Nemuritoare6 PDF

11-XII-2002
CÎNTÃRI NEMURITOARE
Vol. 6
1 - Cîntarea Anilor
2 - Cîntãrile Roadelor
3 - Cîntãri de Drum
poezii
Tot ce v-am spus aici cu lacrimi
e adevãr curat ºi greu
mãrturisit pe conºtiinþã
ºi-n Numele lui Dumnezeu
Nu-mi lepãdaþi nici o frînturã

din tot ce spun acum ºi scriu
cã tot ce nu-nþelegeþi astãzi
o sã-nþelegeþi mai tîrziu.
Poezii - Vol. 6 - Cîntarea Anilor - Caietul 1 Pag. 3
Cîntarea Anilor
Caietul 1
Pag. 4 Poezii - Vol. 6 - Cîntarea Anilor - Caietul 1
Isus Hristos
Tu eºti Cîntarea Anilor mei ce trec ºi vin,
iubirea Ta li-e sãrbãtoare
de cîntec ºi de rod divin...

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh
Isus Hristos
Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor
Slavã veºnicã Þie...
Faþa Ta ne-a despicat în douã anii noºtri

ridicînd între ei
prin naºterea din nou
un hotar veºnic,
pe cît de întunecat în partea cealaltã
pe atît de strãlucit în asta.
Glasul Tãu ne-a fãcut sã uitãm pe totdeauna

tot ce-am auzit dincolo
ºi sã nu ne mai sãturãm niciodatã
de ceea ce ne spui acum.
Lumina Ta ne-a arãtat ce jalnicã ne-a fost

cîntarea anilor trecuþi
ºi ce cîntãri nemuritoare se prefac
lacrimile acestora.
Cãci Dragostea este ªuvoiul Fericit

care inundîndu-ne anii
ni-i prefac în izvoare
ºi înflorindu-ne inimile
ni le-a schimbat în harfe
de aur...
Slavã veºnicã Þie

Marele nostru Mîntuitor ºi Dumnezeu
Isus Hristos.
Amin.
1 - Naintea Feþei Tale Doamne...

Naintea Feþei Tale Doamne
plecînd genunchii ne-nchinãm
ºi jertfa rugãciunii noastre
din toatã inima-Þi nãlþãm.
Pãrinte Veºnic al Luminii

cãutãm lumina ºi-o dorim
ajutã-ne din Cer primind-o
pãmîntului s-o dãruim.
Isuse Adevãrul Veºnic

dorim sã Te avem trãit,
ajutã-ne umblînd în Tine
sã Te vestim desãvîrºit.
Duh Sfînt al Dragostei fierbinte

de harul ei la toþi ni-e dor
aprinde-o mare ºi-o pãstreazã
în viaþa noastrã-a tuturor...
- Ca izbãviþi din întuneric

din rãtãciri ºi dezbinãri
s-aducem rodul sfînt ºi dulce
al fericitei ascultãri.
Cã-mpãrãþia ºi puterea
ºi slava este-a Ta deplin
Mãrire Þie Tatãl, Fiul
ºi Sfîntul Duh în veci,
Amin.
2 - Cîntarea anilor...
Cîntarea anilor trecuþi

o cînt tot mai cu jale
cu cît mã-ndepãrtez de ea
zbor mai voios pe cale.
Cîntarea anilor ce vin

o cînt mai cu-nfocare,
cu cît m-apropiu tot mai grea
de strãluciri îmi pare.
- O, de-aº putea s-o cînt deplin
nainte de-a mã duce,

pe turnul vieþii sã mi-o nalþ
în soare, ca pe-o cruce.
Ca Faþa Lui, lucind pe ea,

s-o facã strãlucitã,
nebiruitã luminînd
o cale fericitã.
Pe care sã-mi petrec apoi

urmaºii pînã-n zare,
- sfîrºind în Începutul larg
al Slavei Viitoare!
3 - Ce-ndemn adînc te poate
Ce-ndemn adînc te poate-mpinge

spre Adevãrul cel mai nalt
cînd drumu-i tot mai greu ºi singur
de la un pisc, la celãlalt?
Ce grele piedici poate-nfrînge

cel neclintit conºtiincios,
- sã nu te-afunzi umblînd pe valuri
e-un drum ceresc de-anevoios.
Ce ochi curaþi pot fi pe lume

cei ce-Adevãrul îl pãtrund,
- cînd mii de umbre îl acopãr
ºi mii de neguri îl ascund?
Dar ce priveliºti te-nconjoarã,

ce aer fericit respiri,
ajuns sã cucereºti nãlþimea
nebãnuitelor trãiri!...
4 - Nu mi-am putut nãlþa

Nu mi-am putut nãlþa privirea
mereu spre Adevãr s-o þin
dar gîndul i-a pãtruns iubirea
ºi nu i-am fost nicicînd strãin.
N-am înþeles deplin în mine,

ades, porunca ce mi-ai spus
dar cît am înþeles, ºtii bine
cã-ntregul suflet mi l-am pus.
ªi n-am avut din bogãþie

prea mult sã-Þi dau îmbelºugat,
- dar ce-am avut, Isuse, Þie
din toatã inima Þi-am dat!
5 - Mã dãruiesc Luminii
Mã dãruiesc Luminii spre-a arde necurmat
acolo unde jertfa se cere mai curat.
Lumina sã mã facã o flacãrã pe-altar

adeverind Misterul din Pîine ºi Pahar.
ªi sã mã facã razã de candelã-nsoþind

gemuta rugãciune din duhul suferind.
ªi sã mã facã-un soare strãlucitor ºi-aprins

mãrturisind Iubirea pe cît pãmînt m-a-ntins.
ªi sã mã facã-al nopþii luceafãr îndreptar

spre Adevãrul Unic din oriºice hotar.
ªi sã mã facã farul ce-aratã luminos

Limanul ºi Salvarea eternã în Hristos.
ªi sã mã facã faclã sã luminez curat

Soliei înþelesul cel drept ºi-adevãrat.
ªi sã mã facã fulger puternic despicînd

hotare de-ntuneric cu fiecare gînd...
- Mã dãruiesc Luminii ca torþã ºi ca rug,

pe totdeauna gata de jertfã ºi de plug.
6 - Eu n-am aflat întîi Iubirea
Eu n-am aflat întîi Iubirea

condus de Adevãr spre ea
cãci Adevãrul pentru mine
atît de neºtiut era.
Ci Dragostea m-a dus în urmã

la Adevãrul cel plãcut
cum mama-ºi duce fiu-n braþe
la tatãl care l-a nãscut.
... Acum în ochii amîndurora

privesc atît de fericit
cînd ºi-Adevãrul ºi Iubirea
cei doi pãrinþi, mi-am regãsit.
7 - Nu te-ndoi ci crede
Nu te-ndoi ci crede
cã dupã orice nor
e-un soare ºi mai dulce
e-un rod ºi mai cu spor.
Nu norul este veºnic

ci soarele e-acel
ce-nvinge ºi rãmîne
atotputernic el.
Nu te uita la tine
cã eºti atît de slab,
nici la vrãjmaºul care
te-ar nimici degrab.
Nu te uita la ziduri
la porþile de fier,
la ura ce scrîºneºte
- ci uitã-te la cer.
Nu te-ndoi ci crede
cã dincolo de tot,
vegheazã Dumnezeul
Puternic Savaot.
Cã nici un pãr nu-þi cade,

cã nici o clipã nu-i,
cã nu-i nici o-ncercare
decît prin voia Lui.
Cã dacã crezi puternic

nimica nu-i spre rãu
ci totul se va-ntoarce
spre-un ºi mai bine-al tãu.
- Nu te-ndoi ci crede
cã-n ceasul cel mai greu
clipitã de clipitã
vegheazã Dumnezeu!
8 - Binecuvîntare þie cea mai
Binecuvîntare þie
cea mai sfîntã-ntre femei
þie-mi plec cu bucurie
ochii ºi genunchii mei.
Te cinsteºte fericitã
gura mea cîntînd voios
þie una-nvrednicitã
sã fii Maica lui Hristos.
Faþa ta strãluce unic

de smerenie ºi har
tu I-ai fost Dumnezeirii
leagãn, cîntec ºi altar.
Tot ce-a fost mai sfînt pe lume

pîn-la tine-ai întrecut
ºi-ntre toþi de dupã tine
seamãn, încã, n-ai avut.
Dumnezeu putea alege

ºi alt drum spre ce-a voit,
dar tu suflet sfînt ºi unic
I-ai fost cel mai fericit!
În toþi sfinþii-a fost vreo patã

osînditã de-un cuvînt,
dar în tine Preacuratã
numai rod din Duhul Sfînt.
- Binecuvîntare þie
cea mai sfîntã-ntre femei
cînt, plecînd cu bucurie
ochii ºi genunchii mei.
9 - Ce sfînt ºi nalt curaj
Ce sfînt ºi nalt curaj se cere

- sã fii cinstit în tot ce spui,
- sã te araþi cum eºti, tu însuþi
în faþa ta ºi-a oriºicui.
Sã nu primeºti nimic zadarnic

cînd nu poþi da napoi cinstit,
ori sub o formã ori sub alta,
ce þi s-a dat ºi ce-ai primit.
- Sã iei din nou, a zecea oarã,

cu liniºte de la-nceput,
cînd nouã - ori vrãjmaºe vînturi
þi-au spulberat tot ce-ai avut.
- Sã recunoºti ce merit are

vrãjmaºul tãu în slava ta,
- sã porþi ocara unei urme
cînd nu eºti vinovat de ea.
- Sã-þi poþi pe rug ierta vrãjmaºii,

- Sã fii cu toþi mãrinimos...
Numai Hristos le poate-acestea
ºi cei ce sînt ai lui Hristos!
10 - Eu nu ºtiu Doamne
Eu nu ºtiu Doamne unde încã

îmi vei mai duce paºii mei,
dar ºtiu cã Tu-mi vei fi oriunde
luminã sfîntã pentru ei.
Eu nu ºtiu Doamne ce ispite

vor mai veni în calea mea,
dar ºtiu cã-n Tine biruinþã
ºi ocrotire voi avea.
Eu nu ºtiu Doamne de cîþi prieteni

mai pot fi încã pãrãsit,
dar ºtiu cã Tu vei fi cu mine
Însoþitor nedespãrþit.
Eu nu ºtiu Doamne cîte lacrimi

au sã-mi mai plîngã ochii mei,
dar ºtiu cã Tu vei fi-alinare
ºi mîngîiere pentru ei.
Eu nu ºtiu Doamne cîte jertfe

mai trebuie s-aduc din greu,
dar ºtiu cã Tu-mi vei da putere
sã-mi sui deplin calvarul meu.
Eu nu ºtiu Doamne cîte rane

voi mai primi de la ai mei,
dar ºtiu cã Tu-mi vei da rãbdare
ºi rugãciune pentru ei.
Eu nu ºtiu Doamne viitorul,

dar ºtiu cã el e-n Mîna Ta
- ajutã-mi sã nu uit aceasta
ca liniºtit sã-Þi pot urma.
11 - Te preamãrim pe Tine
Te preamãrim pe Tine Doamne

Ceresc ºi Unic Dumnezeu
Cel cãruia se-nchinã toate
oºtirile cereºti mereu.
Te preamãrim
ºi ne-nchinãm
ºi-n veci dorim
sã-Þi înãlþãm
mãrire-n cer ºi pe pãmînt
Numelui Tãu Cel Sfînt, Sfînt, Sfînt.
Te preamãrim Sfîntã Treime

din care viaþa toþi avem
cãci bunãtatea Ta ne þine
cît Tu voieºti, atît sîntem.
Te preamãrim pe Tine Tatãl

Atotputernic ºi Slãvit
Cel cãruia Îi cîntã coruri
de heruvimi necontenit.
Te preamãrim pe Tine Fiul

prin Fiul Tãu Isus Hristos
cãci El e Chipul Tãu prin care
ni-e totul drag ºi luminos.
Te preamãrim pe Tine Duhul

chemînd doritul veac divin
cînd cerul ºi pãmîntul, una,
Te vor slãvi la fel.
Amin.
12 - Cînd Te-am aflat pe Tine
Cînd Te-am aflat pe Tine Doamne

de toate eu m-am lepãdat
eram în sfînta-mi sãrãcie
Dumnezeieºte de bogat.

al primãverii vis era
dar ca-ntr-un mijloc greu de iarnã
atît belºug de flori ningea.

nici nu simþeam cã merg pe jos
pãrea cã zbor prin întuneric
aºa era de luminos.

tot sufletu-mi era vrãjit
plîngeam ca-n cea mai grea durere
atît eram de fericit.

eram atît de vinovat
dar ca pe cel mai fãrã vinã
aºa cu drag m-ai sãrutat.

o zi aºa de rînd era
dar n-am de-atuncea sãrbãtoare
mai fericitã decît ea.

eu am simþit cã sînt bogat
- dar nici atunci, nici azi, Isuse -
nu ºtiu cît sînt cu-adevãrat...
13 - O, paºii Tãi prin ceruri
O, paºii Tãi prin ceruri: luminã ºi cîntare

prin ape: adîncime, tãcere ºi minune
prin aer: strãlucire, miresme ºi culoare
prin lume: înnoire, senine ºi furtuni.
O, paºii Tãi prin mine: sclipiri de urme sfinte

în umbrã ºi luminã, nebãnuite-n mers
cu dezlegarea tainei din stele ºi morminte
strîngînd, întors, în mine întregul Univers.
14 - Dorurile ne-mplinite
Dorurile ne-mplinite
pîn-la moarte scumpe sînt,
culmile nedobîndite
le tînjim pîn-la mormînt.
Oriºice dorinþã-atinsã
e un paradis sfîrºit,
orice nãzuinþã-nvinsã
e un munte prãbuºit.
Trecãtor ºi slab ca spuma-i

tot ce-i cucerit ºi-nvins
- minunat rãmîne numai
þelul încã neatins.
Sfînt sã-l ai pe veci în faþã

pe Hristos, feeric Þel,
- va sfinþi întreaga-þi viaþã
lupta sã te nalþi spre El.
15 - Pãstreazã-mi darul Tãu
Pãstreazã-mi darul Tãu Pãrinte

- credinþa care-ntîi mi-ai dat
mereu mai rodnicã ºi-adîncã
dar cea dintîi, de neschimbat.
Pãstreazã-mi darul Tãu Isuse

- învãþãtura cea dintîi
prin ea în Adevãr sã umblu
prin ea-n Iubire sã rãmîi.
Pãstreazã-mi darul Tãu Duh Sfinte

- preasfîntul har ceresc în veac
prin el sã pot rodi edenic
în tot ce simt ºi-n tot ce fac.
Pãstreazã-mi rîvna ºi-ascultarea

spre tot ce-ai spus ºi mi-ai lãsat
sã-Þi poþi primi napoi talantul
mai însutit de cum l-ai dat.
16 - O, har ceresc
O, har ceresc prin tine am

avut puteri sã-ntorc spre Bine
ºi-nspre-Adevãr cînd rãtãceam
prin locuri de-ntuneric pline.
O, har ceresc prin tine sînt

în stare sã-nþeleg Misterul
cã Sîngele ºi Trupul Sfînt
prin Cruce m-a-nfrãþit cu cerul.
O, har ceresc prin tine pot

rãbda-ncercãrile ºi sila
s-ating izvorul ºi sã-mi scot
iertarea, dragostea ºi mila.
O, har ceresc prin tine-nving

ispita, temerea ºi ura
cînd flãcãrile ce mã-ncing
întrec puterea ºi mãsura.
O, har ceresc prin tine doar

întrezãresc sperînd cununa
lumina-n care nu-i hotar
ºi dragostea pe totdeauna.
O, har ceresc din Cruce scos,

cum vindeci oriºice suspine,
lumina umbrei lui Hristos
cînd faci sã treacã peste tine.
17 - Atît de-aproape eºti
Atît de-aproape eºti de moarte

cã nu se poate sã nu vezi
ce lungã-i umbra ei spre tine
ºi mîna ei spre unde ºezi!
Atît de-aproape e nãlþarea

de prãbuºire ºi de-abis,
cã nu se poate sã nu vadã
acel ce are-un ochi deschis!
Atît de-aproape e trufia

de neascultare ºi blestem
cã încã de pe tron s-aude
eternul plîns ºi cîþi ºi-l gem.
Atît de-aproape-i Judecata

ºi iadul, de-oriºice pãcat
c-ar trebui sã fugi cu groazã
de tot ce pare necurat.
... ªi Dumnezeu e-atît de-aproape

de tine credinciosul Sãu,
cã fãrã ºtirea Lui nu-i nimeni
s-atingã-un fir din capul tãu.
Sã ai credinþã deci, ºi fricã, -

spre douã pãrþi ai drum deschis:
ºi mergi pe-o punte-atît de-ngustã
între Infern ºi Paradis!
18 - O suflet din sufletul meu
O suflet din sufletul meu

fior din aceeaºi iubire,
calvarul aceluiaºi greu
ne-a dat o-nfrãþitã simþire.
Fii binecuvîntatã
în veci de Dumnezeu
tu parte neuitatã
a sufletului meu.
În inima noastrã la fel

aceeaºi dorinþã suspinã,
Hristos mi te-a dat pentru El
pãrtaºi la slujba-I divinã.
Spre soarele-aceluiaºi steag

nãlþãm o-nfrãþitã privire
cu slujba Aceluiaºi Drag
I-aducem unita jertfire.
Ce scumpã þi-e lupta ºtiind

alãturi fiinþa iubitã,
pãrtaº la jertfã fiind
pãrtaºe la plata slãvitã.
Ce dulce-i cîntarea în doi,

ce rodnicã-i slujba-n unire,
cînd arde c-o flacãrã-n noi
aceeaºi cereascã trãire.
O suflet din sufletul meu

rãsad din aceeaºi credinþã
prin foc ne-a unit Dumnezeu
pe veci pentru-a Lui biruinþã.
19 - Alãturi am purtat povara

Alãturi am purtat povara
aceleaºi slãvite cruci
deºi, necunoscut ºi tainic
tu altfel þi-a fost dat s-o duci.
Aceiaºi înspinatã creangã

a-ncununat ºi fruntea ta,
deºi, tãcut ºi singuratic,
de tine nimeni nu ºtia.
Eu, din rãsplata suferinþei

ceva ºi-n lume mi-am primit
dar tu purtînd-o neºtiutã
chiar ºi de-aceasta te-ai lipsit.
O, Mîine cînd în Cer Stãpînul

va rãsplãti pe drept ce-am dat
- rãbdarea ta necunoscutã
va strãluci mai minunat.
20 - Lumina zilelor senine
Lumina zilelor senine

s-a dus spre-un neîntors meleag,
dar raza lor rãmasã-n mine
strãluce tot mai cald ºi drag.
Icoana feþelor plãcute

se-ngroapã mai adînc în sîn
vederii-mi sînt tot mai pierdute
dar inimii mai clar rãmîn.
În mintea mea cuprinde seara

nepreþuitele-amintiri,
dar sufletul le-a-nchis comoara
ca-n taina unei mînãstiri.
... Pãstreazã-mi-i pe veci Isuse

cu chipul sfînt ce li-l doream
cãci dupã dragostea de Tine
doar dragostea de fraþi mai am.
21 - Mi s-a schimbat înfãþiºarea
Mi s-a schimbat înfãþiºarea

nimic nu seamãn cum eram
doar inima, mereu aceeaºi
ºi astãzi tot aºa mi-o am.
Mi-e asprã faþa ºi cuvîntul

ºi fapta uneori mi-e grea
nimica n-am ca altãdatã
- doar inima mi-e tot aºa.
M-am despãrþit cîndva de Tine

luînd ºi ce-am putut sã-Þi dau
- dar inima pe veci predatã
doar asta n-am putut s-o iau.
Trecut-au anii peste mine

ca vîntul iernii peste lunci
ºi multe mi-am schimbat cu vîrsta
doar inima-i tot ca ºi-atunci.
ªi nu doresc Isuse Doamne

oricîte încã mi-aº schimba,
decît ca inima-mi aceeaºi,
sã-mi fie, cum a fost, a Ta.
22 - Ajutã-ne sã Te iubim
Ajutã-ne sã Te iubim
Cerescul nostru Tatã
chiar dac-ar fi sã nu primim
în veci nici o rãsplatã.
Sã credem în puterea Ta
adînc cum ni se spune,
chiar dacã nu ne-ai asculta
nicicînd vreo rugãciune.
Sã þinem sus Cuvîntul Tãu

în orice grea-ncercare,
chiar dacã ne-ar lovi cel rãu
c-o urã tot mai mare.
Sã nu ne îndoim deloc
în nici o grea ispitã
s-avem cînd vom ieºi din foc
fiinþa strãlucitã.
Ca astfel zilnic preschimbaþi

din bine în mai bine
s-ajungem slava înfiaþi
avînd un chip cu Tine.
23 - Noi sîntem martori!
Noi sîntem martori cã Hristos

e Dumnezeu cu Tatãl Una,
Atotputernic, Credincios
ºi-Adevãrat pe totdeauna.
Cei ce-au trãit, cei ce-au vãzut

sînt martori vrednici de crezut
c-Adevãrat ºi Credincios
Mîntuitor e-n veci Hristos.
Noi sîntem martori c-am trecut

prin greutãþi nemaitrãite
ºi L-am chemat ºi I-am vãzut
puterea Mîinii Lui slãvite.
Noi sîntem martori, cãci am fost

în loc de moarte ºi pierzare
ºi L-am cãutat de adãpost
iar braþul Lui ne-a dat scãpare.
Noi sîntem martori pentru voi

ºi pentru Domnul pe vecie
o, fie-n Ziua de Apoi
slãvitã-aceastã mãrturie.
24 - Nu mi-am pierdut
Nu mi-am pierdut nici una din vorbele rostite

pe-o cale cunoscutã s-au înºirat pe rînd
ºi-au mers sã mã aºtepte acolo unde-odatã
pe ultima urmînd-o, voi fi ºi eu curînd.
Nu mi-am pierdut nici una din urmele vieþii

pe care-n zi sau noapte, cu vinã sau cu har,
le-am semãnat prin locuri, prin inimi ºi prin clipe
- le voi gãsi-adunate odatã toate iar.
M-aºteaptã toate-toate la capãtul de-aproape

cu zîmbet sau cu lacrimi, cu slavã sau mustrãri
sã-mi apere lumina ºi numele de moarte
sau Celui Drept sã-mi cearã plãtitele ocãri.
- O, dragi cîntãri alese, veniþi atunci spre mine

cu dragostea cu care m-am dus ºi eu spre voi,
cum eu v-am pus podoabe sã fiþi voi mai frumoase
sã-mi puneþi ºi voi mie în Ziua de Apoi.
25 - Voi cei adînc cãzuþi

Voi cei adînc cãzuþi în patimi
ce vreþi iertarea sã v-aflaþi
de ºapte ori spãlaþi în lacrimi
de Domnul sã vã apropiaþi.
Veniþi spre El cu gînd cucernic

ºi duh curat în orice fel
cãci Dumnezeu Atotputernic
ºi-nfricoºat de Sfînt e El.
Voi cei ce vreþi a Lui Credinþã

în lume s-o mãrturisiþi
de ºapte ori în pocãinþã
sã vã spãlaþi - ºi-apoi vorbiþi.
Voi cei ce-n slujba Lui divinã

voiþi pe veci sã vã predaþi
de ºapte ori pe zi-n luminã
fiinþa-ntreagã vã spãlaþi.
Ce sfînt se cere sã ne fie

ºi gînd ºi cuget ne-ncetat,
ca sã venim cu vrednicie,
spre Tronul Tãu înfricoºat.
26 - Eu lupt mereu
Eu lupt mereu cu mine

ispita s-o înving,
trecînd pe lîngã lume
sã pot sã n-o ating!
Mã lupt, dar cît de-adîncã

e-n mine pofta rea
ºi firea cum mã-ndeamnã
cu vinã cãtre ea!
Ce dulce pare ºoapta

pãcatului tîlhar
ce-mbietoare-i cupa
veninului amar!
- O Doamne-mprospãteazã-mi
puterea mea oricînd
ispita ce mã-ndeamnã
s-o pot zdrobi luptînd.
27 - Frumoasã floare-a toamnei
Frumoasã floare-a toamnei, tu singurã-ai rãmas

cînd toate celelalte zac moarte pas cu pas
e faþa ta lovitã de stropii ploii reci
dar strãluceºti mai dulce cu cît mai greu te-apleci.
În jurul tãu grãdina e-un cimitir de flori

tu ºtii cã vine iarna ºi ºtii curînd cã mori
ºi totuºi lupþi pãstrîndu-þi curajul neclintit
în amintirea scumpã a soarelui iubit.
- Cînd toate celelalte se ofilesc ºi mor,

cînd totu-i deznãdejde ºi plîns de-al verii dor,
cînd totul e ruinã pãrînd pe veci pierdut
tu stai luptînd eroic la locul cunoscut.
Cu-ai tãi cãzuþi sub colþii duºmanului de rînd,

nu-þi pãrãsi chemarea, rezistã rãmînînd!
ªtiind cã-i pîn-la urmã vrãjmaºu-nvingãtor
zîmbind priveºte-þi moartea privind spre Viitor.
Cu ultimele lacrimi de gheaþã pe obraz,

priveºte neclintitã spre Soarele Viteaz,
ºi mori încredinþatã cã El va triumfa
cã-n Ziua Biruinþei ºi tu vei învia.
28 - Singurãtãþi ºi depãrtãri
Singurãtãþi ºi depãrtãri
mã-nchid ca-ntr-o cetate
ºi-adesea printre negre zãri
nici gîndul nu-mi strãbate
- dar cînd spre Tine Doamne vin
uºor mi-e totul ºi senin.
Dezamãgiri ºi-ndurerãri
mã ard ºi mã sfîºie
ºi-n toate cele patru zãri
vãd numai vijelie
mi-e totul paºnic ºi senin.
Neliniºtiri ºi-ameninþãri
mã-nconjur ca o mare
ºi cît privesc în depãrtãri
nu-i cale nici scãpare
mi-e liber totul ºi senin.
29 - Voi cei ce-aþi fost
Voi cei ce-aþi fost adînc legaþi

ºi Dumnezeu v-a dat scãpare
voi pîn-la moarte-I datoraþi
recunoºtinþa cea mai mare.
O, nu uitaþi, o, nu uitaþi
ce I-aþi promis, ce-I datoraþi
pliniþi al vostru legãmînt
cãci Dumnezeu e Sfînt, Sfînt, Sfînt.
Voi cei ce L-aþi chemat la greu

iar El v-a scos din suferinþã
voi pînã-n veci lui Dumnezeu
Îi datoraþi recunoºtinþã.
Îi datoraþi sã-L preamãriþi

pentru-ndurãrile-I slãvite
sã-L lãudaþi ºi sã-I slãviþi
minunile de voi trãite.
Îi datoraþi trãind frumos

sã fiþi urmaºilor luminã
sã aibã ºi în ei Hristos
pe veci încredere deplinã.
O, nu uitaþi ce v-aþi legat

cînd El v-a scos din strîmtorare,
- El ªi-a-mplinit Cuvîntul dat
dar cum vi-l împliniþi voi oare?
30 - Am suferit prin lume
Am suferit prin lume atît de mult încît

ar trebui sã-mi fie de toate doar urît.
Atît de mulþi din oameni mi-au fost vrãjmaºi ºi hoþi

încît ar fi cu dreptul sã mã fi rupt de toþi.
ªi-atîtea zile negre mi-au fost din cîte-avui

cã n-ar mai fi vreun bine nici uneia sã-i spui...
- Dar celui ce iubeºte mereu îi pare rãu

de tot ce-a fost vreodatã frumos pe drumul sãu.
De dragu-acelor locuri ce le-am iubit atît,

mi-e dor ºi dupã-acelea în care-am fost urît.
ªi pentru-acele inimi ce-n lume m-au iubit

mi-e milã ºi de-acelea ce viaþa mi-au zdrobit.
Iar pentru cîte clipe frumoase-am cunoscut

iert anii lungi de chinuri ºi tot ce m-a durut.
De-aceea azi cînd toate le las eliberat

mi-e parcã drag de lumea prin care-am ºi cîntat!
31 - Ce-adînc mã mîngîi Tu
Ce-adînc mã mîngîi Tu Pãrinte

cînd noaptea îmi îndrept spre Tine
iubirea inimii fierbinte
de unda lacrimilor line.
Ce-adînc mã mîngîi Tu cînd zorii

zîmbesc pe-a zilei nouã faþã
ºi noul har îmi dã fiorii
curaþi ai dragostei de viaþã.
Ce-adînc mã mîngîi Tu cînd toate

cãrãrile pãrînd închise
în clipa cea din urmã poate,
vãd zarea luminîndu-mi-se.
Ce-adînc mã mîngîi Tu cînd seara

cu genele înrourate
îºi lasã fruntea lin povara
pe mîinile împreunate.
Ce-adînc mã mîngîi Tu oriunde

ºi-n orice timp mã-nalþ spre Tine
cînd inima-n adînc ascunde
trãirea dragostei divine.
32 - Îndreaptã-mi inima
Îndreaptã-mi inima spre Tine

în orice clipã de durere
aceasta fi-va pentru mine
izvorul unic de putere.

în orice zi de bucurie
aceasta-i taina ce-mi va þine
viaþa-n har ºi-n curãþie.

în anii grei de încercare
aceasta-mi va pãstra-n suspine
nãdejdea-n veci biruitoare.

mereu întreaga mea viaþã
cãci harul ºi puterea-mi vine
din dulcea Ta Isuse Faþã.

ca ochii florilor spre soare,
atuncea zilele-mi senine
vor fi de-a pururi sãrbãtoare.
33 - Cu proaspãtã plãcere
Cu proaspãtã plãcere mã-ntorc mereu ºi-acum

spre toate-acele drumuri pe care-am mers cu Tine,
chiar cînd doar gîndul numai mi-l pot porni la drum
se-ntoarce totdeauna cu braþe pline-pline.
La orice rãspîntie în care-am aºteptat

zîmbesc de-o revedere sau plîng de-o despãrþire
aici am stat pe iarbã, acolo ne-am rugat
- ºi toate-s încã pline de cîntec ºi iubire.
Pe drumurile vieþii cu Tine mi-au rãmas

nemuritoare urme ºi feþe neuitate,
iar cînd mã-ntorc spre ele, la fiecare pas
cu proaspãtã plãcere le regãsesc pe toate.
ªi toate-aceste numai cã Tu ai fost cu noi

sfinþind umblarea noastrã cu dulcea-Þi frumuseþe,
nimic nu se-nvecheºte ci toate-s tot mai noi
scãldate-n strãlucirea Curatei Tale Feþe.
Cu cîtã bucurie, cînd trec pe-a noastre cãi,

vãd Chipul Tãu cel dulce ºi chipurile-aduse
ºi-Þi întregesc Fiinþa din toþi cei dragi ai Tãi
în loc de mii de feþe vãd doar pe-a Ta Isuse.
34 - Cînd gînduri negre
Cînd gînduri negre mã frãmîntã,

cînd temeri grele mã-nspãimîntã,
cînd stinsã-mi pare orice razã,
cînd rane-adînci îmi sîngereazã,
cînd mi-arde inima-n suspine,
- Isuse-ntoarce-mã spre Tine!
- Cînd Tu-mi rãsai

luminã-mi dai
ºi-un dulce-alin
mi-aduci în chin
din orice-adînc mormînt sã-nvii
Isuse, cînd la mine vii.
Cînd plîng cu lacrimi prea amare,

cînd greul prea ne-nvins îmi pare,
cînd prea amarã mi-e durerea,
cînd secatã mi-e puterea,
cînd prea zdrobit e duhu-n mine,
- Isuse-ntoarce-mã spre Tine!
Cînd tot ce-i scump o sã se piardã,

cînd vor lovi cei ce dezmiardã,
cînd tot ce-am drag mi se va duce,
cînd singur voi cãdea sub cruce,
- ne-nvins mã nalþã din ruine
Isuse-ntors pe veci spre Tine!
35 - Sfinte Tatã Bun
Sfinte Tatã Bun ºi Blînd

Þie ne rugãm nãlþînd
printre lacrime fierbinþi
ale inimii dorinþi,
prin smerite rugãciuni
ale vieþii slãbiciuni
ºi-n potir de legãmînt
dorul îndreptãrii, sfînt.
Cãci ne doare-adînc ºi-amar

vorba multã fãrã har,
rugãciunea fãrã foc,
slujba fãrã duh deloc,
pãrtãºia fãrã dor,
dragostea fãrã fior,
bucuria fãrã cînt,
viaþa fãrã Duhul Sfînt...
Doamne-ndurã-Te ºi fã-i
plini de har pe toþi ai Tãi
dã-ne-un duh ascultãtor,
cald, unit ºi rãbdãtor,
mai fierbinte sã iubim,
mai adînc sã ne unim,
mai din plin trãind ce ºtim
ca sã fim
cum ne numim.
36 - O, noi ne-am bizuit
O, noi ne-am bizuit pe Domnul

de-aceea nu ne-a nimicit
nici vîntul cînd vuia nãprasnic
nici valul cînd izbea cumplit.
Bizuiþi-vã pe Domnul
toþi ai Lui în orice fel
cãci în El au biruinþa
cîþi se bizuiesc pe El.

de-aceea cînd zdrobiþi pãream,
spre strãlucita izbãvire
adînc încrezãtori priveam.

de-aceea-n nopþi de suferinþe
crezînd, noi pregãteam din lacrimi
cîntarea noii biruinþe.

de-aceea-n liniºte-am privit
ºi-am stat neclãtinaþi în faþa
asupritorului cumplit.

de-aceea azi cîntãm aºa
ºi veºnic vom slãvi ºi-n ceruri
Mãreaþã Biruinþa Sa.
37 - O, floare a frumoasei Lucrãri
O, floare a frumoasei Lucrãri a lui Hristos

crescutã ca lumina curatului prinos
privitã ca podoaba lãcaºului slãvit,
ca roua pîrguitã a grîului sfinþit,
ca roua dimineþii senine pe pãmînt
- fii binecuvîntatã de gîndul cel mai sfînt.
Pãzeascã-þi mii de îngeri curatele comori,

fereascã-te de ochii adînc ispititori,
îndepãrteze-þi gîndul vrãjmaºului pîndar,
pãstreze-þi ca lumina ofranda pe altar
spre Pururea Fecioarã a Cerului privind
virtuþii nepãtate sfinþenia primind.
Dorim trãirii tale podoabele cereºti

iubirii neprihana candorii îngereºti,
sã fii ca alabastrul cu-adînc plãcutul mir
ca o podoabã-scumpã din aur de ofir
ca faþa sfintei mese de in imaculat,
ca grîul dimineþii de sori încununat,
ca gîndul rugãciunii a-toate sfinþitor,
ca faþa Aurorii,
ca ziua fãrã nor,
ca cele cinci fecioare primite la ospãþ,
ca apa cea sfinþitã a Veºnicei Cetãþi.
În candela nestinsã a inimii, curat,

sã-þi ardã untdelemnul credinþei necurmat,
întreaga ta fiinþã sã aibã mai presus
de oriºice iubire arzînd pentru Isus
ºi-n duhul rugãciunii fierbinte stãruind
sã fii o blîndã razã spre tot ce-i suferind.
Cînd umbrele ispitei vor trece-amãgitor,

eroic înfrînarea sã-þi rupã mreaja lor
departe sã te þinã de tot ce e oprit
deplin pãstratã Celui cu care te-ai unit.
Fiinþa ta întreagã sã fie-un sfînt potir
purtînd al curãþiei în veci plãcutul mir,
cu sufletul ºi gîndul mereu spre Cel Dorit,
sã fii pe veci a Celui cu care te-ai unit.
38 - Faþa Ta Isuse
Faþa Ta Isuse, Soare Fericit

mi-nseninã dulce sufletul zdrobit,
îmi alungã noaptea suferinþei grea
cînd faci sã rãsarã Doamne Faþa Ta.
Faþa Ta Isuse mîngîie-ntãrind

inima ce plînge, calea grea suind,
Tu în bucurie plînsu-i vei schimba
cînd o sã rãsarã Doamne Faþa Ta.
Faþa Ta Isuse cînd Se va ivi

suferinþa-ntreagã ni se va sfîrºi
inima de cîntec ni se va umplea
cînd o sã rãsarã Doamne, Faþa Ta.
Faþa Ta Isuse o slãvim rãbdînd

cãtre Ea cu lacrimi inima-nãlþînd,
ºi-aºteptãm lumina care ne-o vei da
cînd o sã rãsarã Doamne Faþa Ta.
39 - Îndurã-Te o Doamne
Îndurã-Te o Doamne
de toþi ai Tãi mereu,
dar ºi mai mult Te-ndurã
de cei ce plîng mai greu.
Aproape fii o Doamne

de toþi cei asupriþi,
dar fii ºi mai aproape
de cei mai greu loviþi.
Cu milã cautã-i Doamne

pe toþi cîþi sînt pierduþi,
dar ºi mai mult pe-aceia
ce-s mai adînc cãzuþi.
ªi mîngîie-i cu milã
pe toþi cei amãrîþi
dar ºi mai mult sã-i mîngîi
pe cei mai doborîþi.
Pe toþi ascultã-i Doamne

ºi scapã-i Tu degrab,
dar ºi mai grabnic scapã-l
pe cel bolnav ºi slab.
De Tine toþi au lipsã

dar dintre toþi cîþi pier
mai mult au cei ce singuri
ºi pãrãsiþi Te cer.
40 - Adeseori ispite grele
Adeseori ispite grele

în calea vieþii mele vin
zdrobind odihna nopþii mele
ºi-al zilei liniºtit senin.
Atunci alerg la rugãciune

ºi prin Hristos din nou primesc
tãrie sã le-nving pe toate
ºi iarãºi pacea-mi regãsesc.
Adeseori dureri amare

adînc încearcã viaþa mea
ºi dreapta-ncrederii cãrare
aºa de greu o pot þinea.
Adeseori puteri duºmane

spre mine nãvãlesc cumplit
lãsîndu-mi viaþa numai rane
ºi sufletul adînc zdrobit.
O, sfînt liman al rugãciunii

ce scut nedespãrþit îmi eºti
ce liniºtire, ce putere
ºi ce-adãpost îmi dãruieºti!
41 - Ca un ascuns mãrgãritar
Ca un ascuns mãrgãritar
e-al mîntuirii mare dar,
ferice-acel ce l-a gãsit
pãstrîndu-l pînã la sfîrºit.
Ca un tezaur de mult preþ

e-al mîntuirii dar mãreþ,
ferice-acel ce l-a aflat
ºi-l þine-n cugetul curat.
Ca mirul cel cu bun miros

e-al mîntuirii dar frumos,
ferice sufletul acel
ce l-a primit ºi-l poartã-n el.
Ca un izvor curat ºi plin

e-al mîntuirii har divin,
ferice sufletul smerit
ce bea din el necontenit.
O suflet drag dac-ai aflat

al mîntuirii dar curat
dã tot ce ai s-o poþi pãstra
cã nu-i nimic mai scump ca ea.
42 - Har ºi luminã
Har ºi luminã-ncununã mereu
faþa-ndreptatã spre Cruce
viaþa ascunsã-n Hristos-Dumnezeu
slavã ºi pace aduce.
Sus sã te-ndrepþi spre luminã voios

faþa avînd-o spre Cruce
suie cã-ntr-una þi-e Cerul mai jos
mîna-þi cununa s-apuce.
Noaptea aproape-a trecut, dragul meu

faþa mai sus cãtre Cruce,
lanþul cînd arde ºi doare mai greu
ceresc, ca lumina strãluce.
Sus sã rãmîi în luminã oricînd

faþa lucind de la Cruce,
punte de raze pe spaþii, curînd
Crucea la Cer te va duce.
43 - Tu ºtii la ce necazuri
Tu ºtii la ce necazuri Doamne

în lumea asta ne-ai trimis
fã sã-ndrãznim, s-avem credinþã
sã biruim cum Tu ne-ai zis.
Tu ºtii cã-n lume-aºa ca mieii

la lupi ai spus cã ne trimiþi,
pãzeºte-ne-ntre ei Isuse
sã nu putem fi nimiciþi!
Tu ºtii ce slabi sîntem adesea

ºi ce ispite tari avem,
fii ne-ncetat cu noi în lupte
ºi-ajutã-ne sã nu cãdem.
Tu ºtii ce rarã e iubirea

ºi-n lume ce puþin trãim,
nu-ngãdui sã fim o Doamne
prea despãrþiþi de ce iubim.
Tu ºtii ce grea-i în lumea asta

povara slujbei ce ne-o cei’
dã Doamne celor ce le-ai dat-o
ºi inimi pe mãsura ei.
44 - Cînd ne-ai lãsat

Cînd ne-ai lãsat porunca milei
pentru de-aproapele sãrman
noi am simþit Isus cã Tu eºti
Acel duios Samaritean.
Cãci vai, ºi noi eram odatã

cãzuþi tîlharilor cumpliþi
strigînd zadarnic dupã milã
zãceam uitaþi ºi pãrãsiþi.
ªi n-a fost nimeni sã ne-ajute

cãci cine oare-ar fi putut
cînd sufletul zãcea-n pierzare
atît de-adînc ºi greu cãzut?
De n-ar fi fost a Ta iubire,

Preamilostiv Samaritean,
noi n-am fi-aflat nicicînd odihna
din sfîntul mîntuirii han.
- O, dã-ne dragostea de semeni

cu-a Ta blîndeþe sã-i iubim
spre mîntuirea tuturora
porunca milei s-o trãim.
45 - S-a-ntipãrit durerea
S-a-ntipãrit durerea pe chipul meu aºa
cã orice trãsãturã mi-o strigã de departe...
atît de-ndelungatã, de cruntã-a fost ºi grea
cã nu-i mai piere urma lãsatã, pîn-la moarte.
Dar urma cea lãsatã pe suflet mai amar

îmi va zdrobi-amintirea, milenii parcã încã,
cît de cumplit e rãul, - cãci urma lui de jar
pe faþã ºi pe suflet rãmîne-aºa de-adîncã.
Treci Doamne peste toate luminã ºi balsam

ºtergînd amara urmã a feþei ºi-amintirii,
pe-ntreaga mea fiinþã de-a pururea sã n-am
decît întipãrirea iertãrii ºi-a iubirii.
46 - Ce strîmt e locul unde
Ce strîmt e locul unde sînt nevoit sã stau

simt unghiurile pîndei cum strîng ºi mã-nãbuºã
vãd umbrele vrãjmaºe cum se întind ºi iau
lungi forme-ntunecate cu dungã de cenuºã.
Simt casa, cu pereþii subþiri ºi strãvezii,

pe zece drumuri pusã de-o ºtie þara toatã -
nici zidul n-are umbrã, nici pivniþa chilii
nici noaptea întuneric neliniºtea s-o scoatã.
... O Doamne dã-mi odihna din cer ºi din pãmînt

sã scap de fiara lumii ce sfîºie ºi pradã,
sã scap de mine însumi acesta care sînt
nici cheie sã mã ºtie, nici ghearã sã mã vadã.
Sau fã sã-mi vinã iarãºi plecaþii porumbei

sã-mi cînte turturica prin viile-nflorite,
sã se ridice noaptea sã-mi pot vedea pe-ai mei
ºi sã-mi mai cînt odatã cîntãrile dorite.
47 - Nedespãrþitul meu Prieten
Nedespãrþitul meu Prieten

Mîntuitorul meu Cel Sfînt,
Ocrotitorul meu Puternic,
ce-adînc îndatorat Îþi sînt!
Ce-adînc întreaga mea fiinþã

de-a Ta credinþã s-a pãtruns
c-atît de plin mã simt de Tine
ºi-n ce-i vãzut ºi-n ce-i ascuns.
Din tot trecutul vieþii mele

uitat-am tot ce cunoºteam
pe Tine însã tot mai dulce
ºi mai adînc în gînd Te am.
Uitat-am feþe mult iubite

ce-mi luminarã-al vieþii crez
dar Faþa Ta ºi-n ochi ºi-n suflet
mereu mai limpede-o pãstrez.
Cu ce-am avut mai drag pe lume

stau tot mai rar ºi mai puþin,
dar cerul gîndurilor mele
întreg, de Tine-i tot mai plin.
Azi n-am nici amintiri din urmã

ºi nici dorinþi de viitor, -
Fãptura Ta Slãvitã-mi umple
întregul inimii fior.
ªi tot ce-aº mai dori pe lume

întregul fericirii rai
cu-ntreaga sete de iubire
în Tine-mi sînt, doar Tu le ai.
Tu mi-ai schimbat a vieþii bezne

în soare strãlucit ºi sfînt
- Mîntuitorul vieþii mele
ce-adînc îndatorat Îþi sînt!
48 - N-am fost
N-am fost ispravnicu-nþelept pus peste-averi cuprinse,

scriind puþin sã pot da mult la cei cu mîini întinse,
- ci mult scriind am dat puþin. Iar cei ce mã cãutarã
s-au depãrtat dezamãgiþi cã n-am fost ce-aºteptarã.
ªi n-am fost înger înþelept cu aripi diafane,

s-aduc la cei ce m-adorau rîvnite-averi profane,
- ci înger cu aripi de lut ce-n zborul cãtre soare
plãtesc ºi visul cel mai scurt c-o trudã zdrobitoare.
ªi n-am fost floare rãsãrind din gras pãmînt de serã

ci-odraslã din pãmînt uscat, truditã ºi stingherã,
- De-aceea rodul meu sãrac e plin de-amãrãciune
ºi tot ce are bun în el e-un strop de rugãciune.
49 - Mãreþ Biruitor Isus
Mãreþ Biruitor Isus,

oºtiri de mii de mii
Îþi cîntã jos, Îþi cîntã Sus
din veci pe veºnicii!
- Nãlþînd mãrire Þie

cu-al îngerilor cor,
noi Îþi cîntãm
ºi ne-nchinãm,
Mãreþ Biruitor.
Mãrit fii Tu cãci Crucea Ta

e-al biruinþei semn,
toþi cei ce cred primesc din ea
putere ºi îndemn.
Mãrit fii Tu în unic cor

de toþi ai Tãi ostaºi
ce-n strãlucitu-Þi viitor
la slavã-i faci pãrtaºi.
Mãrit fii Tu ºi jos ºi Sus

de miile de mii,
Mãreþ Biruitor Isus
din veci pe veºnicii.
50 - În veci noi n-am vedea
În veci noi n-am vedea pe Tatãl

cînd prin Hristos nu L-am privi
cãci focul Feþei Lui ne-ar arde
ºi strãlucirea-I ne-ar orbi.
Pe Dumnezeul Cel Ascuns

doar Singur Fiul L-a pãtruns!
- de nu vrei sã-L cunoºti prin El
în veci nu vei putea altfel.
Noi n-am putea-ntîlni pe Tatãl

cãci nimenea nu L-a-ntîlnit
decît prin marea mijlocire
a Unicului Fiu Slãvit.
Noi n-am putea în veci pãtrunde

în locul arzãtor ºi Sfînt
de n-ar fi Crucea Lui prin care
primit-am drept ºi crezãmînt.
Cine-ar putea vedea pe-Acela

ca mii de sori mai strãlucit
Izvorul Slavei ºi Luminii, -
- scãpînd nears ºi neorbit?
O, slavã Þie-n veci Isuse

Mijlocitorul cãii noi
cã-n Tine noi suim spre Tatãl
ºi-L întîlnim venind spre noi.
Mãrire Þie Tatãl nostru

ºi-atotputernic Dumnezeu
cã ne-ai unit cu Tine-n harul
cel mai uºor ºi cel mai greu.
51 - Suind din nou

- la 30 de ani -
Suind din nou un vechi urcuº

port jertfe noi spre-un vechi altar
- cu noi rãniri de vechi cãtuºi
nalþ înc-un stîlp pe-un sfînt altar.
“Eben-Ezer”, - ajuns aici

privesc tot lungul drum trecut...
- Ce paºi mãrunþi, ce urme mici,
ce-a trebuit ºi ce-am fãcut!
Gîndesc cu sufletul durut

la anii ce i-am risipit
cît am trãit din ce-am ºtiut,
cît am ºtiut din ce-am trãit?
Cît am gîndit din ce fãceam,

cît am fãcut din ce-am gîndit?
cît am iubit din ce aveam,
cît am avut din ce-am iubit?
Cît am trãit din ce-am crezut

cît am crezut din ce-am trãit?
cît am vorbit din ce-am fãcut,
cît am fãcut din ce-am vorbit?
...................................
La stîlpul meu de greu hotar

cad azi cu faþa la pãmînt,
nu-n cîntec pun, ci-n plîns amar
Isuse, noul legãmînt!
ªi-aº vrea de-acum pîn-la sfîrºit

prin harul Tãu Dumnezeiesc
sã pot trãi tot ce-am vorbit
sã pot vorbi tot ce trãiesc.
52 - Pacea Crucii Tale
Pacea Crucii Tale

Scump Mîntuitor
este-al bucuriei
mele-adînc izvor.
Vreau Pacea o Domnul meu

sã-mi umple inima mereu
deplin s-o am ºi s-o trãiesc
- aºa sã Te mãrturisesc.
Pacea Crucii Tale

mîngîie deplin
ale vieþii mele
rãni ºi plîns ºi chin.
Pacea Ta-mi alinã

duhul frãmîntat
cînd prin pocãinþã
sînt din nou iertat.
Pacea Ta-mi pãstreazã

harul zi de zi
cînd smerit Cuvîntul
caut a Þi-L pãzi.
Pacea Ta-i odihna

ºi comoara mea
n-am nimic pe lume
mai de preþ ca ea.
Pacea Ta Isuse
o voi vrea mereu
ea e fericirea
sufletului meu.
53 - Crucea-I Ascultarea
Crucea-I Ascultarea Domnului Isus

cea mai naltã jertfã care s-a adus
Preþul cel mai mare, harul nesecat
pentru izbãvirea lumii din pãcat.
Crucea-I Slava Sa
Crucea-I pacea mea,
- din mormînt m-a scos
Crucea lui Hristos,
viaþã mi-a adus
Crucea lui Isus.
- Slavã Sus ºi jos
Crucii lui Hristos.
Crucea-I Biruinþa Domnului Isus

El a-nvins cînd Singur morþii S-a supus
ªi-a zdrobit vrãjmaºul cînd S-a umilit
- Preamãrit e Mielul fiindcã S-a Jertfit.
Crucea e Iubirea Domnului Isus

Sîngele Iertãrii mila ne-a adus,
Jertfa necurmatã punte s-a fãcut
ca sã mîntuiascã ce era pierdut.
Crucea este Slava Domnului Isus

prin Ea ªi-a nãlþat El Numele nespus.
Crucea Lui slãvitã veºnic va-nsemna
mîntuirea noastrã ºi mãrirea Sa.
54 - Iubirea Ta înveºnicitã
Iubirea Ta înveºnicitã
prin nesfîrºite noi iubiri
împrospãteazã fericitã
sãmînþa noii Tale Firi.
Frumosu-Þi adevãr apare

mai sfînt cu orice veac trecut
lumina lui e tot mai mare
cu cît e tot mai cunoscut.
Prin roade ºi prin trãinicie
se-aratã ce-i adevãrat
Iubirea Ta, - cu dãrnicia
Istoriei le-a arãtat!
De-aceea, binecuvîntatã
e-n veci de veci Iubirea Ta
nimic nu va luci vreodatã
ca Adevãrul Sfînt din Ea.
55 - Nu-i Crucea mit...
Nu-i Crucea mit

- e-un sfînt altar
ºi-un nesfîrºit
izvor de har,
e-n Taina ei un negrãit
ºi-un nesfîrºit
izvor de har.
Nu-i numai lemn,

- e-avînt ºi steag
divin îndemn
spre Þelul drag
e-n Jertfa de pe Sfîntul Lemn
divin îndemn
spre Cerul drag.
Nu-i doar simbol

- e-un fapt mãreþ,
Cuvîntul sol
al Noii Vieþi
e-n glasul ei chemînd, ocol,
Cuvîntul sol
al Noii Vieþi.
Nu-i Crucea mit

- ci-adevãrat
ºi-n veci slãvit
temei curat.
E-n chipul ei prealuminat
în veci slãvit
temei curat.
56 - Eu ºtiu ce vrei
Eu ºtiu ce vrei sã-mi spui

cînd ochii tãi puternic catã
cînd faþa ta e-nlãcrimatã
ºi-þi tremurã fiinþa toatã...
cînd cauþi ajutor ºi nu-i
cînd ce-ai voi, nu poþi sã cei’
Eu ºtiu,
fãrã sã-Mi spui
ce vrei.
Tu ºtii, fãrã sã-þi spun, ce vreau

de vrei s-asculþi ºi sã-mplineºti
tot ce cunoºti ºi ce simþeºti,
ce-i drept sã spui ºi sã trãieºti...
Tu ºtii ce vrea Cuvîntul Meu
de vrei s-asculþi porunca Lui
tu ºtii
ce vreau
fãrã sã-þi spun.
57 - O Tatã Sfînt al Zilei

O Tatã Sfînt al Zilei ºi-al Nopþii Fãcãtor
Tu care eºti Lumina ºi Umbra tuturor,
- în ceasul dimineþii trezindu-ne din somn
Te preamãrim pe Tine Cerescul nostru Domn!
O nouã zi începe ºi nimenea nu ºtim

ce poate sã ne-aducã ºi cum o s-o sfîrºim.
Ci-n Mîna Ta cea sfîntã ºi-n mare mila Ta
ne-ncredinþãm viaþa cu tot ce va urma.
Îþi cerem sãnãtate, putere ºi-ajutor

sã facem munca noastrã cu dragoste ºi spor.
Dar de va fi s-o facem siliþi ºi-ndureraþi
ajutã-ne sã-i ducem povara resemnaþi.
Îþi cerem pîinea zilei, dar dacã n-o primim

rãbdare ºi nãdejde ne dã, sã nu cîrtim
Îþi cerem paza pãcii, ca sã-Þi slujim smeriþi
dar de ne-ncerci, ne-ajutã sã fim nebiruiþi.
În ceas de dimineaþã, Pãrinte Te rugãm

întreaga zi ne-ajutã, Cuvîntul sã-Þi urmãm.
Lumina noastrã-n muncã ºi paza noastrã-n somn
- Te preamãrim din suflet Cerescul nostru Domn!
58 - Cum strînge rãdãcina
Cum strînge rãdãcina piatra

pe vîrful bîntuit de vînt
aºa mã strîng de Tine Doamne
acum, în locul unde sînt.
Cu toate fibrele fiinþei

întinse, încordat mã þin
sã nu mã smulgã sã mã ducã
rafalele de vînt hain.
Sã-mi sîngere, sã-mi crape faþa,

sã mã întindã sã scrîºnesc, -
dar sã mã þin sã nu mã smulgã
acest vrãjmaº de vînt cîinesc!
59 - Spre Golgota
Spre Golgota rãstignirii

suie inima la deal
peste orizontul firii
soarele-i mereu mai pal.
Noaptea-nvãluie tãcutã
amintirile încet,
simte inima durutã
gust de fiere ºi oþet.
- Numai dincolo de Cruce

vede sufletu-ntãrit
învierea ce-i aduce
rãsplãtirea înmiit.
60 - O Tatãl Bunãtãþii
O Tatãl Bunãtãþii, fii rãbdãtor ºi bun

cu cei pe care-n lume prea mari poveri se pun
mãreºte-le puterea cînd greul li-l mãreºti
nainte de rãbdare necazul sã-l sfîrºeºti.
O Tatãl Rugãciunii, îndurã-Te din Cer

de-acei ce ani, cu lacrimi, acelaºi har Þi-L cer,
adunã-i ºi pe dînºii cum ruga le-o aduni
dã harul pentru care ceri ani de rugãciuni.
O Tatã al Iubirii, îndurã-Te de-acei

ce au pe lume-o casã, dar n-au cãldura ei.
Tu care-ntotdeauna poþi fi cu-ai Tãi iubiþi,
fã-i ºi pe ei asemeni cu cei, de ani, doriþi.
61 - S-apropie Lumina
S-apropie Lumina,
- o, nu te da învins,
ai candela aprinsã
ºi mijlocul încins!
S-apropie Izbînda,
- o, nu te da înfrînt
tu porþi un nume mare
ºi-ai pus un legãmînt!
S-apropie Salvarea
- mai luptã-te puþin
curînd vor trece norii
ºi-n veci va fi senin!
S-apropie-Ajutorul
- întîmpinã-L în drum
vegheazã ºi te roagã
sã nu cazi chiar acum!
S-apropie Rãsplata,
- lucreazã mai cu spor,
s-apropie cununa
- s-o porþi biruitor!
S-apropie Stãpînul
sã ieºi naintea Sa
- ferice robul care
va fi gãsit aºa!
62 - Frumos e Viitorul
Frumos e Viitorul spre care vã-ndreptaþi

voi cei ce cu credinþã ºi dragoste luptaþi!
Frumoasã este-n Ceruri ca soarele frumos
cununa ce v-aºteaptã viteji ai lui Hristos!
Frumoasã e Lucrarea în care-aþi fost chemaþi

ºi numele ºi haina ºi steagul ce-l purtaþi;
frumos sã-i faceþi lucrul, s-aduceþi rod frumos
acei ce nu fac astfel nu-s vrednici de Hristos!
Frumoasã e Credinþa pe care-o apãraþi,

Nãdejdea ºi Iubirea pe care le cîntaþi,
frumos e Adevãrul vestit de voi frumos -
trimiºi ce duceþi lumii solia lui Hristos.
Frumoasã-i Veºnicia în care-o sã intraþi

voi cei ce pîn-la moarte frumos o sã luptaþi!
Frumos în veci e Cerul sfîrºitului frumos
nebãnuitã slavã v-aºteaptã la Hristos!
63 - Te lãudãm pe Tine,
Doamne, Te binecuvîntãm
Te lãudãm pe Tine Doamne

Te binecuvîntãm pe Tine
ºi ne-nchinãm smeriþi naintea
Înfricoºatei Slãvi Divine.

cu mulþumire ºi credinþã
prin toatã munca înãlþîndu-Þi
cîntare ºi recunoºtinþã...

Slãvita Odihnire-n toate
minunea mîntuirii noastre
dintre Iubire ºi Dreptate.

prin veacuri de-ascultare pline
- cu tot ce-avem din Tine veºnic
Te binecuvîntãm pe Tine.
64 - Cît de strãin îmi e
Cît de strãin îmi e cuvîntul

de gîndul meu cînd vreau sã spun
cum simt iubirea ºi-adevãrul
cu sufletu-mi cînd le-mpreun.
Zadarnic m-am zbãtut sã aflu

un fel desãvîrºit sã pot
în forme sã-i cuprind lumina
ºi-n slove simþãmîntul tot.
Cãci dragostea desãvîrºitã

ºi adevãrul, n-au hotar
cînd sufletul ºi le-mpreunã
e sfînt, dar mut, ca la altar.
Iar cînd se lumineazã-o tainã

ºi-mi pare c-am aflat rãspuns,
- lumina mai strãlucitoare
mi-l face iarãºi mai ascuns.
65 - Voi cei chemaþi
Voi cei chemaþi sã duceþi solia lui Isus

pãstraþi cu vrednicie cuvîntul ce l-aþi spus
trãind în curãþie sfinþiþi un loc frumos,
virtutea voastrã fi-va podoaba lui Hristos
cinstirea lui Hristos, frumseþea lui Hristos
virtutea voastrã fi-va frumseþea lui Hristos.
Rãmîneþi în aceeaºi credinþã care-a pus

în voi întîiaºi datã iubirea lui Isus
ºi mergeþi pîn-la moarte pe drumu-i luminos
statornicia voastrã e cinstea lui Hristos
e voia lui Hristos, e slava lui Hristos
statornicia voastrã e slava lui Hristos.
În faþa suferinþei plecînd un duh supus

fiþi gata ºi de jertfã alãturi de Isus
senini urcînd calvarul, sfîrºitu-i glorios
rãbdarea voastrã fi-va triumful lui Hristos
mãrirea lui Hristos, izbînda lui Hristos
rãbdarea voastrã fi-va izbînda lui Hristos.
Atunci mãrturisirea ce-n lume aþi adus

purta-va-ncredinþarea peceþii lui Isus
vestindu-I Adevãrul puternic ºi duios
vorbirea voastrã fi-va Cuvîntul lui Hristos
solia lui Hristos, porunca lui Hristos,
vorbirea voastrã fi-va porunca lui Hristos.
La capãtul credinþei cînd veþi ajunge sus

ºi Ceru-ntreg veþi umple cu Slava lui Isus
veþi strãluci alãturi de El în veci frumos
Bisericã slãvitã, Mireasa lui Hristos
cununa lui Hristos, comoara lui Hristos,
Bisericã slãvitã, comoara lui Hristos.
66 - Din cea mai adîncã

Din cea mai adîncã ºi mai grea-ncercare
ºi din locul cel mai greu ºi-apãsãtor
ºi din cea mai neagrã noapte de-ntristare
Te chem o Doamne, vino-n ajutor.
Mai porniþi sînt astãzi ca oricînd vrãjmaºii

mai aprinsã-i ura ºi cruzimea lor
- ca sã nu ne pierdem inima ºi paºii
Ca un leu nãprasnic gata sã sfîºie

vine-n contra noastrã cel asupritor
- ca sã nu ne-nghitã marea lui urgie
67 - Cînd simt cã s-apropie

Cînd simt cã s-apropie furtuna
ºi vãd în jurul meu norii grei,
la rugãciune alerg întotdeauna
ºi-atuncea iar primesc pacea ei.
Cînd simt cã s-apropie-ncercarea

ºi vãd în faþa mea alt calvar
în rugãciune-mi caut alinarea
ºi-atuncea iar mã simt plin de har.
Cînd simt cã s-apropie-o ispitã

ºi vãd pîndind în jur alt pãcat
la rugãciune alerg ºi-ntãritã
mi-e inima prin ea ne-ncetat.
Cînd simt cã s-apropie plecarea

ºi vãd cã sînt în drum spre sfîrºit,
în rugãciune-mi caut alinarea
ºi-atuncea pot s-aºtept liniºtit.
Fii binecuvîntatã rugãciune

alin ºi scut ºi har luminos,
pãstreazã-ne mereu curaþi ºi du-ne
prin toate-nvredniciþi de Hristos.
68 - Azi nu mã-ntorc
Azi nu mã-ntorc la nimeni

- de-aceea vin la toþi
demult n-am cui fi tatã
nici fiu n-am cui, nici soþ.
Dar dacã mãcar frate

mai am cuiva sã-i fiu,
atunci nu-ntorc zadarnic
ºi nu vin prea tîrziu!
69 - Nu priviþi la suferinþa
Nu priviþi la suferinþa
pentru Domnul cu-ntristare
ea nu-i blestem, nici ruºine
ci e cinstea cea mai mare.
Suferinþa pentru Domnul

este harul strãlucit
fericit acela care
e de ea învrednicit.

nu e noapte, ci-i luminã,
nu e zbucium ºi-apãsare
ci e liniºte divinã.

nu-i cãdere, ci-i nãlþare,
nu e pierdere-n viaþã
ci-i cîºtigul cel mai mare.

nu e chin, ci-i mîngîiere,
nu e plîns, ci-i cîntec dulce,
nu-i slãbie, ci-i putere.
- Binecuvîntaþi pe Domnul
cînd veþi fi în încercare
cãci prin ea vã faceþi vrednici
de rãsplata viitoare.
Nu cîrtiþi, nici nu vã plîngeþi,

ci-o rãbdaþi cu bucurie
cãci ea trece, dar cununa
va rãmîne pe vecie.
70 - Te rog ia-mi Doamne
Te rog ia-mi Doamne ºi-amintirea

pãcatelor cîndva trãite
c-acestea-mi duc închipuirea
ºi-o-ncearcã-n ape otrãvite.
ªi-n fiecare clipã o Isuse

spre Tine ia-mi a inimii dorinþe,
sã-Þi fie-ntregi cu dragoste supuse
pe calea unei mari credinþe.
Ia-mi prietenii de-ndemnuri rele,

pornirea spre uºurãtate
ºi tot ce dã vieþii mele
îndemn strãin de cãi curate!
Dorinþele strãine ia-le

ºi gîndul poftelor deºarte
mai drag ca fapta voii Tale
nimic sã nu-mi laºi pîn-la moarte.
ªi pentru tot ce-mi iei, Þi-aº cere

sã-mi dai doar scumpa Ta iubire
dar care nici în vreo durere
sã nu cunoascã despãrþire.
71 - Frînge noaptea asta!
Frînge noaptea asta

de-ntuneric plinã
ºi mai adã Doamne
peste noi luminã
în aceastã noapte-amarã
Doamne, fã luminã.
Rupe lanþul care

sufletul ni-l strînge
cã sub grele lespezi
inima ne plînge,
ia-ne lespedea sub care
inima ne plînge.
Sfarmã zidul care

duhul ni-l apasã,
fã-ne drum prin ceaþa
tot mai grea ºi deasã, -
Doamne, fã-ne drum prin ceaþa
asta grea ºi deasã...
72 - Rugãmu-Te Isuse
Rugãmu-Te Isuse, Pãstorul Îndurãrii,

noi turma Ta sfîrºitã, poporul obosit,
sîntem sãtui de-amara pãºune-a întristãrii
o vino ºi ne-adunã în Staulul dorit.
Rugãmu-Te Isuse, Viteazul Biruinþei,

noi Oastea Ta zdrobitã, poporu-nsîngerat,
sîntem sãtui de aspra pustie-a suferinþei
o vino ºi ne nalþã spre Þelul neuitat.
Rugãmu-Te Isuse, Episcopul Sfinþirii,

Biserica-ncercatã, poporul ispitit
sîntem sãtui de lungul calvar al ispãºirii
adu-ne Învierea spre visul ne-mplinit.
73 - Ia aminte Doamne
Ia aminte Doamne
starea grea prin care
cu-ntristare-n suflet
trecem fiecare,
mai cu greu ca niciodatã
trecem fiecare.
Locul nostru-i neagrã

noapte fãrã lunã
gîndurile noastre-s
pãsãri în furtunã,
alungate ºi zdrobite
pãsãri în furtunã.
Duhul nostru-i zbucium,

dorul frãmîntare,
rugãciunea noastrã-i
teamã ºi-ntrebare,
arzãtoare ºi-ndelungã
teamã ºi-ntrebare.
Plugul rugineºte,
harfele-s sfãrmate,
sãbiile frînte,
cãile lãsate,
plîng ºi gem ºi stau ºi cheamã
cãile lãsate.
Cît de mulþi fac rãul,

ce puþini fac bine...
cît de mult e lucru,
braþe ce puþine
- ºi Tu totuºi laºi legate
braþele puþine!
Anii noºtri zboarã,

trupul se destramã,
numãrul descreºte
- ºi Lucrarea cheamã
mai din greu ca niciodatã
lucrul Tãu ne cheamã.
Ia aminte Doamne
lunga noastrã jale
c-aºteptãm rãspunsul
izbãvirii Tale
bucuria ºi lumina
izbãvirii Tale.
74 - O Dumnezeule Slãvit
O Dumnezeule Slãvit,
privesc la tot ce mã-nconjoarã,
- ºi cînd vãd tot ce-ai întocmit
în faþa Ta un duh smerit
de rugãciune mã-nfãºoarã.
Uimit privesc ºi-un rãsãrit

ºi-un pururi nou apus de soare,
- frumosul tot mai felurit
îmi umple sufletul uimit
îngenunchindu-l spre-nchinare.
Cu sufletul adînc plecat

Te cînt ºi nalþ în mii de feþe, -
- cît de Frumos ºi Minunat
eºti Tu, Cel care-ai semãnat
pe lume-atîta frumuseþe!
75 - Acolo de unde
Acolo de unde cei duºi au sosit

nu-i lunã, nici stele, nici soare,
dar nu e niciunde Hristos mai Slãvit
mai Viu, mai Puternic, mai Mare...
Acolo-n cuptorul ce arde nestins

pier urme ºi visuri ºi feþe,
dar sufletul gustã din cerul atins
divinul trãirii mãreþe.
Acolo-n cãinþa ºi-n plînsul amar

mor patimi, dorinþi ºi pãcate,
dar sufletul iese din marea de jar
ca faþa luminii curate.
Acolo se-ngroapã deºartele-averi

cu scrumul trãirii deºarte
dar sufletul strînge din chin ºi tãceri
comori care trec peste moarte.
- De-acolo v-aducem cu chip strãlucit

minuni ºi-adevãr ºi cîntare
ºi calea aflatã ºi preþul plãtit
ºi harul re-ntors în Lucrare.
Hristos sã vã facã mai treji sã pãstraþi

solia Lucrãrii curate
nicicînd sã nu-nfrîngã iubirea de fraþi
plecãri, rãtãciri ºi pãcate.
Hristos sã vã facã odoare de preþ

în slujba Lucrãrii sfinþite
s-ajungeþi la slava Eternei Vieþi
urmaþi de mulþimi nesfîrºite.
76 - La hotar de an trecut
La hotar de an trecut
sufletul opreºte,
peste drumul petrecut
înapoi priveºte!
Cîte taine, cîte stãri

fericit trãite,
cîte binecuvîntãri
zilnic înnoite.
Cîte lacrimi ºi cãinþe

urmelor lãsate,
cîte jertfe ºi dorinþe
dragostei curate.
Ce nãlþãri ºi ce cãderi
ne-au uimit privirea
ce comori ºi ce dureri
poartã amintirea!
- Am lãsat pe drum de jar

sînge ºi izvoare,
mãrturii de crez ºi har
Oastei viitoare!
Am lãsat prin nopþi de chin

soare ºi morminte,
urme celor care vin
pentru veci nainte!...
- Dumnezeule Slãvit,
inima se-nchinã,
fã din tot ce Þi-am jertfit
cale de luminã.
Fã-Þi Lucrarea Ta de har

Oastei nesfîrºitã
de la ultimul hotar
s-o privim slãvitã!
77 - O inimã de bunãtate
O inimã de bunãtate plinã

Îþi cer o Doamne-aºa cum Tu mi-o cei’
sfîrºindu-ºi toate luptele seninã
sã nu-i sfîrºeascã bunãtatea ei.
Te rog o Doamne Sfînt sã-mi dai

o inimã cum Tu mi-o vreai
c-aºa o inimã doresc
cum Tu doreºti - sã-Þi dãruiesc.
O inimã de-a Ta iubire plinã

îmi vreau o Doamne-aºa cum Tu mi-o vrei
iubind mereu, nicicînd iubiri cu vinã
sã nu-i pãteze curãþia ei.
O inimã de Tine Doamne plinã

doresc sã-Þi dau, oricînd doreºti s-o iei
ca-n slava fericirii ce-o sã vinã
sã-i poþi privi pe veci frumseþea ei.
78 - Doamne, Tu-n necazuri
Doamne, Tu-n necazuri

lîngã noi rãmîi,
chinurile noastre
Tu le-nduri întîi,
ele mai nainte
trec prin Mîna Ta
- ºi nu-ngãdui numai
cît putea purta.
Lacrimile noastre
numãrate sînt,
Tu mãsori povara
duhului înfrînt,
Tu porþi mîna care
taie rana grea
cît putem purta.
Chinurile noastre
Tu le-ai mãrginit,
mãrginitã-i jalea
celui asuprit,
mãrginit e rãul
ºi puterea sa
cît putem purta.
Doamne, Tu-n necazuri

fii cu toþi ai Tãi
sã nu meargã singuri
pe-a durerii cãi
cîntãreºte crucea
Tu cu Mîna Ta
- sã n-o-ngãdui numai
cît putem purta.
79 - Doamne, Dumnezeul meu, iar mi-e

Doamne, Dumnezeul meu
iar mi-e sufletul la greu
iarãºi Doamne zac ºi gem
ºi din greu necaz Te chem
greu, ispita m-a supus
cã nici cald, nici rece nu-s,
nici nu ard, nici nu sînt stins
ci mi-e sufletul învins.
Nu mi-e traiul mai amar

dar sînt gol ºi fãrã har,
nici viaþa nu-i mai grea,
dar mi-e rece inima,
n-am credinþã sã merg drept,
nici nãdejde n-am s-aºtept,
nici tãrie sã înving,
nici slãbie sã mã sting.
Doamne-ndurã-Te ºi dã-i
vieþii mele alte cãi!
scapã-mi din ispita grea
sufletul ºi inima,
dã-i credinþei mele jar
ºi nãdejdii-aprinde-i far
ºi iubirii toarnã-i har
sã mã nalþ spre Tine iar.
80 - Toatã slava pentru Tatãl
Toatã slava pentru Tatãl

se cuvine s-o nãlþãm
numai Lui închinãciunea
ºi mãrirea toþi sã-I dãm.
Slavã Lui, slavã Lui,

slavã numai Lui
Sfînt e Domnul Savaot
slava Lui cuprinde tot
nimenea asemeni nu-i
slavã numai Lui.

s-o aducem prin Hristos,
El e Chipul Lui Cel Unic
Sfînt, Etern ºi Credincios!

s-o nãlþãm prin Duhul Sfînt,
sã Se laude-al Sãu Nume
cum în Cer, ºi pe pãmînt.

sã se nalþe-n imn divin
de mãrirea Lui sã fie
Cerul ºi pãmîntul plin.
81 - O Doamne, ai milã
O Doamne, ai milã de cei care-i chemi

sã vinã pe urmele Tale,
ajutã-i în lupta din grelele vremi
nimic sã nu-i frîngã pe cale!
- Ajutã-l pe-acel care-n urmã-a lãsat

prea mari prietenii sau pãcate
sã nu-l mai întoarcã din drumul curat
dorinþa spre cele lãsate.
- Ajutã-l pe-acel ce-a lãsat pe pãmînt

iubiri prea adînci ºi prea grele
sã nu-Þi lase calea cu sufletul frînt
ºi inima-ntoarsã spre ele.
- Ajutã-l pe-acel ce-a lãsat multe-averi

ºi scapã-l de orice robie
ca slobod de-a lumii deºarte poveri
sã-Þi poatã urma numai Þie.
- Ajutã-l pe-acela cu suflet legat

ce-ascunse pãcate mai þine
cãci cel care Tu nu-l desparþi de pãcat
pãcatu-l desparte de Tine.
- Ajutã-l pe-acel ce plecînd lasã tot

pe veci sã se rupã de toate
sã n-ajungã stîlp ca femeia lui Lot
privind blestemata cetate.
- Ajutã-l pe-acel ce-a ajuns pe altar

ºi nu-i pregãtit de-njunghiere
sã nu-l piardã frica de-al morþii hotar
pierind la un pas de-nviere.
Ajutã-i pe toþi cînd e clipa cea grea

sã biruie tot ce-i mai leagã
ca dînd lumea-ntreagã pe dragostea Ta
sã afle-a Ta dragoste-ntreagã.
82 - Dac-ar fi sã iau Isuse
Dac-ar fi sã iau Isuse

viaþa iar de la-nceput,
tot cu Tine mi-aº trãi-o
dar mai altfel ca-n trecut.
Mi-aº trãi mai viu credinþa

mai din plin, mai neclintit,
orice duh de rãtãcire
osîndindu-l mai grãbit.
Aº nãlþa ºi mai puternic

al nãdejdii steag curat,
mai senin, mai plin de pace
lupta vieþii s-o strãbat.
Mi-aº pãzi mai mult ca ochii

dragostea pîn-la mormînt
ca nimic sã nu-i pãteze
numele ºi chipul sfînt.
Aº iubi mai mult Lucrarea

aº cãuta mai mult pe fraþi
ºi Cuvîntul Cãrþii Sfinte
L-aº sorbi mai cu nesaþ.
N-aº ieºi din ascultarea

dragostei frãþeºti nicicînd
mai cu spor mi-aº face lucrul
sufletul mi-ar fi mai blînd.
M-aº sili, mai mulþi la Tine

ºi mai dulce sã-i atrag,
frumuseþea Casei Tale
aº cãuta-o mai cu drag.
Mi-aº urma tot drumul vieþii

mai curat ºi mai frumos
- o, abia atunci sfîrºitul
mi-ar fi vrednic de Hristos!
83 - Abia vã vãd de lacrimi

- 15 august -
Abia vã vãd de lacrimi ºiragul, pe cãrare

urcînd spre rugãciune, spre ceaþa de luminã
cît vã cuprind prin gratii ºi vã desprind din zare
pãreþi un stol de îngeri plutind peste colinã.
Cum staþi privind Golgota de ziduri ºi de groazã

spre unde-a noastre trupuri se schimbã-ncet în moaºte
privirile-mi slãbite nu pot sã vã mai vazã,
dar sufletul din mine ce-adînc vã recunoaºte!
... Plecaþi mironosiþe ºi ucenici în pace

spre unde se-nseninã izvoarele puterii
dar sus, de pe colinã, cîntaþi cînd veþi întoarce
spre locul pãtimirii Cîntarea Învierii!
84 - Fãclie pentru paºii mei

Fãclie pentru paºii mei
luminã pe-a mea cale
ºi candelã în noapte mi-e
Cuvîntul Cãrþii Tale.
Ajutã-mi Doamne zi de zi
neclãtinat sã-Þi pot pãzi
cu dragoste pîn-la mormînt
Cuvîntul Tãu Cel Sfînt.
Putere-n rugãciunea mea

alinu-n plîns fierbinte
ºi scutul meu e-n lupta grea
Cuvîntul Cãrþii Sfinte.
Înflãcãrare-n glasul meu

credinþei mele zale
iubirii mele-i foc mereu
Cuvîntul Cãrþii Tale.
Nãdejde dulce-n moartea mea

rãsplata mea nainte
ºi pacea veºnic voi avea
Cuvîntul Cãrþii Sfinte.
85 - Maica Domnului Isus
Maica Domnului Isus:

crin al Cerului de Sus,
rai al sfintei bucurii,
- binecuvîntatã fii.
Maica Domnului Hristos:

dar al gîndului duios,
floarea zãrilor cereºti
- binecuvîntatã eºti.
Maica Marii Îndurãri:

chip al Sfintei Ascultãri,
taina sfintei profeþii
- binecuvîntatã fii.
Maica Domnului Hristos:

rodul duhului frumos,
mila inimii-omeneºti,
- binecuvîntatã eºti.
Maica Domnului Isus:

rugãtoarea noastrã Sus,
te cinstim supuºii fii
- binecuvîntatã fii!
86 - Grîu curat
Grîu curat sub grele brazde semãnat

rabdã ºi aºteaptã soarele curat
greu e-n bezna unde suferi tu acum
dar încet se face spre luminã drum.
Vechea fire-n tine cautã s-o ucizi

firii noi mai largã cale sã-i deschizi
mai curînd s-ajungã spic de aur plin
luminat de faþa cerului senin.
Rabdã încercarea crîncenei furtuni

stînd unit cu lanul fraþilor tãi buni
creºti în adierea vîntului voios
ºi smerit te-nchinã jertfã credincios.
Pietre grele dacã te vor mãcina,

flãcãri de te-ar coace,
mîini de te-ar tãia,
tu vei fi viaþã lumii, alinînd
ochii rãi... ºi larma lutului flãmînd.
- Sfîntã pîine bunã, trup de grîu curat

stai pe masa jertfei binecuvîntat!
Viaþã ºi iertare celui pãcãtos
har ºi-mpãrtãºire sfîntã din Hristos.
87 - O, nu priveliºtea-i
O, nu priveliºtea-i schimbatã
ci ochii tãi au azi puteri
ºi vãd mai mult ca altãdatã
cît nu puteau cuprinde ieri!
Aceleaºi vremi, aceiaºi oameni,

ca ieri sînt ºi-astãzi tot aºa
tu eºti acel ce nu mai semeni
tu eºti schimbat ºi faþa ta!
Azi þi-s privirile mai sfinte

þi-s mai curate ca-n trecut
- ºi vãd ce nu vedeau nainte
ºtiu ce nainte n-au ºtiut.
De-a lor luminã te pãtrunde

iar nu de ochii cei trupeºti
cã miez e ceea ce s-ascunde
dar coajã-i ceea ce priveºti!
88 - Atotputernic Dumnezeu
Atotputernic Dumnezeu
ridicã-ne pe stîncã,
cãci munþii-s nalþi, urcuºu-i greu
ºi noaptea-i tare-adîncã.
Trimite-ne-ajutor
o Doamne-ndurãtor
cãci nu mai poate-a ne salva
decît minunea Ta.
O noapte grea ne-a prins pe toþi

în negre valuri grele,
Isuse, numai Tu mai poþi
rãzbi la noi prin ele!
Ispite tot mai grele vin,

cel rãu mai rãu s-aratã
o Sfinte Duh, mai fã senin
ºi peste noi odatã!
- Din starea cea mai grea nãlþãm

aceastã rugãciune
ºi-n ceas nãprasnic aºteptãm
cereasca Ta minune!
89 - O Maica Jertfei Salvatoare

O Maica Jertfei Salvatoare
ca-n preacuratele-þi priviri
nici fericirea nici durerea
atît de-adînci nu-s nicãiri!
Ca-n chipul tãu pe lume unic

de umil ºi de glorios
nici bucuria, nici tristeþea
nu strãlucesc mai dureros.
În viaþa ta, cum nici o mamã

pe lumea asta n-a avut,
e-o pace negrãit de dulce
ºi-un zbucium nepãtruns de mut.
O umilinþã-atît de-adîncã
pe-un nimb atît de-mpãrãtesc,
cîntarea cea mai îngereascã
ºi plînsul cel mai omenesc.
... În Preþul Jertfei Salvatoare

ºi tu ce mare parte-ai pus!
În veci te vom cinsti cã tu eºti
ºi Maica noastrã prin Isus!
90 - Plecãciune þie
- Luca 1, 28 -
Plecãciune þie Maicã ºi Fecioarã,

binecuvîntatã eºti tu-ntre femei,
tu ai fost aleasa Cerului Comoarã
pentru Taina Slavei ºi-Ntruparea ei.
Plecãciune þie Maicã Preacuratã

- cu slãvitul înger îþi cîntãm ºi noi
nalþã cãtre Domnul rugã ne-ncetatã
pentru mîntuirea noastrã din nevoi.
Plecãciune þie Maicã Fericitã

ce-ai purtat în braþe ºi-ai þinut la sîn
Fericirea noastrã, Taina profeþitã,
Fiul tãu cel Dulce, Veºnicu-þi Stãpîn.
Plecãciune þie Maicã-ndureratã

care-ai plîns la Cruce ºi-ai vãzut murind
Fiul tãu dat Jertfã pentru lumea toatã
jertfa ta curatã cu a Lui unind.
Plecãciune þie Maicã Rugãtoare

chip al bunãtãþii, duh mîngîietor,
fii a rugãciunii noastre-ajutãtoare
pentru alinarea ranei tuturor.
Plecãciune þie Maicã Preacinstitã

care stai la Dreapta Fiului Divin,
fii pentru viaþa noastrã ispititã
pildã
ºi putere
ºi-ajutor...
Amin.
91 - Ai milã Tu
Ai milã Tu al Bucuriei
Izvor Etern ºi Nesecat
nu-ngãdui sã plîngã nimeni
prea dureros ºi-ndelungat,
cã de-unde ies prea multe lacrimi
rãmîne sufletul uscat
rãmîne sufletul uscat.
Ai milã Tu Cel ce-nconjuri

cu ceruri de-armonii în cor
de-aceia ce cîntãri prea multe
Þi-au scris în inimile lor
c-adesea-n inimile-acestea
ard rãni ne-nchise pînã mor
ard rãni ne-nchise pînã mor.
Ai milã Tu Dãruitorul
a tot belºugul, n-alunga
pe-acel ce-afarã de iubire
nimic n-aduce-n faþa Ta
cãci numai Tu ºtii ce mult sufãr
cei ce iubesc, dar n-au ce da
cei ce iubesc, dar n-au ce da.
Ai milã Tu Rãsplãtitorul
Cel Drept ºi Binecuvîntat
ºi nu-l uita pe lucrãtorul
care-a muncit ºi n-a luat,
fã-i parte cînd s-or strînge snopii
ºi celui care-a semãnat
ºi celui care-a semãnat.
Ai milã Tu Preþuitorul
a tot ce-i cîºtigat cu plîns
pãstreazã între-ai Tãi unirea
ca focul sfînt în veci nestîns,
nu-l mai rãbda pe cel ce stricã
ce-a fost cu-atîtea jertfe strîns
ce-a fost cu-atîtea jertfe strîns.
Ai milã Tu Împãrþitorul
înfricoºatelor sentinþi
de cei ce moºtenesc pãcate
ºi blesteme de la pãrinþi
cã nu-s pe lume mai amare
mai lungi ºi grele suferinþi
mai lungi ºi grele suferinþi.
Ai milã Tu aratã-Þi calea

la cei ce-o vor dar nu Þi-o ºtiu
sã nu se amãgeascã nimeni,
- cã nu e suflet mai pustiu
ca cel ce l-a-nºelat credinþa
dar vede-aceasta prea tîrziu
dar vede-aceasta prea tîrziu...
92 - Pe la geamul îngheþat
Pe la geamul îngheþat
al credinþei mele
trece iar colind curat
cãlãtor spre stele.
Trec în zbor de-argint cîntînd

îngerii minunii
Domnului Hristos ducînd
razele cununii.
Trec pãstorii fericiþi

moºii ºi pãrinþii
Domnului ducînd smeriþi
aurul credinþii.
Trec cuminþii magi plecaþi

peste veacul zãrii
Domnului ducînd miºcaþi
smirna ascultãrii.
Iar din albul lumii nins

de lumina lunii
ca tãmîia s-a desprins
zborul rugãciunii.
An de an se duc aºa
solii spre Mesia
numai din cãsuþa mea
n-a plecat solia.
Doamne, fã-mi din casã iar

praznic cu luminã
ca ºi de la ea cu dar
solii dragi sã-Þi vinã.
93 - Cîntãrile Naºterii
Partea 1
Într-o noapte neuitatã a venit la noi Isus

împlinind fãgãduinþa ce prin înger s-a adus
ca s-aducã mîntuire pentru neamul omenesc
cum fãgãduise mila Tatãlui Celui Ceresc
sã-mplineascã tot ce Duhul Sfînt grãise prin profeþi
de Fecioarã ce va naºte pe-mpãratul Noii Vieþi
de Mesia ce coboarã întrupîndu-Se ca noi
ca sã mîntuie din moartea ºi osînda de Apoi.
... Trei pãstori în cîmp de strajã împrejurul turmei stînd

au vãzut din cer un înger... ºi-apoi alþii mulþi cîntînd
ºi-auzind cã Se nãscuse Pruncul Sfînt Mîntuitor
plini de-o sfîntã bucurie toþi au izbucnit în cor:
O ce Veste Minunatã
lîngã Vifleem s-aratã
cerul strãlucea
îngerul venea
pe-o razã curatã.
Cînd Iosif ºi cu Maria

au sfîrºit cãlãtoria
într-un mic sãlaº
din acel oraº
S-a nãscut Mesia.
Pãstorii cum auzirã

spre lãcaºul sfînt pornirã
iar cînd au aflat
Pruncul Minunat
ei Îl preamãrirã.
În coliba pãstoreascã
vrut-a Domnul sã Se nascã
Fiul Sãu Cel Sfînt
nouã pe pãmînt!
Partea 2
Dacã îngerii plecarã de la dînºii iarãºi Sus

trei pãstori au zis: sã mergem sã vedem ce ni s-a spus
sã ne ducem în cetate sã cãutãm la Betleem
pe-Mpãratul care vine, pe Mesia sã-L vedem.
- ªi mergînd pãstorii iatã cã-L aflarã pe Isus
înfãºat, culcat în iesle, precum îngerul le-a spus
ºi-au istorisit minunea care li s-a arãtat
Maica i-asculta cu suflet fericit ºi-nfiorat
ºi-apoi plini de umilinþã, lîngã ieslea lui Isus
în genunchi ºi cu credinþã, închinare I-au adus
mulþumind cu bucurie plini de-un fericit fior
ei s-au ridicat ºi astfel intonarã toþi în cor:
Trei pãstori se întîlnirã

ºi aºa se sfãtuirã
raza soarelui, floarea cîmpului
ºi aºa se sfãtuirã:
Haideþi fraþilor sã mergem

floricele sã culegem
floricele sã culegem.
ªi sã facem o cununã
s-o-mpletim cu voie bunã
s-o-mpletim cu voie bunã.
Sã I-o ducem lui Hristos

sã ne fie de folos
sã ne fie de folos.
Partea 3
Din þinuturi depãrtate veneau magii întrebînd
de Mesia Împãratul Nou-Nãscutul de curînd.
Luminoasã steaua sfîntã strãlucea naintea lor
îndreptîndu-i cãtre ieslea Pruncului Mîntuitor...
Ca un cîntec de luminã fericitã i-a-ndrumat
pînã s-a oprit deasupra staulului minunat.
Ei intrînd aflarã Pruncul, lîngã Maica Sfîntã stînd
peste Faþa Lui lumina cerului recunoscînd
ºi-nchinîndu-se naintea Împãratului Isus
aur, smirnã ºi tãmîie fiecare I-au adus
ºi-mpreunã-apoi cu toþii, într-un duh înãlþãtor
o cîntare de mãrire au pornit sã-I cînte-n cor:
Nouã azi ne-a rãsãrit

Domnul Isus Hristos
Mesia Cel Mult Dorit
Domnul Isus Hristos.
Din Fecioarã S-a nãscut

Domnul Isus Hristos
Dumnezeu Om S-a fãcut
În scutece S-a-nfãºat
Domnul Isus Hristos
ºi în iesle S-a culcat
Cum e robul S-a smerit

Domnul Isus Hristos
ºi pe noi ne-a mîntuit
Partea 4
În aceastã Noapte Sfîntã, lîngã Staulul Divin
sã se-nchine cu credinþã vine tot ce e creºtin
de pe tot întinsul lumii orice suflet credincios
vine-acum sã-ngenuncheze lîngã ieslea lui Hristos
cãci din marea Lui iubire pentru noi S-a Întrupat
spre-a aduce mîntuirea lumii ce zãcea-n pãcat
ºi sã scoatã la lumina harului neprihãnit
pe toþi cei ce-n întuneric veacuri multe-au rãtãcit.
Împrejurul Ieslei Sfinte unde stã, Copil, Isus
inimile tuturora închinîndu-se supus,
Îi aduc al mulþumirii ºi-al iubirii sfînt fior
împreunã toþi unindu-ºi glasul ºi cîntînd în cor:
Lîngã ieslea minunatã ne-adunãm
lin colindul Sfintei Naºteri colindãm
doarme Fiul lîngã-al Maicii sîn duios
soare dulce pare Faþa lui Hristos.
Doamne, Doamne ºi noi Þie ne-nchinãm

lin colindul Sfintei Naºteri colindãm.
Cîntã îngerii Osanei imnul sfînt

slavã Þie-n Cer ºi pace pe pãmînt
cîntã ºi pãstorii cîntec fericit
slavã Þie Sfînt Mesia Mult Dorit.
Cîntã magii aducîndu-I darul lor

slavã Þie Împãratul tuturor,
cîntã steaua cu luminã peste Cer
slavã Þie Soare Veºnic - lerui ler.
Cîntã Cerul ºi pãmîntul Sus ºi jos

slavã, cinste ºi-nchinare lui Hristos
- numai Maica simte semnul profeþit
umbra Crucii peste Fiul adormit.
Partea 5
ªi noi, Dumnezeul nostru, de-acest Praznic Luminat
Te rugãm s-aduci pe lume tot ce îngerii-au cîntat
tot pãmîntul sã ajungã plin de-al pãcii sfînt fior
calda ei bunãvoire las-o-n suflet tuturor.
Între-ai Tãi fã unitate, - fã s-ajungem sã-i vedem

una toþi, cîntînd în jurul ieslei de la Betleem
izbãviþi de tot ce-i zbucium ºi-ntristare între fraþi
sã nãlþãm cu toþi spre Tine inima despovãraþi.
Adã Doamne ziua-n care lumea-ntreagã-un singur cor

- într-un singur Mare Praznic Fericit al tuturor -
sã înalþe cãtre Tine într-un cuget ºi-ntr-un gînd
ºi-ntr-un glas cu cei din ceruri, Imnul Naºterii, cîntînd:
Naºterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru

rãsãrit-a lumii Lumina Cunoºtinþei
întru Dînsa cei ce slujeau stelelor
de la Stea s-au învãþat
sã se închine Þie Soarelui Dreptãþii
ºi sã Te mãreascã pe Tine Rãsãritul Cel de Sus.
Doamne mãrire Þie...
94 - ªi iar se-ntoarce Taina...
ªi iar se-ntoarce Taina

Divinei Întrupãri
Se strînge-n Timp Cel Veºnic
ºi-n Chip, Cel-Fãrã-Zãri.
Plus-Infinit Se-ntoarce
spre Minus-Infinit
El Însuºi cu El Însuºi
în Sine S-a-ntîlnit.
... Privim uimiþi minunea

ºi tot mai nepãtruns
e înþelesul celor
la care ceri rãspuns.
- Doar dragostea-i puterea

ce-nfrînge orice legi
ea singurã dezleagã
ce nu poþi sã-nþelegi.
95 - O Sfînt Colind
O Sfînt Colind îndepãrtat

din Noaptea neuitatã
ce fericit te-am colindat
copil bãlai cu glas curat
cînd trei pãstori
umblau prin zori
cu vestea minunatã.
O Praznic Sfînt ºi Luminos

al Naºterii Slãvite
ce fericit ºi ce duios
ne-aduci în inimi pe Hristos
cînd dãruieºti
trãiri cereºti
credinþei neclintite!
O Sfînt Copil Dumnezeiesc

cu Faþa-n raze line
ce-adînc ºi tainic retrãiesc
fiorul unic ºi ceresc
din noaptea cea
ce Te-aducea
aievea ºi la mine.
O Sfînt Colind o dalbe flori

o, Noapte neuitatã,
cînd vin a voastre Sãrbãtori
v-aºtept mereu cu noi fiori
s-aduceþi iar
cerescul har
ce-l aduceaþi odatã...
96 - N-am privit la crinii
N-am privit la crinii cîmpului de varã

ce nu-ºi torc, Isuse, nici nu-ºi þes veºminte,
ca vãzînd fiinþa cum le-o-mbraci Tu iarã
sã-nþeleg dojana ºi sã iau aminte.
N-am privit la corbii care n-au grînare

unde cu-ngrijire sã-ºi adune hrana,
ca vãzînd, Isuse, cum le dai mîncare
ºi luînd aminte, sã-nþeleg dojana...
N-am privit Isuse, ca sã iau aminte

ºi-azi sub grea dojanã inima-mi tînjeºte...
- poate fi mîncare, pot avea veºminte
vieþii mele Doamne, altceva-i lipseºte!
97 - Cum crinii
Cum crinii ce-nfloresc

în zori sub cer
ºi doar o zi trãiesc
ºi pier, ºi pier.
Aºa de cãlãtor
e omul muritor
ca norul trecãtor
mai trecãtor.
Ca umbrele tîrzii
pe zãri trecînd
se duc mereu cei vii
pe rînd, pe rînd.
Ca ceaþa de pe vãi
ce piere-n vînt
se fac a noastre cãi
mormînt, mormînt.
Ca fumu-mprãºtiat
ce piere-n sus
e bietul om luat
ºi dus, ºi dus...
Ca sunetul sfîrºit
ce piere slab
aºa pierzi ce-ai iubit
degrab, degrab.
- Întoarce deci acum

la Domnul Sfînt
cãci viaþa-i vis ºi fum
ºi vînt ºi vînt.
98 - Pe cãrarea mîntuirii
Pe cãrarea mîntuirii
munþii-s nalþi, urcuºu-i lung,
calea-i strîmtã, calea-i strîmtã
- mulþi pornesc, puþini ajung.
vînturi mai ºi nori te-ncing
lupta-i cruntã, lupta-i cruntã
- mulþi încep, puþini înving.
crucea-i grea dar bine-i sus,
uºa-i strîmtã, uºa-i strîmtã
- dar ce platã-i la Isus!
mersu-i greu, dar trecãtor
viaþa-i asprã, viaþa-i asprã
- dar e harul ajutor.
mulþi promit, puþini s-aleg
- fericiþi sînt, fericiþi sînt
cei ce suie drumu-ntreg!
99 - Mãrit fii Tu Cel care dai

Mãrit fii Tu Cel care dai
lumina-oricãrei dimineþi
ºi care soarele-Þi rãsai
atît de blînd ºi de mãreþ.
Mãrit fii Tu în veci mãrit

Atotputernic Dumnezeu
ce-atît de bun ºi strãlucit
în tot ce faci Te-arãþi mereu.
Mãrit fii Tu Cel care pui

tãrie-n braþul muncitor
ºi faci sã creascã-n urma lui
belºugul pîinii tuturor.
Mãrit fii Tu Cel ce gãteºti
un pat drumeþului sãrman,
duci mii de sori pe cãi cereºti
veghind cu milã pe-un orfan!
Mãrit fii Tu Cel ce veghezi

asupra tuturor oricînd
ºi care-n tot ce faci Te vezi
Mãreþ, Îndurãtor ºi Blînd.
100 - Unde eºti?
Unde eºti, în care þarã; unde eºti, pe ce pãmînt?

loc de moarte fãrã lege, loc de morþi fãrã mormînt!
Unde eºti, pe ce planetã; unde eºti în ce Sistem?

loc de blestem ºi de stafii ºi de ziduri care gem!
Unde eºti, în care secoli; unde eºti, în care vremi?

loc de beznã ºi de groazã unde tremuri ºi te temi!
Unde eºti, în care lume; unde poþi fi-atît de-ascuns?

cã nimic afar-de fiare pînã-n tine n-a pãtruns!
Mai adînc cobori ca marea, sau ca munþii te ridici?

de n-ajung de-atîta vreme ochi de oameni pîn-aici!
... Dumnezeule-al Dreptãþii, oriºicît ar fi de jos

ori îngroapã, ori deschide iadu-acesta-ntunecos!
101 - Deschid a nu ºtiu cîta oarã
Deschid a nu ºtiu cîta oarã

fereastra-n noaptea cea adîncã,
deschid Isuse, dar afarã
tot noapte-i ºi-ntuneric încã.
Cu ochii obosiþi de veghe

privesc în zarea de cenuºã
dar cerul peste tot în zeghe
ºi peste zare tot cenuºã.
Ascult, ºi parc-aud blesteme
ºi plîns ºi ceva ce se frînge...
- Nu-i vîntul, vîntul altfel geme
nu-i ploaie, ploaia altfel plînge!...
Privesc ºi parcã-nlãnþuite
trec mii ºi mii de umbre supte
- ce stinºi li-s ochii din orbite
la jertfele acestei lupte!
Înfiorat mã strîng în ºoapte

ºi ard pe-un rug de rugãciune
ce noapte-i Doamne... ce mai noapte
ºi inima ce taine-mi spune!...
102 - Dupã focul ce-a trecut

Dupã focul ce-a trecut
caut ce am din ce-am avut
ce mi-a ars ºi ce-a rãmas
ce s-arunc ºi ce sã las
ce-a crescut ºi ce-a apus
ce mai stã - ºi ce s-a dus...
Vorbã, vorbã, cîtã-ai fost

ºi-azi eºti spuzã fãrã rost
legãminte, cum pãreaþi,
ce-a rãmas din ce spuneaþi!
Prietenie, dulce grai,
ce-a rãmas din ce ziceai!
- Numai lacrima mi-a stat

credincioasã necurmat
numai crucea mea dintîi
înger drag la cãpãtîi
numai dragostea din gînd
veghetoare oriºicînd
numai primul legãmînt
soþ de luptã ºi mormînt
numai Domnul Preaiubit
Prietenul Nedespãrþit.
Dupã focul încercat

mi-a rãmas ce-a fost curat!
103 - Doamne, nu sînt vrednic
Doamne, nu sînt vrednic sã-mi înalþ spre Tine

ochii ce-au sclipire încã spre ispite,
mîinile ce-au încã urme de ruºine,
buzele ce-au încã vorbe nesfinþite...
Doamne, nu sînt vrednic sã-Þi dezleg cureaua

încãlþãrii Tale cînd îmi vii în casã,
peste-a Tale glezne albe cum e neaua
lacrimile mele negre urme lasã.
Doamne, nu sînt vrednic de a Ta-ndurare

c-am deschis ispitei inima curatã...
- Tu i-ai dat în flãcãri inimii iertare
dar ea nu-ºi mai iartã vina niciodatã.
Doamne, nu sînt vrednic nici de-o mîngîiere

c-am lãsat în alþii lacrimã ºi rane,
buzele iubirii le-am udat cu fiere
mîinilor blîndeþii le-am bãtut piroane.
Doamne, nu sînt vrednic... dar cu ce-ndurare

mã-nconjori cu flãcãri, mã hrãneºti cu jale
ºi m-adapi cu lacrimi, pentru clipa-n care
vor culege îngeri, rodul trudei Tale!...
104 - De ziua ta!
Un suflet bun sã ai
ºi-un gînd frumos
în faptã ºi în grai
pentru Hristos
cu dragoste ºi-avînt
spre tot ce-i drept ºi sfînt,
aºa-þi dorim aºa
de ziua ta.
Sã fii în tot ce spui
cinstit ºi blînd
sã nu fii nimãnui
dator nicicînd
sã mergi mereu curat
pe drumu-adevãrat
aºa-þi dorim aºa
de ziua ta.
Sã fii un vas ales

lui Dumnezeu
sã ai rod bun cules
din orice greu,
în jurul tãu sã poþi
sã-i fericeºti pe toþi,
aºa-þi dorim aºa
de ziua ta.
Mereu mai plin de-avînt

mai credincios,
mai bun, mai drept, mai sfînt,
mai cu Hristos,
sã-I poþi cu drag vedea
în ceruri Faþa Sa
aºa-þi dorim aºa
de ziua ta.
105 - Mergeam, cum spre Emaus...
Mergeam, cum spre Emaus ce doi odatã singuri

transfiguraþi de Taina-nvierii amîndoi,
- tot soarele-nserãrii se prelingea prin crînguri
ne-mbrãþiºa fiinþa ºi se topea pe noi.
A-noastre umbre-alãturi mergeau plutind pe rouã...

