi
aruncatã acolo. Firea pãmînteascã este ca un burete care în apã nu se topeºte ºi în foc nu arde.
Cînd este strînsã ºi constrînsã, ascultã ºi se preface cã se “supune” puþin. Dar îndatã ce este
lãsatã iarãºi mai slobodã, ea devine repede ºi întocmai cum era înainte...
Au fost ºi mai sînt într-adevãr ºi astfel de “credincioºi”.
Trecerea lor prin cuptorul de foc n-a lãsat pe adevãrata lor viaþã nici o urmã salvatoare.
Îndãrãtnici fuseserã înainte, îndãrãtnici au rãmas ºi dupã aceea.
Fãrã preþ lãuntric fuseserã înainte de foc. - ªi tot fãrã preþ au rãmas ºi dupã el.
Într-o clipã, - în clipa de vîrf a focului, - s-a pãrut cã ºi peste faþa lor trece o zare de
luminã. Cã a ajuns ºi sufletul lor la punctul alb al arderii ºi al sudurii cu veºnicia, dar îndatã
ce a trecut acest punct alb peste ei, - au început sã-ºi recapete repede culoarea neagrã. ªi felul
îndãrãtnic pe care îl aveau înainte.
Pe deasupra (dar numai pe deasupra!) e adevãrat, le-a rãmas parcã ceva din urma focului...
Doar atît însã cît sã aibã cu ce sã se laude faþã de alþii. ªi sã aibã pentru ce sã pretindã... ºi
sã se pretindã...
Vai, cît de în zadar au suferit aceºtia, - cãci într-adevãr s-au dovedit cã au suferit în zadar.
ªi cît de fãrã folos au pierdut ei unul din cele mai mari haruri ale lui Dumnezeu care le-a fost
dãruit.
T-
Fãrã nici un fel de pãrtinire sau prejudecatã, dorim sã înfãþiºãm în cele ce urmeazã felul
în care a trecut prin foc atît Lucrarea lui Dumnezeu a cãrei istorie o trãim, cît ºi fiecare din
noi, cei care, pentru cã am fost socotiþi atît de cãtre Dumnezeu cît ºi de cãtre oameni, cã
purtãm un nume ºi cã avem un rol în aceastã Lucrare, - am fost aruncaþi rînd pe rînd în
cuptorul rînduit pentru ea.
T-
“Alunecarea” Oastei spre sectarism n-a venit chiar numai întîmplãtor. Era prea adînc
înrãdãcinatã credinþa ºi dragostea dintîi în sufletele tuturor fraþilor noºtri, spre a le pierde sau
schimba atît de uºor. A venit ºi aceasta tot pusã la cale de undeva. ªi anume tot de acolo de
unde mai fuseserã puse la cale ºi celelalte douã lovituri, - precum s-a mai spus.
S-a luat deci hotãrîrea de a se începe o puternicã prigonire bisericeascã împotriva Oastei,
tocmai spre a-i determina pe fraþi sã o ia “în partea cealaltã”. Împinºi puternic de la spate, ei,
pe jumãtate din indignarea faþã de bisericã iar pe jumãtate din înclinaþia lor spre libertatea
duhului, - oficialitatea spera cã în curînd Oastea se va duce la secte ºi astfel “biserica” va
rezolva pe totdeauna problema “trifistã”. Vom avea o sectã mai mult - gîndeau comozii
bisericii, - dar vom avea o problemã mai puþin.
ªi astfel calculele unora dintre marii preoþi din vremea aceea, în frunte cu mitropolitul
Bãlan, împreunã cu ambiþiile unora dintre “fraþi”, care nu-ºi dãdeau seama de cursa ce ni se
întindea, - au folosit vrãjmaºului spre a pune la cale nimicirea Lucrãrii lui Dumnezeu începutã
atît de frumos ºi continuatã atît de rodnic în þara ºi biserica noastrã, pînã în anii aceia.
În cursul anului 1948 lucrurile încã nu ajunseserã în chiar plina lor desfãºurare. Dar lipsa
aceasta de experienþã în ce privea vicleºugurile duhurilor potrivnice, înlesnea reuºita
planurilor lor. Astfel cã sãmînþa dezbinãrii se împrãºtia harnicã, iar vîntul prigonirii
bisericeºti o ajuta sã se împrãºtie.
T-
Primele douã cerneri desigur au fost ºi acestea grele. Dar ele au fost de duratã mai scurtã.
ªi au avut loc în timpul vieþii pãrintelui Iosif, cînd dragostea frãþeascã era mai fierbinte ºi
unitatea mai puternicã. Totuºi pierderile au fost mari ºi zdruncinãrile au fost puternice.
Dar dupã ce s-a ales ºi s-a scuturat ceea ce era omenesc, - ceea ce era duhovnicesc s-a
limpezit ºi s-a desluºit nespus de frumos. Însã Lucrarea Domnului n-a avut nici un rãgaz sã
se dumireascã, dupã cele douã lovituri date puternic din una ºi aceeaºi parte, cã i-a ºi venit
o a treia loviturã. ªi mai grea. Datã tocmai din cealaltã parte, din partea spre care se ferise
din cauza celorlalte douã...
Desigur cã lovitura aceasta ne-a surprins, fiindcã tocmai din partea aceasta nu ne aºteptam
sã fim loviþi niciodatã, cu toate înºtiinþãrile primite din timp de la Duhul Sfînt prin pãrintele
Iosif. Fiind atenþi mai tot timpul la rãcnetele leului din dreapta, ameninþãtor ºi dornic de
rãzbunare, - nu þinusem deloc seama de vicleºugul ursului care pîndea din stînga, cu atît mai
primejdios cu cît bîrlogul lui era ºi mai adînc.
Din culcuºul leului au mai scãpat unii dintre noi care fuseserã primejduiþi. Dar din
bîrlogul ursului nici unii din cei care au cãzut, n-au mai scãpat.
Din robia “duhului formalist ºi literal” s-au mai eliberat cîte unii. Dar din robia duhului
sectar, nu.
Acolo cine a cãzut odatã, a fost cãzut pe totdeauna. Cine a ajuns rob, - rob a trãit ºi rob
a murit.
T-
Cei cãzuþi în ghearele acestor douã duhuri vrãjmaºe au fost apoi împãrþiþi în douã cete:
unii au fost duºi în casa lor, pe moºia lor ºi în slujba lor - fiind rupþi de orice legãturã cu
fraþii ºi cu Lucrarea Domnului, din care fãcuserã parte. Aceºtia cel puþin au trecut pe faþã ºi
cu totul, în slujba noului “duh” pe care îl primiserã ( 2 C o r . 1 1 , 4 ) . - Au rupt-o de tot
cu tot ce avuseserã ºi fuseserã la începutul credinþei lor. ªi nu ºi-au mai pãstrat nimic din
ceea ce primiserã întîi. Nici numele, nici legãturile, nici locul, - nimic. S-au dus astfel dintre
noi pe totdeauna. Iar Frãþietatea Oastei i-a îngropat ºi gata. Pentru aceºtia am avut desigur o
pãrere de rãu. În urma lor a rãmas desigur un gol. Dar pentru ei am putut totuºi gãsi o
dezvinovãþire. Fie din pricina stãrii lor dinãuntru, fie din pricina celei din afarã. Astfel le-am
putut pãstra o amintire oarecum înþelegãtoare fiindcã din pricina lor, dupã un timp, n-am mai
avut de suferit nici dureri ºi nici pagube. Ca dupã niºte morþi demult.
T-
Dar au fost ºi sînt alþii care dupã ce sufleteºte au primit duhul strãinului, ei continuã
totuºi trupeºte sã rãmînã între fraþi. Dupã ce au trecut cu sufletul în slujba vrãjmaºului, ei
continuã totuºi sã-ºi spunã fraþi. ªi sã ni se prefacã tot prieteni. Aceºtia dupã ce s-au îmbrãcat
cu toatã armãtura potrivnicului Oastei, continuã totuºi sã “lupte” în rîndurile Lucrãrii Oastei,
întorcînd toate armele contra duhului Oastei. Contra învãþãturii ºi credinþei dintîi. ªi contra
acelora care le apãrã. Aceºtia, ca cele mai primejdioase iscoade ale vrãjmaºului, fac Lucrãrii
lui Dumnezeu rãul cel mai mare cu putinþã.
Niciodatã nu ne-am putut închipui cã ºarpele s-ar putea strecura tocmai în Eden. Tocmai
acolo, în chiar locul celei mai dulci frãþietãþi, în mijlocul celei mai curate armonii, în
intimitatea celei mai scumpe apropieri.
Ei se folosesc de credulitatea celor necunoscãtori ºi de nepriceperea celor simpli, spre a
le strecura insinuant picãturã cu picãturã neîncrederea faþã de adevãr ºi interpretarea
tendenþioasã faþã de poruncã. Astfel ei înlocuiesc fin, mireasma smereniei cu otrava rãtãcirii
ºi a blasfemiei în mintea ºi în gura celor ce nu cunoscuserã înainte decît cele cîteva cuvinte
curate pe care îi învãþase dragostea între cîntãri ºi lacrimi. ªi fac astfel din niºte miei
nevinovaþi, ori niºte vulpi prefãcute, ori niºte lupi muºcãtori de fraþi.
Ori niºte ceva cu ambele aceste firi satanice, dar totdeauna foarte ascunse sub haina pe care
o avuseserã la început ºi în care þineau sã se arate ca sã parã cã ei nu s-au schimbat, cã sînt
tot aceeaºi...
T-
Prin tîlcuirile sale profetice, Duhul Domnului ne-a înºtiinþat prin pãrintele Iosif asupra
acestor lucrãtori ºi lucrãri, încã cu mult timp mai înainte de a se fi arãtat. În una din aceste
tîlcuiri ale sale el spunea despre “Calul Troian” pe care îl va folosi diavolul împotriva Oastei,
spre a nimici de dinãuntrul ei aceastã Lucrare a Domnului. Iatã tîlcuirea aceasta - ºi tîlcul ei
cu privire la stãrile prin care a avut a trece nu mult mai tîrziu duhul ºi istoria Oastei:
În revista ºi calendarul Oastea Domnului din anul 1930, a apãrut tîlcul cu “Calul Troian”
ºi lupta Oastei Domnului. În el se scria cum în rãzboiul grecilor cu troienii, neputîndu-i birui
pe troieni, grecii au fãcut un ascunziº sub forma unui cal, în pîntecele cãruia ºi-au ascuns pe
unii din cei mai primejdioºi luptãtori ai lor, care odatã ce “calul minunat” va fi dus de troieni
în cetatea lor - grecii sã iasã ºi sã-i nimiceascã cetatea acelora pe dinãuntru, doborînd pe
luptãtorii care o apãrã ºi punînd astfel stãpînire ºi robie pe toatã moºtenirea troienilor...
Aºa s-a întîmplat din pricina lipsei de înþelepciune ºi de veghere a celor care trebuiau sã
fie cu grijã asupra tuturor mijloacelor de amãgire ºi vicleºug a vrãjmaºilor lor. “Darul
minunat” al vrãjmaºilor cetãþii, a fost mijlocul de care s-a folosit nimicitorul spre a-i pierde.
T-
Un astfel de mijloc a folosit într-adevãr duhul vrãjmaº nu mult dupã aceea ºi în Oaste,
spre a nimici dragostea ºi unitatea noastrã. ªi un astfel de mijloc mai foloseºte el încã ºi azi.
A pîndit ºi pîndeºte vrãjmaºul momentul cînd la poarta cetãþii noastre erau ºi sînt de pazã
niºte ostaºi mai slãbãnogi. ªi cînd toate privirile noastre erau ºi sînt îndreptate numai înspre
partea de unde veneau sau vin rãcnetele “leului” ameninþãtor, - neluînd seama la atacul nou
ºi neaºteptat care ni se pregãtea. Atunci a apãrut - atunci apare - la poarta principalã a Oastei
“duhul cel nou” ºi “adevãrul” cel nou. Niºte fraþi “noi” înflãcãraþi ºi “înzestraþi” unii cu
titluri, alþii cu talente neobiºnuite, au început sã bage acest “cal frumos” în adunãrile noastre.
“Ostaºii” ascunºi în pîntecele acelui duh, ies pe furiº ºi se strecoarã în fruntea fraþilor.
“Adevãrul” lor începe sã înãbuºe învãþãtura Oastei ºi duhul lor începe sã strîngã de gît pe la
spate, duhul Oastei. Strecuraþi ca o otravã în trupul Lucrãrii, ei ºi învãþãtura lor cea “nouã”
nu întîrzie a-ºi da roadele.
Cu funiile interpretãrilor deosebite au legat ºi mai leagã încã pe o mulþime de fraþi viteji, apoi
prin aceºtia leagã la ochi ºi pe ceilalþi, luîndu-i ºi ducîndu-i în robia acelor duhuri rînd pe
rînd. Aºa s-au pierdut cetãþi întregi, adunãri întregi, unele fiind dãrîmate de tot, altele
devenind locuri din care vrãjmaºul atacã cel mai puternic pe cei ce nu s-au lãsat robiþi încã.
Sibiul, care altãdatã fusese Ierusalimul ºi leagãnul Oastei - a devenit curînd centrul de
unde era atacat acum în cel mai necruþãtor fel duhul Oastei. Sub lozinca mincinoasã a unui
“creºtinism liber” ºi universal, slobod de sub “robia formelor” ºi a “zidurilor” - a început sã
s e p ro po v ã d u i a s c ã d e f a p t o cal e t otal l i ps i t ã de ori ce î nþ el epci une. S e î n l ãt u rã ca
nemaifolositoare toate “formele” din afarã ale oricãrui fel de cult - ºi deocamdatã nu se
înlocuiesc cu nimic. Astfel cei ce se laudã cã luptã contra sectarismului, au înfiinþat de fapt
o nouã sectã. Cea mai nouã sectã.
Omul nu poate trãi în lumea asta fãrã vreuna din formele vãzute ale religiei sale, - în locul
formelor avute înainte ºi pe care le lepãdaserã - unii dintre ostaºii din Sibiu începurã sã se
alipeascã de duhurile sectare care veneau sã le îmbie pe ale lor. Aºa urmarã dupã Belaºcu,
surorile Moraru, mama ºi fiica, apoi familia Zidu ºi alþii.
A încercat într-un timp chiar ºi fr. Marini sã le convingã pe unele din aceste suflete cã
n-au fãcut bine “trecînd”, - dar zadarnic. Odatã ce li se tãiase legãtura cu biserica ºi credinþa
lor în care se nãscuserã, - ce-i mai putea despãrþi de “mama” lor cea nouã? Astfel la început
chiar la adãpostul fratelui Marini “noii” lucrãtori din Sibiu, semãnau cu mult zel un alt duh,
o altã evanghelie, un alt Isus (Gal. 1, 89) .
Prin “cãlãtorii misionare” aceºtia începurã harnici semãnatul ºi prin alte pãrþi. Terenul era
pregãtit pretutindeni de cãtre ura din partea oficialitãþii bisericeºti ºi de cãtre abuzurile unor
preoþi care fãceau totul ca sã împiedice Lucrarea Oastei în bisericã ºi ca s-o împingã la secte.
Astfel cã pîrjolul aþîþat de vîntul urii oficiale, se întinse foarte repede peste tot.
Atunci cãzurã cele mai multe din adunãri - ºi chiar regiuni întregi. Cãzu Sighiºoara, cu
multe adunãri din pãrþile Tîrnavelor. Cãzurã Sãsciorii familiei Marini cu multe din cele
apropiate lor... Cãzurã Avrigul ºi toate frumoasele adunãri din jurul Sibiului. Apoi adunarea
din Bucureºti cu multe din jurul ei. Cea din Tecuci ºi altele ºi altele.
Pretutindeni duhul Oastei adevãrate era în luptã grea cu aceste duhuri noi. Acestora le
venirã îndatã în “ajutor” duhurile hrãpãreþe ale altor rãtãciri, care pîndiserã o astfel de ocazie
pentru a cuceri o pradã bogatã ºi uºoarã de la noi.
Astfel vrãjmaºii Oastei jubilau, fiecare vãzîndu-ºi împlinindu-se planurile sale. De
pierderea unor atît de multe suflete, de nimicirea atîtor adunãri minunate, de zãdãrnicirea unei
atît de frumoase Lucrãri Evanghelice - cui îi pãsa?
ªi sã nu le rãsplãteascã odatã oare Dumnezeul Dreptãþii pe toate acestea, acelora prin care
au venit pustiirile astea - ºi prin care încã se continuã?
T-
Dar Dumnezeul Milei ºi Bunãtãþii n-a lãsat sã fie nimicitã de tot Lucrarea Sa. El Singur
n-a uitat ce jertfã curatã arsese pe rugul acestei Lucrãri pentru dragostea lui Isus Cel Rãstignit
ºi pentru trezirea sufletelor din somnul pierzãtor al pãcatului. El Însuºi nu uitase ce
Evanghelie curatã ºi scumpã fusese aceea care se vestise în þara aceasta ºi în lumea întreagã,
prin omul Sãu cel ales ºi prin Lucrarea cea aleasã a Oastei Lui.
ªi aceastã dragoste a lui Dumnezeu faþã de moºtenirea Sa, nu a întîrziat sã se arate.
Astfel a fost trezit duhul Oastei dintîi ca un viteaz care adormise. Întîi în sufletele
lucrãtorilor cinstiþi. - Iar prin aceºtia a început lupta dureroasã în contra dezbinãtorilor ºi a
tulburãtorilor dinãuntru, împreunã cu cei care îi încurajau ºi îi ajutau din afarã sã facã acest
rãu.
Trebuia luptat pe douã planuri. Întîi pentru recîºtigarea încrederii preoþilor credincioºi ºi
a obþinerii sprijinului lor pentru lupta Oastei în bisericã - apoi pentru zãdãrnicirea uneltirilor
dinãuntru ºi dinafara Oastei.
T-
Astfel a început lungul ºir al anilor ºi al luptelor, pentru limpezirea ºi precizarea stãrilor
ºi a învãþãturilor noastre, la care au fost antrenaþi pe rînd aproape toþi fraþii mai mari sau mai
mici din toate adunãrile. Trebuia din nou sã alergãm din loc în loc spre a le explica ostaºilor
ce este într-adevãr Oastea.
Uneltirile preoþilor reuºiserã sã atragã de partea lor pe unii din fraþi, care apoi erau
folosiþi împotriva celorlalþi, numiþi de cãtre ei sectari. Aceºtia deformaserã înþelesul Oastei.
Uneltirile sectarilor reuºiserã la rîndul lor sã-i atragã pe alþii de partea lor ºi sã-i
foloseascã astfel împotriva celorlalþi numiþi de cãtre ei “formaliºti”. Aceºtia deformau încã
ºi mai mult rostul ºi taina Oastei Domnului.
Între aceste douã tabere ºi înþelesuri opuse de dreapta ºi de stînga care se luptau între
ele, - “mijlocul” se împuþina ºi slãbea. Înþelesul adevãrat se pierdea aproape de tot. Vrãjmaºul
pãrea cã reuºise sã arunce toatã Lucrarea în cele douã prãpãstii.
De la certurile lãuntrice de partide, pînã la nimicirea totalã - de obicei, drumul era foarte
scurt.
În aceastã atmosferã de tulburare ºi mare zãpãcealã, mulþi ºi-au pierdut judecata
sãnãtoasã, sãrind ori în prãpastia din dreapta ori în cea din stînga. Aproape nimeni nu mai
putea înþelege ºi merge pe drumul cel strîmt ºi bun de mijloc. Faptul cã unii trãgeau prea tare
într-o parte, îi fãcea de la sine pe alþii sã tragã prea tare în cealaltã parte. Cuvîntul Sfînt al
lui Dumnezeu ajunsese în gura multora un mijloc de judecãþi ºi de lovituri, iar locul sfînt al
adunãrii frãþeºti, un teren de lupte dureroase, de unde toþi se întorceau zdrobiþi ºi înfrînþi.
Diavolul reuºise în cea mai mare parte, sã-i abatã pe credincioºi de la lupta împotriva
pãcatului - la lupta pentru sau împotriva lucrurilor sfinte. Propovãduirea Evangheliei
mîntuitoare, a Cuvîntului sfinþilor ºi a poruncii iubitoare - erau înlocuite cu atacurile ºi cu
apãrarea lucrurilor din afarã ale învãþãturii ºi ale credinþei pe care le-am avut sau pe care
trebuie sã le avem. Pe care le pãrãsisem sau pe care nu trebuie sã le pãrãsim niciodatã.
Amîndouã aceste tabere erau ºi sînt alimentate din afarã. - ªi cei mai mulþi dintre
luptãtorii lor, nu-ºi dãdeau ºi nu-ºi dau seama ce fac.
T-
În aceste nefericite lupte, starea sufleteascã a tuturor începu sã scadã. Îndatã ce nu mai
umblãm cãlãuziþi de Duhul Sfînt, începem sã umblãm cãlãuziþi de firea pãmînteascã. ªi atunci
dispar roadele Duhului aducãtoare de binecuvîntãri iar în locul lor, apar roadele firii
pãmînteºti, aducãtoare de blestem ºi de necazuri...
Dupã primele douã atacuri ale acelor duhuri, multe adunãri frãþeºti se rupseserã în douã.
În fiecare din acestea unul sau mai mulþi fraþi, cãzuþi în duhul sectarist, lucrau cu porniri
aproape numai fireºti, împotriva celorlalþi. Se iviserã ura de fraþi, judecãþile, vorbirile de
rãu... ºi încetaserã aproape de tot propovãduirea rîvnitoare, faptele milei ºi binefacerii,
pãrtãºia caldã ºi iubitoare. Ursul sectarist sfîºia fãrã cruþare pe Mielul Oastei. ªi mulþi dintre
cei ce erau altãdatã plini de înflãcãrare pentru Miel, - ajunseserã acum stãpîniþi total numai
de zelul pentru urs. ªi fãceau totul ca el sã poatã fura toatã turma.
Este adevãrat cã unii fãceau aceastã nesocotinþã dintr-o ispitire de moment. Fiindcã nu
cercetaserã cu grijã duhul cel nou ºi nu luaserã seama bine la scopul nimicitor spre care ducea
acest duh. Astfel ei i-au cãzut în mreajã ºi lucrau acuma pentru el, împotriva duhului Oastei.
Alþii lucrau din duh de ceartã, sau din lãcomia dupã vreun cîºtig. Sau numai dintr-o
ambiþie de partidã... Aceºtia se mulþumeau cu mai puþin - ºi nu erau ei cei mai primejdioºi.
Dar s-au ales unii, cum am spus, dintre sibieni, 2-3 care s-au dovedit a fi deosebit de
zeloºi în slujba dezbinãrii. Ei nu se mulþumeau numai sã atragã doar un numãr de suflete de
partea lor - ci scopul lor era ca toatã Lucrarea Domnului, sã fie ruptã de bisericã ºi dusã în
sectarism. Întocmai cum doriserã vrãjmaºii pãrintelui Iosif ºi cum “profeþiserã” ei încã
demult.
Unul din cei 2-3, cel mai harnic, era prin anii 1948-1952 doctorul Banu. El era cu
deosebire de aprins pentru ajungerea acestui scop. Ajunsese sã se creadã ºi chiar sã se
pretindã “urmaºul” fratelui Marini ºi îndrumãtorul fracþiunii formatã în Oaste de duhul rãu
din ultimele luni de viaþã, cît fusese sub dirijarea sibienilor.
Ceilalþi erau maiorul Gaºpar ºi Fulea Ioan. Fulea prin faptul cã fusese un timp salariat al
librãriei ºi foii Isus Biruitorul, era singurul dintre ei care avea cunoºtinþe printre fraþii din þarã
ºi colaborase îndeaproape cu fr. Marini în vremea din urmã. Avînd ºi o stare materialã mai
bunã, el ajutase totul ºi cu o bunã parte din mijloacele necesare pentru tipãrituri ºi deplasãri.
Lucrul acesta îi da un rol mai însemnat în planurile de împingere a Oastei în ruptura ei totalã
de bisericã, la care lucrau.
T-
Dar Duhul Sfînt, Pãrintele ºi Cãlãuzitorul Oastei, a avut milã de Lucrarea Sa. - El a
intervenit la timp pentru salvarea rãsadului Sãu sfînt.
Judecãþile lui Dumnezeu nu se grãbesc ci ele lucreazã încet ºi în timp, - de aceea multe
trec nebãgate în seamã de cãtre cei mulþi. ªi numai dupã ce a trecut o vreme, cînd te uiþi cu
bãgare de seamã înapoi la ele, începi sã vezi bine cît de prezent era Dumnezeu cînd pãrea cã
nu-I. ªi cît de bine se împlinea voia Lui cea înþeleaptã, cînd pãrea cã doar oamenii îºi
împlinesc nestingheriþi voia lor cea nebuneascã...
De judecãþile cele grãbite ale lui Dumnezeu mai scapã acum mulþi ºi mai scapã multe. -
Dar de judecãþile Lui cele încete, nu scapã nimeni ºi nu scapã nimic. Judecãþile Lui grãbite
le aratã întîmplarea. Judecãþile încete le aratã Istoria. Dar întîmplarea mai poate fi contrazisã
pe cînd istoria nu. Fiindcã întîmplarea doar înºtiinþeazã, pe cînd istoria plãteºte. Întîmplarea
lucreazã cu fulgere, dar Istoria lucreazã cu cuptoare. Fulgerul poate sã treacã ºi fãrã nici o
urmare, - dar cuptorul nu. Fulgerul poate uneori sã lase mai întuneric dupã el, - dar cuptorul
nu lasã decît numai luminã. Fulgerul aduce de obicei tulburare, dar cuptorul aduce totdeauna
limpezirea stãrilor. De aceea peste noi a trebuit sã treacã Rugul, Cuptorul, Flãcãrile...
T-
Marele nostru Dumnezeu ºi Ocrotitor - Slavã cutremurãtoare Þie.
Ne apropiem acum istoria noastrã de Rugul încercãrilor Tale cu conºtiinþa vinovãþiei
noastre pentru nevegherea din timpul apropierii ispititorului. - ªi cu simþãmîntul amestecãrii
noastre cu ceea cea era strãin ºi care nu trebuia sã fi fost primit în noi ºi între noi.
Pentru aceste temeiuri va trebui acum sã fim trecuþi toþi prin cuptorul de foc. Fiindcã
numai focul poate scoate din noi ceea ce este zgurã, poate arde ceea ce este gunoi ºi poate
lãmuri ceea ce este aur.
Singur Tu Marele nostru Dumnezeu ºtii cît de mult timp va trebui sã stãm în acest foc.
ªi cît de puternice trebuiesc sã fie flãcãrile lui asupra noastrã. Singur Tu ºtii cîþi dintre noi
vor putea ajunge de partea cealaltã a focului aur, - ºi cîþi vor rãmînea de partea astalaltã
zgurã. Sau cîþi vor fi prefãcuþi spuzã spulberatã de vînturi...
Noi Te rugãm din tot sufletul, sã ai Tu grijã tot timpul de Idee... De solia Oastei. De
duhul ei.
Noi toþi sîntem doar frunzele, dar ea este copacul. Noi toþi sîntem doar întîmplãrile, dar
ea este istoria. Noi toþi sîntem doar trecãtorii, dar ea este drumul... Ea trebuie sã iasã
luminoasã, chiar dacã unii din noi vom ieºi întunecaþi.
Noi, oricare, putem greºi, - dar ea nu trebuie sã-ºi greºeascã Þinta niciodatã. Noi putem
fiecare sã ne abatem de la scopul pe care ni l-ai rînduit Tu - ºi aceasta este desigur o pierdere
- dar una!... Pe cînd dacã Lucrarea Oastei s-ar abate, atunci ar fi o pierdere cu neputinþã de
mãsurat.
Vegheazã Tu Însuþi Te rugãm, clipã de clipã asupra întregii Lucrãri încercate ca ºi asupra
fiecãruia din fiii ei încercaþi - ºi nu lãsa focul sã fie nici mai mare ºi nici mai lung decît este
nevoie spre slavã ºi viaþã.
ªi mai presus de toate, Te rugãm fii Tu Însuþi în mijlocul rugului ºi cuptorului nostru,
Mãreþul Biruitor ºi Frumosul Isus, a cãrui Prezenþã sã ne facã totul fericit ºi sfinþitor, pînã
vom ieºi din el, vrednici de slava Ta.
ªi Lucrarea Ta toatã ºi noi toþi.
Amin.
Slãvit sã fie Domnul.

M editaþii
Oastea Domnului s-a nãscut în bisericã iar noi vrem sã rãmînem dupã cum am fost
chemaþi...
Biserica are dreptul sã se îngrijeascã de sufletele credincioºilor sãi, ºi noi ne socotim fii
credincioºi ai bisericii.
Pentru cã am fost însã chemaþi la o viaþã de luptã duhovniceascã împotriva pãcatului,
înrolîndu-ne de bunã voie în miºcarea Oastei Domnului, credem cã viitorul acestei Lucrãri
depinde de voluntariatul ei.
Dar Oastea Domnului este un copil al bisericii. S-a nãscut ºi trãieºte sub aripa bisericii.
Oastea Domnului nu este ceva mai mult, sau ceva mai puþin decît Ortodoxia, ci este o
familie mai strînsã, o comuniune, o frãþietate evanghelicã cu gîndul precis de a trãi mai
puternic învãþãturile Bibliei ºi ale bisericii.
Oastea Domnului vrea sã trãiascã cu toatã fiinþa regulile existente ale bisericii.
Pãr. Iosif Trifa.

O Doamne, ai milã...
O Doamne, ai milã de cei care-i chemi

sã vinã pe urmele Tale,
ajutã-i în lupta din grelele vremi
nimic sã nu-i frîngã pe cale!
- Ajutã-l pe-acel care-n urmã-a lãsat

prea mari prietenii sau pãcate
sã nu-l mai întoarcã din drumul curat
dorinþa spre cele lãsate.
- Ajutã-l pe-acel ce-a lãsat pe pãmînt

iubiri prea adînci ºi prea grele
sã nu-Þi lase calea cu sufletul frînt
ºi inima-ntoarsã spre ele.
- Ajutã-l pe-acel ce-a lãsat multe-averi

ºi scapã-l de orice robie
ca slobod de-a lumii deºarte poveri
sã-Þi poatã urma numai Þie.
- Ajutã-l pe-acela cu sufletul legat

ce-ascunse pãcate mai þine
cãci cel care Tu nu-l desparþi de pãcat
pãcatu-l desparte de Tine.
- Ajutã-l pe-acel ce, plecînd, lasã tot

pe veci sã se rupã de toate
sã n-ajungã stîlp ca femeia lui Lot
privind blestemata cetate.
- Ajutã-l pe-acel ce-a ajuns pe altar

ºi nu-i pregãtit de junghiere
sã nu-l piardã frica de-al morþii hotar
pierind la un pas de-nviere.
- Ajutã-i pe toþi cînd e clipa cea grea

sã biruie tot ce-i mai leagã
ca dînd lumea-ntreagã pe dragostea Ta
sã afle-a Ta dragoste-ntreagã.
Nu te-ndoi!
Nu te-ndoi ci crede
cã dupã orice nor
e-un soare ºi mai dulce
e-un rod ºi mai cu spor.
Nu norul este veºnic

ci soarele e-acel
ce-nvinge ºi rãmîne
Atotputernic El.
Nu te uita la tine
cã eºti atît de slab
nici la vrãjmaºul care
te-ar nimici degrab.
Nu te uita la ziduri,
la porþile de fier,
la ura ce scrîºneºte
- ci uitã-te la cer.
Nu te-ndoi ci crede
cã dincolo de tot
vegheazã Dumnezeul
Puternic Savaot.
Cã nici un fir nu-þi cade,

cã nici o clipã nu-i
cã nu-i nici o-ncercare
decît prin voia Lui.
Cã dacã crezi puternic

nimica nu-i spre rãu
ci totul se va-ntoarce
spre-un ºi mai bine-al tãu.
- Nu te-ndoi ci crede
cã-n ceasul cel mai greu
clipitã de clipitã
vegheazã Dumnezeu!
Pag. 62 Istoria - Vol. 3 - Cap. 2 - O tainã a lui Dumnezeu
Cap. 2
O tainã a lui Dumnezeu

“Rugaþi-vã... pentru noi ca Dumnezeu
sã ne deschidã o uºã pentru Cuvînt ca
sã putem vesti taina lui Hristos, pentru
care iatã mã gãsesc în lanþuri”.
Coloseni 4,3.
ucrarea de vestire a Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos, în lumea aceasta, este
L o lucrare duhovniceascã. Împãrãþia Lui fiind o Împãrãþie duhovniceascã, biserica Lui,
Trupul Sãu Sfînt, este în primul rînd o familie, o unitate ºi o frãþietate duhovniceascã. De
aceea ea este ceva cu totul aparte ºi cu totul altfel decît orice înþeles firesc, lumesc,
pãmîntesc. ªi mult dincolo de toate aceste înþelesuri.
Cuvintele Mele sînt Duh ºi Adevãr - a zis Mîntuitorul nostru Isus, - fiindcã Dumnezeu
este Duh. De aceea ºi oricine vrea sã înþeleagã aceasta - trebuie sã fie duhovnicesc.
T-
Împãrãþia lui Hristos nu vine fireºte izbind privirile fireºti, ca împãrãþiile lumii acesteia.
Ea fiind, prin esenþa ei, de aceeaºi naturã cu El, vine prin Duhul Sfînt. Astfel, oricine vrea
sã facã parte din acest Trup al Lui, trebuie neapãrat sã se nascã duhovniceºte. Sã se
t ran s form e, pri n l ucrarea put eri i Cuvî nt ul ui º i a Duhul ui S f î n t , î n t r-o fi in þ ã n o u ã,
duhovniceascã ºi de naturã divinã.
Aceastã condiþie a naºterii duhovniceºti este tot atît de necesarã pentru viaþa veºnicã pe
cît de necesarã pentru viaþa asta este condiþia naºterii trupeºti.
Fãrã naºterea trupeascã nu poþi intra în viaþa asta trecãtoare. Fãrã naºterea duhovniceascã
nu poþi intra în viaþa veºnicã...
Adevãrat, adevãrat îþi spun - a zis Domnul Isus Hristos lui Nicodim - cã dacã un om nu
se naºte din nou, nu poate vedea Împãrãþia lui Dumnezeu... Dacã nu se naºte cineva din apã
ºi din Duh nu poate intra în Împãrãþia lui Dumnezeu (Ioan 3, 3-5) .
Istoria - Vol. 3 - Cap. 2 - O tainã a lui Dumnezeu Pag. 63
Nu poate vedea, pentru cã îi trebuie alþi ochi pentru realitãþile ei. ªi nu poate intra, pentru
cã îi trebuie o altã identitate pentru eternitatea ei.
Acestea douã le primeºte fiecare om numai personal, în clipa cînd se petrece cu el
minunea transformãrii... Minunea prefacerii ca minunea transsubstanþierii, a pîinii ºi vinului, -
prin aceeaºi Putere ºi Lucrare Dumnezeiascã, - în Trupul ºi Sîngele Lui Sfînt ºi sfinþitor.
Aceastã transformare este în întregime o tainã a lui Dumnezeu. O tainã care, ca tot ce este
tainã ascunsã în Dumnezeu, este o moarte ºi o viaþã, cu neputinþã de împlinit altfel decît prin
lucrarea ºi voinþa lui Dumnezeu (Ioan 1, 13; Col. 3, 4) .
Dar numai prin aceastã tainã se poate intra în comuniune cu realitãþile duhovniceºti, în
pãrtãºie ºi unire cu Dumnezeu. Duh este Dumnezeu! - spunea Mîntuitorul Însuºi - ºi oricine
se închinã Lui, trebuie sã o facã aceasta în Duh ºi în Adevãr (Ioan 4, 24) . Aceastã cale
a Duhului, a tainei, este singura prin care se poate dobîndi firea Dumnezeiascã, fãptura de
esenþã divinã prin care devenim fii ai lui Dumnezeu (1 Ioan 3, 1-2) .
Alegerea celor în care sã se facã aceastã lucrare, este iarãºi o tainã.
Timpul cînd se face ºi felul cum se face, sînt la fel taine ale lui Dumnezeu.
De ce se face cu unul - ºi nu cu altul?
De ce se face atunci - ºi nu altcîndva?
De ce se face aºa - ºi nu altfel? - Nu ºtim! Acestea sînt taine cunoscute numai lui
Dumnezeu ºi cu putinþã de înþeles ºi de împlinit numai de cãtre harul ºi dragostea Duhului
Sãu Sfînt. Dar sînt atît de minunate!
T-
Tainã este apoi ºi legãtura de înrudire cereascã ºi sfîntã, care le uneºte pe aceste suflete
noi în aºa fel încît din orice neam ori seminþie ar face parte, din orice strat social sau condiþie
materialã ar fi, din orice confesiune sau limbã, de orice pregãtire sau vîrstã - ei se simt fericit
atraºi ºi legaþi între ei de o putere nebiruitã ºi pe o duratã veºnicã.
Cînd sufletele acestea trec pragul adunãrii frãþeºti ºi ajung împreunã în faþa Domnului
lor, - toate deosebirile lumeºti dintre ei, rãmîn dincolo de prag ºi aici, în Hristos ºi prin El,
ei devin cu toþii fraþi ºi surori. Nu mai existã între ei superiori ºi inferiori. Nici bogaþi ºi
sãraci. Nici învãþaþi ºi neînvãþaþi. Galoanele ºi diplomele lumeºti sînt anulate de dragostea
lui Hristos care înãlþînd orice vale ºi coborînd orice deal, face o dulce nivelare a tuturor, pînã
la o aceeaºi pãrtãºie ºi o împãrtãºire desãvîrºitã ºi fericitã între toþi.
Tainã este puterea ºi harul care îngrijeºte ca acest foc sfînt sã fie þinut mereu aprins între
ai lui Hristos ºi sã nu se stingã dintre ei niciodatã. Bucuriile lor sã fie mereu împrospãtate ºi
numãrul lor sã fie mereu sporit sau înlocuit, spre a nu se pierde niciodatã. Chiar dacã prin
uneltirile celui rãu ºi prin cãderile celor slabi, starea lor nu poate rãmînea totdeauna la fel.
ªi numãrul lor totdeauna acelaºi.
T-
Existã un hotar al luminii de care îngrijeºte puterea lui Dumnezeu ºi un nivel al
întunericului care se þine prin puterea diavolului. Oricine este scos de sub stãpînirea
întunericului ºi intrã în hotarul luminii, - devine un fiu al lui Hristos, care este Lumina lumii.
Dar oricine recade din aceastã luminã coborîndu-se din nou în puterea întunericului, (sau nu
iese niciodatã de sub aceastã putere), - este rupt de Dumnezeu ºi unit cu diavolul.
Din sus de acest hotar este Lucrarea lui Dumnezeu care trãieºte ºi rodeºte în luminã prin
puterea Duhului Sfînt spre viaþã, iar dinjos de el este lucrarea satanei care trãieºte ºi rodeºte
prin puterea pãcatului, spre moarte.
T-
Dar ce s-a întîmplat? - Împotriva voinþei ºi poruncii lui Dumnezeu, Stãpînul Luminii ºi
al Adevãrului - stãpînitorul întunericului ºi al minciunii a reuºit sã-ºi strecoare între fiii cei
duhovniceºti ai lui Hristos, pe fiii sãi cei fireºti ai minciunii, îmbrãcaþi în prefãcãtorie ºi
cãutãtori dupã lucruri lumeºti, potrivit firii ºi obiceiului stãpînului lor.
Astfel aceºtia, înarmaþi cu metodele ºi firea satanei, umblã dupã lucrurile de jos. Intrînd
în staulul lui Hristos prin altã parte decît prin uºa naºterii din nou - ajung în Lucrarea
Evangheliei, fãrã a fi înnoiþi prin harul ºi puterea Duhului Sfînt. Rãmîn tot cu o minte
fireascã, cu o inimã fireascã, cu un caracter firesc. Astfel ei sînt fãrã înþelepciunea Duhului,
fãrã cãldura dragostei lui Dumnezeu, fãrã curãþia Adevãrului, fãrã Evanghelia voii lui Hristos.
Judecata lor fiind pãmînteascã, umblarea lumeascã ºi vorbirea fireascã, - tot aºa este ºi
sãmînþa pe care o seamãnã ei în Ogorul Sfînt. Tot aºa este ºi “evanghelia” pe care o predicã
ei. Tot aºa sînt ºi copiii pe care îi naºte duhul lor.
Sãmînþa lor rodeºte tulburãri ºi dezbinare, neghinã ºi pãcate, rãtãciri ºi cãderi.
“Evanghelia” lor de acelaºi nivel scãzut ca ei ºi pe aceeaºi mãsurã de rãtãcire ca firea
lor, - este o evanghelie a bunului lor plac. O evanghelie care le permite fiecãruia din ei sã
înveþe ce vor, sã trãiascã precum le place, sã umble dupã cum vreau.
Din lucrarea acestora apoi se nasc ºi cresc între fiii lui Dumnezeu, copiii pãcatului, ai
ambiþiei, ai tulburãrilor, ai dezbinãrii, ai rãului. Aceºtia sînt fiii neghinei din þarina
Evangheliei (Matei 13, 36-43) .
T-
În pilda cu neghina, ucenicii Domnului cînd ºi-au dat seama cã sãmînþa aceasta trebuie
smulsã ºi înlãturatã, s-au gîndit ºi grãbit sã facã ei acest lucru. Dar Domnul i-a oprit spunînd:
voi puteþi greºi în aceastã alegere pe cine sã smulgeþi ºi pe cine nu.
O, ce bine ar fi fãcut atunci ucenicii dacã ar fi început cu toþii sã-L roage pe Domnul sã
facã El acest lucru, sã aleagã ºi sã scoatã El neghina din holdã, cãci El nu greºeºte.
De multe ori, ucenicii s-au luptat singuri sã facã alegerea ºi scoaterea neghinei... Astfel
au scos de multe ori grîul - ºi au lãsat neghina, care avea “frunze” late ºi flori încîntãtoare...
Au bãnuit pe cei adevãraþi - ºi s-au încrezut în cei înºelãtori. Au pãrãsit pe cei cu cugetul
curat - ºi s-au luat dupã cei prefãcuþi. Au “scos” din inimã pe cei cu duhul adevãrat - ºi au
cultivat pe cei cu duhuri strãine ºi înºelãtoare.
T-
Lucrarea Oastei Domnului, fiind o suflare tainicã a Duhului Sfînt, a adus de la începutul
ei în biserica noastrã, în poporul nostru ºi în timpurile noastre, una din acele primãveri
duhovniceºti pe care le reînvie - rar - din timp în timp ºi din loc în loc, dragostea deosebitã
ºi grija mîntuitoare a lui Dumnezeu Tatãl nostru pentru salvarea acelor oameni ºi a acelor
locuri în care apar. Oastea Domnului a apãrut ca vestea tainicã din noaptea Betleemului, care
aducea bucuria unui Mîntuitor ºi a unei mîntuiri, acolo unde stãpînea un întuneric de veacuri.
A apãrut ca mesajul tainic al lui Ioan Botezãtorul care propovãduia venirea Mielului lui
Dumnezeu, într-acel loc pustiu care era fãrã nici un ecou, fãrã nici o viaþã ºi fãrã nici un rod
duhovnicesc.
Era ca înlãturarea unei marame nefericite ce ne acoperise ochii cei adevãraþi cu o
îndelungatã orbie ºi cu o amãgitoare iluzie despre starea pierdutã în care eram...
Era suflul învietor al Duhului Sfînt, peste vãile pline de morþi duhovniceºti din biserica
noastrã ºi din neamul nostru.
T-
Prin Oastea Domnului Duhul lui Hristos arãta puternic confesiunii noastre ºi naþiunii
noastre, o grijã ºi o chemare deosebitã ºi cutremurãtoare. Prin aceastã Lucrare cereascã,
bunãtatea ºi dragostea lui Dumnezeu ne arãta cã vrea sã Se ocupe în chip cu totul ales, de
învierea ºi ridicarea noastrã. Cine ºtie apoi ce planuri minunate mai avea Domnul ºi ce lucrãri
fericite ar fi mai fãcut El ºi pentru alþii prin noi. Dacã noi am fi înþeles cu toþii aceastã lucrare
ºi am fi ascultat de chemarea ºi cercetarea Lui... Cercetatu-ne-a pe noi din înãlþimi Domnul, -
era cu adevãrat cîntarea de dragoste a lui Isus pentru noi.
O, dacã ar fi fost înþeleasã ºi primitã aceastã cercetare, ce transformare fericitã ar fi urmat
pentru toatã confesiunea ºi naþiunea noastrã atunci, dupã primul mare rãzboi mondial, cînd
Dumnezeu ne dãruise învierea naþionalã ºi voia sã ne dea prin aceastã Lucrare ºi învierea
sufleteascã! Totul era înainte de cel de-al doilea mare rãzboi din care poate am fi scãpat
altfel. Dar pentru cã n-am înþeles ºi n-am primit acel dar al lui Dumnezeu, a fost îngãduit sã
vinã peste noi ceea ce a venit, ca o pedeapsã... ºi - poate - ca o ultimã înºtiinþare cu privire
la înþelesul tainic ºi mîntuitor al planului Sãu cu noi.
Cu Oastea Domnului s-a repetat însã exact acelaºi lucru care se întîmplase cu Mîntuitorul
la venirea Lui în mijlocul lumii.
În primele zile solia cea nouã a lui Isus a trezit interesul lumii. Apoi lucrãrile Lui
minunate au atras curiozitatea ei.
Dar îndatã ce cuvintele Adevãrului au început sã cadã ca niºte plesne de foc peste trufia
pãcatului ºi ca niºte lovituri necruþãtoare peste adãposturile nelegiuirii, - stãpînitorii lumii
acesteia s-au trezit ºi s-au organizat împotriva Lui.
Au urmat curînd uneltirile, urmãririle, înscenãrile, judecãþile ºi sentinþele. Întîi cele ale
mai marilor confesiunii. Apoi, la stãruinþele acestora, - au urmat ºi celelalte ale mai marilor
naþiunii.
ªi astfel Trimesul lui Dumnezeu cãtre oameni, a fost cît mai repede trimis de cãtre oameni
înapoi cu mîinile, cu picioarele ºi coasta strãpunsã, la Dumnezeu care Îl trimisese. Spre a-I
arãta lui Dumnezeu nu numai tot dispreþul pentru iubirea Sa - ci ºi toatã ura pentru Împãrãþia
Lui.
T-
Cu istoria bisericii vii ºi adevãrate, s-a întîmplat în lume acelaºi lucru. Mireasa Mielului
a avut ºi ea pe pãmînt exact aceeaºi soartã ca ºi Mirele ei ceresc. La fel a fost primitã ºi
tratatã ºi ea de cãtre cele douã puteri care L-au prigonit ºi pe Domnul ei.
Conducãtorii confesiunilor ºi ai naþiunilor n-au înþeles niciodatã în nici un fel ºi în nici
un loc mesajele cereºti ºi înnoitoare pe care le-a trimis ºi le trimite lumii dragostea
mîntuitoare a lui Dumnezeu. Oriunde a apãrut vreun trimis ceresc cu un mesaj ceresc,
confesiunea ºi naþiunea au vãzut în el o primejdie - ºi îndatã au cãutat sã-l zdrobeascã prin
orice mijloace care li s-au ivit mai la îndemînã. Oamenii pãcatului au ºtiut întotdeauna sã-ºi
apere interesele lor vinovate cu lozinci nevinovate ºi fãrãdelegile lor ascunse cu legi vãzute.
Astfel Adevãrul este totdeauna condamnat iar nevinovatul sãu purtãtor este rãstignit.
Mielul n-are nici colþi, nici gheare, nici copite cu care sã se apere. El n-are decît
nevinovãþia, tãcerea ºi rãbdarea. Iar acestea nu sînt privite acum decît cu dispreþ ºi cu sfîºiere
de cãtre lumea lupilor.
Aºa a fost totdeauna, - dar sigur nu va fi pe totdeauna. Are ºi lupul vremea lui! - Cînd îi
va trece vremea sa, - va veni ºi vremea cea veºnicã a Mielului...
T-
Dar pînã atunci, istoria Primului Miel se repetã cu toþi urmaºii Lui ºi cu toþi ostaºii Lui.
Neavînd nici ei alte arme decît nevinovãþia, tãcerea ºi rãbdarea Lui - se pare cã ºi soarta lor
este mereu aceeaºi - ºi cã trebuie sã fie mereu numai aceea de a fi doar sfîºiaþi ºi nimiciþi.
Tulburãtorul poate sã se bage cu forþa, sã lupte cu ameninþarea, sã intre cu obrãznicia, -
dar paºnicul nu. Fiul pãcii nu poate avea de arme decît blîndeþea, bunãtatea, evlavia... Cînd
acestea sînt cãlcate în picioare, el pleacã sau moare.
Dezbinãtorul poate folosi prefãcãtoria, rãstãlmãcirea, surîsul viclean, înzestrarea lui
trufaºã ºi lãudãroasã, - dar fratele cinstit nu se poate folosi de astfel de arme nici chiar
împotriva vrãjmaºului dinãuntrul Lucrãrii Domnului. Ostaºul adevãrat al lui Hristos nu are
decît armele Duhul ui , s em nel e j ertfei , ranele cui el or; urmele lacrimilor, genunchii
rugãciunilor, duioºia mustrãrilor, durerea înºtiinþãrii sau sfîºierea despãrþirii. Unde acestea
sînt zadarnice, el nu mai are ce sã caute. De unde acestea sînt alungate, pleacã ºi el - sau
moare cu ele.
T-
ªi totuºi adevãrul cu privire la sfîºierea mieilor lui Hristos este doar o jumãtate de adevãr.
Jumãtatea cealaltã nespus mai minunatã a acestui adevãr, este partea pe care n-o vãd decît
foarte puþini. Cã de fapt nu mieii sînt cei nimiciþi! - ci lupii!
Iatã, istoria este martorã cã toþi prigonitorii Mielului Hristos - au fost ei înºiºi, pe rînd,
nimiciþi. Iar El, Isus, trãieºte ºi biruieºte. ªi va trãi ºi va birui pînã cînd Îºi va supune pe toþi
vrãjmaºii Sãi aºternut picioarelor Sale (1 Cor. 15, 25) .
ªi mai iatã cã ºi noi, care mãrturisim acest cutremurãtor adevãr, sîntem o dovadã despre
el: din toþi cîþi ne-au sfîºiat ºi ne-au chinuit ºi pe noi, - nu mai trãiesc astãzi nici unii. Dar
chiar nici unii. Au pierit nu numai ei toþi ci ºi numele lor. Oricît de puternici pãreau cîndva,
azi nu mai sînt. Ca ceara s-au topit ºi ca fumul s-au dus. Iar noi iatã cã trãim ºi sîntem.
Nu este oare minune asta? ªi nu este oare o dovadã cã Mielul e mai puternic? Cã
nevinovãþia este mai neînvinsã? Cã tãcerea mai grãitoare? Cã rãbdarea este mai tare?
T-
Dar cîtã vreme luptele sînt numai din afarã ºi necazurile vin numai de la cei strãini de
Lucrare, - pierderile nu sînt prea dureroase ºi nici mirarea nu-i prea mare. La acestea este
normal sã ne aºteptãm, fiindcã acestea e firesc sã vinã.
Adevãratele dureri sînt însã acelea care vin dinãuntru. Adevãratele pierderi sînt acelea pe
care le aduc luptele dintre fraþi. Adevãratele nenorociri sînt acelea fãcute Lucrãrii Duhului
Sfînt de cãtre dezbinãrile ºi tulburãrile lãuntrice, aduse de duhurile strãine prin fraþi, între
fraþi.
Lucrarea acestor duhuri este ºi ea o tainã. Este taina fãrãdelegii “care a început sã
lucreze” - precum înºtiinþeazã Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu la 2 Tes. 2, 7-12. ªi dupã cum
taina credinþei pregãteºte cugetele curate pentru venirea lui Hristos, tot aºa taina fãrãdelegii
pregãteºte cugetele necurate pentru venirea nelegiuitului pe care Domnul Isus îl va nimici cu
suflarea gurii Sale ºi îl va prãpãdi cu arãtarea Venirii Lui... ªi aceasta pentru ca toþi cei care
au crezut ºi pãstrat adevãrul cu sfinþenie ºi statornicie - sã fie mîntuiþi. Iar cei care n-au rãmas
în adevãr ci au gãsit plãcere în nelegiuire - sã fie osîndiþi.
T-
Iatã fericirea ºi rãsplata celor care rãmîn tari þinînd neschimbatã pînã la sfîrºit învãþãtura
pe care au primit-o de la început
( 2 T e s . 2 , 1 5 ; 1 C o r . 1 1 , 2 ; 1 I o a n 2 , 2 4 ) . ªi iatã cãderea ºi osînda
acelora care nerãmînînd statornici în ce au primit ºi auzit, se lasã duºi încoace ºi încolo de
orice vînt de învãþãturã prin viclenia oamenilor ºi prin ºiretenia lor în mijloacele de amãgire...
(Efes. 4, 14; Gal. 1, 6-9; 2 Tes. 1, 6; Gal. 5, 12) .
Mare ºi însemnat lucru este ca sã se cerceteze pe sine însuºi fiecare credincios pentru ce
tainã lucreazã el. ªi ce tainã lucreazã în el.
T-
Am spus mai sus cã pierderea cea într-adevãr mare, nu vine pentru Lucrarea lui Dumnezeu
din afarã ci dinãuntru. ªi aceastã nenorocire începe atunci cînd unii din fiii sfinþeniei se lasã
ademeniþi de necurãþie.
Cînd unii din cei ce fuseserã logodiþi cu Hristos trebuind sã-ºi pãstreze toatã inima ºi
gîndurile în curãþia dragostei numai de El, - se lasã amãgiþi de vreuna din ispitirile ºarpelui.
ªi inimile lor se stricã de la curãþia dragostei cea faþã de Isus. Atunci primesc aceºtia în
sufletul lor un alt isus, o altã evanghelie ºi un alt duh (2 Cor. 11, 24) .
Apoi dupã ce le-au primit pe acestea se fac purtãtorii acestora între fraþi, stricînd
învãþãtura dintîi, rãtãcind credinþa, alungînd pacea, pierzînd dragostea, împrãºtiind sufletele
ºi nimicind adunarea.
Toate aceste comori scumpe care fuseserã cîºtigate cu atîta preþ sfînt, pãstrate cu atîta
muncã sfîntã ºi pregãtite pentru atîta roadã sfîntã - în curînd sînt nimicite fãrã cruþare de cãtre
acele duhuri vrãjmaºe, a cãror purtãtori s-au fãcut acei fraþi netrebnici ºi osîndiþi.
Iatã, au fost atîtea adunãri pe care nu le-au putut nimici nici un fel de prigoane din afarã.
Dar le-au nimicit pe totdeauna sãmînþa neghinei ºi duhurile viclene. Acestea au cucerit mai
întîi pe unii fraþi cãzuþi în robia vreunui pãcat, vãzut sau ascuns. Apoi vrãjmaºul a fãcut din
ei purtãtorii rãstãlmãcirilor biblice, aducãtori de tulburãri ºi fãcãtori de dezbinare.
T-
Oastea Domnului, ca Lucrare a lui Dumnezeu, n-a fost scutitã ºi nu va fi scutitã pînã la
sfîrºit de astfel de ispite ºi de ispititori. Diavolul va gãsi mereu printre fraþii slabi, lucrãtori
care sã se lase amãgiþi de cîºtigul mîrºav (1 Tim. 3, 3) , de dorinþa de întîietate
( 3 I o a n 9 ) sau de duhul de partidã ( 1 C o r . 3 , 3 ) - iar prin aceºtia uºor îi va înºela
pe cei neºtiutori ºi nestatornici fiindcã aceºtia sînt totdeauna cei lesne-crezãtori
(2 Petru 3, 16) .
S-a mai întîmplat asta, aºa cum profeþise pãrintele Iosif de pe patul morþii sale, cînd a
spus cã dupã ce biserica s-a lepãdat de Oaste prin conducãtorii ei ºi dupã ce Neamul s-a
lepãdat de Oaste prin legile sale, - vor veni zile cînd ºi ostaºii se vor lepãda de Oaste, prin
alipirea lor de alte învãþãturi, de alte duhuri, de alte evanghelii, de alþi isuºi...
T-
ªi iatã cã am ajuns ºi aceste vremuri cînd mulþi din cei ce n-au rãmas în învãþãtura ºi în
duhul Oastei dintîi, au ajuns acum sã se rupã de duhul ei ºi sã se împartã în douã duhuri, în
douã tabere extreme ºi extremiste... Cei din dreapta formalistã ºi cei din stînga sectaristã.
Amîndouã aceste tabere se urãsc ºi se prigonesc între ele, dar urãsc ºi prigonesc ºi duhul
Oastei adevãrate ºi statornice. Astfel cei care au cãzut din taina lui Dumnezeu, nu mai pot
nici înþelege nici suferi lucrarea tainicã de mijloc. Formaliºtii o numesc sectarã, sectarii o
numesc formalistã.
ªi fiecare se luptã sã o atragã de partea sa, iar dacã nu o pot, - sã o nimiceascã...
T-
Aceastã stare de lucruri s-a conturat ºi mai mult în cursul anului 1949. Fracþiunea
formalistã desprinsã în 1935 am vãzut cum prigonise ºi cum prigonea încã pe cei din
frãþietatea Oastei adevãrate. Evenimentele politice din þarã au “rezolvat” curînd problema lor
- ºi iatã cum:
În anul 1948 Statul a impus bisericii Oficiale marile ºi adîncile schimbãri cunoscute. S-au
fãcut noi statute de organizare ºi funcþionare a bisericii, stabilind în multe privinþe alte stãri
de lucruri.
Cu acest prilej au fost desfiinþate ºi toate asociaþiile religioase care funcþionau în cadrul
bisericii, indiferent de mãrimea sau scopul lor.
Dupã aceastã hotãrîre a Sinodului bisericii, Lumina Satelor care încã mai apãrea, într-o
formã amãrîtã ºi schiloadã - ºi-a publicat bucuroasã actul de moarte, odatã cu mult dorita
Declaraþie de desfiinþare a Oastei Domnului ca organizaþie bisericeascã, deodatã cu toate
celelalte asociaþii din bisericã, asociaþii care de fapt mai fiinþau doar cu numele. Fiindcã
fãrîma de viaþã pe care le-o dãduse formalismul, încetase de tot ºi demult. T-
Dupã publicarea în Lumina Satelor a acestei Declaraþii de autodesfiinþare, oastea
mitropoliei n-a mai supravieþuit. Adunãrile ei ºi aºa mici ºi rare, cum fuseserã - au încetat de
tot. Iar cei cîþiva zeloºi prin care mai fiinþa aceastã oaste: Forsea, Comiza, Bãcilã, - s-au
“liniºtit”, fiecare cu ale sale, invidiind pe “fraþii ceilalþi” pe care Declaraþia Mitropoliei nu-i
impresionase prea mult. ªi nu erau obligaþi sã se desfiinþeze.
Astfel au început denunþurile, pîrele ºi uneltirile sub multe alte forme împotriva noastrã.
Fie din partea Oficialitãþii, fie din partea fraþilor aserviþi vrãjmaºilor Oastei. Acestea n-au
contenit niciodatã. Ci cînd sub o formã cînd sub alta, cînd într-un loc cînd în altul, - au
continuat prin toþi anii urmãtori.
Oficialitatea bisericii, avînd un singur scop: nimicirea Oastei, n-a cruþat nici un mijloc
prin care putea ajunge la împlinirea acestui plan. Nici o milã, nici o consideraþie, nici o
reþinere - n-au arãtat organele bisericeºti faþã de cei care continuau sã se dovedeascã statornici
pe calea Oastei. Deºi în orice parohie unde trãiau ºi lucrau ostaºii, ei erau cei mai dintîi ºi cei
mai sãritori în toate treburile ºi cerinþele bisericeºti. Darurile lor erau bune, munca lor era
bunã, exemplul lor era bun, - numai ei nu. Toate ale lor erau de dorit ºi frumoase, dar faptul
cã ei aparþineau Oastei Domnului, era un rãu atît de mare încît întrecea toate meritele ºi
binefacerile lor.
Pentru acest lucru ei erau urîþi ºi nesuferiþi, deºi nimeni nu putea spune nici un alt rãu
despre ei decît acesta.
Vom vedea mai departe pînã la ce fapte i-a împins aceastã urã pe unii preoþi, împotriva
fraþilor.
T-
Pe de altã parte, partida sectaristã, nu s-a folosit de mijloace mai cinstite decît cealaltã
partidã, împotriva duhului curat al Oastei dintîi.
Nãdãjduim cã din cele ce le-am spus de multe ori în cursul acestei istorisiri cu privire la
scopul pentru care Duhul Sfînt a pornit aceastã Lucrare a Oastei în biserica noastrã ºi în
neamul nostru, - acest adevãr a fost bine înþeles. L-am repetat anume de atîtea ori în cuprinsul
acestei istorisiri ºi va trebui sã-l mai repetãm, pentru cã ºtiu cît de repede se poate pierde firul
adevãrului printre toate feluritele urzeli ale minciunii, pe care diavolul le încîlceºte necontenit
în jurul acestui fir scump ºi sfînt, pentru a-l acoperi ºi pierde.
Deci încã o datã: Oastea Domnului a fost ridicatã cu un scop mare ºi sfînt, anume:
învierea ºi înflãcãrarea credinþei noastre, reînnoirea adevãratã ºi rodnicã a vieþii duhovniceºti,
în biserica noastrã ºi în neamul nostru.
Nici o altã lucrare duhovniceascã în afarã de Oastea Domnului ºi dinainte de ea - nu a
putut corespunde atît de minunat acestui scop mare ºi sfînt.
Nici un alt curent moral sau spiritual dinaintea ei, n-a fost în stare sã facã învierea ºi
reînnoirea duhovniceascã pe care a fãcut-o ea, pe o scarã atît de largã ºi într-un timp atît de
scurt.
Nimic în afarã de aceastã Lucrare Dumnezeiascã n-a mai putut interesa ºi angaja într-o
împrejurare atît de potrivnicã, într-un numãr atît de mare ºi într-un mod atît de înflãcãrat ºi
de spontan - pe locuitorii acestei þãri, pe membrii acestei confesiuni, pe fiii acestui neam.
T-
Dar tocmai cînd era sã ajungã chiar pe punctul marelui ei salt calitativ, pe punctul de a
deveni dintr-o formaþie redusã ºi localã, una puternicã ºi generalã, antrenînd ºi angajînd
întregul bisericii ºi naþiunii, - tocmai atunci a venit marea loviturã din dreapta în capul ei.
Apoi cea din stînga, în inima ei.
T-
Duhul oficialitãþii confesionaliste ar fi vrut sã facã din acest Samson puternic care era
Oastea, un rob. Dintr-un sfîºietor de lei ºi un biruitor de filisteni, - un salahor orb, bun numai
sã învîrtã la moara intereselor pãmînteºti ale mai marilor zilei.
Duhul devierilor sectariste ar fi vrut sã facã Oastea o remorcã ataºatã fie la coada vreunei
secte din cele existente, fie o cãruþã a nimãnui, împinsã în gol pe linia moartã a vreunei noi
învãþãturi, care sã facã din ea o sculã netrebnicã ºi izolatã, ruginind ºi fãrîmiþîndu-se singurã
undeva departe, cît mai departe ºi mai ruptã de viaþa bisericii ºi de a poporului. Cît mai
înstrãinatã adicã de chiar scopul ºi menirea pe care i-o rînduise Dumnezeu cînd o trimisese
în lume.
T-
Acestea erau uneltirile ºi lucrãrile viclene ale vrãjmaºului. ªi înspre aceastã soartã pentru
Lucrarea Oastei erau folosite acum nu numai uneltele din afarã - ci ºi multe unelte oarbe
dinãuntru.
Am mai spus cã Dumnezeu a dat Frãþietãþii Oastei un mare dar: dragostea frãþeascã ºi
dorinþa cercetãrilor ºi petrecerilor frãþeºti. Un circuit al iubirii de fraþi este continuu prin þarã.
În felul acesta bucuriile sînt totdeauna proaspete, binecuvîntãrile împãrtãºite, hrana feluritã
ºi creºterea uniformã.
Dar cei cãzuþi în robia duhurilor strãine ºi a învãþãturilor diferite, - au ieºit ºi ies din acest
circuit sfînt. Ei se rup de fraþi ºi se despart de unitatea trupului Lucrãrii, devenind niºte
mãdulare infectate de un duh strãin ºi potrivnic. Aceºtia ajung niºte membre rãsucite, care
merg invers decît trupul ºi lucreazã contra celorlalþi. Singurul rod al lucrãrii acestora este
tulburarea pãcii duhului ºi dezbinarea unitãþii frãþeºti. În urma acestora vine totdeauna
scãderea numãrului, cãderea sufletelor, pierderea binecuvîntãrilor, plecarea Duhului Sfînt -
ºi nimicirea adunãrii. Acest lucru este atît de limpede ºi s-a petrecut cu atît de multe adunãri
frumoase, încît e de mirare cum mai poate orbi diavolul pe unii care încã nu vãd cursa aceasta
ºi cad mereu în ea.
T-
Þinta tuturor celor prin care vin tulburãrile ºi dezbinarea în Lucrarea lui Dumnezeu este
aproape totdeauna una singurã: dorinþa sã devinã ºefi, lãcomia ambiþioasã dupã întîietate,
satanica sete dupã locul din frunte.
Toate dezbinãrile au venit numai din ispita asta, cu care i-a învins diavolul pe cei
nesmeriþi.
T-
Nu versetele biblice îi despart pe credincioºii Domnului!... cãci Biblia n-a despãrþit
niciodatã pe copiii lui Dumnezeu, ci Biblia i-a unit ºi mai mult.
Nu adevãrul dezbinã pe cei ce-L cautã ºi-L iubesc pe Domnul - ci ºiretenia înºelãtoriei
strecuratã sub cuvintele versetelor sfinte - aceasta îi dezbinã.
Nu înþelepciunea care vine de Sus rãstãlmãceºte Scriptura, cãci aceastã înþelepciune este
întîi curatã, apoi paºnicã, blîndã, uºor de înduplecat, plinã de îndurare ºi de roduri bune, fãrã
pãrtinire, nefãþarnicã ( I a c o v 3 , 1 7 ) . Înþelepciunea aceasta uneºte, strînge ºi îi face
totdeauna fericitã ºi frumoasã dragostea ºi pãrtãºia oricãrei adunãri a oricãror copii ai lui
Dumnezeu! Ci dezbinarea o face “înþelepciunea” cea primejdioasã ºi vicleanã a lui satan. Ea
este aceea care cautã ºi reuºeºte sã facã dezbinãrile între fraþi, între credincioºi, între
lucrãtorii Domnului.
T-
În Cartea Judecãtorilor la cap. 9 este descrisã o întîmplare plinã de tîlc pentru noi toþi,
cu privire la acest adevãr. Iatã întîmplarea:
Era dupã moartea viteazului ºi credinciosului Ghedeon, bunul ºi credinciosul conducãtor
al poporului Israel. Niºte îndrumãtori slabi veniþi dupã el, au îngãduit iarãºi sã se amestece
în poporul Domnului învãþãturi stricate ºi învãþãtori strãini. În aceastã atmosferã de
amestecãturi pierzãtoare, s-a ridicat uneltitorul ºi ambiþiosul Abimelec, convocînd niºte mari
adunãri “frãþeºti”, unde sã poatã sã-ºi arate el talentele lui de ºef, bãtîndu-se cu pumnul în
piept ºi strigînd, ca sã vadã cu toþii cã el este cel mai vrednic, mai înþelept ºi mai curajos ca
toþi... Cã el o sã ºtie conduce poporul nespus mai bine ca toþi ceilalþi.
În felul acesta a reuºit sã cîºtige inima multor lesne-crezãtori, care au zis: El este frate
cu noi, e un om ales, el care ne vorbeºte cu un dar ºi cu o pricepere mai mare ca toþi...
I-au dat - spune Biblia - ºaptezeci de sicli de argint, ridicaþi din casa lui Baal-Berit
(vrãjmaºul lui Dumnezeu). Cu aceºti bani Abimelec a cumpãrat pe niºte oameni fãrã cãpãtîi
ºi neastîmpãraþi care au mers dupã el...
A venit în casa tatãlui sãu la Ofra ºi a ucis pe fraþii sãi... pe aceeaºi piatrã. N-a scãpat
decît Iotam... care se ascunsese de el.
Apoi toþi locuitorii din Sihem... l-au fãcut împãrat pe Abimelec.
Iotam a aflat despre lucrul acesta. S-a dus de s-a aºezat pe vîrful muntelui Garizim ºi iatã
ce le-a strigat el cu glas tare: Ascultaþi-mã locuitorii Sihemului - ºi Dumnezeu sã vã asculte:
“Copacii au plecat sã-ºi ungã un împãrat. Au zis mãslinului: Împãrãþeºte peste noi. Dar
mãslinul a rãspuns: Sã-mi pãrãsesc eu untdelemnul - ºi sã împãrãþesc peste copaci?
Atunci copacii au zis smochinului: Vino tu ºi împãrãþeºte peste noi! Dar smochinul a zis:
Sã-mi pãrãsesc eu dulceaþa ºi rodul meu cel minunat ca sã mã duc sã împãrãþesc peste copaci?
Copacii au zis viþei: Vino tu ºi domneºte peste noi. Dar viþa le-a rãspuns: Sã-mi pãrãsesc
eu mustul meu care înveseleºte pe Dumnezeu ºi pe oameni ca sã mã duc sã domnesc peste
copaci?
Atunci toþi copacii au zis spinului: Vino tu ºi împãrãþeºte peste noi... ªi spinul a rãspuns
copacilor: ...veniþi ºi adãpostiþi-vã sub umbra mea, altfel, sã iasã un foc din spin ºi sã mistuie
cedrii Libanului...
ªi Iotam a continuat:
...tatãl meu s-a luptat pentru voi... ºi-a pus viaþa în primejdie ºi v-a izbãvit... ºi voi v-aþi
ridicat împotriva casei tatãlui meu... ºi aþi fãcut împãrat pe Abimelec, fiul roabei, pentru cã
este ca voi...
Dacã în adevãr ºi cu toatã curãþia v-aþi purtat voi - bine! Abimelec sã fie bucuria voastrã
ºi voi sã fiþi bucuria lui. Dar dacã nu, sã iasã un foc din Abimelec ºi sã mistuie pe cei din
Sihem ºi un foc sã iasã din ei ºi sã-l mistuie pe Abimelec...”
...Dupã trei ani de stãpînire a lui Abimelec, Dumnezeu a trimis un duh rãu între el ºi
locuitorii Sihemului... pentru ca sã vinã peste el tot rãul pe care îl fãcuse fraþilor sãi... ºi
Dumnezeu a fãcut sã cadã ºi asupra oamenilor din Sihem tot rãul pe care îl fãcuserã...
T-
Citiþi pe larg aceastã întîmplare în cartea Judecãtorilor cap. 9. ªi înþelegeþi adevãrul cã
toþi cei care se fac vinovaþi de nimicirea armoniei dintre fraþi, de abaterea copiilor lui
Dumnezeu de la învãþãtura sãnãtoasã datã de pãrinþii lor duhovniceºti ºi de uzurparea
moºtenirii sfinte lãsatã de înaintaºi, numai pentru ambiþiile lor de întîietate, - precum ºi cei
care îi urmeazã, îi încurajeazã ºi îi ajutã în vreun fel la aceasta, - vor fi pedepsiþi de Însuºi
Dumnezeu. Pentru cã în Sfîntul Sãu Cuvînt, Domnul a lãsat sã fie scris: Dumnezeu gãseºte
cã este drept sã dea întristare celor care vã întristeazã ( 2 T e s . 1 , 6 ) ªi: Dacã nimiceºte
cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, cãci templul lui Dumnezeu
este Sfînt - ºi aºa sînteþi voi ( 1 C o r . 3 , 1 7 ) . Ori: Schilodeascã-se odatã cei care vã
tulburã (Gal. 5, 12) .
Nu sînt oare acestea atîtea înºtiinþãri înspãimîntãtoare?
Cum oare de nu se tem de ele acei care au fãcut ºi mai continuã sã facã dezbinãri între
fraþi ºi tulburare în Lucrarea Domnului, sub orice motiv ºi cu orice metode le-ar face? Dar
acei care îi înconjoarã ºi îi încurajeazã pe aceºtia? (2 Ioan 11) .
T-
Împotriva mea se menþineau aceleaºi mãsuri din anul trecut, 1948.
Dupã a doua eliberare a trebuit mai întîi sã mã prezint tot la trei zile ºefului cel uriaº care
trebuia sã mã vadã, sã mã întrebe, sã mã ameninþe - ºi apoi sã vin din nou peste alte trei zile.
Uneori, noaptea auzeam maºina cunoscutã venind, apoi oprindu-se Din sus sau dinjos de
poarta casei unde eram. Aceasta îi fãcea pe toþi din familie sã tresarã, sã se scoale ºi pe
întuneric sã tremure pe dupã ferestre sau pe la garduri, ascultînd, nu cumva...
Niciodatã cînd plecam de acasã pentru a mã prezenta acolo la ºeful uriaº, nu era sigur cã
am sã mã mai întorc. Mi se puteau gãsi uºor oricînd alte motive sã fiu oprit acolo, cum mai
fusesem. De aceea toþi ai casei trãiau plini de nerãbdare ºi tremurînd de teamã, pînã la
întoarcere. Uneori trebuia sã aºtept acolo un ceas, pînã sã mi se dea drumul, alteori douã,
alteori ºi cinci. E uºor de închipuit cum îmi erau tot timpul pãrinþii, cum îmi erau copiii.
Tot anul 1949 l-am petrecut astfel...
T-
În timpul acesta - ºi împotriva fraþilor din þarã au început sã se înãspreascã mãsurile
apãsãtoare. Atît din partea autoritãþilor bisericeºti cît ºi din a celor de stat.
Din Bucovina, fraþii scriau: Adunãrile noastre continuã cu mare putere, sufletele se trezesc
în numãr mare. Setea dupã Cuvîntul lui Dumnezeu creºte. Dar unii dintre fraþii lucrãtori încep
sã fie tot mai des cercetaþi de cãtre securitate. ªi sîntem din ce în ce tot mai ameninþaþi cu
pierderea libertãþii.
În com. Pãtrãuþi fr. Nistor a fost închis la postul de miliþie împreunã cu fr. Toader de la
Dãrmãneºti, cu alþi patru fraþi de la Pãtrãuþi ºi sora Victoria, bãtrînã de peste 70 de ani, pentru
cã primise adunarea în casa ei.
În alte pãrþi la fel. Mulþi ºefi de post sînt puºi pe urmele fraþilor de cãtre preoþii care ne
pîrãsc cu înverºunare ºi ne urmãresc cu urã.
Din pricina aceasta vîntul sectar începe sã sufle cu tot mai mare putere. Adunãrile
sectarilor sînt libere ºi cu toþii, vãzînd starea noastrã de strîmtorare, cautã sã foloseascã
necazul Oastei Domnului, pentru a rupe fiecare din ei pe cît mai mulþi dintre noi... O, dacã
ar urmãri oamenii aceºtia cu adevãrat foloasele lui Hristos ºi nu foloasele lor!
Dacã ar cãuta ei cu adevãrat folosul Evangheliei lui Dumnezeu, aºa cum se laudã în vremea
de acum. Ca credincioºi ei ar trebui acum sã nu ne slãbeascã pe noi cei prigoniþi ci sã ne
încurajeze. Fiindcã noi luptãm aici unde este bãtãlia cea mai grea cu pãcatul ºi cu întunericul.
Aici unde este nevoia cea mai mare de Hristos ºi de luminã! Dar ei cu toþii nu-ºi urmãresc
decît foloasele lor, fãrã sã le pese de ruinarea adunãrilor noastre, de sfîºierea sufletelor, de
durerea dezbinãrilor pe care ni le fac.
Ni se zdrobeºte inima cînd vedem cum de teama ameninþãrilor din afarã, multe suflete mai
slãbuþe de fraþi ºi surori pentru care s-a muncit, s-a plîns, s-a luptat atît de mult pînã ce au
fost aduse la Hristos, din întunericul ºi orbia pãcatului, - acum sînt ademenite atît de uºor cu
promisiuni sau alungate cu ameninþãri. Astfel familii întregi sînt clãtinate în credinþã. ªi
adunãri întregi sînt ameninþate sã se dezbine ºi sã piarã.
Unii din fraþi au primit pãrerile lor - ºi totuºi nu trec la ei, ci încearcã sã introducã în
toatã adunarea învãþãturile strãine, spre a-i face pe toþi sã primeascã numele lor ºi haina lor.
Aºa sînt Silvestru din Bosanci ºi Ion din Ipoteºti. Ei nu trec, dar încep sã boteze pe cei care
îi pot prinde în mrejele lor. Fac ºi “cina Domnului”, cu cine îi primesc.
Toate acestea le fac pe ascuns, nu numai în adunãrile lor ci merg ºi prin alte adunãri ca sã
clatine pe cît mai mulþi.
În timpul din urmã a început sã vinã aici Costicã Magdici care a fost plecat din pãrþile
acestea de mai mulþi ani. Aduce cu el literaturã strãinã de Lucrarea Oastei ºi face adunãri de
sfãtuire unde îi învaþã pe fraþi aceleaºi lucruri strãine pe care le fac ºi cei doi de care am scris
mai înainte. Dupã aceste adunãri unii fraþi nu se mai împãrtãºesc, iar alþii încep sã meargã tot
mai rar la bisericã, sau nu mai merg deloc.
Unii fraþi au fost atraºi ºi au trecut la penticostali. Alþii la baptiºti, alþii la alte credinþe.
Aºa au trecut cei din Rãdãuþi ºi de la Marginea care s-au dus cu toþii, de a rãmas numai fr.
Curea singur, un frate bãtrîn.
Au trecut ºi de la Volovãþ, de la Arborea, de la Sfîntul Ilie.
Costicã Magdici face mult rãu nu numai prin învãþãtura lui strãinã dar ºi prin purtarea lui
stricatã. Îndeosebi la Dersca, în familia fr. Vasile. Dar ºi prin alte familii.
T-
Prin pãrþile Hunedoarei lucrurile stau cam tot aºa. Fraþii scriu despre Popa Petru, Ion
Capãtã, I. Opriº, Cornel Rusu, Dogaru Traian - ºi alþii, cum cutreierã vãile ºi dealurile
îmbãrbãtînd adunãrile ºi propovãduind multora Evanghelia mîntuirii. Dar ºi au de întîmpinat
necazuri ºi piedici tot mai multe.
Prin pãrþile Hunedoarei, majoritatea preoþilor au fost totdeauna plini de iubire ºi
înþelegere pentru fraþii din Oastea Domnului, astfel în multe pãrþi, cu toate poruncile date de
cãtre cei mari împotriva Oastei, aceºti preoþi credincioºi sprijinesc Oastea ºi ocrotesc pe fraþi
încurajînd Lucrarea Domnului ºi adãpostind chiar ºi în biserici adunãrile frãþeºti.
Din pricina aceasta nici nu are în aceste pãrþi prea mult rãsunet propaganda sectarã printre
fraþi. Doar cîteva suflete slabe s-au lãsat atrase de învãþãturile strãine, deºi cei cu astfel de
duhuri, cu toþii dau o nãvalã necruþãtoare ºi neruºinatã împotriva Oastei.
Aºa s-a întîmplat la Florese, unde dupã ce doi fraþi au luptat cu greutãþi ºi osteneli
nebãnuite ºi au reuºit înjghebarea unei adunãri, niºte penticostali care nu fãcuserã ani de zile
nimic acolo, îndatã ce au vãzut cã în sat este o adunare a Oastei, nu s-au lãsat de fraþii ºi
surorile de acolo pînã ce i-au ademenit la ei. Fiind la început ºi fiind prea departe de alte
adunãri, - uºor au cãzut în mîinile lor.
Dupã un an s-au nimicit iarãºi, împreunã ºi cu cei care îi fãcuserã sã cadã din legãmîntul
ºi din credinþa lor dintîi. Numai de astfel de isprãvi se þin.
În Ghelar, unde abia începuse o lucrare nouã ºi se formase o adunare frumoasã, curînd a
trebuit sã treacã printr-o încercare. Toatã adunarea a fost dusã la miliþie, unde fiecare a fost
cercetat ºi ameninþat. Dar pînã la urmã harul lui Dumnezeu a lucrat cu atîta putere încît fraþii
au ieºit ºi mai întãriþi. Chiar în inima celui ce era pus sã le facã rãu ducîndu-i pe unii din post
în post zeci de km., Dumnezeu a fãcut aºa o schimbare încît tocmai el a cãutat sã-i scape de
orice urmãri rele.
În Petrila lucreazã fr. Capãtã, Lavu ºi alþi fraþi, care împreunã cu o seamã de surori foarte
harnice ºi jertfitoare au reuºit sã strîngã o mare mulþime de suflete la ascultarea Cuvîntului
lui Dumnezeu. Adunãrile se þin în bisericã, unde pãrintele Fanu, un adevãrat preot de o mare
evlavie ºi rîvnã pentru Dumnezeu, sprijineºte cu toatã dragostea Lucrarea Domnului. Biserica
este totdeauna neîncãpãtoare.
În Batiz, în pãrþile Haþegului, Simeria ºi jur, în Orãºtie, în ªibot, în Cãlan ºi în toate
comunele din împrejurimile acestora, pînã spre Caransebeº, spre Arad sau Alba Iulia,
adunãrile cresc pline de putere ºi de rod sfînt. Fraþi harnici ºi ostenitori în numãr tot mai mare
aleargã mãrturisind Cuvîntul Domnului cu mult folos duhovnicesc. Se þin o seamã de nunþi
ca cea de la Uroi, Rapolt, Orãºtioara - la care au luat parte sute de fraþi.
Cu ocazii de acestea se þin adunãri de ºcoalã biblicã pline de putere ºi de rod.
Dar vin ºi lucrãtori din alte pãrþi care mai aduc cu ei învãþãturi strãine cum sînt Silviu de
la Cluj, Banu de la Sibiu, Magdici, Gaia Gligor, Hocevar ºi alþii.
De Rusaliile anului 1949 a avut loc o mãreaþã adunare la Simeria Veche. A doua zi o altã
mare adunare s-a þinut la Sîncrai, fiind urmatã de un sfat frãþesc la care au participat un
numãr mare de fraþi lucrãtori dintre cei mai cunoscuþi nu numai din Hunedoara ci ºi din alte
pãrþi mai depãrtate.
Trebuiau luate mãsuri împotriva acelor lucrãri strãine care cãutau pretutindeni ca sã atragã
pe fraþi de partea lor. Primejdia dezbinãrii adunãrilor se ivise peste tot ameninþãtoare. Iar cel
mai mare rãu îl fãceau Frãþietãþii Oastei, acei lucrãtori care fie din fricã fie din lãcomie
trecuserã la secte. Apoi umblau sã-i atragã ºi pe ceilalþi.
T-
În Nordul Ardealului, situaþia începea sã se arate ºi mai îngrijorãtoare. Acolo bîntuia o
sectã mai primejdioasã ca toate celelalte la un loc ºi anume secta martorilor lui Iehova. Duhul
vrãjmaº ºi agresiv care lucreazã prin secta asta este deosebit de necruþãtor ºi de necuviincios.
Vo rb eº t e cu at î t a îngîm fare º i cu at îta duh de m i nci unã î ncî t nu cunoaº t e margi n i .
Rãstãlmãceºte Cuvîntul lui Dumnezeu cu atîta îndrãznealã încît este în stare sã lupte cu Biblia
împotriva Bibliei. ªi în numele adevãrului contra celui mai limpede Adevãr.
Chiar ºi felul de a fi al locuitorilor de prin acele pãrþi este un fel aparte de al altora.
Vorbirile lor sînt aspre, dure, tãioase, reci. Cuvintele de “mã” ºi “tu” le auzi repetate atît de
des în vorbirile oamenilor acestora ºi sînt spuse într-un fel atît de dur, încît te lovesc ca niºte
pietre în inimã ºi te strãpung ca niºte aºchii în urechi.
Duhul sectei iehoviste se potriveºte de minune cu firea acelor oameni ºi cu vorbirea acelor
pãrþi de þarã. De aceea poate acest duh a ºi strãpuns mai cu deosebire acolo. Iar prin aceia
apoi, - prin unelte vrednice de lucrarea lui vinovatã ºi îndrãzneaþã, - a pãtruns mai departe
urmãrind sã nimiceascã ºi sã tulbure Lucrarea cea curatã ºi blîndã a Oastei, care este
dezarmatã în faþa duhului acestuia aproape ca un miel în faþa unui urs.
Din cauza greutãþilor de tot felul ivite în calea deplasãrii fraþilor, unele pãrþi mai lipsite
de lucrãtori buni ºi statornici, cum este Nordul Ardealului, - uºor pot fi bîntuite de uneltele
ºi curentele sectare.
T-
În Nordul Ardealului mai este încã o cauzã pentru care Lucrarea Oastei Domnului are
mult de suferit.
În cea mai mare parte populaþia acestor locuri a fost de confesiune greco-catolicã, de
aceea majoritatea preoþilor acestei confesiuni socotind Lucrarea Oastei ca pe o unealtã a
confesiunii ortodoxe potrivnice lor, - aveau o urã neîmpãcatã împotriva ei ºi cãutau s-o
zãdãrniceascã.
Dupã desfiinþarea confesiunii greco-catolice, ura acestora departe de a se potoli - poate
s-a adîncit ºi mai mult. Chiar dupã “revenirea” lor în sînul bisericii ortodoxe, atitudinea celor
mai mulþi dintre preoþii foºti uniþi, faþã de Oastea Domnului, - a rãmas duºmãnoasã ºi rece.
Din pricina asta s-au clãtinat ºi au cãzut multe suflete ºi adunãri din judeþele Sãlaj,
Someº, Nãsãud, Cluj, Turda, Mureº...
Iar cei ce mai rãmãseserã, erau ca vai de ei...
Se mai ivise nu demult unul anume Pop Alexandru din Sãrata-Cluj, despre care Silviu
scria cã se hotãrîse sã intre în Oaste la una din chemãrile lui. Iar acum se plîngea cã are pe
acolo o mulþime de necazuri cu el, fãcînd numai tulburãri, certuri ºi partide printre fraþi. La
necazurile din afarã se mai adãugau ºi necazuri cu “fraþi” de aceºtia...
T-
În condiþiile descrise mai sus, am stat de vorbã cu mai mulþi fraþi de rãspundere din
Lucrare. ªi cu tot riscul pe care îl prezenta pentru noi toþi - ºi mai ales pentru mine, - orice
deplasare - ne-am înþeles sã începem o luptã mai hotãrîtã împotriva acestor rele. Sã sfãtuim
ºi sã-i ajutãm mai stãruitor pe fraþi sã se fereascã sau sã scape de cursele acestea puse în calea
Oastei.
Astfel au început sfaturile frãþeºti, de lãmurire ºi îndrumare.
T-
Începutul acestor sfaturi frãþeºti s-a fãcut de Rusaliile anului 1949, dupã adunarea cea
mare amintitã mai înainte de la Simeria. ªi a doua zi de Rusalii, la Sîncrai.
Am întîlnit atunci acolo pe mulþi fraþi de rãspundere din judeþul Hunedoara ºi pe unii
veniþi din judeþele Alba, Arad, Banat, Cluj ºi chiar din Moldova.
Veniserã fraþi care purtaserã de mulþi ani de zile greul ostenelilor pentru a chema ºi aduce
multe suflete în Lucrarea mîntuirii. Fraþi care suferiserã ºi lucraserã pentru a pãstra aceste
suflete ºi adunãri statornice în credinþã. ªi munciserã zi ºi noapte spre a-i hrãni ºi creºte în
slujba ºi spre slava lui Hristos.
Acum, îngrijoraþi de neghina care rãsãrea tot mai deasã ºi mai îndrãzneaþã unde nici nu
te aºteptai - ne frãmîntam sã vedem ce este de fãcut pentru salvarea holdei.
Tocmai se terminase adunarea de la biserica din Sîncrai ºi noi, o parte, ne retrãsesem
pentru un ceas de sfãtuire în casa fr. Ionel pe cînd ceilalþi fraþi ºi surori cîntau ºi se bucurau
în curte, - cînd cineva intrã în casã ºi ne spuse:
- Sînt aici afarã doi fraþi care zic cã sînt de la Cluj. Fac scandal pentru cã ei n-au fost
chemaþi la sfatul frãþesc.
- Cine sînt? - am întrebat.
- Nu-i ºtim, nu-i cunoaºtem!
Am ieºit afarã. Erau în prag, gata sã intre. Unul mai în vîrstã. Altul mai tînãr, cu un ochi
stricat. Tremurau încã furioºi ºi strigau tare:
- Noi care am cheltuit atît de mult cu drumul pînã aici, acum sã nu fim nici chemaþi
înãuntru? Dar cine sînteþi aceºtia care nu þineþi seamã de noi?
- Staþi fraþilor ºi liniºtiþi-vã - le-am zis eu. Ce s-a întîmplat ºi cine sînteþi dv.?
Eram de-a dreptul uluit de acest fel de purtare a lor. În viaþa mea de nouãsprezece ani de
Oaste, pînã atunci, încã nu întîlnisem niciodatã ºi nicãieri niºte “fraþi” care sã vinã într-o
adunare în felul acesta.
- Eu, - zise cel mai tînãr ºi mai supãrat, - sînt Pop ªandor de la Cluj. Cum, n-aþi auzit
despre mine? Întrebaþi pe Silviu Hãrãguº!
- Am auzit, - rãspunsei eu îndurerat, - aducîndu-mi îndatã aminte de scrisoarea nu demult
pe care mi-o trimise Silviu. Scrisoare în care, pe patru pagini, se plîngea de scandalurile lui.
(Am pãstrat aceastã scrisoare pînã cînd mi-a fost confiscatã împreunã cu tot ce mai aveam).
- Dar frãþia ta? - l-am întrebat pe celãlalt.
Acesta, mai în vîrstã, pãrea ceva mai duhovnicesc decît primul. Cam ruºinat a zis:
- Eu sînt Sighiartãu Ion, de la Chiuieºti-Someº. Am ajuns abia acum aici cu acest frate.
- ªi îmi pare rãu cã s-a întîmplat aºa. Eu n-am vrut sã-i tulbur pe fraþi, dar dacã am venit
împreunã cu el...
- Bine fraþilor, le-am rãspuns eu, - aºa se poartã ºi aºa vorbesc niºte credincioºi? De ce
faceþi scandal ºi ce înseamnã vorbele astea necuviincioase cu care aþi venit aici?
Dar Pop ªandor, încã nu se liniºtise. Fãrã sã-i pese prea mult cã toþi fraþii se strînseserã
uimiþi în jurul lor, zise tot supãrat:
- Dar ce v-aþi închis aici, în casa asta ca sã þineþi sfaturi, fãrã noi? - Era tremurînd ºi palid
de nervos.
Noi venim de la Cluj, sîntem din partea fraþilor din Nordul Ardealului. Am cheltuit atîþia
bani cu trenul, iar acum sã nu fim nici bãgaþi în seamã?
Venim pentru prima datã aici ºi vrem sã ºtim ºi noi ce se hotãrãºte la acest sfat!...
Cuvintele lui neobiºnuit de îndrãzneþe ºi de tari, ne-au zdrobit adînc pe toþi.
Am privit peste fraþii din casã, peste cei din curte. Toþi erau înmãrmuriþi de cuvintele pe
care le auzeau ºi de priveliºtea aceasta cum nu se mai pomenise între fraþi niciodatã pînã
astãzi ºi nicãieri.
M-au strãpuns adînc, neplãcut ºi dureros, aceste cuvinte urîte, ale acestui tinerel nestãpînit
ºi necuviincios.
- Nu vã temeþi de Dumnezeu sã vã purtaþi ºi sã vorbiþi astfel? - le-am zis atunci supãrat.
Aici este o adunare a lui Dumnezeu ºi aceºtia sînt niºte oameni care au lucrat ºi au suferit
de zeci de ani pentru Hristos ºi Lucrarea Lui - cum îndrãzniþi sã vorbiþi ºi sã vã purtaþi aºa?
Noi cunoaºtem pe fraþii din Nordul Ardealului, am lucrat mulþi ani ºi am suferit acolo
împreunã cu ei ºi printre ei. Dar pe dv. nu v-am cunoscut niciodatã.
Dacã aþi fi venit mai de curînd în Oaste nu-i nimic. Dar dacã vã purtaþi în felul acesta,
atunci aceasta este un mare rãu ºi este dovada cã încã nu aþi cunoscut nici Oastea ºi nici pe
Hristos.
Aþi venit pentru prima datã aici? Dar tocmai pentru asta ar fi trebuit sã aveþi o cu totul
altã purtare. Acum aþi tulburat totul. Sîntem adînc îndureraþi ºi uimiþi de purtarea dv.... Ce
zic toþi fraþii aceºtia ºi surorile, despre purtarea asta? Iatã aici o mulþime de fraþi mult mai
cunoscuþi ºi mai vrednici decît dv. Dar stau afarã ºi se bucurã cîntînd ºi petrecînd cu ceilalþi,
fãrã ca vreunul dintre ei sã se supere pentru cã n-a fost loc sã fie chemat ºi el înãuntru.
Pe cine ºi cînd aþi mai vãzut dv. vreodatã dintre fraþi, fãcînd undeva ceea ce aþi fãcut ºi
faceþi dv. aici acum?...
Vorbeam cu lacrimi amare în ochi ºi cu gust amar în inimã. Mã îndurerase adînc nu numai
felul lor cu totul neduhovnicesc ºi total lipsit chiar omeneºte vorbind, de orice bun simþ ºi
de orice bunã cuviinþã. Mã îndurerase mai ales cuvintele acelui tînãr care avea ochiul stricat
ºi care vorbise atît de dispreþuitor ºi de urît despre fraþi. El care îi vedea acum pentru prima
datã pe aceºtia - dupã cum spunea el. ªi venea acum pentru prima datã între noi...
L-am simþit atunci în tot duhul meu nu numai ca pe un strãin de Lucrarea Domnului ºi de
fraþi - ci chiar ca pe un vrãjmaº...
ªi ciudat cã atîþia ani de zile de atunci oricît am luptat cu acest simþãmînt, tot n-am reuºit
sã mi-l înlãtur de tot din adîncul duhului meu nici azi. Cu toate cã multe vorbe mieroase ºi
multe promisiuni mari ºi zgomotoase de îndreptare a fãcut de atunci... Mai puternic ca toate
acele promisiuni, îmi þipã ºi azi în toate urechile fiinþei mele, acel duh care m-a strãpuns
atunci ºi care m-a mai strãpuns de multe ori dupã aceea...
Aºa l-am întîlnit eu ºi fraþii, pentru prima datã. ªi aºa l-am cunoscut pe Pop ªandor de
la Sãrata atunci. Mai tîrziu Pop Alexandru de la Feleac. Iar acum Pop Sandu de la Bacãu.
Despre ªandor deocamdatã atît.
Despre Alexandru ºi despre Sandu va mai trebui sã vorbim.
Fiindcã numele ºi le-a schimbat omul acesta cu anii ºi cu locurile, - dar firea ºi nãravul
se pare cã i-au rãmas tot cam aceleaºi.
T-
În acelaºi an, 1949, dupã marea adunare de la Sfîntul Ilie de la Sãsciori, a urmat un alt
mare sfat frãþesc la Laz, în casa sorei Lucreþia. De data asta au fost aici fraþi ºi mai mulþi ºi
mai mari. A fost de faþã ºi pãr. Vladimir Popovici ºi doctorul Banu, împreunã ºi cu alþi sibieni
printre care ºi Nicolae Moldoveanu, care acum îºi fãcuse loc tot mai spre vîrf.
Totuºi doctorul Banu era mai-marele “Sibiului”. El era atunci în toatã puterea ºi înãlþarea
sa. Era purtãtorul de cuvînt cel mai autorizat al sibienilor ºi al noului curent care bãtea din
stînga. Pãrea cã toate vînturile îi erau prielnice acestei partide ºi corãbiile lor plutesc
victorioase spre þelul urmãrit.
Casa sorei Lucreþia era plinã de fraþii veniþi, presimþind o bãtãlie grea.
De la început am vãzut dorinþa de atac a celor din stînga, împotriva duhului Oastei.
Doctorul Banu, conºtient de superioritatea pe care pretindea el cã i-o dãdea calitatea lui,
între noi cei simpli, bizuit pe armele inteligenþei sale ºi a vocabularului sãu deosebit, - a
început sã loveascã chiar de la început în bisericã - în general, - ºi în Împãrtãºanie, - în
special!
Cuvintele lui se adresau pãrintelui Vladimir, - singurul preot ostaº prezent. Dar þinta
loviturilor sale era învãþãtura ºi credinþa bisericii ºi Oastei dintîi pe care o aveam noi toþi cei
cu rãdãcini adînci în trecutul Oastei.
Pãrintele Vladimir a apãrat totul, frumos ºi îndurerat, cãutînd sã trezeascã mintea
sãnãtoasã a celor care ºi-o cam pierduserã ºi sã le deschidã ochii asupra felului greºit în care
au pornit-o.
- Noi altfel am primit Oastea - zicea el. ªi în acel fel trebuie sã rãmînem cu toþii, potrivit
îndrumãrilor ºi felului de vieþuire arãtate nouã tuturor de cãtre pãr. Iosif Trifa. Cãci lui i-a
inspirat Duhul Sfînt gîndul Oastei. ªi lui i-a arãtat Domnul cum vrea El sã fie Lucrarea
Oastei. Care vrea El sã-i fie felul ei, care locul ei, care drumul ei ºi scopul ei. Toate acestea
în biserica noastrã ºi în poporul nostru le-a vrut El. Noi aºa înþelegem ºi credem. ªi aºa vrem
sã rãmînem. Dv. cei mai noi, veniþi cu alte învãþãturi ºi credinþe pe care noi nu trebuie sã le
primim...
Desigur majoritatea fraþilor am fost de aceastã pãrere ºi convingere. Dar, pentru cã atunci
încã nimeni nu-ºi închipuia cã lucrurile vor ajunge atît de departe ºi nici cã primejdia
alunecãrii spre duhul sectar care va rupe Lucrarea Oastei de rostul ei adevãrat este atît de
mare, - cei mai mulþi fraþi n-au dat o prea mare importanþã celor discutate. Frãmîntarea
doctorului Banu toþi o vedeau exageratã. Iar felul lui de a vorbi despre lucrurile credinþei
violent ºi încrezut, apãrea cel puþin neserios.
Atacurile lui sectare s-au concentrat îndeosebi în contra interpretãrii noastre asupra Cinei
Domnului - Împãrtãºania. Despre aceasta el susþinea cunoscutele pãreri neoprotestante
neþinînd seama de multe adevãruri biblice pe care jumãtate nu le cunoºtea, iar cealaltã
jumãtate le rãstãlmãcea voit.
S-a fãcut multã vorbã la aceastã adunare fãrã însã ca lucrurile sã fie limpezite pentru toþi.
Fraþii statornici fie cã nu vedeau încã nici o primejdie pentru Oaste în pãrerile acestor noi
cãrturari din Sibiu, fie cã nu îndrãzneau sã se ia la ceartã de vorbe cu ei, mai ales vãzînd felul
dezlãnþuit cu care viteazul sibian pusese stãpînire pe toatã adunarea aceasta încã de la
început, - au tãcut mai tot timpul.
Astfel adunarea s-a despãrþit ºi mai împrãºtiatã, duhurile ºi mai potrivnice, iar taina lui
Dumnezeu parcã ºi mai acoperitã. Începuse sã se formeze de acum, ameninþãtoare, partida de
stînga a formalismului sectar, care pornea împotriva duhului Oastei, mai primejdios decît
pornise cîndva partida de dreapta, cea a literei, a formalismului clerical.
T-
Primul vrãjmaº duhovnicesc al Oastei, duhul literei, al formalismului aducãtor de
uscãciune ºi gheaþã sufleteascã, era de acum prea cunoscut fraþilor ostaºi. Prin naºterea ºi
învierea noastrã duhovniceascã Hristos ne scãpase din robia ºi orbia duhului aceluia îngust
ºi superstiþios. Deci pentru noi primejdia lui nu mai era acum o primejdie necunoscutã, ci una
cunoscutã. Duhul literei cel puþin nu venea pe furiº ºi cu gînduri ascunse împotriva noastrã,
ci pe faþã ºi cu gînduri bine cunoscute de noi, cãci el nu ºi le ascundea.
Duhul literei nu s-a prefãcut niciodatã cã ne este prieten ºi binevoitor, spre a ne fura prin
aceastã prefãcãtorie încrederea ºi a ne adormi vegherea, ca apoi sã ne strãpungã pe la spate.
Lupta lui a fost crudã, nemiloasã, nedreaptã ºi necinstitã, dar a fost o luptã dusã pe faþã.
Pe cînd lupta de acum a acestui duh sectarist este o luptã mult mai urîtã ºi mai vinovatã.
Pentru cã vine cu prefãcãtorie, cu vicleºug, cu rãstãlmãciri ºi pe ascuns. Vine în numele
Adevãrului ºi a dragostei, spre a ne falsifica adevãrul ºi spre a nimici dragostea.
Vom vedea mai tîrziu ce metode a întrebuinþat, ce unelte a folosit, ce scopuri urmãrea -
ºi ce pierderi ne-a adus.
T-
Prin lupta lui, duhul literei nu putea nimici ideea Oastei, nici nu putea zãdãrnici scopul
ei. Ideea unei astfel de Lucrãri înnoitoare în viaþa bisericii rãmînea cu atît mai necesarã cu
cît formalismul era ºi mai pornit împotriva ei. Rostul ºi scopul unei miºcãri duhovniceºti
apãrea cu atît mai luminos cu cît nemiºcarea ºi amorþeala credinþei erau mai vãdite în poporul
nostru. Trebuinþa unei renaºteri sufleteºti apãrea ca trebuinþa unei ploi peste un cîmp ars de
o secetã pustiitoare ºi îndelungatã. De aceea, dupã toate loviturile duhului literei, ideea Oastei
a rãmas tot puternicã, faþa ei tot curatã, necesitatea ei tot arzãtoare, drumul ei tot frumos.
Aceºti vrãjmaºi ai Oastei au pierit curînd. Ori au fost risipiþi, fãrã a-i mai putea face nici
un alt rãu, afarã poate de acela de a-ºi alege dintre fiii ei cei sinceri, pe fiii lor cei prefãcuþi,
neputîndu-i însã întina esenþa ei. I-a rãmas curatã faþa, sus fruntea ºi întreg preþul.
T-
Dar duhul sectarist poate nimici nu numai puterea, nu numai pacea ºi nu numai adunãrile
Oastei Domnului, - ci îi poate face un rãu mult mai mare ºi mult mai întins.
Vrãjmaºul duh, ºtie cã credinþa adevãratã vine prin învãþãtura dreaptã. Dar ºtie ºi cã
rãtãcirea de la credinþã vine prin stricarea învãþãturii. De aceea a început prin a strecura între
fraþi niºte învãþãturi deosebite scoase din rãstãlmãcirea unor versete biblice. Vrãjmaºul duh
ºtie cît de multã dragoste au fraþii de Biblie ºi cît de mult ne învãþase pãrintele Iosif sã citim
Biblia ºi sã o rãspîndim. Vrãjmaºul duh ºtie cã Biblia ne învãþase pe noi sã-i iubim pe toþi cei
care îi vedem cu Scriptura în mînã ºi cu Domnul în gurã. ªi sã stãm cu plãcere de vorbã cu
ei.
Astfel ne-a atacat tocmai de aici, din versetele Bibliei ºi tocmai prin aceia pe care îi
credeau copiii ei. ªarpele se strecurase în Edenul nostru duhovnicesc tot cu acelaºi ºiretlic.
Începuse sã ne interpreteze ºi nouã “voia” lui Dumnezeu, tot aºa precum fãcuse cîndva cu
Adam, prin mijlocirea aceleia care era de aceeaºi naturã cu el, în al cãrei cuvînt ºi dragoste
se încredea.
Atunci am suferit noi marea noastrã dezamãgire. Adicã cum? - ziceam noi, - tocmai el?
Tocmai acei care ne spun cã sînt credincioºi? Tocmai ei care se prefac fraþii noºtri? ªi tocmai
cu Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu sã facã aºa ceva?
O sãrmane suflete de fraþi, nu vã grãbiþi, abia de acum încolo veþi vedea! Noi de abia
acuma revenim la realitatea dureroasã de pe pãmîntul de acum.
Pînã la constatarea aceasta trãisem ºi eu în sferele cereºti ale acelei realitãþi care ar trebui
sã fie în biserica lui Hristos - ºi care va fi cîndva dupã noua Venire a Domnului.
Dar în lumea de acum, este o altã realitate. Cea a fãþãrniciei care lucreazã prin puterea ºi
amãgirea diavolului. În aceastã realitate, iatã cum se întîmplã! Deci trezeºte-te suflete al meu
ºi tu. ªi pregãteºte-te sã vezi încã multe!...
T-
Mulþumim însã lui Dumnezeu cã El n-a lãsat ca peste tot sã batã în acelaºi timp, cu
aceeaºi putere, acest vînt rãu. Au fost ºi locuri ºi adunãri în care n-au putut pãtrunde atît de
pustiitor aceste duhuri nimicitoare.
Aceste locuri au fost acelea unde vegheau lucrãtorii treji ºi unde erau cugetele curate.
Fiindcã acum ºtim bine ceea ce atunci nu ºtiam. Anume cã duhurile rãtãcirii de la credinþã
pãtrund numai acolo unde lucrãtorii nu vegheazã ºi unde cugetele nu rãmîn curate.
Lenea duhovniceascã a unor lucrãtori precum ºi întinarea sufleteascã a unor suflete din
adunare, acestea sînt mijloacele ºi uneltele prin care pãtrund în Lucrarea lui Dumnezeu
duhurile hrãpãreþe ºi rãufãcãtoare.
T-
Prin pãrþile Aradului, dupã cãderea lui Simion Achim, duhul dezbinãrii se folosea acum
de ambiþia ºi lãcomia de care acesta se lãsase stãpînit ºi purtat. Astfel acesta amãgea mereu
pe alþi fraþi ºi umbla sã cucereascã alte adunãri. Mai ales pe acolo unde fusese cunoscut ºi
umblase mai des.
Dupã el ºi ca el a cãzut curînd Ion Berariu cu unii din Chelmac. Apoi unii de la Siria,
Lipova, Radna.
Nu peste mult duhul acesta potrivnic începu sã se arate ºi la Sîmbãteni, la Cicir ºi
Micãlaca.
Dar Dumnezeu avea ºi aici de grijã. Mai erau încã suflete smerite ºi treze între fraþii
lucrãtori. ªi mai erau suflete curate ºi rugãtoare în adunãrile Domnului. Astfel, Duhul
Domnului S-a ridicat în fruntea vrãjmaºului, - iar pierderile s-au împuþinat pînã s-au oprit de
tot. O luptã de rugãciune ºi de refacere s-a pornit peste tot ºi sufletele au început a cunoaºte
ºi a ocoli primejdia.
T-
Prin pãrþile Bihorului, felul cum a fost întîmpinatã ºi trecutã primejdia, a fost diferit.
În jumãtatea de sud, de la Ceica pînã la Beliu acolo unde fraþii au fost totdeauna mai
veghetori, unde mãrturisirea Cuvîntului a fost mai stãruitoare, - nu s-a produs nici o cãdere.
Vrãjmaºul n-a gãsit nici un loc ºi nici un suflet prin care sã poatã pãtrunde. Astfel cã
bucuriile ºi binecuvîntãrile au crescut iar roadele Duhului Sfînt erau pline de putere.
La fraþii lucrãtori mai vechi Domnul adãuga mereu alþii noi. ªi în anii care pentru multe
alte pãrþi din þarã erau ani de secetã ºi de pierdere, pentru aceste pãrþi erau ani de multã
înviorare ºi de fericit belºug duhovnicesc.
Dumnezeu sã binecuvînteze ºi sã rãsplãteascã în veci pe fraþi ca Petre, Ioane, Savu,
Toderaº, Paºcu, Pavel, Vasile, Gavriº, Aurel, ªandor, Nicolae... ºi mulþi, mulþi alþii fraþi ºi
surori neuitaþi prin al cãror cuvînt sãnãtos ºi prin a cãror trãire frumoasã Lucrarea Oastei
Domnului din pãrþile acestea s-a pãstrat mereu curatã. ªi mãrturisirea Evangheliei a cãpãtat
în lume nu numai roade ci ºi cinstire.
Însã în pãrþile din nord, pe toatã valea Criºului Repede, pãcatul ºi rãtãcirea au pãtruns
mult prea uºor. Uºurãtatea ºi nevegherea fraþilor lucrãtori ca ºi alunecarea spre lucruri lumeºti
a celorlalþi - au fãcut sã cadã sau sã se ruineze aproape de tot, adunãri atît de frumoase cîndva
cum erau cele de la Beznea, Bãlanca, Bratea, Lorãu. Ori cele de la Lugaºul de Jos, Alporea,
Borºa, Sîrbi...
Unii, permiþîndu-ºi întîi pãcatele mici, au cãzut nu peste mult ºi în pãcatele cele mari.
Alþii îngãduind unele rãtãciri uºoare au cãzut curînd ºi în rãtãcirile cele grele. Astfel cã
duhurile rele au putut nimici aproape de tot ºi aproape de peste tot, în acele pãrþi, orice urmã
de lucrare duhovniceascã, sãnãtoasã ºi rodnicã.
Acum în pãrþile acelea bîntuie tot felul de învãþãturi rãtãcite. ªi se fac lucrãri atît de
amestecate încît þi se strînge ºi se cutremurã sufletul cînd auzi.
Cele douã duhuri vrãjmaºe, al formalismului ºi al sectarismului, pot acum sã se sãrute
împreunã ºi sã se felicite cã au reuºit sã dãrîme sau sã zãdãrniceascã în multe pãrþi o lucrare
atît de curatã ºi de frumoasã a Duhului Sfînt - cum începuse Oastea Domnului acolo. T-
În Oltenia ºi Muntenia, unde din cauza formalismului clerical care întotdeauna a fost
acolo mult mai necruþãtor faþã de orice lucrare duhovniceascã înnoitoare, - odatã cu hotãrîrea
bisericii de a desfiinþa Oastea, lucrurile s-au înrãutãþit brusc.
Cu o urã ºi cu o furie nebãnuitã s-au nãpustit asupra adunãrilor Oastei Domnului atît
puterea religioasã cît ºi cea politicã oprind orice fel de întîlniri între fraþi.
Astfel urmãriþi ºi împiedicaþi de la orice fel de înviorare duhovniceascã, duhul sectarist
a gãsit uºor prilejul prielnic de a-i atrage pe cît mai mulþi. Au pãtruns acolo luînd bogat
seceriº, duhul adventist, cel penticostal, - ºi încã un alt duh cu manifestãri mult mai
bolnãvicioase, care bîntuie prin unele pãrþi din judeþele de pe malul Dunãrii...
Ce sã mai zic de Dobrogea unde ºi pînã atunci Lucrarea Oastei fusese primitã prea tîrziu.
ªi era prea slabã.
T-
Dar poate cã unii oameni “duhovniceºti” - se vor mira ºi ne vor pune întrebarea: Totuºi,
de ce vã tulburaþi dv. atît de mult dacã ostaºii Domnului, alungaþi din bisericã, merg la secte?
Dacã unii îi prigonesc, de ce sã nu se ducã la alþii care le oferã posibilitatea unei vieþi
duhovniceºti cu o satisfacþie duhovniceascã? Ce rãu vedeþi dv. în asta?
- Ce rãu? Unul mare, poate cel mai mare rãu. ªi iatã ce rãu vedem:
Cînd Dumnezeu face o lucrare mare în lume, El o face totdeauna cu un scop mare, cu o
înþelepciune mare. De obicei El foloseºte pentru aceastã lucrare un Duh Sfînt ºi un om sfînt
prin care Îºi descoperã nu numai Planul Sãu ºi Voia Sa cea sfîntã, ci ºi felul ºi calea prin care
vrea El sã-ªi împlineascã acest plan ºi voie.
Tot ce face vãzut Duhul Sfînt al lui Dumnezeu prin acest om sfînt al Lui, este însoþit ºi
însufleþit de Puterea Sa cereascã. Aceastã însoþire ºi însufleþire, se vede în roadele sfinte pe
care le aduce lucrarea aceasta care se face prin Hristos.
Cînd un suflet este chemat prin Cuvîntul ºi Duhul lui Dumnezeu la cunoaºterea ºi
mîntuirea Sa, - atunci cu acest suflet Hristos face minunea naºterii din nou.
În momentul naºterii din nou, omul trece printr-o înnoire totalã. Face un salt din moarte
în viaþã. Dintr-o stare potrivnicã lui Dumnezeu, la starea dupã voia Lui. O smulgere din
satana ºi o implantare în Hristos.
În primele zile, sau sãptãmîni sau luni ale acestei stãri, sufletul nãscut din Dumnezeu se
simte într-o stare Dumnezeiascã. O mare bucurie ºi o putere Dumnezeiascã îi dã o fericire de
nedescris. Din aceastã stare el îi socoteºte pe toþi credincioºii din lume fraþi ai sãi, înfiindu-i
cu lãrgime pe toþi fãrã deosebire de confesiune, de stare sau de limbã. Se bucurã de toþi, îi
înþelege pe toþi, se roagã pentru toþi, ar merge cu toþi, ar face tot binele pentru toþi.
Prin familia duhovniceascã în care el s-a nãscut din nou, credinciosul simte cã a venit
într-o lume nouã, în care mai sînt multe ºi alte familii duhovniceºti. Fiecare cu felul ei de a
fi. Cu drumul ei prin lume. Cu cîmpul ei de lucru. Cu fiii ºi cu pãrinþii ei. Cu scopul ºi cu
rostul rînduit ei, de cãtre Acelaºi Tatã ceresc, care este Fãcãtorul fiecãruia ºi al tuturor.
Chiar practicile din afarã ale cultului în care se nãscuse trupeºte, capãtã pentru acest
credincios acum valoarea unul înþeles mult mai înalt ºi mai frumos decît înainte. Atunci le
împlinea ca un om lumesc ºi ca pe niºte forme superficiale, pãmînteºti, fãrã nici un fior înalt
ºi fãrã nici o participare profundã. Acum, departe de a le dispreþui sau a le nesocoti ca
înainte, el le îndeplineºte cu sfînt respect, preþuindu-le ca pe vasul vãzut în care el îºi
pãstreazã ºi îºi înmulþeºte untdelemnul nevãzut, al trãirilor sale duhovniceºti din Hristos ºi
cu El. În familia ºi credinþa sa, dar într-un fel nou.
Preþuind aceste practici ºi îndeplinindu-le, el desigur cã nu le va socoti mai presus de
Hristos ºi trãirea în El, ci doar ca pe niºte mijloace tocmai pentru a-L putea sluji ºi slãvi în
chip mai vrednic ºi mai fericit pe Hristos.
Respectîndu-ºi credinþa sa, omul nou duhovnicesc respectã ºi credinþa altora. ªi
îndeplinindu-ºi formele cultului sãu, el nu vorbeºte de rãu nici nu dispreþuieºte formele
cultului altora.
Iubindu-i pe toþi, el nu judecã pe nimeni. Preþuind încredinþãrile pe care el le-a primit de
Sus asupra Adevãrului, - nu dispreþuieºte nici încredinþãrile altora. Fiindcã socotind pe orice
semen al sãu ca om, el respectã fiecãruia dreptul de a-ºi alege ºi a-ºi urma încredinþãrile pe
care le are. ªi pentru care singur el are de dat rãspuns. Prin acest fel de a gîndi, de a crede
ºi de a trãi, - noul nãscut duhovnicesc, - este un fiu al lui Dumnezeu.
Ei bine, de la acest punct, de la aceastã stare în care l-a pus Hristos în clipa naºterii din
El - ar trebui sã fie lãsat ºi ajutat sufletul nou nãscut în duh sã creascã ºi sã se desãvîrºeascã
în Dumnezeu.
Dar ce se întîmplã? În chiar acest punct sfînt ºi în chiar acest proces fericit, vine ºi
intervine duhul sectarist.
ªtiind cã noul nãscut duhovnicesc cautã hrana duhovniceascã - duhul sectarist vine ºi îl
îndoapã cu învãþãturile sale înguste, pãrtinitoare, interesate, strecurate fin prin interpretãrile
viclene sub cuvintele lui Dumnezeu.
Astfel cu acest arcan ºiret, duhul strãin îl coboarã iarãºi pe om din starea înaltã în care
îl ridicase Duhul Sfînt, la starea josnicã a robiei ºi orbiei confesionaliste.
În locul dragostei de toþi oamenii îi pune ura faþã de toþi cei de altã confesiune.
În locul înþelegerii pentru toþi, îi pune intoleranþa.
În locul lãrgimii binevoitoare, - îngustimea pãrtinitoare.
În locul bunei cuviinþe evlavioase, - grosolãnia bîrfitoare faþã de convingerile oricãruia
care nu este ca el.
În locul respectului pentru sufletele sau bunurile duhovniceºti ale altor adunãri, - lãcomia
hrãpãreaþã ºi uneltitoare, spre acapararea lor cu orice preþ pentru sine ºi pentru ai sãi.
T-
Acesta este sectarismul. ªi aceasta lucrarea duhului sectarist. Pentru osîndirea acestora
nu ne ajunge nici un fel de cuvînt greu. Cãci pentru a înfãþiºa toatã mãrimea rãului pe care
acest duh l-a fãcut Lucrãrii lui Dumnezeu ºi pentru a numãra toate pierderile de suflete ºi de
adunãri pe care le-a lãsat el în urma sa ori pe unde a trecut, - nu ne-ar ajunge nici o mãsurã
ºi nici un numãr.
Neºtiut ºi dureros este numãrul adunãrilor frumoase ºi pline de roade duhovniceºti, care
dupã venirea duhului sectarist în ele n-au mai avut în ele nimic bun decît lupte, certuri,
bîrfeli, decãdere ºi ruºine.
Din multe suflete de fraþi curate, smerite, evlavioase, iubitoare ºi prietenoase cînd
v e n i s e r ã l a H r i s t o s , n - a u m a i r ã m a s d e c î t n i º t e u m f l ã t u r i î n gî m f a t e , a m e s t e c a t e ,
nerecunoscãtoare, mãrginite, egoiste ºi respingãtoare...
Din niºte credincioºi buni ºi duhovniceºti au fãcut niºte sectari rãi ºi fireºti.
T-
Deci încã o datã, sã fim înþeleºi bine - ºi nu rãu! Nu vorbim aici împotriva nici unei
familii curate duhovniceºte, nãscutã de Duhul Sfînt în vreun loc, în vreun popor, în vreo
limbã sau în vreun timp.
ªtim cã orice familie ºi lucrare duhovniceascã, îºi are izvorul ºi naºterea din Acelaºi
Duh, precum spune Scriptura (1 Cor. 12, 1-11) .
ªtim cã fiecãruia din aceste familii ºi lucrãri, oricînd ºi oriunde s-ar fi ivit, i s-a rînduit
de cãtre Dumnezeu o vreme de mãrturisit. O solie de purtat. Un numãr de fapte bune de fãcut.
Un rost de împlinit ºi un rod de adus pentru El pe pãmîntul acesta prin Hristos ºi pentru El
(Efes. 2, 10 ºi 3, 15) .
Cã deci cu fiecare din acestea Dumnezeu Îºi are planul Sãu. Fiecãreia i-a rînduit deci
cîmpul ei de lucru, numãrul ei de suflete ºi durata ei în timp. Iar la urma tuturor acestora, El
Însuºi îi va cere fiecãruia o socotealã dreaptã ºi asprã pentru tot ce a fãcut sau n-a fãcut, a
îngãduit sau n-a îngãduit, a îndreptãþit sau a nedreptãþit.
În Ziua Aceea fiecare va avea sã rãspundã numai pentru sine însuºi... Duhul unei Lucrãri
va trebui sã rãspundã pentru Lucrare Sa. ªi duhul omului pentru lucrarea lui. Fiecãruia la
rîndul sãu ºi la locul sãu, numai pentru sine ºi pentru ai sãi. ªi nu pentru altul ºi pentru ai
altora.
Aceasta a fost încredinþarea noastrã a celor din Oastea Domnului încã de la începutul
nostru. De aceea nu ne-am nãpustit niciodatã cu judecãþi sau cu lãcomie asupra nici unei
credinþe, asupra nici unor adunãri ºi nici a unor suflete. Oricît de departe ºi de potrivnice au
fost încredinþãrile lor de încredinþãrile noastre ºi învãþãturile pe care le aveau ei de cele pe
care le avem noi. - Nu ne-am amestecat în ele ºi nu le-am dispreþuit.
Cu o îngãduinþã respectuoasã ºi înþelegãtoare, pe toþi cei ce-ºi aveau o credinþã ºi doreau
sã ºi-o þinã, noi i-am considerat într-un fel bun ca pe niºte fraþi, vorbindu-le totdeauna
binevoitor ºi paºnic. Nici nu ne-am putut gîndi vreodatã la vreun rãu din partea vreunora
dintre ei.
De aceea ne-am pomenit nu numai total dezarmaþi cînd a venit atacul asupra unora din
ei cu duh sectarist, ci am fost ºi complet nepregãtiþi sã-l înfruntãm dintr-o datã. Nici nu ne
putusem gîndi sau aºtepta, la aºa ceva.
Iatã de aceea vorbim aºa cum vorbim acum. Fiindcã acest duh nu numai nouã ne-a fãcut
ºi ne face rãu. Ci pretutindeni în toate lucrãrile lui Dumnezeu.
T-
Din cauza necunoaºterii ºi nevegherii noastre, deci duhul acesta a putut face la început
atît de mult rãu Tainei lui Dumnezeu ºi Lucrãrii curate a Evangheliei.
De aceea sîntem atît de porniþi împotriva acestui duh ºi a felului viclean în care lucreazã
el pentru nimicirea curatei lucrãri a Harului ºi Adevãrului, oriunde apare o astfel de lucrare.
ªi de aceea nu vom înceta sã-l urmãrim de aici înainte cu toatã grija, spre a descoperi tot
rãul pe care îl pune el la cale între noi ºi împotriva noastrã ºi spre a-i putea înºtiinþa pe fraþii
noºtri cu privire la el ºi la tot ce vrea ºi urmãreºte el împotriva voii lui Hristos ºi în paguba
Lucrãrii tainice a Oastei Sale prin care ne-a rînduit El sã ne aflãm noi mîntuirea noastrã. ªi
în care ne-a poruncit El sã ne-o ducem pînã la capãt, aºa dupã cum am primit-o de la Duhul
Sfînt, prin omul sfînt care a început-o.

Loviþi am fost
Loviþi am fost cu urã ºi prigoniþi avar

trecutul vieþii noastre e-un lung ºi greu calvar
fiindcã-am vrut sã-i ducem pe-ai noºtri la Hristos
sã-i facem sã cunoascã un cer mai luminos...
Dar nu vrem sã ne plîngem cãci ºtim ce ni s-a spus

cã-n calea mîntuirii necazuri sînt de dus,
cã-adînc vom fi de lume loviþi ºi sfîºiaþi...
- De lume da,
dar cine credea cã ºi de “fraþi”!
O, am ºtiut cã lumea strãinã de Hristos

nu poate sã iubeascã Cuvîntul luminos
n-am aºteptat primire la ea, nici gînd curat
- dar de la cei ce strigã cã-s “fraþi” - am aºteptat!
Cei prigoniþi au dreptul la cinstea tuturor

ei sufãr pentru Domnul, - e sfînt avutul lor!
ºi nimeni n-are-n lume vreun drept sau vreun temei
sã-l ia - ci sã respecte în totul tot ce-au ei.
- Dar ce-aþi fãcut voi oare cei ce vã spuneþi “fraþi”?

- Cã “suferiþi” alãturi de noi vã prefãceaþi.
Cînd aþi vãzut cã sîntem bãtuþi ºi risipiþi
v-aþi dus la fraþii noºtri sã-i rupeþi ºi-amãgiþi,
v-aþi dus vorbind de milã, de dragoste de fraþi
dar vã gîndeaþi la turmã s-o rupeþi, s-o furaþi,
v-aþi dus vorbind fãþarnic cã suferiþi cu noi
sã fiþi primiþi în casã,
sã dezbinaþi apoi!...
Am fost luaþi de-acasã lãsînd tot ce-am avut,

- un sfînt respect de toate s-aveþi s-ar fi cãzut.
Cu-atît mai mult aceasta cu cît v-aþi adãpat
ºi v-aþi hrãnit cu toþii de-aici îndelungat.
- Dar ce-aþi fãcut voi oare cu ce-a rãmas de noi?

- V-aþi nãpustit sã rupeþi ca lupii între oi
de-aþi nimicit frumuseþea întregului ogor
nãlþînd spre cer pãcatul unui cumplit omor.
O, nici mãcar respectul lumesc nu l-aþi avut
ci-n numele credinþei tot rãul ne-aþi fãcut,
în numele credinþei vrãjmaºul v-a-nºelat
sã-ndreptãþiþi pãcatul cã furtul nu-i pãcat,
cã a fura un suflet ºi-a-l rupe de ai sãi,
a nimici-o lucrare, nu-i faptã de cãlãi!...
În numele durerii adînci ce ne-aþi produs

strigãm dupã dreptate ºi platã la Isus.
Vã acuzãm de furturi, de pradã ºi-nºelãri
ºi-aducem mãrturie pustiuri ºi-ntristãri,
vã acuzãm de umblet nedemn ºi-amãgitor
ºi-aducem mãrturie dureri ce-n veci ne dor,
vã acuzãm de vina coruperii de fraþi
ºi-aducem mãrturia pe toþi cei dezbinaþi.
Sã ia aminte Domnul la tot ce-aþi fãptuit

cînd noi zãceam în lanþuri cu sufletul zdrobit.
Sã ia aminte Domnul la tot ce-aveþi furat
din rodul pentru care am plîns ºi-am sîngerat.
Sã ia aminte Domnul la cei ce i-aþi ucis
zdrobindu-le credinþa, trãgîndu-i spre abis.
Sã ia aminte Domnul sã judece apoi
ºi drept sã rãsplãteascã tot ce-aþi fãcut cu noi.
Aþi fost în casa noastrã!

ºtiþi toþi! - spuneþi din plin:
- dac-am adus vreodatã la noi ceva strãin,
dac-aþi vãzut vreodatã ceva nedrept luat
ceva muncit de alþii - ºi-apoi de noi furat!
Spuneþi de-am fost la alþii, spuneþi dac-am rîvnit,
luînd mãcar al nostru-napoi, ce-au jefuit,
de strigã-n casa noastrã vreo grindã sau vreun cui
furate de la alþii din munca oarecui!
- Dar voi de-atîta vreme trãiþi doar din furat
spunîndu-i nedreptãþii cîºtig pe drept luat.
ªi dupã toate-acestea tot voi vã supãraþi
cã noi n-avem iubire, cã nu vã spunem “fraþi”.
Dar fãrã deosebire cu toþii-aþi fost aºa
v-aþi întrecut de lacomi nedrept a v-aduna,
dovadã ni-e pustiul ºi multele ruini
cît ne-aþi cãlcat de lacomi, de cruzi ºi de haini.
Priviþi în jurul vostru toþi snopii adunaþi

au fost munciþi de alþii, de alþii seceraþi
prezenþa lor v-acuzã, cãci nu de la pãcat
ci jefuind pe alþii, prin furt i-aþi adunat.
I-aþi rupt nedemn cu ºoapte viclene ºi i-aþi dus
sã-ºi calce legãmîntul cel unic ce l-au pus.
Le-aþi nimicit credinþa fãcînd din ei apoi
fii ai Gheenei încã mai rãi chiar decît voi
cãci nu i-aþi dus “la Domnul”
la El erau dintîi.
I-aþi dus pe-a voastre rele ºi-amãgitoare cãi
ºi nu mai buni sînt astãzi, ci înzecit mai rãi.
Sã vã plãteascã Domnul cum meritaþi la toþi

cã nu vi-e templu casa ci peºterã de hoþi.
Pag. 86 Istoria - Vol. 3 - Cap. 3 - La scadenþa ispãºirilor
Cap. 3
La scadenþa ispãºirilor
“Dumnezeu va judeca ºi pe cel bun
ºi pe cel rãu. Cãci El a sorocit o vreme
pentru orice lucru ºi pentru orice faptã”.
Eclesiast 3,17
iecare necaz din vremea omului sau din vremea omenirii este în lumea ºi în viaþa
F aceasta, într-un fel, o scadenþã, o judecatã, o ispãºire. Fiecãrui gînd, fiecãrei fapte ºi
fiecãrui pas a unui om ori a unei mulþimi îi vine astfel un timp al acestei scadenþe, fie pe
pãmînt, fie sub el. Fie acum, fie atunci. Fie în existenþa aceasta fie în cealaltã existenþã.
Este scris: Pãcatele unor oameni... merg înainte la judecatã, ale altora vin pe urmã... Tot
aºa ºi faptele bune sînt cunoscute (ºi deci rãsplãtite!), iar cele ce nu sînt cunoscute nu pot sã
rãmînã ascunse (ºi deci nerãsplãtite) (1 Tim. 5, 24-25) .
Dumnezeu este absolut Drept. Lãsînd omului libera voinþã în a alege binele sau rãul ºi
dîndu-i judecata cu care sã facã aceastã alegere, îi respectã fiecãruia alegerea pe care o face
liber, - dar îl ºi înºtiinþeazã de urmãrile ei - ºi de rãsplãtirea acestor urmãri.
Nimeni dintre noi n-ar trebui sã uite acest lucru niciodatã ºi nici sã nesocoteascã aceste
înºtiinþãri. Fiindcã oricine le uitã - va fi lovit pe neaºteptate de pedeapsa lor. ªi oricine le
nesocoteºte se va trezi dintr-o datã aruncat nepregãtit în flãcãrile ispãºitoare.
Noi n-am þinut de la început seama de tot preþul pe care îl dã Dumnezeu acestor adevãruri,
de aceea a trebuit sã aflãm cutremurãtoarea însemnãtate a înºtiinþãrilor Sale, doar acolo unde
uitarea lor se plãteºte cel mai scump.
T-
Cãlcãrile din neºtiinþã ale poruncilor lui Dumnezeu sînt greºeli ºi vor fi ispãºite cu puþine
lovituri. Cele cu ºtiinþa sînt pãcate - ºi vor trebui ispãºite prin multe lovituri.
Ispãºirea care vine îndatã este mai uºoarã. Cea care vine mai tîrziu este mai grea. Cea care
vine pe pãmînt este trecãtoare. Cea care vine sub el este veºnicã
(Matei 25, 46; Apoc. 14, 11) .
Istoria - Vol. 3 - Cap. 3 - La scadenþa ispãºirilor Pag. 87
Dar nici pãcatele oamenilor nu sînt pedepsite la fel. Dupã cum nici fãptuirea lor n-are
aceeaºi vinovãþie. Depinde de gîndul cu care cineva face o faptã care pînã la urmã se
dovedeºte rea.
Unii fac un rãu crezînd cã o sã iasã din el un bine. Desigur cã osînda acestor oameni este
dreaptã, dupã cum spune Sfînta Scripturã cînd zice: ªi dacã prin minciuna mea Adevãrul lui
Dumnezeu strãluceºte ºi mai mult, spre slava Lui, de ce mai sînt eu însumi judecat atunci ca
pãcãtos? ªi de ce sã nu facem rãul ca sã vinã binele din el? - cum pretind unii, care ne
vorbesc de rãu, cã spunem noi. - Osînda acestor oameni este dreaptã (Rom. 3, 7-8) .
Rãul va fi pedepsit desigur nu numai dupã gîndul cu care a fost fãcut ci ºi dupã urmãrile
lui în viaþa altora.
Dupã dreptate, Cuvîntul lui Dumnezeu spune: Fiecare îºi va purta sarcina lui însuºi
(Rom. 14, 12; Gal. 6, 5) .
ªi iarãºi: Sufletul care pãcãtuieºte, acela va muri (ispãºi). Fiul nu va purta nelegiuirea
tatãlui sãu. ªi tatãl nu va purta nelegiuirea fiului sãu. Neprihãnirea celui neprihãnit va fi peste
el ºi rãutatea celui rãu va fi peste el (Ezechiel 18, 20) .
T-
Dar dragostea a adus în lume un nou fel de ispãºire. Ispãºirea pe care primeºte sã o
plãteascã altul, un nevinovat, în locul vinovatului care a sãvîrºit greºeala sau pãcatul ce
trebuieºte ispãºit prin suferinþã de cãtre fãptuitor.
Astfel Dumnezeu Însuºi, care este dragostea, a ispãºit prin Fiul Sãu Preaiubit, tot pãcatul
în întregimea lui, sãvîrºit de toatã omenirea în întregimea ei, rãbdînd tot chinul cuvenit pentru
ispãºirea aceasta în întregimea lui.
Iar dupã dragostea lui Hristos, - pentru dragostea lui Hristos ºi prin dragostea lui
Hristos, - mulþi din ai Sãi au mai fãcut astfel ca ºi El, dupã Cuvîntul Lui care spune: ...Cel
ce crede î n Mine va face ºi el asemenea... ba încã va face ºi alte lucrãri º i m ai m ari
(Ioan 14, 12-14) .
O, cîte astfel de ispãºiri s-au vãzut din Ziua Marii Ispãºiri de pe Golgota - ºi pînã astãzi!
Pãrinþi care au ispãºit pãcatele copiilor lor. Copii care au ispãºit fãrã murmur pãcatele
pãrinþilor. Prieteni care s-au oferit de bunãvoie sã-ºi dea viaþa sau libertatea proprie pentru
ca prin ispãºirea lor sã le salveze pe a prietenilor lor. Ba încã au fost cazuri în care, ºi mai
mult: - dragostea rãbdãtoare a primit de bunãvoie sã ispãºeascã fãrã cîrtire chiar pãcatele
vrãjmaºilor sãi.
Numai Hristos ºi numai prin El se putea astfel.
T-
Oricine ar fi cel ce trebuie sã ispãºeascã, - adevãratul vinovat sau altul care ºi-a luat
asupra lui vina, - preþul ispãºirii este cerut întreg. ªi trebuie sã fie dat întreg.
Judecata este dreptate iar dreptatea este ispãºire. Ispãºirea e platã iar plata este restabilirea
cumpenei care numai atunci vine iarãºi drept, cînd greutatea pãcatului de pe talerul din stînga
este ridicatã pînã la potrivit, de aceeaºi greutate a ispãºirii, adusã pe talerul celãlalt.
T-
În orice mãsurã ar trebui plãtit preþul ispãºirii,
în orice loc ar fi cuptorul sau rugul prin care se face curãþarea
ºi oricîtã vreme ar trebui sã þinã focul pînã ce se va împlini arderea rãului,
- cuptorul nu-i uºor ºi focul nu glumeºte.
Nu-mi ajunge tãria cuvintelor sã strig cît aº vrea greutatea înºtiinþãrilor mele, spre toþi
acei care au, sau care vor mai avea de a face în vreun fel cu solia lui Dumnezeu ºi cu
sfinþenia slujbei Sale... Nu-mi ajung nici teama ºi nici gravitatea cu care aº vrea sã spun
aceste trei cuvinte:
Cutremuraþi-vã - nu pãcãtuiþi! Pentru cã atunci cînd vine vremea ispãºirii fiecãrui pãcat,
cuptorul ºi rugul nu vor avea milã. Flãcãrile ºi jarul nu vor cunoaºte îndurarea!...
T-
Cînd începeam anul 1950, nici eu nu cunoºteam prea bine acest adevãr al ispãºirii.
Deºi nu uitasem cele prin care trecusem în 1948. ªi nu suportam prea uºor cele ce
trebuisem sã le îndur în tot cursul anului 1949, precum am mai spus. Totuºi încã nu priveam
cu destulã temere ºi grijã la felul de umblare pe care ni-l cerea sfînta Lucrare a lui Dumnezeu
în care eram. Nu învãþasem încã în ce chip cutremurãtor de sfînt ne pretinde Evanghelia
Sfinþeniei ca sã fim noi cei ce mãrturisim despre ea. Nici nu aveam o luare aminte atît de
treazã ºi de respectuoasã pe cît s-ar fi cuvenit, la felul de vieþuire al înaintaºilor noºtri în
credinþã. La curãþia vieþii lor. La nobleþea lor sufleteascã. La seriozitatea cuvintelor ºi la
lumina purtãrilor lor. - Pentru ca astfel sã luãm o pildã de umblare asprã ºi atentã atît faþã de
felul nostru de viaþã cît ºi faþã de al altora.
Aºa cã unii dintre fraþi se deprinseserã sã umble ca în povestirea tristã cu birjarul din
Galaþi, de care desigur vã mai amintiþi. ªtiþi cum acest birjar se tocmise cu un domn ministru
sã-l ducã în trãsura lui de la garã pînã la centru. Dar nu pe oriunde va vrea birjarul sã-l ducã,
ci numai pe acolo pe unde îi va spune domnul ministru. Birjarul s-a învoit formal, dar îndatã
a luat-o cu domnul nu pe unde îi poruncise acesta - ci pe unde voia el.
Atunci domnul, la cotiturã, a sãrit uºor ºi pe nesimþite din trãsura lui. ªi l-a lãsat sã se
ducã birjarul singur pe unde voia el dar fãrã dînsul.
Birjarul, necercetînd dacã mai are sau nu pe domnul în birja lui, se lãudã cãtre toþi
trecãtorii pe care îi întîlnea: - Merg cu domnul... duc pe domnul...
Trecãtorii vãzîndu-i birja goalã rîdeau sau clãtinau cu tristeþe din cap. Domnul ministru
nu mai era demult în trãsura lui.
Sãrmanul birjar îngîmfat avea sã vadã aceasta numai mult prea tîrziu.
Dacã trupeºte a fost vreodatã acest birjar unic, apoi sufleteºte, de aceºtia sînt astãzi prea
mulþi.
Birjele acestora fac atîta zgomot alergînd pe toate uliþele lumii. Dar vai, pretenþiile lor
trufaºe ºi lãudãroºenia lor cã duc pe Domnul, - sînt de plîns. Domnul nu mai este cu ei încã
din ziua cînd ei au pãrãsit calea Lui - ºi au cotit-o pe cãile lor. ªi pe cãile pãcatului.
Aici trebuie sã fac o mãrturisire grea din care vreau sã trag un învãþãmînt cutremurãtor.
O spun cãci poate va mai fi cineva vreodatã sã i se cearã ce mi s-a cerut mie atunci. Sã ºtie
la ce sã se aºtepte.
Mi s-a întîmplat astfel într-o zi din toamna acelui an 1949, ceva ce îmi vine foarte greu
sã ºi spun aici. Era un astfel de birjar ale cãrei laude atunci în Oastea Domnului erau dintre
cele mai zgomotoase. Vorbea neîncetat în aºa de viclean fel tot numai despre “biruinþele” ºi
ostenelile lui în Oaste încît toþi sã credem cã el este cel mai necesar dintre toþi lucrãtorii
Domnului. Cã pierderea lui ar însemna un adevãrat dezastru pentru Lucrarea lui Dumnezeu.
ªi cã fãrã el s-ar întîmpla cine ºtie ce mari nenorociri.
În ziua aceea mi-a mãrturisit cã din cauza unui mare pãcat fãcut de el cu altcineva, douã
vieþi se aflã în cea mai mare primejdie. ªi prin asta, o mare pierdere ºi ocarã ar putea veni
peste toatã Lucrarea lui Dumnezeu. Cã din aceastã mare nenorocire ºi primejdie numai eu i-aº
putea salva pe ei ºi Oastea. Aceastã salvare, zicea el zdrobit, depinde doar de un sfat pe care
ei mi-l cer, iar eu sã-l dau.
El ºtia bine ce avea de gînd sã facã. Însã nu voia sã-ºi ia asupra sufletului sãu povara
rãspunderii înaintea lui Dumnezeu pentru ispãºirea faptei pe care o pregãtea.
Se bucurase de plãcerea pãcatului, iar acum se îngrozea de rãspunderea pentru urmãrile
acestui pãcat. ªi cãuta cu viclenie sã scape de aceste urmãri aruncînd rãspunderea ºi ispãºirea
lor peste altcineva.
Acest “altcineva”, - mã aflase sã fiu eu. Cãci omul acesta cunoºtea bine dragostea pe care
o aveam pentru Lucrarea Domnului ca ºi mila de care eram în stare. ªi aranjase totul în aºa
fel încît eu sã vãd cã nu numai viaþa lor dar ºi viitorul Lucrãrii Domnului dintr-o mare parte
de þarã pe unde era el cunoscut, - depinde acum în totul doar de-un singur cuvînt al meu.
T-
Am ascultat cu spaimã ºi cutremur. Într-adevãr pare cã aºa ºi era.
Dar “cuvîntul” ce mi se cerea mie atunci însemna un angajament din partea mea în faþa
lui Dumnezeu. O luare asupra mea a întregii lor rãspunderi. O acceptare sã plãtesc eu în faþa
Judecãþii, preþul acestui pãcat, în locul celor ce fãptuiserã prima jumãtate a lui - iar acum
urmau sã o înfãptuiascã pe a doua.
Am simþit atunci ca niciodatã cumpãna cea grea pe care eram. Duhul m-a înºtiinþat
limpede: Ia bine seama ce faci! Gîndeºte-te bine ce alegi!
Eram între douã grozãvii. Nu voi uita niciodatã acele cumplite frãmîntãri în care îmi era
aruncat ºi mãcinat tot sufletul. Vedeam bine cã de-o parte era o prãpastie pe marginea cãreia
stãteau sufletele acestea - ºi încã poate multe altele. De partea cealaltã aºtepta pentru mine
Cuptorul Ispãºirii aprins.
Iar la mijloc stãtea Judecãtorul cu sabia.
Cumpãna din mîna Lui atîrna greu cu ei înspre prãpastie.
Cuvîntul care trebuia sã-l spun eu, trebuia sã mã arunce pe mine pe talerul celãlalt al
cumpenei dintre Cuptor, ca sã fie salvaþi ei.
Momentele erau cumplite. Priveliºtea primejdiei lor - ºi a pierderii de neocolit în alt fel, -
mã cutremura.
Atunci nu m-am mai putut gîndi la mine. Cu inima strînsã ºi cu sufletul sfîºiat, am ales
ispãºirea. M-am învoit la nelegiuirea pregãtitã.
Am spus cuvîntul care dezlega pe cei vinovaþi ºi mã lega pe mine.
Am pãºit astfel în faþa lui Dumnezeu în locul lor spre sabia necruþãtoare a Judecãtorului
aspru.
Le-am spus cu lacrimi doar cîteva cuvinte:
- Dar vedeþi sã nu mai pãcãtuiþi! Sã o rupeþi total cu orice pãcat...
Nu era în aceste cuvinte numai o condiþie pe care le-o puneam ci ºi mai mult: o implorare.
Simþeam cã încã un preþ - nimeni pe lume n-ar mai fi putut primi sã-l plãteascã. Mãsura
pãcatului era atît de plinã încît nici o picãturã nu ar mai fi putut încãpea în ea.
Au promis cu legãmînt cã aºa vor face.
Eliberaþi de sub povara morþii - rãsuflarã uºuraþi ºi plecarã bucuroºi, lãsîndu-mã acum pe
mine cu simþãmîntul cã un munte uriaº mi s-a prãbuºit peste suflet îngropîndu-mã sub el.
Am simþit dintr-o datã cã între mine ºi Dumnezeul meu s-a înãlþat un zid rece ºi gros pînã
la cer. Cã prin nici o parte rugãciunile mele nu mai pot pãtrunde înspre El ºi nici razele Lui
nu mai pot rãzbate spre mine.
Muntele era mînios. Zidul era vrãjmaº ºi ameninþãtor.
T-
Nici un simþãmînt din cîte le-am trãit amare pe lumea asta, n-a mai fost pentru mine aºa
ca acest simþãmînt al ruperii mele de Dumnezeul meu. Gemea zi ºi noapte tot sufletul din
mine. ªi mi se topea toatã fiinþa în flãcãrile conºtiinþei care mi se zbuciuma necurmat.
Mi se pãrea cã sînt aruncat undeva în gol. Cã umblu printr-un pustiu ºi cã mor într-o
peºterã - în care nimeni nu mã ºtie. Nimeni nu mã aude ºi nimeni nu se mai intereseazã de
mine.
Rugãciunile îmi pãreau fãrã rost. Strigãtele fãrã ecou. Lacrimile fãrã uºurare.
Pentru prima datã din viaþa mea cu Domnul, El Se separase acum de mine într-atîta încît
pãrea cã nici nu mai este nicãieri.
Atunci dorii sã mor. Sã nu mai trãiesc nici o clipã într-o astfel de stare.
Dar cînd mã gîndii mai adînc la moartea care îmi putea veni în aceste stãri, mã îngrozii.
Îmi mai aºteptasem ºi altãdatã moartea. Atunci mã bucuram la gîndul ei. Dar acum
spaimele ei mã înfiorau. Pentru prima datã în viaþã simþii ce cumplitã poate fi întîlnirea cu
moartea cînd eºti fãrã de Hristos ºi fãrã de luminã, cu un cuget apãsat de pãcate.
- Doamne, am strigat atunci deznãdãjduit, - trimite-mi orice, dar nu mã mai lãsa în starea
aceasta. Aruncã-mã oriunde, numai sã ajung sã Te întîlnesc din nou pe Tine. Cere-mi orice,
numai ia dintre noi acest zid despãrþitor, dupã care nu mai pot trãi fãrã sã Te vãd, fãrã sã Te
aud. Pedepseºte-mã oricum, numai ia de peste mine acest munte vrãjmaº ºi iartã-mã.
Spune-mi orice mustrare, numai nu mai tãcea.
T-
Trei luni au þinut astfel. Din decembrie 1949 pînã în februarie 1950.
ªi cum nici o vreme nu-i sã nu aibã un capãt - ºi-a avut capãtul ei ºi aceastã cumplitã
vreme de pãrãsire a Domnului faþã de mine.
În ziua de 12 februarie 1950, cînd se împlineau 12 ani de la izbãvirea de suferinþe a
pãrintelui Iosif, s-au petrecut urmãtoarele:
Eram chemat la primãria din satul unde locuiam sã ajut cuiva la o lucrare pe care o avea
de fãcut.
Într-un timp cineva intrã unde lucram eu ºi îmi spuse cã sînt chemat pînã afarã. Am ieºit
pe salã.
Acel cineva care mã chemase era în uniformã de cãpitan. Mã întrebã aspru:
- Cum te numeºti?
- Îmi spusei numele.
- Eu sînt ºeful Securitãþii. Vii cu mine imediat, aºa cum eºti! Nu mai faci nici o miºcare.
Ai înþeles?
ªi îmi arãtã uºa de la ieºire.
Am ieºit înaintea lui. Afarã era o zi frumoasã ºi cãlduþã. Era cam pe la amiazã.
În faþa primãriei, pe cîmpul gol, erau o mulþime de sãteni care sãpau la o fîntînã pentru
sat. Toþi lãsaserã lucrul ºi se uitau dupã mine cum eram dus arestat de cãtre omul stãpînirii.
Dupã ce trecu de ochii celor ce priveau la noi, fãcu cîþiva paºi alãturi de mine ºi mã fãcu
atent:
- Uitã-te aici! - ªi din buzunarul mantalei scoase un pistol pe care îl îndreptã spre mine
zicînd: Îl vezi? Nu cumva sã încerci sã fugi cã...
Mã uitai la el atît de liniºtit ºi de nepãsãtor de tot pistolul lui, încît nici el nu mai gãsi nici
un cuvînt sã mai continue.
Îmi fãcu numai un semn sã o iau ceva mai înaintea lui.
N-am întîlnit o bucatã din drumul spre Beiuº - pe nimeni.
T-
Am mers astfel fãrã sã ne mai vorbim nimic unul altuia. Pînã ce am ajuns la podul de
unde se despãrþea din ºosea drumul care mergea spre cãtunul unde locuiam eu, numit pe
atunci Rîturi.
Numele cãtunului Rîturi venea de la rît care însemna cîmp. Mai demult vreo cîþiva
plugari, 5-6 familii care îºi aveau pãmînturile acolo, ºi-au aºezat locuinþele în mijlocul
cîmpului lor de muncã. Cu vremea s-au adãugat urmaºii lor - ºi astfel s-a format un cãtun,
aparþinînd de comuna Mizieº. Toþi cei din satele din jur i-au numit pe aceºtia “rîtaºi”, adicã
cei ce locuiesc în cîmp. Strãmoºii ºi pãrinþii mei acolo locuiau se vede încã de la început,
fiindcã una din cele douã uliþe ale cãtunului Rîturi se chema “Uliþa Dorzeºtilor”...
- Stai! - îmi zise el cînd am ajuns la podul de unde o lua drumul spre noi.
Aºteptãm aici sã vinã cãruþa cu materialele tale...
Cum ai putut lucra atît de mult aici lîngã noi, banditule? - ªi noi sã nu ºtim nimic! Noi
credeam cã tu te-ai liniºtit de cînd ai fost la noi - dar tu lucrai!
Lasã cã n-ai sã mai lucrezi tu pînã va fi lumea! Þi-arãt eu þie tîlharule!
Era palid de furie ºi se uita la mine ca la o fiarã. Dar pãrea cã vorbeºte altcuiva, aºa de
puþin mã îngrijora acum tot ce spunea el. Mã gîndeam cu îngrijorare doar la altceva.
Aflu din cuvintele lui cã fusese acasã pe la mine ºi cã în lipsa mea fãcuserã percheziþie.
ªi pomenise de o cãruþã, care încã n-a venit. - Atunci sînt mai mulþi, mã gîndii eu. ªi dacã
n-a venit cãruþa încã, înseamnã cã au cãutat ºi au gãsit mult. Poate mai cautã ºi acum. Poate
au aflat totul...
T-
Aveam acasã toate cãrþile pe care le adunasem din ziua cînd mã hotãrîsem pentru Domnul
- ºi pînã azi - în cei 20 de ani frumoºi cu Domnul... Sute de exemplare din cele vreo zece
cãrþi de ale mele tipãrite pînã atunci pe la Sibiu, Cluj, Oradea, Arad, Beiuº... Mii de scrisori
primite tot în aceºti ani de peste tot pe unde umblasem... Scrisori de la pãrintele Iosif, de la
fr. Marini, de la toþi fraþii mai cunoscuþi din istoria Oastei ºi care acum mulþi nu mai erau în
viaþã...
Era în aceste scrisori o comoarã de gînduri ºi de întîmplãri... Apoi notele ºi însemnãrile
mele... Jurnalele zilnice cu toate întîmplãrile mai de seamã prin care trecusem în viaþa mea
de pînã atunci... Multe Biblii ºi Testamente pe care le cumpãrasem pentru fraþi. Multe colecþii
din toate gazetele ºi revistele Oastei din toþi anii începînd din 1922 - ºi pînã în anul 1948 cînd
am fost arestat prima datã ºi cînd a fost oprit totul.
Aveam acasã o mulþime de cãrþi religioase ºi literare, - poate cîteva mii.
O parte din ele le ascunsesem pe unde putusem. Sau le bãgasem în lãzi pe care le dusesem
prin ºopru, prin ºurã, pe sub lemne, printre paie. Þineam la aceste lucruri mai mult decît la
orice comoarã, fiindcã toate erau lucrurile Domnului ºi munca mea cea mai din belºug,
rãscumpãratã cu sudoare ºi cu lacrimi în cei mai frumoºi ºi minunaþi ani din viaþa mea.
Acum nu ºtiam cît de nimicitor s-au purtat la percheziþie. Cît au luat din cele din casã.
ªi cît au aflat din celelalte. ªtiam cã voi fi întrebat despre ceea ce au aflat - ºi despre ceea
ce încã nu aflaserã. ªi n-aº fi vrut sã nu spun ceea ce ei aflaserã. ªi nici sã spun ceea ce nu
ºtiau. Astea erau adevãratele mele îngrijorãri, faþã de care tot ce spunea el - nu însemna
nimic.
T-
Stam pe podul de lemn, rezemat cu spatele de bîrna podului, iar el lîngã mine. Dintr-o
datã mi-am adus aminte cã aveam ºi la mine în buzunare unele scrisori ºi adrese de pe la fraþi.
Într-un moment cînd el se uita în altã parte, am scos repede tot ce aveam prin buzunare ºi cu
mîinile la spate, le-am rupt bucãþele ºi le-am lãsat sã cadã jos, în valea care curgea pe sub
pod.
Pe drum începuserã sã vinã dinspre oraº ºi sã treacã oameni din satele vecine. Toþi mã
cunoºteau ºi îmi dãdeau bineþe. Vãzînd pe cel de lîngã mine, bieþii oameni se uitau speriaþi
ºi treceau triºti. Unii încercau sã-mi vorbeascã, dar ºeful îi repezea îndatã:
- Vezi-þi de drum omule, pînã þi-e bine! Lasã-l ºi pleacã!
T-
Stãtusem destul de mult, - dar cãruþa tot nu venea.
Furios ºi nerãbdãtor - se întoarse spre mine încurajîndu-mã:
- Plecãm! - Dã-i drumul! Vor veni ei.
Am luat-o, ca ºi pînã aci, înaintea lui.
La intrarea în oraº doi copii se jucau lîngã trotuar. Unul dintre ei era copilul meu Viorel,
de 11 ani, care învãþa la Beiuº ºi stãtea în gazdã la un frate. Copilul sãri sã vinã la mine
zicîndu-mi: “Slãvit sã fie Domnul tãticule - unde mergi? Vin ºi eu cu tine”.
- Nu Viorel, - i-am zis eu. Unde merg eu acum, tu nu poþi veni cu mine. Rãmîi aici ºi vã
jucaþi mai departe.
Atunci îl vãzu pe cel ce mã ducea ºi se înspãimîntã.
- Fii liniºtit Viorel, l-am mîngîiat eu - iarãºi voi veni.
ªi lãsai copilul plîngînd.
- Ai otrãvit ºi sufletul copilului, banditule - scrîºni chipul de lîngã mine uitîndu-se crunt
ºi la copil.
Nu intrasem mult în oraº, cînd vãd venind din faþa noastrã pe fratele Gavriº. Avea pe el
o ºubã groasã. Se vede cã venea de undeva mai de departe.
Eu n-aveam pe mine decît o hainã subþire. Cînd plecasem de acasã era cãlduþ, iar la
primãrie nu avusesem de gînd sã stau prea mult.
Acum vãzînd unde sînt dus ºi ºtiind din rîndurile trecute ce mã aºteaptã acolo unde merg,
mai ales iarna, simþii un îndemn sã-i cer fratelui ºuba.
Cînd mã apropiai de el, îi fãcui un semn sã mi-o dea. El înþelese, vãzîndu-mã lîngã cine
eram - se dezbrãcã din mers ºi mi-o întinse.
Dar ºeful se fãcu dintr-o datã roºu ºi scrîºni:
- Stai! Las-cã te vedem noi ºi pe tine! Dã-i drumul lîngã el banditule!
Fratele se uitã la mine - ºi liniºtit mi se alãturã, pãºind bucuros ºi el înaintea ºefului.
Mã întristai de întîmplarea asta, dar cãutai sã mã liniºtesc ºtiind cã n-are de ce sã-l þinã
fiindcã era nou venit, abia de curînd la Domnul, n-avuseserã cînd sã-i afle numele. Apoi era
dintr-o familie mai sãracã ºi cu mulþi copii. Mai tot timpul fusese lucrãtor cu ziua pe la
strãini. Activitate religioasã nu avea. Aºa cã nefiind întru nimic primejdios pentru ei - doar
voiau sã-l sperie ºi apoi sã-i dea drumul.
Nu mã aºteptam nici chiar sã-l ducã pînã la securitate. Credeam cã o sã-i dea drumul din
clipã în clipã. Dar vãzui cã nu-i dã.
T-
Ajunºi în piaþã, trecãtorii se înmulþiserã ºi cînd îl vedeau chiar pe ºeful securitãþii cã ne
ducea pe noi doi arestaþi înaintea lui, - se opreau, se uitau ºi ºopteau sau vorbeau tare între
ei arãtînd spre el. Am vãzut cã tare îl deranja asta, dar acum n-avea ce face. Se grãbea
zorindu-ne. Poate îi era ºi foame, cãci era tîrziu dupã amiazã.
Cînd vãzu în piaþã pe primul miliþean i se uºurã sufletul. Îl chemã la el, arãtã spre noi ºi
îi porunci:
- Du-i imediat la securitate pe amîndoi. Dar fii atent. Îi predai la ofiþerul de serviciu!
Apoi arãtînd spre mine, îi ºopti ceva mai de-o parte:
- Am înþeles, sã trãiþi!
Strãbãtusem piaþa oraºului pînã la marginea cealaltã, apoi o luarãm pe o stradã la dreapta.
Acum securitatea se mutase de unde fusese anii trecuþi, undeva departe într-o casã particularã
aproape afarã din oraº.
Am ajuns.
Pe fratele l-a oprit în curte iar pe mine m-a bãgat înãuntru.
Cînd am intrat, de la masã s-a sculat un ofiþer gras ºi îndesat care privindu-mã cu niºte
ochi fioroºi mã întrebã:
- Cum te cheamã?
I-am spus numele meu.
- A, tu eºti pocãitul? No, bine cã ai venit...
ªi înjurîndu-mi pe Hristosul ºi pe Dumnezeul meu începu sã-mi dea cu palmele peste faþã
ºi cu pumnii peste cap.
Dupã ce obosi, îmi strigã:
- Scoate tot ce ai în buzunare, banditule!
Am scos tot ce aveam.
- Pune pe masã!
- Scoate ºireturile, cureaua, actele, - tot! Sã n-ai cu ce sã te spînzuri!
ªi alte înjurãturi ºi batjocuri se revãrsarã spre mine.
Cînd isprãvii de scos totul, mã smuci de braþ ºi izbindu-mã cu pumnul în spate îmi arãtã
o altã uºã în partea cealaltã, poruncindu-mi:
- Ieºi pe acolo, banditule!
Am ieºit într-un coridor care da înspre curtea dinãuntru, cînd izbit cu pumnul cînd lovit
cu cizma.
În curte un mare cîine lup se ridicã venind spre noi.
- Prinde-l lup! - îi strigã cel ce mã ducea.
Cîinele veni spre mine liniºtit. Mã mirosi - apoi se întoarse dînd din coadã spre el.
- Prinde-l lup! - strigã el mai supãrat, bãtînd cu cizma în pãmînt.
Dar cîinele nici nu se mai uitã la mine.
În marginea curþii, era o clãdire asemãnãtoare cu un ºopru. Avea o singurã intrare.
Fusei împins într-acolo. Deschise uºa de scîndurã groasã apoi mã izbi înãuntru. Vãzui un
coridor îngust pe care erau înºirate la rînd patru uºi. Fiecare uºã avea la mijloc o gaurã
rotundã, cît putea sã intre pe ea mîna.
La prima uºã, trase zãvorul - ºi mã împinse înãuntru. Apoi, trîntind uºa înapoia mea ºi
împingînd zãvorul cu o înjurãturã strigã:
- Aici sã îngheþi ºi sã putrezeºti, pocãitul dracului!
Celula îngustã de 2 pe 3 metri era goalã. Nu avea în ea nimic altceva decît un prici de
lemn lat cît douã scînduri puse una lîngã alta. Pe jos ciment.
Uºa care dãdea în coridor era de scînduri de fag groase ºi cu crãpãturi la încheieturã.
Dupã ce rãmãsei singur, am îngenuncheat pe ciment ºi cu ochii prin vizetã spre stropul
de cer care se vedea prin ea, am încercat sã-mi încredinþez viaþa în mîna Domnului meu ºi
sã-L rog sã vinã sã mã întãreascã.
Dar nici un semn din cer nu-mi rãspunse. Toate uºile spre Domnul pãreau mai închise
decît acestea de aici. În asta mai era o gaurã mãcar prin care vedeam un strop de cer...
T-
M-am ridicat ºi am încercat sã gãsesc vreun loc pe unde aº putea vedea cînd va veni
cãruþa.
Gaura din uºa celulei nu avea acoperitoare, aºa cã prin ea se vedea în curtea asta
interioarã, dincolo de uºa de la intrare care rãmãsese deschisã.
La coridor în stînga mai era înspre curte o fereastrã care se vedea din celula mea, printr-o
crãpãturã, tocmai partea cea mare prin care se intra aici din prima curte. În clipa asta ºi poarta
aia mare era deschisã. Aºa cã se putea vedea prin ea prima poartã ºi tot ce ar intra prin ea din
afarã.
O razã de bucurie avui vãzînd în uºã crãpãtura prin care vedeam fereastra, iar prin ea
poarta... ªi poarta deschisã spre curtea dintîi. Se vedea pînã ºi poarta dinspre stradã.
- Totuºi ce bun e Domnul, gîndii eu aproape fericit. M-a pus aici unde este crãpãtura asta.
Apoi poarta asta deschisã... Din nici o altã celulã cred cã nu mai puteam vedea aºa totul.
Aºteptam sã vãd nu cumva îl aduce ºi pe fratele aici. Dar a trecut cam un ceas - ºi n-am
mai auzit nimic... Am ºtiut atunci cã i-au dat drumul.
Mult mai tîrziu, dupã ce s-a sfîrºit ºi ispãºirea asta a mea, cînd am venit acasã am aflat
cã fusese ºi el bãtut, întrebat despre Oaste ºi despre mine. I s-a luat Noul Testament pe care
îl avea la el, apoi dupã ce l-a ameninþat în tot felul, i-au dat drumul...
Examenul acesta doar l-a întãrit ºi mai mult în Domnul.
T-
M-am aºezat lîngã crãpãtura prin care puteam vedea fereastra, prin care puteam vedea
poarta a doua, prin care puteam vedea poarta întîia, prin care puteam vedea o clipã cît ar fi
trecut prin aceastã poartã, cãruþa care trebuia sã vinã.
Puteam recunoaºte dupã forma ºi dupã înveliºul în care îmi ºtiam cãrþile într-o clipã ce
îmi aflaserã ºi ce nu. Aveam nevoie sã vãd cãruþa ca sã ºtiu cînd mã vor întreba ce sã spun
ºi ce nu.
Am stat vreun alt ceas aºteptînd astfel.
Apoi am vãzut deschizîndu-se poarta întîia ºi cãruþa intrînd.
Era încãrcatã cu vîrf. Sus, peste lãzile cu cãrþi din ºopru, pachetele cu Biblii ºi cãrþile,
multe-multe, cãruþa plinã. Deasupra stãtea mînînd caii, Gheorghe, omul de serviciu al
primãriei.
Apoi cãruþa întoarse în curte dincolo de poartã - ºi n-o mai vãzui. Înþelesesem într-o clipã
cã aflaserã totul.
Ce pustiire trebuie sã fi fãcut acasã! - ªi cum îi vor fi chinuit pe ai mei!
Cãzui zdrobit pe priciul rece, cu faþa în palme. Pierdusem toatã avuþia mea de cãrþi, pe
care le strînsesem fir cu fir ca unul care îºi face o casã, începînd de la un cui ºi de la un þãruº,
undeva într-un cîmp gol-goluþ ºi singur-singurel.
T-
Cînd m-am trezit eu, în casa pãrinþilor mei nu era decît o singurã carte pe jumãtate
româneascã ºi pe jumãtate ungureascã. Era cartea pe care învãþase tatãl meu la ºcoala lui
dintr-un sat unguresc înainte cu mult de primul rãzboi mondial, cînd noi eram sub unguri.
Din primii ani de ºcoalã am îndrãgit cãrþile. - ªi cu o foame nepotolitã am început sã
citesc tot ce-mi cãdea în mînã.
Dupã ce am citit toatã puþina bibliotecã a ºcolii din sat, am rugat pe preotul bãtrîn care
ne învãþã religie în ºcoalã - sã-mi dea alte cãrþi din biblioteca lui. Stam ceasuri în ºir în
biblioteca rece ºi citeam, pînã îngheþam de frig.
Pe primii mei bani - cãrþi mi-am cumpãrat. Citeam tot ce gãseam, pînã ºi peticele de ziar
aruncate pe drum. Citeam oriunde eram: acasã, pe drum, la vite pe cîmp.
Pînã ºi la plug, mergeam þinînd cu o mînã de cornul plugului ºi cu o mînã cartea. Boii
mergeau singuri rumegînd pe brazdã. Doar la capãt cînd întorceam luam puþin ochii din carte,
pînã puneam din nou plugul în brazdã...
În 8 iunie 1930 cînd m-am hotãrît pentru Domnul intrînd în Oastea Domnului, singura
mea carte religioasã era cartea “Corabia lui Noe” scrisã de pãr. Iosif. Cartea asta era aceea
care mã întorsese pe mine la Dumnezeu. Dupã ea au urmat apoi toate astea din cãruþã pe care
le strînsesem cu atîta dragoste ºi atîtea jertfe în toþi anii de atunci ºi pînã azi...
Iar acum toate acestea mi-au intrat aici, cu mine cu tot, în cuptorul din care ºtie Singur
Bunul Dumnezeu cum vom ieºi.
Astãzi este 12 februarie. O, acum 12 ani!
ªi aducîndu-mi aminte tot ce-a fost atunci, am început sã plîng amar. Simþeam cã mã
scufund ca într-o prãpastie fãrã fund ºi fãrã nici o razã... Toate uºile Domnului îmi erau
închise. ªi tot cerul spre El acoperit de zidul prin care nu-mi putea nici trece nici veni nimic.
T-
M-am aruncat în genunchi pe ciment ºi m-am proºternut cu toatã faþa la pãmînt spre uºa
îndurãrii lui Dumnezeu. Mã vedeam dintr-o datã despoiat de tot ce adunasem în douãzeci de
ani. Cãzuse trãsnetul. Venise furtuna. Nãvãliserã caldeenii - ºi în mai puþin de o jumãtate de
zi rãmãsesem mai gol decît Iov cînd a zis: Gol am ieºit din pîntecele mamei mele, gol vãd cã
mã voi întoarce în sînul pãmîntului (Iov 1, 21) .
Dar eu eram ºi mai gol ca el, pentru cã sufletul meu era ca un pustiu în care nimic din
afarã nu mai avea nici un rãsunet...
Am strigat ca un disperat: Dumnezeul meu, ai milã de mine dacã m-ai adus aici, nu mã
lãsa singur! De ce nu-mi rãspunzi Doamne? De ce taci Mîntuitorul meu Scump? Tu care ai
fost totdeauna cu mine pe oriunde am fost, - de ce îmi stai atît de departe acum în necazul
meu? De douãzeci de ani de cînd Te cunosc, la orice rugãciune mi-ai rãspuns. La orice gînd
ai fost gata sã vii lîngã mine. Orice strigãt ai fost gata sã mi-l asculþi. - ªi acum iatã-mã în
cea mai grea zi din viaþa mea, aici în groapa aceasta a leilor. ªi sînt singur Doamne. ªi strig
- ºi Tu nu-mi rãspunzi. ªi sînt despoiat de tot - ºi Þie parcã nu-Þi pasã. ªi ape tulburi ºi reci
vin spre mine din toate pãrþile - ºi Tu nu-mi fãgãduieºti parcã nici un ajutor. ªi bat la poarta
Ta închisã - ºi Tu nu-mi rãspunzi. ªi stau prãbuºit în cea mai îndureratã nenorocire, în cea
mai cumplitã primejdie, în cea mai înfricoºatã aºteptare - ºi Tu parcã nu mã vezi...
Doamne Dumnezeu meu, pentru ce Te-ai dus atît de departe ºi m-ai pãrãsit aici?
În zadar... Uºa Lui îmi rãmînea închisã. ªi de dupã zidul cel gros nu-mi veni nici un
rãspuns...
T-
Din pustiul inimii mele un gînd mi se ridicã pînã la lumina minþii. Acest gînd îmi spuse:
- Ai luat pãcatul acelora asupra ta!
A sosit acum vremea sã-l ispãºeºti! În zadar strigi. În zadar cauþi scãpare. În zadar ceri
izbãvire! Nu mai este nici un alt drum decît acesta singur. Rabdã! Rabdã pînã la sfîrºit, pînã
cînd vei fi plãtit tot.
Mi-am plecat sufletul pînã în strãfundul celor mai aprinse remuºcãri. ªi n-am mai putut
spune decît trei vorbe:
- Fie voia Ta...

T-
M-am ridicat, cu aceeaºi povarã cu care mã prãbuºisem. Dar acum înþelesesem.
Se înserase... De azi dimineaþã nu mîncasem nimic, nici apã nu bãusem. În celulã era mai
frig decît afarã iar eu nu aveam pe mine nimic decît haina asta subþire ºi uºoarã.
Tremuram din tot trupul. Mã aºezam pe priciul gol ºi rece, dar îmi era ºi mai frig. Mã
ridicam din nou sã mã plimb de la uºã pînã la perete, cei trei paºi între care mã miºcam... Dar
oboseam atît de repede. Îmi înþepeniserã toate încheieturile trupului.
De frig mã chinuia trebuinþa ieºirii afarã, care devenise dureroasã. În celulã nu era nici
un vas ºi nici o posibilitate de liniºtire a acestor dureri. Pe afarã nimeni sã mã audã, chiar
dacã aº fi bãtut în uºã. În aceastã a doua curte nu-i nici o miºcare. Numai cîinele mare ºi
negru îl vedeam plimbîndu-se ºi îl auzeam lãtrînd...
Se înnoptase... ºi nimeni.
Dupã un timp tresar: în sfîrºit niºte paºi de cizme aud apropiindu-se.
Se trage zãvorul ºi se deschide uºa. ªi înspre cîtã luminã era în curte vãd o staturã
puternicã ºi aud un glas aspru:
- Ieºi!
Cînd am trecut pe lîngã el, un pumn greu ca un mai, simþii cã mã izbeºte pe neaºteptate
dupã cap. Am fost aruncat departe ºi gata sã cad.
Mã ajunse din urmã ºi cu o înjurãturã îngrozitoare simþii în spate cizma lui grea.
- Prinde-l lup! Ia banditul!
Dar cîinele nu-mi fãcu nici un rãu!
Nu ºtiam încotro vrea sã merg.
Mã simþii smucit de mîna stîngã - ºi alt pumn mã izbi spre niºte scãri.
Înþelesei cã trebuie sã urc pe acolo.
Pãºii pe prima scarã - dar altã cizmã grea mã aruncã peste douã scãri în sus.
Am pãtruns într-un coridor pe care erau mai multe uºi. Mã oprii la prima, - dar un pumn
ºi o cizmã mã izbi spre cealaltã. Nu era asta. Mã oprii la a doua. Dar fui izbit ºi de la asta.
Am ajuns pînã la ultima uºã prin care intrai. Înãuntru mai era unul, cu un ciomag. Se
nãpustirã asupra mea lovind pe unde apucau, peste mîini, peste cap, peste spate, peste
picioare. Dupã ce obosi unul, începea celãlalt.
- De unde ai avut atîtea materiale banditule? - zise în sfîrºit unul din ei gîfîind.
- Le-am cumpãrat, le-am scris, le-am împrumutat.
- Unde ai ascuns maºina cu care le-ai tipãrit?
- Dar asta nu se poate ascunde, domnule major. Este mare cît o batozã, cum s-o ascund?
- Spune: - tu ai o maºinã de asta acasã la tine? Cît am cãutat n-am gãsit-o. Unde ai
ascuns-o?
- Domnule major, asta este o tipografie ºi nu se poate duce la þarã. Eu am tipãrit cãrþile
ºi foile astea la oraºe. La Sibiu, la Oradea, aici la Beiuº... Fiecare carte are scris pe ea unde
s-a tipãrit...
- Va sã zicã nu vrei sã spui unde ai ascuns-o? - se înfurie ºi mai tare cel ce obosise.
- Lasã-l cã spune el imediat, sãri celãlalt, odihnit, începînd sã loveascã fãrã alegere ºi
oprire.
- Spui? Sau nu spui?
N-am mai rãspuns nimic.
T-
Nu-mi mai simþeam nici capul, nici mîinile, nimic. Urechile îmi þiuiau ºi toatã pielea îmi
ardea. Parcã nu mã durea nimic ci numai îmi ardea toatã pielea de pe trup.
Într-un tîrziu, obosiþi se opriserã ºi se uitau la mine cu niºte ochi încruntaþi ºi
neputincioºi.
- Du-l napoi, - zise unul. Las-cã mai are el cînd sã vorbeascã. Mîine, poimîine, sãptãmîna
asta, cealaltã... anul acesta, anul viitor...
- Nu mai ieºi tu de aici, banditule!
Cel ce mã adusese deschise uºa ºi scrîºni:
- Dã-i drumu’ napoi!
ªi mã duse înapoi în celula mea tot în acelaºi fel în care mã adusese.
Pînã pe la miezul nopþii nu mi-a fost frig. Toatã carnea îmi ardea ca în flãcãri.
T-
Deci acesta este focul? Acesta este cuptorul în care trebuie sã ard? Pînã la cîte ori trebuie
sã fie aprins oare?
O, Doamne Isuse, în mînia Ta adu-Þi aminte de îndurarea Ta faþã de mine. Ajutã-mã sã
pot rãbda totul.
T-
Dupã ce mi s-au mai liniºtit arsurile au început durerile adînci în cap, în rinichi, în ficat,
în genunchi...
Apoi frigul cumplit... Apoi trebuinþele fireºti. Pãrea cã îmi plesneºte tot lãuntrul. Mã
zvîrcoleam în toate felurile. Mã strîngeam ghem cu genunchii la gurã. Îmi strîngeam fãlcile
sã nu strig, sã nu urlu de dureri. Mã tãvãleam pe prici, apoi pe jos...
ªi nu se mai fãcea ziuã. Auzeam cocoºii departe cîntînd. Auzeam ceasul din turnul
bisericii din centru. Auzeam cucuvãile þipînd din toate pãrþile...
Mã zvîrcoleam ºi gemeam cu lacrimile ºi durerile cele mai grele din lume: Dumnezeule,
Dumnezeule - ai milã de mine ºi ia-mi viaþa. Ia-mi Doamne în clipa asta viaþa. Nu-Þi mai cer
nimic-nimic-nimic decît sã-mi iei viaþa în clipa asta aci...
ªi apoi eu însumi mã îngrozeam de ce spun. Numai glasul din adîncul meu nu voia sã
tacã. Îmi spunea: Rabdã, mai rabdã. Încã mai poþi! Plãteºte!
T-
Trecea o crampã puternicã - ºi parcã iarãºi mai puteam cîteva clipe.
Curînd însã începea alta ºi mai puternicã.
Credeam cã voi plesni dintr-o clipã în alta. Niºte cuþite de foc pãreau cã îmi strãpung
mãruntaiele.
Se luminase de ziuã ºi tot nu venea nimeni la mine. Sã bat în uºã? Nimeni nu mã aude...
Numai cîinele acesta lup, care mîrîie mereu ºi el poate de frig. Parcã e un iad pustiu totul...
T-
În sfîrºit se auzi cineva.
Veni majorul cel ce mã scosese asearã. Deschizînd uºa îmi zise;
- Ieºi la W.C. ºi la apã! Ai voie de douã ori pe zi, dimineaþa ºi seara sã ieºi la W.C. sã te
speli ºi sã bei apã! ªi o datã pe zi mîncare. Dacã îþi aduc ai tãi de acasã. Dacã nu - rabzi! Noi
n-avem aici pension sau restaurant.
Hai, gata? N-am vreme sã stau aci cu tine!...
Mi-am uºurat trupul, dupã 24 de ore de chinuri, dar cuþitele din pîntece tot nu mi se
liniºtirã.
T-
Dupã un ceas îl vãd prin gaura vizetei venind celãlalt major cu o tavã pe care avea o
bucatã de pîine ºi o felie de slãninã.
Se opri în dreptul vizetei fãrã sã deschidã ºi întinzîndu-mi prin vizetã întîi pîinea, apoi
slãnina - îmi zise dispreþuitor:
- Ia ºi mãnîncã! Asta þi-e porþia pînã mîine.
ªi trîntind uºa de la coridor ieºi.
Mã uitam la felia de pîine. Era de acasã. Deci ai mei aflaserã unde sînt. Dar cum, numai
atît de puþinã mîncare îmi aduc ai mei? ªi un copil ar mînca mai mult.
- Taci ºi rabdã! - îmi spuse rece ºi sec glasul meu lãuntric.
T-
Nu mai ºtiam cum sã mã rog. Simþeam nevoia cea mai mare de rugãciune, dar parcã o
lespede grea se lãsase peste cuvintele mele. Un vînt rece ºi vrãjmaº parcã bãtea dinspre cer,
alungîndu-mi înapoi în jos toate gîndurile ºi toate vorbele mele cu care îndrãzneam sã mã
apropii într-acolo. Sus pe cer nu mai aveam nici un prieten, - totul îmi era duºmãnos. Începea
sã-mi fie fricã sã mã apropii de poarta Domnului.
Simþeam o foame cumplit de dureroasã... Aº fi mîncat de zece ori atîta pîine ºi slãninã.
Ridicai totuºi ochii prin vizetã, spre acel strop de cer ce se mai vedea prin ea. ªi doar
cîteva cuvinte putui sã mã rog, ca o încheiere a tuturor gîndurilor care mã frãmîntaserã pînã
atunci:
- Totuºi, deºi nu merit, ai milã de mine, Doamne Isuse...
ªi lacrimile îmi ºiroiau pe coaja de pîine pe care o duceam sãratã la gurã tremurînd de
frig.
T-
Astfel am început ziua a doua.
În curte nu era nimeni, afarã de cîinele lup. În celular nimeni afarã de mine.
Din cînd în cînd auzeam ceasul din turnul bisericii mãsurînd chinul meu, întîi cu bãtãi mai
subþiri - sferturile, apoi cu mai groase - ora. Ceasul bãtu acum întîi patru subþiri. Apoi
unsprezece groase. Dinspre clãdirea birourilor aud deschizîndu-se o uºã. Apoi un glas
strigînd:
- Lup!
Prin vizeta rotundã ºi prin uºa coridorului deschisã vãd cîinele întorcîndu-se cu o plãcintã
mare lîngã coteþul lui de lîngã gardul din faþã. Lãsã plãcinta acolo, apoi plecã din nou. Mai
veni cu una... ªi încã cu una... Apoi se aºezã sã mãnînce.
Îl vedeam bine. Mînca în silã cum mãnîncã cineva cînd e sãtul. Rupea fãrã poftã cînd
dintr-o plãcintã cînd din alta.
Pe urmã se sculã cu o plãcintã întreagã în gurã, se duse ceva mai încolo ºi rîcîind cu
labele în nisip fãcu o groapã ºi astupã acolo plãcinta lîngã gard.
Apoi aduse alta ºi fãcu la fel, în faþa mea.
Atunci mã vãzui mai rãu decît fiul cel pierdut care pãzind porcii se uita cu jind cum
mãnîncã roºcovele ºi lui “...nu i le da nimeni”.
Cîinele acesta îngropa lîngã gard plãcinta adusã de ai mei pentru mine.
În curînd vãzui vãrsîndu-se în cratiþa cîinelui o oalã cu lapte... Am recunoscut ºi oala, care
se ducea goalã înapoi.
ªi mie mi se dase numai felia de pîine ºi bucãþicã de slãninã...
Acasã ai mei se vor fi bucurat cã cel puþin nu voi rãbda de foame...
T-
A venit iarãºi seara. Majorul solid care mã luase asearã, apãru din nou dupã mine, sã mã
scoatã la “anchetã”.
A urmat tot ce se întîmplase cu o searã mai înainte. Numai cã înãuntru dupã ce au încetat
loviturile, unul din ei punîndu-ºi mîinile în ºolduri ºi uitîndu-se la mine cum arãtam, îmi zise
printre dinþi:
- Acum sã ne spui cine este Pop ªandor - sau Alexandru, din Baia Mare?
- Nu cunosc din Baia Mare pe nimeni cu numele acesta!
- Nu? Ia gîndeºte-te bine. Nu-l cunoºti banditule?
- N-am fost niciodatã la Baia Mare!
- Dar pe Lupu Gavrilã, pe........ nu-i cunoºti?
- Nu-mi aduc aminte de cine mã întrebaþi!
- Las’ cã îþi aduc eu aminte, dacã nu-þi aduci tu, - zise celãlalt sculîndu-se de pe scaun ºi
luînd bãþul lung de cauciuc cu fire groase de sîrmã prin mijloc, venind la mine:
- Þine mîna!
Întinsei mîna spre bãþul care lovea. O datã, de douã, de cinci, de ºapte...
- Cealaltã!
Întinsei cealaltã mînã. Simþeam cum mi se umflã palmele arzînd...
T-
Dupã ce a obosit îmi zise: De ce nu spui banditule? Aceºti fraþi ai tãi la care tu le-ai
trimis cãrþi ºi Biblii ºi scrisori la Baia Mare, au spus tot.
De la Pop ªandor am aflat noi totul despre tine. ªi tu nu vrei sã-l spui pe el? Te omorîm
aici!
ªi alte lovituri începurã sã curgã peste cap, peste picioare, peste spate.
- Cui ai mai trimis cãrþi ºi Biblii afarã de ãºtia?
- La nimeni!
- La nimeni? - Bine!
Vom vedea noi. Acum deocamdatã am încheiat programul pentru astã-searã. Vino înapoi,
sã te mai gîndeºti!
Dacã îþi aduci aminte ºi ne spui - poate cã scapi. Dacã nu, - mai vorbim noi ºi altfel. Mai
avem ºi alte metode. Vei vedea... Ieºi!
Am fost dus înapoi tot aºa cum fusesem adus înainte.
Mîinile îmi erau ca în jãratic aprins. ªi îmi ardeau. ªi obrajii.
În celulã am cãzut pe genunchi ºi mi-am ridicat mîinile umflate spre stropul de cer
întunecat:
- Dumnezeul meu, priveºte-mã ºi îndurã-Te de mã iartã... Deschide-mi zãvoarele pe care
le-ai închis sã nu mã vezi... Înlãturã zidul pe care l-ai ridicat sã nu mã auzi... Fã-mã sã simt
mãcar cã mã vezi ºi cã mã auzi unde sînt ºi cum am ajuns...
Dar zãvoarele stãteau tot închise ºi zidul tot rece ºi gros...
T-
Mai trecu o noapte ºi mai trecu o zi.
În seara a treia cînd am fost adus înapoi în celulã, pe priciul meu de scîndurã am mai
vãzut pe cineva.
Cel care mã împinse înãuntru zise în urma mea, trîntind uºa ºi rîzînd: Mai cãpãtaºi un
frate pocãitule. Vezi sã-l faci ºi pe ãsta ostaº pocãit ca tine.
Mã uitai sã-l vãd, dar era întuneric ºi nu-l puteam vedea. L-am întrebat doar cine este, de
unde-i ºi pentru ce a fost adus aici.
Îl chema Moise. Era dintr-un sat vecin. ªi fusese adus aici pentru niºte lucruri cu totul
strãine de voia lui Dumnezeu.
- Uf, ce frig este în coteþul acesta - zise el. M-au luat numai cu haina asta de pe mine. Nu
m-au lãsat sã-mi iau nimic mai gros. Nu face foc aici nimeni?
- Nu! - zic eu.
- De mult eºti aici?
- De trei zile.
- ªi n-ai altceva nimic nici d-ta decît haina asta?
- Nu!
- Îþi dã ceva de mîncare? Eu n-am mîncat nimic de azi dimineaþã.
- Mai dã, dar numai mîine!
- Ce facem aici? Cum dormim noaptea asta? Pe scîndura asta îngustã abia încãpem unul...
- Ajunge!... Crezi cã vei putea sã dormi? Eu n-am dormit aproape nimic de trei zile.
- Dar afarã cum poþi ieºi?
- Nu poþi!
- Nici vreo oalã ceva, nimic aici în celulã?
- Nimic!
- ªi ce faci cînd trebuie sã ieºi?
- Rabzi!
- Toatã noaptea?
- Toatã! ªi mîine pînã nu ºtiu la cît vreau sã vinã. Cã nu-i orã fixã. Vine cînd vrea ºi cînd
îºi aduce aminte.
- Eu aici mor - începu sã plîngã omul.
- Nu mori - îl încurajai eu. Sã nu dea Dumnezeu omului cît poate rãbda.
Mã aºezai lîngã el pe prici ºi îl cuprinsei spre mine sã ne încãlzim unul pe altul.
- Frate Moise, - îi zic eu, - sã nu descurajezi. Toate sînt spre un scop bun în viaþa noastrã,
chiar ºi unele întîmplãri ca acestea.
Prin unele Dumnezeu ne pedepseºte vreun pãcat. Prin altele vrea sã ne scape de la vreun
rãu mai mare. Prin altele ne încearcã credinþa. ªi ceea ce nu înþelegem acum, vom înþelege
dupã aceea.
- Eu aici mor. Nici pînã mîine nu ajung. Îngheþ de frig ºi cad de obosealã.
Tremura ºi plîngea de mã înspãimîntam de el.
Atunci i-am zis:
- Culcã-te pe prici! Eu mã voi întinde peste tine ºi te voi încãlzi cu trupul meu. Aºa vei
dormi puþin ºi te vei mai liniºti.
Fãcu aºa. Se culcã cu faþa în sus iar eu mã întinsei, cu aripile hainei desfãcute, ca sã fiu
cît mai lipit de el spre a-l încãlzi cu trupul meu. I-aº fi dat toatã cãldura pe care o mai aveam
numai sã se liniºteascã.
În curînd adormi. Pe partea dinspre el mã încãlzii ºi eu, dar picioarele nu mi le mai
simþeam.
Afarã începuse sã viscoleascã ºi vîntul vîjîia ca la munte, fiindcã n-avea în ce se mai opri
nicãieri pînã în peretele nostru. Fulgi de zãpadã aduºi de vînt veneau prin gaura goalã ºi se
aºezau prin jumãtate de celulã.
T-
Dupã ce a dormit el cîtva timp, i-am zis:
- Acum lasã-mã sã dorm ºi eu puþin.
ªi m-am întins eu dedesubt, iar el peste mine.
Ne-am mai schimbat de vreo douã ori aºa pînã dimineaþa. Dar el nu mai putea. Se chircea
ºi se zvîrcolea plîngînd ºi mai greu decît mine.
- Plesneºte bãºica în mine! Nu mai pot! Bate la uºã ori strigã, cã mor. Sã vinã sã-mi dea
drumul afarã. Sau ce sã fac, cã nu mai pot.
- Tot aºa sînt ºi eu, frate Moise, dar ce sã facem? Mai rabdã puþin, trebuie sã vinã acum,
cã se face ziuã...
În sfîrºit a venit... S-a tras zãvorul, s-a deschis uºa ºi glasul mînios întrebã:
- N-aþi crãpat nici unul?
- Domnule major - zise tovarãºul meu, - numai o clipã dacã mai întîrziaþi plesneam. Toatã
noaptea n-am putut sta nici o clipã. De ce ne chinuiþi aºa?
- Pãi ce crezi tu mã banditule, dacã v-am þinea mai bine toatã lumea s-ar înghesui sã vinã
aici la noi. Altfel n-ai þinea minte cã ai fost aici. Stai cã încã numai ieri veniseºi. Mai stai o
lunã, douã, trei. Dupã aia te obiºnuieºti. ªi rîse batjocoritor: Încã aºteaptã, ãsta-i numai felul
întîi!
- Întreabã-l pe ãsta sã-þi spunã el cum e felul doi! I-ai spus mã?
Nu rãspunsei nimic.
- Tot nu ºtii vorbi?
Mai vii tu iarãºi la ºcoalã desearã - ºi înveþi tu sã vorbeºti, n-avea grijã.
-
Seara am fost din nou, tot dupã felul cunoscut.
Erau de fiecare datã tot aceiaºi doi plutonieri majori, care se perindau a mã lovi.
Acum, dupã primul rînd de lovituri mã întrebarã:
- Cunoºti pe marele Isaia?
- Nu cunosc decît pe prorocul Isaia, zisei eu ºtiind cã lui n-au ce-i mai face.
- Încã îþi mai ºi baþi joc de noi?
- ªi luã din nou bucata aceea de gumã lungã cu fire groase de sîrmã prin mijloc.
- Þine mîna!
Întinsei mîna cu palma vînãtã ºi umflatã, dar vãzînd-o aºa, nu-mi dete peste faþa palmei
ci îmi zise:
- Întoarce-o!
ªi începu sã-mi tragã cu guma peste dosul palmei.
Cînd se pregãtea sã-mi dea peste cealaltã, se auzi cineva intrînd în camera vecinã.
Uºa se crãpã puþin ºi vocea ºefului porunci:
- Lãsaþi acum! Avem altceva de fãcut!
- Dã-i drumul înapoi, - îmi zise cel ce mã lovise. De data asta ai scãpat mai uºor.
ªi mã duse din nou lîngã tovarãºul meu Moise, care sta ca pe spini, cu dinþii clãnþãnindu-i
de frig ºi de fricã, auzind cum eram adus eu. ªi aºteptîndu-se ºi el la aºa ceva. Dar pe el nu
l-au luat.
A urmat o altã noapte ca ºi cea trecutã. Dar noi gãsisem acum mijlocul sã ne putem
încãlzi ºi sã putem dormi cîte puþin. Pe lîngã toate celelalte se fãcuse atît de frig afarã încît
numai o minune ne va putea salva sã nu îngheþãm. Cînd uºa de la coridor este deschisã,
viscolul de afarã bagã zãpada prin gaura vizetei, spulberînd-o prin aproape toatã celula.
Totuºi Dumnezeu e Bun. Dacã eram tot singur cred cã muream de frig.
T-
În ziua urmãtoare au mai venit arestaþi ºi în celelalte celule. În a doua un bãrbat. În a
patra douã femei. Femeile n-au stat decît o zi. Cît am încercat sã vorbim cu ele, n-au rãspuns
nimic.
Pe tovarãºul meu Moise nu l-au chemat deloc “la anchetã”. Aºteaptã cine ºtie cealaltã
T-
Ajunsesem la a ºasea noapte de cînd eram aºa, dus ºi adus. Tot trupul îmi era plin de
vînãtãi. Cred cã ºi pe spate aveam numai brazde lungi ºi negre, ca pe mîini ºi ca pe picioare.
Simþeam cã inima mi se umflase de durere ºi respiraþia mi se înãbuºe în gît. Lipsa de
hranã, de odihnã ºi de cãldurã mã slãbiserã într-atîta cã tot timpul îmi tremura ºi simþeam cã
nu mai pot sta în picioare. Capul mã durea ºi pãmîntul începea sã se învîrtã cu mine...
Cãzui ameþit pe prici, simþind cã nu mai am nici o putere. Crezui cã voi muri - ºi
mulþumeam lui Dumnezeu cã a sosit ºi ceasul acesta.
Dar m-am trezit cîndva, cu bietul Moise peste mine, încãlzindu-mã cu trupul lui ºi
suflîndu-mi cald, cînd la o ureche cînd la cealaltã. Îi era ºi fricã ºi milã sã punã mîna pe
vînãtãile mele.
- Acum vino tu dedesubt! - i-am zis eu. Trebuie cã eºti aproape mort ºi tu ca ºi mine.
Eu nu mã mai puteam propti pe palme... puneam coatele pe scîndurã. Poziþia asta era aºa
de chinuitoare încît nu puteam sta decît cîteva clipe într-un fel ºi trebuia sã mã schimb în
altul, chinuindu-l astfel ºi pe cel de sub mine.
A trecut acum ºi noaptea asta. S-a fãcut în sfîrºit ziuã... Dar eu mã simþeam tot mai rãu.
Nãdãjduiam sã mi se mai uºureze inima, sã-mi mai revin din ameþeli ºi din sufocãri - dar
starea îmi era tot mai rea.
T-
Sîmbãtã, a ºaptea zi se înserã repede. Se apropia clipa cînd trebuia sã fiu scos din nou ºi
dus iarãºi, ca dupã obicei.
Dar acum slãbisem. M-am simþit cã nu mai sînt în stare sã mai rabd nimic.
- Doamne Isuse, - am suspinat atunci. Nu-i lãsa sã mã mai batã. Tu vezi cã nu mai pot!
Apoi mi-a fost atît de ruºine de mine ce spusesem. Pãrea cã sînt doar o zdreanþã
netrebnicã.
T-
Dar abia îmi terminasem rugãciunea asta cã se ºi auzirã venind paºii cunoscuþi. Zãvorul
sãri de pe uºã ºi mîna cunoscutã îmi fãcu semnul:
- Hai!
- Am ieºit, aºteptîndu-mã ca de obicei, la maiul de dupã ceafã:
- Dar nu cãzu!
Mã aºteptai la cizma în rinichi:
- Dar nu lovi!
Mã aºteptai la izbitura de pe scarã:
- Nimic!
Mã aºteptai la intrãrile de pe coridor:
- Nici aici!
- Vrui sã merg în camera din fundul coridorului unde era locul chinurilor mele... Dar din
spate auzii:
- Nu acolo! Intrã aci la dreapta!
Intrai: camera era goalã. Numai o sobã de teracotã caldã cu un scaun lîngã ea. Mai departe
o mãsuþã cu alt scaun.
Ce cald ºi bine era aici. Mi se pãru totul nefiresc de bine.
- Stai acolo pe scaun lîngã sobã ºi te încãlzeºte!
Nu-mi venea sã cred ce auzeam cu urechile ºi vedeam cu ochii. Cum, fiara aceasta poate
fi ºi om? Glasul lui de acum este un glas omenesc. ªi chipul parcã a devenit de om.
- Þi-e frig, aºa-i? - mã întrebã parcã cu milã.
- Da, mi-e frig!
- Cîþi copii ai?
- Trei!
- N-am vãzut decît douã fetiþe cînd am fost la percheziþie. Unde era celãlalt?
- Bãiatul învaþã aici la Beiuº!
- Da bine þi-ai mai ascuns cãrþile! Am avut de muncã pînã le-am scos pe toate.
N-am rãspuns nimic.
- Vezi dacã te încrezi în orice netrebnic! Cine-i ãla Pop ªandor care a fost gãsit fãcînd
propagandã pe la Baia Mare? Cînd a fost întrebat a spus cã tu l-ai trimis ºi cã tu i-ai dat
cãrþile ºi Bibliile. A arãtat ºi o scrisoare pe care i-ai trimis-o de cîteva zile. De ce nu-þi vezi
de treabã?
N-am rãspuns nimic.
Dupã cîteva minute de tãcere zise privindu-mã liniºtit:
- Ei, acum te-ai încãlzit?
- Da, rãspunsei eu, - vã mulþumesc!
- Atunci hai înapoi!...
ªtiam cã Dumnezeu are putere sã facã minuni, sã închidã gura leilor, sã liniºteascã
vînturile ºi marea, sã scoatã demoni... dar acum cînd se întîmpla chiar cu mine o astfel de
minune, nu-mi mai venea sã cred. Tot nu puteam sã cred cã nu este cumva o nouã metodã,
dupã care urmeazã iarãºi dezlãnþuirea patimilor lui sãlbatice...
Dar n-a fost nici o amãgire. Era într-adevãr minunea. Bunãtatea Domnului îmi ascultase
rugãciunea. ªi îmi rãspunsese chiar atunci.
Din seara aceea nici cu un deget nu s-au mai atins de mine... Nici unul.
T-
Am simþit cã partea cea mai grea a ispãºirii mele, bãtaia, mi-o plãtisem.
Mai rãmãsese însã foamea ºi frigul.
Raþia de hranã o primeam tot aºa: o datã pe zi, o bucatã de pîine, uneori cu o fãrîmã de
slãninã, alteori cu un mãr sau cu o bucãþicã de brînzã. Ai noºtri continuau sã ne aducã
mîncare multã de acasã. Dar mîncarea noastrã ajungea în cratiþa cîinelui sau îngropatã în
nisipul de lîngã gard.
T-
În a doua sãptãmînã mai furã aduºi trei þãrani. Aceºtia venind aduserã cu ei trei pîini mari,
care le-au fost oprite la birou.
În seara aceea îmi era atît de foame încît mã ustura tot lãuntrul meu.
Nu îndrãznii sã cer nimic Domnului, dar mã gîndeam cu lacrimi la o bucatã mare de pîine
goalã.
Era tîrziu noaptea - ºi nu puteam sã mã liniºtesc de foame. Tresãrirãm cînd auzirãm
deschizîndu-se uºa de la coridor ºi desfãcîndu-se zãvorul nostru.
Intrã în celulã cel ce fusese chinuitorul meu. Sub mantaua lui groasã, se vedea cã are ceva
mult. Scoase o pîine mare, care era tãiatã în patru. Mã uitai uimit la el, cînd îl vãzui rupînd
jumãtate din pîinea cea mare, apoi jumãtatea asta în douã. O parte mi-o întinse mie, cealaltã
lui Moise, tovarãºul meu.
- Mîncaþi repede! Sã nu spuneþi la nimeni.
- Mulþumim, sã trãiþi.
Cu cealaltã jumãtate s-a dus la ceilalþi. Ieºind ne mai spuse o datã:
- Nu cumva sã afle cineva cã v-am dat ceva.
Am simþit o nesfîrºitã recunoºtinþã faþã de Dumnezeul meu care îmi auzise gîndul pe care
mã temeam sã-l ºi rostesc.
ªi am simþit cã-l iert din toatã inima mea pe chinuitorul meu de tot rãul care mi-l fãcuse.
Din pricina acestei bucãþi de pîine pe care mi-o trimisese Dumnezeu prin el, tocmai acum
cînd îmi era cel mai greu.
Am mîncat-o toatã.
Grozav cît de mult poate sã mãnînce omul cînd n-are.
În noaptea aceea nu ne-a mai fost frig.
T-
Prin 10 martie tovarãºul meu a fost scos pe neaºteptate din celulã - ºi n-a mai fost adus
înapoi. I se dase drumul.
Am rãmas din nou singur. Dar acum nu mai era chiar aºa de frig. Foamea însã mã chinuia
ºi mai cumplit. Acasã începuse munca la cîmp, ai mei se vede cã nu puteau veni în fiecare
zi sã-mi aducã de mîncare. Pe lîngã asta aici eram acum vreo 5 dintre care trei erau de
departe, - n-avea cine sã le aducã de mîncare. Din ce ne aducea la doi trebuia sã mîncãm 5
- ºi cîinele.
Odatã n-au vrut sã ne dea nimic 2 zile la rînd.
A treia zi au fãcut un fel de mãmãligã opãritã într-o gãleatã ºi ne-au pus cu o lopãþicã cîte
o porþie de asta în palme.
Am mîncat-o direct cu gura, cum mîncasem fasolea acu doi ani la Oradea.
În ziua urmãtoare n-a mai fost nici asta. Cînd a venit Flore servitorul sã mãture, l-am
întrebat:
- Astãzi nu ne dã nimic de mîncare?
- Nu mai are ce. De acasã nu v-au venit nimeni, iar mãlai nu mai este.
- Fã ceva bace Flore cã murim de foame.
- Nu pot nimic pînã desearã. Atunci dacã pot am sã vã aduc ceva.
T-
Aproape de aici era ªcoala Normalã de Fete. Acolo rãmînea de fiecare datã de la masa
elevelor, în farfurii ºi pe mese, tot felul de resturi de mîncare. Acestea se strîngeau ºi erau
aruncate în hîrdaie. Acolo erau bucãþi mari de pîine, coji, oase, tãiþei, cartofi, marmeladã,
rãmãºiþe de fructe...
O, dacã le-am avea noi astea acum!
Cu o gãleatã plinã de resturi de astea veni seara, grãbit ºi pe furiº bace Flore la noi. ªi
intrînd pe rînd la toþi ne spuse:
- Luaþi cu pumnii! Repede sã nu dea ºeful peste noi, cã mã bagã ºi pe mine aici cu voi.
- Slavã Þie Doamne Isuse, - am ºoptit plîngînd... Cît de Bun eºti Tu ºi cum îngrijeºti ca
aici unde nu pot veni prietenii, - sã ne hrãneascã tocmai vrãjmaºii noºtri. ªi cum ºtii Tu sã
ne faci binele, chiar prin cei care au porunca sã ne facã rãul!...
Dumnezeu sã-þi rãsplãteascã bace Flore, cãci gãleata asta de lãturi valoreazã acum mai
mult decît o gãleatã de aur.
Asta a fost a doua minune cu mîncarea noastrã primitã ca din cer.
T-
Aceste minuni nu s-au mai repetat. Foamea era cumplitã, iar odatã cu lipsa de mîncare,
frigul era ºi el la fel. Slãbisem în aºa mãsurã încît în aprilie eram de nerecunoscut. Dinþii mi
se clãtinau în gurã, iar ochii îmi erau atît de slãbiþi încît cu greu mai puteam deosebi lucrurile.
Simþeam toatã ziua ºi toatã noaptea durerile ascuþite ale foamei.
Singura vreme în care nu simþeam aceste dureri, era clipa cît mã þinea bucãþica de pîine
pînã o terminam. Îndatã dupã aceea chinurile începeau din nou.
Atunci am încercat altã metodã: Fãrîmiþam porþia de pîine în clipa cînd o primeam ºi
bãgam aceste fãrîmituri în buzunar. Apoi scoteam cîte o fãrîmã ºi o mestecam cît mai lung
sã mã þinã cît mai mult. Aºa îmi prelungeam “masa” cît mai multã vreme ºi îmi amînam astfel
chinurile foamei. Dar ce era asta? - un fir de sare, într-o apã mare!...
T-
Se apropia Sãptãmîna Patimilor... Rãmãsesem iarãºi singur în tot celularul. La toþi ce mai
veniserã în urma mea, le dãduserã drumul acasã. Numai pe mine nu mã mai întreba nimeni
nimic...
Satana mã chinuia ziua ºi noaptea cu tot felul de priveliºti ºi de gînduri, ca sã-mi
nimiceascã credinþa, sã mã facã sã-mi pierd rãbdarea - ºi sã cîrtesc împotriva Dumnezeului
meu.
Cînd eram treaz mã chinuia foamea, apoi setea... Îndatã ce închideam ochii vedeam în faþa
mea numai pîini mari, albe, proaspete, moi... ªi cînd sã iau sã mãnînc, dispãreau.
Apoi vedeam ape limpezi ºi adînci, izvoare curate ºi rãcoroase... ªi cînd sã beau, mã
trezeam cu gura uscatã de sete...
Iarãºi simþeam cã mi se apropie marginea puterilor. Cã în curînd n-am sã mai pot rãbda
foamea ºi celelalte toate. Mîine era Vinerea Patimilor, mã hotãrîi eu, nu voi mînca nimic, nici
bucãþica aceea care mi se va da. Vreau sã strig spre Domnul cu jertfa totalã. Poate Se va
îndura sã priveascã spre mine.
T-
Dar în ziua asta n-am mai apucat sã vinã mîncarea pînã cînd apare în uºã ofiþerul cel care
mã luase în primire la venirea mea aici. Era ungur. Deschise uºa ºi îmi zise:
- Ieºi afarã ºi vino dupã mine!
ªi o luã înaintea mea prin poarta mare cãtre curtea din faþã. Apoi luîndu-ºi bicicleta ieºi
cu mine prin poarta întîia în stradã, pe lîngã santinelã. Ajuns în stradã îmi zise din nou:
- Eu merg înainte încet. Tu vii dupã mine pînã unde voi merge eu. Pe drum nu te opreºti
sã stai de vorbã cu nimeni. Ai înþeles?
- Da! - am rãspuns eu, deºi nu înþelegeam nimic din minunea care se întîmpla cu mine.
El o luã înainte, iar eu dupã el. Mergea spre centru. Pe strãzi o mulþime de oameni
veniserã la oraº pentru cumpãrãturile de Paºti. Mã uit în jur sã vãd pe careva din ai mei,
ferindu-mã de cel dinaintea mea care se uita din cînd în cînd înapoi dupã mine.
Pe pod îmi scoase Domnul în cale pe un vecin. Îl rog:
- Vino dupã mine ºi vezi unde mã bag. Dacã vezi pe careva din ai mei, spune-le sã vinã
acolo.
A mai mers puþin înainte, apoi a cotit-o la stînga ºi a intrat într-o curte.
La cîteva clipe am ajuns ºi eu.
Am înþeles cã era locuinþa lui. Acolo în curte îmi zise:
- Te-am scos sã te mai miºti puþin în aer liber. Afarã e soare ºi cald, te mai dezmorþeºti.
Uite aici în pivniþa asta avem niºte lemne. Mai tai cîte un lemn, mai stai la soare...
T-
O altã minune trãiam.
Dumnezeul meu, slavã veºnicã Þie. Ceea ce se petrece cu mine, nu am auzit sã se mai fi
întîmplat cu nimeni alþii în anii aceºtia. Cine intrã odatã pe uºa securitãþii nu mai vede lumea
pînã ce iese liber. ªi totuºi eu iatã am ieºit!
Nici nu am apucat sã lucrez ceva pînã cînd vãd intrînd pe poartã mama cu cei trei copilaºi
ai mei, Florica, Viorel ºi Nina. Copii cum mã vãd, fug în braþele mele.
- Domnule sublocotenent - zic eu. A venit mama ºi copiii la mine. Vã rog sã-mi daþi voie
sã stau puþin cu ei.
- Daþi-vã colo mai deoparte sã nu vã vadã cineva!
T-
O, slãvit sã fii Doamne, Bunule Tatã Bun.

