Nemuritoare2 PDF

13-XI-2002
CÎNTÃRI NEMURITOARE
Vol. 2
1 - Cîntãrile Bibliei
2 - Cîntãrile Psalmilor
3 - Poemele lui Solomon
- Versificãri biblice -
Tot ce v-am spus aici cu lacrimi
e adevãr curat ºi greu
mãrturisit pe conºtiinþã
ºi-n Numele lui Dumnezeu
Nu-mi lepãdaþi nici o frînturã

din tot ce spun acum ºi scriu
cã tot ce nu-nþelegeþi astãzi
o sã-nþelegeþi mai tîrziu.
Poezii - Vol. 2 - Din Cîntãrile Bibliei - Caietul 1 Pag. 3
Din Cîntãrile Bibliei
Caietul 1
- Din Cîntãrile Bibliei
- Din Rugãciunile Bibliei
- Din Binecuvîntãrile Bibliei
- versificãri -
dupã textele alese de cîntãri
ale Sfintelor Scripturi

Pag. 4 Poezii - Vol. 2 - Din Cîntãrile Bibliei - Caietul 1
Domnul nostru Isus Hristos este Cuvîntul lui Dumnezeu
- El este în Biblia Sa -
- Viaþã Veºnicã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.
Cercetaþi-o ca sã aveþi viaþa veºnicã (Ioan 6, 39) .
- Cale Veºnicã este Cuvîntul lui Dumnezeu Biblia, mergeþi pe ea (Ioan 14, 6) .
- Pîinea Vie este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

Hrãniþi-vã cu ea ca sã trãiþi veºnic (Matei 4, 4) .
- Adevãr Veºnic este Cuvîntul lui Dumnezeu - crede-L ºi-L urmeazã

(2 Samuel 7, 28) .
- Apã Vie este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

Adãpaþi-vã din ea ca sã nu mai însetaþi niciodatã (Ioan 7, 7) .
- Ploaie Cereascã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

Cereþi-o peste ogorul inimii voastre pentru rodirea mîntuirii (Isaia 55, 10-11) .
- Foc Ceresc este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

Aprindeþi-vã cu el, ca sã nu îngheþaþi niciodatã (Ieremia 23, 29) .
- Sãmînþã Cereascã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

Primiþi-o în ogorul sufletului vostru ca sã aduceþi roada mîntuirii (Luca 8, 5-16) .
- Scut Nebiruit este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

Adãpostiþi-vã sub el, ca sã fiþi scãpaþi de primejdia morþii veºnice (Prov. 30, 5) .
- Sabie Sfîntã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

Folosiþi-o fericit în lupta mîntuirii voastre, ca sã biruiþi (Evrei 4, 12) .
- Fãclie Nestinsã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

Umblaþi mereu în lumina ei (Psalm 119, 105) .
- Aur Ceresc este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

Îmbogãþiþi-vã cu el (Psalm 19, 10) .
- Miere Cereascã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

Îndulciþi-vã viaþa ºi veºnicia cu ea (Psalm 19, 10) .
- Cîntare Veºnicã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

Veseliþi-vã cu ea (Psalm 149, 1) .
- Binecuvîntare Veºnicã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

Însoþiþi-vã cu ea ºi veþi fi fericiþi (Numeri 6, 24-27) .
Slavã veºnicã Domnului nostru Isus Hristos
El este Cuvîntul lui Dumnezeu, El este Biblia Sa.
Amin.
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh

Isus Hristos
Marele nostru Dumnezeu ºi Cuvîntul Slãvit al Vieþii
Slavã veºnicã Þie...
Pentru cã Tu eºti Cuvîntul ºi Sãmînþa Vieþii, care ne-ai trezit din moarte ºi
ne-ai dãruit Viaþa cea fericitã de acum ºi din veºnicie.
Pentru cã Tu eºti Dragostea Dumnezeiascã ºi dulce care ne-ai pus în inima

noastrã cîntarea ºi în ochii noºtri strãlucirea, amîndouã izvorînd din
Fericirea Ta nemuritoare în pãrtãºia fãpturilor Raiului Tãu.
Pentru cã Tu eºti Focul ºi Puterea rugãciunilor noastre prin care cuprindem

tot raiul în braþele inimii ºi prin care trãim mereu pe înãlþimile unde tot
Cerul Tãu se îmbrãþiºeazã cu tot pãmîntul nostru.
Pentru cã Tu eºti Binecuvîntarea noastrã cea mai mare ºi mai întinsã, prin
care toate bogãþiile veºnice ne sînt dãruite în orice privinþã ºi în orice
mãsurã oricãruia dintre noi, oricînd ºi oriunde, - atît în existenþa aceasta
trecãtoare, cît ºi în existenþa noastrã cea veºnicã.
ªi pentru cã Tu Singur eºti Izvorul ºi Mijlocitorul prin care toate acestea ne

pot fi dãruite nouã de Dumnezeu în aºa fel ca noi sã trãim în El prin
ele, - ºi tot Tu eºti Taina ºi Minunea prin care noi le putem dãrui pe
acestea lui Dumnezeu în aºa fel ca El sã fie fericit primindu-le ºi sã
poatã tot prin ele, trãi în noi.
Slavã veºnicã Þie

Slãvitul Cuvînt al Vieþii ºi Marele nostru Dumnezeu
Isus Hristos.
Amin.
0 - Fãclie pentru paºii mei
Fãclie pentru paºii mei

luminã pe-a mea cale
ºi candelã în noapte mi-e
Cuvîntul Cãrþii Tale.
Ajutã-mi Doamne zi de zi
neclãtinat sã pot pãzi
cu dragoste pîn-la mormînt
Cuvîntul Tãu Cel Sfînt.
Putere-n rugãciunea mea

alinu-n plîns fierbinte
ºi scutul meu e-n lupta grea
Cuvîntul Cãrþii Sfinte.
Înflãcãrare-n glasul meu

credinþei mele zale
iubirii mele-i foc mereu
Cuvîntul Cãrþii Tale.
Nãdejde dulce-n moartea mea

rãsplata mea nainte
ºi pace veºnic voi avea
Cuvîntul Cãrþii Sfinte.
Cuvinte înþelepte:
Toate cãrþile din lume au o soartã trecãtoare

Cartea Sfîntã însã este Una, veºnicã ºi tare
ea în veac nu se-nvecheºte,
ea în veac e neclintitã
cãci în ea-i Cuvîntul Veºnic
ºi Viaþa Nesfîrºitã.
Din Cîntãrile Vechiului Testament
1 - Cîntarea de laudã
- din Exod 15, 1-19 -
Partea 1
Eu Domnului cînta-voi cãci Slava ªi-o aratã

El nãpustit-a-n mare pe cal ºi cãlãreþ
în Domnul Cel Puternic tãria mea e toatã
ºi-al cîntecelor mele temei de mare preþ.
El m-a scãpat, El este Stãpînul meu Cel Tare

ºi Domnul meu Cel care în veci Îl voi slãvi
El Dumnezeul Unic al tatãlui meu, care
pe totdeauna-n viaþã doresc a-L preamãri.
El e-n Viteaz rãzboinic ºi Domnul e-al Sãu Nume

El aruncat-a-n mare pe Faraon ºi-ai sãi
pe veci îi înghiþirã a Mãrii Roºii spume
s-au pogorît în funduri de ape toþi cei rãi.
Puternica Ta Dreaptã vestitu-ªi-a tãria

cu Mîna Ta o Doamne zdrobit-ai pe vrãjmaºi
dobori în praf vrãjmaºii - ºi-acolo jos îi laºi.
Cînd Tu-Þi porneºti mînia îi mistui ca pe trestii

cu-a Ta suflare apa atunci ai grãmãdit
s-au ridicat talazuri ca zidurile crestii
ºi valurile-n mijloc de mãri s-au întãrit.
Zicea atunci vrãjmaºul: - gonindu-i îi voi prinde

îi voi prãda... cu urã pe ei m-aº rãzbuna.
- Dar Tu-ai suflat o Doamne ºi marea cît cuprinde
i-a acoperit... Ca plumbul s-au afundat în ea.
Partea 2
Cine e ca Tine oare,

Doamne, între dumnezei
cine-i minunat ca Tine
Sfînt ºi Mare-n tot ce vrei?
Tu ai izbãvit poporul
prin puterea Ta-l îndrepþi
spre lãcaºurile sfinte
unde-ndurãtor l-aºtepþi.
Spre vrãjmaºi întins-ai Mîna

ºi mormîntul i-a-nghiþit
prin a Ta-ndurare sfîntã
pe-ai Tãi i-ai cãlãuzit.
Neamurile-aflînd aceasta
toate se vor înfrica
filistenii stau cu groazã
ºi Edomul tot aºa.
Îi apucã-al fricii tremur

pe vitejii moabiþi
leºinaþi de spaimã umblã
trufaºii cananiþi.
Toþi vor fi cuprinºi de groazã

teama îi va apuca
vãzînd braþul Tãu puternic
vãzînd mãreþia Ta.
Sta-vor muþi precum stã piatra

pînã-ai Tãi vor fi scãpat
Doamne, pînã-Þi treci poporul
care l-ai rãscumpãrat.
Partea 3
Tu îi vei aduce ºi-i vei aºeza

pe-al Tãu munte mare, moºtenirea Ta
pe-acel loc pe care Þi l-ai pregãtit
ca lãcaº o Doamne, sfînt ºi neclintit.
Templul cel zidit de Mîna Ta pe plac...

ºi-atunci Domnul fi-va Domn în veac de veac
c-ai lui Faraon cei mulþi s-au înecat
cãlãreþii lui în mare au intrat.
Peste ei adus-a Domnul-al mãrii val

ºi nu mai scãparã cãlãreþ ºi cal
însã pe Israel Domnul l-a scãpat
l-a trecut prin mare ca pe-un loc uscat.
2 - Cîntarea lui Moise

- din Deuteronom 32, 1-43 -
Partea 1
Luaþi aminte ceruri ºi eu voi grãi

tu pãmînt ascultã, cã eu voi vorbi.
Ca o ploaie curgã-nvãþãtura mea

precum cade roua, fie ea aºa.
Cã eu voi cinsti Numele Domnului

daþi Domnului nostru slavã, numai Lui.
El e Stînca, - drepte sînt a Lui cãrãri

ºi desãvîrºite-s toate-a Lui lucrãri.
Credincios e Domnul ºi Adevãrat

Dumnezeul nostru Drept e ºi Curat.
Dar ei s-au stricat, netrebnici s-au fãcut

un neam îndãrãtnic ºi nepriceput.
Oare-aºa pe Domnul vreþi sã-L rãsplãtiþi

oameni îndãrãtnici ºi nechibzuiþi?
Nu-I El oare Tatãl care v-a zidit

ce v-a dat fiinþa ºi v-a întocmit?...
Partea 2
Adu-þi aminte vremea din Vechime

ºi socoteºte anii ce-au trecut
întreabã-þi tatãl ºi-o sã te înveþe
bãtrînii tãi, sã-þi spunã ce-au vãzut.
Cînd Cel Preaînalt a dat moºtenire

la neamuri, cînd îi despãrþise El
atunci a pus popoarelor hotare
pe numãr, fiilor lui Israel.
Cãci partea Domnului este poporul

ce l-a ales ca moºtenire-a Sa
El l-a gãsit într-o singurãtate
ºi-ntr-o pustie care-nfricoºa.
L-a ridicat ºi l-a pãzit cu grijã
ca pe lumina Sa ºi ochii Lui
purtatu-i-a pe aripile Sale
precum îi poartã vulturul pe pui.
Aºa cãlãuzit-a Domnul Singur

pe-al Sãu popor ºi l-a scãpat deplin
ºi n-a mai fost ca El vreodatã nimeni
ºi nici ca El vreun dumnezeu strãin.
Suitu-i-a pe înãlþimea þãrii

ºi rodul cel mai dulce i l-a dat
grãsimea, laptele ºi untdelemnul...
Dar Israel, Israel s-a-ngrãºat.
Partea 3
Te-ai îngrãºat ºi te-ai lãþit

pe Dumnezeu L-ai pãrãsit
nesocotindu-þi Stînca ta
uitat-ai mîntuirea Sa.
Prin idoli L-ai întãrîtat

prin urîciuni L-ai mîniat
ne-ngãduite jertfe dînd
la zei ºi idoli de curînd.
ªi Stînca lor au pãrãsit

pe Dumnezeu ce i-a-ntocmit...
Dar El vãzînd S-a mîniat
pe fiii Sãi S-a supãrat.
ªi zis-a: - Îi voi pãrãsi

ºi voi vedea cum vor sfîrºi
cãci sînt un neam stricat cu-ai lor
ºi-s un necredincios popor.
Prin zei ei M-au întãrîtat

prin idoli ei M-au mîniat.
- ªi Eu îi voi întãrîta
prin alþii le voi face-aºa...
Partea 4
Focul mîniei Mele-aprinse va arde pînã-n adîncimi

ºi ars voi face tot pãmîntul, din temelii pînã-n nãlþimi,
voi grãmãdi pe ei necazuri, nenorociri voi grãmãdi
ºi toate fulgerele Mele în contra lor voi nãpusti.
Vor fi topiþi ºi stinºi de foame, de friguri ºi de boli vor fi,

vor fi-aruncaþi în dinþi de fiare ºi ºerpii îi vor otrãvi,
afarã vor pieri de sãbii, iar înãuntru îngroziþi
ºi tineri ºi bãtrîni ºi fete, ca ºi copiii, chinuiþi.
Voiam sã-i iau cu o suflare, sã-i ºterg de tot de pe pãmînt,

dar ar fi ocãrît vrãjmaºul ºi s-ar fi amãgit spunînd:
cã ei, cã mîna lor cea tare ºi nu Eu, Domnul, am fãcut
- ei sînt un neam ce cuviinþa ºi-orice pricepere-au pierdut.
De-ar fi-nþeles ei adevãrul ºi-ar fi gîndit la Viitor

cît de uºor ar fi de dînºii, cum ar fi biruit de-uºor
o mie-ar fi fugit de unul, aºa uºor i-ar fi bãtut
de n-ar fi fost vînduþi de Domnul, El dacã nu i-ar fi vîndut.
Partea 5
Stînca lor nu este-aºa ca Stînca noastrã -

chiar vrãjmaºii noºtri sînt judecãtori -
ci-a lor viþã e din buciumul Sodomei
roada lor sînt struguri rãi ºi-otrãvitori.
Vinul lor este venin ºi e otravã

oare nu þin lucru-acesta, Eu, ascuns?
A Mea este rãzbunarea ºi rãsplata
cînd va-ncepe sã le fie de ajuns.
Cînd nenorocirea lor e-aºa de-aproape

ceea ce-i aºteaptã, nu va zãbovi
Domnu-ªi judecã poporul cu dreptate
dar de robii Sãi Se va milostivi.
Cãci puterea lor o vede-aºa sleitã

ºi cã nu-i nici rob nici slobod între ei
El va zice: - unde-i astãzi a lor stîncã,
unde-s oare astãzi ai lor dumnezei?
Cei ce v-au mîncat ºi jertfele ºi vinul
sã se scoale sã v-ajute-acum la greu
sã ºtiþi dar cã Eu ºi numai Eu sînt Domnul
ºi c-afar-de Mine nu-i alt dumnezeu.
Eu dau viaþã ºi tot Eu omor pe lume

Eu hrãnesc ºi tot Eu iar tãmãduiesc
ºi din Mîna Mea nu poate scoate nimeni
pe acela ce vreau Eu sã-l nimicesc.
Partea 6
Cãci Îmi ridic spre ceruri a Mea Mînã

ºi zic: precum trãiesc Eu, tot aºa
cu sabia ºi cu-a Mea Judecatã
pe-ai Mei potrivnici Mã voi rãzbuna.
Pe-acei ce Mã urãsc Eu pedepsi-i-voi
sabia Mea îi va-nghiþi
cu fulgerul sãgeþii-i voi strãpunge
uciºi ºi nimiciþi vor fi.
Cîntaþi popoare-n Numele Sãu slavã

cãci Domnul pe ai Sãi va rãzbuna
ºi-al robilor Sãi sînge niciodatã
nu e pierdut ºi-uitat în faþa Sa,
El Se rãzbunã împotriva celor
potrivnici ºi porniþi la rãu
dar izbãveºte þara Lui iubitã
ºi scapã pe poporul Sãu...
Fiii mei, întotdeauna ºi prin vorbã ºi prin faptã

preþuiþi, urmaþi ºi þineþi calea Domnului cea dreaptã
cãci de cînd e omu-n lume ºi Cuvîntul Se vesteºte
Viaþa Veºnicã-i rãsplata celui care-L preþuieºte,
însã plata celor care I-au nesocotit mustrarea
a fost totdeauna moartea ºi osînda ºi pierzarea.
Ca de Dumnezeu ascultã de Scripturã-n orice fel

de-I nesocoteºti Cuvîntul Îl nesocoteºti pe El.
3 - Cîntarea Deborei
- de la Judecãtori 5, 1-31 -
Partea 1
Niºte viteji s-au pus în fruntea

poporului lui Israel
ºi toþi au fost de luptã gata...
Slãvit sã fie Domnul, - El -
Voi toþi cei mari luaþi aminte:
cînta-voi Domnului, cînta,
lui Dumnezeu spre slava Sa.
Cînd din Seir ieºit-ai Doamne,

din a Edomului cîmpii,
pãmîntul tremura... ºi cerul tuna din nori
cu vijelii
naintea Domnului toþi munþii înfricoºaþi
s-au clãtinat
de Dumnezeul lui Israel
Sinaiul s-a cutremurat.
De-atuncea drumurile drepte

pustii ºi pãrãsite stau
iar cãlãtorii strîmbe drumuri
ºi cãi greºite apucau
cei mari erau fãrã putere,
neputincioºi în Israel
pîn-ce m-am ridicat deodatã
eu, ca o mamã pentru el.
Noi zei Israel ºi-alesese

cînd de rãzboi erau cuprinºi
dar nu vedeai nici scut nici suliþi
la patruzeci de mii de inºi.
Inima mea spre voi se-ndreaptã
cîþi sînteþi mari în Israel
spre-acei ce vreau cu dor sã lupte...
Slãvit sã fie Domnul, - El!
Partea 2
Voi cei viteji ce alergaþi cãlare

ºi voi cei care pe covoare-aþi stat
ºi voi acei ce mergeþi pe cãrare:
- cîntaþi un cîntec binecuvîntat.
Arcaºii din mijloc de-adãpãtoare

sã cînte-n glas mereu pe Domnul lor
sã-I cînte binecuvîntarea-I mare
a cîrmuirii peste-al Sãu popor.
Atunci poporul Domnului în cor

a venit la porþi ºi toþi strigau mereu:
trezeºte-te, trezeºte-te Debora
ºi zi-o cîntare pentru Dumnezeu.
Atuncea din popor o rãmãºiþã

a biruit puternicii vrãjmaºi
cãci Dumnezeu ne-a dat o biruinþã
asupra celor mai viteji ostaºi.
Din Efraim veneau locuitorii

din Beniamin veneau în Oastea Ta
din Machir au venit cîrmuitorii
ºi Zabulon ºi Isahar venea.
De ce-ai rãmas în staule-astã datã

ca sã asculþi al turmei behãit,
cãci la pîraiele lui Ruben, iatã
mari hotãrîri ºi sfaturi s-au pornit?
De ce n-a mers Galaad din locuinþe,

Dan pentru ce-n corãbii a rãmas,
de ce-a stat Aºer jos pe þãrmul mãrii
de ce-n limanuri ºi-a fãcut popas?
- Cãci Zabulon chiar moartea o-nfruntase

Neftali o-nfruntase în cîmpii
cu împãraþi vestiþi cînd se luptase
ºi n-au luat vreo pradã-n bãtãlii.
Partea 3
Din ceruri stelele-au luptat

atuncea cu vrãjmaºii
pîrîul Chison le-a luat
ºi le-a necat ostaºii.
O suflete al meu
zdrobeºte-l pe cel rãu
o suflete al meu
calcã-n picioare pe vrãjmaºul tãu.
Atunci copitele sunau

de goana lor cea mare
cãci toþi rãzboinicii luptau
cuprinºi de rãzbunare.
Atunci i-au blestemat
pe cei ce n-au luptat,
atunci i-au blestemat
pe cei ce pentru Domnul n-au luptat.
Dar toþi vor binecuvînta

dintre femei, pe care
a biruit cu mîna sa
vrãjmaºul cel mai tare.
Vrãjmaºul cel temut
în faþã i-a cãzut,
vrãjmaºul cel temut
jos la picioarele ei a cãzut.
Pe geam se uitã mama lui

Sisera ºi grãieºte:
- de ce nu vine carul lui,
de ce mai zãboveºte?
O, oare de ce nu-i
soseºte mai degrabã carul lui?
Femeile-nþelepte-i spun
ºi singurã-ºi grãieºte:
- acum ei prada ºi-o adun
el prada o-mpãrþeºte...
Aºa sã piarã fã-i
pe toþi vrãjmaºii Tãi
iar cei ce Te-or iubi
ca soarele sã-i faci a strãluci.
Numai luptãtorii Slavei moºtenesc cununi cereºti

toþi ceilalþi primesc deºarte glorii ºi cununi lumeºti
ei aici ºi-apleacã toate steagurile lor pe rînd,
cît de scump plãtesc cununa - ºi ºi-o pierd aºa curînd!
pe cînd cei ce luptã-n viaþã pentru premiul ceresc
vor primi cununi ºi glorii care-n veci nu veºtejesc.
4 - Cîntarea Anei
- de la 1 Samuel 2, 1-10 -
Partea 1
Mi se bucurã inima-n Domnul

cãci puterea mea El a nãlþat
spre vrãjmaº gura larg mi-e deschisã
cu-ajutorul Sãu m-a bucurat.
Nimeni nu este-aºa sfînt ca Domnul

nu este-alt dumnezeu peste tot
nu e stîncã aºa cum e Domnul
Dumnezeu Cel Preaînalt Savaot.
Nu vorbiþi cu-atîta-ngîmfare
nu rostiþi al mîndriei cuvînt,
cãci El e-un Dumnezeu care ºtie
cîntãri, tot ce faci pe pãmînt.
Arcul celor puternici sfãrîmat e

iar cei slabi cu putere-s încinºi
cei flãmînzi au acuma odihnã
cei sãtui azi de foame-s învinºi.
Chiar ºi-aceea ce n-avea pe nimeni

a primit fericitã copii
iar aceea ce-avea o mulþime
lîncezitã-a rãmas fãrã fii.
Partea 2
Domnul omoarã, El învie ºi El pogoarã, cu amar

în locuinþa Morþii rece... ºi El de-acolo scoate iar
Domnul dã lipsurile grele... El dã averea dupã plac
El îi smereºte pe cei trufaºi ºi El înalþã pe sãrac.
Din praf ridicã pe cel umil ºi din gunoi pe cel lipsit

ºi-l pune ca sã ºadã-alãturi de cei mari, într-un lor cinstit
da, El vã va da moºtenire un tron cu slavã îmbrãcat
c-ai Lui sînt stîlpii tari pe care, El, lumea-ntreagã-a aºezat.
La preaiubiþii Lui de-a pururi El paºii toþi le va pãzi

dar cei rãi pier în întuneric, cãci omul nu va birui
vrãjmaºii Domnului pieri-vor... Cu tunet îi va judeca
dar l-al Sãu Uns va da putere
ºi-a Lui tãrie-o va înãlþa.
5 - Cîntarea împãratului David

- de la 2 Samuel 22, 2-51 -
Partea 1
Da, Domnul este Stînca mea

Cetatea mea cea tare
El Izbãvitorul meu
ºi locul de scãpare.
La Domnul aflu adãpost

putere ºi scutire
la El, cãci El îmi dã-ajutor
ºi-mi face mîntuire.
E Turnul meu cel nalt ºi sfînt

scãparea mea-n vecie...
Mîntuitorul meu, o Tu
mã scapi de silnicie.
Eu chem pe Domnul meu Cel Bun

ºi vrednic de mãrire...
ªi izbãvit sînt de vrãjmaº
scãpat de urmãrire.
A morþii valuri mã-nveleau

ºi-a nimicirii ape
a morþii lanþuri m-au fost prins
erau sã mã îngroape...
Dar am chemat în clipa grea

pe Domnul meu Cel Tare
pe Dumnezeul meu Cel Sfînt
sã-mi dea ajutorare.
ªi El din Locul Sãu Ceresc

m-a auzit pe mine
ºi strigãtul ºi ruga mea
pãtruns-au pîn-la Sine...
Partea 2
Atunci zguduind pãmîntul cu mînie l-a miºcat,

foc împrãºtiind din gura-I, iar jar aprins a revãrsat.
S-a plecat nainte-I cerul, El S-a coborît pe nor
ºi venea pe-aripi de îngeri ºi pe-un heruvim în zbor.
Era-nconjurat de noapte, de-ape mari ºi nori încinºi

ºi din marea-I strãlucire scînteiau cãrbuni aprinºi.
Domnul a tunat din ceruri, glasul Lui a rãsunat

pe vrãjmaºii mei de moarte i-a lovit ºi-mprãºtiat.
Fundul mãrii-a fost atuncea gol ºi-a lumii temelii

de mustrarea Ta o Doamne ºi de-a Tale vijelii...
Partea 3
ªi-a-ntins Domnul Mîna ºi m-a apucat

mã scoase din apa cea mare
de rãul potrivnic al meu m-a scãpat
ºi de vrãjmaºul mai tare.
Cel rãu mã prinsese în ziua cea rea,

dar Domnul mi-a fost sprijinire,
mi-a dat libertatea cãci El mã iubea
El, Domnul mi-a dat mîntuire.
Dupã neprihana-mi Domnul mi-a plãtit

mi-a dat dupã-a mea curãþie
cãci calea Lui sfîntã mereu I-am pãzit
ºi-am fost fãrã vinovãþie.
Poruncile-I toate aminte mi-au stat

ºi n-am lepãdat a Lui lege,
în Sfînta Lui Faþã n-am fost vinovat
fugit-am de fãrãdelege.
De-aceea ºi Domnul aºa mi-a plãtit

ºtiindu-mi nevinovãþia
ºi dupã viaþa pe care-am trãit
El care-mi vede curãþia.
Partea 4
Cu cel bun Tu eºti bun o Doamne

cu cel drept, drepþi Te porþi cu el
cu omul cel curat, curat eºti
cu un îndãrãtnic, faci la fel.
Tu mîntui pe poporul care
se-apleacã-n faþa Ta smerit
ºi cu puternica-Þi privire
cobori pe cei ce s-au mîndrit.
Tu eºti lumina mea o Doamne

Tu-mi luminezi în noaptea grea
cu Tine birui oºti-narmate
sar ziduri prin puterea Ta.
Cãrarea Domnului e sfîntã,

desãvîrºite-s a Lui cãi,
Cuvîntul Domnului curat e
scut ºi-adãpost la toþi ai Sãi.
Cãci cine-i dumnezeu, afarã

de Dumnezeul nostru Sfînt?
ªi cine-i stîncã-afar-de Dînsul
scãparea sufletului frînt?
El mi-este Cetãþuia tare,

cu El cãrarea dreaptã þin,
El mersul meu uºor îl face
ºi El m-aºeazã pe nãlþimi.
La luptã mîinile-mi deprinde

þin arcul de aramã-ntins...
- O, Doamne, Tu-mi dai mîntuirea
prin Tine-ajung de neînvins!
Partea 5
Tu lãrgeºti sub paºii mei a mea cãrare

la picioare Tu-mi dai mers neclãtinat,
ca s-alung pe-ai mei vrãjmaºi la nimicire
ei zdrobiþi cad sub cãlcîiul meu curat (bis).
Tu mã-ncingi cu-a Ta putere pentru luptã

ºi rãpui sub mine pe vrãjmaºii mei
faci pe-ai mei vrãjmaºi sã-mi fugã dinainte
ºi m-ajuþi ca eu sã-i nimicesc pe ei (bis).
Ei privesc în jur sã-i scape ºi nu-i cine

strigã cãtre domnul lor, dar n-au rãspuns...
Eu îi calc precum e pulberea-n picioare
ca noroiul de pe uliþã-au ajuns (bis).
Tu mã scapi din ne-nþelegeri de mulþime
mã pãstrezi drept cãpetenie de neam
ºi supus îmi este ascultînd de mine
un popor pe care eu nu-l cunoºteam (bis).
Fiii-aceluia strãin supuºi sînt mie

de la cea dintîi poruncã ascultînd,
fiii-aceluiaºi strãin se tem de mine
din cetate ies afarã tremurînd (bis).
Partea 6
Trãiascã Domnul... Binecuvîntatã

în veci de veci sã fie Stînca mea,
Slãvit sã fie Domnul, a mea Stîncã
ºi mîntuirea mea - de-a pururea...
Slãvit sã fie Domnul care este
Rãzbunãtorul meu Cel pururi Sfînt
El îmi supune neamuri ºi mã scapã
de toþi vrãjmaºii mei de pe pãmînt.
Tu mã înalþi mai sus de-ai mei potrivnici

mã izbãveºti de omu-asupritor
de-aceea-Þi voi cînta prin neamuri Doamne
mãrirea Numelui Biruitor
Cãci El la Unsul Sãu dã izbãvire
ºi milã celui care-I e pe plac
lui David ºi seminþei lui iubite
pe totdeauna, de-azi ºi pînã-n veac...
Fiul meu, sã pui la suflet cea dintîi a mea povaþã:

cautã ca sã-L ai pe Domnul Domn ºi Cãlãuz în viaþã!
cãci cînd El e bogãþia ºi comoara ta cea mare
tu ai un tezaur veºnic ce nu-i nimeni sã-l mãsoare,
însã fãrã El, în curte sã-þi stea aurul grãmadã
mai sãrac eºti ca sãracul care cere-un ban pe stradã.
6 - Cîntarea lui Asaf

- din 1 Cronici 16, 7-36 -
Partea 1
Lãudaþi în veci pe Domnul

ºi-al Sãu Nume Sfînt chemaþi
a Lui fapte printre neamuri
le vestiþi ºi le purtaþi.
O, cîntaþi, cîntaþi în cinstea-I

preamãriþi a Lui minuni
vã fãliþi cu-a Lui Sfînt Nume
bucurîndu-vã, cei buni.
Ne-ncetat cãutaþi pe Domnul

ºi-al Sãu sprijin minunat
Faþa Lui Cea Strãlucitã
voi cãutaþi-O necurmat.
Aduceþi-vã aminte
ce minuni a sãvîrºit
ºi ce judecãþi slãvite
a Lui gurã a rostit.
Voi sãmînþa lui Israel

robul Sãu, ai Sãi copii,
Domnul este Dumnezeul
nostru dintru veºnicii.
Judecãþile Lui sfinte

se-mplinesc pe-acest pãmînt
aduceþi-vã aminte
de-al Sãu veºnic legãmînt.
De-ale Lui fãgãduinþe

pentru-a neamurilor mii
ºi de legãmîntu-I veºnic
cu-Avraam ºi cu-ai lui copii.
El fãcut-a legi lui Iacov

legãmînt cu Israel
cînd a zis: îþi dau Canaanul
moºtenirea ta în el!
Ei erau puþini atuncea
ºi strãini în þara lor
i-alunga un neam la altul
ºi-un popor la alt popor.
Dar El n-a lãsat de nimeni

ei sã fie asupriþi
pentru ei, de cãtre Domnul
mulþi regi fost-au pedepsiþi.
El le-a zis: sã nu v-atingeþi

nimenea de unºii Mei
nici un rãu sã nu le faceþi
cãci ai Mei proroci sînt ei.
Partea 2
Cîntaþi Domnului toþi cîþi staþi pe pãmînt

vestiþi mîntuirea-I cea mare
vorbiþi printre neamuri de lauda Lui
de-a Lui mari minuni printre popoare...
Cãci Mare e Domnul ºi foarte slãvit

ca toþi dumnezeii-I mai mare
cãci zeii-altor neamuri sînt idoli deºerþi
dar Domnul tot cerul Îl are.
Lumina mãreaþã e-n faþa Lui tot,

El stã-n bucurii ºi-n tãrie...
Familii de neamuri daþi Domnului, daþi
daþi Domnului slavã-n vecie.
Daþi Domnului cinste ºi Numelui Lui

ºi daruri I-aduceþi nainte
ºi-n faþa Lui Sfîntã smeriþi vã-nchinaþi
podoaba virtuþilor sfinte.
Vã temeþi de Domnul toþi de pe pãmînt

cãci lumea de El e-ntãritã
bucurã-se cerul ºi-ntregul pãmînt
cã vine Domnia-I Slãvitã.
Sã urle ºi marea cu tot ce-i în ea

cîmpia bucurã-se toatã,
sã strige copacii naintea Lui toþi
cãci iatã a Lui judecatã...
Partea 3
Lãudaþi pe Domnul cãci El este Bun

cã-n veci þine îndurarea Sa
ziceþi: dã-ne Doamne mîntuirea Ta
mîntuie-ne pe-aceia ce Þi se supun.
Strînge-ne din neamuri, dintre ei ne-adu

ºi-atunci Numele Tãu Sfînt vom lãuda
ne vom pune slava în a Ta cîntare
cãci eºti Dumnezeul nostru numai Tu...
Preamãrit sã fie Domnul pe deplin,

binecuvîntat sã fie numai El,
Dumnezeul Mare al lui Israel
din vecie pînã-n veºnicie-amin.
7 - Cîntarea lui Isaia - 1

- din Isaia 5, 1-5 -
Cînta-voi Celui Preaiubit

cîntarea Lui de jale
cîntarea unui plîns adînc
asupra vieþii Sale...
Iubitul meu avea pe-un cîmp

o vie-aºa mãnoasã
cît a muncit sãdind în ea
doar viþa mai aleasã.
Fãcut-a totul... ºi-aºtepta

acum cu nerãbdare
sã-I facã struguri buni, dar ea
fãcut-a roade-amare...
O! - zice El: poporul Meu

de-aþi judeca voi bine
ce-am fãcut viei Mele Eu
ºi ce, ea pentru Mine!...
Dar ce-aº mai fi putut sã-i fac

ºi n-am fãcut Eu oare?
De ce în loc de struguri buni
Mi-a dat ea roade-amare?
O! via Domnului, cît vrei

sã-I dai tot roade rele?
Nu te gîndeºti c-aduce-o zi
rãsplata pentru ele?

- din Isaia 9, 1-7 -
Nu veºnic stãpîni-va noaptea în lumea-n care-acum e chin

ci cum nainte-a fost ocara, veni-va slava pe deplin.
La cei ce-umblau în întuneric, luminã mare-a rãsãrit

celor din þara umbrei morþii rãsare-un Soare Strãlucit.
Cãci un Copil azi ni Se naºte, Un Fiu ni Se va dãrui
pe veºnicie-mpãrãþia pe ai Lui umeri sfinþi va fi.
Îl vor numi: Mîntuitorul ºi Sfetnic, Dumnezeu Slãvit

ºi-L vor numi Pãrinte Veºnic ºi Domn al Pãcii-n Nesfîrºit.
A Sa Domnie El va face-o sã creascã-n pace necurmat

ºi-o nesfîrºitã pace da-va la neamul binecuvîntat.
Va binecuvînta pe David ºi moºtenirea-i va-ntãri

cu judecatã ºi sfinþire, de-acum ºi-n vecii cît vor fi.

- din Isaia 12, 1-6 -
Te laud Doamne... fost-ai

pe mine supãrat
dar Þi-a trecut mînia
ºi-acum m-ai mîngîiat.
O, Dumnezeu mã scapã
- de-ncredere sînt plin -
ºi nu mã voi mai teme
de nici un rãu sau chin.
Cãzi paza ºi tãria

mi-e Domnul Cel Slãvit
spre El mi-nalþ cîntarea
cãci El m-a mîntuit.
Ai Lui, cu bucurie
în veci vor fi purtaþi
ºi din a mîntuirii
izvoare adãpaþi.
Vor zice: lãudaþi-L

pe Domnul ne-ncetat
chemaþi al Lui Sfînt Nume
vestiþi tot ce-a lucrat.
Spuneþi mãrirea sfîntã

a Numelui Sãu Sfînt
cîntaþi-I Lui, cãci Domnul
lucreazã pe pãmînt.
Lucrarea-I strãlucitã
cu glasul tãu s-o spui
pãmîntul tot s-o ºtie
ºi toþi sã-I cînte Lui.
Cîþi locuiþi Sionul

strigaþi voioºi în el,
cãci tare este Domnul
domnind în Israel.

- din Isaia 14, 4-32 -
Iatã-asupritorul nu mai este

asuprirea a-ncetat deplin
Domnu-a frînt toiagul celor mîndri
ºi-a sfîrºit al stãpînirii chin.
Cela ce-n urgii lovea popoare

ºi le alunga fãrã rãgaz
cela care asuprea pe alþii
asuprit ºi necruþat e azi.
Tot pãmîntu-acum se veseleºte

de odihnã ºi de pace plin,
oamenii tresar de bucurie
cîntecele nesfîrºite þin.
... Iatã Domnu-a-ntemeiat Sionul

ºi toþi cei nenorociþi ai Sãi
au acolo loc de-adãpostire
izbãviþi pe veci de toþi cei rãi...

- din Isaia 26, 1-9 -
Avem o cetate ce veºnic va sta

cãci Domnul ne dã mîntuirea
deschideþi sã intre cel neprihãnit
sã intre sã-ºi ia moºtenirea.
La cel ce-are inima tare, Tu-i dai

a-ncrederii pace adîncã
în Domnul vã-ncredeþi pe veci toþi ai Sãi
cãci El e-al Vecilor Stîncã.
Pe cei prea nãlþaþi Domnul i-a prãbuºit

smerit-a cetatea-ngîmfatã
de paºii sãracilor obijduiþi
acum Domnu-o face cãlcatã.
Curatã-i cãrarea aceluia drept...

- Tu care eºti fãrã vinã
a dreptului cale uºoarã-ai s-o faci
ºi dulce ºi bunã ºi linã.
De-aceea mereu Doamne, noi Te aºteptãm

pe calea dreptãþilor Tale,
tînjind dupã-al Tãu Nume Drag ºi Iubit
cãuta-vom mereu a Ta cale.
De Tine doreºte-al meu suflet adînc

în noaptea-ntristãrilor grele
ºi duhul meu Doamne Te cautã mereu
în taina dorinþelor mele...

- din Isaia 27, 2-6 -
În ziua aceea cîntaþi o cîntare

asupra alesei ºi scumpei Lui vii
Eu Domnul sînt paza ºi Scutul ei tare
îi ud rãdãcinile cu ploi timpurii.
Eu ziua ºi noaptea sînt sfînta ei pazã
nicicînd sã nu-i facã ei nimeni vreun rãu.
N-am nici o mînie... dar cînd nu vegheazã
voi smulge toþi spinii din mijlocul sãu.
Ferice de-aceia ce-au pace cu Mine

pe tot viitorul în pace vor sta
a lor verzi odrasle de flori vor fi pline
ºi lumea întreagã cu rod vor umplea.

- din Isaia 29, 18-24 -
Fericitã-i ziua-aceea
cînd cei surzi pot auzi
graiul Cãrþii Tale Sfinte
ºi de el s-or veseli.
Fericitã zi cînd ochii
orbilor sînt izbãviþi
de-ntuneric, ºi pe Tine
Doamne, ei Te vãd uimiþi.
Ziua cînd nenorociþii

pot sã cînte bucuraþi,
cînd mereu mai mult, în Domnul
simt cã sînt învioraþi,
cînd sãracii pot sã cînte
inimi vesele avînd
ºi în Sfîntul lui Israel
sã se bucure cîntînd.
Ziua cînd asupritorul

nu mai este de temut
ºi cel rãu primeºte plata
pentru rãul ce-a fãcut
cînd cei ce-au pîrît pe alþii
sînt ei înºiºi judecaþi, -
nu rãmîn atunci de-ocarã
cei ce-au fost nevinovaþi.
Doamne, cînd ei vãd aceasta
Sfîntul Nume Þi-L slãvesc
ºi se tem de Dumnezeul
lui Israel ºi-I slujesc
toþi cei rãtãciþi cu duhul
capãtã luminã-atunci
iar cei cîrtitori învaþã
sfatul sfintelor porunci.

- din Isaia 30, 18-29 -
Partea 1
O, Domnu-aºteaptã iar sã-I fie milã

aºteaptã iar sã Se-ndure iar de voi
El Se ridicã sã vã miluiascã
pe toþi acei ce gemeþi în nevoi.
Cãci Domnul este-un Dumnezeu Puternic

ºi drept cu toþi e Domnu-n orice fel
ferice-n veci de cîþi în El vor crede
de toþi acei ce-ºi pun nãdejdea-n El.
El are milã, cînd Îl rogi, de tine

cînd ai sã-L chemi degrab va asculta,
El în necaz te saturã de pîine
ºi-n strîmtorare te va adãpa.
Cei ce vã-nvaþã fi-vor fãrã fricã

ºi slobozi ochii voºtri-i vor vedea
vei auzi mereu îndemnul dulce:
- aceasta-i calea, mergeþi drept pe ea!
Partea 2
Domnul da-va ploaie

peste-a tale-ogoare
iar pãmîntul da-va
pîinea hrãnitoare
pîinea bunã ºi gustoasã
pîinea hrãnitoare.
Pe-orice deal ºi munte
izvorî-vor ape
cînd de orice lupte
Domnu-o sã vã scape
de-orice lupte ºi necazuri
Domnu-o sã vã scape.
ªi lumina lunii
va fi ca de soare
cea de soare fi-va
ºapte ori mai mare
cînd deplin lega-va Domnul
rana voastrã mare.
Veþi cînta ca-n noaptea

sãrbãtorii sfinte
ºi cu suflet vesel
veþi umbla nainte
dupã Stînca lui Israel
veþi umbla nainte.

- din Isaia 32, 15-20 -
Cînd Domnul Îºi revarsã Duhul, de Sus, cu milã peste voi

pustia se preface-n lanuri, pãdurile-n livezi de soi.
Nepãrtinirea-I peste holde, neprihãnirea pe livezi

ºi roada curãþiei: pacea, cuprinde-ntinderea cît vezi.
De odihnire liniºtitã atunci ne bucurãm deplin

poporul Sãu stã-n Casa Pãcii, scãpat de orice griji ºi chin.
Ferice-n veci de voi cîþi astãzi pe lîngã ape semãnaþi

ºi care peste tot, daþi drumul la cei trudiþi ºi apãsaþi.

- din Isaia 35, 1-7 -
Cînd Faþa Domnului o sã rãsarã

pustia-ntreagã se va veseli
ºi se va bucura pustietatea
precum e trandafirul a-nflori.
Cei izbãviþi de Domnul vor întoarce

cu-al biruinþei cîntec fericit
o bucurie veºnicã avea-vor
ºi tot ce-i plîns pe veci va fi sfîrºit.
Vor tresãlta de-o sfîntã fericire

cîntãri de veselie vom cînta,
cînd slava Ta o Dumnezeul nostru
ºi Mãreþia Ta o vom vedea.
O, daþi putere mîinilor slãbite

genunchii ce se clatinã-ntãriþi
spuneþi la cei cu inima slãbitã:
fiþi tari, sã nu vã temeþi, îndrãzniþi!
Cãci iatã Dumnezeul nostru vine

ºi iatã rãsplãtirea e aici,
cãci Dumnezeu, El Însuºi, o sã vinã
pe toþi ai Sãi El vã va mîntui.
Atuncea ochii orbilor vedea-vor

ºi-a surzilor urechi vor auzi,
atuncea ºchiopul va sãri ca cerbul
ºi limba mutã, cîntec va grãi.
Cãci în pustie vor þîºni izvoare

deºertul tot se va preface-n iaz
se va croi o cale, Calea Sfîntã
ºi nu va fi pe ea nici un necaz.

- din Isaia 38, 10-20 -
Partea 1
În anii cei mai buni ai vieþii

ziceam cã trebuie sã mor
cã trebuie sã merg în noapte
cu morþii-n locuinþa lor.
Ziceam cã-s pedepsit de Domnul

sã-mi pierd toþi anii ce-i mai am
cã nu voi mai vedea pe Domnul
în lumea celor vii... ziceam.
Cã nu voi mai vedea pe nimeni

ºi cã-ntre ei voi fi ca mort,
cã locuinþa mea-i luatã
ºi dusã, cum e dus un cort.
Tãiat simt firul vieþii mele

precum îl taie-un þesãtor
ce m-ar tãia din þesãtura-i
ºi pînã-n searã am sã mor.
Strigat-am pînã dimineaþã

cum ar striga un leu zdrobit...
Îmi simt zdrobite-a mele oase
o, pînã-n searã sînt sfîrºit.
ªi suspinam ca rîndunica
plîngeam ca un cocor stingher
gemeam cum geme porumbiþa
cu ochi topiþi privind spre cer.
Cu ochi topiþi priveam spre ceruri

chemînd pe Domnul, m-am rugat:
- o Doamne-s în necaz, ajutã-mi, -
o, ce sã spun... m-a ascultat.
Partea 2
De-acuma voi umbla în umilinþã

pînã la capãtul vieþii voi umbla,
dupã ce-am fost încercat prin suferinþã
Doamne, numai prin a Ta bunãvoinþã
de viaþã ne putem noi bucura.
Doar prin ea mai pot avea ºi eu suflare

sãnãtate ºi viaþa dîndu-mi iar
o, dar chiar ºi suferinþa cea mai mare
îmi era spre mîntuire ºi scãpare
cãci Tu-ai vrut ca sã mã scoþi din groapã iar.
Aruncatu-mi-ai pãcatul de la Tine,

cãci nu moartea ºi nici morþii-Þi vor cînta
nici acei ce Locuinþa Morþii-i þine
cãci ei n-au credinþã ºi nãdejde-n bine
ci cel viu, da cel viu, Te va lãuda.
ªi Te va slãvi o Doamne ca ºi mine

fiilor, credincioºia Ta spunînd...
- Tu ne-ai mîntuit, de-aceea pentru Tine
vom cînta mereu cîntãrile-Þi divine
în lãcaºul slavei Tale petrecînd.

- din Isaia 41, 10-14 -
Nu te teme, nu te teme, nu te teme...

cãci Eu iatã sînt cu tine ne-ncetat,
nu te uita cu-ngrijorare-n nici o vreme
Eu sînt Dumnezeul tãu, o nu te teme:
Eu te sprijin ºi te-ajut, vei fi scãpat.
Înfruntaþi ºi-acoperiþi vor fi de-ocarã

toþi acei ce-acum pe tine sînt mîniaþi
nimiciþi vor fi ºi vor pieri din þarã
cei ce þi se-mpotrivesc vor fi de-ocarã
nu te teme: cei ce cred vor fi scãpaþi.
Vei cãuta... ºi n-o sã-i afli niciodatã

pe toþi cei ce te-au certat ºi te-au lovit
ºi pe toþi cei ce luptau cu tine-odatã
Eu sînt Dumnezeul tãu... ºi niciodatã
nu te teme, stai cu Mine liniºtit.
Nu te teme... Eu te iau de mîna dreaptã

lîngã tine stau ºi-þi vin în ajutor
nu te teme de nimic din ce te-aºteaptã
Sfîntul lui Israel þinã-þi mîna dreaptã
nu te teme, Eu Îþi sînt Mîntuitor.

- din Isaia 42, 1-7 -
Iatã Robul Meu pe care-L sprijinesc

ºi Alesu-n care-Mi am plãcerea Eu
pus-am peste Dînsul Duhul Meu Ceresc
El, a Mea dreptate va vesti mereu.
Domnului cîntaþi-I noi cîntãri întruna

slava Lui cea mare spuneþi ne-ncetat
cînte tot pãmîntul, cînte totdeauna:
Numele Lui fie binecuvîntat.
Glasul niciodatã nu-ªi va ridica

nimeni nu-L aude-n uliþe strigînd
trestia cea frîntã El n-o va cãlca
ºi nici nu va stinge mucul fumegînd.
El nu va slãbi nici nu Se va lãsa

ci-aºeza-va iarãºi dreptul pe pãmînt
de El tot pãmîntul se va bucura
El va fi nãdejdea sufletului frînt.
El va fi Lumina oamenilor, El
va deschide ochii orbilor milos,
va scãpa din temniþi robii de-orice fel
ºi pe cei legaþi din locu-ntunecos.

- din Isaia 43, 1-7 -
Acum aºa vorbeºte Domnul

ce te-a fãcut ºi te-a-ntocmit:
nicicînd sã nu te temi de nimeni
din toate fi-vei izbãvit.
Cãci Eu voi fi mereu cu tine

te chem pe nume, eºti al Meu
ºi dac-ar fi sã treci prin ape
cu tine Eu voi fi mereu.
Nici apele n-au sã te înece
nici flãcãrile nu te-aprind
cãci Eu sînt Domnul tãu cu tine
ca sã te izbãvesc... veghind...
Eu dau popoare pentru tine

ºi împãraþi în locul tãu
fiindcã te iubesc puternic,
sã nu te temi de nici un rãu.
Sã nu te temi, Eu sînt cu tine

ºi neamul tãu va fi adus
din Rãsãrit ºi Miazãnoapte
din Miazãzi ºi din Apus.
Pe toþi cîþi poartã-al Meu Sfînt Nume

ºi i-am ales spre slava Mea
ei lîngã Mine fi-vor veºnic
ºi-a Mea rãsplatã vor vedea.

- din Isaia 46, 3-4 -
Ascultã-al Domnului popor

aleasã moºtenire,
voi cei pe care v-am chemat
în marea Mea iubire.
Voi cei pe care v-am purtat

de la-nceput în spate
voi cîþi pe umãr v-am luat
cu-atîta bunãtate.
Pîn-la-ale voastre bãtrîneþe

Acelaºi voi fi-ntruna...
ªi cînd veþi fi cãraþi, voi fi
cu voi pe totdeauna.
Cãci v-am purtat ºi vreau sã port

povara voastrã dusã
ca sã v-ajut ºi mîntuiesc
cu-o dragoste nespusã.

- din Isaia 48, 16-21 -
Apropiaþi-vã, veniþi la Mine

ºi ascultaþi voi toþi cei depãrtaþi
nicicînd nu v-am ascuns a Mele taine
din nou sînteþi de Domnul cercetaþi.
Aºa vorbeºte Domnul, tuturora,

Acela care v-a rãscumpãrat:
Eu Domnul tãu te-nvãþ ce este bine
te-ndrept pe drumul cel adevãrat.
O, dac-ai asculta a Mea poruncã

cum pacea ta ar fi ca un izvor
ºi fericirea ta ca valul mãrii
ºi sufletul pe veci þi-ar fi uºor.
Sãmînþa ta ar fi cum e nisipul

ºi rodul tãu ar fi nenumãrat,
din faþa Mea atuncea al tãu nume
în veci n-ar fi nici ºters ºi nici uitat.
Ieºiþi din mijlocul fãrãdelegii,

fugiþi de cei nelegiuiþi ºi rãi,
sã ºtiþi toþi pîn-la marginile lumii
cãci Domnul i-a rãscumpãrat pe-ai Sãi.
Ai Lui, nicicînd nu veþi tînji de sete

cãci prin pustiul unde-o sã umblaþi
va face El s-aveþi belºug de ape...
- Veniþi, veniþi voi toþi cei depãrtaþi.

- din Isaia 49, 15-18 -
O, poate-o mamã a-ºi uita

copilul ce-alãpteazã,
sã n-aibã milã oare ea
de fiul ce-l vegheazã
ce-l strînge ea la sînul ei
ºi somnul i-l vegheazã?
Dar chiar ºi dacã v-ar uita
fiinþa neuitatã,
Eu totuºi nu vã voi putea
de-acuma niciodatã
Eu sã vã uit nu voi putea
de-acuma niciodatã.
Cãci v-am scãpat pe-a Mele Mîini

în rane neuitate
ºi-a voastre suflete rãmîn
în Ochii Mei curate
Eu nu le uit ºi sînt pe veci
în Ochii Mei curate.
Veni-vor zile cînd cei rãi

uitaþi vor fi de tine
vedea-vei fericiþi pe-ai tãi
cu feþe-n veci senine
despovãraþi ºi fericiþi
cu feþe-n veci senine.

- din Isaia 51, 1-12 -
Partea 1
Voi cîþi umblaþi în curãþie, voi cîþi pe Dumnezeu cãutaþi

priviþi spre locul cel din care, de Dumnezeu aþi fost luaþi
uitaþi-vã din ce-uscãciune, din ce loc sterp v-aþi zãmislit
ºi cîtã binecuvîntare ºi roade El v-a dãruit.
Tot astfel Domnul are milã de toþi cei dãrîmaþi ai Sãi

pustia lor va face-o ape ºi mîngîiere pe-orice cãi
grãdini va face uscãciunea ºi veselie le va da
cîntãri de mulþumiri ºi slavã pe veci în ele-or rãsuna.
Ascultã neamul Meu, ascultã poporul Meu ce-Mi eºti pe plac

din Mine va ieºi Lumina la toate neamurile-n veac
neprihãnirea Mea-i aproape, aproape-i mîntuirea Mea
toþi cîþi se vor încrede-n Mine, puterea Mea-i va lumina.
... Priveºte Cerul ºi pãmîntul, ca fumul toate vor pieri

dar mîntuirea Mea rãmîne, cît vecii toþi va dãinui
de-aceea ascultaþi voi care cunoaºteþi mîntuirea Mea
nicicînd, de nimeni nu vã temeþi, Eu sînt cu voi a vã scãpa.
Partea 2
Scoalã Doamne-mbracã-Þi iar tãria Ta

Braþul Tãu sã-ªi aibã iar puterea Sa
ca odinioarã, Doamne, ca-n trecut
cînd nemaivãzute lucruri ai fãcut.
Nu eºti Tu Cel care marea-ai despicat

fundul adîncimii mãrii l-ai uscat,
oare nu Tu Doamne drumul l-ai croit
la rãscumpãratul Tãu popor iubit?
Ca ºi lor Tu nouã ne deschide cãi

la rãscumpãraþii ºi copiii Tãi
sã întoarcã iarãºi spre Sionul drag
cu cîntãri de slavã neamul Tãu pribeag.
Imnul biruinþei fericiþi cîntînd

ºi o bucurie veºnicã avînd
fruntea ne-o-ncunune strãlucirea Ta
fã de veselie plinã inima.
Fã durerea noastrã stinsã pe deplin

ºi pe veci uitate geamãt ºi suspin
dã-ne mîngîierea-n Veacul Nesfîrºit
fã-ne cum Tu Doamne ne-ai fãgãduit.

- din Isaia 53, 1-12 -
Partea 1
Cine-a crezut în ce ni se vestise

ºi cunoscut-a Braþul Domnului?
El a crescut ca o Odraslã slabã
dintr-un pãmînt uscat naintea Lui
n-avea nici frumuseþi nici strãlucire
privirea sã ne-o fi atras
ºi-nfãþiºarea Lui n-avea nimica
sã placã-n al durerii ceas.
Dispreþuit ºi pãrãsit de oameni
Om al durerii ºi obiºnuit
cu suferinþa ºi cu apãsarea
era aºa de-adînc dispreþuit
cã faþa þi-ai întors-o de la Dînsul
în seamã noi nu L-am luat
ºi totuºi El a dus povara noastrã
durerea noastrã ne-a purtat.
Noi am crezut cã-I pedepsit de Domnul

ºi cã de Dumnezeu El e lovit
dar El strãpuns pentru pãcatul nostru
ºi pentru viaþa noastrã-a fost zdrobit.
Pedeapsa care ne-a dat nouã pacea
cãzut-a peste El în chin
ºi noi, prin rãnile-I mîntuitoare
sîntem tãmãduiþi deplin...
Partea 2
Rãtãciþi eram ca oile pierdute

fiecare îºi vedeau de drumul lui
însã Domnul a fãcut a fi cãzute
peste El pedeapsa rãnilor fãcute
ºi nelegiuirea noastrã-a tuturor.
Cînd a fost în asuprire ºi-n durere

a tãcut ºi gura Lui cuvînt n-a spus
ca un miel pe care-l duce la tãiere
ca o oaie mutã-a arãtat tãcere,
gura Lui nu s-a deschis, a fost supus.
A fost sub apãsãri ºi judecatã

- dar cîþi oare din acei din vremea Sa
au crezut cã Viaþa Lui a fost luatã
ºi lovit de-aceastã moarte-nfricoºatã
pentru vina ce poporul meu avea?
Groapa Lui a fost cu-a celor rãi sãpatã

ºi mormîntul la un loc cu cel bogat
deºi El nu sãvîrºise niciodatã
nici un rãu ºi-n gura Lui nevinovatã
nici un vicleºug nicicînd nu s-a aflat.
Partea 3
Domnul a gãsit cu cale sã-L dezrobeascã-n suferinþi

însã dupã-a Sa Jertfire, Jertfa Lui rodi-va sfinþi
va vedea urmaºi urmîndu-L pînã-n veacul veacului
ºi a Domnului Lucrare propãºi-va-n Mîna Lui.
Rodul muncii Lui vãzîndu-l Duhu-i Se va-nviora

prin cunoaºterea Lui sfîntã El pe mulþi îi va-ndrepta
ºi-i va face dupã voia Celui Binecuvîntat
dupã ce asupra-ªi vina ºi pãcatul le-a luat.
De aceea-I voi da partea la un loc cu cei mai mari

pentru cã S-a dat pe Sine morþii, pus între tîlhari
pentru c-a purtat pãcatul celor mulþi ºi-mpovãraþi
ºi rugatu-S-a cu milã pentru toþi cei vinovaþi.

- din Isaia 54, 4-10 -
Nu te teme, nu vei fi de-ocarã

de ruºine nu te voi lãsa
vei uita pãcatele fãcute
tot ce-a fost ocarã vei uita.
Pãrãsit ai fost cîteva clipe

dar din nou napoi vei fi primit
c-o ºi mai puternicã iubire
lîngã Domnul care te-a iubit.
Într-o izbucnire de mînie

Faþa Mi-am ascuns de tine, Eu,
dar din nou o sã Mã-ndur de tine
c-o iubire veºnicã mereu.
Iatã, pot chiar munþii sã se mute

dealurile a se clãtina
dar a Mea iubire, zice Domnul
de la tine nu s-a mai muta.
Legãmîntul Meu de pace, þie

pentru veci rãmîne neclintit
zice Domnul ce-þi aratã milã,
ºi pe veci vei fi neprihãnit.

- din Isaia 55, 1-12 -
Voi toþi cei însetaþi veniþi la ape

chiar ºi acei ce n-aveþi bani sã daþi
veniþi luaþi bucate, vin ºi lapte
veniþi, cãci totul este-n dar, luaþi.
În locul celor rele-o sã rãsarã

tot ce-i curat ºi sfînt ºi nãlþãtor
ºi-aceasta va fi-o slavã pentru Domnul
un semn pe veci nepieritor.
Luaþi aminte ºi veniþi la Mine

cîþi Mi-ascultaþi Cuvîntul veþi trãi
un veºnic legãmînt cu voi, voi face
ºi îndurarea vã voi înmulþi.
Cãutaþi pe Domnul pînã se mai poate

chemaþi-l cîtã vreme-i lîngã voi
cel rãu sã lase calea lui stricatã
ºi toþi la Domnul sã veniþi, napoi.
De voi de toþi avea-va Domnul milã

cãci Bun e Dumnezeul nostru Blînd
pe cei pierduþi cu dragoste-i aºteaptã
ºi-n veac nu oboseºte El iertînd.
Cãci gîndul Lui nu-s gîndurile noastre

nici calea Sa cãrarea noastrã nu-i
cît cerul de pãmînt sînt de departe
a voastre cãi de gîndurile Lui.
Aºa cum cade ploaia ºi zãpada

ºi nu se-ntorc napoi fãrã-a rodi,
aºa Cuvîntul Meu nu Se va-ntoarce
la Mine, pînã cînd Se va-mplini.
Voi veþi ieºi, ai Mei, cu bucurie

veþi fi în pace, blînd cãlãuziþi
naintea voastrã va cînta cîmpia
voioºi sãlta-vor munþii fericiþi.

- din Isaia 57, 1-2 -
Se duce cel neprihãnit

ºi nimãnui nu-i pasã
se duc cei buni - ºi oare cîþi
vãd golul care-l lasã?
Ferice-acei ce-n Domnul mor

cãci faptele-i urmeazã
ºi la odihnã Domnul lor
în Casa Lui i-aºeazã.
O, oare cîþi mai vãd acum

cã pentru zile grele
luat e cel neprihãnit
spre-a nu ajunge-n ele?
El intrã-n pace-n groapa lui

ºi-n paºnicã hodinã
cãci fericit e-n veci de veci
acel ce-i fãrã vinã.
Cel ce-a umblat pe drumul drept

în pace-o sã se culce
iar somnul lui, de veci, va fi
senin ºi lin ºi dulce.

- din Isaia 58, 6-11 -
Dezleagã lanþurile urii ºi-ale robiei legãturi

dã drumul celor care sufãr, ia jugul tristelor fãpturi.
Vei înãlþa atunci pe alþii,

vei ridica pe cel înfrînt, -
ferice-n veci de cine-ascultã
Cuvîntul Domnului Cel Sfînt.
Împarte-þi pîinea cu flãmînzii, primeºte-i pe nenorociþi

iar dacã vezi un gol, îmbracã-l ºi-ajutã-þi semenii lipsiþi.
Atunci lumina ta frumoasã ca zorile va rãsãri
iar vindecarea ranei tale deplin ºi grabnic va veni.
Neprihãnirea fi-þi-va-n faþã ºi slava sfîntã te-ar urma

atuncea Domnu-þi va rãspunde îndatã, cînd Îl vei chema.
Te va-ndruma de-a pururi Domnul, ºi chiar ºi-n locul pustiit

El o sã-þi sature-al tãu suflet ºi-l va-ntãri necontenit.
Vei fi mereu ca o grãdinã udatã de-un pîrîu curat

ca un izvor a cãrui ape sînt nesecate necurmat.

- din Isaia 60, 1-20 -
Partea 1
Scoalã-te Ierusalim
ºi te lumineazã,
Slava Domnului deplin
azi te cerceteazã.
Da, lumina-þi va veni

Slava Lui rãsare
noapte pe pãmînt va fi
peste tine - soare.
Peste alþii-apasã greu

negura ºi ceaþa
þie-þi nalþã Dumnezeu
Slava Lui ºi Faþa.
Neamurile vor umbla

în a ta luminã
ºi cei mari purtaþi de-a ta
strãlucire linã.
Ochii nalþã-þi-i deplin

ºi priveºte bine
peste vremi cum vin ºi vin
fiii tãi la tine.
Fiii tãi cei depãrtaþi
fiicele dorite
toþi pe braþe sînt purtaþi
ºi-n cîntãrile slãvite.
Cînd odatã vei vedea

tu acestea toate
ce adînc inima ta
fericit va bate.
Bucuria ta va fi
cum nu ºtie nime...
Saltã, Ziua-þi va veni
scump Ierusalime.
Partea 2
Cetate fericitã ºi binecuvîntatã

în care Slava Sfîntã a Domnului va fi
domni-va-n tine veºnic o pace-adevãratã
ºi nesfîrºit dreptatea, în tine va domni.
N-o sã se-audã-n tine vorbindu-se de silã

nici de pustiu ºi prãpãd în tot þinutul tãu
vei spune mîntuire la zidul tãu ºi milã
ºi nu va mai fi-n tine nimic stricat ºi rãu.
Nu de la soare ziua avea-vei tu luminã

nici luna, þie, noaptea luminã îþi va da
cãci Domnul va fi veºnic lumina ta deplinã
ºi Dumnezeu mãrirea ºi strãlucirea ta.
Strãlucitoru-þi Soare în veci n-o sã apunã

ºi-a nopþilor luminã în veci n-o va pãli,
cãci Domnul o sã-þi fie în veci lumina bunã
ºi zilele durerii pe veci þi s-or sfîrºi.
31 - Cîntarea lui Avacum (Habacuc)

- din cap. 3, 1-19 -
Partea 1
Cînd am auzit o Doamne ce-ai vestit, m-am îngrozit

Doamne-a-Þi întãri lucrarea este timpul potrivit.
Iatã Domnul, iatã Domnul va veni

fericiþi cei ce nainte-I vor ieºi.
Fã-Þi Tu cunoscutã-n cursul anilor mãrirea Ta

însã în a Ta mînie, Doamne, mila n-o uita.
Partea 2
Mãreþia Lui tot cerul lumineazã

ºi de slava Lui întreg pãmîntu-i plin
strãlucirea-I e ca soarele-n amiazã
ºi din Mîna Lui lumina scînteiazã
cãci în Dreapta Sa tãriile se þin.
Înaintea Lui ºi-n urmã-i pustiire,

cu privirea Lui mãsoarã-al lumii lat,
neamuri tremurã de aspra Lui privire,
sfarmã munþi ºi-apleacã dealuri cu grãbire,
pe cãi veºnice El umblã necurmat.
Etiopia de groazã este plinã

ºi cutremurat e-ntregul Madian
peste ape-a Ta mînie o sã þinã
oare Doamne-a Ta mînie o sã vinã
împotriva mãrii, uragan?
Ai încãlecat pe caii Tãi ce zboarã

ºi-ai urcat în carul Tãu ce sfarmã tot?
Arcul Tãu e dezvelit ºi el omoarã
glasul Tãu sãgeþi de blestem înfioarã
ce puternic eºti Tu Doamne Savaot!
Partea 3
Pãmîntul Tu-l despici sã iasã rîuri,

se pleacã munþii la vederea Ta,
se-aruncã apele ºi strigã-adîncul
nãlþîndu-ºi valuri-valuri apa sa.
Se-opreºte soarele ºi luna-n cale

de strãlucirea fulgerelor Tale.
Cutreieri lumea în a Ta urgie

zdrobeºte-Þi popoare în mînia Ta.
- O vino Doamne sã-Þi ajuþi poporul
la Unsul Tãu dã-I mîntuirea Sa.
Partea 4
Strãpungi cu fulgerele Tale pe rãii ce se nãpustesc

ca o furtunã sã m-alunge ºi a mã nimici doresc.
Cu caii Tãi Tu mergi pe mare, pe spuma mãrilor plutind

cînd auzit-am lucru-acesta eu m-am cutremurat gîndind.
Mã înfior ºi tremur, cum aº putea sã nu vorbesc

s-aºtept tãcînd venirea vremii cînd cei asupritori sosesc?
O Doamne, chiar cînd nici smochinul de nicãieri nu va-nflori,

chiar dacã viþa n-ar da rodul, mãslinul dacã va lipsi.
Chiar dacã ale noastre cîmpuri nici hrana noastrã nu-ºi vor da
ºi oile-ar pieri în staul, chiar dacã grajdul fãrã boi de-ar sta.
O, chiar ºi-atunci noi cu credinþã în Domnul sã nãdãjduim

ºi-n Domnul mîntuirii noastre adîncã pace sã gãsim.
Cãci Domnul este-a mea tãrie, picioare iuþi îmi dã s-alerg

El prin puterea Lui mã face mereu pe înãlþimi sã merg.
Din Cîntãrile Noului Testament
32 - Cîntarea Arhanghelului Gavril

- din Luca 1, 28 -
Plecãciune þie, plecãciune þie

Fecioarã Marie
cãreia þi-a dat Domnul Cel Preaînalt
haru-I minunat.
Domnul te aratã, binecuvîntatã

Fecioarã curatã
nu te teme dar, tu ai mare har
ca un sfînt altar.