- am tresãrit deodatã privindu-le-amîndoi:
o Umbrã Luminoasã mergea-ntre-a noastre douã
pãºea cu noi alãturi, ºi Se oprea cu noi.
... În umbrã ºi-n luminã ne-am prãbuºit deodatã

eram în cer ºi cerul era în amîndoi!
- Cînd ne-am trezit pe lunã, era tîrziu... ºi toatã

lumina de pe lume se adunase-n noi!
106 - Fã-þi timp!
În trecerea grãbitã prin lume cãtre veci

fã-þi timp mãcar o clipã sã vezi pe unde treci!
Fã-þi timp sã vezi durerea ºi lacrima arzînd,

fã-þi timp sã poþi cu milã sã le alini trecînd,
fã-þi timp pentru-adevãruri ºi adînciri în vis,
fã-þi timp pentru cîntare cu sufletul deschis,
fã-þi timp sã vezi pãdurea, s-asculþi lîngã izvor,
fã-þi timp s-auzi ce-þi spune o floare, un cocor,
fã-þi timp s-aºtepþi din urmã cînd mergi cu slãbãnogi,
fã-þi timp, pe-un munte, seara, stînd singur sã te rogi,
fã-þi timp sã stai cu mama ºi tatãl tãu, bãtrîni,
fã-þi timp de-o vorbã bunã ºi-o coajã pentru cîni,
fã-þi timp sã stai aproape cu cei iubiþi, voios,
fã-þi timp sã fii ºi-al casei în slujba lui Hristos,
fã-þi timp sã guºti frumseþea din tot ce e curat,
fã-þi timp, cãci eºti de taine ºi lumi înconjurat,
fã-þi timp de rugãciune, de post ºi meditãri,
fã-þi timp de cercetarea de fraþi ºi de-adunãri,
fã-þi timp ºi-adunã zilnic la toate cîte-un pic
fã-þi timp, cãci viaþa trece ºi cînd nu faci nimic!
Fã-þi timp lîngã Cuvîntul lui Dumnezeu sã stai
fã-þi timp... cãci toate-acestea au pentru tine-un grai,
fã-þi timp s-asculþi la toate, din toate sã înveþi,
fã-þi timp sã dai vieþii ºi morþii tale preþ.
Fã-þi timp acum, cã-n urmã zadarnic ai sã plîngi

comoara risipitã a vieþii n-o mai strîngi!
107 - De-aº putea sã-ntorc...
De-aº putea sã-ntorc pe calea Timpului spre Început

- cum cobori din treaptã-n treaptã aº pãºi din an în an
fãrã sã mã uit o clipã la nimic din ce-am trecut
m-aº opri-ntr-un veac de aur,
lîngã-un þãrm galilean.
Cum Te-aº aºtepta acolo rãbdãtor ºi fericit

cînd aº ºti cã dimineaþã ai sã treci ºi sã mã iei!...
- ceilalþi s-ar uita la mine cu un ochi nedumerit
dar pe urmã cu ce zîmbet m-ar primi sã merg cu ei.
Cum m-aº avînta ca Petru, peste valuri netemut,

cum Þi-aº sta rãpit, pe umãr, ca Ioan, sã Te ascult,
cum ca ºi Zacheu, îndatã Þi-aº da-ntregul meu avut
- ca sã poþi vedea Isuse, cît Te-am înþeles de mult!
Þi-aº spãla ca pãcãtoasa praful drumului trudit

de pe Sfintele-Þi picioare cu al lacrimii izvor
ºi mi-aº sparge ca Maria vasul cel nepreþuit
sã-Þi torn numai Þie mirul cel plãcut mirositor.
Aº cãuta sã-Þi dau ce încã nimeni altul nu Þi-a dat

ºi-aº gãsi sã-Þi spun cuvinte care nimeni nu Þi-a spus
- ca sã-mi poþi cunoaºte-n totul sufletul îndatorat
ºi adînc recunoºtinþa cîtã-aº vrea sã-Þi dau, Isus!
108 - În Templul Credinþei
În Templul credinþei strãbune

Hristos ne-a dorit luminoºi,
Cuvîntul curat sã-I rãsune
spre fii ºi mai buni credincioºi.
În Templul credinþei primite

e jertfa ºi-avutul lãsat,
viaþa ºi pilda, sfinþite
spre noi, de la cei ce-au plecat.
În Templul credinþei curate

frumos ºi cinstit sã trãim
cît inima simte ºi bate
mai cald ºi mai nalt sã iubim.
În Templul credinþei divine

mereu Adevãrul trãind,
în cãi ºi-n credinþe strãine
nicicînd nu cãdem, priveghind.
În Templul credinþei pãstrate

din moºi ºi strãmoºi luminos,
Stãpîn ascultat întru toate
luptãm sã rãmînã Hristos!
109 - De ce nainte de-ncercare?
De ce nainte de-ncercare
e-atîta neºtiinþã-n noi,
de ce ni-s ochii-nchiºi nainte
ºi se deschid abia apoi?...
De ce nu ºtim sã þinem seama

de tot ce alþii-au pãtimit,
de ce doar dupã preþ de jertfe
ºi plîns, aflãm ce-a trebuit?
De ce e peste mintea noastrã

nainte-un vãl aºa de gros,
de ce plãtim tot ce cunoaºtem
cu-un preþ atît de dureros?
De ce înþelepciunea vine
nu-ntîi, ci dupã ce-am plãtit,
de ce nu ºtim de tineri, totul,
ci dupã ce-am îmbãtrînit?
- De ce?
- fiindcã nu aceasta
e viaþa, ce aici trãim
de-Apoi e-adevãrata viaþã
în asta doar ne pregãtim!
110 - E Noaptea Învierii
E Noaptea Învierii!...
o, pîn-aici afund
chemãrile de clopot cãutîndu-mã pãtrund,
pe glasul lor de-afarã vin gîndurile stol
umplîndu-mi dintr-o datã întreg mormîntul gol.
O, Paºtile din anii copilãriei cînd

era atîta soare pe faþã ºi pe gînd
cînd primul clopot, noaptea, trezindu-ne venea
lumina, dintr-o datã pe toate strãlucea.
O, cãmãºuþa nouã... ºi oul înroºit,

bisericuþa albã pe dealul înflorit,
lumina Învierii, fiorul neuitat
din clipa sãrutãrii: Hristos a Înviat!...
- De amintirea sfîntã a tuturor luat

aº vrea sã spun spre-un suflet: Hristos a Înviat,
- dar sînt atît de singur
- ºi gîndurile roi,
pe-acelaºi glas de clopot le retrimit napoi.
111 - Poate fi-nfrunzitã lunca
Poate fi-nfrunzitã lunca, iarba s-o-nveºmînte

mieii pe cîmpii sã zburde, graurul sã cînte,
pot cireºii sã-nfloreascã, inul sã rãsarã,
poate cîmpul sã-nverzeascã, - nu e primãvarã!
Pot copiii sã se joace, vîntul sã adie,

pot sã se îmbrace-n zîmbet caiºii toþi la vie
pot albinele s-alerge floare dupã floare
clopotele pot sã cînte, - nu e sãrbãtoare!
Pot sã sune mii de strune, cîntecul suspinã

pot sã ardã candelabre, - jale e-n luminã...
pot sã fie ouã roºii, - casa e tãcere
cît mormintele sînt pline, - nu e Înviere!
Cînd nu vor mai fi pe lume ziduri ºi lãcate,

cînd va respira ºi gîndul numai libertate,
cînd va fi luminã-n case ºi senin afarã,
- aia fi-va Sãrbãtoare, - aia Primãvarã!
112 - E toamna mea aproape
E toamna mea aproape, cad frunzele pe drum

cad unul dupã altul toþi anii mei de-acum,
ca umbrele se lasã ceva pe ochii-mi vii
ca bruma ce coboarã pe tîmplele-argintii.
... Mã uit peste livada atîtor ani trecuþi:
toþi pomii goi de roade îmi plîng loviþi ºi muþi,
au frunzã multã încã, dar rod atît de rar,
ce veºtedã li-e faþa ºi gustul ce amar!
- Mã ruºinez de mine ºi inima mi-o frîng
ce-aproape e culesul, - ºi n-am nimic sã strîng!...
E-adevãrat cã vara întreagã-au fost furtuni

ºi grindinã ºi tunet ºi noapte ºi genuni
cã florile ºi pîrga mi-au rupt ºi mi-au zdrobit,
cã ramurile toate mi-au frînt ºi le-a-ndoit,
cã nu e loc sã-mi fie întreg ºi neatins,
cã n-a cruþat prãpãdul întregul meu cuprins,
cã toatã vremea-n care era sã fi rodit
am fost amar ºi crîncen cãlcat ºi pustiit...
- ºi totuºi prin aceasta nu-s dezvinovãþit
ce mult rãbdat-au alþii ºi ce mult au rodit!...
- O, dacã mãcar toamna mi s-ar lungi senin

sã-mi îndulceascã urma atîtor ani de chin,
sã-mi coacã mãcar rodul mlãdiþelor tîrzii,
sã nu mã laºi Stãpîne atunci cînd ai sã vii!
113 - Viorile pãdurii
Viorile pãdurii îºi odihnesc arcuºul

uitat în iarba moale a liniºtei sub ulmi
flãmînzi ies lupii serii suind pieziº urcuºul
spre oile luminii ce tremurã pe culmi!...
Tot binele ce-n lume, o zi, l-a-nfãptuit

trist soarele-l plãteºte în flãcãri apunînd,
cu sîngele luminii ucise s-a-nroºit
ºi norii ºi pãdurea ºi turlele pe rînd!...
... Sus, luna ca o Mamã cu Fiul condamnat

ºi-ascunde trista-i faþã sub vãlul unui nor.
- Din Gheþimani, la toate, Isus îngenuncheat

priveºte ºi-nþelege ce-I spune taina lor.
114 - Din Tatã fãrã Mamã

Din Tatã, fãrã Mamã, nãscut ca Dumnezeu
nainte de toþi vecii, de aºtri ºi atom, -
din Mamã fãrã tatã, nãscut în Timp, ca Om
- Tu eºti ºi Creatorul, eºti ºi Modelul meu!
Materie ºi Spirit, prin Tine s-au fãcut,

Tu eºti Lumina care uneºte ºi desparte,
Tu eºti rodirea Vieþii ºi-Odihna fãrã moarte
Tu eºti Începãtorul oricãrui Început.
Tu-ai fost întîi Ideea apoi ai fost Cuvînt

Fiinþa ºi Miºcarea a toate cîte pot
Etern Cuprins în care pe rînd se-ntoarce Tot
- din Tine ºi prin Tine sînt toate cîte sînt!
115 - Cît am pierdut!...
Cît am pierdut noi pentru Tine

e tot ce-n lume-avem senin
- ce mult e pentru noi Isuse
dar pentru Tine, ce puþin!
Copiii, soarele ºi casa

ce-n lume numai una ai
iubirea, libertatea, visul
ºi tot ce-i unic într-un grai.
Pe toate le-am pierdut cãci anii

trecuþi cu ele, nu mai vin
nu mai revine viaþa dusã
ºi tot ce-a fost a fi senin...
Pierduþi sînt anii cînd mînuþa

copiilor ne-ar fi-alintat
ºi ziua cînd pãrinþii noºtri
nemîngîiaþi s-au mormîntat!
Pierdutu-s-a prietenia
cu bucuriile din ea
ºi tot ce fiecare-n lume
o datã numai, poate-avea.
ªi numai o zi, ca-n moarte,
ºi-odatã Þi le-am dãruit,
trãind, în fiecare clipã
de mii de ori Þi le-am jertfit!
Pe faþa noastrã suferinþa

neºters lãsat-a chipul mut
ºi nimenea pe lumea asta
nu poate-ntoarce ce-am pierdut...
E unic pentru noi aceasta

- dar pentru vecii toþi cîþi vin
ºi pentru cît în ei ne-aºteaptã
Isuse Scump, - e prea puþin!
116 - La pomul Cunoºtinþei
La pomul Cunoºtinþei, o, dacã n-aº fi-ajuns...

- opritul fruct pe lume sã-mi fi rãmas ascuns,
frumosul pom cu fructul plãcut ºi-otrãvitor
mi-a tulburat fiinþa cu patimã ºi dor!
O, dacã-atunci cînd mîna ºi ochii mi-am întins

sã nu-l fi-ajuns ºi fructul sã nu-l mai fi atins...
- ce-i Binele sau Rãul nicicînd n-aº fi ºtiut
ºi-azi n-aº gusta osînda ºtiind cã n-am fãcut,
nu m-ar zdrobi povara rãspunderii acum
cã n-am fãcut ce-n urmã ºtiam ºi ce ºi cum.
O, de ºtiam cã fructul spre care mã întind

îmi va trezi dorinþa tot pomul sã-l cuprind,
c-o sã mã-ntind cu chinuri nespuse tot mai sus
ºi fãrã-a þine-n seamã demult hotarul pus...
c-am sã mã-mbãt de setea cunoaºterii aºa
cã n-am sã fiu vreodatã îndestulat de ea,
cu sînge ºi cu lacrimi plãtind, mereu plãtind,
mai sus ºi mai departe cãuta-voi sã mã-ntind
ºtiind ce jertfe grele se cer sã dau ca preþ,
- ºi totuºi fãrã grijã sã caut mai îndrãzneþ!...
Dar ce va fi cînd pomul va fi cules întreg,

sau fructul cel din urmã permis, am sã-l culeg?
117 - V-am cercetat
Cu iubire-ntotdeauna
ºi cu drag v-am cercetat
o cîntare ºi-o luminã
fiecãruia v-am dat.
Cînd spre Fire-mi voi da firea

lutului ce-i lut curînd,
dorul mã va face cîntec
duhul mã va face gînd.
ªi pe toatã amintirea
vã va fi duios îndemn
pentru tot ce-a fost ºi este
între noi un veºnic semn.
Cînd veþi fi spre meditare

ºi cîntare îndemnaþi,
ori cu ochii plini de lacrimi
veþi dori sã vã rugaþi.
Ori vreo sfîntã amintire

dintr-o datã rãsãrind,
- duhul meu vã va fi-ndemnul
între voi cu drag venind.
El mereu vã va fi-aminte
ºi vã va rãmîne-ndemn
cãtre tot ce-a fost ºi este
între noi, un veºnic semn.
118 - Cu pîinea mea
Cu pîinea mea crescutã-n lacrimi,

agonisitã bob cu bob
eu v-am hrãnit cu dãrnicie,
cum face-o mamã sau un rob,
pe masa voastrã nelipsitã
de-atîþia ani stã ne-ncetat
din ea, cu suflete flãmînde
v-aþi ospãtat îndestulat
prin lunga arºiþã-a pustiei
ºi-n anii foametei cumpliþi,
din ea ºi voi ºi fiii voºtri
n-aþi încetat sã vã hrãniþi...
Dar eu cînd am venit odatã,

la voi, ºi m-aþi recunoscut
mãrinimoºi, mi-aþi dat o coajã
din pîinea voastrã cea de lut
nu v-o cerusem, dar mi-aþi dat-o
cãci, poate, vã simþeaþi datori
eu v-am primit-o,
dar în urmã, am regretat de mii de ori.
O, de-aº putea sã-ntorc fãrîma

de lut acelui ce mi-a dat
de ce-ndelungã greutate
m-aº uºura despovãrat!...
... Voi toþi cîþi veþi avea pe masã

ºi-n casa voastrã pîinea mea
hrãniþi-vã cîntînd dintr-însa,
îndestulaþi-vã din ea.
Dar cînd vreodatã voi mai trece
prin poarta voastrã, cãlãtor,
lãsaþi-mã flãmînd mai bine
decît sã mã priviþi dator!
119 - Argilã ºi cernoziom
Argilã-am fost...
ºi rod din mine puþin am dat ºi prea tîrziu
atunci trebuit-a-n recolte
bogat cernoziom sã fiu
argilã-am fost...
ºi prea devreme dogoarea aspru m-a fãcut
atunci cînd trebuia rãbdare
sã fiu cernoziom tãcut.
N-am fost argilã-atunci cînd umil

în mine trebuia sã þin
statornic neschimbatã forma
dintîi, a chipului divin
n-am fost argilã cînd durerea
sub grele lovituri m-a pus
sã nu mã sfarm ajuns sub ele
ci sã mã-ndoi ºi mai supus.
Argilã-am fost atunci cînd ploaia

de har ceresc s-a revãrsat
în loc sã intre-n mine rodnic,
s-a scurs grãbit ºi s-a uscat
argilã asprã-am fost cînd roade
în mine ai dorit sã vezi
cernoziom sfãrmat, cînd Chipul
în mine-ai vrut sã-Þi modelezi.
... N-am fost argilã-asemãnatã cu aurul cel luminos

am fost cernoziomul negru cu chip închis ºi-ntunecos
n-am fost la timp nici bunã-argilã,
n-am fost nici bun cernoziom
am fost o slabã ºi sãracã ºi asprã inimã de om.
120 - Au trecut demult
Au trecut demult cocorii tinereþii cãtre Sud,

paºii solilor chemãrii tot mai limpede-i aud
cãtre ºoaptele plecãrii tot mai împãcat înclin,
simt cã-n toþi, în orice clipã, mor puþin - cîte puþin,
simt cã-n fiecare frate se adunã-ncet încet
tainic bãnuieli ºi lacrimi pentru ultimul regret...
Nu vã-ndureraþi prea tare pentru încã un sfîrºit,

nimeni dintre noi pe lume nu-i de neînlocuit!
Nu rãmîne gol vreodatã locul unui cîntãreþ,
chiar cînd unul bun se duce, - vine altul mai de preþ -
numai Dumnezeu e Unic, El rãmîne neschimbat
îngrijind sã umple iarãºi locul celor ce-au plecat.
Nu rãmîne gol în codru cînd îi cade-un paltin jos;

fãrã schimb nu pleacã nimeni,
- vine altul mai frumos!
121 - Nu ne lãsa
Nu ne lãsa sã ne-ndoim
în crîncena furtunã,
nu ne lãsa sã ne-ngrozim
cînd fulgerã ºi tunã.
Nu ne lãsa sã îngheþãm
în crunta viscolire,
nu ne lãsa sã nu-nsetãm
de cea dintîi iubire.
Nu ne lãsa sã pãrãsim
credinþa noastrã bunã
nu ne lãsa sã despãrþim
umblarea împreunã.
Nu ne lãsa îndepãrtaþi
de-a noastre legãminte,
nu ne lãsa ne-nfioraþi
de lacrima fierbinte.
Nu ne lãsa sã fim împinºi

pe cãi înºelãtoare,
nu ne lãsa sã fim învinºi
ºi sfîºiaþi de fiare.
Nu ne lãsa dormind nicicînd

în lene ºi-n pãcate,
nu ne lãsa neînsetînd
de cinste ºi dreptate.
Nu ne lãsa sã ne-ndoim
Isuse, dã izbîndã -
cãci fãrã þel ne prãbuºim
în moarte ºi-n osîndã.
122 - Tinere pãduri
Tinere pãduri de brad

de stejar ºi ulmi,
creºteþi drepte din rãsad
pînã sus, pe culmi!
Nu lãsaþi ciot pãcãtos

ºi strãinã undã,
trupul vostru sãnãtos
pic, sã vi-l pãtrundã!
Staþi uniþi ºi v-apãraþi

cînd furtuna bate,
voi de nu vã dezbinaþi
nimeni nu vã poate!
Nu daþi coade de topor

celor ce vã taie,
sã nu fie trãdãtor
nici în vîlvãtaie.
Nu vã-nspãimîntaþi de foc
fie cît de mare,
tot ce arde creºte-n loc
mai frumos ºi tare.
Nici te teme de duºman

tînãrã pãdure,
dacã nu-þi creºti nici un ram
coadã de secure.
Putregaiul nu-l lãsa

sã rãmînã-n tine
cadã ce-i cãzut, - aºa
cresc cei drepþi, mai bine.
123 - O, morþi rãmaºi...
O, morþi rãmaºi de-a lungul urcuºului întins

spre Þelul cãtre care am nãzuit cu sînge,
v-a frînt necruþãtorul ºi ochii vi s-au stins
nainte de-a ajunge la inimi a vi-l strînge!
O, morþi rãmaºi pe funduri de-ocean îndepãrtat

nainte de-a ajunge corabia la Þintã
voi cei ce cãtre margini de lumi v-aþi avîntat
ºi n-a putut ispita nici iadul sã vã mintã!...
Aþi suferit atîþia ºi-atît, pîn-aþi murit

sub toatã forma jertfei prin caznele rãbdate,
- dar cei trãiþi alãturi ce totuºi n-au murit
mai multã suferinþã au dus, trecînd prin toate.
Voi aþi ajuns la Capãt, luptînd nedoborîþi

ºi v-aþi primit cununa vieþii cea promisã
- dar ei sînt încã-n lupte, ºi cine ºtie cîþi
pierzînd statornicia, afla-vor uºa-nchisã!
124 - Puterea rãdãcinii
Puterea rãdãcinii din care-ai odrãslit

te face sã fii rodnic, înalt ºi neclintit,
prin ea învingi furtuna,
prin ea te nalþi frumos
cînd ea e sãnãtoasã,
ºi tu eºti sãnãtos!
Desprins de rãdãcinã ºi rupt de naintaºi

nici tu n-ai nici o vlagã ºi nici ai tãi urmaºi,
- cãci rupt de rãdãcina din care-ai odrãslit,
de-acei ce pîn-la tine prin veacuri au venit,
te rupi de ai Credinþei pãrinþi ºi naintaºi
de marile-adevãruri ce ei le-au fost ostaºi,
te rupi de viaþa sfîntã, prin ei, de Dumnezeu
din care, pîn-la tine vin roadele mereu...
desprins de-acestea nu poþi în veac sã mai rodeºti
c-o viaþã ai, doar una, o alta nu primeºti!
ªi-un fir de iarbã-ºi are strãmoºii lui

- ca el,
rãmas de-ai - tãi dai roade,
dar rupt, te stingi la fel!
125 - De unde ai în tine?
De unde ai în tine pãmîntule strãmoº

luminã-atît de albã ºi sînge-atît de roº
cît pui în crinii candizi ºi-n trandafirii-aprinºi?
- din inima fierbinte a fraþilor ne-nvinºi!
De unde ai în tine pãmîntule strãbun

miros atît de dulce ºi gust atît de bun
cît pui în pîinea caldã ºi-n strugurii culeºi?
- din inima cea bunã a fraþilor aleºi!
De unde ai în tine pãmîntule hain

atîta fiere neagrã ºi-atît amar venin
cît pui în iarba morþii ºi-n fructul blestemat?
- din inima-nrãitã de frate dezbinat!
De unde ai în tine pãmîntule vrãjmaº

miasma-nveninatã ºi mustul ucigaº
ce-l pui în tot ce-i putred, urît ºi-otrãvitor?
- din inima ºerpeascã de frate vînzãtor!
... O, sfînt pãmînt al Tihnei, fii binecuvîntat

sporeascã-þi Domnul pîinea ºi vinul cel curat;
dar sterp sã fii tu veºnic, pãmîntule vrãjmaº
nici ºarpele, nici Iuda sã n-aibã-n veci urmaº!
126 - Purtãtoarele Luminii
Purtãtoarele Luminii sfinte ºi curate,

rãbdãtoarele poverii pentru toþi purtate,
rare suflete de jertfã ºi de rugãciune,
- cît vã datorãm noi vouã, cine poate spune!
Mame ºi surori de lacrimi ºi de priveghere

pãstrãtoarele Comorii Tainei în tãcere,
ochi în care totdeauna bunãtatea-i nouã,
- cîtã roadã-ºi datoreazã Sfînta Muncã, vouã!
Inimi mari,
senine gînduri,
minþi pãtrunzãtoare,
luminos v-a fost întruna Adevãrul soare
scut ºi-ncurajare sfîntã frunþii-nsîngerate
- cîte-ascunse binefaceri vouã-s datorate!
Miluita voastrã mînã,

inima duioasã,
grija voastrã iubitoare,
calda voastrã casã,
toate-s partea fãrã care n-ar mai fi cîntarea,
- ce-ar fi fãrã voi pustiul, calea ºi lucrarea?
Purtãtoarele Comorii sfinte ºi curate,

mame ºi surori ºi fiice binecuvîntate,
Domnul ne va da-mpreunã slava totdeauna
- ce-ar fi fãrã voi rãsplata, raiul ºi cununa?
127 - Nicicînd nu se va stinge
Nicicînd nu se va stinge Lumina lui Hristos,

mereu sînt numai alþii acei ce vin s-o poarte,
- cînd unii-s laºi, vin alþii s-o poarte mai frumos
biruitori purtînd-o spre Þintã mai departe.
Nicicînd n-o sã-ncline Stindardul lui Hristos,

mereu sînt numai alþii vitejii ce-l ridicã
- cînd unii cad, vin alþii sã-l poarte mai voios
prin lupte mai statornici, prin vînt mai fãrã fricã.
Nicicînd n-o s-amuþeascã Cuvîntul lui Hristos,

cînd unii-L tac, vin alþii sã-L strige ºi mai tare,
- n-apare Adevãrul nicicînd mai luminos
ca-n vremea cînd grãieºte din beznã ºi-ncercare.
Nicicînd nu se va pierde Iubirea lui Hristos

cãldura ei va creºte din veac în veac mai mare,
- cînd unii-o sting, vin alþii s-o ardã mai duios
crescînd-o mai frumoasã prin ruguri ºi altare.
Nicicînd nu va fi-nfrîntã Oºtirea lui Hristos,

cînd unii fug, El pe-alþii mai hotãrîþi îi scoalã,
- cãci El va fi-Mpãratul pe veci Victorios
ºi-a Lui va fi, mãreaþã, Victoria Finalã!
128 - Grãbiþi-vã sã creºteþi!
Grãbiþi-vã sã creºteþi viteji ostaºi de mîine

mai repede s-ajungeþi la sabie ºi scut
cãci lupta-i grea iar golul mereu mai trist rãmîne
cînd cade sau trãdeazã alt nume cunoscut.
Grãbiþi-vã sã creºteþi, Credinþa vã aºteaptã

sã zguduiþi din moarte orbite conºtiinþi,
sã dezgropaþi eroic strãbuna cale dreaptã
s-aprindeþi iarãºi torþa purtatã de pãrinþi.
Grãbiþi-vã sã creºteþi cãci flacãra strãbunã

îngheaþã lîng-altarul strãpuns ºi profanat,
legaþi cu Viitorul Trecutul - ºi-mpreunã
acoperiþi Prezentul netrebnic ºi-apostat.
Grãbiþi-vã sã creºteþi, sã ridicaþi solia
ºi sabia ºi scutul ce-au fost pierdute laº,
de cei ajunºi nevrednici în slujba ºi-n orbia
vrãjmaºului Luminii viclean ºi ucigaº.
Grãbiþi-vã sã creºteþi cu mintea sãnãtoasã

cu inima curatã ºi braþ nebiruit,
sã duceþi voi Lucrarea unitã ºi frumoasã
cum noi n-am fost în stare, - spre Þelul strãlucit!
129 - Vã chem
Vã chem cu mîini întinse prin gratii, ca prin soare
- ºi inima trimisã din depãrtãri v-aduce
ca zorile-Aurorii pe Serile Polare
ca zîmbetul Genezei pe Faþa de pe Cruce!
... Sub crucea mea nu-i nimeni...

surorile ºi mama
plîng, neºtiind, departe de locul pãtimirii
întunecat, aproape e numai Akeldama
ºi albul sol prieten cu luntrea despãrþirii!
O, reveniþi spre ochii închiºi, fiinþe scumpe

ºi-mi însoþiþi plecarea c-o albã fîlfîire,
cu fruntea luminoasã sã intru-n beznã cum pe
nãlþimi zîmbeºte, seara, apusa strãlucire.
130 - Viitoare valuri

Viitoare valuri vor porni curînd,
locul celor stinse mai frumos luînd,
frontul celor care moartea i-a învins
alþii o sã-l umple larg ºi necuprins.
Viitoare ramuri vor ieºi cu-avînt

sã-ntregeascã locul celor ce s-au frînt,
trunchiul e puternic, mustul e curat
alte crengi vor umple golul azi uscat!
Viitoare lanuri vor luci curînd,

cu belºug de grîne cîmpul gol umplînd,
- Dumnezeu nu pierde dacã-L veþi lãsa
are El o mie locul sã vi-l ia.
131 - Nu-i mai neagrã noapte

Nu-i mai neagrã noapte-n lume
nici abis mai fioros
decît inima din care
a fost alungat Hristos.
Nu-i mai fãrã rost viaþã,

trai mai fãrã de folos,
moarte mai fãrã nãdejde,
decît cea fãrã Hristos.
Nu-i blestem atît de crîncen,

iad atît de-ntunecos,
chin mai greu ca-n conºtiinþa
lepãdatã de Hristos!
O, nefericite suflet,
nu mai sta necredincios!
- pînã încã mai poþi plînge
nu te rupe de Hristos!
132 - Nainte de a fi ce sîntem

Nainte de a fi ce sîntem
eram aceea ce vom fi,
cãci moartea nu-i o nimicire
ci-i noaptea cãtre-o altã zi.
Cînd trupul ni se va re-ntoarce

în lutul unde-ntîi era,
nu dispãrem, - sub altã formã
o nouã viaþã vom urma!
Nu-i nimicirea moartea noastrã,

nici veºnic nu vom fi-ngropaþi,
- ci semãnaþi spre-o altã lume
în care vom intra-nviaþi.
Trãiþi frumos urmînd credinþei

cãci nu sfîrºim nimic acum,
mormîntul nu-i o nimicire
ci-un scurt popas, pe-un veºnic drum.
133 - Mergi fiul meu în pace
Mergi, fiul meu în pace, dar pe cale

dreptar sã-þi iei cuvîntul ce þi-l spun,
sã-þi faci din el merindea vieþii tale
. ªi prietenul tãu bun!
- Nu-i rai atunci cînd ai noroc în viaþã,

nu-i iad atunci cînd eºti nenorocit,
nu totdeauna lacrimi s-ai pe faþã
nici totdeauna zîmbet fericit.
Adeseori e rãu cã-þi merge bine

ºi-arareori nu-i bine cã þi-e rãu,
dar nu cîrti: sînt mulþi mai triºti ca tine
iar mai voioºi puþini în jurul tãu.
Fii prieten bun la cît mai mulþi se poate,

dar prieteni buni cît mai puþini sã-þi faci,
lui Dumnezeu tu spune-I-le toate
dar oamenilor toate sã le taci.
Datori sã-i faci pe toþi faþã de tine

dar tu dator sã nu fii nimãnui,
de taina lui, ascultã-l pe oricine
dar taina ta la nimeni sã nu-þi spui.
Nu-þi dezlega viaþa de iubire,

dar inima sã nu þi-o legi de-un loc;
norocu-n lume-i fãrã fericire
iar fericirea-i fãrã de noroc...
- Mergi fiul meu în pace, dar pe cale

de vei pãzi cu grijã sfatul meu
oricîte-ar fi primejdiile tale
te va scãpa din toate Dumnezeu!
134 - O, azi...
O, azi în clipa împlinirii

atîtor ani de rugãciuni,
cînd toþi privim uimiþi ivirea
nemaicrezutelor minuni,
cînd se ridicã stãvilarul
de peste noaptea ca de-Apoi,
cînd umbrele se-ntorc spre soare,
- voi nu puteþi ieºi cu noi!
Al vostru chip topit e-n iarbã

ºi-ai voºtri ochi închiºi cu lut
în marea-ntindere-a Tristeþii
fiinþa vi s-a desfãcut
iar cheia grea a amintirii
v-a-nchis în slavã ºi-n noroi,
voi cei ce-aþi mers naintea noastrã
- azi nu puteþi ieºi cu noi!
135 - Ce-ai semãnat
Ce-ai semãnat cu lacrimi

ai sã culegi cîntînd,
oricît de lung e drumul
el va sfîrºi curînd!
- Nu plînge dupã anii

ce trec ºi nu mai vin,
fii rãbdãtor în chinuri,
nu-i cerul tot senin.
Alege din durere

adîncul ei folos,
tãrie-þi dã privirea
rãbdãrii lui Hristos.
Nu pierde niciodatã
un bine semãnat,
cînd mai în lipsã fi-vei
îþi vei primi ce-ai dat.
Nu pierde Adevãrul
mãrturisit ºi Viu,
el nu e niciodatã
zadarnic ºi tîrziu.
Nici plînsul rugãciunii

nici micul milei dar,
nici jertfa dusã-n tainã,
nimic nu-i în zadar.
Cãci orice bob rodeºte

ºi-n tot ce vine-i rînd,
- ce-ai semãnat cu lacrimi
ai sã culegi cîntînd!
136 - Începutul ºi Sfîrºitul
Începutul ºi Sfîrºitul
ce departe-s uneori!
- cît de tristã-i cîteodatã
seara unor veseli zori!
Ce urît se-ncheie anii

deseori porniþi frumoºi,
ce ajung la bãtrîneþe
mii de tineri credincioºi!
Cîþi copii ce-n rugãciune

ºi în lacrimi au crescut
au ajuns de parcã mamã
niciodatã n-ar fi-avut!
Cîte cîntece voioase

au un dureros sfîrºit,
- dar ºi cîte zile negre
au apusul strãlucit!
Cîte prietenii ºi drumuri

ºi-nsoþiri pornesc plãcut,
iar la urmã-ar fi fost bine
nici sã nu se fi ºtiut.
Cîþi din cei cu case sfinte

au murit necredincioºi!
- cine-ar ºti ce pot fi mîine
cei azi tineri ºi voioºi!
Bune-s zilele frumoase

cînd frumoase ºi apun,
bunã-a fost atunci viaþa
cînd sfîrºitul ei e bun...
137 - Preasfîntã Nãscãtoare
Preasfîntã Nãscãtoare de Dumnezeu, Fecioarã

te bucurã tu ceea ce plinã eºti de dar,
Marie Sfîntã, Domnul cu tine este, iatã
tu binecuvîntatã între femei cu har.
Marie Sfînta Maica lui Dumnezeu - Hristos

te roagã pentru mine cel slab ºi pãcãtos
sã capãt mîntuirea la Fiul tãu Divin
acum ºi-n ceasul morþii ºi-n veci de veci, amin.
E binecuvîntatã a Sînului tãu Roadã

cãci tu-ai nãscut pe Domnul Isus Hristos Cel Sfînt
al sufletelor noastre, ºi-al celor ce-au sã creadã
cinstindu-te pe tine din suflet pe pãmînt!
138 - Cîntãrile Învierii

Partea 1 - Gheþimani
În zi ca asta Te rugai
cu fruntea-nsîngeratã
în Gheþimani cînd ispãºeai
osînda lumii toatã.
Cãzuþi, toþi fiii lui Adam

eram sortiþi pierzãrii,
departe, în pãcat zãceam
de Faþa Îndurãrii.
Dar Tu Puternic Dumnezeu

Te-ai dat Rãscumpãrare
ºi-n locul nostru-ai dus din greu
povara salvatoare.
Ai vrut ca Jertfã pe altar

pe Tine a Te-aduce
pãcatul lumii mult ºi-amar
sã-l ispãºeºti pe Cruce.
... Stã Maica undeva plîngînd

durerea profeþitã
îºi simte pieptul sîngerînd
sub sabia-ascuþitã.
Dorm ucenicii apãsaþi

cu suflete-ntristate
ºi vin vrãjmaºii îndrumaþi
de-o viperã de frate.
- Cu firea omeneascã-ai dus

a firii noastre vinã
Mãrire Þie-n veci Isus
de Jertfa Ta deplinã.
Partea 2 - Judecata
Într-o zi ca asta Doamne erai prins

ºi legat cu funii, Te lãsai împins,
dus la Judecatã Te lãsai bãtut
sãrutat de gura care Te-a vîndut.
ªi vîndut de gura ce Te-a sãrutat
Te lãsai în vinã, Cel Nevinovat,
Miel supus de Jertfã Singur Te-aduceai
ca sã se-mplineascã profeþitul grai.
N-ai rãspuns acelui ce Te-nvinuia,

sufereai ocara celui ce lovea,
suportai ruºinea celui ce-a scuipat
- era ceasul care trebuia rãbdat.
Cît ai dus, o nimeni nu va ºtii nicicînd,

pentru toate Þie ne-nchinãm cîntînd:
slavã mult rãbdãrii Tale Scump Isus,
spre iertarea noastrã Jertfã Te-ai adus!
Partea 3 - Rãstignirea
Într-o zi ca asta Doamne

drumul Golgotei suiai
Crucea-ntregii lumi pe suflet
ºi pe umeri o purtai.
Jertfa Ispãºirii mutã

ai primit sã fii fãcut,
nimeni n-a vorbit ca Tine
nici ca Tine n-a tãcut.
Sfintele femei, cu lacrimi

Te-nsoþeau nemîngîiat,
Tu plîngeai Ierusalimul
mult rãbdatul pom uscat.
Faþa Ta ºtergînd-O una,

peste vãlul ei de in
Þi-ai lãsat pe totdeauna
urma Chipului Divin.
Cirineanu-Þi duse Crucea

ultim ajutor duios,
- sus, întins pe Cruce sîngeri
sub ciocanul nemilos.
Spre vrãjmaºii Tãi,

spre Mama,
spre tîlharul pocãit
ºi spre ucenicul unic
- cu ce dragoste-ai privit!
Cu oþet în loc de apã
lumea Te-adãpa amar,
- omul moare,
Dumnezeul
biruieºte plin de har.
Slavã îndelungii Tale

suferinþe ºi rãbdãri,
Dumnezeul nostru, Jertfa
Veºnicei Rãscumpãrãri.
Partea 4 - Învierea
Cîntãri de biruinþã în lume-au rãsunat

Biruitorul Morþii, Hristos a Înviat.
Cîntaþi popoare-a lumii cãci Cel ce v-a iertat

plãtindu-vã pãcatul, Hristos a Înviat.
Cîntaþi pãmînt ºi ceruri cãci Cel ce v-a creat

Biruitor Se nalþã, Hristos a Înviat.
Cîntaþi ºi voi adîncuri ce El v-a dezlegat

pe veci Biruitorul, Hristos a Înviat.
Cîntaþi pentru-al Mãririi Puternic Împãrat,

Cel Viu învie astãzi, Hristos a Înviat.
Cîntaþi puteri ºi veacuri pe Cel Adevãrat

în veci Nemuritorul, Hristos a Înviat.
Partea 5 - Arãtãrile
Te-ai arãtat, Slãvitã Înviere,

iubirii-ndurerate la mormînt,
ºi-ntîia fericita mîngîiere
vestit-a lumii-ntîiul crezãmînt.
Te-ai arãtat, Duioasã Însoþire,

înspre Emaus, frumoasei prietenii
dînd binecuvîntata-mpãrtãºire
statorniciei, adînci credincioºii.
Te-ai arãtat, prin uºile-ncuiate,

primejduiþilor ascunºi urmaºi -
s-aduci pe veci credinþei încercate
depline-ncredinþãri cã n-ai s-o laºi.
Te-ai arãtat credinþei clãtinate
dovada pipãitei bucurii, -
încredinþarea veacurilor toate
ºi vinã neprimitei mãrturii.
Te-ai arãtat la mare, alinarea

regretului trecutei slãbiciuni, -
lãsînd credinþei mari numai cãrarea
curajului trãitelor minuni.
Te-ai arãtat mulþimii fericite

transfigurînd cinci sute de priviri,
dovada Învierii preaslãvite
- crezînd, strigãm ºi noi adeveriri!
Partea 6 - Înãlþarea
De lîngã Locul Mîngîierii

Te-ai înãlþat spre zãri cereºti
desãvîrºit se împlinise
tot ce veniseºi sã-mplineºti.
În urmã-Þi rãmîneau trimiºii

încredinþaþi de tot ce-ai spus,
sã-Þi meargã martorii-nvierii
din Rãsãrit pînã-n Apus.
Priveau îndureraþi Plecarea

dar fericiþi Nãdejdea lor,
nemîngîiaþi de-aceastã clipã
dar rãsplãtiþi de Viitor.
Le rãmãsese Adevãrul,
mai aºteptau Puterea Sa, -
ºi-apoi mergînd schimba-vor lumea
prin jertfa lor ºi Jertfa Ta.
Privind Nãlþarea Ta Isuse

ºi harul Tãu fãgãduit,
avînd Credinþã ºi Nãdejde
ºi Dragoste, - au biruit.
Privim ºi noi a Ta Nãlþare

ºi credem în Venirea Ta
Biserica întreagã-n luptã
a suferit ºi-a-nvins prin Ea.
Partea 7 - Reîntoarcerea
- Credem cu tãrie Doamne-al Tãu Cuvînt:

- credem cã vrãjmaºul Tãu va fi înfrînt.
- Credem cã devreme iarãºi ai sã vii

- credem tot ce-ai spus Tu, sfintei profeþii.
- Credem cã toþi morþii iar vor învia,

- credem cã Tu lumea o vei judeca.
- Credem rãsplãtirea celor buni ai Tãi

- credem pedepsirea datã celor rãi.
- Credem adevãrul dreptei Judecãþi

- credem Viitorul care nu-l arãþi.
- Credem în lumina care va veni

- credem c-a Ta slavã peste tot va fi.
- Credem cu rãbdare ºi ne vom ruga

- credem Învierii pîn-o vom vedea.
Slavã Preamãritei Tale Reveniri

cãtre ea ne þinem trezele priviri!
139 - Ochii tãi...
Ochii tãi, ochii tãi doritori

ce privesc la pãcat surîzînd
vinovaþi, desfrînaþi ºi uºori
- ce amar vor plãti în curînd!
Ochii tãi, ochii tãi nesãtui

ce-ar dori, ar cãuta ºi-ar pofti
tot mai mult sã cuprinzi ºi s-adui
- ce curînd cu amar vor plãti.
Ochii tãi, ochii tãi încruntaþi

ce se-ntorc de la Cer, de la har
îngroziþi, chinuiþi ºi-nºelaþi,
- ce curînd vor plãti cu amar...
Ochii tãi ce privesc la Hristos

rugãtori, credincioºi ºi curaþi
pentru tot ce-au rãbdat dureros
- ce curînd vor zîmbi mîngîiaþi!
Ochii tãi ce-au vegheat ºi au plîns

semãnînd ºi-ngrijind ºi-aºteptînd,
pentru tot ce-au lãsat ºi ce-au strîns
- ce-alinaþi vor zîmbi în curînd!
Nu privi, nu dori, nu gusta,

din pãcat însoþind pe cei rãi
- cãci amar vor plãti, nu uita
ochii tãi, ochii tãi, ochii tãi.
Ne-ncetat sã urmezi, sã priveºti

fericit pe Hristos cu ai Sãi
- cãci vor fi-n bucurii îngereºti
ochii tãi, ochii tãi, ochii tãi.
140 - Nu eºti învins!
Nu eºti învins cît timp credinþa

nu þi-ai schimbat ºi nu þi-ai stins;
- credinþa iarãºi te ridicã
poþi fi cãzut, dar nu învins!
Nu eºti înfrînt cît ai nãdejde

ºi þelul ei îþi este sfînt:
- nãdejdea iarãºi te-ntãreºte
poþi fi trîntit, dar nu înfrînt!
Nu eºti zdrobit cît ai iubirea

curatã ºi de neclintit:
- iubirea iarãºi te înalþã
poþi fi cãlcat, dar nu zdrobit!
Nu eºti departe pînã duhul

ºi rugãciunea nu þi-s reci,
- prin ele eºti mereu aproape
dar fãrã ele dus pe veci.
Nu rãtãceºti cît timp þii gîndul

ºi inima la ce-ai primit:
- cînd inima þi-e-n altã parte
chiar stînd cu-ai tãi eºti rãtãcit!
Nu mori cînd inima-nceteazã

- ci cînd de cer ai ochii rupþi,
cînd nu mai arzi ºi nu mai sîngeri,
cînd nu mai plîngi ºi nu mai lupþi!
Biruitori, eroi ºi vrednici

sînt numai cei ce neclintit
duc legãmîntul pîn-la jertfã
ºi luptã pînã la sfîrºit!
141 - Taina Crucii
Verticalã ce coboarã ºi întors, uneºte Sus,

ºi Orizontalã care-ncercui Rãsãrit ºi-Apus,
Linie de coborîre de la Slavã la Noroi,
trãsãturã de unire largã dintre noi ºi noi,
coborîre luminoasã de la Cer pîn-la Atom
legãtura-mbrãþiºãrii dulce dintre om ºi om,
punte de eterne-abisuri ocolind desãvîrºit
este Linia ºi Cercul, ºi Sfîrºit ºi Nesfîrºit.
Este Unu ºi Mulþimea, este Clipã ºi Etern
Sabie Cereascã-ntinsã din Nãlþime spre Infern
Tainã ªi Simbol ºi Jertfã, Stîncã de nebãnuit
Semn de teamã ºi putere, Steag pe veci nebiruit
Cheie pentru cele patru margini ale lumii-nchizi
Braþul Milei ºi Dreptãþii care mîntui sau ucizi
Viu Izvor al mîntuirii pentru vii ºi pentru morþi
- Cruce, slava cui te poartã,
slavã Celui care-L porþi.
Sus = Înþelepciunea
Nordul, Punctul unic înalt ºi neclintit

toate cãtre dînsul merg necontenit
dupã el se-ndreaptã toate cîte sînt
Infinitul Nordic: Locul cel Preasfînt.
Nemiºcatul Nordic: Adevãrul drept

Muntele ªtiinþei Celui Prea-nþelept
Marea strãlucirii Celui Peste Tot
toate-arzînd din Unul Veºnic Savaot.
El e Adevãrul tuturor ce sînt

conþinute-n orice Faptã ºi Cuvînt
El Înþelepciunea care a creat
ºi conduce totul drept ºi minunat.
El, Lumina care strãlucind pe zãri

umple-a lumii cele patru depãrtãri
- Slavã Þie Celui care le conduci
ºi le-atragi pe toate, Capul Sfintei Cruci.
Jos = Puterea
Sudul, Sfînta Temelie

care þine lumea-ntreagã
tot ce moare sau învie
El le leagã sau dezleagã.
El e Soare, El e Gheaþã,
El Amurgul ºi-Aurora
El Izvorul de Viaþã
El Sfîrºitul tuturora.
El e Floarea, El Rodirea
El Puterea, El Miºcarea
El þinînd Nemãrginirea
poartã tuturor cãrarea.
Slavã, Cel Puternic Þie

care-nvii ºi care-usuci
Sud, - Eternã Temelie
Biruinþã-a Sfintei Cruci.
Dreapta = Dreptatea
Vestul, Veºnica Dreptate

ne-ncetat echilibrînd
ºi veghindu-le pe toate
cu rãsplatã, rînd pe rînd.
Cu loviri sau rãsplãtire

suferinþi sau mulþumiri,
El supune-ntreaga Fire
dreptei Sale-orînduiri.
De la El e rãsplãtirea
binelui ascuns fãcut
de la El descoperirea
rãului necunoscut.
- Slavã Þie care-n toate

drepte hotãrîri aduci
ºi-ai pus legi nestrãmutate
Vest - Dreptatea Sfintei Cruci.
Stînga = Iubirea
Estul - Dragostea Eternã din Hristos
Bunãtatea Celui Veºnic Credincios
Îndurarea Celui Veºnic Îndurat
Inima ce arde tot ce-a fost creat.
Dragostea ce iartã, rãul, pedepsind,

Milã care-ndreaptã, inima rãnind,
Har ce-ascultã zilnic mii de rugãciuni
Tainã care-aºteaptã dupã rãi ºi buni.
Dãrnicie care-mparte ne-ncetat

Duioºie care cheamã-ndelungat
Bucurie dulce pentru duh ºi gînd
pacea ºi odihna totul cuprinzînd...
Fericire sfîntã, braþ ocrotitor

mîngîiere caldã, braþ alinãtor
ce luminã, pace ºi iertare-aduci
- slavã celor patru Taine-a Sfintei Cruci.
142 - Ce dulci sînt douã vorbe

Ce dulci sînt douã vorbe-n lume
aceste douã: merg acasã
- cu ce luminã-þi umplu ochii
ºi ce fior în piept îþi lasã!
Ce miere îþi aduc pe buze

ºi umezire pe pleoape,
cînd spui aceste douã vorbe
cu harul cît în ele-ncape.
... Ce dureroase sînt, - ºtiu numai

acei înstrãinaþi departe
ºi-a cãror inimã zdrobitã
n-o sã le spunã pîn-la moarte.
Ce fericite sînt, - ºtiu numai

acei a cãror lanþ se rupe
ºi pot zbura cîntînd cu lacrimi
spre-aceste douã vorbe scumpe.
Ce scumpe sînt, vom ºti noi numai

cînd uºuraþi de tot ce-apasã
din cea mai lungã despãrþire
pe veci ne vom întoarce-Acasã!...
143 - Au trecut ca norii anii
Au trecut ca norii anii

vremea i-a mînat spre munþi,
peste tîmple cern castanii
floarea perilor cãrunþi.
Tot mai mult rãmîne-n urmã

ºi nainte mai puþin,
prin a lumii nouã turmã
eºti strãin, tot mai strãin...
Cei porniþi cu tine-odatã

pe-al vieþii drum, s-au dus,
tu cu zarea-nsinguratã
lîncezeºti dup-un apus...
- Tot nu vezi nimicnicia

celor dupã care-alergi?
tot nu crezi în veºnicia
locului spre unde mergi?
- Dacã este dupã moarte

viaþã-n care n-ai crezut
ce vei face-n veci departe
ºi pe veci de veci pierdut?
144 - Suflete ce cauþi
Suflete ce cauþi pe Domnul

ºi doreºti iertarea,
multe cãi par bune, însã
una e cãrarea!
- spre lumina mîntuirii
una-i doar cãrarea.
Nu sta-n vorbã cu strãinul

nu-l primi cînd vine,
nu te-abate niciodatã
spre-nsoþiri strãine,
cãci te pierzi pe totdeauna
cu-nsoþiri strãine.
Nu-þi pleca urechea ºoaptei

gurii rãtãcite,
fugi de sãvîrºirea faptei
rele ºi oprite,
rãtãcirea-i rodul faptei
rele ºi oprite!
Leagã-l pe strãin ºi lasã

neagra lui cãrare,
stai cu dragostea acasã
neclintit ºi tare,
în întîia ta credinþã
neclintit ºi tare!
145 - În Gheþimani
În Gheþimani cînd vei cãdea

cu fruntea-nsîngeratã,
cînd numai singur vei purta
poveri ca niciodatã.
Cînd nimenea din cei iubiþi

nu-þi vor putea fi-aproape,
cînd rãii vor veni-ndîrjiþi
ca mãri cu negre ape.
Cînd umbra aºteptatei Cruci

mai cruntã-þi va apare,
calvarul trebuie sã-l duci
nemaicrezut de mare.
- Spre Þelul cãrui eºti jertfit

te nalþã ºi supune:
rugîndu-te, - nebiruit
ta nalþi din rugãciune.
146 - Fii binecuvîntatã ziua
Fii binecuvîntatã ziua

din care Tatãl Îndurat
m-a-mbrãþiºat pe totdeauna
pierdutul fiu pe veci aflat.

din care m-am întors, aflînd
ºi haina nouã ºi ospãþul
din Casa Tatãlui Preablînd.

din care cãtre cer întind,
prin lacrimi, braþele credinþei
cu care ºtiu c-am sã-l cuprind.
Fii binecuvîntatã ziua,

ce mã îndemni s-alerg mereu
ºi sã mã lupt s-ajung cununa
ce mi-o pãstreazã Domnul meu.
147 - Tu nu-þi dai încã seama
Tu nu-þi dai încã seama cã toate-au un sfîrºit

ci crezi cã-n veci vor þine aceste cãi uºoare
ºi clipele de cîntec ºi drumul fericit
ºi dulcea primãvarã cu zarea zîmbitoare.
Tu nu-þi dai încã seama cã-n cupa care-o bei

plãcerea-i otrãvitã ºi unda-i blestematã,
cã tot ce strîngi din lume, tot ce culegi ºi iei
cu lacomã plãcere, - cumplit va arde-odatã.
Tu nu-þi dai încã seama cît pierzi dispreþuind

îndemnul conºtiinþei ce-nspre Hristos te cheamã
de undeva din taina ce-a mai rãmas veghind
sã-ntorci de la pãcatul ce sufletu-þi destramã!
Tu nu-þi dai încã seama,

- dar tot ce pierzi acum
ºi-mprãºtii cu risipã sînt zilele-þi puþine,
sînt anii mîntuirii ce þi-i prefaci în scrum,
sînt singura-þi comoarã
- ºi tu þi-o faci ruine...
Tu nu-þi dai încã seama, dar va veni o zi

cînd vei vedea cu groazã netrebnica-þi pierzare,
cînd tot ce vezi pe lume ai da sã poþi primi
o singurã nãdejde de-a vieþii viitoare!
148 - Cît e din pãmînt
Cît e din pãmînt în tine

dragoste, - ºi cît din cer,
cã te simt la fel în mine
cînd de jar ºi cînd de fier!
Calea þi-e aºa umblatã

de atîtea vremi ºi ori,
dar mereu ca-ntîiaºi datã
sînt fierbinþii tãi fiori...
Nu-þi arunc napoi povaþa

care n-o-nþeleg acum,
ºtiu cã vine dimineaþa
cînd îmi va lipsi pe drum.
Cu respect ºi cu tãcere
preþuiesc al tãu sfînt crez
chiar cînd nu gãsesc putere
nici sã-l las, nici sã-l urmez.
Cãci tu dragoste-ai în tine

taina din pãmînt ºi cer,
ce înalt ºi-adînc mã þine
cînd de jar ºi cînd de fier.
149 - Tot mai puþini sîntem
Tot mai puþini sîntem sub ceruri

ºi tot mai mulþi sînt sub pãmînt
tot mai puþini rãmaºi statornici
ºi tot mai mulþi fãrã cuvînt.
Tot mai puþini sîntem sub frunzã

ºi tot mai mulþi sub iarbã cresc,
tot mai puþini cîþi se ridicã
ºi tot mai mulþi se prãbuºesc.
Mereu mai mulþi Îþi lasã calea

ºi mai puþini sînt cei ce-o þin,
tot mai grãbiþi sînt cei ce pleacã
tot mai înceþi sînt cei ce vin.
Mereu mai mulþi se rup de Tine

ºi mai puþini Te mai iubesc,
mereu mai tari Îþi sînt vrãjmaºii
mereu mai slabi cei ce-Þi slujesc...
- ªi totuºi Doamne, noi vom crede

cã biruinþa va fi-a Ta!
chiar lumea-ntreagã creadã altfel
noi vom muri crezînd aºa!
150 - Spre ce-þi þinteºte gîndul?
Spre ce-þi þinteºte gîndul ºi ochii tãi avari

cînd sufletul fãþarnic þi-ascunzi sub vorbe mari
ºi-n zîmbet larg þi-nvãlui obrazul prefãcut
cu buzele de iudã întinse spre sãrut?
Spre ce-þi þinteºte gîndul ºi duhul tãu atunci

cînd pari cinstit în spusa curatelor porunci,
cînd vrei s-araþi oricãrui cã n-ai în gînd dorinþi
ºi pofte vinovate, strãine celor sfinþi?
Spre ce-þi þinteºte gîndul din tine blestemat

cînd prefãcut te-apropii de cel nevinovat
ºi-ntinzi în cale-i curse, sã-þi cadã ºi sã-l prinzi
în schimbul poftei tale viaþa lui s-o vinzi?
Spre ce-þi þinteºte gîndul nemernicului trai?

- Spre plata-ngrozitoare la capãt ce-o s-o ai,
spre asta nu-þi þinteºte acuma nici un gînd?
-O, teme-te cãci toate le vei plãti curînd!
151 - La ceasul pocãinþei
La ceasul pocãinþei mã cercetez în tot

adîncul vieþii mele, ºi fãrã pãrtinire
sã-mi aflu orice vinã, orice pãcat sã-l scot
sã-l osîndesc, sã-l leapãd, sã-mi aflu liniºtire.
... N-am otrãvit pe nimeni, dar buzele-mi de jar

ºi ochii de dorinþe, n-au biruit ispite...
n-am omorît pe nimeni, n-am ars pe nimeni, dar
prea des ºi cu plãcere am mers pe cãi oprite.
Prea m-am temut de ochii tîlhari ºi prefãcuþi

lumina cea din mine nu le-a învins trufia,
ºi n-am luat în seamã duºmanii cei tãcuþi
nici vulpile mãrunte ce-mi nimicirã via!
Prea multã nepãsare am dat la cele mici,

prea multã grijã celor ce le-am crezut de frunte
ºi-azi vãd cã nu-i nimica de lepãdat ºi nici
nu sînt pe lumea asta pãcate prea mãrunte.
Nu-n orice timp blîndeþea smeritã m-a-nsoþit,

iertarea ºi tãcerea n-au fost mereu senine,
adeseori în noapte nu m-am sculat grãbit
sã chem din drum strãinul sã-l ospãtez la mine.
A stat atîta vreme pe uºa mea zãvor

ºi n-am spãlat picioare spre Domnul prãfuite,
n-am dat cu bucurie oricînd la cerºetor
prea slobozi mi-au fost cîinii prin curþile-ngrãdite.
... La ceasul Pocãinþei mã cercetez în tot

ºi-mi cer zdrobit iertare plecînd smerita frunte,
cãci toate sînt pãcate de moarte cîte-mi scot
iar cel mai greu e-acela cã le-am crezut mãrunte.
152 - Napoia mea satano!
Napoia mea satano, departe de la mine

voi umbre-ntunecate de vicleºug ºi urã,
nici revederea voastrã sã nu mã învenine
nici numele sã-mi vinã în minte sau în gurã.
Doresc de-acum sã seamãn în urma mea sã creascã

atîta bunãtate ºi cînt ºi rugãciune
ca haruri sã v-alunge, lumini sã vã orbeascã
sã mergeþi în pustiuri, în gol ºi-n uscãciune.
Dar vai, cît încã-n lume umblarea mi-e pînditã

veþi fi mereu tortura ispitei pentru mine,
c-acestea-i ceasul vostru ºi bezna mea cumplitã
în care-aveþi putere spre tot ce nu e bine.
Sã ºtiþi însã cã vine adînca depãrtare

a tot ce-i întuneric de tot ce e luminã
ºi-atunci ne va desparte o veºnicã uitare
gheena vã va-nghite eternã ºi deplinã!
153 - De unde mi-aþi ieºit?
De unde mi-aþi ieºit voi umbre

înmormîntate de demult,
din ce-adîncimi ale fiinþei
ºi-ale-amintirilor v-aþi zmult?
S-a scurs deasupra voastrã vremea

punînd într-una strat cu strat
pe voi nãmolul greu ºi negru
sub care-adînc v-aþi îngropat.
Prin uºa viselor deschisã

mai nãvãliþi din cînd în cînd,
ca niºte hoþi scãpaþi din lanþuri
lumina inimii-ntristînd...
- Întoarceþi înapoi
în marea uitãrii-n care v-am închis
ºi nu-mi mai reveniþi vreodatã
nici pe cãrãrile din vis.
Eu am aprins lãcaºul vostru

iar spuza lui am dat-o-n vînt
n-aveþi la ce sã mai întoarceþi
azi casa mea-i un templu sfînt!
154 - Caut sã-mi refac
Caut sã-mi refac din cioburi,

prin Timp împrãºtiate,
imaginea întreagã a luptei ce-a trecut
- dar cea mai albã parte
pierdute-s ºi uitate
le-am îngropat în noapte, în loc necunoscut.
Adunã-mi-le Doamne
fãrîme cu fãrîme
ºi-n Cartea Vieþii Tale încheagã-le curat
ca pînã-n veºnicie
nimic sã nu-mi dãrîme
tot ce cu-atîtea jertfe ºi lupte-am apãrat.
155 - Rugãciune amarã
Doamne, nu-l rãbda pe-acel ce umblã sã omoare

scapã-i pe nevinovaþii care-i cad în gheare
cînd ucid cu glonþ ori pîrã,
cu cuþit sau panã
rupe mîinile vrãjmaºe, negre de satanã.
Nu-l rãbda pe-acel ce-ºi vinde sufletul de frate

scapã-l pe cel bun din cursa gurii blestemate
cînd pe bani sau fricã vinde,
unul, sau o sutã,
rupe Doamne limba care vinde cînd sãrutã.
Nu rãbda tîlharul care furã ºi aprinde

scapã casa cãtre care mîna lui se-ntinde,
ori cã furã snopi, ori suflet,
arde vieþi, ori case
rupe gheara blestematã, nu-i lãsa foloase!
Nimiceºte lanþ ºi cursã,

sfarmã jug ºi cheie
nicãierea om sub soare rob sã nu mai steie
cã sub ce cuvînt s-ar pune astea-s veºnic rele
rupe Doamne Forþa care pune lumea-n ele.
Adã ziua sã nu fie nici caini nici iude

nici cu sînge nici cu lacrimi lumea s-o mai ude
nici tiranii, nici tîlharii pacea s-o-nspãimînte
peste groapa tuturora dragostea sã cînte.
Cãci de-atunci nainte pacea, florile ºi cîntul

ar îmbrãþiºa cu zîmbet fericit pãmîntul
iar lumina Fericirii din Eden visatã
ar cuprinde lumea-ntreagã pentru-ntîiaºi datã.
156 - Nu-þi spune mai mult
Nu-þi spune mai mult rãul vieþii

ci binele mai mult sã-þi spui,
nu umbra mai presus de soare
ci soarele mai sus sã-l pui!
N-alege-amarul din durere

ci dulcele din ea s-alegi
ºi nu ce nu-nþelegi culege
ci strînge ceea ce-nþelegi!
Nu te uita cînd dai din ce e

ci cît rãmîne din ce-ai dat
nu ce-ai lãsat sã vezi în urmã
ci cîte, încã, n-ai lãsat!
Nu cîte le-ai fãcut nainte

ci cîte n-ai fãcut napoi,
- nu cît am dat noi pentru Domnul
ci cît a dat El pentru noi!
157 - Deºi m-au înºelat
Deºi m-au înºelat atîþia,

eu tot nu vreau sã spun nicicînd
cã nu mã mai încred în oameni
ºi cã mã rup de toþi, la rînd.
C-atît de mulþi mi-au fost prieteni

mai scumpi ca aurul curat
ºi-atît de mulþi prin tina lumii
mai albi ca neaua s-au pãstrat.
ªi-atît de mulþi din ei, cuvîntul

ºi l-au þinut cu orice preþ,
pãstrîndu-ºi calea ºi credinþa
cu jertfa propriei vieþi.
- De-aceea nu mã rup de oameni

fiindcã mulþi au fost miºei
cãci încã Dumnezeu mai are
atîþia îngeri printre ei.
158 - Eu nu mã tem de moarte

- prin apele
Prin apele nãlþimii vãd vulturii de pradã

rotindu-se cu urã deasupra mea ºi azi,
aºteaptã numai clipa prielnicã sã cadã
sã-mi sfîºie fiinþa, s-o-mprãºtie prin brazi.
Eu nu mã tem de moarte, dar chiar de m-ar ucide,

comoara care-o apãr n-o pot rãpi nicicînd
cãci drumul cãtre dînsa un sol de foc l-nchide
puterea care-o þine o apãrã tãcînd.
Eu nu mã tem de moarte cãci cîntecele mele

ºi lupta mea ºi jertfa nãlþate lui Hristos,
mã vor schimba în rîuri, în lanuri ºi în stele
- ºi nimenea nu poate trãi fãrã Frumos.
Tot ce-am nãlþat din suflet în veac nu se va frînge,

tot ce-am aprins în alþii va arde-n veci curat,
tot ce-am udat cu lacrimi ºi-am altoit cu sînge,
cu cît e mai furtunã, rodi-va mai bogat.
Cît de tîrziu, odatã, va fi sã mã dezgroape

o spadã, ori o harfã, ori un avînt slãvit
- ºi s-or mira urmaºii cît le eram aproape
cîþi m-au ucis prin veacuri ºi totuºi n-am murit!
159 - Iubire de-Adevãr
Iubire de-Adevãr, ce jertfe

ºi cîte lacrimi am plãtit
cã n-am putut, oprit de lume
sã tac ce Tu mi-ai poruncit!
Iubire de-Adevãr, cîþi prieteni

din viaþa lor m-au scos pe rînd
cã n-am putut sã-þi tac cuvîntul
ce tu mi-l porunceai arzînd!
Iubire de-Adevãr, cîþi oameni

m-au rîs ºi m-au privit nebun,
cã n-am putut s-ascund lumina
ce tu-mi spuneai pe turn s-o spun!
Iubire de-Adevãr, ce pierderi

ºi umiliri am îndurat
sã nu mã-ndepãrtez de tine
sã nu-mi calc legãmîntul dat!
- Iubire de-Adevãr, dar pacea

ºi mulþumirea cã te-ascult
pe toate pierderile-acestea
le-ntrece înmiit mai mult.
160 - O, rugãciune, apã linã
O, rugãciune, apã linã

cu unde tot mai dulci ºi-adînci,
cum curgi spre Patria Divinã
ferind de-nvîrtejiri ºi stînci!...
Fiinþa ce s-afundã-n tine

se curãþã de tina ei
îºi uitã zbuciumul ºi lupta
ºi chinul tot din anii grei.
Cu suflet pînã în strãfunduri

pãtruns de-al fericirii gînd
trãieºte slava îngereascã
cu chipul strãlucind, tãcînd...
- O, stare binecuvîntatã
spre Unde poþi sã te ridici,
cînd faþa trupului e-ntoarsã
ºi ruptã de la cei de-aici.
Preafericitã apã linã

cu cel din urmã sfînt ºuvoi
mã ia în zarea ta divinã
ºi nu mã mai adu-napoi!
161 - Cînd nu mai vezi
Cînd nu mai vezi de valuri

în patru pãrþi de zare
cînd nu mai vezi de neguri
nici stele ºi nici soare.
Hristos e lîngã tine

încrede-te-n Hristos
nãdejdea cînd te þine
din orice greu eºti scos.
Cînd nu mai vezi de piedici

nici punte, nici cãrare
cînd nu mai vezi de duºmani
nici uºã de scãpare.
Cînd nu mai vezi de chinuri
nici strop de uºurare
cînd nu vezi decît lupte
ºi flãcãri ºi vîltoare.
Cînd zaci învins de ziduri

de gratii ºi zãvoare
cînd nu vezi decît spaime
nãluci ºi disperare.
Hristos ºi-a Lui nãdejde

þi-e unica salvare
cît þi-a rãmas nãdejdea
mai poate fi-o scãpare.
162 - De ce te zbaþi zadarnic?

De ce te zbaþi zadarnic s-ajungi ce nu-i de-ajuns
sã cauþi rãspuns la taine ce-n lume n-au rãspuns
s-atingi ce nu se cade - cînd anii sînt pãreri! -
- crezutele cîºtiguri sînt numai noi dureri!
Mai scurtã-i slava lumii ca visul cel din zori

rãscumpãrarea-n lacrimi i-o-ntorci de mii de ori,
mai trecãtoare-i vraja plãcerii pãmînteºti
ca umbrele, - ºi totuºi ce veºnic o plãteºti.
Mai crîncen arde focul amarei remuºcãri

ca orice foc, - ºi totuºi tu n-asculþi de mustrãri
ce preþ pui pe-ndrumarea cinstitei conºtiinþi
cînd patima te-atrage cu mii de ochi fierbinþi!
De ce te zbaþi zadarnic, minþind, sã pari cã eºti

aceea ce tu singur nici lupþi ºi nici doreºti
crezi oare cã-nºeli pe-alþii, cã minþi pe Dumnezeu
o, te înºeli pe tine din ce în ce mai greu!
Mai strãvezii ca apa sînt gîndurile cui

îºi cautã numai slava ºi rosturile lui
dintre tîlhari acela-i mai vinovat oricînd
ce binele îl uitã ºi vinde sãrutînd.
- De ce te zbaþi zadarnic sãrmane cãlãtor

ce strîngi tu azi, vin alþii, sã-mprãºtie de zor,
- trudeºte pentru-avutul ce veacurile-l cresc
fãcîndu-þi drum ºi prieteni spre cortul cel ceresc!
163 - Adevãrul, Legea Firii
Adevãrul, Legea Firii

Veºnicului Savaot
ca Nemarginea Iubirii
- biruie ºi-ntrece tot.
El ºi-n lat ºi-n larg pãtrunde

strãfunzimi ºi strãnãlþimi
cînd s-aratã sau s-ascunde
minunatelor mulþimi.
Slobozindu-te-ngustimii
dragostei ne face sclavi
dãruindu-ne mulþimii
miei ca ei, smeriþi ºi bravi.
164 - Ce rod amar
Ce rod amar vor strînge-odatã

acei ce seamãnã dezbin
cînd vor primi la Judecatã
blestemul meritat din plin.
Ce iad cumplit vor strînge-odatã

cei cruzi, vicleni ºi vînzãtori,
cînd vor culege drept rãsplatã
ce-au semãnat de mii de ori.
Ce vai etern vor strînge-odatã

cei ce-au urît pe Dumnezeu
cînd toatã ura blestematã
cu foc îi va ploua mereu!
165 - Cuteazã ºi priveºte
Cuteazã ºi priveºte de unde stai zdrobit

spre Golgota, la Preþul Iertãrii, Rãstignit!
- în starea ta pierdutã e singurul Mijloc
e singura salvare din moarte ºi din foc.
Cuteazã ºi ascultã Cuvîntul lui Hristos

ºi-ntoarce-te din drumul pierdut ºi mincinos
zdrobit de pocãinþã sub Crucea Lui sã cazi
- e singura salvare din starea ta de azi.
Cuteazã ºi te smulge din mreaja ce te-a prins

pãcatul te tîrãºte spre iadul cel nestins
cu grabã ºi cu groazã ascultã-L pe Hristos
- e singura salvare spre locul luminos.
Cuteazã ºi te luptã sã nu fii iar legat

fereºte-te de locul în care-ai lunecat
ucide pofta care te-ndeamnã iar plãcut
- e singura salvare de unde stai cãzut.
Cuteazã ºi zdrobeºte-l pe ºarpele miºel

cãci altfel te zdrobeºte, pe veºnicie, el,
lipeºte-te puternic ºi strîns lîngã Hristos
- e singura salvare din moartea cea de jos.
Cuteazã ºi priveºte de unde vrei sã mori

prãpastia ºi focul spre care te cobori!
iar dacã te-ngrozeºte abisul fioros
cît poate fi salvare, aleargã la Hristos!
166 - De vrei s-ajungi limanul
De vrei s-ajungi limanul senin ºi fericit

tu cautã Adevãrul, dar pînã la sfîrºit!
De vrei sã fii om vrednic de numele primit

rãmîi cu Adevãrul, - dar pînã la sfîrºit!
De vrei sã ai în viaþã un cuget liniºtit

grãieºte Adevãrul, - dar pînã la sfîrºit!
De vrei sã mori în pace cu chipul strãlucit

vesteºte Adevãrul, - dar pînã la sfîrºit!
De vrei un suflet vrednic, oricît ai fi gonit

urmeazã Adevãrul, - dar pînã la sfîrºit!
ªi chiar de-ai fi pe lume mereu cu rãu plãtit

ce-þi dãruie-Adevãrul întrece înmiit!
167 - Avut-am voie
Avut-am voie sã-mi aleg

în viaþã nesilit cãrarea
puteam sã zbor sau sã mã leg
- ºtiam ºi preþul ºi urmarea.
Puteam sã lupt dac-aº fi vrut

puteam sã nu mã las în rele
puteam sã cred - dar n-am crezut
puteam, - dar n-am luptat cu ele.
Puteam s-ascult dar n-am voit

cãci prea mã stãpînea trufia
putînd fi bun m-a ispitit
pãcatul ºi nevrednicia.
De-aceea merit ce primesc

pe drept sînt osîndit la moarte
n-am vrut lumina s-o iubesc
pe veci voi fi de ea departe!
Avut-am voie sã-nþeleg

deplin ce-i rãu ºi ce e bine
dar, cunoscînd am vrut s-aleg
de-aceea merit tot ce-mi vine.
Ce-ngrozitor e tot ce-aºtept

în deznãdejdea pe vecie, -
dar unde-i sufletu-nþelept
sã vrea sã nu-mi urmeze mie!
168 - Acolo m-a aflat Lumina

Acolo m-a aflat Lumina
ºi pãtrunzîndu-mã tãios,
m-a scos din bezna blestematã
descoperindu-mi pe Hristos!
Acolo m-a zdrobit mustrarea

trezindu-mã din somnul beat,
cînd scuturîndu-mi înnoptarea
ca din mormînt m-a înviat.
Acolo am pãtruns în taina

nebãnuitelor comori,
plãtite zi de zi cu preþul
însîngeratelor sudori!
Acolo m-am nãlþat spre harul

unei Dumnezeieºti iubiri
pîn-la aflarea ºi trãirea
nemaigustatei fericiri.
Acolo am plãtit ºi preþul

nespus de greu ºi necesar
sã aflu Taina ce-l cunoaºte
pe cel curat din cel tîlhar...
- Acolo unde-ntîiaºi datã

m-am prãbuºit spre Dumnezeu,
ºi unde-n prima fericire
mi-am îngropat întîiul eu.
169 - E mãrturie tot ce vãd

E mãrturie tot ce vãd, ºi tot ce-aud e mãrturie
ºi tot ce simt ºi ce gîndesc... ºi mintea mea-i dovadã vie
ºi amintirea vieþii-ntregi ºi conºtiinþa cea din mine
ºi cerul ºi pãmîntul tot, - e mãrturie despre Tine.
Cãci tot ce vãd ºi tot ce-aud ºi tot ce simt ºi am în minte

n-ar fi, de nu le-ai fi creat, cum nu erau mai înainte
nici amintirile ºi nici fiinþa conºtiinþei mele
nici cerul nici pãmîntul tot n-ar fi,
de n-ai fi Tu,
- nici ele.
De n-ar fi-nþelepciune-n tot ce e vãzut, sau nu se vede
atîta ordine ºi rost în ce se ºtie, sau se crede,
atîtea tainice-nrudiri în tot ce-i mic ºi tot ce-i mare
- de-i greu sã crezi,
de mii de ori e ºi mai greu sã n-ai crezare!...
170 - Înþelepciune, Maicã Sfîntã
Înþelepciune, Maicã Sfîntã

ce-mi îndrumezi cãrarea mea
rãmîi de mine mai aproape
cînd munþii-s nalþi, iar noaptea-i grea.
Învaþã-mã cã nu-s pe lume

comori mai mari ºi mai de preþ
ca cele ce le dã credinþa
smeritei ºi-nfrînatei vieþi.
Învaþã-mã sã n-am prieteni

mai buni ºi mai aleºi ca cei
ce n-au nici duhul linguºirii
nici pofta laudei în ei.
Învaþã-mã cã nu-i cununã

mai scumpã ca un cuget drept,
nici tron mai nalt ca umilinþa,
nici dar ca sfatul înþelept.
Învaþã-mã nu dupã vorbe

pe cei ce-i vãd sã-i preþuiesc
sã-i simt prin duh în adîncime
ºi prin tãcere, ce gîndesc.
Învaþã-mã ca pãrtãºia
sã nu mi-o dau oricui uºor,
sã-i cred pe toþi dupã mãsura
rãbdãrii-n încercarea lor.
Învaþã-mã ca Adevãrul
sã-l recunosc ºi sã-l pãtrund
sã-l îngrãdesc ºi cînd mã mustrã
sã-l apãr ºi cînd nu rãspund.
Înþelepciune, Maicã Sfîntã

învaþã-mã s-aleg de-acum
comorile de aur veºnic
nu cele de-amãgiri ºi fum!
171 - O Duh Preasfînt

O Duh Preasfînt al Ascultãrii
pãstreazã-mi sufletul smerit,
sã nu mã-ngîmf, sã nu mã laud,
s-ascult de tot ce-i poruncit.
O Duh Statornic al Credinþei

încurajeazã-mã mereu
sã pot pãºi peste-orice valuri
încrezãtor, spre Dumnezeu.
O Duh Fierbinte al Iubirii

înflãcãreazã-mã oricînd,
rãbdarea mea sã n-aibã margini
iertarea mea sã n-aibã gînd.
O Duh Preadulce al Nãdejdii

despovãreazã-mi orice drum
însenineazã-mi orice clipã
renaºte-mã din orice scrum.
O Duh Cucernic al Blîndeþii

sfinþeºte-mi sufletul, prinos
ºi-ntreaga mea fiinþã, jertfã
de bunãvoie, lui Hristos!
172 - Nimic nu-i vrednic

Nimic nu-i vrednic de dispreþ,
privindu-i partea bunã,
- pot fi nespuse frumuseþi
ºi-n noaptea cu furtunã.
Nimic nu-i vrednic de-aruncat

cînd mintea-i luminatã
cu mulþumiri ºi gînd curat
le ia de orice datã.
173 - Cred Într-Unul Dumnezeu
Cred Într-Unul Dumnezeu: Tatãl Creatorul

cum cred ziua ºi cred noaptea, stelele ºi norul
cred Dreptãþii-nþelepciunii, Milei ºi Puterii
cum cred Vieþii ºi cred Morþii, Zorilor ºi Serii.
Cred în Dumnezeu-Fiul, Unicului Una,

cum cred Crucea ºi Rãsplata, Soarele ºi Luna
cred în Adevãrul Veºnic, Taina ºi Cuvîntul
cum cred sufletul ºi trupul, Tunetul ºi Vîntul.
Cred în Dumnezeu-Duhul, de-Aceeaºi Fiinþã

cred în Dragostea Eternã, cred în Biruinþã,
cred Vieþii Viitoare, Slavei ºi-nvierii
cred puternic ca Luminii ºi ca Primãverii.
Cred în Dumnezeul Unic cu-ntreitã Faþã

Ne-nþeleasa, Necuprinsa, Veºnica Viaþã,
cred mai mult ca-n tot ce poate lumea sã-mi arate
ºi mã-nchin ca-n faþa celor mai adevãrate!
174 - Nu predicaþi poveºti
Nu predicaþi poveºti
voi cei trimiºi sã luminaþi
ci Adevãrul ºi Iubirea
de care spuneþi c-ascultaþi.
N-ascundeþi sub cuvinte scumpe

gîndiri viclene spre-a-nºela
pe cei cu inima curatã
ce gîndul nu vi-l ºtiu afla.
Nu vã fãliþi cu naintaºii
cînd nu cãlcaþi dupã pãrinþi
ºi nu plecaþi pe calea sfîntã
cînd nu puteþi fãrã arginþi.
Nu vã mãriþi nelegiuirea
vorbind de sfinþii naintaºi
cînd orice faptã-a lor ºi vorbe
vã osîndesc ai voºtri paºi.
Ci dacã n-aveþi nici voinþã

nici dragoste sã vã-nfrînaþi
lãsaþi la alþii slujba sfîntã
ºi mergeþi cãtre ce-adoraþi.
175 - O, de-aº putea din tot
O, de-aº putea din tot ce-am spus

sã ºterg ce-i gol ºi ce-i cu vinã,
cum aº putea privi spre-Apus
spre Viitor ºi spre Luminã!
O, de-aº putea din ce-am gîndit

sã ard ce-s umbre ºi ce-s rele
ce-azur curat ºi liniºtit
ar fi adîncurile mele.
O, de-aº putea din tot ce-am scris

sã-ndepãrtez tot ce e pleavã,
cum mi-aº putea nãlþa deschis
un rod curat ºi greu spre slavã!
O, de-aº putea, din anii mei

sã-nlãtur paºii-nºelãciunii
ce drept s-ar înãlþa din ei
spre Cer tãmîia rugãciunii!
176 - Doresc sã-Þi fiu Isuse
Doresc sã-Þi fiu Isuse

ostaº adevãrat
cu toatã armãtura
cereascã îmbrãcat.
Mijlocul cu-Adevãrul
doresc sã-l am încins
de nici o rãtãcire
sã nu mai pot fi-nvins.
Cu platoºa Dreptãþii
s-am pieptul apãrat
sã nu-mi pãtrundã-n suflet
nimica necurat.
Cu rîvna Vestei Bune

picioarele sã-ncalþ,
s-alerg în slujba sfîntã
un steag mai sfînt sã-nalþ.
Iar peste toate scutul

credinþei sã-l încing,
sãgeþile-arzãtoare
a rãului sã sting.
Sub coiful Mîntuirii

sã-mi fie capul meu,
ca mintea sãnãtoasã
s-o pot avea mereu.
Ca sabia cea tare

a Duhului Preasfînt
în gura mea sã fie
al Domnului Cuvînt.
- Aºa fiind, Isuse

ne-nvins de-orice vrãjmaº,
Þi-aº fi cu vrednicie
adevãrat ostaº.
177 - Zburaþi cîntãri!
Zburaþi cîntãri
în patru zãri
pe dragostea ºi unde
pãtrundeþi voi
pe unde noi
nu mai putem pãtrunde!
Mãrturisiþi pentru Hristos
convingeþi conºtiinþa,
cã totul este-n veci frumos
cînd biruie Credinþa.
Zburaþi cîntãri
în zeci de þãri
chemînd la rugãciune,
un legãmînt
prin Duhul Sfînt
pe toþi sã ne-mpreune!
Cutremuraþi pentru Hristos
trezind trãirea vie
cã totul este-n veci frumos
în pace ºi-n frãþie.
Zburaþi cîntãri
pe depãrtãri
spre-a lumii-ntregi popoare,
înflãcãraþi
pe mii de fraþi
spre-o unicã Lucrare!
Apropiaþi pentru Hristos,
spre-o unicã-nfrãþire
cãci tot ce-i veºnic ºi frumos
stã-n pace ºi-n iubire.
Zburaþi cîntãri
spre þãri ºi mãri
pe dragoste ºi unde
purtînd cu drag
al Crucii steag
cît veþi putea pãtrunde
îngenuncheaþi pentru Hristos,
întreaga omenire
s-ajungem toþi în Mai Frumos
o unicã-nfrãþire.
178 - Împrãºtie frumseþea
Împrãºtie frumseþea cîntãrilor, Isus,

cum soarele lumina pe-ntinderi fãr-apus,
cãci sufletul ce cîntã mereu e mai frumos,
cîntarea-l lumineazã ºi-l face luminos.
Împrãºtie mireasma cereºtilor cîntãri

cum vînturile poartã parfumuri peste zãri...
cãci unde duci cîntarea faci sufletul mai blînd
acolo faci iubirii ºi pãcii loc, curînd.
Împrãºtie fiorul puternicei cîntãri

cum tunetul îºi poartã rãsunetul pe zãri
cãci Oastea care cîntã rãzbate neînfrînt
cîntarea-i tinereþe, putere ºi avînt.
Împrãºtie cîntarea cîntãrilor, Isus,

ºi umple lumea-ntreagã cu harul ei de Sus
s-aduci cu ea trãirea cereascã pe pãmînt
cãci Tu poþi sta doar unde e dragoste ºi cînt.
179 - Care-i alt dumnezeu mare?
Care-i alt dumnezeu mare, ca al nostru Dumnezeu

care-atît de-atotputernic ºi de milostiv, mereu?
Care nume-atît de tare ca ºi Numele Lui Sfînt?

care braþ aºa puternic, în vreun cer sau vreun pãmînt?
- Nimeni Doamne nu-i asemeni,

Tu eºti Cel ce faci minuni
Þie Þi-nãlþãm din suflet laude ºi rugãciuni!
Þie Dumnezeul nostru ne vom închina mereu,

numai Tu eºti Cel Puternic,
numai Tu eºti Dumnezeu!
... Nimeni altul numai Tu eºti Dumnezeu de la-nceput

Cel din care ºi prin care este tot ce s-a fãcut!
Înainte de-a fi toate, numai Singur Tu erai,

Tu-ai fãcut minunea Slavei Cerurilor unde stai.
Tu-ai fãcut Nemãrginirea de minuni de Sus ºi jos,

Nevãzutul ºi Vãzutul tot mai nou ºi mai frumos.
Tu-noieºti în chip ºi-n numãr

pentru ochi ºi pentru gînd
tot mai mari minuni ºi multe cu puterea Ta fãcînd.
Tu porþi stelele ºi norii,

Tu din ierni faci primãveri,
Tu din întristarea morþii creºti puternice-nvieri.
Tu dezvãlui ascultãrii necrezutele comori

Tu întorci rãsplata cinstei de-nmiit mai multe ori.
Tu alini zdrobite inimi cînd, în altfel, vãd cã iau

mult mai mult, în locul celor pentru care sîngerau.
Tu, în locul celor care sînt de neînlocuit

dai încredinþarea unui viitor preafericit.
Tu prin vasele slãbuþe faci minuni de necrezut

mai puternic sã se vadã cã eºti Tu Cel ce-a fãcut...
... Tu eºti Dumnezeul nostru

nimeni ca ºi Tine nu-i
Tu sub braþul Tãu puternic toate-toate le supui.
Tu eºti Dumnezeul nostru care-i vezi pe rãi ºi buni

Tu eºti Cel Atotputernic
Tu eºti Cel ce faci minuni.
Tu poþi izbãvi-ntr-o clipã pe ai Tãi de-ai lor vrãjmaºi

sau poþi pîn-la curãþire în cuptor de foc sã-i laºi.
Tu poþi într-o clipã face mult mai mult decît gîndim

fã-ne Doamne sã ne-ncredem doar în Tine cît trãim.
Sã nãlþãm numai spre Tine ale noastre rugãciuni

Tu faci nemaipomenite ºi Dumnezeieºti minuni.
Nimeni Doamne niciodatã nu ne poate face rãu

cînd ne-ajutã a Ta Mînã,
cît ne-ajutã braþul Tãu.
Însã nimeni nu ne poate izbãvi - cît n-a sosit

ceasul rînduit de Tine pentru tot ce-ai poruncit.
Þie ne-nchinãm viaþa, legãmîntul înnoind

mai statornici ºi mai vrednici sã-Þi slujim, mãrturisind.
Al Tãu Nume-a Tale fapte ºi-a Ta dragoste deplin

Tu eºti Dumnezeul nostru
fii slãvit în veci.
Amin.
Pag. 142 Poezii - Vol. 6 - Cîntãrile Roadelor - Caietul 2
Poezii - Vol. 6 - Cîntãrile Roadelor - Caietul 2 Pag. 143
Cîntãrile Roadelor
Caietul 2
Isus Hristos...
... Tu-mi eºti Divinul
Cîntãrii Roadelor Izvor,
din Tine ele-ºi scot preaplinul
ºi Þie-Þi duc prisosul lor...

Isus Hristos
Tu ai sãdit livezile sufletului meu

lîngã Izvoarele Tale.
Tu eºti Mustul dãtãtor de putere,

de aromã ºi de gust
al tuturor roadelor crescute în lacrimi
ºi culese în cîntãri.
Tu eºti Primãvara care le-a înflorit,

Vara care l-a crescut,
Toamna care le-a copt
ºi Iarna care le îndulceºte.
Tu eºti Roua care le sãrutã,

Ploaia care le împrospãteazã,
Soarele care le dã mireasma,
Furtuna care le scuturã
ºi Sînul care le adunã...
Din Tine au odrãslit,

prin Tine s-au copt
ºi Þie Þi se aduc
cu recunoºtinþa unei fericite dãruiri
- Cîntãrile Roadelor noastre.