Nu-mi mai puteam stãpîni lacrimile. Nu atît de bucuria revederii acesteia, cît de bucuria
cã simþeam cum uºa îndurãrii se deschide. ªi zidul cel gros ºi rece se prãbuºeºte.
T-
Am stat cît am vrut cu ei. Apoi au venit niºte fraþi ºi am stat ºi cu aceºtia.
Am plecat spre searã înapoi. Nu m-au mai bãgat în vechea celulã ci în alta.
Sub clãdirea birourilor, în partea dinspre curte sub scãri, era o intrare largã pregãtitã
pentru garaj.
Dupã ce deschideai poarta din faþã, vedeai fundul garajului închis cu trei despãrþituri care
avea fiecare în faþã o uºã cu vizetã rotundã ºi zãvoare ca ºi cele de la celularul din curte.
Am înþeles cã erau aici trei celule. În cea din mijloc m-a bãgat pe mine. În cea din stînga
nu era nimeni. În cea din dreapta era unul în lanþuri.
Cînd a ieºit a lãsat zãvorul pe uºa mea nepus. A lãsat deschisã ºi uºa de la intrare.
Încã o minune. Ce este oare asta?
Noaptea, cînd am avut nevoie sã merg afarã, am ieºit singur încetiºor. Cîinele era în curte.
I-am ºoptit frumos:
- Lup, ce faci tu, lup?
Lup s-a uitat la mine, a dat din coadã ºi s-a dus de s-a aºezat ceva mai încolo cãscînd
liniºtit.
Am venit ºi înapoi pe lîngã el. Nu mi-a fãcut nimic. Nici n-a lãtrat mãcar o datã.
A doua zi era Sîmbãta Mare. M-a scos din nou un alt ofiþer. Acesta era evreu. ªi fãrã sã
vinã cu mine îmi spuse:
- ªtii unde-i strada Romanã?
- Da!
- Ei, mergi acolo la Nr. 21. ªi spui cã te-am trimis eu ca sã tai lemne. Dacã nu are nevoie
de tine vii înapoi.
- Am înþeles!
Am ieºit singur pe lîngã santinelã în stradã, apoi am luat-o spre unde fusesem trimis.
Pe stradã am întîlnit iarãºi pe ai mei. Am stat singur cu ei pe o bancã în parc. Am primit
tot ce îmi aduseserã. Se mirau cum de sînt atît de slab cînd ei mi-au adus zilnic atîta
mîncare... aproape tot porcul pe care îl tãiaserã, lapte, ouã, brînzã, pui...
- Acum, slãvit sã fie Domnul pentru toate. Fie. Ce a fost, a trecut! Sã nãdãjduim cã nu mai
e mult ºi o sã-mi dea drumul. Cu nimeni nu s-au mai purtat aºa sã-l lase liber aºa cum mã lãsã
pe mine.
Spre searã m-am dus din nou. Santinela nu mã oprea nici la ieºire nici la intrare. Celula
mea nu se mai închidea nici ziua nici noaptea. În curte ieºeam cînd voiam. Cîinele mã
cunoºtea. Se împrietenise cu mine.
Sînt Paºtile... Toate clopotele cîntã la toate bisericile. ªi e un timp aºa de frumos afarã,
ca la Paºti.
Azi n-am ieºit în oraº, dar ofiþerul de serviciu, - majorul cel ce mã chinuise cel mai rãu, -
mã chemã în curtea din faþã. Ai mei veniserã la mine ºi mã aºteptau... Am stat cu ei, mi-au
lãsat mîncare, cozonaci, ouã roºii... A doua zi a venit mãtuºa Rusanda...
În celula vecinã cel din lanþuri era unul bace Flore. Ce se chinuia sãrmanul!
I-am dat ºi lui pe furiº mîncare, bãgîndu-i în gurã prin vizetã, cozonaci, ouã roºii, carne...
apoi apã.
Pe urmã ar fi ieºit afarã, dar pe uºã era lacãt. I-aº fi dat drumul, dar nu puteam.
Am gãsit o cutie de conservã goalã... ªi astfel am putut sã-i ajut ºi la nevoile celelalte.
El îmi da cutia plinã înapoi prin vizetã ºi eu o aruncam.
În noaptea de Paºti au mai adus pe cineva ºi în celula din stînga mea. Unul care stãtuse
ascuns de vreo 4-5 ani. De Paºti a vrut sã se ducã acasã - ºi l-au prins. Acum dupã ce a trecut
ºi el printre maiuri ºi cizme, zace aici legat cu mîinile la spate ºi geme.
Ar vrea sã bea apã...
Mã apropii sã îi dau. El þine gura deschisã lîngã vizetã iar eu cu o sticlã îi torn apã.
Sãrmanul, nu ºtie ce sã creadã ºi nu mai sfîrºeºte mulþumirile...
Începînd din a treia zi de Paºti m-au scos la sãpat de grãdini cu o lopatã... Întîi mi-au
arãtat o grãdinã zicîndu-mi:
- Cînd o termini de sãpat, pleci acasã!
Am sãpat - de dimineaþa pînã seara, aºa cum puteam. Timpul era frumos, grãdina era
dincolo, departe. Ai mei veneau zilnic acolo la mine. Ieºeam ºi intram la Securitate fãrã sã
fiu nici oprit nici controlat.
T-
În timpul acesta cînd eram folosit dupã cum am spus la diferitele munci dinãuntru ºi
dinafarã, mi-am vãzut o parte din cãrþile confiscate într-un coridor, aruncate grãmezi... Fãceau
focul cu Bibliile, cu cãrþile ºi revistele mele.
Am vãzut atunci cã între cele ridicate nu erau decît cãrþile pe care le aveam afarã. Dar în
afarã de astea mai aveam îngropate undeva în pãmînt ºase lãzi... pe care nu le vedeam aici.
ªi mai aveam încã un sac cu cele mai scumpe din amintirile mele în care îmi erau scrisorile
de la pãrintele Iosif, primite de la dînsul în timpul cît eram eu plecat din Sibiu. Sau cînd era
el dus.
Mai aveam niºte cãrþi primite cu dedicaþii scrise de mîna lui. Niºte tablouri tot aºa. ªi
altele de la alþii.
Nici acestea nu le-am vãzut printre cele de aici. Le-aº fi sustras, bãgîndu-le pe sub hainã
cînd ieºeam afarã, sau strecurîndu-le prin gaura pe care o fãcusem pe sub talpa de lemn a
ºoprului de lemne, - cum mai fãcusem ºi cu altele. Apoi cînd ieºeam afarã le-aº fi dat la ai
mei. Dar acestea nu erau nicãieri. Înseamnã cã nu le aflaserã. ªi mã bucuram cã mãcar acestea
au scãpat.
Ci numai cînd voi ieºi afarã voi afla cu cea mai mare durere cã ceea ce nu-mi nimiciserã
vrãjmaºii, mi-au nimicit ai mei, dupã plecarea lor, temîndu-se cã vor veni din nou ºi cã vor
face ºi mai rãu, aºa dupã cum ºi spuseserã ameninþîndu-i.
Eu nu ºtiam nimic, dar odatã cu cãruþa îl aduseserã ºi pe tatãl meu, pe care l-au þinut toatã
noaptea ºi l-au bãtut sã spunã unde mai sînt ascunse cãrþi.
Tatãl meu a rãbdat totul, dar n-a spus. Însã cînd s-a dus acasã, împreunã cu mama ºi soþia
au dezgropat totul. Douã zile ºi douã nopþi a ars cuptorul cu tot ce mai rãmãsese din toatã
munca ºi osteneala mea.
Rãmãsesem gol-goluþ. Mai sãrac decît un cerºetor.
T-
În perioada ciudatei mele libertãþi începurã în Vinerea Patimilor 1950, mai ales
chinuitorul meu de la început se lua adeseori la discuþie cu mine, spre a mã combate ºi
“lãmuri”...
- În definitiv, - îmi zise el o datã cînd era în toane mai bune, - spune-mi, chiar crezi tu
în viaþa veºnicã? Adicã sã mai învie omul dupã ce moare o datã?
- Eu cred asta din toatã inima, - i-am zis eu. ªi sînt sigur de asta ca ºi de faptul cã soarele
acesta care apune acum acolo, va rãsãri mîine dimineaþã de dincolo.
Dar chiar dacã n-aº fi atît de sigur cum sînt, îmi zic aºa: dacã cred, - ºi pînã la urmã, hai
sã zicem cã nu va fi, - ce am pierdut? Nu am pierdut nimic ci dimpotrivã am trãit frumos ºi
am murit cu o speranþã.
Dar dacã nu cred - ºi pe urmã va fi, - atunci ce am pierdut! ªi cum voi repara eu pierderea
asta vreodatã? Cãci dacã nu cred, fac tot felul de rele: mint, fur, înºel, înjur, bat, asupresc,
chinuiesc. Pe urmã va veni Judecata la care voi rãspunde de toate astea. Apoi voi merge sã
le ispãºesc în chinurile veºnice. Asta-i! dacã va fi.
Iar dacã nu va fi - ºi trãiesc frumos, mãcar am lãsat o pildã frumoasã de care îºi vor aduce
cu drag aminte oamenii printre care am trecut... Chiar ºi numai pentru asta - ºi se meritã sã
cred.
- Asta-i aºa cum fac eu cu cucuvaia aia de pe horn - zise el încurcat. Trag dupã ea ºi dacã
o împuºc bine, dacã nu, nu.
- Pleacã!
T-
Altã datã, dupã vreo douã sãptãmîni îmi zise:
- Îi fi tu episcopul ostaºilor, dar tot nu þi-au sãrutat þie mîna cîþi mi-au sãrutat mie.
- Cum? Mi se pare cã glumiþi, sau cã vã lãudaþi! Parcã nu cred.
- Nu. - Sã ºtii cã este chiar aºa cum îþi spun eu! ªi iatã cum a fost, ca sã vezi: Era o
sãrbãtoare mare, ne-am dus trei la mînãstire... cãutam pe unul care bãnuiam cã de sãrbãtori
va merge acolo.
- H... (celãlalt major) s-a suit în turn, Z... (ofiþerul evreu) s-a aºezat la un geam în clãdirea
din faþã, iar eu îmi îmbrãcasem o reverendã pînã la pãmînt peste uniforma mea - ºi ajutam
stareþului care slujea la altar.
Cînd s-a terminat slujba, eu dam anafora sã-l vãd pe fiecare care vine. Cum le dam
anafora, toþi îmi sãrutau mînã...
- Acum crezi? - încheie rîzînd cu hohote.
- Da! - i-am rãspuns îngrozit!
ªi am adãugat: mã duc sã tai lemne... - ca sã scap din faþa duhului care îl vedeam sfidînd
ºi dispreþuind... Nici nu mã putusem gîndi cã pot merge pînã acolo.
T-
Ce oameni ciudaþi. Cîteodatã pot sã ne dea de mîncare sã ne sãturãm. Alteori, cum fãcea
sublocotenentul Z... ieri: - stãtea în picioare cînd amãrîþii cei doi legaþi mîncau stînd jos. ªi
în timp ce ei rupeau fãrîmiturile ºi le bãgau în gurã cu amîndouã mîinile legate, - el care îi
supraveghea, lua cîte o pietricicã de jos ºi le arunca fie în cap, fie în faþã, fie în pîine, cînd
la unul cînd la altul, distrîndu-se.
Eu îl priveam din ºopru... ºi mã gîndeam: Cum poate omul acesta sã chinuie chiar aºa pe
niºte semeni ai sãi? ªi doar era evreu, unul din poporul suferinþei. Abia scãpase cu viaþã, ca
prin minune, de la un lagãr de exterminare din Germania... Se vede încã pe mîna lui înscris
numãrul de lagãr.
El care a suferit atît de mult, oare nu ºtie ce înseamnã suferinþa? Cum darã poate sã
devinã el însuºi acum un chinuitor atît de cinic al altora?
Nici nu mã gîndeam atunci cîte astfel de grozãvii, ba încã unele ºi mai mari voi mai afla
mai tîrziu...
T-
Totuºi oare ce înseamnã libertatea asta neobiºnuitã ce mi se dã mie aici? - mã întrebam
nedumerit.
Dar curînd am aflat ºi explicaþia. Iatã cum era:
Încã dinainte de rãzboi cunoscusem la Beiuº o familie de evrei. Tatãl lor era legãtor de
cãrþi. Le dusesem de multe ori cãrþi la legat sau la compactat.
Dupã ce a venit la guvern Antonescu ºi au început mãsurile aspre împotriva evreilor, eu
i-am ajutat cît am putut. Nu numai pe ei, dar mai ales pe ei. ªi prin ei apoi ºi pe alþii.
În vremea din urmã fãcusem o colectã printre fraþi ºi ajutasem toatã comunitatea lor cu
o sumã destul de mare de bani ºi alimente pentru toþi cei lipsiþi. În refugiu i-am ascuns la noi.
S-a întîmplat cã soþia compactorului era membrã de partid încã de atunci. Nici nu mã
gîndisem la asta.
Acum cînd partidul era la putere, - ei aflaserã cã eu am fost închis. ªi în cadrul
organizaþiei locale au fãcut sã se ia hotãrîrea sã mã scape. De aci era libertatea ce mi se
dãdea.
Dar problema mea depindea acum ºi de alþii mai mari. Poate de Oradea, poate de
Bucureºti. Actele plecaserã - iar acum ei aºteptau. Ce puteau sã mai facã pentru mine era doar
sã-mi lase libertatea de care mã bucuram acum, ºi sã propunã eliberarea mea...
T-
Asta era prin luna mai. Într-o noapte, dupã aproape o lunã de astfel de regim liber, mã
trezii cã uºa celulei mele se trînteºte cu putere, apoi se împinge zãvorul ºi i se pune lacãtul.
- Iarãºi? - am suspinat eu. Acuma cînd credeam cã mi-am împlinit ispãºirea! Ce înseamnã
asta decît cã totul s-a înrãutãþit din nou.
Desigur va fi rãu ºi de mine dacã va rãmîne iarãºi zãvorul pe uºa mea, dar ce vor face cei
doi nenorociþi în lanþuri, din dreapta ºi din stînga mea cãrora eu le fãcusem totul?
T-
Închisã, celula mea era exact cît un mormînt. Dacã mã întindeam pe scîndurã, cu
picioarele ajungeam în uºã iar cu capul în perete. Dacã stam culcat lîngã perete, întinzînd
braþul drept, ajungeam în celãlalt perete. Iar în picioare, nu puteam sta decît cu capul aplecat.
Stam astfel întins pe o scîndurã, exact ca un mort ºi exact ca într-un mormînt.
T-
Douã sãptãmîni au trecut astfel. Între timp pe cel din stînga mea îl duseserã într-o noapte
cu maºina. Mai rãmãsesem cu cel din dreapta, bace Flore din Dudeºti, cãruia acum îi luaserã
lanþurile de la mîini. Mult am vorbit în aceste zile ºi nopþi singur cu el, aici în aceste douã
morminte.
Mi se fãceau din nou toate mizeriile dinainte. Nu primeam mîncare, nu mi se da drumul
afarã, nu ni se lãsa aer...
Într-o zi a venit cineva cu dezinfectarea. Avea un aparat cu praf. N-a deschis celula sã ne
scoatã afarã, apoi sã prãfuiascã. Ci a introdus furtunul prin gaura vizetei ºi a început sã
pompeze, mult ºi sãlbatic umplînd totul de un nor de praf otrãvitor ºi înecãcios...
Apoi a închis ºi intrarea sã nu vinã nimic, nici aer nici luminã de afarã.
Mã usturau ochii de nu-i puteam deschide. Mã ustura nasul, buzele, gîtul... Mã sufocam
ºi credeam cã voi muri îndatã.
Am pus haina pe cap, ºi m-am lãsat jos pe ciment. Mi s-a pãrut cã ameþesc... ºi nu ºtiu
cînd mi-am revenit.
Bietul bace Flore tot aºa.
T-
Dar dupã cîteva zile mã lãsarã iarãºi mai liber ºi mã foloseau la diferite munci prin curte,
la curãþenie, la tãiat lemne, uneori ºi la frecat parchetul în birouri...
Cînd nu era nimeni pe afarã, îl deschideam ºi pe bace Flore ºi stãteam amîndoi pe prag
la soare. Cînd auzeam vreun zgomot el fugea repede în celula lui, iar eu îi puneam zãvorul.
El n-avea voie sã iasã afarã.
T-
În dimineaþa de 4 iunie, veni la noi ofiþerul de serviciu ºi ne spuse:

- Astãzi veþi pleca la Oradea. Amîndoi. Voi merge ºi eu, dar nu odatã cu voi. Eu merg
înainte ºi vã aºtept acolo la Securitate.
ªi întorcîndu-se spre mine îmi zise aspru:
- Sã ai grijã de el sã nu fugã!
Apoi arãtînd spre bace Flore zise:
- Ãsta a mai fugit o datã. De aceea a fost pus în lanþuri. Dacã mai fuge, tu rãspunzi de el!
- Nu mai fuge el. Aºa-i bace Flore cã nu mai fugi?
- Unde sã mai fug? N-am plãtit eu fuga de-ajuns? Mai bine mort decît sã mai pãþesc încã
o datã ce am pãþit!
T-
Am luat pe bace Flore ºi am mers cu el la autobuz. ªi am plecat spre Oradea.
Cînd am trecut cu autobuzul prin satul lui, bace Flore ºi-a scos sumanul ºi apropiindu-se
de geamul deschis îºi aruncã sumanul în faþa porþii lui...
Se potrivise cã erau în poartã baba lui ºi feciorul care se repezirã îndatã la suman. Îl
cunoscuserã ºi îi vãzurãm fugind îndatã înãuntrul casei.
Nu departe de acolo era staþia. Bace Flore rugã pe ºofer sã mai stea cinci minute cã vin
ai lui la el.
Aºa ºi fu. Ajunse întîi feciorul cu o hainã mai groasã ºi cu o traistã de mîncare, apoi baba.
ªi încã alþii. Ce bucurie era pe toþi cîþi îl vedeau pe bace Flore, dupã atîta vreme ºi dupã atîta
necaz cît ºtiuserã cã îndurase el fugit.
În sfîrºit ajunserãm la Oradea. Ne luã în primire un major care ne duse în celula
întunecoasã sub scãri. ªi trîntind uºa dupã noi, ne zise cu o înjurãturã:
- Staþi acolo, maglaviþi de voi!
T-
Celula n-avea nici mãcar o vizetã, ci numai sus de tot un gemuleþ mic cît palma, plin de
praf ºi de pãianjeni prin care abia strãbãtea o zare slabã ºi obositã de la un bec amãrît de pe
coridor.
Cînd ne-am miºcat picioarele, - pe jos era apã multã, iar înãuntru un miros greu de
mucegai ºi murdãrie stãtutã.
Am pipãit în colþ un prici de lemn ºi ne-am aºezat bîjbîind, ca sã ridicãm picioarele din
apã. Nimic nu puteam pune jos.
- Frate Traian, - zise tovarãºul meu, bine am ajuns. Nãdãjduiam de mai bine, - ºi iaca de
ce am dat!
- Slãvit sã fie Domnul ºi pentru asta - bace Flore. Nu meritam mai bine! Dacã am fi
meritat mai bine, - mai bine era. Încã n-am ispãºit de tot ceea ce am pãcãtuit. Cînd vom
ispãºi, nimeni nu ne va mai putea þinea aici nici o clipã. Noi nu sîntem în mîna oamenilor ci
în mîna lui Dumnezeu. N-avem altã cale decît sã rãbdãm ºi sã ne rugãm ca sã putem rãbda
pînã se va sfîrºi.
T-
Am stat acolo zece zile ºi zece nopþi. Zilele treceau cum treceau, dar nopþile era un rãpãit
necontenit de cizme pe scãrile de la capul nostru - încît era cu neputinþã sã dormi cît de cît.
Cîte o datã pe fiecare noapte - la ore diferite, fãceau probabil exerciþii cã nãvãleau în sus ºi
în jos pe scãri de credeam cã se vor prãbuºi peste noi. Doamne, - ºi ce mulþi erau... Alte dãþi
rostogoleau ceva greu, ca niºte lãzi de fier, din scarã în scarã, pînã jos.
Bietul bace Flore care trecuse ºi el prin destule necazuri de acestea mulþi ani, pentru
pãcate de ale lui, - avea nervii zdruncinaþi. ªi cîteodatã în zgomotele astea i se nãzãrea cã este
rãzboi. ªi începea sã tremure ºi sã se vãicãreascã tare:
- E rãzboi frate Traian, n-auzi cum fug? N-auzi cum huruie tancurile pe stradã?
- Nu-s tancuri alea bace Flore, sînt camioane ºi maºini pe stradã! Acum este dimineaþã,
nu-i noapte!
- Dar n-auzi împuºcãturile alea?
- Nu-s împuºcãturi bace Flore, - tramvaiul care izbeºte la încheieturile ºinelor.
- Ba eu îþi spun cã-i rãzboi. Ãºtia ne omoarã aici!
- Liniºteºte-te bace Flore. Ai sã vezi cã peste cîteva minute ne aduce ceaiul ºi turtoiul...
De multe ori am pãþit cu el aºa, uneori ºi mai rãu. Mã îngrijoram tare de sãnãtatea lui.
T-
Aici cel puþin ne dãdea mîncarea de trei ori pe zi, nu ca dincolo. Aºa bunã-rea cum era
ea. Dimineaþa ceai cu turtoi sau cu o felioarã de pîine. La amiazã puþinã mîncare caldã iar
seara tot cam aºa.
Dar de multe ori nu se ajungeau linguri ca sã ne dea ºi nouã. Atunci mîncam cu gura
direct din castron pe întuneric, fiindcã aici nu vedeam absolut nimic ce mîncãm. Putea fi orice
în blidul pe care ni-l împingea grãbit gardianul de pe coridor. Cîteodatã cunoºteam ce mîncãm
dupã gust. Cîteodatã nu puteam cunoaºte, cã nu semãna a nimic.
T-
A ajutat Dumnezeu cã dupã zece zile am fost scoºi ºi duºi la celula comunã, unde era
spaþiu mai larg, priciuri de-a lungul peretelui ºi multã luminã. Pe un geam mare dinspre curte
soarele bãtea jumãtate de zi direct pe noi. Era pe la mijlocul lui iunie 1950 ºi era o cãldurã
aici de curgeau sudorile pe noi.
Nouã ni se pãrea cã venisem din iad în rai. Toate hainele pe noi erau acolo ude zi ºi
noapte de începurã sã putrezeascã. Încãlþãmintea mucegãise ºi noi cãpãtasem un miros aºa de
puternic de mucegai încît cînd ne-am vãzut la luminã ne pãrea nespus de bine sã ne uscãm,
fiindcã ne pãrea cã fusesem scoºi dintr-o peºterã înfundatã.
Aici trecurã mult mai uºor cele douã sãptãmîni cîte le-am stat.
Am gãsit multe alte suflete necãjite cu care am stat frumos de vorbã despre Dumnezeu.
De mulþi m-am apropiat sufleteºte atît de tare încît am devenit ca niºte fraþi. O, dacã aº avea
aici loc sã înºir povestea vieþii mãcar a unora dintre cei cu care m-am întîlnit prin aceste
bîrloguri ale acelor ani neuitaþi! Dar cîte cãrþi oare mi-ar trebui ca sã descriu atîtea mii de
istorisiri cîte le-am cunoscut ºi le-am ascultat în cei ºaptesprezece astfel de ani?...
T-
Dupã douã sãptãmîni furãm aleºi o parte din noi, suiþi într-o dubã cu trei laviþe - ºi duºi
din nou la penitenciar.
De data asta am fost bãgaþi în aripa din dreapta pe coridorul de la etajul doi, care avea
ºapte celule cu uºile din gratii, prin care vedeai tot ce este înãuntru.
Am fost bãgaþi în celula 6, a doua de la intrare. În stînga noastrã, prima, era celula 7, în
care erau femeile. Apoi dupã noi 5, 4, 3, 2 ºi în fund de tot 1.
Repede ne-am fãcut cunoºtinþã cu cei ce erau nu numai în celula noastrã ci ºi cu ceilalþi
din toate celulele de pe coridor, - uºile fiind de gratii puteam uºor vorbi unii cu alþii de la un
capãt al coridorului pînã la celãlalt.
Gardianul, ºeful de secþie nu stãtea pe coridor. Dupã ce termina ce avea de fãcut cu noi,
pleca, încuind numai uºa de la intrarea coridorului. Astfel noi dupã plecarea lui puteam vorbi
în voie unii cu alþii de la uºi la uºi.
Îndatã ce sosea un nou transport iar gardianul pleca de pe coridor încuind uºa - cei din
camera care îi primise pe noii locatari, comunicau tuturor celorlalte camere numele noilor
sosiþi.
Cînd noii mei tovarãºi din celulã anunþarã ºi numele meu, din toate celelalte celule îmi
venirã salutãri de pe la mulþi cunoscuþi, care îºi comunicarã numele. Erau printre ei unii foºti
gazetari de la Cluj, de la Blaj sau preoþi ºi profesori de teologie greco-catolici pe care îi
cunoscusem sau care mã cunoºteau dupã nume. Erau mulþi din ei închiºi pentru credinþa lor,
cu ocazia trecerii la ortodoxie a bisericii greco-catolice.
Am rãmas înþeleºi ca mîine la ora plimbãrii în curte, sã ne întîlnim spre a discuta
împreunã.
T-
Dupã ce îmi aºezai bagajul acolo unde îmi spuseserã cã mai este un loc liber, vãzui venind
din fundul camerei spre mine cineva care îmi zise:
- Am auzit cã vã numiþi Dorz! Nu cumva sînteþi din Oastea Domnului?
- Ba da!
- Dv. aþi scris cãrþi, reviste, cîntãri religioase?
- Da! Dar de ce mã întrebaþi?
- Cunoaºteþi cumva pe unul Pop ªandor sau Alexandru de pe la Cluj?
- Da, ce-i cu el? Am auzit cã ar fi fost ºi el arestat. ªtiþi ceva despre asta?
- Da! Prin 10 februarie am fost eu adus aici la Oradea ºi bãgat în celulã. Era noaptea.
Îndatã s-a sculat de pe prici cineva care tremurînd s-a aruncat spre mine zicînd: Tu eºti frate
Dorz?
Sînt distrus! Mor. Nu mai pot. Ce sã fac ca sã scap de aici? Nu mai pot. Spune tot, cum m-ai
trimis, cum mi-ai scris, cum mi-ai dat cãrþile. Scapã-mã!... Scapã-mã! Scapã-mã.
ªi se agãþase tremurînd de mine.
- Stai omule, i-am zis eu. Eu nu sînt cel care crezi d-ta. Liniºteºte-te.
- Ba eºti fratele Dorz! ªtiu eu! Te cunosc eu. De ce nu vrei sã recunoºti ºi sã mã scapi?
Am luptat mult cu el pînã s-a liniºtit.
Dupã aceea l-am întrebat de cauza lui, apoi de credinþa lui. Iar dupã aceea i-am zis:
- Pãi bine, dacã d-ta ai o credinþã, de ce eºti aºa de deznãdãjduit? De ce nu suferi pentru
credinþa ta? De ce vrei sã scapi cu orice preþ? Rabdã, dacã zici cã eºti ostaºul Domnului. El
cum a rãbdat?
Dar n-am mai stat mult împreunã. Pe el l-au scos din celulã. Apoi n-a mai venit înapoi.
ªi nu mai ºtiu ce a fost cu el.
- Nu aþi mai auzit nimic nici de la alþii despre el? Eu ºtiam cã au fost arestaþi odatã cu el
încã trei.
- Da, mi-a spus cã au mai fost cu el trei. Pe doi crede cã i-au eliberat de la Baia Mare, iar
pe unul mai tinerel l-au adus aici.
N-am mai auzit nimic apoi. Cred cã a scãpat, fiindcã era într-o stare cã ar fi fãcut tot ce
i se cerea, numai sã fie lãsat sã meargã acasã.
- Va fi fãcut “tot ce i se cerea”...
T-
Acum sã mã orientez puþin. Întreb sã aflu cine mai este pe aici:
În camera 7, camera femeilor, printre altele era ºi o fostã stareþã la o mînãstire
greco-catolicã. Fusese închisã pentru statornicia ei în credinþã. Avea peste 70 de ani ºi era
foarte slãbitã. Cînd a fost arestatã acum doi ani, una din ucenicele ei de la mînãstire s-a agãþat
de ea cu toatã puterea ºi a spus celor ce o arestau:
- Nici moartã nu mã voi despãrþi de mãicuþa mea. Duceþi-mã ºi pe mine acolo unde o veþi
duce pe ea sã trãiesc sau sã mor ºi eu acolo. Faceþi-mi orice vreþi, dar nimeni nu mã va putea
despãrþi niciodatã de ea, cãci este mai mult ca mama mea.
Au încercat s-o smulgã, dar n-au putut-o. Vãzînd aºa, le-au dus împreunã pe amîndouã.
Acum era aici nedezlipitã de mãicuþa ei ºi o îngrijea cu tot ce putea din tot sufletul sãu mare
ºi bun.
Mai erau împreunã cu ele ºi alte douã credincioase din biserica pãr. Chindriº de la Cluj,
cu care ne cunoscusem încã în 1939 cînd scriam la gazeta Viaþa Creºtinã cu pãrintele
Chindriº.
Cu acestea mai erau apoi douã surori medicale de la maternitatea din Satu Mare, aduse
aici pentru neglijenþã în serviciu. Din cauza lor se zicea cã muriserã niºte noi-nãscuþi acolo.
Cei doi medici ai acestei maternitãþi - ºeful ºi subºeful - erau ºi ei aici în celula 6, învinuiþi
împreunã cu ele de neglijenþã cu un ascunziº politic.
În celula 5 erau o parte din preoþi ºi credincioºii greco-catolici, unii cunoscuþi personal,
alþii numai dupã nume...
La plimbare ne-am cunoscut ºi recunoscut cu toþii.
Ne-am împrietenit ºi cu cei noi destul de repede. Atmosfera era mult mai liberã decît
dincolo.
Mai ales dupã ce gardianul îºi termina programul lui cu noi ºi pleca de pe salã, discutam
fãrã nici o teamã cu glas tare între noi. Dacã aveam ceva de comunicat vecinilor, apropiam
gura de gratiile uºii ºi strigam:
- Alo 1. Rugãm pe domnul cutare sã vinã la vorbitor.
Vorbeam atîtea unii cu alþii încît aici, faþã de ceea ce fusese înainte, acum eram aproape
fericiþi.
Am gãsit între ei ºi pe P. G. un gazetar bãtrîn care lucrase pe la Foaia Noastrã, la Unirea
ºi chiar la Luceafãrul lui Octavian Goga. Cunoscuse bine pe Coºbuc, pe Goga, pe ªt. O. Iosif.
Lucrase împreunã cu ei... Cu Agîrbiceanu era prieten bun ºi cu Lucian Blaga.
Ce multe am povestit despre amintirile noastre.
Mai erau Iuliu M., Iuliu P. ªi alþii, mulþi ºi buni.
T-
...Dar foamea era cumplitã ºi aici. Mîncarea era atît de puþinã ºi atît de slabã încît cu toþii
devenisem ca niºte schelete.
Dormeam înºiraþi unii lîngã alþii, întinºi pe priciuri comune. Toþi ne zvîrcoleam toatã
noaptea în chinurile foamei. Unii, nemaiputînd suporta, urlau ºi plîngeau ca niºte copii. Nu
voi putea uita niciodatã strigãtele lor în ungureºte sau româneºte:
- Istenem, Istenem! - Ehes vagyok!
- Dumnezeul meu, Dumnezeul meu - cît de flãmînd sînt!
T-
La plimbare în curte era program sã ne scoatã zilnic cîte un sfert de orã.
Atunci ieºeam tot coridorul deodatã, în afarã de femei. Ele erau scoase separat, fie
înaintea noastrã fie dupã noi.
Toþi cei din cele ºase celule, ne înºiruiam doi cîte doi ºi coboram în curtea micã unde
f ã c e a m u n c e r c c a r e s e m i º c a î n t r una. La m i j l ocul cercul ui º eful de s ecþ i e care n e
supraveghea.
Atunci pe secþie erau cu schimbul doi gardieni ºefi. Unii dintre cei mai vechi gardieni ai
penitenciarului.
Amîndoi erau unguri. Unul blînd ºi bun mai gras ºi mai moale Csapo baci. Celãlalt un
mititel ager, cu o mustaþã mare ungureascã ascuþitã, cu o pipã scurtã ºi groasã ºi cu niºte
cizme cu carîmbi tari, totdeauna lucii ºi scîrþîind.
T-
Cînd era de serviciu Csapo baci el stãtea deoparte liniºtit, lãsîndu-ne sã ne plimbãm
mergînd cum vrem, sã vorbim cu cine vrem ºi sã umblãm cum ne convine. Niciodatã nu ne-a
fãcut nici o observaþie.
Dacã trecea timpul reglementar - ºi era vremea sã ne zicã:
- Gata, dã-i drumu sus! - cînd se potrivea sã fie timp frumos, sau încã nu ne terminasem
discuþia cu prietenul ºi cineva dintre noi îi zicea:
- Csapo baci, mai lasã-ne puþin. - El zicea:
- No bine. Da nu mult cã am treabã.
T-
Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã ºi pãmîntul de pe el pe Csapo baci cã atîta cît a
putut el ne-a uºurat ºi nu ne-a îngreuiat necazul în care eram.
E ºi aceasta o dovadã cã nu legea este rea ci oamenii sînt rãi. Cã oricît de asprã ar fi o
lege, dacã cel care este pus s-o aplice este om, el o aplicã cu omenie. ªi atunci cel ce
ispãºeºte nu este mai apãsat decît trebuie, nici mai chinuit decît meritã.
Dar cînd cel care aplicã legea este fiarã, atunci legea devine în mîinile lui instrumentul
blestemat al nefericirii semenilor sãi.
T-
Ca sã vedeþi ce fel de om bun era Csapo baci am sã vã povestesc o întîmplare cunoscutã
de noi toþi. O spusese unul din cei ce o trãiserã.
Penitenciarul avea afarã din oraº o grãdinã mare în care cultiva tot felul de legume pentru
hrana personalului ºi a deþinuþilor sãi. La aceastã grãdinã lucrau tot anul cîte o echipã mai
mare sau mai micã, dupã cum era nevoie, din deþinuþii cei mai nepericuloºi. Aceºti deþinuþi
erau duºi la grãdinã pe jos, încolonaþi pe 2 sau 3 rînduri, iar gardianul care îi pãzea, cu o
puºcã lungã la umãr mergea în urma lor. Acolo ei lucrau toatã ziua, iar seara erau aduºi tot
aºa, înapoi la locul lor în penitenciar.
Într-o vreme serviciul de paznic al acestei echipe de deþinuþi care erau duºi sã munceascã
la grãdinã, era încredinþat lui Csapo baci, care se purta cu ei ca ºi cu niºte copii ai lui.
- Mãi pruncii mei, - îi sfãtuia el pe drum, - sã nu fugiþi mã, cã vedeþi puºca asta, vã puºc
mã pe toþi, aºa ca pe niºte iepuri.
- Da’ cum sã fugim noi Csapo baci, ziceau ei rîzînd, cã unde mai aflãm noi un tatã aºa
bun ca pe d-ta ºi un servici aºa de bun ca ãsta de aici?...
- No bine pruncii mei, zicea Csapo baci liniºtit. ªi mergea legãnîndu-se în urma lor.
Într-o zi, Csapo baci mergea cu echipa lui de vreo 10 deþinuþi. Cînd unul îi zise în glumã:
- Acum, dacã chiar am vrea sã fugim noi, Csapo baci, te-ar lãsa pe d-ta inima sã tragi cu
puºca în careva?
- Cum sã nu trag mã, dacã fugiþi?
- Dar ai d-ta atîtea gloanþe cîte sã ne puºti pe toþi?
- Dar cum sã nu am!
- Cîte gloanþe ai Csapo baci?
- Cinci!
- Da’ ºtii d-ta sã nimereºti chiar bine cu puºca?
- Cum sã nu ºtiu mã?
- Da’ îi bunã puºca asta?
- Prima! Puºcã aºa nu mai este.

- Eu mã prind cã d-ta nu ºtii nimeri cãciula mea colo pe parul cela! Uite Csapo baci dacã
o nimereºti dintr-o datã îþi facem o cinste cu cît vrei cînd trecem înapoi pe lîngã Vaida (Vaida
era o crîºmã la marginea oraºului la care se mai bãgau ei cîteodatã pe furiº, cînd veneau
înapoi. Pe vremea aceea deþinuþii care lucrau aveau dreptul sã aibã la ei cîte o sumã de bani
pentru a-ºi face cumpãrãturi de mîncare).
- Bine, - zise Csapo baci. Hai!
Se oprirã toþi acolo în marginea grãdinii. Pe cîmp nu mai era nimeni.
Deþinutul îºi puse cãciula lui în par, apoi se deterã toþi zece de-o parte, iar Csapo baci
puse puºca la ochi ºi trase o datã.
Dar cãciula nici nu se miºcã în par.
- Ai vãzut Csapo baci cã n-ai puºcat-o! Mai o datã!
Poc, a doua oarã! Dar cãciula tot acolo.
- Mai o datã!
Poc! fãcu din nou puºca cea lungã ºi ciudoasã a lui Csapo baci, a treia oarã. Dar tot nimic.
- Mai o datã!
Lui Csapo baci îi era acum chiar ciudã:
Poc!
- Nici acum n-ai lovit-o. Numai de ciudã nu te lãsa. Mai o datã!
Poc! - a cincea oarã.
Dar cãciula era tot acolo, stînd foarte liniºtitã în parul ei.
- Mã’ da cum se poate cã n-o loviºi Csapo baci? Mai trage numai o datã cã poate o
loveºti!
- Nu mai am gloanþe mã. S-or gãtat toate - zise Csapo baci, scãrpinîndu-se supãrat dupã
ureche. Ce mã fac eu acum? - zise el amãrît.
- No, dacã nu mai ai gloanþe Csapo baci, Dumnezeu sã te alduiascã. Noi merem care
încotro, - rîserã ei, împrãºtiindu-se prin porumburi ca iepurii, fiecare încotro apucã.
- Mã pruncii mei, nu fugiþi mã, cã iarã vã prinde mã. ªi va fi mai rãu ºi de voi ºi de mine.
Nu fugiþi mã pruncii mei... se tînguia în urma lor bietul Csapo baci.
Dar în zadar. Curînd nu mai vãzu pe nici unul din cei zece “prunci” ai lui...
T-
Cînd s-a întors singur înapoi, a povestit la direcþiune cã deþinuþii lui i-au fugit. Cã el a
tras dupã ei ºi cã pe unii i-a rãnit, dar nu a putut prinde pe nici unul.
A fost crezut ºi iertat. Dar apoi n-a mai fost lãsat cu deþinuþii la grãdinã ci dat la alte
servicii în curte. Afarã n-a mai fost trimis niciodatã.
Acesta era Csapo baci, care ne pãzea acum pe noi.
Deºi i se spusese cã noi sîntem cei mai periculoºi bandiþi, mult mai periculoºi decît cei
de la dreptul comun, totuºi noi n-am avut nici un necaz din partea lui. Dar nici el din partea
noastrã. Tocmai pentru cã el era aºa de bun, - aveam ºi noi grijã sã nu greºim cu nimic pentru
care el ar putea fi tras la rãspundere.
T-
Celãlalt ºef de secþie însã era altfel. Pe cînd Csapo baci era tipul omului cumsecade care
este la fel în toate seminþiile pãmîntului, ºeful Nehez era tipul specific al neamului sãu. La
el totul era numai unguresc: mustãþile lungi ºi rãsucite la vîrf, pipa groasã, cizmele cu carîmb
tare... Pînã ºi ciomagul cu care umbla totdeauna în mînã.
Cînd ne scotea el la plimbare, totdeauna se aºeza în mijlocul cercului nostru ºi se sprijinea
în ciomagul lui, ca un cioban grijuliu care nu-ºi pierdea din ochi turma.
O datã am avut mare necaz cu el. Iatã cum:

T-
Era precum am spus, o foamete cumplitã. Urlau uneori bieþii oameni ca vitele: Ni-e
foame, ni-e foame.
Cînd erau la plimbare prin curte, era singurul prilej în care fiecare ar fi putut gãsi cumva,
prin vreo minune ceva sã ia în gurã. Dar ce?
Printre pietrele mãturate se mai putea afla cãzut cumva vreun grãunte de fasole, de
porumb, de arpacaº, cînd fusese descãrcat pentru bucãtãrie. Dacã îl vedeau doi în acelaºi timp
- sãreau deodatã sã ia bobul ºi sã-l mãnînce. Un fir cãzut de porumb, un bob de fasole, un
grãunte de arpacaº - ce hranã putea fi pentru un om? ªi totuºi ce luptã pentru ea!
La întoarcerea spre coridorul nostru treceam prin faþa bucãtãriei. Aici se gãseau lãzile cu
resturile ce trebuiau aruncate: coji, oase, tot ce se arunca.
De obicei aceste lãzi erau luate înãuntru cînd treceam noi ca nu cumva sã aflãm în ele
ceva . Cînd însã bucãtarii fie cã uitau sã le ascundã de noi cum aveau ordin, fie cã anume le
lãsau ca ºi cum le-ar fi uitat, - era o adevãratã nãvalã asupra acestor lãzi.
Între noi nu toþi erau oameni care ºtiau rãbda fãrã a se compromite. Dar mai erau ºi din
ceilalþi. Unii erau închiºi pentru cã voiserã sã treacã frontiera - sau o ºi trecuserã. Alþii pentru
vreo speculã cu aur. Alþii pentru deþinere de arme, - feluriþi oameni care nu aveau nici puterea
de înfrînare a credinþei, nici reþinerea unei demnitãþi pe care nu voiau s-o piardã ºi nici tãria
unei adevãrate virtuþi creºtine.
Aceºtia erau în stare de orice pentru a-ºi potoli o clipã foamea lor chinuitoare. Ei mergeau
de obicei în primele rînduri, totdeauna sã fie ei mai întîi dacã s-ar ivi ceva sã apuce.
De servici atunci cu noi era Nehez, care bãnuind ceva se grãbi sã vinã sã vadã nu cumva
sînt lãzile afarã. Tocmai cînd se uitã el, se ridicaserã vreo patru dintre cei ce se aruncaserã
pe lãzi ºi se luptau sã-ºi smulgã unii altora ceva. Eu auzisem zgomot, dar nu vedeam bine ce
se întîmplã din cauza celor ce urcau în faþa mea.
- Staþi, ce-i acolo, ce-aþi luat? - se repezi Nehez, cu ciomagul în mînã, ca sã vadã.
- N-avem nimic domnu’ ºef!
- Ia sã vãd ce aveþi voi sub hainã?
Apoi întorcîndu-se spre bucãtarii care ieºiserã auzind zgomotul, strigã:
- Ce a fost aici în lãzi, mãi bucãtarule?
- Niºte copite ºi oase de bou de pe care am jumulit tot ce era ºi le-am aruncat ºi le-am pus
pentru gunoi, - zise bucãtarul-ºef. Copitele goale le-am aruncat acolo pentru cã nu mai aveau
pe ele nimic.
- Care le-ai luat mã?
- Nu a fost nimic în ladã, domnule ºef! - zise cineva.
- Las-cã aflu eu, bandiþilor!
Înãuntru imediat. Percheziþie!
Le-a aflat! Nenorociþii rãpiserã din lãzile de gunoi patru copite de bou, cu pãrul încã pe
ele. Le ascunseserã sub haine pentru ca ajunºi în celulã sã le poatã roade cu dinþii pielea ºi
zgîrciurile vii care mai rãmãseserã neciugulite de bucãtari.
Plîngeau cînd ºeful Nehez le-a smuls de la ei ºi le-a aruncat cu scîrbã afarã.
Dar ce uºor i-a fost lui dupã aceea sã ne tragã o batjocurã þigãneascã tuturora pentru asta.
Porþiile de mîncare erau la fel pentru toþi. Pentru femei ca ºi pentru bãrbaþi. Pentru cei
tineri ca pentru cei mai bãtrîni. Pentru cei mici ca ºi pentru cei mai mari.
Femeile din celula 7, mîncau totdeauna mai puþin ca bãrbaþii, unele fiind ºi bolnave, altele
slãbite. Ne ofereau aproape zilnic cîte o gamelã-douã rãmasã din mîncarea lor de arpacaº.
Atunci se petrecea ceva frumos: Dupã plecarea ºefului de pe secþie, cu diferite aþe ºi
curele date de noi din celelalte celule, ele legau de tortã gamela plinã de mîncare, apoi o
scoteau prin gratiile uºii pe coridor, ºi cu mîna stîngã ne aruncau aþa, nouã celor de lîngã ele.
Noi luam aþa, trãgeam gamela, apoi aruncam aþa mai departe. - ªi aºa mergea gamela ca un
cãrucior de copii, trasã de aþã, de la o celulã la alta, - pînã acolo unde, o trimiteau ele. Putea
merge trasã astfel pînã la camera 1 din fundul coridorului. ªi cam aºa mergea, trasã pe rînd.
Apoi se împãrþea într-o ordine, celor mai lipsiþi, fiecãruia cîte puþin.
T-
Eu neputînd sta degeaba, deprinsesem cusutul ºi reparatul încãlþãmintelor. Îmi fãcusem
rost de o sîrmã din care fãcusem un ac ºi o sulã. Aþã scoteam din prosop sau din cãmaºã.
Unde aveam perne sau saltele, scoteam din astea.
Astfel am reparat multe încãlþãminte ale celor ce, dupã ani de zile, de abia li se mai þineau
ghetele pe picioare.
M-am bucurat nespus de mult cã am putut sã fac acest serviciu cãlugãriþelor de lîngã noi,
a cãror încãlþãminte era ruptã de tot, spre a nu rãmînea cu picioarele chiar goale.
T-
Seara aveam uneori program de cîntãri. Fiecare celulã trebuia sã cînte la rînd cîte un
cîntec pentru toþi ceilalþi. Cînd venea rîndul celulei noastre aproape totdeauna eram ales eu
sã cînt o cîntare de la Oastea Domnului.
Am cîntat prima datã Vreau lîngã Dumnezeu sã fiu mereu... Le-a plãcut tuturora atît de
mult încît multe zile n-a mai cîntat nimeni o altã cîntare pînã ce au învãþat-o cu toþii pe asta.
Atunci o cîntam tot coridorul în aºa fel încît de multe ori striga santinela din curte:
- Hei, mai încet acolo! Ce, aþi înnebunit? Unde vã pomeniþi?T-
Se statornicise între noi toþi o aºa atmosferã prin cîntãri ºi prin discuþii din Cuvîntul
Domnului, încît toþi uitau de chinurile foamei - ºi zilele treceau mult mai uºor ca înainte.
Cinci luni am trãit acolo în aceste condiþii. Din iulie pînã în noiembrie.
La ºoldurile uscate, de îndelungata zãcere zi ºi noapte pe scîndurile goale, mi se fãcuserã
douã bãtãturi mari ºi negre. Pielea mi se fãcuse groasã, vînãtã ºi crãpatã ca o scoarþã de
copac. Bãtãturile de la genunchi nu-mi erau nici pe departe atît de frumoase ca cele de la
ºolduri. Era o dovadã, spre ruºinea mea, cã mai mult zãcusem, decît mã rugasem. Pe cînd ar
fi trebuit sã fie tocmai dimpotrivã.
În vara aceea mi-a cãzut mai mult de jumãtate din pãrul de pe cap.
Sosi toamna tîrzie, cu prima zãpadã ºi cu primul frig aspru...
Începuserã muncile la Canal ºi aproape zilnic era miºcare pe coridor, unii fiind scoºi ºi
duºi.
Venea pe coridor ºeful de secþie cu o listã în mînã ºi striga: Care îºi auzea numele trebuia
sã iasã îndatã cu tot bagajul. Într-o zi, cu o listã mai lungã îl strigã ºi îl duse ºi pe baci Flore
la canal. A venit înapoi acasã abia dupã doi ani.
T-
Într-una din aceste zile veni ºeful de secþie cu un bilet pe care era scris un singur nume.
- Prezent, am strigat eu.
- Ieºi imediat cu tot bagajul!
Mi-am luat repede rãmas bun de la toþi cei cu care petrecusem atîtea luni ºi cu care mã
împrietenisem atît de mult. Mulþi Îl aflaserã acolo pe Domnul Isus ºi acum nu ne puteam
despãrþi.
Au cãzut cu toþii pe grumazul meu. Nu ºtiam pe care sã-l sãrut ºi pe care sã-l ascult ce
îmi încredinþa dacã cumva mã trimit “afarã”.
Unul, un evreu al cãrui fiu era ministru în nu ºtiu ce þarã strãinã, arãtase multã ascultare
de Cuvîntul Domnului Isus... Spera sã iasã cîndva, dar avea un dosar greu ºi nu ºtia cît va
rezista. Nu avea pe el decît niºte zdrenþe... Un altul, ofiþer din armata ungarã, la fel... Un altul
din Basarabia tot aºa...
Fiecare îmi cerea ceva. Ce sã fac? - le-am dat tot ce aveam, rãmînînd aproape gol. ªi
le-am promis cã dacã voi ajunge acasã am sã le trimit pachete cu haine.
O datã pe an, toamna, avea dreptul sã primeascã un astfel de pachet fiecare din cei care
avea în þarã pe cineva care le putea trimite. Chiar sãptãmîna trecutã primisem cãrþi poºtale
ºi scrisesem acasã... Eu ºi primisem pachetul cu cîteva zile mai înainte. Aveam ce sã împart
acum. Cui n-am avut sã-i dau nimic, le-am promis. ªi întocmai aºa am ºi cãutat sã fac îndatã
dupã ce într-adevãr am ieºit ºi am ajuns acasã.
Fiindcã nu ne puteam despãrþi, ºeful pierzîndu-ºi rãbdarea, mã luã de mînecã, mã smulse
dintre ei ºi mã împinse afarã, trîntind uºa ºi împingîndu-i zãvorul.
I-am privit printre gratii pe cei rãmaºi acolo, eu care eram acum afarã.
Într-o clipã m-a pãtruns întreaga tragedie a acestei priveliºti: oameni dupã gratii, ca fiarele
cele mai primejdioase!... ªi cînd cunoºteam ce suflete nobile ºi ce caractere cinstite erau
aceºti oameni total nevinovaþi de dupã gratiile acestea!
O, Dumnezeule al Îndurãrii, ai milã ºi nu mai lãsa pe chinuitorul creaturilor Tale sã sfîºie
ºi sã zdrobeascã atît de sãlbatic, de trufaº ºi de nepãsãtor opera dragostei Tale! Adu vremea
cînd sã nu mai fie niciodatã gratii ºi zãvoare ci pace ºi libertate peste toatã lumea asta creatã
de Tine ca sã fie fericitã ºi nu chinuitã.
T-
Am fost dus pe jos de la penitenciar pînã la securitate.
Acolo am fost predat iarãºi lui Zoli-baci care m-a bãgat singur în celula de lîngã spãlãtor.
Am tremurat acolo toatã noaptea. Nu mi-au dat nimic nici de mîncare.
T-
A doua zi dupã masã a venit Zoli-baci ºi m-a scos... Dupã ce mi-a dat ce-mi mai rãmãsese
din lucrurile oprite la cancelarie: acte, curea, ºireturi, m-a scos în stradã cu ele cu tot în braþe
pe aceeaºi poartã din dos, pe care mã mai scosese de douã ori pînã acum:
- Liber! Mergi acase!
- Dar dacã mai ajungi odate la noi, te scot pe uºa asta pachet. Înþeles?
ªi trînti uºa de fier, înjurînd...
T-
Am aruncat acolo jos în marginea strãzii tot ce aveam în braþe. ªi îngenunchind mi-am
ridicat spre ceruri tot sufletul din mine.
Poarta îndurãrii era deschisã ºi zidul dintre mine ºi Domnul meu, nu mai era nicãieri.
Altãdatã m-aº fi tãvãlit pe jos strigînd ca un nebun de bucurie...
Dar acum stãteam acolo în genunchi, cu faþa în sus, cu lacrimile ºiroind pe obraji,
murmurînd printre sughiþuri fericite douã cuvinte:
Isuse, Isuse, Isuse, Isuse - ºi:
Slavã, Slavã, Slavã, Slavã Þie...
ªi nu mã mai puteam sãtura privind iarãºi cerurile deschise ºi pe Mîntuitorul meu
Preaiubit stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu...
T-
Ajuns din nou acasã, dragostea fraþilor m-a înconjurat cu ºi mai multã cãldurã ºi m-a
chemat la lucru cu ºi mai mult dor. Doream sã aflu tot ce se petrecuse în cele aproape zece
luni de cînd nu mai ºtiam nimic de mersul Lucrãrii frãþeºti.
Cei despre care am aflat mai întîi au fost fraþii din Bucovina, aceastã minunatã parte de
þarã care parcã este ºi cea mai minunatã parte a sufletului nostru din frãþietatea Oastei
Domnului. Sîntem fericiþi sã vedem prin aceºti minunaþi fraþi ºi surori, un mare adevãr ºi
anume acela cã unele regiuni ale þãrii parcã au parte de la Dumnezeu de un har deosebit, faþã
de celelalte. Cred cã acest har este urmarea sinceritãþii ºi smereniei cu care sufletele acelea
Îl iubesc ºi Îl ascultã pe Dumnezeu.
Apoi încã un adevãr: acela cã Dumnezeu binecuvînteazã ºi pe urmaºii pãrinþilor
credincioºi pînã la a nu ºtiu cîta generaþie - precum este scris.
În aceastã dulce Bucovinã, ªtefan cel Mare a fost nu numai omul celor mai minunate fapte
de vitejie a istoriei noastre, dar ºi omul celei mai minunate credinþe, în Hristos. Sufletul în
stare de orice jertfã pentru slava lui Dumnezeu ºi pentru pãstrarea credinþei în El...
Dar ªtefan n-a fost singurul. El singur n-ar fi putut cîºtiga nici biruinþele pe care le-a
cîºtigat, nici face mînãstirile pe care le-a fãcut. Cu el mai erau ca ºi el mii ºi mii.
Din pricina acestora a fost apoi ºi este un atît de mare har peste toatã partea asta de þarã.
O alta asemenea ei nu mai este poate în þara noastrã, decît Maramureºul, care fãrã sã aibã o
istorie aºa de zbuciumatã ca Bucovina, n-a avut totuºi o credinþã mai micã. Aici nu sînt zeci
de mînãstiri de piatrã puternicã precum în Bucovina, dar sînt sute de bisericuþe fiecare într-un
fel ºi de un preþ unic, înãlþate mai mult pe cer decît pe pãmînt, ca ºi sufletul curat ºi drept,
al poporului care le-a închegat mai mult din suflet decît din lemn.
ªi n-a fost un singur voievod mare, ci au fost mai mulþi, dar istoria lor este mai tainicã.
Numai roadele frumoase se vãd.
T-
Ce minunaþi erau fraþii ºi surorile din Oastea Domnului oriunde i-am cunoscut. Dar fraþii
ºi surorile din Bucovina ºi Maramureº parcã erau ºi mai frumoºi. Pentru cã acolo cele douã
trãsãturi deosebite pe care le are Oastea oriunde trãieºte duhul ei adevãrat: smerenia ºi
dragostea, - erau mai curate acolo ca oriunde. ªi aºa au rãmas pînã astãzi.
T-
De la fraþii din Bucovina deci am aflat cele dintîi veºti:
La începutul anului 1950, - ºi prin pãrþile acelea din Nordul Moldovei adunãrile s-au þinut
cam nestingherite - pînã aproape de Paºti... Atunci, aproape de peste tot, fraþii lucrãtori au
fost chemaþi pe la posturile de miliþie unde li s-a pus aspru în vedere cã toate adunãrile Oastei
sînt oprite ºi cã ei vor fi pedepsiþi, oriunde vor fi gãsiþi adunaþi.
Primele mãsuri au fost luate chiar de Paºti.
La Volovãþ, a doua zi de Paºti, miliþia a venit în bisericã ameninþînd pe fraþii adunaþi cã
dacã nu se împrãºtie imediat, vor fi luaþi ºi duºi cu maºina la Securitate.
La Straja, miliþia la fel a cãutat pe fraþi. Au luat pe fr. Buraciuc pe care l-au cercetat ºi
ameninþat. La fel pe fr. V. Cerlinca ºi încã pe mai mulþi alþii.
Preotul din Negostina a anunþat Securitatea pîrîndu-l pe fr. I. Moroz cã ar fi vorbit
împotriva Statului. Au urmat cercetãri ºi s-a dovedit cu martori cã n-a fost adevãrat. Dar pînã
atunci fraþii au avut mult de suferit.
La Viforul de Sus, cu ocazia unui botez, era o mare adunare. Miliþia a venit în mijlocul
adunãrii, a cercetat pe toþi fraþii luîndu-le buletinele. Îl cãutau cu deosebire pe fr. Arcade -
dar deºi el era în faþa lor, ei nu l-au vãzut ºi astfel n-au pus mîna pe el.
La Suceava, la Mînãstirea Sf. Ioan, preotul Ruja a arãtat mulþimii de fraþi care erau
adunaþi în bisericã - uºa. ªi le-a strigat:
- Afarã cu voi! Noi nu avem nevoie în bisericã de astfel de elemente!
ªi aceasta pentru cã fraþii cîntaserã Tatãl nostru în genunchi. ªi mai cîntaserã o cîntare
dupã ce se terminase slujba în bisericã.
Dar afarã tot poporul s-a adunat împrejurul lor ºi i-a rugat sã mai cînte acolo în curtea
mînãstirii...
T-
Prin pãrþile Bihorului ºi Aradului pe unde fraþii lucrau cam împreunã, lucrurile se
petreceau tot cam aºa.
În urma arestãrii ºi percheziþiei mele, toþi fraþii au început sã fie ºi mai urmãriþi. N-au mai
putut continua adunãrile mari, ci numai adunãrile împrãºtiate ºi cu numãr mai mic. Unii
dintre preoþi pîrau pe fraþi la Securitate ºi de multe ori ei înºiºi s-au fãcut cãlãuzele miliþiei
pentru aflarea adunãrilor frãþeºti.
La fel curentele hrãpãreþe dãdeau nãvalã între fraþi pentru a-i îngrozi cã vor fi arestaþi. Ca
sã-i poatã face mai uºor sã se boteze la ei, spre a scãpa de orice prigonire.
Atunci au ºi trecut din Oastea Domnului douã suflete slabe ºi bolnave. Unul Creþu Ioan
la penticostali ºi altul Purcel Flore la baptiºti. Cam atîta pagubã ne-au putut face în urma
tuturor zbaterilor lor.
T-
Prin pãrþile Hunedoarei, lucrurile mergeau frumos. Adunãrile se þineau aproape lanþ, cînd
într-o parte cînd în alta. Peste sãptãmînã erau adunãri de ºcoalã biblicã ºi de rugãciune. Iar
duminicile, adunãri de evanghelizare.
În afarã de astea cînd se iveau prilejuri de botez în familiile fraþilor, sau nunþi, sau
înmormîntãri sau hramuri la diferite biserici, - toate aceste prilejuri erau folosite pentru
mãrturisirea Evangheliei ºi bucuriile frãþeºti.
Lucrarea de ajutorare frãþeascã era întreþinutã peste tot de duhul darnic al Frãþietãþii.
Astfel multe familii de fraþi lipsiþi au fost îngrijiþi cu hranã ºi îmbrãcãminte. Altora, li s-a dat
ajutor sã-ºi facã locuinþã... Bolnavii erau cercetaþi. Orfanii ºi vãduvele erau ocrotiþi ºi
mîngîiaþi. Bisericile înzestrate. Evanghelia mãrturisitã cu fapta. ªi Numele Domnului era
preamãrit de cãtre toþi.
În jurul Hunedoarei adunãri de acest fel se þineau în Buituri, Boj, Pestiº, Bîrcea Micã ºi
Mare, Sîntandrei, Simeria, Cãlan, Criºeni, Sîncrai... Cãrpiniº, Nepolt...
Adunãri mai însemnate, au fost cele þinute la Tîmpa în bisericã, unde preotul Marcu
ocrotea cu drag pe fraþi. Apoi la Simeria Veche, la Sîncrai, la Ohaba, la Haþeg, la Batiz...
Fraþi lucrãtori erau o mulþime. Pe lîngã fr. Petru ºi Opriº de la Batiz, erau Ion ºi Gheorghe
din Criºeni, Ionel de la Sîncrai, ªerban ºi Jurca din Buituri, Andrei, Petru ºi Costicã din
Ohaba ºi mulþi, mulþi alþii.
Un necaz mare au avut acolo fraþii cu unul anume Herbei Ioan, fost preot ortodox dar
trecut la sectari, care cutreiera satele în slujba dezbinãrii. A încercat în multe pãrþi sã
introducã printre fraþi învãþãturile dezbinãtoare, dar fraþii l-au înfruntat ºi l-au respins.
Purtarea lui era uºuraticã, vorbirea prefãcutã ºi umblarea nestatornicã. N-a avut nici un cîºtig
dintre fraþi, astfel cã a plecat din Hunedoara ºi s-a stabilit în Arad. Nu se ºtie la care sectã
a rãmas, fiindcã totdeauna îºi ascundea ce crede, spre a putea umbla pe la toþi ºi spre a putea
suge de la mai multe oi în acelaºi timp. Acest om al nimãnui a umblat mulþi ani pe aceste cãi
duble ºi îndoielnice. Fiind un om fãrã nici o valoare duhovniceascã n-a fost crezut ºi primit
decît de oameni care aveau acelaºi fel ca al lui de a vorbi ºi umbla.
T-
Cei doi care fuseserã pricina necazului prin care trecusem, - erau liberi ºi nepãsãtori...
Alergau prin þarã ºi “lucrau pentru Domnul”, - ca ºi cum nu s-ar fi întîmplat nimic.
Cel pentru care cãzusem în mîinile lui Dumnezeu continua sã trãiascã în acelaºi mare
pãcat, fãrã nici un gînd de pocãinþã ºi de îndreptare, - aºa dupã cum promisese. El trãgea dupã
el tot mai departe ºi mai adînc spre iad sufletul cu care se tãvãlea, grãbind astfel fãrã nici un
fel de fricã, nenorocirea familiei ºi a adunãrii care îl primiserã. Fãcînd ca Numele lui
Dumnezeu ºi al Lucrãrii Lui sã fie înjosit.
Aceastã nepãsãtoare ºi vinovatã viaþã, aveau s-o ispãºeascã amar în curînd, - ºi nu numai
ei înºiºi.
Celãlalt, pentru care cãzusem în mîinile oamenilor, - cedase unui alt fel de pãcat. Frica
ºi slãbiciunea îl fãcuse sã accepte tot ce i se ceruse numai ca sã scape. Crezuse poate cã zice
da, - pînã ce se vede liber, iar dupã aceea uºor se va dezlega de aceastã legãturã vinovatã.
Dar n-a fost aºa: n-a scãpat. Ci dimpotrivã a fost înfãºurat tot mai strîns în aceste obligaþii
ºi a trebuit sã vîndã pe tot mai mulþi fraþi spre a se scãpa pe sine. S-a fãcut urzitorul multor
curse întinse altora, pînã ce la urmã a cãzut ºi el însuºi în laþurile pe care le întinsese altora.
T-
Dar istoria asta va mai avea durerea sã vorbeascã încã mult atît despre unul cît ºi despre
altul.
M editaþii
Ostaºul atunci se aratã strãlucit înaintea împãratului sãu cînd poartã rane pe trupul lui...
Tot aºa ºi noi înaintea lui Hristos.
Omilia Tesaloniceni
Sf. Ioan Gurã de Aur.
Taina puterii ºi biruinþei noastre nu stã în puterea noastrã ci în puterea care vine de Sus
peste puterile noastre atunci cînd inima noastrã se roagã,
cînd ochii noºtri lãcrimeazã,
cînd sufletul nostru se luptã.
Pãr. Iosif Trifa.
Cînd te-or covîrºi ispitele
Cînd te-or covîrºi ispitele ce leagã,

cînd obosit în lupta cea peste puteri
vei bea strop cu strop
durerea grea ºi-ntreagã
cîrtind contra soartei ºi-atîtor dureri
tu nu-þi pierde firea,
mai sînt încã: Credinþa, Nãdejdea ºi Iubirea.
Cînd inima ta de dor n-o sã mai poatã

cînd va veni vîltoarea zilelor de greu
cînd nu-þi vei afla odihna de-altãdatã
tu ºi-atunci aminte sã-þi aduci mereu
de ceea ce-ncãlzeºte
ºi trup ºi duh: Credinþã, Iubire ºi Nãdejde.
Cînd vei suferi o pierdere-n viaþã

nu plînge niciodatã cu-amar dupã ea
sã ºtii c-acest drum
de Domnul pus þi-e-n faþã
cereasca-I Voinþã a fãcut aºa
- ºi-atunci tu-ntãrirea
s-o cauþi unde-i Credinþa, Nãdejdea ºi Iubirea.
Cînd nu vei putea sã mai învingi durerea

ºi vei vãrsa ºiroaie lacrime fierbinþi
mergînd la moarte chiar sã vezi învierea
cã-i frumoasã viaþa ºi în suferinþi
cã nu-i fericire
decît unde-i Credinþã, Nãdejde ºi Iubire.
O, vin-la noi...
O, vin la noi Isuse cãci azi ne-a obosit

ºi ultima putere de-a aºtepta, în piept
sub chinurile-amare ni-e sufletul zdrobit
ridicã-ne Tu iarãºi ºi fã-ne drumul drept.
Sau ne mai dã putere în locul cel amar

sã mai putem Isuse, întregul chin purta
ºi-n ceasul încercãrii un ºi mai mare har
sã nu cãdem nici unul înfrînþi sub crucea grea.
Se-aruncã-n noi, Isuse, mai greu ca oriºicînd

mai grea-i ameninþarea iar noi mai obosiþi
vrãjmaºii-s mai puternici,
o, vino mai curînd
sã nu cãdem Isuse sã nu fim biruiþi.
Mai este încã har...

Puteþi sã ne-alungaþi din casa voastrã
puteþi sã ne cãlcaþi ºi prin noroi
chiar ºi aºa oricît de pãcãtoºi aþi fi sã ºti cã
mai este încã har ºi pentru voi!
Puteþi sã ne loviþi cît mai cu urã,

puteþi sã nu vã-nduioºaþi de noi,
Puteþi sã ne luaþi ce-avem în lume

puteþi sã ne-alungaþi flãmînzi ºi goi
Cã mila Domnului e fãrã margini

ºi cît nu sunã trîmbiþa de-apoi
oricît de rãi sînteþi sã ºtiþi, sã ºtiþi cã uºa
deschisã este încã pentru voi.
Noi de-am fi aruncaþi de voi cu scîrbã

afarã din cetate pe gunoi,
am fi preafericiþi de-am ºti cã ºtiþi mãcar prin asta
cã este încã har ºi pentru voi.
Goniþi-ne, nu scuturãm nici praful

voi ce-aþi ales pierzarea de apoi
vã spunem însã poate pentru cea din urmã oarã:
Dar Mîine cînd pe veci ne vom desparte

ca-n veci sã nu ne mai vedem apoi
amar vã veþi aduce-aminte ziua cea de astãzi
c-a fost odatã har ºi pentru voi!
Fraþii mei, scris este: acela care pune mîna pe plug sã nu se mai uite înapoi
(Luca 9, 62) .
Aºa ºi noi, prin oricîte lupte ºi necazuri am avea sã mai trecem, - înainte, numai înainte.
Pãr. Iosif Trifa.
Istoria - Vol. 3 - Cap. 4 - Aur lãmurit, trestii clãtinate Pag. 125
Cap. 4
Aur lãmurit, trestii clãtinate

“Mã rog... sã-L cunosc pe Hristos ºi pãrtãºia
suferinþelor Lui... ªi sã mã fac asemenea cu
moartea Lui...”
Filipeni 3,10
omnul nostru Isus Hristos are doar o singurã cale din cele patru cãi: cea înainte.
D Diavolul le are pe toate celelalte trei cãi: cea din stînga, cea din dreapta ºi cea
înapoi...
Roditoare este doar o singurã sãmînþã din patru: cea din pãmîntul cel bun. Toate celelalte
trei seminþe sînt pierdute: ºi cea de lîngã drum ºi cea de pe piatrã ºi cea din spini.
T-
Cînd am pornit pe urmele lui Hristos, noi n-am vãzut decît o singurã direcþie: cea înainte.
Celelalte s-au ivit pe urmã, desfãcîndu-se din acestea: întîi una, - cea din dreapta. Apoi alta, -
cea din stînga. ªi abia mai tîrziu, cea dinapoi.
T-
La începutul Lucrãrii Oastei Domnului, Duhul lui Dumnezeu umplea sufletul tuturor celor
chemaþi în ea cu o atît de mare putere ºi tãrie încît ei nu numai cã erau cu toþii desãvîrºiþi
una, dar ºi mergeau înainte cu un aºa de puternic avînt încît nici nu cunoºteau vreo abatere
de la direcþia luatã!
Despãrþirea s-a ivit numai mai tîrziu, cînd avîntul unora a început sã scadã. Abaterile au
venit numai prin aceia a cãror inimã n-a mai rãmas întreagã cu Domnul Dumnezeul nostru,
cum se spusese cîndva despre Solomon (1 Împ. 11, 4) .
T-
Pe calea diavolului sînt o mie de mijloace prin care satan ºi-i face asemenea lui, pe acei
care îl urmeazã acum pe el în plãcerile trecãtoare ale pãcatului - spre osînda veºnicã a iadului
sãu.
Pag. 126 Istoria - Vol. 3 - Cap. 4 - Aur lãmurit, trestii clãtinate
Pe calea lui Hristos sînt numai trei mijloace prin care El ªi-i face asemenea Lui pe acei
care Îl urmeazã pe El acum din suferinþele trecãtoare ale sfinþeniei, - la slava veºnicã a raiului
Sãu.
Cele trei mijloace ºi semne ale pãrtãºiei ºi colaborãrii noastre cu Hristos sînt:
1. Jugul. - Fiindcã Domnul Isus a zis: Luaþi jugul Meu asupra voastrã... cãci jugul Meu
este bun (Matei 11, 29) .
2. Sarcina. - Fiindcã Domnul Isus a zis: Sarcina Mea este uºoarã (Matei 11, 30) .
3. Crucea. - Fiindcã Domnul Isus a zis: Cine vrea sã vinã dupã Mine... sã-ºi ia crucea sa
în fiecare zi ºi sã Mã urmeze (Luca 9, 23) .
Toate acestea trei par la prima vedere numai suferinþã. Dar ele nu sînt numai aºa.
Jug, - are douã înþelesuri: întîi muncã, apoi unire.
Sarcinã, - are douã înfãþiºãri: întîi rãspundere, apoi rodire.
Crucea, - are douã pãrþi: întîi suferinþã, apoi sfinþenie.
T-
Cei mulþi privesc doar la primul înþeles al jugului lui Hristos, la munca grea ºi la canonul
amar al unei vieþi de neprihãnire - ºi fug de jugul Lui. Dar cei puþini privesc la minunata
unire cu Hristos prin pãrtãºia cu El la munca cea fericitã în ogorul Evangheliei Sale. A trage
în jugul Lui, alãturea de El, este ceva ce-þi dã o atît de mare bucurie încît dupã ce ai gustat-o
n-ai mai dori s-o schimbi pentru nimic ºi cu nimeni din lume.
T-
A purta sarcina Lui, este a te împreuna cu Hristos atît de profund ºi de înalt, încît ceea
ce este în El mai fericit, sã pãtrundã în ceea ce ai tu mai intim. ªi sã facã sã nascã în tine o
viaþã nespus de nouã, de dragã, de dulce ºi de scumpã...
T-
Iar acceptarea crucii lui Hristos, primirea de bunã voie a suferinþei pentru El ºi alãturi de
El, - este de fapt singurul mijloc de sfinþire ºi de slavã.
Cînd Mîntuitorul nostru Sfînt zicea: Mã sfinþesc Eu Însumi pentru ei (Ioan 17, 19) .
El voia sã ne spunã: Eu am acceptat Crucea ºi suferinþa Mea, pentru cã acesta era singurul
mijloc prin care voi veþi putea fi cu adevãrat sfinþiþi.
T-
La prima vedere toate aceste trei mijloace pe care Domnul anume le-a ales - pare cã sînt
ceva cu neputinþã de ales ºi de purtat cu bucurie. Dar îndatã ce dragostea de El a ajuns
puternicã ºi adevãratã în noi, gãsim în ele nu numai singurele mijloace prin care ne putem uni
desãvîrºit cu El, dar ºi singura bucurie ºi singurul scop al vieþii noastre.
Întîi este vorba de jug ca de o cãsãtorie cu Hristos, pentru cã despre cãsãtorie se vorbeºte
ca despre un jug pe care îl iei de bunãvoie, alãturi de o fiinþã pe care o iubeºti ºi þi-o alegi
ca sã te împreuni cu ea în totul ºi pe totdeauna.
Singura condiþie care te poate face sã-þi iei acest jug, este dragostea.
Singura putere care te poate face sã porþi cu bucurie sau cu rãbdare acest jug, este numai
dragostea. Cîtã vreme ai în tine o dragoste fierbinte faþã de Hristos, Soþul tãu Cel Drag, - atîta
vreme tragi lîngã El ºi pentru El, oricîte sudori ºi lacrimi ar trebui sã semeni pe brazda Lui.
ªi nu simþi în jugul cu El nici un fel de greutate ci numai o tot mai profundã ºi fericitã
bucurie. Greul începi sã-l simþi abia atunci cînd dragostea de Hristos se rãceºte în inima ta.
T-
Despre sarcina lui Hristos, este vorba ca de o împãrtãºire atît de intimã ºi de dulce între
mine ºi El, încît eu devin acelaºi trup ºi duh al Lui. - El trecîndu-ªi ºi petrecîndu-ªi peste
mine ºi în mine Fiinþa Sa, prefãcutã într-un rod nou divin ºi etern.
Prin aceasta jugul cãsniciei, a devenit sarcinã-rod. Astfel eu devin una ºi unul cu El ºi în
El. El devine una ºi unul cu mine ºi în mine.
Cam aºa am înþeles ºi înþeleg eu cuvîntul care zice: eu în Hristos. Sau: Hristos în mine
(Filip. 4, 13; Gal. 2, 20) .
T-
ªi dacã Crucea a fost aleasã drept mijloc de sfinþire pentru Hristos, înseamnã cã ea este
singurul mijloc de sfinþire ºi pentru noi. Cã drumul ajungerii la slavã trebuie sã treacã
neapãrat prin Cruce. ªi cel al ajungerii la sfinþirea fãrã de care nimeni nu va vedea pe
Dumnezeu, - trebuie sã treacã neapãrat prin suferinþã.
T-
Dacã cu privire la fiecare credincios în parte, aceste condiþii ºi mijloace ºi semne, sînt
neapãrat ºi nedezlipit legate de mîntuirea ºi slujba sa cu Hristos, - apoi acestea sînt ºi mai
mult legate de Lucrarea Sa, ca întreg al ei.
Nu noi ostaºii Domnului, fiecare în parte, am intrat cei mai dintîi în cuptorul încercãrii,
ci Lucrarea Oastei însãºi. Ideea ºi solia ei au trebuit sã fie trecute prin foc, spre a se adeveri
dacã este în ea un material rezistent la foc, sau nu. Dacã este în ea un filon divin, - sau numai
o plãmãdealã omeneascã.
O înlãnþuire tainicã existã între aceste trei înþelesuri ale vieþii ºi vieþuirii noastre cu
Hristos, în El ºi prin El:
- Întîi vine cunoaºterea Lui prin Cuvînt,
- apoi dragostea de El ºi cu El prin Duh.
Iar aceste douã ne duc la unirea cu El prin jugul ºi lucrul Lui.
Jugul ne duce la sarcina ºi la însãrcinarea Lui pentru continuarea seminþiei ºi seminþei
duhovniceºti.
Sarcina Lui fericitã ne duce la cea mai înaltã treaptã a identificãrii noastre cu Dumnezeu:
suferinþa ca mijloc al sfinþirii ºi învrednicire a slavei.
T-
Înainte de a deveni lucrãtori ai lui Hristos, - noi sîntem mai întîi o lucrare a Lui. În acest
înþeles este scris: “noi sîntem lucrarea Lui...”
ªi numai dupã ce se face în noi lucrarea lui Dumnezeu, - apoi, devenim ºi noi cu adevãrat
niºte lucrãtori împreunã cu El.
Cine se înghesuie în rîndul împreunã-lucrãtorilor cu Dumnezeu, fãrã ca sã fi fost mai întîi
ei înºiºi lucraþi ºi prelucraþi de Dumnezeu, - nu numai cã nu vor putea produce niciodatã
nimic bun, durabil ºi curat, - dar tot ce vor produce va fi rãu, uºuratic ºi pãcãtos.
Alegerea între aceste douã feluri de lucrãri ºi de lucrãtori o poate face numai Cuptorul.
Numai Rugul. Numai Suferinþa.
De aceea a fost nevoie sã vinã întîi peste Lucrarea Oastei însãºi în întregimea ei, apoi
peste fiecare ostaº în parte, - încercarea focului. Ca sã se dovedeascã ce este aur, argint ºi
piatrã scumpã, - sau ce este lemn, fîn sau trestie. În noi ºi între noi.
T-
Eu vãd în aceastã ultimã parte a Istoriei Oastei Domnului, trei faze ale încercãrii:
- Prima între anii 1948 - 1952.
- A doua între 1953 - 1958.
- ªi a treia dupã 1959.
Fiecare din aceste trei faze ºi-a avut partea ei mai asprã ºi partea ei mai moale.
Vom cãuta mai departe sã urmãrim îndeaproape toatã desfãºurarea lucrurilor petrecute,
spre a trage din fiecare întîmplare trecutã învãþãtura de care vom avea nevoie pentru
întîmplãrile pe care le vom avea de strãbãtut în viitor.T-
Pentru cã trebuie sã încep întîi de la cel mai mic, trebuie deci sã încep cu mine.
ªi pentru cã trebuie sã spun întîi despre ce cunosc mai îndeaproape, - voi continua deci
ºi de aci încolo cu istorisirea vieþii mele.
T-
Dupã cel de al treilea foc prin care am trecut în cursul anului 1950 (despre care am vorbit
în capitolul dinainte) - am ajuns din nou afarã. Afarã, dar nu liber, fiindcã îndatã mi-am dat
seama cã afarã viaþa de dupã închisoare poate fi uneori mai grea decît cea dinãuntrul ei.
E adevãrat cã n-am mai rãbdat afarã chinurile trupeºti ale foamei ºi ale frigului. Dar am
aflat din nou ºi din nou cã existã chinuri mult mai grele decît acestea: cele ale sufletului
ameninþat, stors, siluit, sugrumat, zi de zi ºi clipã de clipã.
Înãuntrul zidurilor îmi suferise numai trupul - ºi uneori era foarte grea aceastã suferinþã!
Sufletul îmi fusese acolo liber, uºor, liniºtit. ªi, de la un timp, începusem sã nu mai simt prea
sfîºietoare nici lupta cu lipsurile trupeºti. Cînd îmi era prea foame, - posteam. Adicã renunþam
ºi la puþinul care ºi aºa nu mã ajuta prea mult - ºi hotãram sã nu mãnînc nimic. Am fãcut
astfel o experienþã nouã: cînd mã hotãram sã postesc de tot, atunci foamea nu mã mai chinuia!
Eram liniºtit. Foamea mã chinuia numai atunci cînd nu renunþam la mîncarea pe care n-o
aveam - ºi mã gîndeam mereu la ea. De atunci ºtiu cã nu te pot chinui cu adevãrat decît
dorinþele pe care ai nãdejdea sã þi le împlineºti, la care nu ai renunþat. Cînd renunþi la aceste
dorinþe - atunci scapi de chinurile lor.
Cînd mã chinuia dorul din urmã, îmi întorceam inima spre dorul dinainte. Atunci nu mai
priveam spre viaþã - ci aºteptam moartea. Aºteptînd moartea, nu mã mai înspãimîntam de ea,
ci începusem sã mi-o apropii ca pe un prieten, ca pe o eliberare. ªi fiindcã moartea îmi putea
veni oricînd, mã rugam lui Dumnezeu sã mã surprindã. Sã vinã plecarea mea pe neaºteptate
ºi dintr-o datã. Asta îmi aducea în inimã o stare ca o beþie fericitã în care nu mai tînjeam dupã
nimic din trecut ºi nu mai sufeream pentru nimic din prezent. Eram atît de aproape de viitorul
fericit încît trãiam ca ºi în el.
T-
Dar ieºit afarã din închisoarea trupeascã, cu trupul, am intrat în cea sufleteascã, cu
sufletul. A trebuit din nou sã încep drumul ºi mai greu acum, al prezentãrii în fiecare a doua
sau a treia zi la Securitate.
Apoi în fiecare noapte, maºina aceea care o cunoºteam atît de bine, trecînd sau oprindu-se
dinjos sau Din sus de casa mea...
Tatãl meu ºi mama mea bãtrîni - trãiau în spaima întîmplãrilor prin care trecuserã... Soþia
ºi copiii mai mici - la fel. Cît mã ºtiuserã dus - scãpaserã mãcar de o ameninþare, - acum îi
apãsau o sutã.
Fraþii mei, de-asemenea. Cît fusesem luat, ei se putuserã bucura ºi întîlni mai uºor, fiindcã
cei ce mã închiseserã mã þineau acolo ca un zãlog ºi ca o pildã care credeau ei cã o sã-i facã
sã se teamã de permanenta lor ameninþare. Cã teama aceasta îi opreºte de la orice activitate.
Pãrerea asta a prigonitorilor, îi acoperise pe fraþi tot timpul. ªi în afarã de 2-3 fraþi dintre cei
mai buni lucrãtori ai Domnului care fuseserã torturaþi ºi ameninþaþi ca sã nu mai lucreze, -
ceilalþi nu mai avuseserã nici un necaz.
Acum însã lucrurile se schimbaserã atît în ce-i privea pe ai mei cei din familie, cît ºi pe
fraþii ºi adunãrile Oastei Domnului. Ameninþãri de orice fel începurã sã se iveascã pentru toþi,
din pricina mea...
Atunci hotãrîi sã plec de acasã. Oriunde, numai sã se îndepãrteze ameninþãrile care îi

apãsau pe toþi. Sã le iau pe toate aceste ameninþãri cu mine, lãsîndu-i slobozi de ele pe ei.
Mã voi angaja oriunde voi gãsi loc ºi la orice fel de muncã pe care o voi putea face.
-
Pe atunci, din toate satele þãrii mai toþi oamenii în stare de lucru - se îndreptau spre oraºe
ºi spre centrele muncitoreºti, ca sã-ºi caute un loc de muncã, mai liniºtit ºi mai sigur decît
cel ce îl avuseserã din moºi-strãmoºi la þarã ºi pe ogor, la plug.
ªtiam ce greu îmi va fi sã gãsesc un loc, în aceastã stare cînd zeci ºi sute de oameni
bãteau zilnic la porþile fabricilor sau minelor spre a se angaja sã munceascã. Aceste
întreprinderi încã nu luaserã un avînt; organizarea lor abia dupã aceea va începe... Totuºi eu
nu am altã ieºire din starea în care sînt.
T-
- Unde sã mã duc? - mã întrebam singur.
- Cît mai departe de aici! - îmi rãspundeam tot eu.
- Prin cine sã caut? - mã întrebam iarãºi. Nu cunosc deocamdatã pe nimeni care mi-ar
putea înlesni ajungerea la un loc de muncã, unde sã mã pot adãposti ca sã mai rãsuflu puþin.
T-
În aceste zile, cînd stam în aceastã cumpãnã, am primit o scrisoare de la fr. David Bãlãuþã
care era pe atunci contabil la Întreprinderea Minierã din Codlea, de lîngã Braºov. Repede i-am
scris sã-mi facã rost de un loc de muncitor necalificat acolo. El mi-a promis.
Dupã trei zile eram la Codlea împreunã cu fratele Aurel. Dar fr. David sprijinitorul nostru
plecase pe neaºteptate, fiind mutat de acolo.
Iar noi n-am mai gãsit nici un loc în care sã putem fi angajaþi. Nicãieri ºi la nimic.
Era în decembrie 1950, un timp cãlduþ ºi frumos.
Negãsind nimic, am plecat spre Comãneºti. Sã cãutãm acolo un loc ºi o muncã.
Dar nici aici nu era nicãieri, nimic.
Atunci fr. Ghiþã Anãstãsoaiei, spãrgãtor manual de piatrã la cariera Caraliþa, ne-a luat cu
el.
- Veþi sta în familia mea, - zise el - ºi veþi lucra împreunã cu mine, aici în cariera de
piatrã, ca spãrgãtori cu ciocanul. ªi tatãl meu lucreazã aici. ªi încã alþi fraþi. E o muncã foarte
grea pentru noi, dar asta e! Noi lucrãm aci de ani de zile. Veþi lucra cît puteþi. Vã vom trece
împreunã cu noi pãrtaºi la cît vom lucra. Va fi mai greu la început, dar cu timpul vã veþi
obiºnui, cum ne-am obiºnuit ºi noi. Vã vom mai ajuta ºi noi.
- Bine, frate Ghiþã! Facã-se voia Domnului.
Eu am rãmas. Dar fratele Aurel a crezut cã nu poate face faþã la o astfel de muncã - ºi a
plecat înapoi spre Hunedoara.
Am lucrat o sãptãmînã... Piatra desfãcutã de sus din munte, bolovani mari, trebuia
sfãrîmatã aici jos, cu ciocanul în bucãþele mici, potrivitã pentru aºternut la calea feratã.
Norma era de cîþiva metri cubi pe zi, iar plata era, dupã pãrerea tuturor, mult prea puþinã
pentru aceastã muncã foarte grea. Dar, asta era! - ºi n-aveam altceva nimic de fãcut decît
sã-mi plec capul ºi sã primesc.
T-
Încã din prima zi, seara nu-mi mai simþeam mîinile într-atîta mã dureau.
În palme, de coada ciocanului greu, mi se fãcuserã nu bãtãturi ci niºte bãºici mari pline
cu apã...
A doua zi bãºicile începurã sã mi se spargã. Izbiturile pe care trebuia sã le dau cu

ciocanul cel greu în piatra cea tare mã fãceau de fiecare datã sã simt o usturime atît de
ascuþitã ºi arzãtoare în tot trupul încît mi se pãru din nou cã mîinile mele sînt îngropate în
jãratic aprins. Cu ochii dacã aº fi prins de coada ciocanului mi se pãrea cã m-ar fi durut mai
puþin.
Fusesem prea neobiºnuit cu munca - ºi mai ales cu o astfel de muncã. ªi o luasem prea
forþat de la început.
Am mai fost doctorit în familia fratelui Ghiþã cu niºte unsori care sã-mi vindece ºi sã-mi
mai aline durerile... Mi-au legat mîinile cu fãºii de pînzã moale... Am mai lucrat ºi aºa cîteva
zile, pînã am împlinit o sãptãmînã.
Atunci am pierdut speranþa cã voi putea fi vreodatã vreun bun spãrgãtor de piatrã cu
ciocanul. Nici nu mai puteam face nimic într-atîta mã dureau toate mãdularele trupului.
Mi-am luat rãmas bun de la familia fraþilor de acolo - ºi am pornit pe urmele fratelui
Aurel, spre Hunedoara, în nãdejdea cã acolo la Combinatul cel mare s-ar mai putea gãsi un
loc mic.
Pe atunci în Hunedoara, foarte aproape de Combinat locuia o tînãrã familie de fraþi despre
care auzisem demult unele din cele mai frumoase lucruri, - dar pe care nu-i cunoscusem prea
îndeaproape pînã atunci.
M-a îndemnat cineva sã merg la ei ºi prin ei sã caut un loc de muncã acolo. Erau fratele
Cornel Rusu ºi sora Maria.
I-am gãsit într-o cãmãruþã înghesuitã între ateliere ºi hornuri. M-au primit la ei cu toatã
dragostea ºi mi-au fãcut loc ºi aºternut pe o bancã în cãsuþa lor micã. Eram atît de obosit ºi
de bolnav încît a fost pentru mine o adevãratã salvare faptul cã i-am gãsit ºi am putut sta la
ei.
Am stat astfel la ei cîteva zile... ªi zi de zi am bãtut la uºa biroului de angajãri de la
Combinat stãruind pentru un loc, oricît de greu...
Dar nicãieri nu s-a gãsit nimic pentru mine. Toate angajãrile se sistaserã. Nu se mai putea
face nici mãcar o angajare.
- Sã încercãm la Ghelar - zise fratele Cornel.
- Sã încercãm la Simeria - zise sora Maria. Acolo sînt ateliere C.F.R. Acolo mai sînt
fraþi... Sora Fica de la Cãrpiniº, fratele ei Valer... ºi alþi fraþi mai lucreazã pe acolo. Poate
cunosc ei pe cineva...
În timpul acestor sfãtuiri, iatã apar pe uºã sora Fica de la Cãrpiniº - ºi fratele ei Valer.
Auziserã cã eram acolo, cã sînt bolnav ºi caut un loc de lucru undeva.
- Frate, am venit sã te luãm la noi, - ziserã ei. Vom cãuta acolo la Ateliere, la Linie, la
Clãdiri - ºi undeva trebuie sã-þi aflãm un loc. Noi avem pe acolo cunoscuþi ºi prieteni. Vino
cu noi!
M-am dus. ªi am gãsit într-adevãr acolo un loc. Cel mai modest loc, în biroul unui sector
care se ocupa cu întreþinerea ºi repararea clãdirilor de pe o anumitã porþiune a cãilor ferate.
Am gãsit apoi ºi locuinþã cu chirie, împreunã cu fr. Cornel ºi sora Maria care s-au mutat
ºi ei curînd din Hunedoara aici în Simeria.
Aici am locuit apoi, amîndouã familiile noastre într-o pãrtãºie sfîntã ºi fericitã, ca la o
rãscruce de drumuri binecuvîntate unde se întretãiau toate cãile frãþeºti. ªi unde veneau zi ºi
noapte oaspeþi sfinþi. Dar ºi iscoade rãuvoitoare.
T-
În felul acesta hotãrîrea tainicã a lui Dumnezeu m-a adus din nou în mijlocul fierbinte al
Lucrãrii Evangheliei.
Cînd într-un loc devine cu neputinþã sã mai lucrezi - Dumnezeu îþi pregãteºte un alt loc.
Cînd vrãjmaºul îþi închide o uºã, - dragostea lui Dumnezeu îþi deschide o sutã.
O sutã de uºi ni se deschiseserã aici. Nouã spre fraþi ºi lor spre noi. ªi pînã cînd
urmãritorul nostru va prinde de veste ºi va cãuta iarãºi sã ni le închidã (-dintr-o datã sau pe
rînd-) noi sã le folosim cît mai mult ºi cît mai bine!
De aici am luat o mai strînsã legãturã ºi cu fraþii de la Bucureºti... Acolo prima generaþie
de ostaºi îmbãtrîniserã. Din toþi cei bãtrîni o mare parte pieriserã, trupeºte sau sufleteºte. Alþii
erau orbi, ºchiopi ºi uscaþi cu sufletul. Numai o micã parte mai erau plini de suc ºi verzi.
Dar se ridicaserã o nouã generaþie, tînãrã, hotãrîtã, promiþãtoare. Dintre aceºtia, mai ales
patru tineri înflãcãraþi ºi hotãrîþi se ridicau cu un cap deasupra tuturor celorlalþi. Aceºtia erau
Danciu, Boeru, Nicola ºi Sergiu. Cînd i-am cunoscut am fost atît de fericit ºi de bucuros,
simþind puternic încredinþarea cã Dumnezeu îi va folosi pentru o nouã ºi mare trezire în
Bucureºti.
Am cãutat o tot mai strînsã legãturã cu ei, fãcînd împreunã frumoase planuri pentru
lãrgirea ºi adîncirea Lucrãrii Domnului în capitalã ºi în þarã. Foloseam astfel toate prilejurile
ce ni se puteau ivi pentru o tot mai strînsã colaborare cu ei. Avîntul tineresc al sufletelor lor,
inteligenþa lor frumoasã ºi curatã ºi mai ales dragostea lor totalã pentru Hristos - ne
împrospãta cu putere ºi curaj sfînt pe toþi.
Ne-am înþeles cã acolo munca cea mai potrivitã pentru izbînda Evangheliei ºi mîntuirea
sufletelor erau acum lucrarea personalã. Astfel fiecare dintre tinerii credincioºi trebuia sã
înceapã prin a aduce la Domnul Isus întîi pe cel mai apropiat prieten al sãu.
Ca sã-l poatã face sã vinã la Isus, trebuia sã se apropie ºi mai mult de sufletul acestuia.
Sã citeascã împreunã cu el din Biblie. Sã mediteze împreunã asupra celor citite. Sã se roage
împreunã, sã cînte împreunã... Asta cît mai des, pînã cînd lumina lui Hristos va pãtrunde în
sufletul lui pe deplin dîndu-i naºterea din nou.
Dupã aceea, amîndoi împreunã, sã-l caute pe al treilea. ªi dupã ce ºi acesta va fi adus la
Domnul ºi se va naºte ºi el din nou, - sã-l caute toþi trei pe al patrulea... ªi aºa mai departe.
Cînd cei aduºi astfel la Dumnezeu vor avea cu toþii o creºtere ºi o stare frumoasã în
Hristos, - fiecare din ei sã înceapã a face ºi ei acelaºi lucru cu alþii... Va fi o sfîntã reacþie în
lanþ.
Astfel, dupã cum în jurul celui dintîi s-a format un numãr, un nucleu de suflete noi ºi
credincioase ca o familie duhovniceascã, tot aºa se vor forma astfel de nuclee duhovniceºti
ºi în jurul celorlalþi.
Peste sãptãmînã fiecare se vor aduna cu toþii împreunã, dar mai ales duminica se vor
aduna cu toþii împreunã, în adunãri de evanghelizare... Sau se vor deplasa în afarã, pe la alþi
fraþi - ºi vor chema pe alþi fraþi la ei... Aceasta îi va îmbogãþi tot mai mult ºi îi va împrospãta
tot mai frumos.
Acest fel binecuvîntat de a lucra, era de fapt felul în care au lucrat primii creºtini, fraþii
noºtri sfinþi ºi curajoºi pentru Domnul, din primele veacuri ale creºtinismului. Aceasta era
atunci singura cale de a-L aduce pe Mîntuitorul Isus la suflete - ºi pe suflete la El.
În felul acesta în curînd Lucrarea Domnului se va reface în numãr, dar se va reface mult
mai fericit în adîncime ºi în frumuseþe duhovniceascã.
T-
Ideea aceasta a fost îmbrãþiºatã cu bucurie de cei cîþiva cu care ne sfãtuisem asupra
acestui început nou la Bucureºti. Mai ales cei patru pornirã frumos ºi de îndatã la lucru.
ªi primele roade fericite începurã sã se arate... O, dacã ar fi continuat mereu aºa. O, dacã
toþi ar fi rãmas credincioºi... Dar mai ales din cei patru - n-au rãmas statornici decît unul, cel
din urmã: Sergiu. Acesta a devenit cel dintîi.
T-
ªi în jurul Hunedoarei, pînã departe, se întîmpla acelaºi lucru îmbucurãtor: alãturi de

vechii lucrãtori încercaþi dar împuþinaþi, apãreau alþi noi lucrãtori tineri ºi înflãcãraþi. În locul
unor adunãri îmbãtrînite sau moarte, - apãreau altele noi, înflãcãrate, harnice ºi pline de
putere.
T-
Adunãrile frãþeºti nu încetarã niciodatã, dar se þineau dupã posibilitãþi ºi dupã locuri.
Unde preoþii erau binevoitori, adunãrile se þineau în biserici ºi cu toatã bucuria slobozeniei,
dar ºi cu grija veghetoare de a nu primejdui nimic, printr-o umblare prea zgomotoasã ºi prea
pe faþã.
Unde preotul sau celelalte autoritãþi era porniþi împotriva Oastei, adunãrile se fãceau mai
cu grijã, mai pe la margini, mai împrãºtiate - ºi nu mereu în acelaºi loc. Lucrarea se zidea,
atît la suprafaþã cît ºi la adîncime - ºi devenea mereu tot mai curatã ºi mai temeinicã.
Dumnezeul Rãsplãtirilor sã binecuvînteze pe veci vasele Sale scumpe prin care a revãrsat din
belºug peste minunatul judeþ al Oastei care era Hunedoara, mireasma Lui atît de frumoasã ºi
de întãritoare.
T-
Casa în care ne stabilisem cu fr. Cornel, era a bãtrînilor Ilarie ºi Maria Sasu, oameni
ajunºi la adînci bãtrîneþe fãrã copii.
Ilarie era un credincios sincer ºi adevãrat în a cãrui inimã locuia temerea de Dumnezeu,
dar soþia lui avea o inimã îndãrãtnicã ºi lacomã. La stãruinþele fratelui Ilarie care spunea cã
vrea sã “doneze” casa lor pentru Domnul, ne-am obligat sã le dãm în schimbul “donaþiei” lor
o sumã lunarã din care sã se poatã întreþine ei amîndoi. Stãpînirea asupra casei era a lor cîtã
vreme vor trãi. Nouã ni se dãdea fiecãrei familii cîte o camerã în care sã locuim. Iar dupã
moartea lor casa urma sã devinã a Frãþietãþii Oastei.
Pentru cã suma pe care trebuia s-o dãm lunar pentru întreþinerea lor era destul de mare
pentru puterile noastre, fratele Valer de la Cãrpiniº s-a oferit de bunãvoie sã ia o parte egalã
cu noi la cheltuielile pentru casã... Planurile noastre cu casa erau ca dupã moartea bãtrînilor, -
ºi dacã vremurile s-ar mai îmbunãtãþi, - sã facem aici o casã a Oastei, o ºcoalã de misionari,
o casã de poposire, un centru frãþesc...
T-
Dar “liniºtea” mea n-a durat mult nici aici. Dupã douã-trei luni a început sã mã caute ºi
sã mã cheme din nou Securitatea. Astfel au început din nou ºicanele, ameninþãrile de tot felul,
necazurile ºi îngrijorãrile mele. Din pricina fraþilor care erau urmãriþi ºi a adunãrilor care erau
pîndite.
În toatã þara opreliºtile pentru adunãrile Oastei se menþineau, dar adunãrile cu toate
acestea, n-au încetat deloc... Necazurile pentru Domnul ne aduceau rãbdarea. Sufletele cele
de aur se cãleau tot mai mult în flãcãrile încercãrilor, iar cele de lemn, de fîn sau de trestie,
rãmîneau tot mai în urmã sau se lepãdau... Dumnezeu avea grijã însã ca sã aducã în locul lor
pe alþii.
În toatã partea Moldovei ºi a Bucovinei, adunãrile din biserici fuseserã oprite. Nici un
preot nu-ºi mai risca pentru Domnul nimic. Fraþii nu mai erau îngãduiþi în biserici nicãieri
nici sã cînte mãcar o cîntare, în timpul slujbei sau dupã terminarea ei. Oricît de mult bine ºi
ajutor ar fi fãcut fraþii ostaºi pentru bisericã, nu erau nici priviþi cu plãcere, nici vorbiþi de
bine de cãtre preoþi. Aceºtia spuneau cu asprime cã Oastea Domnului nu mai existã ºi cã deci
trebuie sã nu mai existe nici cîntãrile ei, nici adunãrile, nici numele ei.
Mulþi fraþi lucrãtori din Bucovina erau chemaþi mereu ori de cãtre preoþi ori de cãtre
miliþie. Acolo erau întrebaþi, cercetaþi, ameninþaþi ºi mustraþi pentru “încãpãþînarea” lor în a
rãmîne pe calea Oastei Domnului.
Fr. Moroz Ioan, fr. Nistor Arcade ºi încã alþi fraþi au fost chemaþi la Rãdãuþi la protopopul
Breban care le-a spus:
- Preotul Trifa ºi Traian Dorz au trecut la secte ºi nimeni nu trebuie nici sã le mai
pomeneascã numele nici sã le mai urmeze învãþãtura.
Dar fraþii care cunoºteau adevãrul, au rãmas alipiþi de Domnul Isus, lucrînd ºi luptînd mai
departe fãrã a se lãsa nici înduplecaþi, nici înfricoºaþi de potrivnici.
La Volovãþul Rãdãuþilor, ca în alte multe pãrþi a venit miliþeanul în adunarea fraþilor, i-a
luat pe toþi fraþii ºi surorile ºi i-a dus la post. Acolo, ºeful postului ºi preºedintele Sfatului
Popular i-a anchetat pe fraþi.
Apoi au trimis în judecata Tribunalului Militar din Iaºi pe patru dintre fraþi ºi anume pe
Robu Constantin, Olar Toader, Antonovici Gh. ºi Coca Lazãr. Acest frate din urmã la care
fusese în casã adunarea, era a doua oarã dat în judecata Tribunalului Militar, pentru Lucrarea
Domnului.
În ziua procesului, preºedintele Tribunalului i-a întrebat:
- Ce fel de oameni sînteþi voi ºi ce fel de credinþã aveþi?
- Sîntem creºtini ortodocºi - ºi vrem sã trãim cu adevãrat dupã voia lui Dumnezeu, aºa
cum ne învaþã Domnul nostru Isus Hristos!
- N-aþi fãcut nici un alt rãu?
- Aceasta este pricina pentru care am fost daþi în judecatã!
- Aveþi martori care sã dovedeascã cele ce le spuneþi?
- Avem!
ªi fraþii au pus martori tot pe fraþi. Printre cei puºi ca martori a fost ºi fr. Moroz Ioan.
Procesul s-a amînat pentru un nou termen.
În ziua judecãþii, cînd fratele Moroz, ca martor a fost întrebat ce ºtie despre oamenii
aceºtia, - el a rãspuns:
- Ce fac oamenii aceºtia, fac ºi eu.
- Cum adicã? - a întrebat preºedintele.
- Aºa! - ei merg duminica la bisericã ºi merg ºi eu. Dupã masã ne adunãm într-o casã la
unul din noi unde ne rugãm, cîntãm împreunã ºi citim din Biblie, - iar cu ei fac aceasta ºi eu!
Dupã aceea fratele a tãcut.
Uºierul întrebã:
- Sã chem alt martor?
- Nu-i nevoie - zise preºedintele, - de vreme ce ºi martorii sînt la fel cu inculpaþii.
Dupã aceea s-a ridicat un maior care a spus:
- Domnule Preºedinte, oamenii aceºtia nu sînt dintr-o sectã necunoscutã la noi în þarã. Ei
fac parte din Oastea Domnului care este o miºcare religioasã din bisericã. Ei nu se mulþumesc
numai cu cît le spune preotul duminica dimineaþa în bisericã ci se mai adunã ºi dupã masã
ca sã se roage, sã cînte ºi sã citeascã din Biblie.
- Bine, bine, - dar cine rãspunde de ei? - întrebã preºedintele.
Apoi adresîndu-se fratelui Moroz îi zise:
- Moºule, rãspunzi d-ta de ei?
- Cum sã nu rãspund? - a zis fratele Moroz.
- Sînteþi liberi, - a zis preºedintele. Plecaþi acasã!
ªi fraþii s-au întors acasã plini de bucurie.
T-
Dar în ziua de 14 septembrie, Ziua Crucii, miliþeanul a venit din nou în adunarea din
Volovãþ. Era hramul bisericii ºi adunarea era la fr. Robu Constantin. Erau foarte mulþi fraþi
veniþi din multe pãrþi. Fraþii veniþi, au fost despãrþiþi de cei din localitate ºi dupã ce
miliþeanul le-a þinut o cuvîntare plinã de ocãri ºi de ameninþãri le-a spus sã plece.
Un frate din Volovãþ i-a cerut miliþeanului voie sã spunã ºi el ceva. A oprit pe fraþii care
începuserã sã iasã ºi a vorbit tuturor duios ºi miºcãtor despre Hristos ºi despre mîntuire, în
faþa miliþeanului. Toþi ascultãtorii erau numai în lacrimi.
Apoi fraþii ºi surorile care trebuiau sã plece, au început sã iasã pe poartã plîngînd, pe cînd
ceilalþi îi petreceau din curte cîntînd:
Unde sã mã duc, unde sã mã duc?
eu nu mã duc Isuse Drag
ci Te-aºtept plîngînd în prag...
Miliþeanul n-a mai spus nici un cuvînt, a plecat capul ºi s-a dus ºi el.
La vreo doi ani dupã asta, acest miliþean era la Straja ºi a venit din nou la casa unde erau
iarãºi adunaþi fraþii... A venit pînã în faþa casei, i-a vãzut pe fraþi în casã, dar a plecat fãrã sã
intre a le face vreun rãu ºi fãrã sã spunã nici un cuvînt.
Dar vîntul sectar aducea mereu tulburãri ºi dezbinare, mai ales din partea penticostalilor.
Fraþii Gh. Boraciuc, I. Moroz, V. Axinuþã, V. Cerlinca, Zaiþ Dumitru ºi alþii de la
Bosanci, Volovãþ, Dersca, Sf. Ilie, Dumbrãveni, - erau mereu supravegheaþi, cercetaþi,
ameninþaþi...
Dar Lucrarea Domnului mergea hotãrît înainte.
Cam asta era situaþia în toatã þara.
T-
Suferinþa lui Hristos este cea mai frumoasã formã ºi cel mai dulce conþinut al tuturor
virtuþilor duhovniceºti, fiindcã ea este cu adevãrat cea mai înaltã expresie a dragostei lui
Dumnezeu. În suferinþa adevãratã se gãsesc toate virtuþile. ªi în toate virtuþile adevãrate se
gãseºte ea.
În dragostea adevãratã este aproape numai suferinþã.
În mila adevãratã tot aºa.
În bunãtate ºi în rãbdare, în dreptate sau în adevãr, în evlavie sau în înfrînare, în curãþie
sau în rugãciune, în iertare sau în judecatã, în comuniune sau în singurãtate, în împãrtãºire
sau în tãcere - cînd acestea sînt înalt adevãrate ºi cînd sînt la cea mai divinã tensiune a lor,
în ele este numai, sau este aproape numai - suferinþã.
Suferinþa sensibilizeazã sufletul pînã la îndumnezeire. Suferinþa îl face pe om pãrtaº la
toatã opera mîntuitoare a lui Hristos. Suferinþa îl uneºte pe om cu dragostea dureros de mare
ºi de singurã a lui Dumnezeu. Dar dragostea aceasta nu poate fi nici înþeleasã de noi, nici
împãrtãºitã niciodatã, în mãsura în care s-ar vrea ea.
O, cît de mult aceastã dragoste este suferinþã ºi aceastã suferinþã este dragoste! Ea simte
cã dragostea noastrã îi rãspunde uneori cu toatã capacitatea, cu toatã puterea ºi cu toatã
cãldura ei. Dar acestea toate ne sînt mult prea puþine faþã de mãrimea dragostei Dumnezeieºti.
Aceasta renunþã cu înþelegere la partea pe care nu i-o putem da noi - dar suferã pentru orice
pãrticicã la care este silitã sã renunþe. Orice nerãspuns pe mãsura ei, o doare. ªi aºa este
mereu dragostea adevãratã, suferinþã - ºi suferinþa adevãratã, dragoste.
T-
Cît de înfiorãtor a fost ºi pentru noi la începutul cuvîntului: suferinþã! Dar pe urmã ce
înþeles divin i-a dãruit Hristos acestui cuvînt pentru noi ºi între noi.
Lucrarea Oastei Domnului a fost de la început suferinþã nu numai pentru cã omul prin care
a iniþiat-o ºi a adus-o Dumnezeu între noi a fost un om al suferinþei toatã viaþa lui, ci ºi prin
toatã istoria ei, prin toatã propovãduirea ei, prin toatã solia pe care aceastã Lucrare a Oastei
Domnului ºi-a ars-o în mijlocul confesiunii ºi a naþiunii noastre, ca pe o flacãrã sacrã,
al i m en t atã di n însãºi fiinþa ei ºi aducînd lui Dum nez eu propri a s a j ert fã. Ea es t e ºi
instrumentul ºi sunetul. ªi altarul ºi jertfa. ªi rugul - ºi flacãra acestui rug arzînd singurã din
sine ºi mistuindu-se singurã pe sine prin Hristos ºi pentru El.
Solia Oastei este una veche, nu una nouã. Ea fusese adusã de Hristos ºi strigatã prin toate
veacurile de înaintaºii noºtri sfinþi. Oastea nu învaþã nimic nou ci doar înlãturã gunoaiele
pãcatului depus de vremuri ºi de nepãsare, peste aurul adevãrului, lãsat nouã moºtenire.
Aceste gunoaie nu pot fi înlãturate decît cu foc. ªi atunci solia a izbucnit ca o flacãrã a
Duhului Sfînt, iar purtãtorii ei au devenit ca niºte aruncãtoare de flãcãri împotriva a tot ce era
ºi este gunoi, adunat peste aurul lui Hristos din biserica, din credinþa ºi din viaþa noastrã.
T-
Oastea Domnului spune sectarismului: Nu trebuie sã pãrãseºti biserica, ci pãcatul.
Nu trebuie sã vã schimbaþi cultul, ci inima.
Nu trebuie sã luptaþi împotriva Semnului Crucii, sau împotriva Împãrtãºaniei, sau
împotriva cinstirii Maicii Domnului, - ci împotriva pãcatului, a fãrãdelegii, a neascultãrii.
ªi de aceea Oastea Domnului este urîtã ºi prigonitã de duhul sectarist.
T-
Dar Oastea Domnului spune ºi formalismului: Nu spurcaþi biserica lui Dumnezeu cu
obiceiurile diavolului!
Nu necinstiþi slujbele sfinte cu lãcomia de bani!
Nu beþi ºi paharul lui Dumnezeu ºi paharul dracilor!
Nu înjosiþi Duhul ºi înãlþaþi litera!
Nu rãstigniþi pe Hristos ºi alegeþi pe Baraba!
ªi de aceea Oastea Domnului este urîtã ºi prigonitã ºi de cãtre duhul formalist. Cãci ea
nu merge pe vechiul fãgaº al obiceiurilor pãgîneºti devenite azi “tradiþie” în practicile cultului
nostru ºi care sînt de-a dreptul diavoleºti. Beþiile ºi desfrînarea nu trebuiesc unite cu slujbele,
cu momentele ºi cu locurile cele mai cutremurãtoare de suflet ºi preasfinte pentru credinþa
noastrã creºtineascã.
Ce cautã beþia ºi desfrîul la hramurile noastre, care sînt aniversãri sfinte ale întîmplãrilor
sfinte sau ale oamenilor sfinþi? Ce au avut de a face aceia cu acestea?
Ce cautã obiceiurile porcoase, la botezurile, la nunþile ºi chiar la înmormîntãrile creºtine?
De ce au devenit acestea mai puternice chiar ºi decît biserica, chiar ºi decît Adevãrul?
T-
Totuºi despre credinþã vorbesc amîndouã aceste extreme ºi cel sectarist ºi cel formalist, -
în chip intolerant ºi exclusiv. Fiecare folosind orice arme ºi orice mijloace pentru nimicirea
celeilalte. Fiindcã între ele, aceste douã extreme se urãsc de moarte.
ªi nu este oare ciudat atunci, cã în ce priveºte biserica cea vie ºi Lucrarea Oastei
Domnului amîndouã aceste extreme se unesc ºi se ajutã spre a pustii ºi ucide ce este cu
adevãrat duhovnicesc?
ªi nu este oare o atît de adîncã asemãnare între soarta bisericii vii ºi soarta Mîntuitorului,
precum este scris în Sfintele Scripturi: În adevãr, împotriva Robului Tãu Celui Sfînt Isus, pe
care L-ai uns Tu, s-au însoþit în cetatea aceasta Irod, cu neamurile ºi cu noroadele lui Israel,
ca sã facã ceea ce hotãrîse mai dinainte Mîna Ta ºi Sfatul Tãu ( F a p t. Ap. 4, 27-28) .
Iatã adevãrul!
Potrivnicul adevãrului este minciuna ºi potrivnicul mîntuirii este pierzarea.
Oricine nu poate spune: Pentru adevãr sînt în stare sã-mi dau viaþa ºi împotriva minciunii
sînt în stare sã înfrunt moartea, - acela nu poate fi niciodatã un ostaº al lui Hristos.
Oricine nu poate spune: pentru mîntuire sînt gata sã dau totul ºi împotriva pierzãrii sînt
gata sã lupt cu tot ce am, - acela este numai la un pas de iad.
T-
Aceste lucruri erau clare pentru fraþii adevãraþi, pentru surorile adevãrate din Lucrarea
Oastei Domnului în acest an 1951, prin care strãbãteam acum. Dar vremurile deosebit de grele
prin care trecem ºi încercãrile deosebit de mari la care sîntem supuºi într-un fel sau altul, din
partea unora sau a altora, - sînt de aºa fel încît dacã nu lupþi zilnic cu o hotãrîre îndãrãtnicã, -
uºor pot sã te doboare.
Iatã, în timp ce suflete noi se ridicã tot mai frumoase ºi mai hotãrîte în slujba ºi în lupta
lui Hristos, - alte suflete luptãtoare mai vechi ºi mai cunoscute încep sã-ºi rãreascã ºi sã-ºi
rãceascã umblarea lor cu fraþii ºi cu adevãrul. Pe mãsurã ce lupta lîngã Hristos era tot mai
primejduitã ºi prietenia cu El tot mai ameninþatã, - rînd pe rînd unii din vechii luptãtori
bãteau în retragere, cãutîndu-ºi fiecare cîte un adãpost comod, în cîte o slujbã, sau în cîte o
sectã, sau în cîte o umbrã.
Numai sã nu mai fie vãzuþi în cîmpul deschis alãturi de Hristos ºi de Oastea Lui. Numai
sã nu mai sufere pentru El.
Nimeni n-a mai putut umili atît de mult ºi face de ruºine Oastea lui Hristos - aºa ca aceºti
“ostaºi” oportuniºti, fricoºi sau laºi. Ei care fãcuserã atît de zgomotoase legãminte cîndva
înaintea lui Dumnezeu ºi a multor martori; ei care învãþaserã ºi chemaserã pe alþii ani de
zile, - acum dãdeau dosul ºi fugeau din faþa rãspunderilor ºi a luptei lui Hristos cãruia se
predaserã pe totdeauna.
Ce caricaturã de ostaºi deveniserã acum aceºti oameni, care degradau tot ce avuseserã
cîndva de preþ ºi profanau acum tot ce avuseserã sfînt înainte. Din rîndurile acestora,
vrãjmaºul îºi va alege în curînd alte nefericite unelte prin care va da Lucrãrii Domnului alte
dureroase lovituri.
Vom mai avea vreme sã vorbim despre unii din aceºtia ceva mai tîrziu.
T-
Anul 1951 se prefãcu astfel pe nesimþite în 1952.
Deºi mãsurile de prigoniri ºi nimicire pentru Lucrarea Oastei Domnului erau date din
aceleaºi locuri, pentru toatã þara ºi pentru toatã biserica, - purtarea de grijã a Dumnezeului
nostru nu va îngãdui ca aceste mãsuri sã fie aplicate peste tot ºi la fel de necruþãtor.
Mai erau unii preoþi care nu alungau pe ostaºi ºi unele autoritãþi locale care nu-i
prigoneau. Desigur cã era foarte însemnat ºi felul în care se purtau fraþii faþã de aceste
autoritãþi, - felul în care erau cunoscuþi ei de cãtre acei în mijlocul cãrora trãiau.
Dacã la toatã ura nedreaptã a oficialitãþii bisericeºti faþã de Oaste, fraþii noºtri au rãspuns
cu dragoste, cu rãbdare, cu dãrnicie ºi cu blîndeþe, rãmînînd credincioºi ºi ataºaþi bisericii, -
pînã la urmã ei, cu aceste arme ale Duhului Sfînt, i-au biruit pe cei care luptau împotriva lor
cu armele rãului.
În faþa autoritãþilor locale, dacã fraþii care mãrturiseau pe Domnul Isus îºi fãceau
conºtiincios toatã datoria lor faþã de societate în toate privinþele, potrivit Cuvîntului Sfînt, -
chiar dacã din pricina Numelui Sfînt al lui Hristos ei erau urîþi ºi dispreþuiþi, totuºi din pricina
frumoasei lor purtãri, - nimeni nu le putea aduce nici o învinuire.
Astfel potrivnicul neavînd ce spune nimic rãu despre noi, a rãmas de ruºine ºi pînã la
urmã i-a lãsat pe fraþi în pace.
T-
Cu toate acestea însã în unele pãrþi, rãutatea unor preoþi ºi slujbaºi au întrecut orice
margini.
Într-o comunã, Hîrseºti din Bihor, în timp ce fraþii erau adunaþi duminicã seara ºi se rugau
în genunchi, preotul a venit ºi încuind pe dinafarã uºa casei unde erau adunaþi fraþii, s-a dus
în grabã sã aducã asupra lor pe un ofiþer de Securitate pe care îl vãzuse prin comunã.
Venind ofiþerul în mijlocul adunãrii i-a întrebat:
- Ce-i cu dv. aici? De ce v-aþi adunat atîþia?
- Ne rugãm lui Dumnezeu, citim din Biblie ºi cîntãm - au rãspuns fraþii.
- Domnule ofiþer, - zicea preotul - sînt niºte rãtãciþi din Oastea Domnului, care nu ascultã
de bisericã ºi umblã de capul lor.
- De ce nu mergeþi la bisericã? - întrebã ofiþerul.
- Cum sã nu mergem domnule! ªi astãzi am fost toþi!
- Scrie-i domnule ofiþer, - stãruia neîncetat preotul, - scrie-i pe toþi aceºtia care predicã
ºi agitã poporul! Vã rog sã-i pedepsiþi aspru, ca sã se înveþe minte!
ªi fiindcã ofiþerul nu avea sau nu voia sã scoatã hîrtie ºi condei ca sã-i scrie pe fraþi, -
preotul se scotocea prin buzunare sã-i ofere el hîrtie ºi creion. Negãsind nici el altceva, scoase
din buzunar pachetul cu þigãri ºi creionul, grãbindu-se sã se ofere el sã scrie numele fraþilor
pe hîrtia pachetului sãu de þigãri.
Dar ofiþerul vãzînd cu cine are a face, îl îndepãrtã cu mîna pe preot cu pachetul lui de
þigãri - ºi le zise fraþilor:
- Rugaþi-vã liniºtiþi ºi scuzaþi-mã cã v-am deranjat.
ªi ieºi spunîndu-le: bunã seara.
În urmã, ruºinat, ieºi ºi preotul bombãnind furios.
ªi astfel de întîmplãri s-au petrecut.
T-
În anul 1952, fraþii fiind pîrîþi în multe pãrþi de cãtre astfel de preoþi, au mai fost arestaþi
ºi chinuiþi mulþi dintre ei. Iatã de exemplu alte cîteva cazuri din Bucovina.
Din mijlocul unor adunãri au fost ridicaþi fraþii Axinuþã din Negostina, Cerlinca Vasile
din Sf. Ilie, Cîrlig Petru ºi Zaiþ Dumitru de la Dumbrãveni. Ei au fost condamnaþi ºi trimiºi
în lagãr, la sfîrºitul anului 1952.
Toþi ceilalþi fraþi au fost ameninþaþi ca sã nu se mai adune, fiindcã dacã vor fi gãsiþi, vor
fi ºi ei condamnaþi.
Cei ce s-au temut s-au întors înapoi în lume, ori au trecut la sectele care îi chemau la
adãpostul autorizaþiei lor. Dar cei mai mulþi fraþi au mers înainte de parcã nu s-ar fi întîmplat
nimic.
Fr. Moroz de la Volovãþ a fost luat de cãtre miliþia din Calafindeºti fiindcã a fost gãsit
cercetînd pe fraþi. Acolo a fost cercetat cu asprime ºi supus la pedepse pentru aceastã vinã.
În urmã i s-a dat drumul.
La puþin timp dupã aceasta, în 6 decembrie, de Sf. Nicolae, a fost gãsit în adunarea
fraþilor din Româneºti unde fusese chemat de cãtre niºte fraþi care îºi sãrbãtoreau ziua
numelui lor.
Aproape de miezul nopþii a intrat în adunare un ofiþer de securitate împreunã cu un civil.
Civilul a arãtat spre fr. Moroz ºi i-a vorbit în limba ucraineanã.
Dupã cîteva cuvinte ofiþerul i-a spus fratelui Moroz sã se îmbrace ºi sã plece cu el. Fratele
s-a îmbrãcat ºi a plecat. Au ajuns în drum. Acolo era o sanie cu un cal iar în sanie douã
femei. Era noapte ºi afarã din sat. Acolo s-au nãpustit asupra fratelui bãtîndu-l atît ofiþerul
cît ºi civilul. Dupã aceea l-au legat alãturea de cal, iar ei s-au suit în sanie ºi au dat bici la
cal, lovind cînd în animal cînd în om.
În fuga mare au ajuns pînã în ºoseaua care vine de la Suceava spre Rãdãuþi. Acolo s-au
oprit ºi din nou l-au luat la bãtaie pe fratele. L-au lovit cu pumnii, cu picioarele, l-au trîntit
pe jos ºi l-au cãlcat cu cizmele... În timpul cînd îl bãteau îi ziceau:
- Pe cine aºtepþi tu mã? Pe Truman? (Truman era atunci preºedintele Statelor Unite ale
Americii ºi era baptist).
- Pe Domnul Isus Îl aºtept! - rãspundea fratele.
- Na Isus! Na Isus! - ziceau ei. ªi îl loveau bãtîndu-l pînã l-au umplut de sînge ºi au
obosit.
Atunci din nou l-au legat alãturea de cal, ºi aºa lovind cînd în cal cînd în el, au venit în
fugã pînã aproape de podul de la Miliºãuþi care trecea peste rîul Suceava. Acolo s-au oprit,
iar civilul l-a dezlegat de cal ºi i-a spus sã plece.
Dar fratele Ioan de-abia a mai putut trece podul tîrîndu-se zdrobit pînã la fratele Calafiuc
Gheorghe, care locuia pe aproape. A doua zi fratele Gheorghe l-a dus cu sania acasã la
Volovãþ, de abia viu.
Soþia sa cînd l-a vãzut aºa s-a dus ºi a anunþat Securitatea de la Rãdãuþi despre toate cele
întîmplate. În aceeaºi zi a venit un ofiþer acasã la fr. Moroz care zãcea plin de rane ºi vînãtãi
pe pat - ºi i-a luat o declaraþie despre cum s-a petrecut totul. La urmã l-a întrebat pe fratele
ce pretenþie are ºi ce despãgubiri cere.
- Nu am nici o pretenþie ºi nu cer nici o despãgubire, - a rãspuns fratele cu lacrimi în ochi.
Îl iert în Numele Domnului Isus, tot aºa cum m-a iertat ºi Mîntuitorul meu pe mine. Eu am
suferit pentru Mîntuitorul meu, cum a suferit ºi El pentru mine.
De pe urma acestei bãtãi, fratele nu s-a mai refãcut pînã la moarte.
A aflat pe urmã cum îl chema pe cel ce l-a bãtut - ºi de ce fãcuse asta. Ofiþerul era fiul
unui sectar ºi a fost pus la cale de tatãl acestuia ca sã facã acest lucru, din pricinã cã fratele
Ioan era o piedicã în lucrarea lor de ademenire a fraþilor.
Nu mult timp dupã aceea chinuitorul fratelui nostru a fost gãsit mort. Se împuºcase
singur.
T-
Prin împrejurãri asemãnãtoare au mai trecut în anul acesta 1952 ºi alþi fraþi. Într-o comunã
din Muntenia, din mijlocul unei adunãri frãþeºti, miliþeanul împreunã cu gestionarul prãvãliei
sãteºti i-au luat pe trei dintre fraþi care se rugau. Un frate mai în vîrstã cu fiul sãu ºi încã un
alt frate.
Plini de urã ºi de vin, i-au tras în magazinul prãvãliei, iar acolo i-au bãtut cu greutãþile
de la cîntar, în spate, în cap, în coaste, - pe unde apucau. Pînã ce le-au spart capul ºi i-au
umplut de sînge... S-au oprit din furia lor sãlbaticã numai cînd fraþii bãtuþi ºi-au pierdut
cunoºtinþa.
Atunci au aruncat peste ei apã rece ca sã-ºi revinã ºi le-au dat drumul sã plece acasã.
Cei doi fraþi mai tineri ºi-au revenit mai cu greu dupã un timp îndelungat. Dar fratele mai
în vîrstã, dupã o sãptãmînã de zãcere, a murit.
Dupã ce lucrul acesta a ajuns a doua zi la cunoºtinþa autoritãþilor, cei doi chinuitori au
fost obligaþi sã meargã sã-i cearã fratelui zdrobit iertare ºi sã-l întrebe ce despãgubiri cere.
Dar ºi acest frate a spus la fel:
- Nu cer nici o despãgubire... Vã iert în Numele Domnului care ºi El a suferit pentru mine
ºi nu mi-a cerut nici o despãgubire afarã de lacrimile mele ºi pocãinþa mea. Aceasta aº dori-o
ºi eu de la dv.: sã plîngeþi pentru pãcatele pe care le-aþi fãcut ºi sã vã întoarceþi la Dumnezeu
ca sã nu vã ajungã judecata Lui nemîntuiþi.
ªi dupã aceea fratele a trecut la Domnul.
T-
În judeþul Alba, mai avuseserã de suferit unii fraþi dintre care fr. Bolunduþ de la Buciumi,
Stãnilã de la Loman, Criºan de la Corna, Opriº de la Ighiel, Constantin de la Balomir, sora
Ioana de la ªibot...
Fratele Opriº a stat închis cîtva timp la închisoarea din Alba Iulia sub “paza” unui gardian
care era ºi el frate în Oastea Domnului - ªerdean Ion de la Limba.
Ce clipe minunate au trãit acolo în închisoare rugîndu-se ºi cîntînd împreunã, gardianul
ºi deþinutul, amîndoi fericiþi copii ai lui Dumnezeu...
ªi astfel de întîmplãri se petreceau.
T-
Dar cu toate acestea în vara anului 1952 am trãit ºi unele din cele mai frumoase bucurii
frãþeºti care ne-au rãmas mîngîietoare amintiri:
Pe 23 August a fost la Cãrpiniº o nuntã neuitatã cu trei perechi de miri: Fr. Valer cu sora
Aurelia de la Vinerea. Fr. ªtefãnescu Ilie de la Cîlnic (Caraº-Severin) cu sora Ghifta de la
Cãrpiniº. ªi fr. Mihai cu sora Maria de la Sibiu...
A fost o nuntã cît trei, la care au luat parte mulþi fraþi ºi multe surori din toatã þara. A fost
la aceastã nuntã ºi pãrintele Vladimir, Popa Petru, Opriº Ion, Ion Capãtã, Silviu Hãrãguº,
Sergiu ºi Boeru de la Bucureºti - ºi mulþi-mulþi alþi fraþi... Petrecerea a durat douã zile ºi douã
nopþi. În timpul ei s-a þinut ºi un frumos sfat frãþesc cu împãrtãºiri de bucurii, de pãreri ºi de
îndemnuri pentru bunul mers al Lucrãrii Domnului, în împrejurãrile deosebite prin care
treceam ºi prin care vedeam cã ni se pregãtesc.
Cãrpiniºul fiind cel mai aproape de Simeria, iar fratele Valer ºi familia lor fiind cei mai
aproape de inima mea, - aproape tot timpul meu liber de la serviciu îl petreceam la ei sau cu
ei.
Fãceam atunci slujba de referent tehnic la Secþia de Clãdiri C.F.R. din Simeria ºi timpul
stat atunci în acest serviciu a fost cel mai lung timp din cîte am fost lãsat sã lucrez în pace.
Aproape doi ani de zile, n-am mai fost tulburat decît de cele cîte douã ori pe sãptãmînã cînd
trebuia sã mã prezint la securistul care mã supraveghea. Acesta mã ameninþa continuu fiindcã
nu vreau sã-i spun pe fraþii la care mergeam ºi care veneau pe la mine...
Dar de la un timp mã obiºnuisem cu ameninþãrile lui - ºi nu le mai dam nici o importanþã,
deºi le presimþeam apropierea împlinirii...
Mã pregãteam sufleteºte împreunã cu fraþii Cornel ºi Valer pentru orice întîmplare... Eram
hotãrîþi pentru orice risc. Vedeam bine cum se strînge cercul ameninþãrilor tot mai tare în
jurul nostru, dar ºtiam bine cã fãrã primejdie ºi fãrã suferinþã nu s-a putut niciodatã ºi nici
nu se va putea face nimic pentru Dumnezeu. Cine nu-ºi riscã libertatea sa, bunurile sale sau
chiar viaþa sa, nu poate face nimic pentru Hristos. Dar cine nu este gata sã ºi sufere pentru
adevãr, - acela nu este vrednic de El.
ªtiam cã marele rãu din lume, pãcatul, nu poate fi nimicit numai cu o vorbãrie uºoarã ºi
comodã, cã împotriva rãului trebuie dusã o luptã îndîrjitã ºi necruþãtoare... Cã în aceastã luptã
trebuiesc atrase cît mai multe suflete, care unite, sã izbeascã dintr-o datã la rãdãcina ºi
temelia rãului prin care diavolul, vrãjmaºul mîntuirii ºi fericirii omului, þinea în robie lumea.
Dar mai ºtiam ºi cîte riscuri se cer pentru ducerea acestei lupte contra rãului. Eram
hotãrîþi însã pentru orice.
Eram fericiþi cînd vedeam atît de multe suflete care se eliberau de robia satanei ºi atît de
multe biruinþe asupra întunericului ºi pãcatului. Dar vedeam bine cã dacã diavolul primeºte
lovituri, se pregãteºte sã ºi dea.
T-
Eram astfel în mijlocul clocotitor al luptelor, al biruinþelor, dar ºi al loviturilor, pentru
cã eram în mijlocul poporului nostru, în mijlocul confesiunii noastre, în mijlocul problemelor
de viaþã ºi de moarte ale acestora. Ne ºtiam puºi acolo de Hristos Însuºi - ºi stãteam cu
hotãrîre pregãtiþi pentru orice.
Rostul Oastei Domnului tocmai acesta era: sã fie ºi sã rãmînã hotãrîtã ºi statornicã în
mijlocul acestora - ºi nu la marginea lor, ca ºi celelalte miºcãri neoprotestante cu care aveam
de luptat tocmai pentru cã acestea voiau sã smulgã Oastea de acolo unde o aºezase Domnul
- ºi s-o anexeze ca pe o remorcã fiecare la maºina lor.
Oastea Domnului n-a renunþat niciodatã la rostul ei ceresc ºi istoric, la rostul ei de a fi
în centrul bisericii noastre, în mijlocul poporului nostru, solia vie ºi mîntuitoare în biserica
ºi focarul înnoitor de viaþã ºi de înãlþare a poporului - prin Hristos ºi prin credinþã.
Oastea Domnului a ºtiut de la început cu o încredinþare de nezguduit cã acesta a fost
scopul lui Dumnezeu cu ea ºi acesta a fost rostul care i l-a rînduit El cînd a nãscut-o ºi a
trimis-o pe lume. Oastea Domnului este ºi va fi pe veci - bine încredinþatã de rostul ei nu
numai religios ci tocmai prin aceasta, de rostul ei social, moral, cultural ºi naþional, prin
Evanghelia lui Hristos - în confesiunea ºi în naþiunea noastrã.
S-a putut vedea foarte bine în primenirile sãnãtoase ºi salvatoare pe care le-a iniþiat
Oastea Domnului chiar din primii ei ani, în toate aceste sectoare ale vieþii bisericii ºi þãrii.
Despre acestea am scris ceva mai pe larg în primul volum al acestei istorisiri, la capitolul:
Cîte feþe ar fi putut avea binele. Acum vom spune numai cã ºi dupã atîtea zeci de ani ºi mii
de încercãri, Lucrarea minunatã a Oastei se regãseºte pe aceeaºi linie pe care i-o imprimase
Duhul Sfînt de la naºterea ei.
Durere însã cã nici azi conducãtorii bisericii ºi ai þãrii nu-i vãd ºi nu-i recunosc acest
mare rost rînduit de Dumnezeu. ªi împiedicã cu cea mai mare înverºunare aceastã lucrare
Dumnezeiascã de la chemarea ei ºi o înlãturã de la misiunea ei. Urmarea va fi dezastruoasã
atît pentru bisericã cît ºi pentru popor. În bisericã se vor înmulþi sectele. În popor rãutãþile.
ªi cînd se vor trezi conducãtorii care astãzi nu vãd aceste primejdii - va fi prea tîrziu.
T-
Cu celelalte familii creºtine, cum le numeam la început pe cultele neoprotestante, n-am
dorit niciodatã sã avem certuri confesionale ºi nici discuþii duºmãnoase.
Am mai spus ºi cu alte ocazii cã Oastea Domnului n-a fost înfiinþatã nici spre a fi un
ciomag în mîinile bãtãuºilor confesionaliºti - dar nici o pepinierã din care sã se alimenteze
sectele uzurpatoare ale bisericii ºi ale credinþei noastre.
Oastea Domnului a fost ºi este convinsã cã solia ei creºtineascã este soluþia ºi rezolvarea
fericitã a tuturor problemelor poporului nostru, fie ele religioase, sociale, morale ºi chiar
naþionale.
Prin activitatea puternic ºi liber evanghelicã a Oastei Domnului s-ar fi rãspuns atît de
minunat la toate trebuinþele spirituale ale þãrii noastre încît în curînd tot vadul sectar ar fi
secat ºi toate problemele confesionale s-ar fi rezolvat prin aducerea ºi întregirea în fluviul
Oastei a tuturor acestor rîuleþe împrãºtiate.
Mijlocul pentru aducerea la îndeplinire a acestui scop era dragostea lui Hristos ºi puterea
Duhului Sfînt care au fost de la început ºi au rãmas pînã astãzi peste aceastã Lucrare.
Nici una din acele lucrãri zise evanghelice din þara noastrã, nu are peste ea un har atît de
mare. De la izvoarele curat evanghelice ale Oastei Domnului vin sã se adape tot mai mari
mulþimi de suflete din toate aceste grupãri ºi confesiuni. Meditaþii adînci, poeziile inspirate
sau cîntãrile nemuritoare ale Oastei, sînt cãutate ºi cerute ca o manã cereascã de cãtre toþi acei
ce doresc dupã Hristos nu numai din þara noastrã ci ºi din aproape toate þãrile lumii. Prin
acestea numele Oastei Domnului din þara noastrã a fãcut demult înconjorul lumii, iar
frumuseþea acestor roade ale ei i-a fãcut pe toþi sã ne priveascã cu respect ºi cu dragoste.
Ce uºor ar fi fost prin aceste mijloace fericite sã-i fi putut apropia ºi cîºtiga pe toþi
aceºtia! În casa unde era hrãnit ºi ajutat, orice om are un alt fel de a privi. ªi uºor ajungi sã
te muþi acolo unde simþi cã eºti iubit ºi ospãtat cu adevãrat.
O dovadã realã despre faptul cã Oastea Domnului totdeauna a gîndit ºi a simþit într-un duh
de înaltã dragoste evanghelicã, la marea trebuinþã a unei apropieri ºi a unei colaborãri cu toþi
creºtinii adevãraþi - este sinceritatea cu care i-am cãutat ºi chemat la o luptã comunã în contra
pãcatului. La o colaborare sincerã pentru trãirea ºi vestirea Evangheliei vii, pe deasupra
tuturor barierelor doctrinare ºi potrivnice, - pe toþi cei care se declarau slujitori ºi urmaºi ai
Domnului Isus, - din orice lucrare ar fi fãcut ei parte.
T-
Astfel încã din timpul rãzboiului, cînd credincioºii erau cu toþii prigoniþi de cãtre
stãpînirea lui Antonescu, - noi, chiar fratele Marini ºi eu, am întîlnit adesea pe unii din
conducãtorii acelor culte, despre care aveam pãrerea cã sînt cei mai înaintaþi duhovniceºte.
Am stat de multe ori de vorbã cu ei, cãutînd sã-i conving cã prin vremurile pe care le trãiam
atunci, Hristos ne porunceºte tuturor credincioºilor Sãi sã ne trezim la o luptã nouã. Cã a sosit
vremea sã facem saltul mîntuitor de la luptele de partidã, sau chiar de la luptele singuratice, -
la lupta comunã. Împotriva pãcatului. ªi pentru aducerea lumii la Hristos.
Atunci, rãzboiul era în plinã desfãºurare ºi moartea fãcea seceriº îngrozitor pretutindeni...
Peste unii trecuse, peste alþii putea trece oricînd... Stãri la care nimeni nu se putea nici gîndi
nici aºtepta, - pentru cã puteau sã vinã peste omenire din zi în zi nu numai prin rãzboi ci ºi
prin pace.
- Haideþi, - le ziceam noi acestora, - sã ne ridicãm odatã cu toþii la starea pe care ne-o
porunceºte Dumnezeu!
Haideþi sã aruncãm de pe ochii noºtri vechii solzi ai îngustimii confesionale ºi fireºti -
ºi sã privim înainte printr-o nouã luminã, în care acceptîndu-ne cu înþelegere ºi cu respect
evanghelic fiecare convingerile doctrinare ale celuilalt, - sã putem totuºi colabora în ceea ce
este acum mult mai presus decît aceste convingeri: aducerea lumii la Hristos ºi aducerea lui
Hristos la lume.
Noi eram tineri ºi entuziaºti. Mai erau ºi printre ei unii la fel de tineri ºi entuziaºti ca noi.
Cu aceºtia ni s-a pãrut cã putem ajunge sã ne înþelegem... Cu unii chiar am început o
colaborare, care dãdea roade frumoase...
Iatã de exemplu cîteva împrejurãri din acele vremuri ºi din acele încercãri ale noastre cu ei.
În toamna anului 1943, eram la Arad pentru tipãrirea calendarului. Acolo am cunoscut pe
unii dintre tinerii lucrãtori baptiºti, talentaþi ºi harnici, despre care auzeam cã sînt însufleþiþi
numai de rîvna pentru mîntuirea sufletelor ºi preamãrirea lui Dumnezeu...
În nãdejdea cã vom reuºi sã-i vedem spãrgînd gãoacea strîmtã în care ºtiam cã sufocã
sectarismul orice avînt cu adevãrat evanghelic, i-am cãutat...
Am cunoscut atunci îndeaproape pe fraþii Popovici, Alexe ºi Petru... Pe Marcu Nechifor

- ºi încã mulþi alþii, cu care ne întîlneam adesea fie acasã la ei, fie pe la alþii, încercînd sã
gãsim cãile ºi mijloacele unei înþelegeri ºi colaborãri în Hristos, fãrã nici un interes sau
colorit confesional.
O bunã bucatã de vreme ni s-a pãrut cã aceºti oameni ne-au înþeles ºi cã au început sã
creadã ºi sã vorbeascã în acelaºi duh cu noi.
În timp ce lucram ziua la tipografie, seara dupã încetarea muncii mergeam adeseori
împreunã cu Marcu Nechifor în cãutarea sufletelor pierdute... O luam pe strãzi... întîlneam
beþivi, femei pierdute, sau cine ºtie ce oameni fãrã rost, umblînd pe strãzi singuratici ºi
întîrziaþi. Legam discuþie cu ei - ºi îndatã începeam sã le vorbim despre Hristos ºi sã-i
chemãm la El... Discuþia continua pînã la garã, unde aceºtia rãmîneau peste noapte... Sau pînã
acasã la ei, care aveau casã... Sau pînã acasã la noi, unde îi aduceam pe unii uneori.
Multe astfel de femei ºi mulþi astfel de oameni s-au hotãrît pînã la urmã pentru Domnul,
în urma acestui fel de lucru al nostru împreunã. De la mulþi fumãtori care s-au predat
Domnului, am luat pachete de þigãri sau de tutun ca un zãlog de la diavolul ºi ca o dovadã din
partea lor cã ei au rupt-o de acum pe totdeauna cu fumatul ºi s-au predat lui Hristos.
Alte dãþi mergeam pe la cîrciumile de pe lîngã garã ºi de pe lîngã pieþe, unde rãmîneau
peste noapte cei ce veniserã de searã pentru tîrgul ºi pentru piaþa de a doua zi. Acolo ne
prindea miezul nopþii de multe ori stînd cu beþivii sau cu tot felul de oameni de vorbã pentru
mîntuirea sufletelor lor. De la mulþi care s-au predat Domnului în astfel de locuri ºi de stãri,
am luat la fel, drept zãlog ºi drept dovadã - sticluþe ºi pahare de bãuturã...
Pe dulapul din locuinþa noastrã erau înºirate atunci o mulþime de astfel de sticle, pahare ºi
pachete de tutun sau þigãri, luate drept pradã de la satana ºi drept dovadã cã cei ce le
folosiserã, erau acum predaþi lui Hristos...
În cele cîteva luni cît am colaborat astfel, se adunaserã pe dulapul nostru o mulþime de
astfel de lucruri. Mulþi din fraþii care veneau la noi, vãzînd ce avem în casã, ne priveau cu
uimire ºi ne întrebau oarecum îngroziþi ºi bãnuitori:
- Ce e cu asta la voi, fraþilor?
Dar uimirea ºi teama lor se prefãcea în bucurie ºi în lacrimi cînd le spuneam istoria
fiecãrei sticluþe, a fiecãrui pahar sau pachet de þigãri, de pe dulapul nostru...
În 1945, cînd am cunoscut ºi mai îndeaproape la Bucureºti biserica evreilor creºtini, iar
acolo pe un mare entuziast fr. Richard, unul din fiii duhovniceºti ai lui Feinstein de la Iaºi, -
acesta ne-a îmbrãþiºat de la început nu numai sufletul ci ºi ideea apropierii ºi colaborãrii în
Hristos a tuturor celor credincioºi.
Rãzboiul se terminase... Condiþiile erau prielnice, iar nevoia unei împreunã-lucrãri cu
toate puterile unite, - era mai presus ºi mai necesarã decît orice altceva.
Atunci am cãutat împreunã cu fr. Richard sã-i strîngem la un sfat frãþesc din toate cultele
din Bucureºti, pe toþi cei care mai gîndeau - sau credeam noi cã gîndesc, - la fel cu noi.
Într-o zi deci, în casa ºi biserica evreilor creºtini, care prin natura lor erau aparte ºi
simpatizaþi de cãtre noi toþi - am hotãrît sã ne întîlnim cu toþi aceia care pãreau mai moderaþi
ºi mai duhovniceºti din toate cultele de la Bucureºti.
Fr. Richard i-a invitat pe toþi cei pe care el îi cunoºtea ca fiind în stare sã înþeleagã ºi sã
colaboreze la acest gînd... Au venit atunci acolo baptiºti, penticostali, creºtini dupã
evanghelie... Aceste culte puþin mai liberale.
N-au venit însã nici unii de la adventiºti, nici din adunarea lui Tudor Popescu... Aceºtia
se considerau mult mai aparte de toþi ceilalþi. Disciplina lor de partidã nu le îngãduia nici o
iniþiativã personalã...
Mai tîrziu ne-am convins de lucruri mult mai amare ºi de gînduri mult mai ascunse ºi la
ceilalþi, la toþi.
În seara ºi noaptea aceea, în urma unui apel înflãcãrat pe care l-am fãcut mai ales noi cei
trei: Richard, Marini ºi eu - ni s-a pãrut cã o atmosferã de apropiere s-a stabilit oarecum între
noi toþi. Au luat parte la discuþii mulþi ºi dintre ei. Trebuia sã se înceapã imediat o acþiune
de apropiere între toþi credincioºii din þara noastrã, indiferent de confesiunea sau cultul din
care fac parte.
ªtiam cã doctrinarii nu vor putea fi învinºi uºor ºi cã în calea colaborãrii iubitoare se vor
opune mulþi, dar noi sã nu dãm înapoi. Dacã vom lupta uniþi, atunci cei însufleþiþi pentru
Hristos se vor apropia ºi se vor uni, peste barierele doctrinare...
- A sosit ceasul, - stãruiam noi, - sã ajungem la aceastã colaborare în Hristos, în care
luptele de partide sã fie condamnate ºi pãrãsite de tot ºi de cãtre toþi. În locul acestora sã se
ridice o unitate fericitã între toþi copiii lui Dumnezeu. ªi aºa sã ne afle Hristos Domnul nostru
la venirea Lui apropiatã!...
S-a hotãrît cã fr. Richard ne va pune la dispoziþie revista lor Prietenul, iar noi toþi, vom
medita cu sinceritate ºi cu devotament, scriind ºi rãspîndind aceastã revistã fiecare între ai
sãi, pentru scopul propus.
Cu toþi cei prezenþi mi s-a pãrut cã sîntem de acord ºi cã fiecare a acceptat cu bucurie ºi
cu sinceritate ideea ºi colaborarea.
Am cîntat împreunã, ne-am rugat mulþi. Am hotãrît sã ne întîlnim periodic spre a întãri
ºi adînci colaborarea noastrã. Mi se pare, am ºi hotãrît data viitoarei întîlniri.
ªi ne-am despãrþit foarte hotãrîþi sã începem chiar imediat cu revista.T-
Marini ºi eu am scris pe loc în ziua urmãtoare partea noastrã pentru numãrul din revista
Prietenul care urma sã aparã imediat, cu material potrivit pentru scopul frumos pe care ni-l
propusesem. Restul de material urma ca fr. Richard sã-l adune de pe la toþi ceilalþi, dupã cum
hotãrîsem.
ªi într-adevãr, primul numãr al revistei Prietenul cu hotãrîrea ºi colaborarea noastrã,
apãru, dupã cum vorbisem.
Dar din partea celorlalþi - nu mai apãru nici un semn, nici în revistã - ºi nici în vederea
þinerii urmãtoarei întîlniri.
T-
Aceasta a fost a doua mare dezamãgire în aceastã luptã, dupã cea de la Arad, unde curînd
am constatat cã toatã apropierea de noi, avusese la ei un dedesubt interesat... Am auzit-o
aceasta chiar din gura lor. - ªi m-a amãrît profund, - dar m-a fãcut sã gîndesc mai atent,
asupra acestei “colaborãri”.
Dupã dezamãgirea de la Arad, încercarea cu revista Prietenul a fost pentru noi o nouã
loviturã din partea duhului de sectã... Din partea acestei îngustimi intolerante ºi îngîmfate -
care nu poate accepta ºi înþelege nimic în afarã de gardurile de fier ºi de piatrã, a doctrinei
ºi a spiritului de partidã. Ei acceptaserã ideea sperînd fiecare cã, în urma aceasta va avea el
ºi ai lui un cîºtig... Nimeni nu se gîndise cu adevãrat numai la cîºtigul lui Hristos...
Ce vremuri înalte trãiam atunci - dar ce oameni mici erau credincioºii acelor zile!
Într-o searã din ultima lunã a anului 1946, am mers cu fr. Marini ºi cu Richard la Tudor
Popescu. Ne-a primit în locuinþa lui din marea lor casã de adunare. Îl mai întîlnisem pe Tudor
Popescu ºi de alte dãþi fie singur, fie ºi cu alþii, cînd trecusem prin Bucureºti. Voiam sã-l
cunosc mai îndeaproape pe acest om ºi ideile lui.
El îl cunoscuse pe pãr. Iosif Trifa îndeaproape ºi avea despre el adesea unele din cele mai
înalte pãreri, - îmi vorbea adesea despre Oastea Domnului ºi despre rostul ei în poporul nostru
cu entuziasm. Mi se pãrea atunci nu numai cã înþelege Lucrarea mãreaþã a Oastei ºi rostul ei
sfînt, dar ºi cã regretã, cã n-a putut el însuºi iniþia în biserica ºi în þara noastrã o asemenea
lucrare. Cã el s-a izolat ºi de popor cînd s-a izolat de bisericã... Mi se pãrea cã el însuºi
înþelege adevãrul într-un fel înalt, chiar dacã din spirit de doctrinã, este obligat acum sã înalþe
ºi el barierele sale, ca ºi ceilalþi pe ale lor. Parcã întrezãream uneori la el o vedere mai largã.
În seara aceea însã, am putut sã vãd cu amãrãciune cã pînã ºi acest munte îºi are prãpastia
lui.
Iatã cum am avut eu încã o mare dezamãgire în ce priveºte speranþa de a ajunge la vreo
înþelegere ºi colaborare cu oamenii acestor partide înguste.
Veni vorba despre calendarul nostru, al Oastei, pe care abia îl tipãrisem atunci împreunã
cu fr. Marini. Tudor Popescu lãuda mult înaltul lui conþinut duhovnicesc, spunînd:
- Orice om cu adevãrat credincios nu poate decît sã fie de acord cu tot ce aþi scris acolo.
Eu însumi n-aº fi scris un material mai bun... Totuºi, zise el dezamãgit, aveþi acolo istorioara
aia cu martirul indian care mai bine a suferit moartea decît sã calce cu picioarele lui peste
semnul Crucii... Asta este prea de tot. Eu aº fi cãlcat de o sutã de ori peste semnul acesta...
Ce importanþã putea avea sã calce peste un semn al crucii?... Faþã de salvarea vieþii lui, în
momentul acela...
Atunci tot ce gîndisem bine despre omul acesta mi se prãbuºi dintr-odatã!
Nevrînd sã încep o discuþie contradictorie cu el acasã la dînsul, le-am zis celorlalþi doi
fraþi:
- E tîrziu! Sã mergem fraþilor!
Ne-am luat rãmas bun - ºi am plecat.
Abia ieºit în stradã, nu m-am putut rãbda ºi i-am zis lui Richard:
- Cum e posibil frate, ca omul acesta sã gîndeascã atît de îngust? Pînã ºi un copil a înþeles
cã în împrejurarea aceea a cãlca pe semnul Crucii înseamnã o lepãdare de Hristos. Copilul
acesta a ales mai bine sã moarã ca un martir, decît sã calce în picioare semnul Crucii... Iar
acest om atît de înalt - nu poate sã priceapã nici atît? - ªi tremuram de durere, de uimire ºi
de revoltã.
- Asta, ca sã nu-þi mai faci iluzii despre nici un om, - rãspunse fr. Richard.
Mai tîrziu am avut aceastã amarã experienþã chiar ºi cu fr. Richard.
Iatã cum noi voiam ca, deºi pãream separaþi momentan unii de alþii prin cele fãrã prea
mare însemnãtate, - sã ajungem mai tîrziu uniþi în Hristos, prin cele ce erau de primul preþ
pentru noi toþi.
În felul acesta am fi ajuns nu numai sã trãim în pace, ci sã ºi lucrãm în pace toþi cei ce-L
iubeam pe Dumnezeu.
Dacã se fãcea cu adevãrat unitatea sufletelor în Hristos, nu era cu neputinþã sã se facã ºi
unitatea confesiunilor.
Desigur cã distanþele dintre confesiuni erau ºi atunci uriaºe, fiindcã prãpastia dintre ele
era mereu adîncitã de cãtre oameni neduhovniceºti (care în Numele lui Hristos umblau sã
zãdãrniceascã planurile Lui... ºi în numele literei Evangheliei nu fãceau altceva decît sã-i
omoare ºi atunci ca ºi azi, Duhul ei, - urmãrindu-ºi cu adevãrat numai foloasele lor vinovate
ºi comoditatea lor vrednicã de iad)...
Dar cu toatã împotrivirea acestora care aveau cîºtig numai din dezbinãri, - dacã creºtinii
adevãraþi - ziceam noi - vor fi însufleþiþi numai de gîndul ºi de duhul voii lui Hristos, - unirea
s-ar putea face sigur, chiar peste toþi potrivnicii ei. Fiindcã puterea lui Dumnezeu ar fi de
partea alor Lui.
E greu numai sã se gãseascã nucleul în jurul cãruia sã se poatã face aceastã unire, liber
consimþitã ºi puternic doritã de toþi. Iar Lucrarea Oastei Domnului - expresie a Evangheliei
creºtine ºi a specificului nostru românesc - ar fi fost - credeam noi - în stare sã fie acest
nucleu unificator.
Prin ceea ce a devenit de fapt, fãrã voia oamenilor ci numai prin aranjamentul lui Hristos,
Oastea Domnului ºi este de fapt chiar de pe acum, într-o anumitã mãsurã, acest nucleu.
ªi nu spunem prea mult atunci cînd afirmãm convingerea noastrã cã Lucrarea
duhovniceascã a Oastei Domnului va deveni odatã ºi odatã, prin harul lui Dumnezeu, din
acest grãunte de muºtar care a fost ºi care încã pare cã este, - acel copac uriaº. Cu voia sau
fãrã voia oamenilor, Dumnezeu va aduce vremea ca în sînul ospitalier al Oastei Domnului -
sã se adune cu drag toate sufletele cerului, spre a se înfrãþi în aceeaºi cîntare de dragoste
înãlþatã în desãvîrºitã unire spre Hristos ºi Dumnezeu, precum o doreºte El.
Fiindcã în singurã aceastã Lucrare, trãieºte ºi arde fierbinte ºi largã, dragostea Duhului,
respectul încredinþãrii ºi întîietatea smereniei. Practicarea acestor roade ale sfinþeniei sînt
privite în ea mai presus ca orice doctrinã...
În Familia Oastei Domnului intrã oricine vrea ºi rãmîne cine poate. În ea acei care sînt
trandafiri înfloresc cu adevãrat sub dogoarea ei parcã mai frumoºi ca oriunde în alt loc. Acei
care sînt grîu devin în cuptorul ei, cu adevãrat o pîine parcã mai bunã ca oricare alta. Iar acei
care nu pot fi nici trandafiri ºi nici grîu - se uscã ºi pier, sau pleacã.
T-
Anii aceºtia pregãteau Lucrarea însãºi pentru marea încercare a focului. ªi din mijlocul
ei, cei aleºi pentru primele ºarje erau pregãtiþi ca sã fie aruncaþi de-a valma în cuptorul în care
focul se ºi înteþea cu grijã, pînã la gradul cel mai de sus.
Oricum însã, noi am învãþat atunci marele ºi durerosul adevãr: cã în zadar pot fi vremuri
mari dacã nu sînt ºi oameni pe mãsura lor. Ele trec fãrã folos. Cã în zadar pot fi ocazii
istorice mari, dacã oamenii nu ºtiu sau nu vor sã le foloseascã pentru Dumnezeu. Ele sînt
pierdute fãrã folos. Iar urmãrile nenorocite ale acestor pierderi sînt întîrzieri cu zeci sau poate
cu sute de ani pentru planul lui Dumnezeu, cu pierderi de suflete - ºi poate cu pierderi de
generaþii.
Noi am constatat atunci cã în privinþa înþelegerii cu alþi creºtini, Oastea Domnului era
înaintea celorlalþi cu un avans de gîndire de o sutã de ani... Sau, mai degrabã, ceilalþi erau în
urma vremii cu o sutã de ani întîrziere.
ªi astfel am renunþat noi atunci cu durere la gîndul cel aºa de frumos al unei minunate ºi
sfinte colaborãri cu toþi credincioºii devotaþi lui Hristos. La acel minunat ecumenism din þara
noastrã, care ar fi fost aducãtor de atîta roadã frumoasã ºi veºnicã pentru Dumnezeu ºi pentru
oameni. La acea unire fericitã a tuturor lucrãtorilor lui Hristos într-o dragoste fierbinte ºi
într-un entuziasm creator, pe deasupra tuturor schelãriilor doctrinare. Schelele s-au dovedit
prea înalte, iar zidarii s-au dovedit a fi încã sub ele ºi nu deasupra lor.
T-
Azi dupã treizeci de ani trecuþi de atunci, parcã nimic nu s-a schimbat în privinþa aceasta.
O, cît de mult întîrzie credincioºii venirea Domnului Isus, în loc sã o grãbeascã!
(2 Petru 3, 11-13) .
Sã fie aceste amare experienþe ale noastre, o pildã pentru toþi entuziaºtii noºtri, care îºi
mai fac ºi azi iluzii în aceastã privinþã, înainte de vreme. Sã n-o mai luãm înaintea Duhului
Sfînt, fiindcã fãrã El noi tot nu putem face nimic (Ioan 15, 5) .
Iar pînã cînd ei nu vor ajunge sã înþeleagã, noi nu vom avea decît pagube ºi dureri, din
orice încercare de colaborare cu ei.
T-
Am spus aceste lucruri acum - ºi nu la timpul cînd s-au petrecut ele, fiindcã nici acum
nu-i tîrziu... Învãþãmintele de tras, sînt poate mai necesare astãzi pentru mulþi - dacã nu vor
sã se aleagã cu dezamãgiri ºi amãrãciuni ºi mai mari de cum ne-am ales noi atunci - ºi dupã
aceea...
T-
Acum, dupã acestea, noi hai sã ne întoarcem de unde am rãmas - ºi sã ne urmãm istoria
ºi soarta noastrã de foc cu aurul nostru statornic care trebuie sã se curãþeascã. - ªi cu trestiile
noastre nestatornice care, se vede, trebuiau sã se ardã...
T-
O, Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor Isus Hristos, Tu care ai fost cu noi în zilele
fericirii noastre, - iar noi am avut atunci bucuriile mai mari ca a oricãror alþi oameni de pe
pãmînt, - vino împreunã cu noi cu atît mai mult acum, cînd ni se pregãtesc zilele de mari
nenorociri.
ªi Tu, care ai fost în cuptorul cel de foc alãturi de tinerii Tãi aruncaþi în flãcãrile
nimicitoare ca sã le dai acolo inimii ºi ochilor lor priveliºtea ºi fericirea cea mai cereascã, -
vino ºi fii de acum ºi cu noi.
Fã Doamne Isuse ca toate suferinþele care ne aºteaptã sã ne fie nouã nu numai cu putinþã
de suportat. Ci sã ne fie ºi pline de acel conþinut Dumnezeiesc al dragostei ºi al bucuriei
profunde de care au fost pline suferinþele Tale. Pentru dragostea lui Dumnezeu faþã de noi.
ªi pentru dragostea noastrã faþã de El. Amin.

M editaþii
Cea dintîi cerinþã a intrãrii în Oastea Domnului este ruperea dintr-o datã cu duhul lumii
ºi cu pãcatele ei, este o naºtere din nou.
O intrare în Oastea Domnului fãrã schimbarea vieþii, fãrã naºterea din nou, n-ajunge
nimic.
Trebuie neapãrat schimbarea cea mare care sã dea celor care intrã în Oastea Domnului o
altã inimã, o altã simþire, alþi ochi, altã minte, alte umblãri, alte reguli de viaþã.
Aceasta este schimbarea cea mare pe care o cerea Mîntuitorul lui Nicodim cînd spunea
cã trebuie sã se nascã din nou (Ioan 3, 4) .
Fãrã aceasta, mai bine sã nu vinã nimeni în Oastea Domnului cãci mai mult rãu face.
Pãr. Iosif Trifa.

Nu-i odihnã-n lume...
Nu-i odihnã-n lume, nu-i odihnã-n lume

inima cît bate pururi se frãmîntã
ca o luntre-n valuri, ca o mare-n spume
nu-i odihnã-n lume, nu-i odihnã-n lume
inimã, în Domnul este pacea-þi sfîntã!
Nu-i în lume pace, nu-i în lume pace,

inima cît bate ne-ncetat suspinã
o furtunã trece, alta se desface
nu-i în lume pace, nu-i în lume pace,
inimã, în Domnul pacea ta-i deplinã!
Dacã vine valul, dacã bate vîntul

inimã, tu-n Domnul stai adãpostitã!
Dumnezeu Îºi þine veºnic legãmîntul
las-sã vinã valul, las-sã batã vîntul
inimã, în Domnul poþi fi liniºtitã!
Pacea Lui adîncã, pacea Lui adîncã

inimã, te þine pururea voioasã,
dac-ai temelie a credinþei stîncã
pacea ei adîncã, pacea ei adîncã
inimã, îþi face noaptea luminoasã!
Lumea n-are pace, lumea n-are pace

zbuciumul ºi lupta tot mai mult se-ntinde,
glasul deznãdejdii mai greu se desface
lumea n-are pace, lumea n-are pace
inimã, dar þie Harul Sfînt þi-o-ntinde.
Pacea ta cea sfîntã, pacea ta cea sfîntã

inimã, pãstreaz-o ne-ncetat pe cale
du-o celor care grijile-i frãmîntã
pacea ta cea sfîntã, pacea ta cea sfîntã
inimã, s-arate Taina pãcii Sale!
Isuse Veºnica Iubire

Isuse, Veºnicã Iubire a Tatãlui în veci iubit
Isuse, sufletele noastre iubire-n veci Þi-au dãruit.
Isuse-ai Tãi sîntem Isuse ºi-a noastre inimi vor cînta

acelaºi cîntec de iubire ce ne-a-nvãþat durerea Ta.
Ajutã-ne sã spunã viaþa ºi moartea cum iubim ºi cît

cãci graiul nostru niciodatã nu a putut sã spunã-atît.
De-atîta vreme-auzi ºi tu chemarea
De-atîta vreme-auzi ºi tu chemarea

spre ceruri, spre luminã ºi spre rai
dar tot n-asculþi nici plînsul nici cîntarea
ºi nu-þi întorci nici gîndul nici cãrarea
- o pînã cînd, o pînã cînd mai stai?
Vãzuta-i ºi tu lucruri mari ºi care

pe alþii mulþi i-a-ntors din calea rea,
dar tu rãmîi mereu în nepãsare
în cea mai grea ºi cea mai tristã stare
- o pînã cînd, o pînã cînd aºa?
O, tu cunoºti cã moartea nu-i departe

cã iadu-þi stã mereu la cãpãtîi
ºi totuºi tu rãmîi pe cãi deºarte,
rãmîi ºi-aºtepþi aºa sã pleci în moarte
- o pînã cînd, o pînã cînd rãmîi?
Tu ºtii, ºi de la tine, ce aºteaptã

de-atîþia ani ºi astãzi Dumnezeu!
Cunoºti chemarea sfîntã ºi-nþeleaptã,
cunoºti ºi calea rea ºi calea dreaptã
- o pînã cînd nehotãrît mereu?
A mai trecut un an din scurta-þi viaþã

ºi-acesta-i poate ultimul ce-l ai
o smulge-te din neagra morþii ceaþã
ºi rupe-þi vãlul morþii de pe faþã
- o pînã cînd, o pînã cînd mai stai?
Curînd solia morþii-o sã te cheme

rãsplata veºnicã ºi grea, sã-þi iei,
e vremea hotãrîrilor supreme,
acum e-a mîntuirii tale vreme
- o pînã cînd, o pînã cînd nu vrei?
Coboarã seara mult doritã
Coboarã seara mult doritã

cu dulcea Tainei legãnare
ºi-mi culcã inima zdrobitã
în poala ta odihnitoare.
Acopere pe veci ºi-ascunde

tot ce-mi atrage-aici privirea
ºi du-mi fiinþa-ntreagã unde
se roagã lãcrimînd iubirea...
ªi unde inimi care-aºteaptã,

acum, spre-aceste zãri senine,
cu lacrimi poate cã îndreaptã
priviri ºi rugãciuni ca mine.
De-atîtea ori te-a cercetat pe tine
De-atîtea ori te-a cercetat pe tine

Cuvîntul blînd ºi trist ºi mustrãtor,
tu n-ai simþit nici teamã nici ruºine
ah, cît mai poþi sã stai nepãsãtor?
Cînd Domnul stã la uºa ta ºi bate

de-atîta timp tãcut ºi rãbdãtor,
tu nu-L primeºti... În pofte ºi-n pãcate
Pe tine te-a rãbdat de-atîta vreme

deºi-ai pãcãtuit îngrozitor,
dar cît s-aºtepte, cît sã te mai cheme
ah, pînã cînd mai stai nepãsãtor?
Cînd stã deschisã-a Harului intrare

ºi braþul Tatãlui îndurãtor,
o, pînã cînd respingi a Lui iertare
ºi cît mai poþi sã stai nepãsãtor?
Cînd încã Scaunul Harului stropit e

cu rugi ºi plîns, de suflete ce vor
sã scapi de iadul muncilor cumplite, -
tu pînã cînd rãmîi nepãsãtor?
Curînd din nou Stãpînul o sã vie

s-aducã dreapta platã tuturor,
ah ce vei face-n clipa de urgie
cînd tu ºi-acum rãmîi nepãsãtor?
Ce inimã-mpietritã ai în tine
de poþi sã fi aºa nesimþitor?
Vai vine mîine,
mîine moartea vine, -
Dac-ai mai crede...
Dac-ai mai crede-n Dumnezeu

nimica însã nu-i pierdut.
ªi astãzi iar te poþi întoarce...
ºi ar fi ca la-nceput!
Ar mai putea sã-nvie iarãºi

nãdejdea ce-o doreºti mereu,
- Ah, totu-i cu putinþã, totul
dac-ai mai crede-n Dumnezeu!
Pag. 152 Istoria - Vol. 3 - Cap. 5 - În noaptea aceea...
Cap. 5
În noaptea aceea...
“În noaptea aceea niºte pãstori
stãteau afarã în cîmp ºi fãceau
de strajã împrejurul turmei lor...”.
Luca 2,8.
ram în seara de Crãciun 1952...

E În casa noastrã unde locuiam cu fr. Cornel ºi sora Maria, eram adunaþi toþi ai casei
împreunã cu încã cîþiva fraþi ºi surori veniþi sã petrecem noaptea asta sfîntã împreunã, în
frumoasa atmosferã biblicã. Sã trãim toate evenimentele dureroase ºi minunate petrecute
atunci în Betleem.
Fratele Cornel era în schimbul de noapte, lucrînd la Hunedoara ºi încã nu venise... Noi,
toþi, cu sufletele înduioºate, citeam din Cuvîntul Sfînt despre Noaptea Naºterii Mîntuitorului
din Evanghelia dupã Luca, cap. 2...
...În þinutul acela erau niºte pãstori care stãteau afarã în cîmp ºi fãceau de strajã în
noaptea aceea împrejurul turmei lor...
ªi iatã cã un înger al Domnului s-a înfãþiºat înaintea lor ºi Slava Domnului a strãlucit
împrejurul lor. Ei s-au înfricoºat foarte tare...
Dar îngerul le-a zis: “Nu vã temeþi cãci vã aduc o veste bunã care va fi o mare bucurie
pentru tot norodul: astãzi, în cetatea lui David vi s-a nãscut un Mîntuitor, care este Hristos
Domnul”...
T-
...Cînd am ajuns cu citirea aici... m-am înecat în lacrimi ºi n-am mai putut continua...
Eram atît de miºcat cum parcã nu mai fusesem niciodatã. Tot sufletul mi se oprise mai ales
asupra celor trei cuvinte: “... în noaptea aceea”.
Cînd mi s-a slobozit graiul, cuvintele îmi erau grele ºi grave, vorbind despre cumplita
spaimã ºi primejdie cu care vine ºi cu care stãpîneºte noaptea pãcatului ºi silniciei peste
trupurile ºi sufletele oamenilor.
Istoria - Vol. 3 - Cap. 5 - În noaptea aceea... Pag. 153
Ne-am dus cu gîndul la noaptea plinã de fiare ºi de primejdii care apãsa atunci asupra
pãstorilor de pe cîmpia deschisã a Betleemului ºi a turmei lor. Acolo în cîmpul deschis, nu-i
apãra decît paza lui Dumnezeu... Acolo tot felul de hoþi ºi de fiare îi ameninþau pe ei, pe oile,
oiþele ºi mieluºeii lor...
În noaptea aceea... ªi cînd rosteam cuvîntul “noaptea aceea”, nu ºtiu de ce tot sufletul mi
se înfiora ca de o prevestire apãsãtoare ºi rece.
Vedeam ºi pãstorii ºi turma sub apãsarea întunericului, primejdiei ºi suferinþei aºteptînd
o luminã, aºteptînd o izbãvire, aºteptînd un izbãvitor... Tremurînd aºteptau ºi pãstorii care
vegheau - ºi turma care suferea.
Dar în mijlocul nopþii disperate, - dintr-o datã le-a strãlucit lumina cea mare ºi le-a
rãsunat vocea cea dulce:
- Vi s-a nãscut un Mîntuitor: - Hristos Domnul!
T-
ªi de la pãstorii care vegheau plini de teamã ºi înconjuraþi de tot felul de primejdii în
cîmpul deschis tuturor vînturilor, rãufãcãtorilor ºi fiarelor, - am trecut cu gîndul la noaptea
cea duhovniceascã din lumea de azi...
Doamne, peste cîte pãrþi de lume apasã ºi acum o noapte atît de cumplitã ºi de grea. De
suferinþe ºi de lipsuri. De teroare ºi de deznãdejde...
În atîtea locuri din lume sînt rãzboaie, foamete, silnicie, pãgînism... Cîtã nevoie este ca
în noaptea asta sã le strãluceascã oamenilor apãsaþi acolo “o luminã mare”. ªi sã li se aducã
vestea Unicului Mîntuitor care este Hristos Domnul!
...O, Doamne, - ne-am rugat noi atunci cu ochii ºiroind de lacrimi, - ai milã de toþi
oamenii care se chinuiesc pe faþa pãmîntului! Trimite-le în noaptea aceasta - vestea unui
Mîntuitor care este Hristos Domnul.
Peste atîtea locuri din þara noastrã apasã o noapte atît de cumplitã - Doamne Isuse... Ce
noapte grea este acum la Canal, unde mii ºi mii de oameni muncesc ºi sufãr deznãdãjduiþi,
bãtuþi, înfometaþi, chinuiþi ºi îngheþaþi...
Cîþi zac în închisori, în lagãre, în colonii de muncã, - în bãtaia tuturor vînturilor, în voia
tuturor fiarelor, în mizeria tuturor lipsurilor...
O, Doamne, cîtã nevoie au toþi aceºtia în noaptea asta cumplitã ºi grea - sã le trimiþi Tu
o luminã! Sã le trimiþi Tu niºte îngeri care sã le vesteascã ºi lor o mîntuire ºi un Mîntuitor,
pe Hristos Domnul.
T-
Am petrecut aproape toatã noaptea aceea de Crãciun în lacrimi ºi într-o apãsare cum nu
mai trãisem în nici o altã Noapte Sfîntã. Nu puteam scãpa de gîndul marii trebuinþe a venirii
unei lumini ºi a vestirii unui Mîntuitor acelora care erau rupþi de familiile lor ºi duºi în
cîmpiile deschise sau în temniþele închise suferind în noaptea aceea...
Cînd am sfîrºit tîrziu privegherea noastrã, ne-am rugat încã o datã mai dureros ca oricînd,
ca Dumnezeu sã trimitã pe îngerii Sãi la Canal, în închisori, în lagãre, în coloniile de muncã
ºi de suferinþã ca în Noaptea aceea sã le vesteascã celor apãsaþi acolo lumina ºi mîntuirea lui
Hristos!...
T-
Dimineaþa urmãtoare era dimineaþa de Crãciun... 25 decembrie 1952... Fratele Cornel abia
venise de la munca lui ºi ne gãseam cu toþii în jurul mesei sãrbãtoreºti pe care era Cuvîntul
lui Dumnezeu ºi un semn al dragostei lor faþã de mine:
În dimineaþa asta împlineam 38 de ani.
Ne pregãteam sã cîntãm: “O ce veste minunatã”.
T-
În acel moment vedem intrînd pe poartã în curte, apoi pe uºã în casã, patru oameni voinici
ºi strãini.
Am bãnuit îndatã cine sînt.
Nici n-au dat bunã dimineaþa, pînã cînd unul dintre ei, uitîndu-se crunt spre noi zise
îngîmfat:
- Sîntem de la Securitate. Am venit sã vã facem o percheziþie.
- Poftiþi, - le-am zis noi.
- Cine îºi sãrbãtoreºte astãzi aici, ziua naºterii? - zise apoi, zîmbind batjocoritor înspre
mine.
- Eu! - am rãspuns liniºtit.
- Bine. Sã începem!
Luarã la rînd dulapul, masa, patul, tot ce era prin casã.
Dar am bãgat îndatã de seamã cã percheziþia asta din felul cum o fac, este doar de formã.
Se uitau superficial, luau o carte ºi o lãsau, luau o scrisoare ºi nici n-o citeau, o aruncau
înapoi. Au oprit doar 3-4 scrisori ºi o carte de un scriitor englez.
Atunci am înþeles cã ei n-au venit dupã lucrurile noastre ci dupã noi.
Dupã vreo zece minute, cel care pãrea ºeful lor veni spre mine ºi deschizînd geanta pe
care n-o lãsase de subsuoarã - îmi zise:
- Sînteþi arestaþi amîndoi! Iatã mandatele de arestare aici! Vã îmbrãcaþi imediat ºi veniþi
cu noi!
Nici nu ne-am uitat la mandatele lor. ªtiam cã dacã Dumnezeu ne-a dat în mîinile lor, noi
n-avem nimic altceva de fãcut decît sã ne plecãm capul ºi sã ne întindem mîinile pentru
cãtuºe.
Ne-am îmbrãcat paltoanele, iar sora Maria ne-a pus în cîte un pachet ceva de mîncare...
ªi cozonacii acelui Crãciun, din care nu apucasem însã sã mîncãm nimic.
- Ce bine îmi prinde acum paltonul acesta, gîndeam îmbrãcîndu-mã. ªi numai Domnul
mi-l dase, doar cu 3 zile înainte cînd fratele Vasile Lavu de la Petrila mi-l cumpãrase ca un
cadou de ziua mea. Iatã de ce trebuia sã-l am! Patru ani, acest palton mi-a fost apoi hainã,
pãturã, aºternut, saltea - de toate, pînã cînd aveam sã întorc în 1956, de unde plecam acum
în 1952... Domnul sã-i rãsplãteascã fratelui Vasile pentru tot binele pe care mi l-a fãcut în
felul acesta... (Astãzi, cred cã printre rãsplãtirile primite de la Dumnezeu acolo în Împãrãþia
Sa unde este el acum - a primit-o ºi pe aceea pentru paltonul de atunci).
T-
Am fost suiþi în maºina care ne aºtepta la poarta noastrã. - ªi în cîteva minute, opreau cu
noi la Deva pe strada Moþilor, aproape de centru. Am fost bãgaþi separat fiecare în cîte o
celulã dintr-un beci adînc, de ciment ºi fier - de sub casa unde era atunci Securitatea.
Cînd uºa de fier se trînti în urma mea ºi mã uitai în jurul meu, vãzui douã rînduri de
paturi suprapuse ºi înghesuite între aceºti pereþi strîmþi, întunecaþi ºi reci. Eram foarte jos sub
pãmînt...
Undeva sus-sus, printr-un gemuleþ mic abia cît palma, în care ardea un bec obosit, galben
ºi murdar - se vedea un colþiºor de geam, prin care se vedea ireal de departe ºi de sus, o
pãrticicã de cer. Din cînd în cînd se vedeau doar încãlþãmintele trecãtorilor, pe trotuarul care
era la nivelul gemuleþului cu pãrticica irealã de cer, care îmi mai rãmãsese...
Pe trei din cele patru paturi era cîte o umbrã de om... Mai vãzusem astfel de umbre ºi alte
dãþi în astfel de locuri. Acum începusem sã mã familiarizez cu toate acestea ca ºi cum astea
ar fi fost casa mea ºi aceºtia ar fi fost pãrinþii ºi fraþii mei.
Eram iarãºi ca într-un mormînt... Aici am avut gîndurile din care mai tîrziu am compus
poezia:
Mormîntul meu...
Mormîntul meu cu ziduri negre,
cu patru schelete de fier,
cu ºapte gratii ruginite
ºi-un strop îndepãrtat de cer,
Mormîntul meu!- Cu ce putere

ai rãscolit viaþa mea!
Nu-i glas pe lume sã-mi vorbeascã
cum mi-a vorbit tãcerea ta!
În vremea încercãrii tale

am cunoscut durerea ce-i,
ce mare-i harul rugãciunii
ce-adîncã e puterea ei.
În noaptea zbuciumãrii tale

aºa am suferit încît
nu sînt strãfunduri sã mãsoare
adîncu-n care-am coborît!
Dar nici nu-i culme însoritã

ºi stãri sã poatã aduna
atîta strãlucire cîtã
mi-a luminat în noaptea ta.
N-aº fi ºtiut cã pot fi lacrimi

atît de-amare pe pãmînt
nici cît de-adîncã-i deznãdejdea
din lupta sufletului frînt.
Dar nici n-aº fi aflat ce-aproape

e Domnul cu adevãrat
de-acel ce-L cheamã, ca acolo
cînd sufletul e-nmormîntat!...
Mormîntul meu, cu ce luminã

ai rãscolit viaþa mea!
- Nu-i glas pe lume sã-mi vorbeascã
cum mi-a vorbit tãcerea ta.
Dar de ce oare inima mea este apãsatã ºi sufletul meu este iarãºi neliniºtit?
Ce îmi opreºte oare lumina de care am acuma atîta nevoie? ªi ce oare îmi împiedicã iarãºi
rugãciunea mea?
Cãci acum nu ºtiu sã mai fi întristat, Doamne, cu ceva Faþa Ta!
T-
Mi se pare cã am mai spus ºi altã datã ceea ce cred cã trebuie sã spun ºi acum. În legãtura
mea de o viaþã cu Domnul ºi Mîntuitorul meu Isus, sînt anumite lucruri atît de intime încît
nu le pot spune, nu pentru cã nu vreau, - ci pentru cã nu pot.
Unul dintre acesta este semnul pe care îl primesc de la Domnul meu, în clipa cînd
rugãciunea pe care I-o fac, îmi este primitã. De acest semn deosebit din partea Domnului nu
am nevoie întotdeauna. Pentru rugãciunile obiºnuite îmi este de-ajuns pacea ºi bucuria
liniºtitã pe care mi-o lasã în inimã duhul rugãciunii în chiar clipa acestei rugãciuni. Dar
pentru rugãciunile neobiºnuite, în împrejurãrile neobiºnuite ale vieþii mele, - am nevoie de
mult mai mult. La aceste rugãciuni ºi în astfel de împrejurãri, nu mã pot liniºti decît dupã ce
primesc semnul Lui. E ca ºi cînd Domnul meu mi-ar rãspunde:
- “Bine! Am primit cererea ta ºi am luat cunoºtinþã de starea ta. Acum tu las-o aici în
mîinile Mele ºi pleacã liniºtit. La vremea potrivitã vei primi rãspunsul Meu. La vremea
potrivitã voi rezolva problema pentru care Mã rogi: mergi în pace sau stai în pace...”
Atunci eu merg liniºtit. Sau stau liniºtit. Sau sufãr liniºtit. Sau trãiesc ºi mor liniºtit.
Dar pînã nu primesc semnul, nu pot.
T-
Acum mã rugam pe drum. Mã rog aici... Mã rog ºi bat mereu la uºa Domnului... - ºi nici
un semn!
E ca ºi cînd þi-ai vedea casa arzînd - ºi suni la pompieri, dar nu-þi rãspunde nimeni. E ca
ºi cînd cineva preaiubit e pe moarte - ºi suni la Salvare - dar nu-þi rãspunde nimeni...
Telefonul rugãciunii mele suna, suna - dar de la capãtul celãlalt - nu rãspundea nimeni.
T-
Începui sã mã îngrijorez, sã mã neliniºtesc, sã mã tulbur. Unde este semnul Lui? Nu ºtie
oare El în ce stare mã aflu eu acum? Nu ºtie El oare cîtã nevoie are sufletul meu în starea asta
de o încredinþare din partea Lui? De curajul, de pacea, de lumina care mi-ar veni dintr-o datã
prin încredinþarea trimisã de semnul Sãu?
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?
Atunci am avut gîndurile din care am compus chiar acolo:
Strig de-o zi ºi-o noapte-ntruna

Strig de-o zi ºi-o noapte-ntruna, -
rugãciunea-i fãrã glas,
duhu-i fãrã liniºtire,
gîndu-i fãrã de popas!
Gem de-o zi ºi-o noapte-ntruna, -

zidul e de nerãspuns
sufletul mi se scufundã
sub poveri de nepãtruns!
Stau de-o zi ºi-o noapte-ntruna, -

aºteptarea-i jar aprins,
sufletul mi se scufundã
sub poveri de necuprins!
Cad de-o zi ºi-o noapte-ntruna, -

ca-ntr-o mlaºtinã m-afund,
mersu-i fãrã de oprire,
groapa-i parcã fãrã fund!
Douã lumi,
de douã zile,
douã ziduri mi le-mpart,
nu doi paºi -
ci mii de mile, ci milenii
ne despart!
Doamne, Doamne, fã-o luminã

cît un fir de razã doar
sã-mi lumine-o clipã noaptea
asta de adînc amar!...
- Nu mã scoate,
nu-mi rãspunde,
las-sã mor aici de crezi, -
dar aratã-mi sã vãd semnul
cã m-auzi ºi cã mã vezi!
Fã sã simt cã rugãciunea
pîn-la Tine mi-a ajuns
- ºi voi suferi-n tãcere
pînã voi primi rãspuns!
Mã aºtept din ceas în ceas sã fiu luat sus la anchetã, la întrebãri, la cercetare. Cum sã
m erg Doam ne Is us e î n s t area aceasta? Cum sã merg fãrã Tine în faþa vrãjmaºului ºi
chinuitorului meu? Cum?
Îmi aduceam aminte de rîndul trecut cînd fusesem dus pentru ispãºirea cealaltã... Aº fi
dorit mai bine sã mor de o mie de ori, decît sã mai trãiesc iarãºi frãmîntarea aceea.
Nu mai vedeam de durere nimic în jurul meu - ºi nici nu mai auzeam pe nimeni. Chinul
cã Domnul meu S-a depãrtat de mine îmi ajunsese atît de greu de îndurat încît nu ºtiam ce sã
mai fac... ªi acum nu înþelegeam, de ce!
Aºa a trecut toatã ziua întîia de Crãciun. ªi toatã noaptea de dupã ea...
N-am putut nici mãcar închide ochii ca sã adorm ceva, spre a mã odihni ºi reface dupã
toatã frãmîntarea din cele douã nopþi ºi cele douã zile care trecuserã.
Atunci am compus acolo, în zbuciumul acelei nopþi de Crãciun prima poezie din Cîntãrile
Surghiunului celor patru ani care începeau atunci ºi acolo.
...Cînd m-au închis trîntind în urmã,

cu zgomot uºa grea de fier,
în noaptea grea privea spre mine
pe-un strop de geam, un strop de cer...
...O, strop de cer, în cîte rînduri

spre tine mîinile-am întins,
cînd sufletul era în mine
zdrobit ºi-nsîngerat ºi-nvins!...
În cîte rînduri cãtre tine

s-a ridicat privirea mea
cînd întunericul acela
de nemaiîndurat pãrea!
De cîte ori, în stãri supreme,

cînd mii de duhuri mã-nvingeau
legat ºi doborît, doar gîndul
ºi ochii a privi puteau!
O strop de cer, cu ce putere

ºi har mã-nviorai atunci,
ce liniºte-mi dãdeai în suflet
cînd trupul se cãznea în munci!
O, strop de cer, tu-ai fost solia

Acelui care m-a iubit
sã ºtiu, sã simt
cã chiar ºi-acolo
El mi-a rãmas nedespãrþit.
Cînd Te-am vãzut, din prima clipã,

simþit-am recunoscãtor
cã sînt aici, dar nu sînt singur, -
în Mîna Lui, nu-n mîna lor!
Se fãcu în sfîrºit dimineaþã, ziua a doua de Crãciun. Era o zi de vineri... Dupã o zi ºi-o
noapte de rugãciuni ºi strigãte amare - semnul tot nu venea.
- Se apropie clipa cînd trebuia sã mã duc în faþa oamenilor pentru Tine, - gemeam eu, -
ºi Tu Doamne Isuse nu-mi arãþi semnul Tãu. ªi ce fericit mi-l arãtai Tu pînã acum! De ce oare
nu-mi rãspunzi Scumpul meu Mîntuitor? De ce nu-mi arãþi semnul Tãu?...
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, - gemeam zbuciumat, - pentru ce m-ai pãrãsit?
T-
Sosi clipa ºi zãvorul greu al uºii de fier fu tras cu zgomot - ºi cineva îmi fãcu semn sã ies.
Pe coridor îmi furã puºi ochelarii negri - ºi apoi fui dus de mînã pe niºte scãri în sus...
- Isuse Doamne, nu mã lãsa singur! Vino cu mine! - gîndeam tot timpul urcuºului meu
cumplit, pe calvarul scãrilor ca înspre o altã grea Golgotã a mea.
Am ajuns sus. S-a deschis uºa ºi am fost împins înãuntru.
Cînd mi s-au smuls ochelarii negri, deasupra ofiþerului care stãtea la masã în faþa mea,
am vãzut strãlucind fericit: Semnul Lui.
- O, Dumnezeule Bun, - am suspinat eu.
ªi dintr-o datã ochii mi s-au umplut de lacrimi, iar sufletul de o putere cereascã.
Nu-mi mai pãsa acum de nimic! Am primit semnul cã Dumnezeul meu este acolo, încã
mai dinainte de mine. Cã nu am a mã mai teme de nimic: Tot ce se va întîmpla acum ºi pînã
la sfîrºit este controlat de El. ªi cã nimic nu mi se va putea face fãrã voia Lui. Cã totul va fi
numai bine sau înspre bine. Eu sînt aici, dar nu în mîinile lor ci în Mîna Lui, aºa cum mã
rugasem.
De acum ºtiu bine cã nu mã vor întreba decît ceea ce pot spune liniºtit. ªi cã nu mã vor
putea þine decît atîta cît este hotãrît de Domnul meu. Nici o clipã mai mult. Dar nici mai
puþin.
Mai tîrziu, cînd am avut liniºtea ºi rãgazul necesar, gîndindu-mã la clipa aceea, am
compus poezia: O, semnul Lui...
Iat-o:
O, Semnul Lui...
O, semnul Lui... cînd vine-n zbuciumare
rãspuns îndelungatei rugãciuni,
e marea,
sfînta,
unica salvare,
corãbiei cuprinsã de furtuni.
O, cînd apare-n ceasul chinuirii,

la grelele rãscruci de aºteptãri, -
e farul strãlucit al mîntuirii
în bezna neºtiutelor cãrãri!
O, semnul Lui, e fulger ce-n primejdii

îþi sparge nori ºi ziduri de mormînt
ºi în adîncu-amar al deznãdejdii
luminã-aduce sufletului frînt.
E duhul, focul care izbucneºte

în glas atunci cînd vorbele aprind,
e strãlucirea sfîntã ce pluteºte
pe faþa fericitului murind.
O, semnul Lui e liniºtea deplinã

sub mîna-nverºunaþilor duºmani
cînd poþi goli cu inima seninã
paharul voii sfinte-n Gheþimani.
ªi e puterea harului ce-aprinde

avîntul sufletului dezrobit,
cînd renãscut aripile-ºi întinde
din lut spre cerul care l-a primit.
O, semnul Lui... cînd neagra-ntunecare

din viaþa mea pe veci s-a-mprãºtiat,
ce pace, ce luminã, ce-ndurare
ce gînduri noi, ce noi simþiri mi-a dat!
O, cînd privirii inimii s-aratã

rãspuns la rugãciunea-n ceasul greu
pier griji ºi rãni ºi temeri - ºi deodatã
întreg coboarã ceru-n jurul meu.
...O, semnul Lui, pe nori cînd va apare

Dumnezeiescu-I Semn Biruitor
va nimici tot rãul de sub soare
prin zorii Veºnicului Viitor.
Puterea Lui va despica morminte

unind iubirea adormitã ieri
cu cea de azi schimbatã-n cînturi sfinte
de strãlucirea-ntîiei Învieri...
Ancheta n-a fost nici prea lungã nici prea grea.

Toatã învinuirea care mi se aducea era cã organizasem adunãri ale Oastei, þinusem sfaturi
cu conducãtorii Oastei, rãspîndeam cãrþi religioase, primisem vizitatori ºi fãcusem vizite
frãþeºti. Toate acestea cu scop de propagandã pentru Oastea Domnului, care era o asociaþie
interzisã de legile Statului ºi ale bisericii. - Învinuirile mele de totdeauna ºi pentru totdeauna.
La acestea, în general, nu mi-a fost greu sã rãspund... Tãcusem! Nu-mi era nici ruºine ºi
nici fricã de asta.
Dar îmi erau greu sã rãspund cînd mã întreba de nume ºi de locuri. Atunci “nu-mi
aduceam aminte” de nici un nume ºi de nici un loc unde fusesem ºi cu cine.
Urmau înjurãturi, batjocuri ºi ameninþãri, - apoi duceri înapoi în celulã - ºi iarãºi chemãri
ºi anchete.
T-
ªase sãptãmîni au durat astfel, cu acest regim de suferinþe. Mîncarea era nespus de puþinã,
iar celelalte erau tot aºa de multe ca în vremea lui Zoli-baci. ªi aproape tot ca la Beiuº în
iarna lui 1950. S-au petrecut ºi aici întîmplãri aproape ca ºi acolo, cu aceleaºi chinuri ºi
zvîrcoliri de zi ºi de noapte cînd pîntecele sta gata sã plesneascã... Mulþi n-au mai putut
aºtepta pînã cînd sã se hotãrascã în sfîrºit chinuitorul sã le asculte chemãrile disperate ºi sã-i
lase sã iasã pînã afarã, la doi paºi de celulã.
Uneori asta ºi aºtepta chinuitorul pînã cînd chinuitul nu mai putea. Ca apoi sã rîdã...
Aici, în aceastã stare, am mai compus unele din lucrãrile mele de atunci, care ori de cîte
ori le recitesc, îmi reamintesc în ce locuri ºi în ce împrejurãri le-am compus.
Astãzi lîngã mine a cãzut o frunzã... am compus-o cînd într-o zi într-adevãr lîngã mine,
în acest subsol îngropat sub trei rînduri de case ºi închis cu trei rînduri de ziduri, - am aflat
o frunzã:
Astãzi lîngã mine...

Astãzi lîngã mine am aflat o frunzã,
cine ºtie oare pe-unde-a strãbãtut
de-a putut prin ziduri, biata, sã pãtrunzã
pîn-aici la mine în mormîntul mut!
- Sora mea iubitã, sora mea de-afarã

ruptã ca ºi mine de pe-un ram iubit,
spune-mi ce anume vînturi te luarã
oare ce hainã mînã te-a rãpit?
Te creºteau cãlduþe razele de soare,

te-adormeau în zîmbet legãnãri de vînt,
þi-nsoþeau iubirea cor de surioare
- ºi-astãzi stai cu mine
doi într-un mormînt!
Unde þi-este ramul plin de surioare,

soarele cel dulce, vîntul iubitor?...
cîntecul de-afarã unde este oare?
- þi-a rãmas doar plînsul ºi-amintirea lor!
Sora mea iubitã ce-ai venit de-afarã,

ruptã ca ºi mine dintr-un loc iubit,
nu-þi mai plînge locul! -
vine-o primãvarã
cînd ne va renaºte mult mai fericit!
Rãsãri-va iarãºi Soarele Iubirii

ºi ne vom renaºte din acest mormînt,
eu în bucuria dulce-a înfrãþirii,
tu-ntr-un mugur dulce legãnat de vînt!
Pe la mijlocul lui februarie ancheta mea s-a terminat ºi am fost mutat la penitenciarul
Deva, unde am stat aproape tot timpul numai singur, într-o celulã îngustã de la etajul
închisorii.
Eram foarte slãbit. ªi în condiþiile acestea boala mea de inimã de care suferisem încã de
pe front - începu sã se agraveze... Palpitaþii, sufocãri, ameþeli, - mã încercau tot mai des...
T-
Într-o noapte din acestea mã trezii la un zgomot ciudat. Pãrea cã cineva sforãie lîngã mine
încet pîsîind printre buze... Sau cã o pompã stricatã care lasã aer se aude aci undeva pe
aproape...
- Ce sã fie oare? - mã întrebai.
Deschid ochii - în celulã nimeni.
Ascult, - de afarã nu putea sã se audã nimic fiindcã zidurile erau groase...
Atunci, ce poate fi?
Ascult din nou... ªi dintr-o datã aud cã zgomotul vine din pieptul meu... Inima mea gîfîie
pompînd din greu la aerul care se scurgea pe lîngã pompa ei stricatã... Acesta era zgomotul
care mã trezise din somn.
Am avut atunci gîndurile pe care le-am înºiruit toatã noaptea, în strofele poeziei compuse
atunci:
Solia vieþii mele-apuse
Solia vieþii mele-apuse

tot mai cu greu cãrarea-ºi suie,
cu bine-n Mîna Ta Isuse
sfîrºitul slujbei sã ºi-l puie!
Ascult cum inima-mi se curmã

în zbateri tot mai ostenite
ca fîlfîirile din urmã
a unei aripe rãnite...
Simt c-am ajuns la o rãscruce,

cã mult trudita vieþii cale
coboarã-n liniºtea ce-aduce
sfîrºitul zbuciumãrii sale.
Cã fiecare fîlfîire
e-o liniºtitã-apropiere
de recea þãrnii înfrãþire
de dulcea slavei înfiere.
Simt cum se smulge-ncet din mine

a firii frîntã rãdãcinã
ºi-n împãcarea care vine
întregul cer mi se-nseninã.
Uit zbuciumul ºi-ndurerarea

din lupta-n urma mea rãmasã
ºi peste toate simt uitarea
cum albã, ca un vãl se lasã.
Se ºterge-ncet încet din mine

pãmîntul pãrãsit departe
cu toatã lupta lui fierbinte
cu toate urile-i deºarte.
Nimic n-am contra nimãnue,

nici gînd, nici dor de rãzbunare,
în toatã inima nu e
decît odihnã ºi-mpãcare!
Numai un dor rãmas fierbinte

spre voi cei dragi mã cheamã iarã
voi fiii fericirii sfinte,
voi neuitata mea comoarã.
ªi chiar din porþile divine

spre voi îmi mai întorc privirea
cãci ºi-n pãmînt ºi-n cer, cu mine
întreagã eu vã duc iubirea!
Starea sãnãtãþii parcã mi se înrãutãþea mereu... Inima mi se lupta cu “zbateri tot mai
ostenite, ca fîlfîirile din urmã a unei aripe rãnite”... În liniºtea nopþilor de afarã ºi a
singurãtãþii din celulã urmãream adeseori aceste zgomote ca niºte duioase luãri de rãmas bun
de la tot ce lãsam frumos în urma mea pe pãmînt...
Îmi retrãiam din nou, dar în alt fel decît în celelalte rînduri, moartea mea pe care o
aºteptam din clipã în clipã...
Mi-o împrietenisem, mã obiºnuisem cu ea ºi o aºteptam ca pe o mîntuitoare ºi fericitã
salvare din singurãtatea ºi despãrþirea amarã în care fusesem aruncat aici. Mulþumeam lui
Dumnezeu cã în sfîrºit a sosit vremea sã fiu ºi eu chemat Acasã, la odihnã, din toate flãcãrile
ºi valurile mele care socoteam cã mi-au fost de-ajuns.
ªtiam cã dincolo de zidurile acestea lãsasem atîta iubire suferind, dar ºi pentru aceasta
nu mai aveam o altã nãdejde decît cea de dupã moarte. Îmi era dor sã ne mai revedem numai
acolo Dincolo...
Îmi era aºa de dor de pãrintele Iosif, de fr. Marini, de toþi fraþii ºi surorile tinereþii ºi
avîntului meu sfînt, - care în cea mai mare parte plecaserã Dincolo înaintea mea... Voiam sã
merg ºi eu la ei...
Mulþi din cei de azi erau o altã generaþie. Aveam desigur în sufletul meu mii de legãturi cu
fraþii de aici, - dar de ceilalþi din cer parcã eram legat altfel, mult mai puternic.
Din nou nu mai aveam nici un gînd din urmã, nici o pãrere de rãu, nici o dorinþã. Din nou
eram mai mult Dincolo decît dincoace de viaþã...
În dimineaþa zilei de 2 martie 1953, avui douã visuri ciudate, pe care nu le mai putui
uita...
Se fãcea cã eram noaptea undeva într-o încãpere înaltã ºi goalã... Cineva - nu ºtiam cine
- m-a chemat la un telefon ºi cînd am ascultat la receptor am auzit doar atît:
- Pe ziua de 2. Pe 2, 4, 2. Pînã pe 2.
Apoi tãcu.
Lîngã mine pãru cã sta un suflet scump
- ºi m-am trezit.
Pretutindeni era tãcere ºi numai singurãtatea nopþii îmi þiuia în urechi...
Trebuie sã fie cam pe la vreo 2-3 ceasuri noaptea - gîndii eu.
Dupã aceea m-am frãmîntat nu ºtiu cît timp ca sã pot dezlega ceva din acele cifre ºi
numere - dar n-am putut dezlega nimic.
ªtiam de multã vreme cã existã trei feluri de visuri: unele vin de la Dumnezeu, altele vin
de la diavolul, dar cele mai multe vin din frãmîntãrile gîndurilor ºi stãrilor noastre.
Cele care vin de la Dumnezeu nu sînt prea multe. Dar ele ne vin în împrejurãri deosebite
din viaþa noastrã, fie ca înºtiinþãri pentru a ne feri de vreo primejdie sau de vreo ispitã care
se apropie. - Fie mîngîieri ºi îmbãrbãtare în faþa vreunei dureri. Fie ca o luminã ºi ca un
ajutor în faþa unei rãscruci din viaþã, spre a putea avea rãbdarea ºi nãdejdea unei ieºiri fericite
la capãtul unui tunel întunecos, prin care trecem. Dupã cum este scris: Dumnezeu vorbeºte
omului prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sînt cufundaþi într-un somn adînc,
cînd dorm în patul lor. Atunci El le dã înºtiinþãri ºi le întipãreºte învãþãturile Lui, ca sã-l
abatã pe om de la rãu ºi sã-l fereascã de mîndrie, ca sã-i pãzeascã sufletul de la groapã ºi
viaþa de la loviturile sabiei (Iov 33, 15-18) .
Pe cît de mulþi dintre copiii Sãi, nu i-a înºtiinþat astfel Dumnezeu!
T-
ªtiam apoi cã visurile care vin de la diavolul sînt aduse de cel rãu cu gînd nimicitor. Spre
ispitire, spre înspãimîntare sau spre deznãdejde ºi încurcãturã.
Iar visurile care vin din imaginaþia noastrã frãmîntatã zilnic de gînduri, de dorinþe ºi de
griji, - sînt un rod al acestor frãmîntãri ºi nu spun nimic.
Frãmîntîndu-mi mintea sã pot descoperi ceva din acest vis care era totuºi cu totul
deosebit, se vede cã am adormit din nou...
Fiindcã dintr-o datã mi se pãru iarãºi cã intrã în camera mea un ofiþer care þinea în mînã
patru suluri de hîrtie. Se aºezã la o masã în faþa mea ºi din cele patru suluri alese unul ºi mi-l
întinse:
Mã uitai la el ºi îmi pãru cã era un decret de premiere pentru opera mea literarã... Era cu
patru pagini. Pe prima paginã scria cifra 2, apoi numele meu scris mare.
Pe a doua paginã era fotografia mea, între mai multe alte fotografii.
Pe pagina a treia, îmi arãtã un loc sub mai multe rînduri scrise ºi îmi spuse:
- Semneazã aici, ºi pune data de astãzi.
Am semnat în josul paginii scriind mai întîi o localitate care începea cu litera C. - (mai
departe n-am ºtiut). Apoi am scris 2, 4, 2 - ºi data de 2. Iar el a scris la urmã pe ultima paginã
II.
ªi m-am trezit.
T-
Acum într-adevãr nu mai înþelegeam nimic, dar tot sufletul îmi era încredinþat cã era o
înºtiinþare pe care e adevãrat cã eu n-o înþelegeam acum, dar va veni sigur vremea s-o aflu,
s-o înþeleg. Reþineam puternic numerele ºi data care mi se spuseserã.
De douã ori pe ziua de 2. ªi de douã ori: 2, 4, 2.
Doamne Isuse, dã-mi lumina înþelegerii înºtiinþãrii acesteia!
T-
Dimineaþa într-adevãr, intrã în celula mea ofiþerul anchetator ºi îmi spuse:
- Vino la cancelarie!
M-am dus. Avea pe masã un sul cu patru dosare... Alese unul ºi îmi spuse:
- O sã plecaþi la muncã în colonii. Fã-þi bagajul ºi stai gata. Veþi pleca chiar de azi toþi
patru. Semneazã aici!
Era ziua de 2 martie 1953.
T-
Am rãmas uimit auzind patru. Eu nu mai ºtiam de altcineva dintre fraþi sã fie arestat decît
fr. Cornel. Nici de dînsul nu mai eram sigur cã este acolo, fiindcã mã gîndeam cã îi vor fi dat
drumul, deoarece - gîndeam eu, - nu prea aveau de ce sã-l þinã!
Dar îndatã dupã masa de 12 m-au dus într-o altã celulã. Acolo ne-am întîlnit cu fr. Cornel,
cu fr. Opriº care locuia pe atunci aproape de Hunedoara ºi cu încã un frate, Florea Ion de la
Hãpria de lîngã Alba Iulia.
Acesta era un frate tînãr, care se predase Domnului în urmã cu cîþiva ani, cînd avusesem
o adunare frumoasã a Oastei Domnului în biserica lor. Se mai hotãrîserã la adunarea aceea
un numãr frumos de tineri ºi tinere, iar Lucrarea Domnului din satul lor mergea minunat...
Prin nu ºtiu ce împrejurãri cineva l-a dat ºi pe el pe mîna Securitãþii. - Acum era ºi el aci
cu noi.
Ni s-a dat hranã rece pe o zi, iar seara ni s-au pus ochelarii negri pe ochi, apoi am fost
suiþi într-o maºinã închisã, cu care am fost duºi pînã la gara Simeria.
Acolo ni s-au luat ochelarii ºi doi ofiþeri ne-au pus cãtuºele la amîndouã mîinile. Dupã
aceea am fost legaþi toþi patru unul de altul ºi aºa am fost duºi lanþ, prin garã, pe peronul plin
d e o am eni, pî nã am fos t urcaþi î n personalul de Bucureº t i , unde aveam rez erv at u n
compartiment de clasa a III-a.
Am fost aºezaþi toþi patru la rînd pe o bancã cu spatele înainte, iar cei doi ofiþeri care ne
duceau, stãteau în faþa noastrã. Eu ºi cu fr. Cornel eram la mijloc, legaþi de amîndouã mîinile,
dar fr. Opriº ºi Florea erau la margine legaþi de cîte o mînã, unul legat de mine iar celãlalt
de Cornel. Ei, deci de la margine erau mai fericiþi, aveau fiecare cîte o mînã liberã.
Îmbrãcasem paltonul cel gros, iar aici în tren se fãcuse nespus de cald... Rîuri de sudoare
îmi curgeau pe frunte, în ochi, pe faþã - ºi nu puteam sã mi le ºterg.
I-am rugat pe cei care ne duceau sã ne dea voie ca sã scoatem paltoanele... - dar ei ne-au
rãspuns rîzînd batjocoritori:
- Pînã la destinaþie, aºa mergeþi! Dacã trãiþi - trãiþi, dacã muriþi - muriþi. Aþi înþeles? ªi
sã nu mai cereþi nimic!
Fratele Cornel ºi Opriº amîndoi aveau mîinile mai subþiri. Ale mele erau mai ciolãnoase.
Cãtuºele fuseserã alese ºi potrivite pe mîinile lor, nu pe ale mele... Mã strîngeau din ce în ce
mai tare...
Rãsuceam mîna spre a mi-o dezmorþi, dar eu nu ºtiam cã aceste cãtuºe erau în aºa fel
fãcute încît dacã miºcai mîna se strîngeau singure tot mai mult. Îmi intraserã în carne...
Mîinile mi se umflau ºi mi se învineþeau. Începeam sã nu mi le mai simt.
Le-am arãtat celor care ne pãzeau, rugîndu-i sã-mi lãrgeascã puþin cãtuºele... Dar ei rîzînd
îmi ziserã:
- Pînã vei ajunge la destinaþie aºa mergi! Dacã trãieºti - trãieºti, dacã mori - mori... N-ai
înþeles sã nu mai cereþi nimic?
- Am înþeles! - ªi nu i-am mai rugat nimic.
T-
Ne frãmîntam doar cu gîndul cã ai noºtri nu vor mai ºti unde sîntem. Mîine vor merge la
Deva sã ne ducã medicamentele pe care le cerusem. ªi vor fi ºi mai îngrijoraþi ºi mai necãjiþi,
negãsind nici o urmã de noi.
Tocmai cînd ne frãmîntam cu aceste gînduri, intrã în compartiment controlorul de bilete...
O mare bucurie ne-a umplut feþele privind spre el: era fr. Blaj, unul dintre fraþii noºtri din
Simeria. Ne-a recunoscut îndatã.
I-am fãcut semn cum am putut ca sã ºtie cã sîntem duºi nu ºtim unde, dar cel puþin sã-i
anunþe pe ai noºtri.
El vãzîndu-ne, izbucni în lacrimi - ºi ieºi.