Fecioarã Marie
cãci prin har de Sus, Fiu îþi va fi-adus
sã-L numeºti Isus.
Sfînta Lui Domnie mare o sã fie

ºi pe veºnicie
El va fi chemat Fiu Celui Prea Nalt
Domn ºi Împãrat.

Fecioarã Marie
Duhul va veni, Tatãl te-a umbri
Fiul te-a slãvi.

Fecioarã Marie
cãci a Celui Sfînt oriºice Cuvînt
este-un legãmînt.
Greu se aflã Adevãrul dacã umbli sã-l gãseºti

îndrumat de îngîmfare ori de-ambiþiuni fireºti
dar uºor îl aflã-acela ce-are suflet credincios
ºi doreºte sã-l cunoascã spre-a-mplini ce vrea Hristos.
33 - Cîntarea Mariei, Maica Domnului

- din Luca 1, 46-55 -
Partea 1
Sufletul meu mãrea-acum pe Domnul

ºi-adînc se veseleºte duhul meu
în Dumnezeu, Mîntuitorul Tare
cãci a privit spre mine Dumnezeu...
Privit-a El spre starea roabei Sale,
cãci iatã pînã-n veºnicii
ale pãmîntului popoare toate
de-acuma mã vor ferici.
Cãci Cel Atotputernic pentru mine

minuni fãcu... e Numele Sãu Sfînt,
din neam în neam se-ntinde-a Sa-ndurare
spre cîþi se tem de El pe-acest pãmînt.
Cu braþul Sãu ªi-a arãtat puterea
ºi Domnul a împrãºtiat
acele gînduri pline de trufie
pe care cei rãi le-au purtat.
Partea 2
Cãci Domnul pe cei tari, din scaunele lor

lovindu-i i-a-ntors în uitare
ºi-n marea Sa milã, smeriþilor Sãi
cinstire le-a dat ºi nãlþare.
El saturã astãzi pe cei flãmînziþi

cu tot ce mai bun este-n þarã
ºi-a scos pe bogaþii cei nelegiuiþi
cu mîinile goale afarã.
Cãci Domnul cu milã-a venit ajutor

la robul Sãu umil Israel
adusu-ªi-a Domnul aminte c-a spus
de-ai Sãi cã Se va-ndura El.
Precum promisese l-ai noºtri pãrinþi

cînd vremea-ndurãrii-o sã vie
strãmoºului nostru ºi-urmaºilor sãi
lumina ºi slava-n vecie.
34 - Cîntarea preotului Zaharia

- din Luca 1, 67-79 -
Partea 1
O, binecuvîntat sã fie Domnul

slãvit al lui Israel Dumnezeu
cãci El a cercetat cu îndurare
ºi ªi-a rãscumpãrat poporul Sãu.
Ne-a ridicat o mîntuire tare

din casa lui David, al Sãu iubit
aºa cum prin prorocii din vechime
cu mult mai înainte ne-a vestit.
O mîntuire de vrãjmaºii noºtri

ºi-o izbãvire, cum a hotãrît,
din mîna tuturora celor care
ne-au prigonit ºi care ne-au urît.
Partea 2
Cãci aºa-ªi aratã Domnul îndurarea

faþã de pãrinþii noºtri din trecut
ºi-ªi aduce-aminte sfînta promisiune
dupã legãmîntul care l-a fãcut.
ªi de jurãmîntul Lui care-l jurase

la pãrintele-Avraam cã o sã fim
izbãviþi de cei vrãjmaºi ºi dupã-aceea
ne va face fãrã fricã sã-I slujim.
ªi va face sã putem trãi nainte

în sfinþenie dupã Cuvîntul Sfînt,
sã putem vieþui-n neprihãnire
toate zilele vieþii pe pãmînt...
Partea 3
Tu Fiul Meu vei fi chemat

proroc al Celui Preaînalt.
Sã mergi naintea Domnului

ºi sã gãteºti cãile Lui.
Sã dai poporului Sãu sfînt
al mîntuirii crezãmînt.
Ce stã-n iertarea de pãcat

pe care El la toþi a dat.
Pentru-ndurarea cea de Sus

în urma harului nespus.
C-a rãsãrit pe-acest pãmînt

Strãlucitorul Soare Sfînt.
Sã lumineze-n veac de veac

pe cei ce-n umbra morþii zac.
Sã ne-ndrepteze iubitor
pe calea pãcii paºii lor.
35 - Cîntarea îngerilor Naºterii

- din Luca 2, 14 -
Slãvit, slãvit sã fie Domnul al Slavei Mare Dumnezeu

în locurile cele nalte slãvit în veci, slãvit mereu.
Slãvit sã fie Domnul
al Slavei Dumnezeu
din locurile nalte
slãvit în veci mereu.
ªi pacea pe pãmînt sã fie în veci, între plãcuþii Lui

bunã-voire între oameni sã fie-n veacul veacului.
O, pacea fie, pacea
între plãcuþii Lui
ºi bunã învoire
pe veacul veacului...
36 - Cîntarea lui Simeon

- din Luca 2, 29-32 -
În pace slobozeºte Doamne pe robul Tãu deplin

dupã a Ta fãgãduinþã ºi dupã-al Tãu Cuvînt divin.
Cãci ochii mei vãd mîntuirea pe care Tu ai pregãtit

naintea omenirii de-astãzi ºi pînã-n veacul nesfîrºit.
Lumina care lumineazã popoarele de orice fel

ºi slava, pe vecie slava poporului Tãu Israel.
37 - Cîntarea Învierii, Hristos a Înviat

- din Luca 24, 34 -
Hristos a Înviat din morþi, Hristos a Înviat

deschise-s iar a Vieþii Porþi, Hristos a Înviat.
A Înviat, a Înviat, Hristos a Înviat

adevãrat, adevãrat, Hristos a Înviat.
Cu moartea pe moarte cãlcînd, Hristos a Înviat

viaþã lumii aducînd, Hristos a Înviat.
ªi celor din morminte jos, Hristos a Înviat

rãsare Soare luminos, Hristos a Înviat.
Viaþã dãruindu-le, Hristos a Înviat

Scripturile-mplinindu-le, Hristos a Înviat.
Cîntaþi spre slava Tatãlui, Hristos a Înviat

mãrire Învierii Lui, Hristos a Înviat.
38 - Cîntarea bãtrînilor slãviþi

- din Apocalips 5, 9-10 -
Vrednic eºti Tu, vrednic eºti Tu

sã rupi a Cãrþii mari peceþi
c-ai fost junghiat rãscumpãrînd
lui Dumnezeu Cel Veºnic Sfînt
pe oameni, pentru lume dînd
al Sîngelui Tãu Preþ...

cãci Jertfa-Þi a rãscumpãrat
din orice neam ºi seminþii
din orice limbã ºi domnii
popor ales pe veºnicii
ºi binecuvîntat.

sã fii pe veci de veci slãvit,
cãci din ai Tãi rãscumpãraþi
fãcut-ai preoþi ºi-mpãraþi
lui Dumnezeu, domnind curaþi
pe-un nou pãmînt sfinþit.
39 - Cîntarea îngerilor nenumãraþi

- din Apocalips 5, 12 -
Vrednic e Mielul - Isus

vrednic e, vrednic nespus
Mielul care-a fost junghiat
sã primeascã bogãþia,
slava, cinstea ºi tãria
Isus Hristos Mielul junghiat,
Mielul junghiat Isus.
Vrednic e Mielul - Isus

vrednic e, vrednic nespus
Mielul care-a fost junghiat
sã primeascã-n veci mãrirea,
slava, lauda, cinstirea
Isus Hristos Mielul junghiat,
Mielul junghiat Isus.
40 - Cîntarea biruitorilor
- din Apocalips 15, 3-4 -
Mari ºi minunate-s Doamne lucrurile-Þi uimitoare

Doamne Dumnezeul nostru Preaputernice ºi Mare
drepte ºi adevãrate sînt în veci a Tale cãi
Împãratul tuturora, Þie Þi se-nchinã-ai Tãi.
Cine nu s-ar teme oare ca sã nu-Þi dea slavã Þie

cãci doar Tu eºti Sfînt ºi vrednic de mãrire-n veºnicie
toate neamurile Doamne vor cãdea naintea Ta
c-a Ta mare Judecatã Þi-o araþi... Aleluia.
Hristos e Domnul, înainte-I se-nchinã toþi ºi cade tot,

în faþa Lui puteri ºi veacuri se prãbuºesc ºi nu mai pot,
în faþa Lui cãzut-au idoli ºi zei ºi glorie, ºi-aºa
cãdea-vor toate pîn-la capãt, doar El în veci va rãmînea.
Tot ce este-n lumea-ntreagã e cuprins în Cel Deplin

toate numa-n El se miºcã, toate doar prin El se þin
toate doar prin El au viaþã
ºi fiinþã
ºi miºcare
de aceea-I datoreazã toate slavã ºi-nchinare.
Din rugãciunile
BIBLIEI
Din rugãciunile
Vechiului Testament
41 - Rugãciunea patriarhului Iacov

- din Genesa 32, 9-12 -
O Dumnezeul Cel Puternic al tatãlui meu Avraam

ºi-al tatãlui Isaac, o Doamne ce-ai zis cînd depãrtat eram:
întoarce-te-n þara ta, acolo în locu-n care te-ai nãscut
cãci voi griji sã-þi meargã bine în tot ce-avea-vei de fãcut.
Eu sînt prea mic pentru-ale Tale nespus de multe bunãtãþi

ºi-adînca Ta credincioºie ce mie, robul Tãu, mi-arãþi
cãci am trecut Iordanul singur, doar cu toiagul meu de drum
ºi iatã, cît de mare numãr cu mine se întoarce-acum.
O, scapã-mã Te rog cu bine din mîna fratelui vrãjmaº

spre-a nu mã nimici pe mine, pe mame ºi pe copilaºi
c-ai zis: voi îngriji de tine sã-þi meargã bine ºi-am sã-þi fac
sãmînþa ta nenumãratã precum nisipul mãrii-n veac.
42 - Rugãciunea lui Moise - 1

- din Exod 32, 11-12 -
Pentru ce s-aprinzi mînia-Þi

Doamne, spre poporul Tãu,
cãci cu Mîna ºi puterea
Ta l-ai izbãvit din rãu?
Pentru ce cei rãi sã spunã:

spre pierzarea lor i-a scos
ca sã-i ºteargã de pe lume
ºi sã-i piardã-n loc stîncos?
Doamne-ntoarce din mînie,

uitã rãul ce-l voiai
sã ni-l faci dupã dreptate...
- ªi-ndurare iarãºi ai.
De-Avraam adu-Þi aminte

de Isaac ºi Israel
cãrora ai jurat Tu Însuþi
cã nu-i vei uita defel.
Înmulþeºte-ne sãmînþa
precum stelele cereºti
pe vecie, stãpînirea
þãrii sã ne-o dãruieºti.
43 - Rugãciunea lui Moise - 2

- din Numeri 14, 13-19 -
Doamne, toþi vrãjmaºii ºtiu c-ai fost cu noi

c-ai fost Cãlãuza noastrã prin nevoi
c-ai fost stîlp de flãcãri ºi-ai fost stîlp de nor
umbrã ºi luminã la al Tãu popor.
De ne pierzi acuma cei rãi vor grãi

cã Tu n-ai putere a ne izbãvi
ºi cã nu poþi duce Doamne-al Tãu popor
pînã-n þara care le-ai promis-o lor.
Doamne, fã puterea-Þi sã se-arate iar

cum ai spus Tu Însuþi cã eºti plin de har,
încet la mînie, bun ºi iertãtor
ºi plãteºti cu dreptul fapta tuturor.
Iartã-ne pãcatul cum de la-nceput

ne-ai iertat tot rãul care l-am fãcut.
Fiul meu, la cercetarea glasului lui Dumnezeu

lasã sã-þi tresarã gîndul, cugetul ºi duhul tãu
ºi-ascultîndu-l ieºi din starea de-mpietrire ºi pãcat
cãci în veac ai sã te bucuri c-ai primit ºi-ai ascultat.
44 - Rugãciunea prorocului Ilie

- din 1 Împ. 18, 36-37 -
O Dumnezeule-alor noºtri
Avraam, Isaac ºi Israel
fã pe poporul Tãu sã ºtie
cã Tu eºti Dumnezeu în el.
Fã Doamne astãzi sã se vadã

cã eu Þi-s slujitor plãcut
cã dupã-a Ta poruncã sfîntã
aceste lucruri am fãcut.
Ascultã-mi astãzi rugãciunea
sã vadã-ntregul Tãu popor
cã Tu eºti Doamne Dumnezeul
ce L-au cinstit pãrinþii lor.
Sã recunoascã toþi cã Tu eºti

Adevãratul Dumnezeu...
ªi astfel Doamne cãtre bine
sã le-ndrepþi inima mereu.
45 - Rugãciunea împãratului Ezechia

- din 2 Împ. 19, 15-19 -
O Doamne, Dumnezeul lui

Israel, Doamne Sfinte
ce ºezi pe heruvimi slãviþi
mai sus de orice minte.
Cã Singur Tu eºti Dumnezeu

pe þãri ºi pe popoare
Tu Cerurile le-ai fãcut
ºi Tu pãmîntul mare.
Apleacã-Þi Doamne-urechea Ta
cea sfîntã ºi ascultã,
deschide-Þi Ochii Tãi ºi vezi
durerea noastrã multã.
ªi Dumnezeul nostru Bun

acum ne izbãveºte
din mîna celuia vrãjmaº
ce viaþa ne-o pîndeºte.
Sã ºtie-a lumii împãraþi

pãmîntul tot sã ºtie
cã numai Tu eºti Dumnezeu
ºi Domn pe veºnicie.
46 - Rugãciunea împãratului David - 1

- din 1 Cronici 17, 16-27 -
Partea 1
O Doamne Dumnezeul nostru

ce-i casa mea ºi eu ce sînt
de m-ai fãcut s-ajung aicea
unde-am ajuns pe-acest pãmînt?
ªi-atît încã-i puþin la Tine
cînd Tu vorbeºti de viitor
cînd Tu mã-nveþi din toate-acestea
atît de binevoitor!
Ce-ar mai putea sã-Þi spunã David,

o Doamne, ce-aº putea sã spun:
Tu-l ºtii pe robul Tãu o Doamne
ºtii Dumnezeul meu Cel Bun
cãci dupã Inima Ta bunã
dupã Cuvîntul Tãu curat,
fãcut-ai toate-acestea Doamne
ºi mie mi le-ai arãtat.
Ce Mare eºti, ce Mare Doamne

Tu Dumnezeul meu Slãvit
nu-i nimenea asemeni Þie
nu-i nimeni cît am auzit
o Doamne Dumnezeul nostru
ce mare e puterea Ta
nu-i nimenea asemeni Þie
nu-i nimenea asemenea...
Partea 2
Este-oare-un singur neam în lumea-ntreagã

ca sã fie-aºa cum e poporul Tãu
ca acela pentru care-a venit Domnul
sã-l rãscumpere, sã-l facã doar al Sãu.
Ca sã-ªi facã un neam veºnic ºi sã facã

pentru el ºi pentru þara sa minuni,
izgonind din faþa lui pe toþi vrãjmaºii
din Egipt ºi dintre neamuri sã-i aduni?
Tu ai întãrit poporul Tãu Israel
ca sã fie-al Tãu popor pe veºnicii
ºi Tu Doamne Te-ai fãcut al sãu Puternic
Dumnezeul lui pe veci de veci sã fii.
Acum Doamne Dumnezeul nostru Mare

sã rãmînã-n veci Cuvîntul Tãu rostit
pentru robul Tãu ºi-asupra casei sale
ºi lucreazã dupã-al Tãu Cuvînt iubit.
Partea 3
Slãvit sã fie Numele Tãu Doamne

pe veºnicie sã se spunã-aºa,
Domnul Oºtirii, Domnul lui Israel,
ºi casa mea sã stea naintea Ta.
Cãci Însuþi Tu o Doamne al Oºtirii,
al lui Israel Dumnezeu,
Te-ai arãtat la robul Tãu zicîndu-i:
îþi voi zidi o casã Eu.
De-aceea Doamne, robu-Þi îndrãznit-a

sã-þi facã-aceastã rugãciune el,
cãci Doamne Dumnezeule Tu Singur
eºti Dumnezeu Slãvit în Israel.
Cuvîntul Tãu e Doamne, Adevãrul,
Tu haru-acesta l-ai vestit
la robul Tãu care se roagã Þie
spre mine Te-ai milostivit.
De-aceea Doamne binecuvînteazã

a robului Tãu casã, ca sã stea
ºi sã rãmînã binecuvîntatã
pe veºnicie înaintea Ta.
Cãci tot ce binecuvîntezi Tu Doamne
pe veci e binecuvîntat
ºi-acela care e înãlþat de Tine
pe totdeauna e nãlþat.
47 - Rugãciunea împãratului David - 2

- din 1 Cronici 29, 10-18 -
Partea 1
Binecuvîntat fii Doamne

Tu din veac ºi pînã-n veac
Dumnezeul lui Israel
lui Avraam ºi lui Isaac.
A Ta-i Doamne-mpãrãþia
ºi puterea e a Ta
slava ºi mãrirea veºnic
Singur Tu le vei avea.
Cãci tot ce-i în ceruri Doamne

ºi tot ce e pe pãmînt
de-a Ta Mînã sînt fãcute
ale Tale toate sînt.
A Ta Doamne e Domnia,
Tu Te nalþi ca un Stãpîn
mai presus de toate-acestea
care trec ºi nu rãmîn.
De la Tine vine Doamne

bogãþia, slava, tot...
cãci Tu Singur eºti Stãpînul
Dumnezeul Savaot...
ªi tãria ºi puterea
sînt pe veci în Mîna Ta
Mîna Ta le poate pururi
toate, creºte ºi pãstra.
Partea 2
Acum Doamne Dumnezeule Slãvit

noi mãrim cu toþii Numele-Þi iubit
cãci ce sînt eu Doamne sau poporul meu
sã-Þi dãm Þie daruri, Doamne Dumnezeu?
Tot ce-avem noi Doamne, Tu ne dai de Sus,

de la Tine-s toate cîte Þi-am adus,
cãci strãini sîntem noi Þie pe pãmînt
ca pãrinþii noºtri care nu mai sînt.
Ale noastre zile umbrã sînt ºi fum
ºi curînd ne ducem pe ne-ntorsul drum
Tu ne-ai dat o Doamne tot ce-avem sã-Þi dãm
ale noastre toate Þie le-nchinãm.
Partea 3
Doamne, Tu lãuntrul
ºtiu cã-l cercetezi
ale noastre fapte
ºtiu cã Tu le vezi,
inima curatã
ºtiu cã o iubeºti
tot ce ea-Þi aduce
pururea primeºti.
De aceea Doamne
iatã, eu Þi-am dat
dar de bunã-voie
ºi cu gînd curat
ºi în bucurie
vãd poporul Tãu
cum de bunã-voie-Þi
duce darul sãu.
Doamne Dumnezeul
nostru-ndurãtor
þine-n inimile
-ntregului popor
gîndurile-acestea,
bunele porniri
ºi-i pãstreazã-n Tine
- a inimii simþiri.
Dumnezeu e-ascuns în Taina Dragostei, iar cine-L catã

de nu-L cautã-n iubire, nu-L gãseºte niciodatã.
48 - Rugãciunea împãratului Solomon

- din 2 Cronici 6, 14-39 -
Partea 1
O Doamne, Dumnezeul lui Israel

nu este-al dumnezeu ca Tine Sfînt
nici Sus în cerurile preaînalte
ºi nici aicea jos pe-acest pãmînt.
Tu legãmîntul Tãu ºi îndurarea

îl þii pe veacuri pentru robii Tãi
cîþi umblã-n faþa Ta-n neprihãnire
din toatã inima pe-a Tale cãi.
Astfel Tu Þi-ai þinut fãgãduinþa

ce ai fãcut lui David, tatãl meu,
ce-ai spus cu gura Ta-mplineºti-acuma
Puterea Ta cea mare, Braþul Tãu.

sã-Þi þii Cuvîntul ce-ai fãgãduit
cînd ai promis Tu tatãlui meu David
cã niciodatã nu va fi lipsit.
De un urmaº pe scaunu-i de domnie,

doar fiii lui cu grijã de-or umbla
naintea Ta urmînd a Ta poruncã,
aºa cum el a mers naintea Ta...

sã se-mplineascã-al Tãu Cuvînt rostit
ºi promisiunea Ta care-ai fãcut-o
la robul Tãu, la tatãl meu iubit...
Partea 2
Dar locui-va oare Domnul

cu-adevãrat pe-acest pãmînt,
cînd cerurile I-s prea strîmte
cum sã-L încapã-acest loc strîmt?
Cum sã-L încapã-aceastã Casã

pe care I-am zidit-o eu?
... ªi totuºi Doamne ia aminte
ºi-ascultã Doamne glasul meu.
Ascultã-mi rugãciunea asta
ºi cererea pe care-o fac
chemarea robului Tãu de-astãzi
sã fie Doamne pe-al Tãu plac.
În orice zi ºi noapte, ochii

spre-aceastã Casã sã-ndreptezi
spre locu-acesta unde Doamne
ai spus cã Numele-Þi aºezi.
Binevoieºte ºi ascultã
cînd robul ºi poporul Tãu
Te vor chema din locu-acesta,
sã vii în ajutorul sãu.
Din locul locuinþei Tale

sã-i ierþi ºi sã-i asculþi oricînd
cu bunãtate ºi-ndurare
la rugãciune rãspunzînd.
Partea 3
Cînd cineva pãcãtui-va

deaproapelui ºi va jura
aicea la altaru-acesta
s-aºtepte judecata Ta.
Din ceruri Doamne Tu ascultã

ºi fã dreptate al ai Tãi,
pe cei fãrã de vinã scapã-i
ºi osîndeºte-i pe cei rãi.
Iar cînd poporul Tãu Israel

va fi bãtut de-al lui vrãjmaº
fiindcã Þi-a cãlcat Cuvîntul...
- ºi vor veni-n acest lãcaº,
ca sã se-ntoarcã iar spre Tine

ºi Þie sã-Þi dea slavã iar
fãcîndu-Þi rugãciuni ºi cereri...
- ascultã plînsul lor amar.
Auzi-i Tu din ceruri Doamne

ºi iartã-ntregul lor pãcat
ºi-ntoarce-i iar din þara care
demult, pãrinþilor ne-ai dat...
Partea 4
Cînd va fi-nchis cerul ºi nu va da ploaie

pentru-a lor pãcate împotriva Ta,
dacã ei se vor întoarce de la rele
pentru-a Ta mustrare ºi pedepse grele
ºi-n lãcaºu-acesta Þie s-or ruga.
Sã-i asculþi din Cer ºi sã le ierþi pãcatul

îndreptîndu-i iar pe drumul Tãu sfinþit
sã trimiþi din ceruri ploaie liniºtitã
pe cîmpia moºtenirii dãruitã
de-ndurarea Ta poporului iubit.
Iar cînd foamete sau ciumã sau ruginã

sau tãciune sau lãcuste de vreun fel
va fi-n þarã, sau vrãjmaºul o sã vinã
sã-mpresoare pe popor... ºi rob sã-l þinã
sau urgii sau boli veni-vor peste ei...
Dac-un om atunci, sau dacã tot poporul

rugãciuni vor face cu cãinþã grea,
întinzînd aicea mîinile spre Tine,
sã-i asculþi din Locul Slãvilor Senine
iartã-i ºi lucreazã dupã mila Ta...
ªi plãteºte oriºicui cum se cuvine

Tu Cel care orice inimã o ºtii,
ca sã-nveþe sã se teamã toþi de Tine
cîtã vreme-n þara asta ne vei þine
þara care-ai dat-o la ai Tãi copii.
Cînd strãinul cel venit din depãrtare

pentru Numele Tãu Mare ºi Slãvit,
cãci va ºti cã al Tãu Nume este Mare,
c-al Tãu Braþ e-ntins ºi Mîna Ta e tare
sã se-nchine-n locu-acesta preaiubit...
Sã-l asculþi din locul locuinþei Tale

ºi sã-i dai tot ce-Þi va cere-acest strãin
ca pãmîntu-ntreg, popoarele din lume
ºi Israel sã se teamã de-al Tãu Nume
ºi vor ºti c-al Tãu e-acest lãcaº divin.
Partea 5
Poporul Tãu cînd va ieºi la luptã

cu-ai lui vrãjmaºi - porunca Ta urmînd -
dacã-Þi vor face rugãciune, Doamne,
spre Casa Ta privirile-ntorcînd,
ascultã-i Tu din ceruri rugãciunea,
ascultã cererile lor,
Te-ndurã Doamne ºi le fã dreptate,
din ceruri dã-le ajutor.
Cînd vor pãcãtui-mpotrivã-Þi Doamne

- cãci nu e nici un om fãrã pãcat -
ºi-i vei da robi la cei vrãjmaºi sã-i ducã
departe-n locul greu ºi-nstrãinat,
de se vor coborî în al lor cuget
în þara unde-i vei robi,
ºi se vor întoarce Doamne iar la Tine
ºi de pãcat se vor cãi...
O, dacã vor întoarce iar la Tine

din toatã inima al Tãu popor,
dacã-Þi vor face rugãciuni ºi cereri
cu ochii îndreptaþi spre þara lor
spre þara ce pãrinþilor le-ai dat-o,
cãtre cetatea ce-ai ales
ºi-nspre lãcaºul Numelui Tãu Mare
din neamul unde i-ai trimes...
S-asculþi din locul locuinþei Tale

din ceruri Doamne, rugãciunea lor
sã ierþi pãcatul ºi fãrãdelegea
fãcute-n contra Ta de-al Tãu popor...
Deschide ochii Tãi spre-a noastre cereri
ºi sã deschizi urechea Ta
oricînd din lumea-aceasta cãtre Tine
smeriþi ai Tãi se vor ruga.
Din lãcaºul rugãciunii ieºi cu chipul mai senin

- cautã Casa Rugãciunii, chiar cînd timpul þi-e puþin
dar atît cît stai acolo, fii cu tremur sufletesc
cãci, din mii de pãrþi, la tine Ochii Domnului privesc.
Rugãciunea-nlãcrimatã
dintr-o inimã-apãsatã
cãtre Tatãl Sfînt din ceruri oriºicînd este-nãlþatã
totdeauna-i auzitã, totdeauna-i ascultatã.
49 - Rugãciunea împãratului Asa

- din 2 Cronici 14, 11 -
Doamne Dumnezeul
nostru-ndurãtor
care poþi oriunde
sta în ajutor,
celui mic sau mare,
tare ca ºi slab,
vino-n ajutorul
nostru, azi degrab.
Doamne Dumnezeul
nostru Te chemãm
cãci numai pe Tine
noi ne rezemãm
ºi-n al Tãu Sfînt Nume
noi am îndrãznit
sã pornim la lupta
care am pornit.
Doamne Dumnezeul
nostru, fii cu noi
fii Izbãvitorul
nostru din nevoi
sã nu-nvingã omul
împotriva Ta
ca sã nu se-ngîmfe
inima lui rea...
Nu uitaþi de rugãciune fiica mea ºi fiul meu

nici trecînd prin zile bune, nici ducînd necazul greu
nici cînd griji o sã se-adune, nici senin de-ar fi mereu
nu uitaþi de rugãciune fiica mea ºi fiul meu.
50 - Rugãciunea împãratului Iosafat

- din 2 Cronici 20, 6-12 -
O Doamne Dumnezeul nostru

ºi-al alor noºtri Dumnezeu
Tu eºti pe veci Stãpîn pe ceruri
ºi pe pãmînt Stãpîn mereu...
Tu ai în Mîna Ta puterea
tãria toatã-n Mîna Ta
aºa cã nimeni niciodatã
nu poate-n contra Ta sã stea.
N-ai izgonit Tu oare Doamne

pe cei ce Þi se-mpotriveau,
ºi n-ai dat þara seminþiei
acelor care Te iubeau?
Ai Tãi zidit-au pentru Tine

lãcaº în care-ai fost chemat
în care s-au rugat ºi-n care
Tu Doamne, blînd i-ai ascultat.
Iar ei au spus cã-n zile grele

venind în sfîntul Tãu lãcaº
sã-Þi cerem Þie ajutorul
ca sã ne scapi de cel vrãjmaº.
... O, oare Dumnezeul nostru

pe cei rãi nu-i vei judeca?
- Noi sîntem fãrã de putere
iar ei mulþime-atît de grea!
Sînt mulþi ºi vin în contra noastrã

iar noi nu ºtim cum sã scãpãm
dar ochii noºtri cãtre Tine
sînt îndreptaþi...
ºi aºteptãm!
51 - Rugãciunea preotului Ezra

- din Ezra 9, 6-15 -
Doamne... mi-e ruºine faþa
cãtre Tine-a ridica
pentru-a noastrã fãrdelege
ce e multã ºi e grea,
ni s-a înmulþit pãcatul
ºi pe faþã ºi-n ascuns
greu apasã-asupra noastrã
pîn-la ceruri a ajuns.
Din strãmoºi ºi pînã astãzi

am fost foarte vinovaþi,
pentru-a noastre rele fost-am
la vrãjmaºii noºtri daþi.
Domnul Dumnezeul nostru
de noi totuºi S-a-ndurat
ºi pe cîþiva din ai noºtri
cu viaþã i-a scãpat.
El, în locul Lui sfînt, nouã

adãpost ne-a pregãtit
sã ne lumineze ochii
s-avem loc de odihnit
cã sîntem în grea robie
dar El tot nu ne-a uitat,
chiar prin cei vrãjmaºi ai noºtri
ne-a-ntãrit ºi ajutat.
Acum ce sã zicem Doamne,

dupã tot ce ne-ai fãcut!
- Din poruncile-Þi slãvite
noi nici una n-am þinut...
Totuºi, dupã ce Tu Doamne
pentru toate ne-ai iertat
ºi i-ai izbãvit pe-ai noºtri
într-atît de minunat,
cum sã-ncepem iar pãcatul

sã-Þi cãlcãm Cuvîntul Tãu?
- Nu ne-ai pedepsi Tu iarãºi
cum am merita de rãu?
Doamne, noi sîntem acuma
robii care-au mai scãpat,
- ruºinaþi plecãm spre Tine
capul nostru vinovat...
52 - Rugãciunea profetului Neemia - 1

- din Neemia 1, 5-11 -
Partea 1
Doamne Dumnezeul Cerurilor Sfinte

Dumnezeul Mare ºi Înfricoºat,
Tu ce þii în veci a Tale legãminte
ºi eºti plin de milã ca un bun pãrinte
cu cîþi Te iubesc ºi cîþi Te-au ascultat.
Sã asculte Doamne-urechea Ta spre mine

ºi s-auzi o Doamne rugãciunea mea,
cãci mã rog ºi zi ºi noapte, cu suspine,
pentru robii Tãi mãrturisind spre Tine
tot pãcatul ce-am fãcut în contra Ta.
Cãci ºi eu ºi casa tatãlui meu, toatã,

Þi-am pãcãtuit ºi mult Te-am supãrat
n-am pãzit porunca Ta cea-nfricoºatã
legea Ta ºi-orînduirea Ta curatã,
care robului Tãu Moise Tu le-ai dat.
Partea 2
Adu-Þi aminte Doamne de Cuvîntul Tãu

ce prin al Tãu rob Moise ni l-ai dat:
“Cînd veþi pãcãtui, printre-alte neamuri
voi face neamul vostru-mprãºtiat...
Dar dacã veþi întoarce iar la Mine

ºi dacã veþi pãzi porunca Mea,
atuncea chiar de-aþi fi-oricît de departe
Eu ºi de-acolo iar v-aº aduna.
ªi v-aº duce iar în locul care

pentru-al Meu Nume l-am ales lãcaº
v-aº aduna din orice depãrtare,
v-aº izbãvi de oriºice vrãjmaº...”
Ei robii Tãi... ah, robii Tãi sînt Doamne

poporul Tãu ce l-ai rãscumpãrat
prin Mîna Ta, prin marea Ta putere,
din mîinile vrãjmaºe i-ai scãpat.
O Doamne-ascultã-mi astãzi rugãciunea
a mea ºi-a celor care Te cinstim
cãci noi ne temem Doamne de-al Tãu Nume,
ne dã izbînda-n ceea ce dorim...
53 - Rugãciunea profetului Neemia - 2

- din Neemia 9, 5-10 -
Binecuvîntat e Doamne al Tãu Nume lãudat

care-i mai presus de orice binecuvîntãri nãlþat.
Tu, doar Tu fãcut-ai Doamne ceruri peste Cerul nalt

Tu oºtirea lor ºi lumea dintr-un cap în celãlalt.
Tu le dai la toate viaþã, toate Tu le þii prin ea

ºi-a Nãlþimilor oºtire se închinã-n faþa Ta.
Doamne Dumnezeul nostru Mare ºi Înfricoºat

Tu ce-Þi þii fãgãduinþa, fãrã margini de-ndurat.
Nu privi ca ne-nsemnate suferinþele-alor Tãi

nici ocãrile-ndurate necurmat de la cei rãi...
Rugãciune-i legãtura sfîntã cu Cerescul Tatã

n-o slãbiþi nicicînd în viaþã ºi n-o rupeþi niciodatã.
Roagã-te ºi privegheazã ca sã nu cazi în ispitã

roagã-te ºi privegheazã cît ispita nu-i sositã,
cãci dac-a venit ispita ºi dac-ai ajuns în ea
nu mai poþi sta-n rugãciune, nici nu mai poþi priveghea!
54 - Rugãciunea profetului Isaia - 1

- din Isaia 63, 15-17 -
Din Cerul Tãu priveºte Doamne ºi vezi din Locuinþa Ta

o, unde-i rîvna ºi puterea cu care ne iubeai cîndva?
Fiorul Inimii iubite ºi-a Tale sfinte bunãtãþi

ce Tu ni le-arãtai odatã, azi nu mai vrei sã ni le-arãþi?
... ªi totuºi Tu eºti Tatãl nostru, pe nimeni altul nu avem

nici Avraam nici Israel nu ne cunosc ai cui sîntem.
Dar Tu eºti Dumnezeul nostru, Tu Doamne Tatãl nostru eºti

Mîntuitorul nostru Însuþi din Veºnicie Te numeºti.
De ce ne laºi Tu sã ne-abatem noi, Doamne, de la calea Ta

de ce ni-e inima-mpietritã sã n-avem frica Ta în ea?
Întoarce-Te, întoarce Doamne, din dragostea de robii Tãi

ºi seminþia moºtenirii Þi-o izbãveºte de cei rãi.
55 - Rugãciunea profetului Isaia - 2

- din Isaia 64, 3-12 -
Partea 1
Cînd ai fãcut minuni neaºteptate

Te-ai pogorît ºi munþii-ai zguduit,
cum niciodatã nu se pomenise
nici s-a vãzut ºi nici s-a auzit.
Cã Doamne-alt dumnezeu afar-de Tine

sã fi fãcut vreodatã undeva
asemenea minuni nemaivãzute
pentru poporul care-n el credea.
Tu ieºi mereu naintea celor care

sînt bucuroºi dreptatea a-mplini
la cei ce umblã drept pe-a Ta cãrare
ºi-ºi amintesc de Tine-a Te iubi...
Partea 2
Tu ieºi naintea celor buni

ce fac cu bucurie
dreptatea Ta, umblînd mereu
pe cãi plãcute Þie.
La cei ce-aminte îºi aduc

cu dragoste de Tine
la cei ce n-au uitat ci þin
ºi fac ce este bine.
Dar vai, pe noi Te-ai mîniat

cãci plini sîntem de rele
- vom suferi noi necurmat
sau vom scãpa din ele?
Ajuns-am niºte necuraþi

ºi-a noastre fapte bune
urîte sînt în faþa Ta
cum nu se poate spune.
Nu-i nimeni Numele Tãu Sfînt

sã-L cheme cu suspine
ºi sã doreascã-a se-alipi
din inimã, de Tine.
De-aceea Faþa Þi-ai ascuns
ºi stãm în pãrãsire
Tu ne-ai lãsat... iar noi pierim
în grea nelegiuire...
... ªi totuºi Doamne Tu ne eºti

Preabunul nostru Tatã
ai Tãi sîntem, Tu ne-ai fãcut
cu Mîna Ta curatã.
O, nu Te mînia prea mult

pãcatul nu ni-l þine.
cu milã-apleacã-Te spre noi
ºi fã-ne iarãºi bine.
Partea 3
Pe noi sã nu Te mînii Doamne, nu-Þi aminti de rãu în veac

priveºte iar spre noi cu milã: sîntem poporul Tãu sãrac.
Pustii sînt zidurile-Þi sfinte, Sionul Tãu e pustiit

e pustiit Ierusalimul, Cetatea care Te-a iubit.
Slãvita noastrã Casã Sfîntã din care-ai noºtri Þi-au cîntat

ajuns-a flãcãrilor pradã... tot ce-a fost scump s-a dãrîmat.
ªi dupã toate-acestea Doamne, Tu pînã cînd vei tot tãcea

în îndelungã întristare cît încã ne vei tot lãsa?
56 - Rugãciunea profetului Ieremia - 1

- din Ieremia 14, 7-9 -
O Doamne, iatã cã pãcatul

pe care noi l-am fãptuit
mãrturiseºte-n contra noastrã
ºi ºtim cît rãu am sãvîrºit...
Dar pentru Numele Tãu, Doamne

Tu îndurarea nu-Þi uita...
Sînt multe-abaterile noastre
cãci am greºit în contra Ta.
Dar Tu ne eºti Nãdejdea noastrã,

Mîntuitorul în nevoi,
o, nu fi cãlãtor în þarã
ºi nu fi ca strãin la noi.
Fii Doamne Tu-n mijlocul nostru

cãci al Tãu Nume Sfînt chemãm
rãmîi cu noi pe totdeauna...
ªi-ascultã-ne cînd Te rugãm.

Tu ºtii tot o Doamne

nu uita de mine
scapã-mã de cei rãi
cãci mã-ncred în Tine.
Pentru-a Ta-ndurare
viaþa nu-mi lua
nu uita cã sufãr
din pricina Ta.
Þi-am primit în mine

Sfintele-Þi Cuvinte
mi-au fost bucurie
inimii fierbinte
cãci dupã-al Tãu Nume
Sfînt am fost numit
Doamne Dumnezeul
Oºtilor Slãvit.
Pentru ce durerea
nu mi-se mai sfîrºeºte
de ce oare rana
nu-mi mai lecuieºte?
Sã-mi fii oare mie
un izvor secat?
- Nu, cãci Tu eºti Doamne
Cel Adevãrat!

- Ieremia 32, 17-19 -
Ah, Doamne Dumnezeul nostru Tu cerurile le-ai fãcut

ºi Tu pãmîntul, cu puterea ºi braþul Tãu cel priceput.
Nimic nu-i de mirat la Tine... Tu pîn-la-al miilea popor

Te-nduri, sau pedepseºti pãcatul pãrinþilor în fiii lor.
O Dumnezeul Cel Puternic, Nemãrginit ºi Mare eºti

Tu-al cãrui Nume este Domnul Oºtirilor Dumnezeieºti.
Tu Mare eºti la sfat ºi Tare în orice faptã ce-o lucrezi

deschiºi sînt Ochii Tãi ºi-oriunde pe oriºicare om îl vezi.
Ca sã plãteºti la fiecare rãsplatã dupã-a sale cãi

ºi dupã-a sale fapte Doamne... ºi celor buni ºi celor rãi.

- din Plîngeri 5, 1-2 -
Partea 1
Adu-Þi aminte Doamne de ce ni s-a-ntîmplat

ºi vezi-ne ocara cea grea de ne-ndurat,
a noastrã moºtenire trecutã-i la strãin
ºi cei din altã þarã a noastre case þin.
Ca vãduvã ni-e mama, cãci tatã, nu avem,

plãtite lemne ardem, plãtitã apã bem
vrãjmaºii fãrã milã ne-alungã îndîrjiþi
ºi nu ne dau odihnã cînd sîntem obosiþi.
Noi mîna dupã pîine spre-Asiria-am întins

ºi spre Egipt, cãci foamea ºi lipsa ne-au cuprins
s-au dus pãrinþii noºtri care-au pãcãtuit
iar noi purtãm pãcatul, azi robii ne-au robit.
ªi nimeni nu ne scapã din mîna lor nici az’

mîncãm cu preþul vieþii o pîine de necaz,
ne ard a foamei friguri aºa cum arde-un foc,
femei ºi fete-s toate bãtaia lor de joc...
Mai marii noºtri fost-au ºi dînºii nimiciþi

ºi toþi bãtrînii noºtri cînd azi dispreþuiþi
cei tineri duºi la muncã, copiii la poveri...
- Ah, toate-s Doamne toate dureri ºi iar dureri.
Partea 2
Bãtrînii nu mai merg la poartã

demult cei tineri n-au cîntat
s-a dus a noastrã bucurie
ºi jalea locul i-a luat.
Cãzut-a de pe capul nostru

cununa ce-o purtam cîndva
ah, vai de noi, pãcãtuit-am
ºi fãrdelegea noastrã-i grea.
ªi dacã inima ne doare

ºi ochii ni s-au întristat
e cã Sionul pustiit e
ºi nimicit ºi dãrîmat.
Dar Tu o Doamne, Tu eºti Veºnic

ºi-n veºnicii împãrãþeºti
Þi-e veºnic Scaunul de Domnie
din neam în neam Þi-l dãinuieºti.
De ce sã fim uitaþi de Tine

ºi pãrãsiþi atît de-amar
întoarce-ne la Tine Doamne
ºi noi ne vom întoarce iar.
Mai dã-ne iarãºi zile Doamne

cum am avut cîndva demult.
Sã ne fii uitat de tot Tu oare,
Te-am mîniat nespus de mult?
60 - Rugãciunea profetului Daniel

- din Daniel 9, 4-19 -
Doamne, o Dumnezeule Mare

Tu ce-n veci þii al Tãu legãmînt
Tu ce dai la ai Tãi îndurare,
cîþi Te cred ºi Te iubesc pe pãmînt
noi cu toþi sãvîrºit-am pãcat
am fost Doamne-ndãrãtnici ºi rãi
am cãlcat ºi porunci ºi dreptate
neascultînd de proroci, robii Tãi.
Tu eºti drept, însã noi, se cuvine

toþi sã fim greu ºi-adînc ruºinaþi
ºi cei mari ºi cei mici, cãci spre Tine
ne-am fãcut de nespus vinovaþi...
Dar la Tine o Doamne-i iertare
Tu eºti bun, milostiv ºi-ndurat
cãci spre Tine-am greºit fiecare
ºi-al Tãu glas Doamne n-am ascultat.
N-am voit sã urmãm legea-Þi sfîntã

cum pãrinþii ne-au spus a urma,
ºi-astãzi greu plîns ºi chin ne-nspãimîntã
greu pãcat am fãcut contra Ta...
Doamne-ascultã-ne-acuma strigarea,
pentru dragostea Celui Iubit,
Faþa Ta sã-ªi aplece-ndurarea
peste sfîntu-Þi lãcaº pustiit...
Pleacã-Þi Doamne urechea ºi-ascultã

pleacã-Þi ochii cu milã-a vedea
jalea grea ºi ruina cea multã
din cetatea iubitã cîndva...
Nu pentru-a noastrã neprihãnire,
ci pentru mila Ta Te rugãm,
dã-ne Doamne a Ta mîntuire
cãci al Tãu Nume Sfînt Îl chemãm.
61 - Rugãciunea profetului Iona

- din Iona 2, 2-9 -
În strîmtorarea mea chemat-am

pe Domnul, ºi m-a ascultat,
cînd L-am strigat din locul morþii
m-a auzit... ºi S-a-ndurat.
... M-ai aruncat în fund de ape

ºi rîuri mã înconjurau
a mãrii valuri ºi talazuri
puternice, mã copleºeau.
Ziceam: sînt lepãdat de Tine

dar iarãºi Templu-Þi voi vedea...
M-acoperea de moarte apa
ºi-adîncul mã învãluia.
M-am coborît pînã-n strãfunduri,

Tu însã viu m-ai izbãvit,
cînd sufletul tînjea în mine
de Tine eu mi-am amintit.
ªi rugãciunea mea fierbinte

ajuns-a pîn-la Tine Sus
în Templul Tãu cel sfînt, o Doamne
ºi Tu scãparea mi-ai adus.
Toþi cei ce se-alipesc de idoli

ºi-ndepãrteazã mila Ta
eu însã jertfe-Þi voi aduce
ºi mulþumirea-mi voi striga.
ªi juruinþele fãcute
spre Domnul, mi le voi plini
cãci mîntuirea de la Domnul
întotdeauna va veni.
Din rugãciunile Noului Testament
62 - Rugãciunea Domnului Isus Hristos - 1

- din Matei 6, 9-13 -
Refren de introducere:
Mãrit, mãrit, mãrit în veci sã fie

Cerescu-Þi Nume Sfînt, Sfînt, Sfînt
ºi slavã, slavã, slavã numai Þie
precum în Cer ºi pe pãmînt.
O Tatãl nostru care eºti în Ceruri

sfinþeascã-Se Numele Tãu Cel Sfînt
ºi vinã-mpãrãþia Ta ºi voia-Þi
sã fie cum în Cer ºi pe pãmînt.
Pîinea noastrã cea înspre fiinþã

dã-ne-o nouã astãzi, Te rugãm
ºi iartã nouã greºurile noastre
precum ºi noi greºiþilor iertãm.
ªi nu ne duce pe noi în ispitã

ci mîntuie-ne de cel rãu deplin
c-a Ta e-mpãrãþia ºi puterea
ºi slava-n vecii vecilor. Amin.
Refren de încheiere:
Mãrit, mãrit, mãrit în veci sã fie

Cerescu-Þi Nume Sfînt, Sfînt, Sfînt
ºi slavã, slavã, slavã numai Þie
precum în Cer ºi pe pãmînt.

- din Matei 11, 25-26 -
Te laud Tatã Doamne

Ta laud Tatã Sfînt
al Cerurilor nalte
ºi-a-ntregului pãmînt.
Te laud cãci ascuns-ai

a Tale lucruri mari
de pricepuþii lumii
de mîndri-i cãrturari.
ªi pruncilor ºi celor
mai slabi, dar mai curaþi
le faci Tu cunoscute
ºi limpezi Þi le-araþi.
Da, Tatã Sfînt Te laud

- Tu Singuru-nþelept -
c-aºa gãseºti Tu bine
ºi-aºa gãseºti Tu drept.

- din Ioan 11, 41-42 -
Îþi mulþumesc
o Tatã Sfînt
c-ai ascultat
al Meu Cuvînt
Îþi mulþumesc, Îþi mulþumesc o Tatã Sfînt.
Em am ºtiut
cã oriºicînd
Tu Mã asculþi
o Tatã Sfînt
Îþi mulþumesc, Îþi mulþumesc o Tatã Sfînt.
Dar Eu acum
vorbesc aºa
pentru cei mulþi
din faþa Mea
sã creadã-n Tine-acest popor din faþa Mea.
S-audã-aceºti
sãrmani ºi mulþi
sã creadã toþi
cã Tu M-asculþi
sã creadã-n Tine-acest popor cînd Tu M-asculþi.

- din Ioan 17, 1-26 -
Partea 1
Iatã ceasul... proslãveºte-Þi Tatã Fiul Tãu Divin

ca ºi Fiul Tãu sã poatã a Te proslãvi deplin
dupã cum I-ai dat putere peste tot ce Tu-ai creat
sã dea viaþã-n veci acelor ce din lume I I-ai dat.
Viaþa veºnicã-i aceasta: ca Tu Unic Dumnezeu

sã fii cunoscut de dînºii ºi Hristos, Trimesul Tãu
Eu Te-am proslãvit în lume sfîrºind ce Mi-ai dat sã fac
ºi-acum Tatã dã-Mi iar slava ce la Tine-aveam din veac.
Am vestit al Tãu Sfînt Nume celor care Mi I-ai dat

ei erau ai Tãi, din lume, ºi Cuvîntul Þi-au urmat
ºi cunosc c-a Mele toate de la Tine, Tatã, vin
cã al Tãu era Cuvîntul ºi ei L-au primit deplin.
Ei cu-adevãrat crezut-au cã din Tine Tatã, ies

cu deplinã-ncredinþare cã Tu Singur M-ai trimes
pentru ei Mã rog Eu Tatã, nu Mã rog pentru cei rãi
ci Mã rog pentru acei ce Mi I-ai dat, cãci sînt ai Tãi.
Partea 2
O, pentru ei nu pentru lume

Mã rog acum, cãci sînt ai Tãi,
ºi ce-i al Tãu, al Meu e Tatã
ºi Eu sînt proslãvit în ei.
Eu vin, dar ei rãmîn în lume
pãzeºte-i cu-al Tãu Nume Sfînt
pentru ca ei sã fie una
aºa cum Eu cu Tine sînt.
Cînd Eu eram cu ei în lume

Eu i-am pãzit pe cîþi Mi-ai dat
ºi n-a pierit din ei nici unul
afar-de fiul lepãdat.
Dar iatã-acum Eu vin la Tine
ºi-aceasta încã-n lume spun
ca ei sã-Mi aibã bucuria
deplinã-n sufletul lor bun.
Le-am dat Cuvîntul Tãu ºi lumea

urîtu-i-a cã nu-s de-ai ei,
precum nici Eu nu sînt din lume
aºa nu sînt din lume-ai Mei.
Eu nu Te rog sã-i iei din lume
ci sã-i pãzeºti de-acela rãu
cãci Tatã Sfînt, ei nu-s din lume
aºa precum nu sînt nici Eu.
Prin Adevãrul Tãu sfinþeºte-i,

Cuvîntu-Þi e-Adevãrul, scris
precum Tu M-ai trimes pe Mine
aºa pe ei Eu i-am trimis,
Eu Însumi Mã sfinþesc acuma
pentru ca ei, cei preaiubiþi,
prin Adevãrul Tãu sã fie
prin Mine, pe deplin sfinþiþi.
Partea 3
Mã rog ºi pentru toþi cei cîþi în lume

vor crede-n Mine prin al lor cuvînt
Mã rog ca toþi sã fie una Tatã
aºa cum Eu cu Tine Una sînt.
ªi ei în Noi deplin sã fie una

sã creadã lumea cã Tu M-ai trimis,
Eu le-am dat slava care Tu Mi-ai dat-o,
ca ei sã fie una cum ai zis.
Sã fiu în ei precum Tu eºti în Mine

spre-a fi ºi ei uniþi desãvîrºit
sã vadã lumea cã-s trimes de Tine
c-asemeni ca pe Mine i-ai iubit.
Vreau Tatã ca Acolo unde Eu sînt

sã fie ºi aceia ce M-au cunoscut
sã-Mi vadã slava care Tu Mi-ai dat-o
cãci M-ai iubit nainte de-nceput.
Slãvite Tatã, lumea nu Te ºtie

dar Eu Te-am cunoscut ºi Te-am vestit
ºi-aceºtia au cunoscut aceasta
ºi cred cã de la Tine am venit.
Eu le-am fãcut ºtiut al Tãu Sfînt Nume

ºi încã-L voi mai face cunoscut,
ca-n veci iubirea Ta în ei sã fie
ºi Eu sã fiu în ei - deplin vãzut.

- din Matei 26, 39-42 -
Tatã, Sfinte Tatã

dacã-i cu putinþã
ca paharu-acesta
greu de suferinþã
sã se depãrteze
Tatã, de la Mine
depãrteazã-l, depãrteazã-l Tatã de la Mine.
Tatã Sfinte, numai

dacã-i cu putinþã...
Totuºi sã Se facã
Sfînta Ta Voinþã.
Nu cum vreau Eu Tatã
ci cum Tu vrei fie
Fiul, pîn-la moarte Tatã, Se supune Þie.
Tatã, Sfinte Tatã

dacã nu se poate
sã nu beau paharul
morþii-nfricoºate
Eu vreau pîn-la moarte
sã ascult de Tine
facã-Se în totul Tatã voia Ta cu Mine.

- din Luca 23, 24 -
Tatã iartã-i
Tatã iartã-i
cãci nu ºtiu ce fac
fã-i sã vadã
fã-i sã vadã
vina lor în veac.
Tatã iartã-i
ca sã nu-ºi plîngã
rãul care-l fac
Tatã iartã-i
sã primeascã
Mila Ta în veac.
Tatã iartã-i
Tatã iartã-i
ei nu ºtiu ce fac
Tatã iartã-i
ca sã creadã
Voia Ta din veac.

- din Marcu 15, 34 -
Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu

pentru ce M-ai pãrãsit
cã-i nespus de greu, cã-i nespus de greu
Preþul care-i de plãtit.
Vina lumii grea, vina lumii grea

cere preþ de Sînge Sfînt
dar în Jertfa Mea, dar în Jertfa Mea
e-al Iertãrii legãmînt.
O, cît e de greu, o cît e de greu

pãrãsit pentru ai Mei
Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu
nu-i mai pãrãsi pe ei.

- din Luca 23, 46 -
Pãrinte-n Mîinile Tale

Duhul Mi-L încredinþez
Sfînta Sîngelui Meu Jertfã
pe Altarul Tãu aºez.
Sfîntã Voia Ta-mplinitã

pe deplin de-acum o vezi
vina lumii ispãºitã
înaintea Ta aºez.
Un popor fãrã de numãr

sfînt ºi dulce-Þi înfiez
Slava Ta Îþi e nãlþatã
într-un nou ºi veºnic crez.
Sãvîrºit-am mîntuirea
ce Mi-ai dat-o s-o lucrez
- Pãrinte-n Mîinile Tale
Duhul Meu încredinþez.
70 - Rugãciunea sfinþilor apostoli

- din Fap. Ap. 4, 24-30 -
Stãpîne Doamne-Atotputernic
Tu ce-ai fãcut cu-al Tãu Cuvînt
ºi ceruri ºi pãmînt ºi marea
ºi toate cîte-n ele sînt
Tu-ai spus prin Duhul Sfînt, prin gura
lui David, robul Tãu iubit:
- De ce se agitã-a lumii neamuri
ºi cugetã nelegiuit?
S-au rãsculat stãpînitorii

uniþi sînt cei mari pe pãmînt
în contra Domnului Cel Veºnic
ºi-n contra Unsului Sãu Sfînt...
- O, iatã-n adevãr cã-n contra
Preasfîntului Tãu Rob Isus,
pe care Tu L-ai uns, o Doamne,
ºi Tu ni L-ai trimes de Sus.
S-au însoþit iudei ºi neamuri

Pilat ºi cu Irod cel rãu
sã facã tot ce hotãrîse
mai dinainte, Sfatul Tãu...
ªi-acuma Tu priveºte Doamne
la toatã-ameninþarea lor
ºi dã la robii Tãi putere
ºi dã-le Doamne ajutor...
Ca sã vesteascã pretutindeni
la toþi Cuvîntul Tãu Slãvit,
ºi sã vorbeascã cu-ndrãznealã
aºa precum le-ai poruncit.
Întinde-Þi Mîna Ta, fã semne,
minuni ºi vindecãri de Sus,
prin Robul Tãu Cel Sfînt, o Doamne
prin Sfîntul Nume-al lui Isus.
Din binecuvîntãrile Vechiului Testament

71 - Sã te binecuvînteze Domnul, sã te
- din Numeri 6, 24-26 -
Sã te binecuvînteze Domnul, sã te pãzeascã Dumnezeu

sã lumineze peste tine lumina Feþei Lui mereu...
Sã Se-ndure, sã Se-ndure
El de tine-n orice fel
sã-ªi înalþe peste tine
peste tine Faþa, El
sã-þi dea pacea Dumnezeul
Cel Sfînt al lui Israel.
72 - Binecuvîntat sã fii
- din Neemia 9, 5 -
Ne sculãm sã-Þi dãm cu toþii binecuvîntarea Þie

Domnul Dumnezeul nostru din vecie-n veºnicie.
Binecuvîntat sã fie Doamne Numele Tãu Sfînt

care-I mai presus de-a noastrã orice laudã ºi cînt.
Binecuvîntat sã fie Doamne Numele Tãu Mare

care-I mai presus de-a noastrã orice binecuvîntare.
73 - Binecuvîntat sã fie Domnul care-a

- din 1 Împ. 8, 56-58 -
Binecuvîntat sã fie Domnul care-a odihnit

pe poporul Sãu Israel, precum i-a fãgãduit
dupã bunele-I Cuvinte ce prin Moise le-a rostit
cãci El n-a lãsat nici unul sã rãmînã ne-mplinit.
Domnul Dumnezeul nostru sã rãmînã-n veci cu noi

dupã cum a fost cu-ai noºtri, sã ne scape din nevoi
El s-aplece-a noastre inimi înspre El ºi-a Sale cãi
sã pãzim a Lui poruncã rînduitã la ai Sãi.
74 - Sã te-asculte Domnul
- din Psalm 20, 1-5 -
Sã te-asculte Domnul în necazul tãu

sã te ocroteascã Sfîntul Nume-al Sãu
sã-þi trimitã ajutorul din locaºul Sãu sfinþit
ºi sã-þi fie sprijin tare din Sionul întãrit.
Sã-þi primeascã-a tale daruri, El, de Sus

ºi sã-þi pomeneascã jertfa ce-ai adus,
sã-þi dea Domnul ce-þi doreºte a ta inimã oricînd
ºi sã-þi împlineascã toate planurile ce-ai de gînd.
Atunci noi cu toþii vom striga cîntînd

plini de bucurie steagul fluturînd
în al Domnului Sfînt Nume pentru-a Tale biruinþe
- Domnul sã-þi asculte toate ale inimii dorinþe.
75 - Binecuvîntat sã fie Domnul, binecuvîntat

- din Psalm 66, 20 -
Binecuvîntat sã fie Domnul, binecuvîntat

Dumnezeul nostru care ruga nu ne-a lepãdat
cãci de mine bunãtatea Domnul nu ªi-a-ndepãrtat
- Binecuvîntat sã fie Domnul, binecuvîntat.
76 - Dumnezeu sã aibã milã

- din Psalm 67, 1 -
Dumnezeu sã aibã milã

dupã bunãtatea Sa,
sã ne binecuvînteze
El sã facã strãlucitã
nouã, Faþa Lui Slãvitã
dupã bunãtatea Sa.
77 - Binecuvîntat sã fie, binecuvîntat

Binecuvîntat sã fie, binecuvîntat sã fie

Domnul care-n orice zi
poartã-a noastrã-mpovãrare
Dumnezeul nostru care
mîntuire ne va fi, mîntuire ne va fi.
78 - Binecuvîntat sã fie Dumnezeu - 1

Binecuvîntat sã fie Dumnezeul nostru Sfînt

Domnul care Singur face mari minuni pe-acest pãmînt.
O, binecuvîntat sã fie
în veci Slãvitu-I Nume
de marea-I Slavã sã se ºtie
pe-aceastã-ntreagã lume.
De ea, pãmîntul plin
sã fie-n veci. Amin...
79 - Binecuvîntat sã fie Domnul Dumnezeu

- din Psalm 106, 48 -
Binecuvîntat sã fie
Domnul Dumnezeu, deplin
toþi sã zicã: pe vecie
binecuvîntat sã fie
din vecie-n veºnicie,
binecuvîntat, amin...
80 - Domnul este, Domnul fie

- din Psalm 121, 5-8 -
Domnul este
Domnul fie
pãzitorul tãu
Domnul este, Domnul fie
umbrã-n dreapta ta sã-þi þie
El sã-þi fie
El sã-þi fie
pãzitor de orice rãu.
El te va pãzi
ºi cînd vei porni
El te va pãzi
ºi cînd vei sosi
ºi cît vei trãi
ºi cînd vei muri
ca pãzit sã fii
pînã-n veºnicii.
ªi pe soare
ºi pe lunã
te va ocroti
El sã-þi fie paza bunã
ºi pe soare ºi pe lunã
ºi-mpreunã, împreunã
Domnu-þi fie-a te pãzi...
81 - Sã te binecuvînteze Domnul din

- din Psalm 128, 5-6 -
Sã te binecuvînteze Domnul din Cetatea Sa...

ºi precum Ierusalimul a fost fericit cîndva
sã vezi ºi tu fericirea cîte zile vei avea
fericiþi sã-þi vezi nepoþii cînd în jurul tãu vor sta.
82 - Binecuvîntarea sfîntã
Binecuvîntarea sfîntã de la Domnul Preamãrit

peste voi sã fie pururi, peste toþi cîþi L-aþi iubit
în al Domnului Sfînt Nume noi vã binecuvîntãm
sã vã binecuvînteze Domnul nostru... ne rugãm.
83 - Binecuvîntat sã fie omul care

Binecuvîntat sã fie omul care oriºicînd

se încrede tare-n Domnul, o nãdejde tare-avînd.
Cãci el este-aºa ca pomul lîngã ape rãsãdit,

rãdãcina lui e pururi în pãmîntul umezit.
Chiar ºi-n secetã-a lui frunzã este verde ne-ncetat

chiar ºi-n anii rãi ºi-aduce rodul sãu îmbelºugat.
Din binecuvîntãrile Noului Testament
84 - Osana, Isuse, Osana

- din Matei 21, 9 -
Osana, Isuse, Osana

Isuse, Fiul lui David
Osana, Isuse, Osana
Isus Mîntuitor Iubit
o, binecuvîntat e Cel ce vine
în Numele Cel Sfînt al Domnului
Osana-n cerurile preaînalte
Osana, binecuvîntare Lui...
85 - Binecuvîntatã este pe vecie

- din Marcu 11, 10 -
Binecuvîntatã este pe vecie

împãrãþia care vine-a lui David
ºi Osana-n Cerul plin de mãreþie
binecuvîntatã-i Sfînta-mpãrãþie
binecuvîntat e Domnul Preamãrit.
86 - Binecuvîntat sã fie Tatãl

- din 2 Cor. 1, 3-5 -
Binecuvîntat sã fie Tatãl Domnului Isus

Dumnezeul Mîngîierii ºi-ndurãrilor de Sus.
El ne mîngîie în toate întristãrile ce-avem

ca prin mîngîierea noastrã pe-alþii noi sã-i mîngîiem.
ªi precum avut-am parte din belºug ºi de dureri

prin Isus avea-vom partea veºnicelor mîngîieri.
87 - Harul Domnului Isus

- din 2 Cor. 13, 14 -
Harul Domnului Isus

Dragostea lui Dumnezeu
pãrtãºia-n Sfîntul Duh
fie cu voi toþi mereu
fie cu voi toþi deplin, fie cu voi toþi, amin
fie cu voi toþi în veci, amin.
88 - Binecuvîntat sã fie Dumnezeu - 2

- din Efeseni 1, 2 -
Binecuvîntat sã fie Dumnezeu

Tatãl Domnului Hristos Isus
El ne-a binecuvîntat de Sus
cu belºug de binecuvîntãri mereu.
Binecuvîntat, binecuvîntat
în veci sã fie Domnul Dumnezeu.
89 - Dumnezeul Pãcii Sfinte

- din 1 Tes. 5, 23 -
Dumnezeul Pãcii Sfinte vã sfinþeascã pe deplin

duhul, sufletul ºi trupul, de-acum pînã-n veci, amin
vã pãstreze-n curãþie El prin harul Sãu divin
pînã la a Lui Venire, de-acum pînã-n veci. Amin.
90 - Dumnezeul Pãcii, care

- din Evrei 13, 20-21 -
Dumnezeul Pãcii, care

prin al jertfei legãmînt
sfînt ºi veºnic legãmînt,
a-nviat din morþi pe Domnul
ºi Pãstorul nostru Sfînt
pe Isus Pãstorul Sfînt.
A Lui sã fie slava

a Lui, a Lui deplin
a Lui sã fie slava
în veci de veci, amin...
Sã vã facã-n tot ce-i bine

slujitori desãvîrºiþi
slujitori desãvîrºiþi
ca sã-I faceþi voia sfîntã
ºi-n Hristos plãcuþi sã-I fiþi
în Hristos plãcuþi sã-I fiþi.
91 - Binecuvîntat în veci
- din 1 Petru 1, 3-4 -
O, binecuvîntat în veci sã fie

Slãvitul Tatã-al Domnului Isus
ce dupã-a Sa-ndurare din vecie
nãscutu-ne-a din nou prin har de Sus.
Ca-nvierea cea biruitoare

a lui Hristos, pãrtaºi fiind, sã fim
în stare moºtenirea viitoare
pãstratã nouã-n cer s-o moºtenim.
92 - Harul ºi pacea
- din 2 Petru 1, 2 -
Harul ºi pacea
harul ºi pacea
sã vã fie înmulþite
ºi pãzite ºi noite
prin cunoaºterea slãvitã a Dumnezeului de Sus
prin cunoaºterea trãitã-a Domnului Hristos Isus
sã vã fie înmulþite
ºi pãzite ºi noite
harul ºi pacea
harul ºi pacea...
93 - Iar a Aceluia ce poate

- din Iuda 24-25 -
Iar a Aceluia ce poate

sã vã fereascã de cãderi
ºi sã vã facã fãrã vinã
în Ziua Marii Învieri,
a Dumnezeului Cel Unic
Mîntuitorul Cel de Sus
sã fie slava, mãreþia
ºi cinstea veºnic, prin Isus.
94 - Amin. Amin. Amin

- din Apocalips 7, 12 -
Amin. Amin. Amin...

