Hristosmarturiamea PDF

Pag.
HRISTOS
MÃRTURIA MEA
Scurtã ºi sfîntã
povestire a vieþii mele
sau
Istoria unor cîntãri Nemuritoare

70 de ani
- din 1914 pînã în 1984 -

Pag. 2 - Hristos - Mãrturia mea -
Sã laºi un semn!
Sã laºi un semn pe unde treci

cînd ºtii cã nu mai vii în veci
ca cei ce duc solia ta
s-o poatã mai uºor purta.
Sã laºi un umblet mai frumos

cu crucea ta dupã Hristos
ca cei ce vin cu crucea lor
s-o poatã duce mai uºor.
Sã laºi un fel mai nalt adus

de-a suferi pentru Isus
ca cei ce-ajung în anii grei
sã sufere frumos ºi ei.
Sã laºi un drum adevãrat

la cei pe care i-ai chemat
ca cei ce-au ascultat ce-ai spus
sã meargã drept dupã Isus.
Sã laºi un mai frumos îndemn

în orice grai ºi-n orice semn
ca fiii ºi urmaºii tãi
sã-i vezi mai sfinþi pe-a vieþii cãi.
...Atunci, pe urmã-þi fericiþi

cãlca-vor mulþi urmaºi iubiþi
iar Sus, în cer la Dumnezeu
de toþi vei fi cinstit mereu.
- Hristos - Mãrturia mea - Pag. 3
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin.
Isus Hristos
Dumnezeul Adevãrat ºi Martorul Credincios
Slavã veºnicã Þie
Pentru dragostea Ta cea nebãnuit de mare

pe care nu voi înceta niciodatã a o preamãri
ºi pentru mãrturia Ta cea adevãratã ºi eternã
cãreia totdeauna îi voi fi recunoscãtor
ºi pentru tot ce am primit ºi voi primi
prin amîndouã
eu ºi urmaºii mei
de aici ºi din Veºnicie,
ºi pentru planul Tãu cel iubitor ºi sfînt

în care ne-ai cuprins mîntuitor ºi fericit
rînduindu-ne sã avem un pãrinte ºi un învãþãtor
care sã ne poarte prin cuvîntul ºi jertfa lui
pe urmele Tale de luminã ºi de umbrã
spre suferinþã ºi spre slavã
pe noi ºi pe urmaºii noºtri
de aici ºi din Veºnicie,
ºi pentru minunile izbãvirilor Tale

cu care ne-ai trecut prin atîtea morþi
redîndu-ne atîtor vieþi
cu care sã Te slãvim ºi sã Te slujim
pe Tine Domnul ºi Dumnezeul nostru
cãruia Singurul I le datorãm toate
ºi lacrimile
ºi cîntãrile noastre
nemuritoare
de aici ºi din Veºnicie

Martorul Credincios ºi Dumnezeul Adevãrat
Isus Hristos
Amin.
Mãrturia mea, Isus
Mãrturia mea Isus

este lacrima fierbinte
care Þie Þi-am adus
lîngã oriºice cuvinte.
ªi e sîngele cel greu

scurs de inima amarã
într-un ceas cînd Dumnezeu
era-n cea mai grea ocarã.
ªi-i sudoarea ce-o cerea

dureroasa silnicie
cînd iubirea Ta pãrea
osînditã pe vecie.
ªi e stropul de nectar
dus la buza Ta uscatã
cînd cel mai nedrept calvar
rãstignea lumina toatã.
ªi-i un zvon de cîntec drag

picurat pe-un drum cu stele
cînd spre-al Nemuririi Prag
se topeau urmele mele.
... Ia-mi-o Tu Isus Iubit

ºi-adevãrul ei mi-l scrie
celor ce le-ai pregãtit
cea mai dulce Veºnicie.
- Hristos - Mãrturia mea - Pag. 5
Înainte de început
Slãvit sã fie Domnul nostru Isus Hristos, acum cã am reuºit dar niciodatã nu m-am gîndit
cã voi scrie cartea aceasta.
Mi-a fost totdeauna neplãcut sã-mi povestesc viaþa, nu numai pentru cã mi s-au întîmplat
prea multe lucruri despre care nici n-aº vrea sã mai amintesc, dar ºi pentru cã totdeauna îmi
vine greu sã spun rãu despre cineva, chiar dacã este foarte adevãrat ceea ce trebuie sã spun.
Mi s-au întîmplat prea multe ºi am trãit ºi vãd prea amare lucruri despre care nu-i uºor sã
vorbeºti.
Mai ales despre casa ta, despre familia ta, despre pãrinþii ºi fraþii tãi, despre viaþa ta cu
ei, fie cã a fost fericitã fie cã a fost nefericitã, nu te poþi hotãrî decît greu sã vorbeºti.
A scrie despre aceasta este ºi mai greu. Vorba þi-o ascultã unul-doi - dar scrisul þi-l citeºte
o lume întreagã. Puþini le vor înþelege bine ºi mulþi le vor judeca rãu.
Dar unii fraþi foarte apropiaþi ai sufletului meu au stãruit de mine prea mult sã scriu de
viaþa mea, susþinînd cã întîmplãrile vieþii mele cuprind foarte multe învãþãminte care vor fi
de folos pentru limpezirea multor adevãruri ºi pentru îndreptarea multor vieþi, mai ales ale
celor mai tineri. M-am îndatorat prea mult faþã de aceºti fraþi iubiþi - ºi n-am putut sã nu-i
ascult.
T-
Poate cã aflînd tainele vieþii mele, unii care de multã vreme cautã sã-mi gãseascã tot felul
de pãcate spre a mã cleveti cu vorbe rele, se vor folosi rãu de cartea aceasta. ªtiu însã cã vor
fi mult mai mulþi cei cãrora experienþele mele o sã le foloseascã spre bine, trãgînd din ele
învãþãminte care le vor ajuta mult, pentru a nu mai plãti ºi ei atît de dureros aflarea acestor
adevãruri, cum a trebuit s-o plãtesc eu.
Martor îmi este Viul Dumnezeu care ne ºtie sufletul fiecãruia, cã nu urãsc pe nimeni. Ura
este în ea însãºi un pãcat de moarte ºi Domnul mi-a ferit inima de un astfel de simþãmînt. Dar
dacã m-am hotãrît sã spun adevãrul, trebuie sã-l spun aºa cum a fost, fiindcã n-aº putea arãta
efectul dacã n-aº spune cauza. N-aº putea spune întîmplãrile pe care le-am trãit, dacã nu aº
spune mai întîi pricina din care s-au petrecut aºa aceste întîmplãri.
Scopul meu aici nu este sã înfãþiºez nici oamenii nici întîmplãrile decît pentru
învãþãmintele care eu le-am tras din umblarea cu ei ºi prin ele. Fiindcã oamenii se duc, iar
întîmplãrile se uitã - dar învãþãmintele trase trebuie sã rãmînã, ele fiind singurele adevãruri
statornice ºi necesare de care avem nevoie cu toþii. ªi cine nu le aflã la timp, le plãteºte foarte
scump mai tîrziu.
Voi pomeni deci cît mai rar numele oamenilor, strãduindu-mã sã arat numai faptele. Dar
ºi acestea numai în mãsura în care vor ajuta la însuºirea învãþãmîntului pe care trebuie sã-l
tragem spre a nu repeta un rãu ºi spre a ne însuºi un bine.
T-
Mi-m ales Calea lui Hristos chiar din clipa cînd mi s-a arãtat prima datã aceastã Cale. Am
primit Adevãrul Lui chiar în ziua cînd mi s- vestit acest Adevãr. ªi mi-am predat Lui inima
în întregime chiar aºa cum mi s-a spus sã-L iubesc pe Isus - cu gîndul cel mai sincer ºi mai
hotãrît. Tot ce am întîlnit apoi în viaþa mea - eu am primit sau am respins numai în funcþie
de aceastã Cale, de acest Adevãr ºi de aceastã Iubire.
Poate cã au fost ºi în viaþa mea împrejurãri cînd n-am putut pe o clipã totul limpede, dar
acestea n-au þinut decît puþin. Dupã aceea totul s-a limpezit statornic ºi mai frumos. ªi nimeni
n-a regretat asta mai mult ca mine însumi, fiindcã am dorit ca toatã mãrturia vieþii mele sã
fie o laudã vrednicã adusã Scumpului meu Mîntuitor Isus Hristos, Salvatorul acestei vieþi. ªi
am vrut ca lauda aceasta sã fie o cîntare nemuritoare adusã dragostei Lui ºi Jertfei aduse de
aceastã dragoste pentru noi toþi. ªi pentru mine în primul rînd.
Nu ºtiu cît am reuºit. Domnul ºi Mîntuitorul meu Isus, - o va spune
(Matei 10, 32-33) .
T-
Doamne Isuse, Scumpul ºi Dulcele meu Mîntuitor, Te rog primeºte ºi binecuvînteazã
mãrturia care a depus-o viaþa mea pentru Tine în faþa lumii prin care am trecut.
Iartã tot ce a putut fi în ea pãgubitor pentru Numele Tãu ºi pentru semenii mei, dar
binecuvînteazã cu mult folos, tot ce a fost în ea bun - spre slava Ta ºi spre folosul veºnic al
Lucrãrii Tale în care m-ai chemat sã mãrturisesc despre Tine. ªi pentru mîntuirea sufletelor
care mi-au privit ºi mi-au primit aceastã mãrturisire.
Fã Doamne Isuse, ca în Ziua Judecãþii Tale mãrturia vieþii mele sã fie vrednicã de Tine
ºi de înaintaºul meu.
ªi tot aºa sã fie ºi mãrturia urmaºului meu.
Amin.
T-
1 Ianuarie 1975. T. D.
Mãrturia - Cap. 1 - Ce puþine adevãruri putem spune Pag. 7
Cap. 1
Ce puþine adevãruri putem spune

- O Doamne, fericit e-acela care-a putut trãi-nþelept
slujind Iubirea ºi-Adevãrul, sã fie-amîndurora drept
sã nu greºeascã nici Iubirii cînd apãrã-Adevãrul sfînt
nici Adevãrul sã nu-L calce pentru-al Iubirii lãrgãmînt...
omnul nostru Isus Hristos este Adevãrul, - Adevãrul Absolut, Întreg, Definitiv, Etern
D ºi Infinit.
Acest Adevãr Unic, este compus totuºi din mii de adevãruri, cuprinzîndu-le pe toate cele
de Sus, cele de la Mijloc ºi cele de Jos. Cele trecute, cele prezente ºi cele viitoare. Cele
privitoare la Dumnezeu. Cele privitoare la oameni. Cele privitoare la noi înºine.
T-
Toate acestea se împart în trei pãrþi ºi anume:
1 - Adevãruri pe care nu le ºtim ºi prin urmare nu le putem nici spune. Acestea sînt cea
mai mare parte din Adevãr.
2 - Adevãruri pe care le ºtim, dar pe care de asemenea nu le putem spune din felurite
cauze. Acestea sînt ºi ele o mare parte din adevãr.
3 - ªi adevãrurile pe care le ºtim ºi le putem ºi spune. Acestea sînt partea cea mai micã
a Adevãrului.
Dar partea asta cere neapãrat o minte sãnãtoasã ºi o inimã curatã atît de la cel ce le spune
cît ºi de la cel ce le ascultã. Cãci fãrã înþelepciune ºi fãrã curãþie - cel ce spune Adevãrul îl
stricã, iar cel ce-l aude îl batjocoreºte.
T-
Pag. 8 Mãrturia - Cap. 1 - Ce puþine adevãruri putem spune
Din genunchi încep sã scriu acest adevãruri care vor alcãtui, atîta cît s-a putut spune spre
folos, cartea vieþii mele, mãrturia mea despre Isus Hristos Mîntuitorul meu ºi despre felul în
care a rînduit El, sã se desfãºoare pentru El, slujba mea, despre care vrea sã depunã mãrturia
aceasta.
Spun încã o datã, cã mã cutremur în faþa paginilor albe pe care va trebui sã le acopãr cu
cele ce va urma sã le descopãr.
Dacã nu mi-ar fi fost cerut prea stãruitor ºi prea argumentat, de cãtre sufletele pe care
n-am putut sã le refuz - spun încã o datã cã n-aº fi scris multe din cele pe care le veþi citi aici.
Pentru cã trebuie sã spun adevãruri care mã dor, despre cele mai scumpe fiinþe pentru mine,
iar apoi pentru cã mai cred ºi acum cã timpul acesta l-aº fi putut folosi mai bine scriind
altceva.
T-
Dar nu poþi asculta voia nimãnui pînã cînd mai întîi nu-þi sacrifici voia ta - dupã cum nu
poþi faci un bine altuia pînã cînd nu accepþi mai întîi sã-þi faci un rãu þie însuþi.
T-
Dacã însã din toate acestea va ieºi un bine pentru cineva - o slujbã pentru Adevãr ºi o
mãrturie spre slava lui Dumnezeu - atunci fie, slãvit sã fie Domnul.
Facã Domnul ca acei care le vor afla, sã primeascã prin ele o luminã ºi un ajutor ca sã
facã binele.
ªi o înºtiinþare spre a nu face rãul.
T-
Repet încã o datã: vã rog ca aici sã nu vedeþi oameni - ci adevãruri! Nu întîmplãri - ci
învãþãminte.
Oamenii ºi întîmplãrile vor fi numai rama, dar învãþãmintele sînt tabloul...
Nu vã opriþi la ramã - ci la tablou! Oamenii ºi întîmplãrile se învechesc ºi se uitã, dar
învãþãmintele rãmîn, pentru cã ele sînt Adevãrul, iar El este Veºnic.
Pentru o cît mai bunã înþelegere a acestora, vreau sã spun aici o istorisire, o întîmplare
despre care nu vã pot da o altã mãrturie decît adevãrul din ea însãºi. Dar lumina din ea vã va
ajuta sã înþelegeþi multe din cele ce vor urma, pe tot parcursul acestei mãrturii.
T-
Se spune în Biblie cã atunci cînd Moise, omul lui Dumnezeu era pe munte pentru primirea
Legii ºi Poruncilor de la Domnul Dumnezeu, el a stat acolo în faþa Celui Prea Înalt patruzeci
de zile ºi patruzeci de nopþi...
Multe adevãruri trebuie sã i se fi arãtat lui Moise în timpul acesta acolo, dar cele mai
multe din ele i-au rãmas ascunse, fiindcã nu le-a putut înþelege atunci nici el. Dar ºi din cîte
le-a înþeles prea puþine a putut spune... ªi el era numai om.
Dupã cum în Noul Testament este adeverit cã înafarã de cele scrise acolo, mai sînt multe
altele pe care le-a fãcut Domnul, dar care nu s-au scris - tot aºa credem cã sînt ºi în Vechiul
Testament.
Acele lucruri care nu s-au scris fac parte din adevãrurile pe care nu le ºtim. ªi despre care
nu putem vorbi.
T-
Se spune totuºi cã atunci cînd primele Table ale Legii cu cele Zece Porunci scrise de
Degetul Domnului Dumnezeu au fost gata, El le dete lui Moise zicîndu-i:
- Ia-le! Cunoaºte-le, învãþîndu-þi casa ta ºi poporul tãu. ªi împlineºte-le ca sã le
împlineascã ºi ei întocmai!
Moise le-a luat, le-a privit ºi iatã cã cele douã Table erau dintr-aceeaºi piatrã strãvezie,
avînd înscrisuri ºi pe dinafarã ºi pe dinãuntru.
- Doamne Dumnezeule Binecuvîntat - a îndrãznit sã grãiascã Moise - dar Poruncile Tale
înscrise pe dinafarã eu le descifrez ºi le înþeleg, însã eu vãd înscrisuri mai multe pe dinãuntru,
iar pe acelea nu le pot nici descifra ºi nici înþelege. Cum sã vestesc ceea ce nici eu nu ºtiu ºi
nici nu înþeleg?
- Moise, Moise - i-a rãspuns Domnul Dumnezeu - ceea ce cunoºti ºi înþelegi tu, este
pentru tine. ªi pentru neamul tãu. ªi pentru vremea de acum.
Ceea ce nu cunoºti ºi nu înþelegi tu, este pentru alþii ºi pentru mai tîrziu, cãci orice om
ºi orice neam ºi orice timp este trecãtor, dar Poruncile Mele sînt Adevãrul, iar Adevãrul este
veºnic.
Fiecare neam îºi are profetul sãu ºi fiecare Timp îºi are profetul sãu. ªi fiecãrui profet i
s-a dat sã cunoascã din Adevãr numai atîta parte cîtã este nevoie pentru mîntuirea sa ºi a celor
la care a fost el trimes.
- Doamne Dumnezeule, dar cine cunoaºte tot Adevãrul?
- Tot Adevãrul nu-L cunoaºte decît Fiul ºi Hristosul fiindcã El este Adevãrul. Dumnezeu
are o mie de profeþi, dar n-are decît un Singur Fiu.
- ªi cum sînt împãrþite adevãrurile la cei o mie de profeþi ai Tãi?
- Cînd i-a sosit vremea unui adevãr ºi mîntuirea unui neam - Dumnezeu îl trimite pe
profetul acelui neam ºi prin el, adevãrul acelui Timp.
Dar ºi acelui profet i se descoperã numai acea parte din adevãruri pentru care este ales ºi
este trimes el. Dacã profetul este credincios ºi dacã poporul este ascultãtor de profetul sãu
- ei se mîntuiesc cu toþii prin acel adevãr care le este îndeajuns pentru vremea lor ºi pentru
trebuinþa lor.
Dacã unul sau altul este necredincios - ori profetul ori poporul - necredinciosul se va
pierde, iar adevãrul acesta va rãmîne zãdãrnicit.
- Doamne Dumnezeule, dar toate adevãrurile sînt mari? Toþi profeþii sînt mari?
- Toate adevãrurile sînt mari, fiindcã toate sînt întregirea Adevãrului. Dar profeþii nu toþi
sînt mari pentru cã nu toþi sînt în întregime ai lui Hristos.
Fiecare profet este mare în mãsura în care trãieºte nu lîngã Hristos, nici cu Hristos, ci în
Hristos.
Adevãrul nu se coboarã la om, ci omul trebuie sã se înalþe spre Adevãr. ªi nu toþi profeþii
pot sã se înalþe îndeajuns ºi sã rãmînã acolo. Cei mai mulþi cad zãdãrnicindu-ºi solia lor ºi
m î n t u i r e a cel or l a care sî nt t ri meº i . Dar m ai ades ea neam uri l e î º i l eapãd ã p ro f e þ i i
zãdãrnicindu-ºi mîntuirea. ªi mîntuirea lor odatã zãdãrnicitã, nu le mai este trimisã o alta
niciodatã.
- Doamne Dumnezeule, dar care profeþi sînt mari - ºi pînã cînd va þine vremea profeþilor?
- Acei profeþi sînt mari care se pot ridica pînã la înãlþimea adevãrurilor pentru care sînt
trimeºi. Iar vremea lor va þine pînã la Venirea Fiului, care va descoperi tot Adevãrul - fiindcã
El este Adevãrul TOT.
- Doamne Dumnezeule, dar eu vãd aici înãuntru ceva ca o Carte Tainicã peste care vãd
ºapte peceþi. Iar peste aceastã Carte Tainicã vãd Chipul unui Miel Însîngerat. ªi Mielul acesta
Însîngerat seamãnã cu mielul pe care l-am înjunghiat noi la ieºirea din Egipt prin sîngele
cãruia am fost salvaþi... - Nu ºtiu ce înseamnã asta!
- Uitã-te ºi mai bine! ªi spune ce vezi?

- Doamne Dumnezeule, sînt îngrozit ºi tremur... Peste Mielul înjunghiat vãd un Chip atît
de strãlucitor - dar atît de chinuit. Capul Lui este încununat cu spini iar Ochii Lui înlãcrimaþi
sînt plini de o nemãrginitã bunãtate iubitoare. Cine poate fi Acesta?
- Acesta este Adevãrul! Acesta este Fiul Meu ºi Dragostea Mea!
- O Doamne ºi Dumnezeule Veºnic, ce miºcat sînt! - O singurã dorinþã mai am. Îndurã-Te
ºi fã-mã sã vãd ºi eu mãcar una din zilele Sale.
- Moise, Moise, tu vei merge ºi-þi vei face lucrarea ta. Iar dacã vei fi credincios soliei tale,
vei adormi în pace. În vremea Lui Eu te voi trezi ca sã-þi împlinesc aceastã dorinþã.
Pînã atunci rãmîi credincios Adevãrului care þi s-a descoperit þie, ca sã fii vrednic ºi sã
þi se descopere atunci Tatãl.
...Astfel în Ziua Schimbãrii la Faþã pe Tabor, Moise a cunoscut pe Hristos ºi atunci i s-a
descoperit tot Adevãrul, dupã cum i se promisese pe Sinai.
T-
Era nevoie sã fac acest ocol la început, pentru a vã obiºnui cu gîndul despre adevãruri ºi
despre Adevãr.
Numai Hristos este tot Adevãrul ºi numai El le poate explica pe toate. Noi cunoaºtem doar
în parte ºi ca numãr ºi ca înþelegere. Totul este sã fim cãlãuziþi de o minte sãnãtoasã ºi de o
inimã curatã în cercetarea celor ce le aflãm.
Iar cele aflate ºi înþelese, sã încercãm sã le trãim cu un cuget curat ºi cu un suflet smerit,
aducînd astfel roade vrednice de mîntuirea pe care o dorim de la Dumnezeu.
T-
Ceea ce n-am dorit sã spun era ceea ce aruncã o umbrã tristã ºi rece asupra unor nume ºi
a unor locuri scumpe mie care aº fi vrut mai bucuros sã rãmînã pentru totdeauna ascunse. Dar
fãrã asta, n-aº putea explica nimic din chiar cele mai mari cotituri care au schimbat tot cursul
vieþii mele.
Sînt mîngîiat ºi despãgubit însã pînã la urmã, cã Domnul a fãcut ca ºi aceste fiinþe ºi
locuri - sã fie binecuvîntate cu mîntuirea Lui.
Nimeni pe lumea asta nu poate spune chiar tot adevãrul despre sine însuºi ºi cu atît mai
puþin nu-l poate spune despre alþii.
Viaþa cea mai curatã de pe pãmînt, este aceea despre care acel care a trãit-o poate sã spunã
sincer, cel mai mult.
Dar absolut totul, fãrã nici un fel de reþinere - numai despre Hristos s-a putut spune...
Pentru cã numai viaþa Lui nu a avut nici un fel de umbrã, peste care s-ar cere mai degrabã sã
treci decît sã te opreºti.
T-
Voi încerca deci sã spun despre viaþa mea cît mai mult pot din tot ce ºtiu. Iar despre viaþa
altora, cît mai puþin ºtiu din cît pot. Pentru ca adevãrurile trimise timpului ºi neamului nostru
cãrora le-am fost ºi eu martor - sã aibã nu numai solia ºi jertfa profetului lor - ci ºi mãrturia
mea, unul dintre cei care am fost cu el. Sînt dator cu aceastã mãrturie.
Pentru acel adevãr ºi pentru profetul lui.
ªi împotriva acelor ce le-au respins, ori le-au încãlcat.
Fiindcã sînt convins cã amîndouã aceste valori sînt unice.
Neamului nostru ºtiu cã nu-i va mai fi trimis alt profet. Nici Timpului nostru un alt adevãr
- asemenea acelora.
Dumnezeu ºi Viitorul vor arãta cã am dreptate.

ªi dupã cum aceastã mãrturie vine acum sã judece oamenii ºi timpul acesta dupã adevãrul
din ei - tot aºa aceastã mãrturie însãºi, va fi judecatã odatã de Dumnezeu, dupã adevãrul din
ea.
T-
O Dumnezeule ºi Doamne al Adevãrului. Cunoscãtorul gîndurilor ºi intenþiilor noastre,
împrospãteazã-mi memoria ºi îndrumã-mi gîndurile în tot ceea ce pot ºi trebuie sã spun, din
ceea ce ºtiu ºi vrei Tu.
ªi iartã-mã pentru tot ceea ce ar trebui sã spun ºi n-am spus. Pentru ceea ce ar fi trebuit
sã tac - ºi n-am tãcut.
Cãci numai Tu Singur Doamne eºti fãrã de pãcat.
Amin.
Slãvit sã fie Domnul.

Cautã-ntruna Adevãrul
Cautã-ntruna Adevãrul cãci el nu-i uºor de-aflat

vorbele, cu cît mai multe, þi-l ascund, nu þi-l arat
cãrþile nu-l spun pe rînduri ci pe-alãturi - ºi pe sub
- cînd e-o lebãdã ce tace, - cînd e un zglobiu hulub.
Nu dispreþui sãracul, cãci ºi tu eºti un sãrac

numai Adevãrul este bunul ce rãmîne-n veac
pune-i vorbei tale lacãt, pune-i faptei tale frîu
ºi nu-þi crede-atinsã þinta pînã treci al morþii rîu.
Nu vorbi de naintaºii sfinþi ºi vrednici ºi eroi

pînã nu-þi înalþi viaþa mai presus de-orice noroi
intrã prin înþelepciune unde-i Adevãrul zeu
ºi vei descuia chivotul tainelor lui Dumnezeu.
Cît pãmînt ai sub picioare atîta ai deasupra cer

gîndurile, amîndouã deopotrivã þi le cer
însã Adevãrul spune mai întîi de cer s-asculþi
Dumnezeu împãrãþeºte prin cei buni,
nu prin cei mulþi.
Cautã dragostea ºi-aleargã dupã adevãr mereu

doar aºa poþi fi prieten ºi copil lui Dumnezeu
Adevãrul o sã-þi schimbe nimb al frunþii spini curînd
iar iubirea-þi va rãsfrînge slava-n veci crescînd, crescînd...
Mãrturia - Cap. 2 - Fiecare existenþã este o tainã Pag. 13
Cap. 2
Fiecare existenþã este o tainã

Cînd m-am nãscut cu trupul acesta printre voi
era ºi nor ºi noapte ºi iarnã ºi rãzboi...
ctele mele spun cã m-am nãscut în 25 Decembrie 1914, iar mama mea Maria mi-a
A spus cã era o noapte noroasã, cã ningea ºi cã era tare frig.
Tatãl meu, Constantin era plecat atunci pe frontul austro-ungar în rãzboiul ce începuse
în luna August a aceluiaºi an, iar acasã cu mama erau numai pãrinþii tatãlui meu. Bunicul
meu, - tot Constantin - îi zicea lumea Moane. Iar bunica mea Veselina.
T-
Pãrinþii mei se cãsãtoriserã abia în luna februarie 1914. În luna August începuse primul
mare rãzboi în care au fost duºi îndatã toþi tinerii în stare de arme, din toate þinuturile
stãpînite de monarhia austro-ungarã, sub robia cãreia era pe atunci ºi Ardealul în care se
gãsea ºi judeþul nostru Bihor. Din el fãcea parte satul meu natal de atunci, Rîturi.
T-
Satul meu, sã gãseºte aproape de Beiuº, pe drumul care duce la Stîna de Vale, dar aºezat
pe alt drum care duce la Talpe ºi Sãliºtea de Beiuº.
Acest cãtun, în formã de potcoavã, are douã uliþe paralele, una care se chema a
Dorzeºtilor iar cealaltã a Briscãneºtilor, dupã num el e pri m el or douã familii care le
înfiinþaserã aici cîndva.
Mult mai tîrziu cînd s-a fãcut o nouã arendare, în loc de Rîturi, localitatea noastrã ºi-a
primit denumirea de Livada Beiuºului. ªi aºa a rãmas ºi azi.
T-
Cãtunul acesta este aºezat pe o ridicãturã micã între douã vãi, care curg de-o parte ºi de
alta de el. Cea dinspre miazãnoapte se cheamã Vale ºi cea dinspre miazãzi se chema Lunca.
Pag. 14 Mãrturia - Cap. 2 - Fiecare existenþã este o tainã
Amîndouã aceste vãi curgeau numai de toamna pînã primãvara, cãci vara erau seci. Cînd
ploua puternic însã, aproape totdeauna apele lor înfuriate ieºeau pe afarã luînd tot ce întîlneau
în cale. Uneori ºi în verile ploioase fãceau acelaºi prãpãd, cãci albiilor lor sînt strîmte ºi
cotite, pline de rãchite ºi arini, iar pe de laturi sînt dealuri multe pînã la Munþii Bihorului.
Toatã apa ºi zãpada topitã de pe coastele acestora se varsã numai în albiile acestor douã vãi
strîmte, luînd vara cruci de grîu ºi cãpiþe de fîn, iarna punþi, poduri, lemne. Tot ce întîlneau
sloiurile ºi lespezile de gheaþã pe care le cãrau în spate valurile lor mari ºi tulburi.
Amîndouã aceste vãi se varsã nu departe de apa Criºului Negru, la care mai tîrziu cînd
aveam ºi eu zece-doisprezece ani, mã duceam vara cu alþi copii sã ne scãldãm. Acolo am
învãþat sã înot scãldîndu-mã în iazul morii de la Negru - acest sat de pe Criº, care acum se
cheamã ºi el Grãdinari...
La iazul acestei mori, apa era mai înaltã de un stat de om, curgînd pe sub roata cea neagrã
ºi mare de lemn. Noi sãream în apã de sus de pe stavilã, în mijlocul învolburat, care se
învîrtea ducîndu-ne la vale...
T-
Cînd mi s-a trezit lumina minþii ºi a priceperii mele, între unul ºi doi ani ai mei, toatã
lumea cunoºtinþei mele o formau mama ºi cei patru bunici ai mei. Pãrinþii tatãlui meu ºi ai
mamei mele.
Casa pãrinþilor mamei era mai încolo peste drum de casa noastrã, iar eu stãteam mai mult
pe acolo, fiindcã de acolo am primit primele mele amintiri.
Bunicul dupã mama a murit în August 1916 iar eu am despre el numai douã amintiri. În
una mã vãd stînd la masã pe genunchii lui. El mînca, ºi din cînd în cînd îmi da ºi mie în gurã
cîte un dumicat din ce mînca el. Parcã vãd ºi acum mîna lui mare ºi crãpatã de muncã,
apropiindu-se de buzele mele...
În a doua amintire mã vãd în miheiul (atelierul) lui, un fel de ºopru unde avea o nicovalã
mare de fier ºi un ciocan cu care bãtea mereu pe nicovala asta. ªi un foale mare-mare cu care
sufla într-o grãmadã de jãratic roºu, din care tare frumos mai sãreau scînteile cînd sufla taica
în el apãsînd cu piciorul pe tinga foalelor lui celei mari-mari. Taica îi ziceam ºi eu, dupã
mama care îi zicea aºa tatãlui ei.
Cred cã toatã ziua stãteam acolo ºi mã minunam cãci era atîta miºcare ºi frumuseþe. Taica
deºi nu era fierar, veneau la el toþi cei din sãtuþul nostru sã-ºi facã fiecare cîte ceva cãci alt
fierar nu era, iar el era un meºter iscusit ºi priceput la toate.
T-
Pe atunci toþi meºterii erau þãrani. În satele vecine erau þãrani croitori de sumane ºi
cojoace. Fãcãtori de opinci ºi cizme. Meºteri de roate ºi securi. Þãranii erau ºi meseriaºi.
Vara lucrau pãmîntul, iarna lucrau meseria...
Acestea douã sînt primele mele amintiri de la vîrsta cînd se vede cã nu aveam mai mult
de un an ºi jumãtate. Dacã bunicul a murit în August 1916 - atîta aveam eu atunci.
Pe tatãl meu Constantin nu l-am vãzut decît în primãvara anului 1919, dupã terminarea
primului mare rãzboi, cînd cei care mai scãpaserã din prizonieratul rusesc, se întorceau acasã.
El fusese din 1916 luat prizonier la ruºi ºi dus în Siberia de unde a scãpat cu mare greu,
întorcîndu-se abia în 1919.
Îmi aduc bine aminte de pocnetele puºtilor lor, de chiotele lor de bucurie venind de la
garã. - ªi de lacrimile fericite ale celor care îi aºteptau de atîþia ani.
Aveam patru ani cînd am vãzut un militar intrîndu-ne în casã ºi îmbrãþiºîndu-se cu bunicii
mei. Cineva mi-a spus:
- Este tatãl tãu. - Nu-mi amintesc decît cã m-am ascuns undeva de fricã - ºi nu ºtiu nimic
mai mult despre întîmplarea aceea.
T-
Am crescut mai mult cu mama, care mã învãþase sã-i spun mãicuþã. Aºa i-am zis ºi spus
pînã cînd am vãzut cã ceilalþi copii încep sã rîdã de mine, fiindcã ei nici unii nu spuneau la
mamele lor aºa. Le ziceau mamã sau maicã.
Pe la zece ani am început sã-i zic ºi eu maicã. Apoi mai tîrziu am vãzut cã este mai
frumos sã-i zic mamã. ªi aºa i-am zis. Ea nu m-a întrebat niciodatã de ce i-am tot schimbat
numele ei. ªi nici eu nu i-am spus.
T-
De tatãl meu am crescut ca un strãin. Întîi pentru cã în primii patru ani nici nu l-am vãzut.
În anii urmãtori îmi amintesc cã nu se înþelegea cu mama - ºi probabil din cauza asta nu m-a
luat niciodatã în braþele lui ºi sã-mi spunã dragul tatii, sau vino la tata.
Certurile dintre pãrinþii mei fiind tot mai dese, eu aveam cel mai mult de suferit. Probabil
cã s-ar fi despãrþit dacã nu eram eu, sau dacã aº fi murit.
Eu m-am deprins sã-i zic la tatãl meu pe numele lui, cum îi ziceau toþi: Constantin - ºi
nu tata cum s-ar fi cuvenit. ªi nimeni nu m-a întrebat vreodatã: - De ce îi zici aºa? De ce nu-i
zici tatã, cãci doar e tatãl tãu?
Nici el nu mi-a spus cã nu-i bine aºa cum zic - niciodatã. - ªi nici mama.
De fapt nici pe mama nu am auzit-o zicîndu-i pe nume, ci cînd vorbea cu el îi spunea tu
sau mã. Iar mie nu-mi spunea altfel cînd vorbeam despre tata decît el. Du-te la el. Unde este
el, ce þi-a spus el! ªi eu ºtiam totdeauna despre cine era vorba.
Cu foarte multã greutate ºi din îndemnul meu lãuntric, am ajuns eu singur cam pe la 12-13
ani sã-i zic tatã. Înþelesesem fãrã sã-mi spunã nimeni ce urît îmi ºade cînd mã aud alþii - sau
chiar cînd mã aud eu singur - strigîndu-l pe tata pe nume. Ca un strãin pe un alt strãin.
T-
Iatã acest adevãr îmi este atît de greu cã a trebuit sã-l spun. Faptul acesta este ca o
impietate adusã chiar acelor fiinþe faþã de care am datoria celui mai mare respect de pe
pãmînt.
Dar învãþãmîntul pe care l-am tras de aici, aº vrea sã-l strig puternic tuturor pãrinþilor:
Sã nu faceþi niciodatã aºa! Înlãturaþi orice neînþelegeri dintre voi cu înþelepciune, cu rãbdare,
cu iertare, cu dragoste - spre a nu-i face pe copiii voºtri sã sufere durerile ºi luptele sufleteºti
pe care le-am suferit eu, în tot timpul nefericitei mele copilãrii, din pricina asta.
T-
Cei patru ani de despãrþire dintre pãrinþii mei din cauza rãzboiului, i-au înstrãinat de tot
unul de celãlalt. Iar la întîlnirea lor, n-au fãcut nici unul un efort spre a se apropia.
Astfel tata s-a dus cu prietenii lui, iar mama cu ai ei. - ªi zeci de ani aºa au trãit.
Eu neavînd nici frate nici sorã - am trãit ºi eu tot ca un despãrþit. Trei strãini împreunã.
Aveam atîta nevoie de iubire. Tînjea sufletul în mine dupã ea... Plecam singur pe cîmp ºi
plîngeam acoperindu-mi cu palmele faþa ºi gura de durere ºi de singurãtate - sã nu mã audã
nimeni plîngînd singur.
Cînd eºti singur, fiindcã n-ai avut pe nimeni e una, - dar cînd eºti singur avîndu-i pe toþi,
asta e alta.
T-
Munca am cunoscut-o de mic. Pãrinþii mei aveau mult pãmînt ºi multe vite - ºi toate
acestea cereau multã muncã. Aveau cîte o slugã la diferitele munci grele ºi plãteau oameni
la seceratul grîului ori la sãpatul porumbului, dar mai erau atîtea pe lîngã astea la o
gospodãrie.
Cu vacile sau cu oile la pãscut, pe vreme bunã sau rea, de la 5-6 ani a trebuit sã mã duc
eu.
Cu tata la plug sau la pãdure, pe zi sau noapte - eu trebuia sã fiu.
De muncile pe care le puteam face, nimeni nu mã scutea. ªi nu eram iertat dacã nu le
fãceam.
Niciodatã în copilãria mea n-am cunoscut iubirea - dar am cunoscut totdeauna asprimea
ºi pedeapsa. La cea dintîi greºealã eram pedepsit pe nedrept, dar dupã ce se vedea asta,
nimeni nu repara nimic în sufletul meu, nici mãcar cu un cuvînt...
T-
Aºa am crescut, totdeauna cu groazã aºteptînd pe tata - ºi uneori chiar ºi pe mama.
Fiindcã nu ºtiam niciodatã cu ce am putut greºi, dupã care sã primesc bãtaie sau mustrare.
Cred cã au fost puþine zile în care sã nu fi fost tras de urechi sau de pãrul de la ceafã. Ori sã
nu fi luat cu palma peste cap ori cu nuiaua peste picioarele goale.
Nu mi se dãdea voie nici sã plîng, cînd eram lovit. Trebuia sã-mi strîng buzele, sã-mi
muºc limba, sã-mi bag pumnii în gurã ºi sã-mi înghit lacrimile. Dacã aº fi îndrãznit sã plîng
cînd mi se striga taci - luam alt rînd de bãtaie.
De atunci ºtiu ce grozav lucru este sã nu poþi plînge cînd suferi. Cîtã uºurare mi-ar fi adus
plînsul cînd mã ustura inima de durere. Dar nu aveam voie sã plîng, cum îi auzeam pe alþi
copii cã plîngeau chiar fãrã sã-i fi atins nimeni. ªi asta mã durea mai rãu decît bãtaia ºi mã
ustura mai tare - pînã în fundul sufletului. Mi se pãrea nu numai cã bãtaia este o înjosire, dar
cã oprirea plînsului este o nedreptate ºi o cruzime de o mie de ori mai mare ºi mai grea.
Cred cã n-aº fi plîns obraznic sau mînios, nici îndãrãtnic ºi furios, cum i-am vãzut pe
mulþi copii plîngînd. Ci aº fi plîns amar ºi îndurerat, un plîns singuratic ºi uºurãtor, cum
plînge cel ce n-are pe nimeni nici sã-l apere, nici sã-l înþeleagã - atunci cînd tocmai mîna care
trebuia sã-l aline, îl alungã...
T-
Dacã nu mã iubeau cei apropiaþi ai mei, refuzam orice iubire a altora... Îmi amintesc cã
pe la 3-4 aniºori ai mei, cînd întîi mergeam cu mama cu vitele pe cîmp, erau pe acolo multe
fete mari la muncã sau la vaci. Unele cum mã vedeau alergau dupã mine sã mã prindã ºi sã
mã sãrute. Mã zbãteam în braþele lor, dînd din mîini ºi din picioare strigînd ºi apãrîndu-mã
supãrat, pînã ce scãpam de la una ºi iar mã prindea alta. Dragostea lor mã îndurera, fiindcã
nu de acolo aºteptam sã primesc dragostea de care aveam nevoie.
T-
Dragi pãrinþi, nu uitaþi cã fiii voºtri au nevoie de la voi nu numai de pîine, de haine ºi de
casã - ci mai întîi de toate acestea au nevoie de dragostea voastrã. Dacã nu-i iubiþi voi, cu cît
vor fi iubiþi mai mult de alþii, cu atîta vor suferi mai tare. Faceþi pe copiii voºtri sã simtã
dragostea mai tare, fiindcã în primul rînd asta le lipseºte în anii fragedei lor copilãrii. Mai
tîrziu, chiar dacã le veþi arãta voi iubirea, asta tot nu va putea ºterge niciodatã pe deplin din
amintirea lor durerea anilor cînd n-au avut-o.
T-
În toate încercãrile timpurii ºi grele prin care a trebuit sã trec, eu am vãzut mai tîrziu cã
tainica înþelepciune a Domnului Dumnezeu, lucra la un plan minunat cu mine. El pregãtea
prin suferinþele acestea, prin singurãtatea mea ºi prin tot ce era împrejurul meu ºi împotriva
mea - pregãtea inima mea ºi toatã fiinþa mea pentru lucrarea care trebuia sã se facã în viaþa
mea mai tîrziu. Erau toate acestea ca niºte pluguri ascuþite ºi dureroase care trebuiau sã are
în mine, sã taie, sã tragã brazde adînci - sfîºiind ºi pregãtind ogorul fiinþei mele, pentru
sãmînþa care avea sã vinã în ea, pentru lacrimile care aveau sã-i fie semãnate, pentru cîntãrile
nemuritoare care aveau sã-i rãsarã, sã-i creascã ºi sã-i rodeascã mai tîrziu.
Din aceastã experienþã ºi convingere am spus apoi ºi mai spun multora dintre cei ce
mi-au adus ºi mi-au arãtat încercãrile lor poetice, cã pentru a scrie ceva care sã miºte ºi sã
rãmînã, se cere mai întîi sã citeºti mult, sã asuzi mult, sã te rogi mult, sã iubeºti mult, sã
plîngi mult - dar, mai ales, sã suferi mult. Fãrã acestea, literele nu strãlucesc, corzile nu
vibreazã, scînteile nu rãsar...
T-
O, dragi copii singuratici ºi chinuiþi, nu vã plîngeþi prea tare ºi nu vã parã prea rãu de
suferinþele prin care trebuie sã treceþi, nici nu-i urîþi deloc pe cei care vã provoacã aceste
suferinþe.
Nu cîrtiþi nici chiar împotriva durerilor care vin din pricina neînþelegerilor dintre pãrinþii
voºtri, pe care nu-i mai pot împãca nici amintirile lor frumoase din vremea cînd se iubeau,
nici datoriile lor împreunate de acum, ºi nici teama viitorului vostru ameninþat... Nici
lacrimile voastre, nici mila de nenorocirea în care vã aruncã ei viaþa voastrã...
Nu deznãdãjduiþi prin toate acestea ºi pentru toate acestea. Cã nici nu gîndiþi voi astãzi
pentru ce rod frumos de mai tîrziu trec acum peste sufletul vostru flãcãrile acestui pîrjol
dureros.
T-
Rugaþi-vã lui Dumnezeu pentru pãrinþii voºtri orbiþi de ambiþie ori gelozie ºi vinovaþi de
nepãsare.
Nãdãjduiþi în Domnul Dumnezeu ºi vã încredeþi în harul Domnului Isus Hristos, aºteptînd
cu milã sã le vinã ºi lor înþelegerea cea sãnãtoasã ºi sã gãseascã drumul iubirii spre voi - ºi
ei unul spre celãlalt. Pentru a vã reface viaþa voastrã ºi viaþa lor.
Iar dacã totuºi nu se va mai putea ajunge la aceasta - sã aveþi puternicã încredere în
Domnul Dumnezeul vostru, care are neîncetat grijã de voi cu bunãtate ºi dragoste. Gîndiþi-vã
cã tocmai aceste grele ºi dureroase încercãri sînt ºcoala ºi mijlocul prin care El vã pregãteºte
pentru cine ºtie ce slujbã aleasã ºi mîntuitoare spre folosul veºnic al vostru ºi al multora.
T-
Dacã prima voastrã familie v-a fost nefericitã, fiþi deplin încredinþaþi cã este o dreptate
iubitoare la Tatãl ceresc - ºi prin asta El vã poate pregãti vouã o a doua familie în care ºi voi
veþi gusta o fericire deplinã.
Dacã naºterea asta v-a fost spre durere, El vã poate da o a doua naºtere care vã va fi spre
minunatã ºi strãlucitã slavã - naºterea de sus, familia cereascã ºi pãrinþii duhovniceºti, între
care chiar din aceastã viaþã puteþi gusta bucuriile Raiului veºnic.
Suferinþele voastre de acum sînt pregãtirea pentru primirea ºi moºtenirea bucuriilor
viitoare. Iar împãrtãºirea prin credinþã cu harul adus de ele, va face sã izvorascã din inima ºi
din mintea voastrã ºuvoaie de binecuvîntãri pentru Dumnezeu ºi pentru semeni.
Vã rog sã credeþi acest adevãr pe care din experienþele mele amare dar strãlucite, l-am
aflat. Orice existenþã este o tainã, dar dezlegarea celor mai multe se aflã numai la sfîrºit.

N-am avut nimic Isuse
N-am avut nimic Isuse

cînd veneam în lume
nici cuvînt, nici cunoºtinþã,
nici mãcar un nume
nici iubire, nici credinþã,
nici nãdejdea-n bine
ci numai singurãtatea
mi-aduceam cu mine...
...N-am nimic nici azi în lume

decît harfa sfîntã
care încã-mi tot mai plînge
ºi-ncã-mi tot mai cîntã
dar ºi-aceasta am Isuse
numai pentru Tine
ea e singura avere
ce-o mai port cu mine.
N-am sã duc nimic Isuse

nici cînd trec din lume
decît taina peste care
Þi-ai pus Sfîntul Nume
ºi durerea ºi cîntarea
mea nemuritoare
- Doamne, vor ajunge-acestea
sã m-aºtepþi Tu oare?
Mãrturia - Cap. 3 - Primii paºi spre luminã Pag. 19
Cap. 3
Primii paºi spre Luminã

Astãzi cînd din nou Isuse mã întorc din cãi de jale
ºi vãd iarãºi copilaºii împrejurul ieslei Tale
îl întreb pe copilaºul care-Þi stã la cãpãtîie:
- cum te cheamã?
el îmi spune: - Dorz Traian, din clasa-ntîie...
înd n-ai nici un îndrumãtor pe calea vieþii ºi eºti nevoit ca tu singur sã-þi desfunzi
C drumul pas cu pas, rãzbind înainte nu numai prin piedicile cele mai mari, ci ºi prin
locurile cele mai necunoscute - îþi trebuie desigur nu numai o muncã grea dar ºi o voinþã tare
ºi o stãruinþã încrezãtoare.
Cînd ai pe cineva care luîndu-te de mînã sã-þi zicã: - Vino dupã mine cã eu ºtiu calea, -
este uºor sã mergi. Nici nu iei seama pe unde calci, nici nu ai grijã ori teamã ca sã cercetezi.
Ai siguranþã deplinã în cel ce te conduce. ªi te încrezi în el fãrã nici o îndoialã. Ce uºor ºi
liniºtit poþi fi atunci.
Cînd ai pe cineva care luîndu-þi condeiul din mîna tremurîndã sã-þi spunã hotãrît: - Uite
scrie aºa! Fã aºa! Trage aici linia asta ºi scrie aºa! - atunci uºor îþi rezolvi problemele, fãrã
sã-þi chinui prea mult mintea ta cu necunoscutele cifrelor, cu tainele literelor, cu rãscrucile
hotãrîrilor...
Dar cînd n-ai pe nimeni de la începutul tuturor acestora - sau cînd îl pierzi îndatã dupã
început pe cel care-l aveai - atunci ce faci?
Atunci n-ai altceva de fãcut decît sã-þi pleci genunchii, sã te uiþi în Sus ºi sã suspini cu
lacrimi: “Doamne, Dumnezeule - iatã eu n-am pe nimeni altcineva sã-mi ajute, decît pe Tine.
Vino Te rog ºi ajutã-mi numai Tu!”
T-
Pag. 20 Mãrturia - Cap. 3 - Primii paºi spre luminã
A trebuit sã ajung ºi eu în ºcoala primarã, în septembrie 1921 pînã nici nu împlinisem

încã cei ºapte ani.
În prima zi de ºcoalã, dis-de-dimineaþã, mama mi-a zis:
- Ia-þi trãistuþa cu cartea ºi tãbliþa ºi hai sã te duc la ºcoalã!
- Cu cine mai mergem, mãicuþã?
- Singur mergi. Ceilalþi nu vreau sã meargã nici unul.
- Mãicuþã, dar e departe ºi singur nu ºtiu sã mã duc. N-am mai fost niciodatã pînã în sat.
- Merg eu astãzi cu tine pînã acolo. Te las la ºcoalã ºi apoi afli tu drumul înapoi. Dacã
nu, dormi acolo. De mîine sã ºtii apoi sã mergi ºi singur.
ªi zicînd asta, mama îmi puse în trãistuþa mea de lînã, lîngã carte ºi tãbliþã, o bucatã de
pîine ºi un mãr mare. Aveam pe atunci toatã grãdina de dupã casã, plinã cu niºte meri înalþi,
plini de mere roºii ºi galbene.
Am mers cu mama pînã la ºcoalã. Ea înainte mai repede, eu înapoia ei mai încet.
Trebuia sã sui dealul ºi era un soare tare frumos în dimineaþa aceea. Dar mie mi se pãrea
totul peste mãsurã de greu ºi de ameninþãtor. Drumul era destul de lung pentru puterile mele.
ªi pentru cã era necunoscut ºi nou, - îmi pãrea nesfîrºit.
Bãtrînul învãþãtor, m-a luat de lîngã mama, s-a uitat la mine peste niºte ochelari cu ramã
auritã - ºi mi-a zis:
- Cum te cheamã pe tine micuþule?
- Traian, mã cheamã.
- Traian, - ºi mai cum?
M-am uitat întrebãtor la mama care mã smuci de mînã zicîndu-mi:
- Nu þi-am spus eu cum sã zici?
- Dorz Traian.
- Aºa mãi micuþule! ªi al cui eºti tu?
- Al lui Constantin de la Rîturi.
- Bine, vino ici ºi stai în banca asta lîngã ãºtia doi cu care ai sã împrieteneºti, n-ai grijã.
ªi sã fii cuminte, sã nu te baþi cu ei. ªi voi sã nu-l bateþi mã - auziþi?
Apoi întorcîndu-se spre mama îi zise:
- Bine, lasã-l aici ºi mergi acasã. Avem noi grijã de el.
T-
Am rãmas acolo în banca a doua, lîngã cei doi copii de care nu mã puteam apropia. Ei
erau prieteni între ei ºi amîndoi priveau la mine ca la un strãin.
Ca sã mã împrietenesc cu cel de lîngã mine, i-am dat mãrul meu cel mare ºi roºu. Mie
mi-a rãmas numai pîinea goalã. Ei au împãrþit împreunã mãrul meu între ei întrebîndu-mã:
- Voi mai aveþi mere de astea?
- Mai avem, multe.
- Sã ne mai aduci cînd vii ºi mîine.
- Am sã vã aduc în fiecare zi.
- ªi le-am tot adus. Aºa mi-am cîºtigat eu puþinele mele prietenii, dîndu-le mereu tot ce
aveam mai frumos ºi mai bun.
Dar îndatã ce nu am mai avut mere, nu i-am mai avut nici de prieteni. Pînã ce au mai
vãzut din nou altceva la mine ºi au avut nevoie sã le dau. Atunci iarãºi s-au împrietenit cu
mine. Pînã ce am avut ce sã le dau.
Încã de atunci ºi în felul acesta, am descoperit eu cît de rare pot fi prieteniile adevãrate
- aproape cu neputinþã de aflat. Cã trebuie mereu dacã vrei sã le cîºtigi ºi sã þi le pãstrezi, sã
ai ce sã le dai tot mai frumos ºi mai bun. Prietenia bunã este tot aºa de rarã ºi de scumpã în
lumea aceasta ca ºi credinþa cea sfîntã ºi ca ºi dragostea cea adevãratã.
În toatã viaþa lui, un om dacã gãseºte o inimã-douã, în stare sã cuprindã în ele aceste
virtuþi cereºti ºi curate. Cele mai multe fiinþe de pe pãmîntul acesta pot arãta o prietenie sau
o credinþã ori o iubire, numai dacã tot primesc cîte ceva vãzut în schimbul ei. ªi þine atîta
vreme cît i se dã ceva. Îndatã ce nu mai primeºte nimic astãzi, uitã tot ce a primit ieri - ºi
pînã ieri.
Cu prietenia faþã de Domnul Dumnezeu ºi faþã de Lucrarea Lui sfîntã, voi afla mai tîrziu
cã tot cam aºa se întîmplã. Pînã ce capãtã omul ceva, sau pînã ce nãdãjduieºte sã capete - mai
stã omul cu Domnul, merge ºi zice ºi promite. Dar îndatã ce vede cã nu mai capãtã nimic -
dragostea multora se usucã, vorba se calcã, faþa se schimbã ºi legãmîntul se uitã...
O, ce schimbãtoare, ce nestatornicã este biata inimã omeneascã. ªi ce urît este acest tîrg
cu Dumnezeu ºi cu cele mai scumpe comori pe care le poate avea sufletul omenesc...
T-
Cînd ai de la începutul ºcolii tale un învãþãtor bun, atunci toatã viaþa ai un mare ajutor
ºi folos pe drumul Cãrþii. Dacã de la primul pas o iei bine, îi vei face frumoºi ºi pe ceilalþi
ce vor urma.
Bãtrînul învãþãtor care m-a primit în ºcoalã atunci din mîna mamei mele - era un astfel
de cãlãuz bun. Dar am avut parte de el numai pînã în clasa a treia. Se numea Sava Halbac -
ºi era un om pãtruns de o mare credinþã în Domnul Dumnezeu, precum ºi de conºtiinþa
misiunii sale. Ne învãþa cu dragoste, - dar ºi cu asprime. Cînd era nevoie folosea ºi nuiaua
lui de lemn de sînger cu noduri din loc în loc, pe care o avea totdeauna pe masã, lîngã
catalogul din care ne striga numele ºi în care ne punea prezenþa ºi notele.
T-
Din prima zi de ºcoalã am intrat în ordinea ºi disciplina impusã de el în cei 25 de ani de
cînd învãþa pe fiii satului Mizieº. La el învãþaserã un timp ºi pãrinþii mei.
Drumul de acasã ºi pînã la ºcoalã þinea mai bine de un ceas de mers pe jos. Mergeam mai
mult peste cîmp decît pe drum. ªi mai mult prin apã, prin noroi ºi prin zãpadã, decît pe timp
uscat.
Pe tot drumul de acasã ºi pînã la ºcoalã, trebuia sã ne ridicãm cãciulile, ori de cîte ori
treceam pe lîngã vreun bãrbat sau vreo femeie - ºi sã spunem cu glas tare deodatã cu toþii:
Laude-Se Domnul nostru Isus Hristos. Iar cel salutat ne rãspundea bucuros: Sã creºteþi mari...
La intrarea în ºcoalã, tot aºa trebuia sã zicem, oricine era acolo.
La ora opt, fix, domnul învãþãtor intra totdeauna în salã. Era numai o singurã salã pentru
toate cele patru clase.
În clipa cînd intra el pe uºã, noi toþi sãream deodatã în picioare ºi-i ziceam: Laude-Se
Domnul nostru Isus Hristos. Apoi rãmîneam aºa pînã cînd el îºi dezbrãca paltonul ºi îºi punea
pãlãria în cuier. Apoi se oprea în picioare fãcîndu-ne semn cu mîna sã începem rugãciunea.
Începeam fãcîndu-ne cruce: În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh - ºi ziceam

în cor cu toþii Tatãl nostru - dupã care rãmîneam în picioare, ascultãtori ºi atenþi, fãrã nici un
zgomot. Nuiaua cea de sînger cu noduri era acolo gata sã ardã orice neascultare. Dar odatã
ce de la început intrase disciplina asta în toþi - de prea puþine ori era nevoie de nuia.
Dupã Tatãl nostru, - fãrã sã ne aºezãm în bãnci, continuam tot în cor cu aceeaºi evlavie,
ca pe o a doua rugãciune Tabla înmulþirii. De la unu ori unu: - unu, - ºi pînã la zece ori zece:
- o sutã.
Cãci ºi Tabla înmulþirii trebuia fiecare dintre noi s-o ºtim cum ºtiam Tatãl nostru.
Dupã aceea ne aºezam jos ºi începeam lecþiile. Eram aºezaþi în douã rînduri de bãnci, cîte
patru într-o bancã, în ordinea claselor. În bãncile din dreapta bãieþii, în cele din stînga fetele.
Ultima bancã din fiecare rînd, era banca mãgãreascã, unde erau puºi cei pedepsiþi pentru
neascultare sau neînvãþãturã. Ce mare ruºine era sã fi pus acolo. Pe mine m-a ferit Bunul
Dumnezeu în tot timpul ºcolii de ruºinea asta.
Lecþiile începeau de la clasa întîia, apoi cu a doua, cu a treia ºi sfîrºeau cu a patra.
Mai tîrziu, cu noi s-au fãcut cinci clase, apoi ºase, apoi ºapte. ªi la atîtea au rãmas
patruzeci de ani ºi dupã noi.
Dupã ce se termina cu lecþiile, domnul învãþãtor începea cu noi învãþarea ºi repetarea
cîntãrilor bisericeºti, pregãtindu-ne pentru ca duminica, la bisericã, sã dãm rãspunsurile la Sf.
Liturghie.
ªcoala noastrã era confesionalã. Pe atunci aproape toate ºcolile erau confesionale, iar
învãþãtorii erau pregãtiþi ºi pentru a fi cîntãreþi bisericeºti.
Învãþãtorul nostru era nelipsit în fiecare duminicã de la bisericã. De acolo din strana din
dreapta - el conducea cîntãrile, cu glasul lui cel frumos ºi limpede care umplea toatã biserica.
În fiecare duminicã, el ne ducea pe toþi ºcolarii lîngã strana lui ºi ne aºeza frumos de-o
parte bãieþii ºi de alta fetele. Toþi îmbrãcaþi curaþi cu cãmãºuþe albe, cu cojocele de lînã ºi cu
opincuþe de piele, spãlaþi ºi pieptãnaþi.
De la Unul Nãscut Fiule ºi Cuvîntul lui Dumnezeu - ºi pînã la Fie Numele Domnului
binecuvîntat - noi cîntam cu ochii þintã la gura lui, toate rãspunsurile, fãrã greº. Glasurile
noastre calde ºi limpezi rãsunau ca niºte clopoþei de argint, înconjurînd glasul lui cald ºi
dulce ca al clopotului cel mare de aramã din turnul bisericii.
Aºa am învãþat eu ordinea ºi evlavia în Casa Domnului, din acele zile cînd pe toate le
trãiam cu atîta sfîntã teamã ºi înfiorare, cum aº fi fost nu pe pãmînt ci undeva lîngã Porþile
Cereºti.
Atmosfera aceasta mi-a rãmas pînã astãzi întreagã în inima mea ºi ori de cîte ori merg în
bisericã, o trãiesc aievea, cum nu s-ar fi pus nici un fel de depãrtare de ani ºi de stãri, între
mine cel de atunci ºi eu cel de astãzi.
O cîtã putere are harul lui Dumnezeu sã ne pãstreze curaþi în tot ce odatã I-am încredinþat,
dacã nu mai luãm ºi nu mai pierdem niciodatã din chivotul Sãu Sfînt, ceea ce am pus la
început acolo.
T-
La marile sãrbãtori ale Crãciunului sau Paºtilor, atmosfera sfîntã pe care o trãiam în Casa
Domnului, era nespus mai strãlucitã ºi mai puternicã. Colinzile de Crãciun sau Cîntãrile de
Înviere, erau ceva divin ºi de neuitat. Oamenii, copiii, biserica, totul pãrea undeva în rai.
Vedeam parcã aievea îngerii zburînd pe sus ºi vocile lor împletindu-se cu ale noastre mai ales
atunci cînd ajungeam la: Sfînt, Sfînt, Sfînt este Domnul Savaot, plin este cerul ºi pãmîntul de
mãrirea Lui, Osana întru cei de Sus...
Doamne Dumnezeule, ce stãri înãlþãtoare se trãiau atunci. Ce pãcat mare face împotriva
a tot ce este mai divin în om ºi înafara omului, oricine rãpeºte credinþa din sufletele copiilor
ºi a oamenilor. Cãci cine pierde nu mai poate avea apoi niciodatã nimic sã mai poatã pune
acolo în locul ei rãmas gol pe totdeauna.
T-
În tot timpul anilor copilãriei, bineînþeles cã am putut avea ºi eu, ca toþi copiii la vîrsta
aceea, multe pãþanii ºi întîmplãri, unele mai bune, altele mai rele. Mai grele sau mai uºoare,
unele mi le-am mai amintit, altele nu.
Din multe am tras ºi eu unele învãþãminte folositoare pentru viaþa mea de dupã aceea.
Întîmplãrile au trecut, dar învãþãmintele mi-au rãmas. O parte dintre ele le-am pãstrat fie
prin cãrþile mele de povestiri, fie prin alte însemnãri. Fiindcã am crezut cã dacã mie mi-au
folosit - ºi altora le vor putea fi de folos.

M-am întîlnit cu Tine
M-am întîlnit cu Tine la un hotar Isus

ºi-am ascultat întîiul cuvînt ce mi l-ai spus
la-ntîia Ta chemare Þi-am spus cu lacrimi: Da!
- ºi nu uit pîn-la moarte îmbrãþiºarea Ta.
...Au fost de-atunci necazuri cît munþii-ameninþînd

dar harul Tãu mai mare a fost de orice rînd
au nãvãlit vrãjmaºii cumpliþi ca niºte lei
dar Tu ai fost Isuse mai tare decît ei...
ªtiu cã ºi de-azi-nainte pe-oriunde m-ai purta

mã va-nsoþi prin toate, Isus puterea Ta
ºi-mi vei întinde Mîna, mai repede sã vin
sã mã-ntîlnesc cu Tine
la Alt Hotar. Amin...!
Mãrturia - Cap. 4 - Vrãjmaºul cautã viaþa pruncului Pag. 25
Cap. 4
Vrãjmaºul cautã viaþa pruncului

Doamne, sînt o luminiþã - cît un mugurel de viþã
orice val sã mã atingã - este gata sã mã stingã
orice vîntiºor sã batã - mã-ncovoaie dintr-o datã
dacã Mîna-Þi nu m-ar þine - n-ar fi-un ceas nimic de mine.
u cît Domnul Dumnezeu preþuieºte mai mult o viaþã, cu atîta satana cautã mai mult
C sã o nimiceascã. ªi cu cît Domnul Hristos cautã sã ocroteascã mai cu dragoste un
suflet - cu atîta vrãjmaºul cautã mai cu urã sã-l arunce în tot mai multe primejdii.
Pentru împlinirea planurilor sale, satan se foloseºte de tot felul de duhuri, de oameni, de
mijloace ºi de ispite rele, vãzute ori nevãzute.
De cîte ori, în calea unei vieþi apãrate de Domnul Dumnezeu vine cîte o primejdie din
partea celui rãu, de atîtea ori Duhul Domnului îl înºtiinþeazã pe cel primejduit fie într-un fel,
fie în altul. Cînd însã noi avem ori înþelegerea prea neºtiutoare ori voinþa prea slabã ca sã ne
oprim la timp, - atunci intervine Însãºi Mîna Domnului cea Bunã ºi Puternicã ºi ne salveazã.
Ori direct, cum a fost în viaþa lui Ilie. Ori indirect, cum a fost în viaþa lui Moise.
T-
Nu ºtiu în ce mãsurã a gãsit Domnul ºi Mîntuitorul meu, cã viaþa mea Îi va fi folositoare
în Lucrarea Evangheliei Sale, - dar ºtiu cã în multe rînduri, numai din cîte le-am vãzut eu -
(dar din cîte nu le-am vãzut!), a intervenit în chip minunat bunãtatea ºi grija Lui ºi m-a salvat
de la moarte. Satana cãuta sã-mi ia viaþa: numai viaþa cãuta sã mi-o ia. Dar Domnul nu i-a
îngãduit - ci ori într-un fel ori în altul, m-a scãpat de la moarte de fiecare datã...
T-
Pag. 26 Mãrturia - Cap. 4 - Vrãjmaºul cautã viaþa pruncului
Desigur primejdiile de moarte sînt aºezate în calea vieþii noastre în mult mai mare numãr
decît le putem noi vedea, chiar cînd luãm bine seama la ele. Dar cea mai mare parte din aceste
primejdii, noi nici nu le vedem. Trecem prin ele fãrã sã le nici bãnuim, cãci Domnul
Dumnezeul nostru ni le acopere - nici sã nu le vedem cu ochii noºtri.
Însã pe unele dintre acestea El lasã ca noi sã le vedem pentru ca sã ne dãm seama din cele
puþine vãzute, cît de multe pot fi celelalte, - ºi prin urmare cît de multã grijã ne poartã El!
Asta pentru ca întotdeauna sã învãþãm sã-I mulþumim cu recunoºtinþã ºi sã umblãm cu
grijã.
De fiecare datã cînd Domnul Dumnezeul meu m-a salvat cu viaþã dintr-o primejdie de
moarte, eu ar fi trebuit sã vãd cã mai trãiesc numai datoritã Milei Sale. Cã viaþa mea, de dupã
salvarea asta fiind numai un dar al Lui, se cuvine sã o mai trãiesc în totul doar spre slava Sa.
Însã eu nu totdeauna am vãzut aceasta.
Dar slãvit sã fie Domnul pentru clipa cînd am început sã vãd. De atunci întocmai aºa am
ºi cãutat sã fac.
T-
Aveam nici patru aniºori în vara anului 1918, cînd într-o zi de varã ai mei secerau grîu
la Vale. Bunicul tãia grîul cu coasa culcîndu-l brazdã pe cel necosit, pentru ca mama sã-l
poatã strînge cu secera mãnunchi, aºezîndu-i în dreapta ei adunaþi frumos. Legãtorul care
venea în urma ei îi lua cîte trei-patru strîngîndu-i sub genunchi în snopi ºi legîndu-i cu
legãturi fãcute din spice.
Lîngã un snop aºezat în picioare era olul de pãmînt cu apã pus la umbrã sã nu se
încãlzeascã. Eu în urma lor ºi printre snopi mã jucam sãrind încoace ºi încolo, aºteptînd sã
aflãm vreun cuib de pitpalaci ori de ciocîrlie prin grîul cosit.
Cam la jumãtatea timpului dintre amiazã ºi searã, cînd soarele era de un stînjen bun pe
cer, toþi secerãtorii de pe cîmp lãsau lucrul ºi strînºi roatã se aºezau undeva pe snopi, ca sã
mãnînce de ojinã... cãci flãmînziserã de la amiazã. Ziua era mare ºi lucrul greu.
Mã uitam ºi cît vedeam cu ochii, întreg hotarul era plin de secerãtori. Unii cîntau pe
dealuri ºi pe vale de rãsuna pînã departe.
Ce frumos era totul. În grîu cîntau pitpalacii ºi cintezii. Pe sus cîntau ciocîrliile. Prin
arinii de-a lungul vãii cîntau presuri ºi grauri.
Oricît de grea era munca atunci, nimeni n-o fãcea mînios ºi forþat. Toþi o fãceau cu drag
ºi cei mai mulþi cîntînd. Ce mare binecuvîntare de la Domnul Dumnezeu este bucuria muncii.
T-
Lîngã lanul de grîu unde secerau ai mei era o fîºie cu iarbã verde ºi moale, prin care
alergam eu desculþ încoace ºi încolo pe lîngã secerãtori.
Cînd lãsaserã lucrul pentru a se duce mai încolo ca sã-ºi ia gustarea lor de ojinã ºezînd
pe snopi, bunicul meu lãsase coasa lui proptitã în varga ei în iarbã cu tãiºul în sus.
În timp ce ei stãteau pe snopii lor roatã vorbind ºi mîncînd, uitîndu-se în jos la mîncarea
lor care era aºezatã pe un ºtergar la mijloc între snopi, nu m-au vãzut pe mine cum fug
desculþ, sãrind spre coasa care era aºezatã în calea mea cu tãiºul în sus.
Mai era atîta loc larg ºi în altã parte pe unde aº fi putut sã fug ºi sã sar. Mã chemaserã sã
merg ºi eu sã mãnînc cu ei pîine ºi ceapã ºi brînzã, - dar pe mine nu ºtiu ce mã mîna ºi mã
trãgea sã merg spre coasã fugind ºi sãrind desculþ.
Într-o clipã m-am pomenit cãlcînd cu picioarele goale în tãiºul coasei, care m-a strãpuns
usturãtor pînã la os, arzîndu-mã ca o pleasnã de foc.
M-am prãbuºit acolo plîngînd. Din picioarele mele desculþe curgea vale sîngele înroºind
pãmîntul ºi iarba.
Mama ºi bunicul au venit repede ºi m-au ridicat de acolo cu labele picioarelor scãldate
în sînge, tãiate aproape de tot.
Au rupt niºte frunzã de varzã de pe aproape, cãci nu mai ºtiau cu ce sã-mi opreascã
sîngele, apoi m-au legat cu niºte prosoape ºi obiele, care se umplurã ºi ele îndatã de sînge.
Aºa, pe sus, m-au dus în braþe pînã acasã ºi m-au aºezat în pat.
Bunica s-a dus repede aducînd niºte buruieni de leac de coada ºoricelului ºi crestãþele,
cu care zdrobindu-le, mi-a oblojit amîndouã picioarele pînã sus.
Am zãcut aºa nu ºtiu cîte sãptãmîni între moarte ºi viaþã. Picioarele mi se umflaserã ºi
rana copsese. Coasa fusese plinã de praf ºi de zgurã de buruienile veninoase de prin grîu.
Singurul meu doctor era bunica. Ea mã lega ºi mã dezlega, primenindu-mi ierburile ei de leac
coada ºoricelului ºi crestãþeaua pe care le zdrobea între douã pietre ºi apoi mi le întindea
peste ranele mele dureroase, pînã ce într-un tîrziu mi s-a vindecat ºi am putut sã umblu.
De atunci nu m-am mai jucat pe lîngã coasã niciodatã în viaþa mea. Dar am aflat atunci
ºi cã nu toate ne sînt îngãduite. Cã multe jocuri sînt primejdioase ºi cã totdeauna trebuie sã
fii cu mare bãgare de seamã pe unde umbli.
Dar nici bunicul n-a mai aºezat niciodatã coasa în felul acela. De fapt, zicea el dupã
aceea, cã nici pînã atunci n-o mai aºezase aºa. Nici el nu-ºi dãdea seama ce l-a fãcut atunci
s-o punã aºa, cu tãiºul în sus - cum nu-mi dãdusem seama nici eu ce mã împinsese ºi pe mine
sã fug acolo tocmai atunci...
Vrãjmaºul prinsese un prilej nimerit ca sã-mi facã rãu ºi s-a ºtiut folosi aºa de bine de el
ca sã-mi ia viaþa.
Dar Domnul nu m-a lãsat sã cad acolo cu burta sau cu ochii. Ca sã nu mã pierd de tot.
Adevãrul acesta n-aveam cum sã-l ºtiu eu atunci dar mai tîrziu am aflat cã dacã trebuie sã
trecem prin felurite încercãri, Domnul Isus întocmeºte toate lucrurile în aºa fel încît sã nu ni
se întîmple rãul cel mai mare ci cel mai mic, dupã cum a zis El: Iatã, Eu sînt cu tine ca sã
te scap...
T-
În toamna anului urmãtor, dupã ce abia mã vindecasem de boala picioarelor mele din care
am ieºit foarte slãbit - am fost iarãºi împins într-o altã primejdie de moarte.
Era în dimineaþa unei zile de lucru. Toþi oamenii mergeau încoace ºi încolo cu boii
înjugaþi fie la plug, fie la grapã, cãci era vremea semãnatului de grîu. Bunicul ºi tata
înjugaserã boii la plug ºi o luarã la arat ieºind prin grãdina noastrã cu meri sã meargã spre
Luncã.
Mama nu era acasã ci numai bunica era ocupatã pregãtind înãuntru mîncarea.
Eu m-am luat în urma plugului pînã la leasa din gardul grãdinii ca sã vãd bine dacã au
plecat cu plugul sau se mai întorc dupã ceva înapoi. Aveam de gînd sã merg pe uliþã sã mã
joc cu ceilalþi copii, ºi mã temeam sã mã duc cîtã vreme tata era pe aproape cã nici tata ºi nici
mama nu mã lãsau sã merg pe uliþã la ceilalþi copii.
Multã bãtaie am luat eu de la ei pînã m-au înþãrcat de tot de acest obicei. Eram copil,
eram singur ºi pe atunci nimeni nu cumpãra jucãrii pentru copiii de la þarã. N-aveam cu ce
sã mã joc decît cioplind cu cîte un cuþit la cîte ceva. Dar nici cu cuþitul n-aveam voie sã
umblu. Toate degetele mi-s pline ºi astãzi de semnele tãieturilor de atunci.
T-
De data asta, cum nu-i mai vedeam de gard ºi de meri - un gînd ispititor mã împinse sã
mã sui pe scarã care era pusã pe cãpiþa cea mai mare de fîn, lîngã mine. Scara era foarte
înaltã, dar cãpiþa era ºi mai mare. Aºa cã dupã ce nu mai avui scarã, mã urcai þinîndu-mã de
fîn, pînã la parul din vîrf.
Dar cînd am vrut sã cobor înapoi, parcã cineva m-ar fi împins. Fînul de care mã þineam
s-a smuls înainte de a ajunge eu cu picioarele pe scarã.
Am alunecat în jos rostogolindu-mã din vîrful cãpiþei înalte, pînã m-am izbit jos de
pãmîntul tare, lîngã grapa care era lãsatã acolo la umbra cãpiþei.
Nu ºtiu cît am zãcut acolo fãrã cunoºtinþã ºi cu neputinþã sã mã miºc. Cînd mi-am revenit
mi s-a pãrut cã toate oasele îmi sînt zdrobite. Respiraþia îmi era tãiatã. ªi niºte junghiuri ca
niºte cuie ascuþite simþeam în tot corpul. Capul mã durea ºi îmi vuia ca o moarã.
Bunica gîndindu-se cã sînt pe uliþã la copii, nu mã cãutase. Cînd m-a gãsit într-un tîrziu,
îmi mai revenisem, dar eram galben ca ceara...
Eu nu i-am spus ce am pãþit, iar ea nu s-a mai gîndit din ce mi s-a fãcut rãu. Mã ºtia
slãbuþ ºi nu voia sã mã necãjeascã. M-a aºezat iarãºi în pat ºi m-a lãsat sã dorm.
Mã gîndeam ce bine totuºi cã n-am cãzut în grapã. Cu siguranþã cã acolo aº fi rãmas mort
ºi zdrobit de tot. Înþelesesem eu cã nu trebuia sã mã sui acolo ºi de aceea n-am mai spus la
nimeni ce am pãþit. Dar cum sã înþeleg atunci ceva despre mila ºi grija Tatãlui Ceresc, care
m-a izbãvit sã nu cad în grapa aºezatã cu colþii în sus, chiar lîngã locul unde cãzusem eu.
T-
În anul urmãtor, tot vara, o altã primejdie mã pîndea.
Rãzboiul se sfîrºise, dar nu se sfîrºiserã ºi stãrile de vrãjmãºie dintre oameni! Ardealul
revenise la români, iar judeþul nostru Bihor era tãiat în douã de graniþa cu Ungaria, jumãtate
rãmãsese dincoace, jumãtate dincolo.
Acolo în Ungaria rãmãseserã mulþi români, aici rãmãseserã mulþi unguri. Între aceste douã
popoare n-a fost niciodatã pace deplinã, iar acum ungurii erau ºi mai furioºi din cauzã cã le
fusese luat Ardealul pe care îl stãpîniserã aproape o mie de ani.
Peste frontierã veneau noaptea multe bande înarmate ºi în stãrile acelea tulburi cãutau sã
mute hotarul cît mai încoace, iar ai noºtri îl mutau înapoi. Aveau loc multe lupte ºi ura fãcea
mult rãu ºi într-o parte ºi în alta. Atunci au fost uciºi mulþi nevinovaþi ºi dintre ai noºtri ºi
dintre ai lor.
Cu cîteva sute de ani mai înainte, niºte demnitari ai Ungariei, strãmutaserã din inima
Ungariei în þinutul nostru cîteva sate întregi cu un mare numãr de unguri ºi îi aºezaserã în
locurile noastre cele mai bune. Ca sã fie aici în mijlocul românilor ca un cap de pod al lor.
Cea mai puternicã dintre aceste localitãþi curat ungureascã era vecinã cu satul nostru.
Stãpînirile maghiare le fãcuserã lor multe înlesniri, pentru a cuprinde prin cumpãrare cît mai
multe pãmînturi de la noi.
Românii erau în toate privinþele nedreptãþiþi de acele stãpîniri.
T-
Cu timpul hotarele acestor sate ungureºti s-au tot lãrgit cuprinzînd ogoarele pînã aproape
de grãdina noastrã.
Vitele lor pãºteau pînã lîngã noi ºi plugurile lor arau tot mai mult pãmînt al nostru. Din
pricina asta erau foarte mîndri ºi dispreþuitori faþã de ai noºtri.
Dacã vitele unora dintre ai noºtri scãpau în hotarele lor, se rãzbunau cumplit ºi pe vite
ºi pe oameni. Din pricina asta au avut loc multe încãierãri între ai noºtri ºi ai lor. Ei aveau
arme ºi trãgeau ºi cu armele dupã ai noºtri, ori veneau cu ciomege ºi pari fugãrindu-ne pînã
în casele ori în ascunzãtorile noastre.
Dupã revenirea Ardealului la România, încã cîþiva ani, au tot continuat aceste lupte ºi
ameninþãri între ai noºtri ºi ai lor.
T-
În vara de care vorbesc fiind încã îndatã dupã primul rãzboi, aceste lupte erau încã în toi.
Ungurii nu se puteau obiºnui cu noua stare de lucruri ºi cãutau pretutindeni provocãri ºi
rãzbunare. Mulþi dintre ai noºtri au fost atunci atacaþi noaptea sau ziua în ascuns, fiind gãsiþi
morþi pe cîmp ori rãmaºi dispãruþi pentru totdeauna.
T-
În vara aceea într-o zi caldã, nu ºtiu ce mi-a venit mie sã mã duc singur departe în jos pe
Luncã, unde nu mai mersesem decît rar ºi cu alþii la pescuit, ori cu ai noºtri la muncã.
Acum era chiar pe la amiazã ºi pe cîmp era pustiu, fiindcã era între sapã ºi secerã. Una
se terminase iar cealaltã nu începuse.
Un ungur voinic care era dincolo de Luncã la coasã, îndatã ce m-a vãzut cã sînt singur
lîngã Lunca cea plinã de arini ºi de rãchite, iar pe cîmp nu-i nimeni - se grãbi sã vinã ºi sã
mã cheme la el. Avea în mînã un cuþit ºi se fãcea cã taie o nuia. Zicea cã-mi face o fluierã
de rãchitã ºi sã merg sã prindem peºti în Luncã.
Eram foarte aproape cînd dintr-o datã un puternic gînd de primejdie mã înspãimîntã
zicîndu-mi:
- Fugi cã vrea sã te omoare! Nu vezi cuþitul la el?
Am rupt-o numaidecît la fugã spre casã cît puteam. Pînã ce a ieºit el din Luncã sã mã
prindã, malul dintre noi fiind înalt - eu eram destul de departe ca el sã mai fugã dupã mine.
Era în plinã zi ºi se temea sã nu-l vadã cineva de pe cîmp.
T-
Aºa am scãpat ºi atunci de o moarte sigurã, tot prin înºtiinþarea ºi izbãvirea Bunului
Dumnezeu.
T-
În toamna urmãtorului an murea bunicul meu dupã tatã. Bunicul care îmi povestise mie
acele neuitate povestiri din care mai tîrziu am tras ºi eu multe învãþãminte, fiindcã tocmai
pentru asta mi le ºi povestise el...
Fusese un povestitor neîntrecut, cu un glas plin de bunãtate ºi de înþelepciune. Multe din
cele ce le-am scris mai tîrziu în cãrþile mele de povestiri, - de la el le-am ºtiut.
Nu avea decît ceva peste cincizeci de ani cînd a murit. A fost un om foarte muncitor în
scurta lui viaþã ºi harnic. A avut mulþi copii, dar nu i-au trãit decît trei, tatãl meu Constantin
ºi douã fete, mãtuºile mele Ance ºi Catiþa.
Cea mai mare anume Ancea, din cauza unei boli din copilãrie rãmãsese cu o veºnicã
durere de cap ºi cu un defect de auzire. Din pricina asta a fost tot timpul vieþii foarte necãjitã
ºi dispreþuitã. A cãsãtorit-o mai mult zestrea decît celelalte daruri ale ei. Dar n-a fost mai
fericitã nici în cãsãtorie. Foarte curînd a murit. Toatã viaþa ei mi-a fost milã de ea. N-o ºtiu
decît plîngînd.
Cealaltã sorã a lui tata, Catiþa, era harnicã ºi credincioasã. O fire liniºtitã, tãcutã,
rãbdãtoare ºi darnicã. S-a cãsãtorit într-un sat mai departe, a avut ºi ea trei copii. N-a trãit
nici ea mult ºi s-a îmbolnãvit de inimã ºi de picioare. Apoi curînd dupã sora ei s-a dus ºi ea
în Veºnicie.
E un dar de la Dumnezeu cã oamenii cei mai buni ºi cei care au suferit mai multe
necazuri, nu trãiesc prea mult pe pãmînt. Poate cã îi este rînduit fiecãrui om o anumitã mãsurã
de necazuri în lumea asta. ªi cu cît omul ºi-o împlineºte mai repede aceastã mãsurã, cu atîta
se duce mai curînd la odihna ºi rãsplata veºnicã de care s-a învrednicit prin rãbdarea ºi
credinþa lui, suferind în lumea asta.
T-
În ziua înmormîntãrii bunicului meu, eu am prins un moment cînd în casa unde era sicriul
lui, nu mai era nimeni. M-am dus ºi am tras pînza albã de pe faþa lui - ºi atunci o bobiþã de
spumã i-a înflorit între buze spãrgîndu-se. Mi s-a pãrut cã este viu ºi cã vrea sã-mi spunã
ceva. Dar n-a mai putut sã-mi spunã nimic.
M-a lovit o aºa jale ºi durere în inimã încît am izbucnit în lacrimi ºi nu mã mai puteam
opri din plîns.
Ce mult mã iubise pe mine bunicul meu ºi ce mult îl iubisem ºi eu pe el. Ce multe îmi
spusese el cînd putea vorbi - ºi ce mult simþeam cã ar avea acum sã-mi spunã, cînd nu mai
poate.
Ceva foarte adînc am simþit cã se rupe în inima mea cînd am înþeles cã-l pierdusem pentru
totdeauna. ªi cã tot ce mai avea el sã-mi spunã mie ºi eu aveam sã-i spun lui, - nu se va mai
putea niciodatã în lumea aceasta. Murise ºi el tînãr ca ºi tatãl sãu Daniel, mort tot de inimã
ºi tot la cincizeci de ani, pe neaºteptate în capãtul grãdinii unde mersese sã vadã dacã nu vine
feciorul lui - bunicul meu - cu carul de la pãdure.
T-
Cred cã este foarte mare nevoie, cît sîntem împreunã cu pãrinþii noºtri - sau cu copiii
noºtri - sã ne împãrtãºim unii altora cît mai multe - ºi sã ascultãm unii la alþii, mult mai mult
decît o facem acum de obicei. Pentru cã pe neaºteptate vine despãrþirea între noi. - ªi atunci
nu numai cã pãrerile de rãu ne vor umple de amãrãciune pe cei rãmaºi, toatã viaþa, dar ºi
multe din cele ce le-ar fi folosit lor de la noi, sau nouã de la ei, le pierdem pentru totdeauna
ºi noi ºi ei.
T-
În prima sãptãmînã dupã moartea bunicului meu - am început sã merg la ºcoalã, dupã cum
am spus în capitolul de mai înainte.
Începusem sã mã obiºnuiesc la ºcoalã ºi chiar sã-mi placã, fiindcã acolo aveam în sfîrºit
bucuria sã fiu împreunã cu mulþi copii. Din lunile cînd începuse frigul ºi nu mai mergeau
vitele la cîmp, veneau ºi copiii vecinilor la ºcoalã, aºa cã nu mai mergeam singur ºi nici nu
mai veneam singur. Însã toþi erau mai slãbuþi ca mine.
Ceea ce vreau sã povestesc acum despre o altã primejdie de moarte prin care am trecut,
s-a petrecut în prima vacanþã de Crãciun pe care am primit-o în iarna aceea.
T-
Încã de la începutul lunii decembrie ninsese mult, apoi urmase un îngheþ puternic care
fãcuse peste zãpadã un pod de ne þinea ºi nu se rupea cu noi. Aºa în Vale îngheþase cã treceau
ºi cãruþele peste ea.
Cu o zi înainte de vacanþã însã începuse sã plouã ºi un vînt cald crãpa gheaþa de pe Vale
ºi topea zãpada de pe toate dealurile încît începeau sã curgã toate ºanþurile ºi rãzoarele
umflînd ºi umplînd albiile apelor.
Valea începuse sã iasã pe afarã. Apele umflînd gheaþa o rupeau ºi o crãpau în lespezi mari
ºi groase pe care apoi o cãrau grãmezi la vale, izbind ºi doborînd cu ea arinii ºi rãchitele care
abia se mai vedeau de ape.
Aºa erau apele în ziua cînd noi primeam vacanþa de Crãciun ºi veneam sã trecem Valea
spre casele noastre.
Puntea peste care treceam noi de obicei, era acum luatã de ape ºi nu te puteai apropia nici
de departe de locul unde fusese.
- Haideþi sã mergem în jos pînã la pod - le-am zis eu. Poate cã vom putea trece pe pod.
Eu fiind cel mai mare dintre ei, toþi mã ascultau.
Am luat-o înainte cu cei 4-5 copii cîþi erau dupã mine.
Se însera repede cãci ziua era micã, norii groºi ºi începea sã plouã. Am ajuns la drumul
care ducea la pod, dar apele se revãrsaserã ºi peste drum ºi curgeau mari ºi tulburi rostogolind
lespezi de gheaþã.
Podul se vedea sus peste albia apei, dar pînã acolo trebuia trecut prin ºuvoiul acesta care
curgea peste drum ºi se vãrsa mai departe întîlnind Valea. Ce mare era acolo unde se întîlneau
aceste ape izbind lespezile de gheaþã care se încãlecau grãmadã cît casa unele peste altele,
fãcînd un zgomot înspãimîntãtor. Parcã ºi acum le vãd apele ce mari ºi ce galbene erau. ªi
ce zgomot fioros fãcea gheaþa lor rostogolindu-se în grãmadã de lespezi încãlecate unele peste
altele...
Nu ºtiu ce îndemn puternic mã fãcu sã le zic celorlalþi:
- Eu mã bag în apã ºi trec pînã la pod. Mã duc acasã ºi vã trimit pe ai voºtri dupã voi. Voi
staþi aici pînã trec eu.
Mi-am ridicat sumanul ºi trãistuþa cu cãrþile ce le luasem sã le citesc în vacanþã, niºte
cãrþi cu chipuri, - ºi aºa încãlþat ºi îmbrãcat am intrat în apã.
Dar n-am fãcut decît vreo cinci paºi, pînã ce am nimerit într-o groapã fãcutã de ape.
O lespede de gheaþã m-a lovit în piept ºi m-a rãsturnat pe spate, umplîndu-mi hãinuþele
ºi traista de apã. M-am ridicat cu greu în picioare, dar apele mã tîrau la vale printre bucãþile
de gheaþã, spre mijlocul lor cel adînc ºi învolburat. Încã puþin ºi aº fi ajuns în matca cea
adîncã în care m-aº fi cufundat pentru totdeauna.
N-am putut face nimic decît sã strig: Doamne, scapã-mã!
ªi înainte cu o clipã de a fi prea tîrziu, nu ºtiu de unde a apãrut lîngã mine un om cu o
prãjinã lungã care mi-a strigat:
- Apucã-te de prãjinã cu amîndouã mîinile ºi þine-te bine!
Mîinile îmi erau îngheþate ºi îmi tremurau, dar m-am prins de prãjina lui - ºi aºa m-a scos
afarã. Apa ºiroia de pe mine ºi eu tremuram de frig ºi de fricã. Ceilalþi copii plîngeau ºi þipau
de spaimã. Omul acela a dispãrut nu ºtiu unde lãsîndu-mã acolo, - nu l-am mai vãzut.
T-
M-am întors la ceilalþi copii ºi le-am zis:
- Nu mai putem trece astãzi. Veniþi sã mergem înapoi în sat. Am eu o mãtuºã acolo ºi vom
dormi la ea.
Aºa am ºi fãcut. Cînd ne-a vãzut mãtuºa în ce hal eram ne-a dezbrãcat pe toþi, ne-a pus
hãinuþele sã se usuce peste tot prin casã ºi aºa goi ne-am culcat în patul cald, unde am
adormit duºi pînã dimineaþa.
Cînd ne-am sculat era ziuã albã, hainele ne erau uscate ºi vremea se înseninase frumos.
Apele scãzuserã de tot, aºa cã am putut trece fãrã nici o greutate, povestind acasã cu
lacrimi tot ce am pãþit.
Iar eu pînã în ziua de astãzi nu-mi pot explica altfel salvarea mea de atunci, decît ca pe
o minune pe care Domnul ºi Mîntuitorul meu a fãcut-o pentru mine, izbãvindu-mã în ultimul
moment de la o moarte sigurã.
Cãci n-am vãzut pe omul acela nici înainte cu cîteva minute de a cãdea în apã - ºi nici
dupã ce m-a scos din apã. De unde a venit ºi unde s-a dus - nu ºtiu. Nu-mi pot explica altfel
decît cã a fost Domnul meu Isus Însuºi, luînd acest chip, pentru a mã salva.
T-
Acestea au fost doar cîteva din minunile prin care Dumnezeu ºi Mîntuitorul meu m-a
salvat în chip tainic ºi fericit de la moartea sigurã.
Dar cîte altele ca acestea aveau sã urmeze în viaþa mea prin anii ce aveau sã vinã.
Le-am înfãþiºat pe scurt însã doar pe astea din primii mei ºapte ani, pentru a arãta cît de
mult sînt eu dator Domnului Dumnezeului meu. ªi cît de mult se cuvine sã-mi trãiesc eu toatã
viaþa pe care o mai am, numai pentru slava ºi slujba Mîntuitorului meu care mi-a salvat-o.
Le-am mai povestit pe acestea ºi pentru ca toþi cei ce s-ar mai afla în vreo primejdie, sã
capete deplinã încredinþare cã dragostea Domnului vegheazã asupra tuturor alor Lui. ªi
Puterea Lui are totdeauna la îndemînã mijlocul prin care sã ne salveze, dacã noi chemãm din
toatã inima ajutorul Lui cu credinþã, în clipa necazului nostru.
Dar dupã ce ne-a salvat sã nu uitãm sã-I fim recunoscãtori.

Doamne, fã sã nu ne temem
Doamne, fã sã nu ne temem
niciodatã de acei
ce ne pot ucide trupul
cu puterea rea din ei
dar nu mai pot dupã-aceea
sã ne facã nici un rãu
ci fã Doamne sã ne temem
numai de Cuvîntul Tãu.
Doamne, sã ne temem numai

de-ale Tale mari porunci
cãci doar Tu poþi în pierzare
sufletul sã ni-l arunci
Doamne, temerea de Tine
sã ne facã treji sã fim
ºi cu trupul ºi cu duhul
de pãcat sã ne ferim...
Doamne-apoi, fã sã ne-ncredem
cã Tu-n toate ne ajuþi
cum grijeºti cinci vrãbioare
ce se vînd cu doi bãnuþi
ºi nici una nu-i uitatã
înaintea Ta nicicînd
- cum atunci sã fim noi oare,
mult mai mare preþ avînd.
Doamne, fã-ne sã nu þinem

prea mult la al lumii preþ
ci s-avem mai mult ca toate
gîndul veºnicei vieþi
cãci, sã aibã lumea-ntreagã,
omul moare tot sãrac
numai cei ce Te-au pe Tine
fericiþi vor fi în veac.
Acela ce doreºte slava
Acela ce doreºte slava

sã ºtie cã-are de luptat
cu eul lui, cu duhul lumii
ºi cu pãcatul - ne-ncetat.
Sã lupte, sã învingã lumea
nãlþîndu-se mereu mai sus
ºi-acolo-ngenuncheat la Cruce
sã-ºi ia putere din Isus.
Orice cãdere, sã-l ridice

mai hotãrît ºi înþelept,
mai veghetor fãcîndu-i duhul
mai sfîntã flacãra din piept.
Trecînd biruitor prin toate
mereu cu adevãru-ncins,
curînd ajunge starea-n care
nimica nu-i de neînvins
Sã poatã-odatã ºi el spune
senin, înalt ºi fericit
precum Isus a spus la urmã:
- curaj, cãci Eu am biruit.
Acel ce cautã mîntuirea
luptînd statornic ºi aprins
þinîndu-ºi la Hristos privirea
- ajunge-odatã de ne-nvins.
Mãrturia - Cap. 5 - Binecuvîntata muncã grea Pag. 35
Cap. 5
Binecuvîntata muncã grea

Era pustiu pe cîmpuri ºi-atît de frig mi-era
în spate, rupt sumanul de-abia mi se þinea
la cîine-i era foame, iar mie tot ca lui
plîngeam în frig ºi-n ploaie - ºi n-aveam cui sã-i spui.
înd omul este sãnãtos ºi în putere - munca desigur este un dar de la Dumnezeu ºi o
C binecuvîntare. Dar este ºi o datorie pe care dacã þi-o faci din toatã inima ºi cu toatã
priceperea, ea îþi aduce nu numai belºug în casã ci îþi aduce ºi în suflet bucuria ei curatã ºi
sãnãtoasã, pe care nimic altceva decît ea nu þi-o poate aduce.
Belºugul muncii te ajutã nu numai sã ai pentru tine ºi pentru ai tãi hrana, îmbrãcãmintea
ºi ajutorul trebuincios, ci te ajutã sã-l poþi ajuta ºi pe semenul tãu cãzut în nevoie. Sau
Lucrarea ºi Casa Domnului care au lipsã de ajutor ºi din partea ta.
T-
Hãrnicia ºi chibzuinþa în muncã am cunoscut-o încã din copilãria mea, nu numai în casa
pãrinþilor mei ci ºi în viaþa ºi în casele tuturor vecinilor ºi consãtenilor între care am crescut.
Nu era în nici o casã ºi în nici o familie nimeni care sã nu facã nimic. Fiecare muncea la
de toate în gospodãria sa, munca pentru care avea putere ºi pricepere.
Pãrinþii ºi vecinii mei erau plugari ºi pãstori din moºi strãmoºi. Aceste douã clase
strãvechi trãiau ºi munceau tot timpul privind în Sus, cerînd ajutorul Domnului Dumnezeu.
ªi apoi mulþumindu-I pentru primirea acestui ajutor.
Erau plugari înstãriþi pentru cã erau harnici ºi chibzuiþi cu toþii. N-am avut de cînd ºtiu,
între toþi înaintaºii mei pe nici unul care sã se mai fi ocupat cu altceva decît cu plugãria ºi
cu pãstoritul... ªi n-au fost nici unul nici leneº, nici beþiv, nici hoþ, nici risipitor.
Numele nu ºtiu de unde ni se trage cã un alt nume la fel ca al nostru n-am mai aflat
nicãieri.
Într-o singurã carte: “Trace - Dacii”, - scrisã de I. I. Rusu - am citit acum cîþiva ani aceste
însemnãri:
Pag. 36 Mãrturia - Cap. 5 - Binecuvîntata muncã grea
I. I. Rusu. Trace-Dacii, ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã, Editura ªtiinþificã. Bucureºti -

1967.
Dorz / Dorz - sînt douã rãdãcini lexicale strãvechi care în limba traco-dacã au stat la baza
formãrii diferitelor antroponime (nume de oameni) ºi teonime (nume de zei).
Rãdãcina dhor în alternanþã cu dorz, - avea semnificaþia de “a þine strîns, a sprijini...
Stãpînitor, drept, puternic, înþelept, domn, autoritar... - pag. 67, 102 ºi 133.”
T-
Dacã toate acestea au vreo legãturã cu numele nostru sau nu, - asta n-o mai ºtiu. Cele mai
vechi registre de botezaþi ai parohiei noastre, ne pomenesc tot aici ºi tot aºa, cu acest nume.
Nici stãpînirea ungureascã n-a avut cum sã ni-l schimbe.
Gîndind la aceste tainice lucruri - ºi la altele - am scris atunci pe o margine a acelei
pagini urmãtoarele versuri:
T-
Doamne, uneori ce taine
Doamne, uneori ce taine

într-un nume se ascund
cîte cãi sînt
ºi ce umbre
unde gînduri nu pãtrund.
Cum se-adunã-ntr-o fiinþã

uneori strãmoºi de-un veac
ºi atîtea adevãruri
ce nu ºtii cum se desfac.
Cã descoperi dintr-o datã

cîte-un mare adevãr
dar nu-i nimeni sã-þi dezlege
cum e el, din fir-în-pãr.
Afli-adesea-ntr-o clipitã
printr-un fulgerat de gînd
taine cu-nþeles pe care
nimeni nu-l va ºti nicicînd...
..............................
Dorz e de la Daci, desigur

ºi Traian de la Romani
- dar cum vin pînã la mine
cine-ar ºti, - prin mii de ani!
... Ce gînd le-a sortit unirea

ºi ce tainã-au în ascuns?
- Cine, Doamne, decît Tine
poate sã mai dea rãspuns? ...
T-
... Aveam o gospodãrie dintre cele mai frumoase în sat cu vreo zece hectare de pãmînt.
Cam slab ce e drept, dar þineau vite, oi ºi porci ºi îngrãºau astfel pãmîntul cu gunoiul acestor
vite aºa cã producea îndeajuns nu numai pentru nevoile casei ci ºi pentru vîndut.
În jurul casei aveam o livadã mare cu tot felul de pomi roditori: meri, peri, cireºi, pruni
ºi nuci - care de obicei rodeau mult cãci erau mari ºi sãnãtoºi.
Toamna la culesul lor, tata umplea sacii cu mere ºi cu pere, iar apoi cu sacii umplea carul
pînã sus. Peste saci punea fîn iar peste fîn un coviltir de rogojinã ºi se pregãtea pentru tîrgul
de la Oradea, cale de douã nopþi ºi douã zile...
Acolo vindea merele ºi cumpãra haine, lucruri ºi cele ce mai era nevoie pentru casã,
pentru tot anul.
Am cãlãtorit cu tata ºi eu la Oradea de vreo douã ori, culcat sus pe fînul boilor, sub
coviltirul de rogojinã, pe sacii cu mere.
Nu voi uita niciodatã ce dulce eram legãnat de carul cu boi, îmbãtat de toate miresmele
merelor ºi fînului, privind pe sub streaºina coviltirului frumuseþea cerului alb ca laptele în
revãrsatul zorilor curaþi. Sau zîmbetul cerului cu lunã ºi stele în acele nopþi de toamnã
frumoasã.
T-
Începînd de primãvara cînd înceta frigul ºi se topea zãpada, tot cîmpul, toate grãdinile,
toate vãile ºi toate drumurile erau pline de oameni care ca albinele ºi ca furnicile munceau
ºi umblau în toate pãrþile. În tot hotarul vedeai numai pluguri arînd, oameni sãpînd, copii
pãscînd vite, oi, gîºte, porci... În zilele senine femeile ieºeau cu pînzele þesute iarna în casã, -
la Luncã ºi la Vale la albit.
De la ivirea zorilor ºi pînã la rãsãritul lunii era o necontenitã miºcare ºi zumzet de muncã
pretutindeni. ªi nu era ceas din zori ºi pînã noaptea tîrziu sã nu auzi pe tot hotarul fete ºi
feciori cîntînd. Chiar femei ºi bãrbaþi mai în vîrstã cîntau de-þi fermecau sufletul. În urma
plugului, ori a oilor, la sapã sau la coasã, mai toþi oamenii cîntau.
Ce binecuvîntatã este munca omului cînd ea este sfinþitã prin rugãciune ºi împlinitã cu
dragoste. Harul ceresc face atunci ca totul sã fie fericit ºi plin de bucurie ºi de mulþumire
sufleteascã.
Pîinea o poþi avea ºi numai prin muncã, dar mulþumirea sufleteascã ºi bucuria de rodul
muncii tale, nu o poþi avea decît prin binecuvîntarea lui Dumnezeu. De aceea pîinea
stomacului o pot avea toþi, dar mulþumirea ºi bucuria sufletului o au numai acei ce se roagã
ºi o cer de la Domnul Dumnezeu, rugîndu-se ºi cîntînd în timpul muncii lor, sau înainte de
ea.
T-
De la scularea din pat dimineaþa, toþi oamenii noºtri se rugau mulþumind lui Dumnezeu
pentru odihnã. ªi cel dintîi lucru, ieºind afarã la fîntînã, sã se spele cu apã rece era sã spunã
“Tatãl nostru” cu voce tare ºi cu toatã evlavia, cu faþa spre rãsãrit.
La începutul oricãrei munci fãceau cu mare evlavie semnul sfintei Cruci zicînd cu ochii
în sus: Doamne, ajutã-ne.
ªi numai dupã aceea începeau sã dea cu sapa, ori sã tragã cu coasa. Nimeni nu începea
nici un lucru fãrã sã se roage mai întîi Domnului Dumnezeu.
T-
Între vecinii care-ºi lucrau ogoarele, unii pe lîngã alþii, era numai prietenie ºi vorbe bune,
ca între membrii aceleaºi familii. Cînd unii îºi terminau mai devreme lucrul, la secerat ori la
sapã, ori la fîn, ºi era searã sau era vremea de ploaie, - cu drag ºi cu grabã mergeau sã le ajute
vecinilor lor ca sã poatã isprãvi cu bine ºi ei.
Fãrã sã aºtepte pentru asta nimic, ci numai din bucuria ºi dragostea de a se ajuta unii pe
alþii. ªi din marea dorinþã de a-ºi face bine unii altora.
La muncile mai grele, la coasã, la cãratul grîului în stoguri, ori la adus piatrã ºi lemne
pentru casã, de la pãdure de departe, - cu toþii se într-ajutorau, începînd de la cel dintîi ºi pînã
la cel din urmã. Nici unul nu era lãsat de cãtre ceilalþi sã-ºi facã lucrul cel mai greu singur.
Toþi sãreau în ajutorul lui.
Aºa trãiau vecinii noºtri de pe uliþa Dorzeºtilor atunci.
T-
Dar ceea ce mi-a rãmas mie mai adînc întipãrit în sufletul meu de copil erau trei frumuseþi
ºi anume:
1 - Rugãciunea plinã de evlavie ºi de credinþã pe care cu toþii o înãlþau cãtre cer la
începutul zilei, la începutul muncii, la începutul mesei, la începutul odihnei ºi la sfîrºitul
acestora.
Cînd erau mai mulþi împreunã cel mai bãtrîn dintre ei se ridica primul în picioare ºi zicea:
Sã spunem Tatãl nostru!
Spunea tare el rugãciunea iar dupã el o spuneau cu toþii de la început ºi pînã la sfîrºit.
Numai dupã aceea fãceau ce aveau de fãcut.
2 - Bucuria ºi cîntarea muncii... Nimeni nu fãcea nici un fel de muncã înjurînd ori izbind,
ci cu toatã faþa bucuroasã ºi de cele mai multe ori cîntînd. Bucuria ºi cîntarea se vedeau, se
auzeau ºi se simþeau peste tot ºi totdeauna în orice muncã.
3 - Dragostea ºi înþelegerea frumoasã dintre toþi vecinii ºi chiar dintre toþi oamenii.
Într-ajutorarea sãritoare ºi bucuroasã, cu prietenie ºi cu pãrtãºie caldã, - arãtatã oricînd ºi
oricui la nevoie, fãrã nici un fel de platã sau de împrumut.
T-
Atunci aceste trei frumuseþi nimãnui nu i se pãrea a fi ceva deosebit. Fiindcã cu toþii
simþeau cã aºa este normal sã fie.
Numai acum, mult mai tîrziu, cînd totul a devenit dureros de schimbat - aºa ceva pare de
neînchipuit. O, cît de mult ºi cît de amar s-a înrãutãþit totul, din cauza pierderii credinþei ºi
a dragostei dintre oameni. Totul este astãzi de nerecunoscut ºi de nemaiîndreptat. Toate aceste
trei frumuseþi s-au pierdut parcã pe totdeauna. S-a pierdut întîi prima dintre ele: rugãciunea.
ªi dupã aceea s-au pierdut ºi celelalte: bucuria ºi cîntarea muncii. ªi într-ajutorarea iubitoare
ºi prietenoasã dintre oameni.
T-
Cît de mult mi se pare cã am trãit în lumea aceasta - ºi cît de departe vãd cã am ajuns!
Mi se pare cã au trecut nu doar cîteva zeci de ani ci cîteva sute de mii. Dacã n-aº fi întors
mereu aici mi s-ar pãrea cã nu mai sînt nici pe locurile care am copilãrit, nici printre urmaºii
bunilor mei vecini, fiindcã totul este de nerecunoscut astãzi.
Acum nimeni nu se mai roagã la muncã, dar toþi o înjurã. Nimeni nu se mai roagã la
masã, - acest bun obicei este socotit nu numai ceva strãin ci ceva ruºinos ºi chiar primejdios
sã-l faci.
Nu se mai aude nimeni cîntînd la orice ar munci. Chiar ciocîrlii ºi pitpalaci nu mai auzi
cîntînd... Mijloacele cele noi de muncã le-au distrus cuiburile. Prafurile otrãvitoare le-au
omorît puiºorii. ªi pustietatea le-a alungat. Aºa s-au prãpãdit ºi iepurii ºi potîrnichile de care
altãdatã era plin cîmpul ºi luncile.
Nu mai sînt nici cosaºii cîntînd, care duceau brazdele largi ºi frumoase unul dupã celãlalt,
nici copii jucîndu-se pe la vaci ºi oi.
Nici femei albind pînzele lor frumoase la Valea curgînd limpede ºi plinã de peºtiºori
jucãuºi, în albia curatã.
Nici carul mergînd legãnat dupã boii frumoºi ºi blînzi, încãrcat de grîul galben ca aurul
soarelui. ªi cu flori la resteiele jugului.
Nici tinerele secerãtoare, întorcîndu-se seara cîntînd cu coroniþe de spice cu maci ºi
albãstrele pe cap, cu feþele îmbujorate de muncã ºi de sãnãtate. ªi mai ales de frumuseþea ºi
de curãþia lor sufleteascã.
O, ce frumoasã ºi ce fericitã era binecuvîntata lor muncã grea, sfinþitã de rugãciunea lor
smeritã ºi sincerã. ªi de sudoarea lor tot aºa de sfîntã ca ºi rugãciunea lor. Ce plinã de
mulþumire ºi de bucurie sufleteascã era aceastã muncã a lor. ªi ce dulce ºi sãþioasã era pîinea
lor, deºi uneori era asprã ºi uscatã, mai mult de mãlai decît de grîu. Totuºi ce sãnãtoºi ºi ce
frumoºi erau cu toþii, ca niºte bujori ºi ca niºte brazi.
T-
Eu, dupã cum am mai spus, eram singurul copil la pãrinþii mei ºi munceam alãturi de ei
nefiind scutit de nici un fel de muncã pe care o puteam face, de primãvara pînã iarna. Atît
acasã cît ºi pe cîmp.
Am cunoscut astfel toatã greutatea ºi lungimea muncii care nu avea un timp anumit, ci
te cerea întruna cu toate puterile ºi cu toate ceasurile zilei.
Pînã n-aveam dragostea ºi bucuria muncii, îmi era ºi mie nespus de greu tot ce trebuia sã
fac. De atunci ºtiu ce grea este o muncã pe care o faci fãrã dragoste ºi fãrã bucurie.
Dacã n-aº fi ºtiut de frica bãtãii tatãlui meu, cred cã nimic n-aº fi fãcut cumsecade ci
numai în batjocurã ºi silã. Porumbul aº fi cules unul ºi aº fi lãsat zece. Vitele le-aº fi legat
flãmînde undeva, ca sã n-am de alerga dupã ele. Fînul l-aº fi lãsat mai degrab sã-l ploaie decît
sã mã obosesc sã-l strîng... Cum vãd cã se face acum peste tot.
Dar din ziua cînd am cãpãtat conºtiinþa muncii, mulþumirea ºi bucuria ei, - totul s-a
schimbat pentru mine ca de la pãmînt la cer.
Mã aplecam de mii de ori dupã firele tãiate de porumb ºi mã uitam cu grijã sã nu rãmînã
nici unul. ªi nu-mi pãrea urît chiar dacã eram singur-singurel pe tot cîmpul, sub soarele cald
ºi între muºtele care zumzãiau a singurãtate în jurul meu. Nu-mi era nici prea greu, nici prea
departe, nici prea cald.
Nu-mi era nici obositor sã nu pot merge înaintea boilor pe brazdã la plug, ori pe drum
spre pãdure.
Mã obiºnuisem ºi desculþ, cînd opincile îmi erau sparte sau strîmte, ori cînd se umpleau
de pãmînt sau de apã.
Mã obiºnuisem sã rabd cînd picioarele îmi sîngerau ori împunse de miriºte ºi spini, ori
cu unghiile lovite de pietre ori vinete de frig.
Vedeam pe tata ºi vãzusem pe bunicul la fel. De multe ori picioarele lor erau pline de
sînge ºi crãpate de bãtãturi. Dar se obiºnuiserã sã rabde ºi dupã aceea rãbdau fãrã greutate.
Aº putea spune cã rãbdau cu bucurie. Tata se ducea pînã la munte la boi, cale de o zi dus ºi
de alta întors, prin pietre ºi clenciuri, desculþ.
De multe ori l-au prins pe munte viscolele cu zãpadã ori cu grindinã care se aºezase strat
de un lat de palmã pe jos - iar el mergea cu picioarele goale prin ea. Obiºnuiþi cu suferinþa
nu le era cu neputinþã nimic... Totdeauna m-am mirat de rãbdarea lor ºi m-am rugat Domnului
Dumnezeu sã-mi dea ºi mie o astfel de rãbdare, care mulþumeºte totdeauna pentru toate ºi nu
cîrteºte niciodatã pentru nimic.
T-
Nu-mi era greu apoi nici sã rabd foamea cînd lucrul se lungea ºi cînd nu putea sã vinã
nimeni cu mîncarea sã ne-o aducã la timp. Dupã ce trecea vremea mîncãrii, nu-mi mai era nici
foame. Dupã ce trecea vremea apei, nu-mi mai era nici sete. Dupã ce trecea vremea odihnei,
nici nu mai simþeam oboseala. Aºa m-am deprins cu rãbdarea... ªi ce bine mi-a prins mult mai
tîrziu, cînd n-am mai avut nici mîncare, nici apã ºi nici odihnã... N-am fost silit sã-mi calc
conºtiinþa, dacã am putut sã rabd ºi sã renunþ. Dacã am învãþat din vreme aceastã renunþare,
am fost scutit de marile cãderi pe care le-au fãcut alþii lîngã mine...
T-
Vara cel mai greu chin nu era al meu, ci al animalelor cu care eram la muncã. ªi chinul
acesta era mai ales din cauza muºtelor care le sugeau sîngele ºi le însîngerau ochii. Bieþii boi
înjugaþi la plug ori la carul încãrcat, mi se rupea inima cînd îi vedeam cum sînt chinuiþi de
muºtele de tot felul mari ºi mici.
Li se bãgau în ochi - ºi n-aveau cum sã se apere.
Li se bãgau pe sub pãr, pe la încheieturile picioarelor, pe sub pîntece, pe spate, unde nu
le puteau alunga - ºi le sugeau sîngele de era o ranã toatã pielea lor.
Eu luam cîte o crenguþã cu frunze ºi mã luptam sã le alung din mers, dar ele iarãºi se
puneau în altã parte. ªi apoi nu puteam tot mereu sã mã opresc ºi sã le alung. De multe ori
muºtele alungate de pe boi se repezeau în ochi la mine, ori mã înþepau pe obraz...
ªi chinul acesta þinea tot timpul verii ºi a tuturor verilor.
Mã usturã parcã ºi acum inima, cînd îmi aduc aminte cîtã suferinþã am vãzut îndurînd
bieþii boi înjugaþi, care trebuiau sã tragã ºi la greul muncii - ºi sã rabde fãrã apãrare, ca
muºtele mici ºi mari sã le sugã sîngele în cel mai chinuitor fel.
T-
În astfel de condiþii am crescut eu, învãþat cu munca asprã ºi grea a mea ºi a celor din
jurul meu, atît oameni cît ºi animale. Învãþat cu foamea ºi cu frigul, cu cãldura ºi cu
singurãtatea, cu suferinþa de orice fel. N-aveam de unde sã bãnuiesc atunci cã toate acele
necazuri ºi greutãþi îmi erau necesare ca sã mã înveþe rãbdarea, tãcerea, rugãciunea ºi
renunþarea, de care voi avea atîta nevoie nu mult mai tîrziu, în urmarea Domnului meu Isus,
în lupta ºi în Lucrarea Evangheliei Lui, pentru mîntuirea mea ºi a altora.
Toate condiþiile grele ºi dureroase prin care a trebuit sã trec pentru Domnul ºi pentru
Numele Sãu, n-aº fi fost în stare sã le îndur cum le-am îndurat, dacã Domnul nu m-ar fi trecut
din copilãria mea prin toate acestea.
ªi dacã n-aº fi avut în înaintaºii mei pildele de rãbdare ºi de mulþumire în suferinþã, pe
care le-am avut.

Numai lîngã Tine
Numai lîngã Tine

inima din mine
Drag Isuse-ar sta
sfintele-Þi cuvinte
cu un dor fierbinte
le-ar tot asculta.
Sfînta juruinþã
de-aþi pãstra credinþã
vreau pe veci s-o þin
grelele-mi suspine
doar pe Sîn la Tine
sã mi le alini.
Lupta mea frumoasã

Tu mi-o faci voioasã
cu izbînzi cereºti
ºi sfîrºind furtuna
Tu-mi vei da cununa
care mi-o gãteºti.
... O Isuse Dulce

cînd o sã se culce
ºi inima mea
Tu pe veci mi-o þine
lîngã Sîn la Tine
sã se-aline ea.
Mãrturia - Cap. 6 - Strãlucita sãrbãtoare de Rusalii Pag. 43
Cap. 6
Strãlucita sãrbãtoare de Rusalii

Era-ntr-o primãvarã ca asta de seninã
cu cer de sãrbãtoare ºi strai de Cireºar
- ºi-ai coborît în mine tot raiul de luminã
ºi toatã revãrsarea belºugului de har.
înd ai viaþa înaintea ta, þi se pare cã timpul vine chinuitor de încet. Oricãrui tînãr i
C se pare cã timpul de-abia se miºcã, de-abia vine ca un melc leneº ºi greoi. Cã la
fiecare pas ar vrea sã-i zicã: vino timpule mai repede!
Vino timpule cu sfîrºitul ºcolii, vino timpule cu majoratul, vino timpule cu ocuparea unui
serviciu. Vino timpule odatã cu cãsãtoria...
ªi timpul parcã stã pe loc, aºa grozav de încet vine de parcã nu mai soseºte odatã...
T-
Iar cînd ai viaþa înapoi, cînd ziua vieþii a trecut de amiaza ei înspre searã, - ce repede
trece atunci acelaºi timp. Îndatã ce melcul te-a ajuns, se preface în iepure. ªi iepurele
timpului fuge-fuge de nu-l mai vezi. Îþi vine sã-i strigi mereu: stai mai încet timpule. Nu
fugiþi atît de repede anii mei!, - dar timpul nu te mai aude, anilor nu le mai pasã cã tu de-abia
te mai þii dupã ei. Pînã cînd tot zorind pe cale, te poticneºti dintr-o datã ºi cazi undeva în
mormîntul care te aºteaptã acoperit de ochii tãi, la ceasul pe care nu-l ºtii ºi pe drumul de
care nu-þi mai poþi feri paºii.
T-
Presãrat cu întîmplãri din cele descrise în cele de mai înainte, trecea ºi timpul meu, cînd
mai blînd cînd mai aspru, cînd mai luminos cînd mai înnorat. Mã obiºnuisem cu viaþa pe care
o duceam ºi pentru nivelul meu de atunci în condiþiile care îmi erau date - nici nu-mi
întrevedeam un alt viitor decît cel al unui þãran sortit sã-ºi tragã plugul vieþii sale, aºa cum
boii sãi ºi-l trãgeau pe al lor.
Pag. 44 Mãrturia - Cap. 6 - Strãlucita sãrbãtoare de Rusalii
Aºa fusese ºi viaþa strãmoºilor mei, a bunicilor, aºa a pãrinþilor mei - ºi desigur nici a mea
nu va putea fi altfel. Fiecare din înaintaºii mei avuseserã numai cîte un singur fiu care le
trãise. Ca sã nu li se stingã viþa ºi neamul pînã la mine. Cine ºtie de unde veneau ºi cine a
fost acela care a rostit cel dintîi pe lumea asta numele acesta cu sunet dîrz ºi dur ca un colþ
de piatrã, ca un clopot grav, ca un strigãt într-o peºterã...
Dar poate ºi de dor... De dor duios ºi domol, ca un jãratic acoperit...
T-
Bunicul meu fusese un om foarte harnic, foarte rãbdãtor, foarte singuratic. Îºi fãcuse
singur cea dintîi casã mare de piatrã ºi de cãrãmidã acoperitã cu þiglã din sãtuþul nostru. Ale
tuturor celorlalþi erau încã de bîrne afumate ºi acoperite cu paie. Îºi fãcuse singur ºi grajdul
cel mare, ºura cea mare ºi altele... Unde îºi adãpostea zece capete de vite mari, oi, porci ºi
alte vietãþi folositoare.
Îºi sãpase singur fîntîna adîncã de doisprezece metri din care bem noi apã bunã ºi astãzi, -
pe care o zidise el de jos ºi pînã sus, cu piatrã latã ºi netedã, adusã tot singur de el, cu carul
ºi cu boii lui, în fiecare noapte cîte un car, de la o depãrtare de ºase ceasuri dus ºi alte ºase
întors.
Apoi gardurile împrejmuitoare ca de cetate, numai din piatrã mare ºi grea pe care doi-trei
oameni abia puteau sã miºte una. El o încãrcase singur ºi o aducea aproape numai noaptea,
dupã ce îºi încheia munca zilei la cîmp. Cînd alþii se aºezau în pat sã se culce, - el prindea
boii la car ºi fãcîndu-ºi cruce se suia în car zicînd: Doamne ajutã-ne! Apoi:
- Hai Iambor, hai Mojar... Nu primise sã-l mai ajute nimeni.
T-
Iambor ºi Mojar, erau cei doi boi ai lui, care îi luaserã firea ºi erau tot aºa de rãbdãtori
ºi de blînzi ca el. Nu înalþi, dar osoºi ºi puternici, aºa cum era ºi stãpînul lor. Boii se
obiºnuiserã cu drumul în aºa fel încît mergeau singuri ºi cu carul gol ºi cu el plin. Bunicul
mai mult dormea în car ºi pe drum, decît în pat ºi acasã. ªi era un om prietenos cu toþi
oamenii. Cînd mergea ziua de acasã pînã la pãdure, ori pînã la tîrg, se oprea cu toþi oamenii
pe care îi întîlnea ºi vorbea de cîte toate. Cînd venea înapoi de la tîrg ori de la muncã, boii
de mult ajungeau singuri cu carul ºi rumegau la poartã, aºteptînd acolo cine ºtie cît pînã cînd
sosea ºi el în urma lor. Învãþaserã boii drumul ºi fereau singuri toate carele pe care le
întîlneau sau gropile sau piedicile de pe drum.
Tata era ºi el întocmai cum fusese bunicul, tatãl lui.
T-
De la ei am învãþat nu numai hãrnicia ci ºi rãbdarea, dupã cum am mai spus. Pe nici unul
nu i-am auzit plîngîndu-se niciodatã ºi pentru nimic.
Am vãzut cum de multe ori îi cãdeau la descãrcat din car pietrele pe picioarele goale, ori
îi loveau lemnele. Ori îi tãia sapa ºi securea... Le erau uneori mîinile ºi picioarele numai rane
ºi înþepãturi cãci mai totdeauna umblau desculþi... ªi ranele nici nu ºi le legau mãcar, lipeau
acolo o frunzã, - ºi aºa rãmîneau pînã ce se vindecau singure.
Mã ustura pe mine pînã la inimã cînd vedeam pe bunicul cum rabdã. ªi nu-mi puteam opri
lacrimile, cã tare mult îl iubeam pentru bunãtatea ºi rãbdarea lui.
La mîncare nu i-am auzit niciodatã pe nici unul cîrtind nemulþumiþi. Dacã era ceva gãtit, -
bine. Dacã nu, luau o bucatã de pîine cu un mãr, se suiau în car ºi fãcîndu-ºi cruce ziceau
douã cuvinte: Doamne ajutã ºi Hai Iambor...
Doamne Dumnezeule, ce vremuri ºi ce oameni erau atunci...
T-
Ajunsesem la sfîrºitul celor ºapte clase primare care se prelungiserã mai mult cu doi ani,
în care dupã moartea bunului Savu Halbac, nu am avut învãþãtor deloc.
Examenul de sfîrºitul ºcolii l-am dat la Beiuº împreunã cu alte vreo opt sau zece ºcoli
fruntaºe din jur, care ºi ele nu aveau decît tot cam 4-5 elevi în clasa ultimã fiecare.
Am fost premiat, iar preotul care ne predase Religia, drept rãsplatã pentru rãspunsurile
mele mi-a dat ca premiu din partea lui, cartea Corabia lui Noe - scrisã de pãrintele Iosif Trifa
din Sibiu, conducãtorul Oastei Domnului. Momentul acesta a fost cea dintîi întîlnire a mea
cu numele acestui om trimes de Dumnezeu. ªi cu numele acestei Lucrãri a lui Hristos.
M-am uitat la carte, cu sete ca s-o citesc. Undeva în adîncul fiinþei mele, aveau o
rezonanþã atît de adîncã toate cele ce-mi vorbeau despre Dumnezeu. Am privit apoi cu
lãcomie la mîna celui ce-mi dãduse cartea cãci mai avea ºi altele. Iar lîngã ele avea împãturitã
o gazetã pe care în grabã citindu-i titlul mi s-a pãrut cã scrie Lumina Stelelor. Dar dupã aceea
am vãzut cã scrie Lumina Satelor.
T-
Am mai primit atunci ºi alt premiu în bani, cîþiva lei. Cu banii aceºtia, la întoarcerea spre
casã, împreunã cu cei patru colegi ai mei de clasã, trecînd pe lîngã vitrina cofetãriei din Beiuº
ºi vãzînd acolo o tavã mare de prãjituri - nu ne-am mai rãbdat pînã ce am intrat cu toþii
înãuntru. Am cumpãrat pe toþi banii premiului meu numai prãjituri cu cremã ºi le-am împãrþit
frãþeºte între noi. Erau primele prãjituri pe care le mîncam. Pînã acasã cred cã ne-am tot lins
degetele cu toþii ºi am vorbit numai despre bunãtatea lor ºi a celorlalte care mai erau acolo.
T-
Dupã despãrþirea de ceilalþi colegi, am început încã de pe drum sã-mi citesc cartea primitã
premiu. Ce noi erau pentru mine toate cele ce le citeam în cartea asta! - ªi ce miºcat îmi era
sufletul citindu-le!
A doua zi ºtiu cã era Duminica Rusaliilor anului 1930, ziua de 8 iunie. ªi ºtiu cã dupã
bisericã am stat numai acasã citind la cartea mea, de care nu mã mai puteam despãrþi.
Era cam pe la ceasul trei dupã amiazã din ziua aceea de Rusalii, cînd ajunsesem la
ultimele pagini ale cãrþii, unde scrie despre miºcarea duhovniceascã a Oastei Domnului, care
începuse în þara ºi în biserica noastrã cu ºapte ani înainte ºi care este o chemare din partea
Domnului ºi a Mîntuitorului nostru Isus Hristos pentru fiecare suflet la o hotãrîre de viaþã
nouã, predatã total lui Dumnezeu. Pentru cã numai aºa putem fi mîntuiþi din potopul pãcatelor
de acum ºi din potopul pedepsei veºnice care îi aºteaptã pe toþi cei care pãcãtuiesc dar nu
vreau sã se întoarcã la Dumnezeu.
T-
Ceea ce m-a zguduit mai mult, au fost ultimele cuvinte ale chemãrii care spunea cam aºa:
“Cititorule, þi-a plãcut aceastã carte? Poate cã þi-a plãcut. Poate cã prin unele locuri ai ºi
plîns citind-o (de unde ºtia oare scriitorul, cã într-adevãr plînsesem?). - Dar dacã tu nu cazi
acum la picioarele Crucii Mîntuitorului sã plîngi cu lacrimi amare pentru pãcatele tale ºi nu-þi
predai viaþa ta Domnului Isus, - cu legãmînt sfînt ca sã nu mai pãcãtuieºti, - plãcerea ta
trecãtoare nu-þi va folosi la nimic. Tu vei rãmîne tot în pãcatele tale, pînã ce pe neaºteptate
va veni ºi pentru tine potopul pierzãrii, cum a venit peste cei din vremea lui Noe, care n-au
ascultat de chemarea lui Dumnezeu ºi de chemarea lui Noe de atunci.
Deci lasã totul ºi vino chiar acum ºi te predã Domnului, începe o viaþã nouã cu o naºtere
din nou, intrînd chiar astãzi în Oastea Domnului. Apoi trãieºte pentru totdeauna o viaþã cu
Domnul mergînd ºi chemînd ºi pe alþii la o astfel de viaþã.
În felul acesta - ºi numai în felul acesta - vei primi iertarea pãcatelor tale ºi vei moºteni
la sfîrºitul vieþii tale Împãrãþia cereascã.
Sînt numai douã stãri: - ori în corabie, ori afarã.
Dacã eºti afarã, intrã îndatã în corabia mîntuirii ca nu cumva sã vinã pe neaºteptate
potopul ºi moartea ºi sã te afle nemîntuit. Vino chiar acum înainte de a închide cartea asta
- ºi te predã Domnului, ca sã fii pentru totdeauna cu El...”
T-
Soarele strãlucea puternic pe tot cerul fãrã nici un nor, cãci eram pe prispa casei cînd
citeam aceste cuvinte de foc, cu inima aprinsã de dogoarea lor.
Rîndunele cîntau în nucul din curte, graurii ºi cucul cîntau mai departe prin perii ºi cireºii
grãdinii, iar în toatã casa ºi curtea asta eram numai eu singur.
Simþeam cã trebuie neapãrat ºi numaidecît sã mã arunc undeva în genunchi ºi sã dau
drumul ºuvoiului de lacrimi pe care nu mi le mai puteam stãpîni. Cã trebuie sã-mi descarc
sufletul strigînd lui Dumnezeu pocãinþa mea, întoarcerea mea, predarea mea, legãmîntul
meu...
Dar unde sã mã duc, ca sã nu mã vadã nimeni, ca sã nu mã tulbure nimeni, ca sã nu mã
audã nimeni? - sã fiu numai eu singur cu Mîntuitorul meu cãruia sã-I pot spune ºi sã-I pot da
tot, tot, tot... ªi sã-mi poatã ºi El spune ºi da totul!...
Aproape era numai ºura cu fîn... Acolo sus în podul ºurii, nu va ºti nimeni sã vinã. Acolo
voi putea fi singur sã plîng, sã mã rog, sã-I spun Domnului meu tot ce mã apasã, sã-mi
descarc inima.
T-
M-am suit acolo ºi pe fînul uscat, m-am prãbuºit în genunchi, am izbucnit într-un plîns
nestãpînit ºi cu mîinile ridicate, înãlþate ºi împreunate, am început sã strig ºi sã ºoptesc,
rugîndu-mã ºi pocãindu-mã cum nu gîndisem cã se poate niciodatã. Mã topeam în faþa
Domnului ºi Dumnezeului meu, înaintea cãruia stãteam într-un fel în care cred cã numai o
singurã datã dintr-o viaþã poate sta aºa un om.
Toatã fiinþa mea era numai flãcãri, cuvintele mele erau de foc, lacrimile mele ardeau ºi
inima mea pãrea o vatrã de jar aprins. Din ochii mei ºiroiau pe amîndoi obrajii nu stropi de
lacrimi ci douã rînduri neîntrerupte, cum gîndesc cã n-a mai plîns nimeni, cum gîndeam cã
nici nu se poate plînge. Cum cred cã nici n-a mai putut plînge nimeni decît într-o astfel de
stare.
T-
M-am rugat ºi m-am predat Tatãlui,
m-am rugat ºi m-am predat Fiului
m-am rugat ºi m-am predat Sfîntului Duh... Fiecãrei Persoane a Sfintei Treimi, pentru cã
Fiecãreia Îi pãcãtuisem ºi Fiecare trebuia sã mã sfinþeascã.
Apoi m-am predat pentru totdeauna cu cel mai puternic legãmînt Unicului Dumnezeu
Întreit, în Numele ºi în Jertfa Unicului Mîntuitor Isus Hristos, prin care le fãceam toate
acestea.
Aºa ºtiu cã am fãcut... dar de unde mi-a venit îndemnul sã fac în aºa fel legãmîntul meu, -
asta nu ºtiu. ªtiu numai cã aºa am fãcut.
Nu ºtiu nici cîtã vreme m-am rugat, - eram cu totul dus din lumea aceasta. Mi se pãrea
cã sînt aievea pe Golgota, acolo la picioarele Crucii Mîntuitorului meu Isus, numai eu cu El
Singur. Cã din mîinile, din picioarele, din fruntea ºi din coasta Sa picurã aievea peste mine
Sîngele Lui Sfînt, cald, dulce, uºurãtor. Cã mã spalã, mã curãþã, mã înnoieºte, începînd cu
creierul meu, apoi ochii mei, gura mea, inima mea, mîinile mele, picioarele mele, toatã fiinþa
mea de jos ºi pînã sus.
Cã în acelaºi timp mi se ia de peste mine de sus în jos ceva ca o pãturã de gheaþã, ceva
ca o lespede de piatrã, ceva ca un strat de noroi. ªi cã devin ceva nou, ceva uºor, ceva fericit,
fericit, fericit...
T-
Cînd m-am trezit din starea aceasta, sub genunchii mei fînul era ud de lacrimi. Iar eu
simþeam cã aº putea sã zbor cu atîta uºurinþã cu cîtã pãºeam.
Într-adevãr simþeam cã nu mai am pe mine nici un fel de greutate pãmînteascã, aºa cum
parcã nici n-aº fi avut un trup omenesc.
O fricã sfîntã ºi fericitã simþii cã mã cuprinde, dacã nu cumva am cãpãtat un alt trup ºi
dacã nu urmeazã sã mi se întîmple ceva ceresc ºi nemaicunoscut. Sã fiu rãpit de ceva ºi dus
cine ºtie unde, sã mi se facã ceva, nu ºtiu ce.
Nu ºtiam cã acest ceva mi se ºi întîmplase.
O pace luminoasã ºi nemãrginitã îmi umpluse tot sufletul din mine, cu tot seninul ºi cu
toatã frumuseþea cerului ºi a pãmîntului. Cu toatã sãrbãtoarea fericitã dinafara mea.
Am ieºit în grãdinã, dar parcã nu mai ºtiam sã umblu. Nu mai simþeam pãmîntul sub
picioare. Simþeam numai cã tot trebuie sã mã rog, cã tot am nevoie sã-I spun încã ºi încã
Domnului meu Isus Hristos, dragostea mea, mulþumirile mele, fericirea nemãrginitã a
recunoºtinþei mele nemãrginite...
T-
M-am uitat spre soare... ªtiu ºi acuma unde era el atunci pe cer.
Era vremea sã scot vacile ºi boii la cîmp, cãci nimeni nu mai era acasã. Am mers fericit
cu ele la iarbã la Luncã. Acolo unde erau multe tufiºuri crescute pe malul apei, ºi în timp ce
vitele pãºteau, - eu am cãutat locul cel mai ascuns dintre sãlcii ºi arini, cu setea de a mã
arunca iarãºi în genunchi ºi în braþele rugãciunii mele fericite.
T-
În tot timpul, atunci ºi dupã aceea, nu doream mai mult nimic altceva decît sã gãsesc
locuri ascunse ºi clipe liniºtite unde sã mã rog cît mai mult ºi cît mai singur. Singur cu
Dulcele, cu Dragul, cu Scumpul meu Mîntuitor, sã-I cuprind picioarele Crucii Lui la inima
mea, sã-mi deschid zãgazurile lacrimilor ºi sã mã rog Lui mult-mult ºi dulce-dulce.
Nemãrginit de mult ºi nemãrginit de dulce...
T-
Pe atunci era obiceiul ca toþi cei ce intrau în Oastea Domnului punînd legãmîntul cum
fãcusem eu, singuri sau în mijlocul adunãrilor frãþeºti - sã anunþe asta printr-o scrisoare, la
centrul Oastei din Sibiu.
Am scris ºi eu despre hotãrîrea mea, rugîndu-l pe pãrintele Iosif Trifa sã mã înscrie ºi pe
mine în rîndul celor ce intrã în Oastea Domnului ºi sã mã socoteascã ºi pe mine ca un mic
ostaº al Domnului Isus, trimiþîndu-mi ºi mie foaia Oastea Domnului.
Peste o lunã de zile am primit foaia Lumina Satelor în care printre mulþi alþii care
ceruserã acest lucru ºi ei ca ºi mine - am citit scris ºi numele meu. Ce adînc a tresãrit inima
mea vãzîndu-mi pentru prima datã ºi numele meu înscris cu litere de tipar într-o foaie sfîntã,
printre atîtea alte nume necunoscute din toatã þara, dar care însemnau tot atîtea inimi care
luaserã acelaºi sfînt legãmînt ca ºi mine...
De acum nu mai eram singur.
T-
Tot anul acela am avut o stare înalt duhovniceascã, fiindcã setea ºi stîmpãrarea rugãciunii
mã însoþeau pretutindeni.
Oriunde aº fi ajuns ºi oricît de puþin rãgaz aº fi avut, priveam îndatã în toate pãrþile
cãutînd cu ochii un locuºor tainic în care aº putea sã mã retrag singur ºi sã mã rog nevãzut
de nimeni. Sã pot plînge neauzit de nimeni. Doream mereu pãrtãºia mea în singurãtate cu
Domnul Isus. Eram îndrãgostit de Domnul cu o putere ºi cu o dorinþã nestãpînitã ºi fierbinte.
De multe ori, gãsind ºi astfel de locuri ºi de clipe, petreceam rãpit în rugãciune fãrã sã
mã mai gîndesc la nimic de pe pãmînt. Uitam de toate lucrurile, iar cei ce se aflau fãrã mine
cãutau în toate pãrþile neºtiind ce m-am fãcut, pînã ce cîndva, mã surprindeau unde eram
rugîndu-mã cu faþa scãldatã în lacrimi.
Unii mã întrebau îngrijoraþi ce-i cu mine ºi ce mi s-a întîmplat. Alþii clãtinau din cap
fãcînd semn cu degetul la frunte cã m-am scrîntit. Iar alþii rîdeau de mine ºi mã luau în bãtaie
de joc, ca pe un prost.
Pãrinþii mei mi se pãrea cã treceau prin toate aceste trei stãri, cu privire la pãrerea lor
despre mine. Dar mie nu-mi pãsa de nimeni ºi de nimic, ºtiind bine cã nimeni pe lume nu-i
atît de fericit cum sînt eu. ªi din starea asta îmi era milã de toþi cei ce mã batjocoreau ºi mã
rugam pentru ei sã ajungã ºi ei aºa ca mine.
Eu îi înþelegeam pe ei cã fusesem ca ei. Dar ei nu mã puteau înþelege pentru cã nu erau
ca mine.
T-
Cu timpul, mai tîrziu, starea aceea fericitã a mea de la început - s-a mai rãcit, iar setea
mea dupã rugãciune n-a mai fost chiar tot atît de mare cum era atunci. Dar totdeauna am
dorit-o ºi de multe opri am plîns rugîndu-L pe Domnul meu Isus Hristos, sã-mi mai dea odatã
acele stãri neuitate ºi acea sete mistuitoare de rugãciune, ca atunci.
Dar niciunde în lumea asta decît în cuptoarele de foc ale încercãrilor de mai tîrziu, - n-am
mai gustat atît de puternic ºi de strãlucit Prezenþa fericitã a lui Isus cu mine ºi în mine, ca
atunci la începutul acela neuitat.
Oricine a trecut prin aceste stãri mã va crede, fiindcã ºtie cã este aºa. Dar cine nu le-a
trãit, poate va clãtina din cap a neîncredere ºi a milã, ori a urã.
T-
Domnul Dumnezeul mîntuirii, sã le dea ºi acelora prilejul sã se încredinþeze de minunea
aceasta.

Mi-e dor sã plîng
Mi-e dor sã plîng Isuse

aºa-nspre Dumnezeu
cum am plîns numa-n clipa
de legãmîntul meu
sã-mi simt o descãrcare
a sufletului tot
- aºa mi-e dor Isuse
a plînge sã mai pot.
Mi-e dor de-o rugãciune

aºa-nspre Dumnezeu
cum a fost numa-n clipa
de legãmîntul meu
sã-mi simt o înãlþare
a sufletului bun
aºa mi-e dor Isuse
o rugã sã mai spun.
Mi-e dor de-o-mbrãþiºare

aºa cu Dumnezeu
cum a fost numa-n clipa
de legãmîntul meu
sã-mi simt fiinþa toatã
înveºmîntatã-n rai
aºa mi-e dor Isuse
odatã sã-mi mai dai...
Mãrturia - Cap. 7 - Furtunile care încep de dimineaþã Pag. 51
Cap. 7
Furtunile care încep de dimineaþã

Din clipa cea de mîngîiere,
în mai mulþi spini am stat apoi
dar n-am mai plîns de-a mea durere
ºi nici de-aceste mici nevoi
ci-n bucurie ºi-n furtunã,
cu inima ºi ochii Sus
am scos înfiorat din strunã,
cîntãri ºi psalmi pentru Isus...
n curînd dupã aceastã hotãrîre a mea pentru Domnul, m-am îmbolnãvit greu de friguri
Î ºi malarie. Pe atunci boala asta bîntuia des ºi mulþi zãceau bolnavi de ea. Era în luna
August, în toiul marilor cãlduri, dar mie veºnic îmi era frig.
Mergeam aºa bolnav cu vitele noastre la pãscut pe cîmp, dar eu de-abia mã tîram pe urma
lor. Abia aºteptam sã ajung undeva sã mã trîntesc pe iarbã la soarele cald, sã stau sã mã
încãlzesc. Ceilalþi copii puneau peste mine toate hainele lor, dar eu galben la faþã tremuram
de frig de-mi clãnþãneau dinþii în gurã ºi zãceam dus.
Alteori mã cuprindeau fierbinþelile de asudam pînã îmi puteam stoarce cãmaºa de pe mine.
Nu puteam sã mãnînc nimic, capul îmi vuia ca o moarã, urechile îmi þiuiau - ºi toate oasele
mã dureau ca zdrobite. Slãbisem ca o umbrã ºi eram palid ºi alb ca un mort. Toþi priveau la
mine ºi clãtinau din cap ca dupã unul care se duce cît mai curînd...
T-
Pag. 52 Mãrturia - Cap. 7 - Furtunile care încep de dimineaþã
Nu ºtiam ce este cu mine - dar oriunde priveam mi se nãzãreau tot felul de vedenii. Dacã
priveam norii pe cer, îndatã norii cãpãtau tot felul de forme de fiinþe vii... Cînd forme de
oameni care merg undeva, cînd de soldaþi care se bat ºi se alungã, cînd de fiare care se luptã...
ªi cîte alte felurite înfãþiºãri ºi chipuri mai frumoase ori mai înfiorãtoare...
Dacã priveam urmele prin praful drumului sau prin nisipul apelor - la fel vedeam.
Dacã priveam formele de pe pereþi, de pe ziduri, de pe garduri ori crengile pomilor
miºcîndu-se - ºi orice altceva aº fi privit, oriunde mi-aº fi mutat privirea ºi tot ce aveam
înaintea ochilor mei - cãpãtau pentru mine aceleaºi felurite forme ºi contururi vii. ªi în noul
peisaj la care priveam ca în cel la care privisem mai înainte, toate erau - ori se transformau
în ciudate forme de groazã.
Într-una din zilele acelea eram cu vacile la Vale. De obicei acum mã retrãgeam singur,
neplãcîndu-mi sã mai stau cu nimeni. Ceilalþi copii veneau în jurul meu, dar eu îi trimiteam
mai departe, ori mã mutam eu de lîngã ei. Nu puteam suferi veselia lor zgomotoasã.
În acele stãri mã rugam cît puteam ºi doream ca ceea ce vãd sã fie cît mai frumos ºi mai
plãcut. Vedeam însã numai lucruri care mã îngrozeau. Cred cã ispititorul se lupta puternic
sã-mi facã mult rãu.
Stam în ziua aceea ºi mã uitam la firul apei care curgea liniºtit ºi limpede printre
pietricele ºi rãdãcini, trecînd pe sub podeþul de scînduri lîngã care eram. Îmi plãcea sã mã uit
la mulþimea de pui de peºtiºori veseli ºi micuþi care înotau jucãuºi, grãmadã încoace ºi încolo
prin apa limpede ºi cãlduþã.
Dintr-o datã am vãzut cum pe fundul apei, printre pietricele ºi rãdãcini se contureazã ceva
ca un pat alb, pe care întins ºi acoperit pe piept stãtea un tînãr bolnav care mi se pãrea cã
eram eu.
La capul patului ºi al bolnavului stãtea Mîntuitorul meu Isus, - Îl vedeam bine - Viu ºi
miºcînd, iar în spatele Lui, mulþimea de peºtiºori argintii se prefãcurã într-un stol de îngeraºi
zburînd ºi aºteptînd. Mi se pãrea cã veniserã împreunã cu Domnul Isus, ca sã-mi ia sufletul
meu ºi sã-l ducã cu ei în cer.
Dar de cealaltã parte tot la picioarele patului meu, vãzui o fãpturã neagrã ºi urîtã,
aºteptînd ca ºi cum ºi aceasta ar fi venit acolo tot sã-mi ia sufletul meu ºi sã-l ducã. În spatele
fãpturii aceleia negre veneau iarãºi aºteptînd un alt stol de fiinþe mai mici, dar tot la fel de
negre ºi urîte ca ºi cea mare.
Eu priveam cutremurat ca sã vãd ce se întîmplã. ªtiam cã este vorba despre mine ºi
simþeam cã acum ºi acolo se hotãrãºte soarta mea. Mã rugam ºi mã încredeam în Domnul meu
Isus.
Am vãzut atunci cum Domnul Isus, de la capul patului, fãcu un semn ameninþãtor spre
fiinþa cea neagrã de la picioare, iar aceasta în acel moment plecã repede dispãrînd împreunã
cu tot stolul sãu negru.
Apoi Domnul Se aplecã înspre patul alb fãcînd ca un semn de binecuvîntare. ªi
întorcîndu-Se spre îngeraºii din spatele Sãu, trecu printre ei dispãrînd. Îngeraºii Îl urmarã
dispãrînd ºi ei.
În clipa aceea, ceilalþi copii venirã sãrind veseli ºi se lãsarã grãmadã pe iarbã lîngã mine
zicîndu-mi:
- Ce vezi tu acolo?
- Nimic, - niºte peºtiºori...
Din ceasul acela m-au lãsat frigurile pentru totdeauna ºi am început sã mã refac.
T-
Dupã vreo sãptãmînã am scris pãrintelui Iosif la Sibiu sã-mi trimitã o fotografie a lui.
Doream nespus de mult sã vãd mãcar chipul acelui mare om al lui Dumnezeu care mã adusese
pe mine la Domnul ºi devenise ca un pãrinte pentru sufletul meu. Gîndul acesta se nãscuse
în inima mea chiar din ziua legãmîntului meu ºi mã rugam Domnului sã mi-l îndeplineascã.
Dar în închipuirea mea de atunci Sibiul pãrea undeva aproape de Ierusalimul ceresc, iar
omul acela îmi pãrea ca o fiinþã supraomeneascã, mai aproape de zei decît de oameni... ªi
poate cã aºa ºi era. Am luptat mult cu teama ºi cu speranþa, pînã ce m-am hotãrît sã scriu.
T-
Nu dupã multã vreme am primit de la Sibiu o revistã Oastea Domnului, avînd pe prima
paginã o fotografie, un chip coborît parcã din icoanã de mucenic, cu ochii mari ºi buni, cu
cearcãne de luminã ºi de durere în jurul lor... Cu fruntea înaltã ºi slabã privind undeva nu
într-un gol ci la o bucurie tainicã dar depãrtatã.
Deasupra fotografiei un titlu pe toatã pagina scris: Pentru cei ce-mi cer fotografia...
Titlul acesta parcã îmi suna numai mie.
Cuprinsul textului de sub titlu ºi din jurul fotografiei era ca o blîndã mustrare plinã de
învãþãturã pentru toþi cei ce prea mult doresc sã vadã faþa omului ºi prea puþin se gîndesc cã
singura fotografie pe care trebuie s-o dorim mereu este ºi trebuie sã fie Chipul Domnului Isus
Cel Rãstignit din dragoste ºi din milã pentru noi ºi pentru mîntuirea noastrã.
Apoi spunea cã fotografia asta a lui nu-i încã gata. Cã trebuie sã mai stea în camera
întunecoasã a Fotografului ceresc care mai are încã mereu de lucru la ea. Adicã Domnul Isus
care o tot retuºeazã prin suferinþã, lucreazã încã ºi mai are încã de lucru la omul sãu lãuntric,
pînã cînd înfãþiºarea lui sufleteascã îi va fi vrednicã ºi pregãtitã pentru a se putea arãta
înaintea Tatãlui ceresc ºi a îngerilor Sãi...
Toatã pagina aceasta era înconjuratã cu creion roºu ºi se vedea bine cã îmi era trimisã de
la redacþie, ca un rãspuns la stãruinþa mea dupã fotografia pãrintelui.
Dar ce învãþãturã adîncã am tras eu din aceastã blîndã mustrare ºi din privirea acestor doi
ochi plini de atîta iubire ºi suferinþã. Nici nu bãnuiam atunci cã peste puþini ani îmi va fi dat
harul de a-i privi aievea ºi de a-i odihni pe umãrul meu ºi lîngã ochii mei...
T-
Am vãzut cã se trimit oricui la cerere, cãrþi ºi Biblii, de la librãria Oastei din Sibiu, pentru
desfacere, cu plata dupã vînzarea lor.
Am comandat acolo un pachet de cãrþi hotãrît sã lucrez ºi eu pentru Domnul rãspîndind
Biblia ºi cãrþile Oastei, tuturor pînã unde voi putea ajunge ºi pe cine îl voi putea convinge
sã primeascã Sfîntul Cuvînt al Domnului, aºa cum Îl primisem ºi eu. Simþeam ca o neapãratã
datorie a mea sã vorbesc tuturor celor pe care îi întîlnesc ºi sã-i îndemn sã se întoarcã ºi ei
la Domnul Dumnezeu din toatã inima lor.
Înainte de a mã întoarce la Domnul, eu fusesem un copil destul de bãtãuº. Crescut mai
mult singur ºi prea mult pedepsit, în momentele de furie mã rãzbunam ºi eu pe cine puteam,
trîntind ºi rãspunzînd cu asprime celor ce mã supãrau.
Mã certam repede fiind nervos ºi chiar înjuram cu vorbe urîte pe oricine credeam eu cã
îmi face vreo nedreptate. Bãteam vitele cînd mergeau în locuri oprite ºi boii cînd nu mã
ascultau. Eram mai nerãbdãtor ca toþi ceilalþi de seama mea. ªi eram destul de obraznic ºi
neastîmpãrat, fãcînd multe rele cînd eram împreunã cu ceilalþi copii, ca sã mã arãt mai voinic
ºi mai ceva ca toþi.
Aºa într-o zi de iarnã la ºcoalã, în recreaþie cînd toþi copiii se dãdeau pe gheaþã în curtea
ºcolii, - eu ca sã le arãt cã sînt mai ceva ca toþi le-am zis:
- Sã vãd eu care mai puteþi face ca mine, uitaþi-vã încoace - ºi aruncîndu-mi încãlþãmintea
din picioare am început sã mã dau desculþ pe gheaþã în uimirea tuturor. Toþi copiii se opriserã
ºi se uitau la mine.
Cineva s-a dus ºi a spus d-lui învãþãtor, care venind cu o nuia, a pus capãt vitejiei mele,
în rîsul tuturor, lecuindu-mã pe totdeauna de nebunia mea.
T-
Altãdatã am dat foc la niºte uscãturi care erau adunate lîngã gardul unui vecin, iar focul
era sã-i ardã gardul ºi încã mai ceva pe lîngã el. Noroc ºi atunci cã vecinul m-a vãzut la timp
ºi tot aºa cu un bici îndoit, mi-a croit cîteva peste spinare, învãþîndu-mã cã nici aºa ceva nu
trebuie sã mai fac niciodatã cîte zile voi mai trãi pe lumea asta!
ªi mai cîte altele de felul acestora am fãcut eu!
T-
Am aflat astfel atunci ºi dupã aceea încã un mare adevãr pe care l-am citit ºi în Cuvîntul
Sfînt ºi anume cã pãcatele unora sînt cunoscute ºi merg înainte imediat la judecatã. Acelea
se plãtesc aici ºi mai uºor. Ale altora merg numai apoi ºi mai tîrziu, dar se plãtesc mai greu.
De mine Domnul a avut totdeauna o mare ºi apropiatã milã prin faptul cã dupã fiecare rãu
pe care l-am fãcut, mi-a ºi venit îndatã plata. N-a lãsat Domnul sã treacã multã vreme, nici
n-a lãsat sã se uite nimic. Orice rãu fãceam, eram pedepsit fãrã întîrziere potrivit cu fapta
mea.
ªi astãzi tot aºa mi se întîmplã... De fiecare datã cînd greºesc ceva, ºtiu cã trebuie îndatã
sã mã aºtept la ispãºirea greºelii mele.
O, ce mare bine mi-a fãcut ºi îmi face Domnul în felul acesta. Faptul acesta nu numai cã
a restabilit ºi restabileºte îndatã bunul echilibru al pãcii ºi al curãþiei în inima mea, dar prin
judecarea ºi pedepsirea imediatã a greºelilor mele, eu am totdeauna marea bucurie a împãcãrii
mele cu Domnul. ªi am treazã ºi grija de-a mã feri sã nu mai pãcãtuiesc. Spre a nu mai suferi
pedeapsa imediatã ºi spre a nu-L tot supãra pe Domnul silindu-L sã mã tot pedepseascã, - în
loc sã-I fac bucurie cu umblarea mea ascultãtoare.
Nu ºtiu dacã voi aþi luat seama la felul cum se întîmplã cu voi cînd greºiþi - sau nu. Dar
dacã încã nu v-aþi gîndit la asta pînã acum, aveþi grijã.
Sînt unii care pãcãtuiesc mereu, ºi nu le vine nici o pedeapsã imediat dupã pãcatul lor.
Eu cred cã asta ar trebui sã le fie un motiv de mare îngrijorare, cãci atunci, pedeapsa tot
amînîndu-se ºi judecata tot amînîndu-se, cînd odatã vine, poate sã fie foarte grea. Poate sã
fie chiar mortalã. Aveþi mare grijã!
De aceea se mirau la întoarcerea mea cu toþii cîþi mã vedeau ºi mã ºtiau, de marea
schimbare care se fãcuse în viaþa mea - ºi de care nu-ºi dãdeau seama cum se putuse face.
Ajunsesem la anii cînd tinerii de vîrsta mea, începeau sã meargã la horã, la clãci, la
ºezãtori, la nunþi, la petreceri. Eu nici nu mã apropiam de astfel de lucruri.
Veneau la mine prietenii, vecinii, rudeniile, cunoscuþii. Mã chemau, mã îndemnau, mã
trãgeau sã merg cu ei. Mã luptam cu toþii, le vorbeam despre pocãinþã ºi mîntuire, îi chemam
ºi eu pe ei cu mine. Dar ei au rãmas cu ale lor, iar eu cu ale mele. Pînã cînd au pierdut orice
speranþã sã mã mai cîºtige ºi apoi m-au lãsat pentru totdeauna în pace.
T-
În foaia mea de la Sibiu, citeam despre multe adunãri ale Oastei Domnului prin alte
pãrþi, - dar pe aproape de noi nu era pe atunci nimeni.
Dupã ce am primit pachetul cu cãrþi comandate la Sibiu - punîndu-le în traistã ºi mergînd
cu ele sã le vînd prin satele vecine, am aflat cã totuºi într-unul din aceste sate mai sînt doi
ostaºi ai Domnului ºi cã ei fac adunãri duminica dupã masã la casa unuia dintre ei unde mai
cheamã ºi pe alþii sã mai ia parte.
Într-o duminicã îndatã dupã asta, am mers ºi eu sã-i vãd.

Felul cum chema cel cu casa oamenii la adunare, era pentru mine nou ºi ciudat. Omul îºi
procurase de undeva o veche trompetã cum vãzuse el pe titlul foii Oastea Domnului. ªi ieºind
în poarta casei lui punea goarna la buze ºi începea sã sune adunarea, cam cum fãceau gorniºtii
la regimente.
Unii rîdeau de el, alþii ascultau nepãsãtori, cîte unul mai mergea la adunare o datã, de
douã ori - ºi se lãsa. Pe semne cã înafarã de goarna lui, omul nu mai avea nimic sã-i mai
atragã pe oameni. Aºa am pãþit ºi eu atunci.
T-
Mie, între oameni strãini, totdeauna mi-a fost foarte ruºine din fire.
În duminica aceea, ajungînd în faþa casei omului cu goarna, n-am îndrãznit sã intru ci
m-am aºezat pe ºanþul cu iarbã verde în faþa casei. Omul m-a vãzut stînd jos acolo ºi m-a
întrebat de unde sînt ºi cum mã cheamã.
- A, tu eºti ãla? Te-ai înscris ºi tu la Oaste?
- Da, i-am rãspuns eu, cu ochii în jos, oarecum lovit de tonul ºi de felul cum mã primise.
Cred cã m-am roºit tot pînã în vîrful urechilor de ruºine.
El m-a vãzut - ºi foarte supãrat pe purtarea mea, se întoarse sã intre în curte zicîndu-mi:
- Cine se ruºineazã, va rãmîne cu ruºinea! Apoi a trîntit poarta lãsîndu-mã aºa în faþa
celor de pe uliþã, care priveau nu ºtiu cum, ca niºte ciori la mine.
Nici nu ºtiu cum m-am întors repede ºi am luat-o aproape la fugã înapoi. ªi niciodatã nu
m-am mai dus la adunarea lui.
Nici alþii n-au mai mers, pentru cã tot felul lui de a se purta ºi a vorbi, nu avea nimic
atrãgãtor, ci rece ºi aspru cum fusese faþã de mine. ªi adunarea lui s-a stins îndatã.
T-
Dar eu am învãþat ºi din întîmplarea asta amarã, cã oricine vine în Lucrarea Domnului ºi
în Numele lui Isus - trebuie sã aibã duhul Lui blînd, cald, iubitor ºi apropiat cãci sufletul
omenesc este ca cea mai gingaºã floare. Îndatã ce-l atingi ceva mai dur, poþi sã-l rãneºti aºa
ca sã nu se mai vindece niciodatã.
Numai Domnul a avut milã de mine atunci cã nu am pãrãsit Lucrarea Domnului în care
primul om pe care-l cunoºteam, mã descumpãnea în felul acesta. Dar încercarea a fost destul
de grea totuºi pentru mine atunci.
T-
Am luat-o apoi mai îndeaproape numai cu desfacerea cãrþilor, uneori din casã în casã prin
satele mai depãrtate. Alte ori la ieºirea din biserici ori pe uliþe în duminici ºi sãrbãtori.
Cãpãtasem curaj ºi pricepere ºi vorbeam fãrã greutate oamenilor pe care-i întîlneam, despre
Domnul, despre pãcat ºi despre mîntuirea sufletului lor, oferindu-le cãrþile Oastei ºi Biblii.
Unii mã primeau cu bucurie ori cu bunãvoinþã. Alþii mã alungau cu batjocuri ºi cu rîsete.
Dar puþini îmi cumpãrau cãrþile spunînd cã n-au bani. De fapt în anii aceia, 1930-1933, erau
vremi de mare crizã ºi de lipsuri bãneºti. Locuri de muncã erau foarte puþine ºi îndepãrtate.
Poporul satelor era în întregime numai þãrani care produceau numai cereale ºi vite. De astea
aveau cu toþii ºi nu le cumpãra nimeni.
De aceea oricît de ieftine erau cãrþile, oamenii n-aveau bani cu care sã le cumpere - decît
puþini. ªi puþine cãrþi se citeau.
Dar le citeam eu pentru ei. Oriunde mi se întîmpla sã aflu mulþimi de oameni adunaþi, mã
opream, luam cîte o carte ºi aºezîndu-mã la o margine începeam sã citesc întîi la unul-doi.
Dupã aceea cercul se fãcea tot mai larg în jurul meu, pînã ce ascultau cu toþii.
Domnul mã umpluse de curaj ºi de putere încît citeam cu tot sufletul. Cuprinsul cãrþilor
era atît de frumos ºi de cald, încît din ce în ce tot mai mulþi fuseserã cîºtigaþi pentru
Dumnezeu. Duminica viitoare mergeam în case ºi încet-încet se înfiripau una cîte una adunãri
ale Oas t ei pî nã î n s at el e de sub munþi. Astfel cã în fiecare sãptãmînã de sîmbãtã de
dupã-amiazã ºi pînã luni dimineaþa eu eram dus ºi nu veneam acasã.
T-
Asta a mers cam uºor cu lipsa mea de acasã, dar în curînd lipsurile mele înmulþindu-se
ºi lungindu-se - au început sã vinã necazurile din partea pãrinþilor.
Plecãrile mele îi supãrau din douã pricini: întîi pentru cã mã fãceam de ruºine la lume cã
numai eu umblam ca un nebun ºi ca unul care nu are nici un rost, fãcîndu-mã de rîs ºi de
vorbã la oameni atît pe mine cît ºi familia mea care se bucura de respect în ºapte sate.
Iar în al doilea rînd pentru cã eu îi lãsam acasã cu toate treburile baltã, sã se descurce
singuri - ºi ei aveau mult necaz din asta.
De aceea începurã întîi cu vorbele aspre, apoi cu ameninþãrile grele. Tata a ridicat odatã
împotriva mea nu numai glasul ci ºi pumnul. Apoi ciomagul ºi furca de fier, gata-gata sã mã
loveascã.
- Sã mai mergi tu numai odatã aºa - zise el. ªi vezi tu ce pãþeºti cu mine. Numai tu ai
înnebunit în lumea asta? Pe cine mai vezi tu fãcînd ce faci tu? Pînã acum a fost cum a fost,
dar de azi înainte gata. Sã ºtii. Dacã nu vrei sã mã asculþi, du-te în lume sã ºtiu cã eºti dus
ºi nu-mi mai faci numai ruºine ºi necaz...
T-
Mã gîndisem adeseori ºi eu sã mã duc. Nu mã puteam împãca cu gîndul cã voi rãmînea
pe totdeauna la þarã, fãrã sã învãþ nici o ºcoalã, fãrã sã se aleagã din mine nimic decît un
amãrît de scurmãtor în gunoaiele pãrinteºti ºi în sãrãcia acestor bieþi oameni atît de mãrginiþi
în toate...
Zisesem de cîteva ori pãrinþilor mei sã mã dea la ºcoalã ºi pe mine la oraº, cum erau unii
din colegii mei care erau acum la liceu ori la meserii. Dar ei au rîs spunîndu-mi:
- Ce mã, tu eºti nebun? Cine o sã rãmînã pe vatra asta dacã mergi tu în lume? De ce ne
muncim noi aci sã-þi facem þie de toate, ca sã te duci ºi sã ne laºi? Sã-þi iasã nebuniile astea
din cap! Vrei sã mergi sã mori de foame în lume, nu þi-e bine acasã unde ai de toate?
T-
Dar cuvintele lor nu m-au putut face sã renunþ de tot. Douã gînduri la fel de tari se luptau
în mine. Unul sã fug de acasã ºi sã mã înscriu la orice ºcoalã numai sã învãþ, - celãlalt mã
îndemna, ziceam eu cã din partea Domnului, - sã ascult ºi sã rãmîn cu pãrinþii... Cînd erau
stãrile agitate între noi, biruia primul gînd. Cînd se liniºteau, biruia al doilea.
În anul urmãtor se înfiinþa la Beiuº o ªcoalã de Arte ºi Meserii. Cîþiva din foºtii mei
colegi de clasã din familii cu mai mulþi copii, se înscriseserã ºi se pregãteau pentru examenele
de admitere. Ce rãu îmi pãru mie cã eu sînt singurul la pãrinþi ºi cã n-am pe nimeni sã rãmînã
acasã, ca sã mã duc ºi eu cu ceilalþi la ºcoalã, la oraº, la o meserie.
Într-o zi cînd doi dintre ei mergeau dupã acte îmi ziserã ºi mie:
- Vino ºi tu cu noi! N-ai sã stai toatã viaþa aici sã cureþi gunoiul dupã vaci!
Aºteptaþi-mã cã vin!
M-am dus cu ei, mi-am fãcut acte pe furiº, - ºi în zilele examenului eram ºi eu printre ei.
Examenul a durat douã zile. Reuºisem printre primii pentru meseria de mecanic, cînd la
poarta ºcolii l-am vãzut pe tata. Mã cãutase peste tot - ºi aflînd cã sînt acolo la Beiuº venise
dupã mine. Prin gardul de sîrmã de lîngã poarta încuiatã mi-a strigat furios:
- Vino de acolo acasã! Acuma ºi imediat!
Poarta era încuiatã ca sã nu iasã nimeni din curtea ºcolii. Dar pe sub poartã era o gaurã
prin care probabil cã ieºea cîinele. ªi tata mi-a zis:
- Bagã-te pe aici ºi ieºi afarã!
M-am bãgat pe sub poartã ca un cîine bãtut. ªi am mers tot drumul înaintea lui tata cu
ochii ºiroind de lacrimi ºi cu capul în jos de ruºine pînã acasã... Ca un osîndit înaintea unui
jandarm care îl duce la închisoare.
T-
La puþinã vreme dupã asta, ispita m-a încercat din nou cînd într-o zi am vãzut afiºat la
primãrie un anunþ de la Liceul Militar din Tîrgu-Mureº, pentru înscrieri de elevi, cu condiþii
foarte atrãgãtoare.
Mi-am fãcut din nou actele pe furiº ºi le-am trimis prin poºtã la Tîrgu-Mureº. Dar cînd
am primit acasã înºtiinþarea aprobãrii ºi chemarea sã mã prezint, - poºtaºul a dat-o lui tata
crezînd cã-i face o mare bucurie.
E uºor de închipuit ce bucurie a avut ºi el ºi eu cînd a rupt-o în faþa mea, odatã cu cîteva
palme peste cap ºi pe unde m-a putut ajunge.
T-
În aceste condiþii eu am început s-o duc tot mai greu ºi într-un alt fel. Nu puteam nici sã
mã duc nicãieri - ºi nu puteam nici rãmîne acasã.
În necazul ºi în singurãtatea mea am început sã caut cãrþi sã citesc. Sã citesc ºi sã învãþ
singur.
Prima mea încercare a fost la biblioteca ºcolii din sat. Dar biblioteca ºcolii avea cãrþi
puþine. În cîteva sãptãmîni le-am citit pe toate.
Am rugat apoi pe preotul satului nostru, cu care învãþasem religia la ºcoalã ºi care avea
o bibliotecã mult mai mare ºi cu cãrþi mult mai felurite. Preotul mi-a permis cu bucurie sã
merg în biblioteca lui oricînd ºi sã iau de acolo orice carte, fiindcã avea încredere în cinstea
ºi în cuvîntul meu. De fapt ºi eu mi-am respectat vorba mea ºi vorba lui pãstrîndu-i curate
toate cãrþile ºi ducîndu-i-le de fiecare datã cinstit înapoi.
T-
Citeam pînã seara tîrziu, dar aveam atît de puþin timp din cauza muncilor grele ºi
neîntrerupte. Eram fericit cînd eram cu vitele la pãscut, atunci citeam mai liniºtit. Dar citeam
ºi mergînd cu carul, citeam ºi mergînd pe drum, citeam þinînd cu mîna dreaptã cornul
plugului, iar cu mîna stîngã þineam cartea ºi citeam mergînd. Mã obiºnuisem într-atîta cã le
fãceam bine pe amîndouã - ºi munca ºi cititul. Boii þineau brazda rumegînd liniºtiþi, mulþumiþi
ºi ei cã nu-i grãbeam la muncã.
Dupã ce mã întorsesem la Domnul, nici nu mai luam biciul cînd mergeam cu boii. Nici
nu mai luam bîtã cînd mergeam cu vacile, cum era obiceiul tuturor. Luam numai cartea, cum
nu mai era obiceiul nimãnui.
Am avut ºi din asta destul necaz, cãci boii vãzînd cã n-am biciul, începeau sã nu mai
asculte. Ieºeau din brazdã ºi umblau dupã iarbã. Vitele dacã n-aveau fricã de bîtã se repezeau
cu îndrãznealã în locurile oprite, fãrã sã le pese de vorbele mele, nici de gesturile mele cu
mîna goalã, dacã nu vedeau biciul ori nuiaua.
T-
Atunci am înþeles iarãºi un adevãr amar cã fie om fie animal, nu-i bine sã ºtie numai de
dragoste ºi sã nu ºtie puþin ºi de fricã.
Ascultarea din dragoste þine atît de puþin ºi la atît de puþini fiindcã ascultarea aceasta o
au numai acei care au smerenie ºi înþelepciune. Aceºtia au ºi înþelegerea minþii dar ºi
înþelegerea inimii.
Însã unde nu este înþelegerea minþii care vine din adevãr ºi din înþelepciune, acolo oricîtã
dragoste ai arãta, nu prea multã ascultare vei obþine.
Numai temerea, numai frica de ceva, este în mãsurã sã-l convingã pe oricine de datoria
supunerii ascultãtoare. Ori pentru a face binele, ori pentru a se opri de la rãu. Fãrã acest
mijloc, ascultarea se prãbuºeºte în neascultare, ordinea în dezordine ºi viaþa în haos.
Cu ascultarea noastrã de voia lui Dumnezeu, tot aºa stau lucrurile. De unde sfîrºeºte
dragostea ºi de unde ea nu mai poate face nimic, de acolo trebuie neapãrat sã înceapã teama
ºi respectul. Altfel se ajunge cu toate la prãpãd.
Dar unde nu este nici dragoste de Dumnezeu ºi nu este nici temerea care duce la
înþelepciune, - cine ºi ce sã-l mai opreascã pe om de la pierzare, sau pe animal de la abator?
În viaþa mea, au lucrat folositor atît una cît ºi cealaltã. Domnul Dumnezeu m-a trecut cu
milã prin amîndouã pînã astãzi prin toate luptele ºi încercãrile, ajutîndu-mã sã rãmîn lîngã
El.

Doamne-n ceasul focului
Doamne-n ceasul focului

dã-mi tãria locului
buzele sã-mi sîngere
dar sã nu scot plîngere
mîinile sã-mi scapere
dar sã nu se apere
sã fiu dus mormîntului
credincios Cuvîntului
sã trec pragul cerului
cu rãbdarea fierului
cãci în veci de veci voi vrea
sã-mi rãmînã dragostea.
Doamne, paºii inimii

în iubire þine-mi-i
legãmîntul lacrimii
treacã-mi focul patimii
drumul biruinþilor
sã-l urmez pãrinþilor
frumuseþea paºilor
sã mi-o las urmaºilor
ºi lumina traiului
s-o duc razã raiului
cãci în veac ºi-n veac voi vrea
sã-mi rãmînã dragostea.
Doamne, las trecutului

aurul avutului
ºi las viitorului
strãlucirea zborului
plata biruinþilor
toatã-o dã pãrinþilor
slava-ncununaþilor
dã-o toatã fraþilor
premiul fruntaºului
dã-l întreg urmaºului
mie-n veci ºi-n veci voi vrea
sã-mi dai numai dragostea.
Mãrturia - Cap. 8 - Marele necaz salvator Pag. 61
Cap. 8
Marele necaz salvator

ªi eu m-am dus plîngînd adesea pe brazda plugului ceresc
dar numai semãnînd cu lacrimi aflai cã-s vrednic sã trãiesc
ºi eu am dus atîtea lupte de temeri ºi-ndoieli cuprins
dar numai cînd mi-am dat viaþa n-am mai putut sã fiu învins.
e tainice sînt totuºi toate cãile lui Dumnezeu ºi cum ºtie Înþelepciunea ºi Puterea Lui
C sã le orînduiascã toate lucrurile ºi întîmplãrile, - nu numai în istoria lumii ºi a
popoarelor - ci chiar în viaþa fiecãrui om, atunci cînd El are de fãcut un lucru mai mare sau
mai ales, cu omul sau cu poporul acela.
De la primele lecturi din cãrþile Oastei Domnului ºi din foile ei religioase, - mi-a venit
ºi mie pe nesimþite gîndul sã compun versuri spre slava lui Dumnezeu ºi spre exteriorizarea
simþãmintelor fierbinþi faþã de Domnul Isus, care clocoteau în inima mea.
Redactorul foii Oastei de la Sibiu, fãcea mereu apel ºi publica mereu concursuri pentru
scrierea celor mai frumoase poezii creºtineºti.
Noi românii - scria pãrintele Iosif Trifa - sîntem un popor al cîntãrii. Avem o atît de
bogatã ºi de frumoasã zestre de cîntece ºi doine, pline de cãldurã ºi de simþire. ªi totuºi ce
mi r a r e º i ce pi er dere mare este faptul cã noi românii nu avem o cîntare ºi o po ez i e
religioasã, duhovniceascã, cu adevãrat creºtinã. O poezie ºi o cîntare pe mãsura acestor
daruri cu care sîntem înzestraþi noi de Dumnezeu.
ªi nu le avem fiindcã nimeni pînã astãzi nu s-a preocupat de acest lucru. Nimeni n-a
îndemnat poporul nostru sã cînte Domnului ºi sã-L laude cu tot talentul sãu pe Domnul.
Acum noi, cu Oastea Domnului dorim sã facem sã învie poezia ºi cîntarea religioasã ºi
creºtineascã de care este în stare poporul nostru cãruia Dumnezeu i-a dat atîtea daruri
frumoase pe care sã le punã în slujba Lui, dar mai ales darul cîntãrii.
Pag. 62 Mãrturia - Cap. 8 - Marele necaz salvator
Noi vom încuraja ºi vom publica orice poezie reuºitã, îndemnînd la asta ºi prin aceste
concursuri cu premii pe care din toatã sãrãcia noastrã le vom continua pînã cînd Domnul
Dumnezeul nostru va face sã se nascã ºi sã creascã ºi în poporul nostru o poezie ºi o cîntare
care sã fie cu adevãrat vrednicã de slava ºi lauda cea mai mare a lui Dumnezeu...
T-
Urmãream tot cu mai mult interes lucrarea aceasta de naºtere a poeziei ºi a cîntecului
religios, - dar vedeam cã tot nu mai apare ceva luminos ºi deosebit. Tot ce apãrea, erau doar
slãbuþe ºi palide versificãri ºi imitaþii dupã cîntecele noastre naþionale ºi patriotice, scrise de
condeie foarte simple ºi stîngace, copilãreºti.
M-am rugat lui Dumnezeu sã-mi ajute - ºi am început ºi eu cu slabele mele unelte sã mã
adaug corului slãbuþ care încerca sã cînte cu noile lui corzi, cîntarea cea nouã cu care abia
cãuta sã se obiºnuiascã ºi poporul nostru, - cîntarea laudei lui Dumnezeu, pe care alte popoare
o cunoºteau de atîta vreme.
Încercãrile mele de fiecare datã le trimiteam plin de timiditate pe cîte o carte poºtalã pe
adresa pãrintelui Iosif, cu simþãmîntul celor mai profunde iubiri ºi încrederi. Trecusem de al
ºaisprezecelea an ºi tot ce scriam scoteam din inima mea. Cã din cunoºtinþã ºi din experienþã
- nu aveam de unde.
T-
De la primele trimiteri de poezii, am primit încurajãri din partea redacþiei. Îmi scria
Viorel, nepotul pãrintelui care era pe vremea aceea încã în liceu la Sibiu. Prima scrisoare
arãta cã pãrintele Iosif a rãmas plãcut surprins de poezioarele mele ºi cã doreºte sã scriu
mereu ºi sã trimit cît mai multe fiindcã doreºte sã le publice în fiecare numãr din foaie.
Dupã publicarea mai multor poezii am primit ºi eu un mic premiu în cãrþi ºi ilustrate
religioase. Mai tîrziu am primit chiar ºi o micã sumã de bani drept încurajare.
Nu scriam mult, fiindcã totdeauna eram nemulþumit de lucrãrile mele ºi le tot corectam.
Dupã un an mi s-a cerut fotografia, pe care au ºi publicat-o la foaie, împreunã cu o poezie
nouã ºi cu cîteva cuvinte de preþuire din partea redacþiei, scrise chiar de pãrintele Iosif.
T-
Dupã toate încercãrile mele nereuºite de a scãpa de acasã spre a merge la vreo ºcoalã, -
am început sã mã împac cu gîndul cã eu niciodatã nu voi reuºi sã fiu altceva decît un plugar
chinuit, aici pe pãmîntul acesta unde asudã ºi rabdã pãrinþii mei, legaþi de glia asta pînã mã
vor îngropa ºi pe mine sub ea.
Pentru a mã þintui definitiv de vatra ºi de viaþa asta, ca sã nu mai plec niciodatã, au
hotãrît sã mã cãsãtoreascã cît mai curînd, îndatã ce voi împlini optsprezece ani. De fapt,
aceasta era o regulã pe atunci în toate gospodãriile înstãrite care aveau numai unul sau doi
copii. Îºi cãsãtoreau copiii chiar mai tineri de vîrsta mea. Fetele se mãritau ºi ele chiar ºi la
patrusprezece ani. Cele ce treceau de nouãsprezece fãrã sã se cãsãtoreascã erau socotite ca
fete bãtrîne. ªi asta era o mare ruºine pentru ele ºi pentru familia lor.
Cãsãtoriile acestea se fãceau atît pentru a-ºi spori numãrul braþelor de muncã din
gospodãrie, cît ºi pentru a-ºi lega fiii în cãsãtorii aranjate dupã zestrea ºi fala familiilor
cãutate dintre cele mai dintîi din sat.
În cazul meu gîndul cel mai puternic era cum am spus sã mã lege definitiv de sat, spre a
fi siguri cã n-am sã mai plec ºi sã mã facã sã las orice alte preocupãri, pentru a mã robi total
muncii acesteia, aici la casa pãrinteascã.
T-
Cînd mã vedeau mereu cu cartea, cu scrisul, cu adunãrile, cu rugãciunea ºi plecãrile mele,

pãrinþii îmi spuneau adesea ca o ameninþare pentru mine ºi o speranþã pentru ei:
- Lasã cã nu mai mergi tu mult aºa. Dacã te însori nu mai ai tu vreme de cãrþi ºi de
drumuri. Atunci are cine sã-þi porunceascã. O sã stai ºi tu acasã sã-þi vezi de lucru, nu sã
umbli cum nu mai umblã nimeni!
Eu vedeam cã sînt împins undeva spre o strîmtorare, dar mã rugam lui Dumnezeu ºi
mergeam ca o oaie la strungã, cãci n-aveam cum sã mai scap.
T-
Dragostea Domnului prinsese rãdãcini atît de adînci ºi de puternice în inima mea, încît
încrederea în izbãvirile Lui îmi pãstrau în sufletul meu o pace liniºtitã. Mã simþeam atît de
legat de cãrþile mele ºi de fraþii mei încît eram sigur cã nu va mai fi nimeni în stare sã mã
dezlege. Mergeam spre cãsãtorie ce-i drept cu o oarecare strîngere de inimã ºi curiozitate, ca
înspre ceva noi ºi ciudat dar de neocolit în viaþa mea. ªi mã gîndeam cã desigur îmi va fi mult
mai greu la început, dar dupã aceea mã voi obiºnui ºi cu asta. Voi fi mult mai legat desigur, -
dar ceva din inima mea mã încredinþa cã nimic nu mã va mai putea despãrþi de Domnul ºi de
Mîntuitorul meu Isus. Nici nu-mi va birui legãmîntul meu cu El. Nu ºtiam cum va lucra
Domnul meu cu mine dupã aceea, dar presimþeam cã El nu mã va lãsa.
T-
În toamna celui de al optsprezecelea an al vieþii mele s-a întîmplat aºadar ceea ce era
hotãrît sã fie. S-a fãcut vorba de cãsãtorie cu un vecin din uliþa cealaltã. Fata lui, Maria, era
doar cu trei luni mai mare ca mine. Fusesem o vreme colegi la ºcoalã, iar cu munca eram
deseori împreunã. Faptul cã ne cunoºteam, era ceva care îmi uºura toatã apropierea asta ºi îmi
dãdea curaj, nãdãjduind cã nu-mi va fi greu sã o conving ºi pe ea sã creadã ca mine.
T-
Din clipa cînd s-a hotãrît cãsãtoria noastrã, eu am îndemnat fata ºi pe pãrinþii ei sã se
hotãrascã ºi ei pentru Domnul ºi sã se înscrie în Oastea Domnului. Cred cã numai pentru a-mi
face mie pe voie, au ºi fãcut aceasta îndatã.
Eu m-am bucurat atunci mult de graba lor nãdãjduind cã nu-mi va fi greu ºi mai departe
sã continuãm aºa.
Nunta, foarte restrînsã ºi grãbitã, s-a fãcut astfel în ianuarie 1933, fãrã zgomot ºi fãrã
muzicã. Eu mã împotriveam cu toatã tãria la astea, - iar ei cu toþii m-au ascultat ca sã meargã
totul bine.
T-
Între timp eu scrisesem mereu... Dar spinii între care stãteam continuu ºi lacrimile care
nu mi se mai uscau din ochi ºi din inimã, începuserã sã-i dea un alt fior ºi gust cîntãrii mele.
Rezonanþa ei devenea tot mai gravã ºi mai adîncã, pe mãsurã ce peºtera necazurilor mele se
adîncea tot mai mult, fãcînd tot mai rece ºi mai întunecos drumul meu.
T-
În Oradea, capitala judeþului nostru, se înfiinþase o puternicã grupare a Oastei Domnului,
sprijinitã de toate oficialitãþile atît cele clericale cît ºi cele administrative. În condiþiile grele
de luptã ale elementului românesc aici la graniþa de vest a þãrii, toþi mai-marii poporului ºi
ai bisericii înþeleseserã atunci marele ºi vãditul adevãr cã Oastea Domnului este o fericitã
Lucrare de sudurã a sufletului nostru, în amîndouã pãrþile lui, atît cea religioasã cît ºi cea
naþionalã. ªi fãceau totul împreunã, ca Lucrarea aceasta sã creascã ºi sã sporeascã peste tot.
Nici o altã iniþiativã nu dãdea roade atît de frumoase ºi nu prindea în suflete atît de repede
ca ea. De aceea ajutau la promovarea ei atît episcopia cît ºi prefectura, în frunte cu capii
acestor instituþii.
T-
Din gruparea constituitã cu statute ºi comitet, fãceau parte mulþi oameni intelectuali de
seamã din Oradea ºi judeþ, care activau cu hãrnicie în toate privinþele, atît la propovãduirea
Cuvîntului prin adunãri, serbãri ºi servicii religioase cît ºi în ajutorãri, milostenii, rãspîndirea
de cãrþi ºi misiuni ºi înãuntrul ºi înafara oraºului.
Adunãrile Oastei se fãceau atunci în ºapte pãrþi ale oraºului, în ºcolile acestor cartiere ºi
în biserici. Preoþii bisericilor româneºti ºi studenþii Academiei Teologice, lucrau cu hãrnicie
organizînd adunãri ºi serbãri religioase cu membrii Oastei, duminicã de duminicã. ªcolile cu
elevii ºi chiar grãdiniþele de copii activau cu hãrnicie în scopul sfînt al ridicãrii sufletului ºi
de vieþuire în lumina Evangheliei.
Din cotizaþiile ºi darurile adunate, se întreþinea în fiecare an o cantinã pentru sãracii ºi
bãtrînii neputincioºi care primeau hranã caldã de douã ori pe zi, 130 de persoane pe tot timpul
iernii din noiembrie ºi pînã în aprilie.
De asemenea se cumpãrau ºi împãrþeau îmbrãcãminte ºi lemne pentru familii sãrace ºi cu
mulþi copii.
În afarã de asta, se organizau serbãri cu program religios tipãrit ºi afiºat în tot oraºul, în
diferite pãrþi chiar ºi în sala Teatrului Orãºenesc, serbãri la care participau familiar ºi bucuros
mulþi din cei mai de seamã conducãtori ºi cetãþeni ai oraºului.
Din venitul acestor serbãri se ajutau acþiunile creºtineºti ale Oastei Domnului...
O, ce minunat spor ºi rod rãmîne totdeauna dupã o lucrare sfîntã, la care participã cu gînd
curat toþi cei chemaþi, care îºi simt ºi care îºi împlinesc cu o conºtiinþã treazã datoria lor faþã
de Dumnezeu ºi de semeni.
T-
În urma publicãrii poeziilor mele prin foile centrale ale Oastei Domnului din Sibiu,
Comitetul Oastei din Oradea, oarecum mîndru cã din judeþul nostru se evidenþiazã un talent
poetic, a început sã se intereseze de mine, prin unul din cei mai activi membri ai sãi, avocatul
Pavel Maliþa, jurisconsultul judeþului ºi cumnatul prefectului. Prin el am fost înºtiinþat acasã
cã Oastea Domnului din Oradea, drept recompensã ºi încurajare pentru lucrãrile mele, mi-a
acordat ca premiu o vioarã pentru ca sã învãþ sã cînt, o bicicletã ca s-o am pentru drumurile
Domnului ºi o sumã de 800 de lei, pentru cheltuielile mele.
Sã merg la Oradea, ca sã mã vadã ºi ei ºi sã le primesc.
T-
Primirea mea acolo, în biroul Oastei Domnului din Casa Naþionalã, a avut loc într-un
cadru sãrbãtoresc neobiºnuit pentru mine. Nu ºtiam cum sã mã fac mai mic, mai neobservat
ºi cum sã scap mai repede. Eu, un tînãr þãran, cu opinci ºi cojocel, în mijlocul lor, iar în jurul
meu o mulþime de domni ºi doamne, eleganþi, gravi, în vîrstã, unii cãrunþi, întrebîndu-mã ºi
cercetîndu-mã ca pe o pãpuºã, ca pe o minune.
Stam între ei învîrtindu-mi pãlãria în mîini ºi ºtergîndu-mi broboanele mari de sudoare
care îmi curgeau ºiroaie de pe frunte ºi de pe obraji.
Abia am aºteptat sã scap ºi sã ies afarã. Simþeam cã nu mai pot. Capul îmi vuia ºi hainele
mã strîngeau de nu mai puteam sã rãsuflu. Cred cã trebuie sã le fi fost tuturor tare milã de
mine, de starea mea ºi încurcãtura mea jalnicã.
M-am rugat atunci Domnului sã nu mã mai lase sã ajung niciodatã printre cei mari, cã
nu-i de mine acolo printre ei, ci numai printre fraþii mei cei simpli ca ºi mine.
M-am gîndit atunci cã tot cam aºa trebuie sã Se fi simþit ºi Mîntuitorul printre mai-marii
din vremea Lui. El care crescuse tot aºa undeva pe la sate, printre þãrani ºi sãraci. Felul meu
de viaþã modestã ºi singuraticã de la þarã, portul meu ºi nivelul meu, erau atît de enorm
despãrþite de ale lor, încît cu toatã înfrãþirea noastrã sufleteascã prin Oastea Domnului, nu
reuºeam totuºi sã mi-i apropii.
Aceastã depãrtare am simþit-o mereu, oricît a mai trebuit ºi dupã aceea sã umblu ori sã
stau printre ei. Era oare aceasta o barierã aievea între categoriile noastre pe care o simt toþi, -
ori era numai un simþãmînt aparte, ceva pe care îl aveam numai eu?
Nu ºtiu! Poate era ºi una ºi alta!
T-
A urmat un an aproape mort pentru mine. În acel an soþia s-a îmbolnãvit grav, trebuind
ca eu sã o duc cu carul cînd la un doctor cînd la altul... Sã o îngrijesc multe sãptãmîni ca pe
un copil mic, scoþînd-o pe braþe afarã, ori întorcînd-o de pe o parte pe alta.
Aºa au trecut iarna ºi primãvara viitoare.
Necazul acesta a mai domolit un timp stãrile celelalte, fiindcã trebuia sã fiu mereu
aproape de patul bolnavei.
T-
Aºa cum fusese de greu, în luna ianuarie îmi fãcusem rost ºi drum sã merg prima datã
pînã la Sibiu, ca sã-l vãd pe pãrintele Iosif.
Am ajuns acolo pe la ora unu noaptea. N-am mai putut sta în garã ca sã aºtept dimineaþa
ci chiar atunci am luat-o întrebînd în sus spre Strada Avram Iancu nr. 5, care nu era departe
de garã. Acolo era redacþia ºi librãria Oastei.
Am aflat fãrã greutate clãdirea cu firma cunoscutã din foaie, dar totul era cufundat în
întuneric ºi frig.
La colþul porþii era o piatrã care strãlucea de gheaþã, ca ºi pereþii ºi acoperiºurile caselor.
Acolo m-am aºezat, pe piatra aceea, fãrã sã mã pot despãrþi de locul acesta pînã dimineaþa
la ora opt, cînd au venit primii sã deschidã. Mi-a fost atît de frig, cã era o noapte seninã de
ianuarie. Dar n-am putut pleca nicãieri, atît de legat eram de tot ce era aici.
Aºteptam sã-l vãd mãcar pe Viorel, el singur se interesase de mine. Dar el nu era încã
între cei ce veniserã ºi deschiseserã. Toþi cei ce erau acolo, mã priveau rece ºi indiferent, fãrã
a schimba cu mine nici un cuvînt. Astfel de tineri þãrani, se vede cã treceau zilnic pe acolo
iar ei n-aveau timp sã-ºi facã vorbã cu toþi...
Ce pãcat cã nu aveau... timp. Cred cã dragoste nu prea aveau - nu timp! Sau poate
obosiserã, fiindcã veneau prea mulþi din cei ca mine.
Pãrintele Iosif era bolnav undeva la spital, ziceau ei, aºa cã nu-l voi putea întîlni. Viorel
ºi Titus erau ºi ei plecaþi, dar spuneau cã trebuie sã vinã.
I-am aºteptat lîngã soba caldã încãlzindu-mã ºi dezmorþindu-mi oasele îngheþate.
Într-un tîrziu cei doi au venit împreunã.
Pe Viorel îl cunoºteam mai bine din corespondenþa noastrã ºi m-am bucurat cã totuºi am
aflat pe cineva cunoscut. Titus era mai rece ºi el ºi mi s-a pãrut cã-i supãrat.
Dupã ce am luat cunoºtinþã ºi de la Viorel cã nu-l voi putea întîlni pe pãrintele, mi-am
umplut iarãºi traista cu cãrþi, mi-am luat rãmas bun ºi am plecat. Singur Viorel m-a sãrutat
atunci. N-am sã uit niciodatã ce fericit m-am simþit cã cineva mi-a arãtat atîta dragoste încît
m-a sãrutat frãþeºte pe obraji.
T-
Se fãcuse totuºi un contact puternic ºi real între mine ºi ei.

Acum ne scriam mai des, iar în iulie cînd se va face adunarea cea mare cu ocazia Tîrgului
de Fete de pe Muntele Gãina din Munþii Apuseni, o sã ne întîlnim acolo.
Vremea a trecut din ce în ce mai încãrcatã de lupte ºi de necazuri între mine ºi familia
mea. Din toate pãrþile aveam numai lovituri. Singur Domnul mã mîngîia prin rugãciune ºi prin
lucrarea pentru El între fraþi. Aºteptam vara cu sãrbãtoarea Sfîntului Ilie pentru Muntele
Gãina, ca sã mã întîlnesc iarãºi cu cei din Sibiu. Doream sã le cer un sfat ce sã ºtiu face în
stãrile prin care treceam.
Sãrbãtoarea adunãrii de pe Gãina avea loc în prima duminicã dupã 20 iulie. Încã de vineri
dupã masã am luat-o pe jos cale de vreo 6 ceasuri pînã la Bãiþa, ultimul sat sub munþi, pentru
ca sã plec de acolo sîmbãtã dimineaþa cu fraþii, sã ajungem la Gãina duminicã în zori. Aveam
de mers mult pe jos.
T-
Am dormit noaptea la preotul din Bãiþa, iar dimineaþa s-au pregãtit ºi ei de plecare. Am
mers prin alt sat, Poiana, de unde s-au mai adãugat la noi ºi alþi fraþi ºi astfel am luat-o în sus
pe coastele munþilor suind mereu pînã cînd seara am trecut pe lîngã vîrful Biharei înnoptînd
undeva într-o pãdure de fagi în jurul unui foc mare. Acolo am dormit puþin pe iarbã cu
picioarele spre focul din mijlocul grupului.
Odatã cu zorile de ziuã ne-am sculat pornind spre vîrful Gãina, unde trebuia sã-i întîlnim
pe toþi fraþii aºteptaþi. Chemarea la adunarea aceasta se publicase în foaie, aºa cã vor fi foarte
mulþi. Muntele Gãina este la hotarul dintre cinci judeþe ale Ardealului, acolo se adunau de
obicei moþii lui Horea ºi Iancu, pentru marile lor consfãtuiri.
Din toate judeþele astea cred cã vor veni fraþi. Era prima mare adunare frãþeascã la care
voi lua parte. Bucuria mea era nemãrginitã.
Rãsãrea soarele de dupã crucea lui Avram Iancu din Vîrful Gãinii, cînd vedeam venind
pe toate cele cinci cãi grupuri-grupuri de oameni în portul lor þãrãnesc felurit, bãrbaþi ºi femei
din judeþele Hunedoara, Arad, Bihor, Turda ºi Cluj. Pe cîmpul verde care urca spre crucea din
vîrf, ne întîlneam ºi ne îmbrãþiºam cu fraþii. Unii dintre noi se cunoºteau. Pe noi uºor ne
vedeau de departe, fiindcã eram mulþi ºi mergeam cîntînd, cu preotul Nica de la Bãiþa în
fruntea noastrã ºi cu steagul lor.
T-
În curînd tot platoul dealului se umplu de oameni. Pe douã rînduri îºi aºezau mulþi tot
felul de mãrfuri aduse spre vînzare, haine þãrãneºti, scule de tot felul ºi mîncare... Tineri cu
fluiere ºi fete cu buciume se vedeau grupuri-grupuri în toate pãrþile. Caii ºi oile, animale
aduse spre vînzare, pãºteau mai încolo. ªi o mare miºcare voioasã ºi pestriþã era peste tot.
Ziua era frumoasã ºi tot cerul senin. Va fi foarte frumos.
Noi nu ne-am oprit decît în vîrful muntelui, unde era un loc neted cît o arie mare de grîu.
Acolo în mijloc era crucea lui Avram Iancu. Pînã aici se spune cã venise împãratul de la
Viena ca sã-l întîlneascã pe Avram Iancu, dupã ce îl minþise cã va da poporului român
drepturile pentru care se ridicaserã ºi luptaserã moþii sub Avram Iancu - ºi mai nainte sub
Horea.
Românii s-au încrezut în împãratul ºi au depus armele dar împãratul i-a înºelat. Îndurerat
Avram Iancu a suferit atît de mult pentru asta încît ºi-a pierdut mintea - ºi umbla aºa dintr-o
parte în alta a munþilor lui.
Cînd împãratul i-a trimis vorbã cã îl aºteaptã sã vinã sã se întîlneascã cu el aici pe
Muntele Gãina, Avram Iancu a rãspuns: “Împãratul e un mincinos iar eu sînt un nebun. Un
nebun ºi cu un mincinos n-au ce sã vorbeascã împreunã”. ªi nu s-a dus...
T-
Am aflat aici pe fraþii din Sibiu care sosiserã ºi ei chiar atunci deodatã cu noi. Aduseserã
steagul Oastei din Sibiu cu ei. Mi l-au încredinþat mie sã-l port eu.
Adunarea a început cu o rugãciune acolo pe vîrful muntelui. Niciodatã nu mã putusem
gîndi ce înãlþãtoare poate fi cu fraþii o rugãciune pe munte. Eu mai trãisem cu cîþiva ani în
urmã o astfel de rugãciune. Dar atunci fusesem singur. Acum eram cu fraþii. Era altfel.
Dimineaþa era divinã... Vîrful muntelui era înconjurat de alte ºapte ºiruri de munþi ºi tot
cerul parcã lua parte aici la rugãciunea asta cu noi...
Cuvîntãrile înflãcãrate ºi cîntãrile puternice erau scãldate în lacrimi pe toate feþele
noastre. Era ceva unic de frumos ºi minunat. Aria locului se umpluse de tot felul de oameni
care nu mai vãzuserã ºi nu mai auziserã aºa ceva. Mulþi plîngeau ºi se hotãrau pentru
Dumnezeu, auzind chemãrile zguduitoare.
Dupã terminarea adunãrii trebuia sã facem o ieºire prin tot tîrgul, spre a mãrturisi pe
Domnul ºi celor ce nu-ºi lãsaserã mãrfurile ºi petrecerile lor pentru a veni la adunarea
noastrã.
Eu am luat-o înainte cu steagul, iar în jurul meu preoþii ºi fraþii din Sibiu, apoi toatã
mulþimea fraþilor ºi surorilor cîntînd. Unii împãrþeau cãrþi, alþii foile Oastei stînd de vorbã
cu toþi despre mîntuirea sufletului ºi despre intrarea în Oastea Domnului care luptã pentru
asta în biserica ºi credinþa noastrã.
O altã mare mulþime s-a luat dupã noi, iar în cealaltã parte a tîrgului a mai fost nevoie de
încã o cuvîntare de vestire ºi de chemare a Domnului Isus. Un alt numãr de suflete s-au mai
predat Domnului Isus, cerînd sã fie înscriºi în Oastea Domnului.
Dupã o frumoasã încheiere cu rugãciune ºi cîntãri, ne-am îmbrãþiºat despãrþindu-ne cu
hotãrîrea ºi cu promisiunea sã venim ºi la anul viitor tot aºa.
T-
La întoarcerea mea acasã, furtuna s-a dezlãnþuit tare împotriva mea.
T-
M-am dus prin grãdinã spre cîmp cu capul în pãmînt rugîndu-mã ºi plîngînd. Nu ºtiu ce
am aflat de lucru pînã seara rãbdînd de foame ºi de sete, tot timpul cu lacrimi ºi suspine
amare pentru starea lor ºi pentru starea mea. Nimic nu mai puteam face altceva.
T-
În seara de 5 septembrie, dupã o furtunã în familie, am ieºit afarã, mi-am luat doar un rînd
de albituri ºi cu ce era pe mine am plecat. Nimeni n-a ieºit din casã dupã mine sã vadã ce fac
ºi încotro mã duc.
Am luat-o peste vale spre dealul cu via unui bun prieten al meu anume Vasile unde ºtiam
cã el stã de pazã seara la struguri, cu celãlalt bun prieten al nostru Nicolae. Cula îi ziceam
noi. Lor le spusesem de mai multe ori necazul meu ºi ei mã înþelegeau. Vasile era student la
teologie în Oradea. Cula era student la Bele Arte în Bucureºti. Ei stãruiserã de multe ori dupã
mine sã merg la vreo ºcoalã. Acum vãzînd starea grea în care mã aflu, doreau sã mã ajute sã
scap cumva.
T-
I-am aflat singuri la vie. Se înserase bine cãci era ºi nor. Le-am spus cã sînt hotãrît sã
merg chiar seara asta cu trenul de ora nouã pînã la Oradea unde am niºte prieteni cu ajutorul
cãrora cred cã voi putea intra undeva la vreo ºcoalã sã-mi fac alt rost de viaþã.
Povestind noi, s-a fãcut tîrziu. Aveam un bilet pentru întors de la un coleg vecin care
venise de la Oradea ºi mai stãtea acasã. L-am luat de la el ºi trebuia neapãrat sã merg cu
trenul de 9. Ei mi-au zis: venim ºi noi cu tine.
Am plecat spre garã, dar la jumãtatea drumului am ºi auzit trenul venind.

- Ce facem acum cã nu mai ajung trenul? - le-am zis îndurerat. ªi pierd biletul. Acasã nu
mai pot întoarce.
- Fugiþi cît puteþi - zise Cula hotãrît. Eu fug mai repede ºi nu las sã plece trenul pînã ce
ajungeþi voi.
Am fugit cu Vasile cît am putut noi, dar Cula fugea de douã ori mai tare ca noi. Nu mai
aveam nici o nãdejde sã ajungem trenul cã mai era mult de mers pînã la garã.
Nu ºtiu cum a fãcut Bunul Dumnezeu prin bietul Cula, cum s-a suit el în locomotivã ºi
l-a convins pe mecanic sã nu porneascã, dar trenul a aºteptat în garã pînã ce gîfîind am ajuns
ºi noi.
Cum am ajuns noi, toþi se uitau cu mirare dupã noi ca dupã o minune. Abia am sãrit pe
scara vagonului ºi trenul a plecat. Cula fericit mã saluta cu amîndouã mîinile ridicate. Alãturi,
ºeful gãrii privea la el, miºcat de curajul lui ºi de dragostea cu care luptase el pentru ca
prietenul lui sã nu scape trenul.
T-
O singurã datã l-am mai vãzut pe Cula dupã aceea, cînd venisem dupã un an ºi mai bine
o datã acasã. Am fost la el ºi mi-a fãcut portretul în cãrbune, arãtînd astfel ce talent minunat
avea. Portretul meu reuºise deplin.
În primele luni ale rãzboiului fusese luat ºi el pe front. A murit ca ofiþer la un asalt
împotriva inamicului, în fruntea unitãþii sale ºi a fost înmormîntat acolo departe, în pãmînt
strãin.
Domnul Dumnezeu sã-þi odihneascã sufletul tãu drag ºi credincios prieten, în Împãrãþia
Lui împreunã cu sufletele mari ºi nobile dintre care ai fãcut parte ºi tu. Cred cã mi-ai fi fost
ºi un viteaz frate în Oastea Domnului, - dacã ai fi trãit.
T-
Zadarnic am fugit noi însã ºi zadarnic luptase prietenul meu sã opreascã trenul, cãci la
prima oprire m-a dat jos conductorul trenului care gãsise cã biletul meu nu fusese vizat la
urcarea mea în tren, - ºi n-aveam voie sã cãlãtoresc cu el aºa.
Am dormit toatã noaptea tremurînd undeva lîngã halta aceasta din cîmp, într-o grãmadã
de coceni de porumb. A fost o noapte rece de toamnã ºi ploua. Mã udase de-a binelea acolo
între coceni.
Ce lupte sufleteºti am dus atunci. Parcã venise însuºi satana la mine sã mã chinuiascã cu
tot felul de gînduri negre, ca sã mã descurajeze sã mã lepãd de Calea pe care am pornit, sã
mã întorc înapoi renunþînd la tot ce începusem. Sã le dau dreptate la ai mei, ºi sã am astfel
pace, lãsîndu-mã de Domnul ºi fãcîndu-mã ca lumea lor.
Numai Domnul Singur ºtie cît m-am rugat ºi cum mi-a ars sufletul pe jarul lacrimilor în
frigurile îndoielilor prin care treceam.
T-
Cu ultimii bãniºori pe care îi aveam, am cumpãrat alt bilet ºi cu trenul de 4 dimineaþa am
plecat totuºi spre Oradea unde unica speranþã o aveam în Dumnezeu ºi în fratele Pavel Maliþa,
singurul la care îndrãzneam sã mã duc.
Ploua din cer o ploaie mãruntã, neagrã ºi rece care îmi pãtrunse pînã în fundul sufletului.
Nu se putea o vreme mai potrivitã cu starea inimii mele de atunci.

Doamne, - doar Tu ºtii
Doamne, dar Tu ºtii ce sufãr

dar nu pot sã spui
taina mea n-o pot desface
Doamne, nimãnui
focul inimii din mine
cel adînc ºi greu
nimeni Doamne nu mi-l ºtie
decît Tu - ºi eu.
Sufletul aº vrea sã-mi zboare

Doamne, da-i legat
ard de dorul dupã Soare
da-n noroi mã zbat
unde inima mã cheamã
nu pot sã mã duc
unde stau legat în flãcãri
sufletu-mi usuc.
Doamne, numai Tu-mi ºtii toatã

starea-n care zac
Doamne, cînd sã pot odatã
zborul sã-mi desfac
Doamne, cînd o sã se rupã
lanþul meu de fier
sã mã pot nãlþa pe-ntinsul
slobodului cer?...
Mãrturia - Cap. 9 - Pe drumul crucii mele Pag. 71
Cap. 9
Pe drumul crucii mele

- Hristos Cel Sfînt te va cunoaºte în sãrãcie nu-n belºug
cã mulþi au stat cu El la mese, dar prea puþini au tras la jug
Hristos Cel Sfînt te va cunoaºte odatã-n cerul Lui de Sus
nu dupã haina ce-ai purtat-o, ci dupã sarcina ce-ai dus
Hristos Cel Sfînt te va cunoaºte nu dupã numele ce-þi pui
ci dupã ranele-ndurate sub crucea ta ºi Crucea Lui.
ici o întîmplare nu este întîmplãtoare, nici o întîlnire nu este întîmplãtoare.

N Tot ce se întîmplã astãzi are o adîncã legãturã cu cele de ieri ºi cu cele de mîine.
Pe oricine întîlneºti þi-l scoate înainte Dumnezeu, în vederea unui scop al lui Dumnezeu
pentru tine ori pentru el. ªi orice cunoºtinþã pe care o dobîndeºti, este pregãtitã sã-þi
foloseascã în una dintre împrejurãrile vieþii tale, ori sã-i foloseºti tu ei.
Numai dacã vei lua bine seama la aceste adevãruri vei ºti sã le vezi ºi vei putea sã te
foloseºti bine de ele de fiecare, atunci cînd va fi timpul sãu ºi împrejurarea ta, în vederea
cãruia þi-au fost scoase ele înaintea ta. Sau tu înaintea lor.
T-
În timpul întîlnirilor mele cu fraþii de la Oradea a fost totuºi între feþele lor una mai
deosebitã, care m-a atras mai caldã ºi mai binevoitoare... În ochii fratelui Pavel Maliþa, avocat
ºi jurisconsultul prefecturii, am vãzut blîndeþea, bunãtatea ºi smerenia unui adevãrat om al
lui Dumnezeu.
Spre el mã îndreptam acum ca înspre un þãrm salvator al naufragiului meu.
ªtiam adresa lui ºi de la gara Oradea am pornit pe jos spre centrul oraºului, spre a-l cãuta
acolo la locul serviciului sãu. Voi merge acolo, îmi ziceam, ºi voi spune omului binevoitor
toatã tragedia în care mã aflu, ºi cred cã Dumnezeul meu îl va face sã-mi înþeleagã starea mea
ºi sã mã ajute. Îi voi cere sprijin ca sã pot intra la vreo ºcoalã în Oradea. Fie ºi aºa tîrziu.
T-
Pag. 72 Mãrturia - Cap. 9 - Pe drumul crucii mele
ªi într-adevãr aºa a fost cum presimþisem.