T-
Îndatã dupã aceea cei doi îºi desfãcuserã în faþa noastrã mîncarea... Mîncarã ºi bãurã,
ostentativ ºi batjocoritor în faþa noastrã, ospãtînd îndelung ºi îmbelºugat. Nouã nu ne-au lãsat
voie sã mîncãm nimic. Nici mãcar sã bem puþinã apã.
Nu ne-au dat voie nici sã ne sculãm de pe scaun, nici sã ieºim mãcar pînã la W.C. Toatã
noaptea ºi toatã ziua urmãtoare pînã dupã amiazã, cînd am ajuns la lagãrul Ghencea din
Bucureºti.
T-
La coborîrea din tren în Gara de Nord, am urmat acelaºi lanþ, mergînd legaþi unii de alþii
printre cãlãtori ºi bagaje pînã dincolo de garã în stradã unde ne aºtepta duba lagãrului
Ghencea.
Am rãmas surprinºi vãzînd peste tot steaguri negre. În garã, la tramvaie, la clãdiri... ªi
ne întrebam miraþi:
- Oare cine dintre mai marii lumii va fi murit?
Abia ajunºi în lagãr, am aflat cã în noaptea aceea în care noi cãlãtorisem legaþi ºi chinuiþi,
murise Stalin. ªi în timp ce noi stãm acum în faþa ofiþerului acestuia care ne primeºte aici în
lagãr, poate cã ºi sufletul lui Stalin care a ajutat la înfiinþarea unor astfel de lagãre ca acestea
ºi la chinuirea unor astfel de oameni ca noi, - va sta chiar acum ºi el în faþa lui Dumnezeu,
sã rãspundã ºi el pentru asta... Poate chiar ºi pentru noaptea asta a noastrã, poate ºi pentru
mîinile astea ale mele pe care nu mi le mai simt ºi din umflãturile cãrora abia mi-au scos
cãtuºele.
Lagãrul Ghencea era format din 24 de barãci de lemn, acoperite cu carton... aºezate pe
douã rînduri... Între ele erau despãrþite în douã printr-un gard de sîrmã ghimpatã, jumãtate
de-o parte de gard ºi jumãtate de alta.
În jumãtatea asta erau bãrbaþii, în cealaltã erau femeile. Jur împrejur apoi, pe dupã toate
erau garduri înalte de sîrmã ghimpatã, iar pe partea dinspre ºoseaua Bucureºti - Alexandria
lîngã care era lagãrul, - ca sã nu se vadã dinafarã înãuntrul lagãrului, - era ridicat un gard
înalt de scînduri bãtute una lîngã alta.
Barãcile acestea fuseserã construite în timpul rãzboiului de cãtre armata germanã care
fusese cartiruitã în ele pînã la plecarea nemþilor de la noi.
În afara primului gard de sîrmã care despãrþea barãcile deþinuþilor, erau barãcile serviciilor
lagãrului: bucãtãria, baia, cancelariile, corpul de gardã, magazii... Acolo nu era voie sã se
meargã decît cu escortã sau cu învoire specialã.
T-
Cînd am ajuns noi era ziua de 3 martie 1953.
Dupã ce am fost predaþi ºi preluaþi, am fost duºi într-una din barãcile astea, care era plinã
ticsitã de oameni. Cu bagajele pe care le aveam ne-am înfãþiºat ºefului de baracã spre a ne
lua în numãrul barãcii pentru masã ºi corvoadã. Era baraca nr. 7.
Înãuntru baraca asta avea întîi spãlãtoria în care erau robinete ºi albii pentru spãlat. Apoi
dormitorul în care erau aliniate pe patru rînduri cîte 25 de paturi de fier cu un alt rînd de
paturi suprapuse. Pe paturile de jos erau saltele, pe cele de sus, doar pe cîte unul era cîte o
rogojinã zdrenþuitã... Sau cîte un capãt numai.
Paturile aveau toate plase de sîrmã sau de balot. Pe cele mai multe nu era altceva nimic.
În baracã pe paturile cele de jos stãteau cei bolnavi sau paraliticii... Cei sãnãtoºi stãteau
pe paturile de sus, sau fãrã paturi, printre ele, pe jos.
La început noi cei sosiþi acum, n-am avut paturi, - baraca era ticsitã de oameni. Dar mai
pe urmã ni s-au gãsit ºi nouã locuri, fiindcã mereu mergeau cum mereu veneau oameni. Din
închisori, sau spre alte închisori ºi locuri de muncã.
Pe toate paturile din baracã normal ar fi avut loc cam 200 de oameni. Dar au fost cazuri
cînd pe un astfel de pat de 80 cm. lãrgime trebuia sã stea 2 inºi plus bagajele lor.
Uneori n-au încãput nici aºa, ci mai erau încã ºi pe jos stînd pe geamantanele sau traistele
lor, sau pe cîte o rãmãºiþã de rogojinã proptiþi de pereþi, oameni care aºteptau ca la Betezda,
vreo tulburare salvatoare a apei, sau vreo venire salvatoare a morþii.
Pe jos, fusese la început pardosealã de cãrãmizi. Ca oarecînd la penitenciarul din Oradea.
Dar ºi aici ca acolo, picioarele paturilor de fier ºi picioarele nenumãraþilor oameni trecuþi pe
aici roseserã cãrãmizile. Iar acum erau numai dîmburi ºi gropi. În ferestre în loc de geamuri
era pusã sîrmã ghimpatã - prin care vîntul bãtea în dragã voie ºuierînd sinistru.
Asta era ºi un bine, fiindcã la cele douã capete ale dormitorului ºi la mijlocul lui, erau trei
hîrdaie mari pentru murdãrie la care sutele de oameni din dormitor, în cea mai mare parte
bolnavi de diaree, stãteau la rînd þinîndu-se de pîntece ºi cerînd voie sã poatã ajunge a-ºi face
cît mai repede nevoile. Toate aceste hîrdaie erau ocupate zi ºi noapte... Nu încetau de multe
ori nici în timpul cînd se împãrþea masa la un capãt al dormitorului. Se obiºnuiserã bieþii
oameni cu toate. Aci unii mîncau, iar în faþa lor alþii stãteau urcaþi pe hîrdãu, în vãzul
tuturor...
T-
Imediat ce ajungeai în baracã, primeai un numãr. ªi nu mai aveai nume ci numai numãr.
Pe numãr erai chemat la masã, pe numãr la muncã, pe numãr la pat, la planton, la corvezi, -
la toate.
ªi disciplina era de fier, nimeni nu era iertat dacã o încãlca.
T-
Hîrdaiele pline erau cãrate afarã ºi se vãrsau în haznaua din mijlocul curþii. Pentru cãratul
lor se acorda un supliment de ciorbã la masã. Ar fi trebuit sã facã treaba asta fiecare numãr,
doi cîte doi, la rînd. Dar erau unii care se înghesuiau tot numai ei, - spre a cãpãta mereu
suplimentul de mîncare... Cei mai mulþi dintre aceºtia erau foºti colonei sau maiori, care acum
erau ºi ei aici... Acesta era un favor aici, unde se crãpa de foame... ªi cum erau atît de mulþi
ºi se cãra încontinuu... Haznaua se umplea ºi da pe dinafarã. Totul era o mizerie ºi un miros
de nedescris...
Hainele celor ce cãrau hîrdaiele erau stropite de sus ºi pînã jos...
T-
Începurã niºte ploi ºi lapoviþã... Vîntul puternic bãga ploaia ºi zãpada prin ferestrele cu
sîrmã ghimpatã ºi prin acoperiºul învechit de carton gãurit sau rupt... Cei care mergeau ºi
veneau de pe la corvezile de afarã, aduceau pe încãlþãmintea lor ruptã, pe haine, pe tot trupul
lor de pe la vãrsarea hîrdaielor sau de pe la pãmînt ºi gunoaie numai murdãrii, noroi ºi apã...
Era pe jos, prin baracã, prin gropile pardoselii ºi peste tot, numai un noroi subþire,
înecãcios ºi rece, care ajungea apoi pe paturi, pe lucruri, pe mîini, pe ochi...
ªi în toate barãcile erau la fel de mulþi ºi la fel de mizerabil.
T-
Mizeria asta, foametea ºi frigul, agravarã bolile... Începurã sã zacã tot mai mulþi nemiºcaþi
pe paturi, cu temperaturã mare ºi cu gemete neîntrerupte. Un tuºit continuu era zi ºi noapte...
Mai ales noaptea cînd încetau celelalte zgomote, te îngrozeai cît de mulþi gem ºi tuºesc...
Tencuiala tavanului învechit ºi umed de ploaie, cãdea cîteodatã în bucãþi mari mai ales
noaptea peste nenorociþii care dormeau cum puteau acolo, întinºi sau rãsuciþi... Ce amarã se
întipãrise suferinþa pe toate trãsãturile feþei acestor fiinþe care parcã nu mai aveau nimic
omenesc în ei.
Þi se sfîºia sufletul vãzîndu-i cum se chinuiesc, cum se urau, cum se certau, cum se
înjurau, cum se zvîrcoleau în acest noroi murdar, mai murdar cel sufletesc parcã, decît cel
trupesc.
T-
Abia acum mi-am adus eu aminte de rugãciunea noastrã din Noaptea Sfîntã de Crãciun,
cînd citisem ºi meditasem asupra Cuvîntului - “în noaptea aceea...”
Cînd gîndisem atunci ce noapte trebuie sã fie la Canal, în lagãre, în colonii, în închisori
- nu ne închipuisem cã poate fi chiar aºa... Ne rugasem atunci ca Dumnezeu sã le trimitã
tuturor celor care sufereau ºi aºteptau acolo, - niºte îngeri aducãtori de vestea bunã a
mîntuirii... Niºte soli care sã li-L ducã acolo pe Mîntuitorul ºi Izbãvitorul de care aveau
nevoie cei care stãteau acolo ºi se chinuiau fãrã nici o nãdejde. Ne rugam ca Dumnezeu sã
le trimitã pe alþii. ªi nu chiar pe noi.T-
Dar acum înþelegeam cã tocmai noi eram cei trimiºi. Tocmai pe noi care ne rugasem ca
Dumnezeu sã-i trimitã pe alþii acolo, gãsise El cu cale sã ne trimitã. Parcã Domnul ne vorbea:
- Voi vedeaþi cã era nevoie sã meargã cineva? Mã rugaþi sã trimit pe cineva? Vedeaþi cã
este nevoie de cineva?
- Iatã Eu vã trimit pe voi! Duceþi-vã ºi vestiþi-le celor de acolo cã ºi lor li s-a nãscut un
Mîntuitor care este Hristos Domnul. Cã El ºi lor, - mai ales lor! - vrea sã le aducã El
mîntuirea ºi viaþa!
T-
A fost ca o revelaþie pentru mine acest rãspuns ceresc, care venise imediat dupã
rugãciunea noastrã, dar pe care eu nu-l înþelesesem decît iatã, acum dupã trei luni de zile.
T-
- Fraþilor, le-am spus atunci tovarãºilor mei, noi am fost trimiºi aici în urma rugãciunii
noastre, ca sã le vestim acestor nenorociþi pe Hristos! De graba ºi de grija cu care noi vom
face lucrul acesta, depinde plecarea noastrã de aici. Noi nu vom pleca de aici pînã ce vom
simþi cã ne-am împlinit deplin slujba pentru care ne-a trimis aici Domnul!
Cu cît vom fi mai harnici aici, cu atîta vom pleca mai repede. Nu oamenii ne-au adus aici,
ci Dumnezeu. Cînd El va ºti cã noi ne-am împlinit ce avem de fãcut aici, nimeni nu ne va mai
putea þinea nici o clipã mai mult.
Dar pînã cînd El nu ne va scoate, - nici un om din lumea asta nu ne va mai putea scãpa...
Cel care va fi mai harnic dintre noi, acela va pleca de aici cel dintîi...
Atunci ne-am pus pe lucru. Fiecare în altã parte, fiecare cu altcineva. Se fãcuse o miºcare
º i o frãm î nt are î n t o a t ã b a r a c a . . . E r a m f i e c a r e di nt re noi î nconj uraþ i t oat ã z i u a d e
grupuri-grupuri de ascultãtori. Chiar dacã erau mulþi care mergeau la corvezi sau se strecurau
de pe la celelalte barãci sã-ºi caute prieteni sau cunoscuþi - tot mai rãmîneau destui pentru ca
totdeauna sã fie plin în jurul nostru.
Îndatã ce ne mai obiºnuirãm cu atmosfera de aici începurãm a ne strecura ºi noi prin
celelalte barãci din secþia bãrbaþilor. Sã cãutãm poate mai sînt pe acolo fraþi de ai noºtri,
cunoscuþi, prieteni...
Dupã cîteva zile într-adevãr am aflat cã mai erau...
Primul pe care l-am întîlnit era fr. Gheorghe Condruz de la Nãmoloasa... Dupã aceea
Costin Iftimie ºi Paraschiv Sîrghie de la Corod... vechii misionari ºi desfãcãtori de cãrþi de
care am m ai s cris... Cerlinca Vasile de la Sf. Ilie - S uceava, fraþii Haras i n i u c de l a
Negostina... ªi chiar niºte preoþi credincioºi, cunoscuþi ºi prieteni ai Oastei Domnului...
- E aici ºi fr. Tudusciuc Ion, învãþãtorul de la Vaslui, - îmi spuse fr. Condruz. Dar nu ºtiu
ce e cu el, fiindcã nu vrea nici sã stea de vorbã cu noi. Cînd l-am întrebat: d-ta eºti fratele
Tudusciuc, care ai scris atîtea poezii ºi cîntãri la Oastea Domnului? - s-a uitat strãin ºi de
departe la mine. Mi-a zis:
- Nu sînt eu! Vezi-þi de treabã!
- ªi totuºi el este, - zise fratele. Doar l-am vãzut de cîteva ori pe la Sibiu la adunãrile mari
- ºi chiar la moartea pãrintelui Iosif.
Am auzit ºi o datã cînd se fãcea apelul în curte cum i-au strigat numele Tudusciuc Ion -
iar el a rãspuns: Prezent.
ªi totuºi cînd l-am întrebat, n-a vrut sã recunoascã în faþa mea cã el este.
- De ce oare, frate?
- Hai sã mergem sã-l cãutãm!
L-am aflat, undeva, ascuns în tãcere ºi în singurãtate pe dupã alþii, cu care nu voia sã aibã
nici un fel de apropiere. Nu vorbea cu nimeni nimic ºi nici nu rãspundea nimãnui. Nu cãuta
nici o apropiere de alþii ºi nu-l interesa absolut nimic din ceea ce se petrecea în jurul lui...
Se vedea cã nu se gîndeºte decît cum sã scape din cuºca asta... Se credea permanent
supravegheat de cineva care noteazã despre el totul. Cã dacã acel cineva care îl supravegheazã
vede cã el stã retras ºi cã nu vorbeºte cu nimeni, acela va scrie despre el cine ºtie ce cuvinte
frumoase - ºi cã lui i se va da astfel drumul acasã cît mai repede. Pe cînd noi ceilalþi care nu
încetãm sã vorbim despre Hristos celorlalþi, - vom sta acolo mult ºi bine, fiindcã la direcþiune
sînt notaþi cei care fac acolo propagandã interzisã. - Aºa credea ºi zicea el.
- Frate Tudusciuc! - i-am zis eu îmbrãþiºîndu-l cu bucurie, spre a-l trezi din somnolenþa
asta, descurajatã ºi rece. Ce faci frate? De cînd eºti aici?
Dar el abia se uitã la mine în silã ºi strãin.
ªtiam eu cã nu uitase el de tot nici acum ceea ce avuse împotriva noastrã de cînd cu
manuscrisul lui pierdut, dupã moartea pãr. Trifa, - dar mã aºteptam ca acum, dupã atîþia ani
ºi mai ales aici unde eram amîndoi în mijlocul acestei stãri, - sã fi aruncat de la el orice gînd
de supãrare - ºi sã se bucure cã acum avem parte amîndoi de ocara lui Hristos, aºa cum
amîndoi scrisesem cîndva în publicaþiile noastre.
Dar în ochii ºi în cuvintele lui, vãzui cã stãruia încã nu numai urma amarã a vechilor
supãrãri, ci încã mai mãritã teama ca nu cumva fiind observat cã þine legãtura cu noi, - sã aibã
ºi alte neplãceri, dupã celelalte din trecut.
Am încercat sã-l ajutãm sã iasã din acest fel de robie ºi de orbie a supãrãrii ºi fricii... I-am
spus nu numai de grija ºi de harul lui Dumnezeu care este cu noi, mult mai mult acum, în
aceste încercãri în care suferim pentru Numele Lui. Ci ºi de zãdãrnicia fricii lui cã dacã va
þinea legãtura cu noi, va avea sã i se agraveze starea. Sau de zãdãrnicia speranþei cã dacã se
va izola de toþi oamenii, - el va scãpa mai uºor. Asta nu depinde de alþii ci de noi înºine ºi
de Dumnezeul nostru. De relaþiile noastre cu Dumnezeul nostru.
- Hristos, Dumnezeul nostru - îi ziceam noi, - nu ne priveºte pe noi ca pe o grãmadã cu
ceilalþi! Noi ne-am ales aparte de grãmada lumii, cînd am venit la El ºi cînd ne-am predat Lui.
De atunci El nu mai lucreazã cu noi ca ºi cu alþii. Noi am devenit niºte unelte aparte, fiecare
în chip deosebit, în Mîinile lui Dumnezeu ºi în Lucrarea Lui. Tudusciuc Ion nu mai este acum
pentru Hristos un numãr dintr-o grãmadã de lume, - ci este un nume ales dintr-o Lucrare
aleasã a lui Dumnezeu.
Tudusciuc Ion a scris aºa de frumos despre Isus ºi I-a promis atît de hotãrît cã vrea sã-L
urmeze ºi sã-L slujeascã pe El oriunde ar fi voia Lui sã-l trimitã. - Iatã acum Hristos Domnul
l-a trimis pe el ca ºi pe noi ceilalþi, aici între aceºti oameni, spre a li-L vesti acestora pe Isus
ºi mîntuirea Lui, aºa cum o fãcusem, înainte de asta, altora ºi în alt fel.
De ce sã fim aici mai puþin decît am fost afarã? De ce sã ne arãtãm tocmai aici unde este
ºi mai mare nevoie de Hristos, mai nevrednici de El de cum am fost înainte? Acum este ºi mai
mare lipsã de Cuvîntul lui Dumnezeu cãtre aceºti oameni, decît era nevoie în scrisul nostru
cãtre alþii!
ªi-apoi, tocmai acum ºi tocmai aici este verificarea cinstei noastre în ceea ce i-am promis
lui Dumnezeu ºi în ceea ce am vorbit semenilor noºtri!
Aici vede Dumnezeu cît de cinstit a fost gîndul nostru faþã de El. Aici pot vedea ºi
oamenii cît de vrednic de crezare era cuvîntul pe care li-l spusesem noi lor. Cãci dacã la cea
mai micã încercare noi sîntem atît de gata sã ne nesocotim atît ceea ce am promis lui
Dumnezeu cît ºi ceea ce am promis oamenilor, - ce preþ mai putem avea noi? Dacã ne-am
pierdut orice valoare sufleteascã, - ce preþ mai poate avea fiinþa noastrã trupeascã?
Nu-i mai bine oare sã ne pierdem viaþa asta trecãtoare decît cea veºnicã? Nu-i mai bine
oare sã ne pierdem trupul decît sufletul? Ce preþ mai putem noi avea chiar ºi în faþa
oamenilor, cînd ne-am pierdut orice preþ din faþa lui Dumnezeu?
T-
Dar am bãgat de seamã cã vorbeam în zadar. Starea fr. Tudusciuc a rãmas aceeaºi,
amorþitã ºi fricoasã, iar hotãrîrea lui neschimbatã. Evita mai departe orice întîlnire cu noi ºi
se ferea de orice legãturã mai apropiatã cu alþii.
N-avea nici un prieten, nici un frate, nici un apropiat. Trãia singur, umbla singur, suferea
singur... O, ce stare nefericitã trebuie sã fie o astfel de stare!
T-
Cu ceilalþi doi fraþi din Corod, lucrurile se petrecurã aproape la fel. Costin, pentru a-ºi
mai îmbunãtãþi condiþiile de hranã, se ocupa cu reparatul încãlþãmintelor celor ce zãceau de
ani de zile prin închisori - ºi li se prãpãdise aproape de tot încãlþãmintea. Aceºtia îºi rupeau
din hrana lor mizerabilã cîte o bucãþicã de pîine sau cîteva linguri de ciorbã cu care îi plãteau
lui pentru cã le repara încãlþãmintea. De la unul mai puþin, de la altul mai mult, - se aduna.
ªi omul o ducea mai uºor. N-ar fi fost nimic rãu în asta dacã starea sufleteascã ar fi fost
bunã... Dar începuse sã nu fie bunã... ªi nu numai a lui Costin Iftimie, ci nici a vechiului sãu
tovarãº ºi frate... ªi dînºii se fereau cît mai mult de noi ceilalþi fraþi... Iar altora le vorbeau
prea puþin despre Domnul. Un fel de amorþealã duhovniceascã se lãsase ºi peste ei...
Mai bucuroºi eram de ceilalþi fraþi pe care i-am aflat acolo. Fr. Gheorghe Condruz,
Cerlinca Vasile ºi cei doi Harasiniuc. Aceºtia erau mereu împreunã cu noi ºi se strãduiau dupã
puterile lor sã facã o slujbã bunã pentru Domnul în mijlocul celorlalþi nenorociþi.
Între timp am mai gãsit vreo 2-3 fraþi aduºi acolo ºi de prin alte pãrþi ale þãrii... Dar dupã
bucuria cunoaºterii lor de la început, a venit curînd amãrãciunea constatãrii cã nici inima
aces t ora nu era î nt reagã cu Domnul ... C i gî nduri l e f i r e º t i , t eam a, gri j a m î n cãri i ºi
nemulþumirea cã suferã aici pentru credinþã - îi chinuia peste mãsurã de mult. Se învinuiau
de ce nu ºi-au dat seama sã se fi lãsat mai demult de Oastea Domnului... ªi “sã-ºi vadã de
treabã”... N-ar fi acum aici...
Ce le mai puteai face sau zice acestor suflete mai nenorocite decît toatã mulþimea
celorlalþi oameni ce sufereau aici. Aceºtia mãcar nu avuseserã niciodatã a face nimic cu
Dumnezeu. Deci nu puteau pãcãtui atît de grav împotriva Lui, ca ºi cei care Îl cunoscuserã
ani de zile. ªi predicaserã altora despre El.
O, cît de mulþi, în acest cuptor erau nu aur - ci trestii...
Dar la unul dintre aceºti fraþi fricoºi am aflat un Noul Testament - trecut ca prin minune
prin toate percheziþiile pînã aici. Era ascuns în cãptuºeala hainei fratelui.
Acum nu mai ºtia ce sã facã cu cartea, fiindcã lui nu-i mai trebuia. Se temea sã-l mai þinã,
nu cumva la vreo percheziþie (cum se fãceau tot mai des ºi tot mai necruþãtoare) - sã afle la
el Noul Testament... Ar fi fost pus în faþa unei prea grele suferinþe. De aceea nu mai voia sã
mai þinã nici o clipã cartea la el.
- Dacã-þi trebuie, ia-l! - îmi zise într-o zi. Dacã nu, îl îngrop în pãmînt sau îl nimicesc
cumva!
- Dã-mi-l frate! - am zis eu fericit. De atîta vreme doream Cuvîntul Domnului... De multe
ori mã învinovãþisem de ce nu m-am gîndit eu de acasã sã mã pregãtesc din vreme pentru
arestarea asta care trebuia s-o aºtept. Sã-mi fi cusut atunci în cãptuºeala hainei, mãcar o parte
din Cuvîntul Sfînt, vreo Evanghelie, vreo epistolã, ceva din Noul Testament.
În locurile mai ferite sau în clipele mai slobode, le-aº fi putut scoate ºi citi, - pentru a-mi
împrospãta hrana ºi puterea sufletului meu ºi al altora, în uscãciunile ºi în pustiul de acolo.
Acum iatã, Domnul a avut grijã ºi milã cu fraþii mai apropiaþi ºi cu cei care ne mai
deveniserã între timp fraþi sau prieteni - ºi am hotãrît:
- Fiecare avem nevoie de Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu. Nu ºtim cîþi ani va trebui sã
mai umblãm prin acest întuneric ºi nici unde vom ajunge fiecare din noi. De aici se formeazã
mereu detaºamente care sînt trimise ori la Canal, ori la Colonii de muncã... Cine ºtie pe unde
vom fi împrãºtiaþi.
Sã luãm fiecare cîte o parte din acest Nou Testament, - sã ne-o coasem în cãptuºeala
hainei. S-o avem cu noi.
Dacã o vor afla la unii, sã scape la alþii. Pînã ce ni se vor lua, le vom avea. Poate totuºi
vom scãpa cu ele. Dacã nu toþi, mãcar unii.
Astfel am desfãcut ºi ne-am împãrþit Noul Testament între noi. Fiecãruia cam ce ºi-a dorit
mai tare...
ªi ce bine ne-a prins aceasta, cãci nu peste mult am fost despãrþiþi ºi duºi unii într-o parte
alþii în alta. Eu am avut cu mine Evanghelia dupã Ioan ºi cele douã epistole cãtre Corinteni.
Pînã am venit înapoi acasã în iulie 1956, o cît de bine mi-a prins apoi cã am avut acest Cuvînt
al Domnului. De cîte ori l-am citit cu lacrimi retras prin colþuri sau ascuns pe dupã barãci!...
T-
Încã de la începutul muncii noastre de propovãduire în baracã, printre cei care se strîngeau
de obicei sã asculte Cuvîntul Domnului, - am observat cã se þine dupã noi, cu deosebire, un
tinerel foarte slãbit dar foarte agitat. În timpul stãrilor noastre de vorbã cu ceilalþi despre
mîntuire, despre Judecatã, despre Venirea Domnului, despre viaþa ori pierzarea veºnicã, -
acest tinerel ne întrerupea adeseori cu nervozitate ºi urã:
- Ce prostiþi lumea cu fleacurile astea! Nu existã Dumnezeu! Nu existã Judecatã, nu existã
iad! Nu existã nimic din toate astea. Vedeþi-vã de treabã oameni. Iar nouã ne zicea:
- Nu mai credeþi în prostiile astea ºi nu-i mai zãpãciþi pe nenorociþii ãºtia cu ele. Sînt ei
ºi aºa nenorociþi destul!
Dacã existã Dumnezeu, cum ziceþi voi, cum ar îngãdui El toate astea? Dacã ar exista
Dumnezeu cu adevãrat, atunci uite, pe toþi aceºti oameni care zic cã sînt slujitorii Sãi, ar
trebui sã-i trãsneascã imediat, aici pe loc! Cã uite-i ce fac! Cutare (zise arãtînd spre unul) -
zice cã are milã de paraliticul acela care zace nemiºcat colo pe pat - ºi cînd se dã mîncarea
el se duce ca sã i-o aducã, iar pe drum de la ciubãrul cu ciorbã pînã la patul ãstuia, se dã pe
dupã paturi ºi-i mãnîncã aproape toatã porþia nefericitului care stã sã moarã de foame. O
bucãþicã pentru acesta este poate o zi din viaþa lui.
Iar ãstãlalt, uite-l cît e de gras ºi de roºu, furã, furã pe ce pune mîna. Pui pîine ici - ºi cînd
te întorci nu mai este, - a mîncat-o. Nu-i pasã cã nenorocitul cãruia i-a furat hrana moare,
chiar moare de foame. Aºa face cînd ici cînd colo. N-are nici ruºine nici milã. ªi zice cã este
slujitorul lui Dumnezeu...
Sau ãstãlalt de colo... Are legãturi cu cei de la poartã ºi primeºte pachete de acasã... Cîte
cinci sute de þigãri primeºte. Apoi face comerþul cel mai blestemat. Cu cîte o þigarã, ia porþia
de pîine pe o zi de la aceºti nefericiþi fumãtori pãtimaºi, care ar fi în stare sã se arunce în iad
pentru un chiºtoc de þigarã.
Nu-i vezi ce fac cînd vreun miliþean aruncã în batjocurã pe jos rãmãºiþa lui de þigarã? Sar cîte
5-6 pe pîntece în praf sau în noroi, gata sã se omoare unul pe altul ca s-o apuce...
Iatã de exemplu nefericitul cela de colo... de sãptãmîni de zile îºi dã pîinea pe cîte o þigarã
iar el trãieºte numai cu lingura de ciorbã subþire ºi goalã. Acum a slãbit încît a cãzut pe pat,
dar nu înceteazã sã-ºi dea porþioara lui nenorocitã de pîine pe þigara care i-o îmbie ticãlosul
ãsta. O cãmaºã bunã a ajuns la el cinci sau chiar trei þigãri. O pereche de bocanci noi - opt
sau zece þigãri... Apoi le dã la alþii pe pîine.
Uite-i ce geamantan plin au cu de toate!... Uite-i pe cel ca el cum sînt de graºi!...
Ce mai vorbiþi voi de Dumnezeu?... Dumnezeu este aici gardianul. Sau ofiþerul anchetator.
Dacã te închini lui ºi faci voia lui, ai tot ce vrei ºi o duci ºi aici ca într-un fel de rai. - Dacã
nu, ãsta-i iadul, uite ãsta-i! Altul nu mai existã! ªi cum ar mai putea exista un altul mai
cumplit ca ãsta?...În afarã sînt alþi dumnezei, alte raiuri ºi alte iaduri. Dar tot cam aºa...
T-
Odatã m-am uitat þintã la el în ochi... Faþa lui slãbitã era palidã ºi buzele lui tremurau.
Atunci i-am zis:
- D-ta eºti un om sincer ºi ai un suflet cinstit. Vino te rog sã stãm mai îndeaproape ºi mai
pe îndelete de vorbã!
Eu aveam atunci împreunã cu fratele Cornel amîndoi sus un singur pat de la etaj. Patul
nostru era gol, fãrã nici mãcar o rogojinã. Dormeam direct pe plasa de fier, unul lipit de
celãlalt ca sã ne încãlzim. Pe acest pat de sus, l-am invitat pe tinerelul împotrivitor ºi nervos.
ªi am început starea noastrã de vorbã, amîndoi...
Îl chema Cristian... Ce nume frumos ºi creºtinesc. Nu era cãsãtorit - abia se logodise, cînd
fusese arestat. Avea numai o mamã bãtrînã de care era despãrþit al ºaselea an acum. Era un
tînãr cu pregãtire superioarã. Abia fusese numit într-un post important la un minister.
Arestarea lui venise pe neaºteptate, tocmai cînd îºi fãcea cele mai frumoase planuri de viitor.
T-
Timp de vorbit aveam destul! Afarã era ploaie ºi frig. Corvezi nu prea erau, decît mai
puþine, la cãrat ºi tãiat lemne sau la descãrcat ºi încãrcat de diferite materiale. Iar pentru astea
se ofereau alþii, ca sã capete supliment.
Vorbeam zile întregi pornind de la toate problemele dar ajungînd totdeauna la Isus, Cel
care era încheierea ºi Þinta tuturor drumurilor, rezolvarea tuturor problemelor.
- Cum poþi explica existenþa lui Dumnezeu? - zicea el. Iar dacã existã undeva în Infinit
Aceastã Fiinþã Eternã ºi Puternicã, - cum Se intereseazã El de noi, de fiecare ins, de fiecare
problemã a noastrã? Cum ºtie El de fiecare om ºi cum intervine El în mersul lucrurilor,
determinîndu-le într-un fel sau altul?
T-
Am pornit de la exemplul soarelui, care existã. ªi care deºi este undeva la milioane de
kilometri depãrtare de pãmîntul nostru, totuºi controleazã ºi determinã în totul nu numai viaþa
întregului nostru Sistem Solar, ci ºi viaþa fiecãrei planete în parte. Iar pe aceastã planetã viaþa
fiecãrei fiinþe, oricît de mare sau micã ar fi ea.
- Iatã o cîmpie întinsã... Cu mii de lanuri de grîu, de porumb, de iarbã... Miliarde de
firicele verzi care cresc în lumina ºi în cãldura binefãcãtoare a soarelui... Priveºte-le
dimineaþa la rãsãritul soarelui cum fiecare din aceste miliarde de firicele priveºte spre soarele
acesta care vine sã-i aducã lui fiecãruia în parte, bucuria luminii ºi a cãldurii lui, cum ar veni
mama de undeva ºi fiecãrui copilaº al ei care îi iese în cal e, aº t ept înd cu b u cu ri e ºi
întinzîndu-i obrãjorul pentru un sãrut ºi mînuþele pentru un dar - ea i le dã toate astea.
În inima mamei ºi în coºul ei, fiecare copilaº ºtie cã el însuºi are un loc iubitor ºi un dar
fericit. Între fiecare copilaº ºi mama tuturor - existã o relaþie deosebitã ºi personalã.
Tot aºa între fiecare firicel de iarbã - ºi soare, existã la fel o relaþie deosebitã ºi, cum s-ar
zice, personalã. Fiecare îºi primeºte stropul sãu de rouã ºi firicelul lui de razã, de acolo din
Centrul de Foc, care deºi este la o distanþã nemãrginitã de el, este totuºi ºi aici, chiar lîngã
fiecare, ocupîndu-se chiar de fiecare, ca ºi cum soarele acesta imens ar fi chiar numai al sãu,
al fiecãrui firicel de iarbã sau firicel de fiinþã. Nu ziceam noi oare cînd eram copii ºi
zgribuleam ieºiþi la soare dimineaþa pe prispa casei, încã somnoroºi: - dã-te la o parte din
soarele meu?
Soarele meu, - zicem ºi acum cînd ieºim puþinel colea lîngã baracã sã ne încãlzim la puþin
soare. Cînd este ceva mai cãlduþ afarã...
Soarele meu, - cãci de acolo eu ºtiu cã o razã de luminã ºi o undã de cãldurã îmi vine din
el numai mie dintre toþi. Acel imens focar de luminã ºi cãldurã are aceastã grijã personalã de
mine. Are aceastã legãturã personalã cu mine. - ªi aºa cu fiecare.
Acum înþelegi cum poate fi Dumnezeu, undeva în Spaþiul Imens - ºi totuºi ne poate
cunoaºte, ne poate iubi ºi ne poate controla îndeaproape ºi personal pe fiecare dintre noi?
ªi precum soarele este izvorul vieþii pentru planetele, pentru arborii ºi pentru fiinþele de
pe pãmînt (el le dã creºtere ºi rod celor sãnãtoase - sau uscãciune ºi moarte celor bolnave), -
tot aºa Dincolo de acest soare este Dumnezeu, Fãcãtorul ºi Binefãcãtorul tuturor celor create
de El.
...Noi zicem cã soarele este izvorul luminii ºi al vieþii... Dar adevãrul mai adînc este cã
nu soarele este acest izvor. Soarele este numai mijlocul vãzut prin care Tatãl Ceresc,
Fãcãtorul Nevãzut, le dãruieºte toate acestea! Soarele ºtim cã este materie. ªi deci nu poate
avea din sine însuºi izvorul acestor daruri vii: lumina ºi viaþa.
În Sf. Scripturã este scris cã lumina a fost creatã în Prima Zi, dar soarele, luna ºi stelele
au fost create în Ziua a Patra... Au fost deci seri ºi dimineþi cu un flux ºi un reflux de luminã
care nu venea de la soare ci venea de la El. Fiindcã nici acum lumina nu vine de la ele - ci
vine de la El, de la Marele nostru Fãcãtor ºi Binefãcãtor care Îºi trimite lumina Sa, prin spaþii
spre creaturile Sale ºi ele doar reflectã aceastã luminã spre alte creaturi apropiate lor. Precum,
în mic, noi primim de la El inteligenþa ca o luminã ºi dragostea ca o cãldurã pe care le dãm
apoi altora care ne sînt apropiaþi nouã: pãrinþi, copii, fraþi...
Dumnezeul Veºnic ne dã nouã aceastã luminã ºi cãldurã vãzutã, pentru fiinþele noastre
materiale, trupeºti, - prin acest soare vãzut de ochii noºtri trupeºti ºi perceput de simþurile
acestea ale noastre trupeºti.
Dar noi nu sîntem numai trup... ªi nu sîntem în primul rînd trupul, materie. Ci sîntem ºi
spirit. În primul rînd sîntem spirit, suflet.
Pentru fiinþa noastrã sufleteascã Soarele nostru este Hristos. Prin El, Tatãl Ceresc ne dã
adevãrata ºi eterna Lui luminã ºi viaþã.
Din El ne primim adevãrata Inteligenþã, înþelepciunea care vine de Sus...
Prin El primim viaþa adevãratã ºi rodnicã a spiritului...
Prin El ne primim ºi fiinþa cea nouã spiritualã, cu toate simþurile ei, prin care putem
percepe ºi dobîndi aceastã viaþã duhovniceascã ºi nouã cu toate binefacerile ei nespus mai
mari ºi mai fericite decît cele percepute ºi dobîndite de fiinþa aceasta materialã cu simþurile
ei...
Dar pentru cei care trãiesc numai în lumea aceasta materialã ºi n-au decît simþurile acestea
trupeºti fãrã a avea ºi o fiinþã spiritualã, cu simþuri spirituale, cu realitãþi spirituale, cu o viaþã
spiritualã - aceastã lume a spiritului pare cã nici nu existã. Ei care nu o vãd, care nu o cunosc,
care nu o trãiesc, - e oarecum normal sã o nege. E oarecum normal sã nu o creadã...
Cînd vine însã clipa ca sã li se deschidã ochii cei lãuntrici, ochii minþii spre aceastã lume
a spiritului, - cît de cu jale îºi aduce omul aminte de orbia ºi sãrãcia lui din vremea cînd nu
cunoºtea aceastã realitate minunatã.
Tot aºa cum pentru realitãþile trecãtoare ºi materiale îþi trebuie o fiinþã materialã, cu
simþuri ºi percepere de aceeaºi naturã ca ele, - tot aºa pentru realitãþile duhovniceºti ºi
veºnice îþi trebuie o fiinþã cu simþuri ºi percepere de aceeaºi naturã.
T-
Fiinþa aceasta trupeascã ne-am primit-o din doi pãrinþi trupeºti. Fiinþa duhovniceascã ne-o
primim tot din doi pãrinþi duhovniceºti. Aceºti doi pãrinþi sînt Cuvîntul lui Dumnezeu -
Adevãrul. ªi Duhul lui Dumnezeu - Iubirea.
Adevãrul este lumina, inteligenþa, perceperea... Iubirea este puterea, cãldura, harul lui
Dumnezeu.
Adevãrul ne transformã mintea, raþiunea, dîndu-ne o cunoaºtere nouã. Iubirea ne
transformã simþirea, dîndu-ne o inimã nouã. O minte nouã ºi o inimã nouã sînt componentele
unei fiinþe noi.
Iatã aceasta este minunea prin care Dumnezeu ne devine Tatã ºi Mamã, Fãcãtor ºi
Binefãcãtor, Viaþã, Fiinþã ºi Miºcare - Unicul Izvor ºi singura condiþie a fiinþei ºi existenþei
noastre...
Pentru un orb care zace în umbrã, soarele este ca ºi inexistent. Tot aºa pentru un
necredincios care zace în pãcat este ca ºi inexistent - Hristos!
Iar dacã starea orbului din umbrã trãind fãrã soare ºi fãrã orizont - este atît de nefericitã...
Cît de nefericitã trebuie sã fie starea ºi existenþa necredinciosului care trãieºte fãrã Hristos?
T-
- Spune-mi tu dragã Cristian, în starea ta de necredinþã ai fost tu vreodatã fericit? - l-am
întrebat eu dupã una dintre aceste lungi stãri de vorbã ale noastre.
- Nu, dragul meu, - îmi zise el cu lacrimi în ochi ºi suspinînd din adîncul fiinþei lui. -
Niciodatã eu n-am fost fericit. Mi s-a pãrut numai cã aº putea fi... Cã aº avea ºi eu dreptul
sã fiu fericit... Dar n-am fost.
Mi s-a pãrut în douã rînduri scurte din viaþa mea cã sînt fericit, dar acum îmi dau seama
cît de ºubredã îmi era biata mea fericire de atunci. - ªi cît de repede s-a dus pentru totdeauna.
Odatã în primii ani ai copilãriei, cînd aveam ºi eu doi pãrinþi iubitori, rîdeam fericit, cînd
în braþele unuia cînd în ale celuilalt. Chiar dacã eram sãraci, - aveam între noi dragostea - ºi
nu duceam lipsã de nimic. Dar curînd tatãl meu a murit în primele concentrãri, iar eu am
rãmas singur cu mama mea care muncea din greu pe la alþii ca sã putem trãi, ºi eu sã pot
învãþa...
Am mai cunoscut o vreme scurtã fericirea cînd mama mã lua de mînã ºi mergeam la
bisericã... Acolo îngenuncheat lîngã ea în rugãciune eram fericit ca un copil neºtiutor.
Dar de la 10-12 ani ºcoala ºi lumea m-au despãrþit de bisericã ºi de rugãciune - ºi de
neºtiutoarea mea fericire.
Pe mama mea, pe singura fiinþã care m-a iubit cu adevãrat, ºcoala ºi lumea mi-au cam
scos-o din inimã. Fãceam loc în inima mea tot mai mult unei alte fiinþe. Era o tînãrã colegã
de facultate cu care m-am logodit. Atunci mi s-a pãrut cã sînt din nou fericit...
Dar ce curînd s-a spulberat ºi acest vis scurt.
T-
Acum sînt aici, prin aceste pustiuri murdare ºi îngrozitoare, aruncat în aceastã junglã cu
fiinþe respingãtoare ºi primejdioase... ªi nu-mi mai vãd alt rost vieþii mele decît încetarea cît
mai grabnicã a acestei existenþe mizerabile ºi fãrã nici un rost... Nici nu-mi pot explica ce
rost am avut ºi sã vin pe lume...
T-
L-am cuprins cu amîndouã mîinile de dupã gît... I-am culcat capul pe umãrul meu ºi l-am
sãrutat cald ºi duios pe lacrimile care îi scãldau obrajii chinuiþi.
- Dragul meu copil, dragul meu Cristian...
Plîngeam ºi eu împreunã cu el, legãnîndu-i capul pe umãrul ºi pe inima mea îndureratã
de mila lui.
- Ce nume frumos ai tu Cristian... Numele tãu înseamnã: urmaº al lui Hristos. Mama ta
cînd þi l-a pus, a presimþit ceva ceresc... Ce mult te iubeºte pe tine Dumnezeu. ªi eu te iubesc
nespus de mult Cristian!
ªi îl strîngeam cu milã ºi duioºie la pieptul meu.
T-
Ce mult l-a miºcat asta.
- Cum, - zise el mirat, - d-ta mã iubeºti într-adevãr? În felul acesta numai mama mea îmi
fãcea cînd eram bolnav... Sau logodnica mea, cînd eram descurajat...
Acum sînt mai bolnav ºi mai descurajat ca oricînd în viaþa mea... ªi nu mai am nici mamã
- nici logodnicã.
Iatã sînt aproape ºase ani de cînd sufãr rupt de amîndouã aceste fiinþe care singure m-au
iubit cu adevãrat pe lume.
De aproape ºase ani nu mai ºtiu nimic de ele. Mã mai aºteaptã amîndouã sau nu mã mai
aºteaptã nici una?... Mã tem cã nu. Una era prea bãtrînã, iar cealaltã prea tînãrã... ªi ochii
care nu se vãd...
Acum regãsesc aci pe umãrul acesta ceva din dragostea amîndurora... Oare este adevãrat
cã mai existã pe lumea asta printre oameni o dragoste adevãratã? Eu n-am cunoscut pînã acum
decît silnicie, înºelãciune, urã, egoism.
T-
Atunci ºi aºa s-a închegat între noi legãtura prin care Hristos ªi-a fãcut tot mai mult ºi
tot mai frumos drum spre inima ºi viaþa lui Cristian....
Îmbrãcãmintea lui se rupsese de atîþia ani - iar hrana îi era atît de puþinã pentru trupul lui
tînãr ºi slãbit... Am rupt din puþinul nostru ºi i-am dat ceva din îmbrãcãmintea noastrã ºi cîte
ceva din mîncare. Din porþia puþinã pe care o primeam ºi noi...
Seara ºi dimineaþa se ieºea pentru numãr în faþa barãcilor. Trebuia sã stãm aliniaþi în
rînduri de cîte cinci, pînã se fãcea numãrul pe întregul lagãr.
Era frig, iar nouã, înfometaþi ºi slãbiþi ne era ºi mai frig. Stam aproape tot timpul spate
în spate unii cu alþii ca sã ne încãlzim. Uneori ne cuprindeam cu aripile hainei unii pe alþii...
Pe Cristian îl luam ori eu ori fr. Cornel, între aripile paltonului nostru ºi îl lipeam de sînul
nostru ca sã-l ocrotim de vîntul rece ºi tãios. Tremuram, dar tremuram împreunã. ªi pînã la
urmã ne încãlzeam toþi.
În lungul timp de aºteptare afarã la numãr, cîntam...
La Oradea acum trei ani cîntarea Vreau lîngã Dumnezeu sã fiu mereu, - devenise cîntarea
închisorii. Toþi o învãþaserã ºi oriunde mergeai, o auzeai fredonîndu-se.
Aici cîntarea noastrã obiºnuitã deveni acum Psalmul 125:
Cei ce se-ncred în Domnul,

ca munþii-s neclintiþi
stau tari cum stã Sionul
pe veacuri întãriþi.
Precum Ierusalimul
de munþi e-mprejmuit
aºa-nconjoarã Domnul
pe-al Sãu popor iubit...
De cuvintele pline de putere ale acestui psalm ºi de melodia lui plãcutã, uºor furã cuceriþi
toþi... ªi adeseori cîntarea se înãlþa ca un cor frumos acompaniat de toþi. Ne pierdeam în
cîntare pînã cînd cineva mai atent, vãzînd gardianul apropiindu-se ne fãcea dintr-o datã semn:
- Psst!
T-
În unele zile eram ceva mai liberi pe afarã.
Atunci ieºeam din baraca noastrã ºi ne duceam pe la celelalte barãci sã-i vizitãm pe fraþi,
sau sã mai cãutãm printre miile de oameni de aici pe alþii eventuali cunoscuþi sau fraþi, stînd
mai retraºi sau încã neaflaþi de noi. Cu astfel de ocazii am regãsit într-adevãr multe
cunoºtinþe.
Dar într-o zi nu mai putui sã mã scol. Friguri ºi cãlduri îmi scuturau tot trupul. Capul mã
durea ca prins între niºte cercuri de foc.
Am zãcut toatã ziua fãrã sã mai pot mînca nimic. Aveam temperaturã mare, apoi dupã
valuri de frig îmi veneau iarãºi cãlduri cu valuri de sudori...
Aveam nevoie mãcar de un antinevralgic - dar cine sã þi-l dea aici, unde astfel de cazuri
de boalã erau acum cu sutele.
Cei mai gravi bolnavi, dupã multe zile de zãcere, aproape nu mai era nici o speranþã de
viaþã, - erau duºi la infirmerie.
Ceilalþi pentru care mai erau speranþe, - erau lãsaþi aici sã se vindece singuri. La mica
infirmerie a lagãrului nu puteau fi atîtea locuri pentru sutele sau poate miile de bolnavi care
erau aici.
Într-o zi cînd îmi era mai greu, îmi simþii pe fruntea fierbinte rãcoarea moale a unei mîini.
Deschisei ochii - ºi lîngã fratele Cornel vãzui un tinerel bãlai, cu o faþã prietenoasã ºi cu niºte
ochi buni... Am simþit, cã este un suflet credincios.
- Mã numesc Ioniþã H., - zise el. Am fost student teolog la Sibiu... Sînt ºi eu din Oastea
Domnului ºi am fost arestat fiind învinuit de propagandã religioasã. Scriam versete biblice
sau cuvinte din Sfinþii Pãrinþi cu chemãri la mîntuire, pe care apoi le dam colegilor sau le
împãrþeam la diferiþi oameni pe stradã. În unele case le-am aruncat pe fereastrã înãuntru.
De cîteva ori le-am ºi lipit pe pereþi sau pe afiºiere în oraº.
Am fost pîrît de cineva, - iar acum sînt aici.
Sînt în baraca 5, împreunã cu pãrintele N... Care a fost ºi el profesor la Institutul nostru
Teologic. Dînsul a auzit cã d-ta eºti aici ºi eºti bolnav. Mi-a dat acest medicament sã þi-l
aduc. Mã bucur din toatã inima cã ne întîlnim. Eu te cunosc de mult, din cele ce ai scris...
ªi îmi întinse cîteva tablete...
M-am bucurat nespus de mult de acest tînãr ºi de rîvna lui pentru Domnul. Am mai stat
de vorbã. ªi ne-am promis o mai strînsã legãturã.
T-
Aºa a ºi fost. Ioniþã a devenit curînd ca un copil ºi ca un frate drag pentru mine. Dupã ce
am fost despãrþit de toþi ceilalþi fraþi, duºi care încotro, Domnul Isus mi l-a pãstrat pe Ioniþã
trei ani de zile aproape... Cu el am împãrþit apoi multele necazuri ºi puþinele bucurii, pînã
cînd s-a sfîrºit ºi umblarea prin acest tunel.
T-
Noaptea, în baracã, trebuia sã facem de planton trei pe noapte, fiecare cînd îi venea rîndul,
cîte un schimb.
Cînd toþi aceºti sute de oameni zãceau întinºi pe aceste paturi de fier, - pentru mine, cînd
eram de planton, - baraca asta pãrea un uriaº sicriu, o fioroasã groapã comunã în care zac
cinci sute de cadavre, care de care mai chinuit.
Într-o noapte, plimbîndu-mã printre paturile pe care zãceau aceste rãmãºiþe omeneºti, am
compus:
Noapte în gheenã...
Ca umbra fioroasã a solului osîndei
se lasã grea noptarea din zãrile pustii
cu noi torturi sã roadã scheletele flãmîndei
mulþimi de viermi, ori oameni, înmormîntaþi de vii.
S-a dus o zi...

ce bine cînd înc-o zi se duce,
sfîrºeºte-un veac de foame, de chin ºi de bãtãi
ºi vine noaptea, noaptea -
o, de-ar veni sub Cruce
sã nu mai vezi doar foame ºi groazã-n ochii tãi.
Baraca-i plinã-plinã... prin gropi ºi prin noroaie

pe jos, n-au loc, grãmadã-s cu sutele trîntiþi
zac unii peste alþii murdari ºi uzi, o claie
de putrede cadavre, de monºtri-nvineþiþi!
De-þi vine-n gînd o clipã, în pragul adormirii:

trecuta zi, -
te zgudui ºi-o izgoneºti avar!
ªi-n vis te roade-ntruna tortura-nchipuirii:
vezi pîini,
vezi mese-ntinse
ºi cînd sã mînci - dispar!
Prin sîrme urlã vîntul cu ger ºi cu zãpadã,

vecinul nu mai geme,
nici tremurã -
ciudat!
- Toþi sar cînd cade, lespezi, tavanul pe grãmadã
el nici tresare...
doarme, adînc:
- s-a liberat!
Tîrziu, cînd se alinã infernul gãlãgiei

abia atunci s-aude cîþi gem ºi cîþi tuºesc,
te înfiori privindu-i, ca-n spasmele-agoniei
- sînt oameni?
dar n-au parcã nimica omenesc.
Plantonul singur miºcã tîrîndu-ºi prin unghere

o umbrã uriaºã de schelet strãveziu...
Cum trece, parcã-i moartea ce numãrã-n tãcere
cinci sute de cadavre închise-ntr-un sicriu.
O Doamne, azi de-aicea vezi nimeni nu mai poate

spre cer mãcar sã-ºi nalþe nici gîndul cel mai mic!
Coboarã Tu-n adîncul acesta ºi ne scoate
fã totul doar Tu Singur, ei nu mai pot nimic!
O Dumnezeule, într-adevãr ce noapte cumplitã este acum peste toate cîmpiile ºi peºterile
acestea! Cîte suflete zac aici peste tot, aºteptînd o veste bunã, aºteptînd un Mîntuitor Bun.
Tu ne-ai trimis aici sã Te vestim pe Tine Isuse Doamne - dar noi sîntem atît de slabi ºi
atît de puþini. Ai milã de noi de toþi ºi lucreazã prin puterea Ta minunea care ne depãºeºte pe
noi ºi puterile noastre, printre ei ºi pentru ei...
Cîndva, noi mergeam în închisori doar în vizite. Ceream ºi primeam autorizaþie de la
Direcþiunea Penitenciarului ºi aºa îi vizitam pe cei închiºi. Dar acum Tu Doamne ne-ai adus
aici cu mandate de arestare, - fiindcã acum sînt altfel de vremuri ºi nu se mai poate veni aici
decît aºa. Sînt altfel de stãri - ºi nu li se mai poate vorbi decît de lîngã ei.
Atunci, în vizitele scurte ºi distanþate de cei închiºi - puteam face aºa de puþin. Cei ce
sufereau ne priveau pe noi ca pe niºte strãini, veniþi din afarã, din lumea vrãjmaºã lor care
i-a închis ºi care îi asupresc. Cuvintele noastre oricît de frumoase, erau pentru ei prea de
departe ºi prea strãine. De aceea nici prea mult rãsunet nu au putut avea în sufletele lor, nici
prea mult rod în viaþa lor.
Dar acum, cînd noi care le vestim mîntuirea Ta Doamne de aici dintre ei ºi sîntem ºi noi
ca ei ºi cu ei, suferind aceleaºi mizerii, dar fãrã altã vinã decît a dragostei faþã de Tine - felul
de a ne privi ºi a ne primi, - este altul. Ei sînt acum mai gata sã ne urmeze.
Noi suferim împreunã cu ei, dar nu ca ei. Ei sufãr înjurînd, cîrtind, urînd. Noi suferim
cîntînd, rugîndu-ne ºi mulþumind lui Dumnezeu.
Deosebirea este atît de clarã ºi contrastul este atît de izbitor, încît orice suflet sincer este
miºcat ºi inima lui se poate deschide pentru solia Evangheliei Tale pe care Tu ne-ai trimis ca
noi sã o aducem aici între ei...
Te rugãm fã-i sã o primeascã ºi sã o urmeze, spre a fi mîntuiþi...
T-
Lagãrul Ghencea este acum ca un lac de acumulare în care toate închisorile ºi securitãþile
îºi vãrsau pe cei strînºi de prin þarã pentru cîte toate, considerate infracþiuni politice... Sînt
aici tot felul de oameni luaþi pentru tot felul de lucruri ºi mai ales pentru tot felul de vorbe,
începînd de la cei mai de jos, pînã la unii din cei mai de sus.
În mulþimea asta mare sînt tot felul de oameni, þãrani ºi muncitori simpli de la sate ºi
oraºe. Apoi din pãtura mijlocie, militari, pînã la colonei ºi chiar generali, profesori,
funcþionari, preoþi...De aici mereu sînt aleºi ºi trimiºi, dupã nevoie, la munci la Canal, la
coloniile de muncã, la fabricile de prin închisori, sau la marile construcþii din diferite pãrþi.
Toþi cei intraþi aici vin însoþiþi fiecare de dosarul sãu de pedeapsã administrativã.
Oameni care nu aveau vreo vinã încadratã în vreun articol din Codul Penal, ci numai
consideraþi cã împiedicã în vreun fel activitatea vreunei autoritãþi de partid ºi de stat din þarã.
Sau erau luaþi doar ca un fel de mãsurã de înfricare a celorlalþi...
În dosarele lor, securitãþile care îi trimiteau în lagãr pentru a fi duºi la muncã, le înscriau
aprecierea vinei lor, gradul lor de periculozitate, precum ºi propunerea (un fel de sentinþã)
asupra duratei ºi categoriei de pedepsire dupã pãrerea ºi voinþa ofiþerului care fãcuse ancheta.
Maximum de pedeapsã administrativã care se putea da ºi propune atunci, în 1952-1953
- era de doi ani. Dar unii propuneau: 2 ani cu prelungire. Asta putea fi încã doi ani, apoi încã
doi... ªi aºa mai departe, - cît se voia.
Mai tîrziu cei doi ani s-au majorat la cinci.
La venirea în lagãr eram trecuþi printr-o comisie medicalã, care ne clasa dupã capacitatea
de muncã. Cei mai tineri ºi mai sãnãtoºi erau socotiþi categoria întîia. Cei mai bãtrîni sau mai
bolnavi, categoria a doua. Iar cei dãrîmaþi de tot - inapþi.
Din categoria întîia se formau apoi mereu detaºamente care erau trimise în diferite
direcþii. Cei mai mulþi la Canal. Apoi la alte ºantiere ale Ministerului de Interne.
T-
Printre cei dintîi care pleca dintre noi fu fratele Opriº. La 2-3 zile dupã el plecarã ºi alþi
fraþi.
Apoi fu luat fr. Ion, fr. Cerlinca ºi cei doi fraþi Harasiniuc. Dar ei n-au fost duºi înafarã
- ci aleºi pentru muncile interioare din lagãr. La bucãtãrie, la curãþenie ºi la alte asemenea
lucrãri.
La aceste munci considerate un favor eram luaþi numai cei cu pedepsele cele mai mici:
- cei pînã la un an.
O datã pe sãptãmînã eram duºi la baie... Abia acolo se putea vedea ce foamete cumplitã
era aici ºi în ce stare jalnicã erau aceºti bieþi oameni...
Toþi eram numai niºte schelete peste care era întinsã sau lãbãrþatã o piele aproape vînãtã.
Celor care cîndva la venirea lor aici, fuseserã graºi, - acum pielea nefolositoare din care toatã
carnea scãzuse, le atîrna în toate pãrþile, pe trupul subþiat...
Coastele ºi spinãrile se vedeau împungînd afarã prin pielea întinsã, iar în locul burþii, era
o groapã adîncã. Pe trupuri, rane, vînãtãi, cicatrice ºi scoarþã...
T-
Cînd fraþii noºtri au ajuns afarã la munci unde era mîncarea mai bunã ºi mai multã, - a
început ºi pentru noi o perioadã mai bunã. Fraþii Cerlinca, Ion ºi Harasiniuc, fãceau ce puteau
ºi se strecurau pînã la noi sã ne aducã cîte ceva de mîncare de pe la bucãtãrie pe unde lucrau
ei, sau din porþia lor care acum era mai mare.
Într-un timp fratele Cornel cãzuse mai greu bolnav. Atunci am vorbit cu fraþii care lucrau
afarã sã mã ia ºi pe mine la diferite munci, cînd puteau, spre a putea face rost de mai multã
hranã, sã-i aduc ºi fratelui Cornel.
Acest lucru însã se putea face cu prea multã primejdie fiindcã oricine era de la barãci -
ºi nu dintre cei aleºi cu drept de muncã, - putea fi pedepsit destul de aspru, dacã era aflat
printre cei ce munceau acolo.
În gardul care despãrþea barãcile noastre de bucãtãrie, erau însã cîteva scînduri desprinse
la un capãt. Pe acolo se strecurau dintre noi cei care se duceau pe la bucãtãrie sã se ofere la
diferite munci pentru o lingurã de arpacaº sau de mãmãligã. Unele dintre aceste munci, cea
mai rîvnitã, era curãþarea ºi spãlarea cazanelor, dupã ce se ducea din ele mîncarea la barãci.
Dupã luarea arpacaºului sau a mãmãligii, mai rãmînea cîte ceva pe fundul cazanelor adînci
- ºi pe marginea lor. Ei, aceste rãmãºiþe arse, trebuiau rãzuite, iar cazanul de aramã spãlat
lunã, pregãtit pentru noua masã urmãtoare.
T-
În timpul cînd se da masa gardienii erau foarte ocupaþi cu echipele care mergeau sã ducã
ciuberele cu mîncare. Apoi sã supravegheze împãrþirea mîncãrii.
La masã aproape totdeauna se ivea cîte un scandal. Mîncarea era puþinã, iar oamenilor
înfometaþi totdeauna li se pãrea cã unii mai iau încã o datã sau cã altora li se dã mai gros...
Lîngã hîrdãul cu mîncare stãteau de obicei trei autoritãþi: întîi gardianul cu ciomagul sãu.
Apoi ºeful de camerã cu lista lui a deþinuþilor dupã numãr sau dupã nume sau dupã ordine.
ªi al treilea polonicarul, în mînã cu o coadã de lemn la care era legatã cu sîrmã, o cutie de
conservã, în chip de polonic. Aceastã cutie de conservã era cam de cinci sute de grame. Atîta
era porþia la care avea dreptul fiecare...
La masã ne încolonam pe cîte un rînd sau pe cîte douã, - dupã cum era locul ºi cazul.
Nimeni n-avea voie sã ia decît o singurã porþie.
La urmã se împãrþea suplimentul pentru cei ce fãcuserã diferite corvezi. Apoi, dacã mai
rãmînea ceva, ºeful camerei striga:
- De la numãrul 1 la supliment!
ªi se împãrþea la 2-3, uneori la mai mulþi ciorba care mai rãmãsese pe fundul ciubãrului
fie din pricinã cã bucãtarul pusese mai multã apã în cazane, fie cã polonicarul pusese lingura
lui mai goalã în castroane.
Toþi þineau bine minte unde rãmãsese suplimentul, pentru ca la rîndul viitor ºeful sã nu
greºeascã atunci cînd striga:
- De la numãrul cinci, la supliment!
T-
Înainte de a se da ciorba la amiazã venea însã pîinea.
Ei, cu pîinea era ceva ºi mai ºi:
Porþia fiecãrui deþinut era de 250 de grame pe zi ºi se primea o singurã datã, la amiazã.
Pîinea de 2 kg. venea tãiatã în opt felii, de la bucãtãrie. Efectivul camerei era împãrþit
pentru pîine în grupe de cîte opt.
În cuprinsul grupei, fiecare îºi avea numãrul sãu, pentru cã pîinea neputînd fi tãiatã chiar
absolut egal - trebuia sã fie aleasã prin rotaþie de fiecare datã ca nu cumva porþia cea mai
mare sã-i vinã tot la unul.
Astfel odatã primitã pîinea în baracã, ºeful o împãrþea pe grupe.
Din grupã se ducea totdeauna dupã pîine acela care era de rînd sã aleagã ultimul.
Apoi pîinea odatã adusã, toþi cei opt înfometaþi se adunau la patul celui ce împãrþea.
Acela aºternea pe pat ºtergarul sãu cel mai curat, sau batista, sau cãmaºa... apoi rupea cu
mîinile tremurînde fiecare porþie cu cea mai mare grijã sã nu rãmînã nimic la cealaltã porþie.
Apoi le aºeza la rînd urmãrit tot timpul de opt perechi de ochi.
Cînd totul era gata, cele opt perechi de ochi flãmînzi, se uitau cu lãcomie, cîntãrind-o, la
fiecare bucãþicã.
- Cine-i azi la rînd sã aleagã?
- Eu! - sãrea fericitul alegãtor, care încã de pe cînd sosise pîinea, pusese ochii pe porþia
cea mai mare... ªi se repezea s-o ia. ªi s-o înfulece nerãbdãtor...
- Al doilea, al treilea... ªi aºa mai departe. Pînã cînd împãrþitorul rãmînea cu ultima,
adunîndu-ºi cu grijã ºtergarul sãu cu fãrîmiturile strînse cu grijã ca ºi cum ar fi de aur...
O, cîte scene jalnice pînã la hazlii, se petreceau în mormîntul acesta al împãrþirii pîinii,
care era poate cel mai însemnat eveniment din toate cîte se puteau petrece atunci în lume. E
uimitor pînã unde poate ajunge omul înfometat prea îndelung.
T-
În astfel de împrejurãri, cum am mai spus, era o forfotã de oameni prin curte, pînã cînd
mîncarea ajungea în barãci, apoi în pîntece.
În timpul acesta fraþii mã învãþaserã ca sã mã strecor oricînd puteam, pînã la bucãtãrie,
unde sã ajut ºi eu la curãþarea cazanelor, pentru acele resturi arse culese sau dezlipite cu
rãzuitorul de pe fundul sau de pe marginea cazanului.
Apoi, odatã ce cazanul era curãþat, îmi strîngeam preþioasa pradã într-un ºtergar pe care
în vîram în sîn.
Strîngeam bine haina sã nu se vadã, - ºi încercam sã intru înapoi prin strunga din gard.
Ajuns cu bine înapoi în baracã, împãrþeam cu fr. Cornel, cu fr, Ioniþã, cu alþi necãjiþi, ceea
ce cîºtigasem.
Dar aceasta era o cãlcare de lege. ªi oricine era prins putea fi aspru pedepsit. Mulþi au
fãcut carcerã pentru asta.
Nici eu nu mergeam chiar cu toatã inima liniºtitã niciodatã, prin gardul acesta. E adevãrat
cã munceam destul de greu pentru aceste coji de mãmãligã sau de arpacaº. Dar dacã nu era
voie, trebuia sã nu mã duc. Suferinþa unora din noi care aveau atîta nevoie de un strop de
hranã, mã fãcea sã calc legea gardianului ºi sã înfrunt pedeapsa lui. Uneori biruia în mine
respectul de lege. Alteori dragostea de frate.
O datã am fost prins ºi eu.
Veneam cu sînul umflat de rãzuituri arse de arpacaº, bucuros cã duc o porþie dublã.
Curãþasem douã cazane...
În baracã mã aºteptau flãmînzii, rugîndu-se pentru mine ca sã scap cu bine. Era o zi de
duminicã. Fusese un arpacaº ceva mai gros.
La strunga din gard însã - gardianul!
- Stai, ce-i cu tine?
- Am fost de corvoadã la bucãtãrie.
- Ce ai acolo sub hainã?
- Am curãþat cazanul!
- ªtii cã n-ai voie sã ieºi din curtea barãcii?

- ªtiu!
- Dar atunci de ce ai mers la bucãtãrie?
- Am vrut sã merg pentru aceste rãmãºiþe de pe cazan!
- De ce nu le-ai mîncat acolo? Acolo puteai mînca cît vrei, dacã ai lucrat. De ce aduci în
baracã? ªtii cã nu-i voie?
- Am un frate bolnav. ªi pentru el am mers.
- Cum îl cheamã?
- Rusu Cornel!
- Unde este?
- În baraca 7.
- Vino cu mine sã vãd!
T-
Am mers cu el.
Cînd am intrat, adus de gardian, toþi din baracã s-au speriat. ªtiam cã voi fi pedepsit. ªi
se mirau cã tocmai eu cãzusem.
- Care-i fratele tãu mã?
- Iatã-l aici! - am zis eu, arãtîndu-l pe fr. Cornel care zãcea bolnav.
- Eºti fratele lui mã? - îi zise gardianul.
- Da, - zise fratele Cornel.
- ªi eºti bolnav?
- Da!
- Ei bine, dacã este aºa, dã-i mîncare ºi lui.
ªi plecã.
O, cum am mulþumit amîndoi Domnului pentru grija ºi ocrotirea cu care eram înconjuraþi
pînã ºi în asta.
De atunci am mai intrat doar de cîteva ori prin gard ºi m-am mai întors cu sînul umflat.
- Nu mi s-a mai întîmplat nimic.
Mai tîrziu, puteam merge liberi ºi noi la munca de la bucãtãrie. Atunci mergeam în fiecare
zi. Puteam aduce astfel cîte ceva de fiecare datã ºi celor ce mã aºteptau...
T-
Veni astfel luna lui aprilie, cu o desprimãvãrare plãcutã.
Tot mai des apãrea în curte între barãci, comisia cu dosarele, pentru alegerea ºi formarea
altor detaºamente care plecau.
Cînd apãrea comisia asta, eram scoºi cu toþii în careu în jurul comisiei ºi cineva de la
masã lua din teancul de dosare cîte unul ºi striga cîte un nume.
Din mulþime cel strigat trebuia sã rãspundã prezent, apoi sã se ducã în faþa comisiei, care
se uita la el ºi doctoriþa lagãrului în halat alb, spunea:
- Da!
Apoi punea dosarul ici sau colo. Dupã cum i se pãrea ei cã omul poate sau cã nu poate
încã, sã fie trimis.
Cîteodatã îºi apropia gura de urechea unuia sau a altuia de lîngã ea ºi-i întreba cerîndu-le
pãrerea...
Cînd îºi fãceau numãrul de care aveau nevoie, strîngeau celelalte dosare - ºi plecau.
Cei aleºi, trebuiau sã-ºi facã bagajul, uneori chiar imediat. Nu aveau vreme nici sã-ºi ia
rãmas bun de la cei rãmaºi.
T-
Într-o zi ne-au scos pe toþi în curte iarãºi cu dosarele.

De data aceasta pentru a ni se comunica fiecãruia pedeapsa pe care trebuia sã o executãm.
Cînd îmi auzii ºi eu numele ºi strigai “prezent”, - cel care citea se uitã în dosarul meu ºi
îmi zise:
- 2 ani, cu prelungire!
- Slãvit sã fie Domnul! - am ºoptit eu. Pentru El asta nu-i nimic.
Dar în jurul meu mulþi chiar dintre cei mai credincioºi, auzind cã au o pedeapsã atît de
lungã, se vãicãreau chinuiþi ºi descurajaþi.
- Nu vã plîngeþi - le-am zis. Anii sînt în mîna lui Dumnezeu, nu în mîna oamenilor. Nu
vã frãmîntaþi în zadar! Mai bine vã încredinþaþi deplin soarta în mîinile lui Dumnezeu ºi vã
încredeþi în El, decît sã vã vãicãriþi în zadar. Ce vã pot face oamenii? Nu oamenii ne-au trimis
pe noi aici ci Dumnezeu. Nu de ei depinde cît vom sta aici, ci de El. Mai bine împãcaþi-vã
cu El, nu vã milogiþi la oameni!
T-
Cu venirea primãverii, detaºamentele plecau tot mai des, iar în barãci, ne rãrisem într-atîta
cã acum stãteau fiecare singur pe un pat. Cei sãnãtoºi mulþi plecaserã la muncã. Cei dãrîmaþi
mulþi plecaserã la odihnã. Mai rãmãseserãm numai cam noi, cei nici sãnãtoºi nici dãrîmaþi
chiar de tot încã.
T-
Hrana era ºi mai slabã ºi mai puþinã. Dar pe lîngã garduri începu sã înverzeascã iarba...
Ieºeam ºi culegeam iarbã, o strîngeam în castron - ºi cînd venea ciorba subþire ºi caldã,
þineam castronul plin cu iarbã ºi aºa încãlzitã cu puþinã ciorbã o mîncam umflîndu-ne
stomacul.
ªi eu am mîncat atunci de cîteva ori iarbã.
T-
Uºile barãcilor nu se mai închideau ziua. Puteam astfel ieºi sã stãm la soarele cãlduþ, jos
sau în picioare, cu spatele proptit de pereþii barãcilor... Stam astfel ca niºte schelete galbene
cu ochii închiºi ºi cu faþa întinsã spre soare, fãrã sã putem face uneori nici mãcar efortul de
a vorbi unii cu alþii...
În tot acest timp stãteam adeseori la soare mai ales cu fr. Cornel, cu Cristian ºi cu Ioniþã...
Dar mai aflasem ºi mulþi alþi fraþi care primiserã Cuvîntul Domnului.
T-
Se apropiau Paºtile... Ne temeam mai ales de percheziþiile care ni se fãceau de obicei cu
ocazia sãrbãtorilor.
În mod normal se fãcea cam cîte o percheziþie pe sãptãmînã.
Percheziþia asta era ºi ea una din metodele de a ne chinui ºi de a ne þine totdeauna sub
fricã ºi cu nervii încordaþi.
E adevãrat cã unii mai þineau la ei diferite obiecte interzise: cuþite din tablã sau din cozi
de lingurã cu care îºi tãiau pîinea sau unghiile, ace din sîrme gãsite pentru cusutul zdrenþelor
sau încãlþãmintei rupte, unii chiar capete de creioane sau bucãþi de hîrtie pe care puteau scrie,
ori bucãþele de ziare, aduse de cei care ieºeau la munci.
Toate acestea erau interzise sub pedepse aspre.
În afarã de asta, mai erau cîte unii care fãceau comerþ cu þigãri ºi îºi strînseserã mai multe
cãmãºi sau altfel de obiecte decît aveau dreptul. Le þineau ca sã le dea pe mîncare altora care
erau dezbrãcaþi de tot. Astea, gãsite la percheziþie, se confiscau toate. Iar cei gãsiþi cu lucruri
mai grave, erau pedepsiþi aspru.
Unii gardieni erau peste mãsurã de rãi ºi nu iertau nici cea mai micã abatere.
T-
La percheziþie trebuia sã te dezbraci uneori de jumãtate, alteori de tot. ªi cu toate boarfele

aºezate jos ºi desfãcute, trebuia sã-l aºtepþi la rînd, pe cel care trebuia sã þi le scarmene
zdreanþã cu zdreanþã, aþã cu aþã, tot nimicul pe care îl mai aveai.
Apoi dupã ce þi le rãvãºea ºi uneori le cãlca nepãsãtor în picioare, sã þi le aduni iarãºi ºi
sã þi le strîngi în traista peticitã cu care dormeai alãturi, ca ºi cu o soþie sau ca ºi cu o
comoarã care singurã þi-a mai rãmas pe lume. - ªi de care aveai atîta nevoie cît încã mai
trãieºti.
Unele percheziþii erau mai blînde... Cei ce le fãceau aºa, ori erau mai plictisiþi, ori nu erau
prea supravegheaþi.
Dar cînd gardienii aceºtia erau prelucraþi mai dinainte cum trebuie sã facã percheziþia,
atunci erau deosebit de severi. Atunci era ceva de neînchipuit.
Pentru noaptea Paºtilor s-a ºi pregãtit într-adevãr o percheziþie de asta. Ca de Paºti.
Era cam pe la miezul nopþii cînd au nãvãlit deodatã vreo 8 sau 10 gardieni în baracã,
strigînd deodatã cu toþii cît îi þinea gura:
- Drepþi! Percheziþie! Drepþi, dreeepþi!...
Buimãciþi toþi sãrirãm în picioare.
- Dezbrãcaþi la pielea goalã! - rãsunã din nou strigãtul aspru.
- Desfaceþi tot bagajul, apoi cu toþi cu faþa la perete!
- Repede, repede...
T-
De afarã rãzbãteau pînã la noi, prin ferestrele sparte, zvonul clopotelor de Înviere, de la
toate bisericile din Bucureºti.
ªi pînã la ziuã, astfel am trãit noi Noaptea Învierii din 1953 între cele mai jalnice sunete
ale clopotelor, din vreo zi de Paºti...
Într-o zi din Sãptãmîna Luminatã, dupã o nouã alegere din curte plecã cu un detaºament
ºi fratele Cornel. Îl petreceam cu toatã durerea inimii mele ºi cu multe lacrimi.
Mai rãmãsei deci dintre cei mai apropiaþi doar cu puþini. Aceºtia erau cei aflaþi acolo
începãtori pe calea mîntuirii ºi starea lor sufleteascã era încã slãbuþã, fiindcã împrejurãrile
în care ne gãseam erau prea pline de ispite.
Cele mai grele dintre aceste ispite erau ispita foamei ºi a libertãþii.
Diavolul se apropia de cei care doreau sã devinã niºte fii ai lui Dumnezeu, tot cu ispita
cu care se apropiase de Isus Mîntuitorul nostru, într-o vreme la fel cu asta cînd era ºi El într-o
pustie. Fãrã mîncare, flãmînzit de timp îndelungat.
T-
Cei mai mulþi, se hotãrîserã pentru Domnul în nãdejdea unui cîºtig imediat. Fãcurã în
ascuns un fel de tîrg cu Dumnezeu, tîrg care ieºise dintr-o socotealã care era cam aºa: dacã
mã hotãrãsc pentru Dumnezeu El desigur cã mã va scãpa cît mai repede de aici. Iar pînã
atunci trebuie sã-mi dea niºte mîncare mai multã ºi niºte condiþii mai uºoare... Cam astea erau
motivele multora care veniserã aici la Hristos.
Un timp aceºtia avurã rãbdarea sã aºtepte. Dar pe mãsurã ce vremea aºteptãrii se
prelungea, nãdejdea lor se topi ca zãpada la soare. În inimile chinuite ale multora credinþa
frumoasã dar slabã, se prefãcu în curînd în descurajare ºi în îndoialã.
În zadar luptam sã-i fac sã înþeleagã cã în planul mîntuirii Dumnezeul nostru are în vedere
mai întîi salvarea sufletului din pãcat ºi din osînda veºnicã, iar abia apoi, dacã mai este
nevoie - salvarea trupului din mizeria ºi din închisoarea asta trecãtoare.
Bieþii oameni, dezamãgiþi, mulþi nu se mai puturã reface. ªi astfel puþini dintre ei se mai
interesau cu adevãrat despre Dumnezeu...
Iatã cît de însemnat lucru este ca fiecare om sã-I deschidã Domnului Isus uºa sufletului
sãu, chiar atunci cînd Îl simte lîngã sine. Sã se predea Lui ºi sã se hotãrascã pentru El în chiar
clipa cînd simte îndemnul sã facã aceasta. Fiindcã dacã trece îndemnul acesta sfînt, sau dacã
se amînã lucrul acesta însemnat, - de cele mai multe ori diavolul intervine cu o ispitã sau cu
o descurajare - ºi atunci sufletul rãmîne pe totdeauna fãrã Hristos ºi fãrã mîntuire. Îndemnul
slãbeºte, prilejul trece, inima se schimbã ºi mîntuirea se duce...
Mai rãmãsesem doar cu Cristian ºi cu Ioniþã. Dar cu Ioniþã nu puteam fi mereu împreunã
fiindcã el era în altã baracã...
Era în ziua de 22 aprilie, o zi frumoasã ºi cãlduþã. Stãteam iarãºi la soarele binefãcãtor
care parcã intra în noi prin toþi porii trupului împlinind toate marile noastre trebuinþe.
Presimþeam clipa unei despãrþiri ºi de Cristian. Vorbisem de multe ori cu el, iar
cunoaºterea lui despre Domnul ajunsese acum la clipa marii hotãrîri.
Stam unul lîngã altul la soare jos pe iarba de lîngã baraca 7, proptiþi cu spatele la peretele
cãlduþ...
Îl întreb:
- Cristian, spune-mi care a fost totuºi cea mai fericitã zi din viaþa ta?
- Pînã astãzi, - zise el oftînd cu întristare, - eu n-am avut nici o zi de care sã pot spune
cã a fost cu adevãrat fericitã.
- Dar tu, îmi zise el, despre care zi din viaþa ta poþi sã spui cã þi-a fost fericitã?
Acum ajunsesem foarte apropiaþi sufleteºte.
- O, eu am avut nenumãrate astfel de zile, Cristian. Dar cea dintîi zi fericitã în viaþa mea
a fost ziua cînd m-am hotãrît pentru Domnul Isus ºi m-am predat Lui.
- Povesteºte-mi pe larg cum a fost asta!
- Era ziua întîia de Rusalii, 8 iunie 1930, - începui eu...
ªi îi povestii pe îndelete toatã istorisirea acelei zile, - dupã cum v-am povestit-o ºi vouã
la vremea ei...
Eram atît de adînc miºcat sufleteºte cum mi se întîmplã totdeauna cînd îmi repovestesc
minunea pe care am trãit-o atunci.
I-am spus despre cartea mea de la premiu la religie, Corabia lui Noe... Despre frica mea
de moarte de pînã atunci... Despre lectura cãrþii care m-a cucerit. Despre îndemnul care mi-a
venit dintr-o datã în tot sufletul meu ca sã mã predau Domnului...
Despre rugãciunea mea înlãcrimatã în genunchi ascuns în podul grajdului, ca sã nu mã
stînjeneascã nimeni în aceastã întîlnire a mea cu Hristos... Apoi despre transformarea cereascã
ce s-a petrecut în mine în ceasul acela...
ªi despre omul nou ºi fericit care m-am ridicat de la rugãciune, cu frica de moarte
pierdutã pe totdeauna... ªi cu cerul pe care îl vedeam deschis ºi strãlucit...
T-
- Aceasta a fost cea mai fericitã zi din viaþa mea Cristian.
În urma ei au mai venit nespus de multe astfel de zile fericite, gustate singur ºi împreunã
cu multe astfel de suflete trecute prin aceastã cereascã transformare.
- Dar tu Cristian, nu vrei sã ai ºi tu o astfel de zi în viaþa ta? - am încheiat eu.
- Ba da! - îmi spuse el, luîndu-mi amîndouã mîinile mele în mîinile lui ºi aplecîndu-ºi
capul pe umãrul meu.
ªi în lumina fericitã a acelui soare strãlucit din vîrful acelei primãveri întunecate s-a fãcut
în viaþa lui Cristian una din cele mai minunate naºteri din nou a unuia dintre cele mai
pierdute suflete...
În noaptea aceea... strãlucise pentru Cristian o luminã atît de Dumnezeiascã!...

Din sufletul acesta pînã de curînd atît de departe de Dumnezeu,- izbucneau acum niºte atît
de minunate mãrturisiri de credinþã. Niºte atît de amare pãreri de rãu pentru pãcat. Niºte atît
de recunoscãtoare mulþumiri pentru iertarea ºi mîntuirea Sîngelui Crucii rãscumpãrãtoare...
Încît cred cã în clipa aceea toþi îngerii din ceruri se bucurau ºi cîntau ca în Noaptea Naºterii
din Betleem.
Plîngeam amîndoi ca în cea mai mare durere, aºa eram de fericiþi. Lacrimile noastre
prelinse pe obraji, curgeau cãzînd împreunã, ca niºte picuri de soare, mistuindu-se în pãmînt
ºi în cer.
Hristos intrase în sufletul lui Cristian în ziua aceea mai minunat de cum intrase cîndva
în Ierusalim...
T-
- Eºti fericit Cristian? - l-am întrebat privindu-i printre lacrimi faþa lui care parcã
strãlucea.
- Da, ºopti el, îmbrãþiºîndu-mã ºi tremurînd de bucurie. Acum da, - sînt fericit. Slavã
veºnicã Marelui meu Mîntuitor ºi Dumnezeu Isus Hristos...
Ah, în ce iad am fost - ºi în ce rai sînt! Ce orb eram ºi ce strãlucit vãd acum. Cît de
nefericit am fost - ºi cît de fericit sînt... Slavã veºnicã Marelui meu Mîntuitor ºi Dumnezeu
Isus Hristos.
Dumnezeu sã te binecuvînteze Traian, cãci chiar dacã numai pentru mine a trebuit sã fii
adus aici - nu-þi parã rãu de tot ce ai suferit. Cum nu-I pare rãu acum lui Hristos pentru
suferinþa Sa pentru mine. Cãci ceea ce a rodit azi din suferinþele acestea - este atît de mult,
o, atît de mult...
ªi mã sãruta plîngînd... ªi plîngea sãrutîndu-mã.
- Acum nu-mi mai pasã dacã trãiesc sau dacã mor - zicea el.
Dacã mor, ºtiu cã voi vedea pe Rãscumpãrãtorul meu - ºi voi fi veºnic fericit cu El.
Dacã trãiesc, aº mai dori sã ajung încã o datã afarã, numai pentru ca s-o iau de mînã pe
mãicuþa mea scumpã - ºi acolo în bisericuþa unde n-am mai intrat de cînd aveam ºapte ani, -
sã mergem amîndoi împreunã ca atunci. ªi îngenunchind iarãºi alãturi de ea, - sã mulþumesc
lãudîndu-L pe Dumnezeul meu, acum cunoscîndu-L cu adevãrat.
O, cît de vrãjmaº am fost eu, Binefãcãtorul meu, cît de nebun am fost, cît de orb, cît de
nenorocit... Iar El cum mã iubea! Slavã Þie Isuse Bun, Isuse Bun...
T-
Gîndindu-mã la ziua fericirii lui ºi la ziua fericirii mele, am compus dupã aceea poezia:
Atunci cînd Te-am aflat pe Tine...

Atunci cînd Te-am aflat pe Tine
de toate eu m-am lepãdat
eram în sfînta-mi sãrãcie
Dumnezeieºte de bogat.

tot sufletul mi-era vrãjit
plîngeam ca-n cea mai grea durere
aºa eram de fericit.

aºa o zi de rînd era
dar n-am pe lume sãrbãtoare
mai fericitã decît ea.

eram atît de vinovat
dar ca pe cel mai fãrã vinã
aºa cu drag m-ai sãrutat.

nici nu simþeam cã merg pe jos
pãrea cã zbor prin întuneric
aºa era de luminos...

al primãverii vis era
dar ca-ntr-un mijloc greu de iarnã
atît belºug de flori ningea.

eu am simþit cã sînt bogat
dar nici atunci, nici azi Isuse
nu ºtiu cît sînt cu-adevãrat.
La douã zile dupã asta, a plecat ºi Cristian.

A fost în ziua aceea una din cele mai grele despãrþiri pentru noi amîndoi. Cristian era unul
dintre cei mai minunaþi copii, pe care îi nãscusem pentru Domnul în lanþurile noastre...
Înþelesese atît de adînc, de bine adevãrul ºi se împletise atît de adînc cu iubirea lui Hristos,
încît starea lui era o minune care mã uimea.
Într-adevãr, gîndind la transformarea lui, înþelegeam ce minunat orînduise Domnul tot
ceea ce se întîmplase.
Sufletul lui care fusese adînc sincer în necredinþa lui, acum, luminat de Dumnezeu era
plin de o limpezime a credinþei la care ajung doar puþini.
Mintea lui inteligentã - pãtrundea cu uºurinþã ºi cu bucurie în cele mai profunde
adevãruri, încredinþîndu-se puternic ºi fericit de temeinicia mîntuirii ºi slavei pe care o
dobîndise.
Acum pleca. Cine ºtie unde ºi pentru cît timp.
Ne-am promis ºi ne-am înþeles cã oricînd vom ieºi din acest întuneric sã ne cãutãm, sã
ne gãsim.
Dar presimþeam cã nu ne vom mai revedea niciodatã pe pãmînt. El era atît de slab, eu atît
de bolnav cu inima...
S-a dus cu un detaºament care era trimis la Canal.
Cred cã trupul lui a rãmas acolo undeva, în pãmînt, - iar sufletul lui mã aºteaptã numai
în cer, unde vom regãsi pe toþi cei pe care i-am iubit atît de mult, dar cu care am trãit atît de
puþin...
Nici un semn n-am mai primit de la el. Nimeni din cei pe care i-am tot întrebat, nu mi-au
ºtiut spune nimic.
Între timp îmi creasem alte prietenii ºi cunoºtinþe...

Erau destule suflete aici, care încã mai ascultau de Cuvîntul lui Hristos, deºi cei mai mulþi
ajunseserã într-o aºa stare de descurajare cã nu mai puteau suferi nici sã audã vorbindu-se
despre Dumnezeu.
Sufletele acestea ajunseserã atît de îndobitocite încît nu mai cãutau nimic altceva decît
mîncare sau þigãri. Erau atît de nervoase încît stau neîncetat gata de ceartã, de insulte, de
ocãrile cele mai grele ºi chiar de bãtaie, pentru orice lucru cît de mic. Nimeni nu mai era
prieten cu nimeni ºi fiecare îi ura pe toþi...
Ce ciudat lucru se petrecea: animalele cu cît stau mai mult împreunã, cu atîta se împacã
ºi se iubesc mai mult. Oamenii aici dimpotrivã, cu cît stãteau mai mult împreunã cu atîta se
urau ºi se învrãjbeau mai mult...
T-
Mai rãmãseserãm aici doar cei care eram mai bãtrîni ºi mai bolnavi, cãci toþi ceilalþi
fuseserã aleºi ºi duºi în detaºamentele plecate mai înainte. Din afarã soseau foarte puþini, aºa
cã rezerva scãzuse mult.
Se vorbea de desfiinþarea lagãrului, aºa cã în curînd va trebui sã se facã ceva ºi cu noi.
În aºteptarea plecãrii ºi despãrþirii totuºi trebuia sã ne mai facem datoria vestirii Cuvîntului
Sfînt, celor care mai sîntem încã, doar cine ºtie cît de puþin.
Dar n-am mai putut afla nici mãcar un suflet mai devotat ºi sincer faþã de Dumnezeu. Unii
veneau crezînd cã vor primi ceva de la mine, alþii cã vor primi ceva de la Dumnezeu. Dacã
vedeau cã nu primesc nimic de la nici unul, plecau ºi nu-i mai interesa Hristosul pe care li-L
vesteam.
Atunci am simþit cã misiunea mea aici se sfîrºise.
T-
Stam mai mult singur... ªi stînd singur, începeam sã mã gîndesc la visele mele din
noaptea de 2 martie.
- De douã ori cîte 2, 4, 2. Erau 8 sau 242. Fie luate luni, fie luate zile, erau la fel.
Întîi, de pe ziua de 2 martie, cînd începea prima numãrãtoare de 2, 4, 2 înseamnã cã va
trebui sã treacã o primã parte de 242 zile sau 2, 4, 2 = adicã 8 luni.
Socotesc cîte luni fac 242 zile. Da, fac 8 luni.
Numãr 242 zile sau 8 luni - începînd de la 2 martie... Da, se împlinesc exact la 8 luni,
exact pe ziua de 2 noiembrie...
Ce se va întîmpla oare pe ziua de 2 noiembrie? Nu ºtiu! Dar atunci trebuie neapãrat sã se
întîmple ceva. Dar ºi sã înceapã ceva...
Al doilea vis, cel cu decretul de premiere, în care au scris alte 2, 4, 2 zile, trebuia sã
înceapã dupã primul undeva într-o localitate care va începe cu C... Pînã la altã datã de 2...
Pe urmã altundeva 2 - mare.
Dumnezeule, cît de tainice sînt cãile Tale! - ªi cît de neînþelese sînt uneori pentru noi
înºtiinþãrile Tale.
De ce oare noi nu le înþelegem acestea mai înainte de a veni vremea ca sã se împlineascã?
De ce oare ºi noi, ca ucenicul Tãu Petru cîndva, nu înþelegem de la început ce faci Tu cu noi
ºi pentru noi, ci trebuie sã trecem înainte prin multe ºi grele experienþe, pentru ca numai dupã
aceea, uneori mult prea tîrziu - sã înþelegem? (Ioan 13, 7) .
O, cîte nu le înþeleg nici eu acum! Dar Te rog Doamne Isuse dãruieºte-mi rãbdarea ºi
încrederea de care am nevoie ca sã strãbat prin acest tunel întunecos cu nãdejde ºi cu
ascultare deplinã de voia Ta. Împlineºte-mi slujba pentru care Tu m-ai trimis aici, în aºa fel
încît cînd voi ieºi din întunericul acesta în faþa Ta, ºi în faþa Lucrãrii Tale, - sã nu-mi fie nici
ruºine nici teamã de felul cum Te-am slujit...
T-
În ziua cînd am vãzut cã nu mai pot face nimic acolo, - atunci s-a întîmplat:
- Din nou a apãrut masa cu dosarele în curte... Din nou vizitã medicalã acolo.
De data asta printre primii mi-au auzit ºi eu strigat numele meu. Dezbrãcat pînã la brîu,
am pãºit în faþa comisiei.
Doctoriþa cu halat alb, mi-a ascultat din nou inima, mi-a luat tensiunea ºi a spus celui ce
scria în dosarul meu:
- Stenozã mitralã compensatã... Tensiune sub normalã 11 cu 9... Munci uºoare. Jumãtate
de normã...
Treci colo. Altul.
Era începutul lunii iulie 1953.
T-
Am trecut de-o parte - ºi dupã ce ne-au ales pe vreo 45-50, ºi-au strîns dosarele ºi au
plecat.
La vreun ceas dupã ce am luat masa, eram cu tot bagajul suiþi grãmadã în douã dube ºi
ieºind pe undeva afarã din Bucureºti.
Nu dupã multã vreme intram pe o alee de pomi bãtrîni, pe un deal de pe marginea
Dîmboviþei, unde în mijlocul unui cîmp larg de grãdinãrie, înconjuratã cu gard de sîrmã
ghimpatã, era Colonia de muncã Popeºti-Leordeni... Aici vom munci vara asta!
Într-un fost conac al familiei domnitorului Brîncoveanu se improvizaserã pentru deþinuþii
care vor lucra aici dormitoare, bucãtãrii, birouri... În acestea, cîteva sute de deþinuþi, cu
pedepse administrative, fuseserã aduºi de la lagãrul Ghencea ºi puºi sã facã munci de
grãdinãrie pe aceste terenuri expropriate de stat.
Cînd am ajuns noi, mai erau aici încã vreo 6 brigãzi, fiecare din cîte 30 sau 40 de oameni,
conduse de cîte un ºef de brigadã tot dintre deþinuþi ºi escortate de cîte 2 gardieni înarmaþi.
Curtea cînd am ajuns noi era pustie fiindcã brigãzile erau la cîmp. Dar curînd apãrurã la
capãtul aleii, încolonaþi pe cîte cinci, viitorii noºtri fraþi de soartã, pentru cine ºtie cîtã vreme.
În faþa coloanei brigãzile furã oprite la cîþiva paºi distanþã una de alta.
- Percheziþie!
Fiecare trebuia sã treacã þinînd mîinile sus prin faþa gardianului înarmat care îl controla
prin traistã, prin sîn, prin buzunare, pe corp de sus pînã jos, sã nu aducã ascuns nimic de pe
cîmp.
- Ce pot aduce de pe cîmp?
- Legume, zarzavaturi, de pe unde lucreazã! N-au voie nici sã mãnînce nici sã ia cu ei
nimic. Dar de mîncat... mai mãnîncã acolo în lanul de roºii, de castraveþi, de ardei sau de
praz. Cine îi poate opri de tot, cînd ei lucreazã între ele? ªi aici se dã mîncare tot foarte
puþinã ºi slabã, faþã de muncile care se fac ºi de normele care se cer...
Oamenii sînt înfometaþi ºi slãbiþi - ar mai mînca... Acolo în cîmp mãnîncã ce apucã: ceapã
goalã, cartofi cruzi, ardei, praz, - cum apucã ºi ce apucã... E grozav cum pot sã mãnînce aºa
gol ºi nefiert. Cînd ajung la roºii sau la varzã, e altceva, acestea pot fi mîncate ºi goale. Dar
prazul gol? Dar ardeiul gol?
- Dar la Ghencea cum mîncau iarbã goalã?

Foametea cea mai cumplitã nu-i atunci cînd n-ai ce sã mãnînci deloc. Atunci nu mãnînci!
- Dupã cîtva timp nu mai simþi nimic - apoi cazi ºi mori. Dar foametea adevãratã este cea cînd
nu ai sã mãnînci ca sã te saturi niciodatã. Cînd þi se dã numai atît cît sã nu poþi muri. Dar nu
cît sã poþi trãi...
T-
Ne uitam prin sîrme la ei: zeci de petice aveau fiecare cîrpite pe vechile lor haine, cu care
fuseserã luaþi de cine ºtie cîþi ani de pe la casele lor.
Cu hainele astea ale lor erau ºi acum. Puseserã pe ele atîtea petice ºi de atîtea feluri, încît
nici una din aceste “haine” nu se mai cunoºtea ce culoare avusese la început. Pînã ºi ºepcile
sau cãciulile de pe cap sau traistele de pe umãr le erau peticite în diferite forme ºi culori. ªi
în lagãr vãzusem astfel de înfãþiºãri, dar aici unde îmbrãcãmintea coaptã de timp ºi de mizerii
era purtatã pe la munci - se rupsese ºi mai mult.
Unii chiar ºi pe îmbrãcãmintea lor încã bunã puneau totuºi petice. Peticirea era o mãsurã
de prevedere ºi de protecþie. Nimeni nu ºtia cît o sã stea aici.
Dupã ce îþi expirã pedeapsa iniþialã, þi se pot da oricîte prelungiri. Poþi astfel muri aici,
fãrã sã fi fost condamnat niciodatã de vreo instanþã de judecatã. Aºa cã, - pune petice frate
pe tot ce ai. Cît mai multe petice, fiindcã dacã þi se rupe haina, gol rãmîi. Alta nu mai ai.
Peticul devenise oarecum o podoabã ºi o manie. Mizeria parcã îºi are ºi ea o falã a ei.
T-
- Mîine ne vor scoate ºi pe noi la muncã. Formeazã din noi douã brigãzi. ªi uite aºa ca
ãºtia, vom fi ºi noi duºi ºi aduºi.
Între timp, la cei percheziþionaþi erau gãsite tot felul de legume, aduse din cîmp. Se
formase o grãmadã din ele, aruncate de-a valma la marginea drumului: varzã, cartofi, ceapã,
ardei, praz...
- La bucãtãrie cu ele! - porunci unul din gardieni. Iar voi, spuse el cãtre vreo trei amãrîþi
la care se gãsiserã mai multã pradã, - la carcerã cu voi! Sã vã învãþaþi minte sã mai prãpãdiþi
avutul poporului. Bandiþilor!
În dimineaþa urmãtoare noi cei sosiþi ieri, furãm împãrþiþi în douã brigãzi. Eram numiþi
“cardiaci” - fiind bolnavi cu toþii, mai ales de inimã.
Aveam un regim special de muncã de patru ore pe zi, douã de dimineaþa de la 8 la 10 iar
douã dupã masã, de la 4 la 6.
Lucram doar cînd nu era soarele prea puternic. N-am fi putut rezista ºi la muncã ºi la
soare.
Cînd lucram mai departe de colonie sau cînd era timp frumos - masa ni se aducea acolo
în cîmp. Alteori cînd lucram mai pe aproape, sau era timpul ploios - ne duceau sã luãm masa
în colonie.
Mîncarea era cu puþin mai multã decît în lagãr, dar cu mult mai puþinã decît aveam
nevoie.
T-
Am fost încadrat într-o grupã cu încã cinci dintre cei cu care venisem - ºi dintre care nu
cunoscusem în lagãr pe nici unii.
Fratele Ioniþã era ºi el aici, dar el fusese repartizat în brigada cealaltã. Ne vedeam de
departe, ne salutam cu bucurie, - dar nu puteam sta de vorbã numai dupã ce veneam de la
muncã. Sau cele cîteva clipe în timpul pregãtirilor de plecare, dimineaþa în curte. Duminica
însã cînd nu lucram, puteam sta sã ne rugãm împreunã, sau sã citim din Evanghelia ascunsã,
undeva pe dupã dormitoare... Eram fericiþi ºi mulþumitori ºi pentru atît.
T-
Curînd mi-am gãsit prieteni ºi cunoscuþi între noii mei tovarãºi de muncã ºi de petice.
Eram într-o grupã cu un fost general de grãniceri, cu un fost primar al unui mare ºi frumos
oraº, un fost profesor ºi un cunoscut predicator baptist...
În cadrul brigãzii totul era organizat pe grupe. Cu grupa se mergea la masã, se împãrþea
pîinea, se îndeplineau serviciile la bucãtãrie, la curãþenia curþii, sau la serviciul pe brigadã
la cîmp.
Serviciul pe brigadã la cîmp era cã grupa noastrã trebuia sã ducã cele 4 table cu “Zonã
interzisã”, pe care odatã ajunºi la locul de muncã, trebuia sã le împlîntãm în cele patru pãrþi
din jurul brigãzii, dincolo de care n-aveam voie nici unii ºi sub nici un motiv sã trecem. Cine
trecea dincolo de tablã, numai cu un pas, putea fi împuºcat pe loc, fãrã somaþie,
considerîndu-se cã a vrut sã fugã.
În afarã de aceste table pe care le ducea grupa de serviciu mai era ºi bota de apã... Asta
era un fel de putinã de lemn, cu funduri ºi deasupra ºi dedesubt. Avea o singurã gaurã cu cap
prin care puteai bea apã, punînd gura direct pe gaurã. Intra în ea cam 10 litri de apã. De asta
aveau grijã permanentã doi inºi, ca sã o poarte atîrnatã pe un bãþ - ºi sã o umple de pe la
fîntînile din cîmp, cînd se golea.
T-
Miºcarea ºi aerul ne fãceau bine. Munca nu era nici prea lungã ºi nici prea grea, - dar noi
eram slãbiþi peste mãsurã de mult.
Peste 2 sãptãmîni, primirãm cãrþi poºtale sã scriem acasã. Aveam dreptul la vorbitor cu
familia odatã pe lunã... ªi la un pachet de 5 kg. alimente. Familiile erau chemate la vorbitor
pentru zilele de duminici, cînd nu se lucra.
Cînd am primit cartea poºtalã - mi s-au umplut ochii de lacrimi ºi am mulþumit adînc lui
Dumnezeu. Trecuserã ºase luni de cînd nu mai ºtiam nimic de acasã. Am scris la Simeria...
În duminica urmãtoare, prin gardul de sîrmã ghimpatã, printre cei sosiþi la vorbitor, iatã
ºi pe cei dragi ai mei: sora Fica ºi fr. Valer de la Cãrpiniº, aducînd cu ei pe Nina, fetiþa mea,
elevã la ºcoala din Simeria...
Au dat voie sã intre la mine numai sorei Fica ºi fetiþei mele Nina. În cinci minute de
vorbitor, eu dincoace de douã rînduri de sîrmã ghimpatã, ele de dincolo, iar între noi
gardianul, - am schimbat doar cîteva cuvinte ºi cîteva întrebãri la care aveam voie. Mult mai
mult ne-am vorbit cu privirile decît cu gura.
Am aflat astfel despre starea lor ºi a celorlalþi apropiaþi, - lucru care în condiþiile acelea
era pentru mine atît de mult.
Fr. Cornel era ºi el undeva, cu fr. Opriº - familiile lor fuseserã la ei. Erau sãnãtoºi. Toþi
ceilalþi fraþi bine. Adicã fraþii se bucurã, Lucrarea merge înainte.
În loc de orice alt îndemn, am împreunat mîinile ºi le-am arãtat ochii în sus. Asta
însemna: rugaþi-vã ºi credeþi. Domnul este cu noi!
Apoi ne-am despãrþit. Pînã pe luna viitoare...
T-
Dar “luna viitoare” s-a întîmplat ceva care mi-a pus în mare primejdie nu numai dreptul
la vorbitor ci chiar ºi viaþa mea. ªi iatã cum a fost:
Eram grupã de serviciu pe brigadã. Mie mi se încredinþase de dimineaþã de cãtre generalul
nostru care ne era ºeful de grupã, o tablã cu “Zona interzisã”, pe care trebuia s-o port, sã am
grijã de ea, s-o pun unde trebuia ºi s-o mut mai departe dupã cum înaintam cu lucrul. În ziua
aceea lucram la un teren plantat cu roºii. Trebuia sã sãpãm plantele rînduri-rînduri. ªi tabla
asta eu trebuia sã o mut mai departe, mai departe, înaintea brigãzii, dupã cum înaintam noi,
grãmadã cu lucrul.
Prin cîmpul pe unde lucram noi, treceau canale de irigaþie la care lucrau echipe de
mun ci t ori di n satele apropiate, civili liberi, angajaþi pe platã de cãtre administraþia
întreprinderii pentru care lucra ºi colonia noastrã.
Ajunsesem foarte aproape de aceºtia - ºi trebuia sã întoarcem înapoi ca sã nu ne întîlnim
cu ei. Aceasta ar fi fost foarte grav, ei putîndu-ne spune ceea ce noi n-aveam voie sã ºtim, sau
putînd sã ne dea cine ºtie ce: “vreo armã, vreo scrisoare”...
Sau vreunul dintre noi, ar fi putut trece neobservat printre ei - ºi sã fugã...
Gardienii noºtri erau foarte atenþi ºi foarte aspri dacã vreunul dintre noi ar fi miºcat ceva
în apropiere de aceºti oameni liberi. Ordinul era clar. Pistolul era întins.
Echipa care lucra la canalul din faþa noastrã ajunsese foarte aproape de noi. Eu, nu ºtiu
cum, nu observasem cã aceºtia sînt civili, ci mi s-a pãrut cã sînt cealaltã brigadã cu care noi
lucram de obicei împreunã.
ªi cînd m-am dus sã iau tabla ca s-o aduc înapoi, trebuind sã cotesc pe dupã o baltã cu
apã, m-am pomenit dintr-o datã cã umblu cu tabla pe umãr printre lucrãtorii strãini de pe
marginea canalului...
Dintr-o datã aud strigãte ºi fluierãturi disperate. Vãd mîini agitate dinspre ai mei. Unul
din gardieni fugea cu pistolul întins spre mine...
Dar eu ieºisem dintre oamenii aceºtia, fãrã nici mãcar sã mã uit în faþa vreunuia din ei.
- Mã, ce-ai fãcut? - se rãsti gîfîind spre mine gardianul ajungînd roºu ºi vînãt de mînie
ºi de spaimã. - Ei rãspundeau cu libertatea lor de noi.
- Am fost dupã tabla asta!
- Cum mã? Pe unde te-ai dus?
- Vã rog din toatã inima sã mã credeþi cã n-am ºtiut cã sînt strãini. Eu am gîndit cã sînt
de ai noºtri cei din brigada a doua. Vã rog sã mã credeþi... Pentru nimica în lumea asta nu
m-aº fi dus pe acolo dacã ºtiam cã sînt strãini de noi. Spun acest lucru înaintea lui Dumnezeu,
nu mint.
- Cum te numeºti? - strigã el.
Îi spun numele meu!
- Pune-i cãtuºele! - strigã celãlalt.
Dar cel de lîngã mine nu fãcu acest lucru.
Mi se pãruse cã auzind numele meu ºi felul în care i-am vorbit ºi-a schimbat dintr-o datã
pãrerea.
Cînd ajunserãm la brigadã vãzui cã vorbeºte cu celãlalt pe un alt ton. M-au ameninþat doar
cu carcerã - ºi cu pierderea dreptului la vorbitor ºi pachet...
Toþi cei din brigadã se uitau înspãimîntaþi la mine, prin ce primejdie trecusem. Puteam
fi împuºcat imediat ºi pe loc fãrã somaþie. Alþii, pentru o vinã mai micã decît a mea, pãþiserã
la fel...
Dar Dumnezeu mã salvase. Ba mai mult, vorbind cu gardienii pînã la Colonie, mi s-a
pãrut cã în inimile lor s-a schimbat cu totul pãrerea pe care o avuseserã la început despre
mine. Începurã sã mã cunoascã. Acolo aºa ceva nu se prea întîmpla.
Nu mi-au mai pus apoi nici cãtuºele. Nu m-au mai bãgat nici la carcerã. ªi nici mãcar nu
m-au trecut pe raportul lor de evenimente, pe care trebuia sã-l prezinte Comandantului la
venirea în colonie.
ªeful pazei noastre mi s-a pãrut cã mai auzise cîndva despre numele meu. Cîteva zile dupã
aceea, cît ei au fost daþi ca pazã pe lîngã brigada noastrã, - cãuta sã ia mereu vorbã cu mine.
Duminica viitoare la vorbitor era chiar el de serviciu. Mai aveam o oarecare teamã de el...
Dar Domnul anume lucra aºa. ªeful pazei nu numai cã m-a lãsat sã vorbesc cu fr. Valer,
cu Aurelia ºi cu Nina care veniserã la mine, mult mai mult decît era normal, - dar mi-a dat
întreg ºi pachetul adus de ei, fãrã sã mai cîntãreascã nimic...
O, cît de adevãrat este Cuvîntul fãgãduinþelor Tale Doamne Isuse! Fii slãvit ºi slãvit în
veci ºi în veci...
T-
Am lucrat aici la colonia asta toate lunile iulie, august, septembrie ºi o sãptãmînã din
octombrie...
Dupã prima sãptãmînã din octombrie, vremea se rãci dintr-o datã. Începuserã nesfîrºitele
ploi reci de toamnã, cu noroaie ºi cu boli. Lucrul la cîmp se încheiase - ºi nu mai avea nici
un rost ca sã mai stãm noi aici.
Aprovizionarea noastrã se fãcea cu greu... Trebuiau cãrate ºi suite pînã aici pe deal de
undeva de la Bucureºti toate alimentele ºi materialele de care aveau nevoie pentru noi. Aici
nu era depozitat nimic, fiindcã brigãzile acestea trebuiau sã plece imediat ce sezonul muncilor
se încheiase.
Timpul era greu ºi înaintat. Comandantul fãcuse nenumãrate rapoarte sã fim evacuaþi de
aici. Paznicii sufereau de frig ºi de ploaie, fãcînd naveta de la depãrtãri - ºi protestau cã nu
mai avea demult nici un rost sã mai fim þinuþi aici.
Iar pînã la 2 noiembrie mai erau încã vreo 20 de zile...
T-
Nu mai aveam aici nici lemne pentru bucãtãrie... Trebuia ca noi, brigada de serviciu pe
colonie sã tãiem de fiecare datã cîte un lemn verde, din parcul vechiului conac brîncovenesc.
Apoi sã aducem lemnul întreg, pe braþe, în sus, pe urcuºul greu, pînã în curtea coloniei la
bucãtãrie, unde sã-l tãiem cu un topor rãu ºi cu un tîrnãcop ºtirb.
Într-o zi cînd era brigada noastrã de serviciu, am fost trimiºi jos la poala dealului sã
doborîm un fag bãtrîn ºi sã-l aducem sus. Eram vreo opt de toþi. Fagul era gros, verde ºi greu.
Dupã ce l-am doborît cu greu ºi l-am curãþat de crengi, am fost aºezaþi din loc în loc cîte
doi, cu cîte o prãjinã, sã-l ridicãm aºa întreg - ºi sã-l ducem pe sus la bucãtãrie.
Cum toþi ceilalþi se plîngeau cã nu pot, gardianul care era cu noi m-a pus pe mine ºi cu
încã unul, la capãtul cel gros...
Apoi strigã:
- Sus! Daþi-i drumul!
L-am ridicat foarte cu greu, apoi am pãºit ºi mai cu greu cu el în sus... Urcuºul pe care
trebuia sã-l suim era în pantã foarte repede. Uneori, venind de la muncã, de-abia puteam urca
panta asta, fãrã nici o povarã. Iar acum trebuia sã o urcãm cu lemnul ãsta verde ºi gros.
- Dã-i drumul, nu sta! striga gardianul rãstindu-se cu ciomagul cînd la unul cînd la altul
din noi.
De-abia mai puteam toþi. Urcam gemînd ºi icnind.
Cînd ajunseserãm aproape de vîrf, cel care þinea cu mine cãzu ºi scãpã prãjina din mîini.
Lemnul greu mã izbi dintr-o datã ºi rãmase cu întreaga lui greutate pe mine.
Am simþit dintr-o datã ca o arsurã fulgerãtoare jos sub stomac. ªi am cãzut ºi eu.
Pe noi ne-au dus în colonie ºi au scos pe alþii dupã lemnul rãmas acolo în drum.
De atunci am suferit de hernie dublã... Am dus-o cu greu aºa, mulþi ani, pînã cînd am
ajuns din nou afarã, la condiþii în care sã mi se poatã opera...
T-
Astfel timpul trecea ºi vremea se înrãutãþise de tot... Administraþia noastrã aºtepta cu

disperare desfiinþarea coloniei ºi ducerea noastrã într-o altã parte. Se aºtepta din zi în zi
aceastã plecare. Situaþia nu mai putea dura aºa nicidecît.
Dar zilele treceau - ºi nici un rãspuns.
Eu aºteptam ziua de 2 noiembrie, cînd se împlineau cele 242 de zile. Acum eram convins
cã nimic nu se va întîmpla pînã atunci...
Eram împreunã cu foºtii mei tovarãºi de grupã cînd, pe la 20 octombrie, le-am spus:
- Noi nu plecãm de aici pînã pe 2 noiembrie!
- Nu se poate! Nu vezi cã este imposibil sã mai rãmînem aici?
- Veþi vedea!
T-
Aºa s-a ºi întîmplat.
În noaptea spre 2 noiembrie începu sã ningã. Un strat subþire de zãpadã era peste tot cînd
se fãcu ziuã.
Cînd ieºirãm afarã, în faþa porþii vãzurãm oprind niºte dube mari.
Dinspre birou cîþiva gardieni ieºirã grãbiþi:
- Alarmã! Toatã lumea se pregãteºte de plecare imediat! Se vor îmbarca în dube cîte douã
brigãzi. Repede, repede...
Deci prima înºtiinþare de 242 de zile sau opt luni, - se împlinise întocmai.
T-
În dubã, lîngã inginerul Bartolomeu ºi lîngã fr. Ioniþã, le spun:
- Vom merge într-o localitate al cãrei nume începe cu C... nu ºtiu care. Dar vom sta ºi
acolo alte 8 luni, alte 242 de zile...
Ei stãteau cu capetele plecate, neîncrezãtori ca toþi cei trecuþi prin astfel de locuri unde
de fiecare minut auzeai o pãrere, unde fiecare spunea un zvon sau un vis... Dar aproape
nimeni nu putea sã mai creadã în nimic.
T-
În inima mea însã, binecuvîntam din tot sufletul pe Dumnezeul meu, care mã înºtiinþase
cu atîta grijã ºi dragoste mai dinainte.
Acum cînd venise vremea sã se împlineascã, ºtiam cu recunoºtinþã fierbinte cã Duhul
Domnului meu Isus avusese grija aceasta. Spre a mã încredinþa cã El Însuºi a pregãtit totul.
Cã Lui toate Îi erau cunoscute, cã El Însuºi mãsurase timpul ºi cîntãrise greul care trebuia
sã-l duc acolo, spre împlinirea voii Sale ºi planului Sãu, cu noi ºi cu alþii.
M-am aruncat cu bucurie în braþele ºi în grija Lui iubitoare. - Cu ºi mai mare siguranþã,
pentru noua etapã care începea.
Slavã veºnicã Þie Preaiubitul meu Mîntuitor, care porþi o grijã atît de apropiatã de mine
pas cu pas ºi clipã de clipã.

O, nu-s mai tari!...
O, nu-s mai tari ispitele ca harul

ce-l vei primi ca sã le poþi rãbda
cãci nu se cere-ntîi sã urci calvarul
ci-ntîi primeºti putere a-l urca!
- Credinþã se cere, credinþã
ºi orice ispite-ai sã-nvingi,
credinþã, atîta credinþã
puterea ispitei s-o stingi!
O, nu-s mai tari durerile-ntîlnite

decît puterea care-o vei primi,
cã nu-s întîi poverile sporite
ci-ntîi primeºti putere-a suferi!
- Nãdejde se cere, nãdejde
ºi orice dureri ai sã-nvingi,
nãdejde, atîta nãdejde
puterea iubirii s-o stingi!
O, nu-s mai tari vrãjmaºii niciodatã

decît iubirea gata a-i ierta,
cã-ntîi nu vine ura-nverºunatã,
ci-ntîi se va mãri iubirea ta.
- Iubire se cere, iubire
ºi orice vrãjmaºi ai sã-nvingi,
iubire, atîta iubire
încît ura-ntreagã s-o stingi!...
Zbori dulce înger

Zbori dulce înger al Nãdejdii
departe undeva spre-Apus
ºi intrã-ntr-o cãsuþã unde
stã cineva cu gîndul dus...
ªopteºte-i cui aºteaptã-acolo

cã vremea nu-i fãrã hotar,
cã nu se roagã ºi nu plînge
ºi nu aºteaptã în zadar!...
O, tu mai ai putere, rabdã!
O, tu mai ai putere, rabdã!

- de cînd tot spui tu “nu mai pot”,
dar uite-n urma ta ce valuri
- ºi-ai biruit pîn-astãzi tot!
Mai rabdã, mai rabdã, mai rabdã
cãci Domnul te-ajutã mereu,
priveºte ce slavã te-aºteaptã
fii gata sã-nvingi ºi-acest greu!
O, lacrimi tu mai ai, te roagã

stãruitor, profund, aprins,
atît de tare este-acela
ce-n rugãciune-i neînvins!
Te roagã, te roagã, te roagã
cãci Domnul te-ascultã curînd,
învins nu te da niciodatã,
nãdejdea nu-þi pierde nicicînd!
O, tu ai încã foc, iubeºte

curat, statornic, credincios -
decît cel iubitor nu-i nimeni
mai mult, asemeni lui Hristos.
Iubeºte, iubeºte, iubeºte
mereu cu iubirea dintîi,
oricît te-ar costa legãmîntul
statornic cu Domnul rãmîi!
O, tu ai încã glas, vesteºte

Cuvîntul Sfînt în jurul tãu,
cã-n faþa Domnului nu-i nume
mai scump ca vestitor al Sãu.
Vesteºte, vesteºte, vesteºte
rãscumpãrã ziua de az’,
curînd înmiit vei culege
ce semeni acuma-n necaz.
Pag. 198 Istoria - Vol. 3 - Cap. 6 - Zile rînduite ºi paºi numãraþi
Cap. 6
Zile rînduite ºi paºi numãraþi

-“ªi în Cartea Ta erau scrise toate zilele
care îmi erau rînduite, mai înainte
de a fi fost vreuna dintre ele”
Psalm 139,16.
n împrejurãrile normale ale vieþii, Dumnezeu are pentru noi mijloace normale pentru
Î a ne face cunoscutã voia Sa, ori pentru a ne creºte ºi îndruma în împlinirea cerinþelor
Sale faþã de noi. Are cãi obiºnuite pentru a ne mîngîia ºi întãri în durerile sau luptele vieþii
cu El.
Aceste mijloace ºi cãi sînt, întîi Biblia, Cuvîntul Sãu Sfînt prin care El ne vorbeºte nouã
ºi prin care El ne face nouã cunoscutã voia Sa.
Al doilea mijloc este rugãciunea, prin care noi Îi vorbim Lui, fãcîndu-I cunoscute poverile
noastre ºi dorinþele noastre sau mulþumirile ºi laudele noastre.
Iar în al treilea rînd, este pãrtãºia frãþeascã, biserica ºi adunarea, unde într-un gînd ºi
într-o simþire cu toþi fraþii ºi cu toate surorile noastre, noi sã gãsim toatã cãldura, bucuria ºi
puterea de a lucra ºi de a lupta spre împlinirea voii lui Dumnezeu, Binefãcãtorul nostru. În
locul în care ne-a aºezat El. Cu puterea pe care ne-a dat-o. ªi pentru împlinirea lucrului Sãu
pe care El ni l-a împãrþit fiecãruia sã-l facem
T-
Cînd Harul lui Dumnezeu ne-a dat noua naºtere, - noi am fost aºezaþi în mijlocul acestor
binecuvîntãri pe care noi folosindu-le, sã ne putem duce ºi mîntuirea noastrã pînã la capãt,
d a r º i s ã î m pli ni m faptele bune pent ru care Dumnez eu ne-a z i di t pe noi î n H r i s t o s
(Efes. 2, 10) .
Pentru cei mai mulþi dintre credincioºii Domnului, aceste trei mijloace normale rãmîn pînã
la sfîrºitul vieþii lor singurele izvoare de care ei au nevoie. ªi din care ei îºi primesc
îndeajuns toatã puterea necesarã pentru creºterea ºi rodirea pe care le-o cere Dumnezeu.
T-
Istoria - Vol. 3 - Cap. 6 - Zile rînduite ºi paºi numãraþi Pag. 199
Dar vremurile normale ºi condiþiile obiºnuite - sînt adeseori pe pãmînt mãturate de furtuni
vrãjmaºe, luate de valuri tulburate ºi arse de flãcãri pustiitoare.
Atunci mijloacele obiºnuite nu mai sînt - sau nu mai ajung. Atunci puterea ºi grija lui
Dumnezeu faþã de noi, trebuie sã gãseascã alte mijloace, alte cãi, prin care sã ne dea tãria ºi
ajutorul de care avem nevoie spre a nu fi nimiciþi de aceste furtuni sau valuri sau flãcãri.
T-
Hristos, Mîntuitorul ºi Domnul nostru nu ne-a promis nouã cã pe urmele Lui nu vom avea
necazuri. Ca sã mergem pe aceste urme fãrã nici o grijã. - Ci ne-a înºtiinþat cã vom avea
multe lupte, pentru ca totdeauna sã avem teama de ispite ºi încercãri, iar aceastã teamã sã ne
facã a ne feri de fiecare ademenire lumeascã cu grijã ºi cu groazã. Sã ne alipim mai strînºi
de El, renunþînd la orice altceva, pînã ºi la viaþã pentru El.
El nu ne-a promis cã nu vom avea de trecut prin flãcãri, dar ne-a fãgãduit cã ele nu ne vor
arde, fiindcã El va fi cu noi ºi le va schimba în rãcoare plãcutã.
Nu ne-a promis cã în lumea asta noi vom duce un jug mai uºor decît a fost al Lui. Nici
cã vom avea de purtat o cruce mai micã decît El. Ci ne-a promis numai cã în jug El va fi cu
noi ºi ne va face sã nu simþim decît partea cea fericitã a muncii alãturi de El. ªi cã pe calea
cru ci i va fi lîngã noi, dãruindu-ne harul de a nu simþi din suferinþã decî t p art ea cea
Dumnezeiascã a ei.
El nu ne-a promis cã ne va fi uºor pe pãmîntul acesta, ca sã putem umbla fãrã sã avem
nevoie de ajutor, - dar ne-a spus cã ajutorul Sãu nu ne va lipsi niciodatã în nevoie.
T-
Tot acest ajutor, pe care El ni-l dã în vremile normale prin mijloacele Lui ºi pe cãi
oarecum ocolite, - în vremile anormale El ni le dã prin Prezenþa Sa ºi pe cãi directe.
Sînt douã feluri în care Hristos Domnul nostru ne dã atunci ajutorul Sãu direct:
- prin rugãciunea ºi mijlocirea Sa (Ioan 17, 9; Evrei 7, 25) .
- ºi prin intervenþia Sa în luptã pentru noi (Exod 14, 14) .
T-
Încercãri ºi ispite avem noi de întîmpinat pe întreg drumul nostru din lumea asta. Toate
aceste ispitiri sînt însã potrivite de grija ºi iubirea lui Dumnezeu cu puterea noastrã de a le
purta ºi suporta.
Dar în încercãrile ºi ispitirile mai mari decît aceastã putere, intervine în ajutorul nostru
El Însuºi.
Atunci cînd noi luptãm, El Se roagã. Sau cînd noi ne rugãm El Se luptã.
Atunci El este una ºi unul cu noi, împlinind alãturi de noi ºi pentru noi ori una ori alta
din aceste douã pãrþi ale aceleaºi lupte. Cãci noi nu le-am mai putea împlini cum este nevoie
pe amîndouã în acelaºi timp. Cînd te lupþi - nu te mai poþi ruga. Cînd te rogi, - nu te mai poþi
lupta, deºi în fiecare din acestea este ºi cîte ceva din cealaltã.
Cum însã atunci fiecare parte dintre astea te cere mai mult decît eºti - Domnul vine
puternic ºi direct în ajutorul nostru. Iatã - zice El - Eu sînt cu tine, ca sã te scap - nu te teme
de ei! (Ieremia 1, 8) .
În marile încercãri, efortul rugãciunii trebuie sã fie egal cu efortul luptei. Precum era în
vremea luptei lui Israel cu Amaleciþii. În vale era Iosua care se lupta - iar pe munte era Moise
în rugãciune (Exod 17, 8-13) .
Iosua nu putea sã se ºi roage atunci, cum Moise nu putea sã ºi lupte. - Dar amîndoi
deveniserã atunci unul. Iosua se ruga alãturi de Moise, iar Moise lupta alãturi de Iosua. Astfel
biruinþa a fost cîºtigatã, pentru cã fiecare dintre ei a fãcut în tot timpul acestei lupte un efort
de aceeaºi mãsurã ºi de aceeaºi putere cu celãlalt.
T-
Noi trebuie sã ne înãlþãm inima în rugãciune de-a lungul întregii noastre lupte. ªi trebuie
sã luptãm de-a lungul întregii noastre rugãciuni. Nici lupta fãrã rugãciune, nici rugãciunea
fãrã luptã - nu ne pot asigura izbînda în astfel de împrejurãri grele.
Cînd ne luptãm cu ispita sau cu frica, noi trebuie sã fim deplin încredinþaþi cã Însuºi
Domnul nostru Isus, Se roagã pentru noi exact cu aceeaºi puternicã hotãrîre cu care ne luptãm
noi cu ispita.
Tot aºa, cînd noi nu mai putem lupta, cînd se schimbã locurile - al nostru în rugãciune ºi
al Lui la luptã, - sã fim tot aºa. Atunci noi sã ne rugãm cu aceeaºi puternicã încredinþare ºi
hotãrîre, cu cîtã ºtim cã El Se luptã pentru noi!
T-
Cînd sîntem încredinþaþi de adevãrul fãgãduinþei cã Domnul nostru este alãturi fie
rugîndu-Se fie luptînd - nici o putere din lume nu ne va mai putea învinge. ªi nu-i nici o
putere în lume pe care sã n-o învingem.
Cînd ºtim cã cineva se roagã lîngã noi ºi pentru noi, - ce mare putere primim în luptã! ªi
cînd ºtim cã cineva se luptã lîngã noi ºi pentru noi, ce mare putere primim în rugãciune.
Dar cînd sîntem încredinþaþi cã acest Cineva este Însuºi Hristos Cel Viu ºi Isus Cel
Biruitor, - puterea pe care o primim este nemãrginitã.
Fraþii mei iubiþi care luptaþi acum împrãºtiaþi prin toate vãile acestea întunecoase, priviþi
spre un Munte mai înalt decît Redifim ºi la o Stîncã mai puternicã decît Horeb! Acolo Se
roagã pentru noi Cineva mai slãvit decît Moise - ºi luptã pentru noi Cineva nespus mai
puternic decît Iosua!
T-
Cu astfel de gînduri mã luptam în noaptea de 2 spre 3 noiembrie 1953, închis ºi înghesuit
într-un vagon-dubã îngheþat cu care tot cãlãtorim de asearã spre nu ºtim unde.
Duhul Domnului îmi liniºteºte inima: Chiar dacã ai fi dus pînã la marginile pãmîntului,
tot în Mîinile lui Dumnezeu ai fi! Pãmîntul este atît de mic, iar Mîna Domnului tãu este atît
de mare!
T-
Vagonul-dubã cu care sînt transportaþi de obicei deþinuþii, este acum pregãtit pentru
transportarea oamenilor rãufãcãtori ºi primejdioºi... - aºa cum sîntem socotiþi ºi noi acum.
Bãncile, ca niºte laviþe tari de scîndurã groasã, sînt aºezate de-a lungul pereþilor ºi prin
mijloc, pe patru rînduri lungi... Sub ele sînt fixate ºi lanþuri, pentru cei care ar trebui sã fie
duºi legaþi.
În loc de ferestre sînt puse acolo un fel de plãci de fier, aºezate în aºa fel încît sã poatã
intra printre ele cîte puþin aer, dar sã nu se poatã vedea nimic în afarã.
La capãtul vagonului, cabinele paznicilor, cu vizete prin care sã ne observe. În cabinele
dubei noastre era cald.
Nu ºtim cîte astfel de vagoane au ocupat cu noi, dar în al nostru sîntem înghesuiþi aici
unul într-altul vreo ºaptezeci de inºi. Cu tot bagajul pe care ni-l cãrãm cu noi.
Unii au mult bagaj. Alþii abia traista, tovãrãºia noastrã nedespãrþitã, de-a lungul anilor
acestor bîjbîieli prin noaptea aceasta.
Afarã trebuie sã fie tare frig. Asearã cînd ne-am îmbarcat aici era încã zãpadã...
Un timp am tremurat cu toþii destul de tare: duba era rece. Aburul ne ieºea ca un fum pe
gurã ºi pe nãri, iar hainele ne pãreau atît de subþiri ºi de uºoare încît ni le tot strîngeam pe
noi. Mai tîrziu însã, tot hurducaþi ºi înghesuiþi, ne-am mai dezmorþit.
Abia aºteptam dimineaþa ca sã ajungem undeva. Eram atît de curios sã vãd ce localitate
va fi aceea unde vom fi duºi. Înºiram în gînd toate oraºele de care îmi aminteam cã încep cu
litera C... = Craiova, Constanþa, Cluj, Cîmpina, Cîmpulung, Carei...
Întrebam cînd pe unul cînd pe altul sã vãd unde bãnuiesc ei. Dar nimeni nu ºtia. Nimeni nu
bãnuia unde mergem ºi ce vom face acolo.
Unii credeau cã ne vor duce la Gherla unde este o fabricã, sã lucrãm acolo. Alþii cã ne vor
duce la vreun ºantier de construcþii. Alþii cã la vreo minã...
De fiecare datã cînd unul îºi da o pãrere, sãreau alþii sã-l combatã:
- Noi, la minã? Sîntem noi în stare sã sãpãm în minã?
- Ei, zi mai bine sã fereascã Dumnezeu! Parcã ne mai întreabã cineva pe noi, putem sau
nu putem. Mergem unde ne duc ºi facem ce ne silesc.
- Nu-i chiar aºa! Nu vezi cã totuºi s-a þinut seama la Colonie cã nu putem mai mult ºi ne-a
dat sã lucrãm numai jumãtate de normã!
- Aici da, - dar nu mai poate fi ºi altfel?
- Nu prea se poate! Doar este o lege!
- Lege? Ce lege? Dacã ar fi o lege, - am fi noi aici? Ce rãu am fãcut noi? Ce rãu a fãcut
ãsta pentru cã s-a rugat lui Dumnezeu? Dar ãla, dar ãla? Oricare de aici, pentru care n-au avut
nici o lege scrisã care sã-l condamne pentru cã n-au fãcut. ªi totuºi iatã îngheþãm ºi putrezim
aici cu toþii duºi ca animalele sau ca rãufãcãtorii! În acest hal ºi în acest fel. Condamnaþi
numai de legea nescrisã a bunului plac. Iar ai noºtri, familia, cine mai ºtie pe unde ºi cum vor
fi!... ªi cine ºtie cît va mai fi tot aºa! Mai vorbeºti de lege! Ce rãu am fãcut noi, ca sã fim
trataþi aºa? Dar existã douã legi: una scrisã pe care nu o þine nimeni. ªi cea nescrisã, dupã
care ne conduc toþi.
Eram sãtul sã tot aud astfel de cîrteli ºi de proteste fãrã nici un rost. De zeci de ori pe zi
ºi le aruncau unii altora.
Eu aveam despre toatã starea în care ne gãseam noi o altã pãrere. Eram convins cã nici
unul din noi nu sîntem chiar total nevinovaþi. Fiecare eram aduºi aici de Dumnezeu cu un
scop limpede ºi pentru un motiv clar.
De atîtea ori le-am spus celor care cîrteau aºa cã sînt condamnaþi pe nedrept ºi cã sufãr
nevinovaþi - povestirea cu vaca sãracului ºi Efrem Sirul.
Le-o spun ºi acum:
- Voi ziceþi cã sînteþi nevinovaþi, mereu nevinovaþi... Poate cã este aºa, poate cã faþã de
legile omeneºti sînteþi nevinovaþi. - Dar oare faþã de legile lui Dumnezeu sînteþi tot
nevinovaþi? Ascultaþi o povestire - ºi dupã aceea spuneþi-mi dacã veþi gîndi tot aºa...
Era demult în Siria un tînãr numit Efrem, singurul fiu al unor pãrinþi bogaþi dar
credincioºi. Acest tînãr era foarte rãsfãþat ºi întrecut. Îºi permitea orice, fiindcã pãrinþii lui
aveau o mare slãbiciune pentru el.
Odatã fu trimis de pãrinþii lui la niºte rudenii dintr-un oraº vecin, sã plece azi ºi sã vinã
mîine. Drumul trecea printr-o pãdure. La marginea pãdurii era o cãsuþã, iar pe lîngã calea din
pãdure pãºtea o vacã singurã.
Cum tînãrul trecea pe cale, vaca nu s-a dat în lãturi ca sã-i facã loc. Atunci tînãrul furios
luã un ciomag ºi lovi vaca. Dar vaca speriatã nu se dete la o parte ci o luã înaintea lui pe
cãrare. Tînãrul ºi mai furios lovi iarãºi vaca. Dar vaca iarãºi nu se dete în lãturi ci mergea
fugind tot pe cale înaintea lui. Peste mãsurã de înfuriat, Efrem se luã atunci la fugã dupã vacã
lovind-o cît putea cu ciomagul, pînã cînd vaca ajungînd la o prãpastie cãzu ºi muri acolo.
Nimeni nu-l vãzuse cînd fãcuse isprava asta.
A ajuns seara în oraºul unde mergea... S-a bucurat cu rudeniile sale - iar dimineaþa a
întors înapoi.
Cînd era prin pãdurea de ieri îl întîlneºte un om foarte sãrac ºi îi zise:
- Tinere dragã, ieri am vãzut cã treceai pe aici, spune-mi te rog n-ai vãzut cumva o vãcuþã
pãscînd pe cale? Eu sînt om sãrac, am cinci copii, femeia mi-a murit, iar copilaºii mi-au
rãmas fãrã mamã. Aveam o vãcuþã de la care îi hrãneam cu lapte. Copilul cel mai mãriºor a
adormit ieri cînd o pãzea, iar cînd s-a trezit el vaca nu mai era. Spune-mi te rog, ieri cînd ai
trecut d-ta pe aici n-ai vãzut cumva vãcuþa noastrã?
- Vezi-þi de treabã momîrlane, - zise tînãrul bogat ºi încrezut. Ce, eu sînt vãcarul tãu?
Ce-mi pasã mie de vaca ta!
ªi plecã mai departe în drumul sãu nepãsãtor.
T-
Abia ce ajunse acasã ºi se lãudã la pãrinþii lui ce bine ºi-a petrecut pe unde a fost, cã
îndatã sosirã jandarmii care îl întrebarã:
- Tinere, tu ai fost ieri în oraºul vecin?
- Da, am fost!
- ªi ai trecut printr-o pãdurice?
- Da, am trecut.
- Atunci vii cu noi! Eºti arestat. Acolo a fost gãsit un om omorît ºi jefuit, nu se ºtie de
cine. Cum numai tu ai fost vãzut trecînd pe acolo - vii cu noi.
- Sînt nevinovat, sînt nevinovat! - începu sã se vaite tînãrul.
- Poate cã eºti nevinovat, - nu se ºtie. Deocamdatã însã vii cu noi!
ªi tînãrul Efrem fu dus în închisoare. Acolo anchete, cu bãtaie ºi ameninþãri...
- Sînt nevinovat, sînt nevinovat - striga Efrem.
Iar zi ºi noapte mereu se ruga:
- Doamne, Doamne, cum îngãdui Tu ca sã sufãr aici nevinovat? Ei mã învinuiesc cã am
ucis un om, dar Tu ºtii cã eu nu am ucis, nu am furat, nu am aprins... Tu ºtii cã eu sînt
nevinovat...
Într-o noapte însã, dupã ce Efrem fu chinuit multe zile, - cînd mereu striga: sînt
nevinovat, sînt nevinovat, - i se arãtã o fiinþã luminoasã ºi îi zise:
- Efrem, - dar ºi de vãcuþa sãracului eºti tu nevinovat?
Atunci Efrem se trezi din nebunia lui - ºi se aruncã la pãmînt plîngînd cu lacrimi amare
ºi zicînd:
- O, Dumnezeule Atotputernic care le vezi pe toate ºi pe toate le judeci, - Te rog iartã-mã!
Da, nu voi mai spune cã sînt nevinovat. Dar dacã mã vei izbãvi de aici voi întoarce împãtrit
sãracului pe care l-am pãgubit, iar eu mã voi preda Þie ca sã Te slujesc cu o viaþã sfîntã. Pun
legãmînt cu Tine în clipa asta.
T-
Chiar în dimineaþa aceea, uºa se deschise ºi temnicerul intrînd la el îi zise:
- Ei tinere, ai avut noroc! Azi noapte s-a descoperit ucigaºul adevãrat, - tu eºti liber. Ia-þi
tot bagajul ºi pleacã acasã.
- Domnule temnicer, ºtiu eu cine m-a eliberat pe mine, - zise el. Dumnezeu, care mi-a
ascultat pocãinþa mea.
T-
Ajuns acasã, de data asta a povestit totul pãrinþilor sãi, cu lacrimi de pocãinþã ºi cu
legãmînt cã va sluji toatã viaþa sa lui Dumnezeu.
- Acum vã rog tatã ºi mamã, - zise el, - sã mã ajutaþi sã-mi împlinesc legãmîntul meu.
Sã-mi daþi cele mai bune douã vaci cu lapte de la casa noastrã - sã i le duc sãracului
rãscumpãrare pentru vãcuþa lui. ªi douã pungi de galbeni, pentru copiii sãi, care au suferit din
pricina mea...
Ajuns la cãsuþa sãracului cu darul sãu, i-a mãrturisit cu pocãinþã totul ºi ºi-a cerut
fiecãruia iertare cu multe lacrimi.
Apoi toatã viaþa lui a trãit în aºa fel cã ºi astãzi i se spune sfîntul Efrem Sirul...
T-
Aºa ºi voi ziceþi mereu ca tînãrul: Sînt nevinovat, sînt nevinovat... Dar aduceþi-vã aminte
cã fiecare vã ºtiþi trecutul - nu aveþi cumva pe conºtiinþã vreo “vãcuþã a sãracului”? Pãcate
ascunse pe care nu vi le-au vãzut oamenii, dar vi le-a vãzut Dumnezeu! Pentru astea aþi fost
aduºi aici. Acum sã vã aduceþi aminte de acestea, spre a vã pocãi de ele ºi a vã întoarce la
Dumnezeu.
Poate cã nu vom fi noi vinovaþi de ce ne acuzã ei. Dar ºi de “vãcuþa” vreunui sãrac sîntem
oare nevinovaþi?
T-
Dupã povestirea asta, mulþi rãmîneau pe gînduri, iar alþii cu ochii înlãcrimaþi recunoºteau:
- Adevãrat! Fiecare ne avem pe conºtiinþã “vãcuþa” noastrã. Dumnezeu sã aibã milã sã ne
ierte ºi sã ne îndrepte...
- Despre mine cel puþin, nici nu mai întrebam. ªtiam bine pentru ce sînt aici. ªi ºtiam ºi
mai bine cã zilele mele nu numai afarã ci cu atît mai mult aici, sînt numãrate precis.
Iatã, ieri am primit prima confirmare cã zilele mi-s numãrate. Cu opt luni mai înainte mi
s-a spus, cu numãr clar, cîte zile voi sta într-un loc.
Acum începe un alt numãr de zile, în alt loc. Dimineaþã cînd se va deschide uºa asta, voi
vedea primul semn...
T-
În sfîrºit, trenul fluierã de cîteva ori scurt. Ne împinse înapoi, ne trase, ne izbi, apoi roþile
înþepenirã cu noi undeva frînate puternic.
Cabinele paznicilor se deschiserã:
- Gata pentru debarcare!
Cînd uºile se deschiserã, afarã era luminã. Primul lucru pe care l-am fãcut era sã arunc
ochii spre faþada gãrii:
- Caransebeº!
Slãvit sã fie Numele Tãu Dumnezeul meu, - am rãspuns liniºtit. Iatã semnul cã Tu eºti ºi
aici cu mine. De acum sînt liniºtit pentru alte 242 de zile.
T-
Printre 2 rînduri de gardieni, dupã cum coboram din duba-vagon, urcam în altã
dubã-camion. Care cum se umplea, o lua repede din loc.
Duba opreºte cu noi în curtea penitenciarului. Se vede cã toate închisorile seamãnã bine
una cu alta. De altfel atît pe asta de aici cît ºi pe cea de la Oradea le-a nãscut aceeaºi mamã:
Maria Tereza, împãrãteasa Ungariei de acum vreo 2-3 sute de ani. În afarã de unele din cele
mai urîte povestiri, n-a mai rãmas dupã aceastã împãrãteasã altceva decît asta ºi încã alte
cîteva vestite închisori... ªi-a agonisit astfel ºi asta pentru veºnicie aceste locuri de chinuri
pentru oameni, ca sã-i roadã destul sufletul ºi sã-i ardã destul conºtiinþa.
Sãrmanii împãraþi ai pãmîntului, nefericiþi stãpîni ai noroadelor! Ce sorþ norocos ºi

nenorocit v-a cãzut vouã! În scurta voastrã trecere peste faþa acestui minunat ºi înºelãtor
pãmînt, cît bine aþi putut face voi cu puterea care vi s-a dat, - dar prea mulþi din voi cît rãu
faceþi!
Ce urme luminoase aþi putea lãsa voi prin lume, dar prea adesea ce dîre murdare lãsaþi!
Pe cît de mulþi din supuºii voºtri i-aþi putea ferici voi, - dar peste cîþi aruncaþi nefericirea!
De ce binecuvîntãri v-aþi putea acoperi, - dar sub ce blesteme vã îngropaþi.
O, dacã v-aþi gîndi la sicriu cînd vã aruncaþi pe tron. - ªi la alungarea din faþa lui
Dumnezeu, cînd sînteþi aclamaþi de oameni. Atunci n-aþi ºti cum trebuia sã fi trãit, numai cînd
trebuie sã muriþi!
T-
În timp ce sîntem luaþi în primire, mã uit spre cele trei rînduri ale închisorii cu cele douã
capete ale ei în formã de U.
La toate cele trei rînduri de ferestre sînt puse obloane groase acoperind de tot fiecare
fereastrã zãbrelitã.
Sîntem duºi la etajul de sus, ca sã fim cît mai izolaþi. Acolo, pe salã, în faþa celulelor care
ne aºteaptã pentru iernare, stãm la rînd, pe lîngã perete ºi ni se face fiecãruia nelipsita
percheziþie.
De pe la colonie fiecare mai aducea cu el cîte ceva pentru uºurarea existenþei sale: o
bucãþicã de tinichea cu care tãiam o coajã de pîine, un petic, o aþã, un ac, o cutie, o canã, un
brîu pentru ºale...
- Aici nu-i voie sã aveþi nimic! Aruncaþi toate astea la o parte!
- Ce-i cu oala asta? - îmi zise cel ce-mi scotocea traista mea.
- Medicul mi-a permis s-o þin, - rãspund cît se poate de rugãtor. Vã rog sã mi-o lãsaþi,
fiindcã sînt bolnav ºi îmi mai opresc cîte puþinã mîncare cînd mã simt mai rãu, pentru mai
tîrziu.
- Nu se poate! Arunc-o colo!
- Domnule ºef, dar vreau sã raportez sã mi se aprobe ca sã o þin!
- N-ai cui sã mai raportezi!
ªi îmi smuci oala, aruncînd-o cît colo.
Atunci mi-am dat ºi mai bine seama de tragedia situaþiei noastre: Oricine îþi poate face
orice, fãrã ca sã mai ai cui raporta cã þi s-a fãcut o nedreptate, - chiar ºi faþã de aceastã “lege”
care mai existã pentru noi.
T-
Slavã veºnicã Þie Dumnezeul nostru, care nu ne-ai lãsat deplin în voia acestei legi ºi în
mîna acestor oameni. De cîte ori am auzit spunîndu-ni-se:
- Dacã ar fi dupã mine, nu v-aº da nimic sã mai mîncaþi! - spunea unul cãruia i se plînsese
cineva dintre noi cã mîncarea e prea puþinã ºi prea slabã. - Asta încã este prea bunã pentru
voi. Nici asta n-o meritaþi!
- Dacã ar fi dupã mine, - nu v-aº scoate o lunã sã vedeþi soarele, - spunea altul cînd
cerusem dreptul la aer. ªi cinci minute este prea mult. Nici astea nu le meritaþi!
- Dacã ar fi dupã mine, aicea aþi crãpa toþi muncind, bandiþilor, - spunea altul, cînd doi
dintre noi cãzuserã muncind, iar ceilalþi protestau cã am fost þinuþi prea mult ºi forþaþi prea
tare la muncã. Voi boieriþi aici, - zise el înjurînd. Munca asta este prea puþinã ºi prea uºoarã
pentru voi!
- Slavã Þie Dumnezeul nostru cã totuºi nu este dupã ei dupã nici unul, ci este dupã Tine!
T-
În camera unde sîntem bãgaþi sînt numai priciuri dintr-un perete pînã în celãlalt. Pe aceste
priciuri sînt aºezate rogojini vechi, apoi niºte saltele cu paiele mãlãieþate numai pleavã ºi
praf. Peste saltele pãturi vechi, subþiri ºi rupte.
Sîntem mulþi. Ne alegem ºeful de camerã, un fost ofiþer de miliþie, ajuns ºi el cu noi.
Apoi ºeful ne împarte fiecãruia locul de dormit pe prici. Fiecãruia ne revine un loc cam
de 34 de centimetri.
- Atît ºi nu mai mult! Orice centimetru în plus, îl furi de la celãlalt!
- Dar cum o sã dormim aºa înghesuiþi? Nu ne putem nici întoarce noaptea de pe o parte
pe cealaltã! - se plîngeau cei mai mulþi.
- Ne sculãm în picioare ºi ne întoarcem toþi deodatã, - rãspunse glumind trist ºeful nostru.
- Raporteazã cã n-avem loc toþi, - îi spuneau unii.
- Ce sã mai raportezi? Nu ºtiau ei cît loc este aici cînd ne-au bãgat pe atîþia? Mai bine ne
organizãm noi cum putem, pînã se va mai schimba ceva.
T-
Aºa am stat aici alte exact 242 de zile!
De douã ori pe zi, fãrã nici o excepþie, ni s-a dat mîncare la amiazã ºi seara în aceste 242
de zile - numai arpacaº. La amiazã ceva mai gros ºi cîteodatã cu niºte bucãþi de burtã de vacã.
Iar seara ceva mai subþire ºi gol. Adicã nu chiar gol, - pentru cã de cele mai multe ori aflai
prin el murdãrii de ºobolani, pietricele, paie, aþe, aºchii de lemn...
T-
Bunãtatea Domnului meu nu mã pãrãsise nici aici! Zilnic mã bucuram de mîngîierile Lui
- ºi de noi dovezi ale dragostei ºi purtãrii Sale de grijã pînã în cele mai mici lucruri. Mai ales
în astea, fiindcã aici toate aceste lucruri mici cãpãtau o mare valoare. Situaþia în care ne aflam
ne fãcea sã vedem ce mare preþ poate avea o crãpãturã într-o scîndurã, cînd scîndura asta este
la oblonul ferestrei prin care poþi vedea afarã în curtea închisorii... ªi dincolo peste ziduri,
pînã în parcul din faþa noastrã, pînã în munþii depãrtaþi...
Apoi ce mare lucru era sã fii pus chiar în camera pe a cãrei fereastrã sã poþi vedea tocmai
porþiunea de stradã pe care se vine de la garã spre poarta închisorii...
T-
Aveam totuºi ºi aici drepturile celor de la coloniile de muncã. O carte poºtalã pe lunã, cu
vorbitor ºi pachet.
Am primit cartea poºtalã, ni s-au fixat zilele de vorbitor pe litere dupã alfabet, începînd
de pe ziua de 8. Pe ziua de 8 erau cei cu litera A, pe 9 cei cu litera B, pe 10 cei cu litera
Cuvîntul Deci pe 11 era litera Dumnezeu Mai departe nu numãram.
În fiecare zi, cei cu litera respectivã se aºezau la crãpãtura din scîndura oblonului nostru,
prin care îºi puteau vedea încã din parcul care era în faþa închisorii, pe cei care o luau pe
stradã spre poartã!
Ce fericiþi izbucneau cîte unii care îºi vedeau pe ai lor venind:
- Iatã pe soþia mea cu fetiþa!
- Iatã ºi pe fiul meu cu mama!
- Iatã ºi pe ai mei!
ªi toþi tremurau de nerãbdare sã-ºi audã numele strigat pe coridor, de cãtre gardianul
trimis de la poartã cu lista, ca sã scoatã pe cei la care le veniserã cineva la vorbitor.
T-
Cu cîtã bucurie am aºteptat primul vorbitor aici! Dumnezeu sã le rãsplãteascã tuturor
celor prin care mi-a fãcut El atît de mult bine în fiecare lunã din cele opt pe care le-am stat
ºi aici pentru Numele Lui ºi pentru Cauza Sa.
Deºi nu i-au lãsat la vorbitor pe toþi cei ce veneau de fiecare datã la mine, eu, fãrã sã ºtie
ei, îi vedeam pe toþi, acolo în parc.
Prin crãpãtura de scîndurã din oblonul aºezat peste toatã fereastra, îi vedeam pe dragii mei
fraþi ºi surori care veneau la mine, aducîndu-mi fiecare cîte ceva în speranþa cã vor reuºi
sã-mi dea. Se adunau, se întîlneau ºi se sfãtuiau care sã vinã. Cei ce rãmîneau îi aºteptau
acolo pe banca din parc pe cei ce veneau bucuroºi înapoi de la mine.
Din dimineaþa zilei cînd era rîndul literei mele, îi vedeam în fiecare lunã, pe cei cunoscuþi
ºi pe alþii noi, adunîndu-se pe banca din parc. Mi se umpleau ochii de lacrimi ºi graiul de
rugãciune pentru ei.
Erau nelipsiþi cei de la Simeria cu Nina... Fratele Valer ori surorile Fica sau Aurelia. Sora
Lucreþia de la Laz cu preaiubiþii mei de la Arad: Moise ºi Eliþa, cei care au fost alãturi de
toatã crucea mea, încã din primul meu calvar de la Gherla. Aceºtia au fost nelipsiþi lîngã toate
necazurile mele... Apoi, lîngã pãrinþii ºi copiii mei, fraþi iubiþi din Moldova, din Ardeal, din
Banat...
Rînduite sînt, cu cea mai apropiatã ºi mai scumpã grijã iubitoare, - toate-toate cîte trebuie
sã ni se întîmple nouã clipã de clipã ºi loc de loc!
Eu vãd cu tot mai multã uimire ºi recunoºtinþã acest mare adevãr în toate zilele mele.
Nimic din tot ce mi se întîmplã, nu este întîmplãtor! Totul-totul este atît de înþelept orînduit
sã fie aºa, încît de fiecare datã cînd vãd cu cît de nemãrginitã dragoste sînt iubit ºi ocrotit, -
nu ºtiu cum sã mai laud ºi sã mai preamãresc pe Domnul meu!
În jurul meu sînt tot felul de suflete cu care vorbesc în fiecare ceas despre viaþa sau
osînda veºnicã... Dar în jurul meu îl simt neîncetat ºi pe duhul potrivnic. Vãd neîncetat ºi
lupta lui împotriva Duhului Sfînt care mã apãrã. ªi împotriva mea.
T-
Un simþãmînt puternic am avut încã din prima zi a încercãrii prin care umblu acum: Cã
dacã Prezenþa Domnului este neîncetat cu mine din clipa cînd I-am vãzut semnul Lui, - apoi
ºi prezenþa vrãjmaºului meu satana, este aproape pas de pas nelipsitã.
Cîteodatã parcã pleacã ºi se depãrteazã. Dar nu peste mult îl simt din nou cum se apropie
cãutînd pe orice cale sã-mi facã numai rãu.
În orice loc nou ajung, mã uit de fiecare datã printre cei care mã înconjoarã, cercetînd
feþele lor, ochii lor, duhurile lor, - sã-l vãd pe acela în care se va bãga duhul vrãjmaº, pentru
a-l face sã-mi devinã potrivnic, pîrîtor, iscoadã, rãufãcãtor.
În privinþa aceasta ajunsesem sã-mi cunosc atît de bine pe vrãjmaºul-duh care mã urmãrea
încît din prima clipã, descopeream pe acela din jurul meu în care se va întrupa spre a-mi face
rãu. ªi niciodatã nu m-am înºelat.
Dacã m-am pãzit cît de bine de acel om peste care vãzusem de la început semnul
vrãjmaºului meu, - Domnul mã scãpa de multe curse ale lui.
T-
În celula aceasta de închisoare mi s-a întîmplat la fel.
Presimþeam, simþeam, vedeam, ºtiam cum potrivnicul stã în faþa mea - ameninþîndu-mã.
Dar cum sã tac, sã nu vorbesc acestor oameni despre Hristos, cînd tocmai pentru aceasta eram
trimis aici?
Dupã ce mi s-a împotrivit pe faþã în mijlocul celor cu care vorbeam, - vrãjmaºul-duh l-a
fãcut pe vrãjmaºul-om prin care lucra, - sã se cearã la raportul directorului închisorii, pentru
a mã reclama “cã fac propagandã religioasã printre deþinuþi”...
Eu vãzusem încã de cîteva zile gîndul rãu pe care ºi-l pusese acesta asupra mea. ªi mã
rugam cu stãruinþã Domnului, sã-l împiedice ca sã nu-mi poatã face nici un rãu...
Simþeam cum Domnul îmi primise aceastã rugãciune - ºi aºteptam acum cu adîncã
încredinþare ºi liniºte sã vãd cum Domnul va lucra pentru mine, în desfãºurarea acestei lupte
de duhuri.
O, - ºi slãvit sã fie Scumpul Sãu Nume, - cît de minunat a lucrat!
Bietul vrãjmaº-om, mîniat de vrãjmaºul-duh, a ieºit la raportul ofiþerului de serviciu la
ora deschiderii, cerînd sã fie dus “la raportul domnului comandant...”
- Ce vrei sã-i raportezi?
- Am ceva confidenþial!
- Despre ce anume?
- Problema de aici din camerã!
În astfel de cazuri, obiºnuit, ofiþerul de serviciu îl ºi scotea pe cel ce se ceruse la raportul
comandantului, îndatã dupã ce termina “deschiderea” (- adicã luarea în primire pe camere ºi
pe numãr a efectivului de deþinuþi -).
De obicei cei ce se cereau la raport, cãutau astfel sã-ºi “uºureze” starea lor îngreunînd-o
pe a altora din cei între care erau ei. Se duceau cu pîre, cu reclamaþii, cu învinuiri, asupra
vreunuia sau a tuturor celor care erau închiºi împreunã cu ei. Credeau aceºtia cã în acest fel
direcþiunea va face propuneri ca lor sã li se dea drumul mai repede acasã.
Dar de multe ori se întîmpla tocmai dimpotrivã.
T-
De data asta însã ofiþerul îi spuse în auzul tuturor:
- Nu þi-e ruºine mã? Popã eºti tu, sau... (ºi spuse un cuvînt urît). Pe care vrei sã-l pîrãºti?
Nu mai este nici un raport pînã peste douã sãptãmîni. Comandantul e în concediu.
ªi trînti uºa!
Ceilalþi rãmaserã miraþi. Îl bãnuiserã pe pîrîtor ºi înainte... Dar nu ºtiau nimic din lupta
noastrã de duhuri.
Mai tîrziu, nemaiputîndu-se stãpîni, izbucni împotriva mea în alt fel, pentru un motiv de
nimic, - rãzbunîndu-se cu tot felul de insulte ºi scorniri.
Mai reuºise sã-ºi facã un tovarãº la fel cu el dintr-un biet suflet, cel mai nenorocit dintre
toþi, nu numai sufleteºte ci ºi trupeºte. Un schilod, cu faþa sucitã ºi cu trupul la fel.
O lunã întreagã am avut multe de pãtimit din pricina acestor doi... Nu puteam vorbi cu
nimeni nici chiar în ºoaptã, cã imediat erau acolo ºi începeau sã insulte, sã rãstãlmãceascã,
sã ameninþe...
Cînd mi-a venit pachetul cu mîncare însã, le-am împãrþit ºi lor. La ei nu venise nimeni.
M-am bucurat astfel cã mi s-a dat prilejul sã le rãspund aºa la rãul care mi-l cãutaserã ei.
T-
Dar din toate formele de teroare la care eºti supus în închisoare, teroarea cea mai grea este
a celor cu care eºti închis împreunã ºi care sînt permanent lîngã tine, zi ºi noapte.
Cei care ne torturau la anchete sau la muncã, erau cu noi un ceas-douã. Dupã aceea eram
despãrþiþi de ei.
Oricît de grele fuseserã cele un ceas-douã, - cînd veneam în mijlocul celorlalþi care erau
în aceeaºi suferinþã ca noi, - gãseam unii la alþii mîngîiere, îmbãrbãtare, compãtimire,
dragoste. Iar asta ne întãrea inima ºi ne uºura chinul.
Dar cînd satana ne supunea prin unii din cei închiºi cu noi, la teroarea dinãuntru, spre a
ne zdrobi statornicia, spre a ne înfrînge credinþa ºi nãdejdea, - atunci era nespus mai greu.
Fiindcã aici ochiul necruþãtor ºi urechea iscoditoare a vrãjmaºului te urmãreau pretutindeni.
Iar cursele care þi se întindeau neîncetat ascundeau o primejdie permanentã.
Cu cîtã teamã ºi grijã trebuia sã fii pas cu pas, cînd potrivnicul n-avea nici somn, nici ruºine,
nici cinste, nici conºtiinþã - ci numai urã, urã de fiarã închisã, urã de moarte, urã nimicitoare
împotriva ta!
Cînd am simþit cã îmi este cu neputinþã sã mai suport starea asta cu vrãjmaºul-om de lîngã
mine, Dumnezeu ne-a despãrþit. Camera noastrã s-a desfiinþat, ºi noi am fost împãrþiþi printre
alþii.
ªi nu ne-am mai vãzut de atunci.
Aºa mi se întîmplã mereu: cînd ajung într-o stare pe care n-o mai pot suporta, - totdeauna
se întîmplã ceva. Ceva care schimbã totul în alt fel.
ªtiu cã aºa se va întîmpla în oricare stare rea în care voi ajunge.
De aceea mã strãduiesc nu numai sã-mi fac toatã datoria ascultãrii mele de Domnul în
situaþia în care sînt, ci mã strãduiesc sã am necurmat ºi grija ca nu cumva sã mã fac cu voia
mea, vinovat de vreun lucru sau cuvînt nedrept împotriva celui ce mã prigoneºte. Pentru ca
nu cumva, la despãrþirea de acela, eu sã rãmîn cu o povarã pe inimã.
În ispita prin care trec, veghez ºi mã rog ca sã nu cad. Adicã sã nu fiu angajat într-atîta
încît sã uit cã totul este doar o ispitã ºi astfel sã izbucnesc ºi eu apãrîndu-mã cu lovituri
împotriva vrãjmaºului-om. Cînd vinovatul adevãrat este vrãjmaºul-duh. Omul este numai
nefericita unealtã prin care mã loveºte potrivnicul meu vechi ºi cunoscut, duhul rãului.
T-
Dar nu totdeauna am reuºit sã biruiesc în aceste ispite. De multe ori am fost biruit eu.
Eram atunci ca un cîine care vedeam numai bãþul - ºi nu pe cel ce lovea în mine cu acest bãþ.
Am sãrit sã muºc ºi eu “bãþul”, - cînd adevãratul vrãjmaº era cel ce mã lovea cu el.
T-
Dupã astfel de “muºcãturi” cu care mã apãram, niciodatã n-am fost fericit. Chiar dacã
“apãrarea” mea era dreapt ã º i ci ns t i t ã, aceastã apãrare care l-a umilit ºi l-a rãnit pe
vrãjmaºul-om, fãcîndu-l poate ºi mai rãu - m-a zdrobit în realitate pe mine. Atunci nu mi-am
putut ierta de ce n-am putut sã tac! De ce n-am putut sã sufãr? De ce m-am apãrat? Oare aºa
a fãcut Domnul meu Isus cînd era El învinuit ºi batjocorit, mult mai pe nedrept ca mine?
Nu-i destulã nenorocire pentru vrãjmaºul-om cã este stãpînit de un duh rãu ºi cã s-a fãcut
o unealtã a rãului? - Îl mai aþîþ ºi eu, ca sã-l fac ºi mai rãu! Adicã sã-l mai împing ºi eu în mai
adînc foc!
Sufeream cumplit pentru asta de fiecare datã cînd cãdeam într-o astfel de ispitã. ªi de
fiecare datã mã rugam Domnului meu Isus sã-mi astupe El gura mea ºi sã-mi punã El strajã
buzelor mele, cînd nu mi-o astupam eu, cînd eu nu ºtiam sã mi le pãzesc.
T-
Ce minunate au fost totuºi multe din zilele petrecute ºi aici. Atîtea din amintirile pe care
le am de prin aceste locuri sînt o bogãþie nemãsuratã pe care n-aº schimba-o pentru nici un
aur de pe lume.
Am versificat ºi aici unele din cele mai frumoase gînduri pe care le-am pãstrat din zilele
ºi nopþile de acolo. Iatã douã, una din iarna aceea:
Se cerne printre gratii...

Se cerne printre gratii zãpada viscolitã
precum se cern pe tîmple ºuviþele-argintii
precum se cern pe suflet din viaþa rãvãºitã
regretul ºi tristeþea apusei bucurii.
Trec anii rînd pe rînd etern
ºi-n scurgerea-ncetinitoare
pe ochi, pe gînd, pe vis se cern
tãceri de duh ºi de uitare.
Sîntem de veacuri parcã aici între zãbrele

de ne-am uitat ºi fiii ºi mamele cum sînt
de nu mai ºtim cum este un liber cer cu stele
de nu mai ºtim de-i soare sau plouã pe pãmînt...
Sîntem bãtrîni, dar nu mai ºtim
nici nu vedem la noi schimbarea
spre locurile ce iubim
demult am ºi uitat cãrarea...
La fel trec zi de muncã, ori zi de sãrbãtoare

la fel trec luni, trec anii, de parcã ni s-au dus, -
cînd vom ieºi de-aicea, ah cine ºtie oare
ce vom mai fi din gîndul ce zi de zi l-am pus!
Copiii noºtri n-au avut
ca alþi copii copilãrie...
ºi fãrã vreme ne-au trecut
cei dragi zdrobiþi în veºnicie!
- Sus credinþa însã, fraþii mei de pîine!

pieptul încã-i tînãr chiar dacã-i slãbit,
- a fost ºi mai rãu IERI
mai bine-o fi MÎINE
nu-i nimic pe lume fãrã de sfîrºit!
Mai vine-o zi cînd orice greu
ºi orice lacrimi vor fi-uitate,
minunile lui Dumnezeu
vin însã-atît de neaºteptate.
Iar alta din Sãptãmîna Învierii:
O, îngeri preaiubiþi...
O, îngeri preaiubiþi ai serii,
ai visului ºi-ai Amintirii,
vã cheamã-n seara Învierii
uitaþii fii ai Pãtimirii!
- Aduceþi noaptea liniºtitã

cu vãlul tainic de-mpãcare
s-adoarmã inima zdrobitã
cu liniºtitã legãnare.
Întindeþi ceata care-aºterne

pe suflet pacea ei adîncã,
punînd alinãtoare perne
durerii ce zvîcneºte încã.
Închideþi geana ostenitã

ce timpul nesfîrºit îl rumpe
ºi-n biata inimã - amãgitã
fiorul locurilor scumpe.
Aduceþi visul care-i scapã

de temniþe ºi de zãvoare
ºi duce dorul de-adapã
la mult doritele izvoare.
Daþi sufletelor revederea

fiinþelor nemaiuitate
reînnoindu-le puterea
sã-ºi ducã crucea resemnate.
Sã-ºi creascã-n taina rugãciunei

ºi mai aprinsã-n astã searã
adînca-ncredinþare-a unei
nãdejdi ce va sã-nvie iarã.
ªi-a revederii mult dorite

ce nu va fi atunci pãrere
cînd mii de clopote slãvite
vesti-vor ºi-a lor înviere...
Am cunoscut ºi aici suflete mai scumpe ca mãrgãritarele ºi mai frumoase ca trandafirii.

Printre acestea au fost unele de care am rãmas legat pentru totdeauna prin naºterea lor din
nou, prin înfrãþirea noastrã din Duhul Sfînt... - ai cãrui fii au devenit ºi ei prin unele din cele
mai frumoase hotãrîri ºi legãminte.
Nu voi uita printre astea hotãrîrea frumoasã, - predarea în slujba Domnului a fratelui
Nicolae... Cel cu care lucrasem vara trecutã în aceeaºi grupã la Popeºti-Leordeni. - ªi care
fusese înainte timp îndelungat primarul unuia din cele mai mari oraºe din þarã... În timpul cît
el împlinise funcþia aceea, ajunse cu toatã puterea ºi cu toate mijloacele mari pe care le avea
atunci, clãdirea în acest oraº a uneia dintre cele mai frumoase ºi mai mari catedrale din þarã.
Acum, Dumnezeu îngãduise sã ajungã ºi el aici trimis de oameni ºi pentru a plãti o parte
din “vina” cã a clãdit pentru Numele lui Dumnezeu o astfel de Casã Sfîntã. Dumnezeu a
îngãduit sã fie trimis ºi el aici, pentru a-ºi întregi dragostea lui de Dumnezeu, prin primirea
lui Isus în inima sa.
Aceastã primire a lui Hristos în inima lui era mult mai mare decît construirea unei
catedrale. Cãci oricît de frumoasã, de mare ºi de trainicã ar fi o catedralã de ziduri, - tot nu
este veºnicã! Dar catedrala unei inimi predate lui Hristos unde Dumnezeu sã fie slãvit cu
toatã dragostea ºi adoraþia, - este ceva de duratã eternã ºi de preþ divin.
De multe ori vorbisem despre asta cu fratele Nicolae, pînã în ziua cînd a ajuns el sã
înþeleagã limpede acest simplu dar complicat adevãr! Pînã atunci mijloacele îi acoperiserã
scopul. Acum scopul începea sã-i anuleze mijloacele.
T-
Era o zi spre sfîrºitul lui martie 1954, presimþind cã va veni în curînd despãrþirea noastrã,
l-am pus în faþa marii alegeri. Ca oarecînd pe Cristian...
Clipa lui cea mare a venit în timpul plimbãrii din curtea închisorii.
La aceste plimbãri de 10-20 de minute la care eram scoºi în fiecare zi - de cîteva zile
mergeam numai cu el. Spre a putea vorbi mai liniºtiþi, fãrã ochii ºi urechile iscoditoare ale
celor din camerã. Lucrurile ajunseserã aproape de vîrf, iar clipa hotãrîrii trebuia sã nu se mai
amîne. Fiindcã aici nu se putea ºti niciodatã ce poate aduce fiecare zi.
ªi el n-a mai amînat-o! Cînd i-am spus în ziua aceea la plimbare:
- A sosit clipa sã te hotãrãºti pentru Domnul Isus! Vrei?
El a rãspuns cu ochii plini de lacrimi ºi cu faþa plinã de hotãrîre:
- Vreau!
- Atunci, uite aici! Fã-o acum!
Ningea cu fulgi mari ºi liniºtiþi peste noi în curtea închisorii. Gardianul de serviciu
fluierase sfîrºitul plimbãrii ºi cei din capãtul coloanei suiau scãrile spre celule...
Noi stam amîndoi în rugãciune în curte... El se preda Domnului cu cuvinte zguduitoare
ºi cu lacrimi care îi ºiroiau pe obrajii înfloriþi cu fulgi mari de nea.
Ceilalþi ajunseserã sus... Noi încã stam amîndoi fericiþi ºi uitaþi în mijlocul curþii,
mulþumind lui Dumnezeu... Pînã cînd paznicii de pe ziduri alarmaþi, au început sã strige ºi
sã fluiere la noi:
- Ce faceþi acolo? Daþi-i drumu’ sus! - iar gardianul de serviciu ne ameninþa venind furios
spre noi.
Nouã însã nu ne mai pãsa de nimic. Eram atît de fericiþi amîndoi încît nici un rãu nu mai
putea sã ni se întîmple. În ceasul acela fratele Nicolae construise pentru Dumnezeu în inima
lui cea mai frumoasã catedralã.
Peste cîteva zile într-adevãr ne-am despãrþit. Lui i s-a dat drumul acasã.
T-
Pentru luna mai - o veste tristã: nu se mai dau cãrþi poºtale. S-a suspendat vorbitorul, s-au
suspendat pachetele!...
- Ce vom face? - se plîngeau cu toþii. Vor veni din nou ai noºtri - ºi dacã nu-i vor primi,
vã închipuiþi cum au sã plece înapoi! De ce oare? Ce s-a întîmplat?
- Poate sã se întîmple orice, - noi de aici nu ºtim nimic. Vedem numai cã din cînd în cînd
se iau mereu alte mãsuri de constrîngere faþã de noi.
Mîncarea parcã devenise tot mai puþinã, mai slabã ºi mai proastã. Peste zi numai arpacaº,
dimineaþa numai terci. Iar percheziþiile se întãriserã. Chiar ºi de douã ori pe sãptãmînã.
Dupã ce aceste percheziþii ni se fãceau nemilos de aspre pe salã, gardienii intrau în celulã
ºi dãdeau totul cu josul în sus. Pãturi, rogojini, saltele, - toate erau rãsucite ºi aruncate una
peste alta... “Paiele” din saltele scoase, scîndurile rãvãºite, totul era aºa de pustiit ca dupã nu
ºtiu ce grozãvie... ªi doar nu mai aveau ce sã ne gãseascã, dupã atîtea zeci de astfel de
controale amãnunþite. Dar parcã nu mai ºtiau cum sã ne mai chinuiascã.
Dupã ce totul era scîlciat în felul acesta, era în camerã un praf cã abia se mai vedea ºi
becul aprins. Noi eram împinºi cu toate boarfele noastre grãmadã înãuntru, iar uºa cãdea
trîntitã astfel ca o lespede peste noi.
Nici n-aveam loc unde sã stãm în picioare. Ne suiam peste toate boarfele noastre în acest
praf gros ºi înãbuºitor.
Trebuiau sã treacã douã-trei ceasuri pînã ce ni le puteam aºeza toate iarãºi cum au fost.
Ca sã ne aºezãm în sfîrºit ºi noi gîfîind pe la locurile noastre.
În tot timpul acesta abia mai puteam respira. Fereastra închisã, uºa închisã, noi mulþi,
camera strîmtã... Nasul, buzele, ochii - ne erau toate pline de praful care umezit pe gurã
devenea ca un noroi. Stam toþi cu ºtergare ºi batiste la gurã ºi la nas. Ne sufocam, tuºeam,
ne zvîrcoleam gata de moarte, pînã ce într-un tîrziu se aºeza iarãºi praful ºi începeam sã ne
mai liniºtim...
Cît de înþeleaptã este vorba: sã nu dea Dumnezeu omului cît poate rãbda!
T-
În zilele vorbitorului oprit începurã sã soseascã iarãºi familiile. Nu primiserã obiºnuita
carte poºtalã aºteptatã de la noi - dar veniserã.
Mulþi din cei care stãteau la crãpãtura din fereastrã urmãrind cu toatã atenþia sã-ºi vadã
venind pe cei dragi, - ºi-i vãzurã într-adevãr venind...
Dar care cum venea la poartã, era vãzut plecînd amãrît înapoi. Nimeni nu primi vorbitor.
Nimãnui nu i se luã nici mãcar pachetul adus.
Astfel trecurã zilele A, B ºi C. Toþi cei ce veniserã, erau îndrumaþi înapoi de la poartã cu
tot bagajul adus.
Veni ºi ziua de 11. Era rîndul nostru cei cîþiva cu D.
Vãzui venind pe sora Fica cu Nina cu sora Lucreþia... ºi alþii. În gîndul meu mã rugam lui
Dumnezeu sã se facã o minune la poartã.
Vãzurãm astfel cã mulþi se întorc... Dar Nina ºi Fica nu. În timpul acesta apare un ofiþer
venind din oraº spre poartã. Înãuntru nu mai intra nimeni, dar nici înapoi nu plecaserã.
Probabil la un telefon de la poartã am vãzut cum comandantul ºi contabila se duceau
grãbiþi înspre acolo. Dupã aceea la cîteva minute veneau împreunã cu ofiþerul strãin aducînd
în braþe toþi trei pachetul adus de Nina, care avea împliniþi atunci, treisprezece ani.
Îndatã mi-am auzit numele. ªi ºeful de secþie m-a luat la vorbitor ºi la pachet.
Am aflat atunci cã ofiþerul care venise tocmai în clipa cînd fetiþa mea era la poartã ºi
plîngea sã o lase sã mã vadã, - era un delegat de la Ministerul de Interne, venind în vreo
inspecþie pe la penitenciar. El a intervenit pentru ca eu sã am atunci, singurul dintre toþi,
bucuria de a primi revederea ºi darul celor iubiþi.
Domnul meu intervenise pentru mine ºi încã în ce chip! Iatã cît de puternic este Domnul...
El punea pe însuºi comandantul cel atît de mare ºi de puternic, sã facã un aºa serviciu pentru
mine, cel atît de mic ºi dispreþuit.
Poate cã eu nu aveam nevoie atît de mult de pachetul acela, cît aveam nevoie de încã o
minune, de încã o dovadã din partea Lui, cã este cu mine.
Atunci am vãzut plin de bucurie cum, cînd Domnul Isus vrea sã ne ajute, noi nu numai
cã nu putem face nimic, dar nici nu este nevoie sã mai facem fiindcã El îi pune pe toþi, chiar
ºi pe cei mai mari în slujba noastrã.
ªi încã odatã am vãzut cum chiar cel pus sã-þi facã rãul, lucreazã fãrã voia lui, spre a-þi
face binele!
Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor, cît de puternic eºti Tu - ºi cît de minunat ºtii sã
vii în ajutorul celor ce Te slujesc ºi se bizuiesc pe Tine. Slavã veºnicã Þie.
Pe cîþi i-ai pus Tu astfel sã lucreze ºi pentru mine de-a lungul acestor ani. Eu doar mã
rugasem încredinþîndu-Þi Þie temerea sau nevoia mea - ºi am aºteptat plin de nãdejde. Pînã
am primit semnul Tãu. Iar cînd l-am primit, ce plin de siguranþã eram cã vei face ca totul sã
fie biruitor ºi fericit. ªi aºa a ºi fost. Mai înainte de a mã ruga eu, Tu lucraseºi pentru mine.
Acesta plecase de la Bucureºti poate numai ca sã-mi vinã mie în ajutor. Ca eu sã vãd încã o
datã ce minunat ºi puternic eºti Tu. Sã Te pot slãvi pentru încã o minune în faþa fraþilor mei.
Sã le pot spune încã o datã cã ºi ei, la vremea lor, sã se bizuie pe Tine cel Biruitor ºi
Puternic.
T-
În noaptea spre 18 iunie, Domnul îmi trimise din nou un sol al Sãu, care sã mã înºtiinþeze
cã azi are sã se întîmple din nou ceva.
Eram la plimbare în curte cînd dintr-o datã gardianul de la poartã vine grãbit în curte ºi
sunã alarma, dînd lovituri puternice ºi grãbite în placa de oþel care era atîrnatã lîngã zid în
scopul dãrii alarmelor.
- Toatã lumea sus! Repede, repede! - strigau toþi paznicii de jos ºi de pe ziduri.
- Ce s-a întîmplat? - ne întrebam noi toþi care nu vãzusem nimic.
- Sus, sus, repede, repede! - ne împingea din urmã gardianul cu gura ºi cu mîinile.
Ajunºi în camerã întrebarãm pe cei ce nu coborîserã la plimbare:
- N-aþi vãzut nimic? De ce este alarma asta?
- Am vãzut, - spuneau cei ce priviserã prin scîndurã, - patru ofiþeri venind cu raniþe ºi
bagaje la poartã. Dupã ce au venit ei, s-a sunat alarma!
Îndatã începurã sã alerge pe salã strigãte:
- Jos cu tot bagajul. Daþi-i drumul jos, cu tot bagajul!
Ne-am luat repede totul ºi am coborît grãmadã împingîndu-ne unii pe alþii pe scãri în
curte.
Atunci ne-am revãzut dupã aproape opt luni toþi cei ce venisem în 2 noiembrie de la
colonie, aici. Toþi stam gata de plecare.
- Liberarea! - spuneau cu toþii, unii rîzînd, alþii plîngînd.
T-
Dar eu eram nedumerit.
Dupã socotelile mele fãcute în zeci de nopþi de la venirea noastrã aici, cele 242 de zile
expirau nu azi ci pe data de 2 iulie... Iar acum eram abia în 18 iunie.
Nu mai înþelegeam nimic.
T-
- Faceþi loc la mijloc! Daþi-vã în lãturi pe margini! - strigarã paznicii, aducînd o masã ºi
niºte braþe de dosare.
- Care îþi auzi numele, treci la poartã pe cinci rînduri, - rãsunã scurt porunca
comandantului, care apãruse la masã, cu încã doi ofiþeri.
Tremurînd de nerãbdare ºi de emoþii, fiecare aºtepta sã-ºi audã numele.
Fericiþii care strigaserã “Prezent” - se fãcuserã o coloanã lungã, pe cinci rînduri, cu faþa
la poartã. Noi ceilalþi ne rãream tot mai mult rîndurile.
- Gata! - rãsunã ca o loviturã de sabie, porunca celui ce strigase dosarele.
- Restul daþi-i drumul sus! Imediat! Repede, repede!
Mai rãmãsesem cam jumãtate din cîþi fusesem înainte.
Ne-au bãgat în douã celule mari.
Dar nu-i mai venea nimãnui sã se aºeze. Aºteptam cu toþii, din ceas în ceas, altã listã cu
alte plecãri.
T-
Peste douã zile, în ziua de 20 iunie, într-adevãr, urmã altã adunare în curte, cu o altã
jumãtate de plecãri dintre noi.
Eu am rãmas din nou între cei care au urcat iarãºi înapoi, cu tot bagajul sus.
De data asta ne-au bãgat pe toþi cei care mai rãmãsesem, într-o singurã camerã.
T-
În ziua urmãtoare, apãru în camerã ofiþerul de serviciu împreunã cu ºeful de secþie...
Un fior de aºteptare bucuroasã trecu din nou prin inimile tuturor.
- Care îþi auzi numele, ieºi pe salã cu tot bagajul!
Printre cele zece nume citite, era ºi numele meu ºi al lui fr. Ioniþã.
Ne-au dus cu tot bagajul într-o camerã pentru eliberare. Apoi am fost duºi încã în aceeaºi
zi, la magazie ca sã ne luãm ºi bagajul care ne fusese oprit acolo. ªi obiectele care ne fuseserã
luate încã din ziua cînd am fost arestaþi: acte, scrisori, ceasuri, stilouri, bani, cuþitaºe. - Tot
ce fusese gãsit atunci asupra fiecãruia în momentul cînd am fost arestaþi.
Toate aceste lucruri fuseserã trimise dupã noi, oriunde am mers. Ele se dãdeau din nou
omului numai atunci cînd era eliberat.
Ce emoþie avea fiecare revãzîndu-ºi lucrurile sale, unii dupã atîþia ani, de cînd i se
luaserã. Aproape cã ni le uitasem de tot.
Ne-am primit deci cu toþii, toate actele ºi toate lucrurile personale. - Semn cã vom fi
eliberaþi de aici, încã azi.
Am fost duºi înapoi în camera noastrã, cu toate aceste bagaje. Unii aveau chiar mult
bagaj... De-a lungul anilor de muncã ºi de vorbitor, familiile le aduseserã, iar omul tot strînge
pînã în clipa morþii lui, - totdeauna grijuliu ca sã nu ducã lipsã. Astfel îºi adaugã bietul om
mereu alte poveri sub care apoi gîfîie cãrîndu-le... Îºi încarcã astfel viaþa, cu mereu alte griji.
Cãci totdeauna bogãþia, fie de aur fie de zdrenþe - este numai grijã ºi greutate.
Ce bine este de cei care au de cãrat un bagaj mic! Ei merg atît de uºor ºi fãrã de chinurile
temerii cã li se ia... Ori de amara durere cã li s-a luat...
Din nou avui nedumerire în inima mea: Cum rãmîne cu 2 iulie? - azi este abia 21 iunie...
T-
Cînd ne-am desfãcut fiecare cele douã bagaje ca sã ni le facem unul, abia atunci vedeai
ce poate sã strîngã un biet om din lumea asta!
O mulþime de sãculeþe ºi trãistuþe fiecare conþinînd cîte o nimicã: nasturi, aþe, petice de
tot felul de culori ºi de mãrimi, cãpeþele de sãpun, lopãþele de lemn cu care mîncaserãm cînd
nu ni se dãduserã linguri...
ªi de fiecare “comoarã” de asta, bietul om nu se îndura sã se despartã, ca s-o arunce. O

cãra cu el ani de zile. Pînã cînd venea cîte o percheziþie mare - ºi i le smulgea din mîini,
aruncîndu-le la foc.
T-
Cam aºa va fi odatã ºi cu toate “bogãþiile” lumeºti pe care ºi le tot adunã bieþii oameni
de prin toate locurile acestea pe unde peregrinãm acum cu toþii, ca niºte bieþi deþinuþi, ce nu
putem fi siguri de nimic din ce cãrãm cu noi.
Sigure ne sînt numai povara ºi durerea ºi teama, sub care gemem cãrîndu-ne zdrenþele.
Dar în fiecare clipã putem, oricare dintre noi, sã fim despoiaþi de ele. Fie luîndu-ni-se ele de
la noi, fie luîndu-ne pe noi de la ele...
T-
Ajunºi în camera noastrã cu tot bagajul acesta, stãm acum gata, fiecare îmbrãcat, ca de
drum.
Afarã era o cãldurã ca în cea mai fierbinte zi de varã. Dar aici în cãmãruþa asta zece inºi
cu tot bagajul, transpiram îmbrãcaþi ca de iarnã, cu paltoanele luate la Crãciun...
În cãmãruþa asta pregãtitã cel mult pentru patru inºi, cu paturile suprapuse ºi cu oblonul
împiedicînd tot aerul de afarã - stam aºa de îngrãmãdiþi încît numai bucuria cã din clipã în
clipã vom fi scoºi ºi eliberaþi, - ne face în stare sã putem suporta.
Era cam ora 11 cînd stam în picioare cu ochii la uºã, gata cu tot ce aveam, aºteptînd din
clipã în clipã sã plecãm.
Dar nimeni nu mai veni la noi!
- Se apropie masa - zice unul. Acum sînt ocupaþi, nu ne poate da drumul pînã trece masa.
- Poate, - rãspunse altul. Deci hai sã ne dezbrãcãm, ce sã stãm aºa!
- Masa! - rãsunã pe salã.
- Eu nu mãnînc nimic! - ziserã în acelaºi timp vreo patru. Avem sã mîncãm noi dacã
ieºim. Ne-am sãturat de arpacaº!
Trecu ºi masa! Iarãºi se îmbrãcarã sã fie gata în clipa care se va deschide uºa. Unii nici
nu se mai aºezarã mãcar pe pat. Stãteau în picioare la uºã cu tot bagajul lîngã ei ca în garã
la plecarea trenului. Ca sã fie primii cînd se dã drumul la uºã.
Dar sosi ºi trecu ºi masa de searã, - ºi tot nimic.
- Cum sã nu ne dea drumul, cînd avem toate lucrurile ºi actele asupra noastrã? Nu-i voie
sã ne þinã peste noapte aºa. Avem la noi cuþite, foarfece, bani - ziceau toþi nerãbdãtori.
- Aºa ar fi! Atunci de ce ne þin?
- Nu ºtiu!
În curte sunã numãrul ºi închiderea.
Noul ofiþer de serviciu care ne ia în primire îl întreabã pe cel vechi, cînd ne vede aici cu
geamantane, cu raniþe, cu pachete:
- Dar cu ãºtia ce-i aici cu tot bagajul?
- Am primit ordin sã-i pregãtesc de plecare. Mi s-a spus sã-i pun aici gata, iar cînd am
întrebat: ce sã mai fac cu ei? - mi s-a rãspuns:
- Sã aºtepte gata! ªi gata aºteaptã de atunci, dinainte de masã. Aºa þi-i predau.
A trecut cum a trecut ºi noaptea asta. Dimineaþa am luat aºteptarea de la capãt. Dar a
trecut ºi ziua asta, fãrã sã se întîmple nimic cu noi.
- Frate Ioniþã, pãrinte Vlad, - haideþi sã ne aºezãm noi pe stat aici. De aici nu plecãm pînã
pe ziua de 2 iulie. Mai stãm aici zece zile. Veþi vedea!
Dar ei se uitau tot neîncrezãtori la mine.
Fratele Ioniþã ºi pãrintele Vlad erau cele douã suflete cu care mã înþelegeam cel mai
fericit acolo.
În afarã de ei, printre cei ce eram acum împreunã, doar pe unul îl cunoscusem mai de
mult... Acesta avea cei mai mulþi ani de închisoare dintre noi toþi.
Din aceºti ani s-a ales cu un cîºtig minunat. Îi ajunsese undeva ºi lui în mînã Evanghelia
dupã Ioan - ºi o învãþase pe de rost ca pe o poezie de la început pînã la sfîrºit. În ziua cînd
o ºtia toatã fãrã nici o greºealã, la o percheziþie mare, i-au gãsit cartea.
Astfel de percheziþii se fãceau de obicei numai cînd vreunul pîrîse la direcþiune cã în
camerã un alt deþinut are asupra lui un obiect deosebit. Atunci eram dezbrãcaþi la piele ºi ni
se controla totul cusãturã cu cusãturã, orice hainã, cãmaºã, încãlþãminte... Pînã ºi în gurã ºi
încã ºi în alt loc unde nici nu poþi spune, - erai controlat.
Aºa era cu neputinþã sã mai scape nimic.
T-
I-au luat Evanghelia, apoi a fãcut pentru asta zece zile de carcerã. Dar din cap nu i-a mai
putut-o lua nimeni.
Acum stãtea întins pe pat, iar cînd noi îi ziceam, mai ales duminica, ori seara:
- Victor, mai spune-ne te rugãm Evanghelia dupã Ioan!
Atunci el închidea ochii ºi începea miºcat ºi fãrã greº:
- La început a fost Cuvîntul... ªi Cuvîntul era cu Dumnezeu... ªi Cuvîntul era
Dumnezeu...
ªi dacã nimeni nu ne deranja în timpul acesta, Victor, cu ochii închiºi ºi cu sufletul
înfiorat, ne spunea toatã Evanghelia, frumos, curgãtor, miºcat, de la primul pînã la ultimul
capitol ºi verset.
Cînd se sfîrºea - eram cu toþii într-o stare atît de cereascã.
Mi-am fãcut atunci atît de multe mustrãri: cum de n-am fãcut ºi eu acest lucru! De ce
n-am învãþat ºi eu astfel pe dinafarã mãcar o Evanghelie? De ce nu ºtiu acum pe de rost mãcar
o carte din Noul Testament?
M-am bizuit cã am Cuvîntul lui Dumnezeu în buzunarul meu sau pe masa mea - ºi nu
m-am strãduit sã-l strîng cît mai mult în mintea mea!
Acum iatã, dacã n-a fost luatã Biblia de la mine, am fost luat eu de la ea...
E adevãrat cã reþineam în minte zeci de versete ºi eu - de ici de colo. Dar fãrã greº ºi la
rînd, puþine le ºtiam... ªi iatã aici, spre ruºinea mea, omul acesta cunoaºte fãrã greº ºi poate
sã recite o Evanghelie întreagã!...
- Dupã ce voi ieºi de aici, - promiteam eu în inima mea, - am sã caut sã-mi întipãresc în
minte cît mai multe pãrþi din Cuvîntul Domnului. ªi voi îndemna pe toþi cei ce vor vrea sã
mã asculte, mai ales pe tineri - sã înveþe fiecare pe dinafarã cît mai multe capitole din Sfînta
Scripturã. Mai ales din Noul Testament ºi din Psalmi.
Nici unii din noi nu putem ºti ce ne aºteaptã în viaþã. Cuvîntul lui Dumnezeu ne poate fi
luat de oricine, dar din cap nu ne poate fi luat decît odatã cu capul. Cînd ne va fi luat capul
însã, atunci nu vom mai avea nevoie nici de el. Dar pînã atunci da!
De aceea strãduiþi-vã din toate puterile, fiii ºi fraþii mei, sã vã strîngeþi în cap ºi în inimã
bogãþia nesecatã ºi nepieritoare a Cuvîntului lui Dumnezeu, - singura care cu adevãrat o vom
duce cu noi.
Avînd în minte Cuvîntul Sfînt, - El ne va lumina ºi ne va cãlãuzi în orice loc ºi în orice
problemã. Ne va întãri ºi ne va sãtura în orice vreme ºi strîmtorare. Ne va însoþi ºi apãra în
orice primejdie ºi ameninþare. Cãci în El este puterea ºi ajutorul lui Dumnezeu.
Nu voi înceta niciodatã sã spun tuturor acest îndemn: Nu numai citiþi, ci învãþaþi pe
dinafarã Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia. Începeþi cu capitolele 5, 6 ºi 7 din Evanghelia dupã
Matei. Apoi continuaþi cu Evanghelia dupã Ioan, apoi cu epistolele sfinþilor apostoli... Apoi
pînã unde puteþi de m ul t , învãþ aþi pe di nafarã cî t mai mult din Sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu...
Gîndiþi-vã la El pe drum... în timpul cînd mîinile lucreazã... sau în timpul cînd ochii nu
pot sã vã adoarmã...
În El veþi gãsi luminã în întunericul vostru, mîngîiere în durerea voastrã, însoþitor în
singurãtãþile voastre, apãrãtor în primejdiile neprevãzute ale vieþii ºi morþii voastre.
Dacã aº fi pe patul de moarte ºi n-aº mai putea sã dau decît un singur sfat copiilor mei,
acela ar fi: - Învãþaþi pe dinafarã Cuvîntul lui Dumnezeu. În El veþi avea totul, oricare dintre
voi, oriunde ºi oricînd în viaþa ºi în moartea sa.
T-
Într-adevãr, aºa s-a întîmplat precum fusese mai dinainte înºtiinþarea Domnului...
Noi am stat în aceste condiþii încã peste zece zile în camera aceea, înghesuiþi ºi pregãtiþi
în orice clipã de drum. N-am fost scoºi pînã în ziua de 2 iulie.
Cîte rapoarte la toþi ºefii de secþie, la ofiþerii de serviciu, cã nu mai putem...
Cîte întrebãri: - Ce e cu noi, cã sîntem þinuþi aºa?...
Cîte rugãminþi sã fim schimbaþi!... Toate însã fãrã nici o urmare.
Toþi se uitau la noi, ridicau din umeri, dau din cap a mirare sau promiteau: Eram ceva cu
totul neobiºnuit. - Dar nimeni n-a fãcut nimic.
Pînã pe ziua de 2 iulie.
T-
Îndatã dupã deschidere am fost luaþi la rînd ºi duºi la camera ofiþerului de serviciu.
Am fost fotografiaþi ºi puºi sã semnãm de luare la cunoºtinþã cã sîntem trimiºi cu
domiciliu obligatoriu în Bãrãgan.
Acolo ne vom stabili în comuna unde sîntem trimiºi fiecare, ne vom cãuta loc de muncã
pe o razã de cel mult 15 km.
Vom sta acolo pînã cînd va expira termenul pentru care sîntem trimiºi. Acest termen va
putea fi scurtat sau prelungit, - depinde de purtarea noastrã acolo.
T-
Eu sînt trimis în comuna Dropia dintre Ciulniþa ºi Cãlãraºi. Acolo va fi un ofiþer care ne
va supraveghea. La acesta va trebui sã ne prezentãm de cîte ori ne va spune el. Acum, ne va
însoþi cîte un gardian pe doi, pînã ce ne va preda la miliþia unde sîntem trimiºi.
T-
Într-un ceas, toþi cei zece eram scoºi pe poartã ºi duºi la miliþia din Caransebeº, de unde
trebuia sã plecãm, fiecare cînd aveam trenul.
Am cerut voie ca pînã la tren sã mergem prin oraº spre a ne cumpãra cîte ceva.
Am ieºit atunci liber prima datã dupã aproape doi ani...
Am intrat în prima bisericã pe care am întîlnit-o. Acolo, înaintea lui Dumnezeu am plîns
mult mai mult decît am putut ºopti.
Era 2 iulie 1954.
T-
Dupã o zi ºi o noapte de drum, ajungeam la Dropia, cãrînd un geamantan de la gara
Ciulniþa, pe jos ºase km.
La miliþie ni s-a pus pe buletin ºtampila D. O. (domiciliu obligatoriu). Apoi am fost
îndrumat sã mã stabilesc la unul din locatarii satului.
T-
Dropia era un sat nou, fãcut numai de 3-4 ani, cînd au fost aduºi aici toþi cei refugiaþi ºi
deportaþi de pe la frontiera cu sîrbii, ori din alte pãrþi ale þãrii, care fuseserã rãvãºite de rãzboi
sau de stãrile de dupã el.
Erau aici sîrbi luaþi din Banat, pe vremea neînþelegerilor cu Tito. Erau nemþi luaþi în urma
necazului cu fascismul german. Erau basarabeni refugiaþi din rãzboiul de acolo... Macedoneni
refugiaþi din partea cedatã Bulgariei... Români din toate pãrþile: din Bucovina, din Banat, din
Ardeal, din Oltenia... În sat erau aºezaþi cam în acest fel grupaþi, pe uliþe.
Dropia, ori Satul Nou, cum i se mai spunea, fusese aºezat în mijlocul cîmpiei semãnatã
cu grîu... Cînd s-a hotãrît strîngerea tuturor acestor oameni aici - a fost un lucru mare.
Trebuie sã se fi lucrat cu mult timp înainte la pregãtirea planurilor cu aºezarea acestor
sate în toatã cîmpia asta a Bãrãganului. Mai erau încã multe altele asemenea acestuia.
Pînã în noaptea cînd au fost luaþi ºi aduºi aici, ei nici nu bãnuiau nimic. În noaptea
hotãrîtã au fost treziþi din somn - ºi în douã ore trebuia sã-ºi ia tot ce puteau - ºi sã fie la
garã, unde aºtepta cîte un vagon pentru douã familii...
Atunci ºi-au luat fiecare ce au putut, au pus în car sau în cãruþã - ºi la garã.
Pînã dimineaþa erau îmbarcaþi cu toþii ºi trenul pleca.
Cînd au ajuns aici, era grîu verde cît vedeai cu ochii... În mijlocul cîmpiei erau deja croite
drepte strãzile viitoare. În locul unde vor trebui construite casele - doar cîte un þãruº, pe care
se scria numele celui ce va locui acolo.
În mijlocul cîmpului era locul în care va fi centrul comunei cu tot ce trebuie sã aibã
comuna: Primãrie, ºcoalã, dispensar, miliþie, cooperativã, gospodãrie colectivã, tot...
Iar de aici din centru, în toate cele patru direcþii, uliþe drepte, pînã departe...
T-
Acum erau peste tot colibe toate la fel. Acoperite cu stuf sau cu coceni de porumb, o
camerã, o tindã ºi o cãmarã. Nici un gard nicãieri. Din loc în loc la cîte un mic acoperiº pe
patru stîlpi pentru o vacã sau un cal. Cele mai multe cãsuþe nu aveau nimic decît porumbul
crescut pînã în casã, aproape cît ea.
Am fost trimis la moº Kolenko, unul din refugiaþii basarabeni, care n-avea decît pe
nevastã-sa, astfel cã va mai putea gãzdui o vreme pe un strãin ca mine.
L-am gãsit pe moº Kolenko acasã. I-am spus cine sînt ºi care este starea în care mã aflu.
Mai de milã, mai de silã - cum s-ar zice, - moº Kolenko m-a primit.
- O sã doarmã în camerã, iar noi o sã dormim în tindã, - zise el babei lui. O
sãptãmînã-douã pînã cînd îºi aflã un loc de muncã poate sta ºi la noi.
Este în comuna vecinã un gostat la care vei putea munci - îmi zise el. Acolo dã ºi mîncare
ºi dormit. Vei merge sã vezi.
- Douã zile am nevoie sã mã odihnesc, - am rãspuns eu. Nu mai pot face nimic altceva.
- Bine, iatã pat, masã, liniºte - fã ce vrei. De mîncat vei mînca cu noi. N-avem noi cine
ºtie ce, dar n-o sã murim de foame. Abia ne-am înjghebat ºi noi ceea ce vezi aici. Cînd am
venit aici acum patru ani era numai grîu verde, - ºi un þãruº în loc de casã.
Cînd ni s-a spus sã ne luãm gîndul cã vom mai merge de aici vreodatã - mulþi n-au crezut.
Dar eu am crezut.
Cei care am crezut, am început îndatã sã ne punem pe muncã. Am cosit grîul, am sãpat
un beci, în care sã ne adãpostim lucrurile. Deasupra intrãrii am pus cãruþa acoperitã cu grîu
cosit, ca sã ne fie un adãpost de soare sub cerul acesta care ardea ca un cuptor peste noi.
Apoi am început sã facem chirpici. Era foarte greu cã n-avem apã. Atunci m-am apucat
sã sap fîntîna asta. Am sãpat singur ºi am scos pãmîntul cu gãleata pe cap...
Aici pãmîntul e aºa cã stã fîntîna sãpatã, fãrã zid...
Am ajuns la apã, cãci nimerisem un loc, cum vezi, aici mai jos. Aºa mi-am fãcut casa, iar
statul mi-a dat lemnul de acoperiº, uºile, geamurile...
Cei care nu credeau cã vor rãmîne aici, aºteptau din zi în zi sã plece ºi nu-ºi fãceau nimic.
Dupã cîteva zile ºi-au sãpat ºi ei doar un beci. Apoi au aºternut grîu cosit - ºi stãteau
acolo cu copiii. Vaca ºi-o þineau legatã de car, aici sub cerul liber, ziua ºi noaptea...
Nu peste mult au venit niºte ploi... ªi aici cînd sînt ploi, nu te mai poþi trage de noroaie.
Beciurile li s-au umplut de apã. ªi n-au mai avut încotro decît sã se punã ºi ei pe muncã. Aºa
s-a fãcut satul...
Eu am cerut la Sfatul Popular loc sã-mi seamãn grîu ºi porumb. Iar Sfatul Popular mi-a
dat. Aºa cã acum am un lan al meu de porumb, în afarã de ãsta din grãdinã. ªi un lan l-am
avut cu grîu. Sãptãmîna trecutã l-am secerat. Astãzi mã duc sã-l ar.
- Cum îl ari, moº Kolenko?
- Sã vezi cum arã, - zice baba lui: Are un plug strîns de el nu ºtiu cum ºi de pe unde. A
fãcut un jug ºi a învãþat vaca sã tragã. De-o parte vaca, de-o parte el, iar eu þin plugul de
coarne. Sã vezi cum arãm aºa! Se uitã toþi oamenii dupã noi ca dupã nu ºtiu ce.
T-
Moº Kolenko era fãrã cãmaºã. Toatã vara aºa umbla. Pielea îi era toatã neagrã, pãlitã de
soare. Iar pe sub piele se vedeau pe braþele lui niºte vine încordate ºi tari ca niºte frînghii...
Muncitor om era moº Kolenko! L-am vãzut arînd aºa, alãturi de vaca lui.
Satul lui nu se mai mira de el, fiindcã îl cunoºteau cu toþii. Dar strãinii se uitau ca dupã
o minune...
T-
Peste trei zile m-am dus la Gostatul vecin cam vreo 4 km. sã caut de lucru. Acolo am mai
gãsit încã pe vreo patru, veniþi ºi ei ca mine aici. Doi preoþi, un profesor, un avocat. Ne-am
cunoscut - ºi ne-am însoþit, ca niºte pui rãmaºi fãrã cloºcã.
Ni s-a dat de lucru la prãºit porumb. Norma era cîteva rînduri lungi cît vedeai cu ochii
ºi plata era zece lei, din care 5 lei ni se reþineau pentru mîncarea la cantinã. Vom putea dormi
seara în dormitorul comun. Vom sãpa aici, ce sã facem. Dar e cald, ca în cuptorul cel aprins.
M-am împrietenit cu cei doi preoþi, cu profesorul ºi cu avocatul, fiind toþi strãini aici. În
afarã de noi mai erau acolo la diferite munci mulþi din cei de prin satele vecine. Mai ales
tineret. Erau ºi mulþi þigani...
Ziua am prãºit tot timpul de dimineaþa ºi pînã la amiazã, ca sã facem norma... Soarele era
fierbinte, porumbul înalt, sculele proaste, noi neobiºnuiþi.
De abia am putut mînca ceva de obosiþi. Ne ardea pielea roºie ca focul - ºi se fãcuserã
niºte bãºici mari pe spate ºi pe mîini... Stãtusem prea mult dintr-odatã în soarele acesta
dezbrãcaþi.
Noaptea însã în dormitor, era un iad nu alta. Tineretul acesta fãrã cãpãtîi, toatã noaptea
nu dormea deloc. Fumau, cîntau, se certau, înjurau, se bãteau pentru femei - ºi vorbeau niºte
cuvinte care îmi cãdeau ca niºte ciocane pe creier.
- Sã vãd trecutã noaptea asta - ºi mã duc nu ºtiu unde numai sã nu mai stau aici.
Mi-am luat pãtura ºi am ieºit afarã pe cîmp lîngã o cãpiþã de fîn. Acolo am putut dormi
ceva.
T-
Dupã douã zile nici n-am mai putut sta... Am încercat pe la magazia de alimente unde era
gestionar un turc, Ibrahim, de prin Dobrogea. M-a primit la el ca sã-l ajut. Am stat ºi acolo
trei zile, apoi am gãsit ceva mai departe la o bazã experimentalã de prãºit un hectar de
morcovi pentru iepuri ºi cobai de experienþe.
Am prãºit singur douã sãptãmîni, într-un loc frumos, înconjurat de salcîmi... Aici au venit
ai mei la mine. Am stat liniºtiþi împreunã la umbra de salcîmi, pe iarbã verde.
Pe urmã s-a înfiinþat lîngã Baza cu salcîmii un ºantier de construcþii pentru lãrgirea Bazei
Experimentale.
Inginerul, un cunoscut de la Bucureºti, m-a angajat ca meºter zidar, fiindcã avea un
detaºament de militari salahori, dar n-avea nici un meºter.
Astfel am devenit dintr-o datã zidar. Primele lucrãri pe care le-am fãcut au fost trei bazine
mari sãpate în pãmînt, pentru acumularea apei necesare la lucrãri. Le-am zidit cu cãrãmidã,
le-am tencuit bine cu ciment gros - ºi astfel am trãit bucuria primei mele opere de zidãrie
reuºitã.
A fost apoi nevoie de cuptoare pentru cazanele bucãtãriei, de hornuri, de sobe de cãrãmizi
prin dormitoare... Atunci am devenit constructor ºi de astfel de lucrãri. Dacã nu era un alt
sobar mai bun - le-am fãcut ºi eu ºi s-au folosit de ele aºa cum le-am fãcut eu, ani de zile.
Toamna cînd au încetat lucrãrile afarã, am devenit paznic de noapte la depozitul de
materiale al ºantierului... În felul acesta am cîºtigat banii pe care îi trimiteam copiilor mei la
ºcoalã ºi familiei acasã.
Aºa a trecut anul 1954.
În anul urmãtor, 1955, am lucrat dulgherie cu “bãdiþa” Dani, unul din cei veniþi aici tot
cu “D. O.”.
Fãceam cofraje pentru scãri, pentru fundaþii, pentru decantoarele de apã.
Aºa a trecut tot anul 1955.
T-
Cînd în aprilie 1956 m-am îmbolnãvit ºi n-am mai putut lucra la aceste munci grele, m-am
mutat ca paznic de cîmp la Gostatul Ciulniþa...
T-
Ocupaþia asta, ca paznic de cîmp, a fost pentru mine una dintre cele mai frumoase din cîte
am avut în viaþa mea.
Era acolo în mijlocul hotarului o jireadã înaltã de paie rãmasã din anul trecut de la
treieriº. Mã suiam în vîrful acestei clãi de paie ºi vedeam tot hotarul pe care trebuia sã-l
pãzesc, pînã unde puteam cuprinde cu ochii.
Pãmîntul acesta negru ºi bun rodea atît de frumos tot ce semãnai în el. Se întindeau roatã
cît puteai cuprinde cu privirea ogoarele de grîu, de porumb, de trifoi, de bumbac... Erau toate
o minunãþie verde ºi fericitã. Mã desfãtam ca într-un rai binecuvîntat, singur-singurel în toatã
nemãrginirea asta plinã de ciocîrlii ºi de soare...
Mergînd fericit printre aceste minuni sau odihnind pe înãlþimea grãmezii de paie, am
compus multe din lucrurile rãmase din acel an neuitat.
Urcat acolo sus, pe ºira înaltã de paie, cu tot hotarul acesta larg ºi frumos la picioarele
mele, - am avut cel mai mult ºi mai potrivit timp sã citesc ºi sã scriu.
Acolo dupã citirea unei scrieri batjocoritoare de Dumnezeu a lui Voltaire, acel scriitor ºi
filozof francez necredincios, - am scris poezia O, om, ce mari rãspunderi ai.
Cartea aceluia se tipãrise pentru tineretul român în zeci de mii de exemplare. ªi desigur
se tipãrise în multe alte milioane de exemplare ºi pentru tineretul din alte naþiuni ºi limbi ale
lumii.
Scriitorul ei murise de aproape douã sute de ani, dar opera lui nu murise odatã cu el.
Lucrarea lui continua ºi dupã moartea sa, rãspîndirea batjocurii împotriva lui Dumnezeu ºi
otrãvirea cu tot ce este mai satanic ºi mai pierzãtor...
Dupã citirea acestei scrieri, mi-am dat ºi mai bine seama pentru ce trebuie sã mai fie odatã
o Judecatã Finalã.
La sfîrºitul vieþii sale fiecare om merge în slava veºnicã sau în ocara ºi ruºinea veºnicã,
dupã felul cum a trãit fiecare faþã de Dumnezeu. Atunci s-ar pãrea cã totul s-a sfîrºit, potrivit
dreptãþii, cu judecata aceasta personalã. Omul ducîndu-se acolo unde ºi-a ales de aici din
lume, prin faptele pe care le-a sãvîrºit. ªi dupã cuvintele pe care le-a spus. Precum a zis chiar
Mîntuitorul cu gura Lui Sfîntã: “...Cei pãcãtoºi vor merge în pedeapsa veºnicã”
(Matei 25, 46) .
Sau: “În Ziua Judecãþii oamenii vor da socotealã de orice cuvînt nefolositor, - din cuvintele
tale vei fi scos fãrã vinã ºi din cuvintele tale vei fi osîndit” (Matei 12, 36-37) ...
Dar numai judecata personalã ºi particularã de la ceasul morþii încã nu-i de-ajuns.
Cuvîntul ºi exemplul omului sînt nemuritoare ca sufletul sãu. Cuvîntul sãu ºi faptele sale
rãmîn în urma lui, îndemn spre bine sau spre rãu... iar aceste îndemnuri vor duce la slava ori
la ruºinea veºnicã, mereu ºi mereu, pe alþii ºi pe alþii, pînã la Sfîrºit.
Numai la Marea Înviere ºi Marea Judecatã a tuturor - se va vedea cu adevãrat cît bine sau
cît rãu am fãcut în viaþã fiecare din noi, nu numai în timpul zilelor noastre, ci ºi dupã moartea
trupului nostru, prin scrisul nostru, prin vorbirile noastre, prin faptele ºi pilda pe care am
lãsat-o în urma noastrã. Abia atunci se va vedea pe cîþi semeni ai noºtri i-am ajutat sã ajungã
la mîntuire - ºi pe cîþi i-am împins la pierzarea veºnicã...
T-
Eu sînt încredinþat cã acest Voltaire este acum în osînda veºnicã - ºi dacã ar mai putea,
de acolo ar striga tuturor cititorilor lui ca bogatul nemilostiv - sã se întoarcã ºi sã creadã în
Dumnezeu, spre a nu ajunge nimeni acolo unde este el...
Acum însã nu mai poate. Acum sufere, chinuindu-se acolo, urmãrile necredinþei lui. ªi
pe mãsurã ce opera lui adînceºte din ce în ce mai mult rãul în lume, cred cã ºi sufletul lui se
adînceºte acolo în aceeaºi mãsurã, în focul ºi în osînda de care s-a fãcut vrednic prin tot ce
a fãcut ºi a spus cînd trãia pe pãmînt.
În Ziua Judecãþii atît omul cît ºi opera sa, vor merge în faþa Marelui Judecãtor Drept ºi
Atotputernic. Atunci se vor descoperi cu adevãrat în toatã întinderea ºi adîncimea lor faptele
ºi urmãrile fiecãruia dintre oameni.
Atunci vor vedea sfinþii apostoli ºi mãrturisitori ai Evangheliei cît bine au fãcut ei prin
cuvîntul ºi prin scrisul lor, tuturor generaþiilor care i-au urmat pînã la sfîrºit.
Atunci vor vedea ºi scriitorii sau educatorii nelegiuiþi cît rãu au fãcut lumii care i-a crezut
ºi i-a urmat prin necredinþa lor.
De aceea trebuie sã mai fie o Judecatã!
Numai atunci cînd se va pune un capãt tuturor relelor, se va putea face totalul faptelor
fiecãruia. ªi i se va putea da pe cît ºi-a strîns.
T-
Din aceste frãmîntãri au ieºit strofele de care am scris mai înainte:
O, om, ce mari rãspunderi ai

Om, om, - ce mari rãspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
- de tot ce pui în scris sau grai,
de pilda ce la alþii-o dai,
cãci ea mereu spre iad sau rai
pe mulþi o sã-i îndrume!
Ce grijã trebuie sã pui

în viaþa ta, în toatã
cãci gîndul care-l scrii sau spui
s-a dus... ºi-n veci nu-l mai adui
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort, odatã.
Ai spus o vorbã! - vorba ta,

mergînd din gurã-n gurã,
va veseli sau va-ntrista,
va curãþa sau va-ntina,
rodind sãmînþa pusã-n ea
de dragoste sau urã.
Scrii un cuvînt! - cuvîntul scris

e-un leac sau e-o otravã!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rãmîne-n urmã-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis
spre-ocarã sau spre slavã.
Spui o cîntare! - viersul tãu

rãmîne dupã tine
îndemn spre bine sau spre rãu,
spre curãþie sau desfrîu,
lãsînd în inimi rodul sãu
de har sau de ruºine!
Arãþi o cale! - calea ta

în urma ta nu piere.
E calea bunã sau e rea
va prãbuºi sau va nãlþa,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.
Trãieºti o viaþã! - viaþa ta

e una, numai una,
oricum þi-ar fi tu nu uita:
cum þi-o trãieºti vei cîºtiga
ori fericirea-n veci prin ea
ori chin pe totdeauna!...
O, om, - ce mari rãspunderi ai

tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce laºi prin pilda care-o dai,
pe mulþi, pe mulþi mereu spre rai
sau iad o sã-i îndrume.
O, nu uita!... fi credincios
cu grijã ºi cu teamã!
- sã laºi în urmã luminos
un grai, un gînd, un drum frumos! -
Cãci pentru toate, ne-ndoios,
odatã, vei da seamã!...T-
Îndatã ce au aflat despre trimiterea mea cu D. O. în Bãrãgan, fraþi scumpi ºi surori

neuitate din toatã þara, s-au perindat pe la mine duminicã de duminicã...
Printre cei dintîi au fost tot cei de la Arad, de la Simeria, de la Laz, de la Beiuº... Apoi
pe mãsurã ce aflau, mulþii alþii din Moldova, Bucovina, Ardeal...
Dar cei care m-au cãutat aproape în fiecare duminicã, îngrijind cum nu se poate mai
iubitor de toate trebuinþele mele au fost fratele Sergiu ºi sora Alis din Bucureºti.
Prin ei am aflat mai pe larg, multe despre mersul Lucrãrii din þarã ºi din Bucureºti. Despre
adunãri ºi despre fraþi. Tot timpul acelor doi ani cît am stat în D. O., aceste douã suflete
statornice m-au înviorat ºi ajutat nespus de mult cu dragostea ºi încurajãrile lor.
În acele locuri ºi în acele zile s-a închegat statornic pãrtãºia ºi prietenia mea deosebitã
cu fratele Sergiu. Acolo am cunoscut marea valoare ºi sinceritate a sufletului sãu hotãrît ºi
statornic pe calea ºi învãþãtura Oastei Domnului.
Acolo mi-a istorisit el despre naºterea lui din nou în Lucrarea Oastei. Despre
transformarea totalã pe care a fãcut-o în viaþa lui Harul lui Dumnezeu pe care l-a cunoscut
prin aceastã Lucrare, cînd a rupt-o deplin cu felul lui de viaþã din trecut, - ºi s-a alipit total
de Hristos.
Acolo am fãcut noi unele din cele mai frumoase ºi avîntate planuri de lucru pentru
Lucrarea Domnului... Acolo am descoperit eu în el nu numai un intelectual format, ci ºi un
credincios de cea mai frumoasã înãlþime duhovniceascã. Singurul dintre cãrturarii Oastei, care
nu numai cã avea unele din cele mai sãnãtoase vederi, dar avea ºi o viguroasã ºi entuziastã
voinþã pentru realizarea lor.
Acolo am început sã am o bucuroasã încredere în el ºi sã doresc fierbinte ca acest suflet
inteligent sã aibã un rol tot mai puternic în desfãºurarea lucrurilor din Frãþietatea noastrã.
Lipsa lui de experienþã era compensatã de cuminþenia unei bucuroase ascultãri frãþeºti.
Cînd i se arãta cã uneori merge prea departe, înþelegea cu uºurinþã ºi revenea cu bucuroasã
grabã înapoi la limita înþeleaptã a lucrurilor. Sinceritatea sufletului sãu, smerenia duhului ºi
limpezimea minþii, apoi entuziasmul ºi rîvna tinereþii sale, ni-l fãcea pe Sergiu mai deosebit
dintre toþi ceilalþi tineri.
Cînd începea sã-ºi înºire planurile sale avîntate ºi fericite pentru viitorul Lucrãrii Oastei, -
îl lãsam sã se înflãcãreze pînã la gradul cel mai înalt... Cu cîtã convingere spunea el atunci
cã toate acestea sînt nu numai cu putinþã, dar ºi chiar cu uºurinþã de realizat! Auzindu-l mã
bucuram din toatã inima de el ºi nu mã mai îndoiam deloc atunci, cã pentru o astfel de
credinþã, - va fi cu putinþã tot ce spune el.
Dupã mulþi ani ºi dupã multe încercãri, iatã cã credinþa lui cea tare a biruit. El ºi-a vãzut
cu ochii împlinirea multora dintre planurile fãcute de el atunci. - Deºi la vremea aceea
planurile lui pãreau doar niºte visuri frumoase dar fãrã putinþã de împlinit vreodatã pe pãmînt.
Aceasta era încã o dovadã cã fiecare ne primim de la Dumnezeu chiar ºi astãzi tot dupã
credinþa noastrã. Cine crede mult primeºte mult. Cine crede puþin, primeºte puþin. Cine nu
crede nimic nu primeºte nimic. Dar iatã cã cine poate crede totul - primeºte totul.
Fiindcã lui Dumnezeu nu numai cã nu-I este greu a-ªi împlini oricare din fãgãduinþele
Sale, dar Îi face chiar cea mai mare bucurie acela care poate crede ºi poate aºtepta de la
Dumnezeu chiar imposibilul. Pentru ca El sã-i arate aceluia cã Lui Îi este cu putinþã pînã ºi
acest imposibil.
Noi trebuie sã luptãm de-a lungul mîntuirii noastre sã ne creºtem o credinþã tot mai mare.
ªi pe mãsurã ce Dumnezeu ne rãspunde cu minuni mai mari, sã-I cerem ºi mai mari. Sã nu
considerãm niciodatã cã bunãtatea Lui a ajuns la capãt ºi cã pentru puterea Lui existã o
margine, dupã care încã ceva ar fi cu neputinþã.
Puneþi-Mã la încercare - spune Domnul ºi azi, ca în vechime (Maleahi 3, 10) . - ªi
veþi vedea...
Cînd L-am pus, avînd o credinþã îndestulãtoare pentru asta, - am vãzut. Dar prea puþini
dintre noi am ajuns sã-L încercãm în felul acesta pe Dumnezeu... ªi astfel prea mulþi rãmînem
fãrã revãrsarea binecuvîntãrilor Lui îmbelºugate. Zãgazurile acestor binecuvîntãri rãmîn
închise - pãstrate doar credinþei mari. Noi abia ne bucurãm de picãturile lor, vrednice de
credinþa noastrã micã.
T-
Adevãrata credinþã în Hristos nu este o aºteptare pasivã ci una activã... Chemîndu-L pe
Dumnezeu, trebuie sã ºtii sã ieºi cît mai departe în întîmpinarea Lui. ªi în braþe cu o mãsurã
cît mai mare, în care sã primeºti harul Sãu.
Magii ºi pãstorii n-au aºteptat sã vinã Hristos la ei ci s-au dus ei la El. Irod care a aºteptat
acasã fãrã sã facã nici un efort, nu L-a aflat niciodatã.
Desigur alergarea în întîmpinarea lui Dumnezeu - cere multã ostenealã ºi înfrîngerea
multor piedici, dar orice alergãtor adevãrat ºi statornic, va avea la urmã rãsplata alergãrii sale
în ajungerea marelui sãu scop... Nu trebuie sã pierzi niciodatã din vedere steaua conducãtoare,
nãdejdea ajungerii scopului pe care þi l-ai propus.
Dacã n-ar fi fost cu putinþã de gãsit pe Mîntuitorul, nu s-ar fi arãtat steaua Lui. Dacã n-ar
fi cu putinþã de realizat planurile noastre frumoase pentru Hristos, nu ne-ar fi rãsãrit nãdejdea
care ne însufleþeºte pentru ele.
Dar dacã Dumnezeu ni le-a pus în inimi, înseamnã cã El doreºte ca noi sã avem o credinþã
pe mãsura atingerii Þintei noastre. - Atunci Dumnezeu ne va dãrui atingerea acestei Þinte, nu
coborînd-o pe ea la noi ci înãlþîndu-ne pe noi la ea.
T-
Prin fraþii veniþi, am aflat astfel despre cele ce se mai întîmplaserã în þarã în cei patru ani
de cînd intrasem în noaptea acestei altei lumi prin care umblam încã.
Lumea închisorilor într-adevãr este o lume aparte, cu o viaþã aparte, cu gîndurile aparte,
cu o soartã aparte. Niºte ziduri mult mai groase ºi mai înalte decît cele de piatrã ºi de gratii,
ne despart adesea de lumea oamenilor închiºi care trãiesc ºi mor lîngã noi într-o mizerie
sufleteascã mult mai înspãimîntãtoare decît cea trupeascã.
T-
Nici o fiarã de pe lume n-a mai inventat pentru semenul sãu, - un mijloc de a ºi-l chinui,
aºa de fioros cum a inventat omul pentru om, nici chiar pentru vrãjmaºul sãu.
De multe ori m-am îngrozit cu cîtã uºurinþã este osîndit un om.
I se face o formã de judecatã grãbitã ºi nedreaptã, apoi i se dã o sentinþã... Apoi nici cei
ce l-au învinuit nici cei ce l-au judecat nu se mai gîndesc ce se întîmplã cu acest semen al lor,
dupã aceastã sentinþã... Ce grozãvie este acolo unde l-au aruncat. Ce cumplitã este acolo
fiecare clipã. ªi ce mai rãmîne din tot chipul lui trupesc ºi sufletesc de om! - dincolo de
zidurile dupã care l-au închis.
Ce s-a fãcut ºi ce se face oare pentru ca omul odatã ajuns sub zãvoare, sã rãmînã tot om,
sau sã devinã ºi mai om? - Nimic! Ci totul s-a lãsat sã ajungã în aºa fel încît omul cãzut pe
o clipã de la starea sa - sã decadã tot mai rãu ºi pe totdeauna.
T-
Îndreptarea desigur cã numai de la Hristos poate veni. Singur Hristos a recondiþionat pe
omul cãzut, prin transformarea sufletului sãu. Singur El îi poate recondiþiona pe toþi.
Unii au spus cã dacã toþi judecãtorii ºi temnicerii înainte de a fi judecãtori ºi temniceri,
ar fi puºi sã stea ei înºiºi o vreme la închisoare, - atunci ar ºti ce e acolo ºi nu s-ar grãbi sã
trimitã în închisori cu uºurinþã pe nimeni. Iar dacã cineva ar trebui sã fie trimis, atunci i s-ar
pregãti acolo cu totul altfel de condiþii decît cele care sînt azi. În felul acesta închisoarea ar
deveni un ajutor pentru mîntuirea ºi îndreptarea omenirii - ºi nu unul de îndobitocire a
oamenilor, care trecînd pe acolo ies cu mult mai rãi de cum au intrat.
Dar, s-a vãzut cã omul netrecut prin transformarea lui Hristos, în zadar este trecut prin
închisoare sau prin suferinþã, fiindcã fãrã Dumnezeu, aceasta îl face ºi mai înrãit.
Nici chiar suferinþa fãrã Hristos nu-l schimbã pe om. Oare n-au fost în închisori cîndva
cei ce ne-au bãgat acum pe noi în ele? Cu ce i-au fãcut mai milostivi pe aceºtia închisorile
lor? - Dimpotrivã, - parcã nu i-au învãþat altceva decît cum sã ºtie acum sã chinuiascã ºi mai
nemilos pe alþii. Acesta este omul fãrã Hristos.
Îndreptarea nu vine dinafarã spre înãuntru - ci invers.
În sufletul omului trebuie sã se facã operaþia transformãrii. Iar aceasta numai Hristos o
poate face. De aceea Hristos este Cel mai necesar oriunde. Dar în închisori - ºi mai mult.
T-
Deci din primele mele întîlniri cu fraþii din þarã am aflat multe despre mersul Frãþietãþii
noastre scumpe.
Prigonirile ºi apãsarea la care erau supuºi fraþii erau peste tot cam la fel. În multe pãrþi
urmãririle ºi ameninþãrile reuºiserã sã nimiceascã multe adunãri ºi multe-multe suflete. Unii
se refugiaserã la secte. Alþii cãzînd înapoi în pãcate. Iar alþii nemaifãcînd nimic, - ajunseserã
într-o stare nici de viaþã nici de moarte.
T-
Fratele Florea Ion, cel mai “nevinovat” dintre noi cei patru luaþi deodatã, a fost eliberat
chiar la sfîrºitul acelui an. Ajuns acasã, de fricã sã nu mai aibã de suferit - s-a aruncat ºi el
peste gard în curtea unei autorizaþii. Astfel nu i s-a mai chinuit trupul, - dar i se chinuie acum
acolo sufletul lui, ca pe un jar necurmat.
Tot înainte de sfîrºitul acelui an au fost eliberaþi ºi ceilalþi doi fraþi, afarã de fr. Cornel
ºi Opriº care au mai stat pînã în primãvara lui 1954, cînd au fost eliberaþi ºi ei.
T-
Dar cei care vor dori sã trãiascã cu evlavie în Hristos Isus, pãstrînd cum au primit -
trebuie sã fie prigoniþi.
La Sãuleºti lîngã Simeria, fraþii fiind pîrîþi, au fost ridicaþi vreo 15 de la adunare ºi duºi
la miliþie. O noapte întreagã au fost cercetaþi, înfricaþi ºi chinuiþi sã declare cã se leapãdã de
Oaste...
Afarã de unul, toþi ceilalþi au ieºit nevinovaþi de acolo, rãmînînd statornici. Însã cel biruit
în noaptea aceea, a fãcut mult rãu dupã aceea. Domnul îi va plãti ºi lui pentru faptele sale.
Adunãrile continuau, cu toate ameninþãrile la care erau supuºi toþi fraþii. Multe suflete
s-au întors la Dumnezeu în mijlocul acestor prigoniri, devenind niºte minunaþi ostaºi ai
Domnului. Dar ºi mulþi s-au nefericit pe totdeauna, lepãdîndu-se sau fugind.
Totuºi, în acele zile de grea strîmtorare pentru Lucrarea Oastei Domnului “fraþii” sectari
au fãcut tot ce le-a stat în putinþã sã rupã pe cît mai mulþi dintre noi. Peste tot, duhul sectar
nu mai umbla dupã nimic altceva decît dupã vînãtoarea de ostaºi... Ce mulþi dintre fraþii
noºtri iubiþi au fost ispitiþi atunci. Foarte mulþi din cei trecuþi prin felurite secte, au ajuns
dupã aceea iarãºi în lume, în pãcatele din care abia fuseserã scoºi odatã.
T-
În Bucovina, la Vicovul de Sus, unii dintre fraþii care au primit pãreri sectare s-au întors
pînã la Straja, la Falcãu, la Horodnic, Monenþi, Volovãþ, Scheia... Alþii - ºi-au fãcut grupãri
aparte ºi începurã sã lupte cu mai multã înverºunare decît cei care îi amãgiserã împotriva
fraþilor rãmaºi statornici.
Unii au primit pãrerile strãine, dar n-au pãrãsit adunarea Oastei. Aceºtia erau o sãmînþã
de tulburare necurmatã printre fraþi, totdeauna ei fiind de altã pãrere ºi aducînd numai
întristãri, frãmîntare ºi lupte lãuntrice.
O, cît de mult rãu au fãcut ºi mai fac încã aceste suflete nenorocite. Ei sînt niºte unelte
ale celui tulburãtor în mijlocul adunãrii lui Hristos.
Printre aceºtia sînt Derevleanu Vasile din Vicov, Bugoianu Andrei din Zamostea, Bobu
I. de la Serbãuþi, care pe mulþi i-au tulburat cu botezuri, cu vorbiri în limbi, cu cina
Domnului...
Totuºi marea mulþime a fraþilor au rãmas neclintiþi suferind ºi biruind. Pe unele locuri au
avut loc chiar adunãri frumoase.
T-
Într-o zi de pe la fraþii din Tecuci am aflat despre multele suferinþe prin care au trecut ºi
acolo fraþii noºtri ºi Lucrarea Domnului.
Dintre acestea, una m-a miºcat în chip deosebit.
În comuna Iveºti, fraþii se adunaserã într-o duminicã în casa unuia care fusese doar cu
cîþiva ani mai înainte unul dintre cei mai temuþi hoþi ºi bãtãuºi din satul lui. Acesta ajunsese
“din întîmplare” - într-o adunare a Oastei împreunã cu încã doi din tovarãºii lui de beþii ºi
hoþie, iar acolo Cuvîntul lui Dumnezeu le-a strãpuns inimile ºi toþi trei s-au predat Domnului
Isus. A fost asta atunci o priveliºte ºi o ºtire uimitoare pentru tot satul lor care avea o groazã
de ei... Nimeni nu putea crede în schimbarea acestor oameni, într-atîta de rãi fuseserã. Aceºtia
erau Nicu Micu, ªtefanache Pincu ºi Dumitru Pruteanu.
Mulþi ani de zile aceºti trei, fãcuserã parte dintr-o temutã bandã de hoþi care bãgaserã spaima
în toate satele de primprejur.
Acum erau toþi trei plini de rîvnã pentru Hristos, cum fuseserã plini altãdatã de rîvna
pentru diavolul. Cutreierau satele ºi mãrturiseau cu multã îndrãznealã despre marea schimbare
mîntuitoare pe care puterea lui Isus Hristos o fãcuse în viaþa lor. Se aduna lumea uimitã ºi
n eî n c r e z ã t o a r e s ã v adã m inu nea ast a. Iar ei m ãrt uriseau cu l acri m i des p re S î ngel e
Rãscumpãrãtor ºi despre Harul cel puternic al Mîntuitorului Hristos...
Mulþimi de suflete rãmîneau zguduite ºi mulþi i-au crezut ºi i-au urmat, predîndu-se ºi ei
Domnului.
T-
În aceastã duminicã deci, erau adunaþi împreunã cu o mare mulþime de suflete la unul
dintre ei, ªtefanache Pincu.
Deodatã au intrat în casã cinci miliþieni înarmaþi cu pistoale. Din uºã au tras cam la
cincizeci de focuri în tavanul casei. În casã erau adunaþi vreo optzeci de fraþi, surori ºi copii.
Mulþi s-au aruncat sau au cãzut îngroziþi pe jos, neºtiind ce se întîmplã.
Au scos apoi o listã pe care erau scriºi trei dintre fraþi: Nicu Micu, Marin Arghir ºi
ªtefanache Pincu. Cei cinci miliþieni i-au luat pe aceºtia din adunare ºi i-au dus într-o casã
din faþa primãriei ºi a postului de miliþie.
Acolo au început sã-i acuze cã sînt cu Truman, cã sînt legionari, cã aºteaptã pe americani.
ªi a început bãtaia de la ora 9 seara pînã dupã ora 2 noaptea...
Cînd unul dintre fraþi, între lovituri, a întrebat dacã au vreun ordin de la vreun organ
competent sã facã ceea ce fac, - atunci s-au nãpustit cu o mînie ºi mai sãlbaticã asupra lor.
- Ne-au bãtut cu armele, - spunea fratele. Voiau sã ni le bage pe gît. Loveau unde se
nimerea. Ne-au bãtut cu capul în gurã, ne-au dat cu capul de zid, - cu pumnii, nu mai vorbesc.
Cînd ne loveau numai cu pumnii, ni se pãrea cã ne odihnim. Eram numai sînge. Se dezbrãcarã
numai în cãmaºã. Ne-au bãtut pînã au obosit...
- Ne tremurau picioarele ºi cãdeam pe jos, dar ei nu ne lãsau. Pereþii erau numai sînge...
De sîngele nostru erau stropiþi peste tot ºi murdari ºi ei. Erau ca turbaþi, nu mai ºtiau ce sã
ne mai facã...
La ora 2 noaptea au adus o cãldare de apã rece ca sã ne spãlãm.
Noi n-am vrut sã ne spãlãm. Am zis: Ne vom duce aºa la Bucureºti, ca sã vadã ºi cei mari
ce faceþi dv. cu noi cei care vrem sã ne întoarcem de la rele la Dumnezeu!
Atunci ne-au luat din nou la bãtaie pînã cînd ne-au lãsat aproape morþi. Apoi ne-au spãlat
ei cu forþa ºi ne-au ºters. Pe urmã au fãcut un proces verbal cã am fost bãtuþi de niºte
necunoscuþi - ºi ne-au forþat sã-l iscãlim.
Noi am spus: Cum necunoscuþi! Nu vã cunoaºtem noi pe dv.? Nu este dînsul domnul
major Ioniþã?
Atunci a urmat o altã bãtaie! Ca sã spunem cã ne-au împuns vitele...
T-
Cînd am venit dimineaþa acasã, eram de nerecunoscut. Douã sãptãmîni n-am putut nici sã
vorbesc. Soþia îmi era gravidã, copiii mici... Noi toþi trei am zãcut multã vreme zdrobiþi la
pat... Eu sînt bolnav de cap de atunci, iar unul dintre noi, fratele Arghir - a ºi murit nu dupã
mult timp, dintr-o ranã la cap, nevindecatã pînã la moarte.
În comuna Griviþa s-a întîmplat la fel cu fraþii. Au fost bãtuþi ºi acolo pînã la sînge...
Dar nici cei care ne-au fãcut rãul acesta, n-au scãpat nici unul nepedepsiþi de Dumnezeu.
T-
Prin astfel de încercãri se mãrturisea Cuvîntul lui Dumnezeu în þara ºi în biserica noastrã
în vremea aceea, ca în vremea primilor creºtini. Numai cã atunci lumea care îi prigonea pe
fraþii noºtri creºtini era cel puþin pãgînã... ºi era în acele secole întunecate... Pe cînd acum,
lumea care ne prigoneºte pe noi se numeºte creºtinã iar secolul acesta se pretinde al
civilizaþiei ºi al culturii.
T-
Într-una din nopþile acelui iunie 1956 cînd se sfîrºeau ºi cei doi ani, ultima parte a
înºtiinþãrii din 1952, Duhul Domnului mi-a dat o altã înºtiinþare din care am înþeles cã mã
aºteaptã iarãºi un anumit timp de mari frãmîntãri ºi de umblete printre primejdii. - Apoi alþi
cinci ani ºi jumãtate de întuneric, pînã la luminã.
Mi-am plecat ºi mai adînc inima în faþa hotãrîrii Domnului ºi Dumnezeului meu,
încredinþîndu-mi deplin soarta în voia Lui. Nu eram eu oare un om salvat de la atîtea morþi,
datoritã numai harului Sãu?
Acum dacã mai trãiesc este numai datoritã izbãvirii Sale. Aºa cã viaþa asta a mea ºi aºa
nu mai este a mea. Cea care fusese a mea se sfîrºise demult, atunci cînd trebuia sã fi murit
acolo pe front unde muriserã atît de mulþi dintre camarazii mei.
Sau acolo în spital, unde am cãzut fãrã cunoºtinþã.
Sau acolo în închisoarea dintîi, pus la zid.
Sau în mizeriile ºi primejdiile din lagãr sau de la muncã - unde muriserã lîngã mine atît
de mulþi dintre cei cu care eram.
Acum, în starea în care mã gãsesc, cu numãrul meu de zile care îmi mai fuseserã rînduite
poate încheiat demult ºi cu paºii pribegiei mele putînd fi încheiaþi oricînd - pot tot aºa de bine
sã mai trãiesc nu ºtiu cît, cum pot sã mor mîine.
T-
De aceea eu trebuie sã fiu gata a trãi oricîþi ani, dar sã fiu gata ºi a muri în orice clipã.
Fie! Facã-se numai voia lui Dumnezeu. Dacã voi trãi Îl voi lãuda pe Domnul trãind, dacã
voi muri, Îl voi lãuda murind.
Dacã voi fi liber Îl voi sluji pe El în libertate, dacã voi fi închis Îl voi sluji în închisoare.
Dacã voi fi sãnãtos Îl voi mãrturisi pînã unde mã va întinde El. Dacã voi fi bolnav Îl voi
mãrturisi pînã unde mã va restrînge El.
T-
Doamne Isuse, eu sînt ºi rãmîn al Tãu, fie cã trãiesc fie cã mor. Ajutã-mã sã Te pot sluji
ºi slãvi cu vrednicie pînã la capãt, ca sã pot vedea cu bucurie Faþa Ta strãlucitã ºi biruitoare.
ªi sã pot vedea feþele strãlucite ale biruitorilor Tãi, fraþii ºi înaintaºii mei binecuvîntaþi.