Mãrirea, slava-nþelepciunea,
puterea, cinstea, pe deplin
ºi mulþumirea ºi tãria
sã fie-a Domnului, amin
a Dumnezeului Puternic
ºi-a Domnului Isus. Amin...
Fiul meu, de vrei ca veºnic fericirea sã-þi adui

pe a inimii tãbliþã scrie sfatul ce þi-l spui:
nu lãsa de-acum sã treacã nici o zi sã nu citeºti
Biblia, Cuvîntul Vieþii, Cartea Tainelor Cereºti,
cãci ea-i degetul puternic a lui Dumnezeu Cel Sfînt
coborît sã scrie nouã Voia Lui pe-acest pãmînt.
În Cuvîntul Sfînt e totul limpede ºi-ntreg aºa

cã nu-i nimeni sã nu-i poatã pune sau lua ceva,
nu-i nimic sã-i mai lipseascã, nu-i nimic de scos din el
tot e spus aºa cum este, nu-i nimic sã fie-altfel
Cel Desãvîrºit ªi-aratã (ca în toate cîte sînt!)
marea Lui desãvîrºire ºi-n Slãvitul Sãu Cuvînt.
Cartea Domnului sã-mi fie:

hrana sufletului meu
Pîinea mea
ºi Apa vie,
dorul inimii mereu
dupã ea sã-mi fie foame,
dupã ea sã-mi fie dor,
dupã ea sã-mi fie sete
- pînã-n veacul viitor.
Adevãrul strãluceºte chiar ºi-atunci cînd lumea-ntreagã

n-are ochi curaþi sã-l vadã, nici gînd treaz sã-l înþeleagã
precum luna lumineazã chiar cînd nimeni n-o priveºte
dacã-i unul treaz ºi-o vede, - pentru-acela strãluceºte!
Hristos este Domnul nostru, El ne face sã-I primim

nu numai învãþãtura, ci ºi harul s-o trãim
nu numai ne-a dat o pildã, un Dumnezeiesc Model
la ai Sãi El dã putere sã trãiascã-aºa ca El.
Pag. 100 Poezii - Vol. 2 - Cîntãrile Psalmilor - Caietul 2
Cîntãrile Psalmilor
Caietul 2
- versificarea Psalmilor -
Partea Întîia
- de la Psalm 1 - la Psalm 22 -
Poezii - Vol. 2 - Cîntãrile Psalmilor - Caietul 2 Pag. 101
Psaltirea este ca un Ierusalim Ceresc
plin de comori negrãite ºi strãlucite
înconjurat cu ziduri ºi porþi tainice
a cãror singurã Cheie de aur este Hristos.
Cine nu-L are pe Hristos

ºi nici nu cautã sã-L aibã,
acela umblã mereu
pe dinafarã
ºi din ceea ce aude nu înþelege nimic
ºi din ceea ce vede nu culege nici un folos.
Dar cine Îl are pe Hristos

ºi pãtrunde prin El în Cetatea de aur a Psalmilor,
acela descopere
uimit ºi fericit
mereu ºi mereu,
noi ºi noi comori Dumnezeieºti.
Mereu tot mai adînci,
mereu tot mai noi,
mereu tot mai înalte.
Pînã cînd din mijlocul lor vremelnic ºi mãrginit de aici
va trece în mijlocul lor veºnic ºi nemãrginit de Acolo
între care nu-i decît hotarul unui pas
ºi a unei clipite
pe care nici nu va ºti
cînd l-a fãcut.
Amin.
Hristos este Adevãrul... numai cunoºtinþa Sa

te ajutã Adevãrul sã-l poþi crede ºi urma
cãci nu poþi s-ajungi a crede Adevãrul pînã cînd
vei ajunge ca sã-i afli cunoºtinþa-n primul rînd.
Isus Hristos
Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor
Tu eºti Lumina Înþelepciunii lui Dumnezeu prin care s-au gãsit ºi s-au fãcut
toate cele Vãzute ºi Nevãzute.
Tu eºti Puterea care le-a dat Fiinþa, Miºcarea ºi Ordinea tuturor celor ce
merg ºi rãmîn în ascultarea legilor pe care le-ai pus Tu.
Tu eºti Cãldura care le însufleþeºte, le bucurã ºi le face rodnice.
Tu eºti Cuvîntul lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu. Frumuseþea lui

Dumnezeu. Întipãrirea Fiinþei Tatãlui. ªi Dumnezeu binecuvîntat în
veci.
Tu eºti Soarele care l-a luminat pe David. ªi Duhul Tãu era în el cînd
vorbea mai dinainte despre Patimile Tale. ªi despre slava de care aveau
sã fie urmate.
Tu i-ai inspirat Psalmii minunaþi. ªi tot cuprinsul lor Te mãrturiseºte pe
Tine ºi mîntuirea Ta.
Te rugãm dãruieºte-ne Duhul Tãu Sfînt, care sã ne cãlãuzeascã în tot timpul

adîncirii noastre în comorile cuprinsului lor.
Pentru ca luminaþi ºi sfinþiþi prin Adevãrul Tãu în întreagã fiinþa noastrã, sã
dobîndim ca sfîrºit al credinþei noastre, toatã comoara veºnicã a
fãgãduinþe lor Tale pe care ne-ai promis-o în cuprinsul Psalmilor Tãi.

Marele nostru Mîntuitor ºi Dumnezeu
Isus Hristos.
Amin.
95 - Psalmul 1
1-Fericit e omul care

nu se duce-n sfaturi rele
nici cu pãcãtoºi pe-o cale
nu se-opreºte - ca sã-nºele.
Nici cu cei rãi la batjocuri

pe un scaun nu se-aºeazã
2-Ci ºi zi ºi noapte-n legea
Domnului se desfãteazã.
3-El e-aºa ca pomul verde

pus lîngã-un izvor de apã
îºi dã rodul bun la vreme
cãci din bun pãmînt s-adapã.
ªi a cãrui frunzã verde

nicicînd nu se veºtejeºte
tot ce-ncepe totdeauna
el cu bine isprãveºte.
4-Dar nu tot aºa-i cu cei rãi

ei sînt pleava spulberatã
risipitã-n larg de vînturi
nimicitã ºi uitatã.
5-De aceea-n judecatã

capul sus ei n-au sã-l þinã
nici cei pãcãtoºi în ceata
celor fãrã nici o vinã.
6-Cãci cunoaºte Domnul calea

celor drepþi ai Lui sub soare
dar pe cei rãi calea latã
îi coboarã la pierzare.
96 - Psalmul 2
1-Pentru ce se întãrîtã neamurile necurmat

ºi de ce-n deºerte lucruri, sufletul li-e frãmîntat?
2-Domnii lumii se rãscoalã ºi-mpreunã sfãtuiesc

contra Domnului ºi contra Unsului Sãu Sfînt grãiesc:
3-Sã le rupem legãtura, sã scãpãm de lanþul lor...

4-Cel ce locuieºte-n ceruri
rîde auzind ce vor.
5-Cel ce locuieºte-n ceruri le vorbeºte rãsunînd

îngrozindu-i cu mînia ºi urgia Lui zicînd:
6-Totuºi Eu L-am uns pe Domnul ºi-Mpãratul Meu Iubit

pe Sion, pe-al Meu sfînt Munte - loc ales ºi preþuit.
7-Unsul zice: Eu vesti-voi sfîntã hotãrîrea Lui

Domnul zice: Tu-Mi eºti Fiul, iatã astãzi Te Nãscui.
8-Cere-Mi ºi-Þi voi da în mînã moºtenire neamuri - mii

ºi pãmîntul pîn-la margini Tu sub Mîna Ta sã-l þii.
9-Tu le vei zdrobi pe neamuri cu toiag de fier curînd

ºi le vei sfãrma ca vasul unui biet olar de rînd.
10-Acum dar, prea mari ai lumii înþelept sã vã purtaþi

ºi luaþi învãþãturã voi cîþi lumea judecaþi:
11-Domnului slujiþi cu fricã ºi petreceþi tremurînd

12-Fiului I-aduceþi cinste în puterea Lui crezînd,
ca sã nu I se aprindã dreapta Lui mînie-acum

ºi sã nu pieriþi pe-al vostru rãu ºi îndãrãtnic drum.
Cãci mînia Lui e gata sã se-aprindã-n orice fel

dar ferice-n veci de-aceia ce nãdãjduiesc în El.
97 - Psalmul 3
- un psalm al lui David, fãcut cu prilejul fugii sale dinaintea lui
Absalom -
1-Doamne, ce mulþi sînt vrãjmaºii

care mi-au ieºit în drum
ce mulþime se rãscoalã
împotriva mea acum!
2-Cît de mulþi zic despre mine

astãzi în necazul meu:
Nu mai e nici o scãpare
pentru el la Dumnezeu...
3-Dar Tu Doamne eºti întruna

Scutul meu ºi slava mea,
capul meu, a mea putere
Doamne iarãºi vei nãlþa.
4-Dar eu strig chemînd pe Domnul

Lui mã rog - cînd mã frãmînt -
El m-aude ºi-mi rãspunde
din înaltu-I Munte Sfînt.
5-Eu mã culc, adorm în pace

ºi mã scol nevãtãmat
cãci cu mine Domnul este
scut ºi sprijin minunat.
6-Nu mã tem de mii de neamuri

nici de zeci ºi zeci de mii
care vin ºi mã-mpresoarã
de prin munþi ºi din cîmpii.
7-Scoalã Doamne, scapã-mi viaþa

Tu eºti Dumnezeul meu
Tu baþi peste-obraz vrãjmaºul
Tu sfarmi dinþii celui rãu.
8-O, la Domnul e scãparea

El e-n veci Biruitor
fie-Þi binecuvîntarea
Doamne, peste-al Tãu popor.
98 - Psalmul 4
- Un psalm al lui David. Cãtre mai marele cîntãreþilor. De cîntat pe instrumente cu
coarde -
1-O, rãspunde-mi cînd strig, Domnul

neprihanei mele
scoatã-mã la larg în ceasul
strîmtorãrii grele
Doamne-ai milã-ascultã-mi ruga
strîmtorãrii grele.
2-Pînã cînd, o fiii lumii

slava-Mi veþi huli-o?
Pînã cînd deºertãciunea
oare veþi iubi-o?
Cît umbla-veþi în minciunã
cît veþi mai iubi-o?
3-Sã ºtiþi cã ales-a Domnul

om iubit pe care
îl ajutã ºi-i aratã
marea îndurare
El m-aude cînd spre Domnul
strig - ºi-mi dã-ndurare.
4-Tremuraþi, fugind cu groazã

de pãcãtuire
spuneþi-vã-aceasta-n inimi
seara la dormire
ºi tãceþi apoi în patul
vostru de dormire.
5-Domnului s-aduceþi jertfe

cu trãiri curate
ºi nãdãjduiþi în Domnul
veacurile toate
toþi ai Lui în El vã-ncredeþi
veacurile toate.
6-Mulþi zic: cine-i sã ne-arate

nouã fericirea?
Eu zic: Doamne-aratã-Þi nouã
iarãºi strãlucirea
Faþa Ta ne-arate nouã
iarãºi strãlucirea.
7-Tu-mi dai inimii mai multe
stãri de bucurie
decît lor cînd le rodeºte
grîul în cîmpie
roada vinului de viþã
grîul pe cîmpie.
8-Eu mã culc ºi-adorm o Doamne

liniºtit ºi-n pace
împãcarea Ta cereascã
fericit mã face
liniºtitã locuinþa
pacea Ta mi-o face.
99 - Psalmul 5
- Un psalm al lui David. Cãtre mai marele cîntãreþilor. De cîntat cu flautele -
1-Pleacã-Þi Doamne urechea la cuvîntul meu

ºi auzi suspinul lacrimilor mele
2-Ia aminte Doamne, Mare Dumnezeu
cã spre Tine-mi nalþ eu ruga-n ceasuri grele.
3-Dimineaþa Doamne-auzi-mi glasul meu

cînd mã rog spre Tine ºi-aºtept îndurare
4-Cã Tu nu poþi Doamne sã iubeºti ce-i rãu
cel rãu lîngã Tine loc ºi parte n-are.
5-Nici nebunii nu pot niciodatã sta

în a ochilor Tãi sfîntã-apropiere
Tu urãºti pe cel ce caldã legea Ta
în fãrãdelege sufletul lor piere.
6-Doamne, Tu vei pierde pe-orice mincinoºi

cãci Cuvîntu-Þi numai adevãrul spune
Tu urãºti de-a pururi oamenii setoºi
de vãrsãri de sînge ºi de-nºelãciune.
7-Dar eu, dupã marea îndurare-a Ta

voi putea sã intru-n Casa Ta cea mare
ºi cu sfîntã fricã la altar voi sta
sã-Þi aduc smerita, calda mea-nchinare.
8-Doamne-ndreaptã-mi paºii pe-al Tãu drum plãcut

din pricina celor ce vrãjmaºi mi-s mie
netezeºte drumul încã nefãcut
pentru mine cãtre sfînta-mpãrãþie.
9-Cãci nimic în cei rãi nu-i adevãrat

numai rãutatea inimii lor are
e-un mormînt gîtlejul lor nesãturat
iar pe limbi au numai vorbe-nºelãtoare.
10-Fã-i cãzuþi prin însãºi sfaturile lor

ºi loveºte-i Doamne ca pe cei de vinã
cã-mpotrivã-Þi dînºii fac mereu sobor,
prãbuºiþi sã cadã-n ura lor deplinã.
11-Atunci cei ce-n Tine credincioºi vor fi

ocrotiþi avea-vor pururi bucurie
celor care Sfîntul Nume-Þi vor iubi
Tu le vei fi dulce, sfîntã veselie.
12-Tu binecuvîntã-l pe neprihãnit

ºi bunãvoinþã fã sã-l înconjoare
fii-i scut puternic - ºi va fi pãzit
ca de un puternic zid de apãrare.
100 - Psalmul 6
- Un psalm al lui David. Cãtre mai marele cîntãreþilor. De cîntat
cu pe instrumente cu coarde. Pe harfa cu 8 coarde... -
1-Nu mã pedepsi-n mînia-Þi

Doamne ºi-n urgia Ta
2-Cãci mã ofilesc, ai milã
vindecã-mi viaþa mea.
3-Sufletul mi-e plin de groazã

Doamne, cît mai zãboveºti?
4-O, întoarce Doamne, vino
sufletul sã-mi izbãveºti.
5-Cel ce moare nu-ºi aduce

nici aminte c-ai mai fi
cine-Þi va slãvi mãrirea
printre morþi cînd va dormi?
6-Nu mai pot gemînd - ºi noaptea

plîng mereu în aºternut
îmi scald patul meu în lacrimi
ºi-mi frîng sufletul durut.
7-Mi-a supt faþa întristarea

ºi-am îmbãtrînit din greu
din pricina celor care
mã tot urmãresc mereu.
8-Depãrtaþi-vã de mine
voi toþi cei ce faceþi rãu
c-auzit-a Domnul glasul,
plînsul ºi suspinul meu.
9-Domnul îmi ascultã toate

cererile care-I fac
Domnul îmi primeºte ruga
cea fãcutã pe-al Sãu plac.
10-Toþi vrãjmaºii mei fugi-vor

ruºinaþi ºi îngroziþi
într-o clipã vor întoarce
de ruºine-acoperiþi...
101 - Psalmul 7
- O cîntare de jale a lui David. Cîntatã Domnului din pricina cuvintelor beniamitului
Cuº -
1-Doamne, Dumnezeul meu în Tine eu îmi caut scãpare

scapã-mã de toþi aceia care-mi vor pierzare
2-Ca sã nu fiu rupt de dînºii ca de leul tare.
3-Doamne, Domnul meu, de este fãrãdelege-n mine

4-Dacã-am rãsplãtit cu rãul fapta vreunui bine
ºi n-am izbãvit pe cel rãu ce m-asuprea-n suspine.
5-Atunci sã mã urmãreascã cei rãi sã m-ajungã

viaþa la pãmînt sã-mi calce cel ce mã alungã
ºi în praf sã-mi calce slava de-o viaþã lungã.
6-Scoalã Doamne contra celui ce mã urmãreºte

dã-mi a Ta ajutorare, Doamne Te trezeºte
sã-mi ajuþi ºi-o judecatã sfîntã rînduieºte.
7-Sã Te-nconjure-adunare multã de popoare

neamurile toate Doamne sã Te înconjoare
Tu sã ºezi mai sus ca dînºii pe nãlþimea-Þi mare.
8-Domnul judecã pe neamuri... Doamne fã-mi dreptate

dupã-a mea neprihãnire ºi nerãutate
dupã nevinovãþia faptelor curate.
9-Pune-odatã capãt celor rãi ºi rãutãþii

întãreºte pe toþi fiii buni ai bunãtãþii
Tu Cel ce cunoºti lãuntrul Doamne al Dreptãþii.
10-Scutul meu e-n Dumnezeu care mîntuieºte

pe cel care-n curãþie inima-ºi pãzeºte
11-El, drept judecînd, viaþa tuturor doreºte.
12-Dacã cel rãu nu se-ntoarce, Domnul Îºi ascute

sabia ºi încordeazã arcul Sãu cel iute
13-ªi sãgeþi de moarte-aruncã vieþii lui pierdute.
14-Iatã cel rãu pregãteºte rãu ºi-nºelãciune

15-Face-o groapã, dar într-însa tot el se rãpune
16-Rãul ce-l urzea la altul, peste el se pune.
17-Eu voi lãuda pe Domnul pentru-a Lui dreptate

al Lui Nume Sfînt cînta-L-vor buzele-mi curate
c-al Sãu Nume Nalt, Puternic, Sfînt ºi Minunat e.
102 - Psalmul 8
- Cãtre mai marele cîntãreþilor. Un psalm al lui David.
De cîntat pe ghitit -
1-Doamne Dumnezeul nostru

cît de minunat e
al Tãu Nume peste faþa
lumii minunate
mai presus cu mult de ceruri
slava Ta strãbate.
2-Din guri de copii, Tu Doamne

Îþi faci apãrare
contra celora potrivnici
plini de îngîmfare
s-astupi gura celui care
cautã rãzbunare.
3-Cînd privesc la cer, lucrarea

Mîinii Tale Sfinte
luna, stelele, la care
Tu le eºti Pãrinte
4-îmi zic: ce e omul Doamne
ca sã-l iei aminte?
5-L-ai fãcut mai jos puþin doar

Doamne, decît Tine,
l-ai încununat cu slavã
ºi cinstiri depline
6-ªi l-ai pus peste-ale Tale
stãpînire-a þine.
7-Peste oi ºi boi întruna

peste fiare toate,
8-Peste pãsãri, peste peºtii
mãrilor umblate...
9-Doamne, al Tãu Nume-n lume
cît de minunat e!
103 - Psalmul 9
- Un psalm al lui David. Cãtre mai marele cîntãreþilor. Se cîntã ca “Mori pentru
Fiul” -
1-Voi lãuda pe Domnul din inima mea toatã

minunile-I voi spune cît gura o sã-mi poatã.
2-Voi face-n veci din Tine a vieþii-mi bucurie

ºi Numele Tãu Doamne cînta-L-voi în vecie.
3-Vrãjmaºii mei dau fuga napoi din a Ta faþã

4-Tu-mi sprijineºti dreptatea ºi pricina-n viaþã.
Tu stai pe Scaunul Slavei sã judeci drept întruna

5-Tu nimiceºti pe cei rãi ºi-i pierzi pe totdeauna.
6-S-au dus vrãjmaºii... nu sînt din ei decît ruine

dãrîmãturi eterne, zdrobiþi de cãtre Tine.
7-Ei nu mai sînt, dar Domnul în veci împãrãþeºte

ºi scaunul Judecãþii de-Apoi ªi-l pregãteºte.
8-El fãrã pãrtinire va judeca pe-oricare

9-De orice asuprire va rîndui scãpare.
10-Cei ce-L cunosc pe Domnul se-ncred în Sfîntu-I Nume

cãci El nu pãrãseºte pe cei ce-L cautã-n lume.
11-Cîntaþi-I, cã-Mpãratul Sionului El este

vestiþi printre popoare a Slavei Sale veste.
12-El pururea rãzbunã nevinovatul sînge

ºi-aude pe sãrmanul ce sufere ºi plînge.
13-Ai milã Doamne, vezi-mi ticãloºia-n care

vrãjmaºul meu m-aduce trãgîndu-mã-n pierzare.
Din pragul morþii scapã-mi viaþa de pieire

14-Ca sã mã bucur Doamne de marea-Þi mîntuire.
ªi sã vestesc de-a pururi doar laudele Tale

la porþile cetãþii Sionului în cale.
15-Cad neamurile-n groapa pe care ºi-o fãcurã

piciorul lor se prinde în laþul lor de urã.
16-Cînd Domnul Se aratã dreptate-n veci lucreazã
El prinde rãii-n laþul ce singuri ºi-l aºeazã.
17-Cei rãi se-ntorc cu toþii l-a morþii locuinþã

popoarele ce uitã a Domnului credinþã.
18-Cîþi n-au noroc pe lume uitaþi nu au sã fie

sãraci, - nãdejdea voastrã nu piere pe vecie.
19-Ci scoalã Doamne, - omul sã nu se mai încreadã

la judecatã lumea în faþa Ta sã cadã.
20-Aruncã Tu-n ei groaza ca toþi în veac sã ºtie

cã nu sînt decît oameni, cã sînt nimicnicie.
104 - Psalmul 10
1-De ce stai aºa departe

Doamne-n vremea de necaz
2-Cînd cei slabi cad jertfã-n cursa
celui rãu ºi fãr-de-obraz?
3-Se fãleºte cu batjocuri

ºi cu pofta lui cel rãu
4-Cel rãu zice cu trufie
cã nu este Dumnezeu.
5-Treburile lui merg bine

el împrãºtie dispreþ
pe-a Ta judecatã Doamne
el nu pune nici un preþ.
6-Nu mã clatin - zice dînsul -

sînt scutit de nenoroc
7-Plinã-i gura lui de blestem
ºi sub limbã parcã-i foc.
8-Stã la pîndã lîngã sate

ucigînd nevinovaþi
9-Stã-n ascunzãtori, ca leul
ca sã-i tragã-n al lui laþ.
10-Se îndoaie, se apleacã
ºi sãracii-n ghearã-i cad
11-ºi se-nºealã cã nu-i vede
Dumnezeu al lui pãcat.
12-Scoalã Doamne nalþã-Þi Mîna

nu-Þi uita pe-ai Tãi sãraci
13-De ce sã huleascã rãul
cã Tu uiþi ºi cã Tu taci?
14-O, Tu vezi ºi ºtii durerea

celui singur ºi sãrman
în nãdejdea Ta se lasã
cel nenorocit ºi-orfan.
15-Nimiceºte Doamne braþul

celui care face rãu
pedepseºte-i fãrdelegea
pierde-l Tu din ochiul Tãu.
16-Domnul e-Mpãratul Veºnic
cei rãi pier din Þara Sa
17-Tu-auzi Doamne rugãciunea
celor din durerea grea.
Le dai inimii-ntãrire
ºi spre ei urechea-Þi pleci
18-La orfanul care strigã
Doamne fã-i dreptate-n veci.
ªi sã-i faci dreptate celui

asuprit ºi abãtut
ca sã nu mai sufere groaza
omul cel luat din lut.
105 - Psalmul 11
- Un psalm al lui David. Cãtre mai marele cîntãreþilor -
1-Eu la Domnul am scãpare

cum îmi ziceþi mie:
fugi în munþii voºtri ca o
pasãre pustie
ca o tristã ºi pribeagã pasãre pustie?
2-Iatã cei rãi ºi-ncordeazã

arcul cu sãgeatã
ca sã tragã-n cel ce are
inima curatã
pe ascuns sã tragã-n cel cu inima curatã.
3-Cînd se surpã temelia

ce mai poate face
cel ce cautã curãþia
ºi doreºte pace
cel neprihãnit ce cautã ºi doreºte pace?
4-Domnul este-n sfîntu-I Templu

El în Cer domneºte
Ochiul Lui ne cerceteazã
treaz ºi ne priveºte
pe toþi oamenii-n tot locul Ochiu-I ne priveºte.
5-La cei fãrã vinã-ncearcã

El credincioºia
dar urãºte pe cel care
cautã silnicia
pe-orice om care-n viaþã cautã silnicia.
6-Peste cei rãi plouã Domnul

flãcãri ºi pucioasã
vînt dogoritor de moarte
peste ei se lasã
asta-i plata care Domnul peste ei o lasã.
7-Cã-I drept Domnul - ºi dreptatea

pururea iubeºte
cel neprihãnit lumina
Feþei Lui priveºte
Faþa Lui cel fãrã vinã veºnic o priveºte.
106 - Psalmul 12
- Un psalm al lui David. Cãtre mai marele cîntãreþilor. De cîntat cu harfa cu 8
coarde -
1-Vino-n ajutor o Doamne

cãci se duc cei credincioºi,
tot mai rari sînt printre oameni
oamenii evlavioºi.
2-Oamenii îºi spun întruna

unii altora minciuni,
au pe buze linguºire
iar în duh, înºelãciuni.
3-Nimiceascã Domnul toate

buzele ce linguºesc
toate inimile mîndre
ce-ngîmfîndu-se vorbesc.
4-Pe oricine zice: eu sînt

tare-n veci, prin limba mea,
cine poate sã mã-nvingã
cine mã va subjuga?
5-Pentru cã sãracul plînge

ºi cei asupriþi se tem,
Domnul zice: Mã scol astãzi
ca sã scap pe cei ce gem.
6-Ale Domnului cuvinte

sînt ca aurul curat
ca argintul care-n flãcãri
e de ºapte ori cercat.
7-Doamne, Tu pe-ai Tãi pãzi-i-vei

ºi în veci vor fi-apãraþi
8-Cei rãi miºunã-n tot locul
cînd domnesc cei blestemaþi.
107 - Psalmul 13
1-Doamne, pînã cînd, o Doamne

Tu mã vei uita mereu
pînã cînd Îþi vei ascunde
Faþa Ta de robul Tãu?...
2-Pînã cînd avea-voi Doamne

sufletul de temeri plin
pînã cînd voi fi-n necazuri
ºi-asuprit de cel hain
de vrãjmaºul meu hain?
3-O, priveºte, o rãspunde-mi

Doamne Dumnezeul meu
dã-mi Tu ochilor luminã
ca sã n-adorm somnul greu
somnul morþii lung ºi greu.
4-Nici vrãjmaºul sã nu zicã:

iatã-acum l-am biruit
ºi sã n-aibã bucuria
cã mã clatin prãbuºit
cã mã clatin prãbuºit.
5-Doamne, cînd în bunãtatea-Þi

ºi în mila-Þi necurmat
am în suflet bucurie
de izbînda ce mi-ai dat.
6-Eu cînt Domnului cu psalmii

ce din veacuri I-au plãcut
Îi cînt Lui c-atîta bine
mie Domnul mi-a fãcut,
mie Domnul mi-a fãcut...
108 - Psalmul 14
1-Nebunul grãieºte în inima lui

cã nu-I Dumnezeu
stricatã e lumea cu fapte urîte
ºi piere în rãu.
Nici unul nu este sã facã ce-i bine

2-Iar Domnul de Sus
Se uitã sã vadã de-i vreunul cuminte
sã-L caute supus.
3-Dar toþi rãtãcirã ca niºte netrebnici

departe de har,
nu este nici unul sã facã ce-i bine
nici unul mãcar...
4-Pierdutu-ºi-au mintea toþi cei ce fac rãul

ºi stau sub blestem
pe cei buni mãnîncã, pe Domnul nu-L cautã
de Cer nu se tem.
5-Cutremur ºi spaimã pe toþi îi va cuprinde

cînd Domnul pe nor
veni-va cu slavã ºi mare putere
cu sfîntu-I popor.
6-Mai rîdeþi voi astãzi de sfînta nãdejde

a celui lovit
dar marea salvare a lui este Domnul
Cel Sfînt ºi Slãvit.
7-O, de-ar porni din Sion izbãvirea

spre-al Tãu Israel
Tu Însuþi o Doamne sã fii izbãvirea
în veac pentru el.
Cînd Domnul va-ntoarce napoi pe toþi prinºii

poporului sfînt
cînta-va Israel ºi Iacov sãlta-va
pe noul pãmînt...
109 - Psalmul 15
- Un psalm al lui David -
1-O, Doamne cine-o locui

în cortul Tãu cel mare
ºi pe-al Tãu munte cine-ar fi
lãcaº sã aibã oare?
2-Acel ce umblã-n drum curat

ºi voia Ta o face
acel ce spune-adevãrat
din inimã, cu pace.
3-Acel ce nu vorbeºte rãu

cu limba lui curatã
nu ocãrãºte-n drumul sãu
pe nimeni niciodatã.
4-El tot ce-i vrednic de dispreþ

asemenea priveºte
dar credincioasele vieþi
în Domnul le cinsteºte.
El nu-ºi retrage vorba lui

chiar pagubã cînd are
5-Nici nu-ºi dã banii nimãnui
sã ia dobîndã mare.
Nici contra celui bun nu ia

vreo mitã sau vreo platã...
Acela ce se poartã-aºa
nu cade niciodatã.
110 - Psalmul 16
- O cîntare a lui David -
1-Pãzeºte-mã Doamne cã-n Tine mã-ncred

2-Eu zic cãtre Domnul, aleasa-mi iubire:
Tu Doamne eºti Stînca pe care eu ºed
Tu Doamne eºti Singura mea fericire.
3-ªi sfinþii din þarã, poporul curat

sînt toatã plãcerea ce-o am eu pe lume.
4-Mulþi oameni la idoli ºi zei s-au plecat
eu nu le-aduc jertfa ºi nu le pun nume.
5-Cãci Domnul îmi este întregul avut

ºi-a mea moºtenire ce sorþul mi-ndreaptã
6-Comoarã plãcutã la sorþi mi-a cãzut
ºi-o scumpã-avuþie pe mine m-aºteaptã.
7-Eu laud pe Domnul ce-n veci îmi dã sfat

chiar noaptea-mi dã-n suflet povaþã curatã
8-În faþã pe Domnul Îl am necurmat
cînd El mi-e de-a dreapta, nu cad niciodatã.
9-De-aceea sînt vesel ºi-n veci bucuros

în suflet mi-e cîntec ºi-n trup liniºtire
10-Tu n-ai sã-mi laºi duhul în noaptea de jos
ºi n-ai sã îngãdui sã vãd putrezire.
11-Tu Doamne-arãta-mi-vei a vieþii cãrãri

cã-n faþa Ta Sfîntã e-n veci bucurie
mereu tot mai scumpe ºi noi desfãtãri
la dreapta Ta fi-vor pe veci de vecie.
111 - Psalmul 17
- O rugãciune a lui David -
1-Doamne Bun, ascultã-mi Doamne pricina nevinovatã

ºi strigarea rugãciunii din neprefãcuta gurã
2-Sã se facã-a mea dreptate înainte-Þi arãtatã
ai Tãi Ochi preasfinþi sã vadã. De dreptatea mea Te-ndurã.
3-Sã mã-ncerci ºi zi ºi noapte n-afli-n duhul meu minciunã

cã ce-mi iese de pe buze mi-e ºi-n gînduri ca-n cuvinte
4-Iar în legãtura cu-alþii, dupã-a Ta povaþã bunã
mã feresc de-asupritoarea cale-a celor fãrã minte.
5-Paºii mei pe-a Ta cãrare merg mereu cu neclintire

6-Þie strig, ascultã Doamne, înspre glasul meu Te-apleacã
7-ªi-mi aratã bunãtate Cel ce dai adãpostire
celor asupriþi cînd rãii cautã rãul sã li-l facã.
8-Mã pãzeºte ca lumina ochilor cu-a Tale-aripe

9-De vrãjmaºii mei de moarte ºi de ura lor cea mare
10-Cã li-e inima închisã ºi-s fãloºi în orice clipe
11-Mã pîndesc ºi mã-nconjoarã la pãmînt sã mã doboare.
12-Parcã-ar fi un leu ce-ntruna dupã pradã stã la pîndã

13-Scoalã Doamne, - aþine-i calea, îl doboarã ºi mã scapã
scapã-mã de toþi vrãjmaºii ºi de-a urii lor osîndã
cu-a Ta sabie-ascuþitã de-al lor sînge Tu-i adapã.
14-Izbãveºte-mã Tu Doamne de-aceºti oameni care-n lume

parte au în viaþa asta de belºug ºi desfrînare
cãrora le-ngãdui Doamne bunãtãþi fãrã de numãr
de-ºi îmbuibã ºi urmaºii cu prisosul lor cel mare.
15-Iar eu Doamne în curata, sfînta nevinovãþie

voi vedea pe totdeauna Faþa Ta cea Strãlucitã
cînd mã voi trezi din noaptea ce-a trecut pe veºnicie
mã voi sãtura de Chipul ºi de Faþa Ta Slãvitã.
112 - Psalmul 18
- Un psalm al lui David, robul Domnului. Cãtre mai marele cîntãreþilor. David a spus
cuvintele cîntãrii acesteia cînd l-a scãpat Domnul din mîinile tuturor vrãjmaºilor sãi
ºi din mîna lui Saul. El a zis: -
1-Doamne, Te iubesc din suflet, Doamne, Sfînt, Tãria mea

2-Tu-mi eºti Stînca, cetãþuia ºi scãparea-n vremea grea
Tu-mi eºti Doamne Stînca Tare, Stînca-n care mã ascund
Scutul meu ºi-ntãritura unde cei rãi nu pãtrund.
3-Eu, slãvit sã fie Domnul, strig cînd sînt primejduit

ºi de-ai mei vrãjmaºi puternici într-o clipã-s izbãvit.
4-Mã-ncinsese-a morþii lanþuri ºi pieirea mã-ngrozea
5-A mormîntului ºi-a morþii legãturã mã þinea.
6-Dar în marea-mi strîmtorare L-am chemat pe El degrab

El mi-a ascultat din ceruri glasul strigãtului slab
7-ªi-atunci zguduind pãmîntul cu mînie l-a miºcat
8-Foc a-mprãºtiat din gura-I, jar aprins a revãrsat...
9-S-a plecat nainte-I Cerul ºi S-a coborît pe nor

10-Pe aripi de vînt plutit-a ºi pe heruvim în zbor
11-Hainã-avea din întuneric, cort din ape ºi din nori
12-Din rãsfrîngerea luminii, nori de foc ieºeau ºi sori.
13-Domnul a tunat din ceruri glas cu grindini ºi cu foc

14-Risipind sãgeþi de trãsnet pe vrãjmaºi i-a-nvins pe loc
15-Atunci s-a vãzut Adîncul ºi-ale lumii temelii
la mustrarea Ta o Doamne, la a Tale vijelii.
16-El de Sus întins-a Mîna-I ºi de jos m-a ridicat

dintre valuri mari de ape El m-a scos ºi m-a scãpat
17-De potrivnicul meu tare, de vrãjmaº m-a izbãvit
18-Nãvãlise peste mine, însã El m-a ocrotit.
19-El m-a scos la larg scãpîndu-mi viaþa, fiindcã mã iubea

20-Dupã-a mea neprihãnire Dumnezeu îmi rãsplãtea
21-Cãci a Lui cãrãri pãzit-am ºi-mpotrivã-I n-am greºit
22-Legea Lui ºi-a Lui Cuvinte mi-au fost dragi ºi le-am pãzit.
23-Fãrã vinã-am fost spre Domnul, m-am pãzit de calea rea
24-Iar El mi-a plãtit aceasta dupã neprihana mea.
25-Cu cel bun, Tu Bun eºti Doamne
26-ªi cu cel curat, curat,
însã dupã stricãciunea-i Te araþi cu cel stricat.
27-Nalþi poporul ce se pleacã ºi smereºti pe cei trufaºi

28-Tu-mi aprinzi a Ta luminã, la-ntuneric nu mã laºi
29-Sfarm cu Tine oºti narmate ºi sar zidul întãrit
30-Tu în tot ce faci, o Doamne, eºti în veac desãvîrºit.
Încercat Îþi e Cuvîntul, scutul nostru de-orice fel

31-Cine-i dumnezeu ca Domnul, cine-i stîncã-afar-de El?
32-Dumnezeul meu mã-ncinge cu puteri ca drept sã merg
33-Cu picioare iuþi mã face pe nãlþime sã alerg.
34-El mi-nvaþã mîna-n lupte ºi þin arcul tare-ntins

35-Tu-mi dai scutul mîntuirii ºi mã faci de neînvins
36-Tu-mi lãrgeºti a mea cãrare ca sã n-alunec nicicînd
37-Urmãresc ºi-ajung vrãjmaºii, îi zdrobesc pe toþi cãlcînd...
38-Îi zdrobesc sã nu mai poatã din noroi a se scula

39-Tu mi-ai dat putere-n lupte, ºi vrãjmaºu-n mîna mea
40-Tu-mi faci pe vrãjmaºi sã fugã de pot eu sã-i nimicesc
41-Ei Te strigã, dar nu scapã...
42-Domnul lasã sã-i zdrobesc.
43-Tu mã scapi din ne-nþelegeri cînd poporu-i mîniat

Tu mã pui fruntaº de neamuri, iar strãinu-mi stã plecat
44-Toþi m-ascultã ºi-mi cer sfaturi
45-Vin din faþa-mi tremurînd...
46-Sã trãiascã veºnic Domnul, Stînca mea de oriºicînd.
49-De aceea printre neamuri Doamne-n veci Te-oi lãuda

Slava Numelui Tãu Mare totdeauna voi cînta
50-El dã izbãviri la Unsul ºi-mpãratul Sãu pe plac
lui David ºi seminþiei alor lui de-acum ºi-n veac.
113 - Psalmul 19
1-Cerurile-ntregi spun slava

Domnului cea mare
ºi întinsul lor vesteºte
marea Lui lucrare
2-O zi spune altei zile
acest lucru-ntruna
ºi o noapte dã la alta
ºtire-ntotdeauna.
3-Toate-acestea fãrã vorbe

care sã rãsune
4-Dar puterea lor rãzbate
marginea de lume.
El în ceruri a-ntins cortul
soarelui ce iese
5-Ca un mire din odaia
nunþii lui alese.
6-Dintr-un colþ de cer la altul

faþa lui pãtrunde
ºi nimic de-a lui cãldurã
nu se poate-ascunde.
7-Legea Domnului e sfîntã
sufletu-nseninã
mãrturia Lui e dreaptã
dã la toþi luminã.
8-Rînduielile-I curate
sînt a vieþii razã
sfînta Lui poruncã pururi
ochii-i lumineazã
9-Frica Lui este curatã
þine pe vecie,
judecãþile-I sînt drepte
veºnic au sã þie.
10-Sînt mai scumpe ca mult aur
ºi ca orice-avere
sînt mai dulci decît e dulce
fagurul de miere
11-Robul Tãu înþelepciunea
de la ele-ºi are,
pentru cine le pãzeºte
plata este mare...
12-Cine-ºi recunoaºte vina

cea din neºtiinþã?
- iartã-mi relele de care
n-am eu cunoºtinþã!
13-Scapã-Þi robul de-ngîmfare
ºi de-ai ei robie
c-atunci fãrã de prihanã
viaþa o sã-mi fie.
14-O, primeºte-mi Doamne glasul

meu cu îndurare
Domnul meu, Mîntuitorul
Stînca mea cea Tare...
114 - Psalmul 20
1-Sã te-asculte Domnu-n ziua

de necaz ºi strîmtorare
ºi sã-þi ocroteascã viaþa
pururi Numele Sãu Mare
Dumnezeul Preaputernic cu-al Lui Nume Sfînt ºi Mare.
2-Sã-þi trimitã ajutorul

din nãlþimea Lui cereascã
cu puterea Lui cea mare
din Sion te sprijineascã
Dumnezeul Biruinþei din Sion te sprijineascã.
3-De-ale tale sfinte daruri

sã-ªi aducã El aminte
sã primeascã-a tale jertfe
ºi-arderile tale sfinte
Dumnezeul Îndurãrii, arderile tale sfinte.
4-Sã-þi dea Domnul totdeauna
inima ce-o sã-þi doreascã
planurile tale sfinte
Domnul sã þi le-mplineascã
Dumnezeul Bunãtãþii, gîndul bun sã-þi împlineascã.
5-Atunci flutura-I-vom steagul

Numelui de biruinþã
Dumnezeul nostru Mare
sã-þi asculte-orice dorinþã
Dumnezeul Bucuriei sã-þi asculte-orice dorinþã.
6-ªtiu de-acum cã Domnul scapã

pe-al Sãu Uns cu-a Sa tãrie
cu rãspuns ceresc I-ajutã
prin a Lui puternicie
Dumnezeul Izbãvirii prin a Lui puternicie.
7-Mulþi se bizuiesc în lume

pe-a lor cai ºi pe-a lor care
noi ne bizuim pe Domnul
ºi pe Numele Sãu Mare
Dumnezeul Mîntuirii, pe-al Tãu Nume Sfînt ºi Mare.
8-Ei se-ndoaie, cad, ºi nimeni

niciodatã nu-i ridicã
noi rãmînem în picioare
neclintiþi ºi fãrã fricã
Dumnezeul Îndrãznelii, noi rãmînem fãrã fricã.
9-Scapã-Þi Doamne credinciosul

oriºicînd o sã Te cheme
ºi ne-ascultã rugãciunea
ºi chemarea-n orice vreme
Dumnezeule-al Iubirii, cînd strigãm în orice vreme.
115 - Psalmul 21
1-Doamne, bucuros e omul cãruia Tu-i dai nãlþare

cînd puternicã scutire ºi-ajutorul Tãu i-l dai
cîtã veselie-i face sfînta Ta ajutorare
2-cãci îi împlineºti dorinþa ºi-asculþi cererea din grai.
3-L-ai întîmpinat cu daruri de slãvitã fericire

ºi i-ai pus pe cap cununã de-aur scump ºi strãlucit
4-Îþi cerea viaþã lungã - ºi i-ai dat-o moºtenire...
- viaþa pentru totdeauna ºi pe veci, i-ai dãruit.
5-Mare-i slava lui în urma sprijinului dat de Tine

Tu pui peste el a Tale strãluciri ºi slava Ta
6-îl faci pricina atîtor binecuvîntãri de bine
ºi naintea Feþei Tale veºnic îl vei bucura.
7-El în Domnul se încrede cã-n veci tare El îl þine

8-Cu-a Ta dreaptã pe toþi rãii ºi vrãjmaºii Tãi i-alungi
9-Cînd ai sã Te-araþi, în flãcãri ei vor fi-aruncaþi de Tine
10-În mînia Ta-i vei pierde pentru veacurile lungi.
11-Vei stîrpi a lor sãmînþã dintre neamurile toate

12-Uneltirea ce-au urzit-o nu va izbuti nicicînd
13-Vei þinti în el cu arcul ºi cu trãsnete-i vei bate
14-Doamne, nalþã-Te puternic - ºi Te vom slãvi cîntînd.
116 - Psalmul 22
- Un psalm al lui David. Cãtre mai marele cîntãreþilor. Se cîntã ca “Cerboaica
zorilor” -
1-Dumnezeul meu o Doamne, pentru ce M-ai pãrãsit,

pentru ce M-ai pãrãsit
ºi de ce Te depãrtezi Tu fãr-ca plînsul sã-Mi asculþi?
2-Ziua-ntreagã strig spre Tine - ºi Tu nu M-ai auzit
strig ºi noaptea - ºi n-am pace de vrãjmaºii Mei cei mulþi,
de vrãjmaºii Mei cei mulþi...
3-Totuºi, Tu eºti Cel Sfînt Doamne, Tu în slavã locuieºti,

Tu în slavã locuieºti
4-Naintaºii noºtri-n Tine se-ncredeau ºi-i izbãveai
5-Cînd strigau spre Tine-ndatã îi scãpai - cãci Mare eºti -
ºi-oricînd se-ncredeau în Tine, de ruºine nu-i lãsai,
de ruºine nu-i lãsai.
6-Dar eu nu sînt om ci vierme de ocarã ºi dispreþ,

de ocarã ºi dispreþ
7-Toþi cei ce Mã vãd, de Mine îºi bat joc clãtind din cap,
8-ºi-Mi zic: Se-ncredea în Domnul, iar acum dac-are preþ
sã arate mîntuindu-l de la cel ce groapa-I sap...
de la cei ce groapa-I sap...
9-Tu M-ai scos din sînul Mamei ºi M-ai pus la adãpost...

ºi M-ai pus la adãpost
10-Sînt, de mic, sub sfînta-Þi pazã, de-atunci Tu Mi-eºti Dumnezeu
11-Nu Te depãrta Tu care adãpost mereu Mi-ai fost
cînd s-apropie necazul ºi nu-i nime-n jurul Meu...
ºi nu-i nime-n jurul Meu.
12-O mulþime Mã-mpresoarã, tauri mulþi Mã înconjor...

niºte tauri Mã-nconjoarã
13-Deschid gurile-mpotrivã-Mi ca un leu înfuriat
14-Sînt ca apa ce se scurge, oasele Mi se-nfior
Mi-este inima ca ceara, se topeºte necurmat...
se topeºte necurmat.
15-Mã usuc ca lutul vara, limba-n gurã-Mi s-a lipit

s-a uscat ºi s-a lipit
16-Ca de cîini turbaþi sînt iatã de cei rãi înconjurat
ale Mele mãdulare le-au strãpuns ºi pironit
17-Sînt priveliºte de-ocarã... oasele Mi-au numãrat...
oasele Mi-au numãrat.
18-Mi-mpart hainele-ntre dînºii, pe cãmaºã-Mi trag sorþi ei,
pe cãmaºã-Mi trag sorþi ei
19-Nu Te depãrta de Mine, Doamne sprijin sã-Mi rãmîi
20-Izbãveºte-Mã din sãbii, scapã-Mã de cîinii rãi
21-Scapã-Mã de lei ºi tauri, Ziditorul Meu dintîi,
Ziditorul Meu dintîi.
22-ªi vesti-voi al Tãu Nume la toþi fraþii Mei zicînd,

la toþi fraþii Mei zicînd:
23-Lãudaþi ai Lui pe Domnul ºi-L slãviþi pe veºnicii
Temeþi-vã-n veci de Domnul tot Israelul oricînd
24-cãci El nu dispreþuieºte ci-i ascultã pe-ai Sãi fii...
îi ascultã pe-ai Sãi fii...
25-În mulþimea adunãrii Eu voi cînta cîntarea Mea

Doamne-n veci cîntarea Mea
ºi-mplini-Mi-voi legãmîntul printre cîþi Te vor iubi
26-Doamne, cei sãraci mînca-vor toþi ºi se vor sãtura
cei ce laudã pe Domnul veºnic se vor veseli,
veºnic se vor veseli...
27-Toate marginile lumii cãtre Domnul vor veni,

cãtre Domnul vor veni
toate naþiile lumii vor cãdea naintea Sa
28-Cãci a Lui e-mpãrãþia, peste neamuri Domn va fi
29-Toþi mai marii omenirii înainte-I vor cãdea...
înainte-I vor cãdea.
30-O sãmînþã dintre oameni Lui Îi va urma cu dor,

Lui Îi va urma cu dor
ºi se va vorbi de Domnul la toþi cei ce vor veni
31-Toþi aceºtia vesti-vor la un nesfîrºit popor
ºi toþi cîþi se vor mai naºte slava Lui o vor vesti,
slava Lui o vor vesti...
Fiii mei, Hristos e totul ºi-n Istorie ºi-n Artã

fãrã El, viaþa-ntreagã este goalã ºi deºartã
El e Jertfa ºi Eroul Cel Dintîi a Cãii Sale
n-a fost nimenea asemeni, cum nu-i nici o altã cale
tot ce-a fost: luminã, milã ºi frumuseþe-n orice fel
în Gîndirea ºi în Arta Omenirii, e din El.
Cît în lume þine încã lupta-ntre pãcat ºi har

locul nostru-i lîngã Domnul: ori în jug, ori pe altar,
- vai de credinciosul care este liber ºi slãvit
unde Biblia-i opritã ºi Hristos e prigonit.
Calea Domnului în lume e ca drumul cu tunele

lungi sînt nopþile-ncercãrii, scurt seninul dintre ele,
- nu te teme cînd e noapte - fã mai mult cînd e luminã
dacã mergi mereu, la capãt vei ajunge la hodinã.
Partea a Doua
Psaltirea este ca o minã de aur

plinã de veºnicele ºi nesecatele bogãþii
ale lui Dumnezeu
împrejmuitã de munþi înalþi.
ªi Singura intrare
la toate acestea
este Hristos.
Cine nu intrã prin Hristos

ºi nu cerceteazã în lumina Lui,
nu vede nimic
nu descopere nimic.
ªi lîngã cele mai nebãnuite bogãþii
moare sãrac ºi pierdut.
Dar cine intrã prin Hristos

capãtã la Intrare Tainica Putere
ºi Minunatul Har
de a vedea tot ce este adunat Acolo,
de a înþelege tot ce vede
ºi de a moºteni tot ce a înþeles.
Amin.
Tot ce afli-n Cartea Sfîntã însuºeºte-þi

pentru tine
spune-þi: mie-mi sunã asta
asta este pentru mine!
Numai astfel o sã-þi fie de folos a ei cuvinte
altfel, vor rãmîne-n gurã
nu în inimã ºi-n minte.
Isus Hristos
Tu eºti mai presus de toatã Dragostea lui Dumnezeu Tatãl, Oglindirea Slavei
Lui, Întipãrirea Fiinþei Lui, Cãldura Inimii Lui Întrupatã în tot ce a putut
fi vãzut mai Dumnezeiesc vreodatã pe pãmînt înomenit.
Privind deopotrivã de uimiþi atît Coborîrea Ta dupã noi cît ºi Înapoierea Ta cu

noi la Ceruri,
Îþi mulþumim pentru dragostea cea nespus de mare cu care ne-ai iubit.
ªi fericiþi cã nu ne vom mai despãrþi de Tine niciodatã, Îþi cîntãm din toatã
inima cu toþi psalmii a cãror bucurie eºti Tu:

Isus Hristos.
Amin.
117 - Psalmul 23
- O cîntare a lui David -
1-Domnul e Pãstorul meu

lipsã nu voi duce
2-El mã paºte-n verzi pãºuni
ºi la apã dulce
lîngã ape de odihnã
la pãºune dulce.
3-Sufletul mi-nvioreazã
cu poveþe-n lume
pe cãrãrile Lui drepte
pentru Sfîntu-I Nume
pe-a Lui drepte cãi mã-ndrumã
pentru Sfîntu-I Nume.
4-Chiar umblînd prin valea umbrei

morþii, nu m-aº teme
în tot locul Tu mã mîngîi
Doamne-n orice vreme
cu toiagul ºi nuiaua
Ta în orice vreme.
5-Tu-mi pui masa-n faþa celor

ce mã vãd cu urã
Tu-mi ungi capul ºi-n paharu-mi
torni peste mãsurã
în paharul meu plin Doamne
torni peste mãsurã...
6-Fericirea ºi-ndurarea
vor fi-n veci cu mine
ºi voi sta în Casa-Þi Sfîntã
Doamne, lîngã Tine
pînã la sfîrºitul vieþii
Doamne, lîngã Tine...
118 - Psalmul 24
1-E-al Domnului pãmîntul

cu tot ce e pe el
ºi lumea cu-a ei oameni
de oriºicare fel.
2-Cãci El l-a-ntins pe ape

ºi l-a-ntãrit pe mãri
3-Cine-ar putea sã-I suie
a muntelui Sãu zãri
ºi cine sã se-nalþe
la Tronu-I minunat?
4-Cel ce-are mîini curate
ºi suflet ne-ntinat,
cel ce n-are-n suflet

lãcaº pentru minciuni,
nici jurã, nici nu umblã
cuiva cu-nºelãciuni...
5-El binecuvîntarea
primi-va pe pãmînt
ºi-o stare dupã voia
lui Dumnezeu Cel Sfînt.
6-Aceasta-i partea celor

ce-n viaþã L-au chemat
ºi Faþa Ta, o Domnul
lui Iacov au cãutat!
7-Nãlþaþi-vã Porþi Sfinte

Porþi Veºnice, - în sus!
sã intre Împãratul
Mãririi fãrã-apus.
8-Dar cine este-Acela

al Slavei Împãrat?
- E Domnul Cel Puternic
Viteaz ºi Înãlþat!
9-Porþi Veºnice deschideþi
ºi vã nãlþaþi în sus,
sã intre Împãratul
Mãririi fãrã-apus!
10-Dar cine-I Împãratul

de care ne vesteºti?
E Domnul Slavei, Domnul
Oºtirilor Cereºti!
119 - Psalmul 25
1-La Tine Doamne îmi înalþ eu sufletul, la Tine

2-În Tine cred, sã nu fiu dat vreodatã de ruºine
sã nu se bucure nicicînd vrãjmaºul meu de mine.
3-Da, toþi cîþi au nãdejdea Ta ºi-ascultã-a Ta povaþã

în veci nu le va înjosi ruºinea a lor faþã
ci ruºinaþi vor fi cei rãi ce Te-au lãsat în viaþã.
4-Aratã-mi Doamne-a Tale cãi ºi-n ele mã îndreaptã

5-Învaþã-mã cãci numai Tu eºti mîntuirea dreaptã
pe totdeauna eºti a mea nãdejde înþeleaptã.
6-Adu-Þi aminte Domnul meu de marea Ta-ndurare

de bunãtatea Ta din veac cea fãrã-asemãnare
cã veºnicã e mila Ta ºi seamãn Doamne, n-are...
7-Nu-Þi aminti de-al meu pãcat fãcut în tinereþe

ºi nici de vina c-am cãlcat curatele-Þi poveþe
ci-adu-Þi de mine-aminte-n veac, cu mila Sfintei Feþe.
8-O, Domnul este bun ºi drept, de-aceea El aratã

la cei pierduþi ºi pãcãtoºi cãrarea Lui curatã
9-ªi-nvaþã El pe cei smeriþi din ea sã nu se-abatã.
10-A Tale cãi sînt toate-n veci luminã ºi-ndurare

pentru aceia ce-Þi pãzesc porunca cu-ascultare.
11-O, iartã-mi Doamne vina mea cã-mi este grea ºi mare.
12-Dar care este omul ce se teme de-a Ta Faþã

aceluia-i araþi ce cãi s-aleagã el în viaþã
13-ªi va umbla înveselit cu-ai lui, de-a Ta povaþã.
14-Domnu-I prieten doar cu-acei ce-n veci de El s-or teme
ºi care legãmîntul Lui i-nvaþã-n orice vreme
15-Eu necurmat privesc spre El - ºi scap de-orice blesteme.
16-Priveºte-mã ºi-ai milã, cãci sînt pãrãsit - ºi-n rele

17-Sporesc neliniºti necurmat în taina vieþii mele
o, scapã-mã degrabã din necazurile grele.
18-Priveºte-mi Doamne vina ºi-mi iartã vina toatã

19-Vezi ce mulþi sînt vrãjmaºii meu cu urã ne-mpãcatã
20-Pãzeºte-mi sufletul, cãci cred, fã-mi viaþa mea scãpatã.
21-Sã-mi fie neprihana scut ºi sfînta curãþie
cã-n Tine Doamne eu mi-am pus nãdejdea mea cea vie
22-O, scapã Doamne de-orice greu pe-ai Tãi pe veºnicie!
120 - Psalmul 26
1-Doamne, fã-mi dreptate Doamne

cãci umblu-n neprihãnire
ºi mã-ncred mereu în Domnul
fãrã nici o ºovãire.
2-Cerceteazã-mi Tu lãuntrul
cã-n cuptor dacã m-ai þine
3-Numai bunãtatea Doamne
ºi-adevãrul afli-n mine.
4-Nu mã strîng cu mincinoºii

cu viclenii nu-mi fac cale
5-ºi nu stau cu cei rãi Doamne
ci caut sfatul voii Tale.
6-Îmi spãl mîinile-n luminã

ºi-astfel vin spre-a Tale-altare
7-ca sã strig cu mulþumire
preamãrind a Ta lucrare.
8-Doamne, eu iubesc lãcaºul

Casei care slava-Þi strînge
9-Nu mã dau cu pãcãtoºii
nici cu cei cei varsã sînge.
10-Ale cãror mîini sînt rele
ºi-n a cãror dreaptã-i mitã
11-Fie-Þi milã, izbãveºte-mi
viaþa mea neprihãnitã.
12-Cãci pe calea Ta cea dreaptã

sta-mi-vor dreptele picioare
sã binecuvînt pe Domnul
totdeauna-n adunare.
121 - Psalmul 27
1-Domnul este-a mea luminã, El mi-e mîntuire

nu mã tem nimicã
2-Domnul mie-mi este-n viaþã marea sprijinire
nu port nici o fricã.
3-Cînd cei rãi sã mã doboare vin ºi nainteazã

carnea sã-mi despice
tocmai ei prigonitorii singuri au sã cazã
fãr-sã se ridice.
4-Chiar oºtiri de-ar fi-mpotrivã-mi eu tot nu m-aº teme

nici rãzboi de vine
5-Plin de-ncredere în Domnul aº fi-n orice vreme
- Tu eºti lîngã mine.
6-Doar un lucru cer la Domnul ºi-l doresc fierbinte

toatã viaþa mea:
7-Vreau sã locuiesc în Casa Slavei Tale Sfinte
sã-Þi vãd Sfînta-Þi Faþã.
8-Cãci în vremea grea la Domnul eu gãsesc scutire

de durerea-adîncã
El mã va ascunde-n cortul Lui de ocrotire
înãlþat pe Stîncã.
9-Înãlþa-mi-voi atunci capul peste toþi vrãjmaºii

care mã-nconjoarã
aducîndu-I jertfe-n templu cînd toþi trîmbiþaºii
cîntecul coboarã.
10-Doamne, cînd Te chem ascultã-mi glasul dimineaþa
milã ai de mine
11-De la Tine-mi spune duhul: cautã-Mi pururi Faþa
iar eu caut spre Tine.
12-Nu-mi ascunde Faþa Doamne, stai de mine-aproape

vino ºi-mi ajutã,
13-Nu mã pãrãsi ci-mi scapã din a morþii ape
viaþa mea pierdutã.
14-Chiar de m-ar lãsa pãrinþii, Domnul mã primeºte

15-Pe-a Ta dreaptã cale
pentru-a-mi ruºina vrãjmaºii, mã povãþuieºte
prin a urii vale.
16-Nu lãsa sã fiu la voia celor rãi din fire

- martori la minciunã -
vor nãvãli-mpotrivã-mi plini de asuprire
fii-mi Tu-mpreunã.
17-Dar eu cred cã bunãtatea-Þi Doamne au s-o vadã

ochii mei odatã...
18-Ai nãdejde-n Domnul, crede ºi te-mbãrbãteazã
inimã-ntristatã...
122 - Psalmul 28
1-Doamne, cãtre Tine strig eu

Stînca mea cea tare,
auzi glasul meu, rãspunde-mi
dã-mi ajutorare
sã n-ajung ca cel ce-n groapã
gata-i sã coboare.
2-O, ascultã-mi cînd strig Doamne

multa-mi rugãciune
cînd spre Tine mi se nalþã
mîinile, Preabune...
3-Nu mã pune-n rînd cu cei rãi
Doamne, nu mã pune...
Nici cu cîþi vorbesc de pace

sînt cu gînd de fiare
4-Doamne, celor rãi plãteºte
dupã-a lor lucrare
5-Cã nu vor sã ia aminte
slava Ta cea mare.
Pentru veci de veºnicie

El o sã-i zdrobeascã
6-Dar slãvit sã fie Domnul
c-o sã mã pãzeascã
ºi strigarea rugãciunii
mele s-o primeascã.
7-Domnul este-a mea tãrie

Scutul meu cel tare
inima-mi în El se-ncrede
ºi-am ajutorare
de aceea-s plin de-o sfîntã
veselie mare.
ªi Îl laud totdeauna
prin cîntãri curate
8-Domnul este-a mea tãrie
Stîncã ºi Cetate
pentru Unsul Sãu ºi pentru
neamurile toate.
9-Doamne, mîntuie-Þi poporul
cu puterea-Þi mare
ºi dã-i moºtenirii Tale
binecuvîntare
fii-ne Pãstor ºi Sprijin
neclintit ºi tare...
123 - Psalmul 29
1-Fiii Domnului daþi slavã

Lui ºi-I daþi cinstire
2-Închinaþi-vã-n podoabe
pline de sfinþire.
3-Glasul Domnului rãsunã,

tunet, peste ape
4-Glasul Lui este puternic
ºi mãreþ ºi-aproape.
5-Glasul Domnului zdrobeºte

cedrul cel mai tare
6-Sirionul ºi Libanul
sar de-nfricoºare.
7-Glasul Domnului Sfînt face

flãcãri sã þîºneascã
8-Glasul Domnului pustia
poate s-o-ngrozeascã.
9-Glasul Domnului despoaie

cedrii cu tãrie
în Lãcaºu-I totul strigã
Slavã-n veºnicie.
10-Domnul, la potop sta-n sfîntu-I

scaun de mãrire
Domnu-n veci Împãrãþeºte
plin de strãlucire.
11-Pe poporul Sãu, El, Domnul

tare îl va face
Domnul binecuvînteazã
pe ai Lui cu pace.
124 - Psalmul 30
- Un psalm al lui David, pentru ajutorarea Casei Domnului -
1-Te nalþ Doamne pururi cãci m-ai ridicat

pe vrãjmaºi sã rîdã, Tu nu i-ai lãsat
2-Am strigat spre Tine Doamne-ndurãtor
Tu m-ai scos din groapã, n-ai lãsat sã mor.
3-Sufletul meu Doamne, din mormînt l-ai scos

m-ai adus la viaþã dintre morþi de jos
4-Domnului cîntaþi-I ai Lui preaiubiþi
ºi mãritu-I Nume pururea-L slãviþi.
5-Cãci o clipã þine doar mînia Sa

îndurarea însã toatã viaþa ta
seara vine plînsul chinului amar
dimineaþa vine veselia iar.
6-Cînd îmi mergea bine cugetam aºa:

niciodatã-n viaþã nu voi mai cãdea
7-Cãci pe-un munte tare m-ai fost aºezat
- dar Þi-ai ascuns Faþa, ºi m-am tulburat.
8-Doamne-atunci spre Tine m-am rugat zicînd:

9-Ce folos ai oare dacã mor curînd,
poate sã Te laude þãrîna de jos,
poate ea sã spunã cît eºti Credincios?
10-Doamne-ascultã, Doamne, fii îndurãtor

ºi-mi ajutã Doamne cã-s fãr-de-ajutor...
11-Iar Tu-n veselie plînsul mi-ai schimbat
dezlegîndu-mi jalea, iar m-ai bucurat.
12-De aceea duhul ºi inima mea

pururi o sã-Þi cînte, mute nu vor sta
Doamne, Domnul Slavei, eu cît voi trãi
ne-ncetat pe Tine Te voi preamãri...
125 - Psalmul 31
- Un psalm al lui David. Cãtre mai marele cîntãreþilor. -
1-O Doamne-n Tine eu mã-ncred

sã nu fiu de ruºine
mã scapã Tu-n dreptatea Ta
ºi nu uita de mine
2-Ascultã-mã ºi-mi fii mereu o Stîncã-ocrotitoare
3-Cãci Tu eºti Cetãþuia mea ºi Stînca mea cea tare.
Tu mã povãþuieºti mereu
pentru-al Tãu Mare Nume
ºi-n veci mã vei cãlãuzi
pe drumul Tãu prin lume.
4-O, scoate-mã din laþu-ntins de-ai mei vrãjmaºi în cale
Tu eºti Ocrotitorul meu, cu aripile Tale.
5-În Mîna Ta-mi încredinþez

eu duhul pe dreptate
Tu mã vei izbãvi pe veci
o Doamne-Adevãrate.
6-Urãsc pe cei ce se-alipesc de idolii din lume
ci-n Dumnezeu mã-ncred mereu ºi-n Marele Sãu Nume.
7-O, fã-mã sã mã-nveselesc

de marea Ta-ndurare
cã vezi neliniºtea ce-o am
ºi-mi ºtii vina mea cea mare
8-La cei vrãjmaºi nu mã vei da ci da-mi-vei largã cale
9-Ai milã Doamne cînd Te chem cãci sînt în greu ºi-n jale.
Mi-e sufletul ºi trupul meu

topite de-ntristare
10-Mi se sfîrºeºte viaþa-n plîns
ºi anii-n suspinare
puterile mi s-au sleit din cauza vinei mele
a mele oase putrezesc de chinurile grele.
11-De-ocarã-ajuns-am la vrãjmaºi
iar pentru prieteni groazã
fug toþi de mine cînd ajung
pe uliþi sã mã vadã
12-De inimi sînt uitat ca mort, ca vasul ce se sfarmã
13-Pe mulþi i-aud vorbind de rãu, vãd spaime-n jur ºi larmã...
Cînd contra mea se sfãtuiesc
cu toþii împreunã
cînd uneltesc în contra mea
ca viaþa sã-mi rãpunã
14-Dar eu în Tine cred ºi zic cã Tu eºti Domnul Tare
15-Iar soarta mea e-n Mîna Ta - mã scapã de-a lor gheare.
16-Fã sã lumine Faþa Ta

de-a pururi peste mine
ºi scapã-mã...
17-O, cînd Te chem
nu mã lãsa-n ruºine
ci sã rãmînã ruºinaþi cei rãi ºi fãrã minte
sã se coboare muþi ºi reci ca morþii în morminte.
18-Sã amuþeascã gura lor

nedreaptã ºi vicleanã
care vorbeºte cu dispreþ
pe cel fãrã prihanã
19-O, cît de bun eºti Tu cu-acei ce-n veci se tem de Tine
ce bunãtate-araþi spre-acei ce-ncrederea-ºi vor þine...
20-Tu-l vei scuti la Faþa Ta

de-acel ce-l prigoneºte
ºi-l vei ascunde-n cortul Tãu
de ce-l ce-l cleveteºte.
21-Slãvit sã fie Domnu-n veci cã marea-I bunãtate
mi-a arãtat-o minunat... Sînt parcã-ntr-o cetate.
22-Eu în nechibzuinþã-am zis:

sînt izgonit de Tine
dar Tu-auzit-ai ruga mea
strigatã cu suspine
23-Iubiþi-L dar pe Domnul toþi cîþi El vã iubeºte
cãci El pe cei buni va iubi, pe mîndri pedepseºte.
24-Fiþi tari, vã-mbãrbãtaþi ºi fiþi

cu inima-ntãritã
voi cîþi în Dumnezeu v-aþi pus
nãdejdea neclintitã (bis).
126 - Psalmul 32
- Un psalm al lui David. O cîntare -
1-Fericit e-acel ce are

fãrãdelegile iertate
ºi acela cu pãcate
coperite ºi uitate.
2-Fericit cel ce nu-i þine