Fratele Pavel ºi-a lãsat tot lucrul sãu ºi m-a luat cu el sã batã pentru mine la cea mai
potrivitã uºã.
Am trecut mai întîi pe la o prãvãlie de încãlþãminte de unde mi-a cumpãrat o pereche de
bocanci cu care m-am încãlþat în locul opincilor de acasã. Apoi m-am dus la ºcoala de
cîntãreþi bisericeºti, care abia începuse. A vorbit cu directorul care era fratele episcopului
vicar de atunci, - ºi acesta m-a primit în anul întîi, asigurîndu-mi bursã ºi întreþinere pe tot
timpul ºcolii.
T-
Peste cîteva zile acest om binevoitor m-a dus ºi la un gimnaziu din localitate, vorbind de
asemenea ºi cu directorul acestei ºcoli sã mã înscrie pentru a urma ºi aceste cursuri.
T-
A trecut astfel primul trimestru, eu fãcînd biniºor faþã îndatoririlor mele ºi într-o parte
ºi în alta.
De acasã nu s-a mai interesat nimeni de mine ca ºi cînd nici n-aº fi fost. Dar condiþiile
din ºcoalã fiind foarte grele de hranã ºi cazare, - am început sã sufãr tot mai tare. Ceilalþi
colegi ai mei primeau de acasã pachete cu alimente, pãturi ºi perne groase, nu simþeau nici
foamea la masã nici frigul în dormitorul neîncãlzit, - dar eu care nu aveam nimic din acestea,
o duceam tot mai rãu. Nu aveam decît o singurã pãturã subþire ºi toatã noaptea tremuram de
frig. Mîncarea fiind puþinã toatã ziua rãbdam de foame.
Pe lîngã asta, în curînd am vãzut cã alþii erau protejaþi, fãcîndu-li-se felurite înlesniri fie
la lecþii fie la muncã, pe cînd faþã de mine tot personalul se purta cu asprime. Nici o greºealã
nu mi se ierta. Nici de o greutate nu eram scutit.
Nu uit odatã ce mult am suferit ºi ce rãu am fost certat pentru cã împins de foame, am luat
o ceaºcã de cafea rãmasã de la cineva care o refuzase ºi stãtea pe masã, în timp ce eu fãceam
curãþenie în sala de mese, dupã ce ceilalþi toþi ieºiserã. Atunci una dintre bucãtãrese anume
Lena, s-a repezit la mine cu cele mai aspre ocãri - ºi m-a dus îndatã sã mã pîrascã la soþia
directorului care ºi ea mi-a fãcut la fel.
M-am simþit atît de ruºinat ºi de nenorocit încît am vrut sã mã pedepsesc singur cît mai
aspru, pentru nerãbdarea ºi lãcomia mea. M-am hotãrît sã nu mai mãnînc nimic o sãptãmînã...
T-
N-am fost la masa de prînz ºi mi-am fãcut de lucru prin dormitor ca sã nu merg nici la
masa de searã. Dar cei ce mã certaserã, dîndu-ºi seama cã depãºiserã mãsura - au stãruit de
mine împreunã cu directorul ºi nevasta lui, convingîndu-mã sã mãnînc. I-am ascultat dar n-am
mai putut sã uit niciodatã ce am suferit din partea lor. Aceasta însã m-a fãcut sã mã simt tot
mai strãin, mai singur ºi mai prigonit - ca un orfan de amîndoi pãrinþii.
Dar ºcoala mergea bine. Aveam la muzicã un profesor foarte bun, anume Nicolae Firu,
om pe cît de capabil pe atît ºi de aspru. În scurtul timp petrecut acolo însã, am învãþat foarte
mult de la el. Am regretat mult cînd a trebuit sã pãrãsesc ºcoala, cã n-am putut fi mai mult
în preajma acestui om.
T-
La începutul lunii decembrie am rãcit ºi m-am îmbolnãvit de reumatism poliarticular acut.
Mi se umflaserã toate încheieturile oaselor, începînd cu degetele mîinilor ºi ale picioarelor,
apoi toate încheieturile corpului în aºa fel încît nu mai puteam face absolut nici un fel de
miºcare. Zãceam paralizat ºi chinuit de cumplite dureri pe pat, în dormitorul îngheþat, sub
pãturica mea subþire ºi veche.
A treia zi m-au internat în spital, într-o stare foarte gravã ºi singurul care mai venea pe
la mine era fratele Pavel Maliþa. Douã sãptãmîni am zãcut acolo pe jumãtate viu ºi pe
jumãtate mort.
T-
În cele trei luni de cînd venisem în Oradea, duminica mergeam la adunãrile Oastei
împreunã cu fratele Pavel, iar între timp mai compuneam diferite poezioare ºi le trimiteam
la redacþie, mai informîndu-i ºi despre noua situaþie în care mã aflam. Despre îmbolnãvirea
mea le scrisese îndatã fratele Pavel.
Dupã mijlocul lunii decembrie 1934, venind odatã la mine în spital, binefãcãtorul meu
mi-a adus o scrisoare sositã atunci de la Sibiu pe adresa lui, prin care Viorel ºi Titus îmi
scriau amîndoi din partea pãrintelui Iosif o stãruitoare chemare la Sibiu. Se reorganiza
redacþia ºi prin plecarea unora, s-a fãcut un loc pe care eram solicitat sã merg sã-l ocup eu,
spre a lucra mai departe acolo la Centrul Oastei Domnului.
T-
Eram încã destul de bolnav, dar la primirea acestei veºti am simþit dintr-o datã trecînd
prin toatã fiinþa mea un fior atît de puternic ºi de fericit încît chiar în clipa aceea am sãrit din
pat ºi am zis: Slãvit sã fie Domnul, - plec imediat.
Cu ajutorul fratelui Pavel mi-am fãcut ieºirea din spital, mi-am luat puþinul bagaj pe care
îl aveam - ºi cu banii ºi urãrile sale, am luat loc în vagonul de clasa treia spre Sibiu.
T-
Am mai zãcut apoi la Sibiu, în locuinþa pãrintelui Iosif din Piaþa Lemnelor, aproape o lunã
de zile, îngrijit de buna noastrã sorã Liþa, bucãtãreasa noastrã. Dar încet-încet mi-am cãpãtat
sãnãtatea ºi puterea de care voi avea nevoie aici unde m-a adus - printr-o minune unicã -
Domnul Dumnezeul meu, care Singurul ºtia în ce stare nefericitã eram.
Îndatã dupã sosirea mea la Sibiu, am aflat cã de data aceasta pãrintele Iosif se gãseºte
internat într-un sanatoriu aici. ªi îndatã ce mã voi simþi în stare sã merg pe picioarele mele,
mã voi duce cu Titus la pãrintele care aºtepta sã mã vadã.
Nu voi mai descrie aici toate stãrile de har neobiºnuit prin care treceam nu numai de la
o zi la alta, ci chiar de la un ceas la altul. Simþeam cã în sfîrºit Domnul Dumnezeu îmi
dãruise o nouã familie ºi o nouã casã în locul celor din care fusesem alungat atît de dureros.
Cã aici ºi cã acesta era rostul meu adevãrat. ªi locul unde va trebui sã mã dãruiesc lucrului
pentru Domnul.
Lãsasem totul ºi la Oradea cum lãsasem totul ºi acasã, fãrã a mai arunca înapoi nici o
privire ºi nici o pãrere de rãu. Ce distanþã uriaºã fãcusem într-un timp aºa de scurt. O cît de
cu putinþã sînt toate la Dumnezeu. ªi ce uºor face El orice minune, atunci cînd vine vremea
ca El sã lucreze.
T-
Stãrile unice ºi neuitate prin care am trecut atunci, în timpul zilelor ºi împrejurãrilor
acelora - nu le voi mai descrie pe larg acum, deoarece le-am descris în însemnãrile pentru
Istoria Oastei.
Aici voi spune numai cã întîlnirea mea cu pãrintele Iosif a însemnat pentru mine
momentul cel mai înalt din viaþa mea pãmînteascã. În momentul acela am trãit în focul iubirii
pînã la alb, pînã la punctul de sudurã divinã ºi eternã, nu numai cu acest mare trimes al lui
Dumnezeu, ci ºi cu destinul ºi cu scopul Oastei Domnului. În aºa fel ºi în aºa cadru s-au
petrecut atunci cu mine lucrurile, încît pe sufletul ºi umãrul pãrintelui Iosif, eu am pus la
patul lui de spital, un legãmînt la fel cu cel din Rusaliile neuitate cã nu mã voi mai despãrþi
de acest om ºi de destinul lui niciodatã.
T-
La Centrul Oastei Domnului din Sibiu, erau atunci, tocmai acele mari frãmîntãri în
vîltoarea cãrora trebuia sã mã arunc ºi eu, dar despre care abia acuma urma sã aflu pentru
prima datã.
Sosise rãscrucea hotãrîtoare de la care Lucrarea Evanghelicã a Oastei Domnului avea sã-ºi
înceapã drumul crucii sale.
Sã-ºi dovedeascã identificarea ei totalã cu Adevãrul pentru care fusese trimisã.
ªi sã-ºi împreune jertfa ei deplinã cu Jertfa lui Hristos, pentru rãscumpãrarea poporului
cãruia îi fusese dãruitã.
Nu problemele de ordin organizatoric ºi financiar care au fost invocate de vrãjmaºii
Oastei adevãrate ºi ai pãrintelui Iosif, erau motivele care au dus la conflictul intervenit la
începutul anului 1935 la Centrul Oastei Domnului între mitropolitul Bãlan ºi pãrintele Iosif.
- Nu astea au fost adevãrata cauzã a acestui conflict. Ci adevãrata cauzã a despãrþirii lor a fost
Isus Cel Rãstignit, Hristos Cel Viu, Hristos Cel trãit.
Oficialitatea clericalã îngrãºatã în lenevie, îngîmfatã în pãcat ºi încremenitã în îngustime,
s-a dovedit cã nu poate înþelege ºi nici primi suflul înnoitor de viaþã duhovniceascã ºi de
trãire evanghelicã pe care Duhul Sfînt îl aducea în poporul nostru ºi în biserica noastrã prin
Oastea Domnului.
ªi atunci, ca bufniþele furioase, supãrate de lumina ce venea sã le tulbure ascunziºurile, -
s-au repezit sã zdrobeascã lumina aceasta incomodã. ªi sã-l ucidã pe purtãtorul ei. Aceasta
a fost adevãrata cauzã.
Ce îngrozitoare mentalitate feudalã, inchizitorialã, criminalã, au putut avea atunci
mentorii ºi executorii acestei crime, nu numai împotriva Adevãrului lui Dumnezeu ci ºi
împotriva sufletului acestui neam, a cãrui luminã au stins-o ºi a cãrui salvare au zãdãrnicit-o
pentru cine ºtie cîte secole. Ori poate pentru totdeauna, odatã cu a lor.
T-
Pãrintele Iosif, conºtient fiind de însemnãtatea marelui moment al Adevãrului care sosise,
se gîndea la toate pregãtirile care trebuia sã le ia, spre a face faþã luptelor viitoare. Îºi va
îmbunãtãþi condiþiile continuãrii muncii de evanghelizare pe care o începuse. Va lupta pînã
la capãt, fãrã sã cedeze nimic din Adevãrul lui Dumnezeu.
În acest scop se gîndise ºi la mine, printre ceilalþi cîþiva tineri promiþãtori pe care îi
cunoºtea mai îndeaproape. Mai ales pentru condiþiile grele în care aflase cã eram ºi dupã cum
mi-a spus el, - pentru cã primise din partea Domnului un îndemn deosebit de a mã aduce lîngã
el cãci am sã-i fiu de mare ajutor.
T-
Viorel, nepotul pãrintelui se afla atunci la Sibiu, dar trebuind sã plece la ºcoala lui
teologicã din Chiºinãu, el primi din partea pãrintelui îndrumarea sã mã iniþieze pe mine cît
mai cu grijã ca sã-l pot înlocui cît mai curînd la treburile redacþiei.
Astfel începu introducerea mea în tainele scrisului tipãrit.
Saltul uriaº pe care îl fãcusem de la coarnele plugului pînã la redacþia unei gazete cu sute
de mii de cititori în toatã lumea, nu m-a îmbãtat ci m-a trezit. M-a trezit la marea conºtiinþã
a datoriei ºi misiunii pe care începusem s-o am. ªi cel dintîi gînd pe care l-am avut, a fost sã
învãþ muncind. ªi sã muncesc învãþînd, cu toatã puterea ºi dragostea inimii mele. Sã cîºtig
printr-o muncã îndoitã, timpul pe care l-am pierdut. ªi experienþa pe care trebuia s-o adun.
Munca mea va fi ºcoala mea. Rugãciunea ºi credinþa mea îmi vor fi însoþitorii mei.
Mîntuitorul meu ºi pãrintele meu îmi vor fi exemplul meu ºi controlul meu.
T-
Venisem complet nepregãtit. Un tinerel de la þarã în portul lui de sat, trecut doar prin
douã-trei lecþii secundare, încã neºtiind sã se foloseascã bine nici de furculiþã ºi cuþit. Cu un
biet vocabular atît de redus, iatã-mã în mînã cu un condei în faþa unor tipografi care îmi
cereau manuscrise pentru o publicaþie rãspînditã ºi cititã în lumea întreagã. În directã
colaborare cu cel mai vestit dintre scriitorii credincioºi ai þãrii noastre - ºi cu cel mai talentat
gazetar religios pentru popor. Dar mai ales cu marele trimes al lui Dumnezeu, - pãrintele Iosif
Trifa.
Simþãmîntul copleºitor al inferioritãþii ºi nepregãtirii mele îmi era aproape descurajant.
Nu înþelegeam cum marele har al lui Dumnezeu a fãcut sã ajung acolo tocmai eu, cînd între
cei care scriau ºi treceau atunci prin Sibiu erau sute ºi poate mii, mult mai înzestraþi ºi mai
corespunzãtori decît mine pentru acel loc ºi pentru acel lucru.
Dar cine poate cunoaºte planul tainic al Domnului ºi felul dupã care Îºi alege El pe cei
de care Se va folosi?
T-
Locuiam împreunã cu Viorel ºi cu Titus în casa repartizatã pãrintelui din Clãdirea
Orfelinatului Ortodox din Sibiu - el fiind atunci ºi ca director al acestui Orfelinat.
În primele zile mai erau aici încã doi tineri, amîndoi absolvenþi ai ªcolii Normale, anume
Alexandru Moraru ºi celãlalt Valer Munteanu. Amîndoi încercaserã sã rãmînã ºi ei aici, dar
în curînd s-au lãsat de cãruþã - ºi s-au dus.
În Alexandru Moraru se puseserã mari speranþe fiindcã se dovedise a avea un oarecare
talent muzical. Ar fi fost mare nevoie de el la strîngerea ºi notarea noilor cîntãri care apãreau
prin þarã tot mai frumoase.
Dar aceastã muncã cerea osteneli mari ºi promitea venituri mici. Aºa cã omul a lãsat
plugul acesta în brazdã ºi s-a dus. ªi-a aflat o nevastã ºi un post undeva, - ºi în curînd n-am
mai aflat nimic nici de unul nici de celãlalt.
T-
A apãrut din nou apoi aici fratele Marini, tînãrul învãþãtor din Sãsciori, jud. Alba, despre
care mai auzisem cã mai fusese aici ºi înainte, dar plecase un timp acasã. Acum revenise ºi
el, chemat fiind tot ca ºi mine, pentru o ºedere mai îndelungatã...
Marini funcþionase doi ani ca învãþãtor, apoi s-a îmbolnãvit grav de stomac. A zãcut alþi
doi ani ºi pe urmã a renunþat la profesiunea sa, venind sã lucreze aici alãturi de pãrintele
Iosif.
Era însã foarte slab ºi mai tot timpul zãcea pe pat. Munca lui era sã citeascã ºi sã aleagã
de prin ziare ºi revistele primite ca schimb la redacþia noastrã, unele ºtiri ºi articolaºe care
se încadrau în profilul gazetei ºi cãrþilor noastre, care apoi se prelucrau ºi interpretau
corespunzãtor de cãtre pãrintele ºi noi, pentru publicare.
T-
Dupã cîteva luni, cînd ne mutasem în altã parte a apãrut ºi s-a lipit între noi pentru un
timp de un an ºi ceva încã un tînãr, Nicolae Vonica, un bãiat tot aºa de înalt ºi de slab ca
fratele Marini. Acesta fusese student teolog la Sibiu ºi era nãscut în Poiana Sibiului.
Vonica fusese doi ani la Teologie cînd s-a îmbolnãvit ºi el grav. Apoi a zãcut timp de alþi
doi ani acasã la Poiana.
Pe tot timpul cît studiase teologia la Sibiu, fãcuse ºi el cunoºtinþã cu Oastea Domnului,
de sub îndrumarea pãrintelui Iosif. Acum venise aici spre a-i declara cã ºi dînsul recunoaºte
cã în conflictul cu mitropolitul Bãlan dreptatea este de partea pãrintelui Iosif ºi cã tot ce face
mitropolitul este o samavolnicie ºi o nedreptate strigãtoare la cer.
Pentru a ajuta dreptãþii - zicea el - am venit sã mã ataºez ºi eu cu toatã puterea mea de

cauza cea dreaptã a foii Isus Biruitorul... ºi sã ajut cu tot ce voi putea la rãspîndirea acestui
adevãr în þara ºi în biserica noastrã.
Stãtea ºi el mai mult pe pat ºi aºa scria ºi citea, compunînd ºi el unele articolaºe ºi chiar
poezii, cu care colabora la foaie.
T-
La librãrie am gãsit atunci angajaþi cu platã la împachetarea ºi expedierea publicaþiilor
- ca lucrãtori permanenþi, doi fraþi ºi o sorã. Unul mai în vîrstã anume Simion Butilã. Pe
acesta l-am surprins cu mirare de cîteva ori fumînd în magazie. Mai tîrziu, trecînd la alþii, cu
þigarã cu tot, - pãrintele l-a concediat, aducînd pe fratele Opriº Ioan în locul sãu.
Altul era Ion Popovici. El se asemãna în totul cu fratele Opriº atît la staturã cît ºi la
caracter. Ei au îngrijit foarte mult pe pãrintele Iosif, pansîndu-i ranele multe ºi grele, pînã în
cea din urmã zi a suferinþei lui de pe pãmînt. Domnul Dumnezeu sã le rãsplãteascã în
Veºnicie toatã grija ºi dragostea pe care i-au arãtat-o!
Sora era Tily Bernhardt, o tînãrã care se lipise ºi ea aici ºi lucra la registrele de abonaþi.
Mai tîrziu s-a cãsãtorit cu Viorel Bujoreanu, un teolog din Cernãuþi, cu care s-a dus apoi
undeva la o parohie prin Gheorghieni în Secuime - ºi i-am pierdut acolo.
Dupã vreo doi ani a mai fost angajat la contabilitatea cãrþilor ºi foilor - un frate abia
eliberat din armatã, anume Fulea Ioan din com. Loameº, jud. Sibiu.
Ei toþi lucrau cu platã, salariaþi la librãria Oastei.
T-
La tipografie erau angajaþi ºase oameni complet strãini de Oaste. Erau trei lucrãtori
tipografi, un maºinist ºi doi ucenici. Faþã de aceºtia n-am putut avea niciodatã decît o
atitudine distantã ºi numai relaþii stricte de lucru. De fapt ei fiind bine plãtiþi, umblau
îmbrãcaþi elegant ºi, cel puþin faþã de sãrãcia mea, aveau o atitudine destul de sfidãtoare, mai
ales la început. Cu timpul însã muntele lor s-a mai coborît iar valea mea s-a mai ridicat, -
astfel cã începeam sã ne mai vedem de la om la om. Dar prea multe intimitãþi n-aveam cu ei
fiindcã nici unul nu s-a pãtruns niciodatã de tot Cuvîntul lui Dumnezeu care le-a trecut ani
de zile prin mîini, spre alþii... Erau membrii sindicali.
Ce îngrozitor lucru, sã lucrezi la corabia în care sute de mii de oameni se vor mîntui, iar
tu însuþi sã nu fii pãtruns de nici un cui al Cuvîntului lui Dumnezeu. ªi sã pieri nemîntuit,
chiar lîngã corabia la care ºi tu însuþi ai lucrat! Aºa au fost ºi au rãmas aceºti tipografi.
T-
Librãria Oastei era atunci instalatã cu chirie într-o clãdire a mitropoliei pe strada Avram
Iancu, la nr. 5. Tipografia era la nr. 16, tot pe aceeaºi stradã cu librãria.
Pãrintele Iosif, fiind grav bolnav ºi foarte slãbit era internat în sanatoriul Dr. Wakemann,
în marginea oraºului dinspre ªelimbãr, pe strada Stînca Pãcii.
Pe lîngã munca mea de iniþiere în ale scrisului pentru lucrurile mãrunte ale redacþiei, eu
va trebui sã fac zilnic naveta de la locuinþa noastrã din Piaþa Lemnelor pe la poºtã de unde
voi ridica scrisorile, mandatele ºi ziarele sosite din þarã, spre a le duce la sanatoriu pãrintelui
Iosif. Acolo voi mai lucra cu el cît va fi nevoie, apoi cu tot acest lucru voi merge la
tipografie, iar de acolo la librãrie pentru celelalte treburi. De acolo din nou acasã pentru masã
ºi altele, iar spre searã din nou la pãrintele la sanatoriu, pentru a transcrie dupã dictarea lui,
materialul pentru gazetã ºi cãrþi.
Cam aºa era munca mea obiºnuitã, în fiecare zi obiºnuitã. În zilele neobiºnuite fãceam ce
se cerea atunci.
T-
Anul 1935 a început deci cu frãmîntãrile descrise pe larg în volumul al doilea din Istoria
Oastei. Nu voi mai intra în acele amãnunte decît în mãsura în care va fi nevoie pentru
limpezirea unor alte lucruri. Nu voi putea însã nici sã le ocolesc de tot întrucît însãºi viaþa
mea s-a împletit total cu aceastã istorie.
Dupã izbucnirea neînþelegerilor cu mitropolia, pãrintele Iosif a fost înlãturat din toate
funcþiile pe care le ocupase, fiindcã mitropolitul Bãlan era un om foarte rãzbunãtor ºi
ranchiunos. Nu rãbda ºi nu ierta nimic. Pe oricine ar fi îndrãznit sã i se împotriveascã în
vreun fel, se nãpustea cu toatã furia ºi rãzbunarea sa nimicitoare.
Retrãgîndu-i pãrintelui Iosif conducerea orfelinatului mitropolitul l-a dat afarã ºi din
locuinþa avutã în clãdirea de la orfelinat. Astfel a trebuit sã ne mutãm cu toate lucrurile de
acolo, pe Strada Zidarilor, într-o casã mai micã. ªi tot aºa a trebuit apoi sã ne mutãm ºi cu
librãria fiind daþi afarã ºi de acolo.
T-
Ne-am stabilit cu librãria în Strada Turnului nr. 33 la parterul unei clãdiri cu trei etaje,
proprietatea Bãncii Oaºia, al cãrei director, om cumsecade, îl cunoºtea pe pãrintele Iosif ºi
nu i-a cerut un preþ prea mare. În schimb localul era mai spaþios. La intrare era librãria, apoi
o salã mai lungã în care s-au instalat bãnci pentru adunare, iar în fund era compactoria. În
sala cea mare cu bãnci avea ºi redacþia o masã. Cei de la administraþie lucrau tot în librãrie.
Aici în sala mare aveau loc adunãrile Oastei Domnului din Sibiu de trei ori pe sãptãmînã.
Miercuri seara era adunare de ªcoalã Biblicã. Vineri seara adunare de rugãciune. Iar duminica
dupã masã adunare de evanghelizare cu sala totdeauna plinã.
La aceste adunãri mai participau ºi alþi fraþi care veneau din toatã þara trecînd prin Sibiu
cu diferite treburi. Din cauza asta toate adunãrile de aici erau pline de bucurii mereu noi.
Duminica se fãceau totdeauna ieºiri misionare în grupuri mai mari sau mai mici. Mai ales
tineretul ºi fraþii lucrãtori, îndeosebi prin satele din jurul Sibiului unde se înfiinþaserã multe
adunãri noi ale Oastei Domnului. Era o bucurie de toatã frumuseþea, în care aceste harnice
alergãri frãþeºti, care totdeauna se încheiau cu alte suflete cîºtigate pentru Domnul. O mare
mulþime de tineri fraþi ºi surioare fãceau bucuria adunãrilor. Din mijlocul lor s-au ales unii
care au devenit mai tîrziu lucrãtori binecuvîntaþi pentru Dumnezeu.
T-
Dupã despãrþirea de pãrintele Iosif, oficialitatea clericalã din Sibiu în frunte cu
mitropolitul Bãlan ºi-au creat ºi ei Oastea lor, pretinzînd cã aceea este adevãrata Oaste.
De fapt ei se numeau mai mult Oastea bisericii decît Oastea Domnului pentru a sublinia
ºi prin aceasta cã acei care au rãmas alãturi de pãrintele Iosif nu ar mai face parte din
bisericã, ci ar fi ieºit afarã din ea.
Cele douã gazete pe care le redactase pãrintele Iosif, Lumina Satelor ºi Oastea Domnului,
i-au fost luate pe nedrept ºi însuºite de cãtre mitropolie. Preotul Secaº, un om ºiret ºi
linguºitor care fusese ºi el crescut ºi ajutat de pãrintele Iosif, - odatã cu conflictul - devenise
vînzãtorul binefãcãtorului sãu. Secaº ajunsese acum unealta cea mai ascuþitã de care se
folosea mitropolia împotriva Oastei adevãrate ºi a conducãtorului ei.
Devenind redactorul principal al gazetelor furate, Secaº îºi folosea toatã ºiretenia ºi ura
de care era în stare pentru calomnierea pãrintelui Iosif ºi falsificarea adevãrului cu privire la
el ºi la conflictul iscat în Oaste.
T-
La început o micã parte dintre fraþii din þarã, luaþi pe nepregãtite ºi mai ales siliþi de
preoþii care din obligaþie profesionalã trecuserã de partea oficialitãþii, - au aderat ºi ei la
Oastea mitropolitului. Aceastã Oaste a reuºit sã strîngã un oarecare numãr de suflete doar în
prima parte a conflictului, cîtã vreme a durat confuzia pricinuitã de rãpirea gazetelor ºi de
interdicþia impusã pãrintelui Iosif.
Îndatã însã ce a apãrut noua foaie a pãrintelui Iosif Isus Biruitorul - ºi mai ales a foii
Ostaºul Domnului cu lãmurirea articolului Istoria unei Jertfe - lucrurile s-au lãmurit definitiv.
ªi cea mai mare parte dintre cei derutaþi la început, s-au desfãcut cu grabã din cursele în care
fuseserã prinºi, alãturîndu-se hotãrît ºi definitiv de Isus Biruitorul ºi de lupta cea curat
duhovniceascã a Oastei Domnului.
T-
Lupta aceasta dintre noi ºi oficialitate era enorm de inegalã. Pe de-o parte mitropolitul
Bãlan cu toatã bogãþia mijloacelor pe care le avea, cu toatã forþa stãpînirii politice ºi
religioase de partea lui ºi cu toatã mulþimea preoþilor cãrora le poruncea ca un tiran...
De partea cealaltã pãrintele Iosif, un om slãbuþ, sãrac, bolnav, cu noi, niºte copii slabi ºi
nepregãtiþi atît trupeºte cît ºi sufleteºte.
Eram ca David cel singur ºi slab în faþa lui Goliat cel înarmat ºi puternic, însoþit de o
armatã atît de organizatã ºi de numeroasã.
T-
Nici Muntele însã nici Istoria nu le poþi vedea bine de aproape. Pentru Munte îþi trebuie
d i s tanþ ã, pent ru Is t ori e î þ i t rebui e t i m p, s pre a le vedea ºi a le cunoaºte mãri m ea ºi
însemnãtatea.
Acum însã, cînd între noi ºi evenimentele istorice de atunci s-au interpus atîþia ani, -
putem vedea bine cã felul de a lucra al lui Dumnezeu, a rãmas mereu acelaºi: - Prin lucrurile
mici El face de ruºine pe cele mari. ªi prin cele slabe doboarã pe cele puternice.
Nedreptatea oricît de violentã ºi de tiranicã se dezlãnþuie, nu va putea niciodatã nimici
dreptatea, oricît de fragile ºi slabe ar fi mijloacele de luptã ºi de apãrare ale acesteia.
Nici minciuna nu va putea zdrobi adevãrul.
Nici ura nu va putea înmormînta dragostea, - fiindcã Dumnezeu este totdeauna de partea
dreptãþii, de partea adevãrului ºi de partea dragostei. ªi ele vor învinge.
Numai cã Dumnezeu nu lucreazã grãbit, nici violent, nici zgomotos, ca oamenii.
La oameni unitatea de mãsurã pentru Timp este secunda. De aceea ei se grãbesc fiindcã
secunda vieþii ºi stãpînirii lor este scurtã.
La Dumnezeu unitatea de mãsurã pentru Timp este mia de ani. De aceea El nu Se
grãbeºte, fiindcã anii Lui sînt fãrã numãr, iar Stãpînirea Lui este fãrã sfîrºit.
T-
ªi am mai vãzut de atunci ºi pînã astãzi încã un adevãr care se petrece sub soare ºi anume
cã în încleºtarea neegalã dintre Forþã ºi Dreptate, cînd Ura se nãpusteºte cu sãlbãticie asupra
Iubirii ºi Minciuna ºi Silnicia asupra Adevãrului, - oamenii se împart curînd în douã cete: De
o parte cei mici ºi mulþi dar slabi, care vãd adevãrul ºi dreptatea ºi þin cu cel nevinovat.
Iar de cealaltã parte cei mari ºi puþini dar tari, care deºi vãd dreptatea de partea celui
prigonit, totuºi se alãturã de prigonitor, fie prin cuvînt fie prin tãcere, fãcîndu-se astfel pãrtaºi
ºi la crima tiranului ºi la osînda lui. Fiindcã scaunul lor depinde de acela, iar ei n-au învãþat
sã fie flãmînzi ºi smeriþi pentru adevãr, pentru cã nu ºtiu nici cît cere nici cît dã Adevãrul.
T-
ªi am mai învãþat încã ceva: cã nu se rãtãcesc de la Adevãr ºi nu cad de la Credinþã, decît

acei ce trãiesc în vreun pãcat - sau în mai multe.
Dar cei smeriþi ºi sinceri nu rãtãcesc ºi nu cad, fiindcã pe aceºtia Duhul Sfînt, Duhul
Adevãrului nu-i lasã, ci îi întãreºte, îi înºtiinþeazã ºi îi ajutã.
Aºa s-a întîmplat ºi cu cele douã oºti!
Oastea mitropolitului întemeiatã pe falsitate, pe silnicie, pe nedreptate, s-a nimicit înainte
de a se nimici fãcãtorul ei. Dar Oastea Domnului întemeiatã pe Isus Cel Rãstignit, pe jertfã,
pe lacrimi, pe adevãr ºi pe iubire, trãieºte ºi biruieºte din ce în ce tot mai mare ºi mai
frumoasã ºi astãzi, deºi pãstoraºul slãbuþ care era în fruntea ei, s-a înãlþat în slavã la Domnul
de atîtea zeci de ani.
Mormintele lor trupeºti sînt în acelaºi pãmînt, dar pe cînd mormîntul tiranului este
acoperit de praf ºi uitare - mormîntul pãrintelui Iosif, al sfintei victime este acoperit neîncetat
de flori ºi de lacrimile dragostei sincere ºi nemuritoare, mereu proaspete ºi calde.
Aºa lucreazã Dumnezeu ºi aºa face dreptate El.

Ce cununie strãlucitã
Ce cununie strãlucitã
a fost a noastrã Mire Drag
pe nici o casã auritã
n-a fost nãlþat mai dulce steag
pe nici o frunte luminoasã
n-ai pus un mai divin sãrut
nici o mireasã mai frumoasã
întreagã lumea n-a avut.
Ce mîini mi-au aºezat cununa

ce martori mi-am vãzut cîntînd
priveau ºi soarele ºi luna
ce nu vãzuserã nicicînd
roiau în jurul nostru stele
ºi îngerii erau nuntaºi
stãteau în jurul mesei mele
cei mai frumoºi înaintaºi.
Ce cor ceresc ºi ce cîntare

prin ºapte ceruri rãsunînd
cînta, - cînd sfînta sãrutare
mi-ai dat-o binecuvîntînd
ºi cînd cereºtile inele
mi le-ai schimbat cu Mîna Ta
- o Nunta veºniciei mele
sã nu te pot în veci uita...
Mãrturia - Cap. 10 - Uºor e jugul lui Hristos Pag. 81
Cap. 10
Uºor e jugul lui Hristos

Rãmîi pe brazda dreaptã cu ochii cãtre Þel
ºi-apasã plugul Cinstei cît mai adînc sã are
în Dumnezeu te-ncrede, cu tine este El
- ºi grîul tãu va umple cereºtile grînare...
n tinereþea mea de la þarã, tatãl meu avea odatã un bou anume Iambor. Am mai scris
Î undeva niºte întîmplãri ºi adevãruri despre el.
Iambor se nãscuse ºi crescuse la casa noastrã, a devenit un bou blînd ºi cuminte, puternic
ºi ascultãtor, rãbdãtor ºi harnic, mai mult ca oricare dintre ceilalþi trãgãtori la jug. El nu
numai cã ducea aproape singur toatã povara la care era înjugat, dar niciodatã n-a lãsat carul
la mijlocul drumului, oricît a fost de greu ºi de încãrcat. Niciodatã n-a pãrãsit munca lui ºi
n-a fugit de jugul sãu. A dus cît i s-a încãrcat ºi a suit pînã în vîrful dealului cu povara pusã,
chiar dacã trebuia sã tragã în genunchi. I se zdrenþuia pielea pe genunchi de pietrele prin care
suia uneori cu carul încãrcat, dar n-a dat înapoi ºi nici n-a cotit în altã parte ca sã scape.
Frumuseþea purtãrii lui Iambor începea de la intrarea lui în jug. Oricît de obosit ori de
flãmînd era, culcat în grajd sau mîncînd la iesle, ori la iarbã pe cîmp, - era de-ajuns ca tata
sã-i arate jugul ºi sã-l cheme: “Iambor hai la jugul tãu...” - cã el se ºi scula greoi dacã era
culcat ºi obosit, ori lãsa mîncarea, chiar dacã încã nu se sãturase - ºi uitîndu-se ascultãtor în
ochii stãpînului sãu, venea încet ºi intra cu grumazul lui puternic în jugul ridicat de tata pînã
în dreptul lui.
Apoi tata punîndu-i resteul, Iambor rãmînea acolo þinînd singur jugul sus, pînã era adus
ºi celãlalt bou, soþul lui, care numai cu greu ºi de fricã venea la jug.
T-
Pag. 82 Mãrturia - Cap. 10 - Uºor e jugul lui Hristos
Acum ajuns ºi eu aici la jugul Domnului la care trebuie sã trag din greu, mi-am adus
aminte de ascultarea lui Iambor, de hãrnicia lui, de rãbdarea ºi de tãcerea lui în faþa muncii
ºi a jertfelor grele care i se cereau lui atunci.
Mi-am adus aminte de supunerea ºi devotamentul lui faþã de stãpînul sãu.
Mi-am adus aminte de luarea jugului de bunãvoie, la cea dintîi chemare.
De renunþarea lui la orice drept de mîncare sau odihnã cînd era nevoie de muncã ºi de
ascultare, fãrã condiþii ºi fãrã cîrtire - ºi fãrã nici o platã, numai pe mîncare ºi adãpost.
Munca pe care trebuia s-o fac ºi eu aici la lucrul Domnului era aici cam ca a lui Iambor
la casa pãrinþilor mei: lungã, obositoare ºi destul de grea pentru nivelul puterilor mele. ªi
numai pe mîncare ºi adãpost - din cauza lipsurilor materiale.
Mai întîi trebuia sã învãþ totul de la început. Luat de la þarã ºi strãmutat la oraº, trebuia
sã fiu foarte atent la absolut tot ce aud, tot ce vãd, tot ce spun, tot ce fac, pentru a nu face de
ruºine locul ºi numele sfînt în care lucram. De la cel mai mic gest pînã la cel mai mare
cuvînt.
Trebuia sã învãþ sã citesc nu atît pe rînduri ci printre rînduri ºi pe sub rînduri, fiindcã
adevãrul de cele mai multe ori nu se spune, ci se tace. ªi nu se aratã ci se ascunde. Iar în
misiunea pe care o aveam eu trebuia sã învãþ cum dintr-un grãunte se face un lan, dintr-o idee
o paginã ºi dintr-o lacrimã o cîntare. Trebuia sã învãþ de la felul cum se þine în mînã un
condei, pînã la felul cum se umple cu el o paginã albã cu litere de aur ºi de foc. De la felul
cum sã te apropii de suflete, pînã la felul cum sã îngenunchezi cu ele la picioarele mîntuitoare
ale Crucii lui Hristos.
T-
Toate acestea a trebuit sã le învãþ pe viu, lovindu-mã de ele uneori ca de niºte colþuri de
stîncã de piatrã cu capul gol fãcînd experienþele amare ºi dureroase, ale cãror urme le port ºi
astãzi pe suflet, dupã cum port pe mîini, pe picioare ºi pe spate toate urmele tãieturilor, ale
împunsãturilor sau ale loviturilor pe care le-am îndurat de-a lungul anilor mei.
Cãutam sã ocolesc cît mai mult confruntãrile cu neºtiinþa mea, pînã cînd voi ajunge s-o
depãºesc singur. Trebuia sã-mi însuºesc prin lupta ºi prin munca aceasta crîncenã tot ce
pierdusem în anii cînd nu putusem face nimic. Cunoºtinþele rãvãºite pe care le strînsesem din
grãmada de cãrþi ºi reviste pe care le citisem la întîmplare pe acasã, erau singura zestre cu
care venisem în lumea asta nouã ºi pretenþioasã în care mã aflam, ºi unde totul era ordonat.
Nici voinþa mea puternicã dar sãracã, nici memoria mea atentã dar slabã nu-mi puteau fi
de-ajuns pentru tot ce trebuia sã ºtiu ºi sã fac, atunci ºi acolo unde mi se cereau atît de mari
ºi de serioase lucruri. În preajma unui atît de mare, dar ºi de vulnerabil uriaº al credinþei. ªi
în locul atît de înalt, dar ºi atît de lovit de la Centrul unei Miºcãri Duhovniceºti, care era ca
o avalanºã pornitã din Vîrful Înalt al Golgotei, trebuind sã fie atît de atent ºi de competent
îndrumatã, spre a nu se sfãrîma subit de vreuna din multele stînci aºezate de-a lungul
drumului ei ori a se împotmoli în vreo vãgãunã devenind moloz.
Pãrintele Iosif, acest uriaº duhovnicesc era atît de bolnav ºi de slãbit trupeºte încît numai
o minune a Domnului îl þinea în viaþã. Munca ºi hãrþuirea aceasta la care era expus pe atîtea
planuri de la iniþierea acestei Lucrãri unice, pînã la organizarea ºi alimentarea ei, îi cereau
puteri mult mai mari decît omeneºte te puteai gîndi cã avea. ªi îi cereau ceasuri mai multe
decît aveau zilele ºi nopþile lui. Cele douã boli neiertãtoare, de plãmîni ºi de intestine, rodeau
necruþãtor în trupuºorul lui puþin, din care mai rãmãseserã doar niºte moaºte chinuite, pe care
dragostea Domnului ºi ura vrãjmaºului le storceau în aceeaºi mãsurã.
T-
Este o tacticã ºtiutã a vrãjmaºului oricãrei unitãþi, cã atunci cînd vrea sã nimiceascã
unitatea îi atacã mai întîi steagul ºi pe stegarul acestei unitãþi. Vrãjmaºul ºtie bine cã atunci
cînd a doborît steagul trebuie sã fie mai întîi doborît stegarul ºi echipa lui. Aºa s-a procedat
totdeauna.
Aºa se proceda acum ºi cu pãrintele Iosif, stegarul Oastei Domnului. I-au fost atacaþi în
grup toþi sprijinitorii lui, apoi fiecare în parte, spre a-l face sã rãmînã singur. Pe unii i-au
înlãturat cu ameninþãri, pe alþii i-au atras prin promisiuni, ademeniri ºi ºantaj.
Cãzînd ai lui - gîndeau prigonitorii, - va cãdea ºi el.
Cãzînd el, va cãdea ºi ideea.
Cãzînd ideea se va zãdãrnici ºi risipi toatã înjghebarea din jurul ideii...
Acesta era planul ºi calculul vrãjmaºului care lovea.
T-
ªi au cãzut într-adevãr cu grãmada încã de la primele lovituri, toþi vitejii ofiþeri ai Oastei
cum se numeau ei înºiºi. Toþi din aºa-zisa elitã a Oastei Domnului, în frunte cu cei din
Bucureºti, printre care cei mai lãudaþi erau scriitorii I. Gr. Opriºan, Al. Lascarov Moldovanu,
preoþii Chiricuþã, Gafton, Paschia ºi alþii... ºi alþii, din multe alte pãrþi.
Odatã ce autoritatea clericalã a luat drasticã atitudine contrarã cuiva, - pe drept sau pe
nedrept, nu conta pentru ei, - toþi aceºti aserviþi ai cucerniciei oficiale, direct sau indirect, au
fost gata sã urmeze cu slugãrnicia cea mai dezonorantã poruncile ºi exemplul acesteia. Ba
chiar depãºind-o uneori în zel ºi în cruzime.
S-au repetat aidoma ºi aici toate cele ce s-au petrecut în cazul Mîntuitorului cînd
cãrturarii se asociau josnic de vinovat, cu fariseii împotriva mîntuirii Sale. - Deºi cãrturarii
n-aveau nimic de cîºtigat ci numai de pierdut pentru culturã, din aceastã asociere.
T-
Atacurile prin gazetele ºi prin circularele oficiale curgeau necruþãtor asupra pãrintelui
Iosif, a foii sale Isus Biruitorul ºi asupra celor ce-l sprijineam ºi-i rãmãsesem ataºaþi. Pe lîngã
loviturile morale prin insulte, calomnii ºi denaturãri de tot felul - ºi pînã la mãsurile
poliþieneºti cu sigilarea tipografiei, cu sistarea foii, cu furarea adreselor, cu confiscarea
mandatelor, cu returnarea corespondenþei, cu intimidarea colaboratorilor - nici una din aceste
nedreptãþi n-au fost cruþate în lupta pentru doborîrea stegarului ºi nimicirea unitãþii.
Dintre cei mulþi care trecuserã ºi se opriserã cîte un timp în jurul pãrintelui, abia mai
rãmãsesem noi cei cîþiva, care n-am plecat. Prin aceºtia, Lucrarea de la Centrul Oastei
continua fãrã oprire ºi izvorul se revãrsa puternic fãcînd sã rodeascã pînã departe grîul cel
curat semãnat cu hãrnicie în suflete.
În þarã ºi peste hotare, marea majoritate a fraþilor simpli stãtea unitã în jurul stegarului
ºi steagului Oastei. Dar rîndurile intelectualilor s-au prãbuºit sub obligaþiilor lor faþã de
oameni, crezute pentru ei mai puternice decît obligaþiile lor faþã de Dumnezeu.
T-
Mi-am pus atunci - ºi de atunci pînã astãzi, mereu marea ºi dureroasa întrebare la care
nici eu nu-i pot gãsi un rãspuns mulþumitor: De ce oare cãrturarii, oameni culþi, oamenii
progresului - se unesc mereu cu fariseii, cu oamenii stagnãrii ºi ai interesului egoist? De ce
oamenii culturii în loc sã rãmînã fideli adevãrului pe care ei îl cunosc ºi îl pãtrund mai bine
ca oricare, cad mereu în compromisuri ºi cedeazã mereu formalismului bigot ºi
conservatorist? ªi prin asociere de nivel se unesc cu minciuna care este mereu cu cei culþi,
împotriva adevãrului care este mereu cu cei desculþi?
În Lucrarea lui Dumnezeu am învãþat adevãrul amar cã nu te poþi bizui niciodatã pe

cãrturari. Domnul a ºtiut de la început acest mare adevãr, de aceea nu ªi-a ales printre
ucenicii ºi trimiºii Lui, nici un diplomat ºi nici un închipuit dintre cei care îºi au toatã
valoarea lor în hîrtie sau în hainã. Ci dintre cei ce-o au în smerenia minþii ºi în sinceritatea
inimii. Sfîntul Pavel a fost o excepþie divinã.
Noi însã nu ºtim acest adevãr, de aceea ne înºelãm mereu crezînd contrariul. Bineînþeles
cã sînt ºi excepþii, dar foarte rare. Dumnezeu sã binecuvînteze aceste excepþii cãci tocmai prin
raritatea lor dovedesc cît de valoroase sînt.
T-
Desigur vin ºi cãrturari la Domnul. Vin uneori chiar foarte mulþi. ªi poate cã rãmîn ºi
dintre ei unii un timp mai scurt sau mai lung. Rãmîn atîta vreme însã cît totul le surîde senin
ºi paºnic, liber ºi oarecum avantajos... Dar îndatã ce vin vremile de încercare, împrejurãrile
de primejdie, soluþiile de risc, ei - cu grãmada cea mare, sînt gata sã se lepede, sã caute
compromisul, sau umbra. De teama sã nu-ºi piardã nimic - sau cît mai puþin pentru Hristos.
Nu pot renunþa aproape niciodatã ºi aproape nici unii, la situaþiile privilegiate, la condiþiile
de confort, la relaþiile de castã.
Fiþi obiectivi, judecaþi drept - ºi veþi vedea cã aproape sutã la sutã aºa stau lucrurile.
De ce oare Mîntuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, Stãpînul Universului, venind pe pãmînt
nu S-a nãscut în vreun palat împãrãtesc, nici din vreo prinþesã imperialã, nici nu ªi-a ales ca
ucenici ai Sãi dintre niºte filozofi? Doar în felul acesta ce uºor I-ar fi fost sã-ªi rãspîndeascã
Evanghelia Sa ºi sã-ªi supunã pe toþi oamenii?
Slãvit sã fie Domnul Isus Hristos Cel Sfînt ºi Smerit însã pentru cã n-a fost aºa. Ce
strãinã de inima noastrã ne-ar fi fost o astfel de Evanghelie ºi ce greu am fi ajuns noi la
credinþa ei! Ce departe de dragostea sufletelor noastre ar fi fost slujirea faþã de un astfel de
Hristos - ºi niciodatã un astfel de Mîntuitor n-ar fi putut cuceri iubirea unei inimi sincere, nici
fiorul unui sãrut dulce, nici lacrima unei cîntãri dragi. Mulþimile celor ce sufãr I-ar fi rãmas
strãine ºi toþi cei sãraci, flãmînzi, goi ºi singuratici, ar fi murit pe totdeauna în nefericirea lor
nemaiîndrãznind nici unul ºi niciodatã sã se apropie de El. Tocmai ei, cei faþã de care nimeni
altcineva nu are nici o milã ºi nici o înþelegere, decît Hristos.
T-
Domnul Isus Hristos, din tot ce ne-a lãsat scris în Evanghelia Sa, a dovedit cã n-a avut
niciodatã nici un fel de încredere în acele pãturi suspuse nu numai cã inimile acestora grase
ºi sãtule n-aveau nici o nevoie de mîngîierile Lui, dar nici minþile lor îndopate cu tot felul de
teorii îngîmfate, nu aveau nici un fel de înþelegere pentru învãþãtura Sa. De aceea nici
sufletele lor, satisfãcute ºi sofisticate n-aveau nevoie de mîntuirea pe care o aducea El.
Avînd tot ce le lipsea în lumea aceasta, ei n-aveau nici o nevoie ºi nici o dorinþã dupã
cealaltã. Neconsiderînd nimic ca pãcat, nu aveau nevoie de nici o mîntuire. ªi neiubindu-se
decît pe ei înºiºi, nu numai cã n-ar fi dorit salvarea ºi ridicarea nici unuia dintre semenii lor
înapoiaþi, ci chiar urîndu-i pe aceºtia ºi fiindu-le silã de ei, - ar fi avut tot interesul ca aceºtia
sã le rãmînã veºnic numai niºte robi îndatoraþi ºi supuºi.
T-
Desigur Domnul Dumnezeu în bunãtatea Sa, n-a lepãdat nici o tagmã în întregimea ei,
numai pentru cã mentalitatea obiºnuitã a membrilor acestei tagme era strãinã de Evanghelia
ºi de Voinþa Sa. Ori pentru cã trãsãturile acestei tagme o fãceau sã fie mai împotrivitoare faþã
de Hristos.
Dragostea nepãrtinitoare a Tatãlui Ceresc i-a chemat ºi i-a dorit mereu pe toþi oamenii la
mîntuire, indiferent de tagmele din care fãceau ei parte. ªi oricine a primit aceastã dragoste
sfîntã, a fost transformat ºi înnoit, devenind dintr-un fiu al tagmei, un fiu al lui Hristos - de
la orice nivel de cunoºtinþã s-ar fi aflat el. Dovadã sînt fariseul Nicodim, Iosif din Arimatea,
Saul din Tars...
Dar tot aºa este de adevãrat ºi cã dupã ce au venit la Hristos, ei n-au mai avut ce cãuta
în vechea lor societate ºi mentalitate. Societatea lor i-a eliminat din mijlocul ei, ºi dacã au
vrut sã rãmînã cu Hristos ei au trebuit s-o rupã definitiv cu ea. Dar aceastã rupere, prea puþini
au putut-o face.
T-
La Oastea Domnului, situaþia a fost întocmai aºa. Dar spre a-ºi justifica faptele lor,
cãrturarii Oastei au invocat fiecare în cazul sãu o mulþime de dezvinovãþiri. În faþa lui
Dumnezeu însã ºi a legãmîntului sfînt fãcut cu El, nici una din aceste motivãri nu puteau
justifica pãcatul trãdãrii lor. Un astfel de act - de fapt - este pãcat chiar ºi numai a încerca sã-l
justifici.
Încã o datã: Domnul Dumnezeu sã binecuvînteze excepþiile - dacã sînt. Iar acestea sã ne
ierte dacã n-am putut sã ne stãpînim durerea acestor constatãri - ºi sã le tãcem. Am promis
însã cã vom spune tot ce-am experimentat prin suferinþe ºi lupte. Iar acest adevãr este o astfel
de experienþã - ºi nimeni sã nu se înºele. Oricine vrea sã fie un înþelept în Hristos, spune sf.
Pavel, trebuie sã se facã un nebun pentru lumea aceasta. Rog sã fiu înþeles bine ºi nu rãu.
T-
Aºa am intrat eu în jugul meu aici, iubind acest jug de la început din toatã fiinþa mea ºi
purtîndu-l cu toatã bucuria inimii mele.
Timpul meu petrecut cel mai mult împreunã cu pãrintele Iosif, lucrînd împreunã sau stînd
ºi ascultînd la tot ce-mi spunea el, - a fost pentru mine cea mai binecuvîntatã ºcoalã. Asta a
fost “facultatea” mea. Aici stînd la picioarele Domnului Isus, lîngã patul celui ce mi-a fost
pãrinte, învãþãtor ºi prieten trei ani ºi jumãtate, - mi-am adunat ºi primit eu, prin Duhul
Domnului, zestrea cu care am putut lucra apoi pînã astãzi - tot ce am fãcut, dupã ce am rãmas
fãrã el.
O, ce mare har este de la Dumnezeu sã ai un pãrinte bun, un învãþãtor sfînt, un îndrumãtor
binecuvîntat, la începutul formãrii tale! ªi mai ales dacã ºtii sã preþuieºti harul acesta ºi sã
te ºtii folosi de el - ºi sã-l asculþi în cel mai cu grijã fel, atunci cînd îl ai ºi cît îl ai. Cãci
foarte curînd vine vremea sã þi se ia. Iar dupã aceea mai ai ceea ce þi-a mai rãmas dupã ce ai
uitat ce te-a învãþat el.
T-
Cel mai important lucru pe care îl avem de fãcut, era întocmirea sãptãmînalã a gazetei
Isus Biruitorul ºi expedierea ei la timp, pentru a putea fi primitã pe sîmbãtã seara chiar ºi în
cel mai îndepãrtat colþ de þarã.
Foaia apãrea pe atunci în cîte 8-10-12 ºi chiar 16 pagini. Pãrintele purta sarcina
principalã, scriind totdeauna articolul de fond, din prima paginã - apoi cele douã sau uneori
chiar patru pagini, din mijlocul gazetei.
Pentru aceasta, începînd de luni dimineaþa îºi fãcea notiþele în caietul sãu, iar seara îmi
dicta mie ºi le scriam. El stãtea pe pat cu caietul în mînã, - eu la mãsuþa de lîngã patul sãu.
Munca asta þinea uneori pînã dupã miezul nopþii. Dupã aceea plecam ºi eu acasã în
cealaltã parte a oraºului... A doua ºi a treia searã lucram la fel. Între timp fãceam ºi noi cei
doi cu fr. Marini partea noastrã, materialul de umpluturã pe care ni-l revedea ºi ni-l corecta
pãrintele. Apoi se întocmea dupã importanþa materialului, paginaþia gazetei.
Tot acest material îl duceam de cîte ori era nevoie la tipografie unde fãceam ºi corectura
paginilor, uneori cu Titus sau cu Marini, alteori le duceam la pãrintele, alteori le fãceam
singur.
Pãrintele Iosif avea o uriaºã putere de muncã ºi un neobiºnuit dar al scrisului ºi al
pãtrunderii dintr-o datã ºi fãrã greutate în miezul adevãrului tuturor lucrurilor. Probleme pe
care noi nici nu le sesizam, ori la care noi lucram muncind din greu ºi îndelung, el le rezolva
în cîteva clipe prin cîteva trãsãturi de condei, fãrã nici o greutate ºi în cel mai inspirat fel.
De fiecare datã ne învãþa arãtîndu-ne totul cu bunãtate veselã ºi iubitoare, în aºa fel încît
dintr-o datã cu uºurinþã ºi cu bucurie deprindeam limpezirea tainelor acestora minunate.
T-
Miercuri seara gazeta trebuia sã fie gata de tipar. Joi se tipãrea, iar joi dupã masã ºi seara
urma împãturarea, adresarea ºi expedierea ei.
Fiecare numãr de gazetã lucrat ºi trimis în lume era pentru noi un mare examen ºi o mare
bucurie. Luminoasele pagini ale lui Isus Biruitorul duceau multe binecuvîntãri sutelor de mii
de fraþi ºi suflete care le citeau, din þarã ºi strãinãtate, - iar nouã ne aduceau nespuse bucurii
arãtate prin atîtea scrisori de mulþumire venite din toate pãrþile.
Sutele de mii de suflete care Îl aflaserã pe Domnul prin Lucrarea Oastei Domnului ºi
alimentate mereu cu cea mai aleasã ºi dulce hranã a Cuvîntului Sfînt, erau pentru noi comoara
cea mai scumpã înaintea lui Dumnezeu. De dragul lor nu luam în seamã nici o ameninþare a
prigonitorilor noºtri ºi nu ni se pãrea prea grea nici un fel de muncã.
De multe ori, cu toatã boala ºi suferinþa sa, pãrintele Iosif venea de la spital pînã jos la
compactorie unde se fãcea expediþia foii, pentru a supraveghea trimiterea ei la timp... Uneori
cînd erau prea puþini sau prea obosiþi cei de la administraþie sau compactorie, mai rãmîneau
o parte din foi netrimise.
- În zadar muncim noi cei de la redacþie ºi cei de la tipografie ca gazeta sã iasã frumoasã
ºi la timp - zicea atunci pãrintele, - dacã expedierea ei întîrzie ºi cititorii n-o au duminica pe
masa lor... Voi nu ºtiþi cu cît dor ºi cu cîtã sete sufleteascã aºteaptã fiecare cititor foaia lui,
care este singura lui hranã dupã ce flãmînzeºte o sãptãmînã întreagã. Cu osteneala unei nopþi
nedormite, noi putem bucura o þarã ºi o lume întreagã de fraþi ºi de surori. Hai, daþi-i zor, sã
prindem ultimele trenuri...
T-
Cîteodatã, dupã plecarea pãrintelui, unii obosiþi ºi somnoroºi se mai duceau la culcare,
lãsînd pe ceilalþi sã lucreze ºi partea lor.
Pe mãsurã ce se termina împachetarea ºi adresarea lor, - foile pregãtite de expediþie erau
încãrcate într-o cãroaie mare cu douã roþi care era împinsã manual de unul-doi pe ºinele liniei
de tramvai pînã la garã. De obicei asta se fãcea noaptea cînd tramvaiele nu mai circulau.
Toatã munca expediþiei trebuia sã o facã cei de la administraþie ºi compactorie. Dar pentru
cã totul trebuia terminat cît mai repede, mai dam ajutor ºi noi cei de la redacþie, - care
puteam. De fapt Vonica ºi Marini fiind bolnavi, rareori puteau sta în picioare, ori chiar la
masã pentru a ajuta. Mai ajutau uneori cîte un frate din oraº sau din þarã, care erau în trecere
prin Sibiu.
Cãratul la garã era foarte greu. Cei de la cãroaie uneori foarte obosiþi plecau lãsînd
ultimele pachete neduse la trenuri. Atunci, priveam cu durere la grãmada de foi care stãteau
acolo parcã plîngînd ºi rugîndu-mã. Mã înhãmam eu la cãroaie ºi o împingeam singur, uneori
în fugã sã ajung la timp cu ele ultima ambulanþã. Cît am asudat ºi am gîfîit de atîtea ori ºi
pentru treaba asta. Dar eram fericit cînd cu mîinile tremurînde ºi cu picioarele împleticite mã
întorceam pe la orele 3 dimineaþa - mulþumind lui Dumnezeu cã totul s-a împlinit la timp.
ªtiam cã dimineaþa pãrintele mã va întreba nerãbdãtor:
- Dorz dragã, - aþi terminat expediþia azi noapte?
ªi ce fericiþi eram amîndoi, cînd îi puteam spune bucuros ºi liniºtit:
- Da pãrinte, - slãvit sã fie Domnul! - s-au dus toate...
T-
De fapt numai dupã ce ºtiam tot lucrul sfîrºit cu bine puteam sã merg ºi eu liniºtit la
odihnã! ªtiam cît de mult se întristeazã pãrintele cînd ceva nu se fãcea bine sau nu se termina
la timp.
Atunci îºi frãmînta cu amãrãciune buzele, îºi frîngea îndurerat mîinile cu viniºoarele
vineþii pe sub pielea strãvezie. ªi i se iveau lacrimi de întristare în ochii cei cu cearcãne
adînci. Pentru puþina noastrã rîvnã faþã de Domnul ºi pentru slaba noastrã dragoste faþã de
fraþi.
Nimic nu mã durea atît de mult ca atunci cînd vedeam o astfel de întristare pe faþa lui.
Atunci aºa mã vedeam de mic ºi de nevrednic încît îmi pãrea cã toatã viaþa n-am fost în stare
sã fac nimic bun. Cã o mie de fapte bune pe care le-aº fi fãcut pînã atunci n-au nici un preþ
pe lîngã asta una rea.
De aceea fãceam tot ce puteam totdeauna, numai ca totul sã se termine cu bine, ca
niciodatã sã nu-l vãd decît bucuros.
Nu mã cruþam deloc. Eram obiºnuit cu munca grea iar Domnul îmi dãduse un trup tare
ºi sãnãtos. La cei douãzeci de ani de atunci - ºi la dragostea acelora, nimic nu-mi pãrea nici
greu ºi nici mult.
Ce frumos ºi fericit faci o muncã pe care o iubeºti lîngã acela pe care-l iubeºti.
Jugul meu cu Domnul ºi pentru El îmi era ºi fericit ºi frumos. Nimic nu-mi apãrea mai
fericit ºi mai frumos decît cînd trãgeam la cel mai greu jug, simþindu-L lîngã mine pe Dulcele
ºi Dragul ºi Preaiubitul meu Mîntuitor Isus Hristos ºi pe pãrintele meu.

Doamne, sînt dator-dator
Doamne, sînt dator-dator

oriºicui - ºi tuturor
ºi la soare ºi la nor
ºi la cîmp ºi la izvor...
- Doamne dar de ce nu pot
sã-mi plãtesc acuma tot
ºi la plug ºi la altar
ºi la vinã ºi la Har
ºi la morþi - ºi la cei vii
ºi la cîþi dator mã ºtii?
Doamne, sînt dator, dator

spre cîþi nasc
ºi spre cîþi mor
ºi spre jale ºi spre dor
ºi spre-al lacrimii fior
- Doamne, dar de ce nu ºtiu
sã plãtesc cît nu-i tîrziu
tainelor Cuvîntului
jertfei legãmîntului
arderii durerilor
cîntului tãcerilor?...
Doamne, sînt dator, dator

la trecut ºi viitor
gîndurilor care dor
ºi iubirilor ce mor
- Doamne, dar de ce nu vreau
sã plãtesc ce pot sã dau
unui cîntec ne-ncheiat
unui suflet prea uitat
unui dor fãrã mormînt
unui cer în douã frînt?
Mãrturia - Cap. 11 - Rãsplata celor nerãsplãtiþi Pag. 89
Cap. 11
Rãsplata celor nerãsplãtiþi

Te-am iubit frumos Isuse, Þi-am cîntat ºi-am plîns cu dor
Þi-am dat inima întreagã? - poate, dar eram dator
- Þi-am urmat cu neclintire ºi Te-am ascultat pe plac?
Þi-am muncit cu rîvnã? - poate, dar eram dator s-o fac!
devãrata Lucrarea a Domnului Isus pe pãmînt, a trebuit sã fie dusã aproape

A întotdeauna în cele mai grele condiþii de sãrãcie, de lipsuri, de apãsare. Nu numai din
cauza cã aproape toþi acei ce au fost aleºi de Domnul pentru lucrul Lui au fost sãraci ori au
devenit îndatã sãraci, - ci mai ales pentru cã vrãjmaºul lui Hristos care se lãuda cã are toate
bogãþiile lumii acesteia, le þine acestea numai pentru sine ºi pentru acei ce vreau sã i se
închine lui.
Pentru Dumnezeu nu vrea sã lase nimic.
Deºi tot pãmîntul este al Domnului, dupã cum este scris, - totuºi satana l-a acaparat pe
nedrept, atrãgîndu-l cu lãcomie ºi cu grabã în totul numai în slujba lui.
Al Domnului este tot aurul pãmîntului ºi ale Lui sînt toate materiile preþioase de sub
pãmînt, - ºi totuºi iatã cum satana le-a rãpit pe toate ºi iatã cum le-a pus ºi le foloseºte numai
în slujba lui, fãrã a lãsa lui Dumnezeu nimic.
Ale Domnului sînt pãdurile ºi hîrtia care se face din ele ºi ale Domnului sînt bogãþiile de
deasupra pãmîntului, - ºi totuºi iatã cum vrãjmaºul lui Hristos le-a tras cu viclenie ºi silnicie
pe toate folosindu-le numai în slujba sa, fãrã a lãsa lui Hristos nimic.
Ale Domnului sînt mãrile lumii, dar tot ce se transportã pe ele, satana cautã sã atragã
numai în slujba sa ºi spre împlinirea scopurilor lui.
Al Domnului este spaþiul deasupra pãmîntului, dar satana cautã cu dinadinsul ca sã-l
foloseascã numai pentru împlinirea planurilor lui nimicitoare.
Pag. 90 Mãrturia - Cap. 11 - Rãsplata celor nerãsplãtiþi
De la Domnul este priceperea ºi puterea datã oamenilor pentru invenþii ºi descoperiri,

pentru construirea de maºini ºi de mijloace, dar iatã cîtã stãpînire a pus cel rãu pe toate
acestea - ºi cum le atrage el în slujba lui pentru nefericirea ºi nimicirea omului ºi a vieþii pe
care le-a creat Dumnezeu sã fie fericite.
T-
Iatã cîte tipografii lucreazã în lume, cîte maºini umblã, cîte mijloace produc, cîte idei se
difuzeazã, cîte persoane muncesc, cîte fonduri se risipesc... ªi din toatã aceastã uriaºã
alergare, a cîta parte este pentru satana ºi scopurile sale, ºi a cîta parte este pentru Dumnezeu?
Cîte localuri are satana în lume, cîte cîrciumi, cîte case de desfrîu, cîte fabrici de bãuturi
sau de armament, cîte mijloace ºi cîþi oameni puºi în slujba lui, - ºi totuºi nu-i mulþumit. Vrea
tot mai multe ºi tot mai mult. Vrea totul ºi vrea pe totdeauna numai în folosul sãu - iar pentru
Domnul ºi pentru Lucrarea Lui, umblã sã nu lase nimic. Chiar nimic.
Pînã ºi puþinul care mai lucreazã încã pentru Dumnezeu satan vrea cu totul sã-l opreascã.
Chiar ºi firicelul de luminã ce se mai strecoarã printre zidurile întunecate ridicate de el,
umblã ca sã-l piardã. ªi pe cei puþini ºi slabi care mai lucreazã pentru Hristos, - sã-i
nimiceascã.
O, cît de nemãrginit de bun ºi cît de îndelung rãbdãtor este Domnul Dumnezeu, chiar ºi
faþã de satana, rãbdîndu-l aºa.
T-
La toate acestea mã gîndeam aproape totdeauna stînd de vorbã cu pãrintele Iosif în acel
an 1935, cînd ne zbãteam în muncã ºi în sãrãcie cu Lucrarea Domnului.
Mitropolitul prigonitor pãrea atotputernic nu numai la Sibiu ci ºi la Bucureºti. ªi nu
numai în bisericã ci ºi în Guvern. ªi el folosea toatã puterea ºi influenþa pe care o avea pentru
a nimici nu numai Oastea Domnului ci ºi pe pãrintele Iosif. ªi nu numai cinstea ci chiar ºi
persoana lui.
T-
Cu cenzura supusã lui, a oprit foaia Isus Biruitorul.
Cu poliþia supusã lui, a sigilat tipografia Oastei.
Cu poºta supusã lui, i-a oprit corespondenþa, i-a confiscat mandatele, i-a furat adresele
abonaþilor pãrintelui.
Cu justiþia supusã lui, l-a judecat ºi condamnat pe nedrept la caterisire ºi la confiscarea
întregii averi personale.
Cu minciunile gazetarilor lui, i-a ponegrit cinstea, i-a denaturat intenþiile, i-a înjosit
numele.
Cu mãsurile restrictive i-a zdrobit sãnãtatea ºi i-a tãiat toate mijloacele de existenþã.
Cu chiriile excesive ºi cu cametele exaggerate pe care i le-a impus, l-a sãrãcit ºi ruinat.
ªi cu toate loviturile morale, i-a agravat boala ºi i-a grãbit moartea.
T-
Pe cei care cãutau sã-l ajute i-a lovit, i-a ameninþat ºi i-a îndepãrtat de lîngã calvarul sãu.
Iar pe cei de care s-a folosit în toatã desfãºurarea acestui plan satanic i-a fãcut sã se acopere
ºi ei, din slãbiciune ºi servilism, cu aceeaºi vinovãþie ºi osîndã ca ºi el, în faþa lui Dumnezeu
ºi a Judecãþii Lui. Cu toþii încãrcîndu-ºi conºtiinþa ºi sufletul cu una dintre cele mai veºnice
ºi mai uriaºe crime, nu numai împotriva acestui mare martir al lui Hristos ci ºi mai mult,
împotriva întregului nostru neam º i a î nt regii noas t re bi s erici, prin împiedicarea ºi
zãdãrnicirea acestei providenþiale Lucrãri mîntuitoare, pe care Domnul Dumnezeu a trimis-o
în chip deosebit ºi binevoitor þãrii ºi credinþei noastre.
T-
Sã fie ºi aceastã slabã, dar cutremurãtoare mãrturie pe care o depun acum ºi aici din tot
sufletul meu pentru acest adevãr ºi pentru aceastã învinuire contra tuturor celor vinovaþi, atît
în faþa lui Dumnezeu cît ºi a Istoriei.
Am fost martorul care am vãzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele ºi am trãit cu
toatã fiinþa mea, toate acestea nespus mai crîncen de cum le-am putut înfãþiºa atît aici cît ºi
în alte pãrþi, prin cuvîntul sau prin scrisul meu.
De aceea adeveresc acestea pentru a nu se mai ºterge niciodatã, pînã le va confirma ºi
Judecata lui Hristos Însuºi.
T-
Luptam cu o sãrãcie cruntã!
Pe lîngã nedreptãþile autoritãþii rãzbunãtoare ºi crude ni se adãugau ºi nedreptãþile pe care
ni le fãceau abonaþii ºi desfãcãtorii neplãtitori ai datoriilor fãcute.
Pãrintele Iosif, fiind însufleþit de dorinþa de a da sufletelor nu numai pîinea cea mai bunã
dar ºi la preþul cel mai ieftin ºi în condiþiile cele mai avantajoase, - fixase la cãrþile ºi foile
sale preþul cel mai mic cu putinþã. Acesta chiar achitat în întregime de cititori, abia ar fi
acoperit cheltuielile de tipar, de hîrtie, de transport ºi toate celelalte.
Pe lîngã asta spre a încuraja rãspîndirea lor cît mai largã, nu numai cã se da un rabat de
25 ºi chiar 30% celui ce le vindea, dar ºi se trimiteau pe aºteptare oricui le cerea.
E uºor de înþeles cum s-au îmbulzit atunci mulþi necinstiþi, care prefãcîndu-se iubitori de
Dumnezeu ºi dornici de rãspîndirea Cuvîntului Sfînt, au cerut pe aºteptare ºi au vîndut
transporturi întregi de cãrþi, fãrã a le mai plãti apoi niciodatã. ªi nu numai din tipãriturile
pãrintelui Iosif ci ºi din zeci de mii de Biblii pe care el le cumpãra cu bani gata de la
Societatea Biblicã iar apoi le trimitea pe încredere celor ce le cereau... Toate acestea numai
ºi numai pentru a umplea cu Cuvîntul lui Hristos þara noastrã lipsitã ºi secãtuitã cu totul de
acest Cuvînt.
T-
Astfel pãrintele Iosif plãtea înainte ceea ce dãdea apoi pe aºteptare, pentru ca dupã aceea
mai mult de jumãtate dintre cei ce vînduserã cãrþile sã nu le mai achite niciodatã. Neputîndu-i
da în judecata lumeascã - pãgubaºul a trebuit sã sufere ºi sã-ºi restrîngã tot mai mult ºi lucrul
Domnului ºi trebuinþele sale ºi ale celor ce erau cu el.
Jumãtatea care se încasa de la cei ce-ºi plãteau cinstit datoriile, abia ajungea sã achite
cheltuielile absolut necesare ºi care nu îngãduiau nici întîrziere nici reducere. Plata
tipografilor ºi întreþinerea tipografiei cu chirii, cu impozite, cu hîrtie, cu cernealã, cliºee, etc.
Plata celorlalþi salariaþi, celorlalte chirii, celorlalte taxe, impozite, rate ºi cambii scadente...
Dupã toate acestea abia mai ajungeam cu ce sã plãtim spitalizarea ºi medicamentele pãrintelui
ºi a fraþilor bolnavi, precum ºi sãrãcãcioasa noastrã bucãtãrie, la care nu mîncam numai noi,
ci mai totdeauna aveam fraþi ºi surori veniþi de prin þarã cu care ne împãrþeam porþia noastrã
de hranã. Prãjituri sau plãcinte nu-mi amintesc sã fi avut la masã nici chiar de sãrbãtorile
mari.
T-
Faþã de scumpetea pieþei ºi de ieftinirea cãrþilor ºi foilor noastre, venitul nostru
înjumãtãþit cu neplãtitorii, era aºa de puþin cã permanent ne zbãteam în sãrãcia cea mai
cruntã.
Ratele neachitate pentru tipografie, cambiile mereu amînate pentru hîrtie, chiriile mereu
amînate - creºteau cametele ºi ridicau sumele datoriilor care apãsau tot mai greu ºi mai greu.
Preþurile creºteau, obligaþiile se înmulþeau, cerinþele Evangheliei creºteau ºi ele ºi toate
acestea ne încãrcau apãsînd din ce în ce tot mai tare pe sufletul dar ºi pe trupul cel mai slab
dintre noi. Pãrintele scãdea mereu de unde putea, pentru a adãuga mereu unde era silit.
Un mic ajutor în locul neplãtitorilor, ni-l mai dãdeau cei ce fãceau daruri ºi colecte pentru
sprijinul tipografiei. T-
Noi cei doi de la redacþie - Marini ºi eu - eram cei ce lucram permanent lîngã pãrintele.
Redacþia era creierul care gîndea ºi inima ei care simþea. Ceilalþi erau mîinile care lucrau ori
picioarele care alergau, fãrã a ºti, fãrã a gîndi ºi fãrã a simþi prea mult din toate cele ce
apãsau ºi ameninþau. Dar nici nu li se putea cere lor asta.
Lucrînd alãturi de pãrintele, noi am fost mereu martorii tuturor frãmîntãrilor ºi
zbuciumului sãu. Am vãzut în ce lipsuri se zbate ºi cum renunþã la absolut tot ce ar fi fost o
trebuinþã ºi un drept al lui. Trei ani ºi jumãtate cît am fost cu el ºtiu cã nu ºi-a cumpãrat ºi
n-a trimis sã se cumpere pentru el personal nimic. Avea un singur pardesiu vechi pentru varã
ºi un singur palton vechi pentru iarnã. Pãlãria la fel. Celor douã-trei cãmãºi pe care le avea,
sora Liþa le schimba numai gulerul. Altceva îmbrãcãminte n-am mai vãzut sã fi avut la el.
Fratele Marini ºi eu, am înþeles de la început toatã aceastã stare de lucruri - ºi am refuzat
orice salar. ªi noi amîndoi am acceptat cu bucurie aceeaºi soartã ca a pãrintelui în privinþa
aceasta. Purtam fiecare doar cîte un singur costum pînã cînd nu mai rezista. Abia atunci ne
cumpãram altul. În zilele de lucru sau sãrbãtoare, în lunile de varã sau de iarnã, noi ne purtam
aproape tot la fel.
Pãrintele se jena adeseori vãzîndu-ne aºa ºi cãuta sã se scuze spunînd:
- Îmi pare nespus de rãu cã trebuie sã suferiþi ºi voi alãturi de mine, fãrã ca eu sã vã pot
asigura mãcar un cît de modest salar ºi vouã ca ºi celorlalþi. Poate ne va ajuta Domnul ºi vom
mai ieºi ºi noi din sãrãcie... O, dacã cei ce ne datoreazã atîþia bani ºi-ar aduce aminte sã ne
plãteascã mãcar o parte din datorie, ne-am mai uºura ºi noi povara asta.
Dar speranþa asta se dovedea tot mai zadarnicã. Orice apel prin foaie ºi prin poºtã cãtre
ei nu mai aducea nimic. Cei mai mulþi din datornici îºi schimbaserã ºi adresele, ori nici nu
mai rãspundeau.
T-
Ca sã vedeþi sãrãcia noastrã vã voi povesti cã toate drumurile le fãceam pe jos, deºi multe
cãi le aveam pe lîngã linia de tramvai. Dar n-avem nici mãcar atîþia bani în buzunar cît costã
un bilet de tramvai. Nici chiar cînd trebuia sã mergem împreunã cu pãrintele Iosif de la
sanatoriu pînã la librãrie.
Odatã cînd fiind cu el pe drum, n-a mai putut merge pe jos, ne-am suit amîndoi în tramvai
fãrã sã avem nici unul în buzunar bani pentru bilet. Atunci jenat, pãrintele s-a dus la
conductorul tramvaiului care îl cunoºtea, i-a lãsat amanet ceasul ºi i-a zis:
- Te rog þine-l în loc de bilet, pînã cînd vom veni înapoi. Atunci vom achita totul.
ªi aºa am ºi fãcut. Cînd am venit înapoi, i-am achitat cei trei lei pentru bilet. Luasem de
la librãrie doar cei trei lei - ºi am luat ceasul înapoi.
T-
În toamna anului 1935, a venit dupã mine soþia ca sã mã ia ºi sã mã duc acasã.
Am dus-o de la librãrie la pãrintele la spital sã o vadã ºi el ºi sã-l vadã ºi ea cît de slãbit
ºi de bolnav este, pentru a mã înþelege cã nu pot sã-l las aºa ºi sã mã duc de lîngã el. Marini
era ºi el internat în alt spital, Vonica plecase acasã la Poiana, Viorel era dus la ºcoalã, Titus
era cu administraþia ºi grijile casei.
Atunci pãrintele slãbit ºi bolnav, de-abia vorbind i-a spus soþiei mele despre marea nevoie
de care o are acolo de ajutorul meu în lucrul Domnului, arãtîndu-i cã nu se poate lipsi acum
de mine nici mãcar o zi.
- Ce fac eu aici fãrã el, vezi ºi tu. Nici eu nici Marini nu putem nici mãcar sã ne sculãm
de pe pat. El este singurul care merge ºi vine pentru noi toþi. E adevãrat cã nu putem sã-i
plãtim acum cum se cuvine ca sã vã mai trimitã ºi vouã acasã ceva. Dar nãdãjduim cã vom
mai scãpa cît de curînd ºi noi din aceste lipsuri ºi atunci vã vom trimite ºi acolo, cãci ºtiu cîte
nevoi sînt ºi la þarã. Acuma îþi vom plãti drumul înapoi ºi mergi acasã. Lasã-l cãci vezi bine
cã nu putem acum aici fãrã el.
Iar mie, dupã aceea, aparte îmi zise trist:
- Poþi tu sã mergi acum de aici sã mã laºi aºa? Ce sã faci acolo, sã rîneºti gunoiul din
poiatã de la vaci, - iar aici sã laºi lucrul Domnului pentru care te-a chemat El? Las-o în pace
sã se ducã acasã ºi tu vezi-þi de lucrul pentru care ai fost chemat de Dumnezeu, nu vezi moþii
noºtri, cã mai mult sînt prin þarã ca acasã!
Aºa s-a ºi întîmplat. Am condus-o pînã la garã ºi a plecat singurã, iar eu am rãmas mai
departe. ªi n-a mai venit apoi de acasã nimeni dupã mine niciodatã.
T-
Cînd mi-a apãrut primul volum de poezii La Golgota, am luat ºi eu un premiu de cîteva
sute de lei, pe care l-am trimis lor acasã, soþiei ºi pãrinþilor care se schimbaserã mult...
Erau primii mei bani încasaþi de la redacþia foii.
T-
În tot timpul acesta cînd noi ne zbãteam în aceastã cruntã sãrãcie ºi lipsuri - despre care
mai scriam din cînd în cînd ºi prin foaie, - Lucrarea Domnului mergea cu putere ºi cu multe
biruinþe înainte. Gazeta apãrea totuºi regulat, cãrþile se tipãreau ºi se trimiteau în toate pãrþile
- iar noi ne bucuram cu o bucurie negrãitã la primirea scrisorilor zilnice de prin þarã, scrisori
care ne aduceau numai veºti de mari izbînzi ºi roade duhovniceºti. Zeci ºi sute de scrisori,
mãrturiseau despre minunatele naºteri din nou ºi învieri duhovniceºti de pe toate fronturile
Oastei Domnului. Mulþimi de noi înscrieri în Oaste, sute de suflete care se întorceau din
întuneric la luminã - ºi de sub puterea satanei la Dumnezeu.
Îmi amintesc cã într-o dimineaþã ne-au sosit cu poºta mai multe astfel de scrisori. În una,
cineva din Bucovina îi scria pãrintelui Iosif o lungã ºi fierbinte mulþumire cã datoritã cãrþilor
sale, el care fusese înainte vreme un beþiv ºi un pãtimaº jucãtor de cãrþi, îºi pierduse casa ºi
averea prin aceste douã mari pãcate. Dar cã citind odatã cartea cu Oglinda Inimii Omului, el
s-a întors la Domnul ºi prin naºterea din nou ºi-a schimbat cu totul felul de viaþã. Dupã aceea
muncind cinstit, în cîþiva ani ºi-a recîºtigat toatã averea ºi ºi-a ridicat o altã casã, mult mai
frumoasã ºi mai mare decît cea dinainte... Omul pusese în plic ºi fotografia casei, ca o vilã
nouã...
Un altul, un colonel în armatã de prin Moldova, scria cã de cînd s-a întors la Domnul prin
intrarea lui în Oastea Domnului, a cheltuit din averea sa patru milioane de lei pentru ridicarea
a patru biserici în patru sate care nu aveau bisericã.
ªi fãcuse patru fîntîni în patru pãrþi la drumul mare pentru cãlãtori.
ªi cumpãrase patru vaci cu lapte la patru familii sãrace cu mulþi copii...
Un altul, un frate pensionar ºi invalid, scria pãrintelui cã este foarte miºcat vãzînd anunþat
prin foaie cu cîte nevoi ºi greutãþi luptã Lucrarea Domnului ºi cum prea mulþi nu-ºi plãtesc
de ani de zile datoriile, fapt pentru care noi ne zbatem în lipsuri. El a strîns din mica lui
pensioarã de invalid ºi trimite pentru ajutorarea Lucrãrii Domnului suma de douã mii de lei...
T-
- Vezi dragã Dorz, îmi zise pãrintele oftînd cu tristeþe ºi cu douã lacrimi în luminile
ochilor încercãnaþi, - noi cu Lucrarea Domnului ne zbatem în atîtea greutãþi ºi lipsuri cum
numai Domnul Singur ne ºtie ºi ne crede. ªi iatã cum se poartã faþã de greutãþile Evangheliei
cei avuþi ºi cei sãraci.
Primul cu casa, recunoaºte cã Lucrarea Oastei Domnului l-a salvat nu numai din pierzarea
sufleteascã dar i-a ajutat sã iasã ºi din ruinã ºi sãrãcie. El citeºte mereu prin gazetele noastre
despre lipsurile ºi greutãþile pe care le avem, - dar nu se gîndeºte cã din tot avutul pe care el
l-a realizat în urma harului lui Dumnezeu ºi a muncii noastre, ar fi dator sã ajute ºi el cu o
parte Lucrarea Domnului care l-a ajutat ºi-l ajutã mereu pe el. Afacerile lui propãºesc, dar de
ale Domnului nu-i pasã...
Al doilea se vede cã are multe avuþii de vreme ce poate cheltui patru milioane în curs de
numai cîþiva ani, pentru zidirea de biserici, pentru sãparea de fîntîni ºi pentru cumpãrarea de
vaci.
Departe de noi gîndul sã spunem cã acestea nu ar fi de folos. Sînt de foarte mare folos
toate. Dar astfel de fapte bune mai fac ºi alþii ºi pentru asta se mai gãsesc fonduri ºi din alte
pãrþi. Dar acest frate ostaº avînd atîtea posibilitãþi, nu-ºi aduce totuºi aminte ºi nu poate
înþelege cã Lucrarea aceasta a Oastei Domnului predicã de aici Evanghelia în þara întreagã
ºi în lumea întreagã vestind Cuvîntul mîntuirii la sute de mii de suflete, nu numai la cîteva
zeci care se adunã într-o bisericã.
ªi cã de aici se adapã cu apã vie ºi proaspãtã mulþimi nesfîrºite de suflete, nu numai cei
cîþiva cãlãtori care trec din cînd în cînd pe un drum.
ªi cã de aici se hrãnesc cu laptele duhovnicesc dulce ºi bun al Evangheliei un numãr
nesfîrºit de copii care mulþumesc ºi aºteaptã cu sete acest lapte sfînt - ºi nu numai cîteva case,
care poate nici nu-i mulþumesc niciodatã.
În înfãptuirea binelui, omul trebuie sã aibã grijã în primul rînd unde este nevoia cea mai
mare sã faci binele. ªi unde aduce acest bine folosul cel mai mult. Iar aceastã nevoie ºi folos
este în primul rînd cel sufletesc, apoi cel trupesc.
T-
Dar iatã cine se aflã singurul care sã se gîndeascã ºi sã jertfeascã ceva ºi pentru nevoile
Domnului!... Bietul frate nevoiaº ºi bolnav. Fratele invalid din pensioara lui micã nu uitã sã
punã ceva de-o parte. Sora vãduvã cu bieþii ei doi bãnuþi. Copilaºul sãrac cu cele cinci
pîiniºoare ºi cei doi peºtiºori. Sufletele acestea simple ºi curate, care din puþinul lor nu uitã
sã dea ºi partea Domnului. Prin aceste daruri curate ºi sfinte puse din toatã inima la picioarele
Domnului, El face minuni. Pentru cã în acestea El pune putere ºi se ajunge.
Le binecuvînteazã ºi le înmulþeºte.
Le sfinþeºte ºi ele saturã.
ªi prin acestea Domnul Îºi va duce Lucrarea Lui înainte ºi în viitor - ºi n-o va lãsa.
Pe Hristos ºi pe sãraci numai cei sãraci îi ajutã. Cei bogaþi prea puþin.
T-
Mã gîndesc - continua pãrintele zîmbind ºi întorcînd discuþia pe altã faþã, cum fãcea de
obicei, - ce s-ar alege ºi de noi dacã - sã zicem - s-ar ivi ºi la noi în Oastea Domnului un
Mecenate cum au fost la alþii, unul care ar avea sã ne facã un mare dar, cum e acesta cu
milioanele... Poate cã am fi ispitiþi sã zicem ºi noi: acum slãvit sã fie Domnul, am scãpat.
Destul cu sãrãcia ºi cu munca. Hai Dorz dragã sã ne mai aºezãm ºi noi de acum pe odihnã ºi
pe trai mai bun. Avem dreptul ºi noi sã ne îmbrãcãm mai bine, sã stãm mai comozi, sã ne
petrecem mai omeneºte viaþa. Destul cu munca cea asprã, cu lipsurile, cu postul ºi jertfa...
Apoi adãugã vesel: Slãvit sã fie Domnul cã nu este aºa. ªtii ce s-ar putea alege ºi din noi?
Ce s-a ales din pîrîiaºul cel limpede ºi curgãtor care ºi-a zis ºi el într-o zi: Destul am tot
alergat ºi eu toatã viaþa la vale printre aceste pietre ºi dealuri. Ajunge cît am tot udat la
cîmpii ºi grãdini. Mã voi opri sã mai odihnesc ºi eu. Mai osteneascã ºi alþii. ªi s-a oprit.
Dar curînd apele lui cele limpezi s-au întins într-o baltã stãtutã, care s-a urîþit
umplîndu-se de broaºte, de ºerpi, de gunoaie ºi de noroi.
ªi tot aºa a zis odatã ºi plugul cel strãlucitor: M-am sãturat ºi eu sã tot ar pãmîntul. A
venit vremea sã mã mai ºi odihnesc. ªi s-a aºezat pe odihnã în ºopru.
Dar foarte curînd a venit rugina, l-a urîþit ºi l-a ros, pînã ce l-a fãcut netrebnic ºi urgisit.
Poate cã aºa am ajunge ºi noi, dacã nu ne-ar feri Dumnezeu. Cãci ºi la noi pot veni
cîteodatã gînduri ispititoare.
Desigur cã asta era numai o glumã tristã, un haz de necaz. La noi totuºi s-ar fi întîmplat
altfel. Dar Domnul ºtie mai bine totul.
T-
Mai este încã ceva: Oriunde s-au adunat bogãþii, este cu neputinþã sã nu se fi fãcut ºi
nedreptãþi. În mod chiar cinstit - nimeni nu poate aduna bogãþie. Tocmai de aceea Mîntuitorul
a osîndit pentru totdeauna bogãþia cînd a spus: mai uºor ar intra cãmila prin urechile acului
decît un bogat în Împãrãþia lui Dumnezeu. Pentru cã oriunde este bogãþie este ºi pãcat
(Matei 19, 24) .
Tocmai de aceea Domnul S-a ferit El Însuºi ºi a vrut sã-ªi fereascã ºi Lucrarea Sa de banii
ºi de bogãþiile lumeºti, peste care apasã totdeauna osînda nedreptãþilor ºi scîrba necurãþiei
prin care trebuie sã se fi adunat, ori sã se þinã.
Domnul Dumnezeu a vrut mai cu bucurie sã Se foloseascã în lucrul Sãu sfînt numai de
mijloacele smerite ale sãrãciei curate ºi de puþinul dat cu sinceritate ºi duioºie de cãtre
nevoiaºii Lui. Pe acestea le-a binecuvîntat Domnul ºi prin acestea ªi-a întreþinut El Lucrarea
Evangheliei Sale vii în lume de-a lungul veacurilor. ªi iatã cã tot aºa face ºi astãzi.
Iatã cîte lucrãri lãudate, subvenþionate, susþinute cu atîta risipã de fonduri, de înlesniri,
de mijloace ºi bani, - s-au nimicit fãrã sã rãmînã nimic dupã ele, pe cînd Lucrarea Oastei
Domnului care, omeneºte vorbind, pare cã de-abia îºi trage sufletul de azi pe mîine, trãieºte,
rodeºte ºi biruieºte totuºi atît de viu ºi de puternic, fiindcã ea rezistã ºi se bizuieºte numai
pe Puterea ºi pe Numele Cel Sfînt, iar nu pe subvenþii, fonduri ºi cotizaþii bãneºti.
T-
ªi aºa va fi ºi în viitor. - Vei vedea cã de toatã Lucrarea Oastei false a mitropolitului,
asiguratã cu atîtea fonduri ºi bogãþii pãmînteºti, în curînd nu se va mai alege nimic. Pentru
cã este întemeiatã pe nedreptate, pe violenþã, pe fãþãrnicie ºi pe înºelãciune.
Pe cînd aceastã Lucrare a Oastei cu adevãrat a Domnului, vã dãinui pe totdeauna, trecînd
prin toate valurile ridicate împotriva ei. Pentru cã ea se întemeiazã numai pe Numele
Domnului Isus. ªi se întreþine cu sudoarea sfîntã ºi cu lacrimile curate ale sãracilor Lui.
Iatã chiar ºi noi, eu ºi voi, ce vase puþine, slabe ºi neputincioase sîntem, pe lîngã ei cei
mulþi, sãnãtoºi, înãlþaþi ºi puternici, care sînt împotriva noastrã!... ªi totuºi ce minuni face
Dumnezeu prin sãrãcia noastrã ºi pe cîþi îmbogãþim (2 Cor. 6, 10) .
T-
ªi, o, cîtã dreptate avea pãrintele Iosif atunci!

Nici zece ani nu mai aveau sã treacã dupã aceastã datã - ºi toatã înjghebarea aceea ºubredã
ºi artificialã, orgolioasã ºi falsã, - se prãbuºea ca o baracã putredã. ªi în curînd dupã ea s-au
prãbuºit la fel pe totdeauna ºi acei care o fãcuserã.
Iatã niºte învãþãminte grele ºi ascuþite pe care va trebui sã le aibã cu toatã grija în vedere
atît unii cît ºi alþii dintre cei îndatoraþi la aceasta, pe tot de-a lungul drumului prin lume al
Lucrãrii lui Dumnezeu - ºi a lor cãtre Judecata Lui.
Dar toate evenimentele acestea ºi altele din viaþa Oastei Domnului sînt scrise mai pe larg
în Istoria Oastei, volumul 1 cu primii ani ai ei din 1923 pînã la 1935. Cine doreºte sã le ºtie
le poate afla acolo.
Iubeºte-þi crucea ta
Iubeºte-þi crucea ta ºi-o poartã

oricît de asprã þi-ar pãrea
cãci ºi cea mai amarã soartã
cîndva þi-o îndulceºti cu ea.
Cînd va veni singurãtatea

ºi prea din greu þi-o vei purta
ca de-al soþiei sîn preadulce
lipeºte-te de crucea ta.
Cînd cu puterile sleite

nici s-o tîrãºti n-ai mai putea
prin cele mai fierbinþi ispite
mergi apãrat de crucea ta.
Cînd se va nãpusti furtuna

ºi nici un scut nu vei avea
cu-ncredere întotdeauna
te-adãposteºti sub crucea ta.
Prãpãstii cînd o sã te-nfrunte

ºi nici un pod nu vei vedea
ea peste ele-þi va fi punte
ºi-ai sã le treci pe crucea ta.
Iar cînd vei merge spre cununã

Hristos ieºi-va-n calea ta
spunîndu-þi: - bine, slugã bunã
- ºi-n schimbul crucii þi-o va da.
Mãrturia - Cap. 12 - Fermenþii sînt nãscuþi sã moarã Pag. 99
Cap. 12
Fermenþii sînt nãscuþi sã moarã

Eu nu vreau sã mor în lupte
ºi nici sã gem, oriunde-aº sta
ci vreau, cu cît mai multe roade
s-ajung la biruinþa Ta
ºi nu vreau sã nu dau tot preþul
cu care simt cã sînt dator
ci vreau senin sã-Þi fiu Isuse
în clipa-n care am sã mor.
n toate generaþiile, profeþii neamurilor, aducînd solii care-ºi aveau rãdãcina în trecut,
Î tulpina în prezent, iar ramurile în viitor - au avut de întîmpinat ºi de luptat întotdeauna
cu inerþia celor de jos ºi împotrivirea celor de sus. Atît unii cît ºi ceilalþi erau tulburaþi în
comoditatea ºi în obiºnuitul lor.
Neamul nostru ºi vremea noastrã îºi aveau un pãr. Iosif ºi în Oastea Domnului profetul
lor. Lucrarea aceasta ºi omul acesta veniserã cu o solie ºi cu un adevãr deosebit de la
Dumnezeu. Acest adevãr fusese nedescifrat pînã acum, fiindcã solia era neobiºnuitã ºi
mesajul era divin.
Înþelepciunea ºi grija Tatãlui ceresc faþã de poporul nostru, gãsise cã a venit vremea sã
Se îndure de suferinþele de veacuri ale înaintaºilor noºtri ºi dorea sã aducã urmaºilor acelora,
odatã cu dezrobirea naþionalã, ºi dezrobirea sufleteascã. Rãzboiul care se termina în 1918,
trebuia sã aducã poporului nostru independenþa trupeascã, iar rãzboiul duhovnicesc care
începea îndatã dupã aceea prin Oastea Domnului, trebuia sã ne aducã în final independenþa
cea sufleteascã.
T-
Pag. 100 Mãrturia - Cap. 12 - Fermenþii sînt nãscuþi sã moarã
Dar dupã cum au trebuit sã treacã atîtea veacuri ºi atîtea lupte, atîþia martiri ºi atîtea jertfe
pînã cînd sã se nascã ºi sã se formeze în poporul nostru conºtiinþa lui naþionalã, care sã-l ducã
la independenþa sa, - tot aºa se vede cã vor mai trebui poate mai multe lupte, mai mulþi
martiri ºi mai multe jertfe din partea luptãtorilor Evangheliei, pînã cînd sã se ajungã aici ºi
la trezirea ºi formarea conºtiinþei noastre evanghelice.
Marile idei ºi adevãruri cer adesea un lung proces de dospire iar fiii acestor idei ºi ale
acestor adevãruri sînt aluatul ºi fermenþii acestora puºi în frãmîntãtura popoarelor spre a le
dospi ºi pregãti gloatele lor pentru ceasul ºi felul marilor împliniri ale istoriei acestora.
Dar fermenþii acestui aluat, acele suflete vizionare ºi nobile care descifreazã viitorul cu
mult înaintea gloatei, - sînt condamnaþi întotdeauna sã lupte ºi sã moarã jertfindu-se pentru
dospirea marilor idei ºi coacerea acelor gloate, în frãmîntãtura cãrora sînt.
T-
Oastea Domnului era aluatul evanghelic ºi înnoitor, pus de Dumnezeu în frãmîntãtura rece
ºi moartã a decãderii noastre sociale ºi a formalismului nostru religios. Fiecare ostaº, ca un
ferment viu ºi lucrãtor, trebuia sã lupte ca sã antreneze la viaþã ºi la rod grãmada cea mare
ºi moartã din jurul sãu.
Desigur soarta noastrã este sã ne dospim asemenea fermenþilor vii din aluatul salvator
pentru o cît mai grabnicã ºi mai deplinã dospire a frãmîntãturii în care sîntem puºi. Aceasta
este ºi datoria ºi scopul nostru, pentru care ne-a fãcut ºi ne-a rînduit Dumnezeu.
Dar a ne jertfi total ºi frumos nu este pînã la urmã numai un merit, - deºi este ºi acesta.
Ci este tocmai rostul ºi datoria, sensul ºi frumuseþea vieþii noastre de fermenþi.
T-
...Conºtiinþa misiunii noastre se trezea ºi se forma tot mai frumos. Datoria noastrã ne-o
vedem din ce în ce tot mai mulþi ºi tot mai clar, dar ºi greutatea muncii tot aºa. Pentru cã noi
aveam aici poate cã munca cea mai grea decît a tuturor celor care trebuie sã lucreze în alte
popoare ºi în alte pãrþi.
Poporul nostru fiind atîtea secole subjugat numai la popoare inferioare din toate punctele
de vedere, a avut cel mai greu de îndurat jugul robiei. ªi s-a ales cu cele mai urîte influenþe
ºi obiceiuri.
Obiceiurile pãgîneºti de la prilejurile noastre religioase cu jocuri, bãuturi ºi figuri
sãlbatice, - de la popoarele pãgîne care ne-au stãpînit, le-am învãþat. Patima furtului, a
minciunii ºi înºelãrii, la fel. Pentru cã stãpînii fiind rãi, zgîrciþi ºi nedrepþi, bieþii robi n-au
avut decît atunci cînd au furat, cînd au minþit ºi cînd au înºelat, dupã cum spune proverbul:
Stãpînul zgîrcit îºi învaþã pe slugã hoþ.
Iar stãrile acestea de lucruri dãinuind de sute de ani, desigur ºi deprinderile aduse de ele
s-au adîncit ºi s-au înrãdãcinat peste mãsurã de puternic în firea multora. ªi la dezrãdãcinarea
tuturor acestor rele ºi ale altora, eram chemaþi noi sã muncim ºi sã luptãm, prin Cuvîntul Sfînt
al lui Dumnezeu ºi prin aducerea tuturor sufletelor pînã la naºterea din nou.
Lucrarea aceasta uriaºã ºi adîncã trebuie fãcutã nu numai cu toatã societatea noastrã, ci
cu fiecare ins în parte. Trupul neamului va fi sãnãtos pe deplin numai atunci cînd fiecare
celulã vã fi primenitã însãnãtoºindu-se.
Acest adevãr necesar îl vedeau mulþi, dar cã aceastã însãnãtoºire nu se poate face decît
prin Hristos, prin minunea naºterii din nou în El, aceasta n-o vedeau decît foarte puþini. ªi
nu încerca sã facã pe viu decît Oastea Domnului ºi profetul ei pãrintele Iosif Trifa.
Credinþa noastrã bunã ºi strãbunã avea nevoie de aceeaºi transformare, pentru cã aceleaºi
stãpîniri nedrepte, întunecarã prin trãirile lor pãgîneºti ºi bunele ºi strãbunele noastre
obiceiuri creºtine.
Strãmoºii noºtri, coloniºtii romani, fuseserã exilaþi aici tocmai pentru zelul ºi dragostea lor
creºtinã. Familiile întemeiate de ei, desigur cã la început au fost însufleþite de cea mai sfîntã
ascultare ºi trãire evanghelicã în Duhul Sfînt. Dar vrãjmaºii stãpînitori au fãcut totul ca
bunele lor obiceiuri de la botezuri, de la nunþi, de la aniversãri sau înmormîntãri, - sã fie
pãgînizate. ªi în cea mai mare parte au reuºit. Astfel cã astãzi toate acestea sînt otrãvite cu
bãuturi ºi spurcate cu desfrînãri.
Toatã credinþa noastrã trebuie încreºtinatã.
Toatã viaþa noastrã bisericeascã trebuie înnoitã ºi evanghelizatã.
Trebuie fãcut un salt sfînt peste cei o mie cinci sute de ani, pînã la vremile creºtine ale
primilor noºtri pãrinþi, spre a ne uni cu credinþa lor, spre a ne regãsi adevãrata noastrã
identitate de la naºterea creºtinã a poporului nostru.
Asta era ºi este chematã sã o facã Oastea Domnului care este ºi trebuie sã fie sarea
evanghelicã a pãmîntului românesc.
Lumina cereascã a societãþii noastre.
ªi aluatul duhovnicesc al vieþii noastre bisericeºti.
T-
Primejdiile ºi ameninþãrile de tot felul prin care trebuie sã ne facem munca aceasta a
noastrã atît de frumoasã dar ºi atît de grea, ne împingea mereu la rugãciunea cea mai fierbinte
ºi înlãcrimatã. Ori de cîte ori gãseam gãsi un rãgaz, ne adunam doi-trei pe unde puteam ºi
îngenuncheam în cele mai puternice rugãciuni ºi cereri cãtre Domnul Dumnezeu pentru
ajutorul ºi izbînda de care aveam nevoie în mijlocul tuturor marilor frãmîntãri ºi lupte prin
care treceam.
Regãsisem iarãºi fericita mea nevoie de pãrtãºie ºi setea mea dupã ea, din primii ani ai
intimitãþii mele cu Domnul, în post ºi rugãciune.
O, ce binefãcãtoare sînt încercãrile pentru credinþa noastrã!
T-
Cu pãrintele mã rugam la sanatoriu, dimineaþa ºi seara cînd ne întîlneam ºi ne despãrþeam.
Cu fratele Marini mã rugam acasã.
Iar cu ceilalþi uneori retraºi prin magazia de tipãrituri, printre baloturi ºi stive de cãrþi ºi
Biblii, - cu genunchii pe cimentul gol.
Puterea pe care o primeam totdeauna era înãlþãtoare ºi liniºtitã.
Viaþa de post ºi de rugãciune ne ridicã ºi ne pãstreazã totdeauna în stãri de mare har, de
încredere ºi inspiraþie, completînd toate lipsurile de tot felul pe care le aveam.
Harul lui Dumnezeu a lucrat atunci prin toate aceste mijloace la creºterea, la maturizarea
ºi la iniþierea noastrã în aºa fel, cã deºi eram doar niºte copii în toate privinþele, totuºi lucrul
pe care Duhul Sfînt îl fãcea prin noi purta pecetea unei seriozitãþi ºi vrednicii, de care se
puteau folosi atît de frumos Domnul ºi cauza Evangheliei Sale.
Din toate pãrþile, primeam multe încurajãri în lupta noastrã dreaptã ºi inegalã cu toþi
potrivnicii care ne prigoneau. Multe ziare ºi reviste din þarã, apreciau în felul cel mai înalt
eforturile noastre ºi ne apãrau dreptatea pentru care luptam.
T-
Am vãzut atunci un alt mare adevãr - ºi anume cã în lumea asta mai sînt încã foarte mulþi
oameni ºi cinstiþi care atunci cînd vãd o nedreptate, nu se lasã influenþaþi nici de asupritorul
prigonitor, nici de relaþiile lui lumeºti oricît de mari ar fi acestea, ci chiar ºi cu riscul de a
suferi ceva pentru atitudinea lor, - sar în ajutorul celui asuprit ºi în apãrarea celui drept,
osîndindu-l pe asupritor.
Ziarul Universul, cel mai mare ziar din þarã, a luat în repetate rînduri apãrarea pãrintelui
Iosif, sfãtuind la moderaþie ºi înþelepciune pe autoritatea bisericeascã prigonitoare. Un alt ziar
de mare tiraj, Credinþa a scris ºi ea în cei mai categorici termeni despre gafa de la Sibiu,
acuzînd ºi condamnînd nedreptatea pe care o fãcea mitropolia în numele Credinþei ºi bisericii,
tocmai împotriva celei mai curate ºi mai frumoase iniþiative duhovniceºti. Împotriva celui mai
vrednic dintre slujitorii bisericii.
Pînã ºi Unirea, organul oficial al Bisericii Române Unite de la Blaj, îºi ridica în mod
repetat glasul puternic în apãrarea dreptãþii cauzei pãrintelui Iosif.
T-
Dar mitropolitul furios ºi anturajul lui linguºitor ºi gelos, nu s-au lãsat înduplecaþi de nici
un sfat ºi de nici o înºtiinþare de oriunde ar fi venit. Îºi urmãreau cu toatã ura ºi neruºinarea
scopul lor necurat ºi crud de a nimici nu numai moral ci chiar ºi fizic, victima pe care o
sugrumau.
T-
A trecut astfel anul 1935 ºi am intrat în 1936.
Vonica, soþul nostru de jug, cãruia de la început îi plãcea sã aibã întîietatea între noi cei
trei pe care cineva ne supranumise calfele lui Neemia, - Vonica deci era tot mai bolnav. Din
cauza asta stãtea mai puþin la noi ºi mai mult la spital. Dar între noi trei, eu eram privit mult
mai inferior celor doi, mai ales din cauza nepregãtirii mele ºcolare faþã de ei. Din cauza asta
mai ales el, Vonica, pretindea sã-l servesc pînã ºi cu cele mai mãrunte lucruri personale, pe
care ºi le putea face ºi singur.
Eu tãceam ºi fãceam conºtient de inferioritatea mea faþã de ei, dar adeseori luptam cu
multã revoltã în inima mea. Uneori am fost chiar ispitit sã mã plîng la pãrintele Iosif pentru
asta. Mulþumesc Domnului din toatã inima cã nu am fãcut-o. I-aº fi produs o supãrare de care
mi-ar fi pãrut rãu pînã la moarte.
Nici fratelui Marini nu i-am spus niciodatã nimic din supãrarea cu Vonica, din cauza bolii
ºi suferinþei lui.
Nici nu prea discutam cu fratele Marini decît foarte puþin ºi doar relaþiile de lucru dintre
noi ºi dispoziþii de-ale pãrintelui. De fapt o oarecare reþinere îmi impunea ºi faþã de el
diploma lui de învãþãtor. ªi felul cum i se adresau cei veniþi din Sãsciori care îi ziceau mereu
numai frate învãþãtor ºi nu frate Marini. El primea sã i se spunã în felul acesta, iar asta eu
o consideram ca un semn deosebit de atenþie care îl ridica îndatã cel puþin cu un cap mai
presus de mine.
T-
Simþãmîntul meu de inferioritate a fost foarte bun ºi m-a ajutat foarte mult pentru a nu
cãdea în uºurãtate ºi în familiarism cu nici unul dintre ei, deºi lucram împreunã... ªi cred cã
partea mea de contribuþie nu era cu nimic mai prejos decît a lor în cadrul redacþiei. Ba poate
chiar ºi mai presus într-o anumitã privinþã.
Singurul meu merit era numai munca mea. Dar nefiind eu însumi niciodatã mulþumit de
ea, cum puteam sã-mi fac din asta un motiv de laudã? Aºa cã am tãcut ºi m-am privit eu
însumi la nivelul unde mã aºezaserã ºi ei.
T-
Titus, fiul pãrintelui, din cauza conflictului cu mitropolia îºi întrerupsese ºcoala lui
teologicã de la Bucureºti unde studiase - ºi venise acasã - dar Viorel, nepotul fiind direct
afectat de asta, îºi continua aceeaºi ºcoalã, dar la Chiºinãu.
Firea lui Viorel, ca ºi a lui Titus - era complet diferitã de a pãrintelui Iosif. Îndeosebi
Viorel, îndatã ce a devenit mai nesupravegheat ºi-a dat drumul firii lui dure, ambiþioase ºi
încrezute, impunîndu-se peste tot în felul acesta. Destul de capabil de altfel, a ajuns repede
un conducãtor al studenþilor, colegii sãi, apoi uºor a cãzut în ispita primejdioasei politici de
atunci.
Pãrintele Iosif cînd a aflat despre aceastã cotiturã necredincioasã a nepotului sãu, l-a
mustrat ºi l-a sfãtuit sã o rupã imediat cu aceastã cale primejdioasã.
Dar fiul fratelui sãu crescut de el, acum nu mai voia sã asculte. Ba mai mult, prin
influenþa pe care o cîºtigase asupra lui Titus care era cu doi ani mai mic, - fãcea pe acest fiu
sã nu mai asculte nici el de tatãl sãu. Cînd venea acasã la Sibiu Viorel îl lua seara ºi pe Titus
cu el - ºi se duceau pe ascuns la ºedinþe politice ºi la mai cine ºtie ce întîlniri dubioase.
T-
Cu experienþa cîºtigatã în preajma pãrintelui Iosif ºi cu ambiþia lui orgolioasã, - Viorel
a înfiinþat la Chiºinãu un cerc literar al studenþimii ºi a început sã editeze o revistã al cãrei
redactor ºef era el. Aºa a început înlãturarea ºi prãbuºirea lui Viorel.
Pãrintele Iosif fiind atît de bolnav ºi suferind, iar în acelaºi timp atît de absorbit de toatã
munca duhovniceascã cît ºi de luptele potrivnice, - atît Viorel cît ºi Titus, au putut destul
timp sã se sustragã controlului riguros al pãrintelui. El era departe în spital, iar ei în rarele
rãstimpuri cînd mergeau pe la el, ºtiau sã se comporte în aºa fel încît pãrintele sã nu
bãnuiascã nimic. Fraþii nu-i puteau supraveghea, ºi care totuºi observau ceva la ei, din respect
ºi din milã faþã de starea pãrintelui nu-i spuneau nimic.
T-
Eu ºi fratele Marini, care locuiam împreunã cu ei, îi vedeam cum ies ºi pleacã seara de
acasã, ori dintre noi ºi nu mai ºtiam cînd veneau noaptea tîrziu.
Ei nu numai cã nu ne spuneau nouã niciodatã unde se duc cum le spuneam noi cînd
mergeam, - dar nici dupã aceea cînd îi întrebam nu ne spuneau unde au fost. Ba dimpotrivã
se prefãceau supãraþi ºi ne dãdeau sã înþelegem cã întrebãri de felul acesta din partea noastrã
sînt o mare îndrãznealã, - ºi noi nu trebuie sã ne uitãm poziþia noastrã de acolo.
Îi vedeam tot mai des în tovãrãºia unor tineri lumeºti - iar al adunãrile frãþeºti nu mai
veneau.
T-
Cu Viorel - eu eram nãscut din acelaºi an, el din aprilie eu din decembrie. Cîtã vreme el
nu apucase în cursele lumeºti, noi ne înþelesesem atît de bine încît ajunsesem sã ne spunem
dulce frãchiuþule, unul altuia fãrã ca el sã facã deosebire între noi.
Dar îndatã ce el a ajuns sã umble cu strãinii, simþeam cum ni se despart sufletele din ce
în ce mai mult. Ceva rece ºi greu se lãsase între noi.
ªtiu cã prima loviturã pe care am primit-o din partea lui a fost în August 1935, într-o zi
cînd el intrînd în redacþie împreunã cu Titus, cum umblau ei atunci, - avea în mînã o revistã
în limba francezã Gringoire...
Eu, neavînd de unde sã ºtiu franceza am pronunþat atunci în faþa lor titlul revistei în limba
românã, aºa cum era scris ºi nu în francezã cum s-ar fi cuvenit. Viorel a izbucnit atunci
într-un rîs dispreþuitor ºi distant - ºi uitîndu-se la mine într-un fel în care n-am sã-l uit
niciodatã îmi zise:
- Mã, da prost mai poþi fi!
ªi mã lãsã, întorcîndu-mi spatele ºi continuã sã vorbeascã cu Titus rîzînd.
Eu m-am simþit lovit pînã în fundul sufletului, ºi din clipa aceea am rupt-o cu toatã
intimitatea cîtã reuºisem s-o am cu el. Din ziua aceea eu nu i-am mai putut zice niciodatã
frãchiuþule ca înainte. Pe urmã a tot rãrit-o ºi el pînã ce am ajuns sã nu ne mai vedem deloc.
Aºa se poate zdrobi un suflet ºi o prietenie pe totdeauna cu un cuvînt ºi cu un gest urît.
Am mai avut ºi alte experienþe cu el, - din care am constatat cum poate lumea sã
transforme chiar ºi pe sufletul cel mai bun într-un suflet rãu. ªi din firea cea mai iubitoare
sã facã o fire durã, aproape crudã. La el am obs ervat cel mai bine ºi cel mai repede
transformarea asta.
T-
Locuiam atunci pe Strada Ion Creangã, mutaþi din Strada Zidarilor, - la Ion Munteanu,
directorul ziarului Acþiunea - cu care ne împrietenisem. Locuinþa asta era aproape de Arena
Sportivã, în oraºul de jos.
Pentru a merge de acolo la tipografie ºi la sanatoriul pãrintelui, trebuia sã urcãm destul
de mult pe drumul ce duce în oraºul de sus ºi dã în piaþa din centrul oraºului.
Într-una din dupã-amiezile acelea, urcam toþi trei cu el ºi cu Titus pe strada-ºosea spre
centru. Titus avea bicicleta ºi mergea pe jos fiindcã urcuºul era greu.
Deodatã Viorel se opri în loc, se uitã la mine ºi rîzînd îmi zise:
- Dacã poþi sã urci pe bicicletã de 20 de ori dealul acesta de acolo din vale ºi pînã sus, -
ai de la mine 100 de lei.
El avea totdeauna bani ºi Titus avea. Lucrau la administraþie ºi îºi fãceau totdeauna stat
de platã, încasînd salar ºi cheltuind, fãrã sã le prea pese mult de cele ce se petreceau cu
adevãrat în jurul lor. ªi mi-a arãtat moneda argintie de 100 zicîndu-mi rîzînd:
- Uite o vezi? Ce zici?
- Pot, am zis eu. Daþi bicicleta încoace ºi staþi aici ºi numãraþi!
Am luat bicicleta lui Titus ºi am mers cu ea în jos ca sã încep de acolo urcarea numãrul
unu. Ei s-au aºezat la cotitura de la mijlocul drumului de unde se vedea bine ºi jos ºi sus ºi-au
început sã se uite dupã mine, vorbind ºi rîzînd.
Eu mã învoiam la aceasta gîndindu-mã cã aceºti bani îmi ajung sã-mi cumpãr o cãmaºã
- ºi îmi mai ºi rãmîneau. Aveam numai douã cãmãºi uzate.
Am urcat cît puteam de repede, dar distanþa era lungã ºi panta grea iar drumul numai
pietre ºi gropi, fiindcã treceau sute de cãruþe ºi de maºini pe el ziua ºi noaptea.
Dupã vreo zece urcãri, picioarele începurã sã-mi tremure, iar faþa sã mi se umfle de
sudoare ºi de praf.
De la a cincisprezecea urcare simþeam cã nu mai pot ºi-mi pãrea rãu cã m-am prins. Dar
acum îmi era ruºine sã mã las.
- Îmi daþi voie sã mai stau cîte cinci minute jos? - i-am întrebat eu.
- Poþi sã stai, dar numai cinci minute zise Viorel uitîndu-se spre Titus rîzînd ºi pãrea
bucuros cã nu mai pot.
Popasurile mele scurte, parcã mã fãceau ºi mai slab. Picioarele îmi amorþiserã, oasele îmi
erau þepene de-abia mã mai puteam ri di ca de j os . M î i ni l e î mi tremurau, ochii mi se
împãienjeniserã, iar urechile îmi vuiau de nu mai auzeam deloc. Tot sîngele mi se suise la cap
ºi la inimã. Un nod mi se pusese în gît oprindu-mi rãsuflarea.
- Ei, hai dã-i drumul, ai stat prea mult - îmi striga Viorel rîzînd ºi agitînd mîna în semn
sã mã scol ºi sã pornesc.
Treceam pe lîngã ei aproape fãrã sã-i mai vãd, gîfîind în sus ºi în jos. Ei mã priveau
rîzînd - ºi mi se pãrea chiar cu dispreþ. Îmi pãrea aºa de rãu de asta.
ªi simþindu-mã dintr-o datã strãin ºi batjocorit, - nu-mi mai pãsa nici de viaþã.
Am urcat nespus de greu, aproape fãrã cunoºtinþã a nouãsprezecea ºi apoi a douãzecea
oarã, fãrã sã mã mai uit la ei ºi fãrã sã-mi mai pese dacã îmi vor da suta sau nu. Voiam numai
sã-mi þin cuvîntul, sã nu rãmîn de ruºine în faþa lor.
Cînd am terminat, le-am trîntit bicicleta la picioare apoi m-am întors zdrobit pe iarba
ºanþului ºoselei, fãrã sã mã mai uit la ei. ªi-am început sã plîng...
Eram îngrozitor de singur, de pãrãsit ºi de dispreþuit. Sãrãcia mea voitã, îmi era
dispreþuitã atît de mult. De ce sînt atît de naiv? De ce sã-mi dau eu viaþa pentru ca cineva care
rîde de mine sã-mi arunce 100 de lei? Voi merge îndatã la pãrintele ºi-i voi spune purtarea
lor ºi prostia mea.
T-
...I-am spus cu lacrimi ºi cu durere. El m-a mîngîiat pe pãr cu duioasã milã ºi înþelegere
zicîndu-mi:
- Sã nu mai faci asta! Dumnezeu þi-a dat þie puterea ºi sãnãtatea pentru altceva ºi nu
pentru a þi le primejdui în astfel de lucruri. A avut Dumnezeu milã de noi ºi n-a lãsat sã þi se
întîmple rãul care þi se putea întîmpla. Cînd ai nevoie de ceva bani, spune-mi ºi scot eu de
la ei pentru tine. Sã nu mai faci de astea. Lor ce le pasã?
Într-adevãr, la Viorel n-am vãzut nici un strop de pãrere de rãu pentru ce fãcuse cu mine.
De la Titus nici nu aºteptam.
T-
Nu mult dupã întîmplarea asta, Viorel ºi Titus, continuînd drumul lor lumesc inventarã
încã ceva, pentru rîderea de noi ceilalþi. Într-o searã, venirã în librãrie ºi ne spuseserã sã
venim cu toþii în redacþie cã au sã ne citeascã ceva foarte interesant ºi neobiºnuit. Dar fiecare
dintre noi care vrem sã ascultãm trebuie sã plãtim un leu. Ne vor citi o gazetã nou apãrutã în
Sibiu care circulã numai într-un singur exemplar. Nu se vinde, nici nu se citeºte - ci numai
se ascultã, - daþi fiecare leul! Am dat fiecare leul. Viorel scoase din buzunar o coalã bãtutã
la maºinã ºi ne-o arãtã zicînd:
- Gazeta costoºilor... apare cînd poate. Nu se înmîneazã ci numai se ascultã. Taxa de
ascultare un leu. Cei vizaþi n-au dreptul sã se supere...
ªi începînd sã citeascã pe rînd cînd el cînd Titus tot felul de glume lumeºti pe care ei le
scriseserã pe socoteala noastrã, a fiecãruia dintre noi ceilalþi, începînd cu mine, cu fratele
Marini, apoi cu ceilalþi de la administraþie, librãrie, compactorie - care o parte eram acolo.
Numele de costoºi îl luaserã dintr-o vorbã a pãrintelui care stînd odatã cu noi la masã ºi
privindu-ne cu dragoste ne numise cu duioºie costoºii mei. Costoºi se numeau atunci obiºnuit
acei oameni care luau masa cu platã sau fãrã într-o familie la oraº.
Acele glume destul de rãutãcioase ºi în orice caz lumeºti pe care mi le-am auzit atunci
din gura lor, au mai turnat încã o mãsurã de amãrãciune în inima mea. În foaia Domnului nu
mai gãseau timp sã scrie nimic bun, iar pentru lucruri lumeºti de felul celor publicate prin
gazetele umoristice Bobîrnace ºi Bazaconii sau Calicul care apãreau pe atunci, - vãd cã aveau
vreme.
Ce dureros ºi ce repede se prãbuºeºte sufletul cînd se desprinde de Hristos, cînd pierde
Duhul Sfînt ºi cînd lasã în inima lui sã pãtrundã duhul lumii acesteia, nu uitaþi asta!
T-
Se apropia data de 1 aprilie 1936. Înainte cu o sãptãmînã de aceastã datã am primit de
acasã o scrisoare în care îmi puseserã un bilet, un bilet verde, pe care scria Ordin de chemare.
Sosise vremea sã mã prezint pentru a fi luat în armatã, la Cercul de Recrutare din Oradea.
Era o loviturã la care nu mã gîndisem. Cînd i l-am arãtat pãrintelui, în ochii lui s-au ivit
lacrimi ºi a grãit cu amãrãciune:
- Deci ºi în privinþa asta ne-a înºelat Opriºan. Doar l-am rugat stãruitor încã în toamnã
ºi mi-a promis solemn cã va aranja el la Marele Stat Major din Bucureºti sã te strãmute ca
sã faci armata aici la Sibiu, unde te-aº fi avut aproape de mine. Dar iatã cã n-a fãcut nimic.
Îmi pare foarte rãu cã m-am încrezut în el. Dacã aº fi ºtiut cã nu face nimic, m-aº fi dus
eu personal la Bucureºti ºi aº fi fãcut totul ca sã te avem aici. Acum este prea tîrziu. Domnul
sã aibã milã de noi, cãci rãmînem atît de slãbiþi...
Cine mai pleacã acum la armatã dintre tinerii noºtri de aici din Sibiu?
- Numai Roºianu ºi Comiza!
T-
Roºianu Vasile lucra ca brutar la spital ºi vorbea adeseori la adunare. Pãrintelui îi plãcea
tare mult de el fiindcã era cel mai duhovnicesc dintre tinerii sibieni din adunare.
Comiza era croitor, dar avea un altfel de suflet mai închis, mai distant ºi ceva mai plin
de importanþa sa. Nu am simþit la el niciodatã ceva cald ºi apropiat. Începuse sã se încline tot
mai mult spre tabãra cealaltã, în care pînã la urmã a ºi ajuns. În afarã de prezenþa sa cu trupul
printre noi, niciodatã nu-mi amintesc sã mai fi fãcut ceva.
T-
Dupã cîteva zile la sfîrºitul lui martie 1936, într-o adunare restrînsã þinutã în sala din
Strada Turnului 33, pãrintele Iosif ºi fraþii, au þinut sã-ºi ia rãmas bun în felul cel mai frumos
de la noi cei care plecam în armata þãrii.
- Voi plecaþi acum la oastea þãrii - ne-a spus pãrintele în cuvîntul sãu - dar nici acolo sã
nu uitaþi cã voi sînteþi mai întîi de toate ostaºi ai Domnului Isus. Sã daþi ºi acolo dovadã cã
Domnul v-a învãþat ca sã fiþi disciplinaþi, harnici ºi destoinici în aºa fel ca toþi sã vadã cã voi
sînteþi cu adevãrat niºte oameni credincioºi, exemplu bun ºi oameni de nãdejde în toate
privinþele. În felul acesta veþi face cinste Domnului ºi Oastei Sale în care v-aþi înrolat ca sã-L
slujiþi.
ªi ne-a îmbrãþiºat pe fiecare dintre noi.
T-
Ce greu m-am despãrþit atunci de pãrintele meu sufletesc ºi de munca mea.
Venisem aici un copil, cu un cerc de cunoºtinþe atît de îngust, iar acum aveam totuºi un
nespus mai mare orizont în toate privinþele. Nu voi merge prea departe, dar voi reveni cît mai
curînd iarãºi aici. Dar chiar ºi numai pentru cîteva zile, de-ar fi fost depãrtarea aceasta mã
îndurera nespus de mult.
T-
De fapt, de toþi ceilalþi uºor mã puteam despãrþi, fiindcã niciodatã ei nu se lipiserã deplin
ºi deosebit de mine nici unul. Nici eu de ei. Singur Viorel, fusese o excepþie. Dar dupã
experienþele cu el - acum chiar doream sã ne despãrþim.
La plecare ne-am rugat singuri ºi-am plîns mult cu capul pe umãrul pãrintelui Iosif. Iar
el cu mîinile împrejurul grumazului meu.
Ne-am fãgãduit încã o datã dragoste pînã la moarte. ªi eu lui ºi el mie.
ªi ne-am þinut de cuvînt amîndoi...

Vine-o clipã...
Vine-o clipã cînd pãtrunzi

taina-n care te scufunzi
Adevãrului ce-l crezi
nu-i mai ceri atunci dovezi
ºi-n Iubirea care-o dai
numai foc ºi lacrimi ai
- clipa asta-i un hotar
între gheaþã ºi-ntre jar.
Vine-o vreme cînd te dor

orice umbre pe izvor
orice frunze care mor
ºi-orice ranã-a tuturor
cînd ai vrea din ochi sã-i pui
foc în sufletul oricui
- clipa asta-i sfîntul salt
dintr-un cer în celãlalt.
Vine-o clipã cînd þi-e drag

de-orice cale ºi-orice prag
ºi-ai dori sã le sãruþi
paºii fiilor pierduþi
numai sã-i întorci plîngînd
inimilor aºteptînd
- clipa asta-i nimb frumos
sufletului în Hristos.
Mãrturia - Cap. 13 - Jugul, sarcina ºi crucea Pag. 109
Cap. 13
Jugul, sarcina ºi crucea

Ce bine o sã-þi parã cîndva c-ai plîns acuma
ce mult ai sã te bucuri de tot ce-ai suferit
cînd toatã avuþia o sã-þi rãmînã numa’
ce-ai pãtimit cu Domnul - ºi ce I-ai dãruit...
ugul este unirea, - este împreunarea cu Hristos.

J Sarcina este lucrarea împreunã cu El.
Iar crucea este suferinþa împreunã cu Domnul, pãtimirea împreunã cu Hristos, jertfirea
împreunã, alipirea de soarta Lui - pînã la moarte cu El ºi pentru El.
Unii credincioºi, ajung numai pînã la prima stare ºi rãmîn pe totdeauna la aceasta. Aceºtia
se hotãrãsc pentru Domnul, se unesc cu El prin credinþã, ajung chiar la naºterea din nou ºi se
bucurã de aceastã stare, - dar fãrã a merge niciodatã mai departe de aici. Stau doar cu jugul,
dar stau. Nu pãºesc niciodatã cu El, nu trag la nici o sarcinã pentru Isus.
T-
Alþi credincioºi, fac un pas mai departe. Ajung la înþelegerea adevãrului cã un suflet care
a luat jugul lui Hristos, trebuie sã ºi tragã la acest jug, alãturi de Domnul. Cã trebuie sã-ºi ia
ºi ei asupra lor o parte din greutãþile Lucrãrii Domnului, din sarcina lipsurilor Lui, a sãracilor
ºi a lucrãtorilor Domnului.
Fac ºi aceºtia ceva din asta, - dar nici ei mai departe nu merg niciodatã. De orice suferinþã
pentru Domnul, de orice risc pentru cauza Lui, de orice încercare care se iveºte în calea lor
cu Hristos, - se tem, se feresc, se ascund cu grijã ºi cu teamã.
T-
Pag. 110 Mãrturia - Cap. 13 - Jugul, sarcina ºi crucea
ªi numai cei puþini sînt aceia care luînd jugul lui Hristos ºi înþelegînd sã tragã la sarcina
Lui, sînt gata sã poarte ºi crucea împreunã cu El, primind ocara Lui, prigonirea Lui ºi
suferinþa împreunã cu El. Fãrã sã fugã, fãrã sã se lepede, fãrã sã trãdeze.
Desigur, fiecare dintre aceste trei cete de credincioºi îºi va avea rãsplata sa, atît pe pãmînt
în mulþumirea ºi bucuria sufleteascã prin Duhul Domnului în urma alipirii lor de Hristos, cît
ºi în ceruri de la El, pentru partea care au luat-o la sarcina ºi la crucea Lui. Dar rãsplata celor
ce prin rãbdarea împreunã cu Hristos s-au fãcut vrednici de a împãrãþi împreunã cu El, va fi
nespus mai strãlucitã decît a tuturor celorlalþi.
Eu le-am acceptat de la început ºi fãrã nici o teamã sau rezervã pe toate acestea!
Prin cele douã dintîi, trecusem oarecum uºor... Ceva mai greu a început sã-mi fie la cea
de-a treia.
Cum însã Domnul mã trecuse printr-o oarecare experienþã încã din primii ani cu El, încã
din casa mea pãrinteascã de la sat - apoi cîte ceva ºi prin ºcoala ºi spitalizarea de la Oradea,
iar aici cîte ceva ºi la Sibiu, - nu-mi va fi cu neputinþã sã trec ºi prin cele ce mã vor mai
aºtepta ºi-n viitor. Mai ales în timpul cît voi fi în armatã.
T-
Dupã trei zile de ºedere acasã la Rîturi, în dimineaþa plecãrii la armatã, - au trecut pe la
mine luîndu-mã cu ei cei 5-6 colegi ai mei de contigent de acasã. Cãrînd în spate marile
noastre cufere de lemn pline cu mîncare ºi cu de toate cele necesare acolo, am plecat pe jos
la garã, unii singuri, alþii mai însoþiþi ºi de cîte cineva de acasã.
Abia suiþi în tren, colegii mei, mai aflîndu-ºi ºi pe alþii ca ei începurã sã scoatã sticlele
de bãuturã, sã bea ºi sã cînte.
Vãzîndu-mã cã stau departe ºi cã tot nu beau nici acum - mã mai luarã în rîs, dar dupã
aceea mã lãsarã în pace cu ale mele ºi îºi vãzurã de ale lor.
Eu am scos cartea mea ºi citeam. Ei luîndu-se de dupã cap începurã sã cîte ºi sã chiuie
de rãsuna mai puternic decît zgomotul trenului hodorogit.
Doar unul dintre ei, care nu lua parte la zgomotul celorlalþi, se aºezase ºi el lîngã fereastra
vagonului ºi privind mereu undeva departe cînta cu lacrimi în ochi. Þin bine minte ºi acum
una din doinele pe care poate cã le compunea chiar atunci. Avea un glas foarte frumos...
Sireacele ce regrute
cînd trecurã peste munte
erau ºase-ºapte sute
- iar cînd venirã napoi

din necazuri ºi nevoi
mai venirã unu-doi...
...Astãzi cînd îmi aduc aminte de toþi cei cu care am plecat atunci un vagon plin, mã
gîndesc cu amãrãciune cum ºi-au prezis ei nenorocirea care îi aºtepta în curînd...
Cel care cînta ºi cei care se uniserã cu el cîntînd îºi preziserã tocmai soarta ºi viitorul lor.
Într-adevãr din necazurile care au urmat îndatã, cu concentrãrile ºi cu rãzboiul cel greu ºi
lung, - cînd venirã înapoi, mai rãmãsese doar unul-doi dintre cei ce cîntau atunci în vagonul
care ne ducea spre începutul acestora.
T-
Am fost repartizat pentru instrucþie la un regiment de infanterie din Oradea.

Din prima zi aveam sã fac cunoºtinþã cu cel mai greu fel de armatã care era pe atunci, cea
de infanterist. ªi cu cel mai îngrozitor tratament care se aplica atunci în primele sãptãmîni
de instrucþie bieþilor recruþi.
Ofiþerii ºi subofiþerii ne-au lãsat pe seama gradaþilor, care la plutonul nostru erau niºte
caporali ºi niºte fruntaºi foarte înapoiaþi - ºi de aceea foarte rãi. Aflînd din primele vorbe cã
eu sînt credincios ºi vãzînd la mine în cufãr cartea ºi nu sticla ºi þigãrile, se pregãteau sã mã
ia în primire cu toatã rãutatea de care erau în stare încã de la început:
- ...Lasã cã te învãþãm noi aci carte - zise unul rînjind la mine ºi privindu-mã cu niºte ochi
de lup.
T-
La echipare, mi s-au aruncat din magazie niºte haine rupte ºi peticite, vestonul lung ºi
pantalonii scurþi. Capela largã îmi venea pînã peste ochi ºi urechi, iar bocancii rupþi abia li
se þinea talpa în cîteva cuie, care mã împungeau în degete ºi în cãlcîi.
Ne-am încolonat pe cinci, în frunte cu muzica regimentului care ne asurzea cu trîmbiþele
ºi tobele ºi ne-au scos pe poarta cazãrmii spre cîmpul de instrucþie de la marginea oraºului.
Îndatã ce am ieºit pe poartã, caporalii se þineau pe lîngã noi urlînd: Stîng, drept,
stînguuu... un-doi, un-doi, un-doi, stîng, drept, stînguuu... ªi începurã sã loveascã înjurînd
pe cel care nu ºtia sã þinã cadenþa ºi alinierea...
- Paºi de defilare, marº! - sunã o comandã scurtã ºi cîteva palme peste capetele celor ce
le cãdeau la îndemînã.
- Sus piciorul, sã rupeþi pãmîntul!
Am ridicat ºi eu piciorul - dar de la primul pas de defilare, am rãmas fãrã talpa bocancului
drept.
Am ieºit din rînd ºi am arãtat caporalului meu piciorul gol ºi bocancul fãrã talpã.
Am primit douã palme zdravene ºi o înjurãturã îngrozitoare apoi de gît m-a împins spre
subofiþerul plutonului zicîndu-i:
- Ce fac cu el? - a rãmas desculþ!
- Du-l napoi la cazarmã sã-i dea alþi bocanci.
M-a luat din nou la înjurãturi ºi la ghionturi pînã la magazie - ºi iarãºi tot aºa înapoi pînã
la cîmpul de instrucþie.
Dîndu-mi seama de nivelul lui, de atmosfera anume creatã pentru noi printre ei, precum
ºi de rãbdarea ce mi se cerea sã am eu în toatã aceastã încercare prin care cu voia ºi planul
Domnului trebuia sã trec, - mi-am înghiþit lacrimile, mi-am plecat capul ºi n-am scos nici un
cuvînt.
T-
Îndatã ce am sosit înapoi de la instrucþie, rupþi de foame ºi de obosealã, cu ochii plini de
praf ºi de sudoare, cu mîinile murdare de culcãri ºi de sculãri prin praf ºi prin noroaie, cu
hainele rupte ºi tãvãlite, - a început mizeria din dormitor cu înjurãturile ºi bãtãile, cu sub pat
fuga marº - ºi cu drepþi de sub pat, cu saltelele ºi cu pãturile în cap.
Tocmai cînd se apropia rîndul meu sã merg prin flanc cu tot echipamentul la inspecþie,
cu hainele împãturite ºi cu bocancii lunã - pregãtit sã iau ºi eu cîteva centuri sau pumni ca
ºi ceilalþi dinaintea mea, - îmi auzii numele strigat de sergentul de la cancelaria companiei
care intrase ºi-i oprise din program.
- Prezent! - am rãspuns eu, din faþa caporalului.
- Echipeazã-te ºi vino imediat cu mine la cancelarie.
- Sã-l laºi în pace pe acesta, îi zise el apoi caporalului care era ºi gata sã mã judece dupã
legea lui... ªi sã nu vã mai atingeþi de el, cãci din seara asta dupã instrucþie el va lucra la
cancelarie.
Cu o gurã deschisã ºi cu niºte ochi miraþi, caporalul n-avu încotro, dar l-am vãzut ce rãu
îi pãrea cã mã scãpase din mîini, tocmai în clipa cînd credea el cã-i venise mai bine sã mã
înveþe... cum zisese. Sergentul de la cancelarie era omul comandantului ºi toþi îi ºtiau de
respect, erau ºi mai inferiori ca el toþi gradaþii noºtri.
- Vino cu mine, îmi zise el, cînd eram echipat. Dacã ºtii sã scrii bine vei lucra de azi
înainte cu mine la cancelaria companiei, îndatã ce vii de la instrucþie. Mãcar nu vei mai fi pe
mîna ãstora care nu ºtiu altceva decît sã batã ºi sã facã mizerie. Nu scapi de ei numai dacã
ai avea sã le tot dai sã mãnînce, sã bea ºi sã fumeze. Eu am vãzut din foaia ta matricolã cã
ai o oarecare pregãtire ºi nu ºtiu ce m-a fãcut sã vin sã te scap de acolo, fiindcã ºtiu ce fac
ºi acum cu bieþii recruþi.
Eu mã bucuram, mulþumind din toatã inima Domnului meu care mã izbãvise din iadul
acela cu urlete ºi cu lovituri. Toatã cazarma pãrea o casã de nebuni. În toate dormitoarele
rãsuna: Drepþi! Sub pat fuga marº. Afarã fuga marº. Culcaþi, drepþi. Înapoi fuga marº... ªi
iarãºi lovituri ºi iarãºi urlete ºi înjurãturi.
T-
- Pentru ce se fac toate acestea? - l-am întrebat într-o zi pe sergent, în timp ce treceam
cu el prin faþa dormitoarelor atît de pline de praf cã de-abia se vedea om cu om.
- Pentru formarea disciplinei militare, - pentru insuflarea fricii de superiori, pentru
impunerea autoritãþii, pentru anularea oricãrui sentiment de personalitate, pentru egalizarea
tuturora într-o maºinã subordonatã fãrã crîcnire, pentru executarea oarbã ºi necondiþionatã
ºi pentru chinuirea drãceascã a oamenilor, - îmi rãspunse el supãrat.
- Bine, ºi nimeni dintre comandanþi nu ºtie ce se face aici? De ce lasã sã se facã aceste
grozãvii, fãrã sã se ia nici o mãsurã?
- Ba ºtiu toþi... Dar aceasta este metoda. Le convine ca ei sã nu aibã nici un fel de
probleme cu oamenii. Pentru asta îi lasã pe mîna acestor brute ca sã-i îngrozeascã cu acest
tratament pînã nu mai este nimeni în stare sã zicã nici un cuvînt în faþa lor. Dacã totuºi se aflã
cineva sã zicã, ofiþerul se aratã ºi mai dur decît caporalul. Vei vedea.
Acum stai aici ºi liniazã la “situaþia” asta. Vom sta aici amîndoi pînã cînd sunã stingerea.
Atunci mergi sã te culci la patul tãu în dormitor. Vei face cu grijã ceea ce þine de program,
dar restul nu. Am sã mai vorbesc eu cu ei.
T-
Instrucþia recruþilor era foarte grea. Hainele vechi ºi peticite ori ne strîngeau, ori ne erau
prea largi. Bocancii vechi ºi grei la fel. Puºca lungã ºi grea, baionetã, lopatã, tîrnãcop, toate
atîrnate de centurã, raniþa cu masca, cu cartuºe, cu grenade, cu pãtura legatã deasupra, cu altã
mulþime de cîte toate, gamelã, canã, bidon, ne-mpiedicau la mers, se încurcau peste cap la
culcãri, ne loveau peste genunchi, peste mîini, peste ochi...
Soarele cald, miºcãrile grãbite, þipetele, loviturile, fuga în dreapta ºi în stînga... Atîtea
lucruri fãrã nici o noimã.
Întoarcerile, prezentãrile, foamea, setea, dorul dupã cei dragi...
Drumurile lungi prin soarele aprins ºi dogoritor. Bocancii care ne rodeau... Picioarele ne
erau numai bãºici sîngerînde. Foamea care ne-ar fi fãcut sã mîncãm orice se gãsea. Ochii
usturînd de sudorile murdare. Mîinile unse de puºcã ºi pline de noroi ºi praf... Toate acestea
alcãtuiau iadul în care ardeam de vii.
ªi de multe ori, în cîte o clipã de repaus întins pe spate ºi cu ochii plini de lacrimi ºi roºii de
sudoare, mã uitam în sus ºi nu mã rugam pentru nimic altceva decît sã mor. Aºa de singur ºi
de chinuit eram. T-
Abia dupã o lunã de la încorporare, dupã depunerea jurãmîntului, ni s-a dat pentru prima
datã cîteva ceasuri de învoire în oraº.
Mi s-a pãrut cã scap pentru cîteva clipe chiar din iad.
Am luat-o întins spre locuinþa fratelui Maliþa. Ardeam de dorinþa de a afla ceva despre
pãrintele Iosif ºi despre tot ce lãsasem acolo, de care fusesem rupt ca de o moarte - ºi
despãrþit ca de un mormînt.
El s-a umplut de o mare bucurie cînd m-a vãzut. A scos din buzunar cinci sute de lei ºi
mi i-a pus în mînã zicîndu-mi:
- Sînt din partea pãrintelui Iosif, care mi-a trimis notiþa asta - ia-o ºi o citeºte.
Iau în mîna tremurîndã hîrtia sfîntã ºi citesc printre lacrimi scrisul atît de drag ºi cunoscut
venit ca din cer din partea celui mai apropiat de picioarele Tronului lui Hristos, cele cîteva
rînduri trimise spre iadul meu...
Preaiubitul nostru luptãtor, frate Maliþa,
- În Numele Domnului îþi mulþumesc pentru toatã dragostea ºi pentru tot ajutorul cu care
ne-ai însoþit de la început. Bunul Dumnezeu care ºtie ostenelile ºi jertfele fiecãruia sã vã dea
rãsplatã de sus.
Vã mulþumesc în special pentru purtarea de grijã pe care o aveþi dragului nostru Traian
de la armatã. Aveam nãdejde sã-l pot strãmuta aici. Dar Domnul a voit altcum.
Te rog fierbinte frate sã-i deschizi o rubricã în contul cãrþilor noastre de acolo, dîndu-i
totdeauna sumele de bani de care are lipsã pentru ca sã nu ducã lipsã de nimic. Îl iubesc
foarte mult ca pe un copil al Domnului ºi al meu ºi doresc sã aibã la îndemînã totdeauna
ajutorul de care are lipsã.
Mulþumindu-þi pentru toate ºi rugînd pe Domnul sã vã dea ajutor ºi binecuvîntare în
toate.
- Am rãmas,
Pr. Iosif Trifa.
T-
N. B. Sîntem acum pe o cale bunã de înþelegere ºi cu mitropolia. De va fi în voia
Domnului de sãrbãtori vom avea mult dorita pace.
T-
Fratele Maliþa, dupã ce vãzu c-am terminat de citit scrisoarea pãrintelui cãtre el, - scoase
din buzunar o altã scrisoare zicînd:
- ªi acum iatã asta, sositã pe adresa mea, în care desigur cã îþi scrie mai multe.
O deschid la fel cu mîinile încã tremurînde ºi cu ochii încã împãienjeniþi de lacrimi:
T-
Dragã Dorz, adevãratul meu copil în Domnul,
Domnul sã te mîngîie ºi sã te pãzeascã acolo departe unde eºti. Nu poþi sã-þi închipui cît
de rãu îmi pare cã m-am încrezut în Opriºan cînd mi-a promis cã va interveni ºi va aranja
ca tu sã faci armata la Sibiu. Ce mult nãdãjduiam cã te voi avea aici lîngã mine, nu ca sã
te mai pun tot la muncã ci ca sã-mi fii aproape, cãci atît de mult simt lipsa ta, mai ales acum
cînd am rãmas aproape singur cu toatã munca. Niculiþã umblã dupã cãsãtorie... Viorel ºi
Titus sînt acum complet absorbiþi de treburile politicii lor nefaste. Mi s-a dat ºi în privinþa
asta încã o cruce grea pe lîngã cele multe ce le am de dus. Numai Marini este cu mine, dar
ºtii cît de bolnav este ºi el.
Abia acum vãd cît de mult îmi lipseºti ºi cît de mult te iubesc. Dacã vei primi cumva
vreun concediu cautã ºi vino cît mai curînd. Doresc atît de mult sã te vãd ºi sã mai stai
mãcar cîteva zile la noi. Am scris preaiubitului nostru frate Maliþa de la Oradea ca din costul
cãrþilor noastre sã-þi deschidã un cont - ºi de la el sã iei totdeauna banii de care ai nevoie
ca sã nu duci lipsã acolo unde sînt atîtea lipsuri, pînã cînd Domnul va face sã treacã ºi asta.
Cînd mai poþi, trimite-ne cîte o poezie nouã, sînt atît de gustate ºi dorite poeziile tale.
Toþi întreabã de tine ºi aºteaptã veºti. Ne gîndim sã-þi strîngem poeziile cele publicate ºi cele
mai noi ca sã þi le publicãm în al doilea volum. Primul volum s-a terminat ºi ni se cer mereu.
Te îmbrãþiºez fierbinte în Domnul ºi-þi doresc tot harul ºi ajutorul Scumpului nostru
Mîntuitor, ca unui copil iubit al meu. Slãvit sã fie Domnul.
Pr. I. Trifa.
T-
Îmi simþeam inima ca o catapeteasmã sfîºiatã de sus ºi pînã jos. Sufeream mai cumplit ca
orice durere lipsa lui ºi depãrtarea dintre noi. Îmi pãrea ºi mie nespus de rãu cã fr. Opriºan
ne-a înºelat. El era doar director într-un minister, om care se lãuda cu multe relaþii. Desigur
cã i-ar fi fost uºor sã facã treaba asta cum fãcea multe altele, - dar cine se deprinde sã-ºi
modifice credinþa dupã interes, îºi preþuieºte ºi cuvîntul tot dupã cît avantaj personal are în
urma lui.
Omul care îºi poate schimba cuvîntul dat lui Dumnezeu cum sã ºi-l mai þinã pe cel dat
oamenilor? Opriºan aºa fãcuse, nu numai cu acest cuvînt ci ºi cu altele mult mai mari.
Ce odios este omul fãþarnic ºi oportunist, care se cãlãuzeºte numai dupã vîntul interesului
sãu lumesc.
Ceilalþi ofiþeri de rangul ºi de felul lui Opriºan, de la Bucureºti, se prãbuºiserã ºi ei cel
puþin de la primul atac. ªi nu se mai ridicaserã. Dar Opriºan ca un avocat ce era, mai
oportunist ca ceilalþi alerga încã dupã doi iepuri. Urmãrind felurite interese, cãuta încã sã
pluteascã în amîndouã luntrile. Promiþînd ºi unei tabere ºi celeilalte, îºi urmãrea de fapt
numai scopurile sale.
Însã l-a ajuns curînd ºi pe el ca ºi pe alþii rãsplata lui Dumnezeu, dupã cum o ºi merita.
T-
Nu mã îndurerau atît de mult faptele lui Opriºan care era totuºi un strãin, deºi îmi era încã
vie în minte scrisoarea trimisã pãrintelui Iosif, cînd ºi el ceruse sã fie înscris în Oastea
Domnului, tot în acelaºi an 1930, ca ºi mine ºi ca ceilalþi. Ce legãmînt solemn îºi luase ºi el
atunci ºi ce promisiuni fãcuse în faþa Domnului cã va fi credincios ºi statornic pînã la moarte.
ªi iatã cît ºi le þinuse!...
T-
Ci mã durea cel mai mult ceea ce fãcuserã Viorel ºi Titus, chiar ei cei doi la care pãrintele
þinuse ca la ochii lui...
ªi iatã acum, chiar în ceasurile lui cele mai grele, ei îi mai adãugau o cruce, poate cea mai
grea, pe lîngã cele multe pe care le avea de dus - cum scria el. Vai de viitorul acestor fii care
în loc de bucurie fac cea mai mare durere pãrintelui lor ºi martirului lui Hristos.
T-
Am purtat multã vreme scrisoarea aceasta dureroasã în buzunarul tunicii mele soioase ºi
transpirate. Am citit-o de multe ori pînã ce am învãþat pe de rost ºi n-am uitat-o nici astãzi.
Pe urmã am adãugat-o la toate celelalte scumpe rãvaºe ce le-am mai primit de la pãrintele ºi
de la alte mîini sfinte pînã ce le-am aºezat în locul cel mai de cinste acasã.
Dar toate au cãzut în 1950 pradã primului pîrjol nimicitor care mi-a pustiit casa împreunã
cu alte multe comori care nu vor mai putea fi nici refãcute, nici înlocuite cu nimic pe lumea
asta niciodatã.
T-
Dupã încheierea primei perioade de instrucþie, am primit concediul de varã de aproape
douã luni. Am mers direct la Sibiu lîngã pãrintele pe care l-am aflat doborît de muncã ºi de
boalã.
Treburile administraþiei mergeau ºi ele din ce în ce mai greu din pricina celor doi fii, care
departe de a se îndrepta lucrau tot mai nesupuºi pãrintelui. Vrãjmaºul Lucrãrii Domnului
lucra cu putere pentru nimicirea atît dinãuntru cît ºi dinafarã.
Intrigile ºi manevrele mitropolitului ºi ale anturajului sãu nu se fereau nici de cele mai
vinovate metode în atingerea scopului lor. Astfel mitropolitul îºi introdusese oameni de-ai sãi
pînã ºi în miºcãrile politice extremiste, pentru a-ºi avea pretutindeni susþinãtori ºi unelte. Cu
ajutorul unor astfel de oameni i-au atras pe Viorel ºi pe Titus tot mai adînc în aceste afaceri
politice necurate, pentru a-i da în felul acesta pãrintelui ºi Oastei Domnului un colorit politic
ºi apoi a-i crea greutãþi cu autoritãþile. Aceºti copii nepricepuþi au cãzut în cursa aceasta ºi
într-adevãr ne-au creat mari necazuri - din pricina numelui lor pe care îl purtau prin acele
locuri urîte.
T-
Pe lîngã asta, pãrintele Iosif fiind dat în judecata instanþei bisericeºti, în prima judecatã
din 1935, a fost condamnat cu caterisire.
Nu s-a þinut seama de nici o apãrare a celui învinuit ºi de nici o dreptate. Pîrîtorul era ºi
judecãtor, aºa cã se înþelege ce judecatã dreaptã a putut face.
În 1936 s-a þinut a doua judecatã, dupã apelul fãcut împotriva primei ºedinþe de caterisire.
Dar ºi a doua instanþã care era tot pîrîtorul, a judecat scurt ºi repede, menþinînd sentinþa de
condamnare datã de prima instanþã tot a lui.
Metoda era profund nedreaptã! De la început procesul trebuia transferat unei alte instanþe
de judecatã imparþialã. Dar victima a fost lãsatã deplin în mîinile agresorului, care cu ajutorul
legii ºi cu complicitatea tuturor celorlalþi mai mari ai clerului, sãvîrºeau crima fãrã nici o
fricã de Dumnezeu ºi fãrã nici o ruºine de lumea care vedea ºi striga dupã ei din toate pãrþile.
Iar prietenii lãudãroºi fugiserã ºi se ascunseserã pînã la urmã, ca niºte vrãbii la vederea
uliului, lãsînd-o pe cea prinsã în ghearele lui sã-i facã ce voia cu el.
T-
Concediul meu de varã trecu repede. Între timp fratele Marini se mai refãcuse. ªi pãrintele
se simþea ceva mai bine. Vonica nu era acolo, plecase undeva prin judeþul Vlaºca, la o fatã
cu care începuse corespondenþã de cãsãtorie. În toamnã s-au ºi cãsãtorit fãrã voia pãrinþilor
lui, care doreau ca el mai întîi sã-ºi termine teologia spre a-ºi face un rost, apoi sã se
cãsãtoreascã.
Dar el nu i-a ascultat, iar ei nu l-au mai primit acasã. La marile lor stãruinþe, pãrintele
Iosif i-a primit pe amîndoi fãcîndu-i rost ºi soþiei lui de serviciu la administraþie ajutîndu-i
astfel cu înþelegere ºi dragoste sã treacã cu bine peste momentul acesta atît de greu pentru ei.
Dar în curînd femeia aceasta pretenþioasã ºi mîndrã l-a manevrat în aºa fel pe Vonica încît
el a ajuns sã intre pe ascuns în legãturã cu mitropolitul pentru terminarea teologiei, ca ea sã
ajungã preoteasã.
Preþul care i se cerea lui Vonica era trãdarea pãrintelui ºi trecerea lor în tabãra de
vrãjmaºi ai Oastei.
ªi pînã urmã Vonica acolo a ajuns. Dar despre asta vom avea de vorbit mai tîrziu.
Dupã plecarea mea din concediul de varã la unitatea mea, aflasem cã fusesem transferat
cu serviciul la Comandamentul Diviziei la un birou.
La noua mea muncã, eram scutit de unele din necazurile avute în primele luni, dar
dãdusem ºi aici peste altele. Aveam în schimb mult mai mult timp liber ºi puteam sã lucrez
mai mult pentru Domnul. Puteam merge zilnic în oraº, þinînd astfel legãtura mai îndeaproape
atît cu fratele Maliþa cît ºi cu Sibiul.
Aici pãrintele îmi scria direct ºi în timpul acela am avut o bogatã corespondenþã cu el. Nu
mai scriam nimãnui decît lui ºi nu-mi mai scria nimeni altcineva decît el. Mi-a cerut în cîteva
rînduri ce anume poezii pe ce subiecte sã-i scriu pentru completarea tîlcuirilor sale din gazetã,
ori calendar ori cãrþile ce le scria.
Concediile urmãtoare de iarnã ºi varã le-am petrecut în cea mai mare parte tot la Sibiu,
ajutînd dupã puterile mele la continuarea lucrului împreunã cu pãrintele ºi cu fr. Marini.
În vara anului 1936 pãrintele mi-a tipãrit a doua culegere de poezii Pe drumul crucii, dupã
cum spusese.
Îndatã dupã vestea asta de bucurie, am primit din partea pãrintelui ºi vestea tristã a
trãdãrii lui Vonica ºi a trecerii lui în tabãra mitropolitului printr-un articol plin de învinuiri
josnice, publicat împotriva binefãcãtorului sãu, în gazetele mitropoliei. Acesta era preþul cerut
lui.
Astfel cel ce mîncase cu noi din acelaºi blid, întorcea acum cel mai murdar cãlcîi
împotriva binefãcãtorului sãu, chiar în unul din cele mai grele momente ale vieþii lui ºi a
Lucrãrii Domnului Isus.
Cîtã vreme fusese necãsãtorit rezistase ºi Vonica frumos împreunã cu noi, la toate
chemãrile ºi promisiunile ademenitoare ce ni se fãcuserã din partea mitropoliei, ca sã trecem
ºi noi de partea lor pãrãsindu-l pe pãrintele nostru ºi cauza sfîntã. Dar acum nevastã-sa de
care el a ascultat mai mult decît de Dumnezeu - l-a fãcut sã cedeze, pînã ce a cãzut, primind
tîrgul ºi trecînd în slujba lor.
T-
Am scris despre Vonica ºi trãdarea lui pe larg în Istoria Oastei din vremea aceea. ªi nu
voi mai stãrui mult aici asupra acestui fapt amar. N-aº vrea sã închei însã aceste rînduri
înainte de a mã opri adînc asupra unor amare învãþãminte care trebuiesc neapãrat trase din
niºte fapte ca ºi cele de care am vorbit.
Orice trãdare a cauzei lui Hristos a cuiva care a avut parte de o chemare ºi de un loc
deosebit în slujba cea sfîntã a Lui, aduce dupã sine o cutremurãtoare judecatã ºi grea pedeapsã
din partea lui Dumnezeu. Este de o mie de ori mai uºor pentru un suflet nici sã nu-L cunoascã
pe Domnul - decît dupã ce L-a cunoscut sã devinã un vînzãtor al Lui ºi al Lucrãrii Sale.
Dacã cineva nu-L cunoaºte pe Dumnezeu, are o dezvinovãþire. Dar dupã ce L-a cunoscut
are o mie de învinovãþiri.
T-
Dupã trecerea lui Vonica în tabãra adversarilor pãrintelui, lui i s-a cerut cel mai murdar
preþ de batjocuri ºi învinuiri, iar el l-a dat. Ceea ce nici un alt batjocoritor n-a îndrãznit sã
scrie pe hîrtie în vãzul lui Dumnezeu ºi al lumii - acest om netrebnic a scris.
A ºi fost rãsplãtit cu tot ce a vrut. A fost fãcut preot la catedralã, apoi consilier. I s-a dat
locul de redactor al gazetelor mitropoliei, înlocuindu-l pe primul vînzãtor al pãrintelui, pe
preotul Secaº. Acesta al doilea îl întrecuse chiar ºi pe primul, pe Secaº înaintaºul sãu în
trãdare.
Dar toate onorurile ºi satisfacþiile acestea, nu i-au folosit decît vreo trei ani, dupã care s-a
îmbolnãvit grav de data aceasta fãrã vindecare pentru totdeauna.
A zãcut prin diferite spitale, a cerut sã fie dus în felurite locuri spre a-ºi cãpãta liniºtea,
la Poiana în locurile natale, la Pãltiniº în viile mitropoliei, la mînãstirea Brîncoveanu de la
Fãgãraº, - dar nicãieri nu ºi-a mai aflat nici sãnãtatea nici liniºtea. A murit acolo strigînd:
- “Deschideþi porþile”.
Nevasta i-a rãmas vãduvã, iar copiii orfani.
Pe pãmînt asta i-a fost rãsplata lui Vonica.
Cea de sub pãmînt ºi-o primeºte acolo.
Ce cutremurãtoare concluzie putem trage cu toþii ºi din asta.

Mai vin ºi-ndoieli
Mai vin ºi-ndoieli adesea, - nu pot sã nu vinã

dar credinþa sã ne fie vie ºi deplinã
iar iubirea sã ne ardã naltã ºi frumoasã
cãci credinþa ºi iubirea, morþii nu ne lasã...
Mai vin ºi ispite-adesea, - nu pot sã nu vie

dar prin post ºi rugãciune scapi de-a lor urgie
rugãciunea cea fierbinte ºi-nfrînarea sfîntã
cu luminã ºi putere sufletu-nveºmîntã.
Mai vin ºi vrãjmaºi adesea - au ºi ei o vreme

dar cînd eºti deplin cu Domnul, n-ai de ce te teme
bizuindu-te puternic pe-al Sãu Nume Mare
Harul Lui va fi cu tine ºi-þi va da scãpare.
Mai sînt ºi-ncercãri adesea, - trebuie sã fie

cãci prin ele ni se þine viaþa-n curãþie
ºi prin ele ni se face dragostea frumoasã
fericit cel care-n ele calea nu ºi-o lasã...
Vin ºi lupte, - au ºi ele sfînta lor menire

ca-nvingîndu-le s-ajungem sfînta mîntuire
astfel toate ni-s spre bine ºi-n-spre-ncununare
numai sã-L avem pe Domnul Temelia Tare.
Mãrturia - Cap. 14 - Atacul împotriva steagului Pag. 119
Cap. 14
Atacul împotriva steagului

Prin apele nãlþimii vãd vulturii de pradã
rotindu-se cu urã deasupra mea ºi azi
aºteaptã numai clipa prielnicã sã cadã
sã-mi sfîºie fiinþa s-o-mprãºtie prin brazi...
n orice luptã, vrãjmaºul cautã cel mai întîi sã doboare steagul unitãþii cu care se
Î rãzboieºte, ºtiind bine cã doborînd steagul, unitatea cade sigur în mîinile lui.
De aceea Comandantul Unitãþii Îºi alege ca purtãtor al steagului pe cel mai viteaz ºi mai
dintîi dintre ostaºii Sãi. Apoi îi alege acestuia ca ajutoare în garda steagului, tot aºa pe cei
care îi vede El mai vrednici ºi mai curajoºi din rîndurile unitãþii Sale. Fiindcã steagul nu
trebuie sã cadã niciodatã. Steagul trebuie sã fîlfîie sus, totdeauna neclãtinat ºi biruitor, pentru
cã ochii tuturor luptãtorilor sînt aþintiþi la steag.
Cîtã vreme steagul lor stã sus, înãlþat la locul sãu din frunte atîta vreme toþi ºtiu cã
unitatea lor luptã ºi biruie. Inima tuturor ostaºilor este cu steagul ºi braþul fiecãruia luptã cu
tãrie cînd ochii lor vãd culorile scumpe ºi sfinte strãlucind în fruntea rîndurilor luptãtoare.
Iar pe purtãtorul steagului acolo sus, la locul lui.
Oricît de grea ar fi bãtãlia ºi oricît de mari pierderile cîtã vreme steagul rãmîne sus ºi
purtãtorul lui stã în picioare, speranþa nu-i pierdutã, credinþa nu-i învinsã, dragostea lor arde,
ochii lor strãlucesc, mîinile lor luptã.
Cîtã vreme steagul rãmîne sus, rîndurile împrãºtiate se refac, luptãtorii rãtãciþi se adunã,
rãniþii cãzuþi se ridicã - ºi cu toþii au unde sã se strîngã îmbãrbãtîndu-se.
Au de ce sã se însufleþeascã,
au în jurul cui sã se strîngã.
T-
Pag. 120 Mãrturia - Cap. 14 - Atacul împotriva steagului
Dar cînd steagul cade, cînd purtãtorul lui este doborît ºi cînd cei din jurul lui sînt risipiþi
- poate fi oastea cît de multã ºi cît de tare, în curînd ea va fi nimicitã de tot.
Cînd nu mai este steag ºi stegar, nimeni nu mai ºtie pe unde s-o ia. Nu mai cunoaºte nici
o cale, nu mai vede nici o speranþã ºi nu mai are de unde sã primeascã nici o îndrumare.
Atunci se lasã întunericul ºi deznãdejdea ºi dezorientarea peste toþi.
Atunci duºmanul poate nimici cum vrea. Mincinosul poate spune ce vrea. Dezbinãtorul
poate împrãºtia cum îi place. Steagul care reprezenta forþa ºi orientarea, fiinþa ºi viaþa unei
unitãþi odatã pierdut, - pierdut este totul.
T-
Hristos este desigur Steagul Oastei. Puterea voluntariatului ei duhovnicesc. Dar purtãtorul
vãzut al acestui steag, acel viteaz ales de Hristos cãruia Duhul Sfînt îi încredinþase solia
acestui voluntariat sfînt, - era pentru noi pãrintele Iosif. El era exponentul acestei idei,
iniþiatorul ºi îndrumãtorul acestei frumoase ºi minunate miºcãri duhovniceºti.
În jurul lui se formase minunata Oaste a Domnului care aducea în poporul nostru ºi în
biserica noastrã acel suflu nou ºi viu al Evangheliei trãite. Vîntul Ceresc al Duhului Sfînt
dãduse acest foc sfînt peste tot în aºa fel încît amploarea lui cuprinsese toate straturile din
þara noastrã. Ba chiar din primii ani depãºise ºi hotarele þãrii întinzîndu-se aproape în toate
colþurile lumii.
Dacã încã 10 ani s-ar mai fi bucurat de libertate, saltul uriaº s-ar fi fãcut pînã dincolo de
barierele care ar mai fi putut s-o opreascã.
Dar diavolul a grãbit lucrurile, iar uneltele lui au prins ultimul prilej de care se mai
puteau folosi cum s-au folosit, spre a da lovitura nimicitoare.
T-
La începutul lunii septembrie 1937 fiind încã în armatã la Oradea am primit o scrisoare
în care pãrintele Iosif mã înºtiinþa ca sã fac totul ca pe 12 septembrie sã fiu la Sibiu întrucît
va avea loc o consfãtuire pe þarã a Oastei Domnului pentru a lua însemnate hotãrîri în legãturã
cu conflictul Oastei ºi cu orientarea ei de viitor.
Am luat cu mine pe fratele Maliþa ºi Eftimiu Florea ºi am mers la Sibiu, unde în seara de
11 ºi ziua de 12 septembrie 1937 am luat pare împreunã cu un numãr de peste 500 de delegaþi
preoþi ºi fraþi, trimiºi ai Oastei din toate pãrþile la aceastã consfãtuire istoricã.
A fost ultima Consfãtuire Generalã a Oastei Domnului la care a participat pãrintele Iosif,
conducãtorul ei.
Într-o deplinã unanimitate s-a luat hotãrîrea cã:
Oastea Domnului va rãmîne ºi va lucra pentru totdeauna pe linia învãþãturii ºi credinþei
noastre strãmoºeºti.
S-a precizat de asemenea cã pãrintele Iosif este singurul ºi adevãratul iniþiator al Oastei
Domnului.
ªi s-a adresat o rugãminte stãruitoare ºi categoricã mitropolitului Bãlan pentru a anula
sentinþa de caterisire a pãrintelui Iosif ºi a-l repune din nou în toate drepturile din care a fost
scos pe nedrept.
Aceste trei puncte s-au consemnat într-o Moþiune adresatã mitropolitului Bãlan ºi semnatã
în original de cãtre toþi cei prezenþi, peste 500 de fraþi aleºi din Oastea Domnului.
Au fost aleºi 10 fraþi dintre cei mai cunoscuþi ºi mai imparþiali, - ºi au fost trimiºi sã o
înmîneze personal mitropolitului, la reºedinþa sa.
Dupã plecarea delegaþiei frãþeºti toþi ceilalþi fraþi împreunã cu pãrintele am petrecut
aproape tot timpul în rugãciuni cãtre Domnul, pentru rezolvarea favorabilã a cererii noastre
ºi a problemei Oastei.
Dar timpul trecea... Se apropia vremea despãrþirii fraþilor, iar delegaþia trimisã la
mitropolie nu mai sosea. În sfîrºit, dupã cîteva ore, fraþii trimiºi au sosit cu un rezultat trist
ºi negativ.
Dupã ce îi înmînaserã Moþiunea, mitropolitul i-a lãsat aproape douã ore sã aºtepte în
picioare jos pe holul clãdirii, la scãrile apartamentului sãu. În sfîrºit, a deschis uºa ºi din
vîrful scãrilor, sãgetîndu-i cu niºte priviri de oþel, le-a spus un singur cuvînt furios:
- Rãzvrãtiþilor!
ªi a trîntit uºa.
Apoi unul din consilierii sãi le-a înapoiat Moþiunea spunînd: “Înalt prea sfinþitul nu
primeºte condiþii de la voi. Supunerea trebuie sã fie necondiþionatã. Încetaþi imediat
rãzvrãtirea”.
Bineînþeles cã orice cuvînt ar fi fost de prisos.
Deci lupta va continua pînã la rezultatul pe care îl va decide Dumnezeu.
Dupã o rugãciune fierbinte ºi scãldatã în lacrimi ne-am despãrþit de fraþi ºi de Sibiu.
T-
Cînd peste o lunã, în octombrie, îmi terminam la Oradea stagiul militar, eu m-am întors
înapoi îngrijorat ºi nerãbdãtor lîngã pãrintele Iosif la Sibiu.
De ce oare spre încheierea anilor ºi misiunii lor pe pãmînt, în jurul marilor oameni ai lui
Dumnezeu se creeazã totdeauna un gol, un vid, greu ºi apãsãtor? Doar cîte un suflet
binecuvîntat de Dumnezeu mai rãmîne sã însoþeascã aceastã înaltã, dar dureroasã singurãtate
a lor. Ce trist sunã acest adevãr în mãrturisirea sf. Pavel cãtre Timotei: ...Toþi m-au pãrãsit...
Numai Luca este cu mine (2 Tim. 4, 11-16) .
ªi astfel de suspine au scos pe rînd ºi alþii dintre cei mai aleºi trimeºi ai lui Hristos spre
oameni. ªi ei ca ºi Domnul Isus au trebuit sã cunoascã golul ºi singurãtatea pãrãsirii acesteia
dureroase.
Ce dovedeºte asta oare?
- Dovedeºte cã împotriva celor mai mari aleºi ai lui Dumnezeu, satana dã cele mai
puternice lovituri chiar în vremea sfîrºitului vieþii lor. Tocmai spre a-i doborî mai ales prin
împuþinarea celor din jurul lor. ªi prin însingurarea pe care le-o creeazã, sã le umple sufletul
nu numai de amãrãciunea trãdãrii celor mai apropiaþi - ci îndeosebi sã le zdrobeascã
încrederea în reuºita propriei lor misiuni, ca plan al lui Dumnezeu.
Însoþitorii marilor oameni ai lui Hristos, care se dovedesc atunci slabi, - sînt de-a dreptul
colaboratori cu satana la împlinirea acestui plan mîrºav. Dar cei ce atunci se dovedesc tari
ºi statornici, îºi cîºtigã o veºnicã cinste la Dumnezeu alãturi de marele trimes, lîngã care stau,
ca un puternic sprijin, atît de necesar atunci. Ca Aron ºi Hur, cei doi sprijinind mîinile
obosite ale lui Moise, cînd lupta devenise cea mai grea (Exod 17, 12) .
T-
Ultima instanþã în judecarea cazului pãrintelui Iosif, era cel mai înalt for al bisericii, adicã
Sf. Sinod de la Bucureºti.
Desigur cã mãcar aceastã instanþã ar fi trebuit sã facã dreptate în aceastã cauzã, nu numai
pentru cã era reprezentantul cel mai înalt al bisericii ºi al credinþei, ci ºi pentru cã nu mai era
subordonat mitropolitului nedrept ºi rãzbunãtor de la Sibiu.
Dar s-a dovedit cã ºi instanþa asta era tot un corb mai mare care nu scotea ochii celor doi
corbi mai mici care judecaserã înainte. Judecata ei s-a fãcut într-un mod ºi mai necrezut de
sfidãtor ºi de neruºinat: nici mãcar n-a anunþat pe cel judecat spre a fi prezent.
Nici mãcar n-a þinut seama de recursul lui fãcut în întîmpinarea judecãþii.
Cel judecat a aflat numai din ziare despre sentinþa judecãþii lui! Nemaipomenit! Nici pe
vremea celor mai tiranice stãpîniri barbare, nu s-a procedat chiar aºa. T-
Dupã rãmînerea definitivã a condamnãrii mitropolia i-a cerut pãrintelui Iosif, sistarea
definitivã ºi imediatã a foii Isus Biruitorul. În caz contrar urmînd excomunicarea sa formalã
d i n b i s eri cã º i punerea s ub a n at em ã atî t a pãri nt el ui Ios i f cî t ºi a noas t rã a t u t u ro r
colaboratorilor sãi!
În aceste condiþii, spre a nu expune acestei mãsuri drastice ºi rãzbunãtoare pe mulþi dintre
fraþi, pãrintele a înþeles sã se sacrifice singur, renunþînd la orice încercare de a-ºi apãra cauza
sa. Cãutînd numai sã facã totul pentru supravieþuirea Lucrãrii Oastei Domnului, chiar ºi în
condiþiile nespus de grele care i se creaserã lui personal.
De aici încolo numele sãu nu va mai apare pe titlul nici unei gazete, pentru a nu se expune
mãsurilor restrictive ale rãzbunãtorului.
T-
La începutul lui septembrie 1937, cîteva sãptãmîni dupã suspendarea foii Isus Biruitorul,
trebuinþele hranei duhovniceºti fãceau pe fraþi sã stãruiascã de pãrintele pentru editarea unei
alte gazete. Atunci a fost trimis la Fãgãraº fr. Marini spre a lua legãturã cu un om de bine,
care ne oferise gazeta lui Ecoul, spre a o publica cu material religios pentru abonaþii noºtri.
Acest Cirinean, cum l-a numit pãrintele, care avea sã-i ajute la purtarea crucii sale, era
avocatul Octavian Metea.
Astfel au apãrut la Fãgãraº cîteva numere din Ecoul în care a fost publicatã pe larg ºi
darea de seamã despre consfãtuirea din 12 septembrie de la Sibiu.
Curînd însã rãzbunarea necruþãtoare a mitropolitului Bãlan s-a nãpustit ºi asupra gazetei
Ecoul înãbuºind-o. O altã gazetã a aceluiaºi Metea anume Alarma care urma sã aparã în
continuare la Ecoul, fusese confiscatã imediat ºi ea chiar din tipografie.
T-
Aceasta era situaþia cînd în octombrie 1937 am ajuns eu eliberat din armatã la Sibiu.
Trecuserã cîteva sãptãmîni de cînd în þarã nu se mai putuse trimite nici o gazetã, iar mulþimea
fraþilor devenea nerãbdãtoare aºteptînd hranã ºi veºti. Scrisori tot mai insistente cereau ºi
fraþii tot mai mulþi ne vizitau curioºi ºi dornici. Se apropiau Sãrbãtorile Crãciunului 1937 ºi
în aceste sãptãmîni se pregãteau totdeauna noutãþile importante - Calendarul, Cãrþile de
cîntãri, gazetele de sãrbãtori.
Într-o dupã-masã de la începutul lui decembrie pãrintele îmi zise:
- Vino sã mergem amîndoi la avocatul Stoichiþã, sã ne înþelegem cu el sã ne dea gazeta
lui sã scoatem numere paralele pentru fraþii ºi abonaþii noºtri.
Avocatul Stoichiþã îºi avea biroul pe Strada Avram Iancu, nu departe de fosta noastrã
librãrie. El avea o gazeta pe care o scotea doar din cînd în cînd în format ºi tiraj mic. Numele
însã era frumos: Glasul Dreptãþii.
Ne-a dus fr. Popovici, cu maºina veche ºi hîrbuitã pe care o cumpãrase Titus în primãvarã,
mai mult ca o încurajare ºi ca o publicitate pentru librãria Oastei. A fost prima ºi ultima datã
cînd am cãlãtorit cu maºina Oastei, fiindcã apoi s-a stricat ºi nu a mai fost reparatã niciodatã.
Înþelegerea cu avocatul Stoichiþã ºi cu stagiarul acestuia anume Cornel Radu, s-a fãcut
repede ºi frumos. Amîndoi erau niºte oameni de un caracter superior ºi cu un suflet plin de
înþelegere ºi de bunãvoinþã pentru pãr. Iosif ºi cauza Oastei, pe care o cunoºteau. De fapt, toþi
cîþi cunoºteau pe mitropolitul Bãlan, îl urau pentru lãcomia ºi rãutatea lui rãzbunãtoare,
simpatizînd cu toate victimele lui.
T-
Astfel înainte de Crãciunul 1937 apãru Glasul Dreptãþii cu un numãr bogat în 12 pagini,
încãrcat de o dulce ºi frumoasã hranã duhovniceascã pentru cititorii noºtri.
La fel a apãrut un frumos Calendar-carte ºi un Calendar de perete, alimentînd pe fraþi cu
prisosinþã.
O mare bucurie a cuprins mulþimea fraþilor ºi prietenilor noºtri - ºi din toate pãrþile soseau
veºti de mare avînt al luptei Domnului. Se ridicau peste tot rugãciuni de mulþumire cãtre
Domnul Dumnezeul nostru, care ºtie sã ajute în chip atît de minunat Lucrarea Lui, gãsind
totdeauna nu numai cãile prin care sã se scoatã la luminã, ci ºi oamenii ºi mijloacele prin care
sã se facã minunile necesare pentru noi.
T-
Dupã pronunþarea ºi rãmînerea definitivã a sentinþei religioase de condamnare a pãrintelui
Iosif, mitropolitul hrãpãreþ ºi-a urmat ºi a doua parte a planului sãu: intentarea procesului
civil pentru confiscarea tipografiei pãr. Iosif în folosul mitropoliei.
Tipografia aceasta a pãr. Iosif era una dintre cele mai bune, mai noi ºi mai moderne
tipografii din þarã. O cumpãrase în urmã cu 8 ani din Germania vînzîndu-ºi toatã averea sa
de la þarã ºi mai împrumutînd pe cambii o mare sumã de bani. Gîndul pãrintelui era ca-n felul
acesta sã poatã tipãri ºi rãspîndi cît mai mult ºi cît mai ieftin Cuvîntul Cel Sfînt al lui
Dumnezeu. Tipografiile strãine ridicau foarte mult costul cãrþilor.
Mitropolitul rîvnea de multã vreme la aceastã tipografie ºi cãuta tot felul de metode sã
punã mîna pe ea. Costase douã milioane de lei. Era frumoasã, modernã, bunã... ªi mai ales
trebuia împiedicatã ca sã nu mai lucreze pentru Dumnezeu!
Acum se ivise ºi prilejul ºi conjunctura potrivitã pentru aplicarea planului hrãpãreþ, aºa
cã prin acelaºi procedeu ca la judecata religioasã, el a fãcut ca ºi Judecãtoria Civilã din Sibiu
sã-i dea tot lui cîºtig de cauzã. Motivarea mitropoliei era cã pãrintele Iosif a fost un preot ºi
salariat al bisericii ºi prin urmare ºi proprietãþile cîºtigate în timpul serviciului sãu ºi prin
practicarea acestui serviciu - aparþin de drept bisericii.
Nici un alt punct de vedere n-a mai fost admis.
Astfel s-a dat ºi aici o sentinþã de confiscare totalã a tipografiei în folosul mitropoliei, ca
un drept al ei.
Pãrintele Iosif ºi-a luat ca avocat apãrãtor pe dr. Stoichiþã ºi a fãcut apel împotriva acestei
nemaipomenit de nedrepte sentinþe.
Apelul urma sã se judece în ianuarie 1938.
T-
Ce cumplit de nedrepþi sînt oamenii rãzbunãtori ºi orbiþi de îngîmfarea ambiþiei în toate
judecãþile lor. ªi ce mari nenorociri se abat asupra multora cînd astfel de oameni pot decide
neîmpiedicaþi în marile momente istorice, nu numai de soarta unor oameni ci chiar de soarta
unei Lucrãri a lui Dumnezeu.
În astfel de vremuri au fost zãdãrnicite de cãtre astfel de oameni, acþiuni unice care ar fi
putut salva generaþii ºi popoare... Dar ei le-au zãdãrnicit.
Un astfel de mare moment era acela pe care l-a zãdãrnicit atunci acest mitropolit întunecat
de urã, cu ajutorul celor dominaþi de el, orbiþi de uºurãtate ºi de orgoliu. Cu toþii vor ispãºi
veºnic crima pe care au fãcut-o nu numai împotriva omului ºi Lucrãrii lui Dumnezeu - ci ºi
împotriva viitorului acestui popor ºi al acestei biserici.
T-
Sentinþa de confiscare a tipografiei a fost comunicatã pãrintelui chiar în momentul unor

crize acute ale bolii sale. Lovitura fusese foarte abil calculatã spre a avea efectul cel mai
nimicitor. Astfel cã dupã rãpirea tuturor drepturilor morale, venea acum rãpirea întregii sale
averi materiale luîndu-i-se absolut orice mijloc de existenþã ºi de supravieþuire atît lui cît ºi
Lucrãrii duhovniceºti pe care Dumnezeu o adusese prin el pentru þara noastrã.
T-
În felul acesta se vedea bine cã mãsura suferinþelor pãrintelui Iosif se umpluse ºi cã
vremea plecãrii lui din lumea aceasta se apropia grabnic. Trupeºte slãbise atît de mult încît
devenise numai un schelet, numai niºte moaºte, pe care uºor le puteam purta pe mîini, cînd
îl luam sau îl aºezam pe pat. Cele douã boli grele care rodeau în puþinul sãu lut - cum spunea
el adesea - acum îi grãbeau sfîrºitul topindu-l vãzînd cu ochii. Cei doi fraþi Opriº ºi Popovici,
care de ani de zile aveau grijã sã-i schimbe vata în care era înfãºurat permanent, aveau acum
tot mai des de fãcut lucrul acesta, cãci de multe ori sîngele din ranele deschise strãbãtea prin
stratul de vatã udînd cearºaful patului sãu.
A ºaptea operaþie fusese biruitã de boala care îºi întinsese rãdãcinile ei mortale tot mai
adînc. Ar fi trebuit a opta operaþie pentru a tãia ºi mai adînc. Dar doctorii Manta ºi Eithel care
îl trataserã, priveau la el clãtinînd din cap:
- Nu va mai putea suporta altã intervenþie. ªi ne recomandau sã-i dãm calmante în
momentele de crizã extreme.
Dar n-a fost nevoie de calmante omeneºti. Martirul lui Hristos rãbda totul cu o tãrie
ºi o seninãtate cereascã, privind la rãbdarea Mîntuitorului sãu.
T-
Aºa trãiam noi acele zile ale lui februarie 1938 care au rãmas neuitate în Istoria Oastei
Domnului ºi în viaþa noastrã a celor ce am trãit aceste evenimente atît de dramatice ºi de
sfîºietoare.
Sub mulþimea ºi tãria acestor lovituri ucigaºe dezlãnþuite împotriva lui, stegarul strãlucit
al lui Hristos se transforma trupeºte în niºte moaºte sfinte, iar sufleteºte într-un simbol
nepieritor, într-un exemplu strãlucit de eroism ºi jertfã în slujba Cauzei lui Hristos, în slujba
Adevãrului - în slujba Mîntuirii neamului acestuia românesc. În slujba binelui bisericii
acesteia ºi a Evangheliei lui Dumnezeu.
T-
Am descris cît am putut mai larg momentele acestea în Istoria Oastei, partea a doua,
adeverind cu martori ºi cu documente tot adevãrul dureros despre întîmplãrile acelor zile ºi
despre oamenii care le-au creat ºi care le-au trãit.
Am þinut sã încrestez adînc însemnarea acestor adevãruri aºa cum au fost, pentru cã încã
mai trãiesc unii dintre acei care au pe conºtiinþa lor o mare parte din pãcatul crimei sãvîrºite
împotriva acestui sfînt al lui Hristos ºi profet al neamului nostru. Aceºtia se frãmîntã sã
ticluiascã ºi ei un fel de istorie a lor, spre a înfãþiºa lumii în chip mincinos lucrurile petrecute
atunci, spre a se dezvinovãþi pe ei ºi pe complicii lor. Dar Dumnezeu ºi Adevãrul nu-i va lãsa
nici pe pãmînt nici sub pãmînt sã se poatã spãla pe mîini de sîngele nevinovat al profetului
pe care ei l-au ucis între templu ºi altar, împreunîndu-ºi consimþãmîntul ºi pietrele cu ale
vinovatului principal de crima aceasta.
În acea parte a descrierii din Istoria Oastei a acestor întîmplãri ºi zile, am amintit pe larg
despre toate cuvintele rostite în ultimele ceasuri ale pãrintelui nostru duhovnicesc, martirul
ºi eroul lui Hristos, al credinþei ºi neamului nostru.
Am amintit acolo despre cuvintele testamentare rostite de el în ultimele clipe, - dar vreau
sã fie consemnate ºi aici pentru ca acei cãrora le va cãdea în mînã cartea aceasta fãrã sã o fi
avut ºi pe aceea, sã cunoascã totuºi acele adevãruri, fiindcã ele conþin niºte lucruri de o
însemnãtate nemuritoare pentru toþi. În viaþa mea clipele ºi adevãrurile acestea au însemnat
cel mai mare hotar, cel mai mare salt, cel mai mare examen.
Iatã aici ultimele ceasuri ale vieþii pãmînteºti a pãrintelui Iosif - ºi ultimele lui cuvinte,
citate dupã cele scrise în acea Istorie a Oastei:
T-
Vineri 11 februarie. Azi noapte n-am dormit deloc deºi eram atît de obosiþi. Din camera
unde dormeam doar eu cu fr. Marini auzeam adeseori gemetele reþinute ale pãrintelui
suferind. ªi de fiecare datã ne strãpungeau inima de durere. De cîteva ori Titus venise sã-l
întrebe dacã nu cumva are nevoie de ceva. I-a dat cîte un calmant.
Dimineaþa a sosit mai liniºtitã... Dragul nostru bolnav a dormit puþin, iar noi ieºind în
vîrful degetelor, l-am lãsat sã se odihneascã. Din timp în timp suiam încet pînã la uºã unde
ascultam rãsuflarea lui liniºtitã, de dupã paravanul care era în faþa patului sãu.
Pe la amiazã a luat ceva din mîncarea care i-a adus-o sora Liþa apoi s-a liniºtit din nou.
În acel timp, - noi - Titus, Marini ºi cu mine, ne-am sfãtuit sã nu-l mai lãsãm nici o clipã
singur.
- Vom face toþi trei cu schimbul lîngã el, începînd de acum ºi pînã mîine dimineaþã - zise
Titus. Care sã facem primul?
- Fac eu primul! - rãspunsei eu.
- Pe urmã mã scoli pe mine - zise Titus.
- Iar fr. ta mã scoli pe mine, zise ºi fr. Marini.
- Bine!
T-
De cum se apropia spre searã, mã aºezai pe scaun lîngã pãrintele, la mãsuþa pe care scriam
atunci cînd el îmi dicta minunatele sale scrieri. Luai Biblia lui sã citesc ceva.
Începu sã se întunece afarã. Era februarie, dar încã nu ninsese deloc. Era un cer moale.
Pãrintele deschise ochii, mã privi ºi-mi zise:
- Ce faci?
- Cum vã mai simþiþi pãrinte? - întrebai eu.
Vãzîndu-mã foarte îngrijorat îmi zise:
- Acum mã simt ceva mai bine. Dupã masã inima îmi este ceva mai întãritã. De fapt în
mine toate mãdularele mi-au fost slãbãnoage. Singurã inima mi-a fost tare. Inima le-a dus
pe toate. Acum ºi inima mi-a slãbit. De-abia mai poate. I-a ajuns ºi ei. Slãvit sã fie Domnul
pentru toate.
Mi-am fãcut scaunul mai aproape zicînd:
- Pãrinte, eu aº dori sã-mi vorbiþi mereu, - dar n-aº vrea sã vã obosiþi. Aud bine, chiar
dacã aþi vorbi cît mai încet.
- De-acum mi-au mai rãmas doar puþine sã mai vorbesc. Tot ce aveam sã spun lumii, am
spus. Mulþumesc din toatã inima Domnului care mi-a ajutat pînã aici. Pentru cine va vrea
sã asculte adevãrul, ajunge...
S-a oprit un timp, apoi zise clãtinînd din cap:
- Dar mi se pare cã de acum încolo vremea adevãrului s-a cam dus.
- De ce spuneþi asta pãrinte?
- Dã-mi puþin paharul cu ceai. Îmi este uscatã gura! Sã fii cu luare aminte la ceea ce-þi
spun.
Iarãºi stãtu ºi odihni un timp. Apoi începu rar:

- Pentru cã odatã venitã lumina în lume oamenii au iubit mai mult întunericul decît
lumina pentru cã faptele lor erau rele...
Glasul îi era profund profetic.
- Dumnezeu a trimis bisericii noastre ºi poporului nostru Lucrarea Unicã ºi vãdit
cereascã a Oastei. Poporul a îmbrãþiºat-o cu drag, dar conducãtorii bisericii au respins-o
de la început.
Dacã vor continua sã o respingã s-ar putea ca Dumnezeu sã le-o ia, iar drept pedeapsã
sã îngãduie sã vinã peste ei lucrãri de rãtãcire, de dezbinãri ºi de pierzare. Fiindcã n-au
primit dragostea adevãrului, Dumnezeu le poate trimite lucrãri rãtãcitoare ca sã creadã
minciuna toþi cei ce n-au crezut adevãrul - ºi astfel sã fie osîndiþi, - dupã cum spune sf. ap.
Pavel la Tesaloniceni.
Peste poporul care a respins solia Domnului pot veni vremi de mari necazuri ºi pedepse
fiindcã este un mare pãcat a-L înfrunta pe Dumnezeu luptînd împotriva planului Sãu, cum
au fãcut conducãtorii poporului nostru, contra Oastei Domnului.
Mã gîndesc ºi la fraþii noºtri ostaºi, la conducãtorii fraþilor - ce mare rãspundere au ºi
ei în faþa acestei Lucrãri duhovniceºti.
Cînd vedem pe ce cãi întortocheate ºi grele trebuie sã-ºi caute alþii mîntuirea sufletului
lor, - noi nu ºtim sã mulþumim lui Dumnezeu cã nouã ne-a descoperit o cale a mîntuirii atît
de dreapt ã º i de dul ce cum es t e cea a Oas t ei Domnul ui ... Dar dacã vreodatã fraþii
conducãtori ai Oastei se vor dovedi nevrednici de acest mare dar, cãutînd spre alte cãi,
atunci Domnul, se poate - drept pedeapsã - sã le-o ia pe aceasta ºi sã-i lase apoi sã bîjbîie
dezbinaþi dupã încredinþãri strãine ºi pe cãi rãtãcitoare.
Mã cutremur cînd mã gîndesc ce viitor poate sã aºtepte pe biserica noastrã ºi pe poporul
nostru în urma acestei respingeri... Dar ºi mai mult mã cutremur ce viitor poate sã aºtepte
o Oaste care va respinge Duhul Oastei dintîi.
Parcã ne gãsim în timpul cînd Ierusalimul nu cunoscuse vremea cercetãrii lui... ºi cînd
Mîntuitorul îi profeþea nimicirea apropiatã ºi de neînlãturat...
...Ierusalimul Oastei - Sibiul - face acelaºi lucru astãzi, pe care l-a fãcut la vremea sa,
vechiul Ierusalim, omorîtorul de proroci ºi ucigãtorul cu pietre al trimeºilor lui Dumnezeu...
Tãcu. În camerã se lãsase întunericul demult. Stãteam aºa neîndrãznind sã întrerup cu
nimic cuvintele profetice pe care le ascultam cutremurat. Ascultam pe întuneric...
- Aprinde lumina - îmi zise dupã un timp, încet. ªi mai dã-mi puþin ceai.
Aprinsei lumina slabã de pe noptierã - ºi mã uitai la el.
Mã privea cu niºte ochi plini de ceva care era adînc ºi duioºie ºi milã.
T-
- Dragã Dorz, continuã el, ºoptind rar ºi miºcat - dupã mine va veni rîndul vostru. Mie
în curînd nu-mi vor mai putea face nimic, dar pe voi vã vor urmãri ºi vã vor prigoni fãrã
cruþare din cetate în cetate, ca sã se împlineascã tot ce este scris.
Dar voi sã nu vã temeþi. Nici sã vã lepãdaþi de Domnul ºi nici de Lucrarea Oastei Lui,
care de la început a fost rînduitã la suferinþã ºi la necazuri, dupã cum a fost Domnul nostru
în lumea aceasta.
Sã ºtiþi cã Domnul care a fost cu mine va fi ºi cu voi. Acela care ne-a dat nouã pînã acum
atîtea bucurii ºi biruinþe în necazuri, vã va da ºi vouã biruinþa, cãci El este Acelaºi ºi El este
veºnic Biruitor. Aduceþi-vã aminte de tot ce v-am spus eu ºi v-am scris: cu ochii þintã la
Cãpetenia ºi Desãvîrºirea credinþei noastre, la Isus Biruitorul. Cu El fiþi siguri cã Lucrarea
Oastei Lui va birui, chiar dacã noi va trebui sã cãdem rînd pe rînd...
Sã muriþi crezînd în biruinþa lui Isus Biruitorul, aºa cum sînt gata ºi cum am fost gata ºi eu
totdeauna sã mor crezînd în El.
T-
Întinse mîna spre mine... I-o luai ºi mi-o apãsai pe buze plîngînd, apoi o dusei sub
pãturã. Vãzui lacrimi ºi în ochii lui.
- Sã pãstraþi toate învãþãturile mele întocmai cum vi le-am spus. Eu n-am spus nimic de
la mine, ci în toate am ascultat numai de glasul ºi de Duhul Domnului. M-am strãduit sã vã
dau nu numai Cuvîntul Domnului ci ºi o pildã cum sã-L urmaþi. Sã cãlcaþi dupã Domnul Isus,
pe urmele mele, ca pe urmã sã ne întîlnim mai fericiþi la sfîrºitul luptei noastre lîngã Domnul
Isus în Canaanul Sãu Cel Ceresc.
Oricît aþi avea de suferit, sã nu-L trãdaþi pe Dulcele nostru Mîntuitor Isus Biruitorul. Sã
nu trãdaþi cauza Evangheliei ºi a Bisericii noastre vii, sã nu trãdaþi voluntariatul Oastei, nici
pe pãrintele vostru în Hristos.
Va veni vremea cînd Dumnezeu ºi Adevãrul ne vor face dreptate ºi nouã. Sã aveþi ochii
mereu þintã la Cãpetenia ºi Desãvîrºirea credinþei noastre la Isus Cel Rãstignit... Tãcu din
nou.
Mã miram de unde are atîta putere din cît de slãbit era. Vedeam cît de mult se opinteºte
ca sã vorbeascã. Îmi era teamã de efortul pe care îl fãcea, dar presimþeam cã sînt ultimele
sale cuvinte ºi n-aº fi vrut nici sã se opreascã. Îl ascultam cutremurat. Totul mã înfiora
adînc...
- Ce mulþi erau cîndva ºi cîþi s-au dus Sus pînã la El. Unde sînt acum cei mari ºi lãudaþi
care spuneau cã vor fi statornici pînã la moarte? Acum au trecut ºi ei în tabãra celor ce
aruncã în noi cu pietrele ucigaºe.
Cu mine vor sfîrºi în curînd... dar dacã ºi pe voi cei care rãmîneþi vã vor omorî - s-ar
putea sã nu le mai fie trimiºi alþii... Sã le fie daþi drept pedeapsã numai lucrãtori pierzãtori
ºi lucrãri pierzãtoare.
Tãcu iarãºi suspinînd... Dupã un timp urmã:
- Dar Dumnezeu este nespus de Bun, nemãrginit de Bun... El iubeºte mereu ºi
nãdãjduieºte mereu, chiar ºi pentru cei mai împietriþi. O, cît de nemãrginit de bun este
Dumnezeu...
Apoi tãcu îndelung cu ochii închiºi. Se vedea cã îºi sfîrºise toatã puterea.
- Nu mai vreþi puþin ceai pãrinte? - zisei eu. Dar este prea rece. Mã uitai spre reºoul care
ardea. Sã-l încãlzesc puþin?
- Nu.
- Nu încercaþi sã dormiþi puþin? Aþi obosit vorbind.
Scoase din nou mîna ºi fãcu un semn obosit care pãrea a spune: - de-acum am sã mã tot
odihnesc. ªi o întinse spre mine.
O luai din nou între mîinile mele. Ce albã ºi ce uscatã este! Numai pielea strãvezie ºi
osciorul subþirel ºi topit... Îmi pãrea mai rece decît era normal sã fie.
T-
Nu-mi mai putui stãpîni plînsul: ... O, mînuþa asta sfîntã ºi chinuitã care s-a topit þinînd
sus fãclia luminînd, care a scris atîtea litere de foc ºi de aur ce vor rãmîne veºnic. Care a
ostenit ºi a suferit atît de mult pentru mine ºi pentru mulþi. Care a fãcut atît de mult bine mie
ºi altora. O, inimioara asta care bate tot mai încet...
ªiroaie de lacrimi începurã sã-mi curgã pe obraji prelingîndu-se ºi picurînd pe marginea

patului alb, pe jos, pe mînuþa strãvezie ºi uscatã... care în mîinile mele mi se pãru dintr-o
datã ºi mai nefiresc de rece...
Îmi apãsai din nou, încet ºi moale buzele peste ea ºi apoi o dusei uºor iarãºi sub pãtura
caldã.
Era tîrziu ºi era peste tot o tãcere desãvîrºitã.
Respira încet ºi rar. Se pãrea cã vrea sã doarmã.
Dinspre uºa lui Titus auzii un zgomot uºor. Cred cã nici el nu dormea. Cred cã nici
Marini nu doarme.
Mã uitai la faþa pãrintelui care era mai slabã ºi mai uscatã ca oricînd. Într-o sãptãmînã
s-a topit ca dintr-o datã. Ciudat cã pînã azi dimineaþã se zvîrcolea de dureri, iar acum ce
liniºtit odihneºte de parcã n-ar avea nici un þepuº în corpul sãu.
Mã uitai din nou. Din cele douã adîncituri încercãnate, cei doi ochi altãdatã atît de vioi
ºi de bucuroºi - priveau acum cu o umbrã nepãmînteascã spre fereastrã.
- Fereastra! - zise el destul de tare. Dragã Dorz, deschide toatã fereastra sã vinã aer
proaspãt!
În clipa aceea îmi trecu fulgerãtor prin minte ceea ce scrisese el undeva despre soþia sa
din clipa morþii ei - cã ultimele cuvinte i-au fost ca sã-i deschidã fereastra ºi sã-i vinã mult
aer proaspãt.
Nu ºtiu de ce fãcui dintr-o datã o legãturã limpede între clipa asta ºi aceea de atunci.
Între destinele unora din cei uniþi de Dumnezeu, în ultimele lor clipe sînt atît de tainice
potriviri.
T-
Deschisei toate aripile ferestrei. Afarã era nor, dar nu prea întuneric. Adia un vînt cam
rãcoros.
Dupã ce se aerisi puþin, strînsei iarãºi încet aripile ferestrei la loc, spre a nu se face frig.
Iarãºi crezui cã a aþipit. Dar iarãºi deschise ochii.
- Acum te rog lasã-mã singur! - îmi ºopti stins - vreau sã rãmîn singur! - ºi închise ochii.
Eu stãteam încã în picioare între pat ºi între fereastrã. Cum sã-l las singur aºa? ªi cum
sã nu-l las - dacã mi-a cerut asta! Stãteam nehotãrît - ºi mã uitam la el. Crezui din nou cã
a adormit.
- Du-te ºi te odihneºte ºi tu. E tîrziu! - zise el.
Glasul îi era stins dar plin de o milã stãruitoare.
- Poate mai aveþi nevoie de ceva pãrinte - stãruii eu încet... Nu mi-e somn!
- Nu mai am nevoie de nimic!
- Nu vi-e frig? - încercai eu, ca sã am motiv sã-i pipãi mîinile.
- Acum nu mi-e nimic - ºopti.
Mîinile lui mi se pãrurã ºi mai reci. Le acoperii bine cu pãtura, în timp ce ochii lui mã
priveau ca de foarte departe, ºoptind ca o liniºtire:
- Slãvit sã fie Domnul.
Nu vrui sã-l mai fac sã oboseascã stãruind. ªoptii îndurerat ºi eu: Slãvit sã fie Domnul.
ªi trecui dincolo în camera noastrã, unde era ºi fr. Marini.
Îl gãsii treaz ºi întrebîndu-mã din ochi:
- Ce este?
- Vrea neapãrat sã rãmînã singur - îi zisei încet la ureche (la ureche, fiindcã fr. Marini nu
prea auzea bine). Dar e foarte-foarte slãbit. Mîinile îi sînt foarte reci. Ce sã facem oare?
- Sã-l sculãm ºi pe Tit - zise el.
- Mã duc sã-l scol - sã vedem ce sã facem - zic eu. Poate trebuie sã mergem dupã un
medic.
Trecui uºor din nou prin camera pãrintelui ºi pe lîngã paravanul de pînzã din faþa patului
sãu, ieºii la Titus.
Nu dormea nici el. Mã întîmpinã stînd în capul oaselor.
- Mîinile i-s reci - îi ºoptii ºi lui îndurerat. M-a trimis ca sã mã culc ca sã rãmînã singur.
Ce-i de fãcut oare? N-ar trebui sã mergem dupã un medic?
- Am auzit totul - zise el, mai ales acum cînd þi-a spus sã deschizi fereastra ºi sã-l laºi
singur.
Stãtu puþin ºi ascultarãm spre uºã. Eu lãsasem uºa întredeschisã. Nu se auzi nimic.
- Vino sã mergem încet lîngã paravan, ca sã ascultãm.
Pãºirãm uºor, ascultînd lîngã paravanul subþire de lîngã pat.
Nu se auzea nici o respiraþie!
Trecurãm pe dupã paravan unul de-o parte, celãlalt de alta a patului. Titus îi puse mîna
pe frunte, apoi o duse pe inimã.
- E cald, zise el, la frunte. Apoi la inimã înspãimîntat:
- Nu mai bate!
Strigarãm pe fr. Marini.
Îi strigarãm ºi lui: Pãrinte, pãrinte!... Îi miºcarãm capul ºi mîinile...
- Nimic.
Îi aprinserãm o lumînare la cãpãtîi ºi cãzurãm toþi trei în genunchi lîngã patul
pãrintelui nostru, în cea mai sfîºietoare ºi îndureratã rugãciune dintre toate rugãciunile
vieþii mele.
Mã simþii ca ºi cum un puternic perete care mã apãrase s-a prãbuºit dintr-o datã ºi m-a
lãsat descoperit în bãtaia celor mai grele ºi mai ucigaºe dintre primejdii.
Era ora unu ºi jumãtate, în noaptea spre dimineaþa de sîmbãtã
12 februarie 1938.
Afarã începu sã ningã cu fulgi mari ºi moi, ca un vãl de înmormîntare, sau ca o

mîngîiere...
Ce mãreþ ºi liniºtit intrase în Veºnicie acest uriaº al lui Dumnezeu, solemn ºi calm, ca o
corabie care a luptat o noapte îndelungatã cu înspãimîntãtoarele primejdii ale unei vrãjmaºe
furtuni, - iar acum, în lumina unui strãlucitor rãsãrit de soare, intrã zdrenþuitã dar biruitoare
în Portul Fericit ºi Salvator.
Însã din pricinã cã îi eram încã atît de aproape, nu-i puteam vedea adevãrata lui mãreþie...
T-
De ce oare a vrut atît de mult sã rãmînã chiar singur în ultima lui clipã?
- Nu ºtiu!
Poate pentru ca frumuseþea fericitei sale întîlniri cu Dulcele Isus, Dragul sãu Mîntuitor,
sã-i fie deplin slobodã - iar prezenþa mea ar fi stingherit aceastã intimitate sfîntã...
Poate pentru cã mila ºi iubirea noastrã îi deveniserã prea grele - ºi nu putea suporta
durerea rãmînerii noastre plîngînd.
Poate pentru cã trebuind sã plece, prezenþa mea, iubirea noastrã îl prea reþinea...
- Nu ºtiu!
Dar sînt încredinþat cã în clipa aceea, dupã sufletul lui a venit Însuºi Scumpul Mîntuitor
Isus. ªi cã dacã n-aº fi plecat atunci de lîngã el, ochii mei L-ar fi vãzut aievea ºi cu adevãrat.
- N-am fost vrednic sã-L vãd.
Cele ce s-au petrecut în vremea aceea, au fost nu numai pentru mine ci pentru tot viitorul
ceva de o intensitate unicã ºi de o duratã care va depãºi mereu tot mai larg ºi mai puternic
orice cadru ºi timp. Existã uneori niºte zile care valoreazã cît mii de ani, dupã cum existã
uneori mii de ani care nu valoreazã cît niºte zile.
Poate cã ziua aceea de 12 februarie 1938 era o astfel de zi. ªi numai Domnul Dumnezeu
Singur ºtie dacã mia de ani de dinaintea ei, valora în privinþa evanghelizãrii þãrii noastre cît
ea. Sau dacã în viitorii alþi o mie de ani se va mai naºte în biserica ºi în þara noastrã un astfel
de om ºi o astfel de Lucrare.
ªtie numai Domnul Dumnezeu, dacã nu cumva acest om ºi aceastã Lucrare au fost ultimul
adevãr, ultimul profet ºi ultimul har dat poporului nostru de cãtre mila mîntuitoare a Duhului
Sfînt. Dacã nu cumva dupã aceasta sã nu mai vinã o mie de ani decît întuneric.
T-
Fiecare crimã aduce dupã sãvîrºirea ei o pedeapsã proporþionalã cu valoarea vieþii pe care
a distrus-o ºi cu însemnãtatea adevãrului pe care l-a zdrobit.
Crimele împotriva marilor adevãruri, se ispãºesc prin prãbuºirea în lungile nopþi ale
marilor minciuni. Nopþile acestea trebuie sã fie cel puþin egale cu zilele, cu epocile luminii
pe care au stins-o. Iar urmaºii care vor trebui sã ispãºeascã crima pãrinþilor lor, pot fi de
multe ori generaþii, dupã cum este scris: “... Pentru copiii copiilor lor...” ªi dupã cum s-a mai
întîmplat.
Fiindcã sînt unele pãcate care nu se pot face decît o datã la o mie de ani.
Dar ºi unele minuni tot la fel.