M editaþii
Hotãrîrea ºi legãmîntul de predare în slujba lui Hristos este hotarul cel mare de la care
sufletul se desparte definitiv de satana ºi se uneºte definitiv cu Hristos.
Hotarul de la care lasã calea cea largã ºi o ia pe calea cea strîmtã.
De la care moare pentru lume ºi începe sã învieze pentru Dumnezeu.
Cine face legãmînt de ascultare cu Hristos

ºi cine þine acest legãmînt pînã la moarte,
- acela va primi cununa vieþii din Mîna cea strãpunsã de cuie a Dulcelui nostru Mîntuitor
ºi Rãscumpãrãtor Isus Hristos.
Pãr. Iosif Trifa.
N-am sã uit Isuse Doamne niciodatã
N-am sã uit Isuse Doamne niciodatã

din ce greu, prin ce minune m-ai scãpat,
n-am sã uit iubirea Ta nemãsuratã,
bunãtatea Ta ºi grija-Þi minunatã, -
c-am fost mort ºi dintre morþi m-ai înviat!
N-am sã uit cum, cînd durerea era mare,

ºi-am strigat sã nu mã laºi, cã nu mai pot,
n-am sã uit cum mi-ai rãspuns, cu ce-ndurare,
cum în noaptea cea mai neagrã de-ntristare
mi-ai umplut de strãlucire cerul tot...
N-am sã uit cum ai rãspuns Tu rugãciunii

cînd credeam cã sînt mai singur ºi uitat,
cînd cei dragi nu mai ºtiau cã sînt, nici unii,
cînd tînjeam de dorul soarelui ºi-al lunii
n-am sã uit, Isuse Doamne, niciodat’...
Cît aº vrea sã-Þi pot aduce-o mulþumire

mai curatã decît roua de pe crin
ºi sã-Þi cînt un dulce cîntec de iubire,
revãrsat în stãri de har ºi fericire,
din potirul sfînt al rugãciunii plin!
- Cît aº vrea sã pot sã-Þi cînt ca altãdatã

cînd era senin-senin tot cerul meu,
pînã nu plînsesem încã niciodatã,
pînã n-aveam inima împovãratã
- recunoscãtor eu Þi-aº cînta mereu!
Dar acum, cînd, dupã ani de pãtimire,

eu îmi reamintesc de bunãtatea Ta
vreau sã-Þi cînt un cîntec numai mulþumire,
dar, Isuse, Te rog iartã cã-n neºtire
mã trezesc cã-mi scaldã lacrimi faþa mea.
O, mai dã-mi Isuse Doamne-o primãvarã

fãrã nori ºi fãrã plîns ºi fãrã chin
ºi dã-mi glasul fericit de-odinioarã
sã-Þi aduc întreaga inimii comoarã
în potirul sfînt al rugãciunii plin.
ªi-acest cînt doresc sã-Þi fie-o mãrturie

pentru toþi cîþi vor mai suferi cîndva
ca sã creadã-n Tine Doamne cu tãrie
ºi sã strige cãtre Tine din urgie
ca sã-Þi cînte-apoi ca mine slava Ta.
Reîntîlnirea...
Cînd toamna asta cîntã în simfonii cereºti,
cînd retrãim minunea uimitelor poveºti,
cînd solilor Luminii nu le ajung puteri
sã-mpartã Pîinea Sfîntã mulþimilor ce-i cer,
cînd solii Veºtii Bune ca mii de roiuri vin,
cînd prin pustiu curg iarãºi izvoarele din plin
cînd morþi ce nu de zile ci de-ani zãceau uitaþi,
mai vii ca totdeauna din groapã-s înviaþi.
Purtînd în trupul ºubred vulcani din focul viu

ºi dînd vieþii preþul ce numai morþii-l ºtiu,
cînd stãm uimiþi ca-n faþa momentului suprem
cînd nu e vis, ci-aievea e ceea ce vedem,
- Nu se putea un cadru de bucurii mai mari
la revederea noastrã, iubiþi prieteni rari!
Reverse Domnul toatã lumina-I peste voi

azi cînd privim o clipã viaþa înapoi.
ªi din întreg trecutul de patimi ºi de chin
sã ne rãmînã numai un nesfîrºit senin!
ªi dupã toatã urma amarului pahar
un negrãit de dulce ºi nesfîrºit nectar!
De cînd ne-am pus viaþa în slujba Lui, vedem

cã-n lume ca ºi Domnul aceeaºi cale-avem!
Luînd pe umeri jugul aceleaºi chemãri
vom fi cu El alãturi în slavã ºi-n ocãri.
Purtînd cu El comoara Cuvîntului Slãvit
avem ºi noi primirea ce Lui s-a pregãtit.
- De n-am fi fost alãturi de El acum în munci
cum I-am putea sta oare alãturea, - Atunci?
Azi cînd în cîntec cerul se bucurã cu noi,

vã-mbrãþiºez din suflet, dragi luptãtori eroi!
ªi-s fericit din suflet cã sînt cu voi ºi-acum
cã ºi aici ºi-n ceruri avem acelaºi drum.
Cã-n întîlnirea noastrã adînc doritã az’
sãrbãtorim sfîrºitul învinsului necaz!
Sãrbãtorim pe Domnul, pe-al cãrui Nume Sfînt

ne-am bizuit ºi-n bezna adîncului mormînt.
ªi care înc-o datã, a dovedit cã-n veac
e-alãturea de-aceia ce voia Sa o fac.
O, fraþii mei cu care alãturi am luptat,

cu care-am plîns alãturi
ºi-alãturi am cîntat,
ce-aþi fost cu mine-alãturi în singuratic foc,
cu care-lãturi ºi eu muncit-am la un loc,
- cãci dragostea ºi Duhul unitu-ne-au mereu:
cînd voi eraþi cu mine, cu voi eram ºi eu
simþind la fel aceleaºi suspine ºi cîntãri
în umbra ºi-n lumina aceleaºi chemãri...
- În veci de Domnul nostru fiþi binecuvîntaþi,
de sfînta Lui iubire în veci sã fiþi purtaþi!
De-aceeaºi sfîntã Cauzã mereu însufleþiþi,
sã fiþi în gînd
ºi-n suflet
ºi în cuvînt
uniþi!
Curaþi sã fiþi în viaþã ca vasul cel curat,

de-o parte pus de Domnul ºi slavei destinat.
Curat sã fie lucrul ce voi îl sãvîrºiþi
precum curatã-i jertfa pe care-acum zidiþi!
Curat sã fie gîndul,
curat cuvîntul spus,
curatã pilda vieþii,
ca pilda lui Isus!
Cu lacrima iubirii din ochii fericiþi

vã-mbrãþiºez iubirea cu care mã primiþi!
- ªi-ntors cu faþa toatã spre Slava ce-o privim
doresc pe Calea Sfîntã mai hotãrîþi sã fim!
Uniþi sã facem lucrul slãvit ºi minunat
pe care Domnul nouã acum l-a-ncredinþat.
A Lui este Lucrarea...
Statornicã-i doar ea,
noi rînd pe rînd ne ducem, dar ea va rãmînea!
- S-o-ncredinþãm frumoasã la cei ce vor veni
la fel ºi ei s-o lase cînd ºi ei vor sfîrºi.
Curatã sã ajungã la Domnul ei iubit
precum a fost curatã atunci cînd a pornit.
La capãt toþi odatã sã fim încununaþi!...
- În Numele Iubirii, fiþi binecuvîntaþi!
O, bucuraþi-vã!
O, bucuraþi-vã de ziua de astãzi
cîntaþi ºi veseliþi-vã în ea
puterea dragostei ce vã-nconjoarã
lãsaþi sã vã cuprindã inima!
Cîntaþi, cîntaþi cu toatã bucuria
trãind al fericirii har deplin
ºi v-adunaþi în suflete comoarã
cît cerul vostru încã e senin!
Vã umpleþi inimile cu luminã

ca sã aveþi belºug în noaptea grea,
mai strîns uniþi sã v-alipiþi de Domnul
cînd vine greul sã-l puteþi rãbda.
Trãiþi, trãiþi puternic orice clipã
din fericita, dulcea, zi de az’
zidiþi în voi credinþã ºi rãbdare
sã biruiþi în vreme de necaz!
Cãci zile ca acestea nu sînt multe

ºi ne sînt date doar ca mîngîieri
sã ne uitãm durerile trecute,
sã ne-ntãrim pentru alte noi dureri!
Luaþi, luaþi puteri prin rugãciune
s-aveþi mereu tãrie sã vegheaþi
ca-n noaptea grea a luptei viitoare
sã nu cãdeþi, sã nu vã lepãdaþi.
Cîntaþi acum, în ziua bucurie,

în dragoste prin har sã vã-ntãriþi,
ca-n ziua încercãrii prin credinþã
ºi prin nãdejde toþi sã biruiþi!
Cîntaþi, cîntaþi... dar voi ºi-n bucurie
de jertfã gata, oriºicînd, sã fiþi
cãci chiar de nu va trebui adusã
rãsplata ei în cer o s-o primiþi!
Oastea Domnului este un foc ceresc care arde pentru Dumnezeu.

Pentru aprinderea noastrã ºi aprinderea altora spre o viaþã sfîntã,
- pentru mîntuirea noastrã ºi a tuturor oamenilor.
Pãr. Iosif Trifa.

Pag. 234 Istoria - Vol. 3 - Cap. 7 - Printre leu ºi printre urs
Cap. 7
Printre leu ºi printre urs

“...dar Fiul Omului n-are unde
Îºi odihni capul”.
Matei 8,20.
“ªi din mijlocul vostru se vor scula
oameni care vor învãþa lucruri stricãcioase,
ca sã atragã pe ucenici de partea lor”.
Fapt. Ap. 20,30.
a sfîrºitul lui iunie 1956 trãiam ultimele zile numãrate din cele douã înºtiinþãri trimise
L
colonie.
de la Domnul în dimineaþa de 2 martie 1953. Fuseserã o datã 242 de zile în lagãr ºi
Mai fuseserã a doua oarã 242 de zile în temniþa oraºului C.

Apoi aceºti doi ani de pe ultima paginã a dosarului de atunci...
Acum aºteptam ziua de 2 iulie cînd se împlineau cei doi ani, încredinþat cã ceva se
sfîrºeºte - ºi mã bucuram. Dar dupã noua înºtiinþare eram de-asemenea încredinþat ºi cã o
nouã perioadã zbuciumatã va începe. - ªi în adîncul bucuriei mele se lãsã ceva greu ºi
necunoscut!
T-
Aºa se ºi întîmplã! Pe ziua de 2 iulie am fost chemat la ofiþerul care ne supraveghea ºi
mi s-a pus în vedere cã pedeapsa mea expirase ºi cã mi s-a ridicat Domiciliul Obligatoriu.
Dupã cîteva zile plecam din surghiunul meu, în care fusesem aceºti ani, umblînd printre
mulþi oameni cãrora dupã puterile mele le-am mãrturisit Evanghelia Mîntuitorului nostru
Isus...
Am mers pe la toþi cei pe care îi cunoscusem în Dropia începînd cu moº Kolenko ºi mi-am
luat un duios rãmas bun de la fiecare. Le-am amintit pentru ultima datã tot ce vorbisem cu
ei de cînd ne-am cunoscut, despre mîntuirea ºi Mîntuitorul Hristos.
Istoria - Vol. 3 - Cap. 7 - Printre leu ºi printre urs Pag. 235
Apoi am avut o neuitatã despãrþire de tovarãºii mei care veniserã odatã cu mine din
închisori aici - ºi cu care doi ani de zile, am mers pe jos de douã ori pe sãptãmînã, varã ºi
iarnã, pe cãlduri dogoritoare sau pe viscole cumplite - cei 12 km. dus ºi întors, de la gara
Ciulniþa ºi pînã la miliþia din Dropia. Nici faþã de ei nu rãmãsesem dator cu nimic.
Acum mã despãrþeam ºi de ei ca ºi de ceilalþi, poate pentru totdeauna. Despre vreo doi
din ei am mai aflat cîte ceva, rar de tot. - Dar despre ceilalþi n-am mai aflat niciodatã nimic.
Apa vremii i-a acoperit pe totdeauna.
Ce scurtã este trecerea noastrã printre oameni pe lumea asta! ªi cît de însemnat lucru este
sã ne facem în fiecare zi ºi în fiecare loc, datoria divinã faþã de fiecare om, fiindcã fiecare
despãrþire sau fiecare zi, - poate sã ne fie ultima.
T-
Ajuns acasã în Simeria, - aveam sã aflu despre multe frãmîntãri ºi dureri din Lucrarea
Oastei Domnului, atît dinãuntru cît ºi dinafarã.
Cîtã vreme fusesem departe de fraþi în surghiunul meu, pus de-o parte - eram oarecum
înafara luptelor Lucrãrii Domnului. Fraþii care veneau pe la mine, nu-mi spuseserã chiar totul,
nevrînd sã mã întristeze. Dar acum cînd am ajuns din nou în mijlocul lor am fãcut cunoºtinþã
cu marile ºi grelele frãmîntãri prin care treceau fraþii ºi adunãrile.
T-
Leul “literei” se lupta cu toatã furia împotriva duhului Oastei... Peste tot în bisericã se
statornicise o atitudine atît de durã ºi de ostilã faþã de Oastea Domnului încît oricare dintre
preoþi i-ar fi apãrat ºi ocrotit pe fraþi, risca cele mai grele pedepse disciplinare din partea
superiorilor sãi. Avertismente drastice li se dãduserã tuturor preoþilor pe þarã atît în scris cît
ºi verbal, la toate conferinþele pe care le aveau pe proprietate. Înºiºi episcopii le atrãseserã
personal atenþia în repetate rînduri preoþilor asupra primejdiei pe care o reprezintã pentru
bisericã “schisma trifistã”. ªi îi avertizaserã sã ia cele mai severe mãsuri pentru nimicirea
acestei “schisme” din sînul bisericii.
Greu a fost atunci pentru toþi preoþii adevãraþi, buni ºi credincioºi, - care ascultau cu
inima zdrobitã, despre sfînta Lucrare evanghelicã ºi vie pe care Dumnezeu o trimisese ca un
mijloc ceresc spre trezirea bisericii noastre ºi spre renaºterea duhovniceascã a poporului
nostru, aceste vorbe grele ºi neadevãrate despre sfînta Lucrare.
T-
Preoþii buni clãtinau din cap cu durere auzind ce mãsuri aspre se hotãrau ºi doar îºi
ºopteau cu amãrãciune ºi îngrijorare unul altuia:
- Ce fac mai marii noºtri? Înlãturãm dintre noi pe aceºti oameni care singurii pot fi pentru
biserica noastrã un ajutor efectiv în lupta contra sectelor ºi a pãcatului! Dar ce vom face fãrã
ei, cînd vor da nãvalã asupra bisericii toate învãþãturile dezbinãtoare? Ce lucrare adevãratã
vom mai putea opune în faþa acestora?
T-
Cei indiferenþi spuneau:
- Ce-mi pasã mie, care pe care! Cînd mi s-a spus cã e bunã Oastea am lãsat-o în pace ca
sã nu mã stric cu cei mari. Acum cînd mi se spune cã e rea, o las în pace, ca sã nu mã stric
cu cei mici. Treaba lor, eu îmi vãd de slujbele mele, - facã cine ce vrea. Cine ia mãsura acela
va rãspunde!
T-
Cei vrãjmaºi spuneau:

- N-am zis noi asta de multã vreme? De la început trebuia nimicitã lucrarea asta sectarã
din sînul bisericii! Ce ne trebuie nouã protestantism în ortodoxie! Ce evanghelizare? Ce tot
Biblie? Nici nu trebuia datã Biblia în mîna poporului! ªtie poporul ce sã facã cu Biblia? - Nu
ºtie! El citeºte - apoi vine sectarul ºi i-o interpreteazã. Astfel se înmulþesc peste tot sectarii
la noi folosindu-se ºi de Biblia pe care le-o dãm noi!...
- Bine, dar de ce nu mergi d-ta pãrinte sã le-o explici oamenilor din parohie? De ce laºi
sã vinã cine ºtie cine ºi cine ºtie de unde, ca sã le-o explice! Du-te d-ta pe la credincioºi, stai
de vorbã cu ei ºi aratã-le!
- Ce, parcã eu de asta am timp, sã mã duc la orice momîrlan ca sã-l fac teolog? Acum cei
ce le-au bãgat în cap Biblia, meargã ºi sã le-o scoatã! Eu nu i-am îngãduit niciodatã pe ostaºi
în biserica mea. Acum, las-sã vinã numai! - Am eu cîþiva bãtãuºi pe acolo! Le dau acestora
un litru de rachiu - ºi mã scapã ei de Oastea Domnului!
T-
Acesta era felul în care se “rezolva” de cãtre cei mai mulþi preoþi “problema Oastei
Domnului”. Aceastã atitudine devenise aproape generalã faþã de singura miºcare evanghelicã
din biserica noastrã. Primãvara duhovniceascã adusã de aceastã miºcare în confesiunea
noastrã ºi naþiunea noastrã, încetã a mai fi primitã - dupã un atît de frumos, dar atît de scurt,
început!
“Uriaºul adormit” - lenea duhovniceascã - era foarte supãrat pe îngeraºul care îl trezise
din somnul lui leneº ºi comod. Cu tot maiul greu al pumnului sãu necruþãtor, uriaºul acesta
lovea acum ca sã-l zdrobeascã pe nevinovatul sãu trezitor.
T-
Se folosea, tot mai tendenþios împotriva Oastei Domnului, ca un “precedent edificator”, -
ceea ce se numea pe atunci: “experienþã tudoristã”...
ªi Tudor Popescu, fusese tot un preot ortodox. ªi el voise sã facã tot o “miºcare
evanghelicã” în sînul bisericii.
ªi iatã cum a sfîrºit! A trebuit sã fie dat afarã din preoþie ºi din bisericã, pentru rãtãcirile
lui cu privire la învãþãtura bisericii. Iar el, a aºteptat ºi a acceptat cu bucurie aceastã caterisire
ºi excomunicare, spre a arãta cu trufie cã “în biserica asta nu se mai poate mîntui nimeni”.
Iatã limpede dovada: el spune cã oricine vrea o viaþã cu adevãrat duhovniceascã, dupã
voia lui Dumnezeu, este excomunicat, este dat afarã. Cã în biserica ortodoxã poate trãi liber
ºi liniºtit doar pãcatul - ºi nu Hristos. Cã nimeni nu dã afarã din ea pe preoþii beþivi,
desfrînaþi, politicieni, afaceriºti ºi compromiºi cu tot felul de urîciuni. Dar dã afarã pe oricine
aratã o cît de timidã dorinþã de a trãi, cu fapta ºi cu adevãrul, adevãrurile Bibliei ºi chiar a
Tradiþiei Sfinþilor Pãrinþi în bisericã. Ce dovadã mai limpede trebuie pentru a se vedea cã
Tudor Popescu este deci un vrãjmaº al bisericii ortodoxe!
Oastea Domnului nu zice oare tot aºa? Chiar dacã încã n-au ajuns ºi ostaºii Domnului ca
ai lui Tudor Popescu, - vor ajunge tot aºa ºi ei nu peste multã vreme! Fiindcã ºi Trifa tot aºa
ar fi ajuns dacã trãia... De aceea oricînd se va mai ivi în biserica asta încã cineva care sã mai
vorbeascã vreodatã de evanghelizare ºi de rãspîndirea Bibliei în popor, - trebuie sã fie zdrobit
de la început! Pînã nu ajunge sã-ºi creeze un vad, nici cît de mic. Cãci iatã ce se întîmplã
dacã este lãsat sã lucreze! Biserica noastrã trebuie feritã cu orice preþ de astfel de oameni.
N-avem nevoie de ei. Afarã cu ei, chiar de la prima miºcare!”...
T-
Acest fel de a gîndi ºi a lucra al preoþimii, era exact pe dorinþa politicii statului. ªi ea
începea sã se gîndeascã tot mai puternic la mãsuri drastice pentru ”stãvilirea ºi stîrpirea
misticismului” din þarã.
Unul dintre mijloacele cele mai active de largã rãspîndire ºi întreþinere în popor a acestui
“misticism” era consideratã Oastea Domnului. Fiind o miºcare religioasã cu cel mai zelos fel
de activitate ºi avînd cea mai largã primire în mulþimea poporului, - trebuie neapãrat sã fie
nimicitã!
Din toatã desfãºurarea ulterioarã a lucrurilor, - s-a dovedit clar cã între anii 1956-1958
în anumite cercuri înalte ale bisericii ºi ale statului s-a fãcut de comun acord un plan de
prindere într-o cursã a Oastei Domnului - ºi apoi de nimicire a ei.
Dar noi atunci nici nu bãnuiam nimic.
T-
Noi în timpul acesta ne luptam cu ursul infiltraþiilor sectare. Firele pornite de la Sibiu,
urzeau în toatã þara tot felul de încurcãturi printre fraþi ºi adunãri. Se gãseau aproape în
fiecare adunare cîte un suflet-douã neascultãtoare ºi ambiþioase în care duhul ºi învãþãtura
strãinã, gãseau slãbiciunea unei bune-primiri. Astfel se adîncirã problemele acestea ºi se
întinserã, alimentate ºi de asprimea atitudinii clerului ºi a autoritãþilor faþã de Oaste ºi de
ostaºi.
Fraþii statornici aveau în toate pãrþile, mari necazuri din pricina celor care din frica de a
nu suferi ceva pentru Hristos (ei, sau familiile lor), erau în stare de orice compromis cu
lumea. ªi mulþi din aceºtia fuseserã cîndva credincioºi buni, ostenitori harnici, lucrãtori de
nãdejde... În “lume” nu voiau sã meargã, în bisericã erau prigoniþi - mergeau la secte.
Alunecarea lor ne durea cu atît mai mult cu cît cea mai mare parte dintre cei ce veniserã
la Domnul prin ei sau împreunã cu ei, - s-au luat dupã ei ori la pierzare, ori la rãtãciri.
Aºa s-a întîmplat în multe pãrþi din þarã. Vom aminti doar pe unele - deºi în multe alte
locuri lucrurile s-au petrecut tot cam aºa de dureros.
T-
Erau cunoscute adunãrile minunate din pãrþile Aradului...
În partea întîia a acestei istorisiri am spus atît de multe lucruri frumoase despre adunãrile
de la Sepreuº, Sîmbãteni, Covãsinþ, Cicir... Ce roade frumoase au adus pentru Domnul, mulþi
ani aceste adunãri ºi fraþii ºi surorile care osteneau acolo pentru Domnul.
Dar cînd au venit primele prigoniri peste ei, - sau primele ispite, mulþi s-au dus sã se
usuce în secte sau sã putrezeascã în lume.
În Sîmbãteni, primul lucrãtor Petre Stancu avea un singur copil ºi spre a nu avea copilul
neplãceri în ºcoalã, el încetã lucrul pentru Domnul. Avu apoi unele neînþelegeri lumeºti cu
preotul - ºi atunci alunecã spre cãile strãine. Apoi fratele rupt de dragostea dintîi s-a alipit
de o organizaþie strãinã spre a fi la adãpost de orice suferinþã pentru Domnul. A mai atras
dupã el ºi pe fratele sãu Florea, apoi pe încã unul dintre fraþi, fãcînd ca Numele Domnului ºi
adunarea Oastei sã fie de ocara lumii.
Plecarea din interes sau din slãbiciune a devenit curînd cãderea multora din învãþãturã ºi
din statornicie.
Acum aceºtia ºi alþii sînt pierduþi pentru totdeauna. În sufletul lor este numai clevetirea
împotriva fraþilor, numai urã împotriva bisericii, numai ocãri împotriva învãþãturii, credinþei
ºi dragostei dintîi.
În Sepreuº unde era o adunare de aproape trei sute de fraþi, fr. Pîrvu, lucrãtorul de acolo,
avînd ºi el copii la ºcoalã, a fãcut la fel. Spre a le crea copiilor un viitor “fericit” în lumea
asta - s-a nefericit pe veci pe sine, viitorul sãu ºi pe a multora. Toatã adunarea Oastei de la
Sepreuº a avut de suferit din aceastã pricinã. Pîrvu, odatã cãzut în starea asta, silindu-i ºi pe
toþi ceilalþi sã facã tot aºa ca ºi el. Astfel s-a bãgat frica de oameni în toate sufletele fraþilor
ºi ale surorilor, într-atîta încît nimeni nu mai îndrãzneºte nici a pomeni acolo Numele
Domnului.
Astãzi el, care a propovãduit ani de zile aducînd multe suflete la Domnul, - a ajuns nefericitul
prilej de poticnire ºi de cãdere pentru ºi mai mulþi din aceºtia.
La Curtici unde fusese o adunare la fel de mare, - tot din pricina lucrãtorilor cãzuþi s-au
risipit toate sufletele care apucaserã atît de frumos pe calea Domnului.
La Cicir, venise de curînd Vasile Marini ca ginere dupã o sorã tînãrã care, mai înainte ca
fatã, era o credincioasã deplin predatã Domnului ºi care suferise mult atunci pentru Domnul.
(Vasile Marini este cel mai tînãr din familia Marini de la Sãsciori). Promitea foarte mult pe
atunci, dar împreunã cu Dumitru Pãdureanu care la fel ca Vasile pãrea cã vor fi niºte lucrãtori
de nãdejde în Cicir, - s-au dovedit însã prea curînd niºte oameni lumeºti. Astfel cã nu numai
ei ºi familiile lor au cãzut - dar au fãcut sã mai cadã ºi pe mulþi alþii...
La Covãsinþ, la Cuvin, la Micãlaca - la fel. Pricina celor mai multe cãderi au fost unii care
la început pãruserã a fi niºte lucrãtori ai Domnului. Astfel aceºtia, devenind prilej de cãdere
pentru mulþi, s-au acoperit cu o ocarã ºi cu o ruºine veºnicã. O, ce cumplit lucru este acesta!
ªi cum de amar vor plînge ºi îºi vor sfîºia inima, toþi aceºtia. Dar va fi prea tîrziu. Ce cuvinte
grele are Mîntuitorul pentru cei care au devenit prilejul cãderii altora ( L u c a 1 7 , 1 - 2 ) .
Spune cã va fi mai uºor pentru sinucigaºi decît pentru ei.
T-
Dar Dumnezeul Îndurãrilor a avut totuºi milã. Prin alunecarea unora s-a adus mîntuirea
pentru alþii. În locul lor Duhul lui Dumnezeu a ridicat pe alþii, ca Lucrarea sã nu fie nimicitã.
S-au ridicat astfel multe alte adunãri binecuvîntate precum cea de la Zãrand, unde fraþii
credincioºi ºi surorile statornice nu s-au clãtinat în nici o vreme, ci au stat tari în mãrturisirea
lor. Rãmînînd nedespãrþiþi de Domnul Oastei, ei au colaborat strîns cu preotul, un om ales ºi
înþelept - rãmînînd neclintiþi în bisericã. Ei au ajutat biserica, iar biserica i-a ajutat pe ei. Pînã
astãzi adunãrile lor frãþeºti sînt mereu în bisericã, iar în mijlocul lor mulþi alþi fraþi au aflat
ºi aflã mari bucurii ºi multe suflete au aflat ºi aflã calea fericitei mîntuiri.
La fel în Beliu, alt loc unde Domnul a avut ºi ªi-a pãstrat statornice niºte suflete de aur,
alese ºi scumpe prin care s-au purtat multe sarcini frãþeºti. ªi a fost mult ajutatã Lucrarea
Domnului, în zilele ei cele mai grele.
Domnul a mai ridicat încã multe alte adunãri noi pînã la mari depãrtãri, cu suflete care
ostenesc ºi aleargã fãcînd multã bucurie. Cum sînt cele din Hãlmagiu, Musteºti, Zimbru sau
Livada, Grãdiºte, Avram Iancu... ªi încã multe altele noi, “unde Cuvîntul Domnului nu mai
fusese vestit”... Astfel se împlineºte cuvîntul: “iar locul lui sã-l ia altul...”
T-
Prin pãrþile Hunedoarei ºi Bihorului, adunãrile continuau pline de putere ºi ferite cu grijã
de orice amestec cu învãþãturile strãine. Fraþi lucrãtori harnici nu numai hrãneau turma
Domnului cu cea mai aleasã pãºune duhovniceascã, dar o ºi pãzeau de orice fiarã nimicitoare.
Printre leul ameninþãtor ºi printre ursul viclean, turma Domnului se strecura astfel fãrã
pierderi. Lucrarea Oastei îºi pãstra nu numai numãrul frumos ci ºi statornicia frumoasei
umblãri în învãþãtura ºi în dragostea ei dintîi.
Suflete de mãrturisitori harnici, vechi ºi noi, alergau pretutindeni sãptãmînã de sãptãmînã

semãnînd, plivind ºi îngrijind ogorul Domnului.
Se mai adãugaserã multe nume noi ºi frumoase de lucrãtori care ne-au devenit apoi tot
mai cunoscute. La Criºeni, Sîncrai, Sãcel, Brad - în Hunedoara. La Ceiºoara, Cîrpeºti, Rieni,
Mizieº - în Bihor. La Grãdiºte, Hãlmagiu, ªimand, Beliu - în Arad... De asemenea în tot
Banatul ºi Ardealul de Nord...
T-
Începuse o nouã lucrare puternicã cu tineretul. Adunãri speciale pentru tineret se fãceau
pretutindeni tot mai multe ºi mai dese. Fraþi ºi surori se ocupau îndeaproape de munca aceasta
- ºi roadele erau din ce în ce mai fericite. Veneau mulþi tineri noi. Din rîndurile lor s-au ales
curînd surori ºi fraþi de un înalt nivel duhovnicesc, care începurã sã lucreze cu multã
înflãcãrare pentru Domnul. Astfel s-a format noua generaþie, care va duce mai departe steagul
Domnului.
T-
Din pricina lipsei de alte mijloace de informare fraþii continuã ºi înmulþesc cercetãrile
frãþeºti. Astfel Duhul Domnului face sã se nascã între toþi acel minunat circuit al dragostei,
care face sã fie pe drumuri zilnic sute de fraþi ºi surori în toatã þara pentru a se cerceta unii
pe alþii.
Marea lipsã a legãturii frãþeºti o simte fiecare frate ºi fiecare sorã. Neavînd alt mijloc de
legãturã între noi - cum erau altãdatã gazeta ºi cãrþile, - acum ne umpleam acest gol cu
vizitele frãþeºti. Îndatã ce avem o zi-douã libere, - plecãm pe la fraþii din alte localitãþi ºi alte
regiuni ale þãrii. Avem o zi liberã, mergem la cei mai apropiaþi. Avem o lunã liberã, mergem
pe la cîþi putem, prin toatã þara. ªi cine poate chiar ºi în Yugoslavia ºi în Ungaria.
Cei mai mulþi cu bilete de tren “în circuit”, merg ºi vin ducînd ºi aducînd bucurii,
mîngîieri ºi încurajãri binecuvîntate pentru ei ºi pentru alþii. Ne viziteazã mai rar chiar ºi fraþi
din Yugoslavia ºi Ungaria.
Astfel se leagã pãrtãºii, colaborãri ºi familii binecuvîntate. Prin aceste circuite, bucuriile
sînt totdeauna proaspete, adunãrile înviorate, creºterea uniformã, legãtura puternicã, iar
Lucrarea Domnului tot mai îmbogãþitã.
Ce minunat este acest circuit frãþesc. Este ca sîngele într-un trup, care umblînd prin toate
mãdularele, face ca toate sã fie crescute ºi ajutate la fel.
T-
Dar unele suflete ºi unele adunãri bolnave de duh strãin n-au intrat - sau au rupt-o cu
acest sfînt circuit frãþesc, izolîndu-se.
Dacã ei n-au mai mers pe la fraþi, nici alþi fraþi n-au mai venit pe la ei. ªi astfel cei rupþi,
au ajuns ca niºte mãdulare care nu mai au nici un fel de legãturã cu trupul. ªi dacã nu mai au
cu trupul, nu mai au nici cu Capul trupului ( C o l . 1 , 1 8 ) . Nemaiavînd aceastã legãturã
prin care îºi primeau cîndva puterea ºi prospeþimea, unii au început sã se usuce ºi sã
înlemneascã. Sau sã putrezeascã ºi sã miroase greu murind sufleteºte ori încet, ori dintr-o
datã, de moartea cea mai amarã ºi mai veºnicã - moartea cînd toþi ceilalþi învie. Moartea, în
timp ce totul în jurul lor învie... Cum spune cîntarea:
Nici o moarte nu-i amarã

ca moartea din primãvarã
totu-i soare, totu-i flori
- numai tu sã-ngheþi ºi mori.
Toþi se bucurã ºi strîng
numai pentru tine plîng...
Între aceste împrejurãri deci am ajuns din nou înapoi în mijlocul fraþilor dintre care
plecasem cu aproape patru ani în urmã, pentru slujba de noapte, aºa cum cerusem Domnului.
Cîteva din gîndurile ºi simþãmintele de bucurie pe care le-am avut atunci, le-am descris
în poezia Reîntoarcere - scrisã în bucuria revederii cu fraþii:
Reîntoarcere
Revãd iar casa mea... în care
cu mîna-mi toate le-am lucrat,
ºtiu fiecare cãrãmidã
ºi piatrã cum am aºezat!
Privesc cu prietenie totul

ºi-n fiecare colþ e-un glas
ce mustrãtor îmi reaminteºte
de-un prieten credincios, rãmas...
Le înþeleg mustrarea dreaptã

ºi-mi plec privirile-n pãmînt,
ca cel ce ºi-a lãsat un prieten
ºi ºi-a uitat un legãmînt.
Revãd cãrãrile umblate

demult în tinereþea mea,
mai recunosc ºtiute semne
atît de prietene cîndva...
Cîte-o fãrîmã din viaþã

în fiecare-am pãrãsit
ºi numai cînd mã duc pe-acolo
sã le revãd, mi-e-ngãduit.
Dar ori prea grabnic uitã ele

ori eu prea tare m-am schimbat
cãci eu le recunosc pe toate
dar ele, toate, m-au uitat.
+
Revãd prieteni de-altãdatã

aºa de-apropiaþi cîndva,
atît de-adînc, atunci viaþã
cu-a lor viaþã se-mpletea.
Iar astãzi trec pe lîngã mine

aºa de-ndepãrtaþi, pãrînd
cã nici nu ne-am ºtiut pe lume
cã nu ne-am cunoscut nicicînd!
Pe veci de ce-aveam drag odatã

ºi ce iubeam - sînt despãrþit!...
ªi toate-acestea pentru Tine
- ºi nu regret, Isus iubit!
Îndatã ce am fost din nou în mijlocul lor, fraþii m-au înconjurat deci cu dragoste ºi cu
îngrijorãrile lor. Bunul mers al Lucrãrii Domnului cerea mereu o legãturã strînsã cu ei între
toþi fraþii lucrãtori, iar primejdiile care pîndeau din toate pãrþile Oastei Domnului, ne sileau
sã petrecem multe nopþi nedormite, cãutînd sã gãsim cele mai bune cãi pentru a ne strecura
atît printre leu cît ºi printre urs, spre a nu cãdea în ghearele nici unuia dintre aceste douã
duhuri la fel de primejdioase.
Astfel, îndatã dupã venirea mea, fraþii au hotãrît un sfat frãþesc la Simeria unde au luat
parte unii din cei mai cunoscuþi ºi mai activi fraþi lucrãtori de atunci printre care ºi fr. Capãtã,
Hãrãguº, Popa Petru, Opriº Ion, Rusu Cornel, Irinca Valer ºi mulþi alþii, precum ºi fr. Sergiu
de la Bucureºti.
A fost o searã ºi o noapte de consfãtuiri binevenite ºi folositoare pentru îndrumarea
adunãrilor ºi pentru toatã orientarea de care aveau nevoie toþi fraþii, spre a nu fi abãtuþi din
drumul cel bun, nici la dreapta ºi nici la stînga. Familia noastrã duhovniceascã era mare,
împrejurãrile prin care treceam erau grele ºi primejdiile multe, - aºa cã era mereu nevoie de
astfel de întîlniri pentru a rezolva mereu alte ºi alte trebuinþe.
T-
Dupã sfatul de la Simeria a urmat la o lunã, un alt sfat ºi mai larg, la Galda de Sus din
judeþul Alba. Aici cu prilejul unei frumoase adunãri au participat un ºi mai mare numãr de
lucrãtori, avînd de pus ºi de rezolvat tot aºa un ºi mai mare numãr de probleme.
Dar chiar dacã nu se puteau rezolva toate ºi în cel mai fericit chip, - totuºi unele din
aceste sfaturi frãþeºti erau de cel mai mare folos, prin faptul cã se întãrea legãtura frãþeascã
ºi se puteau gãsi cãi mai duhovniceºti pentru multe neajunsuri ce se petreceau între fraþi.
Astfel ieºeau la ivealã lucrurile nepotrivite sau faptele rele, care se judecau ºi se
îndepãrtau dintre noi. Ori erau arãtate pildele ºi cãile bune ce trebuiau urmate. Era în acel an
1956 - ºi un an de îndurare a Domnului, cînd ne bucuram de o libertate mai mare în ce privea
adunãrile ºi strîngerile noastre. Nu ºtiam cã totul ne era supravegheat.
T-
Dar ºi aceste sfaturi frãþeºti care la început au lãmurit bine multe neajunsuri, - pînã la
urmã s-au dovedit ca o sabie cu douã tãiºuri. Adicã dacã ele nu erau cu toatã grija începute
ºi îndrumate permanent într-un duh de rugãciune, de smerenie ºi de curãþie duhovniceascã, -
uºor alunecau devenind niºte prilejuri de gîlceavã ºi de certuri fireºti. Fiindcã dacã nu se
lucreazã cu multã înþelepciune ºi dragoste din partea celor ce doresc sã îndrepte anumite
nepotriviri, - acei care se simt atinºi, în loc sã primeascã îndrumarea se ridicã împotriva ei.
Aºa se ajunge apoi la rupturi care nu se mai pot vindeca decît cu ani de dureri ºi pierderi. -
Sau poate chiar niciodatã.
De Pop Alexandru (zis ªandor înainte cînd era la Cluj; zis mai tîrziu Sandu, - cînd a ajuns
la Bacãu) - n-am mai pomenit nimic din 1951 cînd de la Baia Mare a ajuns la Oradea. Apoi
- eliberat, a devenit dintr-o datã cel mai activ “misionar” pe þarã.
Înzestrat cu o puternicã îndrãznealã ºi cu un neobiºnuit talent de a se introduce oriunde
voia - ºi mai ales se pare, cu o însãrcinare oficialã, el se ºtia folosi de “rîvna lui arzãtoare”
zisã “pentru Domnul”, spre a-ºi înãlþa propria sa persoanã cît mai în fruntea fraþilor -
îmbinînd astfel atît interesele sale cît ºi pe ale celor ce îl foloseau.
ªtia sã foloseascã fiecare prilej pentru a se arãta pe sine persoana numãrul unu, - fãrã de
care nu se putea face nimic - ºi care singurul le poate pe toate...
Era exact tipul ºi metoda lui Secaº din 1932-1934... Întocmai ca acela atunci - acesta
acum, se vedea bine cã urmãreºte acelaºi scop: sã parvinã. Sã ajungã prin orice mijloace cît
mai în vîrf, pentru ca apoi de acolo din frunte - sã-ºi facã el voia firii sale ambiþioase. Dupã
douãzeci de ani istoria se repeta întocmai. În alte condiþii desigur ºi la alt nivel, dar cu
aceleaºi metode ºi cu acelaºi scop. Chiar ºi la înfãþiºarea trupeascã aceºti doi oameni se
asemãnau atît de mult unul cu altul. Atîta doar cã acesta de acum are în plus faþã de acela de
atunci un defect de vedere, nu numai la ochii sufleteºti ci ºi la cei trupeºti: un ochi îi era orb.
O meteahnã care parcã este ºi ea o însemnare de la Dumnezeu.
Avînd o memorie bunã, ca oricare deficitar al însuºirilor luminii - precum ºi un real talent
artistic, Pop deprinsese bine arta de a vorbi îndrãzneþ ºi atrãgãtor. Alegea diferite istorioare
ºi versete biblice, bine potrivite pentru stãrile sufleteºti ale ascultãtorilor sãi, apoi cu gesturi
largi ºi cu voce îndrãzneaþã, chiar ºi cu o mimicã lacrimogenã, se strãduia sã-i convingã pe
cei ce-l ascultau cã Oastea Domnului nu mai are un alt vorbitor asemenea lui. ªi cã prin
urmare toþi trebuiau sã-l priveascã ºi sã-l asculte ca pe un conducãtor. Astfel sub Numele
Domnului el îºi urmãrea cu isteþime înãlþarea numelui sãu. ªi sub lozincile Evangheliei, -
interesele sale.
Metoda îºi avea dedesubturile ei bine puse la punct. Folosindu-se de ambiþia acestui om,
redus din punct de vedere intelectual ºi ceea ce era mai grav, nenãscut din nou, - cei care îl
dirijau, urmãreau în primul rînd dãrîmarea seriozitãþii ºi demnitãþii sfinte ºi înalte la care se
fãcuse pînã aci evanghelizarea în Oastea Domnului.
Marii oameni ai lui Hristos din Lucrarea Oastei, începînd cu pãrintele Iosif, care porniserã
ºi duseserã în þarã prin aceastã Lucrare Evanghelia - o fãcuserã aceasta în faþa lumii la un
nivel atît de înalt. Nu numai de seriozitate ci ºi de putere. - ªi mai ales de o vieþuire sfîntã.
Din pricina aceasta, vrãjmãºia oricît de pornitã a fost împotriva Oastei - n-a putut spune
nimic rãu despre Lucrarea ºi lucrãtorii Domnului. Totul fusese lucrat cu o înaltã competenþã
ºi cu o mare putere - în luminã. Chiar dacã majoritatea fraþilor lucrãtori erau oameni simpli.
- Lipsa lor de pregãtire omeneascã, era mult acoperitã ºi î nt recutã de cãt re d aru ri le
duhovniceºti pe care le aveau din plin de la Duhul Sfînt, pe baza vieþuirii lor alese. Curãþia,
smerenia ºi dragostea, blîndeþea ºi înfrînarea lor pline de evlavie ºi de bun simþ cu care fraþii
înaintaºi Îl slujiserã pe Hristos - era pricina de laudã în Domnul a Oastei.
Acum acest înalt nivel duhovnicesc începea sã fie dãrîmat prin aceºti ziºi “lucrãtori” noi
care dãdeau nãvalã în Oaste, unii fãrã nici mãcar a ºti ce este naºterea din nou. Alþii
pierzînd-o îndatã.
Astfel plini de firea lor pãmînteascã aceºti “mînaþi” ºi duºi fie de ambiþii fie de interese, -
lucrau de zor la dãrîmarea însãºi a temeliei Oastei Domnului, care era naºterea din nou ºi
umblarea în sfinþirea vieþii.
Pe lîngã plaga “formalismului” ucigãtor de voluntariat, sau a sectarismului ucigãtor de
statornicie, - mai veni acum ºi parazitismul acesta ucigãtor de toate virtuþile ºi prãbuºitor de
tot ce fusese serios ºi înalt în ideea Oastei!
T-
Într-o astfel de “independenþã” din ce în ce mai sfidãtoare faþã de toþi fraþii, umbla acum
acest Pop. Acolo unde era ascultat fãrã cîrtire, el le arãta fraþilor o “dragoste” protectoare.
Unde nu i se împlineau dorinþele ºi pretenþiile lui fireºti, - devenea dintr-o datã ca un tigru
furios care muºca cu vorbe grele ºi necruþãtoare pe oricine i se împotrivea. Cu o astfel de fire
dublã el devenise cunoscut ºi temut peste tot.
T-
Cutreiera þara în lung ºi în lat. Organiza adunãri mari, cît mai mari, - la care el sã fie
stegarul principal, cel care sã se impunã, spre a fi cunoscut ºi recunoscut de toþi. Acolo unde
simþea cã ar putea fi un altul mai preþuit ca el, - nu mergea deloc. Sau dacã mergea, ori cãuta
sã se arate tot timpul ca unul din cei mai apropiaþi ai aceluia, ca “omul imediat dupã el”, -
dacã nu asemenea cu el sau chiar ºi mai mult, cu scopul de a ajunge odatã - ºi cît mai repede
- în vîrful grãmezii.
Ori se arãta potrivnic de la început, creînd o atmosferã de luptã ºi de partidã între fraþi.
Fraþii buni, vedeau aceasta cu durere ºi cu îngrijorare, dar tãceau pentru a ocoli ieºirile
lui furioase care adesea erau adevãrate scandaluri, izbucnind pe neaºteptate în chiar mijlocul
adunãrilor la care participaserã mulþi noi veniþi. Sau se ocoleau orice discuþii cu el spre a nu-l
face sã izbucneascã în cine ºtie ce ocãri, fãcînd de ruºine Lucrarea Domnului, - de care lui
nu-i pãsa.
T-
E nevoie sã ne ocupãm de omul acesta, deºi oricînd vorbim despre el ne este neplãcut
fiindcã el va avea un rol însemnat în evenimentele care vor mai urma. În curînd el va deveni
“o problemã” pentru Oaste, precum Moldoveanu va deveni “o altã problemã”. Amîndoi
aceºtia au fost ridicaþi de duhuri diferite din adînc ºi prin felurite metode cautã sã ajungã cît
mai în vîrf, fiecare cu un alt scop. Astfel au creat ei în Lucrarea Domnului unul tulburãri
celãlalt dezbinare. Dar nu ei, ci duhurile care îi foloseau.
T-
Prin mijloacele proprii firii sale - Pop ajunsese în familia fr. Leon Andronic la Bacãu,
unde a cunoscut-o pe Dorica, fiica acestuia ºi repede-repede s-a cãsãtorit cu dînsa. Era pe la
sfîrºitul anului 1950, cînd abia ieºit din închisoare, am aflat despre punerea la cale a acestei
cãsãtorii prin tînãra sorã Maricica Sãilã din Bacãu.
Sora aceasta, Maricica Sãilã, de o vîrstã cu Dorica ºi prietenã scumpã a acesteia - era un
suflet cu totul ales ºi scump. Suferindã de o gravã boalã la piept, abia ieºitã din spital, - cînd
a aflat despre cursa în care era gata sã cadã Dorica, a încercat totul ca sã o scape.
A stãruit cu toatã puterea s-o convingã sã nu facã pasul cãsãtoriei cu Pop, - simþindu-l pe
acesta o cursã pentru ea. Dar Dorica n-a ascultat-o.
A rugat-o apoi împreunã cu pãrinþii ºi cu fraþii acesteia, - dar nici pe ei nu i-a ascultat.
Atunci a venit pînã la mine acasã la Beiuº... Cînd am revãzut-o pe sora Maricica în ce
stare gravã era, mi-am dat seama cã s-a sculat chiar de pe patul de moarte spre a încerca totul
ca sã o salveze pe sora ei. Venise sã-mi cearã ºi mie ajutorul unei intervenþii pe lîngã Dorica
spre a o convinge sã nu se cãsãtoreascã cu Pop.
Vestea cãsãtoriei acesteia era cu totul neaºteptatã ºi pentru mine. Fireºte cã eram
împotrivã. Cunoºteam atît de bine pe fratele Leon Andronic - ºi o cunoºteam ºi pe fiica lui
încã din 1935 cînd avea abia 7 ani, venise cu tatãl ei la Congresul Oastei din Sibiu. Se legase
atît de strîns de mine atunci fetiþa asta pe care n-o mai vãzusem, încît mi-a rãmas pe
totdeauna aproape. Pãstrasem o strînsã legãturã cu familia lor - ºi ea a crescut, cum s-ar zice,
datoritã acestei legãturi... În vremea foametei din 1946-1947 - am adus-o la noi cu toþi ceilalþi
frãþiori ai ei, crescîndu-i împreunã cu copiii mei.
Acum Dorica era pe cale sã se nefericeascã poate pe totdeauna. Trebuia sã facem totul
pentru a o feri de nenorocirea în care cade.
Maricica se vedea bine cã este în cele din urmã zile ale vieþii ei. Efortul cãlãtoriei lungi
ºi grele pe iarnã ºi în niºte condiþii foarte grele, - o fãcurã sã nu poatã pleca imediat înapoi.
Trebui sã stea 2 zile la pat, suferind ca un martir crizele de febrã ºi friguri.
Am trimis o telegramã pentru Dorica, rugînd-o sã nu facã în nici un caz pasul cãsãtoriei pînã
ce va primi scrisoarea pe care i-o va aduce Maricica.
Dar Pop aranjase ca orice scrisoare sã cadã în mîinile lui. Bãnuindu-ºi în primejdie
planurile - a grãbit ºi mai tare totul, aºa cã pe cînd Maricica a ajuns acasã, - nunta era fãcutã.
Pop ajunsese într-o familie cu vazã în Oaste ºi se asigurase de susþinãtori mulþi. Ca naºi i-a
chemat, tot pentru slavã lumeascã pe Opriºan ºi pe Sergiu de la Bucureºti, care pe baza
cunoºtinþei cu fratele Leon primiserã sã binecuvînteze, fãrã a cerceta mai îndeaproape, o
însoþire atît de nepotrivitã.
Ajunsã acasã, sora Maricica nu s-a mai ridicat de pe patul ei. Peste cîteva zile a ºi murit...
Ca o jertfã a dragostei pentru Domnul, pentru Lucrarea Lui - ºi pentru sora ei, pe care cu
orice preþ a vrut sã o scape de la un calvar pe care ea l-a întrevãzut bine...
Fie ca aceste rînduri duioase sã ne reaminteascã de ea ca de încã un suflet sfînt dintre
comorile ºi jertfele Oastei...
Sora aceasta avea ºi un dar minunat de a cînta ºi compune melodii. De la ea am reþinut
atunci cîntarea:
“O, pãcãtoºilor iubiþi, ce staþi în nesimþire

doriþi voi oare s-auziþi un cîntec de iubire
un cîntec cum nicicînd n-a fost ºi nici va fi vreodatã
- o, de doriþi priviþi adînc spre Crucea-nsîngeratã...”
T-
Ea cînta totdeauna cu lacrimi... Ne-a miºcat atît de adînc felul ei nepãmîntesc de a cînta...
Totdeauna cînd cîntam cîntarea aceasta nu pot sã nu-mi amintesc de ea... ºi de tragedia
sorei ei.
T-
Acum în 1956 Pop era “învãþãtor” undeva pe lîngã Cluj. Dar ce fel de învãþãtor era - ºi
cînd îºi fãcea “pregãtirea” lui - nu ºtiam. N-am aflat aceasta limpede niciodatã. El însuºi
spusese cã pe cînd ºi-a luat el diploma de învãþãtor tatãl sãu era ºeful organizaþiei de partid
din comuna lor Sãrata ºi cã era în foarte bune raporturi cu Securitatea. Nu ºtiu dacã asta a
avut vreo legãturã cu diploma sa.
Dar în toamna anului 1956 el era foarte “harnic”. Nimeni nu putea fi atît de pretutindeni
ca el. Împlinea slujba de învãþãtor în Feleac lîngã Cluj, dar era ºi organizator de mari adunãri
ale Oastei în toate pãrþile þãrii, din Banat pînã în Bucovina ºi din Maramureº pînã în
Moldova. Fãcea “ºcoalã” vreo 2-3 zile pe sãptãmînã cu elevii sãi la Feleac, iar celelalte zile
era tot dus...
Cum putea face aºa? - nimeni dintre noi nu ne puteam explica. La orice nedumeriri ale
noastre, el avea rãspunsuri “convingãtoare”. Totdeauna lãsa sã se înþeleagã cã el are o
pricepere atît de mare ºi niºte relaþii atît de sigure încît îi duce sau îi depãºeºte pe toþi mai
marii comunei sau ai judeþului care l-ar controla...
T-
În vara anului 1956 a fost ºi o mare nuntã aranjatã sã se petreacã la Feleac. Felul cum se
pricepea sã aranjeze atunci astfel de întîlniri frãþeºti îi fãcea pe toþi sã-l admire. Reuºise
într-adevãr sã fie unul dintre cei mai cãutaþi. Þinea corespondenþã cu fraþi din toate pãrþile.
Organiza adunãri, fãcea vizite, primea tot felul de vizitatori, avea tot felul de relaþii “rezolva”
tot felul de probleme.
Din Cluj însã doar familia fr. Chiºu era cea care îl sprijinea. Cu ceilalþi fraþi aproape cu
toþi era certat. Reuºise sã facã între ei partide în aºa fel încît nici ei între ei sã nu se mai poatã
înþelege.
Nemulþumiþi, fraþii din Cluj au convocat dese stãri de vorbã la care au invitat pe diferiþi
fraþi din þarã pentru rezolvarea neînþelegerilor provocate de Pop între el ºi ei. Dar cu toate
“împãcãrile” ºi înnoirile de legãminte, - pace adevãratã nu s-a mai putut face.
Chiar ºi dupã plecarea lui Pop din Cluj, - sãmînþa aruncatã de el acolo în loc sã se stîrpeascã,
a rodit mereu neînþelegeri. Nu era desigur numai Pop cauza. Pãcatul lui se încuibase acum
adînc ºi în alþii. Dar de la el a început cangrena care nici dupã douãzeci de ani tot nu era
vindecatã...
T-
În noiembrie 1956 eram deci tot în Simeria. Încercam mereu sã obþin serviciul avut înainte
sau un altul, - dar nu primeam decît promisiuni ºi amînãri.
Într-o zi mã pomenesc cã vine la mine Pop - zis atunci ªandor - ºi îmi spune cã pe ziua
de 6 noiembrie s-a fixat un sfat frãþesc deosebit la Feleac. Întîi pentru rezolvarea problemei
infiltraþiilor sectare în Oaste. Al doilea, pentru punerea de acord asupra învãþãturii, între toþi
fraþii cei mai de seamã. ªi al treilea, pentru stabilirea unui fel de plan de lucru pentru viitorul
Lucrãrii Oastei Domnului. Am bãnuit cã acest sfat fusese pus la cale de Sergiu ºi Leon, - ca
apropiaþi ai lui Pop.
Cum toate acestea trei erau niºte probleme arzãtoare la care cu toþii ne gîndisem ºi le
ridicasem adeseori între noi cu fraþii cei mai apropiaþi, - n-am mai întrebat cine a fost primul
cu pãrerea de a se convoca acest sfat tocmai la Feleac, în casa lui Pop. El mi-a spus cã s-a ºi
hotãrît data cînd sã se þinã sfatul ºi cine dintre fraþi sã fie chemaþi la el.
Trebuiau sã fie acolo neapãrat: Andronic, Bãlãuþã, Condruz, Capãtã, Dorz, Hãrãguº,
Moldoveanu, Popa Petru, Tudose, Sergiu... Cam aceºtia erau priviþi a fi “stîlpii”. Trebuia deci
sã se afle tot ce gîndesc ºi ce plãnuiesc aceºtia.
T-
ªi cam aceºtia am ºi sosit în seara de 6 noiembrie 1956 la Feleac. În bucuria revederii cu
toþi aceºti fraþi nu ne-am putut gîndi la nimic rãu. Cui sã-i treacã mãcar prin gînd cã acest sfat
nu fusese pus la cale de nici unul dintre noi, ci de cu totul altcineva din afara noastrã pentru
a se afla astfel tot ce gîndim ºi plãnuim.
Am avut în toatã noaptea aceea o stare de vorbã asupra tuturor celor trei puncte de mai
sus.
Au fost în primul rînd confruntãri destul de aspre între noi pe problema strecurãrii în
Oaste a învãþãturilor strãine care îºi aveau izvorul mai ales în cei de la Sibiu. Propovãduitorul
mai de seamã al acestor învãþãturi devenise acum Moldoveanu. Iar cei doi mai apropiaþi de
pãrerile sale erau priviþi a fi Condruz ºi Tudose.
De partea cealaltã erau Andronic, Bãlãuþã, Capãtã, Hãrãguº ºi Sergiu. Popa Petru era cam
la mijloc între aceste douã partide.
Sfatul acesta n-a avut de la început o atmosferã de confruntãri, ci una de împãciuire, de
apropiere, de gãsire a unui mod de înþelegere ºi climat de colaborare frãþeascã. De punerea
de acord a tuturora asupra unei singure interpretãri ºi a unui singur fel de a învãþa ºi de a
crede. Spre a se lichida dintre noi oricare deosebiri de vederi ºi de pãreri.
Cu toate acestea însã, au avut totuºi loc ºi cuvinte mai apãsate împotriva lui Moldoveanu
care deºi se numeºte “frate ostaº” ºi îºi desfãºoarã activitatea în Frãþietatea Oastei, totuºi de
atîþia ani de zile ºi astãzi nu numai cã nu vrea sã-ºi însuºeascã felul de a crede ºi de a învãþa
al celorlalþi fraþi, dar rãspîndeºte o învãþãturã sectarã total potrivnicã învãþãturii Oastei...
Asupra acestor lucruri li s-a atras atenþia ºi celorlalþi doi fraþi care îl sprijineau pe
Moldoveanu ºi se fãceau ºi ei pãrtaºi la acelaºi fel greºit de a lucra.
Moldoveanu a adoptat ºi de astã datã felul lui obiºnuit de a nu rãspunde decît cu frînturi
de idei ºi cu ascunziºuri dupã vorbe, care sã nu spunã nici “da” nici “nu”. Omul acesta cred
cã n-a spus niciodatã clar ce gîndeºte ºi ce vrea. La el cuvintele au rostul sã ascundã nu sã
arate ceea ce gîndeºte.
Totuºi, forþat sã dea un rãspuns direct, a recunoscut cã “în unele privinþe” el are “alte
încredinþãri decît ceilalþi fraþi”, - dar cã pe viitor el nu le va mai rãspîndi nimãnui aceste
încredinþãri ale sale ci ºi le va pãstra numai pentru el.
La toate stãruinþele noastre ca el sã renunþe la acele încredinþãri care îl despart de fraþi
ºi care rãspîndindu-se produc dezbinãri, tulburare ºi pierderi în adunãrile frãþeºti, - el n-a dat
nici un rãspuns hotãrît ºi n-a arãtat nici o dorinþã sincerã ca sã asculte de fraþi.
În privinþa asta deci, lucrurile nu s-au îmbunãtãþit cu nimic. Reieºea limpede cã în
Lucrarea Oastei, Moldoveanu îºi avea ºi el un plan al lui pe care ºi-l urmãrea cu rãbdare ºi
stãruinþã... Ceilalþi doi Condruz ºi Tudose, îl urmau fãrã sã gîndeascã prea limpede ce fac.
Din pricina neînþelegerii asupra acestui punct - nu s-a putut realiza prea mult nici din cel
de al doilea ºi nici din cel de al treilea, decît foarte puþin. ªi doar între noi ceilalþi, fãrã
partida celor trei.
T-
De fapt, eu lipsind atîta vreme dintre fraþi, am cãutat sã pãstrez o atitudine mai apropiatã
de toþi, mai împãciuitoare între ei, spre a nu se produce o rupturã. Voiam cu orice sã cred cã
singurã dragostea poate rezolva totul. ªi cãutam sã izbutesc pe aceastã cale sã-l conving pe
Moldoveanu sã înþeleagã cã dacã stã în familia Oastei este dator sã creadã ºi sã înveþe ºi el
la fel cu Lucrarea în care a venit.
Fraþii ceilalþi erau hotãrîþi sã procedeze mai radical faþã de el: Ori ascultã ºi se supune ºi
el învãþãturii ºi Frãþietãþii - ziceau ei - ori sã plece unde vrea! A fost de ajuns cît i s-a tot spus
- fãrã sã vrea sã se supunã Cuvîntului ºi Frãþietãþii!...
Dar eu am intervenit cu rugãmintea sã nu se meargã chiar pînã acolo. Sã mai avem
rãbdare, sã mai aºteptãm, sã mai nãdãjduim. În felul acesta, lucrurile s-au domolit.
De multe ori mi-a pãrut rãu mai tîrziu pentru atitudinea mea de atunci! Poate cã dacã
operaþia “Moldoveanu” s-ar fi fãcut atunci, aºa cum voiau fraþii, - am fi suferit cu toþii mai
puþin mai tîrziu... ªi boala aceasta n-ar fi nimicit pe atît de mulþi dintre fraþi. Dragostea poate
cã nu este în astfel de cazuri chiar cea mai bunã de urmat. Aici poate trebuie sã asculþi mai
mult de adevãrul care spune: Dupã întîia ºi a doua mustrare - depãrteazã-te de cel care face
dezbinãri (Tit 3, 10) .
T-
“Fratele” Pop nu lua nici o atitudine între aceste douã pãreri. Asculta la fiecare, dar
aproape la fiecare orã ieºea afarã... Nu bãnuiam de ce iese. Mã gîndeam cã doar spre a lua
seama pe afarã, ca unul care era stãpînul casei.
Cam pe la ora 11 noaptea a ieºit pînã afarã ºi fr. Capãtã. Cînd a venit în casã mi-a spus
încet:
- În stradã stau douã maºini mici, una din jos alta din sus de noi. Ce va fi oare cu ele?
- Nu ºtiu, - am rãspuns eu liniºtit. ªi mi-am vãzut mai departe de treabã fãrã sã bãnuiesc
nici atunci nimic.
Dupã orele 12 Pop a stat pe afarã cam prea mult: vreo orã-douã.
Cînd a venit în casã a adus un ziar care în Cluj apãrea seara iar în afara Clujului sosea
dimineaþa urmãtoare. În acel ziar se scria despre revoluþia din Ungaria, care izbucnise atunci,
în 6 noiembrie 1956.
- De unde ai luat acest ziar acum la ora 2 noaptea? - l-am întrebat noi. Acum numai în
Cluj se gãsesc ziarele astea.
- Am întîlnit poºtaºul pe stradã! - rãspunse Pop.
- Acum, la ora 2 noaptea?
- Nu ºtiu cum s-a potrivit, dar poºtaºul mi l-a dat!
Nici atunci tot n-am bãnuit nimic! Eram foarte ocupaþi cu ale noastre. N-am avut bãnuieli
nici asupra lipsei sale de aproape 2 ore în miezul nopþii aceleia. ªi nici n-am fãcut vreo
legãturã între desele lui ieºiri pe afarã ºi cele douã maºini mici care stãteau în apropierea
casei - maºini care dupã ora 2 n-au mai fost acolo.
Dar mai tîrziu dupã ani de zile, - prea tîrziu însã! - am început sã facem o oarecare
legãturã între toate acestea ºi multe altele, de dupã noaptea aceea...
T-
Dupã ce ni s-a adus ziarul cu noutatea neobiºnuitã, discuþiile noastre din noaptea aceea
s-au întins ºi asupra unor planuri de viitor “dacã Domnul va aduce ºi la noi o libertate mai
mare” în care sã putem lucra iarãºi la vestirea mai largã a Evangheliei...
Mai ales fr. Sergiu era plin de inspiraþie în ce privea frumosul viitor al Oastei:
- Va apare foaia Isus Biruitorul - spunea el. Va apare o revistã Oastea Domnului. Vor
apare cãrþi noi, emisiuni religioase la radio, echipe artistice religioase, teatru religios, ºezãtori
religioase, cinematograf religios...
Toate-toate acestea pãreau ceva atît de apropiate ºi de cu putinþã pentru el, - ca ºi cum ar
fi niºte mere coapte, gata sã cadã acum din pom. ªi þara întreagã ne-o ºi vedeam plinã de
cunoºtinþa ºi dragostea lui Hristos.
Ce minunate ni se pãreau toate acestea ºi ce entuziasmaþi devenisem gîndindu-ne cã totuºi
la Dumnezeu toate sînt cu putinþã...
Dar cîteva zile mai tîrziu eu ºi fratele Sergiu ni le auzeam pe toate acestea din gura
anchetatorilor noºtri de la Ministerul Securitãþii din Bucureºti.
T-
Dar pînã atunci, iatã ce s-a mai petrecut:

Tot nu ºtiu nici azi cine hotãrîse ca în prima duminicã dupã acest 6 noiembrie, sã se þinã
o mare adunare a Oastei din Moldova în comuna Lãloaia, lîngã Comãneºti-Bacãu. Se
înºtiinþase cã vom merge ºi noi cei din Ardeal.
În ziua anumitã eram deci acolo. De multã vreme nu mai vãzusem atîta mulþime de fraþi
venind la vreo adunare. Poate chiar de la Congresul Oastei din Sibiu.
Cînd soseau trenurile, de la staþia din loc, plecau o mare de oameni. Staþiile vecine nu mai
aveau bilete pentru gara asta. Se vînduserã toate.
Am mers cu un ºuvoi uriaº cu toþii spre biserica din Lãloaia, unde era preot atunci
pãrintele Albu, un om al lui Dumnezeu, iubitor al Oastei ºi sprijinitor al fraþilor.
Marea bisericã s-a umplut ticsitã de fraþi care stãteau înghesuiþi unul lîngã altul. Pe
dinafarã mai aºteptau încã mai mulþi.
Au început vorbirile ºi cîntãrile pline de înflãcãrare ºi de bucurie, ca o despovãrare a
dragostei frãþeºti care fusese despãrþitã de prea mulþi ani.
Dar pe la jumãtatea adunãrii vine cineva cu un ordin de la Sfatul Popular: adunarea sã se
împrãºtie imediat iar vorbitorii împreunã cu preotul sã se prezinte cu toþii la miliþie. Altfel
miliþia va veni ºi ne va aresta pe toþi.
Fratele din loc, Toma Mierluºcã, cu preotul Albu au fost de pãrere ca noi cei mai de
departe sã plecãm imediat din comunã, iar adunarea sã se despartã în douã ºi sã continue
jumãtate la Vãsieºti iar jumãtate la Comãneºti. La miliþie se vor duce numai dînºii, fãrã noi.
Aºa am fãcut. Ne-am despãrþit în douã. Eu am luat-o împreunã cu o mulþime de fraþi ºi
surori spre Vãsieºti, unde am petrecut toatã noaptea în mari bucurii duhovniceºti. Iar alþii în
cealaltã parte.
Pop, care de obicei nu lipsea de nicãieri, acum nu ºtiu cum se potrivise cã aici n-a apãrut.
Dupã 3 zile petrecute pe aici din plin, - am plecat cu încã vreo doi fraþi spre Bucureºti.
Am avut ºi acolo cîteva întîlniri fericite cu fraþii în locuinþa fratelui Sergiu ºi în alte locuri.
Gruparea tineretului din Bucureºti era una din cele mai frumoase din þarã... Tot tineri unul
ºi unul...
T-
Sîmbãta ºi duminica viitoare urma sã avem o mare adunare cu toþi fraþii la
Vulcana-Pandele din judeþul Dîmboviþa. Erau chemaþi sã vinã aici toþi fraþii din pãrþile
Munteniei.
Într-adevãr încã de sîmbãtã seara marea casã a fr. Stan Ionescu din Vulcana devenise
neîncãpãtoare. Cu trenurile de searã sosiserã o mulþime de fraþi. Dar cei mai mulþi urmau sã
soseascã abia duminicã dimineaþa...
S-a început adunarea. Vorbirile înflãcãrate ale fraþilor curgeau din plin, cînd dintr-o datã
intrarã pe uºã un grup de necunoscuþi civili, împreunã cu un cãpitan ºi cîþiva miliþieni.
- Toatã lumea stã pe loc! Nu miºcã nimeni. Prezentaþi buletinele! - rãsunã comanda scurt
ºi aspru.
Eu tocmai vorbeam cînd primul intrat, unul dintre civili care pãrea a fi ºeful lor îmi zise
privindu-mã peste toþi:
- Aºa domnule Dorz! De asta mi-am dat eu avizul ca sã vii d-ta din Bãrãgan, ca acum sã
rãscoli toatã þara? Bine! Vom mai vedea noi!
Vom mai vedea noi ce va fi ºi cu dv. care nu vã mai astîmpãraþi locului ci umblaþi de la
o margine la alta a þãrii, deranjînd bunul mers al lucrurilor, oprind tineretul de la ºcoalã ºi
împiedicînd muncitorii de la servicii...
T-
Dupã ce au luat buletinele tuturor ºi i-au trecut în tabele nominale, cel ce era ºeful -
spuse:
- În afarã de Dorz Traian, Grosu Sergiu, Diac Viorel ºi Mortici Lazãr care vor rãmîne pe
loc, - toþi ceilalþi veþi pleca imediat la garã. ªi cu primul tren acasã! Pe drum sã-i întoarceþi
înapoi ºi pe toþi cei pe care îi veþi mai întîlni venind aici!
Nu ºtiu cum se fãcuse cã Pop, cel nelipsit, - nici de data asta nu sosise aici. Dar nimeni
nu observase asta.
T-
Toþi fraþii au înþeles cã noi cei opriþi sîntem arestaþi. Cîþiva dintre fraþi ºi surori se grãbirã
sã ne schimbe cãciulile, fularele sau hainele lor mai groase - ca sã le avem de frig. ªi se
despãrþirã de noi cu multe lacrimi.
Dupã plecarea fraþilor, noi am fost puºi sã dãm o declaraþie cã nu vom mai participa la
nici o activitate a Oastei Domnului pînã cînd aceasta nu va fi legalizatã. Apoi mie ºi lui
Sergiu ni s-a pus în vedere ca mîine, luni, sã facem primele demersuri pentru obþinerea
legalizãrii Oastei. Altfel vor începe o serie de mãsuri împotriva oricãror adunãri fie mari fie
mici iar noi o sã-i avem pe conºtiinþã pe toþi cei care vor avea de suferit.
Am întrebat:
- Existã vreo posibilitate sã obþinem o legalizare a activitãþii Oastei Domnului?
- De ce n-aþi încercat niciodatã? Ceilalþi cum au obþinut? (“ceilalþi” - erau cultele
neoprotestante legalizate).
- ªi cum sã începem? Unde ºi ce trebuie sã facem?
- Interesaþi-vã la Patriarhie; la Departament!
- Bine, vom încerca!
- Dupã ce veþi merge la Patriarhie ºi vi se va spune ce trebuie sã faceþi, trebuie sã vã
întîlniþi cu noi, ca sã vedem ce aþi fãcut!
- Dar unde vã gãsim?
- Vã veþi prezenta seara la ora 5 lîngã ceasul de la universitate! - Acolo ne veþi aºtepta
- zise “ºeful”.
T-
Duminicã seara, tîrziu, am ajuns la Bucureºti, acasã la Sergiu numai eu ºi el. Atunci
Sergiu locuia într-o cãsuþã micã pe strada Puþul cu Tei.
Tot timpul nopþii ne-am sfãtuit ce este de fãcut.
- Iatã-ne ajunºi la o rãscruce foarte grea - ne ziceam noi.
Dacã nu vom încerca sã obþinem legalizarea, autoritãþile vor începe sã ia mãsurile aspre
cu care ne-au ameninþat împotriva adunãrilor noastre ºi a fraþilor noºtri.
Dacã vom începe sã umblãm dupã legalizare pe la Patriarhie ºi Departament - cine ºtie
ce condiþii ni se vor mai pune ºi pînã la urmã ce vom primi!
Totuºi n-avem încotro. Vom porni - ºi apoi facã-Se voia Domnului.
T-
În dimineaþa urmãtoare am început calvarul drumurilor noastre... Credeam atunci cã totul
se va rezolva oarecum uºor, de vreme ce mergem trimiºi de Securitate.
- Desigur, - vorbeam noi doi, - este ºi interesul Securitãþii Statului ca sã se punã o ordine
legalã ºi în problema Oastei. Fiindcã acolo unde ceva nu este în ordine se nasc permanent
bãnuieli ºi temeri. Statului nu-i pasã ce este între noi ºi autoritatea bisericeascã. Statul vrea
sã ºtie doar cã acolo se adunã niºte oameni care au o formã legalã.
T-
- Dar cum vom obþine noi aceastã formã legalã? Noi sîntem desigur o lucrare
duhovniceascã în sînul credinþei ºi bisericii ortodoxe, - însã noi nu mai avem nici un fel de
recunoaºtere din partea bisericii ºi a statutelor pe baza cãrora funcþioneazã ea în Stat. Legal
noi sîntem desfiinþaþi din 1948, - iar oficialitãþile bisericeºti ne-au condamnat înainte chiar
de a ne desfiinþa.
- Pe ce bazã sã le cerem noi o legalizare pe care nici un paragraf din Statutele ºi
Regulamentele lor oficiale, nu o prevãd?
- Pe baza existenþei noastre! Oastea Domnului existã! Ea este o realitate. ªi acum a
devenit o problemã. Pe baza asta sã cerem rezolvarea bunã a acestei probleme care intereseazã
în egalã mãsurã atît Statul cît ºi biserica...
T-
Înainte de a ieºi din casã, am îngenuncheat amîndoi ºi cu sufletele pline de apãsare ne-am
rugat fierbinte:
- Doamne Isuse, pornim la un drum greu. Singur Tu ºtii ce va urma pentru Lucrarea Ta
ºi pentru noi. Cîtã vreme s-a putut merge fãrã aceastã legalizare, noi am mers chiar dacã am
avut cîþiva atîtea de suferit de la mai-marii bisericii ºi ai poporului acestuia. Dar acum cînd
toatã mulþimea fraþilor noºtri sînt ameninþaþi, - din dragostea pentru ei ºi din grija pentru
Lucrarea Ta, - luãm acest drum. Te rugãm fii cu noi înaintea mai-marilor lumii acesteia - ºi
nu ne lãsa sã facem nimic din ceea ce ar fi nepotrivit cu voia Ta ºi cu planul Tãu...
T-
Primul drum l-am fãcut la Patriarhie.
Acolo, dupã o lungã aºteptare, cînd am spus pentru ce vrem sã vorbim cu Patriarhul, am
fost întîmpinaþi de cãtre un preot înalt ºi cu o atitudine mîndrã ca niºte oameni care vin cel
puþin de la capãtul lumii ºi din cine ºtie ce secol:
- Ce Oastea Domnului? Pãi fleacul acesta nu mai existã, ãhã, de cînd! Cum vã treziþi voi
acum sã mai umblaþi dupã cai verzi?...
- Vã rugãm stãruitor sã ne înºtiinþaþi pentru o audienþã la pãrintele Patriarh!
- Dar ce credeþi voi cã mai intereseazã pe cineva problema asta? Vedeþi-vã de treabã!
Mergeþi acasã!
- Am fost trimiºi de cãtre Securitate aici! Trebuie neapãrat sã înfãþiºãm problema asta
Patriarhiei.
- Dacã aºa este, faceþi un memoriu scris. ªi îl trimiteþi prin poºtã. Apoi aºteptaþi acasã
rãspunsul. Acum nu puteþi fi primiþi în audienþã! Astfel de probleme nu se rezolvã decît cum
v-am spus. De altfel Patriarhul este acum ocupat cu o delegaþie din Yugoslavia...
T-
Am plecat de la Patriarhie cu acest rezultat, iar seara eram amîndoi la ceasul din faþa
universitãþii.
Acolo ne aºtepta ºeful care vorbise cu noi în Vulcana. Îndatã am fost luaþi de o maºinã
ºi duºi la Ministerul Securitãþii. Acolo am fost despãrþiþi unul de altul ºi fiecare am fost dus
în altã parte.
De la ora cinci seara ºi pînã la ora nouã noaptea a trebuit sã ascult ºi sã rãspund la
nenumãratele acuze ºi întrebãri.
Toate marile adunãri la care participasem în timpul de cînd venisem din închisoare - erau
cunoscute. Mai ales sfatul de la Feleac, era cunoscut pînã în cel mai mic amãnunt.
Cel ce mã cunoscuse atît de bine la Vulcana se vede cã ne urmãrise prin oameni ai lui de
mulþi ani peste tot.
Acum mã miram totuºi de unde le putea cunoaºte chiar atît de bine ºi chiar pe toate cele
ce le discutasem la Feleac!
Tot nu ne puteam gîndi cine oare i-a putut informa atît de repede ºi atît de amãnunþit
asupra tuturor celor ce se petrecuserã între noi.
Dupã ce am fost ameninþaþi ºi avertizaþi în toate felurile cu privire la activitatea Oastei
pe viitor, am fost din nou îndrumat “cu toatã bunãvoinþa” - sã continuãm eforturile pentru
obþinerea legalizãrii. Sã facem cît mai repede memoriul care ni s-a cerut. Sã-l facem cãtre
Patriarhie, dar sã-l scriem în trei exemplare din care unul sã i-l dãm dînsului în mînã pentru
Ministerul Securitãþii, atunci cînd vom veni sã-l prezentãm la Patriarhie - iar al treilea
exemplar la Departamentul Cultelor. Aceste memorii vor trebui înmînate personal atît
Patriarhului cît ºi Preºedintelui de la Departamentul Cultelor. Sã le cerem acestora audienþã.
- Acum, - zise anchetatorul uitîndu-se la ceas - peste un sfert de orã ai trenul spre Simeria.
Vei fi dus la garã cu maºina. Cumperi bilet ºi te sui în tren. Iar cît mai curînd faceþi memoriul
ºi vã prezentaþi cu el la Bucureºti. Sã fim înþeleºi! Cînd vii îmi dai un telefon!
ªi ieºind cu mine pe felurite scãri ºi coridoare am ajuns în sfîrºit în stradã. Maºina mã
duse în cîteva minute ºi mã lãsã în faþa Gãrii de Nord.
T-
Dar cum sã plec, fãrã a ºti nimic ce s-a întîmplat cu Sergiu?
ªtiam însã cã sînt urmãrit pas cu pas.
De aceea mã îndreptai spre ghiºeul de bilete, cît mai încet spre a ajunge cît mai tîrziu...
Pe jos dormeau întinºi zeci de oameni... Mã prefãceam cã nu ºtiu cum sã trec peste ei spre
a ajunge la bilet. Stam, mã uitam, ocoleam pe o parte ºi iar reveneam pe alta - aºa cã am ajuns
la bilete dupã cum prevãzusem: - cînd trenul plecase...
Mã prefãcui necãjit (- ºtiam cã sînt privit ce fac -) - ºi am luat-o prin salã spre ieºirea din
strada cealaltã unde ºtiam tramvaiul cu care puteam ajunge la Sergiu.
Cînd am ajuns, abia atunci sosise ºi el acasã. Stinsese lumina sã se culce.
Pînã în ziuã am stat de vorbã asupra tuturor celor ce ni se întîmplaserã.
- Eu, - zise el la un moment dat, - n-am sã mã mai duc nicãieri! Între noi existã vînzãtori
primejdioºi care spun despre tot ce facem ºi vorbim noi. Iatã cît de repede au aflat totul de
la Feleac!...
ªi nu mã pot dumiri defel, cine este acela care vinde.
Dacã vrei fr. ta sã faci memoriul, fã-l! Dacã vrei sã te duci pe la ei, du-te! Eu însã nu mã
mai duc nicãieri ºi nu voi mai face nimic, pînã cînd voi vedea ce se va alege din toatã treaba
asta!
- Bine frate, dar dacã vom lua toþi atitudinea asta, ce va urma pentru Lucrarea Oastei?
- Eu nu zic s-o iei ºi fr. ta. Spun numai cã eu am luat-o.
- Eu n-o pot frate. Pînã cînd pare cã mai existã o posibilitate de a feri pe fraþi de necazuri,
eu voi cãuta sã fac tot ce pot, cu orice risc pentru mine.
- Te voi însoþi din tot sufletul cu rugãciunea ºi cu dragostea mea. Vom þine legãtura
împreunã - ºi vom vedea pas cu pas ce este bine de fãcut. Dar personal eu nu mai fac nici un
pas!
- Domnul ne va cãlãuzi prin Duhul Sãu în tot ce vom avea de fãcut. Mã bizuiesc pe El...
Dar nu mã voi grãbi în nimic. Eu n-am ce face decît sã merg înainte. Dacã vom refuza aceastã
posibilitate îºi vor întãri tot ce cred rãu despre noi. ªi vor urmãri pe fraþi peste tot cu o urã
necruþãtoare, ca pe niºte potrivnici care refuzã sã se supunã ºi sã accepte o legalitate
cinstitã...
Cu aceasta, dimineaþa ne-am despãrþit. - ªi am plecat spre Simeria, acasã.

A trecut o lunã de zile de la despãrþirea mea de Sergiu - fãrã sã fac nici eu nimic în ce
priveºte însãrcinarea cu memoriul.
Nu ºtiam cum ºi mai ales nu prea voiam sã încep... Cãutam sã amîn cît mai mult,
înþelegînd ce plin de primejdii este un astfel de drum.
Din þarã se zvoneau tot mai multe ameninþãri.
La Lãloaia, pãrintele Albu care ne primise în biserica lui era mereu purtat prin anchete
aspre ºi prin tot felul de ameninþãri. Se simþea în toate pãrþile o tot mai puternicã presiune
asupra Oastei.
În ziua de 15 decembrie un miliþean mã luã de acasã ºi mã duse la postul de miliþie din
garã, unde eram chemat de cineva de la Bucureºti.
Am bãnuit cã era ºeful care mã anchetase la Minister.
Într-adevãr, el era.
De la început s-a rãstit la mine, ameninþînd toate adunãrile care se vor face de sãrbãtorile
Crãciunului, Anului Nou ºi Bobotezei în toatã þara.
- Se dovedeºte clar acum - zicea el - cã dv. sînteþi împotriva oricãrei legalitãþi. Vã place
anarhia ºi dezordinea, fiindcã sînteþi niºte nesupuºi ºi niºte vrãjmaºi atît ai bisericii cît ºi ai
Statului. Vi se oferã posibilitatea sã vã puneþi în ordine, dar vreþi dezordinea. Fiindcã sînteþi
niºte dezordonaþi! În cazul acesta sã nu vã miraþi cã se vor lua împotriva dv. mãsurile pe care
le meritaþi!
- E ultimul prilej care vi se oferã! Dacã în sãptãmîna asta nu vã prezentaþi la Bucureºti
cu memoriul despre care a fost vorba, sã ºtiþi cã se va proceda fãrã milã împotriva dv.!
- Dar cum sã-l fac domnule? Eu n-am nici un fel de calitate ºi de autoritate în Oaste! În
numele cui sã cer eu legalizarea Oastei?
- În numele d-tale personal!... ªi al celor care gîndesc ca d-ta. Nu trebuie sã spui nici un
alt nume dacã nu vrei sã mai bagi pe nimeni. Dar fã-l odatã!
- Voi încerca!
- Cînd ajungi în Bucureºti îmi dai un telefon. Iatã numãrul! Eu voi veni sã-mi dai ºi mie
un exemplar din memoriul pe care îl vei prezenta la Patriarhie ºi la Departament.
N-am mai putut amîna. Am alcãtuit atunci urmãtorul memoriu:
T-
Cãtre
Preafericitul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Justinian
Bucureºti.
Subsemnatul Dorz Traian, domiciliat în Simeria, reg. Hunedoara.
În numele meu ºi cu asentimentul acelora care gîndesc la fel cu mine, membri ai fostei
Asociaþii Religioase Ortodoxe Oastea Domnului, supun cu smerenie ºi încredere pãrinteºtii
bunãvoinþe a Prea Fericitului Patriarh, urmãtorul
MEMORIU
T-
Cu privire la starea actualã ºi la dorinþa rezolvãrii favorabile a problemei adunãrilor
duhovniceºti a credincioºilor din fosta Asociaþie Religioasã Oastea Domnului.
T-
Prea Fericitul Patriarh, ºtie cã în toatã þara noastrã, existã un numãr mare de fii
credincioºi ai bisericii noastre Ortodoxe, care sînt membrii ai fostei Asociaþii Religioase
Ortodoxe Oastea Domnului ºi care sînt dornici sã trãiascã o viaþã duhovniceascã cît mai
potrivitã cu Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu Biblia, ºi cu învãþãturile sfinte ale bisericii
noastre ortodoxe, cãci credinþa lor se întemeiazã numai pe principiile ºi învãþãturile bisericii.
În o mare parte a þãrii - îndeosebi în Ardeal - aceºti fii devotaþi ai bisericii au fost primiþi
în Comitetele Parohiale ºi în ªcolile duminicale, dîndu-li-se posibilitatea ca în felul acesta
sã-ºi gãseascã satisfacþia sentimentului lor adînc religios în programe de plãcutã petrecere
duhovniceascã, desfãºuratã în biserici, sub supravegherea ºi îndrumarea duhovniceascã a
preoþilor, - duminicile dupã masã ºi chiar ºi în alte sãrbãtori ºi seri alese de peste sãptãmînã.
Dragostea ºi înþelegerea care le-au fost arãtate de cãtre preoþi - acolo unde acestea au avut
loc - au dus la o adîncã armonie între credincioºi ºi preoþi, putîndu-se realiza în acest fel
multe lucruri îmbucurãtoare. În felul acesta s-a adus ºi un mare folos bisericii ºi poporului,
p ri n fapt ul cã au at ras lîngã altar m ul þ i m ea sufl et el or dorni ce de o vi aþ ã m ai ad î n c
duhovniceascã, dîndu-li-se acolo aceastã hranã cãutatã. Astfel cã pe unii lucrul acesta i-a atras
din primejdia rãtãcirii sectare care bîntuie cu atîta furie pretutindeni printre credincioºii
bisericii noastre, iar pe alþii i-a smuls din ghearele patimilor rele ºi a pãcatului beþiei,
desfrîului, etc., care aduc atîta nenorocire ºi pagubã sãnãtãþii ºi vieþii poporului nostru.
Oficial însã (datoritã unor regretabile greºeli sãvîrºite în trecut de cãtre unii din mai marii
noºtri) atitudinea multora din slujitorii bisericii noastre faþã de aceºti fii credincioºi ai ei, a
rãmas pînã astãzi, în cea mai mare parte o atitudine neprieteneascã ºi ostilã.
Pînã astãzi ei nu au fost ºi nu sînt îngãduiþi în multe locuri sã-ºi poatã þinea adunãrile lor
în biserici, respingîndu-li-se orice apropiere în direcþia aceasta. Astfel cã nevrînd sã se ducã
la secte - ei au fost siliþi sã-ºi þinã adunãrile lor prin case, înstrãinîndu-se de supravegherea
bisericii, - ºi contravenind dispoziþiilor Legii de Stat.
Faptul acesta a fost ºi este pãgubitor din atîtea puncte de vedere: În primul rînd
simþindu-ne nedreptãþiþi ºi îndepãrtaþi cu ostilitate, s-a creat între ei ºi preoþi o prãpastie
artificialã ºi o stare care a dat naºtere la atîtea penibile ºi regretabile atitudini reciproce.
Apoi, în felul acesta, s-a favorizat influenþa propagandei sectare care în mute locuri a
reuºit sã facã victime printre membrii bisericii noastre.
ªi în sfîrºit, a zãdãrnicit atîtea acþiuni bune ºi folositoare a cãror realizare ar fi fost uºor
posibilã, într-o atmosferã de armonie duhovniceascã, aºa cum era de dorit sã existe.
Toate acestea nu au folosit decît duºmanilor bisericii ºi ai poporului, singurii care s-au
putut bucura ºi trage foloase din menþinerea atmosferei de nemulþumiri ºi de neînþelegeri
dintre noi.
E adevãrat cã în ultimul timp, datoritã unei rîvnitoare munci de lãmurire, dusã de cãtre
unii fraþi mai ostenitori, situaþia s-a îmbunãtãþit mult în multe pãrþi, - acolo unde astfel de
adunãri de lãmurire au avut loc. Aceasta s-a putut face cu atît mai bine cu cît în unele locuri
un însemnat numãr de slujitori ai bisericii au dat un preþios ºi binevoitor concurs la aceste
întruniri, îngrijoraþi fiind ei înºiºi de ascensiunea curentului sectar. ªi doritori fiind de
îndreptarea fericitã a unor lucruri, care era bine dacã ar fi fost mai demult, ºi oficial
soluþionate favorabil.
E regretabil numai cã unii din aceºti preoþi binevoitori au avut de suferit de pe urma
acestei iniþiative. Cum e recent cazul pãrintelui Albu de la Asãu, raionul Moineºti, care pentru
cã a primit ca în cadrul unei ºedinþe a Comitetului Parohial sã aibã loc în biserica sa o astfel
de adunare, se gãseºte acum sub ancheta mai marilor sãi, ameninþat fiind cu mutarea
disciplinarã, spre a constitui un exemplu negativ.
E uºor de închipuit în astfel de condiþii cum pot fi priviþi atunci aceºti credincioºi de cãtre
ceilalþi preoþi oricît de binevoitori ºi îngrijoraþi ar fi ei.
Negreºit se simte nevoia acutã a stãvilirii progresului sectar precum ºi a împiedicãrii
descompunerii morale în viaþa membrilor bisericii noastre. ªi singura posibilitate practicã ºi
realã de îndreptare a lucrurilor este reînviorarea duhovniceascã a vieþii bisericii.
Iar pentru aceasta, concursul cel mai preþios îl pot da în chip deosebit foºtii ostaºi - aceºti
fii credincioºi ai bisericii, care se strãduiesc sã ducã o viaþã corespunzãtoare Sfintelor
Învãþãturi - dacã chestiunea lor va fi cu dragoste ºi înþelegere îmbrãþiºatã de bisericã.
T-
Pînã acum, autoritãþile ordinii de Stat au privit adunãrile foºtilor ostaºi, - chiar ºi acelea
þinute în afarã de biserici, - fãrã sã ia o atitudine împotriva lor! Acum însã ni s-a pus în
vedere cã þinerea pe mai departe a unor astfel de adunãri nu va mai fi permisã, ci ele fiind
considerate ilegale, vor fi sancþionate.
În situaþia aceasta s-a ajuns la o rãscruce. Dacã nu se gãseºte o soluþionare fericitã, e
primejdie sã se creeze o stare ºi mai îngrijorãtoare. Pe de-o parte unii neputînd renunþa la
adunãrile lor, considerate acum ilegale, vor fi sancþionaþi, lucru care nu va rezolva chestiunea,
ci o va adînci ºi mai mult.
Iar pe de altã parte - alþii mai slabi, vor fi atraºi de libertatea ºi propaganda sectarã,
precum ºi de ispita de a reacþiona defavorabil bisericii.
ªi în primul ºi în al doilea caz, nu va fi nici un cîºtig. Ci dimpotrivã pagube ºi rane uneori
ireparabile.
T-
Datã fiind aceastã stare de lucruri - fãrã sã am vreo însãrcinare deosebitã ºi fãrã nici o
calitate decît aceea de fiu al bisericii ºi frate mai cunoscut între fraþii ostaºi - am gãsit cu cale
sã supun cu toatã smerenia ºi cuviinþa pãrinteºtii griji ºi înþelepciuni a Prea Fericitului
P at ri arh aceas t ã s es i z are, î ndem nat fi i nd num ai de s i ncera dorinþã a unei î n v i orãri
duhovniceºti în biserica noastrã ºi de instaurarea unei adevãrate ºi adînci armonii între fiii
ei. Lucru atît de necesar în zilele acestea, cînd cu toþii uniþi trebuie sã fim angajaþi în opera
uriaºã de refacere moralã a omenirii, în spiritul pãcii, iubirii ºi înþelegerii, spre slava lui
Dumnezeu, propãºirea Bisericii Sale ºi bunãstarea poporului nostru.
Dorim din toatã inima ºi ne rugãm Domnului Dumnezeu sã se gãseascã o soluþie fericitã
acestei situaþii, spre a nu se ajunge la noi dezbinãri dureroase, la nemulþumiri ºi la amãrãciuni
noi, poate ºi mai mari.
Dorim ºi ne rugãm ca soluþia care se va gãsi, sã fie un factor pozitiv în viaþa
duhovniceascã a bisericii ºi a poporului nostru, spre a se pune capãt fericit unei stãri
anormale, create în trecut de cãtre oameni, care erau rupþi de popor, lucru care a dãunat atît
de mult tuturora.
Înþelepciunea cu care Domnul Dumnezeu v-a luminat, ca pe un ales stîlp al bisericii, va
gãsi desigur calea cea cu adevãrat fericitã, care sã poatã duce la adevãrata ºi buna rezolvare
a acestei probleme. Fiindcã ajunge cît a îndurerat ea timp îndelungat viaþa duhovniceascã a
bisericii ºi a unui atît de mare numãr de fii buni ºi credincioºi ai ei.
Vom fi fericiþi cu toþii dacã þinîndu-se seama de dorinþele ºi sentimentele celor dintre care
venim, se va gãsi posibilitatea ca slujba lor credincioasã ºi ascultãtoare de Dumnezeu ºi de
bisericã sã capete forma legalitãþii în cadrul bisericii.
În felul acesta, mulþimea acestor credincioºi, cu dragostea ºi rîvna lor duhovniceascã,
nefiind îndepãrtaþi ci îmbrãþiºaþi cu iubire ºi încadraþi deplin în viaþa bisericii, - va aduce
vieþii ei o puternicã înviorare ºi avînt spiritual.
Prin aceasta veþi face încã un lucru, poate din cele mai alese, spre binele bisericii ºi
poporului, pentru care vi se va pãstra recunoºtinþã, fiindcã va fi soluþionatã o problemã
arzãtoare, fãrã a fi creatã alta.
Aºteptînd cu încredere ºi rãbdare hotãrîrea înþeleaptã ºi înþelegãtoare a bisericii,
rãmînem sãrutîndu-vã cu supunere dreapta
T-
Bucureºti, la 26 decembrie 1956.
Traian Dorz.
În dimineaþa zilei de 28 decembrie, a patra zi de Crãciun 1956, - eram la Bucureºti.

Am trecut pe la fr. Sergiu cãruia i-am arãtat memoriul ºi i-am fãcut cunoscut toate. Apoi
am telefonat ºefului de la Ministerul de Interne care a venit la ceasul din faþa universitãþii,
unde i-am predat memoriul!
- Acum mergi la Patriarhie - mi-a zis el. Vei fi primit de Patriarhul! Dupã ce vei sta de
vorbã cu el, îmi vei telefona din nou, ca sã vãd ce aþi aranjat.
Am luat acum crucea mea pe umãr - am gîndit. De acum trebuie sã mi-o duc pînã la capãt.
- Numai Domnul Singur merge ºi suferã împreunã cu mine.
T-
Am fost primit la cancelaria Patriarhului de cãtre pãrintele Cazacu, cel care se repezise
cu vorbe de batjocurã cînd mai fusesem aici rîndul trecut, cu Sergiu.
Acum cînd i-am spus cine sînt ºi cã doresc sã vorbesc cu Pãrintele Patriarh, repede s-a
dus sã mã anunþe.
Apoi întorcîndu-se îmi deschise o uºã, ºi cu un gest de largã bunãvoinþã ºi favoare îmi
zise:
- Poftiþi la Prea Fericirea Sa!
Pãrintele Patriarh, cu o înfãþiºare slãbuþã ºi binevoitoare m-a primit cu braþele deschise.
I-am sãrutat dreapta, iar dînsul m-a îmbrãþiºat spunîndu-mi:
- Fii binevenit, frate Dorz.
M-a aºezat la masã alãturi de dînsul, a poruncit sã ne aducã douã cafele. Dupã aceea m-a
ascultat cu rãbdare asupra problemei ºi necazurilor Oastei. Apoi luîndu-mi memoriul ºi
citindu-l, îmi spuse:
- Am toatã bunãvoinþa sã vã ajut. Sã cãutãm împreunã orice posibilitate pe care am avea-o
spre a soluþiona problema dv. Dar aceasta se poate numai în cadrul Statutelor existente pentru
organizarea ºi funcþionarea bisericii Ortodoxe. Nici o altã cale de soluþionare nu existã.
Iatã! - îmi zise mai departe, întinzîndu-mi Cartea Statutelor bisericii. - Ia-o d-ta acasã ºi
cerceteaz-o în liniºte. Dacã vei gãsi acolo vreun paragraf în care s-ar putea încadra activitatea
Oastei, consemneazã-l într-un alt memoriu în care sã propui forma practicã cea mai
acceptabilã atît pentru dv. cît ºi pentru bisericã ºi Stat.
Iar eu voi face tot ce îmi stã în putinþã pentru a se rezolva cît mai bine problema dv.
I-am mulþumit respectuos ºi îndatorat, pentru toatã bunãvoinþa arãtatã. Apoi dupã ce mi-a
scris cîte un autograf pe o serie de cãrþi ieºite proaspãt din Tipografia Cãrþilor bisericeºti,
mi-a dat binecuvîntarea de plecare spunîndu-mi:
- Cînd vei mai avea sã vii la mine, nu veni pe la cancelarie, vino pe aici pe partea
astalaltã. ªi luîndu-mã de braþ mã scoase pe o altã uºã într-un hol, apoi arãtîndu-mi pe un
cãlugãr bãtrîn cu barbã albã care ieºise de undeva - îmi zise:
- Iatã pãrintele Mitrofan care îþi va deschide uºa asta cînd vei suna! - El te va conduce la
mine.
I-am sãrutat dreapta, mulþumindu-i din nou - ºi am ieºit pe poarta astalaltã pe care
pãrintele Mitrofan o închise apoi în urma mea, rãsucind-i cheia.
La Departament n-am intrat. Am predat doar la poartã un plic conþinînd memoriul nostru,
spre a fi dus la conducere...
T-
La ora anumitã eram din nou la ceasul din faþa universitãþii, pentru a da seamã de tot ce
rezolvasem la Patriarhie. ªeful mã aºtepta.
I-am spus cã trebuie sã fac un alt memoriu potrivit celor spuse de Patriarhul ºi cã voi veni
iarãºi cu el aici cîndva, dupã Anul Nou, spre a discuta asupra lui. Urma cã, dacã va fi bun,
sã fie propus Sf. Sinod spre aprobare, la proxima ºedinþã a acestuia.
- Bine! Cînd va fi gata memoriul îl faceþi din nou în trei exemplare, ca ºi pe acesta. Iar
la venirea cu el aici la Bucureºti sã-mi telefonaþi pentru a mã încunoºtinþa. Autoritatea de Stat
vrea sã fie pusã la curent cu tot mersul lucrurilor acestora.
T-
Am întîlnit din nou pe fr. Sergiu cãruia i-am fãcut cunoscute toate cele petrecute... Apoi
întors acasã, am luat legãturã cu toþi fraþii mai de seamã printre care Bãlãuþã, Capãtã,
Hãrãguº, Popa Petru, Opriº, Velescu, Moldoveanu - ºi alþii. Cu toþii au fost de acord asupra
continuãrii acestei încercãri de legalizare a activitãþii noastre. M-am consfãtuit cu ei ºi asupra
modului cum sã punem problema în memoriul ce urma sã-l înaintãm Patriarhiei.
T-
Greul alcãtuirii acestui memoriu a cãzut tot asupra mea singur. M-am rugat mult
Domnului sã-mi dea toatã lumina de care aveam nevoie pentru gãsirea unei cãi potrivite, pe
care ne-am putea strecura în aºa fel încît sã ºi putem face lucrarea de evanghelizare la care
eram chemaþi,
dar nici sã nu ne angajãm întru nimic faþã de puternicii zilei, ca nu cumva sã cãdem în vreo
cursã ce ni s-ar putea întinde, ori dintr-o parte ori din alta.
Nu mai am acum la îndemînã textul acestui al doilea memoriu pe care l-am alcãtuit atunci.
Nici un exemplar din el n-a mai supravieþuit distrugerilor care au trecut curînd dupã aceea
peste tot ce am avut - distrugeri din care doar prin minune s-a mai salvat cîte ceva. Dar ºtiu
cã am cãutat mult prin Cartea Statutelor Bisericii Oficiale, pînã ce am gãsit forma sub care
s-ar putea strecura spre legalizare activitatea Oastei.
Era acolo paragraful care prevedea în cadrul Comitetelor Parohiale cîte o secþie misionarã
alcãtuitã din bãrbaþi ºi femei, - secþie care ar avea chemarea sã se ocupe de problemele
duhovniceºti ºi misionare în cadrul fiecãrei parohii.
Sub forma aceasta ceream sã se recunoascã dreptul membrilor “fostei asociaþii Oastea
Domnului din fiecare parohie de a se aduna în biserici, sub controlul bisericii, spre a-ºi afla
acolo satisfacerea nevoilor lor sufleteºti ºi spre a-ºi dobîndi ºi înmulþi cunoaºterea bunei
învãþãturi ºi a dreptei credinþe în bisericã.
Pentru o bunã reglementare practicã a problemei propuneam un fel de semi independenþã
pentru Oaste ºi nu o încorporare totalã ca un fel de bucatã înghiþitã ºi asimilatã, adicã
nimicitã în pîntecele oficialitãþii. - Ci ca un mãdular subordonat dar viu ºi lucrãtor, pe linia
voluntariatului duhovnicesc ºi a misionarismului laic în bisericã.
T-
Practic - scriam - acest lucru s-ar putea reglementa în felul urmãtor:
Oastea Domnului doreºte sã-ºi supunã toatã activitatea ei sub ascultarea ºi controlul
bisericii.
Pentru aceasta propune ca Sf. Sinod sã aprobe ca la fiecare episcopie sã fie designatã o
persoanã oficialã care sã þinã legãtura cu un misionar de legãturã a Oastei din eparhia
respectivã. În felul acesta, biserica ar putea îndruma ºi controla toatã activitatea Oastei.
Adunãrile ostaºilor astfel încadraþi în secþiile misionare ale Comitetelor Parohiale, intrã
de la sine ºi îndatã sub îndrumarea ºi controlul preotului ºi al Consiliului Parohial.
Delegatul episcopiei împreunã cu misionarul de legãturã, vor cãuta cu tact ºi cu rãbdare
aplanarea oricãror divergenþe care s-ar putea ivi ºi aducerea la îndeplinire a oricãror mãsuri
care s-ar dovedi necesare. ªi ar gãsi cãile cele mai bune pentru o realã, fericitã ºi definitivã
încorporare a Oastei în bisericã...
În felul acesta ar dispãrea încet-încet ºi toatã rãceala care prin unele locuri a intervenit
datoritã acestor împrejurãri ºi frãmîntãri timp de peste douãzeci de ani - din 1935 ºi pînã în
1957 - între ostaºi ºi preoþi.
S-ar înlãtura ºi suspiciile preoþilor faþã de aceºti credincioºi care cu toate ostilitãþile
împotriva lor, rãmãseserã totuºi alipiþi ºi credincioºi bisericii.
S-ar stabili apoi cu timpul, din nou, o dragoste adevãratã ºi o împreunã-lucrare rodnicã
între credincioºii cei mai devotaþi - ºi pãstorii lor bisericeºti, aºa cum fusese în primii ºi cei
mai rodnici zece ani, de la începutul Oastei.
T-
Dacã conducerea bisericii va fi de acord asupra acestui mod de a rezolva problema, atunci
la fiecare episcopie ar urma sã fie recunoscut ca misionar de legãturã unul dintre fraþii cei mai
harnici ºi mai capabili din cuprinsul acestei episcopii.
În felul acesta se asigura cea mai strînsã colaborare subordonatã a Oastei Domnului în
bisericã.
T-
Activitatea secþiilor misionare locale, urma sã o stabileascã preotul local dar în strînsã
legãturã cu conducãtorii ostaºilor din loc, þinînd seama ºi de dorinþa celor încadraþi în aceste
secþii, totul fãcîndu-se în deplinã armonie ºi într-ajutorare.
T-
Cam acesta era în esenþã, modul în care vedeam ºi propuneam reglementarea realistã a
problemei Oastei Domnului în cadrul bisericii.
Am citit astfel acest memoriu multora dintre fraþii de seamã din Oaste, cerîndu-le din nou
pãrerea ºi asupra acestui mod de reglementare. Nici unii dintre ei nu-mi amintesc sã fi fost
împotrivã.T-
Cu acest memoriu am fãcut cîteva drumuri în cîteva luni la Bucureºti.
O datã nu era gãsit Patriarhul. Altã datã ºeful Departamentului.
O datã trebuia fãcutã o modificare. Altã datã alta.
De fiecare datã eram obligat sã iau legãtura cu ºeful de la telefonul Ministerului de
Interne ºi sã-i arãt mai întîi lui toate modificãrile care interveneau în felul de soluþionare a
problemei noastre.
Într-un rînd ni s-a cerut numele fraþilor propuºi ca misionari de legãturã cu episcopiile.
Cu numirea unora - el nefiind de acord.
Într-alt rînd ni s-a cerut sã declarãm dacã sîntem de acord ca aceºti misionari sã fie numiþi
preoþi, - devenind astfel salariaþi ºi slujitori bisericeºti. Trebuia sã li se cearã consimþãmîntul
fiecãruia în parte.
Într-alt rînd mi s-a cerut un fel de programe anuale scrise, pentru ºedinþele sãptãmînale
ale acestor secþii misionare - ca sã aibã idee despre preocupãrile noastre...
Am muncit, m-am chinuit, am alergat, am suferit, m-am rugat întreg anul acesta zile ºi
nopþi în speranþa unei ieºiri fericite ºi din acest tunel întunecos ºi întortocheat în care fusesem
împins.
De multe ori mã gîndesc la înºtiinþarea Domnului prin care mã vãzusem umblînd printr-un
întuneric plin de spini, de muºte ºi de tot felul de alte urîciuni.
T-
Interesul sincer pe care mi s-a pãrut la început cã îl avea Autoritatea de Stat pentru o
doritã rezolvare legalã a problemei Oastei, precum ºi dorinþa sincerã pe care mi s-a pãrut la
început cã o are Patriarhul bisericii - pentru refacerea unitãþii dintre bisericã ºi Oastea
Domnului, - m-au fãcut sã cred sincer într-un rezultat bun.
Credinþa aceasta m-a însoþit în tot cursul anului 1957, dîndu-mi toatã puterea pentru
munca ºi lupta de care era nevoie faþã de fiecare dintre cele trei interese ºi puteri atît de
felurite, care trebuiau apropiate ºi armonizate: a Statului, a bisericii ºi a Oastei.
Atunci am stat de vorbã de multe ori, sfãtuindu-mã cu fraþii asupra celei mai bune cãi pe
care am avea-o de urmat, spre a nu cãdea în nici o cursã ºi spre a nu pãgubi în nici un fel
Lucrarea Domnului.
Fr. Sergiu era acela cu care mã consfãtuiam cel mai mult, chiar dacã el, pe faþã, se þinea
pe linia hotãrîrii lui de a înceta orice amestec în aceste lucruri.
Într-o zi din toamna anului 1957 el îmi spuse:
- Mi-a sosit ºi mie vremea sã mã cãsãtoresc. Singur mi-e foarte greu.
M-am oprit cu gîndul la una dintre surorile pe care le cunoºti - ºi am vrut mai întîi sã-þi
cer pãrerea. Te-am aºtepta nerãbdãtor sã vii.
Ce zici? - ºi îmi spuse numele sorei Coleta.
- Dumnezeu sã vã binecuvînteze pasul! - am zis eu. Cred ºi eu cã este alegerea cea mai
potrivitã!
T-
Pe sora Coleta o cunoscusem prin anul 1952 în biserica evreilor creºtini dupã ce fãcuse
ºi ea doi ani de închisoare la Canal cãrînd pietre cu targa, împreunã cu sora Binþea, soþia lui
Richard Wurmbrandt.
Atunci dupã a doua sau a treia stare de vorbã cu ea în casa lui Binþea, - Coleta mi-a spus
într-o zi:
- Vreau sã stãm de vorbã numai amîndoi!
- Sã mergem în bisericã! - i-am zis.
Acolo mi-a împãrtãºit ea toatã frãmîntarea sufletului ei, dornic dupã mîntuire. ªi toatã
dorinþa ei fierbinte de a se hotãrî pentru Domnul.
- Dar nicãieri altundeva - zise ea - decît în Oastea Domnului, în duhul ºi dragostea acestei
Lucrãri în care sînteþi voi, fr. ta ºi Sergiu!
Am dorit mult acest prilej - urmã ea, cu ochii plini de lacrimi. Vreau neapãrat sã fac
astãzi legãmîntul predãrii mele lui Hristos. ªi vreau ca singurul martor al acestui moment
crucial din viaþa mea, sã fie fratele Dorz!
- Slãvit sã fie Domnul - am rãspuns eu adînc miºcat. Iatã locul ºi clipa rînduitã de Domnul
pentru asta. Sã îngenunchem!
T-
ªi acolo, în biserica plinã doar de îngerii Domnului care se bucurau, privind ºi ascultînd
la noi, - sora Coleta a depus unul din cele mai zguduitoare ºi mai frumoase legãminte al cãror
martor am fost în viaþa mea.
La urmã, cu sufletul plin de o fericire cereascã, am mulþumit ºi eu Domnului pentru acest

fericit moment, pentru acest binecuvîntat prilej, pentru acest drag ºi scump suflet.
De atunci sufletele noastre s-au închegat într-o aºa fericitã pãrtãºie încît am socotit-o
printre cele mai apropiate cîteva inimi legate pe totdeauna de inima mea.
T-
De aceea cînd fr. Sergiu (- care îmi devenise unul dintre fraþii cei mai necesari în aceste
împrejurãri, avînd nu numai un orizont larg asupra tuturor problemelor Oastei dar ºi o inimã
total pãtrunsã de duhul Oastei ºi o cunoºtinþã formatã pe adevãrurile ei -), - de aceea zic, cînd
Sergiu mi-a împãrtãºit aceastã alegere a lui, - am fost cu toatã inima de aceeaºi pãrere. Sora
Coleta era de aceeaºi talie intelectualã ºi de aceeaºi alcãtuire sufleteascã. Amîndoi îmi pãreau
niºte dragi ºi curaþi copii ai Oastei, nãscuþi ºi crescuþi în vremea celor mai grele împrejurãri
pentru Oaste - mama lor.
T-
Nunta lor a avut loc în Sãptãmîna Luminatã a anului 1958. De la cununia lor din bisericã,
am venit în cea mai mare tainã la cãsuþa lor din Calea Moºilor... La sãrbãtoarea aceasta am
fost de faþã doar cîþiva fraþi reprezentînd toatã þara.
Împrejurãrile erau cele în care adunãrile noastre erau total interzise, iar eu chinuit cu
anchete ºi ameninþãri pe la Ministerul de Interne.
Împreunã cu fr. Bãlãuþã ºi încã vreo doi fraþi, am cîntat în seara nunþii lor, pe cel mai jos
ton, spre a nu fi auziþi de nimeni, - singura cîntare permisã atunci Hristos a Înviat din morþi,
cu moartea pre moarte cãlcînd ºi celor din morminte viaþã dãruindu-le...
Dar a fost cea mai potrivitã ºi mai scumpã cîntare de nuntã pentru vremea de atunci, nu
numai pentru mirii noºtri dragi, ci ºi pentru toatã familia lor duhovniceascã. Un imn al
izbãvirilor din viitor.
T-
Apoi casa lor a devenit un adãpost statornic ºi binecuvîntat pentru toate peregrinãrile mele
printre spinii ºi muºtele din ce în ce mai chinuitoare pentru mine pînã la împlinirea ºi a acelei
vremi.
Iar ei au devenit pãrtaºii ºi încurajatorii mei. Martorii tuturor chinurilor ºi frãmîntãrilor
mele de atunci, pentru Frãþietatea noastrã.
T-
Pe la mijlocul anului 1957 cînd am prezentat cea mai potrivitã variantã din propunerile
noastre, am mai chemat cu mine la Patriarhie ºi la Departament pe încã trei dintre fraþii mai
de seamã din þarã ºi anume pe fr. Bãlãuþã, Hãrãguº ºi Popa Petru. Voiam sã se convingã ºi
dînºii direct despre stadiul în care se gãseau demersurile noastre la aceste autoritãþi.T-
Într-adevãr am fost primiþi cu toþii de cãtre Patriarhul cît ºi de cãtre Preºedintele
Departamentului Cultelor.
În amîndouã aceste locuri s-a stat de vorbã cu noi dîndu-ni-se “binevoitoare” îndrumãri
ºi promisiuni pentru o rezolvare cît mai bunã a problemei pentru care umblam. Dar ºi
îndemnuri la rãbdare ºi supunere, pînã cînd se va ajunge la aceastã rezolvare, care este în
curs...
T-
În luna urmãtoare cînd mi se spusese sã merg din nou spre a mi se comunica stadiul
lucrurilor, - am fost dus direct la Ministerul de Interne, purtat de jos, sus, pe scãri ºi cu
ascensoare dintr-o parte în alta, spre a sta de vorbã cu diferite persoane care fiecare avea cîte
o ameninþare sau cîte o criticã de fãcut, - împotriva activitãþii fraþilor ºi adunãrilor Oastei.
Mi s-au adus în esenþã aceleaºi învinuiri cã activitatea Oastei în loc sã scadã s-a
intensificat. Cã ostaºii în loc sã se domoleascã în aºteptarea legalizãrii Oastei, - desfãºoarã
o activitate încã mai puternicã, neþinînd seama de nici o mãsurã ºi îngrãdire.
Ni se pune în vedere în modul cel mai serios, cã rezolvarea problemei noastre este
condiþionatã de supunerea noastrã faþã de Autoritãþile de Stat. Problema legalizãrii Oastei se
aflã în lucru atît la Departament cît ºi la Patriarhie - ni se spunea - dar pînã cînd se va
rezolva, ostaºii din þarã trebuie sã-ºi înceteze orice activitate. Sã înceteze de peste tot mai
ales adunãrile mari ºi deplasãrile dintr-o parte în alta, a unora la alþii, fie cu orice prilej ºi
motiv ar fi acestea.
Nici la nunþi, nici la hramuri, nici la botezuri, nici mãcar la înmormîntãri, nu se mai
permit ostaºilor adunãri mari ºi vizite din strãini.
- Sã pui în vedere tuturor ostaºilor aceste condiþii! - mi se poruncea aspru cînd de cãtre
unul cînd de cãtre altul.
De felul cum veþi asculta ºi vã veþi conforma acestor dispoziþii, va depinde graba ºi felul
rezolvãrii cererilor voastre...
- Dar cum sã fac eu, practic, acest lucru?
- Sã le scrii, sã mergi pe la ei, sã faci cum ºtii! Dar dacã nu veþi dovedi peste tot o sincerã
dorinþã de supunere ºi de ascultare faþã de aceste dispoziþii sã nu vã aºteptaþi la bine ci la rãu!
- Eu voi face tot ce pot. Dar eu sînt unul iar þara e mare. Sigur cã bunãvoinþã este, dar
dacã lucrurile se prea amînã mult, - nu ºtiu cum va fi...
- Ordinul nu se discutã. Cu legea nu existã tocmealã! Aþi înþeles?
T-
M-am întors cu sufletul ºi mai amãrît ca oricînd. Pentru prima datã mã îndoiam de
sinceritatea Securitãþii în rezolvarea problemei noastre. ªtiam bine cã omeneºte vorbind totul
depinde de acest Minister de Interne, de aceºti oameni, de acest sistem... Cã atît Patriarhia
cît ºi Departamentul Cultelor nu fac decît sã semneze ceea ce li se va spune de acolo.
T-
De aproape un an de cînd pornisem spre legalizare, adunãrile frãþeºti luaserã un avînt
puternic. Autoritãþile, în aºteptarea unui rezultat bun, nu mai luaserã mãsuri prea aspre
nicãieri. Iar fraþii lucrau cu hãrnicie. Avurã loc un numãr neobiºnuit de adunãri mari în multe
pãrþi ale þãrii - ºi bucuriile erau fericite pretutindeni.
De aceea vestea cu opririle adunãrilor cãzu acum, ca o brumã peste niºte flori, în plinã
varã.
Întristarea aceasta însã, - ne-am zis - nu va þinea mult. Desigur ne este greu sã renunþãm
chiar ºi pentru un rãstimp scurt la adunãrile noastre - singurele noastre bucurii de duminica,
dupã o sãptãmînã de muncã ºi luptã! - Dar dacã nu va þine mult, hai sã o facem ºi pe asta, ca
sã vadã Statul ºi biserica toatã bunãvoinþa noastrã. Nouã ni se cere totul, pînã încã nici nu ni
s-a dat nimic.T-
Astfel am intrat într-o perioadã de post negru: oprirea tuturor adunãrilor din întreaga þarã!
Toþi fraþii noºtri au avut atunci o sincerã încredere în cuvîntul Autoritãþii de Stat. ªi au
dat cu toþii o sincerã dovadã de ascultare a dispoziþiilor acesteia! - În speranþa cã promisiunea
care ne-a fost datã, adicã legalizarea noastrã va fi obþinutã fãrã a i se mai pune alte piedici
ºi condiþii.
T-
Dar acum a intrat în acþiune planul ascuns: acum începe un rol nou al lui Pop... Îndatã ce
toþi ceilalþi fraþi lucrãtori, înþelegînd situaþia, îndemnau pe fraþi la liniºte ºi la rãbdare - el a
sãrit spunînd:
- Ce oprire? Nu fraþilor! Nu daþi ascultare la astfel de sfaturi! Cine ne poate opri pe noi
sã nu ne adunãm, sã nu alergãm, sã nu lucrãm? Nu vã temeþi, veniþi cu mine!
- Bine frate, dar uite cã toþi ceilalþi fraþi ai noºtri ne spun cã trebuie sã fim supuºi ºi sã
ascultãm un timp, ca lucrurile sã se poatã rezolva în liniºte. Nu tot Cuvîntul Domnului ne
îndeamnã sã nu dispreþuim stãpînirile?
- Nu de astea stãpîniri e vorba acolo! Trebuie sã ascultãm mai mult de Dumnezeu decît
de oameni. Nu vã temeþi. Hai la adunare!
Astfel a convocat mai activ ca oricînd tot felul de adunãri mari... La Mediaº, la Mehadia,
la Dej... în toate pãrþile þãrii, plecînd de acasã de la Feleac vinerea ºi întorcîndu-se abia
marþea. Asta în fiecare sãptãmînã.
Postul de învãþãtor însã ºi-l þinea. Salariul ºi-l lua. Elevii sãi rãmîneau 2-3 zile pe
sãptãmînã singuri sau în grija suplinirii soþiei sale care îºi avea ºi ea pe ai ei. Asta într-o
ºcoalã de lîngã Cluj, pe unde treceau zilnic tot felul de activiºti. ªi într-o vreme cînd se
urmãrea mai ales în ºcoli cea mai strictã conformare cu disciplina ºi teoria de Stat.
L-am întîlnit de cîteva ori ºi l-am rugat stãruitor cam aºa:
- Frate Pop, fr. ta vezi cu cîte jertfe ºi chinuri umblãm noi acum sã obþinem un strop de
libertate pentru adunãrile fraþilor, - de ce nu înþelegi ºi fr. ta situaþia? Crezi cã noi iubim pe
Domnul ºi Lucrarea Lui mai puþin decît fr. ta? Crezi cã pe noi nu ne doare ºi noi nu suferim
din cauza lipsei adunãrilor noastre? Dar dacã Autoritatea de Stat vrea acum sã se convingã
cã noi sîntem o lucrare serioasã în care este ordine ºi pe care meritã s-o recunoascã - de ce
numai fr. ta nu eºti în acelaºi gînd cu noi toþi? Crezi fr. ta cã eu care am luptat din copilãria
mea cu preþul vieþii mele atîþia ani pentru Oastea Domnului, - o iubesc mai puþin? Sau îmi
dau seama despre rãspunderea mea în faþa lui Hristos pentru vremea ºi prilejul de astãzi - mai
puþin decît fr. ta?
Dar dacã acum acesta este preþul care Domnul îngãduie sã ni se cearã tocmai pentru aceste
bunuri veºnice la care þinem cu toþii, - de ce numai fr. ta nu înþelegi?
- Faceþi voi toþi ceilalþi, cum vreþi, mie nu-mi pasã! Eu fac cum vreau ºi tot aºa vã rog sã
mã lãsaþi în pace! Sã ascultaþi toþi dacã vreþi, dar mie nu-mi poate porunci nimeni sã fac cum
vrea el... Fac cum vreau eu!...
T-
În fiecare lunã cînd trebuia sã merg din nou la Bucureºti pentru aflarea stadiului
problemei noastre, mi se arunca în faþã ameninþarea:
- Cum vreþi voi sã fiþi luaþi în serios cînd în mijlocul vostru este o aºa dezordine ºi
nesupunere! Iatã ce face Pop - de ce nu-l opriþi?
Aºa respectaþi voi Autoritatea? Aºa vã dovediþi disciplina? Aºa cuvînt aveþi? De ce nu-l
sfãtuiþi sã se liniºteascã?
- Toþi ceilalþi fraþi din toatã þara s-au supus. Toate adunãrile au încetat. Credem cã
dispoziþia datã este þinutã - ºi Autoritatea poate vedea bine acum dovada bunei noastre
credinþe. Ar fi vremea acum sã se rezolve odatã ºi problema noastrã. E aproape un an de cînd
umblãm dupã asta pe aici.
- Dovediþi mai întîi cu toþii ceea ce vi s-a cerut. Liniºtiþi-l ºi pe Pop!
T-
Dar Pop era mai activ ca oricînd. Voia oare neapãrat sã treacã în faþa fraþilor drept cel mai
curajos ºi mai vrednic decît toþi ceilalþi lucrãtori? Sau era în toatã aceastã falsã “rîvnã pentru
Domnul”, numai o ambiþie fireascã?
Sau era mai degrabã, o însãrcinare primitã anume spre a sabota încercãrile noastre ºi spre
a le da prilej celor care urmãreau nimicirea Oastei, ca sã ne învinuiascã ºi sã ne apese?
Mi se pare cã erau toate acestea la un loc. Mi se pãrea însã ºi mai mult cã este anume pus
sã facã aceste acte de nesupunere spre a le da prilejul celor ce ne cãutau un motiv de învinuiri
ºi osîndire. Firea lui, caracterul ºi interesele lui - se potriveau toate cu ceea ce fãcea.
T-
Între timp, la Bucureºti atitudinea faþã de mine devenea tot mai asprã ºi mai
ameninþãtoare. De la ceasul din faþa universitãþii eram dus mereu la Ministerul de Interne
unde eram ameninþat ºi cercetat ceasuri, zile, nopþi... Am îndurat toate acestea pentru a dovedi
pînã la capãt cã îmi þin cuvîntul dat ºi cã doresc rezolvarea cinstitã ºi dreaptã a cauzei
noastre.
T-
Formula cu o semi-autonomie a Oastei în bisericã pe care o cerusem noi în ultimul
memoriu mi s-a spus cã nu mai poate fi aprobatã. Cã nici Statul ºi nici biserica nu admit un
astfel de paralelism într-o instituþie legalã. Aceasta ar fi o bisericã în bisericã ºi un Stat în
Stat. Sã propunem o altã formulã...
T-
Am plecat acasã convins acum cã la Bucureºti au intervenit alte dispoziþii, nu ºtiu de unde
- ºi cã acum nu se mai doreºte cîtuºi de puþin o normalizare a situaþiei noastre. Cã nu se mai
are în vedere deloc dreptul nostru la o legalizare, nici pacificarea vieþii bisericeºti, nici
respectul faþã de promisiunea solemnã care ne fusese fãcutã la început.
Fraþii noºtri din toatã þara au constatat ºi ei acelaºi lucru.
Trecuse astfel tot anul 1957 ºi intrasem în 1958.
Dupã felul în care se purta autoritatea cu noi, n-am mai gãsit cã sîntem obligaþi nici noi
faþã de nedreptele dispoziþii care ne opriserã adunãrile.
Astfel rînd pe rînd s-a reluat iarãºi activitatea puternicã a adunãrilor de dinainte de oprirea
lor.
- Fie ce va voi Domnul - ziceau fraþii. Am aºteptat destul, nu mai putem!
De fapt, practic vorbind, adunãrile frãþeºti nu încetaserã chiar de tot niciodatã nicãieri.
Doar se reduseserã ca numãr ºi ca mãrime. Dar adunãrile mici, împrãºtiate ºi mai pe ascuns, -
care nu puteau fi controlate - continuaserã peste tot chiar ºi în perioada celei mai atente
supravegheri. Aºa mã ºi înþelesesem cu fraþii, în ºoaptã, încã de la început.
Dar la Bucureºti se aflase ºi despre acest lucru pe care eu îl spusesem fraþilor. ªi într-un
rînd mi-am avut de ascultat o asprã ocarã ºi acuzã de “joc dublu” pe care îl fac faþã de
autoritate.
- Asta este tot ce pot sã fac - am rãspuns. Cred cã ºi pentru dv. e mai convenabil totuºi
- sã avem adunãri mici ºi nu mari.
- Deci v-aþi schimbat numai pãrul, nu ºi nãravul.
- ªi faþã de noi s-a procedat la fel!
Noua formulã care ni se cerea s-o propunem în vederea unei întruniri a Sf. Sinod care
urma sã se þinã în luna octombrie 1958, - trebuia sã fie consemnatã într-un ultim memoriu ºi
care sã fie depus la Patriarhie din timp, înainte de aceastã ºedinþã.
Am alcãtuit fãrã prea multe speranþe aceastã nouã ºi ultimã formã a propunerilor noastre
în care doream sã salvãm mãcar douã lucruri: adunarea ºi cîntarea. Lãsînd toate celelalte în
voia Domnului. De fapt adunarea ºi cîntarea erau voluntariatul Oastei.
De la 5 pagini cît avusese memoriul nostru în prima formã ºi de la 4 cît avusese în a
doua, - am rãmas acum la o singurã paginã, - în care spuneam doar cã pãrerea noastrã, dacã
se vrea a se mai þine seamã de ea, est e ca pent ru s at i s facerea m i nimã a trebuinþelor
duhovniceºti ale celor credincioºi
- sã li se permitã duminica ºi în sãrbãtori dupã vecernie, þinerea unei adunãri în bisericã

- sub supravegherea preotului.
În cadrul acestei adunãri sã se permitã ºi colaborarea fraþilor, cu cîte un cuvînt, o cîntare,
o rugãciune...
Sã se permitã cîntarea în comun ºi a unora din cîntãrile religioase neoficiale, - atît la
pauzele slujbelor religioase din bisericã, cît ºi dupã terminarea acestor slujbe, dar mai ales
în cadrul programului de dupã masã.
- Bine, - mi s-a rãspuns, - dar aceste adunãri nu se pot numi ale Oastei Domnului! Noi nu
vrem sã mai înfiinþãm din nou ceea ce-am desfiinþat! Dv. trebuie sã înþelegeþi asta! Dv.
trebuie sã vã descompuneþi ca organism aparte în bisericã. Trebuie sã vã confundaþi, sã vã
asimilaþi, sã vã faceþi una cu toþi ceilalþi! Ce înseamnã îngîmfarea asta? Vã credeþi mai altfel
decît toatã lumea? De numele de Oastea Domnului nici nu vrem sã mai auzim!
- Numiþi-ne cum vreþi: ºcoalã biblicã, ºcoalã duminicalã, secþie misionarã - cum vã
convine, - am rãspuns, sãtul de ºicanãri. Noi nu cerem neapãrat sã ne recunoaºteþi sub numele
pe care nu-l vreþi. Cerem numai atît cît am scris. Vreþi sã ne daþi, - cum ne-aþi promis, - bine!
Nu vreþi, iarãºi bine! Noi am fost cinstiþi în tot ce ne-a cerut autoritatea ºi în tot ce am spus
autoritãþii. Acesta este ultimul nostru cuvînt. Aºteptãm de acum sã vedem ce va hotãrî pentru
noi Conducerea Poporului nostru ºi Conducerea bisericii noastre.
T-
Deºi ºtiam cã hotãrîrile adevãrate asupra problemelor noastre se luau de Interne ºi la
Culte, totuºi asupra lor avea un cuvînt de spus ºi Sf. Sinod. Întrucît acest suprem for
bisericesc era acela care trebuia sã dea forma religioasã legalã, hotãrîrilor luate de Autoritatea
de Stat. Sau ºi mai bine zis: Autoritatea de Stat îºi consfinþea hotãrîrile sale prin autoritatea
bisericeascã. Totuºi, am încercat mai întîi la uºa pãrintelui Mitrofan...
Am sunat. Am aºteptat mult, dar n-a venit nimeni.
Atunci m-am dus la uºa pãrintelui Cazacu.
Dar nici pãrintele Cazacu n-a mai vrut sã mã primeascã, pentru audienþã la Patriarh. N-a
vrut nici mãcar sã-mi primeascã dînsul memoriul pentru a i-l înmîna.
- Mergi cu el la Cancelaria Sf. Sinod ºi predã-l acolo la Registraturã. Aºa este forma
pentru problemele ce trebuiesc propuse Sf. Sinod. Ei ni-l voi trimite aici la timp.
- Pînã ce îl vor trimite ei de acolo, poate sã treacã termenul! - am zis eu. Dar dacã am sã-l
duc eu ºi dupã înregistrare sã-l aduc înapoi?
- Încearcã!
T-
La Permanenþa Sf. Sinod din clãdirea mînãstirii Antim, aveam sã aflu alte amãrãciuni!
Umblam dintr-un birou în altul. În vreo trei în care am intrat pînã sã aflu Registratura, -
am dat peste nu ºtiu cîte dactilografe ºi secretare, toate fumînd ºi povestind, picior peste
picior între ele ºi între alþii. Marile icoane de pe pereþi, de-abia se mai vedeau din fumul de
þigãri...
În sfîrºit una dintre ele auzind cu ce problemã sînt acolo a pufnit în rîs:
- Domnule, d-ta de unde eºti? Lasã fantomele în pace ºi ieºi la luminã domnule!
- Lasã-l fa în pace! - rîse alta. Apoi rãsucindu-se puþin pe scaun îmi fãcu semn:
- Ieºi pe coridor ºi mergi înainte. Uºa din stînga la pãrintele ªarpe.
T-
- Pãrintele ªarpe - mã înfiorai eu ieºind. Dacã va fi ºi la suflet ca la nume, - atunci prevãd
la ce mã pot aºtepta.
L-am gãsit foarte ocupat cu niºte hîrtii. Am dat bunã ziua. Mi-a rãspuns ceva fãrã sã se
uite la mine.
Am aºteptat în picioare un timp.
Cînd am crezut cã a ºi uitat de mine, am îndrãznit cam nerãbdãtor. Trecuse atîta din
vremea mea cea atît de scumpã - ºi încã n-aveam nici un folos.
- Pãrinte, vã rog stãruitor, sînt de departe ºi am o problemã foarte importantã, n-am timp
sã tot aºtept aici.
- Ce problemã ai?
- Un memoriu privitor la legalizarea Oastei Domnului. Trebuie sã fie prezentat Sf. Sinod
la prima întrunire care se apropie. ªi trebuie înregistrat.
- Ce Oastea Domnului domnule? De ce nu-þi vezi d-ta de treabã? N-ai d-ta cu ce sã te
ocupi? N-ai d-ta de lucru nimic altceva mai bun? De ce nu înveþi domnule o meserie sã nu
pierzi pe aici vremea lui Dumnezeu degeaba!
- Pãrinte, îl înregistraþi sau nu? Trebuie sã-l duc din nou la Patriarhie.
- Lasã-l aici! Acum n-am timp. O sã-l trimitem noi!
- Vreau sã-l duc eu! Cînd sã vin dupã el?
- Peste douã sãptãmîni!
- Cu cine pot sã vorbesc totuºi pentru a-l primi înapoi acum? Vreau sã-l duc personal!
- Cu ºeful Permanenþei, Prea Sfinþitul Antim Nica! Este în cabinetul sãu. Mergi acolo dacã
vrei!
T-
Am mers... Am bãtut la uºã!... Nici un rãspuns: Dinãuntru se vorbea tare la telefon cu gara
Iaºi...
- ...Sã puneþi la dispoziþie douã vagoane de dormit cît mai bune!... Sã se pregãteascã
mîncãruri ºi bãuturi cît mai bune pentru delegaþii mitropoliei care vor veni la Bucureºti...
Vorbirea se lungea - ºi timpul se fãcuse tîrziu. - Stãteam ca pe spini.
Am bãtut din nou la uºã, - apoi am intrat.
- Sînt (ºi mi-am spus numele) - vin de la Patriarhie cu un memoriu pentru legalizarea
Oastei Domnului ºi vã rugãm...
- Ce Oastea Domnului, domnule! N-am avut noi destul de lucru cu asta pînã am scãpat
de ea? S-o mai înfiinþãm acum iarãºi?
Abia ne-am scãpat de beleaua asta, - sã ne-o luãm acum iarãºi pe cap?
Pleacã domnule ºi lasã-mã în pace! Am eu acum altele destule pe cap, n-am vreme sã mai
pierd ºi pentru poveºti de-astea.
ªi mã privi cu niºte ochi...
- Am înþeles! Sã trãiþi!
ªi ieºii...
Peste tot pe unde umblasem, eram privit ca un om care vine cel puþin din cealaltã lume,
ca o stafie, ca o sperietoare, ca un demodat demult...
- O, Isuse Doamne - suspinai cu durere. Dragul ºi Scumpul meu Mîntuitor, ce strãin eºti
Tu pe-aici ºi ce duºmãnit!... Cînd aflã cã umblu cu Tine, toþi sar la mine sã mã rupã nu alta...
Atunci am compus poezia:
Ce duºmãnit eºti Tu acum

Ce duºmãnit eºti Tu acum
pe unde mergi cu mine
vrãjmaºii Tãi m-ar rupe-n drum
cînd vãd cã merg cu Tine...
Cînd la ospãþul lor m-ar vrea

las mesele lor pline
ºi dezlegînd merindea mea
mãnînc ce pot cu Tine.
Cînd mã îmbiu spre-un aºternut

ce cald ºi moale þine,
eu merg în colþul meu tãcut
ºi-adorm lipit de Tine.
Cînd ei mã vor cu ei s-alerg

la patimi ºi ruºine
rãmîn-napoi de toþi ºi merg
pe calea mea cu Tine.
Cînd ei mã-ndeamnã sã îmbrac

podoabele lor fine
privesc veºmîntul Tãu sãrac
ºi-l caut sã fiu ca Tine.
Cînd sînt chemat spre-un loc dintîi

ºtiu gîndul lor prea bine
mã trag spre urmã ºi rãmîn
nedespãrþit de Tine.
Cînd ei mã vreau sã stau rîzînd

cu ei de tot ce-i bine
eu mã feresc ºi-ascuns, plîngînd,
mã rog un duh cu Tine.
- O, iartã-mã cînd nu-s aºa

de-al Tãu cît se cuvine
cînd Te ascund, spre-a nu vedea
vrãjmaºii cã-s cu Tine...
Întors la Patriarhie am încercat din nou la uºa pãrintelui Mitrofan.

De data asta a venit. M-a recunoscut.
Patriarhul era ocupat cu o delegaþie din Damasc. N-a putut sã mã primeascã. I-a spus sã
vin peste douã sãptãmîni în ajunul ºedinþei Sf. Sinod pentru alegerea de episcop la Roman...
T-
Iatã am ajuns în luna octombrie 1958 - ºi n-am mai spus nimic despre tot ce se petrecuse
în celelalte privinþe în tot rãstimpul alergãrii dupã “legalizare”.
T-
Încã de la începutul anului 1957 presimþeam cã nu voi mai putea sta mult în Simeria.
Bãtrînii la care stãteam nu se mai puteau înþelege între ei. Fratele bãtrîn era un suflet bun,
credincios ºi rãbdãtor, dar bãtrîna era o femeie lacomã, nemulþumitã, cîrtitoare. Ne spunea
cã nu-i de-ajuns cîte le dãm pentru casã. Cã trebuie sã facem un alt contract, o altã înþelegere.
Bãtrînul plîngea ºi-i zicea:
- Nu te temi tu de Dumnezeu sã vorbeºti aºa? N-am fãcut noi o înþelegere sã dãm totul
pentru slujba Domnului? Nu-þi este de-ajuns? Aproape totul iei tu ºi foloseºti sau strîngi. Mie
nu-mi dai nici jumãtate din partea mea - ºi totuºi eu nu mã plîng. Noi n-avem suflet? Cît sã
mai trãim noi cã sîntem acum de optzeci de ani! Mulþumeºte-te cu ce ai ºi nu mai supãra pe
Dumnezeu!
Dar bãtrîna nu ºi nu.
Atunci bãtrînul - nu numai pentru asta - s-a despãrþit de ea ºi s-a mutat singur departe la
Sãliºte, lîngã Sibiu, unde avea o casã rãmasã de la pãrinþii sãi. A lãsat-o pe bãtrînã singurã
în toatã casa de la Simeria.
Punîndu-ne condiþii tot mai grele, eu nemaiprimind serviciu, n-am mai putut plãti. Bãtrîna
ne dase în judecatã ca sã desfacã învoiala noastrã, învinuindu-ne cã i-am înºelat. Cineva care
voia sã cumpere casa o tot învãþa sã facã totul ca sã se scape de noi, îmbiindu-i cadouri ºi
promisiuni cu un nou preþ pe casã.
În aceste condiþii am plecat, apropiindu-mã de Cluj, unde bãiatul meu Viorel intrase
într-un serviciu, iar fata mea Nina voia sã se înscrie la facultate.
Am gãsit un loc de casã lîngã Cluj la Sînicoarã. Pe acel loc de la marginea satului era încã
o rãmãºiþã de colibã dãrîmatã din timpul rãzboiului ºi acoperitã acum cu coceni de porumb.
Stãtuse acolo o iarnã un þigan care plecase.
În aceastã colibã, cu o singurã încãpere m-am mutat cu un pat, cu o masã, cu o lãdiþã în
care îmi aveam toatã avuþia mea pãmînteascã. Acolo au venit ºi tatãl meu, apoi ºi mama mea
ºi Nina. Viorel locuia în Cluj.
Vînduserãm de acasã de la Mizieº cîteva bucãþi de pãmînt, boii ºi vaca - ºi am început sã
construim pe locul cu coliba, o cãsuþã familiarã în care sã putem locui ºi noi împreunã cîndva
cu toþii.
ªi astfel din primãvara anului 1957 ºi pînã în toamna anului 1959, aici am muncit zi de
zi cu pãrinþii ºi cu copiii mei - ºi uneori cu fraþii de aproape ºi de departe ca sã putem
construi cãsuþa nouã.
Ne-a plouat multe zile ºi nopþi prin acoperiºul de coceni ai colibei noastre - eu dormind
în pod, ai mei în “casã”.
Cînd ploua ziua, ne strîngeam lucrurile toate în colþul cel mai adãpostit. Dar cînd venea
cîte o ploaie noaptea, - apa curgea prin acoperiº peste noi în somn. Întîi peste mine în pod, -
apoi printre scîndurile rare ºi putrede - peste ai mei jos - ºi uneori peste fraþii care veniserã
la mine.
De multe ori a trebuit pe la mijlocul somnului sã ne strîngem astfel aºternuturile ude de
ploaie, în colþul în care nu ploua chiar aºa tare.T-
În toamna anului 1958 am putut astfel sã ne mutãm într-o parte din casa noastrã...
Ce frumoasã a fost apoi vara asta în care aproape zilnic aveam oaspeþi binecuvîntaþi, fraþi
ºi surori venind din toate pãrþile þãrii...
Clujul era un centru spre care se îndrepta mult tineret la ºcoli ºi meserii. Pe lîngã numãrul
frumos al celor din Sînicoarã mai erau în Cluj cu ºcoala sau cu serviciul lor o mulþime de
tineri foarte harnici ºi plini de avînt. Toþi aceºtia erau cîte 2-3 seri pe sãptãmînã în casa
noastrã, dîndu-ne astfel prilejul unor mari bucurii ºi binecuvîntãri.
Dar chiar dacã locuiam mai la o margine de sat, totuºi nimic din toate acestea n-au trecut
neobservate.
De pe la mijlocul verii 1958 - cînd lucrurile la Bucureºti se agravaserã, - au început sã
se învîrtã ºi în jurul meu la Sînicoarã tot mai des muºtele ameninþãtoare. Tot felul de feþe
necunoscute roiau zilnic în jurul nostru, întrebînd pe la vecini, uitîndu-se de dupã garduri,
venind chiar ºi în casã, scotocind printre cãrþi, cu diferite treburi ºi întrebãri.
T-
Se apropia toamna!... Bãiatul Viorel trebuia sã plece în armatã. Pe Nina n-o primirã la
ºcoalã... Mie nu mi se dãdea nici un fel de serviciu.
În sat, oameni puºi la cale stîrnirã contra mea tot felul de împotriviri ºi de vorbe rele...
Miliþia ºi Primãria îmi fãceau tot felul de ºicane ºi greutãþi...
Nemaiavînd nici un mijloc de existenþã, - fusei nevoit sã fac casa de vînzare. ªi sã caut
sã mã mut în altã parte.
Mã gîndeam din nou la Hunedoara unde mai gãsisem adãpost ºi altãdatã, tot într-o astfel
de stare grea.
T-
Fratele Popa Petru de la Batiz a alergat mult atunci spre a-mi gãsi în jurul lor, la Cãlan
o casã pe care sã o cumpãr cu preþul celei de la Cluj... Pãrea foarte simplu ºi uºor, dar o, cîte
necazuri am avut cu tîrgul acesta.
Eu niciodatã n-am ºtiut nici vinde nici cumpãra. Mi-a fost totdeauna ruºine sã mã
tîrguiesc. Cînd am avut sã cumpãr, - am dat cît mi-a cerut cel ce vindea. Cînd am vrut sã
vînd, am dat cu cît mi-a oferit cel ce cumpãra.
Ca sã mã þin de cuvînt, cînd n-am avut bani sã plãtesc la timp ceea ce am cumpãrat, m-am
împrumutat. Astfel m-am bãgat într-o mulþime de datorii, la care tot plãtesc ºi azi.
Tot ca sã mã þin de cuvînt, am dat celor care îmi cumpãrau, - chiar dacã în loc de platã
mi-au dat numai promisiuni. Astfel cã mi-am fãcut o mulþime de datoraºi, care se feresc de
mine azi.
Aºa am pãþit ºi cu casa de la Cluj pe care cel ce mi-o “cumpãrase” nu mi-a dat nimic. Iar
celui de la care am cumpãrat casa de la Cãlan mi-a cerut din prima zi înainte de a mã muta
în ea sã-i dau partea care i-o promisesem.
T-
Între aceste împrejurãri m-a gãsit întrunirea Sf. Sinod de la mijlocul lui octombrie 1958
- cînd urma sã se punã problema legalizãrii Oastei.
În ajunul ºedinþei, eram deja la Bucureºti, la poarta pãrintelui Mitrofan.
Mi-a deschis. Am avut atunci a treia stare de vorbã cu Patriarhul care mi-a zis:
- M-am preocupat în ultimul timp cu toatã grija de problema dv. Doresc ºi eu din toatã
inima ca totul sã se rezolve bine. Mi-am întocmit susþinerea în ºedinþa Sinodului. Dar prevãd
cã va merge cam greu.
Dacã totuºi Dumnezeu va voi, - vom reuºi.
Mîine dupã masã, - dupã ºedinþã, vino din nou la mine sã vedem ce s-a realizat. Vom sta
atunci de vorbã mai pe larg.
I-am mulþumit. I-am sãrutat dreapta ºi am ieºit pe aceeaºi uºã în care pãrintele Mitrofan
ºi-a învîrtit din nou cheia sa.
T-
Noaptea aceea am dormit la Sergiu ºi Coleta, rugîndu-ne ºi încredinþînd în Mîna
Domnului Isus, rezolvarea dupã care alergasem aproape doi ani, lunã de lunã pe la Bucureºti,
sau prin þarã. Nãdãjduisem sincer ºi suferisem mult, ca un tampon lovit din amîndouã pãrþile
- ºi de autoritãþi ºi de unii fraþi.
T-
Dupã amiazã pãrintele Mitrofan mi-a deschis din nou poarta lui ºi am ajuns la Patriarh.
Acesta era nespus de trist. M-a îmbrãþiºat cu un suflet pe care l-am simþit zdrobit ºi mi-a spus
cu un glas plin de amãrãciune:
- Frate Dorz, - am fost torpilaþi! Ce amestec a avut în toatã problema asta Wurmbrandt?
- Nici un amestec Pãrinte Patriarh!
- Nu te-ai consfãtuit niciodatã cu el? N-ai fãcut nici un fel de înþelegere cu el?
- În privinþa asta nu!
- Dar atunci cu cine din Oaste a alcãtuit el un plan de trecere a Oastei la protestantism?
- Eu nu ºtiu nimic de un astfel de plan, - am rãspuns eu într-adevãr uimit ºi zãpãcit dintr-o
datã.
Patriarhul urmã:
- Dupã ce mi-am rostit eu cuvîntul referitor la problema Oastei, propunînd adoptarea unei
atitudini favorabile unei forme de legalizare, - a intervenit surpriza: Cineva s-a sculat ºi a citit
un memoriu de vreo 10 pagini fãcut de Wurmbrandt la Departament. Acest memoriu viza
exclusiv problema pe care o susþinusem eu. Era un memoriu sau o dare de seamã a lui în care
amintea printre alþi conducãtori ai Oastei ºi numele dumitale. Reieºea din acest memoriu cã
el s-a consfãtuit cu dv. ºi aþi pus la cale un plan dupã care, obþinînd legalizarea, dv. aþi
intenþiona sã vã rupeþi de biserica Ortodoxã spre a alcãtui o bisericã protestantã românã...
Fireºte cã îndatã s-a înrãutãþit toatã atmosfera devenind imposibilã a se mai discuta.
S-a amînat totul de la sine.
Acum trebuie sã ai neapãrat o explicaþie cu Wurmbrandt. Eu nu mã îndoiesc deloc de
sinceritatea d-tale. Dar sînt în anturajul d-tale mulþi oameni nesinceri. Asta este situaþia!
- Acum ce e de fãcut Pãrinte Patriarh?
- Deocamdatã eu nu mai pot face nimic!
Doar dv. sã cãutaþi a vã apropia în toate pãrþile de episcopii pe care îi aveþi. Ca ei sã vã
cunoascã ºi sã se convingã cã dv. sînteþi de bunã credinþã ºi cã nu este adevãrat nimic din ce
s-a spus.
Atunci, dacã vreodatã se va mai putea pune problema dv. în Sf. Sinod, - eu sã nu mã vãd
singur ca acum.
Acum du-te ºi Dumnezeu sã aibã milã de noi.
Vãzîndu-mã zdrobit de tot, m-a îmbrãþiºat cu milã ºi cu durere.
I-am mulþumit, i-am cerut iertare din toatã inima pentru toatã înfrîngerea dureroasã pe
care o avusese din pricina noastrã - ºi sãrutîndu-i dreapta, am ieºit.
De atunci nici nu l-am mai vãzut.
Am mers de la dînsul într-un suflet direct acasã la Wurmbrandt adînc îndurerat ºi hotãrît
sã am o explicaþie necruþãtoare cu el:
Era cu Binþea ºi Alis. Le-am rugat sã ne lase singuri.
Cu toatã durerea sufletului l-am mustrat pentru tot ce a fãcut în ascuns, fãrã sã ne întrebe
nimic, cînd el ºtia de cîtã vreme alergãm ºi suferim pentru o clarificare legalã a condiþiilor
noastre!
I-am cerut imediat sã-mi spunã drept cine i-a cerut un astfel de memoriu, cu cine s-a
sfãtuit, cînd l-a fãcut ºi cui l-a dat. Sã-mi dea imediat o copie dupã el.
S-a schimbat dintr-o datã la faþã ºi a devenit foarte încurcat. A ieºit apoi spre a se duce
unde îºi avea hîrtiile sã-mi caute copia.
Dupã un timp a venit aducîndu-mi vreo trei jumãtãþi de pagini, din care nu puteam
desprinde decît numele lui Moldoveanu ºi pãrerea lor cã prin obþinerea unei independenþe a
Oastei Domnului faþã de biserica Ortodoxã - s-ar putea promova un curent mai liberal în
aceastã instituþie a bisericii care þine mereu poporul într-o stare rigidã ºi înapoiatã sufleteºte.
Se arãta apoi cã Oastea Domnului reprezintã un curent înnoitor prin care s-ar putea face mari
reforme în bisericã. ªi cã unii din conducãtorii Oastei - printre care cita ºi numele meu, - au
deja o puternicã înclinaþie spre protestantism...
T-
- Cine þi-a cerut acest memoriu?
- Departamentul Cultelor!
- În ce calitate l-ai fãcut?
- În calitatea unuia care cunoaºte problema Oastei. Am avut treburi pe acolo ºi printre alte
discuþii cu preºedintele Departamentului am cãutat sã vã susþin, sã ajut la rezolvarea mai
grabnicã a problemei voastre. El mi-a cerut sã pun toate astea pe hîrtie. Am crezut cã vã ajut
la obþinerea unei legalizãri mai repede.
- Vreau sã vãd întreg memoriul care l-ai fãcut. De ce îmi aduci numai aceste frînturi?
- Nu-l mai am! Acestea sînt tot ce am mai gãsit!
- Cu cine te-ai sfãtuit cînd ai fãcut lucrul acesta?
- Numai cu Moldoveanu!
- ªtiai bine cã nu Moldoveanu ci eu alerg de doi ani aici în fiecare lunã. Dacã voiai
într-adevãr sã ne ajuþi - de ce nu m-ai întrebat ºi pe mine?
- Mi s-a cerut totul urgent! - ºi n-am mai avut timp sã te caut pe la Cluj sau pe unde erai!
- Dar nici dupã aceea? De ce nu m-aþi cãutat ºi nu mi-aþi spus nimic nici d-ta nici
Moldoveanu? De ce aþi lucrat în ascuns ca sã zãdãrniciþi totul ºi sã aruncaþi asupra noastrã
un nou val de atacuri ºi prigoane din partea puterii clericale ºi administrative? Nu era
de-ajuns cît suferisem din partea acestora? Aþi crezut cã Statul este împotriva bisericii ºi cã
vã va sprijini pe voi ºi nu pe ea? Aþi crezut cã Statul va sprijini ruperea Oastei la care lucraþi
voi în ascuns, spre a forma o fracþiune protestantã în biserica Ortodoxã?
Aþi lucrat necinstit! Îmi pare nespus de rãu. Aþi crezut cã totul va rãmîne ascuns?...
Iatã cã n-aþi reuºit decît sã ne aruncaþi din nou cu mîinile legate în groapa cu lei pe toþi.
ªi pe noi ºi pe voi. Veþi vedea!
Dumnezeu sã aibã milã de voi, mai bine de cum aþi lucrat...
T-
ªi am ieºit pentru totdeauna din casa lui. Asta era, cum am spus, în octombrie 1958.
T-
Dar abia am ajuns acasã la Sînicoarã cînd mã aºtepta altceva. Cercetîndu-mã niºte tineri
din Moldova printre care ºi Vasilicã Iftimoaie, m-au întrebat:
- Cînd se þine sigur Congresul Tineretului Oastei, de la Feleac?
- Ce congres al Tineretului? - i-am întrebat eu uimit. Cine v-a spus vouã despre aºa ceva
acum?
- Pãi fratele Pop ne-a convocat la un Congres al Tineretului Oastei pe þarã... Se va þine
acum peste cîteva zile la Feleac. Ne-a chemat sã venim cît mai mulþi. Deja se ºtie în toatã
þara. Cum, frãþia voastrã nu ºtiþi nimic?
- Nu! Eu aud acum pentru prima datã despre aºa ceva!
Dar în condiþiile astea de acum la un “congres” cu tineretul se gîndeºte Pop? El nu ºtie

în ce situaþie grea ne gãsim? Cît sîntem de urmãriþi, de ameninþaþi, de primejduiþi?... Cum
este cu putinþã chiar o asemenea nechibzuinþã, care ne-ar aduce o loviturã ºi mai necruþãtoare!
Nu veniþi nici unii, frate Vasilicã! Spuneþi la toþi sã nu vinã nimeni. Nu va fi nici un congres.
Securitatea nu va permite nimic, ci dimpotrivã vom avea de suferit toþi de pe urma acestei
nesãbuinþe.
T-
Am plecat imediat la Cluj sã-l caut pe Pop la casa lui Chiºu, unde ºtiam cã umblã. Nu
l-am gãsit acolo, era plecat.
Le-am lãsat vorbã îndureratã cã am aflat despre planul lui Pop cu un congres al tineretului
la Feleac ºi i-am întrebat dacã ei ºtiu despre asta!
Da, ºtiau. ªi cã ei voiesc ca acest congres sã se þinã, indiferent cine ar fi împotriva lui...
(Acel “cineva” care ar fi împotrivã mi-au dat sã înþeleg cã eu eram).
- Bine, - faceþi ce vreþi dacã nu voiþi sã ascultaþi nici unii. Aº fi vrut totuºi sã vorbesc
ceva cu Pop. ªtiu cã vine pe aici, - spuneþi-i sã vinã ºi pe la mine! Eu am spus celor ce m-au
întrebat - sã nu vinã la Feleac.
Abia am ajuns înapoi acasã. Mã rugam Domnului cu inima zdrobitã sã Se îndure de
Lucrarea Lui ºi sã n-o lase pe mîna acestor oameni nechibzuiþi ºi fãrã minte, cînd uºa se
deschise violent ºi intrã Pop!
- De ce ai spus tinerilor sã nu vinã la Feleac?
- Frate, dar acum vrei fr. ta sã faci acolo un congres pe þarã al tineretului Oastei? Dar
nu-þi dai fr. ta seama în ce situaþie este acum toatã Lucrarea Oastei? Nu þi-am spus de atîtea
ori ce necazuri avem la Bucureºti?
- Nu-mi pasã de nimic ce spui fr. ta. Eu fac ce vreau!
- Bine frate, dar toþi fraþii sînt împotriva acestui lucru. Ai întrebat fr. ta pe cineva cînd
ai hotãrît aºa ceva? Ai întrebat pe Capãtã, pe Hãrãguº, pe Bãlãuþã, pe Sergiu?
- Dar cine-i Capãtã, cine-i Hãrãguº, cine-i Bãlãuþã? - strigã el la mine sãrind de pe scaun
ºi bãtîndu-se cu pumnul în piept! Toþi ãºtia nu sînt nimic! Eu sînt þara!
Parcã era un ieºit din minþi. M-am îngrozit ce stare avea!
- Eu te rog frate sã nu faci aºa ceva! Ne vei înrãutãþi tuturor ºi mai mult starea. ªi pînã
la urmã vei vedea cã nu vei putea face nimic. Veþi fi opriþi ºi veþi face numai rãu celor ce vor
veni. Eu am spus la cîþiva sã nu vinã ºi cîþi mã vor asculta nu vor veni.
- Sã nu mai spui la nimeni sã nu vinã! Eu voi þine acest congres oricine ar fi împotrivã.
Dacã nu-þi place du-te ºi mã spune la ministru!
ªi ieºi trîntind cu atîta putere uºa încît se scuturarã ferestrele.
Am rãmas înmãrmurit! Niciodatã nu se purtase chiar în aºa fel.
O, Dumnezeule, unde am ajuns! Prin ce oameni sfinþi ai pornit Tu ºi ai dus Lucrarea
Oastei Tale pînã aici - ºi acum iatã ce fel de oameni s-au strecurat pînã în rîndurile ei cele
mai dinainte, pentru a o lua din mîinile Tale ºi a o duce la prãpastie... Ce duhuri potrivnice
s-au nãpustit asupra duhului Oastei Tale Doamne, ca sã-l sugrume! Iatã cum aceste duhuri îi
împing pe aceºti doi din mijlocul nostru, pe acesta de la Cluj ºi pe cel de la Sibiu... Pe unul
sã tulbure iar pe celãlalt sã dezbine Lucrarea aceasta sfîntã pentru care s-au adus atîtea jertfe
ºi lacrimi sfinte ºi sînge sfînt!...
O, Dumnezeule Bun ºi Puternic, nu-i lãsa sã nimiceascã Lucrarea Ta! Împiedicã-i

Doamne. ªi deschide ochii fraþilor mei asupra planurilor nimicitoare ale acestor duhuri care
îi mînã pe aceºti doi, ca sã nu-i urmeze nimeni, ca sã nu-i mai încurajeze nimeni, ca sã nu-i
mai ajute nimeni în lupta lor vinovatã împotriva Lucrãrii Tale, acum în aceste grele momente
prin care trecem...
T-
Fireºte cã la Feleac s-a ºi întîmplat aºa precum era de aºteptat sã se întîmple.
Nici nu erau adunaþi decît o parte în grãdina de la casa unde îºi hotãrîserã “congresul” -
cînd au fost înconjuraþi de miliþie, legitimaþi, notaþi ºi împrãºtiaþi.
Fanfara de la Mediaº a fost opritã la garã, ameninþaþi, notaþi - ºi urcaþi în tren sã întoarcã
înapoi.
Mulþi tineri au avut de pãtimit în urma acestei neascultãri.
Rãul cel mare pe care îl fãcea duhul care lucra prin acest om era cã în albia cea curatã a
Evangheliei înalte care se vestise pînã atunci în Oaste, - el revãrsa acum un ºuvoi tulbure ºi
urît. Un duh neascultãtor, uºuratic ºi lumesc nimicea tot ce fusese frumos, înalt, smerit ºi
curat... Neghina aceasta se înmulþea cu iuþealã - cãci duhul tulburãtor era foarte harnic ºi
neastîmpãrat. Lucra cu repeziciune, - era peste tot activ, prezent, obraznic ºi agresiv...
Scãpase din orice frîu - ºi acum nimeni nu-l mai putea opri.
T-
Mi-am dat seama ºi mai bine în clipa aceasta cã într-adevãr este trimis anume spre a
sabota tot ce fãceam noi ceilalþi. Cei care urmãreau nimicirea Oastei, se foloseau de ambiþia,
de rãutatea ºi de prostia lui spre a crea aceste acte de nesupunere în Oaste, tocmai spre a ne
putea învinui apoi pe toþi de neascultare ºi de atitudine duºmãnoasã faþã de autoritãþi, ca sã
ne poatã condamna.
T-
Dar cu omul acesta nu se mai putea acum vorbi! Se ºtia sprijinit de la spate de cãtre cei
care îl trimiteau ºi în care el se încredea ca un orb - ºi nu-i mai pãsa de nimeni. Se bãtea cu
pumnul în piept spunînd: Eu sînt þara! Iar unii dintre cei ce nu ºtiau nimic - îl credeau ºi îl
susþineau. La Dumnezeu nici nu se gîndeau. Nici la pãcat. Parcã o orbie li se lãsase peste
minte.
T-
În 4 noiembrie m-am pomenit acasã cu o telegramã: “Vino imediat la Bucureºti”...
Nu era semnatã de nimeni.
Am înþeles cã era de la Interne.
La Bucureºti, eram aºteptat chiar la coborîrea din tren.
Am fost luat ºi dus direct la Minister...
Aici, pe coridoare, pe scãri, iar pe alte coridoare ºi alte scãri pînã am ajuns ºi am intrat.
Nu mai vãzusem niciodatã un astfel de birou, îmbrãcat numai în covoare stacojii. Pe jos,
pe mobilier, pe lîngã ferestre...
La masã un bãrbat voinic ºi puternic, într-o cãmaºã gri lucitoare. Mi s-a pãrut cunoscut
de undeva.
- Dezbracã-þi paltonul ºi stai! - mi-a zis aspru.
M-am supus! Aici trebuie sã execuþi tot ce þi se spune.
Am pus paltonul nu în cuier, ci lîngã mine, pe spatele unui divan.
- Te-am chemat sã-þi pun în vedere pentru ultima datã sã nu mai cereþi, sã nu mai speraþi
ºi sã nu mai umblaþi dupã nici o legalizare!
Sînteþi niºte reacþionari, niºte elemente recalcitrante! Toþi aveþi o atitudine duºmãnoasã
faþã de ordinea socialã!
Vi s-a pus în vedere sã nu vã mai adunaþi, - aþi continuat!
Vi s-a pus în vedere sã nu mai faceþi propagandã în rîndurile tineretului - voi faceþi
congres cu tineretul pe þarã!
Vi s-a pus în vedere sã nu vã mai deplasaþi dintr-o parte în alta, - voi puneþi toatã þara pe
drumuri. Nu lãsaþi tineretul la ºcoalã, nu lãsaþi oamenii la servicii... umblaþi numai sã
tulburaþi ºi sã agitaþi lumea?
- Vã rog, - am încercat eu sã mã apãr - eu nu ºtiu cu cine vorbesc de aceea nu ºtiu cum
sã mã adresez. Dar cred cã dv. ºtiþi cã noi nu sîntem aºa cum ne învinuiþi...
- Cum nu sînteþi aºa! - se rãsuci furios la mine. Dar ce înseamnã toatã larma asta pe care
o faceþi pe acolo pe la Cluj?... Congresul tineretului!... Ce înseamnã asta, spune, nu atitudine
duºmãnoasã?
- Nu noi am fãcut aceasta!
- Am terminat! Încã o datã: sã ºtiþi cã oricine veþi mai fi gãsiþi adunaþi fie doi-trei, fie
douã-trei sute, veþi fi imediat arestaþi. ªi bucuria voastrã se va preface în jale. Sã ºtiþi!
- Eu voi nimici Oastea Domnului!...
- Dv. puteþi face orice vreþi - spusei eu sculîndu-mã ºi luîndu-mi paltonul de pe spatele
divanului pe care stãtusem. Dar cînd veþi lua aceste mãsuri împotriva noastrã sã ºtiþi cã loviþi
pe cei mai nevinovaþi, mai supuºi ºi mai conºtiincioºi dintre cetãþenii acestei þãri. Noi am
cãutat sincer o legalizare!
- Am terminat! - ºi apãsã pe un buton de pe birou.
- Sã trãiþi, - terminai eu, plecînd spre cel care îmi fãcea semn din uºã sã ies.
T-
Deci totul a fost numai o minciunã. Din nou Hristos, prin Lucrarea Sa, - era lepãdat, scos
afarã - ºi aruncat în cea mai adîncã ilegalitate. Lumea se pregãteºte deci sã-I reediteze alt
proces, alt calvar, altã rãstignire. El va trebui sã sufere din nou lîngã ai Sãi, aruncat în alt
cuptor...
T-
Tot timpul îmi frãmîntam mintea: unde l-am mai vãzut eu pe omul acesta, care îmi
apãruse aºa de cunoscut?
Abia pe stradã vãzînd pe frontispiciul clãdirii tablourile înºiruite ale conducãtorilor
statului, - l-am recunoscut:
- Fusese Alexandru Drãgici, Ministrul de Interne.
T-
Niciodatã nu mi-a pãrut bine de rãul nimãnui. Dar cînd peste cîþiva ani i-a venit ºi lui
rîndul sã cadã - cum îi vine odatã fiecãruia care se înalþã împotriva lui Dumnezeu, mi-am
adus aminte de ameninþarea lui plinã de trufie ºi de urã din 4 noiembrie:
- Eu voi nimici Oastea Domnului!...
T-
ªi iatã cum Dumnezeu l-a nimicit pe el!
ªi mai departe m-am gîndit atunci la cele scrise în psalmul 2, vers. 4, unde Cuvîntul Sfînt
al lui Dumnezeu zice:
“Cel ce ºade în ceruri rîde
Domnul Îºi bate joc de ei...”
Ar fi atît de frumos, dacã cineva s-ar gîndi sã adune din toatã Biblia ºi din toatã Istoria
atîtea dovezi cîte se pot ºti, despre felul cum ºtie Dumnezeu sã-ªi batã joc de cei care luptã
“împotriva Domnului ºi împotriva Unsului Sãu zicînd: sã le rupem legãturile...”
(Ps. 2, 2-3) !
Dacã vreodatã s-ar gãsi acel cineva care sã strîngã aceste dovezi, - tare mult aº dori ca
acela sã nu uite atunci nici de Alexandru Drãgici!
T-
Noi putem adeveri cu teamã dar ºi cu tãrie grelele cerinþe ale vieþii cu Hristos.
Cînd pleci pentru Numele Lui trebuie sã riºti totul în lumea asta. Dacã nu eºti în stare mai
înainte sã-þi dai libertatea ta, averea ta ºi chiar viaþa ta, - mai bine sã nu porneºti, fiindcã te
vei prãbuºi la primul atac, la prima confruntare.
Cei care pornesc pe urmele lui Hristos sau pentru Cauza Lui, nu trebuie sã preþuiascã mai
presus decît aceasta nimic pe lume. Nici sã se teamã mai mult decît de El, de nimeni pe
pãmînt.
Aceºtia nu trebuie sã uite niciodatã cã Prezenþa Lui Hristos îi însoþeºte cu atît mai
puternicã cu cît primejdia este mai mare ºi vrãjmaºul mai înfricoºãtor. ªi cã Duhul Sfînt le
va da chiar în clipa aceea ce sã rãspundã ºi ce sã tacã, - potrivit cu planul pe care Îl are mai
dinainte Dumnezeu cu fiecare din noi - în mic. ªi cu toatã Lucrarea Lui, - în mare.
T-
Dumnezeu ne-a dat fiecãruia din noi o pãrticicã din veºnicie - ºi aceasta se numeºte-
timpul nostru, spre a-l folosi spre slava Sa ºi împlinirea planului Sãu.
Pentru aceasta ne-a rînduit ºi locul ºi timpul ºi ocaziile în care noi sã-I slujim planurile
Sale ºi sã-I apãrãm cauza Sa.
Timpul pe care îl avem este scurt. Libertatea pe care o avem este provizorie. Ocaziile pe
care le avem sînt unice. De aceea fiecare dintre noi ar trebui sã ne repetãm de fiecare datã:
- Nu am decît azi! Trebuie sã fac deci acum totul. Fiindcã niciodatã nu voi mai avea nici clipa
asta, nici ocazia asta, nici libertatea asta!
T-
Eu am avut totdeauna îndeajuns din toate, - numai timp n-am avut niciodatã
îndeajuns.
Pentru cele mai însemnate lucruri pe care a trebuit sã le fac, n-am prea avut decît timpul
care mi l-am furat mie însumi. Mi l-am furat de la mîncare - mîncînd grãbit. De la drum, -
alergînd cît mai repede! De la odihnã, - dormind cît mai puþin!...
Cea mai mare parte din anii vieþii mele - timpul meu n-a fost al meu. Cu timpul meu nu
eu am putut face ce am vrut. Alþii au fãcut cu el ce au vrut ei. ªi tocmai cu cel mai scump ºi
mai bun din timpul anilor mei!
De acest timp al meu nu eu voi rãspunde - ci ei... Tot ce am putut lucra, am lucrat în
rãmãºiþa sãracã de timp pe care mi-au mai lãsat-o puterile necruþãtoare ale veacului în care
am trãit. ªi acest timp mi-a fost atît de scurt ºi de muncit!
De aceea acum, cînd toate aceste zile ºi ocazii s-au dus - privesc în pace înapoia mea. Cu
puterile slabe pe care le-am avut ºi cu talentul puþin care mi s-a încredinþat, conºtiinþa mea
liniºtitã cautã sã mã încredinþeze cã m-am strãduit sã fac tot ce putea face un om ca mine,
într-o stare ca aceea.
Am lucrat însã cu un cuget totdeauna curat atît faþã de Stãpînire ºi faþã de bisericã, - cît
ºi faþã de Cauza Domnului.
Apãrînd Lucrarea Oastei Domnului, frãþietatea mea scumpã, am înfãþiºat o nedreptate ºi

am luptat pentru îndreptarea ei. Am arãtat o primejdie ºi am luptat pentru înlãturarea ei. Am
dorit o fericitã rezolvare ºi am luptat pentru realizarea ei.
N-am pãcãtuit în aceasta cu nimic nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului -
ºi nici împotriva Cuvîntului lui Hristos. - Am vrut numai împlinirea datoriei mele cinstite faþã
de toate acestea.
Dacã lucrurile au luat o altã întorsãturã decît cea doritã de mine ºi asupra cãreia eu aveam
o deplinã încredinþare din partea Domnului, - de asta au sã rãspundã înaintea lui Dumnezeu,
acei care au lucrat în ascuns ºi care au avut gînduri nemãrturisite.
Atît leul cît ºi ursul se repezirã sã ne sfîºie. Trecusem printre ei cu o mare greutate. Dar
încã nu scãpasem. Vom mai avea de luptat.
T-
Aceasta este deocamdatã tot ce am avut de spus acum despre aceste lucruri, despre aceºti
ani ºi despre aceºti oameni.
ªi Dumnezeu ºtie cã nu mint!
Cine-ºi va alege frate
Cine-ºi va alege frate pe oricine ºi oricum

ºi va crede tot ce-i spune un necunoscut pe drum,
Cine va primi în casã ºi în inimã pe-acel

ce se laudã ºi plînge ºi se face-n fel de fel,
Cine-ºi pune cu grãbire mîini de frate ºi de soþ

peste-un nime bun de gurã, - îºi dã inima la hoþ!
Sã-nþeleagã de voieºte pînã nu e prea tîrziu,

pînã nu-i rãmîn din casã ºi din suflet un pustiu.
Iar de nu vrea sã-nþeleagã ºi sã-nveþe tot nu vrea,

- meritã sã-i ardã casa ºi sã-i fure tot din ea!
Cine va primi-n Lucrare
Cine va primi-n Lucrare prea grãbit pe toþi cîþi vin,

ori le va deschide uºa largã pentru duh strãin,
ori va mai rãbda pe-acela care tulburã pe fraþi,
ori pe-acei care dezbinã, ori pe-acei necumpãtaþi,
ori va-acoperi pe-acela vinovat ºi necinstit,
ori va mai bãga-n Lucrare slujitor nelegiuit,
ori va ocroti pe-acela purtãtor de gînd strãin

ori va-mparte-nvãþãturã care duce la dezbin,
ori va încãlzi la sînu-i sufletul linguºitor,
ori primind strãine duhuri se va face sluga lor,
ori va fi cu neascultarea mai milos ca Dumnezeu,
ori nu va goni pe-acela care tulburã mereu,
ori nu va-nvãþa nimica dupã tot ce-am îndurat,
Sãvîrºind cu ºtirea rãul,
- fie anatemizat!
Cei ce sînt în fruntea nesupuºilor ºi cîrtitorilor sînt de regulã cei doritori dupã “carnea”
din Egipt, dupã ambiþii ºi pofte fireºti.
Aceºtia apleacã ºi inimile altora spre cîrtire pentru cã cei rãi mereu umblã sã-i strice pe
cei buni.
Pãr. Iosif Trifa.
Eu merg luptînd nainte
Eu merg luptînd nainte spre Þinta arãtatã

cu spada goalã-n mînã, cu moartea pas de pas,
ºi-n marea luptã sfîntã cu inima-ncleºtatã
n-am timp sã vãd în urmã cu cîþi am mai rãmas.
Simt fraþi luptînd alãturi, dar cîþi sînt: mii, ori sute
ori zeci, - mi-acum totuna: vãd numai de vrãjmaº,
cã ºi-n loviri pe faþã ºi-n vorbe prefãcute
strãinul duh e-acelaºi: viclean ºi ucigaº.
Eu voi lupta nainte, oricîþi au sã rãmînã!

- cum mi-am primit solia - aºa vreau sã mi-o-nchin
chiar de-aº rãmîne singur, sã mor cu spada-n mînã
doresc s-ajung la Domnul ºi la ai mei, senin.
Cînd cu vorbiri viclene
Cînd cu vorbiri viclene strãinul vã încîntã,

cînd laudã iubirea ºi rîvna voastrã sfîntã,
cînd limba i-e de miere ºi vorbele i-s unse,
- fiþi cu luare-aminte la cursele-i ascunse!
El nu pentru folosul lui Dumnezeu vã catã,

nici spre folosul vostru în tot ce vã aratã,
ci mintea v-o adoarme ºi ochii vi-i astupã
ca lupul care linge nainte ca sã rupã.
Pe cei plecaþi la drum din rîvna ºi dragostea fierbinte pentru Hristos, fraþii sã-i ajute ºi
sã-i asculte ca pe niºte vrednici lucrãtori care asudã în ogorul lui Hristos.
Dar pe cei care merg numai sã-ºi facã rost de trai fãrã muncã
ºi care nu aduc nici un folos Lucrãrii lui Hristos, ci umblã înºelînd credinþa ºi evlavia
frãþeascã,
- fraþii sã nu-i primeascã. Sã se fereascã de ei.
Oastea Domnului nu încurajeazã lenea ºi înºelãtoria religioasã.
Pe fiecare îl veþi cunoaºte dupã roadele sale, dupã faptele ºi duhul sãu.
Pãr. Iosif Trifa.
În templul sfînt al Oastei...
În templul sfînt al Oastei Hristos întîi v-a pus

cînd din pierzarea lumii la viaþã v-a adus,
acolo de iertare întîi v-aþi bucurat,
acolo-mpãrtãºirea cu harul v-aþi aflat,
acolo din iubirea dintîi gustînd, aþi pus
un legãmînt statornic ºi veºnic cu Isus,
din vase necurate, acolo curãþaþi
aþi fost chemaþi acolo, pe Domnul sã-L slujiþi!
Dar ce-aþi fãcut voi oare acolo ajungînd?

Satanice ispite în suflet ascunzînd,
primit-aþi ce Cuvîntul spunea sã nu primiþi,
cãlcat-aþi legãmîntul jurat sã vi-l pãziþi,
trãdat-aþi Cauza Sfîntã de care-aþi fost legaþi
ºi duºi de neascultare v-aþi dezbinat de fraþi.
Iar dupã ce credinþa, netrebnic, v-aþi cãlcat

v-aþi pus în slujba dusã de duhul dezbinat
ºi-ajunºi mai rãi ca rãii de care-aþi fost atraºi
loviþi acum în Oaste mai crud ºi mai vrãjmaºi
ºi nu-i de-ajuns pãcatul ce-l faceþi, ci apoi
ademeniþi ºi pe-alþii sã-i pierdeþi ca pe voi.
Pãrinþi v-atrageþi fiii, - soþi vã-ndemnaþi pe soþi
iar fraþi sã duceþi fraþii, - ca voi sã piarã toþi!...
Tot Sfînt-Cuvîntul-Veºnic condamnã ce-aþi fãcut!

blestemul faptei voastre v-apasã greu ºi mut
aþi fost doar stînci ascunse la mesele de fraþi,
pomi zmulºi ºi fãrã roadã, de douã ori uscaþi,
rãtãcitoare stele pãstrate pentru-abis
- minciunã-a fost în totul ce-aþi vorbit ºi-aþi scris!
Minciunã-a fost iubirea ce-aþi spus-o, - s-a uscat,

minciunã legãmîntul fãcut, cãci l-aþi cãlcat,
minciuni a voastre predici, cîntãri ºi rugãciuni,
minciuni ºi spumã, - toate v-au fost niºte minciuni.
Minciunã e ºi noua credinþã care-aveþi:
o veþi lãsa cu-aceeaºi ruºine ºi dispreþ.
N-aþi fost în stare prima credinþã s-o pãstraþi,
în veci nu veþi fi-n stare sã þineþi ce juraþi.
Mai bine-ar fi Cuvîntul sã nu-L fi cunoscut

cã orbi fiind atuncea nici vinã n-aþi fi-avut
decît aºa cum astãzi voi sã-L stricaþi ºtiind
pãcatul cel cu voia întreagã sãvîrºind.
Stigmat etern rãmîne pe fruntea voastrã mut
- ºi cine-o sã mai ºteargã pãcatul ce-aþi fãcut?