Isus Hristos.
Amin.
180 - Roadele cîntãrii mele
Roadele cîntãrii mele

din al dragostei preaplin,
cu tot aurul din ele
Þie Scump Isus, le-nchin.
Roadele trãirii mele

cîte-am dat ºi cîte þin,
de sub soare ori sub stele
Roadele-ascultãrii mele
de pe-al Crucii drum divin,
cu toþi anii mei din ele
Roadele tãcerii mele

din extaz ori din suspin,
de sub cer ori sub zãbrele
Roadele-ostenelii mele
din furtuni ori din senin,
de sudori ºi lacrimi grele,
Roadele-adorãrii mele
din toþi vecii care vin,
- mai nainte de-a fi ele
181 - Cîntarea Roadelor

Cine sînt acei ce-nfruntã vremea atît de asprã ºi de grea
arînd ºi semãnînd întruna batjocoriþi de cei din jur?
... Pe feþe stropii de sudoare
cu stropi de lacrimi se-mpreun
nici vîntul iernii nu le uscã,
nici ploaia verii nu le spalã
doar soarele ce dogoreºte le schimbã-n ceva lucitor
de nu ºtii dacã-s stropi de sînge
sau stropi de aur de Ofir...
La ce privesc aºa nainte spre Rãsãrit cu bucurie?

Spre unde-aleargã-aºa de grabnic
chiar dacã duc povarã grea?
De ce aºa de tare-apasã pe plugul prea cu greu mergînd?
De ce trec aruncînd sãmînþa
de-atîtea ori pe-acelaºi loc?
De ce pe boabe de seminþe cad boabe de pe fruntea lor?
Cînd seara este-atît de-aproape
de ce ei nu privesc napoi?
- Sînt cei ce seamãnã cu lacrimi
pentru culesul cu cîntãri!
Cine sînt acei ce-n braþe pline culeg luminã ºi comori?

A-cui sînt cîntecele-acestor frumoase roade
dulci ºi mari?
- Cãci pînã peste tot hotarul întins, rãsunã voioºia
atîtor vii, livezi ºi lanuri,
cu largi arome de belºug!
- Sînt fraþii mei de ger ºi jertfã,

de crez ºi cer
de plug ºi plîns
cu care-am semãnat alãturi
ºi-aº vrea alãturi sã culeg...
- Stãpîne-al Roadelor Eterne,

doresc sã-Þi cer sã-mi dai la urmã
cîntarea celui ce culege un rod prin muncã cîºtigat
de-acolo chiar de unde nimeni n-a mai crezut
decît el singur
nu numai pentru cã acolo a plîns ºi-a suferit ca nimeni
ci pentru cã-a crezut atuncea,
cînd nimeni alþii nu credeau!
182 - ªarpele
Zdrobeºte totdeauna capul la ºarpele neascultãrii

c-acesta a fãcut de-a pururi pe orice om nefericit
rãpindu-i Raiul scump,
adicã frumuseþea nevinovãþiei.

cãci el învenineazã viaþa întregii omeniri de azi
ºi nimiceºte frumuseþea lucrãrilor lui Dumnezeu.

cãci el a-mpiedicat pe-atîþia
din cei ce se-ndreptau spre Cer
ºi prãbuºindu-i în Gheenã,
i-a rupt pe veci de Dumnezeu.
Zdrobiþi-l fraþii mei oriunde pe ºarpele neascultãrii

sã nu v-abatã el din calea curatã-a nevinovãþiei
cãci oriºicine nu-l zdrobeºte ajunge-un trufaº
dezbinat.
Zdrobiþi-l cînd e gînd în tainã,

cît n-a ajuns dorinþã-n voi
zdrobiþi-l chiar dacã-i dorinþã
ce încã n-a ajuns pãcat
cãci mai tîrziu cînd e balaur, zadarnic, -
vã zdrobeºte el!
O Doamne eu Te rog aratã-mi în viaþa mea

orice-ascunziºuri
în care ºarpele acesta al neascultãrii s-ar ivi
doresc sã mã rãzbun zdrobindu-l, necruþãtor,
- cum face el!
183 - Gîndul
Cum tremurã tot cerul izvorului curat

cînd cade peste dînsul o frunzã, legãnat,
din pomul ce-l umbreºte statornic ºi cu drag,
ca doi eterni prieteni ce-n dragoste s-atrag...
- Cum tremurã întreaga-mi fiinþã, fericit,

cînd Tu-i trimiþi vreo razã din Duhu-Þi strãlucit
cum îmi pãtrunde-adîncul ºi-mi lumineazã-un gînd
trimis de-a Ta iubire, Isuse,
meditînd!...
184 - Amintirile
Frumoºii munþi îndepãrtaþi, ce minunaþi sînt seara

cînd dupã drumul zilei lungi frumosul soare-ntoarce
cu drag spre ei privirea sa, ca înc-o datã iarãºi
sã-i poatã-mbrãþiºa cu drag din pragul despãrþirii...
... Frumoase amintiri demult, ce scumpe ºi duioase

ne sînteþi voi cînd din apus vã mai privim odatã
ºi-mbrãþiºîndu-vã cu drag ne despãrþim de lume
spre-a nu ne mai vedea decît în partea ceialaltã!...
Ferice sufletul senin ce v-a avut curate

ºi-a cãrui faþã peste voi, vã face luminoase
cãci dincolo pe veci veþi fi lumina frunþii sale
podoabele de in curat în care-o sã se-mbrace.
185 - Trimiºii
Ce mari sînt veºnic Doamne trimiºii Tãi smeriþi

dar nici o vreme-n lume ºi neam nu i-a-nþeles
în nici un rînd de oameni n-au fost urmaþi de lume
deºi ei duc solia ce Însuþi Tu le-ai dat,
deºi Cuvîntul Vieþii în gura lor e unic,
- ei sînt mereu de semeni adînc necunoscuþi
fiindcã cei ce-alãturi trãiesc, - sînt orbi ºi surzi
urechile ºi ochii li se deschid tîrziu...
- Cînd se deschid devreme, atunci, prea tulburaþi,
din lene ºi pãcate, - în contra lor uniþi -
se scoalã sã-i trimitã cît mai curînd napoi
la Dumnezeul care la dînºii i-a trimis.
... O, lumea nu iubeºte Cuvîntul Celui Sfînt!

- ºi oricine i-l aduce e osîndit de ea.
Trimiºii, totdeauna plãtesc cu jertfe grele
curajul mãrturiei aduse lui Hristos.
Ei, care valoreazã mai mult decît popoare, -
în trecerea prin lume sînt cei mai defãimaþi.
- Purtînd Lumina Slavei, ei simt cã sînt nevrednici,
Lumina dusã însã, îi face sori pe veci.
Cînd Dumnezeu El Însuºi nu le ascunde Faþa
s-ascund ei sã nu-i vadã prostia strãlucind
cãci lauda le-ar face ne-nchipuit de rãu.
Doar cei smeriþi cu duhul, ce-au ochi curaþi,

îi vãd
- ºi îi urmeazã-n tainã...
dar ei, ades, sînt muþi.
Cînd le revine graiul ºi spun, e prea tîrziu:
primejdia rãsplãþii, în lume, a trecut.
... Iar dupã-aceea poate sã-i laude micimea
aceasta-i doar dovada nevredniciei ei.
186 - Nãdejde
O, clopote vesele din satul meu alb
ce dulce ºi tare cîntarãþi odatã
cînd glasul cel tînãr ºi cald îmi umplea
senina nãdejde a tristei pruncii...
O, clopote multe din negrul oraº

ce tunet ºi clopot nãvalnic eraþi
cînd vuiet de luptã mi-era ºi avînt
credinþa-ndrãzneþei de-atunci tinereþi.
O clopote largi ale þãrii de-acum

ce calmã ºi clarã-i cîntarea din voi
ce dupã-ndelungul durerilor drum
vesteºte-n sfîrºit bãtrîneþii-nvierea.
- Cîntaþi-mi, cîntaþi-mi largi clopote azi

sfîrºitul osîndelor mele
s-apropie apusul ca zorii zîmbind
vestiþi sãrbãtoarea culesului meu!...
187 - Vîntul
De unde-adunã oare vîntul aceste calde primãveri

pe-atîtea lanuri de pe dealuri ºi de pe lunci ºirag-ºirag,
în valuri-valuri mii de turme mereu cînd albe ºi cînd negre,
de oi a-Domnului - ºi unde le mînã oare-n drumul lor?
... De unde vine oare Duhul ce-mi poartã peste suflet iarã
ºi peste ochii mei atîtea priveliºti ºi simþiri cereºti?
ªi unde mînã El acestea, spre care suflete,
ºi cîte,
simþindu-le înviorarea, vor ºti de unde au venit?
Fii binecuvîntat Acela ce ºtii de unde vin întruna

ºi unde le trimiþi...
Tu care poþi pune-n ele har ºi rod!
O, fã-ne totdeauna-n stare, primindu-le
sã le trimitem
cu-aceeaºi dragoste spre alþii
sã-Þi vinã înapoi zîmbind...
188 - Cãlãtor
Prietene, - prin lume tu eºti un cãlãtor,

treci fãrã de oprire prin ea ca un strãin
pe unde niciodatã nu vei veni din nou.
- Bagajul care-l tîrîi din ce în ce mai greu
nu este-al tãu...
a ta e doar greutatea lui.
Pe scaunul tãu nainte de tine stat-au alþii
ºi dupã tine alþii vor sta pe-acelaºi loc,
ogorul tãu nainte îl stãpînirã alþii
iar dupã tine alþii vor zice cã-i al lor...
Viaþa ta se stinge mai iute decît ceaþa
ºi anii tãi mai iute ca sunetul uºor...
Prietene, - prin lume tu eºti cãlãtor strãin

tot ce-ntîlneºti în cale
þi-e, prin pãcat, vrãjmaº
tot ce aduni: povarã;
tot ce iubeºti: pãrere,
- nu te-amãgi cãci toate îþi otrãvesc lumina.
În tot ce vezi e numai un nestatornic val.
Ce nu laºi tu, te lasã degrab el pe tine
cînd nu se schimbã alta, se schimbã gîndul tãu
cãci trecerii, supuse, pe lume toate sînt...
Prietene pe lume eºti cãlãtor,

fi treaz
nici inima, nici ochii sã nu-þi legi de nimic.
Sã spui fiinþei tale sã nu se lege-adînc
de lucruri sau fiinþe ce i se pot rãpi, -
- sã nu te frîngi atuncea cînd ele se despart...
cãci apa ce le-aduce, þi le va ºi lua...
ca rîul care poartã un pai pe unda lui,
ºi nu-l aduce iarãºi, napoi, în sus, nicicînd...
Nimic nu este-al nostru ci toate ni se scurg
din mînã, ca nisipul, sau apa,
prea curînd...
- Prietene, prin lume toþi sîntem cãlãtori,

sînt alte neamuri astãzi ca mîine ºi ca ieri
acum frãmîntã alte idei pe bieþii oameni
mai noi ca ieri,
dar mîine ºi-acestea vor fi vechi...
O vreme scurtã-i omul,
familia-i mai lungã
- dar toate-au un sfîrºit...

Cãci totu-i nestatornic afarã de-Adevãr
iar Adevãrul Unic e Dumnezeu - Hristos...
Prietene, alege! Alege-L pe Hristos

- fii înþelept ºi treaz fii,
cãci n-ai decît odatã prilejul sã alegi!
Alege astãzi,
- astãzi, alege-L pe Hristos!
189 - Stelele
Luna a apus, - voioase, încã, stelele lucesc,

în a zorilor privire umbra nopþii nu s-a stins...
liniºtea rãcoritoare a seninei dimineþi
încã n-a fost copleºitã de tãcerea caldã-a zilei.
Veselã cãsuþã albã de la marginea pãdurii

îºi petrece dragii oaspeþi care-o noapte i-au cîntat
cu privirile ferestrei umede de duioºie
i-nsoþeºte pînã-n zare...
ºi rãmîne-apoi tãcînd.
La rãspîntii de cãrare fraþii se despart cu drag...

(de ce oare despãrþirea, chiar ºi numai pentru-o vreme
are ceva trist, ca umbra unei frunze peste-un rod!) -
- poate pentru cã nici unii nu ºtim cînd plecãm pe veci!...
Dumnezeule-al Iubirii,
care stele-s mai frumoase
cele de pe cer
ori cele de pe iarba-nrouratã,
sau acelea de pe faþa credincioºilor Tãi fii?
- cãci în toate este-o searã
ºi o nouã dimineaþã!
ªi ce stropi mai sfinþi sînt oare,

cei de rouã, ori de lacrimi?
- Cãci ºi-aceºtia ºi aceia,
tot de-o noapte amintesc!
190 - Cuvîntul
Tu eºti pururi: gîndul tãu ºi fapta ta

gîndul tãu ºi fapta ta sînt cuvîntul tãu!
Cînd n-ai gînd ºi faptã eºti un mort demult
cînd cuvînt n-ai însã, eºti un ºi mai mort.
Timpul tãu, averea, sãnãtatea ta,

pot sã þi le ardã alþii ºi un rãu,
sau un bine poate pentru tine-aºa,
- dar cuvîntul tãu,
adicã tot ce-ai bun:
conºtiinþa ta ºi sufletul cinstit,
bunul nume, - aceste veºnice comori -
nimeni, ci tu singur poþi sã þi le arzi
ºi acesta-i rãul. Singurul rãu mare
care nimeni altul, numai tu, þi-l poþi.
Omule, cuvîntul þi-este-un vas de preþ,

care, de se sfarmã, l-ai pierdut pe veci,
Þine-þi sfînt cuvîntul dat lui Dumnezeu
cãci de el depinde mîntuirea ta.
Þine-l drept pe-acela semenilor dat
el e ºi frumseþea ºi valoarea ta.
191 - Iubirea
Nu treziþi, nu stîrniþi niciodatã

nimãnui dragostea ºi nicicînd
nu treziþi iubirea lumii nimãnuia
pînã vine ea,
cãci vine ea curînd.
Dacã doarme, s-o lãsaþi mereu sã doarmã

de-ar dormi iubirea lumii pînã-n veci
cãci viaþa-i mai uºoarã cînd ea doarme
nopþile-s mai fericite fãrã ea.
Nu treziþi iubirea lumii niciodatã

dacã ºtiþi cum arde viaþa focul ei
ce amar izvor de lacrimi are
ºi-n ce zbucium chinuieºte inima!
Dacã nu ºtiþi,
nu doriþi s-aflaþi vreodatã
iar de ºtiþi, mai bine-nþelegînd
nu treziþi iubirea lumii nimãnuia
pînã vine ea,
cãci vine prea curînd.
Dar iubirea lui Hristos treziþi-o grabnic

ºi în voi ºi-n alþii mai aprins
cãci ea face scurtã chiar ºi veºnicia
preschimbînd în sfînt pe-un pãcãtos.
192 - Frumuseþe
Ce limpede ºi ce frumoasã Neprihãnirea strãlucea
îndelungatul timp cît omul în ascultare vieþuia.
Ce ochi curaþi,
ce luminoasã-nfãþiºare-ar fi avut
acei care-L vedeau pe Domnul
cu suflet de uimire mut.
Cît trebuie de fericite sã fi fost zilele mereu
cînd ei umblau în ascultare
ºi-n dragoste
cu Dumnezeu!...
... ªi cum a coborît deodatã pãcatu-ntunecos ºi grav

umplînd de groazã ºi-apãsare
fiinþa omului bolnav
cum a venit în plinã pace blestemul morþii-ntunecat
peste lumina bucuriei ºi cîntecului minunat!...
ªi cîte-ndelungate veacuri þinut-a chinu-apãsãtor

pînã-a venit lumina dulce a Soarelui Mîntuitor,
pîn-a venit Hristos s-aducã
pe Cruce-al mîntuirii Preþ
sã nalþe-ntreaga Creaþiune
la starea primei frumuseþi!
- O Soare al Neprihãnirii,
dar chiar ºi-n Vechiul Legãmînt
Tu ai prealuminaþi luceferi
pe faþa cãror Te-ai rãsfrînt
Lumina Ta venind spre dînºii i-a luminat
de-au strãlucit
atît de minunat în noaptea ce lîngã Tine s-a sfîrºit...
Cum strãluceau atunci, dar astãzi,
în strãlucirea Ta, cum pier,
cum copleºeºte totul Jertfa ºi Crucea Ta aici ca-n Cer!
Noroade-ntregi îºi trag de-a pururi
din Ea, întreagã viaþa lor
mulþimi nenumãrate-mbracã al Slavei in strãlucitor
prin înnoirea Jertfei Tale,
prin harul care l-ai adus,
- Tu Cel ce ne-ai deschis Edenul
fii binecuvîntat, Isus!
Primim, privind Neprihãnirea

ca darul cel mai preþios
cu care-mbracã prin credinþã, la capãt
pe ai Sãi,
Hristos
în aºteptarea ei întoarcem mereu privirile
spre Cer
ºi spre Pãmîntul Nou pe care
vor fi comori ce nu mai pier...
Atuncea, o, Neprihãnirea, lumina veºnicei frumseþi
vei strãluci de peste toate Dumnezeieºte de mãreþ.
Vãzîndu-Te, în fiecare ºi-n toþi

Tu singurã vei sta
sã Te uimeºti în veci ce scumpã
ºi sfîntã-i frumuseþea Ta
- Neprihãnire chip ceresc
al Omului Dumnezeiesc.
193 - Pãmînt
Fãcea prietenul un ºanþ ºi se silea sã mute
hotarul dinspre celãlalt, c-o brazdã mai aproape...
- Al cui e locul? - îl întreb.

- Al meu! - el îmi rãspunse.
- Dar înainte-al cui era?
- Al tatei ºi-al lui moºu!...
- Dar mai nainte decît ei?
- Eu nu mai ºtiu! - îmi zise.
- Dar ºi ei tot aºa au zis cã este-al lor pãmîntul
iar astãzi oare unde-s ei?
- În el, - rãspunse dînsul!
- ªi tu vei merge tot în el. Ca cei de mai nainte!
Cãci nu pãmîntul este-al tãu ci tu al lui, sãrmane!
194 - Chipul
Voi îmi priviþi portretul, dar nu acesta-s eu

voi toþi aºa îmi ziceþi, dar nu mã cheamã-aºa
aºa arãt o clipã, aºa mã cheamã-o vreme
Acum. Dar nici nainte ºi nici în viitor...
Cãci nici mai înainte ºi nici în urmã, iatã,
eu n-am avut nici chipul nici numele de-acum!
Un nume nou avea-voi
ºi-un chip schimbat, curînd
ºi-acestea o sã-mi fie pe veci adevãrate.
Ieri am avut o faþã,

azi alta,
mîine însã
eternã-o sã-mi rãmînã aceea ce mi-o fac
în voi ºi-n timp
prin fapta ºi prin mersul meu de astãzi.
- ªi numele meu veºnic va fi cel peste-un veac.
195 - Nimic nu s-a-ntîmplat nici astãzi
Nimic nu s-a-ntîmplat nici astãzi

- zici tu,
- ºi alþii zic aºa! -
nimic nici lumii, nici cetãþii, nici þie nu þi s-a-ntîmplat...
... Priveºti vecinul ºi pe alþii,
închizi oblonul ºi te culci,
ºi nu-þi dai seama cît de bine-i cã nu s-a întîmplat nimic.
Ce mare har e de la Domnul, cã nu s-a întîmplat nimic...
Cînd zeci ºi sute de primejdii te pot pîndi la orice pas,

nenorociri neprevãzute cînd pot atîtea sã se-ntîmple,
cînd prãbuºiri
ºi morþi cumplite
cer mii de jertfe-n orice zi
cînd rele dupã rele-n lume cer plata de la Dumnezeu,
iar plata asta El,
nici astãzi
n-a-ngãduit sã ne-o primim,
cînd moartea secerã întruna ºi-i zilnic lîngã fiecare,
dar de ai tãi
ºi de la tine
a-ndepãrtat-o Domnul azi,

cînd bunãtatea ºi-ndurarea te-a mai îngãduit o zi,
ºi cînd Dreptatea ºi Rãsplata
te-au mai rãbdat sã treci o noapte
- tu spui cu voce plictisitã: - A, nu s-a întîmplat nimic!...
O, mulþumeºte, mulþumeºte cutremurat lui Dumnezeu

cu umilinþã pentru harul cã nu s-a întîmplat nimic.
De ziua ºi de noaptea care
te culci ºi te scoli din patul tãu.
Cãci, o, ce multe pot sã vinã atunci cînd n-a venit nimic
ºi cîte-ar fi putut fi astãzi,
da, cînd nimic nu s-a-ntîmplat!
196 - Oriunde! - mi-e totuna
Mi-e totuna unde voi fi înmormîntat;

mi-e totuna cine mã va înmormînta,
cãci oriunde-n lume îmi va fi mormîntul
nu voi fi-n el ceea ce oriunde-am fost:
dragoste ºi lacrimi, cîntec ºi avînt...
Astea sînt oriunde ºi-ale tuturor
nu mor niciodatã
ele n-au mormînt!
Nu mor niciodatã dragostea ºi jertfa

lacrima ºi cîntul, vii vor fi mereu
semãnate-s numai în pãmînt ca grîul
dar din orice groapã vor ieºi mai vii
ºi mereu alþi oameni fi-vor ca sã vinã
ori a le culege, ori a le cãlca...
... Mi-e totuna unde voi fi-nmormîntat:

dragostea ºi jertfa mea de pe pãmînt
vor cãuta pe-acelea ce vor fi sub glie
neºtiind cã-n groapã nu mai e nimic...
Moartea-i doar pãrere
iatã, n-am murit...
197 - Încredere
- Iatã Eu cu voi sînt, a spus Domnul nostru

- ªi eu sînt cu Tine, - dac-aº spune eu!
Cãci Tu poþi Isuse ca sã fii cu noi
iar noi sã fim totuºi niºte lepãdaþi.
Voi puteþi sã credeþi în Cuvîntul Meu

ne-a zis El. - ªi veºnic ºtim cã vom putea.
Dar, Isuse Doamne, ºi mai mare bine
ar fi cînd Tu Însuþi poþi sã crezi în noi
cã sînt mulþi din cei ce spun cã cred în Tine
iar Tu totuºi nu poþi crede-n ei nimic.
Vã puteþi oriunde bizui pe Mine

ne-ai grãit Isuse, - iar noi am vãzut!
Dar Tu fã-ne Doamne sã fim noi în stare
sã Te poþi Tu-n totul bizui pe noi,
pe statornicia, pe cuvîntul nostru
ºi pe legãmîntul care Þi l-am pus.
Toþi ai Tãi în Tine reazem pot sã-ºi afle

dar pe cîþi Tu oare Te poþi rezemat?
198 - Comori
Comori nepreþuite de amintiri frumoase

ce binecuvîntate ºi scumpe sînteþi voi
cãci tot ce-avem pe lume putem odatã pierde
sau pot sã ni se fure,
- dar voi veþi rãmînea.
Ferice de aceia a cãror fapte-s bune

ºi umbletele-s sfinte
ºi gîndul fãrã nor
cãci toate-acestea zilnic în amintiri se schimbã
ºi-ajung comoara vieþii rãmasã pînã-n veci.
O, amintiri frumoase, ferice-acel ce vã-are

vai de acel ce pleacã în moarte fãrã voi...
Cînd vremea umple golul lãsat de noi în lume

al vostru gol în suflet nu-l umple cu nimic.
E uneori uºoarã viaþa fãrã voi
dar moartea cea eternã, ne-nchipuit de grea.
O, amintiri frumoase din viaþa cu Hristos

pentru nimic în lume n-aº vrea sã nu vã am
cãci nu-i nici o comoarã sã-mi fie-aºa de scumpã
nici preþ atît de mare pe care sã vã dau...
199 - Soare - venit-a
Venit-a primãvara, dar încã e tot iarnã

e ceasul dimineþii, dar ziua n-a sosit.
- O, vino soare dulce împrãºtie îngheþul,
Luminã scumpã vino, cu tremur te chemãm!
Cãci între-aceia care aºteaptã dupã tine

sînt încã printre oameni fraþi minunaþi ºi buni
ce-aduc spre Creatorul, din suflet, ca ºi tine
luminã ºi cãldurã asemeni cu a ta.
Luminã-i soare dulce pe-aceºtia-ncãlzindu-i

ºi, pentru-ai tãi, mai vino ºi peste ceilalþi,
cãci îndeajuns odatã o sã le fie gheaþa
ºi noaptea lor eternã,
- cînd nu vor mai fi-ai tãi.
200 - Îndurare
O, Eternã Milã a lui Dumnezeu
cu puterea toatã ne-agãþãm de Tine
Tu ne eºti nãdejdea pentru mîntuire
singura nãdejde unde alergãm.
- Doar la uºa-Þi sfîntã îndrãznim a bate
doar prin ea mai credem sã intrãm în Cer...
O,-ndurare-adîncã a lui Dumnezeu

cît de mult depinde tot ce-avem, de Tine
unica-Þi nãdejde,
singura Ta uºã
este cel din urmã mijloc pentru noi...
Cine prin Dreptate

sau Neprihãnire,
cine prin sfinþire, ar putea veni?
Dintre oameni, cine ar putea vreodatã
a intra, prin merit, în Lãcaºul Sfînt?
- Doar prin Tine Sfîntã Milã Nesfîrºitã
cel din urmã vameº poate-a se sfinþi.
Dacã ºi-a Ta uºã cuiva se va-nchide

ce-i va mai rãmîne celui lepãdat?
Binecuvîntatã fii Tu Milã Sfîntã

o, prin Tine-aducem noi lui Dumnezeu
mulþumiri cu lacrimi de recunoºtinþã
cãci El n-a-nchis lumii încã uºa Ta.
Cãci mai pot sã intre
ºi-azi prin ea, la viaþã
cei ce-ntîrziarã ºi mai mult ca noi
toþi acei ce încã vor mai fi sã vinã,
în oricît de mare numãr ar veni.
- O, nefericite de nu vii nici astãzi -

ce-þi va mai rãmîne-n deznãdejdea ta
în eterna groazã
din eterna noapte
cînd n-o sã mai fie Mila de acum?
O, nefericite, ea-i ultima uºã
dacã ea se-nchide unde-ai sã mai baþi?
Sã aºtepþi tu oare pînã þi se-nchide?

sau asculþi acuma ºi-n genunchi o chemi?
201 - Lumina - o Doamne
O Doamne Dumnezeul Luminii ºi-al Puterii

Tu ai fãcut Lumina în Ziua cea Dintîi
iar Soarele ºi Luna în Ziua cea de-a Patra
s-araþi cã dau ele Lumina
ce-o dai Tu!
De-aici acele corpuri se vãd strãlucitoare

iar de-acolo pãmîntul se vede strãlucind
în sine fiecare e fãrã strãlucire
pãruta strãlucire le-o dai Tu tuturor.
O, nu-i la fel una din creaturi Lumina,

Lumina lor din Tine-i Slãvite Creator!
Tu o trimiþi prin spaþii asupra tuturora
ele-o reflectã numai,
dar Tu le-o dãruieºti...
... O, de-am putea asemeni Lumina Ta primind-o

s-o dãm ºi noi la alþii cu dragoste, mereu
ºi sã-i privim pe alþii mereu în strãlucire
ºi-ntunecaþi pe nimeni
decît pe singuri noi!
202 - Platã
Nu þi-e groazã de rãu þie celui ispitit sã-l faci?

sau nu þi-e ºi mai mult þie ce-l faci chiar neispitit?
Sã vã fie, sã vã fie de rãu groazã tuturora

celor care-l faceþi astãzi ºi mãcar nu vã-ngroziþi!
Cãci rãsplata fãrdelegii,

plata fiecãror rele
vã aºteaptã,
vã aºteaptã, fiþi încredinþaþi,
curînd!
- Ori aici,
ori la sfîrºitului drumului vieþii voastre
ce cu fiecare noapte tot mai scurt e
tot mai scurt!...
Fie-þi groazã þie celui care crezi nimic pãcatul

cãci pãcatul oriºicare, e o piatrã ce-o porneºti
peste povîrniºul vieþii...
va stîrni pe multe-n cale
ºi va face-o avalanºã de nenorociri mergînd...
- Cînd vei fi-ngropat din lume,

viaþa ta va fi sfîrºitã,
dar urmãrile nefaste a pãcatului rãmîn...
ªi vor merge mai departe,
semãnînd mereu în alþii
ºi în alþii
blestematul rod amar ºi otrãvit,
pînã la urmaºul ultim din minutul Judecãþii...
La Slãvita Judecatã,
urmãrind napoi pe firul
rãului,
se va ajunge la pãcatul tãu de-acum!...
- Iar tu vei lua rãsplata pentru toatã rãutatea
ce-ai adus-o tu-n viaþa celor care te-au urmat!
Fie-þi groazã de rãu þie suflete ce faci pãcate

fugi de rãu ºi nu-l mai face
niciodatã-n nici un fel
cãci rãsplata lui, fii sigur te ajunge
te ajunge
ori în viaþã ori în moarte,
ori ºi-acum ºi-atunci!
- Dumnezeu nu Se grãbeºte ci aºteaptã,

tot aºteaptã
fiindcã nici Se rãzgîndeºte
nici întîrzie,
plãtind...
203 - Unire
Isuse Scump Mîntuitorul

ºi Domnul nostru Preaiubit
de Tine-acum ºi niciodatã
noi nu ne vom mai despãrþi,
Cînd nu vei fi cu noi Tu-n lume,
vom fi cu Tine noi în Cer...
Cuvîntul Tãu
cãruia pururi Îi vei rãmîne Credincios
ne spune plin de-ncredinþare:
cu nici un chip n-am sã vã las!
A Ta Bisericã de veacuri
ºi Oastea Ta,
ºi noi, oricare,
sîntem dovada grijii Tale
cu care ne-ai vegheat mereu.
O, oare nu simþim aceasta ºi noi

cei ce-am crezut în Tine?
Dar cine ne-a-mplinit atîtea stãruitoare rugãciuni?
ºi cine ne-a umplut cu-atîtea înviorãri viaþa noastrã,
ºi cine ne-a unit cu-atîtea fiinþe scumpe,
pe pãmînt?
ºi cine inimilor noastre le dã atîta bucurie,
ºi cine poartã zilnic grija de fiecare dintre noi?
Fãgãduinþa Ta cea scumpã

ca pentru noi,
- e pentru toþi
avînd pe veci la fel putere,
la fel de sfîntã-n orice loc
ºi se-mplineºte totdeauna
ºi chiar aºa cum este scrisã
cu orice credincios
ce-oriunde trãieºte alipit de Tine.
Atunci cînd pe aceste drumuri ce mergem noi,

vor merge alþii
cînd în aceste case, în urma noastrã
se vor strînge,
cînd în bisericile-acestea
urmaºii noºtri-au sã se-nchine
cînd din aceste cãrþi cînta-vor copiii
ºi nepoþii noºtri,
cînd în prigoana pentru Domnul urma-vor alþii
calea noastrã,
cînd în spitale ºi în temniþi
ºi-n vestire
în urma noastrã fi-vor alþii, -
cum ºi noi pe-alþii îi urmãm -
- Isus, vei fi mereu Acelaºi ºi lîngã ei, ca lîngã noi,
prezent mereu cu fiecare spre-a-l întãri ºi mîngîia.
Cuvîntul care ne-a dat nouã

ºi celor dinaintea noastrã
putere, ajutor ºi pace,
va fi la fel ºi pentru ei
cum i-a-ntãrit cîndva pe alþii
în catacombe ºi-n cuptoare
cînd sufereau slãvind martiriul pentru iubirea Ta Isus
cum i-a nãlþat pe ei în slava
ce Sus, ne-ai pregãtit la Tatãl,
cum ne-a salvat pe noi în lupte
cu lei ºi tauri din Basan,
la fel vei fi cu toþi, ºi-n urmã, de-adevãrat
ºi Credincios.
Iar Mîine cînd întregul numãr

al celor drepþi va fi intrat
cînd toþi vor fi-adunaþi Acasã...
Atunci fãgãduinþa Ta
cea mai aleasã ºi mai dulce, se va-mplini
pe veci de veci...
- Isuse Doamne, niciodatã, noi nu ne vom mai despãrþi!

204 - Fluturaº
Se-nvîrtea în jurul flãcãrii aprinse
ºi-i plãcea ispita de-a se-apropia
lanþul voluptãþii îl atrage spre flãcãri
ca rãcoarea apei rîndunica-n zbor.
Îl alung cu milã sã se-ndepãrteze

dar a zecea oarã s-a întors din nou
se trezise-ntrînsul patima cea oarbã
care ne-nfrînatã, duce-n veci la foc.
Îl lovesc -
zadarnic: patima-i mai tare
chiar ºi decît frica
- ºi-ntr-o clipã rea
poate chiar în ciuda piedicilor mele,
el se-aruncã-n para focului rîvnit.
... Ce-a rãmas dintr-însul astãzi e-o ruinã.
- Cãci sînt rari acei ce se-nfrîneazã cînd

neopriþi, pot face ceea ce n-au voie...
- De aceea-i plinã lumea de ruini!
205 - Adevãr
Este-adevãrat cã prima-nþelepciune e Hristos
iar cã-a doua e tãcerea, tot aºa-i de-adevãrat.
Cãci vrãjmaºi þi-i faci pe oameni
numai cînd le spui vreodatã
Adevãrul, adevãrul hotãrît sau mustrãtor.
Cãci un adevãr de formã ºi-o credinþã doar de vorbe
nu va supãra pe nimeni...
poþi sã vesteºti oricînd...
Cînd se-nfãþiºeazã însã Adevãrul spre trãire,
atunci se aleg din oameni, care sînt
ºi care nu-s!
... Adevãrule preadulce nu ºtiam demult eu oare

cã-ntre oameni mai comodã ºi-nþeleaptã e tãcerea?
Dar dac-aº fi fãcut eu astfel
cum Þi-aº fi fost credincios?
ªi cum aº mai fi eu oare frate ºi nevinovat?
Adevãrule preadulce, cîte lovituri în viaþã

cîte lacrimi ºi prigoane mi-ai adus
cînd Te-am urmat!...
Tu m-ai despãrþit de prieteni,
Tu m-ai depãrtat de-acasã,
Tu m-ai rupt din locuri scumpe
ºi m-ai scos din locuri dragi
mi-am zdrobit viaþa-n lupte
ºi în lipsuri
ºi în muncã
sã-ndur foame ºi mizerii ºi batjocuri
- tot mai singur...
- Dar cu toate-acestea astãzi Te iubesc
mereu mai tare
fiindcã pacea conºtiinþei numai Singur Tu mi-o dai!
Cînd Te apãr ºi azi pe Tine, iatã sînt lovit

pe faþã
ºi vorbit de rãu pe spate,
ºi vîndut de fraþi vicleni,
sã fiu izgonit din inimi,
- ale mele binefaceri
sînt jignite ºi uitate,
meritul batjocorit.
- Dar ºi-aºa,
cu toate-acestea ºi chiar pentru-acestea toate
eu vreau sã rãmîn cu Tine Sfînt ºi Unic Adevãr!
Dupã cum întîia datã Te-am crezut pe totdeauna
ºi-am pus legãmînt ca astfel sã Te-ascult pîn-la sfîrºit
cãci Tu-mi dai inimii pacea,
conºtiinþei bucuria,
ºi-n odihna mea ºi-n muncã
ºi în umbrã ºi-n senin!...
Fraþii mei, dacã-mi vreþi bine, - binele adevãrat,

eu vã rog ca totdeauna adevãrul sã-mi grãiþi!
- cãci atunci îmi faceþi bine
ºi atunci îmi sînteþi fraþi.
Spune-þi-l totdeauna, cãci eu nu întotdeauna

pot sã-l vãd deplin
ºi-adesea eu sînt slab ºi ispitit.
Spuneþi-mi-l chiar ºi-atuncea

cînd îmi este împotrivã.
Dacã-i el, îl voi cunoaºte!
- ºi-i voi sãruta nuiaua
cãci din toate-acela-mi este este cel mai binefãcãtor.
206 - Bucurie
Cînd vii tu bucurie a sufletului meu

ºi inima ºi ochii de lacrimi umezesc...
naintea ta adie spre mine-a ta mireasmã
ºi mi-aº deschide-ntregul adînc sã te cuprind
aceastã adiere preadulce de la tine
e ca ivirea zilei de praznic aºteptat.
Isuse, numai Tu eºti întreaga-mi bucurie

ºi n-are lumea alta sã-mi poatã fi la fel!...
- Nu-i pe pãmînt comoarã de care-ar fi legatã
viaþa mea vreodatã asemeni ca de Tine
nici mai adînc lipitã,
nici mai cu drag aproape
cum poate fi de Tine,
ºi cum mi-a fost mereu.
O, lîngã Tine-n clipa adîncã-a rugãciunii

sau în trãirea muncii cu lacrimi ºi sudori,
sau în vîltoarea luptei cu opintiri sporite
smulgînd plãtite roade cu orice pas împins,
sau în purtãri de sarcini cu renunþãri durute
- eu gust din plin aroma cereºtilor grãdini!
Fii binecuvîntatã adîncã bucurie

Isuse, Soare dulce al sufletului meu!
207 - Sfinþenie
Numai un suflet sfînt îºi poate ierta vrãjmaºul sãu atunci

cînd rãul ce i-l face-acesta nu are-n lume niciodatã
nici îndreptare, nici uitare,
ca rana nemaivindecatã...
numai un suflet sfînt îºi poate ierta vrãjmaºul sãu atunci.
Numai un suflet sfînt îºi poate salva vrãjmaºul lui atunci

cînd dupã ce-i zdrobise viaþa, ajunge-n mîna lui cãzut
cu toatã pierderea-nduratã,
cu neuitatul rãu fãcut,
Numai un suflet sfînt îºi poate salva vrãjmaºul lui, atunci.
Numai un suflet sfînt îºi poate iubi vrãjmaºul lui atunci

cînd nici un bine nu-l îmbunã
ºi nici o milã nu-l înmoaie
cînd pîn-la moarte-l prigoneºte cu-aceeaºi crîncenã vãpaie
Numai un suflet sfînt îºi poate iubi vrãjmaºul sãu atunci.
208 - Dorinþã
Înþeleptul înfrînãrii a grãit odatã-aºa:

- Nu tu vrei!
ci este-n tine un pãcat. Acela vrea!
Dar tu nu eºti numai trupul,
sau nu trup în primul rînd
ci în primul rînd eºti suflet
- nu uita ce-þi spun nicicînd:
Sufletul mereu sã-þi þinã trupul strîns în frîul sãu
ca acesta sã nu-l tragã în prãpastie ºi-n rãu
sã nu-l ducã la pãcate de-unde nu mai e salvat
sau ºi dacã e,
rãmîne cu o ranã necurmat...
Un pãcat fãcut din suflet, sufleteºte-i ºi plãtit

cel fãcut unit cu trupul, de-amîndouã-i ispãºit
de-amîndouã împreunã,
ori în moarte
ori aici
cãci nimica nu se pierde nici din mari
ºi nici din mici.
Dumnezeul meu Puternic, dã-mi Te rog puteri sã-mi rup

ºi sã-mi smulg oricînd din suflet
pofte izvorînd din trup
ºi dorinþa de-a m-atinge de ce nu mi-e-ngãduit,
dar de care cu putere sînt atras ºi-nlãnþuit
cãci numai dorinþa care sper s-o pot înfãptui
poate chinui-al meu suflet ºi viaþa a-mi zdrobi
ºi numai aceasta-mpinge la pãcat
spre-a o avea.
Cele nenãdãjduite, nu te chinuiesc aºa!
Sã renunþ la bucuria care Tu nu vrei s-o iau

ºi sã nu cîrtesc în mine cînd vãd pe-alþii cã o au
fã sã nu se nascã-n mine gelozii ºi duºmãnie
cãtre-acei ce Tu mai darnic ºi mai bun pari
decît mie.
Ci sã ºtiu cã totdeauna Tu eºti Drept ºi Bun, Pãrinte
ºi-ai sã-mi dai mai bun la urmã
ce-am avut mai rãu, nainte.
Du-mã Doamne pîn-la starea sã pot renunþa-mpãcat

nici regret
ºi nici mîndrie neavînd c-am renunþat.
Mai ales cînd e-n folosul celor care nu vor fi
nici cu vorba, nici cu fapta
în mãsurã-a-mi rãsplãti.
ªi sã pot primi-n liniºte orice casã ºi-aºternut
chiar ºi-atunci cînd sînt acelea care
nu eu mi le-am vrut.
Dã-mi dorinþa cea stãpînã peste oriºice dorinþi
cãci atunci avea-voi numai calea fiilor cuminþi!
209 - Plãceri
Orice vîrstã din viaþã ºi-are-a ei plãceri, la rînd

þine cît le þine vremea,
trec cu vîrsta lor, trecînd.
În copilãrie, omul are joaca ºi-alergarea

mai tîrziu, în tinereþe, cãrþile ºi vitejia
în maturitate, munca ºi familia ºi lumea
iar la bãtrîneþe, visul ºi poveºtile ºi vinul...
Dacã-o vîrstã înceteazã, i-nceteazã ºi plãcerea
cãci ce-i trecãtor ca trupul, e supus acestei legi...
Numai gustul sfînt rãmîne ca iubirea lui Hristos

pentru orice vîrstã-acelaºi sufletului credincios
ºi-l pãstreazã pururi tînãr pîn-la bãtrîneþi pe-acel
care-l are ºi-l pãzeºte, scump, ca sufletul din el
cãci pe cînd de celelalte numai trupul ni-e legat
dupã trup se schimbã toate ºi cu el pierind odat’
- sfînta Duhului plãcere este-a-ntregii fiinþei dor
ºi-i legatã-ntîi de suflet care e nemuritor
netrecîndu-i niciodatã vremea ei ea stã mereu
ºi mereu e mai frumoasã,
sfîntã, ca din Dumnezeu...
Ce-i trupesc în noi se duce, se destramã,-mbãtrîneºte

dar ce-i sufletesc nu piere, nici se schimbã niciodatã...
Pot sã ne slãbeascã ochii, poate pãrul sã ne-albeascã,
inima sã oboseascã, tremurãri s-avem în glas,
- sufletul ºi-atunci tresare ºi se bucurã, ca tînãr,
cînd cunoaºte, ºi-l atinge ce-i frumos ºi-adevãrat.
ªi iubeºte-n orice vîrstã cu aceeaºi tremurare
primãvara, curãþia ºi-Adevãrul fericit,
poate chiar ºi mai puternic în apusul bãtrîneþii
cãci cu-atît mai dureroasã e-o comoarã
cînd o temi.
Dragostea pentru Luminã

ºi plãcerea de Hristos
totdeauna-s bucurie ºi la suflet ºi la trup.
ªi fiindcã bucuria totdeauna-ntinereºte

cel ce-o are, pe vecie, va fi tînãr
ca ºi ea.
210 - Casã
Cînd sînt departe, casã, de oriunde-aº fi,

vin inima ºi dorul ºi rugãciunea mea
în fiecare searã
ºi-n orice dimineaþã
cu drag sã odihneascã un ceas pe prispa ta...
Cînd sînt aproape, ochii mereu i-ntorc spre tine

scãldîndu-te-n privirea lor umedã de drag,
iar sufletul tresare iubindu-te întruna
cu-aceeaºi caldã undã a proaspetei plãceri...
De-i zi, privesc la cerul deasupra ta. ªi norii

ce merg ºi vin spre tine cu gîndurile mele...
De-i noapte-þi caut frumoasa puzderie de stele
ce toate-ar sta întruna cu drag deasupra ta...
Cãci nicãieri nici cerul, nici stelele, nici norii
nu-s ca acolo unde eºti tu ºi mã aºtepþi...
ªi nicãieri pe lume nu cîntã rîndunica
nici iarba nu-i mai moale
nici florile mai albe
nici somnul nu-i mai dulce,
nici pacea mai deplinã,
nici inima-mpãcatã
ca-n tine, loc iubit!
O, gîndul meu întruna ca soarele, colindã

ºi-nconjurã pãmîntul trecînd pe lîngã toate,
- dar seara vine pururi s-adoarmã lîngã tine
sfinþit de rugãciunea ca nicãieri fierbinte...
cãci doar acolo-ºi aflã adîncul meu odihna
ºi-acolo întîlneºte frumoasa amintire
cu care-ncepe-a vieþii eterne fericiri...
Cã-n tine-ntr-o luminã ºi-o clipã neuitatã
de primãvarã dulce, aflat-am pe Hristos.
De-atuncea peste tine rãmas-a Primãvarã

oricîte ierni ºi vînturi pe lumea-ntreagã bat.
De-aceea lîngã tine întorc în orice searã
cu inima, cu dorul ºi rugãciunea mea,
în tine mã aºteaptã aceeaºi bucurie
ºi-Aceiaºi Faþã Sfîntã îmbrãþiºatã-atunci.
211 - Cunoaºterea
Cãile înþelepciunii tainice-a lui Dumnezeu

sînt necunoscute nouã
ºi-s ascunse pentru noi...
de aceea totdeauna sã ne-ncredem în Cuvîntu-I
cãci Cuvîntul Lui e pururi Credincios ºi-Adevãrat.
Cãile ºi gîndul tainic, dintr-un suflet omenesc

sînt necunoscute nouã
ºi-s ascunse pentru noi
de aceea sã nu credem decît prea arar în oameni
cãci la oameni rar cuvîntu-i credincios ºi-adevãrat.
Dumnezeu întotdeauna face mai mult decît spune

oamenii fac totdeauna mai puþin decît promit.
Cine nu învaþã-aceasta mai nainte de-ncercare
va plãti mai scump în urmã,
ce n-a ascultat la timp.
212 - Oameni
Cel înþelept a spus odatã cã oamenii se-mpart în trei:
Întîi: cei mulþi la care merge-naintea judecãþii, gura

vorbesc nainte sã gîndeascã,
apoi gîndesc,
- de mai gîndesc.
Aceºtia-s cei proºti, pripiþii, ce totdeauna au ruºine
neajunsuri ºi dispreþ, pe urma nestãpînirii gurii lor.
Apoi: sînt cei puþini la care merg amîndouã împreunã

ºi judecata ºi cuvîntul merg chibzuit ºi armonios.
Aceºtia sînt cumpãtaþii
ºi cei cuminþi,
iar felul lor
din multe neplãceri în viaþã ºi-ncurcãturi
îi va scãpa.
În urmã: sînt cei rari pe lume

la care mintea merge-ntîi
ºi-n urmã vine rar cuvîntul,
dar luminos ºi plin de miez.
Aceºtia sînt înþelepþii, a cãror vorbã este aur
dar dupã ea nu ei, ci alþii, care-i ascultã,
au folos.
213 - Minciuna
Cel ce cunoaºte Adevãrul, a zis aºa odatã:

- Nu este pãcãtos pe lume sã nu-l fi învins minciuna!
Orice pãcat e-ntîi minciunã

apoi ia altã formã.
E-ntîi minciuna-nºelãtoare a diavolului care
îl amãgeºte-aºa pe om, spre-a sãvîrºi pãcatul...
Apoi vin,
lung ºirag,
minciuni de-a celui care cade
spre-a-ndreptãþi,
sau apãra,
sau micºora, pãcatul...
Minciuna-i masca cea plãcutã

ºi-atrãgãtoare pentru om
cu care tatãl ei, satana, ºi-acopere-urîciunea lui
ºi focul veºnic cãtre care îl duce el pe mincinos
atîta vreme pînã-i rupe ºi cel din urmã pod
spre Cer.
N-a fost vreun om care-a fost mare cu-adevãrat

pe-acest pãmînt
nici vreun credincios,
vreun suflet ales
ºi înþelept cîndva
ºi care sã fi fost în viaþã un mincinos
ºi-un prefãcut
sã fi iubit cîndva minciuna
ºi sã trãiascã necinstit.
Orice minciunã-i neputinþã, micime ºi ticãloºie,
pe care omul o aruncã în apa sufletului sãu.
- Iar sufletu-i ca o fîntînã:
- primeºte-ntotdeauna-n sine
ºi în adîncul lui pãstreazã, tot ce-n viaþã-i aruncãm.
De-aceea sînt pe lumea asta

fîntîni cu ape-atît de tulburi
de nu se poate niciodatã vedea un cer curat în ei.
214 - Singur - în a lui carte-a
În a lui carte-a scris odatã un pustnic înþelept aºa:

- Fug sufletele azi de rugã, singurãtate ºi tãcere,
spre zgomot,
spre uºurãtate,
spre-aglomeraþii ºi pãcat!
De-aceea ºtiu puþini acuma ce binecuvîntãri ascunde
singurãtatea liniºtitã,
ce bucurie - rugãciunea
ºi ce seninãtate-adîncã, ce profunzime e-n tãcere...
Azi oamenii în uºurãtate ºi în pãcat trãiesc, se tem

sau se urãsc stînd cu ei singuri,
doar ei ºi conºtiinþa lor,
cã-n jurul lor mereu e duhul pãcatelor în care umblã
el le-aminteºte cele duse,
sau spre-altele îi ispiteºte
ºi-i chinuie mereu cu grija sau groaza de urmarea lor...
Cînd nu sînt singuri, ci-s cu alþii,
ei îºi sugrumã mai uºor
mustrãrile de conºtiinþã
- ºi omul pare liniºtit.
Dar vai, ce grabnic se rãzbunã pãcatele

ºi neascultarea!
- Pedeapsa celui care-n viaþã n-a vrut sã stea
cu sine însuºi
ºi n-a iubit singurãtatea cu pocãinþã ºi-ndreptare
va fi: sã stea pe veºnicie în chinuri,
numai singur-singur
nici Dumnezeu, nici mîngîiere,
nici dragoste ºi nici nãdejde,
nu va avea pe veºnicie
fiindcã-aici nu le-a dorit.
Doar sufletele mari pe lume,
cei mari ºi sfinþi cu-adevãrat,
doar sufletele-acestea gustã singurãtatea ºi tãcerea
cu toatã profunzimea pãcii ºi bucuriilor ce-ascund,
în rugãciunea lor adîncã,
prin care merg cu Dumnezeu...
Cãci numai în Singurãtate ºi în Tãcere,

Veºnicia,
se poate pipãi, de gîndul ºi duhul celor înþelepþi
ºi numai în acestea putut-a Domnul lor
sã le vorbeascã
iar dînºii au putut s-audã numai în ele glasul Lui.
Cãci Dumnezeu vorbeºte pururi la fiii Lui aleºi
în lume
ºi le descopere-adevãrul, cînd singuri stau
tãcuþi,
cu El...
De-aceea astãzi e-ntre oameni

aºa puþinã-nþelepciune
cãci sufletele fug de rugã, singurãtate ºi tãcere
ºi-atunci cum sã mai audã, Lumina,
ºi pe Dumnezeu?!...
215 - Cunoscut!
Dorinþa dupã slava lumii ºi dupã laudele ei,

ºi alergarea dupã-acestea fac sufletul nefericit.
Cãutînd sã fi mai sus ca alþii,

mai cunoscut,
mai lãudat,
îþi chinui sufletul întruna
ºi-al tãu
ºi-al altora din jur
cãci lãcomia asta-þi pierde ºi liniºtea
ºi mulþumirea
balaurul acesta-nghite sudoarea ta ºi timpul tãu...
ºi-atunci din tot ce-aveai nainte,
tu mai nimic nu vei alege.
N-ai nici copii, nici soþ, nici casã,
nici liniºte, nici prietenie,
cãci le jertfeºti pe toate-acelei dorinþe
ce-þi înghite tot...
O, dac-ar ºti cel care-aleargã

sã dobîndeascã slava lumii
cã umblã bietul dupã rãul ºi-amãrãciunea vieþii lui!
de-ar ºti el ce nefericire e s-ajungi prea cunoscut
cu ce necazuri ºi ce zbucium
e lucru-acesta-mpreunat.
E-adevãrat cã-i greu s-o aibã
dar dupã ce a cîºtigat-o
ºi-i gustã-amar nefericirea,
- de ea nu scapã decît mort.
O Domnul meu Isuse Dulce,

Tu Mare ºi Divin Smerit
Te rog pãstreazã-mã pe lume umil,
de ea necunoscut...
fereºte-mã sã nu caut lucruri
ºi locuri nalte pe pãmînt
ºi scapã-mã de-osînda celor ce dobîndesc
mãriri lumeºti.
- Cãci tot ce e nãlþat în lume, e-o urîciune-n faþa Ta.
Eu nu doresc aici rãsplata

pentru nimic din ce-am fãcut
iar slava lumii-i un balaur care pîndeºte mai ales
pe cei mai buni ai Tãi
ºi cãror le-ai dat un dar mai deosebit.
Cum Te-a pîndit ea ºi pe Tine
cînd erai unde sîntem noi
ºi cum pe-atît de mulþi aceasta i-a înghiþit
ºi i-a pierdut...
Ai milã Doamne ºi ne scapã de otrãvita slavã-a lumii

ºi de dorinþa dupã dînsa
acum ºi-n veci
pe toþi ai Tãi.
216 - Fãþarnicul
Ar trebui-nsemnat pe frunte ca sã-l cunoascã toþi,

la rînd
dar oile ºi porumbeii ºi boii mai ales, oricînd
cãci pe fiinþele acestea le-nºealã ºi le vinde el
cu vorbe dulci ºi prefãcute
cu duh ascuns
ºi gînd miºel.
O, cei curaþi ca porumbeii

ºi blînzi ca boii cei smeriþi,
de cel fãþarnic totdeauna vã depãrtaþi
ºi vã feriþi.
Trãind în prefãcãtorie, e ºi primejdios ºi crud
ºi va-nºela întotdeauna pe cîþi îl cred
din cîþi l-aud.
Cãutînd cîºtig în lumea asta, -
ºi-n cealaltã necrezînd -
el predicã mai iute iadul, decît pe Dumnezeu
oricînd.
Vorbind mai mult despre satana
decît de Crucea lui Hristos
el creºte frica, nu credinþa,
cãci el din fricã ia folos.
Lui de sfinþenie nu-i pasã ci numai de ceremonii

rosteºte-al Domnului Sfînt Nume
s-ascundã-a lui fãþãrnicii
spre a-ºi putea sã-nfãþiºeze drept adevãr
a lui minciuni
ºi spre-a putea-nºela mai sigur
pe cei nevinovaþi ºi buni
sau spre-a putea sã mãguleascã
pe cei ce-n rele se complac
ºi cãrora el, pentru o platã
le iartã toate cîte fac.
El nu Bisericii-i slujeºte deºi trãieºte de la ea
cã nu-i al ei
ci-i al minciunii. Cu vorba ºi cu fapta sa
cuvîntul sãu e-al lui
ºi nu e, cum zice, al lui Dumnezeu
ci sub versete îºi ascunde, vicleanul, scopul lui, mereu.
Vorbirea lui þinteºte numai al lui nelegiuit folos
ca cei ce-aud pe el sã-l caute
nu sã-L urmeze pe Hristos!
Nu lui Hristos sã-I dea viaþa,
ci lui cinstire ºi argint
cei ce-l plãtesc - spun adevãrul
cei ce nu-i dau nimica - mint!
Hristos condamnã totdeauna: desfrîu ºi crime

ºi-uneltiri
fãþarnicul le aflã scuze
ºi le gãseºte-ndreptãþiri!
Cãci umblã dupã slava lumii ºi banii ei,
în orice fel
respect de adevãr nu are
nici frica Domnului, în el.
Chiar lumea-ntreagã sã-i arate
n-ar recunoaºte c-a greºit.
Vorbeºte numai de sentinþe

ºi-n toate-i cel mai priceput
el doar cu sfinþii se comparã
cu drepþii-i place-a fi trecut.
Fãþarnicul viclean ºi lacom,

rãzbunãtor ºi crud ºi rãu
nimic nu iartã
nici nu-i uitã cui crede cã-i vrãjmaºul sãu.
Toþi ceilalþi oameni îl lasã-n pace pe-un duºman
dar el ºi din mormînt l-ar scoate
sã-l rupã-n gheare de vultan.
În urã el e ca satana: cãutînd sã nimiceascã-n veac
ºi sufletul ºi trupul celui ce nu-i vorbeºte lui pe plac.
El în orbia lui nu vede cît sufãr alþii dupã el
dar chiar dac-ar crede, nu-i pasã de nimenea
în nici un fel.
Pot alþii sã plãteascã totul cu plîns, cu sînge, cu venin
ce-i pasã lui, el poate, din toate cîºtiga puþin!
Falsificã învãþãtura ºi se preface cã-i, ce nu-i,
putînd sã umble-n ºapte feþe
ca sã-ºi ajungã scopul lui...
- Fãþarnic blestemat, cînd oare te vei trezi

din visul tãu
ºi din beþia morþii-n care slujeºti nemernic
celui rãu?
Sau: coasa îngerului morþii aºtepþi sã te loveascã-ntîi?

atunci vrei sã te-ntorci cînd groaznic þi-o vei vedea la cãpãtîi?
Cînd cel din urmã lucru care te va-nsoþi l-al tãu sfîrºit
va fi blestemul ºi osînda acelor ce i-ai amãgit?
Din toatã roada ta pe lume va fi gunoiul care-l laºi
din cãile deºertãciunii, nevrednicilor tãi urmaºi?
Gunoiul ºi deºertãciunea de dragul cãrora þi-ai dat
ºi sufletul ºi veºnicia vrãjmaºului ce te-a-nºelat!
Iar Dincolo în Veºnicie, pe veci cu groazã vei vedea
ce platã dã satana celor ce-au ostenit în slujba sa
cînd, de la moarte,
despuindu-i de-ai slavei lumii amãgiri
i-nfaºcã sã le dea rãsplata nelegiuitei lor trãiri.
- Îþi vei vedea cu groazã locul ce tu þi l-ai gãtit mereu

ºi-n care
cu blestemul ultim
o sã te-alunge Dumnezeu!
O, dacã te-ai trezi acuma ºi-ai mai putea a te cãi

sã te întorci, - schimbîndu-þi viaþa -
ai mai putea nãdãjdui...
Dar cei ce duc o aºa viaþã sînt la-mpietrire osîndiþi...

O, oi ºi boi deschideþi ochii
ca sã vedeþi
ºi ocoliþi...
217 - Împreunã
Cel cumpãtat a spus aºa la fiii sãi odatã:

- Voi fiii mei sã-mpreunaþi cu munca rugãciunea
cãci numai împreunã sînt,
cu roadã, rãsplãtite.
Acel ce numai s-ar ruga dar n-ar munci în viaþã

ar fi ca ploaia ce-ar cãdea pe holda nearatã
ne-nsãmînþatã cu nimic,
- rãmîne fãrã roadã!
Acel ce numai ar munci, dar fãrã sã se roage,

e ca ogoru-nsãmînþat dar fãrã strop de ploaie
neroditor ar rãmînea ºi ars
de uscãciune.
Chiar Dumnezeu le-a rînduit pe-acestea împreunã.
Voi fiii mei sã-mpreunaþi cu munca rugãciunea,

cãci doar unite, pe pãmînt
sînt binecuvîntate.
218 - Cîntãreþul
În viaþã a dorit sã cînte spre-a veseli ºi-a mîngîia

pe toþi în jurul sãu prin cîtã era singurãtatea sa
fiindcã-avea încredinþarea cã Dumnezeu stã în cîntãri
iar de nimic nu-i lipsã-n lume ºi între oameni
ca de El.
Adeseori simþea-n adîncu-i un gol ca golul ce rãmîne

de unde ies prea multe lacrimi,
prea multe flori
ºi prea mult dor
dar rãdãcinile iubirii adînc înfipte în cîntare
rodeau cu zîmbet pentru alþii
chiar dacã nu ºi pentru el.
Cîndva pe crucea lui nu scrieþi nimic îndurerat ºi trist

pãcatele i se vor pierde odatã cu þãrîna lui,
dar armoniile din suflet rodi-vor pururi mîngîiate
din an în an
mereu în alþii,
crescîndu-i pentru mai frumos.
Pe faþa lui n-a fost tristeþe

nici cînd în suflet o avea
de-aceea moale ºi frumoasã sã-i fie þãrîna de pe ochi
cãci moale ºi uºoarã-n lume a fost umblarea lui prin viaþã
abia de l-a simþit pãmîntul
aºa de liniºtit s-a dus.
Acolo, nici regret sã n-aibã

pentru nimica din trecut
nici grijã, nici neliniºtire pentru nimic din viitor
ci liniºtitã odihnire sã aibã-n locul lui de veci
ca sufletul ce odihneºte în braþele cîntãrii dragi.
Copil ºi tatã al cîntãrii,

doar pe pãmînt þi-a fost mai greu
ºi în pãmînt ºi-n cer de-acuma
va fi mai dulce ºi uºor
cãci dragostea ºi armonia
de-a pururi au sã te-nsoþeascã
acestea douã-s Paradisul ºi binecuvîntarea ta.
219 - Fricã
Inima mea de ce îmi tremuri oare

dorind singurãtatea ne-ncetat
de ce doreºti mereu sã fugi de oameni
de ce te temi cînd paºi pe drum rãsunã
de ce þi-e groazã cînd i-auzi ºi-i vezi?
Sãrmanã inimã prea mult zdrobitã

ºi prea-ndelung strãpunsã nemilos,
tot ce-a rãmas nedãrîmat în tine
se-nfioreazã cînd aude om!
Cãci în altarul prieteniei tale

puþini au fost cei ce-au pãºit curaþi
atît de mulþi venirã sã dãrîme
ºi sã-ntineze ce-a fost mai frumos!
Ce-au mai lãsat întreg, plecînd vrãjmaºii,

au nimicit prietenii mai crud
lãsînd aceleaºi urme-nsîngerate
la care cînd priveºti te înfiori.
S-au sãvîrºit în contra ta întruna

nu numai grozãvii, ci ºi-umiliri
de parcã numai unele din ele
nu-þi ajungeau spre-a suferi destul.
... Inima mea de ce mi te cutremuri

de ce te strîngi de groazã cînd auzi
trecînd pe-aproape paºi de om
ºi oare
de ce mereu mai singurã te-ai vrea?
220 - Vestire
Cel ce-a luat mai bine seama la oameni ºi la duh

a spus:
cã unii predicã Credinþa numai cu gura, fãrã viaþã
vorbesc numai din ea,
dar nu o mãrturisesc cu fapta lor,
- aceºtia-s aceia care zic totdeauna, dar nu fac.
Lua-vor mai grea osîndã
cãci ei fac cel mai mare rãu
îndepãrtînd aºa pe oameni de ascultarea lui Hristos,
ºi ispitindu-i sã huleascã, din cauza lor, pe Dumnezeu
mergînd la iad mai trag în moarte pe mulþi,
prin nepãsarea lor.
Alþii nu predicã Credinþa cu gura,

dar a lor viaþã
mãrturisind despre Credinþã, e-o pildã vie
pentru toþi,
aceºtia-s lumina care nezgomotos fac slujba bunã
iar oamenii vãzînd astfel
Îl preamãresc pe Dumnezeu.
Iar alþii,
cei puþini,
sînt cei ce vorbind frumos despre Hristos
mãrturisesc ºi cu viaþa despre iubire ºi-adevãr
aceºtia-s cei mai puternici ºi buni urmaºi
ai lui Hristos
cãci învãþîndu-i ºi pe alþii ce trebuie despre Credinþã
ei o aratã ºi-n trãire înfãþiºîndu-L pe Hristos.
Un om de-acesta preþuieºte cît sute de predicatori

iar roada lui rãmîne scumpã
ºi lumii
ºi lui Dumnezeu.
O Doamne, dã Credinþei Tale nu mulþi predicatori

în lume
ci mulþi împlinitori cu fapta,
puternici mãrturisitori.
221 - Prietenie
O, prietenie sfîntã, loc binecuvîntat

în care nu sînt taine, nici garduri, nici zãvoare,
în nici un loc din lume viaþa nu-i mai dulce
nici sufletul mai candid, nici gîndul mai curat
ca-n tine prietenie, loc binecuvîntat.
În nici un loc din lume petrecerea nu-i dulce

ca-n tine,
ºi-adevãrul mai binevoitor
nici mila mai duioasã,
nici dragostea mai largã
mai caldã, mai simþitã - ca-n pãrtãºia ta!
Orice pahar golit e ºi-umplut deplin, în Tine

ºi fiecare clipã ºi an e-ndestulat
mãsura ta-i întreagã, nimic pe jumãtate
ori toatã, ori nimic,
cînd dai ºi cînd primeºti.
În tine ºi tãcerea e de-nþelesuri plinã

un semn sau o privire cuprinde nesfîrºit,
- În tine-i totul paºnic ºi sfînt cãci mii de haruri
ºi-n suflete ºi-n trupuri
prin orice simþ,
pãtrund.
Lumina nicãierea nu este mai luminã

nici noaptea nicãierea mai noapte ca aici
- cînd e durerea-n tine, mai mare-i ca oriunde
cum bucuria n-o simþi niciunde mai deplin.
O, prietenie sfîntã, adîncã ºi duioasã

de tine totdeauna m-apropii cu fior
pe-altarul tãu ard jertfã întreaga mea fiinþã
cu tine ºi viaþa ºi moartea sînt un har.
Isuse, Scump Prieten, fã între-ai mei ºi mine

eterna prietenie ziditã pe-adevãr
avînd învãþãtura aceleaºi credinþe
pe veacuri sã rãmînã ºi ce-a rodit din ea.
222 - Rãul
Acel care a iubit Credinþa adevãratã a grãit:

- Mai rele decît necredinþa
ºi decît rãul mai cumplit
sã ºtiþi cã-s falsele credinþe, ereticele-nvãþãturi,
rãstãlmãcirile Scripturii, izvor de certuri ºi de uri.
Pentru Credinþa-adevãratã acestea-s cel mai mare rãu
e cea mai mare vãtãmare cinstirii cãtre Dumnezeu.
Cu-acest venin amar satana a otrãvit izvorul sfînt

al Evangheliei în lume
ºi al Credinþei pe pãmînt.
Ca ºerpii, falsele credinþe, încolãcesc curatul trup
al Sfintei Domnului Biserici
pe care-o sug,
pe care-o rup...
Din pricina acestor rele ºi blestemate nãscociri

ale vrãjmaºului Credinþei, - au pãtimit atîþi martiri!
Atîþia oameni duºi la moarte
ºi de credinþã-nstrãinaþi
ºi pier atîtea binefaceri prin dezbinarea
dintre fraþi.
Cãci toate relele Credinþei

ºi toþi ceilalþi duºmani ai ei
sînt dinafarã de Credinþã...
ªi chiar de-ar fi ca niºte lei
uºor sînt cunoscuþi cãci chipul ºi felul lor
e cel strãin
ºi nu pot face rãu Credinþei
oricît de mulþi ºi aprigi vin.
Dar viperele-acestea care se-ncolãcesc pe trupul ei
ºi se prefac la fel cu dînsa,
- cu faþã ºi cu glas de miei -
vorbesc cuvintele ei scumpe,
în casa ei,
ºi-n chipu-i sfînt
sã poatã face dezbinarea,
sub cel mai credincios veºmînt!
Cei ce mai au pãcate-ascunse ºi-s robi mîndriei

primii cad
în mrejele înºelãciunii ºi-n groapa gurii lor de iad,
drept pedepsire de la Domnul fiindcã n-au pãstrat curat
nici cugetul, nici legãmîntul cu Dumnezeu,
cum s-au legat
de-aceea Dumnezeu îi lasã în duhu-acestor amãgiri
ca sã le creadã,
sã se ducã în locul veºnicei pieiri.
Dar cugetele ne-ntinate a celor sinceri ºi smeriþi

le scapã Dumnezeu, ferindu-i sã nu se lase amãgiþi
prin Duhul Sfînt i-nºtiinþeazã,
ei simt chiar dacã nu-nþeleg
ºi astfel fiii rãtãcirii
de ai Credinþei
se aleg.
O, suflete neºtiutoare ce mîntuirea o doriþi

de-nvãþãturile strãine cu groazã pururi vã feriþi
nu-i ascultaþi pe cîþi le poartã,
nu vã opriþi pe calea lor,
cãci toþi aceia ce-i urmeazã, în groapa rãtãcirii mor.
Nu pãrãsiþi învãþãtura,
ci calea rea o pãrãsiþi,
ºi nu vã rupeþi de Credinþã
ci de pãcat vã despãrþiþi!
Cãci cei ce umblã sã vã-nºele nu vã departã de pãcat

ci de Credinþa voastrã sfîntã, ce naintaºii v-au lãsat!
ºi nu pentru cîºtigul vostru
sau mîntuirea voastrã vin
ci pentru ale lor foloase
ºi sã vã semene dezbin.
O, slujitori ai mîntuirii ºi-ai Adevãrului,

luptaþi
pe toate falsele credinþe sã le zdrobiþi ºi alungaþi
c-acestea prãbuºesc pe Domnul
ºi despãrþesc Credinþa Sa
duc sufletele la pierzare pe-a îngîmfãrii cale rea
ºi sînt pentru Credinþa dreaptã un rãu
ºi-o pagubã ce rod
Biserica ºi-nvãþãtura, rupînd al Domnului norod.
Cînd Domnul va lua Credinþa

ºi-al Sãu Cuvînt
de pe pãmînt,
vor rãmînea aceste sute de crezuri fãrã crezãmînt,
iar cei rãi, zãpãciþi de ele vor fi pe veci mai dezbinaþi
ºi-acesta va fi cel mai mare blestem al celor îngîmfaþi
ce n-au vrut sã pãstreze-n suflet
credinþa cea dintîi, smeriþi
ci-au dezbinat-o ºi-au hulit-o...
- de dezbinãri vor fi munciþi!
223 - Binele
Cel sigur pe-adevãrul credinþei lui a spus

cã tot ce pare Bine, e numai o ispitã
ce pare adevãrul e numai îndoialã
ce pare rãu, e sigur cãdere ºi pãcat!
ce pare cã-i credinþã, e numai amãgire
ce pare bunãtate, e numai interes
ce pare curãþie, fãþãrnicie este...
- Cãci ceea ce e Bine
ºi ce e Adevãr,
la fel cu ce-i Credinþã ºi Curãþie:
- vezi!
ºi ºtii cu-ncredinþare ºi fãrã îndoialã
ºi nu þi se par!
ªtii sigur.
ªi chiar de la-nceput.
Cãci Binele-are-n sine încredinþarea lui

deplin. ªi totdeauna!
Iar cei smeriþi o simt
fiindcã au lumina...
ei vãd din prima clipã
ce-i limpede ºi sigur.
ªi nu vor fi-nºelaþi.
În Adevãr ºi-n Bine nu e ºi Da ºi Nu

aºa e ºi-n Credinþã
ºi-n Dragoste la fel:
nu e-ndoialã-n ele, cum nu e nici amestec
e numai Da puternic, oricînd ºi pentru toþi!
O inimã curatã o simte, cînd e treazã,

curaþii ochi vãd asta, la fel, cînd sînt deschiºi.
Dar cei ce umblã-n umbra pãcatelor ascunse
nu pot vedea aceasta. ªi nu ºtiu ce aleg.
Iar dincolo de cele pãrute-i prãbuºirea
cãci ele sînt ispita în care cad cei rãi.
O, fericiþi aceia a cãror ochi ºi minte ºi inimã

- sînt treze pe calea vieþii lor,
ce au curat în suflet un duh de ascultare,
- lor, Binele le-aratã de-a pururi Faþa Lui.
224 - Nimicuri
Acel ce-a cercetat mai bine ºi mai adînc a spus cîndva:

- Prietenia ºi Iubirea pãstraþi-o-n voi
ºi între voi.
Acestea sînt comori ce-n lume n-au nici pereche
ºi nici preþ
dar focul nu arde decît cînd puneþi pe el toþi.
Atunci cînd numai unul pune
sau dacã numai unii pun
se stinge focul prieteniei
ºi focul dragostei curînd
iar dupã ce s-a stins, adesea,
acolo nu mai arde-n veci
cu bucuria ºi lumina cu care-a ars acolo-ntîi.
Iubirea cînd se stinge-n urã
ºi prietenia-n nepãsare
nici o putere de pe lume nu le mai face cum au fost.
O, Prietenia ºi Iubirea, doar ele singure-au putut

sã ne arate cã sînt lucruri
mai scumpe decît lumea-ntreagã
ºi zile mai de preþ ca toatã viaþa dinaintea lor
ºi oameni care valoreazã
mai mult decît popoare-ntregi.
Dar vai ce face nepãsarea ºi ura din aceste bunuri

ºi din comori fãrã de care viaþa nu-i decît amar!
Cu cîtã sete cautã ura sã nimiceascã tot ce-odatã
era atît de drag ºi dulce
cînd dragostea ardea curatã,
în toatã lumea asta mare nu mai încap atunci cei doi
care-ncãpeau cîndva pe-o bancã
ºi se-adãpau dintr-un pahar
nici unul nu se liniºteºte decît atuncea cînd îl ºtie
pe celãlalt cît mai departe
ºi mai degrabã sub pãmînt.
Mai mult decît viaþa voastrã pãziþi iubirea dintre voi

ºi pãrtãºiile Credinþei curate ºi adînci mereu
pãstraþi curatã-nvãþãtura
ferindu-vã de tot ce-o stricã
statornici þineþi legãmîntul
ce l-aþi rostit întîiaºi datã
puneþi pe focul lui cu toþii,
re-mprospãtîndu-le frumseþea
cu fericirea bucuriei, iertãrii ºi îmbrãþiºãrii.
Cãci dupã ce
din vina voastrã
s-or stinge-aceste flãcãri sfinte
zadarnic veþi vãrsa amare suspine pe cenuºa lor.
Nu-s lacrimi sã le mai învie aºa precum erau întîi.

Iar viaþa fãrã de acestea nu mai e viaþã,
- ci blestem!
225 - Libertate
Acela care ºtie bine ce-i slobozenia a zis:

- Nu-i nimeni liber ca acela ce-atîrnã numai de Hristos!...
nu-i om mai liber
ºi nu este mai libertate
ca a lui
... ºi totuºi nici un om din lume nu este mai supus
ca el.
Adevãrata libertate nu este cea cînd poþi sã strigi:

aicea nu e libertate - ºi totuºi nu pãþeºti nimic...
- Chiar dacã-s blînzi legiuitorii
ºi dacã-s temniþele goale
tot nu aceasta-i libertatea, cãci vai,
acolo în curînd
în toþi, va stãpîni dezmãþul
ºi lãcomia
ºi ruºinea
ºi va sfîrºi în prãbuºire aceastã libertate rea.
Ci-adevãrata libertate e doar acolo

ºi atunci
cînd suflete-s dezrobite din lãcomie ºi pãcat,
din superstiþii ºi din patimi,
din nerãbdare ºi desfrîu
cînd nu numai cuvîntu-i liber,
ci sufletul ºi conºtiinþa
eliberate de-ntuneric, sînt nobilate de Hristos.
Cînd revãrsarea de viaþã a Duhului lui Dumnezeu

îl curãþã pe fiecare
ºi-apoi pe toþi
de tot ce-i rãu,
de tot ce este întuneric,
de orice formã de pãcat
nãlþînd pe om
la starea-n care, prezent îi este Dumnezeu,
iar el prezent e între semeni iubindu-i binefãcãtor.
Cînd e statornic în Credinþã
ºi neclintit în Adevãr,
cînd în unire ºi-n luminã trãind,
el moare, între-ai lui.
Dar starea asta nu o poate nimic pe lumea asta da
decît Hristos ºi pãrtãºia cu El prin ascultarea Sa.
Orice altã biruinþã e-o prãbuºire în pãcat
sau duce cãtre prãbuºire
pe cei ce-o cautã
ºi-o gãsesc.
226 - Ispitele
Toate miile de forme ale-ispitei pe pãmînt
sînt de una dintre cele trei ispite care-au fost
folosite de vrãjmaºul împotriva lui Isus
în pustie,
unde Domnul, l-a respins ºi biruit.
Prima formã a ispitei sînt ispitele trupeºti

care vin din trebuinþa
ºi din pofta cea din trup
ele-s marfa cea mai proastã a vrãjmaºului ºiret
care-o cumpãrã mulþimea cea mai mare pe pãmînt,
ce pentru plãceri de-o clipã
pentru trupul ne-nfrînat
îºi vînd scumpa mîntuire ºi viaþa cea de veci.
Cãci satan le-aratã pietre ºi le spune cã sînt pîine
iar apoi pe veci le face pîinea lor în piatrã grea.
Altã formã de ispitã sînt acele sufleteºti

sînt: dorinþa de mãrire,
setea slavei trecãtoare,
foamea de celebritate,
fuga dupã-un scaun înalt,
lãcomia-ntîietãþii,
lupta pentru stãpînire...
- ªi cu-acestea amãgeºte diavolul destui pe lume
cãci din lupta pentru ele ies atîtea mii de crime,
de-apãsãri, de nedreptate, de trãdãri ºi suferinþe.
De pe munþii amãgirii diavolul le-aratã-o clipã
tot ce poate sã promitã, dar nu poate sã ºi dea.
Promiþînd la toþi, el lasã omului pãrerea falsã

cã le dã...
iar pentru aceasta, omu-ºi vinde ce-i mai scump.
Iar cînd pare cã-i dã, totuºi,
nu-i în ele mulþumirea
cãci o clipã se aratã ºi-ntr-o clipã ºi dispar
cãci o clipã doar sînt toate
numai plînsul lor e-n veci.
Cea de-a treia formã însã de ispite sînt mai grele

sînt ispitele viclene, cursele duhovniceºti,
diavolul cu-acestea vine doar la cei ce cred Scripturii
ºi doresc sã facã Voia Sfîntã a lui Dumnezeu
ºi pe care el nu-i poate birui cu celelalte
sau la care, cîteodatã, pentru cã i-a biruit.
Cînd vorbeºte-amãgitorul plin de grija mîntuirii

de ferirea de pãcate, de-ascultarea de Cuvînt
arãtînd cu viclenie: este scris...
ºi-apoi îndeamnã
la cãlcarea de credinþã,
la sãriri din Casa Sfîntã,
la schimbarea-nvãþãturii
ºi la ruperea de-ai tãi.
- Cînd cu-ndemnurile-acestea
bine-ascunse sub Scripturã
vine cel viclean spre-un suflet,
- rari sînt cei ce biruiesc.
Numai cei smeriþi ºi sinceri ºi statornici
sînt în stare
ca sã-i spunã-atunci ispitei: înapoia mea satan!
Frate, dacã-nvingi atuncea,

þi-aperi pacea conºtiinþei
ºi lumina ce-ai primit-o prin credinþa ta dintîi
ºi pe care doar prin asta þi le poþi pãstra curate.
Altfel clãtinarea duce la pierzarea pe vecie
iar aceasta va fi iadul care-ncepe chiar de-aici.
Fã atunci ºi tu ca Domnul:
- nu rãspunde
ºi nu crede
sau, dispreþuieºte sfatul diavolului mincinos!
Nu sãri din Casa Sfîntã, ci rãmîi lîngã Credinþã
în învãþãtura dreaptã, trãitor smerit al ei,
dacã þii la pacea dulce a credinþei ºi luminii
nu primi,
- dispreþuieºte,
tot ce poate sã þi-o ia
cãci vrãjmaºului nu este numai sã-þi cîºtige viaþa
ci sã-þi nimiceascã pacea - ºi de-acum
ºi cea de veci.
Fii deci treaz,
cu cuget sincer
ºi cu-o inimã smeritã
þine-te de fraþi ºi-ascultã-i în umblarea cu Hristos
roagã-te mereu fierbinte ºi iubeºte ascultarea
cãci,
în nici un fel,
ispita, nu te va învinge-atunci.
227 - Pãstor
A fi pãstor adevãrat înseamnã a avea iubire
iar nu dorinþã de cîºtig,
nu-asprime ci simþire
nu a mîna din urma lor pe oi,
ci-a le atrage,
a cerceta durerea lor nainte sã te roage...
A pãstori nu-a apãsa,

a-i pãstori cu hranã
cu bunãtate cîntãrind ºi-ndemnuri ºi dojanã
a-i pãstori frumos, pe toþi,
de orice vîrstã-a vieþii
crescîndu-i cu trãirea ta, a faptei ºi-a poveþei.
A-i creºte-nseamnã-a te jertfi în munca necurmatã

în rugãciuni, în plîns, în post
ºi-n pildã-adevãratã.
Hristos te roagã,
ca atunci pe Petru,
mai în urmã:
de Mã iubeºti cu-adevãrat,
- sã-Mi paºti întreaga turmã.
Deci numai dacã-L poþi iubi pe El

ºi turma-I toatã
aºa te fã pãstor
altfel, mai bine, niciodatã.
ªi nu uita cã pãstoreºti nu turma ta-n viaþã

ci turma Lui, de care dai rãspuns în Sfînta-I Faþã.
Deci dacã nu te porþi aºa,
lua-ªi-va turma þie
ca altuia mai bun s-o dea...
Fii treaz la datorie!

228 - Chemãri
Pe unii-i duce la Hristos iubirea cea curatã,

iar pe-alþii cîntecul duios, chemarea fermecatã,
cãci amîndouã izvorãsc din inima credinþei
ºi-s singurele care þin frumseþea conºtiinþei.
Ce fericire cã mai sînt pe lume-acestea douã

cînd ele nu vor fi, atunci nu va mai fi nici rouã,
nici stele,
nici copii
ºi nici credinþã-adevãratã
cãci fãrã ele nu trãiesc nici una
niciodatã...
O, numai cei care trãiesc în dragostea divinã

ºi-au inima de harul sfînt al armoniei plinã
aceia pot fi-adevãraþi fii ai Credinþei sfinte
cãci ei trãiesc spre tot ce-i bun
ºi-n inimã
ºi-n minte.
Singur Hristos i-a învãþat pe-ai Sãi iubirea-n lume

iubirea fãrã deosebiri de rasã ºi de nume
El ne-a-nvãþat s-o facem larg,
deplin ºi-n omenie
la prieteni,
la vrãjmaºi,
la toþi, cu-o caldã bucurie
cînd nu numai Credinþa Lui ne-a dat spre mîntuire
ci-nvãþãtura Lui ne dã puterea de trãire
aceasta El a pus-o în iubire ºi-n cîntare
ca s-o putem deplin trãi,
cu drag
ºi fiecare.
El nu numai ne-a spus sã fim ca El întotdeauna
dar ºi ne-ajutã ca sã fim, fãcîndu-ni-Se una.
Cei rãi n-ajung la Dumnezeu
ºi n-ajung la credinþã
cãci nici iubi
ºi nici cînta
nu poate-a lor fiinþã.
Pe chipul lor întunecat nu-i liniºte seninã...
- ºi doar acestea douã pot aduce-n om luminã
doar unde-s ele Dumnezeu împãrãþia-ªi are
cãci El pe veci stã unde sînt: iubire ºi cîntare,
iubirea ºi cîntarea din credinþa Lui curatã
în pãrtãºia cu ai Lui,
pe-o cale-adevãratã.
Pe-acestea Doamne Te rugãm sã ni le dai ºi nouã
ºi-n ele fã sã locuim pe veci,
în amîndouã!...
229 - Uºurãtate
Acel ce-ºi vîntura odatã sãmînþa-n arie spunea:

- O, fiul meu, uºurãtate sã nu ai în viaþa ta
sã nu iubeºti deºertãciunea,
vorbirea goalã,
fãrã miez
nici uºuratic, niciodatã, sã nu fii tu
oriunde ºezi...
în gest, în vorbã, în umblare,
fii totdeauna serios
ºi cînd eºti mic
ºi cînd eºti mare
ºi cînd eºti sus
ºi cînd eºti jos
cãci tot ce e uºor, e pleavã cãlcatã jos
sau dusã-n vînt
sau arsã-n foc,
- ºi nu rãmîne nimic din tine pe pãmînt.
Cel uºuratic nu-i în stare niciunde de iubiri adînci

ºi nici de prietenii alese
cãci viaþa-i drum cu grele stînci
Iubirea-n om ºi Prietenia, cer suflet nalt
ºi serios
în tot ce spune ºi-n ce tace
în orice loc cuviincios.
Uºurãtatea nimiceºte întîi iubirea, iar apoi

credinþa ºi nãdejdea noastrã
ºi prietenia dintre noi
adicã mîntuirea-ntreagã
ºi tot ce-n lume-avem de preþ
iar fãrã ele ce-i rãmîne frumos apoi,
întregii vieþi?
Trãiascã-apoi în lume omul

oricît ºi-oriunde,
- în zadar!...
- pe Dumnezeu el nu-L mai are
nici mîntuire
ºi nici har,
nici fericire
nici lumina din curãþie,
nici alin,
cãci toate-acestea în pãrtãºia de dragoste ºi har
se þin.
ªi fãrã ele spre pierzare va merge omul mai grãbit
uitînd pe Dumnezeu ºi Cerul
ºi tot ce-i vrednic ºi Cinstit.
ªi o prãpastie eternã se face între Cer ºi el

iar peste-acestea niciodatã
nu se mai trece-n nici un fel,
cãci omul nu mai poate trece
iar Dumnezeu nu va mai vrea
ºi astfel pentru totdeauna rãmîne-o despãrþire grea.
O, nu iubi deºertãciunea,
nici vorba multã fãrã miez
nici uºuratic niciodatã sã nu fii
oriunde ºezi,
cãci toate-acestea te fac pleavã...
ºi eºti ori ars,
ori înjosit
ci-nvaþã,
mãsurat ºi vrednic
sã fii om demn
ºi preþuit.
230 - Ascultarea
Cel temãtor de Dumnezeu spunea la fiii sãi odatã:

- voi fiii mei sã vã-mbrãcaþi cu haina cea curatã
cãci ea-i mai caldã,
mai de preþ,
mai bunã ºi frumoasã
ºi numai astfel veþi intra în ceruri, ca acasã...
Cea mai curatã hainã e, sã ºtiþi: Neprihãnirea

frumoasã: Bunãtatea
iar cea caldã e Iubirea
cea mai de preþ e oriºicînd, oriunde Ascultarea
ea celorlalte tuturor le-nfrumuseþeazã starea.
Acestea-s haine sfinte

iar acei ce le îmbracã
lui Dumnezeu ºi alor Sãi de-a pururi au sã placã
cãci seamãnã cu cei de Sus
ºi slobodã intrare
afla-vor ei în Cerul Sfînt, la Marea Sãrbãtoare.
Dar neascultarea oriºicui dezbracã pe-oriºicine

ºi-l lasã gol ca primul om în fricã ºi ruºine
îl scoate-afarã din Eden,
de har îl depãrteazã
cãci fãrã haina ei în Cer, nu-i nimenea sã ºadã.
De-aceea cei ne-ascultãtori spre Cer privesc cu teamã

ca spre-un Judecãtor temut ce-o sã le cearã seamã.
Spre Cerul unde cei ce cred se uitã cu cãldurã
cei rãi privesc cu ochi vrãjmaºi cu patimã ºi urã.
Cei credincioºi doresc cu drag s-ajungã-n veºnicie

ºtiind cã-n ea i-aºteaptã-un loc de har ºi bucurie.
Cei rãi de moarte se-ngrozesc
ºi-n veci n-ar vrea sã vinã
ºtiind cã iadu-i va-nghiþi cu noaptea lui deplinã.
Cei buni doresc,

cãci au în Cer un Prieten Scump
ºi-un Tatã
cei rãi se tem ca de-un duºman
ºi ca de-o judecatã.
De-aceea fericiþi veþi fi voi ce ce-n ascultare
urmaþi pe Domnul îmbrãcaþi cu sfintele-I odoare.
Dar vai va fi de toþi acei neascultãtori ce-n rele
trãiesc vrãjmaºi cu Dumnezeu
ºi dezbrãcaþi de ele.
231 - Babel
Cînd a voit s-aducã ura-n lume,

cel vrãjmaº s-a dus
rugînd pe simþurile fireºti
sã-i vinã-n ajutor.
Dar dintre toate cinci doar graiul a fost spre asta
mai grãbit.
Atunci cel rãu a pus într-însul pe trei

din duhurile lui:
a pus Minciuna,
Clevetirea
ºi-a pus Batjocura în el.
Aºa a izbutit satana ca sã dezbine-atunci prin grai

ºi neam de neam
ºi fraþi
ºi case,
de la-nceput ºi pînã azi.
Pentru pãcatu-acesta graiul fu pedepsit de Dumnezeu

sã nu mai poatã face una pe oameni iarãºi
cum au fost
de-aceea nu-i pe lume limbã sã strîngã
ce s-a-mprãºtiat.
Isus Mîntuitorul lumii, aduse însã pentru-ai Lui

care iubesc neprihãnirea,
un alt grai binecuvîntat:
e graiul dulce al Credinþei ºi Dragostei
din Adevãr.
Acestuia i-a dat acelaºi adînc ºi unic înþeles
cu care-ai Lui din orice limbã, uºor se simt
ºi se-nþeleg...
- cîþi sînt cu adevãrat pãrtaºii
Bisericii lui Dumnezeu!
Dar cel rãu a-ncercat ºi-acest nou grai

amestecînd
printre copiii curãþiei, pe fiii lui cei prefãcuþi
iar ei cu duhurile-ascunse, viclene,
sub Cuvîntul Sfînt,
fac tulburãri ºi dezbinare
cum tatãl lor,
de la-nceput.
Aceºtia-ºi prefac vorbirea ºi folosind Cuvîntul Sfînt

ei urmãresc a lor foloase ºi þelurile lor hoþeºti.
În cursa lor sînt prinºi aceia ce au un cuget necurat
ºi cei ce în pãcate-ascunse trãiesc
nevrînd a se-ndrepta
cãci astfel pedepseºte Domnul
pe nestatornici ºi-ngîmfaþi.
Dar cei cu inima smeritã ºi sufletul neprefãcut

cunosc strãinul glas
ºi nu merg pe drumul amãgirii lui
ei ºtiu cã Glasul Sfînt e altfel
e unic dintre mii ºi mii
iar Duhul Sfînt i-ncredinþeazã pe cei smeriþi
cã este El.
Ei simt cum inima lor arde,
cum ceru-ntreg coboarã-n ea
cînd Glasul Preaiubit vorbeºte,
cãci nu e altul ca ºi El.
Dar ceilalþi ce n-au pe Duhul, ascultã

pe amãgitor
n-au cine sã-i înºtiinþeze cã se înºalã
ºi se pierd.
Credinþele înºelãtoare sînt un nou Babel

pe pãmînt,
cei trufaºi ºi cei nestatornici,
au cum sã fie pedepsiþi.
232 - Lemne...
Lemne bune, lemne rele: toate ard odatã

doar cenuºa nu-i la fel
ºi cãldura datã.
Zile bune, zile rele: toate trec cu seara

numai cerul lor e altfel
ºi-alta li-e comoara.
Vieþi curate, vieþi urîte: toate mor odatã,

numai alta-i moartea lor
ºi-alta-i a lor platã!
233 - Naºterea din nou
Naºterea din nou,

e-aceea care-i naºterea din nou
nu al doilea... sau cine ºtie-al cîtelea botez,
e primirea promisiunii mîntuirii prin credinþã
e-nfierea ascultãrii ºi-noirii-n Duhul Sfînt.
Cel ce-o are pe aceasta n-are lipsã pîn-la moarte

decît sã-ºi trãiascã viaþa în lumina cãpãtatã
sã urmeze cu iubire ºi smerenie pe Domnul
în sfinþenia-noirii dãruitã de Hristos.
Cel ce-o are pe aceasta nu mai are nici nevoie
dar nici voie
sã-ºi mai schimbe locu-n care s-a nãscut
sã nu-ºi schimbe-nvãþãtura ºi biserica ºi fraþii
adunãrii lui, în care l-a nãscut din nou Hristos.
Cultul poate sã ºi-l schimbe cel necredincios

cînd vrea
cãci ºi cel în care trece, el e tot necredincios.
Va rãmîne ºi acolo cu nimic mai bun,
ci numai,
cu alt nume
însã fãrã nici un conþinut de preþ.
- Dar cel ce-a avut credinþã
ºi-a trecut la cult strãin
el n-a pãrãsit doar cultul, ci-a cãlcat credinþa sa.
- Nu biserica ºi-o lasã ci îºi calcã legãmîntul
ºi se leapãdã de harul care-acolo l-a primit
cînd s-a-ntors întîi la Domnul ascultînd Cuvîntul Sfînt.
El primeºte nu-o credinþã nouã, ci primeºte-un crez
cãci Credinþa-i numai una,
pe cînd crezuri pot fi mii,
iar credinþa lui e-aceea care i-a fost datã-ntîi
dac-o þine-aºa o are,
dac-o lasã, e pierdut.
Fiule, sã iei aminte toate-acestea cîte-þi spun:

mii de case ºi tovarãºi poþi sã-þi afli pe pãmînt
dar familii, numai una ai, oriunde-ai fi.
Cu biserica-i tot astfel,
cu credinþa-i tot aºa,
una singurã: aceea care þi s-a dat întîi.
- Mincinosul dã,
cãci are mii de crezuri, dacã vrei
ca sã treci cum el te-ndeamnã prin oricîte,
cît doreºti.
Poþi sã treci din unu-n altul,
ca pe-o hainã sã le schimbi
ajungînd prin fiecare nu mai bun ci ºi mai rãu.
Însã Dumnezeu dã numai o credinþã, fiecui

ca sã o pãstreze rodnic cu un duh ascultãtor.
ªi-ntregindu-ºi-o cu fapta, sã se mîntuie prin ea.
Cine-o vinde pe-alte crezuri,

primind altã-nvãþãturã,
ºi-o va pierde...
ºi pierdutã-i ºi lumina lui
pe veci.
ªi pierdutã-i bucuria
ºi pierdutã-i pacea care
cu credinþa vin la tine ºi cu ea le pierzi pe veci,
fãr-sã le mai ai vreodatã
cum credinþa n-o mai ai
ci te vei preface numai, sã te minþi, cã le ai încã
înºelîndu-i ºi pe alþii cum pe tine te înºeli.
Ceea ce mai ai pe urmã va fi doar fãþãrnicia
celor ce-au pierdut credinþa
pentru c-au avut prea multe.
Avînd prea multe adevãruri
au pierdut pe Cel al Vieþii.
Dumnezei prea mulþi cãutîndu-ºi,
pe Cel Unul L-au pierdut
ºi-al lor suflet va rãmîne gol pe vecii veºniciei
fiindcã l-au avut pe lume prea de cîte toate plin.
234 - Fãgãduinþe
Diavolul promite-n lume ce nu este,

sau ce n-are
oamenii promit ce nu pot,
sau ce nu ºtiu cã pot da
- Numai Dumnezeu promite ºi ce are
ºi ce dã.
De-aceea tu sã nu-l crezi niciodatã

pe satana,
sã crezi foarte rar,
puþine,
din ce oamenii promit
dar sã crezi întotdeauna ºi deplin
pe Dumnezeu.
235 - Moºteniri
O, voi aþi suspinat adesea
privind la munca cea uºoarã
ºi moºtenirea cea plãcutã pe care alþii le-au avut:
ogorul lor e-ntins pe ºesuri
cu rod bogat în orice vreme
ºi nu le cere muncã asprã,
nici jertfã chinuit de grea.
- Voi fiii mei aþi plîns adesea trudind cu greu

pe brazda stearpã
ºi asudînd cu-amãrãciune pe-ogor pietros ºi bãtucit
rãmas de la pãrinþii voºtri
ºi de la veacurile multe
sã-l îngrãºaþi ºi voi cu lacrimi
sudori
ºi sînge,
ca ºi ei...
Nu mai cîrtiþi!
- e moºtenirea sortitã vouã, - ci iubiþi-o
ºi binecuvîntaþi-o zilnic prin munca voastrã
ºi-o sfinþiþi
fãcînd-o rodnicã ºi bunã chiar dacã trebuie spre asta
sã cearã munca cea mai asprã,
sã-nghitã jertfa cea mai grea.
Înþelepciunea nesfîrºitã a Domnului a vrut ca astfel

s-aduceþi voi
ca moºii voºtri
de mii de ani pe-acelaºi loc
aceeaºi muncã grea ce scoate din stîncã
ºi din cale, rodul
rãscumpãrat de orice datã
cu lacrimi ºi cu sînge sfînt.
O, nu cîrtiþi,
cãci chiar în astã eroicã-ncordare-a muncii
e-ascunsã taina mulþumirii
ºi meritul pe drept cules
prin dragostea ºi jertfa voastrã
în ascultarea de Acela
ce v-a-nvrednicit s-o faceþi
fiindcã S-a-ncrezut în voi!
Hristos v-a rînduit ogoru-acesta greu

ºi munca asprã
ºi tristã uneori
ca drumul istoriei prin care-aþi mers,
fiindcã v-a crezut în stare prin El sã izbutiþi
acolo,
pe unde toþi pierzînd nãdejdea
s-au depãrtat, batjocorind...
E munca grea ºi uriaºã?