Domnu-a lui vinovãþie
ºi în duhul cãrui nu e
gînd ascuns ºi viclenie.
3-Cît tãcusem ºi eu Doamne

mã topeam mergînd pe cale
4-Zi ºi noapte-aveam asuprã-mi
apãsarea Mînii Tale.
Mã uscam ca þãrna vara

cînd de secetã-i pãtrunsã
5-Atunci mi-am strigat spre Domnul
toatã vina mea ascunsã:
Doamne, - am zis, mãrturisi-mi-voi

toatã fãrãdelegea Þie,
- ªi Tu m-ai iertat de toatã
multa mea vinovãþie.
6-De aceea cel cucernic

potrivitã rugã-Þi facã
ºi chiar ape mari sã vinã
peste dînsul n-au sã treacã.
7-Doamne, Tu-mi eºti ocrotirea

Tu mã scoþi din strîmtorare
Tu mã izbãveºti din moarte
ºi mã-nconjuri cu cîntare...
8-Eu - îmi zice Domnul mie -

te voi învãþa întruna
ºi-arãta-þi-voi calea care
s-o urmezi întotdeauna.
9-Nu fiþi ca un cal pe care
se pun frîne ºi zãbrele
sau ca un catîr sãlbatic
rãu ºi nesupus pe cale.
10-De pedepse multe are

parte omul cel de silã
dar cel ce se-ncrede-n Domnul
va fi-nconjurat cu milã.
11-Voi toþi cei fãrã prihanã

bucuraþi-vã deodatã
scoateþi strigãte ºi cînturi
cei cu inima curatã.
127 - Psalmul 33
1-Bucuraþi-vã în Domnul voi toþi cei fãrã de vinã

cãci vã ºade bine imnul de mãrire ºi luminã
2-Lãudaþi pe Domnu-n harfe
ºi-L slãviþi din alãute
3-Sã vã sune-n glas ºi-n coarde
noi cîntãri necunoscute.
4-Cãci Cuvîntul Lui e veºnic Adevãr ºi Bucurie

ºi lucrare-I se-mplineºte pururi cu credincioºie
5-El iubeºte-n veci dreptatea
ºi cinstita judecatã
bunãtatea Lui cuprinde
tot pãmîntul, lumea toatã.
6-Cerurile-au fost fãcute prin Cuvîntul Lui cel tare

ºi oºtirea lor întreagã prin a gurii Lui suflare
7-El adunã apa mãrii
ºi adîncul ei îl þine
8-Tot pãmîntul sã se teamã
tremurînd sã I se-nchine.
9-Cãci ce zice El se face, ce grãieºte ia fiinþã

10-El rãstoarnã sfat de neamuri ºi-a popoarelor ºtiinþã
11-Dar al Lui plan þine veºnic
Sfatul Lui din þarã-n þarã,
12-Fericit poporul care
ªi-l alege El comoarã.
13-Domnul cautã din Nãlþimea Cerurilor Lui Senine
14-din Lãcaºul Lui El vede pe toþi fiii lumii, bine
15-El la toþi cîþi vin pe lume
inima le-o întocmeºte
ºi-a lor fapte totdeauna
toate El le urmãreºte.
16-Nu mãrimea oastei scapã pe-mpãrat de nimicire

nici puternicia nu e la viteaz de izbãvire
17-calul nu dã biruinþa
vlaga lui nu izbuteºte
18-Ci spre cîþi se-ncred în Domnul
Ochiul Domnului priveºte.
19-Ca sã-i scape de la moarte ºi sã-i þinã cu viaþã

20-Noi nãdãjduim în Domnul ºi ni-e scutul Sfînta-I Faþã
21-Da, a noastre inimi aflã
bucurie-n Sfîntu-I Nume
22-Doamne, fie-Þi îndurarea
peste noi, ai Tãi, în lume...
128 - Psalmul 34
- Fãcut de David, cînd s-a prefãcut nebun în faþa lui Abimelec -
1-Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme pe pãmînt

de-a pururi pe-ale mele buze va fi al laudei Lui cînt.
2-În El se laudã-al meu suflet - s-asculte cei nenorociþi

3-Nãlþaþi pe Domnul toþi cu mine, veniþi sã-L lãudãm smeriþi.
4-Eu L-am cãutat ºi El rãspuns-a, din orice temeri m-a scutit

5-Spre El cînd îþi întorci privirea te luminezi desãvîrºit.
ªi nicicînd nu eºti de ruºine

6-Cãci oricînd strigã cel sãrac
l-aude Dumnezeu ºi-l scapã de toþi cei ce necaz îi fac.
7-Al Domnului puternic înger va tãbãrî-mprejurul lor

ºi-n veci, pe cîþi se-ncred în Domnul,
îi scapã dîndu-le-ajutor.
8-Gustaþi, ºi veþi vedea cu toþii ce bun e Domnul ºi-ndurat

ferice-n veci de omul care se-ncrede-n El cu-adevãrat.
9-De Domnul sã vã temeþi pururi voi sfinþii Lui în orice fel
cã de nimica nu duc lipsã acei ce se încred în El.
10-La puii cei de leu li-e foame ºi flãmînzesc primejduiþi

dar cei ce vor cãuta spre Domnul de nici un bine nu-s lipsiþi.
11-Veniþi fii ºi-ascultaþi cãci frica de Domnul vã voi învãþa

12-O, cine-i cel ce vrea viaþa ºi zile fericite vrea?
13-Fereºte-þi gura ta de rele ºi buzele de-nºelãciuni

14-departã-te de rãu, fã bine ºi cautã pacea cu cei buni.
15-Cãci Ochii Domnului sînt peste cei credincioºi cu suflet blînd

ºi-a Lui ureche ia aminte la strigãtele lor oricînd.
16-Dar Dumnezeu ªi-ntoarce Faþa în contra celor ce fac rãu

ca sã le ºteargã pomenirea în veac de pe pãmîntul Sãu.
17-Cînd strigã cei fãrã prihanã de Dumnezeu sînt auziþi

ºi din a lor necazuri multe, de Mîna Lui sînt izbãviþi.
18-De-a pururi Domnul este-aproape de-acel cu sufletul zdrobit

ºi mîntuieºte pe acela cu cuget bun ºi duh smerit.
19-Des vine nenorocu-n viaþã peste cel drept nevinovat,

dar Domnul-l scapã totdeauna din rãul peste care-a dat.
20-El toate oasele-i pãzeºte, nici unul nu-i zdrobit ºi scos

21-Dar vor pieri-n nenorocire vrãjmaºii celui credincios.
22-Pe robii Lui îi scapã Domnul ºi sufletul li-e izbãvit

din toþi cîþi se încred în Domnul nici unul nu va fi-osîndit.
129 - Psalmul 35
1-Apãrã-mã Tu Doamne de vrãjmaºii mei cu bine

ºi Te luptã Tu cu-aceia ce se rãzboiesc cu mine.
2-Ia-Þi Tu pavãza ºi scutul ºi Te scoalã de-mi ajutã

3-Scoate-Þi sabia-mpotriva celor ce mã persecutã,
zi-mi Tu inimii: Eu fi-voi rãsplãtirea ta-n viaþã

4-Ruºinaþi ºi-nfrînþi sã fie toþi cei ce-mi sînt vrãjmaºi pe faþã.
5-Ca pe pleava ce-o ia vîntul sã-i alunge sfinþii îngeri

6-Drumul lor sã fie-n beznã cu alunecuº ºi plîngeri.
7-Cãci ei laþul mi-l întinse fãrã pricinã pe-o groapã

fãrã ca sã am vreo vinã sã-mi ia viaþa groapã-mi sapã.
8-Sã-i alunge sã-i ajungã prãpãdul pe neaºteptate

ºi sã piarã-n laþul care mi-l întind cu rãutate.
9-Atunci sufletu-mi în Domnul va cînta de fericire

10-Toate oasele-mi striga-vor: plin eºti Doamne de mãrire.
Cine poate ca ºi Tine pe-un nevinovat sã-l scape

de cel tare ce-l apasã ºi îl furã, sã-l îngroape!
11-Niºte martori ai minciunii mã întreabã ce n-am ºtire

12-Mi-ntorc rãul pentru bine ºi mã-mping spre pustiire.
13-Iar eu cînd erau ei bolnavi mã-mbrãcam în sac ºi-n rugã

umilit în post ºi-n jale plecam capul ca o slugã.
14-ªi umblam cu-ndurerare ca de-un prieten sau de-un frate

plecînd capul ca de jalea unei mame-ndurerate.
15-Dar cînd eu mã clatin astãzi, ei se strîng cu bucurie

fãr-sã ºtiu, sã mã huleascã, ne-ncetat sã mã sfîºie.
16-Scrîºnesc dinþii împotrivã-mi, fac în contrã-mi adunare

cu cei rãi, cu toate-acele secãturi ocãrîtoare.
17-Doamne, pînã cînd privi-i-vei? Doamne, scapã-mã din toate

18-ªi Te voi vesti cu slavã la mulþimile-adunate.
20-Ei nici nu vorbesc de pace ci urzesc înºelãciune
împotriva celor care liniºtiþi fac cele bune.
21-Îºi deschid gura cea largã contra mea ºi zic cu urã:

ochii noºtri azi dorinþa împlinitã ºi-o vãzurã...
22-Tu-i vezi, nu tãcea o Doamne, nu Te depãrta de mine

23-Scoalã-Te sã-mi faci dreptate ºi-apãrat sã fiu de Tine.
24-Judecã-mã cu dreptate Dumnezeul meu Cel Mare

ca sã nu se veseleascã rãii de a mea-ntristare.
25-Sã nu-ºi zicã-n a lor inimi: l-a-nghiþit a noastrã gurã

26-Ci-nfruntaþi sã fie-aceia ce se bucurã cu urã
de a mea nenorocire, ºi se nalþã peste mine, -

sã se-mbrace cu ocarã ºi cu-o veºnicã ruºine!
27-Dar acei ce au plãcere de-a mea nevinovãþie

sã se bucure cu toþii în cîntãri de veselie
ºi slãvit sã fie Domnul - în veci amin, toþi sã zicã

Domnul dã la cel drept pacea ºi-l pãzeºte fãrã fricã.
28-Atunci limba mea dreptatea Þi-o va lãuda Preabune

toate zilele vieþii numai slava Ta voi spune.
130 - Psalmul 36
- Un psalm al lui David, robul Domnului. Cãtre mai marele cîntãreþilor -
1-Nelegiuirea celui rãu

a zis inimii mele
cã fricã n-au de Dumnezeu
privirile lui rele.
2-Se amãgeºte singur el

ca sã-ºi desãvîrºeascã
fãrãdelegea de miºel
ºi ura sã-ºi plineascã.
3-A gurii lui cuvinte sînt

minciunã ºi-nºelare
nu vrea sã facã pe pãmînt
ce-i bine-n cumpãtare.
4-În aºternutul lui cel rãu
de-a pururi se gîndeºte
nu-i binele pe drumul sãu
iar rãul nu-l urãºte.
5-O Doamne, bunãtatea Ta

e pîn-la cer de mare
ºi pîn-la nori se va nãlþa
nespusa Ta-ndurare.
6-Dreptatea Ta-i ca munþii-n veci

înalþi ºi fãrã moarte
cu-a Tale judecãþi întreci
adîncul mare foarte.
Cu-a Ta putere sprijineºti

pe oameni ºi-animale
ei Þie-Þi cer, iar Tu-i hrãneºti
cu darurile Tale.
7-Ce scumpã-i bunãtatea Ta

cãci sub a Tale-aripe
noi adãpost putem afla
în orice grele clipe.
8-Toþi din al Casei Tale-avut

avem noi sãturare
ºi din ºuvoiul Tãu plãcut
ne-adãpi cu-ndestulare.
9-În veci în Tine Doamne-avem

Izvoarele vieþii
ºi prin lumina Ta vedem
lumina dimineþii.
10-Fii ne-ncetat tot bun cu-acei

ce Te cunosc pe Tine
Dreptatea-ntinde-Þi peste-acei
cu inime senine.
11-Piciorul celor încrezuþi

în veci sã nu m-ajungã
sã nu m-alunge cei pierduþi
cu mîna lor cea lungã.
12-Acei ce fãrãdelegea fac
au ºi-nceput sã piarã
sînt rãsturnaþi, cad toþi ºi-n veac
nu se mai scoalã iarã.
131 - Psalmul 37
1-Nu te mînia pe cei rãi, nu privi la ei cu jind

2-c-o sã-i vezi cosiþi ca iarba, ca verdeaþa veºtejind
3-Crede-n Domnul, fã ce-i bine, umblã credincios oricînd
4-El sã-þi fie desfãtarea - ºi-o sã-þi dea tot ce-ai în gînd.
5-Lui þi-ncredinþeazã soarta, crede-n El cãci va lucra,

6-El va face sã luceascã dreptul ca lumina Sa
7-Taci naintea Lui, aºteaptã, cu nãdejde stai smerit
nu te mînia pe cel rãu cînd în rele-a izbutit...
8-Pãrãseºte ºi mînie ºi iuþimi ºi supãrãri

cãci acestea-þi vor aduce numai rele ºi-apãsãri
9-Fiindcã toþi cei rãi, de Domnul vor fi sigur nimiciþi
dar cîþi cred în El, pãmîntul moºteni-l-vor fericiþi.
10-Încã mai puþinã vreme ºi nu va mai fi cel rãu

vei cãuta sã-l vezi, dar veºnic va lipsi din locul sãu
11-Blînzii moºteni-vor þara datã-n binecuvîntãri
vor avea belºug de pace, bucurie ºi-ndurãri.
12-Cel rãu face planuri contra omului neprihãnit

contra celui bun scrîºneºte dinþii cel nelegiuit
13-Însã Domnul stã ºi rîde de cei rãi ºi de-al lor gînd
cãci El vede cã le vine ºi-a lor zi, curînd-curînd.
14-Cei rãi sãbii scot ºi arcuri sã-l doboare pe sãrac

pe neprihãnit sã-l junghie - ºi pe cei ce bine fac
15-Însã sabia lor intrã tot în inimile lor
arcurilor lor se sfarmã ºi-n þãrînã se cobor.
16-Mult mai mult face puþinul omului cu gînd curat

ca belºugul mare-al celor rãi, cu sila adunat
17-Braþul celor ce fac rãul în curînd va fi zdrobit
dar cel fãrã de prihanã va fi pururi sprijinit.
18-ªtie Domnul toatã viaþa celor care sînt cinstiþi

moºtenirea lor va þine pe toþi vecii nesfîrºiþi
19-Ei în ziua întristãrii de ruºine nu-s lãsaþi
vor ajunge-n vremi de foame însã ei vor fi scãpaþi.
20-Vor pieri cei rãi ca fumul ºi ca iarba din pãºuni

21-Cel rãu ia-mprumut ºi nu dã... dar cu milã dau cei buni
22-Cei milostiviþi de Domnul þara o vor stãpîni
dar cei blestemaþi de Domnul nimiciþi se vor sfîrºi.
23-Domnul întãreºte omul cînd îi place calea lui

24-De s-ar întîmpla sã cadã, doborît de moarte nu-i
25-Am fost tînãr ºi-acum iatã sînt bãtrîn... Cît am trãit
însã n-am vãzut pe omul fãrã vinã, pãrãsit.
Nici urmaºii lui cerºindu-ºi pîinea lor îndureraþi

26-Cãci el dã milos - ºi fiii lui sînt binecuvîntaþi.
27-Fugi de rãu, fã ce e bine, ºi pe veci vei dãinui
28-Cãci iubind dreptatea, Domnul pe cei drepþi va sprijini.
Ne-ncetat cei buni sub paza Domnului vor fi pãstraþi

dar cei rãi ºi-a lor sãmînþã nimiciþi vor fi ºi-uitaþi
29-Cei buni stãpîni-vor þara ºi vor sta pe veci în ea
30-Ei vestesc înþelepciunea ºi dreptatea pururea.
31-Legea Domnului i-e-n suflet, celui bun, de neclintit

32-Cel rãu cautã sã-l omoare, ne-ncetat stã la pîndit
33-Dar în mîinile lui rele cel bun nu va fi lãsat
cînd va fi la judecatã, n-o sã fie apãrat.
34-Tu nãdãjduieºte-n Domnul ºi-I pãzeºte calea Lui

ºi-o sã fii nãlþat în þarã, iar pe rãi ai sã-i rãpui
35-L-am vãzut pe cel rãu tare... ca un verde pom pãrea
36-Dar cînd am trecut în urmã, l-am cãutat... ºi nu era.
37-Uitã-te la omul care este fãrã vicleºug

el de pace are parte ºi de fii ºi de belºug
38-Dar cei rãzvrãtiþi cu toþii pînã-n veci sînt nimiciþi
ºi sãmînþa lor, urmaºii au sã fie prãpãdiþi.
39-Izbãvire va da Domnul celor ce-s pe placul Sãu

El le e Ocrotitorul în necaz, cînd sînt, ºi-n rãu
40-El i-ajutã-ntotdeauna ºi de rele-i va scãpa
pentru cã se-ncred în Domnul ºi-n credincioºia Sa.
132 - Psalmul 38
- Un psalm al lui David. Spre aducere aminte -
1-O, nu mã mustra Tu Doamne în a Ta mînie

nici mã pedepsi pe mine în a Ta urgie.
2-Cãci sãgeþile-Þi amare s-au înfipt în mine

ºi asupra mea puternic Mîna Ta se þine.
3-Nu-i nimica bun în trupu-mi dupã-a Ta mustrare,

nici o vlagã n-am în oase, dupã-a mea stricare.
4-Cãci a mea fãrãdelege peste cap îmi trece

e-o povarã grea ºi care stã sã mã aplece.
5-Ale mele rãni miroase c-am fost fãrã minte

6-Gîrbov sînt de istovire, trist, de n-am cuvinte.
7-În durere-mi arde sînul, carnea-mi putrezeºte

8-Sînt zdrobit, fãrã putere, tulburarea-mi creºte.
9-Înaintea Ta-mi sînt Doamne dorurile, mute,

ºi suspinurile mele nu-Þi sînt neºtiute.
10-Inima îmi bate tare ºi puterea-mi scade

peste-a ochilor luminã noaptea morþii-mi cade.
11-Prietenii ºi cunoscuþii fug de-a mea durere

neamurile-mi stau de-o parte fãrã vreo putere.
12-Cei ce vor sã-mi ia viaþa mi-ntind curse rele

îmi urzesc nenorocirea ºi-mi spun vorbe grele.
13-Dar eu sînt ca surzii, n-aud, stau cu gura mutã

14-Sînt ca cel ce nu aude, limba mi-e tãcutã.
15-Doamne-n Tine am nãdejde ºi Tu-mi vei rãspunde

Dumnezeul meu, de mine nu Te vei ascunde.
16-Eu zic: n-o sã-mi laºi Tu Doamne bucuroºi vrãjmaºii

sã nu se mîndreascã cei rãi cã îmi clatin paºii.
17-Sînt aproape de cãdere, chinul mi-e nainte

18-Îmi mãrturisesc pãcatul ºi mi-l plîng fierbinte.
19-Dar vrãjmaºii au cu toþii viaþã ºi tãrie
mulþi sînt cei ce-mi poartã urã fãrã vinã mie.
20-Ei mi-ntorc cu rãutate rãu pentru-al meu bine

21-Nu mã pãrãsi o Doamne, fii mereu cu mine.
22-Dumnezeul meu, degrabã dã-mi ajutorare

Tu-mi eºti Doamne mîntuirea, singura-mi Scãpare.
133 - Psalmul 39
- Un psalm al lui David. Cãtre mai marele cîntãreþilor. Cãtre Iedutun -
1-Zis-am: voi veghea asupra drumurilor mele

ca sã nu greºesc cu limba, gurii frîu voi pune
cît va sta cel rãu nainte-mi sã n-am vorbe rele
2-ªi-am stat mut, deºi durerea-mi nu se poate spune.
3-Inima mi-ardea în mine, foc ce mistuieºte,

ºi-atunci mi-a venit pe buze glas de cuvîntare:
4-Doamne, spune-mi ce m-aºteaptã viaþa cînd sfîrºeºte
ca sã ºtiu ce trecãtor sînt, ce nimic sub soare.
5-Iatã-a mele zile-s toate cît un lat de mînã

viaþa mea ca o nimica Doamne-n a Ta faþã
da, oricît ar fi de tare omul, e þãrînã
înaintea Ta-i un abur ºi un fulg ºi-o ceaþã.
6-Omul! - Umblã ca o umbrã... geaba se trudeºte

strînge-averi deºi nu ºtie cine-o sã le-aþinã
7-Acum Doamne-n ce mai pot eu sã mai am nãdejde
numa-n Tine mai pot Doamne s-am nãdejde plinã.
8-Izbãveºte-mã de multa mea fãrãdelege

nu mã face rîsul celui plin de nebunie
9-Eu stau mut ºi las o Doamne Mîna-Þi sã lucreze
10-Dar abate-Þi de la mine greaua Ta urgie.
11-Cãci Tu pedepseºti tot omul pentru-a lui greºale

prãpãdindu-i tot ce are el mai scump în viaþã
orice om e doar suflare pe a lumii cale
12-Doamne-ascultã-mi rugãciunea dis de dimineaþã.
Sã Se-aplece-a Ta ureche cãtre-a mea strigare

împlineºte-a mele cereri, pleacã-Te spre ele
nu tãcea cînd vezi a mele lacrime amare
cã-s strãin pe-aici ca toate neamurile mele.
13-ªi abate-Þi de la mine aspra Ta privire

lasã-mã sã mai rãsuflu, viaþa nu mi-o stoarce
pînã nu mã duc în locul unde nu-i simþire
ºi de unde niciodatã nu voi mai întoarce.
Partea a Treia
Psaltirea este ca o grãdinã de aur

plinã de tot felul de roade cereºti
împrejmuitã de întãrituri veºnice
ºi Singura pãtrundere
la toate aceste minunãþii
este Hristos.

ºi nu le cautã cu stãruinþã,
nu le culege cu rugãciune
ºi nu le gustã cu mulþumiri
oboseºte curînd
ºi rãmîne cu o pagubã veºnicã.
Dar cine intrã prin Hristos

capãtã vederea cea nouã cu care pãtrunde totul,
capãtã inima cea nouã cu care poate lumina totul
ºi gîndul cel nou cu care tot ce atinge se preface în aur.
Amin.
Fiul meu, tu crede-n totul Cuvîntul Cãrþii Sfinte

cãci în ea e Adevãrul ºi din Urmã ºi Nainte
crede-a Lui fãgãduinþã, cãci de cînd pe cer sînt stele
n-a fost înºelat nici unul care s-a-ncrezut în ele.
Isus Hristos
Tu care eºti Viaþa prin care tot ce are fiinþã ºi miºcare, rodeºte ºi se bucurã.
Tu care eºti Puterea înnoitoare ºi Seva dãtãtoare de fior ºi însufleþire pururea

tînãrã ºi biruitoare.
Tu care ai Viaþa în Tine dupã cum Tatãl are Viaþa în Sine ºi care ai Înviat prin
Tine Însuþi, devenind astfel Mijlocitorul ºi Mijlocul învierii noastre a
tuturora.

Isus Hristos.
Amin.
134 - Psalmul 40
1-Mi-am fost pus nãdejdea-n Domnul

ºi El S-a plecat spre mine
2-M-a scãpat din groapa morþii
ºi din fundu-adînc de tinã
cu picioarele pe stîncã m-a-ntãrit dintre ruine
3-ªi mi-a pus în glas cîntarea nouã din a Lui luminã.
Mulþi vãzînd aceasta Doamne

s-au temut crezînd în Tine
4-Fericit e cel ce-n Domnul
toatã-ncrederea ºi-o pune,
ce de mincinoºi ºi trufaºi cît mai depãrtat se þine
cãtre ei sã nu se-ndrepte ºi cu ei sã nu se-adune.
5-Cît de multe-s pentru mine

Doamne planurile Tale
nimeni ºi nimic nu poate
a se-asemãna cu Tine
aº dori s-o spun aceasta trîmbiþîndu-le pe cale
însã numãrul lor este mult prea mare pentru mine.
6-Tu nu ceri ºi nici vrei jertfe

nu vrei daruri de mîncare
ci-mi strãpungi a mea ureche
- semnul Tãu spre mãrturie -
7-Atunci zis-am: iatã Doamne Dumnezeul meu Cel Tare
vin... cã-n sulul Cãrþii Tale despre Mine astfel scrie...
8-Voia Ta doresc a face

cãci mie-n suflet Sfînta-Þi lege
9-Vreau sã spun de-a Ta-ndurare
la mulþimile-adunate
Tu ºtii lucru-acesta Doamne, limba mea sã le dezlege
10-Cã nu þin ascunsã-n mine ci spun marea-Þi bunãtate.
Spun la toþi de mîntuirea

ºi-Adevãrul Tãu Stãpîne
nu-Þi ascund nici bunãtatea
nici a Ta credincioºie...
11-Tu nu-mi vei opri vreodatã mila Ta ce-n veci rãmîne
ci-a Ta mare bunãtate pazã pururi o sã-mi fie.
12-Rele multe mã-mpresoarã
ºi pedepse mari m-apasã
nu mai poate sã le-ndure
Doamne, inima mea slabã
mi-s mai multe decît perii capului ºi nu mã lasã
13-Vino scapã-mã Tu Doamne, vin-ajutã-mã degrabã.
14-Ruºinaþi sã fugã cei ce

vor sã-mi ia a mea viaþã
înapoi sã dea vrãjmaºul
sã roºeascã de ruºine
15-Sã-nlemneascã de ocarã cei ce-acuma-mi rîd în faþã
16-Sã se bucure aceia care Te iubesc pe Tine.
Cei ce cautã mîntuirea

ne-ncetat de-acum sã spunã
Lãudat sã fie Domnul
Stînca mea de mîntuire,
17-Sînt sãrac... dar Domnu-mi este mult mai mult ca mama bunã
Tu-mi eºti Doamne ajutorul, vino fãrã zãbovire.
135 - Psalmul 41
1-Fericit e-acela care îngrijeºte de sãrac

el în ziua rea, scãpa-va, cãci I-e Domnului pe plac.
2-Domnul îl va þine-n viaþã ºi pãzi-l-va fericit

El nu-l va lãsa pe placul celor ce l-au duºmãnit.
3-Domnul lui îi va fi sprijin cînd va fi bolnav în pat

îi va uºura durerea ºi din greu va fi scãpat.
4-Eu zic Doamne, fie-Þi milã, sufletul sã-mi vindeci iar

cã-mpotriva Ta Stãpîne am pãcãtuit amar.
5-Toþi vrãjmaºii zic de mine: pînã cînd va mai trãi,

cînd se va sfîrºi cu dînsul, numele-i cînd va pieri?
6-Cei ce vin ca sã mã vadã strîng în contra mea temei

sã vorbeascã neadevãruri despre mine, printre ei.
7-Toþi vrãjmaºii, împotriva mea bîrfesc ºoptind mereu

cã nenorocirea asta îmi va fi sfîrºitul meu.
8-E-atins rãu de tot - zic dînºii - pururi nu se va scula

9-Chiar ºi-acela ce cu mine una-n pace vieþuia,
chiar ºi fratele meu paºnic, cel din pîinea mea hrãnit

contra mea ºi el cãlcîiul ºi-l ridicã nesimþit.
10-Dar Tu Doamne mã ridicã ºi mã fã sã izbutesc

dupã cum li se cuvine, fã-mã Tu sã le plãtesc.
11-Prin aceasta voi cunoaºte cã de Tine sînt iubit

de vei face ca de cei rãi eu sã nu fiu biruit.
12-Tu m-ai sprijinit o Doamne pentru neprihana mea

ºi m-ai aºezat ca veºnic sã rãmîn în faþa Ta.
13-Preamãrit sã fie Domnul ºi-al Lui Nume pe deplin

Dumnezeul lui Israel, pînã-n veci. Amin. Amin.
136 - Psalmul 42
- O cîntare a fiilor lui Core. Cãtre mai marele cîntãreþilor -
1-Cum doreºte-un cerb izvorul limpezilor ape
astfel Te doresc eu Doamne sã Te am aproape.
2-Sufletul meu dupã Tine Doamne înseteazã

oare cînd a mea privire Faþa o sã-Þi vazã?
3-Mã hrãnesc ºi zi ºi noapte numai cu supine

cînd îmi spun toþi: nu mai este Dumnezeu cu tine!
4-Mi-amintesc... ªi-mi vãrs tot focul inimii zdrobite

cum mergeam odatã-n frunte de mulþimi iubite.
Cum mergeam spre Casa Sfîntã, vesel ºi-n cîntare

ºi-mi urmau mulþimi în albã zi de sãrbãtoare.
5-Suflete, de ce gemi iarãºi ºi-ai mîhnire-amarã?

- ai în Dumnezeu nãdejde cãci slãvi-L-vei iarã!
El îmi este totdeauna sfînta mîntuire

Dumnezeul meu Puternic, Marea-mi Izbãvire.
6-Întristat adînc e Doamne sufletul din mine

de aceea-n locuri grele mã gîndesc la Tine.
7-Un val cheamã-alt val cu vuiet de cãderi de ape

valuri ºi talazuri Doamne gata-s sã mã-ngroape.
8-Ziua Domnul mã ajutã, noaptea-I fac cîntare

înãlþînd o rugãciune Domnului meu Tare.
9-De aceea zic eu: Doamne, Stînca vieþii mele

pentru ce mã uiþi în lupta valurilor grele?
De ce trebuie sã umblu plin de întristare

sub puterea cea vrãjmaºã, grea ºi-apãsãtoare?
10-Parcã oasele-mi se sfarmã cînd mã rîd vrãjmaºii:

- unde-þi este Dumnezeu? - glãsuiesc trufaºii...
11-Pentru ce suspini în mine suflete sãrmane

de ce te mîhneºti ºi gemi tu suflet plin de rane?
Ai în Dumnezeu nãdejde cãci cînta-I-vei iarã

El mi-e mîntuirea, Domnul, Sfînta mea Comoarã.
137 - Psalmul 43
1-Fã-mi Tu dreptate Domnul meu
ºi apãrã-mi pricina
în contra unui neam viclean
ºi plin de toatã vina.
Mã izbãveºte de cei plini

de vicleºug ºi rele
2-Cãci Tu eºti Dumnezeul meu
ºi paza vieþii mele.
Da, Tu eºti Dumnezeul meu

de ce mã lepezi oare,
de ce mã faci sã umblu trist
ºi plin de apãsare?
3-Dã-mi cãlãuz lumina Ta

ºi voia Ta pe cale
s-ajung la Muntele Tãu Sfînt
pe locurile Tale.
4-Atunci voi merge fericit

la sfintele-Þi altare
ºi-Þi voi cînta cu harfa mea
a laudei cîntare.
5-De ce te întristezi ºi gemi

o, suflete întruna?
- nãdãjduieºte-n Dumnezeu
ºi crede-ntotdeauna,
cãci iarãºi Îl voi lãuda

cu-aleasa mea cîntare
El este mîntuirea mea
ºi Domnul meu Cel Tare.
138 - Psalmul 44
- Un psalm al fiilor lui Core. Cãtre mai marele cîntãreþilor -
1-Dumnezeule-auzit-am ºi ne-au povestit pãrinþii

de lucrãrile pe care le-ai fãcut odinioarã.
2-Cum cu Mîna Ta gonit-ai multe neamuri ºi popoare
ca sã-i pui pe ei în casã, sã-i întinzi pe ei în þarã.
3-Nu prin sabia lor Doamne ei pe þarã pus-au mîna

ºi nici braþul lor în luptã nu le-aduse mîntuirea
ci-a Ta dreaptã neînvinsã ºi lumina Feþei Tale
i-a scãpat... fiindcã Doamne Tu le-ai arãtat iubire.
4-Împãratul meu, doar Tu eºti... Tu pe Iacov izbãveºte-l,

5-Doar cu Tine Doamne-nvingem pe vrãjmaºul nostru tare,
cu-al Tãu Nume Preaputernic îi zdrobim pe cei potrivnici
6-Cãci nu-n sabia sau arcul meu mã-ncred sã-mi dea scãpare.
7-Ci Tu Doamne izbãvire ne vei da de toþi vrãjmaºii

Tu-i vei ruºina pe-aceia care ne urãsc în lume
8-Noi ne lãudãm întruna Doamne, cãtre toþi cu Tine
ºi slãvim de-a pururi numai Marele ºi Sfîntu-Þi Nume.
9-Dar Tu Doamne, Tu ne lepezi ºi ne-acoperi de ruºine

nu mai ieºi cu oastea noastrã, laºi vrãjmaºii sã ne-alunge
10-Cei ce ne urãsc ridicã prada de la noi luatã
cãci fugim bãtuþi din luptã ºi potrivnicul ne-ajunge.
11-Ne dai ca pe oi vîndute ºi ne-mprãºtii prin popoare

12-Vinzi pe-ai Tãi ca pe nimica ºi nu le dai preþuire
13-Ne faci de ocara celor ce pe noi ne înconjoarã
14-De pominã printre neamuri, pricini de nedumerire.
15-Ne-ncetat îmi vãd ocara ºi ruºinea-mi umple faþa

16-cînd aud ºi vãd vrãjmaºii cã-ºi bat joc aºa de mine
17-Toate-acestea mi se-ntîmplã fãrã sã Te uit vreodatã
sau sã-mi fi cãlcat vreodatã legãmintele cu Tine.
18-Doamne, inima sau paºii nu ne-am rupt de pe-a Ta cale

19-ca sã ne zdrobeºti în locuri cu ºacali ºi-n vãi de moarte
20-Dac-am fi uitat pe Domnul ºi ne-am fi-nchinat la altul
21-n-ar ºti Dumnezeu aceasta, El ce inima o-mparte?
22-Dar din pricina Ta sîntem înjunghiaþi în orice vreme
ºi sîntem priviþi ca niºte oi sortite spre tãiere
23-Scoalã-Te, de ce stai Doamne, nu ne lepãda-n vecie
24-Pentru ce-Þi ascunzi Tu Faþa ºi-uiþi de marea-ne durere?
25-Doborît e-al nostru suflet în þãrînã de mîhnire

trupul nostru zace-n tinã apãsat de-ndurerare
26-Scoalã ºi ne-ajutã Doamne cu-a Ta mare bunãtate
scoalã ºi ne izbãveºte, cu puterea Ta cea mare.
139 - Psalmul 45
- Un psalm al fiilor lui Core. De cîntat cum se cîntã “Crinii”. Cãtre mai
marele cîntãreþilor. O cîntare. O cîntare de dragoste -
1-Cuvinte de mireasmã pline în al meu suflet clocotesc

ºi zic: cîntarea mea de slavã-i pentru-mpãratul meu Ceresc
sã-mi fie limba iscusitã ca pana unui inspirat
2-Tu eºti Cel mai Frumos din oameni, pe buze harul Þi-e turnat,
de-aceea Dumnezeu pe Tine în veci Te-a binecuvîntat

3-Rãzboinic Tare-ncinge-Þi spada, frumseþi ºi slavã Þi s-au dat
4-Sã fii biruitor în luptã, Te suie-n cerul Tãu mãreþ
Neprihãnirea ºi-Adevãrul Tu sã le aperi îndrãzneþ,
ºi dreapta Ta sã strãluceascã prin mari isprãvi de-nvingãtor

5-Cu-a Ta sãgeatã ascuþitã strãpunge-orice vrãjmaº popor
6-O Doamne, Tronul Tãu puternic e-ntemeiat pe veºnicii
ºi-un sfînt toiag plin de dreptate e-al dreptei Tale-mpãrãþii.
7-Tu-n veci iubeºti neprihãnirea iar rãutatea o urãºti

de-aceea Dumnezeu pe Tine Te-a uns ºi-a pus sã stãpîneºti
cu untdelemn de bucurie Te-a uns mai sus de soþii Tãi
mai sus ca cei de-aceeaºi slujbã, mai sus ca toþi aleºii Sãi.
8-Aloia, smirna ºi casia înmiresmeazã-al Tãu veºmînt

în strãlucitele-Þi lãcaºuri sînt numai veselii ºi cînt
9-Printre-ale Tale preaiubite sînt fete de-mpãraþi în ºir,
Împãrãteasa-Þi stã de-a dreapta gãtitã-n aur de ofir.
10-Ascultã fiicã, vezi ºi-þi uitã poporul tãu ºi casa ta

11-Atunci te va dori-mpãratul iar tu-nchinarea I-o vei da
12-Iar fiica Tirului ºi multe bogate fete vor veni
bunãvoinþa Ta s-o afle, cu daruri mari Te vor cinsti.
13-Fata-mpãratului e plinã de strãlucire în palat

14-E-adusã-nveºmîntatã-n haine þesute-n aur minunat
ºi-urmatã e de-nsoþitoare ce-n jurul ei s-au împletit
15-Sînt duse-n strigãte ºi-n cînturi la Împãratul Strãlucit.
16-Copiii Tãi lua-vor locul pãrinþilor care-au trecut

iar Tu-i vei pune domni pe þarã ºi pe pãmîntul ei plãcut
17-Din neam în neam iubitu-Þi Nume de-a pururi Þi-l vor pomeni
de-aceea-n veci ºi veci popoare pe Tine Te vor preamãri.
140 - Psalmul 46
- Un psalm al fiilor lui Core. Cãtre mai marele cîntãreþilor. O cîntare. De cîntat pe
alamot -
Partea 1
1-În Domnu-avem noi adãpost

ºi El ne sprijineºte
El ni-e-ajutorul ce-n necaz
nicicînd nu ne lipseºte.
2-De-aceea nu ne temem chiar

pãmîntul sã clinteascã
chiar munþii-n inimã de mãri
de-ar fi sã zdrobeascã.
3-Chiar de-ar urla ºi-ar spumega

a mãrii valuri crunte
sã se înalþe-atîta-ncît
sã clatine-orice munte.
Partea 2
4-Este-un rîu ce-nveseleºte al lui Dumnezeu palat

Sfîntul Loc al Locuinþei Celui Nalt ºi Minunat.
5-Dumnezeu e-n al ei mijloc veºnic sprijin ºi-ajutor

El i-ajutã-n revãrsatul frumuseþii zorilor.
6-Neamurile se frãmîntã ºi domnii s-au prãbuºit

Glasul Domnului rãsunã ºi pãmîntul stã-ngrozit.
7-Domnul Slavei ºi-al Oºtirii este pururea cu noi

Dumnezeu ne este Turnul de scãpare în nevoi.
Partea 3
8-Veniþi cu toþii ºi priviþi

a Domnului lucrare
prãpãdul care l-a fãcut
El pe pãmîntul mare.
9-El la rãzboaie-a pus sfîrºit
pe-a lumii margini late
El carele de luptã-a ars
ºi-a rupt armele toate.
10-Opriþi-vã, sã ºtiþi cã Eu
sînt Dumnezeul Sfîntul
Eu peste neamuri stãpînesc
ºi stãpînesc pãmîntul.
11-Domnul Oºtirii e cu noi

El, Dumnezeul Tare
al lui Israel ne va fi
Turn veºnic de scãpare.
141 - Psalmul 47
Partea 1
-O, bateþi ne-ncetat din palme

voi neamuri, toate ºi cîntaþi
cu strigãte de bucurie
pe Dumnezeu sã-L înãlþaþi.
2-Cãci Domnul Cel Prea Nalt temut e

peste pãmînt El e-mpãrat
3-El ne supune pe-alte neamuri
El þãri întregi ne-a subjugat.
4-El ne alege moºtenirea

comoara pentru Israel
aleasa slavã pentru Iacov
pe care îl iubeºte El.
Partea 2
5-Dumnezeu Se suie între

strigãte de biruinþi
Domnul nainteazã-n cînturi
ºi în trîmbiþãri de sfinþi.
6-Domnului cîntaþi!... Cîntaþi-I

Împãratului, cîntaþi
7-El e Împãratul lumii
înþelept sã-L lãudaþi.
8-Dumnezeu împãrãþeºte
peste neamuri necurmat
stã pe Tronul Slavei Sale
în sfinþenie-mbrãcat.
9-Domnii þãrilor se-adunã

cu al Sãu popor supus
cãci al Lui e scutul lumii
Domnul e nãlþat nespus...
142 - Psalmul 48
- Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare -
Partea 1
1-Mare este Domnul, de toþi lãudat

în cetatea-I sfîntã, pe-al Sãu munte nalt.
2-Ce frumoasã culme e Sionul sfînt

bucuria mare-a-ntregului pãmînt.
Înspre Miazãnoapte-i locul înãlþat

al Cetãþii-n care-I Marele-mpãrat.
3-Dumnezeu în Sfîntul Lui Lãcaº Slãvit

cunoscut e ca un Turn Nebiruit.
4-Se strînsese oastea multor împãraþi

ºi doar cît trecurã toþi înspãimîntaþi.
5-ªi-nlemniþi privind-o cu groazã-au fugit

6-apucaþi de-un tremur ºi de-un chin cumplit.
7-Au fost duºi cum numai de furtuni se sparg

ºi zdrobesc corãbii din Tarsis în larg.
8-Cum ni se spusese, astfel am vãzut

în Cetatea Sfîntã... Domnul fie-i Scut.
Partea 2
9-O Doamne-n Casa Ta gîndim

la marea-Þi bunãtate
10-Cã Numele - ºi Slava Ta
pãmîntu-ntreg strãbate.
11-Se bucurã Sionul nalt

ºi-a Iudei fiice cîntã
de-a Tale judecãþi cereºti
de-a Ta dreptate sfîntã.
12-Strãbateþi voi Sionul tot

ºi turnurile-i toate
le numãraþi ºi-i cercetaþi
frumoasele-i palate.
ªi spuneþi celor viitori
13-Cã Domnu-I Mare foarte
El Cãlãuzã ne va fi
ºi Domn pînã la moarte.
143 - Psalmul 49
Partea 1
1-Ascultaþi aceste lucruri, neamuri, toate, ascultaþi,

2-Voi locuitorii lumii, mici ºi mari, sãraci, bogaþi...
3-Cu-a mea gurã vorbe-alese ºi-nþelepte vã voi spune
ºi-a mea inimã-are gînduri pline de înþelepciune.
4-Eu ascult pildele care de la Domnu-s insuflate,

ºi-mi încep cîntarea-n zvonul harfei Sale minunate
5-De ce sã mã tem eu oare cînd în clipe de-asuprire
mã-nconjoarã cei potrivnici cu a lor nelegiuire?
6-Ei se-ncred în avuþia ºi în casa lor bogatã

7-Însã nu pot sã se scape unul pe-altul niciodatã
nici lui Dumnezeu s-aducã preþul de rãscumpãrare
8-Ce-i aºa de scump cã veºnic sã-l plãteascã n-ar fi-n stare.
9-Nu vor sta pe veºnicie, groapa nu pot sã n-o vadã

10-Da, cãci prostul ºi nebunul deopotrivã au sã cadã
11-Ei ºi-nchipuie cã veºnic dãinuiesc a lor pãcate
ei ce dau la þãri ºi locuri a lor nume lãudate...
12-Însã omul pus prea-n cinste nu e mult pînã se-ndoaie

e aºa ca dobitocul ce se-ngraºã ºi se taie
13-Catã soarta ce-au aceia plini de-ncredere ºi falã
precum ºi-acei ce-i urmeazã ºi le place vorba goalã...
Partea 2
14-Cei rãi merg ca turma în al morþii loc

ºi îi paºte moartea ca un vînt de foc
în curînd îi calcã cei buni la pãmînt
li se duce fala, locul li-e-n mormînt.
15-Însã Domnul mie viaþa mi-o va da

sufletul din locul morþii-mi va scãpa
El în zile grele mã va izbãvi
ºi sub ocrotirea Lui mã va scuti...
Partea 3
16-Nu te teme-atunci cînd iute

cineva se-mbogãþeºte
cînd i se-nmulþeºte-averea
ºi moºia cînd îi creºte
17-Cãci nimic nu ia cu dînsul
cînd se duce-n veºnicie
nici cu el nu-ºi duce-n groapã
banii lui din vistierie.
18-Sã se tot socoatã omul

fericit precum i-ar place
sã se tot fãleascã-n lume
cu plãcerea ce ºi-o face
19-Tot cu morþii lui va merge
tot în noaptea-ntunecatã
20-Omul mîndru, fãrã minte
e ca vita cea tãiatã.
144 - Psalmul 50
- Un psalm al lui Asaf -
Partea 1
1-Dumnezeul Însuºi, Domnul a vorbit

cheamã tot pãmîntul pîn-la asfinþit
2-Din Sion, cununa frumuseþii Lui
de-acolo strãbate Faþa Domnului.
3-Dumnezeul nostru vine-nvingãtor

înainte-I merge foc mistuitor.
4-El spre ceruri strigã ºi înspre pãmînt

ºi la judecatã cheamã neamul sfînt:
5-Strînge-Mi pe aceia ce i-am ales Eu
ce-au primit prin Jertfã legãmîntul Meu.
6-Ceru-atunci va spune de Dreptatea Sa

El va fi Acela ce va judeca.
Partea 2
7-Ascultã-Mi azi înºtiinþarea ºi-al Meu Cuvînt poporul Meu

ascultã Israel cã Eu sînt Stãpînul tãu ºi Dumnezeu.
8-Nu pentru jertfa te mustru cã ea-Mi stã-n faþã necurmat

9-Nu voi lua nici þapi, nici tauri din al tãu staul lãudat.
10-De Mi-ar fi foame nu-þi cer þie, cã tot ce-i pe pãmînt e-al Meu
13-Mãnînc Eu oare þapi ºi tauri sau sînge crezi tu cã beau Eu?
14-Lui Dumnezeu adu-I ca jertfã al mulþumirii dar curat

ºi-þi împlineºte cu credinþã ce I-ai promis ºi te-ai jurat.
15-În ziua ta cea rea Mã cheamã ºi Eu te voi scãpa grãbit

iar tu Mã vei slãvi cu suflet evlavios ºi fericit.
16-Dar celui rãu îi zice Domnul: ce tot înºiri a Mele legi

ºi spui de-a Mele legãminte - cînd tu nu vrei sã le-nþelegi?
17-Cînd tu urãºti a Mea mustrare ºi-arunci napoi Cuvîntul Meu

18-Te-aduni cu hoþii ºi stricaþii
19-Dai drumul gurii lor la rãu,
urzeºti cu limba vicleºuguri
20-ªi stai mereu sã cleveteºti
ºi fraþii tãi de-aceeaºi mamã, cu limbã rea mereu bîrfeºti.
21-Acestea le-ai fãcut ºi totuºi Eu am tãcut ºi-am aºteptat

iar tu-ai crezut atunci cã ºi Eu cu tine M-am asemãnat
dar nu, ci pentru toate-acestea degrabã Eu te voi mustra

întreaga ta fãrãdelege voi arunca-o-n faþa ta...
22-Luaþi dar seama toþi cei care pe Dumnezeu vreþi sã-L uitaþi
sã nu vã sfîºii ºi de nimeni sã nu puteþi mai fi scãpaþi.
23-Acel ce mulþumire-aduce ca jertfã, Mã va lãuda

ºi-acela ce-ºi pãzeºte calea vedea-va mîntuirea Mea.
145 - Psalmul 51
- Un psalm fãcut de David. Fãcut cînd a venit la el prorocul
Natan, dupã ce intrase David la Batºeba -
1-Ai milã de mine Doamne dupã mare mila Ta

ºi dupã-ndurarea-Þi multã ºterge-mi fãrdelegea mea.
2-Spalã-mi cu desãvîrºire multele nelegiuiri
curãþã-mã de pãcatul care nu-mi dã liniºtiri.
3-Cã-mi cunosc ºi-mi ºtiu prea bine Doamne fãrdelegea mea

ºi pãcatul meu stã Doamne necurmat naintea Ta
4-Numai contra Ta Preasfinte, numai Þie Þi-am greºit
ºi naintea Ta Stãpîne ce e rãu am sãvîrºit.
5-Astfel cã în hotãrîrea-Þi vei fi drept cînd vei lucra

ºi vei fi fãrã de vinã Doamne-n judecata Ta...
6-Iatã cã-n nelegiuire eu pe lume am ieºit
ºi-n pãcate grele Doamne maica mea m-a zãmislit.
7-Dar Tu ceri ca Adevãrul Doamne-n inimã sã-l þin

fã sã-mi stea înþelepciunea înãuntrul meu deplin
8-Curãþeºte-mã cu isop - ºi-am meu duh va fi sfinþit,
spalã-mã - ºi ca zãpada, Doamne fi-voi mai albit.
9-Fã-mi Tu sufletul s-audã bucurii ºi veselii

ºi-atunci oasele-mi smerite lãuda-Te-vor mai vii
10-Sfîntã Faþa Ta întoarce-O de la multul meu pãcat
ºterge-mi toatã fãrdelegea Doamne ºi mã fã curat.
11-Inimã curatã-n mine Domnul meu zideºte Tu

ºi-un duh nou, un duh statornic Doamne-n inimã-mi-adu
12-Nu mã lepãda pe mine de la Faþa Ta nicicînd
ºi sã nu iei de la mine Doamne Duhul Tãu preablînd.
13-Bucuria mîntuirii dãruieºte-mi-o Tu iar

ºi cu duh de stãpînire mã-ntãreºte cu-al Tãu har
14-Cãci pe cei fãrãdelege calea Ta voi învãþa
ºi cei fãrã de credinþã vor întoarce ºi-asculta.
15-Dumnezeul meu o ºterge-mi vina sîngelui vãrsat

ºi-a mea limbã lãuda-Þi-va îndurarea necurmat
16-Doamne buzele deschide-mi cãci apoi cît voi trãi
numai slava Ta cea mare ºi-ndurarea voi vesti.
17-Cã de-ai fi voit Tu jertfã - cîte jertfe Þi-aº fi dat
însã jertfele-nvechite Doamne Tu le-ai lepãdat
18-Jertfa ce-o iubeºte Domnul este duhul cel smerit
Dumnezeul meu, aceasta nicicînd n-ai dispreþuit.
19-Doamne, spre Sion Îþi varsã binefacerile-Þi mari

pe Ierusalim zideºte-l ºi ridicã-i ziduri tari
20-Atunci jertfe preacurate vei primi aºa cum vrei
ºi-atunci Îþi vor pune Doamne pe altarul Tãu viþei.
146 - Psalmul 52
- O cîntare a lui David, fãcutã cu prilejul celor spuse de Doeg edomitul lui
Saul cînd spunea: “David s-a dus în casa lui Abimelec” -
Partea 1
1-De ce tu om netrebnic cu rãul te-ai fãli?

a Domnului iubire cu mine-n veci va fi.
2-Cu limba ta vicleanã doar rele nãscoceºti

ca briciul care taie, viclean ºi rãu ce eºti!
3-Tu mai degrabã rãul ca binele-l lucrezi

minciuna mai degrabã ca adevãrul crezi.
Partea 2
4-Iubeºti numai cuvinte

de vieþi nimicitoare -
om plin de rãutate
cu limbã-nºelãtoare!
5-De-aceea Cel Puternic

te-a smulge pe vecie
din cortul tãu nemernic
ºi din a Lui moºie.
Partea 3
6-Cei fãrã de prihanã vedea-i-vor ºi s-or teme

rîzînd de cel rãu dînºii vor zice-n orice vreme:
7-Acesta nu-L luase pe Domnul ca cetate

ci se-ncredea-n averea-i ºi-n multa-i rãutate.
8-Dar eu în Casa Sfîntã sînt ca mãslinul verde

mã-ncred cã bun e Domnul ºi-n veci nu mã voi pierde.
9-Te voi slãvi o Doamne de-a pururea pe Tine

cã-n marea-Þi bunãtate lucrat-ai pentru mine
ºi printre-ai Tãi avea-voi nãdejde ºi credinþã

în Numele Tãu care mi-e-n veci bunãvoinþã.
147 - Psalmul 53
- O cîntare a lui David... De cîntat pe flaut -
1-Nebunul grãieºte în inima lui

cã nu-i Dumnezeu
2-Stricatã e lumea ºi-n fapte urîte
fac oamenii rãu...

3-Iar Domnul de Sus
din ceruri Se uitã de este vreunul
sã-L caute supus.
4-Dar toþi rãtãciþi sînt, stricaþi de pãcate

departe de har,
nici unul mãcar...
5-Pierdutu-ºi-au oare toþi mintea aceia

ce relele fac,
ce-Mi mîncã pe cei buni cum pîinea-ºi mãnîncã
ºi Domnului tac?
6-Atunci tremura-vor de spaimã ivitã

ca fãrã temei,
chiar Domnul va frînge pe cei ce-þi vor rãul
lovindu-i pe ei.
7-Tu Doamne-i vei face pe toþi de ruºine

Tu Domnul Cel Sfînt
lovi-i-vei pe dînºii lãsîndu-i de-ocarã
pierduþi pe pãmînt...
8-O, cine-þi aduce din Sion scãparea

sãrman Israel
ºi cine-o mai face vreodatã sã vinã
spre tine din el?
Da, Domnul va-ntoarce napoi pe toþi prinºii

poporului sfînt,
ºi-atuncea Israel ºi Iacov sãlta-vor
pe noul pãmînt.
148 - Psalmul 54
- O cîntare a lui David. De cîntat pe instrumente cu coarde.
Fãcutã cînd au venit zifiþii sã-i spunã lui Saul:
“ªtii cã David stã ascuns printre noi?” -
1-Salveazã-mã Doamne prin Numele Tãu

ºi fã-mi Tu dreptate cu-a Tale puteri
2-A mea rugãciune mi-auzi Domnul meu
cînd gura mea strigã din multe dureri.
3-Cãci iatã strãinii încep a veni

cu grea silnicie viaþa sã-mi ia
ei nu vor o Doamne de Tine a ºti
departe-i de dînºii cunoaºterea Ta.
4-Dar mie mi-e Domnul pe veci ajutor

El pururea-I sprijin la sufletul meu
5-Tot rãul va-ntoarce pe-acei ce mi-l vor
Tu Doamne-i vei pierde, cãci Bun eºti mereu.
6-Atunci, cu drag jertfe-Þi voi da pe deplin

slãvind al Tãu Nume Bun-voitor
7-Cãci El mi-e scãpare din oriºice chin
ºi ochii vedea-mi-vor dorinþele lor.
149 - Psalmul 55
- Un psalm al lui David. De cîntat pe instrumente cu coarde -
1-Doamne, ia-mi aminte ruga, de-al meu strigãt nu Te-ascunde

ci-mi ascultã-a mele cereri, mi le-ascultã ºi-mi rãspunde
2-Mã ascultã cãci în temeri rãtãcesc ºi-n frãmîntare
3-Cãci vrãjmaºii mei asuprã-mi fac ºi larmã ºi-apãsare.
4-M-asupresc cu nedreptate urmãrindu-mã-n mînie

5-Inima mi se-nfioarã
6-Mã-ngrozeºte-a lor urgie
7-ªi grãiesc: ca porumbelul de-aº avea ºi eu aripã
aº zbura de-aici departe ºi-aº afla odihnã-o clipã.
8-Aº fugi cît mai departe sã-mi fac casa-ntr-o pustie

nimenea sã nu mã vadã, nimenea sã nu mã ºtie...
9-Aº fugi cît mai degrabã într-un loc de-adãpostire
de-acest vînt aºa nãprasnic, de-acest vifor de-asuprire.
10-Doamne, risipeºte-i astãzi ºi-a lor limbã sã se-mpartã

cãci în orice zi-n cetate numai silã vãd ºi ceartã
11-Zi ºi noapte ei pe ziduri ocolesc dupã cetate
iar lãuntrul ei sînt numai fãrdelegi ºi rãutate...
12-Desfrînarea-i ºade-n mijloc ºi s-aratã-n mii de feþe

vicleºugul ºi-nºelarea nu-i lipsesc de pe pieþe.
13-Nu vrãjmaºul mã jigneºte - c-aº rãbda ºi n-aº rãspunde
nu duºmanul vine-n contrã-mi - c-aº fugi ºi m-aº ascunde.
14-Ci tu, cel pe care-n viaþã l-am crezut cu mine una

tu, cu care-am fost prieten... fraþi de cruce-ntotdeauna
15-Tu cu care-am dus odatã o plãcutã prietenie
ºi mergeam în Casa Sfîntã ca-ntr-o veºnicã frãþie.
16-Moartea peste ei sã vinã, vii în groapã sã coboare

cã ºi-n casa lor ºi-n inimi rãutatea lor îºi are.
17-Eu spre Dumnezeu strig iarãºi, Domnul iar o sã mã scape
18-Seara,-n zori ºi la amiazã, gem ºi-oftez - ºi El e-aproape.
19-El din lupta-n care sufãr m-a scãpat ºi da-mi-va pace

O, atît de mulþi sînt Doamne cei ce rãu doresc a-mi face
20-Auzi-i-va pe ei Domnul ºi smerire-o sã le vie
de la Domnul ce pe tronu-I stã din veac, pe veºnicie.
Cãci în ei nu-i nici o urmã de nãdejde de schimbare
cã de Dumnezeu n-au fricã nici de-a Lui putere mare
21-Ei pun mîinile pe-aceia ce trãiau cu ei în pace
ºi îºi calcã totdeauna legãmîntul ce l-ar face.
22-Gura lor e ca ºi mierea dar la inimã au urã

vorba lor e-alunecoasã, dar tãiºuri scot din gurã.
23-O, tu soarta ta, în Mîna Domnului ºi-o-ncredinþeazã
El þi-ajutã, cãci nu lasã pe cel drept nicicînd sã cazã.
24-Iar Tu Doamne pogorî-i-vei pe cei rãi în fund de groapã

pe-acei oameni ce cu sînge ºi cu-nºelãciuni s-adapã
ei din scurtele lor zile nu trãiesc nici jumãtate
însã eu mã-ncred în Domnul pentru-a mele zile toate.
Cînd în rugãciuni pe Domnul mîini curate au sã-L cheme

ele-s treptele pe care El coboarã-n orice vreme
de aceea totdeauna fie-þi mîinile curate
cã atunci a tale cereri Domnul le primeºte toate.
Înþelept este acela ce-ºi împarte noaptea-n trei:

- prima parte-nvãþãturii adîncitã cu temei
- cea de-a doua odihnirii somnului întremãtor
- iar a treia rugãciunii cu cãldurã ºi fior.
Rugãciunea stinge focul patimilor celor rele

ea e adãpostul sigur de furtuni ºi valuri grele
ea e ancora salvãrii pentru cel primejduit
omul rugãciunii este totdeauna liniºtit.
Partea a Patra
Psaltirea este ca un Izvor

de ape vii, rãcoritoare ºi dulci
înconjurat de þãrmuri înalþi ºi eterni
printre care Singura Cale este Hristos.

cu sete, cu smerenie ºi cu rãbdare
plîngînd, mustrîndu-se, îngenunchind
ridicîndu-se, cãzînd ºi iar ridicîndu-se,
nu va gusta niciodatã ce bun
ce nemãrginit de bun ºi dulce
este Domnul.
Dar cine intrã prin Hristos se înalþã ºi coboarã,

cine biruie orice temeri ºi orice ispite
ºi ajunge la Minune
ªi din Izvorul Apelor Vii, rãcoritoare ºi dulci
bea întîi viaþã
apoi soare
apoi veºnicie.
ªi dupã aceea capãtã un nume nou
care este nespus mai mult
ca toate acestea.
Amin.
Sã pãtrunzi în Cartea Sfîntã ca-ntr-o peºterã divinã

unde numai Cel ce-a scris-o þi-este singura luminã
doar cãlãuzit de Duhul care-a inspirat-o toatã
afli frumuseþi ºi taine cum nici bãnuiai vreodatã.
Isus Hristos
Tu eºti Lumina Psalmilor Tãi ºi tot ce este strãlucire în ei vine de la Tine.
Tu ai fost bucuria celui ce i-a cîntat întîia datã cu harfa scãldatã în lacrimi, cu
ochii scãldaþi în soare ºi cu inima scãldatã în Harul Veºnic.
Tu ai pus în cuvintele lor omeneºti Puterea Ta Dumnezeiascã... ºi în slovele

lor Duhul Tãu Cel Sfînt.
Pe Tine dorim sã Te cuprindem din fiecare fior al lor ºi pãtrunzîndu-ne

întreagã fiinþa noastrã de Tine, sã strigãm cu tot plinul sufletului nostru
îndestulat ºi recunoscãtor:

Isus Hristos.
Amin.
150 - Psalmul 56
- O cîntare de laudã a lui David. Se cîntã ca “Porumbel din stejarii depãrtaþi”.
Fãcutã cînd l-au prins filistenii la Gat -
1-Ai de mine milã Doamne... mila Ta cereascã

cãci vin niºte oameni iarãºi sã mã hãrþuiascã
zilnic umblã sã mã-nghitã, sã mã nimiceascã...
2-Toatã ziua-mi cautã ceartã cei vrãjmaºi cu mine

sînt mulþi Doamne ºi se luptã fãrã de ruºine
3-Dar oricînd mã tem, eu Doamne, mã încred în Tine.
4-Eu mã laud doar cu Domnul ºi Cuvîntul-i tare

mã încred în El, ºi teamã inima mea n-are
ce-mi pot face niºte oameni, ce-mi pot face oare?
5-Ei merg mi-ating dreptatea - ºi-au doar gînduri rele

6-Uneltesc, pîndesc ºi-mi cautã urma cãii mele
cãci doresc sã-mi ia viaþa ºi zilele mele.
7-Ei nãdãjduiesc ºi scapã prin nelegiuire

risipeºte-a lor mulþime Doamne, cu grãbire
în mînia Ta doboarã-i Doamne cu grãbire.
8-Tu îmi numeri ai vieþii paºi de pribegie

pune-mi lacrimile-n vasul Tãu - ºi mi le scrie
ºtiu cã-n Cartea Ta sînt scrise Doamne pe vecie.
9-Toþi vrãjmaºii mei dau fuga cînd Te strig pe Tine

ºtiu ºi ei cã Tu eºti Doamne pururea cu mine
vãd ºi ei cum Tu mã aperi ºi eºti lîngã mine.
10-Eu mã voi fãli cu Domnul, cu Cuvîntu-I tare

11-Mã încred în El ºi teamã inima mea n-are
ce-mi pot face niºte oameni, ce-mi pot face oare?
12-Doamne, sã-mi þin juruinþa cea fãgãduitã

sînt dator sã-Þi aduc jertfã pentru mulþumitã
jertfã-aleasã ºi plãcutã pentru mulþumitã.
13-Cã m-ai izbãvit din moarte ºi din prãbuºire

ca sã-Þi umblu înainte Doamne-n strãlucire
în a celor vii luminã cãtre strãlucire...
151 - Psalmul 57
- O cîntare de laudã a lui David. “Nu nimici”...
Fãcutã cînd a fugit în peºterã, urmãrit de Saul -
1-Ai milã Doamne, ai milã de mine

cã-n Tine crede sufletul supus
2-ªi sub a Tale-aripi îmi caut scãpare
pîn-ce nenorocirea s-o fi dus.
3-Eu strig spre Domnul Cel din Înãlþime

ºi Domnul pentru mine va lucra
4-iar El din ceruri îmi va da scãpare
chiar cînd cel rãu ocãri va arunca.
5-Da, Domnu-mi va trimite bunãtatea

ºi-a Lui credincioºie-n orice loc
6-Mi-e sufletul ca între niºte fiare
ca între oameni care varsã foc.
Ca niºte suliþe le sînt dinþii Doamne

ca sabia-ascuþitã-i limba lor,
7-Dar Tu Te nalþã peste ceruri Doamne
ºi pe pãmînt, deasupra tuturor.
8-Ei mi-ntinseserã un laþ în cale

ºi sufletul mi se încovoia
9-Mi-au fost sãpat o groapã înainte
dar au cãzut curînd tot ei în ea.
10-Mi-e tare inima ºi-s gata Doamne

din harfã ºi-alãutã-acum sã-Þi cînt
11-Trezeºte-te tu suflet ºi tu harfã
din zori de zi, cîntaþi-I Celui Sfînt.
12-Te voi slãvi printre popoare Doamne

13-cãci bunãtatea-Þi foarte s-a mãrit
14-Înalþã-Te mai sus de ceruri Doamne
ºi tot pãmîntul Þie fã-l smerit.
152 - Psalmul 58
1-Tãcînd veþi face oare voi
dreptate cu simþire
aºa veþi judeca voi drept
ºi fãrã pãrtinire?
2-Voi dimpotrivã sãvîrºiþi

în inimi fapte grele
în þarã silnicii sporiþi
ºi cumpenele grele.
3-Cei rãi din sînul mamei lor

stricaþi sînt toþi anume
cei mincinoºi se rãtãcesc
chiar cînd se nasc pe lume.
4-Otrava lor e ca de ºerpi

ca de aspidã surdã
care-ºi astupã-a ei urechi
nimica sã n-audã.
5-Sã nu audã glas plãcut

ºi vorbe-ncîntãtoare
nici viers frumos de cîntãreþi
nici ºoaptã de chemare...
6-Zdrobeºte Doamne dinþii toþi

din gurile ce-s rele
sfarmã-acelor pui de lei
ºi smulge-a lor mãsele.
7-Ca apa ce se scurge fã-i

ºi ei sã se topeascã
sãgeþile ce-aruncã ei
în veac sã nu rãneascã.
8-Aºa cum piere-un melc umblînd

la fel ºi ei sã pieie
sã n-aibã vãz ca fãtul mort
în sîn la o femeie.
9-Nainte ca sub oala lor

un foc de spini sã ardã
pe verde sau uscat la fel
vîrtejul Tãu sã-i piardã.
10-Atunci cei buni s-or bucura
în zi de rãzbunare
în rãul sînge-al celor rãi
scãldînd a lor picioare.
11-ªi-atunci toþi oamenii vor ºti

cã este o rãsplatã
ºi pentru oamenii cei drepþi
mai este-o judecatã.
Vor ºti cã este-un Dumnezeu

ce le cunoaºte toate
ºi judecînd va rãsplãti
c-o veºnicã dreptate.
153 - Psalmul 59
- O cîntare de laudã a lui David. “Nu nimici”...
Fãcutã cînd a trimis Saul sã-i împresoare casa ca sã-l omoare -
Partea 1
1-Salveazã-mã o Doamne de-ai mei vrãjmaºi cu bine

de toþi ai mei potrivnici scuteºte-mã pe mine.
2-De toþi cei ce fac rãul, cu Mîna Ta mã scapã

ºi de aceia care cu sînge se adapã.
3-Cãci iatã-i stînd la pîndã viaþa a mi-o prinde

cei puºi numai pe rele, vreau curse a-mi întinde.
Urzesc la lucruri rele spre mine îndreptate

deºi n-am nici o vinã ºi n-am fãcut pãcate.
4-Deºi sînt fãrã vinã, cel rãu se pregãteºte...