În fruntea luptei noastre
În fruntea luptei noastre

e Steagul Tãu Isus
mîini tot mai neînvinse
îl nalþã tot mai sus
vieþi tot mai viteze
îl poartã mai cu drag
- O, Crucea Ta Isuse
slãvitul nostru Steag!...
Ea arde-n fruntea noastrã

ca focul cel mai viu
sã ne lumine drumul
prin oriºice pustiu
sã ne umbreascã dulce
al arºiþei meleag
frumosul nostru Steag.
Cu el în fruntea noastrã
vom nainta mereu
spre Patria în care
ne-aºteaptã Dumnezeu
cu el vom trece-odatã
al cerurilor Prag
eternul nostru Steag.
Mãrturia - Cap. 15 - Micii contemporani ai marilor oameni Pag. 133
Cap. 15
Micii contemporani ai marilor oameni

Gîndesc cu sufletul durut
la anii ce i-am risipit
- cît am trãit din ce-am ºtiut
cît am ºtiut, din ce-am trãit?...
rea arareori în viaþa ºi în istoria omenirii, cînd venindu-i vremea împlinirii unui mare
P adevãr ºi arãtîndu-se ºi profetul trimes pentru realizarea lui - contemporanii aceluia
l-au înþeles ºi l-au urmat. De cele mai multe ori ºi cei mai mulþi dintre profeþii neamurilor,
au trebuit sã forþeze timpul ºi sã-ºi sileascã pe contemporanii lor spre a primi binele pentru
care veniserã. Iar dacã n-au putut ei sã-i împingã pe contemporanii lor spre viaþã, i-au împins
aceºtia pe ei înapoi spre moarte.
T-
Moise a fost un profet care reuºit sã însufleþeascã pe contemporanii sãi pentru un mare
ideal. Dar Ieremia deºi a fost un profet tot atît de mare ca ºi Moise, totuºi el n-a reuºit.
Urmarea a fost cã dupã Moise, sute de ani, poporul s-a bucurat de libertatea ºi
binecuvîntãrile ascultãrii ºi supunerii faþã de acest trimes al lui Dumnezeu pentru ei.
Iar dupã Ieremia poporul a plãtit tot cu sute de ani de robie ºi de suferinþe, neascultarea
lor arãtatã faþã de profetul ºi trimesul lui Dumnezeu la ei.
T-
Bineînþeles cã atunci cînd Domnul Dumnezeu trimite un steag de dezrobire în vreun popor
sau în vreo generaþie, El îngrijeºte ºi de un purtãtor vrednic al acelui steag, precum ºi de niºte
vrednici însoþitori ºi sprijinitori ai acestuia. Însã o mare rãspundere rãmîne totuºi ºi în seama
contemporanilor acestui stegar, pentru sprijinul pe care trebuie sã-l dea la rîndul ºi la locul
lor ºi ei ideii înnoitoare pe care o reprezintã steagul ºi stegarul trimes lor.
Pag. 134 Mãrturia - Cap. 15 - Micii contemporani ai marilor oameni
Condiþiile ºi nevoile care au cerut apariþia acestuia sînt evidente ºi cunoscute, mai mult
sau mai puþin fiecãrui ins, membru al acelui popor, al acelei comunitãþi, dupã cum robia
poporului din vremea lui Moise era cunoscutã ºi suportatã cu greu de cãtre fiecare dintre fiii
poporului Israel.
Deci ei simþeau cu ardoare ºi nevoia izbãvirii de sub ea... Prin urmare datoria de a se alipi
de profetul trimes ºi de a-l ajuta cu tot sufletul lor pe Moise, omul lui Dumnezeu cel dovedit
în stare a conduce poporul spre dezrobire, - o aveau cu toþii în aceeaºi mãsurã ca Moise,
trimesul providenþial ales pentru asta.
Desigur cã nu toþi fiii poporului au simþit în aceeaºi mãsurã dorinþa aceasta în sufletul lor,
nici n-au participat în aceeaºi mãsurã cu Moise la aceastã jertfã. Dar cea mai mare parte a
conducãtorilor poporului, au simþit ºi au participat la fel cu el. De aceea a ºi reuºit aºa de
frumos planul lui Dumnezeu cu ei.
T-
Cu David, în vremea lui, a fost tot la fel.
Numai David singur fãrã de vitejii care l-au sprijinit cu tot sufletul lor, ºi fãrã
devotamentul oºtirii ataºatã cu toatã dragostea ºi credincioºia ei faþã de el - nici chiar David
cu toatã vitejia lui nu ar fi reuºit atît de frumos în minunatele lui izbînzi.
ªi cu toþi marii viteji ai lui Hristos a fost la fel.
T-
La venirea Domnului Isus, ca Mîntuitor pe pãmînt, El Însuºi a avut nevoie de o puternicã
echipã de ucenici, cu care sã porneascã la munca ºi lupta Evangheliei. Pentru cã oricît de
viteaz ºi de bine pregãtit este un purtãtor de steag, el are totdeauna nevoie de o grupã de
însoþitori hotãrîþi ºi curajoºi.
La îndrãzneaþa luptã pentru curãþirea templului, cînd trebuiau alungaþi hoþii ºi cãmãtarii
care se înstãpîniserã acolo, Isus mergea în fruntea unei echipe de doisprezece sprijinitori
foarte hotãrîþi. În faþa atîtora, desigur cã n-a mai îndrãznit nimeni sã se împotriveascã. Dar
dacã numai unul singur ar fi fost, poate cã totuºi altfel s-ar fi desfãºurat lucrurile.
T-
Cînd sfîntul apostol Pavel a pornit la marea lucrare de cucerire a lumii pentru Hristos ºi
Evanghelia Sa, a avut ºi el nevoie de niºte împreunã-lucrãtori adînc devotaþi lui Hristos ºi
Cauzei Sale. ªi Harul lui Dumnezeu i-a dãruit pe acei viteji ostaºi ai lui Isus, cu care a putut
lucra ºi izbuti atît de frumos apostolul Pavel.
Desigur este un mare dar de la Dumnezeu sã poþi afla niºte însoþitori înzestraþi de Duhul
Sfînt cu înþelepciune ºi virtuþi sufleteºti deosebite - ºi sã fie în acelaºi timp ºi niºte oameni
de totalã încredere ºi statornicie în aceeaºi învãþãturã ºi credinþã. Cînd sufletele lor sînt
sincere ºi smerite, harul lui Dumnezeu îi face totdeauna sã fie niºte binecuvîntaþi biruitori.
T-
Desigur cã totdeauna, împotrivirile diavolului faþã de o Lucrare a lui Dumnezeu, vor fi
ºi ele pe mãsura importanþei acestei Lucrãri. Satana îºi adunã împotriva oricãrei oºtiri a lui
Hristos, cel puþin tot atîtea puteri ale sale.
Dar în aceastã luptã cu el, ºi-i asociazã ºi pe oamenii lumii acesteia. În inimile inferioare,
pãcatul de orice fel totdeauna stãpîneºte, iar cel în care stãpîneºte un pãcat, devine prin
înrudirea pãcatului sãu, un asociat al diavolului împotriva lui Hristos. Fiecare om care trãieºte
în pãcat este un cap de pod pe unde satan porneºte totdeauna atacurile lui împotriva lui
Dumnezeu.
T-
Frumosul stegar ºi viteazul erou al Adevãrului de la Oastea Domnului, o datã trecut în

Veºnicie, nici mort ura lor tot nu l-a iertat. N-au vrut sã-i facã nici cea mai sumarã ceremonie
de înmormîntare, pînã ce mai întîi au scos de pe cadavrul sãu în a patra zi dupã moarte, haina
sa preoþeascã în care noi îl îmbrãcasem cînd l-am aºezat în sicriu.
Ci numai dupã ce doi ciocli ai primãriei i-au sfîºiat haina cea neagrã cu care era îmbrãcat,
ºi a rãmas în cãmaºa albã, abia atunci protopopul Emilian Cioran a fost învoit de cãtre
mitropolitul rãzbunãtor sã-i poatã face o scurtã slujbã în curtea redacþiei ºi sã tragã clopotul
catedralei o singurã datã pentru el.
Aºa s-a rãzbunat ºi pe cadavrul sãu, mînia neiertãtoare a rãzbunãtorului mitropolit. Oricît
i se ceruse iertare, - el n-a iertat.
Acuma îºi primeºte ºi el undeva rãsplata faptelor sale.
T-
Dupã ce a terminat cu pãrintele Iosif, nemaiavînd ce-i face, dupã cum el însuºi ne
profeþise în ultimele lui cuvinte - toatã mînia loviturilor celui ce nu cunoºtea iertarea, s-a
abãtut asupra noastrã, slabii, puþinii ºi neputincioºii urmaºi ai pãrintelui martirizat.
Doar patru sãptãmîni am mai putut apãrea cu gazeta Glasul Dreptãþii, dupã înmormîntarea
pãrintelui - ºi sabia ucigaºã dirijatã dintre zidurile mitropoliei, a tãiat dintr-o datã ºi capul
Glasului Dreptãþii - a acestui ales profet curajos ºi supãrãtor.
Cu toate cã directorul Stoichiþã avea ºi el destule relaþii printre nãlþimile din Bucureºti,
rãzbunãtorul era dezlãnþuit ºi nu cruþa nici un mijloc spre a-ºi umplea mãsura nedreptãþilor
sale. ªi nimeni nu-l întrecea nici în rãutate nici în viclenie, cînd era vorba de astfel de
abuzuri. De fapt numai într-o vreme cînd domneºte undeva silnicia ºi corupþia, se pot sãvîrºi
astfel de crime. Fiindcã atunci de sus ºi pînã jos, nu se gãseºte nimeni cãruia sã-i fie fricã de
Dumnezeu ori de lege ºi nici ruºine de oameni, ca sã aibã respect pentru adevãr ºi curaj
pentru dreptate.
T-
Cînd directorul Stoichiþã ne-a arãtat ordinul cenzurii de sistare a gazetei ne-a spus cu
neputincioasã revoltã:
- Mitropolitului i-a reuºit încã o crimã... nimeni nu mai are tãria sã-i reziste nicãieri.
Tipografia va cãdea ºi ea în mîinile lui. Nu mai puteþi face nimic. Toate merg din rãu în mai
rãu ºi Singur Dumnezeu mai ºtie unde se va ajunge. Deocamdatã aceasta este situaþia ºi noi
nu mai putem face nimic.
I-am mulþumit adînc recunoscãtori acestui nou Cirinean care - ca ºi Octavian Metea cu
Ecoul - pusese ºi el umãrul la o parte de drum sub crucea calvarului nostru, tocmai în
momentul cînd era cea mai mare nevoie.
Slãvit sã fie Domnul care ne-a dãruit aceastã foaie tocmai atunci cînd era cel mai necesar.
Am avut astfel prin ce sã comunicãm cu fraþii ºi sã consemnãm toatã desfãºurarea acelor
zguduitoare ºi însemnate întîmplãri. Dumnezeul rãsplãtirilor nu-l va uita nici pe el cum nu-i
va uita nici pe ceilalþi de dinainte sau de dupã - care au mai ajutat în vreun fel, aceastã
Lucrare a Evangheliei Sale ºi a Numelui Sãu, atît de încercatã în toate felurile chiar de la
începuturile ei. ªi noi le vom fi totdeauna recunoscãtori.
T-
Din toate pãrþile þãrii soseau iarãºi scrisori de protest ºi cereri sã facem din nou tot ce
putem pentru a nu înceta alimentarea poporului cu hrana Cuvîntului Sfînt.
Am alcãtuit iarãºi liste cu subscripþii ca ºi în urmã cu Isus Biruitorul ºi le-am trimis prin
þarã ºi în strãinãtate pentru ca fraþii ºi cititorii sã le semneze ºi sã le trimitã la Guvernul din
Bucureºti pentru eliberarea apariþiei publicaþiilor Oastei.
S-au strîns mii de semnãturi ºi s-au trimis multe dosare cu cererile acestea la Bucureºti
- în zadar însã. Ce scrisese Pilat, scris rãmînea. Nimeni nu mai revenea ca sã schimbe nimic.
S-au mai pãstrat încã multã vreme pe undeva o parte din aceste dosare cu listele de subscripþii
de atunci.
T-
Rãmaºi fãrã nici un mijloc de existenþã ºi de rezistenþã în Sibiu eu ºi fr. Marini ne-am zis
într-o zi:
- Noi doi, aici nu mai putem face absolut nimic. Mitropolitul, prin Vonica face tot felul
de presiuni pentru intimidarea ºi coruperea noastrã, spre a lichida definitiv orice continuare
a lucrului Oastei.
Fraþii ne cer hranã tipãritã, iar cenzura ne urmãreºte ºi împiedicã tot ce am putea face.
Viorel ºi Titus se ascund de noi ºi fac tot felul de fapte slabe, compromiþînd numele
Oastei ºi al pãrintelui.
Dacã mai rãmînem aici nu numai cã nu putem face nimic, dar ne punem în primejdia de
a fi învinuiþi ºi noi de cine ºtie ce fapte ale lor. Mai bine sã mergem sã încercãm în altã parte,
un mijloc prin care sã putem apãrea undeva cu o publicaþie pentru fraþii ºi cititorii noºtri.
Atunci eu am plecat spre Beiuº.
Dupã plecarea mea din Sibiu, fratele Marini a plecat ºi el acasã la ai lui în Sãsciori.
De acasã fiecare mergeam în misiuni printre fraþi ºi ne preocupam de o nouã gazetã.
Contactul personal pe teren cu cititorii noºtri, era un mijloc fericit pentru mai adînca
apropiere ºi cunoaºtere între noi. Pînã acum prea puþin putusem face misiune personalã prin
þarã, pentru cã tot timpul eram solicitaþi de lucrul la redacþie. Acum nemaiavînd cuvîntul scris
- îl foloseam pe cel vorbit, pe care încã cenzura nu ni-l putea opri. Aceste prilejuri erau o
mare mîngîiere ºi bucurie pentru noi toþi, fiindcã cei mai mulþi dintre cititorii ºi fraþii noºtri
nu ne vãzuserã încã faþa niciodatã.
T-
În vara anului 1938 am încercat ºi am gãsit eu întîi la Oradea posibilitatea unei publicaþii.
Era acolo un ziar Gazeta de Vest pe al cãrei director George A. Petre îl cunoºteam. Am
convenit cu el sã ne acorde tipãrirea la ziarul sãu a unui supliment duminical sub titlul Ogorul
Domnului - iar noi în schimb îi ofeream miile noastre de adrese precum ºi o sumã pentru
achitarea costului acestui supliment.
Bucuros atît de publicitatea pe care ºi-o fãcea în felul acesta în þarã ºi în lume, precum
ºi de ajutorul material oferit de noi, George A. P et re s -a învoit ºi astfel am început
colaborarea. Eu lucram zilnic partea noastrã în birourile ziarului sãu de la Oradea atît cu
redacþia cît ºi cu administraþia.
Au apãrut astfel trei numere pentru trei duminici, dar al patrulea n-a mai apãrut nici din
Ogorul Domnului. George A. Petre fiind ºi el cleric, a fost chemat ºi mustrat drastic la
episcopie, punîndu-i-se în vedere sã sisteze imediat suplimentul duminical pentru noi.
ªi astfel s-a mai adãugat o cruce în cimitirul profeþilor cu glas supãrãtor pentru Irod.
T-
În timpul lucrului de la Oradea, ne-am fãcut totuºi un prieten, pe directorul întreprinderii
Grafica cea mai mare tipografie de acolo. Cu el am continuat apoi tipãrirea mai multor cãrþi,
calendare ºi broºuri cu care am umplut o vreme iarãºi golul cerinþelor frãþeºti. Astfel au
apãrut atunci douã ediþii din cartea de cîntãri, una cu note, una fãrã, apoi mai multe cãrþi de
poezii ºi meditaþii de ale noastre, precum ºi de ale altor fraþi ca Eftimiu Florea, Ion
Tudusciuc, Ion Capãtã, Simion Paraschiv - ºi alþii.
T-
Între timp, cãutînd mereu, am gãsit la Cluj pe pãrintele Vasile Chindriº, un preot cãlugãr
greco-catolic, care avea la parohia Iris o micã tipografie precum ºi autorizaþia unei gazete
Viaþa Creºtinã - pe care o scotea din cînd în cînd într-un format ºi un tiraj foarte mic. El nu
prea avea nici darul scrisului ºi nici cititori. Dar avea foarte multã voinþã ºi dorinþã de a lucra
ceva pentru Domnul.
Acest preot foarte zelos ºi întreprinzãtor, a fost foarte bucuros cînd i-am propus o
colaborare. El avea tipografie ºi autorizaþie, dar n-avea cititori, iar noi aveam ce îi lipsea lui,
aºa cã repede am convenit sã începem sã lucrãm noi sub autorizaþia lui, gazeta pentru fraþii
noºtri.
În felul acesta noi aveam acum un avantaj pe care nu-l avusesem mai înainte. Preotul
Chindriº fãcînd parte dintr-un alt cult creºtin, mitropolitul ortodox nu-l mai putea urmãri.
Superiorii sãi greco-catolici aveau oameni pînã sus în Guvern - ºi la caz de nevoie nu era uºor
de luptat cu ei. În afarã de asta, el nu mai era sub îndrumarea lui Bãlan.
Preotul Chindriº din colaborarea cu noi avea un avantaj ºi mai mare întîi material, apoi
ºi moral, fiindcã întreprinderea lui mergea în plin. Era adevãrat cã toatã tipografia lui era doar
o maºinã micã foarte veche, acþionatã manual de o roatã mare la care învîrtea uriaºul Ion,
servitorul parohiei, ca un adevãrat motor. La caz de nevoie însuºi pãrintele Chindriº învîrtea
cu succes, fiind ºi el destul de puternic ºi tînãr pe atunci.
T-
În Ardeal, era ºtiut cã pe atunci aproape jumãtate de populaþie era de confesiune
greco-catolicã, iar Lucrarea Oastei Domnului încã de la început s-a rãspîndit într-o mare
mãsurã ºi printre credincioºii acestei confesiuni. Pãrintele Iosif i-a îmbrãþiºat cu mare
dragoste ºi pe fraþii greco-catolicã, simþind de la început cã mesajul Oastei Domnului, fiind
adresat întregului nostru popor, undeva în final prin aceastã Lucrare evanghelicã s-ar fi
realizat în chipul cel mai fericit ºi reunificarea adevãratã a celor douã confesiuni româneºti.
Deci de la început s-a fãcut o puternicã sudurã sufleteascã între toþi membrii Oastei din
ambele confesiuni.
Superiorii confesiunii greco-catolice de la Blaj care se ridicaserã în primii ani contra
Oastei Domnului, socotind-o ºi pe aceasta ca pe un nou instrument al rivalilor lor ortodocºi
de la Sibiu, cu care erau în nesfîrºite lupte ºi certuri, vãzînd noul curs evanghelic pe care i-l
da Oastei pãr. Trifa, ei ºi-au schimbat întreg acel fel rãu ºi bãnuitor de vedere, începînd acum
sã vadã chiar cu simpatie lupta pãrintelui Iosif, care detesta orice confesionalism - ºi n-au mai
împiedicat cu nimic înrolarea credincioºilor lor în Oastea Domnului. Ci dimpotrivã au
binecuvîntat-o.
T-
Cu timpul întreagã atmosfera din confesiunea greco-catolicã devenise chiar favorabilã
Oastei Domnului, întrucît între conducãtorii lor spirituali erau mulþi oameni luminaþi de o
mare corectitudine ºi valoare moralã - care vedeau în perspectivã marele rost al acestei cereºti
Lucrãri de mîntuire ºi luminarea întregului nostru popor.
Unul dintre aceºtia, Dumitru Neda, profesor, consilier mitropolitan ºi redactorul organului
oficial al Blajului Unirea fusese chiar delegat al bisericii greco-catolice sã aducã salutul lor
la sicriul pãrintelui Iosif, considerat ºi de cãtre ei ca un mare sol al lui Hristos în poporul ºi
în credinþa noastrã. El l-a sãrutat atunci pe frunte ºi a rostit cu ochii plini de lacrimi unul
dintre cele mai frumoase ºi înãlþãtoare cuvinte ºi cea mai miºcãtoare apreciere pentru munca
ºi jertfa lui.
Ce contrast uriaº între felul cum s-au comportat faþã de acest mare profet al lui Dumnezeu
una ºi cum cealaltã dintre aceste douã confesiuni! Ce frumos s-a comportat cea consideratã
strãinã - ºi ce urît cea care profitase de toatã avuþia lui sufleteascã ºi de cea pãmînteascã.
În aceste condiþii am început lucrul la Cluj în toamna anului 1939. Foaia Viaþa Creºtinã
apãrea sãptãmînal în 4-6 ºi 8 pagini mari. De sãrbãtori chiar ºi 10-12 pagini. Se mai angajarã
lucrãtori la tipografie ºi încã un ajutor lui Ion cel care învîrtea la roata tipografiei. Întreagã
familia preotului Chindriº avea acum de lucru.
Noi, fratele Marini ºi eu, ne aºezasem cu chirie într-o casã de pe Strada Rãzboieni, nr. 12,
nu departe de biserica Iris ºi de tipografia pãrintelui Chindriº.
Îndatã foaia ce începu sã aparã cu regularitate, fraþii prinseserã încredere ºi avînt, iar
legãtura noastrã se refãcu deplin. Începurãm iarãºi sã primim zilnic zeci de scrisori cu veºti
despre mersul lucrului sfînt, cu invitaþii la adunãri, la nunþi, la consfãtuiri frãþeºti în toatã
þara, pentru rezolvarea feluritelor probleme în marea noastrã familie duhovniceascã.
T-
Noi ne organizasem munca în aºa fel încît sã putem face faþã la toate, atît aici la redacþie
cît ºi la misiunile prin þarã. Aceste treburi le împlineam la început mai greu pînã ce am putut
pune lucrurile la punct, în ce privea mersul redacþiei.
Dupã aceea începusem sã putem face faþã la redacþie unul singur. Celãlalt putea fi liber
pentru partea cealaltã a misiunii prin þarã printre fraþi, unde era atîta nevoie ºi atîtea cerinþe,
pentru reorganizarea ºi îmbãrbãtarea Lucrãrii Domnului.
Am convenit sã facem cu rîndul aceste douã lucruri. Cînd eram eu la redacþie pleca fr.
Marini în misiune. Cînd venea el plecam eu.
Toate acestea ne costau ºi aici multe cheltuieli, cum ne costaserã ºi la Sibiu. Împreunã cu
plãtitorii buni prin care se susþinea Lucrarea, veniserã ºi plãtitorii rãi care ne creau aceleaºi
neajunsuri. Dar eram fericiþi cã totuºi puteam respira ºi cã puteam primi atîta cît sã acoperim
treburile imediate ale lucrului. Salar n-am putut sã încasãm nici aici, cum nu putusem nici la
Sibiu.
T-
Ocazional ne vizitau zilnic mulþi fraþi ºi colaboratori din þarã ºi încãperea redacþiei
noastre era mereu plinã de fraþi ºi surori, cu care petreceam fericite clipe de rugãciune ºi
consfãtuiri. Uneori acestea deveneau frumoase ºi fericite adunãri frãþeºti, mai ales cu tineretul
din loc sau împrejurimi. Una dintre grijile deosebite pe care le aveam fiind chemarea ºi
încadrarea tineretului în toate muncile Domnului. Tot sufletul meu era înflãcãrat de dorinþa
de a atrage pe cît mai mulþi tineri mai ales în munca scrisului sfînt. ªtiam cîtã însemnãtate
are cuvîntul scris ºi vedeam ce puþini scriitori ºi poeþi credincioºi aveam.
Cãlãuzit de gîndul acesta publicam în gazetã sute de poezii pe care le primeam din þarã,
pe cele mai multe refãcîndu-le aproape complet, în scopul de a-i încuraja pe toþi sã scrie, în
speranþa cã poate cîþiva dintre ei se vor alege ºi se vor impune ca excepþii ºi talente. Au ºi
fost unii într-adevãr care s-au ales, dar nici unul n-a devenit pînã la urmã ceea ce speram.
T-
Îmi amintesc bine cã în luna August 1939 eram eu de rînd la redacþie, fratele Marini
plecase pe cîteva sãptãmîni în misiune prin Basarabia pe la Orhei unde era atunci pãrintele
Vladimir ºi fratele Romanenco - doi harnici ostenitori ai Domnului care îl invitaserã pentru
lucru ºi pentru un timp de odihnã acolo. Fratele Romanenco avea un conac ºi o moºie
frumoasã la Voinova, iar în jurul lui erau niºte sate cu mulþi fraþi. Luna aceea a fost ultima,
pentru cã peste cîteva zile fr. Romanenco a trecut pe neaºteptate în veºnicie, apoi a început
rãzboiul pustiitor care a frînt multe gînduri frumoase pe totdeauna.
Printre scrisorile pe care le-am primit în una din aceste zile, îmi amintesc de o scrisoare
care venea din partea unui tinerel, copil de trupã la muzica unui regiment din oraºul Sf.
Gheorghe, jud. Ciuc. Textul scrisorii îl reproduc aici pentru cã acest tinerel ne va da multe
speranþe dar ne va face ºi mai multe necazuri:
Mã numesc Moldoveanu Nicolae - scria el - în vîrstã de 17 ani, orfan de tatã, nãscut în

com. Movileni, jud. Tecuci ºi sînt copil de trupã la o muzicã militarã din oraºul Sfîntul
Gheorghe jud. Ciuc. Doresc foarte mult sã citesc gazeta dv. pe care am vãzut-o la cineva în
comuna mea cînd am fost în concediu acasã. Dar eu nu am bani sã plãtesc abonamentul însã
voi vinde suplimentul de lapte pe care îl primesc aici ºi voi achita preþul gazetei. Deci vã rog
sã-mi trimiteþi ºi mie foaia dv.
T-
Mi-a tresãrit înduioºatã inima la cele citite, gîndindu-mã cît doream ºi eu în urmã cu zece
ani ºi cît aº fi dat ºi eu sã pot primi o astfel de gazetã. M-am gîndit cã poate din acest tinerel
va ieºi un om de mare folos pentru Lucrarea Domnului, ºi i-am scris îndatã chiar atunci:
Dragã Niculiþã, am primit scrisoarea ta ºi îþi vom îndeplini îndatã dorinþa ta. Te rog sã
nu-þi vinzi mîncarea ta, ci fii liniºtit cãci de aici eu îþi voi trimite sãptãmînal din fiecare
numãr de foaie cîte cinci exemplare gratuit ca sã ai ºi sã mai dai ºi la acei dintre colegii tãi
care vor dori sã o citeascã. Scrie-ne dacã vei primi foaia ºi dacã mai ai vreo nevoie pe care
þi-am putea-o împlini...
ªi am semnat scrisoarea cu numele meu ºi adresa redacþiei.

T-
A rãspuns îndatã foarte fericit ºi recunoscãtor.
Pe urmã a avut nevoie imediat de toate cãrþile noastre, apoi de altele ºi altele. Mi-a tot
scris, iar eu i-am tot rãspuns tot anul acela. Poate el mai are încã aceste scrisori ºi acum.
De Crãciun îmi amintesc cã-mi scria dorinþa lui sã vinã odatã la Cluj cã n-a fost niciodatã
ºi doreºte ca sã ne vadã. Va primi permisie pînã dupã Anul Nou. Sã-i scriu dacã poate sã ne
afle.
I-am scris sã vinã. ªi îndatã dupã Crãciun am vãzut intrînd într-o zi în redacþie un tinerel
subþirel ºi nãltuþ, îmbrãcat în haine militare ºi cu o trompetã sub braþ.
A salutat respectuos ºi stãtea în picioare la uºã, timid ºi cu ºapca în mînã.
- Tu eºti Niculiþã Moldoveanu? - am sãrit eu bucuros, vãzînd încurcãtura lui. Vino mai
aproape ºi fii mai curajos. Apoi arãtîndu-l fr. Marini i-am zis: acesta este tînãrul de care þi-am
spus. Iar lui i-am zis:
- Hai dã mîna cu fratele Marini, sã te cunoascã ºi el. Acum vei rãmîne la noi iar mîine
vom merge cu toþii la niºte adunãri frãþeºti pe aici nu departe la Ciubanca, Ciubãncuþa ºi
poate ºi în alte pãrþi.
T-
Îmi amintesc cã a plecat cu noi la adunãrile de care vorbeam. Dar încã de la plecare am
avut cu el un necaz. El ne-a spus sã nu-i scoatem bilet de tren fiindcã el era militar, are bilet
de voie ºi nu plãteºte trenul. Dar îndatã dupã pornirea trenului conductorul voia sã-l dea jos,
fiindcã biletul lui de voie nu era valabil pe ruta asta. A trebuit sã plãtesc pentru el o amendã
în tren.
Dupã douã zile, la întoarcere veneam pe jos ºi era noapte. Treceam tocmai prin satul
Olpreþ ºi mergeam cu grijã pentru cã acolo jandarmul ne pîndea sã ne facã rãu. Mergînd,
fratele Marini era înainte cu încã cineva, iar Niculiþã în urmã cu mine. Îmi amintesc cã mã
tot provoca la discuþie despre împãrãþia de o mie de ani, despre rai, despre iad, despre suflet...
toate întrebãri puse nu ca sã afle ci ca sã afirme. Am înþeles îndatã ºi supãrat cã lucrurile
astea erau nu numai citite de el prin cãrþile mileniste ci chiar ºi pãtrunseserã în inima lui.
Argumentele pentru ele vedeam nu numai cã le cunoaºte bine, dar ºtie sã le ºi foloseascã chiar
pe un oarecare ton de contrazicere.
Dupã ce un timp destul de lung am cãutat cu rãbdare ºi cu dragoste sã-l conving, iar el
tot nu se da bãtut, i-am zis odatã supãrat, retezîndu-i-o scurt:
- Auzi Niculiþã, tu lasã rãtãcirile astea cui n-are altceva mai bun de fãcut ºi ocupã-te de
cîntare. Cîntarea este chemarea ta. Iar dacã nu înþelegi, sã ºtii cã mã supãr pe tine.
T-
Am avut pe o clipã impresia iubitoare cã acest copil este un suflet nesincer stãpînit de un
duh strãin. Am avut chiar îndemnul sã mã scap de el chiar mîine, trimiþîndu-l la locul lui de
unde venise ºi sã-l las acolo în pace pentru totdeauna...
El presimþind probabil cã va urma ruperea noastrã, vãzînd cã m-a supãrat, s-a prefãcut cã
îi pare rãu ºi pe urmã n-a mai deschis vorba despre asta deloc, ca sã-mi lase mie impresia cã
l-am convins.
Un foarte însemnat învãþãmînt ar fi trebuit sã trag eu încã de atunci ºi anume:
- întîi cã nu trebuia sã-mi pun cu atîta grabã mîinile peste nimeni,
- iar în al doilea rînd cã nu trebuie sã neglijez prima impresie, prima înºtiinþare pe care
mi-o fãcuse inima despre acest suflet de om.
În Sfînta Evanghelie se spune cum Mîntuitorul a respins odatã pe niºte oameni pentru cã
prima Lui impresie despre ei (din felul cum i-a vãzut venind la El) era cã ei sînt nesinceri ºi
nu vin din convi ngere º i din dragoste ci vin din anumite interese fireºti ( L u c a 9 ,
57-62) .
T-
O, dacã am asculta ºi noi mai cu multã grijã de inima noastrã cînd Duhul Sfînt din ea ne
înºtiinþeazã despre anumiþi oameni ºi anumite adevãruri cu care ne întîlnim!
T-
Cînd am ascultat de primul îndemn venit în inimã, de înºtiinþarea primei impresii despre
un om sau despre o lucrare - nu m-am înºelat niciodatã. Dar cînd am ascultat de celelalte
îndemnuri care au venit apoi îndatã sã justifice, sã lãmureascã, sã argumenteze - atunci
totdeauna m-am înºelat.
Cu privire la lucruri te convingi mai repede fiindcã ele n-au cuvîntul cu care sã te mintã
ca oamenii. Dar cu privire la oameni trebuiesc uneori treizeci de ani pînã te încredinþezi cã
într-adevãr cel cu care ai întins pîinea ta atîþia ani în acelaºi blid, era de fapt un vînzãtor ºi
un vrãjmaº, nu un frate.
T-
Sfãtuiesc deci pe toþi cei care vor mai vrea sã înveþe ceva din tot ce am pãþit eu, sã ia bine
seama la toate aceste amare experienþe.
- Nu vã puneþi mîinile cu grabã peste nimeni! Cînd sfîntul Pavel spune asta lui Timotei
cred cã ºi el fusese ars destul de usturãtor de mulþi... Nu t oþi cei care vi n î n m reaj a
Evangheliei sînt peºti nevinovaþi - mulþi sînt ºerpi veninoºi.
- Nu credeþi chiar toate vãicãrelile celor care se prea tînguiesc, nici dragostea celor care
vã prea laudã, nici rîvna ºi prietenia celor care se aratã prea zeloºi pentru voi ºi pentru
Domnul. Aceºtia adesea sînt vicleni.
- Þineþi seama bine de prima impresie ºi ascultaþi cu atenþie de înºtiinþarea inimii, cînd
vã întîlniþi cu cineva.
- Fiindcã lumina ºi îndemnul care vã vine prima datã în inimã, sînt totdeauna de la
Dumnezeu... Eu aºa le-am aflat.
- Cînd asculþi de primul îndemn nu te înºeli niciodatã. Dar cînd n-am ascultat de acesta,
eu am avut sã mã cãiesc adeseori amar.
T-
Unii fiindcã nu ascultã de prima impresie - cînd vine o a doua stau la îndoialã. Apoi trag
la sorþi, tîrguindu-se cu încredinþãrile lor.
Nimic bun nu iese nici din asta. Sorþul niciodatã n-a lãmurit bine nimic, ci numai a
încurcat ºi mai rãu adeseori.
Dacã umbli prin credinþã, cu un cuget curat, fiind atent ºi ascultãtor la înºtiinþãrile
Duhului - atunci nu vei avea nevoie niciodatã sã tragi nehotãrît la sorþi. Duhul te va
încredinþa limpede ce ai de fãcut.
Cînd ai mereu nevoie sã tragi la sorþi, asta înseamnã cã n-ai niciodatã o încredinþare
adevãratã, ci eºti un om nehotãrît.
Cînd ai o adevãratã încredere în Dumnezeu nu mai ai nici nevoie ºi nici voie niciodatã
de tragerea la sorþ, care este un obiect al celor puþin credincioºi (Iacov 1, 22-25) .
Cînd asculþi de primul îndemn, n-o sã mai faci nici experienþe amare urmate apoi de
zadarnice pãreri de rãu.

Sã nu-þi uiþi legãmîntul!
Sã nu-þi uiþi legãmîntul sã nu þi-l uiþi - îþi spun

cã-ai sã-l regreþi odatã plîngînd ca un nebun
ºi-ai sã strãbaþi pustiuri topindu-þi ochii goi
dar dragostea zdrobitã în veci n-o-nvii napoi.
Sã nu-þi uiþi datoria spre Sfîntul Dumnezeu

cã nu-i o altã vinã s-o ispãºeºti mai greu
ºi-ai sã boceºti odatã cu sufletul arzînd
dar vremea ta trecutã n-o mai întorci nicicînd.
Sã nu-þi uiþi aºteptarea acelor ce te plîng

cã ai s-o simþi ca jarul arzîndu-þi sînul stîng
ºi-ai ocoli pãmîntul sã poþi mai da de-acel
ce þi-ar ierta pãcatul sã poþi scãpa de el.
Sã nu uiþi niciodatã ce-i unic ºi divin

cã toatã viaþa-n urmã þi-o vei neca-n venin
dorindu-þi orice moarte pe zi de mii de ori
nici suportînd viaþa - ºi nici putînd sã mori.
...Ci þine-þi legãmîntul ºi dragostea frumos

aºa sã mergi cu ele în faþa lui Hristos
cînd mulþi se duc la iadul amarelor mustrãri
tu nalþã-þi legãmîntul spre veºnice cîntãri.
Mãrturia - Cap. 16 - Existã un echilibru Pag. 143
Cap. 16
Existã un echilibru
În veci nu poate fi iertare pentru pãcatul nimãnui
cînd nu-i cãinþã pe mãsura mãrimii ºi-adîncimii lui
acel ce-ºi calcã legãmîntul nesocotind tot ce-a iubit
doar c-o egalã suferinþã va ispãºi ce-a sãvîrºit.
n toate lucrãrile lui Dumnezeu, existã un echilibru fãrã de care viaþa n-ar putea sã
Î existe. Fãrã de care dreptatea nu s-ar putea face ºi ordinea nu s-ar putea pãstra. Fãrã
de care totul s-ar prãbuºi într-un haos ºi o moarte veºnicã.
Cînd pãcatul se înmulþeºte stricînd echilibrul ºi înclinînd cumpãna, atunci ori trebuie sã
se înmulþeascã harul care sã-l ierte,
ori trebuie sã vinã pedeapsa care sã-l ispãºeascã
ori focul care sã-l ardã.
T-
În anii aceia de dinaintea celui de-al doilea rãzboi mondial, pãcatul se întinsese ºi se
înmulþise pretutindeni în toate pãrþile ºi de toate felurile.
La redacþia unei gazete ºi mai ales religioase, unde se adunau zilnic tot felul de ºtiri din
þarã ºi din lume, trec prin faþa sufletelor celor ce lucreazã acolo toate evenimentele vieþii. Se
deruleazã ca într-un film oamenii ºi lucrurile, stãrile ºi vremurile, din care oricine care
cunoaºte adînc tainele Cuvîntului Sfînt al lui Dumnezeu, îºi poate da uºor ºi limpede seama,
în lumina acestui Cuvînt, la ce orã din Ceasul Vremii se gãseºte lumea atunci.
Din toate cele ce se petreceau de cîþiva ani, se vedea cu îngrijorare cum se agraveazã toate
lucrurile în lumea întreagã ºi la fel ºi în þara noastrã.
Pãcatele politice, pãcatele sociale, pãcatele religioase ºi toate celelalte de toate felurile
tot mai multe ºi mai mari, trãgeau din ce în ce tot mai greu apãsînd în cumpãna dreptãþii ºi
strîmbînd echilibrul lumii spre dezastrul total.
Pag. 144 Mãrturia - Cap. 16 - Existã un echilibru
Lumea era ca un butoi plin cu dinamitã la care din toate pãrþile se lucra sã i se aprindã
fitilul. Un simþãmînt cã se apropie un mare cataclism apãsa pe toate sufletele oamenilor... În
fiecare zi creºteau ºi se înmulþeau presimþirile rele.
În toate þãrile Europei se fãceau mari miºcãri de trupe ºi intense pregãtiri de rãzboi.
Conducãtorii popoarelor rosteau cuvîntãri rãzboinice ºi peste tot se auzea zãngãnit de arme.
În þara noastrã, încã din martie 1939 începuserã concentrãrile ºi construirea de tranºee ºi
cazemate pe frontiere ºi interior.
T-
Fratele Marini deºi era bolnav ºi reformat de la armatã totuºi fu chemat ºi el pentru o
comisie medicalã. Dar constatîndu-se inaptitudinea lui faþã de orice efort militar, dupã cîteva
zile i s-a dat drumul clasat definitiv ca inapt ºi eliberîndu-l astfel total pentru lucrul
Domnului.
Cu mine lucrurile erau mai complicate, dar Dumnezeu le simplifica.
Pe la jumãtatea lunii martie 1939 am fost chemat la o concentrare la Comandamentul
Diviziei din Oradea unde îmi încheiasem stagiul în 1937. Trimis cu un subofiþer undeva spre
Munþii Sãlajului pentru niºte rechiziþii de cai ºi cãruþe, m-au surprins niºte vremi cu lapoviþã
ºi frig cãlãtorind ud într-o cãruþã descoperitã zile ºi nopþi prin frig.
Am rãcit rãu de tot ºi dupã cîteva zile m-am îmbolnãvit iar ca ºi în 1934 foarte grav,
trebuind sã fiu adus cu salvarea la spitalul militar din Oradea.
Iarãºi izbucnind vechiul meu reumatism poliarticular acut, þinîndu-mã la pat pentru trei
sãptãmîni cu o temperaturã ºi o stare alarmantã, tot în oraºul unde mai suferisem ºi în 1934.
Dupã o slabã ameliorare am fost lãsat într-un lung concediu medical. Acesta m-a ajutat
sã merg din nou la lucrul Domnului pînã în septembrie 1939, cînd lucrurile s-au agravat cu
agresiunea germanã care pornise atacul împotriva Europei. Atunci am fost concentrat ºi eu
din nou.
Dar înainte de plecarea din Cluj, hotãrîsem aici cu fraþii o mare adunare. Presimþeam cã
de mulþi fraþi ne vom despãrþi în curînd ºi pe totdeauna. - ªi doream ca sã rãsune încã o datã
puternic Cuvîntul Domnului în oraºul Cluj unde lucrasem un an încheiat. ªi sã ne mai
revedem o datã cu fraþii înainte de a se agrava situaþia din þarã ºi din lume.
Adunarea a fost anunþatã prin gazetã pentru 3 septembrie.
Încã din ajun au început sã vinã mari mulþimi de fraþi din toate pãrþile, dar mai ales din
Nordul Ardealului ºi din Maramureº.
Dupã programul mai restrîns din seara de 2 ºi dimineaþa de 3 septembrie din biserica Iris,
îndatã dupã masã ne-am încolonat pe jos, am parcurs toatã distanþa încolonaþi într-un ºir lung,
toþi cei aproape douã mii de fraþi ºi surori, cu steaguri ºi tãbliþe cu numele localitãþilor - pînã
în centrul Clujului la Casa Armatei.
Acolo am avut un bogat program þinînd ore în ºir prin cuvîntãri, cîntãri ºi rugãciuni
înflãcãrate ºi miºcãtoare ca la un prilej de mare rãscruce a vieþii ºi a istoriei noastre, dupã
cum s-a ºi dovedit cã era.
Deºi timpul era ploios ºi rece, totuºi demonstraþia noastrã a avut o reuºitã deplinã. Toþi
locuitorii Clujului adunaþi pe strãzi ºi pe la ferestrele caselor de pe lungul parcurs al
coloanelor noastre, au putut avea o bunã mãrturie despre Lucrarea Oastei Domnului. Fraþi ºi
surori au împãrþit de-o parte ºi de alta multe foi volante, gazete ºi cãrþi în tot drumul
coloanelor noastre.
Aceasta a fost o ultimã chemare puternicã la Domnul care a rãsunat în acel Cluj peste care
în curînd aveau sã vinã vremurile grele ale cedãrii, apoi cele ºi mai grele ale rãzboiului...
Cîteodatã bunãtatea Domnului mai face o ultimã chemare înainte de potop, ca oricine mai
are urechi de auzit ºi inimã de ascultat, sã mai intre în ultimul moment în corabia mîntuirii
înainte de a se închide definitiv uºa.
ªtie numai Bunul Dumnezeu cîþi au prins momentul acela. T-
A urmat apoi un an din care cîte o lunã eram concentrat pe diferite zone, iar altã lunã în
concediu. Toate concediile le-am petrecut în lucru la redacþia din Cluj sau în misiune prin
þarã.
Singuri noi doi eram cei care trebuia sã tragem la jugul cel mai greu în privinþa asta, dar
Domnul ne-a dat mare putere atunci ºi Lucrarea Domnului a crescut nu numai în numãr ci ºi
în putere ºi roade.
T-
Ne-am înþeles cu preotul Chindriº ca el sã tipãreascã foaia cu titlul vechi Viaþa Creºtinã,
iar noi sã scoatem o a doua ediþie ca supliment sub titlul Misionarismul Vieþii Creºtine. Foile
vor apãrea tot în patru pagini cu singura diferenþã cã la Viaþa Creºtinã doar pagina întîia va
fi schimbatã purtînd articole semnate de scriitori de ai lor. Celelalte pagini vor fi cele scrise
de noi în Misionarismul Vieþii Creºtine. De fapt ei nu aveau decît doar cîteva zeci de abonaþi,
pe cînd noi aveam multe mii. Numai sã avem ºi noi grijã ca ºi celelalte pagini ale noastre -
sã fie oarecum mai accesibile prin conþinutul lor ºi celorlalþi cititori.
T-
În afarã de gazeta din Cluj, noi am mai continuat sã tipãrim atît la Oradea cît ºi la Cluj
o serie de cãrþi ºi calendare, fãcîndu-ne un adevãrat depozit de literaturã în Cluj ºi alimentînd
de aici toatã mulþimea fraþilor cu tot ce ne cereau: cãrþi, Biblii, calendare, etc.
Astfel cã în septembrie 1940, cînd s-a rãspîndit cu iuþeala fulgerului vestea cedãrii
Ardealului de Nord cãtre Ungaria - noi aveam în Cluj o mare cantitate din aceste cãrþi.
În acele zile eram concentrat undeva pe lîngã Ocna Mureºului - la Unirea.
T-
Am cerut ºi am primit cîteva zile de concediu spre a mã duce la Cluj sã vedem ce putem
face cu evacuarea celor ce le aveam acolo. Dar în condiþiile cumplite de atunci n-am putut
evacua aproape nimic. Doar cîte douã cãlãtorii am fãcut fiecare cu cîte douã coºuri în care
ne salvam doar ceva din lucrurile strict personale, niºte corespondenþã ºi registrele cu adresele
abonaþilor ºi desfãcãtorilor noºtri.
Poºta nu primea nimic.
Calea Feratã la fel.
- Tot ce puteam duce noi cãlãtorind permanent pe scãrile sau tampoanelor trenurilor
supraaglomerate, - era ca nimic. Aºa cã am renunþat, lãsînd acolo în seama familiei Chindriº
care rãmînea la Cluj, tot avutul nostru adunat acolo. ªi plecînd doar cu ce era pe noi, ne-am
întors în þarã ºi acasã.
În tot rãul acesta a fost totuºi ºi un bine. Tot depozitul nostru de cãrþi ºi Biblii rãmas
acolo la Cluj a fost grînarul de la care s-au alimentat apoi în toþi cei patru ani cît a durat
ocupaþia strãinã, fraþii noºtri din Ardealul cedat ºi din Vechea Ungarie.
Cînd dupã cinci ani noi am revenit din nou la Cluj sã mai aflãm ceva din munca noastrã
- nu mai era nimic. Familia preotului Chindriº ne-a spus cã totul a fost devastat ºi distrus în
timpul rãzboiului ºi a ocupaþiei.
ªi astfel a trebuit sã pornim a treia oarã cu toate de la început...
T-
În ianuarie 1941 eram concentrat la Comandamentul Diviziei Blindate din Bucureºti.
În timpul acesta am fãcut cunoºtinþã mai îndeaproape cu biserica evreilor creºtini care pe
atunci îºi avea adunãrile în Strada Mihai Bravu iar ulterior în Strada Olteni. Lucra acolo un
predicator anume Richard Wurmbrandt, Rozemberg ºi altul anume Magne Solheim.
Auzisem despre aceºti evrei creºtini încã din ianuarie 1938 cînd pe la patul pãrintelui Iosif
din Sibiu trecuse unul dintre conducãtorii evreilor creºtini din Iaºi anume Isaac Feinstein.
Impresia pe care mi-a lãsat-o atunci acest om, care s-a rugat fierbinte la cãpãtîiul pãrintelui
ºi i-a arãtat în cel mai miºcãtor fel admiraþia ºi dragostea sa pentru tot ce a lucrat ºi a suferit
el pentru Numele ºi Evanghelia Domnului Isus - m-a fãcut sã nu-l mai uit niciodatã.
Prin aceastã impresie i-am vãzut apoi totdeauna ºi pe ceilalþi fraþi evrei creºtini!
Ce mult conteazã impresia pe care o lasã un credincios pe unde trece, despre credinþa ºi
despre fraþii lui! Din pricina acestei impresii, oamenii pot vedea ori bine, ori rãu Lucrarea
Domnului din care sîntem noi. Depinde de felul cum ne-am purtat noi acolo, de felul cum s-a
purtat primul credincios care i-a vizitat.
T-
Acum cînd îi întîlneam eu pe evreii creºtini aievea aici la Bucureºti - m-am apropiat de
ei cu gîndurile cele bune pe care mi le lãsase exemplul frumos al fratelui Feinstein atunci la
Sibiu. În simpatia mea faþã de ei îi vedeam ca pe întregul popor Israel, care va aduce Zorii
Fericitei Veºnicii Profeþite.
Dar ºi ei, cînd m-au vãzut, mi-au arãtat de la început o mare ºi sincerã bucurie, fiindcã
aveau printre ei de mult cunoºtinþã despre lucrãrile mele ºi despre numele meu.
Astfel am început sã-i cunosc îndeaproape pe unii dintre ei. Pentru mine fiind mai
deosebiþi ºi mai aleºi decît orice alþi credincioºi, fiindcã ºi ei aveau parte de aceleaºi suferinþe
de la cei din neamul lor, cum aveam noi de la ai noºtri. ªi suferinþa te apropie de cel care
sufere la fel cu tine, mai puternic de mii de ori decît veselia.
În total am stat în Bucureºti atunci timp de trei ani. În aceºti trei ani am fost dus multe
luni ºi pe front, dar cînd am revenit în þarã, tot acolo lucram la serviciul unitãþii militare.
Astfel cã multã vreme am petrecut în adunãrile ºi familiile evreilor creºtini, mai ales în a lui
Wurmbrandt, ºi de aceea i-am cunoscut mai îndeaproape doar pe cei care erau în familia lui.
Pastorul Solheim era norvegian ºi avea conducerea misiunii norvegiene din Bucureºti care
avea sub patronajul ei pe evreii creºtini. El era un om respectuos, dar tãcut ºi distant. Soþia
sa ºi copiii sãi, erau cam la fel. N-am simþit niciodatã o apropiere caldã a mea faþã de ei ºi
tot aºa au fost ºi ei faþã de mine.
T-
Cu Wurmbrandt ºi casa lui însã era altceva. N-am întrebat niciodatã de trecutul lor, dar
felul în care se arãtau acum faþã de mine ºi faþã de toþi cei ce veneau în casa lor, m-a
impresionat plãcut. Trecuserã ºi ei prin multe suferinþe care îi frãgezise sufleteºte - ºi îi
simþeam foarte asemãnãtori cu fraþii din Oaste.
T-
În timpul cît fãceam serviciul militar în Bucureºti - prin natura acestui serviciu umblam
adesea pe la Direcþia Presei. Acolo am cunoscut un funcþionar superior cu care discutînd
dorinþa mea de a scoate o revistã literarã ºi de informaþie creºtinã la Beiuº, i-am cerut ajutorul
pentru obþinerea unei astfel de autorizaþii.
Cu ajutorul lui am obþinut autorizaþie pentru editarea revistei Familia Creºtinã cu redacþia
la Mizieº în casa pãrinþilor mei.
Cu ianuarie 1941 am ºi început redactarea ºi tipãrirea acestei reviste. Primul numãr în 24
de pagini a fost o biruinþã frumoasã. L-am lucrat împreunã cu fr. Marini care se stabilise
acasã la noi la Mizieº.
Tipãream aceastã revistã lunar în 16-20 de pagini la tipografia Doina din Beiuº, cu
proprietarul cãreia eram prieten.
De la tipografie, revista o aducea tatãl meu Constantin, încãrcatã în carul lui tras de cei
doi boi frumoºi ai lui înaintea cãrora mergea el pe jos avînd toatã grija sã nu se întîmple
nimic rãu. Acum, prin harul lui Dumnezeu ºi tata devenise credincios ºi lucra pentru Domnul
cu dragã inimã tot ce putea face ºi el.
Adusã acasã, revista era împãturitã, împachetatã ºi adresatã pentru expediþie. La toatã
munca asta de obicei luau parte ºi cîþiva tineri din Mizieº, care îl ajutau pe fr. Marini.
Cînd totul era gata, pachetele cu reviste ºi cãrþi erau iarãºi încãrcate în carul cu cei doi
boi - înaintea cãrora tata mergea ºi mai cu grijã. Fratele Marini sus în car ºedea pe pachetele
încãrcate ºi mîna boii, pînã la poºta din Beiuº, de unde se expediau în toate pãrþile þãrii ºi
lumii. Mai aveam încã mulþi abonaþi ºi în strãinãtate - în Europa, America ºi chiar ºi în
Australia...
Era o priveliºte unicã, minunatã sã vezi cum cei doi boi frumoºi ºi curaþi legãnau carul
încãrcat cu revistele ºi cãrþile Domnului, mergînd dimineaþa prin soarele rãsãrind abia
vãzîndu-se prin lanuri, ducînd atîta luminã cîtã ne dãruise Dumnezeu spre cele patru pãrþi ale
lumii, care o aºteptau. Pãrea carul cu Chivotul Legii strãlucind, trimis poporului sfînt care
îl aºtepta...
Aceasta a durat aºa lunã de lunã pînã prin anul 1943, cînd printr-un ordin al Cenzurii -
la insistenþa vechiului nostru vrãjmaº - a fost suspendatã ºi Familia Creºtinã.
T-
Rãzboiul cuprinsese toate þãrile. Þara noastrã intrase ºi ea în rãzboi din luna iunie 1941.
Unitatea de motorizate ºi tancuri la care eram mobilizat ºi eu, era printre primele trimise spre
front. Primul contact cu aviaþia inamicã l-am luat încã înainte de a ajunge la Prut. Dupã aceea
primejdiile rãzboiului, ne-au urmãrit în toate felurile zi ºi noapte, umblînd dintr-o parte în
alta de-a lungul sectorului nostru de front. Fiind singura mare unitate de maºini ºi blindate,
eram într-o continuã miºcare ºi luptã cînd aici, cînd colo de-a lungul liniei frontului. Fiind
mai tot timpul cînd în deplasãri cînd în lupte - am trecut prin mii de primejdii de moarte, din
care numai puterea Domnului Isus m-a izbãvit, uneori fãcînd minuni izbitor de puternic
vizibile pentru asta.
Am avut în toatã vremea aceea niºte experienþe atît de cutremurãtoare cu Dumnezeu.
Primejdiile fiind nemãsurate, tot aºa erau ºi izbãvirile. Nu mi-ar ajunge nici timpul ºi nici
locul sã le înºir. Nu pot alege una cãci au fost atîtea. Dar din toate ºi zilnic se închega tot mai
fericitã umblarea ºi pãrtãºia mea cu Domnul Isus în aºa fel încît toate aceste nemãsurate
izbãviri deveniserã o singurã mare izbãvire continuã. ªi toate multele minuni deveniserã o
unicã ºi mare minune. Trecînd prin sute de situaþii grele, bombardamente de aviaþie, tiruri de
artilerie, ploi de gloanþe - am scãpat totuºi neatins de nici o schijã ºi de nici un glonþ.
T-
Trimis într-o delegaþie la Iaºi în iulie 1941 am trecut anume ºi pe Strada Dancu nr. 1 unde
ºtiam adresa fr. Feinstein cu redacþia revistei sale Prietenul la care ºi eu colaborasem. Speram
sã-l gãsesc pe el acasã.
Însã am ajuns acolo în momentul cel mai tragic. La Iaºi tocmai avusese loc la sfîrºitul lui
iunie îngrozitorul pogrom. Mii de evrei fuseserã strînºi în vagoanele unui lung tren marfar,
înghesuiþi grãmadã unii peste alþii, cu praf de var pe jos, fãrã apã, fãrã mîncare, cu uºile ºi
geamurile legate în sîrmã ghimpatã ºi acoperite, purtaþi zile ºi nopþi dintr-o parte în alta a
þãrii urlînd de sete, de foame, de chinuri - pînã au murit cu toþii în acest îngrozitor iad...
ªi printre ei fusese ºi fr. Isaac Feinstein, acel minunat copil al lui Dumnezeu care fãcuse
atîta de mult bine pentru Numele ºi poporul Domnului Isus. Soþia lui ºi cei ºase copii erau
zdrobiþi de durere. I-am mîngîiat ºi ne-am mîngîiat numai cu rugãciunea ºi cu lacrimile.
Cît de neînþelese sînt cãile îngãduinþei Domnului ºi cît de mare este uneori preþul cu care
rãscumpãrãm nu numai rãul ci ºi binele pe care îl facem pe pãmînt.
Am mai cunoscut atunci un grup de tineri evrei creºtini în casa fr. Feinstein - Duþu
Moscovici, Milan Haimovici, Bianca Bringer, Monica, Malci... Filip, Izi ºi alte multe suflete
scumpe de fraþi în Isus.
Pe unii i-am mai regãsit dupã cîtva timp la Bucureºti în biserica lor de pe Strada Olteni.
Pe vãduva fr. Feinstein ºi pe orfanii lor însã nu i-am mai întîlnit. Îndatã ce au putut au
plecat în Elveþia. Dar tragedia lor, unitã cu a tuturor celorlalþi evrei uciºi ºi chinuiþi fãrã nici
o milã de fiara apocalipticã dezlãnþuitã, - m-a înfiorat ºi m-a strãpuns pînã în fundul
sufletului. Nici pînã astãzi groaza nu mi-a trecut, nici rana nu mi s-a închis, nici rugãciunea
nu mi i-a uitat.
T-
De-a lungul frontului apoi ºi de-a lungul anilor acelora am vãzut ºi am auzit atîtea
grozãvii de acestea încît mi se pãrea cã trec printr-un vis rãu, printr-un coºmar cumplit,
printr-un iad ireal... Fiindcã nici cu ochii ºi nici cu mintea nu-mi puteam crede cã se pot
întîmpla astfel de fapte.
Dar iatã cã s-au putut. De-a lungul frontului, mii de oameni uciºi în luptele la baionetã.
Dealurile cu grîu nesecerat pînã prin August, puþind îngrozitor din cauza grãmezilor de soldaþi
morþi ºi rãmaºi neîngropaþi, ciuguliþi de roiurile de ciori ºi corbi, care se lãsau ºi zburau în
grãmezi negre... Apoi mîncaþi de roiurile de muºte mari ºi negre aproape la fel ºi ele de mari
ºi de negre... Apoi de viermi miºunîndu-le prin ochi, prin gurã, prin maþe...
Sau femei, copii, bãtrîni ºi tineri nevinovaþi, uciºi ºi aruncaþi prin ºanþuri sau cãlcaþi de
cai, de cãruþe, de tancuri, în fuga lor îngrozitã din faþa frontului ºi a fiarelor. Toþi putrezeau
aruncaþi prin ºanþurile drumurilor - ca sã nu împiedice circulaþia, - ca niºte hoituri de cîini,
amestecaþi cu hoituri de cai morþi de povarã sau de bombardamente. Vara umflaþi, iarna
îngheþaþi...
Ceva mai tîrziu, din caii încã neputreziþi, oamenii înfometaþi începurã sã taie bucãþi de
carne ºi sã mãnînce.
T-
La începutul anului 1942 într-un concediu trecînd de pe front prin Bucureºti pe la fr.
Wurmbrandt, el mi-a încredinþat un manuscris anume Pãcatele Evreilor rugîndu-mã sã-l
tipãresc la Beiuº sub numele meu, deoarece sub numele lui evreiesc nu s-ar fi putut tipãri.
Prigoana împotriva evreilor era necruþãtoare. La toate pãcatele lor ºi ale pãrinþilor lor le
venise o ispãºire îngrozitoare. În broºurica lui fr. Wurmbrandt se spunea tocmai acest lucru,
dar dupã asta era acolo o chemare cãtre toþi evreii aceºtia încercaþi, ca sã se întoarcã la
Mîntuitorul Hristos, Singurul care îi poate salva din nenorocirea de acum... Apoi totul se
încheia cu o înºtiinþare cutremurãtoare despre niºte necazuri ºi mai mari care ar putea sã vinã
peste ei dacã nici acum nu vor vrea sã asculte glasul ºi înºtiinþarea Domnului Isus Hristos,
Singurul ºi Adevãratul Mesia.
- Tipãreºte-o te rog! îmi sise el. Este de cea mai mare importanþã acum sã le spunem
acestor oameni adevãrata cauzã a îngrozitoarelor suferinþe care au dat peste Israel... Singura
lor salvare din aceste necazuri este Hristos. Cei ce vor asculta, - Dumnezeu va avea milã de
ei. Iar cei ce nu vor asculta - cel puþin sã ºtie.
E acum una dintre cele mai mari datorii a voastre a credincioºilor dintre neamuri, faþã de
poporul lui Israel în moºtenirea cãruia voi aþi intrat acum prin harul pe care ei l-au respins...
Era un foarte bun ºi frumos lucru al fr. Richard.
T-
Ajuns acasã am dat-o imediat la lucru, spre a-i putea face corectura ºi a o putea termina
ºi expedia la ei, înainte de terminarea concediului meu. Nu voiam sã las fr. Marini riscul
publicãrii acestei cãrþi, fiindcã bãnuiam cã va avea niºte urmãri primejdioase... Am scris pe
ea: Tipãritã de Traian Dorz.
Într-adevãr, la o sãptãmînã dupã ce trimisesem cu cineva broºura tipãritã la Bucureºti, iar
fr. Wurmbrandt o expediase în diferite pãrþi din þarã - m-am pomenit într-o dimineaþã chemat
la Poliþia de Siguranþã din Beiuº.
M-am prezentat ºi am fost introdus imediat în biroul ºefului - comisarul Borza. Pe masa
lui am vãzut un pachet cu vreo 50 de exemplare din broºura Pãcatele Evreilor - confiscate
zicea el la Cernãuþi. Revista purtînd pe ea numele meu ºi al tipografiei - uºor au identificat-o
ºi cei de acolo o trimiserã pentru cercetãri la Beiuº.
Douã ceasuri am fost anchetat pentru asta, fiind interogat asupra tuturor relaþiilor,
cunoºtinþelor, legãturilor mele cu evreii, despre scopul publicãrii acestei broºuri, despre
numele ºi adresele celor cu care aveam legãturã.
Am vorbit cît am putut mai puþin ºi am tãcut cît am putut de mult. Iar la urmã dupã
declaraþia scrisã ºi mai pe scurt, mi s-a dat drum ul cu ameninþarea de proces ºi alte
consecinþe. Peste trei zile va trebui sã mã prezint din nou la poliþie la el.
Dar peste trei zile expira concediul meu - ºi plecam pe front. De acolo nu mã mai puteau
aduce fiind la o unitate din prima linie. Iar dupã cîtva timp totul s-a clasat astfel cã pentru
acele Pãcate eu n-am suferit decît puþin. Deºi la drept vorbind parcã nu mi-ar fi pãrut rãu sã
sufãr ºi eu ceva mai mult pentru pãcatele evreilor, deoarece atîþia mari fii ai acestui popor,
au suferit atît de mult ºi pentru pãcatele mele. Mai ales Cel mai Mare Fiu ieºit din Israel, Isus
Hristos Domnul ºi Mîntuitorul nostru al tuturor.
T-
Am trecut astfel în douã veri ºi douã ierni pînã în martie 1943, prin toate grozãviile
acestui rãzboi...
Zile ºi nopþi am fost cu unitãþi angajate în lupte, deºi eu fiind gradat aveam o misiune de
lucru la unul din birourile Comandamentului Diviziei - totuºi treceam mereu prin toate
primejdiile morþii. În opriri sau deplasãri, expuºi mereu bombardamentelor aviaþiei, tirului
artileriei, focului partizanilor, - moartea putea fi sigurã la orice pas.
Ajunºi în încercuiri, uneori fãrã mîncare, alteori fãrã apã, prinºi de ploi ºi de furtuni, de
zãpadã ºi de ger... Îngheþaþi ºi flãmînzi, nedormiþi de zile ºi nopþi, hãrþuiþi ºi ameninþaþi în
toate felurile, departe pe un pãmînt strãin ºi vrãjmaº - numai minunile Bunului Dumnezeu,
care mã însoþea necurmat, mi-au salvat viaþa, fãrã sã fi fost nici atins mãcar de vreo schijã
sau glonþ, deºi uneori am trecut printre ele cãzînd ca grindina în jurul meu. De fapt ºi arma
cu care am luptat eu tot timpul a fost numai stiloul ºi maºina de scris.
T-
Unitatea cu care am fost pe front, trecînd prin toatã desfãºurarea luptelor crîncene din
stepele Donului - prin încercuirile ºi retragerile îngrozitoare din noiembrie 1942 pînã în
martie 1943, era doar o ruinã cînd am ajuns retrãgîndu-ne pînã la Nipropetrovsk. Acolo
unitatea a fost opritã pentru refacere. Iar eu fiindcã lucrasem la Biroul Adjuntaturii ºi
avusesem în grijã memoriile Ofiþerilor Diviziei, precum ºi dosarele de avansãri ºi decoraþii
- am fost trimis cu aceste documente secrete ºi importante în þarã.
Împachetate în douã lãzi mari, am fost îmbarcat cu ele la tren la Nipropetrovsk ca sã le
ducem Marelui Cartier General la Bucureºti.
Astfel mi-am luat rãmas bun, i-am lãsat acolo pe toþi ceilalþi care mai rãmãseserã dintre
cei cu care suferisem împreunã de-a lungul rãzboiului pînã aici - ºi am plecat numai cu
caporalul Rãdoi.
T-
În timpul iernii grele prin care trecusem în aceste cumplite retrageri, mã îmbolnãvisem
de vechea mea maladie ºi zãceam tîrîndu-mã pe picioare, deoarece nu voiam sã rãmîn cine
ºtie pe unde de unitatea mea, pînã ce vom ajunge cu toþii undeva sã ne stabilim în refacere.
Domnul a voit sã fiu delegat astfel pentru venirea aceasta în þarã. Dupã îndeplinirea
misiunii mele am mers la o Comisie Medicalã de la Permanenþa Diviziei noastre din
Bucureºti.
Aceastã comisie m-a trimis acasã într-un concediu medical de o lunã. Dupã luna aceasta
la o altã înfãþiºare m-a clasat inapt pentru serviciul militar din cauza bolii mele de inimã, care
se agravase.
T-
M-am întors de pe front decorat cu Crucea Serviciului Credincios, singura decoraþie pe
care o aduceam pe pieptul meu, în locul unde purtasem odatã cruciuliþa Oastei pe care mi-o
pusese pe inimã conducãtorul meu duhovnicesc ºi pãrintele meu Iosif Trifa, cu puþin înainte
de plecarea lui în marele concediu de odihnã ºi de rãsplatã din ceruri.
Acum decoraþia militarã mi-o pusese pe piept ºeful meu de la serviciul unde lucrasem, cu
mulþumirea lui pentru felul credincios cu care am servit unitatea mea în toate împrejurãrile
prin care trecusem.
M-a miºcat simbolic denumirea: Crucea Serviciului Credincios...
T-
La terminarea misiunii mele, comandantul Permanenþei de la Bucureºti, privindu-mi
decoraþia ºi semnîndu-mi de primire, mi-a dat mîna ºi m-a felicitat pentru îndeplinirea
credincioasã a misiunii mele pînã la capãt.
Cu inima bãtîndu-mi puternic m-am gîndit atunci ºi m-am rugat ca ºi la terminarea
misiunii mele de pe pãmînt în Oastea Domnului meu Ceresc, cînd mã voi întoarce la Marele
Cartier General al Conducãtorului meu din Ceruri, sã pot avea pe pieptul meu, deasupra
inimii mele tot Crucea Serviciului Credincios pentru El ºi Cauza Evangheliei Sale.
Atunci Marele meu Comandant ºi Dumnezeu Isus Hristos, sã mã îmbrãþiºeze sãrutîndu-mã
pe ranele obrajilor mei îndureraþi ºi pe lacrimile ochilor mei obosiþi, sã-mi spunã cu bucurie
fericitã:
- Bine slugã bunã... intrã în bucuria Domnului tãu.
Aceasta ar fi toatã rãsplãtirea mea cea foarte mare, dupã care - am spus ºi am scris de
atîtea ori - n-aº mai dori o altã rãsplãtire niciodatã.
O Doamne Isuse, ajutã-mi Te rog.

Cine-ºi pierde
Cine-ºi pierde mîna dreaptã

cum mai face-o cruce
cine-ºi pierde soþul vieþii
jugul cum ºi-l duce?
Cine-ºi pierde ochiul oare

lumea cum s-o vadã,
cine-ºi pierde legãmîntul
fraþii cum sã-l creadã?
Cine-al lui genunchi ºi-l pierde

cum sã se mai roage,
cine-ºi pierde calea sfîntã
oare unde trage?
Cine-ºi pierde pãrtãºia

dulce-a rugãciunii
cum va mai scãpa din groaza
iadului minciunii?
Cine-ºi pierde limpezimea

inimii din sine
cu ce Doamne sã mai afle
calea cãtre Tine?
Cine-ºi pierde-aripa sfîntã

cum o sã mai zboare,
- cine ºi le pierde toate
Doamne, greu mai moare...
Mãrturia - Cap. 17 - Mereu prin ape tulburi Pag. 153
Cap. 17
Mereu prin ape tulburi

Cum strînge rãdãcina piatra pe vîrful bîntuit de vînt
aºa mã strîng de Tine Doamne, aici în locul unde sînt
cu toate fibrele fiinþei întinse, încordat mã þin
sã nu mã smulgã sã mã ducã rafalele de vînt hain
sã-mi sîngere, sã-mi crape faþa, sã mã întindã sã scrîºnesc
- dar sã mã þin, sã nu mã smulgã
acest vrãjmaº de vînt cîinesc...
e-a lungul anilor de rãzboi, stãpînirea þãrii înãsprea din ce în ce tot mai mult mãsurile
D împotriva credincioºilor adevãraþi, urmãrind adunãrile ºi activitatea lor cu tot mai
multã vrãjmãºie împotriva lui Hristos. Rînd pe rînd tot mai mulþi fraþi ºi surori gãsiþi în
adunãri, erau pîrîþi de preoþi sau alþi slujbaºi - ºi luaþi de cãtre jandarmi sau poliþiºti care îi
bãteau, îi amendau ori îi trimiteau în judecata Curþii Marþiale...
Mulþi fraþi ºi surori, chiar mame cu copii au avut multe de suferit în anii aceia crînceni,
din toate pãrþile þãrii.
Eram încã pe front, nu mult dupã întîmplarea mea cu Pãcatele Evreilor, cînd am aflat cã
fr. Marini, fiind în misiune prin judeþele Moldovei, a fost gãsit pe la niºte adunãri ºi arestat
de jandarmi în mai multe rînduri.
În satul Nãmoloasa, dupã ce fusese luat la postul de jandarmi ºi anchetat cu brutalitate, ºeful
postului voia sã-l trimitã sub escortã pe jos pînã la Tribunalul Judeþean, cale de multe zeci
de km. ªi numai cu mare greutate l-a salvat o sorã învãþãtoare din localitate, punîndu-se ea
garanþie ºi zãlog pe ea însãºi în locul lui.
Sosit din nou în altã adunare cu fraþii din Comãneºti a fost arestat împreunã cu mai mulþi
fraþi ºi surori ºi trimiºi în judecata Curþii Marþiale care i-a condamnat la 6 luni închisoare ºi
o mare amendã în bani.
Pag. 154 Mãrturia - Cap. 17 - Mereu prin ape tulburi
Era încã în închisoare cînd eu am fost demobilizat. Am fost la el ºi la fratele cu care mai
era închis, vizitîndu-i în închisoare. Lucrau undeva la o cancelarie, fiind scutiþi de alte munci,
din cauza bolii lor. Acolo s-au putut împrieteni într-un fel cu administratorul închisorii, prin
care am obþinut permisiunea directorului sã ducã la închisoare cãrþi religioase pentru deþinuþi.
Mi-au comunicat aprobarea direcþiunii ºi îndatã dupã ajungerea mea acasã am trimis prin
poºtã pe adresa penitenciarului cîteva pachete cu cãrþi, reviste ºi Biblii.
Într-o vreme apãrea la Bucureºti editatã de Direcþia Penitenciarelor o revistã lunarã cu un
conþinut foarte bogat moralizator ºi educativ pentru deþinuþi, la care colaborasem ºi noi
înainte. Ne-am bucurat cã puteam face ceva pentru cei aflaþi acolo în nenorocire ºi am mai
fãcut astfel de încercãri trimiþînd gratuit cãrþi religioase ºi Biblii ºi la alte penitenciare din
þarã. Unele le-au primit ºi ne-au rãspuns cu mulþumiri. Altele le-au respins. Cred însã cã au
fost multe suflete care au aflat pe Domnul ºi în urma acestor seminþe aruncate acolo.
T-
În toatã þara continuau totuºi adunãrile, cu toate cã gazetele mitropoliei nu încetau
sãptãmînã de sãptãmînã sã ne împroaºte cu tot felul de învinuiri ºi de batjocuri, aþîþînd
împotriva noastrã pe toþi slujbaºii atît ai bisericii cît ºi ai Statului. Nimeni nu ne mai spuneau
ostaºi ai Domnului ci numai eretici, schismatici, sectari, trifiºti - ºi tot felul de numiri
batjocoritoare. Eram daþi spre urmãrire prin ordine circulare cãtre poliþie ºi jandarmi, care
trebuiau sã ne împiedice ºi sã ne pedepseascã oriunde am fi gãsiþi. Eu ºi cu fr. Marini eram
amintiþi cu numele, iar cãrþile ºi revistele noastre la fel. Cenzura trebuia sã împiedice orice
tipãriturã în care ar fi apãrut numele nostru.
Astfel fu opritã ºi revista Familia Creºtinã, dupã aproape trei ani de apariþie într-o
perioadã din cele mai grele. Fãcuse ºi ea o lucrare frumoasã ºi umpluse cu cinste un gol în
anii aceia de mari necazuri atît pentru poporul nostru cît ºi pentru Lucrarea Domnului.
T-
Rãzboiul ceruse o mare parte de jertfe ºi din vieþile fraþilor noºtri din Oastea Domnului.
Un mare numãr dintre cei mai buni fraþi ºi luptãtori ai Domnului Isus, au rãmas morþi pe
cîmpurile de luptã sau în prizonierat. Suflete alese de fraþi neuitaþi au trecut la Domnul în
împrejurãrile acelea, cei mai mulþi murind în timp ce cãutau sã salveze pe alþii.
Adunãrile frãþeºti au avut de asemenea foarte mult de suferit, mulþi fraþi rãmînînd în
teritoriile ocupate ale Basarabiei, ale Bucovinei de Nord, ale Ardealului de Nord - ºi chiar ale
Caliacrei ºi Durostorului din sudul Dobrogei.
În afarã de asta, prigoanele clerului ºi ale regimului au fãcut mari spãrturi. Unii fraþi s-au
mutat prin alte pãrþi ca sã scape de prigoanã. Alþii au trecut pe la alte crezuri, iar alþii s-au
lãsat de adunare întorcîndu-se înapoi în lume, de unde îi izbãvise cîndva mila lui Dumnezeu.
T-
În vara aceluiaºi an 1943 m-am angajat funcþionar la notariatul comunal din Mizieº,
fãcînd zilnic naveta pe jos cei cinci km dus ºi întors de acasã pînã la serviciu. N-am fãcut însã
nici un an de serviciu, fiindcã atît din cauza bolii care îmi reizbucnise, cît ºi din cauza unor
împotriviri ale celor ce nu-mi puteau suferi nici credinþa ºi nici numele acolo - a trebuit sã
plec.
A fost totuºi un bine cã am lucrat o vreme acolo, fiindcã în aceastã ultimã parte a
rãzboiului, regimul care domnea în þarã înãsprise mãsurile nimicitoare împotriva evreilor. Din
toate þãrile ocupate de Hitler erau duºi spre lagãrele de exterminare convoaie de trenuri ale
morþii cu mii ºi sute de mii de evrei, pentru a fi nimiciþi.
În þarã la noi evreii erau strînºi în tabere de muncã ºi siliþi sã munceascã sub pazã în
diferite pãrþi. Se formau detaºamente din cei mai apþi de muncã ºi se vorbea cã vor fi duºi
chiar cine ºtie unde.
Într-o zi fraþii evrei din Bucureºti ºi fr. Wurmbrandt mi-au transmis prin cineva un apel
stãruitor sã le fac rost de niºte imprimate de Buletin de Identitate, semnate ºi ºtampilate în
alb, spre a-ºi putea astfel completa acte cu care sã scape de sub mãsurile prigonitorilor lor.
Le-am procurat ºi le-am dus eu însumi treizeci de astfel de acte dîndu-i-le lui Wurmbrandt
pentru a le folosi cum vor crede ei.
Într-adevãr un numãr dintre ei n-au avut de întîmpinat un timp nici un fel de necaz.
Domnul m-a scãpat ºi pe mine, fiindcã nu s-a aflat niciodatã de fapta mea.
T-
Dupã oprirea revistei Familia Creºtinã s-a fãcut iarãºi un gol dureros între noi ºi fraþii
din þarã, dureros acum cu atît mai mult cu cît stãrile din þarã erau nespus mai grele ca oricînd.
Populaþia rãvãºitã de rãzboi, iar rîndurile fraþilor lucrãtori împuþinate de morþile de pe front,
de plecãrile din fricã, de lepãdãrile de credinþã.
Drept rãzbunare unii dintre cei ce suferiserã, treceau la alte confesiuni. Rãbdarea multora
se sfîrºise ºi n-au mai putut birui ispita asta cu douã feþe: o faþã prigoana dinãuntrul bisericii
ºi cealaltã faþã ademenirile dinafara ei.
Mitropolitul Bãlan ºi colaboratorii lui, îºi desãvîrºeau opera lor destructivã, dãrîmînd fãrã
cruþare ºi fãrã discernãmînt. Nu era slujbã din duminicã sau sãrbãtoare în care mai toþi preoþii
din parohii sã nu-i denunþe la predicã pe ostaºii Domnului ca pe niºte sectari primejdioºi de
care lumea trebuie sã se fereascã. Fraþii ºi surorile care toþi erau prezenþi mereu în bisericã
stãteau liniºtiþi ºi cu capul plecat rugîndu-se pentru cei ce îi vorbeau de rãu. În cele mai multe
cazuri oamenii strãini de Oaste care erau de faþã le luau apãrarea revoltaþi împotriva
minciunilor ºi învinuirilor scornite împotriva ostaºilor Domnului.
În aceste condiþii activitatea noastrã misionarã era tot mai îngreunatã. Fronturile se
apropiau de þara noastrã, lipsurile de tot felul, primejdiile cãlãtoriilor, restricþiile adunãrilor
ºi asprimea mãsurilor luate împotriva noastrã fãceau cu neputinþã orice miºcare ºi orice
legãturã între unii ºi alþii.
Cenzura ne împiedica orice tipãriturã ºi în felul acesta au trecut anii pînã la terminarea
rãzboiului... ºi încã mult timp dupã aceasta cînd piedicile de tot felul rãmase dupã rãzboi
apãsau asupra tuturor.
Singurul lucru pe care îl putusem face în acest rãstimp erau misiunile restrînse prin
apropiere.
Dupã ce frontul a trecut peste þara noastrã cãtre apus, iar stãpînirea chinuitoare din timpul
rãzboiului a fost înlãturatã, am putut sã ne miºcãm mai liber din pricina jandarmilor, - dar
preoþimea ne rãmãsese tot aºa de potrivnicã, fiindcã urmãritorul nostru principal trãia încã
ºi domnea tot atît de despotic la Sibiu.
Pe tot timpul rãzboiului gazetele mitropoliei n-au avut de suferit nimic, continua fãrã
întrerupere acþiunea lor de oficializare a adunãrilor Oastei încãpute pe mîna lor. ªi de
învinuire a frãþietãþii noastre duhovniceºti.
Bunele obiceiuri de mai demult cu vizitarea de sãrbãtori mari a spitalelor ºi închisorilor
cu programe religioase, cu cãrþi ºi daruri de hranã ºi îmbrãcãminte - au început iarãºi a fi
împlinite dupã posibilitãþi de cãtre fraþi.
T-
La Beiuº multã vreme dupã trecerea frontului încã mai funcþiona un spital de rãniþi, care
ºi dupã terminarea rãzboiului mai avea bolnavi nevindecaþi de rãnile primite în luptele duse
prin aceste pãrþi. Printre cei rãniþi erau ruºi, apoi români ºi vreo cîþiva unguri.
De Rusaliile anului 1945, am aranjat împreunã cu fraþii ºi surorile din Oastea Domnului
aici un mic program religios pentru aceºti rãniþi. Dupã program le-am distribuit prin saloane
alimente ºi cãrþi.
Rãniþilor ruºi le-am împãrþit Evanghelii ºi o carte Înapoi la Hristos - tipãrite în limba
rusã, pe care le procurasem de la Bucureºti.
Programul a fost deosebit de frumos, participînd la el mulþi fraþi ºi surori veniþi din Beiuº
ºi din împrejurimi. De asemenea darurile aduse, atît cele trupeºti cît ºi cele sufleteºti, au fost
atît de binevenite, încît ºi rãniþii ºi medicii ºi-au arãtat toatã recunoºtinþa faþã de Oastea
Domnului care a fãcut acest frumos gest creºtinesc pentru aceºti oameni suferinzi...
T-
Cu timpul, dupã ce lucrurile s-au mai liniºtit puþin, am început sã editãm lunar la Beiuº
o publicaþie continuînd revista Familia Creºtinã sub forme ºi titluri diferite încercînd sã
reluãm legãtura cu fraþii, de care fusesem atît de mult despãrþiþi.
Dar de la multe adrese, pachetele noastre au venit înapoi - semn cã fraþii nu mai erau. Ori
se mutaserã.
Dupã recuperarea Ardealului de Nord, am început cãlãtoriile misionare în cãutarea fraþilor
ºi adunãrilor. Uneori amîndoi împreunã, alteori fiecare separat - eram mereu pe drumuri.
Dar ce prãpãd mare fãcuse lungul rãzboi ºi dureroasa înstrãinare care trecuse pe aici.
Trenurile mergeau rãu, cãlãtoream mai mult prin vagoane de marfã, fãrã geamuri ºi uºi,
pline de oameni care mergeau în toate pãrþile. Din cauza aglomeraþiei cel mai mult cãlãtoream
pe acoperiºul vagoanelor în frig, în ploaie, în primejdii de tot felul de accidente.
T-
În acelaºi timp în care fãceam misiunile prin þarã, ne strãduiam sã începem ºi munca de
tipãrire. Anii lungi de rãzboi, refugiul ºi mutãrile celor mai mulþi fãcuserã sã se piardã cãrþile,
iar venirea altor suflete noi în familia Domnului ne cerea cãrþi ºi hranã sufleteascã.
Hîrtia se gãsea foarte greu, tiparul era foarte scump - iar banii îºi pierdeau valoarea de la
o zi la alta.
Am mers la Sibiu, l-am cãutat pe Titus, fiul pãrintelui Iosif - ºi am început împreunã sã
ne zbatem ca sã putem tipãri ceva.
Am încercat sã scoatem Isus Biruitorul - serie nouã, dar n-am reuºit sã tipãrim decît un
s i n gu r num ãr. No i i c o n d u c ã t o r i a i o r a º u l u i º i a i þ ã r i i , erau tot di nt re cu n o º t i n þ el e
mitropolitului Bãlan, cu obligaþii faþã de acesta.
T-
Am tipãrit însã cãrþi. Cãrþile de cîntãri în ediþii noi, cãrþi de ale pãrintelui Iosif ºi cãrþi de
ale noastre... Au fost un mare ajutor ºi o mare înviorare a Lucrãrii Domnului reluarea apariþiei
acestora.
T-
În cãlãtoriile noastre prin þarã s-au înfiinþat adunãri noi ºi au început sã se ridice noi
lucrãtori dintre fraþii mai tineri. I-am încurajat cu toate mijloacele noastre ca sã înceapã ºi ei
sã lucreze. S-a format astfel un numãr foarte frumos de tineri misionari care alergau ºi ei tot
mai frumos în munca Domnului, împreunã cu fraþii care mai rãmãseserã dintre cei mai în
vîrstã.
T-
În vara anului 1946 pe lîngã toate nenorocirile lãsate de rãzboiul pustiitor trecut peste þara
noastrã - dupã o secetã cumplitã a început foametea din Moldova...
Chemãrile dureroase, venite din partea fraþilor, ne-au atras acolo. Am cutreierat pe jos
dintr-o parte în alta multe adunãri ºi multe judeþe, în îmbãrbãtarea ºi ajutorarea fraþilor noºtri,
atît sufleteºte cît ºi trupeºte.
Prin revista de la Beiuº am început organizarea ajutorãrii fraþilor din Moldova fãcînd un
plan prin care cîte un judeþ din Ardeal ºi Banat, sã ajute pe alt judeþ din Moldova. Fraþii
dintr-o parte strîngeau alimente iar fraþii din cealaltã parte veneau ºi le ridicau de la ei.
Cînd lipsurile au ajuns ºi mai mari, a început transportarea copiilor din judeþele lovite de
nenorocire, - spre cele care le ofereau ajutor. Astfel am ajuns sã aducem ºi sã adãpostim sute
de copii moldoveni, pe la familiile de fraþi din Ardeal. Unii dintre aceºti copii au rãmas apoi
multã vreme pe la familiile care îi adãpostiserã. Se împrieteniserã atît de mult încît cu greu
se mai puteau despãrþi.
T-
Cu ocazia unei adunãri în Moldova în vara secetei am gãsit prin judeþul Bacãu un frate
slãbuþ, neputincios trupeºte ºi cu faþa plinã de bube. Nu avea pe nimeni. La naºterea lui,
mama sa, o biatã evreicã sãracã îl lãsase la uºa unei biserici din Iaºi. A fost dus la orfelinat,
iar de acolo l-au luat sã-l creascã niºte oameni milostivi. Dar nu peste mult ei au murit
lãsîndu-l iarãºi orfan. Aºa a rãmas el al nimãnui ºi al tuturor... Mai tîrziu l-au aflat bolnav
fraþii din Oastea Domnului ºi l-au luat la ei. Toþi îi ziceau fratele Faimuþã...
Mergea din loc în loc ºi trãia de pe la toþi...
Demult mai erau ºi prin alte pãrþi unii oameni ca Faimuþã, lipsiþi de pricepere, trãind din
mila ºi dragostea fraþilor.
Ei erau cunoscuþi ºi iubiþi cu milã, iar surorile aveau grijã totdeauna de hrana, de
îmbrãcãmintea ºi de adãpostul lor, cînd veneau ori plecau în drumurile lor, cãci nu stãteau
nicãieri mai mult de o zi sau douã.
Aºa erau, prin pãrþile Sibiului Culiþã, prin pãrþile Hunedoarei Simon. Prin pãrþile Clujului
Pãtruþ ºi încã mai cîþiva prin alte pãrþi.
T-
L-am adus ºi pe fr. Faimuþã la noi într-un transport de copii. Era ºi el tot un copil... Un
copil de patruzeci de ani, rãmas cu acelaºi suflet curat ºi trist ca la patru ani.
A stat acasã la noi un timp pînã ce ºi-a revenit din starea nenorocitã în care îl adusese
foametea ºi mizeria.
În Moldova surorile avuseserã grijã de el în vremile normale. Dar cînd ele nu mai aveau
ce sã dea de mîncare nici copiilor lor - bietul frate Faimuþã a ajuns pînã la marginea puterii.
T-
Acum la noi îºi revenise pe cît putea el sã-ºi revinã ºi începea iarãºi sã cutreiere pe la
fraþii din satele apropiate. Toþi îl primeau cu drag ºi el venea la oricare ca acasã. Ducea
veºtile despre adunãri de la unii la alþii ºi felurite ºtiri frãþeºti.
Nenorocirea vieþii lui însã îl fãcea sã fie uneori foarte trist. Atunci din sacul pe care
totdeauna îl purta cu el, îºi lua cãrticica lui de cîntãri, o deschidea ºi cînta:
T-
Eu n-am avut nici mamã,
strãinii m-au crescut...
T-
Aceasta era cîntarea lui. O cînta ºi plîngea... ªi plîngeau toþi cei ce-l auzeau ºi-l ºtiau.
Dar el îndatã se mîngîia iarãºi cu dragostea Domnului ºi a fraþilor, care fãceau totul ca
el sã nu-ºi simtã prea grea crucea singurãtãþii lui.
Prin 1950 dupã ce eu fusesem din nou închis pentru propagandã religioasã interzisã - a
fost aflat ºi el pe undeva cîntînd. Mergea pe drum ºi cînta cîntarea lui cînd un ºef de post de
miliþie l-a auzit. L-a luat imediat la post ºi l-a anchetat cu palme ºi cu ce mai ºtiau ei sã
ancheteze, ca sã afle cine este ºi de unde vine.
Cînd a aflat ºeful cã el este din Moldova ºi cã stã la Traian Dorz, i-a fãcut îndatã acte de
trimitere în judecatã ºi sub escortã a fost dus la Oradea.
Acolo judecãtorul a vãzut îndatã cã bietul om era un debil mintal ºi l-a trimis înapoi la
domiciliul sãu.
Fratele Faimuþã fericit cã suferise ºi el pentru Domnul venea bucuros ºi spunea peste tot
cum Domnul Isus a fãcut o minune cã l-a scãpat, fãcînd de ruºine pe vrãjmaºul care cãuta sã-i
facã lui rãu...
T-
Cu fratele Faimuþã povestesc numai o întîmplare cu un adînc înþeles duhovnicesc:
Era iarna la începutul anului 1950 ºi eram doar pentru cîteva zile acasã. Zãpada era mare
ºi frigul aspru. Fratele Faimuþã venise de pe la fraþii din alte sate ºi trebuia sã treacã Lunca
pe punte. Puntea era îngheþatã ºi lunca adîncã. S-a temut sã treacã ºi stãtea dincolo strigînd:
- Frate Traian, vino ºi mã treci puntea!...
Dar Lunca era departe, el nu putea striga tare ºi pe afarã nu prea era nimeni sã-l audã ori
sã-l vadã. Se apropia noaptea... Era tot mai frig ºi el striga tot mai slab.
Într-un tîrziu a venit un vecin ºi mi-a zis:
- Faimuþã este dincolo de Luncã, nu poate trece puntea.
Am alergat ºi l-am gãsit tremurînd de frig ºi de teamã, cu sacul lui mare în spate... Încã
puþin ºi s-ar fi prãpãdit de tot.
- Am sã te iau în spate cu sacul tãu cu tot, dar sã nu te miºti cã amîndoi cãdem acolo în
fundul prãpastiei. L-am luat în spate zicîndu-i:
- Þine-te bine de mine ºi sã nu te miºti!
- Nu mã miºc, nu mã miºc... repeta el tremurînd ºi închizînd ochii sã nu vadã primejdia.
Cînd l-am lãsat jos dincolo, a izbucnit în lacrimi de bucurie zicînd: Slãvit sã fie Domnul.
Am scãpat...
Atunci mã gîndeam: Iatã, aºa a fãcut ºi Domnul Isus cu mine. Eram în primejdia morþii,
strigam ºi nimeni nu era sã vinã în ajutorul meu.
Dar El, Dulcele Mîntuitor m-a auzit. A venit ºi m-a luat în spatele Sãu cu bagajul meu cu
tot - ºi m-a trecut Dincolo, în Fericita Lui Împãrãþie.
Slavã veºnicã Lui.
T-
În primãvara anului 1952 bietul frate Faimuþã s-a îmbolnãvit grav pe cînd era la fraþii din
Beliu în judeþul Bihor. Acolo Domnul l-a luat la mîngîierea Lui cea veºnicã.
A fost înmormîntat cu ºapte preoþi ºi o mare mulþime de fraþi ºi strãini care îl cunoºteau
- l-au petrecut pînã la mormînt.
T-
Dupã cum am mai spus, îndatã dupã terminarea rãzboiului, în marile schimbãri care au
venit, - noi, fr. Marini ºi eu, în acelaºi timp cu reluarea ºi strîngerea legãturilor noastre
frãþeºti înãuntrul Oastei Domnului, - am simþit un puternic îndemn pentru o întîlnire cu toþi
fraþii credincioºi din celelalte grupãri religioase din þarã.
Aveam în general ºi despre activitatea evanghelicã a acestora înþelegerea ºi preþuirea care vine
din dragostea lui Hristos despre care tot scriem ºi vorbim cu toþii... ªi aveam comunitatea
idealului de propovãduire a mîntuirii tuturor celor ce nu-L cunosc pe Domnul ºi nu au
naºterea din nou prin credinþa vie ºi lucrãtoare în El.
Cel dintîi cãruia i-am comunicat gîndul nostru de a ne întîlni cu toþi fraþii de la
conducerile cultelor din Bucureºti, - a fost fr. Wurmbrandt. I-am împãrtãºit gîndul nostru cam
în termenii urmãtori:
- Iatã, am trecut cu toþii printr-un rãzboi cumplit. Am avut de suferit mult atît unii cît ºi
alþii. Dar toþi sîntem trimiºi la oamenii între care sîntem ca sã le propovãduim pe Hristos ºi
naºterea din nou. ªi toþi avem în faþa Domnului marea datorie ºi marea rãspundere de a face
acest lucru cu toatã puterea ºi înþelepciunea, în unitatea deplinã ºi în dragostea frãþeascã
dintre noi, pentru ca acei la care ne ducem sã-i chemãm, - sã vadã într-adevãr prin aceasta cã
noi sîntem niºte adevãraþi slujitori ai lui Dumnezeu.
Timpul acesta ºi prilejul acesta, ziceam - este unic.
Dacã reuºim sã ne înþelegem acum cînd toþi facem un început nou - atunci noi vom realiza
cea mai mare izbîndã pentru Evanghelie în þara noastrã - ºi poate în lumea întreagã.
Dimpotrivã, dacã din vinã noastrã acest prilej unic se va pierde ºi noi vom continua iarãºi
luptele sectare ºi confesionaliste dintre noi, Lucrarea Domnului va suferi o pierdere de
neînlocuit, iar noi vom fi traºi odatã la rãspundere în faþa Judecãþii Domnului ca niºte
rãufãcãtori ai Evangheliei ºi ca niºte vinovaþi pentru pierderea multor suflete.
T-
Fr. Wurmbrandt ne-a înþeles - ºi s-a alãturat îndatã planului nostru. Am fixat o zi în
sãptãmîna aceea ºi am luat legãtura cu toþi cîþi i-am crezut în stare de a primi acest gînd bun.
De fapt noi îi credeam pe toþi destul de credincioºi ºi de înþelepþi pentru a îmbrãþiºa iniþiativa
noastrã, deºi ne dam seama cã aplicarea ei pe teren va întîmpina destule greutãþi... Credeam
sincer însã cã odatã luatã hotãrîrea ºi lucrînd toþi cu o inimã curatã la realizarea ei, harul
Domnului ne va da mai curînd decît s-ar crede, o izbîndã fericitã.
Ce minunat moment era acesta pentru o iniþiativã mare ºi binecuvîntatã - ca asta! Eram
plini de bucurie în aºteptarea primirii rãspunsului celor invitaþi - ºi fãceam la planuri ce
minuni se vor putea realiza în þara noastrã prin toate forþele noastre unite. Cum va binecuvînta
Duhul Sfînt cu participarea Lui eforturile noastre armonioase!
T-
Au venit cîþiva de la un cult, cîþiva de la alt cult. Restul cei de la evreii creºtini ºi noi cei
doi, Marini ºi eu.
Dar nici de la acele adunãri nu veniserã primii îndrumãtori ci doar oameni de mîna a
doua.
Am vãzut cu durere cã cei vizaþi nu înþelegeau nici acum marele preþ al momentului ºi
marea cerinþã a lui Hristos. Totuºi - ne-am zis noi - dacã mãcar cei prezenþi vom ajunge cu
toþii la acel înalt nivel duhovnicesc din care sã apreciem necesitatea ºi porunca Evangheliei
din momentul de faþã ºi vom conlucra împreunã, rezultatele fericite vor atrage ºi pe ceilalþi
- ºi nu peste mult se va realiza colaborarea tuturor.
Dar bruma s-a aºternut curînd ºi peste aceste flori.
T-
Dorind totuºi sã începem cumva fr. Wurmbrandt a propus editarea împreunã a unei reviste
care sã poarte mesajul nostru scris cãtre toþi credincioºii, chemîndu-i la o colaborare
interconfesionalistã în slujba ºi spre slava lui Hristos.
Revista urma sã aparã bilunar ºi sub conducerea unui grup format din persoane de frunte
din toate confesiunile creºtine participante. Scrisul trebuia sã fie inspirat numai din Dragostea
ºi Adevãrul Evangheliei, în aºa fel încît sã fie acceptabil ºi folositor tuturora.
Pînã ce se va obþine o nouã autorizaþie pentru altã revistã, fr. Wurmbrandt ne-a dat la
dispoziþie revista lor Prietenul care apãrea la Bucureºti.
T-
Cu aceastã propunere au fost de acord cu toþii. Dar cînd s-a pus problema colaborãrii -
n-am fost prezenþi de fapt decît tot numai noi trei: fr. Wurmbrandt, Marini ºi eu.
Atunci am vãzut cu inima zdrobitã de durere, cît de puþini credincioºi sîntem credincioºii
de azi. ªi cã de fapt aproape nimeni nu mai cautã foloasele lui Hristos. Ce alt necaz mai mare
trebuie oare sã mai treacã peste noi spre a ne trezi?
ªi ce alt moment oare va trebui sã mai vinã, spre a ºti sã-l folosim? Pînã ce Domnul nu
ne va pune într-un foc ºi mai cumplit în care fiecare personal sã fim sãraþi ºi arºi pînã la alb
- se vede cã nu vom ajunge la punctul de sudurã la care trebuie sã ajungem, ca sã fim în stare
ca Hristos sã lucreze prin noi!... Nu tot numai noi prin El!...
Ideea însã este atît de frumoasã, de sfîntã încît a anunþat-o ºi Mîntuitorul cã se va realiza
odatã pe veci cînd a zis: ªi va fi o turmã ºi un Pãstor... (Ioan 10, 16) .
Acum se pare cã încã n-a sosit aceastã vreme. Totuºi nu poate fi departe, dar noi trebuie
sã o dorim ºi sã o pregãtim.
Atunci însã prea mã grãbeam sã vorbesc despre alþii. Va veni în curînd vremea cînd voi
vedea cã nici chiar în sînul aceleiaºi grupãri nu se va mai putea realiza o unitate deplinã de
gînduri - ºi o armonioasã colaborare între fraþi nici chiar în sînul familiei noastre a Oastei
Domnului.
Necazurile în loc sã ne apropie, ne depãrteazã.
Momentele mari, în loc sã ne uneascã, ne dezbinã.
ªi furtunile grele în loc sã ne nalþe pe toþi, pe cei mai mulþi îi prãbuºesc.
Comportarea plinã de egoism a celor mai mulþi, era un semn cã acei ce trebuiau sã vadã
acum nu vedeau ºi cã milioanele de morþi ºi mãrile de sînge ºi de lacrimi nu ne învãþaserã
nimic.
Trãiam prima mea cutremurãtoare dezamãgire de astã datã din experienþele mele cu
credincioºii noºtri ºi ai altora.
...O, cîte vom mai vedea!
T-
Am încercat din nou cu foaia la Sibiu. Acum Titus era altul. Tovãrãºia lui de acum 10-12
ani cu Viorel care îl dusese la neascultarea sa de tatãl sãu, o plãtise scump iar bietul fiu
rãtãcit îºi ispãºise prin multe roºcove amare pãcatul lui.
O, dacã ne-ar face dragostea sã ascultãm înainte - ºi nu pedeapsa în urmã! Dar nu ºtim
de ce oare tocmai fiii celor mai înþelepþi oameni cad adeseori în cea mai mare nebunie! Bine
este atunci cã Domnul foloseºte faþã de ei cîte o nuia usturãtoare pentru a-i învãþa.
Cu Titus se putea acum lucra... Domnul folosise nuiaua.
Am revenit deci din nou cu gîndul sã începem o lucrare mai stabilã aici la Sibiu, unde
poziþia mitropolitului începuse sã slãbeascã mai ales în privinþa relaþiilor lui cu Autoritãþile
de Stat, care nu mai erau acum atît de slugarnice ºi la dispoziþia lui ca înainte.
Sibiul era totuºi ceva neuitat pentru Oaste. Centrul ei tot aici trebuia sã rãmînã!
T-
În anul 1934 cînd venisem prima datã în Sibiu, adunarea Oastei de aici era relativ tînãrã,
ca de altfel majoritatea adunãrilor din þarã. Întreagã Lucrarea Oastei n-avea decît 12 ani. Dar
cei din Sibiu veniserã la Domnul într-un fel mai deosebit decît ceilalþi din þarã. Sibienii
veniserã mai mult la cuvîntul vorbit al pãrintelui Iosif ºi nu la cuvîntul scris cum veniserã în
totalitatea lor fraþii din þarã, care aproape nici unul nici nu-l vãzuserã la faþã niciodatã pe
omul care îi adusese pe ei la Mîntuitorul Isus Hristos.
Ostaºii din Sibiu se îndestulau sã audã cuvîntul pãrintelui o datã pe sãptãmînã, sau la
douã sãptãmîni, sau chiar mult mai rar. Cãrþile sau foile scrise ale pãrintelui, ei prea puþin ºi
prea puþini le aveau ca o hranã temeinicã ºi doritã.
Pe cînd ostaºii din restul þãrii ºi ai lumii cunoscuserã întoarcerea la Domnul ºi viaþa trãitã
cu Hristos, numai din cuvîntul scris, care era mult mai statornic, mai îndestulãtor ºi mai
adînc.
De aceea ºi ataºamentul fraþilor din Sibiu era mult mai slab faþã de pãrintele Iosif decît
al celorlalþi din þarã.
T-
Anul 1946 deci l-am petrecut pînã toamna în pregãtiri pentru reapariþia foii Isus Biruitorul
sub direcþia lui Titus care era moºtenitorul formal al pãrintelui Iosif, iar ca redactor fr.
Marini. Între timp am mai tipãrit o ediþie din Cartea de cîntãri, Calendarul pe 1947 ºi o serie
de alte cãrþi.
La Beiuº continua tipãrirea lunarã a variantelor revistei Familia Creºtinã. Misiunile prin
þarã împreunã cu fr. Marini le fãceam tot mai rar.
T-
Dupã adunarea de Rusalii 1946, eu a trebuit sã mã reîntorc la lucrarea de la Beiuº, urmînd
ca fr. Marini sã mã anunþe despre mersul ºi pregãtirile în vederea apariþiei gazetei. La apariþia
foii Isus Biruitorul eu trebuia sã sistez Familia Creºtinã la Beiuº pentru a nu da impresia unei
dezbinãri între noi, - ºi a ne uni la Sibiu toate forþele împreunã. Doream mult aceastã apariþie.
Între timp a venit seceta din Moldova despre care am scris cu necazurile ei, iar aceasta
ne-a sustras pentru un timp de la munca noastrã cu tipãriturile.
T-
Pe la jumãtatea lui ianuarie dupã ce primisem acasã primul numãr din Isus Biruitorul -
mi-a sosit o telegramã fulger: Vino imediat, sînt grav bolnav. Marini.
Un fior rece mi-a strãpuns inima ºi un ºuvoi de lacrimi îmi pornirã din ochi scãldîndu-mi
obrajii.
T-
I-am expediat imediat o telegramã fulger cu urmãtorul cuprins:
- Sînt cu tot sufletul meu alãturi de tine. Voi veni imediat.
Dar pentru orice deplasare atunci, eu trebuia sã fac o cerere la poliþie înainte cu 8 zile.
Am fãcut imediat cererea ºi am dus-o la sediul poliþiei din Beiuº cerînd eliberarea cît mai
repede a permisului de a cãlãtori, datã fiind gravitatea situaþiei. (Dupã mulþi ani cînd am ajuns
din nou pe acolo, m-am întîlnit ºi cu aceastã neînsemnatã cerere a mea de atunci trebuind sã
mai dau unele amãnunte ºi în legãturã cu asta. Ce dovadã cã nimic nu se pierde!).
Dar n-am primit nici cu un ceas mai devreme de opt zile permisiunea cãlãtoriei. Aºa cã
am ajuns la Sibiu abia în ziua morþii mamei fr. Marini.
Pe el l-am gãsit într-adevãr grav bolnav în casa fr. Titus, mai multe surori îngrijeau de
el.
T-
Mama lui era în sicriu la Sãsciori. Fratele lui Nicolae zãcea ºi el în alt pat aici în Sibiu.
Tatãl lor era grav bolnav ºi el în spital la Sebeº, iar sora lor Mãrioara tot bolnavã la
Sîmbãteni, lîngã Arad.
Fratele Marini nu ºtia decît de mama ºi de Nicolae, dar peste cîteva zile va zace ºi tatãl
sãu în sicriu alãturi de el în casa lor de la Sãsciori.
Acum abia sosit aici lîngã patul lui, o datã cu ºtirea morþii mamei sale, mi s-a adresat cu
lacrimi în ochi spunîndu-mi:
- Te rog sã mergi în locul meu la sicriul mamei mele, sã o însoþeºti pînã la mormînt... Noi
am fost atît de legaþi prin iubirea lui Dumnezeu...
Nimic nu mai poate sã înlocuiascã iubirea Domnului ºi iubirea mamei...
În curînd ne vom întîlni la Domnul Isus...
T-
Am plecat îndatã la Sãsciori ºi am fãcut tot ce am putut dar nimeni altcineva de pe lume
nu-l poate înlocui ca ºi el însuºi - pe un fiu lîngã sicriul mamei sale.
Dupã plecarea mea, fr. Marini s-a cerut sã fie dus ºi el la spitalul din Sebeº, ca sã fie mai
aproape de Sãsciori. Acolo la spital a fost pus pe un pat alãturi de patul pe care zãcea tatãl
sãu bolnav tot atît de grav ºi tot de aceeaºi boalã.
În ziua de 2 februarie 1947 erau duºi în douã sicrie amîndoi acasã la Sãsciori.
La înmormîntarea lor am luat parte împreunã cu o mare mulþime de fraþi.
În foaia Isus Biruitorul în numerele din februarie 1947 am relatat pe larg despre toate
aceste dureroase întîmplãri.
Ce tainicã ºi înþeleaptã este totuºi lucrarea grijii ºi iubirii Domnului faþã de mersul ºi
soarta Oastei Lui.
Atunci am preluat eu toatã redactarea foii Isus Biruitorul care a apãrut atunci pînã la
sfîrºitul anului 1947, cînd am fost închiºi amîndoi, Isus Biruitorul la Sibiu, iar eu la Beiuº.
T-
În septembrie 1947 într-o adunare þinutã în casa noastrã din Mizieº, s-au predat Domnului
cei trei copii ai mei care mai trãiau:
T-
- Florica de 10 ani, nãscutã în 1937
- Viorel de 9 ani, nãscut în 1938
- ºi Ileana (Nina) de 7 ani, nãscutã în 1940.
T-
Ultimul copil, Ecaterina, nãscutã în 1944, murise în acelaºi an, pe cînd avea numai 3 luni.
O, de-ar da Dumnezeu ca ei sã-ºi þinã legãmîntul pus acum cu El!
T-
Lucrul Domnului înainta. Dumnezeu nu ne-a pãrãsit chiar niciodatã, pe cei ce nu L-am
pãrãsit pe El.
Sute de fraþi plecau în misiune în toate pãrþile. Era o perioadã de mare libertate ºi
adunãrile Oastei se înmulþeau cu mare putere. Toþi fraþii lucrau sub îndemnul: într-o dragoste
fierbinte pentru Isus”.
Multe mii de suflete noi care se predau acum Domnului erau rodul minunat al acestor
osteneli fãcute pentru Domnul într-un mare elan ºi avînt al dragostei de cãtre mii ºi mii de
fraþi.
Sutele de tineri ºi lucrãtori ai Domnului cereau stãruitor niºte cursuri de ºcoalã biblicã,
diferite îndrumãri de orientare duhovniceascã ºi multe sfaturi pentru misiune.
Atunci am organizat în octombrie 1947 o sãptãmînã de ºcoalã biblicã pentru tineret în
Nordul Ardealului la Chiuieºti.
Am publicat chemarea ºi planul acestei ºcoli biblice în foaie ºi totul s-a desfãºurat fericit.
A fost ceva nespus de frumos ºi folositor.
Foarte mulþi tineri care au luat atunci parte la aceste cursuri s-au organizat apoi în echipe
de misionari, împãrþindu-se doi cîte doi în toatã þara pentru cãlãtorii misionare.
Dar ºi acest început era sã fie ultimul pentru cine ºtie cîþi ani, cãci de atunci ºi pînã astãzi
aºa ceva nu s-a mai putut face la Oastea Domnului, din pricina furtunilor care s-au abãtut
peste noi îndatã dupã aceea.
ªi nu s-au mai potolit nici astãzi.

Isuse-nvaþã-mã
Isuse-nvaþã-mã de-acum
cîntarea viitoare
desprinde-mi ochii de pe drum
sã pot privi în soare
ºi scapã-mi sufletul pe rînd
de oriºice povarã
ca liber sã pot fi intrînd
în mult dorita-mi Þarã.
Isuse-ajutã-mã sã-mi pot

mai larg deschide mintea
spre Rugul Sfînt venind sã-mi scot
grãbit încãlþãmintea
ca inima sã mi-o sfinþesc
mai blînd plecat sub cruce
ca la intrare sã primesc
Sãrutul Tãu cel dulce...
Primeºte-mã Isus, zîmbind

cu-o dragoste duioasã
cum ai primi-un copil venind
de prea departe-acasã
cã prea rãnit ºi obosit
mã-ntorc din lunga-mi cale
primeºte-mã Isus Iubit
la Inima Ta moale...
Mãrturia - Cap. 18 - La 25 de ani Pag. 165
Cap. 18
La 25 de ani
“Eben-Ezer” - ajuns aici
gîndesc cu sufletul durut
ce paºi mãrunþi, ce urme mici
- ce-a trebuit - ºi ce-am fãcut!
...Cît am vorbit din ce fãceam
cît am fãcut din ce-am vorbit
cît am iubit din ce aveam
cît am avut din ce-am iubit?...
arile rãscruci ale vremilor ºi ale vieþii noastre, ne sînt date de Dumnezeu fiecãruia
M dintre noi, ca prilejuri de adîncã cercetare lãuntricã, de cutremurãtor bilanþ, spre a
ne da seama în ce mãsurã ne-am împlinit sau nu, datoria pe care o avem, legãmîntul pe care
l-am pus, munca pe care o avem de fãcut...
Binecuvîntat este sufletul smerit ºi tãcut, care la astfel de rãscruci, priveºte cu
înþelepciune înapoi spre tot drumul strãbãtut ºi îºi judecã fãrã pãrtinire toþi paºii vieþii sale,
buni sau rãi, drepþi sau nedrepþi, chibzuiþi sau nebuni.
Binecuvîntat va fi sufletul cinstit ºi drept, care la aceste necruþãtoare judecãþi de sine,
trage cele mai folositoare învãþãminte ºi ia cele mai sãnãtoase hotãrîri. Apoi þinîndu-le îºi
duce pe viitor viaþa în cel mai chibzuit fel ca unul care n-a suferit în zadar, care n-a trecut
fãrã folos pe lîngã întîmplãri ºi care n-a trãit degeaba sub soarele acesta minunat al lui
Dumnezeu.
Dar vai de acela care trece prin toate ca un orb ºi ca un surd, care nu judecã nimic, ca un
nebun care risipeºte tot ce au strîns pãrinþii lui - ºi ca un blestemat care face ruºine familiei
sale.
Pag. 166 Mãrturia - Cap. 18 - La 25 de ani
Sã înþelegeþi bine ce spun, cã aici este vorba de lucruri în primul rînd duhovniceºti.
De moºtenirea lãsatã nouã de înaintaºii noºtri credincioºi.
ªi de familia noastrã cea de la Dumnezeu.
De mii de ori ar fi fost mai bine pentru aceºti fii ºi urmaºi risipitori ai adunãrilor
Domnului, dacã ei nici nu L-ar fi cunoscut niciodatã pe Dumnezeu ºi dacã nici n-ar fi avut
în mînã niciodatã Cuvîntul lui Hristos. Sã nu fi ajuns niciodatã în Lucrarea Oastei lui Isus ºi
sã nu se fi împãrtãºit niciodatã din Duhul Harului, -
decît dupã ce le-au avut toate acestea sã le batjocoreascã în acest fel
(Matei 18, 6-7; Evrei 10, 29) .
T-
Se apropia Anul Nou 1948 cînd aveau sã se împlineascã 25 de ani de la începutul
pãmîntesc al Oastei Domnului în þara ºi în biserica noastrã. ªi se apropia împlinirea a 10 ani
de la sfîrºitul pãmîntesc al pãrintelui Iosif, omul trimes de Dumnezeu pentru începutul acestei
sfinte Lucrãri.
Lucram la redacþia foii pentru întocmirea celor douã numere de Crãciun ºi de Anul Nou,
spre a le face gata pentru tipar din vreme, întrucît doream ca de toate sãrbãtorile care se
apropiau, - sã fiu acasã în familia mea ºi între fraþii mei de la Beiuº.
Obiºnuiam sã pregãtesc astfel tot materialul foii din timp ºi sã-l las paginat lui Titus, care
urma sã-l dea în lucru la tipografie în ziua hotãrîtã, iar apoi sã facã doar corecturile ºi ceea
ce s-ar mai fi ivit în ultima orã, în lipsa mea.
T-
Cînd rãmãsesem la redacþie, cele mai multe din numerele foii le pregãteam mai dinainte,
din cauzã cã adeseori trebuia sã plec în misiune prin þarã. Cum mergeam ºi mai demult, cînd
ne perindam la aceasta cu fr. Marini.
Ne împãrþisem cu Titus munca fiecãruia. El avea administraþia, iar eu redacþia foii ºi
misiunile pe la fraþi. De multe ori luam materialul cu mine - ºi lucram foaia cine ºtie pe unde,
pe la fraþi. Sau cãlãtorind, prin gãri, în cine ºtie pe unde în ceasurile de aºteptare a trenurilor.
Cînd încheiam paginile, le puneam la poºtã pentru Sibiu - ºi mergeam mai departe.
Redacþia noastrã era atunci în Strada Turnului nr. 9, jos la începutul celor douã scãri lungi
pe sub marea catedralã evanghelicã germanã, cu ceas. Tipografia era în curtea redacþiei unde
era ºi locuinþa lui Titus. Aºa cã lui îi era foarte uºor avîndu-le pe toate la îndemînã.
ªi dupã cum am mai spus ºi-n alte rînduri, între fraþii noºtri, era de la început obiceiul ca
de marile sãrbãtori ale anului, sã cercetãm spitalele ºi închisorile cu cîte un program
evanghelic, însoþit de daruri trupeºti ºi sufleteºti. Hranã, îmbrãcãminte, vorbiri ºi cãrþi, -
oricînd ºi oriunde se putea.
În timpul stãpînirilor aspre de dinaintea ºi din timpul rãzboiului, nu se putuse face
aceasta. - Dar acum mulþumim Domnului, lucrurile se schimbaserã în bine ºi cu cît erau
timpuri mai cu multe lipsuri, cu atîta era mai nevoie sã se facã aceasta.
T-
Fusesem în varã într-o astfel de misiune cu Mily la închisoarea de femei Vãcãreºti din
Bucureºti. Nu avusesem atunci prea multe mijloace de ajutor, dar alimentele pe care le
duceam ºi de care era atîta nevoie, - ne-au deschis fãrã greutate porþile închisorii ºi am putut
sã mîngîiem multe dureri sufleteºti ale bietelor fiinþe chinuite acolo. Cîteva zeci dintre ele
se ºi predaserã atunci Domnului Isus.
Acum publicam în foaie un apel ºi o îndrumare cãtre toate adunãrile frãþeºti din þarã, ca
sã pregãteascã în chip deosebit pentru Sãrbãtoarea Naºterii Domnului Isus, un program
evanghelic urmat de cît mai multe daruri, pentru închisorile ºi spitalele cele mai apropiate.
Era cu atît mai mare nevoie de asta acum, cu cît lipsurile de hranã cît ºi starea sufleteascã a
celor din suferinþã era mai grea.
Sfãtuiam pe fraþi sã ia din timp legãtura cu Direcþia închisorilor ºi a spitalelor, pentru a
se face totul cu aprobarea ºi concursul acestora.
T-
Noi la Beiuº luasem din timp toate aceste mãsuri iar în ziua a treia de Crãciun, dupã cum
hotãrîsem cu toþii, ne-am întîlnit din toate satele înconjurãtoare la ºcoala primarã din Beiuº.
De acolo ne-am împãrþit în douã grupuri. Unii cu coºurile lor pline cu hranã ºi cãrþi au luat-o
spre spital, unde trebuiau sã se împartã cîte doi în fiecare salon, sã stea de vorbã cu fiecare
bolnav ºi sã-i lase fiecãruia cîte un dar de hranã trupeascã ºi alt dar de Biblii ºi diferite alte
cãrþi.
Un alt grup, cel mai mare, urma sã mergem la închisoare, fiindcã acolo era o ºi mai mare
nevoie.
Directorul închisorii cu care luasem din timp legãtura dase deja dispoziþia ca toþi deþinuþii
sã fie adunaþi în jumãtate din marea salã de întruniri a închisorii, iar în cealaltã parte ne-am
aºezat noi. Între grupul nostru ºi între deþinuþi, erau aºezaþi vreo zece gardieni, spre a se
pãstra ordinea.
T-
A început programul nostru cu o rugãciune zguduitoare pe care toþi au însoþit-o cu multe
lacrimi - împrejurarea aceasta fiind cu totul deosebitã. Bieþii oameni nefericiþi, se agãþau de
Dumnezeu cu toatã disperarea sufletului lor...
O, ce mare nevoie are sufletul oamenilor de Dumnezeu totdeauna - dar în zilele necazului
lor El rãmîne singura lor nãdejde.
Programul a continuat cu mãrturisiri puternice despre Harul ºi Planul Dragostei lui
Dumnezeu care împlinea la Naºterea Mîntuitorului, profeþiile fãcute de veacuri pentru venirea
Rãscumpãrãtorului care va izbãvi pe om din pãcat ºi din moarte, zdrobind puterea satanei care
ne þinea robi prin pãcat.
Toate cuvîntãrile aveau un conþinut plin de chemare ºi de întoarcere la Dumnezeu, mai
ales din aceastã cumplitã stare de robie atît sufleteascã cît ºi trupeascã în care erau ei...
- Dar nu numai ei...
Mai erau de faþã ºi doi preoþi credincioºi care veniserã ºi ei sã ia parte la aceastã lucrare
a dragostei lui Hristos împreunã cu noi.
Copiii ºi tineretul nostru au recitat miºcãtoare poezii ºi cu toþii am cîntat multe cîntãri ºi
colinzi ascultate cu bucurie ºi cu lacrimi.
La urmã s-a încheiat totul cu o altã rugãciune puternicã de mulþumire cãtre Tatãl Ceresc
pentru ocazia aceasta ºi de chemare a îndurãrii Sale prin Domnul Isus, pentru îndreptarea ºi
mîntuirea sufletelor acestora care au auzit Cuvîntul Sãu, mãrturisit în faþa lor.
Directorul închisorii, a mulþumit cãlduros pentru acest frumos gest al Oastei Domnului
ºi ne-a zis hotãrît:
- Uºile închisorii vã vor fi deschise oricînd veþi mai dori sã aduceþi un cuvînt bun ºi o
razã de mîngîiere acestor oameni ajunºi aici.
Asta a fost ca o profeþie pe care ne-a fãcut-o atunci fãrã sã ºtie acest director, fiindcã
într-adevãr de atunci ºi pînã astãzi uºile multor închisori s-au tot deschis pentru noi...
Dar nu în felul în care zicea el atunci.
T-
Între timp se rãspîndi în tot oraºul vestea cã Oastea Domnului este cu o serbare ºi cu
daruri pentru cei din închisoarea oraºului. ªi ne-am pomenit cã vin ºi vin tot felul de doamne
ºi femei cu coºuri pline pînã nu mai încãpeau în locul din faþa sãlii unde eram adunaþi.
Sufletele milostive, rupeau din hrana lor de Sãrbãtori ºi veniserã sã aducã o bucurie semenilor
în suferinþã ºi în lipsuri.
T-
Dupã terminarea programului duhovnicesc, surorile ºi fraþii au adus darurile lor trupeºti...
Se pregãtiserã trei cazane mari de hranã caldã ºi coºuri multe pline de plãcinte, cîrnaþi,
cozonaci ºi altele, ca de sãrbãtori.
Era o zi cãlduþã ºi toate aceste daruri au fost fãcute grãmezi cîte una pentru fiecare om,
pe lungile mese fixe care erau întinse în curtea închisorii.
Lîngã fiecare grãmadã de alimente de tot felul erau ºi cîteva cãrþi religioase pe care am
cerut permisiunea sã le împãrþim. S-au ajuns din belºug toate nu numai la toþi deþinuþii, dar
ºi la gardieni, - mai rãmînînd încã ºi pentru magazie spre a le fi împãrþite în zilele urmãtoare.
O, cum le strãluceau ochii ºi sufletele bieþilor oameni. ªi ce sãrbãtoare neuitatã a fost asta
ºi pentru ei, dar ºi pentru noi toþi cei ce luasem parte la ea.
T-
Abia cînd am ieºit pe poartã în stradã ca sã ne împrãºtiem fiecare spre casã, - am vãzut
ce mulþi eram. Cei ce plecaserã la spital, terminaserã mai devreme ºi veniserã ºi ei aici.
Cei ce se adunaserã de prin oraº erau în atît de mare numãr încît strada spre centru se
umplea de noi, o coloanã lungã ca la o mare manifestaþie.
Bucuroºi ºi fericiþi de ceea ce reuºisem sã încheiem cu bine, nici nu ne gîndisem atunci
cã trecînd prin centru, de la geamul partidului fusesem vãzuþi ºi cineva întrebase:
- Ce manifestaþie este asta?
- Este Oastea Domnului, vine de la închisoare unde a fãcut o serbare religioasã pentru
deþinuþi - a rãspuns cineva.
- Aha, - bine!
T-
A treia zi, plutonierul de jandarmi de la postul comunei se oprise în faþa casei noastre ºi
a spus lui tata:
- Spune fiului tãu sã iasã pînã afarã.
Am ieºit. Plutonierul era cãlare pe un cal uriaº ºi din spinarea calului mi-a zis:
- În cinci minute sã fii gata sã mergi cu mine la Comisariat la Beiuº.
Am îmbrãcat o hainã ceva mai groasã ºi luînd în mînã o colecþie a foii Isus Biruitorul din
anul acesta, spre a o arãta dacã va fi nevoie undeva cã eu lucrez acolo, - am ieºit spunînd:
- Sînt gata!
- Vino cu mine. Vom merge pe sus prin sat sã-l luãm ºi pe popa care a fost cu voi.
ªi o luã înainte la drum, el cãlare, eu pe jos înapoia lui.
T-
La preotul acasã nu era nimeni, aºa cã dupã ce am fãcut acest mare ocol, am întors pe
ºoseaua care ducea spre oraº.
Era joi, zi de tîrg la Beiuº înainte de Anul Nou ºi drumul era plin de oameni care veneau
de la oraº. Toþi se uitau dupã mine miraþi ºi clãtinînd din cap. Mã cunoºteau din copilãrie ca
pe un om credincios ºi nu puteau înþelege de ce sînt dus acum de jandarm în acest mod
ruºinos.
Unii încercau sã mã întrebe, sã stea de vorbã cu mine, dar jandarmul furios se rãstea la
ei:
- Taci ºi-þi vezi de drum! Sau vrei sã te iau ºi pe tine lîngã el?
T-
Am ajuns la poarta Comisariatului de poliþie.
Comisarul de serviciu m-a dus înãuntru în faþa unui bãrbat înalt ºi voinic care m-a întrebat
rãstit:
- Cum te cheamã pe tine?
- Traian Dorz, - i-am rãspuns liniºtit.
- Ce-i aia în mînã la tine?
- Colecþia foii Isus Biruitorul la care sînt redactor!
- Bine, las-o aici! De aici înainte ne vom mai ocupa noi de asta. Tu te-au ocupat destul.
- Ce ai prin buzunare? Scoate tot ºi pune pe masã! Scoate-þi ºi cureaua ºi ºireturile, tot
ce ai, ceas, stilou, bani, acte... Tot ce ai asupra ta. Tot-tot...
T-
Am scos totul ºi le-am depus pe masa lui. Apoi a fãcut semn la unul care mai era acolo, -
iar acesta m-a luat ºi m-a dus în fundul coridorului larg unde era o uºã cu cheia pe dinafarã.
A descuiat-o ºi împingîndu-mã de spate mi-a zis:
- Hai ºi tu la ãºtialalþi care te aºteaptã cã li-e frig singuri. Vã mai încãlziþi dacã sînteþi mai
mulþi. ªi rîzînd trînti uºa dupã mine, rãsucind cheia.
M-am uitat la cei trei care mai erau acolo, stînd pe trei scaune de trei feluri.
Erau un avocat, un notar public ºi unul dintre cei doi preoþi cu care fusesem alaltãieri la
serbarea de la închisoare.
- Dar tu ce-ai fãcut? - zise avocatul, - un om mai în vîrstã, pe care îl cunoºteam mai mult
dupã nume. Nu avusesem niciodatã nimic deosebit cu el! - Noi mai înþeleg sã fim luaþi ca
oameni primejdioºi pentru regimul acesta, cã am mai fãcut politicã ºi am mai avut ºi alte
pãcate, - zise el uitîndu-se mirat spre ceilalþi - dar acest om pe care îl ºtiu de cînd era copil,
ca pe un sfînt, n-a fãcut nimic. De ce-l vor fi luat ºi pe el? - De ce te-au luat mãi frate?
- Nu ºtiu! - am zîmbit eu liniºtit. Nu mi-au spus absolut nimic. M-au adus aici, mi-au luat
tot ce aveam asupra mea ºi m-au bãgat în magazia asta lîngã dumneavoastrã. Dar cu
dumneavoastrã ce-i?
- Nu ºtii nimic ce s-a întîmplat la Bucureºti?
- Nu!
- Regele a fost detronat, þara s-a declarat republicã, iar noi cei care eram mai nu ºtiu cum
am fost aduºi aici pentru ca nu cumva sã primejduim cu ceva procesul înnoitor care a început
în þarã. Asta e!
- Fii liniºtit, - zise notarul zîmbind - peste douã-trei zile au sã ne dea drumul. Nu sîntem
noi oameni primejdioºi pentru þarã nici unul, - afarã poate de dumneata, care eºti un aºa de
înarmat ostaº al Domnului.
Toþi rîserã - apoi începurã sã povesteascã altceva din care fuseserã întrerupþi prin venirea
mea.
Nu mã interesau poveºtile lor lumeºti, la care din cînd în cînd le mai rãspundea cu cîte
o observaþie pãrinteascã ºi preotul. Era ºi el din oraº. Mã retrãsesem într-un colþ ºi închizînd
ochii mã prefãceam cã dorm, spre a nu mã atrage ºi pe mine în discuþiile lor.
Gîndurile mele zburau departe la lucrul Domnului pe care îl lãsasem, la fraþii faþã de care
aveam o mulþime de obligaþii... La treburile atît de multe care mã aºteptau ºi la faptul cã
nimeni dintre ai mei ºi dintre fraþi nu ºtiau unde mã aflu ºi nici cît voi fi þinut aici.
T-
Spre searã a mai fost adus ºi bãgat cu noi încã unul care era acum secretar al primãriei
oraºului. Pe acesta îl cunoºteam bine cãci era copilul cel mai mic din cei cinci al vecinului
nostru. Cel mai sãrac de lîngã noi. Tatãl lui fusese un beþiv ºi murise beat cînd el avea vreo
cinci ani. Era mai mic ca mine cu vreo doi ani ºi de mînã l-am dus eu prima datã la ºcoala
din sat.
De-a lungul anilor, pentru cã ai lui erau sãraci eu îl ajutasem cu de toate. Dupã ce mã
întorsesem eu la Domnul îl duceam cu mine ºi pe el pe la adunãri ºi-i dãdeam tot felul de
cãrþi sã citeascã.
Învãþase bine la ºcoalã, iar pe urmã am vorbit cu naºul meu care era un preºedinte pe la
o instituþie din Oradea ºi l-a angajat acolo.
Mai tîrziu a trebuit sã-l dea afarã fiindcã se þinea ºi el acum aproape numai de beþie ºi de
furturi.
Apoi a ajuns salahor pe la Bucureºti de unde s-a întors bolnav spunînd cã a avut un
accident de muncã. A fost un timp slugã pe la niºte unguri, iar pe urmã a intrat angajat ca om
de serviciu pe la notariatul din satul nostru.
Învãþînd mereu a cerut sã fie angajat funcþionar la acest notariat într-un post care se ivise
dupã plecarea altuia de acolo.
A trebuit o garanþie materialã pentru el, dar ai lui nu aveau. Atunci tatãl meu l-a luat pe
garanþia sa, urmînd ca noi sã plãtim orice sumã, în cazul cã el va produce vreun fel de pagubã
statului.
Aºa a ajuns el funcþionar.
Dupã aceea a fãcut armata, unde iarãºi a avut niºte încurcãturi cu acte false, dupã care a
intrat în închisoare. L-am cãutat ºi acolo, pînã ce a scãpat. S-a amestecat apoi în politica cea
mai primejdioasã, fiindcã era ambiþios ºi dorea sã facã mereu bravuri. Cînd politica lui a dat
cel mai urît faliment a cãutat îndatã sã intre în partidul care venise la putere.
Se cãsãtorise cu o tînãrã credincioasã. Nunta lor fusese în 1944.
Avea acum doi copii ºi locuia în Beiuº, el fiind secretar al primãriei oraºului. Nu ºtiu cum
ajunsese ºi el pe la sfîrºitul programului nostru de la închisoare ºi la ieºire fusese vãzut
printre noi.
Acum era aici, ºi protesta mereu sã-i dea drumul fiindcã cheile de la casa primãriei sînt
la el.
Mai tîrziu a fost scos la ºeful - ºi n-a mai venit la noi. Se descurcase ºi aici, ca ºi în alte
locuri, numai el ºtie cum.
T-
Se înserase ºi vedeam cã nu se gîndesc sã ne lase acasã. În locul acesta unde stãteam era
strîmt ºi nu puteam sã ne întindem spre a ne culca.
Celor din oraº familiile le-au adus hranã ºi pãturi pentru dormit.
M-am întins ºi eu pe lîngã fratele preot dar nimeni dintre noi n-a putut închide ochii...
Era noaptea de Revelion ºi camera unde eram noi era vecinã cu camera de primire în care
ºeful “lucra” fãrã întrerupere.
În oraº erau petreceri cu muzicã ºi chiuituri. Din cînd în cînd auzeam uºi trîntite ºi
izbituri, apoi þipete ºi înjurãturi... Înþelegeam cã erau aduºi de prin oraº diferiþi cheflii, care
erau apoi anchetaþi pentru tot felul de fapte rele cu care ºeful ºi bãieþii lui îi învinuiau printre
înjurãturi ºi pumni. Iar ei de dezvinovãþeau printre jurãminte ºi vaiete.
Numai spre ziuã, s-au mai liniºtit toate acestea, rãmînînd acolo numai cineva care scîrþîia
din cînd în cînd un scaun. Ceilalþi obosiþi probabil merseserã la culcare...
T-
Eu adînc zbuciumat dupã toate cele ce auzisem, stam întins cu ochii în tavan ºi mã
gîndeam cã într-o noapte ca asta acum 25 de ani ºi tot într-o stare cam ca asta a mea, se
ajunsese la o rãscruce istoricã, de la care în viaþa poporului ºi a bisericii noastre începea un
drum nou prin Oastea Domnului. Începea drumul tainic al mîntuirii pe care Dumnezeu chema
poporul nostru rãvãºit de patimi politice ºi de pãcate sociale. ªi biserica noastrã amorþitã de
formalism ºi superstiþii. În noaptea Anului Nou 1923, pãrintele Iosif prin Duhul Sfînt, înfiinþa
Oastea Domnului.
T-
Acum eram la o altã rãscruce...
Istoria þãrii noastre va lua alt drum iar Istoria Oastei Domnului va avea de trecut prin
cerneri ºi împrejurãri noi.
Eu însumi mã simþeam la cea mai mare rãscruce poate din viaþa mea.
O etapã zbuciumatã se încheia acum, la acest sfîrºit de an vechi - ºi o alta va începe la
acest An Nou.
Cuvintele psalmului 139 îmi venirã în minte - ºi lacrimi fierbinþi începurã sã-mi scalde
obrajii udînd colþul de pernã strãinã pe care îmi sprijineam capul. - ªi picurau jos pe
parchetul gol pe care eram culcat.
T-
...Doamne, Tu mã cercetezi de aproape ºi mã cunoºti.
ªtii cînd stau jos ºi cînd mã scol ºi de departe îmi pãtrunzi gîndul. ªtii cînd umblu ºi cînd
mã culc ºi cunoºti toate cãile mele.
Cãci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbã - ºi Tu Doamne mi-l ºi cunoºti în totul.
Tu mã înconjori pe dinapoi ºi pe dinainte - ºi Îþi pui Mîna peste mine. O ºtiinþã atît de
minunatã este mai presus de puterile mele, este prea înaltã ca s-o pot ajunge.
T-
Unde mã voi duce departe de Duhul Tãu ºi unde voi fugi departe de Faþa Ta?
Dacã mã voi sui la cer, Tu eºti acolo
dacã mã voi culca în locuinþa morþilor, iatã-Te ºi acolo,
dacã voi lua aripile zorilor ºi mã voi duce sã locuiesc la marginea mãrii, - ºi acolo Mîna
Ta mã va cãlãuzi - ºi Dreapta Ta mã va apuca.
Dacã voi zice: - cel puþin întunericul mã va acoperi, ºi se va face noapte lumina
dimprejurul meu, - iatã cã nici chiar întunericul nu este întuneric pentru Tine, ci noaptea
strãluceºte ca ziua ºi bezna ca lumina.
T-
Tu mi-ai întocmit rãrunchii,
Tu m-ai þesut în pîntecele mamei mele.
Te laud, cã sînt o fãpturã atît de minunatã.
Minunate sînt lucrãrile Tale... ºi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta...
Trupul meu nu era ascuns de Tine cînd am fost fãcut într-un loc tainic þesut în chip ciudat
ca în adîncimile pãmîntului.
Cînd nu eram decît o fiinþã fãrã chip, Ochii Tãi mã vedeau ºi în Cartea Ta erau scrise
toate zilele care îmi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreo una din ele.
T-
Cît de nepãtrunse mi se par gîndurile Tale Dumnezeul meu - ºi cît de mare este numãrul
lor!
Dacã le numãr, sînt mai multe decît boabele de nisip... Cînd mã trezesc sînt tot cu Tine.
T-
...Cerceteazã-mã Dumnezeul meu - ºi cunoaºte-mi inima. Încearcã-mã ºi cunoaºte-mi
gîndurile. Vezi dacã sînt pe o cale rea ºi du-mã pe Calea Veºniciei...
Amin...

Cei care se-ntorc
Cei care se-ntorc la Domnul

trebuie sã aibã fricã
de la vina cea mai mare
pîn-la vina cea mai micã
trebuie sã aibã grijã
sã urmeze cu-ascultare
din porunca cea mai micã
în porunca cea mai mare...
Harul Domnului ne spalã

tot pãcatul ºi-l ridicã
dar tot Harul ne ridicã
o viaþã de-ascultare
în porunca cea mai mare.
Vine Ziua Judecãþii

cînd nu e uitat nimicã
dar ºi Ziua ce-o sã zicã
laude pentru-ascultare
în porunca cea mai mare.
Suind din nou...
Suind din nou un vechi urcuº,

port jertfe noi spre-un vechi altar
cu noi rãniri de vechi cãtuºi
nalþ înc-un stîlp pe-un sfînt hotar.
“Eben-Ezer” - ajuns aici,

privesc tot lungul drum trecut,
...ce paºi mãrunþi, ce urme mici,
ce-a trebuit, - ºi ce-am fãcut!...
Gîndesc cu sufletul durut

la anii ce i-am risipit,
- cît am trãit din ce-am ºtiut,
cît am ºtiut din ce-am trãit?
Cît am gîndit din ce fãceam,

cît am fãcut din ce-am gîndit,
cît am iubit din ce aveam
cît am avut din ce-am iubit?
Cît am trãit din ce-am crezut,

cît am crezut din ce-am trãit,
cînd am vorbit din ce-am fãcut
cît am fãcut din ce-am vorbit?...
..........................
La stîlpul meu de greu hotar

cad azi cu faþa la pãmînt,
- nu-n cîntec pun, ci-n plîns amar
Isuse, noul legãmînt.
ªi-aº vrea de-acum pîn-la sfîrºit

prin Harul Tãu Dumnezeiesc
sã pot trãi tot ce-am vorbit,
sã pot vorbi tot ce trãiesc.
La anii...
La anii rãstignirii, cînd am intrat în beznã

eroic, dar cu suflet naiv ºi neprecis
lucea cãtuºa pusã la mînã ºi la gleznã
dar ochii ºi-Adevãrul purtau umbriri de vis...
Urcuºul greu ºi crîncen, prin anii duri de dupã,

mi-au dãltuit un suflet mai matur ºi mai clar
cãci bînd singurãtatea cu-o prea amarã cupã
i-am fost deschis iubirii prea slobod stãvilar.
Trãind, prea fãrã oameni o lume-nchipuitã

nu cunoscusem fiara sub zîmbetul senin
cum sã pricep cã poate chiar mîna miluitã
sã-ntoarcã bunãtãþii, tãiºul cu venin?
Dar anii încercãrii prin foc ºi rugãciune,

mi-au ars pe veci perdeaua naivelor vederi
ºi strîns lîngã frumseþea sfinþeniei strãbune
i-am juruit depline rãmasele puteri.
Descoperind Lumina de Dincolo de Fire

în tainele din duhuri ºi inimi am pãtruns
ºi-atunci cãrãri ºi fapte mi-au prins sã se deºire
sub înþelesul tainic ce-n toate zace-ascuns.
...La anii învierii cînd am ieºit din beznã

despovãrat de fumuri, de neguri ºi-amãgiri
cãtuºa ruginise la mînã ºi la gleznã,
dar ochii ºi-Adevãrul purtau cereºti luciri...
Mãrturia - Cap. 19 - ªi binele trebuie plãtit Pag. 177
Cap. 19
ªi binele trebuie plãtit

...Sã ºtiu s-aºtept ºi suferinþa
cãci ºi ea are de-mplinit
o mare tainã-n viaþa celui
ce cu Hristos se vrea unit
dar oriºicare-ar fi cuptorul
ºi-n orice flãcãri sã mã-ncing
nimic nu-mi frîngã-ncredinþarea
cã am sã-nving
cã am sã-nving...
ra atunci noaptea Anului Nou 1948... Trecuserã 25 de ani.

E Poate adormisem ceva sau poate nu, pentru cã ºi ceilalþi lîngã care stãteam culcat
se miºcau ºi oftau întruna. Trecusem nu numai într-un an nou ci într-o erã nouã, într-un ev
nou, într-o lume nouã... Simþeam ceva ca atunci cînd într-un rãzboi la care mergeam silit, am
trecut hotarul apei ce despãrþea de veacuri viaþa noastrã ºi þara noastrã de viaþa ºi de þara
strãinã a strãinului care ne-a fost dintotdeauna vrãjmaº. Am simþit atunci cã pãºesc pe un
pãmînt primejdios unde stãpîneºte rãul ºi unde la fiecare pas de acum ºi pînã la sfîrºit mã
pîndeºte o ameninþare ºi pe faþã ºi în ascuns. ªi mã urmãreºte un vrãjmaº de moarte ºi vãzut
ºi nevãzut...
T-
Pe geamuri se fãcuse ziuã, dar în jurul sufletului meu se fãcea tot mai noapte ºi tot mai
întuneric. Intrasem într-un tunel lung, cine ºtie cît de lung. Trenul în care fusesem împins
mergea încet, nespus de încet - ºi razele palide care fulgerau cîte o clipã din timp în timp îmi
arãtau feþe tot mai speriate ºi locuri tot mai necunoscute. Trupeºte nu-i vedeam un capãt decît
prin vreo minune...
Pag. 178 Mãrturia - Cap. 19 - ªi binele trebuie plãtit
Uneori mã gîndeam cã undeva se va prãbuºi peste noi înainte de a ieºi din el. Alteori
ºtiam cã se va petrece minunea. Cã dintr-o datã se va face o mare luminã ºi cã totul se va
transforma într-o clipealã din ochi din cea mai neagrã noapte în cea mai strãlucitã zi.
Eram încredinþat cã toþi aceºtia care sînt acum aci cu mine - ºi cele trei femei care sînt
închise dincolo, în camera vecinã, - nu astãzi poate, cãci este Anul Nou ºi nu se lucreazã nici
chiar aici, - dar mîine vor fi eliberaþi. Cu ei vrãjmaºul cel nevãzut nu are nimic, iar cel vãzut
va termina repede.
Cu mine însã, rãzboiul va dura mult... Eu sînt aici cu Isus Biruitorul care a fost luat
împreunã cu mine. Cu noi vrãjmaºul cel nevãzut nu va termina repede, nu va termina
niciodatã cît vom fi pe pãmînt. Rãzboiul a fost declarat în primul rînd împotriva lui Isus - nu
împotriva noastrã, împotriva mea. Întîi a fost luat ºi închis El, apoi eu. Deodatã am fost
amîndoi, dar întîi El ºi pe urmã eu. Tot aºa gîndesc cã trebuie sã fie ºi la ieºire... întîi El ºi
pe urmã eu... Adicã eu nu voi putea ieºi din întunericul acestui tunel decît cîndva, cînd iarãºi
Isus Biruitorul Se va elibera pe Sine, - apoi mã va elibera ºi pe mine. Cum va fi asta, - nu
ºtiu... Cînd va fi asta, iarãºi nu ºtiu... Dacã pe pãmînt - sau numai în cer, Singur El ºtie...
T-
La ceilalþi, ai lor le-au adus de mîncare de acasã. Le-au adus ºi pãturi de învelit ºi perne,
fiindcã este frig... Afarã zãpada este mare ºi de sus tot mai cade încã.
Cei ce stau aici povestesc între ei fãrã prea multe griji. Ei sînt oameni lumeºti care se
acomodeazã repede la orice situaþie ºi chiar încep sã facã glume ºi bancuri rîzînd uneori chiar
nefiresc de tare pentru locul ºi starea aceasta. Ei sînt siguri cã mîine vor ieºi. ªi eu sînt sigur
de asta.
ªi au ieºit...
Întîi secretarul primãriei... Apoi notarul public, apoi preotul, apoi avocatul. În fiecare zi
cîte unul.
T-
În a cincea zi seara mi s-a spus sã fiu gata cã voi pleca ºi eu la Oradea.
Am fost luat împreunã cu o doamnã pe care n-o vãzusem decît o singurã datã în viaþa
mea, la adunarea religioasã de la închisoare din sãptãmîna trecutã. Auzisem cã e sora unui
fost ministru ºi adusese ºi ea cu servitoarea ei, niºte daruri pentru deþinuþi. Celorlalte douã
femei le dãduse drumul, dar ei nu. Probabil aveau altceva ºi cu ea.
Fãrã nici un fel de anchetã ºeful ne-a dat în primire unui poliþist care - zicea el - va trebui
sã ne predea la Siguranþa din Oradea. Acolo vor face cu noi ce vor vrea. Va trebui sã plãtim
trenul ºi pentru poliþistul care ne va escorta fiindcã statul n-are bani sã plãteascã ºi pentru
duºmanii sãi. Destul rãu i-am fãcut pînã acum, dar de acum s-a terminat cu noi...
T-
- Frate Dorz - ce va fi cu noi? - zise plîngînd doamna care vorbea cu mine pentru prima
datã în viaþa ei.
- Dacã-L avem pe Dumnezeu doamnã, va fi bine. Dacã nu-L avem va fi rãu, oricine am
fi ºi oriunde am sta, - rãspunsei eu mirat, ce repede ajunsesem fraþi, - eu fiul de þãran din
Mizieº ºi ea fiica unui moºier ºi sora unui ministru. Durerea ºi umilirea ne niveleazã pe toþi
într-un ceas, ca într-o mie de ani.
Am tremurat de frig toatã noaptea pe trenul hodorogit în îmbrãcãmintea mea subþire ºi
uzatã.
La Oradea am fost împins de spate sã urc scãrile unui celular construit în grabã în curtea
unei clãdiri cu zidurile pe 4 strãzi. Celularul acesta avea parter ºi etaj. Cîte 8 celule fiecare.
Patru de-o parte ºi patru de alta. Iar la mijloc coridorul.
Totul era din scîndurã, aºa cã uºor se auzea tot ce se întîmplã, deºi cei doi poliþiºti se
încruntau neîncetat pe coridor mai mult prin gesturi decît prin ºoapte la toþi...
T- Celula a doua din dreapta de la etaj, în care am fost împins fãrã nici un cuvînt ci numai
prin smucituri - avea trei priciuri din cîte o scîndurã goalã, douã pe pãrþi ºi una în fund. Douã
erau ocupate, pe cea liberã, m-am aºezat eu.
Era spre ziuã cînd am ajuns. Le-am spus bunã dimineaþa. Probabil le-am spus prea tare
cãci amîndoi au dus în acelaºi timp degetul la buze îngroziþi ºi mi-au spus: Psst! În ºoaptã!
Pe urmã mi-au explicat plini de fricã, mai mult prin gesturi ºi ei decît prin ºoapte, cã
n-avem voie sã vorbim. Cã n-avem voie sã ºtim cine este lîngã noi. Cã n-avem voie sã
întîlnim pe nimeni de acasã. Cã n-avem voie sã întrebãm ºi sã spunem nimic nimãnui. Cã
n-avem voie sã ieºim decît pînã la W. C. de douã ori pe zi cînd sîntem scoºi dimineaþa ºi
seara la program, de cãtre gardianul care stã pe coridor zi ºi noapte sã ne supravegheze pe
toþi.
- Dar peste zi, dacã ai nevoie nu te scoate?
- Cu foarte mare greutate, dupã ce baþi de nu ºtiu cîte ori în uºã. Dar mai bine sã nu baþi,
mai bine sã suferi cît poþi.
- Dar de mîncare dã ceva?
- Dacã îþi aduce familia îþi dã. Dacã nu ºtie familia de tine sau eºti departe, vine o datã
pe zi un deþinut de la penitenciar cu o gãleatã ºi îþi dã. Cine are castron ºi lingurã de acasã
mãnîncã. Cine nu - rabdã!
- De dv. ºtie familia?
- ªtie! Noi sîntem de aici din Oradea. Soþiile ºtiu de noi ºi vin în fiecare zi sã ne aducã
de mîncare.
Ei erau simpli muncitori de la tramvaiele oraºului. Deci, nici cu ei lucrurile nu vor fi prea
complicate. Peste cîteva zile o sã li se dea drumul. Cei ce aveau cu ei niºte mãrunte socoteli
o sã-i înveþe minte puþin ºi apoi o sã-i lase în pace.
T-
Nu mîncasem nimic de ieri, nu dormisem toatã noaptea, iar acum aºteptam fãrã grabã ºi
fãrã curiozitate ce va veni. Nu ºtiam nimeni cît ar putea fi ceasul ºi numai dupã foamea pe
care o simþeam bãnuiam cã trebuie sã fim pe la amiazã.
Pe salã se fãcu miºcare. Uºa se deschise ºi gardianul aduse mîncarea caldã de acasã celor
doi care se ºi grãbirã s-o termine ca sã dea înapoi cratiþele goale. Nici unul nu-mi oferi nici
mãcar o bucãþicã de pîine, deºi porþia fiecãruia ar fi ajuns pentru doi.
Grozav, cît de lacom ºi mult mãnîncã omul cînd nu are.
Constatarea aceasta voi face-o de mii de ori în mulþii ani care vor mai urma astfel pentru
mine de acum înainte.
Într-un tîrziu uºa se deschise din nou ºi gardianul arãtînd spre mine îmi zise:
- Tu ai castron ºi lingurã mã? Vino, ia-þi mîncarea!
Pe salã era un om în haine vãrgate de penitenciar, cu o gãleatã pînã cam la jumãtate de
fasole în mînã ºi cu un bãþ în vîrful cãruia era prinsã cu un cui o cutie goalã de conserve cam
de 300 grame, - asta era polonicul.
- În ce-þi iei mîncarea? Repede cã n-am timp. Ori rãmîi nemîncat pînã mîine?
M-am uitat împrejur ºi neavînd nimic, cum îmi era foame, mi-am împreunat mîinile ca
un castron ºi omul mi-a pus porþia mea de mîncare, o cutie de aia de conserve, în cãuºul
palmelor ºi astfel, direct cu gura, cu nasul, cu ochii, - am mîncat din fasolea goalã fãrã nici
un strop de pîine.
Aºa mi-am luat prima mea masã de la Stat de cînd venisem de pe front.
Dar niciodatã n-am simþit în inima mea o bucurie mai mare dupã o masã, ca dupã asta.
Simþeam cã Mîntuitorul meu este alãturi ºi suferã ºi El împreunã cu mine. Scriu asta pentru
ca cei ce vor mai avea vreodatã sã treacã prin astfel de stãri, sã nu se teamã.
Prezenþa lui Hristos lîngã ei le va da atîta bucurie inimii încît vor putea suferi totul în felul
cel mai demn ºi mai frumos.
T-
Uºa noastrã se deschidea foarte rar, dar multe uºi de pe coridorul nostru se auzeau
deschizîndu-se des, atît ziua cît ºi noaptea. Peste tot însã nu se auzea nici o vorbã ci numai
miºcare ºi paºi. Dupã asta bãnuiam cã sîntem mulþi acolo.
Pe sala noastrã erau de pazã permanent, cu schimbul doi gardieni, amîndoi maghiari care
ºtiau foarte puþin româneºte. Unul dintre ei era mai bun... ºi pe omul bun nu prea þii minte
cum îl cheamã dar unul era rãu. Pe acesta îl chema Zoli baci. Era totdeauna cu o coadã groasã
de mãturã în mînã. Cînd ne scotea la program dimineaþa ºi seara, de multe ori o folosea
lovind sau împingînd pe cei ce nu se terminau atît de repede cum voia el la W.C. ºi la spãlat.
T-
Dacã se întîmpla în afarã de seara sau dimineaþa sã ai nevoie la W.C. - fiindcã în celulã
nu era nici mãcar o oalã - trebuia sã baþi în uºã foarte încet de trei ori cu degetul. ªi dacã Zoli
baci voia sã te lase, ieºeai. Dacã nu, sufereai acolo pînã ce nu mai puteai.
Cînd dupã lungi ºi nemaiîndurate suferinþe, omul bãtînd tot mai des ºi mai disperat, uºa
se auzea deschizîndu-se, dar ºi ciomagul cãzînd. Cred însã cã pe lîngã chinul de care scãpa
nenorocitul, loviturile primite nu însemnau aproape nimic.
Astfel de întîmplãri se petreceau zilnic cu cei cãrora li se aducea mîncarea de acasã, dar
mai ales duminica. Atunci familiile aduceau mîncare mai multã iar cel ce o primea la poartã
era mai binevoitor. Lãcomia la mîncare au plãtit-o atunci mulþi cu multe chinuri îngrozitoare.
Se întîmplau ºi lucruri pe care nici nu le poþi descrie aici.
De cîteva nopþi, dupã ora 12, se auzeau miºcãri neobiºnuite pe salã. La rãstimpuri scurte
zãvoare erau trase ºi paºi mergeau pe scãri fãrã a mai veni înapoi. Presimþeam ceva rãu.
Nu mai puteam dormi. Nu înþelegeam ce se întîmplã, dar simþeam cã este ceva neobiºnuit.
Aºteptam în orice clipã sã se deschidã ºi zãvorul nostru. Vecinii mei ºopteau: duc pe frontierã
ºi împuºcã.
T-
Într-o noapte cam pe la ora unu, simþirãm cã se trage ºi zãvorul nostru dintr-o datã. ªi
cineva care mi se pãrea avînd în mînã o armã scurtã, împinse degetul arãtãtor înspre mine
ºi-mi fãcu semn sã ies poruncindu-mi încruntat în ºoaptã:
- Cu tot bagajul!
N-aveam decît traista cu cîteva nimicuri.
Uºa se închise ºi în faþa mea un gardian în uniformã cu un pistol atîrnat de umãr îmi fãcu
semn cu þeava spre scãri, apoi în ºoaptã:
- Coboarã!
Lîngã scara cu cotituri un alt pistol întins spre mine mã împinsese:
- Hai repede!
La prima cotiturã de scãri un alt pistol ºopti scrîºnind:
- Hai repede banditule!
La a doua cotiturã - la fel.
La ieºirea în curte, întuneric ºi forfotã nevãzutã. Cerul înnorat, nici o luminã ci numai
miºcare.
Cineva din spatele meu, foarte apropiat, îmi proptise ceva tare între spete ºi mã împingea:
- Cu faþa la zid ºi cu mîinile sus!
M-am întors la dreapta ºi m-am aºezat cu faþa la zidul celularului din care coborîsem.
Omul care îmi poruncise se aºezã înapoia mea ºi-mi porunci din nou:
- Mîinile la ochi. Sã nu vezi nimic.
Am pus mîinile la ochi, dar cu toate acestea tot vedeam la un metru-doi cîte ceva lîngã
mine.
Un alt om înarmat, adusese pe un alt prizonier, cãruia îi poruncise la fel ca ºi mie... Cînd
a fost împinsã lîngã mine, am cunoscut-o pe doamna cu care venisem. Plîngea ºi se tînguia
încet, îngrozitã de moarte în timp ce omul din spatele ei o împingea, o smucea ºi o ameninþa
cu înjurãturi.
- Ne împuºcã frate Dorz!
- Fie Voia Domnului!
- Gura, bestie! strigã cel din spatele ei.
Apoi lîngã ea a fost adus un altul, apoi un altul la rînd în linie cu faþa la zid ºi mîinile la
ochi. ªi tot aºa pînã n-am mai ºtiut cîþi eram.
T-
Dintr-o datã s-a auzit din fundul curþii un ºuierat scurt, iar apoi cineva începu sã batã des
ºi puternic ca într-un covor scuturat de praf.
Nu þinu mult ºi din nou alt fluierat scurt. Bãtãile covorului încetarã ºi cineva spuse încet:
- La comandant! Aud cã unii din spatele nostru pleacã într-acolo. Cel din urma mea ºopti:
- Nu miºcã nici unul. Cine miºcã s-a ras!
- Frate Dorz, ºopti iarãºi plîngînd doamna, - ne omoarã!
- Nu vã temeþi doamnã! Nu ne lasã Dumnezeu. Rugaþi-vã!
- Cine a vorbit? - scrîºni cel din spate apropiindu-se ameninþãtor.
Tãcurãm amîndoi...
T-
Dupã cîteva minute, cei plecaþi se întoarserã. Cel de lîngã mine îmi comandã în ºoaptã:
- La stînga ºi dã-i drumul înainte!
Eram primul. Mã întorsei ºi-o luai prin întuneric bîjbîind pe lîngã zid. La colþ îmi porunci
din nou:
- La dreapta!
Nu vedeam nimic, dar mi se pãru cã intru într-un tunel sau într-un coridor foarte îngust
ºi întunecos. Nu vedeam pe unde calc...
- Fã-þi testamentul banditule! - îmi scrîºni satisfãcut cel din urma mea împingînd ceva
tare, tot mai puternic sus în spatele meu, aproape de gît, de ceafã... Acum s-a sfîrºit cu tine
ºi cu Dumnezeul tãu.
În clipa aceea am ºtiut sigur cã merg la moarte... Dar - ciudat! - vã mãrturisesc în faþa
Domnului, nu numai cã nu am simþit absolut nici un fel de teamã sau de cutremur, ci dintr-o
datã un singur gînd nespus de fericit ºi de curios îmi umplu toatã inima ºi fiinþa mea: Iatã
clipa cînd voi întîlni pe Domnul meu Isus. Sã vãd cum va fi chiar clipa acestei întîlniri! Sã
vãd, sã vãd pe Domnul meu Isus pe care L-am dorit atît de mult. O, ce bine, ce bine.
Nu mai simþii absolut nici o pãrere de rãu, nici dupã viaþã, nici dupã familie, nici dupã
fraþi, dupã nimic, dupã nimic din lumea aceasta. Nu simþii în tot sufletul meu decît un dor
plin de nerãbdare dupã moarte, dupã trecerea cît mai grabnicã la Domnul meu Isus. O singurã
ºi fericitã dorinþã curioasã sã-L vãd, sã-L vãd pe Isus, Dragul, Dulcele, Scumpul ºi Doritul
meu Mîntuitor. Nimic altceva, nimic dar absolut nimic altceva.
Fraþii mei ºi surorile mele, vã adeveresc cu mîna pe sufletul meu cã acesta este adevãrul.
Eu am trecut atunci prin moartea mea. Am fost cu toatã fiinþa mea trecut dincolo de hotarul
care desparte existenþa aceasta de cealaltã. Dumnezeu m-a trecut spre a face aceastã ultimã
experienþã, cea a morþii. ªi sã mã încredinþeze atît pe mine cît ºi pe voi cã nu trebuie sã ne
temem niciodatã de moarte. De absolut nici un fel de moarte. Fiindcã tocmai în clipa aceea
puterea lui Hristos ne va transforma totul într-o aºa de strãlucitã bucurie, încît nu teama ci
fericirea negrãitã va fi simþãmîntul care ne va umple viaþa. Atunci mi-a venit în gînd clipa
martiriului lui Isaac care stãtea liniºtit în faþa cuþitului pe altarul sãu de jertfã... sau a sf.
ªtefan care cînd curgeau asupra lui bolovanii ucigaºi, striga cu faþa strãlucind de bucuria
slavei: vãd cerul deschis ºi pe Isus Hristos stînd la Dreapta Tronului Mãririi. ªtiam cã peste
o clipã cînd se va repeta ºi cu mine lucrul acela, voi vedea ºi eu priveliºtea aceasta, - ºi cred
cã faþa mea strãlucea atunci de aceastã sfîntã siguranþã nerãbdãtoare.
Mai trecusem o datã cu cîþiva ani în urmã pe front printr-o astfel de împrejurare. ªi atunci
eram exact într-o astfel de aºteptare imediatã ºi sigurã a morþii. ªi exact astfel de simþãminte
am avut.
Mai tîrziu peste cîþiva ani voi mai avea iarãºi sã trec printr-o astfel de experienþã... Apoi
o alta, cîteva deci, nu numai una. ªi de fiecare datã lucrurile s-au petrecut aidoma. Aºa cã
puteþi crede ce spun: Nu mã mai tem de nici un fel de moarte. Nici voi nu trebuie sã vã mai
temeþi de nici un fel de moarte. ªtiu sigur, nu numai cred sigur. Hristos a biruit moartea cu
adevãrul pentru noi cei ce credem ºi ne încredem în El. Pentru noi nici nu mai existã moarte:
- trecem cum a zis El din existenþa aceasta mizerabilã într-o clipã fericitã la existenþa cealaltã
eternã ºi strãlucitã. ªi aceasta fãrã nici o zguduire, fãrã nici o teamã, fãrã nici un gol. O
trecere scurtã atît!
Nu vã temeþi de moarte! De nici un fel de moarte - voi care sînteþi ai lui Isus ºi cu El,
moartea nici nu existã pentru noi. Eu ºtiu aceasta sigur! ªi aºtept clipa aceea cînd voi vedea
pe Domnul meu Drag ca pe clipa celei mai fericite cununi.
Acesta este învãþãmîntul pe care l-am tras din împrejurarea aceasta în care n-am mai vãzut
apoi nimic dramatic. Era numai o experienþã necesarã.
T-
La capãtul coridorului întunecos m-am izbit cu genunchii în ceva.
- Suie! - îmi ºuierã umbra din spatele meu.
Am pipãit cu mîinile... Ochii mei orbiþi cîteva sãptãmîni de lumina puternicã a becului
aprins zi ºi noapte - cu greu se putea deprinde cu lucrurile din jur. Desluºii totuºi cã urcam
într-o dubã trasã cu uºa chiar la ieºirea coridorului. Îmi adusei aminte cã cei doi din celulã
îmi ºoptiserã cã acei ce sînt scoºi noaptea sînt încãrcaþi în dube care îi duc apoi pînã la
frontierã - cei cîþiva km, iar acolo ca ºi cum ar fi vrut sã fugã, sînt repede lichidaþi...
- Slãvit sã fie Domnul, - mi-am zis. Nu mai doresc nimic altceva, decît sã fie asta cît mai
repede.
- Ne duc sã ne împuºte frate Dorz - o auzii din nou scîncind lîngã mine pe doamna, care
profitînd de zgomotul paºilor care urcau, credea cã nu o mai aude nimeni. Dar omul de lîngã
ea scrîºni din dinþi ºi o trînti pe banca de lemn izbind-o de peretele dubei.
- Gura, bestie!
T-
Ne înºiruirãm pe bãnci fiecare cu însoþitorul lîngã el. În urmã se sui cineva singur,
probabil un ºef.
Uºa se trînti dar îndatã se deschise din nou. O chemare scurtã ºi ºeful sãri înapoi jos.
Cîteva minute de ºoapte jos, apoi ºeful urcã spunînd:
- Gata!
Maºina porni smucind. Era un frig de ianuarie. Afarã vãzusem zãpadã. Un ger tãios ne
pãtrundea pînã în inimã ºi un frig de ne dîrdîiau dinþii în gurã. Totul era de gheaþã: banca,
pereþii, oamenii, totul.
Nu ºtiu cît am mers... Simþeam cum trecem peste gropi, peste cîmpuri, peste ºanþuri...
Urcam, coboram, stãteam, iarãºi porneam... Pînã cînd odatã s-a oprit. ªeful s-a dat jos ºi o
poartã a scîrþîit scurt apoi am intrat într-o curte.
- Gata, jos!
Cînd am coborît era dimineaþa ºi am vãzut cã eram la penitenciar tot în Oradea. Cum de
ne-au trebuit oare atîtea ceasuri sã facem cei cîteva sute de paºi cîþi aveam de acolo ºi pînã
aici? Pe unde ne vor fi dus? Ce vor fi avut de gînd sã facã cu noi - ºi s-au rãzgîndit?
Numai Dumnezeu ºtie.
T-
Am trecut pe rînd prin camera de primire unde ni s-au luat bagajele, numele, actele,
lucrurile, amprentele... Noi, bãrbaþii, am fost duºi sus...
Sus - am fost bãgaþi într-o încãpere de la etajul doi al acestei clãdiri construitã acum vreo
300 de ani printre cele zidite de împãrãteasa Ungariei, Maria Tereza. Cum vor apãsa acum
de 300 de ani asupra sufletului ei, acolo în iad unde este ea acum aceste ziduri!
Gardianul ne-a numãrat încã o datã la uºã, eram nouã. Apoi a trîntit uºa de fier masiv
dupã noi, izbind peste ea cele douã zãvoare uriaºe sus ºi jos.
Sus în tavanul înalt ºi boltit ardea un bec slãbãnog la care nu vedeam pe jos decît o
pardosea de cãrãmidã, roase din loc în loc de picioarele paturilor de fier ce fuseserã aici, iar
prin aceste gãuri bãltoace de motorinã cu care se dezinfectase cîndva pentru a se stîrpi
ploºniþele ºi pãduchii. Altceva nu era nimic. Nici mãcar o laviþã pe care sã poþi sta. Pereþii
groºi de un metru strãluceau de îngheþaþi. Steluþele groase erau ca o chiciurã spînzurînd ºi pe
pãianjenii din colþuri, iar prin fereastra fãrã nici un geam, luminile oraºului ne sfredeleau
sufletul cu fiori de frig ºi ne îngroºau aburul anemic ce ne ieºea ºi pe gurã ºi pe nãri.
Ne-am uitat unii la alþii, cercetîndu-ne din ochi ºi încercînd sã ne dezmorþim cumva
mãdularele îngheþate.
Am fãcut cunoºtinþã: un preot greco-catolic, un învãþãtor, un grefier de judecãtorie ruralã,
doi þãrani, un profesor de ucenici de la C.F.R., doi muncitori de la tramvaie - ºi eu. Nouã.
- Dumneavoastrã pãrinte, pentru ce aþi fost arestat? - întrebã profesorul care se dovedi cel
mai comunicativ ºi mai curios dintre noi.
- Pentru ochii mei cei frumoºi - zise nefiresc de vesel ºi preotul. Aºa mi-a spus ºi
jandarmul cel care m-a arestat cînd l-am întrebat ºi eu: pentru ce mã arestezi pe mine
domnule ºef? Exact aºa mi-a spus cum vã zic eu acum: Pentru ochii dumitale cei frumoºi. ªi
pentru asta m-a þinut zece zile acolo în arestul lui pe frigul ãsta aºa cum sînt aici, fãrã mãcar
vreo pãturã, fãrã sã-mi dea nimic din ce mi-au adus de-acasã, lãsîndu-mã sã-mi zdrobesc de
duºumelele lui ilienul, ischionul ºi pubisul meu pe care pielea mea s-a fãcut o scoarþã ca pe
un copac uscat. Apoi m-au adus aici la Oradea, unde la fel nimeni nu mi-a spus ºi nimeni nu
m-a întrebat nimic. Apoi adãugã zîmbind:
- Acum uitaþi-vã ºi voi la mine fraþilor, dar sã-mi spuneþi drept - am eu niºte ochi chiar
aºa de frumoºi încît sã merite trei sãptãmîni de astea?
Toþi ne înveselirãm tropãind, zgribulind ºi frecîndu-ne mîinile în care suflam sã ne

încãlzim cu toatã cãldura care o mai aveam în noi. Dar simþeam cã toatã puterea ni se sleieºte
cu aburul care ni se ridica drept spre bec, ca un fum chinuit al jertfei noastre care se topea
sub el.
Prin fereastrã începu sã batã un vînt aspru ºi tãios dinspre luminile îndepãrtate, care se
uitau la noi fioros ºi reci.
- Dar d-ta pentru ce ai ajuns aici? - îl întrebã cineva pe învãþãtorul.
- Pentru... Þeþ Vasile din Oºand - zise ºi acesta zîmbind trist.
- Cine-i ãla?
- Un coleg mort acum zece ani.
- ªi ce-a fãcut colegul dumitale cel mort?
- Nimic, a murit într-un accident, iar eu într-o searã, în glumã am fãcut spiritism cu încã
vreo doi colegi. ªi ce îl voi fi întrebat eu, ce nu, în glumã - nu ºtiu. Dar dupã cîteva zile, niºte
vii au aflat ce întrebasem eu pe un mort - ºi acum iatã-mã aici.
- Dar d-ta, pentru ce eºti? - îl întrebarã pe profesorul de ucenici.
- Eu - pentru “cele douã posibilitãþi” - zise ºi el tot aºa hazliu ca ºi ceilalþi. Am spus ºi
eu ceva în glumã, iar el m-a înþeles în serios.
- Cum, cele douã posibilitãþi?
- Aºa ca acum! Una bunã, una rea. Dacã nimereºti în cea bunã e bine, dacã ajungi în cea
rea e rãu - dar iarãºi ai douã posibilitãþi. Sã scapi mai curînd, ori sã scapi mai tîrziu. Dacã
scapi mai curînd - e bine. Dacã scapi mai tîrziu, e rãu - dar iarãºi ai douã posibilitãþi: sã ieºi
sãnãtos ori sã ieºi bolnav. Dacã ieºi sãnãtos e bine, dacã ieºi bolnav e rãu - dar iarãºi ai douã
posibilitãþi.
- Sã te vindeci sau sã mori - rîse preotul.
Toþi rîserã.
- Dacã te vindeci e bine, - zisei eu, - dacã mori, ei, dacã mori nu mai ai decît ultimele
douã posibilitãþi. Sã mergi ori în Împãrãþia Cerurilor cu Dumnezeu - dacã ai crezut în El ºi
ai trãit dupã voia Lui, - ori sã mergi în prãpastia întunericului veºnic cu diavolul, dacã ai trãit
în pãcat fãrã Dumnezeu. Acolo nu mai existã decît aceastã una îngrozitoare posibilitate pentru
vecii vecilor!
Nimeni nu mai rîse. Trei voci mã întrebarã deodatã:
- D-ta pentru ce ai fost arestat?
- Am fost de Crãciunul trecut cu un program religios la închisoare ºi la spital. Am
redactat o foaie religioasã ºi am scris niºte poezii creºtine.
- D-ta eºti cumva din Oastea Domnului?
- Da!
- Cunoaºtem ºi noi ceva despre Oastea Domnului - spune-ne mai pe larg cum a fost.
- Sã ne gãsim cumva un loc mai întîi.
T-
Privirãm cu toþii spre fereastra fãrã nici un geam. Un suflu de ger aspru ne tãia ochii ºi
rãsuflarea. Ne depãrtarãm repede din faþa ei.
- Ce punem în fereastra asta sã nu ne mai batã vîntul chiar aºa?
- Reverenda pãrintelui - glumi necuviincios profesorul cãutînd sã facã haz de necaz,
pentru a nu cãdea cu toþii în descurajarea situaþiei.
- ªi apoi eu în ce mai tremur? - rãspunse cu glas de glumã jalnicã preotul.
- Sã punã badea ãsta cojocul lui cel de oaie.
- Nu-l pun cã îngheþ fãrã el.
- Atunci ce punem?
- Dau eu o cãmaºã, mai dã altul una. Mai un prosop...

Am acoperit astfel fereastra.
- ªi acum unde sã stãm, cã nu vom putea mult aºa? În peºtera asta nu-i nimic, numai
obiectul acela în colþ. Era tineta, hîrdãul de murdãrii. Ce bine cã este mãcar aceasta. Ce
îngrozitor suferisem dincolo fãrã el!
- Eu bat în uºã sã ne aducã mãcar niºte paie sau niºte priciuri - zise profesorul. ªi bãtu
în uºã o datã, de douã, de trei ori, tot mai tare.
În uºã se deschise o vizetã cît o gamelã. Vãzurãm o jumãtate de puºcã ºi douã mustãþi
mari ºi încruntate:
- Ce vrei mã?
- Domnu ºef - n-avem nimic aici pe ce sã ne aºezãm. Daþi-ne mãcar niºte priciuri, niºte
scaune, niºte paie, orice numai sã stãm pe ceva. Murim aici de frig. Ce faceþi cu noi?
- Aºteptaþi! - ºi trînti vizeta.
T-
În închisoare încã nu sunase deºteptarea.
Simþeam cã îngheþãm, începînd de la picioare. Genunchii ne înþepeniserã. Ne miºcam tot
mai greu încoace ºi încolo suflînd în palme ºi frecîndu-ne urechile. Ieºea aburul din noi ca
din niºte oale golite. Pãrea totul mort. Pãrea cã în curînd vom muri ºi noi.
Dar dintr-o datã se auzi un clopoþel undeva în curte. Apoi voci ºi miºcare. Zgomote de
uºi ºi paºi. Curînd zãvoarele uºii noastre se izbirã trase, iar marea uºã se deschise scîrþîind
ascuþit.
- Mergeþi toþi în colþul cela cu faþa la perete! - rãsunã vocea asprã a gardianului. ªi doi
deþinuþi cu haine vãrgate intrarã cu douã braþe de paie pe care le aruncarã în partea cealaltã.
Apoi ieºirã.
- La împroºcaþi ºi staþi pe ele!
Dupã ce ieºi gardianul se repezirã fiecare sã ia cît mai multe pentru sine, din paiele
fãrîmiþate. Dar paiele erau puþine. ªi dupã ce luarã primii lacomi, pentru ceilalþi nu mai
rãmãsese nimic.
- Nu aºa, - zise unul dintre cei ce rãmãsesem fãrã paie. Le aºezãm uniform, iar apoi ne
aºezãm sã stãm cu toþii unul lîngã celãlalt. Bine-rãu cum este, dacã e aºa, e aºa. Trebuie sã
împãrþim totul egal frãþeºte. Aici sîntem fraþi vrînd-nevrînd.
T-
Abia ne aºezarãm pe paie pînã cînd se deschise vizeta de jos.
- Mîncarea! Nouã porþii de turtoi. Un fel de mãmãligã coaptã ºi rece. Nu mai vãzusem de
asta în viaþa mea. Era cam cît o bucatã de sãpun de rufe. Îmi luai ºi eu porþia mea. Era rece
ºi necoaptã, ni se lipea de degete... Am început s-o mîncãm lingîndu-ne degetele nãclãite ºi
îngheþate.
- Staþi cã vine ºi cafeaua, nu mîncaþi turtoiul gol!
Pe vizeta deschisã intrarã nouã gamele aburind cu ceva ca o apã neagrã pe fund.
Nu ne-am mai uitat la gamelele turtite, ruginite, cu smalþul sãrit. A mea curgea pe la un
colþ...
E caldã, ce bine - zise cel ce luã prima gamelã.
Am pus un deget în gaura prin care picura gamela mea ºi retrãgîndu-mã într-un colþ
mulþumeam Domnului încãlzindu-mi mîinile pe gamela caldã cu cafeaua aburind. Niºte
lacrimi de recunoºtinþã mi se prelinseserã pe obraji cãzînd în gamela ruginitã pe care o þineam
între palme, ca pe o ofrandã înaintea lui Dumnezeu. Acesta era darul Lui pentru mine ºi jertfa
mea pentru El.
...O Dumnezeul meu, primeºte ºi Tu ceea ce-Þi dau eu cum primesc ºi eu ceea ce-mi dai
Tu!
Din ochii mei picurau lacrimi liniºtite în castronul aburind. Cãldura lor era la fel.
Niciodatã nu mi-aº fi putut închipui cã cineva poate simþi atîta mîngîiere ºi bucurie într-o
astfel de stare. De fapt nici nu bãnuisem niciodatã cã pot fi astfel de condiþii undeva pentru
om.
Dar acum cred ºi caut sã mã obiºnuiesc cu toate fãrã sã mã mai mir de nimic. Doresc un
singur lucru: sã pot suporta totul mulþumind lui Dumnezeu, cu bucurie, sau mãcar cu rãbdare.
T-
Încã o datã: - nu spun asta decît pentru a trage niºte învãþãminte, fiindcã viaþa poate fi
uneori mai grea decît moartea de o mie de ori. ªi pentru cã frica morþii fiind mai mare decît
frica veºniciei, omul adeseori îºi vinde veºnicia sa, pentru a-ºi amîna cu cîteva clipe moartea
aceasta.
Niciodatã sã nu faceþi aºa ceva!
T-
Viaþa de fiecare zi aici este o foamete continuã. Afarã de bucãþica de turtoi ºi cafeaua de
dimineaþã se primea la amiazã cam tot atîta turtoi ºi tinicheaua aia de conservã din vîrful
bãþului cu ciorbã, dar care fiind legatã cu sîrmã se clãtina vãrsînd jumãtate înapoi ori pe jos.
Seara tot atîta ciorbã goalã, mai mult fiind numai zeamã în care fusese niºte arpacaº.
Numãram firele de arpacaº rãmase pe fundul castronului ruginit. Fiecare aveam între ºapte
ºi cincisprezece boabe. Cînd primeam cartofi, era norocos acela la care se afla prin zeama
neagrã de cartofi necurãþaþi ºi nespãlaþi, adeseori aduºi îngheþaþi ºi putrezi, cîte un sfert sau
jumãtate de cartof, printre pãmîntul ºi nisipul rãmas gros pe fundul castronului.
Slãbisem în cîteva sãptãmîni încît mi se clãtinau dinþii în gurã ºi abia vedeam cu ochii la
cîþiva paºi...
T-
Într-o dimineaþã gardianul ne-aduse în loc de turtoi ºi cafea nouã porþii de hranã rece. Un
sfert de pîine ºi o bucatã de slãninã.
- Ce-i cu asta, dom’ºef?
- Hranã rece. Veþi pleca de aici!
- Unde? - întrebarã vreo trei deodatã.
Dar uºa se trînti furioasã. Ce îndrãznealã ºi ce prostie sã întrebi aici aºa ceva.
Cine ºtie, nu-þi spune niciodatã, - cine spune, nu ºtie.
Dupã cîteva ceasuri am fost scoºi afarã cu tot bagajul ºi doi temniceri ne-au înºirat doi
cîte doi, împingîndu-ne ºi îngrãmãdindu-ne sã þinem aproape ºi sã nu ne uitãm decît în jos.
Repede, repede...
Jos la poartã ni se dau lucrurile fiecãruia - aici eram mulþi ºi un ofiþer aºteaptã lîngã masã
privindu-ne pe fiecare dintre noi încruntat ºi sever. Un temnicer vine cu o grãmadã de lanþuri
pregãtindu-se sã ni le punã la mîini sau la picioare.
- Le punem la fiecare, sau la cîte doi?
Ofiþerul ne mãsurã încã o datã pe toþi cu ochii cunoscãtori ºi vãzînd probabil cã nici unul
nu arãtãm a fi primejdioºi mai ales în halul în care eram, zise:
- Nu le punem deocamdatã. Le luãm cu noi ºi... vom vedea.
Nu-i putem duce cu lanþuri prin oraº. Dar întorcîndu-se spre noi ne spuse ameninþãtor:
- Fii atent aici! Mergem prin oraº. Sã nu care cumva sã te muºte ºarpele de inimã ºi sã
faci vreo unul vreo miºcare cã uite: - ºi scoase de sub manta þeava ameninþãtoare a unui mare
pistol ºi continuã: - asta te aºteaptã. Ai înþeles? Nu-þi pun lanþurile deocamdatã. Dar îndatã
ce vãd cã-i nevoie, uite-le aici!
- N-aveþi nici o fricã domnule locotenent - îl asigurarãm noi toþi. De ce sã fugim, ce rãu
am fãcut?
- Acum doi cu doi vã luaþi de mîini ºi-i daþi drumul dupã tovarãºul gardian.
T-
Am ajuns la garã îngheþaþi de tot lipãind prin gropi ºi gunoaie pe strãzile pline de apã ºi
noroaie. Apoi înghesuiþi cu mai mulþi aduºi de alþii, într-o dubã-vagon am cãlãtorit numai,
Domnul ºtie cum, pînã cînd am auzit pe cineva spunînd afarã: Urmeazã Gherla. Atunci
paznicii noºtri, acum mai mulþi, au intrat iarãºi în alarmã:
- Fii atent aici! Coborîm! Nu care cumva sã te muºte ºarpele de inimã pe vreo unul cã
uite: - ºi iarãºi vãzurãm þeava pistolului uriaº scos de sub manta! ‘nþeles?
- Nu vã temeþi domnilor, - îi asigurarãm noi iarãºi liniºtiþi.
Dar acum am fost încolonaþi pe patru ºi între cîte trei pistoale scoase pe dreapta, alte trei
în stînga ºi cîte unul înainte altul înapoi, am luat-o iarãºi prin mijlocul noroaielor ºi uliþelor
de la garã pînã la fiorosul penitenciar cu renume istoric ºi universal Gherla, despre care
auzisem ºi citisem atît de mult. ªtiam cã împreunã cu Aiud ºi Seghedin, acesta era cel mai
temut penitenciar încã de pe vremea cumplitei stãpîniri austro-ungare. Cã pe aici au trecut sau
au rãmas pe veci mulþi dintre cei mai buni sau cei mai rãi oameni despre care auzisem. Pe aici
au trecut marii patrioþi români de pe vremile monarhiei asupritoare. Aici suferiserã sute de
ani, marii luptãtori pentru mîntuirea popoarelor subjugate. Aici pieriserã unii dintre cei mai
renumiþi haiduci ºi rãsculaþi, împinºi la aceste acte disperate de cãtre vitregiile vremurilor ºi
ale stãpînirilor nedrepte.
Acum iatã-mã ºi pe mine aici pentru Numele Cel Scump al Domnului ºi Mîntuitorului
meu Isus Hristos. Cine ºtie mai cîþi dintre cei ce trecuserã sau rãmaserã aici vor mai fi suferit
necunoscuþi ºi ei pentru Numele Domnului Isus? Aici au venit cei mai mulþi aduºi de urã, de
lãcomie, de rãzbunare, de cruzimi... Dar cîþi oare vor mai fi fost aduºi de dragoste, de
dragostea pentru Hristos?
Slavã þie dragoste a lui Isus Hristos. De acum ai ºi tu pe cineva adus numai pentru tine
aici. Ajutã-mã sã mã arãt vrednic de misiunea pentru care m-ai adus în locul acesta.
T-
Serviciul de la poartã ne ia în primire dupã felul cunoscut: percheziþie, reþinerea actelor,
luarea amprentelor, apoi luaþi în primire de paznici noi, trecuþi prin douã curþi ºi douã porþi
pînã în faþa marii clãdiri cu trei rînduri de ferestre la intrarea cãreia ne oprim. Cineva se uitã
sus ºi ºopti grav:
T-
“Pe vastul frontispiciu ctitorit
inert în vînt ºi ruginind cu ploaia
un ceas enorm aratã-ncremenit
cã timpul nostru ºi-a oprit bãtaia...”
T-
- Daþi-i drumul sus, la camera 43!
La numãrul 43 era atunci o camerã mare cu fereastrã înaltã prevãzutã cu niºte gratii groase
ca mîna, fãrã obloane ºi prin care se vedea pînã departe peste case, prin grãdini, peste Someº,
pînã spre dealurile îndepãrtate spre miazãzi.
ªi uºa se închise cu zgomot din nou în urma noastrã.

T-
Am stat ºi aici trei luni, pînã în aprilie, la Paºti.
În toate privinþele atunci aici era mai uºor. Era un regim de lagãr. În cele douã colþuri de
jos ale clãdirii în formã de U întors, erau amenajate atunci la începutul anului 1948 douã
lãcaºuri de rugãciune, unul pentru ortodocºi celãlalt pentru greco-catolici. Preoþi din oraº ºi
din lagãr oficiau în fiecare duminicã slujbe religioase ºi deþinuþii din lagãr puteau participa
în voie la aceste rugãciuni. De dimineaþa de la deschidere pînã seara la închidere puteai veni
sã stai uneori sã citeºti ºi sã te rogi aici. Aceasta a fost un mare bine pentru mulþi, dar mai
ales pentru mine. În timpul unei rugãciuni mi-a venit aici îndemnul sã încep versificarea
psalmilor ºi a altor pãrþi din Sfînta Scripturã.
Am ºi început lucrul acesta ºi multe zile ºi ceasuri fericite am avut cu Domnul lucrînd la
aceste versificãri în singurãtatea evlavioasã a acestor lãcaºuri lãsate acolo de Dumnezeu ca
niºte oaze binecuvîntate în acel pustiu sufletesc. Cu mulþi am putut vorbi atunci despre
mîntuirea sufletului lor. ªi unii au aflat-o.
Dar curînd pîrjolul pustiitor a trecut ºi peste aceste oaze, aducînd pentru cine ºtie cîtã
vreme ºi acolo înstãpînirea vaietelor înãbuºite în lacrimi.
T-
În Sãptãmîna Patimilor, ca un dar ceresc al Suferinþelor lui Hristos pentru oameni sosirã
listele de eliberare. La fiecare douã zile sosea o listã de cîte 50 de nume. Se formau coloane
ºi cei închiºi erau eliberaþi...
Priveam la bucuria celor eliberaþi - ºi la durerea celor rãmaºi ºi mã gîndeam la marea
alegere din Ziua Judecãþii Divine... Cînd se vor citi numele celor rãscumpãraþi înscriºi în
Cartea Vieþii, iar cei ce-ºi vor auzi numele cum vor ieºi dintre ceilalþi, strigînd un fericit
Prezent - ºi trecînd de-a Dreapta Tronului Slavei în ceata nenumãratã a biruitorilor încununaþi
cu strãlucirea veºnicã... Vai, cînd se va termina de citit - ce vor face acei ce vor rãmîne? Cei
al cãror nume n-a fost gãsit scris acolo! Ce plînsete, ce þipete, ce vaiete vor mai rãsuna
atunci...
Atunci nu vor fi decît aceste douã tabere: a celor mîntuiþi ºi a celor pierduþi. A celor
eliberaþi pe veci. ªi a celor rãmaºi în închisoare pe veci.
Am vãzut atunci prieteni despãrþindu-se foarte greu. Stãtuserã timp atît de îndelungat
împreunã, iar acum unul este strigat iar celãlalt nu. Unul trebuia sã plece, iar celãlalt sã
rãmînã. Se despãrþeau poate pe veci. O, ce cutremurãtor învãþãmînt am tras eu atunci din
aceste dureroase despãrþiri. ªi cum aº dori sã vã fac ºi pe voi dragii mei sã vã gîndiþi adînc
asupra adevãrului mîntuirii sau al pierzãrii cu care veþi fi confruntaþi neapãrat ºi fãrã putinþã
de înconjur, nu se ºtie care ºi cînd, - dar sigur, în curînd ºi cu toþii.
Cãci dacã rãmînerea pentru încã un timp scurt într-o închisoare vremelnicã poate îndurera
atît de mult, - ce poate sã însemne rãmînerea definitivã într-o închisoare eternã? Atunci cum
sã nu ne folosim chiar acum de unicul prilej pe care îl avem de a-L primi pe Domnul Isus,
spre a fi mîntuiþi? Spre a fi înscriºi în Cartea Vieþii Eterne?
T-
În lista sositã în Vinerea Patimilor, era trecut ºi numele meu.
Mi-am cãutat din ochi prietenii mei, care în timpul suferinþelor mele veniserã la Domnul
aici - ºi de care eram acum atît de legat sufleteºte. Le-am împãrþit celor ce rãmîneau, tot ce
aveam ºi am ieºit despãrþindu-mã d e ei cu adîncã durere ºi multe lacrimi. Suferinþa înduratã
împreunã precum ºi faptul cã ei veniserã la Domnul aici în acest cuptor al încercãrii ne lega
împreunã mai adînc decît orice alte legãturi. Pe cît de mult îi doresc pe cei de afarã, pe atît
îmi pare rãu de cei dinãuntru. O, dacã n-ar uita ei niciodatã lacrimile ºi legãmintele pe care
le-au înãlþat atît de cutremurãtor spre Dumnezeu în clipa predãrii lor. Lungile seri de citire
a Bibliei. Sau frumoasele ceasuri petrecute în rugãciunile din bisericã.
T-
Dupã terminarea citirii listei, ºeful de secþie strigã:
- Luaþi pe douã rînduri sã facem numãrul. Ne-au numãrat de douã ori. Eram mai mult cu
unul.
- Nu se poate! Care eºti ãla care nu þi-ai auzit numele strigat pe listã ºi ai venit aici?
- Toþi ni l-am auzit!
- Nu se poate. Ia fiþi atenþi, mai citim o datã.
Într-adevãr era unul care intrase printre noi, fãrã sã fi fost înscris în listã. ªi tocmai el se
înghesuise în fruntea tuturor.
A fost înhãþat ºi îmbrîncit înapoi cu ocãri ºi lovituri. Mi-am adus aminte atunci de pilda
Mîntuitorului cu cel intrat în Odaia de Nuntã, fãrã haina de nuntaº. ªi m-am gîndit la mulþi
dintre cei ce intrã prin adunãrile credincioºilor Domnului, fãrã naºterea din nou, fãrã o
adevãratã întoarcere la Dumnezeu ºi transformare a vieþii... Sînt unii dintre aceºtia care fac
ca omul ce nu fusese scris în lista conducerii, dar care se înghesuia în fruntea celor eliberaþi...
Ce mulþi mai sînt de aceºtia ºi astãzi prin fruntea adunãrilor creºtine ºi a bisericilor Domnului
Isus, dîndu-se drept conducãtori ºi lãudîndu-se cu siguranþa mîntuirii lor! Dar va veni în
curînd marea verificare ºi atenta numãrare. ªi toþi aceºti intruºi ºi uzurpatori vor fi daþi afarã
pe faþã înaintea tuturor, apoi aruncaþi aºa cum se cuvine, acolo unde meritã.
Oare tu, unde vei fi atunci?
T-
În Sîmbãta Mare eram acasã. În Duminica Învierii dis-de-dimineaþã, cîntam ºi eu cu cele
mai fericite lacrimi, din tot strãfundul recunoºtinþei mele împreunã cu toþi cei dragi ai mei
în bisericuþa luminatã ca un cer înstelat:
“Hristos a înviat din morþi, cu moartea pe moarte cãlcînd ºi celor din morminte viaþã
dãruindu-le...”
Într-adevãr, în ce morminte fusesem - ºi ce viaþã îmi dãruise dintr-o datã Marele meu
Dumnezeu ºi Mîntuitor Hristos Cel Înviat!
T-
Cînd ieºeam din Gherla mi se dãduse o “Foaie de Liberare” cu care trebuia sã mã prezint
la Poliþia de Siguranþã, în cel mult trei zile de la sosirea mea acasã.
Dupã ce au trecut cele trei zile de Paºti - mi-am luat “Foaia” ºi m-am dus iarãºi la ºeful
cel uriaº de la Beiuº.
- E, ai venit?
- Da!
- Cum a fost?
- Aºa ºi-aºa!
- Ei, acum îþi pun în vedere ca pe viitor sã întrerupi orice activitate cu Oastea aia a
Domnului. Altfel sã ºtii cã vei ajunge din nou la noi. ªi atunci nu va mai fi tot aºa de uºor
cum a fost acum! Ai înþeles?
- Bine!
Dupã ce îmi scrise numele într-un registru ºi mai însemnã ceva în dreptul numelui meu,
îmi întinse foaia ºi îmi zise:
- Acum pleacã! Peste douã zile te prezinþi din nou la noi.
Voi fi aici poimîine la ora 6 dimineaþa.
T-
Peste cele douã zile, la ora 6 dimineaþa eram la poarta lor. Poarta era închisã, iar dincolo
un paznic poliþist, care printr-o vizetã din uºã îmi zise:
- Vino mai tîrziu pe la 8 sau 10.
M-am dus în parcul oraºului, m-am plimbat, am stat pe bãnci - ºi la ora 8 am fost acolo.
Poarta din nou era închisã, iar glasul prin vizetã îmi porunci batjocoritor:
- Vino mîine la ora 6. Tovarãºul ºef este ocupat astãzi!
Astfel începurã drumurile mele cu ºicanãri ºi amînãri ameninþãtoare, cu zile, cu nopþi, cu
sãptãmîni pe drum, cei 8-10 km de mers pe jos încolo ºi înapoi de fiecare datã.
Toate acestea îmi pãrurã mai grele decît cele din închisoare fiindcã nu mã chinuiau numai
pe mine ci pe toatã familia ºi pe toþi fraþii. Nu ºtiam niciodatã dacã mai vin înapoi, în ceasul
cînd plecam la ei, iar nesiguranþa este mai grea decît însãºi primejdia pe care o ascundea.
Dupã douã sãptãmîni de drumuri, într-o zi se ºi întîmplã ceea ce presupuneam. Cînd m-am
prezentat în faþa lui, ºeful îmi spuse:
- Acum nu mai pleci! Rãmîi aici la noi. Mîine vei fi dus iarãºi la Oradea. Eºti arestat din
nou.
- Pentru ce, din nou?
- Þi se va spune acolo! Deocamdatã pînã desearã ai de lucrat aici!
ªi scoþîndu-mã afarã îmi arãtã grãdina:
- Vei uda toate straturile astea. Apoi le vei sãpa pe celelalte. Iar paznicului poliþist:
- Ai grijã de el! Vezi sã lucreze bine!
T-
La plecarea mea de acasã nu mîncasem nimic ºi nu-mi luasem nici haine groase. ªtiam
ca de obicei cã mã voi reîntoarce iarãºi dupã 2-3 ceasuri. Era luna mai, totuºi noaptea era frig.
Am muncit toatã ziua flãmînd... Apoi am tremurat de frig toatã noaptea închis fãrã nici o
învelitoare într-o camerã goalã.
Dimineaþa, însoþit de paznicul poliþist, am ajuns la Oradea, la locul cunoscut unde mai
fusesem ºi în ianuarie. Am fost dat din nou în grija lui Zoli baci, cel cu ciomag din coadã de
mãturã.
- Lasã-l aici la mine. Am io grije de el!
T-
O sãptãmînã trecu astfel, fãrã ca sã mã întrebe iarãºi nimeni nimic.
În a opta zi fusei scos ºi dus în camera unui ofiþer anchetator:
- Spune cum a fost cu propaganda religioasã pe care ai fãcut-o în spitalul de rãniþi
sovietici din Beiuº în 1945?
- N-am fãcut decît o serbare de Rusalii cu daruri pentru rãniþii români ºi ruºi, cum se
obiºnuia pe atunci. Dar totul a fost fãcut cu învoirea ºi concursul direcþiunii spitalului. Ce a
fost rãu în asta?
- Propaganda religioasã pe care aþi fãcut-o printre rãniþii sovietici! De unde aþi avut cãrþile
religioase pe care le-aþi distribuit printre ei?
- De la librãrie, le-am cumpãrat!
- Ce cãrþi erau?
- Evanghelii, Testamente ºi o carte Înapoi la Dumnezeu!

- Cine le-a tipãrit, tu?
- Nu eu!
- Aici aºa stã scris cã tu le-ai tipãrit.
- Eu nici nu am avut tipografia mea. Nici condiþii sã tipãresc aºa ceva!
- Cine le-a tipãrit dacã nu le-ai tipãrit tu?
- Nu ºtiu ce tipografie de la Bucureºti. Erau în toate librãriile de vînzare astfel de cãrþi
pe atunci.
- Deci nu le-ai tipãrit tu?
- Nu!
- Bine, dã ici o declaraþie.
Am scris declaraþia cerutã, potrivit cu cele ce fãcusem. Apoi am fost dus iarãºi în grija
lui Zoli baci unde am mai stat alte cîteva zile aºteptînd în celula comunã cu tot felul de
infractori perindaþi pe aici, gîndindu-mã cã dacã rãul trebuia greu ispãºit în lumea aceasta,
iatã cã ºi binele trebuie uneori ispãºit ºi mai greu... Cã existã o compensaþie ºi pentru bine
ca ºi pentru rãu. ªi compensaþia aceasta þi-o cere rãul pe care l-ai pãgubit cînd este ceasul lui
ºi puterea întunericului. Cum fusese în Sãptãmîna Patimilor pentru Mîntuitorul care trebuia
sã plãteascã cum plãtea binele pe care îl fãcuse lumii.
În a treia sîmbãtã seara, Zoli baci trãgînd zãvorul, deschise uºa celulei ºi arãtînd spre
mine zise:
- Ieºi afare, cu tot bagaj! Repede, repede!
Acest repede-repede era totdeauna spus tare ºi rãstit pentru ca nici unul dintre cei cu care
erai sã nu-þi poatã încredinþa nimic pentru ai lor de afarã.
Mã luã de mînã ºi mã conduse numai el singur, prin acelaºi coridor prin care ieºisem în
convoiul cu duba atunci în noaptea cea din ianuarie, cînd plãteam serbarea de Crãciun de la
penitenciarul din Beiuº.
Deschise poarta dosnicã din zidul gros - ºi izbindu-mã afarã îmi zise mînios:
- Liber, mergi acase. Dacã mai vii odate aici se ºtii che nu mai ieºi aºa!
ªi trînti uºa de fier în urma mea, cu înjurãturã în limba lui.
Slãvit sã fii Tu Doamne Isuse, - am zis eu cu lacrimi privind în sus ºi respirînd cu tot
sufletul meu aerul curat ºi liber al lui Dumnezeu, din cea mai frumoasã lunã pe care o poate
avea un an. ªi din cea mai frumoasã zi pe care o poate avea un mai.
Eram ca un om înviat a doua oarã.

Fãrã luptã nu-i cununã
Fãrã luptã nu-i cununã veºnicã ºi bunã

cãci cununa fãrã luptã este o minciunã
ºi cununa fãrã luptã grabnic veºtejeºte
numai cea cu rãni plãtitã veºnic strãluceºte.
Fãrã lacrimi nu-i cîntare dulce ºi frumoasã

cãci cîntarea fãrã lacrimi duhul rece-l lasã
ºi cîntarea fãrã lacrimi e numai din gurã
o cîntare doar prin lacrimi poate-avea cãldurã.
Fãrã jertfã nu-i iubire nici n-a fost vreodatã

cãci iubirea fãrã jertfã piere lepãdatã
ºi iubirea fãrã jertfã-i numai amãgire
unde nu e nici o jertfã nu e nici iubire.
Fãrã moarte legãmîntul nici un preþ nu are

legãmînt e numai cel ce þine pînã moare
legãmînt e numai cel ce moare dar nu lasã
numai moartea-ncununeazã dragostea frumoasã.
Fãrã-acestea nici în ceruri nu-i nici o rãsplatã

cãci rãsplata cea din ceruri nu oricui e datã
ci rãsplata cea din ceruri e-o adeverire
cã-o iubire ºi-a dus crucea pîn-la rãsplãtire.
Mãrturia - Cap. 20 - ªi iertarea trebuie plãtitã Pag. 193
Cap. 20
ªi iertarea trebuie plãtitã!

Urcuºul greu ºi crîncen prin anii duri de dupã,
- mi-au dãltuit un suflet mai matur ºi mai clar
cãci bînd singurãtatea cu-o prea amarã cupã
i-am fost deschis iubirii prea slobod stãvilar...
u existã iertare la Dumnezeu pentru nici un pãcat: - existã numai pedeapsã!