- e preþul scump ºi-i prea amarã
adeseori rãsplata jertfei,
chiar de-aþi aºteptat un har?
- O, nu cîrtiþi,
din truda voastrã, din adîncimi o sã rãsarã
temeinic, sãnãtos ºi mare, un neam întreg
de roduri noi!
Nu la Trecut priviþi
ºi nici chiar Prezentul greu ºi aspru încã
priviþi la Viitorul mare ºi strãlucit ce-l pregãtiþi
în noua lume care creºte din jertfa voastrã grea
ºi sfîntã
încolonîndu-se eroic pe urma voastrã
spre Hristos.
Priviþi...
- ºi spuneþi dacã poate durerea muncii sãvîrºite
sã fie pusã-atunci alãturi
de-acel Dumnezeiesc belºug!
ªi cît de înmiit întrece comoara veºnicã de roadã
tot preþul chiar prelung ºi aspru al trudei
care s-a cerut...
Priviþi o clipã
- ºi-apoi harnici munciþi cu rîvnã mai departe
ce ploi, ce duºmani sau ce vînturi v-ar mai putea opri
cînd ºtiþi
cã Însuºi Dumnezeu v-aºteaptã
cu fericitã rãsplãtire
o trudã asprã
dar cinstitã
ºi-ndeplinitã credincios?
Munciþi copiii mei cu rîvnã!

- cãci rodul de-astãzi se pãstreazã
iar cel de mîine se mãreºte
prin munca voastrã zi cu zi...
ªi vã opriþi atuncea numai
cînd o sã sune încetarea
ca sã vã duceþi spre odihnã
ºi spre rãsplatã,
mulþumiþi.
236 - Groazã!
Sînt fiinþe blestemate

ºi sînt zile rele-n lume
cã doar una,
ºi ajunge sã distrugã mii de vieþi...
ºi sã lase-o nesfîrºitã urmã de nenorocire
ºi sã stingã bucuria pentru þãri ºi pentru ani.
Chipul lor privit e-ntruna cu cutremur
ºi cu groazã
numele rostit cu scîrbã
ºi cu-nfiorare-n veci.
Astfel de fiinþe
sau zile,
rãspîndesc nenorocire
ºi naintea lor ºi-n urmã,
pentru toþi pe unde trec.
Înainte: neliniºtea prevestirilor de groazã,
simþãmîntul ºi-apãsarea relei lor apropieri,
iar în urma lor rãmîne grozãvia cu cutremur
cît trãieºte rana,
golul
ºi ruina ce-au lãsat.
Urma lor e urma fiarei care bagã spaima-n toate

ºi de care chiar ºi cele fãrã suflet se-ngrozesc.
Ele sînt nenorocirea celor cãtre care vin

ºi sînt ispãºirea celor peste care au trecut
plãgi ºi cangrene pe trupul Timpului
ºi-al Omenirii
de la care cu cutremur amintirile se-ntorc...
Dumnezeule, ai milã:
sã nu le-ntîlnim din faþã
nici din urmã sã ne-ajungã
niciodatã, pe pãmînt!
237 - Drepturi
Tatãl iubitor odatã fiicei lui i-a spus aºa:
Fiica mea, de crezi c-ai dreptul ca sã-þi afli
neapãrat
fericirea ºi plãcerea în viaþa cea de-acum
ºi dacã vei face totul sã le ia
cu orice preþ
chiar cînd Dumnezeu nu-þi lasã sã le ai cum le doreºti
atunci, fiica mea, te-aºteaptã prãbuºirea
negreºit!
Poþi sã smulgi din Mîna Sfîntã a lui Dumnezeu

adesea
cînd te rogi cu stãruinþã ºi-ndelung,
- un lucru vrut,
sau îl poþi primi din mîna celui rãu,
- pe cãi nedrepte,
însã ºi-ntr-un fel ºi-n altul
îþi va fi nefericit.
Nu-l primeºti ca bucurie,
ci ca blestem îl primeºti
ºi n-ai binecuvîntare
ci necaz pe urma lui.
Atunci ce-ai crezut cã-þi este fericirea în viaþã

va fi cangrenã ce-þi roade pacea vieþii
zi cu zi,
îngropîndu-te-n otravã ºi în lacrimi nesfîrºite
chinuindu-te-n regretul cel amar cã l-ai cerut.
ªi nu vei putea în urmã nici sã-l duci
ºi nici sã-l laºi
n-ai sã poþi trãi-n viaþã nici cu el
nici fãrã el.
Sã ºtiþi:
- numai ce poþi cere cu smeritã rugãciune
ce poþi aºtepta-n rãbdare
ºi primi cu mulþumire
cînd îþi dã
ºi cît îþi lasã Dumnezeu sã ai în viaþã,
va fi binecuvîntare pentru tine, ce-þi doreºti.
Toate celelalte drepturi
ºi dorinþi din lumea asta
fiica mea, sã ºtii, sînt numai lacrimi
ºi nefericiri.
238 - Aºteptãri
Dumnezeu respectã-n lume dreptul fiecãrui ins,

ºtie orice rugãciune
ºi-mplineºte ce-a promis
tot ce-I ceri cu stãruinþã ºi rãbdare
vei primi
numai sã nu-þi parã-n urmã rãu
fiindcã l-ai cerut.
Dumnezeu e drept în toate ale Sale cãi oricînd,

ºi e Credincios în toate cîte le-a fãgãduit,
El îngãduie-mplinirea gîndului dorit,
oricui
ºi îngãduie-mplinirea bucuriei tuturor
ºi a celor buni
ºi-a celor ce-ºi gãsesc plãcerea-n rãu,
dupã drumul ce ºi-l cautã,
dupã cum ºi-o vrea oricare.
Însã mai întîi El lasã celor rãi

- aici
- plãcerea
cãci curînd ei vor fi veºnic judecaþi ºi osîndiþi,
nu numai pentru urmarea rãului
dorit de dînºii
dar ºi pentru cã pe lume au dorit ce nu-i permis.
ªi la urmã le-mplineºte celor buni ai Lui

plãcerea, -
de atîtea ori nu-n lume,
ci la El Acolo-n Cer...
Cea mai dulce mulþumire ce-o dã Dumnezeu pe lume

celor buni e mîngîierea de a suferi-mpreunã,
ca odatã sã se poatã bucura în veºnicie
tot asemeni
de rãsplata pentru care-au suferit.
De aceea cel bun tace ºi aºteaptã cu rãbdare

pînã cînd cei rãi îºi sapã singuri groapa-n care cad.
Omul bun sã aibã grijã:
cu nimic sã nu grãbeascã
prãbuºirea lor, ce vine ºi aºa
cît mai grãbit.
Totul, ei sã-ºi facã singuri,
ca sã nu-l învinuiascã
niciodatã conºtiinþa cã i-a ajutat cumva
în vreun fel,
ca mai degrabã sã le vinã plata rea.
Ci sã ºtie ei, cã singuri
cu-a lor mînã ºi-au fãcut-o
ºi sã vadã cã nu-i nimeni
ci doar ei
sînt vinovaþi.
Dacã Dumnezeu îi rabdã

ºi aºteaptã dupã dînºii
trebuie ºi-ai Lui sã-i rabde
pînã vine vremea lor
cãci la vremea Sa, le face Domnul toate minunate
neoprit ºi fãrã grabã
cum aduce Primãvara.
239 - Tot! - în dragostea
În dragostea lui Dumnezeu, nimic nu-i jumãtate,

nici în ce dã,
nici în ce vrea,
tot cere,
ºi tot poate.
El cere tot,
ºi dã în tot,
- cã-n milã ºi-n iubire
se socoteºte nu cît dai
ci cît pãstrezi,
din fire.
Iubirea cît de mare-ar fi, n-ajunge

niciodatã
decît atunci cînd i-o închini întreagã ºi curatã.
Dar oriºicît de micã-ar fi I-ajunge,
cînd e întreagã,
ºi cînd de El cu toatã-a ei cuprindere se leagã.
De Cel ce vede într-ascuns
nu poþi nimic ascunde
ºi-n locul inimii nu poþi nimic sã-I dai
niciunde.
Nici banii tãi,

nici arta ta,
nimic nu-L mulþumeºte
nici ruga ta,
nici tot ce faci,
- cînd inima lipseºte!
Cãci Inima Lui nu-i aºa ca ale noastre rele:

aºa de greu, ºi-aºa uºor de mulþumit
ca ele.
240 - Þinta - cei credincioºi
Cei credincioºi ºtiu totdeauna unde se duc

ºi unde-ajung,
chiar dacã nu ºtiu totdeauna pe unde-i duce
drumul lung.
E-adevãrat cã drumul duce prin loc

mereu necunoscut,
dar urmele pe care mergem pe el, le ºtim
de la-nceput.
Întreagã calea vieþii noastre e un urcuº

necontenit
prin umbre ºi lumina Crucii, cînd dureros,
cînd fericit.
Prin umbra ºi lumina Crucii, cãci amîndouã

au un preþ,
atît de scump pentru primirea
ºi pacea veºnicei vieþi.
Ades ni-e drumul cu tuneluri ce-ntunecate par

ºi lungi,
puþinã-i liniºtea pe cale, dar nesfîrºitã-i
unde-ajungi.
O perioadã luminoasã urmeazã alteia de scrum
cum dupã-o vreme-mbelºugatã, ani lungi de
foamete pe drum.
Dupã o rodnicã recoltã urmeazã ani sãraci

la strîns
ºi dupã-o mare pescuire un timp de cernere ºi plîns.
Cãci amîndouã sînt de lipsã

ºi amîndouã au un preþ
atît de mare spre-a ajunge
la Þinta veºnicei vieþi...
Dar ºi în umbrã ºi-n luminã

sã fie ochiul nostru treaz
mereu mai harnic, cãtre Þintã
s-alerge sufletul viteaz.
Întreaga inimã sã fie puternic strînsã

de Hristos,
cu El,
prin El
ºi pîn-la Dînsul, vom merge-atunci
armonios.
El ne-a deschis odatã ochii

ºi inima ne-a-nflãcãrat
ca sã iubim tot ce e nobil,
frumos
ºi bun
- ºi-adevãrat.
Hristos ne-nsufleþeºte pururi spre tot ce-i nalt

ºi sfinþitor
s-alegem drumul greu al Slavei,
în locul altui mai uºor.
... O Scump Mîntuitorul nostru

Izvorul Veºnicei Iubiri
ºi-al nãzuinþelor curate,
Modelul sfintelor trãiri.
Tu Cauza bucuriei noastre, Tu Þinta noastrã

cea dintîi
vrem Þinta noastrã cea din urmã, mai strãlucit
sã ne rãmîi.
Dorim la Tine sã ajungem

ºi pe pãmînt ºi-n Cer,
cu drag
dar pîn-la Tine, Þinta noastrã, ne fii Tu drum,
ne fii Tu steag.
Cãci fericiþi sîntem cu Tine, ori de-odihnim, ori de-alergãm

ºi-atunci cînd Te cãutãm Isuse
ºi cînd
- transfiguraþi -
Te-aflãm.
Cãci dacã n-am fi-aflat ce bun eºti, nu Te-am dori

neîncetat
ºi nici nu Te-am cãuta Isuse mereu, -
de nu Te-am fi aflat.
De-aceea calea vieþii noastre este-un urcuº

necontenit
în umbra ºi lumina Crucii,
ºi dureros
ºi strãlucit.
Dar sîntem fericiþi cu Tine ori cu furtunã

ori senin
cãci ºi pe cale ºi la Capãt, ni-e totul har, deplin
deplin...
241 - Niciodatã nu se
Niciodatã nu se-ndreaptã
cel ce cautã,
ºi gãseºte
scuze pentru orice vinã ºi-orice-abatere a sa.
Este-un om nedrept ºi trufaº ºi-un nesincer
omu-acela,
nici pãrinte,
nici prieten,
ºi nici soþ,
nu-i demn a fi.
Niciodatã nu-i om vrednic de încredere acela

ce nu-ºi poate recunoaºte cu cãinþã un pãcat
nici cel ce nu-ºi poate cere
sincer ºi smerit
iertare
cînd cinstit i se aratã cu dovadã c-a greºit.
Niciodatã n-are pace în viaþa lui acela

ce nu poate sã înalþe mulþumiri lui Dumnezeu
pentru fiecare lucru ce i-l dã
sau ia
în lume
cãci el este-un uºuratic
ºi-un nerecunoscãtor.
- Fericit e doar acela care ar putea sã fie

mulþumit cu mai puþine decît are pe pãmînt,
care poate-n orice vreme sã se roage
plin de pace
nici mãrimea,
nici ocara
nerupîndu-l de Hristos.
242 - Credinþã - cea
Credinþa cea adevãratã uneºte totul în Hristos

ºi-aduce-ntre popoare pacea
ºi-n suflete pe Dumnezeu.
Dar falsele credinþe, lumea o-nvrãjbesc
ºi o dezbinã
nefericind pe toþi aceia ce-ascultã-a lor învãþãturi.
Credinþa dreaptã-i înfrãþeºte-n dragoste

unind pe toþi
cu milã încãlzind pe oameni îi face largi
ºi iertãtori.
Credinþa falsã le-ngusteazã ºi inima ºi mintea
toatã
întunecîndu-le privirea ºi înrãindu-i
ca pe cîini.
Credinþa bunã este caldã ºi darnicã ºi milostivã

credinþa falsã este rece, zgîrcitã, silnicã ºi rea
credinþa dreaptã este plinã de-ngãduinþã
rãbdãtoare
credinþa falsã e îngustã, ne-ngãduind,
decît pe-ai sãi.
Nu este-n lume duºmãnie ºi urã cît ar fi de mare

sã nu le stingã-n om credinþa adevãratã ºi deplin
ºi nu existã pas pe care
credinþa sã nu-l facã-atuncea
cînd unitatea-nvãþãturii
ºi dragostei frãþeºti
i-o cer.
Dar nu-i pe lume nici o urã ºi nici o fãrãdelege nu e

ca cea pe care o aprinde credinþa falsã
printre fraþi
ºi nu-i pe lume dezbinare
mai otrãvitã ºi întinsã
ºi mai amarã ca aceea ce falsele credinþi
le-aprind.
Cãci orice duºmãnii pe lume, aprinse
pentru orice cauzã
se sting odatã ºi se-acopãr, ori pe pãmînt
ori cu pãmînt
dar duºmãniile minciunii dureazã veacuri
în rãzboaie
ºi-n zavistii
umplînd pãmîntul cu mãri de sînge ºi de plîns,
umplînd Istoria cu crime,
cu pîri,
cu lupte
ºi oroare
în numele-apãrãrii Crucii ºi-a libertãþii
pe pãmînt.
Acestea pentru cã vrãjmaºul Credinþei unice,

satana,
a reuºit s-aducã-n lume credinþe false,
-nfãþiºînd
celor creduli ºi nestatornici
rãstãlmãcite adevãruri
aducãtoare de strãine ºi rãtãcite-nvãþãturi.
Iar sufletele îngîmfate ºi pline de pãcate-ascunse

fiindcã n-au pãstrat,
smerite,
credinþa cea primitã-ntîi,
le lasã Dumnezeu sã cadã
în mreaja falselor credinþi
ca sã se piardã
drept rãsplatã cã n-au pãstrat cum au primit.
Din cauza lor e printre oameni hulitã

Calea lui Hristos
ºi prigonitã totdeauna Credinþa cea adevãratã
cãci pentru toatã rãutatea ce-o lasã falsele
credinþe în lume,
lumea se rãzbunã pe-adevãraþii credincioºi.
În toate veacurile lumii

ºi de la orice stãpînire,
nu falsele credinþe sufãr,
- satan nu-i supãrã pe-ai lui -
ci suferã Credinþa dreaptã,
purtînd nedrept ponos ºi vinã...
- În lumea cea nedreaptã-ndurã pedeapsa cel nevinovat...
243 - Fericire
O, drag cuvînt cu chip fierbinte,

atît de-ades ºi cald rostit
ce rar într-adevãr pe lume eºti tu gustat
ºi-mpãrtãºit.
Ce uriaº tribut de lacrimi ºi jertfe trebuie sã dea
sãrmana inimã-omeneascã
flãmîndã dupã faþa ta.
O, fericire-adînc rîvnitã de-atîþia oameni

pe pãmînt,
ce mulþi aºteaptã cu ulciorul vieþii
la izvoru-þi sfînt.
Dar vai, izvorul e-un picur aºa de-ncet
ºi-atît de rar
cã mulþi aºteaptã viaþa-ntreagã un strop din tine
în zadar.
O, cîþi se-nghesuiesc spre tine cãlcînd pe alþii

ºi lovind
nãdãjduind sã te ajungã furînd,
vînzînd
ºi-ademenind,
dar preþul scump al mîntuirii
ºi-al pãcii conºtiinþei lor
nu-þi poate cumpãni comoara...
- ºi veºnic fãrã tine mor.
Scump dar ceresc

o, fericire,
tu eºti a celor blînzi ºi buni
ce de la Dumnezeu te-aºteaptã
ca dar smeritei rugãciuni
dar ºi mai mult tu eºti a celor
ce-au renunþat la tine-aici
ca sã te poatã da la alþii
ce sînt mai pãrãsiþi ºi mici,
a celor ce iubesc lumina ºi adevãrul cel frumos
a celor ce trãiesc virtutea ºi se-mpreunã cu Hristos.
244 - Clipa
Nu existã-n lume altã pacoste decît pãcatul

toate celelalte rele sînt din el,
urmãri de-a lui.
Dacã omul se fereºte de nenorocirea asta
de la toate celelalte îl fereºte Dumnezeu.
Nu-i pãcat ce-l faci pe lume sã nu-i iei

odatã,
plata
ori viu, pe pãmînt primind-o
ori mort, sub pãmînt fiind.
Dacã-i mic pãcatul micã-i ºi osînda lui primitã
dacã-i mare, trag ºi fiii,
poate ºi urmaºii lor.
Ce pãcate-s fãptuite de un om,

un om plãteºte,
ce familia le face, ispãºirea ea le dã,
iar pãcatele fãcute de-o idee
sau de-o þarã
trebuie sã le plãteascã toþi acei ce-i aparþin.
Sãvîrºirea fãrdelegii se-mplineºte într-o clipã,

în nenorocita clipã a primirii ei în gînd.
Pregãtirea ºi-mplinirea poate fi oricît de lungã
cãci cu cît mai mult s-amînã
vei fi ºi mai vinovat.
Nu-i nimic urît pe lume ca pãcatul,

ca oricare,
de aceea tot ce face diavolul,
din veac,
mereu
este sã-nfrumuseþeze blestemata-i creaturã
ca pãcatul sã-l primeascã cu plãcere orice om.
Nimeni n-ar iubi pãcatul dacã l-ar vedea cum este

dezbrãcat de mincinoasa frumuseþe-a lui satan
cãci nimic nu-i scurt pe lume
ca plãcerea pãcãtoasã
ºi nimic mai greu ca plata grea a ispãºirii ei.
Doar o singurã scãpare este: Jertfa lui Hristos

ºi întoarcerea cu lacrimi ºi cutremur
chiar acum!
Cãci ºi mîntuirea este-o clipã
pentru tine:
clipa acceptãrii Jertfei ºi pãºirii dupã El.
Pentru tine clipa asta este poate chiar acum

de refuz
sau ascultare
- þine veºnicia ta!
Înþelept este acela care vede înainte
cãci în urmã vãd toþi proºtii
cînd prilejul a trecut!
245 - Înnoire
Cuvîntul este Apa

iar Duhul e Puterea
ce face-n om noirea spre Chipul lui Hristos
Cuvîntul spalã mintea prin apa-nvãþãturii
iar Duhul spalã simþul ºi inima, - crezînd.
O minte înnoitã
ºi-o inimã noitã
sînt omul nou
fãptura cea nouã în Hristos.
Acestea n-o pot face decît aceste douã
puteri ce-s amîndouã Dumnezeieºti ºi vii.
Cuvîntul e sãmînþa
iar Duhul este ploaia
El munca
ºi El harul
unite-n orice rod
Iubirea ºi-Adevãrul
ce numai împreunã
desãvîrºesc Lucrarea Dumnezeiascã-n noi.
Cuvîntul cu-Adevãrul lucrînd asupra minþii

iar Duhul cu Iubirea în inimã lucrînd,
desãvîrºesc armonic ºi cresc spre mîntuire
fãptura noastrã nouã nãscutã din Hristos.
Iubirea-i doar atuncea cînd este-adevãratã

ºi Adevãr i-atuncea cînd este iubitor
acestea împreunã se întregesc de-a pururi
ºi una pe cealaltã sînt rodnice ºi vii...
Întruna Adevãrul va duce la Iubire,

Iubirea duce-ntruna pe om la Adevãr
cãci una fãrã alta nu pot trãi în nimeni
cum duhul fãrã minte ºi mintea fãrã duh.
Prin Adevãr eºti slobod de tot ce e-ntuneric

prin Dragoste eºti robul a tot ce-i luminos
ºi nu existã viaþã nãscutã pentru slavã
nici rod, nici mîntuire
afarã de Hristos!
246 - Legãturi
Trãind despãrþiþi în lume

ºi uniþi în Dumnezeu,
cu-o Credinþã ºi-o Nãdejde
Dragostea-n Hristos ne leagã,
Duhul Sfînt ºi Rugãciunea ne pãstreazã împreunã
peste orice depãrtare de distanþe
ºi de ani.
Unii ne gîndim la alþii,

ne dorim
ºi ne chemãm
iar la ceasul rugãciunii sîntem pururea-mpreunã
Duhul dragostei ne poartã cald
pe unii cãtre alþii
ºi cu toþii o deplinã bucurie-mpãrtãºim.
Printr-o tainicã simþire din Credinþa lui Hristos

noi pãtrundem pînã-n ceruri
lîngã cei iubiþi din slavã
ºi prin rugãciuni i-aducem ºi pe dînºii printre noi
cãci credinþa iubitoare poate totul în Hristos.
Cei vii în Hristos din ceruri

cu cei vii în El, de-aici
sîntem Trupul Lui, iar Capul tuturora este El
Duhul ºi Iubirea sfîntã sînt divina legãturã
care þine pãrtãºia ºi unirea dintre noi.
Cînd ºi noi vom fi la Domnul, ele vrem

sã ne coboare
totdeauna-n amintirea ºi în preajma celor dragi
pentru ca uniþi
de-aceeaºi dragoste ºi-nvãþãturã
pilda noastrã sã-i îndemne
mai eroic spre
Hristos.
O Preasfinte Duh, Iubirea sincerã ºi Rugãciunea,

sînt comorile ºi harul vieþii noastre pe pãmînt,
fã-ne sã le-avem întruna mai fierbinþi ºi neschimbate
cãci numai atunci au roade ºi putere
pentru veci.
247 - Renunþare
Cel mulþumit întotdeauna cu tot ce i se dã de Sus,

la fiii sãi,
spre-nvãþãturã
odatã el aºa le-a spus:
- Pe calea oamenilor lumii e azi atîta zbuciumare

fiindcã ei n-au mulþumirea
ce se gãseºte-n renunþare
- ci oamenii îºi leagã viaþa
ºi inimile lor acum
de-acelea ce pot fi rãpite
sau pot fi prefãcute-n scrum,
sau de dorinþi fãrã-mplinire,
ori pofte fãrã chip curat
ºi-aceste lucruri îi frãmîntã
ºi-i chinuiesc neîncetat.
O, dacã oamenii-ar cunoaºte odihna vieþii

în Hristos
ºi s-ar deprinde sã gîndeascã pe-un plan mai nalt
ºi mai frumos
obiºnuindu-se sã caute nepieritoarele comori,
- de tot ce piere ºi se stricã s-ar lepãda de mii de ori!...
La tot ce nu se poate-atinge
sau nu-i permis sã fie-atins
ar renunþa cu uºurinþã
- ºi sufletul le-ar fi ne-nvins.
Cît de puþine-ar fi-atunci cele
ce-i fac pe mulþi nefericiþi
iar oamenii
de cît de multe dureri adînci ar fi scutiþi...
Dar pînã cînd nu se cunoaºte ce fericire e-n Hristos

ºi mulþumirea-n renunþare,
- va fi tot plîns fãrã folos.
Cãci pe pãmînt,
mai multe-s cele ce nu ni se pot da nicicînd
ºi cele ce se iau prea iute,
sau care ne lasã prea curînd...
248 - Rugãciune
ªtiu cã tu cunoºti prea bine rugãciunea din durere,

rugãciunea din dorinþã,
rugãciunea mulþumirii
- dar cunoºti tu oare bine rugãciunea bucuriei
cea mai mare fericire: rugãciunea bucuriei?
Nu puterea rugãciunii,
pacea ei,
sau liniºtirea
ce le-aduce ea în suflet ºi în gînduri pe deplin
ci slãvita bucurie ce-þi transfigureazã faþa
cînd te afli chiar naintea strãlucirii lui Hristos!
Cînd golit de tot ce-i lume stai în faþa Lui Slãvitã
fãrã cereri ºi dorinþe,
fãrã gînd ºi fãrã grai
numai cu o nesfîrºitã ºi nespusã bucurie
cã Îl poþi privi pe Domnul
ºi El te priveºte, blînd...
numai cu o negrãitã ºi cereascã fericire
cã nici nu mai ai nevoie sã-I ceri
ºi sã-I spui
nimic.
În aceste stãri de haruri

vremea n-are nici mãsurã
nici putere,
nici valoare,
- este ca ºi cum n-ar fi.
Asta-i taina de pe munte,

locul cel mai nalt din lume
urmãtorul pas nu poate fi fãcut
decît în Cer.
249 - Lepãdãri
Cel prefãcut trãdeazã cînd nu mai e cîºtig

cum cel fricos trãdeazã cînd nu mai are gloatã
cel uºuratic fuge cînd nu mai e mulþime
cel vorbãreþ atuncea cînd trebuie tãcut,
iar trufaºul trãdeazã cînd florile lipsesc.
Fã totul ºi te þine statornic în credinþã

ºi-nvaþã cum duci lupta cît încã n-a sosit.
Vegheazã ºi te roagã nainte de ispitã
c-atunci cînd e venitã ºi eºti în ea, n-ai vreme
nici sã veghezi pe cale ºi nici sã te mai rogi.
Nainte de-a ajunge pe cãi alunecoase

fii bãgãtor de seamã la fiecare pas
c-atuncea cînd începe vîrtejul prãbuºirii
nu-i nimeni sã mai fie în stare-a te opri.
Atunci trãdarea face popoare-ntregi de morþi.
Mai bine deci te roagã sã n-ajungi în ispitã

de nu te ºtii în stare s-o-nvingi ajuns în ea.
Sã nu te ducã Duhul în locul încercãrii
de n-ai puteri sã suferi
ºi-atunci sã nu trãdezi.
Mai bine-un vameº sincer
decît un fariseu.
250 - De ce sînt inimile pline?
De ce sînt inimile pline în lume de dorinþe rele

deºi cunosc cã-i rãu aceasta
chiar cînd nu cred în plata lui?
De ce le place sã se lase tîrîþi în patimi ruºinoase

deºi cunosc nenorocirea care-o aduc în viaþa lor
chiar dacã n-ar fi celelalte
de veci,
în veacul viitor?
De ce urãsc aºa de mult oare

toþi oamenii
cãrarea sfîntã
deºi-s convinºi cã e curatã
iar cei ce merg pe ea sînt buni?
mai buni ca ei...
Ei vãd aceasta ºi-admirã înfrînarea lor
deºi ei nu iubesc plãcerea ºi bucuria sfintei cãi.
ªi pentru ce-aleg mai degrabã

mulþi oameni
în viaþã, ura,
deºi le cere-atîta sînge ºi lacrimi ºi nenorociri,
decît iubirea ce le dã pacea ºi bucuria fericitã
în sufletele tuturora ºi-aduce pacea ºi belºugul
prin unitatea ºi-armonia ce-o dã
ºi o pãstreazã-n toþi?
De ce?
- fiindcã celui care e rãu ºi rãul îl iubeºte
trãind în patimi ºi-n pãcate ºi nedorind a le lãsa
- îi este mult mai greu a face ºi a dori ce este bine
decît la cel bun
a nu face ºi-a nu dori
ce este rãu.
- Fiindcã necrezînd viaþa ºi rãsplãtirea viitoare
pãcatul le-a fãcut fiinþa sã creadã dulce
ce-i amar!
251 - Timpul
Ce e oare apa asta care curge-n veci la vale,

aducînd din sus atîtea lucruri ºi fiinþe-n jos,
- fãrã a le mai întoarce niciodatã înapoi?
Ce e oare calu-acesta care-aleargã-aºa cu grabã

cu bãtaia cadenþatã a tic-tacului din ceas,
zi ºi noapte fãr-oprire
ori întoarcere napoi?
Ce e oare vîntu-acesta care duce peste ceruri

ºi peste pãmînt
departe
aceºti nori mulþi-mulþi, mereu
ºi-aceºti oameni mulþi-mulþi
care n-au întoarcere napoi?
Ce e oare Calendarul care-mparte viaþa noastrã

ani
ºi luni
ºi zile,
ca un ferãstrãu necruþãtor,
bucãþele risipind-o fãrã-ntoarcere napoi?
Ce e ceasul
sau minutul
sau clipita care trece
ºi ce-i oare scurtul sunet, cu un ºi mai scurt ecou
decît Timpul,
viaþa noastrã,
ce sub forma ei de-acum
nu mai vine, nu mai vine niciodatã
înapoi?
ªi cînd, oriºicum, se duce

de faci rãu
sau de faci bine,
chiar de nu crezi celeilalte tot ar trebui-nfricat,
sã gîndeºti cã dacã este tot ce n-ai dori sã fie
ce vei face,
ce vei face,
ce vei face înapoi?
252 - Alipire
Cel ce-a cunoscut ºi focul, în viaþa lui

ºi gheaþa
ºi durerile ce-n viaþã pe-astea douã le-nsoþesc
zis-a tuturor acelor care merg cu el pe drum:
- Sufletul vã plînge singur,

viaþa singur e-o pustie
de-aceea fiinþa voastrã va cãuta printre fiinþe
ºi-ntre lucruri
ca sã afle sã-ºi apropie ceva!
Suflete, atunci ai grijã!...

inimã, atunci fii treazã!
Cãci fiinþele pe lume ca ºi lucrurile sînt
Cel ce le-a fãcut pe toate,
le-a dat însuºiri la fel.
Unele-s la fel cu piatra,

altele-s la fel cu vîntul,
altele-s la fel cu floarea,
altele la fel cu focul
- de aceea fii cu grijã
cînd alegi ºi ce-þi alegi!
Dacã te-alipeºti de-o piatrã,

ori te va zdrobi durerea
ori te va-ngheþa rãceala nepãsãrii vieþii ei
ºi vei rãmînea în urmã
mult mai singur ca întîi.
Dacã te-alipeºti de vîntul cãlãtor ºi uºuratic

ori ajungi fãrã de stare,
ori ajungi fãrã de soþ
ori ajungi fãrã fiinþã
mult mai singur ca dintîi.
Dacã te-alipeºti de-o floare dulce

dar neputincioasã
ori te duci la fel cu dînsa
ori tînjeºti spre veºtejiri
jelind scurta bucurie
mult mai singur ca dintîi.
Focul însã ori te arde
ori te face mai puternic
te va face ori cenuºã
ori mãrgãritar de preþ...
- Suflete, sã fii cu grijã cînd alegi

ºi ce-þi alegi!
253 - Temelii
Înþeleptul cel statornic a spus prietenului sãu:
- Mai curînd decît clãdirea aºezatã pe nisipuri
se va prãbuºi cel care se încrede-n banii lui.
Mai degrabã decît visul se va risipi acela

ce se-ncrede-n promisiunea lumii-acesteia
trecînd.
Mai uºor decît se scurge printre degete nisipul

se pierd cele pentru care omu-ascultã de satan,
pentru care omu-ºi vinde sufletul ºi mîntuirea
ºi cu care-ºi otrãveºte viaþa pentru veci de veci.
O, prietene de cale,
frate om,
fii treaz, ia seama fii cuminte ºi nu-þi pune
nici o-ncredere nicicînd,
nici în bunurile lumii
nici în tot ce ea-þi promite
nici în slava trecãtoare care þi-ar putea-o da!
Cãci acestea trei sînt mincinoase
ºi deºarte
ºi mai iute trecãtoare decît umbrele de vis,
chiar desearã,
toate-acestea ce le spun ai sã le vezi!
Bunurile ce pe lume tu le ai, nu-s ale tale

stãpînirea ce-o au unii pentru astãzi,
nu-i a lor,
slava lumii e-o-nºelare,
ºi-o plãteºti atît de scump.
Inima, de-aceste lucruri nu-þi lega cînd vin spre tine

ca sã nu þi-o ia cu ele dupã-o clipã cînd se duc,
cãci se duc pe totdeauna de la tine
frate om...
Ci tu inima þi-o leagã de comorile din ceruri
ºi-aducîndu-le-n hambarul
unei rodnice credinþe
cautã sã te afle moartea ºi Hristos
ispravnic bun!
254 - Aºteptare
Bunul prieten de departe îmi scria mîngîietor:
- Dumnezeu cu bunãtate ne clãdeºte mîntuirea

din oricare înfrînare care-o-nfãptuim în viaþã
din oricare ispitire care noi o biruim
din oricare suferinþã ce-o rãbdãm cu resemnare
din oricare dãrnicie
din oricare rugãciune
- ne clãdeºte El în ceruri fericirea viitoare.
Uneori fiinþa noastrã

- trup ºi suflet -
prin grea luptã
ºi prin dureroase jertfe izbuteºte sã se-nfrîngã
ca sã depãrtãm din faþa gurii noastre însetate
cupa ce-o dorim.
- atuncea cînd ispita ne-o întinde!
Cãci din mîna ei, nimica n-avem voie sã luãm!
Pînã nu ne-ntinde Mîna Domnului, ce-avem nevoie

nu-i permis din altã mînã sã primim
nimic
nicicînd.
Cãci nu-i hranã, ci-i otravã,
nu-i alin, ci-i zbuciumare...
Dar cînd Mîna Lui ne-o-ntinde, El ne dã ºi bucurie

de-a primi-o fãrã teamã
ºi-a fi potoliþi adînc.
Altfel, temelia pusã ni s-ar prãbuºi-ntr-o clipã

ºi zadarnicã-a fost truda îndelungii înfrînãri
dacã n-am dus pîn-la capãt
legãmîntul început!
255 - Graba
Tu te grãbeºti adesea ca fructul sã-l culegi

- nainte de-a se coace,
cînd vremea n-a sosit.
- Cãci tu mai mult eºti lacom decît înfometat...
de-aceea dinþii fragezi þi-i strepezeºti degrabã
iar gura þi se-acreºte de fructul cel rîvnit.
- Nu te grãbi iubite cînd foamea te împinge

sau cînd te-mpinge ura
sau pofta cea de trup
aºteaptã pîn-la vremea
cînd ºi Cel Bun ºi cel rãu
ºi Timpu-ºi fac lucrarea spre ceea ce doreºti
- cãci fiecare-ºi are o parte de fãcut.
Aºteaptã dupã cel rãu

sã-ºi umple singur cupa
cãci ºi Cel Sfînt aºteaptã ºi-l lasã tot aºa.
Sã nu-nvinovãþeascã vreodatã pe altcine
ci singur el sã vadã cã singur ºi-a fãcut-o
cã nu i-a vrut-o nimeni
ci singur el ºi-a vrut-o.
Pe Cel Bun lasã-L Singur sã-þi dea ce ai nevoie

la vremea cînd El ºtie ce este potrivit...
Plãcerea ta atuncea e fericit-plinitã

ºi binecuvîntarea atuncea e deplinã
cãci nu I-ai smuls din Mînã
ce-ai aºteptat sã-þi dea.
Cel Bun nu Se grãbeºte dar nici nu întîrzie

ci lasã oricui dreptul plãcerii ce ºi-o vrea.
- Dar mai întîi le lasã la cei rãi bucuria.
La cei buni le dã-n urmã al bucuriei drept

cãci cei rãi nu au vreme, dar cei buni au de-ajuns.
Nu te grãbi iubite cînd foamea te va-mpinge

nici cînd te-mpinge ura, c-acestea-s ispitiri.
De ai vreo lipsã-aºteaptã sã vinã nesilitã
cãci Dumnezeu ºi Timpul aduc ºi vremea ei
ºi binecuvîntatã atunci doar o primeºti!
256 - Adîncuri
Ce plin e rîul vieþii de gropi primejdioase

ºi de vîrtejuri unde nenorociri pîndesc...
- O, am vãzut pe-atîþia înotãtori de frunte
pierzîndu-se-n aceste vîrtejuri înecaþi
cînd n-au bãgat de seamã
- ori cînd s-au prea-ncrezut.
Ce-atrãgãtor e ochiul vîrtejului satanic

ce tare e ispita
ce greu poþi rezista
ce-amãgitor e glasul ce te atrage-n cursã
ce moale, ce plãcutã ºi dulce e otrava
cu care te momeºte prãpastia de veci!...
Iar cel ajuns aproape de vraja pierzãtoare

cu neputinþã este, ades, a fi salvat
fiindcã se uneºte ºi el cu ucigaºul
luptînd în contra celui ce vrea a-l mîntui.
Iar cei ce stau pe-alãturi l-încurajeazã-n rãu.
- O, ochi fãrã ºtiinþã

ºi suflet fãrã minte
- nu vã lãsaþi prea lesne atraºi ºi nimiciþi!
Privirea ce vã cheamã
ºi vraja ce vã-ncîntã
e ºoapta blestematã a ºarpelui cãlãu:
nu vã lãsaþi viaþa zdrobitã pentru veci!
Vîrtejul poftei lumii e gura gropii voastre

plãcerile deºarte sînt flãcãri ce vã ard
vîrtejul þine-o clipã
iar iadul þine veºnic
plãcerea e-o pãrere
dar focu-i adevãr
Hristos vrea sã vã scape...
o, nu vã-mpotriviþi!
257 - Dacã n-ar fi Veºnicie
Dacã n-ar fi Veºnicie, n-am avea un suflet veºnic

dacã n-ar fi Conºtiinþã, n-am avea mustrarea ei,
dacã n-ar fi Mîntuire, n-ar fi Jertfa de pe Cruce
dacã n-ar fi Paradisul, n-ar fi dorul dupã el
dupã cum n-ar fi nici sete,
dacã apa n-ar fi fost.
Dacã n-ar fi rugãciune împlinitã în viaþã

nimeni pe pãmîntu-acesta nu s-ar mai ruga
spre Cer
dupã cum nu merge nimeni la fîntîna fãrã apã...
Însã dacã-atîþia oameni beau din ea
e semn cã-i plinã
- Chiar ºi þie, ºtii tu bine,
cîte þi s-au împlinit!
Dacã n-ar avea pãcatul niciodatã pedepsire

nici credinþa roditoare n-ar avea rãsplatã-n veci.
Dacã n-ar fi moartea asta
n-ar fi viaþa viitoare...
- Dar dacã existã toate,
- iar tu ºtii aceasta bine -
înþelept ai fi cînd astãzi L-ai alege
pe Hristos.
258 - Astãzi nu mai sînt
Astãzi nu mai sînt pe lume fapte mari

ca altãdatã
fiindcã nu mai sînt pe lume
suflete de oameni mari
nici puternice credinþe,
nici simþiri adînc curate...
Creºtinismul este încã,

- dar creºtini aproape nu-s
ºi Credinþa mai existã, - însã credincioºi
puþini.
Cele trei nãlþimi curate:

Dragostea adevãratã,
Bunãtatea ºi-ndurarea sînt din ce în ce mai rare
au ajuns necunoscute printre oamenii de astãzi...
Oamenii lipsiþi de-acestea profaneazã tot ce-ating
ard tot ce privesc
ºi uscã tot ce calcã pasul lor.
Oamenii de azi cu urã se apasã unii pe-alþii

se nenorocesc fãcîndu-ºi unii altora dureri
pînã cînd cu neputinþã va fi viaþa pe pãmînt.
Alungaþi dincoace-n-colo,
ca talazurile mãrii
vor dori sã moarã, însã moartea va fugi de ei.
Niciodatã n-a fost Cerul mai aproape de pãmînt

ºi nici omul mai departe de alt om aºa ca azi
n-a fost ura-aºa de mare
patima mai înrãitã,
desfrînarea mai întinsã,
Dumnezeu mai alungat
nici pierzarea mai aproape
mai de neînlãturat.
Glasul clopotelor parcã nu vesteºte sãrbãtoare

ci primejdie ºi-alarmã
- nu senin, ci-nfurtunãri,
norii parcã-s vãl de doliu
pus de Dumnezeu cu jale
peste faþa Omenirii moartã pentru Cer demult,
purtînd miros de cadavru, din adîncuri, pînã sus.
Norii de-apãsãri ºi spaime chinuiesc

ºi zi ºi noapte
sufletele fãrã pace nici lãuntru nici afarã
ce nu-ºi aflã liniºtirea nici stînd singuri
nici în gloatã,
ne-mpãcaþi sînt ºi cînd mîncã
ºi cînd rabdã
totdeauna
zbuciumaþi sînt ºi cînd cautã
ºi cînd aflã
ce-ºi doresc.
Toate-acestea sînt urmarea lepãdãrii de Hristos

ºi-a nesocotirii Voii Sfinte a lui Dumnezeu!...
Iar pedeapsa pentru-acestea,
e cã-ºi vãd nenorocirea
nimicirii cãtre care merg cu paºi grãbiþi
ºtiind
cã ei singuri ºi-o fac numai
- ºi cã n-o pot ocoli!
259 - Lume - Domnul a grãit
Domnul a grãit odatã:

- Oare cînd veni-va iarãºi
Fiul Omului, gãsi-va El credinþã pe pãmînt?
- Nu de-altceva-ntreba El,
nici de temple,
nici de culte,
nici de predici,
nici de datini,
nici de case de-adunãri,
nici de ºtiinþa, cît de mare va ajunge pe pãmînt...
- O, pãmînt zdrobit de zbucium,

rãvãºit de dezbinare
ºi lipsit de bucurie,
fãrã pacea lui Hristos,
cele mai frumoase zile sînt trecute pentru tine
tu n-ai sã mai guºti lumina pînã-n clipa cînd vei zice:
Binecuvîntat sã fie Cel ce vine: Dumnezeu!
Cãci L-ai lepãdat pe Domnul

Singurul Stãpîn cu milã,
ºi a Lui orînduire singura ce-þi da-mpãcare
ºi luîndu-þi soarta-n mînã,
þi-ai ales pe rînd stãpînii
cu orînduiri deºarte
ºi tirane
ºi barbare
- ºi-acum guºti, amarã, roada lepãdãrii de Hristos!
Lume deznãdãjduitã dupã orice înºelare

fiindcã nu þi-ai pus nãdejdea în puterea lui Hristos
în curînd nu-þi va rãmîne nici o singurã nãdejde
fiindcã n-ai vrut s-o ai veºnic
ascultînd de Dumnezeu
fiindcã-ai vrut sã crezi minciuna
ºi-Adevãrul l-ai respins.
Ai avut de-ales în faþã calea morþii ºi-a vieþii,

puteai binecuvîntarea, nu blestemul sã-þi alegi,
dar ales-ai pe Baraba,
pe Hristos L-ai dat la moarte, iar Baraba
cu urmaºii lui te-au dus pîn-la vîrtejul
flãcãrilor ce-ntr-o clipã te vor mistui, curînd...
Lepãdînd pe Fãcãtorul tãu,

te-ai închinat fãpturii,
þi-ai fãcut din om un idol,
- zeul cãruia te-nchini,
omului i-aduci cîntare
omul þi-este þie totul...
dumnezeu-acesta groaznic ºi neputincios
îþi poate
face doar un singur lucru:
a te nimici
pe veci!
260 - Noi fericim acum
Noi fericim acum pe cei ce-au suferit,

cãci azi vedem cu groazã cã dupã lepãdare:
- nu-i nici o izbãvire, spre cel ce s-a pierdut.
Noi fericim acuma pe cei ce-au suferit

cãci, credincioºi statornici, ei au murit sperînd:
- nu-i nici o osîndire spre cîþi sînt în Hristos.
Noi fericim acuma pe cei ce-au suferit:

nu-i tunet mai puternic decît tãcerea lor
nici fulger sã lumine ca moartea lor
în veac.
Noi fericim de-a pururi pe cei ce-au suferit:

cã nici un chip nu este mai una cu Hristos
cum este-acel al jertfei,
rãbdãrii
ºi tãcerii.
Noi fericim pe-aceia ce-au suferit ºi sufãr,

cã-ºi curãþã viaþa ºi inima ºi ochii
fiindcã-n suferinþã e ºi o ispãºire.
Noi fericim pe-aceia ce sufãr cu nãdejde

cãci pe pãmînt credinþa a suferit oricînd,
din veac a fost tot astfel,
dar nu va fi pe veci!
261 - Biruinþe
Biruinþa omeneascã totdeauna înjoseºte

ºi adeseori aduce pierderi de ne-nlocuit.
Biruinþele Credinþei totdeauna dau nãlþare
ºi-aduc bogãþii de haruri
ºi în om
ºi în mulþimi.
Biruinþa urii lumii asupreºte ºi ucide,

Biruinþele Iubirii bucurã ºi nalþã tot...
Biruinþa omeneascã e robie ºi teroare
Biruinþa lui Hristos e libertate
ºi-Adevãr.
Dupã orice biruinþã omeneascã-i decãdere

ºi mizerii,
deopotrivã pentru-nviºi ºi-nvingãtori -
dupã orice biruinþã a lui Dumnezeu e însã
înãlþare,
bunãstare,
libertate
ºi progres.
Biruinþa omeneascã are temelie ura

ºi se nalþã pe durerea ºi pe jertfele altora.
Dar a lui Hristos îºi are temelie-n veci Iubirea
ºi se nalþã prin iertare
doar pe propria-I Jertfire.
Biruinþa lui Hristos e Duhul ºi învãþãtura

Adevãrul ºi Iubirea,
ambele de neînvins
ele-s fericirea noastrã
ºi a fiecãrui suflet
din poporul fãrã numãr de învinºi
învingãtori.
262 - Fiinþele
Toate fiinþele-s create spre-a fi libere pe lume

- cît de trist e însã-atuncea cînd îºi lasã libertatea
ºi-ajung roabe desfrînãrii
nimicindu-ºi tot ce-au bun.
Toate zilele-s create sã-aibã ºi-un folos în ele

ºi din care orice suflet sã se-aleagã mulþumit
dar ce trist e cînd s-alege numai cu cîrtiri
ºi rãu.
Toate vieþile-s create ºi cu-o laturã frumoasã

care-ar trebui privitã ºi-arãtatã mai ales
ce trist însã cînd s-aratã numai ce-i urît
ºi slab.
La toþi,
Dumnezeu
pe lume le-a dat ºi fiinþe scumpe
de la care sã-ºi primeascã bucurie ºi-ajutor
ce trist însã cînd sînt alþii ºi nu ei
care li-l dau.
Ce trist cînd iubirea-n viaþã

o primeºti din altã parte
decît de la cei pe care i-ai iubit
nespus de mult
ºi-ntristarea,
chiar de-acolo de-unde mai puþin credeai!...
263 - Întuneric
Existã-un întuneric de prea multã luminã

cãci cînd priveºti spre soare puternic strãlucind
lumina-i orbitoare îþi pare întuneric:
în faþa strãlucirii pleci ochii copleºit.
Cînd s-a fãcut Cuvîntul un trup asemeni nouã

au zis atuncea oamenii cã nici mãcar nu-I Om.
Pe Dumnezeul Veºnic... de prea multã luminã
ei L-au vãzut mai umil ºi-ntunecat ca toþi.
Aºa apare ºi-azi tot ce-i Dumnezeiesc...

- Acel pe care lumea nu-i vrednicã sã-i aibã
ºi pentru care Cerul trimis-a harul sãu,
n-au loc sã-ºi plece capul umblînd dispreþuiþi.
Dar o sã vadã-odatã toþi cei ce i-au strãpuns

cînd Dumnezeu la Sine lua-i-va, dintre ei,
pleca-va ºi lumina ce-o duc în lume dînºii
ºi-atunci se va cunoaºte ce mare preþ aveau.
264 - Nãzuinþe
Inimã curatã,
- þinta ce-þi atrage-a ta privire
sã o laºi sã-þi cucereascã sufletul pentru Isus!
sã þi-l încãlzeascã-ntruna
ºi de-a pururi îndemnîndu-l
sã þi-l nalþe mai spre slavã tot mai sus,
mereu mai sus.
Sã ajungã pe nãlþimea cãtre care te atrage

ºi spre care te împinge Duhul Sfînt ºi rîvna ta
dacã poþi privi slãvita rãsplãtire ce te-aºteaptã
vei putea-nþelege preþul clipei ce-o trãieºti aºa.
Nãzuieºte totdeauna tot mai sus,

mereu spre Þintã
chiar dacã-adesea neguri ºi necazuri ai pe drum!
nu te-opri
ci tot mai harnic luptã ºi aleargã-ntruna
cãci e-atîta bucurie sfîntã-n truda ta de-acum.
ªi chiar dacã-ademenire strãlucitã te-ar atrage

sau chiar dacã-ameninþare fioroasã te-ar opri
sau chiar dacã piedici grele te-or trînti
sã cazi pe cale
mergi nainte ºi mai tare, în dorinþa de-a rãzbi.
Chiar ºi dacã mergi cu fricã,

sã mergi totuºi înainte!
Chiar ºi dacã mergi prea-ncetul
tot sã mergi
sã nu te-opreºti!
Chiar ºi dacã-ai merge singur,
nu te-ntoarce,
nu sta
du-te!
c-ai s-ajungi la Cer
în ceasul care nici nu te gîndeºti!
265 - Cîntec
Prietenul de pîine îmi cînta asearã

lãcrimînd un cîntec trist ºi înþelept...
- prietenul de pîine m-a fãcut cîntîndu-mi
sã mã afle miezul nopþii meditînd...
... Douã flori frumoase ne avea sãtuþul

amîndouã astãzi petrecute sfînt
una-n cîntec merge cãtre cununie
cealaltã-n bocet merge spre mormînt...
N-o petreceþi încã prea plîngînd pe una

nici pe cealaltã cu prea vesel cînt
încã nu ºtiþi care dintre ele merge
cãtre cununie, sau cãtre mormînt...
- Prietene de pîine, cîntecul de-asearã

mi-a trezit în suflet mare adevãr:
cei ce mor puternic sînt mai vii prin moarte
cei fãrã iubire sînt mai morþi trãind.
266 - Umbrã
Nimic din ceea ce trãieºte în umbrã nu aduce rod

ºi în nimic ce creºte-n umbrã
putere ºi cãldurã nu-i!
Din lemn nu arde ºi-ncãlzeºte
decît ce e crescut în soare
cã-n foc el dã, sub altã formã
ce de la soare a primit.
În rãdãcini nu-i nici cãldurã ºi nici luminã

chiar cînd ard
cãci ele au trãit în beznã lipsite de-al luminii har.
Tot astfel cine nu trãieºte în Soarele Hristos
pe lume
nu poate nici lumina pe alþii,
nici încãlzi în jurul lor.
Acei ce-n vorbã n-au luminã

ºi nici cãldurã-n fapta lor,
aratã cã trãiesc în umbrã
ºi n-au lumina lui Hristos.
Iar umbra duce totdeauna la moarte

ºi la-ngheþ pe-acela
ce nu se smulge sã se nalþe
spre Soarele Mîntuitor.
267 - Încredinþare
Este neapãrat nevoie sã crezi tu mai înainte

dar sã crezi adînc,
puternic
ºi statornic în Hristos
cît de-adînc e Adevãrul
ºi statornicã-i Dreptatea
ºi puternicã e Forþa Veºnicã-a lui Dumnezeu...
ªi-apoi dupã ce crezi astfel

sã te duci sã-nveþi pe alþii
cãci atunci vorbi-vei sincer
ºi-ndrãzneþ
ºi-ncredinþat.
Un aºa cuvînt se simte de oricine îl ascultã
ºi va sparge orice ziduri care i se-mpotrivesc.
Nu vorbi oricum,
ºi orice:
spune numai Adevãrul
ºi vorbeºte-l cu-ndrãznealã
pe deplin pãtruns de el
ºi te va urma mulþimea presimþind, atunci, în tine
suflet de pãstor
- de care e lipsit-atît de mult.
Dar te va urma atîta cît vei merge-aºa pe cale

drept
ºi curajos
ºi sincer
ºi sãrac, cum ai pornit.
Cînd te vei schimba,
pe datã va simþi mulþimea iarãºi,
ºi te va lãsa cu grabã dupã cum te-a ºi ales.
Te va pãrãsi cu duhul,
dup-aceea ºi cu paºii
ºi cu cît vei vrea în urmã,
dragostea sã le-o cerºeºti
cu atît mai cu rãcealã se vor lepãda de tine
ºi te vei sfîrºi cum meriþi:
- în dispreþul tuturor!
De aceea, ia aminte:
- dacã nu simþeºti chemarea
pãstoririi-arzînd în tine ca ºi rugul sfînt încins,
Adevãrul ºi Iubirea dacã nu te ard puternic
ºi nu poþi sãrac rãmîne,
- ia-þi alt drum,
de la-nceput.
268 - Uºa
Voi care vã puteþi deschide a voastrã uºã
cînd doriþi
voi ce puteþi ieºi din casã, sau sã intraþi,
- dupã plãcere,
voi ce puteþi privi în voie la soarele plãcut al zilei
sau stelele ºi luna nopþii,
sau cîmpul înflorit ºi verde,
sau ploaia primãverii caldã,
sau fulgii legãnaþi ai iernii,
- voi nu ºtiþi ce înseamnã-o uºã
pe care n-o puteþi deschide
ºi care n-o puteþi închide
nici la nevoie
nici la voie
o uºã unde n-ai tu cheia,
- dar care-i totuºi uºa ta!...
Voi care nu ºtiþi,

care n-aveþi de unde ºti, ce-amar se plînge
ºi-ngrozitor se poate arde
ºi suferi, de viu în groapã,
dincolo, dup-o uºã-nchisã,
mai îngropat decît toþi morþii...
Voi care n-aþi stat treji în flãcãri de-aºteptare
nopþi ºi zile
ºi luni ºi ani
cu rãsuflarea opritã ºi
auz atent,
cu inima zdrobitã-n zbucium de teamã
ºi de bãnuialã
ºi chinuiþi de deznãdejde ºi de nãdejde totodatã
napoia unei uºi închise pe dinafarã,
- de un veac...
Voi care nu ºtiþi în ce-adîncuri întunecate

ºi-n ce iaduri se prãbuºesc ºi se ridicã
trãieºte ne-ncetat
ºi moare
de mii de ori pe zi un suflet, zdrobit
bucatã cu bucatã,
clipitã cu clipitã-ntruna
de mii de ori gustînd otravã
stînd singur dupã-o uºã-nchisã
ca dup-o piatrã de mormînt.
Voi care vã puteþi întinde din casã

mîinile-amîndouã
sã vi le rãcoriþi în stropii cãlduþi ai ploilor de mai,
voi care vã culcaþi pe iarbã sub merii
sau cireºii voºtri,
sau vã puteþi purta pe braþe zîmbind copiii
sau soþia,
sau iarna v-aruncaþi prin neauã
cu faþa roºie ºi plinã
sau toamna vã puteþi întinde
în grãdiniþa voastrã mîna
spre-o prunã roºie-ntre frunze
pe care încã-s stropi de rouã,
sau oriºicînd vã este sete puteþi bea apã
dupã voie
din cana voastrã
sau din unda unui izvor însingurat
ºi-apoi sã odihniþi la umbrã,
sã mirosiþi o floare albã,
sã vã uitaþi la peºtiºorii ce-noatã jucãuºi în rîu
în soare
sau nisipul cald.
- Voi care vã puteþi în pace ruga în odãiþa voastrã

cu tatãl sau cu mama voastrã,
cu fiii voºtri, cu soþia,
sau singuri
sau în Casa Sfîntã
- ºi nimeni nu vã rîde-n faþã
nici nu vã bate pentru asta,
nici nu vã-njurã mînios,
nici nu sînteþi siliþi s-o faceþi în pat
cu pãtura pe faþã
- ci liniºtiþi,
cu tot respectul ºi
bucuria clipei ei...
- Voi care dupã uºa voastrã staþi liniºtiþi,

netremurînd
de cîte ori s-aude-un zgomot,
de cîte ori simþiþi un pas
cã poþi fi scos, de nu ºtii cine
cã poþi fi dus ºi nu ºtii unde
cã poþi fi chinuit de-oriºicare
ºi nu ºtii pentru ce,
oricînd...
- Voi care vã puteþi în voie culca în aºternutul vostru

ºi fãr-sã vi se-nsemne locul
ce nu-i permis sã-l depãºiþi
- Voi ce puteþi mînca o parã sau pîine,
pîine cîtã vreþi,
sau care, cînd simþiþi nevoia de-a rãmîne
cei mai singuri
puteþi ieºi cînd vreþi din casã
sau din mulþime neopriþi...
- o, voi nu ºtiþi,
nu ºtiþi ce har e,
ce fericire negrãitã-i,
ce lucru necrezut de mare-i
- o uºã ce-o deschizi cînd vrei!...
- O, voi ce nu ºtiþi,
nu ºtiþi încã,
nici vreþi sã ºtiþi
nici sã cãutaþi
sã ºtiþi, ce va veni clipitei
cînd Dumnezeu o sã vã spunã:
- Plecaþi voi blestemaþi în focul de veci
în care n-aþi crezut...
- Voi care nu gîndiþi nici astãzi
ºi nici nu vreþi sã þineþi seama
ce iad-spãimîntãtor ºi veºnic e depãrtarea de Hristos,
ce noapte veºnicã-i aceea neluminatã de-o nãdejde
de nici o singurã nãdejde,
- pe vecii vecilor închis...
- Voi care nu vã daþi azi seama ce-ngrozitor

este pãcatul
fiindcã fãrã nici o teamã trãiþi în el
ºi el în voi,
nici cît de veºnice sînt: noaptea ºi chinurile remuºcãrii
ºi usturimea conºtiinþei de-a pururi nemaiadormite
ºi ispãºirea nesfîrºitã a sãvîrºitului pãcat
al neascultãrii de Cuvîntul lui Dumnezeu ce-L cunoºteaþi...
- Voi nu ºtiþi ce respingeþi astãzi
cînd nu vã pasã de Hristos
cînd n-ascultaþi chemarea sfîntã
a Crucii Rãscumpãrãtoare
ºi cînd respingeþi harul care e Uºa Veºnicei Lumini!
... Dar cînd veþi fi ajunºi, odatã

napoia unei uºi închise
a unei uºi pe veci închise,
pe veci închise, dupã voi,
cînd veþi fi despãrþiþi de-a pururi
de oriºice fiinþã scumpã,
cînd singuri,
singuri pe vecie
vã veþi trezi închiºi,
închiºi
în deznãdejde,
în uitare,
în veºnica-ngrozire, singuri,
- ºi vã veþi da cu spaimã seama cã-n veci
ºi-n veci, aºa va fi,
cã nici mãcar nu-i altã moarte
s-aveþi mãcar în ea nãdejde,
- atunci
abia atunci,
acolo, cu-adevãrat vã veþi trezi,
gîndindu-vã ce har odatã era o uºã larg deschisã
o uºã larg deschisã vouã spre mîntuire
prin Hristos...
Cã-o viaþã-ntreagã-a stat deschisã
deschisã ºi îmbietoare
dar voi, batjocorind iubirea,
dispreþuind înºtiinþarea
ºi lepãdînd iertarea care prin Cruce v-a rãscumpãrat,
n-aþi vrut sã credeþi nici în moarte
nici în osînda necredinþei
nici în Gheena unde focul
ºi viermele
vor roade veºnic
- ºi astfel v-aþi închis voi singuri,
cu mîna voastrã
uºa vieþii
ºi aþi ajuns pe drept la locul unde vã chinuiþi acum...
Pe veci de veci,
pe veci de veci,
pe veci de veci,
pe veci de veci...
Abia atunci veþi ºti ce-nseamnã
o uºã
care vi s-a-nchis...
O uºã care v-a fost deschisã atîþia ani,

atîta vreme
dar care-acum vã va fi-nchisã
pe veci de veci
pe veci de veci.
O, tu cel pentru care uºa mai este încã azi deschisã

nici la chemarea cea din urmã
ce-i poate asta,
nu rãspunzi?
269 - Livada
În ziua-aceea stînd deoparte Învãþãtorul ªi-a luat

pe-nvãþãceii Sãi la Sine
ºi-o pildã le-a grãit zicînd:
- Era un Om ce-avea odatã o rodnicã livadã plinã

cu fel de fel de pomi de roade,
la marginea unei pãduri.
El ºi-a trimis acolo Fiul ca s-o lucreze,
s-o pãzeascã
ºi multã roadã sã-I aducã din ea la vremea de cules.
Atuncea Fiul Îºi alese din lucrãtorii buni o seamã

ºi El cu ei lucrînd alãturi sãdeau ºi altoiau mereu
cu dragoste-ngrijind livada de pomi
ºi tineri ºi bãtrîni.
Se bucura adînc Stãpînul vãzînd cum creºte ºi la numãr

ºi-n frumuseþe pomii rodnici
pe-ntinsul scumpei Lui livezi
mlãdiþele de soi sãlbatic crescute-n al pãdurii-ntins
erau sãdite ºi-altoite în brazda tinerei grãdini
în locul celor fãrã roadã
în locul celor ce se uscã
ºi-a celor care se dezbinã,
sau pier îmbãtrîniþi ºi goi...
- Creºtea livada minunatã de nu era pe lume alta

aºa frumoasã ºi plãcutã,
nici roade dulci, ca ale ei...
Dar iatã c-au venit odatã, aproape de livada plinã

vrãjmaºii-Acelui Om
ºi-n preajmã ºi-au mãsurat ºi ei un loc
au dus acolo umpluturã de pomi nealtoiþi ºi viþe
neroditoare
dar cu frunzã bogatã ºi în fel de fel.
Vecinii-aceºtia începurã neruºinaþi ºi fãrã fricã,
sã smulgã ºi sã fure pomii sãdiþi cu trudã
ºi-altoiþi.
Smulgeau ades chiar ºi pe-aceia sãdiþi mai demult,
dar care
erau prea slabi la rãdãcinã
ºi prea sãraci de rod frumos.
Hoþia se fãcea pe noapte,
sau cînd dormeau îngrijitorii
sau cînd îi cumpãrau cu daruri,
cu laude
ºi cu minciuni.
... Dar pomii smulºi a doua oarã nu cresc

ºi nu rodesc nicicînd
în noul loc, cei duºi se uscã ºi mor pitici, neroditori.
Chiar asta ºi voiau vrãjmaºii
cãci ei nici nu doreau rodirea,
grãdinile ce-aveau acolo erau anume ca sã poatã
mai siguri nimici livada Stãpînului Cel Bun aºa...
Acum ce credeþi cã va face Stãpînul Cel Bun

al livezii
vãzînd purtarea miºeleascã cu care-acei vrãjmaºi ai Lui
au nimicit fãrã ruºine mulþi pomiºori
sãdiþi cu trudã
cu-atîta dragoste ºi jertfã
de Fiul Sãu
ºi fiii Lui?
- vã spun cã în curînd veni-va ºi le va cere
socoteala
de toatã paguba ºi rãul
ºi-amãrãciunea ce-au fãcut
iar partea lor va fi Gheena ºi moartea veºnicã,
cu-aceia
ce folosesc înºelãciunea ºi lauda
ºi Cartea Sfîntã
în scopuri tîlhãreºti ºi rele,
stricînd Lucrarea lui Hristos.
Adevãrat vã spun c-acela ce-are iubirea pentru Domnul

va urmãri întotdeauna foloasele lui Dumnezeu
cãutînd în dragoste unirea
ºi pacea între credincioºi
ºi arãtînd statornicie pe calea de la început
- Dar cine schimbã-nvãþãtura
ºi-nvaþã altfel
din mîndrie
sau din prostie,
sau din urã,
sau din dorinþe de cîºtig,
cãutînd sã fure,
sã dezbine
ºi-n orice chip sã-ºi facã-o ceatã
în urma cãreia sã aibã el, pãmînteºte, un folos,
acela va primi odatã
ºi blestem de la Dumnezeu.
ªi blestemat e oriºicine primeºte duh strãin în suflet

ºi-o altã-nvãþãturã, nouã
lãsînd pe cea de la-nceput.
Dar cei ce le vor duce-acestea
fãcînd pe cei creduli sã cadã,
un ºi mai mare blestem încã lua-vor
de la Dumnezeu.
De-aceea oriºicine zice vreunuia din cei ce umblã

cu astfel de învãþãturã
în casa lui
un bun venit
sau îl ascultã
sau îl crede
sau îl ajutã în ce face
osîndã veºnicã
asemeni lua-va de la Dumnezeu.
Cine citeºte sã-nþeleagã

cine-i primejduit sã fugã
iar cine face, sã se teamã
de blestemul lui Dumnezeu!
270 - Lucrãtori
Dupã dragostea de Domnul, numai dragostea frãþeascã

e comoara noastrã scumpã în viaþã pe pãmînt.
- Cum dorim fãrã-ncetare sã rãmînem lîngã Domnul
astfel noi dorim din suflet ºi-ntre fraþi sã fim mereu.
Numai stînd cu fraþii noºtri la aceeaºi dulce masã

gustã sufletele noastre bucuriile deplin.
Numai cînd unim cu toþii într-o singurã cîntare
graiul ºi iubirea noastrã
- nu ne mai dorim nimic.
Numai cînd putem alãturi apleca genunchii noºtri

sã unim a noastre duhuri în aceleaºi rugãciuni,
cînd ne ºtim un gînd ºi-un suflet
alergînd spre-aceeaºi Þintã
sîntem fericiþi
ºi-n muncã
ºi-n odihnã
oriºicînd.
Dar de fiecare datã cîte-o umbrã de-ntristare

trece peste faþa noastrã
cînd lipseºte-un glas din cor
sau cînd de la masa noastrã mai lipseºte-o faþã
care
altãdatã, cu iubire fericitã ne-nsoþea.
De aceea-n lumea asta bucuria niciodatã

nu-i deplinã
cãci o umbrã totdeauna-i peste ea
totdeauna mai lipseºte cineva din cei de care
inimile ni-s legate cu iubire, pentru veci.
Unii sînt plecaþi acasã,

alþii sînt trimiºi departe
alþii zac bolnavi,
iar alþii sufãr singuri ºi-ntristaþi,
cu un ochi zîmbim privindu-i pe cei dragi
ce sînt de faþã
iar cu celãlalt îi plîngem pe cei dragi
care lipsesc...
Dar acum e ziuã încã...

munca-i plinã ºi-ncordatã
fraþii-mprãºtiaþi pe cîmpuri, fiecare ocupat,
de aceea întîlnirea e prea rarã
ºi prea scurtã
seceriºul încã-i mare
iarã ziua-i pe-noptat.
Rar cînd ne vedem în grabã

sã putem schimba o vorbã
sã ne-mpãrtãºim o tainã,
sã ne-mbãrbãtãm cu-n har,
sã gustãm o rugãciune
sã ne-aprindem cu-o cîntare,
- ºi ne despãrþim în grabã alergînd la muncã iar...
Dar desearã,
cînd Stãpînul va suna-ncetarea muncii
de pe-ntinsul cîmp de lucru,
toþi cei risipiþi acum
uºuraþi pe veci de sarcini, ne vom aduna Acasã
ºi ne vom vedea Acolo,
pentru-ntîia datã, toþi.
O, abia atunci simþi-vom cã ne ducem

chiar Acasã
nici pe faþã, nici în suflet nici o umbrã mai avînd,
cãci la masa rãsplãtirii
prima datã
ºi de-a pururi
nu va mai lipsi nici unul dintre cei
ce i-am iubit!
271 - Luna
La fel cu luna-i credinciosul,

cãci în mãsura-n care este
ºi-n care va rãmîne-n Soare,
e luminat
ºi luminos...
Cînd este-n întregime-n Soare viaþa lui e strãlucitã
ºi dupã ce decade-n umbrã
îºi pierde tot ce-avea frumos.
O, poþi sã fii ºi doar cu-o parte din viaþã în Hristos

- cum iarãºi
poþi fi întreg
sau poþi sã nu fii nimic,
ci doar sã pari cã eºti.
Nu toþi cei botezaþi în Domnul sînt ºi-mbrãcaþi în El
cum nu toþi
cîþi din bisericã fac parte sînt ºi creºtini
duhovniceºti.
Poþi în bisericã adesea sã stai,

un timp,
în orice stare,
dar în Hristos nu stai o clipã
decît trãind cu El mereu...
De starea ta-n lumina Crucii
þi-atîrnã strãlucirea vieþii
cãci cît vei rãmîne-n luminã
atîta eºti din Dumnezeu.
272 - Locuri
Locuri dragi de care ne-avem inima legatã

nu sînt sate sau oraºe
ci-s fiinþe
ºi-amintiri.
Cãci acolo unde n-avem amintiri
sau feþe scumpe
nu-i nimic sã ne atragã
ºi nici cînd sã le dorim.
Cînd numim vreun loc

vreodatã
nu gîndim la grãmãdirea
de clãdiri sau de cocioabe
ci la ceea ce iubim,
la fiinþele plãcute ºi-amintirile frumoase
sau amare,
ce de-acolo ne atrag, sau ne resping.
Partea noastrã din fiinþã

cu iubire sau durere
ce-am trãit-o într-o vreme
sau cu cineva-ntr-un loc,
- este ceea ce ne-atrage totdeauna cu putere
ºi tot locul se reduce
pentru noi
la preþul lor.
În vreun loc cu cît mai multe ni-s fiinþele iubite

ºi cu cît mai mult acolo am trãit mai cu folos
cu atît mai mult de-acolo ne e inima legatã
ºi simþim întotdeauna cã spunîndu-l, tresãrim.
Dacã toþi cei dragi ai noºtri

s-ar afla-ntr-un loc pe lume
inima ne-ar fi întreagã
numai într-un singur loc
dar cînd i-am iubi puternic
pe toþi oamenii de-oriunde
cum Hristos ne porunceºte
peste tot ne-ar fi la fel.
Cerul este locul unde Tatãl nostru Dulce

ºi Mîntuitorul nostru
ºi Mîngîietorul Sfînt
ºi tot ce iubim puternic
cu tot sufletul,
fierbinte,
cãci acolo se adunã toþi ai noºtri
rînd pe rînd...
De aceea cînd Îi spunem Numele Cel Scump,

tresar
inima întotdeauna de iubire ºi de drag
cãci Acolo-i casa noastrã ºi fiinþele iubite
ºi nimic n-avem pe lume mai de preþ
ºi mai dorit!
273 - Roade!
În întuneric nu rodeºte ºi nici nu creºte bun nimic.

În umbrã poate sã ºi creascã,
dar nu se coace nici un rod.
Doar în luminã e viaþã
ºi creºtere
ºi rod, deplin.
Aºa trei stãri sînt ºi acelea în care oamenii trãiesc

cãci tot ce e pe lumea asta se-aseamãnã-n adîncul lor.
Doar forma lor e alta numai,
dar înþelesul e la fel.
În întuneric sînt prea mulþii fãrã viaþã sufleteascã

trãind în fãrãdelegi, ei umblã pe calea largã
spre abis
neavînd nici creºterea luminii,
nici roada Duhului Ceresc.
În umbrã sînt cei ce, de formã,

fac parte-n lume din credinþã,
dar care nu vor sã trãiascã în totul rupþi
de ce e rãu.
Ei pot avea frumoase frunze,
dar rod frumos
nicicînd nu dau.
Iar în luminã-s prea puþinii nãscuþi din nou

pentru Hristos,
ce zilnic credincioºi se luptã
prin fapte ºi
prin adevãr.
Ei cresc rodind...
cãci numa-n Domnul e pururi creºtere ºi rod.
- Prietene, pe drum ai grijã

priveºte spre viaþa ta
cãci vine, vine,
vine grabnic culesul roadelor oricui
sã nu-þi gãseascã numai frunze,
sã nu fii bun numai de foc!
274 - La muncã
La muncã, la muncã voioºi sã pornim
cu pluguri, cu sape ºi coase,
în rugã ºi-n cîntec voioºi pregãtim
ogorul rodirii frumoase.
La muncã, la muncã voioºi

pornind ºi sfîrºind credincioºi
vom strînge cîntînd la cules
rod bun ºi bogat ºi ales.
Uniþi ºi-nfrãþiþi de-o credinþã muncind

cu braþe ºi inimi voioase
vedea-vom mai grabnic ºi dulce-nflorind
sãmînþa rodirii frumoase.
Prin ploi ºi furtuni

prin cãlduri ºi zãpezi
muncind cu priviri luminoase
vom strîng din cîmpuri,
din vii
ºi livezi
belºugul rodirii frumoase.
O Tatã din Cer, Te rugãm sã ne dai

ani buni, plini de roade mãnoase
ca toþi sã-Þi aducem în fapte ºi-n grai
prinosul rodirii frumoase.
275 - Primãvarã, de ce plîngi?
- Primãvarã, de ce plîngi
ramurile cînd le frîngi
ºi cînd vii în loc de flori
cu ploi ºi cu ninsori
de ucizi cu ghimpi tirani
bieþii muguraºi orfani
ºi aduci cu ploi ºi vînt
norii grei pîn-la pãmînt
cu tristeþe de mormînt?
- Cum vrei oare sã nu plîng

sufletul sã nu mi-l frîng,
cînd prin codru mi-a trecut
vînt sãlbatic ºi temut
brazii mi i-a dezbinat
culmile le-a clãtinat,
rîurile le-a secat
cãile le-a astupat,
de-a rãmas din tot ce-am strîns
jale ºi pustiu ºi plîns!
- ªi cum spui sã nu jelesc

cînd livezile tînjesc
pomii-s rupþi ºi la pãmînt
mugurii uscaþi de vînt,
pãsãrile duse stol
de mi-e cerul trist ºi gol.
ªi mã doare cînd privesc
ce-am lãsat ºi ce gãsesc
cîte rãni la orice pas
ce era... ºi ce-a rãmas!
276 - Tatãl
Spre dragostea cuminte ºi mintea iubitoare,

spre grija cumpãtatã ºi-avîntul îndelung,
spre sfînta ta credinþã ºi multa ta rãbdare,
spre pomii tãi de aur, mã-ntind
- ºi nu-i ajung.
Ce-am moºtenit din toatã comoara ta curatã?

- singurãtatea numai ºi dorul dupã vis
ºi taina din poeme,
ºi-un foc ce niciodatã
nu-l va cunoaºte nimeni cît arde-adînc
închis.
277 - Mama - cînd m-adîncesc
Cînd m-adîncesc în taina atîtor amintiri

nu ºtiu din care vîrstã mã chemi mai bunã
mamã
cãci tot ce mai am aur în gînduri ºi-n iubiri
spre tine
din toþi anii
ºi zãrile -
se cheamã.
Mi-ai luminat din viaþã întregul drum frumos

ºi-ntreagã strãlucirea din versurile mele
- cãci duhul tãu în toate e tot ce e duios
ºi tot ce-i cald ºi tainic e partea ta
în ele.
278 - Soþia
În asprimea vorbei: gîndul înþelept

în privirea caldã: duh cinstit ºi drept
în umblarea asprã: calea vieþii grea,
în tristeþea frunþii: sfîºierea mea.
Ochii, - rana tainei prea adînci ºi vii

faþa, - oglindirea umbrei timpurii
dragostea tînjitã, - zid cu poartã grea
umbrele tãcerii, - moºtenirea mea.
Primã bucurie, pentru tine-nchin

Cerului Speranþei, ultimul suspin.
279 - Fiul
Cel atît de-aproape ºi de-ndepãrtat

þie-þi sînt pe lume mai îndatorat
nu mai sînt datornic nimãnui, nici cît
þie însã încã þi-s dator, atît...
- Ai crescut în vînturi doar cu cerul scut

te-ai cãlit în flãcãri ca oþelul mut,
rãbdãtor ca drumul, lupta te-a asprit,
singurã durerea nu te-a ocolit.
Fiul ºi orfanul jertfei arsã-n zid

zãrile spre tine dragi lumini deschid
- odihnind o clipã
- nu uita de plai
ia ce iei în pripã,
ºi pe urmã, hai!
- Cînd va fi sã-mi scazã

umbra-n ochii tãi
celui ce-þi urmeazã,
- spada mea predã-i!
280 - Fiica
Ce-i în mine-amestec, e în tine clar

ce-i în mine umbrã, e luminã-n tine
despãrþit e-n totul dulce de amar
mai profund ce-i tainic,
mai frumos ce-i bine.
Razã de luminã pe un drum amar

cald îndatoratã inima-mi te strînge,
tu ºtergînd o faþã pe-un spinos calvar
pe-o maramã albã
porþi un chip de sînge.
Umbrã luminoasã, cîntec lãcrimat

ploaie însoritã, trestie ºi stîncã
tot ce-i nor mi-aduce umbrã ne-ncetat
tot ce-i soare sprijin
ºi luminã încã.
281 - Tîrziu
Tîrziu ca din legendã mã reîntorc la voi

tîrziu, de prea departe ºi prea-ndelungã vreme
tîrziu, cum rar speranþa revine înapoi
spre unde împlinirea n-a stat la timp s-o cheme.
E-nchisã cred ºi rana atît de grea cîndva

ºi refãcutã viaþa, acolo, fãrã mine
iubirea-ntîrziatã se teme sã mai vrea
sã urce spre Nãdejde pe-un fir ce n-o mai þine.
Tîrziu, de prea departe revin cu paºii moi

spre unde-am mers cu suflet atît de cald odatã...
- Îndurã-Te o Doamne sã nu mã-ntorc napoi
din poarta dupã care mi-e urma îngropatã.
282 - Cînd soarele se culcã...

Cînd soarele se culcã pe pajiºti de smarald
cu faþa ca-ntre perne pe munþii depãrtaþi,
pãmîntul þine-o clipã pe umãrul lui cald,
cum fratele mai tînãr, pe primul dintre fraþi...
- O clipã de odihnã, pe-un umãr iubitor

de toatã lupta lungã îl face odihnit...
- Cît de puþin mai cere un binefãcãtor
dar cît de rar ºi-atîta îi este-ngãduit!
283 - La anii rãstignirii...

La anii rãstignirii cînd am intrat în beznã
eroic, dar cu suflet naiv ºi neprecis,
lucea cãtuºa pusã la mînã ºi la gleznã
dar ochii ºi-adevãrul purtau umbriri de vis.
Urcuºul greu ºi crîncen prin anii duri de dupã,

mi-au dãltuit un suflet mai matur ºi mai clar
cãci bînd singurãtatea c-o prea amarã cupã,
i-am fost deschis iubirii prea slobod stãvilar.
Trãind prea fãrã oameni o lume-nchipuitã

nu cunoscusem fiara sub zîmbetul senin
cum sã pricep cã poate chiar mîna miluitã
sã-ntoarcã bunãtãþii tãiºul cu venin?
Dar anii încercãrii prin foc ºi rugãciune

mi-au ars pe veci perdeaua naivelor vederi
ºi strîns lîngã frumseþea sfinþeniei strãbune
i-am juruit depline rãmasele puteri.
Descoperind Lumina de Dincolo de Fire

în tainele din duhuri ºi oameni am pãtruns
ºi-atunci cãrãri ºi fapte mi-au prins sã se deºire
sub înþelesul tainic ce-n toate zace-acum.
... La anii învierii cînd am ieºit din beznã

despovãrat de fumuri, de neguri ºi-amãgiri,
cãtuºa ruginise la mînã ºi la gleznã
dar ochii ºi-adevãrul purtau cereºti luciri!
284 - Cînd împrãºtie iubirea...
Cînd împrãºtie iubirea

ceaþa vremii fald cu fald,
blînd mã-nvãluie-amintirea
ca un ºal de lînã cald...
Peste munþii depãrtãrii

greu se lasã negrii nori
ca durerea-mbrãþiºãrii
celei mai din urmã ori.
Rece cade înnoptarea

peste umede poteci
cum se lasã depãrtarea
despãrþirii pentru veci.
Vino Veºnicã Iubire

sparge ceaþa fald cu fald
ºi-mi rãmîi peste-amintire
ca un ºal de lînã cald...
285 - Nu te muºcã niciodatã
Nu te muºcã niciodatã mai cu urã cîine

ca acela pentru care te-ai lipsit de pîine.
Nu te rupe niciodatã o mai crudã fiarã

ca aceea care-odatã n-ai lãsat sã piarã.
Nici o ranã nu te doare, nici mai greu nu coace

decît rana cea pe care fratele þi-o face.
ªi nu-þi lasã despãrþire viaþa mai mîhnitã

ca aceea cînd rãmîne dragostea zdrobitã.
ªi nu-i pierdere pe lume fãrã-nlocuire

ca ºi pierderea vieþii fãrã mîntuire!
286 - Timpul a rãmas afarã
Timpul a rãmas afarã

dincolo de temnicer
ziua vine fãrã searã
noaptea trece fãrã cer.
Peste peºtera de gheaþã

arde-un ruginit stigmat
ca un ceas fãrã viaþã
ucigaº ºi apostat.
Printre ziduri anii suie

fãrã chip ºi fãrã pas,
nu e nimenea sã spuie
cît a fost ºi ce-a rãmas.
Numai Duhul lumineazã

drumul mut ºi-ntunecos
cãtre tot ce nu-nsereazã
ºi ne-aºteaptã ne-ndoios.
287 - Lume, tîrg nelegiuit
Lume, tîrg nelegiuit

ce-ai cerut ºi ce-ai plãtit?
- Pentru sufletul curat

mi-ai dat zbucium necurmat,
pentru anii cei senini
rane ºi cununi de spini,
pentru ochii minunaþi
lacrimile fãrã fraþi,
pentru dragostea de crin
iad cu faþa de venin,
pentru rîsul însorit
suflet aspru ºi zdrobit,
pentru paºii de copil
drumul blestemîndu-mi-l,
pentru tot avutul drag
zdrenþe, foame ºi toiag.
Cerul iarãºi s-a-ndurat
tîrgul tãu s-a dãrîmat
ce-am avut e-acasã iar,
- lume, negustor tîlhar!
288 - O luntre
O luntre ce-a pornit spre larguri

c-o singurã lopatã doar,
vîslind c-o singurã putere
n-ajunge þãrmul, în zadar!
O pasãre pornitã-n zboruri

spre-a visului dorit hotar,
plutind c-o singurã aripã
n-ajunge þelul, în zadar.
Un foc aprins oricît de mare

pe cel mai fericit altar,
arzînd doar cu-un cãrbune singur
curînd se stinge, în zadar.
ªi-o însoþire neunitã

ce doar mai pîlpîie amar
cînd numai unul mai iubeºte
curînd se pierde, în zadar.
Iubeºte-þi soþul cu credinþã

cãci pãrtãºia e un har
din vina ta cînd ai pierdut-o
o poþi tu plînge, în zadar...
289 - Dragoste, cuvînt curat
Dragoste, cuvînt curat

m-ai iubit ºi te-am cãlcat.
Casã care m-ai crescut

m-ai iubit ºi m-ai pierdut.
Braþe ce m-aþi legãnat

m-aþi iubit ºi v-aþi uscat.
Suflet care m-ai crezut

m-ai iubit, ºi te-am durut.
Legãmîntul meu curat

m-ai iubit, ºi te-am uitat.
Ochi ce blînd mã-nvãluiaþi

m-aþi iubit, ºi lãcrimaþi.
Doamne, harul nepãtruns

m-ai iubit, ºi n-am rãspuns...
Dragoste, altar curat

te-am zdrobit ºi m-ai iertat.
290 - Pe Cine-ntîmpinaþi voi?
Pe Cine-ntîmpinaþi voi cireºi ºi meri ºi pruni

cu-atîta bucurie, cu ochi mulþi ºi buni?
Spre Cine-ntinde braþe frunziºul fericit
urînd cu-atîta zîmbet ºi cîntec bun venit?
Spre Cine nalþã capul porumbul din grãdini

spre Cine vioreaua ivitã dintre spini,
spre Cine crîngul tînãr
ºi teii înfloriþi
spre Cine-n largul cãii salcîmii-nºiruiþi?
De ce e bucurie ºi cîntec peste tot?

- Prin apele luminii trec îngerii înot?
sau trece o minune ce n-o vãd ochi de rînd
ci numai Ochii Firii de rouã picurînd?
- Trec paºii Lui prin mine

ºi-atuncea toate par
cã picurã de cîntec
ºi tremurã, de har...
291 - Doamne, binecuvînteazã buzele
Doamne, binecuvînteazã buzele care sãrutã

buzele de maicã dulce, de soþie netemutã,
buzele de sorã bunã ºi fiicã-adevãratã
buzele care sãrutã cu iubire neschimbatã
buzele înlãcrimate, buzele neprefãcute
buzele rãmase sfinte oriºicît au sã sãrute
- doar un singur fel de buze sã n-ajungã cu Hristos:
buzele care sãrutã trãdãtor ºi mincinos.
Binecuvînteazã Doamne mîinile ce-mbrãþiºeazã

mîinile tremurãtoare ale mamei ce vegheazã
mîinile bãtãtorite de soþie credincioasã
mîinile ocrotitoare ale fiicei ce nu lasã
mîinile neprihãnite ale sorei jertfitoare
mîinile mereu deschise, harnice ºi lucrãtoare
mîinile de rugãciune, mîinile de dãrnicie
mîinile recunoºtinþei, - binecuvîntate fie,
- numai mîna ce strãpunge trãdãtor ºi mincinos
inima care-a iubit-o, sã n-ajungã la Hristos.
Dar de milã, pîn-la urmã, Doamne nici pe-ai Tãi vrãjmaºi

nu-i lipsi... ci-n chinul veºnic cu satana sã nu-i laºi
zbuciumã-le conºtiinþa cu pãcatul fãptuit
dã-le lacrimile-amare cu cutremur îngrozit
dã-le-o pocãinþã-adîncã, pînã cît e-al lor pãcat,
nu-i lãsa sã moarã Doamne, cît ar vrea de-ndelungat
ci oricît sã-ºi caute moartea ºi oricum - sã nu le-o dai
pîn-o sã se mîntuiascã din acel demonic trai
ca, ºi cel ce-a fost odatã trãdãtor ºi mincinos
prin nespusa Ta-ndurare - tot s-ajungã la Hristos!
292 - Ca tata altãdatã
Ca tata altãdatã oprit în poarta grea

duios, pînã departe privind în urma mea.
- ªi pînã-ajuns în zare pierind nedesluºit

ºtiam cã-i tot acolo, - priveºte neclintit.
Simþeam cã mã-nsoþeºte senin cu ochii buni

cã mã-nconjoarã dulce cu calde rugãciuni.
- Primeam mergînd, putere din duhu-i credincios

ºi mi-l simþeam alãturi pe calea lui Hristos...
- Aºa rãmîn eu astãzi privind în urma ta

c-o singurã dorinþã: sã simþi ºi tu aºa...
Iar cînd ºi tu odatã vei sta ca mine-acum,

cel petrecut de tine sã aibã-acelaºi drum.
Apoi ºi el asemeni,
ca pînã-n veci,
pe rînd,
Hristos sã ne primeascã în Slava Lui intrînd.
293 - Ca o apã
Ca o apã mi-a curs viaþa

ºi ca norii trec cei dragi
- cãtre cãi ºi chipuri scumpe
inimã, mereu m-atragi.
Pe la porþi ce altãdatã
cald le-am cercetat cîntînd
numai cîntecul va merge
fãrã mine în curînd.
Fãrã glas mi se va duce

numai gîndul meu curat
- pentru tot ce nu se pierde
cãtre tot ce-i neuitat.
Pentru tot ce nu se schimbã

veºnic legãmînt vã las...
- trupul nu mai vine, însã
duhul e întreg rãmas!
294 - Dacã mai trãieºte încã
Dacã mai trãieºte încã tatãl tãu

sau mama ta,
capetele-acestea albe unice pe lume-þi sînt.
Vor mai fi puþine zile lîngã tine,
nu uita
datoria cãtre dînºii fã-þi-o pînã la mormînt.
Dacã mai trãieºte încã binefãcãtorul tãu

nu uita recunoºtinþa ce-i eºti mai dator ca toþi
sfînt sã-þi fie totdeauna numele ºi chipul sãu
cu respect ºi cu iubire sã-i întorci napoi
cît poþi.
Cu ce poþi plãti iubirea ºi durerea jertfei lor,

cu ce poþi plãti viaþa ºi lumina ta cîndva?
- dacã-þi mai rãmîne încã vreun binefãcãtor
numai prin recunoºtinþã
poþi sã-i mai întorci ceva.
Cînd nu vor mai fi pe lume, în curînd, ai tãi pãrinþi

cînd nu va mai fi pe lume binefãcãtorul tãu
nu vei mai avea prilejul unicei recunoºtinþi
ºi-n zadar vei plînge-atuncea
prea tîrzii
pãreri de rãu!
295 - Frumoase amintiri
Frumoase amintiri înmormîntate

în cel mai trist ºi tainic þintirim
în seara unei toamne-ntîrziate
de cea din urmã datã ne-ntîlnim.
Îmi iau rãmasul bun cerînd iertare

nici înapoi nu pot a mã uita
cînd singure rãmîneþi în uitare
privind nemaiîntoarsã urma mea.
Cu-atîta plîns, de-atîþia ani udate

aþi ars sub focul care l-aþi cerut
comori trãind pe veci înmormîntate
sub lespedea de care v-aþi temut.
296 - Mergi grãbit
Mergi grãbit
pe drumul care þi-e pe-ncetul cunoscut
timpul cîºtigat,
în urmã, poþi sã-l foloseºti plãcut.
Însã mergi încet
pe drumul care grabnic l-ai luat
ca sã nu fii prea departe,
cînd te afli înºelat.
Fã cu grabã totdeauna ceea ce-ai gîndit

încet,
sã rãscumperi bine timpul
ºi s-ajungi ne-ntîrziat.
Însã-ncet sã faci în viaþã tot ce-ai hotãrît
grãbit
ca sã poþi uºor desface
cînd descoperi c-ai greºit.
297 - Curînd cînd n-am sã fiu
Curînd cînd n-am sã fiu pe lume

ºi-acest de-o clipã lut va trece
cînd tot ce-am fost în trup ºi nume
uitarea-n vis le va petrece.
- Va rãmînea descoperitã
adevãrata-nfãþiºare
aºa precum a fost trãitã
prin fapta mea - de-a mea lucrare.
Voi fi cu faþa din poeme

cu ochii cãilor curate
cu fruntea dincolo de vreme
din gîndurile semãnate.
Voi fi cu gura din vestire

cu mîinile din faptã bunã
cu numele din amintire
cu chip din toate împreunã.
ªi toþi cînd vor fi-uitat din viaþã

cum arãtam la-nfãþiºare
adevãrata vieþii faþã
îmi vor cunoaºte-o fiecare.
Nu numele ºi chipul care

pe timp ºi pe pãmînt se scrie
ci-adevãrata-nfãþiºare
e care-mi trece-n veºnicie.
298 - Zdrobiþi de truda lungã...

- la 35 de ani -
Zdrobiþi de truda lungã a drumului purtat

lîngã Limanuri Bune o clipã poposim
trecuþii munþi de ape vuiesc îndepãrtat
fierbînd prin jertfa care le-am dat ca sã-i rãzbim.
Privim la zdrenþuirea acelor ce-au cãzut

gîndim la moartea sfîntã a fraþilor eroi
ºi fericim rãbdarea acelor ce-au trecut
cu tãlpi strãlucitoare spre ceruri, prin noroi.
299 - Vis - ºtiam
ªtiam cã am la mine-atuncea,
Isuse-a Tale lucruri scumpe...
tîlharul care mã legase,
ºi le cãuta înverºunat,
sã-mi afle tot,
sã-mi ia
sã-mi ardã
ºi sã mã chinuie apoi cum pe
Colina Golgotei, odatã,
pe Tine Te-au mai despuiat...
Tot sufletul mi-arde-ntre teamã

ºi-ntre nãdejde-n rugãciune.
ªi-n clipa cînd sã punã mîna pe prada sfîntã
- m-am trezit!
- O Doamne, fã aºa, odatã,

din visu-acestei lumi nebune
trãind între nãdejdi ºi temeri,
ne vei trezi...
- ºi s-a sfîrºit!
300 - O, fraþii mei de astãzi...
O, fraþii mei de astãzi, voi greu puteþi pricepe

înºtiinþarea gravã pe care-o tot repet
vã amãgiþi cu gîndul cã nici nu va începe
vîrtejul prãbuºirii, fiindcã vine-ncet.
Voi numai mîine, poate

sau mai tîrziu, departe,
veþi înþelege bine tot ce v-am spus acum...
Mã tem c-atuncea însã veþi fi un pas de moarte
iar casa voastrã scumpã
mã tem cã va fi scrum.
Voi m-ascultaþi acuma, dar vã gîndiþi cã nu e

de partea mea întreagã dreptate-n ce vã spun
- vrãjmaºul se pricepe sã-nºele ºi sã spuie
uºurãtãþii voastre cã am ajuns nebun.
Mã rog numai ca mîine

sau mai tîrziu,
departe
cînd veþi putea-nþelege tot ce v-am spus acum
sã nu fiþi voi atuncea ajunºi un pas de moarte
nici casa-n întregime sã nu vã fie scrum.
Nu m-ascultaþi pe mine,
nici unul,
niciodatã,
dar ascultaþi cu toþii de Adevãrul treaz!
- Cãci cînd veþi fi-n lumina
ºi-n faþa Lui curatã
voi veþi afla acolo ºi tot ce-am spus eu azi!
301 - A fost odatã-aici...