- Trezeºte-Te, ieºi Doamne naintea mea, priveºte.
5-O Doamne Dumnezeul Oºtirilor slãvite

de-ai pedepsi pe-aceste noroade rãzvrãtite!
6-ªi nici de unii Doamne de n-ai avea-ndurare

cã-s vînzãtori ºi-obraznici ºi rãi fãrã-ndreptare.
Partea 2
7-Se-ntorc în orice searã

urlînd ca niºte cîini
ºi dau ocol cetãþii
sã prindã prada-n mîini.
8-Din gura lor ies rele

þîºnind nelegiuit
în gurã-au numai sãbii
ºi zic: cine-a privit?
9-Dar Tu de ei rîzi Doamne

de-al lor neam Îþi baþi joc
10-Oricîtã li-e puterea
eu nu mã tem deloc.
Ci-n Tine am nãdejdea

cã eºti salvarea mea
11-Naintea mea ieºi Doamne
ºi-aratã-mi mila Ta.
Ieºi Doamne ºi-mi plineºte

dorinþa ce-o nutresc
în sufletul meu, faþã
de cîþi mã prigonesc.
12-Nu-i omorî, pãstreazã-i

sã-i ºtie neamul tot
îi fã pribegi, doboarã-i
Tu Doamne Savaot.
13-Cã-n gura lor pãcat e

tot ce vorbesc ºi simt
mîndria lor sã-i prindã
cînd blestemã ºi mint.
14-Mînia Ta sã-i piardã

sã nu mai fie-n veac
sã vadã toþi cã-n Iacov
Tu-mpãrãþeºti cu plac.
Partea 3
15-Ca niºte cîini ce urlã se-ntorc în orice searã

ºi ocolesc cetatea sã prindã prada-n ghearã.
16-Pîndesc dincoace-ncolo cãutînd în veci mîncare
ºi toatã noaptea umblã flãmînzi fãrã-ncetare.
17-Eu Doamne-a Ta putere o cînt de dimineaþã

cã Tu-mi eºti Turnul tare de izbãvire-n viaþã.
18-Te voi slãvi de-a pururi Tãria mea cea tare

19-Cãci Tu Preabune Doamne mi-eºti Turnul de scãpare.
154 - Psalmul 60
- O cîntare de laudã a lui David spre învãþãturã. Se cîntã ca ºi
“Crinii mãrturiei”. Fãcutã cînd purta rãzboi cu sirienii din
Mesopotamia ºi cu sirienii din Teba ºi cînd s-a întors Ioab
bãtînd Valea Sãrii, douãsprezece mii de edomiþi -
1-O Doamne, Tu ne-ai lepãdat

vin’ iar ºi ne ridicã,
Tu-n lume ne-ai împrãºtiat
pe noi pe toþi Te-ai mîniat
o vino iar ca altãdat’
din nou ºi ne ridicã...
2-Pãmîntul ni l-ai zguduit

o vindecã-l Tu iarã
pãmîntul ni l-ai zguduit
l-ai împãrþit ºi l-ai rãnit
reparã-l unde-i greu lovit
ºi vindecã-ni-l iarã.
3-Ai încercat poporul Tãu,

dã-i iarãºi mîngîiere!
Tu l-ai trecut prin locul greu
l-ai adãpat cu vinul rãu
de-a amorþit în chinul sãu -
dã-i iarãºi mîngîiere!
4-Ai dat poporului Tãu steag

sã-l nalþe fãrã fricã
le-ai dat sã-nalþe sfîntul steag
pentru-Adevãrul Tãu cel drag
du-L Tu pe-al biruinþei prag
ºi nalþã-l, fãrã fricã.
5-Ai Tãi iubiþi, s-o poatã-avea
adu-le Tu scãpare
ajutã-ne prin dreapta Ta
auzi-ne cînd vom striga
ajutã-ne cînd vom chema
ºi dã-ne-n veci scãpare.
6-Grãit-a Sfîntul Dumnezeu:

- Eu sînt Biruitorul
Sihem ºi Sucot le-mpart Eu
7-Manase ºi Galaad e-al Meu
Efraim ºi Iuda, tot ce vreau,
Eu sînt Biruitorul.
8-Moabul, loc Mi-e de spãlat

cãci Eu sînt peste toate
peste Edom M-am ridicat
ºi filistenii-n lung ºi-n lat
de slava Mea s-au bucurat
cãci Eu sînt peste toate.
9-În Edom - locul întãrit

o, cine ne va duce?
10-Ori nu Tu Domnul Cel Slãvit
Tu care-acum ne-ai pãrãsit
cu-a noastre oºti de ne-ai ieºit?
- Tu Doamne ne vei duce.
11-Dã-ne-ajutor sã izbîndim
cã omul nu ne poate
12-Cu Dumnezeu noi biruim
cu El mari lucruri sãvîrºim
cu El vrãjmaºii ni-i zdrobim
cu El... cãci Domnul poate.
155 - Psalmul 61
- Un psalm al lui David. De cîntat pe instrumente cu coarde -
1-Ascultã-mi Doamne strigãtele mele

ºi-mi ia aminte rugãciunea mea,
2-Cãci de la capul lumii strig spre Tine
ºi mi se roagã tristã inima.
Mã du pe stînca ce n-o pot ajunge

cãci mi-e prea sus - ºi singur nu rãzbesc
3-Tu Doamne eºti Cetatea mea cea tare
în contra celor ce mã duºmãnesc.
4-Aº vrea sã locuiesc pe veci în Tine

de-a Tale-aripe-n veci adãpostit
5-Cãci Tu-mi asculþi a mele juruinþe
Tu moºteniri cereºti mi-ai dãruit.
6-Tu dai la Împãratul zile multe

lungi-se-vor de-a pururi anii Lui
7-În veci va sta pe Scaunul Slavei Sale
cinstit ºi drept naintea Domnului.
Fã-þi bunãtatea ºi credincioºia

de-a pururi veghetoare-asupra Sa
8-Atunci cînta-voi Numele Tãu Doamne
mereu plinindu-mi juruinþa mea.
156 - Psalmul 62
- Un psalm al lui David. Dupã Iedutun -
1-Da, numa-n Dumnezeu se-ncrede de-a pururi sufletu-mi mereu

cãci de la El întotdeauna veni-va ajutorul meu.
2-El mi-este Stînca ºi-Ajutorul

ºi Turnu-n care voi scãpa
de-aceea niciodatã-n viaþã
ºi nimeni nu m-ar clãtina.
3-Dar pînã cînd asupra unui om necãjit vã nãpustiþi

ºi cît veþi mai cãuta cu toþii sã-l zdrobiþi ºi nimiciþi
ca pe-un zid gata sã se surpe
sau ca pe-un gard de dãrîmat?
4-Ei pun la cale sã-l doboare
de sus, pe cel nevinovat.
Le place-n veac numai minciuna a spune-o ºi-a o asculta

cu gura binecuvînteazã, dar blestemã cu inima...
5-Tu suflete, te-ncrede-n Domnul
nãdejdea vine de la El
6-Da, El mi-e Stînca ºi-Ajutorul
ºi nu mã voi clinti defel.
7-Pe Dumnezeu se-ntemeiazã ºi slava ºi-ajutorul meu

puterea mea ºi adãpostul îmi este numai Dumnezeu
8-Încredeþi-vã-n El popoare
în orice-mprejurãri v-aflaþi
El este Adãpostul nostru,
Lui inimile vã vãrsaþi.
9-Da, oamenii sînt o nimica, minciunã-s toþi copiii lor

puºi pe cîntar, toþi laolaltã ar fi ca aburul uºor
10-În asuprire nu vã-ncredeþi
nici cu rãpiri nu v-amãgiþi
cînd cresc averile, de ele
voi inima sã v-o lipiþi.
11-O datã Dumnezeu vorbit-a, de douã ori am auzit

cã-n veci puterea este numai a Dumnezeului Slãvit
12-A Ta-i ºi bunãtatea Doamne
cã veºnic Bun Tu Singur eºti
Tu fiecãrui om odatã
dupã-a lui fapte-i rãsplãteºti.
157 - Psalmul 63
- Un psalm al lui David. Fãcut cînd era în pustia lui Iuda -
1-O Doamne, Tu-mi eºti Domnul - ºi eu mã-ncred în Tine

ºi dupã Tine-mi cautã tot sufletu-nsetat
ºi dupã Tine-mi trupu-mi tînjeºte lungi suspine
ca-n locul fãrã ape, pustiu ºi sec ºi-uscat.
2-Aºa Te vãd eu Doamne în sfînta Ta cetate

ºi-n Casa Ta puterea ºi slava sã-Þi privesc
3-Mai mult decît viaþa e marea-Þi bunãtate
de-aceea-a mele buze Te cîntã ºi slãvesc.
4-Te-oi binecuvînta dar, a mele zile toate

ºi-n Marele Tãu Nume eu braþe voi nãlþa
5-Tu saturi al meu suflet ca de cereºti bucate
ºi-n strigãte voioase Te cîntã gura mea.
6-Cînd noaptea-n aºternutu-mi pe Tine Te-am în mine

ºi cînd gîndesc la Tine în nopþi de privegheri
7-Tu-mi eºti tot ajutorul... sub aripile-Þi sfinte
sînt plin de veselie ºi plin de mîngîieri.
8-Mi-e sufletul meu Doamne pe veci lipit de Tine

cu Mîna Ta cea dreaptã Tu pururea m-ajuþi
9-Iar cei ce-mi cautã viaþa cu mîini de sînge pline
în adîncimea morþii vor merge-n veci pierduþi.
10-Vor fi loviþi de sãbii, ºacalii o sã-i prade

11-Dar Împãratu-n Domnul pe veci s-o bucura
oricine Lui Îi jurã pe veci în cinste ºade
El gura mincinoasã pe veci o va-nfrunta.
158 - Psalmul 64
1-Ascultã-mi glasul Doamne

ascultã-mi-l cînd gem
mã scapã de vrãjmaºul
de care eu mã tem.
2-Pãzeºte-mã de curse
de oamenii stricaþi
de ceata zgomotoasã
a celor blestemaþi.
3-Ca sabia li-e limba

ºi-ntruna ºi-o ascut
zvîrlind cu vorbe-amare
în cel ce n-are scut.
4-Ei trag pe-ascuns în omul

ce nu e vinovat
lovindu-l fãrã teamã
cînd nu s-a aºteptat.
5-Se-mbãrbãteazã-n rele
þin sfat cum vor lucra
cînd pun pe cale cursa
zic: cine ne-ar vedea?
6-Urzesc nelegiuirea
ºi zic: am izbutit...
Lãuntrul lor din suflet
ca iadu-i de cumplit.
7-Dar Dumnezeu aruncã

sãgeþi asupra lor
deodatã-i vezi cum grabnic
ei cad loviþi ºi mor.
8-Cãderea li se trage
din limba lor cea rea
toþi cîþi îi vãd se mirã
din cap vor clãtina.
9-ªi-nfricoºaþi zic: iatã
lucrarea Domnului!
- toþi recunosc c-aceasta
e numai plata Lui!
10-Dar cei fãrã prihanã

în Domnul sînt scutiþi
se laudã cu toþii
cã-n El sînt fericiþi.
159 - Psalmul 65
1-Cu-ncredere o Doamne Te vom slãvi-n Sion

ºi orice juruinþã fãcutã-Þi vom plini
2-Cãci Tu asculþi cu milã al rugãciunii zvon
de-aceea cãtre Tine toþi oamenii-or veni.
3-Mã copleºesc a mele adînci fãrãdelegi

dar Tu ierta-vei Doamne cãderea noastrã grea
4-Ferice de acela pe care Tu-l alegi
ºi îl primeºti în faþã în curtea Ta sã stea.
Noi ne hrãnim cu-a Tale mari binecuvîntãri

în Casa Ta cea sfîntã ºi-n Templul Tãu cînd stãm
5-În marea-Þi bunãtate, din multele-ndurãri
cu mari minuni ne-asculþi Tu cînd Doamne Te chemãm.
Al mîntuirii noastre Puternic Dumnezeu

nãdejdea depãrtãrii de apã ºi pãmînt,
6-Tu întãreºti toþi munþii cu braþul Tãu mereu
7-Tu-alini ºi mãri ºi vînturi ºi-al gloatelor frãmînt...
8-Cîþi locuiesc departe de lume, se-ngrozesc

Puternice, de-a Tale minuni ce le-ai lucrat
Tu-nveseleºti o Doamne pe toþi cîþi locuiesc
ºi umplu Rãsãritul ºi-Apusul depãrtat...
9-Tu cercetezi pãmîntul ºi-i dai belºug de grîu

cu bogãþie-l umpli îndestulat ºi lin
cu vãi de apã-l scaldã al cerurilor rîu
ºi pîinea lui rodeºte cu spic frumos ºi plin.
10-Uzi brazdele, moi bulgãri ºi-i binecuvîntezi

rãsadul lui sã creascã frumos ºi-ndestulat
11-Cu bunãtãþi, de toate, Tu anu-ncununezi
ºi paºii Tãi revarsã belºugul minunat.
12-Cîmpiile pustiei sînt adãpate des

iar dealurile-ncinse-s cu veselii ºi cînt
13-De oi e plin hotarul, de grîu e plin pe ºes
ºi toate cîntã Doamne, de vesele ce sînt!
160 - Psalmul 66
- Un psalm. O cîntare -
1-Nãlþaþi lui Dumnezeu, nãlþaþi strigãri de bucurie

2-A Numelui Sãu slavã toþi cîntaþi cu vrednicie
3-Ziceþi lui Dumnezeu: ce mari
Þi-s faptele ºi paºii
pentru-ale Tale mari puteri
Te linguºesc vrãjmaºii!
4-Pãmîntul se închinã-ntreg naintea Ta ºi cîntã

Îþi cîntã Numele Tãu bun ºi slava Ta cea sfîntã
5-Veniþi priviþi a Lui lucrãri
o, cît de-nfricoºat e
cînd peste neamuri pe pãmînt
lucreazã-a lui dreptate.
6-El marea ca pe-un loc uscat o prefãcu odatã

ºi rîul l-a trecut pe jos mulþimea bucuratã
7-Puternic El Stãpîn e-n veci
ºi Ochii Slavei Sale
privesc pe toþi cei rãzvrãtiþi
sã nu se mai rãscoale.
8-Popoare binecuvîntaþi pe Domnul nostru Mare

ºi faceþi sã rãsune-n veci a slavei Lui cîntare
9-El ne-a pãstrat sufletul viu
ºi calea neclintitã
10-Tu ne-ai cercat ºi ne-ai trecut
prin flacãra cumplitã.
11-Ne-ai dus în laþ, ne-ai pus poveri pe coapse ºi spinare

12-Lãsat-ai oameni nemiloºi de tot sã ne doboare
am mers prin apã ºi prin foc
dar Tu ne-ai scos cu bine
13-De-aceea merg în Casa Ta
cu jertfe pentru Tine.
14-Voi împlini tot ce-am jurat la greu ºi-n strîmtorare

15-ªi-Þi voi aduce jertfa cea plãcut mirositoare
16-Veniþi de ascultaþi voi cîþi
de Domnul vã veþi teme
ca sã vã spun ce-a fãcut El
cu mine-atîta vreme...
17-Cãci am strigat cu gura mea spre El în strîmtorare
ºi-ndatã slava Lui a fost pe limba mea cîntare...
18-Dac-aº fi cugetat nedrept
ºi-aveam simþiri greºite
atunci nici Domnul n-asculta
chemãrile-mi grãbite.
19-Dar Dumnezeu m-a ascultat ºi a luat aminte

la rugãciunea mea atunci cînd m-am rugat fierbinte
20-Slãvit sã fie Domnul, cãci
nu-mi leapãdã strigarea
ºi nu ªi-a-ndepãrtat nicicînd
de mine îndurarea.
161 - Psalmul 67
- De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm. O cîntare -
1-Dumnezeu sã aibã milã

sã ne binecuvînteze,
El sã facã Sfînta-I Faþã
peste noi sã-I lumineze.
2-Ca pãmîntul tot, o Doamne,

sã cunoascã-a Ta cãrare
toate neamurile s-afle
mîntuirea Ta cea mare.
3-Toate neamurile Doamne

Te vor lãuda pe Tine
4-Toate neamurile lumii
fi-vor de luminã pline.
Cãci Tu judeci pe popoare

Doamne cu nepãrtinire
ºi dai neamurilor lumii
buna Ta povãþuire.
5-Te slãvesc popoare Doamne

cînte-Þi toate-a lumii gloate
6-Iar pãmîntul îºi dã roade
dulci ºi binecuvîntate.
7-Domnul Dumnezeul nostru

ne dã har în orice vreme
toate marginile lumii
pînã-n veci de El s-o teme.
162 - Psalmul 68
1-Domnul Dumnezeu Se scoalã ºi fug toþi vrãjmaºii Sãi

2-Cum se risipeºte fumul sau cenuºa, pier cei rãi
3-Dar cei buni se-nalþã-n faþa
Dumnezeului Preasfînt,
nu mai pot de bucurie
cei ce-ascultã-al Sãu Cuvînt.
4-Cîntaþi Domnului din ceruri ºi-al Sãu Nume-L lãudaþi

faceþi drum sã-nainteze... ªi naintea Lui cîntaþi
Domnul este-al Lui Sfînt Nume
bucuraþi-vã de El
5-Domnul apãrã orfanii
ºi-i grijeºte-n orice fel.
6-Domnul dã o casã celor depãrtaþi ºi pãrãsiþi

Domnul iarãºi izbãveºte fericind pe cei robiþi
numai rãzvrãtiþii, pururi
locuiesc pãmînt uscat
peste ei apasã noaptea
de osîndã ºi pãcat.
7-Dumnezeule Puternic, cînd ieºeai cîndva cu-ai Tãi

8-Se cutremura pãmîntul, cerul se topea-n vãpãi
9-Tu le-ai dat o pîine bunã
întãrind pe cei slãbiþi
10-Ai dat þarã fericitã
la ai Tãi nefericiþi...
11-Un cuvînt sã spunã Domnul ºi-atunci bunele vestiri

vin ºi vin, nenumãrate ca a cerului oºtiri
12-Împãraþi de oºti vrãjmaºe
fug din faþa noastrã, fug
oastea ce rãmîne-acasã
are pradã din belºug.
13-Pe cînd voi dormiþi în staul, porumbelul argintiu

are aripile albe ºi de-un galben auriu
14-Cînd a-mprãºtiat Cel Tare
pe-mpãraþi cu braþu-I Sfînt
se pãrea-n Talmon cã ninge
fulgi împrãºtiaþi de vînt...
15-Munþi ai Domnului, voi munþii din Basan cu vîrf înalt
16-De ce munþi cu multe piscuri pizmuiþi pe celãlalt?
pe-acel munte ce-l alese
Domnul loc de slavã-a Sa?
Pentru-aceasta pe vecie
Domnul tot în el va sta!
17-Ale Domnului sînt carã nenumãrate-n veºnicii

sînt cu multe mii de sute ºi cu multe mii de mii
în mijlocul lor e Domnul
din Sion venind pe vînt,
în lãcaºul Lui cel tainic
în lãcaºul Lui cel Sfînt.
18-Doamne, Te-ai suit în slavã - ºi pe mulþi i-ai dus în ea

chiar ºi rãzvrãtiþii-odatã, mulþi cu Dumnezeu vor sta
19-Binecuvîntat sã fie
Domnul care-n orice zi
poartã sarcinile noastre,
El scãparea ne va fi!
20-Dumnezeu e nouã Domnul Izbãvirilor mereu

cãci El poate sã ne scape de la moarte ºi din greu
21-Domnul va zdrobi odatã
capul la vrãjmaºii Sãi
creºtetul acelor care
sînt nelegiuiþi ºi rãi.
22-Domnul zice: Voi aduce din Basan pe-ai Mei, ºuvoi

ºi de-ar fi ºi-n fundul mãrii îi voi scoate înapoi
23-Ca sã calci tot rãul sînge
al potrivnicilor rãi
ºi chiar cîinii tãi sã aibã
partea din vrãjmaºii tãi.
24-Ei Îþi vãd a Ta intrare, Domnul ºi-Mpãratul meu

în lãcaºul Tãu, Puternic ºi Slãvite Dumnezeu
25-Înainte-s cîntãreþii
ºi-apoi cei cu harfe vin
între fete care sunã
din timpan ºi tamburin.
26-Binecuvîntaþi pe Domnul cînd vã adunaþi la El
binecuvîntaþi-L cei ce coborîþi din Israel
27-Iatã tînãrul Beniamin
ce-ntre dînºii stãpîni
cãpetenii a lui Iuda
Zabulon ºi Neftali...
28-Dumnezeul tãu Puternic te-a nãlþat popor al Sãu

întãreºte-Þi ce faci Doamne pentru noi, în Templul Tãu
29-Împãraþii-Þi vor aduce
daruri din Ierusalim
30-Înspãimîntã Doamne fiara
cea din trestii s-o gonim,
ceata de viþei ºi tauri a poporului ce mint

calcã-i Tu pe toþi acei ce-ºi pun plãcerea în argint
risipeºte Doamne-acele
neamuri care-au fãcut rãu
cãrora le place vrajba
ºi s-ar rãzboi mereu...
31-Cei mari din Egipt se urcã înspre Dumnezeu, cu zel

Etiopia aleargã mîinile-ntinzînd spre El
32-Cîntaþi Domnului, cîntaþi-I
toate-a lumii-mpãrãþii
ºi pe Domnul lãudaþi-L
pînã-n veci de veºnicii.
33-Cîntaþi Celui ce pluteºte peste ceruri ºi mai sus

iatã I se-aude glasul cel puternic de nespus
34-Daþi-I slavã Lui, a cãrui
slavã-i peste Israel
Lui, a Cui putere-ntrece
naltul cerurilor fel.
35-Ce înfricoºat eºti Doamne din Locaºul Tãu Cel Sfînt

pentru cerurile toate, pentru oriºice pãmînt.
Dumnezeule-ntãreºte-i
pe ai Tãi ce Þie-Þi plac.
Binecuvîntat sã fie
Dumnezeu în veac ºi-n veac.
163 - Psalmul 69
- Un psalm al lui David. De cîntat ca ºi “Crinii” -
1-Doamne, scapã-mã cãci ape îmi ameninþã viaþa

2-În noroi m-afund ºi nu pot sã-mi mai þin deasupra faþa
în prãpastie cãzut-am ºi dau ape peste mine
3-Nu mai pot strigînd... se uscã ochii mei privind spre Tine
ochii mei privind spre Tine.
4-Cei ce mã urãsc zadarnic, sînt mulþimi nenumãrate

sînt puternici toþi cei care mã urãsc cu nedreptate
Trebuie sã dau de silã ºi ce n-am furat vreodatã
5-Tu-mi ºtii Doamne nebunia ºi-mi ºtii vina vieþii toatã
ºi-mi ºtii vina vieþii toatã.
6-Doamne, fã sã nu rãmînã niciodatã de ruºine

din pricina mea aceia ce nãdãjduiesc în Tine
7-Cãci din cauza Ta port Doamne eu ruºine ºi ocarã
8-De-s strãin la fiii mamei ºi toþi fraþii mã uitarã
ºi toþi fraþii mã uitarã.
9-Doamne, rîvna Casei Tale cum mã mistuie pe mine

ºi cum sufãr eu ocara celor ce-ºi bat joc de Tine!
10-Eu postesc ºi plîng întruna iar ei îmi aruncã-ocarã
11-Eu mã-mbrac cu sac iar dînºii cu batjocuri mã-nconjoarã
cu batjocuri mã-nconjoarã...
12-Cei ce stau de vorbã-n poartã ºoptesc numai despre mine

bãutorii mã fac þinta cîntecelor de ruºine
13-Dar eu Þie mã rog Doamne, Þie-n vreme potrivitã
sã-mi rãspunzi ºi sã-mi ajute bunãtatea Ta slãvitã
bunãtatea Ta slãvitã.
14-Scoate-mã degrab o Doamne ca sã nu m-afund în tinã,

scapã-mã de toþi vrãjmaºii, din prãpastie ºi vinã
15-Sã nu mã rãzbatã valul nici adîncul sã mã-nghitã
ºi sã nu-mi închidã groapa viaþa mea cea chinuitã
viaþa mea cea chinuitã.
16-Doamne-ajutã-mã cãci multã-i bunãtatea Ta cea mare

Tu privirile spre mine Þi le-ntoarce cu-ndurare
17-Nu-Þi ascunde Faþa bunã de-al Tãu rob, ci mã ascultã
18-Sufletul mi-l izbãveºte de vrãjmaºa urã multã
de vrãjmaºa urã multã.
19-Tu ºtii Doamne ce ocarã ºi ruºine mi se face
cãci naintea Ta sînt Doamne toþi acei ce nu-mi dau pace
20-Frînt sînt ºi bolnav de-ocarã ºi-n zadar aºtept vreo milã
ºi-n zadar caut mîngîiere, c-aflu numai rîs ºi silã
c-aflu numai rîs ºi silã.
21-În mîncare îmi dau fiere ºi oþet cînd strig: mi-e sete,
22-Facã-li-se cursã masa, ºi-a lor liniºte sã-ncete
23-Li se-ntunece lumina, coapsele sã li se moaie
24-Varsã-Þi peste ei mînia ºi urgia cu vãpaie
ºi urgia cu vãpaie.
25-Pustiiascã-li-se casa, nimeni n-o mai locuiascã

26-Cãci pe cel lovit de Tine vin sã-l mai ºi prigoneascã
27-Mai adaugã la pãcate alte rele ºi mai multe
n-aibã parte de-ndurare, mila Ta sã nu-i asculte
mila Ta sã nu-i asculte.
28-Din a Vieþii Sfîntã Carte ºterge viaþa lor pustie

între cei fãrã prihanã ei nescriºi în veci sã fie
29-Eu sînt nevoiaº ºi sufãr în nenorocire-amarã
Dumnezeule,-ajutorul Tãu sã mã ridice iarã
o, sã mã ridice iarã.
30-Atunci lãuda-voi Doamne al Tãu Nume prin cîntare

ºi prin laudele mele da-Þi-voi slava cea mai mare
31-Lucru-acesta mai plãcut e ca o jertfã pentru Tine
32-Cei nenorociþi vãd asta ºi se bucurã cu mine
ºi se bucurã cu mine.
Voi cei ce cãutaþi pe Domnul, vesel sufletul vã fie

33-Cãci cu drag i-ascultã Domnul pe sãraci pînã-n vecie
ºi nicicînd nu-i uitã Domnul pe-ai Sãi robi din lanþuri grele
34-Proslãveascã-L cerul, lumea, mãrile ºi ce-i în ele
mãrile ºi ce-i în ele...
35-Domnul mîntuie Sionul ºi-a lui Iuda ziduri sfinte

fi-vor iarãºi locuite cum erau mai înainte
36-Robii Lui ºi-a lor sãmînþã le vor moºteni sub stele
cîþi iubesc al Lui Sfînt Nume liniºtiþi vor sta în ele
liniºtiþi vor sta în ele...
164 - Psalmul 70
- Un psalm al lui David. Ca aducere aminte -
1-Grãbeºte Dumnezeul meu

din greu mã izbãveºte,
în ajutorul meu, cînd strig,
o Doamne, Te grãbeºte.
2-Fã sã rãmînã ruºinaþi

cei care viaþa-mi cautã
sã dea napoi cei ce-mi doresc
pieire-apropiatã.
3-Cei care rîd ºi zic aha

sã fugã de ruºine
4-Iar cei ce cautã Faþa Ta
se bucure de Tine.
Cîþi mîntuirea Þi-o iubesc,

în veci sã-Þi zicã Þie:
Slãvit sã fie Dumnezeu
pe veci de veºnicie!
5-Eu sînt sãrac ºi sînt lipsit

grãbeºte-Te spre mine
ºi-ajutã-mi Dumnezeul meu
mã scapã din suspine.
Cãci Tu eºti ajutorul meu

Izbãvitorul Tare,
o Domnul meu, nu zãbovi
adu-mi a Ta scãpare...
165 - Psalmul 71 - Un psalm al lui David -

1-În Tine Doamne-mi caut scãparea, de rîs sã nu rãmîn nicicînd
2-Mã scapã Tu-n a Ta dreptate ºi izbãveºte-mã curînd
urechea pleacã-Þi-o spre mine sã-mi dai ajutorarea Ta
3-Fii Stînca mea de-adãpostire în care-oricînd sã pot scãpa
Tu-ai hotãrît a mea Scãpare
Tu Stînca mea de ajutor,
4-Tu scoate-mã din mîna celui
nelegiuit ºi-asupritor...
5-Cãci Tu îmi eºti nãdejdea Doamne, din tinereþe Te iubesc

6-ªi chiar din sînul mamei mele pe Tine eu mã sprijinesc
7-La mulþi ajuns-am de minune, dar Tu îmi eºti scãparea mea
8-Mãrirea Ta sã-mi umple gura ºi-n orice zi Te voi cînta
9-Nu mã lãsa la bãtrîneþe
cînd voi slãbi, nu mã lãsa
10-Vrãjmaºii mei vorbesc de mine
cei rãi pîndesc viaþa mea...
11-Ei zic: e pãrãsit de Domnul, sã-l prindem cãci e lepãdat

12-Tu nu mã pãrãsi o Doamne ci grabnic fã sã fiu scãpat
13-Fã sã rãmînã de ruºine cei ce viaþa-mi vor s-o ia
14-Vesti-Þi-voi zi de zi dreptatea cãci fãrã margini eºti de bun
15-ªi eu în veci voi crede-n Tine
ºi tot mai mult Îþi voi cînta
16-A Tale mari lucrãri o Doamne
dar a Tale numai, am sã spun.
17-M-ai învãþat din tinereþe... ºi pînã azi eu Te vestesc

18-Sã nu mã pãrãseºti o Doamne, acuma cînd încãrunþesc
ci sã vestesc a Ta putere la cei de-acum ºi cei ce vin
19-Cãci Dumnezeule, dreptatea Þi-ajunge pîn-la cerul plin
Tu Doamne-ai sãvîrºit mari lucruri
ca Tine nimeni nu-i aºa,
20-Tu ne-ai trecut prin mari necazuri
dar iarãºi viaþa ne-o vei da.
Tu ne vei scoate din adîncuri de-ntunecime ºi amar

21-Tu slava mea înalþ-o iarãºi, Tu vino mîngîie-mã iar
22-Cãci Te voi lãuda în sunet de-alãutã, plin de zel
ºi-Þi voi cînta credincioºia Preasfîntule-al lui Israel
23-Cînd am sã-Þi cînt, cu bucurie pe buze fi-voi fericit
cu bucuria-n al meu suflet pe care Tu l-ai izbãvit
24-ªi limba mea o sã vesteascã zi dupã zi dreptatea Ta
cãci ruºinaþi ºi de ocarã vor fi cîþi vor pierzarea mea.
166 - Psalmul 72
- Un psalm al lui Solomon -
1-Dã la-mpãratul Doamne a Tale judecãþi

ºi-a Ta dreptate sfîntã i-o dã la fiul sãu
2-Cãci fãrã pãrtinire va face el dreptãþi
la toþi nenorociþii ºi tot poporul Tãu.
3-Vor duce vestea munþii poporului iubit

ºi dealurile-asemeni, vestind dreptatea Ta
4-Cãci Tu îi faci dreptate la cel nenorocit
zdrobindu-le-apãsarea, sãracii-i vei scãpa.
5-Aºa cã se vor teme de Tine-n Nesfîrºit

cît soare-ar fi ºi lunã, din neam în neam cei vii
6-Va fi ca ploaia care adapã-un loc cosit
ca stropii ploii repezi ce udã verzi cîmpii.
7-În zilele lui bune, cel drept va înflori

va fi belºug de pace mai mult ca lunã sus
8-Din mare pînã-n mare doar El va stãpîni
din Rîu - ºi pînã-n margini de Rãsãrit ºi-Apus.
9-Se vor pleca nainte-I cei care-s în pustii

vrãjmaºii sãruta-I-vor þãrîna-ngenuncheaþi
10-Cu daruri regi din Tarsis ºi-ostroave-I vor veni
cu mari plocoane-ai Sebei ºi-ai Sabei împãraþi.
11-Da, umiliþi, nainte-I se vor pleca-mpãraþi

ºi toate-a lumii neamuri doar Lui Îi vor sluji
12-Cãci El îi izbãveºte pe cei neajutoraþi
pe cei sãraci cînd strigã... ºi nu-i cine-auzi.
13-De cel sãrac ºi-n lipsuri El are milã-n veac

cu milã viaþa celor sãraci o va scãpa
14-Scãpa-va de-apãsare ºi silã pe sãrac
ºi scump va fi-al lor sînge în veac naintea Sa.
15-Ei vor trãi ºi aur din Saba Îi vor da

se vor ruga întruna din suflet pentru El
16-În orice zi din viaþã-L vor binecuvînta
belºug de grîu în þarã va fi de orice fel.
Va fi grîu plin din cîmpuri ºi pînã-n vîrf de munþi
cu spice clãtinate, ca cedrii din Liban
iar oamenii-nflori-vor cu-nseninate frunþi
ca iarba din cîmpie, mai mulþi cu orice an.
17-Cinstitu-I Nume veºnic ºi veºnic va trãi

cît soarele din ceruri trãi-va pomenit
cu El unii la alþii de bine-ºi vor dori
ºi-a lumii neamuri toate numi-L-vor fericit.
18-Slãvit sã fie Domnul, în veci amin - slãvit

El Dumnezeul Tare ºi Sfînt în Israel
El Singurul ce face minuni, Nebiruit
cãci nimeni nu mai este puternic cum e El.
19-Slãvit sã fie Domnul, în veci amin - nãlþat

sã fie Sfîntu-I Nume de slavã pururi plin
de slava Lui se umple pãmîntu-n lung ºi-n lat
- ªi tot pãmîntul strige: În veci amin, amin...
167 - Psalmul 73
1-Da, bun este Domnul, bun cu-adevãrat

cu ai Lui, cu cei cu sufletul curat
2-Totuºi sã slãbeascã-al meu picior era
paºii erau gata a-mi aluneca
3-Cãci priveau cu jind la cei nesocotiþi
ºi gîndeam la cei rãi cît sînt de fericiþi.
4-Iatã: pîn-la moarte ei n-au nici un chin

al lor trup le este de grãsime plin
5-N-au de suferinþe parte pe pãmînt
ºi feriþi de toate cele rele sînt
6-De-aceea mîndria este salba lor
ºi-asuprirea-mbracã pe asupritor.
7-Li se umflã ochii de grãsimea rea

ºi-au mai mult decît le cere inima
8-Rîd, cei rãi la suflet, de-asupriri vorbesc
plini sînt de trufie ºi-ngîmfat vorbesc
9-Îºi înalþã gura pîn-la cer de sus
ºi-a lor limbã parcã lumea a supus.
10-De aceea, iatã, toþi la dînºii vin
lumea-ntreagã-nghite apa lor din plin
11-Zicînd: ce sã poatã Dumnezeu a ºti
ce-ar putea cunoaºte Cel Preaînalt de-aci?
12-Aºa-s cei rãi astãzi: fericiþi mereu
îºi mãresc averea neºtiind de greu...
13-Geaba mi-am pãstrat eu sufletul curat

ºi-n neprihãnire mîna mi-am spãlat
14-Cãci în fiecare zi mã vãd lovit
ºi în orice dimineaþã pedepsit...
15-Dac-aº zice: fac ºi eu cum fac cei rãi
n-aº fi credincios cu neamul alor Tãi.
16-M-am gîndit la astea ca sã le-nþeleg

dar zadarnic m-am trudit sã le dezleg
17-Pîn-am mers în sfîntul Domnului lãcaº
ºi-am privit sfîrºitul neamului vrãjmaº
18-Tu-i pui Doamne-n locul cel alunecos
ºi-i arunci în prãpãd nimicindu-i jos.
19-Cum sînt nimiciþi ei într-o clipã-atunci

sînt pierduþi nãprasnic ºi sfîrºesc în munci
20-Ca un vis la deºteptare Doamne-aºa
lepãda-i-vei Tu la deºteptarea Ta...
21-... Cînd mi-era amarã inima-ndeajuns
ºi-n adînc de suflet mã simþeam strãpuns.
22-Eram prost ºi fãrã judecatã-aºa

cum e dobitocul înaintea Ta.
23-Doamne, eu cu Tine sînt neîncetat
cãci de mîna dreaptã Tu m-ai apucat
24-Cu-al Tãu sfat bun viaþa-mi vei cãlãuzi
pînã cînd în slava Ta mã vei primi.
25-Doamne, doar pe Tine eu Te am în cer

ºi-aici doar de Tine eu mai am plãceri
26-Inima ºi carnea pot a-mi-se topi
fiindcã Domnul pururi partea mea va fi
27-Doamne, cîþi Te lasã, toþi se nimicesc
pier cei ce credinþa Ta o pãrãsesc.
28-Dar cît pentru mine, fericirea mea

e de Tine Doamne, a mã-apropia
cãci întotdeauna Domnul Dumnezeu
ºi-al Lui Nume este adãpostul meu
ca sã spun în lume de-ale Lui lucrãri
ºi sã-I cînt de slavã veºnice cîntãri.
168 - Psalmul 74
- O cîntare a lui Asaf -
1-De ce Tu Dumnezeul nostru ne lepezi pentru totdeauna
ºi pentru ce Te mînii Doamne pe turma din pãºunea Ta?
2-Adu-Þi aminte de poporul ce-odatã Þi-a purtat cununa
ºi l-ai rãscumpãrat, sãmînþã ºi moºtenire a-l avea
ºi-adu-Þi Tu de Sion aminte cã-n el Þi-aveai Tu locuinþa

3-Îndreaptã-Te spre-aceste locuri pustiite-acum nespus,
vrãjmaºii nimicit-au totul în Locul unde-Þi sta Fiinþa,
4-Cu urã-n Templul Tãu mugirã... ºi semne semnul lor ºi-au pus.
5-Venirã cum vin cei ce intrã cu mari topoare-ntr-o pãdure

6-ªi ce curînd sfãrmarã sfînta podoabã care Þi-am nãlþat
cu loviturile vrãjmaºe de tîrnãcoape ºi secure
7-Þi-au ars lãcaºul Tãu ºi-altarul l-au pîngãrit ºi dãrîmat.
8-Ziceau: sã-i prãpãdim acuma... ºi-au ars tot ce-a fost sfînt în þarã
9-A noastre semne de-altãdatã azi nu le mai vedem, plîngînd,
ºi nu-i nici un proroc sã ºtie - precum erau odinioarã -
nu-i nimeni printre noi sã ºtie, sã ºtie Doamne, pînã cînd...
10-Sã ºtie pînã cînd o Doamne vor mai huli asupritorii

cît va mai pîngãri vrãjmaºul întruna Numele-Þi Slãvit
11-De ce-Þi tragi Mîna, de ce Doamne nu-Þi spulberi batjocoritorii
12-Cãci Tu eºti Cel ce din vechime ajuþi pe-al Tãu popor iubit.
13-Tu-ai despãrþit a mãrii-adîncuri zdrobind balaurii din apã

14-Tu ai zdrobit leviatanul sã-l mînce fiarele-n pustii,
15-Tu ai fãcut de ies izvoare în vãi ce nimeni nu le sapã
ºi Tu uscat-ai Doamne rîuri nemaisecate, din cîmpii.
16-A Ta e ziua, ca ºi noaptea, Tu ne dai soare ºi luminã,

17-Tu-ai aºezat a lumii margini, Tu ierni ºi veri ai rînduit
18-Adu-Þi aminte cã vrãjmaºii Te ocãrãsc ºi-Þi cautã vinã
ºi Sfîntul Nume Þi-L huleºte un neam adînc nechibzuit!
19-O Doamne, nu lãsa Tu pradã la cei rãi viaþa Oastei Tale

ºi nu-Þi uita pe veºnicie sãracii-n mîna celui rãu
20-Ai în vedere legãmîntul cînd sînt tîlhari pe orice cale
21-ªi scapã-Þi din necaz sãracii, sã-Þi laude Numele Tãu.
22-Te nalþã ºi-apãrã-Þi dreptatea Tu Dumnezeule Slãvit

auzi ocara ce-Þi aruncã cel fãrã minte ne-ncetat
23-Sã nu uiþi strigãtele hulei nici vorbele nesocotite
nici zarva celor rãi ºi ura ce cresc spre Tine necurmat.
Partea a Cincea
Psaltirea este ca un Templu Ceresc

în care se aduce o slavã veºnicã lui Dumnezeu
ºi în a cãrui Sfînta Sfintelor
Unicul Altar ºi Jertfelnic ºi Mare Preot
este Hristos.
Cine nu-L cunoaºte pe Hristos

ºi nu se înfãþiºeazã prin El înaintea Tatãlui,
cine nu-ºi aduce rugãciunile prin Jertfa Lui
ºi darurile în numele Crucii Sale,
se roagã în zadar
ºi rãmîne în veci fãrã rãscumpãrare.
Dar cine vine spre Tatãl - Dumnezeu

în numele Jertfei lui Hristos, Mielul ºi Fiul Sãu,
capãtã sfinþenia Duhului,
Îndumnezeirea Tainei
ºi împãrtãºirea Eternitãþii.
- Acela în veac nu va mai vedea moartea
ci a trecut din luminã în Strãlucire,
din cerul dedesubt în cel deasupra
ºi din Praznicul Clipei în cel al Veºniciilor
ca o cîntare dintre oameni, între îngeri
cãruia ºi oamenii petrecîndu-l
ºi îngerii primindu-l
îi vor spune în acelaºi timp:
Binecuvîntat este cel ce pleacã ºi vine
cel ce iese ºi intrã
cel ce moare ºi învie
în Numele Domnului.
Amin.
Cartea Domnului e-oglinda cea mai clarã ºi curatã

în ea fiecare-ºi vede faþa lui adevãratã
uitã-te în ea întruna, suflete, ºi-ndreaptã bine
tot ce judecã ºi mustrã ºi-osîndeºte ea la tine.
Isus Hristos
Tu care Te-ai adus Jertfã o singurã datã rãscumpãrînd cu Preþul Scump al

Sîngelui Tãu oamenii din orice limbã, din orice loc ºi din orice pãcat
aducîndu-le mîntuirea fiecãruia în parte ºi tuturor la un loc.
Tu care ai fãcut din Crucea Ta Singurul Altar de pe care Dumnezeu primeºte

cu bucurie Singura Jertfã Rãscumpãrãtoare, Singura Tãmîie bineplãcutã ºi
Singura Mijlocire vrednicã,
Tu care eºti Singurul Nume Mîntuitor,
Tu care eºti Singurul Mijlocitor între pãcat ºi Judecatã, între vinã ºi Iertare,
între pedeapsã ºi Iubire, între noi ºi Dumnezeu,
Tu care Te-ai pus Singurul Preþ Rãscumpãrãtor pentru noi, îndepãrtînd de

peste toþi urmarea pãcatelor noastre,
Tu care acoperindu-ne pe toþi cu Meritele Tale veºnice, ai fãcut sã fim socotiþi

neprihãniþi prin Tine, sã fim înfiaþi din nou prin Duhul Sfînt ºi sã avem
drept la moºtenire în Slavã.

Isus Hristos.
Amin.
169 - Psalmul 75
- Un psalm al lui Asaf. O cîntare. “Nu nimici” -
1-Te lãudãm o Doamne, în veci Te lãudãm

cei ce-Þi vestim lucrarea ºi Numele-Þi chemãm
2-Cînd vremea hotãrîtã veni-va, - Domnu-a zis:
voi judeca-n dreptate, aºa cum este scris.
3-De s-ar clinti pãmîntul

cu toþi ce-l locuiesc,
Eu, Domnul, sînt Acela
ce stîlpii-i întãresc.
4-Eu zic la toþi cei trufaºi: sã nu vã îngîmfaþi

ºi celor rãi: voi capul sã nu vi-l prea nãlþaþi,
5-Sã nu vã þineþi capul aºa de sus acum
nici nu vorbiþi cu-atîta trufie pe-orice drum.
6-Cã nici din Rãsãrituri

ºi nici de la Apus
nici din pustiu nu-i vine
nãlþarea cuiva sus.
7-Ci Dumnezeu a-Acela ce judecã pe rînd

pe unul scoborîndu-l, pe altul înãlþînd
8-În Mîna Lui e cupa în care fierbe-un vin
plin de-amestecãturã ºi de mînie plin.
Cînd El îl varsã-atuncea
cei rãi din lume-l iau
îl sug, îl sorb cu sete
ºi pînã-n fund îl beau.
9-Iar eu aceste lucruri le voi vesti mereu

ca laudã ºi cinste s-aduc lui Dumnezeu
10-Vei doborî întreagã puterea celor rãi
pe veci s-o nimiceascã a focului vãpãi,
dar celui drept puterea

ºi fruntea vei nãlþa
el veºnicã luminã
ºi slavã va avea...
170 - Psalmul 76
- Un psalm al lui Asaf. O cîntare. De cîntat pe
instrumente cu coarde -
1-Dumnezeu în Iuda, cunoscut e El

Mare-I al Lui Nume peste Israel.
2-În Salem Îi este cortul Lui iubit

ºi-n Sion e locul Lui de locuit.
3-Acolo sfãrmat-a El sãgeþi apoi

scuturi, sãbii ºi-arme multe de rãzboi.
4-Tu eºti mai Mãreþ de mii ºi mii de ori

mai puternic decît munþi de rãpitori...
5-Despoiaþi au fost vitejii inimoºi

ºi-adormirã-n moarte, toþi neputincioºi.
6-La a Ta mustrare Doamne Preaslãvit

cai ºi cãlãrime toþi au adormit.
7-Cît de-nfricoºat eºti Tu-n mînia Ta

cine poate-atuncea contra Ta sã stea?
8-Hotãrîri din ceruri Doamne ai rostit

ºi-a tãcut pãmîntul mut ºi îngrozit.
9-Cînd sã faci dreptate, Tu ridici cuvînt

izbãveºti sãracii toþi de pe pãmînt.
10-Omul Te slãveºte ºi-n mînia sa

cînd Te-mbraci Tu Doamne cu urgia Ta.
11-Faceþi juruinþe ºi vi le-mpliniþi

toþi cîþi staþi cu Domnul, Lui vã dãruiþi.
12-El a-nfrînt mîndria omului nãlþat

pentru regii lumii El e-nfricoºat.
171 - Psalmul 77
- Un psalm al lui Asaf. Dupã Iedutun -
Partea 1
1-Strig cu glasul meu cãtre Dumnezeu

strig cu glasul meu cãtre Dumnezeu
El o sã m-asculte ceea ce-I voi cere
2-În necazu-mi greu caut pe Dumnezeu
noaptea braþul meu stã întins mereu
sufletul meu nu vrea nici o mîngîiere
3-Mi-amintesc mereu eu de Dumnezeu
ºi suspin cu greu în adîncul meu
duhul mi se umple Doamne de durere...
Partea 2
4-Tu-mi þii pleoapele deschise ºi de mult ce mã frãmînt

nu pot spune nici o vorbã, nu pot scoate vreun cuvînt.
5-Mã gîndesc la alte zile ºi la anii de demult

6-Toate imnurile mele cînd stau noaptea mi le-ascult
în a inimii strãfunduri cugetul mi-l adîncesc

ºi cu duhu-n frãmîntare stau pe gînduri ºi grãiesc:
7-Lepãda-va oare Domnul pînã-n veacul cel de-apoi

ºi nu va mai fi El oare binevoitor cu noi?
8-Isprãvitu-I-s-a oare bunãtatea ºi-al Sãu har

I S-a dus fãgãduinþa fãrã-a mai întoarce iar?
9-A uitat sã Se îndure oare Dumnezeu de noi

în mînia-I ªi-a tras oare Domnul mila înapoi?
Partea 3
10-Atunci mi-am zis: eu sufãr ºi mi-e inima-ntristatã

cã dreapta Celui Preaînalt nu-I cea de altãdatã.
11-Dar tot voi lãuda ºi-acuma lucrãrile Lui sfinte

cãci de-ale Sale mari minuni demult, mi-aduc aminte.
12-Da, îmi voi aminti mereu a Tale lucruri toate

ºi-a Tale Doamne mari isprãvi atît de minunate.
13-O Doamne, ale Tale cãi sînt sfinte pe vecie

ca Tine, care dumnezeu puternic sã mai fie?
14-Cãci numai Tu eºti Dumnezeu ce faci minuni, ºi care

Þi-ai arãtat din veac în veac puterea-ntre popoare.
15-Prin braþul Tãu Tu-ai izbãvit poporul din robie

pe ai lui Iacov ºi Iosif, trecîndu-i prin pustie...
Partea 4
16-Cînd Te vãzurã apele pe Tine

pe Tine Dumnezeule Slãvit
cutremuratu-s-au de fricã Doamne
ºi-adîncurile lor s-au îngrozit.
17-Turnat-au norii apele ºuvoaie

ºi tunetul în nori a rãsunat
ca fulgerele s-au pornit a Tale
sãgeþi, ºi-n toate pãrþile-au zburat.
18-Vîrtej pornit-au tunetele Tale

ºi fulgerele lumea-au luminat
miºcatu-s-au adîncurile toate
ºi tot pãmîntul s-a cutremurat.
19-Tu Þi-ai croit un drum adînc prin mare

nu-Þi cunoscu nici urma Faraon
20-Povãþuind poporul ca pe-o turmã
prin mîinile lui Moise ºi Aron.
172 - Psalmul 78
1-Auzi poporul meu, ascultã învãþãturile ce-þi spun

luaþi aminte toþi la sfatul ºi la cuvîntul meu cel bun
2-Eu gura mi-o deschid ºi-n pilde spun sfatul celor de demult
3-ce-am auzit, ce ºtim, ºi cîte ni le spuneau pãrinþii, mult.
4-Nu vom ascunde niciodatã de-ai noºtri fii, ci vom vesti

a Domnului lucrãri, la neamul de oameni care vor veni
puterea Lui cea minunatã, minunile ce le-au lucrat
5-Cãci dat-a mãrturii în Iacov ºi lege-n Israel a dat
iar la pãrinþii noºtri spus-a sã-nveþe-n ea pe-ai lor copii

6-s-o facã cunoscutã celor ce vor veni din fii în fii
7-Ca toþi cîþi vin în veac sã-ºi punã încrederea în Dumnezeu
a Lui lucrãri sã nu le uite, ci sã pãzeascã sfatul Sãu.
8-Sã nu fie ºi ei asemeni precum au fost pãrinþii lor

un neam neascultãtor de Domnul ºi rãzvrãtit ºi cîrtitor
un neam ce n-are suflet tare ce neclintit sã stea mereu
ºi-al cãrui duh sã fie sincer ºi credincios în Dumnezeu...
9-Ai lui Efraim fii, cu arcuri trãgînd, din lupte au fugit

10-fiindcã legãmîntul pãcii cu Dumnezeu nu ºi-au pãzit
ºi n-au voit sã umble-ntocmai cum legea Lui le poruncea
11-Au dat uitãrii-a Lui lucrare, minunile ce El fãcea...
12-În a pãrinþilor lor faþã minuni fãcut-a Domnu-n van

ºi-n a Egipetului þarã ºi în cîmpiile Þoan
13-A despãrþit în douã marea ºi le-a deschis un drum prin ea
ca niºte ziduri nalte apa a ridicat-o El sã stea...
14-Cãlãuzitu-i-a pe cale El ziua într-un stîlp de nor

iar noaptea le-nsemna cãrarea prin stîlp de foc strãlucitor
15-Din stîncã, în pustie, apã El din belºug le-a dat sã bea
ca niºte valuri, ape multe sã-i rãcoreascã, revãrsa...
16-El a fãcut sã izvorascã din piatrã, apã unde nu-i,

17-Dar ei n-au încetat pãcatul ºi rãzvrãtirea contra Lui
18-În inimile lor stricate, pe Dumnezeu Îl ispiteau
cerînd mîncare dupã pofta cea rea ce-n inimã-o aveau...
19-Ei contra Domnului grãit-au zicîndu-ºi: oare va putea
sã punã Dumnezeu o masã aicea în pustia grea?
20-El iatã doar lovit-a stînca ºi apa s-a vãrsat pîrãu
dar va putea da oare pîine ºi carne la poporul Sãu?
21-Le-a auzit cîrtirea Domnul - ºi cu minune mare El

ca focul S-a aprins în contra lui Iacov ºi lui Israel
22-fiindcã nu crezurã-n Domnul ºi-n ajutoru-I minunat
23-El norilor le-a dat poruncã ºi cerurile-a descuiat.
24-ªi a plouat pe ei cu manã, grîu sfînt din cer le-a dãruit

25-Mîncat-au pîinea lor aleasã, pe sãturate s-au hrãnit
26-Apoi le-a pus sã sufle vîntul din Rãsãrit ºi Miazãzi
27-Plouat-ai peste ei cu pãsãri ºi carne pentru-a se hrãni.
28-Cãzut-au pãsãri ca nisipul în jurul ºi-mprejurul lor

29-Ei au mîncat pe sãturate... Li se-mplinise ºi-acest dor
30-Dar pofta nici nu ºi-o-mplinirã...
31-Cînd Dumnezeu S-a ridicat
lovind pe-ai lui viteji cu moarte... pe tineretul lui stricat.
32-Cu toate-acestea nu-ncetarã cu rãul care l-au fãcut

de-a Domnului minuni nespuse s-au îndoit ºi n-au crezut
33-De-aceea ca pe o suflare El zilele le-a nimicit
ºi vieþii lor El pus-a capãt printr-un aºa grozav sfîrºit.
34-Dar cînd erau loviþi de moarte, spre Dumnezeu ei se-ntorceau

35-Cã El li-e Stînca ºi scãparea atunci aminte ºi-aduceau
36-Dar vai, Îl înºelau cu gura ºi Îl minþeau cu-al lor cuvînt
37-Cãci n-aveau inima cu Domnul, se lepãdau de legãmînt.
38-Dar Domnu-n mila Lui cea multã e iertãtor ºi îndurat

nu nimiceºte ci-ªi opreºte mînia Lui, îndelungat
39-Cã Îºi aduce-aminte Domnul cã ei doar carne slabã sînt
ºi-s ca un abur care trece ºi nu mai vine - spre mormînt.
40-De cîte ori se rãzvrãtirã ei împotriva-I prin pustiu

de cîte ori Îl mîniarã pe Dumnezeul Veºnic Viu,
41-Neîncetat Îl ispitirã pe Dumnezeu în orice fel
nici nu-ncetau sã-L întãrîte pe Cel Sfînt al lui Israel.
42-Nu-ºi aminteau de-a Lui putere, de braþul Sãu cel uriaº

ºi nu-ºi mai aduceau aminte cum îi scãpase de vrãjmaºi
43-Nici de minunile fãcute în Egipt ºi în Þoan
44-Cum le fãcuse apa-n sînge de se trudeau sã bea în van.
45-Cum le-a trimis El muºte rele... cu broaºte cum i-a nimicit
46-Cum le-a ros holdele omida, lãcusta cum i-a pãgubit
47-Cum prãpãditu-le-a smochinii ºi viile cu piatra grea
48-Cum peste vite ºi pe turme El foc ºi grindinã lãsa...
49-Cum El le-a revãrsat mînie, necaz ºi-urgii pe-ntregul loc

cum le-a trimis potop de îngeri aducãtori de nenoroc
50-Cum slobod ªi-a dat frîu mîniei ºi sufletul nu le-a scãpat
cum pradã morþii le-a dat viaþa, cum pradã molimei i-a dat.
51-Cum în Egipt pe toþi întîii nãscuþi cu moartea i-a lovit

cum a puterii pîrgã-n corturi lui Ham deodatã-a nimicit
52-Cum i-a pornit pe-ai Sãi cu turma, cum prin pustie i-a-ndrumat
53-Cum fãrã griji i-a dus... Cum marea pe-ai lor vrãjmaºi i-a înecat.
54-Cum i-a adus cu-a Lui tãrie înspre hotarul Lui sfinþit
spre muntele pe care dreapta lui Dumnezeu l-a dobîndit,
55-Cum Domnul a gonit popoare din faþa lor... ºi þara, El
le-a împãrþit-o moºtenire copiilor lui Israel...
56-Dar ei au ispitit pe Domnul ºi-n contra Lui s-au rãsculat

neascultînd a Lui poruncã ºi legea Lui ce El le-a dat
57-S-au depãrtat de El netrebnici ca neamul lor necredincios
58-L-au supãrat prin necredinþã... prin idoli L-au fãcut gelos.
59-Le-a auzit pe toate Domnul... ºi-a urgisit pe Israel

60-Lãsat-a cortul Lui din Silo ºi n-a mai locuit în el
61-ªi-a dat robiei pradã slava ºi cinstea-I la vrãjmaºi ªi-a dat
62-Poporul ªi l-a dat la moarte, pe moºtenirea-I mîniat.
63-I-a ars pe tinerii lui focul, fecioarele s-au stins de-ocãri

nemaifiind sãrbãtorite cu-a nunþii vesele cîntãri
64-Preoþii lui uciºi cãzurã... iar vãduvele n-au bocit
65-Atuncea Domnul Cel Puternic, ca un viteaz din somn trezit.
66-A nimicit pe-ai Sãi potrivnici care-au fugit înspãimîntaþi

acoperiþi pe veci de-ocarã, pe totdeauna ruºinaþi.
67-Dar lepãdat-a pe-ai lui Iosif, pe-ai lui Efraim i-a pãrãsit
68-ªi ªi-a ales pe ai lui Iuda... Sionul, muntele iubit.
69-Acolo ªi-a zidit lãcaºul cît cerul nalt ºi minunat

statornic ca pãmîntul care pe veci El l-a întemeiat
70-El ªi-a ales pe-al Sãu rob David, de lîngã turmã l-a ales
71-ªi la poporul Sãu sã-l pascã, la Israel El l-a trimes...
72-Iar David a iubit poporul, l-a cîrmuit cu gînd curat

cu pricepute mîini ºi suflet neprihãnit l-a îndrumat.
173 - Psalmul 79
1-Doamne, nãvãlirã neamuri peste moºtenirea-Þi iar

Templul Tãu îl pîngãrirã ºi-ntinarã-al Tãu altar
prefãcînd Ierusalimul în ruinã ºi-n amar
Doamne, în ruini ºi-amar...
2-Ale robilor Tãi trupuri fãrã viaþã le-au lãsat

ºi din carnea lor pe cîmpuri fiarele s-au sãturat
ale cerurilor pãsãri prin pãduri i-au sfîºiat
Doamne, cum i-au sfîºiat!
3-Ca ºi apa, al lor sînge l-au vãrsat cînd i-au lovit

cît a fost Ierusalimul ºi-mprejurul lui iubit
vai... ºi nimeni-nimeni morþii sã-i îngroape n-au venit
Doamne, nimeni n-au venit.
4-Am ajuns de-ocarã Doamne la vecini, ºi rîsul lor

de batjocuri ºi ruºine celor care ne-nconjor
zilnic sîntem de dispreþul ºi de rîsul tuturor
Doamne, rîsul tuturor.
5-Doamne, pînã cînd o Doamne þine supãrarea Ta

pînã cînd fãrã-ncetare arde-va mînia-Þi grea
pînã cînd cu-ai Tãi întruna Te vei mai purta aºa
Doamne, pînã cînd aºa?
6-Varsã-Þi Doamne-a Ta mînie peste neamul cu gînd rãu

peste þãrile pe care nu-I chemat Numele Tãu
7-Cãci pe Iacov îl mîncarã pustiind lãcaºul sãu
Doamne, tot lãcaºul sãu...
8-Doamne, nu-Þi aduce-aminte de-al strãmoºilor pãcat

ci degrab ne ieºi nainte cu-ajutoru-Þi îndurat
cãci în grea nenorocire stãm de timp îndelungat
Doamne, timp îndelungat.
9-Doamne-al mîntuirii noastre izbãveºte-ne Tu az

pentru-a Numelui Tãu slavã scapã-ne de-acest necaz
iartã fãrdelegea noastrã, ºterge-al nostru plîns obraz
Doamne-al nostru plîns obraz.
10-Pentru ce sã zicã rãii: unde-I Dumnezeul lor?
fã-i sã vadã-n faþa noastrã, spre dovadã tuturor
cã nu-i laºi pe-ai Tãi o Doamne ci rãzbuni pe-al Tãu popor
Doamne-al Tãu lovit popor.
11-Sã ajungã pîn-la Tine plînsul robilor ce-Þi cer

ca sã-i scapi cu braþ puternic, sã rupi lanþul lor de fier
scapã-i Doamne ºi ascultã-i pe toþi cei ce-n chinuri pier
Doamne, cei ce-n chinuri pier...
12-Doamne, înºeptit întoarce rãilor tot ce-au lucrat

toate hulele pe care Þi le-au aruncat
toate relele pe care încã nu le-ai rãzbunat
Doamne, nu le-ai rãzbunat.
13-ªi-atunci Doamne, noi poporul turmei Tale-Þi vom cînta

Te vom lãuda de-a pururi, pînã vecii vor þinea
ºi din neam în neam vesti-vom lauda ºi slava Ta
Doamne, numai slava Ta...
174 - Psalmul 80
- Un psalm al lui Asaf. De cîntat ca ºi “Crinii mãrturiei” -
1-O ia aminte Doamne, Pãstorul lui Iacov

Tu Cel ce pe Iosif ca turma-l veghezi
aratã-Te Doamne-n a Ta strãlucire
Cel ce pe heruvimi de-a pururea ºezi.
2-Trezeºte-Þi puterea slãvitã naintea

lui Beniamin, lui Manase ºi lui Efraim
grãbeºte-Te, vino ºi-adu-ne-ajutorul
grãbeºte ºi vino, spre Tine privim...
3-Ridicã-ne Doamne, ridicã-ne iarã

fã iar sã-Þi strãluceascã peste noi Faþa Ta
în noaptea amarã - ºi noi vom scãpa.
4-O, pînã cînd Doamne-al Puterilor Sfinte

pe-ai Tãi sã Te mînii, deºi Þi se-nchin
5-Cît încã mînca-vom o pîine de lacrimi
ºi cît ne-adãpi încã cu lacrimi din plin?
6-Ne-ai dat sã fim pricini de certuri ºi vrajbe
vecinilor noºtri vrãjmaºi ºi miºei
duºmanii ne-aruncã batjocuri întruna
ne fac de ocarã, ne rîd între ei...
7-Ridicã-ne Doamne-al Oºtirilor iarã

8-Tu Doamne adus-ai din Egipt o vie

s-o sãdeºti pe dînsa neamuri ai gonit
9-I-ai dat loc nainte, ea umplut-a þara
10-ªi-a ei umbrã mare munþii-a-acoperit.
Ramurile-i dese erau mari cît cedrii

11-ªi-ntindea mlãdiþe pînã-n rîu ºi-n mãri
12-De ce-i rupi azi gardul de-o furã strãinii
13-De-o rîmã mistreþii ºi fiare-n cãrãri?
O Doamne-al Oºtirii, întoarce-Te iarãºi

14-O Doamne-al Oºtirii, întoarce-Te iarãºi

din ceruri priveºte cu milã sã vezi
a Ta vie scumpã sãditã cu grijã
din nou cu iubire Tu s-o cercetezi.
15-Pãzeºte-Þi rãsadul sãdit de-a Ta dreaptã

ºi Fiul pe care-L alegi Tu din Cer
16-Cãci via tãiatã Þi-e arsã de flãcãri
ºi-n asprã mustrare mlãdiþele-i pier.
O Doamne-al Oºtirii, ridicã-ne iarãºi

17-Sã fie-a Ta Mînã în veci milostivã

cu omul pe care Tu dreapta Þi-ai pus
cu Fiul spre care alegerea-Þi sfîntã
fãcut-ai Tu Doamne sã vinã de Sus.
18-ªi-atunci de la Tine noi nu ne-om abate

vom fi-n veci cu Tine la bine ºi rãu
trimite-ne iarãºi a Ta-nviorare
ºi-n veci noi chema-vom doar Numele Tãu.
O Doamne-al Oºtirii, ridicã-ne iarãºi
175 - Psalmul 81
- Un psalm al lui Asaf. De cîntat pe ghitit -
1-Cîntaþi cu veselie lui Dumnezeu, cîntaþi