N Dumnezeu nu iartã pãcatul ci-l pedepseºte. La Golgota în Crucea ºi Jertfa Fiului Sãu,
Mîntuitorul nostru Isus Hristos - se vede cel mai limpede ºi cutremurãtor, acest mare ºi veºnic
adevãr: Hristos plãtea iertarea pãcatelor noastre. El era pedepsit ºi lovit de Dumnezeu pentru
ca noi sã fim iertaþi. Toate Sfintele Scripturi adeveresc asta. Pãcatul este o vãtãmare atît de
mare adusã direct lui Dumnezeu ºi Dreptãþii Sale încît pentru el nu existã iertare. Existã
numai acoperirea lui în suferinþã, în jertfã. Numai dupã ce Hristos Mîntuitorul nostru a plãtit
preþul pãcatelor noastre cu Sîngele Sãu, noi am fost iertaþi. Altfel n-am fi fost salvaþi
niciodatã ºi nici unii. Cãci pãcatul nu se iartã, ci se plãteºte mai întîi - ºi dupã aceea se iartã.
Nu ex istã pãcat iertat fãrã platã, fãrã ispãºire. Ce nu ispãºeºte Dumnezeu, trebuie sã
ispãºeascã pãcãtosul. Ce ispãºeºte Hristos, nu trebuie sã mai ispãºim noi.
Dar ca sã ispãºeascã Hristos, trebuie neapãrat sã vii la El. Sã-þi plîngi pãcatul ºi sã-l
osîndeºti, sã-l lepezi ºi sã-l pãrãseºti pentru totdeauna.
Numai astfel de pãcate sînt cuprinse în rãscumpãrarea lui Hristos ºi iertate de Tatãl.
Celelalte pãcate neaduse la Hristos ºi nepãrãsite la Crucea Lui, nu au iertare. Dumnezeu
nu iartã pãcatul. Dumnezeu pedepseºte pãcatul, ori în Hristos, ori în sufletul care a pãcãtuit.
Cine vrea sã ierte ºi sã acopere un pãcat al altuia, acela trebuie sã plãteascã el însuºi în
locul aceluia. Nu se poate altfel!
T-
Pag. 194 Mãrturia - Cap. 20 - ªi iertarea trebuie plãtitã
Dupã a doua mea eliberare, a trebuit mai întîi sã mã prezint tot la 3 zile la ºeful uriaº,
care trebuia sã mã vadã, sã mã ancheteze ºi sã mã ameninþe de fiecare datã, spre a fi sigur cã
nu mai merg nicãieri ºi cã nu mai fac nimic. Fãrã sã-mi fi spus, aveam astfel domiciliu
obligatoriu ºi eram ca un deþinut în propria mea situaþie.
Uneori, noaptea auzeam maºina cunoscutã venind, apoi oprindu-se dinsus sau dinjos de
poarta casei unde eram. Aceasta îi fãcea mereu pe toþi ai familiei sã tresarã, sã se scoale pe
întuneric, sã tremure pe dupã ferestre sau pe la garduri, ascultînd - nu cumva...
Niciodatã cînd plecam de acasã nu puteam fi sigur cã am sã mã ºi întorc. Mi se puteau
gãsi oricînd orice motive spre a fi luat ºi dus. De aceea toþi ai mei trãiau plini de nerãbdare
ºi tremurînd de teamã tot timpul aºteptãrii mele. Uneori trebuia sã stau acolo un ceas, alteori
cinci, alteori 10.
Tot timpul anilor 1948 ºi 1949 l-am petrecut astfel.
În acest timp, mãsurile apãsãtoare s-au înãsprit asupra întregii Lucrãri a Oastei Domnului.
Fraþii lucrãtori erau tot mai des luaþi la anchete ºi tot mai ameninþaþi cu pierderea libertãþii.
Mulþi jandarmi sînt puºi pe urmele fraþilor de cãtre preoþii care ne erau aproape în totalitatea
lor mai vrãjmaºi decît jandarmii. Foarte mulþi jandarmi ºi poliþiºti se dezvinovãþeau jenaþi în
faþa fraþilor prigoniþi pe nedrept - spunîndu-le:
- Noi n-avem nimic cu voi! Popii voºtri ne obligã. Ce are popa cu voi?
Din cauza îndelungatei atitudini ostile a preoþimii bisericii noastre s-a creat între mulþi
fraþi o atmosferã rece faþã de preoþi ºi chiar faþã de bisericã. În acest fel s-a dat ocazie altor
culte creºtine sã se apropie prea mult, cei mai mulþi cu gînd de acaparare ºi de prozelitism.
Unde lucrurile au fost împinse prea departe, rezultatul a fost adînc negativ.
Adunãri întregi sînt ameninþate sã piarã. Mii de suflete pentru care s-a plîns, s-a luptat
ºi s-a jertfit atît de mult pînã cînd au fost aduse la Hristos, - acum sînt ademenite atît de uºor
cu promisiuni sau ameninþãri spre a-ºi cãlca legãmîntul ºi a-ºi pãrãsi credinþa.
Ce îngrozitoare situaþie! Atît prietenii cît ºi duºmanii lucrau numai cu gînd nimicitor din
toate pãrþile împotriva noastrã.
Din cauza domiciliului meu obligatoriu, nu puteam sã mã deplasez nicãieri, deºi din toate
pãrþile fraþii îmi scriau alarmaþi ºi îndureraþi.
T-
Printre lucrãtorii tineri activa atunci unul cu foarte multã vîlvã, anume Costicã, despre
care în treacãt am mai amintit. Voi fi silit acum sã mã ocup în mod deosebit de el, pentru cã
acesta a fost ºi a rãmas unul dintre cei mai dãunãtori Lucrãrii lui Dumnezeu.
L-am cunoscut, pe cît îmi amintesc, prin anul 1945 venind de la o misiune prin Moldova
- într-o searã în gara Adjud. În aºteptarea unui tren, fiind mai mulþi fraþi aici, - am auzit
dintr-o datã pe cineva suit pe un scaun, predicînd cu glas tare, iar în jurul sãu o seamã de fraþi
ºi mai mulþi cãlãtori.
Am mers sã-l ascult, dar felul lui de a vorbi, gesturile lui ºi toatã comportarea sa, m-a
ºocat puþin ca un avertisment. A fost o primã impresie trecãtoare pentru cã îndatã au venit
fraþii ºi au început sã-l laude ºi sã-l plîngã. Era un tinerel refugiat din Bucovina de Nord,
familia lui rãmãsese dincolo, iar acum trãia mai mult din mila familiei fratelui Leon Andronic
ºi din a fraþilor din Bucovina. Nu muncea nicãieri, umbla de colo-colo în misiune peste tot.
Era un foarte bun vorbitor ºi el îºi considera asta ca singura lui ocupaþie, dar foarte
importantã.
În situaþia de atunci, îndatã dupã rãzboi cînd lucrurile erau atît de rãscolite de furtuna ce
abia trecuse peste noi toþi, am început sã-l încurajãm ºi pe acesta cum fãcusem în urmã ºi cu
alþii, - împotriva avertismentului primei impresii. Iar acesta fiind exact de acelaºi caracter,
a ºtiut sã se infiltreze tot aºa reuºind sã fie popularizat apoi prin gazetele noastre ºi
recomandat peste tot printre fraþi ca un misionar pe þarã...
Faptul cã din unele pãrþi am început sã primim unele veºti neplãcute despre purtarea lui
printre fraþi, - n-a avut prea importante schimbãri în atitudinea noastrã faþã de el, din pricina
altor probleme mai presante în momentul acela ºi din pricinã cã el ºtia cum sã înlãture
bãnuielile afirmîndu-ºi importanþa ºi necesitatea misiunii sale.
T-
Între aceºti doi îmi sfîrºeam anul 1949, între Pop ºi între Costicã. Amîndoi aveau sã fie
folosiþi în viaþa mea pentru limpezirea celui mai cutremurãtor adevãr pe care aveam sã-l aflu
plãtindu-l în felul cel mai greu, nu peste mult timp. ªi iatã cum.
Costicã fãcea “misiune” prin Bucovina lui. Pop fãcea misiune ºi el prin Nordul Ardealului
sãu. Amîndoi îmi cereau cãrþi ºi Biblii. Mai aveam încã multe din cãrþile de la Sibiu, din cele
tipãrite la Beiuº ºi din cele aduse ºi strînse sau comandate de pe la Bucureºti.
În vremea arestãrilor mele nu-mi fuseserã fãcute percheziþii ºi nici dupã eliberarea mea.
Aveam multe din cãrþile mele, din cãrþile pãrintelui Iosif, din cele tipãrite la Beiuº ºi multe
Biblii rãmase din cele comandate înainte. Aveam toatã corespondenþa primitã de la pãrintele
Iosif, de la fraþi ºi multe cãrþi ºi colecþii alese în biblioteca personalã. Pe unele le ascunsesem,
dar multe erau la îndemînã pentru a le trimite fraþilor care mi le cereau...
T-
Prin luna noiembrie a anului 1949 mã pomenesc acasã cu Costicã, bine îmbrãcat, venind
din Bucovina ºi rugîndu-mã:
- Am ajuns ºi eu la o rãscruce a vieþii mele. Aº dori sã-mi fac ºi eu un rost în viaþã. Am
gãsit un suflet credincios ºi o familie de fraþi credincioºi în care aº dori sã mã aºez. Cum
n-am pe nimeni în þarã, te rog în Numele Domnului sã vii sã mã ajuþi. Am nevoie de cineva
de încredere care sã vorbeascã pentru mine ca sã fiu primit în familia sorei tinere cu care
vreau sã mã cãsãtoresc. Te rog sã faci acum ºi pentru mine ceea ce ai fãcut ºi pentru
Moldoveanu cînd te-a rugat ºi el la cãsãtoria lui. Sînt exact în aceeaºi situaþie ºi eu cum era
el atunci.
- Unde este familia asta?
- În comuna cea mai de nord a þãrii, chiar la graniþa cu ruºii.
- ªi cînd sã mã duc?
- Cît mai curînd, chiar acum dacã se poate.
- Dar ºtii starea mea. Eu nu pot sã mã deplasez de acasã decît cu foarte mare risc. ªtii cã
sînt urmãrit îndeaproape...
- Te rog în Numele Domnului, fã aceasta pentru mine. Eu nu mai am pe nimeni, iar
pãrinþii fetei mi-au zis cã numai dacã mergi fr. ta vor sta de vorbã cu mine... ªi lacrimi mari
îi umplurã ochii...
- Fie ce va fi, - mã pregãtesc ºi plecãm!
T-
Am mers, numai Domnul ºtie cum trecînd printre razii ºi controale de frontierã. Am ajuns
acolo în casa unui foarte cunoscut frate, iar de la el am mers singur cu Costicã la familia fetei
dorite. Fratele n-a vrut sã meargã cu noi. ªi nici el nu mi-a spus atunci de ce nu vrea sã
meargã. ªtia el ce eu nu ºtiam încã.
Cu pãrinþii fetei ºi cu ea ne-am înþeles pînã la urmã bine. A rãmas vorba cã se vor face
pregãtirile începãtoare a nunþii care va urma sã se facã îndatã ce totul va fi gata. Am plecat
fericit acasã, cã am putut face ceva ºi pentru aºezarea acestui suflet singuratic faþã de care
simþeam o milã ºi o dragoste înþelegãtoare ºi caldã, din cauza stãrii lui.
Dar n-a trecut decît vreo douã sãptãmîni ºi m-am pomenit din nou acasã cu Costicã, dar
nu singur. Venea cu tînãra soþie a fratelui din comuna cea mai de nord a þãrii, unde fusesem
peþitor pentru el.
- Sîntem zdrobiþi de tot - îmi ziserã amîndoi îndatã ce rãmãsei numai singur cu ei.
- Ce s-a întîmplat? - întrebai eu grãbit. Mã aºteptam la o veste bunã ºi cînd colo cine ºtie
ce rãu mai trebuie sã aflu. Îmi povestirã printre suspine ºi printre lacrimi despre o veche
legãturã a lor vinovatã pentru care aruncau acum toatã vina ºi rãspunderea numai asupra
diavolului. Din legãtura asta urma sã iasã acum la luminã dovada care nu mai putea fi
tãinuitã. Aici era toatã marea nenorocire - zicea el. Dacã aceasta se întîmplã, atunci el care
este un lucrãtor atît de cunoscut în þarã, va fi dovedit un nelegiuit iar aceasta va fi o loviturã
atît de mare pentru Lucrarea Domnului încît o mare mulþime de suflete se vor dãrîma din
cauza asta.
Ori dacã nu, lor amîndurora nu le rãmîne decît sã se sinucidã - lucru care ar aduce iarãºi
o tot aºa de mare nenorocire.
A treia cale ar fi sã facã sã disparã dovada vinovãþiei lor, înainte de a veni la luminã, sã-ºi
omoare copilul.
Aceasta era marea nenorocire pentru care veneau ei la mine ºi marea încurcãturã pe care
trebuia s-o dezleg eu.
Viaþa lor, ori viitorul Lucrãrii Domnului în pãrþile acelea, ori viaþa copilului ce venea, -
depindeau acum în totul doar de rãspunsul pe care îl voi da eu... La ce strîmtoare grea
ajunsesem!
T-
Am ascultat totul cu spaimã ºi cutremur.
Într-adevãr pãrea cã aºa ºi era.
Dar cuvîntul ce mi se cerea mie atunci însemna un atît de grav angajament al meu în faþa
lui Dumnezeu. O luare asupra mea a întregii lor rãspunderi. O acceptare sã plãtesc eu însumi
în faþa Judecãþii lui Dumnezeu ºi a conºtiinþei mele preþul oricãrui pãcat din acestea trei pe
care l-aº fi dezlegat.
Ei n-ar fi vrut nici ruºinea Lucrãrii nici sinuciderea lor, ar fi vrut uciderea dovezii, dar
ei care acceptaserã cu plãcere prima parte a pãcatului, nu mai voiau acum sã accepte
rãspunderea pentru a doua parte a lui. Rãspunderea voiau s-o poarte altul. ªi de aceea veneau
la mine, s-o port eu.
T-
Am simþit atunci ca niciodatã cumpãna cea grea la care mã aflam. Duhul mã înºtiinþa
limpede: ia seama ce faci, gîndeºte-te bine ce alegi!
Eram între douã grozãvii. Nu voi uita niciodatã acele cumplite frãmîntãri între care îmi
era mãcinat ºi rãvãºit tot sufletul. Vedeam bine cã de o parte era prãpastia morþii pe marginea
cãreia stãteau sufletele acestea ºi încã atîtea altele. Iar de partea cealaltã cuptorul ispãºirii
aprins.
La mijloc stãtea Judecãtorul într-o mînã cu Cumpãna ºi-n cealaltã cu Sabia înfocatã.
Cumpãna atîrna greu, împreunã cu ei cu tot înspre prãpastia morþii. Cuvîntul care trebuia sã-l
rostesc eu, urma sã mã arunce pe mine pe partea cealaltã a cumpenei dinspre cuptor, dinspre
sabie.
Momentele erau cumplite. Primejdia pierzãrii lor, gemetele, lacrimile, feþele lor
nenorocite mã cutremurau, pierderile altora ºi mai mult...
Atunci nu m-am mai putut gîndi la mine. Cu inima strînsã ºi cu sufletul înfricoºat am ales
ispãºirea. M-am învoit la nelegiuirea cea mai comodã ºi mi-am dat consimþãmîntul la ea.
Am spus cuvîntul care îi dezlega pe ei, dar mã lega pe mine. Am pãºit eu în faþa Judecãþii
ºi Sabiei în locul lor. Le-am spus cu lacrimi ºi cu groazã doar cîteva cuvinte:
- ªtiu cã va trebui sã ispãºesc. Vã rog însã sã nu mai pãcãtuiþi! Rupeþi-o cu pãcatul chiar
acum ºi pe totdeauna. ªi pocãiþi-vã adînc înaintea lui Dumnezeu toatã viaþa voastrã, ca El sã
vã ierte.
Nu era în aceste cuvinte ale mele numai o condiþie pe care le-o pusesem pentru dezlegarea
mea ci era mai mult. Era o implorare spre a nu mai pãcãtui. Simþeam cã încã un preþ pentru
un singur pãcat al lor, nimeni pe lumea aceasta n-ar mai fi primit sau n-ar mai fi putut sã-l
plãteascã. Mãsura pãcatelor lor era atît de plinã încît nici o picãturã n-ar mai fi putut încãpea
în ea.
Au promis bucuroºi cu legãmînt ºi lacrimi cã aºa vor face.
T-
Au promis cu legãmînt, - dar nu l-au þinut. Poate chiar în clipa cînd au pus legãmîntul
erau hotãrîþi sã nu ºi-l þinã. Sînt încredinþat cã dacã l-ar fi þinut Domnul i-ar fi iertat, iar dupã
ispãºirea mea m-ar fi iertat ºi pe mine. În felul acesta nici eu n-aº mai fi spus asta niciodatã
ºi nimãnui. Dar ei au mãrit rãul pînã la toate marginile þãrii.
Iar Dumnezeu i-a pedepsit în faþa lumii întregi.
T-
Eliberaþi de mine atunci de sub orice povarã, ei rãsuflarã uºuraþi ºi plecarã bucuroºi, -
lãsîndu-mã acum pe mine cu simþãmîntul cã ceva ca un munte uriaº s-a prãbuºit peste sufletul
meu îngropîndu-mã sub el. Am simþit dintr-o datã cã între mine ºi Dumnezeul meu s-a înãlþat
un zid rece ºi gros de la pãmînt pînã la cer. Cã prin nici o parte rugãciunile mele nu se mai
puteau înãlþa ºi trece spre El din cauza zidului acestuia. ªi nici razele Lui nu mai puteau
strãbate pînã la mine. Muntele era mînios, zidul era vrãjmaº iar eu singur. Nici o stare din
cîte am trãit pe lumea asta, n-a mai fost pentru mine la fel cu cea pe care o trãiam acum. Din
clipa legãmîntului meu din Ziua Rusaliilor neuitate, nimica nu mã mai rupsese pe mine de
Dumnezeul meu. Dar acum El era dincolo de munte ºi dincolo de zid, - eu singur fãrã El
dincoace...
Niciodatã nu mi-aº fi putut închipui cã vreun pãcat poate într-adevãr sã punã aºa un zid
de despãrþire între noi ºi Dumnezeu, dupã cum fãrã sã gîndesc citisem de atîtea ori acel loc
din Scripturã: Nu Mîna Domnului este prea scurtã ca sã vã mîntuiascã, nici urechea Lui prea
tare ca sã vã audã - ci pãcatul vostru pune un zid de despãrþire între voi ºi Dumnezeul vostru,
pãcatul vostru vã ascunde Faþa Lui ºi-L împiedicã sã vã asculte... (Isaia 59, 2) .
Gemea zi ºi noapte tot sufletul din mine ºi mi se topea toatã fiinþa în flãcãrile conºtiinþei
care mi se zbuciuma necurmat. Mi se pãrea cã sînt aruncat undeva într-un gol sau într-o
mlaºtinã în care mã afund fãrã salvare... Cã umblu printr-un pustiu primejdios... Cã mor într-o
peºterã închisã în care nimeni nu mã ºtie ºi nu mã aude ºi nu se mai intereseazã de mine.
Rugãciunile îmi pãreau fãrã rost. Strigãtele fãrã ecou. Lacrimile fãrã uºurare. Cerul închis ºi
Dumnezeu nicãieri...
T-
Atunci dorii fierbinte numai sã mor. Sã nu mai trãiesc nici o clipã în felul acesta pe
pãmînt. Dar cînd mã gîndii mai adînc la moarte în felul acesta îmi fu ºi mai groazã. Cum sã
mor aºa? Cum sã merg eu în felul acesta, în starea aceasta înaintea lui Dumnezeu? Pentru
prima datã de cînd aflasem pe Domnul Isus îmi dam seama ce cumplitã poate fi întîlnirea cu
moartea cînd eºti fãrã Hristos ºi fãrã luminã cu un cuget apãsat de un pãcat care te-a
învinovãþit faþã de Dumnezeu.
- Doamne, am strigat atunci deznãdãjduit, trimite-mi orice, dar nu mã mai lãsa în starea
aceasta. Aruncã-mã oriunde, dar numai sã ajung sã Te întîlnesc din nou pe Tine. Cere-mi
orice ºi pedepseºte-mã oricum, dar numai ia dintre Tine ºi mine acest zid monstruos ºi
îngrozitor, dupã care nu mai pot trãi despãrþit de Tine. Pedepseºte-mã oricum, dar numai ia
de peste mine acest munte vrãjmaº ºi greu. Spune-mi orice mustrare, dar nu mai tãcea faþã
de mine...
A durat asta aproape trei luni de zile. În timpul acesta “misionarul” Pop era pe undeva
prin Maramureº, îmi tot scria ºi îmi tot cerea cãrþi ºi Biblii. Avea ºi unele probleme asupra
cãrora îmi cerea stãruitor rãspuns. I-am trimis ºi i-am scris. Despre Costicã nu mai ºtiam
nimic.
Înþelepciunea ºi Bunãtatea Domnului faþã de mine a folosit prilejul acesta pentru a pune
capãt frãmîntãrilor mele ºi a aduce vremea ispãºirii pe care o acceptasem. Dumnezeu avea
milã de mine ºi îmi pregãtea izbãvirea prin foc.
T-
Era ziua de 12 februarie 1950, cînd tocmai se împlineau 12 ani de la izbãvirea din
suferinþã a pãrintelui Iosif. Fusesem chemat de dimineaþã sã dau un ajutor la niºte lucrãri la
primãria comunei unde locuiam.
Cam pe la ora 9 am fost ridicat de acolo de ºeful Securitãþii de la Beiuº, care arãtîndu-mi
pistolul în semn de ameninþare dacã nu m-aº supune, mã împinse un pas înainte ºi-mi arãtã
direcþia pe jos spre Beiuº.
Mã uitai la el atît de liniºtit ºi de nepãsãtor de tot pistolul lui încît nici el nu mai gãsi nici
un cuvînt sã continue. ªi o luai înaintea lui fãrã sã ne mai vorbim nimic unul altuia.
- Stai - îmi zise el, cînd ajunserãm pe podul pe unde o lua drumul spre noi. Aºteptãm aici
sã vinã cãruþa cu materialele tale. Cum ai putut tu sã lucrezi atît de mult aici lîngã noi
banditule? ªi noi sã nu ºtim nimic. Noi credeam cã tu te-ai liniºtit de cînd ai fost pe la noi, -
dar tu lucrai! Lasã cã n-ai sã mai lucrezi tu pînã va fi lumea. Þi-arãt eu þie tîlharule!
Era palid de furie ºi se uita la mine ca o fiarã.
Dar pãrea cã vorbeºte altcuiva, aºa de puþin mã-ngrijora acum tot ce spunea el. Mã
gîndeam cu îngrijorare doar la altceva: - se vede cã fusese pe la mine pe acasã în lipsa mea,
cã-mi fãcuserã percheziþie, sau chiar mai fãceau încã, dacã aºteptam cãruþa de care spusese
ºi care nu mai venea... Ce vor fi aflat oare din cîte aveam? Ce vor fi luat?...
Aveam acasã tot ce strînsesem de cînd mã hotãrîsem pentru Domnul. Tot ce tipãrisem ºi
mai erau din cele vreo zece cãrþi personale. Colecþii, manuscrise, albume de fotografii,
corespondenþa. Tot ce strînsesem cu o dragoste evlavioasã faþã de cãrþi, faþã de artã, faþã de
adevãr, faþã de frumos.
O mare parte din ele le ascunsesem îndemnat de o tainicã înºtiinþare lãuntricã, prin
diferite locuri de acasã. O mare parte le îngropasem în lãzi, în vatra ºoprului ºi în alte locuri,
ca pe o comoarã scumpã pe care þi-o simþi ameninþatã. Þineam la aceste lucruri ca la cea mai
scumpã avuþie pe care o mai aveam pe lumea asta lîngã sufletul meu. Erau lucrurile Domnului
ºi munca mea cea mai din greu cîºtigatã cu sudoarea, cu lacrimile, cu tot ce aveam mai de
preþ în cei mai frumoºi ani din viaþa mea.
Acum nu ºtiam cît de nimicitor s-au purtat la percheziþie. Cît au luat din cele din casã.
Cît au mai aflat din celelalte. ªtiam cã voi fi întrebat despre tot ce au aflat ºi despre ceea ce
încã nu aflaserã. Ce sã spun dacã au aflat? Ce sã spun dacã n-au aflat?
Astea erau adevãratele mele îngrijorãri.
Stam pe podul de lemn de peste valea care curgea liniºtitã pe sub pod, rãzimat cu spatele
de bîrna podului. Deodatã îmi adusei aminte cã în buzunar aveam mai multe însemnãri ºi
scrisori de la fraþi. Cum el privea pe drum, eu am scos uºor tot ce aveam, le-am rupt ºi
mototolite în palmã, le-am dat drumul pe la spate jos, în apa care curgea. Sã nu mai ajungã
în mîinile lor.
Stãtusem destul de mult. Nu mai avea rãbdare - ºi cãruþa nu mai venea. Furios se întoarse
spre mine înjurîndu-mã:
- Plecãm! Dã-i drumul! Vor veni ei.
Am luat-o iarãºi înaintea lui. La intrarea în oraº doi copii se jucau pe marginea
trotuarului. Unul era bãiatul meu de 11 ani, care învãþa la Beiuº ºi locuia la cineva aici.
Copilul sãri sã vinã la mine zicîndu-mi: Slãvit sã fie Domnul, tãticule. Unde mergi? Vin ºi
eu cu tine!
- Nu Viorel - i-am zis eu. Unde merg eu acum tu nu poþi veni cu mine. Rãmîi aci ºi vã
jucaþi mai departe.
Atunci îl vãzu pe cel ce mã ducea ºi înspãimîntat începu sã plîngã.
- Fii liniºtit Viorel, - l-am încurajat eu, - iarãºi voi veni. ªi lãsai copilul plîngînd, ca sã
nu-i dau ocazia ºefului sã izbucneascã chiar acolo.
- Ai otrãvit ºi sufletul copilului, banditule - zise el pornind, cu ochii încruntaþi întorºi spre
copil.
T-
Nu intrasem mult în oraº cînd vãd venind spre noi pe fr. Gavriº, avînd pe el o ºubã
groasã. Vãzîndu-mã cu ºeful ºi bãnuind unde mergeam - se dezbrãcã de ºuba lui ºi vru sã
mi-o dea, fiindcã eu nu aveam decît o hainã subþire. Era încã iarnã, dar fusese o zi cãlduþã iar
eu plecînd doar pentru cîteva ceasuri de acasã - nu-mi luasem decît haina asta.
ªeful se fãcu dintr-o datã roºu, sãri la el ºi scrîºni:
- Stai! Ce vrei sã faci? Vrei sã-i dai haina? Bine, vino ºi tu cu el. Eºti de-al lui, ha? Las’
cã te vedem noi ºi pe tine. Dã-i drumul lîngã el!
Fratele se uitã liniºtit la mine, apoi mi se alãturã, pãºind lîngã mine, amîndoi înaintea lui.
Mã întristai vãzînd cã aºa se întîmplã lucrurile. Fratele era încã tinerel în credinþã, doar
de vreo doi ani - ºi mã temeam ca nu cumva încercarea aceasta sã-l dãrîme. Dar încredinþai
totul în Mîna Domnului, gîndindu-mã cã totuºi împotriva lui nu aveau nimic ºi o sã-i dea
îndatã drumul, doar o sã-l înfrice puþin.
Toatã lumea se uita dupã el ºi dupã noi - asta desigur cã îl deranja. Îºi ºtergea mereu
fruntea de sudoare.
Cînd vãzu în piaþã pe primul miliþean i se uºurã sufletul. Îi fãcu semn sã vinã la el ºi
arãtînd spre noi îi porunci:
- Du-i imediat la securitate pe amîndoi. Dar fii atent, îi predai ofiþerului de serviciu. ªi
arãtînd spre mine îi ºopti ceva încet.
- Am înþeles, sã trãiþi!
Strãbãturãm oraºul pînã la marginea cealaltã. Securitatea se mutase aproape afarã din oraº.
Pe fratele l-au oprit în curte, iar pe mine m-au bãgat înãuntru. Cînd am intrat, de la masã
s-a ridicat un ofiþer gras ºi îndesat care privindu-mã cu niºte ochi roºii ºi fioroºi mã întrebã
printre dinþi:
- Cine eºti tu mã, cum te cheamã?

I-am spus numele meu.
- A, tu eºti pocãitul ãla? No, bine cã eºti aci - ºi înjurîndu-mi Hristosul ºi Dumnezeul meu
ºi mama mea, începu sã-mi dea cu palmele peste faþã, cu pumnii peste cap, cu genunchii în
stomac... Dupã ce obosi, îmi strigã:
- Scoate tot ce ai prin buzunare, banditule! Pune pe masã tot! Scoate ºireturile, actele,
cureaua - tot. Sã n-ai cu ce sã te spînzuri... ªi alte înjurãturi urmarã. Gîfîia ºi transpirase.
Cînd terminai de scos tot, mã smuci de braþ ºi cu un pumn ºi un picior în spate, mã izbi
spre o uºã în partea cealaltã poruncindu-mi:
- Ieºi pe-aici!
Am ieºit într-un coridor care cobora pe niºte scãri în curtea dinãuntru, tot timpul lovit
cînd cu pumnul cînd cu cizma.
În curte un mare cîine lup, care se ridicã de undeva venind spre noi.
- Prinde-l lup! Banditul! - strigã el spre cîine.
Dar cîinele veni liniºtit spre mine. Mã mirosi - apoi se întoarse spre el dînd din coadã.
- Prinde-l lup! - strigã el din nou mai supãrat bãtînd cu cizma în pãmînt.
Dar cîinele nici nu se mai uitã la mine.
T-
La marginea curþii, spre fund era o clãdire joasã, ca un ºopru. Avea o singurã intrare.
Fusei împins într-acolo.
Deschise uºa de scîndurã groasã cu crãpãturi, apoi mã izbi înãuntru. Vãzui un coridor
îngust pe care erau înºirate la rînd 4 uºi. Fiecare uºã avea în mijloc o gaurã rotundã, cît putea
sã intre prin ea o mînã. La prima uºã, trase zãvorul, mã izbi cu un pumn înãuntru. Apoi
trîntind uºa dupã mine ºi împingînd izbit zãvorul îmi zise înjurîndu-mã:
- Aici sã îngheþi ºi sã putrezeºti, pocãitul dracului!
ªi plecã trîntind uºa coridorului, îndepãrtîndu-se.
T-
Celula îngustã de 2 pe 3 metri, era goalã. Nu mai era în ea nimic decît un prici de 2
scînduri gol. Pe jos ciment. Uºa care da în coridor era de scînduri de fag groase, cu crãpãturi
la încheieturã ºi cu gaurã la mijloc, fãrã nici o acoperitoare. Prin gaura asta se vedea o parte
din curtea inferioarã cãci uºa la intrare rãmase deschisã.
La coridor în stînga era o fereastrã. Din celula mea, printr-o crãpãturã a uºii ºi prin
fereastra care era în dreptul ei, se vedea curtea tocmai în partea unde era poarta mare prin
care fiind la fel deschisã, se vedea poarta principalã cu tot ce intra ºi ieºea pe acolo.
T-
Dupã ce rãmãsei singur îngenuncheai pe ciment ºi cu ochii prin vizeta rotundã înspre
stropul de cer care se vedea prin ea, încercai sã-mi încredinþez viaþa de acum în Mîna
Domnului ºi Dumnezeului meu, rugîndu-L cu lacrimi amare, sã vinã la mine ºi sã mã
întãreascã.
Dar nici un semn din cer nu-mi rãspunse inimii mele chinuite. Toate uºile înspre cer erau
mai închise decît cea de-aici. În asta mai era o gaurã mãcar prin care mai puteam vedea
ceva... Spre cer nimic.
T-
Mã ridicai ºi încercai sã aflu pe unde se putea vedea ºi auzi ceva, cînd va veni cãruþa. O,
de-aº putea vedea cît de puþin ca sã ºtiu ce au aflat... Sau dacã aº vedea ce se întîmplã cu
fratele rãmas în urma mea. Poate îl vor aduce ºi pe al aici...
Nu l-au adus. Dupã ce i-au dat ºi lui cîteva lovituri ºi ameninþãri, l-au scos afarã ºi l-au
lãsat sã plece.
T-
Dupã o vreme lungã de aºteptare cu ochii aþintiþi mereu spre poartã, am vãzut-o
deschizîndu-se ºi cãruþa intrînd, încãrcatã cu vîrf de lãzi ºi pachete cu toate cãrþile mele. Am
cunoscut dintr-o privire tot ce aveam în casã, în ºopru, în pod. Saci, lãzi, pachete. Cãrþi,
Biblii, colecþii, albume - totul! Sus, mînînd caii era Gheorghe, omul de serviciu al primãriei.
Apoi cãruþa întoarse pe dupã colþ ºi nu mai vãzui nimic. Înþelesei într-o clipã cã aflaserã ºi
cã luaserã totul. Ce pustiire trebuie sã fi fãcut acasã - ºi cum îi vor fi chinuit pe ai mei!
Cãzui zdrobit pe priciul rece cu faþa în palme.
Pierdusem toatã avuþia mea de cãrþi pe care le strînsesem bucatã cu bucatã, ca unul care
îºi face o casã începînd de la un cui, de la un þãruº, de la o scîndurã, undeva într-un colþ de
lume gol-goluþ ºi singur-singurel...
Cînd mã trezisem eu pe lume, în casa pãrinteascã era o singurã carte de citit, pe jumãtate
ungureascã, rãmasã de la ºcoala tatãlui meu care fãcuse ºcoala lui primarã printre unguri.
Pe primii mei bani, eu cãrþi mi-am cumpãrat. ªi de atunci pas cu pas pe unde am fost cãrþi
am strîns pentru cã am iubit cartea ºi le-am îngrijit ca pe ochii mei. Am avut ocazie sã
cumpãr ori sã primesc cãrþi unice. Cu autografe de la scriitori aleºi, piese care nu se mai
gãsesc... ªi iatã acum totul a intrat aici în acest cuptor aprins cu mine cu tot. ªtie numai
Singur Bunul Dumnezeu cum voi mai ieºi de-aici ºi ele ºi eu.
Am început sã plîng amar. Simþeam cã mã scufund cu totul într-o prãpastie fãrã fund ºi
într-o noapte fãrã nici o razã.
Încercai din nou sã mã rog, sã capãt un semn, o mîngîiere, o razã, o cît de micã întãrire
pentru ceea ce mã aºteaptã. Stam proºternut pe ciment cu toatã faþa la pãmînt spre uºa
îndurãrii lui Dumnezeu. Cãzuse trãsnetul asupra mea, se nãpustise furtuna, nãvãliserã
caldeenii - ºi în mai puþin de o jumãtate de zi rãmãsesem mai gol decît Iov cînd a zis: Gol am
ieºit din pîntecele mamei mele, gol mã voi întoarce în sînul pãmîntului...
Dar eu eram ºi mai gol ca el, fiindcã sufletul meu era ca un pustiu în care nimic din afarã
nu mai avea nici un rãsunet.
Am gemut ca un disperat: Dumnezeul meu, dacã m-ai adus aici, nu mã lãsa singur. De ce
nu-mi rãspunzi tu? De ce taci Tu Mîntuitorul meu Scump? Tu ai fost totdeauna cu mine pe
oriunde am fost, de ce acum îmi stai atît de departe în pustiirea care a dat peste mine? De 20
de ani de cînd Te cunosc, la orice rugãciune mi-ai rãspuns. La orice greu ai fost gata sã vii
lîngã mine. La orice strigãt ai fost gata sã-mi ajuþi. ªi acum iatã-mã în cea mai grea zi din
viaþa mea, - mã laºi singur Doamne. ªi strig ºi nu-mi rãspunzi. ªi Te chem ºi nu vii. ªi sînt
despoiat de tot ºi în cea mai grea stare - ºi nu-þi pasã! Ape reci ºi negre nãvãlesc spre mine
ºi mã înconjoarã din toate pãrþile - ºi Tu nu-mi dai nici un semn de ajutor. ªi bat la poarta
Ta închisã - ºi nu-mi rãspunzi. Stau prãbuºit în cea mai îndureratã nenorocire, în cea mai
cumplitã primejdie, în cea mai înfricoºatã aºteptare - ºi Tu nu mã vezi.
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce Te-ai dus atît de departe, pentru ce m-ai
pãrãsit atît de total, pentru ce m-ai lãsat atît de singur?...
În zadar însã. Uºa Lui rãmînea închisã. De dupã zidul rece ºi gros nu venea nici un
rãspuns.
T-
Numai din pustiul întunecat al inimii mele un gînd mi se ridicã pînã la lumina minþii
rãvãºite ºi acest gînd îmi spuse:
- Ai luat pãcatul acelora asupra ta. Iatã a sosit acum vremea sã-l ispãºeºti. În zadar strigi,
în zadar aºtepþi, în zadar cauþi izbãvire. Nu mai este nici un drum altul decît acesta singur.
Rabdã! Rabdã pînã la sfîrºit. Rabdã pînã cînd va fi plãtit tot-tot...
T-
Mi-am aplecat sufletul pînã în strãfundul celor mai aprinse remuºcãri ºi n-am mai putut
spune decît:
- Da Doamne, aºa este! Fie Voia Ta.
ªi m-am ridicat cu aceeaºi povarã ºi temere ºi apãsare cu care mã prãbuºisem. Dar acum
înþelesesem.
T-
Se înserase... De azi dimineaþã nu mîncasem nimic, nici apã nu bãusem. În celulã parcã
era mai frig decît afarã, iar eu nu aveam pe mine decît haina asta subþire ºi uºoarã.
Tremuram din tot trupul, fiori de frig se înãlþau din ciment ºi îmi înlemneau toatã fiinþa.
Mã aºezam obosit pe priciul gol, dar mã ridicam îndatã sã nu îngheþ. Fãceam 3 paºi de la uºã
ºi pînã la perete, apoi iar ceilalþi 3 înapoi, dar oboseam atît de repede ºi mã dureau toate
încheieturile trupului.
De frig mã chinuia trebuinþa ieºirii afarã care devenise atît de dureroasã încît mã
strîngeam cu mîinile de pe sub stomac. În celulã însã nu era nici cel mai mic vas pentru nici
un fel de liniºtire trupeascã a acestor nevoi omeneºti. Pe afarã nu se mai auzea nimeni chiar
dacã aº fi bãtut în uºã sã mã sloboadã cineva. În aceastã a doua curte nu se auzea nici o
miºcare. Numai cîinele lup negru ºi mare îl vedeam plimbîndu-se ºi-l auzeam lãtrînd.
T-
Se înnoptase... ºi nimeni.
Dar deodatã tresar. În sfîrºit se aud paºi de cizme grele apropiindu-se. Se trage zãvorul
ºi se deschide uºa. ªi la cîtã luminã era afarã spre curte, vãd o staturã puternicã ºi aud un glas
fioros:
- Ieºi!
Cînd am trecut pe lîngã el, un pumn greu ca un mai de fier simþii cã mã izbeºte dupã cap.
Am fost aruncat departe ºi gata sã cad.
Mã ajunse din urmã ºi cu o înjurãturã îngrozitoare simþii în spatele meu cizma lui grea.
Cîinele se repezi spre mine.
- Prinde-l lup! Ia banditul!
Dar cîinele nu-mi fãcu nici un rãu.
Nu ºtiui încotro vrea el ca sã merg... Pãºeam înainte spre gard. Mã simþii smucit de mîna
stîngã ºi un alt pumn în cap mã izbi spre niºte scãri.
Înþelesei cã trebuie sã urc pe acolo. Pãºii pe prima scarã - dar altã cizmã ºi alt pumn mã
izbi peste douã scãri în sus.
Am pãtruns într-un coridor pe care erau mai multe uºi. Mã oprii la prima, dar pumnul ºi
cizma mã izbirã spre cealaltã. Mã oprii la a doua, - dar fui izbit la fel ºi de la asta. Aºa am
ajuns pînã la ultima uºã prin care fusei împins înãuntru.
Acolo mã mai aºtepta unul cu un ciomag negru în mînã. Cu niºte înjurãturi scrîºnite
printre dinþi se nãpustirã amîndoi asupra mea lovindu-mã pe unde apucau, peste mîini, peste
cap, peste spate, peste picioare... Dupã ce obosea unul, începea celãlalt:
- De unde ai avut atîtea materiale, banditule?
- Le-am cumpãrat, le-am scris eu, le-am împrumutat.
- Unde ai ascuns maºina cu care le-ai tipãrit?
- Dar maºina asta nu se poate ascunde... Este mare cît o batozã domnule! Cum s-o ascund?
- Nu vrei sã spui? Unde ai ascuns maºina? Tu ai o maºinã de asta acasã. Cît am cãutat -
n-am aflat-o. Spune unde-i?
- Domnule, o tipografie nu se poate duce la þarã... Este cît o locomotivã domnule.
Tipografiile sînt numai la oraº. Acolo am tipãrit cãrþile. Scrie pe fiecare carte unde este
tipãritã ºi cînd...
- Adicã nu vrei sã spui! ªi se nãpustirã asupra mea ºi mai furioºi, lovind fãrã alegere ºi
oprire.
- Spui sau nu spui?
N-am mai rãspuns nimic.
Nu-mi mai simþeam nici capul, nici mîinile, nici nimic. Urechile îmi þiuiau ca niºte sirene,
toatã pielea îmi ardea, din nas mi se prelingeau douã ºiroaie de sînge pe mîini, pe piept, pe
podea... Parcã nu mã durea nimic, ci numai îmi ardea toatã pielea de pe trup.
Obosiþi se oprirã - ºi se uitau la mine cu niºte ochi încruntaþi ºi neputincioºi.
- Du-l înapoi, zise unul ºtergîndu-ºi fruntea udã de sudoare. Las’ cã mai are el cînd sã
vorbeascã. Mîine, poimîine, sãptãmîna asta, cealaltã... Anul acesta, anul viitor, - lasã...
- Nu mai ieºi tu de aici banditule!
Cel ce mã adusese deschise uºa scrîºnind ºi izbindu-mã în ea gemu:
- Dã-i drumul înapoi!
ªi mã împinse tot acolo de unde mã scoase. Pînã la miezul nopþii nu mi-a fost frig. Toatã
carnea de pe mine ardea ca în flãcãri.
T-
Deci acesta era focul ispãºirii mele. Acesta era cuptorul în care trebuia sã ard. Aºa va
trebui sã plãtesc. Pînã la cîte ori trebuie sã fie aprins ºi încãlzit oare? Pînã la 7?...
O Dumnezeul meu, în mînia Ta, adu-Þi aminte de îndurare. Ajutã-mã sã pot rãbda totul,
fãrã sã cad ºi fãrã sã cîrtesc.
T-
Dupã ce au început a mi se liniºti arsurile am început sã simt durerile adînci ºi ascuþite
în cap, în rinichi, în ficat, în stomac, în oase...
Apoi frigul cumplit... apoi trebuinþele fireºti de descãrcare a greutãþilor din stomac, din
bãºicã... Pãrea cã îmi plesneºte tot lãuntrul. Mã zvîrcoleam în toate felurile. Mã strîng ghem
cu genunchii la gurã. Îmi strîngeam fãlcile ca sã nu strig, sã nu gem, sã nu urlu de dureri. Mã
tãvãleam pe prici, apoi pe jos. ªi nu se mai fãcea ziuã sã vinã cineva. Auzeam cocoºii departe
cîntînd. Auzeam ceasul din turnul bisericii din centrul oraºului, auzeam cucuvãile þipînd în
toate pãrþile... Dar nu auzeam nici o miºcare de om. Crezui cã voi muri ºi îmi fu teamã de
moarte. Nu mã simþeam în stare sã mor aºa.
Mã zvîrcoleam ºi gemeam cu lacrimi în durerile pe care le credeam cele mai mari din
lume: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu ai milã de mine, dacã-mi iei viaþa iartã-mã mai întîi.
Nu-Þi mai cer nimic dacã îmi iei viaþa decît sã mã ierþi mai întîi. ªi-apoi ia-mi viaþa în clipa
asta aici!...
Apoi mã îngrozii eu însumi de ceea ce spuneam. Glasul cel din adîncuri spunea: ispãºeºte.
Pãcatul nu se iartã ci se ispãºeºte. Nici un pãcat nu s-a iertat niciodatã, toate au trebuit
ispãºite. Nici un pãcat nu se va ierta niciodatã - toate vor trebui ispãºite. Tu nu-L cunoºti nici
pe Dumnezeu, nici grozãvia pãcatului. Rabdã - pînã ce vei plãti totul totului tot!
Încã mai poþi! Plãteºte. Încã mai ai, rabdã ºi plãteºte!
T-
Trecea o crampã puternicã - ºi parcã iarãºi mi se uºura cîteva clipe. Pe urmã alta - ºi iarãºi
un strop de liniºte. Tremuram, dar mã treceau sudori pe care mi le ºtergeam împreunã cu
urmele de sînge rãmase pe faþã. Niºte cuþite de foc îmi strãpungeau toate mãruntaiele - ºi
iarãºi se liniºteau... dar tot mai puþin þinea liniºtea dintre zvîrcoliri.
T-
Se luminase de ziuã - ºi tot nu venea nimeni.
Sã bat în uºã? - Nu bat, rabd pînã mor, fãrã sã cer nimãnui nimic, dacã nu-mi dã
Dumnezeu. ªi nu-i nimeni nicãieri, parcã e înainte de începutul lumii. Parcã este dupã
Sfîrºitul lumii, cînd nu era nimic, cînd nu va mai fi nimic...
T-
În sfîrºit dupã ce auzii bãtînd de 9 ori clopotul bisericii auzii paºi apãsaþi de cizmã grea.
Prin gaura rotundã a uºii vãzui pe majorul gras ºi greu de asearã, deschizîndu-mi uºa ºi
rãstindu-se:
- Ieºi la W.C. ºi la apã. Ai voie la asta de douã ori pe zi, dimineaþa ºi seara. ªi o datã pe
zi mîncare, dacã îþi aduce de acasã. Dacã nu rabdã. Noi n-avem aici pension sau restaurant.
Hai, gata? N-am vreme sã stau aici cu tine.
Mi-am uºurat trupul dupã 24 de ore de chinuri. Nu ºtiu cum am putut rezista atîta.
Dar cuþitele din pîntec tot nu mi se liniºtirã.
La Zoli baci fusese de o sutã de ori mai uºor.
T-
Dupã vreun ceas îl vãd iarãºi prin gaura vizetei pe celãlalt bãtãuº de asearã venind cu o
tavã de lemn, o scînduricã, pe care era o micã bucatã de pîine ºi o feliuþã de slãninã. Se opri
în dreptul vizetei ºi prinzînd cu douã degete de bucãþica de pîine ca de o zdreanþã pe care o
ridici ca s-o arunci, mi-o întinse s-o iau. Apoi la fel cu bucãþica de slãninã. Apoi ºtergîndu-ºi
degetele de marginea tãvii, zise dispreþuitor ºi silit:
- Ia ºi mãnîncã! Asta þi-e porþia pe astãzi, nu meriþi nici atîta. Dacã ar fi dupã mine. ªi
trîntind uºa la coridor, ieºi depãrtîndu-se.
Mã uitai la feliuþa subþire de pîine. Era de acasã, coaptã de mama în cuptorul nostru. ªi
slãnina la fel. Deci ai mei aflaserã unde sînt - ºi-mi aduseserã de mîncare. Dar cum oare,
numai aºa de puþin îmi aduc ai mei de mîncare? ªi un copilaº ar mînca de 5 ori pe zi cîte o
porþie de asta.
- Taci ºi rabdã! - îmi strigã judecãtorul meu lãuntric.
T-
Nu mai ºtiam cum sã mã rog, deºi simþeam cea mai arzãtoare nevoie de rugãciune. O
lespede grea ºi rece parcã se lãsase peste cuvintele mele ºi un vînt vrãjmaº bãtea dinspre cer,
alungîndu-mi înapoi în jos toate gîndurile mele care îndrãzneau sã se apropie într-acolo. Sus
în cer nu se mai gãsea nici un prieten care sã aibã milã de mine. Începea sã-mi fie ºi fricã sã
mã mai apropii de Locuinþa lui Dumnezeu.
T-
Simþeam în toatã fiinþa trupului meu o foame atît de dureroasã... Stomacul amãgit cu
bucãþica de pîine pornise ºi neavînd ce mãcina, se rodea singur provocîndu-mi niºte usturimi
ºi dureri arzãtoare. Parcã aveam jãratic aprins acolo.
Îmi ridicai ochii prin gaura goalã a vizetei, spre stropul de cer din colþul ferestrei de sus
- ºi doar cîteva cuvinte putui sã trimit într-acolo, din gîndurile care mã frãmîntau.
- Totuºi, deºi nu merit nimic Doamne Isuse, - adu-Þi aminte de mine - ºi ai milã de starea
mea.
ªi lacrimi calde, îmi ºiroiau liniºtit pe obrajii reci ºi umflaþi de vînãtãi...
T-
Astfel am început ziua a doua.

În curte nu era nimeni afarã de cîinele lup. În celular nu era nimeni, afarã de mine. Din
cînd în cînd ceasul din turnul bisericii din centru mãsura grozav de încet chinurile mele, întîi
cu bãtãi subþiri sferturile, apoi mai groase ora.
Auzii 4 subþiri, apoi 11 groase. Dinspre clãdirea cu birourile lor auzii deschizîndu-se o
uºã, - apoi o voce strigînd cîinele:
- Lup!
ªi prin vizeta rotundã ºi prin uºa coridorului rãmasã deschisã vãzui cîinele întorcîndu-se
þinînd în gurã o plãcintã mare, cu care se dusese lîngã gardul din faþa mea. Acolo o lãsã ºi se
duse din nou, venind în gurã cu o altã plãcintã. Apoi încã una. Pe urmã se aºezã sã mãnînce
în silã. Îl vedeam bine ºi mã gîndeam cum le va fi pregãtit mama ºi le va fi adus tata pentru
mine. ªi acum le mãnîncã în silã acest cîine strãin, gras ºi sãtul. Mã uitai la el cum muºca în
silã cînd dintr-o plãcintã, cînd din alta. Apoi se sculã încet ºi cu o plãcintã întreagã în gurã
se duse lîngã gard, rîcîi cu unghiile acolo fãcînd o groapã, aruncã plãcinta ºi apoi cu botul
împinse nisipul peste ea. Dupã care se duse se aºezã pe labe ºi puse capul jos sã doarmã.
T-
Atunci mã vãzui mai rãu decît fiul cel pierdut care vãzînd porcii se uita cu jind cum
aceºtia mãnîncã roºcovele din care ar fi dorit ºi el sã se sature, dar nu i le da nici lui nimeni.
În curînd vãzui vãrsîndu-se în cratiþa cîinelui ºi oala cu lapte care desigur venise odatã
cu plãcintele aduse de acasã.
Ai mei se vor bucura acasã cã cel puþin nu voi rãbda aici de foame.
T-
A venit iarãºi seara. Solidul care mã luase asearã, apãru din nou la uºã, trase zãvorul - ºi
îmi zise la fel ca ieri:
- Ieºi!
ªi urmarã aceeaºi pumni, aceleaºi cizme ºi înjurãturi pe tot drumul de asearã, pe care
acum îl cunoºteam.
Înãuntru, acelaºi bãtãuº mã aºtepta sã fiu adus. A urmat tot ce se întîmplase cu o searã
mai înainte, dar acum trebuia sã rãspund în loc de tipografie pentru niºte arme pe care le-aº
fi ascuns.
Fireºte cã n-am rãspuns nimic la nici una din întrebãrile acestea. Am rãbdat tãcînd toate
loviturile de dinainte ºi de dupã astfel de întrebãri, puse numai spre a avea motiv sã batã.
În sfîrºit, dupã ce s-au obosit, unul din cei doi aruncînd ciomagul ºi punîndu-ºi mîinile
în ºolduri se uitã la mine cum arãtam - apoi îmi zise printre dinþi:
- Acum sã ne spui cine este... ªandor sau Alexandru din Baia Mare?
- Nu cunosc din Baia Mare pe nimeni cu numele acesta!
- Nu? Ia gîndeºte-te mai bine. Nu cunoºti banditule?
- N-am fost niciodatã la Baia Mare.
- Dar pe... Gavrilã nu-l cunoºti?
- Nu-mi aduc aminte de cine mã întrebaþi.
- Las’ cã þi-aduc eu aminte, dacã nu-þi aduci tu, zise celãlalt care se odihnise pe scaun,
sculîndu-se ºi luîndu-ºi ciomagul lui lung de cauciuc, cu fire groase de sîrmã trase prin
mijlocul lui - ºi veni spre mine.
- Întinde mîinile ºi þine-le drept!
Întinsei mîna dreaptã spre bãþul cu care lovea o datã, de douã, de cinci, de ºapte ori...
- Cealaltã!
Întinsei ºi cealaltã mînã - ºi loviturile curgeau neîntrerupt. Simþeam cum mi se umflã

palmele arzînd. Cînd obosi îmi zise:
- De ce nu spui mãi banditule? Aceºti trei fraþi ai tãi la care tu le-ai trimis cãrþi ºi Biblii
ºi scrisori la Baia Mare au spus tot despre tine ºi tu nu vrei sã spui nimic despre ei? ªandor
a spus tot despre tine ºi tu nu vrei sã spui nimic despre el? Te omorîm banditule! ªi alte
lovituri începurã sã curgã peste cap, peste mîini, peste tot pe unde apucau sã cadã.
- Cui ai mai trimis cãrþi ºi Biblii afarã de ãºtia?
- La nimeni!
- La nimeni? - Bine! Vom mai vedea noi. Acum deocamdatã am încheiat pentru astã-searã.
Hai napoi acolo sã te mai gîndeºti! Dacã îþi aduci aminte ºi spui, - poate cã scapi. Dacã nu
- mai vorbim noi ºi altfel. Mai avem ºi alte metode. Vei vedea. Ieºi.
Am fost dus înapoi, tot aºa cum fusesem dus ºi înainte. Mîinile îmi ardeau ca ºi cum le-aº
þinea într-un jãratic aprins. ªi urechile îmi ardeau. ªi obrajii.
T-
În celulã am cãzut pe genunchi ºi mi-am ridicat mîinile umflate spre stropul de cer
întunecat:
- Dumnezeul meu, Dumnezeul meu îndurã-Te, priveºte mîinile acestea cum ai privit
Mîinile strãpunse ºi umflate ale Fiului Tãu de pe Crucea Lui. ªi ai milã de mine, iartã-mã!
Iartã-mã de pãcatul pentru care sufãr. Deschide zãvoarele pe care le-ai închis ca sã nu mai
vezi. Înlãturã zidul dupã care m-ai aruncat ca sã nu mã mai auzi. Fã-mã sã simt mãcar cã mã
vezi, cã mã auzi ºi cã mã ºtii unde sînt ºi cum am ajuns.
Dar zãvoarele stãteau tot închise ºi zidul tot rece...
T-
Mai trecu o noapte tot ca ºi cealaltã - ºi mai trecu o zi la fel.
În seara a treia am fost luat dupã acelaºi program ºi bãtut la fel. Întrebãrile erau puse tot
aºa ca sã nu aibã rãspuns, dar sã dea motiv de bãtaie. Am tãcut ºtiind bine cã tot acelaºi lucru
se întîmplã ori dacã tac, ori dacã vorbesc. Mai bine am tãcut.
Cînd am fost adus înapoi dãrîmat de tot - pe priciul meu de scînduri mai stãtea cineva.
Cel ce mã împinse înãuntru îmi zise batjocoritor:
- Mai cãpãtaºi un frate pocãitule! Vezi sã-l ostãºeºti ºi pe ãsta ca pe tine cã vã omor pe
amîndoi. ªi trînti uºa ºi zãvorul.
T-
Mã uitai sã-l vãd prin întuneric dar nu-l putui vedea. L-am întrebat cine este ºi pentru ce
a fost adus aici.
Era un biet om, þãran dintr-un sat vecin care nu ºtiu ce avusese cu un vecin care îl pîrîse
nu ºtiu unde - ºi acum era aici.
- Uf ce frig este în coteþul acesta - zise el tremurînd. M-au luat numai cu haina asta de pe
mine. Nu m-au lãsat sã-mi iau nimic mai gros ºi acum tremur de-mi sparg dinþii. Nu face
nimeni foc aici?
- Nu, zic eu.
- De mult eºti aici?
- De 3 zile!
- ªi n-ai altceva nimic nici dumneata decît hãinuþa asta?
- Nu!
- Îþi dã ceva de mîncare? - Eu n-am mîncat nimic de azi dimineaþã.
- Mai dã ceva, - dar numai mîine.
- Ce facem aici, cum dormim aºa noaptea asta? Pe scîndura asta abia încãpem unul singur.
- Ajunge! Crezi cã vei putea sã dormi? Eu n-am dormit aproape nimic de 3 zile ºi 3 nopþi.
- Dar afarã cum poþi ieºi cînd ai nevoie?
- Nu poþi!
- Nici vreo oalã ceva, nimic nu-i aici?
- Nimic!
- ªi ce faci cînd trebuie sã ieºi?
- Nu faci nimic, rabzi!
- Toatã noaptea?
- Toatã! ªi mîine pînã la nu ºtiu cîte ceasuri, cînd îºi aduc aminte sã vinã sã-þi dea
drumul. Nu-i orã fixã, vin cînd vreau.
- Eu aici mor - începu sã plîngã omul îngrozit.
- Nu mori, îl încurajai eu. Sã nu dea Dumnezeu omului cît poate rãbda.
Mã aºezai lîngã el pe prici ºi începui sã-i spun o poveste, lipindu-ne unul de celãlalt.
- Se spune cã atunci cînd a fãcut Dumnezeu durerea - începui eu - a pus-o pe piatrã. Dar
piatra s-a sfãrîmat sub ea, - n-a putut-o purta.
Atunci Dumnezeu a luat durerea ºi a pus-o pe fier. Dar fierul s-a topit sub ea, n-a putut-o
rãbda nici el.
Atunci a luat Dumnezeu durerea ºi a pus-o pe inima omului. Iar inima omului nici nu s-a
sfãrîmat, nici nu s-a topit. Aºa e inima omului. Mai tare ca piatra ºi ca fierul. Sã nu punã
Dumnezeu pe ea cît poate duce.
- Eu aici mor. Nici pînã mîine nu ajung. Îngheþ de frig, cad de obosealã - sînt gata sã mor.
Ce sã fac, ce sã fac, cã mor sau înnebunesc!
ªi tremura ºi plîngea de mã înspãimîntasem de el. Atunci i-am zis cît se poate de cald ºi
de blînd:
- Culcã-te pe prici. Eu mã voi întinde peste tine ºi te voi încãlzi cu trupul meu. Aºa vei
dormi puþin ºi te vei liniºti.
Fãcu aºa. Se culcã cu faþa în dreapta, iar eu mã întinsei peste el cu aripile hainei mele
desfãcute, ca sã fiu cît mai lipit de el sã-l pot încãlzi. I-aº fi dat toatã cãldura pe care o mai
aveam numai sã se liniºteascã.
În curînd adormi. Pe partea dinspre el, mã încãlzi puþin ºi eu, dar picioarele nu mi le mai
simþeam. Afarã începuse sã viscoleascã ºi vîntul venind ca de la munte, neavînd în ce sã se
opreascã nicãieri trecea prin uºa coridorului deschisã - ºi bãga zãpadã prin gaura ºi crãpãturile
uºii noastre, pînã la noi, la jumãtatea de celulã.
Dupã ce l-am lãsat sã doarmã cîtva timp, cînd nu mai puteam sta înþepenit de frig, i-am
zis:
- Acum lasã-mã sã dorm ºi eu puþin, cã nu mai pot. Vino ºi mã mai încãlzeºte dumneata
pe mine.
Ne-am mai schimbat aºa de vreo douã ori pînã dimineaþa, cînd unul dedesubt, cînd altul.
Spre dimineaþã însã nu se mai putea dormi, nici sta. Soþul meu de prici se zvîrcolea mai
rãu ca mine, vãicãrindu-se ºi plîngînd:
- Plesneºte bãºica în mine. Nu mai pot. Bate în uºã ori strigã cît poþi sã ne audã cineva
cã eu mor.
- Tot aºa sînt ºi eu frate, dar ce sã facem. Mai rãbdãm puþin. Trebuie sã vinã cineva
curînd. Se face ziuã...
T-
În sfîrºit a venit. S-a tras zãvorul ºi s-a deschis uºa. Glasul mînios întrebã:
- N-aþi crãpat nici unul? Hai afarã la program.
- Domnule - zise tovarãºul meu, numai o clipã dacã mai întîrziaþi plesneam. Toatã noaptea
n-am putut sta o clipã locului. De ce ne chinuiþi aºa?
- Pãi ce crezi tu mãi banditule, dacã v-am þinea mai bine, nu s-ar înghesui toatã lumea sã
vinã aici la noi? Altfel n-ai þinea minte cã ai fost aici. Stai cã numai ieri veniºi. Mai o lunã,
douã, trei - dupã aia te obiºnuieºti... Apoi rîse batjocoritor: - încã aºteaptã, ãsta e numai felul
întîi. Întreabã-l pe ãsta sã-þi spunã cum este felul doi. I-ai spus mã?
Eu nu rãspunsei nimic.
- Tot nu ºtii sã vorbeºti? Mai vii tu iarãºi la ºcoalã desearã ºi înveþi tu sã vorbeºti, n-avea
grijã.
T-
Seara am fost dus din nou, tot dupã felul cunoscut de mai înainte. Erau mereu tot aceeaºi
doi, care se perindau sã mã batã. Dupã primul rînd de lovituri unul mã întrebã:
- Cunoºti pe marele Isaia (Acesta fusese un scriitoraº popular din Bihor).
- Nu cunosc decît pe prorocul Isaia! - (ªtiam cã lui n-au ce-i mai face!).
- Încã îþi mai ºi baþi joc de noi - mã înjurã el - ºi luînd bîta aia lungã cu sîrme groase prin
mijloc, strigã:
- Þine mîna!
Întinsei mîna cu palma vînãtã ºi umflatã. Cred cã dacã îmi mai dã o datã plesneºte pielea
vînãtã ºi împroaºcã sîngele peste tot. Vãzînd-o aºa îmi zise:
- Întoarce-o!
ªi începu sã-mi tragã cît putu cu bãþul peste dosul palmei.
Cînd se pregãtea sã-mi dea peste cap, - se auzi cineva intrînd în camera vecinã. Uºa se
crãpã puþin iar vocea ºefului porunci:
- Lãsaþi acum! Avem altceva de fãcut!
- Dã-i drumul înapoi, zise cel ce mã lovise ultimul. De data asta ai scãpat uºor. ªi mã
duse iarãºi lîngã tovarãºul meu care aºtepta ºi mai îngrozit. Dinþii îi clãnþãneau de fricã
vãzînd cum sînt dus ºi adus eu. Se aºtepta dupã mine sã-i vinã rîndul lui.
Dar pe el nu l-au luat sus deloc.
T-
A urmat o altã noapte ca ºi cea trecutã, cu el dedesubt ºi eu deasupra. Se fãcuse atîta de
frig afarã încît numai o minune ne va putea salva sã nu îngheþãm. Cînd uºa de la coridor este
deschisã, viscolul bagã zãpada pînã în mijlocul celulei spulberînd-o peste noi.
Dacã eram singur, cred cã aº fi murit acolo îngheþat.
În ziua a ºasea au mai adus pe cineva ºi în cele douã celule în doi ºi trei. În doi au adus
pe un bãrbat. În trei au adus pe douã femei care n-au stat decît o zi. Cît am încercat sã vorbim
cu ele, n-au rãspuns nici una nimic.
T-
Ajunsesem la a ºaptea noapte de cînd eram aºa - dus ºi adus. Tot trupul îmi era plin de
vînãtãi. Cred cã ºi spatele îmi era arat de brazde lungi ºi negre, ca pe mîini ºi ca pe picioare.
De multe ori dimineaþa eram dus sã-mi ºterg sîngele stropit pe parchet.
Simþeam cã ºi inima mi se umflase de durere. Respiraþia mi se oprea în gît ºi pe sub
coaste simþeam strãpungeri de cuþite.
Foamea ºi frigul mã slãbiserã într-atîta cã tot trupul îmi tremura cã nu mai puteam sta pe
picioare. Capul mã durea îngrozitor ºi tot pãmîntul se învîrtea cu mine. Cãzui ameþit pe prici
simþind cã nu mai am nici o putere. Crezui cã voi muri. Parcã nu-mi mai pãsa acum de nimic.
Dar m-am trezit cîndva, cu bietul meu tovarãº peste mine, încãlzindu-mã cu trupul lui ºi
suflîndu-mi cînd la o ureche cînd la cealaltã. Îi era ºi fricã ºi milã sã punã mîna pe vînãtãile
mele.
- Acum vino dumneata dedesubt - i-am zis eu. M-am întors eu spre el dar nu mã mai
puteam propti pe palme, puneam numai coatele pe scîndurã. Poziþia asta este aºa de
chinuitoare atît pentru mine cît ºi pentru el, încît nu puteam sta decît cîteva clipe într-un fel,
trebuind sã mã schimb în altul.
A trecut cumva ºi noaptea asta. S-a fãcut în sfîrºit o datã ºi ziuã, dar eu mã simþeam
foarte rãu: nãdãjduiam sã mi se mai uºureze inima, sã-mi mai revin din ameþeli ºi din
sufocãri, dar starea îmi era tot mai rea.
T-
În a opta searã se înnoptã repede. Se apropia ceasul cînd trebuia sã fiu scos ºi dus iarãºi
ca de obicei...
Dar acum slãbisem ºi simþeam cã nu mai sînt în stare sã mai rabd nimic... Auzii paºii
cunoscuþi venind.
- Doamne Isuse, suspinai eu cu mii de junghiuri ascuþite - nu-i mai lãsa sã mã mai batã.
Tu vezi cã nu mai pot!...
Dar îndatã îmi fu atît de ruºine de mine însumi cã am gîndit aºa ceva încît mi se pãrea cã
sînt o zdreanþã netrebnicã, vrednicã numai de aruncat.
T-
Zãvorul sãri de pe uºã, iar mîna cunoscutã îmi fãcu semnul:
- Hai!
Am ieºit, aºteptîndu-mã ca de obicei la maiul de dupã ceafã.
Dar nu mai cãzu.
Mã aºteptam la cizma în rinichi.
Dar nu lovi.
La izbitura de la scarã.
Nimic!
La cele de pe coridor.
Nici aici!
Vrui sã merg la camera din fund unde era locul chinurilor mele, dar dinapoia mea auzii
vocea:
- Nu acolo. Intrã aici în dreapta!
Intrai. Camera era goalã. O mãsuþã ceva mai la mijloc cu un scaun, iar în colþul din
dreapta o sobã de teracotã fierbinte cu un scaun lîngã ea. Ce cald ºi bine era aici. Mi se pãru
totul ca un rai.
- Stai acolo pe scaunul de lîngã sobã ºi te încãlzeºte, îmi spuse un glas omenesc care nu
puteam crede cã este al celui ce-mi vorbise tot timpul cu altfel de glasuri.
Nu-mi venea sã cred ce auzeam cu urechile ºi ce vedeam cu ochii. Cum, fiara asta poate
fi ºi om? Glasul lui de-acum este un glas omenesc. ªi chipul parcã a devenit chip de om.
- Þi-e frig, aºa-i? - mã întrebã cu milã parcã.
- Da, mi-e frig.
- Cîþi copii ai?
- Trei.
- N-am vãzut decît douã fetiþe cînd am fost la percheziþie. Unde este al treilea?
- Bãiatul învaþã la ºcoalã aici în Beiuº.
- Da’ bine þi-ai mai ascuns cãrþile. Am avut ce munci pînã le-am gãsit.
N-am rãspuns nimic.
- Vezi dacã te încrezi în orice netrebnic. Cine-i ãla ªandor?... care a fost gãsit fãcînd
propagandã prosteascã pe acolo pe la Baia Mare? Cînd a fost întrebat, a dat toatã vina numai
pe tine cã tu l-ai trimis, cã tu i-ai dat cãrþi ºi Biblii. A arãtat o astfel de scrisoare prin care
îi dãdeai directive - de ce nu-þi vezi de treabã? De ce te încrezi în oricine?
N-am rãspuns nimic. Mã gîndeam cã în cuvîntul lui din urmã era un mare adevãr. De ce
oare m-am încrezut chiar în oricine?
T-
Dupã un timp îmi zise:
- Acum te-ai încãlzit?
- Da, vã mulþumesc.
- Atunci hai înapoi.
ªtiam cã Dumnezeu are putere nemãrginitã, putea sã închidã gura leilor, sã liniºteascã
vînturile ºi valurile, sã scoatã demoni ºi sã învie morþi, - dar acum cînd se întîmpla chiar cu
mine o astfel de mare minune - parcã nu-mi venea sã cred cã totul este aievea. Tot nu-mi
venea sã cred cã nu este o nouã metodã dupã care urmeazã iarãºi dezlãnþuirea furiei ºi mai
sãlbatice.
Dar n-a fost nici o amãgire. A fost aievea. Se petrecea într-adevãr minunea. Bunãtatea
Domnului meu îmi ascultase suspinul rugãciunii ºi-mi rãspunsese chiar de atunci. A vãzut cã
nu mai pot.
Din seara aceea nici cu un deget nu s-au mai atins de mine nici unul.
Atunci am simþit cã partea cea mai grea a ispãºirii mele - bãtaia mi-o plãtisem. Mai
rãmãseserã foamea ºi frigul.
T-
Raþia de hranã o primeam tot aºa o datã pe zi o bucãþicã de pîine, uneori cu o fãrîmã de
slãninã, alteori cu un mãr sau cu o bucãþicã de brînzã. Ai noºtri continuau sã ne aducã
mîncare multã de acasã, dar mîncarea noastrã ajungea în cratiþa cîinelui sau îngropatã în
nisipul de lîngã gard, sau altcumva...
Dupã douã sãptãmîni mai furã aduºi în celulele vecine trei þãrani. Aceºtia aduseserã cu
ei trei pîini mari, dar le fuseserã oprite sus. În seara aceea îmi era atît de foame încît mã
ustura tot lãuntrul stomacului meu, dar nu îndrãznii sã cer nimic Domnului, deºi mã gîndeam
cu lacrimi la o bucatã mare de pîine goalã.
Era tîrziu noaptea ºi nu puteam sã ne liniºtim de durerile foamei. Deodatã tresãrirãm
auzind deschizîndu-se uºa la coridor apoi zãvorul de la uºa noastrã... ªi intrã în celulã tocmai
chinuitorul meu. Sub mantaua lui groasã þinea ceva mult.
Scoase o pîine din cele mari tãiatã în patru.
Mã uitai uimit la el cînd îl vãzui rupînd o jumãtate din pîinea cea mare, apoi jumãtatea
în douã. O parte mi-o întinse mie, cealaltã tovarãºului meu.
- Mîncaþi repede. Sã nu spuneþi la nimeni.
- Mulþumim, sã trãiþi!
Cu cealaltã jumãtate s-a dus la ceilalþi, dar ieºind ne mai spuse o datã fãcîndu-ne semn
cu degetul la buze:
- Nu cumva sã afle cineva cã v-am dat ceva.

Am simþit o nesfîrºitã recunoºtinþã faþã de Domnul ºi Dumnezeul meu care în mînia Lui
Îºi aduce totuºi aminte de îndurare... El îmi auzise ºi gîndul pe care îmi era teamã sã-l rostesc.
Îi trezise acestui om în conºtiinþa lui un gînd de mustrare pentru ce fãcuse... ªi probabil
pentru a-ºi liniºti aceastã conºtiinþã, fiind singur de serviciu în noaptea aceasta, fãcuse gestul
acesta faþã de noi. Ciudat, cum chiar ºi la cei mai cruzi oameni apare cîteodatã din strãfundul
fiinþei lor ºi cîte ceva bun.
Eu m-am rugat atunci ºi mai fierbinte pentru mîntuirea lui. ªtiu sigur cã în Ziua Judecãþii,
Dumnezeu va þine seama de fapta aceasta a lui.
În noaptea aceea nu ne-a mai fost frig ºi foame.
T-
La începutul lunii viitoare, prima lunã de primãvarã, tovarãºul meu a fost scos ºi n-a mai
venit. I se dase drumul. Mulþumeam lui Dumnezeu cã se mai încãlzise afarã ºi puteam rãbda
ºi singur cît frig mai era. O, cum avusese Domnul grijã în nopþile geroase cînd n-aº fi rezistat
singur. Cum vãd acum dulcea Lui purtare de grijã faþã de mine. Oricît rãu fãcusem, oricît de
tare Îl supãrasem pe Domnul meu cu fapta mea, El totuºi nu mã pãrãsise de tot. Nu-mi
îndepãrtase chiar de tot bunãtatea ºi grija lui ocrotitoare. Slavã veºnicã Lui.
T-
Într-o zi n-au avut nimic sã ne dea de mîncare. ªi n-au avut nici a doua zi nimic. Era
vremea muncilor de primãvarã - ºi nu veniserã nici unii de acasã cu mîncare...
A treia zi au fãcut un fel de mãmãligã într-o gãleatã ºi ne-au pus cîte o porþie din asta,
cu o lopãþicã de scîndurã în palme. Am mîncat-o direct cu gura, cum mîncasem prima porþie
de fasole acum doi ani de la Zoli baci la Oradea...
În ziua urmãtoare, nu ne-au mai dat nici de asta.
T-
Aproape de clãdirea securitãþii era ªcoala Normalã de fete. De acolo servitorii securitãþii
aduceau rãmãºiþe aruncate de la masa elevelor, cînd n-aveau altceva pentru mîncarea cîinelui.
În hîrdaiele cu aceste rãmãºiþe erau aruncate tot ce se lua de pe masã dupã plecarea elevelor
- pîine, oase, marmeladã, zeamã, coji, fructe putrede, scobitori, hîrtii...
Cu o gãleatã plinã de rãmãºiþe de astea veni servitorul pe furiº în seara aceea ºi intrînd
pe rînd la noi ne fãcu semn cu ochiul spre gãleatã ºoptind grãbit:
- Luaþi cu pumnii! Repede sã nu dea ºeful peste noi cã mã bagã ºi pe mine aici!
Slavã Þie Doamne, am ºoptit lãcrimînd, cît de Bun eºti Tu ºi cum grijeºti ca aici unde nu
pot veni fraþii ºi prietenii mei, - vin sã mã hrãneascã tocmai vrãjmaºii care sînt puºi sã mã
chinuie. O, ce mare este puterea Ta care ºtie sã ne facã binele, tocmai prin cei care sînt puºi
ca sã ne facã rãul.
Dumnezeule Bun rãsplãteºte odatã ºi omului acestuia cãci gãleata acestuia de lãturi
valoreazã acum pentru noi mai mult decît o gãleatã de aur.
A fost a doua mîncare primitã ca din cer.
O, ce gustoasã poate fi chiar o mîncare de lãturi cînd poþi sã mulþumeºti cu lacrimi
pentru ea lui Dumnezeu.
Dar aceste minuni nu s-au mai repetat. În schimb au fost altele. În aprilie slãbisem atît
de mult de foame ºi de frig, încît cred cã ajunsesem de nerecunoscut. Toþi dinþii mi se
clãtinau iarãºi în gurã ºi ochii slãbiþi cu greu mai puteau deosebi lucrurile. Toatã ziua ºi toatã
noaptea durerile usturãtoare ale foamei îmi chinuiau stomacul ºi mãruntaiele... Puþina mîncare
cu care îmi pornea moara stomacului, se termina în cîteva secunde.
Dupã aceea moara mergea în gol mãcinîndu-se singurã în cele mai ascuþite dureri. Pãrea cã
am numai cuþite sau ace înãuntrul meu.
Am încercat o nouã metodã la mîncare, cînd primeam bucãþica de pîine de dimineaþã o
fãrîmiþam toatã ºi bãgam fãrîmiturile în buzunar. De acolo luam cîte o fãrîmiturã micã ºi o
bãgam la cîte un rãstimp în gurã spre a-mi prelungi astfel cît mai mult senzaþia mîncãrii,
astfel cã din 100 de grame de pîine goalã fãrîmiþatã, aveam ce mînca un ceas înghiþind mai
mult salivã. În timpul acesta stomacul obosea ºi eu aveam senzaþia cã am mîncat. Dar cîtã
putere de rãbdare ºi înfrînare îþi trebuie pentru asta cînd eºti atît de flãmînd încît ai mînca
dintr-o rãsuflare o pîine mare întreagã... T-
Se apropia Sãptãmîna Patimilor. Rãmãsesem iarãºi singur în tot celularul. Tuturor celor
ce veniserã în urma mea le dãduserã drumul acasã. Numai pe mine nu mã întreba nimeni
nimic. Satana mã chinuia zi ºi noapte în suferinþele mele cu tot felul de priveliºti ºi gînduri
spre a-mi slãbi credinþa ºi a-mi pierde rãbdarea ca sã cîrtesc împotriva Domnului ºi
Dumnezeului meu. Cînd eram treaz mã chinuia continuu foamea, apoi setea, apoi celelalte ºi
mai chinuitoare trebuinþe pentru care nu aveam voie sã ies decît o datã seara ºi o datã
dimineaþa. Îndatã ce închideam ochii, fie cã dormeam fie cã nu, - vedeam în faþa mea numai
pîini mari, albe, proaspete, moi. Sau ape limpezi ºi adînci, izvoare curate ºi rãcoroase...
ªi cînd sã iau sã mãnînc dispãreau... ªi cînd voiam sã beau, mã trezeam cu gura ºi mai
arsã de sete...
T-
Iarãºi simþeam cã am ajuns la marginea tuturor puterilor mele. Cã nu mai puteam rãbda
foamea chinuitoare.
Mîine este Vinerea Patimilor. Nu voi mînca nimic. Nici bucãþica de pîine fãrîmiþatã. Nici
stropul de apã, nimic. Vreau sã strig cãtre Domnul cu o jertfã totalã. Poate Se va îndura sã
priveascã spre mine ºi sã-mi mai uºureze puþin starea.
Dimineaþa însã n-am mai apucat mîncarea - ºi ofiþerul care mã luase în primire cu prima
bãtaie la venirea mea aici, deschise uºa ºi îmi zise:
- Ieºi afarã ºi vino dupã mine!
El o luã înaintea mea prin poarta întîia, apoi spre a doua care ieºea în stradã ºi în oraº.
Îºi luã bicicleta ºi trecîndu-mã pe lîngã santinelã mã scoase în stradã zicîndu-mi:
- Eu merg înainte cu bicicleta încet. Tu vii dupã mine pînã unde voi merge eu. Pe drum
nu te opreºti sã stai de vorbã cu nimeni. Ai înþeles? ªi intri unde voi intra eu.
- Da! - am rãspuns eu, neputînd crede parcã minunea care se petrecea cu mine.
El o luã înainte, iar eu dupã el. Mergeam spre centrul oraºului. Pe strãzi o mare mulþime
de oameni veniþi de prin toate satele pentru cumpãrãturi de Paºti. Mã uit în jur sã vãd dacã
nu cunosc pe cineva, dacã nu întîlnesc cumva pe ai mei, dar ferindu-mã sã nu mã vadã cel
dinaintea mea, care se tot uita înapoi.
Pe podul din centru, îmi scoase Domnul în cale un vecin care vãzîndu-mã atît de slab ºi
neras, abia putu sã mã recunoascã.
- Vino dupã mine, - îi zisei eu repede. Uitã-te unde mã duc ºi dacã vezi pe cineva din ai
mei, trimite-i sã vinã acolo!
Cel dinaintea mea a mai mers puþin înainte, a cotit la stînga apoi a intrat într-o curte. La
cîteva clipe în urma lui, am ajuns ºi eu. Era locuinþa lui. Acolo în curte îmi zise:
- Te-am scos ca sã te mai miºti puþin în aer liber. Afarã e soare ºi cald, te mai dezmorþeºti
ºi tu. Uite aici în pivniþã avem niºte lemne. Mai tai ºi tu un lemn, mai stai la soare...
ªi apoi el intrã în casã la soþia ºi la copii lui lãsîndu-mã singur.

O altã minune trãiam. O Dumnezeul meu, slavã veºnicã Þie. Cît de aproape eºti de mine
Tu, care credeam eu cã îmi eºti atît de departe ºi nu mã mai ºtii ºi cã nu mã mai vezi. O,
Dulce Isus, Drag Isus, Scump Isus ºi Bun Isus Mîntuitorul meu, Prietenul meu Nedespãrþit,
Ocrotitorul meu... iartã-mã cã am avut atît de puþinã credinþã ºi încredere...
T-
Ceea ce se petrecea cu mine cred cã nu se mai petrecuse cu nimeni. Cine intrã odatã pe
uºa securitãþii este cu neputinþã sã mai iasã de acolo în felul acesta. ªi totuºi iatã, eu am ieºit.
Nici n-am apucat sã lucrez ceva pînã cînd vãd intrînd pe poartã mama ºi cei trei copilaºi.
Venise la oraº ºi luaserã mîncare sã-mi aducã acolo unde mã ºtiau... ªi unde tot veniserã de
3 luni aproape în fiecare zi sã-mi aducã mîncare.
- Domnule, i-am zis eu ofiþerului care era încã acasã - a venit la mine mama ºi cu copiii
mei, - vã rog sã-mi daþi voie sã stau puþin cu ei.
- Daþi-vã colo mai deoparte sã nu vã vadã cineva!
Din nou am slãvit cu lacrimi pe Dumnezeu ºi pentru minunea asta. Nu numai pentru
bucuria revederii acesteia ci mult mai mult pentru bucuria cã simþeam refãcîndu-mi-se
legãtura mea dulce ºi doritã cu Mîntuitorul ºi Dumnezeul meu, care mi se rupsese ºi pentru
care suferisem atît de mult. Simþeam cã uºa Lui mi se deschide încet-încet ºi cã zidul cel greu
ºi gros începe sã se dezgheþe...
Am stat cît am vrut cu ei. Apoi au mai venit ºi doi fraþi. Am stat ºi cu aceºtia. Am plecat
spre searã înapoi. Nu m-au mai bãgat în vechea celulã, ci în alta, fãcutã în garajul de sub casa
lor. Mai erau acolo 2 celule, una de-a dreapta ºi una de-a stînga. În cea de-a stînga nu era
nimeni. În cea de-a dreapta - cineva în lanþuri.
Cînd a ieºit, a lãsat zãvorul pe uºa mea nepus. A lãsat deschisã ºi poarta de la intrarea
garajului cu celulele noastre.
Încã o minune! Doamne cît de mare este puterea ºi dragostea cu care mã ocroteºti!
T-
Noaptea cînd am avut nevoie sã ies afarã, am ieºit singur, încetiºor. Cîinele era culcat în
curte. I-am fãcut frumos ºi cald:
- Lup, ce faci tu Lup?
Lup s-a uitat la mine, a dat din coadã ºi s-a dus de s-a aºezat pe ladã ceva mai încolo
cãscînd liniºtit.
Am venit ºi înapoi pe lîngã el. S-a uitat la mine fãrã sã ridice capul ºi fãrã sã latre sau
mãcar sã mîrîie nici o singurã datã.
T-
A doua zi dupã asta era Sîmbãta Mare.
M-a scos din nou alt ofiþer. Acesta fãrã sã mai vinã cu mine mi-a spus adresa unde
locuieºte ºi mi-a zis:
- Du-te acolo ºi spune la soþia mea cã te-am trimis eu sã-þi spunã ce are sã-þi dea de lucru.
ªi dacã are ceva, faci ºi tu ce poþi acolo. Dacã n-are nevoie de nimic, vii înapoi.
- Am înþeles! De data asta am ieºit singur pe poartã trecînd pe lîngã santinela care nu mi-a
zis nimic. Trecînd prin parc am întîlnit-o pe soþie venind cu copiii la mine. Am stat mult la
soare, apoi ei au plecat iar eu m-am dus unde fusesem trimis. Soþia ofiþerului n-avea nevoie
de nimic. Poate cã ºi el ºtiuse cã nu are, dar spusese aºa ca sã-mi facã drum sã ies.
Luasem cu mine toatã mîncarea ce mi se adusese de acasã. Era multã... Mi se spusese cã
tot aºa mi-au adus în fiecare zi de aproape trei luni de cînd eram aici!...
Acum eram încredinþat cã în curînd - peste douã-trei zile mi se va da drumul. Poate chiar
azi, pentru Paºti, ca acum doi ani de la Gherla. Cu nimeni nu se mai întîmplase aºa ceva. Am
stat la soare, m-am dus azi, dupã trei luni la o frizerie...
Spre searã m-am întors din nou. Santinela nu mã opri nici la intrare. Celula mea era
deschisã, mîncarea o luasem cu mine. În curte ieºeam cînd voiam. Cîinele mã cunoºtea acum
ºi se împrietenise cu mine...
T-
Azi sînt Paºtile. Nu mi-au dat drumul, dar între gardurile acestea sînt liber. Toate
clopotele cîntã la toate bisericile. ªi e un timp aºa de frumos afarã ºi un cer aºa de senin pe
sus, - ca la Paºti.
Azi n-am ieºit în oraº, nu-i nimeni nici în casa asta decît ofiþerul de serviciu... Omul care
mã chinuise cîndva cel mai nemilos.
Stau la soare lîngã intrarea garajului cu celule, cînd apare ofiþerul ºi mã cheamã:
- Þi-au venit nevasta ºi copiii. Vino stai cu ei aici în curte.
Am stat cu ei de-ajuns, fãrã nici o reþinere. Mi-au lãsat mîncare, cozonac, ouã roºii. Apoi
au plecat.
T-
În celula vecinã, cel din lanþuri era un þãran care fusese ºi el cîndva primar ºi avea niºte
duºmani care îl pîrîserã undeva. Fusese arestat cîteva zile - dar fugise ºi stãtuse ascuns.
Pentru asta a fost cãutat cîteva luni, pînã ce acum fusese prins. Drept pedeapsã avea lanþuri
la mîini - ºi mîinile la spate. Nu i se elibera decît o mînã pentru clipele cînd îºi lua mîncarea
ºi cînd mergea la W.C.
Era ziua de Paºti - ºi el se chinuia acolo, flãmînd, iar eu aveam mîncare. Cu cea mai mare
grijã l-am chemat la vizetã ºi prin gaura cît mîna, i-am bãgat în gurã de toate bunãtãþile
Paºtilor mele pînã ce s-a sãturat. Apoi cu o tinichea de conservã l-am adãpat cu apã rece tot
aºa. Mai greu a fost pe urmã cînd trebuia sã iasã afarã, cãci avea lacãt pe zãvorul uºii ºi nu-i
puteam deschide.
Am rezolvat-o ºi pe asta mai greu, tot cu o cutie de conserve. O, cîte mijloace îl ajutã
Dumnezeu pe om sã inventeze la nevoie.
T-
În noaptea a doua de Paºti, au adus pe cineva ºi în celula din stînga mea. Unul care
stãtuse ºi el fugar ºi ascuns 4 sau 5 ani. De Paºti s-a dus ºi el pînã acasã la ai lui - ºi atunci
l-au prins. Acum, dupã ce trecuse ºi el destul printre maiuri ºi cizme, zace aici legat cu
mîinile la spate ºi geme cu lacãt pe zãvorul uºii...
M-am apropiat ºi de vizeta lui. Ar vrea sã bea apã. Îl sfãtuiesc sã facã ºi el ca cel din
dreapta mea - ºi-i dau ºi lui sã bea apã, în gura cu lovituri lipitã de gaura vizetei... Sãrmanul,
nu ºtie ce sã creadã ºi nu mai sfîrºeºte mulþumirile cãtre Dumnezeu.
T-
A treia zi de Paºti m-au scos la sãpatul unei grãdini libere de lîngã gardul securitãþii. Era
destul de mare.
- Cînd o termini, pleci acasã!
Am sãpat de dimineaþa pînã seara, cu lopata ºi cu hîrleþul aºa cum puteam. Timpul era
frumos, grãdina era dincolo, iar de la ea cîmp liber. Aveam de sãpat o sãptãmînã cel puþin.
Ai mei veneau zilnic la mine, iar eu ieºeam dimineaþa ºi intram seara singur, pe lîngã
santinele fãrã nici un fel de piedicã ºi control. Noaptea dormeam cu uºa deschisã, iar din
mîncarea mea îmi hrãneam pe furiº ºi pe cei doi vecini ai mei din dreapta ºi din stînga.
T-
În timpul stãrilor de vorbã la sapã cu ai mei am aflat ce sãlbatic au fãcut percheziþie 3

inºi. Cum au spart, cum au rupt, cum au izbit, cum au înjurat, cum au luat tot-tot ce aflaserã.
Pînã ºi cãrþile de ºcoalã ale copiilor. La plecare, dupã ce au bãgat o groazã satanicã în toþi ai
casei le-au spus: bãgaþi de seamã, ºtim cã mai aveþi cãrþi. Spuneþi unde mai sînt. Dacã nu
spuneþi, noi vom veni iarãºi din nou ºi vai de voi dacã le vom afla.
N-au mai mers, dar pãrinþii ºi soþia îngroziþi au scos tot ce fusese îngropat ºi tot ce mai
fusese dus ºi prin vecini - ºi douã zile ºi douã nopþi au ars în cuptor ºi în sobe tot ce mai
rãmãsese de la pustiitorii care plecaserã. Astfel au ars acolo sute ºi mii de cãrþi de cîntãri, de
poezii, de Biblii, de colecþii, de scrisori, de albume ºi de manuscrise aruncate cu braþul din
cele 6 lãzi mari ºi cîþiva saci care mai rãmãseserã... Pînã ce n-a mai rãmas decît scrumul ºi
cenuºa din toatã bogãþia mea de ºoapte ºi de lacrimi, strînse în cei 20 de ani, - cei mai
frumoºi ºi mai chinuiþi ani ai mei.
Eu i-am înþeles pe ai mei - ºi nu i-am judecat în inima mea niciodatã pentru asta. Odatã
cu cãruþa de pachete confiscate îl luaserã ºi pe tata. L-au þinut ºi pe el în altã parte o noapte
în care l-au bãtut cumplit, apoi cu ameninþãri ºi înjurãturi i-au dat drumul numai în ziua
urmãtoare. Dupã ce s-a dus acasã, apoi înspãimîntaþi cu toþii, au aprins cuptorul arzînd totul.
T-
Încercam totuºi omeneºte sã-mi explic aceastã ciudatã comportare a lor faþã de mine. ªi
numai mai tîrziu am aflat explicaþia omeneascã cu acestea. Iat-o!
În timpul rãzboiului cunoscusem o familie de evrei foarte cinstiþi la Beiuº. Îndatã ce au
început mãsurile drastice ale lui Antonescu faþã de ei - i-am vãzut în mari lipsuri ºi primejdii.
Am început sã-i ajut cu tot ce aveam, hranã, bani ºi alte diferite lucruri de care aveau nevoie.
În timpul acesta am aflat de la ei cã toatã comunitatea lor din Beiuº trece prin greutãþi. Am
fãcut atunci cu grijã o strîngere de ajutoare în bani ºi în alimente pentru ei - ºi prin familia
asta le-am încredinþat conducerii lor sã le împartã cum vor crede.
Eu nu ºtiam atunci cã mulþi dintre cei pe care îi ajutasem - ºi chiar 3 din familia asta -
erau membrii de partid. Le fãcusem binele acesta aºa, din îndemnul Domnului Isus faþã de cei
în nevoie.
Acum acei membrii de partid erau în conducerea oraºului ºi aflaserã cã eu sînt închis. Ei
luaserã aceastã mãsurã spre a-mi uºura starea mea. Aºa se întorcea la mine acum binefacerea
pe care o fãcusem atunci... Dacã problema ar fi depins numai de ei desigur cã mi-ar fi dat
drumul. Dar problema nu depindea nici mãcar de Baia Mare care îi sesizase pe ei... Ci
depindea de Altcineva mult Mai Mare, care le poruncise tuturor... Totuºi chiar ºi în starea
asta, Domnul n-a uitat sã-mi întoarcã binefacerea, tocmai cînd aveam cea mai mare nevoie.
T-
Vã spun toate acestea rugîndu-vã sã nu vã uitaþi nici la împrejurãri, nici la întîmplãri, ci
la învãþãminte, la adevãrul cuprins în ele cãci acesta este totul. Cum v-aº putea eu înfãþiºa
mai clar decît în felul acesta ceea ce am dorit ºi doresc sã reþineþi? Am fost nevoit sã vã spun
întîmplãrile ºi condiþiile acestea fiindcã fãrã ele nu v-aº fi putut înfãþiºa aceste adevãruri de
care sînt sigur cã mulþi veþi avea nevoie prin cele ce ºi voi veþi avea de trecut în viitorul
vostru. Fiindcã împrejurãrile grele n-au trecut ºi lupta Rãului cu Binele încã nu s-a încheiat.
T-
Umblînd liber prin curte ºi ieºind liber pe afarã, am îndrãznit sã intru chiar ºi sus în
magazia lor, unde îmi erau cãrþile închise. Am început sã iau ºi sã scot ce puteam la
repezealã, pe furiº, ascunse sub hainã, cîte una, cîte douã ºi chiar mai multe dintre cele ce le
puteam. Multe, foarte multe cãzuserã pradã flãcãrilor în cele 3 luni. Cred cã mult foc fãcuserã
ei în sobele lor cu Bibliile, cu cãrþile, cu manuscrisele ºi cu scrisorile mele pînã acum cînd
se mai încãlzise afarã. Fiindcã foarte multe lipseau.
Domnul sã aibã milã de ei acum cînd cred cã ºi lor li se întîmplã acolo unde sînt, ceea ce li
se întîmpla sfintelor scrieri atunci în sobele lor...
Nici unul dintre cei de atunci, nu mai este pe pãmînt. Toþi au ajuns curînd în el.
T-
Într-una din aceste zile am vãzut ceva care m-a înspãimîntat, nu atît prin ceea ce se fãcea,
cît prin cine se fãcea acest lucru.
În afarã de cei 5 inºi cu care eu avusesem de a face de cînd am intrat în casa aia, mai era
încã unul, care nu s-a atins niciodatã cu nimic de mine . Era ofiþerul evreu care mã trimisese
în Sîmbãta Patimilor acasã la el sã-i lucrez dacã voi avea ce. Acesta era un tînãr, fost în
lagãrul de exterminare de la Auschwitz. Mai avea numãrul de lagãr tatuat pe mîna stîngã...
El purta mînecã scurtã ºi se vedea bine asta.
Omul acesta care singurul nu s-a atins de mine cu nimic dintre cei ce bãteau acolo, - era
într-o zi de serviciu ºi scosese pe cei doi pe scara garajului unde aveau celulele. Le luase
lanþul de la cîte o mînã ºi le dase ceva ciorbã adusã de acasã în castronaºe. Ei stãteau pe scara
de jos ºi îºi mîncau zeama lor, iar el stãtea sus în picioare uitîndu-se la ei. În timpul acesta
lua cîte o mînã de pietricele din grãmada ce era lîngã el ºi cînd în unul cînd în celãlalt care
mîncau arunca cu aceste pietricele, care îi loveau în ochi, în gurã, în lingurã, în castronul cu
ciorbã, în mîinile tremurînde ºi umflate.
M-am îngrozit ºi m-am cutremurat.
Nu mã miram de ceilalþi care nu cunoscuserã niciodatã suferinþa cã îºi bat joc de
nefericiþii ce le cãdeau în mînã fãrã nici o apãrare ºi fãrã nici un drept.
Dar mã miram de omul acesta. Cum e cu putinþã ca el care a trecut prin acele îngrozitoare
schingiuiri, care a vãzut atîta suferinþã ºi atîta cruzime... Care a fost scãpat din iadul acela
numai datoritã unei minuni acum sã ajungã în acest hal de cruzime el însuºi? Nu erau destul
de chinuiþi nenorociþii aceºtia aºa cum îi osîndea legea ºi ai cãror prizonieri erau? Nu
suferiserã destul pînã azi ºi nu vor mai avea de suferit ºi mîine? Trebuia sã le mai adauge ºi
el aceastã suferinþã atît de îngrozitoare prin sfidarea ºi dispreþul ei? Tocmai el care îndurase
atît de amar sfidarea ºi dispreþul!
La oricare altul ar fi fost de înþeles monstruozitatea asta. Atunci se putea orice. Dar la el
nu! El nu trebuia sã poatã niciodatã face asta.
Dumnezeule, pînã unde se poate face vinovat un om faþã de Tine ºi faþã de semenul sãu.
ªi pînã unde poate al abuza de îndelunga Ta rãbdare!
Dar cîte altele de astea aveam sã mai vãd eu! ªi ce cuvinte sã mai ºtiu folosi pentru
învãþãmintele lor?
T-
Douã sãptãmîni au trecut astfel. Între timp pe cel din stînga mea îl duseserã într-o noapte
cu maºina nu ºtiu unde. Rãmãsesem numai cu cel din dreapta cãruia îi luaserã lanþul de la
mîini, chiar ºi lacãtul de la zãvor. Vorbeam mereu cu el ºi dãdea multe semne de întoarcere
la Dumnezeu.
Într-o noapte mã trezesc pe neaºteptate cã uºa celulei mele se trînteºte, cã se trage zãvorul
ºi cã se pune lacãt iarãºi pe zãvorul ei.
- Doamne, ce înseamnã asta? - îmi ºoptii eu lovit dintr-o datã cu inima de o mie de
presimþiri rele. Pe uºa vecinului meu noaptea era mereu lacãtul pus.
Ziua am stat tot timpul aºa fãrã sã vinã nimeni, fãrã sã mi se dea mîncare nimic. Seara
acelaºi program scurt, apoi iarãºi lacãtul pe zãvor, iar partea garajului închisã pe dinafarã. Era
întuneric ºi ziua ca ºi noaptea.
Celula mea era exact cît un mormînt. Cînd stam în picioare ajungeam cu capul în tavan.
Cînd stam întins pe priciul meu de scîndurã, capul îmi ajungea în perete, picioarele în uºã.
Cînd intram ºi ieºeam, abia aveam loc sã mã strecor pe lîngã prici. Cînd totul era închis
aveam exact senzaþia cã stau închis în sicriu ºi în mormînt.
În a treia zi intrã cineva deschizînd poarta garajului, apoi fãrã sã spunã nimic auzii
pompînd ºi simþii un puternic miros de praf dezinfectant. Cîteva clipe ºi pe gaura vizetei
vãzui intrînd un furtun lung apoi o pompare nervoasã ºi toatã celula mea închisã se întunecã
de praf. Nu mai putui respira. Mã sufocam, ochii începurã sã mã usture...
Îmi pusei toate hainele în cap ºi încercai sã respir dar simþeam cã nu mai am nici un strop
de aer. Credeam cã voi muri aici. Mormîntul meu deveni atît de strîmt. Omul pompã puternic
tot praful ºi în spaþiul strîmt din faþa celulelor, apoi ieºi trîntind poarta garajului sã nu ne mai
vinã de nicãieri nici un fir de aer curat.
Am stat aºa ceasuri întregi, nu ºtiu cît pînã seara.
Peste alte trei zile, ofiþerul de serviciu mã scoate afarã ºi-mi spune:
- Astãzi veþi pleca la Oradea amîndoi. Voi merge ºi eu, dar nu odatã cu voi. Eu merg
înainte ºi vã aºtept la securitate. Tu iei pe ãsta cu tine, ai grijã de el sã nu mai fugã. Dacã mai
fuge, tu rãspunzi de el.
- Nu mai fuge el. Aºa-i cã nu mai fugi baci Flore?
- Unde sã mai fug? N-am plãtit eu fuga de-ajuns? Mai bine sã mor decît sã mai pãþesc o
datã ce-am pãþit.
T-
În sfîrºit, dupã multe alte pãþanii am ajuns ºi la Oradea. Am fost bãgaþi amîndoi într-o
celulã întunecoasã sub niºte scãri. ªi trîntind uºa gardianul ne zise cu o înjurãturã grea:
- Staþi acolo, maglaviþi de voi!
T-
Celula n-avea nici mãcar o vizetã, ci numai sus de tot un gemuleþ mic cît palma, plin de
praf ºi de pãianjeni, prin care abia pãtrundea o zare slabã ºi obositã de la un bec amãrît de
pe coridor.
Cînd ne-am miºcat picioarele, pe jos era apã multã, iar înãuntru un miros greu de mucegai
ºi de murdãrie stãtutã. Am pipãit în colþ un prici de lemn ºi ne-am aºezat bîjbîind ca sã ne
ridicãm picioarele din apa de pe jos. Nimic nu puteam pune jos.
- Frate - bine am ajuns - zise bietul meu tovarãº. Nãdãjduiam de mai bine - ºi iacã peste
ce dãdurãm!
- Slãvit sã fie Domnul ºi pentru asta. Nu meritãm mai bine cã dacã am fi meritat, mai bine
era. Încã n-am isprãvit deplin tot ceea ce am pãcãtuit. Cînd vom ispãºi, nimeni nu ne va mai
putea þine aici nici o clipã. Noi nu sîntem în mîna oamenilor ci în Mîna lui Dumnezeu. Pînã
ce Dumnezeu nu ne izbãveºte, nimeni nu ne poate. Cînd Dumnezeu ne va deschide, nimeni
nu ne va mai putea þine nici o clipã închiºi. N-avem altã cale decît sã rãbdãm. Deci sã ne
rugãm ca sã putem rãbda pînã se va sfîrºi.
T-
Am stat acolo zece zile cît zece nopþi lungi. Zilele mai treceau cumva, dar nopþile erau
un rãpãit de cizme continuu pe scãrile de la capul nostru în sus ºi în jos, încît era cu neputinþã
sã dormi ceva. Nu ºtiu ce exerciþii puteau sã facã atît de multe - sau cã erau atît de mulþi cã
uneori nãvãleau pe scarã aºa încît credeam cã se vor prãbuºi pe noi. Doamne, ce mulþi erau.
Uneori rostogoleau ceva greu ca niºte lãzi de fier din scarã în scarã pînã jos, izbind ca ºi cu
niºte maiuri grele în capul nostru.
Aici se dãdea acum mîncare de 3 ori pe zi. Dimineaþa ceai cu turtoi. La amiazã puþinã
mîncare caldã iar seara tot aºa. Dar de multe ori nu se mai ajungeau linguri ºi atunci mîncam
cu gura direct din castron pe întuneric, fiindcã niciodatã nu vedeam absolut nimic ce mîncam.
Putea fi orice în blidul pe care ni-l împingea grãbit cel de pe coridor. Cîteodatã puteam
cunoaºte ce mîncam dupã gust. Dar de cele mai multe ori nu puteam cunoaºte pentru cã nu
semãna a nimic ceea ce mîncam.
Apoi am fost mutaþi în celula comunã, cu mulþi alþii unde am pãþit altele, pe care nu le
mai pot spune.
T-
Dupã trei sãptãmîni, fãrã sã ne întrebe nimeni nimic, am fost încãrcaþi cu alþi cîþiva într-o
dubã ºi duºi iarãºi la penitenciar.
De data aceasta am fost bãgaþi în celula 6 din cele 7 aºezate pe coridorul etajului de la
aripa stîngã a marii închisori din Oradea. În celula 7, vecinã cu noi erau femeile. Repede am
fãcut cunoºtinþã cu toþi cei de pe coridor, întrucît uºile celulelor erau de gratii, prin care dupã
ce pleca gardianul la orele cînd îºi termina programul - noi eram liberi sã ne întrebãm ºi sã
ne rãspundem ca la telefon pe tot coridorul.
Îndatã ce sosea un nou transport, toþi sãreau ca la alarmã pe la uºi, întrebînd ºi ascultînd
nume ºi noutãþi.
Cînd noii mei tovarãºi auzirã numele meu, de prin celelalte celule îmi sosirã salutãri de
la mai mulþi cunoscuþi de prin celelalte rînduri, care îmi comunicau numele. Erau printre ei
unii foºti gazetari de la Cluj, de la Blaj - ori preoþi ºi profesori cunoscuþi de teologie
greco-catolici, - închiºi în urma desfiinþãrii confesiunii lor. Cu ei ne-am întîlnit în zilele ºi
lunile urmãtoare cînd ieºeam la plimbare tot coridorul împreunã - afarã de femei. Ce bucurie
am avut cunoscîndu-ne ºi personal cu unii dintre cei ce ne cunoºteau numai din activitatea
literarã.
M-am bucurat deosebit de cunoºtinþa a doi, - un episcop ºi un bãtrîn ziarist care lucrase
un timp împreunã ºi cu Coºbuc ºi cu Goga. Cu Agîrbiceanu lucrase mult împreunã. La fel ºi
cu Blaga - spunea el.
În timpul plimbãrilor noastre evocam adesea numele ºi amintirile marilor înaintaºi. Iubeau
foarte mult pe pãrintele Trifa ºi vorbeau cu o mare admiraþie ºi respect despre acest trimes
al lui Dumnezeu ºi profetul neamului nostru. Bãtrînul gazetar îl cunoscuse personal.
Episcopul numai dupã nume...
ªi între femeile închise aveam cunoºtinþe. Patru dintre ele erau cãlugãriþe greco-catolice.
Pe douã le cunoscusem încã de la Cluj dinainte de rãzboi cînd ne vizitaserã la Viaþa Creºtinã.
T-
Dar foametea era cumplitã ºi aici. Mîncarea se dãdea atît de puþinã ºi de slabã încît cu
toþii devenisem niºte schelete.
Dormeam pe niºte priciuri comune, înºiraþi unii lîngã alþii zvîrcolindu-ne toatã noaptea
în chinurile foamei. Celula era destul de încãpãtoare. Eram vreo 25 de schelete, unii mai de
demult alþii mai de curînd, cu felurile învinovãþiri. Unii cu frontiera, alþii cu politica, alþii cu
credinþa. Unii români, alþii unguri, alþii evrei, alþii þigani, toþi aruncaþi acolo de-a valma în
mizerie, în foamete, în amestecãturã. N-ai fi putut uita niciodatã vaietele sau protestele lor
de foame, mai ales noaptea printre zvîrcolituri chinuitoare auzeai cînd româneºte: Mi-e
foaaame!... Cînd ungureºte: Istenem, Istenem. ehes vagyok!
(- Dumnezeule, Dumnezeule, ce flãmînd sînt! -).
T-
La plimbare în curte eram programaþi sã ne scoatã în fiecare zi cîte un sfert de ceas.

Atunci gardianul, ºeful de coridor, ne scotea pe toþi din cele 6 celule, încolonaþi pe doi ºi ne
ducea în curtea micã, unde ne plimbam roatã în jurul lui, care stãtea în mijlocul nostru cu
ochii dupã fiecare.
Pe atunci pe secþia coridorului nostru fãceau cu schimbul doi gardieni, unul azi, celãlalt
mîine. Amîndoi erau unguri, dar unul era om rãu, pe cînd celãlalt era un om bun. Pe cel bun
îl chema Csapo baci. Pe celãlalt îl chema domnu’ Nehez. Csapo baci era gras ºi moale. Nehez
era mic ºi ager, cu o mustaþã mare ungureascã, cu o pipã scurtã ºi groasã ºi cu niºte cizme
negre ºi lucii cu carîmbi tari ºi totdeauna scîrþîind, dupã tradiþia cea mîndrã a naþiunii lui.
Cînd era de serviciu Csapo baci, stãtea liniºtit lãsîndu-ne sã vorbim ºi sã ne miºcãm în
voie cum ne plãcea nouã, fiecare cu cine voia. Niciodatã nu ne-a fãcut nici o observaþie. Dacã
trecea timpul regulamentar ºi era vremea ca el sã ne zicã:
- Gata, dã-i drumu’ sus! - cînd se potrivea sã fie timp frumos sau încã nu ne terminasem
discuþiile prieteneºti, dacã cineva dintre noi îi zicea frumos:
- Csapo baci, - fii bun mai lasã-ne puþin! - el mai totdeauna zicea:
- No binye! Da’ nu mult cã am treabã!
Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã pe Csapo baci cã atîta cît a putut el ne-a uºurat ºi
nu ne-a îngreuiat necazul în care eram. Este ºi aceasta o dovadã cã nu legea este rea ci
oamenii care o aplicã sînt rãi. Cã oricît de asprã ar fi o lege, dacã acela care este pus sã o
aplice este om, el o aplicã omeneºte ºi atunci cel ce ispãºeºte nu este nici mai apãsat decît
trebuie, nici mai chinuit decît meritã.
Dar cînd cel care aplicã legea este fiarã, atunci legea devine în mîinile lui instrumentul
blestemat al terorii ºi al nefericirii semenilor sãi.
Deºi pe Csapo baci l-au mai ºi înºelat unii, cum se povesteau multe despre el ºi el a
suferit pentru asta, totuºi el nu s-a rãzbunat pe nimeni ºi tot bun a rãmas. Dar cu Nehez am
avut multe necazuri.
Desigur cã ºi a pãzi atîþia oameni dintre care numai puþini ºtiu sã rabde ºi sã tacã - nu era
uºor. Din cauza foamei se întîmplau ºi scandaluri, mai ales între frontieriºti ºi þigani, care
erau mai tineri ºi mai nervoºi. Nu ºtiu însã cum reuºea Csapo baci sã liniºteascã lucrurile cãci
la el nu se întîmpla nimic. Cele mai multe se întîmplau la Nehez, care totdeauna umbla cu un
ciomag. Cînd ne supraveghea din mijlocul cercului nostru care se învîrtea în jurul lui, el
stãtea ca un cioban proptit în ciomag ºi se încrunta la noi cu niºte mustãþi sub care strîngea
pipa lui scurtã ºi groasã, pãrînd totdeauna gata de luptã cu cineva.
O datã am avut mare necaz cu el.
T-
Era precum am spus, o foamete cumplitã. Urlau oamenii bieþii ca niºte vite flãmînde
închise în grajd. Cînd eram la plimbare ºi dacã zãreau printre pietrele curþii vreun bob de
porumb cãzut sau un bob de fasole - sãreau cîte doi-trei sã-l apuce ºi sã-l ronþãie. Se uita în
toate pãrþile dacã ar fi putut gãsi ceva de apucat sã mãnînce.
În coborîrea sau în urcarea noastrã în curte, treceam pe lîngã uºa bucãtãriei. Acolo de
obicei pe coridor erau douã lãzi în care se aruncau coji sau oase rãmase de la bucãtãrie.
Bucãtarii aveau ordin ca atunci cînd trecem noi, deþinuþii politici, sã ia lãzile ºi sã le bage
înãuntru ca nu cumva sã afle în ele ceva de mîncare ºi sã ia cu ei.
În ziua despre care spun, cînd ne-am întors sus, cei din primele rînduri vãzînd lãzile de
gunoi uitate la uºa bucãtãriei, se nãpustirã golindu-le dintr-o datã.
Nehez - din urmã a observat înghesuiala ºi fugind în faþã striga ºi da cu ciomagul ca în

ºerpi:
- Ce-ai luat? Ce-aþi luat moi bandiþilor! Daþi acolo napoi!
- N-am luat nimic dom’ ºef!
- Ce-i sub haina ta?
- Nimic dom’ ºef!
- Ce fost aici moi buchetar?
- Numai niºte copite ºi oase de bou nefierte dom’ ºef. Da’ nu era nimic pe ele cãci noi am
jumulit toatã carnea. Nu era decît pielea ºi pãrul de pe copite. Astea le-am aruncat.
- Lontru imediat! Facem percheziþie!
A bãtut, a cãutat, a întors totul pînã le-a gãsit. Patru copite de bou, cu pãrul viu pe ele -
le-a smuls de sub hainele celor ce le apucaserã sperînd cã ajunºi sus vor putea sã le roadã
pielea ºi zgîrciturile vii care mai rãmãseserã neciugulite de bucãtar.
Cei ce le apucaserã plîngeau dupã ele cînd Nehez le aruncã cu cizma afarã pe coridor
scuipînd cu scîrbã ºi înjurînd:
- Scroafe murdar! T-
Femeile de la celula 7 mîncau puþin. Cîteva dintre ele erau bolnave, douã cãlugãriþe erau
bãtrîne. Mai totdeauna le rãmînea ceva mîncare ºi din puþina porþie pe care o primeau. Unele
posteau mult. Mîncarea rãmasã ne-o trimiteau pe rînd celor 6 celule de bãrbaþi. Inventasem
pentru asta un mijloc ciudat. Strînsesem cîteva curele ºi aþe de lungimea distanþei dintre uºile
celulelor noastre. Ele legau gamela lor plinã, o scoteau prin gratiile uºii pe coridor legate de
toartã cu aþele noastre, apoi scoþînd mîna cu aþa fãcutã ghem o aruncau spre uºa noastrã. Noi
cu coada mãturii trãgeam vîrful aþei la noi, apoi cu aþa trãgeam gamela cu mîncarea pînã în
dreptul uºii noastre. Dacã era rîndul nostru o luam la noi ºi o împãrþeam la rînd. Cîte trei sau
cinci linguri la unul. Dacã era rîndul altora, aruncam numai sfoara s-o tragã ei. Aºa mergea
gamela lor cu mîncarea pe coridor, la rînd chiar ºi pînã la cei de la nr. 1.
T-
În timpul lung pe acolo, purtînd numai hainele ºi încãlþãmintea noastrã, unii ani de zile
numai cu aceleaºi haine ºi ghete, nu aveau pe ei decît niºte zdrenþe. În aceleaºi haine trãind
zi ºi noapte, e uºor de închipuit cum arãtam dupã luni ºi ani de zile.
Aveam nevoie de ac ºi de aþã sã ne cîrpim aceste zdrenþe de pe trupuri ºi din picioare.
Aveam nevoie de petice sã ni le cîrpim. Nu ni se da nici ac, nici aþã, nici petice.
Am gãsit odatã la plimbarea în curte un capãt de sîrmã subþire de aramã. Apoi un alt capãt
mai gros de fier. Cu un ciob de sticlã am tot ros de la un capãt sîrma subþire de aramã, pînã
ce i-am fãcut o gaurã. Apoi frecînd celãlalt capãt de cimentul pragului, am reuºit sã fac un
ac de cusut. Am tras fire de aþã din prosop ºi mi-am fãcut mijloace de cîrpit. Pentru aþã mai
tare ºi mai groasã, trãgeam fire din perna de cînepã umplutã cu praf de paie...
Astfel am început sã cos hainele rupte ale celor ce erau cu mine. Din sîrma cea groasã
mi-am fãcut o sulã pentru încãlþãminte.
Ce fericite erau surorile ºi stareþa din camera vecinã care dupã aproape trei ani de cînd
fuseserã închise, le-am reparat încãlþãmintea ruptã care de-abia li se mai þinea în picioare.
Odatã ce-mi procurasem ac ºi aþã, am avut apoi mereu de lucru printre cei cu care zãceam
pe un aºternut. Meseria asta mi-a folosit apoi mulþi ani, pe tot locul pe unde am umblat cãci
zdrenþele abia se mai þineau pe bieþii oam eni , închi º i atîþ i a ani cu acel eaº i h ai ne ºi
încãlþãminte.
T-
Cinci luni am trãit acolo în aceste condiþii din iunie pînã în noiembrie. La ºoldurile uscate
de-ndelungata zãcere pe scîndurile goale sau acoperite numai cu rogojini rupte, mi se fãcuserã
douã bãtãturi mari ºi negre. Pielea se fãcuse groasã, vînãtã ºi crãpatã ca o scoarþã de copac.
Bãtãturile de la genunchi - spre ruºinea mea nu-mi erau nici pe departe atît de frumoase ca
cele de la ºolduri. Era o dovadã tristã cã zãcusem culcat mai mult decît stãtusem sã mã rog
în genunchi. Pe cînd mai frumos ar fi fost sã fie dimpotrivã!
În vara aceea mi-a cãzut mai mult de jumãtate pãrul de pe cap.
T-
Seara aveam aproape totdeauna program de cîntãri. Fiecare celulã trebuia sã cînte, spre
ascultarea celorlalte cîte o cîntare aleasã. Cînd venea rîndul celulei noastre eram ales aproape
totdeauna sã le cînt eu una din cîntãrile Oastei Domnului. Am cîntat prima datã Vreau lîngã
Dumnezeu sã fiu mereu. Le-a plãcut atît de mult încît multe zile n-a mai cîntat nimeni altã
cîntare decît asta, pînã ce au învãþat-o toate celulele. Atunci cînta tot coridorul în aºa fel încît
de multe ori santinela din curte striga:
- Hei, mai încet acolo, ce, aþi înnebunit? Unde vã pomeniþi?
T-
Se statornicise între noi toþi în aceste luni de zile o atmosferã atît de apropiatã încît
discutam frumos ºi cald ceasuri întregi despre Cuvîntul Domnului. Un numãr destul de mare
de suflete se apropiaserã mult de Domnul Isus ºi aveam o mare bucurie de creºterea lor
duhovniceascã. Se închegase între noi o pãrtãºie caldã ºi apropiatã încît uneori n-am mai fi
dorit sã ne despãrþim.
Era între toþi mai ales un bãtrîn evreu Stossel, al cãrui nume pot sã-l spun, fiindcã am
auzit apoi cã dupã eliberare a plecat... El se apropiase foarte mult ºi primise credinþa în
Domnul Isus. Mi-a spus cã avea un bãiat într-un rang înalt undeva... Acum suferea cumplit.
I-am dat hainele mele la despãrþirea de el. Dea Domnul sã nu uite el acum pe unde va mai fi
ceea ce a promis el atunci lui Hristos. Dar mã tem ºi de el, cum mã tem de mulþi care au
promis mult cînd erau la necaz, dar dupã ce au scãpat au uitat tot aºa de mult, cele promise.
T-
Din cînd în cînd veneau ºi aici pe coridor cîte doi inºi ºi începuserã sã citeascã cîte 2 sau
3 sau 4 nume. Cei ce-ºi auzeau numele erau scoºi imediat cu tot bagajul ºi erau duºi jos.
- Sînt duºi la canal! - spuneau unii.
- Ba sînt eliberaþi - ziceau alþii - sau poate sînt mutaþi în alte închisori...
Nimeni nu ºtia nimic. Cînd te lua nu ºtiai niciodatã dacã eºti dus undeva unde vei mai sta
din nou cine ºtie cît. Sau dacã þi se va drumul acasã. Oricînd se putea ºi una ºi alta. Cãci tot
atîta puteai fi ºi de vinovat ºi de nevinovat.
T-
Într-una din acele zile ºeful de secþie veni cu un bilet de pe care strigã un singur nume.
- Prezent - am rãspuns eu.
- Afarã imediat, cu tot bagajul!
Mi-am luat repede mai mult cu privirile ºi cu gestul mîinilor rãmas bun de la toþi cei
dragi, cu care devenisem ca un frate... Mulþi cãzurã pe grumazul meu îmbrãþiºîndu-mã. Nu
ºtiam pe care sã-l sãrut ºi pe care sã-l ascult ce îmi cerea ºi ce îmi încredinþa dacã voi ajunge
afarã... Totdeauna despãrþirile astea vin pe neaºteptate ºi ai atîtea pãreri de rãu cã n-ai vorbit
mai mult cu cel care pleacã, atunci cînd stãteai lîngã el zile, nopþi, luni, ani...
Am ieºit trecînd prin faþa uºilor de gratii, dupã care îmi vedeam pe soþii cu care fusesem...
- Oameni închiºi în cuºti cu gratii ca fiarele... Mi-am zis îngrozindu-mã! Ciudat, cît timp
fusesem ºi eu acolo cu ei nu simþeam atît de cutremurãtor tragedia acestei stãri. Acum cînd
priveam de afarã la toþi aceºti oameni ºi cînd ºtiam ce inimi bune au cei mai mulþi ºi cît de
nevinovaþi erau cu toþii - mã îngrozeam de cumplita osîndã pe care o va cere aceastã
nedreaptã suferinþã cîndva, celor care sînt vinovaþi de ea. Dar m-am gîndit ºi la tragedia
acelora care sînt robii pãcatului, care s-au obiºnuit cu starea aceasta îngrozitoare ºi nici nu-ºi
mai dau seama de grozãvia ei ºi de osînda veºnicã ce-i aºteaptã.
Numai cînd ai scãpat din robia asta ºi priveºti spre cei care încã zac acolo, cum privesc
eu acum trecînd ºi plecînd pe lîngã cei ce rãmîn aici, - îþi dai cu adevãrat seama - ce fericire
cã ieºi tu. ªi ce durere cã rãmîn ei.
O Dumnezeule al Îndurãrii ai milã ºi nu mai lãsa pe aceste creaturi ale Tale sã fie chinuite
ºi zdrobite atît de sãlbatic ºi de trufaº. Adu vremea cînd sã nu mai fie nicãieri pe lume gratii
ºi zãvoare înaintea cãrora sã mai fie oameni, foamete, lacrimi ºi schingiuiri...
Am fost dus pe jos pînã la securitate. Acolo am fost predat iarãºi lui Zoli baci, care m-a
bãgat singur ºi flãmînd în celula de lîngã spãlãtor, care era udã ºi cu toate zidurile pline de
igrasie. Am tremurat toatã noaptea fiindcã îmi dãdusem toate hainele celor de care mã
despãrþisem. Rãmãsesem numai în cãmaºã ºi nu primisem nimic de mîncare nici de unde
plecasem, nici aici unde ajunsesem.
Tot timpul nu mã întrebase nimeni nimic de cînd venisem de la Beiuº, nici la securitatea
din Oradea, nici la penitenciar. Aºteptam acum aici crezînd cã mîine voi fi anchetat sã aflu
mãcar pentru ce fãcusem atîtea luni de închisoare...
A doua zi dupã masã a venit doar Zoli baci ºi mi-a zis:
- Ieºi afare ºi hai cu mine!
Dupã ce mi-a dat tot ce-mi rãmãsese din lucrurile oprite la cancelarie, - acte, cureaua,
lucrurile - m-a scos în stradã cu ele cu tot în braþe, repede-repede pe aceeaºi poartã din dos
pe care mã mai scosese de douã ori pînã acum, spunîndu-mi din nou:
- Liber! Merge acase. Da’ dache ajunge odate la noi, te scoatem pe uºe asta în pachet.
Þeles moi?
ªi trînti uºa de fier, înjurîndu-mã iarãºi pe limba lui.
T-
Am aruncat acolo jos pe marginea strãzii tot ce aveam în braþe. ªi îngenunchind mi-am
ridicat î ns pre ceruri t oat e m î i ni l e º i tot sufletul din mine, slãvind pe Dumnezeul ºi
Mîntuitorul meu.
Atunci am vãzut Poarta Îndurãrii deschisã iar zidul rece ºi gros dintre mine ºi Domnul
meu prãbuºit. - Nu mai era nicãieri.
Altãdatã m-aº fi tãvãlit pe jos strigînd nebun de bucurie fãrã sã-mi pese de nimeni care
m-ar fi vãzut. Pentru marea, fericita ºi negrãita bucurie a iertãrii pãcatului meu. ªi a
restabilirii fericitei pãrtãºii cu Domnul ºi Dumnezeul meu, la poarta Cãruia plînsesem
proºternut ºi arzînd de douã sute ºaptezeci dintre cele mai înspãimîntãtoare zile care se pot
trãi de vreun om pe pãmîntul acesta...
...Dar acum, doar stãteam acolo îngenuncheat cu faþa în sus ºi cu lacrimile ºiroindu-mi
pe toþi obrajii, tremurînd de bucuria tainicã ºi strãlucitã a îmbrãþiºãrii mele cu Hristos,
murmurînd ca pierdut numai Numele Cel Drag, Cel Dulce, Cel Scump regãsit...
Isuse, Isuse, Isuse, Isuuuse Preaiubitul meu Mîntuitor!

ªi nu mã mai puteam sãtura privind cerurile mele iarãºi deschise ºi pe Dulcele meu
Mîntuitor iarãºi regãsit stînd în picioare la Dreapta lui Dumnezeu.
Poate cã faþa mea strãlucea.
Niºte trecãtori se ferirã trecînd pe lîngã mine apoi opriþi mai departe cu mîinile la gurã,
mã priveau nedumeriþi ºi parcã plîngeau.

Cînd trebuie o jertfã
Cînd trebuie o jertfã, - eu mã gîndesc la tine

iubirea mea cereascã frumos ºi drag copil
ºi simt cã tu eºti preþul izbînzilor divine
ºi-aºtept sã vinã-altarul sã-l vãd cerîndu-þi-l.
Cînd gloatele sãrmane tînjesc spre dezrobire

ºi pentru-a lor salvare se cere-un preþ amar
eu ºtiu cã tu eºti preþul, frumoasa mea iubire
tu ai sã arzi ca alþii s-ajungã stãri de har.
Cînd gurile flãmînde vor leºina-n pustie

ºi pentru-a lor viaþã se cere dat un preþ
eu ºtiu cã tu eºti preþul iubire scumpã mie
ºi-ai sã te frîngi pe tine sã scapi a lor vieþi.
Cînd mîinile crispate vor cere-o rãstignire

ºi pentru-a lumii urã se cere-un preþ de dat
eu ºtiu cã tu eºti preþul frumoasa mea iubire
cãci cerul nu primeºte decît un dar curat.
Cînd trebuie o jertfã, - iubirea mea tãcutã

tu n-aºtepta ca alþii sã fie rãstigniþi
pãºeºte tu nainte ºi crucea ne-o sãrutã
tu ºtii c-am fost în lume la asta rînduiþi.
...Atunci ºi cînd veni-va Hristos în strãlucire

cu rãsplãtirea celor ce-au ars pe-al Lui altar
rãbdarea noastrã sfîntã, frumoasa mea iubire
va fi-ntr-a Lui podoabe un scump mãrgãritar.
Mãrturia - Cap. 21 - ªi mãrturia trebuie plãtitã Pag. 225
Cap. 21
ªi mãrturia trebuie plãtitã

Descoperind Lumina de Dincolo de Fire
în tainele din duhuri ºi oameni am pãtruns
ºi-atunci cãrãri ºi fapte mi-au prins sã se deºire
sub înþelesul tainic ce-n toate zace-ascuns...
uvîntul Cel Sfînt ºi-adevãrat al lui Dumnezeu este ca sãmînþa aruncatã de

C Dumnezeiescul Semãnãtor: - doar a patra parte dacã ajunge sã aducã rod. De aceea
trebuie rãspînditã cu atîta putere ºi hãrnicie aceastã sfîntã Sãmînþã încît ºi dupã ce furã
rãpitoarele partea lor, ºi dupã ce uscã pietrele ºi dogoarea ispitelor partea lor, ºi dupã ce
îneacã spinii partea lor - tot sã mai rãmînã ºi acea parte bunã care sã aducã rod, pentru ca
lumea sã nu rãmînã fãrã grîu, fãrã pîine - ºi pãmîntul, viitorul sã nu rãmînã fãrã sãmînþã.
Dumnezeu, Stãpînitorul Holdelor desigur are grijã de asta, - dar ºi noi avem un mare rost
ºi o mare rãspundere dacã aceasta se face la timp sau nu. Dacã se face bine sau nu. Dacã se
face îndeajuns sau nu.
Condiþiile nu depind de noi, dar munca de noi depinde. Rãpitoarele nu le putem împiedica
sã nu pîndeascã sãmînþa noastrã, dar le putem împiedica sã n-o fure. Dogoarea nu o putem
opri sã nu vinã, dar sãmînþa o putem uda ca sã nu se usuce. Nici spinii nu-i putem opri sã nu
creascã, dar munca ºi lupta pentru smulgerea lor este datoria noastrã sã o ducem cît mai cu
hãrnicie ºi stãruinþã.
T-
Ajuns din nou acasã, dragostea fraþilor m-a înconjurat repede, caldã ºi încrezãtoare. Am
luat legãturã cu cei mai apropiaþi - ºi uºor mi-am putut face o idee despre tot ce s-a petrecut
în lipsa mea în þarã. ªi despre starea din prezent a Frãþietãþii noastre.
T-
Pag. 226 Mãrturia - Cap. 21 - ªi mãrturia trebuie plãtitã
Cei doi care fuseserã pricina ispãºirii mele - erau liberi ºi nepãsãtori. Alergau prin þarã
ºi lucrau pentru Domnul cum se lãudau ei.
Cel pentru care cãzusem în Mîinile lui Dumnezeu, departe de a-ºi þine legãmîntul luat în
faþa mea atît el cît ºi ea, trãiau mai departe în aceeaºi nelegiuire, bucuroºi cã scãpaserã de
necaz, fãrã nici un gînd de pocãinþã sau de îndreptare, cum promiseserã. ªi-ºi pregãteau astfel
marea prãbuºire care a urmat curînd. Au fugit amîndoi departe de acolo, ea pãrãsindu-ºi soþul
ºi copilul de doi ani - el nemaipãsîndu-i nici de logodnica lui nici de Lucrarea lui Dumnezeu.
În curînd pe ea a ajuns-o moartea cea mai ruºinoasã ºi mai grea. Pe el încã nu l-a ajuns. De
aceea continuã sã facã mai departe tot felul de nelegiuiri. Poate Dreptatea lui Dumnezeu îl
va ajunge numai Dincolo...
T-
Cel pentru care am cãzut în mîinile oamenilor - ºi care ca sã scape el mã bãgase pe mine
- tot fãrã nici un fel de îndreptare ºi pocãinþã, continua încã mai înverºunat teatrul lui religios
ºi lucrarea lui tulburãtoare ºi prefãcutã printre fraþi...
Luptele împotriva Lucrãrii Domnului se înteþirã din toate pãrþile. Vrãjmaºul cãuta cu toatã
puterea nimicirea ei ºi într-un fel ºi în altul. Pe de-o parte preoþimea în urma instrucþiunilor
primite, ne ura de moarte ºi peste tot colabora cu miliþia spre a împiedica ºi nimici orice
adunare frãþeascã.
Prin Bucovina de exemplu unde erau foarte mulþi fraþi în jurul Paºtilor toþi fraþii lucrãtori
au fost chemaþi pe la autoritãþi ºi le-a pus aspru în vedere cã toate adunãrile Oastei sînt oprite
ºi dacã vor mai fi gãsiþi cã fac adunãri, vor fi imediat ºi drastic pedepsiþi. Primele mãsuri au
fost luate chiar la Paºti. Miliþia a mers chiar în biserici împrãºtiind pe fraþii adunaþi
ameninþîndu-i cã vor fi duºi cu maºina la securitate. La Volovãþ, la Straja, la Sfîntu-Ilie s-a
întîmplat la fel. Unii preoþi pîrau pe fraþi cã vorbesc împotriva statului, alþii cã sînt împotriva
bisericii - iar pînã se dovedea cã nu-i adevãrat, fraþii aveau de suferit.
În multe pãrþi miliþia mergea în mijlocul adunãrii, ridicînd buletinele, punînd amenzi,
luînd ºi cercetînd pe fraþii lucrãtori. Lucrurile mergeau pînã acolo cum s-a întîmplat la
mînãstirea Sf. Ioan din Suceava unde un preot a arãtat mulþimii de fraþi din bisericã, le-a
arãtat uºa strigîndu-le:
- Afarã cu voi din bisericã! Noi nu avem nevoie în bisericã de astfel de elemente!
ªi aceasta din pricinã cã fraþii ºi surorile cîntaserã la slujbã Tatãl nostru îngenuncheaþi.
Fraþii au ieºit, dar afarã o mare mulþime de popor s-a adunat împrejurul lor ºi i-a rugat sã
cînte ºi sã vorbeascã acolo în curtea mînãstirii.
T-
Era un spectacol atît de ruºinos ºi de vinovat în faþa lui Dumnezeu ºi în faþa oricãrei legi
ceea ce se fãcea împotriva noastrã, atît de preoþii bisericii, cît ºi de cãtre cei ce erau împotriva
lor.
Multe suflete ºi multe adunãri au cãzut atunci ºi mulþi fraþi lucrãtori au fost influenþaþi
negativ. Se pãrãsea Duhul Cel Sfînt al lui Dumnezeu ºi se urmãrea litera falsificatã ºi
rãstãlmãcitã. Cuvîntul Cel Sfînt al lui Dumnezeu ajunsese un mijloc de amãgire sau de luptã
pentru foloasele de partidã sau de scopuri personale. Viaþa duhovniceascã decãzuse într-un
formalism sec ori clerical ori anticlerical.
Dumnezeule, la ce jalnic nivel pot sã coboare bieþii oameni. Cum de repede se pot fura
din ei cele mai frumoase încredinþãri îndatã ce se nãpustesc primele rãpitoare. ªi cît de uºor
se pot usca ei în cele mai frumoase speranþe îndatã ce se iveºte prima dogoare de prigoanã.
T-
De fapt nestatornicia este starea nefericitã a oricãrui popor care a fost lipsit prea mult de
libertate ºi de culturã. Care a fost stãpînit prea multe secole de tot felul de popoare pãgîne,
inculte ºi sãlbatice, - cum au fost cele care au stãpînit peste neamul nostru. Vor trebui poate
alte secole de acum înainte, de libertate, de culturã sãnãtoasã ºi de o evanghelizare adevãratã
pînã cînd conºtiinþa creºtinã va forma caracterul poporului nostru, statornicindu-l la un nivel
vrednic, de la care sã nu-l mai poatã clãtina atît de uºor orice vînt - de oriunde ar bate el! Aºa
cum este caracterul colectiv al marilor popoare, culte ºi credincioase, peste care chiar cele
mai puternice furtuni trec ca peste niºte munþi fãrã sã-i clatine. Nu ca peste niºte ape pe care
le tulburã pînã în strãfundul lor, de nu se mai pot limpezi deplin niciodatã.
Alþii sînt munþi, noi sîntem ape. Tocmai pentru asta noi trebuie sã ne ridicãm nivelul
nostru ºi sã ne iubim poporul nostru. Sã luptãm în mijlocul lui pentru el, pînã cînd Dumnezeu
ne va ajuta sã ajungem ºi noi, nu numai ca indivizi credincioºi, dar ºi ca popor credincios în
aºa fel încît sã putem sta tari ºi cu vrednicie în faþa oricãrei ideologii ieftine ºi în faþa oricãror
pãreri sau încredinþãri venetice, cu o neclintitã demnitate duhovniceascã ºi cu o superioarã
siguranþã a credinþei noastre. Fãrã sã ne degradãm fiinþa pînã la anularea oricãrei valori a tot
ce avem sfînt ºi scump atît înãuntru cît ºi înafara noastrã...
Atunci da - dar numai atunci - am putea simþi cã sîntem în rîndul oamenilor vrednici ºi
al popoarelor vrednice. Dar pînã sîntem atît de uºuratici încît orice guraliv ne poate dãrîma
legãmintele ºi orice venetic ne poate rãsuci sufletul ca sã ne pãrãsim credinþa noastrã ºi sã
ne lepãdãm înaintaºii noºtri - vai de noi. ªi pe pãmîntul acesta ºi sub el.
T-
Chiar în privinþa felului cum umblãm noi cei ce ne numim credincioºi, cu Sfîntul ºi cu
adevãratul Cuvînt al lui Dumnezeu - chiar ºi asta ne aratã ce slab nivel duhovnicesc avem.
În loc sã fim pãtrunºi cu toþii de o înaltã evlavie ºi respect faþã de poruncile ºi de temerea
Domnului - între grupãrile creºtine de la noi este atîta amestec de fire pãmînteascã, atîta
josnicã luptã de partide, atîta degradantã mîncãtorie confesionalistã - încît nici cele mai
primitive popoare nu ne întrec.
Noi, Oastea Domnului, ca grupare duhovniceascã mai nouã, iniþiatã ºi crescutã într-o
înþelegere superioarã a Evangheliei ºi îndrumatã cu un scop precis: renaºterea evanghelicã a
bisericii noastre ºi saltul calitativ moral, cultural ºi social în Hristos al poporului nostru, -
noi, zic - aºa ne-am înþeles misiunea noastrã. ªi aºa ne-am strãduit sã ne-o îndeplinim.
Numai cã iatã, cît de neînþeles este scopul nostru. ªi cît de nedrept se luptã împotriva
noastrã tocmai de cãtre cei care ar trebui sã ne sprijineascã. Unii pentru cã zic cã sînt ai
neamului. Alþii pentru cã zic cã sînt ai lui Hristos.
T-
Mãsurile împotriva mea deveniserã iarãºi de nesuportat. Chemãrile pentru prezentarea
zilnicã la autoritãþi. Mizeriile împotriva familiei mele pe orice pricini inventate. Ameninþãrile
cu orice represalii ºi chiar a siguranþei personale - toate se îngrãmãdirã, silindu-mã sã plec
de acasã. În felul acesta poate voi mai scuti familia de presiunile acestea care îi þineau zi ºi
noapte sub o spaimã continuã. Copiii îi împrãºtiasem pe la niºte familii frãþeºti pentru a-i feri
de tensiunea aceasta care le ameninþa continuu sãnãtatea.
T-
Voi pleca sã-mi gãsesc undeva orice fel de muncã. Orice fel, chiar ºi cea mai grea ºi mai
primejdioasã în vreo minã de cãrbuni sau la o topitorie de fier. De fapt nici nu credeam cã
voi gãsi o altã muncã mai uºoarã. Oriunde mergeai sã te angajezi, þi se cerea autobiografia.
Acolo trebuia sã rãspunzi la un chestionar ºi printre primele întrebãri la care trebuia rãspuns
era dacã ai fost deþinut ºi pentru ce... Îndatã ce vedeau cã ai fost arestat - nu mai avea nimeni
nici un loc sã te angajeze. T-
Astfel m-am hotãrît sã plec imediat dupã eliberarea mea... Era toamna tîrziu, dar era un
timp frumos. Am mai luat pe un frate vecin care ºi el dorea sã se angajeze undeva ºi am
plecat spre Hunedoara, ca sã ne angajãm oþelari, la cuptoarele de topit care erau acolo.
Dar nu s-a gãsit nici un loc pentru noi.
Am plecat spre Codlea lîngã Braºov sã ne angajãm la mina de cãrbuni de acolo. Aveam
acolo pe un frate funcþionar la minã ºi speram sã obþinem prin protecþia lui un angajament de
miner. Dar nici acolo nu s-a gãsit nici un loc pentru mine.
Constatam mereu peste tot amarul adevãr cã viaþa de dupã închisoare este pentru unii
nespus mai grea decît viaþa cea dinãuntrul ei.
Am luat-o spre Comãneºti, cu speranþa la minele de acolo. Dar n-am gãsit decît pe niºte
fraþi spãrgãtori de piatrã la cariera Caraliþa, care au fost dispuºi sã-mi facã loc ca sã muncesc
în echipa lor, ca spãrgãtor de piatrã. Atunci meseria asta se fãcea manual. Cu ciocanul de 1
kg., de 2 kg. sau chiar ºi de 5 kg.
Eu am rãmas acolo sã lucrez orice voi putea ºi oricît mã vor ajuta puterile, dar fratele care
venise cu mine îngrozit de munca grea, a plecat înapoi sore Ghelar sã mai încerce.
Eu am lucrat o sãptãmînã împreunã cu fraþii care lucrau aici de mulþi ani. Piatra desfãcutã
bolovani mari de sus din munte trebuia sfãrîmatã aici jos în aria carierei cu ciocanele mai
mari, apoi cu cele mai mici, pînã ce era bunã pentru terasamentul Cãii Ferate. Norma era de
cîþiva metri cubi pe zi, iar plata era dupã pãrerea tuturor celor ce munceau aici mult prea micã
în raport cu munca cea grea care se cerea. Dar asta era, ºi n-aveam altceva nimic de fãcut
decît sã-mi plec capul ºi sã primesc.
T-
Încã din prima zi, seara nu-mi mai simþeam mîinile, într-atît mã dureau. În palme, de
coada ciocanelor grele mi se fãcuserã nu bãtãturi, ci niºte bãºici mari pline cu apã ºi cu sînge.
A doua zi, bãºicile începuserã sã mi se spargã ºi izbiturile pe care trebuia sã le dau cu
ciocanul cel greu în piatra cea tare mã fãceau de fiecare datã sã simt o usturime ascuþitã ºi
arzãtoare pînã în ochi ºi pînã în creier. Mi se pãrea cã mîinile îmi sînt îngropate în jãratic
aprins. Fusesem prea neobiºnuit cu munca ºi o luasem prea forþat de la început.
Am mai fost doctorit în familia fratelui la care locuiam, cu niºte alifii care sã-mi aline ºi
sã-mi vindece ranele ºi durerile. Mi-au legat mîinile cu niºte fãºii de pînzã moale ºi am lucrat
ºi aºa cîteva zile, pînã am împlinit o sãptãmînã. Atunci am pierdut speranþa cã va mai putea
fi vreodatã din mine un bun spãrgãtor de piatrã de asta.
Mi-am luat rãmas bun de la fraþii de acolo ºi am plecat înapoi spre Hunedoara, cu o ultimã
nãdejde sã gãsesc acolo totuºi o altã muncã.
Am ºi gãsit într-adevãr prin niºte fraþi un loc modest la un sector de clãdiri C.F.R. în
Simeria. În felul acesta m-am stabilit pentru o vreme cu chirie aici ºi mi s-a deschis în acest
fel o uºã spre fraþi. Au ºi început în curînd sã mã cerceteze fraþii ºi sã mã cheme prin toate
pãrþile.
ªtiam cã nu peste multã vreme se va prinde de veste cã sînt aici ºi mã aºteptam la alte
necazuri din pricina aceasta. Dar pentru mine nu mai era acum altã cale de ales decît lupta
Domnului, oricît aº fi avut de suferit pentru ea.
Într-adevãr, nu dupã multã vreme au început din nou chemãrile ºi vizitele mele pe la
securitate, cu toate ºicanele ºi ameninþãrile lor. De fapt în toatã þara mãsurile de constrîngere
împotriva Oastei Domnului se înãspriserã tot mai mult. Orice mãrturisire a Evangheliei era
împreunatã cu foarte multe necazuri ºi primejdii. Fraþii erau pedepsiþi în numãr tot mai mare
cu amenzi tot mai grele ºi în unele cazuri cu bãtaia ºi cu închisoarea.
Astfel anul 1951 se prefãcu în 1952, fãrã ca necazurile sã scadã. Deºi mãsurile de
prigoanã ºi nimicire pentru Oastea Domnului veneau din aceleaºi locuri pentru toatã þara ºi
pentru toatã biserica, totuºi aceste mãsuri nu se aplicau peste tot cu aceeaºi necruþare. Dar în
cele mai multe pãrþi rãutatea unor preoþi care îi dãdeau pe fraþi pe mîna autoritãþilor - ºi apoi
ura acestor autoritãþi împotriva fraþilor - au întrecut orice mãsurã...
Din mijlocul adunãrilor, fraþii lucrãtori erau luaþi ºi bãtuþi la miliþie, apoi trimiºi în
judecatã ºi condamnaþi. Mãsurile nimicitoare mergeau pînã la acte de rãzbunare fãrã pereche.
Iatã ca un exemplu cazul fr. Ioan Moroz din Volovãþ, Bucovina:
În 3 decembrie, de sf. Nicolae, a fost gãsit la adunarea din Româneºti, unde fusese chemat
de cãtre niºte fraþi care îºi serbau aniversarea. Aproape de miezul nopþii a fost luat de cãtre
un ofiþer de securitate ºi un civil. În drum era o sanie cu un cal, iar în sanie douã femei. L-au
dus pe fratele pînã afarã din sat, iar acolo cei doi s-au nãpustit asupra lui bãtîndu-l. Dupã
aceea l-au legat alãturi de cal, iar ei s-au suit în sanie ºi au dat bice la cal, lovind cînd în
animal cînd în om. În fuga mare au ajuns la ºoseaua care vine de la Suceava spre Rãdãuþi.
Acolo s-au oprit ºi din nou l-au luat la bãtaie. L-au lovit cu pumnii, cu picioarele, l-au trîntit
jos ºi l-au cãlcat cu cizmele, pînã l-au umplut de sînge ºi au obosit. Apoi din nou l-au legat
alãturi de cal ºi aºa lovind cînd în cal cînd în om, au venit în fugã pînã aproape de podul de
la Miliºãuþi care trece peste rîul Suceava. Acolo s-au oprit, l-au dezlegat de cal ºi i-au spus
sã plece. Dar fratele Moroz de abia a mai putut trece podul tîrîndu-se sîngerînd zãpada ºi
zdrobit, pînã la casa fratelui Gheorghe care era aproape. Acesta l-a dus de-abia viu pînã acasã,
cu sania...
De pe urma acestei bãtãi fratele Ioan nu s-a mai refãcut pînã la moartea care i s-a petrecut
curînd. S-a aflat în urmã cum îl chema pe ofiþerul care l-a bãtut. Tatãl sãu îl îndemnase sã
facã acest lucru. Nu mult dupã aceea, chinuitorul fratelui a fost gãsit mort. Se împuºcase
singur pentru niºte alte pãcate. Sau chiar pentru acesta - Dumnezeu ºtie.
A fost minunatã ºi moartea fratelui acestuia. Vom spune cîteva cuvinte ºi despre asta.
În timpul bolii sale s-a aflat ºi despre fapta urîtã a chinuitorilor sãi. ªi cînd a fost întrebat
ce despãgubire cere, el a rãspuns cã nici una, ci doreºte numai ca acei care i-au fãcut rãul, sã
se întoarcã la Dumnezeu, ca sã scape de osînda veºnicã a faptei lor.
Se apropia Sãptãmîna Patimilor cînd lui i s-a fãcut ºi mai rãu. În una din zile fiind în casã
numai cu soþia - ºi cu fata lui al cãrei soþ era închis ºi el pentru Domnul, a venit o porumbiþã
albã ºi a bãtut de trei ori cu ciocul în geam. Femeile ce stãteau lîngã patul lui s-au mirat ºi
l-au întrebat:
- Ce-i asta?
- Un înger al Domnului a venit ºi mi-a spus cã peste trei zile mã va lua Domnul la El -
a rãspuns liniºtit fratele bolnav.
- Roagã-L pe Domnul sã te mai lase - i-a zis plîngînd fata lui. Soþul meu este în
închisoare, copiii sînt mititei - mai avem nevoie sã fii lîngã noi.
- Mã mai lasã Domnul pînã în Vinerea Patimilor - le-a zis fratele.
ªi într-adevãr în Vinerea Patimilor pe la ora cînd ºi Domnul Isus Îºi da Duhul pe Cruce
în Mîna Tatãlui - fratele Ioan îºi încredinþa ºi el duhul sãu în Mîna Domnului Isus, pentru care
suferise.
T-
Cazuri asemãnãtoare s-au mai petrecut ºi prin alte pãrþi ale þãrii. Propovãduirea mîntuirii
ºi mãrturisirea Evangheliei în þara ºi în biserica noastrã cerea jertfe tot mai grele ºi suferinþe
tot mai mari de la tot mai mulþi fraþi.
Ne prigoneau ºi cei din credinþa noastrã, ne prigoneau ºi cei din alte credinþe. Vrãjmaºul
îi ridicase pe toþi împotriva Oastei, deºi la nici unii nu le fãcusem nici un rãu. Atît preoþii
cultului nostru cît ºi mulþi din ai celorlalte culte - ne pîrau la autoritãþi cu tot felul de
învinuiri nedrepte, pentru a fi nimiciþi. Ni se rãspundea astfel din partea tuturor în chipul cel
mai neomenos, dragostei pe care Lucrarea Oastei Domnului o arãtase atît de frumos ºi faþã
de biserica noastrã. Dar ºi la respectul arãtat faþã de convingerile religioase ale celorlalþi
“fraþi” acum cînd Lucrarea Oastei, ca unealtã a Domnului trecea prin unele dintre cele mai
grele împrejurãri din viaþa ºi lupta ei duhovniceascã pentru împlinirea scopului ei! Ce mari
nelegiuiri s-au fãcut atunci împotriva Oastei Domnului ºi a Lucrãrii Lui!
T-
Sã fie de veºnicã învãþãturã tuturor celor care vor fi martori vreodatã la suferinþele
vreunei Lucrãri a lui Dumnezeu, sau a unei familii duhovniceºti: sã nu facã nici un rãu
aceluia pe care l-a ajuns un necaz din partea lui Dumnezeu ori a oamenilor. Sã nu se bucure
cineva sã ia pradã ieftinã de la acela pe care l-a ajuns o nenorocire. ªi aceasta cu cît mai mult
atunci cînd cel lovit este un nevinovat care n-a fãcut nici un rãu nici prigonitorilor sãi ºi n-a
luat pe nedrept nimic de la cei ce-i furã ceea ce îi mai rãmîne acum de la foc!
Gîndind la cazul acesta al fratelui Ioan ºi al altor fraþi ºi martiri am scris mai tîrziu cu
toatã durerea mea una dintre poeziile de care mi-e teamã ºi-acum:
T-
Toþi eroii noºtri
Toþi eroii noºtri ºi martirii sfinþi
i-au vîndut vreun Iuda pe murdari arginþi
pe-orice suflet mare care l-am avut
s-a aflat vreun Iuda care l-a vîndut.
Pe Mihai la Turda, Tudor ca ºi el

Horia ºi Iancu, au pierit la fel
cãci a fost un Iuda, ºarpe odios
ce s-a dus sã-i vîndã ca ºi pe Hristos.
Blestemat sã fie cine vinde-un sfînt

spînzurat sã moarã fãrã de mormînt
fugã ca de-un monstru cine-l va vedea
focul veºnic ardã-i toatã viþa rea...
T-
Cãci pe acela care se duce sã-l vîndã pe un sfînt ºi mai pedepseºte ºi el pe cel pedepsit
de Domnul, - îl aºteaptã o nenorocire mult mai mare (Isaia 53, 4-6) .
T-
Prin felul cum vedea interesele Domnului în lumina Evangheliei, Oastea Domnului a
dovedit cã era înaintea tuturor celorlalþi, cu un avans de gîndire de o sutã de ani. Sau mai
degrabã invers - ceilalþi, atît cultul nostru cît ºi cealaltã culte, erau în urma vremilor pe care
le trãiam cu o întîrziere de o sutã de ani. Aºa am constatat noi cu amãrãciune nu numai cã
superiorii cultului nostru nu înþeleg în perspectivã marele bine care era pentru popor înnoirea
ºi saltul uriaº calitativ adus de Oastea Domnului, - dar nici superiorii celorlalþi mulþi n-au
înþeles ce mare ºansã pentru Evanghelie se zãdãrnicise refuzînd colaborarea în Hristos - ºi
acceptînd continuarea luptelor confesionaliste.
Sã fie ºi aceastã amarã constatare un mare învãþãmînt pentru oricine va mai avea o astfel de
ºansã.
T-
Astfel am ajuns în seara Ajunului de Crãciun 1952. La privegherea din noaptea asta de
Crãciun am vorbit cu toþi cei ce ne strînseserãm în casa din Simeria, - despre acea Noapte a
pãstorilor cu îngerii din cîmpia Betleemului. Cuvîntul versetului în noaptea aceea...” ne-a
oprit cel mai puternic... Ziceam: ce noapte este ºi acum prin închisori, prin lagãre, prin
coloniile de muncã... ªi cîtã nevoie este de îngeri ai lui Dumnezeu care sã ducã acolo la cei
care stau de strajã ºi nu pot dormi, sã le ducã Vestea Cea Bunã cã ºi pentru ei este un
Mîntuitor, care Se naºte în Noaptea asta Sfîntã.
...Ce noapte este acum în atîtea pãrþi din lume unde sînt rãzboaie, foamete, cutremure,
boli, tulburãri ºi tot felul de nenorociri!... ªi cîtã nevoie este ca în noaptea asta sã meargã
cineva cu vestea cereascã a îngerilor de la Betleem, ca toþi cei ce sufãr ºi aºteaptã acolo sã
afle cã ºi pentru ei S-a nãscut un Mîntuitor care este Hristos Domnul...
T-
Am petrecut aproape toatã noaptea aceea de Crãciun în lacrimi ºi rugãciune ca Domnul
Dumnezeu sã trimitã tuturor acelor care aºteaptã acolo niºte soli ai Sãi care sã le vesteascã
pe Domnul Isus ºi mîntuirea Lui.
T-
Dimineaþa urmãtoare era dimineaþa de Crãciun... 25 decembrie 1952. Fratele cu care
locuiam acolo, tocmai sosise de la munca lui din Hunedoara ºi ne pregãteam cu toþii sã
sãrbãtorim evenimentul. Pe masã era Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia - ºi un semn al dragostei
lor faþã de mine. În dimineaþa aceea împlineam 38 de ani. Tocmai ne pregãteam sã cîntãm O
ce Veste Minunatã... cînd vedem intrînd în casã patru oameni voinici ºi strãini.
Am bãnuit îndatã cine pot sã fie. Nici n-au dat bunã dimineaþa pînã cînd unul dintre ei
uitîndu-se crunt zise:
- Sîntem de la securitate. Trebuie sã vã facem o percheziþie.
- Poftiþi!
- Cine îºi sãrbãtoreºte astãzi aici ziua de naºtere? - zise apoi zîmbind batjocoritor spre
mine.
- Eu, - am rãspuns liniºtit.
- Bine, sã începem.
Luarã la rînd dulapul, masa, patul, tot ce era prin casã. Dar îndatã am bãgat de seamã cã
totul era doar de formã... Atunci am înþeles cã n-au venit dupã lucrurile noastre ci dupã noi.
Dupã vreo zece minute ne zise:
- Sînteþi arestaþi amîndoi. Iatã mandatul de arestare aici. Vã îmbrãcaþi imediat ºi veniþi
cu noi.
Nici nu ne-am uitat la mandatele lor, noi nu puteam face nimic altceva mai potrivit decît
sã ne încredinþãm viaþa în Mîinile Lui ºi sã ne plecãm capul sã se facã Voia Domnului cu
noi...
În cîteva minute au fost cu noi la Deva. Am fost bãgaþi fiecare în cîte o celulã dintr-un
beci adînc de beton ºi fier sub casa din centru unde era atunci securitatea.
Cînd uºa de fier se trînti în urma mea ºi mã uitai în jur vãzui douã rînduri de paturi
suprapuse ºi înghesuite între aceºti pereþi strîmþi, întunecaþi ºi reci. Eram foarte jos sub
pãmînt. Sus de tot printr-un gemuleþ mic cît palma în care ardea un bec obosit, galben ºi
murdar - se vedea - ireal de departe ºi de sus - printr-un colþ spart, o pãrticicã albastrã de cer.
La nivelul acela se vedeau din cînd în cînd încãlþãmintele trecãtorilor pe trotuarul care era
acolo la pãrticica irealã de cer care mai rãmãsese.
Pe trei din cele patru paturi, era cît o umbrã de om uitîndu-se la mine. T-
Ajuns aici aºteptam acum urmarea. Nu înþelegeam încã ce plan are Domnul cu mine.
Rîndul trecut ºtiam ºi nu mã miram. ªtiam cã trebuie sã ispãºesc un pãcat pe care l-am luat
asupra mea - ºi nu mã mai întrebam de ce ºi pînã cînd dar acum nu ºtiam încã nimic. De aceea
mã frãmîntam mereu cercetîndu-mi inima ºi gîndurile ca sã descopãr cauza pentru care
Domnul m-a adus aici. ªi pentru ce nu m-a adus ca de celelalte dãþi singur ci împreunã ºi cu
un alt frate - poate chiar ºi cu mai mulþi.
În aceastã stare de frãmîntare am petrecut un timp de oarecare întuneric ºi singurãtate. Mi
se pãrea cã iarãºi sînt pãrãsit de Domnul, cînd mã rugam ºi tot nu vedeam semnul cã mã aude
ºi cã El este cu mine. La rugãciunile ascultate aveam totdeauna un semn. Acum semnul nu
se arãta.
Aºteptam sã fiu luat ºi dus la anchetã - ºi inima mea era strînsã de întristare pentru cã
semnul meu nu venea.
Astfel a trecut toatã ziua mea de Crãciun - ºi toatã noaptea de dupã ea, frãmîntîndu-mi
sufletul într-o luptã de rugãciune la care nu mai venea semnul cã îmi este auzitã ºi cã voi
primi rãspuns.
Sosi ºi clipa din dimineaþa zilei a doua de Crãciun cînd zãvorul greu al uºii de fier fu tras
cu zgomot ºi cineva îmi fãcu semn sã ies. Pe coridor îmi furã puºi ochelarii negri apoi luat
de mînã fusei condus sus, la etaj pentru anchetã.
- Isuse Domnul meu, nu mã lãsa singur - mã rugai eu în timpul urcuºului cumplit pe
calvarul scãrilor ca înspre Golgota mea.
Am ajuns sus, s-a deschis o uºã ºi fusei împins înãuntru. Cînd mi se smulserã ochelarii
negri - deasupra ofiþerului crunt care stãtea la masa din faþa mea, iatã fericit ºi luminos:
- Semnul Lui!
O Dumnezeule Bun, am suspinat eu! ªi dintr-o datã ochii mi s-au umplut de lacrimi ºi
sufletul de putere... Nu-mi mai pãsa acum de nimic. Am primit semnul cã Dumnezeul meu
este aici încã mai dinainte de mine. Tot ce se va întîmpla va fi numai dupã Voia Lui. Nu mã
vor întreba decît ceea ce voi putea spune liniºtit. Nu mã vor þinea decît atîta cît este rînduit
de El. ªi nu mã vor duce decît unde a hotãrît înþelepciunea ºi planul Sãu.
Ancheta n-a fost nici prea lungã ºi nici prea grea. Toatã învinuirea care mi se aducea era
cã organizez adunãrile Oastei, cã þinusem consfãtuiri cu conducãtorii Oastei pe þarã, cã
scrisesem ºi rãspîndisem cãrþi religioase, cã primisem vizite frãþeºti ºi cã vizitasem pe fraþi.
Cã dusesem o intensã activitate religioasã în mijlocul maselor, în scopul propagãrii Oastei
Domnului, care este o asociaþie ilegalã ºi interzisã.
Învinuirile mele de totdeauna ºi pentru totdeauna.
La toate acestea nu mi-a fost greu sã rãspund. Fãcusem! Nu-mi era nici ruºine ºi nici fricã
de asta!
Mi-a fost mai greu sã rãspund cînd eram întrebat de nume ºi de locuri. ªi pentru cã nu-mi
puteam aduce aminte de date, de nume, de locuri, ancheta cãpãta forme grave cu înjurãturi,
cu ameninþãri ºi cu duceri ºi aduceri de sus ºi jos.
ªase sãptãmîni au durat astfel. Mîncarea era foarte puþinã ºi slabã. Numai celelalte erau
tot aºa de multe ºi de grele ca în vremea lui Zoli baci la Oradea sau la Beiuº în iarna lui 1950.
S-au petrecut ºi aici întîmplãri aproape ca ºi cele de acolo, cu aceleaºi zvîrcoliri ºi chinuri
de zi ºi noapte, cu pîntecele gata sã plesneascã. Mulþi n-au mai putut aºtepta pînã cînd
chinuitorul voia sã le asculte chemãrile disperate cu bãtãile în uºã ca sã-i lase afarã... Uneori
acela aºtepta anume pînã ce chinuitul nu mai putea - ºi se scãpa singur de chinuri. Ca apoi
sã rîdã ºi sã batã...
T-
De fapt, Cîntarea Nemuritoare, în forma ei ultimã - aici a început. Cu stropul de cer, cu
Semnul Lui, cu o frunzã cãzutã lîngã mine, cu solia vieþii mele apuse sau cu îngerii preaiubiþi
ai S eri i, ai Visului ºi-ai Amintirii cu toate celelalte care au urmat apoi în Cî n t ã r i l e
Surghiunului ºi de aici ºi-au conturat forma lor definitivã.
Fiecare dintre cele scrise ulterior, începînd de aici le-am trãit ºi le-am scris pas cu pas
ºi ceas cu ceas.
În cuprinsul volumului al treilea din Istoria unei Jertfe, - am povestit mai pe larg despre
multe din momentele care mi-au inspirat toate aceste scrieri, ca niºte lumini de sus asupra
evenimentelor pe care le trãiam.
T-
Starea sãnãtãþii mi se înrãutãþea grãbit. Inima bolnavã mi se lupta...
cu zbateri tot mai ostenite, ca fîlfîirile din urmã a-unei aripe rãnite...
În liniºtea nopþilor de afarã ºi a singurãtãþii din celulã îmi urmãream adeseori aceste
zgomote ca niºte duioase luãri de rãmas bun de la tot ce lãsasem frumos în urma mea pe
pãmîntul acesta. Îmi retrãiam în alt fel ca în celelalte rînduri moartea mea frumoasã pe care
o aºteptam din clipã în clipã. ªi mulþumeam lui Dumnezeu cã în sfîrºit se apropie grabnic ºi
fericit capãtul vieþii acesteia, care socoteam cã fusese de-ajuns. Îmi era un dor adînc dupã
Domnul meu, dupã pãrintele Iosif, fratele Marini ºi ceilalþi fraþi ai mei cu care luptasem
alãturi ºi care acum erau demult plecaþi la odihna de Sus...
T-
În dimineaþa zilei de 2 martie avui douã visuri neobiºnuite.
În primul se fãcea cã eram noaptea undeva într-o clãdire întunecatã ºi cineva mã chemase
la telefon ºi cînd am ascultat la receptor, am auzit doar atît:
- Doi, patru, doi, pe ziua de doi, pînã pe doi. Apoi tãcu. Lîngã mine pãru cã era cineva
foarte scump. Apoi m-am trezit...
Cred cã era cam pe la ora douã noaptea. Nu mai putui sã dorm. ªtiam cã sînt trei feluri
de visuri. Unele vin de la Dumnezeu ca sã ne înºtiinþeze sau sã ne mîngîie. Altele vin de la
diavolul ca sã ne ispiteascã ori sã ne înspãimînte. Iar altele vin din mulþimea gîndurilor zilei
ºi n-au nici un rost deosebit.
T-
Frãmîntîndu-mi mintea cu înþelesul posibil al celor trei cifre care mi s-au spus: doi, patru,
doi - am adormit din nou. Cred cã era în zorii zilei: 2-4-2... 2-4-2... 2-4-2...
Se fãcea cã eram din nou în camera dinainte întunecoasã ºi goalã. ªi dintr-o datã în
camera unde eram eu, un ofiþer care þinea în mînã patru suluri de hîrtie. Se aºezã la masa din
faþa mea ºi alegînd un sul din cele patru, mi-l întinse. Mã uitai la el ºi îmi pãru cã era un
decret de premiere pentru lucrãrile mele literare. Era cu patru pagini, ca un dosar. Pe prima
paginã scria cifra doi, apoi numele meu scris mare. Pe a doua paginã era fotografia mea între
mai multe fotografii. Pe a treia paginã un înscris lung iar dedesubt un loc pentru semnãturã.
- Semneazã aici, zise cel ce-mi arãta dosarul - ºi pune data de astãzi.
Am semnat punînd mai întîi litera C... apoi am scris iarãºi 2-4-2 apoi II... ªi m-am trezit.
Acum într-adevãr nu mai înþelegeam nimic. Reþinusem de douã ori aceleaºi cifre care
puteau fi zile, puteau fi sãptãmîni, puteau fi luni, - sau puteau fi chiar ani de ºedere a mea
aici.
T-
Dimineaþa într-adevãr intrã în celula mea ofiþerul anchetator ºi-mi zise:
- Vino la cancelarie!
M-am dus. Avea pe masã un sul de patru dosare dintre care alese pe unul ºi-mi zise:
- O sã plecaþi la muncã în colonii. Fã-þi bagajul ºi stai gata, veþi pleca chiar azi toþi patru.
Semneazã aici.
Era ziua de 2 martie 1953.
Am rãmas uimit auzind... patru. Eu nu ºtiam decît de Cornel, fratele cu care venisem - ºi
despre care credeam cã i s-a ºi dat drumul demult. Deci el era aici ºi încã mai erau doi.
Aveam sã aflu curînd cine erau ºi aceºtia, cãci dupã masã ne-au legat cu cãtuºe pe toþi
patru împreunã ºi ne-au urcat aºa legaþi în trenul de Bucureºti.
Îmbrãcasem paltonul cel gros iar aici în tren se fãcuse nespus de cald.
Rîuri de sudoare îmi curgeau pe frunte, în ochi, pe faþã ºi nu mã puteam ºterge deoarece
eram legat de amîndouã mîinile, cu una de un frate, cu cealaltã de altul. Amîndoi fraþii de
care eram legat aveau mîinile mai subþiri ca ale mele. Cãtuºele fuseserã alese dupã mîinile
lor nu dupã ale mele. ªi mã strîngeau din ce în ce tot mai tare. Rãsuceam mîinile pentru a mi
le dezmorþi, dar nu ºtiam cã astfel de cãtuºe sînt fãcute în aºa fel încît cu cît rãsuceºti mai
mult mîna, cu atîta se strîng mai tare. Îmi intraserã în carne. Mîinile mi se umflau ºi se
învineþeau. Începusem sã nu le mai simt. Le-am arãtat celor doi ofiþeri care ne pãzeau,
rugîndu-i sã mi le lãrgeascã puþin cã nu mai pot. Dar ei rîzînd îmi ziserã:
- Pînã la destinaþie aºa mergi! Dacã trãieºti - trãieºti, dacã mori - mori. Ai înþeles?
- Am înþeles - am ºoptit, împãcat cu toate.
Într-un tîrziu, am avut nevoie sã ieºim afarã ºi i-am rugat sã ne lase.
ªi tot aºa i-am rugat sã ne lase sã ne scoatem paltoanele, ori sã luãm puþinã apã ori ceva
mîncare. Dar la toate ne-au dat acelaºi rãspuns:
- Pînã la destinaþie aºa mergeþi! Dacã trãiþi - trãiþi, dacã muriþi - muriþi, nu-i nici o
pagubã. ªi sã nu mai cereþi nimic, aþi înþeles?
- Am înþeles - am gîndit. ªi n-am mai cerut nimic, nici nu i-am mai fi rugat pentru ceva,
chiar dacã muream...
T-
Toatã seara asta, toatã noaptea ºi toatã ziua urmãtoare pînã dupã amiazã - aºa am mers.
La coborîrea din tren în Gara de Nord la Bucureºti, am coborît aºa legaþi lanþ unii de alþii,
cu bagajele atîrnînd în mîinile cu cãtuºe, printre cãlãtori ºi bagaje pînã dincolo de garã unde
ne aºtepta duba lagãrului Ghencea. Am rãmas surprinºi vãzînd peste tot arborate steaguri
negre, în garã, la clãdiri, la tramvaie...
- Oare cine dintre mai marii lumii acesteia va fi murit? - ne întrebam noi.
Abia ajunºi în lagãr aveam sã aflãm cã în noaptea aceea în care cãlãtorisem legaþi ºi
chinuiþi, murise Stalin. ªi în timp ce noi stãm acum în faþa acestui comandant al lagãrului
care ne judecã ºi se rãsteºte la noi, poate stã ºi sufletul lui Stalin în faþa Judecãtorului Veºnic
sã rãspundã de tot ce a fãcut el ºi de tot ce fac cei pe care i-a fãcut el sã facã cu semenii lor
ceea ce fac ºi aceºtia acum cu noi. Sã rãspundã ºi pentru mîinile acestea din umflãturile
cãrora abia mi-au putut scoate cãtuºele...
T-
Lagãrul Ghencea era format din aproape treizeci de barãci, din lemn acoperit cu carton,
aºezate în rînduri. Erau despãrþite egal prin mijloc de un gard înalt de scînduri ºi sîrmã
ghimpatã. Într-o jumãtate erau bãrbaþi, în cealaltã erau femei. Jur împrejurul tuturor erau
garduri înalte ºi sîrmã ghimpatã. Toate acestea fuseserã construite de cãtre nemþi ºi ocupate
de armata germanã.
Dupã ce am fost predaþi ºi preluaþi, am fost duºi într-una din barãcile astea, care era plinã
- ticsitã de oameni. Cu bagajele pe care le aveam ne-am înfãþiºat ºefului de baracã spre a ne
lua în numãrul barãcii pentru masã ºi corvoadã. Eram în baraca nr. 7.
La intrarea în baracã era spãlãtoria. Apoi dormitorul în care erau aliniate pe patru rînduri
cîte 25 de paturi de fier cu un alt rînd de paturi suprapuse. Pe paturi erau cîteva saltele, cîteva
rogojini ºi cele mai multe doar cu grãtarul de fier gol.
Pe paturile de jos stãteau cei paralizaþi sau cei grav bolnavi. Pe cele de sus sau pe jos fãrã
paturi - stãteau ceilalþi.
Pentru noi cei nou veniþi, nu erau paturi. Dar peste cîteva zile, plecînd un lot la muncã,
ni s-au dat ºi nouã la cîte doi un pat fãrã rogojinã, din cele suprapuse.
Pe jos fusese cîndva pardosealã de cãrãmizi, ca la Oradea, dar picioarele paturilor de fier
roseserã cãrãmida iar în gropile acestea era numai noroi ºi apã din ploile trecute prin tavanul
spart ºi dupã zãpada trecutã prin ferestrele goale.
La cele douã capete ale dormitorului - ca ºi la mijloc erau trei hîrdaie mari pentru
murdãrie în care sutele de oameni din dormitor, în cea mai mare parte bolnavi de diaree îºi
fãceau la rînd nevoile. Unii stînd la rînd þinîndu-se de pîntece ºi cerînd voie sã ajungã cît mai
repede.
Toate aceste trei hîrdaie erau ocupate zi ºi noapte. Nu încetau adesea nici cînd se împãrþea
mîncarea la un capãt al coridorului. Se obiºnuiserã bieþii oameni cu toate. Aci unii mîncau,
iar în faþa lor, alþii gemeau suiþi pe hîrdãu, n-aveau ce face.
Imediat ce ajungeai în baracã primeai un numãr ºi nu mai aveai nume ci numãrul acela.
Dupã el erai strigat la masã, dupã el la muncã, dupã el la pat, la planton, la corvezi, la toate.
Disciplina era de fier ºi nimeni nu era iertat dacã o încãlca.
Hîrdaiele pline erau cãrate afarã ºi se vãrsau în haznaua din mijlocul curþii barãcilor.
Pentru cãratul lor se acorda un supliment de ciorbã la masã. Ar fi trebuit sã facã treaba asta
la rînd fiecare om-numãr, doi cîte doi. Dar erau unii care se înghesuiau permanent, pentru a
cãpãta ei mereu suplimentul de ciorbã. Cei mai mulþi dintre aceºtia erau foºti ofiþeri superiori
în armatã... Acesta era de fapt un fel de favor aici unde se suferea cumplit de foame, întocmai
ca ºi în celelalte pãrþi pe unde fusesem. Cum numãrul oamenilor era mare ºi hîrdaiele se cãrau
continuu, haznaua se umplea de da uneori pe afarã. Atunci toatã curtea era o mizerie ºi un
miros de nedescris. Nu puteai circula decît pãºind de pe o cãrãmidã sau piatrã pe alta. Cînd
cãlcai cumva greºit, te afundai cu toatã încãlþãmintea. Cei ce cãrau hîrdaiele, erau stropiþi pe
toate hainele de jos ºi pînã sus, de murdãria care se usca ca o scoarþã pe hainele lor.
Începurã niºte ploi ºi lapoviþã. Vîntul bãga ploaia prin ferestrele sparte ºi prin tavanul
crãpat. Cei ce veneau de afarã de pe la corvezi, cu încãlþãmintea plinã de noroi sau de apã,
umpleau totul cu o mocirlã curgãtoare prin care oamenii umblau stropindu-se pe ochi.
Mizeria asta, foametea ºi frigul agravarã bolile. Începurã sã zacã tot mai mulþi, nemiºcaþi
pe paturile lor, cu temperaturã mare ºi cu gemete neîntrerupte. Cînd încetau toate celelalte
zgomote, te îngrozeai cît de mulþi gem ºi tuºesc.
Tencuiala tavanului, veche ºi umezitã de ploi, cãdea uneori grãmadã mai ales noaptea,
peste nenorociþii care dormeau cum puteau pe jos întinºi sau rãsuciþi. Ce amarã se întipãrise
suferinþa pe toate feþele acestor fiinþe care parcã nu mai aveau nimic omenesc în ei. Þi se
sfîºia sufletul vãzîndu-i cum se urau, cum se certau, cum se înjurau ºi cum se zvîrcoleau în
acest noroi întunecat ºi murdar. Mai murdar parcã cel sufletesc - decît celãlalt.
Ce noapte îngrozitoare ºi ce întuneric grozav este într-adevãr aici. Iatã realitatea din
Cuvîntul cel din Noaptea Sfîntã de Crãciun... Iatã noaptea aceea despre care vorbeam atunci
º i în care rugasem pe Dumnezeu sã trimitã vest i t ori i m î nt ui ri i , cu bucuri a Naº t eri i
Mîntuitorului Hristos.
T-
Noi rugasem ca Dumnezeu sã trimitã acolo îngerii Sãi - iar El iatã, ne-a trimis pe noi.
Parcã auzeam pe Domnul spunîndu-ne: Bine, voi vã rugaþi - Eu iatã vã ascult. Dar în loc
sã trimit pe alþii, vã trimit pe voi cei care vã gîndiþi cu durere la ei. Duceþi-vã voi ºi le vestiþi
cã li S-a Nãscut ºi lor Mîntuitorul. Veþi sta acolo pînã le veþi mãrturisi, la toþi cei de lîngã
voi...
Pentru mine gîndul acesta a fost ca o revelaþie divinã ºi îndatã am ºi spus celorlalþi fraþi
care erau cu mine cã nu oamenii ne-au adus pe noi acolo, ci Domnul ne-a trimis pentru ca sã
mãrturisim Evanghelia mîntuirii Sale, celor ce sînt atît de departe de ea. Cu cît vom fi mai
harnici aici în lucrul Domnului, cu atîta vom pleca mai repede.
T-
Atunci am ºi început la lucru. Fiecare în altã parte, fiecare cu altcineva. ªi cînd era liberã
ieºirea din baracã, mergeam ºi pe la celelalte barãci. Astfel am aflat cã mai erau mulþi fraþi
de ai noºtri de prin þarã aduºi ºi internaþi acolo.
Toatã ziua fiecare dintre noi eram înconjuraþi de grupuri de tot felul de ascultãtori, dupã
cum feluriþi erau toþi cei de acolo. De la oameni simpli pînã la profesori universitari. De la
oameni tineri pînã la bãtrîni. Foºti militari, preoþi, avocaþi, muncitori, þãrani... Toþi
consideraþi neprieteni ai regimului. Printre ei eram bãgaþi ºi noi cei cu activitatea religioasã...
T-
Am întîlnit printre fraþii internaþi aici în lagãr ºi pe unii dintre cei cunoscuþi, foºti
lucrãtori în ogorul Domnului înainte. Acum unii ajunseserã sã se lepede de Domnul, iar
purtarea lor acolo printre ceilalþi nu era cu nimic mai bunã decît a unora care n-ar fi cunoscut
niciodatã pe Dumnezeu.
Cînd am vãzut ºi eu pe unul l-am întrebat asupra comportãrii sale. Mi-a rãspuns supãrat
ºi fricos:
- Eu am terminat-o cu Oastea Domnului pe totdeauna. Cînd s-a putut s-a putut. Acum dacã
nu se mai poate, eu nu vreau sã sufãr pentru asta. Nu vreau sã mai am nimic nici cu voi ºi nici
cu nimeni pentru treaba asta. Vreau sã scap de aici cît mai repede ºi sã nu mai am nici o
neplãcere. Voi faceþi cum vreþi dar pe mine sã mã lãsaþi în pace atît aici cît ºi acasã. Am
terminat. ªi ne întoarse ºi nouã spatele.
Ciudat om ºi ciudat fel de a gîndi. Mai tîrziu s-a comportat tot aºa ºi acasã. Stãtea cu
poarta încuiatã tot timpul spre a nu-i cãlca în curte nici un frate. Cînd unul dintre fraþii cu
care altãdatã avusese multe amintiri fericite împreunã din adunãrile Domnului, - a trecut peste
poarta lui ºi i-a intrat în curte rugîndu-l cu lacrimi sã-l primeascã spre a sta de vorbã cu el
doar cîteva minute - el l-a ocãrît ca pe un rãufãcãtor cã i-a trecut peste poartã, ºi l-a dat afarã
în stradã, încuind poarta.
Ce grozav lucru este ca dupã ce te-ai predat Domnului ºi ai propovãduit despre El ani de
zile altora - la vremea celei mai uºoare încercãri, sã te lepezi în acest hal ruºinos nu numai
de Dumnezeul tãu dar ºi de tine însuþi, de convingerile tale ºi de tot ce ai lucrat frumos în faþa
poate a unei þãri ºi a unei lumi întregi.
Ce folos de scrisul nostru frumos ºi de toatã propovãduirea noastrã, dacã la cea mai micã
încercare cãreia ne supune Domnul pentru dovedirea credinþei noastre - noi sîntem gata sã ne
lepãdãm de Dumnezeul nostru, de Lucrarea Lui, de legãmîntul nostru ºi de fraþii noºtri! Vai
de cei ce au ajuns în halul acesta! Ce preþ sã mai aibã ei în faþa lui Dumnezeu, cînd ºi în faþa
oamenilor ºi-au pierdut orice fel de valoare (Matei 19, 33; Marcu 4, 17) .
T-
Alþii ajunseserã din cauza foamei sã facã tot felul de negustorii vinovate lucrînd pentru
þigãri - apoi cumpãrînd cu aceste þigãri pîinea ºi ciorba celor pãtimaºi, care pentru o þigarã
îºi dau pîinea pe o zi... Sau pentru cinci þigãri îºi dau cãmaºa din spate, rãmînînd apoi ºi goi
ºi flãmînzi. Dupã cîteva astfel de tîrguieli din cauza foametei ºi a frigului, nenorocitul
pãtimaº cãdea la pat. ªi mulþi ºi-au dat viaþa acolo murind de distrofie sau de alte boli
contractate din cauza foamei...
A-i lua acolo ºi puþina hranã care i se dã omului ca sã nu chiar moarã de foame - era ca
ºi cum i-ai lua viaþa acestui om. ªi au fost unii dintre preoþii ºi “credincioºii” închiºi
acolo, care au fãcut aceastã crimã împotriva semenilor lor închiºi împreunã cu ei, care
neputînd îndura lipsa þigãrilor, îºi dãdeau mîncarea pe o þigarã, la acei care în vreun fel sau
altul, reuºeau sã aibã acolo þigãri. Ba erau chiar unii “fraþi” care cînd au avut ocazie, au
cerut acasã la familiile lor credincioase, la soþiile lor credincioase, sã le trimitã acolo þigãri
în pachet. Nu le-a fost nici ruºine ºi nici fricã de Dumnezeu sã facã aºa ceva. Nici lor care
cereau - ºi nici celor de acasã care le trimiteau þigãri, pentru a cumpãra pe ele mîncarea
nefericiþilor acelora.
O Dumnezeule, cît de puþini sînt gata sã-ºi dea viaþa lor. ªi ce mulþi sînt gata sã o ia pe
a altora! Îngrozitor fel de credinþã pot avea acest fel de credincioºi. ªi dureroasã trebuie sã
fie lepãdarea Domnului de ei în Ziua Judecãþii Lui.
T-
La unul dintre acei fraþi fricoºi - am gãsit un Noul Testament cu psalmii, care îi rãmãsese
ca prin minune la toate percheziþiile care i se fãcuse pînã în lagãr. Acum era plin de fricã ºi
voia sã îngroape Cartea Sfîntã în pãmînt, spre a nu fi aflatã la el, la desele percheziþii care
ni se fãceau.
- Dã-mi-o mie, l-am rugat eu - ºi lasã-l în grija mea.
El mi l-a dat bucuros ca sã scape de el.
La o întîlnire cu fraþii apropiaþi le-am zis:
- Domnul Singur ºtie pe unde vom mai ajunge ºi cît vom sta prin aceste locuri pustii.
Domnul ne-a dat aici un Noul Testament. Eu zic sã-l împãrþim între noi, fiecare sã-ºi ia o
parte care ºi-o alege, apoi îl ascundem în cãptuºeala hainei. ªi cînd vom ajunge la un rãgaz,
îl scoatem ºi ne întipãrim din Cuvîntul Domnului pe care ni-l pãstrãm.
E bine sã-l împãrþim între noi cãci dacã s-ar întîmpla sã-l afle la vreunul - scapã la
ceilalþi. Dar dacã e la un loc - se pierde tot.
Aºa am ºi fãcut. Unii care l-au iubit mai mult, au învãþat pe de rost din el capitole întregi.
ªi ce bine ne-a prins în anii pe care îi mai aveam de tras pe acolo.
De aici am tras învãþãmîntul cã în astfel de vremuri cînd ori tu poþi fi luat de la Biblie,
ori Biblia de la tine, sã te îngrijeºti din vreme ºi sã-þi ascunzi bine o parte din ea pentru a
avea-o cu tine. Vei avea astfel nu numai cu tine Cuvîntul lui Dumnezeu ca o pazã ºi ca o
pavãzã, - dar ºi ca o merinde binecuvîntatã din care la orice popas potrivit poþi ospãta ºi te
poþi întãri cu pîinea ºi cu apa cea vie.
T-
Încã de la începutul muncii noastre de propovãduire în baracã, am observat cã printre unii
care ascultau - venea obiºnuit ºi un tînãr slãbuþ ºi palid, dar foarte nervos ºi împotrivitor.
În timpul stãrilor noastre de vorbã cu ceilalþi despre mîntuire, despre Judecatã, despre
moarte, despre Venirea Domnului Isus, despre viaþa ºi pierzarea veºnicã - el ne întrerupea
adeseori cu nervozitate ºi chiar cu urã zicînd:
- De ce prostiþi lumea cu fleacurile astea? Nu existã Dumnezeu, nu existã nici o Judecatã,
nici rai, nici iad... Nu existã nimic din toate astea. Vedeþi-vã de treabã oameni, nu-i credeþi
pe aceºtia.
Iar nouã:
- Nu-i mai zãpãciþi pe nenorociþii ãºtia! Nu vã mai legaþi de prostii de astea... Dacã ar fi
Dumnezeu, cum ziceþi voi, cum ar îngãdui El toate acestea? Dacã ar exista Dumnezeu cu
adevãrat atunci uite, ar trebui sã-i trãsneascã imediat pe aceºti ticãloºi chiar aci pe loc, cãci
uite-i ce fac. Cutare (arãtînd pe unul) zice cã are milã de paraliticul acela de colo care zace
nemiºcat pe patul lui - ºi cînd se dã mîncarea se oferã sã i-o ducã, iar pe drumul de la
ciubãrul cu ciorbã ºi pînã la patul lui, se dã pe dupã paturi ºi-i mãnîncã aproape toatã porþia
nefericitului care în curînd va crãpa de foame. O bucãþicã de pîine sau o lingurã de mîncare
este cel puþin o zi din viaþa lui iar ãsta i-o mãnîncã...
Sau celãlalt de colo, - îl vezi ce gras este aici printre scheletele noastre. Are legãturi cu
cei de la poartã, primeºte pachete cu þigãri luînd mîncarea nenorociþilor acestora pentru otrava
cîte unei þigãri ce le-o dã pentru porþia lor de mîncare. Iar aceºti nebuni ºi înnebuniþi i-o dã.
Nu-i vezi cît sînt de pãtimaºi cã atunci cînd vreun miliþean le aruncã în batjocurã cîte un
capãt de þigarã sar ºapte pe burtã în praf sau în noroi, ca sã-l ia. Spre hazul ºi dispreþul celui
ce le aruncã prada pe care se bat. Iatã-l pe nenorocitul cel de colo care nu se mai poate miºca
de pe pat. De ºase sãptãmîni nu mai mãnîncã nici o felioarã de pîine... ªi-a vîndut-o mai
dinainte pe þigãri. ªi trãieºte numai cu lingura de ciorbã care i se mai dã. Acum au ajuns la
pat toþi cei ce fãceau aºa. Sînt nu ºtiu cîþi aici. Iar ticãloºii aceºtia dupã ce le-au luat cãmãºile,
încãlþãmintea, acum le iau mîncarea. O cãmaºã bunã a ajuns cinci sau chiar trei þigãri. O
pereche de bocanci noi, opt sau zece þigãri. Apoi le dã la alþii pe pîine. Uite-i ce geamantane
pline au. Uite-i cît sînt de graºi ºi cum de bine le merge chiar ºi aici. Ei împart totul cu cei
ce îi protejeazã... ªi voi ziceþi cã mai este Dumnezeu. Dumnezeu este aici gardianul sau
ofiþerul anchetator. Dacã te închini lui ºi faci ce-þi spune el, ai tot ce vrei ºi o duci chiar ºi
aici ca într-un fel de rai. Dacã nu, ãsta-i iadul - uite ãsta-i! Alt iad nu mai existã. ªi cum ar
putea exista oare un altul mai cumplit ca ãsta! Iar afarã sînt alþi dumnezei cu alte raiuri ºi alþi
diavoli cu alte iaduri. Dar tot cam aºa...
T-
Odatã m-am uitat þintã în ochii lui. Faþa slãbitã era albã ca varul ºi buzele vinete îi
tremurau. Atunci mi-a fost o milã dureroasã de el ºi i-am zis:
- Dumneata eºti un om sincer ºi ai un suflet cinstit. Vino te rog la patul meu, sã stãm mai
de aproape ºi mai pe îndelete de vorbã.
ªi ne-am suit pe patul fãrã rogojinã pe care dormeam eu împreunã cu fratele Cornel cu
care plecasem de acasã din ziua noastrã de Crãciun. ªi am început starea noastrã de vorbã
amîndoi.
Îl chema Cristian... Ce nume frumos ºi creºtinesc - dar în ce stare sufleteascã nenorocitã
ajunsese. Nu era cãsãtorit, fusese abia logodit cînd fusese arestat. Avea numai pe mama lui
bãtrînã de care era despãrþit de al ºaselea an acum. Avea o pregãtire superioarã ºi ocupase un
post important în Ministerul Comerþului. Arestarea lui venise pe neaºteptate tocmai cînd îºi
fãcea cele mai frumoase planuri de viaþã...
Am pornit de la exemplul soarelui care existã ºi care deºi este undeva la o depãrtare de
milioane de km de pãmîntul nostru totuºi controleazã ºi determinã în totul nu numai viaþa
întregului nostru Sistem Solar ci ºi viaþa fiecãrei planete dintre sateliþii sãi în parte. Iar pe
aceastã planetã viaþa fiecãrei fiinþe oricît de mare sau de micã ar fi ea.
Iatã o cîmpie întinsã, cu mii de lanuri de grîu, de porumb, de fire de iarbã sau cu pãduri
cu miliarde de frunze. Aceste miliarde de fire de iarbã ori frunze de arbori, toate cresc în
lumina binefãcãtoare a soarelui. Priveºte-le dimineaþa cînd primele lui raze se ivesc, cum se
uitã toate înspre el, care vine sã-i aducã fiecãruia ºi fiecãreia în parte bucuria luminii ºi a
cãldurii lui... cum ar veni mama de undeva ºi fiecare copilaº al ei îi iese în cale întinzîndu-i
obrãjorul pentru un sãrut ºi mînuþa pentru un dar. Iar mama le dã fiecãruia. În inima mamei
ºi în coºul ei fiecare copilaº în parte ºtie cã el însuºi are un loc iubitor ºi un dar fericit. Între
fiecare copilaº ºi mama tuturor, existã o relaþie deosebitã ºi personalã.
Tot aºa între fiecare frunzã, între fiecare iarbã - ºi soare, existã o relaþie deosebitã ºi, cum
s-ar zice, personalã. Pentru cã fiecare îi primeºte pe stropul sãu de rouã, firicelul lui de razã,
de acolo din Centrul Acela de Foc care este la o distanþã de milioane de km dar care este
totuºi lîngã el, ocupîndu-se chiar de el de fiecare firicel de iarbã sau firicel de fiinþã.
Nu ziceam ºi noi oare cînd eram copii ºi ieºeam zgribuliþi la soare ºi somnoroºi, pe prispa
casei ori pe pragul porþii: soarele meu - dã-te la o parte din soarele meu.
Soarele meu - zicem ºi acum cînd ieºim puþintel colea lîngã peretele barãcii ºi cînd ne lasã
gardianul sã ne încãlzim la puþin soare ceva mai cãlduþ afarã! Zicem soarele meu cãci ºtim
cã de acolo o razã de luminã ºi o undã de cãldurã îmi vine din acel soare numai mine. Acel
imens focar de luminã ºi cãldurã, are aceastã grijã personalã de mine ºi are aceastã legãturã
cu mine. ªi aºa cu fiecare...
- Acum înþelegi cum poate fi Dumnezeu undeva în Spaþiul Imens ºi Infinit - ºi totuºi ne
poate cunoaºte, ne poate iubi ºi ne poate controla îndeaproape ºi personal pe fiecare dintre
noi? ªi precum soarele care este izvorul vieþii pentru toate cele sãnãtoase, tot aºa el este ºi
izvorul morþii pentru cele bolnave.
Noi zicem cã soarele este izvorul luminii ºi vieþii, dar adevãrul mai adînc este cã el este
numai mijlocul vãzut, oglinda vãzutã, prin care Dumnezeu, Adevãratul Izvor de Luminã ºi
Cãldurã ni le reflectã acestea nouã tuturor. Soarele acesta vãzut este ºi el numai materie, deci
nu poate avea din sine însuºi aceste daruri vii ºi nesfîrºite pe care le are numai Dumnezeu.
În Sfînta Scripturã scrie cã Lumina a fost creatã în Ziua Întîi, dar soarele, luna ºi stelele au
fost create în Ziua a Patra. Au fost deci seri ºi dimineþi cu flux ºi reflux de luminã care nu
venea de la soarele acesta care nici nu era atunci - ci direct de la Dumnezeu, de la Faþa Lui,
de la Inima Lui...
Dumnezeul Veºnic ne dã nouã aceastã luminã ºi cãldurã materialã, prin acest soare
material. Dar noi nu sîntem numai materie ci sîntem în primul rînd spirit. Ei bine, tot aºa
ex istã lumina ºi cãldura spiritualã care ne vin ºi ele tot de la aceeaºi sursã care este
Dumnezeu. ªi Soarele Spiritual prin care ne vin aceste daruri spirituale este Hristos. Prin El
ne primim viaþa, apoi tot prin El lumina ºi cãldura prin care ni se întreþine aceastã viaþã în
ambele sensuri atît material cît ºi spiritual. Viaþa aceasta a noastrã care este numai apparent
despãrþitã în cele douã existenþe ale noastre, cea temporarã ºi cea eternã, cînd în realitate ele
se continuã cu pragul scurt ºi neimportant dintre ele care este moartea. De felul cum ne-o
petrecem existenþa asta depinde continuarea celeilalte: în întuneric sau în luminã, adicã în
pãcat sau în curãþie, în fericire sau în nefericire.
Soarele strãluceºte consumîndu-se pentru toþi dar dacã cineva se ascunde de faþa lui,
pentru acela el strãluceºte în zadar. Hristos Mîntuitorul lumii ªi-a dat viaþa ºi Îºi împarte
darurile Sale mîntuitoare pentru toþi. Dar dacã cineva voit se îndepãrteazã de El, trãind în
pãcat - pentru acela toatã Jertfa Lui s-a consumat în zadar. ªi aici este toatã lupta ºi toatã
osteneala noastrã a acelor care am venit la Soare ºi ne bucurãm de binefacerile luminii ºi
cãldurii Lui, spre a-i chema pe semenii noºtri care zac în întunericul ºi în gheaþa necunoaºterii
lui Hristos - sã vinã ºi ei la Hristos, spre a avea viaþa...
Pentru un orb care zace într-un întuneric veºnic soarele este ca inexistent. Tot aºa pentru
un suflet necredincios care zace în pãcat, Hristos este ca ºi inexistent. Iar dacã starea primului
orb este nefericitã, cît de nefericitã trebuie sã fie starea celui de al doilea.
- Spune-mi tu Cristian, în starea ta de necredinþã faþã de Dumnezeu, - ai fost tu vreodatã
fericit? - l-am întrebat eu, dupã una dintre acele lungi stãri de vorbã ale noastre, cînd ne
apropiasem nespus de mult sufleteºte unul de celãlalt.
- Nu dragul meu! - îmi rãspunse el trist ºi cu ochii plini de lacrimi - niciodatã eu n-am
fost fericit. Mi s-a pãrut numai cã aº putea fi, dar n-am fost. În primii ani ai copilãriei, deºi
pãrinþii mei erau sãraci, mi s-a pãrut cã sînt ºi eu fericit. Dar curînd tatãl meu a murit, iar eu
am rãmas numai cu mama mea care trebuia sã munceascã din greu pe la alþii ca noi sã avem
cu ce trãi ºi eu cu ce sã învãþ. Atunci cînd mama mã lua duminicile cu ea la bisericã ºi ne
rugam alãturi eram foarte fericit, dar eu nu-mi dãdeam seama de asta. Curînd însã ºcoala ºi
strada m-au despãrþit de sufletul ºi credinþa mamei mele. Apoi curînd lumea a scos-o ºi pe
mama din sufletul meu, fiindcã în inima ºi în viaþa mea fãceam loc tot mai mult unei alte
fiinþe, care era o tînãrã colegã de facultate cu care m-am logodit. Atunci mi s-a pãrut din nou
cã sînt fericit... Dar ce curînd mi s-a spulberat ºi acest vis.
Acum sînt aici prin aceste pustiuri murdare, cu aceste existenþe la fel de murdare ºi în
aceastã lume care este o junglã îngrozitoare ºi murdarã, cu fiinþe respingãtoare ºi mai
primejdioase decît fiarele. ªi nu-mi vãd alt rost al vieþii mele decît încetarea cît mai grabnicã
a acestei existenþe mizerabile ºi fãrã nici un sens. Nu-mi pot explica nici ce rost am ºi am
avut sã vin pe lume...
ªi din ochii lui se vãrsau douã ºiroaie neîntrerupte de lacrimi.
L-am cuprins cu amîndouã mîinile de dupã gît. I-am culcat uºor capul pe umãrul meu ºi
l-am sãrutat duios pe lacrimile care îi scãldau obrajii chinuiþi.
- Dragul meu copil - dragul meu Cristian... Plîngeam ºi eu cu el, legãnîndu-i capul pe
umãrul ºi pe inima mea îndureratã de mila lui.
- Ce nume frumos ai tu Cristian, numele de urmaº al lui Hristos, de copil al Lui. Mama
ta cînd þi-a pus acest nume a presimþit ea ceva tainic, ceva ceresc. Ce mult te-a iubit mama
ta ºi ce mult te iubeºte pe tine Dumnezeu. ªi eu te iubesc din toatã inima mea Cristian... ªi
tare mult aº dori ca tu sã fii salvat din aceastã nenorocitã stare în care te zbaþi. Sã vii la
Domnul Isus. Sã ieºi la Soare din acest pustiu mizerabil. Sã scapi din aceastã junglã
îngrozitoare ºi primejdioasã, la Dumnezeu ºi Tatãl tãu, la Hristos Mîntuitorul, Prietenul ºi
Binefãcãtorul tãu...
- Cum, zise el mirat - tu mã iubeºti într-adevãr? În felul acesta numai mama îmi fãcea
cînd eram bolnav. ªi logodnica mea cînd eram descurajat. Acum sînt ºi mai bolnav ºi mai
descurajat ca oricînd. ªi nu mai am nici mamã. ªi nu mai am nici logodnicã. Sînt aproape
ºase ani de cînd am fost rupt de amîndouã aceste fiinþe care singurele m-au iubit cu adevãrat
pe lumea asta. De aproape ºase ani mã întreb zi ºi noapte dacã mã mai aºteaptã amîndouã -
sau nu mã mai aºteaptã nici una dintre ele. Cãci una era prea bãtrînã... Cealaltã era prea
tînãrã... ªi ochii care nu se vãd... Acum regãsesc aici pe umãrul acesta ceva din dragostea
amîndurora. Oare este adevãrat cã mai existã pe lumea aceasta printre oameni o dragoste
adevãratã? Eu n-am cunoscut pînã acum decît silnicie, înºelãciune, urã ºi egoism.
T-
Atunci, - ºi aºa - s-a închegat între noi legãtura prin care Hristos ªi-a fãcut un tot mai
frumos drum spre înþelegerea ºi spre simþirea vieþii lui Cristian.
Îmbrãcãmintea lui se rupsese de tot în cei cîþiva ani cît umblase terfelit prin toate peºterile
astea. Hrana îi era atît de puþinã pentru trupul lui tînãr ºi slãbit. Am rupt din puþinul nostru
de hranã ºi îmbrãcãminte ºi i-am dat ºi lui. Asta ne-a înfrãþit ºi mai mult.
Seara ºi dimineaþa ieºeam pentru numãr în faþa barãcilor. Trebuia sã stãm aliniaþi în
rînduri de cîte cinci, pînã ce se fãcea numãrul pe toate barãcile întregului lagãr. Ne era foarte
frig. Stam aproape tot timpul spate la spate ca sã ne încãlzim unii de alþii. Pe Cristian îl luam
mereu ori eu ori fratele cu care eram alãturi între aripile hainelor noastre, ca sã-l ocrotim de
vîntul rece ºi tãios. Tremuram, dar tremuram împreunã. ªi pînã la urmã ne încãlzeam.
T-
În lungul timp de aºteptare la numãr, adesea cîntam... La Oradea acum trei ani aveam
cîntarea Vreau lîngã Dumnezeu...” - aici cîntarea noastrã deveni psalmul 125, Cei ce se-ncred
în Domnul...”
De cuvintele puternice ºi de melodia plãcutã a acestui psalm, curînd furã cuceriþi cu toþii
din dormitorul nostru. ªi adeseori cîntarea psalmului îi antrena pe mulþi, pînã cînd cineva
observînd cã vine gardianul furios, ne fãcea atenþi spunînd dintr-o datã:
- Psst!...
În zilele de sãrbãtoare cînd era ceva mai cãlduþ ºi puteam ieºi mai liberi din baracã,
mergeam ºi pe la alþi fraþi din celelalte barãci ºi chiar puteam sã ne rugãm mai pe ascuns
printre paturi împreunã. Am regãsit cu aceste ocazii ºi pe mulþi alþi fraþi necunoscuþi - ºi chiar
vechi prieteni sau cunoscuþi din afara Lucrãrii Domnului - care acolo au început sã se apropie
de Dumnezeu ºi sã caute Cuvîntul Lui.
T-
Noaptea în baracã trebuia sã facem de planton cîte trei pe noapte. Am fãcut în aceste
schimburi de multe ori. Cînd vedeam aceste sute de oameni zãcînd întinºi pe aceste paturi de
fier sau pe jos înghesuiþi unii în alþii, mi se pãrea cã sînt într-un uriaº sicriu, într-o fioroasã
groapã comunã, în care zãceam ca niºte cadavre, aceste rãmãºiþe omeneºti. Îmi vedeam umbra
proiectatã printre paturi pe pereþi, mare ºi neagrã, ca o moarte... Atunci mi-a venit în gînd ºi
am compus ºi poezia: Noapte în Gheenã, - cu strofa:
...Plantonul doar mai miºcã tîrîndu-ºi prin unghere

o umbrã uriaºã de schelet strãveziu
- cum trece parcã-i moartea ce numãrã-n tãcere
cinci sute de cadavre închise-ntr-un sicriu...
T-
O datã pe sãptãmînã eram duºi la o baie-duº. Abia acolo puteai sã-i vezi în ce stare jalnicã
erau aceºti bieþi oameni. Schelete peste care era întinsã sau lãbãrþatã o piele aproape vînãtã
- erau galbeni -pal i z i . C el or care l a venirea lor fuseserã graºi, pielea le atîrna acum
nefolositoare ca niºte falduri pe trupul rãmas fãrã carne. Coastele ºi spinarea le ieºeau
împungînd în afarã, iar în locul burþii era o groapã adîncã. Pe trupuri bube, rane, cicatrice,
vînãtãi - ºi la ºolduri scoarþã ca pe copaci, de zãcerea pe scînduri, pe fier, ori pe jos.
T-
Lagãrul era un centru din care se triau pentru munci toþi cei ce erau în stare sã munceascã.
Aici eram trei categorii: apþi, semiapþi ºi inapþi. Sãptãmînal ieºea în curtea lagãrului o comisie
în jurul unei mese pe care erau duse dosarele noastre. Fiecare din cei strigaþi treceau prin faþa
comisiei unde medicul ºi mai marii, decideau dacã este în una sau în alta din cele trei
categorii. Odatã ce se împlinea numãrul complet pentru un detaºament, cei rãmaºi treceau
înapoi în dormitoare, iar cei aleºi erau scoºi ºi duºi spre Canal, spre ºantiere, spre colonii de
muncã...
T-
Cu venirea primãverii detaºamentele celor plecaþi spre munci împuþinaserã efectivul
lagãrului, iar mîncarea slãbi ºi mai mult. Acum crescuse iarba pe lîngã garduri ºi foarte mulþi
dintre noi culegeau ºi îºi umpleau castronul cu iarbã ca atunci cînd le va pune polonicul de
ciorbã caldã, sã se moaie puþin ºi sã-ºi poatã umplea stomacul cu ceva. Slãbisem, încît cînd
era soare ºi stãteam proptiþi pe pereþii barãcilor, pãrea cã sîntem niºte moaºte scoase din sicrie
la lumina soarelui.
Percheziþiile se fãceau de cîte douã-trei ori pe sãptãmînã. Atunci trebuia sã te dezbraci
cînd pe jumãtate, cînd de tot. ªi cu toate boarfele pe care le mai aveai, aºezate ºi desfãcute
pe jos, prin praf ori prin noroi - sã aºtepþi pe cei ce veneau sã þi le scormoneascã, zdreanþã
cu zdreanþã ºi petic cu petic. Apoi dupã ce þi le rãvãºeau cu bãþul ori cu cizma, trebuia sã þi
le aduni iarãºi în traista peticitã.
Unele percheziþii erau mai blînde fie pentru cã cei ce le fãceau erau mai plictisiþi, fie cã
nu erau prea supravegheaþi, ori pentru a nu deveni o obiºnuinþã toatã treaba percheziþiei,
atunci totul se fãcea cu o deosebitã severitate.
T-
Se apropiau Paºtile 1953. Pentru Noaptea de Înviere trebuia sã ni se pregãteascã ceva cu
totul deosebit... ca la Paºti.
Era imediat dupã miezul nopþii, clipa cînd în toatã lumea creºtinã rãsunau primele clopote
de Paºti. În baracã nãvãlirã o echipã de zece gardieni strigînd deodatã cu toþii din toate
puterile:
- Dreeepþi! Percheziþie! Dreeepþi! Dreeeeepþi!
Buimãciþi toþi sãrirãm în picioare.
- Dezbrãcaþi la pielea goalã! Desfaceþi tot bagajul, apoi cu faþa la perete! Repede,
repede!...
În scurtele pauze dintre strigãte ºi înjurãturi, de afarã rãzbãteau pînã la noi prin ferestrele
sparte zvonul clopotelor de Înviere de la toate bisericile Bucureºtilor.
ªi pînã la revãrsatul zorilor, am trãit noi, am petrecut noi Noaptea Învierii din 1953 între
cele mai jalnice sunete ale clopotelor din vreo zi de Paºti... ºi între cele mai cumplite
înjurãturi ºi maltratãri din vreo zi de iad.
T-
Îndatã dupã Paºti începurã plecãrile detaºamentelor ºi mai dese iar în atmosfera asta de
despãrþiri ºi de necazuri, mulþi dintre cei ce se apropiaserã de Dumnezeu, trãiau clipe de grele
ispitiri sufleteºti. Am vãzut atunci încã un adevãr trist, anume acela cã în astfel de vremuri
foarte puþini vin cu sinceritate la Domnul doar pentru iertarea pãcatelor ºi mîntuirea sufletului
lor. Cei mai mulþi vin dintr-un fel de speculaþie, un fel de tîrg cu Dumnezeu. Omul sperã
într-un cîºtig imediat care trebuie sã fie o minune. Ori cãpãtarea imediatã a eliberãrii din
închisoare, ori cel puþin mai multã mîncare ºi o fericitã schimbare a condiþiilor grele. Dacã
nu se întîmplã nici una nici alta, credinþa lui slãbeºte, nãdejdea lui piere, dragostea lui
interesatã faþã de Dumnezeu se spulberã - ºi omul recade în aceeaºi apatie ºi deznãdejde în
care era înainte de aceasta. Dar mult mai nefericitã.
Mulþi ne ºi spuneau:
- ªi ce-mi face Dumnezeu acum imediat, dacã eu cred în El?
- Îþi dã iertarea pãcatelor ºi înfierea cereascã!
- Bine - dar altceva ºi mai necesar ºi mai concret - acum?
- Nimic nu-i mai necesar ca asta!
- Eliberarea de aici. Iar pînã atunci mîncare. Sã mã satur odatã! Altfel, ce folos am cã voi
crede în Dumnezeu?
- Dacã veþi crede, va veni ºi asta.
- Cînd? N-am vreme sã mai aºtept. Iar dacã nu-mi dã acum - sã mã lãsaþi în pace. Sînt
sãtul de poveºti. Drumul la inimã trece prin stomac... Aºa a trecut totdeauna.
Inima acestora era stomacul. Nimic n-a putut-o urca mai sus. Aºa era ºi pe vremea
Mîntuitorului. ªi atunci oamenii Îi cereau întîi mîncare ºi apoi Cuvînt ºi Credinþã. Cîtã luptã
s-a cerut pentru ca omul sã se ridice - ºi ce puþin îi trebuie pînã cade iarãºi!
ªi astfel puþini se mai interesau de Dumnezeu dupã ce nu se petrecu nici o minune cu ei.
T-
Mai rãmãseserã totuºi douã suflete puternic ataºate de Hristos, dar încã nehotãrîte cu
legãmînt. Unul era Ionuþ iar celãlalt Cristian. Era minunat sã vezi transformarea divinã care
se petrecuse în ei vãzînd cu ochii. Ajunseserã la o înaltã înþelegere a tainelor mîntuirii ºi
slujirii lui Dumnezeu. Dragostea inimii lor mergea crescînd împreunã cu înþelegerea minþii
lor pentru Hristos. ªi lumina le acoperea tot mai fericitã faþa ºi fiinþa lor.
T-
Legãmîntul cu Domnul a venit în viaþa lui Cristian în ziua de 22 aprilie al acelui an
neuitat (1953).
Presimþeam despãrþirea noastrã apropiatã ºi doream ca aceasta sã nu vinã înainte de
predarea lui în întregime ºi cu legãmînt lui Hristos Domnul, pentru a fi sigur de mîntuirea
sufletului sãu.
În ziua aceea stam amîndoi unul lîngã altul proptiþi cu spatele la peretele cãlduþ al barãcii,
cu ochii închiºi ºi cu faþa spre soarele care ne mîngîia toatã fiinþa. Îl întreb:
- Cristian, spune-mi tu, - care a fost cea mai fericitã zi din viaþa ta?
- Pînã astãzi - îmi zise el oftînd cu întristare - eu nu-mi aduc aminte sã fi avut nici o zi
despre care sã pot spune cã a fost fericitã.
- Dar tu ai avut o astfel de zi? ªi dacã da, spune-mi care ºi cum a fost.
- O, eu am avut nenumãrate astfel de zile Cristian. Dar cea mai fericitã dintîi zi din viaþa
mea a fost ziua legãmîntului meu cu Dumnezeu. N-am sã uit niciodatã ziua aceea.
- Povesteºte-mi-o cum a fost.
ªi i-am povestit-o atunci ºi lui, cum v-am povestit-o vouã, acea zi de 8 iunie 1930. Ziua
Rusaliilor neuitate, ziua rugãciunii ºi lacrimilor mele de atunci, a întîlnirii mele cu Hristos,
a transformãrii cereºti care s-a petrecut cu mine ºi în mine în ceasul acela. A cerului deschis
ºi strãlucit în care am fost atunci ºi în care mã strãduiesc sã rãmîn sufleteºte pînã cînd voi
ajunge cu adevãrat ºi pe totdeauna în el.
- Dar tu Cristian, nu doreºti sã ai o astfel de zi în viaþa ta? - am încheiat eu.
- Ba da! - îmi rãspunse el luîndu-mi amîndouã mîinile mele în mîinile lui ºi lipindu-le pe
inimã. Apoi îºi plecã duios capul pe umãrul meu ºi în lumina fericitã a acelui soare strãlucit
din vîrful unei întunecate primãveri, s-a fãcut în viaþa lui Cristian una din cele mai minunate
învieri din moartea unuia dintre cele mai pierdute suflete... În noaptea aceea strãlucise pentru
Cristian o luminã atît de minunatã, ca pe cîmpiile Betleemului sãu.
N-am sã uit niciodatã mãrturisirea lui de credinþã în Dumnezeu, de recunoºtinþã faþã de
Hristos, Dulcele lui Mîntuitor ºi de mulþumire faþã de dragostea Duhului Sfînt, care lucraserã
în viaþa lui în aºa fel întocmind toate lucrurile - ca el sã ajungã acum aici la aceastã
transformare cereascã.
T-
Ce adînc ºi ce limpede vedea el acum tot ce fãcuse bunãtatea Domnului, pentru a-l aduce
pînã aici. Ce salvatoare fusese pentru el ºcoala suferinþei prin care trecuse - ºi fãrã de care
el n-ar fi putut ajunge niciodatã ziua acestei fericite împreunãri cu Dumnezeu...
Plîngeam amîndoi ca în cea mai mare durere, atît eram de fericiþi. Lacrimile noastre
prelinse pe obraji curgeau cãzînd împreunã ca niºte picuri de soare topit mistuindu-se în
pãmînt ºi în cer. Cred cã toþi îngerii Betleemului cîntau sau plîngeau ºi ei cu noi...
T-
- Eºti fericit acum Cristian? - l-am întrebat privindu-i printre lacrimi faþa lui care parcã
strãlucea.
- Da - ºopti el îmbrãþiºîndu-mã tremurînd de bucurie. Acuma da, sînt fericit. Slavã veºnicã
Marelui meu Mîntuitor ºi Dumnezeu Isus Hristos. Ah, în ce iad îngrozitor am fost ºi în ce rai
strãlucit am ajuns - ºi ce fericit am ajuns. Ce orb eram - ºi ce luminos vãd acum! Ce nefericit
am fost - ºi ce fericit am ajuns. Dumnezeu sã te binecuvînteze Traian. Dacã numai pentru
mine ar fi trebuit sã fii adus aici, sã nu-þi parã rãu, cum cred în clipa asta cã nici lui Hristos
nu-I pare rãu de suferinþele Lui pentru mine. Cãci ceea ce a rodit astãzi din aceste suferinþe
în viaþa mea este atît de minunat... o, atît de minunat!
ªi mã sãruta plîngînd - ºi plîngea sãrutîndu-mã...
Acum nu-mi pare rãu dacã trãiesc sau mor. Dacã mor, ºtiu cã voi vedea pe
Rãscumpãrãtorul meu ºi El mã va despãgubi Acolo pe totdeauna de tot ce am îndurat pe
pãmînt. Dacã trãiesc, aº dori sã mai ajung odatã afarã ºi sã-mi aflu în viaþã pe mãicuþa mea
scumpã, s-o iau de mînã cum mã lua ea de mînã pe mine cîndva - ºi acolo în bisericuþa unde
n-am mai intrat de cînd aveam ºapte aniºori, sã mergem amîndoi sã îngenunchem împreunã,
sã-I mulþumesc ºi sã-L laud pe Dumnezeul meu ºi al ei, care a avut o atît de mare milã de
noi...
T-
La douã zile dupã asta - a plecat ºi Cristian într-un detaºament spre Canal. Ziua despãrþirii
de el a fost ziua uneia dintre cele mai grele despãrþiri din viaþa mea. El era unul dintre cei mai
minunaþi copii ai Domnului pe care îl nãscusem în lanþurile mele. Înþelesese atît de limpede
Adevãrul ºi se unise atît de total ºi de frumos cu Dragostea lui Dumnezeu, încît îl simþeam
suflet din sufletul meu.
Ne-am promis cã oricînd vom ieºi din acest întuneric sã ne cãutãm ºi sã ne gãsim unul pe
celãlalt. Dar amîndoi presimþeam cã nu ne vom mai vedea niciodatã pe pãmînt. El era atît de
slãbit, iar eu atît de bolnav cu inima.
Acum ºtiu bine cã trupul lui a rãmas undeva în pãmînt la Canal, cãci nu am mai aflat nici
o urmã de viaþã despre el. Dar sufletul lui mã aºteaptã în ceruri, unde prin Harul Dulcelui
nostru Isus, ºtiu cã ne vom revedea în curînd.
Dintre cîte suflete am mai vãzut venind la Domnul dupã aceea ºi dintre cîte legãminte am
auzit - nici unul nu mi-a pãrut cã a fost aºa de frumos ca al lui.
T-
Toþi cei trei cu care venisem aici în martie, plecaserã care încotro. Plecaserã ºi cei cu care
stabilisem o oarecare legãturã sufleteascã prin ceea ce arãtaserã ºi ei cã se apropiau de
Dumnezeu.
Între timp îmi creasem alte prietenii, dar cei mai mulþi ajunserã într-o aºa stare de
descurajare încît nu mai puteau suferi nici mãcar sã audã vorbindu-se de Dumnezeu. Foamea
ºi mizeria îi îndobitocise atît de mult încît nu mai cãutau nimic altceva decît mîncare ºi þigãri.
Erau atît de nervoºi ºi înrãiþi încît stãteau gata totdeauna de ceartã, de insulte, de ocãri ºi de
bãtaie pentru orice nimic. Nimeni nu mai era prieten cu nimeni ºi fiecare îl ura pe fiecare. ªi
toþi doreau sã moarã toþi.
T-
Nu mai veneau noi, iar din cei vechi mai rãmãseserã doar cei bãtrîni, bolnavi ºi paralizaþi.
Se vedea cã sosise desfiinþarea lagãrului. Cei care totuºi mai erau buni sã lucreze cîte ceva
începurã sã fie triaþi ºi duºi spre munci uºoare la grãdinãrii. Aºteptîndu-mi plecarea, mai
cãutam pe ici pe colo cîte un suflet care sã mai doreascã dupã Dumnezeu ºi sã-l intereseze
mîntuirea. Dar în condiþiile acestea de spargere ºi foamete - nimeni nu mai avea nici rãbdarea
nici interesul sã asculte Cuvîntul lui Dumnezeu. Se sãturaserã toþi. Simþeam cã tot ce puteam
face aici am fãcut. Cuvîntul S-a mãrturisit - ºi fiecare L-a auzit. ªi fiecare au ales. Misiunea
mea aici se sfîrºise.
T-
În ziua cînd am simþit limpede acest lucru, - a apãrut din nou masa cu dosarele ºi cu
comisia de triere, între barãcile lagãrului.
Printre cei strigaþi am auzit ºi numele meu.
- Prezent! - am rãspuns eu - ºi am pãºit în faþa doctoriþei cu halat alb, - eram dezbrãcat
pînã la brîu.
Doctoriþa mi-a luat tensiunea:
- Unsprezece cu nouã, - a dictat ea celui ce scria în dosarul meu. Apoi ascultîndu-mi
inima, dicta mai departe: Stenozã mitralã, deocamdatã compensatã. Munci uºoare, jumãtate
normã!
- Altul!
Era începutul lunii iulie 1953.
T-
S-a format din nou încã un detaºament de vreo cincizeci de oameni între care ºi eu. Au
venit niºte camioane, ne-au încãrcat ºi spre searã eram la Colonia Popeºti-Leordeni de lîngã
Bucureºti. Colonia era aºezatã pe un deal de la marginea Dîmboviþei, în mijlocul unui cîmp
larg de grãdi ni º i s ere. Într-un fos t conac al fami l iei domnitorului Brîncoveanu, se
improvizaserã niºte dormitoare, o bucãtãrie, magazii ºi birouri, pentru cele douã-trei sute de
deþinuþi politici din Ghencea cu pedepse administrative între 12 ºi 60 de luni, care eram
trimiºi aici.
Cînd am ajuns noi în curtea coloniei înconjuratã cu sîrmã ghimpatã aici era gol fiindcã
cele vreo ºase-ºapte brigãzi nu veniserã încã de la muncã. Dar curînd apãrurã la capãtul aleii
cu arbori care ducea în colonie, încolonaþi pe cîte cinci, viitorii noºtri fraþi de soartã pentru
cine ºtie cîtã vreme.
În faþa coloniei brigãzile furã oprite la cîþiva paºi distanþã una de alta. Cineva strigã:
- Percheziþie!
Tresãrii. Ce cuvînt groaznic!
De la rîndul întîi începînd din dreapta fiecare deþinut þinînd mîinile sus, trebuia sã treacã
prin faþa gardianului înarmat care îl controla în traistã, în sîn, prin buzunare, pe mîneci, prin
pantaloni, de sus ºi pînã jos, pentru a nu aduce ascuns nimic de pe cîmp.
- Ce pot aduce de pe cîmp? - întreb pe unul.
- Legume, zarzavaturi, de pe unde lucreazã. N-au voie nici sã mãnînce ºi nici sã ia cu ei
nimic. Dar de mîncat mai mãnîncã aplecaþi acolo în lanul de roºii, de ardei, de varzã, de
castraveþi, de ceapã, de praz. Cine îi poate opri de tot cînd ei lucreazã între ele? ªi aici se dã
de mîncare foarte puþin, iar oamenii înfometaþi ºi slãbiþi ar mai mînca. Acolo în cîmp mãnîncã
gol tot ce apucã. Cartofi cruzi, praz gol, chiar ºi ardei iuþi. E grozav cum le pot mînca goale,
cãci pîine nu au. Cînd ajung la roºii sau varzã - este altceva. Dar praz gol, usturoi gol, ardeiul
gol!
- Dar la Ghencea cum mîncam iarbã goalã? ªi încã ce iarbã, de pe marginea gardurilor!
Foametea cea mai cumplitã nu-i atunci cînd n-ai ce sã mãnînci deloc. Atunci, dupã cîtva timp,
nu mai simþi foamea ºi mori. Foametea adevãratã este atunci cînd nu ai ce sã mãnînci cît sã
te saturi niciodatã. Cînd þi se dã sã mãnînci nu ca sã trãieºti ci ca sã nu mori...
Ne uitam printre sîrme la cei ce veneau de pe cîmp. Pe vechile lor haine cu care veniserã
de cîþiva ani de acasã, erau zeci de petice de felurite mãrimi ºi culori, încît nu puteai ºti care
fusese culoarea hainei la început. Pînã ºi ºepcile ori cãciulile cu care umblau ºi acum în iulie
erau pline de petice, ca ºi traistele legate cu aþã pe dupã gît. ªi în lagãr erau îmbrãcaþi la fel.
Dar aici duºi pe la munci erau ºi mai rupþi ºi mai peticiþi. Unii chiar ºi pe îmbrãcãmintea încã
neruptã, puneau petice pentru protecþie ºi prevedere. Nimeni nu ºtia cît timp are sã stea aici.
Dupã ce expira termenul primei condamnãri, putea uºor urma prelungirea lui automat, oricît.
Þi se comunica numai cã pedeapsa þi s-a prelungit încã cu cîteva luni sau zeci de luni... Deci
petice, cît mai multe petice fiindcã dacã þi se rupe haina - gol rãmîi. Alta nu mai ai. Peticul
devenise astfel nu numai o înþelepciune ci ºi o manie. Ba chiar o podoabã. Mizeria îºi are ºi
ea o falã a ei.
Mîine ne vor scoate ºi pe noi la muncã, fac din noi douã brigãzi. ªi uite aºa ca ãºtia vom
veni mîine searã! Între timp de la cei percheziþionaþi se confiscarã o grãmadã de legume de
toate: varzã, ardei, cartofi, praz, ceapã, roºii.
- La bucãtãrie cu ele - porunci unul din gardieni. Iar voi - zise el la vrei trei amãrîþi la
care aflaserã mai multe, - la carcerã! Sã vã învãþaþi minte sã mai prãpãdiþi avutul poporului,
bandiþilor.
T-
În dimineaþa urmãtoare eram aºezaþi în douã brigãzi. Ne numirã cardiaci ºi ne fixarã un

regim de muncã de 4 ore pe zi. Douã ore de dimineaþa de la ora 8 la 10. Iar douã dupã masã
de la 4 la 6 - cînd nu era soare puternic. N-am fi putut rezista ºi la muncã ºi la soare. Cînd
lucram mai aproape, veneam la amiazã în colonie. Cînd lucram mai departe - rãmîneam în
cîmp undeva la umbrã. Mîncarea era ceva mai multã ca în lagãr, dar mult mai puþinã decît
aveam nevoie.
Duminica nu lucram... Cu cei cîþiva fraþi mai vechi ºi mai noi ne puteam întîlni atunci
ascunºi pe dupã dormitoare ca sã ne rugãm ºi sã citim din partea mea luatã din Noul
Testament desfãcut în lagãr, pe care o pãstram ascunsã în cãptuºeala hainei mele...
T-
Miºcarea ºi aerul ne fãceau bine. Munca nu era nici prea lungã ºi nici prea grea, - dar noi
eram slãbiþi peste mãsurã de mult. Peste douã sãptãmîni primeam cãrþi poºtale sã scriem
acasã. Aveam drept la un pachet de 5 kg. alimente ºi la un vorbitor pe lunã. Familiile trebuiau
sã vinã la noi doar în zilele de duminici, cînd nu se lucra.
Am scris ºi eu la Simeria unde ºtiam cã îmi este fiica cea mai micã la ºcoalã. Au venit
de acolo cu ea cei doi, sora Fica ºi fratele Valer - care m-au ajutat mult în anii aceia de mari
necazuri, nu numai pe mine ci ºi pe mulþi.
Aºa au trecut cele patru luni de muncã din iulie pînã în octombrie, în rãstimpul cãrora mi
s-au întîmplat multe, dar pe care nu am aici rãgazul sã le înºir. Una însã am s-o spun fiindcã
era sã mã coste viaþa. Iat-o:
Într-o zi eram brigadã de serviciu pe colonie. În astfel de zile brigada de serviciu trebuia
sã asigure bunul mers al bucãtãriei cu lemne, apã, curãþenie ºi tot ce era necesar pregãtirii
hranei pentru toatã colonia. Cînd lemnele se terminau, trebuia coborît în pãdurea de sub
colonie ºi doborît un alt lemn, apoi curãþat de crengi ºi adus pe braþe în colonie spre a fi
despicat în bucãþi bune de pus pe foc. În acest scop colonia nu avea decît un topor cu gura
ºtirbã cum loviserã cu el prin pietre ºi cuie, cîþi tãiaserã înainte - ºi un tîrnãcop. Cu aceste
douã scule te chinuiai sã dobori lemnul, sã-l cureþi ºi sã-l despici bucãþi.
Am coborît în pãdure opt inºi cu un gardian de pazã. Au ales un fag gros care au crezut
cã va fi mai uºor. Fagul avea o burtã la mijloc ºi dupã vreo douã ore de opinteli cu toporul
ºi cu tîrnãcopul, am reuºit sã-l doborîm ºi sã-l curãþim de crengi.
Mai grea era problema cãratului întreg pînã sus în colonie, fiindcã dealul era foarte abrupt
iar distanþa de urcuº pînã în colonie era de vreo 200-300 de metri în pantã de aproape 45 de
grade. Gardianul ne-a aºezat cîte doi ºi cu o prãjinã trebuia sã-l ridicãm ºi sã-l ducem astfel
pe sus, pe mîini, toþi opt pînã la bucãtãria coloniei.
Eu ºi cu încã unul am fost puºi la capãtul cel mai gros, iar ceilalþi cîte doi împãrþiþi egal
pînã la vîrf. Lemnul era foarte greu fiindcã era verde ºi gros. Am mers aºa cu el, fãcînd
fiecare pas cu icneli, cu gemete ºi cu primejdia sã-l scãpãm în fiecare clipã pe picioare.
Gardianul înjura ºi ameninþa, fiindcã totul era grãbit ºi nu avea alt mijloc de cãrat decît
acesta. Din loc în loc mai puneam jos, dar era ºi mai greu dupã aceea sã-l ridicãm.
Cam pe la jumãtatea drumului m-am împiedicat de o piatrã ºi cãzînd tot lemnul a alunecat
pe partea mea. Atunci am simþit ca o fulgerãturã usturãtoare sub stomac ºi n-am mai putut
face nimic. Foarte cu greu m-am ridicat de jos ºi gardianul ne-a dus în colonie ca sã vinã cu
alþii pentru a duce lemnul mai departe.
Hernia asta dublã primitã atunci, am purtat-o încã zece ani, muncind aºa, pînã în 1964
dupã eliberarea definitivã, cînd m-am internat pentru operaþie la Cluj.
T-
Sosise octombrie cînd muncile la cîmp se terminaserã ºi cînd începuserã lungile ploi reci
de toamnã. Noi în colonie se vedea cã nu mai avem nici un rost. Aprovizionarea noastrã se
fãcea foarte greu, trebuind adus totul de departe, iar lemnele pentru încãlzit ºi pentru
bucãtãrie, am vãzut cum se puteau procura. Se vedea bine cã trebuia sã fim duºi de aici,
fiindcã ºi gardienilor de pazã ºi personalului administraþiei le venea foarte greu sã vinã mereu
ºi sã facã naveta pînã în oraº unde îºi aveau familia ºi locuinþa.
Noi eram þinuþi toatã ziua în colonie cu program de camerã, adicã nu fãceam nimic decît
sã consumãm atîta cît ni se dãdea, adus aici cu multã greutate, pe deal ºi prin noroaie.
T-
Atunci mi-a venit în minte visul din 2 martie cu 2-4-2. Am socotit zilele de la acea datã.
Pe ziua de 2 noiembrie aveau sã se împlineascã 242 de zile. Sau în luni 2 ºi cu 4 ºi cu 2, erau
exact 8. Am început sã cred cã vom sta aici neapãrat pînã pe ziua de 2 noiembrie.
Mai era aproape o lunã de zile pînã atunci. În condiþiile astea cu toþii se aºteptau sã nu
mai stãm aici nici trei zile. Dar lucrurile se amînau - ºi nimeni nu-ºi putea explica de ce.
Astfel au trecut toate zilele ploioase ºi reci ale lui octombrie. A venit 1 noiembrie ºi nu
se vedea nici o miºcare din care sã se pregãteascã plecarea.
La cei cîþiva apropiaþi le spusesem visul meu din trei pãrþi, a cãrui primã parte cu 2-4-2
se împlinea pe 2 noiembrie. ªi de asemenea le spusesem ºi încredinþarea mea cã noi vom sta
aici pînã se va împlini atunci numãrul celor 242 de zile.
ªi într-adevãr aºa a fost.
T-
În 2 noiembrie ne-am trezit pe la ora 5 în zgomot de motoare. Ne-am uitat pe ferestre.
Afarã ninsese un strat subþire de zãpadã iar pe aleea care ducea în colonie, cîteva maºini dube
aºteptau.
Îndatã începu alarma pregãtirilor de plecare. Forfotã, strigãte, înjurãturi ºi ordinele
gardienilor:
- Echiparea cu tot bagajul. Dã-i drumu’ afarã repede, repede... Încolonarea, alinierea,
numãrul, repede, repede...
În mai puþin de un ceas eram îmbarcaþi în dube ºi gata sã fim transportaþi la garã.
T-
Încã din duba-maºinã, între cei doi fraþi apropiaþi, cãrora le spusesem de multã vreme
taina înºtiinþãrii privitoare la timpul rînduit sã-l petrecem aici - lãudam pe Domnul
Dumnezeul nostru pentru minunatele Sale orînduiri cu care prevãzusem totul. Îi mulþumeam
Domnului pentru cã ne înºtiinþase mai dinainte despre numãrul zilelor rînduite sã le suferim,
iar acum ne arãtase limpede cã nimeni nu putuse nici sã scurteze ºi nici sã lungeascã acest
timp, peste cît hotãrîse El. Ce liniºtitoare ºi fericitã era încredinþarea aceasta pentru inimile
noastre. Ce Puternic ºi ce Înþelept este Dumnezeul nostru. ªi ce mare este dragostea ºi grija
Lui pentru noi cînd trebuie sã trecem prin încercãrile deosebite pe care El în planul Sãu
mîntuitor le-a pregãtit pentru noi. Iatã, cum ne-a înºtiinþat încã de la începutul zilelor de
necaz, cît va trebui sã dureze necazul acesta. Întocmai cum spune în Apocalipsa cap. 2, vers.
10: Nu te teme niciodatã de ce ai sã suferi. Iatã cã diavolul are sã arunce în temniþã pe unii
dintre voi, ca sã vã încerce. ªi veþi avea un necaz de zece zile. Fii credincios pînã la moarte
- ºi îþi voi da cununa vieþii...
Da, un necaz al cãrei zile sînt numãrate. ªi nimeni nu le va putea nici scãdea nici adãuga,
fiindcã El Domnul le-a hotãrît. Tu care le suferi întãreºte-te ºi crede. Vei vedea cã întocmai
aºa va ºi fi.
T-
Oamenii cred cã ei fac ce vor. Sau cã întîmplarea face ce vrea cu noi. Dar adevãrul este
cã Mîna Domnului este cea care face ce vrea. ªi Voia Lui este cea care hotãrãºte totul cu
privire la noi.
Uneori din cauza marilor încercãri sau a puþinei noastre credinþe, dragostea Domnului ne
înºtiinþeazã mai dinainte prin mijlocul tainic al viselor, în timpul somnului cînd fiinþa noastrã
se desparte cel mai uºor în cele douã mari pãrþi ale ei - trupul ºi sufletul. Duhul Domnului
înºtiinþeazã duhul nostru cu privire la cîte ceva ce ne aºteaptã în viitor. Dar înºtiinþarea
aceasta se face atît de tainic ºi de frumos încît înþelegerea noastrã dezleagã aceastã tainã
numai de la jumãtatea ei spre sfîrºit. Totdeauna însã în timp destul de potrivit pentru ca
bucuria noastrã sã meargã mereu crescînd pe mãsura limpezirii pe care ne-o dãruieºte vremea
ºi Dumnezeu.
În felul acesta noi cãpãtãm dulcea încredinþare de nezdruncinat cã sîntem în iubitoarea
grijã a Tatãlui ºi Mîntuitorului nostru, care vegheazã ca nimic sã nu depãºeascã nici puterile
noastre, nici timpul Sãu. Pentru ca inimile noastre puse în foc sã se cãleascã ºi sã nu se ardã.
Sã ne facã binele iar nu rãul. Sã ne fie spre cîºtig total - iar nu spre pierdere...
Învãþãmîntul acesta sã-l tragem din toate. Noi nu sîntem nici în mîinile oamenilor, nici
în ale sorþii, nici în alte întîmplãri. Ci sîntem în Mîinile Puternice, Sigure, Milostive, Bune,
Înþelepte ºi Iubitoare ale Domnului ºi Dumnezeului nostru. Chiar ºi mîinile celor în care pare
cã sîntem noi, - chiar ºi aceste mîini ale lor sînt tot în Mîinile Lui. ªi El nu va îngãdui
niciodatã ca mîinile oamenilor sã ne facã nici mai mult, nici mai greu decît atîta cît este
neapãrat necesar spre binele nostru.
T-
Dar lucrul acesta nu-l vede decît acela care crede. În umblarea cu Dumnezeu nimic nu se
poate nici vedea ºi nici explica fãrã credinþã. Numai în mãsura în care crezi - vei ºi vedea.
Crezi puþin - vezi puþin. Crezi mult - vezi mult. Crezi totul - vezi totul. Nu crezi nimic - nu
vezi nimic.
În lucrurile omeneºti, lumeºti, trupeºti se cere vedere. Dar în lucrurile Dumnezeieºti se
cere credinþã. Fãrã ea nu poþi nici vedea ºi nici explica nimic din lucrurile duhului ºi
veºniciei. ªi acestea sînt cele adevãrate. Celelalte sînt numai pãrere ºi deºertãciune.
T-
Deci iatã-ne conºtienþi ºi siguri în Mîinile lui Dumnezeu, care lucreazã cu noi în chip atît
de tainic, dar atît de minunat.
S-a încheiat prima dintre cele trei etape despre care am fost înºtiinþat. Urmeazã a doua.
ªtim cã vom merge acum într-o localitate al cãrei nume va începe cu litera C. ªi cã acolo va
trebui sã stãm alt 2-4-2. Cã din nou va veni o zi de 2 din care va începe etapa a treia cu II.
O Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor, ce tainice dar ºi ce iubitoare sînt pentru noi cãile
Tale pe care ne porþi. Ce mare este grija Ta ºi dragostea Ta cu care ne porþi pe aceste cãi. Ce
siguranþã ºi ce bucurie avem noi în Mîinile Tale. Ce plan minunat ºi strãlucit ai alcãtuit Tu
pentru noi ºi ce fericite sînt sufletele noastre cînd vedem ºi înþelegem acest Dumnezeiesc
adevãr.
Te rugãm ajutã-ne ca în orice vreme ºi în orice condiþii, fiecare dintre noi sã ne bizuim
cu toatã puterea ºi încrederea inimilor noastre - pe dragostea ºi înþelepciunea Ta. Sã nu ne
îndoim nici o clipã de puterea ºi ocrotirea cu care veghezi asupra noastrã. Pentru ca nu numai
noi sã fim plini de bucurie cu Tine - ci ºi Tu cu noi.