A fost odatã-aici o tainã
a fost odatã-aici un loc
un far, o flacãrã, o vatrã
ce-a ars o þarã, ca un foc.
A fost odatã-aici fiorul

înalt ºi unic pe pãmînt...
Au fost, dar azi acestea toate
sînt doar o urmã ºi-un mormînt.
O, pentru cele-nmormîntate
fãrã-nviere pentru toþi,
ce mai aduci cînd nici nãdejde
nici rugãciune nu mai poþi?
302 - Nu-s numai slove

Nu-s numai slove cîntecele mele
nu-s numai rînduri cele ce le-am scris
ci-i lupta mea ºi inima în ele
ºi crezul meu e-ntreg în ele-nchis.
Sînt hranã pentru inima flãmîndã

ºi cîntec pentru sufletul vioi,
avînt viteaz ºi alinare blîndã
ºi plîns de-ajuns oricãrui dintre voi.
Dar mai presus sînt dragostea fierbinte

ºi-ncredere eroicã-n Hristos
sînt gînduri pentru care nu-s cuvinte
spre tot ce-a fost ºi-n veci va fi frumos.
Le-am frãmîntat pe toate-o pîine bunã

sfinþite la altarul pãmîntesc
ºi-n datina creºtinã ºi strãbunã
eu le sãrut ºi-apoi vi le-mpãrþesc.
Gustînd, luaþi în inimã-ntãrire

curaj luptînd ºi-alin în ceasul greu
iar cînd veþi fi datori c-o mulþumire
s-o daþi deplin ºi cald lui Dumnezeu!
303 - O, cîntecele-acestea...
O, cîntecele-acestea nu-s porumbei zglobii
împrãºtiaþi în soare pe-un cer de primãvarã
nici ºopot de izvoare cu unde azurii
nici cîntec lin de clopot
din tainic ceas de searã.
Ci-s gemete amare din umbrele cu dungi

sînt ºiroiri de lacrimi prelinse sub zãbrele
ºi scrîºnete de lanþuri cu tînguiri prelungi
din anii cei prea negri, prea mulþi ºi grei, cu ele.
Iar ºoaptele frumoase din tot ce-am ºi cîntat

sînt clipele prea rare cînd sfînta fericire
s-a-nduioºat o clipã trecînd ºi mi-a lãsat
sau mi-a pãrut cã-mi lasã un zîmbet de iubire...
... O, cît doresc de tainic ºi de-nsetat un veac

ºi-o lume fãrã lanþuri ºi fãrã-ngrijorare
sã scap de amintirea trãitã ºi sã-mi fac
o altfel de viaþã ºi-o altfel de cîntare.
Sã-mi uit pe veci trecutul de spaime ºi coºmar

cu vinovate-ntoarceri prin visurile mele
ºi umbrele satanei cu gheare de pîndar...
pe veci sã mã despartã un zid ceresc de ele!
304 - Revin...
Revin,
cum vine-un înger cu aripile rupte
din lungile rãzboaie pe care le-am purtat...
din rodul luptei mele sînt alþii sã se-nfrupte
ºi alþii-ºi fac podoabe din tot ce-am cîºtigat.
Prea mulþi trecurã anii prin lupte-ndepãrtate

ori prea tîrziu vin astãzi
ºi prea schimbat de muncã
ori poate alþii-s ochii
ori zãrile schimbate
- de nu mai vãd pe nimeni, cum i-am lãsat
atunci!
305 - Dacã v-am fãcut

Dacã v-am fãcut vreun bine
nu-mi plãtiþi aici ºi-acum,
- mai lãsaþi-mi bucuria
de pe-al dãrniciei drum!
Mîngîierea suferinþei
ºi podoaba umilirii
sãturarea-nfometãrii
ºi odihna neprimirii.
Bogãþia sãrãciei
ºi-ntîlnirile din dor, -
toate-acestea mã-nseninã
ºi-mi fac mersul mai uºor.
Dacã v-am fãcut vreun bine

nu-mi plãtiþi aici, aºa:
- dupã moartea mea plãtiþi-mi
voi primi tot ce-mi veþi da!
306 - De ce cînd sînt?
De ce cînd sînt fãrã de Tine

nu vãd nici pãsãri fericite
nici roiuri de albine
cîntînd cu dragoste prin flori,
nici fluturaºii dimineþii
spãlîndu-ºi feþele cu rouã
nici stelele pãlind
de dragul ivirii soarelui iubit?
Dar cînd Tu Doamne eºti cu mine,

de ce le vãd acestea toate
ºi mult mai mult decît acestea
în mine
ºi în jurul meu?
De ce-i atuncea ºi pãmîntul ºi cerul
negrãit de dulce
ºi tot hotaru-i numai cîntec
ºi numai zîmbet fericit?
307 - Ce dulce doarme
Ce dulce doarme copilaºul acestor doi pãrinþi acum,

ce fericiþi privesc la dînsul pãrinþii tineri
amîndoi!
Dar soarele-l neliniºteºte
trezindu-i ochii cu luminã
cînd vrea sã-ºi vadã ºi nu-ºi poate
privi pãrinþii liniºtit.
Cum le-ocrotesc eu oare aceastã clipã fericitã?

M-aºez în soare
sã-i fac umbrã copilului zîmbind spre ei
sã-ºi poatã bucura privirea în tihnã
cu pãrinþii dragi.
... Nici unii n-au bãgat de seamã,

ce le fãcuse-un om strãin.
Dar cît de fericit sînt

tocmai cã n-au luat nici unul seamã
ce le-a fãcut atunci strãinul,
ce ochii ºi-i ºtergea-n ascuns.
308 - De ce mai chemi?
De ce mai chemi,
ce ºtii prea bine cã nu mai poate sã revinã,
de ce aºtepþi ceva
ce bine cunoºti cã-i pe vecie dus?
De ce tresari,
oricînd îþi pare c-auzi un glas
sau vezi o fiinþã,
sau paºii ce seamãnã cu-aceea
care-au pierit cînd îi iubeai?
- Fiindcã toate-acestea-n suflet

pe totdeauna þi-au rãmas
cum e prezenþa conºtiinþei
sau Glasul Sfîntului Cuvînt
ea nu-þi dã pace niciodatã
decît atunci cînd le asculþi
iar teama lor te urmãreºte
cu gelozie
ca pe-un soþ.
309 - Cîþi plîng...
Cîþi plîng dupã sãnãtate, plîng adesea în zadar

cîþi plîng dragostea pierdutã, ades rãmîn nemîngîiaþi
cîþi plîng vremea lor trecutã, tinereþea ce se duce
sau avîntul
sau tãcerea,
sau prilejuri nimicite,
plîng zadarnic dupã norii ce s-au dus
ºi nu mai vin.
Numai ce-i ce-ºi plîng pãcatul

pînã-ºi pot afla iertarea
numai ce ce plîng cu alþii,
pentru uºurarea lor,
numai cei ce plîng cu Domnul
pentru pierderile sfinte,
numai plînsul rugãciunii,
plînsul milei
ºi-al iubirii
plînsul pentru mîntuire,
- nu se plînge în zadar!
310 - De ce nu-i veºnicã?...
De ce nu-i veºnicã iubirea, de ce timpul nu-i ajunge?

de-i uºoarã fericirea, de ce inima ofteazã,
de ce-s ochii-atunci în lacrimi,
sufletul nemaiputînd?
- Dacã-i trecãtoare lupta
ºi durerea ºi-ncercarea
ºi cãrarea pînã-acasã
- de ce par atît de lungi?
Dacã frumuseþi
ºi cîntec
ºi flori
sînt de-ajuns pe lume
de ce veºnic par puþine,
de ce veºnic le dorim?
- Fiindcã sufletele noastre înseteazã totdeauna

prin acestea de Hristos
care numai Veºnicia ni-L va-mpãrtãºi
de-ajuns!
311 - Voi toþi cei ce zidiþi
Voi toþi cei ce zidiþi pe humã,

- o, ce veþi face oare-atuncea
cînd va veni ºuvoaie apa
spre tot ce v-aþi zidit aici?
Voi cei ce scrieþi pe þãrînã

atunci cînd va veni furtuna
cu ce veþi mai rãmîne oare din tot ce aþi creat
scrîºnind?
Voi cîþi vã bizuiþi pe-avere,

pe sãnãtate
ºi pe vreme,
pe oameni,
pe nisip,
pe valuri,
pe umbre
ºi pe promisiuni?
Neprevãzutul ºi mai grabnic ca vîntul

ºi ca apa
vine...
- De ce uitaþi înþelepciunea
ºi Dumnezeu vã e strãin?
312 - De ce nu-ºi mutã marea...
De ce nu-ºi mutã marea þãrmul,

de ce nu-ºi schimbã rîul valea
de ce nu-ºi lasã munþii locul
de ce nu-ºi uitã vremea calea?
De ce nu-ºi pierde luna drumul,
ori soarele cãrarea sa
de ce ºi stelele ºi zorii ºi-amurgul,
- spune tu de ce -
rãmîn ºi merg
pe locul unde-au fost din Ziua cea Dintîi?
- Credinþa oare nu-i tot astfel,

iubirea oare nu-i ca ele?
Dar legãmîntul,
care este cît toate-acestea la un loc?
cum crezi cã-l poþi cãlca
ºi totuºi, sã nu mori veºnic blestemat?
313 - În anii uscãciunii
În anii uscãciunii îndelungaþi ºi grei

n-am fost lipsit de apã sã-mi spãl obrajii mei
aveam belºug de lacrimi ca-n ceaþã sã mã-nvãl
ºi rar a fost nevoie de apã sã mi-i spãl.
Aºa-mi ajutã Doamne

ºi cînd Îþi voi cînta
sã nu fiu fãrã lacrimi fierbinþi
- naintea Ta!
314 - Copiii mei
Copiii mei,
eu sînt astãzi tot bunul vostru prieten tînãr...
De v-aº putea lua pe umãr pe toþi,
cum vã purtam cîndva
aº fi ºi azi cu drag în stare pe toþi sã vã ridic voios
sã ne rugãm ca altãdatã
sã povestim
ºi sã vã cînt
iar voi sã-þi fiþi asemeni mie,
zîmbindu-mi sã mã-mbrãþiºaþi
- fiind mereu copiii mei.
Copiii mei de-un singur lucru mã tem:

- sã n-ajungeþi prea mari
ºi eu sã nu v-ajung povara
ºi socotit bãtrîn de voi,
sã vãd cã nu vã sînt de-acum
ºi nu vã pot mai fi prieten...
Hristos e nou întotdeauna

iubirea-I tînãrã mereu
Recunoºtinþa-n veci e caldã
iar binefãcãtorul sfînt.
- Acela care le pãstreazã
e pururi proaspãt ca izvorul
ºi tot ca el voios ºi harnic
- ºi niciodatã nu-i bãtrîn.
Copiii mei, voi n-aveþi astfel decît un prieten

pe pãmînt
dar cînd îi veþi simþi nevoia, el poate cã va fi azur,
sau lacrimi,
sau înduioºare,
sau amintire de demult,
sau o frînturã de cîntare
rãmasã undeva-n trecut
sau o durere-a conºtiinþei
cu prea tîrzii pãreri de rãu...
- Dar ori de unde

totdeauna
sã ºtiþi cã el vã va iubi!
315 - O, foc trecut...
O, foc trecut, ce bine mã simt ºi ce uºor

eliberat din tine ºi dincolo trecut.
Adînc curaþi mi-s ochii uitînd tot ce privirã
spãlat îmi e auzul de tot ce-am ascultat.
Mi-e inima uºoarã ºi mintea mi-e seninã

de pot cînta ºi plînge din nou ca un copil
ce nici nu se trudeºte ºi nici nu se preface
cînd plînge sau cînd cîntã
sau spune: te iubesc
nici nu cunoaºte gîndul ispitei cînd sãrutã
nici n-are amintire din care sã roºeascã
ci sufletul îi este în totul primenit
ca Firea într-o clipã,
din noaptea Învierii...
Te binecuvînt Doamne, din nou

cu faþa care
sta cîndva pe genunchii cei dragi
ai lui Isus.
316 - Cu zîmbet de bucurie
Cu zîmbete de bucurie mã-ntîmpinã cireºii toþi

aºa vedeam cã fac întruna
cu cîþi treceau pe lîngã ei,
chiar ºi cu-acei ce despuindu-i
rupeau crenguþele cu rod.
Cu lacrimi de durere pentru tot ce-aveau rupt
ºi-nsîngerat
dãdeau mereu cu bunãtate,
din nou la toþi pe sãturat,
plãtind cu dãrnicie astfel
cruzimea care-i despuia.
O Doamne fã-mã ºi pe mine

mereu aºa sã mã rãzbun
pe toþi acei ce-mi iau din roade
batjocorindu-mã apoi...
- Sã n-am nicicînd în mine urã,
ci sã le dau mereu zîmbind,
cãci doar aºa,
pe-a lor micime
m-aº rãzbuna cu-adevãrat!
317 - Din caldã dragoste
Din caldã dragoste de oameni,

ridicã-te spre Dumnezeu
ºi din iubire pentru Domnul
coboarã-te spre oameni iar.
Iubindu-L,
- El îþi ia povara ºi-þi rãsplãteºte fericit.
Iubindu-i,
- oamenii te-apasã ºi te vor chinui nedrept.
Dar, din iubire pentru Domnul
iubeºte-i totuºi iar ºi iar
cãci jertfa ta
ca ºi-a Luminii
nu va rãmîne în zadar!
318 - Eu nu mai am duºmani...
Eu nu mai am duºmani,
Iertarea ºi Dragostea i-au biruit,
de-acuma fiecare frunzã
cu drag îmi face semn pe cale,
orice privire îmi surîde
ºi fiece izvor îmi cîntã,
cu drag mã lasã orice floare s-o-mbrãþiºez,
ca o albinã.
Pe braþe moi mã þine iarba
ºi dulce-i oriºiunde stau.
Toþi pomii-mi dau cu bucurie din rodul lor
cu mîini întinse,
simt cerul tot cum se deschide cu drag
ca rugãciunea mea
uºor sã poatã sã se-nalþe
pîn-la picioarele iubirii.
- Uºoare-mi sînt în suflet mila,

uºoare lacrimile-n ochi
ºi am uitat demult cum este
în gît amarul gust al urii.
Ce bine-i în sfîrºit Isuse,

cã iarãºi am ajuns copil,
nu-i inimã mai uºuratã, decît
atunci cînd iartã tot!
319 - Dar conºtiinþa?
Dacã-þi pãtezi cãmaºa

mai poþi s-o schimbi odatã
dacã-þi pãtezi ºi faþa
mai poþi s-o speli cumva,
dar numele ºi cinstea,
cum le mai speli tu oare
cînd þi-au ajuns pãtate
de-un umblet ruºinos?
Dar conºtiinþa oare

cum s-o mai schimbi tu iarãºi?
cînd geme-mpovãratã
de-o viaþã de pãcat?
Ce lucruri ai mai scumpe
decît acestea-n lume
ce preþ mai are viaþa
cînd astea le-ai pierdut?
- ªi cînd aºa þi-e starea, cum poþi,

o cum poþi oare
sã mai trãieºti o clipã
sã nu vii la Hristos?
320 - Cei cu vederea sãnãtoasã
Cei cu vederea sãnãtoasã, vãd mai departe

- adicã pot
sã vadã-n oameni
ºi în lucruri,
dar nu aceasta este tot.
Cei cu vederi pãtrunzãtoare
vãd Adevãrul mai profund,
cãci tainele din gînd ºi vorbã
în duhul inimii s-ascund.
Doar cel ce vede Adevãrul

nu poate fi nicicînd minþit
toþi ceilalþi vãd înfãþiºarea
- ºi-s înºelaþi necontenit.
- Dã-mi Doamne Duhul Tãu
ce poate pãtrunde Adevãrul tot
din toate
pentru lupta vieþii
înþelepciunea Ta s-o scot!
321 - Iubiri neîngãduite
Iubirii neîngãduite
nu-i face-n inima ta loc
cãci dacã nu-i împãrtãºitã,
îþi arde sufletul în foc.
Iar dacã i se va rãspunde

mai crîncen se va rãzbuna
cãci în pãcate ºi-n ruºine
va nimici viaþa ta.
Oriunde-a fost aºa, acolo

e totul ars ºi pustiit.
- Ca dragostea ne-ngãduitã
nu-i foc mai greu ºi otrãvit!
322 - Ca sã duci o viaþã sfîntã
Ca sã duci o viaþã sfîntã,

trebuie din locuri multe
mintea treazã sã se-ntoarcã,
inima tãcînd s-asculte.
Cãci cînd mintea lasã totul

dupã-a inimii dorinþe,
viaþa va sfîrºi-n ruºine
în pãcat ºi-n suferinþe.
- Eu n-aº vrea s-aveþi comoarã

mai de preþ ca mintea treazã
ºi ca inima curatã
ce-o ascultã ºi-o urmeazã.
323 - Tu care în aceastã lume

- conºtiinþa -
Tu care în aceastã lume nu m-ai vãzut

ºi nu mã ºtii
nici chipul care-l am,
nici faþa,
nici ochii nu mi i-ai vãzut,
eu nu þi-s strãin,
nainte de-a mã-auzi
eu te-am iubit
ºi m-am gîndit cu drag la tine,
ca mama pregãtind veºminte
copilului iubit,
ce încã mai este pînã cînd va fi.
Am aºteptat la uºa casei

în care-aveai sã vii cîndva
cu braþe moi de rugãciune sã te primesc
ºi sã te-nchin
lui Dumnezeu
din prima clipã a zilei tale cea dintîi
ce pînã-n ultima clipitã
a zilei tale de sfîrºit
sã te-nsoþesc
ca totdeauna sã-þi amintesc de datorie
ºi sã te fac prin ascultarea de tot
ce-i bine
- fericit.
Nu-mi lepãda înºtiinþarea

ci de mustrarea mea ascultã
priveºte-n ochii mei ºi vezi-mi
îndemnul
sau împotrivirea.
Cînd eu sînt mulþumit de tine
- abia atunci fii fericit.
324 - Pe cel ce are
Pe cel ce are-o conºtiinþã,

oricare-ar fi,
- tu sã-l cinsteºti.
De omul fãrã conºtiinþã
- oricare-ar fi,
sã te fereºti.
Cãci conºtiinþa-n cel ce-o are

trezeºte-un gînd mereu înalt
cinstindu-ºi propria credinþã,
- cinsti-va ºi pe-a celuilalt.
Dar cel lipsit de conºtiinþã

nedemn ºi crud
se va purta
fiinþa lui cînd nu-ºi respectã
- cum s-o respecte-atunci pe-a ta?
Cel fãrã nici o conºtiinþã

e-un om netrebnic
crud
ºi mic
cînd n-are interes sau fricã
el nu va respecta nimic.
Dintre aceºtia-s cainii,

tiranii,
iudele ºi
hoþii.
De-oriunde-ar fi,
cu orice nume,
sînt fiii iadului, cu toþii!
325 - Din viaþa pusã

Din viaþa pusã-n mizã-n joc
pe-o carte-nºelãtoare,
din tîrgul fãrã de noroc,
- ce-þi mai rãmîne oare?
Ca unui idol cînd te-nchini

la ziua cea de mîine,
- cînd vei vedea numai ruini
cu cei vei mai rãmîne?
Cu orice zi, cu orice pas

te-apropii tot mai tare
de tot ce vei mai fi rãmas
dincolo de uitare!
- Împacã-te cît n-ai plecat

cu cel ce nu te place,
cã-n chipul tãu adevãrat
curînd te vei preface.
326 - Încã n-am ajuns

Încã n-am ajuns la þãrmul unde nu e urã
norii luptelor nedrepte încã nu trecurã.
Urma ranelor rãbdate încã nu-i închisã

calda-ncredere în oameni zace tot ucisã.
Din izvoarele Uitãrii n-am bãut luminã

amintirile zdrobite încã mã-nveninã.
De poienile iertãrii încã-s tot departe

spre liman, atîta mare încã mã desparte.
Doamne, adã-mi zorii limpezi ale altor zile

toate umbrele durute depãrtîndu-mi-le.
Sã-mi privesc cu-nduioºare urmele de rane

ºi cu blîndã bunãtate feþele duºmane.
Adã-mi zorii pîn-la care calea încã-i lungã

dar sã nu-mi opreºti silinþa pînã ce-o s-ajungã.
327 - Nu pedepsi pe nimeni
Nu pedepsi pe nimeni mai mult decît e drept

cãci pentru tot ce-ntrece Dreptatea te va bate
nu da la nimeni sfatul ce nu e înþelept
cãci roadele amare tu le vei strînge toate.
Nu ponegri pe nimeni nici cînd e-adevãrat

ci taci atunci cînd nu poþi sã spui ceva de bine
o viaþã-i prea puþinã sã-l faci pe-un om curat
ºi-o vorbã rea ajunge sã-l umple de ruºine.
Nici nu umbla cu vorbe sã-l faci ºi mai plãcut

pe-acela ce el singur nu vrea ºi nici nu-i pasã
ce-i rãu, mereu fereºte,
ce-i bine, fã tãcut
cãci Dumnezeu ºi Timpul
nimic ascuns nu lasã.
328 - Mai aspru bate vîntul
Mai aspru bate vîntul cu cît se duce vara

mai grabnic scuturîndu-mi din pomul vieþii anii
cad zilele ca frunza împuþinînd comoara
rãmasã spre-mplinirea neîmpãrþitei danii.
Vãd ºiruind în urmã cãrarea mea lãsatã

cu paºii mei ce-nseamnã umblarea vieþii mele
- vin urmele în urmã
ºi tuturor m-aratã
cum le-am lãsat prin lume
ºi unde merg cu ele.
Cu ochii goi de visuri,

dar plini de încercare
privesc acuma altfel la urmele trãite:
- tot ce-mi pãreau odatã prea dulci
le vãd amare
tot ce-mi pãreau de beznã,
le vãd azi, strãlucite.
O, regretam odatã cã zilele-mi sînt rele

cã-s prea puþin frumoase
ºi-s prea de lacrimi pline,
dar azi cu mulþumire vãd rodul strîns din ele
c-acesta-i tot avutul ce-l am ºi-l duc
cu mine.
329 - O Doamne, iartã-mi vina
O Doamne, iartã-mi vina fãcutã din iubire

înfãþiºînd cuvinte ºi oameni strãlucind
mai mult decît se cade am spus,
iar azi vãd bine
cã nu erau,
ci numai eu îi vedeam aºa.
Pe chipuri încã-n viaþã,

am pus prea multe raze
împodobind cu nimburi de sfinþi pe muritori
prea dragi mi-au fost bujorii cuvintelor frumoase
prea multã vreme scumpã
mi-am cheltuit cu ei.
Prea mult grijind de unii

m-am prea rãpit altora
m-am prea iubit pe mine, întîrziind în vis
din semeni mi-am fost mie prea ades
întîiul semen
rar n-am fãcut aceasta,
- ºi-atunci doar am greºit.
330 - Puþine-s zilele
Puþine-s zilele pe care le-am risipit nepãsãtor

dar cît aº vrea ca nici acestea
sã nu-mi întunece-amintirea,
puþine-s urmele vieþii ce nu le pot privi uºor
dar cît de mult aº vrea nici una
sã nu-mi fi fost
ºi nicãierea.
Ce fericitã-i amintirea izvorului mereu curat

ce nu alungã niciodatã pe nimenea
oricît i-ar cere
ºi nu aºteaptã rãsplãtire pentru nimic
din tot ce-a dat
ci dã mereu de orice datã
cu-aceeaºi proaspãtã plãcere.
Ce fericitã-i amintirea trãirii Soarelui

ºi-a Ploii
ce nu aleg cui dau lumina
ºi binefacerile-ntruna
- Ce dulce-i tot ce-nvãþ din asta
spre-ndestulãrile nevoii
acelor care nu pot cere
dar flãmînzesc întotdeauna.
Aºa aº vrea ºi eu sã-mi fie

ºi-acele zile care nu-s
aºa le-aº vrea ºi-acele urme
a cãror faþã mã-ntristeazã
ca-n ziua cercetãrii mele
s-aduc în Faþa Ta Isus
din fiecare zi o roadã
din fiecare urmã-o razã.
331 - Dac-ai pornit...
Dac-ai pornit pe calea lui Dumnezeu, tu uitã

tot ce-ai lãsat în urmã
tot ce-ai iubit
ºi-ai vrut.
Aruncã în uitare ce-ai fost
ºi ce eºti încã
ºi ia din nou
ºi totul,
cu brazdã de-nceput.
Urechile înfundã-þi la tot ce-o sã te cheme

obloane grele trageþi pe geamuri dinspre sat
nu-þi parã rãu pe nimeni,
prin laude
sau blesteme
tãcut treci ca lumina
ºi tot ca ea curat.
Cînd lupii au sã afle ºi-þi vor porni pe urmã

cãutînd sã-þi taie calea ºi sã te ia,
vei fi demult
ajuns departe
în credincioasa turmã
Pãstorul lîngã tine,
iar tu le vei zîmbi.
332 - Credinþa nu-i numai
Credinþa nu-i numai Iubirea ce crede totul oriºicui

ci-i ºi-Adevãr
ce-þi porunceºte sã nu dai oricui crezare.
- Ce limpede-i aceasta,
totuºi atîta timp eu nu ºtiui
pînã-am plãtit uºurãtatea cu lacrimi
ºi cu jertfe-amare.
Acum cînd am lumina

cu care-n adîncimi privesc
nu m-ameþeºte înãlþimea
cum nici vîltoarea nu mã-mbatã
trec peste marea liniºtitã
cum peste valuri mari pãºesc
cu ochii unei noi cunoaºteri
ce rar mai poate fi-nºelatã.
Cu cît tãcerea-i mai adîncã,

cu-atît cuvîntul e mai clar
cu cît am plîns mai multe lacrimi,
cu-atît vederea-i mai curatã,
cu cît mai mare-a fost furtuna
e mai senin în urmã
dar
puþini cunosc ce spun acestea
ºi mulþi nu-nvaþã niciodatã.
Cîte-am pierdut în lumea asta

ºi cîte încã-am sã mai pierd
cãci numai la hotarul morþii
începe-adevãrata viaþã.
Abia acum ºtiu ce-i Iubirea
cînd nu mai ºtiu sã mai dezmierd
- dar de aici începe drumul scãpat de fumuri
ºi de ceaþã.
333 - Tot ce priveºti
Tot ce priveºti o clipã, o clipã ºi dispare

tot ce cuprinzi în lume, în lume vei lãsa
- în ziua care vine cu ultima suflare
îþi vei lua doar jertfa
ºi ce-ai pierdut în ea.
Comoara dãruitã vei regãsi-o-ntreagã

cu-o veºnicã uimire cît-ai putut s-adui,
cînd beat de fericire,
în clipa cea mai dragã
vei regãsi pe Domnul
sã plîngi pe braþul Lui.
Ce bine o sã-þi parã cîndva c-ai plîns acuma

ce mult o sã te bucuri de tot ce-ai suferit
cînd toatã avuþia o sã-þi rãmînã numa’
ce-ai pãtimit cu Domnul
ºi ce I-ai dãruit.
334 - Demult, numai luminã...
Demult, numai luminã e totul între noi

tot ce-a fost cîndva umbrã,
e-un calm cuprins de soare
chiar ploile sînt zîmbet cu lacrimi
ºi apoi,
e totul iarãºi proaspãt, ca apele-n izvoare.
Nici visele n-au urmã de plîns ºi tresãriri

ci strãvezii ca zorii ni-s nopþile senine
toþi paºii vremii lasã prin albele-amintiri
doar urmã de luminã
- ca trecerea de Tine.
Nimic nu lasã un zgomot îndelung

- norarea trecãtoare mai scurtã-i ca o clipã
nici laudele lumii
nici ura nu ne-ajung
cîntarea ºi iubirea din toate se-nfiripã.
Nemaiiubind pe nimeni,
azi îi iubim pe toþi,
cu nimenea în totul,
sîntem cu fiecare
toþi oamenii ni-s prieteni
toþi cãlãtorii soþi
demult nãlþãm spre urã o milã rãbdãtoare.
Mai fã-ntre suflet, Doamne

- ºi tot ce n-am uitat
prãpastia de slavã ºi larg hotar de stele
în veci sã nu ne-ajungã
nimic din ce-am lãsat
ºi-n veci sã nu ne-ntoarcã
nimic, pînã la ele!
335 - O Doamne, depãrteazã-mi...
O Doamne, depãrteazã-mi ceaþa

întotdeauna de pe cale
nimic sã nu mã poatã-abate
de la trãirea voii Tale.
Sã nu mã biruie vrãjmaºul
îndepãrtîndu-mã de Þintã
nici cînd e sincer ºi loveºte,
nici cînd e prefãcut ºi-alintã.
Pe drumuri drepte poartã-mi paºii

sã netezesc cãrãri curate,
ca nimeni care mã urmeazã
din drum sã nu se poatã-abate.
Sã-mi pot trimite înainte

în orice searã-o zi frumoasã
sã mi le aflu toate raze
atunci cînd am s-ajung Acasã.
Sã-mi pot în orice dimineaþã

trimite-o roadã-mbelºugatã
- cãci astea fi-mi-vor ºi-apãrarea
ºi martorii la judecatã.
336 - Eu nu-s decît...
Eu nu-s decît o floare în Marea Primãvarã

eu nu-s decît un cîntec în Nesfîrºitul Cor
eu nu-s decît o razã în Soarele de Parã
- dar toate spun
prin mine
spre voi
chemarea lor.
Prin inima mea strigã Cereasca Primãvarã,

prin glasul meu acorduri din Nesfîrºitul Cor
prin lupta mea luminã din Zarea fãrã searã
- spre Unica Nãdejde adusã tuturor.
Dac-am ieºit
o clipã
deasupra
mai afarã,
e sã vã chem spre Viaþa de har din miezul lor...
... ªi-apoi sînt iar o floare din Marea Primãvarã
ºi-apoi sînt iar un cîntec din Nesfîrºitul Cor.
337 - Învaþã de la toate
Învaþã de la ape sã ai statornic drum

învaþã de la flãcãri cã toate-s numai scrum.
Învaþã de la umbrã sã taci ºi sã veghezi

învaþã de la stîncã cum neclintit sã crezi.
Învaþã de la soare cum trebuie s-apui

învaþã de la piatrã cît trebuie sã spui.
Învaþã de la vîntul ce-adie pe poteci

cum trebuie pe lume de liniºtit sã treci.
Învaþã de la toate,
- cãci toate-þi sînt surori
cum treci frumos, prin viaþã
cum poþi frumos, sã mori!
338 - Ce limpede-Þi vãd Chipul
Ce limpede-Þi vãd Chipul pe orice feþe dragi,

ce dulce-Þi aud Glasul ºi-n liniºtea de fagi.
Isus Iubit, din toate

Te simt ºi vãd mereu,
iubindu-Te pe Tine
iubesc pe Dumnezeu.
Ce caldã-Þi simt iubirea ºi-n chinul ce-mi trimiþi

ce darnicã rãsplata ºi-n tot ce nu-mi promiþi.
Ce tainicã Prezenþa ºi-n tot ce mi-e ascuns

ce Bun ºi-n rugãciunea la care n-ai rãspuns.
Ce-ndestulat ºi-n rodul cel încã necules

ce minunat ºi-n drumul ce nu eu l-am ales.
Ce fericit ºi-n Slava ce nici n-o bãnuiesc

- Isuse, toate numai fiindcã Te iubesc!
339 - Eu mi-am primit rãsplata...
Eu mi-am primit rãsplata în lumea asta încã

cînd dintr-o mie, unul, s-a-ntors plîngînd la mine
recunoscînd din suflet, cu mulþumire-adîncã
cã undeva odatã, lui i-am fãcut un bine.
Eu mi-am primit rãsplata mãrturisirii sfinte

cînd lumea c-o sentinþã mi-a scris pe cruce vina
ºi m-a-ngrãdit cu flãcãri,
în ziduri
ºi-n morminte
pecetluindu-mi soarta, unitã cu Lumina.
Eu mi-am primit rãsplata încrederii uºoare

în vorbele de miere ºi-n
prietenul de pîine
- comoara jefuitã de-a pururea mã doare
muºcarea sãrutãrii de-a pururea-mi rãmîne.
Eu mi-am primit rãsplata în lume pentru toate
luat-am de la semeni ºi cinste ºi ocarã
- aºtept de-acuma Ceasul cînd Veºnica Dreptate
îmi vor plãti ºi mie
ºi lor,
a doua oarã.
340 - Prosopul
De-atîþia ani acelaºi, eºti rupt acum ºi tras
de numai amintirea din tine-a mai rãmas.
Din ce te rupe vremea ºi vãd cum te sfîrºeºti

ca moartea unui prieten îndurerat îmi eºti.
- Mi-ngrop în tine faþa cu sufletul pribeag

în amintirea mîinii ce mi te-a dat în prag.
ªi-a Chipului Iubirii ce-ntîi te-a-mbrãþiºat

rãmas ºi azi pe tine senin ºi-nsîngerat...
341 - Traista
Tu loc de mamã
ºi de sorã
ºi de soþie
mi-ai þinut
cu tine-am adormit alãturi,
tu mi-ai pãstrat tot ce-am avut.
De-atîþia ani
mereu mai goalã de tot ce e lumesc erai
comoara mea de taine însã,
mereu crescutã
mi-o purtai.
Ai dat puþinul meu

cînd furii te-au scotocit înverºunat
dar tainele încredinþate
mi le-ai ascuns, de neaflat
ºi n-ai trãdat nimic din cîte þi-am spus
toþi anii
pînã-n zori,
- Ce prieten ar mai ºti atîtea
ºi n-ar trãda de mii de ori?
342 - Castronul
Atît amar de viaþã mi-ai fost nedespãrþit

mi-ai fost un frate vitreg,
- dar nu m-ai pãrãsit
zgîrcit ai fost cu mine,
cã pe-orice strop ce-mi dai
acelaºi preþ de foame ºi lacrimi îmi cereai.
Mereu sãrac ºi jalnic

ºi ruginit ºi gol
erai al tiraniei ºi-al foametei simbol.
- Cu lacrimile cîte în tine mi-au cãzut
mai darnic ca stãpînul,
- eu i te-am dat umplut!
343 - Mor ºi-amintirile odatã

Mor ºi-amintirile odatã înmormîntate în uitare
cum se topeºte-n soare ceaþa
sau cum lumina-n înserare,
la unele mai treci vreodatã
pe unde anii le îngroapã
la altele - nici fir de iarbã
nu pune nimeni sã rãsarã.
Mor ºi-amintirile... dar ele învie uneori prin vise

sau, ca un semn ivit din taina ascunsã
luminîndu-ni-se
re-mprospãtînd în noi ce veºnic am fi dorit
sã ne încînte
sau ce-am fi vrut pe totdeauna nemaiºtiut
sã se-nmormînte.
Mor ºi-amintirile ce-odatã ne chinuiau

cu ne-ndurare
ce tari erau cîndva acestea
iar astãzi cum ne cer iertare
cînd vîntul anilor le-apleacã
le desfrunzeºte
ºi usucã
de suflet toate ni se leagã, sã le oprim
sã nu se ducã.
Mor ºi-amintirile,
- ºi multe nici nu-nvie niciodatã
ºi nici un semn nu-i mai aratã
ce moarte zdrobitor de tristã
li-e moartea fãrã de-nviere
cum ar dori sã nu se piardã,
cum ar trãi
- ºi n-au putere!
Mor ºi-amintirile odatã

din gînd ºi suflet - în uitare
dar nu mor fapta ºi cuvîntul
ce le-am trãit, în fiecare
cînd ºi noi vom ajunge-n lumea în care-s ele ºi ne-aºteaptã
ne vor ieºi nainte toate c-o platã veºnicã ºi dreaptã.
344 - În grija ascultãrii mele

În grija ascultãrii mele
de tot Cuvîntul lui Isus
e pacea care mã pãstreazã
de orice zbucium mai presus
e liniºtea ce-mi face somnul uºor
ºi dulce
ºi curat
chiar dacã dorm pe-un pat de piatrã,
bolnav
ºi-n loc îndepãrtat.
Cînd pot sã stau în orice searã

la rugãciune, liniºtit
atunci ºi visele mi-s limpezi
ºi duhul cald ºi fericit
cînd nu mai am duºmani
cu zîmbet pot revedea pe orice ins
cã-n fiecare vorbã spusã
mi-e sufletul cinstit cuprins.
Chiar dac-ar fi ca niciodatã

sã nu vãd semãnat ce-adun,
eu nu-ncetez sã-mi umplu sacii
cu grîu din soiul cel mai bun
ºi rînduiþi sã-i las în urmã
la îndemînã, pentru-atunci
cînd Domnul va aduce vremea
acestei fericite munci.
În grija ascultãrii mele

de tot Cuvîntul lui Hristos
doresc sã fiu aflat la toate
nestrãmutat ºi credincios
sã las cum am primit solia
Lucrãrii-n care-am fost chemat
sã-ndrum pe fii cum ºi pe mine
pãrinþii duºi, m-au îndrumat.
Sã nu-l îngãdui pe strãinul

cu duh viclean ºi glas frãþesc
de amãgirea lui ºi fraþii
ºi inima sã mi-o feresc
sã caut cu mintea sãnãtoasã
ºi cugetul curat sã-mi þin
învãþãtura ºi credinþa
ºi legãmîntul meu, deplin.
Sã nu rãmîn dator nici casei

ºi nici Lucrãrii cu nimic
sã fiu gãsit cinstit oriunde
în tot ce fac ºi-n tot ce zic.
Sã-mi pot nãlþa oricînd spre Domnul
curate mîini ºi glas curat
destoinic dovedit în toate
ostaº al Lui, adevãrat.
... În grija ascultãrii mele

de Domnul eu doresc sã fiu
ispravnic bun aflat de veghe
ºi-n ceasul cel de mai tîrziu
cã-n ascultarea mea supusã
ºi-n totul pînã la sfîrºit
e fericirea mea de astãzi
ºi viitorul fericit!
345 - Sã nu Te pãrãsesc pe Tine!
Sã nu Te pãrãsesc pe Tine
Mîntuitorul meu Slãvit
chiar dac-ar trebui pe lume
sã pãrãsesc tot ce-am iubit.
Sã-mi pot chiar pãrãsi pãrinþii

ºi casa-n care m-am nãscut
pe Tine însã niciodatã
nici chiar pe-un drum necunoscut.
Sã pot sã mã despart de locuri

ºi lucruri cît mi-ar fi de dragi
de Tine însã niciodatã
pe oriºiunde mã atragi.
Sã pot lãsa fiinþe scumpe

ºi tot ce-am mai de preþ sã las
pe Tine însã niciodatã
ci sã-Þi urmez cu orice pas.
Aceasta mi-e ºi rugãciunea

ºi teama inimii mereu:
- sã nu Te pãrãsesc pe Tine
în veci Mîntuitorul meu!
346 - Nu existã moarte!
Nu existã moarte! - nu vã temeþi voi

care faceþi bine ºi trãiþi frumos:
- gînduri, vorbe, fapte, urmele cinstite
toatã au rãsplatã, toate, ne-ndoios!
Nu existã moarte! - temeþi-vã cei

care faceþi rãul ºi trãiþi urît!
- Crimele ascunse vor striga blesteme
ºi-o sã vã sugrume tot ce-aþi omorît!
Nu existã moarte! - veþi vedea curînd

voi ce rîdeþi astãzi veºnicu-i temei!
- Cînd sfîrºi-va visul ce vã pare viaþã
veþi vedea cu groazã adevãrul ei!
Nu existã moarte! - nu speraþi nimic

n-are ce sã-nghitã faptele de-acum!
- Focul unde mergeþi nu e mistuire
are veºnic flãcãri,
niciodatã scrum!
347 - O, nu mai spun...
O, nu mai spun vreodatã c-aº vrea sã nu mai mor

cînd trecerea prin toate e-un mers aºa frumos
cînd fericit mi-e locul în care stau ºi merg
ºi cînd în toate totul e-atît de-armonios.
Cînd sînt la fel de prieten cu cei ce trec ºi vin
cînd sînt la fel de-acasã acolo sau aici,
cînd între-ai mei oriunde mã lupt
sau mã închin,
- e-atîta mãreþie ºi-n lucrurile mici!
Cînd nu existã moarte ci numai drum frumos

în trecerea vieþii pe veºnice alei
sînt fericit întruna cînd nu mã rup grãbit
sau nu rãmîn în urmã de ºirul alor mei,
la locul meu fac parte din toate fericit
dar rupt de-acolo, toate mã vãd strãin de rînd.
În trecerea aceasta e-atîta aºezare
a vieþii care pare cã stã,
mergînd-mergînd.
N-aº vrea sã spun vreodatã

cã n-aº mai vrea sã mor
n-aº vrea sã-mi las nici locul
nici rîndul dintre-ai mei
cu ei venind odatã, am fost cu ei luptînd
cu ei am mers alãturi ºi vreau sã trec cu ei.
Vreau numai sã pot spune cã-s împãcat cu toþi
din cîþi merg lîngã mine
cã n-am nici un duºman,
cuvîntul sau tãcerea cã nu spun rãu de mine
cã mai frumos mi-e rodul cules din an în an.
Cu-aceeaºi bucurie cînd dau ºi cînd primesc

primind cu bucurie ce mi se dã sau ia
sã ºtiu cã-i numai bine
sau nu-i nimic spre rãu
ºi sã slãvesc prin toate Pãrinte voia Ta.
Cînd pot rãmîne-acelaºi,

mereu unde-am fost pus,
atunci mi-e totul rodnic, liniºtitor ºi drag.
Cu Marea Armonie atuncea sînt unit

cînd între-ai mei statornic, urmez acelaºi steag.
Cînd sînt Credinþei mele un trãitor smerit
Bisericii Slãvite, atunci sînt credincios.
ªi-atunci spre Veºnicie pot merge liniºtit

cînd între-ai mei,
statornic,
am fost lîngã Hristos.
348 - N-ai drept!
N-ai drept sã-ndrumi pe alþii

cînd nu te-ndrumi pe tine
întîi ºi-ntotdeauna spre ceea ce-i curat!
- Nainte de a spune, aratã tu, mai bine
din fapta ta, mai grabnic avea-vor de-nvãþat.
Dar ce-þi pretinzi tu þie

trãind în înfrînare,
smerenie ºi cinste,
- în faptã ºi-n cuvînt,
ai drept,
ºi-ai datorie s-o ceri la fiecare
din cei ce-þi sînt alãturi
ºi de-o credinþã-þi sînt!
349 - Mai întîi ascultã!
Mai întîi ascultã bine

ca sã poþi pricepe
ºi cunoaºte þinta sfîntã a vieþii tale.
Cînd cunoºti aceasta

eºti dator a-ncepe
sã-i cunoºti dreptarul, singura ei cale.
Dupã ce-i cunoºti ºi calea

pune legãmîntul
pentru lupta pîn-la jertfa cea biruitoare.
Apoi chiar sã-þi calci viaþa,

nu-þi cãlca cuvîntul
cãci aceasta e cununa ta strãlucitoare!
350 - Mai rari mereu...
Mai rari mereu sînt cedrii rãmaºi din primii ani

dar nu-i mai gol pe dealuri
nici zarea nu-i mai rarã
oºtire sãnãtoasã trec tinerii tufani,
în urma pîrjolirii trecutã astã-varã!
Nu mai jeliþi Trecutul,

nici plîngeþi în Prezent
cînd Viitorul creºte cu-atîta strãlucire!
Ci ajutaþi grãbirea slãvitului moment
al saltului vieþii
din praf,
în Nemurire!
351 - Aº vrea ca-n focul unic
Aº vrea ca-n focul unic de-aprins ºi uriaº

al Dragostei ºi Jertfei, la cea mai naltã parã,
sã-mi pot topi fiinþa, pîn-la a fi pãrtaº
desãvîrºit de una cu tot ce-o sã mã cearã.
Cu-o inimã-ncãlzitã în flãcãri pîn-la alb

fierbinte ºi curatã sã-nvãlui lumea-ntreagã,
cu fiecare faptã s-aduc un calm ºi cald
balsam pentru-o durere ce plînge ºi
se roagã.
Sã-mi contopesc fiinþa cu neamul meu erou

cu-a lui însîngeratã istorie slãvitã,
ca sã mã nalþ cu dînsul
prin naºterea din nou
spre Ziua
ºi Cununa
ºi Plata strãlucitã...
Aº vrea,
- dar nu pot face sã sufãr mai puþin,
iubind mai cu mãsurã
ºi dînd mai cu cruþare:
- cãmara-i tot mai goalã,
dar drumu-i tot mai plin
tot mai puþin oleiul,
iar para tot mai mare!...
- O Doamne fã sã ardã aºa pîn-la sfîrºit

sã se împartã darnic, cu dragoste, ºi toatã!
- Iar cînd n-o sã mai aibã nimic nedãruit
atuncea sã se stingã, -
puternic
dintr-o datã!
Poezii - Vol. 6 - Cîntãri de Drum - Caietul 3 Pag. 307
Cîntãri de Drum
Caietul 3
Dumnezeul nostru
Þie
imnuri cu fior divin!
- De mãrirea Ta sã fie
Cerul
ºi pãmîntul
plin.
Pag. 308 Poezii - Vol. 6 - Cîntãri de Drum - Caietul 3
Isus Hristos
Pentru cã, din rãtãcirile ºi cãderile noastre

în care eram atît de pierduþi,
ne-ai scos la drumul luminos al mîntuirii.
Pentru cã ne-ai arãtat Canaanul

mãreþ ºi etern
atrãgîndu-ne cu înflãcãrare spre el.
Pentru cã tot acest drum

prin arºiþele ºi gerurile nãzuinþelor noastre
ne-ai fost umbrã ºi Soare
rãcoare ºi cãldurã
cîntare ºi lacrimi.
ªi pentru cã Tu eºti Preaiubitul Scump

al tuturor inimilor noastre
care ne-ai fãcut tot drumul o cîntare fericitã.

Isus Hristos.
Amin.
352 - Cîntãrile de Drum
Cîntãrile de drum frumos

ni-s scumpul inimii prinos
adus înalt ºi luminos
recunoºtinþã lui Hristos.
Cîntãrile de drum mai greu

ne sînt popas ºi-ndemn mereu
spre cerurile-n curcubeu
prin care trece Dumnezeu.
Cîntãrile de drum cu dor

ni-s caldul inimii fior
ºi-naltul rugãciunii zbor
spre-al Dragostei Etern Odor.
Cîntãrile de drum pribeag

ne sînt merinde ºi toiag
pîn-la doritul Slavei prag
ºi-mbrãþiºarea Celui Drag.
Cîntãrile de drum plîngînd

ni-s lacrimile plînse blînd
ºi stropii ranelor urcînd
spre sfîntul mîntuirii gînd.
Cîntãrile de drum ajuns

vor al vecilor rãspuns
la revãrsãrile-ndeajuns
din harul încã nepãtruns.
353 - Te-am adîncit
Te-am adîncit în mintea mea

Cuvîntule fierbinte
neºters ºi viu sã-mi fii în ea
spre Vecii Dinainte.
Te-am scris în inimã cu foc

Cîntare fericitã
ºi-arzînd te port din loc în loc
spre cînd vei fi slãvitã.
ªi Te-am cuprins în ochi de-acum

Strãlucitoare Faþã
sã-mi luminezi deplin pe drum
spre Mîine Dimineaþã!
354 - Grãbeºte-te iubire
Grãbeºte-te iubire, curînd plecãm la drum

dorita Dimineaþã s-apropie de-acum
dezbracã-te de toate lumeºtile poveri
îngroapã-þi în uitare durerile de ieri
ºi-aruncã toate-a lumii bicisnice comori
nebunii sã le-adune, fã-þi paºii mai uºori
renunþã la podoabe, le-aruncã la sãraci
doar unica podoabã, a lacrimii s-o-mbraci.
Cu roua curãþiei privirile sã-þi speli
pe veci sã piarã urma trecutelor greºeli
cu ultimul adio sãrutã ce-a fost drag
ºi nu privi în urmã cînd trecem peste prag.
- Ne-a fost frumos tot drumul de cînd ne-am întîlnit

dar cel de-acum e veºnic nespus mai strãlucit
a fost frumoasã viaþa din care-acum zburãm
nebãnuit mai dulce e care-o-ntîmpinãm.
- Împarte ºi mai grabnic tot ce mai datorezi
din tot ce-ai strîns pe lume nimic sã nu-þi pãstrezi
despovãraþi de toate sã ne desprindem goi
- tot ce-am trimis nainte, ne-aºteaptã pe-amîndoi!
355 - Ce ne-a-ntãrit?
Ce ne-a-ntãrit în lupta peste puteri de grea

ce braþe mai vînjoase de zeci de ori cerea?
Ce ne-a-ndemnat la cîntec ºi la avînt sublim
spre unde niciodatã nu-ntrezãream sã fim?
Ce ne-a-ndemnat în lupta cu-aºa de tari duºmani
c-o-ncredere ce-i numai la douãzeci de ani?
Ce ne-a-ndemnat la jertfe cu-un preþ aºa de greu
cum nu se poate duce decît lui Dumnezeu?
Ce ne-a-ntãrit pe ruguri de cazne ºi scrîºniri
sã regãsim puterea deplinei dãruiri?
Ce ne-a fãcut în stare prin infernal calvar
din scrum sã ne renaºtem de orice datã iar?
Ce ne-a-ndemnat pe cruce iertînd desãvîrºit
sã ne rugãm de mila cãlãului plãtit?
Ce ne-a chemat sã-ntoarcem de nesfîrºite ori
c-o milã nesfîrºitã spre cei neprimitori?
Ce ne-a plecat genunchii spre ani de rugãciuni
ºi plînsul spre-nverzirea pierdutei uscãciuni?
ºi ruga spre salvarea Sodomei de la scrum
ºi aurul din urme pe-al slavei dulce drum
ºi tot ce-aveam comoarã ºi lucru mai de preþ
jertfit pentru grãbirea Slãvitei Dimineþi?
sã ne topim în Soare de piept cu noaptea grea?
- Iubirea doar Isuse, iubirea, numai ea!
356 - O, iatã vine seara
O, iatã vine seara, e pãrul tãu cãrunt

ºi-þi tremurã piciorul cu pas tot mai mãrunt.
Þi se-ngusteazã palma hotarului vãzut

se-mpuþineazã stropul firavului tãu lut.
ªi-þi cade tot mai groasã perdea peste-amintiri...

- un altfel de-a-nþelege sã-þi pui peste priviri.
Un altfel de iubire sã-þi creºti de pe ruini

un altfel de-ai cunoaºte pe-ai tãi ºi pe strãini.
Cu altfel de regrete priveºte spre trecut

c-o altã preþuire spre ce-i necunoscut
c-o altfel de dorinþã spre tot ce n-ai atins.
- Corabia-þi porneºte, iar largu-i necuprins

ºi-þi stã Neprevãzutul în drumul tãu cît vezi
- O, iatã vine Seara, ºi unde-ai sã noptezi?
357 - De ce rãmîi departe?
De ce rãmîi departe cînd drumul þi-e deschis,

de ce-ntorc fãrã tine cîþi soli þi s-au trimis?
De ce nu-mbraci veºmîntul de nuntã dãruit,
de ce nu iei inelul cel scump fãgãduit?
De ce nu-þi umpli vasul cu sfîntul mir de nard
cînd candelele toate a celorlalte ard?
De ce nu iei podoaba din aur de Ofir
ºi-ntîrzii cînd te-aºteaptã al cîntecelor ºir,
de ce nu vrei chemarea iubirii s-o asculþi?
- O, nu mai sta departe, te-aºteaptã-atît de mulþi

nu aºtepta durerea cînd totul va fi-nchis
nu-ntoarcã fãrã tine ºi ultimul trimis!
358 - Cine-þi va pune?
Cine-þi va pune mamei bolnave cãpãtîi

ca tu s-ai drept departe de dînsa sã rãmîi?
ªi cine rãcori-va al tatãlui tãu chin
pe patul morþii sale, ca tu sã-i fi strãin?
Orfanului în lipsã, de-aproapelui uitat
o, cine sã le facã ce tu le-ai datorat?
ªi cine-o sã le-mpartã cuvînt ºi ajutor
acelor ce tu singur doar tu le eºti dator
acelor ce pe lume nu-i altu-n locul tãu
sã facã ce e bine, sã-ndrepte ce e rãu?
ªi cine-o sã te poatã ierta în locul lor

cînd n-ai fãcut ce veºnic doar tu le-ai fost dator?
359 - Cînd glasul de fiorul
Cînd glasul de fiorul iubirii mi-e prea plin

o, iartã-mã Tu Gîndul ce-n veci rãmîi senin.
Cînd ochii în frumseþe se-nvãluie prea strîns

o, iartã-mi Tainã cîntul prea umezit de plîns.
Cînd sufletu-n avînturi se-nalþã prea uitat

o, iartã-mi Tu Mãsura a tot ce-i cumpãrat.
Cînd marea bucurie prea goalã iese-n drum

o, iartã-mi-o Tãcere ºi-mbracã-mi-o în fum.
Cînd duhul prea cu teamã s-ascunde tremurînd

o, iartã-l Îndrãznealã ºi-ntinde-i mîna blînd.
Cînd flacãra o clipã prea-mi creºte pe altar

o, iartã-mi-o Veghere ºi-nvãluie-mi-o iar.
Cînd uit ºi trec hotarul iubirii în vreun fel

o, iartã-mã Iubire ºi-ntoarce-mã la el!
360 - Se bucurã
Se bucurã vãzduhul cînd Tu prin el pluteºti

se lumineazã noaptea spre care Tu zîmbeºti
se înfioarã valul atins de talpa Ta
se curãþã lumina cînd treci uºor prin ea
ºi picurã de cîntec al Largului hotar
cînd tremurã prin aer aripa Ta de har...
În toate-acestea-i Doamne iubirea Ta cãutînd

sã-mi afle ascultarea smeritã aºteptînd
sã-mi afle rugãciunea pãtrunsã de fior
ºi dragostea aceeaºi, mai palidã de dor
ºi inima aceeaºi, deschisã spre mai sus
s-o poþi umplea cu cerul belºugului adus.
361 - Iubirea Ta Isuse
Iubirea Ta Isuse
prin cîte depãrtãri
de lumi ºi ani cãutat-a
pierdutele-mi cãrãri!...
Cãci setea ei de alþii

ºi mila, trebuia
sã afle-un vas s-arate
cît har cuprinde-n ea.
ªi n-a putut sã afle

un lut mai împietrit
spre-a-ºi arãta rodirea
în chip mai strãlucit.
ªi n-a aflat un nume

mai mut ºi mai de jos
spre-a-ºi arãta sublimul
cîntãrii mai frumos.
Cãci oriºicare altul

avînd ºi-un dar al sãu
n-ar fi-arãtat cã totul
e numai harul Tãu...
De-aceea tot ce cîntã

cereºte-n harfa mea
e doar a Ta iubire
doar ea, doar ea, doar ea!
362 - Ispito!
Ispito, tu eºti umbra seninului curat

ºi vraja blestematã ce-atrage spre pãcat
ºi ºarpele ce-mbie cu fructul otrãvit
ºi pofta ce momeºte spre tot ce e oprit
ºi norul ce se lasã întunecat pe vis
ºi floarea-mbietoare spre margini de abis
ºi viermele ce roade a pãcii rãdãcini
ºi vîntul rãu ce stinge a inimii lumini
ºi sol satanic care pîndeºte uneltind
ºi cursã care-atrage spre flacãrã zîmbind
ºi-ntunecarea minþii în clipa cea mai grea...
- Aºeazã-te-ntre mine Isuse - ºi-ntre ea!
363 - Þi-aº mulþumi
Þi-aº mulþumi cu vorbe ce numa-n vis s-au spus

dar treaz, Recunoºtinþã, oricît le caut, nu-s!
M-aº revãrsa-n cuvinte ca armonia-n cînt

dar gîndul meu le cautã, le cautã ºi nu sînt!
Ci numai în Tãcerea înaltã cît un steag

ºi cît o mare-ncape întreg cuvîntul drag.
Primeºte-l cã din largul de însorit hotar

Þi-l nalþ ca pe-o mireasmã spre cel mai sfînt altar!
364 - Încrede-te-n Luminã!
Încrede-te-n Luminã chiar dacã-þi arde-amar

paragini cangrenate din putredul hotar
ºi las-sã-þi rãcoreascã prin tot ce ai ascuns
ea arde numai bezna pe unde þi-a pãtruns!
Încrede-te-n Dreptate cu-atît mai mult cu cît

condamnã ºi la tine ce-i veºted ºi urît
pe cumpãna ei sfîntã aºeazã-þi ceas cu ceas
tot ce împarþi la alþii prin fapte ºi prin glas.
Încrede-te puternic în Adevãr oricînd

dar ºi mai mult în vremea cînd mustrã necruþînd
nu-i lepãda-ndrumarea ºi nu-l strîmba voit
cãci tot ce el condamnã e putred ºi greºit.
Încrede-te-n Iubire, chiar dacã numai plîns

ºi numai jale-þi pare pe urma ei c-ai strîns
cãci unde arde rugul rãmîne loc sfinþit
desþelenit ºi vrednic spre rod desãvîrºit.
365 - O, nu-i de-ajuns!

O, nu-i de-ajuns Credinþei
cã m-am predat cîndva
se cere pîn-la moarte
sã nu mã las de ea.
O, nu-i de-ajuns Nãdejdii

cã m-am predat sã lupt
ea trebuie sã-mi creascã
mai tare ne-ntrerupt.
O, nu-i de-ajuns Iubirii

cã ei m-am dãruit
ci vasul meu s-o poarte
mai rodnic ºi sfinþit.
ªi din adîncul vieþii

spre arderea de tot
tot binele ºi rãul
din inimã sã-l scot.
ªi-n setea nemaistinsã

de nalt ºi de frumos
sã mi le-aduc Luminii
prinos dupã prinos.
Sã mai pãstrez în mine

doar scrumul lor cel sfînt
ca semn al ascultãrii
promisã-n legãmînt!
366 - Pe cei bogaþi...
Pe cei bogaþi fã-i Doamne sã vadã cît de goi

rãmînem toþi cînd Mîna Þi-o-nchizi de cãtre noi.
Pe cei sãraci fã-i Doamne sã vadã ce bogaþi
putem cu toþii-ajunge de mila Ta purtaþi.
Pe cei trufaºi fã-i Doamne sã afle tremurînd
mãsura ce uitatã nu trebuie nicicînd.
Pe cei smeriþi fã-i Doamne sã afle fericiþi
ce mari sînt cei ce umblã cu-adevãrat smeriþi.
Pe cei nãlþaþi fã-i Doamne sã caute ºi spre jos
pe cei cãzuþi sã caute spre cer mai curajos,
pe cîþi le merge bine sã nu prea rîdã-acum
pe cei zdrobiþi fã-i Doamne sã nu prea plîngã-n drum.
Ci toþi sã-ºi aminteascã în orice stare sînt
cã toate trec, - nimica nu-i veºnic pe pãmînt!
Sã caute-a face bine, cît pot ºi au prilej
cãci prea curînd ºi sigur îi spulberã-un vîrtej!
367 - Nu-þi este þie-ngãduit

Nu-þi este þie-ngãduit sã rupi oprita floare
dorinþa nepermisã-n veci te usturã ºi doare.
Nu-þi este þie-ngãduit s-aduni o pîine fãrã muncã

cinstitã pîinea sã-þi mãnînci, e-o veºnicã poruncã.
Nu-þi este þie-ngãduit sã ºtii ce Tainã-þi zãvorãºte

tot ce descoperi ispitind, doar chinul þi-l sporeºte.
Nu-þi este þie-ngãduit sã faci ce Mila nu te lasã

tot bunãtatea este-n veci cununa cea frumoasã.
Nu-þi este þie-ngãduit s-ascunzi de alþii-a ta luminã

vãrsatã darnic ploaia ta se-ntoarce-n mare plinã.
Nu-þi este þie-ngãduit sã-L uiþi pe Dumnezeu vreodatã

ci Lui sã I te dãruieºti cu-a ta iubire toatã.
ªi-atunci cînd va fi-nlãturat ce-i vãl de peste toate

va strînge ºi-nfrînarea ta comori nestrãmutate!
368 - Tu eºti Acela care

Tu eºti Acela care în Tine Te ascunzi
ºi-Acel ce-ntregu-mi suflet cu flacãra-l pãtrunzi
ºi-Acel ce corzi ascunse cu Mîna Ta mi-atingi
ºi-Acel ce-i rãu din mine înlãturi sau învingi.
Tu vraja frumuseþii privirii mi-ai ivit

Tu dragostea cîntãrii în suflet mi-ai trezit
Tu anii mei de beznã i-ai preschimbat în har
sfãrmîndu-mi îngustimea fãcînd-o nehotar.
Tu Cel ce din adîncuri lumina mi-o izvori

ºi-mi laºi foºniri în suflet cînd treci cu paºi uºori
cînd aripa cîntãrii mi-o creºti ºi mi-o vibrezi
simþirea mea se pierde în preajmã-Þi cînd m-aºezi!
Trec ani mereu ºi vîrste mulþind pe cei dintîi

Tu-mi eºti mereu Acelaºi ºi-n veci aºa rãmîi
îmi creºte-n mii de feluri iubirea, fericit,
Isus, ºi numai Þie se dã desãvîrºit!
369 - Ci parcã numai...
- Trecut-au oare-atîþia ani de cînd sînt eu cu Tine?

- ci parcã numai clipe-au fost de cîntece divine.
Rãbdat-am oare-ntr-adevãr eu chin ºi nedreptate?

- ci parcã numai amintiri duioase-s astãzi toate.
Mi-ai spus cã-n lume voi avea necazuri doar ºi rele

- ci parcã numai bucurii s-au prefãcut din ele.
Ce liniºtite mã cuprind, lung, umbrele-n hodinã

- ci parcã numai ochii-adorm în leagãn de luminã.
Din cele patru vîrste ies spre vîrsta fãrã nume

- ci parcã numai vis a fost umblarea mea prin lume.
Lumina Celui Preaiubit m-aºteaptã peste ape

- ci parcã-mi este ºi mai dor cu cît mi-e mai aproape.
Ce dragã ne-ncetat mi-a fost viaþa-n orice parte

- ci parcã ºi mai dragã mi-e aceastã dulce moarte.
370 - Luminã!
Luminã ce mi-ai înnoit

privirea fericitã
cînd inimii i-ai rãsãrit
rãscruce strãlucitã.
Luminã ce mi-ai sãrutat

fiinþa mea întreagã
învãluindu-mi-o curat
pe calea cea mai dragã.
Luminã ce mi-ai nimicit

gheþarii vieþii mele
ºi lacrimile le-ai sfinþit
unindu-te cu ele.
Luminã care mi-ai atins

a harfei corzi curate
ºi cãtre ceruri mi-ai întins
aripi nemãsurate.
Luminã ce te nalþi slãvit

pe cerul vieþii mele
de mii de ori mai strãlucit
ca sori ºi luni ºi stele.
Luminã,
sufletu-mi întreg
ca jertfã þi se-nchinã
desãvîrºirea s-o-nþeleg
pãtrunde-mã deplinã.
Cãci te ador, ador, cobori

pe totdeauna-n mine
purificat sã mã-nfãºori
nemãrginit, în tine.
371 - N-auzi tu paºii Lui?
N-auzi tu paºii Lui duioºi

cum casa-þi înconjoarã
ºi-n uºa ta n-auzi bãtînd
chemarea Lui uºoarã
chemarea Lui, chemarea Lui
chemarea Lui uºoarã?
Cînd încã-n zori mai strãlucesc

a-nopþii stele rare
nu simþi pe rouã picurînd
duioasa Lui, duioasa Lui
duioasa Lui chemare?
Cînd bunãtatea-I varsã larg

belºugu-I pe-a ta casã
nu vezi pe pîine strãlucind
chemarea Lui duioasã
chemarea Lui duioasã?
Cînd rugãciunii rãspunzînd

durerea se va duce
nu vezi cã-n vindecarea ta
chemarea Lui strãluce
chemarea Lui strãluce?
Cînd ºi mai mult de ce-ai gîndit

îºi dã cu-ndestulare
nu simþi cã-n bunãtatea Sa
strãluce-a Lui chemare
strãluce-a Lui, strãluce-a Lui
strãluce-a Lui chemare?
Cînd dragostea-nfãºoarã cald

fiinþa ta întreagã
nu simþi chemarea Lui cum vrea
la Sînu-I sã te-atragã
la Sînul Lui, la Sînul Lui
la Sînu-i sã te-atragã?
De ce nu vezi, de ce n-auzi
de ce nu simþi cum vine
de-atîþia ani, pe-atîtea cãi
chemarea Lui spre tine
chemarea Lui spre tine?
372 - Pînã unde?

Pe cãrarea spre Iubire pînã unde ai ajuns?
- Cît þi-aºteaptã-n uºã Mila pînã sã-i întorci rãspuns,

cît þi-aºteaptã Dãrnicia pînã haina sã i-o dai,
cît þi-aºteaptã Mulþumirea cu curat ºi dulce grai,
cît þi-aºteaptã Rugãciunea de-al ei duh sã te cuprinzi,
dar Credinþa, dar Nãdejdea de-a lor flãcãri sã te-aprinzi?
Cît aºteaptã Pocãinþa ºi Iertarea un rãspuns?
- ªi vei ºti cãtre Iubire, pînã unde ai ajuns!
373 - Pe cine crezi?

Pe cine crezi cã pui în lanþuri,
pe cine crezi cã mergi sã vinzi,
pe cine-l ameninþi cu moartea
ºi casa cui crezi tu c-aprinzi?
A cui credinþã sau iubire

sau curãþie pîngãreºti?
pe cine-nºeli, pe cine judeci
pe cine furi ºi chinuieºti?
Cui faci tu rãul, cui crezi tu oare

cã poþi cum vrei sã-i faci un rãu?
- o, þie, numai þie singur
cãci tot ce faci e doar al tãu!
Asupra ta va-ntoarce Mîine

tot rãul care-l sãvîrºeºti
vai, vei vedea cu groazã-aceasta
mult mai curînd de cum gîndeºti!
374 - O, vine Dimineaþa!
O, vine Dimineaþa - dar Noaptea-i tot aºa!...

- De ce se prelungeºte aceastã noapte grea,
de ce nu se zãreºte nici semn de zori ieºind
ci aripile Nopþii tot negre se întind?
E-atît de lungã noaptea de cînd s-a înnoptat

de-atîta cale lupii urlînd ne-au spãimîntat
de cînd nãluci vrãjmaºe cu þipete ºi plîns
ne-au biciuit obrajii ºi sufletul ne-au strîns.
De ce nu vine oare odatã Ziua iar?

- ori are sã mai cadã în cursã vreun tîlhar,
ori nu-i destulã roua, ori zorii n-au rãspuns
ori lutul nostru încã nu-i frãgezit de-ajuns?
375 - Te laud Nume Veºnic
Te laud nume Veºnic ce nu poþi fi rostit

izvor al Strãlucirii ce nu poþi fi privit
Adînc a-nþelepciunii ce nu poþi fi cuprins
Fior al Armoniei ce nu poþi fi atins...
Te laud cã din toate aceste frumuseþi

ai pus ceva ºi-n visul fugarei mele vieþi
cã din a vieþii ape, din al iubirii foc
umplînd-o ºi umplînd-o, mai afli încã loc.
Te laud, cã eu, umbra, de-o clipã vieþuind

sînt înfiat în Taina Vieþii nemurind
ºi dobîndind eterna putere de-a crea
adeveresc prin toate Dumnezeirea Ta!
376 - O, cînd mã-ndemni...
O, cînd mã-ndemni sã cînt din nou

punîndu-mi harfa-n mînã,
cerescul slovelor ecou
spre-al Tãu lãcaº mã mînã.
Cu ochii duºi mã-nalþ pe zãri

ºi taina mã încîntã
izvorul veºnicei cîntãri
cu unda-i mã-nveºmîntã.
Aud cum cîntã strãlucind

Lumina Feþei Tale
cum ceruri dupã ceruri prind
acordurile Tale.
Ascult uitat ºi strîng sã þin

lumini ºi frumuseþe
ce-n coruri dupã coruri vin
ºi trec în mii de feþe...
- Dar cînd mã-ntorc ºi-ncerc s-adun

tot ce-am pãstrat din soare
vai, sãrãcia care-o spun
mã frînge ºi mã doare!
377 - De ce-þi iei inima?

De ce-þi iei inima din locul
în care-a tresãrit întîi,
spre unde crezi c-o sã mai poatã
sã te opreascã sã rãmîi?
Spre unde-o duci, spre ce-ai s-o rezemi

sã-ºi afle-o clipã de popas
cînd larg pustiul se desface
mai gol cu fiecare pas?
Eroic nãbuºã-þi durerea

ºi-ascunde-þi ranele rãbdînd
sãrutã mîinile mustrãrii
sub biciul dragostei tãcînd.
Din calea pãcii sã înlãturi
dãrîmãturile grãbit
nimic sã nu-þi întoarcã ochii
ºi paºii de la ce-ai iubit.
Chiar dac-o vei stropi cu lacrimi

fierbinþi ºi ani îndelungaþi,
din calea dragostei vreodatã
nici pedepsit sã nu te-abaþi.
Cãci nu mai afli-n lumea-ntreagã

mai cald ºi dulce cãpãtîi
ca locul fericit în care
ai tresãrit ºi-ai plîns întîi!
378 - Iubirea mea ridicã-þi
Iubirea mea ridicã-þi ochii pe totdeauna dinspre jos,

e þelul tãu tot mai aproape, e cerul tãu tot mai frumos.
Despovãratã de-orice fumuri sã ieºi din neguri spre mai nalt
ºi tot mai luminos fã-þi zborul de la un cer la celãlalt.
Topeºte-n marea rugãciunii gheþarii vechilor tristeþi
ºi larg învãluie-i pe oameni cu ochii celeilalte vieþi.
Acopere cu faþa-ntoarsã a semenilor goliciuni
ºi-alege numai bucuria din tot ce-mparþi ºi tot ce-aduni.
Cînd între Adevãr ºi Milã nu ºtii la care sã rãmîi
se bucurã ºi Adevãrul cînd îi deschizi la Milã-ntîi.
Cînd numai binecuvîntare vei împãrþi ºi tuturor
un nor de slavã luminoasã te va-nveli din ochii lor!
379 - Prietene, sînt veacuri
- Prietene, sînt veacuri de cînd un chip de fum

a scris aceste lacrimi ce tu le cînþi acum
demult e iar þãrînã condeiul ce le-a scris
ºi visul ce le-atinse demult e iarãºi vis.
S-a reîntors în sine cuvîntul liniºtit

ca raza iar în floare cînd fructul s-a-mplinit
ca norul iar în mare cînd rodul ºi-a adus
- dar Harul ºi Iubirea din ele n-au apus.
Lumina ºi Iubirea þi-aduc acest mesaj

rãzbind prin timp ºi luptã cu neclintit curaj
tot ce-i din ele-n tine va tresãri cîntînd
ºi-acelaºi duh va creºte ºi-n tine-acelaºi gînd.
Deschide-þi larg fereastra spre-aceste dragi grãdini

cu-a suta primãvarã þi-aduc aceiaºi crini
aceleaºi raze calde ºi-acelaºi cer deschis
înveºnicite-n ele, din clipa cînd le-am scris,
priveºte-mi-le tainic ºi-atinge-le pios
cã-i sfîntã ºi eternã iubirea din Hristos!
380 - O, fiii mei, lumina...
O, fiii mei, lumina privirii mele dragi

cînd lacrima iubirii îmi curge pe obraji
ºi-n vãl de rugãciune vã port spre Dumnezeu
- lumina-nþelepciunii din cer v-o cer mereu.
Înþelepciunea care vã face credincioºi

credinþa ce vã face smeriþi ºi curajoºi
curajul ce vã face statornici ºi aprinºi
statornicia care vã face neînvinºi.
Vã cer iubirea care vã face simþitori

îndatoraþi ºi sinceri ºi blînzi ºi primitori
ºi plini de bunãtate ºi-ncrezãtori mereu
- aºa fel de iubire v-o cer lui Dumnezeu.
Vã cer eliberarea din tot ce-i necurat

ºi-avînt spre tot ce-i nobil, plãcut ºi-adevãrat
vã cer o sfîntã sete mereu de mai frumos
cu duh înalt de jertfã în slujba lui Hristos.
... Cînd lacrima iubirii îmi curge pe obraji

aceasta v-o cer pururi o, fiii mei cei dragi
ºi Duhul Sfînt în suflet vi-L cer s-aveþi mereu
cã numai cine-L are va fi-al lui Dumnezeu!
381 - Mãreaþã-i Stînca Sfîntã
Mãreaþã-i Stînca Sfîntã din care-i dãltuit

acel ce de furtuni sau valuri nu-i clintit
acel ce-nvinge Timpul ºi Tunetul cumplit
- mãreaþã-i Stînca Sfîntã din care-i dãltuit.
Mãreþ e Adevãrul de care-i luminat

acel ce-aprinde-n alþii curajul ne-ncetat
acel ce nalþã pe-alþii spre tot ce-i minunat
- mãreþ e Adevãrul de care-i luminat.
Mãreaþã e Lumina din care-i zãmislit

acela ce-n rãbdare rãmîne neclintit
acel cu duhul sincer ºi cugetul smerit
- mãreaþã e Lumina din care-i zãmislit.
Mãreaþã-i Frumuseþea din care-i închegat

acel ce conºtiinþa curatã ºi-a pãstrat
acel ce-nvinge lume ºi moarte ºi pãcat
- mãreaþã-i Frumuseþea din care-i închegat!
382 - Mi-e veºnicã viaþa

Mi-e veºnicã viaþa, dar drumul ei mereu
e-n umbrã ºi-n luminã urcînd spre Dumnezeu
mi-e veºnicã viaþa, doar forma ei trecînd
e alta pururi alta, mereu alt chip avînd.
Din Dumnezeu Eternul Izvor al Vieþii ies

alcãtuit în chipul crezut dar ne-nþeles
trimis pentru-o lucrare ºi-un þel nepieritor
cuprind eterna tainã ºi ard eternul dor.
Vegheat de Ochiul Veºnic de-a pururi neascuns

cu limpede luminã e-adîncul meu pãtruns
ºtiut cu uºurinþã ce sînt ºi ce-am sã fiu
nicicînd în prea devreme, niciunde-n prea tîrziu.
Rotaþia vieþii urmînd acelaºi drum

de-a pururi alta-i starea cu fiecare-acum
de-a pururi mai spre nalte ºi fericite stãri
port steagu-acestei sfinte ºi unice chemãri.
Mai luminos mi-e totul ºi tot mai înþeles

cu orice pas de neguri mereu mai sigur ies
ºi-mi creºte fericirea cu cît sînt mai cuprins
mai treaz în strãlucirea din care sînt desprins.
... O, Viu Izvor al Vieþii, spre forme-n veci mai noi

ºi stãri în veci mai nalte suim spre Tine roi,
fã tot ce-n noi e moarte topindu-se pe drum
s-ajungem numai viaþã în Veºnicul Acum!
383 - De ce te temi de moarte?
De ce te temi de moarte ºi-o tot alungi din gînd

cînd ea-i despovãrarea de tot ce porþi gemînd?
- dac-ai trãit virtutea în tot ce datorai
ea-i uºa strãlucitã ºi grabnicã spre rai.
Cînd tot ce-i drag pe lume plãteºti atît de scump,

cînd ºi cei mai de-aproape din viaþa ta se rump
cînd mori cu fiecare din cei iubiþi ce mor
ai parte doar de lacrimi, de jale ºi de dor.
Cînd de-orice-þi legi fiinþa e-un nou temei de plîns

cînd poþi sã pierzi o clipã tot ce-o viaþã-ai strîns
cînd temeri ºi primejdii te-aºteaptã pas cu pas,
- de ce sã te-ngrozeascã acest tihnit popas?
O, cînd pe calea bunã cu-ncredere te-ai dus

cînd credincios ºi umil urmat-ai lui Isus,
cînd harnic ºi cu cinste ai vieþuit muncind
- þi-e moartea somnul dulce spre care mergi dorind.
Ea-i poarta pe sub care cîntînd treci pe-nserat

cînd munca grea a zilei departe-ai încheiat
cînd mergi cãtre odihna doritã ostenit
ea-i leagãnul cel moale ºi cald ºi liniºtit.
384 - O, dragi cîntãri, cu cît
O, dragi cîntãri, cu cît mã sui

cu voi mai spre singurãtate
cu-atît mai mult cunosc cã nu-i
nimic mai scump ca voi din toate.
Cu cît cobor mai înspre lut

sã-i las datornica-mi povarã
cu-atît cunosc din ce-am avut
cã-mi sînteþi singura comoarã.
Voi mi-aþi rãmas, voi sînteþi tot

avutul jertfei ºi-al sudorii
voi, soli trimiºi ca dupã Lot
m-aþi smuls din blestemul Gomorii.
- Luaþi-mã de subsuori
ºi daþi-mi zãrile-albastre
sã mã înalþ cu noii zori
spre locul veºniciei voastre.
Pe vasul care v-a purtat

o clipã-n drum spre nemurire
lãsaþi un vãl îmbãlsãmat
de bunãtate ºi iubire.
Pe fruntea ce v-a gãzduit

o clipã-n zborul cãtre soare
lãsaþi sãrutul strãlucit
al pãcii Lui nemuritoare.
Iar numelui ce v-a-nsoþit

în scurta trecere prin vreme
sã-i daþi veºmîntul fericit
al unei veºnice poeme!
385 - Pentru nimic în lume
Pentru nimic în lume nu-þi vinde trei comori:

credinþa ºi nãdejdea ºi dragostea dintîi
chiar dacã pentru ele ar trebui sã mori
fã totul pîn-la moarte cu ele sã rãmîi.
Pentru nimic în lume sã nu uiþi trei porunci:

virtutea, ascultarea ºi-ntîiul legãmînt
cu cît mai mulþi le calcã cu-atît mai mult atunci
vegheazã-le mai harnic, urmeazã-le mai sfînt.
Pentru nimic în lume sã nu laºi trei virtuþi:

smerenia,-nfrînarea ºi pacea lui Hristos
ºi-atunci cu cît trec anii mai mulþi ºi mai plãcuþi
cu-atîta rodul vieþii va creºte mai frumos.
386 - O, noi ne-ndepãrtãm...
O, noi ne-ndepãrtãm de Tine

cu cît vii Tu mai mult spre noi
cu cît Þi-s mîinile mai pline
ºi darurile tot mai noi.
- O, cum sã ne cunoºti pe faþã

ceva cu Tine semãnînd
cînd din netrebnica viaþã
ne vom întoarce oarecînd?
Sileºte-ne cãtre Luminã

cît încã noaptea n-a sosit
sã nu sfîrºim în vechea vinã
sã nu murim cum am trãit!
387 - Din zorii zilei mele
Din zorii zilei mele în lanul Tãu m-am dus

culegãtor de spice, aºa cum Tu mi-ai spus.
Cîntau secerãtorii, eu îi urmam tãcut

sfios ºi singuratic ºi lãcrimînd ca Rut.
Prin tot zãduful zilei sub soarele arzînd

cu fruntea aplecatã m-am ostenit tãcînd.
Dorind cînd vine seara sã-Þi pot aduce-n prag

c-o dragoste smeritã toþi snopii strînºi cu drag.
- Stãpîne, iatã seara se-ntinde peste vãi

pe rînd se-ntorc Acasã toþi lucrãtorii Tãi.
În urma tuturora mã-ntorc ºi eu tãcut

sfios ºi singuratic ºi lãcrimînd, ca Rut.
Mã ruºinez de rodul puþin agonisit

dar Tu cunoºti arºiþa prin care m-am trudit.
O, iatã vine noaptea, Îþi cer un adãpost

s-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost.
Întinde-Þi peste mine veºmîntul Tãu plãcut

la sfintele-Þi picioare s-adorm ºi eu, ca Rut.
Iar Mîine Dimineaþã mã scoalã fericit

sã-ntîmpin Bucuria spre care-am suferit!
388 - O, Tu mi-ai dat vederea
O, Tu mi-ai dat vederea

ºi Tu mi-o þii cît vrei
- dar Te-aº vedea pe Tine
chiar dac-ai sã mi-o iei.
Tu mi-ai zidit auzul

- dar chiar ºi fãrã el
Te-aº auzi grãindu-mi
în ºi mai dulce fel.
ªi Tu mi-ai dat cuvîntul
- dar chiar de-o sã mi-l iai
aflare-aº sã Te laud
cu mai puternic grai.
Tu-mi dãrui libertatea

dar chiar ºi fãrã ea
aflare-aº loc ºi vreme
sã-Þi dau slujirea mea.
Tu mi-ai adus cîntarea

ºi-al rugãciunii-avînt
- dar chiar ºi fãrã ele
aflare-aº zborul sfînt.
Cãci dragostea gãseºte

o mie de cãrãri
s-atingã-mbrãþiºarea
doritei ascultãri.
Gustînd adînc odihna

ajunsã-n Dumnezeu
ºi-un har mai nalt cu-atîta
cu cît a-nvins mai greu!
389 - O, roagã-te!
O, roagã-te sã poþi sã crezi
cãci vai de cei ce nu pot crede
ci cautã pururea dovezi
din ce se pipãie ºi vede.
O, roagã-te sã poþi ierta

din toatã inima pe-oricare
cãci vai de cei ce vor purta
osînda pentru neiertare.
O, roagã-te sã nu apuci
pe urma vreunui orb spre-o groapã
cãci vai, de unde-apoi te duci
adesea veºnic nu se scapã.
O, roagã-te sã nu ajungi
ca cei ce pier dar nu-ºi cred starea
cãci vai, cînd Duhul Îl alungi
cît de netrebnicã-i pierzarea.
O, roagã-te ca ochii tãi
sã nu stea-nchiºi pentru vecie
cãci vai de cei treziþi pe cãi
de-nþelepciune prea tîrzie.
ªi roagã-te sã poþi sã mori

de-o moarte dulce ºi uºoarã
cãci vai de cei nepãsãtori
a cãror moarte înfioarã!
390 - Eu cred...
Eu cred în Focul Sfînt din care
primesc lumina ne-ncetat
cãci fãr-acest puternic Soare
aº fi pierit întunecat.
Eu cred în harul Sfînt prin care

am fost trezit ºi renãscut
cãci fãrã dulcea Lui suflare
aº fi rãmas un veºnic mut.
Eu cred Cuvîntul Sfînt în care

este-Adevãrul luminos
cã-n strãlucita-i revelare
ni S-a descoperit Hristos.
Eu cred Iubirii Sfinte care

prin Cruce m-a rãscumpãrat
cãci Pãtimirea-i iertãtoare
de moarte m-a despovãrat.
Eu cred Înþelepciunii care

lucreazã-adînc desãvîrºit
cãci prin umbrirea trecãtoare
ne strãluceºte nesfîrºit.
Eu cred în Viitorul care

ni s-a promis apropiat
cred cã Rãsplata Viitoare
existã cu adevãrat.
Cred, cred puternic, cred, oricare

ar fi-a credinþei încercãri
cãci negrãit rãsplãtitoare
sînt fericitele-i urmãri!
391 - Ce poate-un om?...
Ce poate-un om lua cu sine

mai drag ca ultimul salut
cînd niciodatã nu revine
în locul unde-a petrecut?
Cînd scurtã trecere grãbitã

e-al vieþii-nºelãtor popas
de orice faptã întîlnitã
sã te desparþi c-un bun rãmas.
Ascultã inimã, ascultã

îndemnul dragostei mereu
c-o umilinþã-atît de multã
cît datorezi lui Dumnezeu.
Desparte-te de-orice dorinþã

pãstrîndu-þi sufletul uºor
sã simþi cu cei plecaþi nainte
ceva din veºnicia lor.
Dezvaþã-te deplin de-a cere

ºi-nvaþã sã renunþi mereu
atunci nu vei simþi durere
cînd sã te smulgi þi-ar fi prea greu.
Atunci trecînd pe lîngã toate

avea-vei drumul luminos
ºi urmele înmiresmate
ca de ceva dupã Hristos.
392 - Tot mai lãuntru
Tot mai lãuntru îmi întorc

mereu privirea dinafarã
ca orice înþeles sã-i storc
din tainele ce mã-nconjoarã.
Tot mai puternic simt vibrînd

necunoscute corzi în mine
cînd mã-nveºmîntã rînd pe rînd
mai nalte cugetãri divine.
Tot mai uºor mã liberez
de mine însumi în ispite
cu cît mai mult mi-ndepãrtez
trecutele furtuni trãite.
ªi-atunci atît de-aproape sînt

de oriºicine plînge-n lume
cum am fi fraþi de-un legãmînt
cum am fi fiii unei mame.
ªi-aºa de sincer pot sã-mi frîng

cu alþii inima de-o jale
sã-i port povara ºi sã plîng
cu el necazurile sale.
ªi-aºa de gata pot sã mor

în orice loc ºi-n orice vreme
cum n-aº avea Trecut sau Dor
sau rãdãcini sã mã mai cheme.
393 - Înalþã-te din tina

Înalþã-te din tina unei lumeºti vieþi
spre zãrile curate a naltei frumuseþi
rãpindu-te micimii pãtrunde curajos
spre-o vrednicã trudire curatã în Hristos.
Primejdia din pîndã înfrunt-o hotãrît

ea nu-i nicicînd cît pare, mai micã e de-atît
puterile din tine mai mari sînt decît par
cu nou curaj eroic începe iar ºi iar.
Voinþa sã te-nalþe ne-nfrînt ºi ne-ncetat

mai slab e totdeauna vrãjmaºul, înfruntat
mai vrednic e curajul chiar uneori trîntit
ca slãbiciunea care învinge necinstit.
Pe treptele vieþii te nalþã sãnãtos

dispreþuind ce-i josnic, urînd ce-i mincinos
înflãcãrînd ce-i vrednic, uitînd ce-i neplãcut
cu orice-amurg vei creºte un strãlucit Trecut.
Voios iertîndu-þi grabnic oricînd vrãjmaºul tãu

eºti sfînt cînd cel mai bine te porþi cu cel mai rãu
cînd le trãieºti acestea nimica nu-i prea nou
dar ele te vor face un înger ºi-un erou.
394 - Oricine-ai fi
Oricine-ai fi, nu cere ce nu þi-e dat sã ai

oricine-ai fi, nu rîde nefericitul strai.
Oricine-ai fi, nu stinge lumina nimãnui

oricine-ai fi, ajutã-l pe orb în calea lui.
Oricine-ai fi, nu crede cã-i veºnic locul tãu

oricine-ai fi, ajutã-þi aproapele la rãu.
Oricine-ai fi, nu face ce-i crud ºi necinstit

oricine-ai fi, sã-l aperi pe cel nãpãstuit.
Oricine-ai fi, gîndeºte smerit privind în sus

oricine-ai fi, respectã cuvîntul ce l-ai spus.
Oricine-ai fi,-ndrãzneºte cînd aperi ce e drept

oricine-ai fi, ascultã-l pe omul înþelept.
Oricine-ai fi, pe lume tu nu-þi uita nicicînd

întîia ta chemare: fii om în primul rînd!
395 - Cum cerul larg

Cum cerul larg de varã apleacã-te senin
asupra celor care spre-a ta luminã vin
furtunile puþine ºi scurte sã le ai
curat ºi cald sã-þi fie al lacrimilor grai.
Cei osteniþi sã afle la umbra ta alin

cei blînzi, împãrtãºirea simþirii lor deplin
cei buni încurajarea, cei îndrãzneþi avînt
mai drept sã plece dreptul, mai sfînt acel ce-i sfînt.
Belºugul frumuseþii lãuntrice sã-þi creºti

nãlþîndu-þi omenia spre formele cereºti
chiar ce þi-e mai aproape, priveºte-l depãrtat
ca ruperea sã-þi fie uºor de suportat.
Hãþiºul de ispite e greu ºi-ntunecos

nu-l trece niciodatã cel leneº ºi fricos
nici tu nu poþi în viaþã sã nu-l cunoºti de fel
- dar poþi feri cãderea atunci cînd treci prin el.
Voieºte! - de voinþã nevoie ai oricînd
din bine spre mai bine sã naintezi urcînd
spre forma cea eternã la care eºti dator
- o nici aºa greu nu e, dar nici aºa uºor!
396 - O, cum ºtii Tu
O, cum ºtii Tu sã-Þi coperi Faþa

ºi strãlucirea sã-Þi ascunzi
cînd vrei sã Te cuprinzi în gîndul
de care vrei sã Te pãtrunzi!
Cum poþi sã-Þi strîngi Nemãrginirea

sã-ncapã-n duhul mãrginit
în care vrei sã Te dezvãlui
prin saltul cel desãvîrºit.
ªi cum sã-nveþi cã-n vremea zilei

ºtim doar puþinul ce-l privim
ci noaptea doar ne desfãºoarã
nemãrginirea ce-o trãim.
De unde-am ºti ce lumi ºi taine

ne-nconjur bãnuite-abia
de n-ar fi Noaptea sã le-arate
ºi Moartea sã ni le redea?
397 - De ce-am cîntat aºa?