Preasfîntului lui Iacov cîntînd, vã bucuraþi
2-Cîntaþi-I o cîntare, aºa cum El a vrut
din harfa cea plãcutã, din tobe ºi-alãut...
3-Sunaþi-I Lui din trîmbiþi
la lunã nouã-n zori
la lunã plinã-n ziua
doritei Sãrbãtori!...
4-Aceasta este-o lege în veac lui Israel

poruncã de la Domnul lui Iacov, pentru el
5-El, Domnul, rînduit-a lui Iosif astã-zi
atunci cînd împotriva Egiptului porni
atuncea auzirãm
un Glas Sfînt ºi plãcut
un Glas pe care însã
noi nu L-am cunoscut:
6-I-am descãrcat povara ºi-al umãrului chin

cã mîinile lui coºul cel greu azi nu-l mai þin.
7-Cînd M-ai strigat rãspuns-am ºi-ndatã te-am scãpat
la apele Meriba, atunci te-am încercat
8-Poporul Meu, ascultã
Eu te voi îndruma,
- o, dacã tu Israel
sã Mã asculþi ai vrea!...
9-De n-ai avea la tine vreun zeu din cei strãini

la dumnezeii-aceia nicicînd sã nu te-nchini
10-Cãci Eu sînt Domnul care te-am scos din mîna rea
deschide-þi gura largã ºi Eu þi-o voi umplea!...
11-Dar turma Mea iubitã
nici seama n-a luat,
poporul Meu Israel
vai, nu M-a ascultat!
12-Atunci în voia poftei din inima lor rea
Eu i-am lãsat ca sfatul ºi drumul a-ºi urma
13-O, dacã-ar vrea Israel s-asculte ce spun Eu
o, dacã-ai Mei ar merge cu drag pe drumul Meu,
14-Într-o clipitã-aº bate
pe toþi vrãjmaºii lor
ºi Mi-aº întoarce Mîna
spre cel asupritor...
15-Cei ce-L urãsc pe Domnul atunci L-ar linguºi

ºi pacea lui Israel pe veci ar dãinui
16-I-aº sãtura viaþa cu grîul cel mai bun
ºi i-aº hrãni cu mierea ce stîncile-o adun
da, i-aº umplea viaþa
cu grîul cel mai bun
l-aº îndulci cu mierea
ce stîncile-o adun...
176 - Psalmul 82
1-Dumnezeu stã-n adunarea

Lui - ºi-n veci în ea va sta
între dumnezei, puternic
El în veci va judeca.
2-Pînã cînd veþi judeca voi

strîmb, toþi cei ce judecaþi,
pînã cînd cãutaþi la faþa
celor rãi ºi blestemaþi?
3-Faceþi celui slab dreptate,

la orfan ºi la sãrac
daþi dreptatea celor care
nedreptate toþi le fac.
4-Izbãviþi-l ºi-ajutaþi-l
pe lipsit ºi nevoiaº
ºi-i scãpaþi din mîna celui
rãu la suflet ºi vrãjmaº...
5-Dar ei nu voiesc sã ºtie

de nimic - ºi nu-nþeleg
sînt întunecaþi, de-aceea
a slãbit pãmîntu-ntreg.
6-Eu zic: dumnezei voi sînteþi

ºi toþi fiii Celui Sfînt
7-Dar muri-veþi ca oricare
oameni slabi de pe pãmînt.
8-Scoalã, judecã pãmîntul

Preaputernic Dumnezeu
cãci popoarele-s a Tale
ºi pãmîntu-ntreg e-al Tãu.
177 - Psalmul 83
- Un psalm al lui Asaf. O cîntare -
1-Nu tãcea o Doamne, nu Te odihni

Dumnezeul nostru Cel Preasfînt ºi Mare
2-Cãci vrãjmaºii iatã, iar prind a porni
ºi-ºi înalþã capul iarãºi cu-ngîmfare.
3-Fac viclene planuri pe-ai Tãi a-i lovi

ºi-s în contra celor ce-s în paza-Þi bunã
4-Veniþi, dintre neamuri, azi a-i nimici
- zic ei - de Israel nici sã se mai spunã.
5-Se strîng într-un suflet ºi fac legãmînt

6-din cortul lui Edom ºi ismaeliþii
Moabul ºi Hagar,
7-ºi mulþi alþii sînt
de toþi... filistenii ºi toþi amoriþii...
8-Asiria ºi ea cu ei se uni
s-ajute la fiii lui Lot îndeaproape
9-Fã-i Doamne sã patã ce Madian pãþi
Sisera ºi Iabin la Ghison în ape.
10-Aceºtia-n En-Dor au fost nimiciþi

ajunºi ca gunoiul cu lutul întruna
11-Pe-ai lor fã-i ca Oreb ºi Zeeb zdrobiþi
pe toþi domnii lor ca Zebah ºi Talmuna.
12-Cãci ei zic: sã punem noi mîna acum

pe-a Domnului Casã, pe þara Lui bunã...
13-Fã-i Doamne ca praful-n vîrtej de pe drum
ca paiul ce zboarã luat de furtunã...
14-Ca focul ce-aprinde ºi arde pãduri
ca flacãra care toþi munþii i-aprinde
15-Tot astfel i-alungã cu-a vîntului guri
ca viforul groazei i-aleargã ºi-i prinde.
16-Le-acopere faþa de-ocãri ºi ruºini

ca astfel sã caute ei Doamne-al Tãu Nume
17-ªi fã-i de ocarã sã umble strãini
ºi plini de ruºine sã piarã din lume.
18-Sã ºtie cu toþii cã numai Tu Cel

al cãrui Nume e Domnul, Preasfîntul
eºti Cel Preaputernic în oriºice fel
pe veci de vecie, ºi cît e pãmîntul.
178 - Psalmul 84
- Un psalm al fiilor lui Core. De cîntat pe ghitit -
1-Ce plãcut Îþi e Lãcaºul Doamne al Puterii Sfinte

2-Dupã-a Tale curþi îmi plînge sufletul cu dor fierbinte
îmi suspinã ºi-mi tînjeºte sufletul cu dor fierbinte.
Inima ºi carnea-mi strigã dupã Dumnezeul Mare,

3-Pîn-ºi pasãrea acolo îºi gãseºte cuib ºi stare
cuib în care rîndunica sã-ºi adoarmã puii, are.
Ah, a Tale-altare Doamne Dumnezeul meu ºi Împãrate

4-Fericiþi cîþi stau în Casa ºi-n plãcuta Ta Cetate
cãci ei pot mereu sã-Þi cînte, în plãcuta Ta cetate.
5-Fericiþi cîþi pun tãria lor în Tarea Ta Fiinþã

care-n inima lor poartã a credinþei locuinþã
ºi-a încrederii în Domnul neclintitã locuinþã.
6-Cînd trec ei prin valea jalei o prefac loc de izvoare

ºi-n Sionul sfînt la Domnul au sã I se-nfãþiºeze
înaintea Lui în slavã ei au sã se-nfãþiºeze.
7-Din putere în putere ei au sã înainteze

ºi-n Sionul sfînt la Domnul au sã I se-nfãþiºeze
înaintea Lui în slavã ei au sã se-nfãþiºeze.
8-Dumnezeule-al Puterii, rugãciunea mi-o ascultã

Dumnezeule-al lui Iacov nu-mi uita strigarea multã
ia-mi aminte rugãciunea, nu-mi uita strigarea multã.
9-Tu Cel ce eºti Scutul nostru Dumnezeule priveºte

faþa unsului Tãu vezi-o cum suspinã ºi tînjeºte
cum doreºte, cum aºteaptã, cum suspinã ºi tînjeºte.
10-Mai mult face-o zi în curtea-Þi ca o mie-n altã parte

eu aleg sã stau în pragul Casei Tale pîn-la moarte
n-aleg corturile urii, ci-Þi vreau Casa pîn-la moarte.
11-Cãci un Scut ºi-un Soare-I Domnul, El dã slavã ºi-ndurare

nelipsit de nici un bine sînt aleºii Sãi oricare
cei ce duc o viaþã sfîntã ºi aleºii Lui oricare.
12-Doamne al Puterii, sfinte sînt lãcaºele-Þi senine

fericit e omul care pururea se-ncrede-n Tine
omul care-o sã le vadã, ce mereu se-ncrede-n Tine.
179 - Psalmul 85
- Un psalm al fiilor lui Core -
1-Tu fost-ai binevoitor

o Doamne, cu-a Ta þarã
pe ai lui Iacov prinºi, napoi
adusu-i-ai Tu iarã.
2-Iertat-ai pe poporul Tãu

de-a lui nelegiuire
3-I-ai coperit pãcatul tot
în marea Ta iubire.
Tu de la ei Þi-ai abãtut
aprinderea mîniei
ºi Te-ai întors sã nu-i loveºti
în flacãra urgiei...
4-O Dumnezeul nostru Bun

întoarce-ne Tu iarã
opreºte-Þi Tu de peste noi
mînia Ta amarã...
5-În veci Te mînii Tu pe noi

ºi-Þi vei lungi urgia?
6-ªi oare nu ne vei mai da
Tu iarãºi bucuria?
7-Aratã-ne din nou a Ta
nespusã îndurare
ºi bunãtatea Ta ne-o dã
cu mîntuirea-Þi mare.
8-Eu tot ce zice Dumnezeu

voi asculta ºi face
cãci El vorbeºte la ai Lui
de dragoste ºi pace.
Poporul Sãu ºi-aleºii Lui

avea-vor bucurie,
- o, numai ei de n-ar cãdea
din nou în nebunie...
9-Aproape-i bucuria Lui

de cîþi de El s-or teme
ca-n þara noastrã slava Lui
sã fie-n orice vreme.
10-Credincioºia va umbla
cu bunãtatea bunã,
Dreptatea ºi cu Pacea-ºi dau
sãruturi împreunã.
11-Credincioºia, din pãmînt

frumoasã se iveºte
Dreptatea de la înãlþimi
curate ne priveºte.
12-ªi Domnul ne va da de-acum

dorita fericire
pãmîntul nostru îºi va da
belºuguri de rodire.
13-Dreptatea ºi nainte-o fi
ºi-n urmã o sã vie
pe urma paºilor Sãi sfinþi
cãlcînd pe veºnicie.
180 - Psalmul 86
- O rugãciune a lui David -
1-Ia aminte Doamne ºi m-ascultã iar

cãci nenorocit sînt ºi lipsit amar,
2-Sufletul pãzeºte-mi, scapã-l de cei rãi
cã sînt ºi eu unul din iubiþii Tãi.
Scapã-Þi Doamne robul Tãu îndurerat

cã se-ncrede-n Tine Doamne ne-ncetat.
3-Ai de mine milã Doamne cînd Te chem

cãci întreagã ziua eu Te strig ºi gem
4-Veseleºte sufletul robului Tãu
cãci spre Tine Doamne mi-l înalþ mereu.
5-Tu eºti bun o Doamne, gata a ierta

Milostiv spre-aceia care Te-ar chema
6-Pleacã-Þi Doamne-urechea cînd Te chem mereu
îmi ascultã glasul ºi suspinul greu.
7-Eu Te chem în ziua de necaz, cea grea

cã m-asculþi cu milã ºi mã vei scãpa.
8-Nimeni nu-i ca Tine între dumnezei
ºi nimic, ca Tine, nu lucreazã ei.
9-Toate-a lumii neamuri care le-ai fãcut

da-Þi-vor Doamne slavã Numelui Temut
10-Cãci doar Tu eºti Doamne Cel ce faci minuni
numai Tu eºti Domnul, Slava Tu-o aduni.
11-Calea Ta mã-nvaþã... ºi-am sã umblu-n ea

fã-mi de Tine sã-aibã teamã inima
12-ªi-am sã-Þi cînt din toatã inima mea eu,
voi mãri-al Tãu Nume Dumnezeul meu.
13-Cã nespus de mare ºi de bun Tu eºti

din a morþii-adîncuri viaþa-mi izbãveºti.
14-Doamne, niºte trufaºi vin în contra mea
ºi asupritorii viaþa vor sã-mi ia.
15-Dar Tu Doamne, Tu-mi eºti mult îndurãtor

plin de bunãtate, blînd ºi rãbdãtor
16-Pleacã-Þi Tu privirea spre necazul meu
dã-mi putere Doamne, scapã-mã din greu.
17-Semn fã pentru mine, pe ai mei vrãjmaºi
cînd vedea-vor Doamne ruºinaþi sã-i laºi
cãci Tu eºti cu mine, mã ajuþi mereu
ºi mã mîngîi Doamne Dumnezeul meu.
181 - Psalmul 87
- Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare -
1-Sionul are temelia

pe munþii cei înalþi aºezatã
2-Sionul! - Domnul îl iubeºte
mai mult decît pe þara toatã.
3-Minuni de mare slavã pline

din neam în neam au fost purtate
ºi povestite despre tine
iubita Domnului cetate...
4-Eu pomenesc Egiptul ºi Babilonu-aºa

printre aceia care cunosc puterea Mea
ºi þara filisteanã ºi Tirul cel avut
chiar ºi Etiopia, Sionul le-a nãscut.
5-Iar de Sion spus este: toþi s-au nãscut în el

ºi Cel Preaînalt tãria i-o dã în orice fel
6-El numãrã pe neamuri, El Domnul Cel Temut
scriindu-le pe toate: acolo s-au nãscut!
7-Cîþi cîntã Doamne ºi cîþi saltã

în bucuriile senine
Îþi strigã fericiþi: a mele
izvoare, toate sînt în Tine.
182 - Psalmul 88
- O cîntare, un psalm al fiilor lui Core, de cîntat cu flautul. A lui Heman
ezrahitul -
Partea 1
1-Doamne Dumnezeul mîntuirii mele

zi ºi noapte strig eu înaintea Ta
2-Sã-mi ajungã ruga Doamne pîn-la Tine
ºi sã iei aminte la strigarea mea.
3-Mi-e sãtul o Doamne sufletul de rele

ºi mi-aproape viaþa de-ale morþii porþi
4-Sînt în rînd cu-aceia ce coboarã-n groapã
5-ºi-s fãrã putere stînd printre cei morþi,
stau cum zac uciºii cei puºi în mormînt

ºi la care Doamne nu Te mai gîndeºti
6-M-ai zvîrlit în groapa care-i mai adîncã
7-Cu-ale Tale valuri greu mã nãpãdeºti.
Partea 2
8-Ai îndepãrtat de mine

Doamne toþi prietenii mei
ºi-ai fãcut sã fiu o scîrbã
ºi-o ruºine pentru ei,
m-ai închis în întuneric

de nu pot sã mai rãzbesc
9-De atîta suferinþã
Doamne, ochii-mi se topesc.
Zilnic strig spre Tine Doamne

din adînc afund Te chem
mîinile-mi întind spre Tine
- vezi suspinul meu cînd gem...
10-Oare pentru morþi faci Doamne

Tu minuni pe-acest pãmînt,
sau se scoalã oare morþii
sã Te laude prin cînt?
Partea 3
11-Se vorbeºte oare de-a Ta bunãtate

în mormînt ºi-n locul cel de nepãtruns
ºi credincioºia Ta Preaîndurate
cunoscutã-i oare în adîncu-ascuns?
12-Cunoscute-s oare lucrurile Tale

minunate-n locul cel întunecat,
în Þara Uitãrii oare-a Ta dreptate
cine-o va cunoaºte, cînd e tot uitat?
13-Doamne, eu la Tine cer ajutorare

dimineaþa ruga-mi cãtre Tine-ndrept
14-De ce-mi lepezi Doamne sufletu-n strîmtorare
ºi-Þi ascunzi Tu Faþa cînd Te caut ºi-aºtept?
15-Eu din tinereþe plîng ºi trag pe moarte

în a Tale spaime nu ºtiu ce sã fac,
16-Marea Ta mînie trece peste mine
nimicit de spaime, fãrã vlagã zac.
17-Spaimele mã-nconjur zilnic ca niºte-ape

dintr-o datã-n totul sînt înfãºurat
18-Depãrtaºi de mine prieteni ºi tovarãºi
chiar ºi cei mai de-aproape mi s-au depãrtat.
183 - Psalmul 89
- O cîntare a lui Etan ezrahitul -
Partea 1
1-Voi cînta întotdeauna îndurarea Domnului

ºi din neam în neam voi spune eu credincioºia Lui
2-Cãci zic: îndurarea are temelii ce-n veci vor sta
tare, Doamne, ca ºi cerul e credincioºia Ta
3-Am fãcut cu-al Meu rob David legãmînt neclãtinat
zice Domnul - ºi-acum iatã ce lui David i-am jurat:
4-Îþi voi întãri sãmînþa pe vecie-n faþa Mea
ºi-al tãu tron pe veºnicie îl voi face ca sã stea.
Partea 2
5-Cerul laudã-a Tale mari minuni cu slavã mare

ºi a Ta credincioºie sfinþii-o spun în adunare
6-Cãci în ceruri cine poate sã-Þi mai fie-asemeni, cine?
dintre-ai Domnului fii, care poate a mai fi ca Tine?
7-Dumnezeu înfricoºat e în al sfinþilor sfat mare
de temut la toþi aceia ce-mprejurul Lui au stare.
8-Doamne al Puterii, cine este-aºa puternic, cine?

Marea Ta credincioºie Te înconjurã pe Tine
9-Tu-mblînzeºti mînia mãrii cu puteri nemãsurate,
cînd se nalþã-ale ei valuri, Tu le potoleºti pe toate.
10-Tu ai nimicit Egiptul ca pe-un hoit într-o cîmpie
risipindu-Þi toþi vrãjmaºii, cu a braþului tãrie.
11-Cerurile-s ale Tale... ºi pãmîntul cît se-ntinde,

Tu întemeiat-ai lumea ºi cu tot ce-n ea cuprinde,
12-Tu fãcut-ai Miazãnoaptea ºi-ai dat Miazãziua-n lume
Tu Taborul ºi Hermonul faci sã cînte de-al Tãu Nume
13-Braþul Tãu e-n veci puternic peste-a Ta lucrare toatã
a Ta Mînã este tare, dreapta Ta-i în veci nãlþatã.
14-Judecata ºi Dreptatea sînt la Tronu-Þi temelie

Bunãtatea ºi-Adevãrul sînt naintea Ta-n vecie
15-Fericit poporul care glasul trîmbiþei ascultã
ºi-n lumina Feþei Tale umblã cu credinþã multã
16-El se bucurã o Doamne de-al Tãu Nume Sfînt întruna
ºi cu marea Ta dreptate se fãleºte-ntotdeauna.
17-Cãci doar Tu eºti a lui falã ºi-a puterii lui credinþã
Tu ridici puterea noastrã în a Ta bunãvoinþã
18-Domnul este scutul nostru, Dumnezeul nostru Tare
Sfîntul lui Israel este Împãratul nostru Mare.
19-La al Sãu ales vorbit-a în vedenie tîrzie
dat-a ajutorul unui tînãr plin de vitejie.
20-Am gãsit pe-al Meu rob David ºi l-am uns spre stãpînire
21-Mîna Mea-i va fi de sprijin, braþul Meu i-a fi-ntãrire,
22-Cel rãu n-o sã-l mai apese, cel vrãjmaº nu-l va mai prinde
23-Voi lovi pe-ai lui potrivnici, voi zdrobi pe cel ce-l vinde
24-Îi voi da ºi bunãtatea-Mi ºi a mea credincioºie
ºi prin Numele Meu Mare voi nãlþa a lui tãrie.
25-Voi da-n mîinile lui marea, rîurile, cu iubire

26-El va zice: Tu mi-eºti Tatãl, Dumnezeu ºi Mîntuire
27-Iar Eu îl voi face-ntîiul împãrat pe lumea toatã
28-ªi pãstra-i-voi legãmîntul ºi iubirea neschimbatã
29-Veºnicã-i va fi sãmînþa... ºi-i voi face eu sã-i fie
cît a cerurilor zile trainic scaunul de domnie.
30-Dacã fiii lui lãsa-vor calea Mea ºi n-o vor þine

31-Dacã-Mi vor cãlca Cuvîntul nemaiascultînd de Mine,
32-Atunci le voi da pedeapsã pentru vina lor, nuiele
lovituri au sã primeascã pentru-a lor pãcate grele
33-Însã nu le voi retrage bunãtatea Mea cea bunã
cãci a Mea credincioºie n-o voi face de minciunã.
34-ªi nu-Mi voi cãlca vreodatã ale Mele legãminte

neschimbat pe veci rãmîne ce-am grãit mai înainte
35-Am jurat atunci odatã pe Sfinþenia Mea Mare
sã mint oare Eu lui David? - Sã-l înºele Domnul oare?
36-Dãrui-i-va-n veci sãmînþã... ªi-a lui scaun de domnie
înaintea Mea de-a pururi, cum e soarele-o sã fie.
37-ªi va dãinui-n vecie precum dãinuieºte luna

ºi ca martorul din ceruri, credincios întotdeauna...
Partea 3
38-ªi totuºi Tu l-ai lepãdat

pe-al Tãu uns cu mînie
39-Cãlcat-ai legãmînt fãcut
cu-al Tãu rob, pe vecie,
i-ai doborît ºi pîngãrit
cununa lui curatã
40-Sfãrmat-ai zidurile lui
ruinã-i þara toatã...
41-Toþi trecãtorii-l jefuiesc

ºi-l calcã în picioare
ajuns-a la ai sãi vecini
batjocuri ºi ocarã.
42-Ai înãlþat pe-ai Tãi duºmani

i-ai veselit vrãjmaºii
43-Tocit-ai sãbiile lui
ºi-n lupte nu-i þii paºii...
44-Sfîrºit-ai strãlucirea sa
ºi tronu-i stã-n ruine
45-Scurtat-ai tinereþea lui
ºi-l coperi de ruºine...
Partea 4
46-Pînã cînd Te vei ascunde Doamne fãrã de-ncetare

pînã cînd va arde Doamne, ca un foc, mînia-Þi oare?
47-Aminteºte-Þi cît de scurtã mi-e viaþa ºi-al meu nume
ºi la ce nimic fãcut-ai pe toþi oamenii din lume
48-Poate fi vreun om pe lume sã nu vadã moartea-n faþã
ºi-ar putea din morþi vreunul sufletul scãpa cu viaþã?
Partea 5
49-Unde-i Doamne îndurarea care-ntîi ne-ai arãtat

ce-n iubirea Ta, lui David, Doamne ai jurat?
50-Aminteºte-Þi Doamne-ocara care-o-ndurã robii Tãi

cã purtãm în sîn ruºinea multor neamuri de-oameni rãi...
51-ªi-aminteºte-Þi cîte hule Doamne-ai Tãi vrãjmaºi au spus

contra unsului Tãu David... ce ocarã i-au adus...
Contra paºilor lui Doamne cum au ocãrît din plin

52-Binecuvîntat sã fie Domnu-n veci. Amin. Amin.
Partea a ªasea
Psaltirea este ca o Cetãþuie Cereascã

înconjuratã cu înalte ziduri apãrãtoare,
cu întãrituri ºi turnuri nebiruite
în care singura pãtrundere este Hristos.
Cine nu-L cautã pe Hristos,

cine nu-L cunoaºte ºi nu intrã prin El,
rãmîne afarã în mijlocul tuturor primejdiilor
descoperit în faþa tuturor nenorocirilor
fãrã nici o apãrare în ghearele diavolului ºi morþii,
ºi va sfîrºi în veºnica pierzare.
Dar cine Îl cautã ºi Îl aflã pe Hristos,

va pãtrunde prin El în nebiruita Cetãþuie,
va sta la umbra Celui Atotputernic,
se va odihni la adãpostul Celui Preaînalt
ºi nici o nenorocire nu-l va mai ajunge,
nici un vrãjmaº nu va mai pãtrunde pînã la el
nici o temere nu-l va mai tulbura niciodatã
ºi nici o lacrimã nu-i va mai umezi în ochii lui.
Ci bucuros ºi fericit va cînta pe totdeauna
zicînd: Binecuvîntat sã fie Dumnezeu Tatãl
Apãrãtorul meu Cel Atotputernic
ºi Numele Cel Sfînt al lui Isus Hristos
Cetãþuia mea cea Nebiruitã
ºi Lumina Duhului Sfînt
Mîngîierea ºi Desfãtarea mea veºnicã.
Cãci binecuvîntat este Cel ce Vine
în Numele Domnului.
Amin.
Cautã ºi citeºte-n Cartea Domnului cu ascultare

ceea ce nu-þi spune nimeni
ea îþi spune cu glas tare
ceea ce nu îndrãzneºte nici un prieten bun sã-þi spunã
ea-þi va spune,
sã te-ndrepte numai pe cãrarea bunã.
Isus Hristos
Tu care ai venit de la Tatãl Ceresc, ca sã ne eliberezi de sub stãpînirea

pãcatului ºi sã ne mîntuieºti de sub puterea întunericului.
Tu care Te-ai luat la luptã cu marele vrãjmaº al mîntuirii noastre ºi al Numelui

Tãu, cu toate duhurile rãutãþii ºi cu toate puterile diavolului ºi morþii, care
þineau în robie ºi duceau la pierzare sufletele noastre ale tuturor oamenilor.
Tu care ai biruit toate aceste oºtiri potrivnice, prin Sfinþenia Vieþii, prin Preþul
Sîngelui Crucii ºi prin Slava Învierii Tale, rãscumpãrîndu-ne pe noi din
robia iadului ºi înfiindu-ne pentru slava mîntuirii Cerului Tãu.

Isus Hristos.
Amin.
184 - Psalmul 90
- O rugãciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu -
1-Doamne Tu-ai fost locul nostru de-adãpost din neam în neam

2-Mai nainte de-a fi munþii, cînd noi Doamne nici eram
mai nainte de-a fi lumea ºi pãmîntul zãmislit
din vecii pe veºnicie - Tu eºti Dumnezeu Slãvit.
3-Tu-ntorci oamenii-n þãrînã, zici: întoarceþi în pãmînt

4-Cãci o mie de-ani la Tine ca o zi trecutã sînt
ca o strajã dintr-o noapte
5-Tu îi mãturi ca un vis
dimineaþa sînt ca iarba ce-a-nflorit ºi s-a deschis.
6-Înfloreºte dimineaþa, seara e uscatã iar

7-Noi pierim de-a Ta mînie, ne-ngrozim de-al Tãu amar
8-Pui naintea Ta tot rãul care l-am fãcut de-ajuns
ºi-n lumina Feþei Tale scoþi pãcatul nostru-ascuns.
9-Ale noastre zile toate pier de-a Ta urgie-acum

iatã anii noºtri zboarã, ca un sunet, ca un fum
10-Iatã anii vieþii noastre sînt pînã la ºaptezeci
doar a celor mai puternici se ridicã la optzeci,
ºi tot lucrul lor cu care, bieþi de noi, ne lãudãm

nu-i decît dureri ºi trudã, trece iute, noi zburãm.
11-Dar cine ia seama bine Doamne la tãria Ta
cine-i oare cum se cere temãtor a Te-asculta?
12-Doamne-nvaþã-ne mai bine zilele sã numãrãm

ca o inimã-nþeleaptã cum vrei Tu sã cãpãtãm
13-Doamne-ntoarce-ne cu milã, pînã cînd mai zãboveºti?
ºi de robii Tãi Te-ndurã sã-i ajuþi ºi izbãveºti.
14-Saturã-ne zilnic Doamne Tu de bunãtatea Ta

ºi viaþa noastrã-ntreagã veseli ne vom bucura
15-Bucurã-ne tot atîtea zile cîte-am fost smeriþi
tot atîþia ani o Doamne cîþi am fost nedreptãþiþi.
16-Robii Tãi sã-Þi vadã slava - ºi lumina fiii lor

17-Fie-a Ta bunãvoinþã Doamne peste-al Tãu popor
ºi a mîinilor lucrare Doamne Tu sã ne-o-ntãreºti
Amin, Doamne lucrul nostru pînã-n veci sã-l întãreºti.
185 - Psalmul 91
1-Cel ce stã sub ocrotirea Celui Preaînalt, de Sus
ºi se odihneºte-n umbra Celui Tare de nespus
2-Zice pururi despre Domnul: El e Cetãþuia mea
Dumnezeul meu în care mã încred ºi voi scãpa.
3-Da, El te-a scãpat de laþul vînãtorului, întins

ºi de ciumã-atunci cînd lumea pustiirea-i a cuprins
4-El te va scuti sub aripi... de-a Lui pene vei fi-ascuns
cãci a Lui credincioºie e un scut de nepãtruns.
5-Nu te teme nici de groaza din a nopþii grele vremi

ºi nici de sãgeata zilei tu nicicînd sã nu te temi,
6-Nici de ciuma-ntunecimii nu te teme, n-ai sã cazi,
nu te teme, nu te teme nici de molima de-amiazi.
7-Mii sã cadã lîngã tine, zeci de mii la dreapta ta

nu te teme cãci de tine nu se va apropia
8-Doar vei sta, ºi cît privi-vei împrejur cu ochii tãi
vei vedea nenorocirea ºi rãsplata celor rãi.
9-Fiindcã tu zici: Domnul este locul meu de-adãpost

ºi din Cel Preaînalt fãcut-ai Turnul tãu nebiruit,
10-De aceea niciodatã nenoroc nu vei avea
de-al tãu cort nici o urgie nu se va apropia.
11-Cãci la îngerii-I puternici Domnul le va porunci

ºi-n a tale cãi în toate pururi ei te vor pãzi
12-Ei te vor purta cu grijã pe-a lor sfinte mîini cereºti
ca piciorul de vreo piatrã nicidecum sã nu-þi loveºti.
13-Peste leii tari vei trece, pe nãpîrci tu vei cãlca

puii leilor ºi ºerpii biruiþi vor rãmînea.
14-Fiindcã Mã iubeºte, zice Domnul, îl voi izbãvi
Îmi cunoaºte-al Meu Sfînt Nume, viaþa i-o voi ocroti.
15-Voi rãspunde totdeauna cînd Mã va chema grãbit

îi voi sta-n ajutorare ca sã-l fac nebiruit
16-Da-i-voi izbãviri ºi slavã de ani mulþi a-l sãtura
ºi-i voi arãta sã vadã veºnic mîntuirea Mea.
186 - Psalmul 92
- Un psalm... O cîntare pentru Ziua Sãrbãtoririi.
Alcãtuit pe vremea lui Ezechia -
1-Frumos e ca sã-L lãudãm pe Domnul toþi în lume

ºi totdeauna sã mãrim Prea-nalte, Sfîntu-Þi Nume.
2-De dimineaþa sã vestim adînca-Þi bunãtate

ºi-a Ta credincioºie-atunci cînd noaptea se abate.
3-Din instrument cu zece corzi, în cîntece plãcute

în sunetele harfei dragi ºi-n sunet de-alãute.
4-Cãci Doamne Tu mã-nveseleºti cu lucruri minunate

iar eu de veselie cînt cînd le privesc pe toate.
5-O, cît de mari lucrãri faci Tu pe-a Ta-nþeleaptã cale

ce nalte Doamne ºi adînci sînt gîndurile Tale!
6-Dar toate pentru omul prost rãmîn necunoscute

ºi pentru omul cel nebun în seamã nu-s þinute.
7-Cãci dacã cei rãi înfloresc ca iarba pe cîmpie

e numai ca sã fie strînºi ºi arºi pe veºnicie.
8-Dar Doamne, Tu eºti înãlþat pe veci plin de mãrire

9-Vrãjmaºii Tãi ºi cei rãi pier, pe veci merg la pieire.
10-Dar mie Doamne Tu îmi dai puterea cea mai mare

m-a uns cu untdelemn sfinþit iubirea Ta cea mare.
11-Eu faþã de vrãjmaºi îmi vãd dorinþa împlinitã

ºi-aud întocmai cum doream de ceata lor zdrobitã.
12-Cei fãrã vinã înverzesc ca ºi finicii-n vale

ºi cresc ca cedrii din Liban pe dealurile Tale.
13-În al lui Dumnezeu lãcaº cîþi stau nu se vor pierde

în curþile lui Dumnezeu au frunza veºnic verde.
14-Ei roade pururea aduc... chiar ºi la bãtrîneþe

sînt verzi mereu ºi plini de suc cu fericite feþe.
15-S-arate cît e Domnul drept ºi ce plin de iubire

El, Stînca mea în care nu-i în veci nelegiuire.
187 - Psalmul 93
1-Domnul Sfînt împãrãþeºte îmbrãcat în mãreþie

El veºnic e-mpãrat
Domnul îmbrãcat ºi-ncins e cu puteri pe veºnicie
de aceea este tare tarea lumii temelie
ºi stã neclãtinat.
2-Tronul Sãu de-mpãrãþie e-aºezat din vremi uitate

Tu eºti din veºnicii.
3-Rîurile urlã Doamne, rîurile urlã toate
valurile lor se umflã, cu putere revãrsate
ºi pline de mînii.
4-Însã mai puternic decît orice vuiet de-apã mare

mai tare, mai temut,
decît vuietul de valuri de pe-nfuriata mare
este Domnul Sfînt în ceruri, în Lãcaºul Sãu Cel Tare
ºi fãrã de-nceput.
5-Ale Tale mãrturii sînt Doamne-n totul adevãrate

ºi pline de tãrii
ºi sfinþenia-i podoaba Casei Tale minunate
Doamne, pentru toatã vremea vremilor îndelungate
ºi-n veci de veºnicii.
188 - Psalmul 94
1-Dumnezeul Rãzbunãrii, Dumnezeul Rãzbunãrii

fã-Te Doamne arãtat
2-Scoalã-Te Judecãtorul lumii-ntregi ºi rãsplãteºte
celor buni, cum au lucrat.
3-Pînã cînd cei rãi, o Doamne, pînã cînd sã izbuteascã,

cît se vor fãli cei rãi?
4-Ei þin cuvîntãri trufaºe, vorbesc tare, cu mîndrie
se fãlesc, hulind pe-ai Tãi.
5-Ei zdrobesc pe-ai Tãi, o Doamne, asuprindu-Þi moºtenirea

6-Junghie pe strãinul Tãu
vãduve ºi-orfani omoarã,
7-ªi zic: nu ne vede Domnul
ºi nu ia-n seamã Dumnezeu.
8-Totuºi, învãþaþi voi minte oameni fãrã-nþelepciune

cînd o sã vã cuminþiþi?
9-Cela ce-a sãdit urechea s-ar putea sã nu audã
cele ce-ntre voi vorbiþi?
10-Cela ce-ntocmit-a ochii s-ar putea ca sã nu vadã

tot ce voi aþi sãvîrºit?
Cel ce pedepseºte neamuri oare n-o sã pedepseascã
Cel ce mintea ne-a zidit?
11-ªtie Domnul ºi cunoaºte ale oamenilor gînduri

ºtie ce deºarte sînt.
12-Fericit e cel ce-l mustri, Doamne Tu sã-l faci sã-nveþe
legea Ta pe-acest pãmînt.
13-Ca sã-l liniºteºti în ziua de necaz ºi de durere

pîn-sapi groapa celui rãu
14-Cãci nu pãrãseºte Domnul moºtenirea-I niciodatã
ºi nu-ªi uitã neamul Sãu.
15-Ci odatã se va face Judecata cu dreptate

El va fi Judecãtor
cei cu inima curatã vor gãsi-o cã e bunã
ºi dupã dorinþa lor.
16-Oare cine-o sã m-ajute contra celor fãrdelege
cine mã va sprijini?
17-De nu mi-ar fi sprijin Domnul, ce curînd sãrmanu-mi suflet
în tãcerea morþii-ar fi!
18-Ori de cîte ori zic: iarãºi mi se clatinã piciorul

Tu mã sprijini necurmat
19-Gînduri negre cînd frãmîntã al meu suflet cu grãmada
Tu mã mîngîi minunat.
20-Tronul celor rãi o Doamne n-ar putea sta lîngã Tine

nici aproape-a-Þi locui
ei, ce fac nelegiuirea la a legii-adãpostire
cum sã poatã, drepþi a fi?
21-Ei se-adunã-n contra vieþii celui fãrã de prihanã

sînge sfînt ei osîndesc
22-Însã Domnul este Stînca, Turnul ocrotirii mele
eu în El mã-adãpostesc.
23-El va face sã se-ntoarcã peste ei nelegiuirea

cu-al lor rãu îi va zdrobi
Domnul Dumnezeul nostru pentru veci de veºnicii
pe cei rãi va nimici.
189 - Psalmul 95 - Un psalm al lui David -

1-Veniþi, veniþi nãlþaþi cu toþii
spre Domnul cînturile voastre
veniþi strigînd de bucurie
spre Stînca Mîntuirii noastre.
2-Sã mergem cãtre El cîntîndu-I

spre slavã-I imnuri sã rãsune
3-El e-mpãratul, Dumnezeul
a cãrui slavã nu apune,
mai sus decît toþi dumnezeii

El este Dumnezeul Mare
4-El þine-a lumilor adîncuri
ºi munþii-n Mîna Lui îi are.
5-A Lui sînt marginile mãrii

de Mîna Lui e ea creatã
ºi El a întocmit uscatul
cu Mîna-I binecuvîntatã.
6-Veniþi sã ne-nchinãm nainte-I

ºi sã cãdem spre Sfînta-I Faþã,
sã ne plecãm genunchii noºtri
Acelui ce ne-a dat viaþã.
7-Cãci El e Dumnezeul nostru

noi turma din a Lui pãºune
povãþuitã de-a Lui Mînã...
- O, de-aþi urma ce El vã spune!
8-Nu vã-mpietriþi ca la Meriba

ºi ca la Masa în pustie
9-Unde pãrinþii voºtri-adus-au
ispitã ºi-ncercare Mie...
Deºi vãzurã-a Mele lucruri

10-ei patruzeci de ani întruna
de M-am scîrbit de neamu-acesta
ce-i cîrtitor întotdeauna.
ªi-am zis: e-un neam al rãtãcirii

ce-a Mele cãi nu Mi le ºtie,
11-nu vor intra-n a Mea odihnã,
jurat-am în a Mea mînie...
190 - Psalmul 96
1-Cîntaþi o cîntare nouã cîþi Domnului slujiþi
toþi Domnului cîntaþi-I cîþi lumea locuiþi
2-Toþi Domnului cîntaþi-I, slãviþi Numele-I Sfînt
ºi marea-I mîntuire vestiþi-o pe pãmînt.
3-Istorisiþi-I slava
prin neamurile tari,
printre popoare spuneþi
minunile Lui mari.
4-Cãci Mare este Domnul ºi foarte lãudat

decît toþi dumnezeii e mai înfricoºat
5-Toþi zeii altor neamuri sînt idoli morþi de lut
dar Domnul Cel Puternic, tot cerul l-a fãcut.
6-În faþa-I strãlucirea ºi mãreþia sînt

podoaba ºi mãrirea în tot Lãcaºu-I Sfînt
7-Familii ºi popoare, daþi Domnului Sfînt, daþi
daþi Numelui Sãu slavã ºi cinste-ngenuncheaþi.
8-Daþi Domnului Sfînt slava cea cuvenitã Lui

intraþi ºi-aduceþi daruri în curtea Domnului
9-Vã închinaþi nainte-I sfinþit împodobiþi
cu tremur staþi în faþa-I cîþi lumea locuiþi.
10-Spuneþi printre popoare cã Domnul e-mpãrat

de-aceea lumea-i tare ºi stã neclãtinat
El judecã-n dreptate popoare de-orice fel
11-Tot cerul ºi pãmîntul se bucure de El,
se bucure ºi marea cu-ntregul ei cuprins

12-Cîmpia sã tresalte cu largul ei întins
copacii din pãdure sã strige fericiþi
de bucuria Celui de care-s rãsãdiþi.
13-Sã cînte totul - totul înaintea Domnului

cãci vine El ºi-aduce pe veci dreptatea Lui
El lumea cu dreptate s-o judece va sta
ºi neamurile toate-n credincioºia Sa.
191 - Psalmul 97
1-Împãrãþeºte Domnul cu mãrire
pãmîntul sã se veseleascã-ntreg
ºi sã se bucure mulþimea mare
de-ostroave care glasu-I înþeleg.
2-Cu nori ºi negurã Se înconjoarã

ºi-a Tronului Sãu sfinte temelii
în veci Dreptatea e ºi Judecata
ºi-acestea rãmînea-vor pe vecii.
3-Nainte-I merge focul Lui ce arde

pe toþi aceia care-L duºmãnesc
4-Cu fulgerele-I lumea lumineazã
pãmîntul vede, neamuri se-ngrozesc.
5-În faþã-I munþii se topesc ca ceara

naintea Lui cãci El e veºnic Sfînt
6-Spun cerurile marea Lui dreptate
vãd slava Lui toþi cei de pe pãmînt.
7-Sînt ruºinaþi toþi cîþi slujesc la idoli

ºi toþi cei cîþi cu idoli s-au fãlit
toþi zeii lor, în faþa Lui se-nchinã
8-Sionu-aude-aceasta fericit.
ªi vesele sînt fiicele lui Iuda

de-a Tale Doamne sfinte judecãþi
9-Cãci Tu eºti Cel Prea-nalt pe tot pãmîntul
ºi mai presus de orice zei Te-arãþi.
10-Urîþi ce-i rãu, voi cîþi iubiþi pe Domnul

cãci El pãzeºte sufletu-a lor Sãi
pe credincioºii Sãi ªi-i izbãveºte
din mîinile ºi cursa celor rãi.
11-Lumina, din vecii e semãnatã

pentru acei ce sînt neprihãniþi
ºi bucuria numai pentru-aceia
cu inima curatã ºi smeriþi.
12-Voi cei cu inima fãrã prihanã

în Domnul ne-ncetat vã bucuraþi
sfinþenia ºi slava Lui cea mare
prin laudele voastre sã nãlþaþi.
192 - Psalmul 98
1-Domnului cîntaþi cu toþii
o cîntare nouã-n cor
cãci minuni fãcut-a Domnul
prin al Dreptei ajutor
4-Bucuroºi strigaþi spre Domnul

toþi cîþi staþi pe-acest pãmînt
chiuiþi, cîntaþi, strigaþi-I
slavã Numelui Sãu Sfînt
chiuiþi, cîntaþi, strigaþi-I
slavã Numelui Sãu Sfînt.
2-Arãtat-a Mîntuirea-I
Domnul la poporu-I sfînt,
ªi-a descoperit Dreptatea
neamurilor pe pãmînt.
3-ªi-a adus aminte Domnul

cã e bun cu Israel
toate marginile lumii
mîntuirea vãd, în El.
5-Domnului cîntaþi din harfã

ºi cu-al gurii glas cîntaþi
6-ªi cu cornul ºi cu trîmbiþi
ºi strigînd vã bucuraþi.
7-Urle ale mãrii-ntinderi

strige lumea cu ai ei
8-Batã rîurile-n palme
bucure-se munþii grei...
9-Înaintea Lui, cãci vine

lumea-ntreagã-a judeca
El va judeca-n Dreptatea
ºi-n Neprihãnirea Sa...
193 - Psalmul 99
1-Domnul Sfînt împãrãþeºte, neamurile se-ngrozesc

stã pe heruvimi - ºi-a lumii temelii se zguduiesc.
2-Domnul în Sion e Mare

ºi nãlþat peste popoare
Domnul în Sion e Sfînt
ºi nãlþat peste pãmînt.
3-Oamenii sã preamãreascã al Tãu Nume-nfricoºat

c-al Tãu Nume-I Preaputernic ºi Preasfînt ºi Minunat.
4-Oamenii sã laude tãria Împãratului cu zel

Tu-ntãreºti, Tu faci dreptate, judecînd pe Israel.
5-Înãlþaþi-L toþi pe Domnul proºternuþi pîn-la pãmînt

daþi lui Dumnezeu mãrire, cãci e Sfînt, e Sfînt e Sfînt.
6-Moise ºi Aron, din preoþi, iar din ceilalþi Samuel

au chemat, demult, pe Domnul - ºi-a luat aminte El.
7-Domnul le-a vorbit din stîlpul cel de nor... ei au pãzit

legea Lui ºi toate cîte Dumnezeu le-a poruncit.
8-Doamne Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat oricînd

le-ai fost Dumnezeul milei, iertãtor ºi bun ºi blînd,
le-ai fost plin de îndurare, totdeauna iertãtor

dar le-ai pedepsit greºeala, vina umbletelor lor.
9-Înãlþaþi în veci pe Domnul toþi cîþi sînteþi pe pãmînt

vã-nchinaþi pe sfîntu-I munte, cãci e Domnul Sfînt, Sfînt, Sfînt.
194 - Psalmul 100

1-Strigaþi toþi de bucurie

pentru Domnul Mare
oameni de pe tot pãmîntul
cãci e Sfînt ºi Tare,
toþi cîþi locuiþi pãmîntul
Domnu-I Sfînt ºi Tare.
2-Slujiþi Domnului cu toþii

plini de bucurie
toþi naintea Lui sã vinã
plini de veselie
plini de bucurii, de cînturi
ºi de veselie.
3-Toþi sã ºtiþi cã Domnul este

Dumnezeu, ce-n lume
ne-a fãcut sã-I fim o turmã,
El sã ne îndrume
noi sã-I fim popor ºi Domnul
viaþa sã ne-o-ndrume.
4-Pe-a Lui porþi intraþi nãlþîndu-I

slavã ºi cîntare
ºi în curtea Lui slãviþi-I
Numele Lui Mare
binecuvîntaþi, slãviþi-I
Numele Lui Mare...
5-Domnu-I Bun, ºi bunãtatea-I

þine cît vecia
ºi din neam în neam Îºi þine
El credincioºia,
pentru-ai Lui Îºi þine veºnic
El credincioºia.
195 - Psalmul 101

1-Cînta-Þi-voi bunãtatea ºi dreptatea
da, Doamne, numai Þie-Þi voi cînta
2-Pe calea sfîntã ºi neprihãnitã
cu-nþelepciune eu mã voi purta.
Cînd vei veni la mine oare Doamne?

- umbla-voi fãrã vinã-n Casa Ta
3-Naintea mea nimic rãu nu voi pune
urãsc a celor rãi puterea rea.
4-Îndepãrta-voi inima stricatã

de drumul rãu nici nu voiesc sã ºtiu
5-Voi nimici pe toþi clevetitorii
pe cel trufaº nici nu-l voi suferi.
6-Asupra credincioºilor din þarã

avea-voi ochii pururi aþintiþi
ca ei sã locuiascã lîngã mine
sluji-mi-vor numai cei neprihãniþi.
7-Cel care se dedã la-nºelãciune

în casa mea nicicînd n-o sã mai stea
acel ce-i place a grãi minciunã
pe veci va fi-alungat din faþa mea.
8-În fiecare nouã dimineaþã

pe toþi cei rãi din þarã-am sã-i stîrpesc
în þara Domnului sã nu mai fie
nici unii care rãul sãvîrºesc.
196 - Psalmul 102

- O rugãciune a unui nenorocit cînd este doborît de întristare ºi îºi varsã plîngerea
înaintea Domnului -
1-Doamne, - ascultã-mi rugãciunea mea

strigãtu-mi ajungã Doamne pîn-la Tine
2-Nu-mi ascunde Faþa Ta în ziua grea
pleacã-Þi Tu urechea cînd Te strig, spre mine
3-Grabnic mã ascultã cãci pier ca un fum
ºi-mi ard ca tãciunii oasele acum.
4-Inima-mi lovitã prinde-a se usca

uit sã-mi mînc ºi pîinea de aºa urgie
5-Aºa-mi sînt de multe gemetele-aºa
cã mi se lipeºte osu-n carnea vie
6-Sînt ca pelicanul din pustii pãduri
ca o cucuvaie din dãrîmãturi.
7-Nu mai dorm ºi-s ca o pasãre ce-ar sta

singuraticã pe-un coperiº uitatã
8-Zilnic cei vrãjmaºi mi-aruncã-ocarã grea
ºi pe mine jurã o vrãjmaºã ceatã
9-Mãnînc þãrînã-n locul pîinii cu amar
ºi cu plîns mi-amestec bãutura iar.
10-Pentru-a Ta mînie-s... cã-n urgia Ta

m-ai luat ºi-apoi m-ai aruncat departe
11-Ale mele zile trec ca umbra mea
mã usuc ca iarba care e pe moarte
12-Dar Tu Doamne Tu eºti Împãrat Slãvit
Sfînta-Þi pomenire þine nesfîrºit.
13-Tu ai sã Te scoli ºi milã vei avea

de Sion cã-i vremea sã-i dai îndurare
este vremea Doamne a Te îndura
de acei ce-aºteaptã mila Ta cea mare
14-Cãci iubesc ai Tãi zidul Sionului
ºi le este milã de þãrîna lui.
15-Atunci neamurile se vor înfrica

de-al Domnului Nume Veºnic Sfînt ºi Tare
se vor teme Doamne de Mãrimea Ta
împãraþii de pe tot pãmîntul mare.
16-Da, Sionul iarãºi Domnul va zidi
ºi-n el a Lui slavã iar va strãluci.
17-Domnu-ascultã ruga celui nevoiaº

nu-i nesocoteºte trista rugãciune
18-Sã se scrie-aceasta neamului urmaº
ºi cei ce-or sã vinã laude-I vor spune
19-Cãci din înãlþimea Locului Sãu Sfînt
ºi din Cer Se uitã Domnul pe pãmînt.
20-Ca s-audã cum gem prinºii de rãzboi

ºi sã dea scãpare celor ce-s pe moarte
21-Ca ei sã-L vesteascã în Sion apoi
ºi Ierusalimul laude sã-I poarte
22-Cînd toþi se vor strînge ºi toþi vor veni
Domnului, a lumii neamuri vor sluji.
23-El mi-a frînt puterea în al vieþii drum

mi-a scurtat a mele zile-n jumãtate
24-Eu zic: Doamne, o, nu mã lua acum
Tu, ai cãrui ani þin veacurile toate
25-Tu-n Vechimi pãmîntul l-ai întemeiat
cerul, Tu cu Mîna-Þi Doamne, l-ai lucrat.
26-Ele vor pieri, dar Tu pe veci vei sta

ca pe-o hainã veche-ai sã le schimbi odatã
27-Dar în veci Acelaºi, Tu vei rãmînea
ºi-anii Tãi o Doamne, veºnic nu se gatã
28-Fiii robilor Tãi þara-ºi vor avea
ºi sãmînþa lor va sta naintea Ta.
197 - Psalmul 103

1-Binecuvîntã al meu suflet pe Domnul pururi pe pãmînt

lãuntrul meu binecuvînte în veci Numele Lui Cel Sfînt.
2-Binecuvîntã al meu suflet pe Domnul, laude sã-I spui

ºi nu uita în veci nici una din binefacerile Lui.
3-El toatã fãrãdelegea-þi iartã, El bolile-þi va vindeca

4-El va scãpa de la pieire ºi din mormînt viaþa ta.
5-Cu bunãtate ºi-ndurare de El tu eºti încununat

cu bunãtãþi, la bãtrîneþe de El tu fi-vei sãturat.
El te va face ca pe-un vultur, înviorat ºi-ntinerit

6-Cãci Domnul face judecatã, dreptate celui asuprit.
7-El ªi-a-arãtat cãile Sale lui Moise, - aºa voit-a El

ºi-a Lui lucrãri nemaivãzute copiilor lui Israel.
8-E Domnul milostiv de-a pururi pe veºnicie-I îndurat

rãbdarea Lui este-ndelungã ºi-n bunãtate e bogat.
9-El nu fãrã-ncetare ceartã, nici þine-n veci a Lui mînii

10-El nu ne face dupã-a noastre pãcate ºi ticãloºii.
11-Ci cît de sus e cerul faþã de-acest pãmînt rãu ºi miºel

atît e mila Lui de mare spre-aceia ce se tem de El.
12-Cît de departe-i Rãsãritul de-Apus, cu neclintite legi

aºa de mult departã Domnul de noi a noastre fãrdelegi.
13-Precum se-ndurã un pãrinte de-ai lui copii în orice fel

aºa în veac Se-ndurã Domnul de-aceia ce se tem de El.
14-Cãci ºtie El cã sîntem þãrînã, cãci Mîna-i Sfîntã ne-a fãcut

ºi pururea-ªi-aduce-aminte cã noi nu sîntem decît lut.
15-O, omul, zilele lui scurte, ca floarea ierbii sînt, aºa

16-Cînd trece-un vînt s-a dus... ºi-o uitã chiar locul care-o cuprindea.
17-Dar pentru cîþi se tem de Domnul, El este-n veci îndurãtor

ºi bunãtatea Lui rãmîne cu fiii ºi nepoþii lor.
18-Spre-aceia care legãmîntul cel sfînt al Lui îl vor pãzi
ºi care-ºi vor aduce-aminte de-a Lui porunci spre-a-le-mplini.
19-În ceruri Domnul aºezat-a puternic Tronul Lui ne-nvins

ºi-a Lui domnie peste toate cu stãpînire s-a întins.
20-Sã-L binecuvîntaþi pe Domnul toþi îngerii Lui cei sfinþiþi

cei care-n veci sînteþi puternici ºi-a Lui porunci le împliniþi!
21-Sã-L binecuvîntaþi pe Domnul voi toate-a Lui cereºti oºtiri

voi robii Lui ce-I faceþi voia pãzind a Lui orînduiri.
22-Sã-L binecuvîntaþi pe Domnul voi toate lucrurile Lui

ºi toate locurile unde se-ntinde slava Domnului.
Sã-L binecuvîntaþi pe Domnul voi cîte Domnul v-a creat

pe Domnul binecuvînteazã-L tu suflet binecuvîntat.
198 - Psalmul 104

1-Binecuvînteazã suflete al meu
binecuvînteazã-n veci pe Dumnezeu
Doamne, Tu eºti Mare, necuprins de Sfînt
strãlucirea slavei este-al Tãu veºmînt.
2-Cu lumina ca-ntr-o hainã Te-nveleºti

cerul ca un cort Tu Doamne-l dezveleºti
3-Faci din ape vîrful Locului Tãu Sfînt
din nori Tu-Þi faci cortul ºi pluteºti pe vînt.
4-Tu Îþi faci din vînturi solii Tãi cei iuþi

ºi din flãcãri slujitorii Tãi temuþi
5-Tu ai pus pãmîntul pe-aºezarea sa
ºi el niciodatã nu s-ar clãtina.
6-Tu acoperise-i cu adîncu-atunci

ca ºi cu hainã care i-o arunci
apele stãteau pe munþi-atunci aºa...
7-Dar fugit-au toate la certarea Ta,
de-al Tãu glas de tunet apele-au fugit

8-Peste munþi ºi vãi - ºi nu s-au mai oprit
pînã-n locul unde ele-aveau de stat
unde hotãrîrea Ta le-a aºezat.
9-Margini Tu le-ai pus ºi nu le vor pãºi
ca sã nu se-ntoarcã lumea-a coperi
10-Tu faci ca izvoare sã þîºneascã-n vãi
ºi ele curg toate printre munþii Tãi.
11-Tu adãpi în ele fiare din cîmpii

ºi-ºi astîmpãr setea asinii din pustii
12-Pãsãrile-au cuiburi pe marginea lor
ºi prin ramuri ele, fac un dulce cor.
13-Tu uzi munþii Doamne din Lãcaºu-Þi Sfînt

ºi cu roduri saturi tot acest pãmînt
14-Tu faci sã rãsarã vitelor pãºuni
ºi verdeþuri, hranã pe pãmînt aduni.
15-Vin spre-nveselire, untdelemn curat

pîinea spre-ntãrire, toate Tu le-ai dat
16-Sînt udaþi copacii Domnului Slãvit
cedrii din Liban, ce Domnul i-a sãdit.
17-Sus în ei fac cuiburi pãsãri din amiazi

cocostîrcu-ºi are locul lui în brazi
18-Munþii cei înalþi sînt adãpost la cerbi
ºi-adãpost la iepuri, stîncile cu ierbi.
19-El fãcut-a luna pentru vremuri, sus

soarele cunoaºte cînd e-al lui apus
20-Tu dai întuneric, noaptea Tu o faci
ºi-atunci orice fiare miºcã-ntre copaci.
21-Urlã dupã pradã puii cei de leu

îºi cer ºi ei hrana de la Dumnezeu
22-Cînd rãsare ziua fug napoi cu zor
ºi ce culcã iarã-n vizuina lor.
23-Însã omu-ncepe munca-i pe hotar

ºi munceºte pînã se-nsereazã iar.
24-Cît de multe-s Doamne cîte-ai fãptuit
Tu cu-nþelepciune toate le-ai zidit.
25-Iatã marea-ntinsã... ºi în apa sa

ce vieþuitoare miºunã în ea
26-Acolo corãbii umblã cu temei
ºi leviatanul joacã-n valul ei.
27-Toate-acestea Doamne-aºteaptã mila Ta
hrana lor la vreme tuturor a da
28-De le-o dai Tu Doamne, ele o primesc
Îþi deschizi Tu Mîna - ele se hrãnesc.
29-Îþi ascunzi Tu Faþa, ele se-nspãimînt’

le iei Tu suflarea, iar se fac pãmînt
30-De-Þi trimiþi suflarea, iarãºi le zideºti
ºi-astfel faþa lumii pururi o noieºti.
31-Pînã-n veci va þine slava Domnului

bucure-Se Domnul de lucrarea Lui
32-De priveºti pãmîntul el va tremura
de-ai atinge munþii ei vor fumega.
33-Domnului cînta-I-voi cît voi mai trãi

voi slãvi pe Domnul pînã cînd voi fi
34-Ale mele graiuri fie-I Lui pe plac
bucuros de Domnul eu voi fi în veac.
35-Piarã pãcãtoºii toþi de pe pãmînt

cei rãi nu mai fie, ducã-se-n mormînt
lãudaþi pe Domnul toþi în orice fel
binecuvînteazã-L suflete pe El.
199 - Psalmul 105

1-Slãviþi, slãviþi pe Domnul, chemaþi Numele Lui
vestiþi printre popoare lucrarea Domnului
2-Cîntaþi, cîntaþi în cinstea puterilor Lui tari
vorbiþi, vorbiþi de toate minunile Lui mari.
3-Fãliþi-vã în lume cu Numele Lui Sfînt

sã cînte duhul celor ce-L cautã pe pãmînt
4-Sã alergaþi la Domnul, la sprijinu-I bogat
ºi Faþa Lui cea Sfîntã cãutaþi-O necurmat!
5-Aduceþi-vã-aminte ce semne-a sãvîrºit

minuni ºi judecatã cu gura-I a grãit
6-A lui Avraam sãmînþã ºi Iacov cel plãcut
aduceþi-vã-aminte ce Domnul a fãcut!
7-Cãci Domnul ne-a fost nouã Puternic Dumnezeu

El judecatã face pe tot pãmîntul Sãu
8-El pururi ªi-aminteºte de sfîntu-I legãmînt
fãcut cu mii de neamuri de oameni pe pãmînt.
9-De legãmîntul care cu-Avraam l-a încheiat

de jurãmîntul care lui Isaac l-a dat
10-El a fãcut o lege lui Iacov pe pãmînt
lui Israel un tare ºi-un veºnic legãmînt.
11-Zicînd: îþi voi da þara Canaanului plãcut

s-o moºteneºti cãci sorþul la dînsa v-a cãzut
12-Pe-atunci ei erau singuri ºi umili ºi puþini
13-mergeau din þarã-n þarã la toþi fiind strãini.
14-Dar nimeni sã-i apese El n-a îngãduit

pe mulþi regi, pentru dînºii, El, Domnu-a pedepsit
15-El zise: nu-i atingeþi, cãci unºii Mei sînt ei
nu faceþi rãu acelor ce sînt prorocii Mei!
16-Spre þara lor chemat-a El foamete ºi vai

tãiatu-le-a deodatã mijloacele de trai
17-Trimisu-le-a nainte pe Iosif rob legat
18-I-au strîns picioru-n lanþuri ºi-n fiare l-au bãgat.
19-Pîn-la-mplinirea vremii ºi prorociei lui

ºi pînã sã-l încerce Cuvîntul Domnului
20-Atuncea împãratul din lanþ l-a desfãcut
21-L-a pus domn peste casa ºi-ntregul lui avut.
22-Pe cei mari dupã voie sã poatã a-i lega
ºi pe bãtrîni sã-nveþe înþelepciunea sa
23-ªi în Egipt atuncea Israel a venit
ºi Iacov în þinutul lui Ham a locuit.
24-Iar Domnul înmulþit-a poporul lui încît

a fost cu mult mai tare ca cei ce l-au urît
25-Iar inimile-acestor atîta le-a schimbat
încît cu miºelie ºi urã s-au purtat.
26-Atunci trimis-a Domnul pe Moise ºi Aron

27-Minuni nemaivãzute, vãzut-a Faraon
28-Trimis-a întuneric ºi neguri a adus
sã nu fie-ndãrãtnici Cuvîntului de Sus.
29-Schimbat-a apa-n sînge, toþi peºtii le-au pierit

30-În þarã ºi-n palate de broaºte-a forfotit
31-Cu muºte-otrãvitoare umplut-a orice loc
32-În loc de ploi cãzut-au mari grindine ºi foc.
33-Bãtut-au vii ºi arbori, smochinii i-a zdrobit

34-Lãcuste fãrã numãr asuprã-le-au venit
35-Mîncat-au iarba toatã ºi rodul din cîmpii
36-Lovitu-le-a cu moarte pe-ntîi nãscuþii fii.
37-A scos pe-ai sãi cu aur ºi-argintul jefuit

nici unul dintre dînºii, din toþi, n-a ºovãit
38-S-a bucurat Egiptul atunci cînd au plecat
cã-i apucase groaza de tot ce s-a-ntîmplat.
39-Un nor le-ntinse ziua, iar noaptea foc le-a dat

40-Cu carne ºi cu pîine din cer i-a sãturat
41-Cu-a Lui putere stînca de piatrã le-a deschis
ºi-n loc pustiu El rîuri de apã le-a trimis.
42-Cãci ªi-a adus aminte de-al Sãu Cuvînt rostit

ºi de Avraam, alesul ºi robul Lui iubit
43-El ªi-a scãpat poporul în cînt ºi-n veselii
ºi-aleºii Lui în multe strigãri de bucurii.
44-Le-a dat pãmîntul altor popoare - ºi uºor

ei pus-au stãpînire pe rodul muncii lor
45-Ca sã-I pãzeascã legea de-a pururi Israel
o, lãudaþi pe Domnul
- Slãvit sã fie El!
200 - Psalmul 106

1-Sã-L lãudãm pe Domnul toþi, pe Domnul nostru Mare
cãci El e bun ºi þine-n veci adînca-I îndurare.
2-Cine-ar putea a Lui isprãvi mãreþe a le spune

ºi cine, toatã slava Lui o va vesti pe lume?
3-Ferice de acei ce-n veci de-a Lui porunci s-or teme

ºi de acei ce-nfãptuiesc dreptatea-n orice vreme.
4-De mine Doamne-aminte-adu-Þi cu-a Ta bunãvoire

ºi-ajutã Doamne la ai Tãi ºi dã-le sprijinire.
5-Sã-Þi vãd aleºii fericiþi, s-am bucurii depline

de bucuria alor Tãi sã mã fãlesc cu Tine.
6-Noi, ca pãrinþii noºtri-avem pãcate mari ºi grele

am sãvîrºit nelegiuiri, fãcut-am multe rele...
7-Pãrinþii noºtri, în Egipt, minunile-ºi uitarã

uitînd a Tale îndurãri, la mare n-ascultarã.
8-Dar El i-a izbãvit pe ei pentru-al Sãu Mare Nume

ca sã-ªi arate-a Lui puteri ºi slava Lui în lume.
9-El Marea Roºie-a mustrat, ea a secat pe datã

ºi prin adîncuri i-a trecut ca pe-o cãrare-uscatã.
10-Scãpatu-i-a din mîna rea a celor plini de urã

din mîna celor mai vrãjmaºi scãparã, ºi trecurã...
11-Pe-ai lor potrivnici i-au cuprins atunci a morþii ape

nici mãcar unul dintre ei n-a mai rãmas sã scape.
12-Atunci crezurã-al Lui Cuvînt ºi laude-I cîntarã

13-Dar au uitat curînd... ºi-al Lui Cuvînt nu-L aºteptarã.
14-Ci-i prinse pofta iar curînd, în locurile-uscate

ºi-au ispitit pe Dumnezeu cu gînduri necurate.
15-El le-a dat ce-au cerut, dar toþi în molimã cãzurã

16-au fost spre Moise ºi Aron cu gelozii ºi urã.
17-Atunci pãmîntul s-a deschis, pe Datan îl cuprinse

18-ªi s-a închis peste-Abiram cu flãcãri-i aprinse.
19-Fãcut-au în Horeb viþel ºi lui i se-nchinarã
20-ªi astfel slava lor în chip de bou ei ºi-o schimbarã.
21-ªi L-au uitat pe Dumnezeu ºi mîngîierea-I mare

22-Minunile din þara Ham ºi semnul de la mare.
23-El a voit a-i nimici, - dar Moise-a stat nainte

ca sã-I abatã de la ei mînia Lui fierbinte.
24-Ei au nesocotit adînc a desfãtãrii þarã

ºi Sfîntul Domnului Cuvînt în seamã nu-L luarã.
25-Ci au cîrtit în cortul lor, de El n-au vrut sã ºtie

26-Atunci El a jurat cã toþi cãdea-vor în pustie.
27-Cã printre neamuri El a lor sãmînþã-o s-o doboare

ca sã-i împrãºtie prin þãri departe-ntre popoare.
28-Ei s-au lipit de Baal-Peor, de jertfele-i spurcate

29-Iar Domnul mîniat, le-a dat urgii înfricoºate.
30-Dar Fineas s-a sculat atunci fãcînd o judecatã

ºi-astfel mînia a-ncetat ºi s-a sfîrºit pe datã.
31-Aceasta i-a socotit lui ca neprihãnire

din neam în neam, pe veci de veci ºi s-a lãsat spre ºtire.
32-La apele Meriba iar pe Domnu-L mîniarã

ºi peste Moise a cãzut pedeapsa lor amarã.
33-Cã-n contra Duhului Cel Sfînt ei toþi se rãzvrãtirã

ºi buzele lui Moise-atunci nepotrivit vorbirã...
34-N-au nimicit pe-acei ce El le-a spus sã-i nimiceascã

35-Cu neamuri s-au amestecat ca rãu sã fãptuiascã.
36-Slujit-au idolilor lor ºi-n cursa lor sfîrºirã

37-Pe fiicele ºi fiii lor la idoli îi jertfirã.
38-Vãrsat-au sînge de copii ca jertfã necurmatã

ºi þara-ntreagã, cu omor de ei a fost spurcatã.
39-Prin rele fapte s-au spurcat ºi-au desfrînat prin ele

40-Atuncea Domnul S-a aprins spre-acest popor de rele.
41-ªi-urîndu-ªi moºtenirea Lui, pe-al Sãu popor îl dete

în stãpînirea celor rãi care-l urau cu sete.
42-Vrãjmaºii lor i-au asuprit smerindu-i cu-apãsare
43-De multe-ori Domnul i-a scãpat din greu ºi strîmtorare.
Dar ei I-au fost neascultãtori prin planuri necurate

ºi au ajuns nenorociþi prin faptele stricate.
44-Dar El, cînd i-a vãzut gemînd, le-a auzit strigarea

45-ªi-a amintit de-al Sãu Cuvînt - ºi le-a adus scãparea.
46-Fãcut-a pe vrãjmaºii lor de ei sã aibã milã

ºi milã a trezit la cei ce-i apãsau cu silã...
47-... O, Dumnezeul nostru Sfînt, ne scapã ºi ne-adunã

de printre neamuri ca sã fim toþi iarãºi împreunã,
ca sã slãvim Numele Tãu, Înalt, Mãreþ ºi Tare

sã ne fãlim cu slava Ta, cu lauda Ta mare.
48-Sã fie binecuvîntat ºi lãudat sã fie

al lui Israel Dumnezeu pe veci de veºnicie,
sã fie Domnul lãudat de-ai Lui toþi împreunã

Slãvit sã fie-n veci, amin, poporul tot, sã spunã!
201 - Psalmul 107

1-Lãudaþi pe Domnul cãci e bun în veac
cãci în veac Îi þine îndurarea Sa
2-Astfel sã grãiascã cei ce-I sînt pe plac
cã i-a izbãvit El din mîna cea rea.
8-O, de-ar lãuda toþi oamenii mereu

pentru bunãtatea Lui pe Domnul Sfînt
ºi pentru minunile ºi darul Sãu
faþã de toþi oamenii de pe pãmînt!
3-ªi pe care El le-a strîns din multe þãri

de la Rãsãrit ºi de la Scãpãtat
de la Miazãnoapte pînã-n Mare-n zãri
4-Pribegeau prin loc pustiu ºi neumblat.
Pribegeau prin locuri ºi pe cãi pustii

negãsind cetate ca sã poatã sta
5-Suferind ºi foamea ºi-a setei urgii
de durere-ntr-înºii sufletul tînjea.
6-În necaz atunci spre Domnul au strigat

ºi El i-a scãpat din tot necazul lor
7-I-a cãlãuzit pe-un drum adevãrat
ºi-a dat o cetate la al Lui popor.
9-Setea sufletului pururea uscat

cu cereºti izvoare El a potolit
ºi cu bunãtãþi cereºti le-a sãturat
inima flãmîndã, sufletul lipsit.
10-Cei ce-au stat în umbra morþii-ntunecaþi

vieþuind în fiare ºi-n ticãloºii
11-Pentru cã-nspre Domnul fost-au rãsculaþi
ºi-au nesocotit Cuvintele Lui vii.
12-Le-a smerit El inima prin suferinþi

au cãzut, ºi nimeni nu i-a ajutat
13-Atunci au strigat spre Domnul rugi fierbinþi
- ºi din tot necazul, Domnul i-a scãpat.
14-El din întuneric ºi din greu i-a scos

din a morþii umbrã El i-a izbãvit
i-a scãpat din negre temniþe de jos
le-a rupt legãtura ce i-a fost robit.
16-El cu-a Lui putere tare-a sfãrîmat

porþi de-aramã grele, neclintit de mari
El cu-a Lui putere-a rupt ºi-a dãrîmat
fiare ºi zãvoare ºi oþeluri tari.
17-Cei nebuni, prin traiul lor cel vinovat

prin fãrãdelegi erau nefericiþi
18-Sufletul li-era de toate dezgustat
erau lîngã-a morþii porþi nenorociþi.
19-În strîmtorarea lor pe Domnul L-au chemat

El i-a izbãvit din tot necazul lor
20-ªi-a trimes Cuvîntul ºi i-a vindecat
i-a scãpat din groapã dîndu-le-ajutor.