Numãrate-s ale mele
Numãrate-s ale mele

zile cîte-am rînduite
cîte vitrege ºi grele
cîte dulci ºi fericite
cîte triste ºi amare
cîte libere ºi sfinte
cîte-n zîmbet ºi-n cîntare
cîte-n lacrima fierbinte
cîte printre fraþi la masã
cîte prin strãinãtate
cîte dus - ºi cîte-acasã
numãrate-s toate-toate.
Numãraþi mi-s paºii-n viaþã

ºi mi-s urmele ºtiute
cîte-mi sînt fãcute-n faþã
cîte-s în ascuns fãcute
cîte-s merse-n curãþie
cîte-s în pãcat umblate
cîte-s nevinovãþie
cîte-s fapte necurate
cîte-s dupã Domnul duse
cîte-s celui rãu vîndute
cîte se sfinþesc sau nu se
toate-toate-mi sînt ºtiute...
Tu ce ºtii a mele zile

toate cîte-s numãrate
binecuvînteazã-mi-le
scrise-n Cartea Vieþii toate
ºi-ale lor umblãri umile
fã-le binecuvîntate
Tu Cel care-mi numeri paºii
ºi-mi ºtii urmele prea bine
lumineazã-mi-i urmaºii
sã mi-i ducã pîn-la Tine
ºi sã fim cu toþi pãrtaºii
bucuriilor divine...
Mãrturia - Cap. 22 - Al doilea 2-4-2 Pag. 251
Cap. 22
Al doilea 2-4-2
Eu binecuvînt durerea cãci în sfîntul ei cuptor
mi-am primit, trimes din ceruri cîntecul nemuritor
ºi numai arzînd acolo mi-am împreunat divin
inspiraþia cu Harul ºi furtuna cu senin...
in duba-maºinã am fost încãrcaþi în dube-vagoane, cãlãtorind toatã noaptea înghesuiþi

D unul în altul, cu tot bagajul lîngã noi - cîte 20 pe o bancã, în lungul vagonului cu
patru astfel de bãnci.
Înghesuiala ne-a prins bine deoarece afarã era destul de frig, iar înãuntru ne vedeam
rãsuflarea aburindu-ne pe gurã vorbind - ºi pe nãri tãcînd.
În hurducãturile trenului încercam sã auzim vreun nume de garã pe unde oprea trenul la
care eram ataºaþi - pentru a ne da seama încotro ne îndreptãm.
Eu, din înºtiinþarea cea tainicã a visului meu încercam sã aflu numele noului loc unde
vom sta urmãtoarele 2-4-2 zile ºi luni.
Litera C... Dar cîte nu încep cu litera asta în þarã! Cluj, Cãlãraºi, Constanþa, Carei,
Cîmpulung...
T-
Cînd nu ºtie nimic sigur, bietul om îºi umple locul gol cu o mulþime de presupuneri care
de care mai grele ºi mai negre.
De frig ºi de temeri, aproape nimeni n-a dormit noaptea asta. Vorbeau în ºoaptã cu toþii
cîte toate. Unii credeau cã ne vor duce la Gherla unde închisoarea are o fabricã pentru ca sã
lucrãm acolo. Alþii, cã la vreun ºantier de construcþii, alþii cã la vreo minã undeva. De fiecare
datã cînd unul îºi da cu pãrerea într-un fel, sãreau alþii sã-l combatã:
Pag. 252 Mãrturia - Cap. 22 - Al doilea 2-4-2
- Noi la minã? Sîntem noi în stare sã sãpãm la minã?

- Ei, zi mai bine sã fereascã Dumnezeu. Parcã ne mai întreabã cineva pe noi dacã putem
sau nu. Mergem unde sîntem duºi. ªi facem ce ne silesc.
- Nu-i chiar aºa! Vezi cã totuºi s-a þinut seama la colonie cã nu putem mai mult ºi ne-au
dat sã lucrãm numai cît putem.
- Aici da! - dar nu mai poate fi ºi altfel?
- Nu prea se poate! Este totuºi o lege!
- Lege? - Ce lege? Ce rãu am fãcut noi - ºi cui? Ce rãu a fãcut ãsta, de exemplu, cã s-a
rugat lui Dumnezeu? Dar ãla, dar ãla? Oricare de aici, pentru care n-a fost nici o lege scrisã
care sã ne condamne, pentru cã n-am fãcut nimic vrednic de condamnare. N-am fost judecaþi
nici unul de cãtre o instanþã legalã ºi totuºi facem închisoare de ani de zile... Am aºteptat sã
fim eliberaþi dupã cîteva zile de la arestare gîndindu-ne cã s-a fãcut o greºealã - dar dupã un
timp ni s-a comunicat cã sîntem condamnaþi administrativ la 12 sau la 24, sau la 36 sau la 60
de luni. Cine ne-a condamnat? Cînd ne-a condamnat? Asta nu ºtim nici unul ºi nici nu ni s-a
spus. Sîntem nevinovaþi - ºi totuºi iatã îngheþãm ºi putrezim pe aici duºi ca niºte animale sau
ca niºte rãufãcãtori, în acest hal ºi trataþi în acest fel, condamnaþi doar de legea nescrisã a
bunului plac. Iar ai noºtri, familia, soþiile, copiii, cine mai ºtie pe unde ºi cum vor fi, pentru
cã nici unul nu cunoaºtem adevãrul despre ei, de nu ºtiu cînd... ªi cine ºtie oare cîtã vreme
va mai fi aºa! ªi mai vorbiþi de lege...
T-
Eram sãtul sã tot aud astfel de cîrteli, de proteste ºi de dezvinovãþiri fãrã de nici un rost.
De zeci de ori pe zi le aruncau unii altora - ºi de fiecare datã încheiau toþi discuþiile cu
încredinþarea cea de netãgãduit: sîntem nevinovaþi ºi ni se face o nedreptate strigãtoare la cer,
pentru care cineva, cîndva o sã plãteascã foarte scump.
- Numai sã aibã cui plãti - spunea cîte un deznãdãjduit, clãtinînd din cap, cu un zîmbet
amar spre ceilalþi.
- Eu am despre toatã starea noastrã o altã pãrere, - le ziceam eu dupã ce tãceau toþi.
Pãrerea mea este cã nici unul dintre noi nu sîntem chiar nevinovaþi. Fiecare sîntem aduºi aici
nu de cãtre oameni ci de cãtre Dumnezeu cu un scop limpede ºi pentru un motiv clar...
Noi zicem cã sîntem nevinovaþi, mereu nevinovaþi. Poate cã într-un fel este aºa. Poate cã
faþã de legile omeneºti care nu ne cunosc tainele inimii noastre, sîntem într-adevãr fãrã o
vinã, doveditã - dar care faþã de legile lui Dumnezeu, care ne ºtie gîndurile ºi faptele noastre
ascunse ale fiecãruia - sîntem oare noi tot aºa de nevinovaþi?
Ascultaþi o povestire, dupã care sã-mi spuneþi apoi dacã sînteþi tot aºa de nevinovaþi cum
ziceþi acum.
Era demult în Siria un tînãr numit Efrem, singurul fiu al unor pãrinþi bogaþi, dar
credincioºi. Acest tînãr era foarte rãsfãþat ºi întrecut, îngãduindu-ºi orice, fiindcã pãrinþii lui
aveau o mare slãbiciune pentru el.
Odatã fiind trimis de pãrinþi la niºte rudenii într-un oraº vecin, tînãrul trecu printr-o
pãdure. La marginea pãdurii era o cãsuþã, iar pe calea din pãdure pãºtea o vãcuþã singurã.
Cum tînãrul trecînd, vaca nu se dãdu la o parte ca sã-i facã loc, iar tînãrul Efrem furios
cã vaca nu ºtie cine este el ca sã se fereascã dinaintea lui, începu sã o loveascã puternic cu
bãþul pe care îl avea în mînã. Speriatã, vãcuþa o luã la fugã, dar tot pe cale înaintea lui.
Atunci el ºi mai furios începu sã fugãreascã vaca lovind-o tot mai sãlbatic, pînã cînd vãcuþa
ajungînd la o prãpastie, cãzu ºi muri acolo. Nimeni nu-l vãzuse cînd fãcuse isprava asta.
Seara a ajuns în oraºul în care mergea. S-a bucurat la rudeniile sale, iar dimineaþa a întors
înapoi spre casã.
Cînd ajunse prin pãdurea de ieri, îl întîlni un om foarte sãrac ºi necãjit, care îi zise:
- Tinere dragã, ieri am vãzut cã treceai pe aici - spune-mi te rog n-ai vãzut cumva o
vãcuþã pãscînd pe calea asta? Eu sînt un om tare sãrac, locuiesc în cãsuþa asta de la marginea
pãdurii ºi am cinci copilaºi. Nevasta mea a murit de curînd lãsîndu-mi copilaºii fãrã mamã.
Aveam numai o vãcuþã de la care ne hrãneam cu toþii cu lapte. Copilul cel mai mãriºor a
adormit ieri cînd o pãzea pe aici, iar cînd s-a trezit el, vãcuþa nu mai era. Spune-mi te rog,
ieri cînd ai trecut pe aici n-ai vãzut cumva ce s-a fãcut vãcuþa noastrã?
- Vezi-þi de drum momîrlane - zise tînãrul bogat ºi încrezut, supãrat de îndrãzneala
sãracului. Ce, eu sînt vãcarul tãu? Nu þi-e ruºine? Ce am eu cu vaca ta? Du-te ºi þi-o cautã
pe unde ºtii.
ªi plecã mai departe în drumul lui, fluierînd nepãsãtor.
T-
Dar abia ajuns acasã, pe cînd se lãuda la pãrinþii lui ce bine ºi-a petrecut pe unde a fost
- cînd dintr-o datã intrarã pe uºã doi jandarmi ºi-l întrebarã:
- Tinere, tu ai fost ieri în oraºul vecin?
- Da, am fost - rãspunse el tremurînd.
- ªi ai trecut printr-o pãdure?
- Da, am trecut!
- Atunci vii cu noi, eºti arestat! Acolo a fost gãsit un om omorît ºi jefuit, nu se ºtie de
cine deocamdatã. Cum tu ai fost vãzut trecînd pe acolo, înþelegi. Vii cu noi.
- Sînt nevinovat, sînt nevinovat - începu sã se vaiete tînãrul Efrem. Lãsaþi-mã în pace.
- Poate cã eºti nevinovat - încã nu se ºtie. Deocamdatã însã vii cu noi - ziserã oamenii
legii, aspru.
ªi tînãrul fu dus la închisoare unde urmã ancheta cu bãtãi ºi ameninþãri.
- Sînt nevinovat, sînt nevinovat - se apãra ziua plîngînd mereu Efrem în faþa oamenilor.
Iar noaptea tot aºa, aducîndu-ºi aminte de Dumnezeul pãrinþilor sãi striga:
Doamne Dumnezeule Drept ºi Milostiv, cum îngãdui Tu ca eu sã sufãr aici nevinovat? Ei
mã învinuiesc cã am ucis, dar Tu ºtii cã eu nu am ucis pe nimeni...
Într-o noapte cînd mereu strigase: sînt nevinovat, sînt nevinovat - avu un vis sau o
vedenie. I se pãru cã intrã la celula lui o fiinþã luminoasã ºi îi zise:
- Efrem, tu tot strigi mereu în faþa lui Dumnezeu ºi în faþa oamenilor cã eºti nevinovat,
nevinovat... Dar ºi de vãcuþa sãracului eºti tu nevinovat? Adu-þi aminte!
Atunci Efrem se trezi din nebunia lui ºi se aruncã la pãmînt plîngînd amar zicînd:
- O Dumnezeule Atotputernic ºi Mare, care le vezi pe toate ºi le judeci dupã dreptatea Ta,
Te rog iartã-mã! Da, nu voi mai spune cã sînt nevinovat, dar Te voi ruga neîncetat sã mã ierþi
pentru nebunia ºi pãcatul meu. Îndurã-Te ºi ai milã de mine. Dacã mã vei scãpa cu bine de
aici, voi despãgubi pe cel cãruia i-am fãcut rãu, iar eu mã voi preda Þie ºi-Þi voi sluji cu o
viaþã ascultãtoare cîte zile voi mai avea pe pãmînt. Pun legãmînt în clipa aceasta în faþa Ta,
cã aºa voi face...
Chiar în dimineaþa urmãtoare uºa se deschise ºi temnicerul intrînd la el îi zise:
- Ei tinere, ai avut noroc. Azi noapte a fost descoperit ºi prins ucigaºul adevãrat. Deci tu
eºti liber. Ia-þi bagajul ºi pleacã acasã.
- Domnule temnicer - zise Efrem plîngînd de bucurie, - ºtiu eu cine m-a eliberat pe mine.
Dumnezeu, care mi-a ascultat pocãinþa mea.
T-
Ajuns acasã, de data asta tînãrul povesti pãrinþilor lui totul, cu lacrimi de ruºine ºi
pocãinþã - precum ºi despre legãmîntul lui pus în faþa lui Dumnezeu.
- Acum tatã ºi mamã - zise el - vã rog sã mã ajutaþi ca sã-mi împlinesc legãmîntul ºi
fãgãduinþa pe care le-am promis Domnului, ca sã-i duc sãracului rãscumpãrarea pentru vãcuþa
ºi pentru durerea lui. Sã-mi daþi cele mai bune douã vaci cu lapte dintre vacile noastre ca sã
le duc copilaºilor sãracului ºi douã pungi de galbeni ca sã i le duc lui - fiindcã eu i-am fãcut
sã sufere atît de mult din cauza nebuniei mele.
T-
Ajuns la cãsuþa sãracului cu rãscumpãrarea sa, tînãrul Efrem i-a mãrturisit cu lacrimi
pãcatul sãu ºi i-a cerut iertare din toatã inima lui pentru paguba ºi durerea pe care i-a
produs-o.
Sãracul fericit ºi copiii lui mulþumiþi i-au dat toatã iertarea ºi mulþumirea lor.
Dupã aceea Efrem a trãit toatã viaþa lui în felul cum promisese lui Dumnezeu, ajungînd
sã fie numit pînã astãzi - sfîntul Efrem Sirul...
T-
Aºa ºi voi ziceþi mereu ca tînãrul Efrem - sînt nevinovat, sînt nevinovat... dar aduceþi-vã
aminte cãci fiecare vã ºtiþi trecutul - nu aveþi cumva pe conºtiinþã o vãcuþã a cuiva, vreo
nevastã a cuiva, vreo cãsuþã, vreo vinã, vreun pãcat ascuns, pe care nu vi-l ºtie nimeni dintre
oameni, dar vi le-a vãzut Dumnezeu.
Pentru astea aþi fost aduºi aici! Ca sã vã aduceþi aminte de astea, sã vã cãiþi ºi sã vã
pocãiþi de ele înaintea lui Dumnezeu, ca sã vi se ierte pãcatele, apoi sã puneþi legãmînt sã-L
slujiþi pe Dumnezeu pînã la moarte pentru ca prin Sîngele lui Hristos sã puteþi fi spãlaþi de
orice pãcat ºi împãcaþi cu Dumnezeu sã aveþi mîntuirea sufletului. Sã ºtiþi cã fãrã aceastã
cercetare lãuntricã ºi fãrã aceastã pocãinþã nu existã iertare pentru nimeni. Nu oamenii ne-au
adus aici - în zadar vã revoltaþi împotriva oamenilor. Ci Dumnezeu ne-a adus. În faþa
oamenilor ºi a legilor lor puteþi sã pãreþi nevinovaþi, dar în faþa lui Dumnezeu ºi a Legilor
Lui, nu vã înºelaþi spunînd: sîntem nevinovaþi...
T-
Dupã povestirea asta mulþi rãmaserã pe gînduri, iar unii cu ochii înlãcrimaþi recunoscurã:
- Adevãrat! - fiecare ne avem pe conºtiinþã cîte ceva, cîte o vãcuþã a noastrã, dar prea
puþin sîntem dispuºi sã privim înãuntrul nostru, la ale noastre - ci totdeauna vedem înafarã
ale altora ºi din cauza asta vedem mereu numai pãcatele altora ºi nu pe ale noastre. Dumnezeu
sã aibã milã de noi, de toþi ºi sã ne îndrepte...
T-
Eu, despre mine nici nu mã mai întrebam, nici nu mã mai miram. ªtiam bine pentru ce
sînt ºi ºtiam ºi mai bine cã zilele mele sînt numãrate, - nu numai afarã, ci cu mult mai mult
aici. Iatã, ieri am primit prima confirmare asupra acestui adevãr. Cu opt luni mai înainte mi
s-a spus cu numãr fix cîte zile voi sta într-un loc. ªi exact atîtea zile am stat: ieri pe ziua de
2 s-au împlinit 242 de zile. Acum începe un alt numãr de 2-4-2 în alt loc. Dimineaþã, cînd se
va deschide uºa asta voi vedea primul semn: numele locului unde le voi petrece...
T-
În sfîrºit trenul fluierã de cîteva ori scurt. Ne împinse înapoi, ne trase, ne izbi, apoi roþile
înþepenirã cu noi undeva frînate puternic.
Cabinele paznicilor se deschiserã:
- Gata pentru debarcare! - poruncirã aspru.
Cînd uºile se deschiserã ºi înãuntru nãvãli un aer rece - afarã se vedea bine de ziuã.
Primul lucru pe care l-am fãcut, fu sã arunc o privire spre faþada gãrii:
- Caransebeº!
Slãvit sã fie Numele Tãu Doamne Dumnezeul meu - rãsuflai eu liniºtit ºi cu ochii spre
cerul dimineþii. Iatã încã o datã semnul cã Tu eºti cu mine. De acum sînt liniºtit pentru alte
242 de zile, alte 8 luni. Pînã pe ziua de 2 iulie...
T-
Printre douã rînduri de gardieni - dupã cum coboram din duba-vagon, urcam în altã
dubã-camion, care cum se umplu, o luã din loc.
A oprit cu noi în curtea penitenciarului.
Se vede cã toate închisorile seamãnã bine una cu alta. De altfel atît pe asta de aici cît ºi
cea de la Oradea le-a nãscut aceeaºi mamã blestematã: Maria Tereza, împãrãteasa desfrînatã
a Austro-Ungariei de acum 2-3 sute de ani în urmã. În afarã de unele dintre cele mai urîte
fapte ºi povestiri, n-a mai rãmas dupã aceastã împãrãteasã decît aceasta ºi mai ales cîteva
vestite închisori.
ªi-a agonisit astfel pentru istorie ºi pentru veºnicie ºi ea un nume blestemat ºi de miile
de oameni închiºi ºi torturaþi aici - ºi de osînda Judecãþii lui Dumnezeu. Cred cã acolo în
fundul iadului unde va fi sufletul ei ºi ai acelora care au ajutat-o la asta - în fiecare zi se
adaugã deasupra lor alte blesteme ºi poveri - pe mãsurã ce deasupra pãmîntului se adãugã
suferinþa altor nevinovaþi chinuiþi în aceste lanþuri ºi ziduri pe care ei le-au fãcut. Acum se
va adãuga asupra lor ºi suferinþa noastrã, ca sã le roadã ca un vierme destul sufletul ºi sã le
ardã ca un foc destul conºtiinþa.
Sãrmani împãraþi ai pãmîntului, nefericiþi conducãtori ºi stãpîni ai noroadelor! Ce sorþ
nenorocos ºi nenorocit v-a cãzut vouã, în scurta voastrã trecere peste faþa acestui minunat ºi
înºelãtor pãmînt!
Ce noroc ºi ce nenorocire a fost pentru voi puterea ºi slãbiciunea tronurilor. Cît bine ºi
cît rãu a fost pentru voi slava atît de frumoasã ºi atît de urîtã pe care aþi avut-o. Cît bine aþi
fi putut face - dar cît rãu aþi fãcut semenilor voºtri. Ce urme luminoase aþi putea lãsa prin
lume, dar cît de murdare lãsaþi! Cîte lacrimi aþi putea ºterge dar cîte faceþi sã curgã din vina
voastrã! Pe cît de mulþi semeni supuºi ai voºtri, oameni ca voi, i-aþi putea ferici - dar pe cît
de mulþi îi nefericiþi! De ce binecuvîntãri aþi putea sã vã acoperiþi de la Dumnezeu ºi de la
oameni, - dar sub ce blestem vã îngropaþi...
O, dacã v-aþi gîndi la sicriu cînd vã urcaþi pe tronuri ºi la alungarea din faþa lui
Dumnezeu, cînd sînteþi primiþi cu aclamaþii de oameni. Atunci n-aþi afla cum trebuia sã fi trãit
numai cînd trebuie sã muriþi...
T-
În timp ce sîntem luaþi în primire de paza închisorii, mã uit spre cele trei rînduri de
ferestre ale închisorii, cu cele douã capete ale ei în aceeaºi formã de U, ca ºi la Gherla, ca ºi
la Oradea... La toate ferestrele zãbrelite sînt puse obloane groase de scînduri, închizînd de tot
lumina ºi aerul.
Sîntem duºi la etajul de sus, ca sã fim cît mai izolaþi. Acolo sus pe coridoare, în faþa
celulelor care ne aºteaptã pentru iernare, stãm iarãºi la rînd pe lîngã pereþi, pentru a ni se face
nelipsita, îngrozitoarea percheziþie.
De pe la colonie, fiecare mai aducea cu el cîte ceva pentru uºurarea acestei îngrozitoare
existenþe: o bucãþicã de tinichea cu care sã-ºi taie coaja de pîine pentru gura fãrã danturã, un
petic pentru haina zdrenþuitã, un ac, o aþã, o cutie sau o canã pentru oprirea mîncãrii cînd se
simte mai rãu... un brîu de cîrpe pentru ºalele bolnave...
- Aici nu-i voie sã aveþi nimic! Aruncaþi toate astea la o parte! - Înþeles?
- Ce-i cu oala asta? - îmi zise cel care îmi scotocea trãistuþa mea peticitã.
- Medicul mi-a permis s-o þin - am rãspuns eu respectuos, cu glas cît se poate de rugãtor
ca sã înþeleagã cã sînt bolnav ºi am nevoie de ea spre a-mi pãstra o parte de mîncare pentru
ceva mai tîrziu. Vã rog sã mi-o lãsaþi!
- Nu se poate! Arunc-o colo! ªi cu o privire ameninþãtoare la mine, izbi ulcica mea, între
celelalte ale celorlalþi.
- Domnule ºef, dar vreau sã raportez sã mi se aprobe ca s-o þin!
- N-ai cui sã raportezi! ªi gura!
Atunci mi-am dat ºi mai bine seama de marea tragedie a situaþiei noastre. Oricine îþi poate
face orice, fãrã sã mai ai cui raporta cã þi s-a fãcut o nedreptate chiar ºi faþã de aceastã lege
care mai existã faþã de noi... Parcã îi dau dreptate celui de asearã.
T-
Dar slavã veºnicã Þie Dumnezeul meu, care totuºi nu mã vei lãsa deplin în voia acestei
legi ºi în mîna acestor oameni ai ei. De atîtea ori am auzit spunîndu-mi-se pînã astãzi:
- Dacã ar fi dupã mine nu þi-aº mai da nimic sã mãnînci!
- Dacã ar fi dupã mine, nu te-aº scoate niciodatã de aici sã mai vezi soarele!...
- Dacã ar fi dupã mine, - aici te-aº lãsa sã crãpi banditule!
Slavã Þie Domnul ºi Dumnezeul nostru cã totuºi nu este dupã ei, dupã nici unul - ci dupã
Tine, care ai numãrat zilele chinului nostru ºi ai cîntãrit greutatea necazului pe care trebuie
sã-l îndurãm! Tu împreunã cu suferinþa asta ne vei da ºi puterea de care avem nevoie ca s-o
suportãm, pînã cînd se va împlini voia Ta ºi planul Tãu pentru care sîntem noi aduºi aici.
T-
În camera în care sîntem bãgaþi noi nu sînt paturi ci numai un prici lung dintr-un perete
în celãlalt. Peste scînduri sînt aºezate rogojini vechi, apoi saltele cu paie mãlãieþe de vremi
ºi de zãcere, numai pleavã ºi praf. Peste saltele pãturi vechi, subþiri ºi rupte.
Sîntem mulþi. Ne alegem ºeful de camerã, un fost ofiþer de miliþie, ajuns acum ºi el aici
cu noi.
Apoi ºeful nostru ne împarte fiecãruia locul de stat ºi de dormit pe prici, la rînd. Ne
revine cîte 34 de cm. atît ºi nu mult. Orice centimetru în plus, îl furi de la celãlalt. Ce bine
este de cei mai slãbuþi. Vai de cel mai dezvoltat. Dreptatea e dreptate ºi nu se admite o
mãsurã pentru unul ºi alta pentru altul. Ca la polonicul de mîncare. Sau ca la bucãþica de
turtoi: eºti mare, eºti mic - porþia e la fel.
- Dar cum o sã dormim aºa de înghesuiþi? Nici nu putem dormi decît pe-o parte ºi drepþi
ca o bucatã de lemn. Dar cînd ne vom întoarce de pe-o parte pe cealaltã? - se plîngeau cei mai
mulþi. La colonie ne avusesem fiecare patul sãu.
- Ne sculãm în picioare ºi ne întoarcem deodatã cu toþii - glumi cineva. Ca la instrucþie.
- Raporteazã cã n-avem loc toþi - îi ziserã unii ºefului.
- Ce sã raportezi? Cui sã raportezi? Nu ºtiau ei cã nu avem loc atîþia cînd ne-au bãgat
aici? Mai bine ne organizãm noi cum putem - cãci ºi aºa ei nu vor schimba nimic.
T-
Aºa am stat aici exact alte 242 de zile.
De douã ori pe zi absolut fãrã nici o excepþie ni s-a dat de mîncare la amiazã ºi seara în
aceste 242 de zile numai supã de arpacaº. La amiazã ceva mai gros ºi cîteodatã cu niºte bucãþi
de burtã de vacã, iar seara ceva mai subþire ºi gol. Adicã nu chiar gol pentru cã aproape
totdeauna aflam prin castron murdãrie de ºobolan, pietricele, paie, aþe, aºchii de lemn - ºi cîte
altele...
T-
Dar bunãtatea Domnului meu care nu mã pãrãsise nicãieri, mã însoþea ºi aici. Zilnic mã
bucuram de mîngîierile Lui de mereu noi dovezi ale purtãrii Sale de grijã, pînã în cele mai
mici lucruri. Ce fericit le vedeam ºi le deosebeam mereu acestea, pentru cã aici ºi cele mai
neînsemnate lucruri cãpãtau o valoare nespus de mare.
Situaþia în care ne aflam ne fãcea sã vedem ce mare preþ avea o crãpãturã printr-o
scîndurã aºezatã într-un anume loc din oblonul ferestrei, pe care sã poþi vedea o anumitã
porþiune din curtea închisorii sau din strada ºi parcul din faþa ei... ori pînã departe libertatea
spre munþii îndepãrtaþi. Apoi ce mare lucru este sã fii pus chiar în camera pe a cãrei fereastrã
sã poþi vedea tocmai porþiunea de stradã pe care se vine de la garã spre poarta închisorii, ºi
de la poartã pe cei ce vin înãuntru.
T-
Mai aveam încã ºi aici drepturile cu care venisem din colonie: o carte poºtalã pe lunã ºi
dreptul la un vorbitor cu pachet de 5 kg. alimente de acasã.
Am primit deci cartea poºtalã sã scriem acasã ºi ni s-au fixat zilele de vorbitor începînd
din ziua de 8 a lunii, cei cu litera A. Apoi pe ziua de 9 cei cu litera B. Pe 10 cei cu litera C,
aºa cã eu aveam pe ziua de 11, iar ceilalþi tot aºa mai departe, fiecare dupã alfabet. În fiecare
zi, cei cu litera respectivã, aveau dreptul sã se aºeze la crãpãtura fericitã, la oblonul ferestrei,
prin care se vedea porþiunea de parc, colþul ºi strada pe unde veneau ai lor spre poartã. Ce
fericiþi izbucneau cîte unii cînd recunoºteau de departe venind ai lor:
- Iatã pe soþia mea cu fetiþa...
- Iatã ºi pe fiul meu cu mama.
- Iatã ºi pe ai mei...
ªi fiecare tremura de nerãbdare ºi cu ochii plini de lacrimi aºtepta sã-ºi audã strigat pe
coridor numele pentru a fi scos pentru cele 5 minute de vorbitor în poartã. Pe lîngã cei de la
fereastrã se mai înghesuiau ºi alþii dintre cei mai apropiaþi ai lor. Unii sã-i vadã soþia, alþii
copiii, alþii pãrinþii prietenului lor.
T-
Cu cîtã bucurie am aºteptat primul vorbitor aici. Domnul Dumnezeul meu sã le
rãsplãteascã tuturor celor prin care mi-a fãcut El atîta bine. În cele 8 luni pe care le-am stat
ºi aici pentru Numele Lui ºi Cauza Sa.
Deºi nu-i lãsau la vorbitor pe toþi cei ce veneau la mine, eu fãrã sã ºtie ei îi vedeam pe
toþi cînd se întîlneau acolo în parc aducîndu-mi fiecare cîte ceva, în speranþa cã vor fi lãsaþi
sã vinã la mine ºi sã-mi dea.
În dimineaþa zilei mele de vorbitor, prin crãpãtura scîndurii din oblonul ferestrei de sus,
eu îi priveam cu ochii plini de lacrimi pe toþi sfãtuindu-se care sã vinã, iar apoi aºteptînd pe
cei ce veniserã, spre a afla veºti noi despre mine.
Vorbitorul - era aranjat într-o micã sãliþã de lîngã poartã. Douã garduri de sîrmã
despãrþeau pe ai noºtri de noi, iar printre aceste douã garduri se plimba sau stãtea între noi
gardianul care ne mãsura necruþãtor timpul, cuvintele ºi mai ales gesturile ºi privirile. Pentru
a nu ne spune nimic din ceea ce nu permitea legea lor neîndurãtoare cu noi. Cînd cele cinci
minute îngãduite trecuserã mai mult în tãcere ºi în lacrimi, ni se cîntãreau foarte precis cele
5 kg. de alimente aduse. Apoi totul se termina cu un vis scurt ºi dureros, ciuntit fãrã milã de
asprimea gardianului care ne împingea afarã ori pe unul ori pe celãlalt. Ei cu ochii plini de
lacrimi ieºeau cu coºurile aproape pline ducînd înapoi alimentele pe care nu li se îngãduise
sã ni le dea. Peste 5 kg. nu li se îngãduia sã ne dea nimic în plus. Nici mãcar un mãr sau o
ceapã.
O, ce necruþãtor poate fi omul care are o putere faþã de semenul sãu care nu o are. ªi cel
care are o cheie, faþã de cel care ajunge sub ea.
Dar rînduite sînt de cãtre cea mai apropiatã de noi ºi mai scumpã grijã iubitoare, absolut
toate-toate cele cîte trebuie sã ni se întîmple nouã, clipã de clipã ºi loc de loc. Eu vãd cu tot
mai multã uimire ºi recunoºtinþã acest fericit adevãr în toate zilele. Nimic din tot ceea ce ni
se întîmplã nu este la întîmplare, ci totul este atît de înþelept ºi iubitor orînduit sã fie aºa cum
este, încît de fiecare datã cînd vãd cu cîtã nemãrginitã iubire sînt ocrotit de Domnul ºi
Dumnezeul meu - nu ºtiu cum sã mai laud Numele Lui Scump.
Din aceste simþãminte pline de recunoºtinþã s-au prefãcut în mintea ºi inima mea, de-a
lungul anilor trãiþi ºi tîrîþi prin lumina ºi prin întunericul acestor ziduri cîntãrile mele
nemuritoare. Binefacerile Domnului meu faþã de mine întîlnindu-se undeva foarte sus cu
recunoºtinþa mea faþã de El, se prefãceau totdeauna în lacrimi ºi în cîntec de foc ºi de
aur, - adunîndu-se ºi înmulþindu-se necontenit. Ciobul de sticlã, uns cu scuipat ºi dat cu
sãpun apoi prãfuit cu puþinul var rãzuit de pe perete, strîngea rînd pe rînd ºi strofã cu
strofã aceste flãcãri ºi carate, acolo de unde nu se mai pierdeau. Apoi timpul ºi munca de
nopþi ºi ani le-a înflãcãrat ºi ºlefuit pînã ce au ajuns aºa cum s-au revãrsat în lume ºi în
nemurire.
T-
În jurul meu sînt de data asta suflete cu care vorbesc despre viaþa sau moartea veºnicã.
Mã bucur cu cei care ascultã cu plãcere - ºi mã întristez de necredinþa celor pe care nici
necazul acesta, ultimul mijloc folosit de Dumnezeu spre a-i întoarce, - nu-i face mai buni ci-i
face mai rãi.
În jurul meu simt însã nu numai pe Domnul care mã apãrã, ci ºi pe duhul rãu care mã
ameninþã necurmat.
Un simþãmînt puternic - aproape fizic - am avut încã din prima zi a acestor încercãri prin
care umblu acum, cã dacã Prezenþa Domnului este neîncetat cu mine din clipa cînd I-am vãzut
Semnul Sãu ºi pînã azi - apoi ºi prezenþa vrãjmaºului satana este nelipsitã în urma mea pas
cu pas. Cîteodatã parcã pleacã pe un timp ºi se depãrteazã, dar nu peste mult îl simt din nou
apropiindu-se ºi cãutînd cum sã-mi facã numai rãu.
În orice loc nou ajung m-am obiºnuit sã mã uit atent în jurul meu la cei ce sînt lîngã mine,
cercetînd faþã cu faþã ºi ochi cu ochi, spre a-l descoperi pe acela în care se va bãga ori s-a
bãgat duhul vrãjmaº, spre a mi-l face potrivnic ºi rãufãcãtor. În privinþa asta, de-a lungul
anilor ajunsesem sã-l cunosc atît de bine pe duhul vrãjmaº care mã urmãreºte încît din prima
clipã îl descopeream pe acela unul în care se va întrupa. ªi chiar niciodatã nu m-am înºelat.
Dacã vegheam cu grijã sã mã pãzesc de acela unul peste care vãzusem de la început
semnul cunoscut al vrãjmaºului meu - pentru cã ºi el avea un semn, - Domnul mã pãzea de
multe curse ºi primejdii puse la cale de el.
T-
Aici era la fel. Presimþeam, simþeam, vedeam chiar cum potrivnicul stãtea în faþa mea
ameninþîndu-mã, ca sã tac ºi sã nu spun nimic acestor oameni despre pãcatul ºi despre
mîntuirea lor. Dar cum sã nu vorbesc eu bieþilor oameni despre Hristos, cînd tocmai pentru
aceasta am fost adus aici?
Dupã ce mi s-a împotrivit pe faþã în mijlocul acelor cãrora le vorbeam, vrãjmaºul duh a
fãcut pe vrãjmaºul om prin care lucra, ca sã se cearã la raportul Comandantului, spre a mã
reclama cã fac propagandã religioasã nepermisã printre deþinuþi.
Vãzusem de cîtva timp gîndul lui rãu din ochii sãi ºi mã rugam Domnului sã-l împiedice
în tot rãul ce mi-l pregãteºte. Simþeam cã Domnul îmi asculta rugãciunea ºi aºteptam acum
cu adîncã încredinþare ºi liniºte, ca sã vãd cum Domnul va lucra pentru mine în desfãºurarea
acestei lupte de duhuri... O, ºi slãvit sã fie Domnul meu Cel Puternic, cã a lucrat.
Bietul vrãjmaº om, mînat de vrãjmaºul duh, a ieºit la raportul ofiþerului de serviciu în
timpul numãrului dintr-o dimineaþã, cerînd sã fie dus la raportul Comandantului închisorii.
- Ce vrei sã raportezi Comandantului?
- Am ceva confidenþial!
- Despre ce anume?
- Problema de aici din camerã.
(În astfel de cazuri, ofiþerul de serviciu trebuia sã-l scoatã pe cel ce se cerea la raportul
Comandantului ºi sã-l prezinte la Comandant. De obicei cei care se cereau la acest raport
cãutau sã-ºi uºureze starea lor ºi chiar sã intre în serviciul ascuns, în speranþa unei uºurãri
a situaþiei lor sau chiar a eliberãrii, prin vînzarea ºi pîrîrea celorlalþi. Acei care fãceau
astfel de încercãri, erau priviþi cu urã ºi dispreþ de cãtre toþi ceilalþi, dupã cum ºi meritau.
Dar chiar ºi unii dintre personalul închisorii îi urau, fiindcã în zelul lor slugarnic aceºti
turnãtori primejdioºi, îi pîrau ºi pe gardieni, pîrîndu-i la Comandant ori de cîte ori li se
pãrea lor cã au arãtat vreo bunãvoinþã faþã de vreun deþinut).
T-
Aºa se întîmplã ºi de data aceasta. Ofiþerul de serviciu îl înfruntã în faþa tuturor:
- Nu þi-e ruºine mã? Popã eºti tu sau... (ªi spuse un cuvînt urît). Pe care dintre aceºtia
vrei sã-l pîrãºti banditule? Nu mai este nici un raport pînã peste douã sãptãmîni. Comandantul
este în concediu.
ªi trînti uºa.
Toþi pricepurã cã voise sã mã pîrascã pe mine, fiindcã vãzuserã de cîteva zile ura cu care
mã înfruntase ºi mã ameninþase de repetate ori. Mai reuºise sã-ºi facã un tovarãº împotriva
mea la fel de rãu ºi el, dintr-un biet suflet neºtiutor, cel mai nenorocit dintre toþi, nu numai
sufleteºte ci ºi trupeºte, cu o faþã sucitã ºi cu un trup schilodit.
O lunã întreagã am avut multe de pãtimit din partea acestor doi. Nu puteam vorbi cu
nimeni nici chiar în ºoaptã, cã imediat erau acolo ºi începeau sã insulte, sã rãstãlmãceascã ºi
sã ameninþe...
Cînd mi-a venit pachetul cu mîncare însã, Domnul mi-a dat ocazia sã le rãspund
creºtineºte - le-am dat ºi lor o mare parte din el, fiindcã lor nu le venise nimeni. Asta însã tot
nu i-a fãcut cu nimic mai buni. Îndatã ce s-a ivit prilejul ei tot rãu s-au purtat. Pînã ce
Domnul ne-a despãrþit într-o zi, pe totdeauna.
T-
Dintre toate necazurile la care eºti supus într-o închisoare, suferinþa cea mai grea pe care
o ai de suportat este aceea care îþi vine din partea celor cu care eºti pus sã stai împreunã ºi
care sînt permanent lîngã tine zi ºi noapte.
Cei care ne chinuiau la anchetã sau la muncã sau de pe salã, erau cu noi un timp mai scurt
ori ceva mai lung, dupã aceea eram despãrþiþi ori noi de ei, ori ei de noi. Oricît de rãi
fuseserã, dupã ce rãmîneai numai între cei cu care sufeream la fel, ne mai mîngîiam unii pe
alþii - ºi starea devenea mai uºoarã. Gãseam mîngîiere, compãtimire ºi chiar dragoste frãþeascã
unii la alþii, iar asta ne întãrea inima ºi ne uºura chinul tuturor.
Dar cînd satana ne asuprea prin chiar unii dintre ai noºtri - atunci era nespus de greu.
Fiindcã ochiul necruþãtor ºi urechea iscoditoare a vrãjmaºului erau chiar aici ºi permanent
prezente ºi ameninþãtoare. Cu cîtã teamã ºi grijã trebuia sã fii în orice clipã, pentru cã
vrãjmaºul n-avea nici somn ºi nici ruºine - ci numai urã. Urã de fiarã turbatã, închisã cu tine
împreunã în aceeaºi cuºcã îngrozitoare. Urã de moarte, urã nimicitoare ºi în stare de orice
împotriva ta.
Dar cum am spus: cînd am simþit cã-mi este cu neputinþã sã mai suport starea asta, m-am
rugat îndurerat Domnului ca sã-i punã capãt. ªi curînd camera noastrã s-a desfiinþat, noi am
fost împrãºtiaþi printre alþii. ªi nu ne-am mai vãzut împreunã niciodatã, pînã în ziua cînd vom
sta în faþa Judecãþii lui Hristos.
T-
Aºa se întîmplã întotdeauna, cînd ajung în vreo situaþie devenitã cu neputinþã de suportat.
Ceva schimbã totul în altfel, uºurînd crucea, depãrtînd primejdia, împrãºtiind vrãjmaºii.
ªtiind bine cã vine ºi aceasta, mã strãduiesc de fiecare datã ca atîta vreme cît dureazã o
situaþie, eu sã-mi fac toatã datoria pe care mi-o aratã Duhul ºi Cuvîntul Domnului - spre a nu
rãmîne vinovat de un lucru sau cuvînt pe care trebuia sã-l spun sau sã-l fac cuiva ºi nu l-am
fãcut sau spus, aºa cum eram dator.
T-
O, ce învãþãminte însemnate am tras eu din toate aceste întîmplãri ºi ispite prin care am
trecut, ca sã mã rog ºi sã veghez spre a nu pãcãtui cu nimic, nici împotriva Cuvîntului Sfînt
pe care sînt dator sã-L împlinesc întocmai - ºi nici a semenilor mei, chiar vrãjmaºi fiind. Spre
a nu-i îndepãrta de mîntuire prin vreun cuvînt sau gest nepotrivit sau necreºtinesc al meu,
împotriva celui ce mã prigoneºte. Ca nu cumva la despãrþirea de acela, eu sã rãmîn cu vreo
povarã pe inimã sau cu vreo vinã pentru pierzarea lui, înaintea lui Dumnezeu. Veghez mereu
sã nu uit cã totul este doar o ispitã trecãtoare ºi nu cumva sã izbucnesc apãrîndu-mã, sã
lovesc în vrãjmaºul-om, cînd vinovatul adevãrat este vrãjmaºul-duh. Omul este numai
n eferi ci t a uneal tã nouã, pri n care mã l oveºt e s a t a n a , vi novat ul m eu vrãj m aº v ech i
binecunoscut.
Dar spre ruºinea mea recunosc cã nu totdeauna am reuºit sã biruiesc aceste ispite. De
multe ori am fost biruit pentru moment eu. Atunci îndatã mã trezeam cã am fost ca un cîine
lovit care vedea numai bãþul - ºi nu pe cel care îl lovea cu el.
Sãrisem sã muºc ºi eu bãþul - cînd adevãratul vrãjmaº era cel ce mã lovea cu acest bãþ
nenorocit.
Dupã acest fel de muºcãturi cu care mã apãrasem ºi eu, niciodatã n-am fost fericit, chiar
dacã apãrarea mea era dreaptã ºi cinstitã. Aceastã apãrare care l-a umilit ºi l-a rãnit pe
vrãjmaºul meu om, fãcîndu-l poate ºi mai rãu de cum fusese, m-a zdrobit în realitate pe mine,
fiindcã dupã aceea nu mi-am putut ierta niciodatã cã n-am putut sã tac ºi n-am putut sã sufãr,
ci m-am apãrat. Domnul meu Isus n-a fãcut aºa cînd El era batjocorit ºi asuprit, deºi era total
nevinovat, nu ca mine... Era destulã nenorocire pentru vrãjmaºul meu om cã era stãpînit de
duhul cel rãu care îl duce la osînda veºnicã, nu trebuia sã-l mai aþîþ ºi eu împingîndu-l ºi mai
adînc în focul lui.
Sufeream cumplit pentru asta de fiecare datã cînd fãceam aceastã greºealã ºi mã rugam
fierbinte Domnului meu Isus Hristos sã mã ierte ºi sã nu mã lase sã mai cad niciodatã, oricît
de greu aº fi încercat de lovituri.
T-
Ce minunate au fost totuºi cele mai multe din zilele pe care le-am petrecut ºi aici, fiindcã
printre cei cu care sufeream alãturi am cunoscut multe suflete mai scumpe ca aurul curat ºi
mai frumoase ca trandafirii albi.
Au fost ºi aici predãri ºi legãminte atît de frumoase ºi neuitate, printre care cel al fratelui
Nicolae, un cunoscut avocat fost multã vreme primarul unuia dintre cele mai mari oraºe ale
þãrii. În timpul cît el conducea oraºul s-a construit acolo uriaºa catedralã din centrul acelui
oraº. Poate cea mai mare ºi mai frumoasã din toatã þara.
Era spre sfîrºitul lui martie 1954, cînd el a vrut sã facã acest frumos legãmînt al lui cu
Dumnezeu, cum fãcuse aproape cu un an în urmã Cristian. Ne gãseam tocmai la plimbarea
în curte. De cîteva zile la aceste plimbãri mergeam numai cu el spre a putea vorbi fãrã ochii
ºi urechile iscoditoare ale celor ce ne pîndeau. Presimþeam cã ne vom despãrþi, iar el nu voia
sã mai amîne predarea ºi legãmîntul sãu cu Domnul.
- Vãd cã a sosit clipa sã te hotãrãºti pentru Domnul - i-am zis. Vrei sã faci acum acest
lucru chiar aici, înainte de a ne sui în camerã?
- Da! - a rãspuns el cu ochii plini de lacrimi. Am aºteptat acest moment ºi vreau sã pun
acum legãmîntul meu.
Ningea cu fulgi mari ºi liniºtiþi peste noi în curtea închisorii cînd el rostea miºcat ºi fericit
cuvintele rugãciunii lui de predare Domnului. Gardianul de serviciu fluierase sfîrºitul
plimbãrii iar cei din capul coloanei suiau scãrile spre celule, - dar noi încã stam amîndoi în
rugãciune în curte, cu obrajii ºiroind de lacrimi ºi cu capetele goale înflorite cu fulgi mari ºi
albi de nea.
Pînã cînd paznicii de pe ziduri, alarmaþi de rãmînerea noastrã singuri în mijlocul curþii
începurã sã strige ºi sã fluiere la noi.
Nouã însã nu ne mai pãsa de nimic. Eram atît de fericiþi amîndoi încît nici un rãu nu ne
mai putea ameninþa. În ceasul acela fratele Nicolae construise în sufletul sãu pentru Hristos
cea mai minunatã catedralã din lume.
Peste cîteva zile într-adevãr ne-am despãrþit. Lui i s-a dat drumul acasã, eu am mai rãmas.
Încã nu era 2 iulie...
T-
Odatã cu venirea primãverii situaþia noastrã se înrãutãþi. Începînd cu luna mai ni s-au
suspendat vorbitorul ºi pachetele, iar mîncarea deveni ºi mai slabã ºi mai puþinã. Mãsurile se
înãspreau de la o zi la alta, iar percheziþiile erau nemilos de crude pe salã, de cîte douã chiar
trei ori pe sãptãmînã. Dupã scãrmãnarea ºi cãlcarea lucrurilor din bagaje pe salã, gardienii
intrau prin celule dînd totul cu josul în sus. Pãturile, rogojinile, saltelele, scîndurile toate ne
erau aruncate ºi rãsucite unele peste altele. Paiele din saltele ºi perne scoase, totul era rãvãºit
ºi pustiit ca dupã un bombardament, ca nu ºtiu dupã ce grozãvie... ªi doar nu mai aveau ce
sã gãseascã, dupã atîtea zeci ori sute de percheziþii ale aceloraºi oameni, stînd mereu
nemiºcaþi în aceleaºi locuri.
Dupã ce gardianul trecea ºi totul era scîlciat în felul acesta, în camerã era aºa un praf încît
abia se mai vedea becul aprins. Noi eram împinºi de pe salã cu toate boarfele noastre grãmadã
în braþe - înãuntru în celulã, iar uºa cãdea trîntitã ca o lespede înãbuºitoare peste noi.
În acest praf îngrozitor ºi negru, ne suiam unii peste alþii, cãzînd peste saltele ºi scînduri,
orbiþi ºi înecaþi de praf, spre a ne pune totul iarãºi în vreo rînduialã... Fereastra acoperitã nu
lãsa sã vinã nici un strop de aer. Uºa ferecatã la fel. Trebuiau sã treacã ceasuri întregi pînã
sã se aºeze praful gros de un deget pe noi, pe pãturi, pe jos... ºi pînã sã ne putem aºeza iarãºi
cum am fost fiecare gîfîind, uzi de sudoare ºi murdari de praful devenit noroi pe ochi, pe
gurile, pe cãmãºile noastre. Stam cu toþii cu ºtergare ºi batiste la gurã ºi la nas. Ceasuri
întregi tuºeam ºi ne zvîrcoleam de moarte, scuipînd noroi pe gurã sau pe nas sau prin ochi.
Ne miram cum nu murim acolo. O, cît adevãr este în vorba: - Sã nu dea Dumnezeu omului
cît poate rãbda!
T-
Dupã un alt ºir de minuni petrecute acolo, veni în sfîrºit luna iunie, cu niºte miºcãri ºi
eliberãri la început mai mici, de cîte 2-3, - apoi cu o eliberare masivã a jumãtate dintre noi.
Cei rãmaºi am fost strînºi în douã celule mari, aºteptînd alt val de eliberãri.
Dupã mijlocul lunii iunie, la douã sãptãmîni dupã plecarea marelui lot eliberat, apãru
iarãºi într-o zi în camerã ofiþerul de serviciu cu o nouã listã în mînã. Se fãcu o tãcere plinã
de înfiorarea aºteptãrii unei noi minuni.
- Care îþi auzi numele, ieºi pe salã cu tot bagajul!
Printre cele doar zece nume citite de data asta, era ºi numele meu. M-am mirat mult,
întrucît nu mã aºteptam decît peste douã sãptãmîni, pe ziua de 2 iulie, cînd se împlinesc cele
2-4-2 zile ori luni...
Am ieºit pe salã cu tot bagajul aliniindu-mã lîngã cei doi prieteni aleºi ai mei, Vlad ºi
Ioniþã, cu care mã înþelesesem bine asupra tuturor aºteptãrilor ºi înºtiinþãrilor noastre.
Am fost duºi încã în aceeaºi zi la o camerã de eliberare, apoi de acolo la magazie pentru
a ne primi restul bagajului precum ºi lucrurile oprite la intrarea aici, pe care nu aveam voie
sã le avem asupra noastrã: ceasuri, stilouri, foarfece, bani, cuþitaºe ºi altele. Toate acestea se
eliberau omului numai în ceasul plecãrii. Ce emoþie aveam fiecare sã ne vedem dupã ani ºi
ani lucrurile care ne fuseserã luate în clipa arestãrii. Aproape cã ni le ºi uitasem de tot de cînd
nu le mai vãzusem.
T-
Ne-am primit deci cu toþii toate actele, lucrurile ºi bagajele, semn cã încã azi vom fi
eliberaþi sau duºi de aici. Am fost duºi din nou în camerã unde ne aºteptau celelalte bagaje.
Unii aveau chiar prea multe aceste bagaje.
De-a lungul multor ani petrecuþi prin colonii sau pe la ºantiere de muncã, se adunaserã
- iar omul tot strînge pînã în clipa morþii lui tot felul de poveri, totdeauna grijuliu sã nu ducã
cumva lipsã pentru viaþã, cãci pentru moarte nici nu se gîndea cã-i trebuie ceva. ªi astfel
bietul om îºi tot adaugã alte poveri sub care gîfîie tot mai din greu cãrîndu-le ºi încãrcîndu-se
cu alte griji, cãci bogãþia, fie de aur, fie de zdrenþe, este totdeauna numai grijã ºi greutate...
Strînge omul ca furnica, - la moarte nu ia nimica...
Ce bine este de acei care au de cãrat numai un bagaj mic. Ei merg atît de uºor ºi de fãrã
chinurile temerii cã li se furã ori cã li se ia. Ori de amara durere cã li s-a luat.
Cînd ne-am desfãcut cele douã bagaje ca sã le facem unul, abia atunci vedeai ce poate sã
strîngã un biet om în lumea asta, chiar ºi de pe acolo unde nu-i nimica. O mulþime de
sãculeþe, de trãistuþe, de legãturi fiecare conþinînd aþe, nasturi, petice de felurite mãrimi ºi
culori, cãpeþele de sãpun, lopãþele din lemn cu care mîncam cînd nu ni se dau linguri...
ªi de fiecare comoarã de asta, bietul om nu se îndura sã se despartã ºi s-o arunce. O cãra
dupã el ani de zile, pînã cînd venea cîte o percheziþie mare ºi i le smulgea din mîini
aruncîndu-le pe foc. Iar dupã aceea, omul iarãºi începea sã strîngã altele, pînã la ultima...
Cam aºa va fi odatã ºi cu toate bagajele lumii pe care ºi le tot strîng bieþii oameni de prin
toate locurile astea deºarte ºi trecãtoare pe unde peregrinãm acum cu toþii, ca niºte bieþi
deþinuþi ce nu putem fi siguri de nimic din tot ce cãrãm cu noi. Sigure ne sînt numai poverile,
durerile ºi temerile sub care gemem tîrîndu-ne zdrenþele ºi nimicurile lumii acesteia de care
în orice clipã fiecare dintre noi putem sã fim despuiaþi ºi lipsiþi. Fie luîndu-ni-se ele de la noi,
fie noi de la ele.
T-
Era 21 iunie, în plinã varã. Era o cãldurã în camerã ca într-un cuptor. Camera micã,
fereastra oblonitã strîns, noi mulþi, iar bagajele ocupau mai mult de jumãtate din locul puþin
de miºcare. Stãteam îmbrãcaþi gros, gata de ieºire în orice clipã s-ar deschide uºa. Vreo cinci
dintre noi mai grãbiþi se înghesuirã la uºã ºi stãteau în picioare cu bagajul lîngã ei, gata sã
iasã primii...
- Noi nici nu luãm masa, - ziserã vreo doi - mîncãm în oraº cînd ieºim. Ne-am scîrbit de
atîta arpacaº. Ne ajunge ºi pentru viaþa veºnicã cît am înghiþit aici!
T-
Dar sosi ºi trecu masa, fãrã sã ne scoatã nimeni.
- Cum sã nu ne dea drumul cînd avem toate lucrurile ºi bagajele asupra noastrã? - se
mirau cînd unii cînd alþii. Nu-i voie sã ne þinã peste noapte aici aºa. Avem la noi cuþite,
foarfece, bani...
- Aºa ar fi normal. Dar atunci de ce ne þin?
- Nu ºtiu.
Trecu ºi masa de searã ºi tot nimic.
În curte sunã numãrul ºi închiderea. Noul ofiþer de serviciu care ne luã în primire,
vãzîndu-ne aºa îl întrebã pe celãlalt:
- Dar cu ãºtia ce-i aici cu tot bagajul acesta asupra lor?
- Nu ºtiu. Am primit ordin sã-i pregãtesc de plecare. Mi s-a spus sã-i pun aici gata, iar
cînd am întrebat ce sã mai fac cu ei, mi s-a spus sã aºtepte aici gata. ªi gata aºteaptã de atunci
dinainte de masã, fãrã sã mi se mai spunã nimic. Aºa þi-i predau.
ªi trîntirã uºa.
A trecut cum a trecut ºi noaptea asta. Dimineaþa luarãm aºteptarea de la început... Cei de
ieri se aºezarã din nou îmbrãcaþi ºi cu bagajul lîngã ei în picioare la uºã.
Dar trecu toatã ziua ºi aceasta, fãrã sã se întîmple nimic cu noi.
- Frate Ionicã, pãrinte Vlad - zisei eu - noi sã ne aºezãm liniºtit pe stat. De aici nu plecãm
pînã pe ziua de 2 iulie. Veþi vedea.
T-
Cu noi mai aveam pe unul de la care am învãþat ºi mai bine cît de necesar este ca noi sã
ne însuºim neîncetat tot mai mult cunoaºterea Cuvîntului lui Dumnezeu. Cã trebuie nu numai
sã citim Evanghelia ci s-o repetãm mereu pînã ce o vom învãþa pe de rost, ca pe o poezie,
verset cu verset, capitol cu capitol ºi carte cu carte. Cît mai mult ºi cît mai corect, pînã cînd
acest Cuvînt Sfînt va trece din carte în cap ºi din litera ei în duhul nostru, în aºa fel încît
chiar dacã ne-ar lua cartea, sã nu ne mai poatã lua Cuvîntul decît odatã cu capul.
Omul acesta avusese mai demult la el Evanghelia dupã Ioan. Cum percheziþiile erau dese
ºi foarte aspre, omul se aºtepta ca pînã la urmã sã i-o afle. S-a strãduit zi ºi noapte ºi în cîtva
timp a învãþat toatã Evanghelia ca pe o poezie, repetînd-o mereu pînã i s-a fixat în cap pentru
totdeauna.
Într-adevãr i-au aflat-o, fiindcã s-a cãutat cusãturã cu cusãturã fiecare hainã ºi cãmaºã ºi
încãlþãminte, pentru cã cineva denunþase la direcþiune cã unul are Evanghelia. În cazurile cînd
erau astfel de denunþuri eram percheziþionaþi atît de amãnunþit încît era cu neputinþã sã scape
nimic. Eram dezbrãcaþi în pielea goalã, cãutaþi în gurã ºi în locuri unde nici nu pot spune.
I-au luat Evanghelia, ºi a fãcut pentru asta zece zile de carcerã. Dar din cap nu i-a mai
putut-o lua nimeni.
Acum stãtea întins pe pat, iar cînd noi îi ziceam, mai ales duminica, ori seara:
- Te rugãm, mai spune-ne Evanghelia dupã Ioan, - el închidea ochii ºi începea miºcat ºi
fãrã greº, fãcîndu-ºi semnul Crucii:
- În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh, amin. Evanghelia dupã Ioan. La
început era Cuvîntul ºi Cuvîntul era cu Dumnezeu ºi Cuvîntul era Dumnezeu. El era la
început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost fãcute prin El ºi nimic din ce a fost fãcut nu a
fost fãcut fãrã El...
ªi dacã nimeni nu ne deranja în timpul acela - el cu ochii închiºi ºi cu sufletul înfiorat,

ne spunea toatã Evanghelia frumos, curgãtor, miºcat - pînã la ultimul capitol ºi verset. Cînd
se sfîrºea - eram cu toþii într-o stare atît de cereascã...
T-
Mi-am fãcut atunci - ºi de atunci pînã astãzi atît de multe mustrãri mie ºi altora, cã n-am
reuºit nici eu ºi nici alþii sã facem acest lucru. De ce n-am învãþat ºi eu astfel pe dinafarã
mãcar o Evanghelie întreagã? De ce nu ºtiu nici acum pe de rost mãcar o Carte din Noul
Testament ºi din Psalmi? M-am bizuit cã am Cuvîntul lui Dumnezeu în buzunarul meu sau
pe masa mea dar nu m-am ostenit cu toatã stãruinþa sã-l am cît mai mult în capul meu, în
memoria mea. ªi iatã au venit zile cînd a fost luatã ºi Biblia de la mine ºi eu de la ea.
E adevãrat cã reþinem în minte zeci de versete, de ici de colo. Dar fãrã nici un greº ºi mai
multe la rînd - puþine locuri le ºtiam. Acum, iatã aici omul acesta cunoaºte fãrã greº ºi poate
sã recite cuvînt cu cuvînt ºi verset cu verset o Evanghelie întreagã.
Dupã ce voi ieºi de aici - promiteam eu în timp ce ascultam la el - am sã caut sã-mi
întipãresc în minte cît mai multe pãrþi din Cuvîntul Domnului. ªi voi îndemna pe toþi cei care
vor vrea sã mã asculte, mai ales pe tineri, sã facã la fel. Pentru cã nici unii dintre noi nu
putem sã ºtim ce vremuri pot sã mai vinã peste noi. Cuvîntul lui Dumnezeu ne poate fi luat
de oriunde ºi de cãtre oricine, în vreo vreme de prigoanã, dar din cap nu ne poate fi luat decît
odatã legat. Cînd ne va fi luat capul însã, atunci nu vom mai avea nevoie nici de el. Dar pînã
atunci, da!
Iatã deci încã o învãþãturã de cel mai mare folos: strãduiþi-vã din toate puterile, voi fiii
ºi fraþii mei sã vã strîngeþi în capul vostru ºi în inima voastrã bogãþia necesarã ºi nepieritoare
a Cuvîntului lui Dumnezeu. Învãþaþi pe de rost Evangheliile, Epistolele, Psalmii, - tot cît
puteþi mai mult ºi mai bine din Biblie. Repetaþi ºi reþineþi astfel totul pînã vã veþi umple de
Cuvîntul lui Dumnezeu ca fundul mãrii de apele ce îl acopãr. Aceasta nu numai cã este o
comoarã nebãnuitã pe care nimeni nu va mai putea sã v-o ia, ci înþelepciunea din Cuvîntul
Sfînt vã va lumina ºi vã va ascuþi mintea voastrã ºi în toate celelalte probleme ale vieþii
voastre.
T-
Într-adevãr, aºa s-a întîmplat pînã la urmã întocmai dupã cum fusese înºtiinþarea
Domnului. Am stat aici în camera asta de eliberare cu tot bagajul nostru ºi cu toate lucrurile
date asupra noastrã încã 11 zile, înghesuiþi ºi gata în orice clipã de drum. N-am fost scoºi
pînã în ziua de 2 iulie.
Cîte rapoarte au fãcut unii la toþi ºefii de secþie, la ofiþerii de serviciu, la Comandant - cã
nu mai putem... Cîte întrebãri: ce este cu noi, de ce sîntem þinuþi aºa?... Cîte rugãminþi ºi
cereri ca sã fim schimbaþi, sã fim mutaþi, sã fim împãrþiþi... Toate însã fãrã nici o urmare! Se
uitau la noi, ridicau din umeri, dãdeau din cap a mirare sau promiteau. Dar nimeni nu fãcea
nimic. Era ceva cu totul neobiºnuit - dar nimeni n-a schimbat nimic 11 zile.
Pînã în ziua de 2 iulie.
O, Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor, într-adevãr, cine este ca Tine Doamne - ºi cine
poate trece peste hotãrîrile Tale? Cînd Tu ai spus un lucru, acela aºa rãmîne ºi nimeni nu-l
poate nici schimba nici opri. Din cele pe care Tu Te înduri sã ni le arãþi, trebuie sã ne
încredinþãm pe totdeauna cã aºa eºti Tu în toate, chiar dacã nu toate este nevoie sã ni le arãþi
ºi sã ni le explici nouã aºa cum ne-ai arãtat ºi cum ne-ai explicat atît de limpede acestea care
se întîmplau acum cu noi...
T-
În dimineaþa de 2 iulie, îndatã dupã deschidere, ofiþerul de serviciu a venit ºi ne-a luat pe
rînd unul cîte unul ºi ne-a dus în camera sa de jos. Acolo era un civil strãin, care ne-a
fotografiat din faþã ºi din profil. Apoi ne-a pus sã semnãm de luare la cunoºtinþã cã vom fi
duºi cu domiciliu obligatoriu în Bãrãgan. Acolo ne vom stabili în comunele unde sîntem
repartizaþi fiecare ºi ne vom cãuta de muncã pe o razã de 12 km unde se va gãsi loc potrivit
pentru noi. Vom sta acolo pînã va expira termenul pentru care sîntem duºi.
Aceste termen - zicea el - va putea fi scurtat sau prelungit, depinde de purtarea voastrã
acolo.
- Tu - mi-a zis mie - vei fi dus în comuna Dropia, dintre Ciulniþa ºi Cãlãraºi, în Ialomiþa.
Acolo te vei duce la miliþie unde este un ofiþer la care te vei prezenta. El vã va supraveghea
ºi vã va spune tot ce aveþi de fãcut. Acum vã va însoþi cîte un gardian pe doi pînã ce vã va
preda la miliþia unde sînteþi repartizaþi...
Într-un ceas, toþi cei zece, eram scoºi pe poartã ºi duºi încolonaþi pe doi, cu tot bagajul
dupã noi la miliþia din Caransebeº de unde vom pleca fiecare doi cu însoþitorul nostru cînd
vom avea tren.
Am cerut voie paznicului nostru ca pînã la tren sã putem merge în oraº spre a ne mai
cumpãra cîte ceva de mîncare.
Am ieºit atunci liber între oameni prima datã dupã atîta vreme de întuneric.
Am intrat în prima bisericã pe care am întîlnit-o - ºi acolo prãbuºit în genunchi înaintea
lui Dumnezeu, am plîns mult, mai mult decît am putut ºopti mulþumirea pentru cele douã
etape care se încheiau azi - ºi încredinþarea în Mîna Lui pentru cea de a treia care începea de
mîine...
Era 2 iulie 1954...
T-
Mi-am cumpãrat o pîine moale ºi o pungã de cireºe.
În tren, pe banca din faþa mea, colegul meu, profesorul bãtrîn cu care mergeam adesea
alãturi la muncã în colonie... era veºnic flãmînd ºi niciodatã nu se putea stãpîni sã nu ia de
la cîmp tot ce putea ascunde în traistã sau sub haina lui: cartofi, ardei, praz, ceapã, varzã -
orice. Cînd toþi dormeau noaptea, pe el îl auzeai mereu rozînd cîte ceva sub pãturã. Mînca gol
orice. Adeseori îl vedeam cu o varzã mare în mîini, muºcînd din ea direct cu dinþii ca un
iepure. ªi nu se culca pînã n-o mînca întreagã. Mã miram cum poate mînca atîta. ªi varza mai
merge - dar cînd erau cartofi sau ardei sau prazul ºi ceapa crude... el le mînca tot aºa.
O, ce mare dar este de la Domnul sã te poþi mulþumi cu cît ai. Mulþumirea sufleteascã este
cea mai mare bogãþie ºi binecuvîntare. Cînd poþi mulþumi Domnului din toatã inima pentru
puþinul pe care þi-l dã, atunci El pune putere în acest puþin. ªi el îþi ajunge, te mulþumeºti ºi
Îi mulþumeºti. Dar cînd nu poþi mulþumi, atunci nu eºti nici mulþumit nici sãtul niciodatã.
Pe bietul profesor îl vedeam acum mîncînd direct cu gura dintr-o pîine întreagã ºi goalã,
ca atunci la colonie noaptea din varza lui întreagã ºi goalã. Pe jos îi cãdeau fãrîmiturile din
pîine, iar el aplecîndu-se atent, se uita dupã ele ºi cu cele trei degete de la mîna dreaptã cu
care se face crucea, o lua pe fiecare fãrîmiturã de pe jos, de pe haine, de pe unde cãzuse ºi
o ducea la gurã, ca pe o bucãþicã de cuminecãturã. Tot aºa fãcea ºi la colonie cu ceea ce
pierdea pe jos, din oricîte bunãtãþi avusese în mîini ºi dusese la gura lui.
Acum muºca dintr-o pîine întreagã. Mã uitam pe furiº la el cum îi curgeau lacrimi pe
pîinea care o ducea la gurã cu mîinile tremurînde. De cînd nu mai avusesem noi în mîini o
pîine întreagã!...
Gardianul care ne pãzea se uitase un timp ºi el la bietul om hãmesit de foame - mirat ºi

dispreþuitor. Pe urmã ºi-a întors capul spre fereastrã ca sã nu-l mai vadã. Nu ºtiu dacã va fi
simþit ºi el vreun strop de ruºine pentru partea de vinã pe care o avea ºi el - pentru halul în
care fusese adus acest om... ºi toatã omenirea dintre care era el.
Eu mã gîndeam la Cuvîntul Mîntuitorului care a zis: Strîngeþi fãrîmiturile! Chiar dacã
aveþi atîta pîine cît sã sãturaþi cinci mii de oameni în pustie, totuºi strîngeþi fãrîmiturile,
fiindcã nu ºtiþi ce vremuri vor veni. Se poate sã vinã vremuri de foame ºi de necaz - ºi pînã
aveþi fãrîmituri, nu muriþi de foame. Pîinea este sfîntã - ºi oricine o risipeºte ori o aruncã, -
va ajunge sã o doreascã ºi sã-i culeagã fãrîmiturile de pe jos stropindu-le cu lacrimi amare.
Învãþaþi, învãþaþi aceste adevãruri înainte de a ajunge sã le aflaþi plãtindu-le cu lacrimi...
ªcoala experienþei totdeauna costã foarte scump.
T-
O, apãrã-þi steagul
O, apãrã-þi steagul cu oriºice preþ

cã-n el e izbînda ºi þinta credinþei
cît steagul se nalþã ºi arde mãreþ
luptãm ºi rãzbatem crezînd biruinþei.
O, apãrã-þi steagul, - oricine-i acel

ce-l þine ºi nalþã în fruntea oºtirii
cã-n steag e nãdejdea, luptînd pentru el
pãstrezi cu toþi fraþii tãria unirii.
O, apãrã-þi steagul! - cît steagul e sus

în el stã izbînda aprinsã ºi tare
cînd steagul se pierde, - puterea s-a dus
ne pierdem cu toþii - ºi þara ne moare.
O, apãrã steagul, - netrebnic e-acel

ce steagu-ºi trãdeazã lovind purtãtorul
tu steagul sã-þi aperi, - sã mori pentru el
pãstrînd unitatea salvezi viitorul.
O, apãrã steagul, cãci orice vrãjmaº

în steag dã cu urã ºi-n cel care-l þine
de steag sã te-alãturi, nicicînd sã nu-l laºi
cînd steagul þi-l aperi, te aperi pe tine.
Hristos ne e Steagul, Biserica Scut

Unirea puterea ºi dragostea þel
cînd aperi acestea þi-e cerul avînt
ºi-o veºnicã slavã te-aºteaptã în el.
Mãrturia - Cap. 23 - ªi ultimul II Pag. 269
Cap. 23
ªi ultimul II
Eu îi mulþumesc durerii cã m-a învãþat s-aºtept
vremea care-aduce odatã rãsplãtirea celui drept
ca ºi vremea ce zdrobeºte pe-ngîmfat ºi mincinos
ºi sã ºtiu cã vremea asta n-o prea-ntîrzie Hristos.
upã o zi ºi o noapte de drum ne-am apropiat de noul nostru domiciliu. Înainte de a

D ajunge la Ciulniþa, ultima noastrã garã - a venit în compartimentul nostru un alt
gardian care se cunoºtea cu al nostru ºi l-a rugat sã-i facã ºi slujba lui ducînd mai înainte la
o altã staþie pe douã femei cu care fusese ºi el trimis. El voia sã coboare sã meargã pe acasã
cã era de pe aici din partea locului.
Au adus ºi pe cele douã femei în compartimentul nostru ºi astfel am coborît întîi ca sã le
dea pe ele în primire la miliþia din Lehliu - ºi apoi sã ne ducã pe noi la Ciulniþa. Pe drumul
de la garã pînã la miliþie, am cãrat noi ºi geamantanele celor douã femei cu care am fãcut
atunci o dureroasã cunoºtinþã. Erau vãduvele foºtilor mari demnitari Mihalache ºi Madgearu
- douã femei amãrîte cu care am putut vorbi despre mîntuirea sufletului lor - în scurtul timp
pe care l-am avut de mers ºi de stat acolo, pînã cînd li s-a rezolvat problema lor. Atunci au
primit cu multã bunãvoinþã Cuvîntul Domnului, - dar mai tîrziu, nu ºtiu ce vor fi fãcut. Omul,
la necaz zice orice din gurã - numai cînd este vorba de împlinirea promisiunii, atunci se aleg
cei puþini care fac, dintre cei mulþi care au zis.
T-
De la gara Ciulniþa am mers pe jos 6 km pe o potecã peste cîmp prin lucernã ºi porumb
pînã la Dropia. De departe am vãzut o mare de porumb din care se ridicau acoperiºurile de
stuf ºi de coceni a colibelor satului aºezat în formã pãtratã cu cîte trei strãzi largi într-o parte
ºi alte trei în cealaltã, aºezate în formã de cruce. La mijloc erau cîteva clãdiri mai mari:
primãria, ºcoala, dispensarul, prãvãlia, miliþia...
Pag. 270 Mãrturia - Cap. 23 - ªi ultimul II
Gardianul ne-a dus la miliþia care era lîngã primãrie. Acolo era un ofiþer care ne-a luat
buletinele de identitate aplicîndu-ne pe ele o ºtampilã D. O. = Domiciliu Obligatoriu. Dupã
ce mi s-a spus cã aici nu am voie sã mã deplasez nicãieri decît la muncã ºi înapoi pe o razã
de 12 km, m-a avertizat foarte serios cã orice încãlcare a dispoziþiei acesteia va atrage dupã
sine o pedeapsã foarte severã.
Am fost repartizat cu domiciliul la locuinþa unui sãtean de aici, anume Kolenko. ªi aici
voi sta pînã cînd îmi voi gãsi un alt loc de muncã ºi de stat, dar tot pe aceastã razã. În fiecare
trei zile sau cel mai tîrziu în fiecare duminicã, va trebui sã mã prezint aici la miliþie spre a
se convinge supraveghetorul nostru cã noi sîntem acolo ºi cã respectãm dispoziþia primitã.
T-
Moº Kolenko locuia undeva mai spre marginea satului. Am aflat uºor coliba lui de lut
acoperitã cu stuf, fiindcã toþi cei pe care îi întrebam îl cunoºteau.
În partea unde locuia moº Kolenko, erau aºezaþi basarabenii, dintre care era ºi el - în altã
parte macedonenii, în alta sîrbii din Banat ºi în alta nemþii. De la moº Kolenko am aflat cã
satul fusese fãcut abia de 3-4 ani, de prin 1950-1951, cînd au fost aduºi aici cei luaþi în cîteva
nopþi de pe la graniþa cu Serbia, ori dintre alþi refugiaþi sau persoane nesuferite de stãpînire
ºi de prin alte pãrþi ale þãrii, din Bucovina, din Oltenia, din Ardeal. Atunci s-au înfiinþat aici
în cîmpia Bãrãganului vreo 20 de astfel de sate. Dropia era unul dintre acestea.
Cînd s-a hotãrît strîngerea tuturor acestor oameni aici, a fost un lucru mare. Trebuie sã
se fi lucrat cu mult timp înainte la planurile ºi la pregãtirea aducerii aici a tuturor acestor
oameni luaþi pe neaºteptate noaptea pe la orele 1-2 din casele lor. Moº Kolenko ne spunea cã
în noaptea aceea au venit doi soldaþi ºi intrînd în casã i-au spus:
- În douã ceasuri fix, trebuie sã fii gata sã pleci la garã, sã fii îmbarcat în vagon. Peste alt
ceas, pleacã trenul. Hai gata, cinci minute au ºi trecut.
- Aveam numai vaca ºi carul. Am pus acolo ce am putut strînge din toatã casa ºi în douã
ceasuri eram la garã. Am fost încãrcaþi doi într-un vagon, cu vãcuþa ºi carul cu noi doi, eu ºi
baba... Casa ºi cu tot ce am putut strînge în viaþã mi-au rãmas acolo - ºi n-am mai vãzut nimic
din ea de atunci.
Am ajuns aici în luna iunie cînd încã grîul era verde. Era numai cîmpie ºi grîu verde cît
vedeai cu ochii. Aici locul era parcelat ºi la fiecare 15 arii era bãtut în pãmînt un þãruº cu un
numãr. Mi s-a arãtat aici locul acesta cu þãruºul ºi mi s-a spus:
- Aici e locul tãu! Coseºti grîul ºi-þi faci casã. Lemnãria o sã þi-o dea statul, pãmîntul þi-l
pregãteºti singur. E varã, ai timp pînã la iarnã. Sã nu crezi cã vei mai merge în altã parte de
aici. Îþi faci casã, - ai. Nu-þi faci casã, - dormi la iarnã afarã. Ai înþeles?
Eu sînt pãþit, - adãugã el - am mai trãit odatã zile de astea cînd am plecat din Basarabia
în Banat ºi ºtiu cã tot ce mi se spune rãu, mi se întîmplã. Mi-am fãcut un adãpost în pãmînt,
am tras carul deasupra, am legat vaca la car - ºi am început sã pregãtesc pãmîntul pentru
construirea colibei. Lemne au început sã ne dea de la garã. Le-am adus de acolo cu carul cu
vãcuþa, trãgînd la jug de o parte eu, de o parte vaca. Aºa le-am adus lemnele de acoperiº,
geamurile, uºile, tot ce vezi aici. Apoi am acoperit cu coceni de porumb, apoi cu stuf... ºi
peste douã luni, am avut bordeiul acesta gata aºa cum îl vezi.
Alþii au zis: nu rãmînem noi aici. Ce sã putem face numai din mîini ºi din pãmînt? Pînã
la urmã au sã ne ducã în altã parte, n-au sã ne lase sã îngheþãm aici! ªi rîdeau de mine cînd
eu am luat în serios porunca ºi-mi fãcusem cãsuþa.
- Nu vã înºelaþi - le-am zis. Stãpînirea nu glumeºte! Aici iernãm! Apucaþi-vã mai bine ºi
vã faceþi casa pînã ce este timp frumos. Mai tîrziu va fi mai greu.
Dar cei mai mulþi nu m-au crezut. ªi-au fãcut adãposturi în pãmînt ºi dormeau acolo. Dar
la prima ploaie mare, ºanþurile lor s-au umplut cu apã, le-au udat toate lucrurile ºi prin cãsuþe
- ºi vãzînd cã n-au încotro, - s-au apucat ºi ei de lucru cu toþii.
La început ne-au adus apã aici cu o cisternã de la Dunãre, dar apa nu se ajungea nici
pentru oameni ºi nici pentru animale. Eu deodatã cu cãsuþa am început sã-mi sap ºi fîntîna
aci în locul mai jos de lîngã casã. Am sãpat singur ºi am scos tot pãmîntul în gãleatã pe cap,
pînã am ajuns la apã. Are 12 metri adîncime. Noroc cã aici pãmîntul are straturile aºezate
vertical aºa încît pereþii nu se dãrîmã, fiindcã n-aveam cu ce sã-i zidesc marginile. Aºa avem
apã toþi cei din partea asta. Pe urmã au mai fãcut ºi alþii la fel...
Acum erau peste tot colibe, toate la fel, o camerã, o tindã ºi o cãmarã. Nici un gard
nicãieri. Din loc în loc cîte un mic acoperiº pe patru stîlpi pentru o vacã ori un cal. Cele mai
multe colibe nu aveau nimic decît porumbul crescut pînã în casã aproape cît ea.
Moº Kolenko ºi bãbuþa lui m-au gãzduit în camerã, iar ei dormeau în tindã. N-am stat la
el decît cîteva zile, pînã m-am odihnit puþin dupã toate cele prin care trecusem. Dupã aceea,
într-o zi i-am ajutat sã aducã niºte grîu secerat de pe un lot al lui de lîngã sat. Iar în altã zi
m-am dus sã-i ajut sã are o altã bucatã de pãmînt. Atunci am vãzut cum arã moº Kolenko. De
o parte trãgea vaca, - pe brazdã - iar de cealaltã trãgea el, pe dinafarã. De coarnele plugului
þinea baba. Avea peste 50 de ani dar nu era slab. Toatã vara umbla fãrã cãmaºã ºi desculþ.
Avea o piele tãbãcitã de soare, de ploi ºi de vînturi iar pe sub piele niºte vine ca niºte
frînghii. Foarte harnic om. Învãþat cu munca ºi cu necazurile, nu cîrtea de nimic ºi nu spunea
niciodatã cã ceva este prea greu ºi cã nu se poate. Ce mult poþi învãþa de la astfel de oameni,
dar ce puþini pot fi aceºtia azi în lume... Priveam la moº Kolenko ºi mã gîndeam cu lacrimi
la bunicul meu din copilãrie... Cam aºa era ºi el.
T-
Dupã cîteva zile am aflat de lucru la un Gostat vecin. Ne-au trimis sã prãºim la porumb
acum în iulie. Am mai cunoscut acolo vreo cinci aduºi ca ºi mine din alte închisori cu D. O.
Ne-am însoþit ºi am început sã prãºim...
Porumbul era mai mare ca noi, soarele cald, pãmîntul uscat, noi toþi slabi ºi bolnavi,
de-abia þinîndu-ne pe picioare. Am întrebat pe brigadierul care ne-a dat de lucru:
- Cît se plãteºte aici norma pe zi la prãºit?
- Zece lei, din care opt vi se opresc pentru masã.
Ne-am strãduit sã lucrãm cinstit ºi cît am putut de mult, pînã cînd am vãzut cã toþi se
duceau la masã. Atunci am mers ºi noi... Ne-au dat de mîncare cît am vrut. Toþi se uitau la
noi ca la cine ºtie ce. În sala de mese a mai rãmas multã pîine de pe la cei ce mîncaserã.
Ne-am apucat sã luãm pîinea rãmasã ºi sã mîncãm pe sãturate. O, Dumnezeule Bun, ce mare
lucru este sã ai pîine cîtã vrei, pîine ca sã te saturi.
Dar sapele fuseserã proaste, iar noi neobiºnuiþi, ni se fãcuserã bãºici în palme de sapã, iar
spatele ne ardea fiindcã sãpasem prea mult fãrã cãmaºã în soare. Ne-am aºezat toþi la umbra
unei cãpiþe în trifoiul verde ºi nu ne-am mai trezit pînã seara. Nimeni nu ne-a mai întrebat
nici de normã nici de sapã. Am cinat ºi ne-am dus la culcare în dormitorul comun al fermei.
Dormitorul era plin de þigani, tineri ºi tinere beþi ºi gãlãgioºi. Unii cîntau, alþii se certau,
înjurau, strigau ºi chiuiau... Paturile pline de purici. Dar cine putea sã doarmã în felul acesta?
Ne-am luat pãturile ºi am mers departe afarã pe iarbã sã odihnim mãcar ceva. Abia am
adormit înspre ziuã cînd s-a mai potolit larma.
T-
Dupã douã zile nici n-am mai putut sta aici. Am început toþi sã ne cãutãm fiecare pe unde
puteam altceva de lucru.
Eu am gãsit la magazia de alimente a fermei pe gestionarul Ibrahim, un turc cumsecade,
care m-a luat la el ca sã-l ajut la magazie. Am stat ºi acolo trei zile, dupã care a venit ºi acolo
o gestionarã de la o staþiune experimentalã dintr-o localitate vecinã Ivãneºti-garã care ne-a
invitat pe noi cei ce eram la aceastã fermã ºi pe alþii ca noi de la alte ferme promiþîndu-ne
acolo un loc mai bun.
T-
Am mers acolo cu încã cinci. Doi preoþi, un medic, un profesor ºi un tipograf. Ei s-au
angajat îngrijitori la felurite animale pentru experienþe: preoþii la cobai ºi iepuri, profesorul
ºi medicul la vaci, tipograful la porci. Eu m-am angajat la prãºitul unui hectar de morcovi
dintr-o grãdinã înconjuratã din toate pãrþile cu o fîºie de iarbã verde ºi un ºir de salcîmi înalþi
ºi umbroºi.
Douã sãptãmîni am prãºit singur ºi am scris cînd la morcovi cînd la umbrã. Acolo am
început sã-mi scot ºi sã-mi limpezesc pe hîrtie, gîndurile ascunse ºi purtate în suflet atîta timp
ºi ani de cînd nu mai avusesem rãgazul sã fac în liniºte acest lucru.
T-
Masa o luam la cantina Bazei, iar dormitorul îl aveam împreunã cu ceilalþi într-o încãpere
de la un capãt al unui grajd. Eram destul de liniºtiþi ºi de mulþumiþi cu starea noastrã. De la
supraveghetorul nostru din Dropia primisem ordin sã ne prezentãm în fiecare duminicã
dimineaþa la miliþia din comunã, iar uneori ne vizita el la locurile noastre de muncã.
T-
Cînd terminam de prãºit la morcovi s-a fãcut o miºcare deosebitã pe cîmpul larg din faþa
Bazei. Au scos maºini încãrcate cu materiale de construcþie cu unelte ºi cu o unitate militarã
de lucru. Un inginer venit de la Bucureºti cu toate acestea, ne-a înºtiinþat cã se deschide aici
un ºantier de construcþie pentru lãrgirea Bazei Experimentale. Cã se vor face aici clãdiri,
instalaþii, locuinþe, grajduri ºi altele. Cã vor avea nevoie de mînã de lucru, meseriaºi,
funcþionari, paznici... ªi prin urmare ne invitã ºi pe noi cei din situaþia cu D. O. sã ne
angajãm aici la ce ne putem pricepe sã lucrãm.
Mie ca cel mai liber momentan, mi-a propus sã mã fac meºter zidar, fiindcã de acest fel
de oameni are cea mai mare nevoie acum. Avea un detaºament de muncã ºi n-avea meºteri
meseriaºi zidari.
- Cum sã mã fac eu zidar domnule inginer - i-am zis eu - cînd nu ºtiu nici cum se þine în
mînã o mistrie?
- Asta nu-i o problemã - zise el. În mai puþin de un ceas înveþi. Ai sã vezi. Totul este sã
vrei.
A avut dreptate.
Mi-a plãcut totdeauna munca de constructor. Cu aproape 20 de ani înainte, pe cînd eram
în Sibiu cu pãrintele Iosif - ni se spunea printr-o analogie cu un citat dintr-o veche baladã,
cã eram o calfã de zidar. De zidar duhovnicesc bineînþeles. Acum ajunsesem un meºter zidar
de-a binelea - zidar de cãrãmizi ºi beton.
T-
Primele lucrãri care le-am fãcut cu echipe de tineri militari care mã serveau, au fost trei
mari bazine pentru apa necesarã ºantierului care începea. Dupã ce au fost sãpate în pãmînt,
le-am zidit bine cu cãrãmidã, le-am tencuit frumos cu mortar de ciment apoi cu bitum topit
le-am izolat complet. Cînd le-am vãzut gata - am trãit marea bucurie a primei mele opere de
zidãrie reuºitã. ªeful ºantierului a fost deplin mulþumit:
- Ei vezi cã am avut dreptate! Acum altele!

T-
Avea anevoie de cuptoare pentru cazanele bucãtãriei. De hornuri pentru aceste cuptoare.
De sobe de cãrãmizi pentru încãlzit în dormitoare, cãci vremea se rãcise. Atunci am devenit
constructor ºi de astfel de lucrãri. Dacã n-a fost un alt sobar mai bun, - le-am fãcut eu. ªi s-au
folosit de ele aºa cum le-am fãcut eu, ani de zile dupã aceea, pînã cînd s-a înnoit totul cu
altfel de instalaþii.
Din banii cîºtigaþi acolo ºi trimiºi lunar acasã, i-am ajutat pe copii la ºcoalã ºi pe pãrinþi
la greutãþile mari prin care treceau ºi ei atunci.
Toamna tîrziu, cînd nu se mai putea lucra afarã - am devenit paznic de noapte la depozitul
de materiale al ºantierului. Aºa a trecut tot anul 1954.
În anul urmãtor pînã în iunie am lucrat dulgherie cu bãdiþa Dani, încã unul dintre cei
veniþi cu D. O. Bãdiþa Dani era de meserie sculptor cu ºcoala terminatã în Italia prin 1925.
Era un meºter bãtrîn ºi priceput la toate - aºa cã am avut ce învãþa multe de la el.
Acolo, lucrînd cu bãdiþa Dani ºi vorbind cu el despre minunile din artã ºi sculpturã vãzute
de el prin Roma ºi Italia - am pus la cale înþelegerea cã dupã ce vom ajunge acasã la Beiuº
- vom lucra împreunã trei monumente de marmurã la trei morminte faþã de care simþeam cã
am trei mari datorii sufleteºti. Mormîntul pãrintelui Iosif de la Sibiu, al fratelui Marini de la
Sãsciori ºi al fratelui Eftimiu Florea de la Beiuº.
ªi într-adevãr cu ajutorul Domnului aceste lucrãri le-am încheiat cu bine în anii de dupã
1964 dupã eliberarea noastrã de prin toate închisorile.
Cu monumentele fraþilor Florea ºi Marini am izbutit mai uºor. Le-am lucrat cu bãdiþa
Dani în atelierul lui de la Beiuº. Le-am achitat ºi le-am predat familiilor sã le aºeze la
mormintele lor. Cu a pãrintelui Iosif lucrurile s-au complicat ºi totul a fost salvat ca printr-o
minune. Dar despre asta poate va veni vremea mai tîrziu.
T-
Acum lucram deci împreunã cu bãdiþa Dani numai noi doi, la cele mai deosebite lucrãri
de cofraje: decantoare, ferme, scãri spirale - ºi cîºtigam destul de bine pentru noi ºi pentru
ai noºtri - dar ºi pentru normator ºi ºef...
În iunie însã m-am îmbolnãvit grav ºi a trebuit sã zac sãptãmîni de zile în baraca dormitor
de la ºantier.
La începutul lui iulie am obþinut autorizaþia de la ofiþerul nostru sã mã duc pentru consult
medical la Policlinica din Cãlãraºi. Acesta m-a trimis la A. S. C. A. R. în Bucureºti. Acolo
mi-au confirmat boala gravã de inimã ºi mi-au interzis sã mai lucrez munci grele. Tocmai
atunci ziarele din Bucureºti anunþaserã moartea lui George Enescu, undeva ºi el într-un fel
de exil în Franþa, cu un alt fel de D. O.
M-a impresionat adînc ºtirea aceasta. Încã un geniu al neamului nostru care moare printre
strãini.
Cînd m-am întors înapoi, am mai zãcut o vreme ºi dupã aceea n-am mai putut lucra decît
ca paznic la ºantier, pînã în primãvara anului viitor, 1956.
T-
În tot timpul acesta am continuat cu stãruinþã munca scrisului meu. Condiþiile grele de
suferinþã, de muncã, de singurãtate în care trãiam - au dat stãrilor mele sufleteºti o tot mai
înaltã, mai largã ºi mai profundã dimensiune. Pãrtãºia mea cu Domnul cunoºtea stãri ºi trãiri
unice, din care sufletul meu strîngea cu lacrimi aurul, argintul ºi pietrele scumpe cu care îºi
clãdea cetatea Cîntãrilor Sale Nemuritoare pentru Hristos.
Pe lîngã ºcoala de trei ani ºi jumãtate pe care o fãcusem muncind, învãþînd, suferind ºi
luptînd alãturi de pãrintele Iosif la plugul ºi la altarul de la Sibiu, - ºcoala ºi altarul anilor de
singurãtãþi ºi lacrimi de prin peºterile ºi tunelurile lungi prin care am zãcut ºi am trecut de
atunci ºi pînã astãzi fãrã întrerupere, - au fost pregãtirile mele spre ceea ce voi avea de spus
pentru astãzi, pentru mîine ºi pentru vecii vecilor.
ªi pentru cã ceea ce va trebui spus mai este încã, - va trebui sã mai fie ºi ceea ce face ca
izvorul acestora sã curgã mereu nou, necesar ºi proaspãt.
T-
În primãvara anului 1956, din cauza bolii mele de inimã ºi reumatism, nemaiputînd lucra
la ºantier, m-am mutat ca paznic de cîmp la Gostatul Ciulniþa. Cele trei luni din primãvara
acestui an au fost unele dintre cele mai frumoase ºi mai rodnice din viaþa mea. Aveam de
pãzit un hotar larg cu cele mai frumoase recolte de grîu, de porumb, de trifoi ºi de bumbac
din cîte vãzusem. Mã plimbam toatã ziua prin aceste miresme ºi frumuseþi în raze ºi în cîntãri
cereºti, slãvind pe Dumnezeu cu ochii mereu înlãcrimaþi de dragoste ºi luminã. Cînd oboseam
de atîta slavã, mã urcam pe jireada uriaºã de paie de la mijlocul acestui paradis fericit. ªi de
acolo cuprindeam cu ochii roatã toatã moºia aceasta peste care eram singurul stãpîn,
binecuvîntat cu aceste frumuseþi ale ochilor ºi ale inimii. ªi acolo sus, mai aproape de cer ca
de pãmînt, am scris ceasuri întregi ºi zile întregi din aceste trei luni întregi ale primãverii
anului 1956, unele dintre cele mai nemuritoare din cîntãrile mele... Ori de cîte ori le recitesc
îmi aduc aminte cã acolo s-au nãscut cînd mã desfãtam ca într-un rai negrãit de dulce, singur
singurel în toatã nemãrginirea asta plinã de miresme, de soare, de ciocîrlii ºi de îngeri...
T-
În tot timpul acestor doi ani, de la venirea mea în Bãrãgan, m-au cercetat mult, foarte
mulþi fraþi ºi surori din toate pãrþile þãrii. Hotarul meu de pazã se întindea pînã la gara
Ciulniþa pe unde treceau toate trenurile care veneau dinspre Bucureºti. Îmi potriveam timpul
sã fiu acolo pe la sosirea multora - ºi astfel aveam prilejul sã-i întîlnesc pe toþi fraþii ºi
surorile care mã cãutau. Ce multe bucurii am avut atunci cu cei mai aleºi fraþi din þarã! În
stãrile de vorbã cu ei am aflat la timp despre tot mersul Lucrãrii Domnului. Am rezolvat
împreunã cu ei multe probleme grele ºi am luat multe hotãrîri însemnate pentru bunul mers
al lucrului sfînt în care eram prinºi cu toþii.
Dar cea mai mare parte a zilelor frumoase ale acelei primãveri mi-o petreceam acolo sus,
pe ºira înaltã de paie, cu tot hotarul acesta larg ºi frumos la picioarele mele. Acolo Domnul
Dumnezeul meu mi-a dat cel mai mult ºi cel mai potrivit timp sã citesc ºi sã scriu.
Cred cã un mare ºi ales loc în lucrarea de inspiraþie a sufletelor noastre, îl are adesea ºi
mediul în care ne gãsim. Cînd priveliºtea în care îþi înoatã sufletul este largã ºi frumoasã,
cînd lumina prin care îþi pluteºte gîndul este dulce ºi limpede - atunci totul îþi este divin ºi
posibil. Duhul ºi inspiraþia nu þi se tîrãsc ci zboarã. ªi nu faci doar paºi mãrunþi pe jos ci
umbli pe înãlþimi pãºind din munþi în munþi. De acolo poþi atît de uºor sã comunici cu toate
înãlþimile ºi adîncimile de dincolo ºi de dincoace de tine. Cu lumea îngerilor sau cu a
lucrurilor. Cu cei din pãmînt sau cu cei din cer. Cu tainele trecutului sau ale viitorului.
T-
Într-o zi acolo, dupã citirea unei scrisori batjocoritoare de Dumnezeu a lui Voltaire, acel
nefericit filozof necredincios din Franþa de acum aproape douã sute de ani, - mi s-a luminat
ºi mai bine marele adevãr ºi rost al Judecãþii de Apoi. Cartea pe care o citeam se tipãrise în
zeci de mii de exemplare mai ales pentru tineret. ªi era plinã de tot felul de batjocuri contra
Numelui Sfînt a lui Dumnezeu, contra Sfintelor Scripturi, contra Bisericii lui Hristos, contra
Maicii Domnului, contra oricãrui lucru sfînt.
Scriitorul acestei cãrþi murise, putrezise în pãmînt ºi arde în iad de aproape douã sute de
ani... - Dar cartea aceasta ºi alte cãrþi ale lui continuã sã otrãveascã ºi sã piardã mereu ºi
mereu de atunci ºi pînã astãzi, milioane de suflete din toate þãrile pãmîntului pe unde se
rãspîndesc ºi se citesc aceste scrieri ale lui. El a murit, dar lucrarea lui n–a murit odatã cu el,
ea continuã ºi dupã moartea lui rãspîndirea batjocurilor împotriva lui Dumnezeu ºi otrãvirea
altor ºi altor suflete tinere ºi nevinovate, cu tot ce este mai satanic, mai pierzãtor ºi mai
murdar.
T-
O, cît de Drept ºi de Înþelept a rînduit Domnul Dumnezeu aºezarea Judecãþii din Urmã,
la sfîrºitul tuturor vremurilor ºi oamenilor. Cãci faptele noastre nu mor odatã cu noi. Faptele
ºi lucrãrile noastre rãmîn nemuritoare ºi harnice, continuînd mereu pînã la Sfîrºit prin timp
ºi prin suflete binele sau rãul pe care l-am început noi în vremea scurtã cîtã am trãit-o aici.
La moartea personalã, fiecare dintre noi merge precum este ºi normal ºi drept - în locul pe
care ºi l-a pregãtit pe cînd trãia pe pãmînt, prin faptele ºi cuvintele sale. - Ori la slava ºi
lumina veºnicã - ori la ruºinea ºi osînda veºnicã - dupã cum este scris ºi dupã cum este drept.
Dar numai judecata personalã ºi particularã din clipa morþii, încã nu-i de-ajuns pentru cã
fapta, cuvîntul ºi exemplul omului sînt nemuritoare ca ºi sufletul lui, iar aceste roade ale sale
rãmase dupã el duc ori la slavã ori la ruºine, ori la bine ori la rãu pe mulþi ºi mulþi care vin
pe urmele lui pînã la Sfîrºit. ªi numai la Marea Judecatã a tuturor de la sfîrºitul vremii se va
putea vedea cu adevãrat cît bine sau cît rãu am fãcut în lumea aceasta fiecare dintre noi, prin
ceea ce am lãsat în urma noastrã. Abia atunci se va vedea pe cîþi semeni ai noºtri i-am ajutat
sã ajungã la mîntuire - ºi pe cîþi i-am împins la pierzarea veºnicã (Daniel 12, 2) .
Voltaire - ºi toþi cei ca el - sînt acum siguri în osînda veºnicã, aºteptîndu-ºi ultima
judecatã. Desigur cã acum, dacã ar mai putea spune ori scrie vreun cuvînt cititorilor lor le-ar
zice ca bogatul nemilostiv din Evanghelie: sã se întoarcã la Dumnezeu ca sã nu mai ajungã
nimeni acolo unde sînt ei. Dar acum Voltaire nu mai poate. Acum suferã pe veci de veci
chinuindu-se acolo sub urmãrile necredinþei lui. ªi cred cã pe mãsurã ce opera lui adînceºte
din ce în ce mai mult rãul în lume, i se adînceºte ºi sufletul lui în aceeaºi mãsurã în focul ºi
în osînda de care s-a fãcut vrednic prin tot ce a fãcut el ºi a spus cînd trãia pe pãmînt.
Iar în Ziua Marii ºi Ultimei Judecãþi atît omul cît ºi opera sa, cu toate urmãrile ei, vor
merge în faþa Marelui ºi Dreptului Judecãtor. ªi atunci se va descoperi cu adevãrat în toatã
întinderea ºi adîncimea lor, urmãrile faptelor ºi cuvintelor fiecãruia dintre noi.
Atunci vor vedea sfinþii apostoli ºi mãrturisitori ai Domnului cît bine au fãcut ei prin
cuvîntul ºi prin scrisul lor tuturor oamenilor ºi popoarelor care i-au urmat pînã la Sfîrºit. ªi
se vor bucura cu o bucurie negrãitã ºi strãlucitã împreunã cu cei ce s-au mîntuit ascultîndu-i
ºi urmînd cuvîntul lor.
Dar atunci vor vedea ºi scriitorii necredincioºi ºi toþi educatorii nelegiuiþi cît de rãu au
fãcut lumii care i-au urmat ºi cîte suflete au dus ei la nefericirea veºnicã prin opera ºi
exemplul lor blestemat.
Iatã de ce trebuie sã fie o Judecatã Finalã! Numai atunci la Sfîrºit cînd se va face suma
totalã a tuturor urmãrilor binelui sau rãului fiecãrui om, - se va putea vedea cît ºi-a strîns
fiecare. ªi i se va putea rãsplãti apoi pe veºnicie cu adevãrat dupã merit.
Din aceste frãmîntãri au ieºit atunci versurile poeziei O om, ce mari rãspunderi ai...
T-
Unul din marile ºi permanentele mele gînduri a fost sã caut ºi sã ajut suflete noi ºi tinere
sã vinã la Domnul. Apoi oriunde mi s-a pãrut cã se iveºte o razã de talent de poet ºi cîntãreþ,
o scînteie de inspiraþie, sã-i ajut sufletului aceluia sã se ridice, sã se înflãcãreze, sã se
încreadã în harul lui Dumnezeu ºi sã se realizeze în Hristos pentru Lucrarea Sa. Astfel în
rîvna mea fãrã nici o reþinere, n-am cruþat niciodatã nici laudele ºi nici mijloacele pe care
le-am avut la îndemînã pentru a-i ajuta pe cei la care se pãrea cã vãd o speranþã pentru
aceasta.
Am anticipat astfel prea mult ºi faþã de prea mulþi. În speranþa cã am gãsit o piatrã scumpã
am început sã laud prea grãbit ceva care s-a dovedit curînd cã nu era decît o netrebnicã piatrã
de poticnire... Ce greu ºi ce dureros m-a înºelat buna mea credinþã ºi entuziasta mea dragoste
pentru gãsirea unui talent cinstit ºi curat. Pentru descoperirea unui îndrumãtor vrednic. Pentru
ridicarea unui stegar corespunzãtor scopului ºi frumuseþii acestei minunate oºtiri a lui Hristos.
Toþi nãdãjduim. ªtim cã gîndurile Domnului nu sînt gîndurile noastre ºi cã El a pregãtit
cu înþelepciune ºi cu putere totul. Lucrarea Oastei este a Lui. ªi pentru Numele Lui care este
în numele ei, El va lucra pentru ea, pregãtindu-i cum numai El ºtie cînd ºi pe cine, sã-i
încredinþeze steagul ei cel mai frumos.
Planurile Domnului sînt totdeauna mai bune ºi decît cele mai bune planuri ale celor mai
buni copii ai Lui. Iatã, dupã pierderea lui Iuda, cei 11 apostoli rãmaºi s-au grãbit ºi au cãutat
sã afle pe unul care sã-l înlocuiascã în apostolia din care cãzuse el. Pînã la urmã ei au ales
pe Matia. Dar despre Matia nu se mai aude nimic dupã aceea prin Scripturi.
Peste alegerea lor a venit însã cu totul altfel, alegerea Domnului, care l-a chemat la slujba
aceasta pe Pavel. Iar sfîntul apostol Pavel umple dupã aceea toatã Scriptura ºi toatã istoria
Lucrãrii lui Dumnezeu cu strãlucire ºi biruinþe.
Aºa ºtie sã lucreze Dumnezeu. Aºa va ºti sã lucreze El ºi în viitor. Dar noi facem mereu
experienþa, ºi ori de cîte ori o luãm înaintea Domnului, anticipînd lucrurile ºi speranþele în
oameni, fãcîndu-ne iluzii - secerãm mereu numai dureri ºi adunãm mereu numai deziluzii.
Uneori îmi fac grele mustrãri pentru naivitatea ºi uºurãtatea cu care i-am lãudat pe mulþi.
Poate cã tocmai aceasta i-a fãcut sã se creadã cã sînt nespus mai mult decît erau în realitate.
Importanþa pe care le-am dat-o - ºi am fãcut ºi pe alþii sã le-o dea, - i-a depãºit. Pe urmã au
început sã-ºi piardã orice bun simþ în purtare, orice proporþie a mãsurii ºi orice cumpãtare în
orientarea lor. Pînã ce s-au prãbuºit pe totdeauna în nimicnicia din care fuseserã ridicaþi prea
repede ºi prea sus. Dar Domnul ºtie cã eu am fãcut-o asta din dragoste ºi din grija pe care o
aveam faþã de viitorul Lucrãrii Sale. ªi din dorinþa sincerã de a ajuta pe oricine pãrea cã are
o rîvnã sincerã faþã de Hristos. Mai ales pe tinerii lipsiþi. Pentru cã nu am uitat niciodatã cît
bine mi-a fãcut ºi mie acela care m-a ajutat sã ies la lumina lui Hristos din întunericul unde
aº fi rãmas necunoscut ºi pierdut pe totdeauna, fãrã acest ajutor.
ªi ºtiind aceasta, poate Domnul mã va ierta de rãul care dintr-o prea bunã dorinþã l-am
fãcut. Am crezut cã nu trebuia sã aºteptãm noi evenimente ca sã vinã ele spre noi, ci noi sã
mergem spre ele. Am crezut ºi ne-am grãbit ca sã le întîmpinãm înainte de a porni. Astfel am
scuturat mulþi pomi înainte de a aºtepta sã li se coacã roadele spre a vedea cum sînt. ªi de
aceea ne-am strepezit dinþii cu multe roade sãlbatice, crezînd cã sînt roade bune.
O, ce învãþãturã însemnatã trebuie sã tragem din aceste amare experienþe! Din toatã inima
ºi cu toate mîinile trag de acest semnal de alarmã ºi de aceste clopote de primejdie.
Dar nu numai noi trebuie sã învãþãm ceva din toate acestea, ci mai ales ei, cei care au
înºelat buna noastrã credinþã a tuturor. Iatã, acum se gãsesc întocmai ca niºte epave aruncate
de apele tulburi în care s-au scufundat, în afara Lucrãrii minunate a Domnului, care i-au fãcut
cunoscuþi, dar de care n-au fost vrednici. ªi cine mai ºtie încã ce le va mai face Dumnezeu
pentru faptele lor, de acum înainte.
T-
Cine are urechi de auzit ºi minte de înþeles - sã audã ºi sã înþeleagã, atît de dincoace cît
ºi de dincolo de barã.
T-
Se apropia astfel 2 iulie 1956, cînd se împlineau cei doi ani de cînd fusesem adus aici în
D. O. Mã pregãteam pentru a treia împlinire ºi ultima - a înºtiinþãrii acestui II - în care eu
înþelesesem doi ani.
Eram în aºteptarea schimbãrii situaþiei mele, cînd din nou o altã înºtiinþare veni sã mã
încredinþeze cã dupã încheierea acestei încercãri, o alta ºi mai lungã ca aceasta va urma nu
peste multã vreme.
Mi-am plecat ºi mai adînc inima în faþa hotãrîrii Domnului ºi Dumnezeului meu,
încredinþîndu-mi deplin soarta în Mîinile ºi Voia Lui. Nu eram eu oare un om salvat de la
atîtea morþi, datoritã numai harului Sãu? Acum dacã încã mai trãiesc, nu este oare datoritã
tot numai bunãtãþii Lui? Oare viaþa aceasta pe care o mai trãiesc nu este ea a Lui? Viaþa cea
care fusese a mea se sfîrºise de mult, atunci cînd trebuia sã fi murit în copilãrie prin atîtea
primejdii. Sau pe front unde muriserã atît de mulþi dintre camarazii mei. Ori în spitalele unde
zãcusem fãrã cunoºtinþã. Ori în închisorile de pînã acum. Ori în primejdiile ºi mizeriile din
lagãr ºi de la muncile pe unde muriserã lîngã mine atît de mulþi dintre cei cu care eram
alãturi...
Acum în starea în care mã gãsesc, cu numãrul meu de zile lãsate de mila Domnului ºi
Dumnezeului meu, putînd fi încheiat oricînd, ºi cu paºii pribegiei mele putînd fi opriþi
oriunde, - ce mai pot sã aºtept eu? Pot tot aºa de bine sã mai trãiesc oricît - cum pot ºi sã mor
mîine sau astãzi.
De aceea eu trebuie sã fiu gata la orice ºi oricînd.
Fie! Facã-se întru totul numai Voia Domnului ºi Dumnezeului meu. Dacã voi trãi oriunde
ºi oricînd, Îl voi lãuda pe Domnul trãind. Dacã voi muri, Îl voi lãuda murind. Dacã voi fi
liber, Îl voi sluji pe El în libertate, dacã voi fi iarãºi închis, Îl voi sluji în închisoare. Dacã
voi fi sãnãtos Îl voi mãrturisi pînã unde mã va lãrgi El, dacã voi fi bolnav Îl voi mãrturisi
pînã unde mã va strîmtora.
Doamne Isuse, Dulce Isuse, Drag Isuse, Bun Isuse - eu sînt ºi rãmîn al Tãu, numai al Tãu
pe totdeauna, fie cã Tu vrei sã trãiesc fie cã vrei sã mor. Ajutã-mi Te rog sã Te pot sluji ºi
slãvi cu vrednicie pînã la capãtul vieþii mele, ca sã pot vedea cu vrednicie Faþa Ta Strãlucitã
ºi binevoitoare. ªi feþele strãlucite ºi binevoitoare ale sfinþilor mei înaintaºi, între care doresc
sã fiu ºi în pãmînt ºi în cer...
T-
Aºteptam ziua de 2 iulie cînd se împlineau cei doi ani, - încredinþat cã ceva se sfîrºeºte
- ºi mã bucuram. Dar dupã noua înºtiinþare, eram tot aºa de încredinþat ºi cã o nouã perioadã
zbuciumatã va începe. ªi în adîncul bucuriei mele simþeam cã se lasã ceva greu ºi necunoscut.
Aºa se ºi întîmplã. Pe ziua de 2 iulie am fost chemat la ofiþerul nostru de securitate din
Dropia care mi-a adus la cunoºtinþã cã pedeapsa mea se expirase, cã mi s-a ridicat domiciliul
obligatoriu ºi cã sînt liber sã plec unde voiesc.
Dupã douã zile plecam din surghiunul meu de aici unde stãtusem doi ani încheiaþi,
umblînd ºi aici printre aceºti oameni cãrora dupã puterile mele, m-am strãduit sã le vestesc
Evanghelia ºi mîntuirea Domnului meu Isus Hristos.
Am mers pe la toþi cei pe care îi cunoscusem în Dropia, începînd cu moº Kolenko ºi
mi-am luat un duios rãmas bun de la fiecare. Le-am amintit pentru ultima datã tot ce le
spusesem despre Jertfa ºi Dragostea Domnului pentru ei ºi pentru mîntuirea lor, despre care
le vorbisem de atîtea ori.
Am avut apoi o neuitatã despãrþire de ceilalþi tovarãºi de suferinþe cu care o datã ºi de

douã ori pe sãptãmînã fãcusem pe jos cei 12 km pînã la miliþia din Dropia, pe viscole aspre
ori pe cãlduri dogoritoare, prin ploi ori prin zãpezi - aceºti doi ani petrecuþi aici. Nici faþã de
ei nu rãmãsesem dator cu vestirea mîntuirii - dar nu îndestul rãsunet avuse Vestea Bunã în
inimile lor rãvãºite de furtuni. Acum mã despãrþeam ºi de ei ca ºi de ceilalþi de mulþi pentru
totdeauna.
T-
Ce scurtã este trecerea noastrã printre semenii noºtri în lumea aceasta! ªi cît de însemnat
lucru este sã ne facem în fiecare zi ºi în fiecare loc datoria divinã pe care o avem noi cei care
Îl cunoaºtem pe Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos faþã de fiecare dintre cei cu care
sîntem. Fiindcã fiecare despãrþire ºi fiecare clipã, poate sã ne fie ultima, ori nouã ori lor!

Pîn-la sfîrºit
Pîn-la sfîrºit doresc Isus

sã Te iubesc pe Tine
al Tãu foc sfînt, precum l-ai pus
sã ardã alb în mine.
Pîn-la sfîrºit sã Te slujesc

cu-o inimã predatã
cu-a mele urme sã pãºesc
pe calea Ta curatã.
Pîn-la sfîrºit sã pot ierta

pe-acei ce-mi poartã urã
luînd mereu din Crucea Ta
putere ºi cãldurã.
Pîn-la sfîrºit sã pot privi

ca de la Tine toate
tot ce voi da ºi voi primi
sã fie bunãtate.
Pîn-la sfîrºit Te rog sã-mi dai

credinþa neclintitã
spre starea care Tu mi-o vreai
sã-nving orice ispitã.
Pîn-la sfîrºitul luminos

s-ascult smerit de Tine
sã poþi fi Domnul meu Hristos
Tu mulþumit de mine.
Mãrturia - Cap. 24 - Înaintea mai-marilor norodului Pag. 281
Cap. 24
Înaintea mai-marilor norodului

Eu îi datorez durerii o recunoºtinþã-n veac
cã m-a învãþat Cuvîntul cum sã-L spun ºi cum sã-L tac
cã m-a dus sã aflu taine care zac cel mai afund
ºi-adevãrurile care, cei mai mulþi viclean le-ascund...
upã aceºti aproape patru ani de închisoare ºi surghiun, m-am întors astfel iarãºi acolo
D la domiciliul din Simeria, de unde fusesem luat în ziua de Crãciun a anului 1952.
Cînd am sosit aici totul îmi era rãvãºit ºi gol, familia împrãºtiatã ºi serviciul meu ocupat. Nu
aveam însã unde sã merg deocamdatã, aºa cã va trebui sã rãmîn cum pot aici, pînã mi se va
deschide spre undeva un drum.
T-
Cîtã vreme fusesem departe de fraþi pus de-o parte în surghiunul meu eram oarecum
înafara luptelor Lucrãrii Domnului. Fraþii care veneau pe la mine nu-mi spuseserã chiar totul,
nevrînd sã mã întristeze, dar în lunga mea lipsã se întîmplaserã multe necazuri de care eu nu
ºtiam. Campania clerului împotriva fraþilor luase în foarte multe pãrþi ale þãrii forme de-a
dreptul inchizitoriale. Preoþii îi denunþau cu urã pe fraþi ori de cîte ori aflau cã se adunã pe
undeva mai mult de trei la un loc. Îi urmãreau fie direct, fie prin oameni puºi de ei ºi personal
se duceau sã anunþe miliþia asupra lor ca asupra unora dintre cei mai primejdioºi rãufãcãtori.
De cele mai multe ori miliþeanul era mai de omenie decît mulþi preoþi.
- Ce rãu fac oamenii aceia pãrinte?
- Sînt adunaþi acolo fãrã autorizaþie!
- ªi ce fac ei acolo?
- Cîntã cîntãri de la Oastea Domnului ºi se roagã.
- ªi altceva ce mai fac? Se bat, strigã, sparg ceva?
- Nu, asta nu fac!
Pag. 282 Mãrturia - Cap. 24 - Înaintea mai-marilor norodului
- Atunci vezi-þi de treabã pãrinte ºi lasã-i în pace. Noi n-avem treabã cu oamenii paºnici.
Avem destui rãufãcãtori.
Au fost însã mult mai multe cazurile cînd preoþii fie c-au dat bãuturã celor ce puteau
amenda ºi chinui pe fraþi fie cã au întrebuinþat alte metode, - astfel cã în multe locuri fraþii
au fost amendaþi fãrã milã cu amenzi grele ºi repetate, iar unii au avut de suferit bãtãi,
anchete ºi multe alte necazuri pentru credinþa lor. O lungã listã de fraþi ºi de adunãri din toatã
þara era cunoscutã, despre toþi cei ce trecuserã sau încã treceau prin aceste încercãri de ani
de zile. Toate aceste fapte adunate zi cu zi duseserã la o puternicã rãcealã între preoþi ºi fraþi
în cele mai multe pãrþi din þarã. Puþinii preoþi credincioºi sufereau ºi ei din cauza asta ºi
cãutau sã împace lucrurile pe cît puteau, dar chiar ºi o cît de slabã apãrare a ostaºilor din
partea vreunui preot, îi aducea acestuia o mulþime de necazuri pe cap, toþi ceilalþi ridicîndu-se
cu urã ºi cu violenþã împotriva lui. Aºa cã cei mai mulþi nici nu ridicau o vorbã de apãrare
pentru fraþi.
T-
Duhul acestei dihãnii fãcea lucrarea cea mai primejdioasã în mijlocul nostru. Oastea
Domnului trecea prin cea mai mare ºi cea mai grea ispitã din istoria ei. Era pe punctul sã se
piardã pentru totdeauna orientarea cea sãnãtoasã ºi scopul pentru care o ridicase Dumnezeu
în mijlocul acestui popor ºi al acestei Biserici.
Ura ºi vrãjmãºia preoþimii îi aruncase cum am spus pe mulþi fraþi în braþele credinþelor
strãine iar acest lucru fãcuse ca în întreagã Lucrarea sã se infiltreze încet-încet încredinþãri
potrivnice învãþãturii în care fusesem noi nãscuþi din nou ºi îndrumaþi de la început.
Am luat îndatã legãtura cu fraþii cei mai apropiaþi, convocînd cu toatã primejdia care ne
ameninþa din partea autoritãþilor, sfaturi frãþeºti, pe centre. Pentru oprirea alunecãrii
primejdioase spre nimicirea Lucrãrii prin fãrîmiþarea în alte pãrþi sau prin lepãdarea de
bisericã spre care o împingea preoþimea.
Prima mare consfãtuire a avut loc îndatã la Simeria ºi Cãrpiniº. Apoi la Galda de Sus, la
Sebeº, la Ighiel ºi din ce în ce tot mai departe, trecînd în Nordul Ardealului apoi în Criºana,
Maramureº, Moldova, Bucovina ºi în celelalte regiuni ale þãrii.
În multe locuri am avut stãri de vorbã zile ºi nopþi la rînd, cu dezbateri foarte aprinse
între cele douã tabere care se formaserã între fraþi. Unii voind ruptura cu orice preþ de
bisericã, iar alþii pãstrarea în orice condiþii a liniei de la început. De obicei cei ce voiau
ruptura erau cei mai aprinºi ºi mai indignaþi.
A trebuit o luptã îndelungatã ºi grea de peste 20 de ani pînã sã se poatã opri toatã
dezordinea asta - ºi sã se înceapã alinierea ordonatã iarãºi din nou pe calea cea dreaptã,
sãnãtoasã ºi bunã, indiferent de atitudinea clerului faþã de noi.
A fost un mare har din partea Domnului cã stãrile din þarã în anul acela se îmbunãtãþiserã
foarte mult. Cu toate cã aceste sfaturi frãþeºti pe regiuni se înmulþiserã, iar cu ocazia lor
aveau loc mari adunãri frãþeºti - autoritãþile, contrar temerilor noastre, nu luaserã încã nici
un fel de mãsuri împotriva noastrã. Nici chiar împotriva mea care fusesem avertizat la
eliberarea din închisori ºi D. O. cã nu am voie sã mã mai deplasez nicãieri fãrã permisiunea
autoritãþilor. Nici chiar împotriva mea deci, nu s-a luat atunci nici o mãsurã restrictivã, vreme
de cîteva luni, în 1956.
T-
În atmosfera aceasta de relaxare generalã în þarã, începeam sã ne gîndim la planuri din ce
în ce tot mai mari. Dacã lucrurile vor merge tot aºa spre bine, vom începe sã ne organizãm
mai bine munca misionarã în toate pãrþile, sã facem centre de ºcoalã biblicã, adunãri cu
tineretul, cu copiii, cu surorile.
Poate cã ni se va permite sã tipãrim ceva, sã organizãm conferinþe religioase în oraºe,

programe artistice - ºi altele. Cîte planuri frumoase fãceam între noi, rugîndu-ne Domnului
pentru realizarea lor ºi sperînd sincer în aceasta.
T-
Fãceam noi la planuri ºi ni se pãrea cã nici nu ne supravegheazã nimeni miºcãrile noastre
- dar curînd aflarãm cã din umbrã eram urmãriþi peste tot, cu toatã grija ºi atenþia.
Aceasta aveam s-o aflãm prima datã la 6 noiembrie 1956 cînd prin Pop (Alexandru) a fost
convocat un sfat frãþesc restrîns cu cei mai cunoscuþi dintre noi pe þarã. Mult mai tîrziu aveam
sã aflu cã acest sfat fusese pus la cale chiar de cãtre autoritãþi, prin Pop, acest om al lor între
noi. El a fost cel care a chemat pe cine probabil i se dictase ºi totul a fost aranjat în casa lui
de la Feleac lîngã Cluj, unde el ºi soþia lui erau învãþãtori. Acolo viitorul nostru ofiþer
anchetator era detaºat ca “ºef de post”, îndrumîndu-l pe Alexandru Pop în tot ce avea el de
fãcut printre noi în vederea strîngerii de date pentru viitoarele noastre procese... De aici el
mergea în fiecare sãptãmînã prin þarã organizînd mari adunãri la care erau adunaþi fraþii, iar
dupã aceea el dãdea note informative despre toþi ºi despre toate. Astfel ni s-au strîns datele
asupra cãrora aveam noi mai tîrziu sã rãspundem în lungi anchete de zi ºi noapte, luni de zile,
la Cluj ºi în multe alte centre de regiuni, zeci ºi sute de fraþi.
T-
Sfatul convocat de Pop Al. s-a þinut pe ziua de 6 noiembrie 1956 pînã în dimineaþa de 7.
Am fost de faþã zece fraþi dintre cei mai “aleºi” din þarã. Dupã discuþiile aprinse în legãturã
cu pãrerile diferite, au urmat frumoasele noastre planuri de viitor. Ne-am lãsat cuprinºi de
euforia acestor planuri ºi n-am mai luat în seamã nici ieºirile pe afarã ale lui Pop Al. care din
ceas în ceas trecea pe la douã maºini care erau parcate în sus ºi în jos de poarta lui. Fr. Sergiu
era foarte inventiv ºi vorbãreþ despre viitorul frumos pe care el îl ºi vedea atît de copilãros
ºi de apropiat.
Luaþi de vorbãria asta nici n-am observat cã Pop Al. a lipsit din camerã douã ore - de la
miezul nopþii pînã la ora 2. Cînd a venit în casã, avea în mînã ziarul local din Cluj care
apãrea în oraº abia dimineaþa, peste cîteva ore.
În acel ziar scria despre revoluþia din Ungaria. Cînd l-am întrebat pe Pop de unde îl are,
ne-a zis cã ieºind în stradã a întîlnit la ora aceea (era ora 2 dupã miezul nopþii) pe poºtaºul
satului, care i l-a dat. Am luat drept bunã explicaþia lui, fãrã sã ne gîndim cît de imposibil era
acest lucru. Nu numai ca poºtaºul sã fie prin sat la ora aceea, dar ºi ca ziarul sã ajungã direct
de la tipografie la Feleac, înainte de a se distribui în oraº ºi la poºtã. Numai mult mai tîrziu,
cînd am fost puºi acolo unde aveam timp destul sã ne gîndim la toate - ne-am adus aminte ºi
de asta. Atunci am înþeles cã în lipsa de douã el fusese dus la Cluj ca sã dea informaþii despre
tot ce discutasem noi pînã atunci în casa lui. Acolo i se dase ziarul luat atunci de sub tipar,
ca sã ni-l aducã nouã spre a vedea cum vom comenta noi evenimentele din Ungaria ºi ce
planuri vom face dupã aceasta, iar apoi el sã aibã ce sã le spunã despre noi.
Ni se întinsese o cursã destul de ºireatã, iar noi neºtiutori ca niºte naivi ºi creduli intram
în ea cu toatã uºurinþa nevinovãþiei noastre copilãreºti. Omul lor dintre noi îºi fãcea foarte
priceput meseria, predîndu-ne pe toþi fãrã nici o problemã de conºtiinþã, deºi printre noi era
ºi socrul sãu.
T-
Tot aici ni s-a spus cã în prima duminicã dupã 6 noiembrie va avea loc o mare adunare
frãþeascã a Moldovei la Comãneºti în jud. Bacãu - ºi cã sîntem invitaþi cu toþii sã luãm parte
acolo. Iar în sãptãmîna de dupã adunarea de la Comãneºti alte adunãri cu tineretul la
Bucureºti, apoi duminica urmãtoare la fel o mare adunare a Munteniei la Vulcana Pandele,
lîngã Tîrgoviºte. Mai tîrziu ne-am convins cã ºi acestea erau organizate...
Ne-am despãrþit hotãrîþi sã luãm parte cu toþii la amîndouã aceste mari adunãri frãþeºti,
fiind vorba de o încununare mare a eforturilor noastre spre buna orientare a Frãþietãþii, care
pãrea cã reuºiserã cam peste tot, pînã aici.
T-
În duminica hotãrîtã pentru Moldova, adunarea s-a þinut în cea mai mare bisericã de lîngã
Comãneºti unde era preot un prieten al Oastei. Preotul cînd ne-a vãzut atît de mulþi în biserica
lui a început sã tremure de frica autoritãþilor. Mai puþini, ne-ar fi putut acoperi, dar eram
cîteva mii, biserica plinã ºi cei mai mulþi pe afarã pînã departe...
Pe la mijlocul adunãrii a venit ordin ca preotul ºi conducãtorii adunãrii sã se prezinte
imediat la miliþie, iar adunarea sã se împrãºtie în întregime.
Fraþii din loc ne-au zis nouã celor mai cunoscuþi sã plecãm îndatã cu cîte o ceatã mare de
fraþi, prin trei localitãþi vecine, iar ei se vor duce sã stea de vorbã cu autoritatea care ne-a
chemat.
Am aflat cã planul era sã fim arestaþi de acolo chiar atunci, dar lucrurile au decurs puþin
altfel - ºi noi am scãpat. Au rãmas în locul tuturor sã sufere preotul ºi fraþii din loc, care au
avut de îndurat destule neajunsuri, mult timp. Nefiind însã socotiþi prea vinovaþi, au scãpat
pînã la urmã.
T-
ªtiindu-se însã de adunarea de duminica viitoare, ni s-a pregãtit lovitura cea mare acolo
la Vulcana Pandele. Am aflat mai tîrziu cã încã de vineri seara sosiserã cîteva maºini de la
Bucureºti ºi se postaserã în diferite pãrþi ale satului. Adunarea urma sã se þinã în casa fratelui
Ionescu Stan - ºi încã de sîmbãtã seara eram acolo 2-3 sute de fraþi. Cam pe la miezul nopþii
cînd adunarea era în toi ºi tocmai le vorbeam eu fraþilor - au apãrut intrînd pe uºã vreo 5-6
strãini, însoþiþi de cãpitanul miliþiei de la raionul respectiv. Unul civil înalt ºi cu cãciulã pe
cap care pãrea comandantul, a ordonat cu glas tare:
- Staþi aºa! Nu miºcã nimeni. Pregãtiþi fiecare legitimaþiile. Apoi adresîndu-mi-se mie care
stãteam încã în picioare îmi zise ameninþãtor:
- Aºa domnule Dorz! De asta mi-am dat eu consimþãmîntul ca dumneata sã scapi din
Bãrãgan ca sã-mi rãscoleºti acum iarãºi toatã þara? Lasã cã mai vedem noi!
Dupã ce controlarã pe rînd buletinele de identitate la toþi, trecînd numele fiecãruia ºi
datele din buletin în niºte liste le spuse fraþilor:
- Imediat sã plecaþi în ordine cu toþii la garã ºi de acolo cu primul tren acasã. ªi sã opriþi
întorcîndu-i înapoi ºi pe cei care îi veþi mai întîlni venind. Sã nu mai prind unul pe aici, cã
vã arestez pe toþi!
Iar dumneavoastrã domnule Dorz, cu domnul Sergiu ºi Diac, rãmîneþi deocamdatã aici
pînã dimineaþã sub paza noastrã. Dimineaþã vom vedea ce avem de fãcut cu dumneavoastrã.
Cred cã sîntem înþeleºi.
T-
Dupã ce fraþii ºi surorile au plecat la garã petrecuþi de doi miliþieni, noi cei trei reþinuþi
pe loc am fost bãgaþi într-o camerã aparte ºi puºi sã dãm cîte o declaraþie cã nu vom mai
participa la nici un fel de activitate a Oastei Domnului pînã cînd aceasta va fi legalizatã.
Apoi mie ºi lui Sergiu ni s-a pus în vedere ca mîine luni sã facem primele demersuri la
Patriarhie ºi la Departamentul Cultelor pentru obþinerea legalizãrii Oastei. În caz contrar vor
începe o serie de mãsuri aspre împotriva oricãrei adunãri, vom fi arestaþi imediat. Cei doi mai
importanþi dintre ei, rãmãseserã sã vorbeascã cu noi.
- Sîntem de la Ministerul de Interne - ziserã ei. ªi vã punem foarte serios ºi pentru ultima
datã în vedere, acest lucru.
- Existã vreo posibilitate realã, ca sã obþinem legalizarea activitãþii Oastei Domnului? -
am întrebat eu.
- De ce n-aþi încercat niciodatã aceasta? Ceilalþi cum au obþinut? (Ceilalþi, erau
neoprotestanþii).
- ªi cum sã începem? Unde ºi ce trebuie sã facem?
- Interesaþi-vã la Patriarhie.
- Dupã ce veþi merge la Patriarhie ºi vi se va spune ce trebuie sã faceþi trebuie sã vã
întîlniþi cu noi, ca sã vedem ce aþi fãcut. Vã aºteptãm seara la ora 5 lîngã ceasul de la
Universitate... Acolo ne vom întîlni. Sîntem colonelul... ºi maiorul... cutare. Cu noi veþi mai
vorbi.
Apoi au plecat lãsîndu-ne acolo.
T-
Nu ºtiam atunci cum se fãcuse cã deºi fusesem înþeleºi de la Feleac sã vinã ºi Pop Al. atît
la Moldova cît ºi la Muntenia cu noi - totuºi el nu fusese nici acolo ºi nici aici...
Am aflat cã a venit la Vulcana numai dupã ce plecasem noi - probabil ca sã spunã cum
a fost ºi ce au vorbit fraþii dupã aceea...
T-
Noi dupã ce ne-am luat rãmas bun de la fraþi, am plecat amîndoi, eu ºi cu Sergiu, acasã
la el într-o cãmãruþã undeva pe strada Puþul cu Tei. Pînã seara tîrziu ne-am tot frãmîntat ce
este de fãcut ºi ce drum sã luãm de la aceastã mare rãscruce la care ajunsesem.
- Dacã vom începe sã umblãm dupã legalizare, pe la Patriarhie ºi Departament, cine ºtie
ce grele condiþii ni se vor cere... ºi pînã la urmã cine ºtie cînd ºi ce vom primi. Fiindcã atît
autoritatea de stat cît ºi cea clericalã au o atît de mare urã asupra noastrã - zicea Sergiu.
- Iar dacã nu vom cãuta sã facem nimic, autoritãþile vor începe imediat sã ia tot felul de
mãsuri aspre împotriva fraþilor din toatã þara dupã cum ne-au ºi ameninþat. Dacã va fi aºa -
cine ºtie cîþi se vor lepãda, cîþi vor cãdea, cîþi vor pleca... ªi toþi ne vor face pe noi
rãspunzãtori ºi vinovaþi pentru asta fiindcã se va zice cã ni s-a dat posibilitatea sã obþinem
legalizarea, dar noi n-am vrut, - ziceam eu...
Am rãmas hotãrîþi sã pornim în Numele Domnului încã mîine dimineaþã la Patriarhie.
Credeam cã totul se va rezolva oarecum uºor, de vreme ce mergeam trimiºi de securitate.
Nici nu ne îndoiam deloc de buna credinþã a celor ce ne îndrumeazã sã începem demersurile
legalizãrii. Ziceam cã ºi statul ºi bisericã au tot interesul sã se rezolve bine problema asta
care le dãduse de furcã de atîþia ani tuturor.
- Statul da, - zicea Sergiu. Fiindcã statului nu-i pasã cã ne adunãm, dacã avem o formã
legalã. Dar bisericã va fi mai împotrivitoare. Biserica are niºte statute dupã care funcþioneazã
ºi ea în stat. Prin aceste statute noi am fost desfiinþaþi în 1948 - pe ce bazã sã cerem noi
legalizarea activitãþii unei asociaþii ortodoxe cum este Oastea Domnului de cãtre o bisericã
ostilã care ne-a desfiinþat ºi care are împotriva noastrã o urã atît de neîmpãcatã cu care ne
urmãreºte de douãzeci de ani?
- Dacã statul le dã ordin sã ne recunoascã?

- Pe ce bazã sã ne recunoascã?
- Pe baza existenþei noastre! Oastea Domnului existã. Ea este o realitate ºi acum a devenit
o problemã. Pe baza asta noi trebuie sã cerem rezolvarea bunã a problemei noastre care
trebuie sã intereseze în egalã mãsurã atît statul cît ºi biserica.
- Cred cã mai degrabã ar fi intervenit ºi unul ºi altul sã ne desfiinþeze.
- Dumnezeul nostru va fi cu noi ºi ne va da izbãvirea Sa. Trebuie sã încercãm totul.
- Eu mã îndoiesc de la început.
- Orice ar fi ºi oricît ar dura, - Domnul nostru ºi fraþii noºtri aºteaptã sã facem totul
pentru Lucrarea aceasta sfîntã, - am încheiat eu.
T-
Luni dimineaþa, înainte de a ieºi din casã, am îngenuncheat amîndoi - ºi cu sufletele pline
de o mare apãsare ne-am rugat fierbinte, cam aºa:
“Doamne Isuse, pornim la un drum greu. Singur Tu ºtii ce va mai urma pentru Lucrarea
Oastei Tale ºi pentru noi. Cîtã vreme s-a putut merge fãrã aceastã legalizare, noi am mers
chiar dacã am avut unii dintre noi atît de mult de suferit. Dar acum cînd toatã mulþimea
fraþilor noºtri sînt ameninþaþi - din dragoste pentru Tine ºi din teama pentru Lucrarea Ta -
luãm acest drum pe care numai Tu ne poþi însoþi ºi îndruma ca sã nu pãcãtuim cu nimic nici
mergînd, nici oprindu-ne. Te rugãm fii cu noi înaintea tuturor mai-marilor norodului acestuia
la care ne trimiþi, pentru cã ei nu ne iubesc, nici pe Tine ºi nici pe noi. Nu ne lãsa sã facem
ºi sã vorbim nimic din ce ar fi nepotrivit cu voia Ta ºi cu planul Tãu pe care l-ai avut de la
început cu aceastã Lucrare a Oastei Tale în mijlocul acestei biserici. Sîntem ai Tãi ºi ne
predãm Þie, sfinþeºte-ne ºi ne foloseºte dupã cum voieºti Tu în aceastã Lucrare a Ta...”
T-
La Patriarhie am fost lãsaþi sã aºteptãm îndelung, pînã cînd un om uriaº îmbrãcat în haine
preoþeºti ºi cu un lat brîu roºu, ne-a întrebat dispreþuitor ºi de sus, ca pe niºte oameni care
ar veni cine ºtie din ce capãt al lumii ºi din ce secol (poate cã fusese înºtiinþat despre noi).
- Dumneavoastrã ce doriþi?
- Rugãm sã fim primiþi în audienþã de Prea Fericitul Patriarh.
- În ce problemã?
- În problema legalizãrii Oastei Domnului!
- Ce Oastea Domnului mã? Pãi fleacul aceasta nu mai existã în þara noastrã, ãhãã, de
cînd!... Cum vã treziþi voi tocmai acum sã umblaþi dupã cai verzi?
- Vã rugãm stãruitor sã ne înºtiinþaþi pentru o audienþã la Pãrintele Patriarh.
- Dar ce credeþi voi cã se mai ocupã acum cineva de prostia asta? Vedeþi-vã de treabã.
Mergeþi acasã ºi lucraþi ceva. Ori n-aveþi nimic altceva de lucru decît sã umblaþi degeaba?
- Am fost trimiºi aici de cãtre securitate. Trebuie neapãrat sã înfãþiºãm problema asta
Patriarhiei.
- Dacã este aºa, faceþi un memoriu scris ºi îl trimiteþi prin poºtã. Apoi aºteptaþi acasã
rãspunsul. Acum nu puteþi primi audienþã. Astfel de probleme nu se rezolvã altfel decît aºa
cum v-am spus. De altfel Patriarhul este ocupat acum cu o delegaþie din Yugoslavia. Asta-i!
T-
Am plecat de la Patriarhie cu acest “rezultat”, cam pe la ora unsprezece ziua. Seara pe la
ora cinci eram amîndoi în faþa ceasului de la Universitate. Acolo am vãzut aºteptîndu-ne ºeful
care ne avertizase la Vulcana. Înainte de a ajunge la el, în spatele nostru opri o maºinã.
- Urcaþi-vã! - porunci el.

În cîteva clipe intram în Ministerul Securitãþii unde chiar de la intrare furãm despãrþiþi
unul de altul ºi duºi fiecare în altã parte.
De la ora 5 seara ºi pînã aproape de 2 noaptea, a trebuit sã rãspund la nenumãrate acuze
ºi întrebãri pe care mi le punea cel ce spusese cã-ºi dase avizul ca eu sã vin din Bãrãgan.
Toate adunãrile la care participasem - erau cunoscute. De toate sfaturile frãþeºti - ºtiau. Mai
ales sfatul de la Feleac era cunoscut în cel mai mic amãnunt, ca ºi cum el ar fi fost chiar
acolo, acum 2 sãptãmîni.
Atunci mi-am dat deplin ºi amar seama cã în mijlocul nostru este un informator din cel
mai primejdios. Toate bãnuielile începurã sã mi se îndrepte cãtre cel ce ne gãzduise în casa
de la Feleac - ºi a cãrui purtare dovedea din ce în ce mai clar aceasta. T-
Dupã ce am fost ameninþat ºi avertizat în toate felurile cu privire la activitatea Oastei pe
viitor, am fost îndrumat sã continui demersurile în vederea legalizãrii, fãcînd cît mai repede
în 3 exemplare memoriul care mi se ceruse. Un exemplar trebuia dat la Patriarhie. Al doilea
la Departament. Iar al treilea trebuia sã i-l predãm lui, pe care îl vom anunþa la telefon în ziua
cînd vom depune memoriul la Patriarhie. Aceste trei memorii vor trebui înmînate personal
în audienþe, atît Patriarhului cît ºi ªefului Departamentului Cultelor - dar în primul rînd
securitãþii.
- Acum, zise el uitîndu-se la ceas, peste un sfert de orã ai trenul la Simeria. În zece
minute vei fi dus la garã, cumperi bilet ºi te sui în tren. Faceþi cît mai repede memoriul ºi vii
cu el la Bucureºti, dupã cum am vorbit. Ne-am înþeles? Cînd vii, îmi dai telefon ºi mã aºtepþi
sã vãd eu întîi memoriul.
ªi ieºind cu mine prin felurite coridoare ºi scãri îmi deschise o maºinã care mã duse în
cîteva minute la Gara de Nord.
T-
Dar cum sã plec eu aºa fãrã a ºti nimic de Sergiu?
ªtiam însã cã sînt urmãrit pas cu pas.
M-am îndreptat cît mai încet spre ghiºeul de bilete, spre unul închis, apoi spre altul, ca
sã ajung cît mai tîrziu. Pe jos prin spaþiul dintre ghiºee, erau culcaþi întinºi zeci de oameni
cu ºube ºi bagaje, care nu mai aveau loc în sala de aºteptare. Stam în loc prefãcîndu-mã cã
n-am pe unde sã trec, ocoleam ºi iar veneam înapoi, ca sã scap trenul. ªi într-adevãr l-am
scãpat. Cînd am ajuns la ghiºeu, casiera îmi spune:
- Trenul a plecat. Ai altul la ora 8.
Prefãcîndu-mã foarte supãrat stam în cumpãnã ca ºi cînd n-aº mai ºti ce sã fac, apoi o luai
încet prin salã spre ieºirea de cealaltã parte a gãrii, ca sã scap de urmãritorul meu prin
mulþimea cãlãtorilor. Cînd sperai cã am scãpat, am luat-o grãbit spre tramvaiul 12 care tocmai
trecea într-acolo unde locuia Sergiu.
T-
Cînd am ajuns la el abia stingea lumina sã se culce. Pînã în ziuã am stat de vorbã asupra
tuturor celor ce se întîmplaserã.
- Nu - zise el palid ºi apãsat - eu n-am sã mã mai duc nici un pas pentru treaba asta
nicãieri. Între noi existã vînzãtori primejdioºi care spun tot ce facem ºi vorbim noi. Iatã cît
de repede au aflat tot ce am fãcut ºi am spus noi la Feleac. Nu mã pot dumiri deloc cine poate
fi acela care ne vinde. Dacã frãþia ta mai vrei sã faci memoriul - fã-l. Dacã vrei sã te mai duci
pe la ei - du-te. Eu însã dupã cele ce am pãþit noaptea asta,
nu mã voi mai duce nicãieri. ªi nu voi mai face nimic, sã ºtii.
Pînã cînd voi vedea ce se va alege din toatã treaba asta.
- Bine frate Sergiu, dar dacã noi vom lua toþi atitudinea asta, ce crezi cã va urma pentru
toatã Lucrarea Oastei?
- Eu nu zic s-o iei ºi frãþia ta. Spun numai cã eu am luat-o.
- Eu nu pot frate, orice va fi. Pînã cînd pare cã mai existã o posibilitate de a feri pe fraþi
de necazuri ºi de a apãra cauza Oastei, eu voi cãuta sã fac tot ce pot. Cu orice risc pentru
mine.
- Te voi însoþi cu tot sufletul cu rugãciunea ºi cu dragostea mea, dar altfel nu pot. Vom
þine legãtura împreunã ºi cît pot te voi ajuta cu o pãrere sau cu un sfat. Altceva sã nu-mi mai
ceri.
- Bine frate Sergiu, fã cum ºtii. Fiecare vom rãspunde pentru sine, atît înaintea lui
Dumnezeu cît ºi a oamenilor. Numai eu va trebui sã rãspund ºi pentru alþii. Nu pot lãsa aºa
pe fraþi ºi Lucrarea Domnului. Duhul Domnului mã va cãlãuzi ce voi avea de fãcut. Mã
bizuiesc pe El. N-am ce face decît sã merg înainte. Dacã vom refuza aceastã posibilitate pe
care ne-au deschis-o, se vor crede în drept sã ia toate mãsurile nimicitoare împotriva noastrã
a tuturor ºi n-ar scãpa nimeni, nici frãþia ta fii sigur, iar în cazul acesta - ce dezvinovãþire
vom avea noi? - Nici una! Ei ar avea dreptate iar noi ar trebui sã tãcem ca unii care am
refuzat o legalizare cinstitã pe care ei ne-au oferit-o. Am putea fi numiþi în tot felul ºi am
putea fi acuzaþi de orice - fãrã sã ne putem dezvinovãþi cu nimic.
- Faci cum te cãlãuzeºte Dumnezeu, sfîrºi el toatã discuþia noastrã.
T-
Cam dupã aceasta ne-am despãrþit. Cu trenul de 8 am plecat la Simeria singur ºi
îngîndurat.
A trecut o lunã de zile de la despãrþirea mea de Sergiu, fãrã sã fac nici eu nimic în ce
privea memoriul cerut.
Nu ºtiam cum ºi mai ales nu voiam sã încep singur nimic. Cãutam sã amîn cît mai mult
totul. Trebuia sã mã mai sfãtuiesc ºi cu alþi fraþi - dar cu cine? Mã frãmîntam sã gãsesc cu
cine altul dintre fraþi ar putea sã mã ajute practic dacã singurul dintre ei pe care îl consideram
mai în stare de o astfel de acþiune, s-a comportat aºa ºi mi-a rãspuns astfel! Toþi ceilalþi erau
de alt nivel. Puteam face o lucrare duhovniceascã printre suflete, dar nu puteam face faþã la
o confruntare ori la o discuþie cu aceºti mai mari lumeºti care erau atît de pricepuþi ºi de ºireþi
în a stoarce sufletul omului nevinovat ºi în a întinde curse nimicitoare Lucrãrii nevinovate.
Am vorbit cu unul - dar el a spus:
- Lucrul acesta mã depãºeºte, eu nu ºtiu cum se face aºa ceva. Fã frãþia ta cum crezi.
- Dar cu cine totuºi sã mai fac? Numai singur nu vreau nici eu sã umblu. Mãcar unul ar
trebui sã mai vinã cu mine.
- Nu ºtiu cine ar mai putea.
T-
Din þarã se zvonea despre tot mai multe ameninþãri împotriva adunãrilor. Vedeam cã se
strînge mereu cleºtele în jurul nostru.
În seara de 15 septembrie, un miliþean veni în casã ºi mã luã cu el la postul de miliþie din
gara Simeria. Mã chema cineva de la Bucureºti. Am bãnuit cã era ºeful care mã anchetase la
minister. ªi într-adevãr, el era.
De la început s-a rãstit la mine, ameninþînd toate adunãrile care se vor face de sãrbãtorile
Crãciunului, Anului Nou ºi Bobotezei în toatã þara.
- Credeþi voi cã ne puteþi purta de nas cum vreþi? Se dovedeºte clar acum cã voi sînteþi
împotriva oricãrei legalitãþi. Vã place anarhia ºi dezordinea, fiindcã sînteþi niºte nesupuºi ºi
niºte duºmani ai ordinei sociale. Nu vã supuneþi nici statului, nici bisericii. Vi se oferã
posibilitatea sã vã puneþi în ordine dacã sînteþi dezordonaþi.
Nu ascultaþi nici de Evanghelia voastrã care vã porunceºte sã vã supuneþi stãpînirii. În
cazul acesta sã nu vã miraþi cã se vor lua contra voastrã a tuturor toate mãsurile pe care le
meritaþi. E ultimul prilej care vi se mai oferã - sã ºtiþi. Dacã în sãptãmîna asta nu vã
prezentaþi la Bucureºti cu memoriul despre care a fost vorba, sã ºtiþi cã se va proceda fãrã nici
o milã împotriva voastrã.
- Dar cum sã-l fac domnule? Eu n-am nici un fel de calitate de autoritate investitã în
Oaste. În numele cui sã cer eu legalizarea Oastei?
- În numele dumitale personal ºi al celor care mai gîndesc ºi cred ca dumneata. Nu trebuie
sã spui nici un alt nume, dacã nu vrei sã mai bagi pe nimeni altcineva. Dar fã-l odatã! Cînd
vrei sã-l faci?
- Voi încerca cît mai curînd.
- Cînd ajungi în Bucureºti îmi dai telefon. Iatã numãrul. În cel mult o sãptãmînã te aºtept.
T-
În dimineaþa de 28 decembrie eram la Bucureºti cu un scurt memoriu cãtre Patriarhul prin
care îi ceream o audienþã în problema legalizãrii Oastei Domnului. Din garã am telefonat
ºefului de la Interne, dupã cum îmi poruncise.
M-a întîlnit la ceasul din faþa Universitãþii, unde i-am predat o copie dupã memoriu. Apoi
mi-a zis:
- Acum te duci la Patriarhie. Vei vorbi cu Patriarhul ºi vã veþi înþelege. Dupã aceea la
plecare îmi vei da telefon din nou, ca sã vãd ce aþi rezolvat.
La Patriarhie m-a întîlnit uriaºul îmbrãcat în haine preoþeºti. De data asta cînd i-am spus
cine sînt, a fãcut un gest de largã bunãvoinþã ºi cu un zîmbet “prietenos” mi-a deschis uºa de
la cabinetul Patriarhului anunþîndu-mã:
- Poftiþi la Prea Fericirea Sa!
T-
Pãrintele Patriarh, cu o înfãþiºare slãbuþã ºi binevoitoare m-a primit cu braþele deschise.
I-am sãrutat dreapta, iar dînsul m-a îmbrãþiºat sãrutîndu-mã pe obraz ºi spunîndu-mi:
- Fii binevenit frate Dorz.
M-a aºezat la masã alãturi de dînsul, a poruncit sã ni se aducã douã cafele, apoi dupã ce
m-a ascultat cu rãbdare ºi atenþie asupra situaþiei ºi necazurilor noastre, mi-a luat memoriul,
l-a citit ºi la urmã mi-a zis:
- Sã cãutãm împreunã frate Dorz orice posibilitate pe care am avea-o spre a soluþiona
problema dv. Dar aceasta se va putea numai în cadrul Statutelor existente pentru organizarea
ºi funcþionarea Bisericii Ortodoxe. Nici o altã cale de soluþionare nu existã. Iatã aici -
continuã el, întinzîndu-mi o carte, - asta este cartea statutelor Bisericii noastre. Ia-o la
dumneata acasã, cerceteaz-o ºi studiaz-o în liniºte. Iar dacã vei gãsi acolo vreun paragraf în
care s-ar putea încadra activitatea Oastei în bisericã consemneazã aceasta într-un alt memoriu
în care sã propui amãnunþit forma practicã ºi cea mai acceptabilã atît pentru dumneavoastrã
cît ºi pentru bisericã ºi stat. Mi-l aduci mie acest memoriu, iar eu voi face tot ce-mi va sta
în putinþã pentru a rezolva cît mai bine problema dv...
T-
I-am mulþumit respectuos ºi îndatorat pentru toatã bunãvoinþa arãtatã. Apoi dupã ce mi-a
scris cîte un autograf pe o serie de cãrþi ieºite proaspãt din tipografia Cãrþilor Bisericeºti, mi-a
dat binecuvîntarea de plecare spunîndu-mi:
- Cînd vei mai vrea sã vii la mine nu veni pe la cancelarie... ai vãzut de ce. Vino pe aici
pe partea astalaltã. ªi luîndu-mã de braþ mã scoase pe altã uºã într-un hol, mã îmbrãþiºã din
nou ºi arãtîndu-mã la un cãlugãr bãtrîn ºi alb, care ieºise de undeva, îmi zise:
- Iatã pe pãrintele Mitrofan care îþi va deschide totdeauna uºa asta cînd vei suna. El te va
conduce la mine. Mergi cu Dumnezeu.
I-am sãrutat dreapta mulþumindu-i din inimã ieºind pe poarta pãrintelui Mitrofan direct
afarã... apoi cheia lui se auzi rãsucindu-se în uºã în urma mea.
T-
La ora anunþatã telefonic, eram din nou la ceasul Universitãþii. ªeful mã aºtepta.
I-am spus cã trebuie sã fac un alt memoriu potrivit celor spuse de Patriarhul ºi cã dupã
Anul Nou voi veni cu el spre a discuta asupra lui. Dacã va fi bun, sã fie propus Sfîntului
Sinod spre aprobare.
- Bine, cînd vei veni adu trei exemplare cum am convenit. La sosire îmi telefonezi sã-mi
dai un exemplar pentru Autoritatea de Stat.
T-
Ajuns acasã am studiat Statutele, am alcãtuit o ciornã pentru memoriu, apoi am mers pe
la mai mulþi fraþi cãrora le-am adus la cunoºtinþã totul, apoi le-am citit ciorna memoriului
întocmit. Cu toþii au fost de acord asupra conþinutului ºi asupra continuãrii acestei acþiuni.
Nu mai am acum nici un exemplar din acest memoriu, toate mi s-au luat la urmãtoarea
mare percheziþie nimicitoare care mi-a fost fãcutã. Dar acolo gãsisem un paragraf care
prevedea cã în cadrul fiecãrui Comitet Parohial poate funcþiona o secþie misionarã care sã se
ocupe de problemele duhovniceºti ale parohiei, de cercetarea bolnavilor, de acþiunile
misionare ºi morale necesare parohenilor, - ºi în acest paragraf am gãsit cã se putea încadra
activitatea Oastei.
Apoi mai multe secþii misionare puteau face schimb de experienþã ºi consfãtuiri între ele,
astfel cã se puteau justifica ºi adunãrile noastre mai mari, ca fiind astfel de întruniri.
Prin felul cum puneam problema organizãrii practice, gãsisem cumva o portiþã de
semi-independenþã, pentru a nu supune întru totul activitatea fraþilor preotului paroh, pentru
cã ºtiam cã în cea mai mare parte a lor preoþii erau vrãjmaºi de moarte ai acestui misionarism
laic ºi voluntariat duhovnicesc de la Oastea Domnului. ªi odatã ce le va cãdea în mînã ºi în
stãpînire - vor face totul spre a nimici Lucrarea Domnului.
T-
Cu acest memoriu am fãcut cîteva drumuri la Bucureºti. O datã nu gãseam pe Patriarh.
O datã nu era acolo ªeful Departamentului Cultelor. Apoi a trebuit fãcutã o modificare. Pe
urmã alta.
De fiecare datã eram obligat sã anunþ la sosire pe ºeful de la Interne, ca sã fie totdeauna
pus el întîi la curent cu tot mersul lucrurilor.
Într-un rînd mi s-a cerut sã prevãd în memoriu fraþi de legãturã între Oaste ºi Episcopie,
cu numele unora nefiind de acord.
În alt rînd mi s-a cerut pãrerea dacã misionarii vor admite sã-i numeascã preoþi, ca sã fie
niºte salariaþi ai bisericii, pentru mai multã încredere ºi siguranþã în ei.
În alt rînd mi s-a cerut un fel de program scris pentru ºedinþele sãptãmînale ale tuturor
secþiilor misionare - la care am muncit, m-am rugat, m-am chinuit ºi m-am luptat zile ºi nopþi
spre a-l alcãtui în aºa fel încît sã treacã ºi prin verificãrile lor necruþãtoare - ºi sã fie ºi în
lumina Voii ºi Cuvîntului Sfînt.
O, Dumnezeul meu, în ce tunel lung, întunecos ºi întortocheat fusesem împins. Ai milã
de mine ºi mã scapã cu bine, ca sã nu se prãbuºeascã totul peste mine aici, ori sã nu cad în
vreo cursã nimicitoare, mai trãgînd dupã mine ºi Lucrarea Ta...
De multe ori mã gîndeam la timpul acesta ºi la înºtiinþarea Domnului din noaptea de
dinaintea plecãrii din Bãrãgan prin care mã vãzusem umblînd printr-un întunecat tunel plin
de muºte, cu greu ajungînd la o fereastrã acoperitã cu cinci obloane, dupã care apoi s-a fãcut
luminã...
T-
Trecuse astfel aproape tot anul 1957. Fãcusem la Bucureºti peste zece drumuri... Fusesem
de douã ori la Patriarhul. De douã ori la Directorul Departamentului Cultelor. Susþinusem
problema noastrã verbal în faþa lor. Fãcusem vreo trei variante ale memoriului nostru de
organizare. Ascultasem de zeci de ori sugestiile ºi dispoziþiile ºefului care mã cerceta...
Fusesem dus de repetate ori cu ochii acoperiþi, pe la diferite personalitãþi de pe coridoarele
ºi etajele Ministerului de Interne. Stãtusem nopþi întregi uneori pe la camerele ofiþerilor de
serviciu suportînd bancurile lor rãsuflate despre credinþã sau ascultînd cu rãbdare propaganda
lor rudimentarã cu motivãri copilãreºti contra lui Dumnezeu, - sperînd de la o lunã la alta,
de la o datã la alta în vreo rezolvare cumva.
Interesul care la început mi s-a pãrut sincer ºi justificat ce îl arãtau oamenii Autoritãþii
de Stat precum ºi Patriarhul Bisericii, în o rezolvare rezonabilã a problemei Oastei, pentru
refacerea unitãþii bisericii ºi poporului precum ºi pentru repararea marii nedreptãþi care se
fãcuse timp de peste 20 de ani acestei categorii de cetãþeni care fãceau parte din Oastea
Domnului - m-a fãcut la început sã cred sincer în aceastã rezolvare.
Dar pe mãsurã ce timpul trecea iar condiþiile se modificau ºi se îngreuiau - credinþa în
dorinþa sincerã din partea lor a unei rezolvãri adevãrate, îmi slãbea tot mai mult.
T-
Spre sfîrºitul anului 1957, cînd am prezentat dupã pãrerea noastrã cea mai potrivitã
variantã a memoriului nostru de organizare - am vrut sã mai iau cu mine ºi pe alþi cîþiva fraþi
spre a se convinge ºi ei direct, de stadiul în care se gãsesc demersurile noastre - ºi eventual
sã întrebe sau sã cearã ºi ei ceva. Astfel au fost cu mine cîþiva atît la ªeful Departamentului
Cultelor, cît ºi la Patriarh.
Dar nici unul n-au spus ºi n-au cerut nici la Departament ºi nici la Patriarhie nimic mai
mult decît înfãþiºasem eu în scris. În amîndouã aceste locuri s-a stat de vorbã cu noi
dîndu-ni-se binevoitoare sfaturi ºi promisiuni pentru ca sã se obþinã o rezolvare cît mai bunã
a problemei Oastei Domnului. Ni se cerea multã rãbdare ºi supunere pînã ce se va ajunge la
o soluþie.
T-
În luna urmãtoare situaþia s-a înrãutãþit din nou. Iarãºi, probabil pentru a fi ºi mai bine
cunoscut, - am fost dus pe scãri, cu ascensorul prin camere ºi coridoare, cu ochii legaþi - pe
la diferite personalitãþi de la Ministerul de Interne. Fiecare avînd cîte o ameninþare ºi cîte o
criticã de fãcut pentru mine ºi pentru fraþi.
Ni se aduceau în esenþã aceleaºi învinuiri cã activitatea Oastei în loc sã scadã, creºte. Cã

ostaºii, în loc sã dea dovadã de supunere ºi reþinere pînã ce li se va rezolva problema în vreun
fel - nu se domolesc deloc. Mi se punea în vedere în modul cel mai aspru cã rezolvarea
problemei noastre este condiþionatã de supunerea noastrã dispoziþiilor Autoritãþii de Stat...
Cã pînã ce se va rezolva aceasta la Departament ºi la Patriarhie, ostaºii din þarã trebuie sã
înceteze imediat ºi necondiþionat orice fel de activitate. Sã înceteze de peste tot adunãrile ºi
deplasãrile cu nici un prilej ºi cu nici un motiv. Nici la botezuri, nici la nunþi, - nici mãcar
la înmormîntãri nu se mai permitea ostaºilor sã se adune în nici un cît de mic numãr.
- Sã pui în vedere imediat tuturor ostaºilor, - mi se poruncea aspru, cînd de cãtre unul,
cînd de cãtre altul... De felul cum vã veþi conforma acestor dispoziþii va depinde graba ºi felul
rezolvãrii cererilor voastre.
- Dar cum sã fac eu practic acest lucru?
- Sã le scrii. Sã mergi pe la ei. Sã faci cum ºtii. Dar dacã nu veþi dovedi o sincerã dorinþã
de supunere faþã de aceastã dispoziþie, sã nu vã aºteptaþi la bine ci la rãu.
- Eu voi face tot ce pot, le-am rãspuns eu cu jumãtate de încredere - dar eu sînt unul iar
þara este mare. Sigur cã bunãvoinþã este, dar dacã lucrurile se tot amînã, nu ºtiu cum va fi.
- Ordinul nu se discutã. Cu legea nu existã tocmealã. Cred cã s-a înþeles.
T-
M-am întors cu sufletul ºi mai amãrît ca oricînd. Vãzusem cã totul se schimbase în rãu.
De aproape un an de cînd pornisem spre legalizare, adunãrile frãþeºti luaserã un avînt
puternic. Autoritãþile locale auzind despre o posibilã legalizare în aºteptarea unui rezultat
bun, nu mai foloseau mãsuri aspre nicãieri, iar fraþii încurajaþi, lucrau cu hãrnicie.
Tot anul avuseserã mari ºi multe adunãri neobiºnuit de frumoase în multe pãrþi ale þãrii...
Lucrul acesta îi supãrase probabil pe cei ce ne ameninþau acum.
T-
Vestea cu oprirea adunãrilor cãzu ca o brumã rece peste grãdina plinã de flori. Întristarea
asta - ne ziceam - nu va þine totuºi prea mult. Desigur ne este greu acum sã renunþãm chiar
ºi pentru un rãstimp scurt la adunãrile noastre. Ele sînt singurele noastre bucurii, duminica,
o datã într-o sãptãmînã, cînd dupã ºase zile de muncã încordatã ºi cinstitã, credeam cã avem
ºi noi dreptul la o bucurie, aºa cum au ºi toþi ceilalþi la bucuriile lor. Dar, dacã nu va þine
mult, hai sã o facem ºi pe asta, ca sã vadã cã avem bunãvoinþã ºi încredere. Dar nouã ni se
cere totul pînã cînd încã nici nu ni s-a dat nimic.
T-
În Sãptãmîna Luminatã dupã Paºtile anului 1958, în una din cãlãtoriile mele la Bucureºti,
am luat parte la nunta lui Sergiu cu Coleta, una din prietenele familiei Wurmbrandt, pe care
o cunoscusem cu ani în urmã în casa lor - ºi care acum se împrietenise cu Sergiu.
La nunta lor am luat parte doar vreo trei fraþi. Condiþiile erau atît de grele încît n-am
putut cînta decît cu glasul cel mai jos cu putinþã doar o singurã cîntare: Hristos a Înviat din
morþi, cu moartea pe moarte cãlcînd - ºi celor din morminte, viaþã dãruindu-le.
Apoi ne-am rugat în ºoaptã.
Aºa a fost nunta lui Sergiu.
T-
Intrasem într-o perioadã de post negru: oprirea tuturor adunãrilor din toatã þara. Toþi fraþii
noºtri aveau încã o sincerã încredere în cuvîntul autoritãþilor. ªi au dat cu toþii o sincerã
dovadã de ascultare a dispoziþiei acesteia. A putut atunci autoritatea sã constate unitatea ºi
subordonarea noastrã.
Dar îndatã a intrat în acþiune planul ascuns de sabotare ºi provocare a noastrã, în care era
folosit tot Pop Al. - unealta potrivnicã.
Îndatã ce toþi ceilalþi fraþi lucrãtori înþelegînd gravitatea situaþiei ºi dorind sã dea dovadã
sincerã a supunerii noastre, au sfãtuit pe toþi fraþii sã asculte dispoziþia, - a sãrit el spunînd:
- Ce oprire? Ce supunere? Unde scrie Evanghelia cã trebuie sã ascultãm mai mult de
oameni decît de Dumnezeu? Nu fraþilor, nu daþi ascultare la astfel de sfaturi ale celor fricoºi.
Cine ne poate opri pe noi ca sã nu ne adunãm ºi sã nu ne bucurãm? - Nu vã temeþi fraþilor -
veniþi cu mine.
- Bine frate, dar uite cã toþi ceilalþi fraþi ai noºtri ne spun cã trebuie sã fim supuºi, cã
trebuie sã arãtãm un timp cã avem ºi noi bunãvoinþã, cã între noi avem unitate ºi ordine. Nu
tot Cuvîntul Domnului ne îndeamnã sã nu dispreþuim stãpînirile?
- Nu de astea stãpîniri este vorba acolo. ªi apoi de cîtã vreme ni se tot spune mereu
minciunile cu libertatea. Ne-am sãturat de vorbã. Nu vã temeþi de nimic - veniþi cu mine la
adunare!...
ªi aºa el singur convoca zgomotos adunãri mari cînd la Mediaº, cînd la Mehadia, cînd la
Dej... plecînd singur în toate pãrþile þãrii ºi agitînd la nesupunere. Pleca vinerea ºi se întorcea
marþea, asta în fiecare sãptãmînã. Postul lui de învãþãtor ºi-l þinea. Salariul ºi-l lua. Elevii lui
rãmîneau cîte 2-3 zile în fiecare sãptãmînã fãrã el... ªi asta într-o ºcoalã la doi paºi de Cluj.
ªi nimeni “nu ºtia” ºi “nu vedea” nimic - într-o vreme cînd se urmãrea peste tot cu atîta
stricteþe disciplina ºi doctrina în ºcoalã.
L-am rugat de cîteva ori atunci, cît se putea mai serios ºi mai stãruitor:
- Frate Pop, fr. ta vezi cu cîte jertfe ºi chinuri umblãm noi acum sã obþinem un strop de
libertate pentru adunãrile fraþilor - de ce nu înþelegi ºi fr. ta gravitatea situaþiei ºi rãspunderea
noastrã? Crezi cã noi nu iubim pe Domnul ºi Lucrarea Lui? Crezi cã pe noi nu ne doare lipsa
adunãrilor ºi nu dorim ºi noi dupã ele? Dar dacã Autoritatea ne cere ca sã se convingã cã noi
sîntem o Lucrare serioasã ºi demnã în care este ordine ºi ascultare, pentru a merita sã o
recunoascã, - de ce numai fr. ta dintre toþi nu vrei sã asculþi ºi nu vrei sã te supui? De ce
numai fr. ta nu vrei sã înþelegi?
Dar el agitat ºi nervos mi-a rãspuns dispreþuitor:
- Faceþi voi toþi ceilalþi cum vreþi. Mie nu-mi pasã. Eu fac cum vreau. Vã rog sã mã lãsaþi
în pace. Sã ascultaþi voi toþi dacã vã place. Mie nu-mi poate porunci nimeni sã fac cum vrea
el, fac ce vreau eu!
T-
În fiecare lunã cînd mergeam la Bucureºti, la termenul care mi se fixase, pentru
continuarea discuþiilor - ni se arunca mereu învinuirea ºi ameninþarea:
- Cum vreþi sã fiþi luaþi voi în serios cînd în mijlocul vostru este dezordine ºi nesupunere?
Aºa respectaþi voi dispoziþiunea ºi disciplina? Ce-i cu adunãrile alea de la Mediaº, de la
Mehadia, de la Dej? De ce nu-l sfãtuiþi pe Pop sã se liniºteascã? Ori vã convine ce face, iar
pe noi cãutaþi sã ne faceþi sã vã credem cinstiþi...
- Toþi ceilalþi din toatã þara s-au supus ºi ascultã dispoziþiunea Autoritãþii. El este singurul
care mai merge ici-colo. Este aproape un an de cînd aºteptãm rezolvarea. Credem cã am
dovedit bunã-credinþa noastrã. Ar fi vremea sã ni se rezolve cererea...
- Opriþi-l pe Pop. Dovediþi mai întîi cã meritaþi.
T-
Atitudinea faþã de mine devenea din ce în ce mai durã. Eram dus de fiecare datã de la
ceasul din faþa Universitãþii la minister, ameninþat, certat ºi þinut ceasuri întregi, zile, nopþi
fãrã mîncare, fãrã somn, uneori cu ochii acoperiþi... Am îndurat toate acestea chinuindu-mã,
rugîndu-mã, rãbdînd ºi dorind sã dovedesc pînã la capãt cã îmi þin cuvîntul dat ºi cã vreau sã
merg pînã la rezolvarea cinstitã ºi dreaptã a cauzei noastre.
T-
Formula cu semi-autonomia Oastei Domnului în bisericã, mi s-a spus cã nu mai poate fi
aprobatã. Cã nici Statul ºi nici bisericã nu admit un astfel de paralelism. Sã propunem o altã
formulã.
Vedeam bine acum cã la Bucureºti nu se mai doreºte cîtuºi de puþin normalizarea situaþiei
noastre, ci dimpotrivã. Tãrãgãnarea ºi învinuirile repetate ºi inventate ne-au convins pe toþi
de scopul pe care îl aveau cu noi mai-marii norodului nostru.
Atunci n-am mai gãsit nici noi cã eram obligaþi sã respectãm cuvîntul celor care nu ºi-l
respectau pe al lor, ei înºiºi în primul rînd. Astfel încet-încet s-au reluat iarãºi adunãrile peste
tot în þarã, încredinþîndu-ne Domnului viitorul ºi rezolvarea. Fie ce va voi Domnul. Am
aºteptat destul, fãrã sã ni se dea nimic din ce ni s-a promis. Se fãceau însã numai adunãri
mici, nu mari.
La prima întîlnire dupã aceea am fost întîmpinat cu o asprã ocarã ºi învinuire de “joc
dublu” cu Autoritatea - cãci adunãrile au reînceput în toatã þara.
- Asta este tot ce putem face - am rãspuns. E totuºi mai convenabil ºi pentru
dumneavoastrã sã fie adunãri mici iar nu mari.
- V-aþi schimbat deci numai pãrul nu ºi nãravul.
- Aºa cum s-a procedat ºi faþã de noi! Dv. ºtiþi bine totul.
T-
Ultima formulã care ni se cerea s-o propunem urma sã fie trecutã prin Sfîntul Sinod în
ºedinþa din octombrie 1958. Trebuia deci pînã atunci sã o consemnãm într-un alt memoriu -
nu mai ºtiu al cîtelea - ºi cu acesta sã mã prezint iarãºi în cele trei locuri. Patriarhul urma sã-l
propunã spre aprobare atunci în ºedinþa Sinodului.
Am alcãtuit fãrã nici o speranþã doar de formã, noua ºi ultima variantã a acestui memoriu,
doar pe o singurã paginã de hîrtie. Era minimum de cereri:
1. - O adunare pe sãptãmînã în bisericã, sub supravegherea oricui.
2. - În cadrul acestei adunãri sã se permitã cuvîntul liber, rugãciunea liberã ºi cîntarea
laicã religioasã a Oastei Domnului libere. Prin acestea trãieºte Oastea.
- Bine, mi s-a rãspuns, dar aceste adunãri nu se pot numi ale Oastei Domnului. Noi nu mai
înfiinþãm din nou ceea ce am desfiinþat.
- Numiþi-le cum vreþi. Atîta mai avem de cerut. Dacã vreþi sã ne daþi, bine. Dacã nu -
faceþi cum vreþi. Sînt aproape doi ani de zile de cînd umblãm pe la dv. Credem cã am dovedit
buna noastrã credinþã. Acum nu mai avem sã vã mai cerem nimic altceva.
- Du memoriul la Patriarhie.
T-
La uºa pãrintelui Mitrofan, am sunat, am aºteptat îndelung - dar zadarnic. N-a mai rãspuns
nimeni.
Am mers la uºa pãrintelui Cazacu - uriaºul înalt îmbrãcat în haine preoþeºti. Dar nici el
n-a vrut sã-mi primeascã memoriul nici audienþa la Patriarhul.
- Mergi cu el la Cancelaria Sfîntului Sinod.