De ce-am cîntat aºa iubirea
ºi prietenia neschimbatã?
- fiindcã Te-am aflat Isuse
ºi-n Tine-am cunoscut-o toatã!
De ce-am ales cãrarea jertfei

ºi-am vrut sã-ndur orice lovire?
- fiindcã Tu mi-ai spus cã nu e
o mai deplinã fericire.
De ce mã rog spre mîntuirea

acelor ce lovesc în mine?
- fiindcã Tu fãcut-ai astfel
ºi-aºa doresc sã fac ca Tine.
Ce scump cuvînt ar fi pe lume
sã-Þi mai gãsesc de-aci nainte
cînd nu-i nici gînd, nici dor anume
sã nu Þi-l fi rostit fierbinte!
398 - Fiindcã am trãit
Fiindcã am trãit frumseþea

dispreþuiesc ce-i grosolan
fiindcã ºtiu ce-i josnicia
mi-e milã de-oriºice duºman.
Fiindcã am cunoscut adîncul

doresc nãlþimile mereu
fiindcã-am cunoscut povara
caut sãrãcia ca Zacheu.
Fiindcã ºtiu ce grea e bezna

caut strãlucirea ne-ncetat
ºtiind a lacrimii vãpaie
m-aplec spre cel însîngerat.
Cum m-aº împãrtãºi din harul

ce dãruie seminþei spic
de n-aº fi lîngã Cel mai Mare
alãturea de cel mai mic?
399 - O, dac-aº ºti eu

O, dac-aº ºti eu de pe-acuma
eterna lacrimii rãsplatã
cum aº sãdi-o pe-orice drum
cum n-aº usca-o niciodatã.
O, de-aº cunoaºte eu de-aici

eterna milei rãsplãtire
ce dragi mi-ar fi cei slabi ºi mici
ºi cît de scumpã-a lor iubire.
O, dac-aº ºti sã preþuiesc

eterna liniºte-a iertãrii
cum m-aº grãbi sã dãruiesc
de cald sãrutul împãcãrii.
O, dac-aº ºti cum voi gusta

eterna slavã a-nvierii
cum m-aº sili ºi-aº aºtepta
sã-mbrac lumina înfierii.
ªi dac-aº ºti cum am sã cînt

eterna dragostei cîntare
cu ce Dumnezeiesc veºmînt
m-aº pregãti de sãrbãtoare!
400 - Ce oare duci?
Ce oare duci cu tine-n clipa

cînd treci spre Þãrmul celãlalt
ºi cînd îþi tremurã aripa
peste abisul cel mai nalt?
- Nimic, ci numai spada ruptã

în lupta unicei credinþe
spre bucuria ne-ntreruptã
de Dincolo de suferinþe.
Sau cîntul care niciodatã

n-a fost aºa nãuntrul lui
ca astãzi cînd întîia datã
te înfioarã cum îl spui.
Nimic din ce-ai cules pe cale

nu te-nsoþeºte peste-abis
rãmîn de-a pururi ale tale
doar ce nainte þi-ai trimis.
La Cel ce-n veci te rãsplãteºte

pentru fãrîma de fior
ce-n suflet pentru El îþi creºte
în zborul scurt ºi trecãtor.
401 - Rãscumpãrã clipita!
Rãscumpãrã clipita cu ochiul pururi treaz

cãci nu se mai re-ntoarce în veci trecutul az’.
Cît eºti încã departe grãbeºte-te pe drum

zadarnicã þi-e truda cînd te-a ajuns acum!
Cît þi-e departe moartea s-alergi ºi sã veghezi

cînd moartea-i lîngã tine adesea n-o mai vezi.
Nu tot spre înafarã privi necontenit

priveºte înãuntru spre sufletu-þi lipsit.
Cã-n fiecare faptã, cu fiecare ceas,

încerci o despãrþire de-un chip sau de-un popas.
Tot ce-i frumos ºi vrednic Virtutea-i pe pãmînt

tot meritul e-n lupta de-a-i þine drumul sfînt.
Pe Dumnezeu ascultã-L ca Tatã-n veci iubit,

poporul tãu sã-þi fie de-un bun nepreþuit.
Pãstreazã-le de-a pururi credinþa-amînduror,

te dãruie lor zilnic în tot ce eºti dator.
Rãscumpãrã clipita mereu mai grijuliu

cãci ea o sã te-ajute sã n-ajungi prea tîrziu.
402 - O, Duhul Mîngîierii
O, Duhul Mîngîierii învãluie-mã iar

ºtergîndu-mi ºi-amintirea trecutului amar
pe rãnile ce încã mai sîngerã ºi dor
aºterne alinarea iertãrii iubitor
desãvîrºeºte-mi rodul cu orice bun fãcut
ºi forma dinafarã din aur nevãzut
un strop de frumuseþe sã cresc din orice gînd
de fiecare datã spre mai frumos urcînd
solia harfei mele mai sfîntã s-o petrec
spre cel ce-o sã-mi urmeze cînd pragul am sã-l trec.
O, Duhul Mîngîierii alinã-mi greul gînd
ºi cea din urmã teamã înlãturã-mi-o blînd
fã sã-mi cunosc urmaºul crescînd în urma mea
c-un umãr mai puternic sã-mpingã noaptea grea
c-o jertfã mai curatã sã nalþe-al Tãu altar
c-o spadã mai viteazã lãrgind al Tãu hotar
c-o harfã mai slãvitã cîntîndu-Þi mai frumos
un mai viteaz ºi vrednic ostaº al lui Hristos...
- Sã vãd mai strãlucitã crescînd solia mea
sã pot muri în pace gîndindu-mã la ea.
403 - Ce crudã-i moartea!
Ce crudã-i moartea pentru-acei

ce n-au murit odatã
ce rece cade gheaþa ei
pe viaþa ne-ncercatã.
În ceasul ei ai ochi þintind

spre lucruri nezãrite
ºi-auzi tãcerile vuind
cuvinte-ncremenite.
ªi pietre pernele se fac

ºi mîinile ca lutul
ºi toate, toate, toate tac
vuieºte doar Trecutul.
ªi ochii zac înceþoºaþi

ºi timpul se scufundã
ºi uiþi de cei apropiaþi
ºi trecerea-i profundã...
- Cînd þi se sting spre Nehotar

toþi sorii vieþii tale
vai þie dacã nu-þi rãsar
de Dincolo de vale.
Vai þie dacã n-ai murit

nainte înc-o datã
spre-a te primi desãvîrºit
Lumina-ntîmpinatã.
404 - O, nu mã rog
O, nu mã rog sã Te primesc
decît cum Te primeºte glia
cînd fericiþii muguri cresc
despãgubindu-Þi dãrnicia.
Nici nu doresc deºertãciuni

mai mult de-o hainã ºi de-o pîine
cãci îndulcite-n rugãciuni
mã-ndestuleazã ºi-mi rãmîne.
Nu-Þi cer minuni sã pot sã cred

cred prin Luminã ºi Iubire
cu simþãminte ce-mi purced
din ascultare ºi trãire.
Nici altã jertfã mai de preþ

n-aº mai dori sã-Þi dau vreodatã
decît a propriei vieþi
cu drag în slujba Ta-ngropatã.
Atunci cu lanþul firii rupt

mai liber m-aº nãlþa spre Tine
c-un veºnic cîntec ne-ntrerupt
spre ºi mai sus, spre ºi mai bine.
ªi-ntre ce-aº fi ºi-ntre ce sînt

n-ar mai fi nici o despãrþire
ca între cer ºi-ntre pãmînt
cînd sufletu-i nemãrginire.
405 - Trupu-i forma
Trupu-i forma de þãrînã

ce ne þine pînã cînd
ni se-ncheagã-n el fiinþa
de luminã ºi de gînd.
Cînd ni s-a format fiinþa

pentru Nepãtrunsul Þel
lutul formei ni se sfarmã
ºi ne liberãm din el.
... Cît e de departe forma

de slãvitul chip suprem
tot atîta-i de departe
ce vom fi, de ce sîntem!
406 - Nu-mi mai aduc aminte ºi nici
Nu-mi mai aduc aminte ºi nici nu vreau de-acum

sã-mi mai aduc de greul purtat atîta drum
doresc sã mã apropii mai calm ºi mai uºor
de tainica-mplinire a marelui meu dor...
Ci þes un nimb de aur din lacrimi ºi din cînt
întregii suferinþe rãbdate pe pãmînt.
Cu mîini bãtãtorite de sapã ºi de ger
vreau sã înalþ cîntarea rãbdãrii pîn-la cer
cu buze curãþite în flãcãri sã sãrut
lumina urmei sfinte a celor ce-au trecut
cu tãlpi strãlucitoare spre ceruri prin noroi
ca-n urma lor sã mergem chiar ºchiopãtînd ºi noi
cãci ei ne-au dat curajul unui slãvit avînt
spre ceru-a cãrui scarã începe pe pãmînt.
Ferestrele mi-s toate deschise spre Izvor

miresmele eterne strãbat prin largul lor
ºi tot ce-odatã singur am plîns cîndva amar
se face-acum cîntare cu uriaº hotar
se fac mãrgãritare al lacrimilor ºir
ºi stropii frunþii mele cununã de Ofir
cîntãrile din urmã cu ceaþã le-nfãºor
sã nu-mi abatã ochii nimic din glasul lor.
Cîndva cînd voi re-ntoarce spre lutul pãrãsit

purta-voi veºnicia pe chipul înnoit
ºi-aici unde ocara ºi foame-am îndurat
voi reveni de-al Slavei popor înconjurat
iar Dumnezeu, în faþa vrãjmaºului zdrobit
îmi va plãti ocara rãbdatã înmiit!
407 - Poate-mi va fi dat
Poate-mi va fi dat sã zac

pe-un pat rece ºi sãrac
singurel ºi pãrãsit
dupã cum am ºi trãit
ºi sã mor înstrãinat
pe-ntuneric îngropat
într-o margine de sat
neºtiut ºi ne-nsemnat.
Sau îmi va fi dat sã mor

ca o ºoaptã de izvor
într-o noapte fãrã nor
la lumina stelelor
sub adînc umbrit de fagi
între inimile dragi,
- dupã zbuciumul trãit
mi-ar fi somnul liniºtit.
Oriºicum mi-e dat sã mor

ca un vînt ori ca un nor
ca un plîns ori ca un cînt
mi-e totuna pe pãmînt
cãci mi-e moartea prieten drag
cãtre mine mi-o atrag
cãtre slavã mi-o-nsoþesc
ºi de mult mi-o-mprietenesc.
Cã deºi nu-i drumul lung

fãrã ea nu pot s-ajung
cã deºi mi-e Domnul Þel
fãrã ea n-ajung la El!
408 - Uitã!
Uitã zîmbetul ispitei

uitã-al despãrþirii spin
uitã groaza morþii, uitã
tot ce poate fi venin.
ªi-þi adu aminte numai

cã pe drumul cãtre Þel
de nu uiþi ce este-n urmã
nu te-nvredniceºti de El.
Nu privi cãtre Amurgul

peste care treci grãbit
ci priveºte strãlucirea
Veºnicului Rãsãrit.
Moartea trece ca pãrerea

unui vis curînd uitat
ºi te vei trezi-n Splendoare
fericit înspãimîntat.
409 - Îmi place cîteodatã
Îmi place cîteodatã sã stau în cimitir,

s-aud prin ºoapta frunzei ºi ierbii naintaºii
cum vin cu bucurie spre mine ºir cu ºir
cum dragostea le-nvie privirile ºi paºii.
ªi nu ºtiu, din adîncul acestei scumpe glii

sau din atît de-adîncul ºi tainicul trecut
sau din atît de-adîncul zãrii iubirii mele vii
se-ntoarce neamu-acesta cucernic ºi tãcut.
ªtiu cine odihneºte sub cruce-n orice loc

ºi-aºa de-adînc prieten mã simt cu fiecare
simt inima bãtîndu-i sub pajiºtea de foc
ºi glasu-i cum mã cheamã mai dulce ºi mai tare.
Ce-apropiate astãzi sînt lumea mea ºi-a lor

cum n-ar fi fost vreo moarte ºi nici o despãrþire
cum ar fi fost Prezentul, Trecut sau Viitor
ºi-n ambele hotare, o unicã trãire.
Un dor de veºnicie mã-ncearcã-atunci arzînd

ºi-aºa de grea-mi devine povara firii mele
cînd fiecare-ntoarce Acasã aprinzînd
la geamul unei lacrimi lumina unei stele!
410 - Nu privi c-un ochi
Nu privi c-un ochi trecutul

ºi cu-alt ochi spre viitor
nu cu jumãtate-n soare
ºi-altã jumãtate-n nor.
Nu pãºi c-un pas nainte

ºi cu altul înapoi,
nu-nota cînd în luminã
cînd în putredul noroi.
Nu fi-n clipa asta gheaþã

ºi-apoi peste-o clipã jar
nu fi cu Hristos acuma
ºi-apoi cu satana iar...
- Cãci pe toþi cei nestatornici

îi îneacã-al morþii val,
de nici unul nu mai vede
Strãlucitul Vieþii Mal!
411 - Nu mã-nspãimînt!
Nu mã-nspãimînt de drumul pe care merg curînd

el nu-mi va fi-ntuneric ci numai strãlucire
iubirea o sã intre la mine surîzînd
ca-n cea mai fericitã ºi dulce întîlnire.
Topi-mi-se-va Timpul într-un etern ºuvoi

prin care voi strãbate din veac în veac mai iute
prin stãri mai fericite, mai nalte ºi mai moi
urmînd Desãvîrºirii pe zãri nestrãbãtute.
- O, vuiete-ale lumii, ispite ºi-ngroziri

demult nu mã-nspãimîntã a voastre-ameninþãri
puteþi zdrobi fiinþa trupeºtii mele firi
cãci sufletul mi-e liber, nebiruit ºi tare.
Demult nu vã mai caut deºarte promisiuni

ce-aþi otrãvit odatã atîtea zãri din mine
ci liniºtit mi-e zborul pe-aripi de rugãciuni
cînd mã-nveºmîntã valuri de-armonii divine.
Cîntarea rugãciunii spre ceruri cînd mi-o sui

le vãd ºi mai senine, mai largi ºi mai curate
ºi nu mi se opreºte decît în faþa Cui
mi-a dãruit aceste minuni nemãsurate.
... Recunoºtinþã, numai recunoºtinþã

s-aduc ºi-n rugãciune ºi-n lacrimi ºi-n cîntare
Eternã-nþelepciune ce-mi schimbi al morþii chin
în cea mai fericitã ºi sfîntã Liberare!
412 - Eu n-am sã mã opresc
Eu n-am sã mã opresc niciunde

oricîte-ademeniri m-ar cere
prin scutul meu nu va pãtrunde
sãgeata viperei, de fiere.
N-am sã-mi descalþ încãlþãmintea

ºi n-am sã mã dezbrac de zale
nici coiful ce-mi pãzeºte mintea
nici spada nu mi-o las pe cale.
- Mi-ar fi plãcut ºi mie poate

sã am o cruce mai uºoarã
sã nu trec orb pe lîngã toate
plãcerile ce mã-nconjoarã.
Dar cînd cunosc cu ce durere

se cer cîndva rãscumpãrate
mã lupt cu oriºice plãcere
ºi fug înspãimîntat de toate.
Da, nu mã voi opri niciunde

oricîte-ademeniri m-ar cere
nici spada nu-mi las pînã unde
mai pot fi vipere ºi fiere!
413 - Cînd m-am nãscut...
Cînd m-am nãscut cu trupul acesta printre voi

era ºi nor ºi noapte ºi iarnã ºi rãzboi...
Ce stãri nefericite, cum s-au rãsfrînt durut
cu toatã-amãrãciunea pe viaþa mea de lut!
Cînd m-am nãscut cu duhul din Duhul Cel Divin

era ºi primãvarã ºi pace ºi senin
tot cerul cu pãmîntul se-mbrãþiºau zîmbind
privindu-mi viaþa nouã din lacrimi zãmislind.
Din ea pe cîte drumuri apoi am strãbãtut

împrãºtiat-am darnic al lacrimii avut
nemaifiind pe lume decît un cãlãtor
cu cît duc mai puþine pot merge mai uºor!
Cînd Mîine înc-o datã mã voi renaºte iar

va strãluci Cuprinsul de-un nou ºi veºnic har
ºi-abia-n a treia viaþã voi strînge fericit
ce-n celelalte douã am ars ºi-am dãruit!...
414 - Eu nu mã plîng...
Eu nu mã plîng de lupte
cãci singur mi le-am vrut
- c-o sã le am pe lume
ºtiam de la-nceput.
ªtiam numai necazuri

cã-n lume o sã am
cînd calea mîntuirii
s-o iau mã hotãram.
ªtiam cu ce-i unitã

umblarea cu Isus
ºtiam cã doar cu jertfe
- ºtiam, cãci mi s-a spus.
Dar dupã ani de lupte

azi cînd le-am îndurat
mai om mã simt fiindcã
am ars ºi-am sîngerat.
Mai una cu-Adevãrul

spre care-am pãtimit
de care n-aº fi vrednic
sã nu fi suferit.
Am vrut aºa credinþã

sã am spre-al meu Stãpîn
cînd El e-n suferinþã
alãturi sã-I rãmîn.
Decît un drum prin iarbã

ºi-un rod uºor cules
mai bine-urcuº eroic
spre Þelul meu ales!
415 - Vin zorile...
Vin zorile... Mai albe ºi mai frumoase vin

deºi-i tot întuneric ºi neagrã noapte-adîncã
- de Sus, din Naltul Stîncii privesc cu ochi senin
cum valuri dupã valuri se mai prãvale încã.
Vin... Dar se sparg zadarnic de Muntele Înalt

iar eu mã uit la ele ce slabe-s ºi deºarte
vãd cum spre-adîncuri unul urmeazã celuilalt
ºi nu le mai rãmîne nici urma dupã moarte.
Ce liniºtiþi stau Doamne pe Stînca Ta acei

ce nu se tem de moarte fiindcã-au murit odatã
pot sã se spargã valuri cu muget lîngã ei
credinþa lor seninã rãmîne neschimbatã.
O, vine Dimineaþa, ºi tot ce-a spumegat

mai ucigaº ºi crîncen de-a pururi va dispare
în urma lor vom scoate o urmã de oftat,
ºi-apoi o sã-i înghitã o veºnicã uitate!
416 - O, cît mã rog
O, cît mã rog sã-nvãþ sã tac

cînd Duhu-ncepe sã grãiascã
cînd inimile-nvinse zac
în lacrimi stînd sã izbucneascã.
O, cît mã rog sã-nvãþ sã plec

cînd Ochii-s prea legaþi de mine
sã nu m-aºez, sã nici nu trec
pe unde nu mi se cuvine.
O, cît mã rog sã-nvãþ sã fug

de tot ce-i rãu sau numai pare
cînd orice patimã-i un rug
pe care arzi fãrã-ncetare.
O, cît mã rog sã-nvãþ sã stau

în orice loc cu mulþumire
cu duh ascultãtor sã iau
din orice-ndemn o împlinire.
ªi cît mã rog sã-nvãþ s-ascult

mulþumitor orice mustrare
cu-atît mai blînd cu cît mai mult
cred în dreptatea mea mai tare.
417 - Curînd soseºte vremea

Curînd soseºte vremea odihnei pentru trup
de ceata voastrã scumpã atunci o sã mã rup
ºi-n muncã mai departe spre seceriº apoi
mereu va merge numai cîntarea mea cu voi.
Ea vã va fi în muncã îndemn ºi spor ºi-alin

ºi umbrã pentru somnul întremãtor ºi plin
ºi-nflãcãrare-n lupta frumoasã-a lui Hristos
ºi leagãn sã vã creascã odorul credincios
ºi untdelemn pe rane ºi candelã veghind
ºi proaspãtã fîntînã dogoarea rãcorind
ºi vã va fi-ndrumare la grelele rãscruci
ºi-nseninarea urmelor trecutelor nãluci
ºi-nsoþitoare-n drumul amarului surghiun
ºi-n toatã calea vieþii prietenul cel bun.
Se vor hrãni dintr-însa urmaºii dupã voi
ci ea mereu va curge cu nesecat ºuvoi
va odrãsli dintr-însa mereu mai mulþi lãstari
o vor cînta hotare mereu mai largi ºi noi
- ci ea mereu va curge cu nesecat ºuvoi.
Cînd dupã veacuri vîntul ºi ploile în mers

a numelui meu urmã de tot i-o va fi ºters
atunci ea va rãmîne întreagã-a Cui era
nainte de-a se-atinge condeiul meu de ea!
418 - Nu mi-a rãmas
Nu mi-a rãmas din toate

iubirile ce-aveam
decît Tu Doamne Singur
mai drag ca tot ce am.
Nu mi-a rãmas comoarã

din tot ce-am preþuit
decît Isuse, una:
Cuvîntul Tãu Iubit.
Nu mi-a rãmas din gînduri

ºi doruri de demult
decît Isuse, unul:
statornic sã Te-ascult.
Nu mi-a rãmas din lacrimi

din cîte le-am vãrsat
decît Isuse-acelea
ce Þie Þi le-am dat.
Din cîtã dãrnicie

am împãrþit mereu
mi-a mai rãmas ce nimeni
nu ºtie ce-am dat eu.
ªi din cîntãri din toate

nu am decît pe-acea
ce n-o sã ºtie nimeni
cîntînd-o cã-i a mea!
419 - Va fi cîndva!
Va fi cîndva o vreme cînd dulcele de-amar

pe veci se vor desparte cu netrecut hotar
lumina de-ntuneric ºi binele de rãu
deplin le va desparte un larg ºi veºnic hãu
atunci va fi ºi rãul ºi binele deplin
cîntarea doar cîntarea, iar chinul numai chin
lumina doar luminã, iar noaptea numai ea
- ºi orice om la locul ales pe cînd trãia.
Da, undeva în Spaþiu existã-aievea loc

în care-i veºnic beznã ºi scrîºnete ºi foc
de-acolo Fericita Prezenþã S-a retras
ºi-un loc etern de chinuri ºi blestem a rãmas.
Porþi veºnice acopãr prãpastia de fum

în care-i veºnic flãcãri dar niciodatã scrum
împrejmuit cu spaþiu nemãrginit ºi mut
uitat va arde rãul în Rãul absolut.
Da, undeva existã aievea Locul Sfînt

în care Fericirea ºi harul veºnic sînt
Acolo tot ce-i Bine ºi Vrednic ºi Frumos
din veci spre veci va curge mai dulce prin Hristos
Acolo tot ce dupã Hristos a mers trãind
gusta-va strãlucirea etern întinerind...
... Mai vrednice-s aceste cuvinte sã le crezi

cã-s mai adevãrate ca tot ce-atingi ºi vezi
cutremurã-þi fiinþa ºi-alege cu-nþeles
- cînd vei vedea aievea, va fi tîrziu de-ales!
420 - Nu ºtiu cît

Nu ºtiu cît voi mai trece pe unde-s azi vãzut
cãci anii mei lumina ºi-ntinsul ºi-au scãzut
n-am sã mai trec pe drumul bãtãtorit ºi drag
decît puþin, cãci paºii s-apropie de prag.
La cele trecãtoare nicicînd n-am prea þinut

de-aceea nedreptatea nu prea mult m-a durut
adevãrata-mi viaþã n-a fost ce se pãrea
de-aceea-n faþa morþii n-am prea þinut la ea.
Nu ºtiu cît voi mai arde aicea unde sînt

cãci scade untdelemnul din vasul de pãmînt
de-aceea vreau nu vorbe în jurul meu sã þes
ci cîntec de luminã spre Locul unde ies.
Cei ce vor vrea sã cînte sã aibã-n el îndemn

cei ce vor vrea sã creadã, un sfînt ºi veºnic semn
cei ce vor vrea sã lupte, un steag înflãcãrat
- cãci n-am rãmas din flãcãri decît ce-am fost curat.
421 - Nu m-am putut
Nu m-am putut ca iarba

pleca la orice vînt
dar am rãbdat atîta
cã nu m-am dat înfrînt.
Nu m-am putut ca plopul

lega de orice lac
dar am rãbdat amarnic
cã n-am putut s-o fac.
Nu m-am putut ca apa

împrãºtia grãbit
dar îndelung rãbdat-am
cãlcat ºi umilit.
Nu m-am putut ca norul

schimba spre orice þel
dar am plãtit cu sînge
cã n-am fãcut la fel.
ªi încã de s-ar cere

sã sufãr înmiit
tot n-am sã pot fi altfel
decît am fost zidit!
422 - Cu vuiete-au fost!
Ce vuiete-au fost Doamne cîndva pe-acest liman

pe unde-acuma cîntã seninã bucuria
ce mugete de valuri, ce-nspumegat duºman
cu cîtã înrãire l-ameninþa mînia.
ªi-acum cum totul-totul e liniºtit ºi blînd

prin apele nãlþimii cum cîntã rîndunele
ce ne rugam odatã cum s-a-mplinit pe rînd
ºi rana amintirii cum raze vin s-o spele.
O, seara pe Tãcere cum cad cereºti cîntãri

mai moi ca untdelemnul alinului pe-o ranã
cum tremurã de dulce lumina pe cãrãri
cum picurã pe inimi o tainicã osanã...
- Dar numai Tu poþi ºterge cumplitele-amintiri

Iertare fericitã, tãcutã ºi deplinã
cînd rãni nemaiînchise zvîcnesc în izbucniri
pe care nici un zîmbet din lume nu le-alinã.
423 - Nu mã lãsa!
Nu mã lãsa o Doamne
sã obosesc luptînd
sã nu rãmîn departe
de-al fraþilor mei rînd.
sã nu veghez mereu
cînd leii dau tîrcoale
atîþia-n jurul meu.
sã nu caut ceas cu ceas
al rugãciunii dulce
ºi-ntãritor popas.
sã uit ce datorez
luminii ºi-ascultãrii
pe care le urmez.
sã cad nicicînd din har
oricît ar fi de aspru
ºi lung al Tãu calvar.
sã nu-mi doresc smerit
mai caldã ascultarea
de tot ce-ai poruncit.
sã pot în nici un fel
sã mã opresc nainte
de-a fi ajuns la þel!
424 - O, cum sã pot departe?...
O, cum sã pot departe de lupta Ta sã stau

cînd numai ea-mi dã vieþii un rost înalt pe lume
de fiecare datã cînd sabia-mi reiau
vin valuri de luminã puternic sã mã-ndrume.
Prea rar mi-aduc aminte cu fricã sã fi stat

în faþa vrãjmãºiei cumplit dezlãnþuite
ci-n liniºtea rãbdãrii crezînd am aºteptat
sã dobîndesc cununa învingerii dorite.
N-am îmbrãcat vreodatã a urii arme, nici

n-am folosit sãgeata minciunii ºi-a bîrfelii
oricît mi-au fost vrãjmaºii de rãi, nedrepþi ºi mici
i-am înfruntat cu arma dreptãþii ºi-a iubirii.
... Azi lupta-i tot aceeaºi, dar parcã mai în toi

în rînduri primenite mai noi vin luptãtorii
vrãjmaºii dau atacuri mai crîncene ºi noi
dar Marea Biruinþã mãreþ ºi-anunþã zorii.
În locul meu vin alþii mai tineri ºi mai tari

ce-n braþ ºi mai puternic ºtiu sabia s-o poarte
eu merg cum pot în urmã cu primii voluntari
dar tot nu-mi leapãd spada ºi scutul pîn-la moarte.
Tot ce e lut în mine odatã va pieri

dar va rãmîne veºnic armura mea-ncercatã
ºi Spada ºi Solia - care-au putut greºi
dar n-am trãdat pe Domnul ºi Fraþii - niciodatã!
425 - Dã-mi Doamne bucuria curatului
Dã-mi Doamne bucuria curatului izvor

ce cîntã-n orice vreme, pe soare ºi pe nor.
Sã-mi fie limpezime adîncul ne-ncetat

de nesecate unde mereu împrospãtat.
Cu darnicã iubire de limpezi rugãciuni

de cîntec ºi rãcoare s-astîmpãr rãi ºi buni.
Chiar dacã numai singur mereu am sã rãmîn

cîntarea mulþumirii în orice timp s-o-ngîn.
ªi pasãrea fricoasã ºi cerbul cãlãtor

ºi orice vietate sã simtã cã-s al lor.
Vãzîndu-mã departe sã bucur pe-nsetaþi

în unda mea sã-ºi afle rãcoarea-nvioraþi.
Drumarii sã-mi cunoascã de mult cãrarea mea

grãbind cu bucurie sã vinã ºi sã bea.
ªi toþi prinzînd putere ºi-odihnã-n drumul greu

întreagã mulþumirea s-o dea lui Dumnezeu!
426 - S-au dus demult
S-au dus demult cocorii voioaselor cîntãri

spre cine ºtie care îndepãrtate zãri
al Crivãþului aspru rãsuflu i-a împins
c-o prea grãbitã iarnã în prea pustiu cuprins.
S-au dus... ºi ce tãcere solemnã a rãmas

de nu s-aude numai al lacrimilor glas
s-au dus... ºi-atîta vreme de-atuncea aºteptãm
senina lor ivire din nou s-o-ntîmpinãm
s-au dus, dar din lumina înaltului hotar
o altã Primãvarã ni-i va aduce iar
ºi iarãºi vor fi zile ºi nopþi ca-n vremea cînd
puteam cînta cu lacrimi sau lãcrima cîntînd.
O, nu regret tãcerea de azi, cãci fãrã ea

ar fi lipsit atîta luminã-n viaþa mea
cã-n focul încercãrii tãcut ºi lung ºi-amar
mi s-a fãcut hotarul cunoaºterii mai clar
mi s-a zidit statornic iubirea sãnãtos
mi-a cãpãtat Frumseþea contur armonios
ºi limpede-Adevãrul cu orizont divin
mã-ndrumã-acum pe-o cale de nesfîrºit senin.
Dar uneori mi-e parcã atît de dor sã cînt

ca-n marile zãdufuri de-un val dorit de vînt
mergînd fãrã cîntare de-atît amar de drum
mi-atît de dor de-o clipã de dragoste acum.
- O, vino Primãvarã, alungã Iarna iar

fã sã-nceteze ploaia ºi vîntul ei amar
fã sã se-mbrace cîmpul în florile-argintii
fã glasul turturicii sã zboare prin cîmpii
fã grîul sã rodeascã sub soarele voios
fã viile-nflorite sã-mprãºtie miros
sã vinã iar cîntarea în dragul ei hotar
sã-i revedem cocorii ivindu-ni-se iar!
427 - Adeseori în lupte
Adeseori în lupte mã uit spre cei de-un crez

ºi cum mã tem de mine, de toþi mã-ngrijorez.
Vrãjmaºul e puternic, viclean ºi-nºelãtor

ºi mulþi viteji se lasã ispitei prea uºor.
De cîte ori vãd astfel un suflet biruit

mã uit la prãbuºire cu sufletul zdrobit
ºi-mi pare rãu, îmi pare cum aº vedea un pui
încolãcit de-un ºarpe, pierind în gura lui.
De cîte ori vãd însã un suflet luptãtor

cã biruie vrãjmaºul ºi moare-nvingãtor
îmi pare-aºa de bine cum aº vedea scãpînd
de uli o porumbiþã, un miel de-un lup flãmînd...
- O suflete, vegheazã, vegheazã necurmat

cã drumu-i plin de curse, iar leul e turbat!
428 - O, iartã-mi Te rog
O, iartã-mi Te rog Doamne atîtea rugãciuni

prin care-Þi cer doar pîine ºi pazã ºi minuni,
cãci am fãcut adesea din Tine robul meu
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc sã vreau eu Doamne sã fie voia Ta
Îþi cer ºi-Þi cer întruna sã faci Tu voia mea,
Îþi cer s-alungi necazul, sã nu-mi trimiþi ce vreai
ci sã-mi slujeºti în toate, sã-mi dai, sã-mi dai, sã-mi dai...
gîndindu-mã cã dacã Îþi cînt ºi Te slãvesc
am drept sã-Þi cer întruna sã-mi faci tot ce doresc...
O, iartã-mi felu-acesta nebun de-a mã ruga

ºi-nvaþã-mã ca altfel sã stau în faþa Ta
nu tot cerîndu-Þi Þie sã fii Tu robul meu
ci Tu cerîndu-mi mie, iar robul sã fiu eu.
Sã înþeleg cã felul cel bun de-a mã ruga
e sã doresc ca-n toate sã fie voia Ta.
429 - Nu vreau sã mã mai apãr
Nu vreau sã mã mai apãr oricîte-nvinuiri

aþi vrea sã-mi mai aduceþi, cît de nedrepte fie
c-ar fi s-aduc atuncea cuiva-nvinovãþiri
ºi nu mai vreau aceasta de-aº mai trãi-o vecie.
De cine nu pot bine, rãu nu mai vreau sã spun

ce nu port cu plãcere, purta-voi cu rãbdare
spre palma prigonirii vreau faþa sã-mi supun
ºi nici sã-l þin în minte pe cel ce-a dat mai tare.
Legaþi cu funii jertfa ºi-o trageþi pe altar

azi nu se-mpotriveºte nici cît de altã datã
în ea nu-i rãzbunare, nici fricã de calvar
se duce spre junghiere smeritã ºi-mpãcatã.
... O, Doamne, sã n-ajungã acel ce m-a zdrobit

în mîna rãsplãtirii cerutã de Dreptate
dar dac-ar fi s-ajungã, ar ºti cã n-am minþit
cînd mi-a vãzut nainte iertarea pentru toate!
430 - Chiar dacã pînã astãzi
Chiar dacã pînã astãzi tu n-ai voit sã vii

Iubirea te va face sã nu mai întîrzii.
Se va-ndura de tine lumina trimiþînd

o razã fericitã spre inimã ºi gînd.
Se va-ndura de tine Cuvîntul Cel Curat

ºi inima-þi va-ntoarce spre Cel Adevãrat.
Se va-ndura de tine cu milã Duhul Sfînt

ºi-þi va-nnoi fiinþa prin dulce legãmînt.
Se va-ndura de tine cum s-a-ndurat de mulþi

Hristos, ºi-o sã te cheme, iar tu o sã-L asculþi.
ªi-þi va luci alt soare din sfintele porunci

iar cea mai sãrbãtoare din zile-þi va fi-atunci!
431 - Ce mã înveþi tu?
Ce mã înveþi tu soare cînd încãlzeºti la fel

pe cei ce cred în Domnul, sau nici nu cred în El?
Ce mã înveþi tu ploaie vãrsîndu-þi stropii tãi

cu binecuvîntare la fel spre buni ºi rãi?
Ce mã înveþi tu floare înmiresmînd tãcut
la fel ºi-n locul veºted ca-n locul cel plãcut?
Ce mã-nveþi tu pîine cînd dai acelaºi saþ
ºi celor fãrã vinã ºi celor vinovaþi?
Ce mã înveþi tu umbrã cînd dai rãcoarea ta
ºi cui se-nvredniceºte ºi cui n-ar merita?
Ce mã înveþi fîntînã cînd dai al apei har
ºi nu-ntrebi cã-nsetatul e frate sau tîlhar?
Ce mã-nvãþaþi voi toate, ce vreþi sã-mi spuneþi voi?
- De vrei sã intri-n viaþã - sã faci ºi tu ca noi!
432 - Vor trece iarãºi norii
Vor trece iarãºi norii ce-acum se grãmãdesc

întunecînd vãzduhul c-o ne-ncetatã teamã
pe drumurile noastre ce-acum se chinuiesc
v-a-ntoarce iar Lumina cu dragoste de mamã.
Chiar dacã noaptea încã cu-a ei nãluci mai vrea

sã sperie cîntarea ºi îngerii s-alunge
va birui Lumina aceastã beznã grea
iar ziua asta sfîntã chiar noi o vom ajunge.
O pace nesfîrºitã se va întinde-apoi

ºi nemaisperiate cînta-vor rîndunele
ce-s ziduri ºi distanþe pieri-vor dintre noi
sã nu ne mai aducem aminte-n veci de ele.
... O, voi ce plîngeþi astãzi ºi aºteptaþi mereu

de-aþi ºti cît e de-aproape aceastã zi-nsoritã!
Strãjerule, vesteºte-i cã-n ceasul cel mai greu
li se va face noaptea luminã-ntr-o clipitã!
433 - Cu alþi cocori...
Cu alþi cocori vin anii din Sudul însorit

dar de pe inimi iarna de-atîta timp nu pleacã
v-aud mereu suspinul mai greu ºi mai sporit
cã lacrimile noastre de-atîta timp nu seacã.
- O, nu ºtiþi voi din vremuri cã slava celui rãu

e scurtã ºi cã scurtã i-a fost a lui tãrie
chiar dacã pîn-la ceruri nãlþa el capul sãu
un ceas pe neaºteptate l-a dus pe veºnicie.
Cã-n locul celui trufaº venit-au cei smeriþi

luîndu-i avuþia cu silã adunatã
Lumina înãlþîndu-ºi ostaºii-ntineriþi
le-a dãruit rãbdãrii o veºnicã rãsplatã.
Aceasta-i pururi soarta ce-o-ntoarce Dumnezeu

mereu, dar ce puþini sînt acei ce vreau sã-nveþe
cel bun prea des îºi pierde rãbdarea-n ceasul greu
cel rãu e prea sãlbatic cînd clipa-i dã bineþe.
O, ridicaþi privirea, cãci anii-s schimbãtori

nu Rãul pe vecie ci Binele rãmîne
i-aproape Primãvara cu ultimii cocori
ºi Ziua dupã care în veci nu va mai fi Mîine!...
434 - Trecuta vreme

Trecuta vreme nimeni
n-o poate-ntoarce iar
rãmasu-i-a doar gustul
mai dulce sau amar.
S-au dus cu umbra frunzei

ºi verii, anii dragi
rãsufletul pe cale
urcînd, mai greu þi-l tragi.
Doar faþa conºtiinþei

pe care n-o ºtiai
învie lîngã tine
cu tot mai aspru grai.
Simþi inima arzîndu-þi

amare amintiri
ºi-n gînd îþi vin atîtea
mustrãri ºi-nvinuiri.
Din cîte-au fost, nici una

nu poþi s-o uiþi în veac
mereu mai arzãtoare
ºi mai adînci se fac.
Tot ce-adormise-n suflet

þi se trezeºte-acum
cînd pînã-n veºnicie
mai ai un pas de drum.
O, nimenea nu moare
nici n-a murit nicicînd,
- spre forma cea eternã
ne ducem toþi pe rînd.
Doar Glasul Crucii strigã

ca vina mai presus
ºi ca al conºtiinþei
Iertarea lui Isus.
435 - O, ceas al Rugãciunii
O, ceas al Rugãciunii cînd clipele dispar

cînd Ceru-i mai aproape ca tot ce-i lîngã mine
cînd între fraþi ºi îngeri nu-i nici un pas hotar
- cu cîtã bucurie mã las cuprins de tine!
Cum se topesc în ceaþa luminii tale toþi

vrãjmaºii vieþii mele cu feþe-nfrumseþate
cum toþi necunoscuþii ºi semenii-mi par soþi
iar urmele-ntristãrii în har schimbate toate...
O, ceas al Rugãciunii ce cîntec e-n vãzduh

ce scãri pe care îngeri se suie ºi coboarã
ce leagãn de luminã în care Sfîntul Duh
fiinþa mea cea nouã în slavã mi-o-nfãºoarã...
Tu treci prin Timp topindu-l ºi-aripa Ta de har

mã nalþã-n armonia ce arde ºi vibreazã
iar cînd din nou mã-ntoarce o fãrã de hotar
iubire de prin toate mai cald mã-mbrãþiºeazã.
O, ceas al Rugãciunii ce nalþi sînt anii grei

cum umpli viitorul cu slavã ºi cîntare
demult nu mai sînt singur, ce mulþi sînt fraþii mei
fã-ntoarcerile mele mai sfinte ºi mai rare!
436 - Sculaþi-vã de tineri!
Sculaþi-vã de tineri spre Slava Viitoare

veniþi lîngã Izvorul Etern sã vã spãlaþi
vã rãcoriþi obrajii de febre trecãtoare
vã-nseninaþi privirea spre calea ce-o luaþi.
Lãsaþi dormind ispita în putrede culcuºuri

desprinºi tãcut uitaþi-o silind cãtre nãlþimi
mai larg vã va fi cerul cu fiece urcuºuri
ºi-n calea luminoasã urma-vã-vor mulþimi.
Nu regretaþi nici una din cele pãrãsite

ºi nu rîvniþi nici una din cele ce-ntîlniþi
cînd sufletul vi-l umple doar cele strãlucite
veþi însemna cu soare momentul ce-l trãiþi.
Uitaþi ce sînteþi astãzi, gîndiþi ce veþi ajunge

la capãtul credinþei sfîrºite curajos
cînd cea din urmã noapte spre Slavã-o veþi strãpunge
ajunºi pe neaºteptate în faþa lui Hristos.
437 - Nu-þi urî duºmanii
Nu-þi urî duºmanii nici în gînd mãcar

nu-ntrista iubirea cu nimic amar
numai bunãtatea arma ta s-o faci
ºi blîndeþea punte cînd rãspunzi sau taci.
Uºa niciodatã n-o-ncuia-n zãvor

oriºicînd sã intre bietul cãlãtor,
cîinii blînzi sã-þi fie, prietenoºi oricînd
oriºicui îþi vine dragoste-arãtînd.
Lampa-þi fie-aprinsã cum ai aºtepta

cineva sã-þi vinã drag de undeva,
masa-mbelºugatã, patul primitor
totul sã se vadã cald ºi iubitor...
Cînd aºa-þi vei face dragostei pãrtaºi

vor pleca prieteni cîþi îþi vin vrãjmaºi
ºi-n a ta cãsuþã, mai mult an cu an
vei avea doar prieteni, fãrã vreun duºman!
438 - O, zilele prind aripi...
O, zilele prind aripi

ori bune-au fost ori rele
ºi merg în cer sã spunã
cum te-ai purtat cu ele.
Iluzii sau cãtuºe

le cad cînd vine seara
ºi negura ºi fumul
- se duc doar cu comoara.
De fiecare datã
mai singurã pe ape
lumina lor apune
aproape, mai aproape.
Iar ultima-þi rãmîne

fãrã apus ºi stele
ca sã te ia la toate
sã te-ntîlneºti cu ele.
Ferice-atunci de-aceia
ce-n pace pot sã moarã
ce zilele-i aºteaptã
în cer ca o comoarã!
439 - Cîþi ani mi-au trebuit
Cîþi ani mi-au trebuit sã ºtiu

cît de zadarnice-ajung toate
ºi ce e-n sufletul pustiu
cînd fuge de singurãtate.
Cîþi ani mi-au trebuit sã-nvãþ

puþinul ce-l cunosc din lume
cînd tot ce vãd, de orice dãþi
are-alte feþe ºi-alte nume.
Cîþi ani mi-au trebuit sã vãd

ce-ajunge-orice neascultare
ce nimicire ºi prãpãd
aºteaptã pe-orice înãlþare.
Cîþi ani mi-au trebuit s-ajung

sã-mi pot puþin robi fiinþa
ca inima sã mi-o strãpung
s-o poatã-ngenunchea cãinþa.
Dar cîþi ani mi-ar trebui sã pot

zdrobi tot ce-i firesc în mine
ca sufletul sã-mi fie-n tot
Isuse-ascultãtor de Tine...
440 - O, harfa mea...

O, harfa mea, ne-apropiem
încet de ultima cîntare
al vieþii noastre sfînt poem
se-ncheie-n prag de sãrbãtoare.
S-a prelungit al verii drum

cu timp destul de pîrguire
iar rodul e-ndulcit de-acum
ºi rotunjit spre dãruire.
Cad ultimele frunze lin

din ramurile zbuciumate
grãbind spre numãrul deplin
spre care-s tainic îndrumate.
Se lasã umbrele de-amurg

pe luminiºurile rare
iar undele din urmã curg
tot mai profunde ºi mai clare...
- O, harfa mea, cu drag privim

copt rodul nostru de cîntare
cãzut în Mîna ce-o iubim
ºi prefãcut mãrgãritare!
441 - Numai o lunã

Numai o lunã de nu cînt
îmi pare cã s-a stins un soare
ºi cã de veacuri pe pãmînt
n-am mai ajuns la sãrbãtoare.
Numai o datã de nu sînt

cu fraþii mei un gînd în toate
alerg, mã lupt ºi mã frãmînt
sã pot s-ajung la unitate.
Numai o zi de nu citesc
Cuvîntul Sfînt al Cãrþii Tale
se uscã gîndul meu ºi-mi cresc
noi temeri ºi-ndoieli pe cale.
Numai un ceas de nu mã rog

îmi arde inima-nsetatã
ºi-mi pare sufletul zãlog
la o-ntristare necurmatã.
Numai o clipã de nu-Þi pot

simþi Prezenþa lîngã mine
nici cerul nici pãmîntul tot
nu pot fiinþa sã-mi aline.
Cãci Drag Isus, iubirea mea
cu cît mai din belºug Te are
cu-atît Te cere ºi Te vrea
mai din adînc, mai cu-nsetare.
Din orice lunã, zi sau ceas

acele clipe mai senine
mi-au fost Isus ºi mi-au rãmas
doar cîte le trãiesc cu Tine!
442 - Sã nu-i uitãm!
Sã nu-i uitãm pe cei ce-au dus

prin ani ºi cazne lupta sfîntã
c-o inimã mereu mai sus
c-o dragoste mereu ne-nfrîntã.
Sã-i pomenim recunoscînd

ce har nebãnuit de mare
am strîns, urmaºii, rînd pe rînd
din cazna lor strãlucitoare.
Noi sã-i urmãm nãlþînd cu-atît

mai cald solia lor curatã
cu cît trec anii ºi cu cît
ni-e moºtenirea mai bogatã.
Cãci fãrã ei nici rãdãcini

nici ramuri n-am avea pe lume
Lumina ni i-a dat lumini
ºi Cel Etern, cu veºnic nume.
443 - Deºi alerg

Deºi alerg pe-atîtea drumuri
eu pururea o cale þin
deºi mã-nconjurã mulþimea
mereu prin lume sînt strãin.
Deºi-s tot în aceeaºi casã

sînt ne-ncetat un cãlãtor
deºi renunþ la tot mai multe
sînt zi de zi tot mai dator.
Deºi mã-ndepãrtez de toate

sînt pururi mai apropiat
deºi mã leapãd de mai multe
mã simt întruna mai bogat.
Cãci Bucuria ºi Lumina

cu cît mai mult le dãruiesc
cu-atît mai mari ºi strãlucite
din toate marginile-mi cresc.
444 - Grijeºte numai
Grijeºte numai Adevãrul

ºi uitã toate celelalte
nepãsãtor de cele joase
ºi truditor spre cele nalte.
Alege-a muncii mulþumire

ºi n-ai sã plîngi de sãrãcie
fãcîndu-i bucuroºi pe alþii
vei strînge numai bucurie.
Iubirii sincere, întreagã

cãldura inimii trimite-i
ºi-atunci vei fi ferit oriunde
de vraja ochiului ispitei.
Nu-ntoarce cu regret privirea

înspre nimic lãsat pe cale
atunci mai rodnicã sãmînþã
va creºte-n brazda urmei tale.
Atunci vei fi-nfãptuitorul

smerit al slujbei-ncredinþate
ºi-þi va-nsori Rãsplãtitorul
cununa frunþii-nsîngerate!
445 - Cît de curatã

Cît de curatã înfloreºte lumina inimii atunci
cînd poate-nfãptui-a iubirii Dumnezeieºti ºi-adînci porunci
cînd Adevãrul, care este frumseþea conºtiinþei, blînd
ºi mãsurat cãlãuzeºte credinþa gîndului urcînd.
Cînd Frumuseþea care este al vieþii adevãr divin

îºi varsã peste duhul nostru izvoarele cereºti din plin
neprihãnind fiinþa noastrã cu chip de îngeri ºi de prunci
cît de curatã înfloreºte lumina inimii atunci.
Cînd poate face fãrã platã tot binele desãvîrºit

cînd poate-a-ºi milui vrãjmaºul cu gînd cucernic ºi grãbit
cînd poate a-ndura tãcerea, iertînd a nedreptãþii munci
cît de curatã înfloreºte lumina inimii atunci.
O, n-aºtepta aici rãsplata pentru nimic ce dãruieºti

atunci pe urma ta adîncã rãsar seminþele cereºti
ºi-n cît e mai pieziº urcuºul suit spre sfintele porunci
îþi va-nflori ºi mai curatã lumina inimii atunci!
446 - Cît va trãi Lumina

Cît va trãi Lumina pe vecii nesfîrºiþi
împãrtãºi-I-vor soarta ºi fiii ei iubiþi.
O razã fiecare din focul Ei fiind

luci-vor prin unire, lumina-I întregind
în luptã ei cu bezna vor sîngera aºa
iubiþi la fel de Dînsa, loviþi la fel cu Ea.
În slujba mîntuirii trudind stãruitor
li se va cere partea din jertfa Ei ºi-a lor.
În preþul ispãºirii cãderilor din har
alãturi de Luminã plãti-vor cu amar.
În calea-nsîngeratã spre Cerul cucerit
alãturi de Luminã urca-vor drum trudit.
Iar în triumful Slavei asupra celui rãu
Hristos o sã ºi-I facã pãrtaºi la Tronul Sãu.
Cãci n-au cãutat mãrirea lumeascã, ci smerit
au suferit ocara cu Domnul lor iubit
nu ºi-au iubit viaþa, ci pîn-la moarte-au stat
alãturi de lumina Soliei ce-au purtat.
Alãturi de Luminã vor strãluci aºa

uniþi ºi-n rãsplãtire ca-n suferinþi cu Ea!
447 - Ai ostenit?
Ai ostenit de truda
urcuºului curat
sau de-a ispitei umblet
þi-e trupul ruinat?
De gînduri înþelepte
ai pãru-ncãrunþit
sau urma stricãciunii
pe chip þi s-a lãþit?
Cu cei buni spre rãsplatã

îþi cheltui anii tãi
sau pierzi a ta viaþã
de-a valma cu cei rãi?
De la o zi la alta
mai de Hristos te þii
sau dintr-un ceas în altul
mai cu satan devii?
Încearcã-te, încearcã-þi
trãirea vieþii azi,
mai tare creºti în Domnul
sau tot mai tare scazi?...
448 - N-am fraþi

N-am fraþi ºi n-am prieteni mai dragi, ca cei ce sînt
statornici în urmarea Curatului Cuvînt.
Nu mi-e mai drag în lume pe nimeni ca pe cel

ce n-are duhul trufaº nici gînd viclean în el.
Cu astfel de prieteni ºi fraþi aº fi mereu

în stare sã-ndur moartea ºi chinul cel mai greu.
Spre-a le rãmîne-alãturi nedespãrþit sã pot

mi-aº da cu bucurie avutul vieþii tot.
Cãci ei gãtesc prin munca ºi chinul lor mereu

mãreþul drum pe care Se-ntoarce Dumnezeu.
449 - Încearcã-te!
Încearcã-te chemarea Luminii cum asculþi

ca cei puþini cu lacrimi, sau gol ca cei mai mulþi?
Încearcã-te chemarea iubirii cum o guºti

cu suflet larg ºi sincer, sau strîns ca cei înguºti?
Încearcã-te-Adevãrul cum poþi sã-l înþelegi

aºa cum e, sau numai ce-þi place vrei s-alegi?
Încearcã-te ce-þi zace în suflet mai ascuns

ºi-n faþa conºtiinþei tu singur sã-þi rãspunzi.
Cãci dupã felu-n care asculþi ºi guºti ºi-alegi

þi-araþi comoara vieþii ºi-a inimii întregi.
ªi dupã tot ce-n fapte, din inimã þi-ai scos

îþi vei primi rãsplata în Ziua lui Hristos!
450 - Nu dezbrãcaþi armura
Nu dezbrãcaþi armura cãci lupta-i încã-n toi

pãcatul dã atacuri mai crîncene spre noi.
Din Adevãr mijlocul nicicînd sã nu-þi descingi

Dreptaru-nvãþãturii te va-ndruma sã-nvingi,
cu platoºa Dreptãþii mereu stai îmbrãcat
minciuna ºi desfrîul te-atacã ne-ncetat,
picioarele-ncãlþate cu rîvnã sã le ai
e-atîta cale încã, nu-i timp acum sã stai,
puternic þine scutul puternicei Credinþi
sãgeþile vrãjmaºe sînt multe ºi fierbinþi,
sub coiful mîntuirii pãzeºte-þi capu-ascuns
pe mulþi cu rãtãcirea vrãjmaºul i-a strãpuns
iar sabia tãioasã a Duhului sã-nveþi
s-o mînuieºti puternic, cinstit ºi îndrãzneþ.
Vrãjmaºul dã atacul din urmã crunt spre noi

iar Dumnezeu ne-aºteaptã sã-L întîlnim eroi...
451 - Rãmîi la datorie
Rãmîi la datorie
ne-nvins ºi treaz rãmîi
pe veci acolo unde
Hristos te-a pus întîi.
Chemãrile ispitei
sã nu te facã laº
nu-i armã ca-nfrînarea
cînd totul þi-e vrãjmaº.
Aducerile-aminte
sã nu te moaie-urcînd
pãcatele din urmã
pe veci sã le-arzi din gînd.
Nu-þi da odihnei ochii

nici mîinile nu-þi da
cît este încã-atîta
de lucru-n preajma ta.
Nu-þi pãrãsi ogorul

oricît e de uscat
cu lacrimi ºi sudoare
fã-l rodnic ºi curat.
Sãdeºte pomi ºi sapã

fîntîni pe orice cãi
ºi-n urma ta lãsa-vor
luminã paºii tãi.
Vor trece ºi vor trece

pe urmã ani ºi ani
ºi rînd pe rînd vedea-vei
învinºi pe-ai tãi duºmani.
ªi rînd pe rînd vedea-vei

crescînd în urmã-þi roi
lãstari mai mulþi în roade
ostaºi mai mulþi eroi!
452 - Cu cît mai mulþi
Cu cît mai mulþi te-nalþã în faþa lor model

cu-atît mai mult dator eºti sã le ºi fii astfel.
Cu suflet mai fierbinte, cu mers mai luminos,

sã le-arzi tot mai aproape ºi-aproape de Hristos.
Pãºind Dumnezeieºte peste-apele lumeºti

încrederea-n minune ºi-n alþii s-o trezeºti.
Iertînd Dumnezeieºte cu preþ de suferinþi

cutremuraþi iertãrii sã se renascã sfinþi.
Iubind Dumnezeieºte cu orice preþ amar

vei deveni mulþimii, un steag, un scut ºi-un far.
Chiar dacã cere-aceasta tot sîngele sã-þi dai

þi-l dã, cã-n lume numai o datã viaþã ai.
Trãindu-þi-o eroic, jertfindu-þi-o-ndrãzneþ

vei fi mîntuitorul a mii ºi mii de vieþi.
Iar inima mulþimii înalt ºi luminos

te va nãlþa aproape ºi-aproape de Hristos!
453 - Prietene ºi frate

Prietene ºi frate, strãin ºi cãlãtor
popasul nu-i aproape ºi drumul nu-i uºor
ia-þi îndeajuns merinde sã ai ºi sã mai poþi
sã dãruieºti pe cale sãrmanilor tãi soþi.
Ia-þi îndeajuns merindea voioaselor cîntãri

ea-þi va lipsi în ceasul amarei încercãri
ia-þi îndeajuns merindea fierbinþii rugãciuni
ea-þi va lipsi în anii de ger ºi uscãciuni.
Ia-þi îndeajuns merindea Cuvîntului Cel Viu

cãci cine ºtie încã ce mult va fi pustiu,
ia-þi îndeajuns merindea iubirii lui Hristos
ea-i singura putere pe drum-anevoios,
ia-þi îndeajuns merindea atîtor amintiri
din anii-mbelºugãrii cu unice trãiri
din vremea bucuriei din larg umblat hotar
cu mesele-ncãrcate de dragoste ºi har,
ia-þi îndeajuns merindea de Pîine ºi de Vin
pustia încã-i lungã, iar tu eºti un strãin...
Prietene ºi frate, ia-þi îndeajuns, sã ai

ºi sã mai poþi pe cale sãrmanilor sã dai
cãci casa þi-e departe ºi drumul nu-i uºor
hotarele-s vrãjmaºe, iar tu eºti cãlãtor!
454 - O, Doamne, fericit e-acela

O, Doamne, fericit e-acela
care-a putut trãi-nþelept:
- slujind Iubirea ºi-Adevãrul
sã fie-amîndurora drept.
Sã nu greºeascã nici Iubirii

cînd apãrã-Adevãrul sfînt
nici Adevãrul sã nu-l calce
pentru-al Iubirii legãmînt.
C-atît de rar putem fi minþii

ºi inimii fi-ascultãtori
ci toþi, ori uneia îi sîntem
ori alteia pãrtinitori...
Cînd Adevãrul porunceºte

sã spui ce Dragostea n-ar vrea
cine-ar putea gãsi mãsura
spre-a nu greºi nici uneia?
Cînd Dragostea ar vrea s-acoperi

ce Adevãrul vrea sã spui
- a cui s-asculþi, ºi-a cui sã-nlãturi
a ei poruncã, sau a lui?
Cãci Doamne numai Tu ºtii Singur

de cîte ori m-am chinuit
între-Adevãr ºi-ntre Iubire
cînd mîngîiat, cînd osîndit...
Cînd mîngîiat s-ascult Iubirea

cînd osîndit c-o prea ascult
cînd întristat c-am pãrãsit-o
þinînd la Adevãr prea mult...
- Luminã veºnic Negreºitã
desãvîrºeºte-mã-n Hristos
sã le-mpreun nedespãrþite
ci-ntrepãtrunse armonios.
Cã-n El Iubirea-i Adevãrul

iar Adevãrul este Ea
cum cei doi ochi mi-s o vedere
aºa sã le-am în viaþa mea.
Aºa sã le-am, sã vãd deodatã

ºi drept ºi limpede ºi nalt...
sã nu-nchid unul niciodatã
cînd îl deschid pe celãlalt.
455 - Nu mi-ai cerut

Nu mi-ai cerut aloe
Stãpînul meu Iubit
ºtiai ce flori puþine
în suflet mi-au rodit.
Nu mi-ai cerut tãmîie

cît cerul cel mai sus
ºtiai ce slab jãratic
în suflet mi-am adus.
Nu mi-ai cerut nici aur

- ºtiai cã n-am sã pot
nici mult, nici scump, nici vrednic
cît trebuia, - sã scot.
ªi nici în vistierie
s-arunc cît cei avuþi
ºtiai cã toatã-averea
mi-s numai doi bãnuþi.
Ci mi-ai sãdit în suflet

un crin, un singur crin
ºi-n cea mai albã stare
doresc sã Þi-l-nchin.
Mi l-ai luat ºi-n talpa

iubirii l-ai zdrobit, -
mireasma jertfei sale
era tot ce-ai dorit.
Primeºte-mi-o Stãpîne
ca lacrima lui Rut
curgîndu-Þi pe picioare
cucernic ºi tãcut!
456 - Eu ºtiu cã am în Cer
Eu ºtiu cã am în Cer o casã

pe care nimeni nu mi-o ia
chiar dacã nedreptatea lumii
m-alungã din cãsuþa mea -
eu ºtiu cã am în Cer o casã
pe care nimeni nu mi-o ia.
Eu ºtiu cã am o tinereþe
nemaisfîrºitã la Isus,
chiar dacã-n lume bãtrîneþea
puterile din trup mi-a dus -
eu ºtiu cã am o tinereþe
nemaisfîrºitã la Isus.
Eu ºtiu cã am sã cînt odatã

cu toþi cei dragi îmbrãþiºat,
chiar dacã azi trãiesc în lacrimi
de cei iubiþi prea-ndepãrtat -
eu ºtiu cã am sã cînt odatã
cu toþi cei dragi îmbrãþiºat.
Eu ºtiu cã Rãscumpãrãtorul
ºi Dumnezeul meu e Viu,
chiar nimicit sã-mi fie trupul
ºi chiar uitat de toþi sã fiu -
eu ºtiu cã Rãscumpãrãtorul
ºi Dumnezeul meu e Viu.
Eu ºtiu cã-L voi vedea pe Domnul

ºi El va fi Rãsplata mea,
chiar dacã viaþa mea din lume
ºi moartea fi-mi-va cea mai grea -
eu ºtiu cã-L voi vedea pe Domnul
ºi El va fi Rãsplata mea!
457 - O altã vîrstã
O altã vîrstã-acum mi-aº vrea

mai luminoasã ºi-ncãrcatã
dar altfel de trãiri în ea
nu mi-aº dori s-am niciodatã!
O altã inimã mi-aº vrea

mai tînãrã ºi mai curatã
dar altfel de iubire-n ea
O altã tinereþe-aº vrea

de-un mai sfînt dor înflãcãratã
dar alte-ncredinþãri în ea
ªi-o altã harfã parcã-aº vrea

mai simþitoare ºi-nzestratã
dar altfel de cîntãri în ea
... ªi nu nemulþumit mi-aº vrea

Isuse-acestea încã-odatã
ci numai ascultarea mea
sã-Þi facã-o slujbã mai curatã!
458 - Sã-l binecuvînteze Cerul
Sã-l binecuvînteze Cerul

pe orice binefãcãtor
pe-oricine bucurã pe alþii
cu rod curat ºi-mbietor.
Sã binecuvînteze Mãrul
de lîngã drumuri, prãfuit
ce dã ºi umbra ºi lumina
ºi jertfa, nemairãsplãtit.
ªi Piersicul cel numai zîmbet

pe crengile pîn-la pãmînt
ºi Teiul miresmînd cuprinsul
ºi Bradul - soþ pînã-n mormînt.
Pe oriºicine face-un bine

unui flãmînd ºi cãlãtor
sã-l binecuvînteze Cerul
c-a face bine nu-i uºor.
Dar pe acela ce s-ascunde

cînd face binele mereu
mai mult sã-l binecuvînteze
c-acesta este cel mai greu!
459 - O, creºte-mi rîvna
O, creºte-mi rîvna Doamne ºi setea de-a lucra

mai vrednicã de Tine sã-mi fie slujba mea.
Pe semeni cu blîndeþe sã-i înþeleg pe toþi

cu milã socotindu-i de-aceeaºi soartã toþi.
Iubirea lor unind-o cu dragostea de fraþi

cu rod mai copt sã-mi fie toþi anii încãrcaþi.
Nelinguºind pe nimeni, Cuvîntul sã-L vestesc

învrednicit de cinstea sã-l cred ºi sã-l trãiesc.
Tu care-mi ºtii cãrarea ºi-mi numeri paºii mei

fã-mi ºi mai demni de Tine oricare dintre ei.
Tu care-mi dãrui pacea ºi nimeni n-o mai ia

fã-mi vrednicã viaþa sã-mi locuieºti în ea.
460 - N-am vrut alt har
N-am vrut alt har pe lume decît sã cresc statui

cu feþe de luminã ºi inimi de vãpaie
Hristos sã le-mpreune pe frunþi pecetea Lui
nici lupte, nici ispite, nici chinuri sã nu-i moaie.
N-am vrut alt har pe lume decît sã dãltuiesc

vii pietre pentru faþa Bisericii Slãvite
oriunde-ar fi-aºezate sã poarte chip ceresc
încununat cu roade curate ºi smerite.
Am vrut cu orice slovã, cu fiece cuvînt

cu fiece cîntare ceva sã fac mai bine
ceva sã fac mai rodnic, ceva mai drept ºi sfînt
sã aibã-o bucurie mereu vreun om de mine.
Am vrut s-ajut Credinþei sã urce încã-un steag

nãdejdii încã-o treaptã iubirii încã-o zare
am vrut s-aduc sub Cruce o lacrimã de drag
un dor de mulþumire ºi-un rod de ascultare.
Am vrut s-aprind prin lumea prin care am trecut

pentru Hristos ºi semeni o dragoste fierbinte
c-un sfînt curaj eroic sã-mi apãr ce-am avut
primit cu preþ de sînge din Cer ºi din morminte.
Am vrut s-ajut pe fraþii de-un crez, de-un duh ºi-un Þel

mai limpede sã vadã, mai curajos sã lupte
mai hotãrîþi sã-nfrunte vrãjmaºul de-orice fel
mai veghetori sã-i fie unirii ne-ntrerupte.
Aºa am vrut sã-mi fie orice cuvînt sãpat

în suflete ca-n piatrã pe timp ºi veºnicie
Hristos sã-l recunoascã frumos ºi-adevãrat
- atunci mi-ar fi lucrarea cum mi-am dorit sã fie!
461 - Nimic nu-i mai frumos
Nimic nu-i mai frumos pe lume

nimic nici mai statornic nu-i
ca bucuria muncii sfinte
ca rodul strîns la vremea lui.
Cînd Dumnezeu ca un Prieten

vegheazã peste cortul tãu
cine-ar putea sã te-ameninþe
ºi ce-ar putea sã-þi facã rãu?
Cînd cel nenorocit se roagã

spre binecuvîntarea ta
cine-ar putea s-o-ndepãrteze
ca Dumnezeu sã nu þi-o dea?
Cînd orbului îi eºti vedere

ºi ºchiopului îi eºti picior
cînd eºti orfanului pãrinte
ºi slabului ocrotitor,
Cînd þi-e cuvîntul tãu ca roua

cînd eºti ca ploaia aºteptat
- nimic nu-i mai frumos ca urma
ce-o lasã pasul tãu curat.
Atunci lumina ta va creºte

ca soarele pe-al zilei miez
atunci pe-ai tãi crescînd ºi-n numãr
ºi-n vrednicie-ai sã îi vezi.
Atunci urcuºul vieþii tale

va fi ca drumul cel uºor
încununat cu bucurie
spre-un drept ºi sigur viitor.
Atunci prin tine-mbogãþite

mulþimi în veac te vor cinsti
- ºi cine-ar ºti în Veºnicie
pe cît întins vei strãluci!
462 - Eram copil, trecea zãpada
Eram copil, trecea zãpada

eu cu tristeþe-o petreceam
mi se pãrea cã iarna trece
mi se pãrea - dar eu treceam.
Eram crescut, treceau cocorii

mã-ndurerau pînã-i pierdeam
mi se pãrea cã vara trece
Eram gîndind pe malul apei

cu unda ei la pas mergeam
mi se pãrea cã apa trece
Priveam ades cum zboarã norii

ºi frunzele zburînd priveam
mi se pãrea cã vîntul zboarã
mi se pãrea - dar eu zburam.
Eram mîhnit cum bate ceasul

de graba lui umbrit oftam
mi se pãrea cã vremea trece
Mi se pãrea cîndva cã alþii

crezînd se-nºealã, ºi-i plîngeam
mi se pãrea cã-s ei pierduþii
mi se pãrea - dar eu eram.
Azi vãd cu-amar, Isus, tot harul

ce l-am pierdut cînd n-ascultam
mi se pãrea cã-l am de-a pururi,
mi se pãrea - dar nu-l mai am!...
463 - O, dragi cîntãri a mele!
O, dragi cîntãri a mele cît am þinut la voi

cît v-am jertfit din viaþa ºi gîndurile mele
cît v-am cãutat podoabe mereu mai dragi ºi noi
ºi cît am stat din viaþã sã vã gãtesc cu ele!
Ca mama-mpodobindu-ºi copiii ei iubiþi

sã nu mai fie alþii frumoºi ca ei pe lume
aºa am vrut sã creºteþi, aºa am vrut sã fiþi
în orice loc pe unde Hristos o sã vã-ndrume.
Aºa am vrut, de-aceea ºi-acum vã-ndemn: Plecaþi

cutreieraþi pãmîntul din zare pînã-n zare
cãutaþi pe oriºicine v-aºteaptã ºi - lãsaþi
oriunde staþi o clipã, - o binecuvîntare.
Cãutaþi copiii-n leagãn ºi-i adormiþi cu drag

cãutaþi-le pe mame ºi le-nsoþiþi vegherea
cãutaþi pe cei ce luptã ºi-i strîngeþi lîngã-un steag
pe cei ce pierd nãdejdea noindu-le puterea.
La cei bolnavi fiþi dulce nãdejde cãpãtîi

îndemn spre rugãciune, credinþã ºi rãbdare
la cei cãzuþi dorinþã spre dragostea dintîi
aducere aminte, cãinþã ºi-ndreptare.
Strãinului fiþi prieten, pribeagului fiþi soþ

înfrîntului speranþã, eroului cununã,
iar fraþilor mei pururi avînt ºi-ndemn ca toþi
sã creadã ºi sã lupte statornici ºi-mpreunã.
... Cînd am sã merg Acasã de pe unde-s azi pribeag

precum odatã Iacov - voi mergeþi-mi nainte
ca sã-ntîlniþi privirea Stãpînului meu Drag
ºi sã-I vorbiþi de mine c-o dragoste fierbinte.
El va primi cu zîmbet de Binevoitor

smerita mijlocire a voastrã pentru mine
ºi-mi va ieºi nainte senin ºi iubitor
sã-mi dãruie sãrutul iertãrii Lui depline!
464 - Cu cît mai lungã
Cu cît mai lungã noapte-ar fi

cu cît mi-s genele mai grele
cu cît bat vînturi, - nu-mi slãbi
lumina privegherii mele!
Cu cît mai mulþi s-ar lepãda

cu cît mi-s zilele mai rele
cu cît cresc umbre nu-mi ceda
lumina curãþiei mele!
Cu cît mai multe piedici vin

ºi-s mai vrãjmaºe toate cele
creºti mai înalt ºi mai senin
lumina mãrturiei mele.
Cu cît obrajii-nsîngeraþi
mai multe lacrimi au sã-mi spele
- mai rãbdãtoare sã te-araþi
lumina umilinþei mele.
Cu cît trec zilele mai des

luîndu-mi tot ce-au strîns în ele
înalþã-þi rod tot mai ales
lumina dãrniciei mele.
Cu cît ne-apropiem de prag

cu cît ni-e drumul mai spre stele
cu-atît te-nchinã mai cu drag
lumina ascultãrii mele!
465 - Numai Cuvîntul semãnat
Numai Cuvîntul semãnat

pentru-Adevãr cu-nflãcãrare
nu piere-n veci nici nu-i uitat
ci-aduce-un rod mereu mai mare.
Numai cîntarea înãlþînd

un sfînt fior spre veºnicie
nu poate veºteji nicicînd
ci-i ne-ncetatã bucurie.
Numai cît timp ai petrecut
în rugãciune ºi-ascultare
rãmîne-un bun nemaipierdut
de har ºi binecuvîntare.
Numai veºmîntul dãruit

ºi pîinea-n tainã-mprãºtiatã
ºi simþãmîntu-mpãrtãºit
nu le vei pierde niciodatã.
Numai ce-ai dat curat prinos

numai ce-ai ars pentru iubire
numai ce-ai strîns pentru Hristos
le ai eternã moºtenire.
... De-ai ºti ce timp puþin mai ai

sã-þi strîngi comorile acele
cît de grãbit ai sta sã-þi dai
avutul lumii-ntregi pe ele!
466 - Cînd nu ºtii!...
Cînd nu ºtii umbrele-apei ce-ascund în sînul lor

nici cum se leagã apa ºuvoaielor în nor
de nu se rupe norul sub greul lor potop
ci se desface ploaia ca roua, strop cu strop,
cînd nu ºtii cum pãmîntul stã pe nimic, desprins,
nici cum stã pe goluri al Miazãnopþii-ntins,
nici cum e þãrmul dintre luminã ºi abis
cum vine înºtiinþarea din presimþiri sau vis
sau suflul Cui tot cerul l-nsenineazã larg
sau valurile mãrii cum slabul þãrm nu-l sparg
sau cine greutatea luminii-a hotãrît
sau cine porunceºte îngheþului: atît
sau dupã ce legi aºtrii sînt aºezaþi pe cer
sau cine-ndrumã noaptea cocorul cel stingher...
Cînd nu ºtii cine-aºeazã hotarul iernii blînd
sau cine dã legi ploii ori soarelui arzînd
sau cine-aºeazã margini la trãsnet sau furtuni
sau cît rãu pot sã facã cei rãi celor buni
sau cînd sã iasã luna ºi peste cîte zãri
sau cine stãpîneºte a grindinei cãmãri
sau stelele-nserãrii în imnuri cînd roiesc
din Mîna cui miºcarea ºi razele-ºi primesc?...
Cînd nu ºtii cine-aºeazã al naºterilor fel

echilibrînd pãmîntul ºi viaþa de pe el
cînd nu ºtii începutul Vieþii, nici ce-i ea
cînd nu-nþelegi nici taina ascunsã-n umbra ta
cînd ne-nþeles þi-e totul în jurul tãu mereu,
- De ce spui, stîrpiturã, cã nu e Dumnezeu?!...
467 - Suflete-al meu
Suflete-al meu sã n-ai prieten

cãrui sã-i fi mai credincios
mai neclintit, mai cald, mai sincer
mai alipit ca de Hristos!
Pe nimeni sã n-asculþi asemeni
nici sã-l mai ai aºa iubit
de orice-ar fi sã te despartã
Lui sã-I rãmîi nedespãrþit.

mai ascultat ºi mai frumos
decît Cuvîntul ºi porunca
ºi-nvãþãtura lui Hristos.
Sã n-ai dorinþã, nici comoarã
nici fericire mai de preþ
ca-nfãptuirea lui în totul
pe calea-ntregii tale vieþi.

cît conºtiinþa ta de-ales
pe ea întreab-o totdeauna
pe ea ascult-o cel mai des.
Cãci ori rãsplata ascultãrii
ori blestemul de-a n-asculta
le vei purta pe veºnicie
unit cu conºtiinþa ta.
468 - O, iatã Doamne
O, iatã Doamne noaptea întreagã m-am trudit

dar luntrea mea e goalã, nimic n-am pescuit.
Cu ce-am sã Te întîmpin cînd ai sã vii în zori

pe þãrmul mãrii mele ºi-n luntre-ai sã-mi cobori?
Cu fruntea asudatã ºi trupul tremurînd

încerc ºi-ncerc zadarnic de fiecare rînd.
E marea agitatã ºi vîntul mi-e contrar

nãdejdea-mi lumineazã din ce în ce mai rar.
... O, iatã Doamne zorii - e vremea sã Te-araþi

mi-e inima mîhnitã ºi ochii-nlãcrimaþi.
Tu vii... ªi luntrea-i goalã ºi nu ºtiu ce sã spun

cã iatã înainte eu n-am nimic sã-Þi pun.
Dar cînd îmi vezi sudoarea ºi trupul istovit

de nici un dar din lume n-ai fi mai mulþumit.
Cãci cînd cu toatã truda nu pot ce-am vrut, Isus

dorinþa de-a aduce e ca ºi cum aº fi adus!
469 - Chemaþi cîntãrile
Chemaþi cîntãrile mereu

ºi-n locul bun ºi-n locul rãu
între vorbiri ºi-ntre tãceri
între mîhniri ºi mîngîieri
între-ntîlniri ºi depãrtãri
chemaþi plãcutele cîntãri.
Cîntãrile vã vor scãpa

de vorba sau tãcerea grea
vã vor fi foc cînd prea-ngheþaþi
ºi-nviorare cînd oftaþi
ºi punte sã vã regãsiþi
cînd nu puteþi sã vã priviþi.
Cîntaþi, - îndemnu-acesta bun
nu numai celor dragi li-l spun
la ceilalþi ºi mai mult l-aº vrea
cu cît li-e inima mai grea
cîntarea-i cel mai drag popas
sã se-ntîlneascã glas cu glas.
Cîntaþi, cãci de cîntãri aveþi

nevoie toþi, oricum sînteþi
ºi tineri ºi bãtrîni oricîþi
vã-mbrãþiºaþi sau vã urîþi
cîntarea-i fericit mijloc
ca sã se-aprindã foc din foc.
470 - De ce sã plîngi nemîngîiat?

De ce sã plîngi nemîngîiat
ce poþi sã pierzi în orice vreme
de ce n-asculþi un gînd curat
cît este încã sã te cheme?
Nu-i fericire în plãceri

dar poate fi ºi-n suferinþã
nu-i pace-n lume nicãieri
dar e-n Hristos cu prisosinþã.
Nu-i bucurie în pãcat

nu crede-n cine te-amãgeºte
numai Hristos e-Adevãrat
ºi doar ce El fãgãduieºte.
Ia-þi ochii de la tot ce-i jos

ºi ieºi din a-ntristãrii ape
Comoara veºnicã-I Hristos
cîºtigã-L pînã-þi este-aproape.
De haru-ndemnului preasfînt
te lasã-atras cu bucurie
spre Cel al cãrui Crezãmînt
te va-nsoþi pe veºnicie.
De-asculþi acest îndemn curat

cît este încã sã te cheme
n-ai sã mai plîngi nemîngîiat
ce poþi sã pierzi în orice vreme.
471 - De te mai zbaþi

De te mai zbaþi averi s-aduni
comori rîvnite de nebuni
sã ºtii: ce laºi pe-al morþii drum
deºertãciune sînt ºi fum.
Cu ce cuvinte-ai strîns de ieri

te duci spre veºnice tãceri
cu ce talanþi ai cîºtigat
te-ntorci la Cel ce þi i-a dat.
De-ai învãþat ceva trãind

la crinii cîmpului privind
sau corbii care n-au grînar
vei ºti cã n-alergi în zadar.
De-ai învãþat s-asculþi ceva

cu ochii ºi cu inima
atunci vei ºti ce plîns amar
e cel tîrziu ºi în zadar.
Doar cînd înveþi sã nu-þi aduni

comori rîvnite de nebuni
abia atunci vei ºti mereu
sã-þi strîngi comori spre Dumnezeu!
472 - De ce aºa degrabã?

De ce aºa degrabã se stinge lampa ta,
de ce nici c-o ispitã tu nu mai poþi lupta,
de ce la rugãciune te-ndemni mereu mai rar,
de ce la dãrnicie ajungi tot mai avar,
de ce îþi oboseºte rãbdarea prea curînd,
de ce nu þi-e cuvîntul ºi duhul tãu mai blînd,
de ce nu ai putere vrãjmaºii a-þi iubi,
de ce-þi slãbeºte rîvna cu fiecare zi,
de ce tot mai în urmã rãmîi de fraþii tãi,
de ce þi-e tot mai teamã de ochii celor rãi,
de ce tot mai cu groazã la moarte te gîndeºti,
de ce eºti tot mai gata mereu sã te-ndoieºti,
de ce þi-e tot mai slabã dorinþa de-a cînta,
de ce n-ai nici voinþã, nici duh de-a asculta,
ce-þi face goalã viaþa ºi serbezi orice paºi?
- Pãcatele ascunse ce nu vrei sã le laºi!

473 - O, suflet ce te-afunzi
O, suflet ce te-afunzi tînjind

în apele-ntristãrii grele
cît aº dori sã te cuprind
cu mreaja-ndemnurilor mele.
ªi cît aº vrea sã te atrag

cu ºtirea ta sau fãrã ºtire
legat cu glasul cel mai drag
spre-un dulce rug de strãlucire.
ªi-ajuns acolo, descãlþat

de-a firii vechi încãlþãminte
sã-ncepi sã mergi strãluminat
de-un foc nebãnuit nainte.
Cãci tu nici nu gîndeºti acum

cînd paºti trãirile mãrunte
cîte minuni te-aºteaptã-n drum
ºi cîte strãluciri pe munte!
474 - Nu þi-a fost prieten

Nu þi-a fost prieten duhul lumii
te-a amînat de azi pe mîini’
ºi dupã ani de amãgire
nimic nu þi-a lãsat în mîini.
Nu þi-a fost nici copilãria

prieten credincios, - curînd
s-a dus seninã cãtre alþii
ºi gol te-a pãrãsit plîngînd.
Nu þi-a fost prieten cu credinþã

nici tinereþea cît ai vrut
nici sãnãtatea, nici norocul
- un Singur Prieten ai avut.
Dar pe Acela Unul Singur

L-ai preþuit cel mai puþin
L-ai ascultat cel mai din urmã
ºi L-ai primit cel mai strãin.
ªi totuºi încã El aºteaptã

ca-n sfintele-þi pãreri de rãu
sã preþuieºti a Lui iubire
cît mai aºteaptã-n pragul tãu.
Deschide-I Singurului Prieten

plîngîndu-þi vina ta amar
cãci dacã ºi El Se va duce
poþi plînge-n veci, - va fi-n zadar!
475 - Viaþa nu-i sfîrºitã!
Viaþa nu-i sfîrºitã, - poþi încã-ntîmpina

zdrobiri ºi rãni la care nici n-ai gîndit cîndva
nu te mîndri om ºubred, oricît ai fi de sus
c-atît þi-e rãsãritul de-aproape de apus.
Nici calea nu-i sfîrºitã, primejdii încã pot

destule sã te-aºtepte, de ce le uiþi de tot?
Fii treaz în orice clipã, fereºte-þi paºii tãi
de calea ºi sfîrºitul ºi plata celor rãi.
Nici ziua nu-i sfîrºitã! - poþi încã sã priveºti

cu grijã, orice umbrã pe care-o întîlneºti
viaþa ta-i mai slabã ca firul subþirel
fã binele, cãci singur, eºti numai lîngã el.
Nici lupta nu-i sfîrºitã, - minciunã nu zîmbi

Hristos mai are vreme destulã-a te zdrobi
oricît te nalþi de mîndrã ca fumu-s anii tãi
Hristos zdrobi-þi-va capul sub talpa alor Sãi...
Nici vremea nu-i sfîrºitã mai este încã har

cît ochii pot sã-þi plîngã un singur strop amar, -
ascultã ºi întoarce sãrmane om pierdut
cît viaþa nu-i trecutã, prilejul nu-i pierdut!
476 - Nimic nu-Þi dau
Nimic nu-Þi dau - ºi totuºi ce mult mi-ai dãruit

nimic nu sînt - ºi totuºi ce mult m-ai preþuit.
Nimic nu pierd - ºi totuºi mã zbucium ºi mã frîng

nimic n-arunc - ºi totuºi aºa puþine strîng.
Nimic nu am - ºi totuºi cît pot fi de bogat

nimic nu port - ºi totuºi cît sînt de aºteptat.
Nimic nu cer - ºi totuºi cît mi se dã mereu

nimic nu strîng - ºi totuºi e-atîta-ntins al meu.
Nimic nu ºtiu - ºi totuºi îmi faci Cuvîntul miez

nimic nu vãd - ºi totuºi mã pui sã luminez.
Nimic nu cer Isuse, nu pot, nu ºtiu, nu sînt

ºi totuºi fãrã mine n-ai vrut un legãmînt.
477 - Cînd un sãrac
Cînd un sãrac în haine sparte

în uºa ta va aºtepta
dã frate piatra la o parte
puþinul tãu cu el þi-mparte
ºi-i dã cît poþi, dar nu-l lãsa.
Chiar cînd pe-al tãu duºman de moarte

îl vei vedea în drum cãzut
ºi pe duºmanul tãu de moarte
ajutã-l cînd îl vezi cãzut.
Sãrmanul cînd bãtut de soartã

în uºa ta se va opri
ºi-aceluia bãtut de soarte
tu dã-i ce poþi, dar nu-l goni.
Pribeagul care de departe
se va opri la casa ta
ºi la strãinul de departe
dã-i pîinea ºi cãmaºa ta.
Cînd cel ce ura vã desparte

te va lovi rãzbunãtor
la cel ce ura vã desparte
întinde-i mîna iubitor...
478 - Nu-Þi pot privi
Nu-Þi pot privi lumina

cãci ochii mei de lut
mi-i arde strãlucirea
ci stau uimit ºi mut.
Nu-Þi desluºesc Cuvîntul

nici Taina nu-Þi dezleg
cu mintea mea sãracã
privesc ºi nu-nþeleg.
Urechea mea ascultã

fiinþa-ntreagã-mi vrea
dar ce puþin cuprinde
din tot ce-i lîngã ea.
Ce mult aº vrea Isuse

din tot ce-aud cu jind
netãinuit dorinþa
ºi gîndul sã-Þi desprind.
Mi-aplec spre-a Tale glezne

obrajii-nlãcrimaþi
cerîndu-Þi Adevãrul
ce nu-l vãd sã-mi araþi.
ªi sã mã nalþi pe Stînca
la care n-am ajuns
de unde tot adîncul
sã-Þi pot vedea pãtruns!
479 - Sã ne grãbim prieteni
Sã ne grãbim prieteni, e vremea înspre-apus

cu candelele-aprinse fecioarele s-au dus.
Îºi pregãtesc talanþii cei care-au ostenit

spre clipa socotirii Stãpînului sosit.
Încinºi stau gata robii ºi-aºteaptã doar un semn

sã iasã sã-I deschidã la cel dintîi îndemn.
Grãbesc vierii lucrul culesului rãmas

afarã robii taie viþelul cel mai gras.
ªi-ascut secerãtorii uneltele de zor

ispravnicii cei harnici ºi-ncheie munca lor.
Stau mesele-ncãrcate, trimiºii sînt plecaþi

grãbind sã strîngã-Acasã pe ultimii chemaþi.
Cununi strãlucitoare, veºmintele de in

ºi scaune-albe-aºteaptã pe cei ce vin ºi vin.
Strãjerii toþi stau gata cu trîmbiþele sus

... Sã ne grãbim prieteni, fecioarele s-au dus!...
480 - Solia mea
Solia mea, mai strîngeþi centura pe mijloc

ne-apropiem credinþa de cel din urmã foc.
Aºeazã-þi bine coiful pe capul tãu de-acum

de ultima-ncercare ne-apropiem pe drum.
Mai bine þine-þi scutul ºi platoºa mai drept

vrãjmaºul cel din urmã sã-l birui piept la piept.
Mai strînsã þine-þi spada sã nu greºeºti cu ea

cînd va veni-ncleºtarea cea crîncenã ºi grea.
Mai mutã strîngeþi gura un grai sã nu strecori

cînd mai de preþ tãcerea va fi de mii de ori.
Picioarele-þi încalþã mai harnice ºi iuþi
spre paºii cei din urmã datori la cei pierduþi.
Grãbeºte spre Cuvîntul cel încã datorat

ºi nu-þi da untdelemnul din candelã-adunat.
Prin crîncena-ncleºtare te þine de ºirag

cu inima-ndreptatã spre þintã ºi spre steag.
Primejdia din urmã cu bine dac-o treci

solia mea, chemarea þi-ai împlinit pe veci!
481 - Ce-i mai curat?
Ce-i mai curat ca þinta unei cereºti lucrãri?

curat ºi drept croiþi-i uniþi a ei cãrãri.
Ce-i mai curat ca gîndul deschis ºi luminos?

aºa vã fie graiul ca-n faþa lui Hristos.
Ce-i mai înalt ca rîvna pentru-Adevãrul Sfînt?

aºa vã fie duhul aprins ºi neînfrînt.
Ce-i mai de preþ ca mirul lãuntrului cinstit?

aºa trãiþi cuvîntul pe care l-aþi rostit.
Ce-i mai frumos ca pacea ºi dragostea-ntre fraþi?

spãlaþi orice picioare, dar nu vã dezbinaþi.
Ce-i mai mãreþ ca Þelul atins biruitor?

aºa sã vã ajute Hristos ºi tuturor!
482 - Cuvîntul Tãu Etern

Cuvîntul Tãu Etern Stãpîn
e mai statornic decît toate
a Tale-orînduiri rãmîn
pe veci de veci nestrãmutate.
Cuvînt Slãvit doar Tu mi-eºti far

avînt, putere ºi iubire
ºi scut ºi-alin ºi drum ºi har
spre slavã ºi desãvîrºire.
Cuvîntul Tãu Isuse-n veac
este-adevãr ºi pãrtãºie
cînd toate pier ºi se desfac
e-n veci curata Apã Vie.
Cuvîntul Tãu Duhule Sfînt

e frumuseþe ºi putere
etern ºi dulce crezãmînt
spre sãrbãtoare ºi-nviere.
Cuvînt Slãvit, lumina mea

Tu-þi creºti curat viaþa nouã
revarsã-mi zilnic peste ea
a prospeþimii Tale rouã.
Sfînt Adevãr Desãvîrºit

fii-mi toiag ºi scut ºi soare
pîn-la hotarul strãlucit
de unde-i veºnic sãrbãtoare!
483 - N-am mers

N-am mers la lupta Ta trufaº
cu-armurã grea ºi lãudatã
nici n-am avut spre cei vrãjmaºi
dispreþ ºi urã niciodatã.
Ci-am mers ca David c-un toiag

ºi-o biatã praºtie strãbunã
dar cu curaj, cu-avînt, cu drag
ºi-o fericitã voie bunã.
Cu-obrajii biciuiþi de vînt

de palme ºi mustrãri rãbdate
ne-am apãrat un legãmînt
mai sfînt ºi mai frumos ca toate.
Cînd doar copii am îndrãznit

sã stãm cu Goliaþi la trîntã
pe Tine doar ne-am bizuit
ºi pe tãria Ta ne-nfrîntã.
De-aceea tot ce-am cîºtigat

mai sfînt ºi mai cu vrednicie
mai îndrãzneþ ºi mai curat
se datoreºte numai Þie.
ªi numai Þie se cuvin

Isuse-azi laude slãvite
cînd cei ce merg ºi cei ce vin
strîng roduri nemaiîntîlnite.
484 - Tu poþi doar
Tu poþi doar c-un cuvînt Isuse

s-alini a mea furtunã grea
dar dacã n-o alini ajutã-mi
sã nu fiu smuls ºi dus de ea.
Tu poþi c-un singur semn deschide

mormîntu-n care sînt cãzut
dar dacã nu-l deschizi ajutã-mi
sã-l rabd nãdãjduind tãcut.
Tu poþi c-o singurã privire

sã-mi luminezi cãrarea mea
dar dacã n-o lumini ajutã-mi
sã merg chiar ºi gemînd pe ea.
Tu poþi aduce dintr-o datã

tot ce-aºteptãm cu dor nespus
dar dacã nu ne-aduci, ajutã-mi
sã cred în Tine mai presus.
Tu poþi schimba într-o clipitã

în veselie jalea grea
dar dacã nu ne-o schimbi, ajutã-mi
sã cred cã e mai bine-aºa!
485 - Eu pot lupta

Eu pot lupta Isuse sã-nving ispita grea
dar dacã Tu n-o birui, uºor mã-nfrînge ea.
Eu pot munci Isuse s-adun sau sã zidesc

dar Tu de nu-mi dai sprijin, zadarnic mã trudesc.
Eu pot s-alerg Isuse chiar sufletul sã-mi scot

dar Tu de nu-mi dai mîna zadarnic este tot.
Eu pot sã strig Isuse, sã plîng, sã fac ce-aº vrea

de nu vii Tu, deºartã, e toatã truda mea.
Oricît de mare-i partea ce-n toate eu am pus

nimic nu-i fãrã harul ºi partea Ta Isus.
Dar cît de necuprinsã e partea Ta de har

asemeni fãrã mine ea poate fi-n zadar.
C-aºa Înþelepciunea Eternã-a rînduit

lucrarea împreunã s-aducã rod slãvit!
486 - Tu mi-ai gãtit

Tu mi-ai gãtit cãrarea pe care sã pãºesc
ºi binele pe care sã lupt sã-l fãptuiesc.
Tu, datoria care sã mi-o-mplinesc cinstit

ºi dragostea pe care s-o-mbrac desãvîrºit.
Tu, legãmîntu-n care s-alerg ºi sã rãmîn

ºi Adevãrul care sã-l strig sau sã-l îngîn.
Fã-mi tot mai siguri paºii pe calea Ta mergînd

ºi binele sã-mi fie plãcut în primul rînd.
Fã-mi dragã datoria oricît mi-ar fi de grea

ºi mila pentru semeni un har în viaþa mea.
Fã-mi Adevãrul pîinea ce-o strîng ºi ce-o împart

ºi prima-nvãþãturã sã nu mi-o mai despart.
Acestea-mi sînt comoara cu preþ adevãrat

pãstreazã-mi-le sfinte Tu Cel ce mi le-ai dat!
487 - Fiinþa mea întreagã
Fiinþa mea întreagã Te-aºteaptã ca pe-un vînt

s-o umpli dintr-o datã cu freamãt ºi cu cînt.
Simþirea mea aºteaptã fiorul Tãu ceresc

cãci fãrã el Isuse sînt gol ºi lîncezesc.
Cuvîntul meu aºteaptã pecetea Ta de har

cãci fãrã ea întreagã mi-e truda în zadar.
Cîntarea mea aºteaptã a Tale adieri

cãci altfel n-am nici aripi, nici flãcãri, nici puteri.
Privirea mea aºteaptã s-o-nseninezi curat

cãci fãrã Tine totul mi-e trist ºi-ntunecat.
- Dar cum s-aprinde duhul cînd vine-al Tãu fior

ce tremur mi-e-n cuvinte cînd Tu-mi eºti harul lor.
Ce dulce mi-e cîntarea cînd Tu eºti al ei miez

ºi limpede lumina cînd Tu mi-o-nseninezi.
ªi-n ce trãiri slãvite înalþi fiinþa mea

cînd Tu Te-nduri o clipã sã mi Te-atingi de ea.
488 - Mulþimea Te-nconjoarã
Mulþimea Te-nconjoarã Isuse ne-ncetat

privirea Þi-e durutã, Cuvîntul Þi-e-aºteptat.
Dar teama care-o-mprãºtii eu nu pot sã mi-o-nving
veºmîntul, doar veºmîntul mã tem sã Þi-l ating.
Te-nconjurã mulþimea ºi cei iubiþi ai Tãi

ºi cînd Te urci spre munte ºi cînd cobori spre vãi.
Dar eu de-atîta vreme mi-e teamã ºi mi-e greu
veºmîntul, doar veºmîntul sã Þi-l ating ºi eu.
O, nu sînt vrednic Doamne, dar cîte fãrdelegi

ºi cîtã neputinþã Þi-aº cere sã-mi dezlegi
cum nu-mi ating de Tine amarul meu ascuns
privirea, chiar privirea de-o clipã mi-e de-ajuns.
Eu cred cã Tu ºtii teama ºi taina din afund

ºi-mi vezi tot ce-n ruºine ºi-n zbucium îmi ascund
vezi chiar veºmîntul Doamne cum sã-Þi ating mã tem
privirea, doar privirea departe stau ºi-Þi chem.
Departe stau Isuse de cei ce Te-mbulzesc

spre Tine numai ochii ºi gîndul mi-ndrãznesc
aruncã-mi doar privirea de-o clipã ºi-i de-ajuns
seca-mi-va dintr-o datã amarul meu ascuns!
489 - Ce grea-i ades
Ce grea-i ades povara sãrmanei tale sorþi

cãci gemi sub ea ºi tremuri, ºi-abia poþi s-o mai porþi.
Ce grea e suferinþa ce-o-nduri adeseori

cînd pierzi orice speranþã ºi simþi cã stai sã mori.
Ce grea þi-e îndoiala cînd vine-adesea-n gînd

tot ce-ai mai drag credinþei din tine dãrîmînd.
Ce greu e-al bãnuielii venin întunecat

cînd þi-arde tot ce-þi are iubirea mai curat.
Ce grea e-ntîrzierea dorinþei îndelungi

cînd anii trec iar paºii slãbesc s-o mai ajungi.
Ce grea e-ncredinþarea cã-n viaþã n-ai ºtiut

sã foloseºti prilejuri pe care le-ai avut.
Ce grele-s toate-acestea, dar mai nespus de greu

e-atunci cînd vezi cã lumea te-a rupt de Dumnezeu.
De n-ar fi-atuncea harul ºi Crucea lui Isus

o, cine-ar mai întoarce mãcar privirea-n sus!
490 - Cînd mã silesc
Cînd mã silesc sã merg în sus

eu am mereu pe cale
avînt ºi-ndemn Iubit Isus
urcuºul urmei Tale.
Cînd mã silesc sã mã cobor

spre-adîncuri mai smerite
eu am îndemn stãruitor
tot urmele-Þi sfinþite.
Cînd caut al rugãciunii loc

ºi-a Tatãlui privire
îndemnul Tãu îmi toarnã foc
ºi urma Ta sfinþire.
Cînd suferinþi mã ard afund

ºi-mi usturã durerea
de-a Ta rãbdare mã pãtrund
ºi-mi reînnoiesc puterea.
Cînd cad în lupta Ta înfrînt

cînd gem zdrobit pe cale
cînd ostenit ºi singur sînt
privesc urmele Tale.
Privirea lor mi-aprinde iar

curaj ºi-avînt în mine
spre orice chin, spre orice har
sã merg smerit ca Tine!
491 - De vrei sã faci
De vrei sã faci ceva frumos

pentru Hristos, priveºte bine
ºi-ai sã descoperi ne-ndoios
ce-aproape e Hristos de tine.
Priveºte ochii-nlãcrimaþi
priveºte frunþile-asudate
priveºte-atîþia-ndureraþi
ºi-ascultã cum te cheamã toate.
Ascultã cum te cer cei goi

cei însetaþi, cei fãrã mamã
cei orbi ºi-nchiºi - ºi spune-apoi
nu-s oare El cei ce te cheamã?
Nu-þi vrea El flori ºi nici cîntãri

cît e de lacrimi mai nevoie
ºi-n locul sfintei ascultãri
nu-þi vrea tãmîie, nici aloe.
Coboarã din nãlþimea ta

ridicã-te din rugãciune
înceatã de-a mai tot cînta
ºi-ascultã mila Lui ce spune.
De vrei sã faci ceva frumos

ceva cum Dumnezeu îþi cere
ceva mai vrednic de Hristos
- alinã zilnic o durere!
492 - Curaj, trudit semãnãtor

Curaj, trudit semãnãtor
nu deznãdãjdui pe cale
oricît de greu e-al tãu ogor
sporeºte-þi rîvna muncii tale.
Împrãºtie-þi tot mai cu-avînt

sãmînþa bunã ºi curatã
pe ploi ºi arºiþe ºi vînt
c-o-ncredere nezdruncinatã.
Chiar dacã-i prea mult loc pietros
sau spinii-i vezi crescînd prea tare
sau corbi prea mulþi strîngînd folos
- tu seamãnã fãrã-ncetare.
Cãci semãnînd neobosit

- pierind ce-i rînduit pieirii -
va creºte rodul însutit
al harului ºi-al nemuririi.
Chiar dacã-arunci sãmînþa ta

scãldatã-n lacrimi ºi sudoare
trudit semãnãtor nu sta
destul e Mîine Sãrbãtoare.
Cãci nu va fi mai minunat

ºi-n Cer cununã mai slãvitã
ca pentru-acel ce-a semãnat
cu mîna mai bãtãtoritã.
493 - Aºteaptã
Aºteaptã-n fiecare ceas,

priveºte-n fiecare zare,
ascultã fiecare glas
cã nu ºtii Domnul cînd þi-apare.
Deschide uºa ta oricui

dã-þi pîinea ta oricui þi-o cere
oricui þi-aºteaptã mila du-i
fãrîma ta de mîngîiere.
Cãci dupã ce primeºti sau dai

sau saturi sau îmbraci cu milã
vei auzi cerescul grai
de dupã faþa cea umilã.
ªi nu-i mai sfînt fior ºi nu-s

trãiri mai binecuvîntate
decît sã vezi cã lui Isus
I le-ai fãcut acestea toate!
494 - Cînd Mã rugai...