22-Sã-I aducã jertfe-alese de cîntãri

ºi-ale mulþumirii jertfe necurmat
sã-I vesteascã-n lume marile-I lucrãri
cu al bucuriei strigãt înãlþat!
23-Cei ce-au mers pe mare în corãbii tari

ºi fãceau negoþ pe ape-n depãrtãri
24-Au vãzut cum Domnul face lucruri mari
au vãzut minuni în fund de mãri.
25-El a zis ºi-a pus furtuni de vînt ºi-a scos

ridicînd a mãrii valuri mari ºi iuþi
26-Se suiau spre cer, se coborau în jos
ei în faþa morþii toþi erau pierduþi...
27-Ameþiþi de tot ca beþi s-au clãtinat

toatã iscusinþa nu le-a folosit
28-Dar în strîmtorãri spre Domnul au strigat
ºi de-a lor necazuri El i-a izbãvit.
29-A oprit furtuna, liniºtea-a adus
ale mãrii valuri El le-a potolit
30-Ei s-au bucurat cã orice val s-a dus
ºi cã-i duse Domnul în liman dorit.

32-Sã-L înalþe-n adunarea de norod

ºi sã-L laude în sfaturi de bãtrîni
33-El preface apa-n loc fãrã de rod
ºi-n pãmînt uscat preface El fîntîni.
34-Þara roditoare pe pãmînt sãrat

pentru rãtãcirea celor ce-s în ea
35-ªi tot El preface iaz din loc uscat
ºi pustia-n ape-o poate El schimba.
36-El aºeazã-acolo-n ea pe cei lipsiþi

ei fac o cetate, loc de locuit
37-Seamãnã ogoare, vii sãdesc, tihniþi
ºi culeg în cîntec rodul lor muncit.
38-Îi binecuvîntã El - ºi se mulþesc

numãrul de vite nu le va scãdea
39-Dacã pier fiindcã alþii-i asupresc
cu poveri, cu sarcini sau cu silã grea.
40-El dispreþ revarsã peste toþi cei tari

ca pribegi s-alerge locuri fãrã paºi
41-Dar mulþeºte-a lor familii mici ºi mari
izbãvind pe cei lipsiþi ºi nevoiaºi.
42-Cei neprihãniþi vãd asta, bucuroºi,

iar nelegiuiþii gurii frîu îºi pun
43-Sã ia-n seamã-acestea cîþi sînt credincioºi
ºi sã vadã toþi cît Domnul e de Bun!
202 - Psalmul 108

- O cîntare. Un psalm al lui David -
1-Îmi este gata inima

sã-Þi cînte Doamne, Þie
cu bucurie voi cînta
din instrumente voi suna
aceasta este slava mea
pe veci de veºnicie.
2-Deºteaptã-te tu harfa mea,

deºteaptã-te-alãutã
în zori de zi mã voi scula
3-ºi Doamne, Te voi lãuda
în multe neamuri Te-a cînta
cîntarea mea plãcutã.
4-Cãci mare-i bunãtatea Ta

cît cerul, ºi mai mare!
Credincioºia Ta ºi ea
cît norii se va înãlþa
5-Înalþã-Þi Doamne slava Ta
mai sus de cer ºi soare!
6-Iubiþii Tãi, spre-ai ajuta

ascultã-ne ºi-i scapã!
7-El Domnul Sfînt, a zis aºa:
Sihemul îl voi fãrîmiþa
Valea Sucot voi mãsura
cînd vremea o sã-nceapã.
8-Cãci þara Galaad e-a Mea

ºi-a lui Manase þarã
Efraim, e ca un coif, aºa
Iuda-i un toiag în Mîna Mea
9-Moab, e-un vas spre-a Mã spãla
nu uit pe vreunii-afarã,
peste Edom voi arunca

a Mele-ncãlþãminte
de bucurie voi striga
spre filistean ºi þara sa
asuprã-i Mã voi bucura
cu strigãte-n cuvinte...
10-O, cine oare m-ar putea
în Edom duce iarã?
11-Ori nu Tu Doamne, dac-ai vrea
Tu, ce ne-ai lepãdat aºa
ºi nu mai vrei a nainta
cu-a noastre oºti afarã?
12-Dã-ne-ajutor în ziua grea

cã-n oameni nu-i sã fie
13-Cu Dumnezeu vom nainta
cu El mari lucruri vom lucra
El pe vrãjmaºi ni-i va sfãrma
pe veci de veºnicie.
203 - Psalmul 109

1-Dumnezeul Slavei mele, Doamne, Doamne nu tãcea

2-Cãci vrãjmaºii vin spre mine ºi deschid o gurã rea
ºi cu limbã mincinoasã iar sînt clevetit de ei
3-Mã-nconjoarã cu batjocuri, mã lovesc fãrã temei
4-Pe cînd eu le-arat iubire, ei îmi sînt mereu vrãjmaºi
eu alerg la rugãciune, dar Tu Doamne nu mã laºi
5-Ei mi-ntorc rãu pentru bine, urã pentru cã-i iubesc...
6-Pe vrãjmaºul meu Tu pune-l rob la cei ce-l asupresc!...
fã sã-i stea mereu de-a dreapta un pîrîº ne-nduplecat
7-Cînd va sta la judecatã, el sã fie vinovat
rugãciunea lui urîtã fie-i ca pãcatul lui
8-Fie-i zilele puþine, sã-i ia altul locul sãu,
9-Sã-i rãmînã-orfani copiii, iar nevasta fãrã soþ
10-Fiii lui sã pribegeascã cerºetori prin lume toþi,
caute-ºi pîinea lor departe, duºi din spartul lor cãmin
11-Stãpîneascã-l creditorii, jefuiascã-l cel strãin...
12-Nimenea sã nu-l iubeascã, nu-i mai placã nimãnui
ºi-n veci nimenea sã n-aibã milã de orfanii lui.
13-Toþi urmaºii lui sã fie nimiciþi... ºi-urmaºii lor
numele sã li se ºteargã din tot neamul urmãtor
14-A pãrinþilor lui vinã neiertatã-n veci sã stea
ºi neºters sã stea pãcatul cel fãcut de mama sa.
15-Domnu-n veac sã-i aibã-n faþã ca sã-i nimiceascã-n veac
16-Pentru c-a uitat sã aibã milã faþã de sãrac
pentru c-a gonit pe omul cel fãrã noroc, lipsit
pîn-atîta sã ucidã om cu sufletul zdrobit.
17-Îi plãcea numai blestemul, - cadã-n capul lui miºel!
n-a vrut binecuvîntarea, - depãrteze-se de el!
18-Sã se-mbrace cu blestemul cum se-mbracã c-o manta
el sã-i umplã ca o apã pe deplin fiinþa sa!
19-Sã-l înfãºure blestemul cum l-nfãºurã-un veºmînt
ca un brîu încins pe dînsul, fie-i pururi pe pãmînt.
20-Asta fie de la Domnul plata la vrãjmaºii mei

ºi la cîþi vorbesc cu urã despre mine printre ei.
21-Însã pentru mine Doamne, Tu cu milã sã lucrezi
pentru Numele Tãu Mare, sã mã scapi, sã mã veghezi,
Tu eºti plin de bunãtate, izbãveºte-mã din greu
22-Sînt nenorocit ºi numai ranã-i tot lãuntrul meu
23-Pier ca umbra care trece, ca lãcusta-s izgonit
24-Mi-au slãbit genunchii-n posturi, trupul meu e-ntreg sleit
25-Am ajuns de-ocara celor care groapa mea o sap’
chiar ºi ei, privind la mine clatinã ºi dau din cap!...
26-Doamne-ajutã-mã, Tu Doamne scapã-mã în mila Ta

27-Fã-i sã ºtie c-a Ta Mînã Doamne, Tu-ai lucrat aºa
28-ªi mãcar cã ei blestemã, Tu sã binecuvîntezi,
ºi-atunci chiar cînd vin în contra-mi, vor cãdea, cãci Tu veghezi.
29-Fã-mi vrãjmaºii sã se-mbrace cu ocara ce mi-o vrea

cu ruºinea sã-i acoperi, cum i-acopere-o manta.
30-Eu cu gura mea pe Domnul tot mai mult Îl voi vesti

ºi în mijlocul mulþimii pururea-L voi preamãri
31-Cãci El totdeauna-n dreapta celui nevoiaº va sta
ca sã-l scape de oricine l-ar lovi ºi apãsa.
Fiul meu, fii totdeauna curajos în tot ce-i drept

pentru tot ce e virtute inima sã-þi batã-n piept
cãci nu este fericire fãrã de curaj nicicînd
nici virtute fãrã muncã, nici izbîndã neluptînd.
Cînd te ºtii cã ai dreptate, ai curaj ºi crede

chiar cînd contra ta o fiarã vezi cã se repede
stai ºi-nfrunt-o cu privirea cea mai liniºtitã
pîn-la urmã tot dreptatea ta-i nebiruitã.
Chiar cînd lumea la batjocuri, dacã crezi, te va supune

tu în Dumnezeu puternic toatã-ncrederea þi-o pune
cãci de cînd este credinþa n-a rãmas în nici un fel
niciodatã de ruºine cine s-a-ncrezut în El.
Partea a ªaptea
Psaltirea este ca o ªcoalã Cereascã
plinã de Descoperiri ºi Înþelepciune
de Taine nebãnuite ºi strãlucite
al cãror Unic Descoperitor luminos
ºi Învãþãtor Desãvîrºit
este Hristos.
Cine nu vine la Hristos ca sã-L asculte pe El

cine nu cautã sã afle prin El, tainele ei
ºi nu primeºte de la El învãþãtura lor,
- nu va cunoaºte niciodatã nici un adevãr,
ci se va pierde în pãreri încîlcite
ºi cuvintele ei, vor rãmînea pecetluite
pentru el.
Dar cine vine la Hristos

capãtã lumina Lui în pãtrunderea Tainelor
ºi priceperea Lui în înþelegerea lor.
Acela ajunge un înþelept al Duhului Sfînt
ºi un purtãtor al luminii lui Dumnezeu.
Aceluia Duhul Sfînt îi descopere lucruri
vechi ºi noi, din Vistieria Harului Ceresc
tot mai adînci ºi mai strãlucite,
înãlþîndu-l pe nebãnuite trepte
mereu mai sus,
pînã unde nu va mai fi între el ºi Cer
decît un pas
ºi o Poartã
Deschisã...
pe care va fi scris: Binecuvîntat este
cel ce intrã în Numele Domnului.
Amin.
Cãrþii Domnului spune-þi gîndul tãu ºi voia ta

Cartea Domnului întreab-o
ºi ascult-o,
nu uita!
în ea-i viaþa ºi rãsplata fericitã - dac-o crezi
ºi în ea-s ºi celelalte -
toate-ai, sigur, sã le vezi.
Isus Hristos
Tu care eºti Înþelepciunea Nemãrginitã ºi Desãvîrºitã a lui Dumnezeu,
Tu care ai venit sã ne descoperi Tainele Cerului, ale virtuþii ºi ale Mîntuirii,
Tu care ne-ai deschis ochii sã vedem ºi urechile sã auzim lucrurile minunate

ale lui Dumnezeu,
Tu Singurul care ne înveþi în adevãr Voia Tatãlui nu numai prin cuvintele Tale
ci ºi prin toatã ascultarea Ta de trãire, de rãbdare ºi de Jertfã,
Tu care ne dai nu numai lumina cunoºtinþei ci ºi Puterea Împlinirii,
Tu care eºti Cãpetenia ºi Desãvîrºirea Credinþei prin care ne mîntuim,
Calea ºi Adevãrul prin care sîntem înfiaþi,
Lumina ºi Desfãtarea prin care vom fi fericiþi pe totdeauna.

Isus Hristos.
Amin.
204 - Psalmul 110

1-Domnul a zis Domnului meu:

La dreapta Mea stai pînã
voi pune pe vrãjmaºii Tãi
sub talpa Ta-n þãrînã!
2-Va-ntinde Domnul din Sion

puternica-I Domnie
zicînd: domneºte între-acei
ce-Þi poartã vrãjmãºie!
3-Poporul Tãu e Doamne plin

de-o sfîntã-nflãcãrare
cînd Îºi aduni oºtirea Ta
puternicã ºi mare,
cu sfîntã-mpodobire ca
din sîn de zori senine
ca roua tineretul Tãu
la Tine Doamne vine...
4-Jurat-a Domnul Sfînt, ºi Lui

nu-I pare rãu sã þie:
Tu-n felul lui Melhisedec
eºti preot pe vecie...
5-Da, Domnul Cel din dreapta Ta

pe toþi cei mari zdrobeºte
în ziua cînd mînia Lui
spre dînºii se porneºte.
6-Dreptatea-n neamuri face El

ºi-i plin de trupuri moarte
pe-al þãrii-ntins cînd va zdrobi
El capete deºarte.
7-El bea din rîu în mersul Lui

- cînd iese aurora -
de-aceea capu-ªi va nãlþa
deasupra tuturora!
205 - Psalmul 111

- Scris pe vremea lui Neemia -
1-Sã-L lãudaþi pe Domnul

din harfe ºi-alamot
voi lãuda pe Domnul
din sufletul meu tot,
cu sufletele-acelea
curate-n viaþa lor
ºi-n adunãri cu-ntregul
aleºilor popor!
2-Mari lucruri face Domnul

Puternicul Ceresc
cercate cu credinþã
de cei ce le iubesc.
3-Luminã ºi mãrire
e-n veci lucrarea Sa
Dreptatea Lui cea sfîntã
cît vecii vor þinea.
4-De-a Lui minuni în lume

istoria-a lãsat
cãci milostiv e Domnul
ºi bun ºi îndurat.
5-El celor ce-L ascultã

dã hranã pe pãmînt
cãci pururi ªi-aminteºte
de sfîntu-I legãmînt.
6-El la ai Sãi, lucrarea

puterii ªi-a-arãtat
cãci moºtenirea altor
popoare El le-a dat.
7-Lucrãrile Lui toate

credincioºie sînt
poruncile Lui drepte
ca Adevãrul Sfînt.
8-Sînt toate întãrite
pe veci de veºnicii
fãcute în curate
ºi-adînci credincioºii.
9-L-ai Sãi le-a dat scãparea

ºi-un veºnic legãmînt
Puternicul Lui Nume
e-nfricoºat ºi sfînt.
10-A Domnului Sfînt fricã

e bunul început
de-nþelepciune sfîntã
la omul priceput,
cu mintea sãnãtoasã
toþi cei care-o pãzesc
ºi Slava Lui va þine
cît vecii dãinuiesc.
206 - Psalmul 112

- Scris pe vremea lui Neemia -
1-Sã-L lãudaþi în veci pe Domnul

cu psalmi ºi imnuri care-I plac
cãci fericit e omul care
de Domnul se va teme-n veac
ºi care-a lui plãcere-ºi are

de-a Domnului porunci ºi sfat
2-Sãmînþa lui va fi-ntãritã
ºi neamul binecuvîntat.
3-El are-n casã bogãþie

belºug din toate va avea
neprihãnirea lui statornic
pe totdeauna va þinea.
4-La cel nevinovat, în noapte

luminã îi va rãsãri
cãci Domnu-i plin de milã pururi
ºi drept ºi-ndurãtor va fi.
5-Ce bine-i merge-n veci la omul
ce dã cu milã ºi-mprumut,
cînd, rînduite cu dreptate
el orice faptã ºi-a fãcut.
6-El nu se va clinti vreodatã

oricîte valuri vor veni.
Pe cel neprihãnit cu cinste
urmaºii îl vor pomeni.
7-El nu se teme de veºti rele,

senin ºi paºnic e mereu
cãci inima îi este tare
încrezãtoare-n Dumnezeu.
8-Da, inima-i e mîngîiatã

ºi-i fãrã teamã-n orice paºi
pînã ce-ºi vede împlinitã
dorinþa-i faþã de vrãjmaºi.
9-El este darnic, - dã la altul,

- cît vecii þine mila sa
de-aceea capul sãu cu cinste
ºi slavã se va înãlþa.
10-Cel rãu cînd vede lucru-acesta

se mînie, scrîºneºte-n dinþi,
dar ale celor rãi rãmînã
neîmplinite-orice dorinþi.
207 - Psalmul 113

1-Lãudaþi pe Domnul robii Domnului
lãudaþi slãvitul, Sfîntul Nume-al Lui
2-Fie-I Sfîntul Nume binecuvîntat
de acum ºi pînã-n veacul necurmat.
3-De la Rãsãrit ºi pîn-la Scãpãtat

fie-al Lui Sfînt Nume binecuvîntat
4-Cãci nãlþat e foarte Domnul Savaot
peste-a lumii neamuri, peste cerul tot.
5-Cine-i ca al nostru Domn ºi Dumnezeu

care-atît de Sus îºi are locul sãu?
6-El privirea-ªi pleacã, pleacã-ªi Ochiul Sfînt
ca sã vadã totu-n cer ºi pe pãmînt.
7-Cel sãrac, din þãrînã, e de El scãpat
din gunoi, lipsitul, e de El nãlþat,
8-Cu cei mari i-aºeazã El la masa lor
cu mai marii peste-al Domnului popor.
9-El dã-o casã celei ce n-avea copii

ºi o face mamã veselã-ntre fii...
Lãudaþi pe Domnul robii Domnului
lãudaþi cu toþii Sfîntul Nume-al Lui!
208 - Psalmul 114

1-Cînd din Egipt ieºi Israel
cînd a scãpat de neam strãin
2-În Iuda, sfînt lãcaº avea
ºi-n Israel domnea deplin.
3-Vãzînd aºa, fugit-a marea

Iordanul s-a întors napoi
4-Sãrit-au munþii cît e zarea
ºi culmile, ca niºte oi.
5-Cei ai, de fugi aºa, tu mare

ºi tu Iordan de-ntorci din drum,
6-Ce-aveþi voi munþi ºi dealuri oare
de-aºa sãltaþi ca mieii-acum?
7-Pãmîntul tremurã c-aproape

e Dumnezeul Cel Nãlþat
8-El ce preface stînca-n ape
ºi cremenea-n izvor bogat!
209 - Psalmul 115

1-Nu nouã Doamne, nu nouã ci Þie
ºi Numelui Tãu, slavã Tu sã-I dai,
pentru aleasa Ta credincioºie
ºi pentru bunãtatea care-o ai.
2-De ce sã zicã neamurile-aceste

cã: unde este Dumnezeul lor?
3-Al nostru Dumnezeu în ceruri este
El face tot ce vrea cu-al Sãu popor.
4-Toþi zeii lor, o mînã omeneascã

cu aurul ºi-argintul i-a fãcut
5-Au gurã, dar nu pot ca sã vorbeascã
au ochi, dar niciodatã n-au vãzut.
6-Au ºi urechi, dar nu aud cu ele

au nas, dar niciodatã n-au miros
7-Au mîini ºi au picioare dar li-s grele
nicicînd nu merg ºi nici un glas n-au scos.
8-Aºa ca ei sînt ºi cîþi îi lucreazã

ºi cîþi în ei îºi pun credinþa lor
9-Israelul în Domnul sã se-ncreadã
cãci El le este Scut ºi Ajutor.
10-În Domnul casa lui Aron se-ncreadã

cãci El e Scutul ºi-Ajutorul lor
11-Cîþi Lui se-nchinã, toþi în El se-ncreadã
cãci El le este Scut ºi Ajutor.
12-De noi ªi-aduce-aminte, nu ne lasã

ºi Domnul ne va binecuvînta
va milui a lui Israel casã
de casa lui Aron Se va-ndura.
13-Va milui pe cîþi de El s-or teme

pe mari ºi mici va binecuvînta
14-Sã vã mulþumeascã Domnu-n orice vreme
pe voi ºi fiii voºtri-n Þara Sa.
15-Fiþi binecuvîntaþi de Domnul care

ºi cerul ºi pãmîntul le-a lucrat
16-Al Domnului e cerul nalt ºi mare
pãmîntul pentru oameni El l-a dat.
17-Nu morþii laudã pe Domnul Mare
nici ce-i ce-n locul de tãcere zac
18-Ci noi, noi da-I-vom binecuvîntare
sã-L lãudaþi pe Domnul pînã-n veac.
210 - Psalmul 116

1-Iubesc pe Domnul cãci aude
chemarea mea ºi glasul meu,
2-El ªi-a plecat spre mine-urechea
de-aceea-n veac chema-L-voi eu!
3-Mã-nfãºurase-a morþii lanþuri

ºi-ale mormîntului sudori
eram necazurilor pradã
în ai durerilor fiori.
4-Dar am chemat al Lui Sfînt Nume

ºi-am zis în strîmtorarea-mi grea:
o Doamne, Doamne mîntuieºte-mi
Tu sufletul ºi viaþa mea.
5-Iar Domnul milostiv ºi drept e

în veci de îndurare-I plin
6-Pe cei neprihãniþi îi scapã
pe mine m-a scãpat din chin.
7-Te-ntoarce suflete-n odihna-þi

cãci Domnul bine þi-a fãcut
8-Da, Tu mi-ai izbãvit o Doamne
din moarte sufletul cãzut,
picioarele de la cãdere
din lacrimi ochii mi-ai scãpat
9-Naintea Domnului umbla-voi
pe-al celor vii pãmînt curat.
10-Aveam dreptate-atunci cînd zis-am

cã sînt nenorocit ºi mor
11-În neliniºtea mea gãsisem
cã orice om e-nºelãtor.
12-Dar cum voi rãsplãti eu oare

cît bine Domnul mi-a fãcut?
13-Nãlþînd paharul izbãvirii
chema-I-voi Numele plãcut.
14-Plini-mi-voi orice juruinþã

fãcutã-n faþa alor Tãi
15-Ce scumpã-i pentru Domnul moartea
celor ce sînt iubiþii Sãi!
16-Ascultã-mã cãci rob Þi-s Doamne

Tu desfãcut-ai lanþul meu
17-Îþi voi da jertfa mulþumirii
chema-Þi-voi Numele mereu.
18-Plini-mi-voi juruinþi fãcute

spre Domnu-ntre mulþimi de fraþi
19-În tine, sfînt Ierusalime...
În veci pe Domnu-L lãudaþi.
211 - Psalmul 117

1-Lãudaþi pe Domnul
ale lumii gloate
lãudaþi pe Domnul
neamurile toate
lãudaþi în veci pe Domnul
neamurile toate.
2-Cãci El ne-a dat nouã

mare bunãtate
ºi iubirea-I þine
veacurile toate
lãudat sã fie Domnul
veacurile toate.
212 - Psalmul 118

1-Lãudaþi pe Domnul, cãci El este bun
cãci în veac Îi þine îndurarea Lui
2-Sã zicã Israel: Domnul este bun
cãci în veºnicie mila-I va þinea.
3-Casa lui Aron sã zicã: Domnu-I bun

4-Cîþi se tem de Domnul zicã necurmat
cã-n vecie þine mila Domnului.
5-În mijlocul strîmtorãrii L-am chemat

El m-a ascultat ºi-n larg m-a izbãvit
6-Domnul e cu mine, nu mã tem de nimic
ce-ar putea sã-mi facã cel nelegiuit?
7-Domnul mie-ajutorul, El m-a bucura

ºi-mplini-mi-va dorul faþã de vrãjmaº
8-Mai bine sã-þi cauþi în Domnul adãpost
decît sã te-ncrezi în oameni, - ei sînt laºi!
9-Mai bine sã-þi cauþi în Domnul adãpost

decît sã te-ncrezi în cei mari din cetãþi
10-Toate neamurile mã înconjurau
dar în Numele Lui Sfînt - le fac bucãþi.
11-Mã înconjurau ºi mã împresurau

dar în Sfîntu-I Nume eu le voi zdrobi
12-Mulþi sînt dar se sting ca focul cel de spini
eu în Sfîntu-I Nume le voi nimici.
13-Tu mã împingeai ca sã mã faci sã cad

însã Domnul meu Cel bun m-a izbãvit
14-Domnul mi-e tãria, pentru El eu cînt
laudele mele, cãci m-a mîntuit.
15-Glas de biruinþã nalþe cei sfinþiþi

Dreapta Domnului în veac va birui
16-Dreapta Domnului Se nalþã peste tot
Dreapta Domnului în veci va birui.
17-Eu nu voi muri, ci pururi voi trãi

sã spun cît lucreazã Domnul minunat
18-Cãci dupã dreptate El m-a pedepsit
da, dar pradã morþii Domnul nu m-a dat.
19-A neprihãnirii porþi sã-mi deschideþi

ca sã intru ºi pe Domnul sã-L slãvesc
20-Iatã poarta Domnului Cel Preamãrit
pe ea merg neprihãniþii ce-I slujesc!
21-Eu Te laud Doamne cãci m-ai ascultat

ºi fiindcã Însuþi Tu m-ai mîntuit
22-Piatra lepãdatã de zidarii toþi
a ajuns în capul unghiului zidit.
23-Domnul a fãcut aceasta, numai El

ºi ce minunat e pentru noi aºa,
24-Astãzi este Ziua ce Domnul a fãcut
sã ne bucurãm ºi veselim în ea.
25-Doamne-ajutã, Doamne, dã izbîndã

26-Binecuvîntat sã fie pururea
cel ce vine în Numele Domnului
noi vã binecuvîntãm din Casa Sa.
27-Dumnezeu e Domnul, El ne-a luminat

cu lumina sfîntã-a Feþei Sale iar
vita pentru jertfã-n funii s-o legaþi
ºi-o aduceþi gata pînã la altar.
28-Tu eºti Domnul meu ºi eu Te voi mãri

Dumnezeul meu, în veac Te voi cînta
29-Lãudaþi pe Domnul cãci El este bun
cãci în veac va þine îndurarea Sa.
213 - Psalmul 119

Partea 1
1-Ferice-acei fãrã prihanã

în calea lor pe-acest pãmînt
ºi care umblã totdeauna
pe calea Domnului Cel Sfînt.
2-Ferice-aceia care-n viaþã

poruncile-I pãzesc ºi-I þin
ºi care-L cautã pe Domnul
din toatã inima, deplin.
3-De-acei ce nu fac fãrdelege

ci umblã-n sfintele Lui cãi
4-... Tu Doamne-ai dat a Ta poruncã
s-o þinã sfîntã toþi ai Tãi.
5-O, de-ar þinti cãile mele

sã-Þi þinã-orînduirea Ta
6-Atunci n-aº mai roºi-n ruºine
poruncile cînd Þi-aº vedea.
7-Cu inimã neprihãnitã

eu Doamne Te voi preamãri
cînd legile dreptãþii Tale
voi învãþa ºi voi pãzi.
8-Vreau sã-Þi pãzesc orînduirea

- vreau Doamne ºi doresc sã pot -
dar sînt aºa de slab, ajutã-mi
ºi nu mã pãrãsi de tot!
Partea 2
9-Cum va þinea un tînãr

curatã calea sa?
- dacã dupã Cuvîntul
Tãu Sfînt se va-ndrepta.
10-Te caut mereu o Doamne

din inimã Te cat’
sã nu mã laºi din sfînta-Þi
poruncã sã m-abat!
11-Îþi strîng cu drag Cuvîntul
în inima mea tot
ca a greºi-mpotrivã-Þi
în veac sã nu mai pot.
12-Slãvit sã fii Tu Doamne

mã-nvaþã legea Ta
13-Cãci hotãrîrea-Þi sfîntã
Þi-o spune gura mea.
14-Cînd þin a Ta povaþã

sînt bucuros ºi cînt
de parcã am comoara
întregului pãmînt.
15-Adînc gîndesc la toate

poruncile ce-ai dat
ºi-a Tale legi le-am Doamne
sub ochii-mi ne-ncetat.
16-Mã desfãtez în toate

a Tale-orînduiri
Cuvîntul Tãu nu-L uitã
a inimii-mi gîndiri.
Partea 3
17-Fã-i bine robului Tãu, fã-i

ca sã trãiesc, fã-mi bine,
sã pot pãzi Cuvîntul Tãu
ºi sã ascult de Tine.
18-Deschide-mi ochii, legea Ta

adînc s-o pot pãtrunde
19-Sînt un strãin pe-acest pãmînt
porunca-Þi nu-mi ascunde!
20-Întruna, sufletul, de dor

în mine se topeºte
dupã-ale Tale sfinte legi
ce-atîta le iubeºte.
21-Tu mustri pe-acei blestemaþi

ce se despart de Tine
22-Ridicã Doamne-ocara mea
cãci eu ascult de Tine.
23-Sã tot stea cei mari a vorbi
în contra-mi cu pornire
adînc gîndeºte robul Tãu
l-a Ta orînduire.
24-A Tale-nvãþãturi îmi sînt

întreaga desfãtare
ºi bunii mei sfãtuitori
pe buna Ta cãrare.
Partea 4
25-Mi-e sufletul lipit de þãrînã-n jale

învioreazã-mã precum ai spus
26-Tu mã asculþi cînd spun eu a mea cale
învaþã-mã-ndreptarul Tãu de Sus.
27-Fã sã-Þi pricep a legilor cãrare

ºi eu voi cugeta la lucru-Þi sfînt
28-Îmi plînge sufletul dupã-ndurare
ridicã-mã dupã-al Tãu Cuvînt!
29-Departã-mã de necredincioºie
dã-mi mila Ta ca legea-Þi s-o urmez
30-Aleg cãrarea-Þi dreaptã pe vecie
ºi-a Tale legi sub ochii mei le-aºez.
31-Mã þin de calea-nvãþãturii Tale

Tu Doamne, ruºinat nu mã lãsa
32-Alerg pe-a voii Tale sfîntã cale
cãci Tu la larg îmi scoþi inima mea.
Partea 5
33-Învaþã-mã Doamne
calea voii Tale
sã merg pîn-la moarte
pe aceastã cale
pîn-la moarte sã pot merge
doar pe-aceastã cale.
34-Dã-mi înþelepciune
sã-Þi þin sfînta lege
ºi s-o pot cu toatã
inima-nþelege
s-o pot þine ºi cu toatã
inima-nþelege.
35-Mã povãþuieºte
pe-a Ta cale-n pace
ºi-n a Ta poruncã
fiindcã-aceasta-mi place
de cãrarea voii Tale
Doamne, mie-mi place.
36-Inima mi-o pleacã

pururea-n viaþã
spre-ale Tale-ndemnuri
ºi spre-a Ta povaþã
nu înspre cîºtiguri Doamne
ci spre-a Ta povaþã.
37-Spre deºarte lucruri

ochii sã nu-mi cazã
ci-n cãrarea-Þi sfîntã
Tu mã-nvioreazã
în cãrarea Ta sã umblu
Tu mã-nvioreazã.
38-Ce-ai promis Tu Doamne

sã-mplineºti spre mine
ce-ai promis Tu celor
ce se tem de Tine
fã-mi ce-ai spus cã faci acelor
ce se tem de Tine.
39-Departã-mi ocara
de care m-aº teme
c-a Ta judecatã-i
bunã-n orice vreme
plinã Þi-e de bunãtate
Doamne-n orice vreme.
40-Sã-Þi plinesc porunca,

iatã-a mea dorire
fã-mã sã-mi duc viaþa
în neprihãnire
precum ceri ºi-aºtepþi Tu Doamne
în neprihãnire...
Partea 6
41-Sã vinã Doamne-asuprã-mi a Tale îndurãri

ºi sfînta-Þi mîntuire precum ai fost promis.
42-ªi-atuncea voi rãspunde de oriºice ocãri
cãci eu mã-ncred în totul Cuvîntului Tãu zis.
43-O, nu-mi lua din gurã cuvîntu-adevãrat

cã-n sfînta-Þi judecatã îmi pun nãdejdea mea
44-Pãzi-voi sfînta-Þi lege cu grijã necurmat
ºi-o voi þinea de-a pururi cît viaþa-mi va þinea.
45-Umbla-voi totdeauna în locul larg ºi bun

cãci caut în curãþie poruncile-a-Þi pãzi
46-De-a Ta învãþãturã la cei mari am sã spun
ºi-obrazul de ruºine nicicînd nu-mi va roºi.
47-Mã desfãteazã-a Tale porunci cînd le pãzesc

cãci le pãzesc cu toate a inimi-mi simþiri
48-A mele mîini spre ele întind, cãci le iubesc
ºi-adînc gîndesc la toate a Tale-orînduiri!
Partea 7
49-Aminteºte-Þi promisiunea
ce la robul Tãu ai spus
cãci Tu m-ai fãcut de-ntr-însa
toatã-ncrederea mi-am pus!
50-Doamne-aceasta-i mîngîierea
în necazul meu amar
cã a Ta fãgãduinþã
îmi va da viaþa iar.
51-Niºte îngîmfaþi mi-aruncã

multe-ocãri cu-o gurã rea
dar eu nu mã voi abate
Doamne, de la legea Ta.
52-L-alte judecãþi de-a Tale

mai demult, eu mã gîndesc
ºi gîndindu-mã mã mîngîi
Doamne, ºi mã întãresc!
53-O mînie-aprinsã-mi vine

la vederea celor rãi
care legea Ta o calcã
ºi se fac vrãjmaºi ai Tãi.
54-Doamne-a Ta orînduire
mi-e prilej de noi cîntãri
în a pribegiei casã
prin strãine depãrtãri.
55-Noaptea eu mi-aduc aminte

Doamne, de-al Tãu Nume Sfînt
56-ªi-Þi þin legea, c-aºa-i bine
sã-Þi pãzesc al Tãu Cuvînt.
Partea 8
Doamne, partea mea o spun

e sã-Þi þin Cuvîntul bun
da, Cuvîntul Tãu cel bun!
58-Te rog din inima mea

Doamne-aratã-mi mila Ta
dupã promisiunea Ta.
59-Mã gîndesc la-ntreaga-mi viaþã

ºi mã-ndrept spre-a Ta povaþã
Doamne, dupã-a Ta povaþã.
60-Mã gîndesc ºi mã silesc

ca porunca-Þi s-o pãzesc,
sã nu preget s-o pãzesc.
61-Curse sînt pe calea mea

dar eu nu uit legea Ta
nu uit Doamne legea Ta.
62-Stau ºi-n miezul nopþii-Þi cînt

cãci Tu judeci drept ºi sfînt
Doamne, numai drept ºi sfînt.
63-Prieten sînt cu toþi acei

care-au frica Ta în ei
ºi porunca Ta în ei.
64-Tot pãmîntu-l va umplea

Doamne, bunãtatea Ta
Tu mã-nvaþã voia Ta.
Partea 9
65-Doamne, Tu-mi faci bine

cum ai spus, aºa
66-Dã-mi Tu-nþelepciune
cãci cred legea Ta.
67-Mult am rãtãcit, dar

azi Cuvîntu-Þi þin
68-Tu eºti bun, mã-nvaþã
voia Ta deplin.
69-Niºte trufaºi contra

mea minciuni urzesc
însã eu din suflet
voia Ta pãzesc.
70-Inima lor este

fãrã simþ ºi rea
dar eu desfãtarea
am în legea Ta.
71-Este spre-al meu bine

cã Tu m-ai smerit
sã-nvãþ ce orîndui
Tu a fi pãzit.
72-Mai mult preþuiesc eu

legea ce mã-nveþi
decît mii de lucruri
de-aur ºi de preþ.
Partea 10
73-Mîinile Tale m-au fãcut

ºi mi-au dat întocmire
dã-mi Tu pricepere sã-nvãþ
a Ta orînduire
a Tale legi, al Tãu Cuvînt
a Ta orînduire.
74-Cei ce se tem de Tine, toþi

mã vãd, ºi-au bucurie
cãci ei nãdãjduiesc mereu
spre-a Ta credincioºie
spre-al Tãu Cuvînt ºi promisiuni
spre-a Ta credincioºie.
75-ªtiu c-ale Tale judecãþi
sînt drepte Doamne, toate
ºi m-ai smerit cãci ai avut
spre mine bunãtate
credincioºie ºi-ndurãri
ºi-adîncã bunãtate.
76-Fã Doamne bunãtatea Ta

sã-mi fie mîngîiere
cum ai promis la robul Tãu
în oriºice durere
în orice-amaruri ºi-ncercãri
ºi-n oriºice durere.
77-Sã vinã-a Tale îndurãri

ºi mila-Þi peste mine
ca sã trãiesc, cãci legea Ta
de desfãtare-mi þine
înviorãri ºi bucurii
ºi desfãtare-mi þine.
78-Sã fie înfruntaþi cei rãi

ce-mi fac rãu fãrã vinã
cãci eu gîndesc adînc ºi þin
porunca Ta divinã
Cuvîntul Tãu, povaþa Ta
porunca Ta divinã.
79-La mine sã se-ntoarcã iar

cei ce se tem de Tine
cei ce-Þi cunosc Cuvîntul Tãu
ºi-nvãþãtura bine,
povaþa Ta, îndemnul Tãu
ºi-nvãþãtura, bine.
80-Fã-mi ne-mpãrþitã inima

pe calea voii Tale
sã nu fiu ruºinat nicicînd
pe-a vieþii mele cale
în vorba mea ºi-n fapta mea
pe-a vieþii mele cale.
Partea 11
81-Tînjeºte sufletul în mine

de dor de mîntuirea Ta
ºi-n sfînta Ta fãgãduinþã
îmi pun deplin nãdejdea mea.
82-Mi se topesc de lacrimi ochii

fãgãduinþa-Þi aºteptînd
ºi zic: cînd vei veni la mine
ca sã mã mîngîi, Doamne, cînd?
83-Cãci am ajuns cum e burduful

cînd e uscat ºi stã la fum
dar sfînta Ta orînduire
eu n-o uit Doamne nicidecum!
84-O, care-i numãrul de zile

ce mi le-ai dat sã le trãiesc,
cînd oare pedepsi-vei Doamne
pe-aceia ce mã prigonesc?
85-Niºte-ngîmfaþi, cu rãutate
îmi sapã gropi naintea mea
ei nu lucreazã dupã legea
ºi dupã-orînduirea Ta.
86-A Tale-adînci porunci sînt toate

credincioºie necurmat
de cîþi m-apasã fãrã vinã
ajutã-mi ca sã fiu scãpat.
87-Ei gata-gata-s sã mã-nvingã

eu gata-s sã mã prãpãdesc
ºi totuºi ale Tale sfinte
porunci, eu nu le pãrãsesc.
88-Învioreazã-mã Tu Doamne
cu-a Tale multe bunãtãþi
ca sã-Þi pãzesc învãþãtura
ce mi-o spui Tu ºi mi-o arãþi.
Partea 12
89-Cuvîntul Tãu o Doamne

prin vecii toþi Îl treci
El dãinuieºte-n ceruri
din veci ºi pînã-n veci.
90-A Ta credincioºie
din neam în neam va sta
Tu ai zidit pãmîntul
ºi tare va þinea.
91-ªi totul stã-n picioare

dupã-ale Tale legi
cãci Þie-Þi sînt supuse
Cuprinsurile-ntregi.
92-De n-ar fi fost ca-n legea-Þi

viaþa sã-mi desfat
aº fi pierit în multul
ºi-adîncul meu pãcat.
93-Poruncile-Þi alese
nicicînd nu voi uita
cãci Tu mereu prin ele
îmi bucuri inima.
94-Al Tãu sînt: mîntuieºte-mi

viaþa din pãcat
cãci doar a Ta poruncã
o caut ne-ncetat.
95-Azi niºte rãi aºteaptã

sã-mi piardã viaþa mea
eu însã iau aminte
la-nvãþãtura Ta.
96-În lume are margini

tot ce-i desãvîrºit,
Cuvîntul Tãu Sfînt, n-are
nici margini, nici sfîrºit.
Partea 13
97-Ce mult iubesc eu legea Ta

întreaga zi mie-n minte
98-Poruncile-Þi mã-nþelepþesc
cãci stau mereu nainte.
99-Mai învãþat sînt decît toþi

cei care mã învaþã
cãci eu la-nvãþãtura Ta
gîndesc mereu în viaþã.
100-Mai multã-nþelepciune am
ca mulþi bãrbaþi din lume
cãci eu poruncile-Þi pãzesc
ºi þin la Sfîntu-Þi Nume.
101-Îmi þin piciorul depãrtat

de orice drumuri rele
ca sã pãzesc Cuvîntul Tãu
toþi anii vieþii mele.
102-Eu Doamne nu mã depãrtez

de legea-Þi niciodatã
cãci din Cuvîntul Tãu mã-nveþi
cãrarea Ta curatã.
103-Ce dulci cuvintele Îþi sînt

la cerul gurii mele
mai dulci ca mierea-n gura mea
eu mã-ndulcesc cu ele.
104-Mai priceput mã fac þinînd

porunca voii Tale
de-aceea eu urãsc adînc
minciuna pe-orice cale.
Partea 14
105-Cuvîntul Tãu e-o candelã aprinsã

pentru picioarele ºi paºii mei
e o luminã pururea nestinsã
pe calea mea oricînd sînt norii grei.
106-Jur, ºi de jurãmînt eu mã voi þine

cã legea Ta cea dreaptã voi urma
107-Sînt amãrît, dã-mi bucurii din Tine
dupã Cuvîntul spus de gura Ta.
108-Primeºte-mi Doamne-a mele simþãminte
ºi-a Tale legi învaþã-mã deplin
109-Primejdii grele-mi stau mereu nainte
ºi totuºi nu uit legea Ta s-o þin.
110-Cei rãi mi-aºeazã curse-n cale mie

dar nu m-abat de la porunca Ta
111-Povaþa Ta-i averea mea-n vecie
cãci ea e toatã bucuria mea.
112-Eu inima mi-o plec s-asculte-ntruna

ºi sã-mplineascã-a Tale-orînduiri
pîn-la sfîrºitul vieþii-ntotdeauna
îmi þin la ele-a inimii priviri.
Partea 15
113-Urãsc pe-acei oameni

fãrã hotãrîre
dar iubesc a Tale
legi ºi-orînduire
legea Ta ºi-a Ta plãcutã, sfîntã-orînduire.
114-Tu-mi eºti Adãpostul

Scut ºi Apãrare
în fãgãduinþa-Þi
pun nãdejdea tare
în a a fãgãduinþã, pun nãdejdea tare.
115-Mergeþi de la mine
voi cei rãi, departe
vreau s-ascult de Domnul
meu pînã la moarte
vreau sã þin a Lui poruncã sfîntã pîn-la moarte!
116-Dupã promisiunea-Þi
Tu mã sprijineºte
sã nu fiu de-ocarã
în a mea nãdejde
Tu sã nu mã laºi de-ocarã în a mea nãdejde.
117-Fii-mi Doamne sprijin

ca sã am scãpare
sã mã bucur pururi
de a Ta lucrare
de a Ta orînduire ºi de-a Ta lucrare.
118-Tu-i urãºti pe-aceia
ce se-ndepãrteazã
de orînduirea-Þi
ºi n-o mai vegheazã
cã amarnic ei se-nºealã dacã n-o vegheazã!
119-Pe cei rãi ca spuma

Doamne-i iei din lume
de-aceea iubesc eu
Marele Tãu Nume
Sfînta Ta învãþãturã, Doamne ºi-al Tãu Nume.
120-De-a Ta fricã sfîntã

carnea-mi se-nfioarã
gîndul Judecãþii
Tale mã doboarã
teama Judecãþii Tale Doamne mã doboarã.
Partea 16
121-Dreptatea Ta ºi legea o Doamne le pãzesc

nu mã lãsa în voie la cel asupritor!
122-Ia-mi binele meu Doamne sub scutul Tãu ceresc
ºi nu-mi lãsa viaþa sub apãsarea lor.
123-De dorul mîntuirii ai mei ochi se topesc

ºi dupã-a Tale drepte ºi dulci fãgãduinþi
124-Cu mila Ta Te poartã cu mine cãci doresc
sã-nvãþ orînduirea cãrãrilor cuminþi!
125-Eu robul Tãu sînt Doamne, fã sã-nþeleg a Ta

curatã-nvãþãturã ºi-al Tãu Slãvit Cuvînt
126-E vremea pentru mine sã-ncepi Tu a lucra
cãci rãii-Þi calcã legea ºi-o uitã pe pãmînt.
127-De-aceea eu întruna poruncile-Þi pãzesc

mai mult decît mult aur curat ºi preþios
128-De-aceea drepte toate poruncile-Þi gãsesc
ºi-urãsc minciuna toatã, cu omul mincinos.
Partea 17
129-Sfintele-Þi învãþãminte
minunate le socot
de aceea le pãzesc eu
cu tot sufletul... cu tot!
130-Cînd al Tãu Cuvînt descoperi

Tu luminã nouã scoþi
dãruind înþelepciunea
la toþi cei smeriþi, la toþi.
131-Cu oftare-mi deschid gura

cãci sînt lacom tot mai mult
sfînta Ta poruncã Doamne
s-o ascult, ºi-ascult, ºi-ascult!
132-Faþa-ntoarce-Þi-o spre mine

ºi de mine milã ai,
cum la cîþi Te-ascultã Doamne
le dai mila Ta, le dai.
133-Întãreºte-mi Doamne paºii

în Cuvîntul Sfînt al Tãu
nu lãsa sã mã robeascã
nici un rãu, nici un rãu!
134-Scapã-mã de asuprirea
celor rãi cu gînd hain
ca porunca Ta cea sfîntã
s-o þin pururea, s-o þin.
135-Fã sã-Þi strãluceascã Faþa

peste robul Tãu în veac
ºi mã-nvaþã orînduirea-Þi
ca sã-Þi plac, mereu sã-Þi plac.
136-Ochii-mi plîng ºiroi de lacrimi

cu adînc ºi greu suspin
pentru cã-a Ta lege Doamne
n-o þin oamenii, n-o þin.
Partea 18
137-Doamne, pururi drept Te-arãþi

fãrã vinã-n judecãþi
în a Tale judecãþi.
138-Tot ce Tu ne-ai învãþat

pe dreptate-ai aºezat
cu credinþã-ai aºezat.
139-Rîvna mea-i cã omul rãu

uitã de Cuvîntul Tãu
Doamne, de Cuvîntul Tãu.
140-Mult cercat e-al Tãu Cuvînt

ºi-L iubesc cãci este Sfînt
Doamne, întru totul Sfînt.
141-Mic sînt ºi dispreþuit

dar nu uit ce-ai poruncit
Doamne, tot ce-ai poruncit.
142-Veºnicã-i dreptatea Ta
ºi-Adevãrul, legea Ta
Adevãru-i legea Ta.
143-Am necazuri ºi-ntristãri

dar caut sfinte desfãtãri
a Scripturii desfãtãri.
144-Sfatul Tãu e sfînt în veac

dã-mi pricepere sã-l fac
sã-l pãzesc, sã-l þin, sã-l fac.
Partea 19
145-Eu Te chema din suflet, Doamne-aminte ia

ca sã pot pãzi orînduirea Ta.
146-Eu Te chem, dã-mi darul sfintei mîntuiri

sã pãzesc a Tale-adînci orînduiri.
147-O iau înaintea zorilor ºi spun:

în fãgãduinþa Ta nãdejdea-mi pun.
148-Înaintea strãjii nopþii mã trezesc

ca-n al Tãu Cuvînt adînc sã m-adîncesc.
149-Dupã bunãtatea-Þi ruga sã mi-o vezi
dupã judecata-Þi, sã mã-nviorezi.
150-Doamne-aproape-s cei ce miºelia cat’‘

de-a Ta lege viaþa lor s-a depãrtat.
151-Însã mai aproape eºti Tu Doamne Sfînt

a Tale porunci tot adevãrul sînt.
152-ªtiu demult cã toate cîte-ai învãþat

pentru totdeauna Doamne-ai aºezat.
Partea 20
153-O, vezi ticãloºia-mi Doamne

ºi izbãveºte-mã din ea
cã legea Ta o am în cuget
ºi nu uit Doamne legea Ta.
154-A mea dreptate sã mi-o aperi

rãscumpãrã-mã din pãcat
ºi dupã-a Ta fãgãduinþã
fã-mi sufletul înviorat.
155-Departe-i mîntuirea Doamne

de toþi aceia ce fac rãu
cã ei nu cautã-orînduirea-Þi,
porunca Ta ºi sfatul Tãu.
156-A Tale îndurãri sînt Doamne

nespus de mari, cînd Tu le-arãþi
învioreazã-mi al meu suflet
dupã-a Tale judecãþi.
157-Mulþi Doamne sînt prigonitorii

ºi mulþi vrãjmaºii mei, Tu-i vezi
dar eu de-a Ta învãþãturã
de-a pururi nu mã depãrtez.
158-Cu scîrbã eu privesc o Doamne

pe cîþi necredincioºi Îþi sînt
pe cei ce nu-Þi pãzesc Cuvîntul
ºi-s cãlcãtori de legãmînt.
159-Vezi cît de mult iubesc eu Doamne
Cuvîntul Tãu ºi voia Ta
în bunãtatea Ta cea mare
învioreazã-mi inima.
160-Întemeiat Îþi e Cuvîntul

pe Adevãrul cel curat
a Tale drepte legi þin veºnic
ca Tronul Tãu neclãtinat.
Partea 21
161-Mã prigonesc fãrã temei

niºte voievozi de seamã
dar numai de Cuvîntul Tãu
eu tremur ºi am teamã
da, numai de Cuvîntul Tãu
Cel Sfînt, am Doamne, teamã.
162-Mã bucur de Cuvîntul Tãu

ca de-o comoarã-ntreagã
163-Minciuna o urãsc adînc
dar legea Ta mi-e dragã
minciuna n-o pot suferi
dar legea Ta mi-e dragã.
164-De ºapte ori pe zi Te cînt

cãci legea Ta e dreaptã
165-Au pace multã-acei ce-o þin
necazuri nu-i aºteaptã
nenorociri nu-i vor lovi
necazuri nu-i aºteaptã.
166-Eu cred în mîntuirea Ta

ºi-n legile-Þi curate
167-Din suflet þin ce Tu mã-nveþi
cãci le iubesc pe toate
pãzesc a Tale-nvãþãturi
ºi le iubesc pe toate.
168-Pãzesc poruncile-Þi ºi þin

tot ce mã-nveþi prin ele
cãci toate cãile-mi cunoºti
ºtii drumurile mele
de-a pururi înaintea Ta
sînt drumurile mele...
Partea 22
169-O, pîn-la Tine Doamne

s-ajungã ruga mea
ºi dã-mi înþelepciune
precum Tu spui, aºa.
170-S-ajungã-a mele cereri

la Tine-acolo Sus
ºi-mi adã izbãvirea
cãci Tu aºa ai spus.
171-A mele buze Doamne

vesteascã-Þi slava Ta
cãci Tu orînduirea-Þi
mã-nveþi a Þi-o urma.
172-Sã cînte a mea limbã

Cuvîntul Tãu Cel Sfînt
c-a Tale legi, curate
ºi drepte veºnic sînt.
173-Sã-mi fie sfînta-Þi Mînã

într-ajutor deplin
cãci am ales a Tale
porunci ca sã le þin.
174-Suspin dupã-ajutorul
ºi mîntuirea Ta
cãci legea Ta-i plãcerea
ºi desfãtarea mea.
175-Trãiascã al meu suflet

sã-Þi cînte pe-al Tãu plac
ºi sfînta-Þi judecatã
mã sprijineascã-n veac.
176-Pierdut sînt ca ºi-o oaie

ridicã-mã din rãu
cã eu nu-Þi uit porunca
ºi-ascult Cuvîntul Tãu.
214 - Psalmul 120

- O cîntare a treptelor -
1-Cãtre Domnul strig de-a pururi

eu în strîmtorarea mea
El mi-ascultã rugãciunea
ºi-mi dã izbãvirea Sa.
2-Doamne, sufletul meu scapã-l

de-orice buze care mint,
de-orice limbã-nºelãtoare
iubitoare de argint.
3-Ce-þi dã El, ce-þi dã El þie

limbã-nºelãtoare? - fer
4-de sãgeþi strãpungãtoare
jar aprins de ienuper.
5-Vai, cãci locuiesc la Meºec,

stau în corturi la Ghedar,
6-Lîngã cei ce urãsc pacea
stat-am timp prelung ºi-amar.
7-Eu sînt numai pentru pace

dar de-ndatã ce vorbesc
ei sînt gata doar de luptã
de rãzboi se pregãtesc.
215 - Psalmul 121

1-Spre munþi ridic eu ochii mei

spre munþi cu vîrfu-n zare
de unde oare-mi va veni
a mea ajutorare?
2-O, ajutoru-mi vine tot

doar de la Domnul Sfîntul
de la Acela ce-a fãcut
ºi cerul ºi pãmîntul.
3-Da, El nu va îngãdui
piciorul sã-þi clinteascã
Cel ce pãzeºte viaþa ta
nicicînd n-o s-aþipeascã.
4-Da, iatã nu va dormita

nici doarme niciodatã
Cel ce-apãrã pe Israel
cu dreapta-I minunatã.
5-El, Domnu-I pãzitorul tãu

cu grija-I înþeleaptã
da, Domnul este umbra ta
pe mîna ta cea dreaptã.
6-De-aceea nu te va pãli
nici soarele, nici luna
7-El sufletul þi-l va pãzi
de rãu întotdeauna.
8-Sã te pãzeascã Domnul bun

la dus ºi la venire
de-acum ºi pînã-n veci de veci
cu marea Lui iubire.
216 - Psalmul 122

- O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David -
1-Cît mã bucur eu Doamne

cînd îmi zice-oricare:
Haidem toþi la Casa Sfîntã
haidem la-nchinare!
la a Domnului Sfînt Casã, haidem la-nchinare!
2-Paºii mei se-opresc în poarta

ta Ierusalime
3-Drag Ierusalim, zidit eºti
ca fãcut dintr-o bucatã, cum nu ºtie nime.
4-Suie-acolo seminþia,
seminþia sfîntã
dupã legea lui Israel
Domnului Îi cîntã
Domnului sã-I dea mãrire, Numelui Sãu cîntã.
5-Sînt acolo scaune multe

pentru judecare
tronurile mari, din casa
lui David, cea mare
din a lui aleasã casã de domnie, mare.
6-Ne rugãm toþi pentru pacea

ta Ierusalime
sã se bucure de-odihnã
pe a ta nãlþime
cei care-þi iubesc frumseþea ºi a ta nãlþime.
7-Între zidurile tale

pacea-n veci sã fie
liniºtea-n a tale scumpe
case de domnie
liniºtea ºi pacea-n toatã casa-þi de domnie.
8-Pentru-ai mei fraþi ºi prieteni

care sînt în tine
eu doresc în tine pacea
zilelor senine
pacea, liniºtea ºi-odihna zilelor senine.
9-Pentru-a Domnului Sfînt Casã
- locul Slavei Sale -
fac urãri, Ierusalime
fericirii tale
pãcii, liniºtii, odihnei, fericirii tale.
217 - Psalmul 123

1-La Tine ochii mi-i ridic

la Tine Doamne Mare,
la Tine care-n ceruri stai
eu caut a mea scãpare.
2-Cum ochii robilor privesc

spre-a domnilor lor mînã,
cum ochii roabei se-aþintesc
mereu spre-a ei stãpînã,
aºa ai noºtri ochi privesc

spre Domnul nostru Mare
pînã-milã va avea de noi
ºi ne va da-ndurare.
3-O Doamne-ndurã-Te de noi

ai Doamne de noi milã
cãci de dispreþ sîntem sãtui
sîntem sãtui de silã.
4-Sãtul ni-e sufletul, sãtul

de-a celor rãi ocarã
de-atît dispreþ cît cei trufaºi
spre noi îl aruncarã.
218 - Psalmul 124

1-De n-ar fi fost de partea noastrã

El, Dumnezeul nostru, El
de n-ar fi fost de partea noastrã -
sã spunã-acuma Israel.
2-De n-ar fi fost cu noi El, Domnul,

cînd oamenii cu mii de mii
s-au ridicat în contra noastrã
3-De vii ne-ar fi-nghiþit, de vii...
cînd li s-a fost aprins mînia

cînd a venit al lor puhoi...
4-Ne-ar fi necat atîtea ape
ºi rîuri, sufletul din noi.
5-Ne-ar fi trecut ºi peste suflet

al lor nãprasnic greu tumult
ºi-atîtea valuri furioase
demult ne-ar fi necat, demult.
6-Slãvit sã fie Domnul nostru

cãci El ne-a stat în ajutor
El n-a lãsat sã fim daþi pradã
ºi nu ne-a dat în dinþii lor.
7-Ca pasãrea din laþul morþii

al nostru suflet a scãpat
cãzut-a lanþul rupt, noi slobozi
ºi izbãviþi ne-am bucurat.
8-Al nostru ajutor e-n Domnul

ºi-n Sfîntu-I Nume-avem noi scut
El Cerurile ºi pãmîntul
cu-a Lui putere le-a fãcut.
219 - Psalmul 125

1-Cei ce se-ncred în Domnul

ca munþii-s neclintiþi
stau tari cum stã Sionul
pe veacuri întãriþi.
2-Precum Ierusalimul
de munþi e-mprejmuit
aºa-nconjoarã Domnul
pe-ai Sãi pîn-la sfîrºit.
3-A celor rãi putere

nu mult va stãpîni
toþi cei fãrã prihanã
scãpaþi de ei vor fi.
Ca mîna sã nu-ntindã
cîþi sînt neprihãniþi
spre tronul fãrdelegii
spre cei nelegiuiþi.
4-O, varsã-Þi Doamne harul

spre cei buni ºi-nduraþi,
spre cei fãrã prihanã
la inimã curaþi.
5-Dar pe acei ce-apucã

pe-un drum ce nu-i al Sãu
îi nimiceºte Domnul
cu toþi cei ce fac rãu.
În veci sã fie pacea

cu-alesul Israel
ºi peste-acei ce cheamã
pe Dumnezeu, din el.
Partea a Opta
Psaltirea este ca un Ospãþ Ceresc
cu îndestulãri negrãite ºi strãlucite
la care petrec veºnic
toþi sfinþii lui Dumnezeu
- a cãrui intrare, veºmînt ºi drept
este numai în Hristos.
Cine nu va veni prin Hristos

sã ia veºmîntul ºi dreptul intrãrii de la Ea,
nu va afla niciodatã altã intrare,
nu va primi de nicãieri veºmînt de nuntã,
ºi nu va cãpãta de la nimeni un alt drept
ci va rãmîne veºnic afarã
în ploaia focului veºnic...
Dar cine intrã prin Hristos,

primeºte veºmîntul spãlat în Sîngele Lui,
dreptul de fiu al Împãratului Veºniciilor
ºi partea desfãtãrilor veºnice
de la Dreapta Sa.
- Fericiþi ºi binecuvîntaþi cei ce vor veni
de la Rãsãrit ºi Apus,
de la Nord ºi Sud
ºi vor sta la masã cu Patriarhii ºi Profeþii
cu Apostolii ºi toþi Sfinþii Pãrinþi
în Bucuria Tatãlui,
în Nunta Fiului
ºi în Slava Duhului Sfînt
cîntînd ºi închinînd în Numele Tatãlui,
ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh -
Dumnezeul nostru,
cãci a Lui este Împãrãþia, puterea ºi slava
acum ºi în vecii vecilor,
Amin.
Cartea Domnului e sfatul cel mai nepãrtinitor

ea aratã ºi rãsplata
ºi osînda
tuturor.
Ea nu cruþã pe nici unul
ea nu-acopere nimic
ea e pentru toþi aceeaºi, fie mare, fie mic.
Isus Hristos
Tu care eºti Rãsplata cea nebãnuitã a tuturor adevãraþilor Tãi credincioºi, din
orice neam, din orice loc ºi din orice vreme.
Tu care ai venit sã ne deschizi intrarea la Ospãþul veºnicelor desfãtãri,
Tu care ne-ai pregãtit prin Sîngele Crucii Tale Curãþirea ºi Sfinþenia sufletelor
noastre spre a fi vrednici de intrarea ºi starea Acolo.
Tu care ne dai numele nostru cel nou ºi tainic, fãrã de care nimeni nu va fi
primit,
Tu care vei fi Toatã Pricina Bucuriei,

Toatã Revãrsarea Luminii,
Toatã Pãrtãºia Iubirii,
Toatã Sãrbãtoarea Fericirii Veºnice ale cerurilor noi, ale pãmîntului nou, ale
tuturor noilor nemãrginiri,
ridicate la o nouã slavã prin Meritul Tãu.
Vei fi lãudat, vei fi iubit, vei fi preamãrit
ºi cu Numele Tãu se vor binecuvînta iubirile, cîntãrile ºi sufletele tuturor
nemãrginirilor
înãlþîndu-Þi din cer în cer, din cor în cor ºi din veci în veci
cîntãrile veºnice ale Psalmilor Tãi nemuritori.