Pag. 278 Istoria - Vol. 3 - Cap. 8 - Al ºaptelea foc
Cap. 8
Al ºaptelea foc
“ªi focul va dovedi cum a fost lucrarea fiecãruia”.
1 Cor. 3,13
rice istorie, fie a unui popor, fie a unei lucrãri, este o parte micã din marele întreg
O al Istoriei tuturor. Dupã cum timpul nostru fie al unui ins fie al unei generaþii, este
o micã parte din Timpul întregii omeniri.
Orice bisericã sau grupare duhovniceascã îºi are desigur istoria sa, dar aceastã istorie nu
este singurã ºi ea nici nu poate fi înþeleasã cu adevãrat dacã este privitã aparte, ruptã din
marea istorie a întregii biserici, din care ea este doar o parte. ªi precum dintr-o parte a unei
clãdiri nu poþi înþelege nimic, luatã înafara întregului, tot aºa nu poþi înþelege nici istoria
vreunei lucrãri evanghelice, dacã ea este ruptã de marele întreg al istoriei bisericii. Dacã este
privitã îngust ºi în afarã de locul ei din întregul Lucrãrii lui Dumnezeu.
T-
Viaþa omenirii este ca o pînzã uriaºã, cu miliarde de fire de urzealã, care sînt oamenii. ªi
cu ºi mai multe fire de bãtealã, care sînt împrejurãrile.
La toate acestea lucreazã Marele Þesãtor, care Singurul cunoaºte toate tainele acestei
pînze. Care Singurul este mai dinainte de pînza aceasta. ªi care va fi pînã dupã ea.
El Singurul cunoaºte fiecare fir ºi ºtie cum sã-l aºeze ºi sã-l foloseascã.
El Însuºi a urzit-o aºa, El Singur ºtie cum sã o lucreze ºi ce scop are cu fiecare fir ºi cu
fiecare bucatã din acest mare întreg.
Privind numai la un fir - nu vei putea înþelege niciodatã toatã frumuseþea pînzei, - dupã
cum privind numai un pom nu vei putea cunoaºte toatã livada. Sau privind numai la un lan,
nu vei putea înþelege cîmpul cel felurit ºi frumos.
T-
Trebuie sã se fi mai spus aceste adevãruri chiar dacã noi nu le ºtim, fiindcã este scris: Nu
este nimica nou sub soare. Ceea ce se va spune, s-a mai spus. ªi ceea ce va fi în urmã, a mai
fost ºi înainte.
Istoria - Vol. 3 - Cap. 8 - Al ºaptelea foc Pag. 279
Sã ne învãþãm deci sã privim pînza întreagã, ca sã ne vedem fiecare locul nostru mãrginit
în marea nemãrginire - (mãrginitã totuºi ºi ea) - a Istoriei Tuturor. ªi sã ne cunoaºtem timpul
limitat al existenþei noastre - în Marele Timp (limitat totuºi ºi el) - al existenþei tuturor
semenilor noºtri.
T-
Poþi înþelege bine rostul unei lucrãri evanghelice numai privind-o în cadrul Marii
Evanghelii a lui Hristos. O bisericã o poþi înþelege numai privind-o în cadrul Marii Biserici
a lui Dumnezeu. ªi o adunare de credincioºi - numai în cadrul întregii lor Frãþietãþi.
Orice credincios, rupt de Frãþietatea sa, este ca o piatrã scoasã din zidul sãu. Orice
adunare ruptã din Frãþietatea ei, este ca o parte din zid despãrþitã de temelia sa.
Ce se întîmplã cu piatra scoasã din zid? ªi ce se întîmplã cu partea despãrþitã de temelie?
- Mai curînd sau mai tîrziu vor fi aruncate sau risipite. Iar locul ei o sã-l ia alta, sau altele.
Marele Ziditor lucreazã neîncetat - El Se poate bucura cu adevãrat numai atunci cînd pietrele
Lui vii se aºazã în chip frumos ºi ascultãtor în locul ales de El fiecãreia. Spre a-ºi întregi
fiecare frumos ºi solid, locul ei din Marea Construcþie - în care a fost aleasã ca sã fie pusã.
T-
Ce se întîmplã cu o piatrã colþuroasã sau umflatã, care nu se mai aºazã bine nicãieri? Care
se împiedicã de toate celelalte din jurul ei, împingîndu-le ºi lovindu-le? Care nu vrea sã se
aºeze nicidecum dupã dreptarul Meºterului - ci totdeauna are o parte înafarã, nesupusã,
necioplitã?
- Se întîmplã cã dacã nu se supune nici loviturilor care cautã sã o îndrepteze ºi nici nu se
lasã acoperitã de legãtura dragostei care vrea s-o uneascã cu celelalte - pînã la urmã va fi
aruncatã la moloz. Iar molozul nefolositor va fi îndepãrtat odatã ºi aruncat afarã.
Molozul acesta poate sta o vreme în clãdire sau lîngã ea. - Dar curînd va fi lepãdat.
Neghina poate sta ºi ea o vreme în holdã... Dar vine sigur ºi vremea cînd va fi smulsã ºi
aruncatã în cuptor.
Tot aºa dupã cum se întîmplã cu o piatrã sau cu o neghinã, se poate întîmpla nu numai
cu un credincios nesupus ci ºi cu o adunare dezbinatã.
T-
Dacã am început sã privim istoria þãrii noastre ca o parte din Istoria Omenirii. ªi istoria
bisericii noastre doar ca pe o parte din Istoria Creºtinismului, - sã învãþãm a privi atunci ºi
Istoria Oastei Domnului doar ca pe o parte din istoria mîntuirii poporului nostru.
În construcþia acestei biserici, aceastã frumoasã piatrã vie era menitã sã fie aºezatã într-un
unghi însemnat, de la care ar fi pornit poate cea mai însemnatã ºi mai frumoasã parte a acestei
construcþii.
Dar zidarii plãtiþi - au înlãturat-o. S-au lepãdat de aceastã piatrã scumpã. Au aruncat
asupra ei cu tot felul de murdãrii ºi au lovit-o cu tot felul de ciocane, cãutînd s-o ºtirbeascã
ºi s-o spargã. Iar pînã la urmã au lepãdat-o sã fie nimicitã.
Dar Marele Ziditor n-a lãsat-o ºi n-o lasã. El o þine ºi o va þinea în locul ei. - El vrea sã
clãdeascã pe ea un viitor frumos, o parte frumoasã din Marea Construcþie a Evangheliei Sale
de pe pãmînt - partea rînduitã poporului nostru.
ªi dacã am început sã privim la Lucrarea lui Dumnezeu ca la o pînzã, - sã privim ºi la
partea Oastei Domnului în aceastã Lucrare. La toate firele urzelii ei, ca ºi la întîmplãrile prin
care au trecut ºi trec aceste fire.
Dacã un fir este nesupus, sau noduros, sau de altã culoare, - oare nu va fi el odatã
înlãturat? Chiar dacã rãbdarea Þesãtorului este îndelungã!
Nu ne învaþã oare chiar ºi aceste adevãruri mãrunte, pe care le întîlnim în fiecare zi - ºi

care sînt atît de limpezi pentru fiecare din noi, - cã existã legi ºi margini de care noi, nici
unul, - oricine ar fi el, - nu poate sã nu þinã seamã? Cã oricine nu þine seama de acestea este
înlãturat?
T-
Iatã deci ce vreau sã spun: Construcþia Oastei a început mult înainte de noi.
Temelia a fost pusã iar zidãria a început cînd noi nici nu eram.
Cei dinainte care au fost folosiþi la zidit, au lucrat frumos ºi drept, pe temelia care le-a
fost datã. ªi au adus lucrarea pînã la noi.
Acum “schimbul” lor s-a sfîrºit. Vremea lor a trecut. Ei au plecat la odihnã. A venit
“schimbul” nostru, vremea noastrã - iar noi am intrat în locul lor.
Dreptarul îl avem. Temelia o ºtim. Lucrarea celor dinaintea noastrã o vedem. Datoria
noas t rã es te doar a o continua tot aºa de frumos, cum ne-au lãsat-o ei. Aceasta este
isprãvnicia care ne-a fost nouã încredinþatã: sã fim dovediþi ca niºte continuatori vrednici,
ascultãtori, cinstiþi ºi buni.
Dar ce se întîmplã acum în “schimbul” nostru?
Iatã doi lucrãtori tocmiþi sã continue frumos - dacã au venit sã lucreze aici, - nu mai vreau
sã asculte!
Unul dintre ei, fãrã sã þinã seama de planul Marelui Ziditor, vrea sã întoarcã toatã zidirea
într-alt fel.
Celãlalt zideºte dezordonat, anarhic, nechibzuit - fãrã dreptar, fãrã atenþie, fãrã control!
Unul stricã însãºi temelia care a fost pusã, ca s-o schimbe dupã un alt plan, al sãu.
Celãlalt face o lucrare stricatã, chiar dacã lucreazã pe aceeaºi temelie. Iar cei puºi sã aibã
grijã ca lucrarea sã meargã frumos, doar privesc cu durere, dar nu îndreaptã nimic.
Apoi atît unul cît ºi altul din cei doi - au reuºit sã mai atragã la felul lor de a lucra pe
mulþi ºi din cei care altãdatã lucrau frumos.
În felul acesta, toatã lucrarea atît de frumoasã înainte - a început a merge din ce în ce mai
rãu.
Desigur cã atunci Marele Ziditor a trebuit sã spunã tuturor lucrãtorilor din acest “schimb”:
- Staþi! Voi lucraþi rãu!
Lucrarea e bunã, materialul e bun, planul e bun - dar voi sînteþi rãi ºi nepregãtiþi!
Aici au lucrat înainte oameni care au trecut ani îndelungaþi prin ºcoalã. Voi vã dovediþi
niºte nevrednici fiindcã încã n-aþi trecut prin ºcoala lor.
Lãsaþi toþi uneltele acolo - ºi voi veniþi aici, în ºcoala suferinþei, în locul tãcerii, în focul
încercãrii, - spre a avea ºi voi vreme ºi prilej sã învãþaþi cum trebuie sã vã purtaþi în lucrarea
în care aþi fost chemaþi.
Aºa s-a ajuns la al ºaptelea foc. ªi acestea au fost ºi cauza ºi scopul pentru care
Dumnezeu a adus peste noi cele ce s-au petrecut din 1959 ºi pînã în 1964.
ªi acum sã spunem mai lãmurit pilda aceasta.
Cred cã a fost o mare nãvalã de duhuri potrivnice, mai ales din cele douã feluri: al
dezbinãrii ºi al tulburãrilor, - care au venit peste duhul Oastei.
Aceste douã duhuri foarte viclene - unul al dezbinãrii iar celãlalt al tulburãrii - s-au aºezat
în douã inimi care aveau frumoase daruri ºi talente din Lucrarea Oastei. Duhurile acestea
le-au împins pe aceste douã suflete spre locurile de unde ar putea strica cel mai mult ºi mai
repede Lucrarea lui Dumnezeu.
Folosindu-se pe de-o parte de prefãcãtoria ºi talentul lor, iar pe de altã parte de

credulitatea fraþilor - aceste douã duhuri s-au înghesuit pînã în rîndurile dintîi. De acolo au
intervenit nimicitor în bunul mers al Lucrãrii Domnului. T-
Atît duhul noilor sibieni care lucra prin Moldoveanu cît ºi duhul care lucra prin Pop,
reuºiserã sã creeze o mare confuzie ºi zãpãcealã în oºtirea Domnului. Aproape nimeni nu mai
ºtia care este þinta ºi drumul Oastei.
Lovitã de bisericã ºi îndepãrtatã de la rostul ei cel adevãrat, Oastea Domnului stãtea în
colþul cel mai întunecos ºi mai din urmã al bisericii, gata sã fie aruncatã de tot afarã. Din
locul frumos pe care îl avea cîndva în strana din dreapta - acum ajunsese sã nu mai fie
suferitã nici la uºã.
Fiind mîzgãlitã de cãtre oficialitatea religioasã în tot felul cu noroi ºi cu învinuiri, -
Statul, care nu cunoºtea Oastea decît din spusele bisericii, - începu sã o socoteascã ºi el tot
aºa ca pe o cenuºãreasã netrebnicã, de care nu mai ºtia cum sã se scape.
Astfel am ajuns toamna anului 1959, cînd dupã cum am mai spus, am fost condamnaþi de
toþi: biserica prin Sf. Sinod ne-a condamnat fãrã sã ne mai asculte, - iar Statul prin Ministrul
de Interne ne-a condamnat dupã ce ne-a ascultat. Condamnarea noastrã din partea amîndurora
era la nimicire.
T-
De aceea cuptorul pregãtit era încãlzit de ºapte ori. Iar în el am fost strînºi ºi aruncaþi toþi
cei despre care pînã în momentul acela fuseserã strînse cele mai multe dovezi ºi date - cã am
avea rãspunderi ºi roluri în Lucrarea Oastei Domnului.
Pentru toatã cernerea asta se fãcuse un plan nu numai undeva Sus, în planul ºi grija
mîntuitoare a lui Dumnezeu pentru salvarea Lucrãrii Oastei. Ci ºi “sus” pe pãmîntul nostru,
în Sinod ºi la Guvern, - pentru nimicirea ei.
Dar oamenii nu pot face niciodatã decît atîta ºi atunci, - cît ºi cînd porunceºte sau
îngãduie aceastã hotãrîre mai dinainte a lui Dumnezeu.
T-
Totul începu deci, de data asta, în martie 1959.
Mã mutasem de curînd la Cãlanul Mic, lîngã Hunedoara - ºi eram angajat de o lunã la un
depozit de materiale unde lucram 24 de ore, iar alte 24 eram liber.
Omul de la care cumpãrasem casa îmi cerea neapãrat zece mii de lei, cît promisesem cã
am sã-i dau la 10 martie, dupã cum îmi promisese omul la care îmi vîndusem casa de la
Sînicoarã, cã o sã-mi dea aceastã sumã la 10 ianuarie.
Cum nici pînã la 10 martie acela nu-mi dãduse banii cu care eu eram dator, a trebuit sã
merg sã mã împrumut undeva.
Aºa am ajuns la hotãrîrea grea, dar silitã, sã merg la Comãneºti sã încerc printre fraþii de
acolo un împrumut, pînã ce îmi voi primi de la cel ce-mi datora.
Familia binecuvîntatã a fratelui ºi sorei Iftimoaie, împreunã cu alþii de acolo m-au înþeles
ºi m-au ajutat, împrumutîndu-mi aceºti bani cu care mã întorceam acasã spre a-mi plãti
datoria.
Încã de pe drum m-am observat urmãrit. Cineva mã însoþise încã de acasã, tot drumul pînã
acolo ºi înapoi.
În seara de 13 martie cînd am sosit, - încã de la coborîrea din tren m-am vãzut înconjurat
de vreo 5 sau 6 civili ºi miliþieni, care s-au repezit sã mã prindã ca pe un fãcãtor de rele. Se
înnoptase...
Am fost dus acasã unde mi s-a fãcut o percheziþie ºi mi s-a luat tot ce aflaserã, cãrþi ºi
scrieri. Apoi am fost suit în maºinã - ºi dus din nou la Securitatea din Deva, unde mai
fusesem cu ºase ani în urmã.
În tot timpul de la arestarea mea ºi pînã la depunerea în Deva, oamenii aceia care m-au
arestat de la garã s-au purtat cu multã asprime ºi vrãjmãºie atît faþã de mine cît ºi faþã de
familia mea. Nu s-au mulþumit cã m-au luat pe mine ºi lucrurile cu care m-au dus, ci a doua
zi s-au dus din nou, asuprind pe ai mei ºi cerînd sã le dea ºi cei zece mii de lei pe care tocmai
îi împrumutasem ºi pe care i-au confiscat.
Dupã aceea s-au dus la casa de la Sînicoarã de unde încã nu ne adusesem lucrurile - ºi au
confiscat tot ce am avut acolo. Toate lucrurile fetei mele Nina. Cearºafuri, perne, ºtergare,
masa, patul, dulapul, scaunele... tot puþinul ce-l aveam.
Dupã aceea cei de la Cluj au confiscat ºi casa, cu grãdinã cu tot.
Nu ne-au lãsat nimic, decît ceea ce aveam pe noi.
Dupã arestare n-am stat la Deva decît o noapte ºi o zi...
A venit de la Cluj o maºinã care m-a luat de aici ºi m-a dus acolo la Securitatea din Cluj,
unde trebuia sã trec prin chinurile pînã sub moarte ale celui de al ºaptelea cuptor...
Cel care m-a luat în primire de la Deva ca sã mã ducã la Cluj, era în uniformã de
cãpitan...
S-a purtat destul de omenos cu mine. Nu mi-a vorbit aproape nimic, dar îndatã ce am ieºit
din Deva, s-a aºezat în maºinã lîngã mine, apoi ºi-a pus capul pe umãrul meu ºi a dormit pînã
la Cluj. Dumnezeu sã-l binecuvînteze cã nici dupã aceea omul acesta nu mi-a fãcut nici un
rãu direct. ªi nu ºtiu sã fi fãcut nici altcuiva.
T-
La Cluj - am fost dus în fundul celui mai izolat coridor. Apoi a început ancheta lungã ºi
grea a celor opt luni de zile ºi nopþi, din martie pînã în octombrie, cînd am fost duºi la
judecatã ºi condamnaþi.
Aici am retrãit apoi, clipã de clipã ºi pas cu pas, cumplitul calvar al celei mai grele ºi mai
lungi golgote din viaþa mea de pînã atunci. Fiindcã, dacã pînã acum de cîte ori fusesem dus,
aveam de rãspuns doar pentru mine singur, - acum trebuia sã rãspund pentru mulþi...
Înainte de a fi luat eu în 13 martie, nu mai aflasem sã fi fost arestaþi nici unii dintre fraþi,
în afarã de Voina de la Sebeº, despre care n-am fost întrebat nicãieri ºi niciodatã nimic. Dar
în acelaºi timp cu mine au mai fost arestaþi mulþi fraþi din þarã. La Craiova, la Timiºoara, la
Galaþi, la Suceava, la Deva...
Anchetatorul nostru, un cãpitan, ne cunoºtea atît de bine pe toþi, încît ne-a putut uºor
încredinþa cã omul acesta ne urmãrise ani de zile pe fiecare.
Din prima zi mi-a spus, exprimînd fãrã sã-ºi dea seama adevãrul tainic al planului ceresc:
- D-le Dorz, - aþi fost daþi în mîinile mele! N-are nici un rost sã vã faceþi iluzii. Trebuie
sã ºtiþi cã noi cunoaºtem totul despre voi toþi. Eu trebuie doar sã stabilesc gradul de vinovãþie
al fiecãruia dintre voi. Aºa cã - vedeþi! Orice aþi încerca, tot acelaºi va fi rezultatul...
- ªi dv. sînteþi în mîinile lui Dumnezeu. Toþi sîntem în mîinile Lui, - am zis eu încet,
privind în ochii lui. Faceþi ce trebuie sã faceþi!
Pãrîndu-i-se probabil cã prima noastrã întîlnire ºi începutul discuþiilor noastre n-a fost
potrivit, vrînd sã ocoleascã alunecarea vorbirii noastre pe acest fãgaº, - a luat îndatã o
atitudine asprã ºi mi-a poruncit dur:
- Stai acolo la masã! Vei rãspunde numai ce te voi întreba eu! ªi fãrã sã-mi vorbeºti
despre Dumnezeu ºi despre Hristos! Despre asta ai vorbit pînã acum destul ºi prea mult -
unora... Acum va trebui sã dai aici seama pentru toate acestea!
T-
Astfel începu pentru mine lungul ºir al anchetelor de zi ºi de noapte ale celor opt luni.
În celulã cu mine mai erau cînd doi cînd trei, cînd încã patru sau chiar ºase deþinuþi.
Fiecare cu cîte altceva. Nu erau bãgaþi împreunã niciodatã cîte doi din acei care erau învinuiþi
de aceeaºi lucrare.
Unii erau pentru politicã, alþii pentru sabotaj, alþii pentru trecere de frontierã, alþii pentru
aur, alþii pentru felurite crezuri religioase interzise...
Din cînd în cînd se fãceau schimbãri prin celule mutîndu-i ºi împrãºtiindu-i pe cei care
fuseserã un timp împreunã. Probabil spre a nu se prea împrieteni unii cu alþii. Mai îºi mutau
cu acest prilej ºi prin alte celule cu alþi arestaþi pe cei ce erau puºi sã culeagã de la noi
informaþii pe care nu le cunoºteau anchetatorii noºtri despre noi cei care eram în cercetãrile
lor. Erau unii la care nici nu te puteai gîndi cã sînt iscoade.
Nici eu nu m-am putut gîndi cã ºi acolo în starea aceea de chin, mai sînt oameni care
umblã sã stoarcã prin prefãcãtorie, de la cei care erau închiºi împreunã cu ei, - lucruri pe care
aceºtia nu le spuseserã, ca apoi cînd erau scoºi “la cercetãri” - sã spunã tot ce aflaserã despre
cei cu care fuseserã puºi. Nu m-am putut gîndi, pînã cînd mi s-a întîmplat ºi mie aºa, cu unul
dintre cei cu care am fost pus - sau care au fost aduºi unde eram eu.
Acum ºtiu cu groazã cã sînt ºi astfel de oameni. Dar aceasta încã nu este nimic. ªi lucruri
mai mari voi afla...
T-
Cînd se deschidea uºa celulei noastre pentru ca cineva sã fie bãgat sau scos, - cu toþii
trebuia sã ne întoarcem imediat cu faþa la peretele celãlalt.
Dacã cel care deschidea uºa fãcea: “psst”! - asta însemna cã trebuia sã ne întoarcem tot
imediat toþi înapoi cu faþa spre uºã. Pentru ca el sã-l aleagã pe acela de care avea nevoie.
Dacã nu-l cunoºtea, întreba încet:
- Care eºti... cutare?
Dar în curînd începurã sã ne cunoascã atît de bine toþi cei care fãceau treaba asta, încît
nu mai era nevoie sã ne întrebe de nume.
De la început am aflat cã celui ce venea sã ne ia - îi ziceau “uliul”.
Îndatã ce se apropiau paºi ºi se opreau la uºã, unul ºoptea speriat:
- Uliul!
Uºa se deschidea într-adevãr ºi el apãrea aspru: Se uita peste noi - ºi întindea celui ales,
ochelarii cei negri pe care totdeauna îi avea în mînã.
Luam ochelarii, care erau niºte petice rotunde de piele neagrã, legaþi cu elastic, - sau chiar
un fel de ochelari de sticlã neagrã cãptuºitã. Elasticul tare, era îndesat pe dupã cap sã strîngã
în aºa fel ochii încît sã nu poþi zãri absolut nimic. Apoi punînd mîinile la spate, trebuia sã mã
las înhãþat, dus ºi condus de cel care mã luase, - pînã unde trebuia sã mã ducã... Mergeam dus
numai de picioarele mele ºi împins ori tras de cel ce mã înhãþase de mînã.
De obicei acela se grãbea... ªi atunci, pe coridoare necunoscute, peste praguri, pe scãri
ce trebuia sã le urc sau sã le cobor, prin uºi ce trebuia sã le trec, cu ochii adesea prea strînºi
sub elasticul prea tare, - mã izbeam de margini, mã loveam de sus, mã împiedicam de jos...
Uneori chiar cel ce mã ducea, în bãtaie de joc, fãcea în aºa fel, încît acestea sã mi se
întîmple cît mai des. Atunci se prefãcea tot el furios:
- De ce nu eºti atent boule!
ªi mã mai izbea ºi el încã odatã.
T-
Necunoscîndu-i dupã numele lor adevãrat pe nici unul dintre gardieni cei care aveau
permanent de a face cu noi, - arestaþii îi botezaserã ei, pentru ei, pe fiecare dintre cei cu care
aveau a face mai des. Numele lor era luat fie din felul lor de a se purta, fie dupã cîte o
expresie mai des întrebuinþatã de cãtre cel numit... Astfel unul era “podoabã” - fiindcã avea
obiceiul sã spunã fiecãruia dintre noi în vreo batjocurã: “Hai odatã podoabã”, sau: “N-ai murit
încã, podoabã”?...
Altuia îi ziceau “tapirul” pentru figura lui asemãnãtoare acelui animal ºi pentru felul
nesimþit în care se purta.
Unuia mai cumsecade i-au pus numele: “pune plin”. - Asta de la o întîmplare, pe care o
spun aci pe scurt:
T-
Celula în care eram ºi eu, am mai spus cã era în fundul ultimului coridor. Acolo se
termina totdeauna de împãrþit mîncarea.
Cînd se înmulþeau cei din celelalte celule pînã la noi, atunci se întîmpla cã noi primeam
mîncare mai puþinã, cum se ajungea. Cînd se împuþinau ei, - la noi ajungea cratiþa mai plinã.
De obicei se înºiruiau pe coridorul din faþa celulelor noastre atîtea castroane cîþi deþinuþi
eram prin cele 4 sau 5 celule ale acestui coridor.
Apoi se punea în ele puþina porþie reglementarã de mîncare. Cel care fãcea treaba asta era
gardianul de serviciu pe coridor, împreunã cu o femeie de la bucãtãrie.
Dupã ce se împãrþea mîncarea cîtã se ajungea, începeau sã dea, de la prima celulã,
castroanele înãuntru. Noi, trebuia sã stãm unul la uºã spre a le primi.
Femeia de pe salã ascunsã dupã uºã le dãdea gardianului, iar gardianul doar ni le întindea
nouã celor de dincoace, prin uºa abia întredeschisã, doar cît sã încapã mîna lui cu castronul.
La uºã stãteam doar unul care primeam castronul din mîna gardianului. Ceilalþi trebuia
sã stea mai departe, luîndu-ne fiecare castronul nostru, începînd de la cel mai din fund.
T-
În ziua aceea, gardian de serviciu pe salã era unul mai cumsecade. (Pentru cã ºi acolo
puteau fi ºi oameni cumsecade. Am cunoscut mulþi... Dumnezeu le va rãsplãti odatã tuturor
acestora, pentru cã mult ne-am rugat pentru acei gardieni care acolo, - unde era atîta rãutate
ºi suferinþã, ei purtîndu-se omeneºte ºi nu ca alþii, drãceºte, cu acei pe care îi
supravegheau...).
De obicei ceilalþi gardieni nu ne dãdeau decît puþina porþie reglementarã, iar cealaltã
mîncare, oricîtã rãmînea - o aruncau. Aºa era ordinul de la comandantul celulalelor.
Înfometarea deþinuþilor era încã unul din mijloacele de chinuire ºi constrîngere legale. Deci
nimeni n-avea voie sã ne dea nici o lingurã de mîncare în plus. Mai puþinã putea, dar mai
multã nu...
În ziua aceea deci rãmãsese mai multã mîncare, iar omul-om, - n-a vrut s-o arunce!
L-am auzit ºoptindu-i femeii de la bucãtãrie venitã cu el ca sã împartã mîncarea prin
castroanele noastre:
- Pune plin, pune plin!...
Femeia îi rãspunse în ºoaptã:
- Bine, dar dacã ne prinde - tu rãspunzi!
- Pune plin, - ºopti el din nou, - pune plin.
Femeia rîse - ºi îi zise din nou încet:
- Bine, - numai sã nu vinã!
ªi mai trecu o datã cu oala, punînd în fiecare castron.
Dar în clipa cînd era sã înceapã sã ne dea castroanele, se auzirã pe coridor paºii ºi vocea
comandantului þipînd:
- Ce-i þigãnia asta? Ce banchet este aici? Imediat sã disparã porcãria asta! Aºa faceþi voi?
Dupã ce plecã comandantul, femeia pufni în rîs - ºi îi zise gardianului:
- Pune plin, pune plin! Vezi? Nu þi-am spus eu?
De atunci “pune plin” i-a rãmas numele.
Ne-am temut sã nu-l pedepseascã. Nu ºtim dacã l-a pedepsit sau nu.
ªi astfel de lucruri se puteau întîmpla pe acolo.
T-
Cred cã astfel de gardieni-oameni cu care toþi am avut de a face pe acolo, - au fost
crescuþi de mame credincioase, sau în familii temãtoare de Dumnezeu. Aceºti oameni
vãzîndu-ne cît de chinuiþi eram ºi aºa - de cãtre legea apãsãtoare sub care eram puºi - au
cãutat adeseori, pe cît au putut sã se poarte faþã de noi nu cu ura ºi cruzimea celorlalþi, - ci
cu dreptatea ºi legalitatea înþeleasã omeneºte. Ei îºi fãceau datoria de slujbaºi puºi pentru o
asemenea misiune - dar cu omenia legii, nu cu sãlbãticia ei. Unde atîrna de ei, se arãtau
oameni faþã de semenii lor - ºi nu fiare.
Iatã ce însemnat lucru este educaþia religioasã în familie. Iatã ce mare rãspundere are
mama.
Fiul pe care îl creºte ea poate va deveni cîndva unul de care va depinde fericirea sau
nefericirea altora. Dacã ea - mama, sau el-tatãl, ºi-au crescut copilul sã fie om, - atunci fiul
lor cînd va fi mare, va fi om, faþã de semenii sãi. ªi oamenii ºi Dumnezeu vor binecuvînta
odatã pe omul acesta - ºi pe mama sau pe tatãl lui care l-au crescut sã fie om ºi nu fiarã.
Dar dacã el va fi fiarã, atît oamenii care vor avea de a face cu el, cît ºi Dumnezeu - îl vor
blestema nu numai pe el ci odatã cu el ºi pe cei care l-au fãcut pe lume fiarã ºi nu om.
O, de cîte ori am gîndit, gemînd, prin anii aceia mulþi ºi crînceni, - ce bine ar fi fost dacã
poporul nostru ar fi avut mai multe mame credincioase! Dacã legile erau cum erau, - mãcar
oamenii care erau puºi sã le aplice sã fi fost oameni. ªi sã le aplice omeneºte...
T-
De la oamenii care veneau de prin celelalte celule - am aflat cã aproape în fiecare celulã
de prin tunelurile astea - este cîte un frate din Oastea Domnului. Astfel am aflat despre toþi
cei 23 de fraþi care alcãtuisem lotul pe þarã al cãror proces ni-l pregãteau aici la Cluj. Fiindcã
aici la Cluj se desfãºuraserã cele mai multe din întîlnirile noastre cu fraþii mai de rãspundere
din Lucrare. Aici locuisem eu în cei doi ani cît se desfãºurase munca noastrã pentru
legalizare. ªi aici era omul de la Feleac, unealta de care se folosiserã atît de bine cei care ne
pregãtiserã “gheþimanii” noºtri.
Chiar ºi acest lucru, am înþeles atunci, cã era destinat mai dinainte ca sã se întîmple aºa.
Cãci altfel de ce a trebuit sã vin eu de la Simeria tocmai aici la Cluj, tocmai aici unde locuia
acest om care era pus sã mã urmãreascã permanent. - ªi sã-mi fie ca un þepuº în coastã! ªi
sã stau aici la Cluj doar acei doi ani cît a fost necesar pentru a se strînge împotriva mea ºi a
fraþilor, toate informaþiile din care sã ni se formeze dosarele noastre de trimitere în judecatã.
Iar dupã ce s-au fãcut acestea - eu sã nu mai pot sta aici. Sã plec. Fiindcã se sfîrºise vremea
pentru care fusesem adus aici!
Aºa se întîmplã cu toate lucrurile: cînd le vine vremea ºi locul în care trebuie sã se
întîmple, de nu vin ele la tine, te duci tu la ele! Numai noi nu le vedem pe toate. Sau nu le
prevedem. Rînduit este însã tot ce trebuie sã întîlnim în viaþã. Dacã nu vine focul la noi,
mergem noi la el!
T-
Aºa am aflat ºi despre Pop, cã era acum ºi el undeva aici prin vreo celulã. Cineva care era
acolo cînd îl bãgase în celula lor, povestea cã Pop fusese luat de la garã. Tocmai se pregãtea
din nou sã meargã undeva prin Banat la o nuntã. Îºi ºi cumpãrase biletul de tren, cînd doi l-au
luat, l-au suit în maºinã ºi l-au bãgat direct în celulã.
- Era nervos ºi nerãbdãtor - ne spunea omul care venise de la el la noi, - ºi nu mai avea
astîmpãr.
- Trebuie sã fie o greºealã cu mine - zicea el foarte agitat. Nu se poate, trebuie sã fie o
greºealã! Doar eu am colaborat cu ei, - cum sã mã aresteze pe mine? Desigur cineva are sã
mã întrebe ceva ºi neavînd timp momentan - am fost adus aci pentru cîteva minute. Dar nu
se poate, - trebuie ca mie sã-mi dea drumul.
Am ºi biletul, - trebuie sã fiu neapãrat acolo la nuntã! O sã plec acum cu trenul urmãtor...
ªi iarãºi bãtea în uºã sã fie scos la comandant.
Noi zîmbeam - spunea omul, - miraþi de naivitatea lui - ºi i-am zis: liniºteºte-te, nu-i nici
o greºealã cu d-ta. La nunta unde ai vrut, n-ai sã mai ajungi... D-tale þi se pregãteºte de acum
o altã nuntã.
Nu voia sã ne creadã, nici sã se liniºteascã! L-am lãsat în pace. Ne ºi temeam de el dacã
îl auzisem spunînd cã el a colaborat cu ei...
T-
Ne-am mirat ºi noi cum de l-au luat ºi pe el “colaboratorul”.
Dar dupã ce am aflat de pe la alþii care pãþiserã la fel, cã aºa se procedeazã aici: împreunã
cu cei pîrîþi îl aresteazã ºi pe principalul lor pîrîº. - În primul rînd pentru cã mãrturisirile lui
sînt necesare anchetei, pentru confruntarea ºi verificarea declaraþiilor celor învinuiþi. În al
doilea rînd pentru cã el trebuie sã mai fie folosit ºi acolo pentru slujba avutã afarã. În al
treilea rînd pentru ca de ochii lumii, sã fie acoperitã astfel slujba pe care el o fãcuse. Aºa cã,
dacã el ar fi fost lãsat afarã cînd toþi ceilalþi au fost luaþi, - uºor ar fi putut vedea oricine cã
el este necurat. ªi în al patrulea rînd, aºa se întîmpla totdeauna cu un astfel de om dupã ce
ºi-a fãcut slujba: cei care l-au folosit nu le mai pãsa de el, ca de o zdreanþã nefolositoare. Aºa
au fãcut ºi cu Iuda cînd i-au zis: Ce ne pasã nouã, treaba ta!
T-
De pîrîºul Iuda, Sinedriul n-a mai avut nevoie, fiindcã pîrîtul sãu era Hristosul ºi El era
mai dinainte rînduit sã moarã. Dosarul Lui era încheiat, sentinþa de moarte împotriva Lui era
ºi datã. Nevoie de martorii noi, nu mai aveau. Prin urmare nu mai aveau nevoie de pîrîtor ºi
vînzãtor. Renunþaserã la Iuda.
El putea acum din partea lor, sã se spînzure liniºtit. - Cu cît o va face aceasta mai repede,
cu atît va fi mai bine pentru ei, fiindcã va am uþ i o gurã s upãrãt oare care ar putea fi
primejdioas ã. Dacã nu m oare Iuda, s -ar put ea ca el în di s perarea mustrãrilor lui de
conºtiinþã, - sã înceapã a spune tuturor felul cum ei l-au prins în cursa lor ca sã-l facã sã
devinã pîrîºul Binefãcãtorului sãu. Sã le divulge promisiunile lor mincinoase. Sã le descopere
planul lor ucigaº. Sã spunã de cîte ori l-au chemat la Caiafa cu note informative despre ce a
spus ºi ce a fãcut Isus. Despre cîþi arginþi a încasat el, Iuda, ca sã-L dea prins pe Hristos în
mîinile lor. Cu atîtea dovezi de cîte aveau ei nevoie spre a fi sigur condamnat la moarte.
T-
Noi însã nu vom fi condamnaþi chiar la moarte! De aceea de pîrîºul nostru vor mai avea
nevoie. El va trebui sã fie printre noi, oriunde vom fi duºi, - spre a mai da de ºtire ce facem,
ce vorbim, ce gîndim. Omul acesta are o structurã sufleteascã atît de corespunzãtoare unei
astfel de îndeletniciri încît nimeni nu mai poate face slujba aceasta asemenea lui.
Tot timpul i se va fi insuflat lui speranþa cã dupã ce Oastea va obþine o formã legalizatã,
el va fi numit împãratul ostaºilor, ca drept rãsplatã pentru ajutorul ºi ascultarea de care a dat
dovadã. Trebuie numai ca acei care sînt o piedicã acum în calea acestor planuri, sã fie luaþi
din drumul lui. Iar pentru ca aceia sã poatã fi înlãturaþi cît mai repede ºi mai definitiv, el
trebuie sã facã totul spre a afla tot ce fac ei ºi tot ce gîndesc. Apoi sã-i dea pe mîna legii.
Legea va avea apoi grijã sã facã restul.
În felul acesta vor fi mulþumiþi cu toþii: el va avea o ºefie a lui, iar ei vor avea o oaste a
lor.
T-
Dar iarãºi planul Domnului era altul. Planul Domnului era tocmai ca aceastã amestecãturã
de duhuri sã iasã la ivealã. Iar focul curãþãtor sã-ºi facã lucrarea mîntuitoare sau nimicitoare
pentru care trebuie sã vinã, atît în viaþa Lucrãrii cît ºi a fiecãrui lucrãtor.
ªi s-a împlinit nu planul oamenilor, - ci planul lui Dumnezeu.
T-
Lucrarea duhovniceascã a Evangheliei este ca un ºantier uriaº în care existã doar douã
bunuri: lucrurile ºi lucrãtorii. Materialul ºi meºterii. - Amîndouã aceste bunuri duhovniceºti
sînt ale Aceluiaºi Stãpîn.
Dumnezeu-Proprietarul, a plãtit un Preþ Mare pentru sufletele oamenilor, acest material
scump strîns ºi dat pe mîna meºterilor care trebuie sã scoatã din toate aceste pietre vii un
templu mãreþ pentru Dumnezeu-Stãpînul, care le-a rãscumpãrat cu un Mare Preþ: Preþul
Scump al Sîngelui Fiului Sãu Preaiubit (1 Cor. 6, 20; 1 Tim. 2, 6) .
Dumnezeu lucreazã El Însuºi împreunã cu aceºti meºteri (1 Cor. 3, 9) . Astfel, El
Marele Meºter ºi Ziditor ( E v r e i 1 1 , 1 0 ) - supravegheazã cu grijã felul cum lucreazã
schimbul de pe schelã, începînd cu cel mai de sus.
Existã o anumitã legãturã între lucrãtor ºi lucrare. Între meºter ºi material. Cel ce lucreazã
o piatrã pentru a o pregãti sã fie aºezatã într-un anumit loc al zidului, trebuie sã aibã o mare
dragoste ºi o mare grijã faþã de acest material dat pe mîna lui spre fasonare, spre cioplire ºi
pregãtire.
Cînd un lucrãtor, fie din nepricepere, fie din nepãsare, ajunge sã facã o lucrare de
batjocurã sau de risipã stricînd materialul dat în grija sa, - nu-i de mirare cã intervine
Stãpînul, luînd mãsuri împotriva acelui lucrãtor.
Existã o tainicã legãturã care trebuie sã fie între zidar - ºi piatra pe care o lucreazã. Între
dulgher - ºi lemnul pe care îl ciopleºte. Între sculptor - ºi marmora pe care o modeleazã. ªi
existã o limitã peste care nu-i permis sã treacã acela care a primit o însãrcinare în legãturã
cu Lucrarea lui Dumnezeu pentru mîntuirea oamenilor care au fost daþi de Dumnezeu în
rãspunderea ºi în pregãtirea lui.
T-
Noi trecusem atunci peste aceastã limitã!
Noi lucrãtorii de pe tot ºantierul Oastei în mîinile cãrora Dumnezeu ne dãruise spre
modelare un material atît de scump cum erau sufletele fraþilor ºi surorilor noastre, oile, oiþele
ºi mieluºeii pe care Tatãl nostru Cel Ceresc îi rãscumpãrase cu Preþul atît de Mare ºi Sfînt
al Sîngelui Crucii de pe Golgota, al Sîngelui Scump ºi mîntuitor al Fiului Sãu Isus!...
Noi, lucrãtorii acestui material scump, - începusem sã ne facem în chip rãu lucrarea. Unii
- cum am mai spus, schimbau iarãºi structura zidãriei, cercînd sã sape iarãºi la temelia
Lucrãrii.
Alþii clãdeau dezordonat, neatent, urît...
Iar ceilalþi tratau cu nepãsare materialul. Ba încã fãceau ºi “comerþ” necinstit cu el.
Astfel s-a creat o rupturã între lucrare ºi lucrãtori!

Lucrarea era bunã, materialul era bun - dar lucrãtorii - (nu chiar toþi, dar cei mai mulþi), -
erau rãi.
De aceea a trebuit sã vinã ºi de aceea a ºi venit ºcoala focului!
T-
Acest lucru l-am înþeles îndatã dupã ce am ajuns acolo. Îndatã ce am avut timpul ºi
liniºtea necesarã spre a mã gîndi adînc la explicaþia acestui foc, abãtut dintr-o datã asupra
noastrã! A acestei furtuni dezlãnþuite dintr-o datã peste noi.
Atunci am compus, în nopþile ºi zilele chinuite de acolo acel Psalm al Patimilor Oastei, -
în opt pãrþi, - pe care acum iatã îl redau mai jos.
Trebuie ca sã se urmãreascã aici ideea, care duce cu fiecare treaptã a psalmului tot mai
aproape de scop.
Fiecare parte este o nouã stare, care prin înlãnþuirea ei cu celelalte pãrþi sã redea în
întregul acestei bucãþi toatã cauza acestei încercãri prin care trecem acum ºi tot înþelesul ei.
Iatã prima treaptã, începutul încercãrii, abãtut ca o furtunã venitã dintr-o datã peste via
Oastei.
Psalmul Patimilor Oastei

Treapta întîia, - furtuna - dupã Ps. 22,14-16
ªiroaie neoprite de lacrimi...
ªiroaie neoprite de lacrimi, mai fierbinþi,

mai grele ºi amare vãrsãm ca niciodatã
cãci lespezi de durere ºi munþi de suferinþi
zdrobesc al nostru suflet bucatã cu bucatã.
Vin una dupã alta mereu mai negre ºtiri,

vin una dupã alta mereu dureri mai grele,
ºi ceas cu ceas ne piere lumina din priviri
ºi pas cu pas ne pierdem puterile sub ele.
Pe tot întinsul zãrii cîntarea a-ncetat

s-aude numai plînsul mai tainic sau mai tare
cu mîinile lãsate ºi capul aplecat
priveºte ca-ntr-o ranã în suflet fiecare.
Ieri cît de minunatã ºi dulce rãsuna

frumoasa Ta cîntare pe-ntinderea seninã,
azi curge numai sînge ºi plîns din rana grea
iar cupa suferinþei-i departe de-a fi plinã.
Ca peste-o vie scumpã cînd floarea leagã rod

s-a nãpustit furtuna pe scumpa Ta Lucrare
ºi-acum priveºte Doamne cum macinã ºi rod
sã-ntindã pustiirea, puteri nimicitoare.
Frumoºii stîlpi cãzurã legaþi ºi duºi pe rînd,

frumoasele mlãdiþe zac rupte ºi zdrobite
ºi-acum priveºte Doamne cum pribegim plîngînd
prin jalea ºi pustiul ruinelor iubite...
Zac harfele uitate alãturi pe pãmînt

noi unii lîngã alþii stãm muþi în grea tãcere
frumoaselor speranþe sãpatu-le-au mormînt
ºi-i moartã parcã iarãºi credinþa-n vreo-nviere.
Treapta a doua - rugãciunea - dupã Ps. 27,9-11
ªi totuºi Doamne...
ªi totuºi Doamne, noi n-avem

alt Dumnezeu decît pe Tine
- spre cine altul sã cãdem
acum cînd ardem în suspine
ºi inimile noastre gem
de rane ºi de lacrimi pline?
Pe nimeni altul noi nu ºtim

ºi nimeni altul nu ne ºtie
la cine altul sã venim
ºi cui sã-i spunem decît Þie
ce nedreptate suferim...
ce pierderi ºi ce silnicie?
Cãci nimãnui noi n-am cîntat

cîntãri atît de minunate
ce Þie, Unuia, Þi-am dat
comoara inimii curate
cînd frunþile ni s-au plecat
pe mîinile împreunate.
Pãrinþii noºtri s-au sfîrºit

ca jertfe pentru-a Ta Lucrare
noi ani de chin am pãtimit
prin lupte ºi-ncercãri amare.
- Iar astãzi Doamne ce cumplit
se calcã totul în picioare...
- Dar Dumnezeule Slãvit

în muta noastrã tînguire
nu-i plînsul deznãdãjduit
din necredinþã ºi cîrtire
ci-i jalea unui duh zdrobit

de-o prea-ndelungã pãtimire.
E jalea unui prea duios

ºi prea-ncercat trecut Pãrinte
ce n-a avut în el frumos
decît o dragoste fierbinte
ºi cîntecul ºi plînsul scos
din cer, din vis ºi din morminte.
Cãdem spre Tine rãmînînd

cu faþa de nãdejde plinã
suim calvarul aºteptînd
fãgãduinþa ce-o sã vinã
din toatã inima crezînd
în Biruinþã ºi-n Luminã.
Treapta a treia - trezirea - dupã Prov. 28,13
Greºit-am Doamne...
Greºit-am Doamne, toþi ºi fiecare,

Cuvîntul Tãu nici unii n-am þinut
ne-ai dat în grijã Sfînta Ta Lucrare
noi, lucrul Tãu, nevrednic l-am fãcut.
ªi-acum cînd toate ºi-au umplut mãsura

ºi-o dreaptã rãsplãtire ispãºim,
prin palme grele ce ne-astupã gura
pãcatele cu gura le plãtim.
Plãtim prin urme de cãtuºe ºi bîte

azi urmele pãcatelor de ieri,
prin zdrenþele ocãrii mohorîte
trecutele podoabelor plãceri.
Plãtim ce vorbe grele-am spus în viaþã

prin grelele ocãri ce ne-auzim
ºi lacrimile-aduse pe vreo faþã
cu lacrimile-amare le plãtim.
Plãtim cu morþi pãcatele de moarte

ºi vina grea cu preþ nevinovat, -
dar Cumpãna Dreptãþii-i tot pe-o parte
cu talerul din stînga aplecat:
- mai sînt pãcate încã neplãtite

ºi inimi necurate în strãfund
ºi conºtiinþe încã netrezite
ºi iude încã printre noi s-ascund!
Arzi foc ceresc, sã mistui vina toatã

tot ce e-n noi ºi printre noi strãin
sã-Þi faci Lucrarea iar deplin curatã
ºi drumul ei, ca la-nceput, senin.
ªi-apoi spãlaþi de urmele trecute,

plãtiþi deplin de tot ce datoram,
- s-atingem iar nãlþimile pierdute
spre unde-am fi demult, de nu cãdeam.
Treapta a patra - pocãinþa - dupã Luca 15,21
La fereastra cu zãbrele
La fereastra cu zãbrele
inimi frînte-n lanþuri grele
se ridicã ºi se-nchinã
spre Iertare ºi Luminã...
Mîini cu rãni ºi vînãtãi

se tîrãsc spre Ochii Tãi,
mute gemete - mãnunchi -
cad spre Faþa Ta-n genunchi.
...Faþã Veºnicã ºi Sfîntã

greu mustrarea ne frãmîntã
greu ni-e duhul frînt de jale
pentru starea Oastei Tale.
Cãci pe scumpul ei cuprins

grea osîndã s-a aprins
foc ºi jar au nimicit
rod cu sînge sfînt muncit.
Dar nu-s lacrimile-amare

cît ni-e vina din Lucrare
nici cãtuºa nu-i fierbinte
cît aducerile-aminte.
Cãci de jalea dintre fraþi

noi sîntem cei vinovaþi
n-am fost treji ºi n-am luptat
- ºi pãcatul n-a cruþat.
La ferestre cu zãbrele
ochii plîng cu lacrimi grele:
- gîndul s-ar lega de-o razã
pocãinþa nu cuteazã...
Numai duhul cel zdrobit

rabdã crucea umilit
sã plãteascã pas cu pas
sfîntul izbãvirii ceas...
Treapta a cincea - mãrturisirea - dupã 1 Ioan 1,9
Iertare Îþi cerem
Iertare Îþi cerem, Pãrinte-ndurat

cu lacrimi, Îþi cerem iertare
cã-n toate greºindu-Þi, - adînc vinovat
se simte, din noi, fiecare...
Iertare îi cerem Lucrãrii pustii

lãsatã pe mînã strãinã
ajunsã sã-ºi plîngã pierduþii copii
ºi-altarele-ajunse ruinã.
Iertare Îþi cerem cã noi n-am aprins

mai viu focul sfînt ºi mai tare
ci vînturi strãine-am lãsat de-au întins
îngheþ ºi pustiu ºi-ntristare.
Iertare îi cerem întîiei iubiri

ºi-ntîiei frãþii fericite
din vremea cînd toate-ale noastre simþiri
erau de-o credinþã sfinþite.
Iertare îi cerem Cuvîntului Sfînt

primit cu credinþã curatã
iertare acelui dintîi legãmînt
ce-n lacrimi l-am pus prima datã.
Iertare le cerem cã nu le-am pãstrat

aceleaºi dintîi, neschimbate
ci-n inima noastrã-au pãtruns cu pãcat
strãine chemãri ascultate.
Iertare le cerem pãrinþilor duºi

ce-ntîi ne-au chemat spre luminã,
cã-n slujba Lucrãrii le-am fost nesupuºi
rãbdîndu-i pe-acei ce dezbinã.
Iertare Îþi cerem Pãrinte-ntristat

cu lacrimi Îþi cerem iertare,
cã-n toate greºit-am - ºi-adînc vinovat
suspinã din noi fiecare.
Treapta a ºasea - legãmîntul - dupã Psalm 51,13

Doamne, Dumnezeul...
Doamne, Dumnezeul clipelor solemne

lîngã-a patruzecea piatrã de hotar,
jertfa Oastei Tale vine-acum sã-nsemne
legãmînt de sînge pe-un trecut amar.
Cînd sfîrºind robia grea ºi-ndelungatã

aºteptam Canaanul fãrã de duºmani,
a venit pustia mai înfricoºatã
cu calvarul celor patruzeci de ani.
Lipsa mîngîierii, lipsa hranei sfinte,

lipsa îndrumãrii, multele nevoi,
au topit în lacrimi tot ce-a fost nainte
dragoste, credinþã ºi nãdejde-n noi.
Mãcinaþi de toate au venit duºmanii

cu vorbiri de înger, vinovat mijloc...
- ºi-nºelaþi vitejii, au cãzut sãrmanii
de-a rãmas în urmã scrum, ca dupã foc.
Dar cuptorul astãzi fãrã de cruþare

curãþînd ce-i aur ºi-alegînd ce-i lut
sapã-adînc hotarul ultim de la care
vom lua eroic drumul cunoscut.
La hotaru-acesta, pentru tot ce vine

punem Doamne astãzi stîlp de legãmînt
s-ascultãm în totul-totului de Tine
ºi sã-i dãm Lucrãrii primul ei avînt.
Arãtîndu-i Þinta care s-o atingã

arãta-i-vom drumul clar prin voia Ta
ºi pe toþi vrãjmaºii care sã-i învingã
ca s-ajungã-odatã ce-ai dorit din ea.
Apoi Treapta a ºaptea - Lumina - dupã Psalm 148,14 - care putea fi nãdãjduitã doar prin
credinþã - era ca o urare venind de departe din viitor, ca o luminã a îndurãrii, a Harului
Ceresc, trimisã pocãinþei sincere care trebuia sã fie a tuturor pentru toþi, - sau mãcar a unora,
dar tot pentru toþi. Ca o urmare a legãmîntului dureros ºi adevãrat pus în faþa lui Dumnezeu,
din mijlocul rugului aprins pe care ispãºeam pe drept, fiecare pentru partea lui de vinã... Dar
cu fãgãduinþa unei totale ºi definitive îndreptãri...
A sosit izbãvirea
A sosit, a sosit izbãvirea

a cãzut, a cãzut lanþul greu
sã nãlþãm, sã nãlþãm mulþumirea
ne-a scãpat, ne-a scãpat Dumnezeu.
Legãmînt, legãmînt de credinþã

lui Isus, lui Isus înnoim
într-un duh, într-un duh ºi-o fiinþã
slujba Lui, slujba Lui s-o-mplinim.
Mulþumim, mulþumim numai Þie

Doamne Sfînt, Doamne Sfînt ºi-ndurat
Te slãvim, Te slãvim pe vecie
numai Tu, numai Tu ne-ai scãpat.
Înãlþãm, înãlþãm cu tãrie

steagul Lui, steagul Lui glorios
credincioºi, credincioºi pe vecie
lãudãm, lãudãm pe Hristos.
Jertfa grea, jertfa grea e primitã

Duhul Sfînt, Duhul Sfînt S-a-ndurat
Oastea Lui, Oastea Lui izbãvitã
cîntã-n cor, cîntã-n cor minunat.
Strîns uniþi, strîns uniþi mai departe

pe Isus, pe Isus sã-L slujim
voia Lui, voia Lui pîn-la moarte
fericiþi, fericiþi s-o-mplinim.
A sosit, a sosit ziua mare

sîntem iar, sîntem iar la un loc
într-un gînd, într-un gînd ºi-o umblare
sã-L iubim, sã-L vestim mai cu foc.
ªi în sfîrºit Treapta a opta - Închinare - dupã Psalm 150,2 - o cîntare de slavã ºi

mulþumire Aceluia, care Singur ne va putea aduce Biruinþa, - lui Isus Biruitorul. Totul era
sperat numai prin credinþã ºi nãdejde, de la Iubirea lui Dumnezeu. Totul fiind primit în acest
fel, desigur cã întregul merit ºi întreagã slava pentru acestea se cuvine numai lui Dumnezeu.
Hristos ne-a adus biruinþa...
Hristos ne-a adus biruinþa

prin Numele Sãu Strãlucit
cîntaþi-I cu toatã fiinþa
în veci fie El preamãrit.
Isus, mai presus Slavã Þie

cu-avînt neînfrînt Þi-nãlþãm
Isus, noi am pus pe vecie
un sfînt legãmînt sã-Þi urmãm.
Hristos ne-a adus izbãvirea

cînd noi suspinam greu legaþi
cîntaþi-I, cîntaþi-I mãrirea
ºi-al Lui Nume Sfînt lãudaþi.
Hristos ne-a adus învierea

cînd noi toþi zãceam ca-n mormînt
cîntaþi-I, cîntaþi-I puterea
ºi-al Lui minunat Nume Sfînt.
Hristos ne-a trezit conºtiinþa

chemãrii ce-avem pe pãmînt
jertfindu-I întreagã fiinþa
luptãm pentru-al Lui Nume Sfînt.
Hristos ne-a adus libertatea

ºi-avîntul în lupta spre Þel
Lucrãrii pãstrînd unitatea
sã-i ducem pe toþi cãtre El.
Hristos ne va da rãsplãtirea
rãbdãrii ºi luptei curînd
ºi-n veci vom gusta fericirea
al Lui Nume Sfînt lãudînd.
T-
Dar în timpul cînd astfel de gînduri îmi frãmîntau sufletul, - iar Duhul Domnului îmi
înfãþiºa astfel adevãratul rost al cuptorului în care fusesem aruncaþi, - anchetele grele
continuau neîntrerupt.
Omul pus sã-mi stoarcã sufletul în cel mai necruþãtor fel, devenea din ce în ce mai
ameninþãtor... Nu ºtiu cine dintre cei 23 de fraþi cîþi eram în beciurile astea, declarau lucruri
care nu erau adevãrate despre Lucrarea Oastei ºi despre scopurile ei! Eu nu puteam sã
r e c u n o s c ni m i c di n ceea ce era s pre paguba aces tei Lucrãri care era cur a t ã p î n ã î n
strãfundurile ei, atît faþã de Dumnezeu cît ºi faþã de bisericã ºi Stat. Mãrturie era modul
cinstit în care am vorbit ºi am lucrat totdeauna pe faþã. Toate învinuirile nedovedite cu fapte
nu erau altceva decît minciuni ºi scorniri rãuvoitoare împotriva noastrã.
Ancheta avea tot interesul sã strîngã atît împotriva Lucrãrii Oastei cît ºi împotriva
fiecãruia din noi tot felul de învinuiri. - ªi dintre cele mai grele.
De aceea anchetatorul lupta sã-mi stoarcã recunoaºterea acestora, pentru ca el sã ne poatã
cere osîndirea cît mai grea, iar motivarea lui sã fie cît mai susþinutã.
Cum eu eram socotit vinovatul principal, se înþelege cã asupra mea se concentra presiunea
cea mai mare.
Ancheta era foarte harnicã. Dupã fiecare frate anchetat - eram luat eu ca sã recunosc cele
declarate de fratele de mai înainte.
Unele puteam sã le recunosc fãrã greutate, - ele se refereau la mine. Altele nu puteam,
fiindcã ele priveau pe alþii.
I-am spus anchetatorului de la început:
- Vedeþi bine cã în ce mã priveºte pe mine, nu mã dau în lãturi de la nici o pedeapsã. Eu
vreau sã mã las legat. Puteþi sã mã înfãºuraþi cu cîte lanþuri vreþi. Dar pe alþii eu nu-i pot da
legaþi, - orice aº suferi eu. ªi nici nu i-am dat.
- Nu vezi cã eºti un prost cînd procedezi aºa? Iatã ce pãrere au fraþii tãi despre tine, ca
sã vezi ºi sã nu te închipui cã ei te considerã cine ºtie cum. Prea te încrezi în toþi.
ªi îmi arãtã o declaraþie în care un rînd era subliniat cu roºu. Unul dintre fraþii mei
anchetaþi scria despre mine: “...da, l-am crezut pe Dorz cã este un înger, dar m-am convins
cã este un înger cu aripi de lut...”
- Foarte rãu cã m-a considerat aºa. El sãrmanul deci mã considerã chiar ºi acum tot un
înger. Prea mult! Se înºalã ºi acum. Nu sînt decît un om pãcãtos. Fratele a declarat despre
mine prea frumos.
- Vrei sã-þi arat ºi altceva mai puþin frumos?
- Mi-e indiferent! Eu nu caut aici sã-mi arat valoarea persoanei mele, ci vreau sã se vadã
înfãþiºarea ºi fapta vieþii: este cinstitã sau nu? Este folositoare sau nu? Este vinovatã sau nu?
- Avem vreme s-o descoasem ºi pe asta, fii sigur. Vei sta tu aici mult ºi bine. Are ancheta
metode cum sã desfacã firul vostru, oricît ar fi el de bine ascuns!...
T-
Întors în celulã, am compus atunci poezia:
N-am fost ispravnicu-nþelept...
N-am fost ispravnicu-nþelept pus peste-averi cuprinse

scriind puþin sã pot da mult la cei cu mîini întinse,
- ci mult scriind, am dat puþin. Iar cei ce mã cãutarã
s-au depãrtat dezamãgiþi: n-am fost ce s-aºteptarã.
ªi n-am fost înger uºurel cu aripi diafane

s-aduc la cei ce m-adorau rîvnite-averi profane,
- ci înger cu aripi de lut ce-n zborul cãtre soare
plãtesc ºi visul cel mai scurt c-o trudã zdrobitoare.
ªi n-am fost floare rãsãrind din gras pãmînt de serã

ci-odraslã din pãmînt uscat truditã ºi stingherã.
- De-aceea rodul meu sãrac e plin de-amãrãciune
ºi tot ce are bun în el e-un strop de rugãciune.
ªtiam într-adevãr cã ancheta are destule ºi cumplite metode cum sã facã pe oricine sã
declare tot ce avea nevoie anchetatorul, pentru dosarul sãu de condamnare. Auzeam din beciul
nostru mereu vaiete ºi izbiturile din camerele de anchete...
Celulele în care zãceam noi erau jos la subsolul marii clãdiri dintre douã strãzi, pe care
o ocupa Securitatea din Cluj. Paturile noastre de fier erau lipite de temelia aceea de beton ºi
piatrã, întotdeauna rece ºi umedã.
Cum mai totdeauna trebuia sã dormim pe spate, cu faþa descoperitã spre lumina becului
pentru ca paznicul de pe coridor sã ne poatã vedea prin vizetã, ori de cîte ori dorea ºi pe
fiecare, - eu a trebuit sã stau cu mînã stîngã mereu lipit de peretele cel totdeauna rece ºi
umed...
Curînd am simþit cã mîna începe sã mã doarã din ce în ce mai tare. Am pipãit-o odatã -
ºi pe osul de la umãr pînã la cot, am simþit sub piele douã dungi tari ºi dureroase, ca douã
urme de sudurã în lungul osului...
Atunci mi-am adus aminte cã în iarna trecutã, dupã mutarea la Cãlan, adunînd odatã niºte
lemne ºi crengi uscate pentru foc, am cãzut pe o coastã. Pe umãr aveam o tulpinã grea de
lemn, iar în mînã niºte crengi. În cãdere mîna stîngã îmi rãmãsese întoarsã sub mine. Abia
m-am putut ridica atunci de jos. Dar n-am simþit nimic rupt.
În cãdere însã, se vede cã osul fãrã sã ºtiu îmi plesnise prin douã locuri... Pe urmã s-a
sudat singur.
Acum stînd aici în frigul ºi umezeala beciului din beton, slãbit de foame ºi de chinuri, am
început sã simt înrãutãþirea stãrii generale. Inima începu sã gîfîie tot mai greu urcînd,
încheieturile sã doarã tare, picioarele sã se umfle, iar în osul crãpat, usturimea unei dureri
arzãtoare.
T-
Ancheta devenise aproape cu neputinþã de suportat. Se cãutau învinovãþiri tot mai grele
pentru Frãþietatea noastrã. Pãcatele ºi nechibzuinþele politice ale unora din trecut, - care
înainte de intrarea lor în Oaste fuseserã niºte exaltaþi ºi aventurieri, iar dupã intrarea în Oaste
se dovediserã schimbaþi prea puþin ºi doar pe dinafarã, - acum erau aruncate asupra întregii
Lucrãri.
Se cãuta cu tot dinadinsul ca Lucrarea Oastei sã fie doveditã ca o lucrare cu dedesubt
politic ºi nu religios. Iar pentru dovedirea acestei învinovãþiri se foloseau fapte ºi cuvinte ale
unor asemenea oameni cum am spus mai sus.
Printre aceºtia numele cel mai des pomenit era al lui Viorel Trifa, al doctorului Banu, al
acelui Roman Miron, de care am pomenit mai la începutul acestei istorisiri - ºi încã al altora...
Ce greu îmi era sã vorbesc despre aceºtia.
M-am strãduit din toate puterile sã dovedesc cã aceºtia n-au avut niciodatã cu adevãrat
duhul Oastei ºi cã Oastea n-a avut niciodatã un duh politic. Trecutul acestora era folosit ca
o învinuire pentru Oastea Domnului, dar ei nici unul nu erau arestaþi aici cu noi. Viorel era
fugit în strãinãtate - dar Banu, Roman ºi ceilalþi - erau liberi!
În afarã de asta se cãuta descoperirea de noi învinuiþi. Cît mai mulþi fraþi lucrãtori erau
cãutaþi a fi acuzaþi ºi ei.
Se cãuta aflarea a cîtor mai multe cãrþi ºi fapte...
La toate acestea trebuia sã rãspund. ªi nu puteam sã spun nimic. De aceea eram chinuit
mereu cu anchete ziua ºi noaptea.
Uneori mai veneau ºi alþi anchetatori de prin þarã din oraºele pe unde erau arestaþi alte
loturi de fraþi - cãrora li se pregãteau acolo procese...
De la Timiºoara, de la Bacãu, de la Craiova... ªi trebuia sã le rãspund ºi acelora despre
fraþi. Dacã îi cunosc. Cum îi cunosc. Ce legãturi am avut cu ei...
La anchetele lor, unii dintre aceºti fraþi se vede cã spuseserã prea mult despre legãturile
noastre...
Îmi era nespus de greu. Niciodatã nu-mi fusese aºa. Cu cît luptam sã-i scot pe alþii, mã
afundam mai mult pe mine. Mã întrebau ºi despre fraþi de care într-adevãr nici nu auzisem...
T-
Se apropia Sãptãmîna Patimilor 1959. Starea mea trupeascã se agrava din zi în zi, datoritã
foametei, frigului - ºi mai ales grelelor presiuni sufleteºti la care eram supus zi ºi noapte de
asprimea anchetei.
Ameninþãrile deveneau tot mai puternice ºi mai apropiate. Zi ºi noapte, auzeam deasupra
noastrã în camerele de anchetã lovituri ºi urlete...
Chiar în acelaºi timp mai erau în celulã cu mine încã doi a cãror anchetã mergea tot aºa
de greu. Unul, un medic veterinar, fãcuse o politicã interzisã - ºi acum nu voia sã spunã pe
niºte tovarãºi de ai lui, care îl spuseserã deja pe el... ªi pentru asta venea mereu cu picioarele
bãtucite de rãngi. I se dãdea o gãleatã cu apã rece ca sã-ºi þinã în ea picioarele umflate.
- Iarãºi m-au încãlþat cu bocancul de plumb, - spunea el gemînd.
- Cum este acest bocanc? - îl întrebam.
- Un bocanc cu talpa de plumb. Te leagã ºi te întoarce în sus ºi îþi trage cu ranga la tãlpi...
Pînã în fundul creierului te strãpunge - ºi nu poþi sã nu urli...
Ce milã îmi era de el... Dar nu numai el era acum aºa. Ne mîngîiam cum puteam unul pe
altul - ºi ne pregãteam fiecare pentru asta la orice orã.
T-
În Joia Patimilor, am avut o zi grea. Întrebãrile fuseserã deosebit de grele, iar rãspunsurile
nemulþumitoare. De aceea ºi ameninþãrile stãruiau ca o sabie gata sã cadã. Tot sufletul îmi
era în flãcãri, tot timpul îmi era rugãciune ºi tot trupul slãbit îmi tremura.
Peste noapte am avut ºi un vis deosebit: Se fãcea cã era Ziua de Paºti... Cã eram într-o
mare catedralã în timpul slujbei Învierii. Dar nu mai eram jos unde sta tot poporul cel mult,
ci eram undeva foarte sus lîngã tavanul altarului înalt, între niºte alte fiinþe care mai erau
acolo. Priveam pe deasupra iconostasului foarte în jos ºi departe - la o mulþime uriaºã care
asculta predica unui episcop. Episcopul era în odãjdii suit pe un amvon care era acolo jos în
faþa mulþimii.
I-am auzit predica episcopului, din care am reþinut doar cîteva cuvinte: “Hristos a Înviat, -
spunea episcopul... Hristos a Înviat prin Sine Însuºi, fiind Dumnezeu, dupã cum El Însuºi a
spus: Eu Îmi dau Viaþa ºi Eu Mi-o iau iarãºi...”
Ce luminã ºi ce sãrbãtoare înaltã ºi fericitã era... ªi cum se vedeau toate acestea de foarte
sus, unde eram...
ªi aºa m-am trezit.
Atunci mi-am explicat cã sigur voi muri. Cã peste trei zile cînd vor fi Paºtile, - eu n-am
sã mai fiu pe pãmînt, ci undeva mult mai sus.
Încredinþarea cã voi muri se aºezã astfel deplin în tot sufletul meu - ºi nimic nu doream
mai mult decît acest lucru. Numai moartea mi-o mai ºi vedeam singura salvare din cumplitul
drum pe care mã împingea ancheta.
I-am mulþumit Domnului pentru înºtiinþarea aceasta ºi doream fierbinte ºi nerãbdãtor sã
vinã mai repede clipa izbãvirii mele.
Toatã starea mea trupeascã îmi prevestea moartea mea - iar cea sufleteascã mi-o dorea cu
toatã puterea. Acum ºtiam sigur cã plecarea mea va veni azi sau mîine. Nu ºtiu în care clipã,
nu ºtiu în care fel, - dar ºtiu sigur cã va veni. Eram ºi liniºtit ºi nerãbdãtor. Mã bucuram cã
atunci cînd va veni “uliul” sã mã ia din nou, - nu va mai avea pe cine...
Vinerea Patimilor 1959... Uºa se deschise ºi noi ne întoarserãm cu faþa spre perete, ca de
obicei. Cînd se auzi “psst” - cel ce stãtea în uºã îmi fãcu semn mie. ªi îmi întinse ochelarii
negri.
De abia am urcat scãrile... Picioarele îmi erau foarte slãbite ºi umflate... Îmi erau numai
junghiuri de reumatism. Inima mã strîngea, îmi ardea, ºchiopãta... Capul gol îmi vîjîia, iar
ochii îmi umblau numai prin ceaþã.
Am ajuns înaintea chinuitorului, a cãrui faþã ºi privire erau astãzi mai întunecate ºi mai
cumplite ca oricînd.
Întrebãrile rãmase de ieri fãrã un rãspuns mulþumitor, revenirã din nou mai stãruitoare.
Sufletul îmi era liniºtit, dar trupul începu sã-mi tremure, iar mîna nu mai putea þine pana de
scris.
Ochii începurã sã mi se întunece de tot. Ceva cald ºi gol mi se sui spre cap. - ªi mi se
pãru cã totul începe sã se învîrtã dintr-o datã.
Mã scuturai sã-mi revin - ºi luptai sã pot scrie.
- Þi-e rãu? - mã întrebã anchetatorul vãzîndu-mã aºa.
- Cred cã este ceva trecãtor, - rãspunsei.
Atunci intrã pe uºã ºeful. Aruncã o privire spre mine apoi spre el, care se ridicase în
picioare ca sã-l salute.
- Ei, cum merge? - îl întrebã ºeful.
- Nu vrea deloc sã spunã! - mã pîrî anchetatorul.
- Nu vrea? - Ia dã-i un bocanc, sã vezi cum vrea!
Dar un nou întuneric cald mi se ridicã în cap ºi peste ochi. Trupul îmi tremura oricît
încercam sã-mi stãpînesc mîinile ºi picioarele.
- Dacã þi-e rãu ºi nu mai putem continua - sun sã te ducã jos!
- Poate îmi revin! Mai stau!
Dar nu-mi putui reveni.
Cred cã ºi faþa mi se schimbase mult, fiindcã el ºi sunase, iar gardianul apãru în uºã:
- Du-l jos!
Trebuia sã mã ridic sã merg, - dar nu putui face nici un pas.
Simþii cã toatã partea stîngã a trupului îmi amorþise - ºi nu mã mai ascultã nici ochiul,
nici urechea, nici mîna, nici piciorul.
Un gînd cã mã voi paraliza, îmi trecu fulgerãtor.
Fui gata sã cad, - dar gardianul puternic mã sprijini.
Nu-mi mai puse ochelarii. Pe piciorul stîng nu mã puteam sprijini, îl tîram. El mã luã de
mînã ºi mai mult pe sus mã coborî, tîrîndu-mã pe scãri pînã în celulã la patul meu, unde mã
întinsei.
- Dupã aceea nu mai ºtiu nimic.
Cînd m-am trezit era searã. Mã dureau toate mãdularele - ºi mai ales capul. Gardianul de
pe salã pus probabil sã mã supravegheze atent, vãzînd cã m-am trezit - chemã pe ºeful de
secþi e pe care îl ºtiam de la Sînicoarã. Era unul a cãrui mamã ºi fraþi erau în Oastea
Domnului...
Fãrã sã se arate cã mã cunoaºte, acesta mi-a adus cîteva tablete pentru durerea de cap ºi
mi-a spus cã anchetatorul îmi aprobase o sãptãmînã “dreptul la pat”.
“Dreptul la pat” era o îngãduinþã pe care ancheta o dãdea celui care era atît de slãbit ºi
de bolnav încît viaþa îi era în primejdie. Acei care aveau dreptul acesta puteau sta lungiþi pe
pat toatã ziua. Sau jumãtate de zi. Sau numai douã ore - cît se îndurase anchetatorul sã-i
îngãduie.
Altfel, fãrã aceastã îngãduinþã, programul era aºa cã nu aveai voie sã stai culcat pe pat de
la deºteptarea care se dãdea la ora cinci dimineaþa - ºi pînã la stingerea care se dãdea la ora
zece seara.
În tot acest timp, dacã erai prins culcat în pat, - gardianul putea sã te pedepseascã cum
voia el. Începînd de la bãtaia pe loc, pînã la þinerea în picioare cu faþa la perete sau cu mîinile
sus, sau într-un picior - sau cum mai putea scorni el ºi cît voia.
De cîte ori ni s-a întîmplat sã plãtim cu ceasuri întregi de astfel de chinuri, cele cîteva
clipe ºezute pe pat, cînd nu ne mai þineau picioarele umflate!...
T-
Atît Vinerea aceasta a Patimilor cît ºi Sîmbãta care a urmat le-am trãit doar pe jumãtate
treaz ºi conºtient. Dormitam tot timpul - iar cînd mã trezeam uneori nu ºtiam nici unde mai
sînt.
ªtiam cã trebuie sã mor. ªi de fiecare datã nãdãjduiam cã atunci cînd am sã deschid ochii,
nu mã voi mai vedea aici.
Dar de ce oare se amînã atît?
Începusem sã fiu nerãbdãtor de amînarea aceasta.
Toatã nãdejdea mi-o pusesem în izbãvirea morþii. Nu mã îndoiam cîtuºi de puþin cã visul
din noaptea de Joi, fusese o înºtiinþare ºi cã eu în dimineaþa de Paºti trebuie sã fiu mort
aievea.
E adevãrat cã îmi fãceam niºte mustrãri cã prea puþin am lucrat pentru Domnul ºi cã prea
goale mi-s mîinile cu care merg înaintea Lui! Dar teama de a nu slãbi în faþa anchetei ºi a nu
spune cumva într-un moment de prea puternicã presiune ceva care ar fi spre rãul Lucrãrii
Domnului sau spre nenorocirea vreunui frate, - îmi era mai puternicã decît folosul pe care îl
adusesem Domnului.
Doream, voiam, stãruiam - sã mor deci cît mai repede. Termenul era pînã în dimineaþa
Învierii. Atunci cînd toþi episcopii vor predica în toate catedralele despre Învierea lui
Hristos, - eu trebuie neapãrat sã fiu undeva sus - ºi nu jos.
Nu pot ºti cum am fost tot timpul acela, aºteptînd ceasul Praznicului. Nici nu mã rugam,
nici nu mã gîndeam... Stam ºi aºteptam cu nerãbdare... Ce greu a trecut Sîmbãtã, Sîmbãtã
noaptea.
Dar cînd rãsunau clopotele de Înviere - ºi am vãzut cã n-am murit, am simþit o mare
dezamãgire.
Oare de ce n-am fost izbãvit? De ce am fost lãsat mai departe în aceastã groapã cu lei
înfuriaþi ºi cumpliþi? Dumnezeul meu, de ce oare nu ai avut milã de mine?
De undeva, nu ºtiu de unde, mi s-a pãrut cã aud un rãspuns:

- Nu pentru moarte ai fost adus tu aici! Deºi într-un anumit fel, - ai ºi murit deja...
T-
Dreptul meu la pat a fost prelungit la douã sãptãmîni.
Dupã ce am început sã-mi revin, - au reînceput dar nu cu aºa de puternice presiuni
anchetele întrerupte în tot acest timp.
Între timp unii din celulã fuseserã scoºi ºi erau aduºi alþii.
De la cei veniþi de prin alte celule, aflam veºti despre fraþii cu care fuseserã... Ascultam
cu nerãbdare sã aflu cum se comportã acum fraþii mei în acest cuptor de foc. Mã rugam pentru
toþi cei ce erau prin coridoarele astea ºi prin altele în alte pãrþi, - ca toþi sã putem trece cu
bine ºi cu cinste prin acest examen. ªtiam cã ºi aici sîntem aduºi, ca odinioarã pe la Ghencea,
pe la Canal sau pe la Coloniile de muncã, - numai prin voia ºi planul lui Dumnezeu. Pentru
propria noastrã curãþare - ºi pentru mãrturisirea în faþa altora.
De aceea este foarte însemnat lucru în ce fel dovedim cã noi sîntem vrednici de încrederea
ºi de Numele Domnului Isus. Precum ºi de respectul ºi primirea semenilor noºtri. Mai ales
în acest loc greu, unde oamenii nu-L cunosc pe Domnul, dar au cea mai mare nevoie de El,
toþi aºteaptã sã-L vadã în noi ºi sã-L afle prin noi, pe Hristos.
T-
Despre unii din fraþi am aflat de la cei care fuseserã cu ei, - adevãrate minuni. Cei care
îi cunoscuserã vorbeau cu admiraþie despre rãbdarea, bunãtatea, înþelepciunea ºi credinþa lor.
ªi nu mai gãseau destule cuvinte de laudã ºi de admiraþie pentru Oastea Domnului... Atunci
inima mea creºtea de bucurie ºi slãvea pe Dumnezeu fericit, pentru cinstea pe care o fac fraþii
mei Numelui Sfînt al lui Hristos ºi Lucrãrii Oastei. Aceasta îmi dãdea un puternic prilej ºi
temei sã pot vorbi ceasuri întregi celor ce erau cu mine, despre rolul minunat ºi salvator al
Oastei Domnului în biserica noastrã ºi în poporul nostru.
I-am vãzut astfel pe mulþi dintre acei oameni deplin convinºi de acest mare adevãr.
Majoritatea acelora fiind intelectuali, - medici, ingineri, profesori, ofiþeri superiori, - se
înþelege cã ei sesizau adînc problema aceasta. ªi pe mulþi i-am vãzut luînd mari hotãrîri de
a deveni prieteni ºi sprijinitori ai Lucrãrii Oastei în familia ºi în anturajul lor.
Dintre aceºti oameni cu care am stat împreunã - au fost cîþiva care au depus ºi legãminte
frumoase pentru Domnul, apropiindu-se cu tot sufletul lor de Lucrarea Oastei.
T-
Dar au fost ºi alþii care ne-au adus ºi veºti dureroase, despre unii fraþi de ai noºtri, despre
slaba sau nevrednica mãrturie adusã de ei pentru Domnul, în mijlocul celor între care
fuseserã.
Ca niºte pietre grele îmi zdrobeau sufletul fiecare din aceste cuvinte. Dintre aceºtia unii
auziserã cu mult înainte despre Lucrarea Oastei Domnului - iar acum în necazul închisorii,
vãzînd cã unul dintre cei închiºi acolo cu ei este ostaº, - se bucura cã are acum prilejul sã afle
mai îndeaproape despre aceastã Lucrare sfîntã - ºi sã-ºi împlineascã astfel setea sufleteascã
ºi nevoia dupã mîntuire.
Dar cînd a vãzut purtarea slabã ºi vorbele de nimic, - ori purtarea ºi vorbele sectare, - ale
aceluia care trebuia sã fie acolo o luminã ºi o sare, - a devenit ori un dispreþuitor, ori de-a
dreptul un vrãjmaº al Oastei.
Aici, în mijlocul cuptorului acestuia aprins, s-a vãzut cu adevãrat starea jalnicã nu numai
total lipsitã de unitate ºi orientare a cîtorva dintre noi cei ce sufeream închiºi pentru Acelaºi
Nume ºi pentru aceastã Lucrare. Ci ºi nivelul duhovnicesc scãzut, pe care îl aveau aceºti ziºi
“lucrãtori ai Domnului”.
Ce mãrturie nevrednicã au dat pentru Evanghelie ºi Oaste aceºti oameni al cãror nume era ºi
este cunoscut de la o margine a Oastei pînã la cealaltã! În loc sã fie rãbdãtori, - erau certãreþi.
În loc sã fie cei mai reþinuþi acolo unde era atîta foamete, - se împingeau primii la mîncare.
În loc sã fie mai solitari între ei, - se vorbeau de rãu unul pe altul. În loc sã fie apãrãtori ai
fraþilor, - ei s-au unit cu strãinii, învinuind ºi batjocorind pe fraþi. În loc sã þinã la învãþãtura
Oastei, - ei rãspîndeau învãþãturi strãine.
Despre faptele unora dintre aceºtia va trebui sã vorbim, deºi o facem aceasta cu o mare
durere ºi amãrãciune. Dar pentru cã însuºi scopul pentru care eram aduºi aici era curãþarea
ºi limpezirea, trebuie sã le arãtãm acestea.
Am vrea sã vorbim de fapt nu despre oameni ci despre defecte. Cãci oamenii se pot ºi
îndrepta - dar defectele rãmîn.
Omul, oricît de cãzut ar fi, pînã cînd nu s-a identificat total cu pãcatul, - mai poate fi
salvat, despãrþindu-se de el. Numai cînd s-a unit într-atîta cu pãcatul sãu încît a devenit el
însuºi pãcat, - atunci e pierdut.
Lãcomia rãmîne pãcat, dar cînd un lacom se desparte de ea - el poate fi mîntuit.
Bîrfirea rãmîne permanent un pãcat, - dar cînd un bîrfitor care avea o gurã de noroi - se
leapãdã de ea, - el poate deveni un înþelept cu o gurã de aur.
Trufia ºi neascultarea rãmîn veºnic pãcate - dar cînd cineva le pãrãseºte, - el se face un
frate smerit, una cu duhul Domnului ºi cu al Frãþietãþii sale.
T-
Ultimul din mijloacele pe care Domnul le foloseºte pentru salvarea sufletelor noastre din
osîndã ºi pentru despãrþirea noastrã de pãcat, - este focul, este suferinþa, este cernerea.
Cînd pãcatul din noi are o întindere mai micã - precum grîul cu mai puþine gunoaie, -
atunci sîntem ºi noi cernuþi mai puþin.
Dar cînd în viaþa noastrã existã o zgurã mai multã, - iar noi rînduiþi sã fim puºi într-un
loc mai ales - atunci focul curãþãtor trebuie sã fie pentru noi mai lung ºi mai puternic.
Dacã în ciurul cernerii sale grîul nostru îºi înlãturã gunoaiele, despãrþindu-se de ele, -
desigur cernerea noastrã înceteazã. Noi sîntem astfel pregãtiþi pentru frãmîntãtura cea bunã.
Dacã în cuptorul lãmuririi, aurul nostru îºi înlãturã zgura, despãrþindu-se de ea, - desigur
focul nostru înceteazã. Iar noi sîntem pregãtiþi ca sã devenim o comoarã scumpã.
Dar dacã nici în ciurul cernerii ultime ºi nici în cuptorul încercãrii celei mai mari, - noi
nu ne despãrþim de vechile noastre pãcate ºi deprinderi, - atunci care sã fie oare urmarea? Nu
aruncarea afarã? Nu lepãdarea veºnicã?
T-
Cernerea ºi focul ne vorbesc despre sfinþenia cea cutremurãtoare a lui Dumnezeu. ªi
despre condiþiile cele înalte ale intrãrii în Împãrãþia Sa, precum este scris: Nimic întinat nu
va intra acolo!... (Apoc. 21, 27) .
Deci nici un singur pãcat, nici un singur gunoi, nici un singur fir de zgurã. Acestea toate
trebuiesc înlãturate, din ºi dintre cei care sînt chemaþi sã intre acolo.
Dacã un singur pãcat ar intra, - totul s-ar nãrui ºi s-ar întuneca. Un singur strop de otravã
ajuns într-un cazan de mîncare, infecteazã totul. Un singur microb pãtruns într-un organism
sãnãtos, - poate îmbolnãvi totul. Un singur pãcat îngãduit într-un cuget, - tulburã lumina lui
toatã.
T-
Existã un hotar sub care nu mai poate fi nici o nãdejde de salvare, - nici chiar la
Dumnezeu. Pentru cã existã o lege a liberei voinþe ºi a liberei alegeri, - peste care nici
Dumnezeu nu vrea sã treacã niciodatã.
El i-a dat omului acest mare dar de a fi liber în voinþa ºi în alegerea sa. Acest dar, Dumnezeu
nu-l îngrãdeºte niciodatã. Dar ºi ceea ce omul singur ºi-a ales ºi ceea ce cu tãrie îºi vrea, -
Dumnezeu nu-i forþeazã ºi nu-i schimbã niciodatã.
Asta cu cea mai mare parte a oamenilor cînd aceºtia devin una ºi aceeaºi - cu pãcatul lor.
Dar existã ºi oameni care au fost chemaþi pentru o slujbã deosebitã în planul ºi în
Lucrarea cea mîntuitoare a lui Dumnezeu. Aceºtia sînt ca filtrele aºezate din loc în loc în
cursul rîului Iordan, care feresc spre a nu ajunge în Marea Moartã, vietãþile ºi lucrurile care
trebuiesc sã fie salvate.
Cînd aceste “filtre” se umplu ele însele de murdãrii, - desigur este de cea mai mare nevoie
ca ele sã fie curãþate. Atunci vine peste ele peria cea asprã, dar curãþãtoare, a suferinþelor.
Focul cel usturãtor dar necesar al încercãrii.
Ce se întîmplã cu filtrul care nu se lasã curãþat? - El devine astfel nu un mijloc de salvare
ci o sursã de infecþie ºi o piedicã în planul lui Dumnezeu! Nu sfîrºeºte acesta oare pînã la
urmã sã fie înlãturat ºi nimicit?
T-
Timpul, de la cernere - ºi pînã la lepãdare, de la foc - ºi pînã la înlãturare, din momentul
dovedirii netrebniciei - ºi pînã la aruncarea în osînda veºnicã, - acesta este un timp de
aºteptare. De ultimã aºteptare a lui Dumnezeu. Este ultimul har pentru unealta nevrednicã.
Dar este harul cu parcã cea mai slabã nãdejde, cu parcã cea mai amarã experienþã, cu
parcã cele mai puþine rezultate...
De fapt, s-a curãþat ºi mai mult în foc doar ceea ce era de mai înainte curat. - ªi s-a ales
ºi mai frumos în cernere, - doar ceea ce era de mai înainte ales. Cãci ceea ce era gunoi încã
mai dinainte de cernere, cam tot aºa, - dacã nu poate ºi mai rãu, - a rãmas ºi dupã ea.
Amestecãturã a intrat în ciur - ºi tot aºa a trecut ºi prin el.
Dupã trecerea prin focul încercãrii, am auzit pe unul care ºi înainte de încercare era un
nesupus, iar dupã ea tot nesupus a rãmas, - strigînd mînios fraþilor:
- “Voi toþi sã tãceþi în faþa mea! Eu am suferit pentru Domnul ani de închisoare, dar voi
n-aþi suferit nimic. Nimeni n-are voie sã spunã nici un cuvînt în faþa mea! Eu am suferit, nu
ca voi!”
Iatã ce în zadar au suferit astfel de oameni! Dacã într-adevãr se va dovedi pînã la urmã,
cã au suferit în zadar! Ei într-adevãr pînã la urmã nu s-au ales din suferinþã decît cu o laudã
goalã a gurii, - ºi cu un pãcat plin al mîndriei.
ªi dupã cum acolo au fost niºte nevrednici prin felul cum s-au purtat, - afarã se dovedesc
ºi mai nevrednici prin felul cum vorbesc.
Gîndind la adevãrul acesta, am compus odatã scrierea:
Cu ce-ai ieºit din flãcãri?

Cu ce-ai ieºit din flãcãri mai bun decît erai
cînd ai intrat în marea ºi ultima-ncercare,
sfîrºind cu tine însuþi eroica-nfruntare
cu ce-ai rãmas din toate,
ce-ai ars ºi ce mai ai?
Ce-ai limpezit în tine din cîte cãi aveai,

ce-ai lepãdat din toatã zadarnica strînsurã?
cît ai ales ce-i aur, cît ai lãsat ce-i zgurã?
cît ai avut atuncea,
ºi-acuma cît mai ai?
Nu anii suferinþei urcaþi cu-atîta vai,

nu perii albi, nici plînsul, nici pierderile grele
ci cîtã-nþelepciune ºi tîlc ai scos din ele,
aceasta e-ntrebarea!
- ce-ai ars ºi ce mai ai?
Cãci dacã tot acelaºi te-ntorci precum erai

cînd ai intrat în marea ºi ultima-ncercare
zadarnicã þi-e jertfa ºi chinurile-amare
nimic n-aveai nainte,
nimic nici astãzi n-ai!
T-
Prin celula în care eram, treceau mulþi... Unii stau mai puþin, alþii mai mult. Unii cu cauze
mai uºoare, alþii mai grele.
ªi pentru cã ºtiam cã faþã de fiecare dintre cei pe care Dumnezeu îi trimite pe aici am
datoria de a-i vorbi despre Hristos ºi despre mîntuire, nu încetam sã le aduc aminte de aceste
lucruri, fie în parte fiecãruia, fie în momentele mai libere - tuturor. Vorbeam numai în ºoaptã
fiindcã aici secretul era absolut ºi pentru orice cuvînt rostit tare, care putea fi un semnal dat
cuiva de prin celulele vecine, - erau în stare sã te pedepseascã nu ºtiu cît de greu. Dacã acest
cuvînt era ºi despre Dumnezeu, - desigur pedepsirea era ºi mai înverºunatã.
T-
În privinþa semnalelor însã, cu toþii am pãcãtuit ºi pãcãtuim împotriva poruncilor pazei.
Aproape fiecare mai aveam arestaþi ºi pe alþii în aceeaºi cauzã cu noi. ªi fiecare dorea sã
ºtie unde se aflã ºi ce se întîmplã cu ceilalþi fraþi sau tovarãºi ai sãi.
Se putea întîmpla ca în chiar celula de lîngã noi, erau de luni de zile fraþi de ai noºtri de
care nu ne despãrþea decît un perete îngust de o cãrãmidã - dar despre care noi nu ºtiam cã
sînt acolo. Poate cã acum pe patul de partea dincolo de cãrãmida asta era fratele meu cel mai
scump... stãm unul lîngã altul - dar noi nu ºtim nimic, nici eu cã el este dincolo de mine, -
nici el cã eu sînt dincoace de el!
De aceea încercam, ori de cîte ori puteam, împotriva celei mai aspre porunci ºi pedepse, -
sã aflãm ceva unii despre alþii, mãcar cît de puþin.
Erau mai multe mijloace de-a încerca sã luãm legãtura cu cei de dincolo de perete. Cele
mai dese folosite erau bãtãile uºoare cu unghia în pereþi, fie prin alfabetul Morse (pe care însã
îl ºtiam doar puþini) - fie printr-un alt alfabet ºi anume: atîtea bãtãi a cîta literã se afla în
alfabetul cunoscut literei pe care voiai sã o spui. Astfel pentru litera A era o bãtaie. Pentru
B, douã bãtãi. Pentru C, trei bãtãi... ªi aºa pînã la Z. Cînd era vorba de litere mai de la
începutul alfabetului, nu era prea greu sã le numeri. Dar cînd era de cele mai de la sfîrºit, e
uºor de închipuit cît timp ºi cîtã atenþie la numãrãtoare îþi trebuia ca sã poþi înþelege ceva. ªi
cîtã primejdie ca uliul sã audã...
T-
Pentru comunicarea aceasta era astfel o mare primejdie sã te poatã auzi dinafarã. Fiindcã
pe salã totdeauna era o tãcere absolutã, aºa cã se putea auzi orice zgomot... Mulþi dintre noi
au ºi fost prinºi pentru cã cel ce pãzea era numai urechi tot timpul - ºi cãpãtase de atîta vreme
un simþ atît de ascuþit în descoperirea celor ce fãceau aceste semnale.
Cei astfel prinºi ori cã erau pedepsiþi pe loc adesea cu bãtaie de pumni, de picioare sau
de vergi de fier peste mîini, - ori cã erau duºi la raportul anchetatorului, care avea niºte
mijloace ºi mai grele de pedeapsã.
De aceea prea puþini mai aveau curajul sã încerce: nu ºtiai niciodatã cînd urechea de pe
salã te aude ºi ochiul de pe vizetã te vede.
Aºa cã puþinul pe care probabil l-ai fi putut afla, în cazul cã cel de dincolo de perete te-ar
putea auzi ºi þi-ar rãspunde, - era aºa de neînsemnat. Pe cînd primejdia la care te-ai expus
dacã te auzea cel de dincolo de uºã era atît de mare.
S-a întîmplat ºi sã fim prinºi! Dragul nostru frate Valer care în neastîmpãrul dorinþei lui
de a afla cîte ceva despre noi ceilalþi, a fãcut multe astfel de încercãri la perete. ªi a primit
destule pedepse pentru asta. Am mai fost ºi alþii care am plãtit la fel, mai greu sau mai uºor
dragostea noastrã de fraþi ºi încercarea de a-i vedea mãcar o clipitã printr-o gaurã de cui din
uºa celulei, sau printr-o crãpãturã de scîndurã dintr-un gard al þarcului de plimbare...
T-
Dar nu era numai primejdia sã fii prins bãtînd la perete... Ci ºi primejdia ca cel ce-þi
rãspunde sau te cheamã de dincolo - sã fie chiar gardianul, sau anchetatorul. Niciodatã nu
puteai ºti cine îþi rãspunde de dincolo de zid. Au fost ºi ei cei care au bãtut în peretele nostru
- nu numai fraþii.
Se bãtea de dincolo, iar tu rãspundeai crezînd cã este frate al tãu. Te întreba ceva - tu îi
rãspundeai. Sau întrebai tu - ºi rãspundea el.
Apoi cînd erai în mai bunã legãturã - uºa al cãrei zãvor fusese tras foarte-foarte uºor - se
deschidea dintr-o datã ºi uliul te înhãþa cu toate ghearele!
- Aha banditule! Acum te-am prins!
T-
De aceea fiindcã nu ºtiai niciodatã cine te cheamã sau cine îþi rãspunde dincolo, - puþini
riscau sã afle mai mult decît le era rînduit de Dumnezeu.
Eu am stat luni de zile lîngã fr. Valer de-o parte ºi fr. Opriº de cealaltã parte - fãrã sã ºtim
nimic unii despre alþii. Am aflat aceasta numai dupã mulþi ani cînd ne-am întîlnit afarã ºi
ne-am întrebat unii pe alþii:
- În care celulã erai atunci?
- În 32.
- Dar fr. ta?
- În 33.
- Dar fr. ta?
- În 34...
O, dacã aº fi ºtiut atunci cã fr. Valer era acela care bãtea noaptea uºor, cu unghia lui în
peretele de lîngã inima mea... lîngã inima mea care îmi ardea toatã atunci de dor dupã el ºi
de dragoste pentru fraþi...
T-
Gîndindu-mã cu dor la aceste lucruri, am scris acolo într-o astfel de noapte cu lacrimile
ochilor mei topiþi, pe faþa peticitã a pernei mele de paie:
Frumoasã dragoste dintîi

Frumoasã dragoste dintîi
numai o datã eºti în viaþã
dar cît de scumpã ne rãmîi
frumoasã dragoste dintîi...
Credinþã, dar Dumnezeiesc

doar una poþi sã fii pe lume
cînd toþi ai tãi la fel simþesc
credinþã, dar Dumnezeiesc.
Nãdejde, har nepreþuit

doar tu mi-eºti unica avere
cînd tot ce-aveam s-a nimicit
nãdejde, har nepreþuit.
Frumoase feþe-a lui Hristos

doar voi daþi veºnic strãlucite
cînd staþi pe chipul credincios
frumoase feþe-a lui Hristos.
...Isuse Doamne Te rugãm

pãstreazã-ni-le-n veci curate
ca-n totul noi sã-Þi semãnãm
Isuse Doamne, Te rugãm.
T-
Aºa mã apuca cîteodatã cîte un dor dupã fraþi, dupã iubirea sfîntã ºi veºnicã, dupã feþele
neuitate ºi scumpe de care fusesem despãrþit atît de brutal - încît îmi pãrea cã mi se rupe toatã
inima.
O, cîtã uºurare îmi aduceau atunci lacrimile ºi rugãciunea. Singurele care mã mai puteau
face sã nu mor.
Dumnezeul meu Îþi mulþumesc veºnic cã mi le-ai lãsat pe acestea, cînd îngãduiseºi sã-mi
fie luate toate celelalte mîngîieri de pe lumea asta. Fãrã de ele n-aº fi putut trãi nici cum am
trãit.
T-
Rãbdam cumplit de foame!
De foame am rãbdat cumplit toþi cei ºaptesprezece ani cîþi n-am murit pe acolo. Fiindcã
mîncarea ni se dãdea nu atîta cît sã trãim cu ea ci atîta cît sã nu murim fãrã ea.
Pe castronul meu ruginit ºi permanent gol, gîndindu-mã cîþi ani din viaþã l-am privit cu
lacrimi de foame, am scris cîndva o însemnare de douã strofe în care spuneam:
Atît amar de viaþã mi-ai fost nedespãrþit

mi-ai fost un frate vitreg
- dar nu m-ai pãrãsit
zgîrcit ai fost cu mine
cã pe-orice strop ce-mi dai
acelaºi preþ de foame ºi lacrimi îmi cereai.
Mereu sãrac ºi jalnic

ºi ruginit ºi gol
erai al tiraniei ºi-al foametei simbol.
- Cu lacrimile cîte în tine mi-au cãzut
mai darnic ca stãpînul
eu i te-am umplut...
T-
Acolo în închisoare era mult mai uºor de cei care aveau trupeºte o staturã micã ºi
nedezvoltatã de munca fizicã grea. Ei aveau nevoie de hranã mai puþinã.
Dar a fost cumplit de greu pentru cei care am avut o staturã fizicã mai dezvoltatã. Ei
aveau nevoie de o hranã mai multã de cum se dãdea.
Celor mici aproape cã le ajungea porþia lor micã... Adicã mãcar nu sufereau arsurile
cumplite ºi permanente ale stomacului gol care li se mãcina singur...
Pe cînd celorlalþi nu le-a ajuns mîncarea niciodatã.
Pe lîngã toate celelalte torturi de acolo, una din cele mai grele prin permanenþa ei - era
înfometarea. Bãtãile erau trecãtoare. Carcera ºi percheziþiile ºi muncile erau trecãtoare. - Dar
înfometarea era permanentã. Zi ºi noapte, luni ºi ani...
Chinurile foamei le simþeam continuu, fiindcã ne erau secãtuite toate celulele
organismului nostru. Nu numai stomacul ne era flãmînd ci fiecare celulã a corpului ne era
flãmîndã.
Cînd se întîmpla rar, cîteodatã ca vreun gardian mai om, sã ne bage în celulã un hîrdãu
de arpacaº rãmas - ºi mîncam, fiecare cîte 2-3 castroane, ne umflam - dar nu ne sãturam.
Eram umflaþi dar nu sãtui. Oricît de plin ne era stomacul atunci n-am avut niciodatã senzaþia
cã sîntem sãtui.
Cine n-a suferit aºa - nu poate înþelege cum este asta.
Singura bucurie pe care o aveam acolo, era aceea cînd vedeam cum cei ajunºi
deznãdãjduiþi - se luminau de încrederea ºi apropierea de Hristos.
Atunci vedeam cum oameni prãbuºiþi, zdrobiþi de greutatea în care ajunseserã, se ridicau
pînã în genunchi ºi veneau pînã la Hristos.
Am fost martorul fericit al hotãrîrilor neuitate pe care le-au luat acolo inginerul Laurean,
medicul Constantin, preotul Teofil, profesorul George, ofiþerul Constantin, inginerul Ioan,
avocatul Ionicã...
Dumnezeu sã-i binecuvînteze. Dacã mai trãiesc încã, El sã-i facã sã nu uite niciodatã ce
I-au promis Lui atunci. Iar dacã s-au dus, El sã le aºeze sufletul în lumina cereascã spre care
s-au întors cu atîta nãdejde ºi bucurie acolo, în cuptorul cel mai aprins.
T-
Dar n-am avut numai mîngîieri duhovniceºti acolo - ºi numai neºtiutori de Dumnezeu care
se apropiau de El cu toatã puterea ºi speranþa sufletului lor.
Ci am avut ºi nefericirea sã vãd cum oameni care au cunoscut rãu, erau de o sutã de ori
mai nefericiþi decît ar fi fost dacã n-ar fi cunoscut deloc. Acolo am vãzut ºi mai îndurerat cît
de nefericitã este o credinþã sucitã, o învãþãturã stricatã, o cunoaºtere rea despre Dumnezeu.
Pentru motive de credinþã mai erau închiºi cu noi ºi alþii, de alte crezuri.
Erau închiºi adventiºti reformiºti, penticostali dezidenþi, mileniºti, iehoviºti. Toþi aceºtia
pentru vinã mai mult politicã decît religioasã. Ei nu fãceau serviciul militar, nu puneau mîna
pe armã, nu lucrau sîmbãta sau mai nesocoteau ºi altele din obligaþiile legilor de stat.
Cu aceºtia am avut dese ciocniri de vorbã, fiindcã cei mai mulþi dintre ei n-aveau o altã
plãcere mai mare decît sã se ia la vorbã asupra pãrerilor îndoielnice, - ºi sã batjocoreascã fãrã
fricã ºi fãrã ruºine lucrurile sfinte. ªi vorbeau cu îndrãznealã ceea ce nu trebuie vorbit.
Mi-a fost dat astfel sã aud din gura lor lucruri de-a dreptul îngrozitoare, împotriva Crucii,
împotriva Maicii Domnului, împotriva Împãrtãºaniei - ºi chiar împotriva Dumnezeirii
Domnului Isus... Stricau cu atîta neruºinare Adevãrul ºi rãstãlmãceau într-aºa chip Sfintele
Scripturi, - încît te înspãimîntai ascultîndu-i.
- Nu existã rai, nu existã iad, - ziceau ei, - pentru cã nu existã suflet nemuritor. Iadul este
acum, raiul va fi pe pãmînt.
ªi atîtea altele de acest fel... Nici nu îndrãznesc sã scriu aici pe hîrtie ceea ce am putut
auzi de la ei.
Eram îndeosebi între iehoviºti, niºte conducãtori de ai lor, care stãtuserã ascunºi ani de
zile pe la unii din cei care îi credeau. Fuseserã urmãriþi de autoritãþi pentru cã rãspîndeau
scrieri primejdioase. Cu greu fuseserã prinºi, iar acum erau ºi ei aici.
Ce am putut auzi de la aceºtia, de-a dreptul m-a îngrozit. Cred cã nici diavolul însuºi n-ar
fi putut grãi despre Dumnezeu ceea ce erau ei în stare sã grãiascã.
Aveau o isteþime plinã de rãutate împotriva oricãrei învãþãturi sãnãtoase. ªi vorbeau plini
de un neruºinat dispreþ despre tot ce nu era dupã învãþãtura lor.
- Singurul Dumnezeu Adevãrat, - zicea odatã unul din ei, - este Iehova, Dumnezeul
nostru! Dumnezeul vostru este ca o pilã, cu trei feþe...
Despre pilda Mîntuitorului din Evanghelie cu bogatul nemilostiv din iad ºi sãracul Lazãr
din “sînul lui Avraam” - rîdeau.
- Nu vedeþi cã e o prostie sã crezi pilda asta! - ziceau ei. Cum putea avea Avraam un sîn
în care sã-l bage pe Lazãr? Apoi cum sã fie un foc veºnic în care Dumnezeu sã-i ardã pe
oameni? Ori Dumnezeu este Iubire - ºi atunci nu poate sã facã aºa ceva, ori dacã poate face
aºa ceva Dumnezeul vostru este un criminal nemilos...
Apoi cîte altele de astea!...
ªi dacã aºa vorbeau despre aceste cele mai mari adevãruri, - e uºor sã-þi închipui cum
vorbeau despre celelalte...
La aºa ceva se poate ajunge primind astfel de învãþãturi ºi nerãmînînd deplin în învãþãtura
pe care am primit-o noi de la început.
Mulþi chiar dintre fraþii noºtri nu ºi-au dat toate silinþele sã se cerceteze mereu în limita
învãþãturilor dintîi, au ajuns pe nesimþite sã aibã unele pãreri îndoielnice pentru alþii - iar de
aici s-a creat între fraþi un gol care dacã nu se face apoi o prãpastie, tot devine o pungã cu
gheaþã...
T-
Împotriva Oastei Domnului toþi aceºtia, dar mai ales iehoviºtii, aveau o urã de moarte.
- Lucrarea asta, - îmi ziceau ei în faþã, - este cea mai blestematã lucrare a lui satana. Ea
prosteºte cel mai mult pe oameni. Mãcar pe ceilalþi care nu cred în nimic îi putem lãmuri uºor
asupra adevãrului ºi chiar ºi pe penticostali, baptiºti ºi ceilalþi... - dar voi ostaºii nu numai
cã sînteþi niºte nebuni cu care nimeni nu mai poate face nimic, dar îi înnebuniþi ºi pe alþii...
Vã duceþi în sinagoga satanei ºi plîngeþi la niºte chipuri cioplite... Nu vedeþi cã sînteþi niºte
nebuni ºi orbi?
Noi oriunde vom afla aceastã Oaste o vom zdrobi ca pe o spurcãciune, ca sã scãpãm
sufletele din orbia ei... Pe unde am lucrat noi nici n-a mai rãmas nici un ostaº!
În privinþa asta - aveau o dureroasã dreptate... Aºa s-a ºi întîmplat la Sãsciori, Laz,
ªibot... ªi încã...
T-
Cel mai bun lucru era sã-i ocoleºti. Pentru cã la cea mai micã discuþie cu ei izbucneau în
astfel de grozãvii. Niciodatã nu mi-aº fi putut închipui cã pot fi ºi astãzi duhuri care sã
grãiascã din niºte oameni astfel de hule. Cã pot sã rãsuceascã într-atîta Adevãrul încît sã-l
rupã - ºi ocupîndu-se cu Biblia sã poatã ajunge atît împotriva ei... Iatã acestea sînt unele din
credinþele drãceºti din vremea din urmã - mi-am zis îngrozit! Duhul acestora, cu o iscusinþã
satanicã ºi cu o îndrãznealã sfidãtoare faþã de tot ce este vrednic de închinare, calcã în
picioare ºi batjocoreºte totul, dîndu-se numai pe sine Dumnezeu... Pe cei cãzuþi în ghearele
lui, duhul acesta îi robeºte ºi îi orbeºte într-atîta încît nu mai este nimic de fãcut cu ei, fiindcã
el îi face sã fie încredinþaþi cã acela este adevãrul. Astfel cã merg orbeºte ºi plini de o
îndrãznealã primejdioasã. Ca niºte posedaþi, de care simþi cã trebuie sã te temi.
Cînd erau puþini ºi slabi, întrebuinþau vicleºugul ºi prefãcãtoria.
Cînd erau mulþi ºi tari, întrebuinþau îndrãzneala, neruºinarea, agresivitatea.
Niciodatã însã nu se lãsau convinºi chiar dacã le înfãþiºai dovezi de netãgãduit. Cînd nu
mai aveau ce sã zicã, îþi spuneau:
- Chiar dacã ar fi aºa cum zici tu, eu tot nu vreau sã cred aºa!
T-
Iatã acesta este îngrozitorul duh sectar. Este în stare sã se prefacã ani de zile (cînd este
slab) pînã cînd i se pare cã a ajuns destul de tare. Atunci aruncã vicleºugul - ºi ia neruºinarea,
dar nu cedeazã niciodatã.
Poþi sã-i arãþi o mie de dovezi, - el nu se lasã convins.
Pot sã-l roage o mie de fraþi, - el nu renunþã.
Poate sã stea o mie de ani lîngã tine, - el nu se lipeºte.
Cînd îþi este dator, tace prefãcut, spre a te lãsa sã crezi cã l-ai convins, cã te-a înþeles. Dar
îndatã dupã ce pleci de lîngã el - face tot ca înainte.
Dacã îl sileºti sã ia hotãrîri ºi sã-ºi spunã pãrerea - el se va ascunde dupã jumãtãþi de
cuvinte ºi dupã sferturi de promisiuni - pînã scapã. Nici un fel de cinste faþã de obligaþiile de
conºtiinþã în legãturile sale cu alþii decît ai lui, - nu existã la el.
A trebuit sã ajung acolo, lîngã acest duh, ca sã-l cunosc. Aºa este chipul ursului aceluia
primejdios, cu care am avut ºi vom avea încã mult de a face.
Dar despre el va trebui sã mai vorbim...
T-
În timpul acesta anchetele noastre se apropiau de sfîrºit... Cea mai mare parte dintre fraþi
fuseserã ºi duºi de la Securitate la Penitenciar, - semn cã cu aceºtia anchetatorul terminase.
Mai rãmãseserãm totuºi unii, de care ancheta se vede cã mai avea nevoie aici, pentru unul sau
pentru altul din scopurile ei.
Nu ºtiam atunci cîþi dintre fraþi plecaserã - ºi nici cîþi mai rãmãseserãm. Am aflat însã,
tot de la unii care fiind aduºi de la penitenciar din nou la Securitate ºi trecînd pe la noi, cã
întîlniserã acolo pe unii dintre ai noºtri. Doi dintre cei care fuseserã arestaþi ºi bãgaþi în lotul
nostru fuseserã scoºi ºi eliberaþi. Unul fiindcã îºi pierduse acolo vederea, iar altul pentru cã
nu i se gãsise suficiente motive de condamnare...
Se împlineau în curînd opt luni de zile de cînd eram în beciurile acestea întunecoase,
umede ºi reci...
Într-o zi, anchetatorul îmi spuse:

- S-a apropiat de sfîrºit ºi treaba asta. Cred cã am muncit destul. Acum cred cã þi-ai dat
seama cît de bine am ºtiut sã vã descoasem toate dedesubturile voastre. E de-ajuns ca noi sã
aflãm doar un fir - ºi apoi tragem mereu de acest fir pînã desfacem toatã împletitura, ca pe
un flanel sau ca pe un ciorap pe care vrei sã-l desfaci. Împletitura voastrã a fost acum
depãnatã toatã pe ghemul meu, - iatã-l!
ªi îmi arãtã dosarul anchetei, în care erau declaraþiile noastre ale tuturor - ºi concluziile
lui la fiecare.
- Uneori au fost ºi noduri pe acest fir - dar cred cã vei recunoaºte cã le-am descurcat bine.
Acum cînd ai ajuns ºi d-ta ca Iov spune tot aºa: Domnul a dat, Domnul a luat...
- Aºa zic ºi eu! Dar eu zic ºi mai departe ceea ce a zis el dupã asta.
- Citeºte concluziile ºi semneazã de luare la cunoºtinþã.
Le-am citit... Erau acolo înºirate toate învinuirile aduse Oastei Domnului, ca idee ºi ca
lucrare “misticã ºi retrogradã, dãunãtoare poporului ºi duºmãnoasã regimului. Prin activitatea
ei desfãºuratã în mijlocul celor mai largi mase populare”.
Lucrarea Oastei Domnului “împiedicã procesul revoluþiei sociale ºi politice, fiind o frînã
în mersul înainte al societãþii spre socialism... Avusese în trecut ºi un amestec în ea al
politicii celei mai reacþionare ºi mai fasciste... De aceea trebuie stîrpitã din mijlocul
poporului cît mai repede ºi cît mai radical” - aºa se încheiau concluziile lui.
Noi cei care fusesem arestaþi ºi cercetaþi de el, eram socotiþi drept conducãtori pe þarã ºi
eram învinuiþi fiecare dupã mãsura în care gãsise ancheta lui cã activasem în aceastã Lucrare
“interzisã, ilegalã, duºmãnoasã”.
În primul rînd eram învinuit eu, ca unul dintre primii colaboratori ai iniþiatorului Oastei
ºi cel care a activat mai mult ºi mai demult în aceastã Lucrare.
Apoi Capãtã, Tudose, Moldoveanu, Pop, Popa Petru. ªi aºa mai departe pînã la Opriº, Lae
Marini, Chiºu, Tache Grãdinaru ºi... Alis Panaiodor din biserica evreilor creºtini de la
Bucureºti. În total 23.T-
Pînã în clipa aceea eu nu ºtiusem cu adevãrat cîþi dintre fraþi ºi care anume sînt încadraþi
cu mine în acest lot al conducãtorilor pe þarã ai Oastei Domnului.
Într-adevãr mã aºteptasem la unii care acum vedeam cã nu sînt printre noi. ªi nu mã
aºteptam deloc la unii care erau. Nu ºtiam cu ce gînd fuseserã bãgaþi în lotul nostru unii ca
fr. Chiºu, Lae Marini, Tache Grãdinaru... ªi nu erau alþii ca Hãrãguº, Bãlãuþã, Leon, Sergiu...
Ce cãuta între noi sora asta din Bucureºti care nici mãcar nu era din Oastea Domnului?...
- Acestea sînt concluziile dv., - i-am zis eu! Dv. le-aþi semnat acum. De ce trebuie sã le
mai semnãm ºi noi?
- Cã aþi luat cunoºtinþã despre ele! Aceasta este doar o simplã formalitate pe actul
trimiterii tale în judecatã.
- Semnez numai în ce mã priveºte pe mine! Dacã trebuie sã sufãr pentru tot ce am lucrat
pentru Dumnezeu, - nu mã dau în lãturi de la nimic. Slãvit sã fie Domnul.
ªi am semnat.
- Vrei sã-þi pui avocat?
- N-am nevoie de el!
ªtiam cã sentinþa ºi aºa a fost datã mai dinainte. N-avea nici un rost vreo apãrare în faþa
unei astfel de judecãþi. Bine, spuse anchetatorul acesta de la început cînd zisese: Aþi fost daþi
în mîinile mele - ºi orice veþi încerca voi, - rezultatul tot acelaºi va fi...
- Alþii ºi-au pus apãrãtor! - îmi zise el.
- Eu n-am nevoie! N-am cu ce sã-l plãtesc!
- Vei avea apãrãtor din oficiu!

- N-am nevoie nici de acesta!
- Ce dorinþã mai ai? Sau ce nemulþumire?
- Nici una!
T-
Procesul nostru s-a fixat pentru ziua de 18 noiembrie 1959.
În dimineaþa zilei procesului am fost scos din celulã ºi bãgat într-o maºinã închisã.
Pe rînd au fost aduºi în aceastã maºinã apoi: Capãtã, Tudose, Pop, Ion Opriº, Lae
Marini...
Apoi am fost duºi la Tribunalul Militar ºi bãgaþi într-o camerã... Abia acolo ne-am revãzut
toþi cîþi eram: 23.
Noi cei ºase care fuseserãm þinuþi la Securitate pînã la proces - eram îmbrãcaþi în hainele
noastre de acasã. Toþi ceilalþi care fuseserã duºi la penitenciar - erau în hainele vãrgate de
condamnaþi de mai înainte chiar de a ni se fi þinut procesul.
Era ºi acest lucru un semn cã noi eram ºi condamnaþi de mai înainte. Procesul era numai
o formalitate de ochii lumii.
Ni s-a pus de la început cu stricteþe în vedere cã n-avem voie sã spunem nici un cuvînt
ºi nici sã facem mãcar vreun semn familiilor noastre care se vor afla în sala procesului. Cã
oricare dintre noi va face aºa, o sã aibã de suferit pe loc o pedeapsã. - ªi nu numai el, ci ºi
familia sa.
- Vã rugãm sã ne daþi mãcar dreptul la zece minute de vorbitor cu familia ºi la pachetul
de la ai noºtri - le-am cerut noi ºtiind cã mai înaintea noastrã, multora dintre cei ce fuseserã
judecaþi aici - li se dãduse acest drept.
- Vi se va da dupã proces!
T-
Primul am fost introdus la judecatã eu. Trebuia sã trec pînã în sala procesului printr-un
coridor...
Dintr-o datã am vãzut pe scãri ºi pe coridor - o mulþime de feþe cunoscute ºi dragi. Fraþii
ºi surorile noastre din multe pãrþi ale þãrii veniþi sã ne vadã - nu fuseserã lãsaþi sã intre în sala
de judecatã. Acum aºteptau aici afarã, sã ne vadã mãcar ºi de departe, trecînd... Bine cã îi
lãsaserã totuºi mãcar aici pe scãri. Cãutaserã gardienii sã-i împiedice, dar fraþii nu s-au lãsat
pînã nu au rãzbãtut.
Le-am fãcut din ochi ºi din mînã, fãrã cuvînt, cele mai fericite semne de dragoste ºi de
nãdejde în ajutorul Domnului nostru. ªi în revederea de Sus...
În salã, erau ai noºtri, familiile.
Am cãutat cu ochii pe ai mei. Numai Nina era. Viorel era în armatã, accidentat - ºi eu nu
ºtiam. Florica departe, pãrinþii bolnavi... Apoi toþi ceilalþi, soþii, surori, mame, copii de ai
noºtri, care stãteau plîngînd ºi rugîndu-se.
Întrebãrile ºi învinuirile judecãtorului au fost puþine ºi scurte, toate de fapt ale
anchetatorului nostru.
Toatã formularea acestora era fãcutã ºi pusã în aºa fel încît sã nu lase loc decît pentru
recunoaºterea învinuirii. Orice alt rãspuns ne era tãiat scurt.
Am cãutat sã apãr cauza Lucrãrii ºi dreptul nostru la credinþã...
- Sã nu rãspunzi altceva, decît la întrebare! - mi-a strigat tãios preºedintele.
Cînd am vãzut cã aºa merge ºi judecata ca ºi ancheta - am tãcut. N-am mai rãspuns nimic.
- Care îþi este ultimul cuvînt? - a întrebat preºedintele.
- Înþelegere ºi dreptate! - am rãspuns eu. Apoi am stat jos.
- Bine! Altul!
Toþi cei din salã asistau cutremuraþi ºi aveau ochii plini de lacrimi, aþintiþi la noi.
Unii încercau sã ne facã semne, sã ne ºopteascã... Dar paznicii înarmaþi ne þineau din
scurt, stînd neclintiþi ºi atenþi ca un zid de gheaþã ºi de foc între noi ºi ai noºtri.
Am asistat apoi pe rînd la aducerea tuturor celorlalþi, în ordinea “importanþei” în care
avusese ordin sã ne clasifice anchetatorul, - dupã scopul pe care îl urmãriserã cei ce cãutau
nimicirea Oastei atît cu ancheta cît ºi cu procesul.
Pop s-a comportat ca unul care avea încã o deplinã încredere în tot ceea ce probabil i se
spusese de cãtre anchetator: cã dacã ºi în faþa judecãþii el va recunoaºte totul, ba încã chiar
ºi mai mult decît i se cerea, - el nu numai cã va fi eliberat ci ºi toþi cei din salã vor vedea cã
el este cel mai curajos ºi mai vrednic. Apoi admiraþia (ºi naivitatea) fraþilor o sã-l urmeze ca
pe un conducãtor. Abilitatea lui va avea deci de trecut aici un examen. El trebuie sã iasã
primul.
Asta ºi voia ancheta. Fiindcã apoi, prin el, autoritatea va putea nu numai controla tot ce
este în Lucrarea Oastei ci o va ºi conduce prin el, aºa cum va vrea!
De aceea Pop, la toate întrebãrile preºedintelui, a rãspuns cu grabã ºi curaj, recunoscînd
cã a fãcut mult mai mult decît stãtea scris în dosar.
Apoi cu singurul lui ochi a privit triumfãtor ºi zîmbind peste salã - ºi a stat jos mulþumit.
Au urmat aduºi pe rînd ceilalþi... Unii au rãspuns curajos ºi demn, ca Popa Petru, Capãtã,
Arcade, Cornel, Valer - ºi mai ales fr. profesor Ghiþã Precupescu.
Apoi unul-doi, încercau sã-ºi tãgãduiascã rolul... Cã n-au fost chiar peste tot unde se
spusese. Cã n-au fãcut chiar atît cît sînt acuzaþi. Cã n-au avut chiar importanþa care li se
dãdea...
Iar alþii - vreo patru - milogindu-se, tîrîndu-se, vãicãrindu-se cã n-au ºtiut, cã n-au vrut,
cã n-au cunoscut... - sã fie iertaþi cã nu vor mai face...
Îmi pãrea cã se prãbuºeºte cerul peste mine, cã se deschide pãmîntul ºi ne înghite.
Ce ruºine! Dupã zeci de ani de credinþã, dupã mii de predici altora, dupã nu ºtiu cîte
legãminte fãcute lui Dumnezeu, - acum sã ajungi sã te lepezi cu atîta nevrednicie de Lucrarea
lui Hristos, aici înaintea unui tribunal omenesc. Numai pentru cã nãdãjduiai cã dacã vei
face-o asta, aceºti oameni care te judecã vor avea milã ºi-þi vor scãpa de suferinþã hoitul
trupului acestuia netrebnic!
Mi-e ruºine sã dau numele acestora. Toþi cei ce erau în salã i-au vãzut ºi i-au auzit. Cred
cã în urechile multora mai rãsunã ºi astãzi ecoul acestor ruºinoase vãicãreli.
Pe faþa frumoasã a Oastei Domnului pe care strãluceau podoabele minunate ale atîtor
mãrturisiri fãcute de vrednicii noºtri înaintaºi - ei aruncau acum cele mai urîte pete. Era deci
adevãrat tot ce fãcuserã prin închisoare. ªi tot ce fãcuserã ºi înainte de asta.
Unii din aceºtia ºi-au plãtit ºi avocaþi apãrãtori. “Apãrarea” a fost tot aºa de vrednicã ºi
demnã ca ºi ei.
Tot ce au spus aceºti avocaþi în apãrarea clienþilor lor s-a redus cam la asta:
- Rugãm onorata instanþã sã binevoiascã a le acorda acestora circumstanþe atenuante,
întrucît, dupã cum se poate vedea ºi constata atît din declaraþiile inculpaþilor cît ºi din
atitudinea lor, aceºtia au complexe de inferioritate ºi deficienþe atît fizice cît ºi psihice... ªi
cam atît!
ªi nici unuia nu le-a plesnit obrazul. ªi nici unul n-a strigat dupã aceea plîngînd cu amar:
- Sînt un netrebnic!
Odatã farsa procesului încheiatã, procurorul avea acum prilejul sã-ºi rosteascã
rechizitoriul sãu necruþãtor, împotriva Lucrãrii Oastei Domnului ca idee întîi, apoi ca
activitate.
Pe urmã ne-a selecþionat pe noi, dupã vina fiecãruia, - cerînd pentru cei mai fanatici
maximum de pedeapsã. Munca silnicã pe viaþã pentru vîrfuri - ºi apoi gradat în jos, pentru
fiecare din ceilalþi - dupã importanþã - ºi dupã activitatea de care se fãcuse vinovat.
Apoi tribunalul s-a ridicat. Noi am fost înconjuraþi ºi scoºi între gardieni înarmaþi ºi
coborîþi din nou în maºinile care aveau sã ne ducã la penitenciarul Gherla, unde ni se va
comunica sentinþa ºi vom avea sã ne ducem ispãºirea osîndei.
La ieºire am trecut printre ai noºtri! Dragii ºi neuitaþii noºtri ne fãceau semne iubitoare.
Ne strigau cuvinte de îmbãrbãtare. Se luptau sã ne dea cîte ceva din cele ce ne aduseserã,
haine ºi mîncare.
Am stãruit de gardieni sã ne permitã cîteva minute de vorbitor cu familiile - aºa cum ne
promisese anchetatorul.
- Dar nu ni s-a permis nici unuia din noi.
Am fost împinºi în maºinile care ne aºteptau. ªi ochii înlãcrimaþi ai dragilor noºtri, - nu
ne-au mai vãzut. Decît dupã ani...
Sentinþa ne-a fost comunicatã la penitenciarul Gherla, unde am fost duºi îndatã dupã
terminarea procesului.
Noi cei ºase care fusesem pînã în ziua procesului la Securitate, am fost duºi la Gherla toþi
împreunã ºi depuºi în aceeaºi celulã cu nr. 64.
Sentinþele tribunalului ni s-au comunicat acolo. Eu fusesem condamnat la ºaptesprezece
ani de muncã silnicã, zece ani interdicþie ºi confiscarea întregii averi familiare.
La Gherla apoi am mai aflat cã mulþi alþi fraþi din Oastea Domnului în toatã þara mai
fuseserã astfel condamnaþi. Fuseserã fãcute mai multe loturi pe regiuni. ªi tribunalele îi
condamnaserã fãrã cruþare nefãcînd nici o deosebire între Oastea Domnului ºi cele mai
primejdioase învãþãturi strãine. Ne-au pus în rîndul celor ce aveau nu o evanghelie a iubirii,
ci o învãþãturã a urii faþã de Stat ºi faþã de bisericã, precum i-am vãzut pe cei ce se numesc
mileniºti sau martori ai lui Iehova.
Am fost socotiþi de cãtre mai-marii poporului nostru asemenea acelora care nesocoteau
orice îndatorire cãtre þarã, chiar ºi aceea a apãrãrii ei, noi cei care ne lãsasem pe front ani din
viaþã, ori sîngele, ori fraþii, ori pãrinþii noºtri...
Am fost judecaþi ca vrãjmaºii bisericii noi cei care eram însufleþiþi de cea mai curatã
dragoste pentru ea sprijinind-o nu numai cu cuvîntul nostru - ci ºi cu umãrul ºi cu bãnuþul
nostru sfînt.
T-
Nu ºtiu dacã la hotãrîrile de nimicire care s-au luat atunci împotriva Oastei a contribuit
- ºi în ce mãsurã - conducerea bisericii - nu numai a þãrii noastre. Asta o va arãta numai
Judecata cea Mare a lui Dumnezeu, în ceasul ei.
Dar ºtiu cã nici Patriarhia nici Sf. Sinod, - care au ºtiut bine de nedreptatea cea mare ce
se fãcea împotriva Oastei Domnului care era un mãdular al bisericii, - nici Sf. Sinod deci ºi
nici Patriarhia n-au fãcut nimic spre a ne apãra! S-a lepãdat de noi ca de niºte zdrenþe urîte
ºi aruncate - ºi ne-a lãsat sã murim cãzuþi undeva pe drumul spre Ierihon - trecînd pe alãturea
ºi prefãcîndu-se cã nici nu ne vede. Ca nu cumva sã se expunã la vreun risc nici cît de mic...
Dacã n-ar fi venit dupã noi Dulcele Samaritean Milostiv, - acolo am fi putut muri cu toþii
- din partea lor... Nici unii nu s-au sesizat de asta.
Ne ºtiau condamnaþi pe atîþia dintre noi la ani grei ºi la un regim necruþãtor de închisoare
- care pentru cei mai mulþi dintre noi însemna moartea, dupã cum a ºi însemnat pentru
cîþiva, - dar nimeni din conducerea bisericii nu s-a sinchisit sã punã un cuvînt de apãrare
pentru noi. Va fi aceasta o veºnicã patã pe numele acestora ºi pe conºtiinþa lor.
T-
Nu cîrtim împotriva nimãnui pentru asta! Am mai spus-o de atîtea ori pînã aici ºi o
spunem încã: noi am considerat ºi considerãm cã tot ce s-a întîmplat era necesar sã se
întîmple, fiindcã lucrurile aveau o raþiune duhovniceascã ºi un scop duhovnicesc ca sã se
petreacã aºa.
Dar aceasta nu scuzã totuºi întru nimic atitudinea nepãsãtoare a conducerii confesiunii
noastre. Eram fiii sufleteºti ai bisericii acesteia. O sprijinisem, o apãrasem, o slujisem ºi
împotriva ei nu pãcãtuisem cu nimic. Avea datoria sã ne apere ºi sã nu ne lase!
Desigur Statul dacã voia sã ne osîndeascã pentru Hristos, ne-ar fi putut osîndi foarte
comod chiar ºi dacã biserica ne-ar fi apãrat... Ne aºteptam ca în lupta contra lui Dumnezeu
sã se ia mãsuri ºi împotriva noastrã. - ªi nu ne-am fi opus, cum nu ne-am opus nici aºa.
Dar ar fi fost o datorie Dumnezeiascã sã fim apãraþi de cea care îi place sã se numeascã
mama noastrã. - ªi pe care noi aºa am considerat-o.
O dovadã a faptului cã despre toate necazurile noastre s-a ºtiut atunci pînã sus la
conducerea bisericii - este ºi cuvîntul pe care mi l-a spus un ierarh de seamã cu cîþiva ani mai
tîrziu, dupã ce fusesem eliberaþi:
- S-a exagerat cu dv. S-a exagerat mult... s-a exagerat mult...
Mie mi s-a pãrut cã el se referea atunci - cel puþin într-o oarecare mãsurã - ºi la partea pe
care a luat-o conducerea bisericii la condamnarea noastrã. Împlinind astfel prima parte din
profeþia pãrintelui Iosif din ceasul morþii sale...
Partea a doua a acestei profeþii - plata pentru toate acestea, va avea sã vinã desigur, la
vremea ei, asupra tuturor celor vinovaþi. ªi nu numai asupra lor. Credinþele dezbinãtoare ºi
lucrãrile de rãtãcire se vor abate necruþãtoare ºi agresive atît asupra bisericii cît ºi a
Neamului. ªi nimeni nu le va mai putea împiedica, fiindcã ceea ce le putea opri - a fost
înlãturatã din drumul lor.
Cînd Dumnezeu vrea sã pedepseascã pe cineva, îi ia aceluia mintea sãnãtoasã. Apoi acela
se va pierde singur. ªi sigur.
M editaþii
Cine sînt cei fãrã rînduialã? - Oare nu toþi acei care sãvîrºesc fapte contrare voii lui
Dumnezeu?
Vestirea Oastei ºi vestirea Cuvîntului lui Hristos trebuie feritã pînã la sfîrºit de orice
smintealã.
Nici unul din cei care se îndeletnicesc cu vestirea Cuvîntului ceresc nu trebuie sã dea loc
la vreo smintealã nimãnui, prin umblarea ºi trãirea lor.
Pãr. Iosif Trifa.
Sîntem nevinovaþi!
Noi n-am fugit cînd noaptea veneaþi conduºi de iude

cu sãbii ºi ciomege ºi slugi sã ne legaþi
ne-am aplecat obrazul ºi gura palmei crude
ºi n-am lovit pe nimeni - sîntem nevinovaþi!
Noi n-am cîrtit cînd pîinea ºi haina greu muncite

ni le-aþi rãpit - ºi-ai noºtri în drum ni-i aruncaþi
priveam fãrãdelegea ororii sãvîrºite
ºi ne-ngrozeam ce faceþi - sîntem nevinovaþi!
Am ascultat a voastre învinuiri nedrepte

puteaþi oricît de tare ºi greu sã ne-apãsaþi
urcãm cu resemnare a chinurilor trepte
ºi n-acuzãm pe nimeni - sîntem nevinovaþi!
Privim la judecata formalã ºi grãbitã

nu ne mirãm de felul în care vã purtaþi
n-avem nici o dorinþã s-o cerem împlinitã
ºi nu vrem apãrare - sîntem nevinovaþi!
Puteþi sã ne ºi spuneþi cum vreþi orice sentinþã

ºtim legea dupã care puteþi sã judecaþi
noi n-avem azi dreptate, voi n-aveþi conºtiinþã
dar veþi vedea odatã! - sîntem nevinovaþi!
Voi nu ºtiþi, dar ºi-acolo însîngeraþi, cînd unii

vom fi munciþi cu urã iar alþii îngropaþi
n-o sã-ncetãm spre ceruri nãlþarea rugãciunii
sã nu vã þinã-n seamã, - sîntem nevinovaþi!
Pentru cei cãzuþi, dar care n-au ajuns încã îndrãciþi ºi pierduþi cu totul, - ne vom ruga ºi
ne vom lupta sã-i mîntuim din nou, aducîndu-i iarãºi în ascultarea Domnului, la picioarele
Crucii Lui, cum spune sf. apostol Iacov (Iacov 5, 19-20) .
Dar de ceilalþi ne vom pãzi.
Cu toþii trebuie sã fim cu mare grijã ca sã nu cãdem ºi noi.
Ca sã nu ne tragã iarãºi cu ei ºi pe noi. Dupã cum spune tot Cuvîntul lui Dumnezeu.
Pãr. Iosif Trifa.

De ce, de ce, de ce?
De ce ne prigoniþi cu urã ºi-n pace nu ne mai lãsaþi?

de ce ne bateþi ºi ne-nchideþi ºi ne ucideþi torturaþi,
de ce rãpiþi puþinul nostru cu greu ºi cu sudori muncit,
de ce-alungaþi pãrinþii noºtri bãtrîni, cu sufletul zdrobit,
de ce ne chinuiþi copiii ºi bateþi fetele turbaþi,
de ce ucideþi fraþii noºtri ºi-i chinuiþi nevinovaþi,
de ce nici drept, nici libertate, nici pîine numai noi n-avem,
de ce cu teamã zi ºi noapte privim mereu tot ce vedem,
de ce sã fim pîndiþi într-una ºi-n muncã ºi în aºternut,
- de ce, de ce, de ce? - rãspundeþi, la cine ce rãu am fãcut?
N-am vrut nici bunurile voastre, nici ranguri, nici mãriri, nici bani,
nu v-aþi temut c-a voastre locuri au sã le ia niºte sãrmani,
n-am fost duºmanii vieþii voastre, n-am vrut sã vã rãpim ce-aveaþi,
nici piedici nu v-am pus în calea spre þinta care-o urmãreaþi
nici n-am cãutat prin uneltire în contra voastrã vreun folos,
n-am lãcomit nici locul vostru ºi nici belºugul de prisos,
nimic n-am vrut din ce-i al vostru, nici n-o sã vrem nimica, ºtiþi!
- atunci de ce, de ce? - rãspundeþi de ce, de ce ne prigoniþi?
Cui i-am fãcut vreun rãu vreodatã, cui i-am rãpit ceva, ºi cui
noi i-am fãcut vreo nedreptate, nedîndu-i ce era al lui?
pe cine am fãcut sã plîngã, pe cine-am prigonit ºi-nchis,
pe cine-am alungat pe drumuri, sau am bãtut, sau am ucis?
cui i-am luat vreodatã casa sau pîinea lui muncitã drept,
sau cui i-am îngrozit copiii în miezul nopþii prins de piept,
sau cine ar putea sã spunã cã i-am fãcut mãcar ceva?
- de ce atunci, de ce, rãspundeþi, de ce umblaþi cu noi aºa?
Sau am greºit în contra þãrii? - N-am mers atunci cînd ne-a chemat,
n-am apãrat-o, n-am slujit-o cinstit în tot ce-am datorat?
am dat noi mîna cu vrãjmaºii, avut-am noi vreun gînd strãin,
am fost gãsiþi cu trãdãtorii purtînd în suflete venin?
nu-s moºii ºi strãmoºii noºtri sub glia asta îngropaþi
ºi nu-s între eroii þãrii, de-ai noºtri mulþi pãrinþi ºi fraþi?
Ce-aþi dovedit în contra noastrã, vreo faptã rea sau gînd urît?
- de ce, de ce atunci? - rãspundeþi, de ce ne duºmãniþi atît?
Sau contra templului greºit-am? - Noi oare n-am dorit mereu
curat ºi sfînt sã fie templul aºa cum cere Dumnezeu?
n-am vrut noi oare ca pãcatul din el sã fie-afarã scos,
n-am vrut ca-n el deplin sã fie Stãpîn slujit de toþi Hristos
ºi n-am luptat noi ca altarul sã nu mai fie profanat
ci slujitorii ºi poporul sã aibã sufletul curat?
n-am vrut noi s-ascultãm de Domnul trãind cinstit Cuvîntul Sãu?
- de ce atunci, de ce, rãspundeþi, de ce ne vreþi atîta rãu?
Dac-am aflat în rugãciune ºi-n duh plãcerea de Hristos,

dac-am umblat sã facem totul cu setea dupã mai frumos,
dac-am cãutat al nostru suflet sã-l mîntuim de la pãcat,
dac-am iubit ce-a fost cucernic, ce-a fost frumos ºi-adevãrat,
dac-am dorit ca fiii noºtri sã fie fericiþi crezînd,
dac-am rãbdat iertînd cruzimea ºi urii i-am rãspuns tãcînd,
dac-am aflat plãcerea-n lacrimi ºi-n dulcile cîntãri cereºti,
dac-am jertfit pentru credinþã iubiri ºi lucruri pãmînteºti,
dac-am mãrturisit lumina în jurul nostru ºi-am aprins,
dac-am adus lucirea vieþii în ochii celui prea învins,
dac-am luptat s-aducem pacea în viaþa celor învrãjbiþi,
dac-am trudit sã fim cu toþii mai buni,
mai harnici, mai cinstiþi,
dac-am voit s-ajungã lumea întreagã-n slujba lui Hristos,
ce-a fost în asta rãu? - rãspundeþi!
ºi ce-a fost oare duºmãnos?
De n-a fost rãu,

ºi nici o vinã din toate nu ne dovediþi
de ce, de ce, de ce? - rãspundeþi,
de ce, de ce ne prigoniþi?
...Dar sînteþi tari ºi nu vã pasã,

nici seamã nu daþi nimãnui,
- Hristos Cel Viu însã vã vede
veþi da odatã-n faþa Lui!
Cãderea din credinþã este un lucru greu ºi un pãcat mare.

Fraþii mei, privegheaþi ºi vã rugaþi neîncetat cu toþii ca sã nu cãdeþi în ispite ºi în pãcate,
ca sã nu ajungeþi în nici un fel de pricinã de smintealã pentru Lucrarea Evangheliei Lui.
Firea cea veche din noi se poate trezi în orice moment ºi poate rãsturna totul.
Dacã nu þinem firea noastrã rãstignitã ºi pironitã pe Crucea Mîntuitorului Hristos, uºor
se poate ridica împotriva mîntuirii noastre ºi sã ne-o piardã, cãci ea este nesupusã ºi
neascultãtoare.
N-o putem birui decît rãstignind-o.
Pãr. Iosif Trifa.

Din cea mai adîncã
Din cea mai adîncã ºi mai grea-ncercare

ºi din locul cel mai greu ºi-apãsãtor
ºi din cea mai neagrã noapte de-ntristare
Te chemãm o Doamne, vino-n ajutor.
Mai porniþi sînt astãzi ca oricînd vrãjmaºii,

mai aprinsã-i ura ºi cruzimea lor
- ca sã nu ne pierdem inima ºi paºii
Te chemãm o Doamne, vino-n ajutor.
Ca un leu nãprasnic gata sã sfîºie

vine-n contra noastrã cel asupritor
- ca sã nu ne-nghitã marea lui urgie
Te chemãm o Doamne, vino-n ajutor!
O, Tatãl Bunãtãþii
O, Tatãl Bunãtãþii, fii rãbdãtor ºi bun

cu cei pe care-n lume prea mari poveri se pun
mãreºte-le puterea cînd greul li-l mãreºti
nainte de rãbdare necazul sã-l sfîrºeºti.
O, Tatãl Rugãciunii, îndurã-Te din cer

de-acei ce ani, cu lacrimi, acelaºi har Þi-l cer
adunã-i ºi pe dînºii cum ruga le-o aduni
dã harul pentru care ceri ani de rugãciuni.
O, Tatãl al Iubirii, îndurã-Te de-acei

ce au pe lume-o casã, dar n-au cãldura ei
Tu care-ntotdeauna poþi fi cu-ai Tãi iubiþi
fã-i ºi pe ei asemeni cu cei de ani doriþi.
Cunoaºterea adevãratã a lui Hristos trebuie sã facã din tine cel mai smerit om în tot felul
tãu de viaþã.
Pãr. Iosif Trifa.

Pag. 320 Istoria - Vol. 3 - Cap. 9 - A doua judecatã
Cap. 9
A doua judecatã
“ªtii cã cei ce sînt în Asia,
toþi m-au pãrãsit...”.
2 Tim. 1,5 ºi 4,14-16.
redem cã este destul de limpede pentru oricine cã dupã cum în lumea trupeascã nu
C poþi intra pe altã cale decît printr-o naºtere trupeascã, tot aºa în lumea duhovniceascã
nu poþi intra decît printr-o naºtere duhovniceascã.
Ar trebui deci sã fie tot aºa de limpede ºi cã dupã cum existã dupã naºterea trupeascã boli
ºi defecte trupeºti, - tot aºa existã dupã naºterea sufleteascã boli ºi defecte sufleteºti.
ªi dupã cum existã moarte trupeascã prin încetarea vieþii trupeºti, - tot aºa existã ºi
moarte sufleteascã. Nu prin nimicirea sufletului, ci prin încetarea vieþii duhovniceºti.
De fapt moartea nu este o nimicirea a vieþii, cãci viaþa este veºnicã. Ceea ce pare o
încetare este doar trecerea în altã existenþã. Dupã cum spune însãºi dictonul ºtiinþific: “nimic
nu piere, totul se transformã”.
T-
Totul se transformã într-adevãr. În afarã de Acela care a fãcut acest Tot. Fiindcã El nu Se
poate transforma: El este Acelaºi ieri, azi ºi în veci (Evrei 13, 8; Psalm 103, 27) .
În El neputînd fiind schimbare sau umbrã de mutare.
De aceea în toatã Creaþiunea, totul este ordonat, frumos ºi sigur. Fiindcã El care le-a fãcut
pe toate, le susþine, le vegheazã, le îndrumã, trecîndu-le prin cîte transformãri gãseºte potrivit
Înþelepciunea Lui, - spre împlinirea hotãrîrilor Sale pentru fericirea celor ce-L ascultã. Sau
a judecãþilor Sale, pentru pedepsirea celor ce nu-L ascultã...
T-
În desfãºurarea de astãzi a acestei vieþi, nouã ne este dat mereu sã vedem tot felul de
schimbãri, dar numai în unul din cele douã feluri: ori spre bine, ori spre rãu. Ori înspre
creºtere ºi putere, înspre rod ºi folos bun pentru ei ºi pentru alþii. Ori înspre scãdere ºi
slãbiciuni, pentru necazuri ºi amãrãciuni ale celor îmbolnãviþi ºi a celor cu ei...
T-
Istoria - Vol. 3 - Cap. 9 - A doua judecatã Pag. 321
Deci naºterea de Sus îºi are ºi ea bolile ei, dupã cum ºi le are ºi naºterea de jos pe ale
sale. De aceea normal ar fi ca ori de cîte ori omul duhovnicesc se îmbolnãveºte, sã facã
acelaºi lucru ca atunci cînd se îmbolnãveºte omul trupesc. Sã se supunã adicã unui tratament
aspru ºi atent pînã cînd se vindecã.
Dar acest înþelept lucru, - duhovniceºte nu se întîmplã decît foarte rar. Din aceastã pricinã
lumea duhovniceascã este plinã de tot felul de suflete bolnave.
Cu ochi bolnavi care vãd strîmb sau rãu sau întunecat...
Cu picioare bolnave care umblã dintr-o prãpastie în alta...
Cu inimi bolnave pline de rãutate, de trufie, de neascultare...
T-
Sfînta Scripturã este desigur cea mai desãvîrºitã Carte de medicinã duhovniceascã. Acolo
sînt arãtate amãnunþit toate felurile de boli sufleteºti. ªi este indicat pentru fiecare boalã,
leacul sigur ºi vindecãtor. Numai cã, din nefericire, adevãraþii bolnavi, nu se recunosc decît
arareori ca bolnavi... ªi atunci toatã lumina Bibliei nu le mai foloseºte celor neascultãtori la
nimic.
S-a mai spus adevãrul cã pentru creºterea unui nou nãscut, este neapãrat nevoie de trei
lucruri: de hranã, de curãþenie ºi de cãldurã. În înþeles duhovnicesc aceste trei lucruri sînt:
Cuvîntul lui Dumnezeu - hrana zilnicã a sufletului nostru. Rugãciunea - curãþenia lui. ªi
pãrtãºia frãþeascã, biserica ºi adunarea, - cãldura sa. Fãrã hranã se uscã. Fãrã curãþenie
putrezeºte. Fãrã cãldurã îngheaþã.
Un astfel de suflet, bolnav ºi putred - fie cã stã, fie cã umblã printre ceilalþi, va fi numai
spre rãu semenilor sãi ºi spre ruºinea locului în care stã.
Dacã societatea ºi familia în care se aflã un om bolnav de o boalã trupeascã primejdioasã
are datoria sã-l oblige pe acela ca sã se trateze - cu atît mai mult ar trebui ca Lucrarea lui
Dumnezeu sã-i oblige pe cei bolnavi duhovniceºte din ea - sã facã ºi ei la fel.
Cînd cineva are între fraþii sãi gînduri rãtãcite, vederi strîmbe, cãi abãtute sau inimã
neascultãtoare - nu numai cã toþi ar trebui sã se fereascã de boala aceasta, ci ar trebui sã-l
oblige pe purtãtorul ei la un aspru tratament vindecãtor. Tratamentul acesta sã înceapã prin
a i se arãta de cãtre cei mai apropiaþi despre îmbolnãvirea lui. Apoi dacã nu primeºte
îndrumãrile vindecãtoare, ar trebui sã urmeze izolarea sa.
Sînt aºa de necesare aceste mãsuri încît Legile Sfinte ale lui Dumnezeu le porunceºte în
viaþa duhovniceascã cu o ºi mai mare tãrie, decît le poruncesc legile cele omeneºti, în viaþa
trupeascã. Fiindcã dacã neascultarea de legile sanitare trupeºti poate aduce printr-un singur
bolnav pierzarea multora, cu atît mai mult neascultarea de legile sãnãtãþii sufleteºti - poate
aduce prin unul bolnav, pierzarea multor suflete sãnãtoase.
T-
Încercarea în care ne duce uneori Dumnezeu, Marele nostru Medic Mîntuitor, - fie cã este
vorba de spital, de închisoare sau de alt necaz - încercarea zic este locul ºi mijlocul prin care
cel mai adesea sîntem duºi la controlul stãrii noastre sufleteºti. La descoperirea ºi vindecarea
bolii de care suferã viaþa noastrã duhovniceascã. Fiindcã prin aceastã boalã mãdularele
infectate pot infecta tot trupul. Mai ales cînd aceste mãdulare sînt la cap ºi în frunte.
T-
Noi ne gîndeam cã dupã ce ne-a vãzut odatã condamnaþi, Securitatea n-avea acum de ce
sã se mai ocupe de noi. Ne þinuse opt luni în anchete, tocmai spre a controla totul ºi spre a
se convinge asupra tuturor “dedesubturilor” Oastei. S-a vãzut astfel cã Lucrarea aceasta nu
are nici un alt “dedesubt” decît pe Isus Cel Rãstignit.
Cã nu are nici alte “scopuri” ºi nici alte “mijloace” decît pe Isus Cel Rãstignit. Cã “în
general” noi ostaºii nu avem altã vinã decît cã sîntem niºte “fanatici” ai Acestui Isus.
Dar acest “fanatism” al nostru a fost socotit ca o “atitudine duºmãnoasã faþã de ordinea
socialã existentã în þara noastrã”. ªi faþã de “noile adevãruri asupra vieþii”, propovãduite de
regim.
T-
Dintre noi, cei cu “circumstanþele atenuante”, au fost socotiþi mai puþin primejdioºi. Ei
erau doar niºte bieþi “iresponsabili” sau niºte “induºi în eroare”, care se dovediserã în parte
“recuperabili”. Pedeapsa lor deci va fi cît se poate de micã.
Pedeapsa celorlalþi însã, consideraþi niºte elemente fanatice, trebuie sã fie cît se poate de
lungã ºi de grea. Ca aceºtia sã aibã timp îndeajuns fie de a se reeduca aici, fie de-a muri.
T-
Separarea de dinainte de proces, a fost menþinutã între noi ºi dupã.
Astfel pe cînd cei ce fuseserã la Cluj la penitenciar - au fost puºi acum în Gherla în
aceeaºi camerã mare, împreunã cu încã mulþi alþi fraþi din alte locuri judecate în alte oraºe
din þarã. Precum ºi cu alþi condamnaþi pentru credinþã din alte culte. - Noi, cei ºase de la
Securitate, am fost puºi tot singuri, în celula cu nr. 64 de la etajul unu al închisorii.
T-
Îndatã ce ne-am vãzut acolo împreunã, mi-am zis uºurat: Slãvit sã fie Domnul! Desigur
tot focul prin care am trecut, este cu neputinþã sã nu-l fi curãþat pe fiecare din cei ce am fost
aruncaþi în el. Dacã în mine a fãcut atîta lucrare cuptorul acesta, desigur o va fi fãcut ºi în
fiecare dintre noi. Acum vom avea deci timpul ºi prilejul sã ne verificãm starea sãnãtãþii,
dupã operaþia grea prin care trecusem. Era cu neputinþã sã nu fi fãcut nimic focul. Trebuie sã
fi fãcut o lucrare fericitã. Ce minunat va fi sã construim acum aici împreunã planurile
frumoasei lucrãri viitoare, cu învãþãturile pe care le vom fi tras cu toþii. ªi cu aurul, argintul
ºi pietrele scumpe din noi, lãmurite de focul aspru ºi lung...
Prima manifestare deci a fost o mare bucurie cu îmbrãþiºãri ºi cu sãrutãri sincere, ca între
niºte fraþi care se regãsesc, rupþi prea mult de un trecut dureros - dar legaþi printr-un viitor
comun. Oricît de multe au fost ciocnirile “mãrunte” dintre noi - gîndeam cã de acum trebuie
sã fim legaþi puternic.
Aici fiecare sîntem singur - ºi totul ne este potrivnic tuturor. Singura familie a fiecãruia
din noi ne sînt fraþii. Sã ne iubim deci din toatã inima fiecare pe fiecare. ªi sã începem o
viaþã nouã, cercetînd ºi trãind mai adînc Cuvîntul lui Dumnezeu... Aici am fost aduºi tocmai
spre a ne încredinþa de aceste lucruri ºi a ni le însuºi pe deplin fiecare din noi.
T-
Stam încã în picioare în mijlocul camerei, cu toate bagajele rãmase grãmadã între noi. Nu
mai terminam cu întrebãrile ºi cu rãspunsurile despre toate cele prin care trecusem în cele opt
luni de cînd nu ne mai vãzusem unul cu altul.
Camera înaltã avea trei rînduri de cîte patru paturi suprapuse. Ne-am ales fiecare cîte
unul. Întîi pe cele de jos, apoi cei mai tineri ori mai sãnãtoºi, pe cele de mai sus. Ne-am pus
fiecare bagajul pe patul sãu.
Cînd am obosit în picioare, ne-am aºezat cu toþii pe patul meu, care era jos, cu cearºaful
alb ºi cu pãtura îndoitã în patru, întinsã peste mijloc.
Dar abia ne aºezarãm ºi începusem alte întrebãri, cînd uºa se deschise ºi în camerã intrã
gardianul de pe secþie. Ne ridicarãm cu toþii în picioare. Dar el uitîndu-se la patul de pe care
abia ne sculasem ºi care rãmãsese mototolit întrebã:
- Al cui este patul ãsta?

- Al meu, - rãspunsei eu senin, - neaºteptîndu-mã la nimic rãu.
Doi pumni grei, ca douã maiuri, mã izbirã puternic, unul dupã altul, peste o ureche, apoi
peste cealaltã... Ochii mi se întunecarã, urechile îmi þiuiau - fusei gata sã cad...
Lui Lae Marini, care se ridicase ultimul de pe pat ºi îl vãzuse în clipa în care intrase el, -
îi trase o palmã peste ceafã. O palmã “mai uºoarã”, probabil vãzîndu-l mai slãbuþ.
- Bandiþilor! Ca sã ºtiþi cã aici sînteþi la Gherla ºi cã patul e sfînt. N-aveþi dreptul sã staþi
pe el decît de la stingere pînã la deºteptare. Sã þineþi minte!
ªi ieºi.
O sãptãmînã m-a tot durut capul ºi mi-au tot þiuit urechile.
T-
La mijlocul camerei era o masã micã de lemn ºi lîngã ea, de o parte ºi alta, douã bãnci
simple pe care puteau sta înghesuiþi trei oameni. Aici stãteam ziua la mîncare sau la vorbã,
în ºoapte.
Încã din primele zile am convenit sã ne facem un program pentru petrecerea timpului.
Vom face în fiecare dimineaþã o orã de meditaþie încheiatã cu rugãciune, spre a folosi
astfel timpul cît mai bine - ziserãm noi. Peste zi apoi, - vom vedea.
Ne-am înþeles ca meditaþia zilei sã fie susþinutã de fiecare datã de cãtre un altul dintre noi.
Fiecare îºi va alege cum va vrea cuvîntul biblic asupra cãruia sã meditãm cu toþii împreunã.
Apoi va scoate din cuvînt învãþãmintele pe care le-a înþeles el. Dupã aceea fiecare din noi
ceilalþi pe rînd, vom lua cuvîntul spre a adãuga ceea ce am mai aflat nou, asupra cuvîntului
meditat.
- E foarte bine aºa, - gîndeam ºi vorbeam. În felul acesta vom avea prilejul nu numai sã
arãtãm cît cunoaºtem fiecare din Cuvîntul scris al lui Dumnezeu - ci ºi cum am înþeles
conþinutul lui.
Va fi acesta un mijloc ºi un prilej în care fiecare dintre noi ne vom putea cerceta pe noi
înºine ºi unul pe altul în lumina lui Hristos. Spre a ne descoperi starea noastrã duhovniceascã
în raport cu Voia lui Dumnezeu. Spre a ne verifica cu ce fel de material ºi în ce fel am zidit
fiecare pe temelia lui Hristos, în Lucrarea Oastei Sale. ªi spre a li se da celorlalþi fraþi prilejul
sã ne ajute în ceea ce noi greºim.
T-
Niciodatã nu ni se mai dãduse un astfel de prilej. Condiþiile ºi împrejurãrile prin care
trecusem nu numai cu Lucrarea Oastei Domnului - ci chiar ºi noi, fiecare în parte, nu ne
permiseserã pînã acum sã ne putem aºeza cu toþii în jurul unei mese - ºi în liniºte sã ne
verificãm din adînc ºi cu sinceritate între noi nu numai felul de învãþãturã ci ºi felul de trãire
personalã. Iar aceasta fusese atît de necesar, de cînd rãmãsesem noi în fruntea coloanei
frãþeºti.
T-
O, dacã am fi gãsit totuºi rãgazul acesta mai demult! O, dacã am fi cãutat ºi am fi dorit
cu adevãrat fiecare din noi o astfel de sincerã ºi conºtiincioasã cercetare de sine între fraþi,
cu toatã temerea sfîntã de Dumnezeu ºi cu toatã ascultarea sfîntã de Dumnezeu ºi de fraþi.
O, dacã mãcar din timp în timp “ne-am fi suit ºi noi fiecare, la Ierusalim, cum fãcuse sf.
ap. Pavel, ca sã arãtãm ºi altora dintre fraþii noºtri, evanghelia pe care o propovãduim, avînd
permanent în inimã teama ca nu cumva sã alergãm sau sã fi alergat în zadar...” Aºa cum o
fãcea cu toatã smerenia ºi cu toatã curãþia de conºtiinþã acel minunat Pavel care lucrase mai
mult ca toþi (Gal. 2, 2) .
O, dacã n-am fi fost atît de mulþi dintre noi - mai ales dintre cei mai nou veniþi în
Lucrarea Domnului, - la care sã le placã mai degrabã a se ascunde decît a se arãta, cum
lucreazã!
Desigur, atunci n-ar fi fost nevoie sã fim constrînºi de Domnul sã venim aici spre a gãsi
acest rãgaz de care ne-am ferit afarã.
Dar acum, dacã totuºi nu s-a putut altfel, bine cã mãcar în felul acesta ºi în locul acesta
am ajuns sã facem - fie cã dorim fie cã nu dorim într-adevãr, - acest lucru.
T-
Ardeam deci de dorinþa de a vedea la acest examen amãnunþit cum aratã radioscopia ºi
radiografia lãuntrului nostru sufletesc al fiecãruia.
Sã vedem întîi cît mai reþinem clar din litera Cuvîntului Sfînt. Cît putem cita exact din
versetele Bibliei. Asta este o dovadã despre cît am citit ºi despre cum am pãstrat în mintea
noastrã Cuvîntul lui Dumnezeu. Cît loc ºi cîtã însemnãtate i-am dat în timpul vieþii noastre
libere de pînã acum.
Apoi cum îl înþelegem? ªi cît îl trãim? - Asta va fi iarãºi o dovadã care va arãta cît ni
l-am însuºit pentru noi înºine. Prin aceasta vom arãta fiecare dintre noi în ce fel “am clãdit
deasupra”. - ªi cu ce fel de material am lucrat, înaintea lui Dumnezeu ºi a oamenilor, cu aur,
argint, pietre scumpe, - sau cu lemn, fîn, trestie...
T-
De fapt Dumnezeu nu avea nevoie sã ne cunoascã, - El ne ºtia. Ci aveam nevoie sã ne
cunoaºtem în primul rînd noi înºine, spre a nu ne înºela singuri. ªi aveau nevoie sã ne
cunoascã ºi alþii, spre a ºti în ce mãsurã sã se mai încreadã sau sã nu se mai încreadã în noi.
Sã se fi încrezut - sau sã nu se fi încrezut.
T-
Cu niºte astfel de frãmîntãri m-am aºezat la masa meditaþiilor frãþeºti de la Gherla,
strãduindu-mã din tot sufletul sã-mi fac înþelese gîndurile ºi încredinþãrile pe care mi le-am
arãtat pînã aici cã le-am avut prin toþi anii ºi întîmplãrile pe care le-am descris.
Dar încã de la început am simþit cu durere cã la masa meditaþiilor noastre sîntem douã
tabere. De o parte eram Tudose, Capãtã ºi eu, - iar de cealaltã Pop care atrãsese lîngã el pe
Lae Marini ºi pe Opriº.
ªi am înþeles cu ºi mai mare durere cã nu numai gîndurile dar nici inimile acelor fraþi nu
se schimbaserã chiar întru nimic prin toate flãcãrile astea. Rãmãseserã exact cum fuseserã
înainte. Masa aceasta sfîntã dintre noi, care ar fi trebuit sã se facã acum tot mai îngustã pînã
ce ne-ar fi fãcut pe toþi una pe deplin între noi, - se fãcea pe zi ce trecea tot mai latã. Pînã ce
ne-a despãrþit de tot. Vai, ce constatare amarã a fost asta pentru mine.
T-
Încã de la început s-a vãzut “calitatea” scãzutã a “materialului” ºi a “meºterului” care
lucra.
Cine nu-i în stare dintr-o ochire sã vadã ce material trebuie la un loc de muncã - acela nu
ºtie nici cînd e pus sã facã singur cum sã aºeze acest material. Nici care ºi nici unde trebuie.
Acela se dovedeºte cã niciodatã nici n-a ºtiut nici n-a lucrat altfel, ci totdeauna a lucrat rãu.
Un astfel de lucrãtor însã n-a fost dat pe faþã fiindcã nimeni nu l-a controlat. Unde sînt
mulþi la lucru ºi nimeni nu controleazã, acolo fiecare face cum vrea. ªi mai ales fiecare face
ce vrea.
De la un timp aceºti “lucrãtori” se obiºnuiesc aºa necontrolaþi. ªi nici nu mai doresc nici
ei sã se corecteze. ªi cu atît mai mult nu doresc apoi ºi nu permit sã-i controleze alþii. E mult
mai uºor ºi mai plãcut pentru firea pãmînteascã sã n-o controleze nimeni. Sã facã ea ce vrea
ºi cum vrea.
Însã ce grozav lucru este - sã ajungã cineva aºa în Lucrarea Sfîntã a lui Dumnezeu: nici
el sã nu se controleze cu toatã necruþarea în lumina lui Hristos, cu mare fricã ºi respect pentru
Cuvîntul Cel Sfînt pe care Îl predicã. - ªi nici pe altul sã nu-l primeascã sã-l corecteze.
Cînd lucrarea fãcutã de un astfel de “meºter” va fi luatã odatã la necruþãtorul “examen”,
de cãtre Marele Control al lui Hristos, - ce platã vor lua oare acei lucrãtori care au nimicit
“materialul” Domnului ºi au stricat zidãria templului Sãu? (1 Cor. 3, 16-17) .
La “meditaþiile” noastre nu numai cã aproape nici un singur verset din Biblie nu se
cunoºtea exact, dar cînd þi-ai ales un verset spre a medita asupra lui, conducînd în aceastã
meditaþie ºi pe alþii, - s-ar cere ca sã ai totuºi o þintã finalã a cuvîntului. Iar pînã la aceastã
þintã sã ai un fir luminos care sã te conducã. Spre a putea face astfel o bunã legãturã cu toate
celelalte fire ale Cuvîntului Sfînt care îþi vin în ajutor pentru ajungerea la aceastã þintã cît mai
frumos, cît mai bine, cît mai curînd ºi cu cît mai mult folos sufletesc.
Dar cînd nici mãcar o singurã datã - dupã un ceas de vorbãrie, - cei ce te ascultã nu se
aleg cu nimic ºi nu se vãd duºi nicãieri,
cînd tot vîsleºti un ceas - ºi tot în gol...
sau cînd tot pescuieºti o noapte întreagã ºi tot nimic nu te araþi,
- ce dovadã este asta? Nu este oare o dovadã tristã ori cã umbli cu ochii închiºi, ori cã eºti
încã undeva agãþat de o rãdãcinã rea de pãcat ascuns ºi lucrezi fãrã Duhul Domnului?...
T-
Dacã nu în fiecare zi, dar la a doua sau la a treia zi eram scoºi 10-15 minute pentru
plimbare jos în curtea închisorii, pe celule, cu toatã grija spre a nu ne vedea unii pe alþii.
Curtea nu mai era ca în 1948. Aici erau acum ºase þarcuri aranjate ca o floare cu ºase petale
la margini mai late, ca foaia de trifoi, iar în mijlocul celor ºase se înãlþa ghereta paznicului
care ne supraveghea de sus pe toþi. Trebuie sã ne plimbãm în cerc, doi cu doi, fãrã sã vorbim
decît în ºoapte, ca sã nu ne recunoascã cumva cei de dincolo de gard.
În gardul de scînduri însã erau crãpãturi ºi gãuri, la care ne opream pe furiº ºi ne uitam...
Pe acolo ne-am vãzut odatã cu fraþii Cornel ºi Valer... Ce bucurie cereascã am avut atunci.
Altã datã ne-am bãgat cîte un deget sã ni-l strîngã ei. Sau ei sã li-l strîngem noi...
O, dragostea de fraþi, de fraþii adevãraþi, ce bucurii Dumnezeieºti cuprindea ea! Dumnezeu
sã vã binecuvînteze pe vecii vecilor, Valer ºi Cornel, ce fraþi adevãraþi ºi statornici aþi fost
voi...
T-
În celula noastrã, între noi cei ºase, astfel despãrþirea care se produsese se adîncea din zi
în zi tot mai mult. Stãteam trei de-o parte ºi trei de cealaltã parte a mesei. La toate acele zise
meditaþii ale celor trei, cînd noi fãceam unele “prudente” dar necesare completãri, - aproape
totdeauna ei se supãrau. Dragostea noastrã faþã de adevãr ºi grija faþã de învãþãturã precum
ºi rãspunderea noastrã faþã de Domnul ºi Lucrarea Oastei Sale - în starea în care ne gãseam
- nu ne permitea sã tãcem! Trebuie sã-i corectãm pe aceºti fraþi care fãceau niºte mari greºeli
nu numai faþã de Cuvîntul lui Dumnezeu rãstãlmãcindu-i înþelesul, dar ºi faþã de ei înºiºi. ªi
de lucrul pe care îl fãceau între fraþi.
Însã nivelul lor pretenþios ºi mai ales ambiþiile fireºti, alimentate de alte complexe, se
împotrivirã de la început oricãrei corectãri. Pînã ce au ajuns în curînd la ruptura totalã de noi
ºi chiar la urã directã împotriva noastrã.
T-
Prima revoltã a fost a duhului ambiþios ºi trufaº al lui Pop. La aceasta s-au alãturat apoi
curînd duhul rece al fratelui Lae Marini, - apoi ºi cel uºuratic al fratelui Opriº. Curînd toþi
trei s-au închis într-un cerc de gheaþã faþã de noi.
T-
E lesne de înþeles ce deveniserã atunci frumoasele noastre meditaþii. - ªi ce se alegea de
tot gîndul curat cu care le începusem!

Noi cei trei de dincoace de masã, ne chinuiam sufletul sã gãsim vreo cale de apropiere -
dar fãrã sã trecem peste adevãr. ªi nu mai gãseam nici una.
Primul dintre ei, Pop, mînios, - renunþã într-o zi sã mai þinã vreo “meditaþie” cu noi. Un
timp mai stãtu încã la masã. Dar cu singurul ochi pe care îl avea, privea tot timpul în altã
parte, zîmbind dispreþuitor ºi clãtinînd din cap la tot ce spuneam noi, ca ºi cum ar fi zis: Halal
meditaþii!
Lae Marini ºi Opriº îl urmarã ºi ei peste cîteva zile. Apoi dupã ce el nici nu se mai aºezã
cu noi la masã ci stãtea retras într-un colþ, - i se alãturarã ºi ei acolo.
Toþi eram întristaþi de aceastã atitudine a lui Pop, care ºi acolo îºi fãcu partidã. Dar fratele
Tudose era cel mai necãjit. Cînd îl vedea pe Pop pufnind pe nãri ºi clãtinînd din ochiul sãu
cel închis, era gata sã-ºi iasã din fire:
- Eu sînt gata nu ºtiu ce sã-i fac împotrivitorului acestuia - zise el. Mã mir cum am putut
noi sã fim atît de orbi încît sã nu-l vedem ce face. De ce l-au rãbdat oare fraþii atîta vreme?
Ãsta tot aºa a fost de la început. Un om total firesc ºi vrãjmaº în Lucrarea lui Dumnezeu...
T-
Între timp, într-o zi, pe neaºteptate, se fãcu în camera noastrã o schimbare. Îl scoseserã
pe fr. Tudose - ºi ne aduserã în schimb pe alþi doi. Pop scãpã astfel de Tudose, care începu
sã nu-l mai poatã suferi deloc.
Cei noi veniþi, unul era Silagy, un preot reformat ungur, care fãcea parte dintr-un grup de
“betaniºti” (o asociaþie religioasã maghiarã). Iar celãlalt era Todor, un creºtin dupã evanghelie
sau baptist, - care fusese arestat cu grupul lui Moisescu de la Arad.
Amîndoi veneau din camera unde mai fuseserã cu ceilalþi fraþi ai noºtri. Acolo erau ºi
Moldoveanu ºi cu Wurmbrandt.
Dupã nume ºi din spusele fraþilor cu care stãtuserã cei doi, - ne cunoºteau. De la început
ºi-au manifestat foarte zgomotos “marea bucurie” cã mã întîlneau ºi cã vom putea de acum
sã fim împreunã... Îmi cunoºteau mai ales poeziile - ºi nu mai gãseau cuvinte, aºa mã lãudau.
- Vom face ca dincolo, “meditaþii” împreunã. Ne vom ruga. Vom cînta - ca ºi cu ceilalþi
fraþi dintre care am venit. Vom putea astfel “cunoaºte mai bine ºi adînci adevãrul” - ziceau
ei fericiþi.
T-
La primele meditaþii cu ei, au revenit la masã ºi fraþii cei supãraþi.
Dar curînd “ai noºtri”, stãturã de vorbã “mai îndeaproape” cu ei ºoptindu-ºi la ureche unii
altora retraºi ºi ascunºi pe dupã paturile de la peretele celãlalt. - În urma celor spuse despre
noi la ureche, temperatura lor faþã de noi începu sã scadã rãcindu-se dintr-o datã.
Aceastã rãcealã se ivi chiar de la prima orã de meditaþii împreunã, pe care o þinu Todor,
care ardea de nerãbdare sã ne arate “marea luminã” pe care o avea el “asupra adevãrului”.
Fireºte cã interpretãrile lui total sau parþial opuse adevãrului, noi nu le puturãm primi. La
“completãri” cînd veni rîndul nostru, atît fr. Capãtã cît ºi eu nu puturãm trece fãrã o lãmurire
mai bunã asupra cuvîntului spus.
Aceasta iarãºi supãrã numaidecît. Dar deocamdatã nu se rupse nimic.
A doua zi se întîmplã acelaºi lucru ºi cu meditaþia lui Silagy. Din nou urmã un duº rece
fiindcã ei doi erau una...
Aºa am mai continuat dar nu mult, cãci întîi a venit marea supãrare a lui Todor care în
ziua aceea era de rînd sã facã meditaþie - ºi iatã cum a fost:
A ales pilda cu fiul cel pierdut. Iar la “lãmuriri” asupra înþelesului, Todor avu cam astfel
de cuvinte despre tatãl fiului pierdut:
“Ce fel de pãrinte este acela care poate sta liniºtit acasã cînd fiul sãu suferã departe? De
ce n-a lãsat totul ca sã se ducã sã-l caute?... Iar despre fratele rãmas acasã cam tot aºa: “Ce
fel de frate este acela care poate sã-ºi vadã nepãsãtor de treburile sale la cîmp, în timp ce
fratele sãu suferã departe?... De ce n-a lãsat totul ºi sã se ducã sã-l caute pînã îl va gãsi ºi sã-l
aducã înapoi?”
Numai împotriva fiului pierdut, nici un cuvînt rãu.
M-am mirat de atîta îndrãznealã. Adicã se subînþelegea cã vinovat este doar Tatãl - ºi doar
fiul ascultãtor.
Desigur cã n-am putut tãcea. Am spus cã prin felul acesta de a gîndi, iatã cum totul se
poate întoarce chiar pe dos. Aºa poþi scoate vinovat pe Dumnezeu ºi pe cei ascultãtori, - ºi
poþi scoate nevinovat tocmai pe cel care a provocat tot rãul ºi sfîºierea în familie, numai
pentru cã “om era ºi el - ºi putea greºi”... Sau numai din a scoate cu orice preþ ceva nou...
Asta era boala lor.
A doua ºi marea supãrare veni la meditaþia lui Silagy. El a ales cuvîntul din 1 Ioan 3,21
care s pune î n Bi bli e aºa: dacã nu ne osîndeºte i ni m a noast rã - avem î ndrãz n eal ã l a
Dumnezeu...
Dar de la început Silagy spuse cã în Biblie scrie: dacã ne osîndeºte inima noastrã sã avem
îndrãznealã la Dumnezeu. Cã ºi el avea de la început gîndul sã tragã din acest cuvînt niºte
învãþãturi din care fãcea mereu niºte laþuri spre a ne prinde în ele pe noi cei lesne crezãtori
sau neputincioºi cu cunoaºterea - cum ne considerau ei pe noi. ªi de data aceasta Silagy spuse
ceea ce spunea de fiecare datã: cã noi trebuie sã simþim cã inima noastrã ne osîndeºte pentru
tot trecutul care a fost rãu. Cã toatã credinþa noastrã de pînã acum a fost rea ºi cã noi trebuie
s-o mãrturisim aceasta cu îndrãznealã. Sã ne lepãdãm de toate acestea ºi sã luãm de acum un
alt drum. Formele în care am trãit n-au nici o valoare - ci numai duhul. Cei care au þinut ºi
la forme - adicã noi, - s-au înºelat ºi se înºalã...
ªi mereu în felul acesta, vizîndu-ne direct pe noi cei care mai þineam “la forme”, cum ar
fi de ex. Crucea, icoanele ºi altele asemenea din biserica noastrã.
Vorbeau amîndoi cu atîta patimã ºi trufie, încît noi cei doi ne-am zis: de data asta vom
angaja lupta. - Nu-i vom mai rãbda. Sã vedem pînã unde vor putea merge în stricarea
Cuvîntului lui Dumnezeu.
Redau discuþia asta destul de urîtã cu destulã durere nu pentru alta, ci numai spre a se
vedea cum întunecã pãcatul mintea unor oameni. ªi cum pot aceºtia merge din rãu în mai rãu.
Chiar credinciosul care suferã pentru Dumnezeu, dar care nu rãmîne smerit ºi curat cu
inima, poate cãdea astfel. Dacã nu se cerceteazã bine pe sine ºi eul sãu firesc, în lumina asprã
a voii lui Dumnezeu.
Pe urmã - ºi pentru a arãta cu ruºine ºi amãrãciune ce fel de învãþãminte au tras unii fraþi
ai noºtri, din toatã lecþia asprã a cuptorului de foc.
T-
- Bine, - le-am zis noi. Voi dispreþuiþi absolut orice formã vãzutã. ªi preþuiþi numai ceea
ce nu se vede. Dispreþuiþi Crucea care se vede - ºi spuneþi cã oriunde scrie Biblia despre
Crucea lui Hristos, se are în vedere numai înþelesul, conþinutul Jertfei Sale. Iar Crucea vãzutã
ziceþi cã nu are nici o valoare. ªi cu toate celelalte semne vãzute ale închinãrii noastre cãtre
Dumnezeu - faceþi la fel!
Voi nu mai vedeþi acum pãcatul ºi nu mai luptaþi împotriva pãcatului, - cît împotriva
“formelor” noastre de cult, dispreþuind orice formã. Dar oare chiar orice formã trebuieºte
lepãdatã?
- Da! - rãspunse Silagy. Forma, oricare ar fi ea, n-are nici o valoare, ba dimpotrivã, este
un rãu, fiindcã ea împiedicã deplina cunoaºtere a adevãrului!
- Bine! Dar voi nu þineþi seama cã dupã cum noi sîntem alcãtuiþi din trup ºi din suflet,
adicã dintr-o formã vãzutã - trupul - în care locuieºte conþinutul nevãzut, sufletul, - tot aºa
este ºi cu toate celelalte? De ce nu spuneþi mamei voastre: eu preþ ui es c s u fletul tãu
(conþinutul) - dar lepãd trupul tãu (forma)? Fiindcã nici “forma” aceasta n-are nici o valoare!
Iatã Biblia! Ce este oare Biblia în primul rînd? - O carte din hîrtie ºi din cernealã! O
“formã” vãzutã! Are forma asta valoare domnule Silagy sau nu are?
- Nu are nici o valoare nici forma Bibliei, - rãspunse Silagy, - prinzîndu-se astfel în laþul
sãu viclean.
- Chiar nici un fel de valoare?
- Nici!
- Este la fel ºi Biblia cu oricare altã carte? La fel cu orice altã hîrtie?
- Absolut la fel!
(Acest îngîmfat meritã acum orice lecþie - gîndirãm noi. Sã-l facem sã se dezgoleascã de
tot. Poate se vor dumiri în sfîrºit ºi ai noºtri, care stau pe lîngã el cum stãteau filistenii pe
lîngã Goliatul lor cînd acesta arunca batjocuri lui Israel...).
T-
(Aici trebuie sã vã cerem tuturor celor ce citiþi, o îndureratã iertare ºi sã facem o
parantezã:
ªtiþi bine cu toþii, - noi eram atunci în închisoare!
Am mai spus, ºtiþi bine, cã în închisoare este altã lume ºi o viaþã cu totul altfel decît
afarã.
Aici unde nu te poþi ascunde de ceilalþi cu absolut nimic, - omul este brutal de sincer ºi
total descoperit în tot ce face ºi în tot ce este. Este aºa - ºi n-ai ce face altceva. Aici omul
n-are nimic dupã ce sã se ascundã ºi cu ce sã se acopere de ceilalþi. Trebuie sã se arate
întocmai aºa precum este într-adevãr...
Am spus cã pentru a arãta adevãrul va trebui sã vorbim ºi despre lucruri neplãcute. Ei
bine iatã acum trebuie sã vã vorbesc despre lucrul cel mai neplãcut. Vã mai cer încã o datã
tuturora o ruºinoasã iertare. N-am ce face, trebuie sã spun ceea ce trebuie spus.
ªtiþi, - am mai spus, - cã în celulele astea, pentru nevoile cele mai ascunse ºi mai normale
ale omului, era aºezatã la colþ tineta, hîrdãul de scîrnãvii. N-aveai ce face. Afarã nu te scotea
nimeni.
Mai tîrziu s-au produs ºi aici unele prefaceri, amenajîndu-se în locul ciubãrului un W.C.
cu apã. ªi cu un mic paravan de ciment în faþa lui, dupã care bietul om se mai putea adãposti
cîtuºi de puþin.
Dar atunci cînd se întîmplau acestea între noi, era în celulã tot hîrdãul cel de lemn.
Noi, dintr-un omenesc simþ de ruºine, convenisem ca programul de aºezare acolo sã fie
rînduit dimineaþa ºi seara. Iar cînd unul va sta - sã fie alþii doi, care sã-l fereascã oarecum de
ochii celorlalþi, þinînd în faþã un cearºaf întins...
Cel care nu þinea la nimeni cearºaful, - n-avea nici el pe nimeni sã i-l þinã lui.
Aºa se întîmplã cu Silagy. El care nu þinea la “forme” - nu-i pãsa de ruºinea asta. A sta
pe tinetã era pînã la urma urmei, tot o “formã”. Astfel cã el stãtea acolo la colþ în vãzul
tuturor, fãrã nici o jenã. ªi nu ºtiu din ce motive - din boalã sau din alte cauze, - stãtea
totdeauna acolo peste mãsurã de mult... Uitai uneori cã stã acolo.
Treaba asta, neplãcutã pentru toþi, fiecare se silea s-o termine cît mai repede ºi sã acopere
în grabã hîrdãul cu capacul. În camerã ºi aºa era atîta lipsã de aer. Singura fereastrã era
închisã aproape de tot, iar în faþa ei oblonul gros de scîndurã, aproape lipit de perete.
Preotul Silagy însã nu prea avea nici o grijã pentru asta. Apoi, pentru a se îmbrãca, se
întorcea cu spatele descoperit spre noi ceilalþi. Cer încã o datã iertare cu ruºine tuturor, pentru
aceste brutale cuvinte. Din nou însã: nu pot arãta mai limpede ceea ce trebuie arãtat - decît
aºa.
Ca sã cunoºti bine un adevãr, trebuie mai întîi sã-l cunoºti bine pe cel care þi-l aduce.
Sã vezi mai întîi cum îl înþelege ºi cum îl trãieºte acela. Altfel, dacã nu te uiþi cu mare bãgare
de seamã la aceasta, vei ajunge cãlãuzit de un orb ºi cãzut în groapa unde va ajunge ºi el.
Sã nu vã întoarceþi deci faþa în altã parte cu fãþãrnicie ºi sã judecaþi cã spun lucruri
“necuviincioase”. Viaþa vã mai poate arãta încã ºi mai multe ºi încã ºi mai dezgustãtoare
priveliºti ca asta. Dacã nu veþi învãþa nimic din asta, - s-ar putea sã nu învãþaþi nici din altele!
Care ar putea oare sã vã fie atunci sfîrºitul?
Nu spre judecatã sau spre osîndã sã-mi fie mie arãtarea acestor lucruri, - cãci nu spun
decît poate ceea ce este mai obiºnuit din toate cele ce se întîmplã normal ºi zilnic acolo. Ci
toate sã vã fie vouã spre o învãþãturã bunã, ca sã nu ajungeþi ºi voi aºa - sau poate ºi mai rãu!
Aceste lucruri deci erau vãzute zilnic de cãtre toþi cei care erau atunci în celula 64. Le
vedeau bine ºi fraþii Opriº ºi Lae Marini! Ei încã mai trãiesc ºi astãzi. ªi dacã vor vrea sã
mãrturiseascã adevãrul, pot sã spunã cu gura lor dacã a fost aºa sau nu).
T-
Odatã aceste lucruri ºtiute ºi paranteza închisã, - sã arãtãm acum cum a decurs mai
departe de unde am lãsat, discuþia noastrã cu “forma” Biblie.
- Bine, - i-am zis noi, - dacã ºi cartea Bibliei are acelaºi preþ cu orice altã carte ºi nu mai
mare, - atunci hai sã zicem cã mergînd la W.C., acasã, pentru a nu pierde vremea stînd acolo,
d-le Silagy, iei ºi o carte ca sã citeºti...
- Da, eu acolo am diferite reviste religioase pe care le primesc de la parohie ºi le citesc
în timpul cît stau.
- ªi pe urmã le întrebuinþezi desigur!
- Pãi da!
- Bine, hai sã zicem ca niºte nebuni mai departe. Dacã n-ai acolo altã carte decît Noul
Testament ºi cînd ai nevoie de hîrtie - ce faci?
- Rup ºi folosesc! - rãspunse calm Silagy, preotul reformat, închis ºi condamnat pentru
activitatea lui religioasã, desfãºuratã în cadrul miºcãrii spirituale “betaniste”. (Miºcarea
“betanistã” trecea drept o lucrare pretenþios evanghelicã în confesiunea lor).
Am rãmas uluiþi! Chiar la asta, mãrturisesc cã nu ne aºteptasem nici Capãtã nici eu.
Spuserãm doar atît:
- Îngrozitoare credinþã!
Dar “fraþii” noºtri nu socotirã pesemne nimic de mirare în asta, fiindcã continuarã sã
rãmînã aprobatori de partea lui Silagy ºi Todor. Ei erau cinci - noi abia doi. Trecuserã acum
cu totul ºi cei trei “ai noºtri”, de partea lor.
T-
- ªi apoi - începurãm noi mai departe, - chiar versetul pe care l-aþi spus din epistola lui
Ioan, l-aþi sucit tocmai pe dos. Chiar dacã n-avem noi acum aici Biblia, tot ar trebui sã vã
aduceþi aminte bine cã acolo scrie: dacã nu ne osîndeºte inima noastrã - ºi nu aºa cum aþi
spus tocmai dimpotrivã: dacã ne osîndeºte. Biblia nu scrie aºa, cum aþi zis voi!
- Ba da, aºa scrie! - rãspunse Silagy.

- Bine, atunci hai sã-i întrebãm pe toþi la rînd. Trebuie sã-ºi aducã mãcar unul aminte bine
cum scrie exact. Cãci doar toþi am citit Biblia de zeci de ani.
- Cum scrie frate Todor?
- Aºa: dacã ne osîndeºte inima noastrã!
- Cum scrie frate Pop?
- Aºa, dacã ne osîndeºte inima noastrã! - Cum, nici atîta memorie nu aveþi?
- Bine! Cum scrie frate Opriº?
- Aºa scrie! ªi eu aºa îmi amintesc!
- Bine! Dar fr. ta cum zici cã scrie frate Marini?
- Aºa cum au zis ei. Nu cum ziceþi voi!
Ne-am îngrozit... Nu pentru cã credeam chiar cã nu ºtiau nici unul din fraþii noºtri cum
scrie exact acolo Biblia. Ci vãzînd pînã unde merge ura lor faþã de noi. Erau în stare sã se
solidarizeze cu strãinul chiar dacã acela susþinea un neadevãr, numai pentru a fi împotriva
noastrã. Chiar dacã noi aveam dreptate, eram tãgãduiþi.
- Bine fraþilor, fie aºa cum ziceþi voi! Acum ºi aºa n-avem cum vã dovedi. Dar sã vã
aduceþi aminte toþi cînd veþi ieºi de aici ºi veþi pune mîna întîia datã pe Sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu - prima datã sã vã uitaþi la versetul acesta. ªi dacã versetul acesta va fi scris acolo
aºa cum ziceþi voi acum, atunci sã fie adevãrate ºi toate cele ce le-aþi spus voi aici. - Iar noi
doi sã fim niºte mincinoºi.
Dar dacã nu va fi scris aºa cum ziceþi acum voi toþi cã este, - atunci sã ºtiþi ºi cã toate cele
ce le-aþi spus voi pînã acum aici sînt niºte stricãri ale Cuvîntului Sfînt, pentru care veþi avea
sã rãspundeþi la Judecata lui Dumnezeu!...
ªi cu asta, Dumnezeu sã vã binecuvînteze frate Pop ºi Opriº ºi Nicolae cu noii voºtri fraþi
cu tot! Noi, la astfel de meditaþii, unde strîmbaþi cu atîta îndrãznealã dreptele cuvinte ale lui
Dumnezeu, - nu vom mai lua parte. Faceþi ce vreþi.
T-
La vreo douã zile dupã asta au mai fost bãgaþi în celula noastrã încã ºase oameni. Erau
adventiºti reformiºti.
Grupul adventiºtilor era de la început separat de noi... Aºa erau ei peste tot. Nu se
împrieteneau cu nimeni. Stãteau numai între ei. I-am vãzut la suprafaþã foarte solitari între
ei, deºi încã de la început am observat cã în adînc ºi între ei erau unele neînþelegeri. Despre
aceste neînþelegeri însã vorbeau numai între dînºii ºi doar în ºoaptã, foarte retraºi. Niciodatã
nu au dat prilej sã se vadã pe faþã lipsa lor de unitate dintre ei.
T-
“Ai noºtri” - continuau sã facã “meditaþii” cu Silagy ºi Todor... Acum participau ºi ei în
sfîrºit cu bucurie, ascultînd cu admiraþie la tot ce spunea Silagy ºi Todor... Iar aceia se
prefãceau cã ascultã cu multã bucurie ºi înþeles la tot ce spuneau noii lor fraþi.
Dupã meditaþia lor, lãsau masa liberã pentru adventiºti, care îºi aveau ºi ei “meditaþiile”
lor.
În timpul acesta, ai noºtri se retrãgeau iarãºi prin colþuri, unde îndeosebi fr. Lae Marini
le fãcea lungi comunicãri despre pãcatele noastre, ale fr. Capãtã ºi mai ales ale mele. Fraþii
le spuneau astfel tot ce ºtiau de cînd auziserã despre noi. ªi numai tot ce auziserã rãu. Stãteau
cap lîngã cap, fraþii numai gurã iar strãinii numai urechi. Doar din cînd în cînd aruncau ochii
spre noi ca sã ne vadã ce facem, acolo unde stãteam retraºi, cu sufletele zdrobite de durere
ºi de ruºine, pentru tot ce vedeam cã fac fraþii noºtri.
T-
Noii veniþi, adventiºtii nu mîncau deloc nici un fel de carne. La masã, îndatã ce intra
primul castron cu mîncare, se repezeau cu toþii sã vadã dacã are în el vreo jumarã de slãninã
sau vreo bucãþicã de carne. Dacã era, ei refuzau mîncarea, dînd înapoi castroanele lor.
Primeau mîncare numai dacã nu vedeau prin ea nimic din ce ar putea sã-i spurce...
Unii din ºefii de secþie, supãraþi pentru acest refuz, veneau în camerã ºi întrebau furioºi:
- Care aþi refuzat mîncarea?
- Noi!
- Pentru ce?
- Sîntem adventiºti ºi credinþa noastrã ne opreºte sã mîncãm carne.
- Ce credinþã, ce oprire? Eu vã dau ordin sã mîncaþi imediat!
- Nu mîncãm!
- Nu mîncaþi?
ªi începu sã-i loveascã pe vreo doi cu palmele peste obraz.
- Nici acum nu mîncaþi?
- Nu mîncãm!
Vãzînd cã n-are ce sã le facã, furios ºeful ieºi, înjurînd:
- Atunci crãpaþi aici de foame! Eu n-am sã vã dau vouã separat altceva de mîncare.
T-
Cîteodatã era de douã ori la rînd cîte vreo jumarã de slãninã rãtãcitã prin vreun castron.
Atunci rãmîneau nemîncaþi ºi la amiazã ºi seara. Rãmîneau doar cu cafeaua de dimineaþã ºi
cu porþia lor de turtoi.
Ne era milã de ei... Oricum, erau ºi ei închiºi pentru credinþã, chiar dacã dupã pãrerea
noastrã aceastã credinþã era greºitã.
Ne-am sfãtuit sã-i ajutãm. Astfel noi nu ne mîncam turtoiul nostru pînã ce sosea mîncarea.
Dacã erau jumãri primeam noi mîncarea lor ºi le dam lor turtoiul nostru. Aºa ei scãpau de
douã necazuri. ªi de bãtaie ºi de foame. Iar noi eram mulþumiþi cã puteam face ceva pentru
ei.
De multe ori se “afla” jumara de slãninã numai la sfîrºitul mîncãrii. Atunci nu mai era
nimic de fãcut. Fie!
De la un timp unii începurã sã scoatã doar jumãrile, apoi sã mãnînce mîncarea. Foamea
doar lãrgea cîte puþin hotarele asprei legi. Mai tîrziu s-au mai lãrgit ºi altele.
T-
Dupã ruptura dintre noi ºi ceilalþi, au urmat între ei cîteva zile de ºi mai intense
consfãtuiri ºoptite printre colþuri... Acum eram mai mulþi în camerã, iar grupul adventiºtilor
stãtea de obicei între noi ca un paravan, aºa cã noi eram ºi mai depãrtaþi de ei. Iar ei ºi mai
feriþi de urechile noastre.
Am înþeles cã puneau la cale ceva împotriva noastrã.
ªi iatã ce au pus:
Într-una din serile urmãtoare, au alcãtuit un fel de tribunal care sã ne judece. Cum stãteam
atît eu cît ºi fr. Capãtã de obicei împreunã pe aceeaºi bancã - au venit în faþa noastrã toþi
cinci.
Silagy era ca un preºedinte care stãtea între Todor ºi Pop. El a început sã ne învinuiascã
- ºi mai ales pe mine, - folosind toate hulele ºi vorbele rele pe care i le spuseserã fraþii noºtri
Pop Alexandru ºi mai ales Nicolae Marini.
- De la început, - îmi zise Silagy mie, - tu ai fost în Lucrarea Oastei un rãufãcãtor. Ai avut
o viaþã plinã de pãcate ºi de rãtãciri. Din pricina ta au avut de suferit nespus de mult toþi
fraþii.
ªi mai ales fratele Ioan Marini. Tu ai provocat moartea fratelui Marini. El din pricina ta a
murit... Acum vrei sã duci Oastea Domnului iar la forme.
Iar pe cei care vor s-o elibereze de aceste forme îi împiedici ºi îi îndepãrtezi...
Eºti un vrãjmaº al Lucrãrii lui Dumnezeu. Eºti un stricãtor ºi un corupãtor de fraþi. Eºti
un ucigaº ºi un nelegiuit. Iar acesta care stã lîngã tine este ºi el la fel. Aºa sînteþi amîndoi!...
- Glasul îi era plin de furie iar faþa vînãtã de urã.
Todor îl ajuta, întregind cele spuse de Silagy cu toate cuvintele cele mai grele pe care le
avea în gura lui. ªi cu toatã ura cea mai pornitã de care îi era în stare inima - mai neagrã decît
faþa.
Pe lîngã ei doi, Pop Alexandru cu toatã gura lui cunoscutã, era pentru prima datã mai
prejos...
Noi stãteam fãrã cuvînt, ca niºte miei în mijlocul unor lupi care ne rupeau bucatã cu
bucatã toatã viaþa, tãvãlindu-ne-o în cel mai murdar noroi... Toatã faþa noastrã era scuipatã.
Toatã spinarea noastrã sfîºiatã. Toatã viaþa noastrã cãlcatã în picioare.
Toþi cei ºase adventiºti care erau martori la acestea, - stãteau acolo privind uimiþi,
ascultînd hulele aruncate împotriva mea, nedumeriþi de starea în care mã gãseam în faþa lor.
Cîþiva dintre ei mã cunoscuserã dupã nume de afarã fiindcã ºi revistele lor publicaserã unele
din lucrãrile mele. ªtiau cã sînt condamnat ca fiind lucrãtorul principal al Oastei Domnului.
- ªi pentru ei apãreau ca niºte grozãvii cele ce le auzeau împotriva mea.
T-
Cînd Silagy ºi Todor au tãcut, i-am privit liniºtit ºi le-am zis:
- Bine! Pe voi vã înþeleg. Sînteþi niºte strãini ºi vrãjmaºi ai credinþei noastre, ai bisericii
noastre ºi ai frãþietãþii noastre. Aþi avut un plan iar Domnul vi l-a zãdãrnicit ºi acum ne vedeþi
pe noi vinovaþi de toate acestea, cum ne-au vãzut cîndva ºi alþii, asemenea vouã. ªi vã
rãzbunaþi, arãtîndu-vã prin asta care vã este adevãrata faþã ºi inimã.
Poate cã voi doi nu sînteþi chiar prea vinovaþi. Nu ne-aþi cunoscut decît acum aici. N-aþi
avut de unde sã mã ºtiþi nici pe mine ce am fãcut cu adevãrat. Mã cunoaºteþi doar din cele ce
v-au spus fraþii aceºtia despre mine. De aceea n-am ce sã vã mai spun vouã ºi cred cã nici
n-am sã vã mai spun niciodatã nimic.
Dar vreau sã-i mai întreb un cuvînt pe aceºti trei fraþi ai mei care stau aici ºi ne osîndesc
alãturi de voi. Ei mã cunosc ceva mai demult ca voi. Doresc sã-i aud ce zic ei despre tot ce
aþi spus. Pe urmã vom ºti ce avem de fãcut.
- Frate Pop, chiar dacã nu mã cunoºti decît de vreo 12 ani, - ce zici despre tot ce au spus
aceºti doi acuzatori împotriva mea?
- Nici n-au spus atîta rãu cît ai fãcut! Nici nu þi-au descoperit toate nelegiuirile. Nici n-au
arãtat cît de mult ai stricat ºi strici în Lucrarea lui Dumnezeu. Cît rãu mi-ai fãcut numai mie!
Ai lucrat numai rãu contra mea ºi contra familiei mele. M-ai vorbit numai de rãu peste tot.
ªi vrei sã-i duci pe toþi fraþii în rãtãcire. Încã stai cã de-acum încolo vei vedea!...
- Bine frate Pop! Acum vreau sã vãd ce zic ºi ceilalþi!
- Ce zici frate Opriº, fiindcã frãþia ta mã cunoºti cel puþin din 1934. Aºa m-ai cunoscut
cum au spus aceºtia?
- Da! - zise fratele Opriº. - Dumnezeu a grãit prin gura lor.
- Bine frate Opriº. Dumnezeu sã te binecuvînteze! Va mai fi o judecatã - ºi atunci se va
vedea totul.
- Frate Marini, fr. ta ce zici?
- Au spus numai adevãrul! - rãspunse ºi fr. Marini. - Asta ai fãcut!
T-
Mã uitai la fr. Capãtã! Privea liniºtit undeva departe. El nu era prea zdrobit. Îi cunoºtea
mai bine ca mine ºi se aºteptase la asta, - nu se mirase deloc.
Dar mie o lespede grea ºi rece mi se prãbuºi peste tot sufletul meu. Nu o deznãdejde mã
cuprinse, nu o descurajare, nu constatarea unui faliment total al vieþii ºi luptei mã copleºi -
ci altceva mult mai amar: constatarea stãrii fraþilor mei, a lucrãtorilor Oastei.
La totala dezorientare în ce privea învãþãtura ºi credinþa Lucrãrii pe care o dovediserã
înainte de stãrile noastre de vorbã aici, - acum se adãuga totala lor lipsã de conºtiinþã
frãþeascã, în faþa acestor strãini.
Erau ºi ei condamnaþi cu mine, cu noi, pentru aceeaºi Lucrare evanghelicã în care
simþiserã cîndva chemarea ºi alegerea lui Dumnezeu. Trãiserã ºi ei ºi luptaserã alãturi de noi.
Se hrãniserã ei înºiºi ºi familiile lor, nu numai cu pîinea trudei noastre sufleteºti (- citiserã
ani de zile cãrþile ºi revistele pe care le scrisesem, ne cîntaserã cîntãrile) ci ne mîncaserã chiar
ºi din pîinea noastrã cea trupeascã. Mai mult sau mai puþin, pe fiecare din ei îi ajutorasem ºi
în felul acesta...
Dar, chiar dacã n-ar fi fost aceste motive, - eu eram aci totuºi, condamnat ºi învinuit ca
cel mai dintîi dintre ei. Clasificarea asta o fãcuse altcineva ºi nu eu. Prin chiar acest fapt deci,
cã eram considerat ca primul din Lucrarea Oastei în care erau ºi ei, ar fi trebuit sã vadã cã
înjosindu-mã atunci pe mine în faþa acestor strãini ei nu înjoseau de fapt numai întreagã
Frãþietatea Oastei, - ci se înjoseau chiar ºi pe ei înºiºi!
Ce pãrere sã mai aibã aceºti strãini despre ei, ceilalþi ostaºi, dacã chiar cel dintîi dintre
ei era aºa cum îl zugrãviserã ei?
De fapt oamenii aceia care au fost martori la acest proces amar, chiar aºa cum erau ei,
ºi-au putut da ºi ºi-au dat uºor ºi de la început seama de adevãr. Îi priveau ºi ei dezgustaþi.
De aceea o milã plinã de durere mi-a umplut inima mai ales pentru aceºti trei fraþi ai
noºtri.
Pop Alexandru ar fi fost un lucrãtor atît de bun, dacã el ar fi cu adevãrat un om nãscut din
nou, un om duhovnicesc! Are o memorie atît de ascuþitã... Are un talent frumos de a cînta ºi
o rîvnã deosebitã. Era capabil de lucruri mari ºi ar fi putut fi atît de folositor Domnului, dacã
ar fi fost îndrumat de o judecatã sãnãtoasã. Uneori vorbea atît de înflãcãrat ºi compunea
poezii buniºoare. Ce pãcat însã cã toate acestea sînt nimicite de o fire ambiþioasã ºi lumeascã,
de o minte împrãºtiatã, de o inimã îndãrãtnicã, potrivnicã ºi nestatornicã!...
Fratele Opriº... are un aºa minunat dar de vorbire, de emoþionare, de cucerire. ªi-a pus
viaþa întreagã, din copilãrie, chiar înainte de noi ceilalþi, - în slujba Domnului. A trãit ca
lucrãtor în librãria Oastei ani de zile alãturi de pãrintele Iosif. A fost martorul celor mai
zguduitoare momente din Istoria Oastei... A vãzut cu ochii sãi tot ce am trãit ºi am suferit
atîta vreme pentru cauza lui Hristos... A fost el însuºi pãrtaº la aceste suferinþe de atîtea ori...
- Cum se poate oare sã fi uitat el toate acestea ºi sã vorbeascã acum aºa? Cum se poate sã fi
uitat el cã doar cu cîþiva ani în urmã, în unul din cele mai grele momente pentru el ºi pentru
familia sa numeroasã ºi grea, - eu însumi mi-am pus libertatea ºi cuvîntul meu pentru ca el
ºi ai lui sã ajungã sã aibã un acoperiº de casã al lor?...
Apoi fratele Nicolae Marini... A putut el uita oare ziua aceea de 6 noiembrie 1945 din
casa fr. Miron din Sãsciori, unde el s-a predat Domnului îngenuncheat lîngã mine între cei
ºapte de lîngã patul fratelui Vasile?...
Cine l-a îmbrãþiºat pe el atunci, cel mai dintîi ºi cel mai fericit cã în sfîrºit a devenit ºi
el copil al lui Dumnezeu? ªi cine i-a adus fratelui sãu Ioan acasã la ei, aceastã veste care l-a
fãcut pe acesta sã-i cadã pe grumaz, cu una din cele mai mari fericiri ale vieþii sale?
Dar acum toate acestea ºi multe altele pentru ei - nu mai valorau nimic! O ceaþã
blestematã îi învãluia pe toþi. - ªi o otravã amarã picuratã strop cu strop în sufletele lor, le
întunecase ºi înveninase toatã judecata ºi simþirea faþã de noi. Vrãjmaºul reuºise sã ridice
împotriva noastrã nu numai rãzbunarea lumii necredi nci oase º i nu num ai du º m ãn i a
prefãcuþilor credincioºi - ci ºi vrãjmãºia acestor fraþi ai noºtri.
Eram aruncat în cea mai îngrozitoare temniþã din toate cîte le suferisem pînã astãzi. Nici
o loviturã din cîte le primisem pînã aici nu mã usturase cît aceste vorbe grele ale fraþilor
mei... ªi cît constatarea decãderii la care ajunsese starea noastrã ca lucrãtori ai lui Dumnezeu,
într-o Lucrare a Lui atît de minunatã ºi de înaltã precum era Oastea Lui. O, cum fusese gîndul
Sãu ºi planul Lui cu ea, - ºi ce devenise!
Eram într-o stare aºa cum am descris mai tîrziu în cele trei strofe din poezia:
Cum strînge rãdãcina piatra

pe vîrful bîntuit de vînt,
aºa mã strîng de Tine Doamne
acum, în locul unde sînt.
Cu toate fibrele fiinþei

întinse, încordat, mã þin
sã nu mã smulgã sã mã ducã
rafalele de vînt hain.
Sã-mi sîngere, sã-mi crape faþa,

sã mã întindã sã scrîºnesc, -
dar sã mã þin sã nu mã smulgã
acest vrãjmaº de vînt cîinesc.
T-
Încã o datã îmi cer iertare pentru istorisirea acestor dureroase întîmplãri din camera 64
de la Gherla din începutul anului 1960. Aº dori ca nimeni sã nu mã înþeleagã rãu, ci bine.
N-am vrut prin asta sã spun nimic rãu nici despre Miºcarea Betanistã din care fãcea parte
preotul Silagy ºi nici chiar despre cultul creºtin din care fãcea parte Todor. Nu vreau sã judec
toatã frãþietatea nici unuia din ei doar dupã valoarea duhovniceascã a lor personal. Cel puþin
dupã acea valoare pe care au dovedit-o în timpul acelor 2-3 luni pe care le-am petrecut acolo
împreunã.
N-ar fi drept aceasta. Dupã cum n-a fost drept nici cã a fost judecatã rãu Oastea Domnului
de cãtre alþii, din pricina unora dintre noi ziºi ostaºi cu numele, dar cu totul departe de a fi
ostaºi adevãraþi cu fapta ºi cu învãþãtura. Cel puþin acolo, în faþa acelora.
Poate cã în Miºcarea Betanistã din care fãcuse parte Silagy sau în cea evanghelicã din
care fãcuse parte Todor, erau mulþi credincioºi adevãraþi ºi vrednici cum are Dumnezeu cîte
unii peste tot... Pentru aceºtia n-avem decît preþuire ºi respect.
Dar dacã ºi cu aceste lucrãri duhovniceºti Dumnezeu a avut tot acelaºi scop al cernerii ºi
al curãþãrii ca ºi cu Oastea Domnului, trecîndu-le ºi pe ele prin acest cuptor al suferinþei, -
atunci înseamnã cã cel puþin aceºti doi lucrãtori din ele - n-au învãþat cu nimic mai mult decît
cei trei ai noºtri, din camera 64.
Dumnezeu sã aibã milã de ei. Poate cã dupã aceea vreunul din ei sã-ºi mai fi revenit
duhovniceºte. Nu ºtiu; nu i-am mai întîlnit niciodatã.
Dar ceea ce doresc din toatã inima sã se reþinã din toate cele arãtate aici este cã dacã omul
nu înþelege vremea cînd este cercetat - sau nu vrea s-o înþeleagã, dupã cum n-a înþeles-o nici
Ierusalimul precum spune Scriptura... pentru cã n-ai înþeles vremea cînd ai fost cercetat
( L u c a 1 9 , 4 4 ) - atunci totul poate fi în zadar. Dupã cum tot Scriptura spune: în zadar
aþi suferit voi atît de mult - dacã în adevãr este în zadar!... (Gal. 3, 3-4) .
În felul acesta, pînã ºi ultima încercare a lui Dumnezeu de salvare a lor - încercarea
focului - poate rãmînea fãrã nici un folos. Atunci Domnul poate renunþa la orice nãdejde
pentru el. Omul mai poate face apoi parte cu numele din Lucrarea lui Dumnezeu, - spre
amãgirea sa ºi a celor ca ºi el. Dar în realitate el este în afarã de ea, fiindcã Duhul lui Hristos
nu-l mai are (Rom. 8, 9) .
Nimic nu poate fi mai dureros apoi ca aceastã stare!
De aceea avem fiecare atît de mare nevoie de a ne cerca ºi încerca noi înºine, mereu ºi
mereu prin fraþi, prin cuvînt, prin duhul, - dacã sîntem sau nu în Hristos ºi în credinþã
( 2 C o r . 1 3 , 5 ) . Spre a nu ne înºela singuri, avînd despre noi o pãrere bunã cînd stãm
rãu - ºi a ne pierde astfel pe noi înºine pentru totdeauna. Fiindcã - zice Domnul - vor veni
mulþi în ziua aceea ºi vor zice: N-am predicat noi? N-am fãcut noi minuni?... - iar Domnul
cu ce cutremurãtor rãspuns îi alungã! (Matei 7, 22-23) .
Fiecare ar trebui sã ne temem citind aceste Scripturi! ªi sã cãutãm cu tot dinadinsul sã
ascultãm de fraþi ºi de cercetarea Domnului prin ei!
T-
Dumnezeule al Milei, ai milã de noi! Iatã cît de nevrednici am ajuns! Într-adevãr, bine ai
fãcut cã n-ai mai lãsat Lucrarea Ta pe mîinile unor astfel de lucrãtori cum sîntem noi. Noi
astãzi nu mai sîntem vrednici Doamne de aceastã Lucrare atît de scumpã, în care Tu ai avut
oameni atît de înalþi ºi de sfinþi ca înaintaºii noºtri!
Iatã ei, pãrinþii noºtri, au fost niºte lei puternici ºi biruitori, - iar noi care ne lãudãm cã
sîntem fiii ºi urmaºii lor, ne dovedim niºte biete pisici, gata sã ne linguºim pe lîngã picioarele
oricui ºtie sã ne perie puþin îngîmfarea noastrã prosteascã!...
Bine ai fãcut Doamne Isuse cã ne-ai strîns de pe zidurile Lucrãrii Tale, în care iatã ce
eram ºi cum lucram! Te rugãm þine-ne în acest cuptor pînã cînd ori vom arde de tot, ori se
va alege ceva curat din noi - dacã mai este ceva curat. Þine-ne în aceastã ºcoalã grea pînã
cînd Tu Însuþi vei gãsi cã ne-am lãmurit. Ori cã este ceva bun în noi spre a ne folosi mai
departe. Ori cã nu mai este nimic - ºi a ne îndepãrta.
Din milã ºi din grija de Lucrarea Ta Dumnezeul nostru, care ai investit în aceastã Lucrare
Preþul cel Mare al suferinþelor Fiului Tãu Isus Hristos. ªi preþul care mai lipsea acestor
suferinþe pentru mîntuirea noastrã, al suferinþelor acelora care se mai jertfiserã în aceastã
Lucrare a Oastei Tale, într-un fel atît de înalt!
T-
- Fraþilor, - le-am zis cu amãrãciune, - înseamnã deci cã de acum încolo noi sîntem
despãrþiþi pe totdeauna! Dacã este aºa, Dumnezeu sã vã binecuvînteze, rãmîneþi cu cei ce vi
i-aþi ales fraþi. Iar pe noi lãsaþi-ne aºa cum ne-aþi judecat. Pînã la Judecata lui Dumnezeu care
ne va rãsplãti fiecãruia dupã faptele noastre, rãmînem aºa!
Dupã aceasta n-am mai avut ce sã ne mai spunem nici un cuvînt unii altora.
Dar sufeream cumplit. ªtiam cã nu bieþii noºtri fraþi erau cei ce ne fãcuserã ºi ne fãceau
rãu nouã ºi durere Domnului. Ci duhurile potrivnice care îi stãpîneau. Aceste duhuri ºi
învãþãturi întunecate erau adevãraþii vrãjmaºi, iar nu fraþii. Am început sã ne rugãm îndureraþi
ca Domnul sã îndepãrteze duhurile acestea, iar nu pe fraþi. Sã smulgã numai neghina, numai
neghina pãcatului din suflet, dar sã le salveze sufletele lor.
Ce fericiþi vom fi cu toþii cînd vom rãmîne toþi fraþii fãrã nimic tulburãtor ºi dezbinãtor
între noi, ci numai cu dragostea dintîi, una în toþi ºi una toþi. Sã ne tot rugãm cu toþii pînã
atunci!
T-
La douã zile dupã asta fratele Opriº a fost scos ºi dus într-un detaºament de muncã. Nu
aveam sã-l mai vãd decît dupã aproape cinci ani, afarã, la Cãlan, într-o zi iarãºi de mare necaz
pentru el. L-am îmbrãþiºat cu bucurie atunci ºi i-am dat cît ajutor i-am putut, fãrã a-i aminti
nimic de cele petrecute în celula 64.
Dupã ce a ajuns din nou liber, în mijlocul fraþilor, fr. Opriº ºi-a revenit deplin, fiind iarãºi
ca înainte. Doar atunci, în vremea ºi în locul ispitei aceleia, bietul frate ºi-a pierdut pentru
o clipã bunul cumpãt.
Dar care dintre noi oamenii nu greºim? Domnul sã aibã milã de noi de toþi, cînd ne trezim
ºi ne întoarcem la ceea ce n-ar fi trebuit sã pãrãsim niciodatã. Iatã dovada cã nu fraþii noºtri
sînt vrãjmaºii noºtri, ci duhurile potrivnice. Pentru cã dacã vreunul poate sã ne smulgã din
cursele acestor duhuri ºi îºi vine în fire... el devine din nou ceea ce trebuia sã fi rãmas prin
toate (2 Tim. 2,26) .
T-
Tot în aceeaºi zi în care îl scoseserã pe fr. Opriº pentru muncã, îl scoseserã ºi pe Lae
Marini pentru infirmerie. ªi nu l-am mai vãzut apoi nici pe el decît întîmplãtor dupã zece ani
într-o trecere prin Cluj. Dar starea lui sufleteascã nu se schimbase întru nimic. Astfel cã dupã
cîteva clipe ne-am despãrþit. Nu cred cã vom mai avea prilejul sã mai vorbim despre el
niciodatã. Domnul sã Se îndure totuºi de mîntuirea lui. ªi a întregii familii din care s-a nãscut
el.
T-
În chiar ziua cînd i-au scos pe cei doi, ne-au mai adus pe alþii, vreo opt, dintre care patru
erau fraþi ostaºi. Din ei doi erau de la Caransebeº, condamnaþi cu lotul fraþilor din Timiºoara:
fraþii Avram ºi Andrei. Apoi fr. Nediu Petru de la Arad. - ªi fr. Ilie Marini, fostul misionar
al Oastei de acum treizeci de ani... Ilie, fratele lui Ioan ºi al lui Nicolae Marini din Sãsciori...
Venirea lor a fost pentru noi o mare bucurie ºi înviorare în amãrãciunea stãrii prin care
treceam.
Din Gherla se fãcuse în zilele acelea un mare transport de deþinuþi la munci. Iar ei toþi
bolnavi, fuseserã puºi cu noi. ªi noi, aproape toþi eram bolnavi.
Dar dintre ei cei noi veniþi, doi erau bolnavi mai grav. Unul era Nediu Petru de la Arad,
slab ºi paralizat. Apoi Ilie Marini total distrus atît trupeºte cît ºi sufleteºte. Slab ca un schelet
- ºi cu tot spatele o ranã sîngerîndã de o eczemã înfocatã care i se întindea pe toatã pielea de
sus de dupã cap ºi pînã jos pe picioare...
I-am aºezat în locurile noastre pe paturile cele de jos ºi am cãutat sã facem tot ce puteam
pentru ei.
T-
De la început am avut o mare milã ºi durere pentru starea fratelui Ilie. Nu i-am spus nimic
despre felul cum se purtase fratele sãu, dar m-aº fi bucurat dacã nu-l scotea de aici pe Lae ca
sã se întîlneascã împreunã. Ar fi fost o mare bucurie pentru ei amîndoi... ªi poate o izbãvire.
Încã în aceeaºi zi, fr. Ilie care era foarte grav bolnav, mã chemã la o parte ºi îmi spuse:
- Frate Traian, ºtie Domnul dacã eu voi mai scãpa cu viaþã de aici sau nu. Starea mea este
atît de gravã încît cred cã nu voi mai rezista mult. M-am tot cerut la infirmerie, dar nu au vrut
sã mã scoatã.
- ªi nici n-au vrut sã-mi dea vreun tratament de camerã. Am dorit atît de mult sã ne întîlnim,
spre a-mi mãrturisi fr. tale ceea ce am pe inimã o mare greutate. - ªi sã-þi cer sã te rogi pentru
mine.
Întîi vreau sã-þi spun cît de mult îmi pare rãu de faptul cã de optsprezece ani eu n-am mai
lucrat nimic pentru Domnul. Am fost robit cu totul de alergãrile dupã bunurile lumii
acesteia... Pe urmã n-am vrut sã mã pun în primejdie din partea stãpînirii. Apoi vrãjmaºul m-a
atras tot mai adînc în goana dupã avuþii ºi dupã altele.
Acum, dacã Domnul nu mã smulgea de acolo, - doar o zi-douã - ºi aº fi fost pierdut pentru
totdeauna...
O, dacã Domnul m-ar mai ajuta sã scap de aici! Promit în faþa Lui cã nu voi mai þine
seama de nimic, ci voi lucra iarãºi pentru El, cum am alergat cîndva, cu tot sufletul ºi cu toatã
rîvna inimii mele... Acum vãd ce zadarnice sînt toate celelalte...
ªi plîngea amar. Plîngeam ºi eu alãturi de el ºi mã strãduiam sã-l mîngîi ºi sã-l încurajez.
- Roagã-te pentru mine. ªi ajutã-mã cu ce poþi.
T-
I-am promis cã voi face totul. Voi stãrui de ºeful de secþie pînã cînd va fi scos ºi dus la
infirmerie. Acolo îl va afla ºi pe Lae...
Domnul, în bunãtatea Sa, poate sã-l primeascã iarãºi. Sã-l scape ºi sã-l aºeze din nou în
slujba sfîntã avutã cîndva.
Într-adevãr - dupã ce zile la rînd am tot bãtut în uºã înfruntînd toatã mînia ºi rãzbunarea
gardianului, - fratele Ilie a fost scos ºi dus la infirmerie. Pînã atunci am fost neîncetat lîngã
el, ajutîndu-l cu tot ce am putut.
T-
De atunci nu l-am mai vãzut pe fratele Ilie nicãieri, nici astãzi.
La vreo doisprezece ani dupã asta, cînd el era de acum acasã de aproape zece ani - trecînd
eu odatã prin Sebeº, aproape de Lancrãm, satul lui, am trimis dupã el sã vinã la adunarea
fraþilor la care eram ºi eu în seara aceea sã ne întîlnim. - Dar n-a venit.
Fraþii spuneau cã nu mai merge deloc pe la adunãrile frãþeºti. Era sãnãtos ºi liber de zece
ani, dar cu nimic nu arãta o altfel de umblare de cum avusese în anii de dinainte de închisoare
- ºi de care îi pãruse atît de rãu acolo.
Ba dimpotrivã, acum, ziceau fraþii cã ºi el vorbea de rãu biserica ºi pe fraþi. Aºa cum
fãcea ºi fratele sãu Lae, cum fãcea ºi celãlalt frate al sãu Vasile. ªi cum fãceau ºi ceilalþi ai
familiei lor din Sãsciori...
Ce se mai poate spune în faþa tuturor acestor lucruri?
Suspini ºi te rogi: Dumnezeule al Milei, ai milã...
Dupã ce venirã atunci aceºti fraþi în camerã cu noi, eram acum foarte înghesuiþi, cîte doi
pe un pat de jos - ºi cîte trei pe douã de sus.
De la fraþii aduºi la noi aflarãm multe. Ne interesa tot ce fac ºi ce fãcuserã toþi ceilalþi
fraþi ai noºtri aici pe unde am fost ºi sîntem risipiþi.
Am aflat astfel cã eram arestaþi mult mai mulþi decît ºtiusem. Fraþi de care nici nu aflasem
afarã, auzeam cum cã erau închiºi ºi condamnaþi ºi ei. Unii aici, alþii trimiºi pe la colonii,
alþii la stuf în Delta Dunãrii... Un frate murise la stuf, altul la o colonie, altul lîngã Avram
ºi Ghiþã, aici jos în camera 14...
Deºi nu-l vãzusem trupeºte niciodatã, cunoºteam bine povestea vieþii fratelui Valer, care
murise aici jos, în camera 14, în braþele celor doi fraþi, Avram ºi Ghiþã.
Dintre cîte vieþi s-au stins prin acest întuneric cred cã nici una n-a fost atît de zguduitoare
ca a acestui frate. O spun doar pe a acestuia unul, dupã cum am aflat-o din mãrturia mai
multor fraþi.
Acest frate era Mîndroni Valer din Ciula Mare, jud. Hunedoara. Iatã istoria vieþii lui:
T-
Era prin anii 1954-1955 cînd pe Valea Haþegului Lucrarea Oastei Domnului luase un mare
avînt în toate comunele acelea începînd de la Subcetate, pînã la poalele Muntelui Retezat. ªi
pînã departe spre Caransebeº. Bisericile erau neîncãpãtoare iar Cuvîntul Domnului se
rãspîndea cu atîta putere încît o mare mulþime de suflete se întorceau la Domnul, începînd o
viaþã nouã cu El. Judeþul Oastei - Hunedoara, a avut totdeauna parte de la Duhul Sfînt de
niºte lucrãtori adevãrat credincioºi, smeriþi ºi pãtrunºi de dragostea dintîi. Prin aceºtia Duhul
ºi Cuvîntul Sfînt au adus mult rod duhovnicesc.
Printre cele mai binecuvîntate comune cercetate de Duhul Sfînt erau: Sãlaºul de Jos,
Sãlaºul de Sus, Ohaba de sub piatrã, Bãrãºti, Sãcel, Sînpetru, Onciuc, Valea Dîrjii, Hãþãgel,
Densuº, Reia, Fãrcãdia, Ciula Micã, Ciula Mare, Bãiþa, Rãchitova - ºi încã multe altele...
T-
La una din adunãrile din satul Ciula Mare, printre sufletele care s-au predat Domnului a
fost ºi soþia unuia din cei mai temuþi oameni din pãrþile acelea: Mîndroni Valer din Ciula
Mare. El era pe atunci unul dintre cei mai bogaþi ºi mai voinici din satul sãu. Ducea o viaþã
total despãrþitã de Dumnezeu, veºnic beat ºi gata de ceartã ºi bãtaie. Nimeni nu-i putea sta
împotrivã. Bãtea pe oricine îi stãtea în cale ºi ameninþa cu cuþitul. Era groaza comunei ºi a
familiei sale.
Dupã ce soþia lui s-a întors la Domnul, el o fugãrea mereu de acasã bãtînd-o ºi ameninþînd
cã o va omorî, ori de cîte ori mergea sau venea de la adunare. Aceastã purtare a lui era un
chin pentru biata soþie ºi pentru cei doi fii ai lor: Iulius ºi sora sa.
T-
Într-o searã dupã ce îºi îngrozise iarãºi familia, omul stãtea în casã foarte abãtut. A cinat
ceva, apoi s-a culcat.
Dar îndatã a auzit un glas limpede care îi spunea ca o ameninþare:
- Valer, bagã de seamã! Pînã cînd ai tu de gînd sã mai urmezi în felul acesta? Nu te
gîndeºti cã ai un suflet ºi cã vine ziua cînd va trebui sã dai seamã de toate faptele tale rele?
Omul îngrozit s-a sculat, a aprins lumina ºi i-a zis soþiei sale:
- Tu, ai auzit glasul care a vorbit acum cu mine? Ai înþeles ce mi-a spus?
- N-am auzit nimic! Ce þi-a spus?
Soþul îi spuse tot ce auzise.
- Acela a fost un glas de Dumnezeu - i-a zis soþia. Sã iei bine seama la înºtiinþarea lui!
T-
Au stins lumina ºi s-au culcat iarãºi. Dar îndatã a rãsunat din nou ºi limpede glasul,
spunîndu-i la fel. Toatã noaptea nu au mai putut adormi.
A doua zi starea lui era adînc frãmîntatã. Nu avea liniºte, nu putea sã facã nimic altceva
decît sã spunã celor din jurul sãu tot ce auzise cu urechile lui de repetate ori toatã noaptea.
Aºtepta seara viitoare cu groazã, temîndu-se cã se va repeta iarãºi totul ca noaptea trecutã.
T-
Într-adevãr, pe vremea de ieri s-a auzit din nou glasul care îi vorbise, dar de data asta a
vãzut pe Cineva îmbrãcat în alb, care îi vorbea dintr-o mare luminã.
ªi-a sculat soþia spunîndu-i îngrozit:
- Ia te uitã, tu nu vezi ºi nu auzi nimic? Scoalã-te ºi tu, ascultã ºi priveºte!