Cînd Mã rugai, dar n-am rãspuns
cînd vreai - dar M-am ascuns de tine
cînd aºteptai - dar n-am ajuns
de-ai ºti cît þi-am fãcut de bine!...
De-ai ºti ce rãu þi-ar fi fãcut

plinirea multor rugi de-a tale
de-ai ºti ce-adînc ai fi cãzut
de n-ai fi fost trîntit pe cale.
De-ai ºti ce þi s-ar fi-ntîmplat

de-aº fi venit mai înainte
n-ai mai cîrti îngîndurat
ci-ai mulþumi plîngînd fierbinte.
De-ai ºti tu tot ce Eu þi-ascund

sau de-ai avea credinþã-n Mine
nu te-ai mîhni cînd nu-þi rãspund
ci-ai mulþumi cã-þi fac un bine!
495 - Ce rost mai are?
Ce rost mai are harfa mea

de nu sã-Þi cînte numai Þie
ce preþ mai are orice-aº avea
cînd nu Þi-l dau pe veºnicie?
Cãci de-am un strai, îl am sã-mbrac

cu el pe-un gol ºi-o sãrãcie
un ban îl am pentru-un sãrac
nu-s nimãnui dator cît Þie!
De am un cort, am sã primesc
îl el pe cel în pribegie
tot ce-am mai bun, am sã-l jertfesc
cu dragã inimã doar Þie.
De am un ac, sau un condei

sau un copil, - cu bucurie
le am ca sã-nþeleg cã vrei
sã Þi le dãruiesc doar Þie.
De am un dar cu care cînt

ºi-o minte cît o avuþie
ºi-o tinereþe ºi-un cuvînt
- le am sã-Þi foloseascã Þie.
Ce rost mai are tot ce am

în drumul scurt spre Veºnicie
de n-am sã Þi le-nchin ºi n-am
sã caut sã-Þi placã numai Þie?!
496 - Poþi sã mã laºi
Poþi sã mã laºi sã strig mereu

chiar dacã nu-mi rãspunzi îndatã
eu tot voi crede Domnul meu
în mila Ta cea neschimbatã.
Poþi sã mã laºi s-aºtept în drum

în faþa porþii încuiate
eu n-am sã mã-ndoiesc nicicum
de-a Tale cãi adevãrate.
Poþi sã mã laºi sã zac zdrobit

în ziduri ºi în suferinþã
tot n-am sã-mi uit ce-am preþuit
ºi n-am sã las a mea credinþã.
Poþi sã mã laºi sã mor aºa

dispreþuit ºi-uitat - ºtiu bine
tot n-am sã calc porunca Ta
nici n-am sã-mi pierd nãdejdea-n Tine.
Poþi sã mã laºi oricît Isus

ca sã mã-ncerci, - eu ºtiu c-odatã
pe veci vei rãsplãti nespus
rãbdarea mea-ndelung purtatã!
497 - Port trupul
Port trupul vechii mele firi

cum rodul floarea-i veºtejitã
cum duhul tristele-amintiri
cum ochii urma chinuitã.
Cu ce sfînt dor aºtept un ceas

cînd vîntul veºnic o s-adie
sã-mi scuture ce-a mai rãmas
de lepãdat spre veºnicie.
Aºtept un har trecînd uºor

peste-adîncimile-ntristate
despovãrîndu-le de dor
ºi liniºtindu-le-mpãcate.
ªi-aºtept minunea ce slãvit

va ºterge urmele trãite
cînd chipul cel pe veci noit
va creºte-n straie strãlucite.
Stãpîne Sfînt - ºi-Adevãrat

culege-mi rodul copt ºi dulce
din trupul meu despovãrat
cînd trupul vechi o sã se culce!
498 - Cînd harfa mea
Cînd harfa mea va zace

cu cîntecul sfîrºit
Stãpîne-aºeaz-o-n pace
pe vîntul liniºtit.
Cînd inima-mi sfîrºitã

se va opri urcînd
aºeaz-o liniºtitã
în cerul cel mai blînd.
Cînd mîinile-obosite
lãsa-vor lucrul dat
aºeazã-le-odihnite
pe-un cuget împãcat.
Cînd gura mea va tace

în cel din urmã psalm
închide-i sfînta pace
sub semnul cel mai calm.
Cînd ultimele lacrimi

jertfi-vor ochii mei
odihna de-orice patimi
aºterne-o peste ei.
Cînd þãrna mea va zace

tãcutã-n þãrna ta
o nesfîrºitã pace
rãmînã dupã ea.
Iar cînd o sã mã lase

acolo toþi ai mei
un dor de zãri frumoase
întoarcã-mã-ntre ei!
499 - Durerea-þi vine-n casã
Durerea-þi vine-n casã

chiar dacã nu-i descui
trimisã de la Domnul
un sol din partea Lui.
ªi bãtrîneþea vine
cu-acelaºi tainic glas
sã-þi spunã ce puþine
prilejuri þi-au rãmas.
ªi tremurul vorbirii
ºi mersul ºchiopãtînd
ºi negura privirii
ºi toate-þi spun: curînd...
Stãpînul te vesteºte
cã ai sã-L întîlneºti
ºi vrea sã vezi tu singur
cu ce veºminte eºti.
Cît poþi scãpa de zdrenþe

ºi-afla al Slavei strai
ºi calea mîntuirii
- fã totul sã le ai!
Cãci toþi cîþi vin spre tine

ºi cîþi te-ajung pe drum
sînt solii-Acelui care
te-aºteaptã-acum-acum!
500 - Cînd psalmul cel din urmã
Cînd psalmul cel din urmã senin mi-l voi sfîrºi,

cînd ultima vestire datornic voi plãti,
cînd ultimele lacrimi în ochi îmi vor luci,
cînd ultima iertare voi da ºi voi primi,
cînd cea din urmã rugã spre Tine-mi voi trãi,
cînd cea din urmã treaptã spre cer o voi sui,
cînd n-o sã-mi mai rãmînã nici noapte ºi nici zi,
- atunci Te-aºtept Isuse
ºi ºtiu cã-mi vei veni!
Îmi vei lua pe umãr în pace fruntea grea
îmi vei închide ochii cu dulce pacea Ta
îmi vei desface lutul strãin de firea mea
vei lepãda din mine tot ce vrãjmaº era
lãsa-mi-vei doar iubirea ºi ce-am jertfit prin ea
ºi harfa, numai harfa
sã-Þi pot în veci cînta.
O, lasã dupã mine atunci un larg senin

ºi raza unui cîntec cucernic ºi divin
ºi-un legãmînt statornic cu cei ce merg ºi vin
fiind ºi lîngã Tine
ºi lîngã ei... Amin!
501 - Chiar dac-aº ºti

Chiar dac-aº ºti cã-i în zadar
orice cuvînt ºi-orice-ncercare
tot n-am sã tac cît încã par
cã sînt speranþe de-ndreptare.
Chiar dac-aº ºti cã n-am s-ajung

sã vãd un strop de libertate
sã ºtiu cã merg pe drumul lung
nãdejdea tot nu-mi voi abate.
Chiar dac-aº ºti cã noaptea grea

se va lãsa pe lumea toatã
lupt cu Lumina, mor cu ea
ºi chiar sã nu-nviu niciodatã.
Chiar dac-aº ºti cã tot ce strîng

sãmînþã de-Adevãr spre Bine
va fi-n zadar - eu n-am sã-mi frîng
avîntul trudei pentru Tine.
Chiar dac-aº ºti cã mîine vii

ba chiar cu-atît Isus mai tare
a mîntuirii mãrturii
le-aº spune mai cu-nflãcãrare.
ªi chiar sã ºtiu cã nici acum

ºi nici în veci n-ajung la bine
eu tot n-aleg Isuse-alt drum
ºi-un alt Stãpîn - decît pe Tine!
502 - Prin tot ce am
Prin tot ce am vreau sã-Þi slujesc

Stãpînul meu Cel Bun doar Þie
tot ce-am mai bun sã-Þi dãruiesc
cu-o tot mai naltã vrednicie.
Cu cît vãd lumea promiþînd

iubirii mele-un preþ mai mare
cer ºi mai mult în orice rînd
nemulþumit de tot ce are.
Cer ºi mai mult, ºi-oricît ar da

întruna tot mai mult aº cere
cer ºi mai mult spre-a lepãda
mai cu dispreþ a ei avere.
Cer ºi mai mult, cãci vreau Isus

iubirea mea sã-Þi dãruiascã
doar Þie tot ce-n lume nu-s
comori de-ajuns sã-l preþuiascã.
Cer ºi mai mult, mereu, cu cît

cunosc a lumii toate cele
cu cît mai mult le ºtiu cu-atît
pun preþ mai nalt iubirii mele.
Cãci simt un dor tot mai ceresc

ca-n tot mai naltã vrednicie
tot ce-am mai scump sã-Þi dãruiesc
Stãpînul meu Cel Bun doar Þie!
503 - Tu nu Te schimbi
Tu nu Te schimbi Isuse
cum nu se pot schimba
Lumina ºi Iubirea
ce-n veci rãmîn aºa.
Fã-mi neschimbat ºi mie

al inimii cuvînt
sã-mi fie pîn-la moarte
de preþul cel mai sfînt.
Fã-mi liberã voinþa
spre tot ce e curat
cînd conºtiinþa-mi spune
ce-i drept ºi-adevãrat.
Fã-mi neoprit cuvîntul

pornirii cãtre Þel
cînd sfînta datorie
mã-ndeamnã pentru el.
Fã-mi dragã ca lumina

chemarea ce mi-ai dat
nimic sã nu mã facã
s-o las ºi sã m-abat.
ªi sfîntã ca iubirea
fã-mi jertfa ce þi-o-nchin
sã dea ºi sã primeascã
cu-acelaºi gînd divin.
504 - Cînd calea-mi pare

Cînd calea-mi pare-nchisã
ºi totul vãd sfîrºit
Lumina Ta-mi deschide
alt drum mai strãlucit.
Cînd harfei mele-i pare

cã nu mai sînt cîntãri
cu noi ºi noi acorduri
îi umpli mii de zãri.
Cînd paºii-mi vãd la capãt

urcuºul lor cel sfînt
noi trepte mai înalte
le cer un nou avînt.
Cînd inimii îi pare

sfîrºit ce-a fost duios
o nouã tinereþe
o-nvie mai frumos.
Cînd dragostea se crede

prea slabã-a arde iar
nebãnuite flãcãri
i-aprinzi din sfîntul jar.
Cînd glasul rugãciunii
mi-l tac nemaiputînd
fioru-l suie încã
din cer în cer trecînd.
Cînd viaþa asta-mi pare

urmîndu-Te, apus
- în veci cu cealaltã
Te voi urma Isus!
505 - Cînd munca mea
Cînd munca mea se va sfîrºi

mergînd spre odihnire
ce fericit voi auzi
duioasa Ta poftire!
Cînd ostenit îmi voi culca

spre Tine fruntea rece
ce fericit odihna Ta
asupra mea va trece.
Cînd fãrã griji voi adormi

spre Mîine Dimineaþã
ce fericit mã va pãzi
a pãcii Tale faþã.
În Marele-nvierii ceas
din a odihnei lume
ce fericit doritu-Þi Glas
mã va chema pe nume!...
- O, Scump ºi Preaiubit Isus

cît harul Tãu mã þine
ce fericit ºi ce supus
mi-e duhul meu în Tine.
Ce fericit ºi-ncrezãtor
în Tine-s pe vecie
pot sã trãiesc ºi pot sã mor
cu-aceeaºi bucurie!
506 - Ce nepãtrunsã Milã
Ce nepãtrunsã Milã
e-aceea care-mparte
iertare pentru silã
viaþã pentru moarte.
Ce misticã iubire
e-aceea ce doreºte
fiorul de simþire
ce plinul ei ni-l creºte!
Ce Tainã din Vecie

e-aceea ce ne cere
sãrmana sãrãcie
pe-o veºnicã avere!
Ce har fãrã sfîrºire

e-acel ce ne cerºeºte
fãrîma de iubire
ce El ne-o dãruieºte!
- O, Nepãtrunsã Vrere
a Tale gînduri toate
nici grai ºi nici tãcere
a spune nu le poate.
507 - Cînd nu-mi pot plînge
Cînd nu-mi pot plînge ochii

plecaþi la rugãciune
trimite-mi suferinþa
Pãrinte, sã mã-mbune.
Cînd inima uscatã

nu vrea sã mi se moaie
trimite încercarea
Pãrinte sã mã-ndoaie.
Cînd sufletul meu uitã

sãracul care cere
dã-i foamea ºi dã-i setea
mi-l ceartã cu durere.
Cînd mîinile-mi aleargã

strîngînd deºertãciune
Pãrinte, dã-mi mustrarea
arzînd sã se-mpreune.
Cînd buzele-mi prea umblã

cu vorba cea uºoarã
Pãrinte, dã-le-amarul
sã-nveþe-a plînge iarã.
Cãci cînd mi-ajunge viaþa

nevrednicã de Tine
Pãrinte, doar nuiaua,
îmi poate face bine!
508 - Cînd vei vedea
Cînd vei vedea în Ziua-Aceea

cã El era Cel chinuit
ce-amar te vei cãi c-avutul
n-ai vrut întreg sã-þi fi-mpãrþit.
Cînd vei vedea de ce luminã

ºi har vei fi pe veci desprins
ce-amar te vei cãi c-odatã
þi se îmbiau, dar le-ai respins.
Cînd vei vedea în ce-ntuneric

te duci pe veci zdrobit ºi mut
ce-amar te vei cãi cã-n viaþã
þi s-a tot spus, dar n-ai crezut.
Cînd vei vedea c-atunci sfîrºitul

cu dreapta-i platã te-a ajuns
ce-amar te vei cãi cã Domnul
te-a tot chemat, dar n-ai rãspuns.
Cînd vei vedea cã Domnul Însuºi

te-alungã ca pe-un blestemat
ce-amar te vei cãi cã-n viaþã
ce þi-a grãit n-ai ascultat.
Cînd vei vedea sfîrºit tot rãul

ce neascultînd l-ai sãvîrºit
ce-amar te vei cãi cã fraþii
te-au tot mustrat, dar n-ai primit.
Cînd vei vedea cã-orice nãdejde

de mîntuire þi-ai pierdut
ce-amar te vei cãi zadarnic
de tot ce vezi, dar n-ai crezut.
- O, Dumnezeu sã aibã milã

sã nu-þi pierzi sufletul pustiu
sã plîngi acum spre mîntuire
ºi nu atuncea prea tîrziu!
509 - M-am bucurat...
M-am bucurat cînd rugãciunea

mi-o ascultai, - nici nu ºtiam
cu ce cuvinte sã-Þi dau slavã
atît de mult mã bucuram.
Mã bucuram cînd suferinþa

ce m-apãsa, mi-ai depãrtat
- cu suflet plin de mulþumire
cîntam de harul Tãu bogat.
M-am bucurat cînd de iubire

mã-mpãrtãºeam nemãrginit
cîntarea veseliei mele
zbura înalt ºi fericit.
M-am bucurat de tinereþe

de veselie ºi avînt
de prietenie ºi mulþime
- ºi-n toate Þi-am avut cuvînt.
Dar bucuria-mpãrtãºirii
în harul nemaicunoscut
- doar ochii strãlucind în lacrimi
mi-o necuprind înalt ºi mut!
510 - Cînd sufletu-mi Te-a cunoscut
Cînd sufletu-mi Te-a cunoscut

Isuse, dintr-o datã
Tu numele mi l-ai fãcut
ºtiut în lumea toatã.
Nenumãraþi necunoscuþi
mi-au spus din suflet: frate
strãinii mi-au ajuns plãcuþi
ºi zãrile curate.
În orice case mi-ai dat loc

ºi-n orice loc rãbdare
ºi-n orice rugãciune foc
ºi-n orice foc cîntare.
În orice-mbrãþiºãri mi-ai pus

curata Ta simþire
ºi-n oriºice-ncercãri mi-ai spus
o ºoaptã de iubire.
Cu legãturi de har ceresc

mã legi de fiecare
din cei ce Numele-Þi rostesc
cu drag ºi cu-nfocare.
Oriunde Tu eºti cunoscut

eu intru ca în casã
ºi aflu-n orice loc un scut
ºi-o faþã prietenoasã.
- O Doamne sã nu pierd nicicînd

simþirea ce mã leagã
prin harul Tãu un crez ºi-un gînd
de-ai Tãi din lumea-ntreagã!
511 - Cu fiecare rãsãrit
Cu fiecare rãsãrit de soare

o nouã mîngîiere îmi trimiþi
ºi-aº vrea sã-Þi nalþ cîntarea iubitoare
cu duh smerit ºi ochii strãluciþi.
Cu fiecare clipã luminatã

de rugãciune sau de muncã-aº vrea
sã-Þi nalþ simþirea binecuvîntatã
ºi ne-ncetat recunoºtinþa mea.
Pe orice nor ce suie cãtre Tine

mereu un gînd fierbinte sã-Þi trimit
cu lacrimi ºi curatele suspine
spre-a-Þi mulþumi de cît mi-ai dãruit.
- ªi-aº vrea cu fiecare-apus de soare

sã-Þi strîng un rod cu cinste cîºtigat
sã-mi poatã duhu-n pace ºi-n cîntare
veni spre Tine-oricînd ar fi chemat.
512 - Tu ni Te dãrui nouã
Tu ni Te dãrui nouã la toþi necontenit

ºi totuºi eºti Isuse în veci fãrã sfîrºit.
Fãrã sfîrºit e Pîinea ce zilnic ne-o-mpãrþeºti

toþi ne hrãnim din Tine, ºi-n veci nu Te sfîrºeºti.
Tu, Vinul cel din care sfinþiþi ne-mpãrtãºim

gustãm din el cu toþii, ºi-n veci nu-l mai sfîrºim.
Din Tine e cuvîntul pe care-l frîngem toþi

ºi el întreg rãmîne în fii ºi strãnepoþi.
Din Tine este apa din care toþi luãm

ne sãturãm, ºi totuºi în veci n-o-mpuþinãm.
ªi aerul cu care viaþa ne-o hrãneºti

îl otrãvim - ºi totuºi mereu ni-l primeneºti.
Din Tine frumuseþea ce-n toate-o porþi spre noi

ºi ea mereu renaºte în forme tot mai noi.
Slãvit sã fii Tu care ne speli tot ce-i greºit

ºi care, totuºi, veºnic rãmîi Desãvîrºit!
513 - Eu nu renunþ
Eu nu renunþ la Tine
orice mi s-ar promite
ºi orice-ar fi sã-mi vinã
din chinuri sau ispite.
Eu nu renunþ la ceruri
nici pentru lumea-ntreagã
Pãmîntul ºi Dorinþa
tot mai puþin mã leagã.
Eu nu renunþ la calea
aleasã-ntîia datã
oricît ar fi de alþii
hulitã ºi cãlcatã.
Eu nu renunþ la fraþii
din dragostea dintîie
cu ei merg pîn-la moarte
oricîþi au sã rãmîie.
Eu nu renunþ la slava
iubirii ºi iertãrii
cãci ea mi-e ºi cununa
ºi plata-ncredinþãrii.
Eu nu renunþ Isuse
la viaþa viitoare
nici dacã mi-ar da lumea
de mii de ori cît are!
514 - În Tine-a fost
În Tine-a fost fiinþa mea

cînd n-o simþeam, cînd nu era.
În Tine-aceºti noi ochi ai mei

cînd nu ºtiam sã vãd cu ei.
În Tine eul meu cel nou

cînd nu era decît ecou.
În Tine duhul meu divin

ce-l simt acum crescînd senin.
În Tine rîul de cîntãri

ce-mi vin ºi duc spre nalte zãri.
În Tine florile ce-mi cresc

spre rod ºi spre nectar ceresc.
În Tine-a fost ca gînd curat

tot ce-am azi rod adevãrat.
În Tine-au fost ºi-n Tine-mi vin

tot ce-am azi nou ºi sfînt ºi plin.
ªi-n urma lor spre-un veºnic rost

în Tine vin, cum n-am mai fost!
515 - Cînd ai sã vii
Cînd ai sã vii ca sã mã iei

Te voi primi în casa plinã
ºi-Þi voi aduce-n ochii mei
cea mai netulbure luminã.
Cu cel mai limpede izvor

al lacrimii spãla-Þi-voi Mîna
cînd mã vei dezlega de dor
ºi-mi vei despovãra þãrîna.
Cu cele mai cereºti cîntãri

Îþi voi întîmpina privirea
ºi-n toate-a inimii cãmãri
va strãluci arzînd iubirea.
Cel mai de preþ mãrgãritar

pãstrat cu greu atîta cale
am sã-l aºez ca pe-un altar
în zarea albã-a Mîinii Tale.
Dar cînd plecînd mã vei lua

Isuse, lasã-mi dupã mine
la toþi cîþi vin în urma mea
o cale albã cãtre Tine!
516 - O, Moarte noi...
O, Moarte, noi ne-am întîlnit

demult, la o rãscruce-odatã
tu m-aºteptai, eu n-am simþit
decît fiinþa-n foc scãldatã.
De-atunci am mers mereu la pas

pe niºte urme-nsîngerate
tu mi-ai fost soþ ºi mi-ai rãmas
nedespãrþit mereu prin toate.
De cîte ori mã-mbrãþiºai

simþeam o tainicã plãcere
cã-n toatã inima-mi lãsai
o nelumeascã mîngîiere.
Mi-ntunecai orice-amintiri
mi-nseninai orice-ntristare
sã dau oricîte despãrþiri
pe-o strãlucitã-mbrãþiºare.
De-atîta mers nedespãrþit

sîntem prieteni spre luminã
ºi nu-i nimic neliniºtit
în ceasul aºteptat sã vinã.
Deºi pentru-ntîlnirea ta
mã pregãtesc de-atîta cale
merg liniºtit cãci numai ea
mã trece dincolo de vale.
Dar faþa ta de var ºi sloi

eu ºtiu cã n-am s-o vãd vreodatã
cã-n veci va strãluci-ntre noi
un Miel ºi-o Cruce-nsîngeratã!
517 - Cînd am sã plec...
Cînd am sã plec, aº vrea sã spun

la toþi cei ce-mi rãmîn în lume
cuvîntul cel mai sfînt ºi bun
ce-aº vrea viaþa sã le-o-ndrume.
Cuvîntul care m-a purtat

mereu cu Domnul dimpreunã
ce m-a-ntãrit ºi m-a pãstrat
ostenitor cãtre cununã.
Cãci cît am fost nedespãrþit

ºi cît am ars în suferinþã
n-am fost nicicînd nefericit
nici frînt - cãci am avut credinþã.
Învãþãtura cea dintîi

nepãrãsind-o niciodatã
mi-a dat tãria sã rãmîi
pe calea dreaptã ºi curatã.
Umblarea-n primul legãmînt

mi-a dat izbînda-n ceasuri grele
sã lupt ºi sã rãmîn ne-nfrînt
cu fraþii-ncredinþãrii mele.
Iubirea pentru cei smeriþi,

primirea sincerã-a mustrãrii,
rãbdarea celor neclintiþi
m-au dus pe stînca ascultãrii...
- Cînd am sã plec aº vrea sã spun

cã nu-s comori ca astea-n lume
ºi cine-ºi vrea sfîrºitul bun
doar dupã ele sã se-ndrume!
518 - Fãcînd m-ai învãþat
Fãcînd m-ai învãþat sã fac

privind mereu la Tine
tãcînd m-ai învãþat sã tac
ca sã-nþeleg mai bine.
Cîntînd m-ai învãþat sã cînt

cereasca Ta cîntare
ºi cuvîntînd mi-ai dat cuvînt
cu miez ºi-nflãcãrare.
Rugîndu-mã m-ai învãþat

cum sã mã rog mai bine
smerindu-mã m-ai învãþat
spre-a-ngenunchea cu Tine.
Rãbdînd m-ai învãþat s-aºtept

cînd altfel nu se poate
mustrat m-ai învãþat ce drept
mã vrei sã umblu-n toate.
- Tu, numai Tu m-ai învãþat

ºi nimenea altcine
tot ce-am primit ºi tot ce-am dat
e numai de la Tine.
În flãcãri numai am privit

ce faþã strãlucitã
au toþi acei ce ºi-au trãit
credinþa neclintitã.
ªi numa-n ceruri voi vedea

ce veºnicã cununã
ºi strãlucire va purta
umblarea împreunã!
519 - Tu vrei iubirea
Tu vrei iubirea ascultînd

de-ntreaga Ta chemare
cãci cum e ea, iubirea, cînd
e fãrã ascultare?
Tu vrei iubirea-mpãrtãºind
cu fraþii o simþire
cãci cînd stã rece nesimþind
cum poate fi iubire?
Tu vrei iubirea-n chip smerit

mereu adevãratã
cãci cînd trãieºte felurit
cum poate fi curatã?
Tu vrei iubirea urmãrind

folosul Tãu în toate
cãci ce iubire-i, ea dorind
foloase necurate?
Tu vrei iubirea-n veci aºa

unitã ºi-n luminã
cãci ce iubire este ea
cînd minte ºi dezbinã?
Tu vrei iubirea împlinind

cerinþele-nfrãþirii
cãci ce iubire-i, ea-njosind
poruncile iubirii?
Tu-mi vrei Isus iubirea mea

cu fraþii dimpreunã, -
de nu-i aºa, cît aº cînta
iubirea mea-i minciunã!
520 - Numai atunci...
Numai atunci îþi pierzi credinþa

cînd multe-ncredinþãri te cheamã
ºi-acolo-þi pierzi iubirea unde
iubiri prea multe iei în seamã.
Doar unde-s vorbele prea multe

acolo-þi pierzi vorbirea bunã
ºi-acolo-þi pierzi prietenia
pe unde-ai prea mulþi împreunã.
Atunci începi sã-þi pierzi cuvîntul

cînd ai prea multele cuvinte
ºi-atunci calci legãmîntul unic
cînd faci prea multe legãminte.
Acolo-þi pierzi cãrarea bunã

de unde vrei cãrãri mai multe
- cînd nu mai vrei s-asculþi de nimeni
nici n-ai pe nimeni sã te-asculte.
Atunci îþi lepezi ºi botezul

cînd i-ndoieºti temeinicia
ºi sufletul þi-l pierzi de-acolo
de unde-þi pierzi statornicia.
Comorile acestea sfinte

þi-s date unice în viaþã
ºi nu le pierzi decît de unde
calci adevãrul ce le-nvaþã!
521 - Numele meu l-am auzit
Numele meu l-am auzit

ºoptit de glasuri iubitoare
ºi-atunci cu drag am tresãrit
de bucurie ºi-ncîntare.
Numele meu a fost strigat

rãstit de guri cu duºmãnie
ºi-atunci l-am dus ca pe-un pãcat
cu-anevoioasã datorie.
Numele meu mi l-am trãit

cu bucurie sau cu teamã
ºi-atîþia ani mi l-am dorit
mai nebãgat ca orice-n seamã.
Cãci toþi acei ce mi-l grãiau

aici spre cinste sau ocarã
ori prea nãlþat mi-l preþuiau
ori prea-l huleau din cale-afarã.
Numai cînd Sus va fi strigat

la-nfricoºata Judecatã
atunci va fi cu-adevãrat
înfãþiºat dupã rãsplatã.
Dar toatã viaþa pe pãmînt

fiindu-mi spus legat de Tine
l-aº vrea Isus pîn-la mormînt
sã-Þi facã cinste, nu ruºine.
Iar dacã-atunci va fi rostit

nedespãrþit de-al Tãu Isuse
mã voi numi cum mi-am dorit
de-a lungul slujbei Þie-aduse!
522 - Binecuvîntat e-acela
Binecuvîntat e-acela care-ascultã de chemare

ºi-nþelege cînd e vremea ºi prilejul de-ascultare.
Binecuvîntat e-acela care nu se ruºineazã

ci-ngenunche ºi se roagã oriºicine-ar fi sã-l vadã.
Binecuvîntat e-acela ce-are-o inimã umilã

care pentru cei ce sufãr simte dragoste ºi milã.
Binecuvîntat e-acela ce dã-n veci ºi-n veac nu cere

care pentru-a lumii slavã simte scîrbã, nu plãcere.
Binecuvîntat e-acela care ºtie sã aline

în tãcere ºi-n rãbdare nestrigatele suspine.
Binecuvîntat e-acela care umblã-n pãrtãºie

ºi e fraþilor luminã, dragoste ºi bucurie.
Binecuvîntat e-acela care astãzi face bine

ºi-n rãbdare-ºi tot amînã cel de mîine pentru sine.
Binecuvîntat e-acela care ºtie a-L pãtrunde

pe Hristos, sub orice feþe ºi cuvinte S-ar ascunde.
523 - Nu-mi mai doresc
Nu-mi mai doresc nimic de jos

puþinul ce-l gãsesc mi-ajunge
tot ce-i mai mult e-anevoios
tot ce-i mai strãlucit strãpunge.
Nu-mi mai doresc sã am aici

nici laude, nici veselie
mi-ajunge partea celor mici
iubirea lor mi-e avuþie.
Nu-mi mai doresc decît sã pot

sã merg cu fraþii prin luminã
un gînd ºi-o inimã în tot
ce-au ei primit din Cer sã þinã.
Nu-mi mai doresc decît sã fiu

gãsit în oriºice-ncercare
zidit pe Adevãrul Viu
tãcut în oriºice rãbdare.
Smerit în orice loc nãlþat

curat în orice-ntinãciune
umblînd în tot ce-am învãþat
plîngînd în orice rugãciune.
Iubind în orice lepãdãri

crezînd în orice zguduire
statornic primei ascultãri
necontenit spre mîntuire.
Nu-mi mai doresc, nu-mi mai doresc

decît pe Domnul dimpreunã
sã poatã cînd am sã sfîrºesc
sã-mi spunã: Bine, slugã bunã!...
524 - Lãsaþi-mã s-alerg
Lãsaþi-mã s-alerg voios,

grãbit spun cui mã-ntreabã
cã-n ascultarea lui Hristos
se cere mers cu grabã.
Nu-mpovãraþi iubirea mea

cu tot ce rugineºte
nici cu ce furii pot lua
sau molia-nvecheºte.
Nu chinuiþi a mele zãri

cu ºoaptele lãsate
lãsaþi-mi slobode cãrãri
virtuþilor curate.
Dispreþuiesc tot ce-i deºert

arunc tot ce mã þine
nãdãjduiesc ºi uit ºi iert
ºi înþeleg pe-oricine.
Las bãtrîneþea-ntîrziind
sã-ºi tragã neputinþa
ºi-alerg spre unde strãlucind
m-aºteaptã umilinþa.
Las tot ce-i cãldicel ºi las

umblarea cea uºoarã
cãci ziua ce mi-a mai rãmas
se-apropie de searã.
Grãbit lucrez cît pot voios

grãbit spun cui mã-ntreabã
grãbit alerg, dupã Hristos
se cere mers cu grabã!
525 - Încã sînt departe
Încã sînt departe, lupt

zãrile-s strãine
urlã patimi ne-ntrerupt
ura lor spre mine.
Încã sînt pe drum, alerg

ne-ncetat spre þintã
timpu-i tot mai scurt, dar merg
somn sã nu mã mintã.
Lucru-i tot mai mult, trudesc

nopþile-mi fac zile
toate cîte putrezesc
lepãdîndu-mi-le.
Tu eºti chiar la uºã, vii

lumea geme-n muncã
dezbinaþii Tãi copii
uitã de poruncã.
Mi-arde faþa pentru tot

ce-ar putea ºi nu e
spre luminã-aº vrea sã-mi scot
neamu-ntreg sã-mi suie.
Doamne, de-ar putea ai mei

mai grãbit sã vadã
ce-aº cînta strîngînd cu ei
fericita roadã.
ªi ce liber Þi-aº slãvi

Faþa fericitã
cînd la capãt mi-aº privi
slujba împlinitã!
526 - Voi toþi cîþi predicaþi
Voi toþi cîþi predicaþi Iubirea

pe munþi plutiþi ºi-n vãi sã staþi
pe munþii nalþi ai curãþiei
ºi-n vãi, mai jos ca toþi ceilalþi
pe munþi, cãci Domnul e luminã
ºi-n vãi, cãci Domnul e smerit
- voi toþi cîþi predicaþi Iubirea
n-aveþi alt loc mai fericit.
Voi toþi cîþi împãrþiþi Dreptatea

pe-un mal înalt ºi-ngust sã staþi
înalt, mereu în vãzul lumii
ºi-ngust - mai drept ca toþi ceilalþi
cã-n Domnul nu e pãrtinire
ºi Domnul nu-I ºovãitor
- voi toþi cîþi împãrþiþi Dreptatea
n-aveþi un alt loc mai uºor.
Voi toþi cîþi spuneþi Adevãrul

de foc ºi drum vã pregãtiþi
de foc, cãci focul e-ndrãznealã
de drum, cãci drumu-l moºteniþi.
Cît Dumnezeu este-ncercare
ºi cît în lume-i domn cel rãu
- tu cel ce aperi Adevãrul
pe Cruce este locul tãu!
527 - În veselia ta
În veselia ta ai mulþi
rîzînd sã stea cu tine
dar în durere stai ºi-asculþi
ºi nimenea nu-þi vine...
În tinereþe multe sînt

sã-þi cînte-n mii de feþe
dar cît de singur ºi de-nfrînt
rãmîi la bãtrîneþe!
Pe zi ºi-n locul cunoscut

vin mulþi sã te îndrume
dar noaptea ºi-n necunoscut
pe nimeni n-ai în lume.
În calea vieþii pururi ai

prieteni ºi mulþime
pe calea morþii însã, vai
nu te-nsoþeºte nimeni.
Vei fi-nþelept dacã-nþelegi

de-acum ce lucru mare
e-n veselie sã-þi alegi
prieten de-ncercare.
De tînãr dacã-þi faci toiag

slãbia sã þi-o poarte
ºi din viaþã Prieten Drag
pe Domnul cãtre moarte...
Cãci înþelepþi sînt cei ce ºtiu

ºi fac din timp ce-i bine
nu înapoi, în prea tîrziu
cînd nu-s decît suspine!...
528 - Statornicia
Statornicia este-un har

ºi fericit e-acel ce-o are
cã-n urma lui pe veci rãsar
izvoare ºi mãrgãritare.
Nu-i suflet mai adevãrat

nu-i soþ mai vrednic de-alipire
nu-i vestitor mai de urmat
ca cel statornic în iubire.
Nu-i frate mai nedespãrþit

nici prieten mai ales sã poarte
un nume mai nepreþuit
ca cel statornic pîn-la moarte.
Nu-i credincios adevãrat

pãrinte mai cu vrednicie
decît acel ce ºi-a pãstrat
credinþa cu statornicie.
În el nu-i umbrã nici nu-i fum

ci-i curãþie ºi-umilinþã
nemaiºtiind decît de-un drum
de-o-nvãþãturã ºi-o credinþã.
În el furtunile-ajung rar
rãmîn puþin ºi trec grãbite
dar lasã-un mai puternic jar
ºi-aduc noi zãri mai strãlucite...
- Statornic Dumnezeu Ceresc

nu-Þi cer mai mare avuþie
decît sã-Þi cred ºi sã-Þi trãiesc
Cuvîntul cu statornicie!
529 - Nu-nlãtura o Doamne
Nu-nlãtura o Doamne din scumpa Ta Lucrare

decît ce-aduce gheaþã ºi rãni ºi dezbinare
înlãturã-l pe Core, pe Cain ºi pe Iuda
înlãturã mînia, cîrtirile ºi ciuda.
Nu-nlãtura o Doamne pe fratele ce plînge

cînd inima ºi-o rupe ºi sufletul ºi-l frînge
ci-nlãturã ce-l þine legat de nu se poate
cuprinde-n alipirea încrederii de frate.
Nu-nlãtura o Doamne iubirea-îndureratã

ci cursa pierzãtoare ce-o prinde-ndatoratã
înlãturã vicleana urzire ucigaºã
cu feþe-nºelãtoare ºi inima vrãjmaºã.
Nu-nlãtura o Doamne pe cel ce are-o teamã

ºi are-o conºtiinþã ºi-o þinere în seamã
ci-nlãturã-l pe-acela ce astea nu le are
cãci el aduce prãpãd ºi rãni ºi dezbinare.
Ci-ncredinþeazã-l Doamne pe fratele ce plînge

c-atunci e mai puternic cînd dragostea-l înfrînge
ºi-atunci e cel mai vrednic de-ncredere întreagã
unirea cînd l-aruncã în braþele ce-l roagã.
530 - Nu ne-asculta
Nu ne-asculta o Doamne
cînd vom striga spre Tine
cerîndu-Þi chiar cu lacrimi
ce nu ne-ar fi spre bine.
Nu ne-asculta cînd duhul

ni-e plin de întristare
ºi-Þi cerem sã ne-nlãturi
din scumpa Ta Lucrare.
Nici cînd pripite-ndemnuri

spre cãi nejudecate
ne-mping la rugãciune
cu cereri vinovate.
Nici cînd iubiri greºite

ne înrobesc fiinþa
ºi-Þi cerem ce-osîndeºte
rãbdarea ºi cãinþa.
Nici cînd puteri strãine

de-a fraþilor pãrere
necumpãtat dori-vor
ºi ne-nþelept vor cere.
Nici cînd descurajarea

mîhnirii o sã cearã
în clipa de-ntuneric
chiar cupa mai amarã.
Nu ne-asculta o Doamne
greºita rugãciune
ci iartã-ne ºi gîndul
ºi starea care-o spune!
531 - Cînd înþelegi
Cînd înþelegi ce preþ slãvit

au clipele curate
ce bucuros ºi ce grãbit
le rãsplãteºti pe toate.
Pe un cuvînt de lacrimi plin

dai tot ce þi se cere
dai sãptãmîni de ani ºi chin
pe-o clipã de-nviere.
Dai drumuri îndelungi de plîns

pe-un pas cãtre-mpãcare
dai foc de zeci de ani nestins
pe-un strop de-mbrãþiºare.
Dai pentru-o lacrimã arzînd,

de-o crezi adevãratã
tot cît ai pãtimit urcînd
spre zarea ei curatã.
Cînd gustã inima ceva

din dulcea-i sãrbãtoare
pãmîntu-i pare tot aºa
cît cerul, plin de soare.
Cînd ce-ai cãutat ºi ce-ai gãsit

e-un strop de împlinire
tot ce-ai vrea dat ºi-ai vrea-mplinit
e-n veci numai iubire.
Oricît a fost viaþa grea

zdrobitã ºi-ntristatã
cînd vine-o clipã ce-o dorea
învie dintr-o datã.
Pe harul îndeajuns dorit

dai tot rãscumpãrare
nu-i sufletul mai fericit
ca-n clipa cînd îl are!
532 - Grãbeºte-te sã-þi dai
Grãbeºte-te sã-þi dai fierbinte

tot ce mai ai în tine bun
cît razele luminii sfinte
de peste tine nu apun.
Priveºte mai cu drag la moarte

de vrei viaþa pentru veci
spre tot mai larg hotar împarte
de vrei s-aduni pe unde treci.
Smereºte-te de vrei nãlþarea

suspinã, dacã vrei sã cînþi
dezbracã-te cu renunþarea
de vrei cîndva sã te-nveºmînþi.
De vrei s-ajungi stãpîn a-toate

de toate sã te laºi uºor
vei fi stãpînul multor gloate
cînd poþi fi robul tuturor.
Dacã-þi doreºti cîndva solia

încununatã fericit
nici steagul nici statornicia
nu-þi pãrãsi pîn-la sfîrºit.
Fã tot ce faci cu vrednicie

cît mai grãbit ºi mai frumos
ºi vei cunoaºte-o mãreþie
nebãnuitã la Hristos!
533 - N-ai sã te prãbuºeºti
N-ai sã te prãbuºeºti urcînd

înspre-Adevãr, dupã Hristos
te vei nãlþa mai luminînd
cu cît þi-e mai întunecos.
Cîndva ºi-odihnã vei avea

tu care-acum munceºti din greu
vei fi sãrbãtorit cîndva
tu truditor spre Dumnezeu.
Avea-vor scut ºi cei sãrmani
ºi zîmbet cei ce plîng acum
ºi mamã cei acum orfani
ºi casã cei acum pe drum.
- Dar numai dupã ce urcînd

calvarul dureros spre Þel
lãsa-ºi-vor aurul arzînd
al lacrimilor lor pe el.
ªi numai cînd se pot uni

deplin cu gîndul lui Hristos
cu cît se sting vor strãluci
mai depãrtat ºi mai frumos!
534 - Spre Tine, Cel în veci

Spre Tine, Cel în veci Statornic
cînd toate nu-s decît ruini
spre Tine-mi tîrîi slava crucii
ºi nimbul urmelor de spini.
Sfinþenia-Þi mã înfioarã
cînd stau spre Tine-ngenuncheat
ºi-orice cuvînt mi-l ºtiu nevolnic
ne-ncãpãtor ºi vinovat.
Nu-Þi cer Isus, decît lumina

liniºtitoarelor tãceri
a zãrii cît Eternitatea
nemãrginitã nicãieri.
ªi-Þi cer ca-n veci sã nu mã-nfrîngã

ne-ncrederea în tot ce-ai spus
nici sã-mi vînd cugetul pe daruri
nici cîte sînt pe cîte nu-s.
Nici în strãinele pãmînturi

sã-ntind a-mele rãdãcini
nici sã ridic în soare praful
nici sã mai rîd spre ochi strãini.
Nici jarul sfînt sã nu-l împrãºtii

cînd dãruiesc cãldura lui
nici numai gura mea sã spunã
ce numa-n fapte pot sã spui...
- Spre Tine, Cel în veci Statornic
cînd toate-s umbre ºi ruini
pe-un strop de mir de Tine vrednic
topesc întregile-mi grãdini.
535 - Sã nu mai ardem

Sã nu mai ardem pentru noi
ci pentru cei ce ne urmeazã
al sufletului larg ºuvoi
sã-mpartã razã dupã razã.
Cu lut tot mai puþin pe mîini

cu tot mai limpede lumina
sã le sãpãm mai largi fîntîni
sã-ºi spele sufletul ºi vina.
Sã le-adîncim mai drept temei

înspre-Adevãr ºi-mbrãþiºare
cu cît noi azi cu ani mai grei
plãtim urcuºul lor spre soare.
Sã le grãbim un mai slãvit

ºi dulce Praznic spre-nviere
cu cît noi ieri l-am ispãºit
mai cu oþet ºi mai cu fiere.
S-ajungã ei a ºti cã-n tot

ce-i vrednic ºi frumos sub soare
plãtit e fiecare iot
cu plîns, cu sînge ºi sudoare.
S-ajungã-a ºti cã tot ce-i drept

e mai presus de tiranie
cã tot ce-i vrednic ºi-nþelept
e cea mai sigurã-avuþie.
Cã tot ce-i sfînt ºi-adevãrat

e-n veci mai tare ca minciuna
cã oricît geme cel curat
el izbîndeºte-ntotdeauna.
- De-am izbutit sã-ncredinþãm

pe cei ce vin aºa a face,
plãtiþi de tot ce datorãm
putem sã adormim în pace!
536 - Mai din belºug
Mai din belºug rodeºte lanul

cînd e udat de rugãciune,
mai pus la adãpost copilul
cînd e sã fulgere sau tune.
Mai luminos se face-n aer,

mai liniºtit ºi dulce-i vîntul,
mai bunã ºi mai mare-i pîinea,
mai fericit ºi cald cuvîntul.
Mai moale ºi mai verde iarba

mai albe-s florile ºi zarea
mai luminoasã-i sãrbãtoarea
mai liniºtitã-i înserarea.
Mai îmbrãcatã vine noaptea

mai dulce somnul oriºiunde
mai binevoitoare faþa
în tot ce-ntreabã ºi rãspunde.
Mai zîmbitoare e lumina

mai dulci sînt soarele ºi luna
mai prietenoase-n toate-toate
prin rugãciune totdeauna.
Mai fericitã-i rîndunica

ce stã pe streaºinã ºi cîntã
atunci cînd cineva se roagã
ºi Dumnezeu binecuvîntã.
537 - Culesul roadelor
Culesul roadelor rãbdãrii

v-a-ncepe în curînd, grãbiþi!
- întregi nemarginile zãrii
nu vor cuprinde cît primiþi.
De-aveþi cu-adevãrat credinþã

ºi mai rãbdaþi încã puþin
viforniþa de neputinþã
sfîrºi-va-n nesfîrºit senin.
De peste feþe strãlucite
pieri-vor urmele de plîns
ºi mîini prelung bãtãtorite
vor strãluci de aur sfînt.
Pe brazde-adînci însãmînþate
cu-al lacrimii belºug mereu
luci-vor lanuri legãnate
sub rod de aur mult ºi greu.
Cununi etern strãlucitoare

vor lumina pe frunþi purtînd
pecetea pãcii iertãtoare
a ranelor uitate blînd.
ªi-atunci mai mult ca slava stãrii

ºi nimbului slãvit purtat
va fi-mpãcarea ascultãrii
ºi mulþumirea c-aþi rãbdat!
538 - Mi-este frate oriºicine
Mi-este frate oriºicine are duhul rugãciunii

care are-o sfîntã groazã de pãrerile minciunii
care pentru-o vorbã slabã se cãieºte ani de zile
care pentru orice greºuri plînge lepãdîndu-ºi-le.
Mi-este frate oriºicine îºi cîºtigã-o pîine-amarã

învãþat cu nedreptatea ºi cu vorba de ocarã
care nu rîvneºte-avutul nimãnui pe orice cale
ci-ºi îndurã cu-nfrînare crucea curãþiei sale.
Mi-este frate cine rabdã, cine-aºteaptã, cine tace,

cine plînge, cine-asudã, cine luptã, cine face,
cine poartã pentru alþii vini de care nu-i de vinã
încrezîndu-se-n Dreptate, Înviere ºi Luminã.
Mi-este frate îndrãzneþul ºi eroul ºi zdrobitul

de la unde-ncepe-Apusul pînã unde-i Rãsãritul
cãci acela, doar acela este-un har pentru noroade
nu se teme nici de moarte, nici de viaþã, nici de roade.
539 - Tot cu mai puþine lacrimi

Tot cu mai puþine lacrimi mã îndepãrtez de-un veac
ce mã prea fãcea sã tremur ºi mã prea silea sã tac
cînd prea jinduiam la soarta celor legãnaþi aici
ºi n-aveam decît dorinþe dupã cele mult prea mici.
Înþeleg azi tot mai tainic cã pãºim tãrîm sfinþit

unde trebuie-orice zîmbet cu sudoare ispãºit
unde orice rîs se cere cu un plîns rãscumpãrat
unde ca un fiu sã-nvie este-un tatã îngropat.
ªi cu cît în tîmple-mi bate cineva mai des a-semn

cã mi-e mai aproape vremea cãtre care mã îndemn
cu cît vãd pecetea sfîntã mai pe rare mîini ºi frunþi
mai adînc cinstesc lumina urmei drepþilor cãrunþi.
ªi mã plec cu-atît mai umil ºi mã-nchin cu-atît mai mult

cu cît cresc încredinþarea cît sînt de dator s-ascult
ºi cît sînt de dator sã umblu în lumina care-o ºtiu
ºi de care voi rãspunde Dumnezeului Cel Viu!
540 - Nimic n-avem

Nimic n-avem din cîte se pare c-am atins
plecãm mai goi ca golul din care ne-am desprins.
Nimic n-avem al nostru din cît pãmînt trudim

decît pe-acela care în noi ni-l chinuim.
Nici cît ni-e sub picioare, nici cît va fi pe-obraz

nimic nu este-al nostru ca Ieri ºi Mîini, nici Azi.
Din soarele sub care o clipã pribegim

n-avem decît lumina pe care-o dãruim.
Din cît tezaur strîngem cu ochiu-avar ºi-aprins

n-avem decît pãcatul c-am rîs ºi l-am cuprins.
Din cerul pe sub care tîrîm dezamãgiri

n-avem decît puþinul senin din amintiri.
Din cîte-s azi pãrere iar mîine vor fi vis

nimic n-avem al nostru spre cer sau spre abis.
Nu ne rãmîn din toate sub cîte ne zdrobim
decît fãrîma care cereºte-o dãruim.
541 - Cîte rãdãcini ascunse

Cîte rãdãcini ascunse
cresc ºi luptã sub pãmînt
tot atîtea crengi vãzute
roditoare-n aer sînt.
Fiecare rãdãcinã
creºte creanga ei în sus
cît e rãdãcina bunã
bun e rodu-n ram adus.
Cînd se uscã rãdãcina

uscã-se ºi creanga ei
- cît de triºti ºi de netrebnici
zac mulþi pomi odatã grei.
Cîte-s sub pãmînt, cu cîte

sînt sub cer, în veci sînt neam:
cînd slãbeºte-o rãdãcinã
se mai veºtejeºte-un ram...
Cîte-mpãrtãºiri curate
ai cu Domnul în ascuns
rod atîta arãta-vei
în al faptelor rãspuns.
Rãdãcinile iubirii
ºi-a credinþei cît te þin
rodul milei ºi-ascultãrii
creºte-mbelºugat ºi plin.
Rãdãcina rugãciunii
cînd se uscã, în curînd
tot ce-aveai curat ºi vrednic
veºtejeºte rînd pe rînd...
- Sfinte rãdãcini ascunse

creºteþi-ne sãnãtos
toate crengile s-aplece
rod de aur lui Hristos!
542 - Slavã Þie care umpli
Slavã Þie care umpli dintr-o datã orice loc

care-nlãturi dintr-o datã orice fricã ºi slãbie
care-aprinzi ºi-mparþi ºi dãrui nemaistinsul vieþii foc
ºi ne-apleci Nemãrginirea, slavã, slavã, slavã Þie.
Slavã Þie revãrsarea de Luminã ºi de har

ce ne-mprãºtii orice noapte ºi creºti orice bucurie
zgudui orice conºtiinþã ºi-mbrãcîndu-ne cu jar
ne-ndumnezeieºti fiinþa, slavã, slavã, slavã Þie.
Slavã Þie Vuiet care ne-ntregeºti tãcut

numãrul ºi chipul veºnic al frumseþii ce-o sã fie
înãlþînd prin ce se vede tot ce-i încã nevãzut
ne-nduhovniceºti þãrîna, slavã, slavã, slavã Þie.
Slavã Þie Fluviu Veºnic de putere ºi de rod

umple-ne slãvit mãsura spre cununi cu vrednicie
ºi grãbind desãvîrºirea înfiatului norod
varsã-ne-n Oceanul Veºnic, - slavã, slavã, slavã Þie!
543 - De ce nu mã mai mustri?

M-auzi cum cînt - ºi totuºi
nimic nu-mi spui, ci stai
- de ce nu mã mai mustri
cum mai demult fãceai?
Mã vezi cum fac, - ºi totuºi

mã laºi sã fac aºa,
de ce nu mã mai mustri
cum mã-ndreptai cîndva?
Mã ºtii cum merg ºi totuºi

mã laºi sã merg cum vreau
ci stai ºi taci mereu?
M-asculþi cum spun, ºi totuºi

mã laºi cum vreau sã zic
ºi nu-mi mai spui nimic?
- O, trufaºa mea fire
cum mi Te-a-ndepãrtat
o, duhul meu cel mîndru,
ce nu-i plãcea mustrat!
- Azi taci, - dar gol ºi veºted

e-ntregul meu hotar
ºi searbãdã-i cîntarea
ºi truda-i fãrã har.
Cu inima zdrobitã
nimic nu-Þi cer aºa
Isuse, ca mustrarea
ce mã-ndrepta cîndva!...
544 - Ce lacomi ne sînt
Ce lacomi ne sînt ochii spre tot ce nu-i al lor

rãpim grãbiþi ºi fructul ºtiut otrãvitor.
Ce lacomi ne sînt ochii spre tot ce ni-e oprit

sãrim grãbiþi ºi-n focul ºtiut nepotolit.
Ce lacomi ne sînt ochii spre tot ce vãd pe jos

deºi nu ºtim ca lumea nimic mai mincinos.
Ce lacomi ne sînt ochii spre mult ºi spre întins

deºi ne ºtim curîndul mormîntului cuprins.
Ce lacomi ne sînt ochii spre tot ce-i lucitor

deºi nu ºtim ca viaþa nimic mai trecãtor.
Ce lacomi ne sînt ochii spre tot ce nu-i permis

o ºtim, dar ce puternic e-ndemnul spre abis.
Ce lacomi ne sînt ochii, ne-atrag spre ce nu vrem

e cupa otrãvitã, o ºtim, ºi totuºi bem.
Eroi ºi sfinþi sînt numai cîþi ochii nu-i înving

privind strãini la toate ei trec, dar nu ating!
545 - ªtiu cã m-a nãscut
ªtiu cã m-a nãscut Lumina

ºi mi-a dat izvorul ei
ca sã-mi spãl întruna tina
pusã peste ochii mei.
Îmi mut crucea cînd pe-un umãr

cînd pe celãlalt, de grea
parcã nici mai pot sã-mi numãr
prãbuºirile sub ea.
Dar îmi zãvorãsc cu lacrimi

orice-ntoarcere spre lut
orice zare cãtre patimi
orice drum spre ce-am trecut.
Viaþa mi-e suire dulce

ºi-o strãbat mereu rãzbind
cãtre slavã printr-o cruce
dupã care nu cuprind.
Vremea ºi hotaru-n care

odihni-voi nu ºtiu cît
în Eterna Uºurare
de pe cruce-mi pogorît.
546 - În noaptea lumii
În noaptea lumii prea-ndelungã

sub lacãt de luminã grea
purtãm solia mîntuirii
cînd sus pe cruce, cînd sub ea.
Trecînd mereu cînd prin luminã

cînd prin umbra cãtre Þel
L-avem cînd stîlp de nor nainte
cînd stîlp de foc, mereu pe El.
Plutim ades cînd peste valuri

cînd doborîþi sub ele stãm
aceleaºi lupte cînd eroic
cînd îndoielnici le-nfruntãm.
Adesea-n zbor prea singuratic
prin cer uscat ºi munþi stîncoºi
ne bem doar roua de pe aripi
ca ºoimu-n anii secetoºi.
Cei ce-au purtat pe frunþi mai grele

cununi de spini ºi de sudori
rãzbat nãlþînd Dumnezeieºte
solia mai strãlucitori.
Purtînd-o vrednici mai departe

din cei ce-au mers în cei ce vin
cu-atît mai plin ni-e viitorul
cu cît trecutul ni-e mai plin.
Iar Mîine-ajunºi la Sfînta Þintã

cu chip ceresc ºi drum sfinþit
spãlaþi prin apa-ntineririi
vom sãruta Tãrîm Slãvit!
547 - Al cui e soarele?

Al cui e soarele de-a pururi
al cui pãmîntul pentru veac?
- cine-a venit aici puternic
ºi cine n-a plecat sãrac?
Cine-i pe lumea asta veºnic

ºi ce-i aici netrecãtor?
- ce oare e mai slab ca viaþa
ce zboarã oare mai uºor?
Ce-i mai supus ca omu-n lume

la trecere ºi la dureri
- ce zi nu poate sã ne-aducã
sfîrºitul unei triste seri?
Cine-a putut opri vreodatã

vreun timp sau soare pentru el?
cine-a putut scãpa pe lume
de putrezirea de vreun fel?
A-cui averi n-au fost trecute

ºi-a cui lãcaº nu s-a mutat?
a-cui tãrie n-a fost frîntã
ºi-a cui mînie n-a-ncetat?
... Sãrmane cãlãtor, ia seama

la cîþi au fost ºi nu mai sînt
aceeaºi soartã te aºteaptã
nu-þi crede raiul pe pãmînt!
548 - De ce n-am fost?
De ce n-am fost pom darnic

sã satur pe cei mulþi,
sau iarbã moale-n cale
sub paºii cei desculþi?
De ce la umbra milei
n-am odihnit trudiþi,
de ce-adãpost ºi pîine
n-am fost la cei loviþi?...
- O, zile-a mele toate

ce goale v-am trimes
cum vã regret amarnic
ºi vã cãiesc de-ades!
De v-aº putea întoarce

vreodatã înapoi
cu ce trãiri v-aº umple
pe-oricare dintre voi!
O, fapte bune, care

putînd nu v-am fãcut
în veci nu va fi nimeni
sã-ntoarcã ce-am pierdut.
O, goala mea viaþã

ºi anii mei cei seci
ºi slava mea pierdutã
pe veci, pe veci, pe veci!...
549 - O, lacrimile-acestea...
O, lacrimile-acestea vãrsate pentru voi

ce ard ºi azi scãldîndu-mi obrajii triºti ºi goi.
Ce ard în rugãciunea temutã în ascuns

ca-n voi sã se trezeascã a-ntoarcerii rãspuns.
ªi ard în blînde-ndemnuri mai dese ºi fierbinþi

sã nu cãlcaþi solia rãmasã din pãrinþi.
ªi ard purtînd mustrarea cu-ndurerat cuvînt

cã v-aþi cãlcat iubirea ºi primul legãmînt.
ªi ard în stãruinþa sã nu vã dezbinaþi

sã nu-nlesniþi credinþe strãine printre fraþi.
Sã nu slãbiþi din rîvnã, din post ºi rugãciuni

nici lumea sã v-atragã spre vechile-i minciuni.
Nici sã nu fiþi ocarã Lucrãrii lui Hristos

nici Sfintei Lui Biserici povarã ºi ponos.
Nici fraþilor iscoade, nici nimãnui vrãjmaº

ci sinceri ºi statornici ºi-adevãraþi ostaºi...
- O, lacrimile-acestea spre voi ºi pentru voi

ce cheamã ºi aºteaptã întoarcerea napoi!
De nu vã ard tot rãul din sufletele reci

vor arde conºtiinþa din voi în veci ºi veci!
550 - Sã nu mai pot uita
Sã nu mai pot uita Isuse

cît mi-ai fãcut, din ce m-ai scos
tot ce mi-ai dãruit sã-mi fie
în veci mai viu ºi luminos.
Sã nu mai pot uita nici una

din binefacerile-Þi mari
noite zilnic pentru mine
ºi-n anii dulci ºi-n cei amari.
Sã nu mai pot uita nici unul

din binefãcãtorii mei
ca ne-ncetat recunoºtinþa
sã mi se-ndrepte cãtre ei.

din cîte rugi mi-ai ascultat
ca sã nu-mi pierd în veci nãdejdea
în orice-adînc aº fi-aruncat.
Sã nu mai pot uita nici unul

din cîte Þi-am pãcãtuit
ci sã-Þi rãmîn întotdeauna
ascultãtor ºi umilit.

din ce-s dator din cîte-mi dai
ca numai slavã ºi-ascultare
sã-Þi port ºi-n umblete ºi-n grai.
551 - Numai Tu Lumina lumii
Numai Tu Lumina lumii

numai Tu Apa cea vie
numai Tu Pîinea Vieþii
mi-eºti eterna bucurie.
Numai Þie, numai Þie

Dumnezeul meu Cel Mare
pentru toate, pentru toate
slavã, cinste ºi-nchinare.
Numai Sîngele-Þi Isuse

numai Jertfa Crucii Tale
numai Sfînta-Þi Mîntuire
m-a scãpat de-a morþii cale.
Numai Pacea Ta seninã

numai Mîna Ta salveazã
numai Faþa Ta slãvitã
inima mi-o-nvioreazã.
Numai ploaia Ta adapã

numai umbra Ta alinã
numai raza Ta cea dulce
încãlzeºte ºi luminã.
Numai harul Tãu dã viaþã

numai vîntul Tãu m-adie
numai pacea Ta-mi pãstreazã
liniºtita bucurie.
Numai Tu faci tinereþea

harnicã ºi fericitã
numai Tu dai bãtrîneþea
rodnicã ºi liniºtitã.
Numai Tu faci moartea dulce

ºi de pace sfîntã plinã
numai Tu dai veºnicia
strãlucitã ºi seninã.
552 - Numai Tu le saturi
Numai Tu le saturi toate

cu belºug ºi-ndestulare
numa-n Tine-ºi aflã totul
orice cuget ºi suflare.
Numai Tu dai sã rãmînã

numai Tu-mplineºti sã treacã
numai Mîna-Þi nu se-nchide
numai harul Tãu nu seacã.
Numai Tu nu-Þi muþi iubirea

de la ce-ai ales odatã
numai Tu pãstrezi statornic
ce-ai promis de-ntîiaºi datã.
Numai mila Ta-ndelungã

iartã-n veci neobositã
numai paza Mîinii Tale
despãrþeºte de ispitã.
Numai Tu spui Adevãrul

numai Glasul Tãu nu minte
numai dragostea-Þi rãmîne
neclintitã ºi fierbinte.
Orice nouã binefaceri

ce Þi le reverºi spre lume
mi-nmulþesc recunoºtinþa
ºi iubirea de-al Tãu Nume.
Din ºuvoaiele-ndurãrii
Mîinii Tale-mbelºugate
numai Tu Isuse Doamne
le sfinþeºti ºi saturi toate!
553 - Dacã scriind puþin
Dacã scriind puþin umplut-ai

cu hranã bunã sacii goi,
dacã din buna vistierie
scoþi pietre scumpe vechi ºi noi
dacã-ai fost pom lîngã izvoare
cu dulce rod la vremea lui
atunci mai nalt ºi mai puternic
vei strãluci cu cît apui.
Dacã-ai putut iubi vrãjmaºul

cu toatã inima iertînd,
dacã-ai putut s-ajuþi sãracii
mereu cu glasul cel mai blînd,
dacã-ai ºtiut tãcea la vreme
dacã-ai ºtiut vorbi cu miez
atunci cu cît te-ascunzi mai tare
cu-atît mai luminos te vezi.
Dacã-ai putut cu cele slabe

sã biruieºti pe cele tari
dacã-ai trudit spre roada bunã
crescînd frumoºi ºi drepþi lãstari
ºi dacã slujba-ncredinþatã
smerit ºi harnic þi-ai plinit
atunci în Veºnicele Corturi
þi se va spune: Bun venit!
554 - Tu-mi înlãturi îndoiala
Tu-mi înlãturi îndoiala

inimii ne-ncrezãtoare
cînd mã-nfrînge grea ispita
ºi de vina mea mã doare.
Cînd furtuni învolburate

îmi întunecã privirea
un cuvînt al Tãu îmi poate
lumina nemãrginirea.
Cînd de secetã se uscã

tot hotarul meu în jale
într-o clipã mi-l învie
revãrsarea milei Tale.
Tu-mi eºti nehotar iubirii

neclintire-ncredinþãrii
adîncime-nþelepciunii
ºi rãsplata ascultãrii.
Tu-mi eºti nehotar iubirii

neclintire-ncredinþãrii
adîncime-nþelepciunii
ºi rãsplatã ascultãrii.
Temelia vieþii mele

inimii comoara toatã
tot ce nalþ ºi ce dãrîm
e spre slava Ta curatã.
Cît ar curge rîu de lacrimi

de cîntãri ºi rugãciune
sute de vieþi Isuse
tot n-aº mai sfîrºi a-Þi spune!
555 - Tu care-nveþi pe alþii
Tu care-nveþi pe alþii
s-asculte de Hristos
eºti cel mai mult datornic
spre Bine ºi Frumos.
Sã ºtii cã faci pãcatul

nu numai cînd faci rãu
ci ºi cînd nu faci bine
cît poþi în jurul tãu.
În casa ta te poartã
frumos cu toþi ai tãi
ºi-n lume fii asemeni
de bun cu buni ºi rãi.
Cît bine faci, în urmã

priveºte-þi-l tãcut
chiar cînd vor spune alþii
cã dînºii l-au fãcut.
Cui datorezi, dã-i totul

fii laudei vrãjmaº
Frumosului fii jertfã
ºi Binelui fãptaº.
Cu fiecare semen
fii binevoitor
cãci multora aceasta
e-un drum mîntuitor.
Tu care-nveþi pe alþii
spre Bine ºi Frumos
eºti cel mai mult datornic
sã fii mai cu Hristos!
556 - Tot ce-a fost greu
Tot ce-a fost greu am azvîrlit

pe veci mai mult din mine
fior mereu mai fericit
m-atrage mai spre Tine.
Prãpãstii cîndva de ne-nfrînt

îmi despãrþeau fiinþa
azi trup ºi suflet una-mi sînt
le-a-mpreunat credinþa.
Cu cele douã braþe-arzînd

al rugii ºi-al cîntãrii
Te-mbrãþiºez strãluminînd
din tot cuprinsul zãrii.
Nemaiþinînd sã Te pãstrez
în tot doar mie-ntr-una
Te-am revãrsat sã luminezi
nãlþimea ºi genuna.
Cu cît mai ostenit revin

ºi mai trudit cad seara
cu-atît mi-e trupul mai senin
ºi mai de preþ povara.
ªi cu atît mi-e mai uºor

sã-mi nalþ fiinþa-ntreagã
spre unde nu-i alt gînd ºi dor
ºi nume sã mã-atragã.
557 - Cum aº putea eu spune?
Cum aº putea eu spune c-am isprãvit

cînd am atîta încã spre bine de-mplinit?
Cînd sînt atîtea drumuri ce încã nu le-am mers,

atîtea lacrimi încã ce nu le-am plîns sau ºters,
cînd sînt atîtea case în care n-am intrat
ºi inimi lîngã care n-am plîns sau n-am cîntat,
atîtea ne-mplinite trimiteri sau chemãri
ºi taine cãtre care nici bãnuiesc cãrãri
ºi gînduri cãror încã nu le-am þesut veºmînt
ºi arderi datorate Divinului Cuvînt
ºi lepãdãri neºterse de-aprinsul plîns amar
ºi jertfe neaduse Cerescului Altar
ºi-atîtea datorate mustrãri sau mîngîieri
spre vorbele uºoare sau grelele tãceri
neîmplinite-a celor cu care am un drum
prin umbra ºi lumina aceluiaºi acum.
Ce tristã-nºtiinþare sînt perii cei cãrunþi

cînd calea încã-i lungã iar paºii prea mãrunþi!
Cum pot sã zic cã-s gata, o cum sã pot sã zic

atîta datorie, - ºi n-am plãtit nimic!
558 - Peste hotaru-nsãmînþat
Peste hotaru-nsãmînþat
cu grîul ca lumina
Þi s-a mulþit nemãsurat
de dureros neghina.
Cîndva strigam ºi eu cerînd

s-o smulgi sã nu mai fie
nu-nþelegeam ce tainic gînd
Sfîrºitu-l întîrzie.
Dar azi l-aº vrea mai amînat

cãci cine ºtie cîtã
se va preface-n grîu curat
din neghina urîtã.
O, ce neghinã-au fost atîþi

din cei azi grîu ºi pîine...
- din cei neghinã-acuma cîþi
la fel vor fi grîu mîine!
Chiar eu ce neghinã eram

ruºinea holdei sfinte
Tu m-ai rãbdat, dar ce fãceam
de m-ai fi smuls nainte?
Fã seceriºu-nspãimîntat
o Doamne sã nu vinã
pîn-se vor face grîu curat
toþi cei acum neghinã.
559 - O, dacã cei buni...
O, dacã cei buni ar avea puterea care

o au cei rãi ºi cei nedrepþi peste popoare.
O, dacã cei smeriþi ar sta pe scaunele nãlþate

în locul celor îngîmfaþi sã-mpartã ei dreptate.
O, dacã harnicii-ar afla, cît pierde lenevia

cei înþelepþi dac-ar avea cît timp are prostia.
Cei dãruiþi dac-ar avea mijloacele pe care

le risipesc neruºinat cei fãrã har ºi sare.
Cei darnici dac-ar fi stãpîni pe-averile fãcute

de cei zgîrciþi ºi-s sub zãvor nemilostiv þinute.
O, dacã cei blînzi ar fi puºi sã judece-ntre gloate

în locul celor ne-nduraþi ºi puºi pe nedreptate.
ªi dacã cei ce cred ar fi cum Dumnezeu le-ar cere

cît de curînd ar deveni viaþa rai ºi miere.
Cît de curînd s-ar arãta Cereasca-mpãrãþie

ce de atîtea mii de ani ne tot rugãm sã vie.
560 - Cu cît mai preþios
Cu cît mai preþios þi-e timpul

cu-atît þi-e mai pãcat sã-l pierzi
cu cît e mai viclean pãcatul
cu-atît mai rãu e cã-l dezmierzi.
Cu cît e mai de folos o viaþã

e mai de neiertat s-o-ncui
cu cît mai sfînt e adevãrul
eºti mai de vinã cã nu-l spui.
Cu cît e mai de preþ un suflet

cu-atît mai rãu faci cã-l opreºti
cu cît mai de folos e timpul
e mai pãcat sã-l risipeºti.
Cu cît chemarea-i mai fierbinte

ºi-i ascultatã mai de mulþi
cu cît sînt vremi de har mai mare
- eºti mai netrebnic cã n-asculþi!
Cu cît þi-e mai trecutã viaþa

cu cît eºti mai dorit sã vii
cu cît e Domnul mai aproape
eºti mai nebun dacã-ntîrzii!
561 - Nu te mînia
Nu te mînia pe rãul
ce se nalþã prea-ncrezut
are cine sã-l zdrobeascã:
Viul Dumnezeu Temut.
Nici nu-þi pierde bunul cumpãt

cînd pãcatu-n cinste-i pus
are cine sã-l trînteascã:
Viul Dumnezeu de Sus.
Nici sã nu te temi de vremea

cînd cel drept e prins de piept
are cine sã-l rãzbune:
Viul Dumnezeu Cel Drept.
Nici sã nu cîrteºti cînd drepþii

ºi sãracii gem ºi pier
are cine þine seama:
Viul Dumnezeu din Cer.
Ci fii treaz ºi umblã-n toate

drept ºi umil ºi curat
cãci puternic este Viul
Dumnezeu Adevãrat.
ªi la El e hotãrîtã
dreaptã plata pentru tot
teme-te smerit de Domnul
Dumnezeul Savaot!
562 - Încã puþin ºi ce s-a spus
Încã puþin ºi ce s-a spus curînd o sã se-arate

se va vedea cã ce s-au scris sînt toate-adevãrate
se va vedea cã este-un iad ºi este-o Judecatã
se va vedea cît de-nºelaþi sînt cei ce-au rîs odatã.
Încã puþin ºi tot ce-i azi neghinã ºi ocarã

trimiºi cereºti vor arunca în focul mai de-afarã
ºi seceriº nemaivãzut va trece peste lume
cã ziua groazei a sosit tot rãul sã-l sugrume.
Încã puþin ºi semne mari, puteri ne-nchipuite

se vor ivi cutremurînd privirile-ngrozite
ºi toþi cei care n-au primit credinþa mîntuirii
primi-vor crezul blestemat al hulei ºi-al pieirii.
Încã puþin ºi Dumnezeu Cel Viu în veci, deodatã

ivi-Se-va zdrobind pe veci minciuna apostatã
încã puþin, dar pîn-atunci dureri cum n-au fost încã
vor încerca nimicitor credinþa cea adîncã.
Fiþi treji ºi vã rugaþi voi toþi cîþi mergeþi cãtre-aceste

nemaivãzute vremi ºi stãri cãzute fãrã veste
orice-aþi vedea ºi auzi pe voi sã nu vã-nºele
cãci vai de cei ajunºi atunci nepregãtiþi în ele!
563 - Cu cît cunosc
Cu cît cunosc mai bine

cît sînt dator s-ascult
cu-atît neascultarea
mi-o-nvinuiesc mai mult.
Cu cît primesc mai multã

luminã din Hristos
cu-atîta-s mai datornic
sã umblu mai frumos.
Cu cît spun la mai multe

întinderi de Isus
mereu mai drept se cere
sã umblu-n tot ce-am spus.
Cu cît vorbesc mai tare

cu cît sînt mai vãzut
cu cît vãd mai departe
- sã umblu mai temut.
Cu cît se duce vremea

ºi anii-mpuþinez
mai umilit sã umblu
mai harnic sã lucrez.
Mai însetat sã caut

Cuvîntul Sfînt ºi-ales
în rugãciuni ºi-n posturi
ºi-n privegheri mai des.
Cu cît primesc mai multe

mai mult sã dau ºi eu
aºa sã-mi caut rãspunsul
dator lui Dumnezeu!
564 - Cu ce rãmîi?
Cu ce rãmîi din toate

spre cîte-n lume-alergi
cu tine-n veºnicie
ce iei sã duci cînd mergi?
Cu ce rãmîi din banii

pe care-i strîngi zgîrcit
cînd moartea o sã-ntrebe:
- tu pentru ce-ai trãit?
Cu ce rãmîi din cîte

podoabe cauþi sã-mbraci
cînd mulþi n-aveau nici zdrenþe
ci tremurau sãraci?
Cu ce rãmîi din slava

deºartã ce þi-ai strîns
cînd o sã vinã focul
cu scrîºnete ºi plîns?
Cu ce rãmîi din cîtã

grãsime-mpovãrezi
sau din frumseþea care
gãteºti ºi subþiezi?
Cu ce rãmîi în urma
cumplitului pîrjol
cînd toate-arzînd, pleca-vei
sãrac, nebun ºi gol?
Cînd Domnul o sã vinã

cu slavã sau cu munci
cînd tot ce-ai azi pieri-va
- cu ce rãmîi atunci?
565 - Aºtepþi sã vinã Domnul?
Aºtepþi sã vinã Domnul?

ºi tot deºart vorbeºti,
aºtepþi sã vinã moartea?
ºi tot pierdut trãieºti!
sã vinã Învierea?
ºi tot nepregãtit?
sã vinã Judecata?
ºi tot nemîntuit!
sã vinã Veºnicia
cu focul inamic
iar plîns ºi pocãinþã
nimic, nimic, nimic!...
Ce-aºtepþi tu de la Domnul
sau de la moartea ta?
ce-aºtepþi de la-nvierea
sau Judecata Sa?
ce-aºtepþi în veºnicie
ce crezi c-ai sã primeºti
cînd toate bat la uºã
ºi nici nu te gîndeºti?
O, viaþa ta se pierde
zadarnic, pic cu pic
iar plîns ºi pocãinþã
nimic, nimic, nimic.
Ascultã-nºtiinþarea
ascultã mãcar azi
nainte de-a ajunge
în Marele Necaz
întoarce-te la Domnul
cît este timp ºi har
de mîine, poate, totul
pe veci va fi-n zadar.
O iatã Seceriºul
tu n-ai dat nici un spic
ºi n-ai în veºnicie
nimic, nimic, nimic...
566 - Sã calci cu teamã
Sã calci cu teamã-n iarba

cea moale de la ºes
ispita, ca nãpîrca,
acolo stã mai des.
Acolo stã pãcatul

ca ºarpele, pîndind
virtutea, rugãciunea
ºi rîvna lenevind.
Acolo stã desfrîul

cînd toate-þi merg din plin
ºi una dupã alta
dorinþe negre vin.
ªi unul dupã altul

vin demonii vrãjmaºi
iar tu slãbit ºi leneº
acolo te mai laºi.
O, nu-þi slãbi vegherea

ci roagã-te mai des
ºi mai cu rîvnã-aleargã
ajuns la drum cu ºes.
Cînd scapi din calea asprã

ºi-ajungi la locuri moi
o, mai ales acolo
ispitele vin roi.
Atîþi din cei ce-n valuri

luptat-au strãlucit
în locuri liniºtite
vrãjmaºul i-a zdrobit.
- Mergi mult mai plin de teamã

ajuns la drum plãcut
cununile mai multe
acolo s-au pierdut!
567 - Cum pot sã cer?
Cum pot sã cer la alþii

sã-mi þinã sfatul bun
cînd mai întîi eu însumi
nu fac aºa cum spun?
Cum aº putea credinþã

la alþii sã le cer
cînd eu trãiesc în lume
cum nici n-ar fi un cer?
Cum pot sã pun pe alþii

la post ºi rugãciuni
iar eu trãind desfrîul
sã merg cu cei nebuni?
Sã cer ca ei s-asculte
iar eu sã fac ce vreau...
o, cum oare nu mã vede
pe mine Dumnezeu?
ªi cum privesc la mine

cei ce m-aud grãind
cînd una spun la alþii
ºi alta fac trãind?
Trezeºte-mã o Doamne
sã nu mã-nºel sã pier
ca-ntîi sã fac eu însumi
ce altora le cer!
568 - Doamne, sã nu pot vreodatã
Doamne, sã nu pot vreodatã

s-arunc crucea ºi sã fug
nici de-ar trebui viaþa
sã-mi jertfesc arzînd pe rug.
Sã nu-mi pot abate paºii

de pe urma Ta nicicînd
nici pe-ntreaga lumii slavã
pacea inimii sã-mi vînd.
Nici sã pot sã-nchid vreodatã

uºa mea de vreun sãrac
nici sã-mi pot deschide gura
cînd Tu-mi porunceºti sã tac.
Sã nu-mi pot schimba credinþa

cea dintîi pe nici un crez
nici cuvîntul primei lacrimi
sã nu pot sã nu-mi pãstrez.
Sã nu-mi pot uita trecutul

nici sã-mi chinui fraþii mei
nici sã-mi pot privi strãmoºii
fãrã sã mã nalþ spre ei.
Doamne, sã nu-mi calc pe steagul

nici pe conºtiinþa mea
nici sã-mi poatã scoate geamãt
chiar durerea cea mai grea.
Ci cu orice bir de lacrimi

ºi de sînge-adus din greu
jertfa mea sã-ºi nalþe fumul
tot mai drept spre Dumnezeu.
569 - Te-am pus ca o pecete
Te-am pus ca o pecete pe inima mea-ntîi

dorind mai sfînt ºi dulce sã-mi fi ºi sã-mi rãmîi.
În toatã-a mea fiinþã, pe toate-a ei simþiri

sã-mi arzi cu vîlvãtaie cereºtile trãiri.
Pe-altarul rugãciunii, cu-al lacrimilor mir

sã mã-mpreun cu harul din Cer ºi din Potir.
Ca-n tot lãuntrul tainic al sufletului meu

sã-mi strãluceºti Isuse ca Domn ºi Dumnezeu.
ªi-apoi Te-am pus pecete pe braþul meu cel drept

ca sã Te port mai vrednic, mai harnic ºi-nþelept.
Vestirea mea ºi munca spre milã ºi-ajutor

s-alerge tot mai spornic cu rod mîntuitor.
Pe tot ce am în tainã ºi-n tot ce fac vãdit

sã port a Ta pecete mereu mai fericit.
Ca ºi-n fiinþa asta ºi-n cea de veci mereu

sã-mi strãluceºti Isuse ca Domn ºi Dumnezeu!
570 - Hristos vrea suflete
Hristos vrea suflete în care

sã ardã pentru tot ce-i sfînt
sã-nfãptuiascã fiecare
întregul Tatãlui Cuvînt.
Sã plîngã-n caldã rugãciune

cu cel pierdut ºi pentru el
în tot ce-i face ºi ce-i spune
a-l mîntui fiindu-i þel.
Pe Dumnezeu avîndu-L Soare

ºi voia Lui avînd-o gînd
cãldura inimii-arzãtoare
s-o-mpartã tuturor oricînd.
Sã-nvãluie cu bunãtate
întregul semenilor chin
din adîncimi netulburate
sã-i izvorascã orice-alin.
Oricît ar fi de rãu poporul

la care-ar fi trimis de El
sã i se dãruiascã-n dorul
de-a-l mîntui, - cu unic zel.
Sã nu-l ademeneascã ºesul

lenevitor ºi vinovat
ci sã-l înalþe înþelesul
a tot ce-i sfînt ºi-adevãrat.
Precum Hristos Cel Om în Slavã

ºi Domn al Slavei pe pãmînt
- din cea mai omeneascã pleavã
sã-i creascã grîul cel mai sfînt!
571 - Sã crezi adînc!

Sã crezi adînc în Dumnezeu Cel Veºnic
ºi lui Hristos adînc sã I te-apleci
cã nu-s mai mulþi mîntuitori pe lume
ci-I numai El - acum ºi-n veci de veci.
Sã crezi adînc din inimã Cuvîntul

ºi sã-L asculþi prin orice-ar fi sã treci
cã-n lume nu-s mai multe adevãruri
ci-I numai El - acum ºi-n veci de veci.
Sã crezi adînc Iubirii Rãstignite

pãcatul tãu în lacrimi sã-l îneci
cã-n lume nu-s rãscumpãrãri mai multe
ci-i una doar - acum ºi-n veci de veci.
Sã crezi adînc acestor adevãruri

ºi-n ele stînd viaþa sã-þi petreci
cã-n lume nu-i decît o mîntuire
o ai sau nu - acum ºi-n veci de veci.
Sã crezi adînc! - Credinþa sã-þi învie

spre-un veºnic rod a tale-ntinderi seci
c-o viaþã doar ºi-un suflet ai pe lume
le scapi sau nu, - acum ºi-n veci de veci!
572 - Mi-ai spus atunci...
Mi-ai spus atunci cînd gerul aspru

îmi îngheþa tot ce iubeam
cã în curînd va fi iar soare
ºi meri cu flori pe orice ram...
Mi-ai spus, dar inima-ngrozitã

abia putea spera ceva
dar cînd venit-a bucuria
mai mult de ce-am crezut era.
Mi-ai spus cînd noaptea se lãsase

pe-ntreg hotarul meu, amar,
cã toate trec, cã o sã vinã
o nouã strãlucire iar.
Mi-ai spus atunci cînd disperarea

zdrobea tot sufletul ce-l am
cã iar îmi va-nverzi hotarul
ºi-mi va-nvia tot ce iubeam.
Mi-ai spus cînd se ducea cîntarea

ºi numai plînsul rãmînea
cã iarãºi va-nsori lumina
ºi zîmbetul pe faþa mea.
ªi-mi spui ºi-acum cã-i chiar la uºã

Venirea Ta Iubit Isus
cãci nici nu ºtiu ce-aproape-i ziua
cînd ne vei da tot ce ne-ai spus.
Îmi spui, dar inima mea slabã

mi-e parcã tot precum era
ºi totuºi Dumnezeul nostru
nu ºtiu sã cred cît vom vedea.
573 - Cînd Dumnezeu
Cînd Dumnezeu cumplit lucreazã

nu-i nimeni a se-mpotrivi
cînd Faþa Lui insuflã groazã
- tu crede-n El ºi nu cîrti.
Cînd Dumnezeu mãreþ lucreazã

ºi toatã mintea va uimi
cum nimiceºte sau creeazã
Cînd Dumnezeu milos lucreazã

ºi mult prea Bun Îl vei gãsi
cã rabdã, iartã ºi vegheazã
Cînd tot ce Dumnezeu lucreazã

puternic, drept ºi bun va fi
prin toate voia Lui aºeazã
- tu crede-n El ºi nu cîrti!
574 - Nu numai dorind
Nu numai dorind izbînda

vei ajunge s-o atingi
ci luptînd cu preþ de sînge
ºi de lacrimi ai sã-nvingi.
O Isuse, o Isuse
fã-mã sã-Þi urmez cu dor
sã nu fiu numai cu vorba
ci cu fapta-mplinitor.
Nu numai cîntînd credinþa

dovedeºti c-o ai deplin
ci trãind în ea cu fapta
ºi cu sufletul creºtin.
Nume pot avea ºi rãii

ºi se pot fãli cã-l au
însã pilda ºi trãirea
ºi sfinþirea vieþii n-au.
Dacã ºtim cã neascultarea
e din primul nesupus
ºtim cã ea blestemul morþii
ºi osîndei l-a adus.
Duh al ascultãrii Sfinte

ce-Adevãrul ni l-ai dat
Drumul sfînt lãsat de Tine
fã-ni-l dulce ºi umblat.
Dã-ne rodul ascultãrii

scump ºi dulce ºi smerit
fãrã care niciodatã
n-a fost nimeni mîntuit!
575 - O, Sfînt Cuvînt

O, Sfînt Cuvînt al lui Hristos
Cuvînt al milei ºi-al dreptãþii
a ce-i de sus ºi-a cei de jos
al pedepsirii ºi-al rãsplãþii.
O, Sfînt Cuvînt, o bun Cuvînt

Tu-mi eºti un veºnic legãmînt
ca sã trãiesc ºi mor frumos
pe veci alãturi de Hristos.
Înºtiinþãrile ce-mi spui

mã fac mai treaz pe orice cale
spre tot ce e, spre tot ce nu-i
sã nu greºesc luminii Tale.
Mustrãrile ce mi le dai
eu le primesc cu ascultare
cãci vreau sã duc mereu un trai
curat spre viaþa viitoare.
Pedepsele ce mã-ngrozesc
mã fac sã fug de orice rele
ºi sã mã rog ºi sã-mi pãzesc
mai sfînt tot drumul vieþii mele.
Nãdejdea Ta mã face-oricînd
sã nu Te las, ci de-orice datã
sã mã înalþ mai drept avînd
încrederea nezdruncinatã.
Rãsplata Ta de nepãtruns
mi-ntrece orice suferinþã,
- O Sfînt Cuvînt, Tu mi-eºti de-ajuns
prin toate pîn-la biruinþã!
576 - Te va osîndi
Te va osîndi pe tine
dacã nu vii la Hristos
ºi ce-þi pare-acum prieten
ºi ce-þi pare duºmãnos.
Te va osîndi Cuvîntul
auzit îndelungat
dar pe care necrezîndu-L
L-ai respins ºi L-ai cãlcat.
Te va osîndi rãbdarea
celor care te-au iubit
bunãtatea celor care
te-au crezut - ºi i-ai minþit.
Te va osîndi durerea
celor ce i-ai dus la rãu
nevinovãþia celor
cãrora le-ai fost cãlãu.
Te va osîndi chiar boala

ce-þi vorbea cînd ai cãzut
cãci ºi ea, - ca sãnãtatea
te-a chemat - ºi tot n-ai vrut.
Te va osîndi pãmîntul
ce l-ai stors ºi te-a hrãnit
vîntul ce þi-a dat rãcoarea
soarele ce te-a-ncãlzit.
Te va osîndi odatã
tot ce-i sus ºi tot ce-i jos
dacã ºtii ºi poþi - ºi totuºi
nu vii astãzi la Hristos!
577 - O, nu cuvintele...
O, nu cuvintele cãutate
ca sã-þi slujeascã-acoperiri
ci faptele-þi vor sta în faþa
Dumnezeieºtii rãsplãtiri.
Nu toate spusele cu care

încerci sã-ndreptãþeºti un rãu
ci fapta ta o vede Cerul
ºi-o va plãti cîntarul sãu.
N-aduce vorbe cînd se cere

s-aduci o pocãinþã grea
cãci vina ta-i cu-atît mai mare
ºi fapta-i cu atît mai rea!
578 - Sã nu te plîngi!
Sã nu te plîngi cînd pari cã singur

ai mai rãmas luptînd din toþi
tu nu-i vezi, dar în lupta sfîntã
ai mii ºi zeci de mii de soþi.
Tu nu-i cunoºti, cã numai Domnul

cunoaºte-n orice loc pe-ai Lui
dar c-ai rãmas în luptã singur
tu niciodatã sã nu spui.
Cãci Marele Hristos nu-ªi lasã

nici lupta nici Cuvîntul Sãu
nenumãratã-i oastea care
învinge zilnic pe cel rãu.
Noi nu vedem decît în faþã

puþin ºi-ngust din Sfîntul Þel
întreaga-ntindere a luptei
ºi cîþi luptãm, - o ºtie El.
Sã nu te plîngi cînd crezi cã singur

ai mai rãmas luptînd cu toþi
dac-ai vedea ºi ºti cã-n luptã
ai mii ºi zeci de mii de soþi.
Ci-ncrede-te-n Hristos ºi luptã
nebiruit ºi credincios
ºi lasã toate celelalte
deplin în grija lui Hristos!
579 - Ce taine-ascunde
Ce taine-ascunde aºteptarea
rãbdãrii Cerului acum
cînd rãul creºte, creºte, creºte
- ºi tot nu-i prefãcut în scrum!
Ca tainã-i îndelung-rãbdarea
pentru tiranul cel cumplit
ce leagã, arde ºi ucide
- ºi tot nu-i încã rãsplãtit!
Ca tainã-i dragostea pãstratã

spre cel demult cãzut ºi rãu
cã vinde, minte ºi huleºte
- ºi tot nu-i vine ceasul sãu!
Ce tainã-i marea bunãtate

spre lumea de cãzuþi ºi hoþi
nespus de rãi - ºi totuºi Doamne
îi mai iubeºti, pe toþi, pe toþi...
580 - Ferice-i a vorbi

Ferice-i a vorbi Cuvîntul
puternic ºi curat, la mulþi
ferice-i cînd L-ascultã alþii
dar mai ferice-i tu s-asculþi!
Ferice-i a primi iubirea

cãci ea e aurul din Rai
ferice-i s-o aduni întruna
dar mai ferice-i tu s-o dai!
Ferice-i cînd primeºti vreun bine

atunci cînd mai în lipsã eºti
ferice-i da, dar mai ferice
cînd tu spre alþii-l dãruieºti.
Ferice-i cînd te-ajutã altul
în locul strîmt ºi-n ceasul greu
dar mai ferice-i cînd tu însuþi
pe alþii cauþi s-ajuþi mereu.
Ferice-i fapta dãrniciei

ferice-i binele primit
ferice-i cînd îl face-oricine
dar cînd faci tu, mai fericit.
Dar ºi mai fericit cînd plata

i-o ocoleºti aici mereu
cãci neprimind nimic prin oameni
plãti-þi-va totul Dumnezeu!
581 - Tu ai vãzut!
Tu ai vãzut tãcerea mea
atunci cînd dragostea de Tine
ca faþa apei tremura
de n-o puteam ascunde-n mine.
Tu cunoºteai cît sufeream

cînd ce spuneam era departe
de tot ce-am vrut dar nu puteam
sã-Þi spun cu vorbe fãrã moarte.
Tu ºtii ce-am spus din cîte-adun

ascuns pentru urechi strãine
cîntãrile-mi ce nu le spun
Isuse-s numai pentru Tine.
ªi lacrimile din afund

ºi rugãciunea din tãcere
ºi dulce tremurul profund
ce mi le-ascund de-orice vedere.
Sã Þi le-aduc, sã Þi le cînt
sã Þi le spun Isus doar Þie
cu glasul cel fãrã cuvînt
ce numai Duhul Tãu mi-l ºtie...
Sã mi le iei, sã mi le þii
sã mi le-ascunzi de-orice mulþime
cãci pînã-n veci de veºnicii
pe-acestea n-o sã le-afle nime!
582 - Ce drag mi-a fost
Ce drag mi-a fost s-ascult de Tine

oricît de greu mi-a fost s-ascult
cãci ascultarea e un bine
ce-l vãd din zi în zi mai mult.
Ce drag mi-a fost sã merg cu Tine

oricît de greu mi-a fost c-am mers
n-am amintiri mai dragi ºi pline
sã-mi fi rãmas mai de neºters.
Ce drag mi-a fost sã cînt cu Tine

oricît de greu mi-a fost sã cînt
în loc amar ce stãri divine
cîntãrii mele i-ai rãsfrînt.
Ce drag mi-a fost sã plîng cu Tine

oricît de greu mi-a fost c-am plîns
ca-n vasul lacrimii ascunse
n-am aur mai cu grijã strîns.
Ce drag mi-a fost sã stau cu Tine

oricît de greu mi-a fost c-am stat
mormîntul meu de-adînci suspine
mi-a fost ca raiul luminat.
Ce drag îmi e ºi-acum cu Tine

Isuse Domnul meu Iubit
nu-i loc mai dulce pentru mine
nici paradis mai strãlucit!
583 - Cît m-a durut!
Cît m-a durut întotdeauna

vãzînd în locul cel curat
respingãtoarea-nfãþiºare
a tot ce creºte din pãcat!
Cît m-a durut vãzînd un suflet

cîndva frumos, acum cãzut
pãcatul i-a zdrobit frumseþea
ajuns de nerecunoscut.
Cît m-a durut privind la starea

cîndva înaltã în Hristos
ºi-acum pãcatul pustiind-o
ajuns-a iadul cel mai jos.
Cît m-a durut vãzînd cum fraþii

ce se iubeau cîndva cu dor
îºi calcã tot mai fãrã milã
comoara ºi iubirea lor.
Cît m-a durut cînd scumpe gînduri

ºi dragi fiinþe s-au pierdut
sau ceasuri sfinte, sau prilejuri
cît m-a durut, cît m-a durut...
ªi totuºi sînt ºi-acum atîtea

cîntãri ce lîngã mine mor
iubiri ce sufãr lîngã mine
ºi nu mã dor, ºi nu mã dor...
584 - Deºi ºtim bine
Deºi ºtim bine cã în lume

necazuri multe-o sã-ntîlnim
ºi cã Hristos ni le trimite
noi tot cîrtim - noi tot cîrtim.
Deºi ºtim bine cã se cere

ca ne-ncetat sã ne rugãm
ºi nopþi ºi zile oriºiunde
noi tot uitãm, noi tot uitãm.
Deºi ºtim bine c-Adevãrul

sã-l apãrãm datori sîntem
de-atîtea ori Cuvîntul cere
noi tot tãcem, noi tot tãcem.
Deºi ºtim bine cã iubirea

ne cere pururi sã iertãm
Hristos de-atîta timp aºteaptã
Deºi ºtim bine cã tãcerea

cu-nþelepciune s-o pãzim
deºi-i cel rãu în faþa noastrã
noi tot vorbim, noi tot vorbim.
Deºi ºtim bine cã-I aproape

cã vine Domnul, s-aºteptãm
cã Duhul ºi Mireasa cheamã
585 - Sã nu te temi luptînd
Sã nu te temi luptînd cu Domnul

mergi plin de-avînt ºi curajos
cã nu-i putere sã-l înfrîngã
pe-acel ce luptã cu Hristos.
Sã nu te temi, sã nu te temi
cã nu-i putere sã-l înfrîngã
pe-acel ce luptã cu Hristos!
Sã nu te temi oricîte valuri

vin împotrivã-þi furtunos
cã nu-i primejdie sã-l piardã
pe-acel ce stã lîngã Hristos.
Sã nu te temi nici cînd nainte

vezi totul greu ºi-ntunecos
cã nu-i adînc sã-l poatã pierde
pe-acel ce crede în Hristos.
Sã nu te temi ajuns în chinuri

de nici un urlet furios
cã nu e leu sã-l poatã-nghite
pe cel ce rabdã cu Hristos.
Sã nu te temi de nici o moarte

de nici un Mîine fioros
nu-i loc din care sã nu scape
acel ce umblã cu Hristos.
Sã nu te temi în nici o stare

oricît ai fi-aruncat de jos
nu-i iad din care sã nu iasã
acel ce-l mîntuie Hristos!
586 - Mai dulce-i bucuria
Mai dulce-i bucuria noastrã

ca tot ce poate fi grãit
izvorul ei cel veºnic curge
netulburat ºi neoprit.
Slãvit sã fii Slãvit Isuse

de harul sfînt ce ni l-ai dat
Tu eºti al bucuriei noastre
izvor preadulce ºi curat.
Cînd sîntem doi sau trei, oriunde

cu noi de-a pururea-I Hristos
iar unde-i El, e totul dulce
ºi fericit ºi luminos.
Cu cît sîntem mai mulþi cu-atîta

mai fericiþi ne-mpãrtãºim
din rugãciune, din cîntare
ºi din Cuvîntul ce-l dorim.
O nelumeascã pãrtãºie
ne leagã în acelaºi dor
punînd o singurã simþire
în inimile tuturor.
Înfrîngerile trecãtoare
ne dor de prea puþine ori
fiindcã ºtim cã pîn-la urmã
tot noi vom fi biruitori.
Nimic din bunurile lumii

a noastre inimi nu rîvnesc
mai scumpã-i mîntuirea noastrã
ca orice aur pãmîntesc!
587 - Tu n-ai sã mori...
Tu n-ai sã mori de tot nicicînd

cãci nu existã nimicire
tot ce-i creat de Cel Etern
e rînduit la nemurire.
Cel Înþelept a rînduit

o vreme pentru orice stare
ºi de lucrat ºi de plãtit
ºi-odatã oriºicare-o are.
Sã-þi parã rãu de tot ce-ai dat

pãcatului ºi stricãciunii
de timpul scurt pierdut umblat
prea mult pe cãile minciunii.
Sã-þi parã rãu cã n-ai lãsat

demult desfrîul ºi minciuna
sã-þi parã rãu - cãci ce-ai pierdut
pierdut e pentru totdeauna!
Sã nu-þi crezi moartea un sfîrºit

cãci nu existã nimicire
ori eºti pierdut ori nimicit
eºti rînduit la nemurire.
O, ce-nþelept ai fi acum
dar chiar acum, s-asculþi chemarea
ºi-n Cerul într-o clipã-atins
sã-þi afli slobodã intrarea!...
588 - Pe-acel ce nu se
Pe-acel ce nu se pocãieºte
de-ajuns de mult de vina sa
nici Dumnezeu, nici Judecata
nici oamenii nu-l pot ierta.
Pe-acel ce poate, dar nu face

la nimeni bine-n calea lui
curînd îl va lovi nãpasta
ºi n-o sã-i pese nimãnui.
Pe-acel ce-ºi lasã-nchipuirea

sã umble fãrã frîu mereu
îl va robi pe veci pãcatul
fãcîndu-l fãrã Dumnezeu.
Pe-acel ce-ºi calcã legãmîntul