La Cancelaria Sfîntului Sinod din Mînãstirea Antim - mã aºteptau însã alte amãrãciuni.
Am fo s t prin vreo trei birouri pînã s ã aflu R egi st rat ura... Am dat pes t e n u º t iu cî t e
dactilografe ºi secretare îmbrãcate strãveziu ºi scurt, fumînd picior peste picior. Marile icoane
de pe pereþi abia se vedeau prin ceaþa fumului de þigarã. În sfîrºit una dintre ele oprindu-se
din povestit, auzind cu ce problemã sînt pe-acolo pufni în rîs:
- Domnule, d-ta de unde vii? Lasã fantomele în pace ºi ieºi la luminã.
- Lasã-l fa în pace, rîse alta. Apoi rãsucindu-se pe jumãtate de scaun îmi fãcu semn:
- Ieºi pe coridor ºi mergi înainte. Uºa din stînga, la pãrintele ªerpe...
Pãrintele ªerpe, mã înfiorai eu ieºind. Dacã va fi ºi la suflet ca la nume, atunci prevãd la
ce mã pot aºtepta.
T-
L-am gãsit foarte ocupat cu niºte hîrtii. Am dat bunã ziua dar mi-a rãspuns nu ºtiu ce fãrã
sã se uite la mine.
Am aºteptat îndelung cînd pe un picior cînd pe altul. Cînd am crezut cã aºteptasem
îndeajuns fãrã sã se uite sã vadã cine este - am îndrãznit cam nerãbdãtor:
- Pãrinte vã rog foarte mult, sînt de departe, am o problemã foarte importantã, n-am timp
sã mai aºtept.
- Ce problemã ai?
- Un memoriu privitor la legalizarea Oastei Domnului. Trebuie sã fie prezentat la prima
întrunire a Sfîntului Sinod. Vã rog sã mi-l înregistraþi ºi sã mi-l înapoiaþi sã-l duc personal
la Prea Fericitul Patriarh.
- Ce Oastea Domnului, domnule? De ce nu-þi vezi d-ta de treabã? N-ai ºi d-ta cu ce sã te
ocupi, cu altceva mai serios? De ce nu înveþi domnule o meserie sã nu pierzi pe aici vremea
lui Dumnezeu degeaba - mai împiedicîndu-ne ºi pe noi de la treabã?
- Pãrinte, îl înregistrezi sau nu? Îmi trebuie acum!
- Lasã-l aici, acum n-am timp. O sã-l trimitem noi.
- Vreau sã-l duc eu. Cînd sã vin dupã el?
- Peste douã sãptãmîni.
- Cu cine pot sã vorbesc totuºi, pentru a-l putea primi acum? Vreau sã-l iau ºi sã-l duc
personal.
- Cu ªeful Permanenþei, Prea Sfinþitul Episcop care este în cabinetul sãu. Mergi acolo
dacã vrei.
T-
Am mers, am bãtut la uºã. Nici un rãspuns. Dinãuntru se vorbea tare la telefon cu gara
Iaºi:
- Sã puneþi la dispoziþie douã vagoane de dormit cît mai bune. Sã se pregãteascã mîncãri
ºi bãuturi cît mai bune pentru delegaþia Mitropoliei care va veni la Bucureºti...
Urmau întrebãri despre locuri, despre cantitãþi, despre nu mai ºtiu cîte. Vorbirea se
prelungea, timpul se fãcuse tîrziu. Stãteam ca pe spini. Am bãtut din nou la uºã, apoi am
intrat fãrã sã mai aºtept, salutînd.
- Sînt (ºi mi-am spus numele) - vin de la Patriarhie cu un memoriu pentru legalizarea
Oastei Domnului ºi vã rugãm...
- Ce Oastea Domnului, domnule? Ce legalizare vreþi domnule? N-am avut noi destul de
lucru cu beleaua asta pînã am scãpat de ea? S-o mai înfiinþãm acum iarãºi? Abia ne-am scãpat
de beleaua asta domnule, - sã ne-o luãm acum iarãºi pe cap? Pleacã domnule acasã ºi lasã-mã
în pace, am eu acum altele destule pe capul meu n-am vreme sã o pierd ºi pentru poveºti de
astea. ªi mã privi cu niºte ochi...
- Am înþeles, sã trãiþi! ªi ieºii.
Peste tot pe unde umblasem astãzi pe aici fusesem privit ca un om cel puþin din altã
lume... Ca o stafie, ca o sperietoare, ca un demodat de mult.
T-
Întors la Patriarhie, cu fiþuica mea de memoriu cît mai rãmãsese din cele cinci foi mari
cîte avea prima lui variantã - am bãtut iarãºi la uºa pãrintelui Mitrofan...
De data asta uºa s-a deschis ºi am fost recunoscut. Dar Patriarhul era ocupat cu o
delegaþie din Damasc. N-a putut sã mã primeascã. I-a spus sã vin peste douã sãptãmîni, în
ajunul ºedinþei Sfîntului Sinod pentru alegerea episcopului de Roman.
T-
Între timp - în primãvara lui 1957 - nemaiputînd locui la Simeria, am zis cã mã mut
oriunde numai sã gãsesc un serviciu ºi un locuºor la o margine de apã sã-mi pot face o cãsuþã
cît de modestã. Domnul a fãcut sã vinã tocmai atunci la mine douã surori din Sînicoarã de
lîngã Cluj - ºi m-au chemat sã mã mut, cãci este un astfel de loc la ei ºi aº putea locui acolo.
Am mers chiar atunci cu ele. Am aflat un loc de casã lîngã Someº - ºi omul îl vindea. Era
pe el o cãsuþã dãrîmatã pe jumãtate, de o bombã de rãzboi. Era acoperitã cu coceni de
porumb. Locuise acolo un þigan - fierar care acum îºi fãcuse altundeva o casã bunã ºi se
mutase. Voi putea sta ºi eu acolo pînã ce îmi voi putea face o cãsuþã pe acest loc frumos,
înconjurat de salcîmi ºi apoi sã-mi aflu un serviciu.
M-am mutat în coliba acoperitã cu coceni. Au venit acolo ºi pãrinþii mei alungaþi de pe
acasã de mãsurile insuportabile ce se luaserã în sat împotriva lor. ªi am început sã strîngem
cîte un þãruº, cîte un cui, cîte o piatrã, pentru noua noastrã locuinþã.
Au vîndut de pe acasã tot ce mai puteau ºi am început construcþia, cu piatrã adusã din
dealul vecin, cu carele fraþilor din Sînicoarã. În loc de mortar, foloseam pãmînt muiat cu apã.
Pentru pereþi am adus zgurã de locomotive, de la gara apropiatã, amestecam cu ghips. Turnam
douã scînduri, apoi iarãºi mutam scîndurile pînã ce înãlþam un perete. Dupã aceea altul - ºi
tot aºa. Eu amestecam materialul, iar tata aducea apã cu douã gãleþi, pînã ce am terminat
astfel numai noi doi toþi pereþii casei cu douã camere, bucãtãrie ºi cãmarã. Lemnãria pentru
acoperiº au pregãtit-o trei fraþi, iar pentru acoperiº am cumpãrat niºte tablã veche de la un om
care o arunca. Cînd a fost acoperitã, am revopsit ºi am tencuit totul.
În primãvara anului 1958 ne-am mutat în casã nouã. Dar n-am putut sã stãm în ea nici un
an din pricina mãsurilor aspre care se luaserã curînd împotriva noastrã ºi aici, a trebuit sã ne
facem casa de vînzare ºi sã ne mutãm iarãºi undeva, oriunde...
Am gãsit o casã de vînzare la Cãlanul Mic lîngã Hunedoara. Am gãsit ºi un serviciu
undeva la combinatul “C. S. Hunedoara” - ºi ne-am mutat acolo cu copiii ºi cu pãrinþii, fãrã
sã primim nici un ban pe casa de la Sînicoarã.
Am împrumutat zece mii de lei de la niºte fraþi din Comãneºti pentru a achita prima ratã
din casa nouã, în speranþa cã vom primi preþul celeilalte. Dar în martie 1959, aveau sã înceapã
iarãºi cele cinci obloane, alþi cinci ani...
Pînã atunci însã, sã revenim unde am rãmas, la ºedinþa Sfîntului Sinod din octombrie 1959
cînd urma sã se punã problema legalizãrii Oastei.
T-
În ajunul ºedinþei acesteia eram deja la Bucureºti, bãtînd la uºa pãrintelui Mitrofan. Mi-a
deschis ºi m-a dus la pãrintele Patriarh, care m-a primit pãrinteºte ºi mi-a spus:
- M-am preocupat în ultimul timp cu toatã grija de problemã dv. Doresc ºi eu din toatã
inima ca totul sã se rezolve cu bine. Mi-am întocmit susþinerea din ºedinþa Sfîntului Sinod,
dar prevãd, cã va merge cam greu. Dacã totuºi Dumnezeu va voi vom reuºi. Mîine dupã-masã,
dupã terminarea ºedinþei, vino din nou pe la mine ca sã vedem ce s-a realizat. Vom sta atunci
de vorbã mai pe larg.
I-am mulþumit, i-am sãrutat dreapta ºi am ieºit pe aceeaºi uºã a pãrintelui Mitrofan, care
ºi-a învîrtit din nou cheia în urma mea.
Noaptea aceea am rãmas la Sergiu ºi Coleta, mai mult rugîndu-mã ºi încredinþînd în Mîna
cea Înþeleaptã ºi Puternicã a Domnului rezolvarea dupã care alergasem aproape doi ani lunã
de lunã pe la Bucureºti sau prin þarã, cînd în faþa mai marilor norodului, cînd în faþa fraþilor,
nãdãjduind sincer ºi suferind nespus de mult, ca o bucatã de fier lovit ºi de ciocan ºi de
nicovalã.
T-
Dupã amiazã, pãrintele Mitrofan mi-a deschis din nou poarta lui ºi m-a dus direct la
Patriarh. Acesta m-a întîmpinat nespus de trist. M-a îmbrãþiºat cu un suflet pe care l-am simþit
zdrobit de tot ºi mi-a spus cu cel mai amãrît glas din lume:
- Frate Dorz, am fost torpilaþi! Ce amestec a avut în toatã problema asta un strãin?
Eu am rãmas înmãrmurit:
- Nici un amestec, Pãrinte Patriarh!
- Nu te-ai consfãtuit niciodatã cu el? N-ai fãcut nici un fel de înþelegere cu el?
- În privinþa asta nu!
- Dar atunci cine din Oaste a alcãtuit un plan de trecere la protestantism?
- Eu nu ºtiu absolut nimic de un astfel de plan - am rãspuns eu ºi mai înmãrmurit. Tot ce
auzeam erau ca niºte lovituri de trãsnet lîngã mine. Eram zãpãcit de tot.
- Dupã ce mi-am rostit eu cuvîntul în care prezentam Sinodului ºi susþineam problema
legalizãrii Oastei, cãutînd sã influenþez favorabil aprobarea Sinodului pentru memoriul vostru,
a intervenit surpriza: Cineva foarte important s-a sculat ºi a citit un contra-memoriu de vreo
zece pagini fãcut de un strãin la Departament. Acest memoriu viza exclusiv problema pe care
o susþineam eu. Era un memoriu, sau o dare de seamã, sau o notã informativã în care se
amintea printre alþi conducãtori ai Oastei ºi numele dumitale, ºi al altora. Reieºea din el cã
s-a pus la cale un plan ca dupã obþinerea legalizãrii, Oastea sã o rupã cu Biserica Ortodoxã
spre a alcãtui “Biserica Protestantã Românã”...
Fireºte cã îndatã s-a înrãutãþit situaþia, atmosfera devenind imposibilã a mai discuta
aceastã problemã. Îmi pare nespus de rãu cã ne-a înºelat atît de cumplit. Extraordinar ce mare
rãu ni s-a fãcut, lucrînd pe la spate împotriva noastrã...
- Acum ce este de fãcut pãrinte Patriarh?
- Eu nu mã îndoiesc deloc despre sinceritatea d-tale. Dar sînt în anturajul d-tale mulþi
oameni nesinceri. Asta este situaþia. Apoi adãugã: Deocamdatã eu nu mai pot face nimic.
Doar dv. sã cãutaþi a vã apropia în toate pãrþile de episcopii pe care îi aveþi, ca ei sã vã
cunoascã ºi sã se convingã cã nu sînteþi ostili bisericii ºi cã nu este adevãrat nimic din ce s-a
spus azi despre dv. aici în Sinod. Atunci, dacã vreodatã se va mai pune problema Oastei în
Sinod, eu nu mã voi pomeni singur ca acum. Altceva nu mai ºtiu ce sã-þi spun. ªi cu un oftat
greu încheie:
- Acum du-te ºi Dumnezeu sã aibã milã de noi. Apoi vãzîndu-mã zdrobit de tot mã
îmbrãþiºã cu milã ºi cu durere, binecuvîntîndu-mã.
- Vã mulþumim din toatã inima ºi Vã cerem cu lacrimi iertare pentru toatã durerea pe care
fãrã voia noastrã V-am produs-o. Am luptat atît de mult pentru realizarea unui gînd frumos
care ar fi fost un bine pentru toþi. Iertaþi-ne pentru înfrîngerea dureroasã ºi pentru necazul pe
care l-aþi avut. Dumnezeul nostru care cunoaºte toate lucrurile ascunse, va rãsplãti fiecãruia
dupã cum a lucrat.
I-am sãrutat dreapta slãbuþã, cu lacrimi - ºi am ieºit spre uºa pãrintelui Mitrofan.
T-
De atunci nu l-am mai vãzut. Dar am plecat de la el rugîndu-mã lui Dumnezeu sã-l
rãsplãteascã pentru tot sufletul lui sincer ºi binevoitor, cu care am vãzut cã a dorit sã ne ajute.
Dintre toþi cei pe la care am umblat aceºti doi ani de zile pentru cauza lui Dumnezeu,
singur el a fost sincer ºi curat cu inima, în aceastã cauzã.
Dar ºi el, nu numai eu, avea în anturajul sãu prea mulþi oameni nesinceri.
La cîþiva ani dupã aceea, Dumnezeu i-a luat sufletul bunului Patriarh la rãsplãtirile Lui.
Pe celãlalt prin care am fost torpilaþi în Sinod el ºi noi, - lumea l-a rãsplãtit dupã fapta lui.
Rãmîne sã-l mai rãsplãteascã ºi Dumnezeu dupã cum se cuvine, atît pe el cît ºi pe cei care au
lucrat cu diversiune. Cu fals ºi cu împotrivire contra acestui gînd bun.
T-
Abia am ajuns acasã la Cluj cînd niºte tineri fraþi vin la mine ºi mã întreabã cînd se þine
sigur Congresul Tineretului Oastei la Feleac.
- Ce congres? - întreb eu izbit de altã loviturã.
- Pãi fratele Pop ne-a convocat la un Congres al Tineretului Oastei pe þarã, care se þine
la Feleac la el. Ne-a chemat sã venim cît de mulþi. Se ºtie în toatã þara, a vestit el peste tot.
Cum, numai fr. voastrã nu ºtiaþi nimic?
- Nu! Eu acum aud pentru prima datã. Abia am venit de la Bucureºti unde numai
Dumnezeu ºtie ce am pãþit cu toate autoritãþile pentru adunãrile Oastei ºi pentru neascultãtorii
dintre noi, ºi acum iatã ce aud iarãºi. În atmosfera aceasta atît de încãrcatã ºi ostilã de acum
- asta mai trebuia. Un congres pe þarã. ªi mai ales al tineretului! Dumnezeul nostru ai milã
de noi ºi ne izbãveºte de tot rãul care ni se face prin acest om nesupus ºi nechibzuit.
- Nu veniþi nici unii frate Vasilicã - i-am zis unuia dintre ei, Vasilicã Ieftimoaie din
Comãneºti. Unul dintre cei mai buni fraþi tineri din þarã. ªi spuneþi la toþi sã nu vinã nimeni.
Nu va fi nici un congres. Securitatea nu va permite nimic, dar a lãsat sã se pregãteascã pentru
a vã înºela ca apoi sã vã înfrice, iar pe urmã sã facã ºi din asta o altã faptã învinuitoare pentru
noi, ca sã ne tot îngreuieze starea ºi sã se complice situaþia. Numai Dumnezeu ºtie ce rãu ni
se mai pregãteºte din partea lor, folosindu-se de nechibzuinþa acestui om ambiþios ºi plin de
porniri fireºti nelegiuite.
Am plecat imediat la Cluj sã-l caut pe Pop Alexandru la casa lui Chiºu, unde ºtiam cã
trage ºi care îl sprijinea în toate nesãbuinþele lui.
- Nu-i aici - mi s-a rãspuns.
- Vã rog sã-i spuneþi sã vinã neapãrat pînã la mine la Sînicoarã. Am ceva foarte urgent
cu el. Dv. ºtiþi ceva despre un congres la Feleac?
- Da ºtim! ªi dorim ca acest congres sã se þinã, indiferent cã cineva ar fi împotriva lui...
(Acel cineva, îmi dãdea sã înþeleg cã eram eu).
- Bine, - faceþi ce vreþi dacã nu voiþi sã ascultaþi nici unul. Doresc totuºi sã vorbesc cu
fratele Pop. Dacã trece pe la dv., vã rog sã-i spuneþi.
Abia ajunsesem înapoi acasã ºi cãzusem pe genunchi rugîndu-mã Domnului cu inima
zdrobitã sã Se îndure ºi sã zãdãrniceascã acest rãu ºi potrivnic gînd salvînd Lucrarea Lui din
mîinile acestor oameni nechibzuiþi ºi fãrã minte, - cã uºa se ºi deschise violent ºi intrã Pop.
- De ce ai spus tinerilor sã nu vinã la Feleac? - îmi zise grosolan ºi agresiv, fãrã sã dea
nici mãcar bunã ziua.
- Frate - i-am zis îndurerat - dar acum vrei d-ta sã faci acolo un Congres al Tineretului
pe þarã? Ce fel de congres este acesta? Cu ce scop, cu ce rost, cu cine ºi pentru ce? Dar nu-þi
dai d-ta seama nici acum ce greutãþi ne faceþi tuturor fraþilor din þarã? Nu þi-am spus ºi nu
te-am rugat de atîtea ori sã înþelegi aceste lucruri ºi sã nu ne mai faci atîta rãu?
- Nu-mi pasã de nimic din toate cele ce mi le spui - eu fac ce vreau!
- Bine frate, dar toþi fraþii din þarã sînt împotriva celor ce faci. Ai întrebat pe cineva cînd
ai hotãrît ce vrei sã faci la Feleac?
- Dar cine-s aceºtia? Cine-i cutare, cine-i cutare strigã el sãrind în sus furios? ªi
bãtîndu-se cu pumnul pe piept þipã:
- Toþi ãºtia nu sînt nimic. Eu sînt þara! Eu fac ce vreau ºi nu-mi pasã de nimeni.
M-am îngrozit ce stare avea. Þipa ca un nebun ºi cu ochiul lui întunecat privea nicãieri
ameninþãtor.
- Eu te rog frate sã nu faci aºa ceva. Ne vei înrãutãþi tuturor ºi mai mult starea. ªi pînã
la urmã vei vedea cã chiar acei ce te îndeamnã la acestea - te vor împiedica. Te vor opri ºi
nu se va alege din tot ce vrei decît rãu. Eu am spus la cîþiva sã nu vinã ºi voi mai spune la
cîþi vor vrea sã mã asculte. ªtiu cã nu se va alege nimic bun de aici ci numai rãu.
- Sã nu mai spui la nimeni sã nu vinã. Eu voi þine acest congres, oricine-ar fi împotrivã.
Dacã nu-þi place du-te ºi mã spune la ministru...
ªi ieºi trîntind uºa cu atîta putere încît se cutremurã fereastra.
Am rãmas înmãrmurit. Niciodatã nu fãcuse chiar aºa. O, Dumnezeule Bun ºi Puternic,
unde am ajuns! Prin ce oameni sfinþi ai început Tu ºi ai adus Lucrarea Ta pînã astãzi - ºi
acum iatã ce fel de oameni s-au strecurat în Lucrarea Ta pînã în primele rînduri, pentru a o
lua din Mîinile Tale ºi a o duce la prãpastie. Ce duhuri potrivnice s-au nãpustit asupra
îngerului Oastei Tale, ca sã-l sugrume ºi sã-l nimiceascã. Iatã cum aceste duhuri viclene ºi
violente îl împing pe acesta împotriva noastrã. Pe acesta sã tulbure, iar pe ceilalþi sã dezbine
pe ascuns ºi cu ºiretenie satanicã, fãcînd rãu Lucrãrii Oastei Tale pentru care ai avut atîtea
planuri frumoase ºi pentru care atîtea suflete curate au adus lîngã Jertfa Ta, jertfele lor atît
de sfinte ºi frumoase. ªi lacrimi atît de sfinte. ªi sudori sfinte ºi sînge sfînt... O, Dumnezeule
Bun, nu-i lãsa ºi nu le îngãdui sã izbuteascã în planurile lor rele la care îi împinge ºi îi
sprijineºte satana. Ai milã de noi ºi de Lucrarea Ta, în aceste momente atît de grele prin care
trecem.
T-
Fireºte cã la Feleac s-a întîmplat întocmai aºa cum prevãzusem. Nici nu erau adunaþi decît
o parte cînd au fost înconjuraþi de miliþie, legitimaþi iar apoi împrãºtiaþi. Totul fusese numai
un circ aranjat de cei care acum îl împrãºtiau. Fusese o cursã în care urma sã ne prindem noi,
iar dacã nu ne-am prins fusese stricatã, pentru a nu se vedea cine o pregãtise. Lui Pop fireºte
cã nu i s-a întîmplat nici de data asta nimic, dar îndatã dupã asta - eu n-am mai putut
supravieþui acolo, trebuind sã mã mut, dupã cum am mai spus.
T-
În 4 noiembrie - deci îndatã dupã asta - m-am pomenit cu o telegramã: Vino imediat la
Bucureºti... Nu era semnatã de nimeni. Am înþeles cã era de la Interne.
La coborîrea din tren eram aºteptat de ºeful de la Minister. M-a luat într-o maºinã ºi m-a
dus direct la Ministerul de Interne. Iar pe coridoare, iar pe scãri, pe ascensoare, cu ochii
acoperiþi, pînã ce am ajuns în faþa unei uºi.
Cînd mi s-au luat ochelarii negri eram într-un birou cum nu mai vãzusem niciodatã de
cînd umblam prin labirintul acesta. Nici la Patriarhul, nici la Preºedintele Departamentului.
Era totul îmbrãcat numai în covoare stacojii. Pe jos, pe pereþi, pe mobilier, peste tot. La masã
un bãrbat voinic ºi puternic într-o cãmaºã gri strãlucitoare. Mi s-a pãrut cunoscut de undeva.
- Dezbracã-þi paltonul ºi stai, - mi-a poruncit aspru.
M-am supus. Aici trebuie sã execuþi totul fãrã nici un cuvînt. Am pus paltonul însã nu în
cuier ci lîngã mine pe spatele unui divan, pe care nu m-am aºezat. Am rãmas în picioare ca-n
faþa unei personalitãþi cu totul deosebite într-un moment cu totul deosebit.
- Te-am chemat - zise el privindu-mã încruntat - ca sã-þi pun în vedere pentru ultima datã
ºi în modul cel mai clar, sã nu mai cereþi, sã nu mai speraþi ºi sã nu mai umblaþi dupã nici o
legalizare. Sînteþi niºte reacþionari, niºte elemente recalcitrante ºi toþi aveþi numai o atitudine
duºmãnoasã faþã de ordinea socialã existentã în þara noastrã. Vi s-a pus în vedere sã nu vã mai
adunaþi, - dar aþi continuat. Vi s-a pus în vedere sã nu mai faceþi nici o propagandã în
rîndurile tineretului, - dar voi faceþi Congrese ale Tineretului pe þarã. Vi s-a pus în vedere sã
nu vã mai deplasaþi dintr-o parte a þãrii în alta - dar voi puneþi toatã þara pe drumuri. Nu lãsaþi
tineretul la ºcoalã, nu lãsaþi oamenii sã-ºi vadã de serviciu, umblaþi numai sã tulburaþi ºi sã
agitaþi lumea. Asta faceþi!
- Vã rog - am încercat eu cu un ton cît se poate de respectuos ºi supus - eu nu ºtiu cu cine
vorbesc de aceea nu ºtiu nici cum sã mã adresez, dar cred cã Domnia Voastrã ºtiþi bine cã noi
nu sîntem aºa cum ne învinuiþi.
- Cum nu sînteþi aºa? - se rãsti el furios la mine. Dar ce înseamnã toatã larma asta pe care
o faceþi pe acolo pe la Cluj? Congresul Tineretului, ha? Ce înseamnã asta, spune, nu atitudine
duºmãnoasã?
- Nu noi am fãcut asta!
- Am terminat! Sã ºtiþi cã oriunde veþi mai fi gãsiþi adunaþi, fie doi-trei, fie douã-trei mii,
veþi fi imediat arestaþi ºi bucuria voastrã se va preface în jale. Ai înþeles?
Eu voi nimici Oastea Domnului, vei vedea. Poþi sã pleci.
- Domnia Voastrã puteþi face orice vreþi - îndrãznii eu luîndu-mi paltonul de pe spatele
divanului - dar cînd veþi lua aceste mãsuri împotriva noastrã sã ºtiþi cã veþi lovi pe cei mai
nevinovaþi, mai supuºi ºi mai conºtiincioºi dintre toþi cetãþenii acestei þãri. Noi am cãutat
sincer o legalizare.
- Am terminat, zise el apãsînd pe un buton din cele de pe birou.
- Sã trãiþi! - terminai ºi eu, îndreptîndu-mã spre cel care îmi fãcea semn din uºã cu
ochelarii, - sã ies.
Ajuns afarã, tot timpul îmi frãmîntam mintea cu întrebarea: unde l-am mai vãzut eu pe
omul acesta? Îmi pãrea aºa de cunoscut, dar nu ºtiam de unde. Abia ieºit în stradã ºi vãzînd
pe frontispiciul clãdirii tablourile conducãtorilor Statului mi se fãcu luminã recunoscîndu-l.
Fusese Alexandru Drãghici, Ministrul de Interne...
T-
Niciodatã nu mi-a pãrut bine de rãul nimãnui, dar cînd peste cîþiva ani i-a venit ºi lui
rîndul sã cadã - precum îi vine odatã fiecãruia - mi-am adus aminte de ameninþarea lui plinã
de trufie ºi de urã din 4 noiembrie 1958 cînd a zis:
- Eu voi nimici Oastea Domnului, vei vedea! - ªi iatã acum cum Domnul l-a nimicit pe
el! Ce frumos scrie în psalmul 2: “Cel ce ºade în ceruri rîde de ameninþarea lor. Domnul Îºi
bate joc de ei...”
Ce frumos ar fi dacã cineva s-ar gîndi sã strîngã din toatã Biblia ºi din toatã istoria,
dovezile ºi exemplele cîte se mai pot ºti, despre felul cum a ºtiut Dumnezeu sã rîdã ºi sã-ªi
batã joc de cei care s-au ridicat direct împotriva Lui. Dacã vreodatã s-ar gãsi cineva sã facã
aceasta, tare mult aº dori eu ca el sã nu-l uite atunci nici pe acest Alexandru Drãghici! Sã-l
treacã ºi pe el între ei.
T-
Iatã unul dintre cele mai însemnate învãþãminte cu care voi încheia acest capitol: cînd
pleci pentru Numele ºi Cauza lui Hristos, atunci trebuie sã riºti totul în lumea asta.
Dacã nu eºti în stare mai întîi sã-þi dai libertatea ta, averea ta ºi chiar viaþa ta în orice
clipã pentru Hristos ºi pentru fraþi, mai bine sã nici nu porneºti. Fiindcã te vei prãbuºi la
primul atac, la prima confruntare.
Sã nu preþuieºti mai mult decît pe Hristos nimic pe lume, nici sã nu te temi mai mult decît
de El de nimeni, pe pãmînt.
Prezenþa lui Hristos te va însoþi atunci cu atît mai puternic cu cît primejdia va fi mai mare
ºi vrãjmaºul mai înfricoºãtor. Duhul Sfînt îþi va da chiar în clipa aceea ce sã rãspunzi ºi ce
sã taci, potrivit cu planul pe care îl are mai înainte Dumnezeu cu tine ºi cu fiecare dintre acei
înaintea cãrora vei fi dus, pentru a se arãta tot ce este ascuns în inimile lor.
Timpul pe care îl avem este atît de scurt. Libertatea pe care o avem este atît de provizorie.
Ocaziile pe care le avem sînt atît de unice. De aceea fiecare dintre noi trebuie sã ne repetãm
de fiecare datã: Nu am decît azi! Trebuie sã fac deci acum totul, fiindcã niciodatã nu voi mai
avea înaintea mea nici clipa asta, nici libertatea asta, nici ocazia asta, nici omul acesta.
T-
Acum, cînd toate cele ce le-am povestit sînt în urma mea ºi cînd Dumnezeul meu care m-a
trimis ºi m-a þinut prin toate ºi care mã va judeca în curînd pentru tot ce am fãcut ºi am
spus, - ºtie ºi cunoaºte cã dupã puterile slabe pe care le-am avut ºi cu talentul puþin pe care
mi l-a încredinþat, - conºtiinþa mea liniºtitã mã încredinþeazã cã m-am strãduit sincer sã fac
tot ce putea face un om ca mine, într-o stare ca aceea. Am lucrat uneori prea pripit ori prea
mîhnit, dar am lucrat totdeauna cu un cuget curat atît faþã de Stãpînire ºi de bisericã cît ºi faþã
de Dumnezeul meu ºi de fraþii mei.
Apãrînd Lucrarea Oastei Domnului ºi luptînd cu toatã puterea fiinþei mele pentru ea - am
arãtat nedreptatea ce ni se fãcea ºi am luptat pentru îndreptarea ei. Am arãtat fiecãruia
primejdia în care se aflã - ºi am luptat pentru înlãturarea ei. Am dorit o fericitã rezolvare -
ºi am luptat pentru realizarea ei.
M-am ferit sã nu pãcãtuiesc cu nimic nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului,
nici împotriva fraþilor - ºi nici chiar împotriva vrãjmaºilor ºi rãufãcãtorilor mei. Am vrut
numai împlinirea datoriei mele cinstite pe care o aveam faþã de toate aceste valori - ºi
Dumnezeul meu ºtie cît am fãcut pentru aceasta.
T-
Dacã lucrurile au luat o altã întorsãturã decît cea doritã de mine ºi de cãtre cei care au
avut un cuget sincer ºi o dorinþã curatã - aceasta n-a mai stat nici în voia mea ºi nici în
puterile mele. De la început am avut o puternicã încredinþare cã liberalizarea unei lucrãri vii
ºi duhovniceºti ca Oastea Domnului în biserica ºi în poporul nostru ar fi fost o binefacere
cum nu se putea mai mare pentru acestea amîndouã. Ea ar fi fãcut ca întreg poporul nostru
sã facã înainte un uriaº salt calitativ în toate privinþele. Iar biserica noastrã sã devinã o
bisericã vie ºi evanghelicã, nãscutã din nou ºi în stare de frumuseþile trãirii divine din vremile
creºtinismului primar.
Cei care ar fi trebuit sã ajute ºi n-au ajutat la înfãptuirea acestui lucru bun, vor avea sã
rãspundã fiecare înaintea Scaunului de Judecatã a lui Hristos. Iar cei care au fãcut totul sã
zãdãrniceascã aceasta, pe faþã sau în ascuns, cu viclenie sau cu violenþã, - vor da seama ºi ei
în curînd fiecare la fel.
Acestea le-am avut de spus despre aceºti ani ºi despre aceºti oameni pînã aici. ªi
Dumnezeul meu va arãta odatã cã n-am minþit.
Dar Duhul mã înºtiinþeazã cã încã necazurile mele nu s-au sfîrºit. Voi mai avea de
întîmpinat încã ºi alte multe lanþuri ºi necazuri ºi-n viitor (Fap. Ap. 20, 23) .
Dumnezeul meu, în Mîna Ta îmi încredinþez ºi pe mai departe viaþa mea. Ea a Ta ºi fã Tu
ce vrei cu mine pînã la capãt.
Sã apãrãm Credinþa
Sã apãrãm Credinþa ostaºi adevãraþi.

cea dreaptã ce-o avem
cãci numai apãrînd-o Sã apãrãm iubirea
ostaºi ai ei sîntem. ca tot ce-i mai frumos
cãci numai astfel sîntem
S-o apãrãm ºi s-o iubim ostaºi ai lui Hristos.
statornici s-o trãim
ºi noi credinþa ne-o cinstim Sã apãrãm unirea
dac-o trãim (bis). frãþeascã ne-ncetat
cã numai astfel sîntem
Sã apãrãm nãdejdea ostaºi cu-adevãrat.
ce ni s-a dat de Sus
cã numai astfel sîntem Sã le-apãrãm cu viaþa
ostaºi ai lui Isus. oricît ar fi de greu
cã numai astfel vrednici
Sã apãrãm Lucrarea vom fi de Dumnezeu.
în care-am fost chemaþi
cãci numai astfel sîntem
Mãrturia - Cap. 25 - Al ºaptelea foc Pag. 303
Cap. 25
Al ºaptelea foc
Eu voi mulþumi de-a pururi Dumnezeului Slãvit
cã în felul cel mai crîncen mi-a fost dat ce-am limpezit
cã-n vãpaia cea mai albã mi-am primit al Slavei In
- numai ce-am cules de-acolo are-n el ceva divin...
meninþarea din 4 noiembrie, nu întîrzie sã se arate. Cînd omul bun promite rãul - sã
A nu te temi, fiindcã el nu se þine de promisiune, sã-l crezi numai cînd promite binele,
cãci atunci se þine. Cînd omul rãu promite binele, sã nu-þi faci nãdejdi cãci el nu se þine de
promisiunea lui. Dar cînd îþi promite rãul, pãzeºte-te, cãci atunci se þine.
S-a þinut de promisiunea lui ºi Alexandru Drãghici întocmai cum a ameninþat. ªi fiecare
dintre subalternii lui din þarã s-au þinut; dupã zelul sãu, la cele dintîi porunci, se grãbirã sã
sarã asupra fraþilor ºi a adunãrilor noastre.
A fost alcãtuit un plan de arestãri pe þarã, apoi pe regiuni pentru ridicarea ºi condamnarea
fraþilor. Uneltele vînzãtoare dintre noi deveniserã harnice, dînd note informative cît mai
amãnunþite de care era nevoie la întocmirea dosarelor noastre de condamnare.
T-
Astfel începînd chiar din luna urmãtoare, de Sãrbãtorile Naºterii Mîntuitorului, de Anul
Nou ºi Boboteazã, urmarã valuri dupã valuri sã vinã la noi ºtirile despre arestãri de loturi de
fraþi pe regiuni: Timiºoara, Craiova, Bucureºti, Galaþi, Suceava, Bacãu, Sibiu, Cluj,
Hunedoara.
Zeci ºi sute de fraþi, pînã ºi surori, pînã ºi fete.
Mã aºteptam în fiecare clipã sã vinã uliul sã se repeadã ºi asupra mea, fiindcã vedeam
mereu cum mi se dau tîrcoale tot mai apropiate. Dar aºa ceva eram normal acum ºi mã miram
de ce se întîrzie totuºi atît de mult.
T-
Pag. 304 Mãrturia - Cap. 25 - Al ºaptelea foc
Mã mutasem la Cãlanul Mic ºi aflasem un serviciu modest la un depozit de materiale. Cel

care îmi vînduse casa îmi cerea mereu rata care o datoram de început, iar cel cãruia îi
vîndusem eu - mã tot amîna, fãrã sã-mi dea nimic.
Am fost silit sã merg sã mã împrumut la singura familie unde îndrãzneam, familia sorei
Mariþa ºi fr. Vasile din Comãneºti.
Încã de la plecarea de acasã am observat cã sînt urmãrit. Pe tot timpul ºi drumul la
Comãneºti - la fel.
În ziua urmãtoare seara, era 13 martie, la coborîrea din tren, am fost înconjurat cu þipete
ºi fluierãturi, apoi prins ca un fãcãtor de rele ºi dus între patru inºi pînã acasã. Era pe la ora
unsprezece noaptea cînd mi se fãcea percheziþie, iar pe la ora unu eram dus la Cãlan de unde
dimineaþa am fost dus la Deva.
Mi s-a confiscat tot ce aveam în casã, cãrþile, Biblia, manuscrisele... Pînã ºi cei zece mii
de lei în numerar luaþi cu chitanþã de la familia din Comãneºti.
- Fãrã sã mi se mai înapoieze apoi din toate nimic niciodatã.
În dimineaþa urmãtoare, venise dupã mine la Deva o maºinã de la Cluj. Am fost urcat între
doi ºi dus acolo unde urma sã se facã ancheta ºi judecata noastrã a celor ce fusesem
consideraþi mai vrednici ca sã facem parte din lotul pe þarã. Aceasta poate pentru cã în ultimii
doi ani eu locuiam la Cluj unde activase mai mult, atît eu cît ºi Pop Al. cel harnic ºi
potrivnic. Nu ºtiu cum s-a fãcut dar cãpitanul care mã ducea de la Deva, aºezat pe scaunul
maºinii lîngã mine, tot timpul drumului pînã la Cluj a dormit frumos cu capul pe umãrul meu.
N-am înþeles niciodatã de ce a fãcut el aceasta.
T-
La securitatea din Cluj am fost depus pe fundul celui mai adînc coridor al beciului
subteran. Apoi a început îndatã ancheta cea lungã ºi grea a celor opt luni de zile ºi nopþi, din
martie pînã în noiembrie 1959, - cînd am fost judecaþi ºi condamnaþi.
Aici am trãit cele opt luni de zile clipã de clipã ºi pas de pas, cumplitul calvar al celor
mai lungi ºi mai grele anchete de pînã atunci, fiindcã dacã pînã acum de cîte ori fusesem luat
ºi dus, aveam sã rãspund doar pentru mine însumi, acum trebuia sã rãspund pentru alþii.
La trei zile dupã aducerea mea la Cluj, - se fãcea percheziþie ºi la casa de la Sînicoarã
unde ne aveam toate lucrurile, fiindcã nu ni le dusesem încã la Cãlanul Mic. A confiscat
absolut totul, haine, lenjerie, mobilã, toatã sãrãcia ce o aveam . Apoi cãrþi, obiecte,
manuscrise. ªi în urmã casa, grãdina, totul.
Din toate, nici pînã astãzi nu ni s-a mai înapoiat nimic. ªi niciodatã, niciodatã, nimic.
T-
Anchetatorul pe mîna cãruia ajunsesem sã fiu dat, ne cunoºtea atît de bine pe toþi fraþii
ºi toate cele ce le fãcusem în ultimii doi ani, încît de la început mi-am dat seama cît se poate
de clar cã omul acesta ne urmãrise tot timpul ºi cu toatã grija, pe fiecare ºi pe toþi. De
asemenea ºi cã Pop unealta lui de urmãrire a noastrã, fusese foarte harnic. Dumnezeu sã aibã
milã de ei, cînd ºi ei vor cãdea în Mîinile Lui.
Mai tîrziu am aflat cã în adevãr acest cãpitan fãcuse slujba de ºef de post la miliþia din
Feleac, în acel timp cînd ªandor Pop se zicea cã face ºi el acolo slujba de învãþãtor.
Din prima zi, anchetatorul nostru mi-a ºi spus:
- Domnule Dorz - aþi fost dat în mîinile mele. N-are nici un rost sã vã faceþi iluzii.
Trebuie sã ºtiþi cã noi cunoaºtem totul despre voi toþi. Eu trebuie doar sã stabilesc gradul de
vinovãþie al fiecãruia dintre voi. Aºa cã vedeþi, orice aþi încerca, rezultatul va fi tot acelaºi.
- ªi dv. sînteþi în Mîinile lui Dumnezeu, toþi sîntem în Mîinile Lui - am rãspuns eu încet
ºi liniºtit, privind în ochii lui. Faceþi ce trebuie sã faceþi.
Pãrîndu-i-se probabil cã prima noastrã întîlnire ºi începutul discuþiilor noastre n-a fost
potrivit cu atitudinea pe care trebuia s-o ia el de la bun început - ºi vrînd sã ocoleascã
alunecarea vorbirii noastre pe un altfel de fãgaº, - luã îndatã o înfãþiºare asprã ºi îmi porunci
dur:
- Stai acolo la masã! Vei rãspunde numai ce te voi întreba eu ºi fãrã sã-mi mai vorbeºti
despre Dumnezeu ºi despre Hristos. Despre asta ai vorbit pînã acum destul ºi prea mult,
altora. Acum va trebui sã dai aici seama pentru toate astea.
Aºa începu pentru mine lungul ºir de zile ºi nopþi de întrebãri ºi rãspunsuri scrise cu rost
ºi fãrã rost, la obiect ºi în afarã, pe zeci ºi sute de pagini...
T-
În celulã cu mine mai erau cînd doi, cînd trei, cînd patru, cinci ºi chiar ºase deþinuþi.
Fiecare cu cîte altceva. Nu erau bãgaþi împreunã niciodatã doi din aceeaºi învinuire. Unii erau
aici pentru politicã, alþii pentru sabotaj, pentru frontierã, pentru aur, pentru felurite crezuri
religioase interzise. Din cînd în cînd fãceau schimburi prin celule, mutîndu-i ºi împrãºtiindu-i
pe cei ce fuseserã un timp împreunã. Probabil spre a nu se prea împrieteni unii cu alþii. Mai
p r o b a b i l î n s ã p e n t r u a p ut ea fi bãgaþ i pri nt re cei î nchi º i , oameni ai anch et e i , c a r e
prefãcîndu-se prieteni cu cei anchetaþi, cãutau sã afle de la ei diferite lucruri pe care nu le
declaraserã la anchetã. Aceºtia apoi cînd erau scoºi, le dezvãluiau dînd pe cel care se
încrezuse în ei ºi cãzuse în mreaja lor - pe mîinile celui ce-l ancheta. Erau unii la care nici
nu te puteai gîndi cã sînt iscoade. Ce lucru îngrozitor - ºi ce pãcat de moarte! Sã ajungi sã
vinzi pe semenul tãu, care ºi aºa este destul de chinuit, spre a fi chinuit ºi mai mult!
T-
Cînd se deschidea uºa celulei, pentru ca cineva sã fie scos sau bãgat - cu toþii trebuia sã
ne întoarcem imediat cu faþa la peretele din fund. Dacã cel care deschidea fãcea psst - trebuia
sã ne întoarcem cu toþii imediat cu faþa la uºã, pentru ca el sã aleagã pe acela de care avea
nevoie sã-l ia la anchetã. Dacã nu-l cunoºtea, întreba în ºoaptã:
- Care eºti... cutare?
Dar în curînd paznicii începurã sã ne cunoascã pe toþi.
De la început am aflat cã celor ce veneau sã ne ia, li se zicea uliul. Îndatã deci ce se
simþeau apropiindu-se paºi, - unul ºoptea speriat - Uliul! Într-adevãr uºa se deschidea, uliul
se uita peste noi ca peste niºte pui speriaþi închiºi în cuºcã, dintre care el îºi alegea pe care
voia, îi întindea ochelarii cei negri pe care totdeauna îi avea în mînã ºi îi zicea:
- Ia-i!
Luai ochelarii care erau niºte petice negre de piele sau pînzã groasã, legaþi cu un elastic
pentru a ne acoperi cît mai strîns ochii, spre a nu vedea nimic pe unde eºti dus. Îi apãsai bine
peste ochi, apoi puneai mîinile la spate ºi te lãsai înhãþat, împins, oprit, dus pînã unde trebuia
sã te ducã. De obicei uliul se grãbea ºi atunci trebuia sã treci peste praguri nevãzute de care
te loveai, scãri pe care cãlcai în gol sau te împiedicai în plin, uºi ce trebuia sã le izbeºti cu
capul ori cu umerii. Aveai uneori capul plin de cucuie, ori genunchii plini de vînãtãi. De
multe ori, chiar uliul se distra fãcînd în aºa fel încît loviturile sã fie cît mai dese ºi mai multe.
Atunci tot el se prefãcea furios:
- De ce nu eºti atent boule? ªi te mai izbea ºi el încã o datã.
T-
Necunoscîndu-i dupã numele lor adevãrat pe nici unii dintre aceºti supraveghetori ai
noºtri, cei închiºi începurã sã-i boteze ei înºiºi, dupã inspiraþia sau dupã întîmplãrile lor,
pentru a-i cunoaºte ºi vorbi despre ei.
Erau printre ei ºi oameni buni, ºi oameni rãi, de altfel ca peste tot. Unii te tratau omeneºte
- atît cît puteau. Alþii te tratau sãlbatic, ca niºte fiare, nici mãcar dupã legea aceasta de aici
ci dupã rãutatea inimii lor, mult mai rea.
Am vãzut cã slujbaºul-om, se poartã întotdeauna dupã omenia legii, iar slujbaºul-fiarã se
poartã dupã cruzimea ei. Am vãzut cã legea nu este rea în ea însãºi ci în aplicarea ei. ªi
aplicarea o face omul ºi depinde de om . ª i omul rãspunde în faþa lui Dumnezeu ºi a
conºtiinþei sale de felul cum aplicã ceea ce are libertatea sã aplice dupã cît este puterea sa.
ªi am vãzut cã în cea mai mare parte omul este rezultatul educaþiei care i s-a fãcut,
începînd cu cei ºapte ani de acasã. Deci, începînd cu mama, cu primul educator pe care îl are
orice om.
T-
Ce mare lucru este educaþia religioasã în familie - se vede mai ales în astfel de locuri. Fiul
pe care îl creºte o mamã poate va deveni un astfel de slujbaº cum sînt aceºtia, de la anchetator
pînã la paznic. ªi tot felul sãu de a se purta cu semenii cãzuþi pe mîinile ºi sub cheia lui - va
fi în cea mai mare mãsurã aºa cum l-a format mama lui. Dacã ea, mama sa - ºi el, tatãl lui -
ºi-au crescut copilul lor sã fie om - atunci el om va fi. Atunci ºi Dumnezeu ºi oamenii vor
binecuvînta odatã pe omul acesta ºi pe mama care l-a crescut sã fie om ºi nu fiarã.
Dar dacã el va fi fiarã ºi nu om, atunci atît oamenii care vor avea de a face cu el, cît ºi
Dumnezeu îl vor blestema nu numai pe el, ci împreunã cu el ºi pe mama lui ºi pe tatãl sãu
care l-au fãcut fiarã ºi nu om.
O, de cîte ori am gemut, prin anii aceia grei ºi mulþi ºi crînceni, - ce bine ar fi fost dacã
poporul nostru ar fi avut mai mulþi fii de oameni decît pui de fiare. Atunci chiar dacã legile
erau cum erau, ei le-ar fi aplicat omeneºte - iar grozãviile s-ar fi sãvîrºit mai puþin!
T-
De la oamenii care treceau pe la noi prin celulã am aflat cã aproape în fiecare dintre cele
cîteva zeci de celule cîte mai erau pe sub pãmîntul acestei clãdiri care apãsa asupra noastrã,
era cîte un frate din lotul nostru pe þarã. Am auzit numele multora dintre ei - ºi nu înþelegeam
ce rost avusese sã-i bage pe mulþi în acest lot care totuºi se presupunea cã ar trebui sã-i
cuprindã într-adevãr numai pe cei mai însemnaþi ºi mai importanþi atît prin activitatea cît ºi
prin starea lor. Dar n-a fost aºa ci s-a fãcut o amestecãturã de tot felul, desigur pentru a se
crea cît mai multe compromisuri. Altfel, dacã ar fi fost aleºi doar cei cu o comportare serioasã
ºi demnã, mai ales la desfãºurarea procesului, - dar ºi înainte ºi dupã aceasta - felul cum
ne-am fi înfãþiºat ar fi fost altul. ªi atunci ar fi stînjenit mai mult pe cei care au ºtiut sã
prevadã totul.
Dar de ce oare mai vorbesc eu în felul acesta, cînd sînt bine încredinþat cã nimic nu s-a
întîmplat fãrã cunoºtinþa ºi îngãduinþa mai dinainte a lui Dumnezeu? Nu mi se spusese oare
ºi mie mai dinainte cu mult acestea ºi nu le ºtiu eu oare bine, din experienþele celelalte!
Dumnezeu le-a îngãduit toate ca sã fie aºa. El a îngãduit ca eu sã mã mut de la atîta
depãrtare tocmai aici, lîngã Cluj. El a fãcut ca ºi cel prin care vom fi vînduþi sã fie adus ºi
el de la altã depãrtare tot aici. Zeci de amãnunte din toatã desfãºurarea celor pregãtite, mã
încredinþeazã acum cã toate erau pregãtite mai dinainte ca sã fie aºa nu în primul rînd de
oameni, ci în primul rînd de cãtre înþelepciunea lui Dumnezeu care avea tocmai prin aceste
cerneri care se anunþau lungi ºi grele - o mare lucrare de curãþire ºi de orientare care trebuia
sã fie fãcutã în vremile astea ºi în locurile acestea, printre noi.
T-
Aºa am aflat ºi despre Pop Al. cã este ºi el pe aici, într-o celulã apropiatã. Cineva care
era în celula în care fusese bãgat el chiar în clipa arestãrii, spunea despre el cît de ciudat se
comportase.
Cînd îl bãgase în celulã el le povestise cã îl luaserã de la garã, pregãtit sã meargã undeva

prin Banat la o nuntã. Tocmai îºi cumpãrase biletul cînd doi l-au luat, l-au suit într-o maºinã
ºi l-au bãgat direct în celula asta.
- Era foarte nervos ºi nerãbdãtor - ne spunea omul. Nu mai avea astîmpãr. Trebuie sã fie
o greºealã cu mine - zicea el foarte agitat. Nu se poate, trebuie sã fie o greºealã. Eu credeam
cã mã vor duce în altã parte ºi nu aici. Doar eu am colaborat cu ei - cum sã mã aresteze pe
mine? - Desigur, cineva are sã mã întrebe ceva ºi neavînd timp momentan m-a adus sã aºtept
aici pentru cîteva minute. Dar nu se poate, trebuie sã vinã sã mã ia de aici. Am ºi biletul de
tren trebuie sã ajung neapãrat acolo la nuntã. Acum voi pleca cu trenul urmãtor... ªi iarãºi
bãtea în uºã ca sã fie scos la comandant...
- Noi zîmbeam - spunea omul - miraþi de naivitatea lui - ºi i-am zis: Liniºteºte-te
domnule, nu-i nici o greºealã cu dumneata. La nunta aia n-ai sã mai ajungi niciodatã.
Dumitale þi se pregãteºte acum o altã nuntã, ai sã vezi!
- El nu voia sã ne creadã nici sã se liniºteascã. L-am lãsat în pace. Ne ºi temeam de el,
dacã ne spunea cã el a colaborat cu ei...
T-
Mã miram ºi eu cum de l-au luat ºi pe colaboratorul de care se folosiserã atît de bine. Dar
cei cu care eram - ºi care cunoºteau mai bine decît mine felul în care se procedeazã la
arestarea celor care sînt mai mulþi într-un lot - mi-au spus cã atunci deodatã cu cei din lotul
acela, îl aresteazã ºi pe cel care a fost iscoada ºi vînzãtorul lor. În primul rînd pentru a
acoperi în faþa lumii pe vînzãtor. Apoi pentru a-l folosi chiar ºi prin închisoare spre a afla de
la el ce vorbesc ceilalþi. Iar în al treilea rînd, pentru cã afarã nemaiavînd nici o nevoie de el,
nu numai cã n-au nici un fel de respect pentru el ci chiar se tem cã i s-ar putea trezi cugetul
ca lui Iuda - ºi ar putea începe sã spunã ºi sã strige cã a pãcãtuit vînzînd sînge nevinovat...
Dar aºa, dacã este pus ºi el sã sufere, ar putea sã-ºi afle un rost ºi o amãgire de prestigiu a
conºtiinþei sale cã suferã ºi el pentru Hristos la fel cu acei pe care i-a vîndut. Iar aceasta nu-l
lasã sã se prãbuºeascã în netrebnicia sa nici în ochii sãi ºi nici în ai altora.
Ce bine ºtiu fiii veacului acestuia sã stoarcã din fiecare situaþie pînã la ultimul strop de
avantaj pentru scopurile lor.
T-
Sinedriul din Ierusalim nu mai avea nevoie de Iuda, fiindcã Hristos era condamnat de ei
la moarte - ºi prin urmare nu mai aveau nevoie de vînzãtorul Lui. Dar noi nefiind încã
condamnaþi la moarte, de al nostru vînzãtor va mai fi nevoie. Nu uºor se mai poate gãsi altul
chiar atît de potrivit pentru slujba aceasta ca el. Aºa cã chiar dacã mai face ºi greºeli meritele
lui le scuzã faþã de ei.
Dar tot în planul Domnului a fost îngãduit ºi lucrul acesta. Trebuia ºi aici sã se
împlineascã Scriptura.
Lucrarea Oastei era Lucrarea lui Dumnezeu. Temelia ei era Hristos ºi materialul cu care
trebuia sã se lucreze era aurul, argintul ºi piatra scumpã - dupã cum este scris. Fiecare
lucrãtor trebuie sã ia seama bine nu numai ce clãdeºte deasupra dar ºi CUM clãdeºte.
Schimbul întîi din lucrãtorii care puseserã temelia, clãdiserã atît de frumos pe Temelia lui
Hristos, prin cãlãuzirea ºi inspiraþia Duhului Sfînt. Schimbul al doilea continuase la fel, deºi
în timpul lor au bãtut mari furtuni peste aceastã Lucrare. Dar acum în acest al treilea schimb,
a treia generaþie de lucrãtori, începuserã o mare parte dintre ei sã lucreze rãu. Nu numai cã
lepãdaserã Planul lui Dumnezeu dupã care lucraserã cei dintîi lucrãtori - dar renunþaserã ºi
la acele adevãruri de credinþã la acele lucruri de valoare sfîntã ºi durabilã cu care zidiserã
înaintaºii noºtri.
- ªi împrumutaserã alte convingeri ºi alte valori, strãine ºi nepotrivite de pe la alþii cu care

niciodatã n-ar fi trebuit sã ni le schimbãm. T-
Acum vraiºtea ºi dezorientarea ºi amestecãtura ºi dezordinea, ajunserã foarte departe ºi
foarte sus. Duhurile ºi lucrãtorii acestora lucrau cu foarte multã hãrnicie, grãbind nimicirea
totalã. Contrar numelui, în Oastea Domnului se pierduse orice disciplinã, orice cadenþã ºi
orice aliniere. Prea mulþi fãceau ce voiau. Umblau cum le plãceau. Credeau ºi învãþau dupã
cum auzeau de o zi la alta sau de la un strãin la altul.
ªi nu se mai putea merge în felul acesta! Din pricina Numelui Sãu Sfînt, Domnul ºi
Conducãtorul Oastei a pornit sã facã ordine ºi luminã în ea prin cernerea ºi focul acesta. ªi
cernerea trebuie sã se facã ºi focul trebuie sã ardã pînã cînd se va alege tot ce se mai poate
curãþi. ªi tot ce nu se mai poate... Ca sã rãmînã curatã ideea ei.
T-
Omul pus sã-mi stoarcã sufletul în anchetele grele de zi ºi noapte care continuau aproape
neîntrerupt - se purta cu mine din ce în ce tot mai aspru. Nu ºtiu care dintre cei 25 de fraþi
arestaþi în lotul nostru ºi care erau închiºi prin beciurile astea, declarau tot felul de lucruri
grele ºi neadevãrate despre Lucrarea Oastei, despre unii dintre fraþi, despre scopurile noastre.
Bineînþeles cã nu puteam recunoaºte nimic din ceea ce arunca bãnuieli rele asupra Oastei,
care era curatã pînã în strãfundurile ei.
De asemenea nu puteam recunoaºte nici despre fraþi ceea ce nu ºtiam. Noi lucrasem cinstit
ºi pe faþã în tot ce vorbisem ºi umblasem. Nu ne era nici fricã ºi nici ruºine în faþa nimãnui
de ceea ce ºtiam cã am fãcut. Dar erau o mulþime de învinuiri neadevãrate pe care nu le
puteam recunoaºte - ºi din cauza acestora aveam atît de multe de pãtimit.
Ancheta avea tot interesul sã ne constrîngã ca sã strîngã tot felul de învinuiri împotriva
noastrã, spre a ne încãrca la proces cu cît mai multe ºi mai grele fapte. ªi cum eu eram socotit
vinovatul principal în toate, se înþelege cã asupra mea se concentra presiunea cea mai mare.
Cei mai mulþi din lotul nostru care erau oameni foarte simpli ºi slãbuþi în toate privinþele, unii
chiar infirmi atît trupeºte cît ºi sufleteºte, se comportau atît de nechibzuit, încît creau o
mulþime de neajunsuri. Ei credeau cã vor scãpa dacã aruncau ºi partea lor asupra altora,
milogindu-se ºi dezvinovãþindu-se cã n-au ºtiut, cã n-au vrut, cã n-au cunoscut... Dupã fiecare
dintre aceºtia, eram luat eu ca sã recunosc tot ce spusese el ºi tot ce voia anchetatorul. Unele
puteam sã le recunosc fãrã greutate, ele se refereau la mine. Altele însã care se refereau la
alþii ori la Lucrarea Domnului, fireºte cã nu le puteam... Îi spusesem anchetatorului de la
început:
- Vedeþi bine cã în ce mã priveºte pe mine nu mã dau în lãturi de la nici o pedeapsã.
Puteþi sã mã înfãºuraþi cu cîte lanþuri vreþi, nu vreau sã nu mã las legat, dar pe alþii eu nu-i
pot da sã fie legaþi - orice ar fi sã sufãr eu.
ªi nici nu i-am dat.
- Nu vezi cã eºti un prost, dacã procedezi aºa? - îmi zise el într-o zi. Iatã ce pãrere au
fraþii tãi despre tine. Citeºte ici declaraþia unuia, ca sã vezi ºi sã nu-þi închipui cã ei te
considerã cine ºtie cum. Prea te-ai încrezut în toþi - ºi te mai încrezi ºi acum. Iatã, citeºte!
ªi îmi arãtã o declaraþie scrisã în care un rînd era subliniat cu roºu... da, l-am crezut pe
Dorz cã este un înger, dar m-am convins cã este un înger cu aripi de lut...
- Foarte rãu cã m-a crezut înger. El mã considerã deci ºi acum tot un înger... Prea mult,
se înºalã ºi acum, nu sînt decît un biet pãcãtos. Fratele acesta a scris despre mine prea frumos.
- Vrei sã-þi arãt ºi altceva, mai puþin frumos?
- Îmi e indiferent. Eu nu caut aici sã-mi arãt valoarea persoanei mele. Vreau sã se vadã
faptele ºi scopurile vieþii mele, dacã au fost cinstite sau nu. Dacã au fost folositoare sau nu.
Dacã sînt vinovate sau nu.
- Avem vreme sã le descoasem pe toate fii sigur. Vei sta tu aici mult ºi bine. Are ancheta
metode cum sã desfacã firele voastre oricît ar fi de bine ascunse. T-
ªtiam într-adevãr cã are metode destule ºi cumplite cum sã facã pe oricine sã declare tot
ce avea nevoie învinuitorul nostru pentru dosarul de condamnare, cãci auzeam de jos, din
beciul nostru, vaietele ºi izbiturile care se petreceau mai totdeauna prin camerele de anchete.
Dar îmi încredinþasem viaþa în Mîinile Domnului ºi nu-mi mai pãsa prea mult cîtã vreme mai
trãiesc. Doream numai ºi mã rugam sã nu cad în ispitã.
Mîncarea era foarte puþinã, odihnã nu aveam deloc iar starea mea se înrãutãþea de la zi
la zi. Eram aici de atîtea sãptãmîni, fãrã aer, fãrã hranã, fãrã liniºte ºi stam pe un pat de
beton, care trãgea toatã puterea ºi sãnãtatea cîtã mai era în mine. Mîna stîngã pe care cãzusem
înainte de arestarea mea, începu sã mã doarã din ce în ce tot mai rãu. Osul fusese plesnit, iar
acum din cauza slãbirii, a frigului ºi a umezelii din ciment, durerile începurã sã-mi vinã
violent ºi continuu. Toate acestea mã slãbiserã în aºa hal încît ajunsesem iarãºi sã nu mai vãd,
dinþii mi se clãtinau toþi cã puteam sã-i scot cu mîna. Inima îmi producea ameþeli, sufocãri,
palpitaþii ºi uneori mi se întunecau ochii de tot ºi capul începea sã-mi vîjîie ºi sã se învîrtã,
picioarele mi se umflaserã ºi toate încheieturile îmi provocau dureri ascuþite ºi arzãtoare.
Ancheta devenise aproape cu neputinþã de suportat... Simþeam cã mã apropii de perioada
cea mai grea. Se cãutau învinuiri tot mai grele pentru Frãþietatea Oastei Domnului. Pãcatele
ºi nechibzuinþa unora care fuseserã niºte exaltaþi ºi aventurieri - ºi care la un moment dat au
avut vreo atingere cu Oastea, în trecutul ei sau al lor - erau acum generalizate ºi aruncate
asupra întregii Lucrãri, cãutîndu-se a o înfãþiºa în cel mai urît ºi mai neadevãrat fel. Din
pricina celor unul sau doi care fãcuserã politicã vinovatã cîndva, dupã ce au fost daþi afarã
dintre noi... ori a altora care fãcuserã înainte de a veni între noi, - erau acum învinuiþi cu toþii
în modul cel mai grav iar eu care trãisem sã-i cunosc atît pe unii cît ºi pe alþii, trebuia sã mã
lupt sã nu ne lãsãm tîrîþi pe toþi în vina acestor nechibzuiþi. Ei fãcuserã acest rãu, dar acum
nu erau aici nici unii ca sã rãspundã ei pentru faptele lor, ci fugiserã - iar acum trebuia pentru
faptele lor sã rãspundem noi ºi Lucrarea Domnului, care n-avusesem niciodatã nici o atingere
cu nimic din ce fãcuserã ei.
T-
O, cîtã grijã va trebui ca în viitor, toþi fraþii credincioºi, care vor mai avea vreo
rãspundere în Lucrarea Domnului - sã se fereascã de orice politicã lumeascã, de orice amestec
cu oamenii politicii acesteia, - pentru a nu se aduce în nici un fel asupra Lucrãrii lui
Dumnezeu învinuiri nedrepte ºi acuze cã ar fi o lucrare amestecatã cu lumea politicã ºi cu
nelegiuirile ei. Lumea e lume, iar Evanghelia este Evanghelie. Nici o legãturã nu trebuie sã
existe între lucrãrile lor. Nici un amestec ºi nici o asemãnare. Oricine rosteºte Numele
Domnului trebuie sã se depãrteze de orice fãrãdelege sau de orice ar putea deveni aºa. Pentru
cã nechibzuitul care face pleacã, dar ponoasele lui rãmîn. ªi iatã acum cîte ponoase ale unora,
trebuie sã le suportãm: Viorel, Titus, Sergiu, Banu, Roman... Nici unul nu sînt aici. Dar cu
faptele lor trebuie sã luptãm ca sã nu fim acoperiþi ºi sufocaþi toþi. Ce greu îmi era ºi sã
vorbesc ºi sã tac despre ei. De aceea eram chinuit acum zi ºi noapte...
T-
Uneori mai veneau ºi alþi anchetatori de prin oraºele þãrii unde continuau pe regiuni
anchetele celorlalte loturi de fraþi. Aceºtia mã luau la întrebãri despre declaraþiile unora dintre
fraþii de acolo, care fuseserã întrebaþi despre mine. De la Timiºoara, de la Bacãu, de la
Craiova... Îmi era nespus de greu. Niciodatã nu-mi fusese aºa. Cu cît luptam sã-i scot pe alþii,
cu atît mã afundam pe mine. De cîteva ori mi se fãcuse rãu. Inima pãrea cã nu mã mai poate
ajuta. Credeam cã într-adevãr mã apropii de moarte...
Se apropia Sãptãmîna Patimilor 1959. Starea mea trupeascã se agrava din zi în zi.
Ameninþãrile deveneau ºi ele tot mai mari. Zi ºi noapte auzeam deasupra noastrã izbituri ºi
vaiete... Lîngã mine era cu patul un medic veterinar - un om destul de uºuratic, care fãcuse
ºi el cîndva - ca toþi cei ce erau asemenea lui - o politicã aventuristã, iar acum nu voia sã
recunoascã, deºi faptele lui erau evidente. Din cauza asta venea mereu de la anchetã cu
picioarele bãtucite de rãngi ºi umflate de vînãtãi. I se aducea totdeauna o gãleatã de apã rece
pentru a ºi le dezumfla.
- Iarãºi m-au încãlþat cu bocancul de plumb - spunea el gemînd.
- Cum este acest bocanc? - îl întrebau cei neºtiutori.
- Un bocanc cu talpa de plumb. Te leagã ºi te întoarce în sus, apoi îþi trage cu ranga la
tãlpi. Pînã în fundul creierului te strãpunge - ºi nu poþi sã nu urli.
T-
În Joia Patimilor am avut o zi grea. Cea mai grea. Întrebãrile fuseserã deosebit de grele,
iar rãspunsurile nemulþumitoare. Ameninþãrile se rostogoleau asupra mea ca niºte bolovani
tot mai grei. Tot sufletul îmi era în flãcãri. Inima mi se strîngea, capul îmi vuia ºi ochii mi
se întunecau. Tot trupul îmi tremura ca de friguri. În noaptea trecutã ºi avusesem un fel de
vis care nu-mi ieºea din minte:
Se fãcea cã era ziua de Paºti. Eram într-o mare catedralã la slujba Învierii. Dar nu eram
jos unde vedeam stînd tot poporul ci undeva foarte sus, deasupra iconostasului ºi altarului de
unde mã uitam la marea mulþime a închinãtorilor care ascultau predica unui episcop îmbrãcat
în strãlucitoare odãjdii ºi stînd pe un amvon înalt. Ascultam ºi eu la predica lui, cu toþi cei
pe care îi simþeam acolo sus în jurul meu, dar care nu ºtiam cine sînt. Am reþinut din predica
episcopului doar cîteva cuvinte: ... Hristos a Înviat - zicea el... Hristos a Înviat prin Sine
Însuºi, fiind Dumnezeu, dupã cum spusese: Eu Îmi dau Viaþa ºi tot Eu Mi-o iau iarãºi...
O luminã ºi o sãrbãtoare înaltã ºi cereascã era peste tot unde priveam foarte sus...
Acum îmi explicam cã sigur voi muri. Peste trei zile vor fi Paºtile ºi atunci cînd se va
rosti în bisericã predica de Paºti eu nu voi mai fi între cei de pe pãmînt - ci undeva mult mai
sus...
Visul era atît de neobiºnuit, iar starea mea trupeascã era atît de apropiatã de o astfel de
explicaþie - încît acum aºteptam liniºtit acest eveniment. Poate va fi astãzi, poate mîine în
Vinerea Patimilor. Ce potrivit ar fi totul în felul acesta ºi ce fericit aº fi sã scap chiar acum
din tot acest chin de moarte. M-am nãscut trupeºte la Crãciun, m-am nãscut duhovniceºte la
Rusalii, ce bine ar fi sã mor la Paºti...
T-
Vinerea Patimilor 1959! Uºa celulei se deschise ºi noi toþi ne întoarserãm ca de obicei cu
faþa la peretele din fund. Cînd se auzi psst - ne întoarserãm. Cel ce stãtea în uºã cu ochelarii
în mînã, îmi fãcu semn mie întinzîndu-mi ochelarii.
- Hai!
Cu foarte mare greutate am urcat scãrile. Picioarele îmi erau atît de slãbite încît, îmi
tremurau gata sã nu mã mai þinã. Inima mi se strîngea în piept, îmi ardea, îmi ºchiopãta, în
cap mi se fãceau goluri ca ºi cînd aº cãdea în vid. Ochii îmi umblau numai prin ceaþã ºi
urechile îmi þiuiau metalic...
Am ajuns în faþa chinuitorului meu a cãrui faþã ºi a cãrui privire erau astãzi mai cumplite
ºi mai ameninþãtoare ca oricînd.
Întrebãrile rãmase de ieri fãrã rãspunsul dorit revenirã din nou scrîºnind. Sufletul îmi era
în totul liniºtit dar trupul simþeam cã nu mai poate. Nu mîncasem nimic nici dimineaþã, - era
Vinerea Patimilor Domnului ºi Mîntuitorului nostru. Mîna nu-mi mai putu þine stiloul cu care
scriam.
Ochii începurã sã mi se întunece de tot. Ceva cald ºi gol mi se sui spre cap ºi mi se pãru cã
totul începe sã se clatine ºi sã se învîrtã dintr-o parte în alta. Mã scuturai sã-mi revin - ºi
luptai sã pot scrie.
- Þi-e rãu? - mã întrebã anchetatorul vãzîndu-mã probabil palid.
- Cred cã este ceva trecãtor - rãspunsei.
În clipa aceea intrã pe uºã comandantul care inspectase anchetele. Aruncã o privire spre
mine, apoi spre el care se ridicase în picioare ca sã-l salute ºi întrebã aspru:
- Cum merge?
- Nu vrea deloc sã spunã!
- Nu vrea? - Ia dã-i un bocanc, sã vezi cum va vrea! ªi ieºi.
Un nou întuneric reveni ºi alt val mai cald ºi gol mi se ridicã spre cap clãtinîndu-mã.
Nu-mi mai putut stãpîni mîna ºi scãpai stiloul, lãsînd capul pe masã.
- Dacã þi-e rãu - auzii ca prin vis - sun sã te ducã jos.
- Poate cã îmi revin, am ºoptit eu. Mai stau.
Dar nu-mi mai putui reveni. Cred cã ºi faþa mi se schimbase mult, fiindcã el ºi sunase
dupã gardian.
- Du-l jos, zise el.
Dar eu nu mã putui ridica de pe scaun. Simþii cã toatã partea stîngã a trupului îmi
amorþeºte ºi nu mã mai ascultã nici ochiul, nici urechea, nici mîna, nici piciorul. Un gînd cã
mã voi paraliza, îmi fulgerã mintea. Mai veni un gardian puternic ºi mã luarã mai mult pe sus.
Nu mã mai puteam folosi de piciorul stîng. Nu-l mai simþeam. Nu-mi mai puserã nici
ochelarii. Mã tîrîrã aºa trãgînd piciorul dupã mine pe coridor, apoi pe scãri pînã în celulã la
patul meu, unde mã întinserã ºi mã lãsarã aºa. Dupã aceea nu mai ºtiu nimic...
T-
Cînd m-am trezit era noapte. Mã dureau toate mãdularele ºi mai ales capul. Gardianul de
pe salã, pus sã mã supravegheze, vãzînd cã m-am trezit chemã pe ºeful de secþie care mã
întrebã:
- Cum te simþi?
- Mã doare rãu capul!
Mi-a adus niºte tablete ºi mi-a spus: Ai drept la pat o sãptãmînã.
(Dreptul la pat era o îngãduinþã pe care anchetatorul o acorda celui peste mãsurã de
bolnav ºi de slãbit în momentul cînd mersul anchetei ar fi fost împiedicat de neputinþa fizicã
a arestatului prea bolnav. Acel cu drept la pat putea odihni pe pat o zi, sau jumãtate, sau
cîteva ore - dupã cum îi acordase anchetatorul. Astfel ceilalþi n-aveau voie sã stea pe pat de
la deºteptare pînã la stingere, de dimineaþa de la ora 5 pînã seara la ora 10. În acest timp dacã
erai gãsit culcat pe pat, gardianul te putea pedepsi oricum voia el. Bãtaia de joc, þinerea în
picioare cu faþa la perete cu mîinile sus, ori într-un picior cu mîinile la ceafã - ceasuri întregi,
pînã ameþeai ºi cãdeai...).
T-
Zilele ºi nopþile pînã în Noaptea Învierii le-am trãit doar pe jumãtate. Dormitam tot timpul
absent la tot ce se petrecea în jurul meu. Cînd mã trezeam uneori nu ºtiam unde sînt ºi îi
întrebam pe cei din jurul meu ce-i cu mine. ªtiam numai cã trebuie neapãrat sã mor ºi de
fiecare datã cînd trebuia sã deschid ochii mã aºteptam sã nu mai vãd lumea asta. Mã miram
de ce se tot amînã atîta. Eram nerãbdãtor de aceastã amînare. Nu mã îndoiam cîtuºi de puþin
de împlinirea visului meu ºi aºteptam dimineaþa de Paºti ca pe singura salvare pe care o mai
doream, pentru ca nu cumva prea slãbit sã cedez ºi sã cad tocmai acum, cînd sînt atît de
aproape de Domnul ºi Mîntuitorul meu.
Nu-mi pot explica starea pe care o aveam. Nu mã rugam, nu mã gîndeam, nu doream

nimic altceva, stãteam ºi aºteptam cu nerãbdarea acelui singur gînd... Ce greu a trecut sîmbãtã
ziua, apoi sîmbãtã noaptea...
Cînd am auzit rãsunînd clopotele Învierii la catedrala apropiatã, am deschis ochii - ºi
vãzînd cã n-am murit, am simþit cea mai mare ºi mai amarã dezamãgire din viaþa mea. Oare
pentru ce am mai fost izbãvit din moarte? De ce n-am fost ascultat ºi luat de pe pãmînt? De
ce n-a fost de-ajuns cît am fost chinuit în aceastã groapã cu lei înfuriaþi ºi cumpliþi?
Dumnezeul meu, de ce oare nu ai avut milã de mine? Ce mai ai oare de fãcut cu viaþa mea
neputincioasã care mi-a ajuns o povarã atît de grea?
De undeva, nu ºtiu de cît de sus, mi s-a pãrut cã aud un glas:
- Nu pentru moarte ai fost tu adus aici, deºi - într-un anumit fel, ai ºi murit deja...
T-
Dreptul meu la pat a fost prelungit la douã sãptãmîni. Refacerea mea mergea foarte greu
ºi foarte încet. Tot timpul acesta am fost scutit de anchete. Probabil anchetatorul se temea cã
voi muri - iar fãrã mine toatã munca lui se prãbuºea.
Între timp în celula mea, veniserã alþii noi, de prin celelalte celule, aducîndu-mi veºti
despre ceilalþi fraþi ºi despre felul comportãrii lor acolo. Despre unii m-am bucurat, fiindcã
mãrturiile celor ce trãiserã cu ei erau frumoase ºi pline de admiraþie pentru felul cel creºtinesc
ºi vrednic în care se purtaserã, atît la anchete cît ºi între cei cu care trãiau la un loc.
Dar despre alþii mi se umplea faþa de ruºine ºi sufletul de durere auzind cum se poartã ºi
cum vorbesc. Din felul rãu în care îi ºtiam cã umblaserã afarã, nu se schimbaserã cu nimic
nici pe aici prin ciurul ºi focul unde fuseserã aduºi de Dumnezeu ca sã se cureþe ºi sã se
îndrepte. Lumeºti ºi fireºti fuseserã afarã - aºa erau ºi aici.
O, cît de însemnat lucru este ca oamenii credincioºi sã dovedeascã prin tot felul lor de a
vorbi ºi a se purta înaintea tuturor celorlalþi semeni, în orice loc, dar mai ales aici între cei
cu care suferim împreunã, cã sîntem vrednici sã vorbim în Numele Domnului Isus Hristos ºi
a Evangheliei Lui. Toþi aceºti semeni ai noºtri chinuiþi aºteaptã sã vadã mai întîi în viaþa
noastrã frumoasã ºi curatã adevãrul biblic despre care le vorbim lor. Cãci dacã nu vãd o
purtare bunã - mai bine nici n-am vorbi, fiindcã mai mult rãu facem. ªi mai multã ocarã
aducem. Nu atît Numelui lui Dumnezeu cît numelui nostru ºi numelui Lucrãrii Domnului din
care ne lãudãm cã sîntem.
S-a dovedit însã cã în ciurul ºi în focul acesta prin care trecem, s-a curãþit ºi mai mult
doar ceea ce era mai dinainte curat. ªi s-a ales ºi mai frumos doar ceea ce era mai dinainte
ales. Cãci ceea ce fusese gunoi mai dinainte de cernere - tot gunoi se dovedea ºi acum.
Amestecãturã intraserã în decantorul acesta greu - ºi tot aºa treceau ºi prin el.
Cred din toatã inima cã Dumnezeul nostru ºtiuse acest adevãr ºi-l cunoscuse bine. El nici
nu avea nevoie sã ne mai treacã prin cernerile astea. Dar noi , nu ne cunoºteam. Noi aveam
nevoie sã fim cernuþi, pentru ca sã ne cunoaºtem nu numai pe noi înºine, ci ºi pe ceilalþi, cu
care eram împreunã, cu care lucram împreunã. Pe care nu-i cunoºteam în adevãr, fiindcã stînd
noi prea departe de intimitãþile lor, ei ºtiau sã se ascundã ºi sã se prefacã... ªi reuºeau sã ne
înºele cu felul lor ºiret, de ani de zile, buna noastrã credinþã...
Acum iatã-ne aici! Þine-ne în foc Doamne, pînã ce ne vom lãmuri ºi în noi ºi între noi!
T-
Rãbdam cumplit de foame ºi frig. De foame am rãbdat cumplit toþi cei ºaptesprezece ani
cîþi n-am murit prin întunecimile tunelurilor prin care am umblat. Mîncarea ni se dãdea nu
atîta cît sã trãim ci numai atîta cît sã nu murim. Sã nu murim chiar toþi, fiindcã mulþi, prea
mulþi n-au avut nici cît sã nu moarã. Toate celelalte erau trecãtoare - ºi bãtãile ºi anchetele
ºi muncile ºi mizeriile - numai foamea era permanentã zi ºi noapte, luni ºi ani. Chinurile
foamei le simþeam continuu, fiindcã nu numai stomacul era flãmînd, ci fiecare celulã, fiecare
pãrticicã a corpului era stoarsã ºi secãtuitã de orice putere. Cînd se întîmpla rar, cîteodatã ca
un gardian mai om ca ceilalþi ºi ca de celelalte dãþi, ne bãga în celulã cîte un hîrdãu pe care
mai rãmãsese ceva mîncare de pe coridor, mîncam pe nerãsuflate cîte douã ºi chiar trei
castroane de arpacaº... - Ne umflam burþile, dar nu ne sãturam. - Oricît de plin ai fi avut o
datã stomacul, nu aveai senzaþia cã eºti sãtul, ci umflat. Cine n-a suferit aºa, nu poate înþelege
cum vine asta.
T-
Dar n-am cunoscut acolo numai oameni ai credinþei drepte sau ai neºtiinþei dornice dupã
Dumnezeu. Cu aceste douã feluri de oameni mã bucuram ºi mã mîngîiam sufleteºte. Ci am
avut nefericirea ºi durerea sã vãd ºi oameni care au cunoscut rãu pe Dumnezeu. Aceºti
oameni sînt de o sutã de ori mai nefericiþi decît ar fi fost dacã n-ar fi cunoscut nimic. O, cît
de nefericitã este o credinþã sucitã, o învãþãturã stricatã, o cunoaºtere strîmbã despre
Dumnezeu. Cu aceºtia am avut multe necazuri ºi mari întristãri, pentru cã ei nu aveau altã
plãcere mai mare decît sã se ia la certuri de vorbe pe interpretãri biblice, batjocorind ºi
vorbind necuviincios despre lucrurile sfinte.
T-
În timpul acesta ancheta noastrã se apropia de sfîrºit. Se împlineau opt luni de cînd
începuse. Într-o zi anchetatorul îmi spuse:
- S-a apropiat de capãt ºi treaba asta. Cred cã am muncit destul. Acum þi-ai dat seama cît
de bine am ºtiut sã vã descoperim toate dedesubturile voastre. Împletitura voastrã încurcatã,
am desfãcut-o ºi am depãnat-o toatã pe ghemul meu. Iatã-l!
ªi îmi arãtã dosarul anchetei cu declaraþiile noastre ale tuturor ºi cu încheierile lui pentru
trimiterea în judecatã.
- Uneori au fost ºi noduri grele pe acest fir - continuã el lãudãros ºi dispreþuitor - dar cred
cã vei recunoaºte cã le-am descurcat bine. Acum cînd ai ajuns ºi d-ta ca Iov - spune tot ca el:
Domnul a dat, Domnul a luat.
- Aºa ºi zic. Aºa am ºi zis de mult. Dar eu zic ºi mai departe, ceea ce a zis el dupã
asta, - i-am rãspuns liniºtit.
- Citeºte concluziile ºi semneazã de luare la cunoºtinþã!
Le-am citit. Erau acolo toate învinuirile aduse Oastei Domnului ca idee ºi ca Lucrare -
misticã, retrogradã, dãunãtoare poporului ºi duºmãnoasã regimului. Prin natura ei ºi prin
activitatea ei desfãºuratã în mijlocul maselor largi populare, Oastea Domnului împiedicã
procesul revoluþiei socialiste ºi politice, frînînd mersul înainte spre socialism al societãþii.
De aceea trebuie stîrpitã cu desãvîrºire din þara noastrã cît mai repede ºi cît mai radical. Noi
cei care fusesem arestaþi ºi anchetaþi - ºi îndeosebi eu - eram unii din cei mai reacþionari ºi
înrãiþi dintre elementele de propagandã ale Oastei - aceastã organizaþie interzisã, ilegalã,
duºmãnoasã.
- Acestea sînt concluziile dv. - zisei eu, dar nu ºi adevãrul. Le-aþi semnat dv., de ce mai
este nevoie sã le semnez ºi eu! Concluziile mele nu sînt astea.
- Trebuie sã le semnezi cã ai luat cunoºtinþã de ele, aºa cum sînt. Nu-þi mai cere nimeni
pãrerea asupra lor. Aceasta este doar o simplã formalitate pentru încheierea dosarului de
trimitere în judecatã.
- Semnez numai în ceea ce mã priveºte pe mine. Dacã trebuie sã sufãr pentru tot ce am
fãcut pentru Dumnezeu ºi pentru semenii mei, nu mã dau în lãturi de la nimic. Slãvit sã fie
Domnul.
ªi am semnat.
- Vrei sã-þi pui avocat sã te apere la proces?
- N-am nevoie. ªtiu cã sentinþa este ºi datã. Nu are nici un rost. ªi-apoi n-am nici cu ce
sã-l plãtesc. Nu mai am nici o avere. Mi-aþi confiscat totul.
- Alþii ºi-au pus apãrãtor.
- Eu n-am nevoie. Facã-se voia lui Dumnezeu.
- Vei avea apãrãtor din oficiu.
- Renunþ la el. Vã rog sã nu-mi puneþi!
- Ce dorinþã mai ai, sau ce nemulþumire?
- Nici una!
T-
Procesul nostru a fost fixat pe ziua de 18 noiembrie 1959.
Am fost duºi din beciul securitãþii la Tribunalul Militar, înghesuiþi într-o dubã, eu ºi cu
încã cinci. Printre aceºtia era ºi Pop, unealta chinuitorilor ºi vînzãtorul fraþilor noºtri. Au fost
aduºi ºi ceilalþi fraþi care fuseserã depuºi mai demult la penitenciar, ancheta lor terminîndu-se
mai repede. Am fost înºiruiþi pe bãncile acuzaþilor, douãzeci ºi trei de învinuiþi. Cei de la
penitenciar fuseserã ºi îmbrãcaþi în haine vãrgate. Era ºi asta un semn cã noi fuseserãm ºi
condamnaþi mai dinainte de proces. Toatã treaba asta cu procesul era doar o formalitate, un
teatru de ochii lumii.
- Este interzis sã spuneþi un cuvînt sau sã faceþi vreun gest familiilor voastre care vor fi
în sala procesului! - ni s-a pus ameninþãtor în vedere. Altfel veþi suferi imediat o pedeapsã
atît voi cît ºi familia.
- Vã rugãm sã ne daþi dreptul zece minute la vorbitor ºi pachet cu familiile noastre - a zis
cineva dintre noi.
- Vi se va da dupã proces.
T-
Primul am fost introdus eu în sala de judecatã trecînd printr-un coridor. Am vãzut prin
coridor ºi pe scãri mulþimea feþelor cunoscute ale celor dragi ai noºtri. Familiile, fraþi ºi
surori din toate pãrþile þãrii veniþi sã ne vadã, luptau cu gardienii care îi împingeau ºi înjurau
sã-i îndepãrteze ºi sã-i împiedice sã ne vadã ºi sã intre la noi.
Le-am fãcut cu mîna ºi cu ochii cele mai fericite semne de dragoste ºi de nãdejde în
ajutorul ºi în puterea Domnului nostru Isus Hristos.
Cînd toþi am fost duºi ºi aºezaþi în faþa Instanþei Militare, în salã fuseserã admiºi numai
familiile noastre ale celor judecaþi. Dintre ei eu mi-am vãzut numai pe fiica cea mai micã.
Mai tîrziu am aflat cã fiul fusese accidentat la armatã iar ceilalþi erau bolnavi acasã.
Întrebãrile judecãtorilor au fost puþine ºi scurte. Învinuirile au fost lungi ºi grele. De fapt
toate concluziile anchetatorului nostru - pentru toatã Lucrarea Oastei Domnului în general,
apoi pentru fiecare dintre noi, dupã importanþa ºi activitatea sa, în special. Toatã formularea
întrebãrilor era în aºa fel fãcutã ºi pusã încît sã nu lase loc decît pentru recunoaºterea
învinuirilor, Orice alt rãspuns era tãiat scurt:
- Sã nu rãspunzi nimic altceva decît la întrebare!
Cînd am vãzut cã aºa merge ºi judecata ca ºi ancheta, am tãcut ºi am lãsat sã mã acuze.
- Care îþi este ultimul tãu cuvînt? Ce ai de cerut? - a întrebat preºedintele.
- Dreptate! - am zis eu îndurerat. ªi am stat jos.
- Bine - altul!
Toþi cei din salã asistau cutremuraþi ºi priveau cu ochii plini de lacrimi, aþintiþi la noi.
Unii încercau sã ne facã semne, sã ne ºopteascã, dar paznicii mulþi ºi înarmaþi ne þineau de
scurt, stînd între noi ºi ai noºtri, furioºi ºi violenþi ca niºte fiare de gheaþã sau de spini.
Am asistat apoi la toþi ceilalþi aduºi ºi întrebaþi în mãsura importanþei pe care le-o
aranjase anchetatorul în procesul pe care îl întocmise.
Am admirat ºi m-a bucurat demnitatea ºi frumuseþea celor cîþiva fraþi vrednici la judecata
asta. Ce frumoºi ºi drepþi au stat ºi au mãrturisit ei.
Dar m-am ruºinat ºi m-am îndurerat pînã în adîncul sufletului meu, de milogelile ºi de
lepãdãrile celor vreo cinci care se tîrau ca niºte zdrenþe la picioarele stãpînilor neînduplecaþi
ºi dispreþuitori vãicãrindu-se cã n-au ºtiut, cã n-au vrut, cã n-au cunoscut... Iertaþi-ne cã nu
vom mai face.
T-
Odatã farsa procesului încheiatã, procurorul avea acum prilejul sã-ºi rosteascã
rechizitoriul sãu necruþãtor, împotriva Oastei Domnului ca idee ºi ca Lucrare, apoi împotriva
noastrã a fiecãruia pe nume selectîndu-ne dupã importanþa ºi activitatea noastrã, cerînd pentru
noi
cei mai fanatici”, maximum de pedeapsã. Eu meritam 25 de ani de muncã silnicã, confiscarea
întregii averi ºi 10 ani interdicþie. Pe urmã fiecãruia dintre ceilalþi, gradat în jos dupã
activitatea de care se fãcuserã vinovaþi.
Apoi tribunalul s-a ridicat. Piesa se terminase în douã ceasuri. Noi am fost înconjuraþi ºi
scoºi printre gardienii înarmaþi ºi duri, feriþi de ai noºtri cu care nu ne-au mai permis nici un
fel de vorbitor, nici un fel de pachet. Nici mãcar o privire. Încã o datã ne minþiserã.
Am fost coborîþi ºi împinºi în dubele care aveau sã ne ducã la Gherla, unde ni se va
comunica sentinþa ºi vom avea sã ne începem ispãºirea osîndei.
Dragii noºtri se înghesuiau sã se apropie cît mai mult de noi ca sã ne dea ceva de mîncare,
ne fãceau semne ºi ne strigau numele plîngînd. Ne spuneau cuvinte de îmbãrbãtare ºi se rugau
de gardienii neînduplecaþi sã le primeascã ceva mîncare pentru noi. Eram cu toþii atît de
slãbiþi.
Nu i s-a permis nici unuia nimic.
Uºile dubelor s-au închis... ªi aproape ºase ani dupã aceea am rãmas numai cu imaginea
neºtearsã din ochii ºi din inima noastrã a familiilor noastre plîngînd, peste care s-a închis
trîntitã uºa cu zãvor greu a dubei de fier, ca ºi inima acelora ce ne-au împins aici.

Sã regãseºti putere
Sã regãseºti putere
în orice suferinþã
sã nu-þi pierzi niciodatã
nãdejdea-n biruinþã
- priveºte la Isus,
priveºte la Isus!
Privind la El, privind la El

ajungi biruitor la Þel
Puterea Sa, Puterea Sa
- e biruinþa ta...
Sã regãseºti Lumina
la orice-ntunecare
spre-a merge drept pe cale
ºi-a-nvinge curajos
mijlocul de cãrare
- priveºte la Hristos,
priveºte la Hristos.
Sã regãseºti iubirea
la orice despãrþire
spre-a nu trãda Lucrarea
ºi Cauza lui Isus
frãþeasca ta unire
- priveºte la Isus,
priveºte la Isus...
Mãrturia - Cap. 26 - Limpezirea apelor adînci Pag. 317
Cap. 26
Limpezirea apelor adînci

La anii învierii, cînd am ieºit din beznã
despovãrat de neguri, de fumuri ºi-amãgiri,
cãtuºa ruginise la mînã ºi la gleznã
dar ochii ºi-adevãrul purtau cereºti luciri.
-a încheiat deci aºa cum s-a încheiat - gîndeam eu în timp ce duba ne ducea înghesuiþi
S de la Cluj spre Gherla. Sinodul bisericii noastre ne dusese pe mîna tribunalelor
poporului nostru - ºi fusesem condamnaþi sute de fraþi din Oastea Domnului, cu cea mai
dezlãnþuitã furie, la peste o mie de ani de închisoare - socotiþi fiind ca cei mai primejdioºi
ºi mai înrãiþi duºmani ai bisericii noastre ºi ai poporului nostru. Am pus nu în rîndul celor
ce aveau o Evanghelie a iubirii faþã de biserica noastrã ºi un sentiment de adînc patriotism
faþã de þara noastrã, - ci în rîndul celor dedaþi numai la fãrãdelege împotriva amîndurora
acestora.
Mai marii bisericii ne-au socotit cei mai înrãiþi schismatici pe noi cei care eram cei mai
smeriþi ºi mai devotaþi apãrãtori ºi sprijinitori ai bisericii, nu numai cu cuvîntul nostru ci ºi
cu umãrul ºi cu bãnuþul nostru sfînt.
Mai marii poporului nostru ne-au socotit duºmani ai patriei noastre pe care noi ne lãsasem
pe fronturile þãrii cei mai frumoºi ani din viaþã, sãnãtatea ori sîngele, ori fraþii, ori pãrinþii
noºtri.
Cred cã vina cea mai mare în tot acest rãu - o are nu Statul ci biserica. Asta se va vedea
la Judecata cea Mare ºi Dreaptã a lui Hristos. Sfîntul Sinod ºi Patriarhia au ºtiut bine de
nedreptatea cea strigãtoare la cer care se pregãtea ºi se fãcea împotriva Oastei Domnului
pentru cã vãzuserã nu numai ataºamentul nostru de la început faþã de credinþa noastrã
strãbunã - ci vãzuserã ºi eforturile noastre sincere pentru încadrarea noastrã în legalitate. -
ªi totuºi nu numai cã n-au fãcut nimic pentru a ne ajuta ºi a ne apãra, ci au fãcut totul spre
a ne arunca în ilegalitate, pentru a asmuþa apoi cu cruzime ºi cu premeditare împotriva noastrã
pe Autoritatea de Stat.
Pag. 318 Mãrturia - Cap. 26 - Limpezirea apelor adînci
Apoi greºeala acestei autoritãþi de Stat a fost cã s-a lãsat înduplecatã de reaua credinþã
care ne ponegrea - ºi a fãcut pe voia celor ce ne urau, pentru cauzele pe care le-am tot descris
destul, de-a lungul vieþii, calvarului ºi a mãrturiei noastre.
Mai marii bisericii s-au lepãdat de noi ca de niºte zdrenþe aruncate ºi ne-au lãsat bucuroºi
sã murim cãzuþi undeva pe drumul spre Ierihon, deºi noi urcam spre Ierusalim. Au trecut
foarte detaºaþi ºi pedanþi pe alãturea, prefãcîndu-se cã nici nu ne vãd. Dacã n-ar veni dupã noi
Dulcele Samaritean Milostiv, acolo am fi murit cu toþii.
Dar Domnul nostru nu ne-a lãsat ºi nu ne va lãsa... Sîntem bine încredinþaþi din adîncul
inimii noastre de izbãvirea Lui ºi de aici.
Faptul însã cã Domnul ºi Dumnezeul nostru era cu noi ºi nu îngãduia sã ni se poatã face
tot ce ni se pregãtise - nu va scuza niciodatã pãcatul cel mare al conducãtorilor bisericii
noastre, care nici nu s-au sinchisit cîtuºi de puþin de nedreptatea strigãtoare la cer, care se
fãcea cu noi. Nici înainte de a fi aruncaþi în închisori, nici dupã ce au aflat la ce ani grei de
temniþã ºi la ce regim de exterminare fusesem condamnaþi. Nici unul dintre mai marii bisericii
noastre n-a fost deranjat în somnul sãu moale ºi în lenevia sa cucernicã, de faptul cã sute din
cei mai buni credincioºi ai bisericii peste care tronau, ne urcam sau putrezeam în temniþele
de sub ei. Va fi aceasta o veºnicã patã pe numele acestora ºi pe conºtiinþa lor. Erau bucuroºi
cã murim acolo - ºi vor scãpa de noi.
T-
Nu cîrtim împotriva nimãnui pentru aceasta. Am spus-o de atîtea ori pînã aici - ºi o s-o
mai spunem. Noi am considerat ºi considerãm cã tot ce s-a întîmplat era necesar sã se
întîmple, fiindcã aceste lucruri aveau o raþiune duhovniceascã ºi un scop divin ca sã se
întîmple aºa. Dar - încã o datã - aceasta totuºi nu va scuza niciodatã ºi întru nimic reaua
credinþã a conducãtorilor confesiunii noastre faþã de noi. Eram fiii acestei biserici. O
sprijinisem, o apãrasem, o slujisem ºi împotriva ei nu pãcãtuisem cu nimic. Avea datoria sã
ne apere, sã punã un cuvînt bun în sprijinul cauzei noastre. Dar nu numai cã n-a fãcut nici un
gest creºtinesc pentru noi - ci a fãcut unul ucigaº. Sã nu le þinã în seamã Domnul acest lucru,
în Ziua Judecãþii Sale Drepte ºi necruþãtoare!
T-
Desigur, dacã statul nostru ateu voia sã ne osîndeascã pentru Numele ºi devotamentul lui
Hristos, ne-ar fi putut osîndi foarte comod, chiar ºi dacã biserica ne-ar fi apãrat. De fapt noi
ne aºteptam ca în cadrul luptei tot mai ascuþite împotriva lui Dumnezeu sã se ia niºte mãsuri
aspre ºi împotriva noastrã care ne strãduiam sã-L mãrturisim pe Isus Domnul nostru. ªi nu
ne-am fi opus, dupã cum nu ne-am opus nici aºa. Dar am fi fost atît de mîngîiaþi ºi întãriþi
în suferinþele noastre, dacã biserica aceea cãreia îi place sã se numeascã mama noastrã - ar
fi dovedit-o cã este aºa, mãcar cu un gest în una dintre cele mai grele rãscruci ale vieþii ei,
din veacul acesta apostat ºi crîncen.
O dovadã a faptului cã despre toate necazurile noastre s-a ºtiut bine de cãtre toatã
conducerea confesiunii noastre este ºi primul cuvînt pe care mi l-a adresat unul dintre cei mai
de seamã dintre ierarhii ei, la o întîlnire cu el dupã eliberarea noastrã:
- S-a exagerat mult cu dv. S-a exagerat foarte, foarte mult. Nu trebuia chiar aºa...
Desigur cã ºi el fusese la ºedinþa sinedriului care ne condamnase.
Desigur... el se referea atunci la partea pe care a luat-o conducerea bisericii la
condamnarea noastrã - împlinind astfel prima parte din profeþia pãrintelui Iosif, din ceasul
morþii sale. Partea a doua a acestei profeþii - plata pentru toate acestea - avea sã vinã nu peste
mult, asupra instituþiei vinovate. Cînd cineva îºi pierde curãþia inimii ºi echilibrul minþii -
acela se pierde în curînd singur ºi sigur!... ªi plata lui Dumnezeu abia de acum încolo va veni.
Orice organism, trupesc sau sufletesc, îºi are bolile sale, unele mai uºoare, altele mai
grave. Unele mai trecãtoare, altele devin cronice ºi pot duce la moarte. Orice minte care
îndrumã ºi supravegheazã viaþa unui organism trebuie sã ºtie lua la timp mãsurile care se cer
pentru vindecarea ºi supravieþuirea organismului sãu bolnav. Tot ce nu se poate trata ºi
vindeca acasã, trebuie dus la spital, acolo unde este un tratament radical ºi necesar. Ce nu se
poate vindeca nici la spital - înseamnã cã este condamnat la moarte.
În organismul Oastei Domnului pãtrunsese un microb ºi se instalase o boalã, care urmãrea
sã nimiceascã viaþa sãnãtoasã, sã îmbolnãveascã inima - adicã sã-i strice credinþa ei. ªi sã-i
piardã mintea - adicã sã-i rãtãceascã învãþãtura. Tot tratamentul îndelungat ºi stãruitor de
acas ã, adicã toate consfãtuirile frãþeºti, t oat e î ndrum ãri l e, di s cuþ i ile, m u s t rãri l e ºi
îndemnurile, cu rugãciunile ºi rugãminþile frãþeºti - pe unii nu-i putuserã ajuta cu nimic.
Boala se dovedise atît de gravã încît Capul Oastei, Domnul Isus vãzuse cã nu mai existã un
alt mijloc decît spitalul. Adicã închisoarea ºi cernerea, rugul ºi focul - prin care sã se aleagã
ce e bun ºi sã se înlãture ce e rãu. Gunoaiele ºi zgura pe care nu le putuse cerne vîntul ºi
Cuvîntul Sfînt, trebuiau cernute prin ciurul ºi focul necruþãtor. Ceea ce nici ciurul ºi focul nu
vor putea curãþi, înseamnã cã nu mai este bun de nimic decît de aruncat afarã.
Sã urmãrim dar desfãºurarea acestei cerneri pentru alegerea sentinþei curate ºi lupta pentru
limpezirea apelor adînci, adicã a acelora de unde pornesc spre înafarã undele care adapã sau
îmbolnãvesc pe alþii.
T-
Dupã ce am fost aduºi de la proces ºi depuºi la Penitenciarul Gherla, separarea de dinainte
de proces a fost pãstratã între noi ºi acolo. Astfel cei ce fuseserã la Cluj depuºi împreunã la
Penitenciar, chiar înainte de terminarea totalã a anchetei - au fost ºi aici depuºi împreunã
aproape cu toþii, într-o camerã mare. Pe cînd noi, cei ºase rãmaºi pînã la proces în beciurile
securitãþii, - am fost depuºi ºi aici separat ºi puºi numai noi într-o camerã goalã.
T-
Îndatã ce ne-am vãzut acolo împreunã în mica celulã 64 de la etajul unu, mi-am zis uºurat:
Slãvit sã fie Domnul... Focul prin care am trecut cu toþii aceste opt luni la anchetã, desigur
cã a fãcut o puternicã lucrare de curãþire în fiecare dintre noi. Dacã în mine a fãcut, e cu
neputinþã sã nu fi fãcut în fiecare. Opt luni de zile am gîndit la aceasta, iar acum mulþumesc
Domnului cã sîntem aici împreunã. Abia aºtept sã vãd cît s-au limpezit în fiecare dintre noi
apele adînci care fuseserã atît de tulburi. Mai ales în fraþii Pop Al. ºi în Moldoveanu Nicolae
cei doi capi ai dezbinãrilor ºi ai tulburãrii din trecut. O nestãpînitã bucurie îmi simþeam în
suflet la gîndul fericit cu care voi constata de la început schimbarea binecuvîntatã în viaþa lor.
Ce bine va fi de acum încolo sã lucrãm împreunã. O inimã ºi un gînd, în acelaºi duh ºi în
aceleaºi încredinþãri, fãrã nici o deosebire de vederi între noi. ªi binecuvîntãm pe Domnul
care a gãsit acest mijloc de a ne curãþi topindu-ne ºi contopindu-ne în acelaºi foc curãþitor
aspru ºi lung. Cu învãþãmintele pe care le-am scos din el cu toþii. ªi cu aurul, cu argintul ºi
cu pietrele scumpe din noi ºi dintre noi - lãmurite acum desigur pe deplin.
T-
Prima izbucnire a acestei bucurii ºi încredinþãri lãuntrice, în momentul cînd ne-am vãzut
singuri în camera 64 - a fost o fierbinte îmbrãþiºare cu sãrutãri ºi lacrimi. Ca între niºte fraþi
care se regãsesc dupã prea mult timp de rupturi dureroase. Oricît de multe fuseserã ciocnirile
dintre noi, acum le uitasem ºi le iertasem pe toate pentru bucuria revederii ºi pentru
încredinþarea unitãþii. Viitorul va fi aspru pentru fiecare ºi tot ce ne înconjoarã ne este
potrivnic, pentru cine ºtie cîþi ani.
Singura mîngîiere ne-o aºteptam de la fraþi, pentru cã aici singura noastrã familie sînt ei.
Priveam la fiecare ca la o comoarã scumpã ºi regretam cã nu ne-am iubit ºi preþuit mai mult.
De altfel eu mai trãisem simþãmîntul acesta de cîte ori mai ieºisem ºi din închisorile celelalte
din trecut. Dar ei care nu mai fuseserã închiºi pînã acum, nu avuseserã cum sã ºtie asta. Acum
însã cred cã ºtiu ºi ei. Ce rãu îmi pãrea cã nu-s printre noi ºi ceilalþi. Am avea acum bucuria
deplinã...
Stam încã în picioare cu toþii în mijlocul camerei cu cele trei rînduri de cîte patru paturi
suprapuse ºi cu toate bagajele noastre grãmadã în mijloc între noi. Nu mai terminam cu
întrebãrile ºi cu rãspunsurile despre toate cele ce le petrecusem opt luni de cînd nu ne mai
vãzusem unul pe altul.
Cînd am obosit, ne-am ales fiecare cîte un pat ºi ne-am pus bagajul lîngã pernã, apoi
ne-am adunat iarãºi lîngã patul meu, care era mai la îndemînã, cu cearºaful întins ºi cu pãtura
îndoitã.
Abia ne aºezasem cu toþii pe pat cînd uºa se ºi deschise trîntitã - ºi în camerã intrã
gardianul de pe secþie, care ne pîndise la vizetã, aºteptînd sã ne aºezãm pe pat. Ne ridicarãm
cu toþii în picioare zicînd: sã trãiþi. Dar el uitîndu-se înfuriat la patul de pe care abia ne
sculasem ºi care rãmãsese mototolit întrebã:
- Al cui este patul ãsta?
- Al meu, rãspunsei eu senin, neaºteptîndu-mã la nimic rãu.
Doi pumni grei ca douã maiuri mã izbirã puternic unul dupã altul peste o ureche apoi
peste cealaltã. Ochii mi se întunecarã, urechile îmi þiuirã, capul începu sã-mi vuiascã ºi totul
începu sã se clatine. Fusei gata sã cad.
- Bandiþilor! Ca sã ºtiþi cã aici sînteþi la Gherla ºi cã patul e sfînt. N-aveþi dreptul sã staþi
pe el decît de la stingere ºi pînã la deºteptare. Sã ºtiþi! ªi ieºi.
O sãptãmînã dupã aceea m-a tot durut capul ºi mi-au tot þiuit urechile.
T-
Dupã cîteva zile am fost luaþi pe rînd ºi duºi la cancelaria închisorii unde ni s-au
comunicat sentinþele ºi am fost puºi sã semnãm, de luare la cunoº t i nþã. R ãmãsesem
condamnat la 16 ani muncã silnicã, 10 ani interdicþie ºi confiscarea întregii averi personale.
Toþi ceilalþi primiserã condamnãri mai mici.
Am slãvit pe Domnul pentru asta - ºi nu m-am mai gîndit deloc la sentinþa lor. ªtiam cã
anii sînt în Mîna lui Dumnezeu ºi nu în mîinile oamenilor. În afarã de asta încã nu uitasem
înºtiinþarea pe care o primisem înainte de plecarea din Bãrãgan. Trecutul mã încuraja destul
pentru orice viitor.
T-
La mijlocul camerei era o masã micã ºi douã bãnci simple pe care puteam sta înghesuiþi
cîte trei oameni. Aici stãteam ziua la mîncare sau la vorbã în ºoapte.
Încã din primele zile am convenit sã ne facem un program pentru petrecerea ºi folosirea
timpului. Vom face în fiecare dimineaþã o orã de meditaþie începutã ºi încheiatã cu rugãciune.
Peste zi apoi, vom vedea. Meditaþia sã fie susþinutã pe rînd de fiecare dintre noi. Cel ce urma
la meditaþie trebuia sã aleagã un text ºi o temã biblicã, spre a înfãþiºa un subiect pe care îl
va lãmuri cît va putea mai bine. Dupã aceea fiecare dintre ceilalþi vom face la rînd observaþii
ºi completãri pe marginea celor meditate.
În felul acesta - gîndeam eu - se va vedea cel mai bine cît s-au limpezit în inimile ºi în
minþile noastre lucrurile ºi învãþãtura asupra cãrora unii avuseserã atîtea confuzii înainte. ªi
în felul acesta se va vedea cum ºi cît am reþinut noi din Cuvîntul scris al lui Dumnezeu,
precum ºi în ce fel am înþeles conþinutul lui. Va fi aceasta un examen, un mijloc prin care
fiecare dintre noi se va vedea pe el însuºi ºi pe ceilalþi la ce nivel duhovnicesc ºi evanghelic
am ajuns.
Ne vom putea cerceta astfel cel mai bine în ce stare sîntem faþã de Domnul ºi de Cuvîntul
Lui. Faþã de Lucrarea Sa ºi de învãþãtura ei. Faþã de noi înºine ºi de alþii.
T-
Niciodatã nu ni se mai dãduse un astfel de prilej. Condiþiile ºi împrejurãrile prin care
trecusem nu ne mai îngãduiserã sã ne putem aºeza, cu toþii în jurul aceleiaºi mese ºi zile la
rînd, sã ne verificãm fãrã grabã ºi fãrã ascunziº din adînc ºi cu sinceritate starea fiecãruia
dintre noi. Nu numai în ce priveºte învãþãtura, dar ºi felul trãirii personale în lumina ei.
O, dacã am fi gãsit noi rãgazul acesta mai demult. O, dacã am fi cãutat noi ºi am fi gãsit
m ai d em ult º i mai des î n l i bert at e pri l ejuri de aces t ea pent ru o a s t fel de s i n cerã ºi
conºtiincioasã cercetare de sine!... O, dacã mãcar din timp în timp ar avea peste tot locul
astfel de suiri la Ierusalim, mãcar a fraþilor lucrãtori. Spre a-ºi arãta unii altora nu numai
felul Evangheliei pe care o propovãduiesc, ci ºi a cere ºi a primi fiecare asentimentul ºi
consimþãmîntul celorlalþi pentru lucrarea sa.
În acest fel nu numai cã s-ar înlãtura la timp toate deosebirile de vederi dintre fraþi, dar
ºi s-ar putea zidi mai temeinic pãrtãºia dintre ei, care ar da atîta putere ºi har tuturora. O,
dacã n-ar fi fost atît de mulþi dintre noi care sã caute mai mult a se ascunde, decît a se arãta
altora cum lucreazã!...
Desigur, atunci n-ar fi fost nevoie sã fim constrînºi la aceasta de cãtre Domnul - ca acum.
Dar dacã noi n-am cãutat de bunã voie ºi din dragoste aceasta, iatã cã acum Domnul
Dumnezeul nostru în a cãrui Lucrare am ajuns - ne-a adus aici fãrã voia noastrã ºi ne-a pus
în jurul acestei mese unul lîngã altul spre a ne face fãrã grabã în noi ºi între noi aceastã
lucrare de cercetare, de regãsire ºi de orientare.
T-
Fiind convins de aceastã mare trebuinþã ºi mare condiþie - ardeam de dorinþa de a vedea
cît mai curînd, cît am ajuns noi, fiecare, sã ne-o dobîndim din ea în cele opt luni de ºcoalã
asprã prin care trecusem pînã aici. Vom vedea acum deci:
1. Cît ne-am însuºit ºi cît reþinem clar din Cuvîntul scris al Sfintei Scripturi?
2. Cît putem cita exact din versetele Bibliei?
3. Cît cunoaºtem noi din învãþãtura noastrã?
4. Cu cîte temeiuri biblice putem sã ne-o susþinem?
5. Ce cunoaºtem noi din istoria bisericii ºi a Oastei?
6. În ce mãsurã am trãit ºi am mãrturisit noi personal conform acestor temeiuri?...
Iatã cîteva puncte asupra cãrora va trebui sã stãruim.
T-
Cu niºte astfel de frãmîntãri m-am aºezat din prima zi la masa meditaþiilor noastre,
strãduindu-mã din tot sufletul meu ca în ce mã privea pe mine, sã-mi fac cît mai limpezi ºi
mai înþelese gîndurile, dorinþele ºi rugãminþile mele cu care veneam de prin toþi anii ºi
încercãrile experienþelor mele.
T-
...Dar vai, încã de la prima încercare am simþit cu mare durere - cã la masa noastrã de
meditaþie eram cel puþin douã tabere. ªi am înþeles cu o ºi mai mare amãrãciune cã nimic din
gîndurile ºi din inimile acestor fraþi nu se schimbaserã. Rãmãseserã întru totul exact în felul
în care fuseserã înainte de a intra în flãcãrile ºi cernerile acestea. Masa aceasta dintre noi care
ar fi trebuit sã se facã tot mai îngustã pînã la a dispãrea de tot - dimpotrivã se fãcea în fiecare
zi tot mai latã, pînã ce ne-a despãrþit de tot. Dumnezeule, ce constatare amarnicã a fost
aceasta pentru mine.
T-
Ce gînduri grele mã încercau. Dacã ºi ceilalþi fraþi s-au ales din ºcoala aceasta grea ºi de
prin cernerea asta crîncenã tot cu atîta cu cît s-au ales aceºtia, atunci vai de noi. Înseamnã cã
nimic bun n-a mai fost de ales din noi ºi cã toatã slujba ºi toatã alergarea noastrã n-a folosit
la nimic bun, ci numai la degradarea Evangheliei ºi la devalorizarea Lucrãrii Oastei în faþa
acestora care ne vãd ºi ne aud pe aici.
ªi ce înaltã Evanghelie am primit noi! Ce înalþi au fost pãrinþii noºtri duhovniceºti! Ce
î nal t preþ ºi ce înalt nivel avea credinþa ºi mãrturisirea l or. Iar az i i at ã ce s t î rp i t u ri
duhovniceºti le-au urmat, aºezîndu-se în locurile lor, terfelind numele lor, numele Lucrãrii
ºi Numele lui Dumnezeu...
Nici o temniþã nu-mi pãru mai îngrozitoare decît cea în care eram acum. Nici o loviturã
din cîte primisem, nu mã zdrobise atît de greu. ªi nici o ruºine n-o simþeam mai usturãtoare
ca acest faliment al lucrãtorilor pe mîna cãrora încãpuse acum Lucrarea Domnului cea
începutã cu atîta jertfã ºi dusã pînã aici cu atîtea dureri ºi lupte. O, Dumnezeule al Oastei, ai
milã de Lucrarea Ta ºi n-o lãsa sã se prãbuºeascã de tot. Ridicã-i alþi lucrãtori mai vrednici
decît cei ce vorbesc în numele ei acum. Iar acestora ori trezeºte-le mintea orbitã, ori înlãturã-i
cum ºtii Tu, dar sã nu mai facã alt rãu.
T-
Era în luna mai 1960.
Într-o dimineaþã se fãcu mare zgomot prin toatã clãdirea închisorii. Glasuri, uºi trîntite,
paºi alergãtori... Toate arãtau formarea unui alt mare lot pentru munci.
În sfîrºit uºa noastrã se deschise violent. Mã auzii strigat afarã. ªi încã unul ºi încã unul
cu tot bagajul.
- Daþi-i drumul jos pe salã. Repede, repede...
Am ieºit. Din toate camerele pe toate coridoarele, o mare ºi grãbitã mulþime de oameni
speriaþi erau alergaþi, împinºi, grãmãdiþi ºi împrãºtiaþi prin coridoare ºi scãri de strigãtele ºi
bastoanele gardienilor - cãtre marele hol de jos de la intrare. Se forma un lot mare sau mai
multe - ºi fiecare îºi cãutau prietenii ºi fraþii.
M-am uitat ºi eu grãbit, ars de dor ºi încãlzit de speranþa sã-mi regãsesc pe fraþii iubiþi...
Într-adevãr iatã-l pe unul, iatã-l pe altul, pe cei din Timiºoara, pe cei din Hunedoara... ªi alþii
ºi alþii. Ne-am luat de mîini ca sã nu ne despartã valurile celor împinºi de strigãte, de pumni
ºi de bastoane. Oriunde vom fi duºi sã fim împreunã. Era un zgomot infernal peste tot ºi o
miºcare nebuneascã. Fiecare alerga ºi striga dupã ai sãi. Gardienii strigau dupã toþi.
T-
În bucuria cea mare cã ne-am regãsit nici noi nu prea þineam seama de nici o ordine. Ne
þineam de mîini ºi strigam unii la urechea celorlalþi ca sã ne putem auzi vorbele în zgomotul
nemaipomenit din jurul nostru. Prin mulþimea dezordonatã gardienii luptau din toate puterile
sã facã liniºte ºi ordine. Însuºi directorul - cãpitanul, nãvãlea cu toatã furia în mijlocul luptei
ºi lovea cu pumnii în dreapta ºi în stînga pe cine nimerea ºi pe unde putea.
Stãteam cu fr. Cornel cînd dintr-o datã apãru lîngã noi cãpitanul-director. Un pumn uriaº
vãzui venind pe neaºteptate spre ochii mei. Într-o clipã din instinct, îmi ferii capul. Bietul
frate Cornel însã nu se putu feri ºi astfel pumnul mînios îi cãzu cu toatã greutatea în ceafã,
clãtinîndu-l. Îmi pare nespus de rãu cã m-am ferit. Am fãcut-o fãrã sã vreau. M-a durut asta
cum mi-ar fi dat mie zece. Dragul meu frate, de ce m-am ferit? Acest pumn trebuia sã mã
loveascã pe mine! L-am sãrutat cu lacrimi, ca sã uite pumnul dureros.
T-
Pentru noapte am fost înghesuiþi într-o camerã mare, cîte ºase pe douã paturi. Ne-am
grãmãdit de-a curmeziºul paturilor, încercînd sã dormim printre toate cele ce aveam sã ni le
tot spunem de cînd trãisem despãrþiþi. ªi aveam multe fiecare.
Eu eram fericit cã în sfîrºit sosise vremea sã pot sta de vorbã cu alþi fraþi, cu cei care în
chip deosebit doream sã-i cercetez în ce mãsurã cuptorul lãmurise aurul sau zgura din ei.
T-
N-am pornit niciodatã spre nimeni cu idei preconcepute ºi n-am avut prejudecãþi rele
despre nici un frate, mai ales cînd îl întîlneam prima datã sau cînd trecuse un timp mai
îndelungat ori mai greu de la despãrþirea noastrã. Doream sã vãd însã limpede pe fiecare frate,
care îi este starea adevãratã, acum dupã aceastã ºcoalã ºi cernere, hotãrît sã pornim de la
prezent ºi nu de la trecut spre viitor.
De aceea m-am apropiat chiar din primul moment ºi de aceºtia cu aceeaºi dragoste nouã
ºi totalã cum mã apropiasem din prima zi de cei din camera 64. Eram încredinþat cã ºi în
sufletul lor s-a fãcut - nu se putea altfel! - cotitura fericitã spre unitatea cu adevãrul, adicã
cu învãþãtura. ªi cu dragostea, adicã cu fraþii, în duhul dat Oastei Domnului, Frãþietatea în
care au venit ºi ei ºi care i-a ajutat cu milã ºi pe ei ºi i-a crescut cu dragoste. În sfîrºit, acum
au avut ºi ei un timp destul de lung pentru a medita în liniºte ºi a gãsi drumul cel bun, pe care
unii nu reuºiserã pînã în prezent sã se poatã încadra cinstit.
Le-am povestit în noaptea aceea unora cu lacrimi ºi cu accente amare despre toate cele
petrecute în mine ºi apoi cu mine în anchete ºi pe urmã în camera 64. Îmi storceam inima
înaintea lor pentru durerea cã nici în aceste flãcãri încã n-am putut înþelege cu toþii tragedia
stãrii noastre dezbinate. ªi n-am putut simþi la fel cu toþii marea poruncã a Domnului de a ne
reorienta sãnãtos ºi clar pe linia Voii lui Dumnezeu imprimatã de la început atît de limpede
în învãþãtura ºi practica Lucrãrii Oastei Domnului - familia noastrã duhovniceascã. ªi deci
toþi avem dorinþa sã ne încadrãm, cu vrednicie ºi cu ascultare în mersul ºi în felul croit prin
cei dintîi de Dumnezeu acestei Lucrãri. Cã nu versetele Domnului au fãcut ºi fac între noi
dezbinãrile, ci pãcatul. Pãcatul ascuns sau ºi vãzut, de un fel sau de altul, este singura cauzã
a dezbinãrilor. Rostul cuptorului prin care trecem este tocmai de a ne trezi, de a ne curãþi ºi
de a ne face biruitori asupra pãcatului din noi. Pe cine nici focul acesta nu l-a ajutat sã se
cureþe de pãcat - acela poate fi considerat pierdut.
T-
Eram între doi ºi pentru ei vorbeam aceste adevãruri dureroase în care puneam ºi toatã
durerea dar ºi toatã nãdejdea mea. Mã uitam atent în ochii fiecãruia sã vãd cît înþelege ºi cît
simte fiecare din ceea ce sufeream ºi le spuneam eu. Doream sã simt din ochii lor duhul lor,
cum rãspunde duhului meu.
Ochii unora erau limpezi ºi umezi. Mã priveau calzi ºi înþelegãtori.
Ochii altora îºi fereau privirile în altã parte. La urmã gura lor a dat un rãspuns din care
sã nu pot înþelege nimic.
Am simþit cu amãrãciune nu numai cã nu-i interesau deloc toate acestea, ba chiar cã parcã
se bucurau de sfîºierea sufletului meu ºi a Frãþietãþii noastre.
Am tãcut adînc rãnit, dar sperînd totuºi. Poate Dumnezeu ne va dãrui un timp ºi un loc
mai potrivit pentru ca în mai multã liniºte ºi mai pe îndelete sã caut a le explica aceste
fierbinþi adevãruri pe care toþi avem o mare datorie de conºtiinþã sã le ascultãm ºi împlinim
întocmai. Dumnezeu tocmai pentru asta ne zidise în Hristos ºi ne chemase în Lucrarea aceasta
cãreia îi rînduise o aºa înaltã ºi divinã misiune, de a aduce la mîntuirea Sa tot poporul nostru,
ºi la învierea Evangheliei, toatã biserica noastrã...
T-
În ziua urmãtoare am fost luaþi ºi duºi într-un vagon-dubã cu care am cãlãtorit douã zile
ºi douã nopþi. Apoi trecuþi cu un bac Dunãrea, pînã la colonia Grind din Delta Dunãrii,
aproape de Tulcea ºi de þãrmul Basarabiei, la Periprava.
O comisie medicalã a ales dintre noi pe cei apþi de muncã ºi pe cei inapþi.
Cu boala mea de inimã am fost clasat printre cei inapþi, care au fost aranjaþi apoi pe douã
brigãzi - muncitori ºi intelectuali. ªi înghesuiþi cu toþii într-una dintre barãcile coloniei,
separaþi în douã dormitoare, dupã aceste douã categorii.
Toþi fraþii veniþi odatã cu noi fuseserã gãsiþi apþi de muncã ºi repartizaþi la alte brigãzi ºi
dormitoare. Doar vrei doi fraþi þãrani din Oltenia erau în dormitorul celãlalt la inapþi ºi ei. La
aceºtia mai mergeam ziua ºi ei veneau la noi. Cu ceilalþi nu mai puteam comunica - fiindcã
baraca noastrã era închisã toatã ziua. Noi aveam regim de penitenciar.
T-
Cei din brigãzile de muncã plecau dimineaþa ºi se întorceau seara, încolonaþi pe cinci ºi
încadraþi de miliþieni ºi soldaþi, atît la plecare cît ºi la venire. Colonia avea niºte barãci
aºezate în rînd ºi alte dependinþe pentru baie, magazii, birouri ºi altele. Totul era înconjurat
cu douã rînduri înalte de sîrmã ghimpatã printre care era o fîºie de pãmînt arat, care trebuia
greblat la o zi-douã, pentru a se putea vedea orice urmã care ar fi trecut pe acolo spre
libertate. Opt gherete înalte erau aºezate de-a lungul acestui gard înconjurãtor iar acolo
santinele înarmate cu puºti mitraliere, supravegheau neîncetat tot ce se petrecea înãuntru ºi
în afara coloniei. În mijlocul curþii, de asemenea era o gheretã unde ºeful de secþie avea grijã
asupra celor rãmaºi în colonie ºi asupra desfãºurãrii programului interior.
Cei cu munca la cîmp primirã din prima sãptãmînã cãrþi poºtale sã scrie acasã - ºi dreptul
de a primi un pachet de 5 kg alimente. Noi cei inapþi nu aveam acest drept, deºi zilnic eram
scoºi ºi noi, dupã plecarea celorlalþi, la diferite munci prin curte, la curãþarea alimentelor de
la bucãtãrie, la greblarea zonei, la mãturat, la cãrat apã.
Hrana era foarte slabã ºi aici. Rãbdam cumplit de foame ca ºi la Gherla. Doar cînd eram
scoºi la bucãtãrie mai puteam lua cîte un cartof crud ori cîte un morcov sau ceapã sã le
mestecãm pe furiº. Cînd se însãmînþase porumbul sau cînd se culegea, fraþii veniþi de la cîmp
ne puteau strecura cîte o mînã de boabe pe care le mîncam aºa goale ºi crude zdrobindu-le
între dinþi.
T-
Compunerile poeziilor le fãceam acolo într-un mod cu totul neobiºnuit, dupã condiþiile
pe care le aveam. La început neavînd nici un mijloc de scris, compuneam poeziile strofã cu
strofã ºi le reþineam în memorie. Lucram o strofã ºi o învãþam pe dinafarã. Lucram a doua
strofã ºi le repetam, apoi a treia ºi pînã la capãt repetînd-o toatã, pînã ce mi se fixa pe
totdeauna în memorie.
Apoi începeam a doua poezie tot aºa. Apoi le repetam pe amîndouã. Dupã aceea fãceam
a treia - ºi le repetam pe toate trei spre a nu le uita pe nici una. Apoi a patra, a cincea, a ºasea
- ºi tot aºa, repetîndu-le pe toate zilnic de la început.
Cînd am ajuns la o sutã ºi peste - am mai pãstrat numai titlurile ºi numãrul lor. Poezia 59
- Suind din nou. Poezia 87 - O adevãr. Poezia 115 - La anii rãstignirii - ºi aºa mai departe.
Cînd voi ieºi vreodatã de aici ºi voi avea un condei ºi o hîrtie, Domnul mã va ajuta sã mi le
reamintesc pe toate aºa cum le-am compus - ºi sã le scriu despovãrîndu-mi capul de toatã
sarcina lor care îmi devine din ce în ce tot mai grea...
ªi aºa am fãcut. Dupã mulþi ani.
Dar abia dacã am mai putut afla atunci jumãtate din cîte erau. Poate cele mai frumoase
îmi fuseserã acoperite de molozul durerilor multe ºi grele care se prãbuºise peste cele mai
scumpe nãdejdi ºi gînduri pe care le înviasem ºi le îngropasem pe acolo.
Umblînd prin curte am aflat o bucãþicã de geam spart. Am luat-o înãuntru. Am uns-o cu
scuipat, apoi am frecat-o cu sãpun, întinzînd peste tot cu degetul aceastã pastã umedã. Apoi
cu o cîrpã am frecat peretele presãrînd peste ea cîte puþin praf mãrunt de var. Aºa s-a acoperit
sticla cu un praf alb pe care apoi am început sã scriu cu un beþiºor de chibrit versuri ºi strofe
de poezii, spre a le reþine mai uºor. ªi alþii mai fãceau la fel...
Aºa am scris mai tîrziu textele evangheliilor duminicale pe care la slujbele noastre cu
fraþii preoþi, le citeam la liturghiile noastre ascunse pe dupã paturile din colþuri, spre a nu fi
prinºi de cei ce ne pîndeau.
T-
Odatã am compus un text de colind, iar alt frate îi compusese melodia. Dar pe neaºteptate
au venit ºi ne-au scos din dormitor la o corvoadã afarã în curte. Îndatã însã am aflat cã se
fãcea o percheziþie în dormitor la paturile noastre. Cineva ne pîrîse. Gardianul ne-a gãsit sub
pernã ciobul de sticlã neºters cu colindul scris ºi notat. Am fost luaþi ºi duºi în poartã la
comandant, certaþi, ameninþaþi, judecaþi: - cinci zile de carcerã.
Am fost duºi într-o încãpere goalã ºi fãrã ferestre, doar cu un mic gemuleþ cu gratii sus
de tot. Pe jos noroi. Se aruncau dimineaþa gãleþi de apã spre a nu se putea aºeza pe vatrã.
Mîncare: o zi raþia scãzutã, fãrã pîine, douã zile numai turtoiul ºi apã. Seara se bãga un pat
gol, doar cu o rogojinã ºi o pãturã. Am stat acolo, aºa în frig, în întuneric ºi în umezealã cinci
zile ºi cinci nopþi, doar noi doi ºi încã un profesor care mai fãcuse ºi el ceva. Lui îi puseserã
ºi lanþurile. Niºte lanþuri groase ºi grele cu niºte obezi þintuite cu ciocanul pe nicovalã, ca ºi
piedicile pentru cai... Aºa am plãtit noi frumosul colind care atunci l-am fãcut:
Minunatã-i Noaptea Sfîntã...
T-
Au trecut astfel aproape doi ani! Cîte amãrãciuni ºi necazuri n-am pãtimit în acest timp
numai Domnul le va spune în ziua cînd tot ce s-a fãcut în ascuns - se va arãta la luminã. Voi
trece ºi eu mai repede peste ele ºi voi consemna aici doar sfîrºitul acestei triste perioade
pentru a ajunge cît mai repede la capãtul povestirii acesteia, atît de neplãcute pentru mine.
Cred cã ºi pentru voi.
T-
În toamna anului 1962 veni pe neaºteptate ordin ca noi cei inapþi sã fim duºi din colonie
din nou la Penitenciarul Gherla. Astfel furãm împinºi ºi încãrcaþi în cîte o remorcã de tractor,
aºezaþi jos pe trei rînduri, fiecare cu picioarele desfãcute în formã de V, iar între picioarele
unuia, aºezat altul. Bagajele le aveam în braþe ºi astfel înghesuiþi pînã la sufocare eram duºi
spre Dunãre sã fim coborîþi într-un bac cu care sã cãlãtorim iarãºi pe apã pînã la Galaþi. Eu
aveam în braþe pe un biet colonel invalid de pe front cu piciorul drept retezat de o schijã.
Avea o protezã grea ºi incomodã atît pentru el cît ºi pentru mine. Credeam cã voi muri pînã
se va termina calvarul acestei cãlãtorii smucite peste gropi, peste dîmburi, peste ºanþuri. Dar
n-am murit chiar nici unul.
T-
În bac ne-au aºezat la fel de înghesuiþi pe toþi ca în remorca cu care venisem - ºi aºa am
cãlãtorit pînã la Galaþi. Am ajuns seara ºi ne-au dus pentru noapte la Penitenciarul de acolo.
Mai fusesem aici acum douãzeci de ani cînd vizitasem, douã ceasuri pe fr. Marini ºi Bãlãuþã
care erau atunci închiºi aici.
Am fost bãgaþi într-o salã mare cu pereþi înalþi ºi cu paie pe jos. Mi-am dat imediat seama
cã asta fusese biserica închisorii, iar acum devenise dormitor pentru deþinuþii care erau în
tranzit pe aici. Stam culcat pe spate cu faþa în sus, privind cu inima plinã de durere la
picturile sfinte de pe pereþi ºi de pe tavan peste care acum era dat cu un strat subþirel ºi
spãlãcit de var.
Prin aceastã perdea de var ochii sfinþilor priveau în jos spre lume, plini de mustrare ºi de
prevestiri rele. Altarul era transformat în W.C. spre cea mai provocatoare ofensã adusã lui
Dumnezeu. Deasupra acestuia o mare cruce batjocoritã cu var spãlãcit, atîrna ca o sabie a
mîniei lui Dumnezeu spre cei ce au batjocorit-o.
T-
M-am cutremurat pînã în strãfundul fiinþei mele cît de departe a ajuns poporul nostru în
necinstirea Domnului Dumnezeu ºi în batjocorirea sufletului ºi credinþei pãrinþilor ºi ai
înaintaºilor noºtri. Cu cîte jertfe, cît respect ºi recunoºtinþã faþã de Dumnezeu au înãlþat ei
în vremile lor grele ºi amare, aceste lãcaºuri de închinãciune ºi de mulþumitã Dumnezeului
Izbãvirii lor! Iar noi netrebnicii lor urmaºi cum ne batem astãzi joc de Dumnezeul care i-a
izbãvit pe ei ºi de al nostru care ne-a dat o þarã mare ºi liberã. La ce sã ne mai putem aºtepta
acum ºi în viitor? Cui ne vom mai ruga noi mîine cînd pot veni iarãºi alte nenorociri ºi mai
mari, dacã de Dumnezeul care ne-a scãpat ieri ne batem joc în acest fel astãzi?
T-
În aceeaºi înghesuialã chinuitoare pînã la marginea puterilor am fost duºi ziua urmãtoare
la garã ºi împinºi în duba-vagon pentru Gherla, de unde plecasem cu 20 de luni în urmã,
pentru experienþa de la Grind. Plecasem atunci cu o ranã adîncã în suflet ºi mã întorceam
acum cu douã. Amîndouã coceau, usturau, ardeau prevestind moarte - dar pînã acolo vor mai
face încã mult rãu.
T-
La Gherla am fost înghesuiþi la început într-o camerã mare de jos, toþi cei ce fusesem în
acelaºi dormitor la Grind. Aºa cã lucrurile au continuat ºi aici, încã adîncindu-se ºi
înrãutãþindu-s e m ai m ul t. Greu es t e s ã urci spre Ierusalim, sã înaintezi spre o viaþã
duhovniceascã înaltã, frumoasã, curatã - dar a coborî spre Ierihon, spre o stare tot mai rea
cînd începi aºa - asta nu-i greu. Asta este foarte uºor. Cînd omul alege ambiþia ºi ura,
împotrivirea ºi neascultarea, prãbuºirea lui se face îngrozitor de repede ºi de total.
Cînd porneºti cu smerenie ºi sinceritate pe urmele Domnului spre înaintarea în bine,
gãseºti mai puþini care sã te însoþeascã în acest suiº frumos dar greu. Totuºi mai sînt ºi suflete
care te însoþesc, dorind ºi ele asta.
Dar cînd o iei în jos pe calea neascultãrii, a bunului plac, a firii slobode - îndatã afli ºi
pe alþii astfel de tovarãºi care întocmai ca niºte cai care au rupt frînele, o iau razna pe unde
le place, fãrã a mai þine seama de nici o ordine sau opreliºte. Ei propovãduiesc libertatea,
adicã desfrînarea, fiindcã nu le mai convine sã se supunã nimãnui ºi fiindcã o astfel de
evanghelie le place. Aºa au dorit de la început. Dar cîtã vreme erau slabi, erau nevoiþi sã se
supunã, fiindcã n-aveau cum altfel. Îndatã ce li s-a ivit însã ocazia, - bucuroºi au trîntit pe
cel ce le pãrea cã este în spatele lor, i-au mai dat cîteva copite, apoi sãrind ºi nechezînd
fericiþi ºi liberi, au luat-o razna, bucuroºi cã nu-i mai poate opri nimeni. Lasã, de-acum vor
avea ei grijã sã nu-i mai punã nimeni în nici un frîu. Ce viaþã mai bunã poate fi ca asta? Ce
evanghelie mai convenabilã?
Ce Isus mai comod? Faci ce vrei, interpretezi cum vrei, predici ce-i place fiecãruia, - ºi astfel
acum se adunã în traista ta cadouri de la toþi, iar acasã þi se umple cãmara, þi se mobileazã
casa, þi se îngraºã trupul... Argumente ºi metode îþi pune la dispoziþie destule ºiretenia ºi
viclenia învãþatã de la toþi marii neascultãtori ºi dezbinãtori pe care þi i-ai ales ca înaintaºi.
Din Cuvîntul Domnului pe care Îl foloseºti spre amãgirea celor naivi ºi creduli, îþi alegi
numai ce-þi convine ºi þie ºi lor spre a nu incomoda pe nimeni, dar spre a ciupi cîte ceva de
la toþi... Ce grozãvie!...
Duhul falselor încredinþãri din care vesteºti pe acel fals hristos, îþi îngãduie orice pãcat.
Îþi þine mereu la dispoziþie pe acel fals har al sãu, care le acoperã pe toate. Poþi sã faci orice
vrei, poþi sã umbli pe unde îþi place - acel har convenabil te îndreptãþeºte, dîndu-þi acea falsã
încredinþare a unei neprihãniri convenabile ºi uºoare... În care te legeni apoi pînã ce te vei
trezi în braþele diavolului, a aceluia care þi s-a înfãþiºat ºi el ca un fals înger tot timpul pînã
în ceasul morþii. De atunci încolo te are în mîini pe veºnicie. Nu mai are nevoie sã se prefacã.
T-
Ce învãþãminte sã mai tragi de aici? Ce sã-þi spui þie însuþi, ce sã mai spui altora? Sã nu
mai ai milã de nici un milog? Sã nu mai iei lîngã inima ta pe nici un orfan? Sã nu mai porþi
pe umãrul tãu pe nimeni? Ca nu cumva sã creºti iarãºi pe un alt nelegiuit, sã nu încãlzeºti altã
reptilã, sã nu hrãneºti alt rãufãcãtor?
Nu! Ci cu toate acestea sã faci binele ºi mai departe. Sã ajuþi ºi mai departe. Sã te încrezi
ºi mai departe în ceea ce este de om în fiecare om.
Poate sã fie cîte ceva de porc, de cîine, de vulpe, de ºarpe, de lup ori de mãgar - în fiecare
fiinþã omeneascã. În unii mai mult, în alþii mai puþin. Dar este ceva ºi de om. Cu cît creºte,
prin educaþie ºi prin efort personal în fiecare, partea lui de om, cu atîta scade pînã la
dispariþie ceea ce este din celelalte. Dar cu cît, dintr-un motiv sau din altul, cresc în om
celelalte - cu atîta scade tot ceea ce era om din el. Pînã ajunge mai rãu de cum era chiar
înainte de a veni la Hristos. Chiar ºi ceea ce avea de om atunci - nu mai are dupã aceea. Ci
dupã împrejurãri, el poate deveni total fie porc, fie cîine, fie vulpe, fie mãgar - dar mult mai
primejdios decît aceste animale, fiindcã el are raþiunea cu care lucreazã, pe cînd ele nu o au...
Ci trebuie sã nu-þi pui cu grabã mîinile peste nimeni (1 Tim. 5, 22) . Sã aºtepþi
rezervat ºi atent sã vezi prin timp ºi prin încercãri cum trece ºi cum se poartã cel pe care îl
primeºti ºi vrei sã-l ajuþi. Îndrumîndu-l cu dragoste, ajutîndu-l cu bunãtate, sã-l observi totuºi
cu atenþie ºi sã te ataºezi de el cu prudenþã. Dacã este om prin firea lui lãuntricã, atunci el va
cãpãta tot mai frumos chipul de om, pînã se va transfigura în chip al lui Hristos. Dacã nu-i
om, el se va desfigura mereu pînã ce va lua chip de animal sau de fiarã - dupã cum este firea
aceluia cãtre care înclinã sã i se asemene. Pînã ce ajunge demon.
T-
Au trecut alþi peste douãzeci de ani de atunci - dar iatã usturimea amarã din sufletul meu
chinuit de aceºti oameni, încã nu s-a stins. Am mai cãutat sã uit, am mai cãutat sã acopãr ºi
am încercat iarãºi ºi iarãºi încã alþi zece ani ºi dupã ce am ieºit cu toþii afarã din cuptorul
acela întunecos ºi cumplit, - au mai încercat ºi alþi fraþi care nu m-au putut crede ce s-a
întîmplat pe acolo - unii au rãmas ºi mai departe pînã astãzi cînd scriu aceste rînduri tot ceea
ce s-au dovedit acolo cã sînt.
Din aceeaºi primãvarã a anului 1975 - de la ultima încercare a îndreptãrii lor, i-am
încredinþat în seama lui Dumnezeu - ºi am pierdut pe totdeauna orice speranþã omeneascã de
îndreptare pentru unii... Singur Dumnezeu, prin vreo minune dacã îi va mai putea salva din
orbia îngîmfatã ºi primejdioasã prin care se pierd pe ei înºiºi ºi pe cei care îi mai urmeazã.
T-
O, Mare ºi Puternic Dumnezeu al Minunilor, singura noastrã speranþã pentru cei ce nu mai
ascultã de nimeni, este numai la Tine. Îndurã-Te ºi fã minunea transfigurãrii lor, pînã nu li
se desãvîrºeºte desfigurarea.
Amin.
Cu ce-ai ieºit din flãcãri?
Cu ce-ai ieºit din flãcãri

mai bun decît erai
cînd ai intrat în marea
ºi ultima-ncercare
sfîrºind cu tine însuþi
eroica-nfruntare
cu ce-ai rãmas din toate, -
ce-ai ars ºi ce mai ai?
Ce-ai limpezit în tine

din cîte cãi aveai
ce-ai lepãdat din toatã
zadarnica strînsurã
cît ai ales ce-i aur,
cît ai lãsat ce-i zgurã
cît ai avut nainte, -
ºi-acuma cît mai ai?
Nu anii suferinþei
urcaþi cu-atîta vai
nu perii albi, nici plînsul,
nici pierderile grele
ci cîtã-nþelepciune
ºi tîlc ai scos din ele
aceasta-i întrebarea, -
ce-ai ars ºi ce mai ai?
Cãci dacã tot acelaºi

te-ntorci precum erai
cînd ai intrat în marea
ºi ultima-ncercare
zadarnicã-a fost jertfa
ºi chinurile-amare
nimic n-aveai nainte, -
ºi-azi tot nimica n-ai.
Slãvit
sã
fie
Domnul
Mãrturia - Cap. 27 - Pe drumul ales Pag. 331
Cap. 27
Pe drumul ales
Alege bine drumul pe care vrei sã mergi
c-apoi mereu mai grabnic pe el ai sã alegi
ºi nici nu ºtii în urmã pe calea ce-ai deschis
cîþi au sã te urmeze - spre Iad sau Paradis...
lte douãzeci de luni aveau sã mai treacã, de la aducerea noastrã din Delta Dunãrii din
A nou la Gherla, pînã cînd se va împlini misiunea pe care o aºteptam ºi pentru care ne
rugam în fiecare clipã. Durerile de cap, crizele de inimã, slãbirea nervilor - mã fãceau sã
nu-mi mai doresc decît moartea cît mai grabnicã. Aproape nu mai ceream nimic Domnului
decît asta. Domnul mã lãsase chiar singur între fiare. Nici un frate dintre cei buni ºi adevãraþi
nu erau cu mine. Eram numai cu vrãjmaºi ºi cu strãini.
T-
A þinut ºi asta doar atîta cît a fost vremea ei. Cu prima ocazie m-am cerut sã ies la muncã
în curtea închisorii. La orice muncã, numai sã ies de aici.
Existã o închisoare înãuntrul închisorii, - cum am mai spus - mai grea decît orice
condamnare, cînd eºti pus sã stai cu niºte fãpturi care nu mai au nimic omenesc în ei pentru
tine.
Anchetatorul care te cerceteazã, ori paznicul care te supravegheazã sînt afarã. Ori sînt cu
tine doar un timp. Pe cînd chinuitorul cel dinãuntru este cu tine clipã de clipã. El te vede, te
urmãreºte ºi te chinuie zi ºi noapte, cu gura, cu ochii, cu tãcerea, cu prezenþa lui, cu tot ce
are ºi ce poate el. E ca un þepuº aprins ºi ascuþit împins permanent în sufletul tãu. Oricum
te-ai întoarce ori te-ai miºca, îi simþi îndatã ameninþarea lui neîndurãtoare.
Fratele dezbinat este un vrãjmaº mai primejdios ºi mai crud decît orice alt duºman. ªi
sufletul nerecunoscãtor îþi ajunge un fãcãtor de rãu cu atît mai mare cu cît a fost mai mult
binele pe care i l-ai fãcut. Amintirea umilinþei lui din trecut îl umple de dorinþa rãzbunãrii
asupra ta a celui ce i-ai cunoscut-o.
Pag. 332 Mãrturia - Cap. 27 - Pe drumul ales
Pentru îngîmfarea lui de acum, milogeala trecutului sãu este ceva de nesuportat. Orice i-o
poate aminti - trebuie înlãturat cu orice preþ. ªi cu cît faþa binefãcãtorului este mai curatã, cu
atîta trebuie aruncat asupra ei cu noroi mai mult ºi mai negru...
O, cîtã greutate ºi amãrãciune am strîns de acolo pentru cîntãrile mele... Acolo am scris:
De unde ai în tine pãmîntule hain

atîta fiere neagrã ºi-atît amar venin
cît pui în iarba morþii ºi-n fructul blestemat?
- din inima ºerpeascã de frate dezbinat...
T-
Dar Dumnezeu m-a scãpat ºi de acolo. Am fost dus la alte camere cu cei ce munceau. Am
ieºit astfel la sãpãturi de ºanþuri, la turnat betoane, la încãrcat pietre, la cãrat de saci. Hernia
mea dublã din 1954 de la Popeºti-Leordeni mi se tot mãrea ºi mã mai chinuia ºi ea pe lîngã
celelalte. Piciorului stîng îi creºteau varicele, iar crizele inimii deveneau tot mai dese. Cu
toate acestea mulþumeam lui Dumnezeu pentru izbãvirea care mi-o adusese. Munca, oricît de
grea era, nu-mi fãcea atîta rãu, cît îmi fãcuse starea de care scãpasem. Pe lîngã asta libertatea
în care mã miºcam prin curte cu ceilalþi la muncã, îmi îngãduia sã vorbesc cu mulþi alþii ceva
folositor ºi bun, atît pentru ei cît ºi pentru mine.
Am avut dupã aceea multã mîngîiere prin cîteva suflete care s-au întors sincer la Domnul
- ºi prin alþii mulþi care s-au ales cu cîte ceva bun din prietenia noastrã pe acolo. O, cu cîte
amintiri frumoase m-a despãgubit Domnul Dumnezeu dupã aceea, despre multe suflete sincere
ºi nobile pe care le-am întîlnit, cãrînd cu ei la targã, încãrcînd saci, ori sãpînd ºanþuri... Cîte
nume cunoscute, respectate ºi regretate aº putea înºira aici. Totdeauna voi mulþumi lui
Dumnezeu pentru împrejurãrile acelea atît de grele ºi aspre, dar ºi atît de frumoase, prin care
i-am cunoscut pe aceºti oameni superiori ºi unici cu care am muncit frumos...
Am avut parte în viaþã de niºte vremuri atît de frumoase, cum nu se petrec decît în foarte
rari rãstimpuri. ªi cum în furtunã orice pai poate fi ridicat cine ºtie cît de sus ºi apoi aruncat
cine ºtie unde, - aºa am fost ridicat ºi eu ºi aruncat. Cînd sus de tot prin soare, cînd jos de tot
prin cele mai întunecate gunoaie. Apoi iarãºi ridicat ºi amestecat cînd printre demoni, cînd
printre îngeri. Aducînd la întoarcerea în locul meu cîte ceva ºi de printre îngerii ºi de printre
demonii - între care am petrecut. ªi de printre luceferii ºi de prin gunoaiele printre care am
umblat. De aceea este ºi atîta lut ºi atîta aur pe aripile mele. ªi atîta întuneric ºi atîta luminã
în cîntarea mea.
T-
Trebuie sã trec cît mai repede peste cele douãzeci de luni petrecute aici. N-am uitat
aproape nimic dintre chinurile, mizeria, foamea, loviturile, munca, rãutatea, cruzimea ºi
josniciile pe care le-am cunoscut ºi le-am îndurat ºi le-am vãzut acolo.
Le-aº fi putut descrie ºi aº fi putut umple astfel multe sute de pagini cu ele. Dar cui
folosesc ºi cui ar folosi toate acestea, cînd e plinã lumea numai cu astfel de descrieri? Scopul
meu n-a fost sã spun aici nici un nume nici întîmplãri neplãcute, ci numai învãþãminte. N-aº
fi vrut sã le pomenesc nici pe acestea cîteva care am fost silit sã le scriu dacã n-ar fi fost
legate de numele ºi de faptele lor niºte învãþãminte vrednice. ªi cred cã Dumnezeul nostru
care ne-a chemat în Lucrarea Evanghelicã a Oastei Sale, tocmai de aceea m-a ºi dus pe acolo
ca sã mi se deschidã odatã ochii ºi sã pot cunoaºte ºi eu ce fel de caractere se pot ivi în
Lucrarea Evangheliei. Sã ni se deschidã tuturora ochii asupra lor - ºi cunoscîndu-i sã luãm
niºte mãsuri pentru a nu-i lãsa sã mai facã neopriþi tot rãul de care am vãzut cu surprindere
ºi consternare - cã pot fi în stare.
Neavînd nici un strop de fricã de Dumnezeu, ori de simþãmînt uman în ei.
Dacã n-am fi fost duºi împreunã cu ei ºi n-am fi fost þinuþi acolo luni ºi ani, zile ºi nopþi
pînã la deplina lãmurire - niciodatã nu i-am fi cunoscut. Fiindcã afarã n-ai nici timpul nici
condiþia pentru asta. Astfel ei ar fi rãmas mereu fãcînd din starea asta tot rãul fãrã a fi
împiedicaþi de nimeni. Iar sãmînþa lor, harnici cum sînt în a face rãul, s-ar fi rãspîndit
pretutindeni pînã ar fi otrãvit ºi ar fi nimicit toatã holda minunatã a Oastei Domnului. Dar
cine mai ºtie cîþi dintre aceºtia mai rabdã încã Dumnezeu pe pãmîntul Lui.
Dumnezeu n-a lãsat însã nimic ascuns. De aceea a fãcut El lãmurirea asta, aºa cum numai
El putea s-o facã. Slavã veºnicã Lui. Acum, odatã ce poziþiile ne-au fost clarificate, va merge
fiecare pe calea ce conºtient ºi liber ºi-a ales-o. ªi vor vedea la urmã toþi cine a fost înþeleptul
ºi cine nebunul. Viu este Dumnezeul Adevãrului ºi Dreptãþii. El sã ne rãsplãteascã fiecãruia
dintre noi aºa cum am gîndit ºi am fãcut, nu numai mîine sub pãmînt, ci ºi astãzi pe el.
T-
Cînd hernia mea a început sã mã supere mai tare din cauza eforturilor, mi-am fãcut un
brîu de cîrpe - ºi aºa am lucrat mai departe, ca sã nu mã despart de sufletele care începeau
sã-L afle pe Domnul. Dar cînd starea generalã mi s-a înrãutãþit ºi n-am mai putut deloc sã
muncesc - am ajuns pe totdeauna iarãºi la inapþi într-o camerã mare, cu mulþi alþii, unde nu
mai aveam nici un cunoscut. Ce bine este sã începi un lucru bun chiar de la început. În felul
acesta pui tu primele pietre la zidãria nouã care o începi - ºi lucrînd cu chibzuinþã ºi dragoste,
ai mereu sfînta bucurie de a vedea totul crescînd în armonie ºi frumuseþe prin ajutorul
Cuvîntului ºi Duhului Sfînt.
Marele Meºter ºi Ziditor lucra împreunã cu noi: - Fie binecuvîntat pentru sporul sfînt pe
care ni l-a dat ºi acolo - ºi pe care El Singur îl cunoaºte.
T-
Sub camera mea fusese una dintre bisericile în care mã rugasem ºi lucrasem în primãvara
lui 1948, acum 16 ani cînd fusesem aici pentru prima datã. Ce uriaºã deosebire faþã de
atunci!... Acum sînt aici alþi oameni, dar cu aceleaºi suferinþe, nevoi ºi trebuinþe. Ce prilej
de a le aduce pe Hristos!...
T-
Chiar de la început însã descopeream oriunde eram dus, ºi pe vrãjmaºul duh care mã
urmãrea neîncetat. Întîi îi simþeam în spate ca pe o arsurã, prezenþa lui înapoia mea. Cînd mã
întorceam, îl cunoºteam îndatã în omul în care intrase - deºi acest om îmi era complet
necunoscut ºi ca nume ºi ca înfãþiºare. De acolo din ochii lui, vedeam privindu-mã duhul
vrãjmaº. ªi ascunsã dupã faþa sa, vedeam faþa primejdioasã pe care acum mã obiºnuisem s-o
cunosc atît de bine, încît de fiecare datã cînd mã mutam undeva gîndeam: - Ia sã vãd în cine
se întrupeazã aici urmãritorul meu. ªi cum va începe el sã mã loveascã aici!
La Caransebeº avusesem destul de lucru cu el. La Oradea la fel, la Deva, la Ghencea, la
Beiuº, la Grind, peste tot. Cînd am fost în camerele cu poliþiºti, l-am descoperit în mai mulþi.
În cele cu militari, la fel, aici acum iarãºi într-unul.
Îndatã ce începeam cercul de meditaþie ºi rugãciune - iatã-l! Venea aproape dar nu între
noi. Se prefãcea cã doarme, dar trãgea cu urechea sã audã tot ce vorbesc. Din cînd în cînd îi
surprindeam ochii sticlind, reci ºi primejdioºi ca de ºarpe, ochii care se deschideau înguºti
ºi iscoditori spre mine. Atunci simþeam sãgeata lor rece ºi ascuþitã ºi primejdia ameninþãtoare.
Dar îndatã ce privirile noastre se întîlneau, ochii lui se ascundeau iarãºi, grãbiþi îndãrãtul
pleoapelor prefãcute cã dorm.
Peste cîteva zile se cerea la raportul confidenþial al comandantului, cu gînd hotãrît sã mã

toarne cã fac propagandã religioasã. Dar Dumnezeu care îl lovise peste gurã de atîtea ori,
îi dãdea mereu ºi acum palme la fel. ªi astfel scãpam de fiecare datã pentru o vreme de
ameninþãrile lui...
Uneori cel în care se întrupase - ºi cu care, personal nu avusesem nimic - îmi cerea
iertare, pentru rãul care intenþiona sã mi-l facã, ori chiar mi-l fãcuse. Bineînþeles cã-l iertam
din toatã inima pe bietul om, ºtiind cã într-adevãr nu el este vinovatul, ci vrãjmaºul duh.
T-
Era aici acum cu mine ºi unul care lucrase la echipa de înmormîntãri. Ce lucruri fioroase
ne povestea.
- Eram doi - spunea el. Aproape în fiecare noapte eram chemaþi la lucru. Aveam un cal
ºi o cãruþã cu care duceam de la morga închisorii la cimitir pe cei ce se elibereazã pe
totdeauna din celulele astea.
- Cum fãceaþi treaba asta?
- Ne lua gardianul, scoteam mortul de unde zãcea, îi luam hainele lãsîndu-i numai cãmaºa,
apoi îl puneam în lada cu care sînt duºi toþi morþii, îl încãrcam în cãruþã, apoi dincolo de
marginea cimitirului sãpam o groapã ºi-l rãsturnam din ladã. Dupã aceea acopeream groapa
ºi-i puneam la cap un þãruº cu un numãr. Numãrul lui. ªi gata. Veneam înapoi cu cãruþa ºi
cu gardianul. Nimeni nu mai ºtia numele celui îngropat sub þãruºul cu numãr. Cînd va dispare
þãruºul cu numãr, nu se va mai ºti nici atît.
- Pînã la Învierea cea mare - am zis eu - a lui Dumnezeu, cînd vor ieºi afarã toþi morþii
aceºtia, mãrturisind totul în faþa Marelui Judecãtor!
- Cîtã vreme ai fost gropar?
- Numai vreo douã luni. N-am mai putut sta.
- Ai îngropat mulþi?
- Nu ºtiu cîþi!
- Mai ºtii pe cine? Vreun nume cunoscut ºtii? Am avut aici niºte fraþi buni care au murit.
Nu cumva ai auzit de Mîndroni Valer, de Roºu Ioan, de Neagu Ion?...
- Nu, decît de Aurelian Panã.
Am tresãrit.
- De Aurelian Panã - zici?
- Da! L-ai cunoscut?
- Era un mare boier, proprietar de multe mii de hectare de pãmînt în Bãrãgan, fost
ministru. Cînd am fost cu domiciliul obligatoriu acum zece ani acolo, am fost paznic pe cîmp
pe locurile unde fusese moºia lui. Ce-mi spuseserã bieþii oameni care munciserã acolo, era
aproape de necrezut, cum îi chinuia acest bogãtaº nemilostiv ºi rãu. Nu le da aproape nimic.
Îi þinea mai rãu ca pe vitele cu care munceau. Stãteau înghesuiþi cîte trei familii într-o cãsuþã
ºi n-aveau loc - din cele douãsprezece mii de hectare ale boierului, - nici mãcar sã-ºi punã
puþin bumbac sau cînepã pentru cãmaºa din spate. Îi muncea ºi-i bãtea ca pe vite. Cînd trecea
pe uliþele lor în trãsura lui cu ºase cai, vizitii lui croiau cu biciul pe oricine nu îngenunchea
pe marginea drumului pînã ce trecea el. Nu ºtiu dacã era cu adevãrat chiar aºa, sau numai ei
ziceau, dar cred cã în cea mai mare parte spuneau adevãrul.
- Chiar aºa ºi era! Cu mine lucra atunci la îngropãri un þigan care fusese chiar din
Ivãneºti, unul dintre satele de pe moºia lui.
- ªtiu, la Ivãneºti am fost ºi eu.

- Þiganul cînd l-a vãzut, l-a recunoscut ºi ºi-a adus bine aminte cã ºi el a fost croit odatã
cu biciul chiar de boier, pentru nu ºtiu ce. Cînd l-a vãzut þiganul cum era el acum, rîdea ºi
spunea: Bine þi-a fãcut Dumnezeu! Atunci aveai 150 de kg, acum n-ai nici 40. Numai din
lungime n-ai pierdut.
- Cum, sã fi pierdut el chiar o sutã de kg?
- Dumnezeu l-a ajuns sã fie pedepsit chiar cu faptele lui. Înfometase el pe alþii - l-au
batjocorit ºi alþii pe el. A fost pus în reeducarea care l-a adus în starea asta. Trebuia sã stea
în picioare gol în faþa reeducatorului sãu ºi sã spunã de o sutã, de o mie de ori celui care îl
întreba:
- De unde ai pe tine mã banditule Aurelian Panã aceste piei ºi aceastã grãsime care atîrnã
pe trupul tãu blestemat? Iar el trebuia de o sutã, de o mie de ori sã rãspundã:
- Din sudoarea þãranului român, pe care l-am asuprit ºi l-am bãtut!
- Atunci ai sã stai aici pînã vei da înapoi tot!
ªi a stat pînã cînd din cele 150 de kg cîte trebuia sã fi avut la cei 2 metri înãlþime - a mai
rãmas cu vreo 40 kg. Numai dupã aceea a putut muri. Pielea atîrna pe oasele lui într-un mod
care te înspãimînta. În mormînt s-a dus gol-goluþ, cu picioarele tãiate ºi aºezate lîngã el.
- De ce tãiate?
- Nu încãpea în lada cea pentru toþi. Picioarele îi atîrnau afarã din ladã. Gardianul întrebã
pe þigan:
- Acuma ce-i faci?
- Încape el îndatã dom’ºef, zise þiganul. ªi luînd toporul îi retezã picioarele de prin
genunchi ºi le aruncã peste trup în ladã. Aºa m-a retezat ºi el pe mine cu biciul - zise þiganul
rîzînd. I-am plãtit datoria. Dumnezeu mi-a ascultat gîndul care l-am pus atunci cînd m-a lovit
el pe mine.
Aºa s-a dus în veºnicie Aurelian Panã, boierul cu 12.000 de hectare de pãmînt care
înfometa pe oameni ºi îi lãsa goi. - Înfometat ºi gol...
T-
Ce cutremurãtoare este cîteodatã judecata lui Dumnezeu chiar ºi pe pãmînt, nu numai sub
el! O, dacã ar învãþa din aceste întîmplãri ºi cei ce mai fac acum, sau vor mai face în viitor
aºa ceva. Sã nu uite nimeni nici sã nu se înºele nimeni cu privire la rãsplata care îi vine sigur
odatã fiecãruia, dupã cum face.
N-aº fi povestit nici întîmplarea asta cum nu povestesc nici altele sute pe care le-am auzit
sau le-am vãzut. Dar am fost prea martor eu însumi la cele legate de acestea. ªi am vrut
mãcar cu un exemplu de acesta sã ilustrez un învãþãmînt pe care n-aº vrea sã nu-l amintesc
celor ce au atîta nevoie mai ales acum de el! Dacã va mai fi cineva sã-l ia aminte...
T-
Aici în închisoare se rezolvã bine ºi problema timpului pe care oamenii nu reuºesc sã ºi-o
rezolve bine afarã niciodatã. Afarã cei mai mulþi oameni foarte preocupaþi de toate, n-au timp
pentru meditaþie, pentru interiorizare, pentru Dumnezeu ºi pentru mîntuirea sufletului lor -
niciodatã. Aici însã, au atîta timp. Pãcat numai cã cei mai mulþi nu ºtiu ce sã facã cu el. Unii
învaþã limbi strãine de la alþii, scriindu-ºi cuvintele ºi frazele scurte pe cioburi de sticlã unse
cu sãpun... Alþii joacã ºah cu figuri din pîine frãmîntatã cu scuipat ºi cu sãpun - riscînd
fiecare pedepse grele dacã sînt prinºi. Alþii peticesc tot timpul la cãmãºile rupte, cu aþã trasã
din prosop ºi cu ace confecþionate din sîrme, cu urechile scobite cu cioburi de sticlã... Cei mai
mulþi au devenit atît de nervoºi ºi de nerãbdãtori încît nu ºtii cum sã te mai porþi cu ei, ca sã
nu-i vezi izbucnind în certuri isterice ºi chiar în bãtãi.
Nimeni nu-ºi mai poate stãpîni decît cu foarte mare greutate, nervii bolnavi. ªi nu-i de mirare.
Unii trãiesc în condiþiile astea de cîte 15-20 de ani. ªi chiar de mai mulþi.
T-
La plimbare eram scoºi aproape zilnic cîte 10-15 minute, toþi în aceeaºi curte care în 1948
era goalã ºi liberã - în 1960 avea ºase þarcuri de scînduri în formã de floare cu ºase petale.
La mijlocul florii era ghereta paznicului ridicatã cu cîþiva metri deasupra ca sã ne vadã pe
toþi. Acum în 1964, floarea þarcurilor nu mai era de scîndurã ca altãdatã ci de zid gros de
cãrãmidã ºi piatrã, peste care nu se mai putea vedea ºi auzi nimic, ca atunci cînd erau
scîndurile cu gãuri ºi cu crãpãturi printre care ne puteam vedea ºi chiar atinge cu cîte un deget
unii pe alþii.
Acum nu mai puteau trece peste garduri decît porumbeii, zecile, sutele de porumbei care
se pripãºiserã ºi se înmulþeau singuri prin podurile ºi acoperiºurile înalte ale închisorii
acesteia prin care nu mai umbla nimeni niciodatã. Ei erau singurele fiinþe prietenoase dintre
zidurile acestea. Veneau pînã la noi ºi ciuguleau fãrîmiturile de turtoi de pe la geamuri sau
din mîinile celor ce-ºi rupeau din puþinul lor ca sã-i hrãneascã ºi pe ei. Porumbeii erau
î nt r-adevãr un dar al lui Dum nez eu ai ci l a Gherl a, dupã cum fus es erã ci o cî rl i i l e l a
Periprava-Grind, sau rîndunelele la Jilava... Oamenii închiºi de ani de zile - ajunseserã sã nu
mai poatã suporta ºi suferi om - din pricina multului rãu suferit de la om. Doreau sã vadã
numai pãsãri, numai gîze, numai flori, numai altceva, dar nu om. Pentru aceºtia erau atît de
necesare ºi de preþioase aceste pãsãri. Li se ºi alcãtuiserã un fel de cîntec:
Þie Doamne toatã slava

c-ai lãsat, cu sfînt temei
rîndunele la Jilava
ciocîrlii la Periprava
ºi la Gherla - porumbei...
ori:
Pe deasupra ºi pe sub
fîlfîie cîte-un hulub
ºi sãrutã cu rãcoare
lunga dorului dogoare...
T-
Astfel a trecut ºi primãvarã lui 1964. Începuse cu un suflu nou. Hrana se îmbunãtãþise
mult. Începuse o altã perioadã de reeducare, - dar altfel decît cea din urmã cu ani... În camerã
se aduceau ziare ºi cãrþi de citit. Slujbaºii închisorii se purtau acum mai omeneºte. Eram scoºi
din cînd în cînd în holul mare unde începuse sã ruleze filme...
Noi aºteptam aceste ocazii nu atît pentru filmele care rulau, ci pentru cã în felul acela
fiind scoºi cu grãmada, puteam sã ne strecurãm prin întuneric înainte sau înapoi spre a ne gãsi
ºi întîlni cu fraþi ºi cunoscuþi de prin alte camere. Pînã ce eram prinºi de cãtre paznici, ori
pînã ce se termina filmul, noi aveam timp sã povestim împreunã.
Într-o zi am fost duºi cu toþii în clubul închisorii - se fãcuse ºi aºa ceva! - iar acolo
comandantul ne-a comunicat marea, negrãita minune: decretul de amnistie care sosise ºi
începuse sã se aplice treptat.
- Slãvit sã fie Domnul, am ºoptit eu cu lacrimi - cã a adus ºi acest ceas atît de mult
aºteptat! Anii erau în Mîna Lui.
Am vãzut atunci o priveliºte unicã. La auzirea marii bucurii unii strigau, alþii cîntau, alþii
plîngeau, unii se prãbuºirã în genunchi. Toþi aveau ºiroaie de lacrimi pe obraji. O, ce mare,
ce strãlucitã, ce cutremurãtoare este o zi de liberare!
Ferestrele nu mai aveau acum obloane.
T-
La toate camerele oamenii stãteau de dimineaþa pînã seara în picioare privind pe geamuri
sã vadã prin curte pe cei ce erau scoºi cu tot bagajul ºi trecuþi în curtea cealaltã pentru
liberare. Acum nimeni nu mai avea rãbdare pentru nimic. Oamenii nu mai puteau sã mãnînce,
nici sã doarmã, nici sã mai facã nimic, nici sã mai vorbeascã despre altceva decît despre
plecare ºi despre acasã. Nervii le erau încordaþi pînã la rupere. Ochii le erau mereu la uºã ºi
urechile aþintite nu auzeau decît paºi care parcã veneau cu listele de liberare.
Într-adevãr se sfîrºise ºi vremea ºi lucrul pe care îl avusesem de fãcut ºi aici.
Atunci veni în sfîrºit la timp ºi ziua de 22 iunie 1964. Solstiþiu. Cea mai mare zi din acel
an ºi din toþi. Cea mai înaltã zi din 1964. Ziua solstiþiului însorit ºi luminos cînd soarele trona
stãpîn peste întregul cer, cînd lumina era în culmea biruinþei ºi puterii ei asupra întunericului,
cînd se elibera totul de sub puterea umbrelor ºi cînd tot ce zãcuse în ascuns - ieºea la luminã.
Atunci era ziua a doua de Rusalii. Sãrbãtoarea Sfintei Treimi. Dupã 34 de ani de la prima
mea înviere, Rusaliile de acum aveau sã-mi aducã alta. Liberarea mea avea sã fie darul
Întregii Fiinþe a lui Dumnezeu. A Tatãlui, a Fiului ºi a Sfîntului Duh - dupã cum fusese ºi
convertirea mea în 8 iunie 1930.
Dupã ce listele Decretului cutreieraserã ºi cutremuraserã prin toate celulele, deschizînd
zãvoare ºi rupînd lanþuri sub care putreziserã de ani ºi ani întunecaþi atîta tinereþe, atîtea
trupuri, speranþe, iubiri ºi vieþi - venirã în sfîrºit ºi în celula noastrã. Uºa se trînti larg de
perete - ºi apãru comandantul cu lista. Primul nume citit fu al meu.
- Prezent, rãspunsei eu. Un fior ceresc mã pãtrunse de sus pînã jos ºi ºoptii: Slãvit sã fii
Doamne Isuse! Ai sosit...
- Afarã cu tot bagajul.
T-
Am fost duºi la magazia de bagaje. Mi-am primit tot ce mi se luase acum ºase ani,
cînd fusesem arestat de data asta - a ºaptea oarã. Nici unii dintre fraþii arestaþi odatã cu
mine, nu erau printre cei ce se încolonau acum pentru plecarea la garã. Atunci fusese iarnã
iar acum era în plinã varã. Hainele groase ºi cãciulile cu care eram îmbrãcaþi atunci, acum ne
erau atît de grele ºi calde...
La ieºire ne-a mai fãcut o percheziþie, ca sã nu luãm cu noi nimic din închisoare...
Ascunsesem totuºi ceva: Amintirile. Astea nu ni le-au putut afla.
Însã nimeni dintre cei care îmi scotoceau traista mea n-au vãzut ce plinã ºi grea era ea de
adevãrurile ºi cîntãrile nemuritoare pe care le scoteam eu de acolo. De atîþia ani tot scot din
ea - ºi încã tot mai sînt. De lacrimi ºi de dureri; iatã ce plinã a fost...
T-
Nu ºtiam unde mã voi duce, nu ºtiam dacã mai am casã ori familie. Anii lungi cînd nu
primisem nici o veste, puteau sã-mi fi nimicit tot ce aveam afarã - fãrã ca eu sã fi aflat aici
nimic.
Îmi ºtiam bãiatul la Cluj. Voi merge deocamdatã acolo, sã-l aflu ºi sã vãd unde sã mã pot
duce apoi. Gîndeam atunci cu amar:
T-
Azi nu mã-ntorc la nimeni - de-aceea vin la toþi
de mult n-am cui fi tatã nici fiu n-am cui, nici soþ...
- O, dacã mãcar frate mai am cuiva sã-i fiu
tot nu mã-ntorc zadarnic ºi nu vin prea tîrziu...
T-
Stãteam singur în mulþimea celor din compartimentul meu ºi priveam pe fereastra trenului
la frumuseþea ºi libertatea soarelui ºi a lumii dinafara mea. Toþi pomii se legãnau fericiþi,
toate pãsãrile cîntau fericite, toate florile zîmbeau cu feþele pline de fericire, tot soarele
strãlucea fericit. Pretutindeni picura fericitã cîntarea ºi tremura fericit harul. Toate acestea
pentru cã în inima mea era o cîntare nemuritoare ºi fericitã... Uitasem dintr-o datã tot ce
fusese amar ºi întunecat, ca ºi cum totul ar fi fost îngropat acolo în acel loc blestemat în care
s-au îngropat atîtea speranþe ºi s-au dezgropat atîtea disperãri.
Dintr-o datã prinsei o putere nouã ºi o nebiruitã speranþã de înviere pentru Lucrarea
Domnului limpezitã ºi orientatã deplin de acum - îmi umplu sufletul. Holdele de grîu frumos
ºi curat care da în copt - mi se pãrurã cîmpul nostru duhovnicesc care ne cerea pregãtirea
braþelor ºi a uneltelor harnice. Seceriºul se anunþa bogat ºi aproape. Lucrul va trebui organizat
cît mai bine ºi lucrãtorii vor trebui lãmuriþi ºi îndrumaþi cît mai temeinic ºi mai limpede nu
numai ce au de fãcut dar ºi cum trebuie sã facã, spre a nu se mai pierde ºi a nu se mai
înstrãina nimic. - Cum s-a pierdut ºi s-a înstrãinat atît de mult pînã acum. Prea mult ºi prea
de multe...
T-
Am ajuns la Cluj, trecînd pe lîngã Sînicoarã, unde fãcusem cu mîinile mele ºi ale alor
mei, casa care mi-a fost confiscatã împreunã cu tot ce aveam acolo. Poate ni se va mai reda
iarãºi - ca sã avem ºi noi unde sã locuim... - acum dupã ce s-a vãzut cã fusesem condamnaþi
pe nedrept. Poate nu... Dacã anii chinuiþi nu ni se mai pot da înapoi, - sã ne fie redate mãcar
cele ce ne-au fost confiscate prin aceeaºi nedreptate prin care am fost condamnaþi. Ar fi drept
ºi ar fi mãcar asta cinstit. Nu se poate sã se facã altfel. Acolo la Rîturi, poate vor fi fãcut tot
aºa. Cine ºtie cine va mai fi ºi acolo!...
Tot nu cunoºteam încã nici acum cu adevãrat oamenii aceºtia ºi legile lor.
T-
Ajuns la Cluj, am cãutat pe Viorel unde îl ºtiam cu serviciul în 1958 - apoi l-am regãsit
unde locuia. Era acum cãsãtorit, avea ºi un copil de un an... Toþi copiii mei se cãsãtoriserã
între timp. Fiecare cum a putut ºi pe unde i-a rînduit Dumnezeu. La cãsnicia nici unuia dintre
ei nu am putut ajunge. Nu ºtiam încã nimic despre starea celorlalþi din familia mea, dar nu
mã frãmînta atît de mult grija lor trupeascã, fiindcã eram încredinþat cã Dumnezeu le va fi
purtat de grijã. Eram îngrijorat de starea sufleteascã a lor ºi a fraþilor din þarã, dupã atîþia ani
de la luarea noastrã dintre ei. Cum vor fi trecut ei prin marile încercãri ºi furtuni? Cît de
adînc vor fi pãtruns printre ei marile rãtãciri ºi dezbinãri? În ce fel mai înainteazã Oastea
Domnului spre marele ei þel ºi rost? Cît mai lucreazã ea în mijlocul bisericii noastre
primenirea evanghelicã ºi în mijlocul poporului nostru naºterea lui din nou? S-au identificat
oare lucrãtorii ei tot mai mult cu aceste datorii sfinte, ori s-au lãsat atraºi de momelile
vrãjmaºe... - ºi se vor fi îndepãrtat ºi mai mult de matca noastrã sãnãtoasã ºi adevãratã?... Ce
rãspunsuri voi afla oare la toate aceste întrebãri, cînd voi ajunge la ei?
T-
De la fiul meu din Cluj, am aflat cum Dumnezeu le purtase ºi lor de grijã în chip minunat
deºi ni se confiscase tot ce aveam la Sînicoarã. La Cãlan ne luase fostul proprietar totul,
fiindcã nu-i puteam plãti datoria. Banii împrumutaþi ni-i luase securitatea.
Nici unii nu ne-au mai dat nimic înapoi din ce am avut - nici pînã astãzi.
Copiii se împrãºtiaserã ºi se aºezarã pe unde au putut ca sã scape fie de numele meu

prigonit, fie de apropierea mea urmãritã. Am înþeles cîtã nevoie aveau de liniºte dupã ce, de
la naºterea lor, fuseserã chinuiþi zile ºi nopþi în toate felurile pînã astãzi, din cauza mea. Am
înþeles deci cã nu voi putea nici în viitor sã stau cu nici unul dintre ei. Ne mai rãmãsese casa
veche pãrinteascã de la Rîturi unde mi se retrãseserã ceilalþi... Va fi deci singurul loc unde
mã voi putea aºeza ºi eu pentru cîte zile mi-au mai rãmas de trãit.
Eram foarte îmbãtrînit ºi slãbit trupeºte, nu-mi mai presimþeam de trãit decît foarte puþine
zile...
T-
La Cluj am aflat de la fraþi primele ºtiri despre starea Lucrãrii Domnului din oraº, din
împrejurimi ºi din þarã. Marea mulþime a fraþilor rãmãseserã ºi trecuserã cu bine prin marile
încercãri din care cam toþi au avut de suferit; unii mai mult, alþii mai puþin. Dar cam peste
tot erau cîte un lucrãtor sau doi rãi, care stãteau ca niºte suliþe ascuþite în coasta fraþilor
tulburîndu-i cu purtãrile ºi cu învãþãmintele lor rele. Oamenii aceºtia nu se lãsau nici sfãtuiþi,
nici îndreptaþi, nici îndepãrtaþi - ci stãteau continuu ca niºte þepuºe otrãvite fãcînd mereu
tulburãri ºi dezbinare împotriva învãþãturii ºi a fraþilor.
La stãruinþa fraþilor din Cluj - am avut un sfat frãþesc cu scopul de a-i ajuta ºi pe þepuºii
lor sã înþeleagã ºi sã revinã la armonia ºi unitatea frãþeascã. Mai ales cã adunarea crescuse
în numãr, veniserã multe suflete noi, îndeosebi tineri.
În urma stãruinþelor noastre s-a fãcut în aparenþã pace, cei rugaþi au fãcut reînnoirea
legãmintelor, promisiuni, îmbrãþiºãri ºi iertãri... Dar nu dupã multã vreme lucrurile au venit
iarãºi la fãgaºul rãu. Dupã un alt rãstimp au urmat alte sfaturi, alte împãcãri ºi iarãºi alte
dezbinãri ale aceloraºi suflete... Cînd nu este smerenie ºi sinceritate, nu poate fi nici ascultare
ºi armonie. Trufia ºi prefãcãtoria nu pot aduce niciodatã nicãieri nimic bun. Astea sînt de la
diavolul, iar cel ce nu se poate pocãi ºi lepãda de ele, face oriunde ar fi, slujba mamonei.
Unde este îngîmfare ºi prefãcãtorie, acolo mai sînt ºi alte pãcate ascunse. ªi vai de casa ºi de
adunarea care are astfel de lucrãtori. De ce oare nici în frumoasa casã a Oastei, n-au putut fi
n u m ai vas e de aur º i de argi nt pen t r u î n t r e b u i n þ a r e a d e c i n s t e - c i º i vas e d e l em n
(nesimþitoare) ºi de lut (întinate) pentru întrebuinþãri de ocarã? Iar dacã ºi aceste vase au stat
atîta vreme în foc - sau lîngã el - de ce nu s-au curãþit ºi ele spre a deveni vase de cinste
folositoare Stãpînului, destoinice pentru o lucrare bunã? De ce sînt mereu gata numai pentru
o lucrare rea? ªi cînd te gîndeºti ce vase frumoase pãreau ºi acestea cîndva, cînd ieºiserã din
Mîinile Duhului Sfînt - prin naºterea din nou! Ce pãcat!
T-
Am ajuns apoi din nou, dupã 15 ani, între fraþii tinereþii mele din Bihor. I-am regãsit
fericit pe toþi cei cu care lucrasem ºi luptasem în anii începutului atît de frumos, prin acele
locuri cîndva atît de uscate ºi de pustii. Acum cîte izvoare minunate curgeau pe aici. Tinerii
începãtori de atunci, erau acum lucrãtori încercaþi, cu fire de pãr cãrunt, dar cu toate satele
lor pline de urmaºi binecuvîntaþi în lucrul Domnului. Mi-am amintit de toate drumurile aceste
pãrþi de þarã pe care le-am bãtãtorit întîi singur - apoi an de an adãugîndu-se alte minunate
suflete de fraþi ºi surori. Mulþi preoþi binecuvîntaþi de Dumnezeu, vor rãmîne neuitaþi aici ºi
pretutindeni, pentru cã ei au înþeles de la început rostul bisericesc ºi naþional al Oastei
Domnului ºi au sprijinit-o cu toatã inima lor. Ce deosebire între cei de atunci ºi cei de azi.
Dumnezeu va arãta odatã ce mare rãu au fãcut bisericii ºi poporului acei clerici care au întors
cu urã totul împotriva acestui scop divin aruncînd asupra Oastei învinuirea nedreaptã care este
întreþinutã ºi acum cã ea ar fi o sectã primejdioasã bisericii ºi Statului. Exact cum fãcuse
Sinedriul israelit la vremea sa, cu Mîntuitorul nostru Isus Hristos ºi cu urmaºii Lui.
Fuseserã ºi de aici mulþi fraþi supuºi la grele încercãri, arestãri, amenzi, bãtãi, ameninþãri
- dar toþi rãmãseserã statornici ºi tari în credinþã, iar Lucrarea Domnului nu stãtuse nicidecît
pe loc. În vremea de destindere care a urmat cîtva timp dupã 1964, am avut ºi pe aici
frumoase ºi binecuvîntate adunãri frãþeºti. Bineînþeles cã au fost ºi pe aici unii fii ai
dezbinãrii care au cãutat sã se vîre printre fraþi ºi sã strice unitatea ºi armonia lor. Dar
lucrãtorii treji ºi uniþi au vegheat, s-au împotrivit cu hotãrîre duhului vrãjmaº - iar el n-a avut
nici un cîºtig de la noi.
În vremea cînd unii dintre noi fusesem duºi ºi condamnaþi - o mare parte ºi dintre ceilalþi
fraþi ai noºtri buni avuseserã tot atît de mult de suferit ºi ei, chiar dacã erau acasã.
- Cînd au început sã vã ia pe voi - ori de cîte ori auzeam noaptea o maºinã pe aproape,
ne aºteptam sã ne ia ºi pe noi. Aceastã aºteptare era mai cumplitã ºi chinuitoare, cu atîta cu
cît se amîna mai mult. Doream din toatã inima sã vinã odatã, sã se sfîrºeascã aceastã stare de
încordare în care ne trãiau copiii, soþia, pãrinþii, fraþii, toþi. De fiecare datã, mai ales noaptea,
cînd trecea o maºinã pe stradã ori oprea pe aproape, toþi ai noºtri sãreau în picioare speriaþi
din somn... Copiii tremurînd cu ochii mãriþi de spaimã, soþia plîngînd, sãreau pe la ferestre,
pe la uºi, pe la gard, uitîndu-se ºi aºteptînd sã vinã acele fãpturi înspãimîntãtoare care
bãgaserã groaza chiar ºi numai cu numele lor - pînã ºi în lucrurile noastre. De cîte ori am
gîndit atunci cu cît este mai bine de voi acolo, fiindcã cel puþin ai voºtri erau scutiþi de
spaimele nesfîrºite prin care treceam noi ºi ai noºtri.
De cîte ori am fost luaþi sau chemaþi ºi noi sã ne prezentãm cînd ici cînd colo pentru tot
felul de anchete ºi întrebãri, de fiecare datã mergeam pregãtiþi ºi sã nu ne mai întoarcem.
Starea asta a durat ani de zile la cîte 2-3 zile una dupã alta. Oricine ºtie cum se trata atunci
cu oamenii, îºi poate uºor închipui prin ce stãri am trecut noi ºi familiile noastre. Cîte de
acestea le-am ascuns, pentru a ne scuti familia de spaime ºi pe fraþi de lepãdãri. Numai
Domnul ºtie cum ne ascundeam vînãtãile trupului ºi zdrobirile sufletului cu care veneam
acasã...
Apoi grija de familiile celor duºi. Numai Domnul ºtie iarãºi cum ne împãrþeam hrana din
cãmarã ºi banii din buzunar, pentru a duce ajutoare familiilor sãrace rãmase fãrã pãrinte ori
soþ, ori fiu. Cîte primejdii ºi lipsuri am înfruntat pentru asta - dar numai în felul acesta ne
simþeam pãrtaºi ºi noi cu voi la suferinþele lui Hristos. Dumnezeu ne dase în grijã acum nu
numai o familie, ci poate zece ori douãzeci, iar noi trebuia sã purtãm cu tot sufletul grija
asta...
T-
Pe urmã organizarea zilelor de post ºi a ceasurilor de rugãciune neîntreruptã. Ne
împãrþeam pe echipe de cîte doi care îºi luaserã asupra lor de bunãvoie, grija unei zile de
jertfã pe sãptãmînã ºi a unui ceas de rugãciune pe zi, la alegere, unul din cele 24 de ceasuri
ale unei nopþi ºi zile. Astfel cã atunci cînd suna ceasul, unii se ridicau de la rugãciune iar alþii
îngenuncheau la ea, pentru Lucrarea Domnului, pentru voi cei închiºi, pentru cei rãmaºi,
pentru cei bolnavi, pentru cei slabi, pentru cei ispitiþi... ªi asta a þinut pînã ce a sosit ziua
izbãvirii voastre. Ce clipe strãlucite ºi neuitate am trãit cu toþii în aceste ceasuri de
rugãciune... Harul lui Dumnezeu revãrsat peste noi ºi peste toate ale noastre în toþi anii aceia,
nu-l vom uita niciodatã.
T-
...Dumnezeu sã vã rãsplãteascã suflete scumpe de fraþi ºi de surori, care aþi împlinit atît
de minunat dorinþa ºi Voia Sa, rãmaºi afarã. Cu cît aþi fost mai vrednici ºi mai folositori voi
Lucrãrii lui Dumnezeu, decît mulþi dintre noi care am vãzut cum s-au comportat acolo. Cu
ce nevrednicie ºi cu ce ruºine s-au acoperit atît în faþa lui Dumnezeu cît ºi în faþa oamenilor
care i-au vãzut ºi i-au auzit.
Acum cred cu adevãrat cã în închisori au fost luaþi nu cei mai buni ci cei mai rãi dintre noi.
Iar afarã au rãmas nu cei mai nevrednici ci tocmai cei mai harnici. Dacã ar fi rãmas afarã unii
din cei care au fost bãgaþi în închisori, desigur cã n-ar fi fãcut nici afarã decît ceea ce au fãcut
înãuntru. Adicã mulþi numai ruºine ºi tulburare. ªi tocmai aceºtia sînt cei mai lãudãroºi acum,
mîndrindu-se peste tot cu suferinþa lor pentru Domnul - fãrã nici o jenã, ofensîndu-i pe
ceilalþi. Dumnezeule, ce rãbdãtor poþi fi cu noi!... Cu ei.
T-
Au fost prin anii acestor încercãri ºi mulþi care ca sã scape s-au lepãdat de Domnul. Unii
au cãzut din credinþã ºi au plecat înapoi în lume, iar alþii trecînd la felurite culte autorizate
de Stat. În foarte multe familii s-au fãcut percheziþii luîndu-li-se tot ce era scriere religioasã.
Biblii, cãrþile Oastei, reviste, carnete de cîntãri, totul. Unii cãrora nu li se luaserã, de fricã
le-au pus ei înºiºi pe foc, aºa cã la întoarcerea noastrã aproape nu mai rãmãsese nici urmã de
cuvînt scris. Ce înspãimîntãtor prãpãd trecuse peste noi toþi!
Dumnezeu sã vã binecuvînteze pe voi fraþii ºi surorile noastre care nu ne-aþi uitat.
Dumnezeul nostru care v-a pus în inimã gîndul ca sã ne trimiteþi iarãºi Cuvîntul Sãu de care
aveam atîta nevoie - sã fie binecuvîntat.
T-
Au fost însã ºi multe pãrþi ºi multe adunãri frãþeºti peste care trecuse pustiitor ºi sãlbatic,
duhurile rãtãcirilor dezbinãtoare lãsînd numai ruinã ºi prãpãd. În multe pãrþi încã aceste
duhuri erau în ofensivã puternicã împotriva duhului curat ºi bun al Oastei Domnului.
Înºtiinþaþi de fraþii primejduiþi, am luat îndatã legãturã cu fraþii de rãspundere cãutînd sã
oprim de peste tot lucrarea nimicitoare a acestor duhuri rele precum ºi izolarea acelora prin
care lucrau. În multe pãrþi aceºtia erau unii dintre fraþii cunoscuþi dar care acum cãzuserã de
la credinþã, provocînd amestecãturã ºi tulburare peste tot pe unde ajungeau.
La rãul produs în societatea noastrã de cãtre lepãdaþii ºi dezbinãtorii din afarã, repede s-a
rãspîndit ºi vestea despre rãul fãcut de dezbinãtorii care fuseserã ºi printre noi cei din
închisori. Lucrul acesta i-a alarmat pe toþi fraþii lucrãtori ºi atunci au urmat multe, lungi ºi
s t ãru i t oare s fat uri frãþ eºti ºi s t ãri de vorbã mai al es pri n adunãri l e at i ns e d e b o al a
dezbinãtoare. O puternicã lucrare de lãmurire ºi orientare se ducea pretutindeni, cu tot riscul
pe care îl prezenta orice adunare ºi orice deplasare a noastrã prin þarã. Dar lucrul trebuia fãcut
cu grabã ºi cu hotãrîre.
T-
Ce lupte dramatice au urmat în anii aceia. Nu voi uita niciodatã nopþile dureroase de
sfãtuiri ºi confruntãri de la Cluj, de la Timiºoara, de la Comãneºti, de la Suceava, de la
Focºani, Tecuci, Galaþi, Hunedoara, Oradea, Bacãu, Sîmbãteni, apoi Craiova, Bãileºti,
Caracal, Giurgiu, Reºiþa - ºi mai cîte altele, unde a trebuit sã asistãm cu inima zdrobitã la
luptele dezlãnþuite între fraþi, de duhurile vrãjmaºe potrivnice dragostei adevãrate. Ce grele
cuvinte ºi ce amare lacrimi au trebuit sã fie folosite atunci, - pentru a le trezi fraþilor
conºtiinþa frãþeascã - ºi pentru a li se deschide ochii asupra cursei diavolului în care fuseserã
atraºi.
O, cît de multe zile ºi nopþi am cheltuit pentru aceste lãmuriri! Cîte primejdii am
înfruntat! Cîþi bani sfinþi pe drumuri! Cîþi nervi chinuiþi! Cît timp pierdut, cîtã energie
risipitã, cîte prilejuri mîntuitoare pierdute, cîte suflete îndepãrtate, cîte hule asupra Oastei,
cîte adunãri risipite - ºi cît bine rãmas nefãcut!... Stãrile ºi luptele acestea acute ºi ascuþite
au durat zece ani pînã prin 1975, cînd în sfîrºit Bunul Dumnezeu ne-a ajutat ca sã mai ieºim
cumva din negura aceasta.
T-
În timp ce înãuntru aveau loc aceste osteneli ºi lupte pentru orientarea sãnãtoasã a fraþilor
ºi strîngerea rîndurilor, pentru alinierea ºi încolonarea Oastei, pe direcþia cea bunã, prigonirile
ºi ameninþãrile dinafarã n-au încetat deloc. Au urmat alte arestãri ale altor fraþi de data asta
nu în loturi, ci individual. ªi nu condamnãri mari, ci pe termene mai mici. De asemenea
amenzile care erau din ce în ce mai mari ºi mai multe. Au fost ºi adunãri ca cea la Pechea sau
Podoleni sau Corocãieºti, amendate în cîte 3-4 rînduri, cu sute de mii de lei. S-au vãzut atunci
scene miºcãtoare ca ºi cele din biserica primilor creºtini care primeau cu bucurie rãpirea
averilor lor pentru Numele Domnului (Evrei 10, 34) .
Dar toate acestea au lucrat mai degrabã la înaintarea evanghelicã a Oastei - ºi nu la
împiedicarea ei. Fraþii s-au întãrit, adunãrile au continuat dupã împrejurãri ºi locuri, cînd mai
pe faþã cînd mai în ascuns, cînd mai mari, cînd mai mici învãþînd cu toþii sã fim mai
prevãzãtori ºi mai înþelepþi în felul de a lucra.
În cei cîþiva ani dupã ieºirea noastrã din închisori, - la unii dintre cei mai buni fraþi care
trecuserã la Domnul prin suferinþele de acolo, - curînd s-au mai adãugat ºi alþii, care veniserã
de pe acolo slãbiþi ori bolnavi grav. Astfel am înmormîntat în scurt timp un alt rînd de fraþi
neuitaþi: Neagu de la Pechea, Magearu din Timiºoara, Jicãreanu din Alba, Pavel de la
Mehadia, Lavu din Petroºani, Avram de la Caransebeº... Plecarea lor ne-a îndurerat atît de
mult. Ei toþi fuseserã niºte mãrturii înalte ºi frumoase pentru Domnul prin tot întunericul
anilor acelora, precum fuseserã ºi înainte, precum fuseserã ºi dupã...
Domnul ºi Mîntuitorul nostru pentru Numele ºi Lucrarea cãruia aþi trãit ºi aþi murit atît
de frumos - sã vã rãsplãteascã în Veºnicie scumpii noºtri fraþi, cu cununa ºi mîngîierea Lui
cea veºnicã.
T-
Trebuie sã ne întoarcem mereu privirea atentã spre trecut, pentru a vedea bine cum sã
mergem în prezent ºi spre a ne orienta bine ca sã nu rãtãcim în viitor.
Pentru orice direcþie bunã este nevoie de trei jaloane. Pentru orice orientare mîntuitoare
este nevoie de toþi aceºti trei timpi. Trebuie sã ne privim ºi noi mereu mai atenþi ºi mai
ascultãtori istoria noastrã. Un popor care îºi uitã sau îºi leapãdã istoria sa, este un popor
pierdut. O familie, care îºi nesocoteºte înaintaºii sãi, este o familie condamnatã la pieire. În
curînd vor fi robiþi ºi zdrobiþi de alþii.
Poporul Oastei nu trebuie sã-ºi uite nici sã-ºi dispreþuiascã niciodatã istoria sa, ci sã ºi-o
împrospãteze ºi sã ºi-o preþuiascã tot mai mult.
Aduceþi-vã aminte de înaintaºii voºtri...
Aduceþi-vã aminte de zilele credinþei voastre de la început, de luptele, de suferinþele, de
jertfele, de martirii, de biruinþele voastre - cum spune sf. Pavel evreilor
(Evrei 10, 32-34; 13, 7) .
Cînd recitesc aceste îndemnuri totdeauna mã simt împins puternic sã îndrept ochii ºi
inimile fraþilor mei spre începuturile minunate ale istoriei noastre, pe care mereu mã voi
strãdui sã le reamintesc urmaºilor noºtri, ºi dupã ce n-am sã mai fiu. Pînã în veci.
T-
Ce combativã era Oastea Domnului la început. Ce îndrãzneþi ºi hotãrîþi erau atunci toþi
luptãtorii Domnului. Ce elan tineresc ºi jertfitor ne înflãcãra pe toþi. Ce unitate de gînduri ºi
de simþiri, ce rîvnã curatã ºi fierbinte, ce smerenie ºi sinceritate, pe feþele ºi pe vieþile
tuturora. Credincioºii sensului vãzut al Crucii ca Jertfã a Mîntuitorului, - noi toþi purtam
atunci cu evlavie, dar ºi cu o sfîntã mîndrie - semnul ei vãzut, în cruciuliþele de pe piepturile
noastre ºi în înfãþiºãrile ei de pe steagurile sau de pe mesele adunãrilor Oastei.
Atunci Oastea Domnului nu era ca ºi astãzi faþã de vrãjmaº aproape numai în retragere
ºi în apãrare - ci peste tot ea era în atac ºi în înaintare. Atunci nu numai pãrintele Iosif care
mergea cu steagul în fruntea coloanelor noastre era un viteaz, îndrãzneþ ºi hotãrît pentru
Domnul, ci fiecare dintre noi eram gata de orice ca ºi el. Biruinþa cea mare a Oastei Domnului
de atunci, ca ºi biruinþele cele mai mãrunte, nu au fost cîºtigate numai de unul singur - ci de
toþi. Toatã Oastea Domnului era formatã numai din ostaºi sinceri ºi hotãrîþi, uniþi ºi statornici,
devotaþi ºi curajoºi.
T-
În lumina acestor zile ºi ani împliniþi de strãlucire - ce întunecat - se vede prezentul ei de
astãzi, cu oameni nevrednici care au reuºit sã ajungã nu numai în rîndurile Oastei ci chiar în
fruntea ei. Oameni netãiaþi împrejur cu inima, oameni fãrã o adevãratã naºtere din nou,
oameni roºi de toate ambiþiile, goi de toate virtuþile, plini de toate complexele inferioritãþii
morale, duhovniceºti ºi chiar culturale.
Dupã cum binecuvîntaþi sînt nu numai cei ce poartã un steag frumos ci ºi cei care îi
însoþesc ºi îi ajutã, - tot aºa blestemaþi vor fi nu numai cei care duc o acþiune rea, ci ºi cei
care îi urmeazã ºi îi sprijinesc, cu ºtiinþa sau cu neºtiinþa lor. Fiindcã în felul acesta îi
încurajeazã în lucrul pe care îl fac.
Dupã cum cel bun n-ar putea face atîta bine dacã n-ar avea însoþitori ºi sprijinitori pentru
asta, tot aºa nici cel rãu n-ar putea face atîta rãu, dacã nu l-ar sprijini cei ce îl ajutã. De aceea
este scris: - cine îi zice bun venit, se face pãrtaº la faptele lui rele (2 Ioan 11) .
În astfel de vremuri fiecare este dator sã treacã puternic ºi hotãrît de partea duhului
adevãrat al Domnului ºi sã lupte fãrã cruþare împotriva oricãrui fel de rãu care cautã
zãdãrnicirea Lucrãrii Sfinte, în stricarea învãþãturii ºi dezbinarea unitãþii. Amîndouã acestea
sînt pãcate împotriva Duhului Sfînt - ºi nu vor avea iertare nici în veacul acesta, nici în cel
viitor!
T-
De lupta aceasta grea ºi îndelungã pentru limpezirea tuturor acestor adevãruri ºi datorii
am fost preocupaþi cu toate puterile noastre nesocotind primejdiile, riscurile, ameninþãrile ºi
toate celelalte neajunsuri pe care trebuia sã le înfruntãm. Lãmurirea fraþilor sinceri mergea,
ea însãºi greu. Deprinºi cu îngãduinþa ºi rãbdarea, ei nu înþelegeau cã sosise vremea cã
împotriva primejdiei trebuie sã lupþi, nu sã te ascunzi. Sã strigi, nu sã taci. Sã te ridici, nu sã
te apleci. Au trebuit ani grei pînã ce s-a format aceastã conºtiinþã ºi acest curent categoric
între fraþi. Cum am spus, condiþiile erau încã grele, iar urmãritorii noºtri nu bãgaserã sãbiile
lor în teacã.
T-
Eram în primãvara anului 1970. Cei ºase ani de cînd mã eliberasem din închisori îi
petrecusem în cea mai mare parte acasã la Rîturi fiind silit sã muncesc din greu în rînd cu ai
mei la sapã, la coasã, la tîrnãcop - în gospodãria colectivã în care era tot satul. De la primele
munci din primãvarã, pînã la ultimele din toamnã, trebuia sã muncesc obligatoriu ºi eu cu
mama ºi soþia, bãtrîne ºi bolnave, la toatã suprafaþa de teren care ni se repartizase în rînd cu
ceilalþi sãteni. An de an am fãcut ca ºi ceilalþi toþi, acelaºi numãr de zile-muncã, cît þineau
zilele luminã. Era singurul mijloc în care ne puteam cîºtiga pîinea grea. Alt loc de muncã
n-am primit. Eram încã sub interdicþia de zece ani. Prin graþierea din 1964 fusesem scutit
numai de executarea restului de închisoare, dar nu ºi de celelalte. Rãmãsese confiscat tot ce
mi se confiscase. Rãmãsesem ºi eu în interdicþia de zece ani, timp în care n-aveam drept sã
ocup nici o funcþie. ªi rãmãsesem ºi cu toate bãnuielile ºi ameninþãrile legate de numele meu,
de trecutul meu ºi de activitatea mea.
T-
În februarie 1967 îmi petrecusem în tãcere ºi în lacrimi spre odihna veºnicã, pe bunul meu
tatã Constantin. Atmosfera împrejurul meu era atît de încãrcatã încît nu mi-a dat voie sã
rostesc nici un cuvînt lîngã sicriul sãu. ªi nici sã înºtiinþez un numãr mai mare de cunoscuþi
ºi fraþi pentru ceremonia înmormîntãrii lui. A fost ºi sfîrºitul sãu cum îi fusese toatã viaþa,
în necazuri ºi în singurãtate. Dumnezeul Iubirii ºi al Bucuriei, sã-l despãgubeascã în fericirea
vieþii veºnice pentru tot ce a îndurat în nefericirea vieþii lui trecãtoare.
T-
Cu toate aceste munci istovitoare de puteri ºi mîncãtoare de timp, harul Domnului m-a
ajutat totuºi ºi la munca cea duhovniceascã, atît pentru cãlãtoriile ºi stãrile de vorbã spre
lãmurirea fraþilor, cît ºi pentru concentrarea asupra scrisului, pentru depãnarea firului
cîntãrilor, a meditaþiilor, a proverbelor ºi a tuturor celor ce le adusesem din închisori - sau
din cele trãite pe acolo.
Ziua nu puteam sã merg ori sã scriu, decît duminicile. Celelalte zile trebuia sã fiu vãzut
la cîmp. Eram special ºi permanent urmãrit dacã sînt la muncã sau nu. Dacã îmi lucrez lotul
sau nu. Dacã fac munca la timp ºi de calitate sau nu.
Dar noaptea mã sculam dupã primul somn ºi cu toate obloanele închise ca sã nu se vadã
nici o razã de nicãieri, aprindeam lumina, lampa mea de petrol din perete ºi începeam sã
scriu. Reluam astfel dupã aproape 20 de ani de întrerupere pentru închisori, firul scrisului
lãsat la sfîrºitul anului 1947... Ceasurile de dupã miezul nopþii ºi pînã la ivirea zorilor erau
singurele mele ceasuri pe care le aveam libere pentru scris. În aceste ceasuri cînd toþi ceilalþi
dormeau obosiþi de munca cea grea a zilei eu trãiam cele mai fericite stãri de rugãciune, de
lacrimi ºi de muncã. Din acestea au curs mereu undele dulci ºi proaspete ale cîntãrilor mele,
trimise apoi spre înviorarea cîmpiilor de aproape ºi de departe ale sufletelor însetate ºi
dornice dupã frumuseþile ºi adevãrurile lui Hristos... În zile furate astfel, fãceam ºi adunãrile
pe la fraþi.
T-
Dar cei ce mã supravegheau ºi mã urmãreau, deºi pãreau cã au ochii închiºi, totuºi nu
dormeau.
La începutul lunii mai 1970 într-o searã intrã peste mine în casã un necunoscut voinic ºi
îndrãzneþ. Am bãnuit îndatã cine este ºi pentru ce vine. Se cunosc bine oamenii aceºtia.
- Sînt cãpitanul... zise el provocator, spunîndu-ºi numele. Am venit ºtii d-ta pentru ce.
Am privit la el liniºtit ºi întrebãtor, fãrã sã spun nimic.
- ªtim totul despre d-ta, continuã el. ªtim pe unde ai fost aceºti trei ani din urmã. ªtim
cu cine ai stat de vorbã, ºtim cîþi au venit pe la d-ta pe acasã. Uite aici dosarul d-tale cu toate
acestea. E încheiat gata. Doar mai trebuie cîteva rînduri ºi o semnãturã. ªi vei merge din nou
acolo de unde ai venit. D-ta eºti un incorigibil. În ºapte rînduri ai fost la închisoare. S-a
încercat totul cu d-ta, dar vedem cã fãrã nici un rezultat. Nu mai avem altceva de fãcut acum
decît sã te trimitem înapoi. Sã nu ne mai tot dai atîta de lucru.
- Faceþi cum ºtiþi.
- Trebuie sã dai o declaraþie amãnunþitã despre tot ce ai fãcut în toþi aceºti ani de cînd ai
venit de la închisoare.
- Nu-mi aduc aminte de tot ce am fãcut.
- Trebuie sã-þi aduci! Voi sta aici pînã mîine, dar trebuie sã închei acest dosar, cu
declaraþia asta pe care trebuie s-o dai. Pînã ce vei scrie, aveþi aici ceva de bãut ºi de mîncat?
Eram în casã la fiica mea de lîngã noi. Ea s-a dus prin sat ºi i-a adus ceea ce ceruse sã
bea. Pe mine m-a trecut dincolo în camera din fund, care nu avea altã ieºire decît pe unde era
el, stînd la masã...
Am stat ºi am scris ceea ce am crezut de cuviinþã, pe urmã am pus capul pe masã,
rugîndu-mã. Într-un tîrziu a stins lampa ºi s-a întins pe pat - golise sticla pînã la fund. L-am
auzit îndatã sforãind.
Eu stam aºteptînd din clipã în clipã sã vinã maºina lor ºi sã mã ia. Eram încredinþat cã
aceasta aºteaptã ºi el.
Pe la miezul nopþii l-am auzit þipînd ºi sãrind din pat, încercînd sã aprindã lampa.
- Ce s-a întîmplat dom’cãpitan? - i-am zis eu.
- Am visat ceva grozav. Lasã-mã în pace!
L-am auzit apoi multã vreme zvîrcolindu-se în pat.
Dimineaþa a reluat aceleaºi presiuni ºi ameninþãri. Declaraþia mea nu era bunã, trebuia sã
dau alta mai pe larg.
- Vã rog sã-mi daþi timp de gîndire mãcar trei zile - i-am rãspuns. Nu-mi pot aminti în
timp aºa de scurt ºi sub presiunea acestor ameninþãri.
- Bine. Peste trei zile voi veni din nou. Voi vedea atunci dacã va fi altfel de cum îþi spun.
Cu acest cuvînt scrîºnit printre dinþi ºi cu o privire plinã de urã a trîntit uºa ºi a plecat.
T-
Dar abia a ieºit el din casã pînã ce au început ploile marilor inundaþii din acel an. Apele
s-au revãrsat ca la potop toatã sãptãmîna care a urmat pustiind ºi înecînd sate, oraºe, toatã
þara... Ameninþãtorul meu n-a mai venit pînã astãzi. Dumnezeu le dase altceva de lucru.
Nu dupã multã vreme auzisem cã a fost dat afarã din serviciul pe care îl avea, astfel cã
n-a mai avut timp sã-ºi împlineascã ameninþãrile cu care mã împroºcase toatã noaptea aceea.
Apoi am aflat cã s-a îmbolnãvit de nervi ºi a fost dus într-un spital de nebuni, unde l-au
întîlnit niºte îngrijitori pe care el îi bãtuse cîndva cam nevinovaþi. Acum pentru nu ºtiu ce
faptã fãcutã de el în nebunia lui, aceºtia au prins ocazia ºi bãgîndu-l în cãmaºa de forþã l-au
bãtut pînã la desfigurare. Mai tîrziu revenindu-ºi puþin ºi fiind internat pentru un tratament
într-un spital, niºte fraþi care îl cunoºteau l-au aflat plîngînd cu deznãdejde ºi cerºind de pe
la cineva un Noul Testament sã-l citeascã ºi sã se roage... I se întîmplase ºi lui mai curînd de
cît crezuse, sã vinã peste el plata faptelor sale, ca ºi peste alþii dinaintea lui.
ªtie Adevãratul Dumnezeu care vede totul, cã nu mint. Nici mãcar o singurã datã n-am
dorit rãul nimãnuia dintre toþi cei care m-au chinuit. Cu toate acestea este într-adevãr
cutremurãtor ce s-a petrecut cu toþi oamenii aceºtia care ne-au fãcut nouã vreun rãu în toþi
anii suferinþelor noastre. Din cîte ºtiu despre toþi, nici unul dintre ei nu mai este sãnãtos ori
în viaþã, deºi erau tineri, sãnãtoºi ºi puternici ca niºte urºi. Unul a murit de cancer, altul de
paralizie, altul într-un accident, altul s-a sinucis dupã ce îºi împuºcase soþia ºi fetiþa, altul a
fost gãsit zdrobit între niºte sãlcii pe malul unei ape...
Dintre toþi cei care ne-au condamnat, ne-au înfometat, ne-au bãtut ºi ne-au chinuit, în zece
ani nu ºtiu sã mai fi scãpat unul viu ºi în viaþã pînã astãzi.
T-
Acum stau ºi eu ca femeia salvatã pe care a întrebat-o Mîntuitorul: - unde sînt pîrîºii tãi?
Unde sînt ameninþãtorii ºi chinuitorii tãi? (Ioan 8, 10) .
- Domnul meu ºi Salvatorul meu, nu ºtiu unde sînt, dar nu mai sînt. Nici unul nu mai este.
Ca fumul s-au dus ºi ca ceara s-au topit. ªi ce puternici ºi ce trufaºi erau! Cît de adevãrat este
Doamne Cuvîntul Tãu ºi cît de cumplitã Dreptatea Ta. O de-ar lua aminte la asta toþi cei care
trebuie sã ia - pînã nu le vine ºi lor amarul - prea tîrziu!...
T-
În ianuarie 1971 am intrat din nou în spital. Boala mea de inimã se agravase atît de mult
încît a trebuit sã mã internez cu crize din ce în ce mai dese ºi mai grele. Mã ºi pregãtisem
pentru plecarea la Domnul, inima mea mãritã ºi tensiunea scãzutã pînã la limitã mã înºtiinþau
într-una cã trebuie sã fiu gata în orice clipã. Am stat în situaþia asta acolo trei sãptãmîni. Îmi
aºteptam moartea din nou ca pe o izbãvire. Dar din nou voia Domnului a fost alta.
În ultimele zile de spital, am vãzut mereu dînd tîrcoale în jurul meu niºte necunoscuþi pe
care acum mã deprinsesem sã-i cunosc bine dupã spate, chiar dacã nu-i cunoºteam deloc dupã
faþã. Erau 24 de ani de cînd eu eram mereu în jurul l or º i ei m ereu î n j uru l m eu. Ne
cunoºteam acum bine. Aveam fiecare semnele noastre.
Medicul care mã trata, l-am vãzut mai îngrijorat ca de obicei pentru mine. Desigur
stãtuserã de vorbã ºi cu el, iar acum el bãnuia cã voi fi din nou arestat. Mã cunoºtea - þinea
la mine ºi voia sã mã scape. Într-un moment îmi propuse în ºoaptã, fãcîndu-mi trist un semn
cu înþeles:
- N-ai vrea sã-þi obþin un certificat de boalã de la un medic psihiatru? Ar fi o ºansã sã
scapi de ei!
- Nu, domnule doctor - i-am rãspuns. Vã mulþumesc, dar aºa ceva eu nu pot sã accept.
Credinþa mea în Dumnezeul meu ºi dragostea mea faþã de Mîntuitorul meu Isus, nu se
datoresc unei boli mintale, ci tocmai celei mai sãnãtoase luciditãþi.
- Treaba dv. Eu am vrut sã vã fac un bine.
- Vã mulþumesc domnule doctor, dar numai Dumnezeu Singurul ºtie care este pentru noi
binele adevãrat. Eu doresc sã se facã voia Lui.
T-
Dupã cîteva zile de la ieºirea din spital, zãceam încã pe patul meu acasã, cînd aud pe
necunoscuþii de la spital, intrînd pe poartã ºi dînd buzna grãbiþi în casã. Tocmai lucram la
meditaþiile psalmilor avînd pe pat în jurul meu caietele, Biblia, însemnãrile ºi notiþele strînse
cu timp ºi trudã. Abia avui timp sã întorc pãtura peste toate, acoperindu-le lîngã mine în pat.
Erau trei, mai luaserã cu ei ºi pe ºeful de post.
Doamne Isuse, gîndii eu, apãrã Tu totul. Dacã le vor lua se duce toatã munca mea de atîþia
ani. Nu-i lãsa.
- Sîntem de la securitate - zise primul (Ce cuvînt înspãimîntãtor era acesta pentru oricine
îl auzea!). Trebuie sã vã facem o percheziþie generalã. Puteþi sã vã sculaþi din pat?
- Nu prea pot. Mã simt încã rãu cu inima.
- Bine vom cãuta noi toate cãrþile dv. scrisorile, benzile, manuscrisele. Toate ne
intereseazã. Pe unde mai ai în altã parte caiete, cãrþi, scrisori?
- Astea sînt pe care le vedeþi.
- Trebuie sã mai chemãm doi martori...
T-
Dupã trei ceasuri de rãvãºire a tot ce era prin casã, pe lîngã casã, pe dupã casã, pe sub
casã, au strîns pe masã, au ales ºi au consemnat într-un proces verbal tot ce era
compromiþãtor. Mi le-au dat sã le semnez gãsit la mine. La plecare cel mai mare dintre ei îmi
zise ameninþãtor ºi rãstit:
- Azi e sîmbãtã. Bagã de seamã! - Luni dimineaþa la ora 8 sã fii prezent la Inspectoratul
Securitãþii din Oradea! ªi au ieºit luînd cu ei un sac mare plin ºi un pachet legat cu toate
lucrãrile mele confiscate.
T-
ªtiind bine ce urmeazã de fiecare datã cînd þi se face o percheziþie, înþelegeam cã iarãºi
sînt arestat ºi cã dacã mã duc la ei nu mã mai întorc. Doar era a opta oarã acum în douãzeci
ºi patru de ani. Acum, datã fiind starea mea de boalã precum ºi de recidivist înrãit ºi
incorigibil cum eram numit - eram încredinþat cã de data asta nu voi mai ieºi dacã mã vor
condamna din nou. Aºa cã era normal sã mã pregãtesc pentru plecarea mea din urmã.
- Slãvit sã fie Domnul - mi-am zis plin de pace ºi de resemnare. În închisori mi-am trãit
aproape toatã viaþa, acolo este normal ºi sã mor. Pentru Domnul meu mi-am trãit viaþa, pentru
El este ºi frumos ºi drept sã-mi trãiesc ºi moartea. Mi-am pregãtit astfel familia ºi pe toþi cei
care îmi erau mai apropiaþi. Ne-am rugat pentru ultima oarã împreunã, i-am îmbrãþiºat ºi
mi-am luat pe umãr traista, vechea mea traistã care îmi fusese pregãtitã gata încã de pe cînd
mã eliberasem din închisoare acum ºapte ani. Îmi pusesem în ea cîteva lucruºoare ºi
schimburi de care voi avea nevoie cît voi trãi, iar apoi sã-i rãmînã ceva celui ce va trage
undeva puþin pãmînt peste mine.
T-
La Beiuº în trecere i-am întîlnit pe fraþi. Le-am dat ultimele îmbãrbãtãri ºi dupã ce ne-am
rugat împreunã ne-am îmbrãþiºat ºi ne-am despãrþit plîngînd în dulcea nãdejde a revederii
doar în Împãrãþia lui Dumnezeu. Era ceva atît de ceresc ºi de frumos în aceastã despãrþire
liniºtitã ºi sfîntã, pentru mergerea spre moartea cea mai minunatã.
Sînt fericit cã m-au lãsat sã merg singur. N-aº merge atît de fericit dacã aº fi dus de ei.
Ce frumos este sã mergi singur cãtre rugul tãu, tu de bunãvoie ºi nu forþat. Sã vadã Domnul
tãu Isus cã dragostea ta faþã de El nu se duce spre jertfã împinsã ori trasã cu sila, ci seninã,
de bunãvoie ºi cu demnitate. Sã vadã Mîntuitorul tãu Isus care a mers de bunãvoie la moartea
Lui pentru tine, cã ºi tu tot de bunãvoie te duci la moartea ta pentru El. Cã te duci la ea cu
liniºte, ba chiar cu o anumitã bucurie. Sã vadã ºi fraþii acest lucru. Sã vadã ºi vrãjmaºii cã tot
ce ai spus, ai cîntat ºi ai scris pentru Hristos, - n-a fost minciunã... Cã puterea dragostei
pentru Dumnezeu este mai tare decît frica morþii...
T-
Chiar în faþa clãdirii securitãþii din Oradea, existã o bisericã deschisã toatã ziua de
dimineaþa pînã noaptea. Poate Dumnezeu a aranjat totul aºa, pentru ca acei care trebuie sã
meargã acolo, sã treacã mai întîi aici prin faþa Mîntuitorului, de la care sã cearã putere ºi
ajutor pentru tot ce îi aºteaptã dincolo.
Aici în aceastã bisericã, sub crucea mare care se înalþã acolo, am îngenuncheat ºi eu la
picioarele Scumpului meu Mîntuitor rãstignit. Acolo am privit la rãbdarea Lui pentru mine
- ºi mi-am cerut putere la rãbdarea mea pentru El. De acolo din faþa lui Isus - m-am dus în
faþa celor ce mã cãutaserã.
Am urcat scãri, am strãbãtut coridoare, ºi am ajuns iarãºi într-o camerã dosnicã, unde mã
aºtepta dosarul meu mare ºi gros. Înapoia acestui dosar - de data asta mi s-a pãrut cã vãd nu
o fiarã ca pînã acum - ci un om.
Este sau nu este un om - voi vedea. De fapt acuma îmi este absolut tot una. Cînd hotãrîrea
morþii îþi este luatã - mergi ori stai liniºtit oriunde. Nu te mai intereseazã nici cine, nici cum,
nici unde te va ucide. Doreºti doar un singur lucru: sã se termine cît mai repede, - ºi cauþi sã
faci totul în vederea acestui sfîrºit.
Anchetatorul, un maior cu o faþã liniºtitã, se uitã la traista mea ºi rîse:
- Ce faci cu asta, de ce ai adus-o?
- O sã-mi foloseascã cîtva timp! Dupã aceea sã-i rãmînã cuiva dupã mine.
- Bine, în sfîrºit - sã începem! ªi deschizînd dosarul se uitã pe o însemnare lungã ºi zise:
- D-ta ai scris Tinerime rãtãcitã?
- Eu!
- Ei spune d-ta, nu conþine asta idei duºmãnoase? Nu este aici o instigare la urã? Un
îndemn la revoltã contra regimului nostru? - Ascultã:
T-
Tinerime rãtãcitã prinsã-n lanþul celui rãu
Oastea Domnului te cheamã sã te-ntorci la Dumnezeu
- rupeþi lanþul ce vã leagã, biruiþi-l pe satana
ºi smulgeþi-vã din inimi ºi din suflet buruiana...
T-
Pe cine vizezi d-ta aici? Care este lanþul celui rãu, nu filozofia noastrã marxistã? Care
este buruiana, nu educaþia care se dã acum tineretului? Care este satana? Spune pe cine ai
vizat d-ta direct prin aceste scrieri?
- Domnule - i-am rãspuns eu liniºtit privindu-l în luminile ochilor - ºtiþi dv. cînd am scris
eu cîntarea aceasta? - În 1934! Aveam atunci abia 20 de ani. ªi sînt acum aproape 40 de ani
de atunci. Cine ar fi putut crede atunci cã peste 40 de ani se va gãsi cineva sã interpreteze aºa
cum o interpretaþi dv. acum?
- Da, dar ea se cîntã acum, astãzi! Deci se poate uºor ºi normal interpreta ca privind
starea de lucruri de acum.
- Dupã felul acesta de a judeca, dv. mã puteþi condamna tot atît de uºor ºi pentru cã spun
Tatãl nostru.
- Cum sã te condamn cã spui Tatãl nostru?
- Da, tot cu interpretarea cîntãrii Tinerime rãtãcitã care a fost scrisã acum 40 de ani. ªi
Tatãl nostru a fost scris acum 2000 de ani, dar eu îl spun astãzi. Iar acolo existã un cuvînt
care spune: ºi ne izbãveºte pe noi de cel rãu. Iar dv. interpretaþi cã eu cînd zic cel rãu vã
vizez pe dv. ºi iatã cã mã condamnaþi.
- Doar nu sîntem absurzi!
- O aºa absurditate este ºi cealaltã interpretare.
- Bine, sã zicem cã o lãsãm pe asta aºa. Sînt ºase ani de cînd ai ieºit din închisoare. Ai
semnat acolo o declaraþie cã te vei abþine de la orice activitate împotriva regimului. De ce
n-ai respectat aceastã declaraþie? De ce ai început sã organizezi din nou Oastea Domnului?
De ce ai cutreierat þara în lung ºi în lat agitînd lumea? De ce nu laºi oamenii în pace sã-ºi
vadã de muncã? De ce nu-þi vezi ºi d-ta de muncã?
- Domnule maior - ºi asta este o exagerare. Dv. ºtiþi cã eu ºi familia mea - trei bãtrîni -
sîntem colectiviºti. ªtiþi cã nouã ni se repartizeazã pe numãr de casã, suprafeþe obligatorii sã
le muncim. La secerat, la sãpat, la plivit, la cules. ªi trebuie sã ºtiþi cã tot timpul am muncit
la toate astea numai cu mama ºi cu soþia - ºi cã totdeauna nu am rãmas în urma altora, nici
n-am lucrat mai rãu ca alþii.
- Ei ºi? Ce are asta cu ceea ce te-am întrebat?
- Dacã eu mi-am fãcut aproape singur aceastã muncã bine ºi la timp - atunci cînd am avut
eu vreme sã cutreier toatã þara în lung ºi în lat? Sã organizez, sã agit?
- Bine, hai sã trecem mai departe...
T-
ªi aºa am trecut tot mai departe de la una la alta nu ºtiu cîte astfel de învinuiri. Tot
timpul discuþiilor noastre l-am privit mereu în ochi, liniºtit ºi senin. În privirile mele era
numai ceea ce îmi era ºi în inimã: liniºte ºi seninãtate hotãrîrã ºi împãcatã.
ªi de fiecare datã, a lui privire trebuia sã se plece ori sã fugã - nu a mea. Pe la amiazã
sculîndu-se sã plece la masã m-a întrebat:
- D-ta nu mãnînci?
- Am sã mãnînc ºi eu.
- Atunci eºti liber pînã la ora 4, cînd trebuie sã vii din nou aici. ªi m-a condus pînã jos
la poartã spre a spune paznicului sã mã lase sã ies.
Am trecut din nou peste drum, am intrat iarãºi în Casa Domnului meu ºi am îngenuncheat
înlãcrimat la picioarele Crucii Lui, mulþumindu-I recunoscãtor pentru tot sprijinul pe care mi
l-a dat pe tot timpul acestei lupte.
La ora 4, dupã ce trecusem din nou pe la picioarele Domnului meu, eram din nou în faþa
învinuitorului meu ajuns pe la jumãtate - scoþîndu-mi alte învinuiri. Se fãcuse ora 9 seara, iar
eu eram tot acolo. Atunci pe uºã au mai intrat încã doi. Unul era ºeful cel mare iar celãlalt
un cãpitan, probabil un ajutor al maiorului...
- Spune d-le Dorz - zise cel mare, aºezîndu-se pe un scaun între cei doi - ce te face pe
d-ta sã fii chiar atît de fanatic în activitatea asta a d-tale? Înþeleg dacã ai fi un episcop sau
mãcar un popã, ca sã ai vreun avantaj, un salar, un venit din asta. Dar aºa... Ai fãcut 17 ani
de închisoare, ai rãmas fãrã nimic, cîºtigi o pîine cu munca cea mai grea, eºti permanent în
pericol de a fi închis din nou - ce te face pe d-ta sã fii astfel? Cã vãd cã nu eºti un om prost!
Am înþeles atunci cã mi se oferã o ocazie sã pot vorbi ceea ce îmi stãtea de mult pe suflet.
Avusesem timp toatã ziua sã mã conving din felul cum mi se îngãduise sã discut. De data asta
într-adevãr nu mai era chiar aºa ca ºi înainte. Am început deci:
- Conºtiinþa mã face. Conºtiinþa mea de creºtin în primul rînd, apoi conºtiinþa mea de
român. Noi românii sîntem un popor care ne-am nãscut creºtini, nu ne-am încreºtinat dupã
multe secole de pãgînism ca unii sau ca alþii. Aºezaþi aici la rãscrucea dintre douã lumi, am
fost de la început în calea tuturor nãvãlirilor ºi primejdiilor de tot felul. Dacã n-ar fi fost
Dumnezeu Ocrotitorul poporului nostru, demult nici n-ar mai aminti istoria despre noi. Nici
un alt prieten ºi apãrãtor nu am mai avut prin secolele existenþei noastre ºi în toate perioadele
dramatice prin care am trecut.
Toatã zestrea noastrã istoricã, culturalã, naþionalã ºi religioasã ne-a dat-o ºi ne-a pãstrat-o
Hristos numai, ºi credinþa în El. Cine a creat Suceviþa ºi Voroneþul, Putna ºi Curtea de Argeº
- aceste podoabe unice cu care ne mîndrim în faþa lumii întregi? Cine a întãrit braþul lui
ªtefan, al lui Mircea, al lui Mihai? ªtiþi apoi cã drept recunoºtinþã dupã fiecare izbãvire I se
înãlþa lui Dumnezeu un semn nemuritor de mulþumire ºi recunoºtinþã, o mînãstire, o bisericã,
un monument al dragostei ºi credinþei îndatorate ºi frumoase a pãrinþilor noºtri faþã de El.
Atunci cum sã putem noi acum uita toate acestea? Noi care dupã atîtea secole de jertfã ºi
lupte ale înaintaºilor noºtri, ne bucurãm de o patrie liberã de sub orice robie strãinã - avem
o cutremurãtoare datorie sã nu uitãm nimic din toate acestea ºi sã ne arãtãm cu atît mai mult
dragostea ºi credinþa noastrã faþã de Singurul ºi Puternicul nostru Salvator.
Cum sã ne lepãdãm noi acum de El, cum sã-L tãgãduim, cum sã ne întoarcem cãlcîiul
împotriva Lui? Dar cine ne va mai ajuta pe noi mîine, cînd iarãºi va veni marea ºi teribila
primejdie? Cã nici astãzi nu avem nici un alt aliat ºi ajutor nici împotriva vrãjmaºilor
dinafarã, nici împotriva vrãjmaºilor dinãuntru care sînt pãcatele, dezbinãrile dintre noi,
decãderea trupeascã ºi sufleteascã, toate þintind în final la nimicirea noastrã ºi ca valoare ºi
ca fiinþã decît pe Dumnezeu?
Asta m-a fãcut ºi mã face sã nu pot sta liniºtit acasã ocupîndu-mã de nimicurile
pãmînteºti, cînd aceste sfinte ºi veºnice valori ale credinþei ºi ale vieþii noastre sînt în cea mai
mare primejdie.
Acum da, sînt aici. Puteþi sã mã bateþi, sã mã condamnaþi - pot chiar sã ºi mor aici -
conºtiinþa mea este liniºtitã fiindcã numai în felul acesta simt cã îmi fac datoria pe care mi-a
poruncit-o Dumnezeu. Dar nu pot sã mã împac cu nici un compromis ruºinos ºi nimicitor a
ceea ce privesc mai de preþ decît însãºi viaþa mea. Eu cred în Dumnezeu, în Judecata ºi în
rãsplata Lui...
T-
Eram atît de miºcat încît vorbeam cu lacrimi. Toþi trei mã ascultau fãrã sã mã priveascã.
Stãteau pe ascuns cu feþele spre uºã. Mi s-a pãrut cã ºi ei sînt miºcaþi sufleteºte.
Nu ºtiu cît timp trecuse de cînd începusem sã vorbesc - dar cînd am ajuns la acest punct,
am simþit cã vorbisem de-ajuns - ºi am tãcut. În camerã atmosfera era încãrcatã de ecoul
simþãmintelor celor ce le evocasem.
Au trecut cîteva minute aºa. Tãceam cu toþii - ºi ei ºi eu. Cred cã tuturor ne vorbea atunci
Duhul lui Hristos ºi duhurile strãmoºilor neuitaþi, lanþurile, morþii, sîngele ºi descãtuºarea
istoriei noastre. Poate cã ºi primejdiile ei.
Dacã au vãzut cã nu mai vorbesc, au ieºit pe rînd afarã începînd cu ºeful cel mare, fãrã
sã spunã nimic. ªi m-au lãsat singur. Dupã vreun sfert de ceas a venit înapoi maiorul
anchetator.
- Domnule Dorz - îmi zise el - este ora 10. Ajunge pentru astãzi. Acum te duci ºi d-ta la
cineva aici în oraº sã te culci pînã dimineaþã... Eu îþi pot da ºi aici un loc, dar nu vreau sã dau
un aspect atît de tragic lucrurilor, aºa cum vãd cã le dai d-ta. ªi dimineaþã la ora 8, ne
revedem iarãºi. ªi m-a petrecut pînã la poartã. Astfel a fost o searã ºi apoi o dimineaþã, ziua
a doua...
T-
Dimineaþa înainte de ora 8, eram iarãºi în bisericã îngenuncheat la picioarele
Mîntuitorului meu care mã izbãvise ieri ºi care mã va izbãvi ºi astãzi. Din faþa lui Isus - am
mers din nou în faþa lor, plin de încredere ºi pace.
În aceastã zi a trebuit sã rãspund la alte întrebãri mai ales în legãturã cu drumurile mele
pe la fraþii din þarã. Cu frãmîntãrile ºi sfaturile noastre. Cu dezbinãrile ºi cu luptele din
mijlocul adunãrilor.
- De ce te amesteci d-ta în credinþa altora? De ce nu laºi pe fiecare sã creadã cum vrea ºi
sã meargã cum îi place?
- Pentru cã aceste dezbinãri, e adevãrat, sînt acum o problemã arzãtoare numai pentru
Oastea Domnului, dar dacã astãzi nu se va lucra grabnic ºi cu simþ de rãspundere nu numai
de cãtre noi, pentru rezolvarea lor - mîine dezbinãrile acestea vor fi o problemã pentru
bisericã. Iar poimîine o problemã gravã pentru naþiune.
- Pentru ce?
- Veþi vedea!
- Dar cu tineretul ce aveþi?
- Sînt copiii noºtri, viitorul neamului ºi credinþei noastre ºi avem rãspunderea pentru
educaþia ºi viaþa lor.
- De ce aveþi probleme cu ei, dacã i-aþi educat cum aþi vrut?
- Cîtã vreme erau numai sub educaþia noastrã nu aveam probleme. Problemele cu ei încep
cînd trec sub educaþia altora.
- A cui?
- A ºcolii, a strãzii, a societãþii.
- Pînã cînd rãspunde pãrintele de educaþia copilului sãu?
- Toatã viaþa - dar acum, de fapt el nu are putere asupra copilului sãu decît pînã la 7 ani.
Pînã atunci copilul este ascultãtor. Dar îndatã dupã aceastã vîrstã, cînd copilul intrã pe mîna
altor educatori, i se smulge din suflet tot ce au sãdit pãrinþii ºi el se înstrãineazã de tot felul
cel sãnãtos ºi moral în care îl educaserã pãrinþii sãi.
- Societatea noastrã este un mai bun educator al tineretului decît aceºti pãrinþi înapoiaþi,
care cautã sã frîneze mersul nou al vieþii spre înainte. Acum nu vedeþi dv. cã lumea s-a
emancipat? Cultura, civilizaþia, tehnica - au depãºit mentalitãþile învechite ale religiei ºi
credinþei. Lãsaþi tineretul în pace sã-ºi trãiascã viaþa dupã cerinþele firii lui ºi a spiritului
modern de astãzi.
- Fie cã-i lãsãm fie cã nu - cea mai mare parte a tineretului merge astãzi cu ochii închiºi
pe calea plãcutã firii lui - ºi a spiritului modern, adicã desfrînat, de care spuneþi. Dar cu acest
tineret se va întîmpla exact ca ºi cu problema dezbinãrilor de la credinþã despre care am
vorbit. Astãzi este o problemã dureroasã pentru pãrinþi, mîine ea va fi o problemã ºi mai
dureroasã pentru societate, pentru naþiune, pentru dv.
- Cum?
- Dacã nu vreþi sã aveþi creºtinism, veþi avea huliganism, alcoolism, trîntorism, terorism...
- Cum terorism? Existã la noi în þarã terorism?
- Ziarele publicã în fiecare zi ºtiri despre tineri care îºi chinuiesc pãrinþii, care furã, care
ucid - pentru a-ºi procura bani cu care apoi sã ducã viaþa modernã ºi emancipatã despre care
spuneaþi cã au dreptul sã ºi-o trãiascã. Ce devin aceºti tineri neobiºnuiþi cu munca, cu
înfrînarea, cu disciplina, cu ascultarea? Nu-i asta terorism? - ªi dacã nu-i încã în forma
violentã ºi destructivã, - va deveni fiþi siguri!
- Statul are legi - ºi nu va permite!
- Legile nu-l pot transforma pe om. Iatã dv. bãgaþi pe un om a 7-a oarã la închisoare, iar
dupã ce iese, el furã din nou, bate din nou, ucide din nou. Numai Hristos Singur poate
transforma pe om fãcîndu-l nou, demn, vrednic, - fiindcã El opereazã asupra inimii...
- Face o grefã, o transplantare ºi El, ca ãºtia? - zise el rîzînd.