Au aprins lumina, - dar nu mai era nimeni.
S-au culcat din nou... Fiinþa îmbrãcatã în alb i s-a arãtat iarãºi spunînd:
- Sã te întorci la Dumnezeu! Sã te laºi de aceastã viaþã decãzutã care te duce sigur la
pieirea veºnicã. Crede în Domnul Isus ºi hotãrãºte-te pentru El, intrã în Oastea Domnului ca
sã fii salvat... Duminica viitoare sã-þi iei toatã familia ºi sã mergi la rudeniile tale din Bãrãºti
- acolo þi se va spune ce trebuie sã faci...
Cînd a ajuns în satul Bãrãºti, rudeniile sale care erau fraþi din Oastea Domnului, tocmai
mergînd la adunare... Au lãsat totul ºi au mers cu ei.
Biserica din sat era plinã de fraþii care slãveau pe Dumnezeu cu mari cîntãri de laudã ºi
vesteau Cuvîntul lui Hristos cu multã putere.
La încheierea adunãrii cînd s-a fãcut chemarea, cel dintîi care a ieºit în faþã ºi s-a prãbuºit
în genunchi înaintea altarului, era Mîndroni Valer. S-a predat Domnului cu o rugãciune
zguduitoare de pocãinþã ºi a depus un legãmînt neuitat, spunînd cu gura mare înaintea
mulþimii de fraþi tot ce se întîmplase cu el. Cît de nenorocitã era starea lui înainte - ºi cum
l-a cercetat acum pe el Mîna ºi Harul lui Dumnezeu, care nu l-a lãsat sã meargã la pierzarea
veºnicã...
Toþi cei care îl cunoscuserã înainte au rãmas uimiþi de tot ce auzeau acuma de la el. ªi
preamãreau pe Dumnezeu care lucreazã ºi astãzi ca în vremile primilor creºtini.
T-
Dintr-un om care fusese groaza satului, fratele Valer devenise dintr-o datã un om nou, o
binecuvîntare... Mulþi dintre cei care îl vedeau ºi îl auzeau acum preamãreau pe Dumnezeu
ºi se întorceau ºi ei de la calea cea rea, hotãrîndu-se cu pocãinþã puternicã la o viaþã nouã.
Astfel, dupã cum mai înainte cutreiera satele pe la petreceri ºi tulburãri pãcãtoase, - acum
fratele Valer cutreiera aceste sate împreunã cu fraþii, mãrturisind pretutindeni ce i-a fãcut lui
Domnul ºi cum a avut milã de el.
Aºa a umblat el mereu, vestind peste tot cu o mare putere ºi îndrãznealã lucrãrile
mîntuitoare ºi puterea cea mare a Numelui ºi Crucii lui Isus Hristos. O mare mulþime de
oameni s-au întors la Domnul intrînd în Oastea Domnului, în urma mãrturisirilor lui
înflãcãrate ºi pline de credinþã.
În 1959, printre cei arestaþi cu lotul fraþilor din Hunedoara ºi Alba, - era ºi el.
A fost condamnat astfel, împreunã cu ceilalþi fraþi, la mulþi ani de închisoare pentru
activitatea lui religioasã.
Ajuns la Gherla, dupã cîteva luni, în urma condiþiilor grele s-a îmbolnãvit ºi el grav... A
dat în dezinterie, a slãbit de tot pînã ce nu s-a mai putut scula de pe pat.
Din cauza bolii sale s-au ridicat apoi împotriva lui ºi unii dintre cei închiºi împreunã cu
el, provocîndu-i mereu chinuri ºi mustrãri din ce în ce tot mai grele. Cei doi fraþi care erau
lîngã el îl ajutau cum puteau, dar starea lui se înrãutãþea din ceas în ceas.
Au bãtut la uºã sã-l scoatã la infirmerie sau mãcar sã-i dea ceva medicamente - dar nimic.
Cei din camerã îi îngreuiau tot mai mult starea prin mustrãrile ºi ameninþãrile pline de
rãutate ºi de neînþelegere.
Astfel nu dupã multe zile fratele Valer a închis ochii pentru totdeauna acolo în celula 14,
în braþele fraþilor Avram ºi Ghiþã...
În ultimele sale ceasuri spunea fraþilor cum Îl vede pe Domnul Cel îmbrãcat în alb, aºa
cum Îl vãzuse în nopþile chemãrii lui... ªi corul de îngeri care cîntau acum pentru bucuria
întîmpinãrii sale care pleca spre ei...
Aºa s-a sfîrºit, ca un martir, acest frate iubit care din clipa chemãrii sale s-a predat
Domnului cu toatã puterea sa, apoi L-a slujit pe Domnul cu o dragoste ºi o statornicie pline
de îndrãznealã, pînã la moarte.
Slãvit sã fie Domnul pentru orice suflet care trece în veºnicie biruitor ºi vrednic!
T-
În amintirea lui - ºi a celorlalþi fraþi ai noºtri care ºi-au sfîrºit viaþa în acei ani ºi prin
acele locuri pecetluind cu sîngele ºi cu moartea lor sfîntã slujba ºi îndrãzneala lor pentru
Domnul, - sã ne plecãm genunchii, rugîndu-ne Lui pentru fericirea lor veºnicã, acolo la
Scumpul nostru Mîntuitor Isus. - ªi sã ne rugãm pentru curãþia ºi biruinþa Lucrãrii Oastei, la
temelia cãreia, pe lîngã suferinþele Domnului ºi Mîntuitorului nostru Isus, sînt îngropate ºi
suferinþele acestor martiri, aleºi ºi scumpi înaintea Lui ºi a noastrã, care au rãmas statornici
în învãþãturã ºi mari în credinþã pînã la moarte, aºa cum au primit de la început, prin cuvîntul
ºi pilda pãrintelui Iosif.
Iar noi ºi toþi cei care vom mai urma în aceastã Lucrare sfîntã - sã luãm pildã de la ei! Sã
privim sfîrºitul felului lor de vieþuire ºi sã-i urmãm statornici în învãþãtura ºi în credinþa lor
ºi a noastrã - de la început.
T-
Îndãrãtul acestei uºi închise parcã de o veºnicie, stãteam acum ca într-un iad. Din cauza
prea marilor chinuri, a foametei ºi a apãsãrii - tot trupul ne era stors de orice vlagã. Eram cu
toþii ca niºte jumãtate morþi. Slãbisem din nou pînã la marginea de jos a puterii.
Din cauza durerilor sufleteºti însã sufeream ºi mai mult. Mi se pãrea cum mi s-ar desface
fîºie cu fîºie toatã carnea putrezitã de pe oase. Toatã fiinþa îmi era ca între niºte lespezi de
gheaþã sau de foc.
Tãceam cu toþii aproape tot timpul ca niºte morþi, sau ca niºte îngheþaþi care deºi aveau
atît de multe sã-ºi spunã unii altora, - nu-ºi mai spuneau nimic. Starea ne era aºa de grea încît
fiecare nu mai doream nimic altceva decît sã fim scoºi de aici ºi duºi oriunde. Numai sã nu
mai fim aci ºi aºa.
ªi uºa asta cumplitã, care stã mereu neclintitã, închisã pe dinafarã peste noi aici, ca un
zid pînã la cer, prin care nu mai pãtrunde de nicãieri nimic la noi de o veºnicie. ªi de la noi
nicãieri...
Sîntem aici închiºi parcã în uitarea veºnicã...
T-
Lîngã uºa aceasta închisã, gîndindu-mã la o mie de bucurii ºi la o singurã durere, am
compus primele versuri din poezia:
Uºa...
Voi care vã puteþi deschide a voastrã uºã cînd doriþi,
voi ce puteþi ieºi din casã sau sã intraþi,
- dupã plãcere,
voi ce puteþi privi în voie la soarele plãcut al zilei
sau stelele ºi luna nopþii,
sau cîmpul înflorit ºi verde,
sau ploaia primãverii caldã,
sau fulgii legãnaþi ai iernii,
- voi nu ºtiþi ce înseamnã-o uºã
pe care n-o puteþi deschide
nici la nevoie
nici la voie
o uºã unde n-ai tu cheia,
dar care-i totuºi uºa ta!...
Voi care nu ºtiþi,

care n-aveþi de unde ºti, ce-amar se plînge
ºi-ngrozitor se poate arde
ºi suferi, de viu în groapã,
dincolo, dupã-o uºã-nchisã,
mai îngropat decît toþi morþii.
Voi care n-aþi stat treji în flãcãri de aºteptare
nopþi ºi zile
ºi luni ºi ani
cu rãsuflarea opritã
ºi auz atent,
cu inima zdrobitã-n zbucium de teamã
ºi de bãnuialã
ºi chinuiþi de deznãdejde ºi de nãdejde totodatã
napoia unei uºi închise pe dinafarã,
- de un veac...
Voi care nu ºtiþi în ce adîncuri întunecate

ºi-n ce iaduri
se prãbuºeºte ºi ridicã,
trãieºte ne-ncetat
ºi moare
de mii de ori pe zi un suflet zdrobit
bucatã cu bucatã,
clipitã de clipitã-ntruna
de mii de ori
gustînd otravã
stînd singur dupã-o uºã-nchisã
ca dupã-o piatrã de mormînt.
- Voi care vã puteþi întinde din casã

mîinile-amîndouã
sã vi le rãcoriþi în stropii cãlduþi ai ploilor de mai,
voi care vã culcaþi pe iarbã sub merii
sau cireºii voºtri,
sau vã puteþi purta pe braþe zîmbind copiii
ºi soþia,
sau iarna v-aruncaþi prin neauã
cu faþa roºie ºi plinã,
sau toamna vã puteþi întinde
în grãdiniþa voastrã mîna
spre-o prunã roºie-ntre frunze
sub care încã-s stropi de rouã,
sau oriºicînd vã este sete puteþi bea apã
dupã voie
din cana voastrã
sau din unda unui izvor însingurat
ºi-apoi sã odihniþi la umbrã,
sã mirosiþi o floare albã,
sã vã uitaþi la peºtiºorii ce-noatã jucãuºi în rîu,
sã vã scãldaþi voioºi în apã,
în soare
sau în praful cald,
- Voi care vã puteþi în pace ruga în odãiþa voastrã

cu tatãl sau cu mama voastrã,
cu fiii voºtri, cu soþia
sau singuri
sau în Casa Sfîntã
- ºi nimeni nu vã rîde-n faþã
nici nu vã bate pentru asta,
nici nu vã-njurã mînios,
nici nu sînteþi siliþi s-o faceþi în pat,
cu pãtura pe faþã
- ci liniºtiþi,
cu tot respectul
ºi bucuria clipei ei...
- Voi care dupã uºa voastrã staþi liniºtiþi,

netremurînd
de cîte ori s-aude-un zgomot,
de cîte ori simþiþi un pas
cã poþi fi scos, nu ºtii de cine
cã poþi fi chinuit de-oricare
ºi nu ºtii pentru ce, oricînd...
- Voi care vã puteþi în voie culca în aºternutul vostru

ºi fãr-sã vi se-nsemne locul
cã nu-i permis sã-l depãºiþi,
- Voi ce puteþi mînca o parã sau pîine,
pîine cîtã vreþi,
sau care, cînd simþiþi nevoia de-a rãmîne
cei mai singuri
puteþi ieºi cînd vreþi din casã
sau din mulþime, neopriþi...
- O, voi nu ºtiþi,
nu ºtiþi ce har e,
ce fericire negrãitã-i,
ce lucru necrezut de mare-i
- o uºã ce-o deschizi cînd vrei!...
- O, voi ce nu ºtiþi,
nu ºtiþi încã,
nici vreþi sã ºtiþi
nici nu cãutaþi
sã ºtiþi, ce va urma clipitei
cînd Dumnezeu o sã vã spunã:
- “Plecaþi voi blestemaþi în focul de veci
în care n-aþi crezut...”
- Voi care nu gîndiþi nici astãzi
ºi nici nu vreþi sã þineþi seama
ce iad-spãimîntãtor ºi veºnic e depãrtarea de Hristos,
ce noapte veºnicã-i aceea neluminatã de-o nãdejde
de nici o singurã nãdejde,
- pe vecii vecilor închis...
- Voi care nu vã daþi azi seama ce-ngrozitor este pãcatul

fiindcã fãrã nici o teamã trãiþi în el
ºi el în voi,
nici cît de veºnice sînt: noaptea ºi chinurile remuºcãrii
ºi usturimea conºtiinþei de-a pururi nemaiadormite
ºi ispãºirea nesfîrºitã a sãvîrºitului pãcat
al neascultãrii de Cuvîntul lui Dumnezeu ce-l cunoºteaþi...
- Voi nu ºtiþi ce respingeþi astãzi,
cînd nu vã pasã de Hristos
cînd n-ascultaþi chemarea sfîntã
a Crucii Rãscumpãrãtoare
ºi cînd respingeþi harul care e Uºa Veºnicei Lumini!
...Dar cînd veþi fi ajunºi, odatã,

napoia unei uºi închise
a unei uºi pe veci închise,
pe veci închise, dupã voi,
cînd veþi fi despãrþiþi de-a pururi
de oriºice fiinþã scumpã,
cînd singuri, singuri pe vecie
în deznãdejde, ºi uitare,
în veºnica-ngrozire, singuri
- ºi vã veþi da cu spaimã seama cã-n veci
ºi-n veci, aºa va fi,
cã nici mãcar nu-i altã moarte
s-aveþi mãcar în ea nãdejde,
- atunci
abia atunci,
acolo, cu-adevãrat vã veþi trezi
gîndindu-vã ce har odatã era o uºã larg deschisã
o uºã larg deschisã vouã spre mîntuire
prin Hristos...
Cã-o viaþã-ntreagã-a stat deschisã,
deschisã ºi îmbietoare
dar voi batjocorind iubirea,
dispreþuind înºtiinþarea
ºi lepãdînd iertarea care prin Cruce v-a rãscumpãrat,
n-aþi vrut sã credeþi nici în moarte
nici în osînda necredinþei
nici în Gheena unde focul
ºi viermele vor roade veºnic
- ºi astfel v-aþi închis voi singuri,
cu mîna voastrã,
uºa vieþii
ºi aþi ajuns pe drept în locul unde vã chinuiþi acum...
Pe veci de veci,
pe veci de veci,
pe veci de veci,
pe veci de veci.
Abia atunci veþi ºti ce-nseamnã

o uºã care vi s-a-nchis
o uºã ce v-a fost deschisã, atîþia ani,
atîta vreme,
dar care-acum vã va fi-nchisã, pe veci de veci,
pe veci de veci...
O, tu cel pentru care uºa mai este, încã, azi deschisã

nici la chemarea cea din urmã
ce-i poate asta,
- nu rãspunzi?T-
Eram însã de mult încredinþat cã atunci cînd se va sfîrºi ceea ce Domnul avusese de fãcut
cu noi, sau pentru noi, - totul se va schimba într-o clipã. Aºa cum se mai întîmplase ºi pînã
aici de atîtea ori. Numãrate erau ºi zilele care vor trebui suferite ºi aici. Cînd rostul pentru
care eram adus în celula asta se va fi împlinit - se va deschide ºi uºa asta, cum s-au deschis
ºi altele.
Acest rost - acum eram încredinþat cã se împlinise. Nu mai aveam de ce sã stau aici.
Atunci se deschise ºi uºa asta.

Pe patul morþii mele
Pe patul morþii mele voi spune tot aºa:

uniþi, pãstraþi iubirea, nimica nu-i ca ea!
- Nu-ngãduiþi credinþe ºi-nvãþãturi ce vin
s-aducã-n adunare ºi-n suflete dezbin,
nu mai primiþi în casã ºi nici un loc nu daþi
la cei ce fac lucrare strãinã printre fraþi,
ca de tîlhari ce umblã cu gînduri de omor
aºa feriþi Lucrarea de ei ºi toþi ai lor.
Priviþi ce fac acolo pe unde au intrat

ce dezbinãri, ce jale ºi prãpãd au lãsat
între acei ce-odatã erau cu duh unit,
- ºi veþi vedea mai bine ce duh i-a-nsufleþit.
Cuvîntul lor ce dulce ºi bine-l potrivesc
sã parã adevãrul cel mai înalt ceresc,
ce “dragoste curatã”, ce rîvnã, ce zîmbiri,
ce nemaiauzite ºi-adînci “descoperiri”,
de stai s-asculþi, îþi pare cã noi lumini þi-apar
curînd le cazi în curse prin “adevãrul clar”.
Apoi uºor te lepezi de tot ce pînã-acum

fusese pãrtãºia cu fraþii tãi de drum
ºi-ncepi sã calci cu urã satanic de-ndrãzneþ
pe tot ce-aveai nainte mai scump ºi mai de preþ,
batjocoreºti Lucrarea în care-ai cunoscut
pe Domnul ºi lumina ºi harul la-nceput,
trecînd peste-ascultarea de-al Domnului Cuvînt
te lepezi de credinþã ºi uiþi de legãmînt,
înlocuind aceste Dumnezeieºti comori
cu-o spumã-nºelãtoare, minþit de-amãgitori.
- Cum crezi, cãlcînd porunca ce-aveai ca sã rãmîi

statornic pîn-la moarte credinþei cei dintîi, -
cã poþi schimba Cuvîntul lui Dumnezeu Cel Sfînt
cãlcînd peste Lucrare, uitînd de legãmînt
- ºi sã mai scapi acum ºi-n veacul viitor
de-osînda ºi de focul în veci mistuitor?
Botezul ºi credinþa sînt unice pe veci,

- cum crezi cã peste-acestea poþi, nelovit, sã treci?
cum crezi, sucind Cuvîntul (sã-þi aperi ce-ai fãcut)
cã n-ai sã fii odatã pe veci de veci bãtut?
O, noul crez va þine atîta pînã iar
vicleanu-þi va trimite un alt duh mai tîlhar
ºi-n altã amãgire vei fi fãcut sã treci
ºi-apoi în alta iarãºi -
ca sã te pierzi pe veci!...
Aºa lucreazã felul vrãjmaº cînd îl primeºti

cînd stai s-asculþi la vorbe ºi nu la duh priveºti!
- Cum vrei sã spunã hoþul cã-i hoþ ºi nu-i cinstit,
de-ar spune el cã-nºealã, de cine-ar fi primit?
- Cu vorbã dulce însã ºi glas amãgitor
el ºtie cã-l învinge pe lesne-crezãtor
pe cel purtat întruna de orice-nvãþãturi
fiindcã stã s-asculte viclenele lor guri.
...O, cum sã spun mai tare sã mã-nþeleagã toþi:

pãcatul ºi minciuna ºi lauda sînt hoþi,
vicleni vorbesc de pace ºi dragoste, - dar vin
s-aducã-n adunare ºi-n suflete dezbin.
Nu-i credeþi cînd vã-ncîntã cu biblice vorbiri
cã-n gînd li-e interesul ºi-n suflet uneltiri,
pe urma lor ruinã ºi prãpãd vor lãsa
oriunde-nvãþãtura ºi duhu-ºi vor purta.
Oricine le va spune vreodatã “bun venit”
pãrtaº cu ei se face,
la fel va fi-osîndit!
Voi fraþii mei, feriþi-i, cãci oriunde-au intrat

durere, dezbinare ºi prãpãd au lãsat.
Nici nu le pasã preþul durerii care-o fac
cu-o lacomã trufie îºi cautã bunul plac.
Feriþi-vã de dînºii de-a pururi fraþii mei,
nimic, nici rãu, nici bine, sã nu aveþi cu ei.
Uniþi, pãstraþi Iubirea, cã nu-s comori ca ea
- pe patul morþii mele voi spune tot aºa!
Cine va primi pe-acela

Cine va primi pe-acela care Dumnezeu l-alungã
blestemul ºi anatema ce-l apasã-o sã-l ajungã.
Cine va ierta pe-acela care Dumnezeu nu-l iartã

apãsarea ºi pedeapsa de el n-au sã se despartã.
Cine va-nsoþi pe-acela care Dumnezeu îl lasã

cu pãcatul se-nsoþeºte ºi cu rãul face casã.
- Nu fi mai milos spre nimeni decît Dumnezeu vreodatã

cãci unindu-te cu rãul vei purta a lui rãsplatã.
Suflet dezrãdãcinat
Suflet dezrãdãcinat
dus ºi-ntors de vreme
nu e, cît e zarea-n lat
nimeni, sã te cheme.
Eºti strãin ºi unde-ai fost

ºi-unde te vei duce,
fãrã loc ºi fãrã rost
singur la rãscruce.
Suflet rupt de lîngã-ai tãi

unde-ai fost odatã
va pieri pe triste cãi
viaþa ta sfãrmatã.
Nechemat ºi nedorit
rãtãceºti pe lume
nu te-aºteaptã mulþumit
nimenea anume.
Suflet gol ºi de pripas,

luntre sfãrîmatã,
trebuia sã fi rãmas
unde-ai fost odatã!
Nu te va cruþa nicicînd
plata neascultãrii,
c-ai lovit pe-ai tãi luînd
calea dezbinãrii!
Vã chem...
Vã chem cu mîini întinse prin gratii, ca spre soare

- ºi inima trimisã, din depãrtãri v-aduce
ca zorile-Aurorii pe Serile Polare,
ca zîmbetul Genesei pe Faþa de pe Cruce!
...Sub crucea mea nu-i nimeni...

surorile ºi mama
plîng, neºtiind, departe de locul pãtimirii
întunecat, aproape e numai Akeldama
ºi albul sol prieten cu luntrea despãrþirii!
O, reveniþi spre ochii închiºi, fiinþe scumpe

ºi-mi însoþiþi plecarea c-o albã fîlfîire,
cu fruntea luminoasã sã intr-un beznã, cum pe
nãlþimi zîmbeºte, seara, apusa strãlucire.
Pag. 350 Istoria - Vol. 3 - Cap. 10 - Va veni un altul...
Cap. 10
Va veni un altul...
“Eu am venit în Numele Tatãlui Meu
- ºi nu Mã primiþi... va veni un altul
în numele lui însuºi, - pe acela îl veþi primi ”.
Ioan 5,43.
n seara Cinei cele de Tainã, printre ultimele cuvinte de rãmas bun pe care Mîntuitorul
Î nostru Iubit le lãsa cu un testament veºnic Lucrãrii Sale ºi lucrãtorilor Sãi, - cea mai
stãruitoare poruncã ºi rugãminte a Lui cãtre ai Sãi era: “Sã fiþi una!” (Ioan cap. 17) .
Pe apostolii Domnului îi aºtepta marea ºi unica misiune universalã ºi veºnicã pentru care
fuseserã aleºi ºi pregãtiþi de Dumnezeul Întrupat, care venise sã aducã marea ºi unica mîntuire
universalã. ªi ai cãrei soli El îi alesese apoi pe ei. Aceºti trimeºi, trebuia ca preluînd
Evanghelia de la Hristos, - sã o ducã apoi din loc în loc, din neam în neam, din ucenic în
ucenic ºi din generaþie în generaþie, pînã la marginile Geografiei, pînã la sfîrºitul Istoriei, pînã
la capãtul Vremurilor ºi pînã la împlinirea numãrului celor chemaþi ºi aleºi.
T-
Aceasta le cerea o uriaºã luptã cu diavolul, cu întunericul ºi cu lumea, - aceste trei puteri
potrivnice oricãrei sfinþenii, oricãrei lumini ºi oricãrui adevãr.
Ghearele îngrozitoare ale diavolului þineau pe om ºi omenirea atît de strîns în robia ºi
orbia morþii prin puterea blestematã a pãcatului, - încît acest tiran nu voia cu nici un chip sã
elibereze nimic din ceea ce a apucat în ghearele lui. Pentru orice suflet salvat, pentru orice
loc eliberat, trebuia dusã o luptã cumplitã ºi datã o jertfã grea. Nimic nu era cedat fãrã
împotrivire. Nimic nu va fi cucerit fãrã un preþ mare de jertfã. Totul va trebui rãscumpãrat,
pas cu pas, clipã cu clipã, bun cu bun, om cu om.
T-
În aceastã încleºtare uriaºã care urma sã se decidã mîine pe Golgota pentru Hristos. Iar
dupã Sãptãmîna Patimilor Lui - prin toate veacurile patimile lor ºi prin toate întinderile
pãmîntului pînã unde ai Lui vor merge împingînd întunericul ºi aducînd lumina, - lîngã Jertfa
Lui vor trebui sã adauge mereu ºi ei jertfele lor! Fãrã aceasta nu se va putea!
Istoria - Vol. 3 - Cap. 10 - Va veni un altul... Pag. 351
Vrãjmaºul este nu numai puternic dar ºi îndãrãtnic ºi viclean. Încleºtarea cu el va fi

cumplitã, lungã ºi grea.
Dar nu existã altã cale de mîntuire nici pentru ucenicii lui Isus - ºi nici pentru lumea dupã
care au fost trimeºi ei ca s-o mîntuiascã.
Lîngã puterea Jertfei lui Hristos prin care vor birui ei, - numai puterea unitãþii ºi dragostei
dintre toþi - le-a fost ºi datã ºi cerutã de Hristos. Dragostea era semnul, iar unitatea era
condiþia izbînzii lor.
Atunci Duhul lui Hristos care era în ucenici, i-a fãcut pe toþi sã fie o inimã ºi un gînd. Cel
unul care nu avea acest duh - s-a ºi despãrþit imediat de ei. ªi ºi-a urmat soarta pe care ºi-o
alesese.
Dar ei, ceilalþi toþi, rãmînînd în acelaºi duh ºi în aceeaºi învãþãturã, - au mers pînã la
marginile rînduite lor, fiecare singuratic, dar cu toþii una, - dupã porunca lui Isus. Potrivit
legãmîntului de jertfã pe care îl puseserã în seara neuitatã, cînd fiecare spusese ca ºi Petru:
Chiar dacã ar trebui sã mor împreunã cu Tine, tot nu mã voi lepãda de Tine
( M a tei 26, 3 5 ; M a r c u 1 4 , 3 1 ) - ei nici nu s-au lepãdat, nici nu s-au dezbinat. Au
rãmas una!
T-
ªi unitatea a biruit.
Iar dacã ei ºi-au împlinit faþã de Domnul legãmîntul dragostei ºi unitãþii lor, - Dumnezeu
ªi-a împlinit ºi El cu prisosinþã faþã de ei legãmîntul ajutorãrii Sale: Iatã Eu voi fi cu voi,
pînã la sfîrºitul veacurilor (Matei 28, 20) .
ªi a fost!
T-
Am spus cã istoria Oastei Domnului nu putea fi înþeleasã aparte, decît cuprinsã în cadrul
larg al Istoriei Bisericii ºi Evangheliei pe pãmînt... ªi numai dacã este privitã prin lumina
Cuvîntului lui Dumnezeu.
Istoria aceasta micã face parte din întregul marii Istorii Sfinte dupã cum un mic spic de
grîu face parte dintr-un mare lan. Sau un arbore dintr-o pãdure. Sau o undã dintr-un izvor...
Datoria Lucrãrii Oastei Domnului pentru misiunea mai micã rînduitã ei, - nu putea fi alta
decît datoria cea rînduitã mai marii misiuni a întregii Sale Biserici, de cãtre Mîntuitorul Isus
Hristos, ucenicilor în seara Cinei de Tainã.
Cînd Hristos pleca dintre ai Sãi, El nu lãsa în locul Sãu dintre ei numai pe unul singur, -
ci îi lãsa pe toþi împreunã. Unul, oricine ar fi fost el, putea uºor sã greºeascã; - era ºi el om.
Dar toþi nu puteau greºi uºor.
Pe un arbore singur uºor îl poate smulge o furtunã, dar pe o pãdure întreagã nu.
T-
În Lucrarea Oastei Domnului lucrurile s-au petrecut asemenea: nu rãmãsese numai unul
- ci rãmãseserã mai mulþi. Dar chezãºia biruinþei întregii Lucrãri era legatã în mare mãsurã
de unitatea ºi dragostea dintre aceºti lucrãtori ai ei.
Cîtã vreme înãuntru dragostea ºi unitatea s-au pãstrat puternice între noi, - furtuna
dinafarã n-a avut ce ne face. Dupã fiecare val de vînt, pãdurea Oastei s-a ridicat din nou cu
toatã fruntea ei spre cer ºi cu toate crengile ei spre soare. În locul arborilor furaþi sau cãzuþi
- au crescut alþii mai frumoºi, fiindcã Soarele era puternic iar rãdãcinile ei erau lîngã Izvor...
Dar cînd vîntul cel rãu s-a stîrnit dinãuntru rãcind dragostea ºi sfîºiind unitatea, - atunci
a venit acea zãpadã adusã de diavolul, care i-a fãcut pe mulþi sã-ºi piardã mintea smeritã ºi
sãnãtoasã ºi sã înceapã a lovi în ceea ce trebuia sã apere. ªi sã batjocoreascã ceea ce aveau
datoria sã adore.
T-
Venise “un altul”... Acest “un altul” adusese între fraþi un alt isus, un alt duh, o altã
evanghelie (2 Cor. 11, 4) .

Iar unii din cei care aveau o Dumnezeiascã datorie sã i se împotriveascã acestui “altul”
- oh cum începeau sã-l îngãduiascã de bine!
Începea astfel sã se împlineascã profeþia dureroasã a pãrintelui Iosif, din noaptea morþii
sale: “...Cînd ºi unii dintre ostaºi se vor lepãda de Duhul Oastei ºi se vor lua dupã alte duhuri,
acestea îi vor duce la lupte între ei. ªi în urmã îi vor duce la pierzare pe toþi...”
T-
Am arãtat cum se stîrnise mai demult acest “Eurachilon”, acest vînt rãu, - începînd tot de
la Sibiu ºi rãspîndindu-se apoi ºi prin alte pãrþi. Dupã cum tot de la Sibiu se stîrnise ºi
celãlalt vînt rãu, prima furtunã, în 1935.
Vîntul acesta nu era omenesc, dar duhul care îl pornise lucra prin oameni. E adevãrat cã
oamenii prin care lucra, începuserã sã fie alþii, dar duhul, marele vinovat duhul, el rãmãsese
tot acelaºi.
Duhul lui Hristos din Lucrarea Oastei Domnului venise în Numele Tatãlui, venise în
învãþãtura de la început, venise în credinþa strãmoºilor noºtri, în biserica pãrinþilor ºi
înaintaºilor sfinþi.
Duhul Oastei nu aducea în învãþãturã ºi în credinþã nimic nou, nimic altceva, nimic de la
el, adicã nu venea în numele lui însuºi. Nu spunea nimic de la sine însuºi, nimic diferit de
ceea ce spuseserã înaintaºii. Nimic care sã nu fi fost potrivit cu învãþãtura ºi cu viaþa
Mîntuitorului nostru ºi a urmaºilor Lui adevãraþi, în Biserica Lui cea vie ºi trãitoare a
Evangheliei, în care ne nãscusem. Toatã învãþãtura ºi practica noastrã veneau în numele ºi din
înlãnþuirea strînsã cu trãirea ºi cu viaþa evanghelicã a înaintaºilor noºtri sfinþi...
Cît a mers în vîntul acesta bun, corabia Oastei a înaintat atît de frumos...
Acum însã bãtea tot mai tare, de undeva din altã parte un alt vînt. Un alt duh începea sã
semene o altã sãmînþã printre fraþi, în ogorul Oastei. Cu mîini foarte harnice ºi prefãcute,
acest alt duh prin cei mînaþi de el strica de zor cît pe furiº cît pe faþã, zidãria frumoasei
învãþãturi lãsate nouã. Înlãturînd ce fusese fãcut ºi punînd pe temelia noastrã un alt material,
al lor.
La înfãþiºare toate acestea pãreau adevãrate. Iar felul cum erau îmbiate fraþilor, era destul
de atrãgãtor. Întocmai cu fructul din Eden, îmbiat de ºarpe. Era bun la mîncat ºi plãcut la
privit, de dorit ca sã-i deschidã cuiva mintea...
Au luat deci unii din rodul lui - ºi au mîncat... apoi au dat ºi altora care erau lîngã ei...
Aceºtia au mîncat ºi ei (Facere 3, 6) .
ªi astfel s-a rãspîndit infecþia...
T-
Ispita n-a fost uºoarã! Nici o minciunã nu-i atît de primejdioasã ca aceea care are ºi puþin
adevãr în ea!
Lucrau douã duhuri: Prin unii duhul tulburãrii, iar prin alþii al dezbinãrilor.
Duhul tulburãrii care lucra prin aceºti unii, - parcã nu era chiar atît de primejdios cît era
duhul dezbinãrii care lucra prin ceilalþi. Amîndouã însã aceste duhuri erau ale unui ºi
aceluiaºi “altul”, care venea în numele lui însuºi.
Aºa ceva în Oastea Domnului, era cu totul nou. Nimeni nu fusese aºa înaintea acestora
în Oastea Domnului! Nici tulburãrile, nici tulburãtor nu fusese nimeni, nici dezbinãtor. Acum
veneau amîndoi aceºtia atît tulburãtorul cît ºi dezbinãtorul, - fãrã înaintaºi.
Pentru cã nu putea spune în numele cui vin, - nu spuneau nimic.
Veneau în numele lor înºiºi.
În capitolul trecut am arãtat în parte cum am fost duºi în lupta cu duhul tulburãrii. Acum
va trebui sã arãtãm cum am fost duºi dupã aceea în lupta cu duhul dezbinãrii.
Prima datã fusesem duºi în confruntarea cu tulburãtorul, ca sã ne lãmurim cu acest duh,
cu uneltele de care se folosea ºi cu metodele pe care le întrebuinþa el.
Acum va trebui sã fim duºi la confruntarea directã cu celãlalt duh, cu duhul dezbinãtor,
cu uneltele de care se folosea acesta ºi cu metodele pe care le întrebuinþa el.
Acesta era adevãratul rost al tuturor celor ce se întîmplau cu noi.
T-
Astfel într-o dimineaþa de la începutul lunii lui mai 1960 - se fãcu din nou mare zgomot
pe salã. Glasuri, uºi, paºi, zgomote arãtau formarea unui alt lot pentru munci.
În sfîrºit, uºa se deschise. Mã auzii strigat afarã cu tot bagajul. ªi încã un frate. ªi încã
unul...
Daþi-i drumul imediat jos, pe salã!
Din toate camerele, pe toate coridoarele venea o mare ºi grãbitã mulþime de oameni
speriaþi, pe care strigãtele ºi pumnii gardienilor îi alungau pe coridoare ºi scãri jos, în marele
hol de la prima intrare.
M-am uitat ars de dor ºi încãlzit de speranþe - sã-mi regãsesc fraþii...
Într-adevãr, iatã-l pe Cornel de la Simeria, iatã-l pe Moldoveanu de la Sibiu. Pe Fãnicã
ºi Cornel de la Timiºoara, Vasile de la Petrila, Ion de la Vurpãr. ªi alþii. ªi alþii...
Ne-am luat de mîini ca sã nu ne despartã valurile noi care veneau împinse de strigãtele
ºi pumnii gardienilor. Oriunde vom fi duºi, voiam sã mergem împreunã sã nu ne mai
despãrþim.
Se fãcuse un aºa zgomot de bucurie printre noi, fiecare cãutîndu-ºi, strigîndu-ºi,
îmbrãþiºîndu-ºi pe cineva dorit, încît loviturile gardienilor nu puteau pune prea multã ordine.
Fiecare se temea sã nu fie despãrþit prea repede de cei întîlniþi prea dupã mulþi ani.
Nimeni nu ºtia unde va fi dus ºi ce se va întîmpla cu el. Aºa cã fiecare ar fi dorit sã aibã ºi
sã þinã lîngã el pe cel mai apropiat... Bucuriei noastre nu-i prea pãsa de pumnii ºi strigãtele
lor.
T-
În bucuria cea mare cã l-am regãsit pe fr. Cornel, nu ºtiam ce sã ne întrebãm mai întîi
unul pe celãlalt. ªi nu mai þineam nici noi seama prea mult la ordinele celor ce umblau printre
noi strigînd ºi lovind.
Fãrã sã ne dãm seama, dintr-o datã apãru lîngã noi un cãpitan, directorul închisorii.
Cum vorbeam cu fr. Cornel, un pumn mînios vãzui venind pe neaºteptate spre ochii mei.
Într-o clipitã îmi ferii capul.
Bietul fr. Cornel însã nu se putu feri! ªi pumnul mînios îi cãzu cu toatã greutatea în ceafã,
clãtinîndu-l.
Mã duru, cum mi s-ar fi dat mie zece.
- Dragul meu frate Cornel, - de ce m-am ferit? Acest pumn trebuia pe mine sã mã
loveascã... ªi te-a lovit pe tine!...
L-am sãrutat cu lacrimi, ca sã uite pumnul dureros.
T-
Pentru noapte am fost înghesuiþi grãmadã într-o camerã mare, cîte ºase pe douã paturi.
Ne-am întins de-a curmeziºul paturilor între Moldoveanu ºi Cornel ºi am dormit doar cîteva
frînturi, printre toate cîte ni le aveam de spus unii altora, dupã tot ce trãisem despãrþiþi.
Ajunsesem acum cu alþi fraþi. Trebuia sã începem iarãºi din nou verificarea conºtiinþelor
noastre. Spre a ne vedea cum am trecut prin încercarea focului - ºi ce s-a lãmurit în noi din
tot ce fusese nebulos ºi amestecat înainte.
Trebuia sã vedem mai departe cît se limpezise ceea ce trebuia sã se limpezeascã bine.
Acesta era de fapt, adevãratul rost al tuturor acestora.
De la confruntarea cu duhul tulburãrii care am vãzut cum s-a încheiat, trebuia acum sã fim
duºi la confruntarea cu duhul dezbinãrii. Sã vedem cum se va încheia ºi asta.
T-
N-am pornit niciodatã spre nimeni cu idei preconcepute. ªi dacã totuºi am pornit vreodatã,
acestea erau numai în bine ºi nu în rãu.
N-am avut prejudecãþi rele faþã de nici un frate. De fiecare datã am vrut sã înlãtur de la
început orice bãnuieli dinspre înainte, cum am vrut sã uit orice amãrãciuni dinspre trecut.
Spre a nu împiedica astfel nicidecît, nici mãcar pe vreuna dintre razele de speranþã pentru
unitate, care s-ar fi putut ivi, datoritã vreunor noi împrejurãri prin care am trecut sau treceam
unii sau alþii. Totdeauna am pus o mare nãdejde în trezirea minþii sãnãtoase, sau a conºtiinþei
înþelepte. Aceasta putea veni în orice clipã, prin vreo neaºteptatã minune de la Dumnezeu -
în om. Aºa am vrut sã cred ºi aºa am vrut sã fac faþã de toþi.
T-
De aceea m-am apropiat acum ºi de fr. Moldoveanu tot cu aceeaºi dragoste nouã ºi totalã,
cum mã apropiasem în prima zi la Gherla ºi de Pop, în camera 64.
Eram încredinþat cã ºi în sufletul lui, atît de simþitor de altfel - s-a fãcut, - (nu se poate
sã nu se fi fãcut), - o cotiturã fericitã, spre unitatea cu fraþii, în duhul Oastei... În sfîrºit a avut
ºi el destul timp sã gîndeascã temeinic asupra felului cum a lucrat - ºi cum trebuia sã lucreze
ºi el în Oastea Domnului, dacã venise în ea.
Le-am povestit fraþilor cu lacrimi amare despre toate cele petrecute de mine cu fraþii
noºtri în camera 64. - ªi îmi storceam inima înaintea lor pentru durerea cã nici prin aceste
flãcãri, încã n-am putut înþelege toþi tragedia stãrii noastre dezbinate. ªi n-am putut simþi toþi,
atît cît este nevoie, marea poruncã a Domnului nostru pentru reorientarea noastrã sãnãtoasã
ºi deplinã pe linia voii lui Dumnezeu arãtatã nouã de la început prin Lucrarea aceasta. În care
noi toþi am venit nu ca niºte începãtori ca sã-i croim alt drum - ci ca niºte continuatori care
aveam datoria sã mergem pe drumul croit ei de înaintaºi...
Speram cã prin aceasta, bunele gînduri din ei, vor cãpãta o mai limpede fixare. ªi bunele
hotãrîri luate, - o mai mare tãrie.
T-
Eram între Cornel ºi Moldoveanu, doar ei erau cei mai aleºi. Mã uitam atent în ochii lor,
sã vãd cît înþeleg ºi cît simt ei din ceea ce le vorbeam eu. Doream sã le simt duhul lor cum
rãspunde duhului meu.
Ochii lui Cornel erau limpezi, mã priveau calzi, curaþi ºi înþelegãtori.
Ochii fratelui Moldoveanu s-au ferit, privind în altã parte. Iar gura lui, la urmã, a dat un
rãspuns din care sã nu pot înþelege nimic. Mi s-a pãrut pe o clipã chiar cã nu-l intereseazã
deloc toate acestea... Ba parcã m-a ispitit o umbrã de impresie cã se bucura de sfîºierea
sufletului meu.
Am tãcut. Poate Dumnezeu ne va da timp mai îndelungat de stare împreunã, timp în care
pe îndelete ºi cu tot sufletul, voi cãuta sã-i explic marea noastrã datorie de conºtiinþã faþã de
Lucrarea Oastei ºi de continuitatea ei, aºa cum am primit-o. Marea ºi Dumnezeiasca misiune
a ei, în mijlocul bisericii noastre ºi a poporului nostru.
Fãrã aceastã conºtiinþã limpede, noi nu ne vom putea împlini scopul pentru care am fost
chemaþi de Hristos la mîntuirea Sa. Doar Dumnezeu tocmai pentru asta ne-a ºi zidit pe noi
în Hristos. Pentru lucrarea aceasta pe care a rînduit-o El mai dinainte ca noi sã umblãm în ea
(Efes. 2, 10) .
Potrivit acestui plan Dumnezeiesc, am fost deci puºi acum împreunã.

În ziua urmãtoare am fost luaþi ºi duºi într-un vagon-dubã, cu care am cãlãtorit douã zile
ºi douã nopþi.
Cînd am ajuns, eram în Delta Dunãrii, aproape de Tulcea, la colonia de muncã Periprava,
secþia Grind.
Secþia asta era formatã din cîteva barãci, împrejmuite din patru pãrþi cu sîrmã ghimpatã
ºi cu posturi înalte de santinelã. Era în mijlocul nisipurilor dintre cele douã braþe ale Dunãrii,
Chilia ºi Sfîntul Gheorghe. Dincolo peste un braþ al Dunãrii se vedea þãrmul sovietic, iar
dincoace cãsuþele rãsfirate departe printre sãlcii, ale unui sat de pescari. Încolo cît vedeai cu
ochii stufuri ºi cîmp gol. Aici va trebui sã muncim.
O comisie medicalã a ales dintre noi în ziua urmãtoare pe cei apþi ºi pe cei inapþi de
muncã.
Cu boala mea de inimã, am fost bãgat printre inapþii care au fost înghesuiþi apoi într-o
baracã cu douã dormitoare, separat cei intelectuali ºi separat ceilalþi.
Cam tot aºa au fost aleºi ºi cei din brigãzile de muncã, puse fiecare brigadã în alt
dormitor. Fiecare baracã avea douã dormitoare.
T-
Am ajuns astfel în acelaºi dormitor cu fr. Moldoveanu. Numai noi amîndoi între vreo 80
de ceilalþi. Fraþii care veniserã împreunã cu noi, fuseserã gãsiþi apþi de muncã ºi repartizaþi
la diferite brigãzi, prin celelalte barãci.
Era în primãvara anului 1960. Aveam sã stãm aici pînã în toamna anului 1962.
T-
Cei apþi de muncã primirã din prima lunã dreptul la o carte poºtalã ºi la un pachet de 5
kg. alimente pe lunã. Hrana aici era aproape tot atît de slabã ca la Gherla, pe deasupra
oamenii trebuind sã ºi munceascã - era ºi în interesul stãpînirii sã le dea acest drept.
Noi însã, cei ce nu puteam munci, urma sã rãbdãm aceeaºi cumplitã foamete de la Gherla
- cãci noi nu aveam nici dreptul la pachet de acasã, fiindcã noi eram bolnavi ºi nu puteam
munci.
Trecuse mai mult de un an de zile de cînd nu mai ºtiam absolut nimic despre familie.
Pãrinþii rãmãseserã bolnavi, copiii împrãºtiaþi, totul rãvãºit.
Am încercat sã ies ºi eu la muncã, mãcar pe un timp, pînã voi afla ceva despre ai mei. Am
raportat la comandant, - am rugat pe gardieni, pe medic, - dar peste hotãrîrea comisiei
medicale n-au trecut nici unii. Eram foarte bolnav ºi slãbit.
Doream sã ies la muncã nu numai pentru a obþine o carte poºtalã cãtre familie ºi de la ei,
ci ºi pentru a fi cu ceilalþi fraþi, fiindcã mai erau pe aici vreo zece. Cei care ieºeau la munci,
dupã ce veneau de la cîmp, erau liberi sã umble unii pe la alþii, prin toate dormitoarele. Astfel
cã serile sau sãrbãtorile, erau mereu împreunã, putînd sta de vorbã cît voiau.
Noi în baraca de inapþi, eram însã pãziþi cu uºile închise zi ºi noapte spre a nu ieºi pe
afarã ºi a nu ne întîlni cu ceilalþi. Eram scoºi cînd ei cei de la munci erau plecaþi. Fãceam
curãþenie prin curte, greblam zona dintre cele douã garduri de sîrme care înconjurau colonia
(pentru a se cunoaºte paºii dacã cineva s-ar fi încumetat sã evadeze de aici). - Sau fãceam
diferite munci la bucãtãrie.
Pentru asta n-avem nici mãcar dreptul la un supliment de mîncare. Dar ne bucuram cã
mãcar aºa ieºeam cîte puþin la aer ºi fãceam o miºcare.
T-
Se înþelege cã în situaþia asta aveam destulã vreme sã stau de vorbã cu fr. Moldoveanu.
Aici eram acum numai cu el. Ceilalþi fraþi erau în dormitorul celãlalt.
Dar dupã experienþa cu fr. Pop ºi dupã primele impresii din discuþiile noastre, mã rugam
lui Dumnezeu ºi mã strãduiam sã fiu cît se poate de cu grijã ºi de fãrã grabã în apropierea ºi
în discuþia cu el. Îmi dam seama cã dacã nici de data asta ºi nici aici în locul acesta el nu va
putea face întoarcerea cea salvatoare de la duhul sectar la duhul Oastei, de la învãþãturile
strãine la învãþãtura bisericii ºi de la legãturile cu strãinii la unitatea cu fraþii, - atunci acest
lucru nu se va mai putea face poate niciodatã.
T-
Aici nu puteam face meditaþii cu mai mulþi în jurul aceleiaºi mese, spre a avea astfel
posibilitatea, ascultînd, sã-þi dai seama de starea de credinþã ºi de pãrtãºie cu Hristos ºi cu
frãþietatea, a fiecãruia.
Dar fiind unul lîngã altul ºi avînd timp destul, am angajat destule stãri de vorbã zilnic,
avînd astfel fiecare dintre noi prilej sã-l cunoascã destul de limpede pe celãlalt.
T-
În focul prin care trecusem de mai bine de un an... Prin toate suferinþele ºi frãmîntãrile
despre care v-am spus destul în cele de pînã acum cã le-am avut, - ºtiþi bine acum ce gînduri
ºi ce îndemnuri aveam.
Vedeam atît de mare primejdia ºi atît de vinovatã legãtura dintre noi ºi duhurile sectare
care ne fãcuserã atît de mult rãu pînã astãzi, încît nu puteam sã nu aduc de fiecare datã vorba
despre asta, cu toþi fraþii pe care îi întîlneam.
Acum, cu fr. Moldoveanu aproape cã nici nu mai puteam vorbi despre altceva decît despre
asta. Cînd simþi în trup vreo durere ascuþitã, sau ai vreun mãdular zdrobit, - nu mai poþi vorbi
cu nimeni decît despre asta. Aºa eram ºi eu acum.
I-am vorbit astfel cu tot sufletul meu despre începuturile Oastei Domnului. Despre
misiunea ei unicã în biserica noastrã ºi în poporul nostru. Despre aceastã unicã ºi mare
chemare Dumnezeiascã pe care o avea Lucrarea Oastei, spre deosebire de orice alte miºcãri
duhovniceºti.
Toate celelalte curente religioase, indiferent de unde porniserã, erau trimise altora, - sau
nu erau trimise nimãnui. - Dar Lucrarea Oastei era trimisã special bisericii noastre ºi
poporului nostru. Asta era slujba ei rînduitã de Însuºi Dumnezeu, slujbã de la care nimeni ºi
nimic de pe lume nu trebuie nici s-o abatã ºi nici s-o împiedice. Nici dinafara - ºi cu atît mai
mult dinãuntrul ei.
Îi vorbeam despre acestea nu fiindcã el nu le-ar fi cunoscut, dar pentru cã pînã acum le
sfidase toate astea, cãlcîndu-le în picioare ca pe nimic - ºi considerînd Oastea doar ca pe ceva
ce trebuie sã devinã o sectã. ªi dacã se poate una a lui...
Ceasuri întregi ºi zile întregi i-am vorbit despre marea rãspundere pe care o avem fiecare
dintre noi, lucrãtorii aleºi de Domnul sã fim acum în fruntea acestei miºcãri. Cît de mare este
aceastã rãspundere mai ales acum cînd duhuri ºi învãþãturi strãine dau nãvalã împotriva
duhului Oastei, spre a-l abate de la misiunea rînduitã lui de Însuºi Duhul Sfînt - ºi spre a-l
nimici. Spuneam cum peste gîndurile unui mare numãr de fraþi ai noºtri s-a lãsat acum ceva
ca o ceaþã care îi împiedicã a mai vedea drumul sãnãtos ºi þinta adevãratã. Cãi felurite ºi
lãturalnice au atras privirile ºi inimile multora acum , - ºi ei merg spre þinte false. Dupã ei
s-au luat adunãri ºi chiar regiuni întregi pierzînd ºi drumul adevãrat ºi scopul rînduit de
Dumnezeu acestei Lucrãri. Ei sînt ca niºte oameni rãtãciþi în pustiu, abia de-ºi mai þin viaþa
- ºi nu mai ºtiu merge nicãieri...
Moldoveanu asculta - ºi nu zicea nimic.
T-
Iar eu continuam:
- Acum, cu voia sau fãrã voia noastrã, noi am ajuns în capul acestei coloane, care ne
urmeazã.
Rãspundem înaintea Viului Dumnezeu Isus Hristos pentru felul cum mergem ºi pe unde
ducem aceastã lungã coloanã care vine dupã noi.
În faþã avem urmele înaintaºilor noºtri la care avem poruncã sã privim neîncetat ºi dupã
care sã ne orientãm fiecare pas.
Cum facem noi asta?
Iatã de exemplu atitudinea noastrã faþã de biserica ºi de credinþa în care ne-am nãscut, -
cît de mult este ea influenþatã de schimbãri!
E adevãrat cã preoþimea aceasta ne-a fãcut atît de mult rãu, - dar ce rãu ne-a fãcut
biserica, ea însãºi? Noi nu trebuie sã confundãm oamenii cu instituþia. Oamenii pot fi rãi, dar
instituþia este divinã. Mîntuitorul Însuºi a spus: Casa Tatãlui Meu este casa de rugãciune
pentru toate popoarele, - voi aþi fãcut din ea o peºterã de tîlhari... - Voi aþi fãcut-o sã parã o
peºterã, - dar ea nu este aºa! Pãcatul trebuia scos din bisericã, - fiindcã ea este ºi trebuie sã
rãmînã curatã ºi sfîntã. Pentru cã este Casa Tatãlui, iar Tatãl este Neschimbat! Lui nu-I pare
rãu de alegerea pe care a fãcut-o! ªi nici noi nu trebuie sã gîndim altfel decît cum au gîndit
marii noºtri înaintaºi care veneau de la Hristos.
Moldoveanu tãcea ºi asculta - sau se prefãcea cã mã ascultã...
T-
- Atitudinea noastrã, - ziceam eu, - faþã de biserica noastrã ºi faþã de misiunea pe care o
avem în ea, - nu trebuie sã depindã întru nimic de atitudinea oficialitãþii bisericii faþã de noi.
Pãrintele Iosif a fost judecat, dat afarã, chinuit, nedreptãþit, jefuit - ºi pînã la urmã aproape
omorît - de cãtre aceastã oficialitate. - Dar nimic din toate acestea nu l-au putut face pe el sã
se lepede de biserica noastrã ºi de învãþãtura ei. El a mãrturisit pînã în cea din urmã clipã a
vieþii lui toatã dragostea ºi tot ataºamentul sãu faþã de ea. ªi faþã de toate învãþãturile ºi
semnele ei.
În mijlocul marii adunãri pe þarã din 12 septembrie 1937 el a spus ºi scris în auzul nostru
al tuturor fraþilor, cã Oastea Domnului este ºi rãmîne pe totdeauna ºi întru totul în Hristos a
bisericii ºi în bisericã.
În ce priveºte slujba ºi darul preoþiei pe care o avea, el s-a considerat mereu preot al lui
Hristos dar în biserica ºi în învãþãtura asta, chiar dacã oficialitatea nedreaptã a dat împotriva
lui o sentinþã nedreaptã ca sã-i ia aceastã slujbã pe nedrept. El a fãcut cîte proteste a putut
împotriva acestei sentinþe. Dar nu s-a considerat niciodatã lipsit de harul preoþiei nici
despãrþit de bisericã. Acest har, a spus el, Dumnezeu mi l-a dat - ºi numai El mi-l poate lua.
Eu rãmîn pînã la moarte un slujitor ºi un fiu credincios bisericii mele.
În ce priveºte taina Împãrtãºaniei, el a respectat-o pînã în cea din urmã clipã a vieþii sale,
dupã cum am mai spus despre acest lucru la vremea sa.
Tot aºa în ce priveºte semnul Crucii, cinstirea Maicii Domnului ºi toate celelalte semne
ºi dovezi ale credinþei noastre, de la care el nu s-a abãtut întru nimic nici prin cuvintele sale
ºi nici prin faptele sale, pînã la moartea sa.
Iar dacã el, cel dintîi dintre noi, prin care Duhul Sfînt a fãcut aceastã miºcare
duhovni ceascã ºi cãruia Duhul Domnului i-a vorbit ºi i-a arãtat pas cu pas cum sã o
îndrume, - el deci - i-a arãtat acestei Lucrãri a Oastei Domnului într-un chip atît de limpede
ºi de hotãrît acest drum, - cu ce drept mai venim noi acum, oricine am fi noi, - sã-i abatem
paºii ei pe alte cãi, deosebite de aceea pe care i-a pus-o Dumnezeu ºi pe care a adus-o El pînã
acum?
Moldoveanu tãcea.
Eu continuam:
- Dacã noi sîntem acum precum ucenicii Mîntuitorului nostru Isus Hristos cînd El le-a
spus: Eu v-am trimis sã seceraþi acolo unde nu voi v-aþi ostenit, - alþii s-au ostenit iar voi aþi
intrat în osteneala lor... ( I oan 4, 38) - atunci aceasta este pentru noi o însãrcinare plinã
de o cumplitã rãspundere.
Munca noastrã în aceastã Lucrare trebuie sã fie în totul vrednicã de osteneala înaintaºilor
noºtri, continuînd-o, întregind-o ºi încununînd-o. Nu risipind ºi nimicind sau înstrãinînd rodul
acestor sfinte osteneli, ca niºte urmaºi netrebnici ºi risipitori, care am venit într-o moºtenire
atît de frumoasã lãsatã nouã de pãrintele nostru, - iar acum sã-i rupem toate gardurile ºi sã
chemãm în ea toate fiarele, ca s-o rãpeascã, s-o fure, s-o nimiceascã, - aºa cum au ºi început
s-o facã unii... - iar noi niºte urmaºi netrebnici nu numai cã privim nepãsãtori la toþi aceºtia,
dar chiar le înlesnim sã facã aceasta, cît mai cu spor pentru ei ºi cît mai cu pagubã pentru
moºtenirea noastrã...
T-
În timp ce eu îmi scoteam astfel sufletul ºi mi-l puneam tot în astfel de cuvinte spre a-i
trezi fratelui Niculiþã undeva adînc, un glas al acestei conºtiinþe de creºtin ºi de român, pentru
soarta ºi dragostea bisericii noastre ºi a poporului nostru, - bãgam de seamã tot mai îndurerat
cã inima lui nu primea nimic din toate acestea. Tãcerea lui, privirea lui, nepãsarea lui arãtau
cã el nu mai avea nimic de fiu al acestei biserici. ªi aproape nimic nici de fiu al acestui neam.
În afarã de limba care le-o vorbea, - simþãmintele inimii lui nu mi se mai pãreau întru
nimic legate de aceastã dragoste... Încercarea prin care trecuse în loc sã-i aprindã aceste
comori, - le arsese de tot, dacã le avuse...
- Hristos nu este un naþionalist, - îmi zise el odatã. El este al tuturor popoarelor ºi nu
numai al poporului român. Iar biserica adevãratã este alta, - nu asta.
- E adevãrat, cãci Hristos este Dumnezeul ºi Mîntuitorul tuturor - am zis eu. Dar cînd a
fost om, aparþinea ºi El în primul rînd poporului Sãu. El a spus-o aceasta în destule rînduri.
Nu putea aduce mîntuirea tuturor oamenilor, dacã nu urmãrea în primul rînd mîntuirea alor
Sãi! Nici Domnul Isus ºi nici ucenicii Sãi n-au renunþat la identitatea lor trupeascã de fii ai
poporului Israel. - Nici unul n-a spus: Eu n-am o identitate! - Ci ei s-au unit cu Dumnezeu
în primul rînd pentru poporul lor. Apoi cu poporul lor pentru Dumnezeu. Deºi misiunea lor
era universalã, ucenicii Domnului ºtiau cã nu-ºi vor putea împlini misiunea lor faþã de lumea
întreagã, decît împlinindu-ºi în primul rînd misiunea lor faþã de propriul lor neam.
Cu atît mai mult noi. ªi mai ales acum cînd fiecare popor îºi are trimiºii sãi. Noi nici nu
trebuie sã ne amestecãm în cîmpul de lucru al altora, nici sã le îngãduim sã se amestece ei
în cîmpul nostru de lucru. Cu atît mai mult nu trebuie sã li-l încredinþãm noi, sã ni-l lucreze
ei. Mai ales cã atît mijloacele cît ºi scopul lor - sînt strãine de noi.
Mi s-a pãrut în clipa aceea cã el era ca mama falsã din judecata lui Solomon, cãreia nu-i
pãsa dacã va fi tãiat copilul. “Dacã nu poate fi al meu - sã nu fie nici al ei” - gîndea ea, cu
duh rãu ºi cu suflet ucigaº (1 Împ. 3, 26) .
- E aºa de greu oare frate ca sã pricepi cît de însemnat lucru este ca Oastea sã trãiascã
aici! Sã lucreze aici. Sã rãmînã aici. Aici unde a pus-o Dumnezeu. ªi aºa cum a nãscut-o El!
T-
Da, era greu sã priceapã asta! Pentru fratele Moldoveanu aceasta se dovedea pe zi ce
trecea tot mai greu de înþeles ºi cu neputinþã de primit.
El nu numai cã numai tãcea ºi numai vorbea cu jumãtãþi de vorbe împotriva noastrã - ci

începuse sã vorbeascã cu tot mai hotãrîtã ºi mai întreagã împotrivire la tot ce-i spuneam eu.
La tot ce eram noi ºi Oastea.T-
Am lãsat iarãºi o vreme ca totul sã se liniºteascã.
Am început cu altceva sperînd încã într-o fericitã schimbare a lui.
Lucram poezii ºi îi dãdeam sã le punã melodii. Speram cã aceasta este o punte pe care
doream s-o pot pãstra peste prãpastia care se ºi mai adîncise între noi. ªi pe care tot credeam
- tot aºa am crezut - ca într-o bunã zi sã se întîmple minunea ca el sã se hotãrascã a o trece.
Sã vinã de dincolo de la strãini - dincoace la dragostea de fraþi ºi la unitatea cu Lucrarea
Oastei. ªi în sfîrºit, la contopirea cu misiunea ei sfîntã.
Atunci am compus eu textul iar el melodia la cîntarea:
Chiar dac-ar fi
Chiar dac-ar fi sã-ndur din greu
dureri ºi lanþuri ºi ruºine
ajutã-mi Dumnezeul meu
sã nu pot sã mã las de Tine.
Chiar dac-ar fi sã fiu rãpit

ºi-n noapte dus de mîini haine
oricît închis ºi chinuit
Chiar dac-ar fi sã mi se ia
tot ce mai am pe lîngã mine
sãrac ºi gol de-aº rãmînea
Chiar dac-ar fi sã zac flãmînd

bolnav ºi-uitat la uºi strãine
lovit ºi alungat, nicicînd
Chiar dac-ar fi cei dragi ai mei

rãpiþi ºi duºi de lîngã mine
zdrobit de dorul dupã ei
Chiar dac-ar fi sã ºtiu cã mor

departe dus în zãri strãine
tînjind de-al casei mele dor
Chiar dac-ar fi sã fiu ucis

de-acei cu mîini de sînge pline
pîn-la sfîrºit sã spun deschis
cã nu pot sã mã las de Tine.
Iar pentru toate-acestea Sus

tot ce-mi doresc eu de la Tine
e ca sã vãd atunci Isus
cã nici Tu nu Te laºi de mine.
T-
Cum “scriam” noi atunci?
- La plimbãrile prin curte sau la lucrãrile de pe afarã, aflasem niºte cioburi de geam.
Udam sticla cu apã sau cu scuipat, o ungeam cu puþin sãpun, apoi frecînd cu o cîrpã pe perete
lãsam peste ea un strat de praf de var. Praful de var se lipea peste sãpun, ca un strat alb.
Cu un beþiºor de lemn ascuþit scriam apoi peste acest strat alb. - ªi asta era tot.
Trebuia sã ne pãzim însã ca sã nu fim vãzuþi ºi prinºi.
Odatã am fãcut atunci cîteva zile de carcerã pentru o astfel de cîntare cu care ne-au prins.
Ne pîrîse cineva dintre cei care erau cu noi în acelaºi loc.
T-
Toatã colaborarea cu fr. Moldoveanu am întreþinut-o de ani, de zeci de ani de zile, - doar
cu acest singur gînd: sã nu se piardã nici un suflet venit în Lucrarea lui Dumnezeu - ºi odatã
sã ajungã ºi el a fi una deplin cu noi.
Eram încredinþat orbeºte cã pînã la urmã e cu neputinþã ca el sã nu înþeleagã ºi sã nu se
lase biruit de dragostea care i se arãta ºi care i s-a arãtat.
Cu aceastã încredinþare orbeascã am luptat pentru el cu fraþii care au vãzut mai limpede
ºi mai fãrã prejudecata dragostei decît mine, adevãrata lui stare, vrînd s-o rupã pe totdeauna
cu el.
Cu aceastã încredinþare orbeascã l-am împãrtãºit de toatã dragostea sufletului meu. I-am
corectat lucrãrile slãbuþe încã de la început. L-am recomandat fraþilor. L-am dus cu mine
pretutindeni. I-am fãcut nume ºi trecere peste tot, lui care era necunoscut...
ªi astfel din tinerelul timid, lipsit ºi amãrît din 1940, - a ajuns acum acest Absalom
ambiþios, care se împotriveºte cu cerbicie oricãrei încercãri de a-l readuce la ascultarea
cumpãtatã de duhul ºi solia Oastei. Acest Goliat care sfideazã toatã dragostea frãþeascã. ªi
care dispreþuieºte tot ce a fost înainte de el aici.
T-
Totuºi nu pierdusem de tot nãdejdea. Ori de cîte ori în discuþiile noastre ajungeam la
punctul de crizã, - tãceam. Tãceam - spre a nu se ajunge la ruptura totalã. ªi spre a nu da aici
atîtora care priveau la noi, un prilej sã dispreþuiascã Lucrarea lui Dumnezeu.
Mã învinuiam cã n-am ºtiut cum sã-l iau mai cu înþelepciune ca sã mã înþeleagã... Nu mai
puteam sã mã împac nicidecum cu gîndul cã sufletul lui poate fi într-atîta de nerecunoscãtor
ºi orb încît sã nu-ºi vadã ºi sã nu-ºi simtã marea lui datorie pe care o are dacã nu faþã de mine
cel puþin faþã de Lucrarea Oastei care l-a ridicat, l-a ajutat, l-a hrãnit ºi l-a îmbrãcat. Care i-a
dat o soþie atît de bunã, un nume atît de cunoscut, o preþuire atît de iubitoare.
Mai credeam încã orbeºte în puterea dragostei pe care o arãtasem, ºi în capacitatea lui de
recunoºtinþã.
- Cînd lucrurile vor ajunge la marea rãscruce - gîndeam eu - nu se poate totuºi ca el sã nu

cedeze, biruit de recunoºtinþã ºi de amintiri. Dragostea este totuºi mai tare decît moartea. Noi
cu o astfel de dragoste ne-am purtat faþã de el. ªtia el asta foarte bine...
Nu ºtiam încã atunci cã cerbicia ºi ambiþia lui va fi totuºi mai tare ca toate acestea.
T-
În vremea aceasta s-au petrecut acolo multe...
În dormitorul vecin cu noi, cum am spus, mai erau cîþiva fraþi din lotul celor condamnaþi
la Craiova...
Am mai cerut ºi ajutorul acestora spre a-l trezi pe Moldoveanu. Dar cerbicia lui nu numai
cã nu ceda nimic din susþinerile sale, dar ºi dispreþuia pe aceºti fraþi pentru puþina lor
cunoaºtere ºi pentru încredinþãrile lor “formaliste”.
Între timp au mai fost aduºi aici ºi alþi fraþi deveniþi inapþi de muncã. Dar ºi faþã de
aceºtia Moldoveanu avu acelaºi fel de a fi.
Mai erau aici cu noi ºi doi preoþi credincioºi, care iubiserã mult Oastea Domnului ºi
l ucraserã cu ea. Unul din Banat altul din Moldova. Pe lîngã aceºtia mai erau º i u n i i
intelectuali, avocaþi, profesori, foºti colonei ºi generali - care la fel auziserã despre Oastea
Domnului, iar acum doreau din toatã inima s-o cunoascã mai îndeaproape ºi sã se apropie ºi
ei de Calea Domnului. Auziserã despre noi - ºi cãutau sã afle chiar din gura noastrã adevãrul
despre aceastã Lucrare a Oastei.
În dimineþile de duminici ºi sãrbãtori începusem sã facem ceasul nostru de rugãciune. Ne
strîngeam în colþul cel mai ferit al dormitorului - ºi uneori preoþii fãceau slujba Liturghiei,
iar noi cîntam rãspunsurile.
La Evanghelie ºi Apostol, aveam mai dinainte scris în memorie textul evangheliei tot pe
ciobul nostru de geam, uns cu sãpun.
Iar la sfîrºit cîte o meditaþie asupra evangheliei, urmatã de rugãciune ºi cîntãri.
Era aceasta un ceas de mare mîngîiere sufleteascã, la care uneori participau toþi cei care
erau acol o cu noi. În aces t ceas î ncet au or i c e d i s c u þ i i - º i c u t o þ i i pãs t rau o t ãcere
respectuoasã.
În tot acest timp, cineva fãcea de pazã pe la ferestre, spre a nu fi prinºi de gardianul care
dacã ne-ar fi gãsit sãvîrºind astfel de fapte interzise era în stare ºi în drept sã ne pedepseascã
oricît de aspru.
T-
Însã la toate aceste ceasuri de rugãciune ale noastre, Moldoveanu nu participa niciodatã.
Acestea erau pentru el ceva prea de tot. Nici mãcar vreodatã nu l-am vãzut fãcîndu-ºi
semnul Crucii... Motiva cã mîna dreaptã cu care ºi-ar putea face semnul Crucii (sau cu care
nu ºi l-a fãcut!) - îi era ruptã ºi nu poate.
Dar cîte oare din cele ce le fãcuse el înainte cu mîna dreaptã ºi le putea face acum cu
stînga! Numai semnul Crucii nu ºi-l putea face cu ea!... Sãrmanul rob! Nu cu mîna nu ºi-l
putea el face, - ci cu inima nu ºi-l putea!
T-
Tot între timp mai veniserã la inapþi ºi doi tineri preoþi unguri, din lotul de “betaniºti” din
care fãcuse parte ºi Silagy.
Îndatã ce s-au cunoscut cu Moldoveanu ºi au vãzut cã el era rupt de cãtre noi, aceºtia au
devenit una cu el, fãcînd astfel un alt grup “de meditaþie ºi rugãciune”, - opuºi nouã.
ªi astfel în destule rînduri cînd noi, cu preoþii ºi fraþii, eram adunaþi într-o parte, - el,
Moldoveanu, cu cei doi ºi cu încã unii de la penticostali sau adventiºti din celãlalt dormitor, -
erau adunaþi ceva mai încolo, la patul lui Moldoveanu. El nu mergea la nimeni. Toþi trebuiau
sã vinã la el! - Asta trebuia sã-i sporeascã prestigiul. Sã vadã toþi cã el nu este chiar aºa unul
de rînd. Cã este totuºi cineva...
Dacã am vãzut îndãrãtnicia asta îngîmfatã ºi vrãjmãºia aceasta directã, cu lupta pe faþã
împotriva noastrã a tuturor ºi cum îºi strînge oºtire ca sã ne doboare pe noi, - m-am rupt
îndurerat de el.
În dormitorul nostru paturile erau pe douã rînduri, unul suprapus altuia. Fiecare pat de jos,
avea unul sus.
Cînd am venit în dormitorul acesta, eu mi-am ales sã fiu cu el, pentru a-l putea ajuta. El
avea mîna dreaptã ruptã ºi trebuia mereu sã fie ajutat la neputinþele lui personale. Trebuia sã-l
ajut la baie, la percheziþii, la cîte ºi mai cîte se iveau în fiecare ceas acolo. La toate eu i-am
fost ca un rob al dragostei ºi al milei pînã atunci.
Deºi mi-aº fi putut alege ºi eu un pat de jos unde mi-ar fi fost ºi mie mai uºor, am ales
totuºi patul de sus, deasupra lui, ca sã fiu lîngã el, împreunã cu el - ºi sã-l pot astfel ajuta.
N-aº fi spus-o asta niciodatã, dacã n-aº fi ajuns aici la rãscrucea asta amarã cînd a trebuit
sã fac ceea ce n-aº fi vrut niciodatã sã fac. ªi sã spun ceea ce niciodatã n-am gîndit cã voi
ajunge sã spun.
Dar cînd starea lui Moldoveanu a ajuns la o astfel de împotrivire cum am arãtat mai sus, -
iar el avea acum pe patul sãu mereu pe cei de credinþe strãine ºi se sfãtuia cu ei, ºoptea cu
ei, cînta ºi se ruga cu ei, iar aceºtia ºi începuserã sã-mi arate pe faþã vrãjmãºia lor vorbind
în auzul meu, fãrã ruºine, tot felul de aprecieri jignitoare pentru biserica noastrã, - atunci i-am
zis îndurerat într-o zi fratelui dezbinat ºi dezbinãtor:
- Domnul sã te binecuvînteze cu sectarii tãi cu tot. Rãmîi cu ei, - de mine vãd cã nu mai
ai nevoie.
Mi-am luat bagajul ºi m-am mutat de lîngã el mai încolo pe un alt pat de jos, de pe care
tocmai plecase unul la infirmerie.
T-
Mã gîndeam cã în felul acesta ºi la punctul acesta, totuºi, ceva se va rupe în inima fratelui
Moldoveanu. - ªi nu va mai putea rãmîne împotrivitor.
Nu mai fusese aºa ceva între noi niciodatã. Nu mã despãrþisem aºa niciodatã de dînsul.
Mã gîndeam copilãreºte cã vãzînd durerea cea mare pe care mi-a produs-o, - el îºi va da
în sfîrºit seama de marea sa greºealã ºi totuºi nu va putea suporta despãrþirea dintre noi. Îºi
va recunoaºte partea sa de vinã ºi va încerca sã refacã iarãºi aceastã legãturã din care el a avut
de cîºtigat totul pînã aici.
Dar îmi fãceam iluzii...
El s-a închis ºi mai tare în muþenie ºi în cerbicie - arãtînd cã puþin îi pasã lui de
“supãrarea” mea.
Ce naiv fusesem toatã viaþa, începînd chiar din noaptea acelei cãlãtorii cu el pe la Olpreþ
în ianuarie 1940...
Ce ascuns poate fi totuºi un suflet de om!
Sã umbli cu el douãzeci de ani - ºi totuºi sã nu-l cunoºti, aºa cum nu-l cunoscusem eu pe
fratele Niculiþã! De ce oare numai eu trebuia sã fiu înºelat în felul acesta?
T-
Cei doi pastori unguri abia aºteptarã sã plec eu, pînã cînd se ºi grãbirã sã umple ei golul
lãsat de mine, arãtîndu-se faþã de Moldoveanu cu un zel peste margini de linguºitor. Unul se
mutã pe patul deasupra lui, iar celãlalt era mereu lîngã el. Îl serveau ca pe un domn cu tot ce
avea ºi nu avea nevoie. Asta trebuia sã-i facã pe toþi cei din dormitor sã vadã în primul rînd
cã eu sînt un om rãu, nemilos ºi rãzbunãtor.
În al doilea rînd cã el, Moldoveanu, este o victimã nenorocitã, o victimã nevinovatã care
suferã de la mine din pricina adevãrului ºi al talentului sãu pe care eu sînt gelos.
Iar în al treilea rînd, pe ei cei de altã credinþã sã-i arate ca pe niºte adevãraþi ºi credincioºi
samariteni milostivi gata sã sarã în ajutorul sãrmanului nedreptãþit. ªi cã prin urmare credinþa
lor este nespus mai aleasã decît a noastrã, decît a mea.
Toate acestea le conveneau de minune atît lor cît ºi fratelui Moldoveanu, - care acceptã
cu zîmbete largi ºi cu cuvinte studiate, noua situaþie în care el ºi cauza lui erau oricum în
cîºtig. Iar eu ºi cauza mea oricum în pagubã.
Aceastã “înfrîngere” a mea îi dãdu fratelui Moldoveanu un curaj ºi mai mare împotriva
mea. El era acum mereu înconjurat de toþi cei care ne duºmãneau credinþa, bucuroºi cã au pus
mîna pe o pradã bogatã de la noi. Cîºtigaserã pe unul care va face o mare spãrturã în rîndurile
noastre ºi de care ei se vor putea folosi bine pentru a ne da lovitura zdrobitoare, mai cîºtigînd
ºi pe alþii dintre ai noºtri prin el.
Veneau la el, oricînd puteau ºi de prin celelalte dormitoare, toþi cei care aveau astfel de
gînduri ºi astfel de nãdejdi.
Vestea aceasta de bucurie pentru ei se rãspîndi ca fulgerul printre toþi. ªi dragostea lor
faþã de el spori dintr-o datã ciudat de caldã. Niciodatã nu mai fuseserã adunaþi atît de mulþi
la patul lui, unde el stînd cu picioarele adunate sub el ca un profet indian, - le vorbea ceasuri
întregi acelora care se prefãceau cã îl ascultã cu cea mai mare admiraþie ºi interes.
T-
Eu stãteam zdrobit ºi priveam cu amãrãciune la toatã aceastã mulþumire de sine care se
citea pe toatã faþa fratelui meu, în mijlocul acestei adunãturi strãine între care el pãrea cã stã
pe un tron. De acolo el rãstãlmãcea acum toate cuvintele Scripturii, numai spre înjosirea
adevãrurilor noastre.
Doamne, cît de amarnic mã putusem înºela cu privire la acest om - ºi la duhul care îl
stãpînea!
Cît de uºuratic mã bizuiam eu cã ceea ce fãcusem pentru el ºi dragostea unicã pe care i-o
arãtasem atîþia ani, vor fi totuºi mai tari decît ideile strãine! - Cã în clipa de vîrf, va renunþa
la tot ce-l desparte ºi se va arunca în braþele frãþeºti!
Acum vedeam bine cã nu-i aºa. Acum vedeam bine cã puterea duhului strãin de Oaste care
îl stãpînise totdeauna - era nespus mai tare îl el decît orice altã putere. Cã acum acest duh
nimicise îl el orice simþãmînt de recunoºtinþã, orice urmã de smerenie, orice mãsurã de bun
simþ, orice amintire caldã ºi îndatoratã - care mi se pãruserã cã le avea cîndva.
Sau poate cã acestea nici nu fuseserã în inima lui niciodatã. Ceea ce mi s-a pãrut mie cã
erau ele, era doar prefãcãtoria unui suflet neputincios ºi ros de ambiþie care urmãrea sã ajungã
odatã undeva, - ºi nu putea altfel decît aºa.
Dar cînd va ajunge unde doreºte ºi cînd nu va mai avea nevoie de ele, - le va arunca
încolo ca pe niºte zdrenþe folosite ºi nefolositoare. Aºa cum vedeam cã face acum.
Într-o searã din acele zile îndrãzneþe, dupã cinã, cînd încã nu se sunase stingerea, dar eu
eram culcat, - veni la patul meu furios ºi îndrãzneþ peste mãsurã. Niciodatã nu-l mai vãzusem
astfel.
- Vei fi pedepsit de Dumnezeu! - îmi zise el îndrãzneþ cu un glas pe care nu i-l mai
auzisem.
Lupþi contra adevãrului ºi ai corupt pe fraþi sã mã ocoleascã.
Strici Cuvîntul lui Dumnezeu ºi vrei sã duci Lucrarea Domnului la formele acestei
biserici, care este o corabie ce se cufundã, iar pe adevãraþii credincioºi îi urãºti.
Eram ºi uimit ºi zdrobit.
- Acum îþi dai pe faþã adevãrata stare? - i-am rãspuns îndurerat. Acum vorbeºti ca un leu.
Pînã acum ai vorbit ca un miel. Acum n-ai nevoie sã mai vorbeºti ca un miel. Acum ai crescut
mare ºi ai uitat cã douãzeci de ani te-am ajutat ºi te-am dus pe umerii mei ºi te-am hrãnit cu
pîinea mea...
- ªi pe d-ta te-a ajutat altul! Aºa cã n-ai fãcut decît ceea ce erai dator! Iar acum eºti gelos
ºi plin de rãutate împotriva mea.
- Numai cã eu m-am purtat altfel faþã de cel care m-a ajutat pe mine. Dacã m-aº fi purtat
aºa cum te porþi acum d-ta, - cred cã s-ar fi deschis pãmîntul ºi m-ar fi înghiþit de viu. ªi aº
fi meritat.
Dar Dum nez eu nu m -a lãsat sã mã port aºa cu ni m eni . M ã m i r cum nu t e t em i t u d e
Dumnezeu...
- Te rog du-te ºi lasã-mã. Nu te mai pot auzi. Mã doare capul ºi mã doare inima...
Dar el izbucni din nou în cuvinte de o nestãpînitã furie ºi ocãri împotriva mea.
Era o dezlãnþuire de vorbele cele mai grele ºi pe tonul cel mai ridicat cum într-adevãr nu
crezusem niciodatã cã este în stare sã rosteascã acest om cu o înfãþiºare atît de blîndã ºi chiar
miloagã, de pînã atunci...
Dar nu mai tãcea, nici nu mai pleca sã se culce. Se sunase stingerea. Toþi din dormitor se
culcaserã. Încetaserã orice zgomote, - dar “fratele” Moldoveanu stãtea în picioare lîngã patul
meu, privindu-mã încruntat ºi izbindu-mã în urechi ºi în inimã cu cele mai grele ºi tãioase
cuvinte, învinuiri ºi ameninþãri...
Toþi cei vreo ºaizeci de oameni care mai erau atunci acolo ascultau la toate aceste cuvinte
ale lui...
Era ceva cu nimic mai prejos decît ceea ce fãcuserã împotriva mea Pop ºi ceilalþi din
Gherla cu un an în urmã... Cele douã duhuri cu care aveam de dus lupta înãuntrul Oastei, -
al tulburãrilor (prin Pop) iar acum al dezbinãrilor (prin Moldoveanu) - se nãpusteau asupra
mea cu o furie nimicitoare.
N-am ºtiut sã mã feresc de ele, precum este scris la Romani 16, 17 - nici nu m-am
depãrtat cum scrie la Tit 3, 10 - acum trebuia sã primesc loviturile lor cele mai necruþãtoare.
Nu fraþii mei mã loveau, ci duhurile acelea care îºi vedeau împiedicate planurile lor contra
Duhului Sfînt al Oastei.
Dupã ce duhul lui Moldoveanu ºi-a vãrsat astfel tot focul inimii sale asupra mea, - ºi
probabil fiindu-i ruºine cînd ºi-a dat seama cã îl ascultau toþi cei din dormitor, - a plecat sã
se culce ºi el.
Atunci s-a prãbuºit peste mine cea mai grea dintre toate cîte lespezi mi-au zdrobit
vreodatã inima.
Multe ceasuri n-am mai putut sã dorm. Toate întîmplãrile celor peste douãzeci de ani de
cînd îl cunoscusem, îmi treceau acum prin minte. Parcã vedeam ºi acum scrisoarea lui din
vara anului 1939, cînd redactam Viaþa Creºtinã la Cluj ºi în care îmi scria cã este un biet
orfan din Moldova, acum copil de trupã la muzica unui regiment din secuime... Cã îi place
foarte mult foaia noastrã ºi cãrþile, dar cã n-are bani sã le aboneze.
Ne roagã totuºi sã i le trimitem, fiindcã el are sã-ºi vîndã porþia sa de lapte pe care o primeºte
de la cazarmã ºi astfel ne va plãti abonamentul... ºi altele... ºi altele...
Mai simþeam ºi acum dureroasa milã pe care am avut-o atunci ºi graba cu care i-am trimis
îndatã de cinci ori mai mult decît îmi ceruse. Precum ºi înºtiinþarea ce i-o trimisesem cã el
va primi totul ºi pe viitor în mod cu totul gratuit. Sã-ºi mãnînce porþia lui de lapte sãnãtos.
ªi dacã va mai avea nevoie de ceva sã ne scrie.
A avut desigur dupã aceea mereu ºi mereu nevoie de “cîte ceva” - ºi ne-a scris.
Dupã fiecare scrisoare i-am rãspuns sau i-am trimis.
Pe urmã a venit la noi ºi ne-am purtat faþã de el cum am arãtat altundeva foarte pe scurt.
Apoi, cînd a avut nevoie sã se însoare, neavînd pe nimeni altcineva, - mi-a spus tot mie.
Iar eu i-am fãcut cunoºtinþã cu una dintre cele mai bune surori ale noastre de atunci...
I-am refãcut ºi tipãrit apoi prima lui cãrticicã de poezii pe care i-am adus-o, ca pe o
surprizã fericitã, cadou de ziua nunþii lui, suportînd eu toate cheltuielile de tipar pentru ea.
Cîte promisiuni ºi legãminte mi-a fãcut el atunci - ºi de atunci! Ce veºnicã recunoºtinþã
mi-a jurat!
Apoi, dupã mine, cum toatã Lucrarea Oastei ºi fraþii l-au cuprins ºi l-au acoperit în
dragostea ºi darurile lor, cu o încredere ºi iubire pline de sinceritate, de curãþie, de cãldurã.
T-
ªi acum, iatã, cînd i-a venit lui momentul potrivit, cum ni le plãteºte pe toate acestea, cu
vîrf ºi îndesat. Cu o mãsurã vrednicã de duhul fãþarnic ºi de învãþãtura vicleanã de care s-a
alipit el ºi în slujba cãrora s-a dovedit a fi.
Atunci, în noaptea aceea am compus una din cele mai amare lucrãri ale mele:
Am îngropat un înger drag...

O redau aici ca sã se vadã ce simþãminte am avut ºi ce clipe am trãit atunci:
Am îngropat un înger drag...

Am îngropat un înger drag
- pe cel mai drag vieþii mele...
Pe albul sufletului steag
o mare cruce neagrã trag
ºi-o-ngrop în lacrimile grele...
La harfa inimii s-a rupt

chiar coarda cea mai minunatã
îmi arde sufletul ºi lupt
sã nu mã-ngroape dedesubt
o jale nemaiîncercatã.
...Te-ai rupt amãgitoare stea

îndoliind în prãbuºire
frumosul cer ce-ncununa
în nimb senin icoana ta
cu-o mare, unicã iubire.
O, cum sã cred c-am fost minþit

ºi moartea e adevãratã!...
- Îngrop cu sufletul zdrobit
tot ce-a purtat ºi ce-a simþit
o pãrtãºie sfîºiatã.
T-
Îmi este atît de greu sã-mi reamintesc toate cele ce au urmat...
Un timp iarãºi am nãdãjduit cã totuºi, dupã aceastã izbucnire furioasã împotriva mea,
fratele se va cãi. Îi va fi ruºine. Îl va durea inima. ªi recunoscînd, în sfîrºit, ce duh rãu este
acela care l-a fãcut sã izbucneascã atît de nerecunoscãtor ºi atîta de înstrãinat de învãþãtura
ºi de credinþa noastrã - se va întoarce sincer la deplina unitate ºi dragoste frãþeascã...
T-
Am nãdãjduit însã tot în zadar.
Duhul acestor false învãþãturi se vede cã dacã pune de la început o puternicã stãpînire pe
sufletul cuiva nu numai cã nu-i mai lasã deloc în inimã nici un gînd de întoarcere ºi
îndreptare, dar îl învîrtoºase atît de mult în trufie ºi ambiþie încît parcã nu mai are nici ruºine,
nici teamã, nici margini la faptele sale...
T-
Era atunci ºi o perioadã mai liberã în colonie. Puteam sã ieºim duminica prin curte sã ne
strecurãm pe la ceilalþi fraþi care erau în brigãzile de muncã. Petreceam dupã amiezile retraºi
pe dupã barãci, vorbind împreunã, aducîndu-ne aminte din Cuvîntul Domnului, rugîndu-ne
ºi chiar cîntînd. Doi dintre preoþii credincioºi - veneau adesea între noi... Clipele acestea erau
de mare bucurie ºi mîngîiere pentru noi. Unul adusese cu el de acasã bine ascunse fãrîmituri
de împãrtãºanie...
Dumnezeu îl ocrotise ºi nu i le aflase la nici una din percheziþiile necruþãtoare prin care
trecuse, astfel cã de Paºti sau de Crãciun, în mare tainã, am putut sã ne mãrturisim ºi sã ne
împãrtãºim chiar ºi acolo...
T-
În stãrile noastre de vorbã cu ceilalþi fraþi, fireºte cã le-am istorisit cu durere toate cele
ce mi se întîmplaserã întîi cu duhul tulburãrii la Gherla, apoi acum aici cu duhul dezbinãrilor.
Doar toþi sufereau prin cuptorul acesta, în primul rînd, pentru a ne da seama de greºelile
fãcute în trecut contra duhului ºi învãþãturii Frãþietãþii noastre duhovniceºti, în care venisem
cu legãmînt de ascultare ºi umblare dupã rînduielile ei, - dar în care, în fapte, nu ne
împlinisem nici unii acest legãmînt.
Acum era vremea cernerii ºi a cercetãrii de sine a fiecãruia ºi a tuturor în faþa acestei mari
rãspunderi. Era nevoie ca fiecare sã vadã bine acest adevãr, ca sã ºtie bine ce are de fãcut.
Acum ºi în viitor.
T-
Au fost nouã fraþi din zece care au înþeles, - dar a fost ºi unul care n-a vrut sã înþeleagã...
Acel unu era Fãnicã. Acesta era iarãºi unul tot în duhul tulburãrilor... Fraþii mai aveau ºi
alte necazuri cu el. La muncã, pentru un supliment de mîncare ºi pentru o laudã de la
gardieni, el o lua cu sapa înainte, fiindcã era mai sãnãtos, - iar cei care erau mai bolnavi ºi
bãtrîni neputîndu-se þine la rînd cu el, primeau bãtaie sau li se oprea porþia de mîncare... În
dormitor se certa ºi pîra... Pe fraþi îi brusca.
Mai erau împreunã cu el în acelaºi dormitor ºi fraþii Cornel de la Timiºoara ºi Cornel de
la Simeria. Cu amîndoi era certat...
Cît am stat de vorbã cu el - tot îndãrãtnic ºi neascultãtor a rãmas. De întîlnirile noastre

cu fraþii nici nu voia sã audã.
T-
În timpul acesta Moldoveanu îºi avea întîlnirile sale cu toþi cei care erau de alte credinþe
ºi care luptau cu duºmãnie împotriva Oastei. Cu aceºtia se înþelegea el. Aceºtia îi fãceau
mereu parte cu dãrnicie din pachetele lor primite de acasã, aºa cã sub perna ºi sub patul lui
era traista mereu plinã cu de toate. Dar nici el nu se lãsa dator. Fãcea tot ce-i sta în putinþã
sã lupte contra noastrã - ºi cãuta cînd pe un frate cînd pe altul sã-l atragã cu cîntãri ºi cu
promisiuni în cercul lor.
În timpul acesta am compus cele mai amare din poeziile mele:
Te-am aºteptat...
Cum ne-ai putut minþi?
Mã leg cu legãmînt cumplit,
N-ai sã ne-nvingi! - pe care le redãm ai jos... ªi altele, toate cele din “Cartea Neagrã”.
Iatã mai jos primele patru:
Te-am aºteptat
Te-am aºteptat cu-ndurerare
atîta timp sã-ntorci cãit
spãlînd cu lacrimi de-mpãcare
pãcatul ce te-a despãrþit.
- Dar n-ai voit sã-ntorci cît încã

în calea ta priveam din prag
ºi cît iubirea noastrã-adîncã
te-ar fi primit cu-ntîiul drag.
Azi rînd pe rînd se sting ºi-acele

dureri ce ne-ai pricinuit
doar mila stãrii tale rele
ne va durea necontenit.
Veni-vor zile-ndurerate
cînd toate-ai sã le plîngi cu-amar
cînd lacrimile lumii toate
le-ai da sã poþi întoarce iar...
- Dar dragostea prea greu rãnitã

ºi legãmîntul prea cãlcat
ca floarea prea adînc zdrobitã
în veci n-o-nvii cînd s-a uscat.
Cum ne-ai putut minþi?

Cum ne-ai putut minþi cîntînd
cîntarea dragostei curate
ºi cum ne-ai înºelat pãrînd
cã eºti un prieten bun ºi-un frate?
Cum ai putut sã ne-amãgeºti

cu vorbe dulci ºi iubitoare
ºi nu-þi pãsa cã sãvîrºeºti
pãcatul fãrã de iertare?
Cum ai putut cina cu noi

în stãri Dumnezeieºti de sfinte
sã cînþi, sã lãcrimezi - ºi-apoi
sã calci pe duh ºi legãminte?
Cum ai putut aºa uºor

sã faci dezbin ºi tulburare
nu te-ai gîndit la viitor
la Judecatã ºi pierzare?
E-ngrozitor sã-þi legi de gît

o piatrã sã te-arunci în ape
- dar mai uºor ar fi decît
aºa o viaþã sã te-ngroape!
Mã leg cu legãmînt cumplit

Mã leg cu legãmînt cumplit
sã nu mai fac cum am fãcut
sã nu mai tac ce-i de vorbit
sã nu vorbesc ce-i de tãcut.
Sã nu mai cruþ ce-i de lovit

sã nu lovesc ce-i de cruþat
sã nu mai lepãd ce-i sfinþit
sã nu sfinþesc ce-i lepãdat.
Sã nu mai fiu nici lãsãtor

nici blînd cu nici un duh strãin
c-acestea numai spre omor
ºi prãpãd ºi ruinã vin...
În pãrtãºie “bun venit”

grãbit la nimeni sã nu spun
pe nimeni mîinile grãbit
nici inima sã n-o mai pun.
Nãpîrci la sîn sã nu mai strîng

nici taina s-o mai spun uºor
am plîns de-ajuns, - sã nu mai plîng
iubiþi uciºi de-otrava lor.
...Cãci nu un hoþ ne-a jefuit,

nu ne-a strãpuns un braþ pãgîn
ºi nu vrãjmaºii ne-au zdrobit
ci “fraþi” vicleni crescuþi la sîn.
N-ai sã ne-nvingi!
N-ai sã ne-nvingi cu toatã lupta
curajului de urã-aprins
- dar cu un duh de frate sincer
o, ce uºor ne-ai fi învins!
N-ai sã ne-ndupleci niciodatã

cu oricît vicleºug din grai
- dar cu-un cuvînt de frate sincer
o, ce uºor ne-nduplecai!
Ce rãu ai sã sfîrºeºti tu calea

cea rea pe care eºti pornit
- dar cu un mers de frate sincer
o, ce frumos ai fi sfîrºit!
T-
Dar sã rãmînã pentru veºnicie binecuvîntaþi înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea Oastei Lui,
amintirea fraþilor noºtri statornici ºi adevãraþi, care au fost ºi au rãmas hotãrîþi ºi curaþi de
partea adevãrului ºi a dragostei dintîi: Cornel de la Simeria, Vasile de la Petrila, Cornel de
la Timiºoara, Ion de la Vurpãr ºi ceilalþi. Aceºtia nu s-au lãsat ademeniþi nici de vorbele
mieroase, nici de învãþãturile sau ameninþãrile strãine, - ci hotãrîþi ºi îndureraþi, au suferit ºi
au lucrat alipiþi de Domnul ºi credincioºi legãmîntului celui dintîi.
T-
Aºa a trecut acolo o varã, o iarnã ºi apoi o altã varã, - fãrã prea mari schimbãri. Doar cã
au mai plecat unii dintre fraþi - ºi au venit alþii.
În a doua varã, în vara anului 1962, am izbutit sã ies pentru douã luni ºi eu la muncã prin
curte. M-a ajutat mult la asta fr. Vasile de la Petrila, care era un meseriaº foarte bun ºi era
încredinþat cu atelierul coloniei. El lucra atunci la niºte jgheaburi ºi burlane de tinichea. El
m-a cerut la comandant sã-mi permitã sã lucrez cu el. În felul acesta am avut un ºi mai bun
prilej de întîlnire ºi sfãtuiri cu fraþii.
Scopul pentru care fusesem trimiºi de Domnul aici, pãrea cã se împlinise. Adevãrul fusese
mãrturisit, iar alegerea de partea cui sã treacã, o fãcuserã cu toþii, chiar ºi cei mai întîrziaþi.
Acum era nevoie sã mergem în alt loc.
T-
Astfel a venit pe neaºteptate ordin ca toþi cei inapþi de muncã sã fim duºi înapoi la Gherla.
Am fost împinºi ºi înghesuiþi pînã aproape de sufocare unul în braþele celuilalt, cu
bagajele peste noi, în niºte remorci strîmte - care ne-au cãrat peste gropi ºi dîmburi pînã la
Dunãre.
Acolo am coborît adînc, în aceeaºi înghesuialã ºi împingere, în fundul unui bac. Apoi
capacul de sus, de la intrarea bacului - închis.
Astfel am cãlãtorit o noapte ºi o zi în bacul de pe Dunãre pînã la Galaþi cu picioarele
amorþite de înghesuialã, cum cãlãtorisem în remorcã pînã la bac.
T-
Ajunºi la Galaþi, în aºteptarea îmbarcãrii la tren pentru Gherla, am fost cazaþi o noapte
în închisoarea din acest oraº - în biserica din mijlocul curþii.
Fosta bisericã era transformatã acum în dormitor pentru deþinuþii care erau în tranzit pe
aici.
Am dormit deci noaptea urmãtoare aici, culcaþi ºi înghesuiþi pe paie ºi rogojini...

Stam cu faþa în sus ºi priveam cu inima plinã de durere la icoanele care fuseserã pictate
pe pereþi ºi pe tavan - ºi peste care acum era dat cu un strat subþire ºi spãlãcit de var. Dar prin
acest var ochii ºi feþele sfinþilor pictaþi se vedeau bine privind în jos, spre noi, plini de
mustrare ºi de prevestiri rele.
Altarul era transformat în W.C. Deasupra altarului, o cruce mare peste care la fel se dase
cu un strat de var. Dar se vedea bine întreagã de sub varul spãlãcit. Toate celelalte sfinte feþe
batjocorite, se vedeau la fel.
M-am cutremurat pînã în strãfundul inimii mele cît de departe am ajuns în necinstirea lui
Dumnezeu ºi în ruperea de sufletul ºi de credinþa înaintaºilor noºtri. Cu cîte jertfe, respect
ºi recunoºtinþã au nãlþat pãrinþii noºtri - Dumnezeului Izbãvirilor lor, aceste lãcaºuri de
mulþumitã ºi de închinare! - Iar noi, netrebnicii lor urmaºi, cum ne batem astãzi joc ºi de
Dumnezeul care ne-a izbãvit prin veacuri ºi de credinþa strãmoºilor noºtri, care prin ajutorul
Lui au biruit - ºi ne-au lãsat o patrie liberã...
La ce sã ne mai putem aºtepta noi în viitor! Cui ne vom mai ruga mîine sã ne scape din
alte nenorociri care ar putea sã vinã peste noi - dacã pe Cel care ne-a scãpat ieri, Îl lepãdãm
aºa astãzi?
T-
În aceeaºi înghesuialã chinuitoare pînã la marginea puterilor - am fost ziua urmãtoare duºi
la garã ºi bãgaþi în vagonul-dubã, pentru Gherla...
Am cãlãtorit iarãºi o altã zi ºi o altã noapte pînã sã ajungem din nou la Gherla de unde
plecasem cu un an ºi jumãtate în urmã, pentru experienþa pe care trebuia s-o facem la Grind.
Plecasem atunci de aici cu o ranã adîncã în suflet. Acum mã întorceam cu douã...
T-
Nu puteam nicidecum înþelege nici atunci, - cum nu pot înþelege nici acum, dupã atîþia
ani, - cum am putut ºi cum pot oamenii aceºtia care cunosc Cuvîntul cel înfricoºat al lui
Dumnezeu, sã-L nesocoteascã chiar pînã într-atîta încît sã nu-ºi dea seama cu ce mare
rãspundere se împovãreazã în faþa Lui, pentru rãul pe care îl fac Lucrãrii Sale?
Dacã nu erau oameni duhovniceºti - de ce au venit în aceastã Lucrare duhovniceascã? Ori
dacã au venit, - de ce nu s-au lãsat pãtrunºi de duhul ei, spre a deveni parte întregitã ºi
armonioasã a familiei în care au venit?
Dacã aveau alte duhuri ºi alte învãþãturi, - de ce nu s-au dus de la început în alte lucrãri?
În acelea în care aveau duhul ºi învãþãtura lor! - Ca sã fie acolo trup din trupul acelora! De
ce au venit în Lucrarea asta unde nu s-au putut uni niciodatã nici cu duhul ºi nici cu
învãþãtura ei - ci provocînd mereu numai dezbinãri ºi tulburare?
Sau dacã au venit, - de ce nu au renunþat la ceea ce îi despãrþea, pentru a se uni deplin cu
Familia în care au intrat?
De ce sînt mereu în casa Oastei ca o norã vicleanã care furã mereu de la casã ºi duce la
vechii ei ibovnici pe care continuã sã-i iubeascã în ascuns? De ce nu s-a despãrþit de
dragostea acestora? De ce se duce spre ei cu plãcere vinovatã ori de cîte ori poate?
Nu le vede oare Dumnezeu pe toate acestea? Nu cunoaºte oare El toate gîndurile ºi
simþirile ascunse ale inimii?
Sau dispreþuiesc ei pînã într-atîta aceastã Lucrare Sfîntã, încît o socotesc ca pe o
moºtenire a nimãnui ºi ca o lucrare de adunãturã, din care ei pot rupe ºi duce fãrã a da seamã
nimãnui de asta?
Ori, - ºi mai rãu, - socotesc ei Lucrarea Oastei ca o lucrare pornitã rãu, o lucrare fãrã rost,
o lucrare fãrã þintã, - pe care abia ei, acum sînt “chemaþi” sã o ducã pe un drum adevãrat?
Tot ce a fost ºi a fãcut Oastea Domnului pînã acum - gîndesc aceºtia - nu înseamnã nimic.
Tot ce face ea acum, n-are nici un rost. Abia ei - aceºti apostoli ori nespus de aleºi ori nespus
de trufaºi ºi întunecaþi, - sînt “chemaþi sã-i arate adevãratul drum”, care e altul. Trebuie deci
ca Oastea Domnului sã se lepede de tot ce a avut pînã aci, sã se lepede de toþi înaintaºii ei,
de Evanghelia ei, de duhul ºi de Isusul ei - ºi sã le primeascã pe aceste altele, aduse de
aceºtia!
T-
Acesta era acel altul care s-a spus cã va veni în numele lui însuºi. - ªi care va aduce în
mijlocul fraþilor un alt duh, o altã evanghelie, un alt isus! El se arãtase acum ºi venea în
numele lui însuºi! - El n-avea ºi n-are nici înaintaºi. El n-avea ºi n-are nici lucrare. El n-avea
ºi n-are nici amintiri, nici trecut între noi. - El are numai promisiuni ºi sentinþe.
Metoda lui este insinuarea, diversiunea, linguºirea, vicleºugul ºi neobiºnuitul dar de a se
ºti preface în aºa fel încît sã fie crezut chiar ºi de cei aleºi... Astfel toþi acei care au un cuget
necurat ºi o inimã nestatornicã ºi ambiþioasã - sînt atraºi spre el, ca muºtele spre plasa
pãianjenului.
Acesta va fi apoi ºi sfîrºitul ºi pedeapsa tuturor acestora care n-au primit ºi n-au pãstrat
duhul ºi învãþãtura Celui care venise în Numele Tatãlui, în numele Trecutului sigur ºi minunat
ºi în numele credinþei pãrinþilor noºtri sfinþi.
T-
Pentru sufletul nostru constatarea faptelor ºi a atitudinii acestor fraþi ai noºtri, - nu poate
sã nu producã cea mai mare durere. Fiindcã ºtim care va fi urmarea lor nefericitã.
Iatã pînã aici, (am istorisit pe sute de pagini) - în tot rãstimpul celor cincizeci de ani cîþi
astfel de oameni au venit în aceastã Lucrare a lui Dumnezeu - ºi care a fost sfîrºitul lor!
Aþi putut ºi puteþi vedea bine din istoria ei, cum aceste douã duhuri vrãjmaºe - cel al
formalismului superstiþios ºi bigot - ºi cel al sectarismului, - au luptat de la început ca sã
abatã aceastã sfîntã Lucrare Dumnezeiascã de la drumul ºi de la Þinta sa.
Aceste douã duhuri extremiste s-au folosit de mulþi oameni din mijlocul acestei Lucrãri
duhovniceºti, - oameni care au cãutat s-o abatã de unde o ducea Dumnezeu, - spre unde voia
s-o ducã duhul rãu care îi folosea pe ei.
Dar care a fost rezultatul luptei acelora? ªi care le-a fost sfîrºitul lor?
Ce s-a ales de cei din extrema dreaptã, de la Bãlan, Secaº, Vonica, Gîlea, Opriºan, de toþi,
de toþi?... - S-au dus sãrmanii cu toþii în uitarea veºnicã!
- Dar Lucrarea Oastei a rãmas neabãtutã pe drumul pe care i l-a rînduit Marele nostru
Dumnezeu ºi Mîntuitor Isus Hristos, - prin omul trimes de El ºi de care S-a folosit Duhul
Sfînt de la început.
T-
Ce s-a ales apoi de ceilalþi din extrema stîngã? De Mureºan, de Belaºcu, de Achim, de
Banu, de Ion Diac, de atîþia ºi atîþia alþii ca ei? Uitarea i-a înghiþit ºi pe aceºtia pe totdeauna.
- Dar Lucrarea Oastei a rãmas neabãtutã pe drumul ce i l-a rînduit ei Marele nostru
Dumnezeu ºi Mîntuitor Isus Hristos. Prin omul cel ales ºi rînduit de El, de care S-a folosit
Duhul Sfînt de la început pentru a aºeza aceastã Lucrare a Lui aºa cum a vrut-o El sã fie pe
veci de veci.
E adevãrat cã atît unii cît ºi ceilalþi din aceºtia au mai fãcut ca sã se piardã împreunã cu
ei ºi încã multe alte suflete. ªi chiar multe adunãri frumoase cîndva...
Dar ºi pentru toate acestea vor trebui sã dea odatã ei seama, înaintea Scaunului de
înfricoºatã Judecatã a lui Dumnezeu!
Cei care au muncit ºi au suferit pînã ce au adus la Domnul pe aceste suflete ºi pe aceste
adunãri, - îºi vor primi atunci rãsplata de la Dumnezeu pentru cã le-au strîns ºi le-au adus la
El. Iar cei care le-au dezbinat ºi le-au risipit - îºi vor primi plata pentru dezbinarea ºi risipirea
lor.
Dacã numai cîtuºi de puþin s-ar gîndi aceºti bieþi oameni la aceasta, - ar fi cu neputinþã
sã nu se trezeascã ºi sã nu se înspãimînte.
T-
Nu poate pînã la urmã sã fie alta nici soarta acelora care sînt folosiþi astãzi tot de acele
duhuri ca sã facã tot slujba pe care o fãcuserã ceilalþi nimiciþi înaintea lor.
ªi nu va fi alta nici soarta celor care vor mai veni mîine, (cînd ºi aceºtia de astãzi se vor
fi dus) - pe urmele celor care înaintea lor au fãcut aceastã blestematã ºi vinovatã slujbã a
dezbinãrii ºi tulburãrilor.
- O, Dumnezeule al Milei, trezeºte-i mai înainte de a fi prea tîrziu!
T-
Desigur cã pe noi ne doare nemãrginit de mult acest lucru! Ei sînt totuºi - fraþii noºtri
iubiþi, cu care am trãit atîtea fericite ºi binecuvîntate clipe împreunã, cîndva! Cu care am
lucrat împreunã, ne-am bucurat împreunã, am suferit împreunã, am plîns ºi am cîntat
împreunã, cîndva.
O, dacã Dumnezeu le-ar da mãcar acum pocãinþa cea mare ca sã ajungã mãcar acum la
adevãrata cunoaºtere a adevãrului. - ªi venindu-ºi în firea cea bunã mãcar acum, în ceasul cel
din urmã, sã se desprindã din cursa acestui duh rãu de care au fost prinºi ca sã-i facã voia!
Ce bucurie negrãitã ar fi aceasta pentru noi toþi!
Sã nu fi suferit nici ei sãrmanii pentru Domnul în zadar. ªi nici noi sã nu fi suferit în
zadar pentru ei ºi de la ei!
Sã continuãm deci fraþilor a ne ruga pentru aceasta cu toþii pînã la venirea lor pe
totdeauna lîngã noi. Sau pînã la plecarea noastrã pe totdeauna de lîngã ei.
Sã ne rugãm sã nu se piardã nici unul dintre noi... (O, dacã nu s-ar fi pierdut nici pînã
acum nici unul!).
Ci sã se piardã dintre noi numai duhul rãu al dezbinãrilor ºi al tulburãrii, care i-a nimicit
pe atît de mulþi dintre scumpii noºtri fraþi. ªi dintre neuitatele noastre adunãri!
T-
Dar în acelaºi timp înºtiinþãm pe toþi fraþii noºtri sã ia bine seama la toate aceste
adevãruri.
Sã se îngrozeascã toþi aceia între fraþii ºi surorile noastre, care au zis ºi încã mai zic “bun
venit” - acestor duhuri ºi acelora care vin mînaþi de ele! Cãci oricine îi zice ucigaºului “bun
venit” - se face pãrtaº vinovãþiei aceluia. ªi îi va împãrtãºi soarta sa!
Dacã toþi cei care au fãcut ºi mai fac aºa - se mai pot îngrozi de iad, înainte de a ajunge
în el, - atunci sã se îngrozeascã! Dacã se mai pot gîndi înþelept, - sã se gîndeascã bine astãzi
la tot ce s-a spus despre aceste lucruri pînã acum.
Spre a nu fi mîine prea tîrziu ºi pentru ei, cum este astãzi prea tîrziu pentru mulþi.
Iar voi fraþii ºi surorile mele, pînã în veci, - luaþi bine seama la ceea ce vã spun acum:
rãmîneþi în smerenie ºi în ascultare de Domnul ºi de fraþi. Cãci în cursele duhurilor strãine
nu cad nici unii din cei smeriþi în cugete ºi ascultãtori cu inima. Ci în acele curse cad numai
cei care îºi pierd smerenia inimii ºi curãþia cugetului.
Rãmîneþi în învãþãtura ºi credinþa pe care vi le-au adus înaintaºii care au venit în numele
pãrinþilor, care au venit în numele sfinþilor, care au venit în numele apostolilor, care au venit
î n Nu m el e Mîntuitorului, care au venit în Numele Tatãlui. - Ca sã fi þ i m î n t u i þ i p ri n
continuitatea acestui lanþ de aur.
ªi nu vã luaþi dupã acela care vine numai în numele lui însuºi. Care este rupt de acest
lanþ. Care nu are înaintaºi. - Ca sã nu pieriþi odatã cu el.
Uitaþi-vã bine la cei smeriþi cãci ei nu s-au rãtãcit nici unii. Dar uitaþi-vã la cei îngîmfaþi
cu m s -au rãtãc i t c u t oþ i i ... C ei as cultãt ori au rãm as cu Domnul º i cu fraþi i, d ar cei
neascultãtori n-au mai rãmas nici unul cu El ºi cu ei.
Dumnezeu nu-i lasã pe nici unii din cei cu cugetul curat ºi cu inima smeritã - sã cadã în
rãtãcirea care îi duce la pierzare. Ci în pierzarea trufiei cad numai aceia care le-au pierdut pe
aceste douã comori sfinte: cugetul curat ºi inima smeritã.
Sã fie aceasta o înºtiinþare peste care nimeni sã nu treacã! Fiindcã aceasta este ultima
înºtiinþare a Duhului Sfînt. Iar pe cine trece ºi peste aceasta, nu mai are cine sã-l mai aducã
înapoi niciodatã.
Deci luaþi bine seama cu toþii. Amin.
M editaþii
Neascultarea ºi nesupunerea faþã de Cuvîntul ºi Voia lui Dumnezeu a fost cel dintîi pãcat
pe care l-a fãcut diavolul ºi omul.
Din acesta au ieºit toate pãcatele de atunci
- ºi din el ies ºi acum.
Spun cel mai greu cuvînt
C-o mînã pe Cuvîntul lui Dumnezeu Cel Drept
cu cealaltã mînã pe viaþa mea din piept,
în faþa conºtiinþei, în faþa Celui Sfînt
ºi-n faþa tuturora - spun cel mai greu cuvînt.
N-am vrut întîietate, mi-e Martor Dumnezeu

n-aº fi-ndurat pentru-asta un ceas din chinul meu.
N-am vrut cu nimeni ceartã de vorbe fãrã rost
ci apãr adevãrul aºa cum ºtiu c-a fost.
N-am vrut sã fac partidã, nu vreau ºi nu voi vrea
ci vreau sã-mi þin statornic ºi drept credinþa mea.
Nu m-am atins de-avutul nici celui mai hain
ci vreau solia sfîntã cum mi-am primit, s-o þin,
cum ºtiu cã ne-a lãsat-o înaintaºul sfînt
pe patul morþii sale cu ultimu-i cuvînt.
N-am vrut nici sã mã apãr oricît am fost cãlcat
ci nu pot sã-mi las steagul pe care am jurat,
cãci am o conºtiinþã - ºi-n faþa Celui Sfînt
am sã rãspund odatã de-un bun ºi-un legãmînt.
Eu ºtiu cum ne-a fost calea, cãci de copil am stat

la cot cu-naintaºul, ºi-alãturi am luptat.
El m-a-nvãþat: - aºa e ! aºa sã ºtii sã spui
Hristos aºa-þi va cere rãspuns în faþa Lui.
- De-aceea strig, de-aceea nu voi tãcea nicicînd,
cum aº scãpa de-osîndã, dac-aº trãda tãcînd?
cum aº scãpa cînd astãzi vãd bine cã se vrea
stricatã-nvãþãtura aºa cum n-a fost ea?
schimbatã calea Oastei, schimbat al ei duh bun
ºi rostul ei, ºi þinta - iar eu sã nu v-o spun?
Sã tac? Sã nu le apãr, trezind pe fraþii mei?
- dar cum aº fi-atunci faþã de Domnul ºi de ei?
N-am interes, nu caut nici laude nici bani

nu m-au tocmit în slujbã nici prieteni nici duºmani,
nu urmãresc cîºtiguri din drumul sfînt sã-mi fac
n-am fost bogat vreodatã, dar azi sînt mai sãrac.
Sînt învãþat cu foamea ºi munca cea mai grea
nu þin la-mbrãcãmintea ºi nici la viaþa mea,
nici nu þin la pãrerea ce lumii i-o trezesc
eu cinstea ce stã-n hainã, puþin o preþuiesc.
Nimic n-am ce sã-mi apãr nici prieteni, nici idei
mai scump mi-e Adevãrul ca toþi cei scumpi ai mei.
Nu sînt gelos pe nimeni oricît ar fi-nzestrat

cãci fiecare-ºi are rãspunsul lui de dat.
Nu contrazic pe nimeni, nu asta urmãresc,
ci apãr pîn-la moarte un bun nepãmîntesc.
Nu fac vreo nedreptate nici celui mai strãin
ci lupt sã-mi apãr fraþii de-abateri ºi dezbin,
nu duºmãnesc pe nimeni oricît mi-ar fi vrãjmaº
ci vreau sã-mi nalþ solia ºi steagul de ostaº.
Nu vreau sã am nici prieteni, nici gînd strãin de-ai mei
ci vreau, mergînd cu fraþii, sã fiu în tot, ca ei.
Nu vreau sã iau nici platã nici dar de la strãin
mai bine rabd de foame decît cu ei sã-nchin.
Nu vreau s-aduc iscoade strãine printre fraþi,
nu vreau s-ascund ce curse ne-ntind cei vinovaþi,
nu vreau sã seamãn urã, - n-au drept cei ce bîrfesc,
nu-i nimenea pe lume sã nu pot sã-l iubesc
aducã-ºi fiecare aminte în ce fel
a fost faþã de mine - ºi eu faþã de el...
Nu vreau sã-mi apãr viaþa, nici numele - aveam
destule cãi sã le-apãr dac-asta urmãream
cãci martor mi-este Domnul cã ºi-astãzi pas cu pas
trec numai prin primejdii în fiecare ceas.
Ci astãzi cînd vãd glasuri plãtite vinovat

sã strîmbe calea Oastei cu sunet încurcat,
cînd fraþi ce nu-ºi dau seama, un drum greºit aleg
cînd minþi neluminate nu vãd ºi nu-nþeleg,
cînd mulþi, chiar ºi din frunte nu vãd spre ce-s împinºi
ºi mulþi pe drumuri strîmbe în mreji strãine-s prinºi
- doresc sã strig cu toatã puterea mea acum
treziþi-vã! - acesta e-al morþii voastre drum!
Treziþi-vã! - ºi-ntoarceþi la primul crez ºi gînd
cu lacrimi, fiecare, întîiul drum luînd,
o inimã ºi-o cale s-avem cu toþii iar
aceasta va aduce Lucrãrii foc ºi har.
...................................................................
...Dar, o sã treacã Oastea ºi peste-acest impas

cãci Dumnezeu, El Însuºi o poartã pas cu pas
vor trece ºi-aste valuri cum ºi-altele-au trecut
ci Oastea va rãmîne pe drumu-i cunoscut,
ca ieri, vor fi ºi mîine atîþia dintre noi
ce neascultînd, pieri-vor prin curse ºi noroi
sînt scrise toate-acestea demult cã vor fi-aºa
- ci Oastea va învinge cãci Domnul e cu ea.
Pieri-vor ºi-acei ce-astãzi pun piedici în vreun fel
ci Oastea mai departe va merge cãtre Þel.
Se va vorbi de dînºii ca de-un trecut amar

ci Oastea strãluci-va crescînd din har în har.
Pieri-vor toþi cei care-i fac rãu fãrã temei
ci Oastea cea curatã va-nvinge peste ei.
Hristos aºa a vrut-o dintîi, ºi-aºa o vrea
aºa luptînd va creºte ºi va învinge - aºa.
Sînt mulþi în ea nevrednici, vor fi ºi-n viitor!
- ei vor pieri, ºi alþii lua-vor locul lor,
nu Oastea o sã piarã, - n-o lasã Dumnezeu
pieri-vor cei nevrednici ce-o tulburã mereu.
...Voi care veþi ajunge mãreþul Timp, sã ºtiþi

de-aceste adevãruri atunci sã v-amintiþi
c-atunci o sã-nþelegeþi ce scump a fost plãtit
cu jertfe Adevãrul ce voi l-aþi moºtenit
ºi cã de ce, puterea sau duhul cel mai rãu
pe ea n-a fost s-o poatã clinti din drumul sãu.
Hristos ºi Adevãrul o sã plãteascã-atunci

la cei ce-au strîns cu lacrimi,
cu jertfe ºi cu munci
la cei rãmaºi statornici ce-au ars dar n-au lãsat
Lucrarea sã se-abatã din drumul ei curat,
- dar va plãti cu flãcãri pe merit ºi pe-acei
ce-au pãgubit Lucrarea cãutînd foloase ei
ºi s-au fãcut unelte viclenilor vrãjmaºi
vînzîndu-ºi moºtenirea ºi crezul de ostaºi.
Atunci o sã se vadã cã azi în tot ce-am spus
dreptatea ºi-adevãrul ºi sufletul mi-am pus...
...Cui vrea sã-nþeleagã, cu sufletul curat

i-nfãþiºez acestea cu adevãr jurat.
Cu singura dorinþã: a binelui folos
sã fim ºi noi ºi Oastea pe voia lui Hristos
sã biruie Lumina,
cel rãu sã fie-nvins
sã fim un gînd ºi-un suflet
pe-ntregul þãrii-ntins.
Sã-ndepãrtãm din cuget tot ce-i strãin primit,
sã fim ºi noi ºi Oastea aºa cum am pornit
sã ne-mplinim cu toþii curatul legãmînt
de care vom rãspunde în faþa Celui Sfînt...
- Cui nu vrea sã-nþeleagã, priveascã-mã nebun

ºi strice mai departe,
nimic n-am sã-i mai spun
va rãsplãti odatã Dreptatea ne-ndoios.
- Acesta mi-e cuvîntul,

- în faþa lui Hristos !

Istoria - Vol. 3 - Cap. 11 - Semnele Oastei Domnului Pag. 379
Cap. 11
Semnele Oastei Domnului

“ - Iatã semnul dupã care Îl veþi cunoaºte...”
Luca 2,12.
- Semnele noastre nu le mai vedem...”
Psalm 74,9.
omnul nostru Isus Hristos ªi-a avut de la început Semnul Sãu tainic dupã care L-au
D recunoscut toþi cei care L-au iubit ºi L-au cãutat din toatã inima lor. ªi tot aºa a avut
El ºi Îºi are ºi azi Semnul Sãu vãzut dupã care Îl cunosc toþi cei care Îl privesc umblînd prin
lume.
Existã cu adevãrat acest Semn al lui Isus atît pentru ochii duhovniceºti ºi ascunºi ai iubirii
credincioase, cît ºi pentru ochii cei trupeºti ai credinþei iubitoare.
Dupã acest Semn al lui Isus L-au recunoscut pe El pãstorii care cãutau pe Mîntuitorul
într-o cetate în care puteau fi mai ales atunci - cum poate au ºi fost - mii de asemenea copilaºi
(Luca 2, 17) .
Dupã acest Semn al Lui, L-au recunoscut pe Isus magii într-o vreme în care puteau fi -
cum poate au ºi fost - mii de astfel de semne (Matei 2, 2) .
Dupã acest Semn L-a recunoscut pe Domnul Isus bãtrînul Simeon care ducea o viaþã sfîntã
ºi era cu frica lui Dumnezeu ºi care aºtepta sã vadã cu ochii sãi mîngîierea lui Israel. Fiindcã
Duhul Sfînt îl înºtiinþase cã nu va muri înainte ca sã vadã pe Hristosul Domnului
(Luca 2, 25-26) . Pe cîþi copii nu-i va fi vãzut Simeon venind la templu... Cît de doritor
va fi cãutat el de fiecare datã, - dar n-a vãzut semnul decît peste Copilul Isus!
Dupã acest Semn L-a recunoscut pe Isus-Mielul lui Dumnezeu ºi Ioan Botezãtorul cînd
privea pe Isus umblînd ºi cînd a zis în auzul tuturor celor ce erau cu el: Iatã Mielul lui
Dumnezeu care ridicã pãcatul lumii! (Ioan 1, 29) .
Dupã acest semn L-au recunoscut pe Hristos Domnul ºi ucenicii Sãi Ioan ºi Andrei -
dragostea ºi smerenia, - primii doi care s-au luat dupã Isus (Ioan 1, 35-40) .
Pag. 380 Istoria - Vol. 3 - Cap. 11 - Semnele Oastei Domnului
ªi tot dupã acest Semn tainic dar neîndoios, Îl cunosc ºi Îl recunosc totdeauna pe Domnul
Isus, toþi acei care Îl cautã, Îl aºteaptã, Îl doresc ºi Îl iubesc cu adevãrat pe El. Pentru toþi
aceºtia Domnul Isus Hristos Îºi are Semnul Lui, dupã care ei Îl recunosc cu bucurie ºi cu
siguranþã.
Semnul vãzut al Mîntuitorului pe care sf. ap. Pavel spunea cã îl va purta pe trupul sãu -
se înþelege cã erau suferinþa, ranele, urmele lãsate de bãtãile, prigonirile ºi necazurile venite
peste dînsul, din partea Numelui Domnului Isus (2 Cor. 11, 23-27) .
Dar aceste semne le mai purtau desigur ºi alþi sfinþi ºi apostoli ai Mîntuitorului...
Se prea poate ca acest “Semn al Domnului Isus”, - la sf. ap. Pavel, sã fi arãtat ºi în alt fel,
într-un fel deosebit ºi vãzut - uºor de recunoscut, ca o pecete aleasã pusã asupra lui de cãtre
Domnul. Unii au ºi spus una, alþii au spus asta - despre acest verset din Galateni în care
marele trimes al lui Hristos vorbeºte despre Semnul Domnului pe care îl poartã pe trupul sãu.
El însuºi însã, despre acest lucru, nu spune mai mult. Cum nu spune din pricina smereniei
sale nici despre o altã dovadã personalã de un har deosebit de al altora pe care el îl primise
de la Domnul Hristos (2 Cor. 12, 1-7) .
Acest semn deosebit al sf. Pavel, trebuie sã se fi vãzut cu uºurinþã asupra sa de cãtre toþi
cei printre care umbla el.
T-
ªi dupã cum fiecare om deosebit al lui Dumnezeu îºi are semnul sãu dupã care poate fi
cunoscut ºi recunoscut, - tot aºa ºi o Lucrare deosebitã a lui Hristos îºi are ºi trebuie sã-ºi
aibã ºi ea semnul ei. Nu numai cel tainic ºi duhovnicesc ci chiar ºi cel vãzut. Cãci, de fapt
dupã cum vã aduceþi aminte cã am mai spus, - cele duhovniceºti trebuie neapãrat sã-ºi aibã
ºi perechea lor trupeascã. Forma nevãzutã, trebuie sã-ºi aibã ºi partea ei vãzutã. Înþelesul
nevãzut, sã-ºi aibã ºi chipul, semnul lui vãzut... Cuvîntul nevãzut, - arãtarea lui vãzutã. Dupã
cum Dumnezeul Nevãzut luase în Isus un Chip vãzut. Astfel este cu Biblia. Astfel cu
rugãciunea. Astfel cu Crucea, - cu toate.
T-
Semnul Oastei Domnului a fost de la începutul ei Crucea. Crucea nevãzutã a suferinþelor,
a prigonirilor, a pãtimirilor din pricina Numelui Domnului Isus. Dar ºi semnul vãzut al
Crucii, care înseamnã îndrãznealã ºi biruinþã în numele Jertfei Domnului Isus.
Semnul Crucii, care este semnul credinþei ºi bisericii noastre, a fost ales de la începutul
Oastei ca o pecete a ei de cãtre Duhul Sfînt, descoperind aceasta întîiului ostaº dintre noi,
pãrintelui Iosif.
Cu aceastã pecete ne-am însemnat chipul nostru de ostaºi credincioºi ai lui Hristos, cu
toatã evlavia ºi de fiecare datã.
Cu acest semn biruitor al Crucii ne-am însemnat piepturile noastre, steagurile noastre,
adunãrile noastre.
Noi ne-am avut Bibliile cu cruce. Rugãciunile cu cruce, adunãrile cu cruce. Toate acestea
noi nu ni le-am avut fãrã cruce, fiindcã noi n-am despãrþit niciodatã înþelesul cel duhovnicesc
ºi nevãzut al Crucii de înþelesul ei cel trupesc ºi vãzut. Nici partea cea nevãzutã a unui lucru,
cu partea lui cea vãzutã. Nu ne-a fost niciodatã nici ruºine nici fricã sã ne facem semnul
Crucii. Ba dimpotrivã: în acest semn noi am pus tot protestul credinþei noastre cînd n-aveam
cum protesta altfel. ªi ne-am arãtat toatã îndrãzneala ºi hotãrîrea noastrã pentru Hristos,
acelora în faþa cãrora n-aveam un alt mijloc de a ne afirma aceasta.
T-
Dar dupã cum a fost neapãrat nevoie de la început de douã condiþii: de smerenia inimii
ºi de curãþia cugetului - pentru a vedea ºi recunoaºte Semnul lui Hristos, - tot aºa va fi mereu
nevoie tot de aceste douã condiþii, pentru vederea ºi recunoaºterea acestora - pînã la sfîrºit.
De aceea numai cei cu o inimã smeritã ºi cu un cuget curat au putut vedea ºi recunoaºte
atunci peste Domnul Isus Semnul Divin, Oglindirea Slavei lui Dumnezeu, Întipãrirea Fiinþei
Tatãlui, Chipul Celui Nevãzut (Evrei 1, 3) .
Toþi ceilalþi n-au vãzut în Hristos decît un înºelãtor (Ioan 8, 47) . Fiindcã ochii lor
erau orbiþi de urã, cugetul lor întinat de pãcat ºi inima lor umflatã de mîndrie. Iar aceste
defecþiuni lãuntrice ale lor, i-au înstrãinat cu totul de Hristos ºi de recunoaºterea semnelor
Lui. Dupã cum tot acestea îi împiedicã pînã astãzi pe oamenii care le au sã-L vadã ºi sã-L
recunoascã pe El.
T-
Dacã vrea cineva sã vinã dupã Mine, - a spus Domnul Isus, - acela trebuie sã se lepede
de sine...
Aceste cuvinte sînt o condiþie de care ne simþim ºi atraºi dar ºi înfricoºaþi. Ea ne despoaie
pe dinafarã dar ne înzestreazã pe dinãuntru. Este o trecere dincolo de eul nostru firesc - cum
trece ºarpele prin pielea lui cea veche, uscatã ºi þeapãnã ºi o leapãdã, lãsînd-o în urma lui. ªi
iese din ea dincolo cu o piele nouã, primenitã, elasticã, plãcutã ºi înviorãtoare care îi lasã
slobode miºcãri creºterii.
Aceastã stare nouã dã ºi fiinþei noastre duhovniceºti nu numai ochii cei noi cu care vedem
- ci ºi înþelegerea cea adevãratã cu care recunoaºtem ºi facem Semnul lui Hristos. Cãci
vederea ºi recunoaºterea acestui Semn sînt primirea ºi urmarea Lui completã.
T-
Toþi cei care cu adevãrat au primit Semnul lui Hristos cel lãuntric - nu s-au putut
niciodatã lepãda nici de Semnul Lui cel dinafarã.
Sau - într-adevãr! - n-ar fi trebuit sã se poatã lepãda de el niciodatã.
Semnul cel lãuntric este o dovadã pentru Dumnezeu care vede în ascuns. Dar pentru
oameni care vãd numai cele dinafarã, semnul dovedit este cel dinafarã.
Aceste douã pãrþi ale aceluiaºi adevãr nu se pot despãrþi niciodatã una de cealaltã.
Oriunde este cu adevãrat respectatã ºi cinstitã partea cea lãuntricã, trebuie neapãrat sã fie
cinstitã ºi respectatã cu evlavie ºi partea cea dinafarã.
Oricine preþuieºte conþinutul Bibliei, preþuieºte ºi forma ei.
Oricine cinsteºte duhul rugãciunii, cinsteºte ºi forma ei.
Oricine respectã adevãrul bisericii nevãzute, respectã ºi înfãþiºarea ei cea vãzutã.
T-
Noi, Oastea Domnului, aºa am fost învãþaþi chiar de la început - sã credem ºi sã facem!
- ªi aºa trebuie sã credem ºi sã facem pînã la sfîrºit. Crucea este semnul Oastei adevãrate ºi
semnul ostaºului adevãrat.
Poporul Israel îºi are semnele lui. ªi fiecare popor este recunoscut de cãtre celelalte
popoare, dupã aceste semne.
Un popor care se leapãdã de propriile sale semne, se leapãdã de fapt de sine însuºi.
Cine ia în locul semnelor sale semnele altora, se vinde pe sine acelora - ºi se anuleazã ca
fiinþã, devenind o anexã netrebnicã ºi roabã acelei fiinþe de care s-a alipit, semnul cãreia l-a
primit asupra lui.
T-
Cu aceste gînduri pline de un adînc înþeles duhovnicesc, cred cã am spus destul acelora
dintre noi care au ajuns prea departe în despersonalizarea lor duhovniceascã. Care au mers
pînã la lepãdarea de semnul frumos ºi minunat al Crucii care ne adevereºte nouã o identitate
atît de minunatã de fii ai lui Hristos ºi de ostaºi ai Lui, aleºi ºi chemaþi pentru o misiune atît
de înaltã. - ªi ca un specific atît de clar...
Pãrintele Iosif, omul lui Dumnezeu care a dat Oastei nu numai înþelegerea cea mai
cutremurãtoare a Crucii lui Hristos ºi nu numai dovada cea mai înaltã a trãirii acestei Cruci, -
ci ºi semnul cel vãzut al ei, ca o mãrturie ºi ca o dovadã care era - ºi trebuie sã rãmînã - adînc
grãitoare prin ea însãºi, a fãcut acest semn cu toatã evlavia la fiecare rugãciune a sa.
Într-adevãr de fiecare datã cînd ne aºezam la masã sau la rugãciune, el niciodatã nu începea
nimic fãrã a-ºi face cu toatã evlavia semnul Crucii.
T-
Dar cînd a venit acel “altul” - duhul acestui “altul” a venit urînd acest semn ºi
lepãdîndu-se de el. Printre valorile noastre pe care duhul vrãjmaº a cãutat de la început sã ni
le nimiceascã, a fost ºi semnul Crucii.
Prin mijlocirea falselor interpretãri ale Cuvîntului Sfînt, duhul fãrã cruce a cãutat sã
loveascã ºi sã piardã tot ce era semn al Oastei, spre a-l înlocui apoi cu ceea ce era semn al
lui, adus de el însuºi.
Duhul strãin a lovit de la început în semnul Crucii. ªi continuã sã loveascã ºi acum, ca
într-un semn sub care stã o mare împotrivire faþã de înºelãciunea lui...
Desfiinþînd semnul nostru, uºor ºtia el cã ne va putea desfiinþa ºi pe noi. Cine îºi pierde
identitatea sa, - uºor poate fi fãcut sã primeascã oricare altã identitate. Dar atunci el nu mai
poate fi o valoare ci numai un manechin, care poate fi îmbrãcat oricum.
Am spus toate acestea nu numai pentru a completa cele arãtate în capitolele trecute - ci
ºi pentru a înþelege multe din cele ce vor urma în cele viitoare.
T-
Iatã-ne aºadar ajunºi cu firul istorisirii noastre la sfîrºitul anului 1962, cînd ne-am întors
din nou la Gherla, dupã lunga peregrinare prin Delta Dunãrii pe la Periprava ºi Grind, unde
a trebuit sã fim duºi de Duhul spre a fi trecuþi printr-acel ciur greu ºi aspru, prin care am
vãzut cum am fost cernuþi.
Ajunºi la Gherla, am mai fost þinuþi o vreme în acelaºi loc ºi împreunã cu încã alþi fraþi
noi, printre care Chiºu Ioan de la Cluj. Aceºtia ºi-au avut astfel ºi ei prilejul lor ºi vremea lor
în care au putut vedea ºi alege fiecare, personal ºi liber, - adevãrul de care sã se alipeascã sau
sã se lepede.
Astfel fr. Chiºu ºi-a ales ºi el partea ºi plata alãturi de Moldoveanu, cu care s-a fãcut una,
în duhul ºi în învãþãtura sa. Ei s-au unit ºi aici tot mai deplin cu orice duh strãin ºi cu orice
potrivnic al Oastei. Duceau o tot mai fãþiºã lucrare contra învãþãturilor ºi împotriva duhului
Oastei Domnului, în vãzul ºi în auzul tuturor celor prezenþi.
Cînd am rãmas numai cu Moldoveanu ºi Chiºu, - ajunsesem sã fiu într-adevãr izolat de
tot. Eram privit de ei cu tot dispreþul ºi batjocorit în tot felul. Lui Moldoveanu ºi Chiºu li se
alãturau toþi sectarii de îndatã ce îi auzeau cum mã bîrfesc pe mine ºi semnele noastre.
Nimeni dintre cei cu care eram în camera aceea nu mai rãmãsese, în vremea aceea, cu
mine ºi cu Duhul Oastei. Ce durere amarã îmi rãscolea tot lãuntrul fiinþei mele ºi cu ce
usturime a sufletului meu trãiam atunci cuvînt cu cuvînt toate cele descrise în Psalmul 74:
“...Pentru ce Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna?
pentru ce Te mînii pe turma pãºunii Tale?
Adu-Þi aminte de poporul Tãu pe care l-ai cîºtigat odinioarã, pe care l-ai rãscumpãrat ca
seminþie a moºtenirii Tale!
Adu-Þi aminte de muntele Sionului, unde Îþi aveai locuinþa;
îndreaptã-Þi paºii spre aceste locuri pustiite fãrã curmare!
Vrãjmaºul a pustiit totul în locaºul Tãu cel sfînt.
Potrivnicii Tãi au mugit în mijlocul Templului Tãu;
ºi-au pus semnele lor drept semne.
Parcã erau niºte oameni care ridicau toporul într-o pãdure deasã: în curînd au sfãrîmat
toate podoabele sãpate, cu lovituri de securi ºi ciocane.
Au pus foc sfîntului Tãu locaº; au dãrîmat ºi au pîngãrit locuinþa Numelui Tãu.
Ei ziceau în inima lor: “Sã-i prãpãdim pe toþi!”
Au ars toate locurile sfinte din þarã.
Semnele noastre nu le mai vedem;
nu mai este nici un proroc, ºi nu mai este nimeni dintre noi, care sã ºtie pînã cînd...
Pînã cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul ºi va nesocoti vrãjmaºul fãrã cruþare
Numele Tãu?
Pentru ce Îþi tragi Mîna ºi Dreapta Ta? Scoate-o din sîn ºi nimiceºte-i!
Totuºi Dumnezeu este Împãratul meu, care din vremuri strãvechi dã izbãviri în mijlocul
acestei þãri.
Tu ai despãrþit marea cu puterea Ta, ai sfãrîmat capetele balaurilor din ape; ai zdrobit
capul Leviatanului, l-ai dat sã-l mãnînce fiarele din pustie.
Ai fãcut sã þîºneascã izvoare în pîraie,
ai uscat rîuri care nu seacã.
A Ta este ziua, a Ta este ºi noaptea; Tu ai aºezat lumina ºi soarele.
Tu ai statornicit toate hotarele pãmîntului, Tu ai rînduit vara ºi iarna.
Adu-Þi aminte, Doamne, cã vrãjmaºul Te batjocoreºte ºi un popor nechibzuit huleºte
Numele Tãu.
Nu lãsa pradã fiarelor sufletul turturelei Tale ºi nu uita pe vecie viaþa nenorociþilor Tãi!
Ai în vedere legãmîntul! Cãci locurile dosnice din þarã sînt pline de bîrloguri de tîlhari.
Sã nu se întoarcã ruºinat cel apãsat, ci nenorocitul ºi sãracul sã laude Numele Tãu!
Scoalã-Te Dumnezeule, apãrã-Þi pricina!
Adu-Þi aminte de ocãrile pe care Þi le aruncã în fiecare zi cel fãrã minte!
Nu uita strigãtele potrivnicilor Tãi, zarva care creºte necurmat a celor ce se ridicã
împotriva Ta!”
T-
- ªi aºa am trãit eu acolo din plin, toatã tragedia ºi existenþa lui Asaf, îndureratul cîntãreþ
al Psalmului 74, - în timp ce duhul nimicitor jubila rãutãcios. O, oare nu va rãsplãti odatã
Dumnezeu, toatã purtarea asta a acelor fraþi care rîdeau atunci zicînd: L-am biruit!
T-
Dar Dumnezeu care a avut milã de mine, a pus capãt acestei stãri. Astfel a sosit o zi cînd
direcþiunea închisorii a venit cu o listã în camera chinului meu - ºi ne-a despãrþit. Am fost
scos astfel dintre ei ºi dus în altã parte într-o camerã fãrã fraþi, între alþii total necunoscuþi.
Se sfîrºea deci ºi cea mai dureroasã experienþã pentru mine din toatã cernerea aceasta
amarã prin care a trebuit sã trec. Ajunsesem la una din cele mai dureroase încheieri ºi mai
grele lovituri sufleteºti prin care mi-a fost dat sã trec, cînd însãºi încrederea în fraþi mi s-a
zdruncinat adînc.
- Dacã astfel de oameni creºti la sîn - îmi ºoptea ispititorul - ºi dacã asta îþi este rãsplata
dupã zeci de ani de jertfe pentru fraþii tãi, - nu-i oare mai bine sã nu te apropii în chip
deosebit de nimeni?
Dacã tocmai cel ce se hrãneºte direct din pîinea ta ºi întinde cu tine mîna în blidul tãu,
îþi devine un aºa vrãjmaº al tãu, - nu e oare mai bine sã nu mai faci nimic? Sã nu mai ajuþi
pe nimeni?
Iatã chiar omul acesta, sãrmanul Moldoveanu stãpînit acum total de duhul lui Absalom,
cum n-a primit sfaturile frãþeºti! N-a primit îndemnurile, rugãminþile, mustrãrile ºi chemãrile
frãþeºti!... N-a primit credinþa ºi învãþãtura frãþeascã. N-a primit dragostea ºi apropierea spre
zidire ºi unitatea cu fraþii ºi Lucrarea Oastei, timp de douãzeci de ani.
Dar lupta a primit-o! Cînd dupã sfîrºirea tuturor mijloacelor dragostei noastre s-a ajuns
la lupta contra duhului dezbinãrii sale - atunci lupta a primit-o!
ªi-a desdoit spinarea îndoitã pînã atunci, ºi-a ascuþit limba pînã atunci aºa de moale, ºi-a
scos argumentele cele mai veninoase, ºi-a suflecat mîna care douãzeci de ani tot primise. -
ªi a început acum sã dea. Sã dea cu vrãjmãºie ºi urã!
ªi aºa a dat în mine ºi în Oastea Domnului!
De unde avea oare atîta vrãjmãºie sã dea chiar aºa?
Cred cã tot timpul prefãcãtoriei sale îºi adunase în suflet numai ura... Ura celui mai
neputincios om care este silit sã se prefacã a te iubi, cîtã vreme are încã nevoie sã-l hrãneºti.
Cãci dupã aceea lasã, - va ºti el cum sã lucreze!
ªi iatã Moldoveanu cum a ºtiut!
Acum “crescuse” mare, mare de tot.
Acum primise lupta cu noi - ºi ºtia el cum sã lupte.
Am vrut sã-l izolez eu? - Las-cã mã va izola el pe mine!
Bieþii ceilalþi fraþi fuseserã crescuþi în leagãnul dragostei, - ei nu ºtiau sã bãnuiascã nimic
- pe ei uºor credea el cã îi va lãmuri. Au fost destul de bine legaþi de mai înainte cu funiile
cîntãrilor ºi versetelor iubirii. Toþi fraþii din þarã vãzuserã atîtea dovezi ale pãrtãºiei frãþeºti
între noi ºi el. Auziserã atîtea cuvinte mãgulitoare despre dînsul atîþia ani. - ªtia el cã fraþilor
uºor li se va putea înfãþiºa “cearta noastrã de acum ca ceva trecãtor, ca ceva între noi, ca ceva
iscat nu din deosebiri de credinþã, nu pentru pãcate împotriva învãþãturii ºi adevãrului
Oastei, - ci doar cel mult, ivitã dintr-o gelozie a mea pe talentul lui. Dintr-o pornire nervoasã
a mea, sub o influenþã strãinã de convingerile mele - ºi nu de o rãtãcire a lui”.
ªi astfel întîi ei vor face ca eu sã fiu privit cu neîncredere, apoi dragostea fraþilor prea
mare faþã de mine se va rãci încet-încet, pînã la rupturã. - Aºa gîndea ºi plãnuia Moldoveanu
cã astfel eu voi putea fi înfãþiºat fraþilor ca unul care vreau sã duc Oastea din nou la
“formalism”. Din “slobozenia” pe care el ºi cei ca el le-o aduseserã cu privire la Cruce, la
împãrtãºanie, la bisericã, la Maica Domnului - eu voiam acum sã-i întorc pe fraþi iarãºi la
“robia” faþã de acestea...
Vor lupta deci cu toate puterile ºi cu toate armele împotriva mea pe care mã vedeau o
piedicã - ºi vor face totul spre a-ºi pãstra poziþiile pe care le-au cucerit cu atîta muncã pînã
astãzi.
Sînt destul de tari ºi de mulþi - gîndeau ei. Mult mai mulþi decît credeam noi. ªi mai ales
eu, care voi deveni de aci înainte principala þintã de lovit.
T-
Ce paravan bun ºi ce ajutor în aceste planuri ale lor le fusese lesne-crezarea fraþilor,
naivitatea mea, încrederea noastrã în îndreptarea lor! Cît de adãpostit putuse duhul lor sã
lucreze sub aceste paravane ºi cît de în plin le mergeau toate cînd sub numele dragostei
noastre ei îºi putuserã strecura otrava învãþãturilor nimicitoare, pe care o duceau bine ascunsã
în frumosul înveliº al cîntãrilor, al zîmbetelor, al versetelor sfinte, - împãrþite sub ochii
noºtri, sub numele nostru, sub garanþia noastrã adormitã.
Acum noi, în sfîrºit, ne trezisem!... Vãzusem îngroziþi tot ce fãcuse ºi tot ce nu trebuia
sã lãsãm sã se mai facã...
Fuseserã aproape înlãturate “biniºor” de tot, rînd pe rînd toate semnele noastre sfinte din
casa noastrã, din hotarele noastre, din însãºi inimile noastre. Iar în locul acestor semne
scumpe apãreau acum mereu noi semnele strãine. Strãinul lucrase cu hãrnicie.
Atunci am scris cuvintele zguduitoare din:
Mãrturisesc...
Mãrturisesc Stãpînului Temut
ºi fraþilor, cu sufletul zdrobit
tot ce-ar fi trebuit - ºi n-am fãcut
tot ce-am fãcut - ºi n-ar fi trebuit.
Mãrturisesc cã n-am fost veghetor

atunci cînd cel strãin se strecura
cu glas viclean ºi chip înºelãtor
sã poatã mai din frunte dezbina.
Mãrturisesc c-am fost atît de mult

spre vorbele frumoase aplecat
c-am stat sã cred în tot ce-am stat s-ascult
de-aceea mulþi vicleni m-au înºelat.
Mãrturisesc cã n-am fost credincios

în lucrul sfînt, cît ar fi trebuit
de-aceea am adus prea mic folos
dobînzii Cauzei cãrei am slujit.
Mãrturisesc cã n-am grijit s-ascult

întocmai de porunca lui Hristos
ori mai puþin fãcut-am, ori mai mult
- ºi iatã rodul trist ºi dureros.
Mãrturisesc, mã leg ºi vã promit

de azi, de-aici din flãcãri, pînã mor
sã nu mai fac nimic din ce-i oprit
sã nu mai las nimic din ce-s dator.
T-
Ajunsesem deci închis mereu cînd cu unii cînd cu alþii...

Am gãsit pe de-a rîndul ºi fraþi ºi prieteni ºi binevoitori.
Cu fraþii am plîns ºi m-am rugat fericit sau zdrobit, mãrturisindu-mi naivitatea mea, orbia
mea, vina mea cea mare pentru îngãduinþa noastrã sub care lucrase duhul acestor dezbinãri.
Dar înfãþiºarea sub care lucra acest duh era atît de bine ascunsã îndeosebi sub ceea ce ne
plãcea nouã tuturor: cîntarea noastrã. Nimeni nu s-a putut gîndi la acest rãu. Cîntarea sirenei
acesteia ne vrãjea atît de frumos încît aproape toþi adormisem, iar corabia noastrã era mînatã
repede-repede spre vîrtejul pierzãtor care se pregãtea sã ne-o înghitã.
Acum ne trezisem dintr-odatã cu toþii ºi noi ºi ei, noi îngroziþi, - ei surprinºi.
ªi se încinse lupta. Noi sã întoarcem corabia dinspre prãpastie, pe linia ei de plutire
sãnãtoasã de mai nainte, - iar duhul nimicirii s-o împingã mai departe dupã cum apucase, pînã
unde urmãrea s-o înece.
La punctul acestei treziri ne despãrþisem, - dar lupta aceasta avea sã continue încã mult
ºi încã în mulþi.
T-
Printre fraþii cu care am ajuns dupã despãrþirea cu Moldoveanu, au fost fraþii Nistor
Arcade din Bucovina, Popa Petru din Hunedoara, Pavel Dragomir din Banat, Ion Neagu din
Ialomiþa ºi alþii...
Aceºti oameni duhovniceºti ºi fraþi adevãraþi, deplin pãtrunºi ºi cãlãuziþi de Duhul
Domnului ºi de gîndul lui Hristos cu Lucrarea Oastei Sale, - mi-au fost de mare mîngîiere ºi
îmbãrbãtare în stãrile grele prin care am trecut în vremile acelea, dupã cele întîmplate cu
ceilalþi.
Mintea lor curatã uºor a înþeles rãscrucea cea grea a luptei de duhuri în care a ajuns
Frãþietatea noastrã. ªi cu spaimã au luat cunoºtinþã despre toatã starea acelora dintre noi care
în momentele acestea grele pentru însãºi viaþa ºi fiinþa Oastei Domnului, - aleseserã sã lupte
împotriva Duhului Oastei, însoþindu-se cu vrãjmaºul ei. Scoseserã sabia împotriva fraþilor -
ºi în slujba nimicitorului Oastei.
Inimile noastre îndurerate s-au unit cu o hotãrîre puternicã împotriva oricãror apucãturi
a acestor duhuri strãine, faþã de care cu toþii avuseserãm pînã acum o prea mare îngãduinþã.
Am luat hotãrîri bune ºi ne-am rugat pentru ajutorul Domnului, ca în viitor sã fim cît se
poate de treji ºi de hotãrîþi împotriva acestor învãþãturi ºi duhuri stricãtoare.
Mi s-a pãrut cã am ajuns la sfîrºitul primei bãtãlii, din aceastã luptã încã lungã. Atunci
am scris, parcã cu gura plinã de nisip, cu ochii plini de fum ºi cu inima plinã de durere:
Sfîrºit de bãtãlie...
Ce greu a fost în noaptea asta...
ce lupte crîncene-am trãit,
ce-nfuriat a fost vrãjmaºul
ºi ce sãlbatic a lovit!...
- Acum cînd se ridicã fumul
ºi cînd putem privi napoi
vedem mulþimea grea de pierderi
cîþi sînt cãzuþi ºi morþi din noi.
Ne binecuvîntãm martirii
de moartea sfîntã-nvredniciþi
cinstim eroii luptei sfinte
ºi mîngîiem pe cei rãniþi
- dar înfierãm pe totdeauna
spre Judecata de Apoi
pe toþi cei dovediþi iscoade
ºi slugi strãine printre noi.
Sfînt înger al Recunoºtinþei,

înalþã-o cruce pîn-la cer
cu numele ºi jertfa celor
biruitori ce-n veci nu pier!
Sã fie-n veci la toþi urmaºii
îndemn înalt ºi luminos
cum se trãieºte ºi se moare
în lupta Cauzei lui Hristos.
Dar du-te înger al Uitãrii,

adu un munte de pãmînt
ºi pune-n veci pe cei netrebnici
un nemaiînviat mormînt.
Cei rupþi ºi morþi duhovniceºte
sã moarã ºi-n uitare-apoi
nici nume-n veci,
nici amintire
sã nu mai aibã printre noi.
O, fii ºi strãnepoþi, urmaþi-i

pe cei biruitori mereu
eroic sã vã pomeneascã
Istoria ºi Dumnezeu,
dar scîrbã sã vã fie veºnic
de trãdãtori ºi de miºei
mai bine morþi decît s-ajungeþi
vreunii dintre voi ca ei.T-
Treceam prin stãri care îmi zguduiau toatã fiinþa mea... ºi îmi limpezeau dramatic toatã
rãspunderea cutremurãtoare pe care o aveam fiecare dintre noi, cei care am primit un loc ºi
un rost în Lucrarea lui Dumnezeu.
Cît de greu ar trebui sã ne simþim pe sufletul nostru apãsînd jugul rãspunderii ºi teama
datoriei faþã de tot ce se întîmplã - ºi n-ar trebui sã se întîmple. Faþã de tot ce ar trebui sã se
facã, - ºi nu se face. Faþã de tot ce îngãduim - ºi n-ar fi trebuit sã putem îngãdui. Faþã de tot
ce ar trebui sã ne fie mai scump ca aurul, mai strãlucitor ca focul, mai greu ca piatra, - ºi nu
ne este aºa!
ªi de ce nu ne este?
ªi de ce nu ne-a fost aºa?
ªi de ce nu mi-a fost mie aºa?
Da, mie, celui care auzisem lucruri pe care alþii nu le-au auzit. ªi trãisem lîngã acei îngeri
prin care Duhul Sfînt aprinsese focul acesta sfînt pe altarul nostru... Focul acesta sfînt pe care
eu, în primul rînd eu, aveam datoria sã nu-l mai las sã se stingã... ªi sã-l împiedic mai de
mult ºi mai hotãrît pe cel care voia sã-l împrãºtie sau sã-l mute! Sã nu mã fi lãsat înºelat de
nici o amãgire.
Dar tocmai eu am adormit la post. ªi chiar atunci cînd trebuia sã fiu mai treaz!
T-
Din nou am fost mutat cu alþii - între care acum nu mai erau fraþi.
Atunci mi-am îndreptat toatã inima ºi munca pentru mãrturisirea Cuvîntului Sfînt între
sufletele noi cu care ajunsesem. Erau între ei mulþi care doreau dupã Dumnezeu.
Am început programele noastre de meditaþie, de rugãciune ºi de cîntare în fiecare
dimineaþã. - La început cu 2-3 ascultãtori, - dupã aceea cu mai mulþi, cu tot mai mulþi. S-au
ales suflete minunate între cei care participau cu drag ºi cu sete la ascultarea Cuvîntului Sfînt.
Cei între care ajunsesem erau mai ales foºti militari, colonei ºi chiar generali. Cu unii mai
bãtrîni fusesem ºi pe front. - Dar erau alþii ºi mai tineri. Apoi foºti profesori, avocaþi,
ingineri, funcþionari...
Am trãit cîteva luni în mijlocul unui cerc binecuvîntat de suflete, cu care ajunsesem ca
o familie caldã ºi apropiatã. Unii dintre aceºtia au fãcut aºa de frumoase mãrturisiri ºi au luat
aºa de puternice hotãrîri pentru Domnul Isus.
Dupã aceea am fost mutat într-o camerã numai cu foºti poliþiºti. ªi acolo s-au petrecut
astfel de bucurii dar mult mai în micã mãsurã. Meseria acestor oameni fusese totuºi alta. Le
lãsase urme grele ºi negre pe suflet - celor mai mulþi. Din pricina asta puteau veni mai greu
la Domnul.
Mulþi dintre ei cãzuserã în mrejele spiritismului, a magiei negre. Te îngrozeºti gîndindu-te
cîte mijloace are diavolul de a-i pierde pe oameni.
Acolo n-am putut face mai nimic pentru Domnul. Nu peste multã vreme am fost mutat.
Trãirea în mijlocul acestor cunoscuþi noi ºi frumoasele roade de care Duhul Domnului le
pîrguia în sufletele unora ºi marile bucurii despre unii dintre aceºtia, mi-a înviorat mult
sufletul ºi m-au fãcut sã nu mai simt chiar într-atît de usturãtoare rana permanentã care mi
se deschisese în suflet ºi care nu mi se mai închidea.
T-
Chiar de la început însã descopeream oriunde mã mutau - ºi pe vrãjmaºul-duh care mã
urmãrea neîncetat.
Întîi îl simþeam în spate. Îi simþeam ca pe o arsurã prezenþa lui înapoia mea. Cînd mã
întorceam, - îl cunoºteam îndatã, deºi omul în care intra îmi fusese complet necunoscut pînã
atunci ºi ca nume ºi ca înfãþiºare.
Niciodatã nu-i mai întîlnisem pe unii din aceºti oameni - dar iatã vrãjmaºul-duh care mã
urmãreºte, a intrat în ei.
De dincolo de ochii celui în care îl descopeream, îl vedeam privind la mine pe
vrãjmaºul-duh. Ascunsã dupã faþa acestui om necunoscut, vedeam bine faþa primejdioasã a
vrãjmaºului acestuia primejdios pe care acum îl cunoºteam atît de bine, fiindcã se þinea pe
urmele mele de atîþia ani, peste tot pe unde umblam.
De fiecare datã, în fiecare loc nou, descoperindu-l gîndeam:
- Sã vãd cum va începe aici sã mã loveascã!
În camera cu poliþiºtii - l-am descoperit în mai mulþi.
În camera asta cu militari, - numai într-unul. L-am urmãrit îndeaproape ce va face.
ªi-a început lucrarea îndatã, la cîteva zile dupã ce începusem ºi noi lucrul cu meditaþiile
ºi rugãciunea!
Venea aproape, dar nu între noi.
Se prefãcea cã doarme, - dar trãgea mereu cu urechea sã audã tot ce vorbesc.
Din cînd în cînd îi surprindeam sticlind ochii furioºi ca de ºarpe care se deschideau
iscoditori spre mine. Atunci simþeam sãgeata lor fierbinte ºi primejdia lor ameninþãtoare.
Îndatã ce privirile noastre se întîlneau, ochii lui se ascundeau iarãºi grãbiþi îndãrãtul
pleoapelor prefãcute cã dorm.
Peste cîteva zile s-a cerut ºi acesta “la raportul confidenþial al comandantului”... Sigur cã
avea gîndul hotãrît “sã mã toarne” cã fac propagandã religioasã.
De obicei cei ce se cereau la “raportul confidenþial”, erau scoºi imediat, fiindcã se ºtia cã
se duc sã denunþe pe cineva.
Dar ºi de data asta Dumnezeu care îl lovise peste gurã la Caransebeº, cînd voise sã-mi
facã exact acelaºi lucru pe care îl voia ºi acum, - i-a dat o altã palmã peste gurã, exact în
acelaºi fel.
ªi astfel, fiind descurajat, am scãpat pentru o vreme de ameninþarea lui directã.
De fapt acest demon nu se întrupa decît în oamenii care aveau un suflet rãu - ºi care, prin
asta îi urau pe toþi cei ce erau cu ei... Dar tocmai fiindcã avea semnul acesta al urii, - ºi toþi
ceilalþi se fereau de el, urîndu-l.
T-
Totuºi, vrînd-nevrînd, ascultînd zilnic Cuvîntul lui Dumnezeu, poate cã acest Cuvînt a
fãcut o frãmîntare ºi în sufletul sãu, fiindcã, dupã cîteva luni cînd ne-am despãrþit, bietul om
care voise sã-mi facã rãu ºi-a mãrturisit intenþia, ºi-a recunoscut vina ºi ºi-a cerut cu durere
iertare pentru “miopia” lui sufleteascã - cum îi zicea el.
Cum nu-l vãzusem înainte, nu l-am mai vãzut apoi nici dupã asta niciodatã.
L-am iertat din toatã inima, ºtiind cã într-adevãr, nu el era adevãratul vinovat. Ci
vinovatul adevãrat era vrãjmaºul-duh care se þinea - ºi se va þine dupã mine mereu ºi mereu,
pe oriunde voi mai merge încã, pîndind locul ºi clipa în care sã-mi facã cel mai mare rãu, nu
numai sufleteºte, ci chiar ºi trupeºte cînd poate.
Mai tîrziu îmi va aranja multe accidente, nenorociri, curse ºi primejdii... Dar Dumnezeu
care era cu mine m-a izbãvit ºi mã va izbãvi din toate.
T-
Dupã ce ºi aici am simþit cã fãcusem tot ce aveam de fãcut ºi spusesem tot ce avusesem
de spus, - am dorit sã ies la muncã în fabrica închisorii. Mai erau ºi acolo multe suflete cu
care nu mã întîlnisem: fraþi ºi strãini.
Cu multã greutate ºi dupã ce am cerut în multe rînduri ºi cu multe stãruinþe voie sã fiu
scos la muncã, - în sfîrºit am fost scos, cîteva luni de zile în vara ºi în toamna anului 1963.
Astfel am ajuns într-o echipã care lucra la niºte construcþii la extinderea clãdirilor pentru
hale ºi magazii, ale fabricii de mobilã din închisoare.
T-
Am lucrat mai mult la sãpãturi, la betoane, la cãrat de moloz ºi alte materiale.
Am avut astfel noi ocazii sã stau de vorbã cu alþi fraþi care erau la munci. ªi cu strãinii
cu care lucram cot la cot. Suflete noi, ocazii noi, timp ºi posibilitãþi noi de lucru, spre
împlinirea scopului pentru care fusesem adus aici.
Ajunsesem într-un dormitor cu mulþi ºi feluriþi oameni, care lucrau în tot atîtea felurite
locuri de muncã ºi aveau tot aºa felurite chipuri de a înþelege ºi de a se purta. Unii mai bine,
alþii mai rãu.
Un grup puternic de iehoviºti mã întîmpinarã de la început cu vrãjmãºia lor cunoscutã.
Unul dintre cei mai cunoscuþi activiºti ai lor, era ºi el aici.
Toþi aveau niºte limbi rele, muºcãtoare, batjocoritoare, dure ºi neprietenoase. Dar acesta
avea o limbã ca o sabie ascuþitã ºi înveninatã. Tãia fãrã cruþare în orice adevãr sfînt al
Cuvîntului lui Dumnezeu. ªi în oricine stãtea sau nu stãtea de vorbã cu el.
Am mai vorbit ºi altãdatã despre duhul acestor oameni cu care ajunsesem în acelaºi loc, -
dar acum am ajuns în ºi mai directã confruntare cu acest duh agresiv, dur, primejdios ºi
nesimþit.
Am cunoscut printre ei chiar ºi oameni despre care auzisem cã fãcuserã mult prãpãd
înainte în Lucrarea lui Dumnezeu. - ªi cã ademeniserã în rãtãcirea lor multe suflete scumpe
dintre fraþii ºi surorile noastre. Am cunoscut ºi pe cel ce o nefericise pe scumpa noastrã sorã
Ioana de la ªibot.
Dumnezeule Milostiv, - ce mai chipuri de oameni! Ce cuvinte, ce planuri, ce lucruri fac!
Ai milã Doamne de toate sufletele nevinovate ºi neºtiutoare ale copiilor Tãi, pe care le
pîndesc astfel de monºtri duhovniceºti! ªi nu-i mai lãsa sã cadã nici unii în astfel de gheare.
- Sãrmanã sorã Ioana! Sãrmanã sorã Paraschiva - unde aþi ajuns!
T-
Ce lucruri fioroase aud!
În acest dormitor este ºi echipa de înmormîntãri.
Aproape în fiecare noapte cei doi sînt chemaþi “la lucru”.
Au un cal ºi o cãruþã cu care duc de la morgã la groapã pe cei care au mai murit. Îi
cheamã un gardian, îi scoate - ºi de unde zace mortul, iau trupul celui “eliberat” ºi gol, doar
cu o cãmaºã zdrenþuitã, îl pun în lada de scîndurã în care sînt duºi toþi ºi ies cu el pe poartã,
cotind în dosul cimitirului într-un loc anume.
Ajunºi acolo îi sapã o groapã, îl rãstoarnã din ladã cum se nimereºte, apoi îl acoperã
repede cu cît pãmînt au scos de sub el. Pe urmã îi pun la cap þãruºul cu numãrul lui. ªi gata.
Iau lada de scîndurã în care l-au dus - ºi vin înapoi, tot cum s-au dus, lãsînd acolo doar un
þãruº cu un numãr.
Nimeni nu mai ºtie numele celui de sub numãr.
Cînd va dispare ºi þãruºul cu numãr - nu se va mai ºti nici atît.
Pînã la Învierea ºi Judecata lui Dumnezeu cînd va ieºi la luminã tot ce a fost ascuns.
T-
- De cînd sînteþi gropari?
- De cîtva timp.
- Aþi îngropat mulþi?
- Nu ºtim cîþi!
- Mai ºtiþi pe cine? Vreun nume mai cunoscut?
- Nu ºtim niciodatã pe cine îngropãm.

- ªi vã place sã faceþi slujba asta?
- Ce sã facem? Ne-am obiºnuit!
- De mult timp faceþi asta?
- Nu!
- Dar înainte cine o fãcea?
- Am cunoscut numai pe un þigan. Nu mai ºtim ce s-a ales cu el. Era prea guraliv. Ne-a
spus ºi lucruri prea nu ºtiu cum. Sau poate cã se lãuda.
- Ce v-a spus?
- Ne spunea bunãoarã ce a fãcut el odatã cu unul, un fost mare boier, un fost ministru...
Unul Aurelian Panã
Am tresãrit:
- Aurelian Panã, ziceþi?
- Da! Acesta fusese un om de staturã mare, mare de tot. Cînd a murit, n-a mai încãput în
lada cu care erau duºi toþi morþii la groapã.
Gardianul i-a zis þiganului gropar: Ei, ce faci acum?
- Las-pe mine domnule ºef, încape el îndatã. Eu îl cunosc pe boierul acesta. M-a retezat
odatã ºi el pe mine cu cravaºa lui, cînd era el în vremea sa. Acum sã i-o întorc ºi eu cu
aceeaºi mãsurã!
ªi luînd toporul, i-a retezat amîndouã picioarele mortului prin genunchi. Apoi i le-a trîntit
peste el în ladã!
- Acum încape! Gata, domnule ºef!
T-
Cînd am auzit aceste lucruri, m-am cutremurat nu de fapta bietului þigan-gropar, ci de
judecata lui Dumnezeu care îl ajunge pe om cîndva ºi undeva chiar ºi aici pe pãmînt.
Fiindcã numele acestui Aurelian Panã îmi ajunsese cunoscut încã de acum aproape zece
ani cînd eram dus cu domiciliul obligatoriu în Bãrãgan... Atunci lucrasem ca paznic prin
satele ºi hotarele care fuseserã odatã moºiile lui: Ivãneºti, Drajna, Dragalina, Ciulniþa...
Vorbisem cu oamenii care munciserã la el. Pãrinþi cu cîte 2-3 feciori cãsãtoriþi în aceeaºi
casã, care fuseserã siliþi sã trãiascã cu toþii grãmãdiþi adesea într-o singurã încãpere...
Boierul cu 12 mii de hectare de pãmînt nu le da nici mãcar un loc unde sã-ºi construiascã
o colibã, sã-ºi mai punã un ogor, sã-ºi mai semene un strat.
- Eram siliþi sã trãim ca niºte animale, unii îngrãmãdiþi în alþii! - plîngeau atunci bieþii
oameni cu care vorbeam.
- N-aveam nici un ogor unde sã ne semãnãm ºi noi un fir de in sau de bumbac, ca sã ne
toarcem de o cãmaºã.
- Înduram foame, mizerie, lipsuri de toate, - iar dacã îndrãzneam sã cerem ceva, ne
ameninþa, ne lovea, ne închidea...
- Munceam zi ºi noapte pe moºiile lui - pentru cît de-abia ne ajungea ca sã nu murim.
- Cînd trecea pe drum cu trãsura lui cu ºase cai, birjarii sãi aveau bice lungi, cu care
plesneau peste unde nimereau, pe oricine nu se apleca în faþa boierului... Trebuia sã stai pe
marginea drumului cu capul plecat, pînã ce trecea trãsura cu el.
T-
Ascultam atunci la mãrturisirile înlãcrimate ale bieþilor oameni pe care îi întîlneam, ca
paznic de cîmp, fie la sapã, fie la coasã, fie la cãrãturi.
ªi mã gîndeam la pedeapsa lui Dumnezeu care vine odatã cîndva ºi cumva, dar vine
neapãrat, atunci cînd trebuie sã nu mai fie rãbdat rãul ºi rãufãcãtorul.
T-
Iar acum cînd groparul nostru povestea despre pãþania þiganului cu acel Aurelian Panã -
am avut sub chiar ochii mei dovada cumplitã a judecãþii lui Dumnezeu. Omul nebun ºi orb
îºi umpluse mãsura ticãloºiilor sale.
ªi iatã cum a ajuns sã moarã dupã ce ajunsese ca un schelet de înfometare, - acela care
îi înfometase pe alþii.
ªi iatã cum a ajuns sã fie îngropat gol-goluþ acela care dezbrãcase pe alþii.
ªi iatã cum a ajuns sã fie batjocorit chiar de cãtre unul din cei pe care el îi batjocorise
toatã viaþa lui! Sã fie pedepsit prin chiar cel pe care îl pedepsise el.
Sã fie ºi aceasta o dovadã pentru toþi cei care vor mai face aºa!
T-
Dintre miile de întîmplãri pe care le-am vãzut ºi le-am auzit din mii de guri cu care am
umblat prin aceste locuri toþi cei ºaptesprezece ani - n-am prea spus nici una.
ªtiu mii de cazuri, dar n-am însemnat în toatã istorisirea asta decît unul sau douã... Nu
acesta a fost scopul cu care m-a dus Domnul acolo, ca sã strîng “cazuri” ºi sã fac proces cuiva
pentru acestea. Aceasta o va face Dumnezeu cînd va vrea El ºi cum va ºti. Ci eu alt scop ºi
alt gînd am avut: limpezirea cãilor Oastei, orientarea fraþilor mei ºi mãrturisirea lui Hristos
spre mîntuirea celor între care mã trimisese Domnul meu Isus Hristos acolo. Pentru asta am
ajuns eu sã trãiesc ºi sã cunosc acele lucruri ºi acei oameni.
Dar întîmplarea asta cu Aurelian Panã n-am putut sã n-o spun! Prea era strîns legatã de
împrejurãrile pe care le-am trãit. ªi prea este plinã de învãþãmintele pe care am cãutat sã le
scot din toate.
T-
Mã gîndeam cã dacã omul acesta ºi cei care mai stãpîneau atîtea bogãþii ca el, - s-ar fi
gîndit numai o clipã la semenii lor ca oameni ºi nu ca fiare... Dacã ar fi rupt de bunãvoie din
multa lor bogãþie mãcar jumãtate ºi s-o fi dat sãracilor. Iar celor pe care i-au nedreptãþit sã
le fi întors împãtrit, - aºa cum a rezolvat aceastã problemã Zacheu vameºul, - atunci desigur
cã altul le-ar fi fost ºi viitorul lor. Ar fi fost ºi viitorul lui Aurelian Panã ca ºi viitorul lui
Zacheu (Luca 19, 8) .
Dar aºa, a fost ca viitorul lui satana, care rãmîne în veac stãpînit de lãcomie ºi de rãutate,
nemaidînd nimãnui niciodatã nimic din ceea ce apucã în ghearele lui hrãpãreþe... Pînã ce vine
moartea ºi iadul ºi i le ia cu suflet cu tot.
Sau osînda lui Dumnezeu, - ca sã-l ia pe el de la ele ºi pe ele de la el, chiar înainte de a
ajunge acolo sub pãmînt, în focul veºnic.
Cînd cineva ajunge stãpînit de o astfel de lãcomie, de o astfel de zgîrcenie, de o astfel de
rãutate - este semnul cã diavolul a pus totalã stãpînire pe toatã fiinþa lui. ªi cã nu-l mai poate
aºtepta nici un viitor bun, - numai unul rãu.
Iar cînd vine ceasul scadenþelor, robul pãcatului lãcomiei plãteºte cu vîrf ºi îndesat.
Sã fie ºi exemplul acesta o lecþie veºnicã pentru toþi lacomii ºi zgîrciþii care îºi adunã ºi
stãpînesc avuþii acum pe pãmînt parcã mai înnebuniþi de lãcomie ºi zgîrcenie - ºi mai robiþi
ºi orbiþi de ban, ca oricînd. Iatã acesta, nu numai moartea lui a fost aºa - ci ºi înainte de
moartea de pe lumea asta a avut mulþi ani de plãtit destule din cele ce le-a fãcut.
Prin anii “reeducãrii” acest Aurelian Panã, era silit sã stea ceasuri întregi gol în faþa
reeducatorului sãu care îl întreba de o sutã de ori pe zi batjocorindu-l:
- De unde ai mã Aurelian Panã pe tine aceste piei care îþi atîrnã pe trupul tãu blestemat?
Iar el trebuia de o sutã de ori pe ceas ºi pe zi sã rãspundã:
- Din sudoarea þãranului român, pe care l-am asuprit, le-am fãcut!
- Atunci, aici sã stai pînã vei da înapoi tot!
ªi a stat pînã cînd din cele cam vreo 140 de kg. cîte trebuie sã fi avut cînd a intrat, a mai
rãmas cam cu vreo 40 cînd a ieºit.
Numai dupã aceea a putut muri.
Iar la moarte s-a dus gol-goluþ, cu picioarele retezate aruncate peste el în ladã. Aºa s-a
dus el în mormînt ºi în veºnicie.
Dupã ce am muncit astfel pînã în iarnã, - am cãzut iarãºi greu bolnav. Am fost scos atunci
pentru totdeauna de la muncã intrînd din nou în regimul de celulã.
De data asta am ajuns într-o încãpere mare, la etajul doi deasupra acelei încãperi care
fusese cîndva una din biserici. - ªi în care îmi petrecusem atît de mîngîietoare ceasuri în
1948, - acum ºaisprezece ani...
T-
Alþi oameni, - dar aceleaºi suferinþe, amãrãciuni ºi nevoi. Prilej unic de interiorizare ºi
de cercetare sufleteascã.
Aici în închisoare era rezolvatã acea problemã pe care oamenii nu reuºesc afarã sã ºi-o
rezolve bine niciodatã - problema timpului.
Afarã oamenii nici unii nu au timp, nu reuºesc sã aibã niciodatã destul timp, mai ales
pentru interiorizarea lor, pentru mîntuirea lor, pentru Dumnezeul lor.
Aici au atîta timp încît nu ºtiu ce sã facã cu el, ci cautã sã inventeze orice numai sã-ºi
ocupe timpul prea mult, sã le treacã cumva timpul care trece cumplit de greu.
Unii învaþã limbi strãine, scriindu-ºi cuvinte ºi fraze scurte pe cioburi de sticle unse cu
sãpun. Sau pe hîrtie de saci, cu cãpeþele de creion ascunse cine ºtie cum prin percheziþii.
Alþii joacã ºah, cu figuri din pîine frãmîntatã cu scuipat ºi cu sãpun, - riscînd pedepse
grele dacã erau prinºi.
Alþii îºi petreceau timpul peticindu-ºi cãmaºa ruptã, prosopul tras, traista nedespãrþitã...
Prosopul tras ºi traista nedespãrþitã... Cei doi prieteni statornici ºi ai mei care acum, de
atîþia ani aceleaºi, îmi ajunseserã aproape numai zdrenþe.
Privindu-mi prosopul, i-am scris ºi lui douã strofe de amintire:
...De-atîþia ani acelaºi, - eºti rupt acum ºi tras

de numai amintirea din tine-a mai rãmas...
Din ce te rupe vremea ºi vãd cum te sfîrºeºti
ca moartea unui prieten îndurerat îmi eºti.
- Mi-ngrop în tine faþa cu sufletul pribeag

în amintirea mîinii ce mi te-a dat cu drag
ºi-a Chipului Iubirii ce-ntîi te-a-mbrãþiºat
rãmas ºi azi pe tine senin ºi-nsîngerat...
T-
Iar traista care îmi rãmãsese singura tovarãºã de viaþã de atîþia ani, stãtea lîngã mine obraz
lîngã obraz - noapte de noapte, pe aceeaºi pernã, suferind ºi ea împreunã cu mine.
- Ea a fost martora atîtor rugãciuni pe care nimeni altcineva decît Domnul, nu mi le-a
auzit. Mi-a împãrtãºit atîtea lacrimi pe care nimeni afarã de El nu mi le-a mai ºtiut. Mi-a
însoþit atîta singurãtate, unde nici o fiinþã care m-ar fi iubit, nu mã putea însoþi.
Ea mi-a purtat povara de gînduri ºi de amintiri.
Ea mi-a ascuns atîtea mãrturisiri ºi taine pe care i le-am încredinþat, fãrã sã mã spunã la
nimeni...
În singurãtate ºi în iubire, vorbeºti cu lucrurile ca ºi cum ar fi fiinþe. ªi trãieºti cu ele ca

ºi cu cei mai apropiaþi binefãcãtori.
Iatã niºte gînduri scrise ºi pentru traista mea:
Tu loc de mamã ºi de sorã ºi de soþie mi-ai þinut

cu tine-am dormit alãturi, tu mi-ai pãstrat tot ce-am avut.
De-atîþia ani mereu mai goalã de tot ce e lumesc erai
comoara mea de tine însã, mereu crescutã, mi-o purtai.
Ai dat puþinul meu cînd furii te-au scotocit înverºunat

dar tainele încredinþate mi le-ai ascuns de neaflat
ºi n-ai trãdat nimic din cîte þi-am spus toþi anii pînã-n zori.
- Ce prieten ar mai ºti atîtea ºi n-ar trãda de mii de ori?
La plimbare eram scoºi acum aproape zilnic cîte zece minute, un sfert de ceas, tot în
curtea aceea, în þarcuri ºi pe camere, ca mai demult.
Dar acum în locul gardurilor de scîndurã veche, prin care ne putusem cîndva vedea unii
cu alþii, - acum, erau garduri de zid, acoperite cu þiglã, înalte, peste care nu mai puteai vedea
ºi auzi nimic... ªi prin care nu se mai putea trece nici cu ochiul nici cu mîna.
Ci numai porumbeii, zecile de porumbei care se pripãºiserã de mulþi ani prin podurile
închisorii, treceau slobozi de la un þarc la altul spre a ciuguli fãrîmiturile de turtoi aruncate
de cãtre o mînã milostivã, care îºi rupea de la gura sa, pentru hrana acestor singure fiinþe
prietenoase dintre zidurile acestea...
ªi numai straturile de petunii, semãnate ca o mîngîiere totuºi prin fiecare þarc, ne
odihneau ochii ºi ne rãcoreau inima, dupã cum spunea prietenul meu Picu:
Pe deasupra ºi pe sub
fîlfîie cîte-un hulub
ºi sãrutã cu rãcoare
lunga dorului dogoare...
T-
Porumbeii erau într-adevãr, un dar al lui Dumnezeu, dupã cum fuseserã la Periprava
ciocîrliile. ªi dupã cum fuseserã la Jilava rîndunicile.
Aceºti oameni închiºi care zãceau între aceste ziduri, unii de mulþi-mulþi ani ºi care
ajunseserã sã nu mai poatã suferi om din pricina rãului de orice fel primit de la el, - doreau
acum numai pãsãrile ºi orice altã vietate. Numai nu om.
Astfel cã mulþi închiºi erau în stare sã-þi povesteascã ceasuri întregi despre prietenia din
diferite celule cu o muscã sau cu un pãianjen... Despre învãþãmintele ºi bucuriile primite de
la rîndunici, de la ciocîrlii sau de la porumbei.
O, Doamne Dumnezeule, pe ce cãi ocolite trebuie sã ajungem noi uneori la marile
adevãruri spuse de Tine:
Uitaþi-vã la pãsãrile cerului... sau la crinii cîmpului... La porumbeii de pe acoperiºuri, sau
la petuniile din þarcuri - ºi înþelegeþi mãcar acum, ceea ce n-aþi avut vreme ºi voinþã - sã
înþelegeþi înainte de a ajunge aici!...
T-
Þie Doamne toatã slava

c-ai lãsat - cu sfînt temei -
rîndunele la Jilava
ciocîrlii la Periprava
ºi la Gherla - porumbei...
T-
Viaþa ºi-a urmat ºi în noua mea stare cursul ei, oarecum obiºnuit acum.
Am aflat ºi aici suflete dornice dupã Dumnezeu. În stãrile îndelungi de meditaþie, de
rugãciuni, de mãrturisiri, mulþi L-au aflat pe Domnul ºi au pus frumoase hotãrîri de a-L urma.
Îmi amintesc cu duioºie de unul dintre aceºti oameni care fusese cîndva învãþãtor, iar
acum era închis pe aici de mulþi ani. Avusese o memorie foarte bunã - ºi învãþase o mulþime
de poezii, dar acum nervii îi slãbiserã ºi le recita plîngînd, - oricui îi plãcea sã-l asculte.
Eu îl ascultam cu duioºie, fiindcã vedeam cã-i face plãcere. De fapt le ºi recita cu un dar
deosebit... Învãþase numai ceea ce i se pãruse lui mai frumos - ºi trãia puternic cu toatã fiinþa
lui ceea ce se spunea în poezia recitatã chiar ºi atunci cînd nu-l mai asculta nimeni...
Era o antologie întreagã a poeziilor fãcute ºi rãspîndite în aceºti ani mulþi, trãiþi prin
închisori.
Multe din aceste poezii, lucrate de adevãraþi maeºtri, erau capodopere de simþire ºi de
inspiraþie... Ele circulau numai din gurã în gurã, dar odatã cu moartea sau cu uitarea celor ce
le cunoºteau, - s-au pierdut pentru totdeauna... Ce pãcat ºi ce pierdere. Nimeni ºi niciodatã
nu va mai putea crea poate ceva atît de frumos cum erau multe dintre acestea.
T-
Cînd spunea Mioriþa - ºi cînd ajungea la
“Iar dac-ai zãri,

dac-ai întîlni
mãicuþã bãtrînã
cu brîul de lînã,
din ochi lãcrimînd
pe cîmp alergînd
pe toþi întrebînd...”
T-
- lacrimile îi curgeau ºiroaie pe obraji, iar glasul i se îneca într-un plîns amar. Amintirea
mamei lui ºi a tragediei vieþii sale, erau rãscolite pînã în strãfundul cel mai dureros.
Fiecare poezie îºi avea la el istorisirea ei. ªi el spunea de fiecare datã cum a învãþat-o
direct de la cel ce o scrisese.
La Jilava cîntase cu Vasile Militaru, pînã la moartea acestuia:
“A venit asearã mama din sãtucul de departe
sã-ºi mai vadã iar feciorul, astãzi domn cu multã carte”...
T-
La Aiud ºi la Canal, învãþase poeziile lui Nechifor Crainic de la el însuºi...
La Gherla cu Ion Cohuleanu le învãþase pe ale acestuia...
Apoi cu alþii ºi cu alþii. ªi de fiecare datã reþinuse ceea ce fusese mai frumos...
Avea o mulþime de amintiri ºi o mulþime de poezii învãþate direct de la cei ce le
scriseserã... Era un izvor nesecat de toate acestea.
Îndatã ce mã vedea singur, venea lîngã mine ºi începea:
“...Cînd holda, de seceri tãiatã fu gata,

bunicul ºi tata,
lãsarã o chitã de spice-n picioare
legînd-o c-un fir de cicoare
- cã spicele-n soare
lucind mãtãsos
închipuie barba lui Domnul Hristos...
Cînd pîinea-n cuptor semãna cu arama

bunica ºi mama,
au scos-o sfielnic cu semnele crucii
purtînd parcã moaºte sfinþite ºi lucii
- cã pîinea, în abur de dulce miros,
închipuia Faþa lui Domnul Hristos...
Cînd coarda de viþã înconjurã crama

bunicul ºi tata,
bunica ºi mama,
rupînd un ciorchine de roºu mustos
- Copile,-mi grãirã, - aceste broboane
sînt lacrimi ºi sînge din spini ºi din rane
ºi-nchipuie Jertfa lui Domnul Hristos...
...Podgorii bogate ºi holde mãnoase

Isuse Hristoase
e raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveºte-Te-n vie ºi vezi-Te-n grîne
striveºte-Te-n struguri
ºi frînge-Te-n pîine
Tu totul în toate
Preabun Dumnezeu...
ªi pîinea ºi vinul la Gurã Te duce

Isuse Hristoase, Tu Jertfa de Cruce.
Adapã-mã-n sînge, hrãneºte-mã-n pîne
ca mustul din struguri, ca miezul din grîne
ce toate le naºte ºi toate le þine
cãci Tu eºti în toate ºi toate-s în Tine
- Tu viaþa de-a pururi
a neamului meu
Isuse Hristoase, - Preabun Dumnezeu...
T-
Iar dupã asta, altele - pînã cînd venea ori masa ori stingerea - ºi ne despãrþeam.
Unele poate le mai uitase prin ani. Altele le mai improviza el, cum le putea. - Dar fiindcã
le spunea cu toatã simþirea sufletului sãu, erau tare frumoase...
T-
Cînd a aflat Isuse Culme minunatã însã, nu s-a mai despãrþit de ea.
A învãþat ºi a trãit apoi Atunci cînd Te-am aflat Isuse ºi Eu nu ºtiu Doamne unde încã.
ªi a rãmas fericit la Chiar dac-ar fi sã-ndur din greu.
Cînd le recita ºi le cînta, ochii lui erau plini acum de altfel de lacrimi - ºi faþa lui purta
o altfel de strãlucire, - semn cã aflase Mãrgãritarul cel Ascuns ºi Comoara cea nepãmînteascã.
Dumnezeu sã te binecuvînteze frate Picu - oriunde vei fi acum, în pãmînt sau în cer,
pentru frumuseþea cu care ai fost gata ºi tu sã-L primeºti ºi sã-L slujeºti pe Domnul Isus din
chiar clipa cînd ai auzit pentru prima datã chemarea Lui duioasã.
Acum ºi lacrimile tale cele multe - vor fi fost ºterse pe totdeauna.
T-
Aici a trebuit din nou ºi mult sã explic multora - care este cu adevãrat indentitatea ºi
rostul Oastei Domnului. ªi care sînt semnele unui ostaº al Domnului Isus. - Fiindcã mulþi
fuseserã cu “de-ai noºtri” - ºi nu vãzuserã “nici-o deosebire între ei ºi ceilalþi”...
“Ceilalþi” - erau, înþelegeþi cine.
- Nici “ostaºii” nu-ºi fãceau cruce ca ºi aceia - ziceau ei.
- ªi “ostaºii” vorbeau despre lucrurile bisericii tot ca aceia!
- Atunci ce deosebire este între unii ºi alþii?
Ascultam cu inima zdrobitã la aceste aprecieri dureroase, fãcute cu adînci regrete, de cãtre
niºte oameni care deºi fuseserã înafara Oastei, îi înþeleseserã totuºi bine rostul ei în biserica
ºi în poporul nostru. Îºi puseserã multe nãdejdi frumoase în însãnãtoºirea vieþii acestora prin
ea.
Iar acum, cînd se întîlniserã “pe teren” cu “aceºti Ostaºi”, sufletul lor gustase o amarã
deziluzie: doriserã Oastea, dar nu o astfel de Oaste!
- Am aºteptat ca pe o salvare Oastea Domnului, - spunea unul din aceºtia, un om de bine
din Craiova, cunoscut pentru mãrinimia inimii lui, - dar dacã Oastea este aºa cum ne-o aratã
ºi cum ne-o aduc aceºti “ostaºi”, - atunci n-avem nevoie de ea. De astea avem prea multe...
Cred cã pãrintele Trifa nu aºa a vrut sã fie Oastea iniþiatã de el... Urmaºii lui însã sînt
niºte nimicuri netrebnice, care n-au înþeles nimic din viziunea acestui mare om al lui
Dumnezeu - ºi au ratat-o. Pãcat!
Totuºi, ideea Oastei rãmîne minunatã. Cîndva Dumnezeu iarãºi va ridica pe un alt uriaº
ca dînsul, care preluînd-o, i-o va împlini aºa cum a gîndit-o el...
T-
Astfel a trecut ºi primãvara anului 1964.
În închisoare începuse un suflu nou. Hrana se îmbunãtãþise mult. Începuse o nouã
perioadã de reeducare, - dar altfel decît cea din urmã cu ani.
În camere se primeau ziare ºi cãrþi... Slujbaºii închisorii se purtau altfel... Eram scoºi din
cînd în cînd în marele hol al închisorii unde începuserã sã ruleze filme.
Aºteptam aceste filme cu vãditã nerãbdare nu pentru fleacurile ce le arãtau - ci fiindcã
acolo aveam prilejul sã ne întîlnim cu unii dintre ceilalþi fraþi ºi cunoscuþi de care eram
despãrþiþi prin celule, de luni ºi ani...
Deºi eram scoºi pe celule - fiind împinºi ºi strigaþi din toate pãrþile de cãtre gardienii care
ne supravegheau, - totuºi trecînd unii pe lîngã alþii, în marea miºcare care se fãcea - ne
puteam strecura cu un rînd sau douã mai înainte sau mai înapoi, lîngã cei pe care îi cãutam.
Pînã ce eram descoperiþi sau pînã ce se termina filmul, - noi aveam un timp scump sã stãm
de vorbã.
Aici, în aceste din urmã sãptãmîni ale închisorii, am vãzut pe fraþi cu care nu mã
întîlnisem nici prin celule nici la muncã în toþi aceºti peste cinci ani, de cînd bîjbîiam prin
aceste întunecimi...
Ne bucuram ºi numai vãzîndu-ne ºi fãcîndu-ne de peste cîteva bãnci cîte un semn de

departe cu mîna sau cu ochii...
T-
Într-o zi din acest iunie 1964 am fost duºi cu toþii în clubul închisorii, unde comandantul
ne-a citit Decretul de Graþiere a tuturor infracþiunilor politice, apãrut atunci.
Slãvit sã fie Domnul, care adusese în sfîrºit ºi ziua asta.
Am vãzut atunci o priveliºte unicã. În izbucnirea marii bucurii, unii strigau, alþii cîntau,
alþii se prãbuºiserã în genunchi. Dar toþi aveau obrajii plini de lacrimi.
Erau printre noi oameni care fãceau închisoare neîntrerupt de douãzeci de ani. Alþii chiar
ºi mai de mult...
T-
De acum, fiecare aºtepta în fiecare zi, sã vinã lista cu numele sãu pentru eliberare.
Stam ceasuri întregi privind la geamul celulei noastre care da în curte, spre a ne
recunoaºte printre cei care se eliberau ºi pe care îi vedeam mergînd la magazie dupã bagaje, -
pe unii din ai noºtri.
I-am ºi recunoscut pe mulþi. - ªi de fiecare datã mulþumeam lui Dumnezeu pentru fiecare
- ºi mã bucuram ca de propria mea liberare.
T-
Acum nimeni nu mai avea rãbdarea pentru nimic! Oamenii nu mai puteau nici sã mãnînce,
nici sã doarmã nici sã vorbeascã despre altceva decît despre plecare.
Nervii le erau încordaþi pînã la rupere. Ochii le erau mereu la uºã ºi urechile nu auzeau
decît paºi care veneau cu lista...
Într-adevãr se sfîrºise vremea ºi lucrul pentru care fusesem adus ºi aici...
T-
În ziua de 22 iunie 1964, uºa camerei noastre se deschise ºi intrã comandantul cu o listã.
Primul nume de pe lista din mîinile lui fu strigat numele meu.
- Prezent, - rãspunsei, ºoptind înfiorat: Slãvit sã fie Numele Tãu Doamne Isuse!
- Afarã cu tot bagajul!
T-
Era a doua Zi de Rusalii, sãrbãtoarea Sfintei Treimi.
Ce gînd fericit ºi recunoscãtor îmi luminã tot sufletul: Eliberarea mea era darul scump ºi
lucrarea fericitã a întregii Iubiri Dumnezeieºti, a Tatãlui, a Fiului ºi a Duhului Sfînt.
Slavã veºnicã Þie Marele meu Dumnezeu ºi izbãvitor!
Amin.

M editaþii
Oastea Domnului este o armatã strînsã la luptã împotriva vrãjmaºului diavol.
Taina biruinþei noastre este semnul care i s-a arãtat cîndva împãratului Constantin: Crucea
Domnului Isus.
Veniþi sã facem hotãrîre ºi legãmînt de luptã împotriva tuturor relelor din viaþa noastrã,
din casa noastrã ºi din þara noastrã!
Pãr. Iosif Trifa.

Tatã Sfînt mulþumiri...
Tatã Sfînt mulþumiri ne-ncetat

Þi-nãlþãm ºi prin grai ºi prin cînt,
pentru-a Tale-ndurãri pentru toate
mulþumim, mulþumim Tatã Sfînt!
Mulþumim pentru marea-Þi Iubire

care Fiul pe Cruce ªi-a frînt
ca sã dea lumii-ntregi mîntuire,
Mulþumim, pentru harul Tãu mare,

mulþumim, pentru Sfîntu-Þi Cuvînt,
mulþumim, pentru marea-Þi iertare,
Mulþumim cã ne-ai dat mîngîiere,

cã ne-ai dat ajutor ºi avînt,
cã rãbdare ne-ai dat ºi putere
Mulþumim pentru dulcea-nfrãþire

care-ai pus-o-ntre-ai Tãi pe pãmînt,
pentru tot ce ne-ai dat prin iubire
Mulþumim cã ne-ai dat bucurie

cînd rãbdam pentru-al Tãu legãmînt,
cã vom fi lîngã Tine-n vecie
Cine a gustat dulceaþa cereascã...

Cine a gustat Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia,
ºi a aflat cã acest Cuvînt este mai dulce decît mierea pentru cerul gurii lui
(Psalm 119, 103) ,
- acela nu mai simte foamea ºi setea dupã desfãtãrile lumeºti niciodatã.
Pãr. Iosif Trifa.

Slãvit sã fii Slãvit Isus
Slãvit sã fii Slãvit Isus

ce biruinþã ne-ai adus
ce praznic sfînt ne-ai pregãtit
slãvit sã fii, slãvit
Slãvit, slãvit sã fii

din veci pe veºnicii
cã-n harul Tãu ne-ai dãruit
tot ce-am nãdãjduit
mai mult de ce-am nãdãjduit
- în veci sã fii slãvit.
Eram cãzuþi cînd Te-am strigat

Tu strigãtul ne-ai ascultat
cu braþ nalt ne-ai izbãvit
slãvit sã fii, slãvit.
Din noaptea grea pe toþi ne-ai scos

la locul larg ºi luminos
ne-ai dat mai mult de ce-am gîndit
în veci sã fii slãvit.
Cu cei atît de mult doriþi

stãm iar cîntîndu-Þi fericiþi
tot ce-am cerut ne-ai împlinit
Ce scurte clipe-acum ne par

toþi anii lungi de chin amar,
în ce mult har ne-ai copleºit
La picioarele Crucii auzi cea mai minunatã veste care s-a putut auzi cîndva în aceastã
lume: cã Isus este un Mîntuitor al tãu,
cã El a murit pentru tine, pentru iertarea ta.
Pãr. Iosif Trifa.

Voi cei ce-aþi fost
Voi cei ce-aþi fost adînc legaþi

ºi Dumnezeu v-a dat scãpare
voi pîn-la moarte-I datoraþi
recunoºtinþa cea mai mare.
O, nu uitaþi, o, nu uitaþi
ce I-aþi promis, ce-I datoraþi
pliniþi al vostru legãmînt
cãci Dumnezeu e Sfînt, Sfînt, Sfînt.
Voi ce L-aþi chemat la greu

iar El v-a scos din suferinþã
voi pînã-n veci lui Dumnezeu
Îi datoraþi recunoºtinþã.
Îi datoraþi sã-L preamãriþi

pentru-ndurãrile-I slãvite
sã-L lãudaþi ºi sã-I vestiþi
minunile de voi trãite.
Îi datoraþi trãind frumos,

sã fiþi urmaºilor luminã
sã aibã ºi ei în Hristos
pe veci încredere deplinã.
O, nu uitaþi ce v-aþi legat

cînd El v-a scos din strîmtorare,
- El ªi-a-mplinit Cuvîntul dat
dar cum vi-l împliniþi voi oare?
Eºti tatãl unei familii,

eºti primarul unui sat,
eºti învãþãtorul unei ºcoli,
eºti preotul ºi pãstorul unor suflete?
- Simþiþi-vã datoria ºi marea rãspundere!
Lucreazã în aºa fel ca sã poþi da socotealã bunã în orice clipã lui Dumnezeu.
Eu te întreb dragul meu, de cîte ori te-ai cutremurat tu în faþa acestei mari rãspunderi?
Pãr. Iosif Trifa.

Istoria - Vol. 3 - Cap. 12 - Voi nu puteþi veni cu noi... Pag. 403
Cap. 12
Voi nu puteþi veni cu noi...