ºi-ºi uitã de pãrinþii sãi
ºi-ºi vinde binefãcãtorul
- l-ar arde veºnice vãpãi.
Pe-acel ce-ºi leapãdã credinþa

ºi-ºi pîngãreºte ce-avea sfînt
în veci nu-l va ierta osînda
nici pe pãmînt, nici sub pãmînt.
Sã te cutremuri tu, acela

ce îndrãzneþ pãcãtuieºti
cãci vine grabnic, vine ziua
ce-n veci arzînd sã tot plãteºti!
589 - Nu-i da drum închipuirii
Nu-i da drum închipuirii

cînd eºti prea înfierbîntat
cãci pe mulþi necumpãtarea
de-Adevãr i-a-ndepãrtat.
Nu-i da frîu vorbirii tale

cînd eºti prea adînc mîhnit
vorbele amãrãciunii
multe inimi au zdrobit.
Nu-i da voie la mînie

faptei tale prea uºor
cãci mînia niciodatã
n-a fost bun sfãtuitor.
Nu-i da loc în suflet urii

depãrteaz-o oriºicînd
focul urii arde viaþa
celui care-o poartã-n gînd.
Nu-i da timp dorinþei negre

sã se-opreascã-n mintea ta
cãci vedea-vei iadu-n faþã
de vei merge tot aºa.
Ci la timp le-opreºte toate

cu-nfrînarea de-orice fel
- ºi priveºte nu pãcatul
ci rãsplata pentru el!
590 - Doamne, Tu ne-ai spus
Doamne, Tu ne-ai spus cã unde

vor fi doi sau trei
adunaþi în al Tãu Nume
Tu vei fi cu ei.
Scump Isuse, Scump Isuse

Te chemãm
între noi cã-n al Tãu Nume
ne-adunãm.
Binecuvînteazã locul
unde ne-ai adus
Duhul Tãu Cel Sfînt revarsã-L
peste noi de Sus.
Binecuvînteazã fraþii
ce Cuvîntu-Þi spun
binecuvînteazã rodul
ascultãrii bun.
Rugãciunile ne-ascultã
cum Þi le nãlþãm
ºi sfinþeºte viaþa noastrã
Þie s-o predãm.
Fã-ne sã-mplinim Cuvîntul

cu adevãrat
fiecare sã ne-ntoarcem
binecuvîntat...
591 - O, viaþa mea
O, viaþa mea ajunsã

spre capãtul de drum
fii tot mai mult pãtrunsã
de tot ce-aºtepþi de-acum.
Rãmîi mai sus pe munþii

cereºtilor trãiri
împodobeºte-þi frunþii
eternele-nsoriri.
Înalþã-þi mai aprinsã

solia care-o duci
pe toatã zarea-ntinsã
de raza Sfintei Cruci.
Cîntãrile culese
atîta drag de drum
veºmîntul de mirese
îmbracã-li-l de-acum.
Þi-e noaptea dusã, iatã

ies zorii minunaþi,
Cel Preaiubit S-aratã
trimite-le: zburaþi!...
... ªi-n Vecii Fericirii

le-ascultã-apoi duios
luminile roirii
din jurul lui Hristos!
592 - Slavã veºnicã Luminii
Slavã veºnicã Luminii

ce mi-a strãlucit pe drum
ea m-a scos din întuneric
înspre tot ce vãd acum.

care m-a trecut de chin
preschimbîndu-mi noaptea dusã
într-un nesfîrºit senin.

care-mi zboarã slabii paºi
tot mai nalþi ºi tot mai siguri
cãtre unde nu-s vrãjmaºi.

ce mã cheamã mai cu drag
ca sã-mi dea sãrutul nunþii
chiar pe-al clipei morþii prag!

ce mã are-n veci supus
- Adoraþie eternã
ºi eternã...
lui Isus!...
Pag. 488
Slãvit sã fie Domnul

cãci El ne-a dãruit
Lumina ºi-Ajutorul
s-ajungem la...
. . . S F Î R ª I T.
- Cuprinsul în ordine - Vol. 6 - Pag. 489
Cuprinsul în ordine
N r. T itlu Strofe Versete V olum -C aiet P ag.
Cîntarea Anilor - Caiet 1 6-anilor 3
1 1 Naintea Feþei Tale Doamne... 6 25 6-anilor 6
2 2 Cîntarea anilor... 5 20 6-anilor 6
3 3 Ce-ndemn adînc te poate 4 16 6-anilor 7
4 4 Nu mi-am putut nãlþa 3 12 6-anilor 8
5 5 Mã dãruiesc Luminii 9 18 6-anilor 8
6 6 Eu n-am aflat întîi Iubirea 3 12 6-anilor 9
7 7 Nu te-ndoi ci crede 8 32 6-anilor 10
8 8 Binecuvîntare þie cea mai 7 28 6-anilor 11
9 9 Ce sfînt ºi nalt curaj 5 20 6-anilor 12
10 10 Eu nu ºtiu Doamne 7 28 6-anilor 13
11 11 Te preamãrim pe Tine 6 27 6-anilor 14
12 12 Cînd Te-am aflat pe Tine 7 28 6-anilor 15
13 13 O, paºii Tãi prin ceruri 2 8 6-anilor 16
14 14 Dorurile ne-mplinite 4 16 6-anilor 16
15 15 Pãstreazã-mi darul Tãu 4 16 6-anilor 17
16 16 O, har ceresc 6 24 6-anilor 17
17 17 Atît de-aproape eºti 6 24 6-anilor 18
18 18 O suflet din sufletul meu 7 28 6-anilor 19
19 19 Alãturi am purtat povara 4 16 6-anilor 20
20 20 Lumina zilelor senine 4 16 6-anilor 20
21 21 Mi s-a schimbat înfãþiºarea 5 20 6-anilor 21
22 22 Ajutã-ne sã Te iubim 5 20 6-anilor 21
23 23 Noi sîntem martori! 5 20 6-anilor 22
24 24 Nu mi-am pierdut 4 16 6-anilor 23
25 25 Voi cei adînc cãzuþi 5 20 6-anilor 23
26 26 Eu lupt mereu 4 16 6-anilor 24
27 27 Frumoasã floare-a toamnei 5 20 6-anilor 24
28 28 Singurãtãþi ºi depãrtãri 3 18 6-anilor 25
29 29 Voi cei ce-aþi fost 6 24 6-anilor 26
30 30 Am suferit prin lume 8 16 6-anilor 26
31 31 Ce-adînc mã mîngîi Tu 5 20 6-anilor 27
32 32 Îndreaptã-mi inima 5 20 6-anilor 28
33 33 Cu proaspãtã plãcere 5 20 6-anilor 28
34 34 Cînd gînduri negre 4 24 6-anilor 29
35 35 Sfinte Tatã Bun 3 25 6-anilor 30
36 36 O, noi ne-am bizuit 6 24 6-anilor 31
37 37 O, floare a frumoasei Lucrãri 5 37 6-anilor 32
38 38 Faþa Ta Isuse 4 16 6-anilor 33
39 39 Îndurã-Te o Doamne 6 24 6-anilor 33
40 40 Adeseori ispite grele 5 20 6-anilor 34
41 41 Ca un ascuns mãrgãritar 5 20 6-anilor 35
42 42 Har ºi luminã 4 16 6-anilor 35
43 43 Tu ºtii la ce necazuri 5 20 6-anilor 36
44 44 Cînd ne-ai lãsat 5 20 6-anilor 37
45 45 S-a-ntipãrit durerea 3 12 6-anilor 37
Pag. 490 - Cuprinsul în ordine - Vol. 6 -
46 46 Ce strîmt e locul unde 4 16 6-anilor 38
47 47 Nedespãrþitul meu Prieten 8 32 6-anilor 38
48 48 N-am fost 3 12 6-anilor 39
49 49 Mãreþ Biruitor Isus 5 21 6-anilor 40
50 50 În veci noi n-am vedea 7 28 6-anilor 41
51 51 Suind din nou 7 28 6-anilor 42
52 52 Pacea Crucii Tale 7 28 6-anilor 43
53 53 Crucea-I Ascultarea 5 24 6-anilor 44
54 54 Iubirea Ta înveºnicitã 4 16 6-anilor 44
55 55 Nu-i Crucea mit... 4 28 6-anilor 45
56 56 Eu ºtiu ce vrei 2 18 6-anilor 46
57 57 O Tatã Sfînt al Zilei 5 20 6-anilor 46
58 58 Cum strînge rãdãcina 3 12 6-anilor 47
59 59 Spre Golgota 3 12 6-anilor 47
60 60 O Tatãl Bunãtãþii 3 12 6-anilor 48
61 61 S-apropie Lumina 6 24 6-anilor 48
62 62 Frumos e Viitorul 4 16 6-anilor 49
63 63 Te lãudãm pe Tine, 4 16 6-anilor 49
64 64 Cît de strãin îmi e 4 16 6-anilor 50
65 65 Voi cei chemaþi 5 30 6-anilor 51
66 66 Din cea mai adîncã 3 12 6-anilor 52
67 67 Cînd simt cã s-apropie 5 20 6-anilor 52
68 68 Azi nu mã-ntorc 2 8 6-anilor 53
69 69 Nu priviþi la suferinþa 7 28 6-anilor 53
70 70 Te rog ia-mi Doamne 5 20 6-anilor 54
71 71 Frînge noaptea asta! 3 18 6-anilor 55
72 72 Rugãmu-Te Isuse 3 12 6-anilor 55
73 73 Ia aminte Doamne 7 42 6-anilor 56
74 74 O Dumnezeule Slãvit 3 15 6-anilor 57
75 75 Acolo de unde 7 28 6-anilor 58
76 76 La hotar de an trecut 8 32 6-anilor 59
77 77 O inimã de bunãtate 4 16 6-anilor 60
78 78 Doamne, Tu-n necazuri 4 32 6-anilor 60
79 79 Doamne, Dumnezeul meu, iar mi-e 3 24 6-anilor 61
80 80 Toatã slava pentru Tatãl 5 22 6-anilor 62
81 81 O Doamne, ai milã 8 32 6-anilor 63
82 82 Dac-ar fi sã iau Isuse 8 32 6-anilor 64
83 83 Abia vã vãd de lacrimi 3 12 6-anilor 65
84 84 Fãclie pentru paºii mei 5 20 6-anilor 65
85 85 Maica Domnului Isus 5 20 6-anilor 66
86 86 Grîu curat 5 21 6-anilor 66
87 87 O, nu priveliºtea-i 4 16 6-anilor 67
88 88 Atotputernic Dumnezeu 5 20 6-anilor 68
89 89 O Maica Jertfei Salvatoare 5 20 6-anilor 68
90 90 Plecãciune þie 6 27 6-anilor 69
91 91 Ai milã Tu 7 49 6-anilor 70
92 92 Pe la geamul îngheþat 7 28 6-anilor 71
93 93 Cîntãrile Naºterii 26 136 6-anilor 72
94 94 ªi iar se-ntoarce Taina... 4 16 6-anilor 76
95 95 O Sfînt Colind 4 28 6-anilor 76
96 96 N-am privit la crinii 3 12 6-anilor 77
97 97 Cum crinii 7 28 6-anilor 78
98 98 Pe cãrarea mîntuirii 5 20 6-anilor 79
99 99 Mãrit fii Tu Cel care dai 5 20 6-anilor 79
100 100 Unde eºti? 6 12 6-anilor 80
101 101 Deschid a nu ºtiu cîta oarã 5 20 6-anilor 80
102 102 Dupã focul ce-a trecut 4 24 6-anilor 81
103 103 Doamne, nu sînt vrednic 5 20 6-anilor 82
104 104 De ziua ta! 4 32 6-anilor 82
105 105 Mergeam, cum spre Emaus... 4 12 6-anilor 83
106 106 Fã-þi timp! 3 26 6-anilor 84
107 107 De-aº putea sã-ntorc... 5 21 6-anilor 84
108 108 În Templul Credinþei 5 20 6-anilor 85
109 109 De ce nainte de-ncercare? 5 23 6-anilor 86
110 110 E Noaptea Învierii 4 18 6-anilor 86
111 111 Poate fi-nfrunzitã lunca 4 16 6-anilor 87
112 112 E toamna mea aproape 4 24 6-anilor 87
113 113 Viorile pãdurii 4 12 6-anilor 88
114 114 Din Tatã fãrã Mamã 3 12 6-anilor 89
115 115 Cît am pierdut!... 8 32 6-anilor 89
116 116 La pomul Cunoºtinþei 4 22 6-anilor 90
117 117 V-am cercetat 6 24 6-anilor 91
118 118 Cu pîinea mea 4 32 6-anilor 92
119 119 Argilã ºi cernoziom 4 29 6-anilor 93
120 120 Au trecut demult 3 15 6-anilor 94
121 121 Nu ne lãsa 7 28 6-anilor 94
122 122 Tinere pãduri 7 28 6-anilor 95
123 123 O, morþi rãmaºi... 4 16 6-anilor 96
124 124 Puterea rãdãcinii 3 20 6-anilor 97
125 125 De unde ai în tine? 5 20 6-anilor 97
126 126 Purtãtoarele Luminii 5 24 6-anilor 98
127 127 Nicicînd nu se va stinge 5 20 6-anilor 99
128 128 Grãbiþi-vã sã creºteþi! 5 20 6-anilor 99
129 129 Vã chem 3 13 6-anilor 100
130 130 Viitoare valuri 3 12 6-anilor 100
131 131 Nu-i mai neagrã noapte 4 16 6-anilor 101
132 132 Nainte de a fi ce sîntem 4 16 6-anilor 101
133 133 Mergi fiul meu în pace 7 28 6-anilor 102
134 134 O, azi... 2 16 6-anilor 103
135 135 Ce-ai semãnat 7 28 6-anilor 103
136 136 Începutul ºi Sfîrºitul 7 28 6-anilor 104
137 137 Preasfîntã Nãscãtoare 3 12 6-anilor 105
138 138 Cîntãrile Învierii 45 154 6-anilor 106
139 139 Ochii tãi... 7 28 6-anilor 111
140 140 Nu eºti învins! 7 28 6-anilor 112
141 141 Taina Crucii 17 81 6-anilor 113
142 142 Ce dulci sînt douã vorbe 5 20 6-anilor 115
143 143 Au trecut ca norii anii 5 20 6-anilor 116
144 144 Suflete ce cauþi 4 24 6-anilor 116
145 145 În Gheþimani 4 16 6-anilor 117
146 146 Fii binecuvîntatã ziua 4 16 6-anilor 118
147 147 Tu nu-þi dai încã seama 5 22 6-anilor 118
148 148 Cît e din pãmînt 5 20 6-anilor 119
149 149 Tot mai puþini sîntem 5 20 6-anilor 120
150 150 Spre ce-þi þinteºte gîndul? 4 16 6-anilor 120
151 151 La ceasul pocãinþei 7 28 6-anilor 121
152 152 Napoia mea satano! 4 16 6-anilor 122
153 153 De unde mi-aþi ieºit? 5 20 6-anilor 122
154 154 Caut sã-mi refac 2 12 6-anilor 123
155 155 Rugãciune amarã 6 28 6-anilor 123
156 156 Nu-þi spune mai mult 4 16 6-anilor 124
157 157 Deºi m-au înºelat 4 16 6-anilor 125
158 158 Eu nu mã tem de moarte 5 20 6-anilor 125
159 159 Iubire de-Adevãr 5 20 6-anilor 126
160 160 O, rugãciune, apã linã 5 20 6-anilor 127
161 161 Cînd nu mai vezi 6 24 6-anilor 127
162 162 De ce te zbaþi zadarnic? 6 24 6-anilor 128
163 163 Adevãrul, Legea Firii 3 12 6-anilor 129
164 164 Ce rod amar 3 12 6-anilor 129
165 165 Cuteazã ºi priveºte 6 24 6-anilor 130
166 166 De vrei s-ajungi limanul 6 12 6-anilor 130
167 167 Avut-am voie 6 24 6-anilor 131
168 168 Acolo m-a aflat Lumina 6 24 6-anilor 132
169 169 E mãrturie tot ce vãd 3 15 6-anilor 132
170 170 Înþelepciune, Maicã Sfîntã 8 32 6-anilor 133
171 171 O Duh Preasfînt 5 20 6-anilor 134
172 172 Nimic nu-i vrednic 2 8 6-anilor 134
173 173 Cred Într-Unul Dumnezeu 4 16 6-anilor 135
174 174 Nu predicaþi poveºti 5 20 6-anilor 135
175 175 O, de-aº putea din tot 4 16 6-anilor 136
176 176 Doresc sã-Þi fiu Isuse 8 32 6-anilor 137
177 177 Zburaþi cîntãri! 4 40 6-anilor 138
178 178 Împrãºtie frumseþea 4 16 6-anilor 139
179 179 Care-i alt dumnezeu mare? 22 52 6-anilor 140
Caietul 1 = 179 poezii 961 4,092
Cîntãrile Roadelor - Caiet 2 6-roadelor 143
180 180 Roadele cîntãrii mele 6 24 6-roadelor 146
181 181 Cîntarea Roadelor 5 39 6-roadelor 147
182 182 ªarpele 6 27 6-roadelor 148
183 183 Gîndul 2 9 6-roadelor 149
184 184 Amintirile 3 12 6-roadelor 149
185 185 Trimiºii 3 31 6-roadelor 150
186 186 Nãdejde 4 12 6-roadelor 151
187 187 Vîntul 3 16 6-roadelor 151
188 188 Cãlãtor 5 49 6-roadelor 152
189 189 Stelele 5 24 6-roadelor 153
190 190 Cuvîntul 3 20 6-roadelor 154
191 191 Iubirea 5 23 6-roadelor 154
192 192 Frumuseþe 7 55 6-roadelor 155
193 193 Pãmînt 2 13 6-roadelor 156
194 194 Chipul 2 16 6-roadelor 157
195 195 Nimic nu s-a-ntîmplat nici astãzi 3 32 6-roadelor 157
196 196 Oriunde! - mi-e totuna 3 20 6-roadelor 158
197 197 Încredere 4 18 6-roadelor 159
198 198 Comori 5 20 6-roadelor 159
199 199 Soare - venit-a 3 13 6-roadelor 160
200 200 Îndurare 7 38 6-roadelor 161
201 201 Lumina - o Doamne 4 19 6-roadelor 162
202 202 Platã 8 34 6-roadelor 162
203 203 Unire 8 68 6-roadelor 164
204 204 Fluturaº 5 18 6-roadelor 166
205 205 Adevãr 7 60 6-roadelor 166
206 206 Bucurie 4 22 6-roadelor 168
207 207 Sfinþenie 3 15 6-roadelor 168
208 208 Dorinþã 5 48 6-roadelor 169
209 209 Plãceri 6 37 6-roadelor 171
210 210 Casã 5 37 6-roadelor 172
211 211 Cunoaºterea 3 15 6-roadelor 173
212 212 Oameni 4 21 6-roadelor 173
213 213 Minciuna 6 35 6-roadelor 174
214 214 Singur - în a lui carte-a 6 53 6-roadelor 175
215 215 Cunoscut! 6 49 6-roadelor 176
216 216 Fãþarnicul 12 105 6-roadelor 178
217 217 Împreunã 5 16 6-roadelor 181
218 218 Cîntãreþul 6 36 6-roadelor 182
219 219 Fricã 6 26 6-roadelor 183
220 220 Vestire 5 35 6-roadelor 184
221 221 Prietenie 7 34 6-roadelor 185
222 222 Rãul 11 86 6-roadelor 186
223 223 Binele 5 37 6-roadelor 188
224 224 Nimicuri 5 49 6-roadelor 189
225 225 Libertate 5 44 6-roadelor 191
226 226 Ispitele 9 83 6-roadelor 192
227 227 Pãstor 6 30 6-roadelor 194
228 228 Chemãri 5 47 6-roadelor 195
229 229 Uºurãtate 6 62 6-roadelor 196
230 230 Ascultarea 8 41 6-roadelor 198
231 231 Babel 10 65 6-roadelor 199
232 232 Lemne... 3 9 6-roadelor 201
233 233 Naºterea din nou 9 70 6-roadelor 201
234 234 Fãgãduinþe 2 13 6-roadelor 203
235 235 Moºteniri 11 87 6-roadelor 203
236 236 Groazã! 4 32 6-roadelor 206
237 237 Drepturi 4 41 6-roadelor 207
238 238 Aºteptãri 8 55 6-roadelor 208
239 239 Tot! - în dragostea 6 30 6-roadelor 209
240 240 Þinta - cei credincioºi 19 81 6-roadelor 210
241 241 Niciodatã nu se 4 30 6-roadelor 213
242 242 Credinþã - cea 10 76 6-roadelor 214
243 243 Fericire 4 35 6-roadelor 216
244 244 Clipa 8 49 6-roadelor 217
245 245 Înnoire 7 36 6-roadelor 219
246 246 Legãturi 6 37 6-roadelor 220
247 247 Renunþare 4 36 6-roadelor 221
248 248 Rugãciune 4 30 6-roadelor 222
249 249 Lepãdãri 4 22 6-roadelor 223
250 250 De ce sînt inimile pline? 5 34 6-roadelor 224
251 251 Timpul 6 36 6-roadelor 225
252 252 Alipire 9 42 6-roadelor 226
253 253 Temelii 7 36 6-roadelor 227
254 254 Aºteptare 5 29 6-roadelor 228
255 255 Graba 8 36 6-roadelor 229
256 256 Adîncuri 5 32 6-roadelor 230
257 257 Dacã n-ar fi Veºnicie 3 22 6-roadelor 231
258 258 Astãzi nu mai sînt 8 57 6-roadelor 231
259 259 Lume - Domnul a grãit 6 50 6-roadelor 233
260 260 Noi fericim acum 6 22 6-roadelor 235
261 261 Biruinþe 5 31 6-roadelor 236
262 262 Fiinþele 5 24 6-roadelor 237
263 263 Întuneric 4 16 6-roadelor 237
264 264 Nãzuinþe 5 33 6-roadelor 238
265 265 Cîntec 4 16 6-roadelor 239
266 266 Umbrã 4 22 6-roadelor 240
267 267 Încredinþare 6 44 6-roadelor 241
268 268 Uºa 12 180 6-roadelor 243
269 269 Livada 12 105 6-roadelor 247
270 270 Lucrãtori 10 65 6-roadelor 250
271 271 Luna 3 26 6-roadelor 252
272 272 Locuri 7 50 6-roadelor 253
273 273 Roade! 6 35 6-roadelor 254
274 274 La muncã 5 23 6-roadelor 255
275 275 Primãvarã, de ce plîngi? 3 29 6-roadelor 256
276 276 Tatãl 2 11 6-roadelor 257
277 277 Mama - cînd m-adîncesc 2 13 6-roadelor 257
278 278 Soþia 3 10 6-roadelor 258
279 279 Fiul 4 18 6-roadelor 258
280 280 Fiica 3 15 6-roadelor 259
281 281 Tîrziu 3 12 6-roadelor 259
282 282 Cînd soarele se culcã... 2 8 6-roadelor 260
283 283 La anii rãstignirii... 6 24 6-roadelor 260
284 284 Cînd împrãºtie iubirea... 4 16 6-roadelor 251
285 285 Nu te muºcã niciodatã 5 10 6-roadelor 261
286 286 Timpul a rãmas afarã 4 16 6-roadelor 262
287 287 Lume, tîrg nelegiuit 3 20 6-roadelor 262
288 288 O luntre 5 20 6-roadelor 263
289 289 Dragoste, cuvînt curat 8 16 6-roadelor 263
290 290 Pe Cine-ntîmpinaþi voi? 4 17 6-roadelor 264
291 291 Doamne, binecuvînteazã buzele 3 28 6-roadelor 265
292 292 Ca tata altãdatã 7 16 6-roadelor 266
293 293 Ca o apã 4 16 6-roadelor 266
294 294 Dacã mai trãieºte încã 4 22 6-roadelor 267
295 295 Frumoase amintiri 3 12 6-roadelor 268
296 296 Mergi grãbit 2 16 6-roadelor 268
297 297 Curînd cînd n-am sã fiu 6 24 6-roadelor 269
298 298 Zdrobiþi de truda lungã... 2 8 6-roadelor 270
299 299 Vis - ºtiam 3 19 6-roadelor 270
300 300 O, fraþii mei de astãzi... 5 27 6-roadelor 271
301 301 A fost odatã-aici... 3 12 6-roadelor 272
302 302 Nu-s numai slove 5 20 6-roadelor 272
303 303 O, cîntecele-acestea... 5 20 6-roadelor 273
304 304 Revin... 2 12 6-roadelor 273
305 305 Dacã v-am fãcut 4 16 6-roadelor 274
306 306 De ce cînd sînt? 2 17 6-roadelor 274
307 307 Ce dulce doarme 4 18 6-roadelor 275
308 308 De ce mai chemi? 2 18 6-roadelor 275
309 309 Cîþi plîng... 2 19 6-roadelor 276
310 310 De ce nu-i veºnicã?... 3 18 6-roadelor 277
311 311 Voi toþi cei ce zidiþi 5 21 6-roadelor 277
312 312 De ce nu-ºi mutã marea... 2 16 6-roadelor 278
313 313 În anii uscãciunii 2 8 6-roadelor 279
314 314 Copiii mei 5 48 6-roadelor 279
315 315 O, foc trecut... 3 18 6-roadelor 280
316 316 Cu zîmbet de bucurie 2 20 6-roadelor 281
317 317 Din caldã dragoste 1 13 6-roadelor 281
318 318 Eu nu mai am duºmani... 3 24 6-roadelor 282
319 319 Dar conºtiinþa? 3 20 6-roadelor 282
320 320 Cei cu vederea sãnãtoasã 2 18 6-roadelor 283
321 321 Iubiri neîngãduite 3 12 6-roadelor 284
322 322 Ca sã duci o viaþã sfîntã 3 12 6-roadelor 284
323 323 Tu care în aceastã lume 3 33 6-roadelor 285
324 324 Pe cel ce are 5 18 6-roadelor 286
325 325 Din viaþa pusã 4 16 6-roadelor 287
326 326 Încã n-am ajuns 7 14 6-roadelor 287
327 327 Nu pedepsi pe nimeni 3 14 6-roadelor 288
328 328 Mai aspru bate vîntul 4 23 6-roadelor 288
329 329 O Doamne, iartã-mi vina 3 19 6-roadelor 289
330 330 Puþine-s zilele 4 30 6-roadelor 290
331 331 Dac-ai pornit... 3 23 6-roadelor 291
332 332 Credinþa nu-i numai 4 32 6-roadelor 292
333 333 Tot ce priveºti 3 16 6-roadelor 293
334 334 Demult, numai luminã... 5 30 6-roadelor 293
335 335 O Doamne, depãrteazã-mi... 5 20 6-roadelor 294
336 336 Eu nu-s decît... 3 18 6-roadelor 295
337 337 Învaþã de la toate 5 12 6-roadelor 295
338 338 Ce limpede-Þi vãd Chipul 6 14 6-roadelor 296
339 339 Eu mi-am primit rãsplata... 4 21 6-roadelor 296
340 340 Prosopul 4 8 6-roadelor 297
341 341 Traista 2 20 6-roadelor 297
342 342 Castronul 2 12 6-roadelor 298
343 343 Mor ºi-amintirile odatã 5 37 6-roadelor 298
344 344 În grija ascultãrii mele 7 58 6-roadelor 299
345 345 Sã nu Te pãrãsesc pe Tine! 5 20 6-roadelor 301
346 346 Nu existã moarte! 4 17 6-roadelor 301
347 347 O, nu mai spun... 7 45 6-roadelor 302
348 348 N-ai drept! 2 13 6-roadelor 303
349 349 Mai întîi ascultã! 4 12 6-roadelor 304
350 350 Mai rari mereu... 2 12 6-roadelor 304
351 351 Aº vrea ca-n focul unic 5 15 6-roadelor 305
Caietul 2 = 172 poezii 836 5,138
Cîntãri de Drum - Caiet 3 6-drum 307
352 352 Cîntãrile de Drum 6 24 6-drum 310
353 353 Te-am adîncit 3 12 6-drum 311
354 354 Grãbeºte-te iubire 2 20 6-drum 311
355 355 Ce ne-a-ntãrit? 2 24 6-drum 312
356 356 O, iatã vine seara 6 14 6-drum 312
357 357 De ce rãmîi departe? 2 12 6-drum 313
358 358 Cine-þi va pune? 2 12 6-drum 313
359 359 Cînd glasul de fiorul 7 14 6-drum 314
360 360 Se bucurã 2 12 6-drum 314
361 361 Iubirea Ta Isuse 6 24 6-drum 315
362 362 Ispito! 2 12 6-drum 316
363 363 Þi-aº mulþumi 4 8 6-drum 316
364 364 Încrede-te-n Luminã! 4 16 6-drum 317
365 365 O, nu-i de-ajuns! 6 24 6-drum 317
366 366 Pe cei bogaþi... 1 16 6-drum 318
367 367 Nu-þi este þie-ngãduit 7 14 6-drum 319
368 368 Tu eºti Acela care 4 16 6-drum 319
369 369 Ci parcã numai... 7 14 6-drum 320
370 370 Luminã! 7 29 6-drum 321
371 371 N-auzi tu paºii Lui? 7 41 6-drum 322
372 372 Pînã unde? 3 8 6-drum 323
373 373 Pe cine crezi? 4 16 6-drum 323
374 374 O, vine Dimineaþa! 3 12 6-drum 324
375 375 Te laud Nume Veºnic 3 12 6-drum 324
376 376 O, cînd mã-ndemni... 5 20 6-drum 325
377 377 De ce-þi iei inima? 6 24 6-drum 325
378 378 Iubirea mea ridicã-þi 1 12 6-drum 326
379 379 Prietene, sînt veacuri 4 18 6-drum 326
380 380 O, fiii mei, lumina... 5 20 6-drum 327
381 381 Mãreaþã-i Stînca Sfîntã 4 16 6-drum 328
382 382 Mi-e veºnicã viaþa 6 24 6-drum 328
383 383 De ce te temi de moarte? 5 20 6-drum 329
384 384 O, dragi cîntãri, cu cît 7 28 6-drum 330
385 385 Pentru nimic în lume 3 12 6-drum 331
386 386 O, noi ne-ndepãrtãm... 3 12 6-drum 331
387 387 Din zorii zilei mele 10 20 6-drum 332
388 388 O, Tu mi-ai dat vederea 7 28 6-drum 332
389 389 O, roagã-te! 6 24 6-drum 333
390 390 Eu cred... 7 28 6-drum 334
391 391 Ce poate-un om?... 6 24 6-drum 335
392 392 Tot mai lãuntru 6 24 6-drum 335
393 393 Înalþã-te din tina 5 20 6-drum 336
394 394 Oricine-ai fi 7 14 6-drum 337
395 395 Cum cerul larg 5 20 6-drum 337
396 396 O, cum ºtii Tu 4 16 6-drum 338
397 397 De ce-am cîntat aºa? 4 16 6-drum 338
398 398 Fiindcã am trãit 4 16 6-drum 339
399 399 O, dac-aº ºti eu 5 20 6-drum 339
400 400 Ce oare duci? 5 20 6-drum 340
401 401 Rãscumpãrã clipita! 9 18 6-drum 341
402 402 O, Duhul Mîngîierii 2 20 6-drum 341
403 403 Ce crudã-i moartea! 6 24 6-drum 342
404 404 O, nu mã rog 6 24 6-drum 343
405 405 Trupu-i forma 3 12 6-drum 343
406 406 Nu-mi mai aduc aminte ºi nici 3 28 6-drum 344
407 407 Poate-mi va fi dat 4 28 6-drum 345
408 408 Uitã! 4 16 6-drum 345
409 409 Îmi place cîteodatã 5 20 6-drum 346
410 410 Nu privi c-un ochi 4 16 6-drum 347
411 411 Nu mã-nspãimînt! 6 24 6-drum 347
412 412 Eu n-am sã mã opresc 5 20 6-drum 348
413 413 Cînd m-am nãscut... 4 16 6-drum 349
414 414 Eu nu mã plîng... 7 28 6-drum 349
415 415 Vin zorile... 4 16 6-drum 350
416 416 O, cît mã rog 5 20 6-drum 351
417 417 Curînd soseºte vremea 4 23 6-drum 351
418 418 Nu mi-a rãmas 6 24 6-drum 352
419 419 Va fi cîndva! 5 26 6-drum 353
420 420 Nu ºtiu cît 4 16 6-drum 353
421 421 Nu m-am putut 5 20 6-drum 354
422 422 Cu vuiete-au fost! 4 16 6-drum 355
423 423 Nu mã lãsa! 7 28 6-drum 356
424 424 O, cum sã pot departe?... 6 24 6-drum 357
425 425 Dã-mi Doamne bucuria curatului 8 16 6-drum 358
426 426 S-au dus demult 5 32 6-drum 359
427 427 Adeseori în lupte 5 14 6-drum 360
428 428 O, iartã-mi Te rog 2 16 6-drum 360
429 429 Nu vreau sã mã mai apãr 4 16 6-drum 361
430 430 Chiar dacã pînã astãzi 6 12 6-drum 361
431 431 Ce mã înveþi tu? 3 14 6-drum 362
432 432 Vor trece iarãºi norii 4 16 6-drum 362
433 433 Cu alþi cocori... 5 20 6-drum 363
434 434 Trecuta vreme 8 32 6-drum 363
435 435 O, ceas al Rugãciunii 5 20 6-drum 364
436 436 Sculaþi-vã de tineri! 4 16 6-drum 365
437 437 Nu-þi urî duºmanii 4 16 6-drum 366
438 438 O, zilele prind aripi... 5 20 6-drum 366
439 439 Cîþi ani mi-au trebuit 5 20 6-drum 367
440 440 O, harfa mea... 5 20 6-drum 367
441 441 Numai o lunã 7 28 6-drum 368
442 442 Sã nu-i uitãm! 4 16 6-drum 369
443 443 Deºi alerg 4 16 6-drum 369
444 444 Grijeºte numai 5 20 6-drum 370
445 445 Cît de curatã 4 16 6-drum 371
446 446 Cît va trãi Lumina 3 20 6-drum 371
447 447 Ai ostenit? 5 20 6-drum 372
448 448 N-am fraþi 5 10 6-drum 372
449 449 Încearcã-te! 6 12 6-drum 373
450 450 Nu dezbrãcaþi armura 3 16 6-drum 373
451 451 Rãmîi la datorie 8 32 6-drum 374
452 452 Cu cît mai mulþi 8 16 6-drum 375
453 453 Prietene ºi frate 4 22 6-drum 375
454 454 O, Doamne, fericit e-acela 10 40 6-drum 376
455 455 Nu mi-ai cerut 7 28 6-drum 377
456 456 Eu ºtiu cã am în Cer 5 30 6-drum 378
457 457 O altã vîrstã 5 20 6-drum 379
458 458 Sã-l binecuvînteze Cerul 5 20 6-drum 379
459 459 O, creºte-mi rîvna 6 12 6-drum 380
460 460 N-am vrut alt har 7 28 6-drum 381
461 461 Nimic nu-i mai frumos 8 32 6-drum 382
462 462 Eram copil, trecea zãpada 7 28 6-drum 383
463 463 O, dragi cîntãri a mele! 8 32 6-drum 384
464 464 Cu cît mai lungã 6 24 6-drum 385
465 465 Numai Cuvîntul semãnat 6 24 6-drum 385
466 466 Cînd nu ºtii!... 3 28 6-drum 386
467 467 Suflete-al meu 3 24 6-drum 387
468 468 O, iatã Doamne 8 16 6-drum 388
469 469 Chemaþi cîntãrile 4 24 6-drum 388
470 470 De ce sã plîngi nemîngîiat? 6 24 6-drum 389
471 471 De te mai zbaþi 5 20 6-drum 390
472 472 De ce aºa degrabã? 2 16 6-drum 390
473 473 O, suflet ce te-afunzi 4 16 6-drum 391
474 474 Nu þi-a fost prieten 6 24 6-drum 391
475 475 Viaþa nu-i sfîrºitã! 5 20 6-drum 392
476 476 Nimic nu-Þi dau 6 12 6-drum 393
477 477 Cînd un sãrac 5 25 6-drum 393
478 478 Nu-Þi pot privi 6 24 6-drum 394
479 479 Sã ne grãbim prieteni 8 16 6-drum 395
480 480 Solia mea 9 18 6-drum 395
481 481 Ce-i mai curat? 6 12 6-drum 396
482 482 Cuvîntul Tãu Etern 6 24 6-drum 396
483 483 N-am mers 6 24 6-drum 397
484 484 Tu poþi doar 5 20 6-drum 398
485 485 Eu pot lupta 7 14 6-drum 399
486 486 Tu mi-ai gãtit 7 14 6-drum 399
487 487 Fiinþa mea întreagã 8 16 6-drum 400
488 488 Mulþimea Te-nconjoarã 5 20 6-drum 400
489 489 Ce grea-i ades 8 16 6-drum 401
490 490 Cînd mã silesc 6 24 6-drum 402
491 491 De vrei sã faci 6 24 6-drum 403
492 492 Curaj, trudit semãnãtor 6 24 6-drum 403
493 493 Aºteaptã 4 16 6-drum 404
494 494 Cînd Mã rugai... 4 16 6-drum 405
495 495 Ce rost mai are? 6 24 6-drum 406
496 496 Poþi sã mã laºi 5 20 6-drum 406
497 497 Port trupul 5 20 6-drum 407
498 498 Cînd harfa mea 7 28 6-drum 408
499 499 Durerea-þi vine-n casã 6 24 6-drum 409
500 500 Cînd psalmul cel din urmã 3 21 6-drum 409
501 501 Chiar dac-aº ºti 6 24 6-drum 410
502 502 Prin tot ce am 6 24 6-drum 411
503 503 Tu nu Te schimbi 6 24 6-drum 411
504 504 Cînd calea-mi pare 7 28 6-drum 412
505 505 Cînd munca mea 6 24 6-drum 413
506 506 Ce nepãtrunsã Milã 5 20 6-drum 414
507 507 Cînd nu-mi pot plînge 6 24 6-drum 415
508 508 Cînd vei vedea 8 32 6-drum 416
509 509 M-am bucurat... 5 20 6-drum 417
510 510 Cînd sufletu-mi Te-a cunoscut 7 28 6-drum 417
511 511 Cu fiecare rãsãrit 4 16 6-drum 418
512 512 Tu ni Te dãrui nouã 8 16 6-drum 419
513 513 Eu nu renunþ 6 24 6-drum 419
514 514 În Tine-a fost 9 18 6-drum 420
515 515 Cînd ai sã vii 5 20 6-drum 421
516 516 O, Moarte, noi... 7 28 6-drum 422
517 517 Cînd am sã plec... 7 28 6-drum 423
518 518 Fãcînd m-ai învãþat 7 28 6-drum 424
519 519 Tu vrei iubirea 7 28 6-drum 425
520 520 Numai atunci... 6 24 6-drum 426
521 521 Numele meu l-am auzit 7 28 6-drum 427
522 522 Binecuvîntat e-acela 8 16 6-drum 428
523 523 Nu-mi mai doresc 7 28 6-drum 429
524 524 Lãsaþi-mã s-alerg 7 28 6-drum 430
525 525 Încã sînt departe 7 28 6-drum 431
526 526 Voi toþi cîþi predicaþi 3 24 6-drum 432
527 527 În veselia ta 7 28 6-drum 433
528 528 Statornicia 7 28 6-drum 434
529 529 Nu-nlãtura o Doamne 5 20 6-drum 435
530 530 Nu ne-asculta 7 28 6-drum 436
531 531 Cînd înþelegi 8 32 6-drum 437
532 532 Grãbeºte-te sã-þi dai 6 24 6-drum 438
533 533 N-ai sã te prãbuºeºti 5 20 6-drum 438
534 534 Spre Tine, Cel în veci 7 28 6-drum 439
535 535 Sã nu mai ardem 8 32 6-drum 440
536 536 Mai din belºug 6 24 6-drum 441
537 537 Culesul roadelor 6 24 6-drum 441
538 538 Mi-este frate oriºicine 4 16 6-drum 442
539 539 Tot cu mai puþine lacrimi 4 16 6-drum 443
540 540 Nimic n-avem 8 16 6-drum 443
541 541 Cîte rãdãcini ascunse 8 32 6-drum 444
542 542 Slavã Þie care umpli 4 16 6-drum 445
543 543 De ce nu mã mai mustri? 7 28 6-drum 445
544 544 Ce lacomi ne sînt 8 16 6-drum 446
545 545 ªtiu cã m-a nãscut 5 20 6-drum 447
546 546 În noaptea lumii 7 28 6-drum 447
547 547 Al cui e soarele? 6 24 6-drum 448
548 548 De ce n-am fost? 6 24 6-drum 449
549 549 O, lacrimile-acestea... 10 20 6-drum 450
550 550 Sã nu mai pot uita 6 24 6-drum 451
551 551 Numai Tu Lumina lumii 8 32 6-drum 452
552 552 Numai Tu le saturi 7 28 6-drum 453
553 553 Dacã scriind puþin 3 24 6-drum 454
554 554 Tu-mi înlãturi îndoiala 7 28 6-drum 455
555 555 Tu care-nveþi pe alþii 7 28 6-drum 456
556 556 Tot ce-a fost greu 6 24 6-drum 457
557 557 Cum aº putea eu spune? 4 20 6-drum 458
558 558 Peste hotaru-nsãmînþat 6 24 6-drum 458
559 559 O, dacã cei buni... 8 16 6-drum 459
560 560 Cu cît mai preþios 5 20 6-drum 460
561 561 Nu te mînia 6 24 6-drum 460
562 562 Încã puþin ºi ce s-a spus 5 20 6-drum 461
563 563 Cu cît cunosc 7 28 6-drum 462
564 564 Cu ce rãmîi? 7 28 6-drum 463
565 565 Aºtepþi sã vinã Domnul? 3 36 6-drum 464
566 566 Sã calci cu teamã 8 32 6-drum 465
567 567 Cum pot sã cer? 6 24 6-drum 466
568 568 Doamne, sã nu pot vreodatã 7 28 6-drum 467
569 569 Te-am pus ca o pecete 8 16 6-drum 468
570 570 Hristos vrea suflete 7 28 6-drum 468
571 571 Sã crezi adînc! 5 20 6-drum 469
572 572 Mi-ai spus atunci... 7 28 6-drum 470
573 573 Cînd Dumnezeu 4 16 6-drum 471
574 574 Nu numai dorind 7 28 6-drum 471
575 575 O, Sfînt Cuvînt 7 28 6-drum 472
576 576 Te va osîndi 7 28 6-drum 473
577 577 O, nu cuvintele... 3 12 6-drum 474
578 578 Sã nu te plîngi! 6 24 6-drum 474
579 579 Ce taine-ascunde 4 16 6-drum 475
580 580 Ferice-i a vorbi 6 24 6-drum 475
581 581 Tu ai vãzut! 6 24 6-drum 476
582 582 Ce drag mi-a fost 6 24 6-drum 477
583 583 Cît m-a durut! 6 24 6-drum 478
584 584 Deºi ºtim bine 6 24 6-drum 479
585 585 Sã nu te temi luptînd 7 28 6-drum 480
586 586 Mai dulce-i bucuria 7 28 6-drum 481
587 587 Tu n-ai sã mori... 6 24 6-drum 482
588 588 Pe-acel ce nu se 6 24 6-drum 483
589 589 Nu-i da drum închipuirii 6 24 6-drum 484
590 590 Doamne, Tu ne-ai spus 6 24 6-drum 485
591 591 O, viaþa mea 6 24 6-drum 486
592 592 Slavã veºnicã Luminii 5 20 6-drum 487
Caietul 3 = 241 poezii 1,344 5,201
Cuprinsul în ordine 489
Cuprinsul alfabetic 502
Notã adaus: - Lucrãrile fr. Traian Dorz 515
Caietul 1 = 179 poezii = 961 strofe = 4.092 versete
Caietul 3 = 241 poezii = 1.344 strofe = 5.201 versete
Total Vol. 6 = 592 poezii = 3.141 strofe = 14.431 versete
Pag. 502 - Cuprinsul alfabetic - Vol. 6 -
Cuprinsul alfabetic
1 301 A fost odatã-aici... 3 12 6-roadelor 272
2 83 Abia vã vãd de lacrimi 3 12 6-anilor 65
3 75 Acolo de unde 7 28 6-anilor 58
4 168 Acolo m-a aflat Lumina 6 24 6-anilor 132
5 427 Adeseori în lupte 5 14 6-drum 360
6 40 Adeseori ispite grele 5 20 6-anilor 34
7 205 Adevãr 7 60 6-roadelor 166
8 163 Adevãrul, Legea Firii 3 12 6-anilor 129
9 256 Adîncuri 5 32 6-roadelor 230
10 91 Ai milã Tu 7 49 6-anilor 70
11 447 Ai ostenit? 5 20 6-drum 372
12 22 Ajutã-ne sã Te iubim 5 20 6-anilor 21
13 547 Al cui e soarele? 6 24 6-drum 448
14 19 Alãturi am purtat povara 4 16 6-anilor 20
15 252 Alipire 9 42 6-roadelor 226
16 30 Am suferit prin lume 8 16 6-anilor 26
17 184 Amintirile 3 12 6-roadelor 149
18 119 Argilã ºi cernoziom 4 29 6-anilor 93
19 230 Ascultarea 8 41 6-roadelor 198
20 258 Astãzi nu mai sînt 8 57 6-roadelor 231
21 351 Aº vrea ca-n focul unic 5 15 6-roadelor 305
22 493 Aºteaptã 4 16 6-drum 404
23 254 Aºteptare 5 29 6-roadelor 228
24 238 Aºteptãri 8 55 6-roadelor 208
25 565 Aºtepþi sã vinã Domnul? 3 36 6-drum 464
26 17 Atît de-aproape eºti 6 24 6-anilor 18
27 88 Atotputernic Dumnezeu 5 20 6-anilor 68
28 143 Au trecut ca norii anii 5 20 6-anilor 116
29 120 Au trecut demult 3 15 6-anilor 94
30 167 Avut-am voie 6 24 6-anilor 131
31 68 Azi nu mã-ntorc 2 8 6-anilor 53
32 231 Babel 10 65 6-roadelor 199
33 8 Binecuvîntare þie cea mai 7 28 6-anilor 11
34 522 Binecuvîntat e-acela 8 16 6-drum 428
35 223 Binele 5 37 6-roadelor 188
36 261 Biruinþe 5 31 6-roadelor 236
37 206 Bucurie 4 22 6-roadelor 168
38 293 Ca o apã 4 16 6-roadelor 266
39 322 Ca sã duci o viaþã sfîntã 3 12 6-roadelor 284
40 292 Ca tata altãdatã 7 16 6-roadelor 266
41 41 Ca un ascuns mãrgãritar 5 20 6-anilor 35
42 179 Care-i alt dumnezeu mare? 22 52 6-anilor 140
43 210 Casã 5 37 6-roadelor 172
44 342 Castronul 2 12 6-roadelor 298
45 154 Caut sã-mi refac 2 12 6-anilor 123
46 188 Cãlãtor 5 49 6-roadelor 152
- Cuprinsul alfabetic - Vol. 6 - Pag. 503
47 31 Ce-adînc mã mîngîi Tu 5 20 6-anilor 27
48 135 Ce-ai semãnat 7 28 6-anilor 103
49 403 Ce crudã-i moartea! 6 24 6-drum 342
50 582 Ce drag mi-a fost 6 24 6-drum 477
51 307 Ce dulce doarme 4 18 6-roadelor 275
52 142 Ce dulci sînt douã vorbe 5 20 6-anilor 115
53 489 Ce grea-i ades 8 16 6-drum 401
54 481 Ce-i mai curat? 6 12 6-drum 396
55 544 Ce lacomi ne sînt 8 16 6-drum 446
56 338 Ce limpede-Þi vãd Chipul 6 14 6-roadelor 296
57 431 Ce mã înveþi tu? 3 14 6-drum 362
58 3 Ce-ndemn adînc te poate 4 16 6-anilor 7
59 355 Ce ne-a-ntãrit? 2 24 6-drum 312
60 506 Ce nepãtrunsã Milã 5 20 6-drum 414
61 400 Ce oare duci? 5 20 6-drum 340
62 391 Ce poate-un om?... 6 24 6-drum 335
63 164 Ce rod amar 3 12 6-anilor 129
64 495 Ce rost mai are? 6 24 6-drum 406
65 9 Ce sfînt ºi nalt curaj 5 20 6-anilor 12
66 46 Ce strîmt e locul unde 4 16 6-anilor 38
67 579 Ce taine-ascunde 4 16 6-drum 475
68 320 Cei cu vederea sãnãtoasã 2 18 6-roadelor 283
69 228 Chemãri 5 47 6-roadelor 195
70 469 Chemaþi cîntãrile 4 24 6-drum 388
71 501 Chiar dac-aº ºti 6 24 6-drum 410
72 430 Chiar dacã pînã astãzi 6 12 6-drum 361
73 194 Chipul 2 16 6-roadelor 157
74 369 Ci parcã numai... 7 14 6-drum 320
75 358 Cine-þi va pune? 2 12 6-drum 313
76 515 Cînd ai sã vii 5 20 6-drum 421
77 517 Cînd am sã plec... 7 28 6-drum 423
78 504 Cînd calea-mi pare 7 28 6-drum 412
79 573 Cînd Dumnezeu 4 16 6-drum 471
80 34 Cînd gînduri negre 4 24 6-anilor 29
81 359 Cînd glasul de fiorul 7 14 6-drum 314
82 498 Cînd harfa mea 7 28 6-drum 408
83 284 Cînd împrãºtie iubirea... 4 16 6-roadelor 251
84 531 Cînd înþelegi 8 32 6-drum 437
85 413 Cînd m-am nãscut... 4 16 6-drum 349
86 490 Cînd mã silesc 6 24 6-drum 402
87 494 Cînd Mã rugai... 4 16 6-drum 405
88 505 Cînd munca mea 6 24 6-drum 413
89 44 Cînd ne-ai lãsat 5 20 6-anilor 37
90 161 Cînd nu mai vezi 6 24 6-anilor 127
91 507 Cînd nu-mi pot plînge 6 24 6-drum 415
92 466 Cînd nu ºtii!... 3 28 6-drum 386
93 500 Cînd psalmul cel din urmã 3 21 6-drum 409
94 67 Cînd simt cã s-apropie 5 20 6-anilor 52
95 282 Cînd soarele se culcã... 2 8 6-roadelor 260
96 510 Cînd sufletu-mi Te-a cunoscut 7 28 6-drum 417
97 12 Cînd Te-am aflat pe Tine 7 28 6-anilor 15
98 477 Cînd un sãrac 5 25 6-drum 393
99 508 Cînd vei vedea 8 32 6-drum 416
Cîntarea Anilor - Caiet 1 0 0 6-anilor 3
100 2 Cîntarea anilor... 5 20 6-anilor 6
101 181 Cîntarea Roadelor 5 39 6-roadelor 147
102 218 Cîntãreþul 6 36 6-roadelor 182
Cîntãri de Drum - Caiet 3 0 0 6-drum 307
103 352 Cîntãrile de Drum 6 24 6-drum 310
104 138 Cîntãrile Învierii 45 154 6-anilor 106
105 93 Cîntãrile Naºterii 26 136 6-anilor 72
Cîntãrile Roadelor - Caiet 2 0 0 6-roadelor 143
106 265 Cîntec 4 16 6-roadelor 239
107 115 Cît am pierdut!... 8 32 6-anilor 89
108 445 Cît de curatã 4 16 6-drum 371
109 64 Cît de strãin îmi e 4 16 6-anilor 50
110 148 Cît e din pãmînt 5 20 6-anilor 119
111 583 Cît m-a durut! 6 24 6-drum 478
112 446 Cît va trãi Lumina 3 20 6-drum 371
113 541 Cîte rãdãcini ascunse 8 32 6-drum 444
114 439 Cîþi ani mi-au trebuit 5 20 6-drum 367
115 309 Cîþi plîng... 2 19 6-roadelor 276
116 244 Clipa 8 49 6-roadelor 217
117 198 Comori 5 20 6-roadelor 159
118 314 Copiii mei 5 48 6-roadelor 279
119 173 Cred Într-Unul Dumnezeu 4 16 6-anilor 135
120 242 Credinþã - cea 10 76 6-roadelor 214
121 332 Credinþa nu-i numai 4 32 6-roadelor 292
122 53 Crucea-I Ascultarea 5 24 6-anilor 44
123 433 Cu alþi cocori... 5 20 6-drum 363
124 564 Cu ce rãmîi? 7 28 6-drum 463
125 563 Cu cît cunosc 7 28 6-drum 462
126 464 Cu cît mai lungã 6 24 6-drum 385
127 452 Cu cît mai mulþi 8 16 6-drum 375
128 560 Cu cît mai preþios 5 20 6-drum 460
129 511 Cu fiecare rãsãrit 4 16 6-drum 418
130 118 Cu pîinea mea 4 32 6-anilor 92
131 33 Cu proaspãtã plãcere 5 20 6-anilor 28
132 422 Cu vuiete-au fost! 4 16 6-drum 355
133 316 Cu zîmbet de bucurie 2 20 6-roadelor 281
134 537 Culesul roadelor 6 24 6-drum 441
135 557 Cum aº putea eu spune? 4 20 6-drum 458
136 395 Cum cerul larg 5 20 6-drum 337
137 97 Cum crinii 7 28 6-anilor 78
138 567 Cum pot sã cer? 6 24 6-drum 466
139 58 Cum strînge rãdãcina 3 12 6-anilor 47
140 211 Cunoaºterea 3 15 6-roadelor 173
141 215 Cunoscut! 6 49 6-roadelor 176
142 492 Curaj, trudit semãnãtor 6 24 6-drum 403
143 297 Curînd cînd n-am sã fiu 6 24 6-roadelor 269
144 417 Curînd soseºte vremea 4 23 6-drum 351
145 165 Cuteazã ºi priveºte 6 24 6-anilor 130
146 190 Cuvîntul 3 20 6-roadelor 154
147 482 Cuvîntul Tãu Etern 6 24 6-drum 396
148 331 Dac-ai pornit... 3 23 6-roadelor 291
149 82 Dac-ar fi sã iau Isuse 8 32 6-anilor 64
150 294 Dacã mai trãieºte încã 4 22 6-roadelor 267
151 257 Dacã n-ar fi Veºnicie 3 22 6-roadelor 231
152 553 Dacã scriind puþin 3 24 6-drum 454
153 305 Dacã v-am fãcut 4 16 6-roadelor 274
154 319 Dar conºtiinþa? 3 20 6-roadelor 282
155 425 Dã-mi Doamne bucuria curatului 8 16 6-drum 358
156 107 De-aº putea sã-ntorc... 5 21 6-anilor 84
157 397 De ce-am cîntat aºa? 4 16 6-drum 338
158 472 De ce aºa degrabã? 2 16 6-drum 390
159 306 De ce cînd sînt? 2 17 6-roadelor 274
160 308 De ce mai chemi? 2 18 6-roadelor 275
161 548 De ce n-am fost? 6 24 6-drum 449
162 109 De ce nainte de-ncercare? 5 23 6-anilor 86
163 310 De ce nu-i veºnicã?... 3 18 6-roadelor 277
164 543 De ce nu mã mai mustri? 7 28 6-drum 445
165 312 De ce nu-ºi mutã marea... 2 16 6-roadelor 278
166 357 De ce rãmîi departe? 2 12 6-drum 313
167 470 De ce sã plîngi nemîngîiat? 6 24 6-drum 389
168 250 De ce sînt inimile pline? 5 34 6-roadelor 224
169 383 De ce te temi de moarte? 5 20 6-drum 329
170 162 De ce te zbaþi zadarnic? 6 24 6-anilor 128
171 377 De ce-þi iei inima? 6 24 6-drum 325
172 471 De te mai zbaþi 5 20 6-drum 390
173 125 De unde ai în tine? 5 20 6-anilor 97
174 153 De unde mi-aþi ieºit? 5 20 6-anilor 122
175 166 De vrei s-ajungi limanul 6 12 6-anilor 130
176 491 De vrei sã faci 6 24 6-drum 403
177 104 De ziua ta! 4 32 6-anilor 82
178 334 Demult, numai luminã... 5 30 6-roadelor 293
179 101 Deschid a nu ºtiu cîta oarã 5 20 6-anilor 80
180 443 Deºi alerg 4 16 6-drum 369
181 157 Deºi m-au înºelat 4 16 6-anilor 125
182 584 Deºi ºtim bine 6 24 6-drum 479
183 317 Din caldã dragoste 1 13 6-roadelor 281
184 66 Din cea mai adîncã 3 12 6-anilor 52
185 114 Din Tatã fãrã Mamã 3 12 6-anilor 89
186 325 Din viaþa pusã 4 16 6-roadelor 287
187 387 Din zorii zilei mele 10 20 6-drum 332
188 291 Doamne, binecuvînteazã buzele 3 28 6-roadelor 265
189 79 Doamne, Dumnezeul meu, iar mi-e 3 24 6-anilor 61
190 103 Doamne, nu sînt vrednic 5 20 6-anilor 82
191 568 Doamne, sã nu pot vreodatã 7 28 6-drum 467
192 78 Doamne, Tu-n necazuri 4 32 6-anilor 60
193 590 Doamne, Tu ne-ai spus 6 24 6-drum 485
194 176 Doresc sã-Þi fiu Isuse 8 32 6-anilor 137
195 208 Dorinþã 5 48 6-roadelor 169
196 14 Dorurile ne-mplinite 4 16 6-anilor 16
197 289 Dragoste, cuvînt curat 8 16 6-roadelor 263
198 237 Drepturi 4 41 6-roadelor 207
199 102 Dupã focul ce-a trecut 4 24 6-anilor 81
200 499 Durerea-þi vine-n casã 6 24 6-drum 409
201 169 E mãrturie tot ce vãd 3 15 6-anilor 132
202 110 E Noaptea Învierii 4 18 6-anilor 86
203 112 E toamna mea aproape 4 24 6-anilor 87
204 462 Eram copil, trecea zãpada 7 28 6-drum 383
205 390 Eu cred... 7 28 6-drum 334
206 26 Eu lupt mereu 4 16 6-anilor 24
207 339 Eu mi-am primit rãsplata... 4 21 6-roadelor 296
208 6 Eu n-am aflat întîi Iubirea 3 12 6-anilor 9
209 412 Eu n-am sã mã opresc 5 20 6-drum 348
210 414 Eu nu mã plîng... 7 28 6-drum 349
211 158 Eu nu mã tem de moarte 5 20 6-anilor 125
212 318 Eu nu mai am duºmani... 3 24 6-roadelor 282
213 513 Eu nu renunþ 6 24 6-drum 419
214 336 Eu nu-s decît... 3 18 6-roadelor 295
215 10 Eu nu ºtiu Doamne 7 28 6-anilor 13
216 485 Eu pot lupta 7 14 6-drum 399
217 456 Eu ºtiu cã am în Cer 5 30 6-drum 378
218 56 Eu ºtiu ce vrei 2 18 6-anilor 46
219 38 Faþa Ta Isuse 4 16 6-anilor 33
220 106 Fã-þi timp! 3 26 6-anilor 84
221 518 Fãcînd m-ai învãþat 7 28 6-drum 424
222 84 Fãclie pentru paºii mei 5 20 6-anilor 65
223 234 Fãgãduinþe 2 13 6-roadelor 203
224 216 Fãþarnicul 12 105 6-roadelor 178
225 580 Ferice-i a vorbi 6 24 6-drum 475
226 243 Fericire 4 35 6-roadelor 216
227 146 Fii binecuvîntatã ziua 4 16 6-anilor 118
228 280 Fiica 3 15 6-roadelor 259
229 398 Fiindcã am trãit 4 16 6-drum 339
230 487 Fiinþa mea întreagã 8 16 6-drum 400
231 262 Fiinþele 5 24 6-roadelor 237
232 279 Fiul 4 18 6-roadelor 258
233 204 Fluturaº 5 18 6-roadelor 166
234 219 Fricã 6 26 6-roadelor 183
235 71 Frînge noaptea asta! 3 18 6-anilor 55
236 27 Frumoasã floare-a toamnei 5 20 6-anilor 24
237 295 Frumoase amintiri 3 12 6-roadelor 268
238 62 Frumos e Viitorul 4 16 6-anilor 49
239 192 Frumuseþe 7 55 6-roadelor 155
240 183 Gîndul 2 9 6-roadelor 149
241 255 Graba 8 36 6-roadelor 229
242 354 Grãbeºte-te iubire 2 20 6-drum 311
243 532 Grãbeºte-te sã-þi dai 6 24 6-drum 438
244 128 Grãbiþi-vã sã creºteþi! 5 20 6-anilor 99
245 444 Grijeºte numai 5 20 6-drum 370
246 86 Grîu curat 5 21 6-anilor 66
247 236 Groazã! 4 32 6-roadelor 206
248 42 Har ºi luminã 4 16 6-anilor 35
249 570 Hristos vrea suflete 7 28 6-drum 468
250 73 Ia aminte Doamne 7 42 6-anilor 56
251 226 Ispitele 9 83 6-roadelor 192
252 362 Ispito! 2 12 6-drum 316
253 159 Iubire de-Adevãr 5 20 6-anilor 126
254 191 Iubirea 5 23 6-roadelor 154
255 378 Iubirea mea ridicã-þi 1 12 6-drum 326
256 54 Iubirea Ta înveºnicitã 4 16 6-anilor 44
257 361 Iubirea Ta Isuse 6 24 6-drum 315
258 321 Iubiri neîngãduite 3 12 6-roadelor 284
259 409 Îmi place cîteodatã 5 20 6-drum 346
260 178 Împrãºtie frumseþea 4 16 6-anilor 139
261 217 Împreunã 5 16 6-roadelor 181
262 313 În anii uscãciunii 2 8 6-roadelor 279
263 145 În Gheþimani 4 16 6-anilor 117
264 344 În grija ascultãrii mele 7 58 6-roadelor 299
265 546 În noaptea lumii 7 28 6-drum 447
266 108 În Templul Credinþei 5 20 6-anilor 85
267 514 În Tine-a fost 9 18 6-drum 420
268 50 În veci noi n-am vedea 7 28 6-anilor 41
269 527 În veselia ta 7 28 6-drum 433
270 393 Înalþã-te din tina 5 20 6-drum 336
271 326 Încã n-am ajuns 7 14 6-roadelor 287
272 562 Încã puþin ºi ce s-a spus 5 20 6-drum 461
273 525 Încã sînt departe 7 28 6-drum 431
274 449 Încearcã-te! 6 12 6-drum 373
275 136 Începutul ºi Sfîrºitul 7 28 6-anilor 104
276 364 Încrede-te-n Luminã! 4 16 6-drum 317
277 197 Încredere 4 18 6-roadelor 159
278 267 Încredinþare 6 44 6-roadelor 241
279 32 Îndreaptã-mi inima 5 20 6-anilor 28
280 39 Îndurã-Te o Doamne 6 24 6-anilor 33
281 200 Îndurare 7 38 6-roadelor 161
282 245 Înnoire 7 36 6-roadelor 219
283 170 Înþelepciune, Maicã Sfîntã 8 32 6-anilor 133
284 263 Întuneric 4 16 6-roadelor 237
285 337 Învaþã de la toate 5 12 6-roadelor 295
286 283 La anii rãstignirii... 6 24 6-roadelor 260
287 151 La ceasul pocãinþei 7 28 6-anilor 121
288 76 La hotar de an trecut 8 32 6-anilor 59
289 274 La muncã 5 23 6-roadelor 255
290 116 La pomul Cunoºtinþei 4 22 6-anilor 90
291 524 Lãsaþi-mã s-alerg 7 28 6-drum 430
292 246 Legãturi 6 37 6-roadelor 220
293 232 Lemne... 3 9 6-roadelor 201
294 249 Lepãdãri 4 22 6-roadelor 223
295 225 Libertate 5 44 6-roadelor 191
296 269 Livada 12 105 6-roadelor 247
297 272 Locuri 7 50 6-roadelor 253
298 270 Lucrãtori 10 65 6-roadelor 250
299 259 Lume - Domnul a grãit 6 50 6-roadelor 233
300 287 Lume, tîrg nelegiuit 3 20 6-roadelor 262
301 201 Lumina - o Doamne 4 19 6-roadelor 162
302 20 Lumina zilelor senine 4 16 6-anilor 20
303 370 Luminã! 7 29 6-drum 321
304 271 Luna 3 26 6-roadelor 252
305 509 M-am bucurat... 5 20 6-drum 417
306 328 Mai aspru bate vîntul 4 23 6-roadelor 288
307 536 Mai din belºug 6 24 6-drum 441
308 586 Mai dulce-i bucuria 7 28 6-drum 481
309 349 Mai întîi ascultã! 4 12 6-roadelor 304
310 350 Mai rari mereu... 2 12 6-roadelor 304
311 85 Maica Domnului Isus 5 20 6-anilor 66
312 277 Mama - cînd m-adîncesc 2 13 6-roadelor 257
313 5 Mã dãruiesc Luminii 9 18 6-anilor 8
314 381 Mãreaþã-i Stînca Sfîntã 4 16 6-drum 328
315 49 Mãreþ Biruitor Isus 5 21 6-anilor 40
316 99 Mãrit fii Tu Cel care dai 5 20 6-anilor 79
317 105 Mergeam, cum spre Emaus... 4 12 6-anilor 83
318 133 Mergi fiul meu în pace 7 28 6-anilor 102
319 296 Mergi grãbit 2 16 6-roadelor 268
320 572 Mi-ai spus atunci... 7 28 6-drum 470
321 382 Mi-e veºnicã viaþa 6 24 6-drum 328
322 538 Mi-este frate oriºicine 4 16 6-drum 442
323 21 Mi s-a schimbat înfãþiºarea 5 20 6-anilor 21
324 213 Minciuna 6 35 6-roadelor 174
325 343 Mor ºi-amintirile odatã 5 37 6-roadelor 298
326 235 Moºteniri 11 87 6-roadelor 203
327 488 Mulþimea Te-nconjoarã 5 20 6-drum 400
328 348 N-ai drept! 2 13 6-roadelor 303
329 533 N-ai sã te prãbuºeºti 5 20 6-drum 438
330 48 N-am fost 3 12 6-anilor 39
331 448 N-am fraþi 5 10 6-drum 372
332 483 N-am mers 6 24 6-drum 397
333 96 N-am privit la crinii 3 12 6-anilor 77
334 460 N-am vrut alt har 7 28 6-drum 381
335 371 N-auzi tu paºii Lui? 7 41 6-drum 322
336 132 Nainte de a fi ce sîntem 4 16 6-anilor 101
337 1 Naintea Feþei Tale Doamne... 6 25 6-anilor 6
338 152 Napoia mea satano! 4 16 6-anilor 122
339 233 Naºterea din nou 9 70 6-roadelor 201
340 186 Nãdejde 4 12 6-roadelor 151
341 264 Nãzuinþe 5 33 6-roadelor 238
342 47 Nedespãrþitul meu Prieten 8 32 6-anilor 38
343 127 Nicicînd nu se va stinge 5 20 6-anilor 99
344 241 Niciodatã nu se 4 30 6-roadelor 213
345 540 Nimic n-avem 8 16 6-drum 443
346 461 Nimic nu-i mai frumos 8 32 6-drum 382
347 172 Nimic nu-i vrednic 2 8 6-anilor 134
348 195 Nimic nu s-a-ntîmplat nici astãzi 3 32 6-roadelor 157
349 476 Nimic nu-Þi dau 6 12 6-drum 393
350 224 Nimicuri 5 49 6-roadelor 189
351 260 Noi fericim acum 6 22 6-roadelor 235
352 23 Noi sîntem martori! 5 20 6-anilor 22
353 450 Nu dezbrãcaþi armura 3 16 6-drum 373
354 140 Nu eºti învins! 7 28 6-anilor 112
355 346 Nu existã moarte! 4 17 6-roadelor 301
356 55 Nu-i Crucea mit... 4 28 6-anilor 45
357 589 Nu-i da drum închipuirii 6 24 6-drum 484
358 131 Nu-i mai neagrã noapte 4 16 6-anilor 101
359 421 Nu m-am putut 5 20 6-drum 354
360 423 Nu mã lãsa! 7 28 6-drum 356
361 411 Nu mã-nspãimînt! 6 24 6-drum 347
362 418 Nu mi-a rãmas 6 24 6-drum 352
363 455 Nu mi-ai cerut 7 28 6-drum 377
364 24 Nu mi-am pierdut 4 16 6-anilor 23
365 4 Nu mi-am putut nãlþa 3 12 6-anilor 8
366 406 Nu-mi mai aduc aminte ºi nici 3 28 6-drum 344
367 523 Nu-mi mai doresc 7 28 6-drum 429
368 530 Nu ne-asculta 7 28 6-drum 436
369 121 Nu ne lãsa 7 28 6-anilor 94
370 529 Nu-nlãtura o Doamne 5 20 6-drum 435
371 574 Nu numai dorind 7 28 6-drum 471
372 327 Nu pedepsi pe nimeni 3 14 6-roadelor 288
373 174 Nu predicaþi poveºti 5 20 6-anilor 135
374 410 Nu privi c-un ochi 4 16 6-drum 347
375 69 Nu priviþi la suferinþa 7 28 6-anilor 53
376 302 Nu-s numai slove 5 20 6-roadelor 272
377 420 Nu ºtiu cît 4 16 6-drum 353
378 561 Nu te mînia 6 24 6-drum 460
379 285 Nu te muºcã niciodatã 5 10 6-roadelor 261
380 7 Nu te-ndoi ci crede 8 32 6-anilor 10
381 474 Nu þi-a fost prieten 6 24 6-drum 391
382 367 Nu-þi este þie-ngãduit 7 14 6-drum 319
383 478 Nu-Þi pot privi 6 24 6-drum 394
384 156 Nu-þi spune mai mult 4 16 6-anilor 124
385 437 Nu-þi urî duºmanii 4 16 6-drum 366
386 429 Nu vreau sã mã mai apãr 4 16 6-drum 361
387 520 Numai atunci... 6 24 6-drum 426
388 465 Numai Cuvîntul semãnat 6 24 6-drum 385
389 441 Numai o lunã 7 28 6-drum 368
390 552 Numai Tu le saturi 7 28 6-drum 453
391 551 Numai Tu Lumina lumii 8 32 6-drum 452
392 521 Numele meu l-am auzit 7 28 6-drum 427
393 457 O altã vîrstã 5 20 6-drum 379
394 134 O, azi... 2 16 6-anilor 103
395 435 O, ceas al Rugãciunii 5 20 6-drum 364
396 376 O, cînd mã-ndemni... 5 20 6-drum 325
397 303 O, cîntecele-acestea... 5 20 6-roadelor 273
398 416 O, cît mã rog 5 20 6-drum 351
399 459 O, creºte-mi rîvna 6 12 6-drum 380
400 424 O, cum sã pot departe?... 6 24 6-drum 357
401 396 O, cum ºtii Tu 4 16 6-drum 338
402 399 O, dac-aº ºti eu 5 20 6-drum 339
403 559 O, dacã cei buni... 8 16 6-drum 459
404 175 O, de-aº putea din tot 4 16 6-anilor 136
405 81 O Doamne, ai milã 8 32 6-anilor 63
406 335 O Doamne, depãrteazã-mi... 5 20 6-roadelor 294
407 454 O, Doamne, fericit e-acela 10 40 6-drum 376
408 329 O Doamne, iartã-mi vina 3 19 6-roadelor 289
409 463 O, dragi cîntãri a mele! 8 32 6-drum 384
410 384 O, dragi cîntãri, cu cît 7 28 6-drum 330
411 171 O Duh Preasfînt 5 20 6-anilor 134
412 402 O, Duhul Mîngîierii 2 20 6-drum 341
413 74 O Dumnezeule Slãvit 3 15 6-anilor 57
414 380 O, fiii mei, lumina... 5 20 6-drum 327
415 37 O, floare a frumoasei Lucrãri 5 37 6-anilor 32
416 315 O, foc trecut... 3 18 6-roadelor 280
417 300 O, fraþii mei de astãzi... 5 27 6-roadelor 271
418 16 O, har ceresc 6 24 6-anilor 17
419 440 O, harfa mea... 5 20 6-drum 367
420 428 O, iartã-mi Te rog 2 16 6-drum 360
421 468 O, iatã Doamne 8 16 6-drum 388
422 356 O, iatã vine seara 6 14 6-drum 312
423 77 O inimã de bunãtate 4 16 6-anilor 60
424 549 O, lacrimile-acestea... 10 20 6-drum 450
425 288 O luntre 5 20 6-roadelor 263
426 89 O Maica Jertfei Salvatoare 5 20 6-anilor 68
427 516 O, Moarte, noi... 7 28 6-drum 422
428 123 O, morþi rãmaºi... 4 16 6-anilor 96
429 36 O, noi ne-am bizuit 6 24 6-anilor 31
430 386 O, noi ne-ndepãrtãm... 3 12 6-drum 331
431 577 O, nu cuvintele... 3 12 6-drum 474
432 365 O, nu-i de-ajuns! 6 24 6-drum 317
433 404 O, nu mã rog 6 24 6-drum 343
434 347 O, nu mai spun... 7 45 6-roadelor 302
435 87 O, nu priveliºtea-i 4 16 6-anilor 67
436 13 O, paºii Tãi prin ceruri 2 8 6-anilor 16
437 389 O, roagã-te! 6 24 6-drum 333
438 160 O, rugãciune, apã linã 5 20 6-anilor 127
439 95 O Sfînt Colind 4 28 6-anilor 76
440 575 O, Sfînt Cuvînt 7 28 6-drum 472
441 473 O, suflet ce te-afunzi 4 16 6-drum 391
442 18 O suflet din sufletul meu 7 28 6-anilor 19
443 57 O Tatã Sfînt al Zilei 5 20 6-anilor 46
444 60 O Tatãl Bunãtãþii 3 12 6-anilor 48
445 388 O, Tu mi-ai dat vederea 7 28 6-drum 332
446 591 O, viaþa mea 6 24 6-drum 486
447 374 O, vine Dimineaþa! 3 12 6-drum 324
448 438 O, zilele prind aripi... 5 20 6-drum 366
449 212 Oameni 4 21 6-roadelor 173
450 139 Ochii tãi... 7 28 6-anilor 111
451 394 Oricine-ai fi 7 14 6-drum 337
452 196 Oriunde! - mi-e totuna 3 20 6-roadelor 158
453 52 Pacea Crucii Tale 7 28 6-anilor 43
454 193 Pãmînt 2 13 6-roadelor 156
455 227 Pãstor 6 30 6-roadelor 194
456 15 Pãstreazã-mi darul Tãu 4 16 6-anilor 17
457 588 Pe-acel ce nu se 6 24 6-drum 483
458 98 Pe cãrarea mîntuirii 5 20 6-anilor 79
459 366 Pe cei bogaþi... 1 16 6-drum 318
460 324 Pe cel ce are 5 18 6-roadelor 286
461 373 Pe cine crezi? 4 16 6-drum 323
462 290 Pe Cine-ntîmpinaþi voi? 4 17 6-roadelor 264
463 92 Pe la geamul îngheþat 7 28 6-anilor 71
464 385 Pentru nimic în lume 3 12 6-drum 331
465 558 Peste hotaru-nsãmînþat 6 24 6-drum 458
466 372 Pînã unde? 3 8 6-drum 323
467 209 Plãceri 6 37 6-roadelor 171
468 202 Platã 8 34 6-roadelor 162
469 90 Plecãciune þie 6 27 6-anilor 69
470 111 Poate fi-nfrunzitã lunca 4 16 6-anilor 87
471 407 Poate-mi va fi dat 4 28 6-drum 345
472 497 Port trupul 5 20 6-drum 407
473 496 Poþi sã mã laºi 5 20 6-drum 406
474 137 Preasfîntã Nãscãtoare 3 12 6-anilor 105
475 453 Prietene ºi frate 4 22 6-drum 375
476 379 Prietene, sînt veacuri 4 18 6-drum 326
477 221 Prietenie 7 34 6-roadelor 185
478 275 Primãvarã, de ce plîngi? 3 29 6-roadelor 256
479 502 Prin tot ce am 6 24 6-drum 411
480 340 Prosopul 4 8 6-roadelor 297
481 126 Purtãtoarele Luminii 5 24 6-anilor 98
482 124 Puterea rãdãcinii 3 20 6-anilor 97
483 330 Puþine-s zilele 4 30 6-roadelor 290
484 451 Rãmîi la datorie 8 32 6-drum 374
485 401 Rãscumpãrã clipita! 9 18 6-drum 341
486 222 Rãul 11 86 6-roadelor 186
487 247 Renunþare 4 36 6-roadelor 221
488 304 Revin... 2 12 6-roadelor 273
489 273 Roade! 6 35 6-roadelor 254
490 180 Roadele cîntãrii mele 6 24 6-roadelor 146
491 248 Rugãciune 4 30 6-roadelor 222
492 155 Rugãciune amarã 6 28 6-anilor 123
493 72 Rugãmu-Te Isuse 3 12 6-anilor 55
494 45 S-a-ntipãrit durerea 3 12 6-anilor 37
495 61 S-apropie Lumina 6 24 6-anilor 48
496 426 S-au dus demult 5 32 6-drum 359
497 566 Sã calci cu teamã 8 32 6-drum 465
498 571 Sã crezi adînc! 5 20 6-drum 469
499 458 Sã-l binecuvînteze Cerul 5 20 6-drum 379
500 479 Sã ne grãbim prieteni 8 16 6-drum 395
501 442 Sã nu-i uitãm! 4 16 6-drum 369
502 535 Sã nu mai ardem 8 32 6-drum 440
503 550 Sã nu mai pot uita 6 24 6-drum 451
504 578 Sã nu te plîngi! 6 24 6-drum 474
505 585 Sã nu te temi luptînd 7 28 6-drum 480
506 345 Sã nu Te pãrãsesc pe Tine! 5 20 6-roadelor 301
507 436 Sculaþi-vã de tineri! 4 16 6-drum 365
508 360 Se bucurã 2 12 6-drum 314
509 35 Sfinte Tatã Bun 3 25 6-anilor 30
510 207 Sfinþenie 3 15 6-roadelor 168
511 214 Singur - în a lui carte-a 6 53 6-roadelor 175
512 28 Singurãtãþi ºi depãrtãri 3 18 6-anilor 25
513 542 Slavã Þie care umpli 4 16 6-drum 445
514 592 Slavã veºnicã Luminii 5 20 6-drum 487
515 199 Soare - venit-a 3 13 6-roadelor 160
516 480 Solia mea 9 18 6-drum 395
517 278 Soþia 3 10 6-roadelor 258
518 150 Spre ce-þi þinteºte gîndul? 4 16 6-anilor 120
519 59 Spre Golgota 3 12 6-anilor 47
520 534 Spre Tine, Cel în veci 7 28 6-drum 439
521 528 Statornicia 7 28 6-drum 434
522 189 Stelele 5 24 6-roadelor 153
523 467 Suflete-al meu 3 24 6-drum 387
524 144 Suflete ce cauþi 4 24 6-anilor 116
525 51 Suind din nou 7 28 6-anilor 42
526 182 ªarpele 6 27 6-roadelor 148
527 94 ªi iar se-ntoarce Taina... 4 16 6-anilor 76
528 545 ªtiu cã m-a nãscut 5 20 6-drum 447
529 141 Taina Crucii 17 81 6-anilor 113
530 276 Tatãl 2 11 6-roadelor 257
531 353 Te-am adîncit 3 12 6-drum 311
532 569 Te-am pus ca o pecete 8 16 6-drum 468
533 375 Te laud Nume Veºnic 3 12 6-drum 324
534 63 Te lãudãm pe Tine, 4 16 6-anilor 49
535 11 Te preamãrim pe Tine 6 27 6-anilor 14
536 70 Te rog ia-mi Doamne 5 20 6-anilor 54
537 576 Te va osîndi 7 28 6-drum 473
538 253 Temelii 7 36 6-roadelor 227
539 251 Timpul 6 36 6-roadelor 225
540 286 Timpul a rãmas afarã 4 16 6-roadelor 262
541 122 Tinere pãduri 7 28 6-anilor 95
542 281 Tîrziu 3 12 6-roadelor 259
543 80 Toatã slava pentru Tatãl 5 22 6-anilor 62
544 556 Tot ce-a fost greu 6 24 6-drum 457
545 333 Tot ce priveºti 3 16 6-roadelor 293
546 539 Tot cu mai puþine lacrimi 4 16 6-drum 443
547 392 Tot mai lãuntru 6 24 6-drum 335
548 149 Tot mai puþini sîntem 5 20 6-anilor 120
549 239 Tot! - în dragostea 6 30 6-roadelor 209
550 341 Traista 2 20 6-roadelor 297
551 434 Trecuta vreme 8 32 6-drum 363
552 185 Trimiºii 3 31 6-roadelor 150
553 405 Trupu-i forma 3 12 6-drum 343
554 581 Tu ai vãzut! 6 24 6-drum 476
555 323 Tu care în aceastã lume 3 33 6-roadelor 285
556 555 Tu care-nveþi pe alþii 7 28 6-drum 456
557 368 Tu eºti Acela care 4 16 6-drum 319
558 486 Tu mi-ai gãtit 7 14 6-drum 399
559 554 Tu-mi înlãturi îndoiala 7 28 6-drum 455
560 587 Tu n-ai sã mori... 6 24 6-drum 482
561 512 Tu ni Te dãrui nouã 8 16 6-drum 419
562 503 Tu nu Te schimbi 6 24 6-drum 411
563 147 Tu nu-þi dai încã seama 5 22 6-anilor 118
564 484 Tu poþi doar 5 20 6-drum 398
565 43 Tu ºtii la ce necazuri 5 20 6-anilor 36
566 519 Tu vrei iubirea 7 28 6-drum 425
567 363 Þi-aº mulþumi 4 8 6-drum 316
568 240 Þinta - cei credincioºi 19 81 6-roadelor 210
569 408 Uitã! 4 16 6-drum 345
570 266 Umbrã 4 22 6-roadelor 240
571 100 Unde eºti? 6 12 6-anilor 80
572 203 Unire 8 68 6-roadelor 164
573 268 Uºa 12 180 6-roadelor 243
574 229 Uºurãtate 6 62 6-roadelor 196
575 117 V-am cercetat 6 24 6-anilor 91
576 419 Va fi cîndva! 5 26 6-drum 353
577 129 Vã chem 3 13 6-anilor 100
578 220 Vestire 5 35 6-roadelor 184
579 475 Viaþa nu-i sfîrºitã! 5 20 6-drum 392
580 130 Viitoare valuri 3 12 6-anilor 100
581 415 Vin zorile... 4 16 6-drum 350
582 113 Viorile pãdurii 4 12 6-anilor 88
583 299 Vis - ºtiam 3 19 6-roadelor 270
584 187 Vîntul 3 16 6-roadelor 151
585 25 Voi cei adînc cãzuþi 5 20 6-anilor 23
586 29 Voi cei ce-aþi fost 6 24 6-anilor 26
587 65 Voi cei chemaþi 5 30 6-anilor 51
588 311 Voi toþi cei ce zidiþi 5 21 6-roadelor 277
589 526 Voi toþi cîþi predicaþi 3 24 6-drum 432
590 432 Vor trece iarãºi norii 4 16 6-drum 362
591 177 Zburaþi cîntãri! 4 40 6-anilor 138
592 298 Zdrobiþi de truda lungã... 2 8 6-roadelor 270
Caietul 3 = 241 poezii 1,263 5,201
Cuprinsul în ordine 489
Cuprinsul alfabetic 502
Notã adaus: - Lucrãrile fr. Traian Dorz 515
Caietul 3 = 241 poezii = 1.344 strofe = 5.201 versete
Total Vol. 6 = 592 poezii = 3.141 strofe = 14.431 versete
- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 515
Notã adaus: - Lucrãrile fr. Traian Dorz:
Traian Dorz
În colecþia de “Cîntãri Nemuritoare” a mai scris:
Vol Nr. Caiet Nr. poezii

1 Cîntãrile Dintîi
1 2 Cîntãri Îndepãrtate 420 poezii
3 Cîntãri Luptãtoare
4 Cîntãrile Bibliei
2 5 Cîntãrile Psalmilor 313 poezii
6 Poemele lui Solomon
7 La Izvoarele Luminii 7000 proverbe
3 8 Comori Universale versificate ºi
9 Pe cãrãrile Luminii comentate
10 Osana, Osana
11 Cîntarea îngeraºilor 320 poezii ilustrate
4
12 Cîte-o povestire micã pentru copii
13 Cîntã-mi mamã
Cîntãrile Domnului
5 - 2088 poezii
colecþia de cîntãri a Oastei Domnului
14 Cîntãrile Anilor
6 15 Cîntãrile Roadelor 592 poezii
16 Cîntãri de Drum
17 Cîntarea Cîntãrilor mele
7 18 Cîntãri Nemuritoare 664 poezii
19 Cîntãrile din Urmã
20 Cîntarea Învierii
8 21 Cîntarea Veºniciei 712 poezii
22 Cîntarea Biruinþei
23 Cîntãri Uitate
9 24 Cîntãri de Sus 601 poezii
25 Cîntãri Noi
26 Cîntãrile Cãinþei
10 27 Cîntãrile Eterne 602 poezii
28 Cîntarea Viitoare
29 Biblia Versificatã
11 30 Minune ºi Tainã 306 poezii
31 Eternele Poeme - neterminatã
Pag. 516 - Lucrãrile fr. Traian Dorz -
Prin harul lui Dumnezeu, în afarã de volumele de poezii apãrute în colecþia
“Cîntãri Nemuritoare”, - Traian Dorz - a mai scris urmãtoarele lucrãri:
Prozã:
ISUS HRISTOS - DUMNEZEUL NOSTRU
Meditaþii la Sf. Evanghelie de la Ioan
Vol. Cap Titlu caiet

1 Hristos - Dumnezeul nostru
1 2 Hristos - Sfinþitorul nostru
3 Hristos - Înnoitorul nostru
4 Hristos - Izvorul nostru

2 5 Hristos - Binefãcãtorul nostru
6 Hristos - Pîinea noastrã
7 Hristos - Învãþãtorul nostru

3 8 Hristos - Luminãtorul nostru
9 Hristos - Vindecãtorul nostru
10 Hristos - Pãstorul nostru

4 11 Hristos - Învierea noastrã
12 Hristos - Împãratul nostru
13 Hristos - Modelul nostru

5 14 Hristos - Adevãrul nostru
15 Hristos - Viaþa noastrã
16 Hristos - Pacea noastrã

6 17 Hristos - Mijlocitorul nostru
18 Hristos - Rãscumpãrãtorul nostru
19 Hristos - Jertfa noastrã

7 20 Hristos - Mîntuitorul nostru
21 Hristos - Slava noastrã
HRISTOS - Pîinea noastrã zilnicã - scurte meditaþii zilnice pentru toate zilele anului
de la 1 ianuarie pînã la 31 decembrie.
HRISTOS - Comoara Psalmilor - meditaþii zilnice la Psalmi
Vol. 1 De la 1 Ianuarie la 30 iunie

Vol. 2 De la 1 iulie la 31 decembrie
- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 517
Cugetãri Nemuritoare
Vol Nr Caietul
1 Prietenul tinereþii mele
1 2 Mãrgãritarul Ascuns
3 Piatra scumpã
4 Lumina iubitului fiu

2 5 Calea bunului urmaº
6 Avuþia sfîntului moºtenitor
7 Pãºunile dulci
3 8 Sãgeþile biruitoare
9 Cununile slãvite
10 Poruncile Iubirii
4 11 Rãsplata Ascultãrii
12 Strãlucirea Biruinþei
13 Crucea mîntuitoare
5 14 Eterna iubire
15 Mãrturisirea strãlucitã
16 Porþile Veºniciei
6 17 Numele biruitorului
18 Garanþia netrecãtoare
19 Lupta cea bunã

7 20 Alergarea cea stãruitoare
21 Credinþa cea încununatã
22 La Þãrmul Întîlnirii
8 23 La Ospãþul Veºniciei
24 La Strãlucirea Viitoare
25 Întîi sã Fim
9 26 Dorim sã Fim
27 ªi acum sã Facem
10 28 Semãnaþi Cuvîntul Sfînt

Pag. 518 - Lucrãrile fr. Traian Dorz -
- Îndrumãri nemuritoare
Nr Caietul
1 Cãrarea Tinereþii curate
2 Scumpele noastre surori
3 Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu
4 Dreptarul învãþãturii sãnãtoase
Trei zile ºi adevãruri istorice
- 12 septembrie 1937
5
- 12 februarie 1938
- 7 noiembrie 1976
6 Sfinþii noºtri înaintaºi
- Povestiri nemuritoare
Nr Caietul
1 Pe genunchii lui Isus
2 Leagãnul de Aur
3 Þara Minunatã
4 Cireºul Înflorit
- HRISTOS - puterea apostoliei

Meditaþii la Apostolele Anului
Vol Caietul
1 26 - Apostolele din prima jumãtate a anului
2 26 - Apostolele din a doua jumãtate a anului
- HRISTOS - Taina Evangheliei -

meditaþii la evangheliile anului
Vol Caietul
1 26 - Evanghelia din prima jumãtate a anului
2 26 - Evanghelia din a doua jumãtate a anului
- Piese ºi montaje religioase

Vol Caietul
Vol. 1 Vine Domnul Copilaº program de Crãciun pt. copii
Vol. 2 Hristos S-a Nãscut petrecere de Crãciun
Vol. 3 Hristos a Înviat petrecere de Paºti
- Surorile noastre sfinte -

Petrecere duhovniceascã pentru surori
- Pentru Istoria unei Jertfe
Nr Caietul Durata Din La
1 Grãuntele 12 ani 1923 1935
2 Cernerea 12 ani 1935 1947
3 Rugul 30 ani 1947 1977
4 Pîrga 12 ani 1977 1989
Pentru toate, Slãvit sã fie Domnul.

Astãzi, 12-I-2003, am terminat de corectat Vol. 6 din Cîntãri Nemuritoare
519 pag. = 15.194 rînduri reale scrise
3,238 MB
429.605 caractere = 91.570 cuvinte
29.376 rînduri total = 22.748 propoziþii = 22.703 fraze
Am început cartea în
11-XII-2002
ºi am terminat-o în
12-I-2003
33 de zile.
Ediþie transcrisã ºi îngrijitã

de
Ion Lupiþa
- ostaº al Domnului -
C A N A D A
Slãvit sã fie Domnul !
Ast|zi în 12-I-2003 am corectat Õi aranjat definitiv aceast| versiune a c|rÛii

Cîntãri Nemuritoare - Vol. 6
Ion LupiÛa
Printed in Canada.

Nemuritoare6 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nemuritoare6 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

11-XII-2002

Nu-mi lepãdaþi nici o frînturã

Tu eºti Cîntarea Anilor mei ce trec ºi vin,

iubirea Ta li-e sãrbãtoare

de cîntec ºi de rod divin...

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh

Faþa Ta ne-a despicat în douã anii noºtri

Glasul Tãu ne-a fãcut sã uitãm pe totdeauna

Lumina Ta ne-a arãtat ce jalnicã ne-a fost

Cãci Dragostea este ªuvoiul Fericit

Slavã veºnicã Þie

1 - Naintea Feþei Tale Doamne...

Pãrinte Veºnic al Luminii

Isuse Adevãrul Veºnic

Duh Sfînt al Dragostei fierbinte

- Ca izbãviþi din întuneric

Cîntarea anilor trecuþi

Cîntarea anilor ce vin

nainte de-a mã duce,

Ca Faþa Lui, lucind pe ea,

Pe care sã-mi petrec apoi

3 - Ce-ndemn adînc te poate

Ce-ndemn adînc te poate-mpinge

Ce grele piedici poate-nfrînge

Ce ochi curaþi pot fi pe lume

Dar ce priveliºti te-nconjoarã,

4 - Nu mi-am putut nãlþa

N-am înþeles deplin în mine,

ªi n-am avut din bogãþie

Lumina sã mã facã o flacãrã pe-altar

ªi sã mã facã razã de candelã-nsoþind

ªi sã mã facã-un soare strãlucitor ºi-aprins

ªi sã mã facã-al nopþii luceafãr îndreptar

ªi sã mã facã farul ce-aratã luminos

ªi sã mã facã faclã sã luminez curat

ªi sã mã facã fulger puternic despicînd

- Mã dãruiesc Luminii ca torþã ºi ca rug,

6 - Eu n-am aflat întîi Iubirea

Eu n-am aflat întîi Iubirea

Ci Dragostea m-a dus în urmã

... Acum în ochii amîndurora

Nu norul este veºnic

Cã nici un pãr nu-þi cade,

Cã dacã crezi puternic

8 - Binecuvîntare þie cea mai

Faþa ta strãluce unic

Tot ce-a fost mai sfînt pe lume

Dumnezeu putea alege

În toþi sfinþii-a fost vreo patã

9 - Ce sfînt ºi nalt curaj

Ce sfînt ºi nalt curaj se cere

Sã nu primeºti nimic zadarnic

- Sã iei din nou, a zecea oarã,

- Sã recunoºti ce merit are

- Sã-þi poþi pe rug ierta vrãjmaºii,

Eu nu ºtiu Doamne unde încã

Eu nu ºtiu Doamne ce ispite

Eu nu ºtiu Doamne de cîþi prieteni

Eu nu ºtiu Doamne cîte lacrimi

Eu nu ºtiu Doamne cîte jertfe

Eu nu ºtiu Doamne cîte rane

Eu nu ºtiu Doamne viitorul,

Te preamãrim pe Tine Doamne