- Da, Singur Hristos face adevãrata înnoire, transplantare a inimii, fiindcã o face nu cu
o inimã strãinã, ci chiar cu aceeaºi inimã. Înnoirea oamenilor, vine din afarã ºi de aceea nu
reuºeºte niciodatã. A lui Hristos vine dinãuntru, iar acolo numai El poate opera. Noi astã
operaþie o propovãduim. E singura adevãratã. Asta este naºterea din nou pe care o face numai
Hristos în om.
- De ce luptaþi voi atît de mult pentru biserica asta din care toate foloasele le trag numi
popii, iar dv. nu aveþi din asta decît munca, suferinþa, ponoasele? Vezi cã nici unii dintre ei
nu riscã nimic. Ei nu-s nebuni, ci toþi sînt niºte oameni deºtepþi în ce priveºte înþelesul lor,
îºi vãd de scaunele ºi de mîinile lor albe ºi moi ºi tot dv. sînteþi vinovat de tulburãrile ºi de
trecerile din bisericã. numai dv. nu vedeþi asta. Numai dv. sînteþi altfel.
- Mda, - numai noi!... Aveþi dreptate!
T-
Din nou am întrerupt pentru masã. El s-a dus la mîncare, eu în faþa Domnului meu... Dupã
un timp, la ora hotãrîtã eram iar în faþa anchetatorului meu.
- Acum sã ne apropiem de încheiere - zise el. - Eu voi începe sã-mi scriu concluziile, iar
d-ta îmi vei rãspunde doar cînd te voi întreba. La urmã vei citi ce-am scris iar dacã nu vei
avea nimic de obiectat, vom termina. Dacã ceva nu-þi va pãrea clar sau drept vei spune. Vrei
ºi d-ta sã terminãm mai repede, nu? ªi mã privi iscoditor sã vadã ce simt eu la asta?
- Nu eu decid ci dv.
- Cînd vrei sã pleci acasã?
Am crezut cã glumeºte, ori cã vrea sã mã încerce cît de mult þin eu sã plec cît mai repede
acasã. Am rãspuns foarte liniºtit.
- Cînd vreþi dv. Astãzi, mîine, peste o lunã, peste un an...
- Cum, îþi este indiferent?
- Eu n-am venit aici cu gîndul cã voi mai întoarce vreodatã acasã. ªtiu cum a fost pînã
acum, cînd am mai fost arestat.
- Ha, ha, ha - rîse el zgomotos. Dar d-ta nu ai observat cã s-a fãcut acum o mare
schimbare în þarã?
- Am vãzut afarã, dar nu credeam cã ºi înãuntru.
- Acum vei vedea cã ºi înãuntru!
ªi a început sã scrie.
A scris poate un ceas, poate douã. La urmã mi-a citit ce scrisese ca o declaraþie a mea,
tot ce discutasem împreunã, ce întrebase el ºi ce rãspunsesem eu. La urmã m-a întrebat:
- Este adevãrat?
- Da, i-am rãspuns.
- Ai ceva de obiectat?
- Nu.
- Atunci semneazã!
Am semnat ºi i-am predat cele vreo 15 foi scrise.
- Acum va trebui sã completãm asta din declaraþiile celor de prin þarã pe la care ai fost.
Dacã vor corespunde ale lor cu ale d-tale este bine, dacã nu - vom mai vorbi noi împreunã.
Deocamdatã eºti liber. Vezi cã totuºi s-a schimbat ceva ºi înãuntru...
- Într-adevãr, s-a schimbat enorm de mult, - dacã va dura. Vã mulþumesc cã mi-aþi permis
sã vã vorbesc liber, aºa cum am vorbit acum. Sînt peste 20 de ani de cînd am fost purtat pe
la dv. dar pînã acum n-am putut vorbi în felul acesta. Cînd am încercat sã spun adevãrul mi
s-a închis gura cu pumnul. Atunci mi-am împreunat mîinile ca sã-mi fie legate dupã voie -
ºi am tãcut.
Doisprezece ani am fãcut închisoare fãrã sã fi fost condamnat de vreun tribunal sau
judecãtorie, fãrã sã fi avut voie niciodatã sã mã apãr în faþa cuiva. Acum da, acum vãd cã s-a
fãcut într-adevãr o mare schimbare. Ca de la cer la pãmînt. Oricare va fi urmarea anchetei,
eu doresc sã-mi exprim mulþumirea ºi stima mea pentru felul cum m-aþi tratat.
- Mulþumim ºi noi, - mi-a rãspuns. ªi mi-a întins prieteneºte mîna. Mi se pãrea cã visez
ceea ce auzeam ºi vedeam acum.
La despãrþire mi-a spus:
- Dupã ce vom cerceta cãrþile, caietele, scrisorile, benzile ºi tot ce-am luat de la d-ta, dacã
nu vom gãsi nimic compromiþãtor, te vom chema ºi poate vei scãpa mai uºor. Dacã nu...
Aºa cã ai sã mai vii pe la noi!
T-
Din faþa lui, am mers iarãºi în faþa Dulcelui, Dragului ºi Scumpului meu Izbãvitor Isus,
din biserica de peste drum. I-am mulþumit cu lacrimi de recunoºtinþã, îngenunchind îndelung
la picioarele Crucii Lui. Ce minunat ºi ce puternic lucrase El pentru mine ºi de data asta, ca
din morþi mã întorsese iarãºi la viaþã ºi libertate.
T-
Deocamdatã totul se încheiase fericit, dar ameninþarea nu dispãruse. Orice ar urma, sînt
fericit cã de data asta voi suferi numai eu singur. Nimeni nu mai era implicat în procesul meu.
Nici o clipã nu angajasem pe nimeni, decît pe mine.
Totuºi rãmînea duºmãnoasã ºi ameninþãtoare atitudinea lor faþã de Lucrarea Oastei
Domnului, familia noastrã frãþeascã. Pentru schimbarea acestei atitudini va mai trebui muncit
mult, luptat mult, alergat mult - ºi poate suferit încã mult...
T-
Întors acasã am gãsit într-o revistã un anunþ cã patriarhul þãrii sãrbãtorea 70 de ani de
viaþã. ªi un îndemn mi-a venit dintr-o datã sã folosesc acest prilej pentru a-i scrie despre tot
ceea ce ni se pregãteºte iarãºi.
I-am trimis astfel o scrisoare de felicitare ºi aducînd-i aminte de luptele noastre pe care
ni le ºtiam, îl înºtiinþam pe scurt despre noua ameninþare care ni se pregãteºte. Peste cîteva
zile mi-a rãspuns ºi mi-a cerut un memoriu confidenþial privitor la necazurile noastre.
I-am trimis acest memoriu de vreo 8 pagini, în ziua de 20 martie 1971. Descriam pe scurt
lupta istoricã a Oastei, scopul ei minunat ºi rostul ei mîntuitor atît în biserica noastrã cît ºi
în poporul nostru, atitudinea ostilã faþã de noi cu toatã credincioºia ºi sinceritatea umblãrii
noastre, mãsurile ºi mai restrictive care se luaserã în ultimul timp din nou împotriva adunãrii
noastre, amenzile mari, îndepãrtãri din servicii, eliminarea copiilor din ºcoli ºi prigonirea din
partea preoþilor care în foarte multe pãrþi ne pîrau ei înºiºi la autoritãþi ºi ne dãdeau pe mîna
organelor de stat, deºi nu contraveneam întru nimic nici împotriva legii, nici împotriva
bisericii, nici împotriva statului. La urmã îl rugam sã înainteze conducãtorului statului un
exemplar din acest memoriu intervenind pentru schimbarea favorabilã a atitudinii bisericii
ºi statului faþã de noi.
T-
Trecuserã aproape ºase luni de la ancheta mea, iar de prin þarã se strînseserã multe
declaraþii în legãturã cu cauza mea. Stãrile continuau a fi mereu încordate ºi prigonirea
împotriva noastrã nu se domolise deloc nici dupã memoriul înaintat bisericii ºi statului.
Într-o zi din august fusei anunþat sã mã prezint din nou la Oradea pentru urmarea celor
începute în februarie.
Am trecut iarãºi pe la picioarele Crucii Mîntuitorului meu ºi am ajuns în biroul
anchetatorului - care mã aºtepta. Nu mai era maiorul inteligent ºi corect cu care avusesem a
face rîndul trecut ci un altul. Cãpitanul care pãrea ajutorul lui. Un om dur ºi mai puþin
inteligent.
- Iar ai venit cu bagajul? - zise el aspru uitîndu-se supãrat ºi batjocoritor la mine ºi la
traista mea.
- La dv. e bine sã nu vinã omul decît aºa!
- Dar bine, n-ai înþeles cã acum e altfel?
- Poate cã este altfel, dar uºor poate sã se ºi schimbe. Cred cã nu deranjeazã pe nimeni
cã am venit aºa!
- Þi-am cercetat toate cãrþile ºi manuscrisele pe care le ai aici la noi. Nu þi-am gãsit în ele
deocamdatã nici o vinã. Unele vei putea sã le ei, iar altele în cel mai bun caz vor merge în
foc. Eºti de acord?
- Pot sã nu fiu?
- De ce nu te ocupi d-ta de ceva serios? De ce nu-þi iei un serviciu ci te ocupi de prostiile
astea depãºite?
- Cine mã mai angajeazã pe mine acum într-un serviciu la vîrsta asta cu autobiografia
mea, bãtrîn ºi bolnav?
- Am putea interveni sã fii angajat la o revistã, la o editurã... De ce nu vrei sã scrii d-ta
poezii patriotice, sociale, politice? - Ai cîºtiga mii de lei.
- N-am talent ºi pregãtire pentru asta. Eu m-am format numai pentru genul în care scriu.
- D-ta un om inteligent ºi talentat ar trebui sã lucrezi în alt fel decît cu sapa. Cît cîºtigi
muncind la sapã?
- Doi-trei lei pe zi, vreo douã kg de grîu, vreo douã de porumb ºi cam atît. Dar mai
muncesc cîteodatã ºi cu niºte dulgheri, la construcþii prin sate.
- ªi-þi ajunge asta?
- Ajunge!
- Am crezut cã eºti mai inteligent decît ceilalþi, dar vãd cã eºti tot aºa ca ei. Între toþi
religioºii pe care i-am anchetat, n-am gãsit pe nici unul puþin mai cult. Toþi sînt niºte
prostãnaci care nu ºtiu nici sã vorbeascã, cum era unul chiar azi. Nu ºtia nici ce contigent este
ºi mãcar cum îi cheamã pe copiii lui.
ªi rîdea cu hohote. Mai venise încã unul în birou ºi rîdea ºi acesta.
- Vedeþi domnule, i-am zis eu uitîndu-mã în ochii lui cu o privire în care era ºi mustrare
ºi durere - vedeþi ce groazã aþi bãgat în oameni? Vã închipuiþi dv. cã omul acela nu ºtia ce
contigent este ºi cum îi cheamã copiii? Dar aºa groazã aþi bãgat în lume cã omul numai cînd
aude despre dv., se pierde de tot - ºi nu mai ºtie nici ce sã mai vorbeascã!
Atunci probabil cã i-a fost ruºine de rîsul lui - ºi n-a mai rîs. Gura i s-a crispat dintr-o
datã într-un rînjet încurcat.
- Bine, te priveºte ce faci - îmi rãspunse supãrat. Dar vei mai vedea d-ta. Acum i-aþi
cãrþile care þi se înapoiazã, iar aceste manuscrise ºi caiete, aruncã-le colo în soba aia. Le voi
da foc în faþa d-tale, ca sã ºtii care va fi soarta tuturor lucrãrilor pe care le faci. Stai zi ºi
noapte ºi scrii la prostii cu care apoi zãpãceºti minþile oamenilor ºi nu le mai dai pace sã-ºi
vadã de treabã.
Ei, ce zici despre ce þi-am propus? Te angajezi sã scrii ca ºi ceilalþi?
- Rãmîn deocamdatã tot la sapã.
- Bine, vom mai avea noi grijã de d-ta. Aruncã-le alea în foc, iar astea ia-þi-le de aici ºi
pleacã. Gata?
Am fãcut întocmai cum îmi spusese, convins fiind cã împlinesc un destin rînduit de
Dumnezeu, nimic neîntîmplîndu-se decît cu voia Lui.
Orice adevãr ars, va grãbi nimicirea unei minciuni ºi pedepsirea unui nimicitor. ªi orice
jertfã datã, va grãbi o biruinþã ºi va încununa un biruitor.
T-
În timpul lunii decembrie 1971, la unul dintre controalele care mi se fãceau destul de des,
cei doi ofiþeri care mi-au fãcut percheziþia mi-au cerut sã le prezint ºi un memoriu în care sã
arãt pe scurt toatã activitatea mea publicisticã ºi scriitoriceascã. De asemenea sã rãspund din
ce motiv nu scriu ºi nu trimit la publicaþiile ºi editurile din þarã. În cîteva zile dupã acestea,
le-am prezentat urmãtorul:
T-
MEMORIU
Cu privire la activitatea mea publicisticã ºi scriitoriceascã dintre anii 1932-1977.

T-
Sînt nãscut în 25 Decembrie 1914 în localitatea Mizieº, jud. Bihor.
În 8 iunie 1930 am trecut printr-o totalã transformare sufleteascã în urma lecturii unei
scrieri a pãrintelui Iosif Trifa din Sibiu, care iniþiase ºi conducea atunci asociaþia religioasã
ortodoxã “Oastea Domnului”.
În Sibiu preotul Iosif Trifa redacta atunci gazeta oficialã a asociaþiei numitã Lumina
Satelor avînd ca supliment sãptãmînal Oastea Domnului la care m-am abonat, o datã cu
intrarea mea în rîndurile acestei miºcãri duhovniceºti în data de 8 iunie 1930.
Am cumpãrat apoi ºi am citit toate cãrþile editate de preotul Iosif Trifa, întãrindu-mi tot
mai mult sentimentele ºi convingerile mele sufleteºti.
Sub influenþa puternicã a acestor scrieri, încã din 1930 abia trecut de 15 ani am început
sã compun primele mele încercãri literare, versuri religioase ºi mici povestiri pe care le-am
trimis spre publicare gazetelor preotului Iosif Trifa de la Sibiu.
Aceste încercãri au plãcut redacþiei ºi astfel începînd din 1932 mi-au apãrut primele
lucrãri tipãrite. Dupã acestea în curînd am fost prezentat elogios ºi încurajator prin gazetã,
ca un element promiþãtor. Astfel am fost îndemnat sã scriu.
ªi am scris.
T-
Dupã un an, în 1933 primeam un încurajator premiu literar de la Sibiu din partea redacþiei
Oastea Domnului, constînd din bani, cãrþi, o medalie-cruciuliþã (semnul distinctiv al
asociaþiei Oastea Domnului) - ºi diferite ilustrate ºi tablouri religioase.
În anul 1934 primeam un alt premiu în bani ºi obiecte din partea conducerii Oastei
Domnului, secþia Oradea, pe atunci foarte numeroasã ºi bine organizatã sub conducerea
Episcopiei Ortodoxe Oradea.
La sfîrºitul anului 1934, solicitat în scris din partea conducerii Oastei Domnului din Sibiu
(preotul Iosif Trifa personal) m-am angajat permanent la redacþia gazetelor ºi editurii
asociaþiei.
Din noiembrie 1934 am început sã lucrez efectiv ca redactor la aceste gazete alãturi de
preotul Iosif Trifa ºi alþi colaboratori ai acestuia, contribuind cu o parte substanþialã la tot
materialul publicat. Gazeta apãrea atunci în tiraj de între 15-20 de mii de ex emplare
sãptãmînal ºi avea mulþi abonaþi ºi în alte þãri ºi continente.
În anul 1935, mi-a apãrut în editura Oastei Domnului din Sibiu primul volum de poezii
religioase La Golgota într-un tiraj de 5 mii de exemplare.
La începutul anului 1935, în urma unei neînþelegeri pe motive administrative ºi
organizatorice dintre mitropolitul Bãlan ºi preotul Iosif Trifa asociaþia Oastea Domnului atît
din Sibiu cît ºi din þarã s-a scindat în douã pãrþi. Preotul Iosif Trifa a scos în continuare o
nouã gazetã pentru abonaþii sãi sub titlul Isus Biruitorul.
Eu am rãmas alãturi, în continuare de preotul I. Trifa.
Noua gazetã s-a stabilit la un tiraj între 9 ºi 10 mii de exemplare sãptãmînal, pãstrîndu-ºi
pe cei mai devotaþi cititori atît în þarã cît ºi în strãinãtate. Aveam mulþi abonaþi nu numai în
multe þãri ale Europei ci ºi în America de Nord ºi de Sud, în Africa ºi Australia - printre toþi
românii împrãºtiaþi dinainte ºi din primul rãzboi mondial prin toate aceste pãrþi.
T-
În anul 1937, mi-a apãrut al doilea volum de poezii religioase tot la Sibiu
Pe drumul crucii mele în cinci mii de exemplare.
T-
În anul 1937, gazeta Isus Biruitorul a fost suspendatã de cãtre autoritatea de stat, la
presiunea mitropolitului Bãlan din Sibiu. Tot în acel an a apãrut în continuare gazeta Ecoul
- la Fãgãraº, dar dupã cîteva numere ne-a fost suspendatã ºi aceasta.
În urma suspendãrii gazetei Ecoul am scos din nou în Sibiu o altã gazetã anume Glasul
Dreptãþii, care a continuat sã aparã pînã dupã moartea preotului I. Trifa, - survenitã în 12
februarie 1938.
Dupã moartea preotului I. Trifa, - în aprilie 1938, Glasul Dreptãþii a fost suspendat
definitiv. Tipografia Oastea Domnului a fost confiscatã de mitropolia din Sibiu iar noi cei din
redacþie am fost împrãºtiaþi.
T-
Solicitaþi insistent de cãtre miile de cititori ºi abonaþi ai noºtri, dar urmãriþi permanent
de cãtre autoritãþile clericale ºi politice - am cãutat mereu sã putem apãrea cu alte publicaþii
ºi chiar sub alte nume, prin alte pãrþi ale þãrii.
Astfel prin luna septembrie 1938 am convenit la Oradea cu George A. Petre, sã scoatem
un supliment religios duminical la ziarul Noua Gazetã de Vest, atît pentru cititorii noºtri cît
ºi pentru ai ziarului sãu. Suplimentul a fost numit Ogorul Domnului...
Am redactat ºi am tipãrit astfel cîteva numere din acest supliment pînã cînd mitropolia
din Sibiu care ne urmãrea fãcînd presiuni asupra episcopiei din Oradea ºi prin aceasta asupra
lui George A. Petre - suplimentul Ogorul Domnului a fost suspendat definitiv.
T-
În anul 1939 mi-a apãrut la tipografia Diecezanã Oradea al treilea volum de poezii
religioase Doina Golgotei în 4 mii de exemplare.
T-
În anul 1939 la începutul anului, împreunã cu vechiul meu coleg de redacþie de la Sibiu,
învãþãtorul Ioan Marini am convenit cu preotul Vasile Chindriº din Cluj sã editãm acolo
gazeta sãptãmînalã Viaþa Creºtinã ulterior Misionarul Vieþii Creºtine - în tiraj de 6-7 mii de
exemplare. Aceste gazete au apãrut pînã în septembrie 1940 la cedarea Ardealului de Nord.
T-
În 1939 mi-a apãrut la Cluj al patrulea volum de poezii religioase Darul Lacrimilor - în
4 mii de exemplare.
T-
În 1940 mi-a apãrut tot la Cluj al cincilea volum de poezii religioase Cîntãri de Pace tot
în 4 mii de exemplare.
Tot în anul 1939-1940 am tipãrit ºi la Oradea în tipografia Grafica o serie de cãrþi
religioase, atît personale cît ºi de alþi autori în diferite tiraje, variind între 2-5 mii de
exemplare.
Dintre cele personale am tipãrit:
- Cîntãri religioase pe note - 5 mii ex.
- Cîntãri religioase fãrã note - 5 mii ex.
- Al 6-lea volum de poezii Din Lupta Domnului vol. I în 3 mii ex.
- Al 7-lea volum de poezii Sfaturi bune (proverbe versificate) în 3 mii ex.
- Al 8-lea volum de poezii Din Lupta Domnului vol. II în 3 mii ex.
T-
Din anul 1941 pînã în 1943 am scos la Beiuº revista lunarã Familia Creºtinã în tiraj de
5 mii ex. pentru abonaþii noºtri din þarã ºi din strãinãtate.
T-
În anul 1943 am tipãrit la Beiuº în tipografia Doina al 9-lea volum de poezii religioase
În aºteptarea Mirelui, sub pseudonimul Cristian Dor, din pricina cenzurii. Cartea a apãrut
în 3 mii de exemplare. T-
În anul 1945 am tipãrit la Sibiu al 10-lea volum de poezii Cîntãrile Apocalipsei în editura
Cartea de Aur - tiraj 5 mii de exemplare.
T-
În anul 1946 în colaborare cu Ioan Marini ºi Tit Trifa (fiul preotului Trifa) - am scos la
Sibiu seria nouã din gazeta Isus Biruitorul.
La aceastã gazetã am fost redactor pînã la 1 ianuarie 1948, cînd gazeta a fost suspendatã
definitiv, iar eu arestat.
T-
În 1946, am tipãrit la Beiuº al 11-lea volum de poezii religioase Un cîntec de iubire - în
3 mii de exemplare.
Tot în 1946, am tipãrit la Sibiu Cartea de cîntãri o ediþie în 10 mii de exemplare, altã
ediþie în 10 mii de exemplare. Total 20 de mii de exemplare.
T-
În anul 1947, am tipãrit la Beiuº al 12-lea vol. de poezii Spre Þara Dragostei în 3 mii ex.
Tot în anul 1947 ºi tot la Beiuº am tipãrit al 13-lea volum Pe genunchii lui Isus - poezii
pentru copii - în 3 mii de exemplare.
De asemenea un Calendar pentru Tineret al 14-lea volum în 3 mii de exemplare.

Din anul 1924 preotul I. Trifa a scos anual, cîte un calendar-carte, pentru abonaþii
gazetelor sale, cît ºi pentru toþi cititorii din popor. Fiind bine alcãtuit, cu material felurit ºi
scos cu mult gust ºi talent acest calendar era unul dintre cele mai potrivite pentru popor ce
se scriau pe vremea aceea. Aºa cã de la început ºi-a fãcut foarte mulþi cititori chiar ºi dintre
cei care nu erau nici membrii ai Oastei Domnului ºi nici abonaþi ai gazetei ei.
Acest calendar a fost întocmit de cãtre preotul I. Trifa pînã în 1938. Iar dupã aceea, timp
de 10 ani - pînã în 1948, a fost întocmit de cãtre mine, în colaborare uneori cu Ioan Marini,
alteori cu Tit Trifa.
Tirajul unui calendar varia anual între 15-30 de mii de exemplare.
Din cauza evenimentelor din lume ºi a ostilitãþii lor împotriva noastrã, dupã 1938 acest
calendar n-a mai apãrut la Sibiu ci la Oradea, Cluj, Arad, Bucureºti, Beiuº...
T-
În aceºti 15 ani - din 1932 pînã în 1947 - am mai colaborat cu material religios ºi la alte
gazete ºi reviste din þarã printre care:
Revista Funcþionarilor Publici - Bucureºti.
Prietenul copiilor - Iaºi.
Satul - Bucureºti.
Revista Penitenciarelor - Bucureºti.
Farul creºtin - Arad.
Vestitorul Evangheliei - Bucureºti.
Beiuºul - Beiuº.
Glasul Bihorului - Beiuº.
Noua Gazetã de Vest - Oradea.
Ostaºul Domnului - Bucureºti - etc. T-
În cei 15 ani cît am activat liber, tipãrind gazete, cãrþi, reviste, calendare, - am avut de
înfruntat enorme greutãþi fiindcã toþi aceºti ani au fost bîntuiþi de tot felul de crize ºi
frãmîntãri politice, economice, financiare, sociale... Dar am luptat neobosit, împreunã cu
tovarãºii mei de lucru ºi de ideal pentru rãspîndirea luminii, culturii, moralei ºi frumosului,
în acele vremuri cînd nu era iniþiativã de stat în privinþa asta, ci totul era lãsat în seama
cîtorva entuziaºti iubitori de credinþã ºi de popor.
Cu slabele noastre puteri, cu puþinul nostru talent ºi modestele noastre mijloace am cãutat
din rãsputeri, sã ajutãm la trezirea conºtiinþei ºi a unitãþii noastre de neam ºi de credinþã în
mijlocul tuturor marilor frãmîntãri ºi primejdii prin care a trecut istoria naþiunii ºi a bisericii
noastre de la terminarea primului rãzboi mondial.
Rãspîndirea tirajelor noastre de sute de mii de cãrþi, reviste, calendare, a împlinit la
vremea lor, o mare ºi necesarã operã de culturalizare, moralizare ºi chiar alfabetizare a
poporului, mulþi învãþînd carte din dorinþa de a citi singuri aceste lucrãri atît de mult cãutate
ºi iubite atunci de popor.
Din dorinþa de a pune carte bunã cît mai la îndemîna tuturor, am fixat lucrãrilor noastre,
preþul cel mai scãzut, mai ales cã þara trecea prin tot felul de crize iar oamenii în marea lor
majoritate n-ar fi putut sã-ºi procure o carte la un preþ mai ridicat. Pe urmã au fost foarte
mulþi cititori care luînd cãrþile ºi gazetele noastre pe datorie, nu ni le-au mai achitat niciodatã.
Aºa cã deºi din drepturile de autori care ni s-ar fi cuvenit, ar fi trebuit sã-mi realizez mãcar
o existenþã onorabilã pentru mine ºi familia mea - totuºi la sfîrºit am ajuns ºi mai sãrac decît
fusesem la început. Ba am fãcut ºi împrumuturi pentru care am pus garanþie pînã ºi averea
pãrinþilor mei, din care pînã la urmã a trebuit sã vîndã o parte, pentru a le plãti.
T-
Dupã anul 1964, cînd am fost eliberat definitiv din închisori, am început sã scriu din nou,
fãrã însã a publica nimic.
Foarte mulþi din vechii mei cititori mi-au solicitat mereu cîntãri, poezii, meditaþii, astfel
cã a trebuit sã scriu aproape tot timpul meu cînd eram liber de la obligaþiile mele de muncã
la C. A. P. unde lucram cu familia mea pînã în 1974 cînd m-am angajat funcþionar la
Protopopiatul Ortodox Beiuº.
Din anul 1964 ºi pînã în 1976, am compus ºi scris de mînã ºi la maºinã alte peste 80 de
lucrãri originale: poezii, povestiri, meditaþii religioase, precum ºi 3 volume de memorii.
Din aceste lucrãri unele pe care le credeam mai potrivite le-am trimis spre publicare la
diferite reviste, dar fãrã nici un rezultat.
Dintre ele amintesc:
Revista Albina - Bucureºti (lui Eugen Frunzã)
Revista Familia - Oradea (lui Ioan Isaiu)
Ziarul Criºana - Oradea (lui Ioan Isaiu).
De asemenea cu lucrarea mea Comori Universale (o culegere ºi versificare a unui numãr
de 2.000 proverbe de la 27 naþiuni - am fost personal la editurile Albatros, Litera ºi altele din
Bucureºti, - dar peste tot am fost refuzat sub diferite motive.
La Oradea am încercat la fel prin tovarãºul Ion Brad cît ºi prin alþii, la revista Familia ºi
la diferite alte instituþii de resort - dar cu acelaºi rezultat negativ.
În astfel de condiþii se înþelege cã am renunþat la orice speranþã de a reuºi pe aceastã cale
sã public ceva.
T-
În ultimul timp al anului 1977, lucram la gruparea de volume mai mari a tuturor lucrãrilor
m el e precum º i l a r e v i z u i r e a º i com pl et area l or, i nt enþ i onî nd s ã t ri m i t cît e o seri e
urmãtoarelor instituþii de stat:
1 - Uniunea Scriitorilor - Bucureºti - (cãreia îi ºi trimisesem de altfel încã din luna august
1977. o notã completã cu toate lucrãrile mele, prin scriitorul Ion Dumitriu Snagov, împreunã
cu zece volume din lucrãrile mele).
2 - Academia Republicii Socialiste România - Bucureºti.
3 - Departamentul Cultelor - Bucureºti.
4 - Institutului Biblic al Bisericii Ortodoxe Române - Bucureºti - pentru fondul
documentar al acestor instituþii ºi eventualã tipãrire, convins fiind de o realã valoare a lor
literarã, istoricã, religioasã, educativã.
T-
În ziua de 16 decembrie 1977 mi-au fost ridicate de cãtre organele de stat tot ce aveam
asupra mea din aceste lucrãri ale mele pînã ºi notiþele ºi caietele mai vechi pe care le mai
aveam...
Dacã nu mi se vor înapoia, nu voi mai avea niciodatã posibilitatea sã finisez acele lucrãri
ºi nici sã le trimit instituþiilor de mai sus.
În speranþa cã totuºi autoritatea de stat va aprecia pozitiv aportul moral, cultural ºi

educativ adus în poporul nostru de toate aceste lucrãri ale mele, atît vechi cît ºi noi - doresc
sã-mi exprim ºi cu acest prilej devotamentul meu rãmas întreg pentru acest nobil ideal.
T-
Livada Beiuºului - jud. Bihor Traian Dorz
la 1 Ianuarie 1978.
T-
12 În urma acestui memoriu am fost solicitat la episcopul Oradei personal ca sã-i predau un
volum din lucrãrile mele întrucît a primit dispoziþie sã-l publice. Mi s-a recomandat sã aleg
ceea ce s-ar putea publica în condiþiile de azi.
Am selecþionat un numãr de 2.500 proverbe, le-am transcris sub titlul La Izvoarele
Luminii ºi le-am predat personal episcopului Oradei care le-a înaintat Departamentului
Cultelor spre a dispune.
Dupã 7 luni am primit înapoi prin poºtã acasã, volumul trimis împreunã cu adresa în
original a Departamentului Cultelor, Direcþia Relaþii Culte Nr. 11279 din 13-VII-1978, cãtre
Episcopia Oradei, cabinetul P. S. Episcop Dr. Vasile Coman.
“Ca urmare a adresei dv. nr. 3322/1978 vã restituim alãturat lucrarea La Izvoarele Luminii
de Traian Dorz cu rugãmintea de a recomanda autorului sã se adreseze unei alte edituri din
afara sistemului cultelor.
T-
Semnat Director SS Eugen Munteanu.
T-
Am trimis lucrarea cu acest memoriu ºi cu adresa în Original Departamentului Cultelor
la redactorul revistei Flacãra din Bucureºti - Adrian Pãunescu - solicitîndu-i ajutorul ºi
recomandarea sa cãtre vreo editurã pentru tipãrirea lucrãrii. Dar dupã un timp ºi acesta mi-a
returnat pachetul nedesfãcut.
Cînd am spus aceasta celor ce-mi reproºeazã cã nu scriu ºi nu trimit la reviste ºi edituri
din þarã - unul dintre ei mi-a rãspuns:
- De, fiecare îºi teme pîinea lui...
ªi nici un alt rãspuns n-am mai primit din nici o parte la acest memoriu, - pînã astãzi.

Vine-i vremea fiecui

Vine-i vremea fiecui
sã-ºi primeascã plata lui
pentru fiece cuvînt
ºi-orice faptã pe pãmînt
ºi ºtiut ºi neºtiut
ºi pe faþã ºi-n ascuns
ºi-ntrebare ºi rãspuns
ºi cu faptã ºi cu gînd
ºi spunînd ºi nespunînd
- cãci cunoaºte Cel de Sus
ºi ce-ai dus
ºi ce n-ai spus...
Vine-i vremea în curînd

fiecãruia la rînd
fir mort, ori fie viu
nici devreme nici tîrziu
fie drept ori pãcãtos
fie sus ori fie jos
fie bun ori fie rãu
vine-i oricui ceasul sãu
ceasul sãu ºi plata sa
fie bunã fie rea
nici cel sfînt
nici cel stricat
nimeni nu va fi uitat...
...Duhul meu cel amãrît

ºi-al tãu ceas e hotãrît
inima mea cea plîngînd
vine ºi-al tãu ceas curînd
numele meu cel hulit
ºi-al tãu ceas e rînduit
...vine-Acela ce-a vãzut
tot ce-am spus ºi ce-am fãcut
ºi El va plãti cinstit
tot ce-am spus ºi ce-am gîndit
ºi mie cum am trãit
ºi celor ce m-au lovit.
Slãvit
sã
fie
Domnul
Mãrturia - Cap. 28 - Necazurile din lungul drumului Pag. 363
Cap. 28
Necazurile din lungul drumului

(1972 - 1976)
Alege bine þinta spre care te îndrepþi
cã ai sã-þi primeºti rãsplata cînd nici n-ai sã te-aºtepþi
ºi vei rãspunde veºnic în faþa lui Hristos
de toþi cei ce-þi urmeazã pe drumul ce i-ai scos.
ã mã întorc iarãºi la altceva, mai înainte.

S Dupã un an de zile de la trimiterea în 1971 a memoriului la patriarh am fost
chemat la Protopopiatul Beiuº pe ziua de 14 martie 1972 martie 1972 pentru o întîlnire cu
episcopul Oradei care avea sã-mi comunice ceva din partea patriarhului. M-am bucurat de
aceastã ocazie. Voi cãuta sã le înfãþiºez din nou, cu toatã durerea, situaþia grea în care ne
gãsim ºi sã le pun pe inimã marea rãspundere pe care o au pentru soarta bisericii ameninþatã
de-o parte de dezbinãrile din afarã care se adîncesc cu fiecare zi. Iar pe de altã parte de
necredinþa ºi decãderea din mijlocul clerului ei, care creºte la fel.
Lucrarea Oastei care ar fi cel mai mare ajutor în redresarea lucrurilor, continuã sã fie
privitã cu duºmãnie ºi lovitã în toate felurile.
În ziua fixatã cînd intram în biroul protopopului - mã aºteptau amîndoi, episcopul ºi
protopopul. Îndatã a intrat acolo ºi inspectorul cultelor.
- Frate Dorz, începu episcopul, eu te cunosc pe d-ta din 1945-1946, de cînd veneai pe la
Sãsciori cu fr. Marini, ºi eu sînt de pe acolo... Te-am chemat acum ca sã-þi spun cã patriarhul
vrea sã stea de vorbã cu d-ta în problema Oastei Domnului, aºa cã ai sã-i scrii la patriarhie
cerîndu-i o audienþã ºi veþi discuta amîndoi.
În al doilea rînd, am vrut sã te cunosc ºi eu personal, fiindcã am auzit despre tot ce ai avut
de suferit din cauza activitãþii d-tale.
Pag. 364 Mãrturia - Cap. 28 - Necazurile din lungul drumului
Aº vrea sã te sfãtuiesc sã te încadrezi ºi d-ta ºi sã-i sfãtuieºti ºi pe ceilalþi din Oastea

Domnului ca sã se încadreze ºi ei mai deplin în viaþa bisericii noastre. De ce lucraþi separaþi
de noi preoþii?
- Prea sfinþite - i-am rãspuns, vã mulþumesc respectuos pentru interesul pe care mi-l
arãtaþi, dar cred cã nu este greu sã se vadã cã noi ne-am dat mereu ºi ne dãm toate silinþele
sã ne îndeplinim din îndemnul conºtiinþei cinstite toatã datoria de credinþã ºi de ascultare faþã
de bisericã. Numai cã n-am fost înþeleºi de cãtre preoþime. În loc sã fim priviþi cu dragoste
ºi încredere, sîntem mereu respinºi ºi suspectaþi. În multe pãrþi am mai rãmas doar noi cei
care mergem la bisericã ºi purtãm greutãþile ºi sarcinile ei. ªi cu toate acestea sîntem priviþi
cu urã ca niºte vrãjmaºi. De ce?
- Ei acum te duci la patriarhul - sãri batjocoritor inspectorul. - ªi acolo voi cei mari veþi
tranºa toatã problema la nivel înalt. Ne veþi scãpa astfel ºi pe noi de neplãcerile pe care le
avem mereu din pricina dv.
- Credem cã noi nu am dat niciodatã ocazie la neplãceri nimãnui. Noi sîntem cei ce le
suferim.
- Ehei, cîte ne produceþi! ªi mai ales d-ta care nu vrei sã te cuminþeºti odatã ºi sã te laºi
de activitatea asta provocatoare. Nu þi-a ajuns? Mai vrei? S-ar putea sã mai primeºti! Te
sfãtuiesc ºi eu sã te liniºteºti. Ai acum ocazia sã vorbeºti cu patriarhul. Dacã nici de el nu vrei
sã asculþi, ce sã se mai încerce cu d-ta?
- Frate Dorz, interveni împãciuitor episcopul, te sfãtuiesc ºi eu pãrinteºte sã faci totul ca
autoritatea bisericeascã ºi cea de stat sã-ºi schimbe pãrerea pe care o au acum despre d-ta. Dã
dovadã de ascultare ºi nu te mai tot ocupa d-ta de problemele credincioºilor bisericii noastre.
Are cine sã se ocupe de asta. D-ta încadreazã-te frumos în viaþa parohiei de acolo ºi fii ºi d-ta
ca ºi ceilalþi credincioºi din satul dv. Acum vremile s-au schimbat ºi lucrurile stau altfel.
Trebuie sã dãm dovadã de supunere ºi de ascultare faþã de mai marii noºtri. Aºa cã asta am
avut sã-þi spun. Nu scrii direct patriarhului ci scrisoarea cãtre el mi-o trimiþi mie ºi eu o voi
trimite însoþitã de cîteva cuvinte ºi din partea mea.
I-am salutat ºi am ieºit.
T-
În ziua urmãtoare duceam la protopopiat douã scrisori cu acelaºi plic pentru episcop ºi
pentru patriarh. În am î ndouã recunoº t eam cã în l um e au l oc m ari , înt r-ad evãr mari
transformãri ºi mutaþii ºi cã în toate domeniile de activitate se cautã ºi se întreprind cãi noi
ºi metode noi pentru stãvilirea poluãrii morale ºi pentru însãnãtoºirea climatului vieþii. Dar
tot atît de adevãrat este ºi cã ne gãsim ºi în faþa unei mari prãbuºiri în ce priveºte credinþa ºi
morala lumii de azi. În toate pãrþile marile biserici creºtine fac mari eforturi pentru stãvilirea
ºi îndreptarea rãului, iniþiind metode cîndva respinse, dar azi înþelept diriguite, dau roadele
cele mai surprinzãtoare ºi mai fericite. De ce numai în biserica noastrã se lucreazã aºa de
puþin ºi de timid pentru însãnãtoºirea moralã a climatului social? Oastea Domnului cu
voluntariatul ei duhovnicesc ºi cu misionarismul ei laic, cu toatã zestrea ºi experienþa ei
minunatã, ar fi un puternic factor de luptã ºi de izbîndã a bisericii împotriva rãului. Ea este
o forþã spiritualã de cea mai mare valoare ºi importanþã... Dar biserica a abandonat-o ºi s-a
lepãdat de ea cu o ciudatã nepãsare ca de o povarã neplãcutã, învinuind-o cu vinovatã
necunoaºtere, cã este o primejdie pentru ea. În felul acesta continuã sã o priveascã ºi azi. Cu
toate evidentele ei dovezi de credincioºie ºi sinceritate faþã de învãþãtura ºi þelurile bisericii
lui Hristos, ca ºi de ridicarea moralã a poporului. Noi însã dorim sã avertizãm din nou asupra
celor douã pericole care ameninþã biserica ºi poporul nostru: - rãtãcirea de la credinþã ºi
decãderea moralã.
Dorim din tot sufletul sã înºtiinþãm asupra acestora mai ales în rîndurile tineretului - ºi sã le
oferim tot ajutorul nostru în combaterea rãului. Înºtiinþãm însã cu hotãrîre cã dacã nu se vor
schimba grabnic anumite atitudini ºi nu se vor adopta anumite metode, în curînd regretele
se vor trezi prea tîrziu. Constatãrile amare nu vor mai putea salva nimic.
Desigur, decizia nu poate veni decît de la forul suprem, dar la gãsirea unei soluþii
grabnice ºi eficiente, este nevoie de aportul nostru al fiecãruia care este în stare sã-l dea...
Precizam cã nu vorbesc în numele nimãnui decît al meu personal. Specificam asta
intenþionat, pentru a nu mai angaja pe nimeni alþii în problema asta. Dacã va trebui din nou
sã sufãr pentru asta - sã sufãr numai eu singur.
T-
Dar abia dupã opt luni de la trimiterea acestor scrisori, am fost chemat la episcopie în
Oradea, unde episcopul mi-a spus cã patriarhul ºi Sinodul bisericii au spus cã dacã nu pot
vorbi în numele Oastei Domnului ci numai în numele meu personal - instituþiile bisericeºti
nu au ce discuta cu mine. Mi s-a spus numai - zise episcopul - sã-þi cer ºi sã-þi vãd care ar fi
propunerile d-tale în rezolvarea problemei Oastei în situaþia de acum.
Atunci m-am gîndit la trei lucruri esenþiale:
1. - sã putem participa la hotãrîrile bisericii locale
2. - sã putem obþine adunarea frãþeascã în bisericã
3. - ºi sã putem introduce cîntarea Oastei în biserici, ca un mijloc puternic de antrenare
a cîntãrii în comun.
Am propus aceste soluþii practice, demonstrînd cã acolo unde acestea au fost aplicate,
viaþa parohialã înfloreºte ºi toate acþiunile folositoare capãtã repede viaþã. Dupã pãrerea
noastrã acestea erau minimum de condiþii neapãrat necesare pentru oprirea pustiirii sufleteºti.
Cuvîntul liber, cîntarea liberã ºi rugãciunea liberã sînt mijloacele prin care a trãit ºi a biruit
Oastea Domnului peste tot, însãnãtoºind pretutindeni climatul social ºi bisericesc. De acestea
credem cã este neapãratã nevoie în acþiunea de combatere a rãului ºi de propagare a binelui.
Noi le supunem verificãrii oricui, din punctul de vedere al doctrinei ºi al disciplinei
duhovniceºti a bisericii. Dar fãrã acestea nu trãieºte nici Oastea Domnului - ºi nu va rezista
nici biserica.
- Sã ne propuneþi ca început - un numãr de 20-30 cîntãri mai potrivite pentru a fi cîntate
la diferitele momente bisericeºti iar eu le voi recomanda comisiei de redactare a unui
catehism bisericesc care este în curs de pregãtire întrucît ºi eu fac parte din aceastã comisie.
ªi cu aceasta ne-am despãrþit.
Am înaintat îndatã cele 30 de cîntãri dintre cele mai frumoase ºi îndrãgite peste tot, care
se cîntau în multe biserici.
Dar nici pînã astãzi dupã ani de atunci, nu s-a mai ales nimic de nici una din promisiunile
lor ºi din recomandãrile noastre. Nimeni dintre mai marii bisericii n-a mai dat nici un semn
cã ºi-ar fi aplecat mãcar cît de puþin urechea ºi inima spre arzãtoarele probleme asupra
cãrora noi trãgeam cu mîinile zdrobite clopotul de alarmã ºi de durere. O somnolenþã
vinovatã ºi comodã se lãsase ca un blestem peste toate conºtiinþele ºi minþile rãspunzãtoare
de acest mare ºi Dumnezeiesc patrimoniu. Zeii aceºtia au adormit într-un Olimp inconºtient,
din care cînd se vor trezi izolaþi ºi vor vrea sã mai coboare, - nu vor mai avea unde.
T-
Dumnezeul nostru sã Se îndure de ei pînã cînd vremea harului Sãu încã n-a mai trecut.
Pînã cînd cei care i-ar putea primi, încã îi aºteaptã.
T-
Este mereu nevoie sã ne întoarcem amintirea înspre înaintaºii noºtri, pentru ca sã le avem
noi neîncetat înaintea ochilor noºtri pilda vieþii lor ºi credincioºia umblãrii lor în adevãr ºi
în dragoste. Adicã în învãþãtura ºi în pãrtãºia frãþeascã.
Oricine va veni în Lucrarea Oastei Domnului, - dar nu va preþui ºi nu va urma în cel mai
curat fel pe pãrintele nostru duhovnicesc, pe pãrintele Iosif ºi îndrumãrile lui - acela nu va
fi niciodatã un frate - ci va fi un strãin. Pe acela fraþii nu trebuie nici sã-l primeascã ºi nici
sã-l urmeze niciodatã. Dupã cum spune ºi sf. ap. Pavel: ... ºi cine nu ascultã ceea ce vã
spunem noi, însemnaþi-vi-l ºi sã n-aveþi nici o legãturã cu el, ca sã-i fie ruºine (dacã mai
poate simþi ruºinea)... Pe un astfel de om care nu mai poate avea nici respect de înaintaºi ºi
nici ruºine de fraþi - e pãcat sã-l primeºti. E pãcat sã-l asculþi. E pãcat sã-l urmezi fiindcã îl
încurajezi la rãu ºi-l ajuþi sã fie ºi mai îndãrãtnic. Cine îl primeºte ºi îl urmeazã va fi osîndit
împreunã cu dezbinãtorul ºi întocmai ca ºi el (2 Ioan 10) .
T-
Pãrintele nostru în Evanghelie, care ne-a nãscut pe noi în Hristos nu numai prin felul
cum ne-a înfãþiºat el adevãrul Evangheliei ºi ne-a îndrumat în el - ci ºi mai mult prin felul
cum a trãit cu fapta el însuºi acest adevãr - ne va fi nouã o veºnicã ºi luminoasã pildã de
urmare a Mîntuitorului nostru Isus Hristos.
T-
Adevãratul ostaº al Domnului nu poate avea un alt duh ºi o altã învãþãturã deosebitã de
a pãrintelui Iosif, cel pe care Dumnezeu l-a învrednicit sã înceapã Lucrarea aceasta cereascã
a Oastei Domnului. El a iubit biserica ºi credinþa noastrã strãmoºeascã nu numai ca ostaº ci
ºi ca preot ºi slujitor al ei.
A þinut totul - ºi n-a lepãdat nimic. A cinstit totul ºi n-a dispreþuit nimic. A apãrat totul
- ºi n-a înfruntat nimic decît pãcatul. Cãci pãcatul nu era al bisericii, pãcatul era al oamenilor
cei slabi din ea. ªi pãcatul trebuia scos afarã. Împotriva pãcatului trebuia luptat cu toate
puterile ºi mijloacele. ªi aºa a luptat el, nu contra învãþãturii, nici contra oamenilor, ci contra
pãcatului. De aceea puterea lui Dumnezeu a fost cu el ºi l-a înzestrat nu numai cu o mare
capacitate de a munci dar ºi cu un atît de hotãrît curaj de a lupta.
T-
Oamenii slabi trupeºte - sînt de obicei niºte fricoºi ºi retraºi ca ºi animalele slabe. În faþa
primejdiei fug, în faþa mai marilor se tîrãsc, se milogesc, se prefac ori se ascund. Dar
pãrintele Iosif, cu un curaj unic ºi cu o putere unicã, s-a împotrivit tuturor munþilor lumeºti
care îl ameninþau, tuturor fiarelor care îl încolþeau, tuturor nefericirilor care l-au încercat.
În suferinþe a muncit. În primejdii a luptat. În ispitiri a fost treaz ºi biruitor. În rãscrucile
hotãrîrilor grabnice ºi grele nu s-a rãtãcit de la drumul drept ºi sãnãtos - ºi nu s-a pripit în
luarea nici unei hotãrîri, cãci totdeauna a avut strãlucitã ºi puternicã în el lumina clarã ºi
sfîntã a lui Dumnezeu care în conducea nemijlocit în toate.
S-a putut despãrþi de toate pe pãmînt, dar nu s-a putut niciodatã despãrþi de Hristos ºi de
porunca pe care i-a dat-o El, în felul cum trebuia dusã ºi pãstratã Lucrarea Oastei pe care i-a
inspirat-o Duhul Sfînt.
Oricine a contat ºi s-a bizuit pe el ca pe un prieten ºi ca pe un pãstor, n-a fost amãgit
niciodatã. - Dar pe cîþi a contat el aproape toþi l-au amãgit.
T-
De obicei marii conducãtori ai oamenilor îºi consumã toatã energia lor în a vorbi - ºi nule
mai ajunge putere sã ºi facã. Vorbesc altora atîta despre muncã, încît lor nu le mai rãmîne
deloc timp ca sã ºi munceascã.
Vorbesc atîta despre dragoste, încît nu le mai rãmîne puterea ca s-o ºi trãiascã. Vorbesc atîta
despre voia lui Dumnezeu încît nu le mai rãmîne nici un strop de voinþã spre a o ºi împlini
ei înºiºi.
Dar la pãrintele Iosif, puterea trãirii acestora rãmîne întreagã. ªi se dovedeºte încã ºi mai
întreagã ºi mai mare decît puterea vorbelor lui despre acestea. Aceasta se vede ºi din faptul
cã nici unii din contemporanii ºi urmaºii sãi n-au mai putut realiza o muncã, un rod, o trãire
atît de înaltã ºi de limpede a ideilor sale, ca el.
Pe cînd în cazul altor înaintaºi abia urmaºii lor au fost la înãlþimea ideilor enunþate de ei
- la el a fost tocmai dimpotrivã. Tocmai el a fost acela mai mare ca toþi. - ªi va continua sã
rãmînã aºa, în realizarea tuturor celor pe care le-a iniþiat. Astfel cã el ne va putea fi mereu
nu numai nouã ºi tuturor celor ce vor mai veni dupã el încã pînã la capãt, - o pildã vie ºi un
model în ascultarea ºi trãirea cu statornicie ºi frumuseþe a voii lui Dumnezeu, pe care ne-a
arãtat-o.
Dar unii dintre noi neputînd fi mari prin fapte, prin smerenie ºi prin jertfã, prin ascultare
ºi prin luptã, prin muncã ºi prin înfrînare - au cãutat ºi cautã sã devinã mari prin trufie, prin
neascultare, prin reforme prosteºti, prin ambiþii zadarnice, prin dãrîmarea a ceea ce a zidit el
ºi alþii, prin împrãºtierea a ceea ce a strîns el. Orbia ºi micimea lor sufleteascã nu i-a lãsat
sã-ºi dea seama cã importanþa pe care ºi-au dat-o i-a depãºit ºi crezîndu-se niºte uriaºi s-au
înecat în propria lor murdãrie care i-a acoperit fãrã a mai putea ieºi din ea. Ce mici ºi ce
nimici s-au dovedit. Cum de-au putut totuºi sã-ºi facã loc pînã în vîrf? Numai furtunile ºi
viclenia i-a ridicat.
T-
Dacã puterea operei cuiva se mãsoarã dupã tãria ºi lãrgimea ecoului pe care îl trezeºte
imediat în suflete, atunci lucrarea acestui uriaº profet al lui Dumnezeu, rãmîne ºi prin aceasta
neîntrecutã în biserica noastrã de la sf. Ioan Gurã de Aur pînã astãzi.
Încã din rãstimpul scurtei sale vieþi - ºi anume doar în cîþiva ani din acest rãstimp -
lucrarea sa a cuprins ºi a cutremurat nu numai toatã Þara Româneascã, ci se rãspîndise în
toate cele 5 continente pînã la marginile lumii. Iar aceastã lucrare vie ºi puternicã n-a creat
numai suflete noi ci a fãcut sã înfloreascã o literaturã nouã, o muzicã nouã, o viaþã nouã, o
preoþime nouã, o practicã nouã în tot ce cuprindeau obiceiurile tradiþionale, o tinerime nouã,
o familie nouã, un mod nou ºi sfînt de viaþã nu numai în bisericã ci ºi în popor. Toate acestea
au început la iniþiativa lui ºi au fãcut un salt calitativ duhovnicesc uriaº, datoritã lui.
Oriunde a fost nevoie de o dãruire deplinã pentru o cauzã bunã ºi nobilã, - el a fost acolo.
Încã din ºcolile sale, a fost un conducãtor al colegilor sãi ºi un animator entuziast spre orice
cauzã religioasã ºi naþionalã. De la slujba sa de învãþãtor ºi preot într-un sat ºi într-o regiune
de moþi sãraci, în anii de mari primejdii ºi lipsuri a primului mare rãzboi - ºi pînã la rugul
sãu de martir de pe altarul renaºterii noastre duhovniceºti, - pe toatã aria pãmîntului ºi a
bisericii, el a fost cel dintîi gata a se dãrui fãrã rezervã ºi fãrã a socoti preþul dãruirii sale
pentru cauza mîntuirii semenilor sãi. ªi pentru slujirea cinstitã ºi demnã a lui Hristos. Fãptura
lui a fost alcãtuitã din acel aluat ceresc din care sînt frãmîntaþi martirii ºi sfinþii lui
Dumnezeu.
T-
El n-a ºovãit niciodatã în faþa marilor hotãrîri ºi datorii. - Nici nu s-a tîrguit pentru preþul
jertfei care trebuia sã fie datã. Dacã a pus un legãmînt în faþa lui Hristos - nici o putere din
lume, nici o ademenire ºi nici o ameninþare, nu l-a putut clinti din legãmîntul sãu nici nu l-a
putut face sã ºi-l calce sau sã ºi-l schimbe...
Dacã a pornit pe drumul lui Hristos - nici o ispitã ºi nici o loviturã nu l-a putut abate sau
speria de la urmarea drumului sãu, sfînt, pînã la moarte.
Dacã i-a fost încredinþatã o lucrare, un adevãr, o solie mare ºi unicã - el n-a pus nimic mai
presus decît conºtiinþa ducerii ºi pãstrãrii acestei lucrãri în toatã lumina voii lui Hristos - Cel
care i-a încredinþat-o.
T-
Pornind în biserica noastrã miºcarea evanghelicã a Oastei Domnului, - oricîte împotriviri
i-au pus oficialitatea bisericeascã, el n-a ieºit din bisericã spre stînga sau spre dreapta, cum
au fãcut alþii. Ci a rãmas acolo unde a fost pus de Duhul lui Dumnezeu, astfel cã la venirea
chemãrii morþii, el a fost gãsit tot acolo unde l-a aºezat Stãpînul ºi Mîntuitorul sãu la început.
Ca adevãratul ispravnic bun, gãsit în orice vreme credincios în lucrul ºi la postul încredinþat
lui.
Trupul sãu n-a cunoscut odihna niciodatã ci numai febra creaþiei sfinte ºi înflãcãrate. Din
copilãrie ºi pînã în ziua, ba chiar pînã în ceasul morþii sale, el a muncit cu aceeaºi dragoste
ºi putere minunatã, atît cu cuvîntul cît ºi cu scrisul sãu pentru cauza lui Hristos ºi a Oastei
Lui, desãvîrºindu-ºi mereu uneltele sale ºi iscodind mereu mai noi ºi mai bune metode ºi idei
spre un cît mai mare ºi mai frumos rod în slujba lui Hristos pentru care lucra. Toatã puterea
ºi cãldura din inima lui s-au prefãcut luminã ºi forþã pentru noi cei care aveam atîta nevoie
de ele. Fãrã de acestea mulþimea nenumãratã a sufletelor noastre cred cã n-am fi ajuns
niciodatã sã fim atraºi la Hristos.
T-
A fost un pitic în trupul sãu pãmîntesc, - dar a fost un uriaº în statura sa duhovniceascã,
în sufletul sãu, în superioritatea sa. A fost ºubred în carnea sa, dar de o putere ºi sãnãtate fãrã
margini în caracterul sãu. Nu dormea decît 2-3 ore din 24. Celelalte le muncea cu o grabã,
cu o pricepere ºi cu o voinþã atît de mare încît o jumãtate din viaþa sa atît de scurtã, tîrîtã ºi
aceea mereu printre operaþii ºi tribunale - a realizat pentru Dumnezeu ºi pentru semeni cît
n-au putut alþii în sute ºi poate în mii de ani.
Scria în pat, scria pe drum, scria pe banca din parc, în tren, în tramvai, - totdeauna
inspirat, ca ºi cum ar fi fost o albie de fluviu pe care apele revãrsate de pe toþi munþii cei mai
înalþi, abia mai încãpeau.
Ca ºi cum ar fi avut o sutã de orizonturi - cunoºtea totul. Ca ºi cum ar fi avut o sutã de
ochi, vedea totul. Ca ºi cum ar fi avut o sutã de inimi - simþea cu toþi. Ca ºi cum ar fi avut
o sutã de creiere, limpezea orice problemã.
Era totdeauna cu un cap mai mare decît toþi cei din jurul lui. Cu un pas mai înainte decît
toþi cei cu care alerga împreunã. Cu un ceas mai devreme decît cei mai din frunte.
Toate profeþiile fãcute de el, s-au împlinit ºi nici o prevestire a lui n-a fost dezminþitã.
Cu o putere de pãtrundere unicã, el a limpezit orice adevãr ºi a gãsit totdeauna cuvîntul cel
mai inspirat pentru a-l înfãþiºa înþeles de toþi, la simplitatea divinã a Evangheliei.
Ca un medic desãvîrºit ºi experimentat, el prescria precis leacul cel vindecãtor la fiecare
boalã sufleteascã. În anii lui de gazetãrie, nici o problemã de nici un fel, nu i-a scãpat
nerezolvatã. Pana lui ascuþitã a þintit totdeauna drept, ca o sãgeatã agerã, în mijlocul ºi în
miezul lucrurilor.
T-
În pãstorire sau în educaþie el a fost ºi va rãmîne în toate privinþele un înalt model, atît
pentru preoþime cît ºi pentru educatorii de orice fel. Un instinct ºi un har ceresc ºi limpede
îl cãlãuzea drept ºi sigur în tot ce trebuia fãcut. Acolo unde noi toþi ceilalþi din preajma lui
nu vedeam nimic, el gãsea comori ºi scotea aur.
Ceea ce am admirat mai mult la el era puterea ºi voinþa de a face întîi el însuºi ,
ceea ce îi îndemna pe alþii sã facã, putere care ne lipseºte nouã aproape tuturor ºi aproape de
tot.
De aceea noi trebuie totdeauna sã ne uitãm cu cea mai mare bãgare de seamã la felul lui
de vieþuire ºi sã-i urmãm credinþa, învãþãtura, pilda lui, cãlcînd dupã Hristos exact pe urmele
lui care strãlucesc atît de limpede, de luminos ºi de adînci înaintea noastrã. ªi sã nu ne lãsãm
amãgiþi de nici unii dintre mãrunþii actoraºi religioºi depãºiþi de micimea ºi de gura lor, care
nu fac altceva decît sã sugã ca niºte paraziþi ºi astãzi din sîngele ºi sudoarea acestei sfinte
Lucrãri începute de el dar în care ei n-au fãcut altceva decît carierã ºi pãcate ºi grãsime
nevrednicã.
T-
...Însufleþiþi de astfel de gînduri îndurerate pentru paraziþii noºtri - ºi de o sfîntã
recunoºtinþã pentru pãrintele nostru Iosif, cãlcam prin 1973 pe aleea cimitirului din Sibiu,
spre mormîntul lui.
Vedeam încã de la intrare, atît de o parte cît ºi de alta tot felul de monumente ºi de cruci
care de care mai frumoase, ridicate de recunoºtinþa urmaºilor acelora care odihneau acolo în
aºteptarea Învierii.
Admirînd dragostea recunoscãtoare a celor care putuserã ridica pentru ai lor asemenea
cruci, - ºi ajuns lîngã mormîntul pãrintelui nostru care abia se mai vedea printre ele, - inima
mea se umplu de un simþãmînt de ruºine gîndindu-mã cã noi, o þarã întreagã de fii sufleteºti
ai lui, nu ne-am învrednicit pînã astãzi sã ne împlinim faþã de memoria lui, nici mãcar
modesta datorie de a-i ridica o cruce mai aleasã la mormîntul sãu, în locul aceleia ce se
ridicase atunci în marea sãrãcie ºi-n marea grabã de la moartea lui.
T-
De fapt gîndul unei astfel de cruci-monument îl aveam încã de mult, am mai spus-o - dar
condiþiile ºi împrejurãrile nu ne-au lãsat nici timpul ºi nici puterea necesarã.
În 1954, cînd eram în D. O. pe Bãrãgan, dupã cum am mai spus, am cunoscut printre
tovarãºii mei de suferinþã pe bãdiþa Dani, un cunoscut sculptor în marmurã - ºi el tot din
Bihor - care lucrase tocmai la astfel de monumente. Cu el am vorbit adeseori ºi ne-am înþeles
cã îndatã ce vom ajunge acasã ºi ne vom putea relua viaþa normalã - vom avea de lucrat
împreunã trei cruci pe care trebuia sã le aºezãm la trei morminte neuitate ale Oastei. ªi
anume: una la mormîntul fr. Eftimiu Florea, din cimitirul de la Beiuº, a doua la fr. Ioan
Marini înmormîntat la Sãsciori ºi a treia la al pãrintelui Iosif din Sibiu. Dar cel de-al treilea
trebuie sã fie cu totul deosebit, aºa cum a fost ºi el mai deosebit decît toþi.
Am conceput singur cîte un model pentru fiecare - ºi cînd Bunul Dumnezeu a adus vremea
sã ajungem acasã ºi sã putem, - am început sã facem ceea ce ne-am propus atunci. Cînd
gîndul e bun, Dumnezeu ajutã totdeauna la realizarea lui.
A fratelui Florea am aºezat-o în 1967.
A fratelui Ioan Marini în 1969.
Dar cînd urma sã o facem pe a pãrintelui Iosif au intervenit piedicile ºi necazurile mele
de alþi cinci ani.
T-
Tatãl meu Constantin trecuse la Domnul, copiii se mutaserã fiecare la rosturile lor, iar eu
cu mama ºi soþia bolnave - ajunsesem într-un hal de sãrãcie cã abia aveam pîinea goalã de pe
o zi pe alta. Dupã cinci ani abia reuºisem sã ne cumpãrãm o caprã slabã care sã ne dea cîte
puþin lapte în casã, neavînd cum sã ni-l procurãm în alt fel.
Dupã un timp biata caprã nu ne-a mai putut da nici un strop de lapte. A trebuit s-o vindem
ºi sã ne cumpãrãm alta. Am mers atunci cu ea în cîteva joi cu mama la tîrgul din Beiuº pentru
a gãsi un om ºi mai sãrac decît noi ca sã ne-o cumpere. Eu mergeam înainte pe jos cei ºase
km trãgînd capra de aþã dupã mine iar mama o mîna din urmã... Nu voi uita niciodatã cum se
uitau trecãtorii care ne ºtiau cîndva printre cei mai bogaþi din sat, cu zece capete de vite mari
ieºind atunci din curtea noastrã, iar acum rãmãsesem cu aceastã caprã.
Stãteam în tîrg pînã ce rãmîneam singuri în tot tîrgul, sub soarele dogoritor numai noi
trei: eu cu mama ºi cu capra cea parcã ºi mai amãrîtã ºi mai de ruºine ca noi. Cerusem preþul
cel mai mic din tot tîrgul, dar oricine ne întreba cît cerem pe caprã, se uita la ea, strîmba din
nas, rîdea în altã parte ºi pleca fãrã sã se mai uite înapoi... De-abia am vîndut-o în a treia joi,
singurului om mai sãrac decît noi - cu 150 de lei, preþul a douã gãini. Am vîndut-o numai sã
n-o mai ducem înapoi acasã, cã toatã lumea privea ºi rîdea dupã noi. ªi ne sãturasem de drum
la tîrguri cu ea.
O, Dumnezeul nostru, ce bine ai fãcut cã ne-ai umilit mai prejos ca toþi, poate cã eram
cîndva prea mîndri ºi noi de avuþiile noastre nedrepte... ªi poate cã aºa am rîs ºi noi vreodatã
de cineva...
T-
Totuºi Domnul iarãºi ne-a ajutat ºi dupã cei cîþiva ani de capre slabe, au venit ºi anii sã
avem o vacã albã ºi frumoasã.
Am vîndut atunci vaca noastrã cea frumoasã ºi albã - ºi am mers la prietenul meu Dani
sculptorul - ºi i-am dat planul ºi avansul pentru marmora din care trebuia sã iasã monumentul
pãrintelui Iosif. Dragostea cîtorva fraþi din þarã a contribuit cu ceva ºi ea, - astfel cã în cîteva
luni lucrul era aproape gata.
Dar dintr-o datã am fost înºtiinþat de o primejdie. Cineva ne pîrîse cã în devizul lucrãrii
era trecutã o sumã mai micã, iar la lucrãtori am dat mai mult. Într-adevãr, sculptorul îmi
ceruse un plus de preþ pentru imaginile Mîntuitorului ºi a pãrintelui Iosif pe care el le
sculptase înafara devizului. Eram în primejdie ca lucrarea sã fie confiscatã, iar eu dat în
judecatã pentru mitã ºi evaziune fãcutã, deºi nu eram întru nimic vinovat. Sculptorul plãtea
separat impozit pentru lucrul sãu.
Printr-o minune am scãpat.
Dar a trebuit sã iau totul chiar în noaptea aceea ºi încã nefinisatã sã duc monumentul în
douã maºini de la Beiuº la Sibiu. Acolo cu cîþiva fraþi buni în ziua urmãtoare am aºezat-o
unde este ºi astãzi. Dupã aceea am mai mers cu meºterul care a lucrat alte zile acolo ce mai
trebuia pentru a finisa crucea pe locul de unde nu ne mai temeam cã o va mai lua nimeni.
Vechea cruce am luat-o atunci ºi am dus-o acasã la mine unde am aºezat-o împreunã cu
celelalte cîteva lucruri ºi amintiri, rãmase dupã pãrintele Iosif, - ºi pe care le-am putut salva
ºi pãstra, pînã ce se va putea gãsi un loc definitiv pentru ele cîndva.
T-
Abia dusesem în 8 februarie 1974 monumentul de la Beiuº ºi-l aºezam pentru 12 februarie
la mormîntul pãrintelui la Sibiu, cînd peste 4 zile - chiar în 12 februarie - am fost luat ºi dus
de un miliþean din nou la securitatea din Oradea. Mã gîndeam desigur pentru crucea pãrintelui
Iosif!...
Mi-am luat din nou traista mea cea permanent gata de zece ani pentru drumul acesta - ºi
am plecat.
Am fost dus din nou în faþa cãpitanului cel cunoscut - dur ºi încruntat. M-a întîmpinat de
la început întunecat ºi tãios.
- Iar ai venit cu traista?

- Dar cum era sã vin cînd mã aduceþi sub escortã ca pe un condamnat?
- Pentru cîteva minute, domnule?
- Am mai fost eu luat pentru cîteva minute ºi am stat cîþiva ani.
- Nu vrei sã te mai astîmperi deloc? Ce mijloace vrei sã mai întrebuinþãm faþã de tine?
Sã ºtii cã noi sîntem români ºi ºtim sã batem româneºte.
L-am privit în ochi, cu durere ºi cu mustrare ºi i-am rãspuns:
- Da, pînã acuma m-au bãtut strãinii... De zeci de ani de cînd sînt bãtut mereu, cei ce mã
loveau cel puþin nu spuneau cã mã bat româneºte. Acum am ajuns bãtrîn, - acum sã mã bateþi
ºi româneºte, în þara în care am fãcut 7 ani militãrie ºi front pentru apãrarea ºi independenþa
ei...
În sfîrºit mi s-a pãrut cã se ruºineazã.
- De ce nu te ocupi cu nimic? De ce stai zi ºi noapte ºi numai scrii la prostii pe care le
rãspîndeºti prin þarã zãpãcind minþile oamenilor? De ce nu te angajezi undeva sã munceºti
ceva folositor?
- Cum domnule, nu muncesc?
- Bine, - altceva!
- Cine mã mai angajeazã pe mine acum la 60 de ani, bãtrîn ºi bolnav - ºi mai ales cu
trecutul meu?
- Ai vreo pensie, ceva?
- N-am! ªi nici nu pot primi. Toþi anii cînd aº fi putut munci, am fost pe front sau închis.
- Vezi ce ai fãcut?
- Vãd!
- Eºti ortodox, ori eºti sectar?
- Dv. ºtiþi bine ce sînt.
- Atunci hai la episcopul. Mergi?
- Merg!
Credeam cã glumeºte, dar într-adevãr nu glumea. Sculîndu-se de pe scaun îmi fãcu semn
sã ies, zicîndu-mi hotãrît:
- Hai la episcopie!
M-am dus pe jos cu el la episcopie, cei cîteva sute de metri, fãrã sã înþeleg nimic din ceea
ce voia sã facã. Mã gîndeam cã acolo, în faþa episcopului vrea sã-mi facã adevãrata anchetã
ºi sã-mi smulgã cine ºtie ce declaraþii, sub mãrturia autoritãþii bisericeºti.
T-
La episcopie parcã totul fusese mai dinainte aranjat. Episcopul era la biroul sãu, secretarul
episcopiei gata. Am intrat ºi eu ºi m-am aºezat cel din urmã pe al patrulea scaun.
- Prea sfinþite - începu cel ce mã adusese, despre care eu ºtiam cã este cãpitan - vedeþi pe
omul acesta? Nu are nimic de lucru, se þine numai de fleacuri ºi ne dã nouã neîncetat de furcã.
Scrie la verzi ºi uscate ºi le împrãºtie prin þarã zãpãcind minþile oamenilor ºi nelãsîndu-i în
pace sã-ºi vadã de treaba lor. Deºi i-am pus categoric în vedere sã nu mai meargã nicãieri -
tot nu se mai astîmpãrã. Umblã prin toatã þara ºi face tot felul de adunãri, cu ostaºii din
Oastea Domnului, aºa cã avem mereu tot felul de rapoarte ºi de necazuri din cauza lui.
- Da, domnule maior - zise episcopul - mi-a spus ºi mie mitropolitul din Timiºoara cã nu
demult a fost ºi acolo.
- Nu-i adevãrat prea sfinþite - am rãspuns eu întristat. De cînd mi s-a pus categoric în
vedere cã n-am voie sã mai merg nicãieri, nici n-am mai fost. La Timiºoara, cel puþin nici
n-am fost într-adevãr din 1969.
Iatã aºa se inventeazã tot felul de învinuiri împotriva mea, apoi sînt judecat pentru aceste
învinuiri care sînt numai minciuni - ºi împotriva cãrora n-am cum sã mã apãr.
- Ei bine - zise ofiþerul - acum vrem sã punem capãt acestei situaþii. Sã-i daþi de lucru.
Sã-l angajaþi la orice muncã pe care este în stare s-o presteze. Numai sã-i daþi de lucru ceva
în aºa fel ca sã nu mai aibã timp ºi nici chef sã mai facã altceva.
ªi privi stãruitor spre episcop, apoi spre secretar. Iar mie îmi spuse:
- Nu vei pleca de aici pînã ce nu faci cererea de angajare ºi o pui aici în faþa domnului
episcop. Ai înþeles? Sau nu vrei sã munceºti nimic?
- Cum sã nu vreau sã muncesc - dacã mi se va da o muncã pe care sã o pot face?
- Ce fel de muncã ai putea sã faci? - mã întrebarã deodatã cu toþii.
- Vreo muncã mai modestã de birou. La vreo arhivã, de exemplu.
- Bine, te angajãm funcþionar, - dar la episcopie n-am avea locuinþã. Cum sã facem?
- Nici n-aº vrea aici la Oradea, - am familia la Beiuº. Dacã aþi avea un loc acolo...
- Locul se face! Bine, sã te angajãm funcþionar gradul trei la Protopopiatul din Beiuº. Dar
nici acolo nu avem locuinþã.
- Nu-i nimic, voi merge pe jos, de acasã. Sînt numai vreo 5-6 km. Cred cã voi putea
astfel.
- Atunci s-a fãcut - zise ofiþerul. Faci cererea aici pe loc imediat ºi o dai spre aprobare.
Altfel nu pleci acasã de aici, ai înþeles?
- Bine, am rãspuns eu ridicîndu-mã.
- Vino dincolo în biroul meu, zise secretarul. Acolo avem loc mai potrivit sã scrii.
Mi-au dat cu toþii mînã ºi am ieºit cu secretarul, iar cei doi au rãmas acolo discutînd.
T-
Ce neaºteptate ºi neprevãzute vin uneori cãile Domnului în viaþa noastrã! Eu mã
pregãtisem din nou pentru una - ºi cînd colo iarãºi alta. Slavã Þie Doamne pentru toate. Eu
sînt al Tãu ºi nu mai întreb niciodatã pe ce cale mã duci Tu. Merg liniºtit pe oriunde mã
chemi ºi mã trimiþi, orice ar fi sã mã aºtepte.
Se împliniserã cei zece ani de interdicþie, cînd nu avusesem voie sã muncesc decît la sapã.
Dupã cîtva timp primeam de la episcopie înºtiinþarea cã Departamentul Cultelor aprobase
înfiinþarea postului pentru mine cu jumãtate de normã ºi 535 de lei salar lunar. Eram numit
în acest post cu începere din martie 1974.
ªtiind unde sînt pus ºi unde va trebui sã lucrez, m-am rugat Domnului sã fie cu mine ºi
acolo ºi sã mã ajute sã fac o slujbã pentru El.
A ºi fost un loc foarte greu în toate privinþele, trebuind sã înfrunt cu rãbdare tot felul de
împotriviri mai pe faþã, mai în coastã, de priviri suspecte, de duhuri ostile. Dar încet-încet
ne-am obiºnuit unii cu alþii ºi trebuind sã trãim împreunã au început sã mã suporte aºa cum
eram. Eu îmi dam toate silinþele sã-i fac sã mã poatã uºor suporta, ºtiind bine care este
situaþia mea în locul care mi se crease.
T-
Trecuserã cîteva luni, cînd într-o dimineaþã mã pomenesc cã intrã în biroul unde lucram,
ofiþerul de care mã despãrþisem în faþa episcopului în luna februarie.
- Vii cu mine pînã la miliþie!
M-am suit cu el în maºina care aºtepta afarã.
Într-un birou de miliþie ne aºtepta un necunoscut înalt ºi elegant. Mã întrebã scurt:
- La ce lucrezi acum?
- La de toate cîte este nevoie - rãspunsei eu vorbind despre serviciu, fãcîndu-mã cã nu
înþeleg ce voia sã spunã.
- Nu la serviciu, - acasã!
- Nu înþeleg la ce vã referiþi.
- Ce lucrare faci d-ta acum pentru Oastea Domnului? O istorie, ceva? Hai spune, cã ºi aºa
noi avem dovezi precise despre asta - ºi dacã vrei þi le arãtãm. Aºa cã n-are nici un rost sã
mai ascunzi nimic. Noi dupã lucrarea asta am venit pînã aici. Dacã nu vrei sã ne-o dai de
bunã voie, ºtii cã noi cînd vrem sã aflãm ceva - aflãm! Oriunde ar fi ascuns acel ceva. O vom
afla ºi pe asta dacã nu vrei s-o dai.
- Eu n-am nimic ascuns. Tot ce am lucrat este acolo la îndemînã. Cred cã vã referiþi la
niºte însemnãri pe care mi le-am fãcut mai demult ca un jurnal al vieþii mele, în care vorbesc
ºi despre evenimentele din Oastea Domnului, cãci viaþa mea din copilãrie s-a împletit cu a
Oastei Domnului. Asta este totul ce am referitor la întrebarea dv.
- Bine - zise strãinul. ªi uitîndu-se spre ofiþerul de la Oradea care mã aduse îi zise:
- Vã duceþi cu tovarãºul (...) ajutorul d-tale, la dînsul acasã, luaþi tot ce are ºi veniþi înapoi
cît mai repede. Ne grãbim.
- Ei domnule Dorz - zise maiorul în maºinã, ce þi-am tot spus eu? Vezi dacã nu te
astîmperi, iar ne întîlnim! Nu vrei d-ta sã ne laºi pe noi în pace, vrei mereu sã te întîlneºti cu
mine!
- Tot eu nu vã las în pace pe dv.? Dar nu-i nimic - poate este ultima datã domnule maior,
nu se ºtie. ªi dupã aceea ne vom mai întîlni apoi o singurã datã, înaintea Judecãþii lui
Dumnezeu, ca sã ne primim plata fiecare dupã ce am lucrat altora. Eu pentru cît rãu v-am
fãcut dv. Iar dv. pentru cît bine mi-aþi fãcut mie.
- Prostii! D-ta chiar mai crezi asta?
- ªi dv. veþi crede mîine - dacã nu credeþi astãzi.
- Mîine nu va mai crede nimeni în Dumnezeu. Educaþia, cultura, tehnica, civilizaþia,
progresul modern - vor spulbera toate aceste superstiþii aºa încît nimeni nu va mai da un ban
pe ele. Nici pe Dumnezeul tãu.
- Da; - i-am zis privindu-l în ochi - cîtã vreme va fi pe pãmînt suferinþã, boalã, bãtrîneþe
ºi moarte - oamenii vor avea totdeauna nevoie de Dumnezeu, ºi dacã sînt unii astãzi care pot
trãi fãrã El - nu este nimeni care sã poatã muri fãrã Dumnezeu. Cînd veþi putea desfiinþa
suferinþa, boala ºi moartea, atunci poate. Dar pînã atunci nu! ªi dv. veþi avea nevoie odatã de
Dumnezeu...
- Cei care vãd acum filme, citesc, aud conferinþe, se bucurã de confortul civilizaþiei - nu
mai au nici o nevoie de Dumnezeu. ªi pe mãsurã ce trece timpul, toþi vor fi aºa.
- Acum dv. vorbiþi aºa fiindcã vã simþiþi tare ºi sãnãtos ºi sus. Va veni însã vremea cînd
nu veþi mai fi nici puternic, nici sus. Veþi ajunge slab, bolnav ºi jos. ªi atunci cînd veþi
aºtepta moartea pe un pat de spital, ori altundeva singur ºi pãrãsit, o ce nevoie veþi simþi ºi
dv. dupã Dumnezeu. La ce vã va ajuta atunci dacã cineva vã va spune despre filme frumoase,
despre aventuri, ori despre conferinþe sau festivaluri?
- Asta n-o ºtii d-ta!
T-
Am ajuns cu ei acasã... M-am dus întins în podul ºoprului, unde aveam cutia cu
manuscrisele care îmi rãmãseserã de la primul volum al acestei istorii ºi pe care hotãrîsem
sã le sacrific la nevoie. Aflasem despre un frate apropiat care ºtia la ce lucram eu ºi le vorbise
prea slobod despre asta undeva. Apoi fusese luat ºi dãduse declaraþie despre mine, despre
lucrarea mea cu Istoria Oastei.
Aflînd eu asta mã aºteptam ºi îi aºteptam.

Mi-am luat deci caietele cu însemnãri ºi încã altele care mai erau acolo cu ele. Sacrificam
ceea ce puteam înlocui, pentru a salva ceea ce nu aº mai fi putut reface niciodatã.
- Numai astea le ai? - mã întrebarã amîndoi.
- Vedeþi bine cã da!
- Sã mai cãutãm ºi noi? Eu sînt sigur cã mai ai ºi altele.
- Poftiþi ºi cãutaþi - le-am rãspuns liniºtit. Bine, zise ºeful renunþînd, mulþumit cu ceea ce
prinsese. Sînt aici toate cele dupã care am venit?
- Aici.
- Toate?
- Toate.
- Vom vedea. Hai în maºinã.
T-
Peste cîteva minute eram din nou unde ne aºtepta strãinul. Au inventariat tot ce-mi
luaserã. Cinci caiete cu Istoria Oastei, zece caiete cu poezii, altele cu meditaþii ºi cu proverbe,
cãrþi, corespondenþã, fotografii...
- Dacã nu vom gãsi nimic rãu în ele, s-ar putea sã scapi mai uºor. Dar dacã gãsim, sã ºtii
cã de data asta þi s-a înfundat pe totdeauna. Ajungi iar în mîinile noastre.
- Toþi sîntem în Mîinile lui Dumnezeu!
- Dumnezeu, Dumnezeu - zise maiorul ºi se ridicã furios ºi începu sã înjure izbind
caietele de masã ºi gata sã sarã la mine. Trecu însã spre fereastrã fumînd nervos ºi înjurînd.
- Vã rog sã nu mai înjuraþi Numele Cel Sfînt al lui Dumnezeu - i-am spus foarte
cuviincios dar foarte hotãrît. Dacã mai înjuraþi, nu mai rãspund nimic.
- Dar ce, te-am insultat?
- Pe mine puteþi sã mã insultaþi cum vreþi, dar Numele Cel Sfînt al lui Dumnezeu sã nu-L
mai înjuraþi. ªi dv. veþi avea nevoie de Dumnezeu.
- Am terminat - pleacã! Dacã vom mai avea nevoie te aflãm noi!
- Sã trãiþi! ªi am ieºit.
T-
Au trecut alte trei luni ºi iarãºi într-o zi din noiembrie 1974, intrã în biroul unde lucram
acelaºi ofiþer de la Oradea împreunã cu inspectorul de la Culte. Maiorul avea în mîini un
pachet pe care îl trînti pe masã spunîndu-mi:
- Vezi domnule Dorz cã sîntem civilizaþi ºi nu ardem cãrþile? (Zise asta fiindcã eu rîndul
trecut cînd mi le arsese i-am zis cã ei îmi ard cãrþile - acum în secolul XX ca în evul mediu!
- Cartea este sfîntã domnule, îi zisesem eu atunci. Dv. vã lãudaþi cu cultura ºi civilizaþia
secolului acestuia - ºi acum ardeþi cartea?
Atunci îmi rãspunsese nu ºtiu ce. ªi îi mai spusesem despre arderea cãrþilor ºi în august
cînd mi le luase pe acestea. De aceea acum îmi adusese înapoi ce-mi luaserã ºi-mi spunea cã
sînt civilizaþi ºi nu mai ard cartea...).
- Vã mulþumesc!
I-au scos pe toþi ceilalþi afarã din birou - au oprit numai pe protopop ºi pe mine. Din nou
pe patru scaune am stat la altã judecatã asprã asupra mea, în care cînd unul cînd altul mã
învinuiau pe rînd, rãstindu-se la mine.
- Te þii numai de nimicuri.
- Prosteºti lumea.
- Nu laºi oamenii sã munceascã ºi stai ºi d-ta degeaba.
- Eu domnule? - i-am zis îndurerat inspectorului care îmi zisese ultimele vorbe. - ªi
ridicîndu-mã în picioare i-am întins în faþã amîndouã palmele pline de bãtãturi ºi de crãpãturi
de muncã.
- Priviþi palmele mele - i-am zis! - astea sînt palme de om care numai stã degeaba
domnule? Eu îmi cîºtig pîinea mea cu sudoarea frunþii mele, nu cu a altora!
- Ei bine - zise încurcat inspectorul, poate cã d-ta da... Dar pe alþii...
- ªi pe alþii îi îndemn tot aºa! Dacã eu muncesc cinstit, cum sã învãþ pe alþii altfel? Dar
tot ce vi se spune ºi tot ce gîndiþi despre noi, este numai rãu. De aceea ne priviþi ca pe niºte
rãufãcãtori. Ar fi oare mai bine dacã am fi ca ceilalþi: hoþi, mincinoºi, beþivi, înºelãtori?...
La auzul acestor vorbe inspectorul sãri furios gata sã mã loveascã.
- Îþi dai seama de afirmaþia asta? ªtii ce ai spus? Adicã eu sînt hoþ, mincinos, beþiv ºi
înºelãtor? Ai spus cã toþi ceilalþi afarã de voi, sînt aºa. Adicã ºi eu sînt aºa? Cînd þi se vor
face odatã actele de trimitere în judecatã sã ºtii cã n-o sã se uite nici asta!
- Dacã aºa interpretaþi cuvintele mele, atunci n-are rost sã mai vorbesc nimic. Vorbiþi
numai dv. - i-am rãspuns, hotãrît sã nu le mai spun nimic.
ªi într-adevãr n-am vrut sã mai rãspund nici un cuvînt. Mã întrebau de repetate ori un
lucru, îi priveam liniºtit în ochi ºi într-un anumit fel, - dar nu le-am mai rãspuns nimic.
Într-un tîrziu ofiþerul se ridicã ºi zise:
- Sã dai o declaraþie cã ai primit înapoi cele ce þi s-au luat ºi cã þi s-a pus din nou în
vedere pentru ultima datã, cã n-ai voie sã te mai deplasezi nicãieri de aici ºi cã n-ai voie sã
mai scrii nimic în legãturã cu Oastea, sub sancþiunea pedepsei celei mai grave.
- Dictaþi-mi dv. ºi scriu.
Am scris aceastã declaraþie dupã cum mi-a dictat-o el. Am semnat-o ºi dîndu-i-o liniºtit
am zis:
- Acum ºtiþi unde sînt ºi ce fac. Vã rog sã mã scutiþi de a mã mai prezenta periodic la
securitate, cum fac de trei ani. Nu mi-e nici ruºine ºi nici fricã sã mã duc acolo - dar mi-e silã
sã mai merg. Îmi ajunge!
- Bine, sã nu te mai duci!
ªi au plecat.
T-
Anul 1975 a venit ceva mai liniºtit. Peste tot în þarã Oastea crescuse ºi aveau loc mari
adunãri. Familia Oastei fiind mare, aveau loc în fiecare sãptãmînã multe ocazii de adunãri,
nunþi, botezuri, aniversãri, hramuri - ºi fraþii le foloseau toate acestea pentru a se putea aduna.
Dar cu ocazii de astea aveau loc ºi foarte multe ºi mari amenzi, puse cu vãditã rea-credinþã
ºi în modul cel mai abuziv. Fraþii ºi surorile cu toþii erau amendaþi fãrã alegere cu sume de
la cinci sute pînã la cinci mii de lei. Chiar ºi unde erau gãsiþi numai 2-3 fraþi citind Sfînta
Scripturã ori rugîndu-se, erau amendaþi drastic, cu sume negrãit de mari, trebuind sã achite
suma totalã în termen de 24 de ore. Au fost locuri unde fraþii au fost amendaþi de cîte 3 ori
la rînd, cu sume progresive. Dupã ce au plãtit amenda au fost întrebaþi:
- Ei acum ce faceþi? Vã mai adunaþi?
- Noi nu putem fãrã fraþi, fãrã rugãciune ºi fãrã Cuvîntul lui Dumnezeu!
- Atunci veþi fi amendaþi din nou!
- N-avem cum face altfel! Fãrã nici o suferinþã nu putem fi mîntuiþi! Alþii au plãtit
ascultarea lor de Dumnezeu, mai scump decît noi!
Ce frumoase erau înaintea Domnului astfel de inimi! Într-o adunare niºte fraþi mi-au zis:
- Frate, cînd am auzit cã veniþi aici, am ºtiut cã vor veni ºi ei sã ne amendeze. Ne-am pus
bani de acasã ca sã plãtim amenda pe loc, sã nu mai aºtepte dupã noi.
Pe alþii care fuseserã amendaþi de mai multe ori cu sume mari, i-am întrebat:
- De unde aþi avut atîþia bani sã plãtiþi?
- Am vîndut vaca ºi am plãtit.
- Dar dacã vã mai amendeazã iarãºi?
- Vindem ºi viþelul! Mai mult au plãtit alþii!
Slavã veºnicã Þie Doamne Isuse care ai putut face prin dragostea Ta sã se aprindã ºi în
sufletele noastre o astfel de dragoste care sã fie în stare a da totul pentru Tine.
T-
Dupã o adunare în care fraþii au fost amendaþi cu toþii, o sorã care nu fusese seara între
fraþi cu ocazia amenzii, s-a dus în dimineaþa urmãtoare la ºeful miliþiei ºi i-a zis:
- Domnule ºef, dv. aþi amendat asearã pe fraþii din adunarea Oastei Domnului?
- Da, - ºi ce vrei, nu cumva eºti ºi tu ca ei ºi ai venit sã-i aperi?
- Am venit sã mã scrieþi ºi pe mine între ei ca sã plãtesc ºi eu amenda. Asearã n-am putut
sã merg ºi eu la adunare, dar am venit acuma. Vreau ºi eu sã fiu cu fraþii la suferinþa pentru
Domnul ca sã fiu ºi eu cu ei la rãsplata Domnului cînd va veni El ºi va rãsplãti pe cei ce au
suferit pentru El.
- Du-te femeie acasã ºi fii mulþumitã cã ai scãpat.
- Nu mã duc domnule ºef pînã ce mã înscrieþi ºi pe mine printre fraþii ºi surorile mele. Eu
vreau sã fiu gãsitã credincioasã împreunã cu ei.
ªeful clãtinã din cap murmurînd:
- Ce oameni, ce oameni fanatici! Nu ºtii ce sã le mai faci...
T-
Între niºte astfel de împrejurãri, în ziua de 24 octombrie 1975, am primit o scrisoare de
la Titus, fiul pãrintelui Iosif. Era în spitalul din Sibiu. Internat de urgenþã, suferind de o boalã
grea. Mã chema la el ca sã-mi împãrtãºeascã ceva foarte însemnat. Chemarea lui mi-a pãtruns
inima. Sãrmanul Titus, trecuserã prea mulþi ani de cînd el se tot ferise sã nu mai dea faþã cu
noi, mai ales de îndatã dupã moartea pãrintelui cînd noi - Marini ºi eu - fusesem alungaþi din
Sibiu, iar el cãzuse de tot în mrejele vrãjmaºilor tatãlui sãu care cu promisiuni mincinoase
l-au fãcut sã cedeze faþã de ei, ºi sã ne huleascã ºi el pe noi...
Dupã aceea a cãzut în plata neascultãrii sale de tatãl sãu ºi a umblãrii lui cu Viorel cel
care îl îndemnase la rãu. Îndatã dupã ce a prins de veste despre primejdie, Viorel fugise, iar
el a cãzut plãtitor pentru toate.
Anii lungi de închisori l-au îndurerat, l-au schimbat ºi l-au fãcut sã mã ocoleascã mai
mult. Pe urmã dupã scurta colaborare din 1945-1947 - nu ne mai vãzusem. Erau acum 28 de
ani de atunci... Îºi dusese sãrmanul crucea sa într-o totalã umbrã, singuratic ºi izolat. Acum
presimþindu-ºi sfîrºitul aproape, dorea sã ne regãsim iarãºi. El nu mai avea pe nimeni mai
apropiat.
T-
Miercuri 29 octombrie, seara - suiam treptele spitalului din Sibiu cãutîndu-l pe Titus.
L-am gãsit în salonul unde mai fuseserã internaþi cu 40 de ani înainte Marini ºi Vonica în
1935. Îi duceam primul volum din Istoria Oastei pe care tocmai îl terminasem spre a-l vedea
ºi el ºi a-mi spune ce ar mai fi avut ºi el de adãugat...
Mi-a împãrtãºit bãnuiala lui cã are cancer fiindcã avea pe corp niºte noduli suspecþi. Ar
fi vrut cît timp mai are de trãit, sã lucrãm împreunã la o istorisire completã a tuturor
întîmplãrilor la care noi amîndoi fusesem martori din copilãria noastrã, atît cu privire la viaþa
pãrintelui Iosif ºi a desfãºurãrii Istoriei Oastei, cît ºi la marile nedreptãþi sãvîrºite de
mitropolitul Bãlan nu numai împotriva tatãlui sãu ci ºi a lui însuºi. Ar avea multe-multe sã-mi
spunã.
Era fericit cã noi am putut þine steagul Oastei sus, curat ºi drept aºa cum a dorit pãrintele,
deºi el ca fiul lui, n-a putut fi aºa cum ar fi vrut, alãturi de noi... Ce regrete tîrzii ºi amare!...
Spera sã se pensioneze nu peste mult - ºi apoi vom gãsi timp sã le punem fãrã grabã toate
în ordine. Spunea el cã dacã s-ar întîmpla sã moarã înaintea mea îmi va lãsa mie tot ce îi mai
rãmãsese din biblioteca pãrintelui, din colecþiile ºi din lucrurile care i-au aparþinut pãrintelui
nostru...
- Cine ºtie cît mai am de trãit? - zicea el cu tristeþe. Am vãrsãturi de sînge pe gurã ºi pe
nas, dureri ascuþite în piept - o stare generalã rea. Medicii nu ºtiu sã-ºi explice de unde ºi din
ce cauzã provin toate acestea. Acum fac mereu la analize ºi radiografii. Mai am ºi o
tromboflebitã, dar nu cred cã asta este cauza stãrii mele.
T-
Ce mult ne-am bucurat cã ne-am regãsit. Era foarte fericit cã am reuºit sã ridicãm la
mormîntul pãrintelui nostru acel minunat monument. Ar fi vrut sã fie ºi el înmormîntat lîngã
pãrintele ºi tatãl sãu, dar singurul loc liber de alãturi este acum cumpãrat de cineva care am
aflat cã locuieºte la Tg. Mureº.
- Vezi Titus, i-am zis eu, îþi aduci tu aminte cît te-am rugat atunci îndatã dupã
înmormîntarea pãrintelui sã cumperi aici vreo 4-5 locuri, lîngã mormîntul sãu, ca sã fim ºi
noi înmormîntaþi tot aici lîngã ei. Atunci erau toate locurile astea goale pînã departe. Am fi
putut fi îngropaþi aici ºi noi, Marini, eu, tu... ºi cînd fraþii ar fi venit la unul - veneau la toþi.
- Noi nu putem fãrã fraþi!
- Ai zis da, atunci. Le-am cumpãrat, sã ºtii, dar mai tîrziu Jenica ºi copiii ajunºi la mare
necaz, le-au vîndut.
- Dacã totuºi vrei, eu mã duc pînã la Tg. Mureº sã caut pe cel care are acest loc, ºi sã i-l
cumpãrãm pentru noi!...
- Vom vedea îndatã ce voi ieºi din spital. Îþi voi mai scrie. Ne vom întîlni ºi le vom aranja
împreunã pe toate. ªi pe asta!
L-am îmbrãþiºat cãci era tîrziu dupã ora 9 seara ºi am plecat sã dorm la familia lui. Erau
acasã Jenica, soþia lui Titus ºi cele douã fiice ale lui: Cristina ºi Lia. Vom mai merge mîine
dimineaþã la el la spital.
În dimineaþa urmãtoare am mers sã vãd mormîntul pãrintelui. Îmi dasem întîlnire acolo
cu fr. Moise de la Arad ºi cu Petru de la Batiz, cãrora le trimisesem vorbã cã dacã vor sã-l
mai vadã pe Titus sã vinã azi aici.
Dimineaþa ne-am dus din nou toþi trei la spital. Titus era la o analizã. L-au vãzut ºi ei, am
stat cîtva timp de vorbã cu el pe salã, apoi de braþe l-am dus cu toþii pe patul lui. Am mai
vorbit toþi trei cu el un timp pînã cînd am observat cã obosise. Atunci ne-am luat rãmas bun
cu o îmbrãþiºare înlãcrimatã ºi am plecat cu toþii spre casele noastre.
Fusese ultima noastrã întîlnire ºi despãrþire cu el.
Duminicã 9 noiembrie 1975 am primit urmãtoarea telegramã dureroasã:
T-
Tata mort. Înmormîntarea marþi. Lia.
T-
Ceva ca o sabie de foc mi-a strãpuns inima: Doamne Isuse - chiar atît de repede?
În ziua de luni 10 noiembrie am plecat spre Sibiu cu ce voi gãsi la îndemînã. Ieri i-am dat
o telegramã ºi fr. Moise la Arad sã ºtie ºi el ºi sã vinã. Aº fi mai dat telegrame ºi la
Hunedoara ºi în alte pãrþi, dar mã gîndeam cã cei din Sibiu, vor avea desigur grijã sã-i anunþe
ei pe ceilalþi fraþi din þarã.
Am cãlãtorit foarte greu, cu etape scurte ºi cu aºteptãri lungi. Am ajuns abia în dimineaþa
urmãtoare de 11 noiembrie 1975. La garã în Sibiu n-am mai aflat pe nimeni altcineva decît
pe fr. Moise cu încã 3 fraþi din Arad.
La locuinþa îndoliatã a familiei celor rãmaºi dupã pãrintele ºi dupã fr. Titus - am gãsit
sicriul descoperit. Pe faþa fratelui plecat la pãrintele sãu, se aºezase chipul veºniciei în care
trecuse cu toate planurile lui frînte dintr-o datã.
Ne-am aºezat lîngã sicriul lui cu rugãciunea arzînd, cu inimile arzînd, cu lacrimile arzînd,
cu amintirile arzînd...
T-
O, cîte duce cu el în mormînt ºi acest mult încercat fiu al pãrintelui. Suferinþele care au
ars de mult viaþa tatãlui sãu, l-au însoþit ºi pe el încã de la început. Ca o cãlãtorie pe marea
puternic agitatã, i-a fost ºi toatã viaþa lui pe pãmînt. Iar acum iatã, ce grabnic a ajuns la
þãrmul celãlalt, ducînd cu el atîtea amãnunte care ar fi îmbogãþit atît de folositor istorisirea
pe care am scris-o dupã aceea.
Am aflat de la familia lui cã dupã plecarea noastrã de la spital, în 30 octombrie, el a mai
rãmas doar cîteva zile. Simþindu-se ceva mai bine, a dorit sã vinã acasã. Dar în 7 noiembrie
i s-a fãcut rãu urcînd pe scãri ºi a cãzut. A fost dus cu salvarea la spital, abia respirînd. În
noaptea spre 8 noiembrie a doua crizã i-a adus moartea. Aºa a trecut el la Domnul. Autopsia
a dovedit cã douã cheaguri de sînge pornite din tromboflebita lui, se opriserã în plãmîn,
oprindu-i respiraþia. Unul în 7 noiembrie cînd a cãzut pe scãri, al doilea în 8 la spital.
T-
Apoi sora Jenica, soþia lui, ne spuse plîngînd:
- N-am mai gãsit nicãieri în cimitir un loc potrivit pentru el. Am cerut autorizaþie sã-l
putem înmormînta peste sicriul pãrintelui, în acelaºi mormînt. Aici se obiºnuieºte acum aºa
ceva pentru economie de locuri.
Acolo la cimitir acum trebuie sã fi ºi început sã sape. Ce bine cã aþi venit. Nu mai avem
pe nimeni sã ne ajute cu nimic...
- Lasã, cã ne ducem noi imediat acolo la cimitir sã vedem tot ce este nevoie sã facem.
Vine ºi fr. Moise cu fraþii din Arad. Vom merge sã comandãm ºi coroane - ºi ce va mai fi
nevoie.
T-
Plouase atît de mult în toamna asta încît în cimitir era numai apã ºi noroi peste tot. În
mormîntul pãrintelui 3 oameni sãpau de zor, cu schimbul, aruncînd cu greu pãmîntul peste
grilajul de fier. Am scos îndatã grilajul spre a se putea lucra mai uºor - ºi ne uitam cu inimile
apãsate la tot ce se întîmpla. În timpul acesta eu am alergat la o florãrie apropiatã comandînd
douã coroane de garoafe albe, una pentru noi, iar alta pentru fraþii din toatã Oastea Domnului.
Cînd am venit înapoi sãpãtorii aruncau încã pãmînt afarã. Ajunserã destul de adînc, cînd
deodatã unul dintre ei zise:
- Dar ce este asta?
Ne-am uitat jos: - o coroanã de flori, din care încã mai rãmãseserã neputrezite urme care
se vedeau bine.
- A, ºtiþi - le-am zis eu - în 16 februarie 1938 cînd l-am înmormîntat aici pe pãrintele, îmi
aduc bine aminte cã un frate din Lugoj care adusese o coroanã din partea Oastei Domnului
de acolo, în momentul coborîrii sicriului în mormînt, într-un acces de durere, a aruncat
coroana adusã de el, peste sicriu. Cei ce aruncau pãmîntul au acoperit-o ºi iatã cã nici acum
dupã aproape 38 de ani, nu putrezise de tot.
Cazmaua groparului se opri apoi în ceva tare. Curãþirã suprafaþa pe care stãteau cei doi
unul la cap, altul la picioare ºi iatã cã sicriul era întreg, neputrezit, þinîndu-i pe cei doi pe
capacul sãu deasupra.
- Ce facem? - întrebã omul. Sã-l desfacem?
T-
Noi ne pregãtisem cã dacã vom ajunge pînã unde a fost sicriul ºi vom da de ceva oase,
sã le strîngem într-o cutie, sã le spãlãm ºi sã facem rugãciunea rînduitã pentru astfel de
cazuri, apoi sã le aºezãm din nou acolo. Dar acum iatã cã întreg sicriul este neputrezit ºi nu
se rupe cu doi oameni care stau deasupra lui.
- Ieºiþi afarã! Nu mai desfacem nimic - le-am zis. Dacã Dumnezeu îl þine acoperit, îl
lãsãm ºi noi. Eram încredinþat cã dacã sicriul n-a putrezit, cu atît mai mult n-a putrezit el.
Credeam din inimã cã dacã i-am deschide sicriul l-am afla întocmai cum l-am aºezat acolo
acum aproape 38 de ani.
Mi-am adus aminte atunci de adevãrul cã trupurile sfinþilor nu putrezesc - dupã cum este
scris: ºi nu vei îngãdui ca sfîntul Tãu sã vadã putrezirea... Atîtea minuni de astea s-au
dovedit cu sfinþii ºi martirii din vechime - ºi iatã cã ºi azi Dumnezeu ne aratã cã ºi în
mormîntul acesta este trupul neputrezit cu sicriu cu tot, al omului Sãu mare ºi sfînt. O, ce
minune este asta - ºi ce uimire ºi mirare ar fi acum, dacã noi am descoperi ºi am vesti
minunea asta în þarã ºi în lume.
Dar datã fiind situaþia în care ne aflam acum atît noi cît ºi familia lui (eu plecasem
neînvoit) - apoi starea generalã a Oastei - am vorbit cu fratele Moise cã e lesne de închipuit
ce s-ar întîmpla dacã acum noi am dezveli minunea asta ºi am începe s-o vestim. Îndatã ar
veni aici toatã lumea uimitã. Apoi s-ar alerta miliþia, autoritãþile - ºi numai Domnul ºtie ce
s-ar mai întîmpla ºi cu noi ºi cu el.
Aºa - mai bine tãcem ºi lãsãm totul acoperit. Lasã cã va arãta odatã Însuºi Dumnezeu
sfinþenia omului Sãu, la vremea cînd va voi El.
Am tãcut - ºi a rãmas totul aºa. Eram acolo noi patru ºi sãpãtorii trei - ºapte oameni.
T-
La ceasul rugãciunii au vorbit preoþii - rudeniile, cunoscuþii ºi prietenii care au fãcut
slujba înmormîntãrii afarã, unde scosesem din casã pe mîinile noastre sicriul fratelui Tit.
Lîngã familia sa îndureratã am stat numai noi cei sosiþi de dimineaþã ºi încã un frate din
Oltenia.
În seara aceleiaºi zile era ºi sicriul fiului depus deasupra celui al tatãlui sãu. Împreunã
pe totdeauna ºi pe pãmînt ºi în cer...
Odihniþi în pace tatã ºi fiu, suflete neuitate ºi scumpe lîngã Sînul Dulce al Domnului Isus,
locul tuturor mîngîierilor ºi rãsplãtirilor voastre.
Dupã cîtva timp am lucrat încã douã tãbliþe de marmurã pe care le-am scris una cu numele
soþiei Iuliana nãscutã Iancu - ºi ale celor trei copii înmormîntaþi lîngã uºa bisericii din Vidra
de Sus - azi Avram Iancu, unde fusese atunci preot pãrintele Iosif.
Iar a doua cu numele fiului sãu Tit, care odihneºte aici aproape de sînul care l-a mîngîiat
ºi cu care s-a mîngîiat ºi el în primii lui aniºori. Orfani atunci amîndoi, atît tatã cît ºi fiu.

N-am drept sã stau
N-am drept sã stau, nici sã privesc în urmã

cît am un steag ºi-n duºman înrãit
nu-n perii albi ºi-n anii ce se curmã
ci-n jertfa mea s-arat cît am trãit.
Vrãjmaºii vin nãvalã ne-ntreruptã

hotarul lor se-ntinde an de an
ºi rînd pe rînd cei buni cãzurã-n luptã
cu fruntea sus, cu faþa la duºman.
Tot mai grãbiþi trec anii înainte

ºi-s tot mai rari vitejii luptãtori
în loc de fraþi îmbrãþiºãm morminte
jelim pe steaguri fãrã purtãtori.
...N-am drept sã stau, nu m-ar primi la moarte

nici în pãmînt ºi nici în cer ai mei
de n-aº lupta sã treacã mai departe
solia lor cum au adus-o ei.
N-am drept sã stau, - o torþã-mi fac fiinþa

arzînd s-arat pericolul strãin
sã pot trezi eroic conºtiinþa
în toþi ai mei cîþi sînt ºi cîþi mai vin.
Cînd voi vedea cã-nfrînt pãcatul zace

ºi-ai mei uniþi cã merg desãvîrºit
abia atunci voi ºti ºi eu cã-n pace
am drept sã merg spre-odihnã, liniºtit.
Mãrturia - Cap. 29 - Ne apropiem de Þãrm Pag. 381
Cap. 29
Ne apropiem de Þãrm
Am strãbãtut oceanul acestei vieþi de-un ceas
ºi-atîtea dragi þinuturi în urmã mi-au rãmas
pe lîngã-atîta þãrmuri frumoase-am petrecut
- dar, ca o umbrã-s toate acum dacã-au trecut.
Ce cîntec de ispite m-au încercat ades
ce neguri mi-au stins zarea sã nu mai ºtiu sã ies
ce nãluciri sã-mi schimbe cuvîntul ce l-am spus
- dar ca o umbrã-s toate acuma cînd s-au dus...
Au fost ºi nopþi cu valuri cît munþii uriaºi

cu urlete ºi vînturi ºi negri nori vrãjmaºi
ºi sute de primejdii am înfruntat temut
- dar ca o umbrã-s toate, acum dacã-au trecut.
...ªi-acuma iatã zorii - furtuna mi-a-ncetat
în zare iatã Þãrmul atît de mult cãutat
corabia voioasã mi-o-ndrumã-un heruvim
- Ierusalime dulce, deschide-te! - Sosim!
n aceastã lume, tot ce are un început, are ºi un sfîrºit. Dupã cum orice naºtere are o
Î moarte ºi orice leagãn are un sicriu. În înþelesul acesta primii paºi spre viaþã sînt tot
primii ºi spre moarte. Primele verigi ale lanþului, aduc pe altele dar trãgînd mereu ajungi la
cîrligul de la capãt care te trage dupã el, acolo de unde þi-a fost legat.
Din ultimele verigi ale acestei mãrturii, voi cãuta sã mã opresc pe cîte un scurt timp doar
la unele mai însemnate întrucît ºi aºa povestirea asta a cuprins prea multe pãrþi triste din care
mã tem cã mai mulþi au ales întîmplãrile decît învãþãmintele din ele.
Pag. 382 Mãrturia - Cap. 29 - Ne apropiem de Þãrm
Dacã este aºa, atunci mai recitiþi aceste lucruri pînã cînd se va spulbera pleava care
ascunde bobul - ºi întîmplãrile care ascund învãþãmîntul - ca sã rãmîneþi numai cu cel bun.
T-
Într-o noapte din vara anului urmãtor a bãtut la geamul meu cineva. Am ieºit ºi i-am
deschis poarta fãrã nici un gînd. În fiecare searã veneau astfel la mine fraþi.
Acesta de acum însã era un tînãr cunoscut, care venea speriat, cu vestea cã securitatea
fãcuse o percheziþie neaºteptatã la una din bunele noastre surori tinere care lucra la
transcrierea volumului 3 din Istoria Oastei pe care nu cu mult înainte îl terminasem de scris
la maºinã în prima serie. Voind sã am mai multe exemplare, o dasem spre multiplicare la sora
asta, care era profesoarã la o ºcoalã prin jud. Bacãu. Cineva observase ce scria ea - ºi pîrîse
la securitate. ªi-acum se confiscase totul. Fratele venea sã-mi comunice.
Îndatã am ºtiut cã vor veni la mine sã-mi cearã tot materialul. Am strîns în grabã celelalte
exemplare care le mai aveam scrise la maºinã din carte - ºi aºteptam. Într-adevãr dupã cîteva
zile au sosit.
- Unde-i volumul 3 din Istoria Oastei pe care ai scris-o?
- La dv. - am rãspuns.
- Dar celelalte exemplare?
- Iatã-le aici!
- În cîte exemplare le-ai scris la maºinã?
- În cinci! Celelalte patru iatã-le.
- Dar ciornele unde sînt?
- Nu le mai am demult. Soþia mea pe care o ºtiþi cã e bolnavã de nervi, mi le-a aruncat în
foc.
- Nu-i adevãrat!
- Vã rog s-o întrebaþi!
S-au dus s-o întrebe - dar s-au întors îndatã clãtinînd din cap.
- Dã o declaraþie pe propria ta rãspundere ºi sub luarea la cunoºtinþã cã dacã nu va fi
adevãrat eºti pasibil de cea mai mare pedeapsã. De ce ai dat volumul acesta sã fie transcris?
Ce aveai de gînd sã faci cu atîtea exemplare?
- Istorisirea aceasta este jurnalul meu, mãrturia vieþii mele, descrierea întîmplãrilor prin
care am trecut ºi testamentul meu. ªi cum acolo nu-i numai literaturã ci ºi istorie ºi religie
ºi educaþie, voiam sã dau cîte un exemplar fiecãrui copil al meu, apoi sã trimit un exemplar
la Sfîntul Sinod al bisericii, unul la Departamentul Cultelor, unul la Uniunea Scriitorilor, unul
la Academia Românã... Trebuia sã ia act de cele scrise acolo fiecare instituþie de asta!
- De ce ai dat-o la fata asta s-o scrie?
- Singurã ea era în stare s-o scrie corect. Eu n-o mai puteam scrie încã o datã.
- Unde mai ai vreun exemplar din ea?
- Nicãieri!
- Fii atent cã dacã se întîmplã sã ajungã vreun exemplar din asta în strãinãtate, ai
terminat-o! Noi avem mijloace sã o aflãm oriunde ar mai fi un exemplar. Aºa cã dacã ºtii cã
mai existã undeva mai bine s-o dai acum. Mai tîrziu va fi mult mai greu. Vei vedea. Sã nu
zici cã nu þi-am spus. Scrie!
T-
Dupã lungi ceasuri de astfel de hãrþuieli ºi ameninþãri, au plecat luînd cu ei tot ce gãsiserã
la mine.
Curînd apoi am aflat cã sora noastrã fusese dusã ºi þinutã zile întregi pe la anchetã atît în
oraºul ei apropiat cît ºi în capitala judeþului. Fusese hãrþuitã ºi ea, controlatã la ºcoalã, acasã,
în tot felul ºi ameninþatã cu darea afarã din serviciu, cu închisoarea, cu toate pedepsele lumii.
Numai Domnul a întãrit-o ºi a apãrat-o în chip minunat, fiindcã ea s-a þinut tare lîngã
Domnul. Dar mai ales viaþa ei fãrã nici un fel de patã, a mãrturisit pentru ea în faþa tuturor.
Pînã la urmã, dacã n-au avut ce sã-i mai facã, au lãsat-o în pace.
Ani de zile m-au tot întrebat de volumul 3. Nu credeau cã nu mai este ceva pe undeva.
Într-adevãr acesta cuprindea perioada din 1947 pînã în 1976, cu toate închisorile, prigoanele
ºi suferinþele prin care trecusem. N-am mai putut sã-l mai transcriu de atunci.
T-
În primãvara anului 1977 m-am îmbolnãvit grav de tromboflebitã la piciorul stîng.
Durerile deveneau din ce în ce mai mari, pînã ce m-am prãbuºit la pat, fãrã a mai putea face
nici servici ºi nici vreun fel de miºcare. Sufeream atît de greu încît tot trupul îmi tremura. Nu
puteam sã duc nici lingura la gurã. Încercam sã mã ridic ºi nu puteam decît pînã în cotul drept
ºi mîncam cu stînga, cît puteam mînca - dar ajunsesem la marginea puterilor ºi a speranþei...
Am zãcut aºa luni de zile pe pat acasã. Piciorul îmi era umflat ºi vînãt, rece ºi amorþit.
Unghiile începeau sã mi se înnegreascã.
Am fost dus la Cluj ºi printr-un frate credincios - am cunoscut un medic bun, om al lui
Dumnezeu care m-a internat în clinica la care era director. Specialistul lui de la chirurgie însã
mi-a spus cã singura soluþie este operaþia. Trebuia sã mã decid dacã accept operaþia sau nu.
Una din asistentele sale îmi ºopti din spatele lui fãcîndu-mi semn:
- Nu acceptaþi acum, amînã pînã mîine.
- Vã rog domnule doctor - i-am rãspuns, mai daþi-mi un timp de gîndire pînã mîine.
- Bine!
Dupã vizitã, asistenta care îmi ºoptise, veni la mine ºi zise:
- Veniþi dupã mine în salonul celãlalt ºi vedeþi. Apoi vã decideþi.
În salonul celãlalt erau numai oameni operaþi la picioare. Unii aveau degetele tãiate, alþii
laba piciorului, alþii din genunchi, alþii de la ºold... Alþii amîndouã picioarele mai mult sau
mai puþin.
M-am decis. Decît în mîinile oamenilor, mai bine în Mîinile lui Dumnezeu.
A doua zi chirurgul mi-a zis:
- Atunci dacã nu te operezi trebuie sã pleci. Aici nu facem alt fel de tratamente. Du-te la
Covasna. Dacã ai ºanse de unul la sutã, poate scapi.
T-
M-am întors cu foarte mare greutate ºi dureri înapoi acasã. Am mai zãcut un timp ºi dupã
aceea am obþinut o trimitere la Staþiunea Covasna prin Cooperativa Agricolã din sat pentru
tratament. Am cãlãtorit întins ca pe o targã în maºina unui frate, de acasã pînã la Covasna 12
ore de drum. Mã însoþea un frate scump prin care Domnul m-a ajutat tot timpul ºi fãrã de care
n-aº fi putut sta nici o zi acolo.
În primul an nu s-a ameliorat deloc starea mea. Începurã fraþii sã vinã la mine zi ºi noapte
ca la un muribund. Era mereu camera plinã de fraþi, de rugãciuni ºi de lacrimi. ªi aºa s-a
întins boala cu bucuriile cercetãrilor frãþeºti de-a lungul anilor mei atît acasã cît ºi prin
staþiunile de tratament unde trebuia sã merg la fiecare ºase luni.
T-
Între timp se aflase în strãinãtate despre boala mea ºi am primit douã invitaþii cu
acceptarea din partea ambasadei vest-germane spre a mã duce pentru tratament în R. F. G.
Îndemnat de mai mulþi fraþi ºi de cãtre ai mei la una dintre vizitele pe care mi le fãcea
periodic securitatea care mã þinea mereu în supraveghere - m-am hotãrît sã fac cerere pentru
paºaport sã plec. Am fãcut cererea, am întocmit formularele - dar plecarea nu mi s-a aprobat.
Am primit o invitaþie din nou din partea unei alte vestite clinici tot din R. F. G. - dar
le-am comunicat ºi acestora cã din motive familiare nu pot accepta invitaþia lor.
Cu o altã invitaþie din Yugoslavia - am procedat la fel. ªtiam cã toate acestea ar fi fost
folosite pentru învinuirea noastrã de relaþii cu strãinãtatea ºi n-am vrut sã creez nici un fel
de piedici ºi învinuiri fraþilor. Cel puþin cu autoritatea de stat am cãutat cît am putut sã fiu
atent spre a nu le mai mãri prin nimic ura faþã de noi. ªi a nu le mai da nici un temei ca sã
ia alte mãsuri împotriva fraþilor.
De fapt, oricîte cereri aº fi fãcut, s-au dovedit cã nu mi s-ar fi aprobat.
T-
Cu anii, boala mi s-a mai uºurat puþin, durerile mai micºorîndu-se pînã la suportare. Mã
obiºnuisem cu greul acestei cruci. Dumnezeu totuºi îmi mai micºorase puþin din greutatea
bolii mele, ca sã mai pot face ºi altceva nu numai sã sufãr.
Am început atunci sã-mi strîng alte caiete de Cîntãri Nemuritoare, de meditaþii ºi
povestiri.
T-
Dupã expirarea timpului legal admis pentru concediu de boalã - de la serviciu mi-au spus
sã-mi strîng adeverinþe de pe unde am lucrat pentru întocmirea dosarului de pensionare. Am
pornit corespondenþa ºi cererile dupã adeverinþele de pe unde muncisem. Dar unii nu aveau
evidenþe, alþii mi-au dat adeverinþele doar pe jumãtate din timpul lucrat - astfel cã n-am reuºit
sã strîng acte decît pentru 5 ani lucraþi, - jumãtate din timpul cerut de lege. Aºa cã nu aveam
nici un drept la pensie. Nici mãcar la un ajutor social. Eu fãcusem 7 ani militãrie ºi front, 17
ani închisori, 10 ani interdicþie. Cînd sã mai fac ºi serviciu?
- Dacã nu aveþi drept de pensie ºi nu vã puteþi prezenta nici la serviciu, - va trebui sã
faceþi cerere de demisie - mi-a spus protopopul.
Am fãcut cererea de demisie ºi am trimis-o.
T-
Au trecut aºa aproape doi ani, pînã cînd într-o zi a venit la mine consilierul episcopiei ºi
mi-a zis:
- Domnule Dorz, conducãtorii noºtri au ajuns la concluzia cã dv. trebuie sã fiþi ajutat
cumva. Fiindcã nu aveþi nici pensie, nici ajutor social, nici alt mijloc de trai, nu vã putem lãsa
aºa, trebuie sã vã ajutãm.
- Mulþumesc foarte mult. Dar dacã eu nu am nici un drept legal - nu pot primi nici ceva
ilegal.
- Nu-i ilegal. S-a ajuns la înþelegere între organele de Stat ºi organele bisericii ca dv. sã
fiþi reprimit din nou în serviciu ºi sã vi se dea salariul pe care l-aþi avut.
- Dar eu nu pot sã merg nicidecum la serviciu. Vedeþi starea în care mã gãsesc de ani de
zile.
- Nici nu-i nevoie sã mergeþi. Veþi primi salariul fãrã nici o condiþie.
- Nu pot sã primesc un astfel de salar pentru care sã nu muncesc. Aceasta este o pomanã
umilitoare ºi nedreaptã.
- Va trebui sã primiþi. E hotãrîrea autoritãþii, iar dacã dv. vã împotriviþi s-ar putea
interpreta ºtiþi cum. Eu vã sfãtuiesc stãruitor sã nu vã opuneþi. Este în interesul dv. în ambele
feluri. Ascultaþi-mã!
- Vã rog sã-mi daþi un timp de gîndire. Nu pot primi aºa!

- Trebuie sã primiþi! ªi fãrã amînare.
- Atunci sã întreb mãcar familia. Ce fac eu dacã peste o lunã-douã, peste un an-doi sã
zicem, vine cineva ºi spune: domnule, d-ta ai primit un salar pentru care n-ai muncit - dã
imediat toþi banii înapoi! De unde sã-i dau eu înapoi toþi banii deodatã? Mai bine nu-mi daþi
de la început nimic. Lãsaþi-mã aºa. Dacã n-am nici un drept legal la o pensie ºi nici la un
ajutor social - atunci cu atît mai puþin am drept la un salar pentru care nu pot presta un
serviciu. Nu pot sã primesc o astfel de pomanã. Vã rog sã mã înþelegeþi.
- Va trebui sã primiþi. Eu n-am venit de la mine aici. Dv. aþi fãcut pentru bisericã mai
mult decît o sutã de popi ºi ceea ce primiþi nu-i o pomanã ci un merit. Eu pentru asta am venit
la dv. Poftim hîrtia ºi scrieþi imediat cererea de reprimire în serviciu, specificînd cã
deocamdatã nu puteþi presta nici o muncã, pînã dupã ce vã veþi vindeca.
T-
Am fãcut cu îndoialã ºi cu silã cererea specificînd cele de mai sus. ªi lucrurile au durat
aºa aproape doi ani, pînã în 2 noiembrie 1981 cînd am fost convocat la protopopiat.
Acolo protopopul mi-a pus în vedere din partea episcopiei cã ar trebui sã mã prezint acum
mãcar o datã sau de douã ori pe sãptãmînã la serviciu pentru a justifica salariul pe care îl
primesc de la ei.
Am mers ºi i-am amintit condiþiile în care mi s-a propus reprimirea mea în serviciu
precum ºi starea neschimbatã faþã de atunci a bolii mele. Am spus din nou cã nu pot
nicidecum sã mã deplasez cei aproape 6 km dus ºi alþi 6 întors, de acasã pînã la serviciu. Pe
jos nu pot, autobuze nu sînt, maºinã personalã nu am - aºa cã dacã a intervenit ceva nou în
statutul de pînã atunci, eu sînt gata imediat sã renunþ la pomana care mi se dã ºi aºa pe
nedrept.
- Scrie asta ºi la episcopie - mi-a rãspuns dînsul.
Am scris, aºa dupã cum îi spusesem ºi dupã cum se petrecuserã de fapt lucrurile.
Dupã cîteva zile am primit un rãspuns fãrã numãr de înregistrare, din partea consilierului
care mã lãmurise la început, - cã dupã ce s-au studiat toate posibilitãþile s-a revenit la
dispoziþia de la început care nu mã obligã a mã mai prezenta la serviciu...
Cîte posibilitãþi se vor fi studiat, numai Domnul ºtie. Motivul era cã episcopul auzise -
sau i se pusese în vedere - cã eu mai plec de acasã pe la fraþi. ªi cum mã puteam duce la
adunãri - zicea el - puteam merge ºi la serviciu. Fusesem într-adevãr la vreo douã nunþi mari,
unde niºte fraþi mã duseserã cu maºina lor. Dar asta era cu totul altceva. Se încerca din nou
sã fiu ºi mai legat la un par. În zadar însã, destul fusesem þinut legat atîþia zeci de ani din
viaþã. Era de-ajuns. Acum cãutau sã-mi interzicã a merge pînã ºi la o nuntã! Ce nedrept este
omul cu semenul sãu, chiar ºi cînd are cel mai evident folos din partea lui.
T-
Am continuat de-a lungul anilor acestora - ºi prin toate cele ce mi se întîmplau, sã scriu,
sã scriu tot ce-mi poruncea Duhul Domnului. Caietele Cîntãrilor Nemuritoare sporeau. Le-am
aranjat grupate în volume mari pentru strîngerea la un loc în fiecare volum a 3 sau 4 caiete
oarecum în ordine cronologicã - ºi cam pe subiecte. Astfel s-au adunat zece volume mari cu
titlurile ºi cu numãrul de poezii dupã cum urmeazã:
T-
“Cîntãri Nemuritoare”
Vol Nr. Caiet Nr. poezii

1 Cîntãrile Dintîi
1 2 Cîntãri Îndepãrtate 420 poezii
3 Cîntãri Luptãtoare
4 Cîntãrile Bibliei
2 5 Cîntãrile Psalmilor 313 poezii
6 Poemele lui Solomon
7 La Izvoarele Luminii 7000 proverbe

3 8 Comori Universale versificate ºi
9 Pe cãrãrile Luminii comentate
10 Osana, Osana
11 Cîntarea îngeraºilor 320 poezii ilustrate
4
12 Cîte-o povestire micã pentru copii
13 Cîntã-mi mamã
Cîntãrile Domnului
5 - 2088 poezii
colecþia de cîntãri a Oastei Domnului
14 Cîntãrile Anilor
6 15 Cîntãrile Roadelor 592 poezii
16 Cîntãri de Drum
17 Cîntarea Cîntãrilor mele

7 18 Cîntãri Nemuritoare 664 poezii
19 Cîntãrile din Urmã
20 Cîntarea Învierii
8 21 Cîntarea Veºniciei 712 poezii
22 Cîntarea Biruinþei
23 Cîntãri Uitate
9 24 Cîntãri de Sus 601
25 Cîntãri Noi
26 Cîntãrile Cãinþei
10 27 Cîntãrile Eterne 602
28 Cîntarea Viitoare
10 28 4.224 poezii total
În afarã de acestea mai lucrasem în prozã urmãtoarele:

- ISUS HRISTOS - Dumnezeul nostru - meditaþii la Ev. dupã Ioan
Volumul Capitolele
1 1-2-3
2 4-5-6
3 7-8-9
4 10 - 11 - 12
5 13 - 14 - 15
6 16 - 17 - 18
7 19 - 20 - 21
HRISTOS - Pîinea noastrã zilnicã - scurte meditaþii zilnice pentru toate zilele anului
de la 1 ianuarie pînã la 31 decembrie.
HRISTOS - Comoara Psalmilor - meditaþii zilnice la Psalmi
Vol. 1 De la 1 Ianuarie la 30 iunie

Vol. 2 De la 1 iulie la 31 decembrie
Cugetãri Nemuritoare
- Rînduri culese cu gînduri alese de meditaþii ºi dulci revelaþii -
Vol Nr Caietul
1 Prietenul tinereþii mele
1 2 Mãrgãritarul Ascuns
3 Piatra scumpã
4 Lumina iubitului fiu

2 5 Calea bunului urmaº
6 Avuþia sfîntului moºtenitor
7 Pãºunile dulci
3 8 Sãgeþile biruitoare
9 Cununile slãvite
10 Poruncile Iubirii
4 11 Rãsplata Ascultãrii
12 Strãlucirea Biruinþei
13 Crucea mîntuitoare
5 14 Eterna iubire
15 Mãrturisirea strãlucitã
16 Porþile Veºniciei
6 17 Numele biruitorului
18 Garanþia netrecãtoare
19 Lupta cea bunã

7 20 Alergarea cea stãruitoare
21 Credinþa cea încununatã
22 La Þãrmul Întîlnirii
8 23 La Ospãþul Veºniciei
24 La Strãlucirea Viitoare
25 Întîi sã Fim
9 26 Dorim sã Fim
27 Acum sã Fim
- Îndrumãri nemuritoare
Nr Caietul
1 Cãrarea Tinereþii curate
2 Scumpele noastre surori
3 Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu
4 Dreptarul învãþãturii sãnãtoase
trei zile ºi adevãruri istorice
- 12 septembrie 1937
5
- 12 februarie 1938
- 7 noiembrie 1976
6 Sfinþii noºtri înaintaºi
- Povestiri nemuritoare
Nr Caietul
1 Pe genunchii lui Isus
2 Leagãnul de Aur
3 Þara Minunatã
- HRISTOS - puterea apostoliei
Vol Caietul
1 Apostolele din prima jumãtate a anului
2 Apostolele din a doua jumãtate a anului
- HRISTOS - Taina Evangheliei -

meditaþii la evangheliile anului
Vol Caietul
1 Evanghelia din prima jumãtate a anului
2 Evanghelia din a doua jumãtate a anului
- Piese ºi montaje religioase
Vol Caietul
Vol. 1 Vine Domnul Copilaº program de Crãciun pt. copii
Vol. 2 Hristos S-a Nãscut petrecere de Crãciun
Vol. 3 Hristos a Înviat petrecere de Paºti
- Pentru Istoria unei Jertfe

Nr Caietul
1 Grãuntele
2 Cernerea
3 Rugul
4 Pîrga
- Strîngeþi fãrîmiturile
Vol Caietul
1 Cuvîntãri frãþeºti la nunþi ºi adunãri
2 Alte cuvîntãri frãþeºti la nunþi ºi adunãri
3 Alte cuvîntãri frãþeºti la nunþi ºi adunãri
- se continuã
Asta pînã în 1980.
Unele dintre poeziile din colecþia “Cîntãri Nemuritoare” - spre surprinderea noastrã
fericitã - au început sã aparã în volume tipãrite nu ºtiu unde ºi nu ºtiu de cãtre cine în
strãinãtate. La diferitele posturi de radio din multe þãri erau de asemenea difuzate în cadrul
programelor religioase emise de aceste posturi. În felul acesta începuse sã fie împrãºtiatã în
lume sãmînþa pe care cu atîta trudã o strînsesem ºi o selectasem în nopþile ºi anii mei de
primejdii, de sfîºieri ºi de lacrimi.
Dumnezeu sã-i binecuvînteze cu o rãsplãtire veºnicã pe toþi cei care au pus riscul, jertfa,
umãrul ºi genunchii lor la aceastã operã, care duce bucurie pretutindeni. Îmi pare nespus de
rãu cã nu am posibilitatea sã dau mãcar cîte una dintre aceste cãrþi tuturor acelora care mi le
cer cu stãruinþã atît în scris cît ºi venind de la mari depãrtãri pînã la patul meu ca sã mi le
cearã, sã le poatã primi. Sînt oameni care ar fi oferit oricîþi bani, pentru o astfel de carte. Cîte
mame cu copii n-au fãcut mari jertfe pentru a le avea.
O, voi cei care ni le-aþi trimis - nici nu ºtiþi ce mare bine aþi fãcut la mii ºi mii de suflete
care le aud ºi le citesc.
T-
De fapt, pentru tipãrirea lor s-au produs un ºir de minuni. O veste care a ajuns pînã la noi
spunea cã Domnul Isus le-a spus atunci într-o vedenie unor suflete care L-au întrebat ce
doreºte sã facã ei? El le-ar fi spus clar:
- Tipãriþi Cîntãrile Nemuritoare ale copilului Meu Traian Dorz.
Aºa a apãrut primul volum din Cîntãri Nemuritoare.
T-
În tipãrirea volumului “Osana, Osana” pentru copii, s-a petrecut cam tot aºa... Cu ani
înainte de a se tipãri cartea o sorã credincioasã desenatoare dintr-o þarã depãrtatã, a fost
înºtiinþatã printr-o vedenie din partea Domnului, sã lucreze un album cu desene pentru o carte
de poezii care va apãrea pentru copii. În doi ani de zile sora a lucrat desenele dupã cum a
inspirat-o Duhul Sfînt. Alþi ani apoi a þinut ea acest album pregãtit pentru ca atunci cînd va
veni cineva trimis de Domnul sã i-l cearã - ea sã-l poatã preda. Astfel a aºteptat ea fãrã sã ºtie
cine ºi de unde va veni. Dar anii au trecut - ºi nici un semn nu mai venea. Nimeni nu i l-a
cerut.
Într-o zi a simþit îndemnul sã-l ducã ea, la o editurã unde se tipãreau cãrþi religioase - ºi
le-a zis:
- Sînt mulþi ani de cînd am primit din partea Domnului porunca sã lucrez acest album cu
desene pentru o carte de copii. De alþi ani le þin gata, dar nimeni n-a mai venit sã mi le cearã.
Acum le-am adus aici eu, neºtiind ce sã fac cu ele.
Tocmai în clipa aceea sosise din þara noastrã cineva care le dusese la redacþie volumele
pentru copii “Osana, Osana” - ºi celelalte din carte. Cînd s-a uitat în album, iar apoi în caietul
de poezii - au vãzut cã de la prima paginã ºi pînã la ultima toate desenele erau aºezate
întocmai în ordinea în care erau scrise poeziile în volum.
- Ne-am prãbuºit cu toþii în genunchi - spunea fratele - ºi cu lacrimi am slãvit pe Domnul

ºi Dumnezeul nostru pentru Lucrarea aceasta a Lui minunatã. Ce mai puteam noi spune în faþa
acestor lucruri? ªi cum sã ne mai îndoim vreodatã de izbînda acestei Lucrãri pentru care
Domnul intervine atît de limpede ºi de minunat?
T-
Încã o rugãciune la care Domnul ne-a rãspuns în chip minunat a fost pentru Cartea de
Cîntãri. O ceream de ani de zile Domnului, fiindcã din 1946 noi nu mai aveam o carte de
cîntãri. Sutele de mii de fraþi cîntam Domnului de prin carneþele, caiete ºi foi scrise cu mîna
ºi cu greºeli. Era atîta nevoie de o carte de cîntãri cuprinzãtoare ºi cît mai frumoasã.
ªi Dumnezeu ne-a dãruit-o tot printr-o minune... E o carte unicã poate în lumea întreagã.
Bogãþia ei este neîntrecutã. E nu numai o carte cu cîntãri ci ºi de rugãciuni, de meditaþii, de
colinzi - cuprinzînd toate stãrile din care un suflet omenesc are nevoie sã cînte ºi sã plîngã
înaintea lui Dumnezeu. Slavã veºnicã ºi Dumnezeului nostru pentru acest mare ºi scump dar
al Sãu.
T-
Chiar înainte de apariþia ei în þarã - la o nouã vizitã a securitãþii am fost întrebat:
- Acum ce carte mai aºtepþi d-ta din strãinãtate, dupã “Osana”?
- Aºtept multe - am rãspuns eu - fiindcã am trimis multe acolo. Nu ºtiu care va veni.
- Prin cine le-ai trimis?
- Prin oricine a trecut pe la mine plecînd legal acolo. Dar nu numai din strãinãtate aºtept
ci aºtept ºi de la Bucureºti, fiindcã ºi Uniunea Scriitorilor, mi-au cerut ºi le-am trimis zece
volume ºi mi-au promis cã le vor tipãri. Aºa cã ºi de acolo aºtept, deºi pînã acum n-am primit
nimic.
- D-ta ºtii cã ai încãlcat în felul acesta legea care interzice orice tipãrire ºi difuzare de
materiale de orice fel fãrã aprobare ºi autorizaþie?
- Dar ce rãu este în conþinutul acestor cãrþi?
- Noi nu spunem cã au un conþinut duºmãnos, dar tipãrirea lor este ilegalã!
- Dacã sînt bune - de ce sînt ilegale? De ce nu se tipãresc în þarã?
- Noi nu discutãm legea ci o aplicãm. D-ta ai încãlcat legea.
- Cred cã o astfel de carte ar trebui sã fie consideratã ca o cinste pentru þara noastrã
oriunde a apãrut. Nu mai existã nicãieri o astfel de lucrare. Dar dacã am încãlcat legea - iatã
sînt aici!
- Trebuie sã dai o declaraþie scrisã cum ai trimis-o, cine a tipãrit-o ºi cum a fost adusã.
- Cum am trimis-o v-am spus. Cine a tipãrit-o nu ºtiu. Cîteva exemplare mi-au fost aduse
într-o searã de un necunoscut care mi le-a lãsat la poartã, fãrã sã vinã în casã ºi fãrã sã-mi
spunã numele. Atîta am de declarat.
- Scrie ºi semneazã. Luãm ºi noi cîte douã exemplare din ele.
Am scris ºi am semnat.
- O sã mai venim noi pe la d-ta!
T-
Aºa trãiesc de la sfîrºitul lui 1947 ºi pînã astãzi. La intervale mai lungi sau mai scurte,
vin ba unii ba alþii cotrobãindu-mi prin toate cele dinafarã ºi dinãuntru - ºi luînd pe ce pun
mîna.
În astfel de condiþii am scris, am lucrat, am trãit fiecare clipã chiar ºi cînd nu veneau -
pentru cã pericolul venirii lor plana zi ºi noapte peste tot. Numai puterea ºi dragostea lui
Dumnezeu ne-a salvat viaþa ºi munca noastrã, atîta cîtã ne-a mai rãmas întreagã pînã astãzi
prin toate acestea ºi de la toþi aceºtia.
T-
O, cît de mare ºi de însemnatã este munca scrisului în Lucrarea lui Dumnezeu! Fãrã
Cuvîntul scris nici nu s-ar fi putut rãspîndi ºi nici nu s-ar fi putut întreþine Lucrarea
Evangheliei în lume. Oastea Domnului, dupã cum am spus, a pornit, s-a rãspîndit ºi s-a
menþinut nu atîta de mult prin cuvîntul vorbit, ci mai ales prin cuvîntul scris. Dar ºi alte
lucrãri au fost la fel. Cîtã vreme s-a putut tipãri ºi rãspîndi cuvîntul scris, atîta vreme
Lucrarea a trãit. Îndatã ce scrisul a încetat, a încetat ºi viaþa acelei lucrãri. Iatã, cînd foile lui
B ã l a n a u î n c e t at - at u n c i a m u r i t º i l u c r a r e a l u i . F ã r ã c u v î n t u l s c r i s o r i c e l u c r a r e
duhovniceascã înceteazã, se degradeazã - ºi moare. De aceea satan luptã atît de furios contra
cãrþii sfinte.
Noi însã mulþumim Domnului cã nu ne-a lãsat fãrã cuvîntul scris nici chiar în cele mai
grele vremuri de apãsare ºi de prigoanã. Cînd n-am putut apãrea ici, am apãrut dincolo. Cînd
n-am putut tipãri foi am tipãrit cãrþi. Cînd n-am putut scris de tipar, am scris de mînã. Cînd
n-am putut în þarã, am primit dinafara þãrii, - dar scrisul n-a încetat. Acesta a ajutat ca nici
Lucrarea sã nu înceteze.
Ce mare dar ceresc pentru o Lucrare evanghelicã sînt oamenii cu harul scrisului sfînt! Sã
ne rugãm mereu Domnului sã nu ne lase fãrã scriitori credincioºi, cãci oricît de mulþi ar fi
fraþii vorbitori ori oricît de talentaþi ar fi ei, dacã nu avem scriitori puternici ºi talentaþi -
Lucrarea sãrãceºte, slãbeºte, descreºte.
T-
În aceºti ultimi ani 1980-1981, am înmormîntat iarãºi douã fiinþe scumpe, întîi pe mama
care a trecut la Domnul în 22 noiembrie 1980, iar apoi pe fratele ºi binefãcãtorul nostru al
multora, Pavel Maliþa de la Oradea în 1981.
Mama a putut sã se scoale ºi sã vorbeascã pînã în ultimele zile ale vieþii ei. Domnul ºi
Mîntuitorul nostru a fãcut ca eu sã pot fi lîngã ea pînã ce i-am închis cu mîinile mele ochii
ºi i-am aºezat mîinile pe piept.
Cît de mult am dorit noi amîndoi - ea ºi eu - ca sã fie aºa - ºi Domnul ne-a ascultat. În
ultimele ei trei zile a avut nevoie sã fie ajutatã, întoarsã în pat, spãlatã... Voia sã fiu lîngã
ea... Eram singurul ei copil. Cînd nu se putea liniºti, îi aºezam capul ei pe inima mea - ºi aºa
odihnea fericitã. A trebuit sã spãl dupã ea ºi sã-i dau eu mîncarea cu linguriþa în gurã... O
Dumnezeu meu, cît de mult Îþi mulþumesc cã am putut mãcar trei zile sã fac ºi eu pentru
mama mea ceea ce a fãcut ea atîþia ani pentru mine. Sã pot odihni pe inima mea capul fiinþei
scumpe care mi-a odihnit atîþia ani capul meu pe inima ei... Sã pot spãla ºi eu dupã fiinþa care
a spãlat ani de zile dupã mine. ªi sã pot hrãni ºi eu pe aceea care m-a hrãnit cu atîta dragoste
pe mine atîþia ani cu tot ce a avut ea mai dulce ºi mai bun pe lume...
T-
O minune s-a petrecut îndatã ce sufletul ei a trecut la Domnul încã þinînd capul pe umãrul
meu. Toatã faþa i s-a schimbat dintr-o datã devenind atît de tînãrã ºi de frumoasã cum fusese
numai în anii tinereþii ei. Toþi cei ce au vãzut-o se minunau. Tot chipul durerii ºi bãtrîneþii
dispãruse de pe faþa ei - ºi revenise tinereþea, seninãtatea ºi bucuria... Am vãzut atunci aievea
cum Domnul Însuºi trecuse nu numai sufletul ei în luminã ºi frumuseþe - ci chiar ºi trupul...
Domnul ºi Dumnezeul meu, Te rog primeºte ºi aºeazã în odihna Ta veºnicã ºi sufletul
scumpei mele mame, lîngã Tine ºi lîngã tata care a aºteptat-o acolo în pãmînt ºi în cer -
aproape 14 ani.
T-
La cîteva luni dupã mama, a trecut la Domnul fr. Pavel Maliþa de la Oradea, binefãcãtorul
meu neuitat pentru care mã voi ruga totdeauna Domnului sã-i dãruiascã o veºnicã rãsplatã în
ceruri pentru tot binele pe care l-a fãcut el cu toatã smerenia ºi dãrnicia de cînd îl ºtiu,
oriunde a vãzut ºi a putut. Nu voi uita niciodatã cît bine mi-a fãcut ºi mie Dumnezeu prin el,
tocmai în anii cînd aveam cea mai mare nevoie de o mînã care sã mã ajute ºi de o inimã care
sã mã încãlzeascã. Aceastã mînã ºi aceastã inimã au fost ale lui. Sã le odihneascã Domnul în
Mîna Lui Sfîntã ºi lîngã Inima Lui Bunã pe veºnicie. A fost un mare ºi smerit binefãcãtor al
multora.
T-
Cu cîtva timp în urmã mã dusesem la el acasã ca sã-i duc cele douã cãrþi care se tipãriserã
în ultima vreme - Cîntãri Nemuritoare ºi Osana. Voiam sã-i fac o bucurie în ultimele lui zile,
fiindcã atît de mult iubise el cartea Domnului - ºi mai ales poezia ºi cîntarea Oastei.
S-a uitat spre ele, le-a strîns la pieptul sãu ºi m-a sãrutat cu lacrimi în ochi mulþumind
Domnului pentru cã Lucrarea Lui creºte ºi biruieºte neputînd fi opritã de nimeni ºi de nimic...
Un fericit ceas de aduceri aminte am avut atunci împreunã, povestindu-ne fiecare unul altuia
atîtea neuitate întîmplãri din drumurile noastre misionare, pe jos din sat în sat în mãrturisirea
Domnului ºi în slujba mîntuirii sufletelor. Zeci de adunãri s-au întemeiat atunci ºi multe
suflete frumoase au venit la Domnul înscriindu-se în Oas t ei Lui . Totdeauna el avea
buzunarele pline de dulciuri pentru copiii de prin satele pe unde treceam. ªi prin copii aducea
el pe oameni în bisericã la adunare. Le împãrþea bomboane la copii ºi-i trimitea sã-ºi aducã
pãrinþii la bisericã. În curînd biserica era plinã de copii veniþi cu pãrinþii lor sã vadã pe
oamenii cei buni care au buzunarele pline de dulciuri. ªi astfel adunãrile noastre de
evanghelizare începeau totdeauna cu bisericile pline.
În anii aceia amîndoi aveam aceleaºi lupte în familie. Ne strecuram dis-de-dimineaþã, cu
noaptea, de acasã ca niºte hoþi ºi o luam pe jos 15-20 km pînã prin satele depãrtate unde
trebuia sã facem adunare... Iar dupã adunare, tîrziu o luam din nou pe jos acelaºi drum înapoi
spre casã. Nu stãtea sã mãnînce niciodatã nicãieri. Ziua lui de adunare ºi de misiune era zi
ºi de post. ªtiind aceasta eu puneam încã de acasã în buzunar cîte o felie de pîine, iar noaptea
venind înapoi, frînþi de obosealã o împãrþeam în douã ºi o mîncam împreunã, cu inimile pline
de bucurie ºi cu cele mai fericite cuvinte de mulþumire cãtre Domnul.
O, de cîte ori eram atît de obosiþi încît þinîndu-ne de mînã dormeam mergînd pe drum. Ne
obiºnuisem ºi puteam dormi cîte puþin chiar mergînd pe picioare. De cîte ori ne prindea ploaia
ori zãpada ºi ne uda pînã la piele. De cîte ori venind noaptea pe dealuri cãdeam prin noroaie...
De cîte ori ajungînd acasã pe la miezul nopþii ºi-a aruncat el hainele direct în vana de baie
ºi le-a spãlat singur întinzîndu-le apoi sã se usuce pînã dimineaþa, fãrã ca sã ºtie nevastã-sa.
Toate certurile ºi mustrãrile din casã le îndura cu tãcere ºi cu zîmbet. Nimic nu-l putea clinti
din tãcerea ºi din zîmbetul lui senin, rãbdãtor ºi bun.
- Nu þi-e ruºine - îi zicea adesea nevastã-sa furioasã - om eºti tu? Intelectual eºti tu?
Avocat jurist-consult al Prefecturii eºti tu, cumnatul prefectului? Umbli cu toþi opincarii ºi
te rogi cu toate slujnicele pe la biserici! Cine mai face ca tine? Cine mai vine acasã noaptea
încãrcat de noroi pe haine ca tine? Cine îºi mai bate joc de casa ºi de familia ºi de situaþia
lui, cum faci tu?
Dar el tãcea. O privea cu blîndeþe, cu bunãtate, cu înþelegere ºi îi zîmbea calm. Iar într-un
tîrziu dupã ce înceta ploaia de batjocuri, îi rãspundea cu cele mai alese ºi mai pline de
bunãtate cuvinte pe care le avea, liniºtind-o.
T-
Acum s-a dus ºi el la Domnul, înmulþind numãrul scumpilor noºtri pãrinþi ºi fraþi sfinþi
care ne-au fost nouã cele mai frumoase pilde ºi cei mai mari binefãcãtori. S-a dus la tata, cu
care erau din acelaºi an, cu care fãcuse ºi armata ºi rãzboiul împreunã ºi fãcuserã împreunã
ºi ostãºia Domnului prin luptele Lui. În anii refugiului cînd prefectura se mutase din Oradea
la Beiuº, de multe ori se luau singuri numai ei doi pe jos ºi mergeau în cele mai depãrtate
locuri pe unde nimeni nu mersese cu Oastea Domnului - ºi fãceau adunãri cu oamenii,
vestindu-le Cuvîntul lui Dumnezeu...
T-
Acum mai merg ºi eu din cînd în cînd la cîte una din marile adunãri frãþeºti care se fac
cu prilejul nunþilor, cumetriilor, aniversãrilor ºi altor evenimente familiare, pe care fraþii au
învãþat sã le foloseascã din plin pentru a se bucura cît mai mulþi împreunã unii cu alþii...
Acolo privesc peste corturile cu mii de fraþi ºi de surori care acum se pot aduna fãrã primejdia
amenzilor, a anchetelor, a arestãrilor sau a judecãþii. Domnul a adus acum vremea cînd toate
aceste adunãri pot decurge în liniºte. Peste 80% dintre cei ce stau ceasuri întregi în picioare
ºi înghesuiþi în cãldurã ori în frig - sînt tineri cu ochii plini de lacrimi. Eu stau ºi slãvesc pe
Domnul ºi Dumnezeul nostru Puternic pentru minunea asta care pare de necrezut. Vorbitorii
care se perindã pe la staþiile de amplificare din care Cuvîntul Domnului ºi cîntãrile Lui
nemuritoare rãsunã pînã departe - aproape toþi sînt ºi ei tineri. Cu o putere neobiºnuitã ºi cu
un glas plin de cãldurã ºi curaj vestesc pe Domnul ºi vorbesc despre fericirea vieþii cu
El, - atît de miºcãtor încît aproape tot timpul adunarea este numai în lacrimi ºi în cer.
T-
O, Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor, slavã veºnicã Þie. Iatã fãrã autorizaþie, fãrã
legalizare formalã, fãrã subvenþii, fãrã organizaþie vãzutã - cît de minunat ai condus Tu prin
toate furtunile pînã astãzi Lucrarea asta a Oastei Tale!
Într-adevãr lovitã din toate pãrþile, dispreþuitã ºi prigonitã - ea a rãmas totuºi în dragostea
ºi ascultarea ei smeritã - la învãþãtura ºi credinþa ei dintîi. Acest aluat sfînt pus de Domnul
în frãmîntãtura bisericii ºi a poporului nostru, îºi împlineºte aºa de frumos ºi de liniºtit
lucrarea ei de dospire sfîntã, pentru a putea odatã înfãþiºa mulþimea societãþii noastre ca pe
o pîine vie ºi bunã înaintea lui Dumnezeu. Cu cît numãrul fermenþilor sãnãtoºi ºi harnici
creºte, cu atît ne apropiem mai frumos de împlinirea rostului ºi scopului divin rînduit de
Dumnezeu acestei Lucrãri.
Lucraþi ºi luptaþi, tineri fermenþi sãnãtoºi!... Însuºi Dumnezeu a cãruia este Oastea
aceasta, este în mijlocul nostru ºi în fruntea ei. ªi El o va conduce la biruinþã sigurã ºi
fericitã. Nu vã îndoiþi de asta nici unul ºi niciodatã. Isus Biruitorul va birui ºi voi prin El ºi
cu El veþi fi biruitori... Dacã noi nu-L lãsãm pe El, nici El nu ne lasã pe noi...
T-
...Vremile pe care le trãim sînt vremurile biblice profeþite de Mîntuitorul... ºi vremea
venirii Sale este aproape.
Privesc în jurul meu ºi vãd acum ºi a treia mare luptã aproape cîºtigatã. Lupta cea dintîi
cu leul formalist s-a încheiat de mult cu biruinþa Oastei lui Isus Biruitorul.
Lupta cea de a doua cu balaurul politic s-a încheiat ºi ea la fel.
Lupta cea de-a treia cu ursul diversionist este ºi ea acum ca pe sfîrºite. Pe toþi cei ce îl
sprijineau cu atîta tãrie cîndva sã fure stupii cei dulci ai Oastei i-a înlãturat Dumnezeu ori
s-au înlãturat ei singuri.
T-
Cineva mã întreba nu de mult zicînd:

- Se tot cer statistici ºi situaþii despre Oastea Domnului, se fac sondãri, se cer chestionare.
Cîþi sînteþi totuºi frate? Mãcar aºa aproximativ?...
- Nu ºtiu... Undeva între cîteva sute de mii ºi un milion. Nimeni nu ºtie ºi nici nu va ºti
niciodatã decît Dumnezeu, Singurul care cunoaºte pe cei ce sînt ai Lui.
Pot sã se tot cearã situaþii, nimeni nu le dã exacte. Cine ºtie nu spune iar cine spune nu
ºtie. Preoþii cei mai buni nu-i spun. Pe cei indiferenþi nu-i intereseazã. Iar cei rãi nu cunosc.
Nici profetul Ilie nu-i cunoºtea pe cei din vremea lui. El zicea cã a rãmas singur, cã nu mai
este nimeni - iar Domnul îi zise: “Mai am aici 7 mii”
(1 Regi 19, 10-17; Rom. 11, 3-5) .
Adevãrul nu se va ºti decît cînd vor veni condiþiile ºi libertatea care sã arate cîþi sîntem.
T-
Din sînul Oastei Sale Domnul ridicã acum o generaþie întreagã de talente, mai ales
cîntãreþi ºi vorbitori. Dar vor veni ºi poeþi ºi scriitori. În locul unui singur îngîmfat care
talentul cîntãrii primit de la Domnul în Oastea Sa ºi pentru ea - îl pusese în slujba foloaselor
ºi a ambiþiei sale - Domnul a ridicat acum zece cîntãreþi mult mai talentaþi ºi mult mai
frumoºi. Cel bãtrîn ºi îngîmfat s-a înlãturat singur, iar astãzi nu mai naºte nici o cîntare vie
din Duhul Sfînt, ci face doar din ambiþie niºte lucrãri moarte care nu dureazã decît o clipã ºi
nu doreºti sã le mai auzi decît o singurã datã. Pe cînd cei zece tineri smeriþi ºi curaþi cu inima
- creeazã prin Duhul Sfînt melodii nemuritoare ºi Numele Domnului va fi tot mai slãvit prin
ei, cãci încã ºi alþii vor mai veni.
Din mijlocul acestor bãrbaþi tineri ºi viteji Domnul va alcãtui o ceatã de apostoli
adevãraþi, care împreunã vor îndruma bine coloana Oastei Domnului, ajunsã acum la un loc
ceva mai neted ºi la o stare de mai limpede orientare. Drumul înainte se vede acum pe o mai
mare întindere ceva mai drept ºi mai clar. Dupã marile furtuni ºi cãutãri, cerul se aratã mai
curat iar apele mai liniºtite. Duhovniceºte ieºim la un luminiº. Cînd minþile sînt orientate ºi
inimile unite iar Domnul Isus Biruitorul este Puternic ºi în fruntea Oastei Sale - toate celelalte
nu ne pot face decît bine.
T-
Sîntem spre sfîrºitul anului 1981, - ºi deºi faþã de trecut condiþiile noastre s-au mai
îmbunãtãþit, totuºi situaþia noastrã nu s-a schimbat prea mult. Ici ºi colo prin þarã au avut loc
ºi anul acesta percheziþii la unii fraþi, confiscãri de cãrþi, scurte arestãri ºi anchete chiar cu
bãtãi ºi ameninþãri grave.
Eu trebuie sã stau mereu sub vechile presiuni, controale neaºteptate, luãri de declaraþii
asupra activitãþii mele, a vizitelor ce mi se fac, a deplasãrilor pe la fraþi ºi permanenta
ameninþare a confiscãrii lucrãrilor mele sau chiar a condamnãrii pentru cãrþile tipãrite în
strãinãtate. Sub aceste presiuni ºi în aceste condiþii am lucrat de la sfîrºitul lui 1947 - ºi se
pare cã aºa va fi pînã voi pleca la Domnul. Slavã veºnicã Numelui Sãu pentru toate.
T-
Anul acesta am reuºit totuºi sã sfîrºim cu bine lucrarea monumentului din cimitirul
Sibiului, pentru pãrintele nostru Iosif. În sfîrºit, slãvit sã fie Domnul ºi pentru acest ajutor.
Acum mormîntul sãu nu mai este rece ºi mort, ci cald ºi viu. E un monument unic ºi de un
fel cu totul nou. Toatã idea a venit numai de la Domnul. Îi mulþumim numai Lui pentru tot.
T-
Anul acesta am inventat un pretext pentru a intra la tipografia mitropoliei din Sibiu.
Doream sã vãd Mireasa Vîntului frumoasa noastrã tipografie cumpãratã cu atîtea jertfe în
1929 de pãrintele Iosif. Am vãzut-o cu sufletul rãscolit de amintiri dureroase ºi cu ochii plini
de lacrimi. Muncea gemînd ca Samson în robia filistenilor. Parcã mã privea ºi plîngea spre
mine întrebîndu-mã: pînã cînd va mai trebui sã mã chinuiascã robia asta ºi pe mine ºi pe
voi?... Cei ce o þin legatã în robia lor nu mai au nici o altã maºinã. Tot lucrul lor ºi toate
sarcinile le-au pus pe umerii ei. Duce poverile ºi acum la bãtrîneþe, ca atunci în anii ei tineri
ºi fericiþi.
O, Doamne, adu înapoi pe toþi prinºii noºtri de rãzboi ca pe niºte rîuri din partea de
miazãzi. Fã Doamne ca acei ce-au umblat atîta vreme plîngînd, sã se întoarcã iarãºi cîntînd
de veselie... (Psalm 126, 1-6) .
T-
Acum desigur numai Singur Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos care conduce
corabia ºi coloana Oastei Sale spre Ierusalimul ceresc - ºtie cît va dura acest timp. ªi ce
împrejurãri vor mai veni peste noi ºi peste Lucrarea Sa.
Dar voi fraþii ºi fiii noºtri, sã fiþi pe deplin încredinþaþi ºi siguri cã El va avea grijã sã vã
pregãteascã ºi sã vã aducã îndrumãtorul necesar cînd corabia Lucrãrii Lui va ajunge la
trecerea printre alte stînci - ºi coloana Oastei Sale la confruntarea cu vreo altã fiarã.
A fost o vreme cînd ºi eu priveam cu îngrijorare în jurul meu, ca sã descopãr printre feþele
ºi inimile tinere ºi frumoase pe acela peste care sã vãd semnul cel tainic dupã care sã-l
recunosc cã acesta este alesul ºi urmaºul rînduit de Dumnezeu, care sã meargã mai departe
în frunte, purtînd steagul Oastei cu o mînã tare, cu o frunte înaltã ºi cu niºte ochi curaþi,
inteligenþi ºi pãtrunzãtori...
Dar, poate n-a fost încã vremea ca el sã se arate. Poate cã el este chiar printre noi, dar
ochii noºtri sînt împiedicaþi încã sã-l cunoascã, precum erau ochii celor din Egipt sã-l
cunoascã pe Moise, copilaºul cel frumos. Ori ai celor din Betleem pe David tinerelul cu pãr
bãlai, cu ochi frumoºi ºi faþã frumoasã ( 1 S a m u e l 1 6 , 1 2 ) . Sau ai celor din Emaus pe
Hristos Cel Înviat ºi Biruitor (Luca 24, 16) .
Oricum însã eu sînt deplin încredinþat cã el este. ªi cã Domnul Dumnezeul nostru va face
ca el sã fie cunoscut la vremea sa...
Poate cã el este acum numai un copilaº frumos ascuns ca Moise în vreo casã tainicã, încã
la sînul unei mame tinere ºi credincioase ale cãrei rugãciuni le-a ascultat Domnul în chip
minunat (Exod 2, 2) .
Poate cã el creºte undeva ca David un tinerel, abia încercînd o harfã, o sabie ºi o carte,
ca sã deprindã cele trei mari însuºiri necesare unui conducãtor al Oºtirii Domnului: inspiraþia,
curajul ºi inteligenþa...
Noi nu ºtim acum cum nici Israelul nu cunoºtea pe Moise, nici Samuel pe David, nici
ucenicii pe Mîntuitorul, pînã ce le-a sosit vremea acelei cunoaºteri. Dar încã o datã: eu ºtiu
sigur cã el existã sau va exista ºi cã Duhul Sfînt îl pregãteºte ºi la vremea potrivitã ºi
necesarã el se va arãta.
Atunci însuºirile lui trupeºti ºi sufleteºti, în faptele lui ºi darurile deosebite precum ºi
semnul tainic al lui Dumnezeu de peste el, - îl vor face cunoscut, iubit ºi urmat. În mîinile
lui Steagul Domnului, simbolul unitãþii ºi a idealului Oastei, va strãluci mai puternic decît
la oricare altul. ªi Duhul Domnului va face ca în urma steagului purtat de el Oºtirea
Domnului strîns unitã ºi frumos aliniatã sã înainteze nenumãratã ºi biruitoare spre Canaanul
ºi Ierusalimul cel Ceresc.
T-
Acum Oastea Domnului mai are încã o etapã de drum de parcurs dar cînd acest steag
binecuvîntat se va arãta, Domnul Dumnezeul nostru ºi al pãrinþilor noºtri, va face ca în faþa
Oastei Sale sã se prãbuºeascã ultimele ziduri, sã se împlineascã ultimele promisiuni ºi sã se
deschidã ultimele porþi.
Voi urmaºii noºtri de astãzi ºi de mîine, sã aveþi grijã de comorile Domnului încredinþate
Oastei Sale - pînã cînd ele vor fi preluate de El. Steagul ºi Harfa, Sabia ºi Cartea.
Steagul este Hristos Cel Viu în dragoste ºi adevãr, adicã în credinþã ºi învãþãtura dintîi,
cãci Hristos ºi Steagul este numai acolo.
Harfa este numai cîntarea. Cîntarea este pãrtãºie, pãrtãºia este putere ºi viaþã.
Sabia este Cuvîntul. Cuvîntul este Adevãrul, Adevãrul este curaj ºi biruinþã.
Cartea este luminã. Lumina este înþelepciunea, înþelepciunea este orientare, orientarea este
siguranþã.
Atunci cînd se va ivi între voi acel tinerel cu pãrul bãlai, cu ochi inteligenþi ºi cu faþa
frumoasã, avînd peste el semnul tainic al trimisului divin - voi sã-l înconjuraþi îndatã cu toatã
dragostea ºi puterea inimilor voastre. Atunci Oastea va avea de înfruntat pe ultimul Faraon,
de luptat cu ultimul Goliat, - ºi de cucerit ultimul Ierihon. Predaþi-i Steagul ºi grupaþi-vã cu
vitejie în jurul lui, pentru cã el va fi acela prin care Domnul Dumnezeu vã va duce pe voi ºi
va conduce Oastea Sa prin ultimele primejdii - la ultimele biruinþe...
T-
Oricine îl va asculta, va fi binecuvîntat - dar oricine nu-l va recunoaºte ºi va dispreþui pe
acel profet ºi trimis al Domnului, va fi nimicit cu desãvîrºire din mijlocul norodului sfînt.
Fiindcã el va fi acela prin care Însuºi Domnul Isus vrea sã conducã Oºtirea Lui pe cel mai
frumos drum ºi spre cea mai frumoasã biruinþã (1 Tim. 4, 11-16) .
Aceasta este profeþia pe care v-o fac prin înºtiinþarea Domnului.
ªi testamentul pe care vi-l las.
ªi rugãmintea cãtre Domnul Dumnezeul meu cu care închei.
S-a fãcut atît de tîrziu, cred cã aþi obosit cu toþii.
Sã încheiem aici, cu o rugãciune... ªi apoi cu o tãcere.
T-
Slavã veºnicã Þie Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor Isus Hristos.
Ajuns aici, aproape de capãtul zbuciumatei mele cãlãtorii peste acest întins ocean pe care
l-am strãbãtut - mã întorc cu toatã fiinþa mea spre Þãrmul Dorit de care mã apropii ºi
proºternut cu toatã faþa sufletului meu înaintea Ta, Îþi mulþumesc cu ochii plini de lacrimi ºi
de recunoºtinþã pentru tot ajutorul pe care mi l-ai dat sã pot trece prin toate - ºi sã ajung pînã
aici.
Acum cînd simt cã sînt atît de aproape de Þãrmul Dorit, cînd valurile parcã încep sã se
liniºteascã în faþa mea, cînd binecuvîntãrile Tale iau tot mai mult locul ameninþãrilor lumii
ºi cînd al treilea rînd de voluntari viteji ºi tineri vin cu hotãrîre în tot mai mare numãr sã
s p o reascã Oastea Ta - Îþi înalþ Doamne, cea mai mare slavã ºi mulþumire Marel u i ºi
Biruitorului Tãu Nume - ºi cea mai fierbinte rugãciune Þie Marele nostru Dumnezeu ºi
Mîntuitor Isus Hristos.
T-
Slavã ºi mulþumire Þie, pentru biruinþele din trecut - ºi rugãciune pentru marile biruinþe
din viitor.
Slavã pentru tot ajutorul dat nouã - ºi rugãciune pentru tot ajutorul necesar copiilor
noºtri...
Slavã ºi mulþumire pentru înaintaºul minunat de la început - ºi rugãciune pentru urmaºul

ºi mai minunat de la sfîrºit.
Slavã ºi mulþumire pentru toþi cei biruitori dinaintea noastrã - ºi rugãciune pentru biruinþa
tuturor celor din urma noastrã.
Slavã ºi mulþumire pentru toþi cei chemaþi sã iasã din Egiptul întunecat - ºi rugãciune
pentru toþi cei chemaþi sã intre în Canaanul strãlucit.
Slavã ºi mulþumire pentru cei care au fost vrãjmaºi ºi au devenit fraþi - ºi rugãciune pentru
cei care au fost fraþi ºi au devenit vrãjmaºi.
Tu Cel ce ne-ai poruncit nouã sã iertãm de ºaptezeci de ori ºapte, Te rugãm iartã-i ºi mai
mult Tu - dar ajutã-i ca mãcar cu un ceas mai înainte de moarte sã se întoarcã îndureraþi
zicînd: îmi pare rãu - iartã-mã!
ªi Tu sã-i ierþi pe fiecare pînã ce îi vei ierta pe toþi ca sã nu rãmînã afarã din iertarea Ta
nimeni. Ci toþi sã intre în ea...
T-
ªi acum, iatã pun la picioarele Tale Harfa, Sabia ºi Cartea pe care mi le-ai încredinþat ºi
pe care m-am strãduit - dupã puterile pe care mi le-ai dat Tu - sã Þi le port cît mai frumos ºi
sã le ridic cît mai sus, pentru a nu le atinge noroiul prin care treceam.
Mai departe Te rog încredinþeazã-le urmaºului meu cãruia din toatã inima mea doresc sã-i
dãruiesc înzecit mai mult ºi mai frumos tot ce ne-ai dat pãrintelui nostru ºi mie.
Dãruieºte-i un suflet atît de mare, o frunte atît de înaltã ºi o mînã atît de puternicã pe cît
va fi nevoie ca sã poarte Steagul Tãu ºi sã conducã Oºtirea Ta în felul cel mai strãlucit, pînã
la slava pe care Tu ai pregãtit-o pentru ea înainte de a o forma... ªi pentru el înainte de a-l
naºte.
T-
Iar în Ziua Marii ºi Ultimei Biruinþe, cînd Oastea Ta cuprinzînd tot poporul Tãu ºi toatã
Biserica Ta, în cîntãrile sãrbãtoreºti ale tuturor îngerilor Tãi - va intra pe Porþile Veºnice ale
Împãrãþiei Tale, ajutã-ne pe noi cei veniþi mai înainte Acolo, sã-l îmbrãþiºãm amîndoi în
acelaºi timp pe cel de al treilea prin care Tu ai sfîrºit atît de frumos, ceea ce ai început prin
unul ºi ai continuat prin celãlalt.
Iar apoi, împreunã cu toþi cei dragi ai noºtri ºi toþi cei dragi ai Tãi, pentru totdeauna, sã-Þi
aducem în etern ºi etern, cea mai înaltã, mai strãlucitã ºi mai frumoasã
Slavã veºnicã
ÞIE
Îmi binecuvîntez urmaºul
Îmi binecuvîntez urmaºul

rugîndu-mã lui Dumnezeu
sã-i înzeceascã ºi-nsuteascã
virtuþile ºi darul meu
ºi tot ce-a fost în mine vrednic
frumos ºi sfînt în orice fel
sã facã Dumnezeu sã aibã
de mii de ori mai vrednic el.
Dar tot ce-a fost în mine fricã

ºi slãbiciune ºi pãcat
sã facã Dumnezeu sã n-aibã
urmaºul binecuvîntat,
nici lacrimile mele-amare
nici tristele slãbiri de zel
nici prietenii înºelãtoare
ca mine-n veci, sã n-aibã el.
Ci numai oºti biruitoare

sã-ndrume el pentru Hristos
ºi numai cãi nemuritoare
sã-nalþe cãtre mai frumos
ºi numai steaguri strãlucite
sã fluture spre Dumnezeu
- aºa sã-mi binecuvînteze
Hristos din cer urmaºul meu!
Amin.
Mãrturia - Cap. 30 - Alte adevãruri noi Pag. 401
Cap. 30
Alte adevãruri noi

O, Revelaþie Divinã
fã ochii orbi ºi mintea grea
ca Adevãrul nici prea tulbur
nici prea tîrziu a Þi-l vedea.
n tot cursul anului 1981 am avut multe necazuri din pricina unor fraþi în inima cãrora
Î vrãjmaºul satana strecurase gelozia ºi rãutatea. Vorbirile lor de rãu împotriva mea
ajunseserã pînã la stãpînirea lumeascã, iar oamenii acestei stãpîniri, bãnuitori ºi potrivnici,
cãutau sã strîngã ºi mai mult laþul lor în jurul meu.
În ziua de 3 martie, eram în patul meu bolnav ºi singur cînd iarãºi îmi intrarã în casã doi.
Unul îmi era cunoscut. Era cãpitanul care însoþise cîþiva ani pe maiorul care mã chinuise
aproape tot timpul de cînd mã eliberasem din închisori în 1964. (Multe am avut de pãtimit
ºi din partea acelui maior! De cîte ori i-am vorbit ºi lui despre Dumnezeu pe cînd el mã înjura
ºi mã ameninþa.
Odatã i-am zis hotãrît:
- Vã rog sã nu mai înjuraþi Numele Cel Sfînt al lui Dumnezeu!
- Ce Dumnezeu? - sãri el furios - în curînd nimeni nu va mai crede în Dumnezeu, numai
voi nebunii mai credeþi prostiile astea!
- Da? - i-am zis eu privindu-l în ochi - pînã nu veþi putea desfiinþa bãtrîneþea, suferinþa
ºi moartea, oamenii vor avea mereu nevoie sã creadã în Dumnezeu. ªi dv. veþi crede în El.
Nu veþi fi tot sus, tot tînãr, tot puternic. Va veni ºi vremea sã fiþi bolnav, bãtrîn ºi jos. Veþi
vedea atunci cîtã nevoie veþi avea de Dumnezeu. Numai sã-L mai puteþi afla...
...ªi ce curînd a venit vremea aceea! Parcã i-am profeþit. Nu dupã multã vreme a venit
ultima datã la mine. Atunci s-a purtat într-un fel foarte ciudat. Stãtea pe gînduri ºi privea la
mine cum zãceam pe patul meu, chiar aci unde sînt acum. Deodatã mi-a zis:
Pag. 402 Mãrturia - Cap. 30 - Alte adevãruri noi
- Domnule Dorz, noi am învãþat multe de la dv.

- Numai de v-ar folosi, domnule maior, i-am rãspuns eu.
- Sã ºtiþi cã ºi noi avem un Dumnezeu, zise el mai departe privindu-mã.
- Dacã nu-L aveþi acum, Îl veþi avea, i-am rãspuns. Nimeni nu poate sã trãiascã ºi mai ales
sã moarã fãrã Dumnezeu.
Atunci el a venit la mine s-a aplecat ºi m-a îmbrãþiºat sãrutîndu-mã pe amîndoi obrajii cu
lacrimi în ochi, luîndu-ºi rãmas bun de la mine, în faþa celuilalt. Apoi au ieºit sã plece.
M-am ridicat ºi eu ºi am ieºit dupã ei pînã la poartã. În stradã m-a sãrutat din nou, apoi
s-a urcat în maºinã ºi au plecat. De atunci nu l-am mai vãzut.
Dupã cîteva luni citeam în ziar la Decese anunþul morþii lui... Avea numai 47 de ani.
Murise de cancer...
Se sfîrºea aºadar ºi acesta ca ºi toþi cei care ne chinuiserã înaintea lui, dupã cum am mai
scris ºi altãdatã. Nici unul dintre cei care ne chinuiserã mai înainte nu mai trãiesc... Acesta
însã cred cã a murit mîntuit. Ultima noastrã întîlnire a fost o dovadã cã el Îl aflase pe
Dumnezeu.
Domnul Isus sã-i ierte ºi sã-i odihneascã sufletul. Eu l-am iertat din toatã inima mea)...
T-
Acum înlocuitorul sãu venea pentru prima datã la mine. Era un frig puternic atît afarã cît
ºi înãuntru.
- De ce stai în frigul acesta fãrã foc? - mã întrebarã amîndoi.
- N-am lemne.
- De ce n-ai?
- Pentru cã n-am pe ce sã le cumpãr.
- Cum n-ai? Nu mai primeºti platã de la serviciu?
- Nu! Dacã n-am mai putut sã lucrez mi-au cerut sã-mi dau demisia ºi mi-am dat-o. Nu
mai am nici salar nici pensie. Nimic, demult...
- Trebuie sã dai o declaraþie amãnunþitã.
În primul rînd despre activitatea pe care ai depus-o în Oastea Domnului tot anul trecut
pînã astãzi. Unde ai fost, pe cine ai întîlnit, ce aþi vorbit, cine te-a mai vizitat, totul.
Al doilea: ce ai mai scris ºi ce cãrþi þi-au mai apãrut în strãinãtate dupã “Osana”.
Al treilea: ce mai fac dezidenþii din Oastea Domnului.
Al patrulea: relaþiile ºi corespondenþa cu strãinãtatea.
Al cincilea: ce planuri mai ai pentru viitor. Dar repede ºi amãnunþit.
Am scris plictisit ºi de data asta un rãspuns la toate aceste întrebãri care îmi mai fuseserã
puse de sute de ori. Cît mai pe scurt ºi cît mai în aºa fel încît nimeni în afarã de mine sã nu
mai aibã nimic de suferit din asta. Apoi le-am predat declaraþia.
În tot timpul cît eu scriam, ei îmi cotrobãiau peste tot. Au mers apoi ºi în cãmãruþa
Domnului de unde au luat cîteva cãrþi. Apoi cel nou mã întrebã:
- ªtii ce se vorbeºte despre d-ta?
- ªtiu - le-am rãspuns eu cu amãrãciune. (Într-adevãr cu douã zile mai înainte aflasem ce
vorbiserã unii despre ceea ce mã întrebau aceºtia acum)... Dar dv. care vã interesaþi de cinstea
ºi de viaþa mea aveþi toate posibilitãþile sã verificaþi ce este adevãrat din toate acestea ce se
spun - ºi ce nu. Dacã se spune despre mine c-am strîns nu ºtiu ce sumã mare de bani, poftiþi
ºi uitaþi-vã ce avuþii am. Eu scriu de 50 de ani. Am tipãrit cãrþi, calendare, reviste poate în
milioane de exemplare ºi acestea s-au vîndut atît în þarã cît ºi în multe alte þãri. ªi acum dupã
50 de ani de muncã ºi sacrificiu, priviþi în ce condiþii materiale trãiesc, atît eu cît ºi soþia mea
bolnavã ºi bãtrînã.
Într-un ºopru în loc de casã, cu un cearºaf în loc de uºã, cu soba rece ºi cu cãmara goalã în
plinã iarnã. Fãrã salar, fãrã pensie, fãrã nici mãcar un ajutor social, pe care îl primeºte ºi cel
din urmã om. Ca sã vedeþi cîtã dreptate au cei ce mã tot pîrãsc la dv. Ca sã nu mã mai lãsaþi
nici acum dupã atîþia zeci de ani nici sã trãiesc ºi nici sã mor în pace.
Cei doi ruºinaþi de sãrãcia mea - ºi mai mult decît mine - au fãcut un gest de dezgust cu
mîna ºi cu faþa ca ºi cum ar fi zis: pîrîtori mincinoºi ºi neruºinaþi. Apoi poate ºi izgoniþi de
frigul din casã ºi-au fãcut semn de plecare. ªi au ieºit.
T-
Iatã, mi-am zis apoi singur, cît de rãu mare rãu pot face în Lucrarea lui Dumnezeu
clevetitorii ºi pîrîºii. Cît de scîrbiþi sînt de aceºtia chiar ºi oamenii lumeºti cînd cerceteazã
ºi se conving de nevrednicia celor ce fac asemenea bîrfeli, cu atît mai mult atunci cînd aceºtia
îºi zic ºi credincioºi.
O, voi cei ce mã ascultaþi, vã rog sã nu lãsaþi sã vã încolþeascã în inimã gelozia ºi pizma
împotriva nimãnui. Cã nu-i pãcat mai mare decît acela de a pîrî pe fraþi. Spune Sfîntul Cuvînt
al Domnului cã un astfel de om care ºi-a pierdut dragostea de fraþi poate chiar sã-ºi dea trupul
sã fie ars de viu, nu-i va mai folosi la nimic ( 1 C o r . 1 3 , 1 - 7 ) . Iar sfinþii Pãrinþi au
spus: nici sîngele martiriului nu spalã pãcatul vînzãrii de fraþi. Domnul Isus sã aibã milã de
acele suflete nenorocite care s-au ºi lãsat otrãvite de diavolul cu acest pãcat de moarte.
Doamne Duhule Sfinte, trezeºte-le mintea acestora ºi zdrobeºte-le inima cu pocãinþã
amarã pentru ceea ce fac... Cãci acei care fac pãcatul acesta, adesea nu se pot întoarce ºi pocãi
de el niciodatã cu adevãrat, pînã-n focul iadului.
În vara acestui an, Domnul ne-a binecuvîntat însã din plin ºi cu o mare mulþime de nunþi
frãþeºti în toatã þara, precum ºi cu o vreme de liniºte din partea stãpînirii. Astfel cã am avut
cîteva bune prilejuri de întîlnire cu fraþii. Aceste întîlniri erau tocmai necesare pentru o cît
mai bunã orientare ºi armonie în mijlocul Frãþietãþii noastre. Totdeauna cînd înceteazã
necazurile dinafarã cresc cele dinãuntru, cãci satana nu doarme niciodatã. Iar acuma este atîta
nevoie de armonie, fiindcã adunãrile Domnului cresc. O mare mulþime de suflete noi ºi mai
ales tinere se adaugã la numãrul fraþilor. Îþi creºte inima de bucurie privind peste sutele ºi
miile de feþe din adunãri ºi nunþi, cînd vezi cã peste 80% sînt tineri care spun ºi ascultã
Cuvîntul ºi cîntãrile Domnului cu ochii înlãcrimaþi. Slavã lui Dumnezeu pentru aceste mii de
tineri ºi copii frumoºi care asigurã viitorul Oastei Sale. Dintre aceste suflete minunate Duhul
Sfînt va alege mulþi lucrãtori strãluciþi pentru Hristos.
T-
Încã din primãvara anului 1981 cînd au fost raþionalizate în þarã alimentele de bazã ºi
anume: fãina, carnea, uleiul, zahãrul, orezul, - Domnul ne-a trimis în inimã îndemnul cum
trebuie sã procedãm în viitor pentru a rezolva în chip duhovnicesc una dintre cele mai grele
probleme care ni se punea în þinerea nunþilor noastre frãþeºti. ªi anume: problema celor douã
mese care trebuiau pregãtite pentru nuntaºi, cea de sîmbãtã noaptea de dupã terminarea primei
pãrþi a programului nunþii. ªi cea de duminicã dupã venirea de la cununia din bisericã ºi cînd
încheiam de obicei nunta. Cãci nunþile noastre se desfãºurau obiºnuit dupã acest program.
Sîmbãtã seara toþi nuntaºii trebuiau sã fie prezenþi pînã la ora 8 cînd începea nunta cu
rugãciunea unui frate. Sau 2 sau 3. Apoi se continua cu cîntãri, vorbiri ºi declamãri pînã la
orele 1 sau 2 dupã miezul nopþii cînd se dãdea o masã care þinea cam douã ore, întrucît erau
cel puþin douã serii de fraþi. Fiindcã obiºnuit luau parte de la o mie pînã la douã-trei mii de
persoane.
Dupã aceastã masã urma o pauzã pînã la ora 7 dimineaþa cînd începea partea a doua a
programului. Tot cam la fel cu cel de seara, pînã la orele 10-11 cînd se fãcea încheierea cu
cîte o rugãciune a naºilor ºi apoi a mirilor. Dupã aceasta toþii nuntaºii, în frunte cu mirii
însoþiþi de cîntãreþii cu instrumentele ºi cu vocea, se încolonau frumos pe rînduri de cîte 5 ºi
porneau aºa de la casa nunþii ºi pînã la bisericã pentru cununia religioasã. Dupã cununie se
întorceau iarãºi în acelaºi fel frumos ºi ordonat înapoi la casa nunþii unde li se pregãtise între
timp masa de încheiere...
Ce minunatã propovãduire a Evangheliei era aceastã procesiune solemnã ºi frumoasã de-a
lungul localitãþii unde se þinea nunta. Mii de oameni au fost atraºi la Domnul ºi prin acest nou
fel creºtinesc de a face sãrbãtorirea nunþii. Domnul sã fie slãvit ºi pentru aceastã cereascã
schimbare din felul pãgînesc de mai înainte în acest fel duhovnicesc de azi. ªi aceastã fericitã
schimbare a fãcut-o în þara ºi în biserica noastrã numai aceastã prigonitã ºi dispreþuitã Lucrare
a Oastei Domnului. Dumnezeu sã-l binecuvînteze în veºnicie pe pãrintele nostru Iosif prin
care Duhul Domnului a fãcut prima datã (dupã Sf. Ioan Gurã de Aur) în biserica noastrã aºa
ceva. Ce minunat va fi cînd toþi vor înþelege ºi vor face în acest fel creºtinesc ºi binecuvîntat
petrecerea nunþilor ºi a celorlalte sãrbãtori ale noastre - dacã ne place sã ne numim cã sîntem
creºtini.
Dupã a doua masã care þinea iarãºi vreo douã ore urma despãrþirea celor mai mulþi fraþi
care plecau spre casã. Totul se termina cu rugãciuni ºi cîntãri, aºa cum ºi începuse.
T-
Revelioanele noastre: nopþile de Anul Nou, sînt pentru noi iarãºi un alt prilej fericit de
a petrece sfîrºitul unui an ºi începutul altuia împreunã cu Domnul ºi cu fraþii. Ce neuitate ne
rãmîn pe totdeauna aceste nopþi ale Domnului, cum le numeau primii noºtri fraþi. Cuvîntul
Sfînt, cîntarea ºi rugãciunea fierbinte ºi înlãcrimatã ne treceau dintr-un an în altul cu un bilanþ
ºi cu un legãmînt. Cu o mulþumire pentru trecut ºi cu o promisiune pentru viitor. Ce mare
deosebire este ºi în privinþa petrecerilor noastre la revelioanele de acum, faþã de cele de
altãdatã cînd nu cunoºteam pe Domnul ºi nu ºtiam nimic despre Oastea Lui. Ce pãgîneºte
petreceam atunci - ºi ce fericiþi sîntem acum. Slavã veºnicã Domnului nostru care ne-a izbãvit
din moartea de atunci ºi ne-a dãruit viaþa de acum. El sã ne ajute aºa pînã la sfîrºit pe toþi.
Ce bine ar fi dacã toatã þara ºi toatã lumea ar petrece numai aºa!
T-
Dupã Revelionul Noului An 1982 n-am mai putut pleca de acasã nicãieri, decît în 12
februarie la Sibiu pentru adunarea de reculegere de la mormîntul pãrintelui Iosif - adunare
care se þine în fiecare an la aceastã datã a trecerii lui la Domnul. Se împlineau 44 de ani din
1938.
În acest an de ziua aceasta era o zãpadã mare ºi un ger puternic. Cu toate acestea am aflat
la mormînt mulþi fraþi ºi surori veniþi din toate pãrþile þãrii. S-au rostit acolo ºi de data asta
înlãcrimate rugãciuni de mulþumire cãtre Domnul din partea tuturor celor prezenþi. ªi fierbinþi
înnoiri de legãminte pînã la moarte. Pilda vieþii ºi morþii pãrintelui nostru sufletesc ne va
rãmîne pe veci în Domnul, un luminos îndemn de a trãi ºi noi ºi de a muri credincioºi în
Lucrarea cea Sfîntã a Oastei Domnului. ªi a Bisericii Sale celei vii ºi duhovniceºti.
Cu ocazia acelei adunãri, cineva din Sibiu mi-a spus cã la fr. Roºianu Vasile mi-au sosit
niºte cãrþi religioase - ºi sã merg ca sã le ridic. M-am bucurat mult de vestea aceasta pentru
cã este mai mare nevoie ca oricînd de aceastã hranã sufleteascã în poporul nostru. Niciodatã
n-a mai fost ca acum o lipsã aºa de totalã de o carte sufleteascã în þara noastrã.
T-
Dar din cauza frigului mare ºi din cauza lipsei mijloacelor de transport, am amînat atunci
ridicarea cãrþilor sosite, - pentru o nouã ocazie. Tot ce s-a putut face atunci, în afarã de cele
mãrturisite aici, fac parte din acele adevãruri cãrora încã nu le-a sosit vremea sã fie spuse.
În ultima sîmbãtã din acel februarie, trebuind sã merg la Cluj pentru boala mea, am
gãzduit în familia fr. Pop Augustin ºi a fiilor acestuia Alexandru ºi Augustin, care mai aveau
o sorã pe Marta, cãsãtoritã cu fr. Ghiþã în Braºov. Aceºti fraþi tocmai îºi cumpãraserã o
maºinã personalã pe care mi-au spus cã doresc s-o punã ºi în slujba Domnului. Cã dacã este
nevoie de un drum undeva, ei sînt gata sã-l facã.
M-am bucurat mult de aceastã promisiune a lor ºi i-am rugat sã vinã la Sibiu de unde
sã-mi aducã pînã acasã la ei cãrþile pe care le aveau acolo. Peste o sãptãmînã eu va trebui sã
merg la tratament în staþiunea Covasna de lîngã Braºov. Aºa cã dacã cumnatul lor, Ghiþã va
veni ºi el la Sibiu, eu voi putea pleca de acolo cu el, iar ei se vor întoarce cu cãrþile la Cluj,
unde le vor pãstra pînã la venirea mea de la tratament. Am convenit ca întîlnirea noastrã în
Sibiu sã fie pe ziua de 6 martie, la mormîntul pãrintelui Iosif.
Numai cã nu ºtiu cine ºi de pe unde a aflat despre înþelegerea noastrã ºi am fost urmãriþi
încã de la întîlnirea din cimitir. Aºa cã dupã ce am luat cãrþile de la fr. Roºianu ºi ei au plecat
spre Cluj, iar noi spre Braºov, cînd ei au ajuns la Alba Iulia în str. Horea nr. 10 lîngã casa fr.
Lucian Rus, au fost opriþi de miliþie ºi controlaþi. Li s-au luat cãrþile aflate la ei, au fost duºi
cu toþii la miliþia oraºului, li s-au luat declaraþii, iar cei doi fraþi Alexandru ºi Augustin Pop
au fost opriþi pentru anchetã mai amãnunþitã. Tot atunci s-a fãcut o percheziþie severã ºi la
domiciliul fr. Lucian Rus, de unde au ridicat o maºinã veche de scris, niºte foi cu poezii pe
care încerca sã le scrie Ovidiu, copilul de 16 ani al fr. Lucian, precum ºi niºte vechi cãrþi
religioase pe care sora Victoria le avea la casa ei. La anchetã fraþii de la Cluj au declarat
adevãrul ºi anume cã cele cinci pachete cu cãrþi confiscate erau ale mele ºi cã ei nu ºtiu
despre ele decît cã eu i-am rugat sã le ducã pînã la Cluj acasã la ei unde trebuia sã le þinã pînã
le voi lua eu.
E adevãrat cã fr. Alexandru încercase sã mã acopere cumva ºi sã ocoleascã numele meu.
Dar pînã la urmã a fost constrîns sã declare ºi el aºa cum au voit ei. Tot în acea noapte s-a
fãcut percheziþie ºi în Braºov la locuinþa fr. Ghiþã care mã adusese la staþiune. Au confiscat
de la el atît pachetul meu cu cãrþi “Osana” ºi “Cîntãrile Domnului”, cît ºi tot ce mai aveau
ºi ei cei doi tineri în casa lor, abia de curînd cãsãtoriþi.
T-
A doua zi miliþia din Alba Iulia a dus pe cei doi fraþi Pop la Sibiu unde o altã percheziþie
avusese loc la casa fr. Vasile Roºianu. Apoi cu toþii au fost anchetaþi mai multe ore la
securitatea din Sibiu. Grozav, cît de multã agitaþie ºi alarmã pentru niºte nevinovate broºuri
de învãþãturã ºi îndrumare curatã ºi frumoasã pe calea credinþei ºi a binelui. Pentru care
tocmai ei care au nevoie de supuºi cinstiþi ºi ascultãtori, ar trebui sã le mulþumeascã celor ce
aduc poporului nostru aceste mijloace de educaþie moralã, nu sã-i chinuie.
Îndatã dupã aceste întîmplãri am fost cãutat la telefonul staþiunii de miliþia din Covasna,
care m-a înºtiinþat sã mã prezint pentru cercetãri la Alba Iulia. Am stat la Covasna douã
sãptãmîni pentru terminarea tratamentului - ºi numai dupã aceea m-am dus. În timpul acesta
am terminat lucrul la vol. 10 din “Cîntãri Nemuritoare”. Presimþeam, puternic cã trebuie sã
mã grãbesc pentru a nu-mi rãmîne lucru neterminat. Anul trecut, tot aici profitînd de alte
cîteva zile liniºtite am terminat al treilea caiet de 1000 proverbe “Cîntãrile Înþelepciunii”. Ce
mult regret cã prea multe din lucrãrile mele a trebuit sã le fac în grabã prea mare, sub
presiunea ameninþãrilor ºi a ceasului, adesea fãrã a putea nici sã le revãd. Ce uºor se observã
aceastã grabã pãgubitoare asupra calitãþii lor.
Cer din toatã inima iertare Domnului meu ºi semenilor mei pentru asta. ªi mai ales lucrului
meu însuºi care nu poate mãrturisi despre mine aºa frumos cum aº vrea.
T-
Pe ziua de 30 martie seara eram deci la Alba Iulia pregãtit ca a doua zi la ora 8 sã fiu la
miliþia oraºului pentru cercetãrile la care eram chemat. Am rãmas peste noapte în casa fr.
Lucian ºi Victoria Rus, unde am aflat tot ce se întîmplase la confiscarea cãrþilor noastre ºi la
percheziþia din casa lor. Fraþii care participaserã la confiscarea cãrþilor noastre povesteau cum
în faþa lor atît cei care luaserã cãrþile cît ºi alþii care intrau ºi ieºeau din camera unde acestea
fuseserã aruncate grãmadã, luau fiecare cîte 2-3 cãrþi, dosindu-le prin buzunare ºi genþi pentru
a le duce acasã. Am mulþumit sincer Domnului, cã-n felul acesta El le dã acestor oameni
prilejul sã afle Cuvîntul Cel mîntuitor. Cine ºtie cîþi dintre ei, ca ºi maiorul care mã
îmbrãþiºase la ultima despãrþire - vor fi binecuvîntaþi de Dumnezeu cu pocãinþã ºi iertare prin
citirea acestor cãrþi! Slãvit sã fie Domnul. Dacã acest necaz al nostru nu va fi spre osînda
veºnicã a celor care ne-au pedepsit nevinovaþi, Domnul sã dea mîntuirea veºnicã celor care
folosindu-se de necazul nostru au ales prin pocãinþã iertarea lui Hristos pentru care eram daþi
noi în mîinile lor. Dacã ploaia ºi zãpada nu se întorc înapoi pînã ce fac pãmîntul sã rodeascã
- sã fie aºa ºi cu sfintele cuvinte ale cãrþilor noastre ajunse la ei.
T-
Astfel în dimineaþa zilei de 31 martie la ora 8 eram cu Domnul meu Isus Hristos prezent
la miliþia oraºului Alba Iulia spunînd ofiþerului de serviciu cine sînt ºi pentru ce am venit.
Îndatã am fost chemat de un civil mai în vîrstã, cu o înfãþiºare inteligentã ºi cu o atitudine
pãrînd binevoitoare. De altfel feþele inteligente ºtiu sã aibã o astfel de atitudine chiar ºi atunci
cînd îþi pregãtesc cea mai nemiloasã cursã. Aºa cum ni se pregãtea nouã acum. Mi-a spus cã
este colonel ºi cã el se ocupã de problema noastrã.
Au urmat trei zile lungi de anchete ºi cercetãri. Faþa la început pãrînd binevoitoare, se
transforma uneori în toate nuanþele de asprime ºi ameninþare, mai ales în prima zi. Mai tîrziu
am aflat cã faþã de ceilalþi fraþi s-a purtat cu mult mai dur.
Dupã ce a obþinut ce voia, a doua zi m-a dat pentru cîteva ceasuri în primire la un ofiþer
tînãr care trebuia sã-mi transcrie declaraþia mea la maºina de scris. Acesta, probabil instruit
mai dinainte, ori din caracterul pe care i l-a deformat funcþia sa, m-a luat în primire de la
început cu niºte cuvinte ºi expresii care nici nu ar trebui sã le poatã rosti un om nicãieri faþã
de nimeni. Dar-mi-te faþã de un om bãtrîn, care îi declaram cu respect ºi cu sinceritate tot
adevãrul lãsîndu-mã sã mã lege fãrã nici o împotrivire, cu cîte lanþuri voia.
Faþã de fr. Alexandru am aflat cã folosiserã nu numai cuvinte ci ºi scaune ºi pumni. Faþã
de mine însã nu ar fi fost nevoie de nimic din acestea fiindcã eu nu numai cã nu mã feream
deloc ca sã nu fiu apãsat cît mai adînc aºa cum voiau ei, dar chiar doream aceasta. Simþeam
cã este nevoie de o suferinþã pentru Cuvîntul ºi Lucrarea Domnului ºi cãutam sã-mi dau
cinstit partea mea la aceasta fãrã sã mi se scadã nimic din ea. Ba chiar sã-mi fie mai datã mie
ºi ceva din partea altora... De aceea declaram cu seninãtate ºi cu toatã sinceritatea adevãrul
aºa cum se petrecuserã toate. Dar aceºti bieþi oameni îmbãtaþi de trufia de o clipã a slujbei
la care au ajuns, s-au obiºnuit sã-ºi trateze pe semenii lor care le cad în mînã, pe toþi la fel.
Ca ºi cum ar fi cu toþii mai dinainte condamnaþi pentru cele mai nelegiuite fapte.
Dar eu sînt obiºnuit de mult cu toate acestea ºi nu mã mai mir de nimic. Mã aºtept la
orice, nu numai de la aceºti oameni ci ºi de la calea pentru care am fost rînduit.
Odatã cu terminarea declaraþiei ar fi trebuit sã se fi încheiat totul. Dar dupã aceea, venind
superiorul m-a luat din nou la întrebãri ºi mai pe larg despre toatã Istoria Oastei Domnului,
despre cauzele care au determinat apariþia ei, despre începutul ºi desfãºurarea activitãþii ei,
despre toate evenimentele mai importante pînã azi. Toate acestea cît mai amãnunþit fiindcã
- zicea el - este nevoie sã le ºtie pentru a-ºi fixa problema noastrã în contextul general al
evoluþiei faptelor din Istoria Oastei.
Eu m-am bucurat sincer de acest lucru, indiferent cu ce gînd ar face el ceea ce vrea sã
facã. Voiam, ca orice om care se ocupã de noi, sã cunoascã bine adevãrul nostru. Pentru ca
atitudinea ºi hotãrîrea pe care o va lua faþã de acest adevãr, sã fie în deplinã cunoºtinþã despre
el. Cãci numai astfel ºi responsabilitatea sa veºnicã va fi întreagã. De fiecare datã cînd eram
în faþa cuiva care se ocupã de cauza Domnului simþeam cã trãim un moment de o însemnãtate
eternã, atît eu cît ºi cel din faþa mea. Cum era cu Pilat la Judecata Mîntuitorului. Cã omul
acesta poate cã niciodatã nu va mai fi în faþa mea decît la Judecata cea din Urmã. ªi pentru
ca atunci sã nu fiu vinovat nici faþã de Hristos, nici faþã de el, caut sã mã port acum în aºa
fel încît atunci sã pot privi liniºtit ºi la Cel Dintîi ºi la cel din urmã. Ce bine ar face toþi cei
care trebuie sã judece un adevãr, dacã s-ar interesa mai întîi cu toatã grija de el pentru a-l
cunoaºte limpede - ºi apoi a-l judeca.
- D-le Dorz - îmi zise el - eu v-am cunoscut pe dv. mai de mult. V-am citit poeziile ºi
unele lucrãri. ªi doream sã stau odatã de vorbã cu dv. Dar în alte condiþii nu în astea de
acum...
- Nu-i nimic - i-am rãspuns eu. Eu mã bucur cã dacã a trebuit sã se întîmple aºa, mãcar
sã avem de a face cu cineva care ne cunoaºte ºi nu cu un necunoscãtor al nostru, cum am avut
de atîtea ori altãdatã. Cei ce nu ne cunoºteau, desigur ne-au judecat nedrept sau ne-au osîndit
chiar nejudecaþi. Acum cineva care ne cunoaºte credem cã ne va judeca cel puþin dupã
dreptate.
- Pe mine mã preocupã de mai multã vreme problema Oastei Domnului ºi adevãrul ei
istoric. Am dorit mult sã aflu acest adevãr dintr-o sursã competentã, dar pînã acum n-am avut
o astfel de ocazie. Acuma mã bucur cã o am - ºi vã rog sã-mi descrieþi cît mai detaliat totul
dupã cum v-am mai cerut. Cine a înfiinþat-o ºi cînd. Ce rol au avut în ea preotul Trifa,
mitropolitul Bãlan, d-ta ºi alþii. ªtiu de învãþãtorul Marini, care prin moartea lui grabnicã n-a
av u t prea m a r e i m p o r t a n þ ã . C î nd a m uri t preot ul Tri fa º i cum s -au des fãº urat ap o i
evenimentele mai importante? Ce cãrþi a scris el, cîte reviste a scos, ce denumire au avut?
Cum a fãcut cu tipografia? Dar d-ta ce cãrþi ºi ce reviste ai tipãrit înainte de 1948? Dar dupã?
Ce rol a avut cutare în Oaste? Dar cutare, dar cutare? Cînd aþi cerut legalizarea Oastei - ºi cu
cine aþi stat de vorbã în problema asta? Cîtã închisoare aþi fãcut ºi unde?
T-
A trebuit sã-i fac întîi verbal acest istoric foarte amãnunþit, rãspunzînd pe parcurs la o
mulþime de alte întrebãri privitoare la nelãmuririle pe care le avea. I-am vorbit foarte cinstit
ºi sincer, cald ºi deschis la toate. N-aveam de ce sã-mi fie nici ruºine ºi nici fricã de nimeni
ºi de nimic, ci dimpotrivã îmi fãcea o mare bucurie sã-i spun cît mai pe larg toate aceste
adevãruri. Am avut astfel un bun prilej spre a-i vorbi despre mesajul ceresc trimis de
Dumnezeu prin Lucrarea Oastei Domnului special la poporul nostru. În cel mai crucial
moment al istoriei sale ºi anume imediat dupã independenþa noastrã naþionalã ºi întregirea
þãrii. Pentru ca deodatã cu dezrobirea trupeascã de sub duºmanii dinafarã, sã-ºi capete ºi
eliberarea sufleteascã de sub robia duºmanilor dinãuntru care erau pãcatele noastre naþionale
ºi personale, duºmanii cei mai tirani ºi mai neîndurãtori.
Marile noastre pãcate naþionale ºi personale: alcoolismul, sudalma, furtul, minciuna,

analfabetismul. Împotriva acestora a pornit Oastea Domnului de la început un necruþãtor
rãzboi de dezrobire naþionalã ºi personalã. ªi în nebãnuit de mare numãr a reuºit.
T-
Mesajul divin al Oastei Domnului a fost trimis la biserica ºi credinþa noastrã strãmoºeascã
la fel într-un moment crucial. Cînd marea ei datorie pentru sufletul poporului nostru creºtea
ºi mai mare în faþa neamului întregit ºi a viitorului frãmîntat. Ce mare ºi binecuvîntat folos
ar fi avut atît neamul cît ºi biserica prin puterea cereascã ºi înnoitoare a acestui mesaj. Ce salt
uriaº ne-ar fi ridicat prin el la nivelul superior al celor mai vrednice popoare, mult mai repede
decît pe acestea. Dar ce trist cã acest mesaj divin a fost zãdãrnicit. Atît elitele conducãtoare
ale poporului cît ºi cele ale bisericii, în loc sã-l primeascã cu bucurie l-au respins prigonind
Lucrarea Oastei Domnului în modul cel mai necruþãtor. Dar aceastã Lucrare Sfîntã nãscutã
din dragostea de Dumnezeu ºi de semeni, a rãmas credincioasã mesajului ei muncind ºi
luptînd pentru a-ºi împlini scopul pentru care a fost trimisã. Dar cu mijloace nespus mai
inferioare ºi în condiþii mult mai grele de cum ar fi avut dacã era altfel. Am avut însã
permanent în inimile noastre încredinþarea puternicã ºi sfîntã cã va veni o vreme, cã se va
ridica odatã cineva cinstit ºi drept, înþelept ºi competent care va vedea, care va aprecia, care
va recunoaºte ºi va mãrturisi cît bine a fãcut Dumnezeu þãrii ºi naþiunii noastre prin aceastã
Lucrare. Aceastã încredinþare tot aºa de puternicã o avem ºi azi. Cu ea trãim ºi cu ea vom
muri, convinºi cã vremea ei odatã ºi odatã tot va veni. Noi ºtim cã avem dreptate ºi cã ea va
strãluci odatã în faþa tuturor. O aºteptãm aceasta liniºtiþi ori pe pãmînt ori sub pãmînt, nu are
importanþã cît.
- Care a fost cel mai efectiv mijloc de propagandã al dv.?
- Cartea, cuvîntul scris în cãrþile ºi în gazetele rãspîndite în cele mai largi pãturi ale
poporului. Cartea este luminã ºi eliberare. Oricine pune o carte bunã în mîna unui om îi
aprinde aceluia o luminã în întuneric. ªi oricine îi ia cuiva o carte bunã, îi stinge aceluia o
luminã. De aceea Oastea Domnului, în decursul celor 60 de ani de existenþã a ei a depus niºte
jertfe extraordinar de mari pentru a aprinde ºi rãspîndi în popor lumina cãrþii sufleteºti. S-au
tipãrit ºi împrãºtiat milioane de cãrþi ºi reviste, de calendare ºi foi religioase, la preþul cel mai
ieftin posibil spre a fi la îndemîna tuturor. Acestea au adus un aport nebãnuit de mare la
moralizarea ºi culturalizarea poporului nostru în unele din cele mai grele vremuri ale istoriei
noastre. Cãrþile Oastei au dat o nouã dimensiune credinþei ºi o nouã moralã unor mari
mulþimi. Au tãmãduit multe rane sociale ºi au culturalizat largi mase de cititori. Mai ales
dintre muncitori ºi þãrani. Va veni odatã ºi vremea sã se arate asta.
- Care a fost activitatea dv. publicisticã înainte de 1948 ºi dupã?
- Înainte de 1948 încã din 1932 deci la vîrsta de 18 ani am început sã scriu ºi sã public
lucrãri religioase prin gazetele ºi cãrþile Oastei care îºi avea centrul la Sibiu. Din 1934 am
fãcut parte din redacþia preotului Iosif Trifa, cel care înfiinþase Oastea Domnului la începutul
anului 1923.
Pînã în 1948 am scris ºi am tipãrit legal aproape 20 de titluri de cãrþi în zeci de mii de
exemplare. Apoi reviste ºi calendare cu tiraj foarte mare pentru vremea aceea ºi cu rãspîndire
nu numai în þarã ci ºi peste hotare în alte þãri ºi continente.
Dupã 1948 cînd fãrã voia noastrã am fost aruncaþi în ilegalitate, noi totuºi am continuat
pe cît am putut sã lucrãm tot aºa ca ºi înainte, convinºi fiind nu numai cã munca noastrã este
tot aºa de necesarã ca ºi înainte, dar ºi pentru cã eram mereu solicitaþi de mulþimea de cereri
din partea foºtilor noºtri cititori. Am scris ºi am rãspîndit tot timpul lucrãri cu acelaºi
conþinut ºi de aceeaºi naturã cum fuseserã ºi cele apãrute legal.
- Dar acest lucru nu-þi era autorizat sã-l faci.