“Toþi au trecut prin nor, toþi au trecut prin mare...
toþi au mîncat aceeaºi mîncare duhovniceascã,
toþi au bãut aceeaºi bãuturã duhovniceascã...
din Stînca ce era Hristos...
Totuºi cei mai mulþi au pierit în pustie”.
1 Cor. 10,1-5
ãlãtoria Oastei Domnului spre Canaanul ceresc ajunsese astfel, în 1963-1964, la un

C hotar istoric.
Profetul Domnului ne înºtiinþase încã cu mult timp înainte cã drumul acestei cãlãtorii va
fi lung, cã pustia va fi asprã ºi cã primejdiile vor fi multe. Dar el ne ºi asigurase din partea
Domnului cã nu ne va ajunge nici o ispitã care sã nu fie potrivitã cu puterea noastrã... Cãci
Dumnezeu care este Credincios nu va îngãdui sã fim ispitiþi niciodatã peste puterile noastre
ci împreunã cu ispita va pregãti totdeauna ºi mijlocul sã ieºim din ea, ca s-o putem rãbda
(1 Cor. 10, 13) .
T-
Totuºi ce dureros se împliniserã toate înºtiinþãrile de mai înainte ale Cuvîntului lui
Dumnezeu - ºi ale cuvintelor profetului nostru.
...Luaþi seama ca nu cumva sã nu voiþi sã ascultaþi pe Cel ce vã vorbeºte - a zis el, au zis
ei. Cãci dacã n-au scãpat cei ce n-au vrut sã asculte pe Cel ce vorbea de pe pãmînt, cu atît mai
mult nu vom scãpa noi dacã ne întoarcem de la Cel ce ne vorbeºte din ceruri...
ªi dacã n-au scãpat atunci cei cîrtitori ºi nestatornici faþã de niºte porunci trecãtoare - cum
vor scãpa cei cîrtitori ºi nestatornici acum, faþã de niºte porunci veºnice?
ªi dacã cei nesupuºi ºi împotrivitori atunci, faþã de ceea ce era doar o umbrã a lucrurilor
viitoare, au fost pedepsiþi în chip atît de zguduitor - cum au pãþit Core, Datan ºi Abiram, -
cum oare vor fi pedepsiþi acei care astãzi se rãzvrãtesc împotriva chiar a acelor lucruri
descoperite nouã în chip atît de direct, de luminos ºi de zguduitor?
Pag. 404 Istoria - Vol. 3 - Cap. 12 - Voi nu puteþi veni cu noi...
ªi dacã n-au scãpat acei care nu avuseserã nici o pildã înaintea lor, - cum vor scãpa oare
aceºtia care au avut atîtea pilde? - Dar care totuºi n-au vrut sã þinã seama de nici o chemare
sau înºtiinþare a lor! Care n-au vrut sã tragã totuºi nici o învãþãturã din nici una din ele
(1 Cor. 10, 11) .
T-
Sînt douã feluri de morþi pe care îi lãsãm astãzi la eliberarea noastrã aici: primii, cei morþi
doar trupeºte. Care au cãzut înfrînþi de foamete ºi muncã, de bãtãi ºi de mizerie... De
asprimea pustiei ºi de lungimea anilor prin care am trecut... Aceºtia au privit spre eliberarea
de astãzi doar ca spre un þãrm atît de minunat, dar atît de departe, - cînd ei încã luptau printre
valurile mari ºi tulburi... pe care nu le-au putut trece.
Aceºtia e adevãrat cã zac cu trupurile aici, - dar sufletele lor se eliberaserã demult
înaintea noastrã. Pentru noi ei nu sînt acum decît aºa de puþin în pãmînt, dar atît de mult în
cer. Undeva în cel mai odihnitor cer în care au intrat mai uºor ºi s-au înãlþat mai drept decît
toþi ceilalþi muritori. Fiindcã s-au suit acolo direct din cuptorul suferinþei, direct de pe rugul
ºi de pe altarul jertfei, din focul în care le rãmãsese tot ce mai avuseserã ºi ei zgurã ºi lut.
Pentru aceºtia am scris în clipa ieºirii:
O, azi în clipa împlinirii

atîtor ani de rugãciuni,
cînd toþi privim uimiþi ivirea
nemaicrezutelor minuni,
cînd se ridicã stãvilarul
de peste noaptea ca de-Apoi,
cînd umbrele se-ntorc spre soare,
- voi nu puteþi ieºi cu noi!
Al vostru chip topit e-n iarbã

ºi-ai voºtri ochi închiºi cu lut
în marea-ntindere-a Tristeþii
fiinþa vi s-a desfãcut,
iar cheia grea a amintirii
v-a-nchis în slavã ºi-n noroi,
voi cei ce-aþi mers naintea noastrã
- azi nu puteþi ieºi cu noi!
T-
Noi înºine, acum cînd ieºeam, ne simþeam atît de uºori, ca ºi cum nici n-am avea trup.
Ciudat, într-adevãr, cum curãþã focul. Într-o astfel de clipã am compus cuvintele acestea:
O, foc trecut, ce bine mã simt ºi ce uºor

eliberat din tine - ºi dincolo trecut.
Adînc curaþi mi-s ochii uitînd tot ce privirã
spãlat, îmi e auzul de tot ce-a ascultat.
Mi-e inima uºoarã ºi mintea mi-e seninã

de pot cînta ºi plînge din nou ca un copil
ce nici nu se trudeºte ºi nici nu se preface
cînd plînge
sau cînd cîntã
sau spune: te iubesc.
Nici nu cunoaºte gîndul ispitei cînd sãrutã

nici n-are amintire de care sã roºeascã
ci sufletul îi este în totul primenit
ca Firea, într-o clipã,
din noaptea Învierii...
Te binecuvînt Doamne, din nou

cu faþa care
stam cîndva pe genunchii cei dragi
ai lui Isus.
T-
Am mai spus despre acest fericit ºi ceresc simþãmînt cu care ieºi din cuptor ºi cobori de
pe munte.
Singurãtatea în rugãciune cu Dumnezeu ºi suferinþa în cuptor cu Hristos, îþi trec întreagã
fiinþa printr-o apã atît de tainicã ºi de curãþãtoare, încît într-adevãr ieºind pe celãlalt þãrm,
simþi cã þi-a rãmas trecînd prin ea tot ce te strînsese ca o coajã, te apãsase ca o murdãrie ºi
te mîncase ca un jeg.
Simþãmîntul care îl ai dupã ce ai scãpat de acestea este iarãºi ca acela al naºterii din nou
ºi cred cã nu se mai poate gusta în lume decît de aceste douã ori. A treia oarã cînd încã o datã
mai gustãm, dar mult mai nesfîrºit, va fi simþit în clipa eliberãrii noastre de tot din trupul
acesta. În clipa cînd vom ieºi pentru totdeauna din moartea aceasta în viaþa veºnicã.
T-
Primele douã bucurii le-am trãit... Din acestea douã o întrezãresc pe cea de a treia. ªi de
aceea îmi aºtept eliberarea prin moarte cu atît mai fericit cu cît aceastã eliberare ºtiu cã îmi
va fi nespus mai strãlucitã decît prima mea eliberare din robia firii pãmînteºti venitã prin
naºterea din nou. ªi decît a doua mea eliberare din cuptor venitã prin spãlarea de toate
necurãþiile vieþii mele. Fiindcã aceasta a treia ºi ultima, îmi va fi în acelaºi timp o eliberare
din însãºi fãptura aceasta pãmînteascã ºi din lumea pãcatului ºi primejdiilor de tot felul prin
care mã împovãraserã celelalte douã...
T-
Se împliniserã deci atît de întocmai, toate înºtiinþãrile ce-mi fuseserã fãcute despre
numãrul de zile ºi de ani pe care îi voi avea de umblat prin aceste locuri întunecoase.
O, dacã ºi din partea mea se va fi împlinit bine tot numãrul de fapte bune pentru care am
fost zidit în Hristos - care îmi fuseserã rînduite ºi pentru care fusesem trimis pe aici.
Acu, cînd stau sã-mi fac bilanþul - mã vãd atît de deficitar la aceastã numãrãtoare!
Ocaziile pe care le-am avut aici - nu le voi mai avea niciodatã. Oamenii pe care i-am
întîlnit aici, condiþiile lor duhovniceºti, stãrile lor sufleteºti, prilejurile lor mîntuitoare, -
desigur nu vor mai fi întîlnite nici de ei ºi nici de mine niciodatã pe acest pãmînt, cum timpul
acesta nu se va mai întoarce niciodatã. Mi-am fãcut eu oare chiar toatã datoria pe care o
aveam unde am fost? ªi faþã chiar de toþi cu care am stat?
În primul rînd am fost trimis aici pentru adevãrul Lucrãrii Oastei Domnului! Pentru ca sã
mi se clarifice mai deplin întîi mie însumi. Apoi sã mã strãduiesc sã-l clarific fraþilor mei cu
care am fost în trecut, cu care sînt în prezent - ºi cu care am sã mai fiu în viitor. Pînã cînd
vom fi duºi toþi înaintea lui Dumnezeu, spre a ne da fiecare socotealã de tot ce am fãcut, sau
nu am fãcut, în Lucrarea Lui în care am fost chemaþi ºi puºi, cu o însãrcinare clarã, cu o
poruncã limpede, cu o îndatorire hotãrîtã. Cu porunca ºi însãrcinarea sã continuãm zidãria
acestei construcþii nu numai de calitatea ºi de conþinutul ei ci ºi de forma în care o primisem
de la înaintaºii noºtri ºi ai ei. În lucrul ºi în urma cãrora intrasem.
T-
Zile lungi ºi mai ales nopþi lungi, am petrecut în grele frãmîntãri sufleteºti gîndindu-mã
la toate acestea. Uneori mã mîngîiam gîndindu-mã cã, cu toate necazurile îndurate din pricina
cã am vrut sã-mi ascult conºtiinþa ºi sã-mi fac datoria, - am primit totuºi mai degrabã sã rabd
batjocura fraþilor mei ºi ura strãinilor - decît sã-mi calc peste datoria mea de ostaº ºi sã mã
complac într-o împãciuire vinovatã faþã de adevãrul învãþãturii ºi credinþei pe care am pus
legãmîntul meu cu Dumnezeu.
Alteori mã mustram dacã nu cumva totuºi am mers prea mult cu adevãrul ºi prea puþin cu
iubirea. Mai ales cã erau atît de mulþi acei care nu puteau nici urmãri ºi nici primi adevãrul.
Ci cãutau numai sã profite din iubire. Din iubirea noastrã prea fãrã înþelepciune.
Am înþeles însã limpede cã în încercarea acestui cuptor lung ºi greu fusesem duºi cu toþii
anume pentru a învãþa cã adevãrul îºi are iubirea lui înþeleaptã faþã de care nu trebuie sã
pãcãtuieºti niciodatã. Iar iubirea îºi are adevãrul ei neschimbat, faþã de care trebuie sã fii mai
conºtiincios decît oricãrui altuia pe lume!
Pentru noi, acestea amîndouã ºi împreunã cu ele toate binecuvîntãrile erau puse de Însuºi
Dumnezeu, în solia ºi în calea Oastei Domnului în care ºi prin care ni le dãruise Domnul pe
toate aceste comori mîntuitoare... ªi împreunã cu ele ne dãruise tot ce priveºte viaþa ºi slava,
în Hristos Domnul nostru. Ni Se dãruise El, Plinãtatea lui Dumnezeu. Pe care avîndu-L ºi
pãstrîndu-L nu ne mai lipsea nimic (Col. 2, 9-13) .
T-
Cum de n-am înþeles ºi cum de nu pot înþelege oare toþi fraþii noºtri lucrãtori - acest
adevãr?
De ce oare se lasã atît de mulþi ºi atît de lesne amãgiþi de aceste duhuri vrãjitoare care le
sucesc gîtul ºi le rãsucesc picioarele?
De ce oare gîndesc aºa de uºuratic - ºi cred aºa de lesne pe oricine vine ºi le aduce o
“cale” nouã, o învãþãturã nouã, un duh nou, - cînd Cuvîntul este atît de clar: chiar dacã noi
înºine sau un înger din cer vine sã vã propovãduiascã o evanghelie deosebitã de aceea pe care
aþi primit-o, sã fie anatema - blestemat!
T-
Anatema - blestemat este oricine duce fraþilor o învãþãturã deosebitã, chiar dacã ar fi acela
atît de înzestrat ca un înger din cer.
Anatema - blestemat este ºi va fi veºnic oricine dãrîmã învãþãtura ºi credinþa dintîi ºi
cautã sã abatã sufletele ºi adunãrile frãþeºti spre alte învãþãturi ºi spre alte credinþe.
Anatema - blestemat este ºi va fi în faþa lui Dumnezeu ºi a îngerilor Sãi, - oricine

nesocoteºte adevãrurile înºtiinþãrilor lui Hristos ºi ale Cuvîntului Sãu Sfînt, fiindcã acela vine
în numele lui însuºi ca sã dãrîme ºi sã nimiceascã o lucrare a Duhului Sfînt, pornitã într-un
anumit fel, cu un rost clar ºi cu un scop limpede.
ªi anatema - blestemat este ºi va fi oricine îl va primi, îl va încuraja ºi îl va însoþi pe
stricãtorul, pe dez bi nãt orul , pe t ul burãt orul Lucrãrii lui Dumnezeu ºi al adunãrilor
credincioºilor lui Hristos, fiindcã se face pãrtaº cu el la nimicirea Lucrãrii Duhului Sfînt
(2 Ioan 8, 11) .
Cum s-ar putea spune oare aceste cumplite înºtiinþãri într-un chip ºi cu niºte cuvinte mai
zguduitoare decît acestea?
T-
La data ieºirii mele din închisoare, dupã cum am mai spus, eram pãtruns atît de adînc ºi
eram cutremurat aºa de puternic de însemnãtatea acestor adevãruri - încît nu mai puteam gîndi
la nimic altceva, decît la graba cu care va trebui lucrat spre lãmurirea tuturor fraþilor din
þarã, - cu privire la ele.
Eram plin de nerãbdare de a vedea care era acum starea frãþietãþii de afarã.
Dupã aproape ºase ani de cînd fusesem luaþi ºi duºi din mijlocul cîmpului nostru de
lucru, - desigur cã duhul falselor adevãruri care mai avea ºi afarã printre fraþii rãmaºi destui
astfel de semãnãtori de neghinã, - trebuie sã fi lucrat în aceºti ani cu multã hãrnicie pentru
amãgirea fraþilor.
T-
M-am oprit la fiul meu Viorel care se stabilise la Cluj.
L-am aflat cãsãtorit ºi cu un copil. Dumnezeu îi purtase în chip minunat de grijã ºi în
privinþa asta, nu numai lui ci ºi celor douã surori ale lui...
Eu n-am fost la cãsãtoria nici unuia din cei trei copii ai mei. Au avut ºi ei atît de mult de
suferit din pricina tuturor încercãrilor care au venit peste casa mea pentru Numele Domnului.
Dar Domnul nu i-a lãsat, ci le-a purtat de grijã fiecãruia în toate privinþele. O, dacã n-ar uita
fiii mei niciodatã nici una din binefacerile Domnului! - I-ar fi ºi ei mai adînc recunoscãtori
ºi credincioºi, pentru a-ºi creºte tot mai mult rãsplata cereascã pentru care ºi ei au fost
chemaþi ºi aleºi, din ziua frumoasei lor hotãrîri, 21 septembrie 1947.
T-
De la fiul meu Viorel am aflat cã nu mai avem nimic nici la Sînicoarã ºi nici la Cãlan.
Casa de la Sînicoarã pe care o “vîndusem”, ne-o confiscase Statul, cu tot ce era în ea. Cea pe
care o cumpãrasem la Cãlan, ne-o luase înapoi proprietarul. Banii pe care îi împrumutasem
ni-i luase Securitatea. Pînã ºi lucrurile copiilor - toate ne fuseserã confiscate.
Copiii se împrãºtiaserã, fiecare gãsindu-ºi un rost în altã parte, ca sã scape fie de numele
meu prigonit, fie de apropierea mea urmãritã.
Am înþeles cîtã nevoie aveau de liniºte. Prin urmare eu nu voi putea sta cu nici unul din
ei.
Ne mai rãmãsese casa veche pãrinteascã de la Mizieº, unde se retrãseserã pãrinþii mei
singuri. Va fi singurul loc unde mã voi putea aºeza ºi eu pentru cîte zile mi-au mai rãmas.
Eram foarte slãbit ºi îmbãtrînit trupeºte. Iar sufletul foarte chinuit de toate cele prin care
trecusem. De toate cele prin care mai aveam sã trec.
T-
La Cluj am aflat primele ºtiri despre starea Lucrãrii Domnului, din oraº ºi din
împrejurimi.
În oraº mai rãmãseserã destui lucrãtori... Nu fuseserã luaþi decît doi dintre ei: Dan ºi
Chiºu.
Lucrarea Oastei din Cluj se menþinuse ºi chiar crescuse în numãr, dar tulburãrile ºi
dezbinãrile cu care intraserã în anii încercãrii, nu se liniºtiserã de tot. Duhurile ambiþioase
ºi învãþãturile strãine, îºi aveau cîþiva lucrãtori bine înfipþi pînã în vîrful adunãrii. ªi de acolo
nu lãsau sã fie niciodatã pace ºi armonie în Lucrarea Domnului. Aceste douã sau trei suliþe
înfipte în contra Oastei Domnului din Cluj, se rãsuceau mereu ºi fãceau sã sîngere neîncetat
trupul Domnului din pricina lor. Duhul care lucrase prin Pop nu plecase de aici.
T-
Nu dupã multã vreme, la stãruinþa celorlalte suflete de seamã ale adunãrii de acolo, am
cãutat sã-i întîlnim pe fraþii lucrãtori ºi sã încercãm a reface unitatea dintre ei, pentru ca
Lucrarea Domnului în care veniserã multe suflete noi ºi mai ales un mare numãr de tineri, -
sã aibã pace ºi bucurie deplinã.
În urma stãruinþelor înlãcrimate, a sfãtuirilor iubitoare, a rugãminþilor dureroase, - au
urmat într-adevãr îmbrãþiºãrile, mãrturisirile, legãmintele ºi promisiunile.
Dar dupã cele cîteva zile de bucurie, vechile suliþe strãpungeau din nou coasta adunãrii,
redeschizînd rãnile vechi ºi fãcîndu-le sã sîngere iarãºi...
Din nou alte consfãtuiri, alte “împãcãri”, alte “legãminte”...
Apoi alte cãlcãri ale acestora. Cãci dorinþele de întîietate ºi alte pãcate ascunse de care
firea pãmînteascã a unora nu voia deloc sã se lepede cu pocãinþã ºi cu îndreptare - nimicea
orice gînd bun.
ªi zece ani de zile lucrurile au durat astfel la Cluj. Pînã cînd pricinuitorii dezbinãrilor
s-au ales de-o parte ºi s-au rupt de fraþi.
Dar nici aºa tot nu s-au liniºtit. Ci cautã încã sã amãrascã prin lãstarii lor bunul mers al
Lucrãrii Domnului de acolo cu ruºinoase plecãri ºi cu mincinoase întoarceri. Pînã cînd
Dumnezeu Însuºi va pune capãt acestei bãtãi de joc.
De ce oare în marea Casã a Oastei a trebuit sã nu fie numai vase de aur ºi de argint pentru
o întrebuinþare de cinste. Ci ºi vase de lemn (nesimþitoare) ºi de lut (întinate) pentru o
întrebuinþare de ocarã?
Iar dacã atîta vreme au stat ºi vasele astea în foc sau lîngã el, - de ce nu s-au curãþat spre
a deveni vase de cinste, folositoare Stãpînului, destoinice pentru lucrarea bunã? De ce sînt
mereu gata numai pentru lucrarea rea? (2 Tim. 2, 20-21) .
ªi cînd te gîndeºti ce vase frumoase erau ºi acestea odatã, cînd au ieºit din Mîinile
Duhului Sfînt prin înnoirea naºterii de Sus!
Ce pãcat!
T-
Am ajuns apoi din nou, dupã aproape cincisprezece ani - iarãºi între fraþii tinereþii mele
din Bihor.
I-am regãsit fericit, pe toþi cei cu care lucrasem ºi luptasem în anii începuturilor minunate
ale Oastei pe aceste locuri atunci uscate ºi pustii.
Acum cîteva izvoare minunate curgeau pe aici unde cîndva era numai înþelenire
sufleteascã. Tinerii începãtori de atunci, erau acum lucrãtori încercaþi, cu pãrul cãrunt, dar
cu toate satele lor pline de urmaºi binecuvîntaþi.
Mi-am amintit cu duioºie de toate drumurile acestei pãrþi de þarã pe care le-am bãtãtorit
întîi singur, apoi an de an adãugîndu-se alte suflete minunate de fraþi ºi surori...
Mulþi preoþi binecuvîntaþi de Dumnezeu vor rãmîne neuitaþi pentru noi, fiindcã au înþeles
de la început aºa de bine rostul bisericesc ºi naþional al Oastei Domnului. -
ªi au sprijinit pe fraþi cu toate puterile lor, adeseori mergînd ei înºiºi în fruntea fraþilor la
frumoasele noastre adunãri. Aºa au fost preoþii neuitaþi din Luncasprie, din Cîrpeºti, din
Vãlani, din Albeºti, din Spinuº, din Mizieº, Beiuº, Zãvoieni, Pietroasa...
Aceºti preoþi au sprijinit mult pe fraþii Petre, Ioane, Ionicã, Savu, Gavriº, Terente, Sendor,
Aurel, Vasile, Pavel, Nicolae ºi pe atîþia alþii, dintre care unii au trecut fericiþi la Domnul, -
iar alþii continuã neobosiþi munca lor sfîntã cu o sfîntã statornicie prin toate necazurile care
au venit necruþãtoare ºi peste aceste locuri.
Fuseserã mulþi fraþi duºi la grele cercetãri în anii încercãrii noastre. Unii amendaþi, alþii
supuºi la alte necazuri, - dar toþi au rãmas statornici ºi tari.
Trebuie sã mulþumim neîncetat lui Dumnezeu pentru cã i-a ajutat sã rãmînã cu toþii uniþi
ºi ascultãtori, cãci astfel nu numai cã s-a pãstrat frumoasã ºi curatã Lucrarea Domnului, dar
a ºi crescut peste tot plinã de putere, de prospeþime ºi de dragoste cereascã.
T-
În vremea de destindere care a urmat în cei cîþiva ani de dupã 1964, am avut pe aici
minunate adunãri ºi folositoare consfãtuiri frãþeºti.
De la început am vãzut cu bucurie cã în toate aceste pãrþi unde strãjeri buni ºi uniþi
stãtuserã de veghe peste Lucrarea Domnului, - nu pãtrunseserã deloc nici unele din acele
duhuri stricãtoare care pustiiserã atît de mult prin alte pãrþi.
Dumnezeu sã-i binecuvînteze pe aceºti fraþi smeriþi ºi statornici, care nu numai au strîns
oi în staulul Domnului, nu numai le-au hrãnit cu cea mai aleasã pãºune duhovniceascã tot
timpul, dar le-au ºi pãzit de tot ce le putea împrãºtia ºi nimici. Numele fraþilor pomeniþi
înainte - ºi mai a multor altora, - precum ºi al atîtor alese ºi scumpe surori, - vor rãmîne pe
totdeauna podoabe ºi pilde de statornicie ºi de cinste pentru toatã Lucrarea lui Dumnezeu.
Aceºtia nu numai cã au rãspîndit cu prisosinþã Evanghelia în satele ºi în toate
împrejurimile acestora, dar au mers pînã departe prin þarã, oriunde au fost chemaþi ori trimiºi,
pentru dragostea lui Isus ºi bucuria fraþilor.
T-
Îndatã însã dupã acest timp, dezbinãtorul a dat ºi el atacul asupra noastrã ºi aici.
Cei de care voia sã se foloseascã erau niºte lãstari veniþi în pãrþile acestea din altã parte.
Unul din ei intrase prin cãsãtoria cu o sorã de a noastrã în mijlocul nostru.
Tatãl acestor feciori rãtãciþi fusese cîndva un lãudãros ostaº de prin Nãsãud. Dar cînd a
venit vremea încercãrilor, repede s-a grãbit sã scape de orice suferinþã pentru Hristos - ºi a
alergat la un cult autorizat, unde sã fie nu numai la adãpost de orice necaz - ci sã aibã ºi un
cîºtig atît el cît ºi feciorii lui.
Acum venea sã ne “lumineze” ºi pe noi, spre a-ºi cîºtiga nu numai merite faþã de noii lui
tovarãºi, - ci ºi liniºtirea conºtiinþei (dacã mai avea o conºtiinþã!). Dorea sã nu fie singurul
care a fãcut aceastã dezertare ruºinoasã ºi vinovatã.
Iatã dezertorii aceºtia din Oastea Domnului sînt încã o specie de tîrîtoare sufleteºti. Sînt
o mare plagã ºi o mare ruºine pentru Lucrarea lui Dumnezeu. Cînd este timp frumos peste
cîmpul Domnului, aceºtia dau nãvalã ca rozãtoarele sã se înfrupte din tot ce este mai bun. Dar
îndatã ce vine furtuna - se ascund prin orice gãuri, numai sã fie la adãpost.
Sau aleargã într-alte locuri pe unde nu-i paºte nici o ameninþare sau primejdie.
Pentru acest rozãtor n-are nici o importanþã unde este sau unde se duce. Important lucru
este numai sã n-aibã acolo cumva ceva de suferit, ci numai ceva de ros.
T-
Acest lãstar strãin care venise între noi, vrednic de faptele tatãlui sãu ºi pãrtaº la pãcatele
acestuia, venea acum în mijlocul fraþilor noºtri nu numai ca un dezbinãtor al învãþãturii ºi
credinþei noastre, ci ºi ca o iscoadã pîrîtoare de fraþi.
Însã Duhul Domnului ne-a înºtiinþat îndatã de aceastã primejdie. Iar fraþii au fost cu toþii
gata sã primeascã aceastã hotãrîre de a-l izola.
Astfel vasul dezbinãrii a fost aruncat îndatã afarã, iar Duhul Domnului a pãzit Lucrarea
curatã.
De atunci iatã, au trecut zece ani - ºi n-am mai avut nici o pagubã în tot cîmpul Domnului
din aceste pãrþi, - ci numai bucurii ºi biruinþe. Chiar dacã am avut multe lupte ºi suferinþe din
afarã, asta nu ne-a slãbit deloc, nici nu ne-a împuþinat. Nu luptele dinafarã sînt grele pentru
Lucrarea Domnului. Ci grele sînt, cînd sînt - luptele dinãuntru!
Iar lupte dinãuntru, slãvit sã fie Domnul, n-am mai avut pe aici.
Desigur cã vrãjmaºul pîndeºte ºi va pîndi mereu ca sã ne facã rãu. Dar dacã pãstorii
Domnului puºi de veghe împrejurul turmei Lui vor fi totdeauna treji ºi uniþi, nici o fiarã
pãgubitoare nu va avea cum sã se furiºeze spre a face dinãuntru rãul cel mare turmei
Domnului.
T-
În tot timpul cît noi fusesem închiºi, din 1959 pînã în 1964, chiar ºi ceilalþi fraþi ai noºtri
opriþi de Domnul afarã, pentru slujba de mãrturisire ºi de îmbãrbãtare - n-au fost cu mult mai
liniºtiþi decît noi. Cînd a venit vremea încercãrii, încercarea a venit peste întreagã Lucrarea
Domnului. ªi atunci toþi lucrãtorii au trebuit sã cunoascã într-un fel sau altul trecerea lor prin
flãcãri ºi prin valuri.
Cînd au început sã ia pe fraþi, cînd maºina securitãþii oprea în fiecare noapte cînd la unii
cînd la alþii, - fiecare frate se aºtepta în orice clipã sã opreascã ºi la el.
Aceastã aºteptare era cumplitã ºi chinuitoare. Cu cît se amîna mai mult, cu atît era mai
cumplitã ºi mai chinuitoare. Atunci doreai din toatã inima sã vinã odatã orice, numai sã vinã
mai repede. Sã se sfîrºeascã aceastã stare de grea încordare în care ne trãiau copiii, soþia,
pãrinþii, fraþii, surorile - toþi.
De fiecare datã ziua - ºi mai ales noaptea - cînd trecea o maºinã prin faþa casei sau oprea
pe aproape - toþi ai noºtri sãreau în picioare, speriaþi din somn. Copiii tremurînd, soþia
plîngînd ºi cu toþii aºteptînd sã vinã acele fãpturi de oameni care umpluserã de groazã ºi
numai cu numele lor pînã ºi lucrurile noastre.
- De cîte ori ne-am gîndit atunci - ne spuneau cei rãmaºi - cu cît este mai bine de voi cei
pe care v-au ridicat ºi v-au dus acolo decît de noi cei încã neridicaþi. Fiindcã cel puþin ai
voºtri, dupã ce v-au luat pe voi, erau dupã aceea scutiþi de spaimele prin care treceam
neîncetat noi ºi ai noºtri.
- Am fost luaþi ºi noi, cei neînchiºi, la cercetãri, la anchete lungi ºi repetate...
Ameninþãrile ºi bãtãile lor nu ne-au cruþat nici pe noi. De fiecare datã cînd trebuia sã ne
prezentãm acolo - sau sã mergem la cine ºtie ce întîlniri, unde eram chemaþi seara sau
noaptea, - nici unul dintre noi nu ºtiam dacã mai venim înapoi sau nu. Chiar de pe stradã sau
de la muncã, niciodatã nu eram siguri dacã mai ajungem acasã...
- ªi starea aceasta a durat ani de zile.
E lesne sã-ºi închipuie cine cunoaºte felul cum se trata atunci cu oamenii, - prin ce stãri
am trecut.
Iar aceasta trebuia s-o ascunzi cît mai mult atît de familie, ca sã-i scutim de spaime - cît
ºi de fraþi, ca sã-i scutim de lepãdãri.
- Ba unii dintre fraþi au început chiar sã ne bãnuiascã ºi sã se fereascã de noi, ca de unii

care am fi ajuns vînzãtori ai lui Isus. Iar acest fel de a fi priviþi - ne durea cel mai mult.
Noi nu ne puteam striga suferinþele noastre. Nici nu le puteam arãta altora vînãtãile
trupului ºi zdrobirile sufletului nostru. Nici nu puteam spune lipsurile ºi primejdiile pe care
le înfruntam sau la care ne supuneam familiile noastre, pentru ca sã strîngem ajutoarele care
era nevoie sã le ducem familiilor celor duºi... Sau lor, la închisori.
De cîte ori a trebuit sã dãm hrana din cãmara noastrã ºi banii din salariul nostru, pentru
asta! Dar nici asta n-o puteam spune nimãnui. Însã datoria asta ne apãsa mult mai greu decît
grija sau teama de propria noastrã închisoare.
ªtiam cã Dumnezeu ne dase în grijã acum nu numai o familie - ci poate zece, poate
douãzeci. ªi noi nu puteam scãpa de apãsãrile conºtiinþei noastre care ne poruncea din partea
Lui sã nu-i lãsãm pe cei care rãmãseserã fãrã tatã, fãrã soþ, sau fãrã fiu...
- Dacã vã veþi gîndi adînc la toate acestea vã veþi putea da seama cum am trãit ºi noi cei
care n-am fost luaþi ºi duºi ca voi.
- ªi pe deasupra tuturor acestora, grija de fraþii slabi, de continuarea adunãrilor, de
îmbãrbãtarea celor fricoºi, de oprirea celor ce erau gata sã fugã, de cercetarea celor bolnavi,
de bunul mers al întregii Lucrãri, rãmase într-un fel, numai în sarcina noastrã.
T-
- Pe urmã erau ºi bãnuielile propriei noastre conºtiinþe, care se întreba: Pe mine oare de
ce m-au lãsat, cînd fraþii mei au fost luaþi? De ce eu sînt acum acasã - cînd ei sînt puºi în
lanþuri din pricina Numelui Domnului Isus? Cum pot eu oare sã dorm în cãldurã cînd ei zac
în frig? Cum pot eu sã mã satur, - cînd ei rabdã de foame?
Sufeream ºi pentru asta, ca pentru o vinovãþie, chinuindu-ne sã aflãm care ne este pãcatul
pentru care noi n-am fost învredniciþi sã avem cinstea de a fi împreunã cu fraþii noºtri ºi
alãturi de ei, în ocara ºi în cuptorul lui Hristos.
T-
- Astfel ne-au trecut nouã zilele, lunile ºi anii în chinuitoarele aºteptãri, în griji ºi
frãmîntãri de tot felul care semãnau cu o moarte neîntreruptã, care doream atît de fierbinte
sã treacã odatã de peste noi.
O, cum am înþeles de bine atunci pe Mîntuitorul nostru Iubit, care parcã îl ruga pe Iuda
într-o astfel de stare:
- Ce ai sã faci, fã mai repede! Mai repede, mai repede! Sã treacã odatã paharul acesta.
Dacã trebuie sã fie, - sã fie ºi sã treacã cît mai repede! (Ioan 13, 27) .
T-
- Numai Mîna Domnului cea milostivã ºi bunã care ºtia toatã aceastã grea stare a noastrã
- ne-a mîngîiat ºi ne-a întãrit, prin toate neputinþele omeneºti prin care am trecut atunci ºi
noi, - uneori parcã peste puterile noastre...
T-
Astfel au plãtit ºi fraþii noºtri neînchiºi, alãturi de noi cei din lanþuri - ba poate mult mai
greu decît mulþi dintre noi. Cãci pe lîngã suferinþele unora ca cei despre care am istorisit în
celelalte capitole cum s-au comportat în închisoare, - suferinþele ãstor fel de fraþi rãmaºi
afarã, au fost nu numai de o mie de ori mai frumoase, ci ºi de o mie de ori mai folositoare
peste Lucrarea Oastei Domnului.
În Marea Zi a Rãsplãtirii, cînd se vor judeca ºi plãti toate cele ascunse ale tuturor
oamenilor, se va vedea cu cît mai mult ºi mai frumos au fãcut pentru Dumnezeu ºi pentru fraþi
acei lucrãtori aºa de vrednici rãmaºi afarã, decît cei aºa de nevrednici închiºi.
Cãci vãzîndu-i cum se comportau acolo, - de multe ori mi-a fost ruºine ºi m-am întrebat
cu durere:
- Doamne, dar aceºtia pentru ce au fost închiºi? Oare numai ca sã facã de ruºine Numele
Tãu ºi numele lor?
N-ar fi fost oare de o mie de ori mai bine ºi pentru Tine ºi pentru ei sã-i fi lãsat acasã sã
mãnînce ºi sã doarmã în deºertãciunea lor? Fiindcã tocmai aceºtia se vor fãli ajunºi afarã
strigîndu-le fãrã nici o ruºine altora:
- În faþa mea sã tãceþi! Voi n-aþi suferit nimic, dar eu am fost la închisoare pentru
Domnul!
ªi ce putea fi oare mai urît decît o astfel de vorbã!
T-
Cînd am auzit cã tocmai unii din cei care dãduserã cea mai ruºinoasã mãrturie prin
închisori, tocmai aceºtia aveau acum astfel de ieºiri lãudãroase, mi-am adus aminte din nou
de “credinciosul” de la Zãvoiul Orbului din 1942 de care parcã v-am mai spus:
Fusesem atunci la o adunare frãþeascã de Sãrbãtoarea Paºtilor în satul Zãvoiul Orbului.
ªi în timp ce în adunare se vorbea despre pocãinþã ºi smerenie, îmi amintesc cã a intrat acolo
un bãrbat înalt, cam de vreo 50 de ani ºi ridicînd în sus braþul mîinii drepte retezatã pe
deasupra încheieturii palmei, zicea:
- Voi sînteþi niºte slãbãnogi lãudãroºi, iar nu credincioºi. Dacã aþi fi credincioºi aþi face
ºi voi aºa ca mine. Uitaþi-vã la mînã mea, eu am împlinit Cuvîntul Scripturii care zice: dacã
mîna ta cea dreaptã te face sã cazi în pãcat, taie-o ºi lepãd-o de la tine cãci este mai spre
folosul tãu sã intri în viaþã fãrã o mînã decît cu amîndouã ºi sã fii aruncat în Gheenã... Cine
dintre voi mai poate face aºa ca mine? Sã vã vãd, dacã sînteþi credincioºi. Dar nu puteþi nici
unul ci numai vã lãudaþi. Halal de voi...
- Ce-i cu omul acesta? - l-am întrebat pe fratele Simon.
- Într-adevãr, aºa a fãcut. A cãzut într-un pãcat ºi citind Cuvîntul Scripturii, s-a dus la
tãietor, a luat toporul ºi ºi-a retezat mîna dreaptã cum îl vezi... Dar ce folos, cã bea, se ceartã,
bîrfeºte ºi umblã peste tot lãudîndu-se cu vitejia ºi cu fapta lui, aºa cum a venit ºi aici...
T-
Oare nu fac acelaºi lucru ºi acum mulþi din cei ce-ºi fac o pricinã de laudã din al doilea
sau al treilea botez, din vorbirea în limbi, din þinerea Sabatului, din anumite daruri ºi talente
ale lor, - sau ca aceºtia care se laudã cã au suferit - ºi prin asta dispreþuiesc pe alþii?...
Nu numai cã nu le vor fi spre nici un folos toate “meritele” acestea, dar le vor fi spre
osîndã, cãci în loc sã se smereascã ºi mai mult, s-au umflat de mîndrie ºi au cãzut în cursa
diavolului. Astfel tocmai lucrurile care puteau sã le fie spre bine, le-au fost spre un ºi mai
mare rãu.
Dar ce laudã mai poate fi cînd ºi acest lucru l-ai fãcut de silã nu de bunãvoie? ªi tot
timpul cît ai trecut prin el, ai cîrtit ºi te-ai vãicãrit?...
T-
Dar ascultînd mãrturisirile fraþilor noºtri credincioºi care rãmãseserã afarã pentru
întreþinerea focului sfînt pe altarul Lucrãrii, pentru ajutorãri, mãrturisiri, post ºi rugãciune,
în tot timpul întunecat ºi greu, - mi-am dat ºi mai bine seama de înþelepciunea dragostei lui
Dumnezeu faþã de noi.
Dacã toþi am fi fost luaþi ºi duºi - cine ar mai fi rãmas sã facã ce era atît de însemnat ºi
trebuia fãcut afarã?
Iar dacã toþi am fi fost lãsaþi, - cum s-ar fi fãcut ceea ce era ºi mai însemnat ºi trebuia sã
se facã înãuntru?
Dar aºa cum a lucrat Domnul, - fie ei afarã, fie noi înãuntru, - a fost cel mai bine. Cei
care au fãcut binele fie aici fie acolo îºi vor primi plata dupã binele lor. Iar cei care au fãcut
rãul fie acolo fie aici îºi vor primi osînda pentru rãul lor.
Fiindcã dupã cum a fost nevoie de unii în închisori pentru ei înºiºi ºi pentru Lucrarea
Domnului, tot aºa a fost nevoie de ceilalþi afarã, pentru alþii ºi pentru aceeaºi Lucrare.
Ba poate cã în noi cei bãgaþi în cuptorul dinãuntru mai fusese un rãu de care trebuia sã
fim curãþaþi. Pe cînd poate cã în ei cei lãsaþi afarã, nu era acest rãu. ªi prin urmare n-aveau
de ce sã fie puºi în foc.
Sau în unii poate cã era atît de mult încît nici focul nu mai avea cum îl scoate.
Sã nu se uite niciodatã aceste adevãruri!
T-
Ce minunatã a fost totuºi participarea tuturor fraþilor ºi surorilor de afarã, tineri ºi bãtrîni,
atît la sarcinile trupeºti ale familiilor celor închiºi, cît ºi la poverile sufleteºti ale celor din
lanþuri.
S-au organizat astfel zile de post ºi sãptãmîni de rugãciune pentru cei din închisori.
În unele pãrþi se hotãrîserã posturi ºi rugãciuni neîntrerupte. În fiecare zi era cineva în
post. ªi în fiecare ceas, era cineva în rugãciune. Douãzeci ºi patru de fraþi ºi surori luau parte
la rugãciunea celor 24 de ceasuri. Fiecare la ceasul sãu, era treaz ºi cu mîinile ridicate spre
cer se ruga pentru tãria ºi biruinþa fraþilor noºtri.
Astfel postul s-a pregãtit ani de zile. ªi rugãciunile la fel.
Erau rînduite aºa ceasurile de rugãciune, pentru ca în orice timp sã fie cineva care sã stea
în genunchi înaintea Domnului pentru fraþii noºtri ºi pentru Lucrarea Lui.
Apoi în fiecare sãptãmînã fiecare punea cîte ceva de-o parte din ale sale, dupã Cuvîntul
Domnului, pentru ajutorarea celor care erau în nevoie ( 2 C o r . 8 , 9 ) . Fiecare fiind
fericit cã se lipseºte de ceva pe sine, pentru ca sã ajute cu ceva pe Domnul ºi pe fraþi.
Unul dintre aceste smerite suflete spunea:
- O, cu ce bucurie a inimii ºi cu ce folos al sufletului nostru, luam parte atunci fiecare
mãdular al Lucrãrii Domnului, la sarcina tuturor! Cu umãrul, cu lacrimile, cu rãbdarea ºi cu
ostenelile sale, fiecare dintre noi eram fericiþi ºi ne simþeam una cu toþii, o inimã ºi un gînd
arzînd în aceastã jertfã sfîntã pentru Domnul. Ce fericit era sufletul nostru în aceastã
împreunã-suferinþã ºi lucrare cu Hristos.
T-
Aºa a trecut în cea mai mare parte a ei, Lucrarea Oastei Domnului, prin încercarea ei de
foc. De aceea ºi Domnul a binecuvîntat-o nespus de mult.
- Era atîta duioºie ºi dragoste în îngenuncherile noastre, - spuneau fraþii, - cînd ºtiai cã
atunci cînd te culci tu se scoalã altul ºi cînd te ridici tu, se apleacã altul! Cînd îþi ºtergi tu
lacrimile din ochii tãi, se umezesc de aceleaºi lacrimi ochii altuia. ªi cînd te lipseºti tu de
ceva, aceasta îl îndestuleazã pe altul.
Au fost anii cînd am gustat mai din plin ca niciodatã binecuvîntãrile dragostei de
Dumnezeu ºi de fraþi ºi fericita pãrtãºie cu Hristos la jugul ºi la Crucea Lui.
Cu ce nãdejdi ºi cu ce dorinþe aprinse am aºteptat sã vedem ce va ieºi din cuptorul
încercãrilor dupã ce flãcãrile vor fi ars din noi toþi, tot ce era zgurã ºi pleavã!
O, sfîntã înfrigurare ºi puternice bãtãi de inimã, cu care am aºteptat nerãbdãtori fericita
zi din care cu toþii împreunã vom putea relua iarãºi lucrul nostru în pace, de unde l-am lãsat...
Dar într-un fel cu totul mai înalt, mai Dumnezeiesc, mai vrednic, decît îl fãcusem înainte.
Cam aºa, cum îl începuse înaintaºul nostru pãrintele Iosif în 1923. ªi cei dimpreunã cu el.
Pentru cã de fapt, cam un astfel de moment trãisem ºi noi acum, dupã cei patruzeci de ani
de cînd acest popor al Domnului umbla prin acest pustiu - spre Canaanul nostru dorit, pentru
care ni se cerea sã dãm ºi noi partea noastrã de lupte ºi de jertfe, de foc ºi de morþi...
T-
Numele multor fraþi ºi familii ºi adunãri din Frãþietatea Oastei, care au ajutat atunci nu
numai pe cei din Oaste care erau închiºi ci chiar ºi pe alþii din alte familii duhovniceºti care
sufereau ºi ei în lanþuri pentru Domnul, - vor rãmînea pe totdeauna binecuvîntate de
Dumnezeu în amintirea ºi recunoºtinþa noastrã. ªi Domnul Isus, din dragostea cãruia au fãcut
ei toate acestea în ascuns, le va rãsplãti toate odatã la arãtare.
În judeþele Arad, Bacãu, Bihor, Hunedoara ºi Suceava, unde în chip deosebit se
petrecuserã toate acestea prin fraþi, Domnul binecuvîntase Oastea Sa cu un mare avînt.
Pe lîngã vechile adunãri, începuserã ºi altele noi. Iar în locul celor pierduþi sau plecaþi,
Domnul ridicase alþii mult mai hotãrîþi, preoþi ºi fraþi.
Totuºi ce minunate au rãmas în amintirea noastrã numele acelor preoþi credincioºi ºi fraþi
statornici pînã la moarte, care acum erau plecaþi la Domnul, dar a cãror pildã ºi îndrãznealã
sfîntã rãmãseserã între noi ca un îndemn luminos nouã tuturor celor care i-am cunoscut. ªi
ca o mustrare veºnicã pentru cei care se lepãdaserã sau se abãtuserã de la calea Oastei.
T-
În Hunedoara, judeþul cel mai binecuvîntat, se duseserã la Domnul poate cei mai mulþi
dintre cei ce luptaserã atît de frumos în primele noastre rînduri ºi în primii noºtri ani.
Plecaserã demult fraþi ca Gheorghe Munteanu, care fusese un stegar de cea mai sfîntã
îndrãznealã pentru Domnul. El fusese cel care îºi confecþionase primul steag al Oastei
Domnului din þarã, steag care se mai pãstreazã ºi astãzi de cãtre urmaºii sãi din Batiz.
Plecase la Domnul vrednicul protopop Vasile Oanã din Hunedoara, care formase în acest
oraº, împreunã cu inginerul Emilian Popescu una din cele mai puternice grupãri ale Oastei
ºi care au fãcut o neuitatã lucrare sfîntã aici pentru Dumnezeu.
Plecaserã fraþii Nicolae Zorza din Tîmpa ºi Iosif Mermezan din Simeria Veche care nu
cruþaserã nici o ostenealã ºi nici o jertfã în munca ºi în lupta lor pentru Domnul - ci zi ºi
noapte, cu tot ce aveau ºi puteau au lucrat cu întreg sufletul lor pentru rãspîndirea luminii ºi
mîntuirii pînã la marginea puterilor omeneºti.
Plecaserã Ioan Diniº, notarul din Gurasada ºi Iulius Igna din Cîmpuri, - oameni plini de
puterea Duhului Sfînt ºi de rîvna dupã cîºtigarea sufletelor pentru Hristos, care îºi puseserã
pentru rãspîndirea Cuvîntului Sfînt ºi pentru izbînda Oastei Domnului nu numai timpul ºi
avutul, ci chiar ºi viaþa lor. Fratele Iulius renunþase ºi la slujbã ºi la cãsãtorie, pentru a fi un
misionar cu totul devotat Domnului.
Se dusese fr. Adam Borza din Vinerea, Constantin de la Balomir. Se duseserã tineri
minunaþi cum fuseserã Ionel Arsu de la Sebeº, Diodiu Traian de la Cricãu, Ionel Vulcu de la
Orãºtie, Sabin de la Sînpetru - ºi atîþia alþii cãzuþi în rãzboi pe front, dar al cãror chip va
rãmînea plin de luminã pentru noi ºi printre noi pe totdeauna - ºi a cãror dragoste pentru
Domnul, o pildã neuitatã.
S-au dus neuitaþii ºi vrednicii preoþi care au rãmas statornici ºi hotãrîþi faþã de Oastea
Domnului ºi faþã de memoria pãrintelui Iosif, chiar ºi în mijlocul celei mai crunte prigoniri
ale autoritãþilor bisericeºti de la Sibiu. Ei au cunoscut unde era adevãrul - ºi nu s-au lepãdat
de el cu nici un preþ. Astfel au fost acei minunaþi preoþi ca pãrintele Vasile, Coriolan, Petricã,
Fanu, Gheorghe, Ion, Nicolae - celelalte nume le cunoaºte Dumnezeu... Bisericile lor erau
totdeauna pline de fraþi ºi la ei, fraþii ostaºi, au gãsit totdeauna o caldã ºi pãrinteascã
înþelegere.
Dar ºi Dumnezeu i-a rãsplãtit, chiar ºi pe pãmînt, fiindcã toate bisericile lor s-au înfrumuseþat
ºi toate lucrurile lor au propãºit. Aceºtia au fost cu adevãrat preoþi ai bisericii vii ºi lucrãtoare
a lui Hristos, pentru fericirea ºi mîntuirea adevãratã a poporului nostru. Datoritã rîvnei unor
astfel de preoþi ºi fraþi binecuvîntaþi, turma Domnului a fost pãzitã, iar unde au fost ei
duhurile strãine n-au putut pãtrunde ºi nimici nici un suflet.
Dar în locul acestora Domnul a ridicat pe alþii, tot aºa de minunaþi.
Astfel de preoþi binecuvîntaþi au fost ºi mai sînt încã peste tot în þarã. Prin aceºtia ºi prin
fraþii nãscuþi din nou, se continuã viaþa duhovniceascã în mijlocul poporului, iar Duhul
Domnului primeneºte numãrul lor, avînd grijã sã nu scadã ci sã creascã neîncetat.
T-
În Moldova ºi Bucovina, ca de altfel peste tot în aceºti ani, avuseserã loc aceleaºi mari
frãmîntãri.
Prin judeþele Bacãu, Tecuci, Galaþi - la numãrul fraþilor cunoscuþi, harnici ºi ostenitori,
se mai adãugaserã un mare numãr de fraþi noi, mai tineri ºi mai rîvnitori. Þi se umplea inima
de bucurie auzind de biruinþele ºi bucuriile minunate pe care Duhul Domnului le dãdea
ad u n ãri l or l or frãþeº t i , - cu t oat e pri m ejdi ile ºi ameninþãrile prin care trebuia sã se
mãrturiseascã Cuvîntul Sfînt. În tot timpul acestor ani grei, urmãririle fraþilor ºi mãsurile
aspre n-au încetat nici acolo ºi nicãieri niciodatã.
Cînd într-o parte, cînd în alta, adunãrile erau împrãºtiate, fraþii ºi surorile duºi cu zecile
pe la autoritãþi, ocãrîþi ºi ameninþaþi - iar unii bãtuþi ºi arestaþi.
T-
Au fost prin aceºti ani grei, desigur ºi unii care s-au lepãdat de Domnul. Unii care au
cãzut din credinþã, mergînd iarãºi în lume. Alþii care au trecut pe la felurite secte. În destule
familii s-au fãcut percheziþii ºi li s-au luat fraþilor toate scrierile religioase, Biblii, cãrþi,
carnete de cîntãri, totul.
Dupã ce fraþii au fost luaþi ºi duºi la închisori, unii temîndu-se n-au mai mers nici la
adunare. Alþii au cãzut în curse ºi au primit mai bine sã se facã vînzãtori de fraþi decît sã
sufere ºi ei ceva pentru Domnul... Aºa au fost Lazãr de la Vîlcele, Costicã de la Vinþ, ªtefan
de la Calafindeºti ºi mulþi alþii ca ei.
Au fost unii de douã ori mai vinovaþi care dupã ce au trecut la credinþe strãine cum erau
Silvestru de la Bosanci ºi Ion de la Ipoteºti, - umblau printre fraþi tulburîndu-i cu pãrerile lor.
Dar curînd amîndoi aceºtia unul dupã altul au avut un sfîrºit zguduitor: Silvestru a fost prins
de roþile unei maºini ºi omorît, iar Ion a fost prins de roata morii la care lucra - ºi rupt în
bucãþi.
Toþi au vãzut în sfîrºitul acestor doi care s-a petrecut grabnic unul dupã celãlalt, un semn
ºi o pedeapsã de la Dumnezeu, fiindcã amîndoi aceºtia mai fuseserã înºtiinþaþi, dar nu se
îndreptaserã.
Odatã, bunãoarã, în timp ce fãceau “Cina Domnului”, dupã obiceiul strãin pe care îl
luaserã, li s-a retezat paharul cu vin chiar în mîinile lor - lucru care i-a înspãimîntat pe cei
ce erau cu ei, dar pe ei nu.
Sã fie pilda lor îngrozitoare, o înºtiinþare pentru cei care fac sau vor mai face ca ei.
T-
În aceºti ani au trecut la Domnul ºi unii din fraþii cunoscuþi, prin care Cuvîntul Domnului
se rãspîndise cu multã putere...
Plecarea lor la Domnul a fost desigur prilejuri de multã durere printre fraþi, fiindcã lãsau
un gol aºa de mare între lucrãtorii care ºi aºa erau puþini. Dar au fost ºi prilejuri de mari
mîngîieri ºi întãrire duhovniceascã, - ei fiind ºi în moartea lor dupã cum fuseserã în viaþã,
niºte pilde de adevãratã credinþã ºi dragoste faþã de Mîntuitorul Hristos.
Aºa a fost de pildã plecarea fratelui Moroz din Volovãþ, cel care fusese bãtut ºi pus sã
tragã la sanie alãturi de cal în noaptea de care am spus. Iatã cum a fost plecarea lui:
Era în postul Paºtilor 1963 cînd fratele Moroz cãzuse la pat.
Fratele Arcade, ginerele sãu care fusese luat de patru ani la închisoare, încã nu venise iar
soþia acestuia rãmãsese cu cinci copii, toþi sub zece ani. Acum tatãl lor cãzuse la pat. Dar nici
chiar în starea asta nu era cruþat. Pe mulþi fraþi care veneau sã-l cerceteze, miliþia i-a luat de
pe drum, þinîndu-i zile ºi nopþi arestaþi, cum s-a întîmplat cu Nicolae ºi Dumitru de la Bosanci
sau cu Costicã ºi Gavriluþã de la Stroieºti...
Pînã ºi vecinii ºi rudeniile erau folosiþi ca iscoade pentru supravegherea lor.
Totuºi fraþii ºi surorile i-au cercetat mereu, înfruntînd ºi biruind toate acestea.
La începutul Sãptãmînii Patimilor cînd erau în casã douã surori, o pãsãricã a venit la
fereastra unde zãcea fr. Ioan ºi a bãtut în geam. Deodatã în camerã s-a fãcut o mare luminã
iar femeile s-au speriat. Fratele a zîmbit ºi le-a zis:
- Nu vã temeþi, este îngerul Domnului care mã cheamã sã mã duc cu el.
- Uncheºule, - i-a zis sora Valeria, - roagã-l pe îngerul Domnului sã te mai lase... Ce
facem noi aici niºte femei slabe, copiii sînt mici iar Arcade n-a mai venit!...
- Eu îl voi ruga, dacã se va mai putea sã mai rãmîn. Dar eu tot trebuie sã merg cu el.
T-
Apoi mai tîrziu, dar tot în aceeaºi zi, le-a spus:
- Am vorbit cu îngerul Domnului. ªi mã lasã pînã Vineri, cînd Domnul nostru Isus ªi-a
dat Duhul pe Cruce. Atunci va trebui sã merg cu el...
T-
ªi într-adevãr aºa a ºi fost. A mai trãit patru zile, pînã în Vinerea Patimilor, cînd senin
ºi liniºtit a adormit în Domnul.
Fraþii care au putut fi înºtiinþaþi au venit în mare numãr ºi l-au petrecut în cîntãri ºi
lacrimi pînã la mormînt.
Aºa ºi-a sfîrºit alergarea unul dintre cei mai statornici ºi mai rîvnitori fraþi din pãrþile
acelea ale þãrii - pe care nu l-a înspãimîntat nici o ameninþare, nu l-a oprit nici o suferinþã ºi
nu l-a abãtut de pe calea Oastei nici o rãtãcire ºi nici o ispitã.
Acum trupul lui se odihneºte în cimitirul satului Burla, în partea de miazãnoapte a
bisericii, iar sufletul sãu în braþele Domnului Isus.
ªi nu numai el, dar încã mulþi astfel de fraþi ºi surori cu suflet statornic au avut astfel de
cutremurãtoare clipe ºi minunate mîngîieri în trecerea lor la Domnul. Toate acestea ne sînt
nouã tuturor o dovadã fericitã despre felul cum ºtie Domnul sã mîngîie pînã ºi în ultima clipã
din viaþa lor pãmînteascã, pe cei care Îl iubesc ºi Îl urmeazã cu smerenie ºi credincioºie pe
El.
T-
La întoarcerea noastrã în mijlocul fraþilor, am aflat deci cã duhul tulburãrilor ºi
dezbinãrii, bîntuia cu putere ºi furie pretutindeni.
Atuncea a trebuit sã luãm degrab ºi peste tot, - legãtura cu fraþii, spre a opri lucrarea
nimicitoare a acestor duhuri rele. ªi izolarea acelora dintre noi prin care lucrau aceste duhuri.
În multe pãrþi aceºtia erau chiar unii dintre cei mai cunoscuþi fraþi. O amestecãturã ºi o
zãpãcealã era peste tot.
Îndatã ce am ieºit, fraþii care ne lãmuriserã ºi mai bine acolo cu privire la primejdia ºi rãul
pe care îl fãceau în Oaste acest amestec de învãþãturi strãine ºi îngãduinþa faþã de cei ce le
aduceau între fraþi - am cãutat cu tot dinadinsul sã pornim cea mai mare luptã de oprire a
acestora.
Astfel au urmat lungi ºi stãruitoare stãri de vorbã cu toþi fraþii. Împãrtãºiri din
experienþele noastre dureroase pe care le avusesem prin închisori cu cei cãzuþi în laþul acestor
duhuri, fie cu cei cunoscuþi dintre ai noºtri fie cu cei necunoscuþi dintre ai altora.
Apoi despre pagubele ºi ruina pe care le lãsaserã între fraþii ºi adunãrile din þarã pe care
le pustiiserã ca un blestem.
ªi în sfîrºit despre starea de certuri ºi de lupte pe care o aduceau ºi o întreþineau printre
fraþi peste tot pe unde pãtrunseserã.
Cãci oriunde pãtrunseserã printre fraþi aceste duhuri ºi învãþãturi, - nimeni nu se mai
ocupa de altceva decît de asta. Ori pentru ele ori împotriva lor. Nu se mai lupta contra
pãcatului... Nu se mai lucra pentru sãraci, pentru bolnavi, pentru bisericã, pentru Domnul...
Nu mai era timp pentru post ºi pentru rugãciune împreunã. Nici pentru lucrarea de mãrturisiri
ºi binefaceri în afarã...
Tot timpul, toate ocaziile ºi toatã puterea se pierdeau numai în luptele ºi certurile de
vorbe asupra acestor noi învãþãturi. Aºa apoi se pierdeau ºi sufletele ºi adunãrile, dezbinate
de aceste partide, împrãºtiate de aceste certuri, nimicite de acest pãcat ºi de altele, împotriva
cãrora n-aveau timp sã mai lupte din cauza certurilor.
Iatã rezultatul blestemat la care duc toate învãþãturile ºi duhurile acestea strãine,
strecurate în Lucrarea Domnului cu mare vicleºug ºi cu multã ºiretenie, de cãtre satana,
nimicitorul ºi vrãjmaºul mîntuirii noastre, bine ascuns sub frunziºul interpretãrilor biblice,
ca altãdatã în pomul din Eden.
T-
Astfel s-a început peste tot în þarã puternica lucrare de lãmurire ºi de orientare a tuturor
fraþilor asupra acestei primejdii.
Cu tot riscul pe care îl prezenta pentru noi începerea din nou a activitãþii, - lucrul trebuia
fãcut cu grabã ºi fãrã amînare. Mai însemnatã era lucrarea aceasta de salvare a fraþilor ºi a
adunãrilor, chiar decît viaþa ºi libertatea noastrã a tuturor. La ce ne-am mai ostenit ºi am
suferit noi toþi pentru a aduce la Dumnezeu aceste mii de suflete ºi de adunãri, dacã acum,
cînd Lucrarea Oastei începutã ºi dusã frumos pînã aici cu atîtea jertfe ºi sînge, - acum noi o
lãsãm sã cadã sub ochii noºtri, pradã acestor duhuri pustiitoare ºi ucigaºe?
Nu! Nu trebuie sã mai zãbovim nici o clipã! Nici sã nu mai cruþãm nimic. Trebuie sã
oprim nimicirea ºi sã-l alungãm pe nimicitor.
Trebuie sã alergãm ºi sã lucrãm hotãrîþi ºi neobosiþi oriunde aceste duhuri ºi învãþãturi
au pãtruns în adunãrile noastre ºi îºi fac lucrarea lor nimicitoare.
T-
Dar în multe pãrþi, de acum era prea tîrziu.
Cãzuserã toate sufletele ori în lume ori în pãcat, ori în mrejele acestor felurite duhuri, care
apoi se mîncau ºi ele între ele, înmulþind ruºinea ºi paguba.
Vina pentru toate acestea era aruncatã de cãtre cel rãu ºi mincinos tot numai asupra
Lucrãrii Oastei. Cãci oriunde se întîmplau aceste lucruri, preoþimea vrãjmaºã ideii Oastei
spunea:
- Numai Oastea e de vinã, numai Trifa e vinovat cã oamenii aceºtia au trecut la atîtea
secte!
Autoritãþile necunoscãtoare a lucrurilor duhovniceºti spuneau:

- Numai Oastea e de vinã cã avem atîtea dezbinãri în popor.
Iar mulþimea lumeascã, necredincioasã ºi neºtiutoare spunea:
- Numai Oastea e de vinã cã lumea se leapãdã de bisericã...
ªi astfel diavolul care era adevãratul vinovat de tot rãul produs, fãcea ca toatã vina
aceasta sã fie aruncatã asupra Domnului Isus ºi asupra Lucrãrii Oastei Sale care tocmai
împotriva acestor rele luptase.
O, cît de blestemat este satana ºi cît de vinovaþi vor fi în faþa lui Dumnezeu toþi aceia
dintre noi care cu ºtiinþa ori cu neºtiinþa lor, s-au fãcut unelte prin care satana a lucrat ºi
lucreazã nu numai la nimicirea Oastei Domnului, - ci ºi la hulirea ºi învinuirea ei...
T-
Astfel ca o primã mãsurã, au fost sfãtuiþi ºi opriþi cu desãvîrºire fraþii sã mai primeascã
în adunãrile noastre lucrãtori strãini. Venirea acestora semãnase între fraþii noºtri învãþãturile
ºi duhurile aducãtoare de dezbinãri.
Au fost apoi opriþi fraþii sã mai meargã pe la acele adunãri strãine de pe unde veneau
aducînd sãmînþã de dezbinare.
Au fost cercetate adunãrile dezbinate ºi s-a cãutat împãcarea lor prin revenirea tuturor
fraþilor la învãþãtura ºi la credinþa noastrã de la început.
T-
S-au petrecut multe lucruri zguduitoare în aceºti cîþiva ani, pe tot timpul cãrora s-a lucrat
cu toatã durerea ºi stãruinþa la oprirea ºi stîrpirea rãului acestuia ºi la îndreptarea lucrurilor
spre fãgaºul cel bun.
Cînd am ieºit din închisori, cu acest gînd ºi cu acest îndemn hotãrît între fraþi, - mulþi au
rãmas miraþi ca de o întorsãturã nouã pe care am fi fãcut-o, ca de un drum neobiºnuit pe care
l-am fi luat. Într-atîta se obiºnuiserã cu amestecãtura de învãþãturi în care trãiserã de cîþiva
ani. ªi într-atîta îºi pierduserã orientarea sãnãtoasã ºi identitatea lor de ostaºi ºi de credincioºi
fii ai bisericii noastre, încît aproape nici nu mai foloseau acest nume. Iar în inimile ºi în
gîndurile lor, mulþi erau aproape rupþi cu totul de acestea... Adicã erau numai buni spre a
deveni orice. Numai ceea ce trebuiau sã fie, nu erau.
Iatã ce lucreazã pustia ºi lipsa de legãturã dintre fraþi!
T-
Constatam cu ºi mai multã durere cã la liberarea noastrã sufleteascã de sub robia acestor
duhuri de amestecãturã, - mulþi fraþi de ai noºtri nu puteau ieºi cu noi. Duhurile acestor false
învãþãturi îi îngropase cu totul în orbia ºi robia lor, ca pe niºte morþi pentru Oaste, atît de
adînc încît acum la marea liberare a Oastei, ei nu mai puteau învia ºi nu mai puteau ieºi cu
noi din acest întuneric care îi cuprinsese...
Ce morþi triºti erau aceºtia pentru noi.
T-
Cei cîþiva care fusesem cu Moldoveanu prin experienþa dureroasã de la Grind ºi de la
Gherla, eram deplin încredinþaþi ºi lãmuriþi despre starea lui cu neputinþã de îndreptat (fiindcã
rãtãcirea lui era conºtientã ºi calculatã). - Totuºi multora din fraþii noºtri de afarã care nu
trecuserã prin toate acestea, li se pãrea cã ceea ce le spuneam noi despre el, era prea de tot.
Iubirea lor frãþeascã fãrã înþelepciune, stãtea încã nehotãrîtã ºi stãruia sã mai facem totuºi o
încercare.
- Bine, - am zis. Hai sã mai facem!
Astfel în anul 1966 a fost chemat Moldoveanu la Arad, în casa fr. Moise, iar acolo a mai
venit fr. Valer din Simeria ºi încã patru fraþi din Bihor.
Am avut o lungã ºi îndureratã stare de vorbã cu el, pornind de la faptul Oastei, de la

începutul ei, de la scopul ei în biserica ºi naþiunea noastrã, de la învãþãtura ei - prin toate
luptele pînã astãzi.
Ne-am cercetat atunci lucrarea fiecãruia din noi în funcþie de acele linii veºnice, trase de
Domnul Lucrãrii Oastei.
ªi am arãtat abaterile fr. Moldoveanu faþã de aceste adevãruri, abateri continuate tot
timpul, cu toate mijloacele pe care le avea.
Am dovedit apoi cu fapte ºi martori toate aceste abateri - ºi l-am rugat în faþa tuturor sã
spunã dacã n-a fost aºa.
La urmã am zis: Totuºi, cu toate acestea, dacã acum în ultimul ceas, fr. Moldoveanu îi
pare rãu de aceste abateri ºi doreºte cu adevãrat sã revinã la acelaºi gînd în învãþãturã cu
Lucrarea Oastei ºi cu toþi fraþii, iatã sîntem gata sã uitãm ºi sã iertãm totul. Numai sã începem
mãcar de aci înainte o colaborare sãnãtoasã ºi bunã.
T-
Au vorbit pe rînd cu privire la aceste lucruri toþi fraþii prezenþi. Întîi Valer, apoi Petre,
Ioane, Gavriº, Ioan, Moise.
Dar cînd a rãspuns fr. Moldoveanu, toatã vorbirea lui a fost presãratã cu învinuiri asupra
mea ºi a altor fraþi. Apoi cu justificãri a învãþãturilor sale. Iar la urmã a încheiat cam cu
aceste cuvinte:
- Nu pot sã-mi schimb nimic din încredinþãrile pe care le am. Cel mult eu nu le voi
rãspîndi la alþii, le voi pãstra pentru mine, dar nu pot mai mult. Ceva nu mã lasã sã cedez mai
mult din ceea ce am în inima mea. Dacã ºtiam cã vor veni aici ºi atîþia alþi fraþi, nu veneam
nici eu singur...
Am subliniat cu durere aceste mãrturisiri ale lui... Adicã ar fi trebuit sã fie ºi aici tot cele
douã partide care sã se lupte una contra celeilalte! Sã continuãm lupta ºi dupã focul încercãrii,
ca ºi înainte de el. Sã arãtãm adicã ºi lui Dumnezeu ºi fraþilor ºi lumii - cã noi n-am învãþat
nimic din cuptorul ºi din experienþa în care ne aruncase Hristos. Cã nouã nu ne pasã de
porunca Domnului ºi cã n-am renunþat la ambiþiile fireºti ºi la pãrerile potrivnice de dinainte
de asta...
Am nãdãjduit totuºi în momentul rugãciunii.
Cu lacrimi sfîºietoare am înfãþiºat Domnului durerea noastrã, tragedia sfîºierii dintre noi
ºi cererea stãruitoare ca Domnul sã aibã milã sã refacã unitatea Frãþietãþii noastre alungînd
dintre noi ceea ce ne desparte ºi ne îndurereazã...
ªirul rugãciunilor noastre l-a încheiat fratele Moldoveanu cerînd cu lacrimi lui Dumnezeu
cã dacã el este o piedicã în calea Lucrãrii Domnului, Domnul sã-l înlãture pe el din aceastã
Lucrare...
M-am îngrozit ascultînd la aceastã cerere. Cum ºi de ce nu se roagã el ca sã înlãture
Domnul pãcatul care îl desparte pe el de fraþi, nu sã-l înlãture pe dînsul?... Cum oare nu se
teme acest om sã se roage cerînd lui Dumnezeu, între martori, acest lucru!
T-
Îndatã dupã aceea am ºi scris aceste gînduri în douã poezii, aºezate apoi una dupã alta în
cartea Cîntãri de Drum, la care lucram atunci.
Aceste douã poezii erau: Nu-nlãtura o Doamne ºi Nu ne-asculta o Doamne.
Iar ca sã se vadã starea mea sufleteascã de atunci ºi de dupã aceea, - precum ºi felul în
care am dorit eu totdeauna sã se rezolve problema fratelui Moldoveanu, - le redau aceste douã
poezii, izvorîte din acel dureros moment ºi din rugãciunea lui:
Nu-nlãtura o Doamne
Nu-nlãtura o Doamne din scumpa Ta Lucrare
decît ce-aduce gheaþã ºi rãni ºi dezbinare
înlãturã-l pe Core, pe Cain ºi pe Iuda
înlãturã mînia, cîrtirile ºi ciuda.
Nu-nlãtura o Doamne pe fratele ce plînge

cînd inima ºi-o rupe ºi sufletul ºi-l frînge
ci-nlãturã ce-l þine legat de nu se poate
cuprinde-n alipirea încrederii de frate.
Nu-nlãtura o Doamne iubirea-ndureratã

ci cursa pierzãtoare ce-o prinde-ndatoratã
înlãturã vicleana urzire ucigaºã
cu feþe-nºelãtoare ºi inimã vrãjmaºã.
Nu-nlãtura o Doamne pe cel ce are-o teamã

ºi are-o conºtiinþã ºi-o þinere în seamã
ci-nlãturã-l pe-acela ce astea nu le are
cãci el aduce prãpãd ºi rãni ºi dezbinare.
Ci-ncredinþeazã-l Doamne pe fratele ce plînge

c-atunci e mai puternic cînd dragostea-l înfrînge
ºi-atunci e cel mai vrednic de-ncrederea întreagã
unirea cînd l-aruncã în braþele ce-l roagã.
ªi cealaltã:
Nu ne-asculta o Doamne
cînd vom striga spre Tine
cerîndu-Þi chiar cu lacrimi
ce nu ne-ar fi spre bine.
Nu ne-asculta cînd duhul

ni-e plin de întristare
ºi-Þi cerem sã ne-nlãturi
din scumpa Ta Lucrare.
Nici cînd pripite-ndemnuri

spre cãi nejudecate
ne-mping la rugãciunea
cu cereri vinovate.
Nici cînd iubiri greºite

ne înrobesc fiinþa
ºi-Þi cerem ce-osîndeºte
rãbdarea ºi cãinþa.
Nici cînd pãreri strãine

de-a fraþilor pãrere
necumpãtat dori-vor
ºi ne-nþelept vor cere.
Nici cînd descurajarea

mîhnirii o sã cearã
în clipa de-ntuneric
chiar cupa mai amarã.
greºita rugãciune
ci iartã-ne ºi gîndul
ºi starea care-o spune.
T-
I le-am trimis ºi fr. Moldoveanu, spre a le înþelege ºi spre a-ºi însuºi dragostea ºi adevãrul
conþinut în ele.
O, cum aº fi vrut sã ne înþeleagã el atunci ceea ce îi spuneau gîndurile noastre din cea de
a treia poezie pe care i-o trimiteam împreunã cu cele douã:
Cînd înþelegi...
Cînd înþelegi ce preþ slãvit
au clipele curate
ce bucuros ºi ce grãbit
le rãsplãteºti pe toate.
Pe un cuvînt de lacrimi plin

dai tot ce þi se cere
dai sãptãmîni ºi ani de chin
pe-o clipã de-nviere.
Dai drumuri îndelungi de plîns

pe-un pas cãtre-mpãcare
dai foc de zeci de ani nestins
pe-un strop de-mbrãþiºare.
Dai pentru-o lacrimã arzînd,

de-o crezi adevãratã,
tot cît ai pãtimit urcînd
spre zarea ei curatã.
Cînd gustã inima ceva

din dulcea-i sãrbãtoare
pãmîntu-i peste tot aºa
cît cerul, plin de soare.
Cînd ce-ai cãutat ºi ce-ai gãsit

e-un strop de împlinire
tot ce-ai de dat ºi-ai vrea primit
e-n veci numai iubire.
Oricît a fost viaþa grea

zdrobitã ºi-ntristatã
cînd vine-o clipã ce-o dorea
învie dintr-o datã.
Pe harul îndelung dorit

dai tot rãscumpãrare
nu-i sufletul mai fericit
ca-n clipa cînd îl are.
T-
- Dar fr. Moldoveanu nu ºi-a dat silinþa nici sã le înþeleagã ºi nici mãcar sã le rãspundã.
T-
Lupta aceasta de reorientare sãnãtoasã începutã între fraþi mergea însã în unele locuri
destul de greu. Anii lungi de prigoniri din partea clerului infiltrase în oameni nu numai un
fel de fricã ºi rezervã faþã de preoþime, ci chiar o ruptura sufleteascã. În aceastã rupturã, în
acest gol propaganda strãinã reuºise sã-ºi strecoare foarte lesne anumitele lor interpretãri ºi
lozinci.
Pe de altã parte lipsa de legãturã dintre fraþi, prin oprirea adunãrilor ºi arestarea fraþilor,
i-a fãcut pe mulþi din cei mai începãtori sau mai slabi - chiar sã caute adãpost ºi mîngîiere
sufleteascã în legãturile cu strãinii.
Astfel cã dupã ce trec ani de zile în aceste condiþii e lesne de închipuit ce stare de lucruri,
de amestecãturã de învãþãturi ºi ce dezorientare era cam peste tot.
Trebuia frînat puternic mersul acesta spre prãpastie, apoi fãcutã puternic cotitura cea bunã
spre mijlocul sãnãtos al drumului Oastei, printre cele douã alunecãri primejdioase.
Tocmai aceastã “cotiturã” le-a apãrut multora, cum am spus ca o “întoarcere înapoi”. De
fapt, aceastã pãrere au început s-o rãspîndeascã tocmai acei care aveau tot interesul ºi dorinþa
ca Oastea Domnului sã meargã mai departe “înainte’ aºa cum o împingeau ei, adicã pînã va
cãdea de tot în braþele lor. Adicã pînã în prãpastia sectaristã, în care o doreau aceºtia din toatã
inima ºi rãsputerile lor.
T-
Ce lupte grele ºi dramatice au urmat în anii aceia, dupã cea de la Arad cu Moldoveanu!
Nu voi uita niciodatã nopþile dureroase de la Cluj, de la Timiºoara, de la Comãneºti,
Suceava, Focºani, Tecuci, Galaþi, Oradea, Bacãu, Sîmbãteni - ºi atîtea alte locuri, unde a
trebuit sã stau cu inima zdrobitã, ascultînd cum fraþii, împãrþiþi în douã partide, se sfîºiau fãrã
milã unii pe alþii, gata-gata sã se rupã pe totdeauna.
Ce greu cuvînt a trebuit sã fie folosit atunci, pentru a le trezi conºtiinþa frãþeascã ºi pentru
a li se deschide ochii asupra cursei diavolului ºi a vîrtejului ameþitor în care cãzuserã cu toþii!
Cîte zile ºi nopþi s-au cheltuit pentru aceste lãmuriri! Cîte primejdii s-au înfruntat! Cîþi bani
pe drumuri, cîþi nervi chinuiþi, cît timp pierdut, cîte energii risipite, cîte prilejuri de mîntuire
zãdãrnicite, cîte suflete îndepãrtate, cîte hule aduse Oastei ºi cîte adunãri pãgubite!... Stãrile
ºi luptele acestea au durat aproape zece ani, pînã cînd în sfîrºit, Dumnezeu ne-a ajutat sã
ieºim din negura aceasta.
T-
Dar cu toate acestea au fost ºi mai sînt încã totuºi ºi azi, unii fraþi - ºi chiar unele adunãri
cum este cea din Sibiu (unde parcã este ºi azi scaunul de domnie al duhului dezbinãrii), - care
nu s-au lãsat înduplecaþi nici de lacrimi, nici de mustrãri, nici de iubire ºi nici de toate
celelalte mijloace întrebuinþate faþã de ei. ªi au rãmas mai departe în aceste învãþãturi ºi
amestecãturã potrivnici învãþãturii ºi dragostei frãþeºti!
În anii aceia fraþii ne-au cerut o precizare clarã a învãþãturii Oastei, fiindcã mulþi veniserã
dupã 1947 cînd nu mai erau nici cãrþile ºi nici revistele din care sã afle adevãrata cale de
urmat. Pe lîngã asta cei care îi învãþaserã, erau ei înºiºi ori necunoscãtori deplin, ori
influenþaþi de învãþãturile strãine fie de cele de dreapta fie de cele de stînga. Aºa cã toþi aveau
cea mai mare nevoie de o orientare sãnãtoasã.
Atunci am cules ºi am scris pentru fraþi Dreptarul Învãþãturii Sãnãtoase - care i-a ajutat
pe mulþi sã se orienteze bine asupra celor ce trebuie sã le primeascã sau sã le respingã.
T-
Ce minunat era sã vezi cum, pe mãsurã ce fraþii lucrãtori ieºeau din vîrtejul acestor
amestecãturi cu duhurile ºi învãþãturile strãine, - Duhul Domnului revenea cu putere în
adunãrile frãþeºti. Astfel în tot cursul anului 1965 ºi pînã în anul 1969 - au avut loc în multe
pãrþi mari adunãri frãþeºti, fie cu ocazii de nunþi, fie de botezuri, înmormîntãri sau hramuri.
Mai ales cã îndeosebi între anii 1967-1969, era ºi o vreme de mai multã îngãduinþã cînd
autoritãþile de Stat nu ne mai urmãreau chiar într-atîta de îndeaproape, ca în anii de mai
nainte sau de mai tîrziu.
Atunci au venit la Domnul multe suflete noi, mai ales tineret. ªi s-au înfiinþat multe
a d u n ãri î n l ocal i t ãþ i l e unde nu m ai fuseserã. Ia r c e i c a r e î º i c î º t i ga s e r ã o c r e º t e r e
duhovniceascã, - au crescut ºi mai mult.
Au fost totuºi chiar ºi în acest rãstimp unii dintre fraþii noºtri care au trebuit sã treacã prin
grele încercãri pentru Numele Domnului. Astfel au fost de la Bacãu fr. David care a fost
condamnat la doi ani închisoare pentru participarea la adunãrile Oastei, fr. Traian de la
Simeria, Dumitru, Serghie ºi Lãzãricã din Bosanci, Ioan din Mitocul Dragomirnei, Albu de
la Adîncata, Leon ºi Eftimie din Pãtrãuþi, din Bãileºti - ºi alþii...
Mulþi dintre fraþii lucrãtori erau foarte supravegheaþi alþii anchetaþi, alþii amendaþi, alþii
înlãturaþi din serviciu. Totuºi fraþii au rãmas tari, au continuat adunãrile mai în ascuns ºi mai
pe de lãturi, învãþînd sã fie mai prevãzãtori ºi mai înþelepþi în felul de a lucra.
T-
Nu dupã multã vreme, la numãrul fraþilor care au trecut la Domnul în închisoare, s-au mai
adãugat curînd ºi alþii dintre cei care au ieºit la eliberare grav bolnavi de acolo.
Astfel în scurt timp am petrecut în veºnicie pe cîþiva dintre cei mai scumpi fraþi care au
dat tot timpul suferinþei lor pentru Domnul, cele mai frumoase dovezi de credincioºie ºi de
umblare frumoasã ºi curatã pe calea voii Lui.
Sã nu-l uitãm niciodatã pe fratele Jan Neagu de la Pechea care deºi sãrac ºi cu o casã grea,
ºi-a lãsat pe sora-soþia lui credincioasã cu copiii mici - ºi s-a dus sã sufere pentru Domnul în
mijlocul încercãrilor, smerit ºi bucuros, cum Îl slujise mulþi ani, în mijlocul fraþilor, tot smerit
ºi bucuros.
A trecut la Domnul curînd dupã venirea lui din închisoare în urma mizeriilor îndurate ºi
a unei boli aduse de acolo. Dar a trecut fericit, vãzînd cum Lucrarea de la Pechea pentru care
el muncise unit ºi credincios cu ceilalþi scumpi fraþi ai noºtri de acolo, - a fost binecuvîntatã
atît de mult, în urma ostenelii ºi a jertfelor acestor buni ºi smeriþi lucrãtori.
Toþi fraþii veniþi în numãr mare - l-au petrecut în drumul spre ceruri, cu cîntãri ºi multe
lacrimi, ca pe unul dintre cele mai ascunse mãrgãritare ale Domnului Isus ºi a frãþietãþii
noastre.
T-
Dupã el a trecut la Domnul alt frate scump care suferise mult pentru Domnul, fratele
Magearu de la Timiºoara.
Fusese ºi el totdeauna un suflet bun ºi liniºtit. Un lucrãtor harnic ºi smerit printre fraþii
din acele pãrþi. Iar cînd a fost ales sã sufere pentru Domnul, s-a comportat tot timpul ca un
slujitor bun ºi vrednic, care nu s-a ruºinat de Numele Domnului.
Deºi fusese luatã la închisoare împreunã cu el ºi fiica sa Lucia, surioara noastrã de 18
ani, - atît ea cît ºi el nu s-au plîns niciodatã pentru suferinþa pe care au îndurat-o pentru slava
ºi slujba pe care o aduseserã pentru Domnul. Ci au suferit cu demnitate ºi cu vrednicie, pînã
la capãt, fãcînd cinste Domnului Isus ºi Oastei Sale.
La puþin timp dupã eliberare, Domnul l-a chemat la El. Adusese ºi el de prin închisoare
sãmînþa morþii în trupul sãu.
T-
Al treilea pe care l-am petrecut nu mult în urma acestora, a fost fratele nostru iubit Ion
Jicãreanu de la Vurpãr - Alba.
El fusese împreunã cu noi la colonia de muncã din Grind - Periprava. Nu vom uita
niciodatã cît bine ne-a fãcut atît prin purtarea lui smeritã, tãcutã ºi harnicã la muncã, precum
ºi prin credincioºia lui frumoasã faþã de Lucrarea Oastei ºi faþã de fraþi.
Cu oricîte ademeniri a încercat sã-l atragã ºi pe el dezbinãtorul de partea sa, - fratele i-a
rãspuns hotãrît ºi îndurerat:
- Eu nu-mi trãdez legãmîntul ºi fraþii mei din Lucrarea Oastei. Rãmîn neclintit pe calea
pe care L-am aflat pe Domnul ºi vreau ca aici sã mã afle ºi El cînd va veni, unde m-a pus ºi
aºa cum m-a vrut El de la început!
La înmormîntarea lui fratele Ion, au venit nu numai fraþi din tot cuprinsul acela - ci ºi cîþi
oameni au auzit despre moartea lui.
În faþa unei mari mulþimi care înconjura sicriul fratelui, preotul satului, care toatã viaþa
lui fusese unul care nu iubise Oastea ºi nici pe fratele, - atunci a fost peste mãsurã de miºcat.
Predica de înmormîntare el ºi-a început-o cam aºa:
- A fost odatã în lumea asta un om atît de bun cum nu mai era nicãieri un altul ca el.
Omul acesta era aºa de blînd încît niciodatã n-a ridicat glasul sãu asupra nimãnui. Oricine a
avut nevoie de ceva ºi s-a dus sã-i cearã lui, n-a plecat de la el neajutat. Puþini oameni din
lume au mai avut de suferit necazuri atît de multe ºi mari cum a avut el, - dar niciodatã el n-a
cîrtit împotriva lui Dumnezeu, ci le-a purtat cu toatã rãbdarea ºi smerenia ca un adevãrat
mucenic al credinþei.
A avut de la Dumnezeu încercãri nu numai în trupul sãu printr-o boalã lungã ºi
neiertãtoare, dar ºi în familia sa prin boala copiilor sãi. Dar nici în starea asta nu l-a vãzut
nimeni nerãbdãtor ºi nemulþumit niciodatã, ci pentru toate a mulþumit ºi a lãudat pe
Dumnezeu ºi înþelepciunea Lui cea iubitoare, care nu face rãu niciodatã celor care Îl iubesc
pe El.
A alergat zi ºi noapte pentru Cuvîntul lui Dumnezeu, avînd totdeauna o faþã smeritã, o
umblare curatã, o purtare sfîntã. Casa lui Dumnezeu a iubit-o ºi a cercetat-o cu drag
totdeauna. ªi tuturor celor ce s-au purtat rãu cu el le-a rãspuns cu blîndeþe ºi cu rugãciune...
A fost odatã în lumea asta un astfel de om atît de bun precum nu mai era nicãieri un altul
ca el...
ªi izbucnind în lacrimi, preotul a continuat:
- Acest om bun despre care v-am vorbit, este omul acesta care zace acum în sicriu aci în
mijlocul nostru... Plecarea lui lasã între noi un gol pe care numai Dumnezeu îl va putea
umplea... Slavã veºnicã lui Dumnezeu care mai poate face sã avem printre noi astfel de
oameni...
ªi multã vreme apoi nici vorbitorul ºi nici ascultãtorii n-au mai putut decît sã plîngã cu
suspine mari ºi cu ºiroaie de lacrimi.
T-
Ce fericiþi trebuie sã fi ascultat îngerii Domnului ca ºi fraþii noºtri credincioºi la aceste
cuvinte de slavã pentru Dumnezeu ºi de recunoaºtere a unei vieþi transformate atît de frumos,
prin înnoirea naºterii din nou, în Oastea Domnului Isus.
Ce liniºtit trecuse în braþele Domnului un astfel de frate despre care pînã ºi potrivnicii lui
nu puteau spune decît astfel de cuvinte!
ªi ce binecuvîntatã este Lucrarea duhovniceascã în mijlocul cãreia se nasc, trãiesc ºi mor
astfel de biruitori ai lui Hristos!
T-
A urmat la rînd fratele Vasile Lavu de la Petrila, cel prin care Domnul ne ajutase nespus
de mult nu numai înainte de închisoare - ci ºi în timpul cît sufeream la Grind.
El, ca un meºter bun ºi priceput cum era, - fusese scos ºi încredinþat cu diferite lucrãri la
baie, la atelier, la tot ce era nevoie. Fiind astfel mai liber, ne putea ºi nouã înlesni multe
lucruri mãrunte, dar acolo de mare preþ, tocmai atunci cînd nouã celor bolnavi ne era cel mai
greu.
El a cãzut jertfã conºtiinciozitãþii lui în muncã ºi în împlinirea datoriilor sale faþã de
oricine îi cerea ceva.
Deºi era în concediu, fiind chemat sã îndeplineascã o lucrare primejdioasã pe care n-o
puteau face alþii, - el s-a dus. Dar în timp ce lucra sub un cazan greu, lanþul care þinea cazanul
s-a rupt - iar el a fost zdrobit de marea greutate a cazanului cãzut peste el.
O mare ºi adîncã durere ne-a încercat pe toþi, prin pierderea lui. Fusese un frate de o mare
credinþã, de o frumoasã statornicie, de o bucuroasã binefacere ºi dãrnicie. Dumnezeu sã-i
binecuvînteze sufletul fericit ºi sã-i îngrijeascã cu toatã bunãtatea familia lui greu încercatã.
T-
ªi Singur Domnul mai ºtie pe mulþi din ceilalþi fraþi de care am fost mai greu depãrtaþi
ºi despãrþiþi, - cîþi vor mai fi plecat dintre ei, fãrã sã mai ºtim acum. Aproape toþi cei buni
s-au dus. Mai sînt încã în viaþã unii, dar ºi aceºtia în cea mai mare parte purtînd fiecare în
trupul sãu cîte un þepuº sau mai multe, care i s-a înfipt în carne pentru totdeauna, acolo în
anii ºi în încercãrile cuptorului de foc prin care am trecut.
T-
Dumnezeul Adevãrului ºi al Dragostei, pentru slava ºi slujba cãruia au suferit ºi au murit
ei - sã le dãruiascã o veºnicã rãsplatã acolo la El ºi sã-i mîngîie cu dulcea Lui bunãtate în
viaþa veºnicã pentru tot ce au rãbdat ei în viaþa asta. Iar Lucrarea Oastei pentru care ei au fost
pilde ºi jertfe, - sã fie binecuvîntatã pînã în veºnicie de Duhul Sfînt cu astfel de suflete de
lucrãtori vrednici, care ºi în viaþa ºi în moartea lor sã fie niºte vase de cinste, folositoare
Stãpînului ºi binefãcãtoare pentru fraþi.
Fie ca la acest popas ºi reculegere la care îngenunchem acum pomenindu-i atît pe cei
trecuþi la Domnul în închisori sau îndatã dupã eliberare, cît ºi pe ceilalþi mulþi ºi sfinþi
înaintaºi ai noºtri, trecuþi biruitori în veºnicie, - sã ne îmbãrbãtãm ºi noi cu atît mai mult.
Pentru cã dacã fraþilor noºtri le-a fost cu putinþã sã treacã biruitori prin toate cîte le-au suferit
- ºi sã-ºi sfîrºeascã atît de frumos lucrarea încredinþatã lor, - cu putinþã ne este ºi nouã aceasta
chiar dacã ºi în viitor am avea de înfruntat condiþii tot atît de grele ca ºi ei.
Numai dacã ºi noi ne vom da toate silinþele ca sã le urmãm pilda, rãmînînd neclintiþi în
credinþã, neabãtuþi în învãþãturã, nedespãrþiþi în unitate.
T-
Chiar dacã alegerea lui Dumnezeu este o tainã a dragostei ºi bunãvoinþei Sale, totuºi vin
uneori în calea celor pe care Domnul îi alege piedici care sã le încerce voinþa lor de a le
învinge pe toate acestea pentru dragostea lui Isus.
Dar în calea unor fii ai Sãi, Domnul parcã El Însuºi înlãturã aceste piedici spre a ajunge
ei cît mai curînd la locul din care sã-i îndrume pe alþii. ªi El Însuºi le întocmeºte toate
condiþiile în aºa fel încît ei sã reuºeascã.
Pe cînd altora iarãºi parcã Dumnezeu îngãduie sã li se punã piedici pentru ca ei sã nu
izbuteascã în ceea ce urmãresc. De ce? Fiindcã El ºtie gîndurile fiecãruia.
În calea unora înþelepciunea lui Dumnezeu pune suferinþe vãzute de un anumit fel, spre
a-i curãþi ºi înãlþa prin acestea în faþa oamenilor.
În calea altora El pune altfel de suferinþe. Pune sarcini ascunse, prin care ei sã fie înãlþaþi
în faþa Lui.
În calea celor netrebnici, suferinþa poate fi o piedicã anume pusã spre a-i opri de a face
un rãu ºi mai mare decît fac.
Dar nici suferinþa cu scop mîntuitor, nu-i pentru toþi o curãþie ºi o înãlþare duhovniceascã.
- Pentru unii importanþa care li s-a dat sau li se dã de cãtre ceilalþi le-a depãºit nivelul lor
duhovnicesc sau cultural. ªi suferinþa iatã a devenit pentru aceºtia un motiv în plus de a se
îngîmfa.
Aceºtia luîndu-ºi apoi o înfãþiºare umflatã ºi þeapãnã ca niºte manechine vopsite, încãrcate
de podoabe ºi puse în vitrina mîndriei ºi firii pãmînteºti, - par cã ar fi niºte mari valori, pe
cînd în realitate sînt numai niºte imitaþii, niºte amãgituri, niºte cîrpeli, care vor sfîrºi în
curînd la gunoi sau la cenuºã. Aºa cum au sfîrºit totdeauna cei care trecînd prin foc, n-au avut
în ei nici aur, nici argint, nici pietre scumpe ci numai lemn, fîn, trestie ºi vopsea!
Acestor manechine ale Oastei Domnului le place sã stea numai în vitrine spre a fi lãudate
de cãtre toþi cei care se opresc în faþa lor umflatã spre a le admira glasurile pomãdate care sînt
totdeauna potrivite în aºa fel ca sã placã oricui (fiindcã asta este în propriul lor interes) ºi sã
nu supere niciodatã pe nimeni (fiindcã asta ar fi în propria lor pagubã). - Sã-i lãsãm în
deºertãciunea lor trecãtoare ºi sã trecem dincolo de ei. Fiecare stup se vede cã trebuie sã-ºi
aibã trîntorii sãi.
Sã trecem deci mai departe, la fraþii noºtri adevãraþi, împrãºtiaþi în tãcere ºi în ascultare
pe frumosul ogor al bisericii noastre ºi al poporului nostru, încredinþat Oastei Domnului sã-l
semene cu lacrimi sau sã-l secere cîntînd. ªi sã-i binecuvîntãm pe aceºti minunaþi lucrãtori
sfinþi ºi smeriþi, care fãrã nici o altã platã pãmînteascã decît primejdiile, ameninþãrile,
suferinþele ºi batjocurile - aleargã ºi ostenesc investind în munca lor sfîntã pentru Domnul
Isus Hristos cel mai de preþ ºi mai sfînt bun: lacrimile, sudoarea ºi sîngele vieþii lor.
Sîntem atît de fericiþi simþindu-ne una cu aceºti minunaþi copii ai lui Dumnezeu, fii
adevãraþi ai bisericii noastre adevãrate ºi ai poporului nostru credincios!
Ne îmbrãþiºãm cu ei ºi acum în muncã, dupã cum ne vom îmbrãþiºa cîndva ºi în rãsplãtire,
atunci cînd pe feþele noastre asprite de vînturi, pãlite de soare, rãnite de lupte, brãzdate de
lacrimi ºi scuipate de lume, vom purta sãrutarea strãlucitã ºi veºnicã a Marelui nostru Împãrat
ºi Dumnezeu Isus Hristos.
Cãci noi toate acestea le aºteptãm prin puterea fãgãduinþei Lui Dumnezeieºti, pe care n-o
poate nimeni nici nimici ºi nici schimba.
T-
Dumnezeu Însuºi va ocroti Lucrarea aceasta a Oastei Sale atît de paºnicã ºi blîndã, care
n-a nedreptãþit niciodatã pe nimeni, n-a luat nici dreptul nici sufletele nimãnui, n-a stricat
casa ºi credinþa nici unora. N-a rãpit rodul muncii cuiva ºi n-a rîvnit niciodatã nici la avutul,
nici la libertatea, nici la comoditatea vreunuia din vecinii sau din duºmanii noºtri.
N-am avut faþã de toþi oamenii decît rugãmintea sã ni se respecte ºi nouã mãcar cît de
puþin dreptul pe care trebuia sã-l avem mai mult decît alþii. Dar care nu ni s-a dat niciodatã
ci ne-a fost cãlcat de toþi.
Însã nici chiar pentru acest drept de la o vreme n-am mai luptat. Cãci faþã de reaua
credinþã arãtatã de toþi cãtre noi, nu ne-a mai rãmas nici un argument, ci numai resemnarea
împãrtãºirii pînã la capãt a aceleiaºi sorþi pe care a avut-o pe pãmîntul acesta ºi Domnul
nostru Isus.
T-
Dar despre aceste lucruri vom mai avea încã prilejul sã mai vorbim.
Doamne Isuse, ajutã-ne sã putem merge ºi pe mai departe, tot pe urmele Tale aºa ca Tine
ºi ca vrednicii ºi sfinþii noºtri înaintaºi, ferindu-ne de amãgitorii care umblã sã ne abatã spre
alte cãi. Pentru ca sã putem ajunge ºi noi cu bine la capãtul luptei noastre cum au ajuns ei la
al lor.
Amin.
M editaþii
Dacã cu adevãrat sîntem fraþi
ºi dacã cu adevãrat ne ajutãm unii pe alþii,
- atunci desigur cã la aceasta ne vom aduna totdeauna cu toþii.
Adunarea ne va duce la apropierea ºi prietenia folositoare
ºi prin aceasta vom împiedica pe acelea care ne duc la Gheenã.
Omilia Tesal.
+
Cine nu se simte legat de poruncile Evangheliei ci umblã ca un nesupus, - acela este ca

un cîine ºi nu ca o oaie.
Acela nu face parte din turma ascultãtoare a lui Hristos ci din haita satanei.
Cea mai mare primejdie pentru noi este moleºirea ºi lenea. Somnul cel duhovnicesc.
Þine-þi treazã totdeauna inima.
Tot ce faci sã fie lucrat ca pentru Hristos.
Pãr. Iosif Trifa.

O, morþi rãmaºi...
O, morþi rãmaºi de-a lungul urcuºului întins

spre Þelul cãtre care am nãzuit cu sînge,
v-a frînt Necruþãtorul ºi ochii vi s-au stins
nainte de-a ajunge la inimi a vi-l strînge!
O, morþi rãmaºi pe funduri de-ocean îndepãrtat

nainte de-a ajunge corabia la þintã,
voi cei ce cãtre margini de lumi v-aþi avîntat
ºi n-a putut ispita nici iadul sã vã mintã!
Aþi suferit atîþia ºi-atît, pîn-aþi murit

sub toatã forma jertfei prin caznele rãbdate,
- dar cei trãiþi alãturi ce totuºi n-au murit
mai multã suferinþã au dus, trecînd prin toate.
Voi aþi ajuns la Capãt, luptînd nedoborîþi

ºi v-aþi primit cununa vieþii cea promisã,
- dar ei sînt încã-n lupte, ºi cine ºtie cîþi
pierzînd statornicia, afla-vor uºa-nchisã!
Mai rari mereu...
Mai rari mereu sînt cedrii rãmaºi din primii ani

dar nu-i mai gol pe dealuri
nici zarea nu-i mai rarã
oºtire sãnãtoasã cresc tinerii tufani
în urma pîrjolirii trecutã peste varã!
Nu mai jeliþi Trecutul,

nici plîngeþi de Prezent
cînd Viitorul creºte cu-atîta strãlucire!
Ci ajutaþi grãbirea slãvitului moment
al saltului Vieþii
din praf,
în Nemurire.
O, cum sã pot?
O, cum sã pot departe de lupta Ta sã stau

cînd numai ea-mi dã vieþii un rost înalt pe lume
de fiecare datã cînd sabia-mi reiau
vin valuri de luminã puternic sã mã-ndrume.
Prea rar mi-aduc aminte cu fricã sã fi stat

în faþa vrãjmãºiei cumplit dezlãnþuite
ci-n liniºtea rãbdãrii crezînd am aºteptat
sã dobîndesc cununa învingerii dorite.
N-am îmbrãcat vreodatã a urii arme, nici

n-am folosit sãgeata minciunii ºi-a bîrfelii
oricît mi-au fost vrãjmaºii de rãi, nedrepþi ºi mici
i-am înfruntat cu arma dreptãþii ºi-a iubirii.
...Azi lupta-i tot aceeaºi, dar parcã mai în toi

în rînduri primenite mai noi vin luptãtorii
vrãjmaºii dau atacuri mai crîncene ºi noi
dar Marea Biruinþã mãreþ ºi-anunþã zorii.
În locul meu vin alþii mai tineri ºi mai tari

ce-n braþ ºi mai puternic ºtiu sabia s-o poarte
eu merg cum pot în urmã cu pumnii voluntari
dar tot nu-mi lepãd spada ºi scutul pîn-la moarte.
Tot ce e lut în mine odatã va pieri

dar va rãmîne veºnic armura mea-ncercatã
ºi Spada ºi Solia - care-au putut greºi
dar n-au trãdat pe Domnul ºi Fraþii niciodatã.
Satana nu are vacanþã niciodatã nici vara nici iarna, nici ziua nici noaptea,
- fii ºi tu treaz ºi nu-þi înceta lucrul niciodatã!
Un pãstor care îºi pune viaþa pentru oile sale, va fi totdeauna preþuit ºi ajutat de oi.
Pãr. Iosif Trifa.

O, lacrimile-acestea
O, lacrimile-acestea vãrsate pentru voi

ce ard ºi azi scãldîndu-mi obrajii triºti ºi goi.
Ce ard în rugãciunea gemutã în ascuns

ca-n voi sã se trezeascã a-ntoarcerii rãspuns.
ªi ard în blînde-ndemnuri mai dese ºi fierbinþi

sã nu cãlcaþi solia rãmasã din pãrinþi.
ªi ard purtînd mustrarea cu-ndurerat cuvînt

cã v-aþi cãlcat iubirea ºi primul legãmînt.
ªi ard în stãruinþa sã nu vã dezbinaþi

sã nu-nlesniþi credinþe strãine printre fraþi.
Sã nu slãbiþi din rîvnã, din post ºi rugãciuni

nici lumea sã v-atragã spre vechile-i minciuni.
Nici sã nu fiþi ocarã Lucrãrii lui Hristos

nici Sfintei Lui Biserici povarã ºi ponos.
Nici fraþilor iscoade, nici nimãnui vrãjmaºi

ci sinceri ºi statornici ºi-adevãraþi ostaºi...
- O, lacrimile-acestea spre voi ºi pentru voi

ce cheamã ºi aºteaptã întoarcerea napoi,
De nu vã ard tot rãul din sufletele reci

vor arde conºtiinþa din voi în veci ºi-n veci.
Eu n-am chemat pe nimeni sã porneascã pe urmele mele,

- dar i-am chemat pe toþi sã porneascã - din dragoste ºi bunãvoie -
pe urmele Domnului Isus spre Golgota.
Pãr. Iosif Trifa.

Istoria - Vol. 3 - Cap. 13 - E poate ultima-ncercare... Pag. 433
Cap. 13
E poate ultima-ncercare...
“Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci
ºi ucizi cu pietre pe cei trimiºi la tine,
de cîte ori am vrut sã strîng pe fiii tãi
cum îºi strînge gãina puii sub aripi, -
ºi n-aþi vrut!”
Matei 23,27; Luca 13,34.
m mai spus, - dar trebuie mereu sã o mai spunem: Nici în gîndurile lui Dumnezeu,
A nici în ale noastre, Oastea Domnului n-a fost niciodatã o rãzvrãtire împotriva ordinii
din bisericã sau din societate, ci a fost o renaºtere evanghelicã, o înnoire duhovniceascã, o
reînflorire a virtuþilor creºtine ºi strãmoºeºti, o reîntoarcere la curãþia dragostei faþã de
Hristos, aºa cum trãieºte ºi cîntã aceastã dragoste în Evangheliile Mîntuitorului, în epistolele
sfinþilor apostoli, în vremile sfinþilor noºtri pãrinþi.
Pentru cã în vremile în care Dumnezeu a ridicat aceastã Lucrare în ea, biserica noastrã era
sufocatã de formalism, îmbîcsitã de pãcat ºi ameninþatã de secte. Poporul era ros de vicii,
întunecat de neºtiinþã ºi strãin de Dumnezeu.
Apariþia acestei Lucrãri duhovniceºti, dupã minunea reîntregirii noastre naþionale - de
atîtea veacuri visatã ºi cu atîtea scumpe jertfe plãtitã, - era ea însãºi o minune poate mai mare
chiar ºi decît prima. Ea a venit sã stingã pîrjolul aþîþat de fanatismul confesionalist care era
ºi va fi permanent alimentat de urã, iar în locul acestuia sã se aprindã în suflete ºi între ele,
flacãra dulce a dragostei, alimentatã de cîntãri ºi de lacrimi.
T-
Poporul nostru fusese robit ºi orbit destule veacuri de strãini ºi de pãcat, - acum i se
dãruia o luminã dulce ºi o cãlãuzire blîndã spre adevãrata independenþã, - cea de sub robia
pãcatului ºi de sub orbia lipsei de Hristos.
Biserica noastrã fusese destule veacuri adormitã, dezbinatã, amorþitã, - acum i se trimitea
o primãvarã, o înviere, o reîntinerire.
Pag. 434 Istoria - Vol. 3 - Cap. 13 - E poate ultima-ncercare...
Cine s-ar fi putut gîndi cã duhul lui Irod din bisericã ºi din afara ei, se va întuneca atît
de mult la mãrturisirea Oastei despre Hristos, încît va porunci sã omoare - mereu sã omoare!
- oricîþi copii ai ei, oricîte iniþiative minunate ºi orice înnoire fericitã adusã de ea, - numai
sã-L nimiceascã pe Hristos! (Matei 2, 3-16) .
T-
Oastea Domnului a venit în biserica noastrã ca o fiicã ºi ca o slugã iubitoare a ei - nu ca
o iscoadã ºi ca o sectã strãinã.
A venit sã strîngã în Casa Bisericii, - nu sã fure din ea.
A venit sã zideascã spãrturile ei, - nu sã dãrîme ceea ce era zidit bine.
ªi a venit în poporul nostru ca o însufleþire a tot ceea ce era mai bun, mai uman, mai curat
în specificul nostru românesc ºi creºtinesc. Ea se nãºtea din gîndul ºi simþãmîntul a tot ce era
pus de Dumnezeu mai sãnãtos ºi mai nobil în fiinþa credincioasã a poporului nostru, - ca un
strigãt ceresc de strîngere lîngã o cruce ºi un steag. Pentru încolonarea tuturor pe calea de
mijloc a dragostei ºi a curãþiei, spre împlinirea scopului cel ºi mai înalt: independenþa noastrã
sufleteascã, dupã scopul atins al independenþei noastre naþionale.
T-
Cu acest gînd a pornit Dumnezeu Oastea Domnului printr-un preot al bisericii noastre ºi
printr-un fiu din ai poporului nostru. Sã nu se uite aceasta niciodatã nici de cei dinãuntrul ei
- ºi nici de cei dinafarã!
Dar dupã cum lupta pentru independenþa noastrã trupeascã ºi vremelnicã, a durat secole
la rînd ºi s-au cerut pentru ea atîtea jertfe ºi martiri, - se pare cã cel puþin tot aºa un preþ de
timp ºi de jertfe se cere ºi pentru independenþa noastrã sufleteascã.
ªi dupã cum, prin toatã vitregia vremurilor, a luptelor, a robiilor ºi a înfrîngerilor din
trecut, Dumnezeul nostru n-a lãsat poporul nostru fãrã eroi ºi fãrã vizionari care sã lupte ºi
sã-l încurajeze cu credinþa ºi nãdejdea împlinirii acestui scump ideal al naþiunii noastre, - tot
aºa sã ne rugãm cu atît mai mult ca El sã ridice necontenit în mijlocul nostru, prin Oastea Sa,
profeþi ºi luptãtori plini de înþelepciune ºi de îndrãznealã, care sã ne înflãcãreze ºi pe noi ºi
pe urmaºii noºtri prin Hristos, pînã ce vom ajunge la realizarea idealului cît mai înalt al
mîntuirii ºi fericirii noastre în Hristos Isus Domnul ºi Mîntuitorul nostru, ca indivizi ºi ca
neam!
T-
Dar calea dreaptã ºi mîntuitoare de mijloc, va fi mereu urîtã atît de stînga cît ºi de
dreapta. Atît leul formalist cît ºi ursul sectarist, vor da mare nãvalã sã nimiceascã ºi sã rupã
coloana ordonatã ºi biruitoare care înainteazã pe mijlocul sãnãtos ºi curat dar foarte îngust
al drumului mîntuirii. Fiecare din aceste douã extreme luptã sã ne cîºtige pentru propria lor
cauzã. Atît formaliºtii sectari cît ºi sectarii formaliºti, ne vor urî pe totdeauna în aceeaºi
mãsurã, cîtã vreme vom rãmîne lîngã Hristos. Însã cu orice jertfe ºi cu oricîte lupte - noi
trebuie sã le rãspundem amînduror acestor duhuri:
- Nu! Noi vrem sã rãmînem numai ai lui Hristos! Noi nu vom trece niciodatã în nici o
tabãrã a urii confesionale. Vom rãmîne cu Hristos în biserica noastrã, propovãduind
dragostea, ordinea, nobleþea, bunãtatea, curãþia, evlavia, smerenia, omenia ºi sfinþirea - fãrã
de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu (Evrei 12, 14) .
Numai de pe stînca ºi muntele înalt al acestei poziþii duhovniceºti, putem vedea cît de
greºit L-au înþeles ºi Îl înþeleg pe Hristos cei care s-au angajat în Numele Lui la tot felul de
lupte sãlbatice, care se desfãºoarã astãzi în nebunia religioasã a confesiunilor creºtine.
Toatã Evanghelia lui Hristos învinuieºte în faþa lui Dumnezeu ºi a veºniciei, prostia ºi
ambiþia absurdã a marilor confesionaliºti care strecoarã orice þînþar ºi înghit orice cãmilã,
numai ca sã nu cedeze. Numai ca sã nu se ajungã la calea de mijloc pe care sã poatã merge
cu toþii împreunã ºi înfrãþiþi.
Dar noi credem cã toate aceste extreme vor sfîrºi odatã ºi Hristos Îºi va împlini, prin
puterea lui Dumnezeiascã, împotriva tuturor extremiºtilor de azi, - scumpa ºi hotãrîta Lui
fãgãduinþã: ...Oile vor asculta de glasul Meu ºi atunci va fi o singurã turmã ºi un Singur
Pãstor (Ioan 10, 16) .
T-
Pentru acest gînd ºi ideal mãreþ al lui Hristos s-au însufleþit, au lucrat ºi s-au jertfit toþi
marii ºi adevãraþii oameni ai lui Dumnezeu din orice timp, din orice loc ºi din orice neam.
Ei au îmbrãþiºat cu o dragoste largã ca a lui Hristos Domnul lor, toatã aria omenirii ca pe o
singurã moºtenire a Domnului, anticipînd evenimentele viitoare ºi luptînd sã-i facã pe toþi
semenii lor, ca mai curînd sã înþeleagã minunea. ªi mai grãbit s-o aducã între toþi.
T-
Unul dintre aceºti vizionari ºi eroi de talia universal ºi veºnic evanghelicã în Hristos, a
fost în biserica noastrã ºi în poporul nostru pãrintele Iosif Trifa, iniþiatorul ºi îndrumãtorul
Oastei Domnului.
Om trimes de Dumnezeu, - el a trãit poate cu sute de ani în avans faþã de generaþia sa. Era
ca un munte care vedea departe înainte, peste toate muºuroaiele care erau lîngã el sau înaintea
lui. El a intuit adevãruri pe care nu numai cei din generaþia sa, dar poate cã nici cei din
generaþiile viitoare, încã nu vor mai fi în stare sã le poatã cuprinde. Ca un descoperitor care
vede continente noi, acolo unde toþi contemporanii sãi cred cã este capãtul pãmîntului.
T-
El n-a fost niciodatã deznãdãjduit - ºi niciodatã exaltat. N-a vrut sã fie nici stãpînul dar
nici robul nimãnui, - ci liber în Hristos, frate cu toþi, pentru a-l putea simþi fiecare lîngã el,
deºi era atît de departe înaintea tuturor. Necunoscînd decît douã stãri: ori pierdut în pãcat, ori
mîntuit în Hris tos, - el a redus toatã propovãduirea Evangheliei la aceste douã mari
dimensiuni care pînã la urmã rãmîn singurele valabile în faþa vieþii, în faþa morþii, în faþa
Judecãþii veºnice.
Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu era singura lui pasiune ºi dragostea era singura lui patrie.
Unde erau aceste douã valori veºnice acolo era toatã inima sa.
Fãrã sã þinteascã pe nimeni, el a nimerit totdeauna în plin ºi fãrã sã vizeze decît pãcatul,
toþi cei în care era acesta, au început sã-l urascã ºi sã-l vadã ca pe un vrãjmaº al lor. De aceea
l-a urît ºi îl urãºte atît de mult duhul formalist din bisericã pe cît de mult l-a urît ºi îl urãºte
ºi duhul sectarist. Cãci împotriva celui de mijloc s-au ridicat întotdeauna toþi cei de la
extreme.
T-
Dar aceastã putere ºi aceste daruri neobiºnuit de mari despre care am mai vorbit pînã
acum în multe pagini - Dumnezeu le-a pus într-o fiinþã atît de puþinã la trup ºi într-un trup
atît de slãbuþ ºi de neputincios încît nu se poate sã nu se vadã cã însuºi acest lucru era o
minune. Dumnezeu Însuºi a vrut sã arate prin asta cã tot ce s-a fãcut ºi se face în Oaste, este
în întregime datoritã numai Harului Sãu cel nespus de mare. ªi nimic datoritã omului, vasului
atît de ºubred ºi de crãpat care n-ar fi în stare sã þinã nimic în el, dacã n-ar fi fost minunea.
Vasul însuºi a spus-o ºi a repetat-o aceasta de nenumãrate ori, spre a întipãri în toþi acest
adevãr.
Unde s-a mai vãzut un om atît de slab ºi totuºi atît de viteaz?

Unde s-a vãzut un trup atît de bolnav - ºi totuºi sã fi lucrat atît de mult?
Unde s-a mai vãzut o viaþã atît de scurtã, de hãrþuitã, de împiedicatã, - ºi totuºi sã fi adus
atîta rod mîntuitor?
T-
Rãbdarea lui nu s-a plîns niciodatã. Credinþa lui nu s-a prãbuºit, înþelepciunea lui nu s-a
înºelat ºi temelia lui nu s-a clintit. A fost un “nebun al lui Hristos” ºi de aceea a putut avea
curajul de a spune tot adevãrul, pe care “înþelepþii” nu-l pot sau nu-l vãd. Dar toþi cei care
îndrãznesc sã vorbeascã prea tare, prea limpede ºi prea înflãcãraþi - trebuie sã fie mereu
prigoniþi ºi sã sfîrºeascã pe o cruce.
T-
Cei care stãteau pe scaunele lui Hristos se numeau slujitorii Lui, dar nu-ºi dãdeau nici cea
mai micã silinþã sã-I semene lui Isus prin viaþa lor, nici prin înfrînare, nici prin smerenie, nici
prin purtarea Crucii Sale. - Stãpîniþi numai de duhul lãcomiei pîntecelui, sau al arginþilor, de
tirania cãrnii, de orbia ambiþiei, de cruzimea geloziei, - nu l-au putut suferi pe omul lui
Dumnezeu.
Cînd trimesul lui Hristos a spus: Nu numãrul mãtãniilor sau al pelerinajelor! Nici
formalismul sterp încãrcat de superstiþie ºi de bigotism. Nici amestecãtura de obiceiuri
pãgîneºti devenite tradiþie, le vrea Hristos de la noi, - ci vrea naºterea din nou, predarea totalã
în slujba Lui ºi trãirea fiecãruia în toate virtuþile Evangheliei! Aceasta este porunca ºi voia
lui Dumnezeu. ªi dacã ne numim creºtini aceasta se pretinde de la fiecare, - dar mai întîi de
la noi pãstorii ºi îndrumãtorii altora! Aceasta ºi numai acesta este adevãrul! Iar în faþa lui
Dumnezeu nu existã douã adevãruri, - unul pentru credincioºi ºi altul pentru necredincioºi -
ci numai acesta unul pentru toþi!
Acest adevãr nu i s-a putut rãbda, ierta, uita!
T-
Toatã lupta lui a fost sã-l elibereze pe creºtin din toate celelalte “adevãruri” - ºi sã-l facã
rob numai acestuia, fiindcã acesta singurul era creºtinesc cu adevãrat.
Viaþa în Hristos nu trebuie sã rãmînã un drept sau un favor numai al Sfinþilor Pãrinþi sau
al timpului pustnicilor. Ci ea trebuie sã devinã ºi acum un mod obiºnuit de viaþã al fiecãrui
om, al fiecãrui creºtin. De orice vîrstã, de orice stare, de orice sex.
Biblia trebuie sã devinã cartea de cãpãtîi a fiecãrui om. ªi fiecare credincios sau
credincioasã, fie pãrinte fie copil - sã-ºi aibã Biblia sa, tot aºa de normal precum îºi are
cãmaºa lui, lingura lui, perna lui. ªi sã nu poatã fãrã ea, cum nu poate fãrã ele. Cu ea sã se
încãlzeascã, din ea sã se hrãneascã, în ea sã-ºi afle odihna.
Hristos trebuie sã ne atragã pe toþi în cîmpul luminii Lui dupã cum o lumînare atrage spre
sine pe toate vietãþile care umblã ºi zboarã prin întuneric. ªi nici unul dintre cei depãrtaþi de
Dumnezeu sã nu moarã pînã ce Îl va cunoaºte pe Isus. Aceasta însã prin liberul consimþãmînt,
prin îndemnul nesilit al inimii, fiindcã nici o transformare adevãratã ºi statornicã nu vine din
afarã, ci dinãuntru, din inima înnoitã de legãmîntul sfînt.
T-
- Hristos va birui odatã ura - a zis El - ºi de aceea orice credincios trebuie sã se depãrteze
de oricine face partide ºi dezbinãri, aþîþînd tulburãrile dintre fraþi, prin instigare la schimbarea
cultului sau a învãþãturii - ºi nu a inimii.
Nu legea care este bunã trebuie osînditã, ci fãrãdelegea. Nu lucrurile sfinte ale bisericii
trebuiesc pãrãsite - ci pãcatul ºi rãutatea. Nu dezbinãri prin certuri ºi trufie ci unire prin
dragoste ºi smerenie.
Cãci în zadar se predicã mii de versete ºi interpretãri, dacã se trãieºte în instinctul de

violenþã ºi de vrãjmãºie al firii pãmînteºti - ºi nu se umblã dupã îndemnurile Duhului ºi pildei
de viaþã a lui Hristos.
T-
Într-adevãr, ce mãreþe au fost întotdeauna gîndurile lui Dumnezeu ºi ideile Evangheliei
Sale, - dar ce mici sînt uneori oamenii care le propovãduiesc ºi care trebuie sã le realizeze!
Întîlneºti în istoria ºi în geografia Evangheliei perioade ºi locuri prin care treci ca prin
cîmpurile sterpe, fãrã sã afli nimic înalt, nimic miºcãtor, nimic viu. Nimic din bucuria
îmbelºugatã a lui Hristos, nimic din seva proaspãtã a Butucul ui Put ernic, nimic din
înflãcãrarea Dragostei nãvalnice - nu izbucneºte de nicãieri ºi din nimic... Nu vezi nici un
vulcan duhovnicesc prin care adîncimile lui Hristos sã se reverse cu un torent puternic ºi
fierbinte pînã în depãrtãri. Ci totul apare numai ca un cîmp leneº pe care se miºcã doar niºte
umbre ºterse ºi mici, ca într-o luminã somnoroasã. În gura acestor oameni Evanghelia devine
o vorbãrie stearpã, un ºablon rigid, o iesle cu paie învechite, - hranã neputincioasã pentru
niºte rumegãtoare care nu-s în stare sã vadã ºi sã pascã singure nici un fir verde din iarba
grasã ºi dulce.
T-
S-ar pãrea atunci cã totul se va usca ºi va pieri în curînd. Dar dintr-o datã izvorul þîºneºte
puternic ºi rîuri binecuvîntate încep sã se reverse peste aceste cîmpii amorþite.
Fulgere cereºti apar ºi vãpaia harului sfînt incediazã ºi merge pîrjolind tot ce era
vechiturã, gunoi, pleavã, - spre a înlesni noua odrãslire tînãrã... Butucul e puternic, seva
îmbelºugatã, iar primãvara devine strãlucitoare.
Însã tagma îmbãtrîniþilor, a comozilor ºi a îngîmfaþilor pe care marele vrãjmaº îi foloseºte
totdeauna spre a înãbuºi ºi compromite tot ce este înnoitor ºi rodnic, tot ce este primãvarã
duhovniceascã, - stau totdeauna la pîndã.
Atunci iarãºi apar David ºi Goliat, cei doi luptãtori care se vor înfrunta totdeauna, pînã
la venirea Zilei Sfîrºitului.
David, omul Evangheliei vii ºi rodnice, totdeauna slãbuþ trupeºte ºi smerit cu inima - faþã
de faþã cu Goliatul firii pãmînteºti, cu omul vechiturilor, cu reprezentantul leneviei spirituale,
a co n s ervat ori smului pãgînesc, - totdeauna gata gras ºi greoi, dar totdeauna crud ºi
rãzbunãtor.
T-
Aºa a apãrut Goliat personificat în trufia ameninþãtoare a lui Bãlan, - ºi acest David, în
modestia sfîntã a pãrintelui Iosif.
Trupeºte Bãlan, cruzimea puterii lumeºti, - parcã a trecut ca un cãlcîi de fier peste
“piticul” lui Dumnezeu... Pãrea cã fãlcile acestui leu furios au zdrobit cu uºurinþã mieluºelul
slãbuþ care a îndrãznit sã i se împotriveascã.
- Dar ce minunat apare acum adevãrul cã de fapt nu mielul a fost înghiþit ci leul. Nu
David a murit cu adevãrat, ci Goliat.
T-
E adevãrat cã în tinereþea lui mitropolitul Bãlan o vreme scurtã pãrea cã poate fi un
înnoitor duhovnicesc, un mesager curajos al învierii spirituale, un deschizãtor de erã nouã în
viaþa amorþitã ºi stearpã în care dormita de secole biserica româneascã. Din aceastã scurtã
pîlpîire au apãrut luminile frumoaselor iniþiative din primii lui ani de mitropolie. A fost
atunci clipa binecuvîntatã cînd el era încãlzit de acel fior tineresc ºi liber, care este totdeauna
viu ºi creator.
Dar în curînd conservatorismul greoi ºi inert care totdeauna se teme de primãvarã (fiindcã
mereu orice primãvarã mãturã ºi arde uscãturile ºi gunoaiele!) - conservatorismul acesta de
care s-a alipit ºi s-a legat prea curînd, - i-a tãiat lui aripile, i-a gîtuit elanul îndrãzneþ, i-a
întunecat frumoasa luminã. - ªi l-a fãcut un Goliat ºi un Irod pornit cu toatã trufia sã-ºi ucidã
proprii sãi copii, propriile sale iniþiative.
Oastea însã a luptat înainte, credincioasã drumului ºi cãlãuzirii Duhului Sfînt.
Fireºte, a pierdut multe bãtãlii locale, - dar a cîºtigat marea luptã generalã, rãmînînd ceea
ce a fost rînduitã de Dumnezeu sã fie. Steagul ei zdrenþuit de unii sau împroºcat cu noroi de
alþii, - a rãmas totuºi sus, ºi înspre el privesc acum ºi vor privi în viitor - tot mai luminaþi ºi
mai luminoºi, mulþi ochi tinereºti ºi plini de curaj din generaþia de azi ºi din cele de mîine.
T-
ªi Hristos, în Vinerea Patimilor, pãrea cã a fost învins. Pãrea cã Pilat ºi Caiafa au reuºit
sã înãbuºe primãvara pe care o adusese El. Dar nu peste mult acolo unde trecãtoarea lor
putere Îl biruiserã pentru o clipã pe Dumnezeu, Veºnica Putere a lui Hristos îi biruia pe ei pe
totdeauna.
O, de cîte ori s-a repetat în Istorie acest lucru!
Ce învins pãrea sf. ap. Pavel cînd spunea: “Toþi cei din Asia m-au pãrãsit!...”
A doua epistolã a lui cãtre Timotei (parcã cea din urmã scrisoare a sa) este plinã de acest
cuvînt amar: toþi m-au pãrãsit... Toþi fraþii ºi prietenii, admiratorii ºi cunoscuþii îl pãrãsiserã.
Numai Cãldãrarul, uzurpatorul, Absalom - nu! Aceºtia erau harnici ºi se þineau tari, lovind
ºi fãcînd rãu (2 Tim. 4, 14) .
Atunci Pavel pãrea un învins, un izolat, un nimicit.
Dar dupã aceea? Ce a fãcut Dumnezeu din omul Sãu Pavel. ªi ce a fãcut din toþi vrãjmaºii
lui!
Sfîntul Ioan Gurã de Aur oare n-a pãþit ºi el tot la fel? Caterisit de mai multe ori,
dispreþuit, apoi dus în exil, - cine era atunci oare mai pãrãsit ºi mai dispreþuit ca sfîntul Ioan?
A treia oarã dus în exil, el a murit sau a fost omorît pe drumul depãrtat ºi pustiu, ca un
pãrãsit ºi dispreþuit al tuturor.
Dar cine este astãzi ca Sfîntul Ioan Gurã de Aur în istoria bisericii? ªi ce s-a ales oare de
toþi prigonitorii sãi?
T-
ªi n-am spus decît aceste nume ºi aceste pilde, dintre cele mai cunoscute ºi mai scumpe
pentru noi.
Dar cîte ºi mai cîte sînt în istoria bisericii lui Hristos? ªi în vieþile Sfinþilor noºtri Pãrinþi
pînã la cea mai nouã ºi mai apropiatã de noi, a pãrintelui Iosif ºi a Oastei Domnului?
T-
Trebuie sã ne întoarcem mereu spre trecut, pentru a vedea bine cum sã mergem în prezent
ºi pentru a nu rãtãci în viitor!
Cuvîntul Sfînt mereu ne porunceºte: Aduceþi-vã aminte de înaintaºii voºtri care v-au vestit
vouã Cuvîntul lui Dumnezeu. Uitaþi-vã cu bãgare de seamã la sfîrºitul felului lor de vieþuire
- ºi urmaþi-le credinþa! (Evrei 13, 7) .
Trebuie sã ne privim ºi noi mai atenþi ºi mai ascultãtori istoria noastrã! Un popor care îºi
uitã istoria sa - este un popor pierdut. În curînd îl vor asimila altele.
Poporul Oastei Domnului nu trebuie nici sã uite nici sã dispreþuiascã, ci sã-ºi
împrospãteze ºi sã-ºi preþuiascã tot mai mult istoria sa.
Aduceþi-vã aminte de zilele de la începutul credinþei voastre - spune sf. Pavel evreilor
( E v r e i 1 0 , 3 2 - 3 4 ) ... Ce luptã de suferinþe aþi dus... Ce ocãri ºi ce necazuri aþi rãbdat.
Ce lepãdare bucuroasã de tot ce era pãmîntesc aveaþi!... Ce statornicie, îndrãznealã ºi
înflãcãrare era în voi toþi atunci... Sã nu le pãrãsiþi pe acestea, pentru ca sã puteþi cãpãta dupã
ele marea rãsplãtire care le aºteaptã...
Cînd recitesc aceste adevãruri, aceste îndemnuri, mã simt totdeauna împins puternic sã
îndrept ochii ºi mintea fraþilor mei spre începuturile minunate ale istoriei noastre din care
unele le-am redat în primele pãrþi ale acestei istorisiri.
Ce combativã era Oastea Domnului atunci! Ce îndrãzneþi ºi ce hotãrîþi erau atunci toþi
luptãtorii Domnului! Ce elan tineresc ºi jertfitor, curat ºi fierbinte, îi însufleþea pe toþi fraþii
noºtri în primii 10-20 de ani ai Oastei!
Credincioºi semnului Oastei, ei purtau nu numai cu evlavie dar ºi cu o sfîntã mîndrie
medaliile ºi steagurile lor. Se lãudau ºi nu se fereau de semnul sfînt al Crucii lui Isus, prin
care lumea era cu adevãrat rãstignitã faþã de ei ºi ei cu adevãrat rãstigniþi faþã de lume
(Gal. 6, 14) .
Atunci Oastea era mereu ºi peste tot în ofensivã - ºi niciodatã ºi nicãieri în retragere.
Atunci nu numai pãrintele Iosif care mergea în fruntea coloanei noastre - era un îndrãzneþ
hotãrît ºi gata de orice, dar ºi fiecare din noi eram gata la fel ca el.
Biruinþa cea mare a Oastei de atunci ºi biruinþele ei cele multe - nu au fost cîºtigate numai
de unul singur - ci de toþi. Era un moment în care toatã Oastea Domnului era formatã numai
din ostaºi viteji, hotãrîþi, uniþi ºi statornici.
Era un astfel de moment cum fusese în istoria poporului Israel pe vremea lui David. Sau
în istoria poporului nostru pe vremea lui ªtefan cel Mare.
De la cel dintîi, pînã la cel din urmã, fiecare ostaº era gata atunci sã moarã - dar sã nu
rãmînã un pas înapoi. Se treziserã duhul ºi vremile de martiriu ºi de curaj cînd nici o jertfã
nu putea fi mai grea ºi mai scumpã decît aurul conºtiinþei curate faþã de Dumnezeu ºi a
unitãþii cu fraþii.
T-
De ce oare acum am ajuns aºa de “rezervaþi” ºi de risipiþi?
De ce oare Oastea Domnului ºi-a pierdut spiritul sãu combativ? De ce duhul ei nu se mai
gãseºte aproape nicãieri în ofensivã ci aproape peste tot numai în retragere?
De ce am pierdut aproape toþi ºi aproape de peste tot - spiritul rãzboinic pentru Hristos,
caracterul de luptãtori, specificul nostru de ostaºi?
De ce am renunþat la steagurile ºi la medaliile noastre, care ºi ele ne reaminteau puternic
ºi frumos despre ordinea, disciplina, unitatea ºi combativitatea care ar trebui s-o avem tot atît
de mare ºi de frumoasã precum o avea schimbul ºi contigentul cel de dinaintea noastrã?
De ce am ajuns acum sã dezbrãcãm haina de ostaº - ºi sã îmbrãcãm haina “civilã”, -
pãrãsind steagul nostru ºi aruncîndu-ne semnul?
De ce ne-am pãrãsit duhul dinamic, atitudinea combativã, avîntul îndrãzneþ, schimbînd
identitatea noastrã, pe o denumire de “universalã” care nu mai înseamnã nimic?
T-
Sigur cã pãrintele Trifa a avut marele merit de a se dovedi ca un puternic ºi un viteaz
trimes al lui Dumnezeu, solul ºi purtãtorul tuturor trebuinþelor trupeºti ºi sufleteºti a
poporului nedreptãþit ºi oprimat, atît de moºierimea trupeascã cît ºi de cea sufleteascã. El era
îndrumãtorul luptei împotriva tuturor felurilor de robie.
Dar atunci nu numai el era aºa ci toatã Oastea era ca el. Era în toþi fraþii un duh înalt de
solidaritate cu primul dintre ei. Nu ºi-ar fi îngãduit atunci nici mãcar unul dintre noi sã aibã
vreun alt fel de gînd, nici în cea mai ascunsã cutã a sufletului sãu. Nu ne lãsa cugetul nostru
sã fim altfel!
T-
ªtefan cel Mare n-a cîºtigat biruinþele sale singur, dupã cum nici David nu le-a cîºtigat
numai el singur pe ale sale.
O mulþime de viteji aveau fiecare împrejurul sãu... ªi apoi - pînã la cel din urmã ostaº -
fiecare era un viteaz.
Hristos Împãratul nostru a izgonit rãul din Templu în fruntea unei cete de ucenici viteji
ºi hotãrîþi care luptau ºi stãteau alãturi de El. Asta a bãgat spaima în potrivnici.
T-
Eu cred cã astãzi, dacã în poporul Oastei Domnului sînt înfrîngeri ºi nu biruinþe, pierderi
ºi nu cîºtiguri, retrageri ºi nu înaintãri, - cea mai mare parte de vinã o au “vitejii” din fruntea
poporului. Conducãtorii din fruntea adunãrilor, îndrumãtorii din fruntea coloanei.
Cauza adevãratã este cã aceºti îndrumãtori care trebuia sã nu-ºi fi dezbrãcat niciodatã
armura ºi armãtura de ostaºi ai Domnului, sã nu-ºi fi lepãdat uniforma ºi steagul Oastei ºi sã
nu-ºi fi îngãduit dezbinarea învãþãturii ºi a unitãþii niciodatã în nici o fãrîmã, - s-au lãsat
ispitiþi de medaliile strãine ºi au slãbit!
Din cîteva suflete nestatornice sau ambiþioase, satana ºi-a cioplit niºte pene ascuþite ºi
tari, pe care le-a înfipt apoi în zidul ºi în trunchiul Oastei. A dat cu putere pe ele sã înfigã cît
mai adînc, pentru a ne despica ºi rupe unitatea zidului ºi a trunchiului nostru.
Noi ne zvîrcolim ºi ne chinuim de ani de zile sã-i socotim fraþi fiindcã îºi spun ostaºi. Sã
le zicem lucrãtori, pentru cã aleargã. ªi sã ne închipuim cã zidesc, fiindcã sînt printre noi, -
dar n-ajunge oare cît rãu au fãcut ºi cîtã spãrturã în jurul lor? Ochii noºtri nu vãd încã
“roadele”? ªi nu ne cad odatã solzii orbiei de peste ei?
Mulþi dintre fraþii noºtri lucrãtori nu vãd cã aceste cîteva pãsãri strãine au pus în cuibul
Oastei ouã otrãvite iar ei neºtiutori ºi creduli, le clocesc, ca sã iasã din ele pui de urs ºi de
ºarpe, care sã ducã mai departe între noi slujba nimicitoare a pãrinþilor lor care i-au zãmislit.
Pe uºa pe care voi le-o deschideþi cu nebãgare de seamã, ei se vîrã cu forþa - ºi cînd vã veþi
trezi cu casa plinã de nãpîrci, sînteþi pierduþi!
Acesta ar fi sfîrºitul Oastei dacã toþi ne-am lãsa ºi pe mai departe ameþiþi de prefãcãtoria
cu care acest duh de fiarã vine sã-ºi adoarmã victimele.
T-
Dar soarta n-ar fi fost mai bunã dacã biruia celãlalt duh, tot fiarã, - al superstiþiei ºi al
bigotismului crud, al leului rãcnitor - care se nãpustise asupra mieluºelului nevinovat. Fiecare
dintre aceste douã fiare sînt la fel de rele, de vrãjmaºe ºi de nimicitoare - pentru duhul
bisericii vii ºi trãitoare în gîndul ascultãtor, curat ºi smerit al lui Hristos.
În astfel de vremuri, fiecare adevãrat ostaº al lui Hristos trebuie sã treacã din toatã puterea
sa ºi cu preþul oricãrei primejdii, - de partea lui Hristos, în slujba duhului Oastei Sale.
T-
Unelte primejdioase ale rãului umblã sã tulbure ºi sã dezbine, - ºi iatã sînt ºi acum între
noi unii care se numesc lucrãtori ai Oastei de zeci de ani, - dar care spun:
- Eu nu mã bag! Vorbeºte el aºa? Se poartã el aºa? Lucreazã el aºa? - fie! Eu nu mã bag.
Îmi vãd de treaba mea ºi îi las pe toþi în pace.
Alþii rãspund:
- Lucrarea este a Domnului. Cine este fratele... cutare, ca sã-i opreascã? Sã-L lase pe
Domnul sã-i înlãture El dacã ei nu fac bine! - Ce sã ne bãgãm noi?
T-
ªi cu astfel de “paznici” ai Oastei ºi turmei, atît leul cît ºi ursul pot în liniºte sã sfîºie
turma lui Hristos. Chiar astfel de “paznici” doreºte ºi diavolul peste turma lui Dumnezeu.
Chiar astfel de atitudine vrea ºi tîlharul sã afle la toþi cei puºi sã pãzeascã oile, oiþele ºi
mieluºeii lui Isus. Cu cît vor fi mai mulþi din aceºtia - cu atîta va fi mai sigurã ºi mai
grabnicã nimicirea adusã de slujba satanei.
- Bine frate Ioane, bine frate Gheorghe, faceþi aºa ºi mai departe! ªi veþi vedea odatã unde
veþi ajunge ºi voi cu ei!
Cînd Duhul Oastei Domnului este încleºtat într-o astfel de luptã pe viaþã ºi pe moarte cu
aceste douã duhuri-fiare, al dezbinãrii ºi al tulburãrilor... Cînd trupul Oastei ºi zidãria pîrîie
din greu spintecate de aceste pene îndãrãtnice înfipte de satana în inima noastrã, - staþi voi
fraþilor de-o parte ºi nu vã bãgaþi!
Cãci va veni Domnul ºi vã va bãga El în curînd ºi pe voi împreunã cu ei. Cãci ei au fãcut
prãpãd ºi cu ajutorul vinovat al “neutralitãþii” voastre.
T-
Era în primãvara anului 1970.
Cei ºase ani de cînd mã liberasem din închisoare îi petrecusem acasã, în satul natal, fiind
silit sã muncesc din greu în rînd cu ai mei la sapã, la coasã, la furcã în gospodãria colectivã.
De la primul însãmînþat de primãvarã ºi pînã la ultimul cules de toamnã, trebuia sã-mi
muncesc ºi eu, obligatoriu, împreunã cu mama bãtrînã ºi cu soþia bãtrînã ºi ea, suprafaþa care
ni se repartiza pe numãrul casei noastre. Lunã de lunã ºi an de an noi am fãcut în rînd cu
sãtenii noºtri, acelaºi numãr mare de zile muncã, cît þineau zilele luminã. Era singurul mijloc
în care ne puteam cîºtiga pîinea grea. Alt loc de muncã nu am primit. Eram încã sub
interdicþia de zece ani dupã expirarea închisorii. Prin graþierea din 1964 fusesem scutit numai
de executarea închisorii. Toate celelalte pedepse rãmîneau. Rãmînea confiscat tot ce mi se
confiscase. ªi rãmãsesem cu interdicþia de zece ani în timpul cãreia nu am putut ocupa o altã
funcþie, decît la munca de jos.
T-
În februarie 1967, mi-am petrecut în tãcere ºi lacrimi spre odihna veºnicã pe bunul meu
tatã Constantin. Atmosfera era atît de apãsãtoare încît nu mi-a dat voie sã rostesc nici un
cuvînt lîngã sicriul sãu. A fost ºi sfîrºitul sãu, cum îi fusese toatã viaþa, în necazuri ºi în
greutãþi.
Dumnezeule al Milei rãsplãtitoare, adu-Þi veºnic aminte de sufletul sãu cinstit ºi drept,
credincios ºi rãbdãtor, cumpãtat ºi harnic. ªi dãruieºte-i în Împãrãþia Ta cereascã rãsplata
fãgãduitã împlinitorilor cu fapta ai acestor virtuþi!
T-
Cu toate muncile acestea istovitoare pentru trup, harul Domnului nostru Isus Hristos mi-a
ajutat totuºi - la o fericitã muncã duhovniceascã. Neputinþa de a mã miºca de acasã din cauza
interdicþiei, m-a fãcut sã mã concentrez asupra scrisului.
Ziua nu puteam, fiind la muncã pe cîmp, - dar noaptea, dupã primul somn, mã sculam ºi
cu toate obloanele închise sã nu se vadã pe nicãieri lumina, - la lampa de petrol am început
sã scriu...
Reluam astfel, dupã aproape douãzeci de ani, firul scrierilor întrerupt în 1947.
Ceasurile de dupã miezul nopþii ºi pînã la ivirea zorilor, cînd toþi ceilalþi dormeau obosiþi
de munca zilei, - erau singurele mele ceasuri pe care le aveam libere pentru scris. În aceste
ceasuri binecuvîntate de rugãciune, de lacrimi ºi de muncã, am lucrat în zece ani to t c e
avusesem pe inimã dar nu putusem face în ceilalþi ani cînd timpul meu nu fusese al meu.
Astfel atunci am revãzut cele vreo zece lucrãri de mai înainte - ºi am scris altele vreo
cincizeci noi: meditaþii, poezii, povestiri, unele cunoscute, altele nu...
T-
Între timp au avut loc, între anii 1967-1970 - ºi acele multe ºi zguduitoare consfãtuiri
frãþeºti despre care am scris. Aceºti trei ani ne-am bucurat de o oarecare libertate ceva mai
mare decît înainte. Iar eu vãzîndu-mã mai puþin supravegheat, iar nevoia printre fraþi atît de
mare, - am dat uitãrii toatã interdicþia ºi am plecat.
T-
Dar cei care mã supravegheau, deºi pãreau cu ochii închiºi totuºi nu dormeau.
La începutul lui mai 1970, într-o searã îmi intrã în casã un necunoscut voinic ºi îndrãzneþ.
Am bãnuit îndatã cine este ºi pentru ce vine. Îi cam cunoºteam.
- Sînt cãpitanul..., - zise el, spunîndu-ºi numele. Am venit, ºtii d-ta pentru ce!...
ªi dupã ce mi-a înºirat tot ce ºtia despre mine, - pe unde fusesem în aceºti trei ani din
urmã, cu cîþi stãtusem de vorbã, cîþi veniserã pe la mine - mi-a arãtat dosarul cu tot ce
strînseserã împotriva mea spunînd:
- E încheiat! Dar mai trebuiesc cîteva rînduri, - ºi vei merge din nou, acolo de unde ai
venit. D-ta eºti un incorigibil. În ºapte rînduri ai fost la închisoare. S-a încercat totul cu d-ta
- dar vãd cã fãrã nici un rezultat. Nu mai avem altceva de fãcut acum decît sã te trimitem din
nou înapoi. Sã nu ne mai tot dai atîta de lucru.
- Faceþi cum ºtiþi!
- Trebuie sã dai o declaraþie amãnunþitã despre tot ce ai fãcut în toþi aceºti ani de cînd ai
venit de la închisoare.
- Nu-mi aduc aminte tot ce am fãcut!
- Trebuie sã-þi aduci. Voi sta aici pînã mîine, dar trebuie sã închei acest dosar, cu
declaraþia aceasta pe care trebuie s-o dai!
T-
Într-adevãr, a stat toatã noaptea. ªi i-a trebuit sã mãnînce, sã bea ºi apoi sã doarmã la noi.
Eu a trebuit sã stau de veghe în camera vecinã, pînã dimineaþa.
Am stat, aºteptînd din clipã în clipã sã vinã maºina cu care sã fiu ridicat ºi dus, - cum se
mai întîmplase de atîtea ori înainte.
Tot timpul am fost întrebat, insultat, ameninþat în fel ºi chip, sã dau declaraþia amãnunþitã
despre locuri de adunãri ºi nume de fraþi.
- Vã rog sã-mi daþi timp de gîndire mãcar trei zile. Nu pot sã-mi amintesc în timp atît de
scurt toate acestea. ªi nici sub presiunea acestor ameninþãri!
- Bine! Peste trei zile voi veni din nou! Vei vedea atunci d-ta dacã va fi altfel!
T-
Cu acest cuvînt scrîºnit printre dinþi ºi cu o privire plinã de urã, a trîntit uºa ºi a plecat,
în zorii zilei urmãtoare.
Dar abia a plecat el, pînã au ºi început ploile marilor inundaþii din acel an. Apele s-au
revãrsat zi ºi noapte, toatã sãptãmîna care a urmat, pustiind ºi înecînd satele, oraºele, totul...
Ameninþãtorul n-a mai venit. Dumnezeu le dase altceva de lucru.
Nu dupã multã vreme am auzit cã a ºi fost dat afarã din slujba pe care o avea - cine ºtie
pentru ce motive. Astfel cã n-a mai avut timp sã-ºi împlineascã ameninþãrile cu care mã
împroºcase toatã noaptea aceea.
I se întîmplase ºi lui tot pe neaºteptate ºi tot mai curînd decît mã puteam aºtepta sã vinã
peste el plata faptelor lui.
T-
E ceva într-adevãr cutremurãtor ce s-a petrecut cu toþi oamenii aceºtia care ne-au fãcut
nouã vreun rãu, în anii rugurilor noastre. Din cît ºtim despre ei nici unul nu mai este în viaþã.
Unul a murit de cancer, altul de paralizie, altul într-un accident, altul s-a sinucis, altul a fost
zdrobit între niºte sãlcii pe malul unei ape... Toþi cei care ne-au condamnat, ne-au înfometat,
ne-au chinuit - nici unul n-a scãpat cu viaþã. În cîþiva ani n-au mai fost.
Acum stau parcã ºi eu ca femeia salvatã din Evanghelia dupã Ioan cap. 8,10 numai cu
Mîntuitorul meu Isus care mã întreabã:
- Unde sînt pîrîºii tãi? unde sînt ameninþãtorii ºi chinuitorii tãi?
- Domnul meu ºi Dumnezeul meu Cel Puternic ºi Adevãrat, - nu mai sînt! Nici unul nu
mai este! Ca fumul s-au dus ºi ca ceara s-au topit! ªi cît de puternici ºi de trufaºi erau ieri!...
Cît de adevãrat este Cuvîntul Tãu Domnul ºi Dumnezeul meu. Slavã veºnicã Þie!
T-
N-a mai venit cel ce mã ameninþase la începutul inundaþiilor, cãci poate vor fi avut ºi ei
cei ce ne voiau rãul, ceva din frica lui Faraon, care pãrea cã cedeazã pînã ce trece pedeapsa
lui Dumnezeu. - Dar îndatã ce se vedea scãpat, începea din nou...
T-
În ianuarie 1971 am intrat în spital. Boala mea de inimã se agravase atît de mult încît a
trebuit sã mã internez în spital. Eram ºi pregãtit pentru plecare fiindcã crizele grele de
sufocãri, ameþeli, palpitaþii pe care mi le da inima mãritã ºi tensiunea scãzutã - îmi spuneau
sã fiu gata.
Am stat astfel vreo trei sãptãmîni în spital.
T-
În ultimele zile am vãzut umblînd din nou în jurul meu pe doi necunoscuþi, care uºor
puteau fi bãnuiþi dupã umblet ºi dupã înfãþiºare, cine sînt ºi pentru ce mã cautã.
L-am vãzut ºi pe medicul care mã trata, alarmat de faptul acesta. Desigur stãtuserã de
vorbã cu el - ºi se interesaserã de starea sãnãtãþii mele.
Medicul bãnuind cã voi fi arestat din nou, a fãcut un plan sã mã scape, propunîndu-mi în
ºoaptã obþinerea unui certificat de boalã de la un medic psihiatru.
- Nu domnule doctor! - i-am rãspuns. Vã mulþumesc, dar aºa ceva eu nu pot accepta
niciodatã. Credinþa mea în Dumnezeu ºi dragostea mea faþã de Domnul meu Isus Hristos - nu
izvorãsc dintr-o boalã mintalã, ci din cea mai sãnãtoasã luciditate.
- Treaba dv.! Eu am vrut sã vã fac un bine!
- Numai Dumnezeu Singur ºtie care este pentru noi binele adevãrat. Facã-se voia Lui.
T-
Nici nu împlinisem o sãptãmînã de la ieºirea din spital, eram încã pe pat acasã, pînã ce
au ºi venit acasã la mine cei doi necunoscuþi de la spital.
Tocmai lucram la meditaþiile asupra Psalmilor. Pe pat în jurul meu erau tot felul de caiete,
Biblia, hîrtiile...
Cînd am auzit oprindu-se maºina ºi apoi vorbe în faþa uºii, am avut doar atîta timp cît sã
întorc pãtura peste toate acestea, acoperindu-le, lîngã mine pe pat.
Au intrat unul dupã altul, trei. Un maior, un locotenent - ºi ºeful postului de miliþie.
- Doamne Isuse, - am ºoptit, - apãrã Tu toatã munca asta. Dacã le vor afla ºi vor lua toate
astea, s-a dus o muncã de atîþia ani...
- Sîntem de la Securitate, - zise primul. Trebuie sã vã facem o percheziþie generalã. Puteþi
sã vã sculaþi din pat?
- Nu prea pot. Mã simt încã rãu cu inima!
- Bine, atunci vom cãuta noi cãrþile d-tale. Pe unde mai ai cãrþi, caiete, scrisori?
- Astea sînt, pe care le vedeþi!
- Trebuie sã mai chemãm doi martori.
Au chemat doi vecini.
Au rãscolit, au luat cãrþi, au scris în procesul verbal.
Dupã trei ceasuri de rãvãºire a tot ce era prin casã, au ales ºi au umplut un sac cu cãrþi,
caiete, scrisori, reviste, benzi de magnetofon... Tot ce au putut afla, au luat.
Numai de pat nici nu s-au atins. ªi ar fi fost doar destul pãtura s-o ridice puþin!
O, Dumnezeul meu, Îþi mulþumesc cã ai apãrat aceste lucrãri. Toatã munca mea de cîþiva
ani s-ar fi pierdut...
T-
A trebuit sã mã scol ºi sã scriu pe fiecare obiect confiscat: “Gãsit la mine”. ªi sã semnez.
Am semnat fericit cã îmi rãmãsese ceea ce era mai de preþ. Ceea ce luaserã era nimic pe
lîngã ceea ce mi-a rãmas.
La plecare maiorul mi-a spus:
- Azi e sîmbãtã! Bagã de seamã: luni dimineaþa la ora 8 - sã fii prezent la Inspectoratul
de Securitate din Oradea!
ªi au plecat!
ªtiind bine ce a urmat de fiecare datã cînd îmi fãcuserã percheziþie ºi mã arestaserã,
înþelegeam bine cã de data asta n-am sã mã mai întorc din mîinile lor. Eram socotit dupã
pãrerea lor “un recidivist, un incorigibil, unul cu care se încercase totul fãrã nici un
rezultat”... Prin urmare la ce altceva urma sã mã aºtept acum decît la moartea acolo, mai ales
în condiþiile sãnãtãþii mele de acum?
Aºa cã era normal sã mã pregãtesc pentru plecarea cea din urmã.
- Slãvit sã fie Domnul! - mi-am zis plin de pace ºi resemnare. Acolo mi-am trãit eu cei
mai mulþi ani din adevãrata mea viaþã, - acolo este normal ºi sã mor. Pentru Domnul meu
mi-am trãit viaþa, pentru El este frumos ºi drept ºi sã mor.
T-
Mi-am pregãtit astfel familia, pe cei care îmi erau aproape. Ne-am rugat pentru ultima
datã împreunã. Mi-am luat traista mea care îmi fusese mereu pregãtitã încã de cînd venisem
cu cîteva lucruºoare de care aveam nevoie pînã voi trãi, iar apoi sã le rãmînã ceva dupã mine
celor care au sã mã îngroape undeva. - Mi-am luat “ultimul rãmas bun” - ºi am plecat.
T-
La Beiuº, pe unde treceam, am întîlnit fraþii care mã aºteptau. Le-am dat “ultimele
îmbãrbãtãri” - ºi dupã ce ne-am rugat “încã o datã împreunã”, ne-am îmbrãþiºat plîngînd, mai
avînd singura nãdejde a revederii doar în Împãrãþia lui Dumnezeu...
Era ceva atît de frumos ºi de ceresc în aceastã despãrþire liniºtitã ºi sfîntã, pentru
mergerea la moartea cea mai minunatã.
Sînt fericit cã m-au lãsat sã merg singur... N-aº merge aºa de fericit dacã aº fi dus. Merg
singur cãtre rugul meu ºi sînt fericit cã merg singur ºi nu forþat. Sã vadã Domnul meu cã
dragostea mea faþã de El nu merge la jertfã silitã - ci merge de bunãvoie. Sã vadã astfel cã
tot ce I-am spus ºi I-am cîntat, n-a fost minciunã.
Sã vadã ºi fraþii acest lucru: cã nu trebuie sã se meargã la moartea pentru Hristos împins
sau tras cu de-a sila - ci cu liniºte - ºi chiar cu o anumitã bucurie.
Sã vadã ºi vrãjmaºul cã puterea credinþei ºi a dragostei faþã de Dumnezeu, este mai tare
decît frica morþii. ªi sã n-aibã satisfacþia cã ne-a învins.
Te rog Doamne Isuse, þine-mi în inimã puternica încredinþare ºi marea liniºte pe care mi-o
dai acum - pînã la sfîrºit.
T-
Chiar în faþa clãdirii Securitãþii din Oradea, este o bisericã, descuiatã toatã ziua, de
dimineaþa pînã seara.
În aceastã bisericã este o Cruce mare cu Isus Cel Rãstignit. La picioarele lui Isus este un
loc de îngenunchere ºi de rugãciune.
Cu cîtãva vreme înainte de ceasul cînd trebuia sã fiu în faþa asupritorului meu, - eram în
aceastã bisericã, îngenuncheat la picioarele Crucii lui Isus Cel Rãstignit.
De acolo m-am sculat ºi am mers în faþa celor ce mã cercetau cu ameninþãri.
T-
Am fost dus iarãºi pe scãri ºi prin coridoare, pînã la o uºã dosnicã, într-o camerã
lãturalnicã. Acolo iarãºi trebuia sã stau în faþa unui dosar tot mai gros, care conþinea toate
pîrele aduse împotriva mea de cãtre toþi cei ce îmi pîndiserã de zeci de ani toatã umblarea
mea cu Isus, Scumpul ºi urmãritul meu Mîntuitor!
T-
De data asta, înapoia acestui dosar, mi s-a pãrut cã vãd un om ºi nu o fiarã. Sã vedem!
De altfel mie îmi este acum totuna. Cînd hotãrîrea morþii îþi este luatã - mergi sau stai liniºtit
oriunde. Nu te mai intereseazã nici cine, nici cum, nici unde te va ucide. Doreºti doar un
singur lucru: sã se termine cît mai repede. ªi faci totul în vederea acestui lucru.
T-
Anchetatorul se uitã la traista mea ºi rîse:
- Ce faci cu asta? De ce ai adus-o?
- O sã-mi foloseascã cîtva timp. Dupã aceea - sã-i rãmînã ceva de la mine cuiva.
- Bine! În sfîrºit...
ªi deschizînd dosarul, se uitã pe o însemnare lungã ºi îmi zise:
- D-ta ai scris Tinerime rãtãcitã?
- Eu!
- ªi spune d-ta, nu conþine asta idei duºmãnoase? Nu este asta o instigare la urã? Un
îndemn la revoltã împotriva regimului nostru? Ascultã:
T-
Tinerime rãtãcitã, prinsã-n lanþul celui rãu,
Oastea Domnului te cheamã sã te-ntorci la Dumnezeu,
- Rupeþi lanþul ce vã leagã, biruiþi-l pe satana
ºi smulgeþi-vã din inimi ºi din suflet buruiana!
T-
Pe cine vizezi d-ta aici? Care este “lanþul celui rãu” - nu filozofia noastrã marxistã? Care
este “buruiana”, - nu educaþia aceasta care se dã acum tinerimii? Cine este “satana”? Spune
pe cine ai vizat d-ta direct prin aceste scrieri?
- Domnule, ºtiþi dv. cînd am scris eu cîntarea asta? În 1934. Aveam atunci 20 de ani. Sînt
aproape patruzeci de ani. Cine credeþi cã s-a putut gîndi atunci cã peste patruzeci de ani va
veni cineva s-o interpreteze în felul cum dv. o interpretaþi acum?
- Da, dar ea se cîntã acum! Deci se poate interpreta ca privind starea de lucruri de acum!
- Dupã felul acesta de a judeca, dv. mã puteþi condamna tot atît de uºor ºi pentru cã spun
Tatãl nostru!
- Cum sã te condamn pentru cã spui Tatãl nostru?
- Da, tot pentru interpretarea care o daþi cîntãrii Tinerime rãtãcitã, care a fost scrisã acum
40 de ani. Tatãl nostru a fost scris acum douã mii de ani, dar eu îl spun astãzi. În Tatãl
n o s t r u ex i s t ã un cuvî nt care spune: “ºi ne izbãveºte pe noi de cel rãu”. Iar dacã d v .
interpretaþi cã eu spunînd “cel rãu” vã vizez pe dv. - iatã cã mã condamnaþi!
- Doar nu sîntem absurzi!
- O aºa absurditate este ºi cealaltã interpretare.
T-
Bine, sã zicem cã o lãsãm pe asta! Sînt ºase ani de cînd ai ieºit de la închisoare. Atunci
ai semnat acolo o declaraþie cã te vei abþine de la orice activitate împotriva regimului. De ce
n-ai respectat aceastã declaraþie? De ce ai început sã organizezi din nou Oastea Domnului?
De ce ai cutreierat þara în lung ºi în lat, agitînd lumea? De ce nu laºi oamenii în pace sã-ºi
vadã de muncã? De ce nu-þi vezi ºi d-ta de muncã?
- Domnule maior, - ºi aceasta este o exagerare. Dv. ºtiþi cã eu ºi familia mea sîntem
colectiviºti. Dv. ºtiþi cã nouã ni se repartizeazã pe numãr de casã suprafeþe obligatorii de
muncit, de sãpat, de secerat, de cosit... Dv. ºtiþi cã eu n-am în casã decît douã femei bãtrîne,
mama ºi soþia. ªi trebuie sã ºtiþi cã numai cu ele am muncit ºi muncesc toatã suprafaþa
repartizatã nouã ºi cã niciodatã n-am rãmas în urmã cu aceste lucrãri...
- Ei ºi? Ce are asta cu ceea ce te-am întrebat?
- Dacã eu mi-am fãcut toatã aceastã muncã aproape singur ºi la timp, - atunci cînd am
avut eu vreme ca sã cutreier “toatã þara în lung ºi în lat”? Sã organizez ºi sã agit?
- De ce eºti împotriva manifestãrilor culturale? De ce predici contra filmelor, teatrelor,
conferinþelor ce se þin în cadrul acþiunilor de culturalizare a maselor?
- Niciodatã n-am predicat împotriva acestora! Eu n-am spus nimic împotriva nimãnui decît
împotriva pãcatului.
- Ce înþelegi prin “pãcat”?
- Tot ceea ce este rãu ºi pierzãtor pentru suflet!
- Deci, dupã pãrerea d-tale - ºi astea!
- Asta o spuneþi dv., care vreþi neapãrat sã mã condamnaþi nu pentru ce am spus ci pentru
ce n-am spus!
T-
Tot timpul discuþiilor noastre, îl priveam liniºtit ºi senin - drept în ochi! În privirile mele
era numai ceea ce îmi era ºi în inimã: liniºte ºi seninãtate hotãrîtã ºi împãcatã.
ªi de fiecare datã a lui privire trebuia sã se plece sau sã fugã - nu a mea.
ªtiam cã lupta adevãratã se dã între priviri. În lupta aceasta, - slãvit sã fie Domnul cã
privirile lui fuseserã înfrînte.
T-
Cam în felul acesta a durat discuþia noastrã pînã tîrziu la amiazã, cînd el s-a dus sã
mãnînce.
- D-ta nu mãnînci? - m-a întrebat.
- Am sã mãnînc ºi eu!
- Atunci eºti liber pînã la ora 4, cînd trebuie sã vii din nou aici.
ªi m-a condus pînã la poartã, ca paznicul sã mã lase sã ies.
Am trecut peste drum, am intrat din nou în Casa Domnului meu - ºi am îngenuncheat la
picioarele Crucii Lui, spre a-I mulþumi pentru felul minunat în care m-a sprijinit tot timpul
acestei lupte.
L-am rugat sã-mi dea acelaºi sprijin ºi mai departe pînã la capãt. Nu-mi pãsa cã mor, dar
voiam sã-L slujesc curajos pe Domnul meu ºi sã-I apãr frumos Lucrarea Sa pînã la moarte.
ªtiam cã judecata mea va fi sumarã... Pentru condamnarea unui recidivist aºa incorigibil
pentru ei cum eram eu - nu se pierde prea multã vreme cu cercetãrile ºi cu motivarea
sentinþei: e destul motiv trecutul cu nenumãratele lui condamnãri fãrã “îndreptare”.
- Facã-se voia Ta! Eu iatã sînt gata la orice ºi chiar acum! Numai fii nedespãrþit de mine
clipã de clipã ºi pas de pas, Domnul meu Isus. Sã mor frumos ºi biruitor!
T-
La ora 4 eram din nou în faþa învinuitorului meu, care rãsfoia mereu dosarul scoþînd alte
ºi alte învinuiri, ca ºi cele de dinainte de amiazã.
Se fãcuse ora 9 seara, iar eu eram tot acolo.
Atunci au mai intrat pe uºã încã doi... Cred cã unul era “ºeful cel mare”, iar celãlalt un
cãpitan.
- Spune d-le Dorz, - îmi zise el aºezîndu-se ca ºi ceilalþi doi pe niºte scaune moi, - ce te
face pe d-ta sã fii chiar atît de fanatic în activitatea asta a d-tale? Înþeleg dacã ai fi un episcop
sau mãcar un popã care sã ai un avantaj, un salar, un venit... Dar aºa...
Ai fãcut ºaptesprezece ani de închisoare, ai rãmas fãrã nimic, cîºtigi o pîine cu munca cea
mai grea - eºti permanent în pericolul de a fi închis din nou... Ce te face pe d-ta sã fii astfel?
Cã vãd cã nu eºti un om prost!
T-
Am înþeles atunci cã mi se oferã o ocazie sã pot vorbi ceea ce îmi stãtea demult pe suflet.
Avusesem timp toatã ziua sã mã conving, din felul cum mi se îngãduise sã discut, - cã de data
asta într-adevãr nu mai era chiar aºa “ca ºi înainte”. Am început deci:
- Mã face conºtiinþa mea de creºtin în primul rînd. Apoi cea de român! Noi românii
sîntem un popor care ne-am nãscut creºtini. N-am fost sute de ani pãgîni, apoi sã ne
încreºtinãm ca ungurii, ca bulgarii sau ca alte popoare!
De atunci, de la începutul istoriei noastre, Dumnezeu a fost Singurul nostru Ocrotitor aici
unde am fost ºi sîntem aºezaþi, la rãscrucea asta geograficã ºi istoricã, - în mijlocul ºi în calea
tuturor nãvãlirilor. Nici un alt prieten ºi apãrãtor decît Dumnezeu n-am avut prin toate
secolele existenþei noastre ºi în toate perioadele dramatice prin care am trecut.
Toatã istoria noastrã, toatã tradiþia noastrã frumoasã, toatã zestrea noastrã naþionalã cu
care ne mîndrim noi astãzi în faþa lumii - ni le-a dat ºi ni le-a creat numai credinþa în Hristos.
Cine a creat Suceviþa ºi Voroneþul? Cine Putna sau Curtea de Argeº, aceste podoabe unice
cu care ne mîndrim în faþa lumii întregi?
Cine a întãrit braþul lui ªtefan cel Mare, a lui Mircea, sau al lui Mihai?
ªtiþi viaþa lui ªtefan cel Mare ºi ºtiþi cîte ceasuri petrecea el în rugãciuni de fiecare datã
înaintea fiecãrei bãtãlii! ªtiþi apoi cã drept recunoºtinþã adusã lui Dumnezeu, Acela care le
cîºtigase lor biruinþa - era înãlþarea unei biserici sau mînãstiri. ªi ºtiþi bine cã el a spus: - Eu
nu apãr aici numai fiinþa neamului meu, ci apãr credinþa lui Isus Hristos!
Atunci cum sã putem noi, acum cînd dupã secole îndelungate de lupte ºi de jertfe duse
de pãrinþii noºtri - am ajuns la împlinirea idealului pentru care ei au luptat ºi au murit, - cum
sã putem fi acum necredincioºi Dumnezeului lor ºi al nostru, care Singurul ne-a dãruit aceastã
izbîndã?
Acum, cînd Dumnezeu care a fost Singurul nostru Aliat, Singurul care ne-a dat bucuria
sã ne vedem liberi toþi ºi înãuntrul unor graniþe largi ºi independente, - acum sã ne lepãdãm
de El? Acum sã-L tãgãduim? Acum sã ne întoarcem cãlcîiul împotriva Lui?
Dar cine ne va mai ajuta pe noi mîine, cînd din nou s-ar putea sã ajungem în vreo
nenorocire? Spre cine sã strigãm atunci la greu dacã astãzi, la bine, ne lepãdãm de El? Cãci
nici astãzi n-avem în jurul nostru nici un prieten, ci sîntem înconjuraþi numai de vrãjmaºi care
pîndesc tot sã ne jefuiascã ºi sã ne desfiinþeze...
Dar pe lîngã tradiþia noastrã creºtinã ºi pe lîngã primejdiile dinafarã - noi mai avem atîtea
primejdii ºi vrãjmaºi lãuntrici: pãcatele, dezbinãrile, decãderea trupeascã ºi sufleteascã, -
toate ducînd în final la nimicirea sufletului ºi a neamului nostru!
Asta m-a fãcut ºi mã face sã nu pot sta liniºtit acasã, sã-mi vãd ºi eu de nimicurile
pãmînteºti, cînd aceste sfinte ºi veºnice valori sînt în cea mai mare primejdie.
Acum da, sînt aici! Puteþi sã mã bateþi, sã mã condamnaþi, pot chiar sã mor aici. Pentru
aceasta conºtiinþa mea este liniºtitã. Dar nu pot sã mã împac cu compromisul nimicitor a tot
ce privesc mai de preþ ca însãºi viaþa mea. Mai greu e chinul conºtiinþei ca oriºicare chin
lumesc. ªi mai de preþ este îndrept ãþirea ei decît ori care preþ din lume... Eu cred în
Dumnezeu, în Judecata ºi în rãsplãtirile Sale... ªi mã tem de El!
De asta nu pot tãcea.
Eram atît de miºcat încît vorbeam cu lacrimi. Toþi trei mã ascultau fãrã sã mã priveascã
nici unul - stãteau pe scaune cu feþele spre uºã.
Mi s-a pãrut cã ºi ei sînt miºcaþi sufleteºte...
T-
Nu ºtiu cît timp trecuse de cînd începusem sã vorbesc astfel, dar cînd am ajuns la acest
punct, am simþit cã vorbisem de-ajuns - ºi am tãcut.
În camerã atmosfera era încãrcatã de ecoul ºi simþãmîntul celor pe care le evocasem.
Au trecut vreo cîteva minute aºa. Cred cã tuturor ne vorbea Duhul lui Isus Hristos sau al
lui ªtefan cel Mare, Mircea, Mihai, - al strãmoºilor neuitaþi... Sîngele, lanþurile, morþii,
jertfele ºi descãtuºarea istoriei noastre... Poate ºi primejdiile ei...
Dacã au vãzut cã nu mai vorbesc, - au ieºit pe rînd afarã, începînd cu “ºeful cel mare” -
fãrã sã spunã nimic... ªi m-au lãsat singur.
Dupã vreun sfert de ceas, a venit înapoi maiorul, ºeful anchetator, care mã cercetase toatã
ziua.
T-
- Domnule Dorz, - îmi zise, - e ora zece. Ajunge pentru astãzi. Acuma te duci ºi d-ta la
cineva în oraº sã dormi pînã dimineaþã. ªtiu cã d-ta ai “neamuri” pe aici la care ai mai fost.
Eu pot sã-þi dau un loc de dormit ºi aici, dar nu vreau sã dau aspect atît de tragic lucrurilor,
aºa cum vãd cã le dai d-ta.
ªi dimineaþã la ora 8 ne revedem iarãºi.
M-a petrecut din nou pînã m-a scos pe poartã.
T-
Astfel a fost o searã ºi o dimineaþã - ziua a doua.
T-
Dimineaþa înainte de ora 8, eram iarãºi în bisericã la picioarele Scumpului meu Mîntuitor
cu ochii plini de lacrimi ºi cu sufletul plin de recunoºtinþã pentru tot ajutorul dãruit pentru
biruinþa de ieri...
ªi cu cea mai stãruitoare cerere pentru ajutorul de care mai am nevoie ºi pentru biruinþa
de azi.
Din faþa lui Isus, am mers în faþa lor, plin de încredere ºi de pace.
În aceastã zi a trebuit sã rãspund la alte întrebãri pe care mi le citea din dosar, mai ales
în legãturã cu drumurile pe care le fãcusem prin þarã.
T-
- Ce ai cãutat în 9 ianuarie anul trecut la Bucureºti?
- Am fost chemat stãruitor de o sorã credincioasã bolnavã ºi bãtrînã care avea sã plece
definitiv din þarã peste cîteva zile. Aceasta fãcea parte din biserica evreilor creºtini, dar se
apropiase foarte mult de Lucrarea Oastei Domnului. Evenimentele au fost sã aparã ºi ea cu
noi în acelaºi proces. Astfel cã a fost condamnatã ºi ea la 5 ani închisoare.
A suferit deci ºi ea împreunã cu noi.
Cu toate cã am avut unele pãreri diferite în legãturã cu felul nostru de credinþã, - totuºi
cînd am primit cererea ei stãruitoare - ºi ºtirea cã i-a sosit aprobarea sã plece din þarã - din
consideraþiuni creºtineºti ºi umane, am þinut sã mã duc. Plecarea ei definitivã, era ca o
moarte. Simþeam cã aveam faþã de ea o datorie creºtineascã pe care nu puteam sã nu mi-o fac.
- Ce aþi discutat atunci?
- Aproape nimic. A trebuit mai mult sã ascult dezvinovãþiri ºi justificãri. ªi pentru a nu
mai da loc la amãrãciuni care nu-ºi mai aveau rostul - am iertat ºi am împãcat totul.
- Cu cine te-ai mai întîlnit?
- Cu nimeni!
- Chiar cu nimeni?
- Cu nimeni important.
- Bine! Dar la Comãneºti ce ai cãutat?
- Eram dator familiei de la care împrumutasem înainte de arestarea mea din 1959 o sumã
de bani spre a-mi achita prima ratã din casa pe care o cumpãrasem la Cãlan. Aceastã sumã
mi-a fost ºi confiscatã în întregime de Securitate încã la arestarea mea de atunci fãrã sã mi-o
mai fi înapoiat niciodatã. Dar eu le eram dator cu aceºti bani. ªi trebuie sã fac cum pot spre
a-mi achita chiar din timp în timp, cîte puþin. M-am dus sã le plãtesc o parte din datoria asta.
- Aþi avut acolo ºi adunare!
- Au venit niºte fraþi cu niºte neînþelegeri referitoare la învãþãturã, la comportarea
tineretului, la anumite abateri de la calea Oastei Domnului - ºi au þinut sã mã întrebe asupra
acestor lucruri.
- Ce neînþelegeri aveaþi cu privire la învãþãturã?
- ªtiþi bine despre frãmîntãrile dintre noi cu privire la amestecul sectar. Dezbinãrile
provocate de cãtre aceste infiltraþii au devenit o problemã atît de dureroasã pentru noi încît
luptãm cu orice risc sã le rezolvãm bine, spre a ajunge iarãºi la pace ºi unitate între noi.
- De ce te amesteci d-ta în credinþa altora? De ce nu laºi pe fiecare sã creadã ce vrea?
- Pentru cã aceste dezbinãri sînt astãzi o problemã arzãtoare pentru frãþietatea Oastei
Domnului. - Dar dacã nu se va lucra cu simþ de rãspundere pentru rezolvarea lor, mîine
dezbinãrile acestea vor fi o problemã pentru bisericã. Iar poimîine, ele vor constitui o
problemã chiar pentru naþiune.
- Pentru ce?
- Veþi vedea!
- Dar cu tineretul ce aveþi?
- Sînt copiii noºtri - ºi avem rãspundere pentru educaþia ºi viaþa lor!
- De ce aveþi probleme cu ei, dacã i-aþi educat cum aþi vrut?
- Pînã cînd erau numai sub educaþia noastrã, nu aveam probleme. Problemele cu ei încep
cînd intrã sub educaþia altora!
- A cui?
- A ºcolii, a strãzii, a anumitei societãþi...
- Pînã cînd rãspunde pãrintele de educaþia copilului?
- Toatã viaþa, - dar de fapt el nu are putere asupra copilului sãu decît pînã la ºapte ani.
Pînã la ºapte ani copilul este ascultãtor. Îndatã însã dupã aceastã vîrstã, cînd copilul intrã tot
mai mult pe mîna altor educatori decît pãrinþii sãi, - el se înstrãineazã, de obicei, de tot felul
sãnãtos în care îl educaserã pãrinþii credincioºi.
- Societatea este un mai bun educator al tineretului decît aceºti pãrinþi înapoiaþi, care
cautã sã frîneze mersul nou al vieþii.
Acum nu vedeþi cã lumea s-a emancipat? Cultura, civilizaþia, tehnica - au depãºit
mentalitãþile învechite ale religiei ºi credinþei. Lãsaþi tineretul în pace sã-ºi trãiascã viaþa dupã
cerinþele firii lui ºi a spiritului modern de astãzi!
- Fie cã-i lãsãm, fie cã nu, - cea mai mare parte a tineretului nostru tot merge cu ochii
închiºi pe calea plãcutã firii lui ºi a spiritului modern, cum spuneþi.
Dar cu acest tineret se va ajunge exact ca ºi cu problema dezbinãrilor de credinþã despre
care am vorbit înainte. Astãzi neascultarea tineretului este o problemã dureroasã pentru
pãrinþii lor. Mîine însã va fi o problemã tot atît de dureroasã pentru naþiune, pentru dv.
- Cum?
- Dacã nu vreþi sã aveþi creºtinism, - veþi avea huliganism, alcoolism, trîntorism, terorism.
- Cum terorism! Existã la noi terorism?
- Ziarele publicã în fiecare zi ºtiri despre tineri care îºi chinuiesc pãrinþii, care furã, care
fac scandaluri, care chiar ucid, - pentru a obþine bani cu care apoi sã ducã o viaþã uºoarã ºi
distractivã despre care spuneþi cã are drept ul s ã ºi-o trãiascã. Ce devin aceºti tineri
neobiºnuiþi cu munca ºi cu ascultarea? Nu-i asta terorism? ªi dacã nu-i încã, - va deveni, fiþi
siguri!
- Statul are legi - ºi nu va permite!
- Legile nu-l pot transforma pe om! Iatã îl bãgaþi a ºaptea oarã la închisoare, iar dupã ce
iese de acolo, - furã din nou. Numai Hristos Singur poate transforma omul, fiindcã El
opereazã asupra inimii.
- Face o grefã, o transplantare ºi El, ca ãºtia? - zise rîzînd.
- Da, adevãrata transplantare ºi înnoire a inimii - o face numai Hristos, fiindcã
transformarea aceasta a vieþii cuiva, nu vine dinafarã, ci dinãuntru din inima lui. Iar acolo în
inimã într-adevãr numai Hristos poate opera. Noi astã operaþie o propovãduim. E singura
adevãratã.
- Cu Pop de ce nu te împaci? Acum s-a îndreptat, nu mai e cum a fost!
- Cu acest om nu vreau sã mai am nimic. Nu l-am vãzut din închisoare ºi nici nu mai
doresc sã-l vãd. Am avut destul de a face cu el înainte de închisoare ºi chiar acolo. Sînt fericit
sã nu mai am niciodatã nici un fel de legãturi cu el. Dacã s-a îndreptat cu adevãrat, bine...
- Dar sînt mulþi care se iau dupã el!
- Treaba lor. I-am sfãtuit destul. Cine nu ascultã de nici un sfat, îºi meritã soarta.
T-
- Dar cu Moldoveanu, ce aveþi?
- O problemã mai gingaºã, de învãþãturã, de credinþã, de rãtãcire de la însãºi calea ºi
rostul Oastei Domnului!
- Ce deosebire este între el ºi Pop?
- Mare... Pop este un val zgomotos dar de suprafaþã. Moldoveanu este un vîrtej mai de
adîncimi. Pop face în Oastea Domnului o tulburare localã ºi trecãtoare. Dar Moldoveanu face
o dezbinare de adîncime - ºi mai de duratã.
T-
- Ce ai discutat cu mitropolitul Banatului?

- M-a întrebat în legãturã cu Oastea Domnului. I-am rãspuns cã ne gãsim într-o situaþie
ciudatã ºi tragicã. Existãm de fapt, - dar nu existãm de drept.
L-am rugat sã ajute la rezolvarea pozitivã a problemei Oastei în bisericã. Aceºti fii ai
bisericii din Oastea Domnului, care au o dorinþã ºi o foame duhovniceascã mai adîncã decît
alþii, au ºi ei nevoie de o înþelegere mai mare din partea bisericii ºi statului.
Dar cu toate cã sînt cei mai ataºaþi de bisericã ºi mai gata sã o ajute cu tot ce au, totuºi
sînt cei mai vitregiþi ºi mai nedreptãþiþi. Chiar ºi sectarii care s-au rupt de credinþa noastrã
strãmoºeascã ºi s-au înstrãinat oarecum de specificul nostru ca simþire, totuºi au o oarecare
libertate recunoscutã. Pe cînd noi, Oastea Domnului, deºi ne-am nãscut din sînul acestei
biserici ºi al acestui popor, nu ne-am înstrãinat întru nimic de credinþa pãrinþilor noºtri ºi nici
de simþirea neamului nostru, ne îndeplinim în mod loial, din conºtiinþã, toate obligaþiile faþã
de bisericã ºi faþã de patrie, dorind sã ajutãm constructiv ºi activ la ridicarea moralã ºi
bunãstarea materialã a poporului nostru - ºi totuºi nu numai cã nu ne bucurãm de nici un
drept, ci sîntem priviþi ca niºte rãufãcãtori! E o stare anormalã de lucruri, care cu atît va fi
mai bine pentru toþi, cu cît se va rezolva mai repede.
Nu cîrtim împotriva nimãnui, dar sîntem foarte amãrîþi cã nu se gãseºte în bisericã nimeni
cu simþ de rãspundere ºi cu spirit de iniþiativã, care sã-ºi plece inima cu înþelepciune faþã de
aceºti zeci de mii de credincioºi loiali ai bisericii ºi patriei - ºi sã aibã curajul a cãuta o cale
constructivã de rezolvare a problemei lor, spre a le da ºi ostaºilor o cît de micã satisfacþie
sufleteascã. Mãcar cît li se dã altora.
- În mod practic ce i-ai cerut?
- L-am rugat sã încerce a sugera celor în drept o rezolvare favorabilã a problemei Oastei
în sensul de a i se da o libertate oricît de supravegheatã. Era primul om cu o mai mare
suprafaþã, pe care îl întîlneam dupã ieºirea din închisoare. ªtiam cã prin natura funcþiei sale,
ar avea ºi cãderea ºi datoria sã ia o astfel de iniþiativã.
- De ce te-ai dus numai la el ºi la cel de la Cluj?
- I-am considerat pe amîndoi drept oamenii cei mai duhovniceºti dintre toþi mai marii
bisericii.
- ªi ce þi-a rãspuns?
- M-am convins cã nimeni dintre ei nu-i în stare sã riºte nimic pentru Hristos. N-a fost
în stare nici el. În afarã de o foarte rezervatã bunãvoinþã, n-a promis nimic.
A spus doar cã problema pe þarã îl depãºeºte. Cel mult dacã poate în eparhia lui sã
îndrume preoþimea la o oarecare înþelegere ºi apropiere de aceºti credincioºi. Dar nu mai
mult.
Era desigur ºi aceasta mult, - fiindcã în alte eparhii toþi episcopii privesc la Oastea
Domnului ca la o ciumã ºi nimeni nu îndrãzneºte nici sã se apropie de aceºti oameni, ca de
niºte rãufãcãtori, - oricîte declaraþii de ataºament faþã de bisericã au fãcut ei. ªi oricîte dovezi
de bunãvoinþã sincerã i-am arãtat.
- ªi cum s-a terminat?
- Dupã cîteva sfaturi ºi îndemnuri la prudenþã ºi la reþinere - mi-a dat sã înþeleg cã asta
e tot.
Am plecat gîndind cu durere: dacã cel mai bun este aºa, - cum trebuie sã fie ceilalþi?
Totuºi - îmi ziceam - Autoritatea de Stat nu se poate sã nu vadã strãduinþa pe care ºi-a
dat-o ºi ºi-o dã Oastea Domnului pentru însãnãtoºirea climatului moral al oamenilor. ªi mãcar
sub aspectul social al problemei, va vedea cã rolul ei este un rol pozitiv, - ºi va lua Statul o
hotãrîre pozitivã în problema asta, dacã biserica nu vreau sau nu poate...
Cu aceste impresii ºi nãdejdi - am lucrat tot ce am fãcut. Dar pînã azi...
- Vezi cã nimeni dintre ei nu riscã nimic? Ei nu-s nebuni. Ei toþi sînt niºte oameni
deºtepþi care îºi vãd de scaunele ºi de mîinile lor moi. Numai d-ta eºti altfel!
- M-da! Aveþi dreptate! Numai noi!
T-
Din nou am întrerupt pentru masã...
Din nou din faþa lui am mers în faþa lui Isus Cel Rãstignit în catedrala de peste drum.
Acolo m-am hrãnit cu rugãciune, cu lacrimi, cu mîngîiere ºi întãrire.
Apoi la ora poruncitã, din faþa lui Isus, m-am dus iarãºi în faþa anchetatorului meu.
T-
- Acum sã ne apropiem de încheiere - zise el. Eu voi începe sã-mi scriu concluziile, iar
d-ta îmi vei rãspunde doar cînd te voi întreba.
La urmã vei citi ce am scris, iar dacã nu vei avea nimic de obiectat, vom termina. Dacã
ceva nu þi se va pãrea clar sau drept, vei spune.
- Vrei ºi d-ta sã terminãm mai repede, nu?
- Nu eu decid în privinþa asta!
- Cînd vrei sã pleci acasã?
Am crezut cã ori glumeºte, ori vrea sã mã încerce cît de mult þin eu sã plec cît mai repede
acasã.
Am rãspuns foarte liniºtit:
- Cînd vreþi dv. Astãzi, mîine, peste o lunã, peste un an...
- Cum, þi-e indiferent?
- Eu n-am venit aici cu gîndul cã voi mai întoarce vreodatã acasã! Eu ºtiu cum a fost pînã
acum, cînd am fost arestat ºi dus la Securitate. De aceea am venit gata pentru orice. ªi pentru
oricît.
- Ha, ha, ha... - rîse el zgomotos. Dar d-ta n-ai observat cã s-a fãcut o mare schimbare
acum în tot?
- Am vãzut afarã, - dar nu credeam cã ºi înãuntru.
- Acum vei vedea cã ºi înãuntru.
T-
ªi a început sã scrie. A scris poate un ceas, poate douã. La urmã mi-a citit tot ce scrisese
ca o declaraþie a mea, precum discutasem ºi rãspunsesem asupra tuturor învinuirilor lor
cuprinse în paginile dosarului meu.
La urmã m-a întrebat:
- Este adevãrat?
- Da! - i-am rãspuns.
- Ai ceva de obiectat?
- Nu!
- Atunci semneazã!
Am semnat ºi i-am predat hîrtia de vreo 10-15 pagini.
- Acum va trebui sã le completãm acestea cu declaraþiile celor din þarã pe la care ai fost,
apoi cu cercetarea materialului aflat la d-ta, - iar dacã nu þi se va gãsi ceva mai deosebit - se
poate sã scapi mai uºor. Dosarul completat va merge la cei mai mari - ºi ei vor decide.
Deocamdatã eºti liber ºi poþi sã te întorci acasã.
Vezi cã totuºi s-a schimbat ceva ºi înãuntru?
- Într-adevãr acum vãd cã s-a schimbat enorm de mult.
Vã mulþumesc cã mi-aþi permis sã vorbesc ºi cã m-aþi ascultat cu îngãduinþã. Sînt peste

douãzeci de ani de cînd sînt purtat pe la dv., dar pînã acum n-am putut sã vorbesc aºa liber.
Cînd am încercat sã spun adevãrul mi s-a închis gura cu pumnul. Atunci mi-am împreunat
mîinile ca sã fiu legat dupã voie - ºi am tãcut. Înþelesesem cã eram mai dinainte condamnat
- ºi ºtiam cã n-am voie sã mã apãr.
Dar acum da, vãd cã s-a fãcut o mare schimbare într-adevãr ca de la cer la pãmînt.
Oricare ar fi urmarea anchetei mele, doresc sã vã exprim mulþumirea ºi stima mea, pentru
felul cum m-aþi tratat.
- Mulþumim ºi noi! - mi-a rãspuns.
ªi mi-a întins prietenos mîna.
T-
Îºi poate închipui oricine cît de uimit am rãmas. Cît de neobiºnuit fusesem înainte cu
astfel de comportãri din partea lor. Nici nu-mi venea sã cred.
Dupã felul cum îi cunoscusem, bãnuiam ieri cã totul este doar o metodã spre a mã înºela.
Azi, oricare ar fi decizia “celor mai mari” - deocamdatã felul cum m-au tratat ºi faptul cã mi
se dã drumul, - este totuºi ceva atît de neobiºnuit!
Înainte de plecarea mea, mai veniserã vreo trei în biroul de anchetã. Mi-au dat cu toþii
mîna.
Le-am spus “sã trãiþi!” - ºi am ieºit, condus pînã la poartã de cãtre maiorul care îmi spuse:
- Dupã ce îþi vom cerceta cãrþile ºi caietele pe care le ai la noi, ºi dacã nu se va gãsi în
ele nimic compromiþãtor, se poate sã scapi mai uºor. În orice caz te vom mai chema. Aºa cã
sã ºtii cã ai sã mai vii la noi.
T-
Din faþa lui am mers din nou în faþa Scumpului meu Mîntuitor, din catedrala de peste
drum.
O, cu ce lacrimi de recunoºtinþã I-am mulþumit Domnului meu Isus cã fusese atît de
minunat ºi atît de puternic alãturi de mine, clipã de clipã, în tot acest calvar al meu pentru
El ºi Lucrarea Lui.
T-
Deocamdatã totul se încheiase fericit. Dar ameninþarea nu dispãruse. Decizia “celor mai
mari” putea sã fie foarte uºor trimiterea mea în judecatã.
Eram totuºi fericit cã de data asta voi fi numai singur ºi nu împreunã cu alþii. Nici o clipã
n-am angajat pe nimeni decît pe mine.
Totuºi rãmînea neschimbatã atitudinea lor duºmãnoasã faþã de Lucrarea Oastei ºi
ameninþãtoare faþã de adunãrile noastre frãþeºti. Pentru schimbarea acestei atitudini va mai
trebui luptat.
T-
Întors acasã, am gãsit într-o revistã un anunþ cã patriarhul îºi sãrbãtoreºte împlinirea a 70
de ani de viaþã.
Un îndemn mi-a venit dintr-o datã sã folosesc acest prilej pentru a-i scrie despre tot ce
ni se pregãteºte iarãºi.
I-am trimis astfel o scrisoare de felicitare cu prilejul împlinirii vîrstei sale biblice - ºi
aducîndu-i aminte de luptele pe care ni le ºtia ºi de necazurile noastre din trecut pentru
Numele Domnului ºi pentru libertatea Oastei, îl înºtiinþam pe scurt despre noua ameninþare
în care am ajuns iarãºi, dupã atîþia ani din 1958 de cînd nu ne mai vãzusem, dupã încercarea
lui nereuºitã de la Sinod.
ªi îl rugasem - poate pentru ultima datã - sã intervinã binevoitor pentru rezolvarea bunã
a problemei legalizãrii Oastei.
T-
Peste cîteva zile am primit urmãtorul rãspuns:

T-
“Patriarhia Românã
Cabinetul Patriarhului
Nr. 314/1971
T-
Felicitãrile ºi urãrile exprimate cu prilejul aniversãrii zilei mele de naºtere, m-au miºcat
profund transformîndu-se în sufletul meu în prinos de recunoºtinþã cãtre Milostivul Dumnezeu
care m-a învrednicit sã ajung la acest popas al vieþii ºi cãruia mã rog smerit sã-mi lumineze
calea pînã la sfîrºitul hotãrît de El. Dragostea mea cu voi cu toþi în Hristos Isus. Amin.
(1 Cor. 16, 24) .
Justinian, Patriarhul României”.
ªi apoi un adaos:
T-
“Mulþumesc fratelui Traian Dorz pentru urãrile adresate cu prilejul aniversãrii mele.
Totodatã îl invit sã-mi trimitã un memoriu confidenþial cu privire la necazurile de care
aminteºte în scrisoarea din 9 martie a.c.
Cu pãrinteºti binecuvîntãri
semnat; Justinian”.
La aceastã invitaþie i-am rãspuns urmãtoarele:

T-
“Prea Fericite Pãrinte Patriarh,
Cu inima plinã de o adîncã recunoºtinþã pentru oferirea acestui fericit ºi poate ultim prilej
- ºi cu cea mai profund îndatoratã iubire fiascã faþã de Prea Fericitul Pãrinte Patriarh, -
sãrutãm Dreapta.
T-
La binevoitorul rãspuns trimis cu Nr. 314/1971 - prin care aþi avut bunãtatea de a mã
invita sã Vã înaintez un memoriu confidenþial privitor la problema atinsã doar aluziv ºi
tangenþial prin scrisoarea mea din 9 martie a.c. - Vã împãrtãºesc urmãtoarele:
T-
Subsemnatul Traian Dorz, cu domiciliul în Livada Beiuºului Nr. 9 jud. Bihor, credincios
supus ºi ascultãtor învãþãturii sfintei noastre Biserici Ortodoxe, membru al fostei asociaþii
religioase ortodoxe Oastea Domnului, înaintez P.F. Pãrinte Justinian, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, urmãtorul
Memoriu confidenþial
- cu privire la situaþia subsemnatului decurgînd din apartenenþa la fosta asociaþie ortodoxã

Oastea Domnului
- ºi la situaþia actualã a acestei asociaþii religioase ortodoxe.
T-
Prea Fericit Pãrinte Patriarh, - solicit de la început iertare pentru extinderea la care voi
fi obligat de importanþa ºi de durata evenimentelor vizate. Doresc sã fiu cît se poate de
succint, dar ºi de fidel, în cele expuse. Poate aceastã ultimã încercare va ajuta la curmarea
acestei situaþii anacronice care de aproape 25 de ani constituie o sursã de amãrãciuni în
biserica noastrã ºi în poporul nostru.
T-
Dupã cum Vã este desigur prea bine cunoscut, la începutul anului 1923 a luat fiinþã la
Centrul Metropolitan din Sibiu, asociaþia religioasã ortodoxã Oastea Domnului.
Iniþiativa unei miºcãri de înviorare în bisericã, era pe de-a dreptul a Conducerii Bisericii
Ortodoxe Ardelene ºi se înscria ca o imperioasã necesitate în contextul nevoilor de atunci,
atît pentru bisericã cît ºi pentru naþiune, avînd rost în special pentru:
- a fi un puternic instrument duhovnicesc spre redresarea vieþii morale ºi sociale din þara
ºi naþiunea noastrã rãmasã grav atinsã dupã cel dintîi rãzboi mondial, abia terminat,
- a fi un factor important în luptele confesionale devenite ºi mai acute
- ºi spre a fi o acþiune binevenitã în stimularea ºi sudarea sentimentului religios ºi
patriotic în inima întregului nostru popor, ajuns acum dupã secole de lupte ºi jertfe, unit
înãuntrul aceloraºi frontiere libere ºi cuprinzãtoare.T-
Curînd iniþiativa aceasta s-a dovedit binevenitã, iar rezultatele ei binecuvîntate, - atît
pentru bisericã cît ºi pentru popor. Un numãr tot mai mare de personalitãþi din înaltul cler ca
ºi din pãtura cultã a poporului veneau, alãturi de mulþimile de rînd - ºi aºezîndu-se în fruntea
maselor au ajutat la crearea unei mari miºcãri duhovniceºti, la o adevãratã renaºtere
sufleteascã a unor largi pãturi din popor. Pretutindeni aveau loc însufleþite adunãri prin
biserici sau ºcoli. ªi o largã propagandã de atragere a tuturor credincioºilor din ambele
confesiuni române spre o trãire vie a Evangheliei Mîntuitorului în sînul aceleiaºi credinþe pe
care a avut-o poporul nostru din moºi-strãmoºii lui. Se trezise în mase o arzãtoare sete
sufleteascã dupã Cuvîntul Sfînt, iar aceastã sete odatã trezitã, nu mai putea fi potolitã uºor.
T-
Aceasta era situaþia în anul 1930 cînd eu, încã elev în ºcoalã fiind - la vîrsta de abia 15
ani, - îndemnat de duhovnicul meu, m-am înscris împreunã cu mulþi alþii cu entuziasm, în
aceastã asociaþie, - trecînd printr-o totalã transformare sufleteascã.
Dupã alþi patru ani, eram deja angajat în redacþia centrului misionar al Oastei Domnului
de la Sibiu, alãturi de pãrintele Iosif Trifa ºi de alþi publiciºti ai Oastei Domnului, colaborînd
la redactarea revistei ºi publicînd lucrãri proprii.
T-
Avîntul continuu pe care îl luase asociaþia O. Domnului cuprinsese toatã þara, trecînd pînã
departe ºi peste hotarele ei în aproape toate pãrþile locuite de români. Astfel cã în anii
1933-1934 calculele aproximative arãtau cã numãrul membrilor Oastei Domnului era undeva
între 300 ºi 400 de mii de ostaºi.
Privitã cu o largã bunãvoinþã de cãtre bisericã ºi sprijinitã prin mai toate mijloacele
oficiale de atunci, Lucrarea Oastei Domnului bine îndrumatã ºi atent supravegheatã de cãtre
bisericã ºi Stat, - se dovedea deplin corespunzãtoare scopului pentru care fusese iniþiatã.
Adunãrile ei specifice, aveau loc în dupã amiezile de duminici ºi sãrbãtori într-o atmosferã
duhovniceascã evanghelic-ortodoxã, fiind îndrumate de preoþi sau laici entuziaºti ºi activi.
T-
Curînd însã, la începutul anului 1935, tocmai în apogeul mulþumirilor, - printr-o fatalã
neatenþie - un mic diferend administrativ ivit între cei doi iniþiatori principali de la Centrul
Oastei ºi bisericii din Sibiu ºi anume mitropolitul Bãlan ºi preotul Trifa, - diferend alimentat
veninos ºi adîncit deliberat de cãtre terþi interesaþi ºi invidioºi - a degenerat într-un conflict
ireparabil.
T-
Acest conflict însã, deºi de naturã pur administrativã la început - a cãpãtat ulterior un
aspect indisciplinar de ordin canonic. El nu avusese niciodatã un temei dogmatic în sensul
unei abateri de la dogmele ºi învãþãturile bisericii a preotului Trifa sau a colaboratorilor sãi, -
nici în timpul vieþii preotului Trifa ºi nici pînã azi. A fost totuºi - pe nedrept ºi în mod forþat
înfãþiºat ca atare. ªi a rãmas cunoscut în acest fel.
T-
Tristele evenimente de la Oastea Domnului începute în anul 1935 - ºi care aveau sã aducã
pînã în ziua de astãzi atîtea amãrãciuni ºi pagube sufleteºti - m-au gãsit ºi m-au lãsat pe mine
tot în redacþia pãrintelui Iosif Trifa, angajat ºi în plinã activitate publicisticã, pe aceeaºi linie
cu dînsul - ºi alãturi cu marea mulþime a membrilor Oastei Domnului rãmaºi fideli faþã de el.
Neînþelegerile ºi polemicile angajate între conducãtorii de la centru s-au rãspîndit în
curînd în mod dezastruos asupra întregii acþiuni fãrã precedent a Oastei Domnului, care
progresase atît de frumos pînã atunci.
A fost provocatã sciziunea. S-au creat douã partide ostile. A fost diminuat numãrul noilor
adeziuni. S-au stîrnit dureroase sfîºieri sufleteºti. ªi s-au adus chiar ºi asupra ideii în sine
umbre amare, critici violente - ºi pînã la urmã o rãspînditã dezaprobare oficialã.
T-
La acest punct ajunseserã lucrurile în anul 1948 cînd a intervenit oficial reorganizarea
bisericii, desfiinþarea tuturor asociaþiilor religioase care funcþionau în cadrul bisericii
ortodoxe - prin urmare ºi a Oastei Domnului.
Dar în momentul acela, Oastea Domnului era o realitate. Dupã 25 de ani de existenþã
recunoscutã ºi susþinutã oficial, Oastea Domnului devenise o opinie adîncitã. Îºi formase un
organism propriu ºi viguros. Îºi crease o tradiþie proprie. ªi mai ales îºi însuºise o convingere
evanghelicã neclintitã de necesitatea ei pentru renaºterea ºi trãirea vie ºi pentru rãspîndirea
acestei trãiri a Evangheliei lui Hristos în întreaga comunitate creºtinã. De asemenea ºi în
ajutarea bisericii la combaterea rãtãcirilor de la învãþãtura ºi unitatea credinþei noastre. Mai
al es cã aceste rãtãciri susþineau cã în biserica ortodoxã nu se mai poat e t rãi o v i aþ ã
evanghelicã întrucît “litera” bisericii omoarã Duhul Evangheliei. La fel Oastea Domnului era
convinsã cã existenþa ºi activitatea ei este absolut necesarã pentru însãnãtoºirea climatului
moral, - prin lupta ei pentru stîrpirea viciilor sociale.
În astfel de condiþii, mãsurile practic luate pentru desfiinþarea Oastei Domnului fiind
sporadice, neesenþiale ºi neconvigãtoare, nu au reuºit decît sã arunce aceastã categorie de
credincioºi ai bisericii ºi de cetãþeni ai patriei noastre, într-o aparentã poziþie ostilã faþã de
autoritãþi - ºi sã le creeze o situaþie tot mai dificilã.
Pe de-o parte fiind supuºi ºi loiali faþã de legile ºi autoritatea de stat, ascultãtori ºi
împlinitori din conºtiinþã a îndatoririlor bisericeºti, - iar pe de alta crezînd cã li se face o
nedreptate fiind privaþi de libertatea ºi bunãvoinþa de mai nainte, în þinerea adunãrilor lor cu
caracter duhovnicesc în biserici ºi sub îndrumarea preoþilor, cum fuseserã în trecut.
Astfel ei înþelegînd cã nu încalcã întru nimic îndatoririle normale ºi-au permis þinerea
adunãrilor lor ºi pe mai departe în case particulare, considerînd acest lucru ca nedãunãtor
întru nimic nici bisericii ºi nici statului. Chiar dacã adunãrile nu ºi le þineau la ore ºi în locuri
unde puteau fi supravegheaþi. Întrucît sentimentele lor erau (dupã pãrerea lor) curate atît faþã
de bisericã cît ºi faþã de stat.
Mai gãseau o justificare ºi în faptul cã unele culte neoprotestante - deºi au învãþãturi
ostile faþã de bisericã ºi sentimente strãine faþã de popor, - se bucurã totuºi de un regim destul
de larg de libertate în þinerea adunãrilor lor. Pe cînd Oastea Domnului, care este un lãstar al
credinþei noastre ºi o parte sãnãtoasã a poporului nostru - nu i se dã acest drept.
Ei îºi zic: biserica noastrã ºi poporul nostru - sînt “pãrinþii” noºtri. Noi nu avem pãrinþi
strãini, nici fire strãinã, iar locul naºterii noastre este aici! Sîntem ascultãtori ºi folositori.
“Pãrinþii” noºtri deci nu trebuie sã se poatã lepãda ºi dezice de noi, fiindcã noi oricît de mult
am fost încercaþi - nu ne-am lepãdat ºi nu ne vom lepãda de ei.
Nu se poate sã nu se revinã odatã asupra hotãrîrii de desfiinþare a Oastei Domnului ºi sã
nu ni se dea ºi nouã, ca atîtora, o formã legalã de activitate întrucît Oastea Domnului a fost
iniþiatã de bisericã, însuºitã de ea ºi îndrumatã timp de atîþia ani. Faþã de aceºti fii ai ei supuºi
ºi ascultãtori, bi s eri ca are dat oria de Mamã - ºi prin urmare nu se poate aºa de uºor
dezinteresa de lãstarul ei.
T-
La sfîrºitul anului 1947 subsemnatul am fost arestat pentru prima datã, pentru activitatea
mea desfãºuratã în Oastea Domnului.
Apoi, pe parcursul a aproape doisprezece ani - pînã în 1959 - am suferit îndelungat
detenþiuni administrative, împreunã cu mulþi alþi membri ai Oastei Domnului, - fãrã sã fi fost
trecuþi ºi judecaþi prin vreo instanþã legalã.
T-
În perioada 1956-1958, nutrind mereu vechea speranþã în îndreptarea lucrurilor cu privire
la legalizarea activitãþii Oastei Domnului în cadrul bisericii ºi a statutelor ei, - timp de doi
ani de zile am întreprins stãruitoare demersuri la Bucureºti, atît la Patriarhie cît ºi la
Departamentul Cultelor - pentru normalizarea acestei stãri de lucruri. Ceream gãsirea unei
forme legale, oricît de restrînse, pentru satisfacerea oricît de redusã a trebuinþelor spirituale
a acestor fii ai bisericii, în limitele noului ei statut de organizare ºi funcþionare.
În cursul acestei perioade am fost de cîteva ori în audienþã atît la P.F. Patriarh Justinian
cît ºi la domnul director al Departamentului Cultelor, cu memorii explicative, - acceptînd fãrã
nici o condiþie prealabilã orice soluþie corespunzãtoare.
Însã tocmai cînd speram cã am ajuns la încununarea eforturilor noastre, - ne-am pomenit
dintr-o datã cu arestarea ºi cu judecata, în loturi pe þarã ºi pe regiuni, a unui mare numãr
dintre noi, membrii Oastei Domnului.
Era la începutul anului 1959.
T-
Personal fiind considerat conducãtor, am fost condamnat atunci la 16 ani muncã silnicã,
10 ani interdicþie ºi confiscarea întregii averi personale. Aveam o modestã casã familiarã
construitã de mine ºi familia mea (compusã din pãrinþi, soþie ºi trei copii).
Mi-a fost confiscatã în întregime nu numai casa, cu toate obiectele din ea, bunuri ale
întregii familii, - dar chiar ºi suma de zece mii de lei pe care abia îi împrumutasem spre a-mi
plãti o datorie familiarã. Toate acestea fiind considerate ca aparþinînd-mi exclusiv mie ºi nu
familiei mele, - au rãmas confiscate în întregime.
Toate acþiunile repetate ale soþiei ºi copiilor mei pentru a li se recunoaºte ºi înapoia partea
lor din aceste bunuri confiscate, au fost respinse la rînd ca nefondate de cãtre tribunalul din
Cluj, - dupã doi ani de termene ºi dezbateri. La fel a fost respins ºi un memoriu înaintat în
1966 de cãtre familia mea la Consiliul de Stat. Pînã în ziua de astãzi, situaþia se menþine
aceeaºi - ºi nu ni s-a mai înapoiat familiei nimic, deºi eu am fost eliberat prin decretul de
graþiere din 1964.
Astãzi, dupã aproape 6 ani de la eliberarea noastrã din închisori, situaþia multor grupãri
ale Oastei Domnului din þarã prezintã serioase îngrijorãri. În timpul îndelungat al feluritelor
frãmîntãri prin care trecuserã ostaºii Domnului, lipsiþi de apropierea caldã ºi înþelegãtoare a
bisericii ºi lãsaþi în voia vînturilor sectare, în unele locuri se încetãþenise o explicabilã
atitudine de rezervã, - aproape indiferentã, - faþã de bisericã. ªi de ferire faþã de preoþi. De
subapreciere ºi chiar uitare a îndatoririlor faþã de autoritatea bisericii. De o limitare aproape
exclusiv la adunãrile asociaþiei. ªi chiar de o apropiere de sentimente sectare.
Sectele, exploatînd condiþiile precare în care se gãsea Oastea Domnului, au reuºit sã
strecoare în multe locuri derutã ºi discuþii aprinse care ameninþau cu rupturi dureroase.
T-
Constatarea acestora mi-au umplut sufletul de o mare îngrijorare ºi durere. Viitorul nu
promitea nimic bun. Un asalt general sectar se contura în toate pãrþile ºi primejdia unei
masive treceri de suflete ºi grupãri la acestea, m-a fãcut sã iau o atitudine îndîrjitã împotriva
rãtãcirilor de la credinþa noastrã ºi a dezmembrãrii Oastei Domnului prin aceste treceri.
Fiind cunoscut majoritãþii grupãrilor Oastei Domnului, prin îndelungata mea activitate
publicisticã - speram sã pot ajuta la aplanarea neînþelegerilor cu privire la credinþã ºi la
aducerea lor în ascultarea bisericii. Precum ºi la formarea unei orientãri clare în îndeplinirea
faþã de Stãpînire a îndatoririlor de conºtiinþã ºi muncã.T-
Am trecut atunci printr-un greu examen interior: Sã respect dispoziþiile de interzicere a
deplasãrii mele de la domiciliu, aºa cum mi se pusese în vedere, nemaiinteresîndu-mã deci
în nici un fel de soarta acestor grupãri ºi a întregii Lucrãri a Oastei Domnului. - Ori, cãutînd
salvarea fraþilor mei, sã-mi risc situaþia personalã ºi libertatea mea.
Am considerat cã salvarea acestor grupãri este mai importantã, - ºi am riscat propria mea
libertate.
În cursul anilor 1968-1969, solicitat stãruitor de cãtre unele din grupãrile Oastei
Domnului din þarã, care aveau astfel de probleme ce puteau fi soluþionate numai la faþa
locului - precum ºi datoritã acelei relaxãri a atmosferei în ce privea restricþia adunãrilor
existentã în acei ani, - am renunþat la poziþia mea de strictã nedeplasare de la domiciliu
acceptînd sã particip personal unde am fost chemat.
Fãcînd aceasta, eram deplin convins pe de-o parte cã tot ceea ce fac ºi spun în bunul scop
pe care îl urmãream prin aceste deplasãri, este binecunoscut ºi cã este apreciat favorabil de
cãtre Autoritatea de Stat ca ºi de cea bisericeascã. Iar pe de altã parte vãzînd cã nimeni nu ne
atrage atenþia în vreun fel cã aceasta ar fi nepotrivit - am tras singur concluzia cã acþiunea
aceasta aducãtoare de unitate în bisericã ºi de orientare constructiv-socialã a celor între care
am mers - este consideratã în favorul credinþei noastre cît ºi un aport constructiv la sudura
sufleteascã a poporului.
T-
Am ajutat în acest timp la întãrirea în credinþã a unora ºi la revenirea altora pe deplin în
disciplina bisericii ºi a muncii.
Am îndemnat pe mulþi sã urmeze teologia spre a deveni preoþi vrednici.
Am contribuit la spulberarea multor speranþe sectare de a dezbina ºi atrage suflete ºi

grupãri de partea lor.
Am solicitat audienþe la P.S. Sa Episcopul Clujului ºi P.S. Sa Episcopul Oradei,
explicîndu-le situaþia, arãtîndu-le dragostea ºi ascultarea noastrã, propunîndu-le intervenþia
pentru aranjarea situaþiei noastre în bisericã ºi cerîndu-le sfaturi ºi ajutorul pãrintesc.
T-
Dar în luna mai 1970, mi s-a pus în vedere oficial tocmai contrariul a ce crezusem eu,
interzicîndu-mi-se categoric sub cea mai asprã sancþiune, orice deplasãri de la domiciliu în
acest scop.
Am înþeles situaþia - ºi m-am conformat.
T-
În luna februarie 1971, mi s-a fãcut o nouã percheziþie domiciliarã. Mi s-a luat Biblia,
multe cãrþi ºi caiete cu conþinut religios.
Fiind dus la Autoritatea Penalã, am fost acuzat pentru deplasãrile fãcute în anii 1968-1970
pentru scopul amintit ºi mi s-au luat declaraþii asupra acestor deplasãri. În prezent se
procedeazã la completarea dosarului meu ºi probabil voi fi trimis din nou în judecatã.
T-
Acum, în þarã, toate grupãrile credincioºilor din fosta Oastea Domnului, - chiar ºi acelea
ce se mai þineau în biserici sub supravegherea preoþilor ºi sub denumirea de cerc misionar -
sînt interzise sub aplicarea drasticã ºi imediatã a unor amenzi mergînd pînã la cinci mii de
lei de persoanã. Lucrul acesta seamãnã pretutindeni panicã, durere ºi sentimente uºor de
înþeles. Majoritatea celor amendaþi sînt oameni simpli, cu familie grea ºi cu un venit mediu
lunar sub o mie de lei. Este lesne de înþeles cum trãieºte cu familia sa un astfel de “infractor”
pînã cînd poate acoperi o datorie de o mie sau douã mii de lei, - poate ºi mai mult.
Este lesne de înþeles apoi ºi ce ocazie unicã au acum sectele autorizate de a atrage la ele
pe cei trataþi astfel. În multe locuri chiar preoþii fiind cei care îi pîrãsc pe fraþi. Cred cã nu
poate fi un lucru mai dureros ca acesta - pentru o conºtiinþã care simte grija ºi rãspunderea
despre care vorbeºte sf. ap. Pavel la 2 Cor. 11,28-29.
Aceasta fiind în prezent starea de lucruri, - dacã nu intervine grabnic o ieºire fericitã, ce
ar putea sã aducã viitorul?
În faþa acestei mari îngrijorãri, ne îndreptãm inima ºi gîndurile cu cea mai din urmã
încercare ºi cu cea mai fiascã speranþã cãtre Preafericitul ºi Iubitul Pãrinte Patriarh care ºi
altãdatã ne-a arãtat o cãlduroasã înþelegere - ºi de bunãvoinþa cãruia depinde mult acum buna
rezolvare ºi ieºire din aceastã situaþie grea ºi primejdioasã.
Ocazia pe care aþi binevoit a mi-o da ca sã Vã înfãþiºez aceste lucruri, - este poate ultima.
Tot ce va urma, poate pentru cine ºtie cîþi ani ºi pentru cine ºtie cîte suflete, depinde de clipa
asta ºi de hotãrîrea pe care o Veþi lua, de a interveni sau nu, pentru o rezolvare bunã.
T-
Este adevãrat, recunoaºtem, cã ne-am fãcut ºi noi “vinovaþi” faþã de dispoziþiile care
opreau adunãrile ºi deplasãrile noastre. Dar credem cã poate fi vãzut ºi înþeles cu uºurinþã cã
toate aceste “abateri” le-am sãvîrºit cu gînd bun ºi cã însãºi situaþia în care sîntem puºi - ca
o astfel de activitate sã fie socotitã drept o infracþiune, - este nenaturalã.
Am fost convinºi cã bunele noastre intenþii arãtate atît faþã de bisericã cît ºi faþã de Stat
ne vor fi apreciate pozitiv, iar Autoritatea convinsã prin fapte de corectitudinea noastrã, va
gãsi pînã la urmã sigur, mijlocul de a ne autoriza nevinovatele ºi necesarele noastre satisfacþii
spirituale, pe care le solicitasem încã de mult - ºi pe care Autoritatea aceasta însãºi ni le
promisese atunci.
T-
Preafericite ºi Iubite Pãrinte Patriarh,
Dacã mai putem fi înþeleºi de cãtre Pãrintele Statului nostru, putem fi redaþi bisericii ºi
integraþi poporului, ca o forþã constructivã îndatoratã ºi recunoscãtoare.
S-au luat în anii aceºtia neuitaþi atîtea mãsuri bune ºi s-au gãsit atîtea cãi luminoase
pentru soluþionarea multor probleme încurcate ºi spinoase. Se poate gãsi ºi aici o rezolvare.
Nu spunem cã în toate acestea noi n-am fi greºit. Vom fi greºit ºi noi în multe privinþe
atît faþã de bisericã cît ºi faþã de Stat, - dar credem din toatã inima noastrã cã Inimile
Iubitoare ºi Minþile Luminate ale Conducãtorilor noºtri - vor gãsi totuºi ºi în problema aceasta
înþelegere, iertare ºi în sfîrºit fericita rezolvare.
T-
Înfãþiºîndu-Vã sumar ºi realist cele de mai sus, îndrãznesc a Vã ruga Prea Fericite Pãrinte
Patriarh, ca pe singurul care puteþi face acest lucru în chip fericit, sã binevoiþi a mijloci
ajungerea celui de al doilea exemplar anexat aci al acestui memoriu - la cunoºtinþa personalã
a Domnului Preºedinte al Consiliului de Stat, Nicolae Ceauºescu, pãrinte al poporului
nostru, - problema aceasta prezentînd un vãdit aspect care intereseazã ºi Conducerea Statului
nostru. Îi exprimãm ºi cu acest prilej totalul nostru ataºament ºi supunerea pe care o datorãm.
Binevoiþi, Vã rugãm, a ne sprijini cu acest prilej - ºi cu un cuvînt cald ºi pãrintesc în faþa
Autoritãþii Celei mai Înalte a poporului nostru.
T-
Mulþumindu-Vã pentru toatã bunãtatea ºi înþelegerea pe care ne-aþi arãtat-o de cînd Vã
cunoaºtem, - ºi promiþîndu-Vã ascultarea ºi preþuirea noastrã fiascã ºi recunoscãtoare,
rãmîn supus ºi îndatorat

Sãrutîndu-Vã Dreapta
La 20 martie 1971 Traian Dorz
T-
În tot acest timp, în þarã Lucrarea Oastei mergea înainte cu tot mai multã putere. Duhul
Domnului a lucrat cu putere asupra tuturor celor cu cugetul curat ºi cu inima smeritã, astfel
cã înþelepciunea sãnãtoasã le-a luminat ochii sufleteºti asupra primejdiei care ne pîndea atît
de viclean ºi care încã stãruia în calea multora. Tot mai mulþi fraþi au înþeles - ºi toate
adunãrile frãþeºti începurã din nou sã fie locuri de bucurie ºi putere, nu de certuri ºi de
întristãri.
Adunãrile tulburate începurã sã se refacã: în locul fraþilor pierduþi ºi plecaþi venirã alte
suflete noi. În locul adunãrilor pierdute de tot - s-a aprins focul sfînt în alte locuri. Luarã
fiinþã mari adunãri noi în localitãþi unde nu mai fuseserã fraþi niciodatã. Într-adevãr cum
spune meditaþia din poezia de mai jos:
Viitoare valuri vor porni curînd

locul celor stinse mai frumos luînd,
frontul celor care moartea i-a învins
alþii or sã-l umple larg ºi necuprins.
Viitoare ramuri vor ieºi cu-avînt

sã-ntregeascã locul celor ce s-au frînt,
trunchiul e puternic, mustul e curat
alte crengi vor umple golul azi uscat!
Viitoare lanuri vor luci curînd

cu belºug de roade cîmpul gol umplînd.
- Dumnezeu nu pierde dacã-L veþi lãsa
are El o mie locul sã vi-l ia.
T-
Dar încercãrile nu aveau sã sfîrºeascã de tot. Dacã vremile se mai schimbaserã puþin - ºi
acum nu se mai puteau trimite fraþii la închisoare ºi nici nu mai erau zdrobiþi în bãtãi cînd
erau gãsiþi în rugãciune sau citirea Bibliei, - forma prigonirii era schimbatã, dar rãmãsese
totuºi.
Acum începurã sã se aplice amenzi grele tuturor celor ce erau aflaþi în adunãri.
Din 1968 începurã astfel pe rînd sã fie amendaþi fraþii cu sume care mergeau de la 100
pînã la 5.000 de lei de persoanã. Aplicarea amenzii depindea de bunul plac ºi de inima celui
care o aplica.
Decretul pe baza cãruia sînt aplicate aceste amenzi este acela care vizeazã numai pe
rãufãcãtori, pe huligani, pe paraziþii ºi tulburãtorii societãþii. ªi pe alþii de felul acestora.
Chitanþele date fraþilor pentru încasarea amenzii motiveazã aceastã amendã cã ea s-a fãcut
pentru “tulburarea ordinii publice” - pentru cã fraþii cîntaserã închiºi în casã...
Pentru “parazitism”, - pentru cã erau la adunare în timpul liber sau al sãrbãtorii - ºi nu
erau la muncã.
Pentru “vagabondaj” - fiindcã erau gãsiþi în alte localitãþi pentru cercetarea frãþeascã...
Era vãdit abuzul ce se fãcea.
Unii fraþi au fãcut contestaþie la Parchetul Tribunalului respectiv - ºi li s-a anulat sau li
s-a redus amenda. Altora li s-a majorat.
Cei mai mulþi însã n-au mai protestat întru nimic. Au înþeles cã trebuie sã sufere pentru
Domnul - ºi-au plecat capul ºi au dat tuturor ceea ce li s-a cerut, încredinþaþi fiind cã paguba
aceasta din pricina Domnului, este un adevãrat cîºtig.
T-
Ne-am bucurat nespus de mult de felul duhovnicesc în care fraþii din multe pãrþi au privit
aceste amenzi din pricina credinþei lor faþã de Domnul Isus ºi a dragostei lor faþã de fraþi.
Au fost adunãri întregi care au fost condamnate de cîte 2 ºi 3 ori la rînd, fiindcã dupã
prima amendã ei n-au încetat sã se adune.
Astfel au fost amendate adunãrile din Pechea - Galaþi, Buciumi - Sãlaj, Podoleni - Neamþ,
Plopi - Bacãu, Stroieºti - Marginea, Volovãþ - Suceava... ªi multe altele - cu amenzi mari de
la o mie de lei în sus de persoanã.
Au fost ºi locuri unde pe surori le-au îngãduit ca un favor, douã la o mie de lei.
Au fost amendaþi chiar bãtrîni de peste 80 de ani, care au fost gãsiþi la adunare, cum a fost
Vicovan Gheorghe din Volovãþ de 88 de ani.
Din adunarea de la Volovãþ s-au încasat pe loc 9.000 de lei.
La Corocãieºti fraþii au plãtit amenzi în jur de 30 de mii de lei.
În Vatra Dornei tot cam 30 de mii de lei.
În Caºvana, Vicovul de Jos, Dorneºti ºi Bîlca - la fel. ªi tot aºa în multe alte pãrþi din
toatã þara.
Abuzurile unor autoritãþi locale mergeau pînã acolo cã ºi dacã erau întîlniþi fraþii mergînd
pe drum împreunã 2-3, erau amendaþi. ªi dacã erau gãsiþi la cãpãtîiul unui bolnav. ªi dacã îºi
vizitau rudeniile... Aºa s-a petrecut la Plopeni, la Stirbaþi...
Au fost amendaþi chiar ºi în bisericã, cum s-a petrecut la Ogeºti în Bihor...
Nici mãcar cu ocazia nunþilor ºi a înmormîntãrilor fraþii nu aveau voie sã cînte vreo
cîntare sau sã citeascã din Biblie.
Cu ocazia unor nunþi la Sf. Ilie - Suceava ºi la Marginea, - autoritãþile comunale le-au pus
în vedere fraþilor sã nu îndrãzneascã sã cînte sau sã vorbeascã la nuntã - ci doar sã stea la
masã în tãcere ºi atît.
ªi doar era nuntã, cu autorizaþie.
T-
În unele dintre aceste cazuri, au fost ºi primari ºi preoþi, oameni mai luminaþi de
Dumnezeu care îºi dãdeau seama ce abuzuri ºi nedreptãþi sînt aceste violenþe faþã de aceºti
oameni paºnici ºi credincioºi - ºi au intervenit pentru îndreptarea lucrurilor.
Fraþii vorbeau cu bucurie ºi cu respect despre aceºti preoþi ºi primari care au intervenit
pentru ei. Au fost chiar primari care le-au dat voie fraþilor sã facã nunta în sala Cãminului
Cultural din comunã... Era o bucurie de nedescris sã vezi pe toþi pereþii Cãminului Cultural
numai tablouri ºi icoane cu Mîntuitorul Isus Hristos precum ºi versete biblice scrise cu litere
mari ºi puse în vederea tuturor. Deasupra porþii, în loc de Bine aþi venit - era scris cu litere
mari pe o tablã cît poarta, scumpul nostru salut de întîlnire ºi despãrþire: - Slãvit sã fie
Domnul.
T-
Prin Ardeal, în Hunedoara, Bihor, Arad, Cluj - ºi pînã în Banat sau Maramureº, Lucrarea
Domnului mergea cu biruinþã ºi bucurie avînd aceeaºi înfãþiºare ca ºi în celelalte pãrþi din
þarã. Acelaºi duh lucra în toþi, aceeaºi creºtere - ºi aceeaºi orientare. ªi peste toate aceste pãrþi
era ca o primãvarã împrospãtãtoare ºi vie cînd toate cele trecute prin îngheþ sau prin pîrjol, -
se refac ºi se vindecã.
Numai în locurile unde mai stãruia vechiul duh pustiitor, lucrurile erau tot pustii ºi
bolnave.
Peste Sibiu stãruie mereu aceeaºi uscãciune ºi rãcealã.
Peste Sãsciori, Sighiºoara, Fãgãraº - ºi toate împrejurimile acestora unde ursul, duhul
falselor încredinþãri este încã puternic, - totul este rupt, izolat, aproape mort. În chiar mijlocul
þãrii, în chiar locurile cele mai vii altãdatã, mai pline de putere ºi mai scumpe pentru noi, -
acest duh de fiarã rea ºi nimicitoare ºi-a înfipt ghearele ºi colþii în trupul Oastei ºi în duhul
ei, sugrumînd-ºi prada cu neînduplecatã ºi vicleanã patimã.
O, Dumnezeul nostru, Tu Cel a cãruia este aceastã Lucrare vie ºi scumpã a Oastei, Cel
care a sãdit via aceasta aici ºi care a rînduit-o sã aducã aici roadele mîntuitoare pentru care
ai nãscut-o, - Te rugãm ia seama la toatã pustiirea pe care a fãcut-o în aceastã vie a Ta, fiara
asta vicleanã ºi fãþarnicã. Scoalã-Te Doamne împotriva nimicitorului ºi-Þi izbãveºte via Ta.
Vindecã-i ranele ei, drege-i spãrturile ºi refã-i iarãºi numãrul, frumuseþea ºi roadele ei de
altãdatã!
T-
În Simeria fr. Cornel, împreunã cu preotul înþelegãtor, alcãtuise un cor bisericesc pe patru
voci. O lucrare de atîta frumuseþe se fãcea acolo încît marea bisericã era neîncãpãtoare ºi
mulþimea era silitã sã asculte ºi de pe afarã.
La Sãrbãtorile Mari se alcãtuiau corale ºi petreceri duhovniceºti presãrate cu predici ºi
declamãri înãlþãtoare. Astfel cã aici Lucrarea Domnului a cîºtigat un atît de mare numãr de
suflete încît orice salã era neîncãpãtoare pentru adunãri.
La Cãrpiniº, unde Domnul le-a trimis un preot plin de o înflãcãrare unicã pentru biserica
vie ºi pentru Evanghelia fierbinte, - s-a fãcut o miºcare ca pe vremea primilor creºtini. S-a
ajuns pînã acolo cã hora n-a mai putut avea loc din pricinã cã toþi tinerii mergeau la adunãrile
Oastei. S-au vãzut mame care doreau sã-ºi trimitã fetele la petreceri, dar ele îºi luau mamele
de mînã - ºi mergeau împreunã la adunarea Oastei din bisericã.
Preotul a fost chemat atît de autoritãþile bisericeºti cît ºi de celelalte... Mustrat, ameninþat,
sfãtuit sã nu mai facã astfel de agitaþie în mijlocul poporului, - dar el plin de îndrãznealã ºi
de Duh Sfînt, a rãspuns foarte frumos, înþelept, cuviincios dar hotãrît, cã tocmai aceasta este
slujba lui, de a fi un ostaº al lui Hristos, de a fi un trezitor de suflete, de a fi un îndrumãtor
spre mîntuire, care are rãspundere în faþa lui Dumnezeu pentru slujba aceasta ºi pentru
sufletele care i-au fost date spre pãstorire.
La fel au avut de suferit fraþii Cornel, Traian, Valer, Roman, Oprean ºi alþii, amenzi,
percheziþii, ameninþãri...
Dar harul lui Dumnezeu i-a întãrit ºi nici unii dintre fraþii sau dintre surorile care au
trecut prin încercare, nu s-au lepãdat de Domnul ci au ieºit din acestea ºi mai întãriþi
duhovniceºte.
T-
Dar nu numai un singur preot ci ºi încã mulþi alþii îºi împlinesc în judeþele Hunedoarei
ºi a Caraº Severinului, - astfel de lucrãri fericite cu fraþii din Oastea Domnului ºi printre ei!
Prin toatã þara Haþegului, pînã la Petroºani sau Caransebeº sînt multe astfel de localitãþi
unde preoþi binecuvîntaþi ºi plini de puterea Duhului Sfînt duc o lucrare fericitã ºi vie
împreunã cu fraþii, prin toate satele ºi comunele unde i-a ridicat Dumnezeu.
E o adevãratã minune sã vezi cum turma de pãstori, clerici ºi laici se întrec ºi se ajutã la
aceeaºi minunatã lucrare vie ºi slãvitã de înnoire duhovniceascã prin bisericã ºi în ea. Aceste
biserici totdeauna pline ºi aceºti preoþi totdeauna ascultaþi ºi iubiþi, ar putea fi o pildã fericitã
pentru toþi. Ar putea sã vadã oricine ce fericitã este o astfel de colaborare între bisericã ºi
Oastea Domnului. Prin toate aceste pãrþi nu existã deloc sau aproape deloc nici o infiltraþie
sectarã.
În judeþul Caraº Severin sînt o seamã de adunãri ale Oastei chiar ºi în comunele de
ucraineni ºi sîrbi. Avem între ei fraþi atît de minunaþi care au tradus cîntãrile Oastei în limbile
sîrbã ºi ucraineanã ºi le cîntã atît de minunat în bisericile lor.
Aºa pãtrunde duhul Oastei, aºa lucreazã el de minunat oriunde este primit ºi ascultat cu
dragoste, fie între români, fie între fraþii din alte naþionalitãþi.
O, de ar lua aminte toþi cei cu posturi ºi cu datorii de rãspundere, - la acest adevãr, acum
pînã încã nu-i prea tîrziu. Pînã încã nu s-a compromis ºi nu s-a nimicit cu totul suflul din care
s-ar putea aprinde focul salvator ºi sãmînþa de viaþã ºi de vindecare. Pînã cînd încã nu s-a
pierdut ultimul prilej ºi ultima speranþã. Pînã cînd cangrena nimicitoare n-a cuprins încã tot
trupul bisericii!
Iarãºi avertizãm cã s-ar putea ca mîine, adicã nu dupã mulþi ani de nepãsare, - sã fie prea
tîrziu.
T-
Au trecut astfel cinci luni de la anchetarea mea din februarie de la Oradea.
Din multe pãrþi de prin þarã am aflat cã fraþi ºi surori fuseserã chemaþi sã dea declaraþii
ºi amãnunte despre mine, despre lucrarea care o fãcusem în mijlocul lor ºi despre felul în care
m-am comportat.
Era adevãrat deci cã se strîng dovezi împotriva mea spre a-mi completa dosarul.
Facã-se voia Domnului. Sînt gata pentru orice.
T-
În luna august miliþeanul din comunã îmi comunicã sã mã prezint din nou imediat la
Securitatea din Oradea.
Iarãºi am plecat cu traista pregãtitã gata ºi sã rãmîn acolo.
ªi iarãºi am mers întîi în faþa lui Isus Cel Rãstignit din biserica de peste drum - unde
mi-am încredinþat din nou ºi fierbinte soarta mea ºi a Lucrãrii Domnului - în Mîinile
Dumnezeului meu Iubitor ºi Puternic.
Acolo am întîlnit pe încã un frate care fusese amendat ºi i se confiscase un magnetofon.
Era chemat sã se prezinte sã-ºi ia lucrurile confiscate.
Fratele era mai începãtor - ºi se apropia mai cu teamã.
L-am îmbãrbãtat cît am putut, apoi am mers din nou în faþa lor.
T-
Nu mai era maiorul inteligent ºi corect cu care avusesem a face rîndul trecut, ci un altul,
era cãpitanul care pãrea ajutorul sãu. Un om mai dur ºi mai puþin inteligent.
- Iar ai venit cu bagajul? - zise el aspru uitîndu-se supãrat ºi batjocoritor la mine.
- La dv. e bine sã nu vinã omul decît aºa!
- Dar bine, n-ai înþeles cã acum este altfel?
- Poate cã este altfel. Dar se poate uºor sã se schimbe felul acesta de la o zi pînã la alta.
Cred cã nu deranjeazã pe nimeni cã am venit aºa.
- Þi-am cercetat toate cãrþile ºi manuscrisele care le ai aici la noi. Nu þi-am gãsit în ele
deocamdatã nici o vinã. Unele vei putea sã le iei - dar altele în cel mai bun caz vor merge la
foc. Eºti de acord?
- Pot sã nu fiu?
- De ce nu te ocupi d-ta cu ceva serios? De ce nu-þi iei un serviciu ci te ocupi cu prostiile
astea depãºite?
- Cine mã mai angajeazã pe mine acum într-un serviciu, la vîrsta asta, bãtrîn ºi bolnav?
- Am putea interveni sã fii angajat aici la revista Familia - de exemplu. De ce nu vrei sã
scrii poezii patriotice, sociale, politice? Ai cîºtiga mii de lei.
- N-am talent pentru asta. Eu m-am format numai pentru genul în care scriu.
- D-ta, om inteligent ºi talentat, ar trebui sã lucrezi în alt fel decît cu sapa. Cît cîºtigi d-ta
muncind la sapã?
- Doi-trei lei pe zi, douã kg. de grîu, douã de porumb - ºi cam atît. Mai muncesc cîteodatã
ºi cu niºte dulgheri.
- ªi-þi ajunge asta?
- Ajunge!
- Am crezut cã eºti mai inteligent decît ceilalþi, dar vãd cã eºti tot aºa ºi d-ta ca ei. Între
toþi credincioºii pe care i-am anchetat, n-am gãsit nici unul puþin mai cult. Toþi sînt niºte
prostãnaci care nu ºtiu nici sã vorbeascã, cum era unul chiar azi... Nu ºtia nici ce contigent
este ºi nici mãcar cum îi cheamã pe copiii lui...
ªi rîdea cu hohote. Mai venise încã unul în birou. ªi rîdea ºi acesta.
- Vedeþi domnule, - i-am rãspuns eu uitîndu-mã în ochii lui, cu o privire în care era ºi
mustrare ºi durere, - vedeþi domnule ce groazã aþi bãgat în oameni? Vã închipuiþi dv. cã omul
acela nu ºtia ce contigent este ºi cum îi cheamã copiii? Dar aºa groazã aþi bãgat în lume cã
numai cînd aude omul despre dv. se pierde de tot. - ªi nu ºtie nici ce sã vorbeascã.
Atunci probabil cã i-a fost ruºine de rîsul lui ºi n-a mai rîs. Rîsul i s-a crispat dintr-o datã
devenind un rînjet încurcat.
- Bine, te priveºte! Dar vei mai vedea d-ta. Acum iatã-þi cãrþile care þi se înapoiazã, iar
restul aruncã-le colo în soba aia. Le voi da foc în faþa d-tale, ca sã ºtii care va fi soarta tuturor
lucrãrilor pe care le faci. Stai zi ºi noapte ºi scrii la prostii cu care apoi zãpãceºti minþile
oamenilor ºi nu le dai pace sã-ºi vadã de treabã.
Ei ce zici despre ce þi-am propus? Te angajezi sã scrii?
- Rãmîn deocamdatã la sapã!