- Sîntem un popor de 20 de milioane de ortodocºi - ºi totuºi aceste milioane de suflete nu
avem acum în þarã nici mãcar o editurã care sã tipãreascã o carte religioasã în tiraje de masã,
nu avem o gazetã religioasã în tiraj suficient. Nici mãcar cãrticica de rugãciuni tipãritã de
bisericã, aºa cum e veche de sute de ani, nu se poate procura decît 2-3% dintre credincioºi.
ªi nevoile sînt atît de mari. Cum atunci sã nu faci tot ce poþi pentru acoperirea acestor nevoi?
Mai ales cã noi avem o tradiþie de zeci de ani în privinþa asta! ªi o mare masã de cititori
formaþi.
- Cum, dar biserica nu tipãreºte cãrþi ºi gazete religioase? Telegraful Român de la Sibiu
ce-i?
- Biserica tipãreºte lunar sau trimestrial o serie de reviste teologice scrise de erudiþi
pentru erudiþi, în tiraje minime ºi cu conþinut istoric, dogmatic, social-politic, etc. de interes
strict clerical-informativ, dar fãrã nici o legãturã cu arzãtoarele probleme ºi trebuinþe
sufleteºti ale oamenilor. Aceste reviste ajung numai în biblioteci ºi pe cele mai multe nu le
mai rãsfoieºte nimeni niciodatã. Tot aºa se întîmplã ºi cu puþinele cãrþi de cult tipãrite în
tiraje mici ºi pe lîngã cã sînt foarte scumpe nu ajung niciodatã la marea mulþime de cititori.
Ceea ce vã spun acum e foarte trist dar e adevãrat. ªtiu un mare numãr de credincioºi care
pentru a citi o paginã de tîlcuiri biblice, se aboneazã la “Revista Cultului Mozaic” ºi cumpãrã
cãrþile rabinului Mozes Rozen. Aceste reviste ºi cãrþi se gãsesc în numãr oricît de mare ºi
oamenii în lipsã totalã de altceva le cumpãrã, deºi în ele apar uneori jigniri la adresa credinþei
altora. Evreii sînt numai vreo 30.000 de suflete în þara noastrã ºi ei au ºi reviste ºi cãrþi. Noi
sîntem 20 de milioane ºi nu avem aproape nimic... Pentru asta am lucrat.
- Ne cam iei în vîrful peniþei, d-le Dorz!
- Aceasta nu-i o glumã d-le colonel. E o tragedie ºi vorbesc despre ea cu toatã durerea
mea. Eu sînt un om simplu ca Badea Cîrþan ciobanul de la Fãgãraº de acum o sutã de ani. Dar
dacã nu-i altcineva care sã se ocupe de acest lucru, fac ºi eu ca el, care cu preþul vieþii lui ºi
prin greutãþi nebãnuit de mari a adus cu desaga pe spate peste munþi, cartea sufleteascã pentru
luminarea poporului sãu.
(Într-adevãr acest cioban, badea Gheorghe Cîrþan, nãscut în satul Cîrþa din judeþul
Fãgãraº în anul 1849, a fost un om dãruit de Dumnezeu în chip cu totul ales ºi minunat cu
o pãtimaºã iubire pentru cãrþi. ªi cu o chinuitoare grijã pentru luminarea semenilor sãi.
Cartea româneascã nu se gãsea atunci în Transilvania din cauzã cã stãpînirea ungureascã
sub care eram robiþi nu numai cã nu dãdea voie sã se tipãreascã astfel de cãrþi, dar urmãrea
cu asprime pe oricine le-ar fi adus de peste graniþã din Þara Româneascã ºi le-ar fi rãspîndit
în popor. Acest om simplu ºi curajos însã trecînd Munþii Carpaþi prin Braºov, noaptea ºi în
ascuns ca sã nu fie prins de grãnicerii unguri a fãcut de nenumãrate ori aceste drumuri pe
jos pînã la Bucureºti. ªi întorcîndu-se înapoi tot pe jos, aducea desagii plini de cãrþi pentru
el ºi pentru ai lui în Ardealul subjugat. El a fãcut acestea ilegal ani de zile cu preþul vieþii
ºi libertãþii sale. Astfel a umplut el cu cãrþi ºi cu luminã satele Fãgãraºului, ale Braºovului
pînã la Sibiu, trecînd munþii cu nespuse greutãþi printre grãniceri ºi primejdii de fiare, de
zãpezi, de prãpãstii, de tîlhari. De multe ori a fost prins de grãniceri, bãtut, judecat ºi închis.
De multe ori i s-au confiscat cãrþile. Odatã, dupã opt zile de percheziþii în locuinþa lui ºi în
tot satul pe la rudeniile sale, au fost confiscate peste 75.000 de cãrþi. Patru cãruþe pline de
cãrþi au fost ridicate atunci de cãtre jandarmii unguri ºi arse.
Toate acestea le cãrase el cu desagii ºi cu sacii pe spate de la Bucureºti peste munþi, peste
graniþã, pentru ºcolile româneºti ºi pentru sãtenii lui lipsiþi de hranã sufleteascã. În multe
ºcoli din Ardeal au învãþat atunci copiii ºi þãranii limba ºi istoria þãrii noastre din cãrþile
aduse de el. În multe biserici se citea în altare ºi se cînta la strane din cãrþile pentru care
el îºi punea în primejdie sãnãtatea ºi viaþa lui în orice clipã. O datã a alunecat într-o
prãpastie - ºi trei zile ºi trei nopþi a zãcut acolo în zãpadã ºi gheaþã. Din cauza asta s-a
îmbolnãvit grav. Din boala aceasta i s-a tras ºi moartea. A murit în anul 1911 în vîrstã de
62 de ani. Dar ºi dupã moartea lui ciobanii au gãsit ascunse prin peºteri ºi adãposturi din
Munþii Braºovului saci întregi cu cãrþi aduse de el pînã acolo ca sã le poatã duce mai tîrziu
acasã, celor care le aºteptau ca pe o pîine a sufletului lor. În vremea vieþii sale a suferit ºi
el atît de mult pentru misiunea lui profeticã. Dar astãzi ce nemãrginitã admiraþie ºi
recunoºtinþã înconjoarã numele ºi chipul sãu simplu dar eroic. Statuile lui din centrele
oraºelor Braºov, Fãgãraº ºi Sibiu vor vorbi mereu despre biruinþa pe care o dã totdeauna
Dumnezeu luminii ºi dragostei jertfitoare pentru triumful Adevãrului ºi binele oamenilor).
T-
Cele scrise între aceste paranteze nu le-am spus atunci lui. El cred cã le ºtia. Ci vi le spun
acum vouã care poate nu le ºtiþi.
T-
- Cum ai trimis în strãinãtate lucrãrile d-tale care s-au tipãrit acolo? Scrise de mînã ori
scrise de maºinã?
- Mai mult scrise de mînã.
- Pãcat! Cîndva lucrãrile d-tale vor constitui un patrimoniu naþional.
- O, domnule colonel, cine se mai gîndeºte astãzi la asta? De aþi ºti dv. cîte din aceste
lucrãri mi-au fost arse de securitate. Cîte mi-au putrezit ascunse pe unde am putut. Cîte au
fost roase de ºoareci... Dar acum nu se întîmplã oare tot aºa?...
T-
În cele trei zile de anchetã, mergeam sã dorm peste noapte la familia fr. Rus Lucian. Am
petrecut astfel ceasuri neuitate cu ei ºi cu cei patru copilaºi cuminþi ºi buni ai lor. Nu mã
puteam nici gîndi atunci cã din faptele noastre binevoitorul meu anchetator ne va pregãti un
proces penal în care va fi judecat ºi fr. Lucian împreunã cu noi, deºi nu avusese absolut nici
un amestec în tot ce fãcusem noi. Ce merite îºi va fi cîºtigat bravul colonel, prin vitejia asta
contra noastrã.
Atît la plecarea dimineaþa spre miliþie cît ºi la întoarcerea seara de la anchetã, treceam
totdeauna pe jos, pe sub marea poartã a vechii cetãþi din Alba Iulia, deasupra cãreia se gãseºte
celula în care fuseserã închiºi înainte de moartea lor tragicã cei trei neuitaþi martiri ai
neamului nostru: Horea, Cloºca ºi Criºan. ªi aceºti martiri luptaserã la vremea lor - acum 200
de ani - cum luptase ºi Badea Cîrþan - acum 100 de ani - tot pentru lumina ºi mîntuirea
acestui neam românesc.
Mã duceam de cîte ori treceam în sus ori în jos pe sub aceastã poartã ºi urcam treptele
înguste ºi reci pînã la acea cumplitã celulã unde zãcuserã ei. Urcam singur ºi îndurerat
aceleaºi scãri grele pe care înainte cu 200 de ani trebuie sã le fi urcat ºi ei abia tîrîndu-ºi
grozavele lanþuri grele de la mîini ºi de la picioare. Împinºi ºi împunºi de la spate, ori traºi
ºi smuciþi din faþã de cãtre chinuitorii lor.
ªi mi se pãrea cã retrãiesc ºi eu acest cumplit calvar pe care îl tot suie toþi aceºti martiri ai
neamului nostru - mereu alþii ºi alþii - de sute de ani, fãrã ca aceste trepte reci ºi aceste celule
amare spre care îi duc ele, sã se fi sfîrºit nici azi.
Acolo sus, coborînd cele douã praguri pînã la uºa grea cu ferestruica zãbrelitã a celulei
dureroase, îmi propteam fruntea arzînd de gratiile înguste ºi reci, privind înãuntru la locul
unde zãcuserã ºi pãtimiserã ei - mã rugam cu lacrimi fierbinþi pentru odihna sufletului lor ºi
pentru zbuciumul sufletului nostru. ªi nu încetam sã mã întreb amar de ce oare lumina acestui
neam trebuie sã treacã spre el prin atîtea întunecimi îngrozitoare. ªi purtãtorii acestei lumini
sã ispãºeascã prin atîtea celule, pe atîtea cruci ºi sub atîtea roþi.
Nu mã comparam cu ei, ci în cazul de acum, însãºi Lucrarea aceasta a Oastei Domnului,
acest martir al lui Hristos, care prin fiii ei cei mai buni ºi mai curaþi s-a jertfit ºi se jertfeºte
în iubire ºi lacrimi pentru acelaºi ideal nobil ºi sfînt al luminii ºi mîntuirii neamului acestuia.
Toþi aceºti modeºti ºi tãcuþi mucenici n-au dat laolaltã o jertfã nici mai micã nici mai uºoarã
decît a acestor nemuritori eroi ºi martiri ai istoriei ºi ai gliei noastre strãmoºeºti. Va veni
odatã ºi ziua cînd ºi acest adevãr al nostru va strãluci tot atît de minunat în faþa întregii lumi,
cum strãluceºte astãzi al lor.
T-
În tot timpul anchetei l-am rugat mereu pe anchetatorul nostru sã þinã seama de faptul cã
nici unul dintre ceilalþi fraþi implicaþi cu mine, nu sînt vinovaþi absolut cu nimic faþã de lege.
Legea aceasta a presei o încãlcasem numai eu singur care scrisesem ºi difuzasem materialele
acestea neautorizate. Ei nu scriseserã ºi nici nu difuzaserã nimic. Prin urmare sã fiu pedepsit
numai eu, iar ei sã fie scoºi de sub orice acuzare.
- D-ta - îmi zise el odatã - eºti ca pãrintele care cautã cu orice preþ sã-ºi scape copiii. Dar
ºi ei au partea lor de vinã. Nu se poate. Fiecare cu partea lui. Legea nu iartã pe nimeni.
Nu ierta el, nu ierta legea lui, cãci adevãrata lege n-avea pentru ce sã-i condamne.
A treia zi la despãrþire, anchetatorul îmi zise:
- Va fi totuºi un proces penal. Însã poate cã nu vor fi decît ceva amenzi, ori ceva cu
suspendare. Nu ºtiu... Nu depinde numai de mine. Mai sînt ºi alþii care hotãrãsc. Judecata va
decide.
Ce nesincer era... Doar el pregãtise totul. Dar treaba lui.
- Nu va fi ultima judecatã domnule colonel. Va mai fi una: a Istoriei ºi a lui Dumnezeu.
- M-da!
- Cam peste cît timp totuºi sã ne aºteptãm sã fim chemaþi?
- Pregãtirea procesului dureazã obiºnuit aproximativ o lunã. Dar mai întîi veþi fi chemaþi
la Procuraturã pentru încadrare. Apoi va avea loc procesul. Veþi fi înºtiinþaþi din timp atunci.
Dar veþi fi judecaþi din starea de libertate.
- Vã mulþumim! Sã trãiþi.
T-
Nu-mi pãsa absolut deloc de toate ameninþãrile acestea. Parcã nici nu mi se pregãteau aici
niºte necazuri ci niºte bucuri i . Dum nez eu î m i das e aº a putere încît simþeam o mare
binecuvîntare în orice suferinþã pentru Domnul ºi pentru fraþi. Îndatã am fãcut un drum pînã
la Sibiu pentru a-l vedea pe fr. Roºianu ºi pentru a-l îmbãrbãta, fiindcã îl ºtiam fãrã nici o
experienþã în privinþa asta, cam frãmîntat ºi îngrijorat. Nimeni nu va fi în stare - i-am zis eu
- sã ne facã nimic din ce nu ar fi îngãduit de Dumnezeul nostru. Iar ceea ce va îngãdui El va
fi numai spre binele nostru ºi spre slava Lui.
În ce mã priveºte pe mine am o puternicã încredinþare cã n-ar fi ei în stare sã-mi poatã face

nimic, din ceea ce eu n-aº fi în stare sã pot rãbda. Aºa putere primisem de la Domnul Isus
pentru dragostea ºi Numele Lui. Slãvit sã fie Domnul nostru care lucreazã totdeauna minunat.
El nu îngãduie sã ni se facã crucea mai grea pînã cînd ne dã putere mai întîi ca noi sã o putem
purta. Am mai simþit aceastã putere ºi acest adevãr ºi altã datã cînd mi se pregãteau mai mari
necazuri ca acum ºi trebuia sã trec prin ºi mai mari primejdii.
O pace plinã de liniºte nepãsãtoare ºi o încredere puternicã îmi umplea inima ºi mã fãcea sã
socotesc ca o nimica orice rãu ce mi s-ar putea face. Eram pregãtit ca ºi puternicul ucenic
Petru sã sar afarã din corãbioarã fãrã sã-mi pese de noaptea furtunoasã ºi de marea agitatã,
în întîmpinarea lui Isus peste valuri. Totul îmi pãrea atît de uºor de biruit, încît parcã doream
sã vinã cît mai repede. Aflam din nou dulcele adevãr cã o putere totdeauna mai mare decît
jertfa ce ni se cere ne susþine în lupta spre care mergem ºi cã de fapt aceastã putere biruitoare
este a Mîntuitorului nostru Isus Hristos. Ea ne asigurã ºi ne dã biruinþa.
Ce dovadã strãlucitã despre acest adevãr ne sînt toþi martirii ºi sfinþii care înaintea
noastrã, au trecut cu miile prin experienþe mult mai grele ºi prin suferinþe mult mai mari ca
noi, cu o liniºte ºi o putere ca a lui Hristos. ªi ei erau oameni ca ºi noi, dar ce strãlucitã
biruinþã au avut ei prin puterea lui Hristos Isus care era în ei, care suferea ºi biruia cu ei în
cuptoarele de foc, în arenele cu fiare, în rãstignirile arzînd.
Sã fie siguri ºi în viitor toþi fraþii ºi surorile noastre pe care Domnul nostru Isus Hristos
îi va mai alege pentru harul suferinþei cu El, cã la vremea potrivitã El îi va întãri ºi cã ei vor
trece cu o biruinþã strãlucitã prin orice suferinþã ºi moarte, pînã la slava Lui. Cred puternic
ºi eu aceasta. ªi nu mã mai tem de absolut nimic.
T-
Totuºi mulþumesc ºi acum lui Dumnezeu cã ne-au gãsit atunci - ºi nu de alte dãþi cînd
aveam la noi lucrãri mult mai multe ºi mai de mare preþ. Atunci paguba ar fi fost mult mai
mare ºi urmãrile mult mai grele. Iatã cã dacã trebuie sã trecem vreodatã prin necazuri,
Domnul Isus în Mîinile cãruia sînt toate, întocmeºte toate condiþiile în aºa fel încît noi sã
putem trece cît mai uºor ºi cît mai repede prin ele. Acum, dacã a fost nevoie de o jertfã, iatã
cã Domnul a fãcut ca pierderile sã fie din cele mai mici, iar primejdia sã nu mã ameninþe de
fapt decît pe mine. La drept vorbind, dupã toate faptele petrecute, ceilalþi fraþi n-ar trebui sã
fie acuzaþi absolut deloc. Orice lege dreaptã din lume nu ar avea cu ce sã-i învinuiascã. Iar
eu, chiar dacã am cãlcat aceastã lege nedreaptã care nu face nici o deosebire între cartea bunã
ºi cea rea ci le osîndeºte la fel - eu un om atît de bãtrîn ºi de bolnav desigur nu voi fi bãgat
într-o închisoare de drept comun la un loc cu toþi criminalii ºi borfaºii - fiindcã trebuie sã
existe un discernãmînt. Vina mea, dacã am o vinã - nu este de drept comun, ca sã fiu închis
acolo. De asemenea se ºtia bine cîþi ani mai suferisem pe nedrept, judecat abuziv ºi chiar
necondamnat prin justiþie. Acum luîndu-se toate acestea în considerare, desigur cã nici o
instanþã dreaptã nu va putea rosti împotriva noastrã o sentinþã de condamnare obiºnuitã...
Aºa gîndeam...
Dar multe iluzii ne facem noi cei ce nu cunoaºtem oamenii ºi legile lor. Nici rãutatea ºi
viclenia inimii lor cãlãuzitã numai de urã împotriva lui Dumnezeu. Trecuserã 23 de ani de la
ultima noastrã judecatã din 1959. ªi credeam cã trebuie sã se fi schimbat mult în bine de
atunci ºi pînã acum, felul cum se judecã astfel de pricini.
Credeam... Dar încã o datã cu ce surprindere amarã vom vedea în curînd ce mult s-a
schimbat spre rãu!...
T-
Mulþi fraþi credincioºi din diferite adunãri ºi confesiuni care mã cunoºteau - unii numai
din auzite - cînd au aflat despre necazul în care ajunsesem din cauza Domnului, îngrijoraþi
fiind de bãtrîneþea ºi boala mea cã nu voi putea suporta închisoarea, ori cã nu voi avea cu ce
plãti amenda - s-au oferit cu o generozitate sfîntã sã-mi plãteascã ei amenda ºi chiar sã facã
ei închisoare în locul meu. M-a miºcat nespus de mult aceastã dragoste frãþeascã. Am
mulþumit cu multe lacrimi Domnului meu Isus Hristos cã încã mai arde atît de frumos
credinþa ºi dragostea Lui în mijlocul Lucrãrii ºi Bisericii Sale vii.
Acestea s-au dovedit cã nu fuseserã numai vorbe, ci chiar cele mai frumoase fapte. Dupã
ce am fost arestaþi ºi închiºi, cîþiva fraþi fuseserã în audienþe pînã sus de tot la conducerea
instanþelor superioare ºi fãcuserã cereri scrise ca sã li se admitã sã mã înlocuiascã ei în
închisoare pentru cã eu bãtrîn ºi bolnav n-am sã rezist la regimul de acolo. Dar li s-a rãspuns
atît verbal cît ºi în scris cã legea nu admite aºa ceva ºi fiecare trebuie sã-ºi poarte vina lui
însuºi. Hotãrîrea ascunsã era ca sã mor acolo în temniþã...
Dumnezeul dragostei jertfitoare sã le rãsplãteascã - ºi El le va rãsplãti acestor scumpe
fiinþe ºi suflete de fraþi, care au fost gata sã sufere ei în locul altuia. Gestul lor chiar dacã nu
a fost împlinit, rãmîne totuºi plin de frumuseþe veºnicã înaintea lui Dumnezeu ºi chiar
înaintea vrãjmaºilor Lui care ne-au condamnat. Au putut astfel vedea limpede ºi ei ce poate
face dragostea lui Hristos pe care ei Îl tãgãduiesc. Oare pentru care dintre dînºii sau dintre
mai marii lumii de acum, ar mai fi în stare cineva dintre supuºii lor care îi tot laudã ºi-i
linguºesc - sã cearã ca sã fie ei închiºi în locul lor, sau sã moarã de bunãvoie, numai din
dragostea sincerã ºi dezinteresatã pentru ei? Dar iatã cît de frumos o face aceasta dragostea
lui Hristos ºi azi ca acum mii de ani! Slavã veºnicã pentru aceasta Þie Marele nostru
Dumnezeu ºi Mîntuitor Isus Hristos.
Doamne Isuse, rãsplãteºte fr. Petriþa de la Hãlmagiu, fr. Sandu de la Juc ºi celorlalþi care
au cerut stãruitor în scris ºi în audienþe sã fie ei duºi în locul meu... Jertfa lor este atît de
frumoasã, - fie binecuvîntat Numele Tãu pentru ei.

Mãrturia - Cap. 31 - O altã judecatã Pag. 415
Cap. 31
O altã judecatã
Mai fi-va la Sfîrºit o Judecatã
cumplita Judecatã de Apoi
cãci trebuie pe drept sã-ºi ia rãsplatã
cum a fãcut, oricare dintre noi...
e la terminarea anchetei trecuserã aproape 3 luni fãrã ca noi sã primim nici o

D înºtiinþare de nicãieri. Toþi eram de pãrere cã procesul a fost clasat. Desigur
cercetîndu-se cãrþile noastre ºi negãsindu-se în ele nici un cuvînt duºmãnos pe temeiul cãruia
sã fim condamnaþi, ci numai adevãruri de credinþã recunoscute de Constituþia þãrii cuprins în
învãþãtura bisericii ortodoxe ºi a tuturor celorlalte culte creºtine aprobate de lege, toþi
credeam cã ar fi nu numai o nedreptate ci chiar o ruºine sã ni se facã nouã proces pentru asta.
De ce sã se condamne la noi ceea ce este un drept recunoscut ºi aprobat altora? Cãrþile
noastre oriunde ar fi fost tipãrite nu erau dãunãtoare întru nimic, nici interesului statului, nici
bisericii oficiale ºi nici altor culte sau persoane. Mai circulau prin þarã atîtea alte cãrþi tipãrite
chiar ºi în strãinãtate cu un conþinut cu adevãrat dãunãtor, fãrã ca nimeni sã se sesizeze de
acest fapt. ªi chiar cãrþi la fel cu ale noastre mai erau destule în þarã ºi autoritãþile ºtiau. Dar
nicãieri nu fuseserã urmãrite. Prin urmare de ce sã fie urmãrite tocmai ale noastre? Orice
minte cinstitã ar fi gîndit aºa.
T-
Dar prin 25 iulie, tãcerea s-a spart dintr-o datã. Am primit o citaþie sã mã prezint pentru
data de 29 iunie ora 8 la Judecãtoria din Alba Iulia. Am crezut cã este vorba doar de o
înfãþiºare la Procuraturã pentru o simplã formalitate de clasare a cauzei noastre, ori de
încadrare, dupã cum ni se spusese.
Pag. 416 Mãrturia - Cap. 31 - O altã judecatã
Iatã însã cã în dimineaþa zilei de 29 iunie, ziua cînd toatã biserica creºtinã sãrbãtorea
amintirea martiriului sfinþilor apostoli Petru ºi Pavel, pe cînd rãsunau clopotele la toate
bisericile din Alba Iulia, ne prezentam ºi noi la judecatã tot pentru aceeaºi vinã pentru care
au fost judecaþi ºi condamnaþi într-o zi ca asta ºi cei doi întîi-stãtãtori ai Bisericii ºi Credinþei
Creºtine, apostolii Petru ºi Pavel. Ce prevestire ºi ce cinste pentru noi!
T-
Crezusem la început cã voi fi chemat doar eu singur, - nici nu mã gîndeam cã pe ceilalþi
nu-i va fi scos ancheta totuºi de sub orice acuzã.
Dar iatã ºi pe ceilalþi fraþi: Roºianu din Sibiu, Rus Lucian din Alba Iulia, Alexandru ºi
Augustin Pop din Cluj. ªi mai iatã apãrînd din alte pãrþi ºi mulþi alþi fraþi din þarã. Din
Hunedoara, din Suceava, Bacãu, Maramureº, Sibiu... Curtea Judecãtoriei ne-a întîlnit cu fraþii
care aflaserã în grabã despre chemarea noastrã ºi veniserã sã vadã ce se va întîmpla cu noi.
Pe lista cu numele celor afiºaþi cu procese de la uºa Judecãtoriei, din cele douã penale din
frunte, primul era numele unuia învinuit pentru crimã, iar al doilea era al meu pentru cãrþi
religioase. Celelalte erau procese civile, pentru insulte, certuri, înºelãciuni. Sala ºi scãrile
erau pline de oameni.
Abia atunci ne-am dat seama cã totuºi vom fi judecaþi. Eram curioºi ce judecatã va putea
avea loc fãrã nici o înfãþiºare la Procuraturã, fãrã nici o apãrare nici mãcar din oficiu. Totul
era complet nepregãtit pentru un adevãrat proces.
Am luat ºi noi loc printre ceilalþi pe bãnci, aºteptînd sã vedem ce se va întîmpla. Nici
Ghiþã de la Braºov nici Marta soþia lui care fuseserã ºi ei cu noi în 6 martie, nu erau acum
aici. Dacã ar fi fost ceva serios, desigur ar fi fost chemaþi ºi ei.
T-
Dupã strigarea unor nume absente, s-a trecut repede peste procesul dinaintea noastrã cu
o amînare. ªi s-a ajuns la noi. Era limpede cã totul fusese anume lucrat în aºa fel ca noi sã
fim luaþi total nepregãtiþi.
Cele douã femei judecãtoare ºi bãrbatul procuror s-au purtat chiar de la început cu vãditã
prefãcãtorie. Spre a nu da nimic de bãnuit, arãtau chiar dezinteres pentru amãnunte. De fr.
Ghiþã nici nu s-au interesat cã lipseºte. La sora Marta care fusese citatã ca martorã s-a
renunþat în fugã... “ca sã nu mai amînãm procesul, sã nu vã mai purtãm pe drumuri...” - aºa
motiva preºedinta.
T-
Am fost chemat primul ºi întrebat de preºedintã:
- Îþi mai menþii declaraþia de la anchetã?
- Da - am rãspuns eu.
- Ai cunoscut legea cã nu ai voie sã multiplici ºi sã difuzezi materiale religioase
neautorizate?
- Da! Dar tot ce am scris ºi am difuzat nu conþine absolut nimic rãu ºi duºmãnos nici
contra statului, nici contra bisericii. Conþinutul cãrþilor noastre este întru totul pe linia simþirii
neamului ºi a credinþei bisericii noastre.
- Aþi ºtiut cã secta Oastea Domnului este interzisã, de ce nu aþi trecut la o altã sectã
autorizatã de stat?
La întrebarea aceasta n-am scos nici un cuvînt. Dar am privit-o drept în ochi cu toatã
durerea sufletului din mine jignit ºi a conºtiinþei mele strãpunse de totalul dispreþ pe care îl
arãta ea prin aceasta nu atît faþã de noi cît faþã de cele mai sfinte valori ale neamului ºi
credinþei noastre. Am clãtinat mustrãtor din cap fãrã sã-i rãspund nimic. Aceasta voiam s-o
facã sã înþeleagã mai mult decît orice rãspuns. Nu ºtiu cît a putut ea înþelege. A privit spre
procuror:
- Tovarãºul procuror dacã are ceva.

- Da! Sã rãspundã inculpatul de ce a scris ºi a difuzat aceste materiale, dacã ºtia cã nu are
voie?
- Pentru cã necesitatea lor nu a încetat, ci a crescut.
- De ce nu v-aþi mulþumit cu activitatea bisericii dacã ziceþi cã faceþi parte din biserica
ortodoxã?
- Pentru cã activitatea bisericii este insuficientã.
- Ai mai fost condamnat ºi în trecut la 16 ani muncã silnicã tot pentru aºa ceva. Statul
prin graþiere ºi amnistie þi-a arãtat bunãvoinþã. De ce n-ai încetat?
- Eu activez de cincizeci de ani în domeniul scrisului religios ºi ºtiu cîtã nevoie este mai
ales acum de acesta. Repet: n-am scris nimic rãu ci numai ceea ce este necesar pentru popor
ºi credinþã... ªi...
- Destul! Din cele declarate reiese clar vinovãþia inculpatului Dorz Traian, ca ºi a
celorlalþi inculpaþi. Cer aplicarea articolului 94 din Legea 3/1974 cu art. 75 litera a din Codul
Penal, condamnarea lor, confiscarea tuturor materialelor aflate la ei precum ºi plata
cheltuielilor de judecatã. ªi se aºezã pe scaun.
- Ai primit vreo sumã de bani ca drept de autor pentru aceste cãrþi? - mã întrebã din nou
preºedinta.
- Nu, nimic de la nimeni.
- Cine þi le-a tipãrit ºi unde?
- Nu ºtiu.
- Mai ai ceva de adãugat?
- Da! Vã rog sã scoateþi de sub orice învinuire pe ceilalþi, fiindcã ei nu sînt vinovaþi cu
nimic. Eu i-am rugat, ei m-au servit. Nici n-au scris, nici n-au difuzat nimic.
- Destul! Semneazã declaraþia. Urmãtorul:
- Roºianu Vasile!
T-
Fratele Roºianu a recunoscut ºi el tot ce se petrecuse ºi ceea ce declarase de fapt de la
început. Era chiar mai sincer ºi decît i se cerea. Le tot explica pe larg cu niºte amãnunte care
pe ei nici nu-i prea interesau cum într-o searã din luna ianuarie, un cetãþean strãin venit cu
o maºinã la poarta lui, i-a oferit niºte cãrþi religioase. Cum eu îi spusesem lui de mai înainte
cã dacã va veni cineva sã-i ofere astfel de cãrþi sã le primeascã fiindcã sînt ale mele, iar el
amintindu-ºi de aceasta, le-a primit. Apoi m-a anunþat pe mine sã mã duc sã le iau. Eu am
mers iar el mi le-a dat. Asta fusese tot.
- Cîþi saci sau pachete cu cãrþi ai primit?
- Patru sau cinci.
- ªi inculpatul Dorz Traian le-a luat pe toate?
- Da.
- Bine, dar ºi dupã aceea s-au mai gãsit ºi alte cãrþi la d-ta. Pe acestea de unde le-ai avut?
- Tot fratele Dorz mi le-a dat altãdatã.
- D-ta ai difuzat vreo astfel de carte la cineva?
- Nu, nici una.
- D-ta ºtii sã se fi primit de la cineva ceva bani ca drepturi de autor pentru aceste cãrþi?
- Nu nici 50 de bani.
- ªi d-ta faci parte din Oastea Domnului cu Dorz Traian?
- Da, din 1935.
- De cînd îl cunoºti pe Dorz Traian?
- De 50 de ani. Eram tineri la Sibiu atunci.

- Bine. Semneazã. Urmãtorul:
- Pop Alexandru.
T-
- D-ta Pop Alexandru din Cluj ai fost împreunã cu inculpatul Dorz Traian în seara de 6
martie anul acesta la Roºianu Vasile din Sibiu de unde aþi luat niºte cãrþi?
- Da.
- Cîte pachete ori saci cu cãrþi aþi luat?
- Cinci.
- Pe care declaraþie datã la anchetã o menþii?
- Pe ultima.
- ªi ce þi-a spus inculpatul Dorz Traian sã faci cu aceste cãrþi?
- Sã le duc la mine acasã, unde sã le pãstrez pînã ce va veni dînsul sã le ia.
- Dar d-ta n-ai dat nimãnui vreo astfel de carte?
- Nu.
- ªi d-ta faci parte din Oastea Domnului?
- Da!
- Pop Augustin.
T-
D-ta Pop Augustin ai fost cu maºina personalã în seara de 6 martie anul acesta împreunã
cu inculpatul Dorz Traian ºi cu fratele d-tale Pop Alexandru în Sibiu la Roºianu Vasile ca sã
luaþi niºte cãrþi?
- Da!
- Ai fost ºi d-ta în casa lui Roºianu dupã aceste cãrþi?
- Nu.
- Dar unde ai fost d-ta atunci?
- Aºteptam în maºinã, pe care o parcasem în stradã, ceva mai departe, fiindcã în faþa casei
nu era loc.
- Cîte pachete aþi luat?
- Cinci.
- ªi unde le-aþi pus, în portbagaj sau în maºinã?
- În maºinã.
- Ce trebuia sã faceþi cu aceste cãrþi?
- Sã le þinem acasã, pînã ce va veni fratele Traian sã le ia.
- D-ta n-ai difuzat nimãnui vreuna din aceste cãrþi?
- Nu, nici una.
- Da!
- Rus Lucian.
T-
- D-ta Rus Lucian nu ai fost cu ei, dar la d-ta acasã s-au gãsit niºte materiale. O maºinã
de scris, niºte lucrãri scrise cu ea precum ºi alte cãrþi religioase. De unde ai avut maºina de
scris?
- Am cumpãrat-o acum vreo 7 ani de la un vecin evreu care se muta în Israel ºi care mi-a
oferit-o spre cumpãrare împreunã ºi cu alte lucruri. Eu nu voiam atunci sã o iau, dar el a
insistat spunînd cã am copii ºi cã le va folosi lor. ªi am cumpãrat-o pentru copii. Eu sînt
croitor, nu aveam ce sã fac cu ea. Pentru ei am luat-o.
- Þi-a dat ºi d-tale ceva cãrþi inculpatul Dorz Traian?
- Nu, ci numai mi-a împrumutat un caiet “Cîntãri Nemuritoare” vol. 8 din care copia
poezii bãiatul meu de 16 ani pentru a învãþa sã scrie la maºinã.
- De ce le scria în 4 exemplare?
- Ca sã aibã cîte unul ºi pentru ceilalþi fraþi ai lui.
- De unde aveai cãrþile care s-au gãsit la d-ta?
- Le-am primit de pe la alþii mai demult.
- D-ta ai mai dat cuiva astfel de cãrþi?
- Nu aveam de unde sã dau. Nu am avut decît cîte un singur exemplar pentru mine.
- De ce nu-i înveþi pe copii altceva, nu lucruri de astea?
- Ei merg cu toþii la ºcoalã. Învaþã ei acolo ce trebuie sã ºtie.
- În altã parte nu merg?
- Mai merg la bisericã, fiindcã le place muzica. Toþi cîntã în cor.
- Da. Din copilãria mea.
- Martora Pop Firuþa.
T-
- D-ta martora Pop Firuþa trebuie sã depui jurãmînt cã vei spune tot adevãrul ºi numai
adevãrul. Altfel vei fi pedepsitã.
- Da!
- D-ta ºtii cã soþul d-tale Pop Augustin, împreunã cu fratele lui Pop Alexandru ºi cu
inculpatul Dorz Traian au transportat din Sibiu de la Roºianu Vasile niºte cãrþi în seara de
6 martie anul acesta?
- Da!...
- Erai acolo în maºinã cînd au fost gãsite aceste cãrþi?
- Da.
- D-ta ai fost împreunã cu ei cînd cu luat cãrþile?
- Nu!
- ªtii de la cine le-au luat?
- Nu. Cînd au mers dupã ele, pe mine m-au lãsat jos undeva în oraº.
- ªi d-ta eºti din Oastea Domnului?
- Da.
- Semneazã declaraþia.
T-
Apoi privindu-ne pe rînd ºi ridicîndu-se cu toþii sã plece, preºedinta ne spuse:
- Rezultatul îl veþi putea afla mîine dupã ora zece la grefã.
ªi atîta a fost...
Dar noi cu toþii, chiar ºi atunci eram ºi mai convinºi cã dupã felul sumar în care
judecaserã, dupã declaraþiile clare ºi scurte - ºi mai ales dupã nevinovãþia totalã ºi evidentã,
mãcar a celor patru fraþi, cel puþin ei vor fi achitaþi de orice penalizare. De mine, am spus,
nu-mi pãsa deloc.
T-
Pentru ziua urmãtoare, ne-am hotãrît cu fr. Roºianu sã rãmînem la Alba Iulia ca la ora 10
sã mergem la grefa judecãtoriei sã aflãm rezultatul, dupã cum ni se spusese.
- Nu se dau astãzi nici un fel de rezultate - ne spuse femeia de la grefã în ziua urmãtoare,
cînd am întrebat-o. Judecãtorii sînt ocupaþi acum cu altceva... veniþi mîine, poimîine ori mai
tîrziu. Dacã nu aveþi unde sã staþi aici în oraº, mergeþi acasã ºi vi se va comunica acolo
sentinþa.
Am plecat spre casã, rãmînînd sã aºteptãm. Dacã fraþii din Alba Iulia vor afla mai repede
rezultatul ne vor comunica ei la fiecare.
T-
Într-adevãr, peste cîteva zile sora Victoria, soþia fratelui Lucian ne aducea urmãtoarea
notã, copiatã din Registrul Proceselor Penale al Judecãtoriei Alba Iulia:
HOTÃRÎRE:
Au fost condamnaþi inculpaþii Dorz Traian la 2 ani închisoare, Pop Alexandru ºi Pop
Augustin la cîte un an închisoare. Rus Lucian la un an ºi douã luni închisoare. Pentru
sãvîrºirea infracþiunii prevãzute de Art. 94 din Legea 3/1974 cu art. 75 litera a. c. p. (Legea
Presei - pentru scrieri, înregistrare ºi difuzare de materiale neautorizate. De la 3 luni la 2
ani închisoare ori amendã).
Am vãzut-o pe sora Victoria foarte întristatã. Era bolnavã destul de grav cu inima, iar cei
patru copii ai lor erau încã mici. Se îngrijora ce vor face ei fãrã fratele, dacã el va fi luat ºi
dus atîta vreme de acasã.
- Anii sînt în Mîna lui Dumnezeu sorã Victoria - i-am zis eu liniºtit - nu în mîinile
oamenilor. (O, de cîte ori mai spusesem ºi altora aceste adevãruri de-a lungul atîtor ani grei
din trecut!). Nu trebuie sã fim nici miraþi nici zdrobiþi de toate acestea. Doar ºtim Cuvîntul
Sfînt al lui Dumnezeu care ne spune cã în lume vom avea necazuri. Cã la acestea am fost
rînduiþi. Dar suferinþele trec iar rãsplata lor rãmîne. Cã alegerea noastrã pentru o suferinþã
pentru împreunã cu Domnul, este dovada cã am fost aleºi ºi sã împãrãþim împreunã cu El. Cã,
nu ne va ajunge nici o suferinþã care sã întreacã puterea pe care ne-o va da Domnul nostru
Isus Hristos pentru a o putea rãbda, fiindcã Însuºi Domnul nostru va avea grijã de noi. Sã ne
încredem puternic cã, dacã noi nu-L lãsãm pe El, nici El nu ne va lãsa pe noi ºi pe ai noºtri.
Suferinþa pentru Domnul este un har care nu-i dat chiar tuturor. Dacã nouã ne-a fost dat,
atunci noi sã-I mulþumim Domnului pentru aceasta ºi sã ne arãtãm vrednici de El.
De altfel, încã nu se ºtie nimic clar - am încheiat eu, pînã ce vom primi comunicarea
scrisã a sentinþelor. Abia atunci vom ºti sigur - ºi vom vedea ºi ce vom avea de fãcut. Cine
va vrea atunci sã facã recurs împotriva sentinþei, va avea termen ºi va putea sã-l facã. În ce
mã priveºte pe mine, eu n-am sã fac nici un recurs, oricare ar fi sentinþa lor împotriva mea.
Las totul în grija ºi în rãsplãtirea Domnului.
T-
Dupã acestea am aºteptat acasã liniºtit ºi pregãtit pentru orice îmi va veni de la Domnul
ori de la oameni. Fie voia Domnului meu, eu sînt gata sã primesc orice sentinþã. Traista mea
de drum este gata ºi mã aºteaptã aci lîngã mine încã din 1964, de la ultima mea ieºire din
închisori. Cîtã vreme Mîntuitorul ºi Domnul meu Isus Hristos este tãgãduit ºi batjocorit aici,
eu voi avea aceeaºi soartã cu El - ºi nu trebuie sã mã aºtept la alta mai bunã. Astfel traista
mea trebuie sã fie mereu gata. Cînd mi se va spune: vino - eu doar s-o iau ºi sã plec.
Am ºi luat-o cu mine de atîtea ori de atunci ºi pînã astãzi, cît am tot fost chemat sau dus pe
la anchetele nenumãrate de la Beiuº, de la Oradea, de la Bucureºti... Traista aceasta mi-a fost
un tovarãº nedespãrþit în toþi cei 35 de ani - din 1947 - prin cîte am trecut pînã astãzi prin
toate pentru Numele ºi Cauza Domnului meu Isus Hristos.
Acum o privesc întrebãtor, poate mai stãruitor ca oricînd - ºi ea îmi rãspunde:
- Eu sînt gata!
Îi rãspund ºi eu cu duioºie iubitoare, privind-o ca pe o sorã ºi soþie de pãtimiri - de care
se vede cã nu mã voi despãrþi pînã în clipa cînd mã va lua Mîntuitorul ºi Dumnezeul meu
Acolo Sus la El în Împãrãþia Sa. I-am rãspuns:
- ªi eu sînt gata!
Apoi m-am aºezat lîngã ea liniºtit în genunchi înaintea Domnului meu Isus Hristos
Dragul, Scumpul ºi Dulcele meu Mîntuitor - încredinþîndu-I sufletul meu ºi soarta mea ºi a
celor scumpi ai noºtri, în Mîinile Lui puternice ºi iubitoare, pentru orice va veni. Ai Lui
sîntem ºi facã-se deplin Voia Lui cu noi. Amin.
T-
A trecut apoi toatã luna iulie fãrã sã urmeze nimic dupã procesul din ziua martiriului
sfinþilor Petru ºi Pavel.
Între timp mai luasem parte la niºte frumoase nunþi frãþeºti unde fusesem invitat mai
stãruitor. Douã au fost mai deosebite dintre aceste nunþi, una în jud. Timiº, iar cealaltã în jud.
Caraº Severin la sfîrºitul lui iulie ºi la începutul lui august, una dupã alta. La fiecare
participaserã pînã la douã mii de fraþi ºi se petrecuserã niºte lucruri destul de însemnate care
cereau ca sã fiu neapãrat acolo. De acolo auzisem cã începuserã ºi arestãrile fraþilor, întîi a
lui Roºianu, apoi a lui Rus Lucian.
Dupã ce am ajuns acasã de la ultima dintre nunþi, în dimineaþa zilei de 3 august, cînd mã
aºteptam sã vinã ºi arestarea mea, iatã miliþeanul comunal, intrînd în curte. Venea cu
mandatul meu de arestare. Da, era adevãrat, eram condamnat la 2 ani închisoare ºi el venea
acum sã mã ridice, fãrã nici o comunicare mai dinainte. Pentru a nu ne folosi de vreun drept
de recurs. Trebuia deci sã-mi iau traista ºi sã plec... Ce sfidare a oricãrei legi, - totuºi.
Pînã ce eu am intrat în casã ca sã-mi iau rãmas bun de la soþie ºi de la Florica fiica mea,
miliþeanul a ieºit în stradã cu ochii plini de lacrimi, vãdit îndurerat ºi jenat ºi el de ceea ce
vedea ºi trebuia sã facã. Omul acesta, ca ºi toþi ceilalþi din jur mã cunoºteau de mulþi ani de
zile ºi vedeau cu uimire ºi ei ce nedreptate se face împotriva mea. Vecinii se uitau miraþi ºi
neîncrezãtori de dupã garduri ºi din curþi cum eram dus la închisoare la anii aceºtia ºi în
starea asta ca un fãcãtor de rele. Bietul miliþean, mi-a luat bagajul, el sã mi-l ducã pînã unde
trebuia sã mã predea. Eu mergeam ºchiopãtînd de piciorul bolnav, numai cu bãþul în care mã
sprijineam.
Pe drum am aflat cã mandatul meu de arestare trebuia sã soseascã mai devreme cu zece
zile. Dar fiind întocmit cu o greºealã de nume, a fost înapoiat pentru corectare, Tribunalului
Alba Iulia care îl emisese. Domnul Isus fãcuse asta, pentru cã altfel eu n-aº fi putut lua parte
la cele douã nunþi. Încã o dovadã cã tot ce trebuie sã se întîmple în viaþa noastrã nu vine nici
de la oameni, nici cînd vreau ei - ci vine de la Domnul ºi cînd hotãrãºte El.
Doamne Isuse, dacã arestarea mea n-ai lãsat-o cînd au vrut oamenii, nu lãsa nici eliberarea
mea cînd au hotãrît-o ei. Chiar dacã numai cu trei zile ar fi mai devreme, vreau s-o primesc
din Mîna Ta Isuse Doamne ºi nu din mîna lor. Sã fie tot ce-mi dai numai de la Tine ºi nimic
de la oameni.
Dupã niºte formalitãþi de vreo douã ceasuri la Beiuº, am fost luat ºi dus mai departe la
miliþia din Oradea. Aici mi s-a luat tot ce aveam la mine ºi am fost predat ºefului de arest
cãruia i s-a spus:
- Du-l ºi bagã-l la 19!
- Vã rog sã-mi lãsaþi bãþul - am zis eu - nu pot umbla fãrã el.
- Cînd vei merge mai departe þi-l vom da. Acum rãmîne aici. Mergi rezemîndu-te de
pereþi.
Cel care mã luase în primire mã împinse pe uºa din dos în coridorul îngust ºi întunecat
al arestului ºi trînti în urma mea cu zgomot uºa ºi zãvorul greu de fier. Ce familiar ºi
cunoscut îmi deveni dintr-o datã acest zgomot auzit atîþia ani... ªi aerul stãtut ºi acru care mã
izbi ca un duh rãu peste faþã... ªi oamenii cu uniformele astea ale lui Zoli baci ºi Nehez baci
- de care parcã abia ieri mã despãrþisem - ºi nu acum 30 sau 35 de ani...
T-
Cel ce mã ducea de la spate împingîndu-mã, mã opri în faþa unei uºi ºi deschizînd-o îmi
zise:
- Intrã aici!
Mã înspãimîntai. Din întunericul coridorului îmi apãru ca o peºterã ºi mai întunecoasã
ceva ca o intrare în iad. Un nor de fum negru ºi otrãvit de þigãri nãvãli spre mine ºi vreo patru
umbre de oameni negri, vedeam stînd ºi mã priveau fioros dinãuntrul peºterii acesteia
întunecate.
Mã dãdui înapoi un pas.
- Vã rog foarte mult sã nu mã bãgaþi aici. Nu voi putea suporta fumul acesta nici mãcar
un ceas ºi va trebui sã mã scoateþi ori la morgã ori la infirmerie. Sînt foarte bolnav ºi nu pot
rezista. Duceþi-mã oriunde numai nu în fumul acesta.
- Du-l la 8 - zise altul care se oprise lîngã noi - acolo nu-i nimeni.
- Vã mulþumesc mult - le zisei eu ºi mã grãbii sã plec sprijinindu-mã de perete ºi gîndind:
Doamne Isuse, numai Þie trebuie sã-Þi mulþumesc cã eºti ºi aici cu mine ca sã-mi izbãveºti
viaþa.
Celula 8 era tot la fel de micã, dar era goalã. Avea douã paturi de fier suprapuse pe lîngã
care abia puteai sã te strecori pînã la fereastra micã, cu gratii ºi cu plasã de sîrmã prin care
venea puþinã luminã ºi mai puþin aer. Le-am cerut voie ca sã stau întins pe pat. Mã simþeam
foarte rãu. Tot trupul îmi tremura de dureri ºi de obosealã.
Îndatã ce am fost singur, m-am rugat Domnului ºi Dumnezeului meu, mulþumindu-I cu
lacrimi pentru cã din nou a vrut sã am parte de suferinþa asta pentru El ºi Cuvîntul Lui... Dar
parcã nici nu-mi venea sã cred cã totuºi s-a putut proceda în felul acesta faþã de mine.
Trecuserã 23 de ani din 1959 cînd fusesem judecat ºi închis ultima datã. Mã aºteptam sã se
fi schimbat mult spre bine totul de atunci ºi pînã acum. Dar ce surprins vãd cît de mult s-a
schimbat spre rãu.
Atunci fusesem condamnat politic, bãgat cu oameni culþi, serioºi, cumpãtaþi, înþelegãtori
ºi ordonaþi, acum sînt un condamnat de drept comun, pus între cei mai înapoiaþi oameni, mai
înrãiþi ºi mai dezordonaþi. Atunci nu era admis mãcar fumatul în celule. Acum aceºti oameni
sînt lãsaþi sã-ºi aprindã þigarã de la þigarã, otrãvindu-se cu toþii în aceste celule strîmte ºi fãrã
aer, pentru ca nenorocirea sã le fie ºi mai mare iar pierderea sã le fie cît mai grabnicã ºi
sigurã. Fumatul care afarã este strict reglementat ºi oprit oriunde este o aglomeraþie de
oameni, aici nu-i reglementat de nimeni. Lasã-i sã fumeze, lasã-i sã se otrãveascã, lasã-i sã
piarã cu toþii!... Un om bãtrîn ºi bolnav este imposibil sã reziste în astfel de condiþii. Orice
condamnare pentru unul ca mine, oricît de scurtã ar fi, înseamnã sigur o condamnare la
moarte. Prin urmare la moarte m-au condamnat. ªi au ºtiut bine ºi au vrut asta.
Nu-mi fãceam pãreri prea înalte despre importanþa pe care o am în þara asta, însã la cei
aproape 70 de ani ai mei ºi dupã activitatea mea îndelungatã, eram totuºi un nume cunoscut
ºi respectat atît în þarã cît ºi în strãinãtate ºi era de aºteptat sã se procedeze altfel faþã de mine
ºi nu în acest mod josnic ºi nedrept. Cel puþin pentru vîrsta ºi boala mea, dacã nu pentru
altceva. Dar aceasta este aºa, ca sã mi se prãbuºeascã orice iluzie despre omenia în care mai
speram. ªi sã-mi dau seama cît de adînc se prãbuºeºte lumea în care trãim. Doamne Isuse,
ajutã-mi ca sã pot suporta totul pînã la capãt...
T-
A doua zi uºa se deschise brusc ºi în celulã îmi apãru un tovarãº tînãr ºi infirm de un
picior. Îmi spusese cã vine din penitenciarul Satu Mare unde executa o pedeapsã de trei ani
p en t ru o fapt ã ruº i noas ã. Era de l oc di n Oradea º i i s e aprobase sã vinã ai ci p en t ru
confecþionarea unei proteze pentru piciorul bolnav. De la el am aflat cã închisoarea din
Oradea fusese desfiinþatã ºi cã cei condamnaþi din Bihor, executã închisoarea la Satu Mare.
Cã din cauzã de economii din mai multe judeþe se desfiinþeazã închisorile, iar condamnaþii
erau îngrãmãdiþi în alte judeþe. Cã din cauza asta toate închisorile sînt supraaglomerate ºi se
mai tot aglomereazã mereu, fãcînd tot mai grele condiþiile de hranã, de cazare, de tratament.
El era tare descurajat - dar eu mã încredinþam Domnului, fãrã nici o teamã. Fie ce va fi.
- Dacã eºti condamnat - adãugã el - nu vei sta aici decît cel mult trei zile. Se fac curse de
2-3 ori pe sãptãmînã spre Satu Mare. Te vor duce acolo.
T-
Într-adevãr, a doua zi mi s-au luat datele pe un dosar, apoi amprentele ºi în urmã am fost
fotografiat din faþã ºi din profil, cu un numãr penal agãþat de umãr. Astfel intram în numãrul
celor fãrãdelege, unde voi fi tratat ca ei, fãrã nici o deosebire formalã dar ºi mai rãu decît cei
ce sãvîrºiserã cele mai grele fapte, contra semenilor lor.
A treia zi de dimineaþã eram scos cu bagajul în curte, unde aºtepta, trasã în faþa arestului
o dubã micã. Un plutonier gras aºeza dupã dosare pe douã rînduri înaintea mea pe alþii vreo
12 arestaþi cãrora le punea cãtuºe la mîini, legîndu-i împreunã doi cîte doi. Toþi erau tineri,
pletoºi, foarte bruneþi ºi vorbind între ei ºi rîzînd zgomotos, þigãneºte, ungureºte, româneºte...
Mulþi glumeau familiar chiar ºi cu miliþienii. Erau deci foarte cunoscuþi pe aici ºi nici nu le
prea pãsa lor, de starea în care se aflau. Cu cãtuºele la mîini, au fost apoi urcaþi ºi împinºi
cu þigãrile aprinse, în duba care se umplu cu ei. Rãmãsesem numai eu singur la urmã.
- Pe bãtrînul ãsta nu-l înghesuim cu ei, cã moare acolo - zise unuia plutonierul gras care
fãcuse apelul dosarelor. Lasã-l lîngã tine în boxa de la uºã.
- Ãsta cred cã acolo îºi dã obºtescul sfîrºit - rãspunse celãlalt rîzînd ºi împingîndu-mã în
dubã.
- Acesta ni-l vom da toþi, domnule plutonier - zisei eu privindu-l în ochi. Numai cã nici
unul nu ºtim cînd ºi cui ne vine rîndul sã ni-l dãm.
Din nou am mulþumit Domnului Dumnezeului meu în inima mea pentru izbãvirea care
mi-o dãdea. E uºor de bãnuit cum aº fi ajuns eu la Satu Mare dupã trei ore de cãlãtorie
înghesuit ºi cãlcat în picioare de cei 12 din duba plinã de fum ºi de înjurãturi.
T-
Plutonierul de lîngã mine, care pãzea duba din boxa de la spate mã aºezase pe scaunul din
faþa lui ºi mã privea puþin indiferent ca un om obiºnuit cu drumurile astea. Era ºi el destul
de bãtrîn ºi fãcea cursa asta de atîþia ani, de cîte 2 sau 3 ori pe sãptãmînã. Am încercat pe
drum cîteva cuvinte cu el. Poate cã n-am sã-l mai vãd niciodatã, - gîndeam. Trebuie sã-i spun
mãcar ceva despre moarte, despre judecatã, despre rãsplata veºnicã a fiecãruia pentru faptele
sale. Despre nevoia de a ne gîndi fiecare la asta, mai ales noi, care nu mai sîntem tineri nici
unul.
Omul nu se împotrivea. Vãzuse ºi el destule în viaþa lui ºi simþea cã am dreptate. De fapt

astfel de cuvinte mai spusesem ºi ieri ºi alaltãieri la toþi ceilalþi cu care mai fusesem. Poate
vreunuia îi vor folosi. Ascultaserã toþi, ca ºi acesta, fãrã sã spunã nimic, nici da nici nu.
De la acest plutonier am aflat prima datã cã bãtrînii cei trecuþi peste 60 de ani nu fac decît
un sfert din pedeapsa la care sînt condamnaþi. D-ta - îmi zise el - n-ai sã faci decît 6 luni din
cei 2 ani. Existã scris în regulament acest lucru. Statul s-a gîndit cu omenie, ca sã vedeþi ce
drepte sînt legile noastre ºi cum s-au fãcut ele cu gîndul la om...
Din starea în care eram ºi dupã cîte vãzusem ºi auzisem, ºtiam cît sã cred din toate aceste
cuvinte. Dar eu care eram plin de încredere în Mîna ºi grija Domnului meu, pãrea cã nici nu-l
aud. Nici nu mã interesa asta.
Cîtã dreptate am avut sã nu-l cred atunci, am aflat îndatã mai tîrziu. Cînd a venit vremea
sã se împlineascã faþã de noi aceastã condiþie umanã, fratele Roºianu a constatat-o întîi. El
care era tot aºa de bãtrîn ºi de bolnav ca mine trebuia sã se elibereze dupã regula asta în luna
noiembrie. Dar cînd a fost în faþa comisiei de eliberare condiþionatã i s-a spus:
- E adevãrat cã d-ta ai avut tot timpul o comportare ordonatã, respectuoasã ºi supusã. Dar
d-ta nu poþi fi eliberat încã fiindcã nu eºti de-ajuns reeducat. Mai stai 3 luni.
ªi dupã aceste trei luni ar mai fi fost amînat încã alte trei luni ºi pe urmã tot aºa pînã la
sfîrºitul pedepsei sau vieþii. ªi desigur tot aºa s-ar fi procedat ºi faþã de mine. Ba cu atît mai
mult - dacã Domnul care nu ne-a lãsat nici o clipã din Mîinile Lui. El Însuºi sã le rãsplãteascã
cu o rãsplatã veºnicã tuturor acelora care au lucrat ºi s-au rugat pentru izbãvirea noastrã, fie
într-un fel fie în altul.
T-
La Satu Mare am fost imediat luaþi în primire, înscriºi în registre ºi apoi bãgaþi în sala de
baie, tunºi la zero ºi îmbrãcaþi în haina de ocarã a penitenciarului, avînd peste tot înscrise cu
litere mari ºi murdare de tuº, noua noastrã denumire DEÞINUT.
Eram gata sã fim împrãºtiaþi prin celulele de carantinã, cînd intrã în sala de baie un
plutonier strigînd aspru:
- Drepþi, vine cetãþeanul comandant!
Intrã un civil gras ºi dur, însoþit de altul în uniformã care stãtea înapoia lui. Venea sã ne
vadã pe noii sosiþi ºi sã-ºi facã o pãrere despre noi. La început am crezut cã aºa este regula
de fiecare datã. Dar pe urmã am aflat cã cinstea asta li se fãcea foarte rar. De fapt nici nu
putea în fiecare zi sã se ocupe comandantul însuºi de cei ce erau vãrsaþi aici de atîtea guri de
canale colectoare! Comandantul s-a uitat mîndru ºi autoritar peste toþi pînã la mine cel mai
din urmã - ºi a început sã întrebe pe cei mai de aproape:
- Cum te cheamã, de unde eºti, pentru ce eºti condamnat?
Cînd a ajuns la mine (se pare cã asta ºi voia fiindcã nu-l interesa rãspunsurile celorlalþi)
- îmi zise privindu-mã foarte atent:
- D-ta cum te numeºti? Pentru ce ai fost condamnat?
- Mã numesc Dorz Traian, sînt condamnat la doi ani pentru scriere ºi difuzare de cãrþi
religioase.
- Eºti iehovist?
- Sînt ortodox din Oastea Domnului.
- Aha - ºi ce ai scris?
- Poezii, meditaþii, proverbe.
- De ce n-ai scris amintiri din copilãrie ca Ion Creangã?
- Am scris ºi amintiri din copilãrie, dar nu ca Ion Creangã.
- Bine! - Apoi privind peste toþi întrebã grãbindu-se spre ieºire. Aveþi cineva ceva de
raportat?
- Am eu, d-le comandant - i-am zis îndemnat deodatã de un gînd. Vã rog foarte mult sã
dispuneþi sã fiu repartizat la o camerã cu mai puþini fumãtori. Aici se fumeazã foarte mult iar
eu sînt bolnav ºi cu inima. Nu pot suporta fumul de þigarã.
- Asta depinde de cei care sînteþi în camerã - zise el nepãsãtor ieºind. Înþelegeþi-vã acolo,
ca sã se fumeze mai puþin.
Am înþeles atunci cã ºi rãspunsul acesta era ca ºi celelalte o bãtaie de joc. El ºtia bine ce
puþin îi intereseazã acolo pe niºte fumãtori înrãiþi ºi pãtimaºi de unul care moare lîngã ei din
cauza fumului lor. Dar tot atîta îl interesa ºi pe el de rugãmintea mea. De fapt aici parcã
nimeni n-are voie sã facã nici un bine nimãnui... Dar îi poate face orice rãu...
T-
Am fost repartizaþi fiecare pe unde s-a nimerit. La cîte o camerã de carantinã. Va trebui
sã stãm în aceste camere 21 de zile sub observaþie medicalã ºi educativã. Mai mult educativã
deoarece penitenciarul nici nu are în realitate un medic. Are doar un oficiant sanitar subofiþer
care vine destul de rar la cabinetul medical. ªi un amãrît de sanitar dintre deþinuþi destul de
bolnav ºi el - ºi care face ce poate între cei o mie ºi cîteva sute de nefericiþi închiºi aici.
Despre medicinã se vorbea mai rar, dar despre educaþie se vorbea într-una. Aveam în camere
broºuri cu regulile obligatorii pentru deþinuþi pe care trebuia sã le învãþãm pe de rost. Eram
scoºi de cîteva ori pe sãptãmînã la clubul penitenciarului unde ni se arãtau diafilme, programe
de televiziune, conferinþe ºi altele - toate cu conþinut de propagandã ºi educaþie. E bine totuºi
cã se fac aceste lucruri ºi aici - dar cred cã ar fi mult mai bine dacã s-ar face înainte cînd
aceºti oameni sînt afarã, pentru a nu mai face faptele pentru care ajung aici. Acum pentru cei
mai mulþi acestea nu mai folosesc la nimic, nu numai pentru cã majoritatea sînt þigani, total
inculþi - ºi unguri total neºtiutori ai limbii române - ci ºi pentru cã felul de viaþã pe care ei
l-au dus înainte de a ajunge aici ºi de care absolut nimeni nu s-a preocupat, i-a înrãit atît de
mult cã dispreþuiesc totul. Singurã educaþia lui Hristos i-ar mai putea ajuta cu ceva. Dar cine
sã le-o facã? Aºa, aceºtia vor pieri ºi trupeºte ºi sufleteºte.
T-
La cea dintîi înfãþiºare în sala clubului eram prezenþi vreo 40 de deþinuþi. Cãpitanul
educator care se ocupa de noi, voia sã ne cunoascã pe fiecare în parte. Dupã ce ne vãzuse
dosarele, voia acum sã ne vadã ºi feþele - ca ºi comandantul. Stãtea la o masã ºi ne fixa pe
rînd cu ochii, apoi ne fãcea semn sã ne ridicãm în picioare ºi sã-i raportãm: Sã trãiþi cetãþene
cãpitan, sînt deþinutul ... condamnat la... pentru...
Dupã ce a ascultat vreo 14-15 inºi, cu toþii tineri ºi cu pedepse mari pentru crime, tîlhãrii,
spargeri, bãtãi - ºi altele asemenea fapte - se fixã asupra mea ºi îmi zise:
- D-ta bãtrîne pentru ce ai venit aici?
Am spus formula de prezentare ºi i-am arãtat motivul ºi condamnarea, cum raportasem
comandantului.
Toþi ceilalþi se uitau miraþi ºi neîncrezãtori la mine. Eram nu numai singurul bãtrîn cu
pãrul alb dintre toþi, dar nici nu-ºi puteau închipui nici unii cã pentru scriere de cãrþi
religioase mai poate fi condamnat cineva în þara noastrã. Ei nici unii nu mai auziserã de aºa
ceva.
- Legea este lege - rãspunse cãpitanul vãdit încurcat de situaþia asta ºi neºtiind cum sã iasã
din ea. Oricine o calcã trebuie sã-i suporte pedeapsa. Apoi reluînd ºirul întrebãrilor pentru
alþii, trebui sã audã alte nume, alte crime, alte tîlhãrii, alte spargeri.
- Ei, pãrinte, ce zici de toate astea? - îmi zise din nou mie dupã ce le auzise toate astea,
vezi cã are dreptate legea sã fie asprã? Auzi ce au sãvîrºit aceºtia?
Mã ridicai îngrozit ºi îndurerat ºi rãspunsei:

- Sînt foarte întristat de tot ce aud cetãþene cãpitan. Într-adevãr faptele acestea trebuiesc
condamnate... Aº fi vrut sã adaug: dar oamenii aceºtia ar trebui salvaþi.
Ca ºi cum mi-ar fi citit gîndul cãpitanul îmi zise:
- Nu numai faptele, ci ºi fãptaºii trebuiesc condamnaþi. Fiindcã fapta nu poate fi separatã
de fãptaº...
Am tãcut, nu era cazul sã mai spun nimic, acum diferenþa dintre mine ºi el nu-mi mai
permitea discuþie, dar altãdatã i-aº fi rãspuns: da, numai Dumnezeu Cel Bun ºi Legea Lui cea
blîndã osîndeºte fapta, dar iartã pe fãptaºul care se pocãieºte, pentru cã Sîngele Fiului Sãu
a ispãºit pentru el... Legile omeneºti nu pot ierta ºi salva pe nimeni. Dar faptul cã mi-a spus
în faþa tuturor pãrinte, m-a aruncat dintr-o datã înafara tuturor. S-au uitat cu toþii ºi mai
miraþi la mine - ºi din ceasul acela au început sã-mi zicã pãrinte, crezîndu-mã cã sînt preot.
Mai ales dupã vîrsta care mã deosebea de toþi. Le-am explicat la mulþi cã nu sînt preot. Cã
existã o mare diferenþã între teologia mea de scriitor religios ºi între a unui preot de altar. Dar
pentru ei diferenþa aceasta nu exista. Iar eu am rãmas sã suport numele acesta pînã la capãt,
cu tot binele ºi rãul care îl însoþea în mintea ºi în inima fiecãruia. Unii mã batjocoreau
obraznici, iar alþii mã priveau cu respect ascultînd cuvintele mele despre Dumnezeu ºi
mîntuire, socotind cã este ceva normal ca un preot sã vorbeascã oriunde ºi oricui despre
Dumnezeu ºi despre mîntuire.
T-
Îndatã dupã aceea am fost mutat într-o camerã mare în care mai erau alþi 40 de deþinuþi,
total strãini pentru mine. Iatã încã unul dintre marile necazuri pe care le am. De data asta nu
mai sîntem nici doi fraþi împreunã. Pe fiecare dintre noi ne-a aruncat în altã închisoare. Sã
nu fim nici doi mãcar la un loc. Dacã am fi împreunã, ar fi fost mult mai uºor. Dar nici
uºurarea aceasta nu ne-a îngãduit-o legea care ne condamnase. Trebuia sã suferim fiecare
singur. La nivelul stãrii noastre sufleteºti noi suportam închisoarea de o sutã de ori mai greu
decît ceilalþi, chiar în aceleaºi condiþii. Pentru cã fiecare suferã potrivit sensibilitãþii sale
sufleteºti. Unuia nu-i pasã dacã îl loveºti cu parul. Altul suferã de moarte ºi pentru un cuvînt
jignitor. Unii bãteau în uºã de o sutã de ori sã cearã ºi sã reclame. Noi nici nu ne-am apropiat
sã cerem ceva niciodatã. Pentru noi închisoarea aceasta este de o suferinþã cumplitã ºi
permanentã. Pentru ceilalþi este ceva obiºnuit. Bandi þiganul spunea: închisoarea este casa
mea. Eu am fãcut 21 de ani de puºcãrie. Primãvara ies, iar toamna fac cîte ceva ca sã fiu
închis pentru iarnã. Aici am mîncare, am pat, am îmbrãcãminte. Eu fur de la toþi: vara de la
particulari, iarna de la stat. Niciodatã nu voi munci. ªi nu vreau o altfel de viaþã decît asta!...
ªi aºa ca el erau aproape toþi. Doar 3-4 % dacã erau altfel.
T-
Cînd eºti mutat într-o camerã nouã, trebuie imediat sã te prezinþi la ºeful de camerã,
fiindcã fiecare camerã are un ºef dintre deþinuþi. Acest ºef este numit de cãtre cadrele
închisorii. De obicei cel mai slugarnic ºi mai linguºitor dintre toþi. ªeful acesta este omul
stãpînirii în camerã. De el trebuie sã asculte fiecare - ºi fãrã ºtirea lui nu se întîmplã nimic.
El repartizeazã paturile, el numeºte plantonul, el are grijã sã fie ordine ºi disciplinã... El
raporteazã pe oricine nu se supune dispoziþiilor lui, iar conducerea ia imediat mãsuri
împotriva celor pîrîþi de el.
M-am prezentat deci ºi eu în faþa noului ºef de camerã. ªeful acesta este un om foarte
brunet cu o faþã de piatrã, cu niºte ochi de oþel ºi cu o gurã de fiarã.
- Cum te cheamã bãtrîne? - mã strãpunse el cu ochii ºi cu cuvintele, ca ºi cu niºte sãgeþi

veninoase. Am simþit dintr-o datã duhoarea ameninþãtoare a vrãjmaºului duh, cu care iatã
iarãºi mã întîlnesc ºi aici. Diavolul are nu numai înfãþiºare sau cuvinte ci are ºi un miros
grozav de greu... La mine - zise el poruncitor, trebuie sã te prezinþi regulamentar.
- Sînt deþinutul Dorz Traian de 68 de ani, condamnat la 2 ani închisoare pentru scriere ºi
difuzare de cãrþi religioase - rãspunsei eu, ca ºi comandantului, ca ºi educatorului, ca ºi
maiorului de pe secþie, hotãrît fiind sã-mi duc umilirea pînã la capãt ºi convins cã am în faþa
mea pe un vrãjmaº ºi rãufãcãtor de la care mã pot aºtepta la orice. Dar ºi voind ca sã sufãr
totul, fãrã sã provoc pe nimeni cu nimic.
- Eºti popã ori iehovist?
- Sînt creºtin.
- Vom vedea noi asta! Unde ai fãcut serviciu?
- În cadrul episcopiei ortodoxe din Oradea.
- Aha, adicã eºti popã. Bandit de popã care înºeli lumea cu poveºti despre Dumnezeu,
furînd bãnuþul sãracilor ca tu sã bei ºi sã mãnînci ca un trîntor. Lasã cã am sã te învãþ eu
regulamentul popiei. Aici þi s-a înfundat cu Dumnezeul tãu. Acum eu þi-s popã ºi dumnezeu
sã ºtii. Eu sînt þigan, mãi popo, dar sînt un þigan deºtept nu prost mã! ªtii proverbul cã vai
de þara unde ajunge þiganul împãrat. În camera asta eu sînt împãratul ºi am sã te învãþ eu ºi
pe tine ca ºi pe ceilalþi cum se face închisoarea dupã regulament. Vai de cine miºcã în front
cînd strig eu “drepþi” - ai înþeles? Acum te vei duce colo la patul cel din fund cã vãd cã eºti
bolnav, ori numai te prefaci - vom vedea noi ºi asta. Îþi pui sarsanaua acolo... (sarsanaua se
cheamã în limbaj þigãnesc - bagajul, traista deþinutului) - apoi vii iarãºi aici în faþa mea ca
sã facem cunoºtinþã mai îndeaproape, în faþa tuturor.
Vorbea ºuierãtor, trufaº, sadic ºi crud - ca sã vadã ceilalþi cu toþii nivelul lui politic ºi
felul cum ºtie el sã-ºi batã joc de popi ºi de Dumnezeu.
- Dar mai stai, nu pleca încã. - ªtii sã cînþi popo? Trebuie sã ºtii, toþi popii trebuie sã ºtie
cînta. ªi dacã ºtii sã cînþi trebuie sã ºtii ºi sã joci. Toþi popii joacã. La noi popii cînd se
îmbãtau pe la nunþi jucau mai grozav ºi decît noi þiganii. Aici vei cînta tu popeºte ºi vom juca
noi þigãneºte. Ori dacã nu vrei, vom cînta noi þigãneºte ºi vei juca tu popeºte... ªi rîdea larg
ºi rãutãcios însoþit de cei trei care se þineau slugarnici în preajma lui, - complici spre el ºi
neruºinaþi, spre mine.
T-
M-am simþit deodatã cum aº fi ajuns în faþa diavolului ºi între ai lui. Dar aveam în mine
o uriaºã putere de a suferi orice rãu. Primeam liniºtit lupta cu el ºi îmi fãcea parcã o plãcere
sã mã umileascã oricît îi va fi îngãduit.
M-am întors liniºtit ºi tãcut din faþa lui ºi m-am dus sã-mi pun traista în patul pe care mi-l
arãtase. Toþi cei din camerã stãteau nemiºcaþi ºi tãceau înmãrmuriþi cum eu eram bãtaia lui
de joc. Nu înþelegeau de ce se poartã el aºa de urît cu mine. Eram totuºi un om bãtrîn ºi nu
mã cunoºtea ca pe un fãcãtor de rele. Dar nici unul nu avu curajul sã mã apere în primul
moment. Toþi se temeau de ºef ºi nu le convenea nici unuia sã ºi-l scoale pe cap, de dragul
meu. Poate cã în sufletul lor se distrau puþin ºi ei pe socoteala mea. Era ceva nou pentru toþi.
T-
ªeful mã chemã iarãºi la patul lui din mijlocul camerei de unde îi supraveghea pe toþi.
Acum stãtea ca un tiran pe tron ºi se pregãtea cu toatã neruºinarea sã-ºi batã joc de mine ºi
mai sadic. Cred cã fãcuse ºi afarã cele mai mari ticãloºii. Avea toate însuºirile pentru asta.
Am mers în faþa lui pregãtit sã îndur orice. Voiam ºi sã vãd pînã unde va merge diavolul
în înjosirea mea dar voiam ºi sã fac unele experienþe în privinþa asta pe care încã nu le
fãcusem nicãieri prin toate închisorile pînã astãzi.
Stãtea cu mîinile pe genunchi ºi mã aºtepta. Cînd am ajuns în faþa lui îºi dezgolea
amîndouã mîinile suflecîndu-ºi mînecile pînã la umeri. Apoi fãcu palmele pumni ºi le îndoi
spre piept. Credeam cã va începe sã mã loveascã. Eram pregãtit ºi pentru asta. Dar nu lovi
ci îmi zise:
- Vezi tu popã mîinile astea? Uitã-te bine la ele, cîte cicatrice ºi vînãtãi am. Pe mîinile
astea au fost obezi mã, nituite cu ciocanul pe nicovalã. Nouã luni am stat odatã aºa. Habar
n-ai tu cîte biserici am spart eu, cîte potire ºi cruci ºi cãdelniþe de aur am furat. Cîte
evanghelii aurite, cîte icoane fãcãtoare de minuni, cîte lucruri ºi picturi sfinte am dus fãrã sã
mã prindã nimeni. În cîte familii de popi m-am amestecat ºi cîte legãturi ascunse am avut.
Vezi tu mîinile astea, habar n-ai tu cîte isprãvi am fãcut cu ele, cã n-am avut nici fricã, nici
respect prostesc faþã de nimic. Cine s-a pus contra cu mine ori m-a supãrat cu ceva, gata a
fost cu el. Ehe, la cîþi bãrbaþi le-am rãsucit eu gîtul ºi la cîte femei le-am sucit capul. Cînd
m-am supãrat pe cea cu care trãiam, am împuns-o peste tot corpul cu o sutã ºi ºaptesprezece
lovituri de cuþit. Aºa am numãrat: una, douã, trei - ºi aºa pînã la atîtea cît nu mai aveau loc.
Apoi am bãgat-o în vana de baie ºi i-am pus în apã sare ºi oþet, sã se înveþe minte. Dar sã vezi
de acum dacã aº ieºi afarã! Atunci sã auzi despre Reismuveº Aurel din Inand...
T-
Mi se încrîncenase pielea pe spinare de scîrbã ºi mã înfioram de cele ce auzeam. Se lãuda
oare acest nenorocit - cum aveau toþi hoþii de obicei - ori chiar aºa ºi era? Îl puteam crede în
stare de orice. N-am mai putut asculta... Orice clipã de stare a mea în faþa lui, i-ar fi dat prilej
sã-ºi mai reverse ºi alte mîrºãvii prin gurã. I-am întors spatele ºi am pornit spre patul meu,
urmat de rîsul lui.
- Ce-i popã, te-ai îngrozit? Hã-hã, încã stai sã vezi ºi sã mai auzi ºi altele. Vino înapoi
sã mai stãm de vorbã ºi despre ce n-ai auzit tu niciodatã, în toatã viaþa ta.
Într-adevãr aºa ceva nici nu mai auzisem dar nici nu doream sã mai aud. Nu i-am mai
rãspuns nimic. Înspãimîntat de starea lui de îndrãcire, mã aºezasem în picioare cu faþa la
peretele dintre paturile din fundul camerei ºi stãteam îndurerat aºa înaintea lui Dumnezeu.
Doamne în ce iad m-ai aruncat ºi în ce stare pot fi aceste suflete pierdute.
Mã aºteptam sã vinã dupã mine sã mã smuceascã de acolo, sã mã trînteascã pe jos, sã mã
tîrascã, sã mã loveascã, sã-mi facã orice - din starea în care era. Dar nu-mi pãsa de nimic. Îl
mai vãzusem între timp pãlmuindu-l ºi pe un altul înaintea mea, pentru un fleac.
Dar n-a mai venit. Cineva din alt colþ se ridicase spunînd ceva în apãrarea mea. Apoi încã
unul. ªi lucrurile s-au oprit aici fiindcã pe salã a început sã sune clopoþelul vestind pregãtirea
pentru apelul de seara.
T-
Am fost lãsat în pace seara aceea, ca ºi cum aº fi fost uitat. Dar încã cîteva zile pînã cînd
el a fost mutat pe neaºteptate în altã camerã - am mai avut multe de suferit din cauza lui. Deºi
cabinetul medical îmi aprobase sã stau la pat, el nu-mi permitea ci mã obliga cu tot felul de
vorbe rele ºi ocãri murdare sã stau toatã ziua pe banca de scîndurã din mijlocul camerei. De
la deºteptare pînã la stingere, 17 ore. Mai ales duminica fãcea cel mai rãu.
Dar cînd totul ajunsese cel mai greu de suportat, Dumnezeu m-a izbãvit de el. Pe
neaºteptate a fost scos ºi mutat nu ºtiu unde ºi astfel am scãpat pentru totdeauna de el. Încã
o datã: ce bine este sã-þi încredinþezi soarta în Mîinile Domnului, suferind cu rãbdare orice
moment greu. Pentru cã totul îþi este dat de Sus ca sã-þi foloseascã pînã la urmã numai spre
bine. Iar cînd lucrarea pentru care þi-a fost dat sau þi-a fost îngãduit rãul acesta, se împlineºte
- momentul încercãrii trece, vrãjmaºul pleacã, starea se schimbã. Domnul Însuºi vegheazã ca
nimic sã nu dureze nici o clipã mai mult. ªi sã nu fie nici cu un strop mai greu decît a hotãrît
El mai înainte de a veni. ªi de cît este puterea care þi s-a dat ca sã poþi suferi.
T-
În lucrarea cea tainicã ºi sfîntã a lui Dumnezeu noi nu sîntem singuratici, ci uniþi cu alþii,
ca niºte mãdulare în trup, dupã cum este scris: sînteþi mãdulare unii altora... ªi dupã cum în
trup existã un echilibru fãrã de care n-ar fi cu putinþã viaþa, tot aºa în Tainicul Trup al lui
Hristos care este Biserica Lui cea Vie, este nevoie sã fie ºi sã se pãstreze mereu un astfel de
echilibru. Dacã unele mãdulare sînt mai slabe, altele trebuie sã fie mai tari. Dacã unele sînt
mai bolnave, trebuie ca altele sã fie mai sãnãtoase. Dacã unele sînt mai uºurate, trebuie ca
altele sã fie mai împovãrate. Cînd un umãr nu vrea sã poarte nici o povarã, trebuie ca celãlalt
umãr sã poarte douã. Dacã unii pãcãtuiesc, trebuie alþii care sã ispãºeascã. Spune sf. Pavel:
cine cade ºi eu sã nu ard?
- Dar de ce sã arzi tu sfinte Pavele ºi sã nu ardã acela care cade?
- Pentru cã lui nu-i pasã, el nu simte. Dar Duhul Sfînt care vegheazã asupra întregului
Trup al lui Hristos, trebuie sã restabileascã echilibrul, spre a nu se prãbuºi totul...
Mai zice sf. Pavel: ... ºi în trupul meu împlinesc (prin suferinþa mea) ceea ce mai lipseºte
suferinþelor lui Hristos pentru Trupul Sãu care este Biserica... Dacã n-ar fi aºa organismul
bolnav, rãmas fãrã anticorpii care sã lupte cu microbul pãtruns în el, ar fi cuprins total de
moartea ºi putrefacþia pãcatului.
Cînd nu mai este un Avraam care sã mijloceascã în rugãciune, atunci Sodoma arde ºi
Gomora piere. Cînd nu mai este nimeni care sã se roage ºi sã sufere pentru iertarea celorlalþi,
atunci pierzarea se prãbuºeºte peste toþi.
De aceea trebuie sã fie suferinþã în unii pentru cã sînt pãcate în alþii. Cînd pe o parte a
cîntarului se pune o greutate trebuie neapãrat ca pe cealaltã parte sã se punã contrariul ei care
s-o ridice. De aceea cînd unii prea rîd, trebuie ca alþii sã prea plîngã. Cînd unii se îmbuibã,
trebuie ca alþii sã posteascã. Dacã unii nu se roagã nici ziua, trebuie ca alþii sã se roage ºi
noaptea. Cînd unii nu fac nimic pentru Domnul, alþii trebuie sã facã totul. Cînd unii nu se
înfrîneazã de la nimic, trebuie ca alþii sã se înfrîneze de la toate...
T-
O, dacã fiecare mãdular din bisericã ºi-ar face datoria lui - cu cît le-ar fi mai uºor acelora
care trebuie sã facã ºi partea altora, purtînd prea greu ºi plîngînd prea mult. ªi pînã cînd va
mai fi o speranþã pentru toþi - acesta va fi mereu felul de lucru al Harului lui Dumnezeu.
Doar atunci cînd Harul va renunþa la organismul decãzut, atunci cei nevinovaþi vor fi luaþi
spre a nu mai suferi pentru cei nepãsãtori ºi cei neprihãniþi ca sã nu se mai chinuiascã pentru
cei lepãdaþi. Cred cã ceasul acela va fi ultimul din viaþa lumii ºi din a bisericii. Dupã aceasta
nu va mai fi nici o nãdejde de mîntuire pentru nimeni. Ca pentru Sodoma, dupã plecarea lui
Lot. Ca pentru fecioarele nebune dupã luarea celor înþelepte.
T-
O, la ce fenomen înfricoºãtor asistãm noi astãzi vãzînd împuþinarea celor neprihãniþi din
adunãrile ºi din bisericile creºtine ºi înmulþirea pãcatului în ele... Cum sã nu te temi
gîndindu-te cã în curînd aceºti puþini care se tot jertfesc pentru ceilalþi care tot pãcãtuiesc -
vor fi luaþi dintr-o datã. Iar trupul infectat prea adînc de pãcat, sã fie lãsat total pradã morþii
ºi pierzãrii? Cum sã nu te temi de clipa cînd Dumnezeul Cel Drept nu-i va mai lãsa pe cei
drepþi sã mai sufere pentru cei nedrepþi. ªi pe cei nevinovaþi pentru cei ticãloºi?
Are ºi bunãtatea o mãsurã ºi are ºi neascultarea de Dumnezeu o limitã. Cînd acestea vor
fi atinse, atunci cîntarul se va prãbuºi, harul se va lua, sfîrºitul se va produce. Poate sã nu se
ia atunci Biblia, - dacã a fost luatã înþelegerea ei curatã, nimeni nu va mai afla în ea unitatea
ci numai dezbinarea. Nu va mai afla pacea ci numai certurile. Nu va mai afla mîntuirea ci
numai osînda.
Poate sã nu se ia atunci adunarea sau biserica, dar dacã s-a luat viaþa Duhului - vor rãmîne
cojile fãrã miez, formele fãrã viaþã, candelele fãrã luminã, omenirea fãrã Hristos. Ca sã bîjbîie
apoi veºnic dupã Harul pe care l-au batjocorit cînd l-au avut. Dupã aceea au sã se roage de
munþi sã cadã peste ei, ori de morminte sã li se deschidã, ori de moarte ca sã poatã muri - dar
nu vor putea.
T-
Dupã cîteva zile am fost strînºi din toatã secþia de pe etajul nostru toþi bãtrînii ºi inapþii.
ªi bãgaþi într-o singurã camerã. Eram vreo 25 de oameni, la 18 paturi suprapuse pe trei
rînduri ºi înghesuite cã abia aveai loc sã te strecori printre ele. În mijloc era o masã îngustã
ºi o singurã bancã de scîndurã, pe care abia puteau sta înghesuiþi vreo 5 sau 6 ºezînd. Era o
înghesuialã de aproape 2 oameni pe metru pãtrat. Adevãratul calvar pentru mine abia acum
începea. Eram înghesuit în aceastã îngrozitoare cuºcã cu cei mai nenorociþi oameni. Unii erau
epileptici, alþii nebuni, alþii schilozi. Unii ucigaºi, alþii spãrgãtori, alþii tîlhari dintre cei mai
periculoºi. Aproape toþi þigani ºi unguri. Doar 3 sau 4 eram români ºi vinovaþi de pãcate mai
mici...
Þiganii cred cã sînt neamul cel mai nenorocit dintre toate neamurile pãmîntului. Trãind
ca niºte sãlbatici între celelalte neamuri, ei nu se pot integra nicãieri. Nimeni nu se ocupã
organizat de ei ºi astfel sînt lãsaþi sã trãiascã pe spinarea tuturor (fãrã o muncã cinstitã pentru
care nu au nici o educaþie ºi nici plãcere). Trãiesc dezordonat numai din înºelãciuni ºi furturi.
Înmulþindu-se fãrã nici un control, fãrã nici o moralã, fãrã nici o educaþie ºi fiind în stare de
orice fãrãdelege - þiganii au ºi început sã devinã o problemã naþionalã ºi pentru þara noastrã,
prin crimele, tîlhãriile ºi rãutãþile pe care le fac. ªi care se vor înmulþi tot mai tare din an în
an proporþional cu creºterea numãrului lor. Iar problema lor va fi cu atît mai greu de rezolvat
cu cît întîrzie mai mult cine ar trebui sã se ocupe cu tot simþul de rãspundere faþã de ea. Este
îngrozitor sã-i auzi ce spun, ce fac ºi cum trãiesc între ei, ca vitele, ca fiarele, ca viermii în
haznale...
T-
Din primul moment al ajungerii în aceastã camerã au început certurile, înjurãturile ºi
încãierãrile. Întîi pentru ºefia camerei, apoi pentru paturi, pentru mîncare, pentru þigãri ºi
pentru orice. Loviturile, înjurãturile, þipetele, atacurile cu pumnii, cu bocancii, cu cãlcîiele,
cu capul... muºcãturile cu dinþii, sfîºierile cu ghearele, ameni nþ ãri l e cu moartea, se
învãlmãºeau cu o cruzime ºi cu o sãlbãticie de fiare turbate. ªi se þineau lanþ izbucnind cînd
ici cînd colo. Paznicul de pe salã nu auzea - sau se fãcea cã nu aude, fiindcã ºtia cã ºi aºa nu
poate rezolva nimic. Condiþiile erau de aºa naturã, schimbarea lor nu depindea de el ºi apoi,
cui îi mai pãsa cã aceste fãpturi fãrã nici o valoare pentru þarã se bãteau între ei ºi se mîncau
ca fiarele. Nu-i nici o pagubã cã moare unul, cã mor zece sau cã mor toþi.
Cu atît mai bine. Scapã lumea de ei. Nu-i nici o pagubã de nici unul. Prin urmare lasã-i sã se
batã, sã se omoare dacã nu le pasã lor de viaþa lor ºi nu se înþeleg ei ca sã trãiascã în pace.
T-
Eu stãteam îngrozit într-un colþ sub geam fãcîndu-mã cît mai mic ºi înghesuindu-mã în
perete ca sã nu mã calce în picioare ºi sã nu se prãbuºeascã 4-5 încãieraþi grãmadã peste mine.
Am pãþit-o ºi asta de cîteva ori. Tremuram din tot corpul sfîrºit de foame, cãci de multe ori
î mi l u au º i m î ncarea mea din mînã. Trem uram de boal a care m i s e agrav a d i n l i ps a
medicamentelor. Tremuram de frig, din lipsa de haine. Tremuram de durere ºi scîrbã pentru
tot ceea ce vedeam ºi auzeam neîntrerupt. Acum aveam ºi mai deplin simþãmîntul cã am ajuns
aievea în iad. Vedeam pe satana nu numai în duh ci ºi real, fizic, întrupat în fãpturile acestea,
pe feþele lor, în expresiile lor... Era ceva fioros ºi îngrozitor.
T- Ce constatare teribilã ºi ce adevãr cumplit aflam acum! Niciodatã în cei 17 ani de
închisoare de pînã acum nu mai vãzusem ºi nu mai ajunsesem în aºa ceva. Nici nu-mi puteam
închipui cã existã undeva pe lume niºte fiinþe omeneºti decãzute pînã în halul acesta. ªi nici
niºte condiþii de viaþã ca acestea de aici. Aceºti bieþi oameni bolnavi ºi nebuni care sînt acum
înghesuiþi cu toþii în bîrlogul acesta, fuseserã înainte fiecare în altã camerã. Acolo, printre
alþii mai sãnãtoºi trupeºte se pierdeau, nu erau aºa de periculoºi, fiindcã ceilalþi îi suportau,
îi înþelegeau ºi chiar îi înfricau.
Dar aici strînºi la un loc, nici unul nu putea suporta nimic. Nu putea înþelege pe nimeni,
nu putea rãbda nimic. Din oricare fleac îi vezi într-o clipã sãrind ca fiarele unii asupra altora,
strîngîndu-se de gît sau cãlcîndu-se în picioare. Iatã condiþiile care mi s-au creat aici.
T-
Pe cît de adevãrat este cã sufletele care se unesc cu Hristos prin curãþie - înainteazã ºi
cresc frumos din bine în mai bine pînã cînd undeva ajung pãrtaºi Firii Dumnezeieºti - tot pe
atît este de adevãrat cã ºi oricine se uneºte prin pãcat cu diavolul, cade mereu din jos în mai
jos pînã cînd ajunge pãrtaº firii diavoleºti.
Fie în bine, fie în rãu, nu existã o stare pe loc. Pe cel bun faptele lui bune de ieri îl fac
sã fie ºi mai bun astãzi. Iar pe cel rãu pãcatele lui de astãzi, îl vor face sã fie ºi mai rãu mîine.
Astfel omul credincios unit cu Dumnezeu ajunge sã aibã chipul lui Hristos chiar ºi pe
înfãþiºarea lui trupeascã. Iar omul pãcãtos ajunge sã aibã chiar ºi fizic pe fãptura trupului sãu
chipul hidos al diavolului.
Te înspãimînþi privind aici unde sînt adunaþi la un loc toþi aceºti oameni vinovaþi de cele
mai mari pãcate ce ochi sticloºi au, ce feþe crispate, ce mîini hrãpãreþe, ce cuvinte rãcnite, ce
rînjete sãlbatice. Dupã ce crizele dezlãnþuite în boalã sau în bãtãi li se domolesc, îi vezi
retrãgîndu-se gîfîind ºi aºezîndu-se pe pîndã, gata îndatã sã sarã din nou.
T-
Priveam cu spaimã la uºa dublã de fier, zãvorîtã pe dinafarã apoi la geamul mic ºi
zãbrelit. Între acestea, cei patru pereþi grei ºi groºi dintre tavanul negru de deasupra ºi
cimentul negru dedesubt. Toate acestea mi se pãreau cã se strîngeau din ce în ce tot mai mult
ºi se îngustau peste mine strivindu-mã pînã la sufocarea întregii mele fiinþe.
Lipsa totalã de aer, zgomotul infernal pe care îl fãceau strigãtele lor necontenite, mai ales
ungureºte ºi þigãneºte pe care nu le înþelegeam, otrava fumului de tutun murdar, tensiunea
mulþimii agitate, ameninþarea continuã a primejdiei din partea oricui - îmi deveniserã trupeºte
de nemaisuportat. Un val cald mi se urca tot mai des din stomac spre creier. Sudori reci îmi
inundau fruntea, o beþie învîrtea dintr-o datã toatã casa cu mine - ºi totul se prãbuºea într-o
ameþealã ca într-o noapte veºnicã.
În ultimul timp mi se pãrea cã aºa voi muri. Capul îmi vuia continuu ºi în urechi îmi
creºtea din ce în ce mai puternic un þiuit metalic ca o sutã de sirene de fabricã, strivindu-mi
creierul, nervii, sufletul. Chiar ºi dupã ora 10 seara cînd înceta înafarã zgomotul groaznic al
zilei, acest zgomot îmi continua prelungindu-se în creier.
Îmi strîngeam capul în mîini, îmi înfundam cît puteam urechile cu vatã, îmi apãsam
degetele în ochi ºi în tîmple, încercînd sã mã retrag în mine interiorizîndu-mã ca altãdatã,
pentru a mã sustrage acestui mediu nimicitor - dar în zadar. Simþeam cã încã puþin ºi ceva
trebuie sã-mi plesneascã: creierul, nervii, inima - ori toate deodatã. Sufletul îmi era tare, dar
trupul nu mai putea.
T-
Într-o zi s-a anunþat la uºã cã se þine raportul comandantului ºi oricine are ceva de
raportat, sã se înscrie. M-am înscris ºi eu. O fãceam pentru prima datã în toþi anii închisorilor
mele. Dintotdeauna am cãutat, chiar ºi afarã, dar cu atît mai mult aici, sã nu cer nimic
nimãnui. Sã mã mulþumesc totdeauna cu ceea ce am ºi sã mã învãþ a rãbda cînd nu am al meu,
pînã ce voi avea. Sã renunþ la tot ce nu am dreptul ori n-am puterea sã mi-l procur singur. Sã
primesc numai ceea ce mi se dã în mod normal. Sã nu primesc sã-mi facã altul ceea ce-mi pot
face singur ºi sã cer cît mai puþin. Pentru a fi cruþat de ruºinea refuzului ori a jignirii. Acestea
cu atît mai mult aici unde nimeni nu-i pus ca sã-þi dea ce ai dreptul dar fiecare cautã sã-þi ia
cît mai mult. Nu ca sã þi se cruþe viaþa ci ca sã þi se chinuiascã sau sã se piardã mai repede.
T-
Acum însã totul ajunsese la capãtul puterii de rezistenþã. Simþind cã nu voi mai putea s-o
duc aºa nici cîteva zile, mi-am zis: hai totuºi sã încerc pentru a nu pãcãtui cumva nici
împotriva mea însumi. Am întrebat în inima mea pe Domnul iar din partea Lui mi s-a pãrut
cã primesc un rãspuns mustrãtor: încearcã! Roagã-te omului dacã nu te rogi mai mult lui
Dumnezeu. Dacã nu eºti mulþumit cu ceea ce ai primit pînã acum de la Dumnezeu, cautã acum
sã primeºti de la oameni ceva mai uºor. Ai sã vezi ce vei primi!...
Doream neapãrat sã ies din camera asta ºi dintre oamenii aceºtia unde ziceam cã nu mai
pot trãi sperînd cã în altã camerã ºi cu alþi oameni îmi va fi mai uºor sã supravieþuiesc. ªtiam
cã mai sînt multe camere mai mici ºi mai liniºtite ºi doream sã cer sã fiu mutat în una din
acestea. Nu ºtiam cã anume fusesem pus aici ºi anume se aranjase aºa.
T-
În ziua raportului am ajuns ultimul în faþa mesei dincolo de care stãteau alãturi tînãrul
cãpitan, ajutorul comandantului ºi grefierul civil al penitenciarului. Amîndoi m-au privit cu
trufie ºi cu dispreþ. Am rostit din poziþia de drepþi umilitoarea formulã de prezentare. Apoi
le-am înfãþiºat în modul cel mai respectuos ºi mai supus neînsemnata mea rugãminte de
mutare în altã camerã mai liniºtitã, cu mai mult aer, mai cu puþin fum ºi mai suportabilã
pentru boala ºi bãtrîneþea mea.
- D-ta ai mai fost închis mulþi ani în trecut - zise cãpitanul.
- Da, înainte de 1964!
- Acum vei executa doar 6 luni din cei 2 ani... Da?
- Aºa ºtiu cã scrie regulamentul!
- Dînsul este un caz special - zise grefierul aplecîndu-se spre urechea cãpitanului ºi
arãtîndu-i ceva scris.
- Da, - zise cãpitanul privind scrisul grefierului. ªi apoi din nou privind spre mine nervos:
- Þi-am notat cererea. Cînd vom avea o camerã pentru d-ta te vom muta acolo. Pînã atunci
stai unde eºti. Poþi sã pleci!...
Asta se întîmpla la începutul lunii noiembrie 1982...

În ianuarie eram tot acolo. De acolo m-am ºi eliberat. Cîtã dreptate avea Cel ce mã
îndemnase sã nu le cer nimic!
Poate cã a fost totuºi un bine cã le-am cerut ceva. Pentru ca sã mã încredinþez încã o datã
de dreptatea acelui adevãr cãruia mã hotãrîsem de mult sã-i fiu credincios. ªi apoi pentru ca
atunci cînd ne vom revedea încã o datã în faþa lui Hristos, sã n-aibã nici o dezvinovãþire
spunînd cã n-au ºtiut condiþiile în care eram. Doar atît am cerut oamenilor în suferinþa
nedreaptã pe care mi-o provocaserã. ªi nici atîta nu mi-au dat.
Mi-am adus atunci aminte de strigãtul de pe Cruce al Mîntuitorului meu: Mi-e sete. ªi El
le cerea atunci doar ceea ce nu-i costa nimic: - un strop de apã! Dar nici atîta nu I-au dat nici
Lui. Se vede cã drumul e acelaºi.
T- În noaptea de 23 noiembrie în unele dintre cele mai grele încercãri Domnul m-a înºtiinþat
printr-o scurtã vedenie cã înainte de 11 ianuarie voi fi acasã. M-am mîngîiat ºi întãrit nespus
de mult cu aceastã înºtiinþare tainicã, dar îmi închipuiam cã aceastã casã îmi va fi cea de Sus.
ªi mã pregãteam cu liniºte ºi lacrimi pentru aceasta.
Zi ºi noapte mã frãmîntam cum sã-mi împlinesc cît mai bine în acest timp scurt, datoria
pe care mi-o simþeam de trimis al Domnului în mijlocul acestor nenorociþi. Fãceam tot ce
omeneºte îmi era cu putinþã, dar cu groazã constatam cã sufletele vinovate de pãcate mari sînt
cãzute atît de adînc în stãpînirea diavolului încît nu numai cã nu simt nici un fel de mustrare
de conºtiinþã pentru pãcatele lor ºi nici o dorinþã dupã iertarea ºi mîntuirea lui
Dumnezeu, - dar simt chiar o urã violentã ºi nebuneascã faþã de Dumnezeu. Izbucneau în
blesteme ºi ocãri fioroase îndatã ce mã apropiam cu aceste îndemnuri faþã de vreunul din ei.
Nu puteau nici înþelege ºi nici suferi sã le pomeneºti despre Hristos. Înjurau atît de urît la
orice cuvînt Numele Cel Sfînt al lui Dumnezeu, atît ungureºte cît ºi româneºte ºi þigãneºte
- încît nici nu îndrãzneam sã mã mai apropii de ei cu El...
O cît de îngrozitoare este lucrarea pãcatului în om. În suferinþã, starea celui vinovat
devine ºi mai rea. Dupã cum în suferinþã starea celui nevinovat devine ºi mai bunã.
T-
Într-o sîmbãtã din acelaºi noiembrie, bãtrînul meu tovarãº de pat, cam de aceeaºi vîrstã
cu mine a murit. Ce uºor se moare aici unde se trãieºte atît de greu. Dimineaþa ºi-a mîncat ºi
el ciricul lui de pîine neagrã ºi uscatã (- cam 100 de grame cît era porþia noastrã zilnicã -).
Apoi a fost cu noi la baie. Sîmbãtã dimineaþa fãceam totdeauna o baie la duºuri.
Apoi mai tîrziu a fost cu noi la cele 10 minute de plimbare. Dar la urcarea pe scãri i s-a
fãcut rãu, iar în camerã a fost aºezat pe pat. A spus doar o datã cã-l doare tare capul, iar dupã
aceea nu l-a mai durut nimic. Dupã vreo alte douã ceasuri era scos pe targã ºi dus la spital,
mort, pentru a i se face actul de deces de la spital ºi nu de la închisoare.
Chinurile ºi lipsurile de aici îþi storc clipã de clipã toatã puterea ºi viaþa din fiecare celulã
a fiinþei în aºa fel încît moartea vine atît de normal ca stingerea unui fitil cînd uleiul i s-a
terminat. Ce uºoarã este moartea celui cu viaþã grea. ªi ce grea va fi moartea celor cu viaþa
uºoarã!...
T-
Foamea este totuºi cel mai greu de suportat aici, unde mîncarea nu-i ajunge nimãnui
niciodatã. Hrana este puþinã, slabã ºi totdeauna aceeaºi. E cu neputinþã ca un om sã poatã trãi
cîþiva ani doar cu raþia care se dã regulamentar. Pentru cei care muncesc, se mai acordã
dreptul la pachete cu alimente de acasã - dacã bineînþeles, are cine sã le trimitã. Cîte 5 kg.
alimente la o lunã sau la 2 luni depinde de mãrimea condamnãrii. Celor care nu muncesc
aceste drepturi le sînt mai rare chiar ºi la 3 ori 4 luni. Dar chiar ºi acordate lunar aceste 5 kg.
alimente sînt - cum s-ar zice, un strop de sare într-o apã mare. Un om înfometat îºi mãnîncã
acest pachet - sau i se furã într-o zi sau douã. Apoi iarãºi se fomeºte crunt. Cei mai mulþi
dintre cei de aici nu au pe nimeni sã le trimitã de acasã nimic. De aceea este bãtaie la uºã
a p ro ape t ot deauna cî nd s e dã vreun s upl i ment de arpacaº ori de m ãm ãl i gã, f i e c a r e
înghesuindu-se ca sã ia el, fiindcã niciodatã nu se ajunge ca sã ia toþi. Este o priveliºte
sfîºietoare sã-i vezi totdeauna pe aceºti nefericiþi îndobitociþi de foame, cum dupã ce-ºi
înfulecau hãmesiþi porþia lor, se aºezau 3-4 în faþa ta privind lacomi la castronul tãu în care
încã mai este ceva, urmãrindu-þi lingura ta din castron pînã la gurã, înghiþind în sec ºi
salivînd sã le-o dai lor.
Ce mai pot sã fac? ªi aºa nu mai pot sã înghit. Le-o dau lor, la unul, la doi, la trei - cît
se ajunge, cîte 2-3 linguri. Astfel zilnic îmi înjumãtãþesc porþia de zeamã ºi mãmãligã, cum
îmi împãrþesc cu ei de fiecare datã cele 5 kg. de alimente, pe care le primesc luna asta.
Cînd vin cu pachetul în camerã mã aºteaptã 20 de guri înfometate ºi 20 de perechi de ochi
lacomi. Ce fericit sînt cînd am ce le împarte, mãcar cît de puþin fiecãruia!
T-
Am înþeles astfel ºi mai bine adevãrul cã singurul mijloc prin care îmi pot dovedi în faþa
lor credinþa mea este acesta. Nu pot sã-mi fac un drum spre inimile lor decît dacã le dau lor
ºi puþinul pe care îl am: îmbrãcãmintea mea, hrana mea, medicamentul meu. Numai dupã ce
au vãzut la mine zilnic aceastã purtare atît de neobiºnuitã acolo, timp de luni de zile între ei
- abia apoi au început sã se apropie unul cîte unul ºi puþin cîte puþin sã asculte ceva de la
mine despre Dumnezeu. Dar numai vreo patru dintre toþi s-au hotãrît pentru Domnul. ªi
aceºtia nu dintre acei cu pãcatele cele mari - dintre aceia nu s-au apropiat de Dumnezeu chiar
nici unul. Aceia sînt ca niºte fiare care vin numai sã le dai mîncare, iar dupã aceea se
depãrteazã imediat devenind tot aºa de împotrivitori ca ºi înainte. Vãd bine aceasta, dar acum
nu mai pot face altfel. Trebuie sã fiu aºa pînã la capãt. ªi aºa tot nu mai pare sã fie mult pînã
la un capãt.
Poate cã totuºi se va mîntui vreunul dintre ei. Iar dacã nu, cel puþin voi ºti cã mi-am fãcut
deplin datoria faþã de cugetul meu ºi faþã de sufletele lor, înaintea Domnului Isus.
T-
Simþeam tot mai mult cã puterea mi se scurge din toate mãdularele ºi din fiecare pãrticicã
a trupului ca apa dintr-un vas crãpat. Toþi dinþii mi se clãtinau în gurã. Mi-am ºi scos doi din
faþã cu mîna. Sufletul mi-l simþeam tare, dar trupul se sfîrºea grãbit. Unii vãzîndu-mã în
starea asta îmi ziceau compãtimitori:
- Noi sîntem vinovaþi pãrinte ºi meritãm sã fim închiºi. Dar pe d-ta de ce te-a lãsat
Dumnezeu dacã eºti credincios, ca sã fii închis nevinovat? - ªi îi blestemau pe cei care m-au
trimis aici.
- Nu blestemaþi - le-am rãspuns. Dumnezeu a vrut ca eu sã ajung aici. Nu se întîmplã
nimic fãrã voia Lui.
- Pentru ce a vrut Dumnezeu sã vii d-ta la închisoare?
- Uite, chiar ºi pentru d-ta - i-am zis odatã unuia la care tocmai îi dãdeam cãmaºa mea
groasã, fiindcã tremura de frig. ªi mîncarea mea, pentru cã eu posteam iar el era unul dintre
cei mai flãmînzi totdeauna...
- Da - zise el aplecîndu-ºi ochii înlãcrimaþi. Pentru mine da. Fiindcã de mine pînã acum
n-a fost nimeni sã mai aibã milã decît d-ta. Eu sînt singur pe lume.
- Acum sã-L primeºti pe Domnul Isus în inima d-tale ca sã nu mai fii singur niciodatã.
Numai El rãmîne pe totdeauna cu noi ºi ne poate ajuta oricînd. El îþi va mîntui întîi sufletul
din pãcate, apoi îþi va scãpa ºi trupul din închisoarea asta.
- Sã ºtii cã începe sã se facã luminã ºi în viaþa mea.
T-
Într-adevãr, încã o datã nu existã un alt fel mai bun de a te apropia de oameni pentru a-i
apropia de Dumnezeu, decît dragostea jertfitoare a propriei tale vieþi. Dacã poþi sã te laºi tu
flãmînd pe tine ca sã le dai lor porþia ta de mîncare.
Dacã poþi sã te laºi sã tremuri tu de frig, pentru ca sã le dai lor îmbrãcãmintea ta.
Dacã poþi sã suferi tu de durere ca sã le dai lor medicamentul tãu.
Dacã poþi sã umbli tu nespãlat, ca sã le dai lor sãpunul tãu. Numai dacã poþi...
Eu pot sã postesc, pot sã tremur, pot sã sufãr - dar ei nu pot. Eu am Cine sã-mi ajute, eu
am pentru ce sã mã jertfesc, eu am Cine sã mã despãgubeascã, - dar ei nu au, ei nu ºtiu, ei
nu pot.
Atîta avut am, acum ºi aici - ºi atîta le dau liniºtit. Pentru dragostea Hristosului meu ºi
pentru mila de sufletele lor.
Primesc eu moartea pe care mi-o vãd venind grãbitã cãtre mine dar numai aºa pot fi
liniºtit ºi voi putea privi odatã în pace atît Faþa Domnului meu Isus Hristos, cît ºi acum feþele
lor.
În mijlocul suferinþelor, oamenii n-au nevoie în primul rînd de predicile noastre ci de
pîinea, de cãmaºa ºi de mîngîierea noastrã. Cele sufleteºti vin numai în urma celor trupeºti.
Ce puþini credincioºi ºtiu bine acest adevãr mai înainte de a ajunge aici.
Doamne ºi Dumnezeul meu, dã-mi puterea ºi ajutorul Tãu, de care mai am încã atît de
multã nevoie în acest puþin timp, pînã în 11 ianuarie cînd voi fi acasã...
Amin.

Mãrturia - Cap. 32 - ªi alte lupte Pag. 437
Cap. 32
ªi alte lupte
Fãrã luptã nu-i cununã veºnicã ºi bunã
cãci cununa fãrã luptã este doar minciunã
ºi cununa fãrã luptã - mîine veºtejeºte
- numai cea cu rãni plãtitã veºnic strãluceºte.
ecretul de graþiere care a fost publicat la sfîrºitul anului 1982, era mijlocul vãzut prin
D care se aducea la îndeplinire hotãrîrea cea nevãzutã datã mai dinainte de Voia
Dumnezeului nostru, pentru noi ºi pentru mulþi alþii împreunã cu noi. Desigur Domnul ºi
Dumnezeul nostru ne-ar fi putut izbãvi ºi fãrã acest decret, dar El aºa lucreazã minunile Lui
încît ele par sã fie acte normale venite prin voia oamenilor sau ale întîmplãrilor. Voia
Domnului a fost ca împreunã cu noi sã iasã cît mai mulþi, dupã cum la Învierea Domnului Isus
au mai fost mulþi sfinþi care au înviat ºi au ieºit ºi ei din mormintele lor odatã cu El
(Matei 27, 52-53) . Binecuvîntat sã fie Domnul care face ca marile bucurii sã le guste
cît mai mulþi, nu numai unii.
T-
Dar eu ieºeam din închisoarea aceasta - cum s-ar zice cu un ochi rîzînd ºi cu unul
plîngînd. Mã bucuram de cei ce se eliberau, dar sufeream din pricina celor ce rãmîneau acolo
ºi pentru care acest decret nu adusese chiar nici o razã de bucurie. Acest decret nu ierta nimic
acelor recidiviºti ºi celor cu condamnãri mai mari. Ce bine ar fi fost dacã el ar fi prevãzut
mãcar o cît de micã reducere ºi pentru ei. Sã vadã ºi ei cã totuºi nu sînt lepãdaþi de tot ca
niºte zdrenþe netrebnice. Dar aºa, cum vor mai fi ei faþã de societatea aceasta care i-a uitat
total, chiar dacã vreodatã vor mai ieºi de aici! Aceasta ar fi însemnat sã condamni fapta, dar
sã cauþi sã salvezi omul.
T-
Pag. 438 Mãrturia - Cap. 32 - ªi alte lupte
Adevãrul acesta m-a dus cu gîndul la celãlalt adevãr, la soarta celor care vor rãmîne în
întunericul veºnic dupã ce eliberaþii lui Hristos vor merge în Slava Veºnicã. Ce despãrþiri
sfîºietoare vor fi atunci. Ce plîns amar ºi ce scrîºnire a dinþilor, ce urlete ale durerilor!...
O Dumnezeule al Îndurãrilor Veºnice, mai îngãduie o vreme de har ºi mai trimite un duh
de pocãinþã peste omenirea aceasta pentru ca nici aceastã generaþie din urmã sã nu piarã de
tot, ci sã vinã toatã ºi ea la mîntuirea Ta. ªi numai apoi sã vinã Sfîrºitul!
Cu cîteva zile înainte de liberare scriseserã ziarele ºi spusese difuzorul despre acest lucru.
Toþi trãgeau nãdejde, chiar ºi cei cu condamnãri mari, cã vor ajunge sã beneficieze ºi ei totuºi
de o reducere cît de micã... Dar speranþele celor mulþi-mulþi au fost înºelate. Judecata
lumeascã osîndeºte uºor, dar iartã greu pe cînd judecata lui Dumnezeu osîndeºte greu, dar
iartã uºor. Vai de cei ce ajung la judecata oamenilor - ferice de cel care merge cu lacrimi ºi
rugãciune spre Judecata lui Dumnezeu...
T-
Printre cei eliberaþi în ultima zi, - am fost ºi eu. Asupritorii mei lumeºti au cãutat sã
prelungeascã chiar pînã în ultima zi cît au putut chinul lor ºi apãsarea lor asupra mea. Numai
cînd n-au mai putut sã mai þinã deloc, - s-au îndurat sã mã lase.
Pentru îndeplinirea formalitãþilor de liberare a trebuit sã merg împreunã cu alþi cîþiva la
grefa temniþei. Acolo ni se înapoiau actele ºi lucrurile oprite la intrarea aici - sau cele sosite
între timp, care nu ne fuseserã predate în timpul cît fusesem închiºi aici.
În timp ce semnam într-un registru de primirea Dovezii de Liberare, cel ce-mi arãta cu
degetul unde sã semnez, îmi zise:
- Acum ai avut noroc hoþule... Dar ai grijã dacã ieºi afarã sã nu mai vii iarãºi peste cîteva
zile înapoi, - cã nu mai ieºi de aici decît în plic... Pãcat cã ieºi ºi acum aºa ºi nu altfel...
Dupã 33 de ani parcã îl auzeam iarãºi pe Zoli baci...
Nu i-am rãspuns nimic... Îi va rãspunde odatã ºi acestuia Dumnezeu.
Funcþionara de la ghiºeu din spatele meu mã strigã:
- Hei, cum te cheamã?
- Dorz Traian.
- Treci pe aici sã-þi iei banii!
- Ce bani?
- Banii care þi-au fost trimiºi de acasã pentru cumpãrãturi alimentare... O mie ºi cinci sute
de lei...
- Pãi mie tot timpul mi s-a spus cînd am vrut sã cumpãr alimente, cã eu nu am bani la
grefã!
- S-a greºit... Acum i-ai cã tot ai tãi sînt. Nu þi-i opreºte nimeni. Semneazã ici...
T-
Doamne, acum aflu iarãºi o nelegiuire care se fãcuse faþã de mine... Da, legea dãdea
dreptul fiecãrui deþinut cãruia i se trimiteau bani de acasã, ori dacã muncea aici, sã-ºi
cumpere lunar alimente în valoare de 100 de lei, pentru a-ºi îmbunãtãþi hrana puþinã care o
primea de la cazan.
O datã pe lunã venea cineva de la conducere cu o listã ºi întreba la vizetã cine are bani
la grefã ºi cine vrea sã cumpere alimente luna asta. Se înscriau toþi cei ce ºtiau cã au bani
acolo. ªtiam ºi eu cã am. Îmi spuseserã la vorbitor copiii ºi îmi scriseserã ºi în cartea poºtalã
lunarã pe care o primeam. Dar mie, înafarã de luna întîi cînd venisem ºi îmi opriserã niºte
bani la grefã, - nu mi-au mai aprobat înscrierea pentru alimente spunîndu-mi scurt:
- Tu nu mai ai bani la grefã!
- Trebuie sã mai am. Poate este o greºealã...
- Eu nu ºtiu. Aºa mi s-a spus!...
Nu era nu ºtiu ce cîteva pacheþele de biscuiþi, o conservã de peºte ºi douã borcãnele de

compot pe care le-aº fi cumpãrat cu cei 100 de lei. Dar era totuºi ceva, în foametea de acolo,
atît pentru mine cît ºi pentru ceilalþi care nu aveau aproape nici unul nici un leu, dupã atîþia
ani de cînd putrezeau aici.
Aºa era cu toate drepturile pe care ni le dãdea legea sub care ajunsesem aici. Legea
bunului plac al oricãruia la care ajungeai - ºi care avea dispoziþia nu sã-þi dea ci sã nu-þi dea.
Nimeni nu-þi spunea adevãrul, ci fiecare te minþea fãrã nici o ruºine de sine însuºi - ºi de
nelegiuirea care o fãcea mãrind prin tot ce putea adãuga ºi el chinul tãu pe care ºi aºa þi-l
fãcea cît putuse de mare cruzimea judecãtorului, cruzimea direcþiunii, cruzimea paznicilor,
cruzimea celor ce erau clipã de clipã cu tine ºi care cãutau sã-þi rãpeascã ºi sã-þi fure ºi ei,
ce-þi mai rãmãsese de la rãpitorii ºi furii cei pe la care trecuseºi de la primul pas ºi prima
parte prin care ai trecut pînã ai ajuns aici.
Acum, slãvit sã fie Domnul cã am scãpat ºi aºa... Dar El sã aibã milã cînd ºi ei vor ajunge
la Judecata Lui, dupã cum este scris: ...cãci toþi trebuie sã ne înfãþiºãm înaintea Scaunului de
Judecatã al lui Hristos, pentru ca fiecare dintre noi sã-ºi primeascã rãsplata dupã binele sau
rãul pe care îl va fi fãcut cînd trãia în trup (2 Cor. 5, 10) .
T-
Îndatã dupã eliberarea mea din 7 ianuarie, Domnul mi-a fãcut bucuria sã-i revãd ºi pe
ceilalþi fraþi care fuseserã condamnaþi deodatã cu mine. Toþi mi-ai mãrturisit cu lacrimi de
bucurie cît de minunat le-a purtat de grijã acolo ºi lor Domnul ºi Ocrotitorul nostru Iubit.
Înºtiinþarea pe care mi-o fãcuse Duhul Domnului în 23 noiembrie iatã ce frumos se împlinea
în ziua numelui sfînt al prorocului Ioan Botezãtorul Domnului. Fusesem îngropaþi împreunã
cu sf. Petru ºi Pavel - dar am fost izbãviþi împreunã cu sf. Ioan Botezãtorul în ziua biruinþei
lui.
Slavã veºnicã Numelui Sfînt al Dumnezeului nostru care ne dovedeºte de fiecare datã nu
numai cît de puternic dar ºi cît de credincios este El fãgãduinþelor Sale faþã de noi totdeauna
- dar mai ales în ziua necazului. O cîtã încredere putem avea noi în orice vreme în Cuvîntul
Sãu ºi în puterea Lui.
Fraþii noºtri iubiþi ºi scumpele noastre surori, care veþi mai ajunge voi sau ai voºtri
vreodatã în astfel de stãri ºi veþi primi harul de a suferi pentru Domnul, vã rog ºi vã
adeveresc, nu vã îngrijoraþi nicidecum ºi nu vã temeþi niciodatã de nimic - ci bizuiþi-vã
nemãrginit pe Dulcele ºi Puternicul nostru Mîntuitor ºi pe tot Cuvîntul fãgãduinþelor Lui. Nu
vã temeþi nici de tirani, nici de foame, nici de moarte, cãci Domnul nu vã va lãsa în puterea
acestora ci Mîna Lui vã va ocroti ºi vã va þine cu viaþã - în mijlocul tuturor acestora, pînã la
ziua cînd este hotãrîrã izbãvirea voastrã fericitã. Pentru cã Acela care a hotãrît data intrãrii
noastre a hotãrît deodatã cu ea ºi data ieºirii. Dar aceasta nu ne-o aratã El totdeauna (- deºi
uneori ne-a arãtat-o!-) pentru ca sã ne bizuim mai dinainte pe puterea ºi iubirea Lui. Dar El
Puternicul nostru Mîntuitor Isus Hristos va fi cu noi cu toþi ai Lui în orice vreme. ªi veþi
ajunge ºi voi eliberarea cu bucurie, fiþi siguri. Iar pînã atunci prin toate zilele ºi nopþile
încercãrii de acolo, El va fi în cuptorul de foc alãturi de voi mîngîindu-vã cu înºtiinþãrile de
mai înainte despre binefacerile Lui mai din urmã. Ca rod ºi ca rãsplatã a rãbdãrii voastre
împreunã cu El.
Încã o datã deci: nu vã temeþi! Fãgãduinþa Lui este dulce: Iatã Eu sînt cu voi ca sã vã scap
( I e r . 1 , 8 ; M a t e i 2 8 , 2 0 ) ºi este întru totul adevãrat ºi totdeauna împlinitã chiar
aºa cum ne este spusã!
Acasã am aflat cu aceeaºi bucurie cã Domnul le purtase ºi alor noºtri de grijã în chip tot
aºa de minunat ca ºi nouã prin dragostea Lui ºi prin dragostea acelora care din dragostea
pentru Isus ne-au ajutat ºi pe noi.
O, voi binefãcãtorii noºtri ºi a alor noºtri, Dumnezeul Binefacerilor sã vã rãsplãteascã tot

binele care ni l-aþi fãcut în Numele Lui cu toate binefacerile Sale pãmînteºti ºi cereºti. Vã
vom fi totdeauna cu atît mai recunoscãtori cu cît ne-aþi fost mai necunoscuþi înainte - ºi aþi
fãcut aceste binefaceri mai în ascuns. Tatãl Ceresc care a îngrijit ca Fiul Sãu în Sãptãmîna
Patimilor Sale sã aibã la vremea de nevoie pe un Simon Cirineanul, pe o Marie Magdalena,
pe o Veronica, sau pe un Iosif din Arimatea spre a-I împlini ceea ce nimeni alþii nu puteau
- a avut grijã ºi de noi ºi de ai noºtri în calvarul nostru, ajutîndu-ne prin voi.
El sã facã neuitate în veºnicie numele ºi faptele voastre cum le-a fãcut neuitate pe ale
acelora care L-au ajutat pe El. ªi în Ziua Rãsplãtirii sã vã mãrturiseascã înaintea Tatãlui ºi
înaintea îngerilor Lui, dupã fãgãduinþa Sa ( Luca 12, 8 ).
T-
Îndatã dupã acele zile, a venit la mine un frate preot care printre alte noutãþi care credea
el cã mã intereseazã, mi-a spus bucuros ºi cã s-au mai înfiinþat în þarã vreo douã episcopii
noi, cã s-au pictat frumos cîteva biserici, cã s-au mai þinut nu ºtiu ce conferinþe de orientare
ºi altele de felul acesta.
- O, este frumos ºi asta - i-am zis eu cu tristeþe. Dar dacã Hristos Cel din închisoare ºi
Hristos Cel din spitale ºi Hristos Cel din orfelinate ºi din aziluri ºi din casele de nebuni ºi
Hristos Cel din colibele de la periferiile oraºelor, - rãmîne flãmînd, rãmîne gol, rãmîne bolnav
ºi nemîngîiat - la ce folos sînt toate laudele, paradele ºi slujbele noastre?
La Judecata Cea din Urmã Hristos Cel Drept nu ne va întreba în primul rînd cîte episcopii
am înfiinþat, cîte case parohiale am înfiinþat, cîte biserici de piatrã am zidit, cîte conferinþe
am organizat - ci cîtã suferinþã fizicã ºi sufleteascã a semenilor noºtri chinuiþi am alinat.
Iatã, e plinã lumea de la marginea oraºelor ºi satelor de þigani care trãiesc în cea mai
cruntã mizerie trupeascã ºi sufleteascã... Sînt pline spitalele, închisorile, azilurile, orfelinatele
ºi casele de nebuni de oameni care trãiesc ºi mor fãrã Dumnezeu ºi fãrã ajutor. Cîþi patriarhi,
cîþi mitropoliþi, cîþi episcopi, cîþi preoþi ºi predicatori oficiali se duc sã ia oficial legãtura cu
conducerea acestor instituþii ºi sã organizeze acolo ceva pentru îmbunãtãþirea condiþiilor de
hranã ºi de viaþã ale acestor oameni? Cine se duce sã ofere acolo o parte din veniturile
episcopiei sau comunitãþii, fãcînd aceasta în Numele ºi în dragostea lui Hristos? În loc sã se
foloseascã acestea numai pentru cu totul altceva decît pentru ceea ce cere în primul rînd
Cuvîntul Sfînt! Sã nu se spunã uºuratic: are grijã Statul de aceºtia. Vã rog sã vã duceþi
personal ca sã vã convingeþi cum are grijã cineva de ei.
Dar iatã cã cei cãzuþi sufãr - în timp ce atîþia predicatori ºi preoþi ºi episcopi ºi mitropoliþi
ºi patriarhi trec pe lîngã ei legãnîndu-se greoi în maºinile lor elegante ºi moi, nepãsãtori ºi
distraþi - spre interesele lor lumeºti sau confesionale sau mîrºave...
ªi apoi sã te mai miri de înfricoºãtoarea osîndã de la Matei 25 ºi în care mulþi dintre cei
ce o predicã nici nu mai cred? Pentru cã dacã ar crede, ar face ceva ca sã nu ajungã acolo la
stînga înfricoºatã a lui Dumnezeu.
T-
Iar la întoarcerea mea printre multe alte lucruri de mirare am mai aflat ºi despre douã
fapte pe care în zilele acelea cînd s-au petrecut, mulþi le-au pus în legãturã una cu alta - ºi
anume:
Cînd instanþa de judecatã a cerut episcopiei ºi protopopiatului sã admitã ca în caz de
condamnare a mea sã-mi execut pedeapsa la locul de muncã unde fusesem angajat - aceºtia
au rãspuns negativ.
Apoi îndatã au hotãrît desfiinþarea postului meu, ca sã nu-mi plãteascã nimic. Asta era
între iunie ºi august 1982 în timpul cînd avusese loc judecata ºi arestarea mea.
În zilele acelea mai întîi s-a întîmplat ca într-o duminicã chiar la începutul slujbei în
biserica parohiei noastre s-a prãbuºit dintr-o datã candelabrul de cristal din mijlocul bisericii
cu toate lumînãrile aprinse, sfãrîmîndu-se de duºumea. Abia plecase de sub el cîntãreþul care
citise apostolul cînd cablul gros de oþel s-a rupt dintr-o datã ºi candelabrul a cãzut, îngrozind
pe toþi cei din bisericã. Toþi au vãzut în asta un semn ceresc prevestitor de rãu.
T-
La puþin timp dupã asta s-a stîrnit o furtunã puternicã ºi vîntul a rupt în douã turnul
bisericii noastre din zid ºi din grinzi masive de stejar. Acelaºi vînt a rupt ºi tot atunci ºi
turnul bisericii din centrul Beiuºului, unde slujeau de obicei episcopul ºi protopopul.
Dupã numai cîteva sãptãmîni de la furtunã, trei zile dupã arestarea mea, pe la miezul
nopþii sãtenii parohiei noastre s-au trezit cu biserica în flãcãri. Nimeni nu ºtie nici azi din ce
a izbucnit focul care a ars apoi trei zile ºi trei nopþi fãrã sã mai poatã fi stins, nici de
pompieri ºi nici de ploaia care cãdea atunci. Aºa cã nu s-a mai ales din toatã frumuseþea
bisericii nimic. Ce rãmãsese de la furtunã a nimicit focul. Pînã ºi clopotele din turn s-au topit.
Aºa puternic a fost focul pustiitor. N-a mai rãmas decît o ruinã afumatã din biserica masivã
construitã în 1887 de mitropolitul Miron Romanul, care fusese originar din satul nostru.
Mulþi dintre cei ce au aflat despre aceste douã fapte le-au pus îndureraþi într-o strînsã
legãturã una cu alta, socotind pustiirea celor douã biserici ca o pedeapsã de la Dumnezeu
pentru judecata ºi condamnarea mea...
Eu nu spun nici da nici nu. Singur Domnul Dumnezeu care le vede ºi le judecã pe toate
ºtie care este adevãrul. Ci le amintesc aici doar ca pe niºte întîmplãri neobiºnuite care poate
au în ele niºte învãþãminte de care e bine sã þinã cineva seama.
T-
Ce dulce mîngîiere îmi dã gîndul cã în timp ce noi în temniþã ne topeam în slujba
Domnului, afarã toþi fraþii noºtri din lumea întreagã stãteau înaintea Dumnezeului nostru cu
lacrimi ºi post rugîndu-se pentru noi ºi pentru toþi cei care mai sufãr în închisori pentru
Cuvîntul ºi dragostea Domnului nostru Isus Hristos.
Aceasta nu este numai pentru noi un prilej de mîngîiere ci ºi unul de mare bucurie pentru
Dumnezeu Tatãl nostru Cel Ceresc. În multe privinþe sînt dezbinaþi azi toþi copiii lui
Dumnezeu di n l um e, dar dacã mãcar în privinþa rugãciunii pentru cei închiºi ei sînt
uniþi, - atunci aceasta este o mare bucurie pentru Domnul ºi îngerii Lui. Iatã un adevãr care
ne face sã binecuvîntãm Numele Domnului ºi sã-I mulþumim pentru asta ºi sã ne rugãm pentru
unirea tuturor fraþilor ºi în toate celelalte privinþe în care încã nu sînt uniþi. Cine îþi poate
apropia genunchii, îþi poate apropia ºi inima de fraþi. Calea unirii în rugãciune este singura
cale ºi înspre unirea în credinþã ºi în dragoste. O, dacã am folosi mai mult rugãciunea
împreunã cu fraþii, ce repede ºi dulce s-ar putea ajunge ºi la pãrtãºia armonioasã cu ei.
T-
Scumpii noºtri fraþi ºi surori din toate adunãrile, din toate limbile ºi din toate þãrile, care
ºtim cã aþi luat parte la rugãciunile, la ostenelile ºi la jertfele pentru noi, vã mulþumim în
Numele ºi în dragostea Domnului nostru Isus Hristos. Prin rugãciunile ºi prin jertfele voastre
Dumnezeu ne-a ajutat ºi ne-a izbãvit atît de minunat. Datoritã acestor rugãciuni ºi jertfe am
fost salvaþi de la moartea sigurã care ne era pregãtitã. Sîntem deplin încredinþaþi de asta mai
ales eu cel bãtrîn ºi bolnav, care n-aº fi putut rezista pînã la împlinirea termenului ce-mi era
pus.
Am vãzut-o ºi mai bine asta cînd laþul s-a rupt ºi noi am scãpat, în regretul neputincios
al celor de la care scãpasem, cã planul lor nu le reuºise... ºi în ameninþarea lor cã data viitoare
nu va mai fi aºa! O, datã viitoare dacã va mai veni, va fi ºi ea tot în Mîinile puternice ale lui
Dumnezeu. În aceste Mîini sînt ºi ei cei care cred cã noi sîntem în mîinile lor.
T-
Bucurîndu-ne cu toþii cã Dumnezeu ne-a împlinit ºi de data aceasta rugãciunile noastre
ale celor de-o parte ºi de cealaltã a zidurilor, sã-I mulþumim neîncetat Lui care ne-a ascultat.
ªi sã nu încetãm a ne ruga ºi mai departe pentru cei ce încã n-au ieºit la lumina libertãþii,
ajutîndu-i cu tot ce putem, simþind cu ei, ca ºi cum noi înºine am fi acolo. Dacã suferim
împreunã cu Hristos ºi cu ai Lui, vom ºi împãrãþi cîndva împreunã cu El ºi cu ei.
O, ce adevãr strãlucit ºi minunat este acesta. Slãvit sã fie Domnul Cel care nu v-a lãsat
pe voi sã fiþi nepãsãtori faþã de noi. El sã nu ne lase sã fim nici noi nepãsãtori niciodatã faþã
de alþii.
T-
Poate cã este ceva cam îngust ºi cam firesc în o altã bucurie pe care iarãºi o simt ºi anume
în aceea cã numele familiei mele duhovniceºti, numele Oastei Domnului este acum vestit în
lumea întreagã din pricina suferinþelor noastre, a unora dintre fiii ei pentru Numele ºi
Cuvîntul Domnului nostru Iubit. Fiind privitã de toatã mulþimea mondialã a creºtinilor cu
dragoste ºi respect ca o lucrare vie ºi rodnicã ce poate aduce o jertfã plãcutã ºi bucuroasã lui
Dumnezeu. Bucuria noastrã este recunoscãtoare Domnului cã dacã numele acestei sfinte
Lucrãri a fost pe nedrept hulit din pricina faptelor nedemne ale unora dintre cei neascultãtori
din sînul ei - acum ea este totuºi cinstitã prin alþii. Mulþumim Domnului ºi Mîntuitorului
nostru cã El îi face astãzi dreptate memoriei pãrintelui nostru sufletesc Iosif Trifa care ne-a
învãþat ºi ne-a crescut în acest duh de jertfã ºi de dãruire pentru Hristos. El ne-a învãþat
aceasta prin toatã pilda ºi jertfa vieþii lui pentru Isus.
Te rugãm Doamne Isuse, rãsplãteºte în Ziua Ta ºi pe cei care ne-au apãrat prin radio ºi
ziare pe noi ºi Lucrarea Oastei Tale.
T-
Dar la mai puþin de o lunã dupã eliberarea noastrã, alte veºti grele primeam din diferite
pãrþi despre înteþirea prigoanelor ºi ameninþãrilor împotriva frãþietãþii noastre. Unor fraþi li
s-au fãcut percheziþii luîndu-li-se tot ce se afla la ei, cãrþile de cîntãri, casetofoane, benzi,
unelte de scris.
Alþii gãsiþi la adunare erau amendaþi la rînd, cu sume mari ºi foarte mari. Chiar ºi cei care
erau 2-4 dintr-o casã, erau amendaþi fiecare (cum a fost la Bogdãneºti) - ºi tot ce s-a aflat
asupra lor s-a confiscat: Biblii, cãrþi de cîntãri, caiete scrise de mînã, tot.
Alþii au fost chemaþi la autoritãþi ºi puºi sã dea declaraþie scrisã cã nu se vor mai aduna
sã se roage... cum a fost la Rediu ºi la Malu Alb. În alte locuri unii fraþi au fost luaþi ºi bãtuþi
- cum a fost la Ogeºti, Sãucani, Cîrpeºti, etc.
T-
Pe ziua de 3 februarie, ziarul central din Bucureºti Scînteia Tineretului unul dintre cele
3 mai mari ºi mai importante ziare din þarã, publica împotriva noastrã cel mai furios ºi mai
neadevãrat dintre toate articolele anticreºtine din campania susþinutã care acum este dusã
împotriva lui Dumnezeu. Redãm mai jos în întregime acest articol pentru a rãmîne pe
totdeauna ca o dovadã a urii cu care sîntem priviþi din partea lumii. ªi cu cîtã nedreptate ºi
minciuni se luptã împotriva noastrã.
Cuvîntul acestui ziar este inspirat de conducerea centralã ºi prin el se vede limpede cã noi
sîntem priviþi cu o urã mai mare decît oricare dintre ceilalþi credincioºi din þarã împotriva
cãrora au mai scris aceste ziare. Dar faþã de nici unii nu s-au exprimat în termeni chiar atît
de veninoºi.
Iatã textul articolului amintit din ziarul Scînteia Tineretului din 3 februarie 1983.
T-
Mercenarii fanatismului - procesul întunericului...
Nu demult un post de radio occidental, cu pretenþii de seriozitate ºi respect faþã de

calitatea informaþiei, a fãcut mare tapaj de chestia “persecuþiei religioase din România”, la
care este supus un oarecare Traian Dorz, cunoscut preot (probabil poet! n.n.) religios care
- vezi Doamne, este maltratat de autoritãþi împreunã cu alþi membri ai grupãrii (ºic) Oastea
Domnului. La rîndul ei publicaþia “Service Ortodoxe de Presse” îºi informa în luna
noiembrie 1982 cititorii cã - auziþi! - “credincioºii români membri ai miºcãrii evanghelice
ortodoxe Oastea Domnului (?!?) au fost arestaþi ºi condamnaþi”. Normal, de ambele dãþi nu
s-a ezitat sã se citeze cu surle ºi tobe “încãlcarea drepturilor ºi libertãþilor de credinþã de
cãtre organele de la Bucureºti...” Ceea ce au fost însã sã recunoascã ambele surse, au fost
mo t i vel e pentru car e T r ai an Dor z , î mpreunã cu al þ i ci r a c i a i sãi au f os t ch i p u r i l e
“persecutaþi” ºi anume pentru distribuire de literaturã religioasã în scopuri diversioniste,
literaturã care face apologia ideologiei fasciste, înscriindu-se într-o strategie mai amplã a
unor cercuri ultrareacþionare capitaliste de infiltraþie ºi de propagare ºi în þara noastrã a
unor orientãri politice ºi sociale antiumaniste ºi antisocialiste. În fine sursele menþionate
“uitã” sã facã o precizare de fond, anume cã prin trecutul ei jalnic Oastea Domnului s-a
scos singurã în afara legilor noastre ºi cã ea calcã în mod flagrant principiile fundamentale
care reglementeazã libertatea de credinþã în România socialistã.
Dar pentru a fi mai bine înþeleºi va trebui sã precizãm de la bun început care este istoria,
care sînt obiectivele, care sînt tendinþele acestei miºcãri autointitulate ca religioasã, dar care
nu are nimic comun cu pretinsa cuvioºie, cumpãtare ºi cinste pe care le proclamã zgomotos.
E bine astfel de ºtiut - sau de reamintit faptul cã Oastea Domnului a fost înfiinþatã în
anul 1923 în Transilvania, de preotul ortodox Viorel (alias Valerian) Iosif Trifa, expulzat din
S.U.A. în 1982 deoarece a ascuns autoritãþilor de acolo trecutul sãu fascist infamant, (de
unde se vede cã aºchia nu sare niciodatã departe de... ochi!). Intenþia iniþialã a fost
propagarea înnoirilor religioase în aceastã parte a þãrii. Curînd însã miºcarea s-a îndepãrtat
de la scopurile sale iniþiale ºi a intrat în conflict deschis cu ierarhia ortodoxã românã. Însuºi
unul dintre întemeietorii grupãrii, fostul mitropolit al Sibiului Nicolae Bãlan, se simte obligat
sã demaºte tendinþele anarhiste ºi fanatice ale Oastei Domnului ºi astfel are loc o sciziune
de pe urma cãreia Iosif Trifa ºi adepþii sãi se îndreaptã fãþiº spre legionarism, aspect
reflectat în primul rînd prin practicile de cult tot mai evident obscurantiste ºi antiumaniste.
Ulterior, dupã 1944 cînd I. Trifa era deja mort ºi Traian Dorz îºi asumase sarcina de a fi
mentor spiritual al grupãrii ideologice legionariste, i se adaugã un anticomunism virulent
iar Traian Dorz împreunã cu alþi fanatici precum Nicolae Moldoveanu, Al. Pop ºi alþii
încearcã sã dea o nouã orientare unor teze de doctrinã religioasã ortodoxã, ceea ce face ca
prin Decizia nr. 98/1949 Biserica Ortodoxã Românã sã scoatã Oastea Domnului în afara
legilor canonice ºi sã interzicã preoþilor ortodocºi sã oblãduiascã în biserici activitãþi
specifice acestei grupãri. În urma acestei mãsuri ºi datoritã faptului cã Legea Cultelor nu
aprobase lucrãrii statut legal de fiinþare, adepþii fanatici ai Oastei Domnului au cãutat sã-ºi
continue în mod clandestin activitatea nocivã, secta devenind în acelaºi timp un loc de
refugiu pentru tot felul de elemente declasate.
Iatã deci cã Traian Dorz ºi acoliþii lui sînt departe de a fi niºte victime nevinovate, aºa
cum pretind oficiile de propagandã duºmãnoasã menþionate, întreaga lor activitate
recomandîndu-i ca pe niºte mercenari în slujba unor cauze compromise deplin ºi definitiv...
Pentru a înlãtura eventualele dubii sau observaþia cã ne referim la vremuri revolute, sã
vedem cum se prezintã în vremea noastrã cei care cu emfazã ºi insolenþã se proclamã “ostaºii
Domnului”.
Sã notãm mai întîi cã în încercãrile lor fãþiºe tot mai insistente în ultimul timp de a
produce o diversiune politico-ideologicã în þãrile socialiste, cercurile ultrareacþionare din
Occident, mizeazã tocmai pe existenþa unor elemente cu profil moral descompus de teapa
“ostaºii Domnului” pe care se strãduiesc sã le angajeze în activitãþi îndreptate împotriva
autoritãþii Statului ºi a legilor. La rîndul lor, astfel de elemente se vãd încurajate într-un
mod nesperat de atenþia rãu intenþionatã ce li se acordã în strãinãtate ºi încearcã sã urmeze
sfaturile ce li se dau mai ales prin intermediul unui anumit post de radio folosindu-se de
sprijinul moral ºi material pe care îl primesc în acest scop.
Nutrind visuri deºarte, Traian Dorz ºi alþi fanatici din Oastea Domnului s-au angajat în
jocul perfid pus la cale de oficine specializate în diversiune din strãinãtate. În timpul unei
vizite în strãinãtate Traian Dorz stabileºte legãturi cu un oarecare Sergiu Grosu, un fascist
fanatic pripãºit în Franþa unde trãieºte din calomniile ºi invectivele la adresa þãrii noastre
pe care le vinde cu toptanul celor interesaþi - legãturi care ulterior s-au permanentizat. Mai
mult, vizitat fiind în þarã de finul sãu Gheorghe Barbu zis Gheþi, individ fãrã cãpãtîi pripãºit
prin R.F.G. ca ºi Cornel Iavlev, alt transfug, Traian Dorz a organizat contactul acestora cu
elemente din cadrul Oastei Domnului, cu care prilej s-au dat directive clare cãtre emisarii
occidentului asupra modului în care sã se intensifice acþiunile sectei, punîndu-li-se la
dispoziþie literaturã misticã, benzi magnetice, casetofoane care sã serveascã îndeosebi
activitãþii de prozelitism, mai ales printre tineri ºi copii. La plecare, emisarii din R.F.G. au
scos în mod ilegal manuscrise care conþineau “opera” celui care îºi aroga fãrã pic de jenã
titlul pompos de conducãtor al Oastei Domnului.
Sã fie o simplã întîmplare faptul cã în R.F.G. a fost tipãritã în douã volume imunda
producþie a lui Dorz “Istoria Oastei Domnului”, subintitulatã pompos ºi insolent “Istoria
unei Jertfe”? Sigur cã nu, de vreme ce cheltuielile de tipãrire au aparþinut nici mai mult nici
mai puþin decît vechii noastre cunoºtinþe Moricz Richard Wurmbrandt. De altfel Dorz ºi-a
manifestat deschis în repetate rînduri simpatia ºi admiraþia faþã de acest individ fãrã pic de
scrupule, asupra cãruia ne-am oprit atenþia în numerele trecute. Ce sã mai spunem: cine se
aseamãnã se adunã.
Nu-i mai puþin adevãrat cã Dorz a avut legãturi sistematice într-o perioadã ºi cu
pseudo-pastorul baptist Iosif Þon, actualmente pripãºit ºi el pe meleaguri strãine unde s-a
fãcut cunoscut pentru acþiunile duºmãnoase la adresa patriei ºi poporului nostru (vezi art.
“Între amvon ºi un anume microfon” apãrut în ziarul “Scînteia” din 6-VII-1982).
Ca sã fim însã sinceri pîn-la capãt, nici soarta lui Dorz nu-i acum la anii bãtrîneþii prea
seninã. Uite nu mai departe decît “fratele” Nicolae Moldoveanu aspirã ºi unelteºte ca sã-i
ia locul, deºi pãtruns brusc de un fior al adevãrului ºi cinstei pe care nu le-ai putea bãnui
la prima vedere “fratele” Dorz spune cã-i supãrat pe N.M. cã se pretinde un iluminat (titlu
pe care numai Dorz ºi-l poate aroga) ºi cã are nesãbuite pretenþii sã întemeieze... o doctrinã
universalistã (ceea ce iarãºi i s-ar putea întîmpla numai lui T.D.).
Mã rog, zarvã mare acum între “oºtenii” de peste graniþã, alertã, alergie, lacrimi ºi
ameninþãri, sudãlmi ºi blasfemii, adicã toatã recuzita care nu reuºeºte sã ascundã adevãrul
limpede ca lumina zilei ºi anume cã Oastea Domnului e pur ºi simplu o adunãturã de
mercenari ai întunericului care nu mai au demult nici obraz, nici caracter, nici ruºine ºi nici þarã.
Mercenari în slujba intereselor unor cercuri neofasciste ultrareacþionare - care ºi-au pierdut demult ºi
deplin calitatea de om.
Paginã realizatã de ªerban Cionof.
T-
Am rãmas cu toþii adînc impresionaþi ºi îndureraþi de ura cu care se minþea despre noi atît
de îndrãzneþ de cinic. Fãrã a se dovedi concret nimic din cele scrise - iatã cã sîntem scoºi în
afara legii, tãgãduindu-ni-se pînã ºi calitatea de om.
Prin urmare nici oameni nu mai sîntem consideraþi a fi. Atunci ce sîntem? Fiare,
animale, - ce? Putem fi deci scoºi afarã din cetate ºi uciºi cu pietre de cãtre oricine fãrã sã
li se întîmple nimic. Ce instigaþie oficialã la orice crimã împotriva noastrã - dacã într-adevãr
nu mai sîntem consideraþi nici oameni. ªi aceasta se scrie în vãzul lumii întregi, în secolul
culturii ºi al civilizaþiei ºi într-o þarã care se laudã cã are un popor vestit în lumea întreagã
pentru omenia lui.
Dar slãvit sã fie Domnul ºi pentru asta. Iatã ce cutremurãtor se adevereºte faþã de noi ºi
Cuvîntul Evangheliei: va veni vremea cînd oricine vã va ucide sã creadã cã aduce o slujbã lui
Dumnezeu ( Ioan 16, 2 ).
De fapt de cîþiva ani se scriu din ce în ce mai multe cãrþi, broºuri, articole ºi alte felurite
atacuri împotriva noastrã a credinþei ºi a credincioºilor din þara noastrã. Dar un ton atît de
otrãvit ºi de dur încã n-a mai fost folosit împotriva nimãnui. Tocmai pentru aceasta, toþi acei
care l-au citit chiar ºi cei strãini de Oastea Domnului ºi care ne cunosc bine (- fiindcã
Lucrarea aceasta este atît de cunoscutã ºi preþuitã de tot poporul nostru -) au putut vedea ºi
judeca limpede cît de nedrepte sînt acuzele ºi cît de neadevãrate sînt afirmaþiile bietului
neºtiutor care le semneazã ºi care cred cã este singurul om din þara asta total necunoscãtor
al lucrurilor despre care scrie, cu atîta lipsã de respect faþã de propriul sãu scris.
T-
Dumnezeul Dreptãþii ºi al Adevãrului sã aibã milã atît de cel care scrie aceste calomnii
cît ºi de acei care l-au inspirat ºi i-au poruncit sã le scrie. Sã le deschidã ºi lor ochii minþii
ºi sã le lumineze întunericul inimii spre a se îngrozi ºi a se ruºina de faptele lor. ªi spre a se
întoarce cu pocãinþã la Hristos ca sã li se ierte fãrãdelegea ºi sã le fie mîntuit sufletul, ca sã
nu moarã cu acest pãcat neiertat asupra conºtiinþei lor.
Iar nouã sã ne ajute sã-i putem înþelege, ierta ºi iubi pînã la capãt pe toþi, cum i-a iubit
ºi Mîntuitorul nostru Isus. ªi sã ne putem ruga cu toatã sinceritatea ºi curãþia inimii pentru
batjocoritorii noºtri, cum a fãcut ºi cum ne-a învãþat El.
T-
Un singur lucru ne-a bucurat din tot ce-a scris acolo ºi anume acela cã cineva a tipãrit
undeva primele douã volume din Istoria Oastei Domnului. Slãvit sã fie Domnul, pentru
aceastã mare bucurie ºi biruinþã pe care ne-a dat-o. Deci dacã Istoria aceasta a apãrut, ea tot
va ajunge odatã ºi odatã la cei care doresc sincer sã cunoascã adevãrul despre aceastã Lucrare
Sfîntã. ªi din cuprinsul dovedit cu acte ºi documente al acestei Istorii, se vor putea convinge
toþi despre adevãrul ei ca ºi despre minciuna celor ce ne urãsc. Inclusiv ªerban Cionof ºi
superiorii sãi.
Eu îi doresc din toatã inima, scriitorului acestui articol sã ajungã sã citeascã ºi el aceastã
Istorie spre a cunoaºte mãcar acum la urmã, ce adevãr a batjocorit ºi ce jertfã sfîntã a cãlcat
în picioare. Sînt convins cã dacã le-ar fi cunoscut mai înainte el ºi-ar fi tãiat mai degrabã
mîna dreaptã decît sã fi pãcãtuit cu ea scriind ce a scris.
În ce mã priveºte pe mine, de acum pot fie sã trãiesc fie sã mor liniºtit, oriunde ºi oricînd.
Lucrarea Oastei Domnului ºi apãrarea Cauzei ei pentru care am trãit ºi am suferit de cînd mã
ºtiu în ea - este pe deplin ºi puternic cunoscutã în lumea întreagã. Sînt fericit cã mi-am putut
îndeplini legãmîntul pe care l-am pus înaintea Domnului meu Isus Hristos în ziua naºterii
mele duhovniceºti. ªi înaintea pãrintelui meu Iosif Trifa, în ziua morþii lui trupeºti. Cauza
ºi adevãrul Lucrãrii Oastei Domnului se gãsesc temeinic încredinþate în Mîinile Puternice ºi
Iubitoare ale Marelui ei Conducãtor ºi Mîntuitorului nostru Dulce ºi Viu Isus Hristos. Numele
Lui Cel Sfînt Îl poartã ea în numele ei - ºi din pricina acestui Nume Sfînt al Lui care este
peste ea, El o va ocroti ºi o va îndruma cu putere ºi cu mãreþie ºi mai departe pînã la Biruinþa
Lui totalã ºi eternã, cum a fãcut-o ºi pînã azi...
T-
Slavã veºnicã Þie Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor care ai purtat în trecut o atît de
scumpã grijã Lucrãrii Oastei Tale ºi care îi vei purta la fel ºi în viitor.
Mulþumindu-Þi pentru Trecut ºi rugîndu-Te pentru Prezent, noi Îþi promitem pentru Viitor
toatã dragostea, alipirea ºi ascultarea statornicã a sufletelor noastre. Pecetluieºte-le toate
acestea cu Harul Tãu, cu ajutorul ºi sprijinul Tãu, pentru împlinirea lor desãvîrºitã.
Amin.
Mãrturia - Cap. 33 - Adevãrurile mormîntului nemuritor Pag. 447
Cap. 33
Adevãrurile mormîntului nemuritor

Oriunde-aº fi, de-orice Rusalii
sã vin în trup, în duh sau vis
sã-mbrãþiºez cu flori ºi lacrimi
mormîntul sfînt - cum am promis
ºi-aici un suflet cu-nfrãþirea
sã-mi reînnoiesc cu foc ºi dor
un legãmînt pînã la moarte
lîng-un mormînt nemuritor.
e trei ori pînã acum am fost hotãrît sã pun capãt acestei istorisiri cînd ici cînd colo,
D dar de fiecare datã altceva nou ºi puternic a intervenit pentru a mã sili sã reîncep
iarãºi. Starea grea a sãnãtãþii mele, bãtrîneþea ºi neputinþele în care mã gãsesc, credeam cã
nu-mi vor mai aduce nici un eveniment vrednic sã-l consemnez aici. Cã nu am a mai aºtepta
decît sfîrºitul acestei vieþi care a început sã-mi parã cã a þinut neobiºnuit de mult. Am acum
aproape 70 de ani ºi mai cã nu-mi dau seama cum au trecut aceºti din urmã 40 de ani ai mei...
Dar evenimentele vin, din ce în ce tot mai noi ºi împing tot mai puternic înainte
desfãºurarea luptei noastre mereu tot mai frumoase ºi mai angajate. Acum, numai Singur
Domnul ºtie ce ne mai aºteaptã chiar în viitorul cel mai apropiat ºi ce întorsãturã vor mai lua
lucrurile cu privire la noi. Niciodatã parcã n-am fost atît de conºtient ºi de puternic angajaþi.
Potrivnicul n-a fost parcã niciodatã atît de concentrat ºi de atent numai asupra noastrã ca
acum. Dar parcã nici Domnul n-a lucrat chiar atît de vizibil ºi de direct pentru noi ca în aceste
vremuri.
Pag. 448 Mãrturia - Cap. 33 - Adevãrurile mormîntului nemuritor
Fraþii sînt peste tot þinuþi foarte îndeaproape sub supravegherea autoritãþilor. Convorbirile
telefonice, corespondenþa poºtalã, deplasãrile fraþilor lucrãtori le simþim sever ºi îndeaproape
controlate. Au loc din timp în timp ºi de la caz la caz controale acasã, percheziþii, amenzi,
anchete ºi ameninþãri. Au fost confiscate Biblii, cãrþi ºi caiete cu cîntãri, casete ºi benzi cu
meditaþii, vorbiri, rugãciuni ºi cîntãri frãþeºti, corespondenþã - ºi orice alt material religios,
mai ales cele în legãturã cu mine. Sînt cãutate manuscrisele mele, iar cei la care se aflã ceva,
sînt întrebaþi îndeaproape despre relaþiile lor cu mine.
Dar în acelaºi timp, în mare, Lucrarea Domnului, merge înainte. Nunþile nu se mai fac cu
chemãri ºi vestiri largi ca mai înainte, tocmai pentru a nu se mai aduna mulþimi mari de fraþi
ºi surori, ca sã nu le dãm prilej, sã ne acuze de provocãri.
Toate prilejurile de adunãri, botezuri, nunþi, aniversãri ºi chiar înmormîntãri ºi parastase
care înainte erau folosite din plin pentru adunãri mari, acum am început sã le folosim mai
restrînse, mai locale, pe regiuni mici, pentru a evita marile aglomerãri. Fraþii s-au înmulþit.
Chiar ºi în mod restrîns dacã se adunã sînt îngrijorãtor de mulþi. Mai ales tineret. Lucrul
acesta cu cît este mai îmbucurãtor pentru Domnul, cu atît este mai îngrijorãtor pentru
potrivnicul Lui.
Din cauzã cã se vede clar o tot mai puternicã participare a tineretului în adunãrile Oastei
Domnului, atacurile împotriva noastrã se înmulþesc în numãr ºi cresc în vrãjmãºie. Sînt
inventate împotriva noastrã tot felul de învinuiri mincinoase ºi grave, fãrã ca nimeni sã fie
silit sã dovedeascã în vreun fel acuzele care ni le aduc. Ori sã ni se dea nouã posibilitatea sã
ne apãrãm acolo unde sîntem învinuiþi. Se iau tot felul de mãsuri atît împotriva unor fraþi ºi
a unor adunãri pe plan local, cît ºi împotriva Oastei Domnului ºi a mea în special, prin unele
ziare locale ºi mai ales prin ziarul central “Scînteia Tineretului” din Bucureºti. E de la sine
înþeles cã aceste mãsuri se iau împotriva noastrã tocmai din pricina marelui numãr de tineri
care vin la adunãrile Oastei, pentru a-i îndepãrta pe aceºtia de Dumnezeu - ºi pentru a-i
împiedica pe alþii sã nu vinã la El.
T-
Deºi în adunãrile noastre nu s-a spus niciodatã nici un cuvînt vãtãmãtor pentru stãpînirea
lumeascã ci dimpotrivã numai îndemnurile evanghelice de supunere, de ascultare, de
conºtiinciozitate, de respect sfînt atît faþã de mai marii poporului sau bisericii, cît ºi faþã de
muncã ori faþã de toate obligaþiile cetãþeneºti, totuºi sîntem învinuiþi de apartenenþe ºi
activitãþi politice ºi antistatale pe care niciodatã nu le-am avut. Din copilãrie fiind credincioºi
ºi total strãini de toate acestea. Apoi în toate rugãciunile noastre, chiar ºi de acasã ºi din
singurãtate, noi mijlocim cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu pentru mai marii þãrii noastre
ºi a bisericii noastre pentru cã aºa ne învaþã pe noi Cuvîntul lui Dumnezeu
( Rom. 13, 1-4 ).
ªi totuºi iatã sîntem socotiþi ca niºte rãufãcãtori, ca O grupare anarhistã de indivizi fãrã
cãpãtîi ºi conºtiinþã, care ºi-au pierdut pînã ºi calitatea de om...” - scornindu-se împotriva
noastrã cele mai grave ºi mai neadevãrate învinuiri ºi batjocuri, total inventate ºi imposibil
de dovedit.
T-
De pildã dupã o serie de articole cu referiri directe ºi insultãtoare atît la adresa Oastei
Domnului cît ºi a mea personalã, ziarul “Scînteia Tineretului” din sîmbãtã 25 iunie (Sîmbãta
Rusaliilor) a publicat iarãºi pe o paginã aproape întreagã alte articole pline de alte grave
calomnii ºi rãstãlmãciri.
În unul dintre acestea se fãcea o rãutãcioasã recenzie asupra cãrþii mele “Osana, Osana”...
ªi cel care se pretindea un mare cunoscãtor, mistifica pasaje întregi citate ca fiind din carte
denaturînd ºi batjocorind întregul ei conþinut.
Cine cunoaºte cartea, îºi poate închipui ce nivel moral sau ce competenþã de specialitate, avea
acel cadru universitar Petre Bieltz (tot un nume strãin) - care semna acel articol.
Dar el mai spunea acolo cã o anume Asociaþie Culturalã dintr-o þarã apuseanã a premiat
aceastã lucrare a mea - ºi mi-a trimis mie un frumos premiu în valutã pentru ea...
Cred cã ºi asta era tot o minciunã - sau nu ºtiu ce sã mai zic, fiindcã de fapt eu n-am
primit absolut nimic de felul acesta...
Eu nu pot sã ºtiu ce este adevãrat ºi ce nu din cele scrise cu privire la premiile care mi
s-ar fi acordat de cãtre o fundaþie particularã din strãinãtate! - Eu personal repet n-am primit
nici o înºtiinþare de nicãieri despre aceasta. Poate este un adevãr, poate este o scornire, nu
ºtiu.
Dar chiar dacã ar fi un adevãrat premiu, eu cred cã faptul cã cineva dintr-o þarã civilizatã
strãinã apreciazã atît de mult pe unul din neamul tãu, ar trebui sã-l bucure pe orice fiu al
acestui neam. Fiindcã cinstea aceasta se rãsfrînge asupra tuturor. Numai cã ura unilateralã ºi
oarbã îl împiedicã pe nenorocitul care o are, de la orice bucurie. O, dacã ar vedea nefericitul
care face (ºi cel care îl inspirã) acest adevãr!
Chiar pe cealaltã paginã a aceleaºi foi se fãcea o altã apreciere pentru o altã distincþie datã
de o altã þarã unui alt fiu al patriei noastre. Dar despre aceastã apreciere era scris în modul
cel mai elogios. De ce oare? Ne întrebãm ºi noi cui foloseºte? De ce poate fi omul atît de
nedrept ºi de orbit? Dar ce îngust ºi ce necinstit poate judeca omul fãrã Dumnezeu chiar ºi
în cele mai evidente ºi clare lucruri! Cum respinge ura chiar ºi cele mai frumoase adevãruri,
mãcinîndu-ºi singurã vasul în care s-a adãpostit...
T-
Domnul sã aibã milã ºi de acest amãrît scriitoraº ºi sã-l ajute sã mãnînce ºi el o pîine
cîºtigatã cu o altã muncã mai cinstitã ºi el ºi urmaºii lui primejduiþi de el... Mulþi fraþi mi-au
cerut voie sã le rãspundã ei în locul meu, celor de la acest ziar ºi de la altele care au mai scris
astfel. Unora le-am dat voie, altora le-am spus: mai bine vã rugaþi lui Dumnezeu pentru
iertarea ºi mîntuirea lor, cum fac ºi eu însumi... Cred însã cã nu mulþi le-au scris, dar cã toþi
s-au rugat. ªi Dumnezeu desigur le va rãsplãti, dupã faptele lor. Dar sã aibã milã mãcar de
urmaºii lor poate nevinovaþi, cãci de multe ori tocmai aceºtia ajung sã plãteascã ei faptele
pãrinþilor lor, dupã cum scrie Cartea Sfîntã pãrinþii mãnîncã aguridã, iar copiilor li se
strepezesc dinþii (Ieremia 31, 29) .
T-
Dar chiar a doua zi dupã apariþia acestui articol din ziarul despre care am scris,
Dumnezeul nostru Puternic ºi Fericit ne arãta prin mormîntul nemuritor al pãrintelui nostru
ºi profetul Sãu de la Sibiu, un adevãr de neuitat: cã tot ce ne fac oamenii nouã rãu El întoarce
îndatã spre cel mai mare bine al nostru. ªi din orice întristare care ni se face nouã din pricina
Nu m el ui S ãu S fî nt El face s ã i as ã pentru noi chi ar îndatã dupã aceea cea m ai m are
binecuvîntare. Iatã despre ce este vorba:
T-
Dupã cum se ºtie la mormîntul pãrintelui Iosif de la Sibiu se fac anual douã mari strîngeri
frãþeºti aniversare. Una în ziua de 12 februarie, ziua trecerii sale la Domnul. ªi a doua în Ziua
de Rusalii, Ziua Pogorîrii Duhului Sfînt care a fost declaratã de el însuºi Sãrbãtoarea Oastei
Domnului ºi lãsatã de el prin testament ca o zi în care fraþii sã vinã la mormîntul sãu pentru
reculegere ºi mîngîiere.
De data acestor Rusalii care în acest an se sãrbãtoreau la 26 iunie, hotãrîsem cu cîþiva
fraþi ºi surori mai apropiaþi ºi în mod mai tainic sã facem un parastas, o rugãciune cu daruri
la mormîntul celor iubiþi - dupã bunul ºi strãbunul obicei al credinþei noastre.
Era ºi o datorie creºtineascã a noastrã faþã de memoria pãrintelui nostru, dar ºi respectarea
unui procedeu frumos ºi evanghelic ( Matei 10, 42; Marcu 9, 41 ).
Am hotãrît deci împreunã cu aceºti fraþi ºi cu familia trupeascã a urmaºilor pãrintelui Iosif
din Sibiu sã ne pregãtim cu ceva daruri în Numele Domnului ºi a pãrintelui pentru fraþii care
vor participa, chemînd ºi pe preotul locului care împreunã ºi cu alþi fraþi preoþi din Oastea
Domnului sã facã slujba obiºnuitã de rugãciune la mormînt. Iar noi toþi cei prezenþi sã-i
însoþim cu glasurile ºi cu lacrimile noastre...
Se obiºnuieºte cu aceste ocazii ca sã se dea celor prezenþi în numele neprihãnitului pentru
care se face pomenirea aceasta cîte o pîiniºoarã, o batistã ori un ºtergar, spre amintire din
partea celui pentru care se face rugãciunea ºi reculegerea aceasta. Toate acestea le-am pregãtit
din timp. Dar socotind dupã toþi anii de pînã acum cînd participaserã un numãr cam pînã la
cel mult 200 de fraþi - ne-am sfãtuit ca de data asta sã ne pregãtim pentru 300 de participanþi.
Mai bine sã rãmînã ceva decît sã nu ajungã. ªi aºa am fãcut.
T-
Dar cînd în dimineaþa Sfintei Sãrbãtori de Rusalii, noi am mers la mormînt dupã cum ne
pregãtisem - acolo încã din zorii zilei erau sosiþi o mare mulþime de fraþi ºi surori... Erau cel
puþin o mie de suflete. ªi încã mai soseau. Mai veneau grupuri-grupuri, pe jos, cu maºini, cu
autobuze... Era ºi un timp frumos cu cerul întreg senin, cu un aer sãrbãtoresc ºi unic.
Extraordinar ce minune face Dumnezeu pentru Lucrarea Sa ºi pentru alesul Sãu. Ni s-au
umplut sufletele de luminã ºi de putere cum trebuie sã fi fost numai ale sfinþilor apostoli în
ziua celei dintîi Cincizecime creºtinã. Era un vuiet ca atunci. ªi mormîntul acesta nemuritor
care este viu ºi vorbeºte atît de puternic era acoperit de flori ºi de lacrimi. Florile ºi lacrimile
nu se usucã niciodatã aici.
Ce deosebire între mormîntul pãrintelui Iosif ºi între cele ale marilor sãi prigonitori. Ale
acelora sînt acoperite de uitare ºi praf ºi nu le mai cerceteazã nimeni niciodatã, pe cînd
mormîntul lui, iatã... O mare de feþe strãlucitoare, de ochi înlãcrimaþi, de mîini þinînd fiecare
cîte un mãnunchi de flori pentru cel ce fãcuse în Domnul fiecãruia un bine de neuitat. Ce
minunate sînt adevãrurile ºi învãþãmintele acestui mormînt nemuritor!...
ªi poate 80% dintre cei prezenþi sînt tineri în jur de 20 de ani. Tineret frumos, sãnãtos,
entuziast ºi fericit prin Hristos care umple inimile lor. Ce viitor fericit pregãteºte Hristos prin
Evanghelia Sa acestui neam ºi acestei Lucrãri a Lui!...
T-
Tinerii noºtri fraþi au pregãtit îndatã o staþie de amplificare fãrã de care vorbirile n-ar fi
putut fi auzite pînã la marginile mulþimii de suflete. ªi astfel de la ora 7 dimineaþa a început
programul adunãrii, transmis prin staþie, pentru a fi auzit de mulþimea care umpluse totul.
Erau aici fraþi ºi surori veniþi din toate judeþe þãrii. Niciodatã - de la 16 februarie 1938 nu mai
veniserã aici deodatã atît de multe suflete. ªi nu mai vãzusem o aºa mare mulþime de fraþi în
jurul acestui mormînt. Cum oare i-a înºtiinþat deodatã Duhul Sfînt pe toþi?
M-am uitat peste cei prezenþi pînã unde i-am putut vedea ºi recunoaºte. În afarã de patru
sau cinci care fusesem aici în 1938 - pãr. Vladimir, fr. Leon Andronic, Ion Opriº... toþi ceilalþi
dar absolut toþi erau noi ºi tineri. Alte feþe dar aceeaºi luminã. Alte inimi, dar acelaºi foc. Alþi
ochi dar aceleaºi lacrimi. Alte trupuri, dar acelaºi duh. Alte voci dar aceeaºi cîntare. Alte
glasuri, dar Acelaºi Cuvînt. Slavã veºnicã Þie Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor, cum ºtii
Tu sã lucrezi, cum faci Tu dreptate! Cum ºtii Tu sã dovedeºti în faþa tuturor celor ce au ochi
de vãzut ºi vãd, care este adevãrul cel ales ºi iubit de Tine. Care este alegerea ºi care sînt
aleºii Tãi!
T-
S-au perindat la Cuvînt zeci de vorbitori ºi de declamatoare tinere ºi tineri, înflãcãraþi,

înlãcrimaþi, cutremuraþi, înaripaþi ºi puternic inspiraþi ºi însufleþiþi de revãrsarea Duhului
Sfînt ºi de dragostea recunoscãtoare.
La urmã o rugãciune miºcãtoare a încheiat totul cu înnoirea acelui legãmînt sfînt pus aici
(acum 45 de ani) lîngã mormîntul acesta. Între cei de acum ºi cei de atunci parcã nu trecuserã
aproape o jumãtate de veac de ani. Totul pãrea atît de viu ºi de proaspãt ºi acum ca atunci.
Cît de adevãrat este cã dragostea adevãratã este nemuritoare. ªi cã adevãratul legãmînt
rãmîne acelaºi pe vecii vecilor!
Sînt alte suflete, dar este acelaºi ideal divin. Sînt alte vremuri dar este acelaºi adevãr. Sînt
alþi fraþi, dar aceeaºi Lucrare mîntuitoare ºi vie spre mîntuirea neamului acestuia ºi poate a
multor altora. Spre renaºterea bisericii noastre ºi poate a multor altora. Spre mîntuirea
sufletelor noastre ºi poate a multor altora...
Este limpede cã dacã vreodatã va veni mîntuirea acestui popor ºi renaºterea acestei
biserici, acestea nu vor putea veni decît de la Dumnezeu dar prin Lucrarea Oastei Domnului.
Dacã nu vor veni de la El ºi prin ea, nu vor mai veni - poate - niciodatã. Cã tocmai aºa
a rînduit El. Ce bine se vede ºi acum aici!
T-
Preotul chemat, venit la încheierea adunãrii frãþeºti pentru îndeplinirea slujbei de
pomenire era unul dintr-o generaþie mai nouã de preoþi ai Sibiului. Acesta nu-l cunoscuse pe
pãrintele Iosif, dar cãruia desigur i se spusese cu totul altceva decît adevãrul despre acest om
ºi despre Oastea Domnului. El vedea pentru prima datã acum adevãrul ºi realitatea acestei
Lucrãri uriaºe. A rãmas de-a dreptul uluit vãzînd ºi auzind aici ceva nemaivãzut ºi nemaiauzit
de el.
Înflãcãrat ºi el de Duhul Sfînt care Se pogorîse atît de puternic peste toþi cei ce erau aici,
a rostit fiecare cuvînt al sãu neobiºnuit de puternic ºi de miºcat înãlþînd el însuºi în numele
bisericii pe care o reprezenta ºi care cîndva îl osîndise - înãlþînd el însuºi, numele ºi meritele
pãrintelui nostru neobiºnuit de sus. Pomenind în rugãciunile sale împreunã cu numele
pãrintelui nostru ºi numele mitropolitului care l-a prigonit în viaþa sa pãmînteascã, a fost o
dovadã evanghelicã despre adevãratele noastre simþãminte ascultãtoare de Cuvîntul Sfînt:
“rugaþi-vã pentru cei ce vã prigonesc ºi vã asupresc pe voi!...”
T-
La desfãºurarea slujbei religioase rãspunsurile au fost date de cãtre toatã mulþimea fraþilor
prezenþi cu lumînãrile aprinse în mîini. Ce priveliºte unicã ºi înãlþãtoare! Ce adevãr unic ºi
minunat ne grãieºte nouã ºi tuturor astãzi Duhul Sfînt ºi mormîntul acestui profet al Sãu
mereu viu ºi mereu proaspãt. În toþi ochii strãluceºte lumina înþelegerii sale. ªi în toate
inimile arde puternic voinþa împlinirii Lui.
La încheierea de la ora 3 dupã masã, fraþii s-au despãrþit îmbrãþiºîndu-se fericiþi ºi
sãrutîndu-se pe lacrimile dragostei nemuritoare. Mulþumim lui Dumnezeu pentru minunea
neobiºnuitã a sãrbãtorii ºi a adevãrului pe care îl trãiserã.
T-
O Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor Isus Hristos, slavã veºnicã Numelui Tãu Biruitor
ºi strãlucit.
Eu închei, deocamdatã, aici aceste rînduri proºternute la picioarele Tale în cel mai
cutremurãtor ºi mai smerit fel mulþumindu-Þi cu toatã recunoºtinþa de care este în stare
sufletul meu scãldat în lacrimi fierbinþi - pentru tot ce ai fãcut Tu cu noi ºi pentru noi. ªi
pentru ajutorul pe care mi l-ai dat sã ajung ºi eu pînã aici.
Pentru aceasta, numai Þie Þi se cuvine toatã slava ºi toatã mulþumirea, cãci numai datoritã
Harului Tãu s-a fãcut tot ce s-a putut face.
Pe tot drumul pe care îl mai avem de parcurs pînã la intrarea pe Porþi în Cetate, Te rugãm
Isuse Doamne întãreºte-i pe toþi fraþii ºi surorile noastre, pe toþi tinerii ºi urmaºii noºtri
pentru ca nici unii sã nu se poatã nici despãrþi ºi nici lepãda de Tine ºi de Oastea Ta, în nici
un fel ºi niciodatã. Ci mãrturisind cu un curaj demn ºi sfînt de fiecare datã ºi în faþa oricui
credinþa ºi dragostea lor fierbinte faþã de Tine - sã se întoarcã din faþa tuturor în faþa Ta, cu
nevinovãþie ºi cu biruinþã.
T-
Ai Tãi sîntem Dulce Isus, Drag Isus, Scump Isus ºi Bun Isus pe viaþa ºi pe moartea
noastrã, fiindcã Tu ne-ai rãscumpãrat prin Viaþa ºi prin moartea Ta. Þie dorim sã-Þi slujim
în aºa fel încît la orice orã din zi sau noapte ne-ai chema Tu pe noi ori vei veni Tu - noi sã-Þi
putem vedea cu bucurie Faþa Ta ºi sã putem auzi dulcea Ta primire în Slava Ta:
veniþi binecuvîntaþii Pãrintelui Meu!...
Ajutã-ne atunci sã intrãm fericiþi în moºtenirea Împãrãþiei Tale, împreunã cu înaintaºii ºi
cu urmaºii noºtri. În Împãrãþia Ta doritã ºi scumpã, pentru care împreunã cu Tine ºi cu ai Tãi
am luptat ºi am suferit, am cîntat ºi am plîns, am trãit ºi am murit totdeauna crezînd în ea ºi
aºteptînd-o.
Cu tot sufletul nostru Îþi aducem Þie cele mai nemuritoare cîntãri ºi adoraþii încã de pe
acest pãmînt, pînã cînd va deveni ºi el Cer.
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh.

Marele nostru Mîntuitor ºi Dumnezeu
Isus Hristos
Amin.
Închei aceste istorisiri aici, încredinþînd mai departe tot ce va urma în Mîinile, în grija ºi
în Judecata Domnului ºi Dumnezeului nostru al tuturor.
Tot ce a urmat din anul 1984 - este scris în Istoria Oastei Domnului - volumul 4.

Ce greu a fost în noaptea asta
Ce greu a fost în noaptea asta,

ce lupte crîncene-am trãit
ce-nverºunat a fost vrãjmaºul
ºi ce sãlbatic a lovit...
- acum cînd se ridicã fumul
ºi cînd putem privi-napoi
abia acum vedem ce pierderi
cîþi sînt cãzuþi ºi morþi din noi...
...Ne binecuvîntãm martirii

de moartea sfîntã-nvredniciþi
cinstim eroii luptei sfinte
ºi mîngîiem pe cei rãniþi
dar înfierãm pe totdeauna
spre Judecata de Apoi
pe toþi cei dovediþi iscoade
ºi slugi strãine printre noi!
- Sfînt înger al Recunoºtinþei

înalþã-o cruce pîn-la cer
cu numele ºi jertfa celor
biruitori ce-n veci nu pier
sã fie-n veci la toþi urmaºii
îndemn înalt ºi luminos
cum se trãieºte ºi se moare
în slujba Cauzei lui Hristos!
- O fii ºi strãnepoþi urmaþi-i

pe cei biruitori mereu
eroic sã vã pomeneascã
Istoria ºi Dumnezeu
dar scîrbã sã vã fie veºnic
de trãdãtori ºi de miºei
mai bine morþi decît s-ajungeþi
vreunii dintre voi ca ei.
Amin.
Pag. 454
Slãvit sã fie Domnul

cãci El ne-a dãruit
Lumina ºi-Ajutorul
s-ajungem la...
. . . S F Î R ª I T.
- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 455
Notã adaus
Traian Dorz
În colecþia de “Cîntãri Nemuritoare” a mai scris:
Vol Nr. Caiet Nr. poezii

1 Cîntãrile Dintîi
1 2 Cîntãri Îndepãrtate 420 poezii
3 Cîntãri Luptãtoare
4 Cîntãrile Bibliei
2 5 Cîntãrile Psalmilor 313 poezii
6 Poemele lui Solomon
7 La Izvoarele Luminii 7000 proverbe
3 8 Comori Universale versificate ºi
9 Pe cãrãrile Luminii comentate
10 Osana, Osana
11 Cîntarea îngeraºilor 320 poezii ilustrate
4
12 Cîte-o povestire micã pentru copii
13 Cîntã-mi mamã
Cîntãrile Domnului
5 - 2088 poezii
colecþia de cîntãri a Oastei Domnului
14 Cîntãrile Anilor
6 15 Cîntãrile Roadelor 592 poezii
16 Cîntãri de Drum
17 Cîntarea Cîntãrilor mele
7 18 Cîntãri Nemuritoare 664 poezii
19 Cîntãrile din Urmã
20 Cîntarea Învierii
8 21 Cîntarea Veºniciei 712 poezii
22 Cîntarea Biruinþei
23 Cîntãri Uitate
9 24 Cîntãri de Sus 601 poezii
25 Cîntãri Noi
26 Cîntãrile Cãinþei
10 27 Cîntãrile Eterne 602 poezii
28 Cîntarea Viitoare
29 Biblia Versificatã
11 30 Minune ºi Tainã 306 poezii
31 Eternele Poeme - neterminatã
Pag. 456 - Lucrãrile fr. Traian Dorz -
Prin harul lui Dumnezeu, în afarã de volumele de poezii apãrute în colecþia

“Cîntãri Nemuritoare”, - Traian Dorz - a mai scris urmãtoarele lucrãri:
Prozã:
ISUS HRISTOS - DUMNEZEUL NOSTRU
Meditaþii la Sf. Evanghelie de la Ioan
Vol. Cap Titlu caiet

1 Hristos - Dumnezeul nostru
1 2 Hristos - Sfinþitorul nostru
3 Hristos - Înnoitorul nostru
4 Hristos - Izvorul nostru

2 5 Hristos - Binefãcãtorul nostru
6 Hristos - Pîinea noastrã
7 Hristos - Învãþãtorul nostru

3 8 Hristos - Luminãtorul nostru
9 Hristos - Vindecãtorul nostru
10 Hristos - Pãstorul nostru

4 11 Hristos - Învierea noastrã
12 Hristos - Împãratul nostru
13 Hristos - Modelul nostru

5 14 Hristos - Adevãrul nostru
15 Hristos - Viaþa noastrã
16 Hristos - Pacea noastrã

6 17 Hristos - Mijlocitorul nostru
18 Hristos - Rãscumpãrãtorul nostru
19 Hristos - Jertfa noastrã

7 20 Hristos - Mîntuitorul nostru
21 Hristos - Slava noastrã
HRISTOS - Pîinea noastrã zilnicã - scurte meditaþii zilnice pentru toate zilele anului
de la 1 ianuarie pînã la 31 decembrie.
HRISTOS - Comoara Psalmilor - meditaþii zilnice la Psalmi
Vol. 1 De la 1 Ianuarie la 30 iunie

Vol. 2 De la 1 iulie la 31 decembrie
- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 457
Cugetãri Nemuritoare
Vol Nr Caietul
1 Prietenul tinereþii mele
1 2 Mãrgãritarul Ascuns
3 Piatra scumpã
4 Lumina iubitului fiu

2 5 Calea bunului urmaº
6 Avuþia sfîntului moºtenitor
7 Pãºunile dulci
3 8 Sãgeþile biruitoare
9 Cununile slãvite
10 Poruncile Iubirii
4 11 Rãsplata Ascultãrii
12 Strãlucirea Biruinþei
13 Crucea mîntuitoare
5 14 Eterna iubire
15 Mãrturisirea strãlucitã
16 Porþile Veºniciei
6 17 Numele biruitorului
18 Garanþia netrecãtoare
19 Lupta cea bunã

7 20 Alergarea cea stãruitoare
21 Credinþa cea încununatã
22 La Þãrmul Întîlnirii
8 23 La Ospãþul Veºniciei
24 La Strãlucirea Viitoare
25 Întîi sã Fim
9 26 Dorim sã Fim
27 ªi acum sã Facem
10 28 Semãnaþi Cuvîntul Sfînt

Pag. 458 - Lucrãrile fr. Traian Dorz -
- Îndrumãri nemuritoare
Nr Caietul
1 Cãrarea Tinereþii curate
2 Scumpele noastre surori
3 Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu
4 Dreptarul învãþãturii sãnãtoase
Trei zile ºi adevãruri istorice
- 12 septembrie 1937
5
- 12 februarie 1938
- 7 noiembrie 1976
6 Sfinþii noºtri înaintaºi
- Povestiri nemuritoare
Nr Caietul
1 Pe genunchii lui Isus
2 Leagãnul de Aur
3 Þara Minunatã
4 Cireºul Înflorit
- HRISTOS - puterea apostoliei

Meditaþii la Apostolele Anului
Vol Caietul
1 26 - Apostolele din prima jumãtate a anului
2 26 - Apostolele din a doua jumãtate a anului
- HRISTOS - Taina Evangheliei -

meditaþii la evangheliile anului
Vol Caietul
1 26 - Evanghelia din prima jumãtate a anului
2 26 - Evanghelia din a doua jumãtate a anului
- Piese ºi montaje religioase

Vol Caietul
Vol. 1 Vine Domnul Copilaº program de Crãciun pt. copii
Vol. 2 Hristos S-a Nãscut petrecere de Crãciun
Vol. 3 Hristos a Înviat petrecere de Paºti
- Surorile noastre sfinte -

Petrecere duhovniceascã pentru surori
- Pentru Istoria unei Jertfe
Nr Caietul Durata Din La
1 Grãuntele 12 ani 1923 1935
2 Cernerea 12 ani 1935 1947
3 Rugul 30 ani 1947 1977
4 Pîrga 12 ani 1977 1989
Pentru toate, Slãvit sã fie Domnul.

- Cuprinsul - Mãrturia mea - Pag. 459
Cuprinsul
Ca Titlul Pag.
1 Sã laºi un semn 2
2 Inspirare 3
3 Mãrturia mea Isus 4
4 Înainte de început 5
5 1 Ce puþine adevãruri putem spune 7
6 Cautã-ntruna Adevãrul 12
7 2 Fiecare existenþã este o tainã 13
8 N-am avut nimic Isuse 18
9 3 Primii paºi spre luminã 19
10 M-am întîlnit cu Tine 24
11 4 Vrãjmaºul cautã viaþa pruncului 25
12 Doamne fã sã nu ne temem 33
13 Acela ce doreºte slava 34
14 5 Binecuvîntata muncã grea 35
15 Doamne, uneori ce taine 36
16 Numai lîngã Tine 41
17 6 Strãlucita sãrbãtoare de Rusalii 43
18 Mi-e dor sã plîng 49
19 7 Furtunile care încep de dimineaþã 51
20 Doamne-n ceasul focului 59
21 8 Marele necaz salvator 61
22 Doamne, - doar Tu ºtii 69
23 9 Pe drumul crucii mele 71
24 Ce cununie strãlucitã 80
25 10 Uºor e jugul lui Hristos 81
26 Doamne, sînt dator-dator 88
27 11 Rãsplata celor nerãsplãtiþi 89
28 Iubeºte-þi crucea ta 97
29 12 Fermenþii sînt nãscuþi sã moarã 99
30 Vine-o clipã 107
31 13 Jugul, sarcina ºi crucea 109
32 Mai vin ºi-ndoieli 118
33 14 Atacul împotriva steagului 119
34 În fruntea luptei noastre 132
35 15 Micii contemporani ai marilor oameni 133
36 Sã nu-þi uiþi legãmîntul 142
37 16 Existã un echilibru 143
38 Cine-ºi pierde 151
Pag. 460 - Cuprinsul - Mãrturia mea -
Ca Titlul Pag.
39 17 Mereu prin ape tulburi 153
40 Isuse-nvaþã-mã 164
41 18 La 25 de ani 165
42 Cei care se-ntorc 173
43 Suind din nou 174
44 La anii 175
45 19 ªi binele trebuie plãtit 177
46 Fãrã luptã nu-i cununã 192
47 20 ªi iertarea trebuie plãtitã 193
48 Cînd trebuie o jertfã 224
49 21 ªi mãrturia trebuie plãtitã 225
50 Toþi eroii noºtri 230
51 Numãrate-s ale mele 250
52 22 Al doilea 2-4-2 251
53 O, apãrã-þi steagul 267
54 23 ªi ultimul II 269
55 Pîn-la sfîrºit 279
56 24 Înaintea mai marilor norodului 281
57 Sã apãrãm credinþa! 302
58 25 Al ºaptelea foc 303
59 Sã regãseºti putere 316
60 26 Limpezirea apelor adînci 317
61 Cu ce-ai ieºit din flãcãri? 329
62 27 Pe drumul ales 331
63 Vine-i vremea fiecui 361
64 28 Necazurile din lungul drumului 363
65 N-am drept sã stau 380
66 29 Ne apropiem de þãrm 381
67 Tabel cu poeziile fr. Traian Dorz 386
68 Îmi binecuvintez urmaºul 399
69 30 Alte adevãruri noi 401
70 31 O altã judecatã 415
71 32 ªi alte lupte 437
72 33 Adevãrurile mormîntului nemuritor 447
73 Ce greu a fost în noaptea asta 453
74 Lucrãrile 455
75 Cuprinsul 460
Pag. 461
Fie ca aceastã carte-document a Oastei Domnului sã fie spre amintirea veºnicã a marelui
om al lui Dumnezeu, luptãtorul nebiruit al lui Hristos, sfînt ºi martir al Sãu, copil iubit al
Sãu, om dupã Inima lui Dumnezeu, cu o imensã capacitate nu numai de muncã, ci mai ales
de trãire a Sfîntului Cuvînt al lui Dumnezeu, fiind totdeauna primul model în tot ceea ce-a
spus ºi scris, dînd dovada celei mai sincere ºi fierbinþi simþãminte de dragoste ºi iubire faþã
de Dragul, Dulcele, Scumpul ºi Iubitul Sãu Mîntuitor, ISUS HRISTOS - pentru dragostea
Cãruia a suferit cele mai îngrozitoare ºi de necrezut nedreptãþi ºi chinuri, niciodatã însã
cîrtind de nimica, ci suferind eroic ca ºi Domnul sãu întreg calvarul crucii sale pînã la
sfîrºit!...
Am copiat-o cu cea mai gingaºã grijã ºi dragoste, aºa cum de altfel am cãutat sã fac
totdeauna cu sfintele sale lucrãri, fiind conºtient de valoarea lor inestimabilã din toate
punctele de vedere: cultural, literar, istoric, sociologic, uman, dar mai presus de toate de cel
înalt duhovnicesc.
Domnul Dumnezeul meu Care m-a ajutat la aceastã operã mi-e Martor cã cele mai multe
capitole am fost nevoit sã le scriu plîngînd, pentru faptul cã am fost rãpit tot timpul în duhul
cu autorul, cînd în cele mai întunecate colþuri ale iadului de pe pãmînt, - unde de fapt ºi-a
trãit cei mai întunecaþi ani ai zbuciumatei sale vieþi, - cînd în cele mai înalte sfere ale Luminii
lui Hristos, pe unde am fost atras ºi eu, nevrednicul, pentru cîteva clipe, - cele mai fericite,
aº putea spune, din viaþa mea!...
Acum, cînd sîntem siguri cã el e la Dreapta Puterii Celui Preaînalt, rezemat cu capul pe
Pieptul Cel mai Dulce, alãturi de pãrintele sãu sufletesc, pr. Iosif Trifa, nemaifiind nevoie sã
ne mai rugãm pentru el, deoarece noi înºine avem nevoie acum de ajutorul sãu de Acolo de
unde este el, sã zicem noi toþi care l-am iubit ºi l-am cunoscut ºi l-am urmat cu toatã pietatea
ºi respectul sfînt ce i se cuvine, - dupã al Domnului, bineînþeles, urmãtoarea rugãciune:
Preasfîntul ºi binecuvîntatul meu pãrinte sufletesc, îndrãznesc eu nevrednicul tãu fiu

duhovnicesc pe care l-ai nãscut acolo în cãmãruþa aceea micã din Beiuº, înecaþi amîndoi în
ºuvoaiele de lacrimi ale pocãinþei, topindu-ne împreunã în Faþa Domnului nostru, în acea
neuitatã zi de 12 iunie 1976, - cea mai mare ºi mai fericitã zi din întreaga mea viaþã - sã te
rog frumos în Numele Aceluia pe Care L-ai slujit întreaga ta viaþã, ca de Acolo de unde eºti
acuma, sã-L rogi pe El pentru nevrednicul Sãu rob ºi slujitor, ca de altfel pentru toþi scumpii
ºi dragii mei fraþi din Oastea Sa cea sfîntã, ca El sã ne dea ajutorul ºi binecuvîntarea Sa cea
Sfîntã, ca sã putem trãi pe pãmîntul acesta cîtã vreme ne mai este îngãduitã de El numai ºi
numai spre slava Numelui Sãu ºi spre mîntuirea semenilor noºtri, ca sã putem la sfîrºit ºi
muri împreunã cu El. Amin.
Slãvit sã fie Domnul!

Astãzi, 23-VII-1999, am terminat de corectat Hristos - Mãrturia mea
462 pag. = 18.184 rînduri
8,427 MB
1.030.389 caractere = 221.750 cuvinte
18.400 rînduri = 15.894 propoziþii = 8.272 fraze
Am început cartea în
8-III-1998
ºi am terminat-o în
23-VII-1999.
502 de zile.
E d iþie tr a n s c r is ã º i în g r ij itã
de
Ion Lupiþa
- ostaº al Domnului -
C A N A D A
Slãvit sã fie Domnul !

Astãzi în 23-VII-1999 am corectat ºi aranjat definitiv aceastã versiune a cãrþii
din Hristos - Mãrturia mea
Ion Lupiþa
Printed in Canada.

Hristosmarturiamea PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hristosmarturiamea PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pag.

povestire a vieþii mele

Istoria unor cîntãri Nemuritoare

- din 1914 pînã în 1984 -

Sã laºi un semn pe unde treci

Sã laºi un umblet mai frumos

Sã laºi un fel mai nalt adus

Sã laºi un drum adevãrat

Sã laºi un mai frumos îndemn

...Atunci, pe urmã-þi fericiþi

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin.

Pentru dragostea Ta cea nebãnuit de mare

ºi pentru planul Tãu cel iubitor ºi sfînt

ºi pentru minunile izbãvirilor Tale

Slavã veºnicã Þie

Mãrturia mea, Isus

Mãrturia mea Isus

ªi e sîngele cel greu

ªi-i sudoarea ce-o cerea

ªi-i un zvon de cîntec drag

... Ia-mi-o Tu Isus Iubit

Ce puþine adevãruri putem spune

- Uitã-te ºi mai bine! ªi spune ce vezi?

Dumnezeu ºi Viitorul vor arãta cã am dreptate.

Slãvit sã fie Domnul.

Cautã-ntruna Adevãrul cãci el nu-i uºor de-aflat

Nu dispreþui sãracul, cãci ºi tu eºti un sãrac

Nu vorbi de naintaºii sfinþi ºi vrednici ºi eroi

Cît pãmînt ai sub picioare atîta ai deasupra cer

Cautã dragostea ºi-aleargã dupã adevãr mereu

Fiecare existenþã este o tainã

Slãvit sã fie Domnul.

N-am avut nimic Isuse

N-am avut nimic Isuse

...N-am nimic nici azi în lume

N-am sã duc nimic Isuse

Primii paºi spre Luminã

A trebuit sã ajung ºi eu în ºcoala primarã, în septembrie 1921 pînã nici nu împlinisem

Începeam fãcîndu-ne cruce: În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh - ºi ziceam

Slãvit sã fie Domnul.

M-am întîlnit cu Tine

M-am întîlnit cu Tine la un hotar Isus

...Au fost de-atunci necazuri cît munþii-ameninþînd

ªtiu cã ºi de-azi-nainte pe-oriunde m-ai purta

Vrãjmaºul cautã viaþa pruncului

Slãvit sã fie Domnul.

Doamne, sã ne temem numai

Doamne, fã-ne sã nu þinem

Acela ce doreºte slava

Acela ce doreºte slava

Orice cãdere, sã-l ridice

Binecuvîntata muncã grea

I. I. Rusu. Trace-Dacii, ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã, Editura ªtiinþificã. Bucureºti -

Doamne, uneori ce taine

Cum se-adunã-ntr-o fiinþã

Cã descoperi dintr-o datã

Dorz e de la Daci, desigur

... Ce gînd le-a sortit unirea

Slãvit sã fie Domnul.

Numai lîngã Tine

Numai lîngã Tine

Lupta mea frumoasã

... O Isuse Dulce