- Vom mai avea noi grijã de d-ta! Ia-þi astea de aici ºi pleacã! Gata!
- Sã trãiþi!
T-
Slavã veºnicã Þie Domnul meu Puternic, - am strigat cu lacrimi, îngenunchind în faþa lui
Isus Cel Rãstignit din biserica de peste drum, îndatã dupã ieºirea mea pe poarta lor. Îþi
mulþumesc Þie care ºi de data asta ai fost cu mine, dãruindu-mi izbãvire ºi biruinþã. Ferice
de oricine rãmîne alipit de Tine ºi se încrede în Tine. Slavã veºnicã Þie!
T-
Am continuat sã fiu supravegheat îndeaproape. Veneau fraþi pe la mine ºi îmi spuneau cã
încã se strîng prin þarã declaraþii ºi informaþii despre mine.
Am mai mers totuºi ici-colo ºi eu, dar mai cu grijã.
Tot timpul liber îl foloseam însã la scris. Atunci am lucrat Cãrarea Tinereþii Curate,
Scumpele noastre surori, Pe genunchii lui Isus, Leagãnul de Aur, Þara Minunatã, Hristos
Comoara Bibliei, Cîntãri de Drum, Cîntãri de Sus...
T-
Astfel a trecut anul 1971 ºi cîtva din 1972.
La începutul lunii martie 1972 m-am pomenit cu o chemare la protopopiatul Beiuº sã fiu
în ziua de 14 martie acolo. Episcopul de la Oradea are sã-mi comunice o veste. Era un
episcop nou, despre care auzisem multe lucruri bune.
M-am bucurat de aceastã ocazie. Voi cãuta sã le înfãþiºez din nou cu toatã durerea situaþia
în care ne gãsim ºi sã le pun pe inimã marea rãspundere pe care o au pentru soarta bisericii
ameninþatã pe de-o parte de rãtãcirile ºi dezbinãrile care devin tot mai ameninþãtoare din zi
în zi, iar pe de altã parte de decãderea ºi necredinþa care creºte la fel.
E poate ultimul moment cînd se mai poate face ceva pentru salvarea din aceastã situaþie,
pentru oprirea prãbuºirii, pentru reînviorarea vieþii ei duhovniceºti.
În ziua fixatã, cînd intram în biroul protopopului mã aºteptau amîndoi, episcopul ºi
protopopul. Ca din întîmplare însã a venit îndatã acolo ºi inspectorul cultelor de la Oradea.
S-a aºezat ºi dînsul pe al patrulea scaun.
- Frate Dorz, - începu episcopul, - eu te cunosc pe d-ta de mult. Sînt de naºtere de pe
lîngã Sãsciori ºi eram student teolog cînd prin 1945-1946 veneai d-ta pe acolo împreunã cu
Marini. Deci sîntem oarecum cunoºtinþe mai vechi.
Te-am chemat sã-þi comunic cã Prea Fericitul Patriarh Justinian mi-a încredinþat sã-þi spun
cã vrea sã stea de vorbã cu d-ta, în problema Oastei Domnului. D-ta urmeazã sã-i scrii la
Patriarhie, cerînd sã-þi fixeze o zi de audienþã pentru aceastã convorbire. Asta este prima
chestiune.
A doua, am vrut sã te cunosc ºi eu fiindcã am auzit despre tot ce ai avut de întîmpinat din
cauza activitãþii d-tale, aº vrea sã te sfãtuiesc sã te încadrezi ºi d-ta ºi sã-i sfãtuieºti ºi pe cei
din Oastea Domnului ca sã se încadreze mai deplin în activitatea ºi în viaþa bisericii noastre.
De ce dv. sã lucraþi separaþi de noi preoþii!
- Prea Sfinþite Pãrinte Episcop, - i-am rãspuns, - Vã mulþumesc respectuos pentru
bunãvoinþa pe care ne-o acordaþi, dar cred cã nu este greu sã se constate cã noi ne-am dat
demult ºi ne dãm toate strãduinþele sã ne îndeplinim din îndemnul conºtiinþei datoria de
credinþã ºi de ascultare faþã de bisericã. Dar n-am fost ºi nu sîntem înþeleºi.
În loc sã fim priviþi cu dragoste ºi cu încredere - sîntem mereu respinºi ºi suspectaþi. Am

rãmas în multe pãrþi doar noi cei care mai mergem la bisericã ºi o sprijinim în tot ce are
nevoie. - ªi cu toate acestea sîntem priviþi ca niºte vrãjmaºi sau în cel mai bun caz, ca niºte
înstrãinaþi de ea. De ce?
- Ei, acuma te duci la Patriarhie - zise batjocoritor inspectorul. ªi acolo între voi “cei
mari”, la nivelul înalt - veþi tranºa problema. Ne veþi scãpa astfel ºi pe noi de neplãcerile pe
care le avem mereu din pricina dv.
- Credem cã noi nu am dat niciodatã ocazie la neplãceri.
- Ehei cîte ne produceþi! ªi mai ales d-ta. Cã nu vrei sã te cuminþeºti odatã ºi sã te laºi
de activitatea asta provocatoare. Nu þi-a ajuns? Mai vrei? S-ar putea sã mai primeºti!
Te sfãtuiesc ºi eu sã te liniºteºti! Ai acum ocazia sã stai de vorbã cu Patriarhul. Dacã nici
de el nu vei vrea sã asculþi, ce sã se mai încerce cu d-ta?
- Frate Dorz, - interveni împãciuitor episcopul, - te sfãtuiesc ºi eu pãrinteºte sã faci totul
ca atît autoritatea bisericeascã cît ºi autoritatea de stat sã-ºi schimbe pãrerea pe care o au
acum despre d-ta. Dã dovadã de ascultare - ºi nu te mai tot ocupa d-ta de problemele
credincioºilor ºi ale bisericii. Are cine sã se ocupe de astea!
D-ta încadreazã-te frumos în viaþa parohiei de acolo ºi fii ºi d-ta ca ºi ceilalþi credincioºi
din biserica satului dv. Acum vremurile s-au schimbat ºi lucrurile sînt altfel.
Aºa cã astea am avut sã þi le spun. Deci îi scrii Prea Fericitului cerînd audienþa!
- Dar cum sã fac Preasfinþite? Sã scriu direct Prea Fericitului?
- Nu, îi scrii ºi mi-o trimiþi mie. Voi însoþi ºi eu scrisoarea d-tale cu cîteva rînduri cãtre
Patriarhul.
- Vã mulþumesc. Sãrut dreapta. Sã trãiþi!
ªi am ieºit.
T-
În ziua urmãtoare duceam la protopopiat douã scrisori cu acelaºi plic, pentru a fi trimise
la episcop. Una cãtre episcop, care suna aºa:
-
Prea Sfinþite Episcop
Adînc recunoscãtor faþã de bunãvoinþa pãrinteascã pe care mi-aþi arãtat-o ºi cu care aþi
îmbrãþiºat gîndul unei bune rezolvãri a problemei noastre, - cu supunere fiascã - Vã sãrutãm
Dreapta.
Dupã cum aþi binevoit a ne sfãtui în scurta stare de vorbã, iatã mã grãbesc sã Vã înaintez
respectuoasa noastrã mulþumire ºi solicitare cãtre Prea Fericitul nostru Pãrinte Patriarh.
Simþindu-Vã cãldura ºi bunãvoinþa inimii cu care ne-aþi îmbrãþiºat de la început cauza
noastrã, îndrãznim a Vã solicita ºi ajutorul Prea Sfinþiei Voastre pentru buna ºi adevãrata
soluþionare a problemei Oastei Domnului iniþiate de pãrinteasca grijã pentru pacea ºi folosul
bisericii, - a Pãrintelui Patriarh Justinian.
T-
Este evident cã în lume au loc transformãri uriaºe ºi cã se impune deci în multe privinþe
o oarecare corectare a opticii sub care sînt privite lucrurile. În toate domeniile se întreprind
cãi noi, se cautã metode îmbunãtãþite, se încearcã soluþii adecvate pentru stãvilirea poluãrii
morale ºi pentru însãnãtoºirea climatului vital...
Este tot aºa de evident cã sîntem în faþa ºi în faza unei puternice ofensive de rãcire ºi
rãtãcire de la credinþã. Aceasta ne atacã necruþãtor ºi cu arme mereu noi ºi perfecþionate. ªi
pentru cã - practic ºi eficient - în bisericã nu se întreprinde nimic împotriva dezintegrãrii
credinþei, ci se menþine doar o rutinã acum insuficientã - sîntem mereu în pierdere.
Marile biserici - surori, fac în privinþa asta nespus mai mult iniþiind chiar metode cîndva
respinse, dar care acum înþelept diriguite, dau roadele cele mai surprinzãtoare ºi fericite.
În privinþa asta voluntariatul duhovnicesc ºi misionarismul laic al Oastei Domnului, cu
toatã zestrea ºi experienþa duhovniceascã a acestei fiice spirituale a bisericii noastre, - ar fi
una dintre cele dintîi ºi mai importante surse de înviorare ºi de izbîndã a luptei bisericii
împotriva rãtãcirilor de la credinþã ºi a relelor din societate.
Oastea Domnului este o forþã duhovniceascã de cea mai mare valoare ºi importanþã.
Biserica ar putea-o folosi nu numai pentru apãrare - ci chiar ºi pentru atac.
Dar biserica a abandonat-o ºi s-a lepãdat de ea ca de o povarã neplãcutã, învinuind-o cã
este o primejdie pentru ea. ªi în felul acesta continuã s-o priveascã ºi azi cu silã ºi cu
ostilitate. Cu toate dovezile de credincioºie ºi dragoste cu care i-a rãspuns continuu Oastea
ºi ostaºii.
T-
Noi însã dorim sã avertizãm din nou asupra acestor douã mari pericole care ameninþã
biserica ºi credinþa noastrã: rãtãcirile sectare ºi decãderea moralã în necredinþã.
Dorim din tot sufletul sã înºtiinþãm asupra acestora, spre a se întreprinde din vreme ceva
corespunzãtor ºi eficient, spre a nu se ajunge la dezastru.
Desigur Prea Sfinþia Voastrã cunoaºteþi nespus mai bine situaþia. Dar nu-i greu sã vadã
oricine cã dacã nu se vor schimba anumite atitudini ºi nu se vor adopta anumite metode, în
curînd regretele se vor trezi prea tîrziu ºi constatãrile amare nu vor mai putea salva nimic.
Cînd inamicul vine împotriva mea cu arme perfecþionate - eu nu pot merge sau nu pot sta
înaintea lui tot numai cu arcul strãmoºesc.
T-
Desigur decizia nu poate veni decît de la forul suprem, dar la gãsirea unei soluþii mai
eficiente ºi mai grabnice, este nevoie de aportul fiecãruia care este în mãsurã ºi în drept sã-l
dea. Trebuie o iniþiativã viguroasã - ºi orice ochi realist ºi orice conºtiinþã treazã are datoria
sã se asocieze ºi sã ajute cu ce poate - la realizarea ei.
T-
În timpul inundaþiilor din anii trecuþi, - ne aducem aminte ce unit era poporul nostru cu
co n d ucãt ori i s ãi . C e val oroas ã era orice iniþiativã care ar fi ajutat atunci la oprirea
prãpãdului, - de la oricine ar fi venit aceastã iniþiativã!
Sufleteºte acum, situaþia nu apare mai bunã. Deci nu-i vremea oare ca sã se ia toate
mãsurile pentru localizarea inundaþiei de rãtãciri sau a incendiului de decãdere, - pînã cînd
încã n-a cuprins totul? ªi pînã cînd pierderile nu sînt ireparabile?
T-
Cerîndu-Vã iertare pentru eventuala întristare produsã prin cele de mai sus, rãmîn cu
smerenie ºi speranþã Sãrutîndu-Vã Dreapta
Mizieº la 15 martie 1972 Traian Dorz

T-
ªi acum iatã textul celeilalte scrisori:
Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Justinian,

Cu adîncã emoþie ºi recunoºtinþã am aflat prin înalta bunãvoinþã a P.S. Sale pãrintelui
episcop Vasile al Oradei despre binevoitorul interes pãrintesc pe care ni l-aþi arãtat din nou,
precum ºi de calda iubire ºi grijã cu care doriþi în sfîrºit, o rezolvare fericitã a problemei
frãþietãþii noastre ortodoxe Oastea Domnului, - problemã care de zeci de ani frãmîntã atît de
dureros viaþa noastrã bisericeascã.
ªi þine în întristare ºi izolare un atît de mare numãr de sufletele acelora care se doresc a fi
chiar dintre cei mai conºtiincioºi ºi mai ataºaþi fii ai bisericii ºi a credinþei noastre bune ºi
strãbune.
Prea Fericit Pãrinte Patriarh, dorim sã Vã exprimãm din nou adînca noastrã recunoºtinþã
pentru acest fericit gînd pe care totdeauna am simþit cã l-aþi purtat cu o îndureratã iubire ºi
rãbdare în pãrinteasca inimã, aºteptînd cu nãdejde un bun prilej pentru realizarea lui.
În timpul anilor binecuvîntaþi pe care Pronia Cereascã Vi i-a hãrãzit - ºi pe care Vi-i
dorim din tot sufletul nostru încã mulþi ºi fericiþi - ºi în locul în care Voia Sfîntã a Marelui
nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor Isus Hristos V-a aºezat la cîrma bisericii Sale, - aþi gãsit cu
înþelepciune prilejul ºi modul potrivit pentru o fericitã rezolvare a fiecãrei probleme din
mulþimea celor care se impuneau cu stringenþã pentru viaþa bisericii, în acest timp istoric cînd
corabia ei sfîntã a avut de strãbãtut unele etape atît de frãmîntate din plutirea ei spre þelul
ceresc.
A mai rãmas aceastã îndureratã problemã ca un anacronism prea întîrziat, ocolitã prea
mult - ºi care constituie o permanentã sursã de întristare ºi suspiciuni, tocmai acum cînd toþi
fiii bisericii ºi ai poporului nostru avem cea mai mare nevoie sã fim o inimã ºi un gînd.
T-
Eu, desigur nu pot vorbi acum decît în numele meu personal, - dar ºtiu cã toatã mulþimea
acelora care au fãcut parte ca ºi mine din aceastã frãþietate ortodoxã Oastea Domnului,
gîndesc ºi ei ºi simt la fel cu mine. Din partea lor sînt bine încredinþat cã nu va exista nici
un fel de greutate în a primi ºi urma soluþia pe care veþi gãsi-o ºi care va fi cea mai bunã ºi
mai potrivitã.
T-
Dacã Veþi binevoi sã ne fixaþi o zi de audienþã în care sã Vã putem asigura ºi verbal de
totala noastrã bunã credinþã - ºi sã Vã putem înfãþiºa personal mãrturia acestor profunde
sentimente precum ºi eventualele rãspunsuri necesare la o mai cuprinzãtoare limpezire a
acestei situaþii - am fi desigur nespus de fericiþi ºi recunoscãtori.
T-
În speranþa comunicãrii acestei pãrinteºti ºi binevoitoare hotãrîri, - asigurîndu-Vã încã o
datã de sincera ºi deplina noastrã bunã credinþã, rãmîn cu fiascã supunere sãrutînd Dreapta
La 15 martie 1972 Traian Dorz.

T-
Specificasem intenþionat în scrisoare cã nu pot vorbi decît în numele meu personal, anume
spre a nu mai atrage pe nimeni din nou în problema aceasta. Sã sufãr singur dacã va trebuit
suferit iarãºi. Singur voi putea suporta mai uºor ºi desigur se va simplifica mai mult totul.
T-
Dupã opt luni de la trimiterea acestei scrisori, am fost chemat la Oradea, la episcopie,
pentru o nouã stare de vorbã cu episcopul. Era în noiembrie 1972.
- Te-am chemat, - mi-a spus Prea Sfinþitul, - spre a-þi comunica rãspunsul Prea Fericitului
Patriarh ºi al Sf. Sinod, la scrisoarea d-tale din martie.
Fiindcã d-ta ai spus cã nu poþi vorbi în numele Oastei Domnului ci numai în numele d-tale
personal, - nu þi s-a putut acorda audienþã, fiindcã instituþiile nu stau de vorbã cu persoane
particulare în probleme care le depãºesc.
Am fost chemat eu ºi mi s-a spus sã stau de vorbã cu d-ta ºi sã vedem care ar fi
propunerile d-tale pentru rezolvarea problemei. Cum crezi d-ta cã s-ar putea gãsi cea mai
bunã soluþie, în condiþiile ºi posibilitãþile de acum?
Atunci m-am gîndit la trei lucruri:
1. - Sã putem influenþa ºi controla hotãrîrile bisericeºti locale.
2. - Sã putem obþine adunarea frãþeascã în biserici.
3. - Sã putem introduce cîntarea Oastei în biserici.
T-
ªi am rãspuns:
- Desigur cã în faþa asaltului de toate felurile împotriva bisericii, trebuie neapãrat fãcut
ceva eficient, ceva hotãrît, ceva împlinitor.
Curentele strãine ne atacã prin trei mijloace: Misionarismul laic, adunãrile de
evanghelizare ºi cîntarea religioasã.
Cu aceste trei mijloace putem ºi noi sã le oprim înaintarea lor.
(Întîi misionarismul:)
Sã se permitã ca în orice parohie fraþii noºtri sã fie aleºi în consiliile parohiale ºi sã li se
dea posibilitatea de a influenþa duhovniceºte bunul mers al vieþii ºi treburilor parohiale. În
felul acesta s-ar întãri colaborarea dintre bisericã ºi Oaste, iar fraþii ostaºi ar putea ajuta
practic ºi rodnic la reuºita tuturor acþiunilor folositoare ºi necesare în viaþa duhovniceascã a
oamenilor.
T-
(Apoi adunarea:)
Sã se permitã ca în dupã amiezile de duminici ºi sãrbãtori sã poatã avea loc în biserici în
cadrul slujbelor de seara - sau în locul acestora unde nu-i preot, - ca sã se þinã un program
religios, cu colaborarea credincioºilor parohiei, în care pe lîngã citirea din cãrþile bisericeºti
sã se poatã lua cuvînt de cãtre unii din cei prezenþi, pe marginea celor citite. Sã se poatã
declama, cînta sau rosti scurte vorbiri de zidire sufleteascã, alcãtuindu-se astfel atrãgãtoare
programe duhovniceºti pentru petrecerea credincioºilor.
În felul acesta oamenii ar fi atraºi de pe drumuri în bisericã ºi feriþi de cele douã mari
primejdii care bîntuie mai ales în aceste dupã amiezi de sãrbãtori: primejdia atracþiilor spre
diferite adunãri strãine de credinþa noastrã, care se þin cel mai adesea atunci, - ºi primejdia
decãderii în patimile ºi pãcatele alcoolismului, a jocurilor de noroc ºi a atîtor altor mijloace
pierzãtoare care atunci fac cel mai mult prãpãd în suflete, în familii, în societate.T-
(Apoi cîntarea:)
T-
Sã se permitã apoi ca în pauzele slujbelor religioase din biserici, sã se cînte ºi diferite
cîntãri laic religioase îndrãgite de popor, potrivite în conþinutul lor cu doctrina bisericii, -
cum ar fi cele ale Oastei Domnului.
În felul acesta s-ar putea iniþia ºi cîntarea în comun în biserici, acolo unde încã nu s-a
introdus, - fiindcã aceste cîntãri sînt atractive ºi antrenante.
Iar unde cîntarea în comun este introdusã în biserici, - aceste cîntãri sînt un stimulent
plãcut ºi un divertisment dorit în aºa fel cã acþiunea cîntãrii în comun nu oboseºte niciodatã,
ci este þinutã mereu plinã de prospeþime ºi de bucurie.
T-
Acolo unde aceste iniþiative au avut loc, nici nu se mai pune problema sectarã. Viaþa
parohialã înfloreºte ºi toate acþiunile folositoare capãtã repede viaþã, fiindcã toate energiile
sufleteºti sînt captate ºi îndrumate constructiv.
Numai dragostea ºi unitatea izvorîte din trãirea ºi umblarea cu Hristos, au fãcut ºi fac
adevãrate minuni. Fãrã acestea totul ajunge foarte curînd la îngheþ ºi la nimicire.
Dupã pãrerea noastrã Prea Sfinþite, acestea sînt minimum condiþiilor neapãrat necesare
pentru oprirea pustiirii sufleteºti care ameninþã viaþa creºtinilor noºtri prin dezbinarea în
rãtãcirile de la credinþã ºi prin decãderea în imortalitate. ªi singurele mijloace prin care se
poate reface ºi înviora viaþa duhovniceascã a parohiilor!
T-
În timpul cînd eu spuneam aceste lucruri, episcopul ºi le scria pe rînd pe hîrtia din faþa
sa. Cînd am terminat îmi spuse:
- Bine. Eu am notat tot ce ai propus ºi voi înfãþiºa aceste lucruri printr-un referat Sf.
Sinod.
Acum sã-þi spun ºi asta, cã Sf. Sinod plãnuieºte apariþia unui catehism bisericesc, iar în
fruntea comisiei de redactare a acestui catehism am fost numit eu.
Aº putea propune ca la sfîrºitul acestei cãrþi sã fie introduse un numãr de cîntãri religioase
sã zicem din ale Oastei Domnului (dar bineînþeles fãrã a se menþiona numele Oastei) - cîntãri
pe care Sf. Sinod le-ar gãsi potrivite cu dogma bisericii. ªi care sã fie recomandate apoi a se
cînta în anumite momente ale slujbelor religioase din biserici... priceasnã, miruire, anaforã, -
etc.
Pentru aceasta te-aº ruga pe d-ta sã-mi alegi vreo 20-30 de cîntãri cu conþinut potrivit ºi
care ar intra în aceste vederi ale Sf. Sinod - ºi sã mi le trimiþi cît mai curînd. Eu le voi
propune - ºi dacã se va cãdea de acord asupra lor, vor apare. În felul acesta cred cã principiul
a fost salvat.
Cam asta am avut de discutat cu d-ta. Cînd voi mai avea vreun rãspuns sau vreo întrebare,
am sã te mai chem.
ªi mi-a întins mîna.
Am salutat respectuos ºi am ieºit, avînd în suflet o oarecare speranþã.
Mã gîndeam cã totuºi mai marii bisericii, alarmaþi de gravitatea stãrii de lucruri care
ameninþã biserica, - îºi vor fi dat acum seama de enorma greºealã care au fãcut-o înlãturînd
Oastea din viaþa bisericii. ªi mãcar acum în ceasul al doisprezecelea cautã, - chiar pe cãi
ocolite, o îndreptare a lucrurilor. ªi o atragere a revãrsãrilor Oastei din nou spre albia
bisericii, aproape uscatã duhovniceºte.
Bine cã mãcar acum ºi-au dat seama! Numai dacã îºi vor fi dat-o într-adevãr.

Eu nu mã tem de moarte
Prin apele nãlþimii vãd vulturii de pradã

rotindu-se cu urã deasupra mea ºi azi,
aºteaptã numai clipa prielnicã sã cadã
sã-mi sfîºie fiinþa, s-o-mprãºtie prin brazi.
Eu nu mã tem de moarte, - dar chiar de m-ar ucide,

comoara care-o apãr n-o va rãpi nicicînd
cãci drumul cãtre dînsa un sol de foc l-închide
puterea care-o þine o apãrã tãcînd.
Eu nu mã tem de moarte, cãci cîntecele mele

ºi lupta mea ºi jertfa nãlþate lui Hristos,
mã vor schimba în rîuri, în lanuri ºi în stele
- ºi nimenea nu poate trãi fãrã Frumos.
Tot ce-am nãlþat din suflet în veac nu se va frînge,

tot ce-am aprins în alþii va arde-n veci curat,
tot ce-am udat cu lacrimi ºi-am altoit cu sînge,
cu cît e mai furtunã, - rodi-va mai bogat.
Cît de tîrziu, odatã, va fi sã mã dezgroape

o spadã, ori o harfã, ori un cuvînt slãvit
- ºi s-or mira urmaºii cît le eram de-aproape
cîþi m-au ucis prin veacuri, - ºi totuºi n-am murit!
Toatã lupta vieþii mele a fost sã fac pe toþi oamenii sã cunoascã, sã iubeascã, sã
adînceascã ºi sã trãiascã Cuvîntul Cel Sfînt al lui Dumnezeu - Biblia...
Dacã aº avea un glas de tunet care sã se audã peste tot pãmîntul, aº striga un singur
cuvînt: Oamenilor, citiþi, iubiþi ºi trãiþi Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu.
Cel din urmã cuvînt al vieþii mele aº dori sã fie:
- Citiþi Biblia!
Pãr. Iosif Trifa.

Aº vrea...
Aº vrea ca-n focul unic de-aprins ºi uriaº
al Dragostei ºi Jertfei, la cea mai naltã parã,
sã-mi pot topi fiinþa, pîn-la a fi pãrtaº
desãvîrºit de una cu tot ce-o sã mã cearã.
Cu-o inimã-ncãlzitã în flãcãri pîn-la alb

fierbinte ºi curatã, sã-nvãlui lumea-ntreagã,
cu fiecare faptã s-aduc un calm ºi cald
balsam pentru-o durere ce plînge
ºi se roagã.
Sã-mi contopesc fiinþa cu neamul meu erou

cu-a lui însîngeratã istorie slãvitã,
ca sã mã nalþ cu dînsul
prin naºterea din nou
spre Ziua
ºi Cununa
ºi Plata strãlucitã...
Aº vrea,
- dar nu pot face sã sufãr mai puþin,
iubind mai cu mãsurã
ºi dînd mai cu cruþare:
- cãmara-i tot mai goalã,
dar drumu-i tot mai plin
tot mai puþin oleiul,
iar para tot mai mare!...
- O Doamne, fã sã ardã aºa pîn-la sfîrºit

sã se împartã darnic, cu dragoste, ºi toatã!
- Iar cînd n-o sã mai aibã nimic nedãruit
atuncea sã se stingã, -
puternic!
dintr-o datã!
T-
Noi ostaºii Domnului luptãm în primul rînd pentru Împãrãþia lui Dumnezeu ºi pentru
mîntuirea sufletelor,
- Iar în al doilea rînd luptãm pentru þãriºoara noastrã cea nouã ºi scumpã (pentru mîntuirea
ºi fericirea ei)...
Pãr. Iosif Trifa.

Pag. 474 Istoria - Vol. 3 - Cap. 14 - Sã ne apropiem de sfîrºit
Cap. 14
Sã ne apropiem de sfîrºit
“Iatã Eu vin curînd; ºi rãsplata Mea
este cu Mine ca sã dau fiecãruia
dupã faptele lui.
- Amin, vino Doamne Isuse!”
Apoc. 22,12-20.
e pãmîntul acesta nu existã nici un început fãrã un sfîrºit. Fiecare început îºi are
sa.
P sfîrºitul sau, dupã cum fiecare leagãn îºi are sicriul sãu ºi fiecare viaþã îºi are moartea
Istoria noastrã îºi va avea ºi ea un sfîrºit - dar numai Singur Domnul ºtie cît de curînd sau
cît de tîrziu de vremea noastrã este acesta.
Iatã cã ºi istorisirea mea despre aceastã istorie se apropie de sfîrºitul ei. Mulþumesc
Bunului Tatã ceresc pentru tot ajutorul pe care mi l-a dat întîi ca s-o trãiesc, apoi ca s-o pot
spune.
Nãdãjduiesc în Domnul Isus, cã El care mi-a poruncit sã spun aceste lucruri, va avea grijã
sã fie cineva care sã ia seama la ele, spre a trage învãþãmintele pe care le conþin. - ªi spre a
le folosi apoi în mersul de viitor al acestei Lucrãri. Pînã la capãtul acesteia care va fi în faþa
lui Hristos, Împãratul ºi Mirele ei.
T-
Dacã au fost atîtea însemnate învãþãminte de tras din fiecare capitol al acestei istorisiri,
din fiecare timp trãit de Lucrarea Oastei Domnului de care ne-am ocupat, - atunci desigur cã
sînt cu atît mai multe ºi mai însemnate învãþãmintele care trebuiesc trase acum din cel din
urmã capitol, din cel din urmã timp la care am ajuns.
T-
Ori de cîte ori vedem un sfîrºit, un sicriu sau un mormînt, - conºtiinþa noastrã trebuie sã
tremure ºi sã ne înºtiinþeze despre cutremurãtoarea fãgãduinþã a lui Hristos: Eu vin curînd...
Aceastã venire ne priveºte pe toþi, - dar pe nici unii atît de ameninþãtor ca pe acei care am
avut în Lucrarea lui Dumnezeu o chemare, o solie, un rost, un loc.
T-
Istoria - Vol. 3 - Cap. 14 - Sã ne apropiem de sfîrºit Pag. 475
Cu cît o viaþã este mai curatã, cu atîta conºtiinþa ei este mai treazã ºi inteligenþa ei este
mai pãtrunzãtoare.
Abia pentru o astfel de viaþã, apare la adevãrata ei mãrime însemnãtatea colaborãrii cu
Dumnezeu. ªi rãspunderea pentru împlinirea în cel mai înalt chip al misiunii care i-a
încredinþat-o aceastã colaborare.
Pentru un astfel de suflet aceeaºi suferinþã este nespus mai adîncã, mai cutremurãtoare ºi
mai grea decît pentru alþii. ªi aceeaºi slujbã comportã pentru el povara unei mult mai
înfricoºate rãspunderi, izvorîte nu atît din frica focului, ci din teama falimentului ºi
zãdãrniciei. Din teama îndurerãrii lui Dumnezeu care a investit atîta încredere ºi dragoste în
noi ºi în colaborarea noastrã. Îngerii, care sînt fiinþe supranaturale, ºi deci nespus mai curate
ºi mai inteligente ca noi, ne pot fi un exemplu cutremurãtor de conºtiinþa ºi ascultarea înaltã
cu care îºi împlinesc faþã de Dumnezeu însãrcinãrile primite de El.
Aºa ar trebui sã ni le împlinim ºi noi toþi.
T-
Am trãit în istoria asta diferite perioade: perioada leului înfuriat, a ursului primejdios, a
ºarpelui otrãvitor. Acum trãim perioada vulpii viclene.
Toate duhurile care dau nãvalã, cu aceeaºi urã ºi furie împotriva Oastei, vin acuma numai
sub chipul viclean ºi prefãcut al vulpii, - care se plimbã de-a lungul gardului cãutînd gaura
prin care sã intre ºi sã prãpãdeascã.
Acel “un altul” n-a pãrãsit încã încercãrile lui de a pãtrunde la noi ºi în noi. Diavolul este
o vulpe care nu pleacã niciodatã departe de via noastrã. O fiarã care dã mereu tîrcoale
împrejurul turmei noastre. Un tîlhar care pîndeºte mereu orice strajã care doarme, orice
portiþã lãsatã deschisã, orice strungã mai slabã pe unde s-ar putea strecura sã prade.
Am vorbit mult despre leul formalismului literal ameninþãtor cu care duhul Oastei a
trebuit sã dea prima sa luptã grea. ªi care ne-a sfîºiat atît de dureros o parte atît de însemnatã
ºi de scumpã din trupul nostru. Am înºtiinþat atunci atît de puternic pe toþi fraþii noºtri ca
atîta cît vor trãi, sã stea treji ºi tari ca leul acesta sã nu mai poatã sfîºia pe nimeni dintre noi.
Dar în curînd am fost atacaþi de acelaºi vrãjmaº prin alt duh. A venit pe nesimþite ursul
celuilalt formalism. Al formalismului sectarist, care cu toatã ºiretenia sa s-a strecurat la stupii
Oastei sã le fure chiar mierea cea mai dulce. De-a lungul a zeci de ani ºi a sute de pagini am
strigat dupã aceastã fiarã mult mai primejdioasã decît prima, fiindcã felul în care pradã este
mai plin de ºiretenie ºi mai pãgubitor.
T-
Însã aduceþi-vã aminte cã mai este un duh care ne-a atacat în douã rînduri. Acest duh
destul de primejdios ºi el ºi destul de viclean, era duhul care era în sine ceva ºi de leu, ceva
ºi de urs, ceva ºi de porc, ceva ºi de ºarpe. Este duhul amestecãturii politice care ºi acesta a
cãutat sã strîngã de gît duhul evanghelic ºi curat al Oastei, sã-l atragã în apele sale murdare
ºi apoi întinîndu-l, sã-l foloseascã în scopurile sale lumeºti ºi ucigaºe.
T-
Acest duh al amestecãturii politic ºi lumesc a dat prima nãvalã împotriva Oastei Domnului
în anul 1932 cînd prin introducerea vicleanã de cãtre mitropolitul Bãlan a protopopului Moþa
în conducerea Oastei, - s-a urmãrit aruncarea noastrã în noroiul politicii lumeºti. Atunci, cu
toate cã pãrintele Iosif era departe ºi bolnav pe moarte, - totuºi a înþeles primejdia ºi s-a
ridicat împotriva acestui duh cu toatã hotãrîrea.
A doua nãvalã a încercat-o prin Viorel în anii 1936-1937, într-o vreme cînd apele
frãmîntãrilor din lume erau mai agitate ºi mai tulburi ca oricînd. Atunci vrãjmaºul-duh ºi
vrãjmaºul-om s-au folosit de Viorel, nepotul pãrintelui, ca de o unealtã inconºtientã ºi
ambiþioasã, din chiar cea mai dureroasã apropiere a omului lui Dumnezeu.
Era un atac plin de vicleºug, dar ºi de nesimþire. De duritate dar ºi de inconºtienþã. De
ºiretenie dar ºi de prostie. Cursa era de data asta pregãtitã cu foarte multã isteþime. Acela prin
care lucra - era în vremea aceea unul din cei mai talentaþi, mai necesari ºi mai apropiaþi
colaboratori ai omului lui Dumnezeu.
Vrãjmaºul duhului Oastei pusese stãpînire chiar pe omul care pãrea urmaºul sãu spiritual
ºi moºtenitorul sãu duhovnicesc. Am scris ºi despre aceasta destul - la vremea sa.
Dar din nou, pãrintele Iosif, cu toatã durerea dar ºi cu toatã hotãrîrea a avut tãria sã
smulgã din trupul Oastei aceastã nouã sãgeatã otrãvitã, chiar dacã pentru vindecarea Lucrãrii
Domnului ºi pentru salvarea ei de primejdia amestecului politic, a trebuit sã-ºi taie mîna
dreaptã ºi s-o lepede de la sine. A tãiat-o fãrã ezitare ºi a lepãdat-o fãrã întoarcere, pentru cã
temerea lui de Dumnezeu ºi conºtiinþa rãspunderii faþã de Lucrarea lui Hristos nu-i îngãduiau
nici un compromis ºi nici o cruþare faþã de nici un duh strãin Lucrãrii Domnului.
T-
Iatã pilda înaintaºului nostru ºi iatã calea pe care o avem ºi noi de urmat, în orice astfel
de situaþie care s-ar mai ivi în faþa Oastei. ªi împotriva oricãruia dintre aceste trei duhuri
u ci gaº e care vi n t ri m i s e di n ace l a º i l o c º i de cãt re acel aºi diavol , cu acel aº i s co p :
compromiterea ºi nimicirea Lucrãrii lui Dumnezeu, - prin oricine ar veni ele.
Sã luãm însã bine seama cã toate au venit prin oameni dintre noi.
T-
ªi iatã acum dupã cum sînt atît de aproape de capãtul istorisirii mele, - sînt tot atît de
aproape de capãtul vieþii mele... ªtiu cã mulþi veþi cãuta destule greºeli în istorisirea mea -
ºi poate ºi mai multe greºeli în viaþa mea.
Se poate sã aflaþi. Fiecare aflã ceea ce cautã, mai ales cã nici eu, ca toþi semenii mei, nu
sînt fãrã pãcate - ºi n-am putut fi, cum spune Evanghelia: Dacã zicem cã n-avem pãcat minþim
(1 Ioan 1, 8) .
Nu-mi caut dezvinovãþiri - ºi chiar dacã le-aº afla, nu vreau sã mã folosesc de ele. Nu
voiesc nici mãcar sã mã apãr împotriva celor care vor folosi învinuirile acestea ca un temei
pentru lupta lor împotriva adevãrului despre Oastea Domnului, pe care le-am apãrat aici.
Eu nu m-am legat de slãbiciunile omeneºti pe care fiecare dintre cei cu care am luptat sau
lupt, le-au avut sau le au. În lupta împotriva tulburãtorilor sau dezbinãtorilor cu care m-am
luptat ºi mã lupt pentru duhul Oastei, - n-am pomenit nici pãcatele lor omeneºti. M-am ferit
ºi mã voi feri sã vãd omul, sã lovesc omul. Am vãzut duhul, am luptat cu duhul ºi lovesc
numai vrãjmaºul-duh.
T-
Una din marile mele dureri este cã ºi acum sînt unii dintre fraþii mei care nu vãd duhurile
ci oamenii. Se luptã cu oamenii, lovesc în oameni, þintesc în fraþi - ºi nu în duhurile care sînt
adevãraþii vinovaþi.
Bieþii oameni, sãrmanii fraþi - sînt numai uneltele nenorocite sau ambiþioase de care
adevãratul vrãjmaº diavolul se foloseºte spre a nimici Lucrarea lui Dumnezeu, armonia ºi
pacea ei lãuntricã ºi zãdãrnicirea misiunii ei de afarã.
T-
Lupta Oastei încã nu s-a sfîrºit. Nici drumul ei n-a ajuns la capãt. Biruinþa finalã poate
fi încã departe, iar pînã la intrarea în Canaan, poate cã Oastea Domnului va mai avea încã
mult de mers, mult de luptat ºi de suferit prin pustie.
De-a lungul acestui drum ne vor pîndi mereu aceste trei curse ºi fiare. ªi prin toatã
umblarea noastrã prin pustiul acestei lumi va trebui sã fim treji ºi gata de apãrare împotriva
acestor trei fiare duhovniceºti: fiara formalismului literal, fiara extremismului sectarist ºi
fiara amestecului politic.
V-am spus cît am putut mai apãsat ºi poate am repetat prea mult, despre rãul ºi primejdia
acestora.
V-am dovedit cu triste fapte ºi cu dureroase exemple tot ce am spus despre ele, cu
singurul gînd ºi cu stãruitoarea rugãminte de a vã înºtiinþa asupra primejdiei lor ºi a vã feri
sã nu pieriþi în vreuna sau alta din aceste curse rele întinse de cãtre diavolul prin vreunii
dintre noi în calea Oastei Domnului ºi în calea fiecãruia dintre noi.
Acum cînd sînt atît de aproape de amîndouã aceste capete, al povestirii mele ºi al vieþii
mele, - doresc încã o datã cu toatã puterea sufletului meu a vã înºtiinþa asupra datoriei pe care
o aveþi atît faþã de Dumnezeu pentru curãþia ºi adevãrul Lucrãrii Oastei Sale, - cît ºi faþã de
sufletele care vã urmeazã, cum îi îndrumaþi. Pentru cã veþi avea în curînd a da greu rãspuns
pentru toate înaintea lui Hristos, Dumnezeul ºi Judecãtorul nostru al fiecãruia ºi al tuturor.
Sã nu fiþi niºte înguºti formaliºti sau niºte întunecaþi sectari, în loc sã fiþi niºte mari ostaºi
ai lui Hristos ºi niºte luminoºi fii ai bisericii Sale.
Sã nu vã nimiciþi unii pe alþii prin niºte mãrunte certuri religioase, în loc sã fiþi biruitori
toþi printr-o mare ºi fericitã unire în dragostea Evangheliei!
Sã nu vã lãsaþi orbiþi ºi robiþi nici de vrãjmaºul care vã tulburã ºi dezbinã dinãuntru, nici
de cel care vã ameninþã ºi vã chinuie dinafarã. Cãci toate izbînzile vrãjmaºilor se bazeazã
numai pe dezbinarea dintre voi în partide ºi în învãþãturi felurite, care vã nimicesc unitatea
ºi pacea dulcii frãþietãþi ºi bucuria adunãrilor ºi pãrtãºia dragostei ºi roadele Duhului Sfînt
din viaþa voastrã.
Iatã cei care ne-au aþîþat pe fraþi contra fraþilor, pe noi unii împotriva altora sau pe alþii
împotriva noastrã, - n-au fost numai ieri sau azi ci vor fi ºi mîine.
Bãlan, ori Secaº, ori Vonica n-au fost singurele unelte dintre noi în mîinile leului
nimicitor. Le-au urmat lor ºi alþii ca ei. ªi mai sînt destui de aceºtia încã ºi azi, cum vor fi
ºi mîine... Fiecare din aceºtia reuºind sã nimiceascã mîntuirea sa ºi a încã unui numãr de alte
suflete care i-au ascultat.
Mureºan, Achim, Gaia, Ciobanu, Farcaº, Jarda, - ºi atîþia alþii ca ei, pînã la Banu, la
Moldoveanu, la Marini sau Stancu de azi - au fost ºi sînt uneltele prin care celãlalt duh al
ursului sectar a cãutat ºi a reuºit sã nimiceascã la fel destule suflete ºi destule adunãri ale
Oastei, atît de scump ºi de greu cîºtigate de ei sau de alþii pentru Hristos.
Nici Moþa sau Viorel sau alþii mai noi, care au vrut sã bage Oastea în politicã sau politica
în Oaste - nu sînt singurii - ºi mã tem cã nu vor rãmînea singurii vinovaþi de acest murdar
pãcat împotriva unei Lucrãri sfinte care trebuie sã rãmînã curatã - ºi sã sufere numai pentru
Hristos ºi nu pentru nimic altceva lumesc.
Fireºte cã vine sigur ziua ca Însuºi Viul ºi Înfricoºatul Judecãtor Hristos sã plãteascã
fiecãruia dupã faptele sale ºi dupã felul cum a lucrat.
Dar aceasta nu va folosi întru nimic la dezvinovãþirea celor care i-au urmat pe cei ce
stricau Lucrarea lui Dumnezeu. Ori i-au ajutat sã izbuteascã în lucrarea lor de tulburare, de
dezbinare ºi de nimicire.
Fiecare din aceºtia duc sau vor duce în veºnicie, în curînd, peste sufletul ºi peste
conºtiinþa lor veºnicul pãcat al nimicirii cu voia ºi cu ºtiinþa a unor bunuri sfinte pentru care
S-a Jertfit Hristos Domnul ºi cei mai sfinþi dintre ai Lui. Duhul Oastei ºi ruinele lui sfinte ºi
îndurerate îi vor acuza înaintea Judecãþii lui Dumnezeu pe fiecare din aceºtia ºi pe toþi.
Sã nu ne facem în nici un fel pãrtaºi pãcatelor lor.
Deci feriþi-vã de ei.
T-
Trei feluri de vinovaþi ºi primejdii pîndesc neîncetat pe lucrãtorii Domnului ºi lucrarea
lor:
1. - A nu ºti ceea ce trebuie sã ºtie sã facã.
2. - A face rãu ceea ce ºtiu cã trebuie sã facã bine.
3. - A ºti bine ceea ce trebuie sã facã bine, dar a face tocmai dimpotrivã a ceea ce ºtiu.
Aceºtia din urmã sînt acei care vor tremura mai cumplit ºi care vor plînge mai
deznãdãjduiþi la venirea lui Hristos.
T-
Împotriva celor care ne-au prigonit ºi ne duºmãnesc ºi astãzi pentru Numele Domnului
nostru Isus Hristos - ºi pentru mãrturisirea Adevãrului Sãu, n-am avut nici ieri, n-avem nici
azi ºi nu vom avea nici în faþa Judecãþii lui Dumnezeu nici o învinuire.
Îl vor învinui pe fiecare din ei însãºi faptele sale, mai puternic ºi mai necruþãtor ca orice
glas al suferinþelor noastre.
Noi i-am iertat ºi îi vom ierta pe toþi fãrã a le cere pentru noi nici o despãgubire.
Am dori doar, pentru propria lor mîntuire, sã se pocãiascã atît de adînc pe cît au pãcãtuit.
Cã sã poatã fi iertaþi ºi nu osîndiþi.
Dar dacã ei înºiºi nu-ºi doresc mîntuirea veºnicã, nimeni pe lume nu le-o poate da.
T-
Ne va pãrea însã nespus de rãu pînã la moarte - pentru biserica noastrã ºi pentru poporul
nostru care au fost atît de aproape de Hristos, dar care prin mai marii lor, respingînd solia
mîntuirii trimisã lor - s-ar putea sã nu le mai fie trimisã o altã asemenea solie niciodatã. S-ar
putea sã fie lãsaþi de Dumnezeu în voia sorþii pe care ºi-au luat-o în propriile lor mîini din
Mîinile lui Dumnezeu. ªi sã ajungã astfel sub cumplita stãpînire a acelui “altul” care
totdeauna vine “în numele lui însuºi” acolo unde a fost alungat Hristos, care vine în Numele
Tatãlui.
Urmãrile acestor stãri au ºi început deja sã se arate.
O, dacã ar recunoaºte mai marii noºtri ce har au respins! O, dacã l-ar primi mãcar acum!
Poate încã n-ar fi totul pierdut!
T-
Dar ne va pãrea ºi mai rãu pentru acei iubiþi ºi înzestraþi fraþi ai noºtri cãzuþi, ºi rãmaºi
în starea de împotrivire faþã de ascultarea ºi unitatea frãþeascã a Oastei!
O, dacã ar putea ei mãcar acum sã se desprindã din cursele ucigaºe ale dezbinãrii ºi
tulburãrilor! O, de ar înþelege ei nu numai cît rãu fac ei ºi cît bine împiedicã a se face! Nu
numai cîtã durere aduc fraþilor ci ºi cîtã bucurie fac celor ce au învinuit de sectarism pe
pãrintele Iosif ºi Oastea Domnului. Nu numai cîtã nedreptate fac prietenilor Oastei - ci ºi cîtã
dreptate dau vrãjmaºilor ei!...
T-
O, dacã aceºti fraþi înzestraþi cu atît de frumoase daruri ar lepãda încã o piele ºi ar deveni
cu adevãrat fii smeriþi, oameni duhovniceºti ºi fraþi ostaºi în acelaºi duh ºi gînd cum am fost
la început!
Cum ar deveni dintr-o datã toatã frãþietatea noastrã o mare putere, o mare bucurie, o mare
îmbrãþiºare fericitã! Ce sãrbãtoare binecuvîntatã ar fi aceasta pentru noi toþi!
Am ajunge iarãºi ca la începutul fericit ºi fierbinte al Oastei cînd nu era nicãieri nici un
neascultãtor printre fraþi. Cînd toþi credeam la fel, vorbeam la fel ºi umblam la fel.
Ar fi cu putinþã asta frate Niculiþã Moldoveanu, tu care ai avut de la Domnul Oastei un
dar unic de cîntare, spre a-l folosi bine, iar nu rãu?
Ar fi cu putinþã asta frate Pop Alexandru, tu care ai avut un talent aºa de frumos pentru
vorbire ºi o rîvnã aºa de fierbinte sã alergi?
Ar fi cu putinþã asta frate Ilie ºi Nicolae Marini, voi care aþi avut un nume aºa de minunat
printre fraþii noºtri ºi în istoria noastrã?
Ar fi cu putinþã asta frate Condruz, frate Petre Stancu, frate David, frate Lazãr, frate
Gheorghe?
- Dar totul depinde numai de voi!
T-
O, dacã inima voastrã s-ar îndupleca sã se smereascã înaintea Domnului ºi sã revinã în
sfîrºit lîngã inimile frînte ale fraþilor care vã aºteaptã sã vã îmbrãþiºeze pe totdeauna.
Ce fericire ar fi atunci pentru noi toþi ºi în primul rînd pentru voi.
Ar fi din nou ºi între toþi fraþii de pretutindeni numai spice de grîu ºi flori - ºi nicãieri
spini ºi pãlãmidã.
Ar fi numai pîine ºi dragoste, încredere ºi cîntare, - iar nu pietre ºi întristãri, bãnuieli ºi
urã.
Ar fi un singur Isus, o singurã Evanghelie, un singur Duh - ºi n-ar mai ieºi din mijlocul
nostru oameni care sã înveþe diferit pe fraþi. N-ar mai fi nimic sã strice armonia, învãþãtura,
adunãrile, lucrarea!
Cu ce îi fac oare pe fraþii noºtri mai buni acele interpretãri ale voastre felurite?
Ce aduc ele mai frumos ºi mai fericit între oameni decît duhul dragostei noastre dintîi?
O, ce dureros este cã nu se vede nici acum ce duh ucigaº, inspirã între noi dezbinãrile ºi
tulburarea!
O, ce nefericit este cã nu vedem nici acum ce vine între noi în urma acestor duhuri ºi
odatã cu ele!
ªi mai ales ce duc cu ei în veºniciei acei prin care vin acestea.
O, fraþii noºtri neuitaþi, fraþii noºtri iubiþi, desprindeþi-vã din mrejele acestor duhuri ºi nu
mai luptaþi împotriva duhului Oastei, împotriva mamei voastre în Hristos!
În ultima vreme toþi fraþii ºi surorile din þarã au hotãrît zile de post ºi rugãciune pentru
unitatea Oastei ºi întoarcerea tuturor fraþilor noºtri la dragostea ºi armonia frãþeascã.
Credem din toatã inima cã Domnul ne va da aceastã bucurie. Toate semnele din primãvara
asta sînt îmbucurãtoare. Nu vom înceta sã ne rugãm pînã la izbînda deplinã.
Voi toþi cei care încã n-aþi intrat în acest cerc sfînt, intraþi ºi rugaþi-vã pentru pacea
Ierusalimului...
T-
Acum sã ne mai întoarcem încã o datã amintirea spre înaintaºii noºtri spre a le vedea
mereu pilda vieþii lor, ca s-o urmãm întocmai ºi noi!
Oricine va veni în Oastea Domnului, dar nu va preþui cum se cuvine ºi nu va urma
întocmai pe pãrintele Iosif, - acela va fi un strãin. - ªi fraþii nu trebuie nici sã-l primeascã nici
sã-l urmeze.
Adevãratul ostaº nu poate avea alt duh ºi altã învãþãturã de cum a avut ºi a cerut el.
Pãrintele Iosif a iubit biserica ºi credinþa noastrã strãmoºeascã nu numai ca ostaº ci ºi ca preot
al ei.
A þinut totul ºi n-a lepãdat nimic din adevãrurile ei.

A cinstit totul - ºi n-a dispreþuit nimic, decît pãcatul care nu era al ei ci al oamenilor slabi
din ea.
Primului ostaº dintre noi i s-a spus Neemia nu numai pentru cã s-a unit total cu poporul
lui Dumnezeu ca celãlalt Neemia din Biblie, - dar a ºi renunþat, tot ca acesta, la toatã slava
ºi la comoditatea pe care le putea avea ºi el la curtea mai marelui sãu.
ªi-a luat asupra sa primejdia ºi lupta, numai spre a împlini voile lui Dumnezeu ºi nevoile
noastre.
De aceea puterea lui Dumnezeu a fost cu el ºi l-a înzestrat nu numai cu o capacitate atît
de mare de muncã dar ºi cu un curaj atît de hotãrît de a lupta.
Oamenii slabi trupeºte sînt de obicei niºte fricoºi ºi retraºi, ca animalele slabe. În faþa
primejdiei fug. În faþa mai marilor se tîrãsc, se milogesc, se prefac sau se ascund...
Dar el cu un curaj unic, cu o putere unicã, s-a împotrivit tuturor “munþilor” lumeºti care
îl ameninþau, tuturor fiarelor care veneau împotriva lui, tuturor nefericirilor care l-au încercat.
În suferinþe, a muncit,
în primejdie, a luptat,
în ispitiri, a vegheat,
în rãscrucile hotãrîrilor - nu s-a rãtãcit de la drumul cel drept, sãnãtos ºi adevãrat, - oricît
a fost de strîmt.
S-a putut despãrþi de toþi prietenii sãi dacã aceºtia nu mai mergeau pe drumul Oastei, -
dar nu s-a despãrþit niciodatã de acest drum care i-l arãtase Hristos.
Oricine a contat pe el ca pe un prieten, s-a putut bizui pe statornicia lui pînã la moarte.
Dar pe oricine a contat el, - aproape toþi l-au pãrãsit.
De obicei ceilalþi mari îndrumãtori ai oamenilor îºi consumã toatã energia lor în munca
de a descoperi ºi de a vesti adevãrul, fãrã a le mai ajunge nimic pentru a-l ºi trãi ei înºiºi cu
fapta.
Dar la pãrintele Iosif ºi puterea trãirii rãmîne tot întreagã ºi mare. Aceasta se vede din
faptul cã nici unii din contemporanii ºi urmaºii sãi n-a mai putut realiza o trãire atît de înaltã
ºi de limpede a ideilor sale aºa ca el.
Pe cînd la alþi înaintaºi - abia urmaºii lor au fost la înãlþimea ideilor enunþate de ei, - la
el a fost altfel. El a fost nespus mai mare ca toþi - ºi va continua sã fie mereu aºa - în
realizarea ideilor pe care le-a lãsat. Astfel cã el ne va putea fi totdeauna o pildã ºi un model
fiecãruia din noi pînã la sfîrºit.
Dar pentru cã mulþi dintre noi neputînd fi mari prin smerenie, prin jertfã ºi prin suferinþã,
prin lupte ºi prin posturi, prin înfrînãri ºi primejdii - au cãutat ºi cautã a deveni mari prin
trufie, prin neascultare, prin reforme prosteºti, prin ambiþii zadarnice, prin dãrîmarea a ceea
ce a zidit el, prin împrãºtierea a ceea ce a strîns el.
T-
Dacã puterea operei cuiva se mãsoarã dupã ecoul ei imediat în suflete, atunci lucrarea
acestui uriaº trimes al lui Dumnezeu rãmîne ºi prin aceasta neîntrecutã în biserica noastrã de
la Sf. Ioan Gurã de Aur pînã azi. Încã în rãstimpul scurtei sale vieþi - ºi anume doar în cîþiva
ani din acest rãstimp, lucrarea sa a cuprins nu numai toatã þara româneascã ci se rãspîndise
ºi în toate cele 5 continente ale lumii. - Întocmai cum este scris: pînã la marginile pãmîntului.
Aceastã lucrare n-a creat numai suflete noi ci a fãcut sã înfloreascã o literaturã nouã, o
muzicã nouã, o viaþã profund nouã nu numai în bisericã ci ºi în popor. Toate acestea au
început cu el sau au fãcut un salt calitativ uriaº datoritã lui.
T-
Oriunde a fost nevoie de dãruire deplinã, - el a fost acolo. De la munca sa de învãþãtor

ºi preot într-un sat de moþi sãraci ºi într-o vreme de primejdie ºi lipsuri, - pînã la rugul sãu
de martir pe altarul renaºterii duhovniceºti pe toatã aria poporului ºi a bisericii noastre - el
a fost acolo gata a se dãrui fãrã rezerve ºi fãrã a socoti preþul pe care trebuia sã-l dea pentru
cauza sfîntã ºi necesarã a mîntuirii semenilor sãi. ªi pentru slujirea cinstitã ºi curatã a
Domnului sãu Isus Cel Rãstignit. Fãptura lui a fost alcãtuitã din acel aluat ceresc din care sînt
frãmîntaþi martirii ºi adevãraþii sfinþi.
El n-a ºovãit niciodatã în faþa marilor hotãrîri - nici n-a socotit preþul jertfei pe care s-o
dea.
A pus un legãmînt în faþa lui Hristos! - Nici o putere din lume, nici o ademenire ºi nici
o ameninþare nu l-a putut face sã ºi-l schimbe!
A pornit pe un drum? - Nici o ispitã ºi nici o loviturã nu l-a mai putut abate la dreapta sau
la stînga din acest drum sfînt.
Pornind în bisericã miºcarea religioasã a Oastei Domnului , - la împotrivirea bisericii el
n-a ieºit din bisericã spre stînga sectaristã ca fostul preot Tudor Popescu de la “Cuibul cu
barzã”. Nici spre dreapta formalistã ca fostul arhimandrit Emilian de la “Glasul Monahilor”.
Ci a rãmas statornic acolo unde a fost pus de Hristos, ca la venirea Lui, Stãpînul Sfînt sã-l
afle tot acolo unde l-a pus la început. Ca pe un ispravnic bun gãsit credincios, adicã statornic,
în lucrul încredinþat lui.
Trupul sãu n-a cunoscut odihna niciodatã - ci numai febra creaþiei sfinte ºi înflãcãrate.
Din copilãria sa ºi pînã în ceasul morþii sale a muncit cu aceeaºi dragoste ºi putere
minunatã pentru cauza lui Hristos, desãvîrºindu-ºi mereu uneltele ºi iscodind mereu noi idei
ºi noi metode pentru un mai mare rod ºi folos al slujbei lui Hristos în care lucra. Toatã
puterea din el s-a prefãcut numai luminã ºi cãldurã pentru noi, cei care aveam atîta nevoie de
ele ºi fãrã de care mulþi poate n-am fi ajuns niciodatã sã fim atraºi la Hristos.
T-
A fost un pitic în trupul sãu firesc, - dar a fost un uriaº în statura sa duhovniceascã, în
sufletul sãu, în munca sa.
A fost ºubred în carnea sa, dar de o putere, de o tãrie ºi o statornicie fãrã margini în
caracterul sãu.
Nu dormea decît douã-trei ore din douãzeci ºi patru. Celelalte le muncea cu o grabã, cu
o pricepere ºi cu o voinþã atît de mare încît într-o jumãtate din viaþa sa scurtã tîrîtã ºi aceea
mereu printre operaþii ºi tribunale, a realizat cît n-au putut alþii în sute ºi poate mii de ani.
Scria în pat, scria pe drum, scria pe banca din parc, în tren, în tramvai, totdeauna inspirat,
ca ºi cum ar fi o albie de fluviu pe care apele revãrsate abia încap.
Ca ºi cum ar fi avut o sutã de orizonturi, cunoºtea totul. Ca ºi cum ar fi avut o sutã de
ochi, vedea totul. Ca ºi cum ar fi avut o sutã de inimi, simþea cu toþi. Ca ºi cum ar fi avut o
sutã de creiere, limpezea orice problemã.
Era totdeauna cu un cap mai mare ca toþi cei din jurul lui, cu un pas mai înainte decît cei
cu care alerga, cu un ceas mai devreme decît cei din frunte.
Toate profeþiile fãcute de el s-au împlinit ºi nici o prevestire a lui n-a fost dezminþitã.
Cu o putere de pãtrundere unicã, el a limpezit adevãrul ºi a gãsit totdeauna cuvîntul
inspirat pentru a-l înfãþiºa înþeles de toþi, ca simplitatea divinã a Evanghelii lui Hristos.
Ca un medic desãvîrºit el prescria leacul cel vindecãtor la fiecare boalã. În anii lui de
gazetãrie pentru popor, nici o problemã de viaþã nu i-a rãmas strãinã ºi de nerezolvat. Pana
lui ascuþitã a þintit totdeauna drept ca o sãgeatã în mijlocul ºi în miezul lucrurilor.
În pãstorire sau educaþie el va rãmîne în toate privinþele un model atît pentru preoþi cît
ºi pentru educatorii de orice fel. Un instinct ceresc ºi limpede îl cãlãuzea drept ºi sigur în tot
ceea ce trebuia fãcut. Acolo unde noi ceilalþi din preajma lui nu vedeam nimic, el gãsea
comori ºi scotea aur.
T-
Ceea ce am admirat mai mult la el însã era puterea de a face el însuºi ceea ce îi îndemna
pe alþii, - putere care ne lipseºte nouã aproape tuturora, aproape de tot. De aceea noi toþi
trebuie totdeauna sã ne uitãm cu bãgare de seamã la felul lui de vieþuire - ºi sã-i urmãm
credinþa!
Sã cãlcãm deci ºi noi pe urmele lui dupã Hristos, cum spunea ºi sf. Pavel fiilor sãi
sufleteºti: - Cãlcaþi pe urmele mele cãci ºi eu calc pe urmele lui Hristos
(1 Cor. 4, 16; 11, 1) . ªi sã nu ne luãm nici unii dintre noi pe urmele nici unuia din
acei care pornind de pe urmele lui - ajung altundeva. ªi folosindu-se de lucrarea lui urmãresc
lucrãri strãine de felul sãu, - oricine ar fi aceºtia ºi cu orice mijloace ar cãuta sã ne atragã
dupã ei.
Cine nu-l iubeºte ºi nu-l urmeazã pe pãrintele Iosif, nu poate iubi cu adevãrat nici pe
Domnul Isus ºi nici biserica sau Oastea Sa, cãci nouã Dumnezeu prin el ne-a vorbit despre
acestea douã. ªi prin el ne-a arãtat cum sã le iubim ºi sã le servim cu adevãrat.
T-
Însufleþit de aceste gînduri ºi de o îndatoratã recunoºtinþã faþã de el, pãrintele nostru Iosif,
cãlcam în ultimii ani calea cimitirului din Sibiu, spre mormîntul sãu.
Vedeam încã de la intrare atît de-o parte cît ºi de alta a aleii cimitirului tot felul de
monumente ºi de cruci de marmurã care de care mai frumoase ºi mai mari, ridicate de
recunoºtinþa urmaºilor acelora ce odihneau acolo în aºteptarea Învierii.
Admirînd dragostea recunoscãtoare a celor care putuserã ridica pentru ai lor asemenea
cruci, - cînd mã opream lîngã crucea învechitã ºi micã aproape de nemaigãsit printre celelalte
a pãrintelui nostru iubit, - inima mea se frîngea de milã ºi se umplea de ruºine gîndindu-mã
cã noi, o þarã întreagã de fii sufleteºti ai lui, n-am fost în stare pînã astãzi sã ne împlinim ºi
aceastã datorie vãzutã faþã de memoria lui! N-am fost în stare sã-i aºezãm la mormîntul sãu
un monument, un semn al recunoºtinþei noastre, vrednicã de datoria pe care o avem faþã de
el.
De fapt gîndul îl aveam încã din 1954, cînd eram în Bãrãgan. Acolo printre soþii mei de
suferinþã, am cunoscut un sculptor care mai lucrase astfel de monumente. - ªi cu el am vorbit
adeseori despre trei cruci pe care trebuia sã le aºezãm la trei dintre cele mai neuitate
morminte ale Oastei.
La mormîntul fratelui Eftimiu Florea de la Beiuº.
La al fratelui Marini de la Sãsciori.
ªi la al pãrintelui Iosif de la Sibiu.
Dar cel al pãrintelui, trebuia sã fie ceva cu totul unic, aºa cum a fost ºi el, mai deosebit
decît toate.
T-
Am conceput cîte un model pentru fiecare - ºi cînd Dumnezeu a adus vremea sã ajungem
acasã, îndatã ce am putut ajunge sã le facem, le-am fãcut.
Al fr. Florea în 1967.
Al fr. Marini în 1969...
Cînd urma sã-l facem pe al pãrintelui Iosif, au intervenit iarãºi piedicile ºi necazurile mele
de alþi cinci ani.
Totuºi Domnul ne-a ajutat sã-l putem vedea ºi pe acesta fãcut ºi aºezat la mormîntul iubit,
deºi am avut atîtea primejdii ºi piedici pînã l-am vãzut acolo încît de multe ori pãreau de
netrecut.
Acest deosebit om al lui Dumnezeu, trebuia în adevãr sã aibã un monument deosebit.
Marea noastrã dragoste datoare faþã de el, trebuia sã-i aºeze un semn vrednic de dragostea lui
faþã de noi.
ªi dragostea cîtorva fraþi din þarã s-a îmbiat sã contribuie ºi ea cu ceva la acest semn al
datoriei fiecãruia din noi faþã de pãrintele nostru. Numai din Sibiu nimeni n-a arãtat nici cel
mai mic semn de dragoste. Nimeni nu s-a interesat de nimic. Nimeni, nimeni. Nici mãcar de
formã. Nici mãcar cu o vorbã. N-am dorit nici un sacrificiu... - dar am dorit un cuvînt.
Ba dimpotrivã: bietul Moldoveanu, ros de duhul din el, a izbucnit odatã plin de o
nestãpînitã urã ºi furie împotriva memoriei ºi a lucrãrii pãrintelui Iosif, - zicînd:
- V-aþi fãcut un idol din mormîntul acela!
T-
Ce era sã-i mai rãspundem unui astfel de duh! De fapt o mare parte din sibieni poate nu
s-au mai dus cine ºtie de cînd nici pînã la mormîntul pãrintelui Iosif.
Vin fraþi din toate pãrþile þãrii, vin oamenii chiar de peste hotarele þãrii ºi se opresc în
rugãciune ºi admiraþie lîngã locul unde odihneºte trupul acestui mare om al lui Dumnezeu -
ºi pun o floare sau o lacrimã acolo... Iar ei cei de aici de lîngã el, cu nepãsarea plinã de
dispreþ a duhului sectarist care a anulat tot ce a fost ostãºesc în ei, - trãiesc strãini de el.
Strãini de duhul Oastei adevãrate. Strãini de tot ce au fost însufleþiþi chiar ei cîndva.
Azi parcã nu mai este cu adevãrat ostaº în Sibiu nimeni decît acest mormînt viu. Toþi
ceilalþi ostaºi “vii” - parcã au murit pentru Oaste demult.
Oare pentru totdeauna? Oare chiar toþi?
Nu! Credem cã nu pentru totdeauna. ªi credem cã nu toþi!
Va trece ºi acest vînt rãu, iar adevãraþii ostaºi ºi adevãrata Oaste va avea iarãºi ºi în Sibiu
o primãvarã.
Fiecare searã îºi are dimineaþa ei...
Numai sã treacã vremea rînduitã nopþii... ªi sã se risipeascã ispitele ei.
T-
Abia dusesem monumentul de la Beiuº la Sibiu în 8 februarie, cînd în 12 februarie 1974
am fost luat ºi dus din nou sub escorta miliþeanului, - la Securitatea din Oradea.
Mi-am luat iarãºi de la cãpãtîiul meu traista gata mereu de zece ani în orice vreme - ºi am
plecat!
Mã aºteptam sã fiu întrebat despre problema crucii pãrintelui Iosif ºi despre toatã
activitatea din þarã, ca ºi despre a mea din timpul de dupã cealaltã anchetã.
Am fost dus în faþa cãpitanului cunoscut, dur ºi încruntat. De la început m-a întrebat
tãios:
- Iar ai venit cu bagajul?
- Dar cum era sã vin cînd mã aduceþi sub escortã ca pe un condamnat?
- Nu vrei sã te astîmperi deloc? Ce vrei? Sã întrebuinþãm faþã de tine ºi alte mijloace? Sã
ºtii cã noi sîntem români ºi ºtim sã batem româneºte!
L-am privit în ochi cu mustrare ºi cu durere - ºi i-am rãspuns:
- Da! Pînã acum m-au bãtut ungurii, m-au bãtut evreii, m-au bãtut strãinii... Acum am
ajuns bãtrîn, acum sã mã mai batã ºi românii, în þara pentru care am fãcut ºapte ani militãrie
ºi front...
În sfîrºit l-am vãzut ruºinîndu-se.
- De ce nu te ocupi cu nimic? De ce stai zi ºi noapte ºi numai scrii la prostii pe care le

rãspîndeºti prin þarã zãpãcind minþile oamenilor? De ce nu te angajezi undeva sã munceºti
ceva?
- Cine mã mai angajeazã pe mine acum la 60 de ani, bãtrîn ºi bolnav?
- Ai vreo pensie?
- N-am! ªi nici nu voi avea. Toþii ani mei cînd puteam munci, am fost închis.
- Eºti ortodox sau eºti sectar?
- Dv. ºtiþi bine ce sînt!
- Atunci hai la episcop!
- Merg!
Credeam cã glumeºte, dar nu glumea... Mi-a zis sculîndu-se ºi fãcîndu-mi semn sã ies:
- Hai, - mergem la episcopie!
T-
M-am dus cu el la episcopie, fãrã sã înþeleg nimic din ceea ce vrea sã facã. Mã gîndeam
cã acolo în faþa episcopului vrea sã-mi facã adevãrata anchetã ºi sã-mi smulgã cine ºtie ce
declaraþii sub mãrturia autoritãþii bisericeºti.
T-
La episcopie parcã totul fusese aranjat de mai nainte. Episcopul era în biroul sãu,
secretarul gata.
Am intrat acolo ºi m-am aºezat ºi eu cel din urmã pe al patrulea scaun!
- Prea Sfinþite, - începu cel ce mã adusese ºi despre care eu ºtiam cã era cãpitan, - vedeþi
pe omul acesta? Nu se þine decît de fleacuri ºi ne dã nouã neîncetat de lucru. Scrie verzi ºi
uscate ºi le împrãºtie zãpãcind minþile oamenilor ºi nelãsîndu-i sã-ºi vadã de treabã. ªi deºi
i-am pus categoric în vedere sã nu mai meargã nicãieri, - umblã prin þarã ºi face tot felul de
adunãri cu ostaºii lui din Oastea Domnului, aºa cã avem mereu tot felul de rapoarte ºi ne
necazuri din cauza lui.
- Da, domnule maior, - zise episcopul, - mi-a spus ºi mie mitropolitul de la Timiºoara cã
nu demult a fost ºi acolo!
- Nu-i adevãrat Prea Sfinþite! - am rãspuns eu. De cînd mi s-a pus categoric în vedere cã
n-am voie sã mai merg nicãieri - nici n-am mai fost nicãieri.
La Timiºoara cel puþin nici n-am fost din 1969. Iatã aºa se inventeazã tot felul de poveºti
împotriva mea, apoi sînt judecat pentru aceste învinovãþiri care sînt numai minciuni ºi
împotriva cãrora n-am cum sã mã apãr!
- Ei bine, - zise ofiþerul, - acum vrem sã punem capãt acestei situaþii. Sã-i daþi de lucru!
Sã-l angajaþi la orice muncã este în stare sã presteze. Numai sã-i daþi de lucru în aºa fel încît
sã nu mai aibã nici timp ºi nici chef sã mai facã altceva! - ªi privi stãruitor spre episcop ºi
apoi spre secretar.
Iar mie îmi spuse:
- Nu vei pleca de aici pînã nu faci cererea de angajare ºi o pui aici în faþa domnului
episcop. Ai înþeles? Sau nu vrei sã munceºti?
- Cum sã nu vreau sã muncesc dacã mi se va da o muncã pe care sã o pot face!
- Ce fel de muncã ai putea sã faci? - mã întrebarã deodatã cu toþii.
- Vreo muncã mai modestã de birou, la vreo arhivã de exemplu.
- Bine, te angajãm funcþionar, dar aici la episcopie n-avem locuinþã. Cum sã facem?
- Nici nu aº vrea aici la Oradea. Ci la Beiuº, dacã este vreun loc!
- Locul se face! Sã te angajãm funcþionar la protopopiatul Beiuº. Dar nici acolo n-avem
locuinþã.
- Nu-i nimic, voi merge de acasã.

- Atunci s-a fãcut. Faci cererea aci imediat ºi o dai pe loc la aprobare. Altfel nu pleci de
aici, - ai înþeles?
- Bine, - am rãspuns eu ridicîndu-mã.
- Vino dincolo la biroul meu - zise secretarul episcopiei. Acolo avem loc mai potrivit sã
scrii.
Mi-au dat cu toþii mîna. Am ieºit cu secretarul - iar ceilalþi doi au rãmas discutînd.
T-
Ce neaºteptate ºi neprevãzute de noi se petrec unele lucruri în viaþa noastrã! Eu mã
aºteptam la una - iar acolo - cu totul alta.
Slavã veºnicã Þie Doamne. Eu sînt al Tãu - ºi nu mai întreb niciodatã pe ce cale mã duci
Tu. Merg liniºtit pe oriunde mã chemi sau mã trimiþi.
Sã vedem ce va ieºi ºi de aici. ªtiu cã numai bine.
T-
Dupã cîtva timp primeam înºtiinþarea cã Departamentul Cultelor a aprobat înfiinþarea unui
post de funcþionar cu jumãtate de normã cu 535 de lei, la Oficiul Protopopesc din Beiuº. ªi
cã a aprobat numirea mea în acest post începînd cu data de 1 martie 1974.
Aºa a început o nouã etapã pentru mine - într-un loc unde ºtiam cã sînt pus anume sã fiu
þinut necontenit sub cea mai strictã supraveghere ºi sã fiu împiedicat de la orice întîlnire cu
fraþii!
- Slãvit sã fie Domnul, - mi-am zis. Nimic nu se întîmplã fãrã voia Lui. El ºtie sã schimbe
totul în bine - ºi va scoate o minune ºi de aici!
Aºa cum a ºi scos.
T-
Dar ºtiind unde sînt pus ºi cum sînt privit între cei cu care va trebui sã lucrez, - m-am
rugat stãruitor Domnului Isus sã mã ajute sã mã port ºi în acest loc aºa cum s-ar purta El dacã
ar fi în locul meu.
ªi pînã acum, m-a ajutat.
Trecuserã cinci luni de cînd lucram aici - era prin luna august cînd într-o dimineaþã mã
pomenesc la birou cu ofiþerul de care mã despãrþisem în faþa episcopului, în luna februarie.
- Vii cu mine pînã la miliþie!
M-am suit în maºina lui care aºtepta afarã.
Acolo un necunoscut înalt ºi elegant mã întrebã scurt:
- La ce lucrezi acum?
- La de toate cîte este nevoie, - am rãspuns eu vorbind despre serviciu.
- Nu la serviciu! Acasã!
- Nu înþeleg la ce vã referiþi!
- Ce lucrare faci d-ta acum pentru Oastea Domnului? O istorie, ceva? Hai spune, cãci ºi
aºa noi avem dovezi precise despre aceastã lucrare - ºi dacã vrei þi le arãtãm.
Aºa cã n-are rost sã mai ascunzi nici sã ne mai întîrzii. Noi dupã lucrarea asta am venit
pînã aici!
Dacã nu vrei sã ne-o dai de bunãvoie, d-ta ºtii cã noi cînd vrem sã aflãm ceva, apoi aflãm!
Oriunde ar fi ascuns acel ceva! O vom afla-o ºi pe asta, dacã vrei!
- Eu n-am ascuns nimic. Tot ce am lucrat este acolo la îndemînã. Dar eu cred cã dv. vã
referiþi la niºte însemnãri pe care mi le-am fãcut mai demult ca un jurnal al vieþii mele - ºi
în care se vorbeºte ºi despre evenimentele petrecute în Oastea Domnului... Eu din copilãrie
am intrat în Oastea Domnului, aºa cã istoria vieþii mele s-a împletit strîns cu istoria acestei
miºcãri religioase. Asta este tot ce am referitor la întrebarea dv.
- Bine! - zise strãinul.
ªi uitîndu-se spre cãpitanul de la Oradea îi zise:
- Vã duceþi la dînsul acasã, luaþi tot ce are ºi veniþi înapoi cît mai repede. Ne grãbim.T-
- Ei, domnule Dorz, - zise cãpitanul cînd eram în maºinã mergînd cãtre locuinþa mea, -
iarãºi ne-am întîlnit! Nu vrei d-ta sã ne laºi pe noi în pace. Vrei mereu sã te întîlneºti cu
mine?
- Poate este ultima datã, domnule maior (- i-am zis maior, cum îl auzisem pe episcop).
ªi dupã aceea poate ne vom mai întî l ni num ai o s i ngurã dat ã: î nai nt ea J udecãþii lui
Dumnezeu, ca sã ne primim plata fiecare dupã cum am lucrat.
- Prostii! D-ta mai crezi în asta?
- ªi dv. veþi crede mîine, dacã nu credeþi astãzi!
- În curînd nu va mai crede nimeni în Dumnezeu. Educaþia, cultura, tehnica, civilizaþia
modernã - vor spulbera toate aceste superstiþii, aºa încît nimeni nu va mai da un ban pe ele,
nici pe Dumnezeul tãu.
- Cîtã vreme va fi pe pãmînt suferinþã, boalã ºi moarte, - oamenii vor avea totdeauna
nevoie de Dumnezeu ºi nimeni nu va putea fãrã El. Cînd veþi putea desfiinþa suferinþa, boala
ºi moartea, - atunci poate. Dar pînã atunci nu.
- Cei care vãd acum filme, citesc cãrþi, se bucurã în comfort, - nu au nici o nevoie de
Dumnezeu. ªi pe mãsurã ce trece timpul toþi vor fi aºa!
- Acum vorbiþi în felul acesta fiindcã vã simþiþi tare, sãnãtos ºi sus. Va veni însã vremea
cînd nu veþi mai fi nici puternic, nici sus. Veþi ajunge slab, bolnav ºi jos. Atunci cînd veþi
aºtepta moartea pe un pat de spital sau undeva singur ºi pãrãsit, - o, ce nevoie veþi simþi dupã
Dumnezeu...
La ce vã va ajuta atunci dacã va veni cineva sã vã spunã: bucuraþi-vã, iatã un film frumos,
o carte de aventuri interesante, o conferinþã, un festival, o petrecere?...
- Asta n-o ºtii d-ta.
T-
Am ajuns acasã! M-am dus întins în podul ºoprului unde aveam într-o cutie caietele cu
conceptele primului volum din istoria asta.
Aflasem de la fr. Cornel de la Simeria cã luaserã de la el în luna trecutã, la o percheziþie,
o scrisoare prin care el spunea amãnunþit cuiva dintre fraþi cã eu mã ocup intens cu scrierea
istoriei Oastei. În urma acelei scrisori veniserã la mine ºi mi-o cãutau acum. Mã aºteptam la
asta ºi de aceea pregãtisem aceste lucruri ca sã am ce sã le dau.
Le-am dat caietele cu însemnãri. Dar lîngã ele mai erau încã ºi alte caiete. Le pusesem
anume acolo, spre a fi sacrificate cînd vor veni la percheziþia asta, la care mã aºteptam - cum
spun - încã de cînd aflasem despre fr. Cornel.
ªtiam bine cã ei, cînd ºtiu ceva, nu scap chiar fãrã nimic. De aceea la întrebãrile lor, ceea
ce ºtiam cã ºtiu sigur - recunoºteam. Pentru ca în felul acesta sã pot acoperi ceea ce bãnuiam
cã nu pot ºti sigur.
ªi pregãteam din timp sã le dau ceea ce nu-mi era de neapãratã trebuinþã, - pentru ca sã
pot salva astfel ceea ce nu mai puteam înlocui.
- Numai pe acestea le ai?
- Vedeþi bine cã da!
- Sã mai cãutãm ºi noi! Eu sînt sigur cã mai ai!

- Poftiþi ºi cãutaþi! - am rãspuns liniºtit privindu-l în ochi fãrã sã-mi tremure privirea.
- Bine, - zise el renunþînd. Sînt aici cele dupã care am venit?
- Aici!
- Toate?
- Toate!
- Vom vedea. Hai la maºinã!
Peste cîteva minute eram din nou la Beiuº în biroul ºefului miliþiei ºi inventariam tot ce
îmi luase. Cinci caiete cu Istoria Oastei, zece caiete cu poezii, altele cu meditaþii, cãrþi,
corespondenþã, fotografii.
- Dacã nu vom gãsi nimic rãu în ele, s-ar putea sã scapi mai uºor. Dar dacã gãsim, - de
data asta þi s-a înfundat pe totdeauna. Sã ºtii. Ajungi iar în mîinile noastre!
- Eu sînt în mîinile lui Dumnezeu!
- Dumnezeu, Dumnezeu, - se ridicã furios ºi începu sã înjure, izbind caietele de masã ºi
gata sã sarã la mine.
Trecu însã spre fereastrã fumînd nervos ºi înjurînd.
- Vã rog sã nu înjuraþi! - i-am rãspuns foarte cuviincios dar foarte hotãrît.
- Da’ ce, - te-am insultat?
- Pe mine puteþi sã mã insultaþi cum vreþi, dar Numele Cel Sfînt al lui Dumnezeu vã rog
sã nu-L mai înjuraþi. ªi dv. veþi avea odatã nevoie de El!
- Am terminat! Pleacã! Cînd vom avea nevoie te aflãm noi.
- Sã trãiþi!
ªi am ieºit.
T-
Au trecut alte trei luni pînã cînd într-o zi din noiembrie a aceluiaºi an 1974, mã pomenesc
cã intrã în biroul unde lucram cãpitanul de la Oradea, împreunã cu inspectorul de la Culte.
Cãpitanul avea în mînã un pachet. Am bãnuit îndatã cã sînt caietele mele.
A trîntit pachetul pe masã, în faþa mea ºi mi-a spus:
- Vezi cã sîntem civilizaþi ºi nu ardem cãrþile?
(Asta desigur pentru cã rîndul trecut cînd mi le arsese îi spusesem:
- Domnule cãpitan, cum se poate domnule, acum cînd sîntem în secolul douãzeci, în
secolul civilizaþiei ºi al culturii, - dv. ardeþi cartea ca în evul mediu? Cartea este sfîntã
domnule, - iar dv. ºi acum sã ardeþi cartea?
Atunci îmi rãspunse nu ºtiu cealaltã
Cam tot acelaºi lucru îi spusesem ºi în august cînd din nou mi le luase pe acestea.
De aceea probabil mi le aducea acum înapoi ºi îmi spuse cã sînt civilizaþi ºi nu mai ard
cartea)...
I-au scos pe ceilalþi afarã din birou - au oprit numai pe protopopul ºi pe mine.
Din nou pe patru scaune am stat la o altã judecatã asprã în care cînd unul cînd celãlalt din
cei doi, mã învinuiau iarãºi de tot ce în bisericã ºi în þarã nu merge cum ar trebui sã meargã.
Inspectorul parcã ºi mai furios decît securistul se repezea la mine cu unele din cele mai
grele cuvinte ºi învinuiri:
- Te þii de nimicuri! Prosteºti lumea! Nu laºi oamenii sã munceascã! ªi stai ºi d-ta
degeaba!
- Eu domnule? - i-am zis îndurerat.
ªi deschizîndu-mi amîndouã palmele pline de bãtãturi ºi crãpãturi de muncã - i le-am

arãtat zicînd:
- Priviþi palmele mele! Astea sînt palme de om care stã degeaba domnule? Eu îmi cîºtig
pîinea cu sudoarea mea nu cu a altora!
- Ei bine, - zise încurcat inspectorul - poate d-ta! Dar pe alþii...
- ªi pe alþii tot aºa. Dacã eu muncesc cinstit - cum sã-i învãþ pe alþii altfel?
Dar tot ce gîndiþi sau vi se spune despre noi e numai rãu! În felul acesta ne priviþi ca pe
niºte rãufãcãtori. Ar fi oare mai bine dacã am fi ºi noi ca ceilalþi oameni hoþi, mincinoºi,
înºelãtori, beþivi?
La auzul acestor vorbe inspectorul sãri furios gata sã mã loveascã:
- Îþi dai seama de afirmaþia pe care ai fãcut-o?
Ai spus cã eu sînt un hoþ, un mincinos, un înºelãtor! Cînd ai spus asta despre ceilalþi, ai
spus-o ºi despre mine, cãci ºi eu sînt ca ceilalþi.
Deci numai voi ostaºii sînteþi cinstiþi!
Asta ai vrut s-o spui. ªi cînd þi se vor face odatã actele de trimitere în judecatã, sã ºtii cã
n-o sã se uite nici asta!
- Dacã aºa interpretaþi cuvintele mele, domnule inspector, atunci n-are rost sã mai spun
nimic. Vorbiþi numai dv.
ªi într-adevãr, n-am vrut sã mai rãspund nimic.
Mã întrebau de repetate ori un lucru, îi priveam în ochi liniºtit ºi într-un anumit fel, - dar
nu le-am mai rãspuns.
Într-un tîrziu, securistul se ridicã ºi îmi spuse:
- Sã dai o declaraþie cã ai primit toate cele ce þi s-au luat - ºi cã þi s-a pus din nou ºi
pentru ultima datã în vedere cã n-ai voie sã te mai deplasezi nicãieri de aici ºi cã n-ai voie
sã mai scrii nimic în legãturã cu Oastea, sub sancþiunea pedepsei!
Am dat aceastã declaraþie dupã cum mi-a dictat-o el. Am semnat-o, - ºi dîndu-i declaraþia,
i-am spus:
- Acum ºtiþi unde sînt ºi ce fac! Vã rog sã mã scutiþi de a mã mai prezenta lunar la
Securitate, cum fac de trei ani.
Nu mi-e nici ruºine ºi nici fricã sã mã duc acolo, - dar mi-e silã sã mai merg. Ajunge!
- Bine, sã nu te mai duci!
ªi au plecat.
T-
Anul 1975 a venit ceva mai liniºtit.
Peste tot în þarã aveau loc mari adunãri mai ales cu ocazia nunþilor. Familia Oastei fiind
mare, în þarã se fãceau aproape sãptãmînal cîte una, douã sau trei nunþi la care participau
mulþimi neobiºnuit de mari de fraþi.
La Rugãºeºti nunta frãþeascã s-a þinut în Cãminul Cultural, care nu mai încãpea mulþimea
fraþilor. Pe o tablã mare de cîþiva metri era scris afarã în loc de “bun venit” - “Slãvit sã fie
Domnul”. Sala împodobitã cu tablouri religioase. A fost o mare bucurie ºi biruinþã.
La nunta de la Teiºoara, nu mai erau bilete la garã. Un autobuz cu hunedorenii care voiau
sã meargã la nunta din Botoºani au fost împiedicaþi. A doua zi au dus toate darurile pregãtite
pentru nuntã ºi le-au împãrþit bolnavilor la spital. Totuºi nunta s-a þinut. Au participat peste
o mie de fraþi ºi surori.
T-
Aveau loc mari adunãri, dar aveau loc ºi mari amenzi, puse uneori cu vãditã rea credinþã
ºi în modul cel mai abuziv, cum a fost cazul la Berzunþi cînd în 15 august, de sãrbãtoarea
Sfintei Maria, 25 de fraþi ºi surori au fost amendaþi fãrã alegere, fiecare cu cîte o mie de lei.
ªi tot acolo în iarna aceluiaºi an, s-a procedat la fel. Cu ocazia asta au fost amendaþi pînã
ºi o femeie oloagã, paralizatã la care se duseserã fraþii s-o ajute ºi s-o mîngîie - ºi soþul ei
orb. ªi de data asta toþi fraþii ºi surorile care se duseserã pentru rugãciune ºi îmbãrbãtare la
cei doi nenorociþi au fost amendaþi cu cîte o mie de lei.
La Podoleni s-au pus amenzi pe fraþi pînã la 40 de mii de lei.
Chiar ºi unde erau gãsiþi doi sau trei citind Sfînta Scripturã sau cîntînd sau rugîndu-se,
au fost amendaþi cel puþin cu cîte o mie de lei fiecare, cum au fost cazuri la Marginea -
Rãdãuþi, Malul Alb - Tecuci, Gemenel - Brãila ºi în atîtea alte pãrþi. În multe locuri fraþii
trebuia ca în termen de 24 de ore sã-ºi achite aceastã amendã.
La Corocãieºti - Suceava au fost amendaþi nuntaºii cu cîte o mie, cu douã mii, cu trei ºi
chiar cu patru mii de lei de persoanã.
T-
Au fost fraþi care au fãcut contestaþie împotriva acestor amenzi abuzive. În unele cazuri
li s-au anulat amenda sau li s-a mai redus. Au fost însã mulþi fraþi care dupã ce au plãtit
amenda, au fost întrebaþi:
- Ei acum ce faceþi, vã mai adunaþi?
- Noi nu putem fãrã fraþi, fãrã rugãciune ºi fãrã Cuvîntul lui Dumnezeu!
- Atunci veþi fi amendaþi din nou!
- N-avem cum face altfel!
T-
În alte pãrþi fraþii ºi-au zis: Acum ne-au amendat. Dupã asta ne vor lãsa în pace o vreme.
Ei, vremea asta s-o folosim cît mai bine pentru adunãri! ªi dacã ne vor amenda din nou, slãvit
sã fie Domnul. Fãrã chiar nici o suferinþã pentru Domnul, nici n-ar fi bine pe lumea asta. Alþii
au suferit mult mai mult decît noi ºi au plãtit mult mai scump umblarea lor cu Hristos. Noi
nici mãcar atît?
- Am pierdut noi cîþi bani pe lucruri deºarte care ºi aºa vor arde în curînd sau vor putrezi.
Pentru Domnul sã nu pierdem nimic?
- Dar asta nu-i pierdere ci este cel mai mare cîºtig. Pierdere este ceea ce dãm pentru lume
sau cheltuim pentru pãcat, nu ceea ce dãm pentru Domnul.
- Ar fi vai de noi dacã satana ar dormi liniºtit lîngã adunarea noastrã ºi nu s-ar supãra
deloc pe noi.
Sã ne rugãm Domnului sã nu ne lase nici sã cîrtim, nici sã ne tulburãm, nici sã ne
lepãdãm pentru asta. Ci liniºtiþi, rãbdãtori ºi smeriþi, sã arãtãm prin purtarea noastrã cã sîntem
ai lui Isus, care S-a lãsat despoiat de toate ale Sale fãrã sã Se apere sau sã protesteze.
Ce frumoase erau înaintea Domnului astfel de inimi! - ªi ce rãsplatã minunatã vor avea
de la Domnul în Ziua aceea, toþi cei care au fãcut ºi au vorbit aºa.
T-
Au fost însã unii care s-au luptat cu gura cea mai asprã, cu privirile cele mai încruntate
ºi cu atitudinea cea mai fireascã împotriva celor ce îi amendau.
Au pîrît ºi ei, au strigat, au reclamat, au dat în judecatã...
Cum a fost cazul lui Magdici de la Vinþ, a acelui Magdici care dupã ce a fãcut atîta rãu
ºi atîta ruºine Lucrãrii Oastei pe tot locul unde a fost primit de la Dersca, Corocãieºti, Bacãu,
Teleorman ºi Laz - ºi pînã aici la Vinþ. Acum dupã ce 20 de ani a stat în umbrã, iese din nou
printre fraþi. ªi la cea dintîi ieºire face iarãºi ruºine ºi rãu fraþilor ºi Lucrãrii Oastei
Domnului.
Nimeni n-ar trebui sã-l primeascã ci toþi ar trebui sã se fereascã de el, pînã se va vedea
într-adevãr cã s-a fãcut un om nou. Dacã se va mai putea face.
Ce contrar cu Evanghelia s-a lucrat în felul acesta! Mînia stîrnitã împotriva tuturor
fraþilor, de cãtre cel care în loc sã vorbeascã frumos, s-a luat la luptã ºi ceartã cu autoritatea
localã, - a atras asupra tuturor fraþilor o prigoanã necruþãtoare.
Pe cînd, în locurile unde li s-a vorbit respectuos, li s-a explicat cu rãbdare ºi li s-a
solicitat înþelegerea, - lucrurile s-au limpezit frumos, spre slava lui Dumnezeu ºi spre
cinstirea Lucrãrii Sale.
T-
Între astfel de împrejurãri, în ziua de 24 octombrie am primit o scrisoare din Sibiu de la
Titus, fiul pãrintelui Iosif.
Era în spital, internat de urgenþã suferind de o boalã grea. El bãnuia cã este o boalã ca a
tatãlui sãu. Mã chema stãruitor la el sã-mi împãrtãºeascã ceva foarte însemnat.
Chemarea lui mi-a pãtruns inima. Trecuserã prea mulþi ani de cînd el se ferise mereu ca
sã nu mai dea faþã cu noi. Necazurile prin care trecuse ºi el, ca urmare a umblãrii lui cu
Viorel, - apoi urmele lãsate în trupul sãu de lungii ºi greii ani de închisoare, - l-au fãcut sã
ne ocoleascã, spre a nu mai atrage asupra fraþilor alte prigoniri ºi din pricina sa.
Îºi dusese sãrmanul crucea lui în singurãtate, în umbrã ºi în izolare.
Acum îºi presimþea sfîrºitul aproape - ºi dorea sã ne regãsim iarãºi.
I-am scris îndatã un rãspuns liniºtitor ºi promisiunea întîlnirii cît mai curînd.
Miercuri 29 octombrie seara suiam treptele spitalului din Sibiu, cãutîndu-l pe fratele Tit.
Îi duceam partea întîi din aceastã istorisire spre a o vedea ºi a-mi spune ce ar mai avea
de observat la cele scrise despre începuturile ºi primii ani ai Oastei ºi ai sãi.
Mi-a împãrtãºit bãnuiala lui cã are cancer ºi ar fi vrut cît timp mai are de trãit sã fi lucrat
împreunã la o istorisire mai completã a tuturor întîmplãrilor la care am fost amîndoi martori,
atît cu privire la viaþa pãrintelui Iosif ºi a desfãºurãrii Oastei, cît ºi la marile nedreptãþi
sãvîrºite de mitropolitul Bãlan împotriva memoriei tatãlui sãu - ºi a dreptului sãu în urma
rãpirii tipografiei.
Ar mai avea multe sã-mi spunã...
Era totuºi fericit cã am putut þine steagul Oastei sus, prin toate furtunile abãtute peste noi.
- ªi mã înºtiinþa asupra primejdiei care o prezintã pentru Oaste “actuala tendinþã sectarã din
Sibiu - ºi spiritul lui Moldoveanu”.
Spera sã se pensioneze anul viitor ºi sã aibã timp sã-ºi scrie liniºtit memoriile la care ºi
începuse sã lucreze. Dar de abia începuse...
Acum i se ivise dintr-o datã boala asta cu vãrsãturi de sînge pe gurã, pe nas... Cu dureri
ascuþite în piept... ªi nici unul din medici nu putea explica de unde ºi din ce cauzã provin.
- Acum fac mereu analize ºi radiografii - îmi spunea el. Mai am ºi o tromboflebitã... Dar
nu cred cã asta este cauza bolii mele...
M-am bucurat mult mãcar de starea sufleteascã în care l-am gãsit. Era foarte fericit cã am
reu º i t s ã ridi cãm la m ormî nt ul pãri nt elui acel monument m i nunat . Ar fi v ru t s ã fi e
înmormîntat ºi el alãturi de tatãl sãu, dar singurul loc liber de lîngã mormîntul lui, este acum
cumpãrat de altcineva care auzise el cã locuieºte la Tîrgu-Mureº...
- Vezi, Titus! Îþi aduci tu aminte cît te-am rugat atunci îndatã dupã moartea pãrintelui, sã
cumperi aici vreo 4-5 locuri lîngã mormîntul sãu... Atunci erau atîtea locuri pe aici - ºi puteai
cumpãra... Totul în jur era gol...
Am fi putut sã fim înmormîntaþi toþi aici, în rînd cu el: Marini, eu, tu... ªi cînd fraþii ar
fi venit la unul, veneau la toþi!
Ai zis da atunci, - dar ai tot amînat pînã cînd n-ai mai putut. Acum, e aºa cum este...
Dacã totuºi vrei, am sã mã duc eu la Tîrgu-Mureº sã-l caut pe cel care a cumpãrat acest
loc ºi sã ajungem la înþelegere cu el sã ni-l cedeze.
- Vom vedea îndatã ce voi ieºi din spital. Îþi voi mai scrie, ne vom mai întîlni - ºi vom
aranja împreunã totul...
L-am îmbrãþiºat cãci era tîrziu dupã ora 9 seara - ºi am plecat sã dorm la familia lui.
Am gãsit-o numai pe Jenica, soþia sa ºi pe Lia, fiica cea mai micã. Cristina, fiica cea mai
mare, cãsãtoritã cu Liviu, era bolnavã, cu o mînã fracturatã dintr-un accident.
Le-am mîngîiat cum am putut - ºi m-am bucurat de dragostea lor faþã de noi ºi faþã de
Lucrarea Oastei. Am dorit sã le fim cît mai aproape în toatã încercarea asta... Sînt totuºi
urmaºii pãrintelui nostru sufletesc. Chiar ºi trupeºte aceste douã nepoate a lui îi seamãnã atît
de bine.
T-
Joi dimineaþa în 30 octombrie eram la mormînt, unde îmi dasem întîlnire cu fr. Moise de
la Arad ºi Petru de la Hunedoara cãrora le scrisesem sã vinã sã-l vadã ºi ei pe Titus.
E poate ultima datã - le spuneam.
ªi aºa a ºi fost.
I-am întîlnit pe aceºti doi fraþi preaiubiþi. Ne-am rugat acolo ºi ne-am sfãtuit ce ar mai fi
de fãcut pentru aranjarea mormîntului.
Apoi am mers toþi trei din nou la spital sã-l gãsim pe Titus.
Bolnavul nostru era la o analizã. S-a bucurat atît de mult de revederea celor doi fraþi
credincioºi ºi statornici pe care îi cunoºtea din copilãria noastrã - ºi care rãmãseserã printre
puþinii fraþi neclintiþi ºi harnici în Lucrarea Oastei pînã acum la cãrunteþe...
L-am dus la patul lui purtîndu-l pe braþe între noi.
Era foarte suferind ºi de abia se þinea pe picioare.
L-am aºezat pe pat ºi am continuat sã stãm toþi trei în picioare în jurul lui, vorbind pînã
cînd am vãzut cã obosise peste puteri.
Atunci ne-am luat rãmas bun de la el, promiþînd cã îndatã ce ne va scrie sã venim din nou,
vom veni. L-am îmbrãþiºat cu lacrimi - ºi am plecat toþi trei împreunã.
T-
Dar duminicã 9 noiembrie am primit de la fiica lui Titus aceastã telegramã zdrobitoare:
“Tata mort. Înmormîntarea marþi. Lia”.
T-
Ceva ca o sabie aprinsã - mi-a strãpuns inima prin aceste cuvinte. E oare adevãrat? Chiar
atît de repede?
T-
De aici mai departe voi scrie totul sub formã de jurnal, dupã însemnãrile mele:
T-
Luni 10 noiembrie 1975
Plec la Sibiu, cu ce voi putea gãsi la îndemînã. Ieri am dat telegramã fratelui Moise sã
vinã ºi el. Aº vrea sã-i înºtiinþez ºi mãcar pe cei din Hunedoara ºi Simeria, dar cred cã
sibienii care îi anunþã despre orice, îi vor anunþa ºi despre aceasta. Mãcar atîta vor face ºi ei.
Nu se poate sã nu-i anunþe pe hunedoreni.
Am cãlãtorit foarte greu cu etape scurte ºi cu aºteptãri lungi. Am ajuns numai dimineaþa.
T-
Marþi 11 noiembrie
În gara din Sibiu n-am gãsit pe nimeni decît pe fr. Moise cu încã trei fraþi din Arad.
Am mers grãbiþi la locuinþa familiei.

Într-adevãr în casã era sicriul descoperit. Pe faþa fratelui Tit se aºezase chipul liniºtit al
veºniciei în care trecuse, cu atîtea planuri frînte dintr-o datã.
Ne-am aºezat la cãpãtîiul lui cu lumînare arzînd, cu inima arzînd, cu lacrimile arzînd, cu
rugãciunea arzînd, cu amintirile arzînd...
O, cîte duse cu el în mormînt ºi acest mult încercat fiu al pãrintelui Iosif!
Suferinþele care au încercat atît de mult viaþa tatãlui sãu, l-au însoþit ºi pe el încã de la
început. Ca pe o mare puternic agitatã i-a fost toatã cãlãtoria scurtã a vieþii sale pãmînteºti.
Iar acum a ajuns atît de grabnic la capãt ducînd cu el atîtea amãnunte de care am fi avut
multã nevoie la istorisirea aceasta pe care o scriu.
Nu a avut timp sã-mi dea nici el decît puþin din cît avea. ªi cîteva scrisori cu despãrþirea
lui Viorel din 1936, cu ceva din amintirile sale despre ultimele clipe ale pãrintelui Iosif din
noaptea morþii sale. - ªi cam atît. Am mai aflat ca prin minune de la el cîteva scrisori
demult...
T-
Dupã plecarea noastrã de la Tit din spital în 30 octombrie el a mai stat acolo cîteva zile,
apoi simþindu-se mai bine a venit acasã.
Dar în 7 noiembrie i s-a fãcut rãu ºi a cãzut dintr-o datã pe scãri. A fost dus din nou la
spital de abia respirînd.
În noaptea spre 8 noiembrie a avut a doua crizã care l-a sufocat. N-a mai putut respira.
Aºa a trecut în veºnicie dintr-o datã.
Autopsia a dovedit cã douã cheaguri de sînge pornite din tromboflebita lui de la picior,
se opriserã în plãmîni blocîndu-i respiraþia. Unul în 7 cînd a cãzut pe scãri, - altul în 8 la
spital.
Aºa a fost sfîrºitul acesta pãmîntesc al lui Tit, fiul pãrintelui Iosif.
T-
- N-am gãsit nicãieri un loc potrivit de înmormîntare pentru el! - ne zise plîngînd Jenica,
soþia lui.
Am cerut autorizaþie sã-l putem îngropa peste tãticu în acelaºi mormînt. Aici se
obiºnuieºte aºa ceva. ªi acum, acolo în cimitir au ºi început sã sape. Ce bine cã aþi venit! Nu
mai avem pe nimeni care sã ne ajute la nimic. Cei de aici din Sibiu nici unul n-au venit nici
sã ne întrebe ceva mãcar.
- Ne ducem noi - am zis eu, - sã vedem ce este acolo la cimitir!
ªi am plecat împreunã cu fr. Moise ºi fraþii din Arad.
Plouase atît de mult în toamna asta ºi în cimitir era numai noroi ºi apã peste tot.
În mormîntul pãrintelui trei oameni sãpau cu schimbul aruncînd cu greu pãmîntul peste
grilajul de fier.
Am demontat grilajul spre a se putea lucra mai uºor. ªi ne uitam cu inimile apãsate la tot
ce se întîmpla.
- Frate Moise, - i-am zis, - rãmîneþi aci ºi aveþi grijã. Noi mergem sã pregãtim douã
coroane, una pentru noi, una pentru fraþii din toatã Oastea...
Am cumpãrat douã coroane mari de garoafe albe pentru cele douã morminte dintr-unul.
Am scris lîngã ele douã versete sfinte, pentru un pãrinte ºi pentru un frate, nedespãrþit nici
pe pãmînt nici sub el.
ªi ne-am gîndit sã mai facem douã plãci de marmurã pe care sã le aºezãm lîngã crucea
asta una de-o parte a ei, alta de cealaltã.
Pe una sã scriem numele soþiei ºi a celor trei copii îngropaþi la Vidra de Sus. Iar pe
cealaltã numele lui Titus, care vine ºi el astãzi aici.
Sãpãtorii aruncau mereu pãmîntul afarã. Ajunseserã destul de adînc. Pe vremea cînd a fost
înmormîntat pãrintele Iosif, mormintele se sãpau aici mult mai adînc decît acum.
- Dar ce este asta? - spuse cel ce sãpa.
Ne-am uitat jos: O coroanã de flori din care încã mai rãmãseserã neputrezite urme care
se vedeau bine...
Îmi aduc aminte clipa cînd coborîsem sicriul pãrintelui Iosif în mormînt în februarie
1938... Înainte de a se arunca pãmîntul peste sicriu, un frate plîngînd cu disperare a luat
coroana de flori pe care o adusese de la Lugoj ºi a aruncat-o în mormînt peste sicriu. Fusese
Trandafir Munteanu.
Acum, dupã aproape 38 de ani de atunci, coroana încã nu putrezise de tot.
Cazmaua groparului se opri în ceva tare.
Nici sicriul pãrintelui nu putrezise!
- Ce facem? - întrebã omul. Mai sãpãm?
T-
Noi ne pregãtisem ca dacã vom ajunge la oase, le vom lua, le vom spãla ºi le vom aºeza
într-o cutie peste care vom face o rugãciune - ºi le vom pune din nou acolo în mormîntul sãu.
Acum iatã sicriul neputrezit. Pãmîntul nu se rupe cu omul care stã deasupra lui.
- Nu mai sãpaþi! Nu mai desfacem nimic.
Dacã Dumnezeu îl þine acoperit, îl lãsãm ºi noi tot aºa.
(Eram încredinþat cã nici el nu putrezise. ªtiam ºi pînã acum cã trupurile sfinþilor nu
putrezesc în mormînt. Acum credeam.
Dar dacã am deschide sicriul ºi s-ar vedea minunea asta, - ce ar fi aici!
Ar veni tot Sibiul... Ar veni toatã þara... ªi în situaþia în care ne gãsim toatã Oastea
acum, - ºi mai ales noi, - ce s-ar întîmpla din nou cu autoritãþile astea!
Mai bine sã nu ºtie nimeni nimic! Lasã cã va arãta odatã Dumnezeu Însuºi sfinþenia
omului Sãu, la vremea Lui).
Am tãcut - ºi a rãmas totul aºa.
T-
La ceasul rugãciunii au venit ºapte preoþi. Am scos sicriul pe mîinile noastre în curtea
casei. Acolo am revãrsat deasupra rãmãºiþelor lui Tit lacrimile ºi rugãciunile noastre.
Lîngã familia îndureratã am stat numai noi cei sosiþi de dimineaþa ºi încã un frate sosit
din Oltenia, Grigore Manþoc.
Sibienii stãteau departe ºi priveau.
T-
Seara, era ºi fiul la sînul tatãlui sãu. În acelaºi mormînt. Împreunã ºi în viaþã ºi în moarte.
Acelaºi pãmînt îi acopere acum pe amîndoi, pînã în Ziua Marii Învieri, cînd se vor scula
împreunã, cînd ne vom scula cu toþii împreunã ca sã întîmpinãm pe Domnul nostru în vãzduh
- ºi astfel vom fi apoi pe totdeauna cu Domnul nostru ºi cu ai Lui.
Odihniþi în pace tatã ºi fiu, suflete neuitate lîngã Sînul dulce al Domnului Isus, în locul
mîngîierilor ºi rãsplãtirilor noastre.
T-
18 noiembrie
A venit pînã la noi din nou, Dorica soþia lui Pop Alexandru. Acum e a treia oarã de cînd
vine ºi încearcã sã mã convingã cã soþul ei este nevinovat de tot ce s-a spus despre el. Cã toþi
fraþii care au spus rãu despre el sînt niºte mincinoºi. Cã soþul ei este un lucrãtor mai bun ºi
mai necesar Oastei decît oricare altul... Sã-l iertãm ºi sã-l primim.
- Eu ºi numai eu sînt vinovatã de starea lui - plîngea ea. Eu am pãcãtuit, numai eu. El
suferã din vina mea, numai din a mea.
- Ce ai pãcãtuit tu Dorica?
- Citeºte aici! - ªi întinse o scrisoare lungã. Vei vedea ce am pãcãtuit.
Alungaþi-mã pe mine, dar primiþi-l pe el. Eu sînt o nevrednicã, - dar el nu-i vinovat cu
nimic.
Mã uitam peste lista lungã scrisã mãrunt ºi plinã de tot felul de mãrturisiri grele, cu
neputinþã de spus.
- Nu cred nimic din ce ai scris aici. Ai scris silitã de fricã ºi de durere. Dar nimic nu cred
cã-i adevãrat!
- Ba da!
- Chiar dacã ar fi aºa tot ce scrii tu aici, asta nu-l dezvinovãþeºte întru nimic pe el. Pãcatul
lui este de altã naturã. Noi nu ne-am oprit asupra pãcatelor trupeºti (- deºi ºi acestea sînt
grave ºi izvorãsc tot din cele sufleteºti ºi merg împreunã cu acestea). Noi ne-am oprit doar
asupra pãcatelor lui sufleteºti, cãci acestea sînt cele mai grele.
- Totuºi ce sã facã el, ca sã poatã fi primit?
- Dupã încredinþarea mea sînt douã lucruri pe care trebuie neapãrat sã le facã ºi anume:
Întîi sã se nascã din nou ºi cu adevãrat cu o pocãinþã sincerã, ca sã devinã un om
duhovnicesc. Din tot ce a fãcut el pînã acum s-a dovedit ca un om firesc ºi nu ca un om
duhovnicesc.
Iar apoi, sã gãseascã prilejul de a aduna pe fraþii din þarã care reprezintã Frãþietatea Oastei
- ºi în faþa lor sã-ºi mãrturiseascã sincer tot rãul ºtiut ºi neºtiut pe care l-a fãcut Lucrãrii
Domnului, cerîndu-ºi din toatã inima iertare.
Dacã toþi fraþii, în numele Lucrãrii, îl vor ierta, - va fi iertat. Dacã ei nu-l vor ierta, - nu
va fi, nici acum ºi nici în veºnicie.
Eu personal pot sã-l iert pentru rãul pe care mi l-a fãcut mie personal. Dar pentru rãul
fãcut Lucrãrii întregi, numai Lucrarea întreagã îl poate ierta.
Oricine vorbeºte sau face altfel, îºi ia asupra lui însuºi rãspunderea. Iar pentru un astfel
de pãcat cum a fãcut el, - nimeni pe lume în afarã de dînsul nu-ºi poate lua rãspunderea ºi
ispãºirea.
Asta este tot ce-i pot spune.
- Mai sînt cu mine încã doi fraþi de la Bacãu.
- Unde sînt fraþii?
- Dincolo în camera cealaltã! Au venit sã te roage ºi ei pentru Sandu.
- Cheamã-i ºi pe ei aici. ªi lor tot acelaºi lucru vreau sã li-l spun.
Dupã venirea fraþilor, am continuat:
- Lucrarea Domnului nu este a nici unuia din noi. Nimeni nu ne putem face voia noastrã
în ea. Nimeni dintre noi, oricine ar fi el, n-are voie nici sã înveþe ºi nici sã umble dupã bunul
sãu plac în Lucrarea lui Dumnezeu!
Dacã nu vrem sau nu putem, nimeni nu ne obligã cu forþa ca sã rãmînem în Oastea
Domnului. Putem pleca oricare dintre noi, oriunde vrem ºi oricînd ne place, - dacã dorim sã
trãim cum vrem noi ºi cum ne place nouã!
Dar dacã vrem sã rãmînem în Lucrarea lui Dumnezeu, atunci trebuie sã trãim în unitate
deplinã cu fraþii, dupã cum vrea Dumnezeu ºi dupã cum Îi place Lui.
E atîta vreme de cînd sînteþi în Oastea Domnului, - nici acum nu v-aþi pãtruns de acest
adevãr?
- Sandu vã roagã stãruitor sã-l primiþi sã vinã sã vã vorbeascã personal.

- Nici personal tot n-am sã-i spun altceva ci tot aceste lucruri pe care þi le spun fr. tale
ºi fraþilor. Dar cîtã vreme el nu dã dovadã de îndreptare, - nici eu nu doresc sã ne întîlnim.
Ne-am sãturat de atîtea promisiuni neþinute. ªi de atîtea vorbe fãrã acoperire.
- El vrea sã plece prin þarã, sã lucreze...
- Dar tot aºa a fãcut! S-a dus unde a vrut el sau l-au trimis alþii. ªi a lucrat aºa cum a vrut
el sau cum i-au cerut alþii.
Dacã nu vrea sã ne asculte, de ce ne mai întreabã? Facã ºi mai departe ceea ce a fãcut pînã
acum! Va avea Dumnezeu grijã sã-i plãteascã dupã cum a lucrat ºi dupã cum lucreazã ºi lui
ºi cui îi ajutã.
- El doreºte din toatã inima ca de acum înainte sã asculte de fraþi!
- Dacã doreºte aceasta, atunci noi îl rugãm sã stea pe loc. Sã nu mai meargã nicãieri în
þarã. Sã facã dovada pocãinþei adevãrate dupã cum am spus. Apoi sã lucreze în familia lui ºi
în adunarea din Bacãu. Are destul ce sã lucreze acolo.
Pe fraþii din þarã sã-i lase în pace ºi sã-ºi rezolve fiecare singuri problemele lor, sã nu se
amestece el în toate. Sã nu mai meargã nicãieri.
Dacã va asculta de acest sfat, noi vom vedea cã el este sincer. Iar dupã o vreme de
încercare, vom dori sã mergem mai departe cu el. Dar dacã nu va asculta ci va umbla ºi mai
departe prin þarã, - atunci fraþii vor ºti bine cã el este tot o iscoadã ºi cã merge fiindcã este
trimis sã meargã ca sã ne facã rãu Lucrãrii Domnului ºi nouã celorlalþi fraþi.
Asta sã-i spuneþi!
- V-am ruga sã-i scrieþi cîteva cuvinte.
- Bine! I le scriu chiar pe astea care vi le-am spus acum.
ªi aºa i-am ºi scris întocmai.
T-
Dumnezeul nostru, ce va mai ieºi iarãºi de aici? Tu care cunoºti inimile, ºtii ce urzeºte
iarãºi omul acesta! Dacã într-adevãr s-a fãcut o schimbare înspre bine în inima lui, ajutã-l sã
se transforme cu adevãrat ºi deplin. Aceasta se va vedea uºor ºi de cãtre toþi în curînd.
Dar dacã nu s-a fãcut nici o schimbare bunã în el, ci toatã aceastã lucrãturã este numai
o nouã încercare a lui spre a pãtrunde printre fraþi dupã ce de la eliberarea lui din închisoare
pînã acum, atîta vreme a trãit în toate pãcatele, în beþii, în bãtãi, în înjurãturi, în fapte de
ruºine, în tot felul de rele pentru care nu-l mai primeºte nimeni, - atunci Doamne rezolvã Tu
problema lui.
Cã noi putem greºi, - dar Tu nu greºeºti!
T-
Poate mai degrabã asta este cauza pentru care tot umblã el acum din nou pe la porþile
noastre care i s-au închis.
Peste tot fraþii au început sã se fereascã de el. Iar el se foloseºte acum de oricine ºi de
orice numai ca sã poatã ajunge din nou acolo de unde poate strînge ºi împrãºtia.
Vom vedea în curînd.
T-
10 decembrie
Astãzi a trecut pe la mine fr. Petru de la Hunedoara. Mi-a spus întîi cã Pop Alexandru a
trecut zilele trecute pe la el, însoþit de un necunoscut pe care el l-a prezentat drept un frate
medic din Timiºoara. (- N-am auzit niciodatã de un astfel de frate. Era un altfel de om).
De la intrarea în curtea lui l-a luat pe fr. Petru poruncitor ºi obraznic spunîndu-i furios:
- Dar ce credeþi voi, tu ºi Traian, cã mi-e fricã de voi? Vreþi sã mã izolaþi voi pe mine?
Dar cine sînteþi voi sã mã opriþi sã nu merg unde vreau?
Sã ºtiþi voi cã eu fac ce vreau în þarã ºi nu mi-e fricã de nimeni. Cu mine este toatã
Moldova ºi toatã þara... O sã vedeþi voi!
Veþi veni voi în curînd sã cãdeþi la picioarele mele!...
- ªi nu l-ai luat frate Petre de mînã ºi sã-l scoþi afarã în stradã, sã închizi uºa dupã el?
- Mi-era ruºine, cã se opreau oamenii pe stradã ºi se uitau la noi. Nu ºtiam cum sã-l
potolesc sã nu strige aºa tare cum striga. Dar lui nu-i pãsa ºi mai tare striga insultîndu-mã la
mine acasã.
- Bine vã face frate, dacã sînteþi aºa slãbãnogi ºi vã lãsaþi sã vã terfeleascã chiar într-aºa
hal. Cui nu-i este ruºine sã-þi vorbeascã în felul acesta acasã la tine, nu trebuie sã-þi fie ruºine
sã-l dai afarã. Nici nu meritã altfel. Nici un om lumesc n-ar vorbi aºa. De ce sã vã temeþi sã
luaþi o atitudine hotãrîtã împotriva acestui batjocoritor al Lucrãrii Domnului ºi al ascultãrii
frãþeºti?
- Aceasta n-ar fi nimic frate! Cu omul acesta ne-am obiºnuit acum aºa. - Dar cu
Moldoveanu am pãþit-o ºi mai rãu.
- Ce s-a întîmplat?
- Þi-aduci aminte cum încã din anul trecut þi-am spus cum se laudã cã el vorbeºte cu
Dumnezeu ºi cã el întreabã iar Dumnezeu îi rãspunde... Întreabã tot felul de lucruri cu privire
la bisericã, la Maica Domnului, la Cruce ºi altele, tot împotriva învãþãturilor Oastei, - iar el
spune cã vocea care îi vorbeºte ºi care nu se sfieºte sã se laude cã este glasul lui Dumnezeu,
îi dã rãspunsuri tot dupã dorinþa lui ºi dupã felul cum învaþã el. Ceva de care te îngrozeºti.
Îºi trimite fata sã rãspîndeascã aceste lucruri peste tot. A venit ºi aici la Simeria. Dar de
noi se ascunde.
Sãptãmîna trecutã trecînd prin Sibiu, am avut în mijlocul adunãrii un schimb de vorbe cu
el asupra acestor lucruri pe care le rãspîndeºte. A plecat supãrat din mijlocul fraþilor ºi nici
nu ºi-a luat rãmas bun de la noi. Am auzit cã ºi fr. ta ai avut un necaz cu el în casa lui la
Sibiu în primãvarã. Cum s-a întîmplat?
- Da frate Petre, de 1 martie am fost chemat ca naº la botezul fetiþei unui prieten ºi frate
la Sibiu. A fost ºi fr. Valer, Arcade, Ionicã - ºi alþii.
Dupã botez am vrut sã trecem ºi pe la el sã nu spunã cã am fost aici ºi l-am ocolit. Am
mers.
Mai erau acolo ºi finii lui de la Dofteana, cu mama ºi fraþii lor. Ne-am bucurat sperînd
într-o petrecere folositoare toatã noaptea aceea. Dar mai erau acolo ºi alþii, - acea femeie
strãinã de credinþa noastrã care de ani de zile este nelipsitã din jurul lor ºi care controleazã
ca o stãpînã tot ce se petrece acolo.
Aceastã femeie de cîte ori am vãzut-o avea capul descoperit, iar pãrul împletit ºi aºezat
elegant pe vîrful capului. Rochiþa îi era scurtã de tot iar mînecuþele tot aºa. Aceastã înfãþiºare
contrarã Bibliei n-o împiedicã totuºi niciodatã sã se amestece în toate discuþiile biblice. Ba
încã ea dãdea sfaturi în îndrumãri în Numele Domnului, explicînd Scripturile fãrã nici o
ruºine ºi fricã de Cuvîntul acestor Scripturi care mustrã necruþãtor tocmai acele purtãri ale
ei. Niciodatã Moldoveanu nu-i spusese nimic care s-o facã sã se corecteze.
ªi mai adusese împreunã cu ea încã vreo 2-3 fraþi asemenea ei.
Acolo erau însã ºi fraþii Roºianu Vasile ºi Soaitã Ioan din Sibiu. Îi cunoºteam din
copilãria noastrã, luasem parte cu ei la multe adunãri fericite atunci, cu pãrintele Iosif. ªi
dupã dînsul.
Ei ºtiau bine cît de mari ºi de frumoase adunãri erau pe atunci în Sibiu ºi în tot jurul
Sibiului pînã departe spre Fãgãraº, Braºov, Tîrnava ºi Alba Iulia...
M-am bucurat cã i-am vãzut. Era nevoie sã le aducem aminte... fiindcã acum ºi ei erau
altfel...
Îndatã ce m-a vãzut fr. Roºianu m-a mustrat cã nu mai mergem deloc pe la adunarea lor
din Sibiu.
- Dar voi frate Vasile pe unde mai mergeþi? - i-am rãspuns.
În toatã þara asta se petrec atîtea mari adunãri. E un circuit frãþesc continuu dintr-o
margine în alta a þãrii. Fraþi din toate pãrþile vin ºi merg unii pe la alþii, - dar voi aþi ieºit cu
totul din acest circuit. Aþi rupt orice legãturã cu fraþii ºi staþi aci uscîndu-vã ºi risipindu-vã
cu totul. Aþi rãmas o ceatã de învãþãtori care vã tot învãþaþi unii pe alþii, fãrã sã mai ajungeþi
niciodatã la adevãr fiindcã l-aþi pierdut cînd v-aþi despãrþit de duhul Oastei dintîi ºi de fraþi.
De atunci s-au pierdut pe rînd toate adunãrile din jurul Sibiului, pînã la Fãgãraº, Braºov,
Sighiºoara - ºi pînã la Sãsciori ºi Laz.
Au mai rãmas doar la Avrig - vreo doi inºi tot ca voi, din mulþimea atîtor fraþi care era
cîndva ºi acolo.
ªi pe voi fraþilor nu vã doare inima de starea aceasta! ªi nu vedeþi ce duh este acela care
v-a adus ºi vã þine în aceastã stare! ªi nu mai doriþi deloc sã ieºiþi din ea!
- ªi ce zicea Roºianu, - ce ziceau ei?
- Roºianu se împotrivea la tot ce-i spuneam.
- Acum stãrile s-au schimbat, - zicea el. Lucrurile nu mai sînt cum erau mai demult.
- V-aþi schimbat voi frate Vasile, - i-am spus cu durere. ªi ce bine ar fi dacã v-aþi da
seama pentru a vã întoarce iarãºi pînã la fraþi, pînã la drumul cel bun pe care l-aþi pãrãsit,
înainte de a vã pierde de tot.
ªi în felul acesta le-am vorbit mult cu durere de vremile frumoase ale dragostei de atunci.
- Pãcat de timpul pe care îl pierdem cu vorbea de astea, - sãri supãratã femeia de credinþã
strãinã cea cu genunchii goi ºi cu capul descoperit. Am fi putut petrece noaptea asta mai cu
folos decît aºa, vorbind între noi despre cercetãrile ºi descoperirile Domnului.
- Dar acestea oare nu sînt de folos? - i-am rãspuns eu. Oare cercetarea stãrii noastre faþã
de legãmîntul ºi datoria pe care o avem în Lucrarea Domnului în care sîntem, nu este oare o
datorie a noastrã pe care ne-o porunceºte Însuºi Cuvîntul Sfînt?
- Tot ce ai vorbit d-ta aici n-a fost Cuvîntul lui Dumnezeu! - zise ea tot supãratã. Nici nu
ne-am ales cu nimic bun!
- Bine! Sã întrebãm pe fraþi dacã sînt de aceeaºi pãrere. Ce zici frate Valer?
- Noi toþi ne-am ales cu o adîncã învãþãturã pentru a fi mai rîvnitori în cercetarea fraþilor
- ºi chiar aºa am ºi cãutat sã facem. La noi în toatã Hunedoara fraþii sînt ca un stup de albine
care merg ºi vin unii pe la alþii strîngînd mierea duhovniceascã a dragostei frãþeºti. Adunãrile
au devenit neîncãpãtoare. Sînt atîtea suflete noi. Vin mai ales o mulþime mare de tineret - ºi
cresc atît de frumos...
- Dar fr. ta Arcade ce spui din Bucovina?
- Slãvit sã fie Domnul, cãci ºi pe la noi prin toate pãrþile, lucrurile s-au îndreptat de tot.
Au fost ºi pe la noi unii care rupseserã legãtura frãþeascã ºi se izolau în idei sectare, dar acum
Duhul Domnului i-a luminat pe toþi. Am reluat iarãºi frumoasele cercetãri frãþeºti. Cei ce
avuseserã duh sectar au scãpat din aceste curse iar acum sîntem cu toþii o inimã ºi un gînd.
Credem cã numai dacã rupem orice legãturã cu credinþele strãine, poate reveni iarãºi în
mijlocul nostru armonia ºi viaþa rodnicã a dragostei dintîi.
- Rugãm pe fratele Niculiþã - zise din nou tot supãratã femeia - sã ne spunã dînsul ce i-a
vorbit Dumnezeu astãzi.
Cu glasul sãu misterios ºi rar mai mult ºoptit ºi întrerupt ºi mai mult ascuns decît arãtat,
fratele Niculiþã care pînã atunci tãcuse, abia aºteptînd sã fie solicitat sã-ºi spunã marile lui
descoperiri, începu:
- Da! Dumnezeu mi-a vorbit ºi azi ºi mi-a descoperit un adevãr foarte mare, aºa cum a
spus sora Marioara ºi anume despre cercetãrile Domnului. Cînd am întrebat pe Domnul, mi-a
rãspuns: Citeºte la Luca 24, 17-27. Acolo Domnul mustrã pe ucenici pentru cã vorbesc între
ei despre lucruri nefolositoare.
- Asta a fost o profeþie! - zise femeia vorbãreaþã, - (silindu-se sã-ºi tragã peste genunchii
goi rochiþa prea scurtã. Nereuºind sã întindã de-ajuns rochiþa, îºi acoperi genunchii cu flanela
pe care ºi-o dezbrãcase). - O profeþie chiar pentru acestea care aveau sã se întîmple acum.
- Da, - zise mai departe tot în acelaºi fel misterios Niculiþã, - Domnul adesea mã mustrã
cã nu stau bine ºi îmi porunceºte sã mã îndrept... Sã ne îndreptãm.
- Atunci ascultã-L frate! - i-am zis. Îndreaptã-te!
Însã el mi se pare cã voia sã înþelegem noi cã nu el ci noi avem nevoie sã ne îndreptãm!
Altfel ar fi ascultat ºi s-ar fi îndreptat, dacã într-adevãr ar fi crezut cã glasul care îi vorbea
- se referea la dînsul.
- Domnul ne are în vedere pe toþi - zise el.
- Dar cei de la Dofteana ce ziceau? - întrebã fratele Petru.
- Nimic. Nici unii nu s-au arãtat a fi de partea lui, fiindcã voiau sã-i credem cã sînt ºi cu
noi.
Mã simþeam foarte stînjenit în urma celor petrecute. Simþeam cã sînt privit aproape cu
duºmãnie de toatã casa asta, afarã de cei doi fraþi cu care mersesem acolo.
Aº fi vrut sã încep o discuþie - fiindcã era vorba de cercetarea în lumina Cuvîntului lui
Dumnezeu - sã vedem ce spune Evanghelia despre îmbrãcãmintea ºi purtarea femeilor care
au pretenþia cã sînt credincioase... ªi încã despre felul în care a vorbit sau vorbeºte Dumnezeu
oamenilor...
Aº fi vrut... dar în atmosfera asta m-aº fi ales cu alte jigniri ºi poate în loc sã fie mai bine
ar fi fost ºi mai rãu!
Renunþai! Am zis doar atît:
- Frate Niculiþã, d-ta spui mereu cã îþi vorbeºte Dumnezeu. Dar noi ºtim din Sfînta
Scripturã cã atunci cînd Dumnezeu a gãsit cu cale sã vorbeascã oamenilor, a fãcut-o asta în
împ rej urãri foart e îns em nat e, unor oam eni foart e îns emnaþi º i într-un cadru foarte
cutremurãtor. Cum le-a vorbit lui Noe, lui Avraam, lui Moise - sau profeþilor din Vechiul
Testament ? ªi chiar în Noul Testament!
Cît de însemnate erau împrejurãrile ºi cît de înfricoºat era felul în care vorbea glasul Sãu!
D-ta frate cum Îl auzi? Spune-ne în ce fel, cum îþi vorbeºte Dumnezeu? - Auzi un glas? Vezi
o fiinþã? Ai un vis, o vedenie? Îþi vine un gînd? Sau numai simþi un îndemn lãuntric care te
face sã crezi cã este glasul Lui?
- ªi care a fost rãspunsul?
- Rãspunsul a fost în aºa fel cã n-am înþeles nici cã este vedenie, nici cã este gînd, nici
cã este glas... Ceva din care aº fi putut înþelege de toate - ºi nimic.
N-am mai stãruit. Vedeam cã tuturor li se pare cã vreau sã-l anchetez, ºi ei nu voiau asta.
Bine, dacã nu voiau, n-am sã mai întreb nimic.
Am zis atunci:
- Aº vrea sã ne rugãm împreunã. Iatã au trecut atîtea ceasuri de cînd am venit aici ºi nu
ne-am rugat.
Dar nimeni dintre ei nu se ridicaserã. Nici mãcar nu spuseserã vreun cuvînt cã ar dori sã
ne rugãm.
Se începurã alte discuþii “biblice” conduse mai ales de femeia cu capul descoperit ºi cu
împletiturã elegantã.
Pe urmã se ridicarã sã plece.
- Ar fi bine sã ne rugãm Domnului, înainte de plecare - stãruii eu din nou.
Dar nimeni nu vru. ªi plecarã.
Moldoveanu ºi Valer, obosiþi se trîntirã pe pat. Ceilalþi se duseserã pe dincolo sã se culce.
Era spre dimineaþã.
Am rãmas numai cu Tudorel.
- Ei frate Tudorel, þi-a plãcut? - l-am întrebat eu. Am venit în casa fratelui Niculiþã ca în
casa unui frate, fiindcã ne-a chemat. Am vorbit cu fraþii ceea ce trebuie sã le vorbesc ca unor
fraþi.
Iar aceastã familie strãinã de noi care n-avea ce sã caute într-o strîngere frãþeascã de-a
noastrã, fiindcã noi niciodatã nu ne-am dus la strîngerile lor, aceastã femeie cu înfãþiºarea ei
contrarã tuturor poruncilor Bibliei, a luat cuvînt în adunarea noastrã tot contrar poruncilor
Bibliei. ªi m-a înfruntat cu vorbe batjocoritoare în casa fratelui Moldoveanu, amestecîndu-se
în lucruri care n-o priveau pe ea, tot contrar cuvintelor Bibliei. - Iar fratele Moldoveanu
cãruia cea mai elementarã lege a ospeþiei îi poruncea sã-ºi apere oaspetele venit în casa lui
- ºi cãruia cea mai elementarã lege a frãþietãþii îi poruncea sã apere adevãrul pe care îl
spusesem, - ei bine, fratele Moldoveanu nu i-a zis ei nimic.
Despre asta “glasul” dumnezeului sãu care îi vorbea nu-i spunea lui nimic.
Astea nu erau înflãcãrãri ale Cuvîntului!
Astea nu erau pãcate.
Ea nu trebuia sã se îndrepte!
Spune frate Tudorel ce dumnezeu este acela care nu vede aceste lucruri, ci vede numai
ceea ce le place unor oameni, care urmãresc anumite scopuri? Glasul acela îi vorbeºte lui
Niculiþã urît despre Sfînta Fecioarã, Maica Domnului, - dar despre aceastã femeie nu-i spune
nimic. Nu vezi frate grozãvia acestei stãri? Voi care sînteþi mai aproape de el, de ce nu-i
spuneþi astea?
- Frate, te rog sã mã crezi cã nu ne-a spus nimic despre asta pînã acum! Dar te rog frate
sã nu-i aminteºti fratelui Niculiþã nimic despre asta. Lasã frate cã voi aranja eu toate astea
apoi, dupã ce veþi pleca fr. voastrã!
T-
- ªi ce s-a întîmplat mai departe? - întrebã fratele Petru.
- Aº fi plecat chiar atunci pe la orele 4 dimineaþa, dar fratele Mihai de la Dofteana dorea
sã rãmînem pînã dimineaþa sã facem cu toþii o fotografie la mormîntul pãrintelui.
- Bine, - am rãspuns - rãmîn! Doream ºi eu sã vãd cam cum vor convinge pe Moldoveanu
sã vinã ºi el cu noi la acest “idol” cum zisese el cã ne-am fãcut noi din mormîntul pãrintelui.
Pe la ora 6 m-am întins ºi eu pe un scaun ºi am dormit vreo douã ore.
Au gãsit pe un “frate” sibian cu un aparat de fotografiat care mai mult silit de cei din
Dofteana, - a acceptat sã vinã sã se apropie acolo. Bãnuiam însã cã se va cãuta în aºa fel încît
toate fotografiile sã fie “nereuºite”.
ªi chiar aºa s-a ºi întîmplat... Numai o manevrã a fr. Tudorel a reuºit sã dea la ivealã
înºelãtoria “frãþeascã”.
S-au cãutat apoi dezvinovãþiri, s-au cerut scuze...

Dar încrederea se dusese pentru totdeauna.
- ªi ce ai mai fãcut apoi? - mã întrebã fr. Petru.
- I-am scris de acasã îndurerat fr. Moldoveanu despre tot ce nu-i putusem spune cu privire
la “glasul” care îi vorbea.
- Cam ce i-ai scris despre asta?
- Cã dacã cumva aceasta este o pãrere, datoritã nervilor lui slãbuþi, încã n-ar fi prea rãu...
Domnul îl poate vindeca.
Dar dacã nu este o pãrere ci este un adevãr, atunci este mult mai grav. Acest duh care îi
vorbeºte este un duh primejdios ºi prefãcut care punînd stãpînire pe el îl poate duce la
nenorocire totalã ºi nu numai pe el ci ºi pe alþii care îl cred cã este un duh bun.
- Dar despre femeia aia ce i-ai scris?
- Cã este un sfãtuitor rãu ºi o femeie primejdioasã. Cã atîta vreme cît asta va rãmînea în
casa lui - noi nu mai avem ce sã cãutãm acolo.
- ªi ce þi-a rãspuns?
- Mi-a trimis vorbã prin fr. Tudorel sã nu-i mai trimit astfel de “bileþele”.
M-a durut mult cã el dispreþuieºte chiar aºa dragostea noastrã.
Cuvîntul Domnului spune: “dupã întîia ºi a doua mustrare depãrteazã-te de cel care face
dezbinãri” (Tit 3, 10) .
Noi însã nu ne-am depãrtat nici dupã o mie...
Uneori ne gîndim: ce bine ar fi fost dacã am fi ascultat mai demult acest îndemn, poate
nu s-ar fi ajuns chiar pînã aici.
Dar n-am putut face aºa, ci am tot aºteptat, cum aºteptãm ºi acum, ca Domnul ºi dragostea
sã lucreze. ªi cred cã aºa vom muri crezînd cã nici el, fratele nostru Niculiþã nu este pierdut.
Ci pînã la urmã dragostea tot va birui.
Doamne Isuse, ai milã de noi.
T-
18 decembrie
A venit din nou soþia lui Pop Alexandru, cu altã scrisoare de la el, cu alte insistenþe de
iertare. Cu alte învinovãþiri asupra “unor fraþi” ºi a fratelui Petru de la Hunedoara care -
ziceau ei - spun minciuni ºi cautã sã ne facã sã-l urîm pe Sandu. Dar el este un înflãcãrat
slujitor al lui Dumnezeu care n-are nimic mai presus decît dragostea de Lucrarea Domnului.
Cã el doreºte acum sã se supunã oricãrei hotãrîri frãþeºti. Cã este în stare sã se plece ºi sã
sãrute picioarele fraþilor numai sã fie iertat ºi primit...
Îmi sînt atît de grei de suportat oamenii aceºtia.
Oare ce mai vor de la mine?
Ar vrea sã-mi smulgã un cuvînt ca apoi sã umble iarãºi prin þarã, folosindu-l ca pe o
împuternicire cu care sã pãtrundã prin adunãrile fraþilor spre a-ºi urmãri iarãºi scopul sãu.
- Doreºti sã-l ierþi frate Traian?
- Þi-am spus ºi i-am scris cã în ce priveºte rãul pe care mi l-a fãcut mie personal - l-am
iertat demult. I-am iertat pe toþi vrãjmaºii mei. - ªi pe cei care mi-au fãcut cel mai mare rãu.
Vreau sã nu mai am împotriva nimãnui nimic neiertat, ca sã pot muri liniºtit în orice vreme.
Deci înþelegeþi cã nu mai am nimic altceva de spus.
- El vrea neapãrat sã te vadã. Fã-i bucuria asta înainte de a fi prea tîrziu. Promite-i frate.
- Încã nu pot promite asta. Mi-e sufletul prea zdrobit. Poate mai tîrziu.
T-
25 decembrie
Printre multele felicitãri pe care le-am primit de Sãrbãtorile Naºterii Domnului - mi-a
scris ºi fr. Moldoveanu ºi fr. Bocãnealã. Nu mi-au mai scris nimic de la Paºti, nu mai întreþin
nici o altã legãturã cu mine, dar de sãrbãtori îmi scriu fiecare cîteva rînduri de “dragoste
sincerã”...
Oare numai pentru a arãta cã ei “au dragoste”?
Ce fel de dragoste poate fi asta numai din condei sau din limbã la Paºti ºi la Crãciun?
O, dacã nu mi-ar scrie niciodatã nimic, dar sã fie dragoste cu adevãrat. Aºa cum este a
atîtor mii de fraþi care nu mi-au scris niciodatã astfel de vorbe dulci nici nu m-au sãrutat de
sãrbãtori, dar a cãror dragoste smeritã ºi rugãciune fierbinte îmi este mai de preþ decît o mie
de astfel de felicitãri.
Totuºi e bine cã au mai pãstrat o punte. Poate Domnul o va folosi odatã sã-i aducã în
mijlocul dragostei care îi aºteaptã.
T-
26 decembrie
Aproape în fiecare zi vin pe la noi fraþi de prin toate pãrþile þãrii care pleacã ºi vin în
minunatul circuit duhovnicesc prin care întreþine Duhul lui Dumnezeu aceastã minunatã
Lucrare mereu proaspãtã ºi dulce.
Dumnezeule al Dragostei, binecuvînteazã-i pe aceºti minunaþi soli ai Tãi prin care Îþi porþi
pretutindeni Cuvîntul Tãu, cîntãrile Tale, binefacerile ºi mîngîierile harului Tãu, care sînt
bucuria ºi puterea cereascã pentru toþi cei ce iubesc Numele Tãu.
Doamne Isuse, cît de mulþi ºi cît de minunaþi sînt fraþii mei. Ei sînt acei prin care Tu
lucrezi în toate pãrþile þãrii ºi chiar peste hotare.
Ce minunaþi sînt fraþii din judeþul Hunedoara, mai harnici parcã decît toþi. ªi cei din
Bacãu, din Galaþi, din Suceava, din Maramureº, din Cluj, din Banat, din Bihor, din Arad...
La cei mai demult se adaugã cei mai de curînd.
Fiecare din cei mai bãtrîni ºi-au crescut în jurul lor urmaºi tineri binecuvîntaþi. Iar la
numãrul vechilor adunãri se adaugã mereu altele noi. Ni se umple sufletul aflînd mereu despre
noi bucurii ºi biruinþe.
Oastea Domnului este o Lucrare plinã de vigoare ºi parcã tot mai tînãrã. Lucrãtorii ei sînt
ca pomii plini de suc ºi verzi, care aduc roade ºi la bãtrîneþe... Slavã Þie Doamne pentru ei...
Ai milã ºi de acele locuri din care încã nu vine ºi nu pleacã nimeni. Trezeºte ºi acolo
suflete vii ºi rîvnitoare care sã nu mai poatã trãi fãrã fraþi ºi fãrã roade...
T-
1 Ianuarie 1976
Sînt aproape zece ani de cînd eu n-am mai fost prin þarã aproape deloc ºi n-am putut lucra
aproape nimic. În afarã de faptul cã am scris cîte ceva meditaþii ºi poezii, cã am înregistrat
unele din acestea pentru fraþi, cã am primit pe cei ce au venit pe la noi, - eu n-am fãcut
altceva nimic pentru Lucrarea Domnului.
Totul a fost fãcut de cãtre aceºti mulþi ºi binecuvîntaþi fraþi ºi surori, care au picioarele
atît de frumoase ºi inimile atît de aprinse pentru Domnul. Dar m-am ferit ºi mã feresc a mai
pomeni numele lor aici pentru a nu le mai pricinui cumva vreun rãu. Însã recunoºtinþa inimii
mele faþã de ei este atît de adîncã. ªi privesc spre ei în sus, ca spre vîrfurile unor munþi sfinþi.
Domnul Isus le cunoaºte numele minunate. ªi îi va mãrturisi odatã El Însuºi, dupã Cuvîntul
Sãu care spune: Cine Mã va mãrturisi pe Mine înaintea oamenilor îl voi mãrturisi ºi Eu
înaintea Tatãlui Meu ºi a îngerilor Lui...
T-
5 ianuarie
Aº fi vrut sã pot cuprinde în aceastã parte din urmã a acestei istorisiri mult mai multe
fapte decît cele ce le-am cuprins... Dar eu n-am putut cutreiera þara sã le aflu pe toate.
Am mai rugat însã pe mulþi fraþi aleºi spunîndu-le:
- Fraþilor, partea întîia ºi a doua le-am putut scrie mai uºor fiindcã am avut foile ºi cãrþile
în care s-au publicat... Dar în partea a treia nu mai am nimic. Asta n-o pot scris singur,
trebuie s-o scriem cu toþii. Cãci numai aºa vom putea cuprinde tot ce s-a petrecut în toatã
þara. De aceea vã rog ajutaþi-mã scriind fiecare tot ce ºtiþi din locurile unde aþi trãit, aþi
suferit, aþi lucrat... Aºa, cu toþii, vom putea cuprinde totul.
Dar fie cã au uitat, fie cã n-au vrut sã dea cumva prilej sã afle cineva despre asta ºi sã le
facã vreun rãu, - nu mi-au scris decît vreo 3-4 cîte ceva. În unii s-a bãgat atîta fricã încît
îndatã ce începeam vorba cu ei despre asta, mã lãsau ºi plecau grãbiþi. Astfel ceilalþi toþi fie
cã s-au ferit fie cã au uitat, - nu mi-au mai scris.
Aºa cã am pãstrat prea puþine fapte. ªi nici despre astea n-am putut scrie prea multe nume
de fraþi, fiindcã am fost sfãtuit stãruitor ca sã nu spun nici un nume, mai ales din ultimii ani.
Ca sã nu li se întîmple fraþilor ceva rãu.
- Bine, - am zis, - aºa voi face! ªi aºa am ºi fãcut!
Dar sã nu se spunã cîndva ºi de cãtre cineva - cã numai despre mine am scris. Ca ºi cînd
numai eu aº fi lucrat.
Despre cineva trebuia sã scriu. Aºa cã dacã va fi sã i se întîmple cuiva ceva din asta,
atunci sã mi se întîmple numai mie. Pentru mine sînt gata sã rãspund cu orice preþ ºi pot sã
sufãr orice. Dar n-aº mai vrea niciodatã sã mai fie nimeni care sã spunã cã a suferit ceva din
pricina mea.
Sã se ºtie deci cã de aceea n-am mai dat alte nume.
Cartea asta a ieºit aºa cum este din primul condei. De aceea are atîtea greºeli ºi slãbiciuni
de exprimare. Dacã aº fi putut s-o transcriu o datã, poate ar fi ieºit mai clarã. Dar condiþiile
nespus de grele nu m-au mai ajutat. Acum rãmîne aºa poate pînã în cealaltã viaþã. Cer iertare
Domnului ºi fraþilor pentru toate.
T-
8 ianuarie
Pe neaºteptate m-am trezit cu Pop Alexandru la Beiuº.
Vine sã-ºi cearã iertare, vine sã se roage, vine sã plîngã. Vine sã facã orice numai sã fie
primit iarãºi de Frãþietate.
- Iartã-mã frate - izbucni - iartã-mã! În Numele Domnului te implor iartã-mã. Sînt gata
sã-þi sãrut picioarele, sã fac orice, numai sã mã ierþi ºi sã te rogi pentru mine. Sînt nenorocit,
sînt distrus ºi eu ºi familia mea dacã nu voi fi iertat. Nu-þi mai aduce aminte de trecutul meu
mîrºav... ªtiu cît de mult rãu am fãcut, dar ai milã de mine, iartã-mã ºi roagã-te pentru mine...
Îmi era penibil ºi îmi era milã.
Nu i-am mai putut spune nimic din ce trebuia. Ce mai puteam sã-i spun?
- Bine, - i-am zis cu teamã, - dar sã nu mai pãcãtuieºti. E cumplit ca dupã ce ai cunoscut
harul lui Dumnezeu sã mai batjocoreºti pe Duhul Harului ºi sã calci în picioare din nou
Sîngele prin care ai fost rãscumpãrat ºi Jertfa cutremurãtoare a lui Hristos! Frãþia ta ai spus
atîtora... ªi totuºi ai putut face atîta rãu.
- Recunosc, - toate le-am fãcut! Blestemata mea fire pãmînteascã m-a aruncat în toate
flãcãrile iadului. Dar vã rog iertaþi-mã ºi rugaþi-vã pentru mine. Doresc din tot sufletul meu
sã mã ridic iarãºi...
T-
Eu nu ºtiu ce aþi fi fãcut voi oricare dacã aþi fi fost atunci în locul meu... Dar eu n-am mai
auzit în clipa aceea în inima mea decît un puternic glas ceresc:
- Iartã-l ºi roagã-te pentru el.
ªi de ºaptezeci de ori ºapte dacã mi-ar fi fãcut cît mi-a fãcut, - n-aº fi putut face decît aºa:
Am îngenuncheat lîngã el... Cu lacrimi ºi strigãte mari, el ºi-a cerut o iertare zguduitoare
de la Dumnezeu. Apoi ºi-a reînnoit legãmîntul cã va fi de aci înainte un smerit ºi ascultãtor
copil al Lui, una cu fraþii.
Eu, îngenuncheat lîngã el ºi profund miºcat, m-am rugat pentru el cu cele mai fierbinþi
lacrimi Domnului Isus, sã-l ierte ºi sã-l înnoiascã, fãcîndu-l pe mai departe un adevãrat ºi
scump lucrãtor al Sãu...
Dupã aceea l-am îmbrãþiºat sãrutîndu-l cu lacrimi pe amîndoi obrajii, ca pe cel mai nou
ºi drag frate. Eram fericit cã mãcar unul din cei pierduþi, - este cîºtigat.
Aºa am fãcut.
ªi l-am rugat apoi, cu mîinile împreunate ca spre cer, sã nu mai pãcãtuiascã, acum dupã
aceastã înnoire a legãmîntului sãu.
Mi-a promis solemn. L-am crezut din toatã inima.
Apoi a plecat.
Dumnezeu sã aibã milã de el.
Am suferit atît de mult din pricina dezbinãrii ºi a tulburãrilor încît cînd am întrezãrit o
razã de speranþã care ar putea aduce mãcar pe unul din aceºtia la o cît de micã îndreptare, -
m-am bucurat poate prea mult ºi am crezut prea uºor.
Dar sînt atît de mulþi din cei care nu doresc sã dea nici mãcar cel mai mic semn de
îndreptare încît dacã a apãrut acesta unul - am vrut sã fac totul spre a-l încuraja. Poate
Dumnezeu îi va ajuta ºi pe alþii sã facã întoarcerea iar pe el sã ºi-o þinã.
De luni de zile ne rugãm ºi postim pentru ei.
Poate Dumnezeu va rezolva problema lor, spre slava Lui, spre biruinþa duhului Oastei -
ºi spre fericirea noastrã a tuturor împreunã cu ei.
Sînt un naiv? Poate! - Dar aº vrea mai bine sã mor crezînd neclintit în puterea dragostei
ºi a iertãrii, decît sã mã îndoiesc vreo clipã de ea.
Tot ce este cu neputinþã la oameni, este cu putinþã la Dumnezeu!
Aºteptãm ºi ne rugãm încã plini de credinþã cã Dumnezeu are puterea sã-i ajute sã-ºi þinã
legãmîntul cutremurãtor al cãrui martor am fost atunci pe 8 ianuarie 1976 - ºi care va
mãrturisi în veci împotriva lui dacã din nou l-ar batjocori ºi trãda.
Frate Alexandru, nu-l uita! Mã voi ruga pentru tine pînã cînd vei putea ieºi biruitor pe
deplin din vîrtejul încercãrilor tale.
T-
25 ianuarie
Ne-au cercetat doi fraþi iubiþi din Muntenia... O, cît de dor ne este de aceºti fraþi! În toate
regiunile þãrii sînt adunãri care clocotesc de dragoste ºi de rîvnã pentru Domnul, numai
Muntenia, Oltenia ºi Dobrogea zac parcã sub gheaþã veºnicã. De douãzeci de ani nu se mai
miºcã nimic în ele ca într-un pustiu sterp.
Aici nu numai duhul superstiþiilor ºi al formalismului este mai puternic ca oriunde, - dar
ºi autoritãþile locale sînt parcã mai necruþãtoare împotriva oricãrei încercãri de înviorare
duhovniceascã ºi de evanghelizare.
Am încercat în cîteva rînduri în cîteva pãrþi sã reaprindem iarãºi focul sfînt care ardea ºi
acolo atît de frumos înainte de rãzboi. Dar de fiecare datã urmãrirea a fost necruþãtoare ºi
împotrivirea deosebit de asprã.
În condiþiile acestea numai sectarismul cel mai dur poate sã creascã acolo.
ªi acela va ºi creºte. Ca o pedeapsã de la Dumnezeu.
T-
8 februarie
Superiorii mei bisericeºti se poartã faþã de mine ºi astãzi tot ca faþã de un vrãjmaº pe care
trebuie sã-l þii mereu sub supraveghere spre a nu-þi face rãu.
Aceasta este atitudinea oficialã a întregii biserici faþã de Oastea Domnului ºi faþã de
primenirea înnoitoare care venea prin ea în viaþa bisericii.
Rigiditatea ºi conservatorismul incapabil de orice adaptare la cerinþele duhovniceºti mereu
crescînde ale noilor generaþii ºi împrejurãri - se împotriveºte cu înverºunare oricãror
primeniri, apãrîndu-ºi comoditatea ºi temîndu-ºi interesele.
Biserica a condamnat Oastea Domnului, - ºi n-a mai revenit asupra mãsurilor de
exterminare luate împotriva Oastei. A urmãrit-o mereu ºi o urmãreºte ºi azi cu o urã
nimicitoare oriunde ºi oricît poate.
Acceptã sectele ºi convieþuieºte cu ele, fiindcã situaþia politicã le-o impune asta. Dar pe
Oastea Domnului care este pentru ea ºi în folosul ei, biserica oficialã n-o poate suferi. Vede
cã aceasta este singura miºcare duhovniceascã din sînul ei. Vede roadele ei. Se foloseºte de
tot sprijinul material pe care i-l dau ostaºii ºi admirã rîvna acestora pentru cauza Domnului, -
dar cu toate acestea nu-i pot suferi sã cînte, nu-i pot îngãdui sã se adune, nu-i pot înþelege ºi
iubi sã existe.
De aceea Oastea Domnului nu va putea fi niciodatã legalizatã în bisericã, atîta vreme cît
în Casa Domnului pe scaunul lui Moise din ea, adicã în locul duhului profetic - va sta duhul
îngust, intolerant ºi lumesc al fariseismului ºi al comoditãþii vinovate.
Neamul acesta, prin mai marii lui s-a lepãdat ºi el demult de acest curent duhovnicesc
vindecãtor al societãþii ºi înnoitor al vieþii sale.
Încã din 1939, conducerea þãrii a luat mãsuri de nimicire a Lucrãrii Oastei oprind
adunãrile ei, tîrîndu-i pe fraþi ºi surori pe la Tribunalele Marþiale ºi bãgîndu-i în închisori.
La schimbarea vechiului regim cu altul nou, dupã un scurt rãstimp, prigonirile
autoritãþilor contra noastrã au izbucnit din nou cu ºi mai multã cruzime. Sute de fraþi au fost
aruncaþi în închisori cu pedepse totalizînd peste o mie de ani. Alþii au fost chinuiþi, amendaþi,
urmãriþi ºi ameninþaþi în fel ºi chip. Unii au murit în închisori alþii imediat dupã eliberare,
iar suferinþele noastre într-o formã cînd mai asprã cînd ceva mai moale - continuã ºi azi. De
ce? - Pentru cã ºi neamul nostru s-a lepãdat de Oaste.
De aceea Oastea Domnului nu va fi liberã niciodatã, fiindcã atîta vreme cît stãpîneºte
puternic undeva pãcatul ºi lepãdarea de Dumnezeu, o adevãratã Lucrare a lui Hristos nu va
putea dobîndi acolo libertate.
ªi totuºi nu acestea sînt relele cele mai mari pentru o Lucrare a lui Dumnezeu. Rãul cel
mai mare începe atunci cînd de duhul ºi de calea ei se leapãdã înºiºi fiii acestei Lucrãri, se
leapãdã înºiºi lucrãtorii ei.
Rãul cel mai mare este atunci cînd din sînul Oastei Domnului se ridicã oameni care învaþã
diferit, care duc sfaturi dezbinãtoare, care trãiesc în pãcatele fireºti ºi totuºi se pretind
îndrumãtori.
Duhul care îi îndrumã pe aceºtia va naºte alþi urmaºi ai acestora ca ºi ei - ºi în curînd
neamul lui Cain va nimici orice lãstar de viaþã nouã. ªi acesta va fi cel mai mare blestem.
T-
Dumnezeule al Îndurãrii, dacã duhul Oastei ºi-a sfîrºit lucrarea pe care i-ai rînduit-o Tu
în þara aceasta ºi dacã lepãdatã fiind aceastã Lucrare a Ta atît de biserica noastrã ºi de neamul
nostru cît ºi de nevrednicii ei fii, - Te rog ia-mã ºi pe mine Doamne din lumea aceasta odatã
cu duhul ei. Nu vreau sã mai rãmîn în aceastã lume ºi între aceºti “ostaºi” fãrã duhul Oastei
nici o clipã. Dacã într-adevãr vrei sã-i iei de aici.
Dar chiar împotriva tuturor acestor aparenþe, noi Te vom ruga mereu pentru toatã biserica
noastrã ºi pentru tot neamul nostru, fiindcã noi n-am renunþat la acest Ideal scump. ªi n-am
pãcãtuit cu nimic împotriva datoriei noastre de a ni le iubi pînã la sfîrºit, pentru Hristos, - atît
biserica noastrã, cît ºi neamul nostru.
Cînd vom vedea împlinindu-se acest gînd scump, abia atunci vom putea spune:
- Acum slobozeºte-ne Stãpîne în pace...
T-
12 februarie
Al cîtelea februarie este acesta, de la acele atîtea februarii neuitate, cîte mi-a fost dat sã
le îngrop în sufletul meu: Al pãrintelui Vasile din 1937, al pãrintelui Iosif din 1938, al
fratelui Marini din 1947, al tatãlui meu Constantin din 1967!...
T-
Îmi place cîteodatã

Îmi place cîteodatã sã stau în cimitir
s-aud prin ºoapta frunzei ºi ierbii naintaºii
cum vin cu bucurie spre mine ºir cu ºir
cum dragostea le-nvie privirile ºi paºii.
ªi nu ºtiu, din adîncul acestei scumpe glii

sau din atît de-adîncul ºi tainicul trecut
sau din adîncul zãrii iubirii mele vii
se-ntoarce neamu-acesta cucernic ºi tãcut.
ªtiu cine odihneºte sub cruce-n orice loc

ºi-aºa de-adînc prieten mã simt cu fiecare
simt inima bãtîndu-i sub pajiºtea de foc
ºi glasu-i cum mã cheamã mai dulce ºi mai tare.
Ce-apropiate astãzi sînt lumea mea ºi-a lor

cum n-ar fi fost vreo moarte ºi nici vreo despãrþire
cum ar fi-n tot Prezentul Trecut sau Viitor
ºi-n ambele hotare, o unicã trãire.
Un dor de veºnicie mã-ncearcã-atunci arzînd

ºi-aºa de grea-mi devine povara firii mele
cînd fiecare-ntoarce Acasã aprinzînd
la geamul unei lacrimi lumina unei stele.
T-
15 februarie
Trebuie sã se adînceascã statornic în conºtiinþa fiecãruia din noi adevãrul cã:
- Lucrarea Oastei n-a renunþat niciodatã la misiunea rînduitã ei de Dumnezeu de a fi o
primãvarã înnoitoare în viaþa bisericii noastre ºi un salt de trãire nouã ºi înaltã în viaþa
poporului nostru.
Un rost mai secundar ºi un rol mai mic, nu ºi-a admis Oastea Domnului niciodatã. Viaþa
bisericii noastre ºi a neamului nostru trebuie îmbrãþiºatã toatã. Cu mai puþin n-am vrut ºi sã
nu vrem sã ne împãcãm în nici o vreme!
Niciodatã n-am acceptat ca Oastea Domnului sã devinã o cãruþã izolatã pe o stradã pustie.
ªi nici o remorcã ataºatã înapoia vreunei secte. Nici mãcar “ceva nou”, dar izolat de bisericã
ºi de popor. Asta ar fi tot o sectã.
Vrem totul, vrem mîntuirea întregii biserici ºi ridicarea întregului neam. Mai mult da, dar
mai puþin nu.
Urmaºi ai noºtri! Acesta este idealul, acesta scopul, acesta Þelul. Sã nu vã luaþi niciodatã
privirile de la el!
Dacã nu vã veþi socoti înfrînþi niciodatã, dacã nu veþi renunþa la ideal niciodatã, dacã nu
vã veþi rupe de el niciodatã, - îl veþi atinge.
Noi sîntem generaþia lui Moise, - poate nu vom ajunge sã intrãm în Canaanul spre care
v-am pornit pe voi. Dar voi sînteþi generaþia lui Iosua - ºi îl veþi cuceri!
Dumnezeu este cu voi, dacã voi veþi fi cu El ºi dacã nu veþi renunþa niciodatã la Þelul pe
care vi l-a rînduit Hristos.
Sã nu renunþaþi niciodatã. ªi nici unul!
T-
20 februarie
Înaintaºii mei au avut o atît de limpede vorbire, de aprinsã dragoste ºi de sfîntã viaþã. De
aceea ei ºi-au putut spune marea lor solie atît de larg cuprinzãtoare într-o viaþã atît de scurtã
ºi în niºte pagini atît de puþine.
Dar eu iatã, cu o viaþã atît de lungã dar atît de sãracã ºi cu atît de multe cuvinte, n-am
reuºit sã-mi spun clar ºi convingãtor parcã nici cele cîteva modeste gînduri pe care le-am avut
de adãugat la faptele lor.
Ce mari înaintaºi am avut! Abia acum mã vãd cît de mic sînt pe lîngã ei! Dumnezeul
nostru dã-le niºte mai vrednici urmaºi decît noi.
T-
23 februarie
Într-adevãr lumea s-a schimbat nespus de mult într-o vreme nespus de puþinã.
În decurs de o generaþie totul e altfel. O faþã a lumii a apus pentru totdeauna, a apus faþa
ei liniºtitã ºi credincioasã.
O altã faþã apare, faþa agitatã, zgomotoasã, întunecatã de fum, de praf, de primejdii.
Credinþa dispare de tot. Dintr-o jumãtate de lume ea moare în necredinþã, din cealaltã
jumãtate moare în desfrîu.
T-
O, cum sã-ntîrzie pedeapsa!...

O, cum sã-ntîrzie pedeapsa acestui secol desfrînat
cînd orice gurã e-o gheenã ºi orice ins e-un apostat,
cînd orice ochi sticleºte ura - ºi-n hãul cel mai fioros
religii fãrã de credinþã ºi creºtinism fãrã Hristos!
O, cum sã-întîrzie sfîrºitul acestui veac de urã plin

în care jumãtate-i fiere ºi jumãtate e venin,
în care tremurã dreptatea printre iscoade ºi cãlãi
ºi nu ºtii care-þi mai sînt fraþii sau care-þi sînt duºmanii tãi.
Primejdia de-a fi-ntre oameni e-ales mai mare ca-ntre lupi

la orice pas se cere, ochii ºi sufletul, sã þi-l astupi,
curajul care þi se cere ca sã trãieºti, adeseori,
e mult mai mare ca acela ce þi s-ar cere ca sã mori.
O, cum sã-ntîrzie rãsplata acestui secol împietrit

cînd tot ce-i vrednic de-nchinare e lepãdat sau murdãrit,
cînd ºi pe ce-i mai sfînt în lume, satana-ºi pune-al lui stigmat,
- ce-ar mai putea opri osînda acestui secol blestemat?
27 februarie
Secole de-a rîndul poporul nostru românesc a trãit în provincii ºi þinuturi dezbinate cu
vrãjmãºie între ele, fãrã a avea o conºtiinþã naþionalã.
A trebuit sã vinã anul 1600 sã le-o trezeascã la Alba-Iulia pentru o clipã. Apoi anul 1854
sã le-o trezeascã pe totdeauna la Iaºi ºi Bucureºti, spre a-ºi spune unul altuia peste Milcov:
eu þi-s frate, tu-mi eºti frate, în noi doi un suflet bate...
Duhovniceºte, oare pînã cînd vom tot bîjbîi noi în aceastã lipsã de conºtiinþã a unitãþii ºi
a frãþietãþii noastre?
Pînã cînd vor fi între noi oameni care sã nu-ºi dea seama de marea noastrã datorie ºi
nevoie de a avea un singur gînd ºi o singurã inimã?
Sînt douã mii de ani de cînd Mîntuitorul nostru a spus: Mã rog ca toþi sã fie una...
Cînd se va trezi în toþi fraþii noºtri conºtiinþa fierbinte a unitãþii noastre în duhul mamei
noastre dulci care ne-a nãscut din nou prin Evanghelie?
Doamne Isuse, cu cîtã bucurie vedem acum semnele tot mai frumoase ale acestei
primãveri duhovniceºti!
Te rugãm grãbeºte-o! E atît de minunat cînd nu numai inima este nouã, ci ºi mintea. Cînd
nu numai dragostea este luminoasã ci ºi adevãrul!
T-
1 martie
Am auzit cã Isus Biruitorul a reapãrut iarãºi undeva departe “în exil”.
De ce oare nu mã pot bucura deloc la aceastã veste? Ce este acest ceva care mã apasã?
Ce înºtiinþare este aceasta care îmi face inima sã se teamã?
Frate, care ai luat aceastã hotãrîre, - de ce nu ne-ai întrebat ºi pe noi mãcar ceva, mãcar
pe cineva?
De ce ai fãcut-o fãrã noi, care am dus greul acestei strãlucite poveri ºi am plãtit tributul
de rug al Acestui Nume Strãlucit?
De ce nu ne-ai spus ceva ºi nouã despre ceea ce vrei sã faci în numele nostru ºi despre
ce vrei sã pui lîngã acest Nume Sfînt ºi cutremurãtor al lui Isus Biruitorul, pe care noi l-am
scris o viaþã întreagã unii cu sînge, alþii cu sudoare. Unii cu lacrimi, alþii cu vînãtãi?
Oare vei fi tu frate la înãlþimea curãþiei înfricoºate pe care o pretinde acest sfînt altar? ªi
la starea cutremurãtoare pe care o cere acest strãlucit rug?
Mã tem cã nu! Mã tem cã ai stat prea puþin în foc. Mã tem cã ai trecut prea repede prin
cuptor. Mã tem cã ai uitat prea multe din cele ce n-ar fi trebuit sã le poþi uita niciodatã. Dacã
într-adevãr le-ai aflat strãfunzimea ºi strãînãlþimea lor!
Mã cutremur la gîndul cã dupã ce am luptat atît de mult cu leul ºi cu ursul, - nu cumva
sã se strecoare din nou, pe la spate ca sã ne sfîºie, - vechea fiarã, ºarpele care se furiºase în
1932 prin bãtrînul Moþa. Iar în 1936 prin tînãrul Viorel.
Mã cutremur la gîndul cã Numele Scump ºi Sfînt al lui Isus Biruitorul ar putea fi folosit
ca paravan pentru luptele politice...
Iar pe butucul cel duhovnicesc al Oastei, sã fie altoit un vlãstar strãin ºi blestemat al
amestecãturii lumeºti, cu care Duhul lui Isus ºi duhul Oastei n-au avut niciodatã ºi nu trebuie
sã aibã niciodatã nimic de a face!...
Oricine lucreazã de unul singur, fãrã a întreba pe fraþi ºi fãrã a þine seama de pãrerea
Frãþietãþii, este în primejdie sã cadã în aventurã, în cursã...
Mã tem acum de orice separatism. De orice aventurism. De orice extremism. Mã tem de
orice vãd cã începe sã o ia razna de unul singur ºi nu lucreazã în armonie cu toþi fraþii, cu
duhul întregii Frãþietãþi. Mã tem de oricine zice cã lucreazã în numele Oastei, dar fãrã Oaste.
În numele fraþilor, dar fãrã fraþi. În Numele Domnului, dar nu dupã toatã voia Domnului.
Facã Domnul sã mã înºel în privinþa ta frate Sergiu. Facã Domnul ca lucrarea ta sã nu
ajungã rãu niciodatã. Facã Domnul ca presimþirea grea care o am acum, cînd aud vestea asta
ºi cînd ar trebui sã mã bucur ºi nu mã pot bucura deloc, - sã nu se adevereascã rãu ci bine.
Dacã vreodatã îþi vor cãdea sub ochi aceste amare gînduri, gîndeºte-te frate Sergiu
înspãimîntat la ele. Pentru cã rãspunderea pe care o ai înaintea Trecutului, înaintea Viitorului
ºi înaintea lui Hristos pentru acest Nume Sfînt ºi pentru aceastã Lucrare sfîntã - este nespus
de grea.
Dacã n-am avea dreptate, noi am fi cei mai fericiþi. Dar dacã am avea, tu ai sã fi cel mai
nefericit.
Dumnezeu sã aibã milã de noi ºi sã ne fereascã de cel rãu.
T-
15 martie
Ce mare deosebire este între Evanghelia adevãratã a creºtinilor dintîi - ºi între falsele
evanghelii ale creºtinilor din urmã.
Atunci Evanghelia îi fãcea pe pãgîni oameni sfinþi, pe sãlbatici fraþi, pe tîlhari cãlugãri,
pe certãreþi împãciuitori, iar pe cei ce huleau, - îi fãcea sã slãveascã pe Dumnezeu...
Astãzi îi face din rãi ºi mai rãi, din cruzi ºi mai cruzi, din niºte fãþarnici ºi lacomi, - niºte
tirani ºi urîtori. Aceasta nu este Evanghelia lui Hristos. Acestea sînt evangheliile lor.
Toþi predicatorii de azi nu mai doresc cununa de spini a lui Hristos, ci decoraþiile
blestemate ale stãpînitorului lumii acesteia.
O, cît de mult dorim ºi ne rugãm lui Dumnezeu sã ne dãruiascã creºtini viteji ºi ostaºi
adevãraþi care sã lupte înfrãþiþi pentru izbînda lui Hristos în biserica noastrã ºi în poporul
nostru, pentru cã Hristos a vrut ca biserica toatã sã fie cu adevãrat vie iar poporul întreg cu
adevãrat liber.
ªi numai El, Hristos Cel Viu, poate face aceasta.
Fraþii mei, sã nu încetãm niciodatã a ne ruga.
T-
20 martie
Sînt atît de fericit cînd vin ºi pleacã fraþi aducînd ºi ducînd veºti bune. Din toatã þara
auzim acum numai despre bucurii ºi biruinþe care merg mereu crescînd. O mulþime de nunþi
aºteaptã la rînd ºi între fraþi sînt pretutindeni numai flori ºi armonie. Iarba rea a certurilor
sectariste sau formaliste a dispãrut aproape de tot ºi aproape de peste tot.
Unde a mai rãmas vreun învechit al acestor lupte ºi pãreri, - valul fierbinte ºi curat al
dragostei ºi unitãþii l-a depãºit de mult, iar el cu voia sau fãrã voia lui merge pe urma
coloanei biruitoare ºi aliniate.
Strãinii care vin la noi nu mai vin doar sã pescuiascã în apele noastre; ci vin acum la noi
ca prieteni. Noi vorbim cu ei ca ostaºi, nu ca nimeni.
Fraþii noºtri au cãpãtat o identitate ºi ºi-o respectã. Aceasta ne face sã vorbim cu toþi cei
care Îl iubesc pe Dumnezeu ºi rostesc Numele lui Isus, - ca niºte oameni duhovniceºti maturi,
de la egal la egal. Într-o atmosferã de respect împãrtãºit ºi cît se poate de colaborare, spre
slava lui Dumnezeu ºi pentru grãbirea venirii Împãrãþiei Sale, unde cu toþii vom fi la fel.
25 martie
Ce slãbãnog fel de a vorbi au cei care se pot lãsa amãgiþi de chemarea de a-ºi pãrãsi
cred i nþ a l or di nt î i pent ru a î m brãþ i º a cine º t i e ce idei goale, cu iluz i a un ei mi ºcãri
“universale”, a unui creºtinism “universal”, cenuºiu ºi fãrã nici un miez.
Asta este cum þi-ai lepãda naþionalitatea ta ºi ai spune: eu n-am nici o naþionalitate. Sau
cum þi-ai lepãda limba - ºi ai spune: eu nu vreau sã mai vorbesc în nici o limbã.
ªi dacã ai mai afla zece ca tine, aþi înfiinþa o altã naþionalitate. ªi aþi inventa o altã limbã,
fiindcã nimeni nu poate fãrã acestea.
Asta ar fi încã o naþionalitate, asta ar fi încã o limbã, pe lîngã celelalte.
De aceea “universaliºtii” sînt ºi ei doar o nouã sectã.
Iar cei care îºi lasã credinþa dintîi spre a trece la o alta, nu fac decît ceea ce ar face un
român care ºi-ar lepãda naþionalitatea sa românã ºi ar trece la cea maghiarã. Dacã n-a putut
fi el de omenie român cum l-a nãscut Dumnezeu, - va putea fi el oare mai de omenie ungur,
cum s-a fãcut el? ªi dacã n-a putut fi credincios unde l-a chemat Hristos, - cum va putea fi
acolo unde l-au chemat oamenii?
Iatã de ce sîntem împotriva oricãror treceri.
Cine nu poate fi credincios aici unde l-a nãscut Dumnezeu ºi mama lui, - acela nu va mai
putea fi nicãieri ºi niciodatã nimic altceva decît un netrebnic.
Dumnezeul nostru, Te rugãm nu mai lãsa pe nici unul dintre ai noºtri ºi ai Tãi sã mai cadã
în netrebnicia asta.
T-
5 aprilie
În curînd ne vom despãrþi poate pentru totdeauna.
Nu vreau deci sã rãmînã nimeni cu gîndul cã urãsc pe cineva sau cã am vrut sã bîrfesc
vreo credinþã sau vreun om.
N-am vrut sã urãsc ºi nici sã bîrfesc pe nimeni, ºi cu atît mai mult vreo lucrare cu
adevãrat evanghelicã. Sau vreun adevãrat evanghelist al lui Hristos.
Dacã n-am urît nici pe cei care, ca oameni, ne-au urît ºi ne-au chinuit direct, - atunci cum
sã-i urîm pe alþii?
Dar pînã în faþa Judecãþii lui Dumnezeu vom striga dupã duhul care dezbinã ºi tulburã
Lucrarea lui Dumnezeu cîºtigatã cu Sîngele Sfînt al Lui ºi cu sîngele atîtor alor Lui.
Vom fi totdeauna însã împotriva tuturor celor care, conºtienþi sau inconºtienþi, umblã ºi
lucreazã în duh sectarist spre a nimici aceastã minunatã ºi necesarã miºcare duhovniceascã
a Oastei Domnului. Fiindcã ºtim cã Dumnezeu a vrut-o sã fie aici, unealta prin care sã aducã
mîntuire întregului nostru neam - ºi prin el poate încã ºi multor altele.
Chiar dacã noi toþi vom pieri - sîntem datori sã lãsãm sã rãmînã în urma noastrã curatã
aceastã idee ºi luminoasã aceastã þintã.
Sã se spunã pînã în veci cã la începutul Oastei Domnului a fost un om al lui Dumnezeu
care a vrut ca biserica sa ºi neamul sãu sã facã un salt ceresc în istoria lor - ºi cã a avut ºi
niºte urmaºi la fel! Sã nu se spunã cã urmaºii sãi au fost prea mici pentru a sui acest munte
pe care el l-a urcat numai singur.
Dar dacã vreodatã va fi nimicitã ºi compromisã Ideea ºi scopul Oastei, - atunci nu vor fi
atît de vinovaþi cei dinafarã, cît vom fi noi cei dinãuntrul ei.
Dumnezeu va cere mare parte din sîngele acestui neam din mîna voastrã, lucrãtori ai
Oastei Domnului, dacã nu v-aþi dat silinþele sã vã înãlþaþi pînã la statura Oastei, nici sã vã
smeriþi pînã la taina ei, zãdãrnicind astfel gîndul lui Dumnezeu ºi lucrarea Duhului Sfînt.
O, Puterea Sfîntului Duh sã ne ajute sã fim atît de vrednici pe cît ne doreºte Hristos, în
aceastã Lucrare a Lui.
T-
10 aprilie
Iatã în curînd ne vom despãrþi...
Vreau sã mor împãcat cu toþi oamenii ºi cerînd iertare tuturor celor cãrora le-am putut
greºi cu ceva fie spunînd prea mult fie spunînd prea puþin despre ei în aceastã istorisire.
Am ºtiut despre mulþi multe lucruri delicate ºi am cunoscut multe slãbiciuni omeneºti.
Dar despre toate acestea am tãcut nu pentru cã le-aº fi aprobat ci pentru cã le-am înþeles. Toþi
ne-am avut în zbuciumata noastrã viaþã de pe pãmîntul acesta greºelile noastre pe care
regretîndu-le Dumnezeu ni le-a acoperit. Sau neregretîndu-le, ni le va descoperi El ale
fiecãruia.
Dar în sfera credinþei n-am putut tãcea ºi acoperi fiindcã aici este vorba despre cu totul
altceva, mult mai însemnat.
Pãcatul cu privire la stricarea învãþãturii, la dezbinarea credinþei ºi la nimicirea dragostei
dintre fraþi, este un pãcat veºnic împotriva Duhului Sfînt.
Comportarea nevrednicã în mijlocul încercãrilor Oastei a acelora care reprezentau
Lucrarea lui Dumnezeu, sau îndeplinirea blestematã a unor slujbe de iscoade ºi vînzãtori
printre fraþi, a unora care se pretindeau drept lucrãtori ai Oastei, sau trãirea necinstitã ºi
necurmatã a altora care nu se ruºinau în acelaºi timp sã se dea drept conducãtori de Oaste, -
astea n-am putut sã nu le strigãm de pe tot acoperiºul casei noastre. De la al fiecãruia din
aceste trei etaje ale clãdirii acesteia.
Dupã aceste rele trebuie sã strigãm ºi din mormîntul nostru. Fiindcã trebuie sã iubim
aceastã Lucrare mai mult decît tihna noastrã, decît familia noastrã, decît casa noastrã, decît
soarta noastrã, decît viaþa noastrã...
M-am strãduit sã nu fiu influenþat de nimeni în relatarea adevãrului nici mãcar de eul meu
jignit, care poate cã avea ºi el cîteodatã dreptate.
Cît am ºtiut ºi am putut, am vrut sã spun numai adevãrul. ªi m-am strãduit sã-l spun fãrã
nici o pãrtinire.
Mai trãiesc încã ºi astãzi mulþi dintre cei care au fost martori la aceste evenimente. Dacã
ar vrea sã adevereascã cu sinceritate aceste lucruri, n-ar putea spune în alt fel decît aºa.
Dar mai presus de toate este Domnul meu Cel Viu ºi Adevãrat ai cãrui ochi sînt ca para
focului ºi al cãrui Cuvînt este ca sabia tãioasã... Va adeveri odatã El Însuºi ceea ce am spus.
ªi este Duhul Adevãrului care îmi controleazã conºtiinþa mea în fiecare clipã ºi care mã
învinovãþeºte sau mã dezvinovãþeºte la fiecare cuvînt spus sau tãcut.
ªi este cugetul meu, care cu mîna pe el adeveresc aceste lucruri.
Aceºtia sînt martorii mei. De aceea puteþi sã credeþi ceea ce v-am spus. Vreau sã fiu curat
de sîngele tuturor. Dar mai ales de al Lucrãrii lui Dumnezeu.
T-
15 aprilie
A sosit deci ºi clipa despãrþirii.
Cer încã o datã iertare tuturor celor care ajungînd la capãtul acestor istorisiri, vor spune:
îmi pare rãu, m-am aºteptat la mai mult.
Izvoarele mele au fost sãrace încã din strãmoºii mei.
Din neamul meu nimeni n-a umblat decît desculþ, sau în opinci ºi n-a ºtiut sã mînuiascã
decît o singurã unealtã: plugul. Nici unul din pãrinþii ºi strãbunii mei nu ºi-au auzit numele
pomenit printre ale celor mai de vazã în faþa lumii. Dar, slavã lui Dumnezeu, nici printre ale
celor fãcãtori de vreun rãu vreunuia din semenii lor.
...ªtiindu-le toate acestea încã de la început, - desigur nu trebuia sã se aºtepte nimeni la
prea mult.
Pentru a face o lucrare de Istorie cum s-ar cere sã fie istoria cruntã ºi minunatã a acestei
unice Lucrãri Dumnezeieºti - Oastea Domnului - s-ar cere nu numai o pregãtire aleasã ºi un
talent mare - ci ºi timp mult ºi liniºte deplinã. Apoi s-ar cere la îndemînã documente ºi
condiþii.
Eu n-am avut aproape nimic din acestea.
A trebuit sã lucrez totul numai în ceasurile cele mai adînci din noapte, cu toate obloanele
închise, cu urechea atentã la fiecare zgomot de paºi dacã nu se opresc sub fereastra mea, sau
dacã nu-mi bat în poartã sã-mi nãvãleascã în casã... Cu mîinile gata sã strîngã ºi sã ascundã
totul într-o clipã.
Cîte caiete scrise astfel le-am ascuns grãbit pe nu ºtiu unde iar apoi nu le-am mai aflat
niciodatã - sau cînd le-am aflat erau ori spãlate de ploaie, ori putrezite de umezealã, ori roase
de ºoareci... Ori arse de ai mei “ca sã nu le mai afle, dacã vin sã le caute...”
A trebuit astfel s-o iau iarãºi ºi iarãºi de la început. Pentru fiecare parte mi-au trebuit ani
de astfel de muncã.
Dar acum, slãvit sã fie Domnul cã am ajuns, aºa cum am ajuns pînã aici, la acest sfîrºit.
Am spus aceste lucruri pe lîngã celelalte de mai nainte sau de dupã acestea, ca sã vedeþi
cã aveþi motive sã-mi iertaþi greºelile sau slãbiciunile pe care mi le veþi descoperi. Cãci numai
din uitare sau din grabã am scris prea puþin sau prea rar despre ceea ce ar fi trebuit sã spun
mai mult ºi mai des.
Sau dacã, uneori, sufletul mi-a fost prea amãrît ºi am scãpat vorbe prea grele despre unii
dintre fraþii mei, - pe care totuºi i-am iubit ºi nu încetez nici astãzi sã-i iubesc, aºa cum sînt
ei.
Toatã dorinþa mea a fost sã înfãþiºez ºi sã apãr adevãrul Oastei ºi cauza ei, aºa cum am
cunoscut-o ºi am trãit-o în toatã viaþa mea împletitã atît de strîns cu viaþa acestei Lucrãri
sfinte pe care am iubit-o cu gelozie, ca pe o mamã bunã ºi ca pe o soþie scumpã a sufletului
meu.
ªi o voi iubi aºa pînã în veºnicie, cãci o mie dacã ar fi altele, - nici una nu mai este pentru
noi, ca ea.
T-
N-am vrut sã arat cã totdeauna am fost curajos ºi tare, - am avut ºi eu momente de
slãbiciune, - dar acestea nu în faþa oamenilor sau a fraþilor, - ci în tãcerea ºi în singurãtatea
suferinþelor mele.
Prin toate cele ce le-am înfãþiºat am vrut sã fiu de un ajutor fraþilor ºi fiilor noºtri ca în
astfel de împrejurãri sã înveþe cum sã se poarte ºi cum sã lupte pentru ca dupã ce va trece
ispita, sã nu se ruºineze ei înºiºi de felul în care au trecut prin ea.
ªi mai ales sã vadã cu bucurie Faþa Domnului lor înaintea cãruia se vor înfãþiºa odatã.
În aceastã luminã, cred cã fiecãruia îi va fi de vreun folos în vreuna din împrejurãrile
vieþii sale vreuna din cele ce le-am spus aici.
T-
22 aprilie - Joia Despãrþirii ºi porunca unitãþii
Este Joia Cinei celei din Urmã... Seara Cinei despãrþirii. Mîntuitorul Se desparte de
ucenicii, de prietenii, de fraþii Sãi. Seara ultimelor Lui cuvinte cãtre ei. Seara testamentului
unitãþii lãsat lor ºi lãsat nouã...
Tot ce a avut mai însemnat sã le spunã Isus, era ca între ai Lui nimeni sã nu se socoteascã
niciodatã pe sine mai mare - ci fiecare sã se întreacã a fi mai smerit, mai rãbdãtor, mai ascuns
de laudele ºi de înãlþarea oamenilor. În afarã de smerenie, numai unitatea dintre ei sã le fie
mai însemnatã.
T-
Ce-aº avea ºi eu de lãsat fraþilor mei dacã în seara asta m-aº despãrþi pe totdeauna de ei?
Ce altceva decît smerenia ºi unitatea!
Sînt fericit privind cum în viaþa Oastei Domnului s-a statornicit acum acest fel
binecuvîntat de conducere cum a vrut Domnul sã aibã totdeauna biserica Sa ºi adunarea alor
Sãi: Adicã un mãnunchi de fraþi smeriþi, uniþi, iubitori, între care nici unul sã nu-ºi pretindã
ascultarea celorlalþi, dar cu toþii sã i-o dea nesiliþi aceluia sau acelora dintre ei cu mai multã
smerenie, blîndeþe, bunãtate, ostenealã ºi credincioºie.
Sînt mereu tot mai multe adunãrile frãþeºti în care nimeni nu ºtie cine este conducãtorul,
dar în care fiecare frate lucreazã atît de minunat cum ar vrea sã-l afle venirea Domnului Isus.
Adunãri ca cele de la Pechea, de la Buciumi, de la Rogoz ºi atîtea alte locuri unde toþi
fraþii sînt ca fiecare ºi fiecare este ca toþi, lucrarea creºte ºi în numãr ºi în putere ºi în roade,
vãzînd cu ochii... Acolo nimeni nu ºtie cine este cel mai mare, fiindcã acela este cel mai mic.
Aºa am dori sã fie în toate adunãrile frãþeºti din toatã þara. ªi apoi în toatã conducerea
frãþeascã pe þarã sã fie numai din aceºti mari conducãtori care nici sã nu li se cunoascã
numele, atît de smeriþi ºi de sfinþi sã ºtie lucra în via lui Hristos.
Dar acei lucrãtori care umblã prea mult sã lucreze pe la alþii, lucreazã prea puþin pe la ei
înºiºi.
Ar fi de dorit ca numai acei fraþi care au în localitatea lor o adunare vrednicã, unitã,
harnicã ºi roditoare, numai aceia sã meargã ºi pe la alþii sã lucreze în alte adunãri. Aceºtia
vor avea ce sã înveþe cu folos pe alþii. Dar acei ziºi lucrãtori, care sînt cunoscuþi cã acasã la
ei nu fac nimic, sau lucreazã rãu, - mai bine sã nu meargã nicãieri ºi mai bine sã nu fie primiþi
de nimeni. Fiindcã ce sã arate el bun la alþii cînd la ai lui n-are ce sã arate?
Dumnezeu sã-i binecuvînteze pe acei fraþi buni care mai întîi între ai lor se dovedesc niºte
ispravnici credincioºi care chivernisesc bine bunurile Domnului lor peste care au fost puºi
acolo unde sînt. Aceºtia ºtiu sã-i înveþe ºi pe alþii unde se duc ca ºi aceia sã facã la fel.
Scumpi ucenici ai Domnului nostru iubit, fraþii mei - sã învãþãm ºi noi de la Domnul
nostru în seara asta cele douã mari taine ale slavei, cele douã mari puteri ale biruinþei:
- smerenia ºi unitatea.
Acesta a fost testamentul lãsat la ai Sãi de Domnul Isus, - din seara Cinei despãrþirii de
ei ºi pînã la Prînzul întîlnirii în Împãrãþia lui Dumnezeu (Luca 22, 16) .
Acestea sînt cele douã binecuvîntãri pe care vi le doresc ºi eu vouã tuturor celor care
v-am iubit - ºi de care mã despart acuma - ºi mã voi despãrþi în curînd.
T-
23 aprilie - Vinerea Patimilor Lui ºi înþelesul suferinþelor noastre
Adevãrurile mari nu se cristalizeazã decît în încercãri mari ºi în timp mai îndelungat, dupã
cum metalele preþioase nu se curãþesc decît la temperaturi mari ºi la o duratã mai lungã...
T-
Am arãtat aici suferinþele prin care a trecut generaþia ostaºilor dinaintea noastrã ºi
suferinþele noastre ale generaþiei urmãtoare (- într-un anumit fel ºi la nivelul puterilor noastre
-), - poate tot atît de mari. - Le-am arãtat aici zic, nu cu scopul de a ne lãuda pe noi sau de
a-i învinovãþi pe alþii...
Nu acesta a fost scopul. Am spus-o de la început cã voi înfãþiºa întîmplãrile vãzute numai
pentru a arãta cã ele sînt doar haina în care Dumnezeu îmbracã adevãrurile nevãzute.
Aceste adevãruri nevãzute ºi nu întîmplãrile vãzute, am vrut sã le arat.
Dar altcum n-aveam cum sã spun.
Nu suferinþele noastre sau felul mai frumos ori mai puþin frumos în care le-am trecut
fiecare - ci doresc sã se vadã ºi sã se înveþe în primul rînd cã:
- Lucrarea adevãratã a lui Dumnezeu trebuie necurmat sã aibã de dus o luptã de vreun fel.
Fiindcã vrãjmaºul lui Hristos va cãuta totdeauna s-o nimiceascã iar pentru aceasta va ataca-o
necurmat, folosind cînd un fel de arme cînd altul. Cînd pe unii oameni cînd pe alþii, care fie
printr-o înºelãciune fie prin alta, neveghind vor cãdea în slujba lui, iar el îi va folosi apoi
pentru stricarea ºi dezbinarea Lucrãrii în care ei erau aleºi de Dumnezeu ca sã lucreze tocmai
pentru zidire ºi nu pentru dãrîmare.
Am vrut astfel ca sã atrag luarea aminte a fiecãruia dintre fraþii mei spre a veghea, ca sã
nu cadã cumva ei înºiºi în slujba diavolului.
T-
- În al doilea rînd, am vrut sã arat cum de fiecare datã atacurile vrãjmaºului au fost în alt
fel, iar oamenii folosiþi de el dintre noi, au fost mereu alþii. Cînd unii s-au dus ori alþii s-au
compromis, - el a gãsit alte unelte slabe, pe care sã le foloseascã în slujba lui. - ªi alte locuri
prin care sã pãtrundã înãuntrul Casei Domnului ca s-o strice.
Asta iarãºi am arãtat-o pentru ca fiecare dintre fraþii mei sã vegheze ca nu cumva prin el
- sau pe la el - vrãjmaºul sã intre din nou în Lucrarea Sfîntã ºi scumpã a lui Dumnezeu,
pentru a-i face vreun rãu.
T-
- Apoi în al treilea rînd am arãtat suferinþele prin care am trecut iarãºi numai spre a se
vedea alt adevãr ºi anume cã orice suferinþã îngãduitã de Dumnezeu - se poate rãbda.
Cãci Dumnezeu care este Credincios nu îngãduie sã fim noi ispitiþi peste puterile noastre,
ci împreunã cu ispita ne pregãteºte ºi mijlocul ieºirii din ea, ca s-o putem suferi - dupã cum
se ºtie bine cã este scris (1 Cor. 10, 13) .
T-
Am arãtat apoi la un moment dat, cã într-un fel sau altul Duhul Domnului m-a înºtiinþat
mai dinainte ºi asupra timpului determinat, al zilelor numãrate ºi chiar ºi asupra locurilor -
cît ºi unde - va trebui sã sufãr.
Asta iarãºi nu pentru cã eram tare atunci, cãci dacã aº fi fost tare, rãbdam ºi credeam ºi
luptam fãrã a mã gîndi cã nu pot ºti cît va dura, cum va fi ºi unde - ºi fãrã a avea nevoie sã
mi se spunã ca unui necredincios ºi ca unui neputincios cît de puþin va trebui sã rabd.
Ci Duhul Domnului a avut milã de mine fiindcã m-a vãzut cît de slab eram. ªi S-a îndurat
sã-mi arate acestea spre a mã îmbãrbãta ºi spre a mã face sã vãd - sã vãd chiar cu ochii
aceºtia! - cã El este cu mine, cu noi, cu Lucrarea Lui pentru care sufeream. ªi cã nu oamenii
hotãrãsc cu adevãrat durata ºi locul suferinþei noastre, - ci El Însuºi.
Altora care au fost mai tari, Domnul n-a avut nevoie de mijloacele acestea de îmbãrbãtare.
El le-a folosit poate numai faþã de mine care eram atunci mai slab ca toþi ºi ca oricînd.
T-
Am vrut apoi sã mai arat prin înºiruirea întîmplãrilor grele din cuptorul prin care a trecut
istoria Lucrãrii Oastei, cã uneori în viaþã Ideea cît ºi cei care s-au alipit de ea este nevoie sã
treacã prin curãþiri ºi clarificãri. Din pricinã cã peste Idee se pune praf, iar peste fiii ei se
depune zgurã.
Atunci este neapãrat nevoie de focul curãþitor din care totdeauna adevãrul ideii iese
luminos, iar adevãraþii ei fii ies curãþiþi.
Tot ce se alege sau se leapãdã sau se nimiceºte în cuptorul încercãrilor - era doar corp
strãin, doar duh strãin, doar element strãin de ea.
T-
Acesta a fost scopul pentru care am scris toate acestea.
Era nevoie sã arat aceste adevãruri care s-au limpezit în timpul celor cincizeci de ani de
duratã a Oastei din care peste jumãtate i-am petrecut în cuptorul de foc, cînd mai încins, cînd
mai molcomit.
ªi astea sînt testamentul pe care am vrut sã-l las generaþiei care ne urmeazã, - spre a ºti
mai bine ca noi cum sã lupte ºi cum sã învingã, - spre a lãsa mai unitã ºi mai frumoasã
Lucrarea Domnului celor care îi vor urma pe ei, pînã cînd ultima generaþie de luptãtori vor
intra biruitori sub steagul tot mai strãlucitor ºi mai înalt al Ideii, ai cãrei ostaºi am fost
chemaþi de Hristos sã-i fim ºi noi ºi ei.
Dacã contemporanii mei ºi urmaºii noºtri vor þine seama de aceste adevãruri, - atunci noi
n-am trãit, n-am muncit ºi n-am murit în zadar pentru ei.

25 aprilie - Sãrbãtoarea Paºtilor 1976
Isus Hristos
Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor
Cel care ai Înviat ºi eºti Viu în vecii vecilor
slavã veºnicã Þie.
În aceastã Slãvitã Sãrbãtoare a Învierii Tale, - ne proºternem pînã la pãmînt în faþa Ta ºi

Te preamãrim recunoscãtori ºi îndatoraþi din tot sufletul nostru îndatorat ºi recunoscãtor
pentru tot ce ne-ai dat prin dragostea ºi Jertfa Ta pentru noi. ªi pentru tot ce ne-ai ajutat sã-Þi
dãm ºi noi prin dragostea ºi jertfa noastrã pentru Tine - cãci totul Doamne Isuse vine numai
de la Tine.
Þie Þi se cuvine pe de-a-ntregul toatã slava ºi mulþumirea ºi pentru aceastã Lucrare. Tu
ai inspirat-o, Tu ai cãlãuzit-o, Tu ai realizat-o, Tu ai pãzit-o, Tu vei rãspîndi-o, - spre slava
Ta ºi cunoaºterea uneia din cele mai tainice ºi mai prigonite de lume miºcãri ale Evangheliei
Tale vii, - dar ºi cea mai scumpã ºi iubitã Þie.
T-
Din faþa datoriei noastre am mers în faþa Ta, - ºi din faþa Ta, am mers în faþa ei. Înainte
de orice muncã Þi-am cerut ajutorul Tãu - ºi dupã fiecare spor al ei, Þi-am mulþumit Þie.
Astfel toatã realizarea aceasta este rodul strînsei noastre colaborãri cu Tine ºi a Ta cu noi.
Înaintea Ta am adus fiecare caiet gol, - ºi Þi-am cerut cu lacrimi ºi cu nãdejde sã-l umpli
Tu, - ºi l-ai umplut. Noi n-am fãcut decît sã punem în ele ceea ce Tu ne-ai dat.
Am fost doar mîinile care s-au înãlþat goale cãtre Tine ca sã primeascã, apoi s-au întors
pline spre semenii noºtri ca sã dea.
Am fost doar vasele care s-au scufundat goale în izvoarele Tale, - apoi s-au ridicat pline
spre gurile însetate.
T-
Dacã nici un flãmînd nu se va plînge de noi în faþa Ta,
dacã nici un adevãr nu va veni ciuntit de noi în faþa Judecãþii Tale,
dacã nici un însetat nu ne va învinui pe drept,
dacã nici un înaintaº al nostru ºi nici un urmaº al Tãu nu se va ruºina de noi în Ziua
Judecãþii Tale,
dacã duhul Oastei Tale ºi solia ei vor mãrturisi bine despre împlinirea datoriei noastre faþã
de el, faþã de Tine,
dacã în fiecare gînd ºi în fiecare rînd pe care le-am cuprins în aceste pagini, am tãlmãcit
bine ºi dupã voia Ta adevãrul pe care Tu ni l-ai inspirat - în aºa fel ca sã fie pe deplin ºi
întocmai înþeles de cãtre toþi acei care ai vrut sã li-l trimiþi,
- atunci Te rugãm Doamne, dãruieºte sufletelor noastre bucuria mulþumirii Tale ºi odihna
binefãcãtoare a datoriei cinstit îndeplinite.
Încredinþînd încã o datã în Mîna Ta puternicã ºi în grija Ta iubitoare tot viitorul Oastei
Tale în care este împletit ºi tot viitorul fiecãruia dintre noi, - Te rugãm Scumpul ºi Dulcele
nostru Mîntuitor Isus Hristos, sã ai grijã de amîndouã aceste comori care ne sînt nouã una, -
tot aºa cum ai avut grijã ºi pînã acum.
Vindecã-i toate spãrturile dinãuntru - ºi apãrã-i toate zidurile ei dinafarã.
Adu-i pe toþi fraþii la unitatea fericitã a aceleiaºi învãþãturi. ªi încheagã-i fierbinte în
biruinþa aceleiaºi credinþe.
Pentru împlinirea mãreþului ideal al învierii bisericii noastre ºi al mîntuirii întregului

nostru popor, - pentru care ne-ai ales Tu!
T-
ªi primeºte jertfa înaltã ºi deplinã a dragostei ºi recunoºtinþei noastre pe care Þi-o aducem
Þie, în care ne-am îngropat cea mai fierbinte, mai frumoasã ºi mai dulce parte din fiinþa
noastrã.
Cã a Ta Dumnezeul nostru este Împãrãþia, puterea ºi mãrirea, a Tatãlui, a Fiului ºi a
Sfîntului Duh.
Slavã veºnicã Þie

Marele nostru Mîntuitor ºi Dumnezeu
Cel care ai Înviat ºi eºti Viu în vecii vecilor
Isus Hristos.
Amin.
La Nunta ta de aur...
La Nunta ta de aur preadulce mama mea

nespusã fericire ºi dragoste þi-aº vrea
prin imnul ºi calvarul atît de sfînt ºi greu
prin tot ce-þi dã ºi-þi cere, - sã-L nalþi pe Dumnezeu.
Reverse-ªi peste tine tot Harul Sãu Hristos,

deschidã-þi-se drumul mereu mai luminos,
mãreascã-þi-se norii din cerul tãu senin,
mulþeascã-þi-se fiii cu umbletul divin,
lãrgeascã-þi-se cîmpul de lucru fericit,
întoarcã-þi-se vesel tot ce-a plecat mîhnit,
rodeascã-þi tot ce semeni cu însutit cules,
sfinþeascã-þi mãrturia curatului înþeles,
mãreascã-þi-se ceata de fii duhovniceºti,
înalþã-þi-se steagul izbînzilor cereºti
lungeascã-þi-se veacul senin ºi fericit
ºi fie-þi rãsplãtire Hristos desãvîrºit.
Hristos sã-þi fie Þinta în tot ce iei ºi dai,

pe calea Lui sã umbli, în slujba Lui sã stai.
La El þinînd privirea, la El s-asculþi oricînd,
porunca Lui sã-þi fie ºi inimã ºi gînd.
Folosul Lui sã-l cauþi, Cuvîntul Lui sã-L crezi,
spre cinstea Lui sã-þi fie tot ce-ai sã mai lucrezi.
Unirea Lui sã-þi creascã un rod etern ºi greu
prin tot ce-þi dã ºi-þi cere sã-L ai pe Dumnezeu.
- Aºa-þi doresc eu þie Lucrarea Lui, aºa

la Nunta ta de aur, preascumpã mama mea!
+
Pag. 519
Slãvit sã fie Domnul

cãci El ne-a dãruit
Lumina ºi-Ajutorul
s-ajungem la...
. . . S F Î R ª I T.
Slãvit sã fie Domnul
cãci numai Lui, deplin
I se cuvine slava
acum ºi-n veci...
. . . A M I N.
Pag. 520
Cuprinsul
Nr. Capitol / Poezie Pag.

Slavã veºnicã Iubirii 4
Închinare 5
1 Meditaþie despre Jertfã 6
2 Al treilea cuvînt 11
Rãbdare, o încã puþinã rãbdare 15
Mai þineþi, mai þineþi 16
3 1 Cel mai frumos Isus 17
O, Doamne ai milã 59
4
Nu te-ndoi! 60
5 2 O tainã a lui Dumnezeu 61
6 Loviþi am fost 82
7 3 La scadenþa ispãºirilor 85
Cînd te-or covîrºi ispitele 121
8 O, vin-la noi... 121
Mai este încã har... 122
9 4 Aur lãmurit, trestii clãtinate 123
Nu-i odihnã-n lume... 145
Isuse Veºnica Iubire 145
De-atîta vreme-auzi ºi tu chemarea 146
10
Coboarã seara mult doritã 147
De-atîtea ori te-a cercetat pe tine 147
Dac-ai mai crede... 148
11 5 În noaptea aceea... 149
Mormîntul meu... 152
Strig de-o zi ºi-o noapte-ntruna 153
O, Semnul Lui... 156
Astãzi lîngã mine 158
12 Solia vieþii mele-apuse 159
Noapte în gheenã... 174
Atunci cînd Te-am aflat pe Tine 183
O, nu-s mai tari!... 192
Zbori dulce înger 193
Pag. 521

O, tu mai ai putere, rabdã! 194
13 6 Zile rînduite ºi paºi numãraþi 195
Se cerne printre gratii... 206
O, îngeri preaiubiþi... 207
O, om ce mari rãspunderi ai 219
14
N-am sã uit Isuse Doamne niciodatã 227
Reîntîlnirea... 228
O, bucuraþi-vã! 230
15 7 Printre leu ºi printre urs 231
Reîntoarcere 237
Ce duºmãnit eºti Tu acum 262
Cine-ºi va alege frate 271
16 Cine va primi-n Lucrare 271
Eu merg luptînd nainte 272
Cînd cu vorbiri viclene 272
În templul sfînt al Oastei 273
17 8 Al ºaptelea foc 275
Cu ce-ai ieºit din flãcãri? 300
Frumoasã dragoste dintîi 303
Sîntem nevinovaþi! 312
18
De ce, de ce, de ce? 313
Din cea mai adîncã 316
O, Tatãl Bunãtãþii 316
19 9 A doua judecatã 317
Uºa... 338
Pe patul morþii mele 343
20 Cine va primi pe-acela 345
Suflet dezrãdãcinat 345
Vã chem... 346
21 10 Va veni un altul... 347
Chiar dac-ar fi 356
Am îngropat un înger drag... 362
22
Te-am aºteptat 364
Cum ne-ai putut minþi? 365
Pag. 522

Mã leg cu legãmînt cumplit 366
N-ai sã ne-nvingi! 367
Spun cel mai greu cuvînt 371
23 11 Semnele Oastei Domnului 375
Mãrturisesc... 381
Sfîrºit de bãtãlie... 383
24 Tatã Sfînt mulþumiri... 396
Slãvit sã fii Slãvit Isus 397
Voi cei ce-aþi fost 398
25 12 Voi nu puteþi veni cu noi... 399
Nu-nlãtura o Doamne 416
Nu ne-asculta o Doamne 417
Cînd înþelegi... 418
26 O, morþi rãmaºi... 425
Mai rari mereu... 425
O, cum sã pot? 426
O, lacrimile-acestea 427
27 13 E poate ultima-ncercare... 429
Eu nu mã tem de moarte 467
28
Aº vrea... 468
29 14 Sã ne apropiem de sfîrºit 469
30 Îmi place cîteodatã 500
O, cum sã-întîrzie pedeapsa!... 502
31
La Nunta ta de aur... 512
32
Cuprinsul 514
33 Lucrãrile 517
Pag. 523
Notã adaus
Traian Dorz
În colecþia de “Cîntãri Nemuritoare” a mai scris:
Vol Nr. Caiet Nr. poezii

1 Cîntãrile Dintîi
1 2 Cîntãri Îndepãrtate 420 poezii
3 Cîntãri Luptãtoare
4 Cîntãrile Bibliei
2 5 Cîntãrile Psalmilor 313 poezii
6 Poemele lui Solomon
7 La Izvoarele Luminii 7000 proverbe
3 8 Comori Universale versificate ºi
9 Pe cãrãrile Luminii comentate
10 Osana, Osana
11 Cîntarea îngeraºilor 500 poezii ilustrate
4
12 Cîte-o povestire micã pentru copii
13 Cîntã-mi mamã
Cîntãrile Domnului
5 - 2088 poezii
colecþia de cîntãri a Oastei Domnului
14 Cîntãrile Anilor
6 15 Cîntãrile Roadelor 592 poezii
16 Cîntãri de Drum
17 Cîntãri Nemuritoare
7 18 Cîntarea Cîntãrilor mele 664 poezii
19 Cîntãrile din Urmã
20 Cîntarea Învierii
8 21 Cîntarea Veºniciei 712 poezii
22 Cîntarea Biruinþei
23 Cîntãri Uitate
9 24 Cîntãri de Sus 601 poezii
25 Cîntãri Noi
26 Cîntãrile Cãinþei
10 27 Cîntãrile Eterne 602 poezii
28 Cîntarea Viitoare
29 Biblia Versificatã
11 30 Minune ºi Tainã 306 poezii
31 Eternele Poeme - neterminatã
Pag. 524
Prin harul lui Dumnezeu, în afarã de volumele de poezii apãrute în colecþia
“Cîntãri Nemuritoare”, - Traian Dorz - a mai scris urmãtoarele lucrãri:
Prozã:
ISUS HRISTOS - DUMNEZEUL NOSTRU
Meditaþii la Sf. Evanghelie de la Ioan
Vol. Cap Titlu caiet

1 Hristos - Dumnezeul nostru
1 2 Hristos - Sfinþitorul nostru
3 Hristos - Înnoitorul nostru
4 Hristos - Izvorul nostru

2 5 Hristos - Binefãcãtorul nostru
6 Hristos - Pîinea noastrã
7 Hristos - Învãþãtorul nostru

3 8 Hristos - Luminãtorul nostru
9 Hristos - Vindecãtorul nostru
10 Hristos - Pãstorul nostru

4 11 Hristos - Învierea noastrã
12 Hristos - Împãratul nostru
13 Hristos - Modelul nostru

5 14 Hristos - Adevãrul nostru
15 Hristos - Viaþa noastrã
16 Hristos - Pacea noastrã

6 17 Hristos - Mijlocitorul nostru
18 Hristos - Rãscumpãrãtorul nostru
19 Hristos - Jertfa noastrã

7 20 Hristos - Mîntuitorul nostru
21 Hristos - Slava noastrã
HRISTOS - Pîinea noastrã zilnicã - scurte meditaþii zilnice pentru toate zilele anului
de la 1 ianuarie pînã la 31 decembrie.
HRISTOS - Comoara Psalmilor - meditaþii zilnice la Psalmi
Vol. 1 De la 1 Ianuarie la 30 iunie

Vol. 2 De la 1 iulie la 31 decembrie
Pag. 525
Cugetãri Nemuritoare
Vol Nr Caietul
1 Prietenul tinereþii mele
1 2 Mãrgãritarul Ascuns
3 Piatra scumpã
4 Lumina iubitului fiu

2 5 Calea bunului urmaº
6 Avuþia sfîntului moºtenitor
7 Pãºunile dulci
3 8 Sãgeþile biruitoare
9 Cununile slãvite
10 Poruncile Iubirii
4 11 Rãsplata Ascultãrii
12 Strãlucirea Biruinþei
13 Crucea mîntuitoare
5 14 Eterna iubire
15 Mãrturisirea strãlucitã
16 Porþile Veºniciei
6 17 Numele biruitorului
18 Garanþia netrecãtoare
19 Lupta cea bunã

7 20 Alergarea cea stãruitoare
21 Credinþa cea încununatã
22 La Þãrmul Întîlnirii
8 23 La Ospãþul Veºniciei
24 La Strãlucirea Viitoare
25 Întîi sã Fim
9 26 Dorim sã Fim
27 ªi acum sã Facem
10 28 Semãnaþi Cuvîntul Sfînt

Pag. 526
- Îndrumãri nemuritoare
Nr Caietul
1 Cãrarea Tinereþii curate
2 Scumpele noastre surori
3 Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu
4 Dreptarul învãþãturii sãnãtoase
Trei zile ºi adevãruri istorice
- 12 septembrie 1937
5
- 12 februarie 1938
- 7 noiembrie 1976
6 Sfinþii noºtri înaintaºi
- Povestiri nemuritoare
Nr Caietul
1 Pe genunchii lui Isus
2 Leagãnul de Aur
3 Þara Minunatã
4 Cireºul Înflorit
- HRISTOS - puterea apostoliei

Meditaþii la Apostolele Anului
Vol Caietul
1 26 - Apostolele din prima jumãtate a anului
2 26 - Apostolele din a doua jumãtate a anului
- HRISTOS - Taina Evangheliei -

meditaþii la evangheliile anului
Vol Caietul
1 26 - Evanghelia din prima jumãtate a anului
2 26 - Evanghelia din a doua jumãtate a anului
- Piese ºi montaje religioase

Vol Caietul
Vol. 1 Vine Domnul Copilaº program de Crãciun pt. copii
Vol. 2 Hristos S-a Nãscut petrecere de Crãciun
Vol. 3 Hristos a Înviat petrecere de Paºti
- Surorile noastre sfinte -

Petrecere duhovniceascã pentru surori
- Pentru Istoria unei Jertfe
Nr Caietul Durata Din La
1 Grãuntele 12 ani 1923 1935
2 Cernerea 12 ani 1935 1947
3 Rugul 30 ani 1947 1977
4 Pîrga 12 ani 1977 1989
Pentru toate, Slãvit sã fie Domnul.

Astãzi, 29-IV-1997, am terminat de corectat vol. III din Istorie.
521 pag. = 22.028 rînduri
4,755 MB
1.163.346 caractere = 246.751 cuvinte
22.028 rînduri = 18.888 propoziþii = 11.739 fraze
Am început cartea în
4-II-1997
ºi am terminat-o în
29-IV-1997.
84 de zile.
Ediþie transcrisã ºi îngrijitã

de
Ion Lupiþa
- ostaº al Domnului -
C A N A D A
Slãvit sã fie Domnul !
Astãzi în 29-IV-1997 am corectat ºi aranjat definitiv

aceastã versiune a cãrþii
din Istorie - Vol. 3
Ion Lupiþa
Printed in Canada.

Istoria3 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria3 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pag.

Tot ce v-am scris aici cu lacrimi,

Slavã veºnicã Iubirii

Slavã veºnicã Iubirii

Slavã veºnicã Iubirii

Slavã veºnicã Iubirii

Slavã veºnicã Iubirii

Slavã veºnicã Iubirii

Slavã veºnicã Iubirii

Þie, care ai ales Golgota ca locul cel mai înalt

Þie, care, din înãlþimea cea mai Dumnezeiascã

Þie, care ai rînduit Cuptorul ºi Rugul

Þie, care biruind moartea ºi cucerind slava,

Slavã veºnicã Þie

Meditaþie despre Jertfã

...N-a fost niciodatã altfel... Pe Golgota-nsîngeratã

De atunci aceasta-i calea: fiecare biruinþã

Sînt chemaþi s-aduc-o jertfã, în vreo formã, toþi aceia

Astfel veþi putea-nþelege de ce trebuie sã fie

ªi cu cît pentru-o lucrare e mai mare jertfa datã,

O, fiinþã destinatã pentru jertfã!

Ce sfinþit de rugãciune trebuie sã-þi fie darul

Mulþi, ajunºi sub rugul jertfei tremurînd privesc calvarul

Dacã-atunci sub Vechea Stare, cînd slujeau cerinþei Legii

Iatã-atunci, aici e rostul flãcãrii mistuitoare

O, dar este în aceastã unicã ºi grea lucrare

De-atunci piatra nu rãneºte,

...Dacã mai revii pe lume iarãºi, dupã-aceastã stare

Coborînd napoi calvarul luminatã fi-þi-va faþa

Altfel înþelege chinul,

ªi cît încã sînt pe lume munþi de greutãþi ºi silã

ªi cu orice rînd de oameni,

Cãci mereu aceasta-i calea: fiecare biruinþã

Te rugãm Isuse Doamne, dãruieºte-i Oastei Tale

Rãbdare, o, încã puþinã rãbdare...

Rãbdare, o, încã puþinã rãbdare!

Rãbdare în chinuri ºi-n lipsã rãbdare

Rãbdare-n viaþã ºi-n moarte rãbdare

Rãbdare, o, încã puþinã rãbdare!

Mai þineþi, mai þineþi...

Mai þineþi, mai þineþi azi mîinile-ntinse

Mai þineþi, mai þineþi azi mîinile-ntinse

Mai þineþi, mai þineþi azi mîinile-ntinse

Mai þineþi, mai þineþi azi mîinile-ntinse...

Cel mai frumos Isus

Nimeni nu mai rîse. Trei voci mã întrebarã dintr-o datã:

- Mergeþi toþi în colþul cela, cu faþa la perete!

- Unde? - întrebarã vreo trei. Acum, aici parcã ne obiºnuiserãm.

Dupã aceea, a zis celui din spatele meu:

- Eh, pînã atunci vom mai vedea!

În Sîmbãta Mare eram acasã!

Pentru intensificarea ºi supravegherea vieþii religioase... în eparhie vã pun din nou în

Prea cucernice pãrinte

Oastea Domnului, organizaþie religioasã creatã de bisericã cu scopul de a servi interesele

- Evanghelii ºi Testamente tipãrite în limba rusã. ªi încã o carte “Înapoi la Dumnezeu”.

Cîtã vreme Oastea Domnului era o lucrare necernutã de furtuni ºi nelãmuritã de

Slãvit sã fie Domnul.

Pãr. Iosif Trifa.

O Doamne, ai milã de cei care-i chemi

- Ajutã-l pe-acel care-n urmã-a lãsat

- Ajutã-l pe-acel ce-a lãsat pe pãmînt

- Ajutã-l pe-acel ce-a lãsat multe-averi

- Ajutã-l pe-acela cu sufletul legat