Isus Hristos.
Amin.
220 - Psalmul 126

1-Cînd înapoi adus-a Domnul

pe prinºii noºtri de rãzboi,
parcã visam cã-ntorºi sînt iarãºi
napoi, cei din Sion, napoi.
2-Atunci în marea bucurie

de strigãt gura ne-o umpleam
ºi cu nespusã veselie
cîntam, din inimã, cîntam.
Atunci spuneam printre popoare

(miraþi de-aceea ce-am vãzut)
mãreþe lucruri pentru dînºii
fãcut-a Dumnezeu, fãcut.
3-Da, Domnul a fãcut mari lucruri

minuni nespuse pentru noi
de-aceea noi avem de-acuma
ºuvoi de bucurii, ºuvoi...
4-Pe ceilalþi prinºi de luptã-ai noºtri

napoi adu-ni-i Doamne Tu
ca niºte rîuri de la Miazãzi
adu-ni-i Doamne Tu, adu!
5-Toþi cei ce seamãnã cu lacrimi

ºi umblã pe ogor plîngînd
odatã plini de veselie
cîntînd vor secera, cîntînd.
6-Cel ce pe brazdã-n plîns, aruncã

sãmînþa singur, fãrã soþi
cu nesfîrºitã bucurie
toþi snopii ºi-i va strînge, toþi!
221 - Psalmul 127

- O cîntare a treptelor. Un psalm al lui Solomon -
1-De nu zideºte Domnul, El, o casã

degeaba vor lucra cei ce-o zidesc,
de nu pãzeºte Domnul o cetate
degeaba vor veghea cei ce-o pãzesc.
2-Degeaba vã sculaþi de dimineaþã

ºi vã culcaþi tîrziu în noapte iar
ca sã mîncaþi o pîine cîºtigatã
cu trudã, cu durere, cu amar.
Cãci El la toþi acei care-L ascultã

la preaiubiþii Lui El le va da
ca-n somn ºi pîinea care le lipseºte
ei totdeauna pîinea vor avea.
3-Copiii, iatã sînt o moºtenire

ºi-o rãsplãtire de la Domnul Sfînt
4-Cum sînt sãgeþile pentru-un rãzboinic
copiii cei din tinereþe sînt.
5-Ferice-acel ce-ºi umple cu ei casa

ferice omul care-i va avea
cãci cînd vorbi-vor cu duºmanii-n poartã
ei nicicînd ruºinaþi n-or rãmînea.
222 - Psalmul 128

1-Ferice de oricine de Domnul se va teme

ºi care pe-a Lui cale umbla-va negreºit
2-C-atuncea de-a ta muncã te bucuri pe-orice vreme
îþi merge pururi bine
eºti pururi fericit.
3-Nevastã-ta-i atunci ca viþa roditoare

în casa ta în care-i belºug atunci din plin
în jurul mesei tale cu feþe zîmbitoare
vor sta copiii, cum vara
lãstarii în mãslin.
4-Aºa e omul care de Domnul se va teme
aºa-i binecuvîntã El viaþa pe pãmînt.
5-Te binecuvînteze El, Domnu-n orice vreme
din Sfînta-I Locuinþã
Sionul Lui cel sfînt.
Viaþa ta întreagã, întregi zilele tale

sã vezi Ierusalimul cel sfînt ºi strãlucit
s-ajungi sã-þi vezi urmaºii
voioºi pe-a vieþii cale
ºi pacea fie peste
Israelul iubit.
223 - Psalmul 129

1-Destul m-au asuprit cu urã,

din tinereþea mea mereu,
sã spunã Israel, sã spunã
cîte-asupriri avut-am eu...
2-Destul, destul mã asuprirã

din tinereþe pîn-acum
dar nu m-au biruit nici unii
ºi nu m-au doborît nicicum.
3-Plugarii mi-au arat spinarea

cu brazde lungi am fost brãzdat
4-Dar Domnu-I drept, tãiat-a funia
cu care cei rãi m-au legat.
5-Sã dea napoi plini de ruºine

cei ce urãsc Sionul Sfînt
6-Sã se usuce ca ºi iarba
pe-un coperiº uscat de vînt.
7-Secerãtorul nu-ºi va umple

vreodatã mîna lui cu ea
nici cel ce leagã snopii, braþul
cu dînsa nu-ºi va încãrca.
8-ªi cîþi trec, nu zic: fiþi cu Domnul

ºi: binecuvîntaþi fiþi voi
nici: în al Domnului Sfînt Nume
vã binecuvîntãm ºi noi...
224 - Psalmul 130

1-Din fundu-adîncului Te chem

din noaptea cea mai multã
2-O Doamne-ascultã-mã cînd gem
ºi cererea-mi ascultã.
3-O Doamne, dacã ai pãstra

aducerea aminte
a vinei... cine-ar mai putea
ca drept, sã-Þi stea nainte?
4-Dar Tu în veac eºti iertãtor

ca toþi sã Þi se-nchine
5-Nãdejde-aºtept ºi ajutor
eu numai de la Tine.
Aºtept fãgãduinþa Ta
6-Da, sufletu-mi se-ndreaptã
spre Domnul pentru-a-L aºtepta
cum straja zorii-aºteaptã.
O Doamne eu doresc atît

ºi-aºtept ca sã-Þi vãd Faþa
mai mult, cu mult mai mult decît
strãjerii dimineaþa.
7-În Domnul pune-þi Israel

nãdejdea veºnic tare
cãci El e Dumnezeu, la El
belºug e de-ndurare,
ºi de rãscumpãrãri, cãci El
e milã ºi iubire
8-El va scãpa pe Israel
de-a lui nelegiuire.
225 - Psalmul 131

1-Doamne, n-am în mine

inimã-ngîmfatã
nici priviri trufaºe
eu n-am niciodatã
Tu ºtii Doamne cã de-acestea eu n-am niciodatã.
Nu m-apuc de lucruri
ce nu se cuvine,
care sînt prea nalte
prea mari pentru mine
Tu ºtii cã eu nu caut Doamne ce nu-i pentru mine.
2-Sufletul meu Doamne

pururi liniºtit e
ca un prunc la sînul
mamei lui iubite
ca-nþãrcatul prunc la sînul mamei lui iubite.
3-Israel, - întreaga
ta nãdejde vie
pune-o numa-m Domnul
de-azi pînã-n vecie
tare-n Domnul sã-ai nãdejdea, pînã-n veºnicie.
226 - Psalmul 132

1-Doamne-adu-Þi aminte Doamne de David ºi-amarul lui

2-Aminteºte-Þi juruinþa ce-a fãcut el Domnului.
3-Cînd a zis: n-o sã intr-n cortu-n care locuiesc

nu mã voi sui în patu-mi ca sã stau sã odihnesc
4-Nu-mi voi da eu somn la gene, ochii nu-mi vor aþipi

5-Pînã cînd o locuinþã pentru Domnul voi gãsi.
6-Iatã, vorbã despre dînsa în Efrata-am auzit

ºi acolo în ogorul lui Iarim eu am gãsit.
7-Haidem toþi la locuinþa-I, haidem sã I ne-nchinãm
spre-al picioarelor Lui sfinte aºternut, sã ne-aplecãm!
8-Scoalã-Te o Doamne, vino l-al Tãu loc de odihnit

Tu ºi-al mãreþiei Tale chivot sfînt ºi strãlucit.
9-Ai Tãi preoþi sã se-mbrace ca ai neprihãnirii fii

credincioºii Tãi sã scoatã strigãte de bucurii.
10-Doamne, pentru-al Tãu rob David, nu-l lãsa pe unsul Tãu

11-Domnul a jurat lui David, adevãrul sfînt al Sãu,
a jurat ºi nu va-ntoarce de la ceea ce-a jurat:

fiu din trupul tãu voi pune pe-al tãu tron de împãrat.
12-Dacã fiii tãi þinea-vor legãmîntul, calea Mea

pe-al tãu scaun de domnie ºi-ai lor fii pe veci vor sta.
13-Da, cu drag ales-a Domnul pe Sionul Sãu iubit

l-a dorit ca locuinþã sfîntã, Lui, cînd a grãit:
14-Loc de-odihnã pentru Mine pe veci este-aici

cãci Eu l-am dorit pe-acesta ºi în el voi locui.
15-Hrana lui cu-mbelºugare o voi binecuvînta

pe sãracii lui, cu pîine pururea-i voi sãtura.
16-Îmbrãca-i-voi pe-ai lui preoþi în al mîntuirii in

credincioºii lui vor scoate glas de bucurie plin.
17-ªi puterile lui David voi nãlþa acolo Eu

pregãti-I-voi Eu acolo candelã la Unsul Meu.
18-Cu ruºine îmbrãca-i-voi toþi vrãjmaºii cîþi ar fi

dar cununa lui, statornic peste el va strãluci.
227 - Psalmul 133

- O cîntare a treptelor. Un psalm a lui David -
1-Iatã ce plãcut ºi dulce

e sã locuiascã
fraþii pururea-mpreunã
sã se veseleascã
cu cîntãri, cu psalmi în Domnul
sã se veseleascã.
2-E plãcut cum e mireasma

care-i mai aleasã
cînd pe cap turnatã curge
spre veºmînt se lasã
peste barba, spre veºmîntul
lui Aron se lasã.
3-Dulce-i ca ºi roua care

din Hermon pogoarã
pe-al Sionului sfînt munte
fiecare searã
dulce, rãcoroasã, sfîntã
fiecare searã.
... Ce plãcutã-i ºi ce dulce

Doamne adunarea
acolo revarsã Domnul
binecuvîntarea
viaþa pentru veºnicie
binecuvîntarea...
228 - Psalmul 134

1-Iatã, lãudaþi pe Domnul

azi toþi robii Domnului
binecuvîntaþi pe Domnul
cîþi staþi noaptea-n Casa Lui
noaptea, treji, în Casa Lui.
2-Cãtre Sfintele-I lãcaºuri

mîinile vã ridicaþi
ºi pe Domnul totdeauna
nalt sã-L binecuvîntaþi.
3-Sã te binecuvînteze
Domnul din Sionul Sfînt
El care-a fãcut tot cerul
ºi-a fãcut acest pãmînt!
229 - Psalmul 135

1-Sã-L lãudaþi pe Domnul, slãviþi Numele Lui
Sã-L lãudaþi pe Domnul voi robii Domnului.
2-Cîþi staþi în Sfînta-I Casã ºi-n curtea Lui cîþi staþi

3-Sã-L lãudaþi pe Domnul cã-I Bun - sã-L lãudaþi!
Cîntaþi al Lui Sfînt Nume cã-I binevoitor

4-El ªi-a ales pe Iacov, pe Israel, popor.
5-Eu ºtiu cã Domnu-I Mare, ca toþi e mai presus

alþi dumnezei ca Dînsul, ca Domnul nostru nu-s.
6-El face ce voieºte în cer ºi pe pãmînt

în mãri ºi-n alte toate adîncuri cîte sînt.
7-El scoate nori ºi fulger ºi ploi din depãrtãri

ºi El sloboade vîntul din ale Lui cãmãri.
8-El în Egipt pe-ntîii nãscuþi i-a nimicit

din oameni ºi-animale, cu toþii au pierit.
9-El a trimis în tine Egiptule minuni

spre Faraon ºi ceata-i de slujitori nebuni.
10-Ucis-a regi puternici, mari neamuri a lovit

11-Pe Sihon împãratul ºi regele-amorit,
pe Og, pe împãratul Basanului l-a-nfrînt

ºi pe-mpãraþi din bunul Canaanului pãmînt.
12-Iar þara lor a dat-o de moºtenire El

poporului Sãu unic, alesul Israel.
13-O Doamne-al Tãu Sfînt Nume pe veci va rãmînea

ºi sfînta-Þi pomenire din neam în neam va sta.
14-Cã Domnul judeca-va pe-alesul Sãu popor

ºi cu-ai Lui robi de-a pururi va fi îndurãtor.
15-Ai neamurilor idoli argint ºi aur sînt

lucrãri de mîini de oameni fãcute pe pãmînt.
16-Au gurã dar n-au vorbe, au ochi dar n-au vederi

17-Urechi au, fãr-s-audã, n-au suflet ºi puteri.
18-Ca ei sînt toþi ºi-aceia ce-i fac ºi-i vînd, ca ei

sînt ºi cei ce pot sã-ºi punã încrederea în zei.
19-A lui Israel casã pe Domnul lãudaþi

voi casã a lui Aron, sã-L binecuvîntaþi.
20-Voi casã a lui Levi slãviþi pe Domnul Sfînt

slãviþi-L cîþi vã temeþi de Domnul pe pãmînt.
21-Slãvit sã fie Domnul ºi binecuvîntat

din locul sfînt, Sionul ales ºi minunat.
El care locuieºte al Sãu Ierusalim

slãviþi, slãviþi pe Domnul!
Pe Domnul Îl slãvim!
230 - Psalmul 136

1-Lãudaþi pe Domnul, cãci El este bun
2-Lãudaþi pe Domnul dumnezeilor
Lãudaþi pe Domnul domnilor în veac

toþi acei ce-I sînteþi Domnului pe plac.
3-Lãudaþi pe Domnul domnilor în veac

cãci în veac va þine îndurarea Sa
4-Pe-Acel Singur care face mari minuni
5-Pe Acela care cerul l-a fãcut

cãci în veac va þine îndurarea Lui
6-Pe-Acel ce pe-ape-a-ntins pãmîntul tot
7-Pe-Acel ce fãcut-a mari luminãtori

cãci în veac va þine îndurarea Sa
8-Soarele ca ziua a o stãpîni
9-Stelele ºi luna pentru-al nopþii-ntins

10-Pe-Acel ce-a lovit Egiptul cu dureri
cã-n veci þine mila Domnului.
11-ªi-a scos pe Israel din mijlocul lor

12-Cu-a Lui Mînã tare ºi cu braþ întins
13-Pe Cel ce-mpãrþit-a Marea Roºie

14-Pe Cel ce-a trecut pe Israel prin ea
15-ªi-a necat pe Faraon ºi oastea lui

16-Pe Cel ce poporul prin pustiu l-a dus
17-Pe Cel ce învins-a pe-mpãraþii mari
18-Pe Cel ce ucis-a pe-mpãraþii tari
19-Pe Sihon, pe regele-amoriþilor

20-ªi pe Og, pe regele Basanului
21-ªi-a lor þarã moºtenire-a dat-o El

22-Moºtenirea robului Sãu Israel
23-El nu ne-a uitat cînd noi eram smeriþi

24-Ci ne-a izbãvit de-ai noºtri-asupritori
25-Pe Cel ce dã hranã oricãrei fãpturi

26-Lãudaþi pe Domnul cerurilor toþi
231 - Psalmul 137

1-Pe malurile rîurilor triste
pe malul apelor din Babilon
acolo am ºezut ºi-am plîns cu jale
cînd ne-am adus aminte de Sion.
2-În sãlciile din þinutu-acela

noi ale noastre harfe-am atîrnat
3-Cã-atunci rîzînd, biruitorii noºtri
sã le cîntãm cîntãri, au aºteptat.
Asupritorii vrut-au bucurie

vrãjmaºii noºtri veselii au vrut
cîntãrile Sionului cerurã
sã le cîntãm din ele ne-au cerut.
4-Cum Doamne sã putem cînta noi oare

cîntãrile Sionului iubit
a Domnului cîntãri neprihãnite
pe un pãmînt strãin ºi nedorit?
5-De te-oi uita Ierusalime, sã-ºi uite

a ei destoinicie dreapta mea,
6-De cerul gurii limba-mi se lipeascã
de nu-mi va fi la tine inima!
De nu-mi voi aminti mereu de tine

de nu-mi voi face din Ierusalim
a bucuriei culme minunatã
ºi-a dorului puternic ºi sublim.
7-Adu-Þi aminte Doamne-adu-Þi aminte

de ai Edomului stricaþi copii
cã-n ziua cînd gemea Ierusalimul
strigau toþi: radeþi-l din temelii!
8-Ah, fiica Babilonului sortitã

la pustiiri cum nu s-au mai vãzut
ferice de acel ce-þi va întoarce
la fel tot rãul ce ni l-ai fãcut.
9-Ferice de acel ce cu putere

va apuca pe toþi copiii tãi
ºi-i va zdrobi de Stînca mîntuirii
pe fiii Babilonului cei rãi.
232 - Psalmul 138

1-Din toatã inima Te laud

a Tale laude le cînt
nainte la toþi dumnezeii
2-Mã-nchin în Templul Tãu cel sfînt,
ºi laud Numele Tãu Mare

cãci Tu eºti Credincios ºi Bun,
cãci Tu-mplineºti fãgãduinþa
toþi faima Ta cea mare-o spun.
3-În ziua cînd strigai spre Tine

ºi Te-am chemat, m-ai ºi-auzit,
m-ai ascultat, mi-ai dat nãdejde
ºi sufletul mi-ai întãrit.
4-Te vor slãvi toþi împãraþii

Cuvîntul cînd Þi-or asculta
5-Vor lãuda cãile Tale
cãci mare este slava Ta.
6-Domnu-I înãlþat - ºi totuºi vede

pe cei umili ºi cei smeriþi
dar de departe îi cunoaºte
pe îngîmfaþii înrãiþi.
7-Cînd umblu-n mijlocul strîmtorãrii

Tu Doamne mã înviorezi
opreºti cu dreapta Ta vrãjmaºii
mã mîntuieºti ºi mã veghezi.
8-Ce Domnul a-nceput cu mine

cu bine El va ºi sfîrºi.
O Doamne, bun eºti pe vecie
lucrarea Ta n-o pãrãsi!
233 - Psalmul 139

1-O Doamne Tu mã cercetezi ºi mã cunoºti prea bine

2-ªtii cînd stau jos ºi cînd mã scol, ºtii gîndul care-mi vine
3-ªtii cînd mã duc, ºtii cînd mã culc, ºtii orice cãi a mele
4-Cuvîntul nici n-ajung sã-l spun ºi-l ºtii în toate cele.
5-Din orice parte mã-nconjori, pui Mîna-Þi peste mine
6-Un plan atît de minunat prea nalt e sã-l pot þine.
7-Unde-aº fugi de Duhul Tãu, de Faþa Ta departe?
- cãci pretutindeni eºti Tu prezent ºi fãrã moarte?
8-În ceruri dacã m-aº sui, - acolo eºti de faþã

în locul morþii mã cobor, - acolo eºti viaþã!
9-Aripi de zori dacã-aº lua la mare a mã duce
10-ªi-acolo fi-va Mîna Ta ºi dreapta-Þi sã m-apuce.
11-De zic: în noapte voi scãpa - ºi noaptea se va face
12-La Tine orice noapte-ar fi, luminã s-ar preface
de-ar fi-ntuneric nepãtruns, la Tine-i zi seninã
ºi noaptea strãluceºte ca o zi de soare plinã.
13-Tu m-ai tocmit ºi m-ai þesut în sînul mamei mele

14-Te laud cît de minunat sînt Doamne-n toate cele
a Tale lucruri toate sînt adînci ºi minunate
atît de bine-acum le vãd cu sufletul meu toate.
15-Al meu trup nu-Þi era ascuns, privirea-Þi mã pãtrunse
cînd m-am þesut ca-n chip ciudat în adîncimi ascunse.
16-Eram fiinþã fãrã chip ºi Ochii-Þi mã vãzurã
nainte scrise-n Cartea Ta a mele zile furã
tot ce-mi era orînduit, întregi zilele mele
Tu le ºtiai, cînd nici era vreuna dintre ele...
17-Ce nepãtrunse mi se par a Tale gînduri toate

ºi cît de multe Doamne sînt, cît sînt nenumãrate!...
18-Le numãr... ºi-s mai multe ca nisipul de pe mare
mã scol... ºi tot cu Tine sînt, de Tine mai aproape...
19-O Doamne dac-ai omorî pe cel rãu ºi l-ai frînge!

- plecaþi toþi de la mine voi care-nsetaþi de sînge!
20-În chip nelegiuit vorbesc vrãjmaºii Tãi de Tine
ºi-al Tãu Sfînt Nume ei Îl iau sã mintã ºi mai bine.
21-Sã nu-i urãsc eu pe acei ce urã vreau sã-Þi poarte?
22-Da Doamne, îi urãsc adînc ca pe-un vrãjmaº de moarte!
23-O, cerceteazã-mã acum ºi inima-mi cunoaºte
mã-ncearcã Doamne ca sã vezi ce gînd în mine naºte
24-Vezi dacã sînt pe-o cale rea - pe cãile mîniei -
ºi du-mã Tu pe calea Ta, pe Calea Veºniciei!
234 - Psalmul 140

1-Scapã-mã Tu Doamne de oamenii cei rãi

ºi pãzeºte-mi viaþa de asupritori
2-De acei ce pururi gata-s de bãtãi
se gîndesc la rele ºi-s aþîþãtori.
3-Ei îºi ascult limba ca un ºarpe-amar

au pe buze-otravã de nãpîrcã rea,
4-Scapã-mã Tu Doamne de cei rãi Tu iar
ºi de-asupritori fereºte-mi viaþa mea!
5-Niºte îngîmfaþi pun curse-n drumul meu

laþuri ºi capcane, sã mã prindã, pun
6-Eu zic cãtre Domnul: Tu eºti Dumnezeu
ia-mi aminte ruga care eu Þi-o spun.
7-Doamne, Tu puterea ºi scãparea mea

Tu în ziua luptei capul mi-l scuteºti
8-Nu-mplini dorinþa rãilor, cea rea
ci-a lor planuri rele sã le nimiceºti!
9-Peste capul celor rãi ce mã-nconjor

cadã fãrdelegea gurii lor cea rea
10-Jar aprins sã-i ploaie, sã-i arunci din zbor
în adînc de unde nu vor mai scãpa!
11-Omul care are graiul mincinos

nu se întãreºte nicicînd pe pãmînt
pe cel ce-asupreºte sau e mincinos
o nenorocire-l duce la mormînt.
12-Eu ºtiu cã dreptate Domnul va gãti

ºi-o va face celor slabi ºi-obijduiþi
13-Da, cei drepþi lîngã Tine fi-vor fericiþi!
235 - Psalmul 141

1-O Doamne eu Te chem mereu

degrab sã vii la mine,
ia-mi Doamne-aminte glasul meu
cînd eu Te strig pe Tine.
2-Ca al tãmîiei bun miros

primeºte-a mea rugare,
ºi ca al serii sfînt prinos
a mîinilor nãlþare.
3-La gurã strajã sã-mi aºezi

sã nu spun vorbe rele
cu pazã bunã sã-mi veghezi
Tu uºa buzei mele.
4-Inima mea sã n-o abaþi

spre rãu ºi spre pãcate
ºi nici spre-a celor blestemaþi
ospeþe necurate.
5-Sã mã loveascã cel curat

c-aceasta mi-e spre bine
un untdelemn turnat va fi
pedeapsa-i pentru mine.
Sã nu-ntorc capul de la ea
întregi zilele mele...
dar ne-ncetat mã voi ruga
în contra celor rele.
6-Cînd toþi judecãtorii lor

s-or prãvãli pe stîncã,
atunci vor asculta cu dor
povaþa Ta adîncã.
7-Cum e brãzdat ºi spintecat

cînd e arat pãmîntul
aºa mi-e trupu-mprãºtiat
ºi-aproape-mi simt mormîntul.
8-De-aceea Doamne Domnul meu
privirea-ndrept spre Tine
în Tine adãpost caut eu:
- sã nu mã laºi pe mine.
9-Pãzeºte-mã de cursa rea

întinsã vieþii mele
de piedicile-acelora
ce pururi fac la rele...
10-Sã cadã-n cursa celor rãi

ºi-n laþul de pierzare
în timp ce eu ºi toþi ai Tãi
s-avem pe veci scãpare.
236 - Psalmul 142

- O cîntare a lui David. O rugãciune fãcutã cînd era în peºterã -
1-Cu glasul meu strig cãtre Domnul
cu glasul meu mã rog spre El
2-Îmi vãrs necazul înainte-I
ºi-I spun tot greul de-orice fel.
3-Cînd e mîhnit în mine duhul

Tu Doamne-mi ºtii cãrarea mea
pe calea mea pe care umblu
ei mi-au întins o cursã rea.
4-Aruncã-Þi ochii Tãi spre dreapta

ºi vezi cît sînt necunoscut
azi parcã nu mai am scãpare
sînt pãrãsit, uitat, cãzut...
5-Spre Tine Doamne strig cã Tu-mi eºti

scãparea sufletului frînt
ºi partea mea de moºtenire
pe-al celor vii ºi-aleºi pãmînt.
6-La al meu strigãt ia aminte

cã sînt nenorocit de tot
de cei ce m-asupresc mã scapã
cã sînt mai tari... eu nu mai pot.
7-Din temniþi sufletul mi-l scapã

ºi Numele-Þi voi lãuda,
cînd îmi vei face bine Doamne
cei drepþi mã vor înconjura!
237 - Psalmul 143

1-Doamne-ascultã-mi glasul rugãciunii az’

pleacã-Þi Tu urechea înspre-al meu necaz.
2-Cu-al Tãu rob o Doamne, nu Te judeca

cã nu-i om viu fãrã vinã-n faþa Ta.
3-Cel vrãjmaº pîndeºte sufletul meu frînt

ºi-n picioare-mi calcã viaþa la pãmînt,
ºi mã þine-n locul greu ºi-ntunecat

cum zac cei ce-s morþi de timp îndelungat.
4-E-ntristat în mine duhul ºi-i mîhnit

inima din mine s-a neliniºtit.
5-Cînd mi-aduc aminte zilele demult

ºi la ce-ai lucrat Tu, cuget ºi ascult.
6-Îmi întind spre Tine mîinile mereu

dupã Tine geme tot lãuntrul meu,
suspinînd Te-aºtept cu sufletu-nsetat

ca pãmîntul care ars e ºi uscat.
7-Grabnic mã ascultã Doamne ºi-mi rãspunzi

mi se pierde duhul, o, sã nu Te-ascunzi,
c-aº ajunge-atuncea cum ajung acei

ce pogoarã-n groapã ºi-ai uitat de ei.
8-Dis-de-dimineaþã fã-mã-a auzi

bunãtatea Ta în fiecare zi,
calea Ta-Mi aratã pururi s-o pãzesc

cã-mi înalþ duhul cãtre locul cel ceresc.
9-De ai mei vrãjmaºi mã scapã ne-ncetat

cãci la Tine adãpostul mi-am cãutat.
10-Mã învaþã-a face voia Ta mereu

cãci Tu eºti de-a pururi Dumnezeul meu.
Duhul Tãu mã-ndrepte pe-al Tãu drum curat
din necaz mã scapã, fã-mã-nviorat.
11-Pentru-al Tãu Sfînt Nume mîngîie-mã iar

în dreptatea-Þi scapã-mi sufletul de-amar.
12-Pentru bunãtatea-Þi pierde-ai mei vrãjmaºi

cãci sînt robul Tãu ºi Tu sã nu mã laºi.
238 - Psalmul 144

1-Binecuvîntat sã fie Domnul, Stînca mea-n vecii

cã-mi deprinde mîna-n lupte, degetele-n bãtãlii.
2-Binefãcãtorul meu ºi cetãþuia-n ceasul greu

Turnul izbãvirii mele ºi Mîntuitorul meu,
Scutul meu Atotputernic de-adãpost ºi de-ajutor

ce mã nalþã ºi-mi ajutã ºi-mi supune-al meu popor.
3-Doamne, ce e omul oare, ca în seamã Tu sã-l þii?

4-Abur este omu-n lume, umbrã-s zilele-i pustii!
5-Pleacã cerul ºi coboarã Doamne ºi fã munþii fum

6-Fulgerã sãgeþi ºi-alungã toþi vrãjmaºii mei acum!
7-Mîna Ta, de Sus Þi-o-ntinde, ºi din apele ce vin

ia-mã, scapã-mã din mîna fiilor celui strãin.
8-Cãci ei spun doar neadevãruri ºi grãiesc înºelãciuni

ei a cãror dreaptã este doar o dreaptã de minciuni.
9-Dumnezeul meu, cînta-voi noi cîntãri spre slava Ta

cu-alãuta cea cu zece strune Te voi lãuda.
10-Tu Cel care biruinþa la-mpãraþi o dãruieºti

ºi de sabie-ucigaºã pe David îl izbãveºti.
11-Izbãveºte-mã din mîna fiilor celui strãin

ce-au o dreaptã mincinoasã ºi spun neadevãr din plin.
12-Fiii noºtri sînt odrasle ce din tinereþe cresc

fetele, podoabe scumpe de palat împãrãtesc.
13-Iar grînarele ni-s pline cu tot felul de merinzi

mii de turme pasc pe cîmpuri cît poþi þara s-o cuprinzi.
14-Vitele ni-s prãsitoare, n-avem pierderi nici robii

ºi nu-s þipete pe-a noastre uliþi vesele ºi vii.
15-Fericit poporul care în aºa fel stã mereu

fericit poporu-al cãrui Domn e Domnul Dumnezeu!
239 - Psalmul 145

- O cîntare de laudã a lui David -
1-Te voi înãlþa o Doamne, Domnul ºi-mpãratul meu

ºi-al Tãu Nume lãuda-L-voi pînã-n veci de veci mereu.
2-Zi de zi pînã-n vecie Te voi binecuvînta

ºi-al Tãu Nume plin de slavã pînã-n veci voi lãuda.
3-Mare este Domnul foarte vrednic de slãvirea Lui

ºi mãrimea-I necuprinsã nu-i pãtrunsã nimãnui.
4-Fiecare neam de oameni sã-I slãveascã-a Lui lucrãri

a Lui mari minuni sã spunã peste multe depãrtãri.
5-Strãlucirea cea slãvitã a mãrimii-Þi voi vesti

ºi cînta-voi Doamne-a Tale mari minuni cît voi trãi!
6-De a Ta putere mare oamenii vor tremura

vor vorbi de ea, eu însã voi vesti tãria Ta.
7-Sã I se vesteascã slava nesfîrºitei bunãtãþi

sã se laude-ale Tale veºnice ºi mari dreptãþi.
8-Domnul este plin de milã ºi de îndurare-I plin

îndelungã I-e rãbdarea ºi e bun, e bun deplin.
9-Bun cu toþi în veac e Domnul ºi-a Lui veºnice-ndurãri

se întind în toatã vremea peste toate-a Lui lucrãri.
10-Toate lucrurile Tale Doamne Te vor lãuda

ºi-ai Tãi credincioºi de-a pururi Te vor binecuvînta.
11-Slava-mpãrãþiei Tale ºi puterea-Þi voi vesti

12-Strãlucirea-mpãrãþiei ºi-a puterii toþi a-Þi ºti.
13-Veºnicã Þi-e-mpãrãþia ºi domnia Ta-i în veac

14-Domnu-ndreaptã pe cei gîrbovi, dã puteri la cei ce zac.
15-Ochii tuturor spre Tine se îndreaptã oriºicînd

Tu le dai la vreme hrana, trupul nu li-l laºi flãmînd.
16-Îþi deschizi Tu Mîna plinã Dumnezeul nostru Sfînt

ºi dupã dorinþã saturi tot ce-i viu de pe pãmînt.
17-Domnul este drept în toate a Lui cãi ºi-n orice fel
Milostiv e Domnu-n toate cîte le lucreazã El.
18-Domnu-I lîngã toþi aceia cîþi Îl cheamã ºi suspin’

lîngã toþi cei care-L cautã din tot sufletul, deplin.
19-Celor ce se tem de Dînsul le-mplineºte-orice dorinþe

le aude rugãciunea ºi-i ajutã-n suferinþe.
20-Pe oricine Îl iubeºte Domnu-n veac îl va pãzi

iar pe toþi cei rãi cu moartea ºi cu foc va nimici.
21-A mea gurã sã-I vesteascã laudele Lui pe plac

ºi-a Lui Nume sã-L slãveascã orice om, acum ºi-n veac!
240 - Psalmul 146

- Un psalm al lui Agheu ºi Zaharia -
toþi întotdeauna,
laudã pe Domnul
suflete întruna,
suflete al meu, pe Domnul laudã-L întruna.
2-Voi slãvi pe Domnul

cît trãiesc pe lume
cît voi fi cînta-voi
Marele Sãu Nume
Dumnezeul meu cînta-Þi-voi Marele Tãu Nume.
3-Nu te-ncrede-n cei mari

cãci ei n-au putere
4-Trec ca o suflare
ºi-orice plan le piere
orice planuri ce fac dînºii, pier cînd omul piere.
5-Fericit e-acela
ce-ajutor Îl are
pe Domnul lui Iacov
Dumnezeul Tare
fericit acel ce-ºi pune-n El nãdejdea tare.
6-El fãcut-a cerul
El pãmînt ºi mare,
cãci pe veci Îºi þine
marea-I îndurare
cu credincioºie-ªi þine marea-I îndurare.
7-Pe-asupriþi de-a pururi

El i-ndreptãþeºte
la flãmînzi dã pîine
robii-i izbãveºte
pe toþi prinºii ºi-asupriþii Domnu-i izbãveºte.
8-Dã la orbi vederea

gîrbovii-i îndreaptã
Domnu-I bun cu-aceia
ce-I þin calea dreaptã
El iubeºte-n veac pe-aceia ce-I þin calea dreaptã.
9-Pe strãini pãzeºte

pe orfani i-ajutã
dar rãstoarnã calea
celor rãi, pierdutã
la cei rãi rãstoarnã Domnul calea lor pierdutã.
10-Domnu-mpãrãþeºte
veºnic cu tãrie
Domnul tãu Sioane
stã pe veºnicie
lãudaþi pe Domnul, El e Domn pe veºnicie!
241 - Psalmul 147

1-Lãudaþi pe Domnul neamuri cã-i frumos sã-L lãudãm

cã-i plãcut ºi se cuvine slavã numai Lui sã-I dãm.
2-Domnul rezideºte iarãºi azi Ierusalimul, - El,

Domnul strînge surghiuniþii risipiþi din Israel.
3-Domnul vindecã pe-aceia ce zdrobit au duhul lor

le tãmãduieºte rana milostiv ºi rãbdãtor.
4-El socoate cîte stele-s, El la toate nume-a pus

5-Mare-I Domnul ºi puternic, tare ºi-nþelept nespus.
8-El aduce nori, dã ploaie, creºte iarba-n munþi oricînd

9-El dã vitelor mîncarea - ºi la micul corb flãmînd.
10-Nu la cal Se uitã Domnul nici l-al omului picior

11-Ci pe cei smeriþi iubeºte cã-n El pun nãdejdea lor.
12-Laudã-L Ierusalime, tu Sioane slavã dã-I,

13-El îþi apãrã puterea ºi-þi mulþeºte fiii tãi.
14-Domnul îþi dã pace þie ºi-þi dã grîul cel mai gras

15-El trimite-a Lui poruncã... Glasul Lui e iute-n pas.
16-El ca lîna-ªi dã zãpada ºi presarã bruma Sa

17-El bucãþi ªi-aruncã gheaþa, - cine-n frigu-I poate sta?
18-El trimite-apoi Cuvîntul Sãu ºi toate s-au topit

pune vîntul Lui sã sufle - ºi curg ape liniºtit.
19-El descopere lui Iacov prin Cuvîntu-I Voia Sa

lui Israel a Lui lege ºi porunci spre-a le urma.
20-El n-a fost ca alte neamuri cum cu-ai Sãi S-a arãtat
n-a lucrat nicicînd cu nimeni cum cu dînºii a lucrat.
De aceea alte neamuri nu-L cunosc în acest fel,

Lãudaþi în veci pe Domnul, lãudat sã fie El...
242 - Psalmul 148

sufletul vã salte
lãudaþi pe Domnul
cerurile nalte
lãudaþi pe Domnu-n toate
locurile nalte.
2-Lãudaþi-L îngeri
ºi-a Lui oºti frumoase
3-Soarele ºi luna
stele luminoase
lãudaþi-L soare, lunã,
stele luminoase!
4-Lãudaþi-L ceruri
mai presus de stele
ºi voi ape care
staþi mai sus de ele
5-Lãudaþi al Lui Sfînt Nume
mai presus de ele,
cãci de-a Lui poruncã

toate-au fost fãcute
6-Le-a-ntãrit cît vecii
le-a dat legi þinute
legi ce-n veci n-au sã le calce
legi în veac þinute.
tot ce-n lume poate
ºerpi din mãri, adîncuri,
8-foc ºi grindini, toate
ceaþã ºi zãpadã, vînturi, -
lãudaþi-L toate!
9-Munþi ºi dealuri, toate

cedri, pomi cu roade,
10-Fiare, vite, pãsãri,
cu-ale lor noroade
tîrîtoare, pãsãri, toate
cu-ale lor noroade.
11-Împãraþii lumii
ºi popoare, toate
voievozi ºi toþi cîþi
judecã pe gloate
12-Tineri, tinere, bãtrîni
ºi copii ºi gloate.
13-Toþi s-aducã slavã

Numelui Sãu Mare
cãci doar Lui se cade
slavã ºi nãlþare
cãci pe cer ºi peste lume
numai El e Mare.
14-La poporu-I, Domnul,

datu-i-a tãrie
pricinã de slavã
ºi de bucurie
pentru-ai Sãi în veci de slavã
ºi de bucurie,
pentru credincioºii
fii ai lui Israel
ce stau lîngã Domnul
ºi-i va bucura El...
Lãudaþi pe Domnul, veºnic
vã va bucura El.
243 - Psalmul 149

1-Sã-L lãudaþi pe Domnul
ºi Numele-I cîntaþi
cîntaþi cîntare nouã
în cinstea Lui cîntaþi
ai Lui, cînd v-adunaþi.
2-Se bucure Israel

de Cel ce l-a zidit
se veseleascã fiii
Sionului iubit
de Domnul lor Slãvit.
3-Sã laude-al Lui Nume

cu jocuri, fericiþi
sã-L laude cu tobe
ºi harfe, cei iubiþi
sã-I cînte fericiþi.
4-Cãci Domnu-are plãcere

de-al Sãu ales popor
ºi-mbracã-n mîntuire
pe toþi smeriþii lor
pe cei fãrã-ajutor.
5-Sã salte-n bucurie

toþi cîþi I-s credincioºi
chiar noaptea-n aºternuturi
sã strige bucuroºi
toþi cîþi I-s credincioºi.
6-A Domnului vestire

sã fie-n gura lor
ºi sabia cu douã
tãiºuri ajutor
viteazã-n mîna lor.
7-Sã facã rãzbunare

spre cei rãi, cum a spus
sã pedepseascã-oricare
popor ce nu-i supus
nu-i Domnului supus.
8-Sã-i lege pe cei mîndri
în lanþ ºi-obezi de fier
9-Sã facã judecata
cea scrisã lor din cer
în contra lor, din cer.
Aceasta este-o cinste

la cîþi I-s credincioºi
voi lãudaþi pe Domnul
slãviþi-L bucuroºi
cîntaþi-I bucuroºi...
244 - Psalmul 150

1-Lãudaþi pe Domnul neamuri
lãudaþi pe Dumnezeu
în lãcaºul Lui cel veºnic
lãudaþi-L tot mereu!
2-Lãudaþi-L cît e-ntinsul

cerului strãlucitor
unde-a Lui putere mare
se aratã tuturor.
Lãudaþi-L pentru-a Sale

mari lucrãri ºi-al Lui sfînt dar
ºi-L slãviþi dupã mãrirea
Lui cea fãrã de hotar.
3-Lãudaþi pe Domnu-n trîmbiþi

ºi din harfe ºi-alãut,
4-Lãudaþi-L cu timpane
ºi cu jocul cel plãcut.
Lãudaþi-L ºi din strune

ºi din sunet de caval
5-Lãudaþi-L din þimbale
din rãsunãtor chimval.
6-Lãudaþi-L, lãudaþi-L
tot ce-i viu pe-acest pãmînt,
sã-L slãveascã-n veci pe Domnul,
Lãudaþi pe Domnul Sfînt!
Dupã cum din foc ies norii de scîntei de-acelaºi fel

astfel ies din El fiinþa -
ºi-apoi iar se-ntorc în El
El le-aprinde,
El le stinge
din El nasc
ºi-n El se-atrag
- Slavã numai Lui, al Vieþii veºnic Drum
ºi veºnic Prag.
Cei ce Te cunosc pe Tine Veºnicul ºi-ntregul Har

au viaþã fãrã moarte, slava fãrã de hotar,
izbãviþi de întristare,
de pãcat
ºi de-orice greu,
liberaþi de-a cãrnii lanþuri
- ei devin ca Dumnezeu.
Fericit cel care trece dintr-o viaþã liniºtitã

printr-o moarte liniºtitã, la odihna-nveºnicitã
- numai în Hristos se aflã taina asta minunatã
în El fiecare aflã cît nici n-a visat vreodatã.
Slãvit sã fie Domnul!

Poezii - Vol. 2 - Din Poemele lui Solomon - Caietul 3 Pag. 333
Din Poemele lui Solomon
Caietul 3
- Proverbele sau Pildele

- Eclesiastul ºi
- Cîntarea Cîntãrilor
- versificare -
Pag. 334 Poezii - Vol. 2 - Din Poemele lui Solomon - Caietul 3
Hristos este tezaurul fiecãrui cuvînt din
Sfintele Scripturi.
Iar fiecare cuvînt din Sfintele Scripturi
este tezaurul sufletelor noastre.

Isus Hristos
Tu care eºti Înþelepciunea ºi Plinãtatea lui Dumnezeu,
Tu eºti Ideea ºi Cuvîntul din care ºi prin care s-au fãcut toate.
Tu care eºti Lumina prin care vedem, prin care înþelegem ºi pãtrundem tot
Adevãrul Vieþii ºi Binelui,
Te rugãm dãruieºte-ne de la Tatãl, Duhul Înþelepciunii ºi Luminii spre a putea

înþelege, pãtrunde ºi alege Calea Vieþii, Binelui ºi Mîntuirii.
Cînd cele douã cãi stau în faþa sufletului nostru, ajutã-ne sã o alegem pe cea
a Vieþii, sã Te alegem pe Tine.
E unicul nostru prilej în veºnicie.

Cãci de alegerea pe care o facem acum, depinde toatã veºnicia noastrã.

Isus Hristos.
Amin.
245 - Înþelepciune, Maicã Sfîntã
Înþelepciune, Maicã Sfîntã

ce-mi îndrumezi cãrarea mea
rãmîi de mine mai aproape
cînd munþii-s nalþi iar noaptea-i grea.
Învaþã-mã cã nu-s pe lume

comori mai mari ºi mai de preþ
ca calea ce le dã credinþa
smeritei ºi-nfrînatei vieþi.
Învaþã-mã cã nu-s prieteni

mai buni ºi mai aleºi ca cei
ce n-au nici duhul linguºirii
nici pofta laudei în ei.
Învaþã-mã cã nu-i cununã

mai scumpã ca un cuget drept
nici tron mai nalt ca umilinþa
nici har ca drumul înþelept.
Învaþã-mã, nu dupã vorbe

pe cei ce-i vãd sã-i presimþesc
sã-i simt, prin duh, în adîncime
ºi prin tãcere, ce gîndesc.
Învaþã-mã ca pãrtãºia
sã nu mi-o dau oricui uºor
- sã-i cred pe toþi dupã mãsura
rãbdãrii-n încercarea lor.
Învaþã-mã ca Adevãrul
sã-l recunosc ºi sã-l pãtrund
sã-l îndrãgesc ºi cînd mã mustrã
sã-l apãr ºi cînd nu rãspund...
Înþelepciune, Maicã Sfîntã

învaþã-mã s-aleg de-acum
comorile de aur veºnic
nu cele de-amãgiri ºi fum!
Proverbele
sau
Pildele lui Solomon
246 - Cap. 1 - Strigarea Înþelepciunii
1-A lui Solomon proverbe, pildele ce le-a spus el

Solomon, fiul lui David, împãrat în Israel.
2-Pentru ºtirea-nþelepciunii ºi a bunei cunoºtinþi

ºi pãtrunderea adîncã a cuvintelor cuminþi.
3-Spre aflarea-nþelepciunii de bun simþ ºi umblet drept

de nepãrtinirea-n cinste ºi de-a judeca-nþelept.
4-Ca cei ne-ncercaþi sã afle agerime minþii lor

tînãrul sã poatã-ajunge chibzuit ºi simþitor.
5-Dar s-asculte ºi-nþeleptul cãci ºtiinþa-i va mãri

iar cel priceput, prin ele, ºi mai iscusit va fi.
6-Spre a prinde înþelesul unei pilde sau cuvînt

tîlcul ºi-adîncimea vorbei înþelepte pe pãmînt.
7-Fiica Domnului e pururi al ºtiinþei început

dar nebunii nu þin seama de-al luminii drum plãcut.
8-Fiule, ascultã sfatul ce-al tãu tatã þi-l va da

ºi-ndrumarea mamei tale cît vei fi, n-o lepãda.
9-Cãci acestea sînt cununã peste capul tãu plecat

ºi un lanþ frumos de aur pentru gîtul tãu curat.
247 - Ferirea de ispite
10-Fiule, cînd pãcãtoºii vor cãuta a te-amãgi

nu lãsa sã te cîºtige, n-asculta ce-þi vor grãi.
11-De-þi vor zice: hai sã-ntindem laþuri, sînge sã vãrsãm

celui drept sã-ntindem curse, sã-l lovim ºi sã-l legãm.
12-Haidem, pe cei fãrã vinã, ca un iad sã-i înghiþim

ºi ca niºte morþi în groapã noi de vii sã-i nimicim...
13-Haidem, preþ de lucruri scumpe vom gãsi ºi vom lua

cu belºug de multe lucruri casele ne vom umplea.
14-Haidem, cãci ºi tu asemeni partea ta þi-o vei primi,

vom avea cu toþii-n pungã... cît de fericiþi vom fi!...
15-Fiule, ascultã-mi glasul: nu porni la drum cu ei

fugi de calea lor stricatã, dacã nu voieºti sã piei.
16-Cãci piciorul lor aleargã cãtre rãu ºi spre pãcat

sînt mereu grãbiþi sã verse sîngele nevinovat...
17-Dar degeaba se aruncã laþul cel ucigãtor

de-l vãd pãsãrile zboarã ºi se duc în drumul lor.
18-Cãci ei tocmai împotriva lor aceste curse-ntind

sufletului lor pun laþuri cãci în ele ei se prind.
19-Asta-i soarta celor lacomi de cîºtig, cãci pofta rea

lãcomia dã pierzarea la cîþi se dedau la ea.
248 - Cei neascultãtori
20-Strigã-nþelepciunea-n toate uliþele ne-ncetat

în pieþele cetãþii glasul ei s-a ridicat.
21-Strigã oriºiunde este zarvã mare de popor

ºi-n oraº, la porþi îºi spune ea cuvîntul tuturor:
22-Cît veþi mai iubi prostia, proºtilor, ºi pînã cînd

iubesc hulitorii hula, calea Domnului urînd?
23-O, întoarceþi, ascultaþi-mi înþeleptele mustrãri

ºi turna-vã-voi din duhul sfintelor înºtiinþãri.
24-Pentru cã eu chem întruna iarã voi vã-mpotriviþi

fiindcã eu îmi întind mîna iar voi nici nu mã priviþi.
25-Fiindcã toate-a mele sfaturi voi le lepãdaþi mereu

fiindcã nu-mi iubiþi mustrarea, nu primiþi cuvîntul meu.
26-De-aceea ºi eu voi rîde cînd veþi fi nenorociþi

îmi voi bate joc în ziua cînd vã voi vedea-ngroziþi.
27-Cînd o sã v-apuce groaza ca vîrtejul cel cumplit

ºi pierzarea ca furtuna ºi necazul mai grãbit.
28-O, atunci amar chema-vor, însã n-o sã le rãspund

în zadar o sã mã caute cãci de ei o sã m-ascund.
29-Pentru c-au urît ºtiinþa ºi cuvîntul înþeles

iarã temerea de Domnul n-au iubit ºi n-au ales.
30-Pentru cã-ale mele sfaturi n-au urmat ºi n-au iubit

iar mustrãrile întruna ei mi le-au nesocotit.
31-De aceea ei cu roada cãii lor se vor cãi

cu-a lor sfaturi blestemate vor umbla ºi vor trãi.
32-Cãci pe cei proºti îi ucide neascultarea lor ce-o au

iar pe cei nebuni îi pierde liniºtea în care stau...
33-Dar acela ce m-ascultã locui-va fericit

neavînd de ce se teme vieþui-va liniºtit.
249 - Cap. 2 - Îndemn la cãutarea Înþelepciunii
1-Fiul meu, dacã primi-vei sfaturile mele-n viaþã

dacã vei pãstra cu tine înþeleapta mea povaþã.
2-Dacã vei lua aminte pururea la-nþelepciune

dacã inima pleca-þi-vei ca pricepere s-adune.
3-De vei cere-nþelepciunea c-o dorinþã tot mai mare,

de-o vei cere-n rugãciune de la Domnul care-o are.
4-Dacã-o vei cãuta cum cauþi dupã-argint, dupã-o comoarã,

dacã vei umbla s-o afli precum cauþi averea rarã.
5-Atunci tu vei înþelege frica Domnului în viaþã

vei afla cum cunoºtinþa cea de Domnul te învaþã.
6-Cãci înþelepciunea sfîntã Dumnezeu o dãruieºte

cunoºtinþa ºi ºtiinþa gura Lui le izvorãºte.
7-Domnul dã izbîndã celor ce trãiesc în curãþie

dã un scut la toþi cîþi umblã dupã nevinovãþie.
8-Cãile neprihãnirii Domnu-n veac le ocroteºte

ºi-a plãcuþilor Lui cale totdeauna o pãzeºte.
9-Atunci tu vei ºti dreptatea judecãþii Lui divine

ºi nepãrtinirea... toate cãile ce duc la bine...
250 - Înþelepciunea ne fereºte de cei amãgitori
10-Cãci atunci înþelepciunea toatã-n inimã-o sã-þi vinã

cunoºtinþa desfãtîndu-þi ºi-al tãu suflet în luminã.
11-Chibzuinþa peste tine va veghea zilele tale

iar priceperea pãzi-va viaþa ta pe orice cale.
12-Ca viaþa sã þi-o scape de cãi rele ºi pãcate

ºi de omul rãu ce þine numai cuvîntãri stricate.
13-De cei ce urãsc cãrarea adevãrului ºi-o lasã

ca sã umble pe-a minciunii calea rea ºi-ntunecoasã.
14-De acei ce cautã rãul bucurîndu-se a-l face

care-ºi pun plãcerea-n rele neiubind curata pace.
15-Care umblã pe cãi strîmbe, rãtãcite ºi stricate

ºi apucã numai drumuri strîmbe ºi întunecate.
16-Ca sã scapi ºi de nevasta altuia ce te-amãgeºte

de strãina cea vicleanã ce vorbind te-ademeneºte.
17-Care-a pãrãsit pe soþul tinereþii ei ºi care

ºi-a uitat de legãmîntul Dumnezeului sãu mare.
18-Cãci la moarte totdeauna casa ei pe toþi pogoarã

drumul ei la moarte duce, mii de suflete omoarã...
19-ªi nici unul care-o cautã nu se mai întoarce bine

nu mai aflã calea vieþii, - piere-n lipsuri ºi ruºine.
20-De aceea tu sã umbli numai pe cãrarea bunã

cu toþi oamenii de bine ºi curaþi mergi împreunã.
21-Cei fãrã de prihanã locui-vor þara toatã

celor ne-ntinaþi le este moºtenirea ei pãstratã.
22-Dar cei rãi vor fi de-a pururi nimiciþi din Sfînta Þarã
cei necredincioºi, dintr-însa vor fi smulºi ºi scoºi afarã.
251 - Cap. 3 - Folosul temerii de Dumnezeu
1-Fiule, sã nu uiþi sfatul dat de-a mea înþelepciune

þine-n inima ta toate sfaturile mele bune.
2-Cãci lungi-þi-vor ele anii zilelor vieþii tale

aducîndu-þi multã pace totdeauna pe-a ta cale.
3-Nu te lese bunãtatea, umblã cu credincioºie

leagã-le la gît, pe tabla inimii tu þi le scrie.
4-ªi-astfel cãpãta-vei cinste ºi o sãnãtoasã minte

ºi la Dumnezeu în faþã - ºi la oameni înainte.
5-O, încrede-te în Domnul tu din inima ta toatã

iar pe-a ta înþelepciune nu te bizui vreodatã.
6-Recunoaºte-L în a tale toate cãile sub soare

cãci El netede-þi va face drumurile ºi uºoare.
7-Nu te socoti tu singur înþelept, - ci-n toate cele

teme-te mereu de Domnul ºi te-abate de la rele.
8-Cãci aceasta-þi va aduce în tot trupul sãnãtate

rãcorire-þi va aduce oaselor înviorate.
9-Sã cinsteºti mereu pe Domnul cu-ale tale-averi cinstite

ºi cu cele dintîi roade din venitul tãu primite.
10-C-atunci din belºug grînarul fi-þi-va plin în orice vreme

ºi-ale tale teascuri pline de belºug de must vor geme.
252 - Fericirea ºi înþelepciunea adevãratã
11-Fiul meu, sã nu dispreþui blînda Domnului mustrare

nici nu te mîhni în ziua de pedeapsã ºi-ncercare.
12-Domnul mustrã pe acela ce cu dragoste-L priveºte

ca pãrintele ce mustrã pe copilul ce-l iubeºte.
13-Fericit e omul care a gãsit înþelepciune

ºi de omul care-ajunge priceput în cele bune.
14-Cãci cîºtigul ei mai bun e ca argintul din comoarã

ºi venitul ei mai scump e ca tot aurul din þarã.
15-Mai de preþ e-nþelepciunea ca orice mãrgãritare

ºi-o comoarã cum în lume alta, seamãn, nu mai are.
16-Dreapta ei e viaþã lungã, stînga ei e bogãþie,

pentru cine le urmeazã dovedind credincioºie.
17-Drumurile ei sînt drumuri numai binecuvîntate

ºi cãrãrile ei bune sînt de pace, pline toate.
18-Ea e ca un pom de viaþã pentru cei care-o apucã

cei ce-o au, în fericire toatã viaþa au s-o ducã.
19-Prin înþelepciune Domnul a întemeiat pãmîntul

prin pricepere-a-ntãrit El cerurile cu Cuvîntul.
20-Prin ºtiinþa Lui deschis-a El adîncurile toate

ºi strecoarã norii roua dimineþilor curate.
21-Fiul meu, aceste sfaturi de-ai tãi ochi nu le desparte

ci pãstreazã-nþelepciunea ºi un cumpãt pîn-la moarte.
22-Cãci acestea vor fi viaþa sufletul tãu întruna

ºi la gîtul tãu podoaba minunatã totdeauna.
23-Atunci tu pe-a tale drumuri cu încredere vei merge

ºi nepoticnit piciorul pe-orice cale-o sã-þi alerge.
24-Cînd te vei culca-n odihnã de nimic nu te vei teme

iar cînd vei dormi, somn dulce vei avea în orice vreme.
25-Nu te teme nici de spaime neaºteptate ºi grãbite
nici de nãluciri din partea cetelor nelegiuite.
26-Domnul fie-a ta nãdejde, El cu marea Lui putere

îþi va întãri piciorul ºi pãzi-l-va de cãdere.
253 - Îndemnuri la o bunã vieþuire
27-Nu opri o faptã bunã celui cãruia-i lipseºte

cînd poþi sã i-o faci, tu fã-i-o, Dumnezeu þi-o rãsplãteºte.
28-Sã nu spui celui ce-þi cere: du-te, vino iarãºi mîine

îþi dau mîine, - dacã astãzi ai de unde sã-i dai pîine.
29-Nu gîndi rãu împotriva semenului tãu, ci bine

cînd el liniºtit ºi paºnic locuieºte lîngã tine.
30-Fãrã pricinã cu nimeni tu sã nu te cerþi vreodatã

cînd nu þi-a fãcut în viaþã nici un rãu cu judecatã.
31-Sã nu pizmuieºti pe omul cel asupritor, iubite

sã n-alegi nici una dintre a lui cãi nelegiuite.
32-Cãci pe cei stricaþi de rele Domnul veºnic îi urãºte

dar cu cei fãrã prihanã este prieten ºi-i iubeºte.
33-Peste casa celui rãu sînt ale Domnului blesteme, -

binecuvîntatã-i casa celui bun în orice vreme.
34-Cînd cu cei rãi are-a face Domnul joc de ei Îºi bate

dar spre cei smeriþi Îºi varsã, harul milei Lui bogate.
35-Înþelepþii moºteni-vor slava-n veci cu bucurie

dar nebunii-avea-vor parte de ruºine pe vecie.
254 - Cap. 4 - Proverbe
1-Fiii mei, învãþãtura unui tatã ascultaþi-o

ºi luînd aminte bine cu pricepere urmaþi-o.
2-Cãci eu numai sfaturi bune vã grãiesc, gîndiþi la ele

ºi nu-mi lepãdaþi nici unii sfatu-nvãþãturii mele.
3-Cãci atunci cînd eram încã fiu la tatãl meu în casã

fiul gingaº, fiul unic lîngã mama mea duioasã.
4-El mã învãþa atuncea ºi-mi zicea: pãstreazã bine

lîngã inimã cuvîntul ºi povaþa mea o þine.
5-Dobîndeºte-nþelepciunea ºi priceperea în toate

nu-mi uita cuvîntul gurii ºi dintr-însul nu te-abate.
6-Nu-mi lãsa învãþãtura ºi ea fi-þi-va pãzitoare

s-o iubeºti oricînd cãci dînsa te va ocroti sub soare.
7-Începutu-nþelepciunii: dobîndeºte-nþelepciune
ºi cu tot ce ai cîºtigã cunoºtinþa celor bune.
8-S-o nalþi fiul meu - ºi dînsa înãlþa-va al tãu nume

dac-o-mbrãþiºezi ea este slava ta cît eºti pe lume.
9-Ea pe capul tãu va pune fericita ei cununã

ºi-o cununã-mpãrãteascã drept podoabã o sã-þi punã.
10-Fiul meu, ascultã-mi glasul ºi cuvîntul meu îl þine

atunci anii vieþii tale vor fi mulþi ºi plini de bine.
11-Eu þi-arat a-nþelepciunii cale binecuvîntatã

te povãþuiesc pe calea cea plãcutã ºi curatã.
12-Cînd pe ea umbla-vei, pasul n-o sã þi se stînjeneascã

cînd vei alerga, piciorul n-o sã þi se poticneascã.
13-Þine-nvãþãtura bunã, n-o lãsa nicicînd din mînã

s-o pãstrezi cã ea-i viaþa care-n veci o sã-þi rãmînã.
14-Nu intra pe calea celor rãi ce merg la nimicire

nu umbla pe drumul celor care fac nelegiuire.
15-Fugi de cãile acelea, sã nu treci nicicînd pe ele
ocoleºte-le, fereºte, treci nainte cãci sînt rele.
16-Cãci ei nu dorm dacã rãul n-au ajuns fãcut sã-l vadã
n-au somn pînã nu pot face rãu pe cineva sã cadã.
17-Toþi aceºtia mãnîncã o nelegiuitã pîine

ºi beau vinul stors cu silã, prin apucãturi pãgîne.
18-Dar a celor buni cãrarea-i ca lumina cînd luceºte

ºi a cãrei strãlucire pînã-n miezul zilei creºte.
19-Calea celor rãi ca noaptea cea mai rea ºi neagrã este

nu vãd unde merg ºi-n groapã au sã cadã fãrã veste.
20-Fiul meu, ia seama bine toate sfaturile mele

pleacã-auzul tãu ºi-ascultã îndrumãrile din ele.
21-ªi sã nu se depãrteze ele de-ai tãi ochi sub soare

ci pãstreazã-le în fundul inimii ascultãtoare.
22-Cãci acestea sînt viaþã pentru cel ce le gãseºte

sãnãtate pentru trupul celui ce le preþuieºte.
23-Fiul meu, pãzeºte-þi pururi inima mai mult ca toate

cãci din ea ies ale vieþii rîuri limpezi ºi curate.
24-Izgoneºte neadevãrul din cuvîntul gurii tale

depãrteazã-þi de pe buze viclenia pe-orice cale.
25-Ochii tãi întotdeauna sã priveascã drept pe-oricine

ºi pleoapa ta priveascã drept nainte, spre mai bine.
26-Calea ta pe care umbli netedã în veac sã fie

ºi-ale tale drumuri toate pline de statornicie.
27-Nu te-abate nici la dreapta, nici la stînga de pe cale

ºi fereºte-te de cei rãi în tot timpul vieþii tale.
255 - Cap. 5 - Fereºte-te de desfrînare
1-Fiul meu sã iei aminte la înþelepciunea mea

la a mea învãþãturã sã-þi apleci urechea ta.
2-Ca sã fii întotdeauna cu alese chibzuinþe

tinerele tale buze sã cîºtige cunoºtinþe.
3-Buzele strãinei, miere parcã strecurã-n îndemn

cerul gurii ei aºa-i ca lunecosul untdelemn.
4-Dar la urmã mai amarã-i ca pelinul cel amar

ca o sabie-ascuþitã cu tãiºul ca de jar.
5-Vinovatele-i picioare cãtre moarte te cobor

paºii ei duc la pierzare pe cîþi merg pe urma lor.
6-Astfel ea nicicînd nu aflã calea vieþii pe pãmînt

drumurile-i rãtãcite nici nu ºtie unde sînt.
7-ªi-acum, fiii mei, pe mine ascultaþi-mã pe rînd:

nu v-abateþi de la sfatul ºi cuvîntul meu nicicînd.
8-Depãrteazã-te de drumul care duce cãtre ea

ºi de-a casei sale uºã nicicînd nu te apropia.
9-Ca nu cumva sã-þi dai vlaga altora (acelor rãi)

ºi-unui om fãrã de milã sã dai cumva anii tãi.
10-Ca nu cumva, ei, strãinii, sã-þi mãnînce-averea ta

ºi tu sã trudeºti, iar altul pentru casa lui sã ia.
11-Ca nu cumva pîn-la urmã sã rãmîi gemînd zdrobit

cînd ºi carnea ta ºi trupul o sã-þi cadã istovit.
12-ªi sã zici: cum am putut eu sã urãsc certarea, cum?

de ce inima-mi respins-a al mustrãrii sfinte drum?
13-Cum n-am ascultat eu glasul celor care mã-nvãþau

cum de n-am luat aminte bunul sfat ce mi-l dãdeau?
14-Cît pe-aci eram ca unul din nenorociþi sã mor

în mijlocul adunãrii - ºi-a întregului popor...
15-Fiul meu, bea apã-ntruna din fîntîna ta
cautã din a tale ape ºi izvoare a te-adãpa...
16-De nu vrei sã þi se verse pe afarã-al tãu izvor
ºi sã-þi curgã-a tale ape prin piaþã, tuturor.
17-Lasã-le sã fie numai pentru tine, fiul meu

nu pentru strãinii care locuiesc în jurul tãu.
18-O, izvorul tãu sã fie veºnic binecuvîntat

de soþia tinereþii bucure-te ne-ncetat.
19-Cãprioarã preaiubitã, fii de ea mereu atras

ºi de-ai ei iubire scumpã îmbãtat în orice ceas.
20-Fiul meu, de ce-ar fi oare o strãinã sã-ndrãgeºti

ºi de ce-o necunoscutã lîngã sînu-þi sã primeºti?
21-Cunoscute sînt naintea ochilor lui Dumnezeu

ale omului cãi, toate, cãci El vede drumul sãu.
22-Cel rãu este prins în însãºi a lui fapte ºi ocãri

ºi este-apucat de-a vinei ºi-a greºelii lui urmãri.
23-El din lipsã de-nfrînare în pãcate va muri

din prea multa-i nebunie va cãdea ºi va pieri...
256 - Cap. 6 - Asupra chezãºiei
1-Fiul meu, dacã vreodatã, chezaº pentru-al tãu aproape

tu te-ai pus, zãlog, ca altul dintr-un greu necaz sã scape.
2-Dacã te-ai legat prin vorba ºi cuvîntul gurii tale

fiul meu, fã totuºi asta: scapã-te pe orice cale.
3-Fiul meu, fã totuºi asta: cît mai grabnic te dezleagã

eºti cãzut în mîini strãine, stãruieºte ºi te roagã.
4-Nu-þi da ochilor odihnã, nici pleoapei aþipire

pînã nu scapi de-a lui mînã izbãvit de urmãrire...
5-Scapã-te din a lui mînã precum scapã-o cãprioarã

sau o pasãre din laþul celor care o omoarã...
257 - Fereºte-te de lenevie

6-Du-te leneºule, du-te la furnicã ºi priveºte
bagã seamã ce ea face - ºi privind te-nþelepþeºte.
7-Ea nici cãpetenii n-are, nici stãpîn, nici cin-s-o-ndrume

totuºi ea-ºi cîºtigã vara hrana strînsã de pe lume.
8-Totuºi ea îºi pregãteºte de la seceriº mîncare

ostenind în timpul verii harnicã ºi silitoare.
9-Pînã cînd dormi tu, om leneº, cînd te vei scula tu, spune?
(viaþa trece, vremea-i scurtã, nu vor fi tot zile bune!).
10-Sã mai dorm puþin, îþi zici tu... doar puþinã aþipire
mai încruciºînd din braþe sã mai stai în lenevire.
11-ªi cum vine hoþul noaptea, astfel sãrãcia vine

ca un ucigaº cu arme vine lipsa peste tine.
258 - Fereºte-te de rãutate

12-Omul de nimica, omul cel nelegiuit întruna
are-n gurã neadevãrul, umblã numai cu minciuna.
13-El cu ochii face semne - ºi din mîini ºi din picioare

cãci în inima-i stricatã numai stricãciune are.
14-Rãutatea lui din suflet numai lucru rãu urzeºte

ºi oriunde numai certuri, numai zavistii stîrneºte.
15-De aceea nimicirea-i va veni pe neaºteptate

ºi va fi zdrobit deodatã fãrã leac de-a lui pãcate.
16-ªase lucru le urãºte Domnul oriºiunde-s ele

ºi chiar ºapte-I sînt urîte osîndindu-le ca rele:
17-Ochii trufaºi, limba asprã cu cuvinte mincinoase,

mîinile ce varsã sînge fãrã vinã, spre foloase.
18-Inima care urzeºte plãsmuiri nelegiuite

ºi picioarele ce-aleargã pe cãrãrile oprite.
19-Apoi martorul minciunii care neadevãr grãieºte

ºi nelegiuitul care certuri între fraþi stîrneºte.
259 - Fereºte-te de desfrînare
20-Fiul meu, pãzeºte sfatul înþeleptului tãu tatã

ºi nu lepãda povaþa mamei tale niciodatã.
21-Lîngã inimã le pune ºi la gîtul tãu le leagã

ele însoþi-þi-vor mersul ºi-ndrepta-þi-vor viaþa-ntreagã.
22-Te vor însoþi pe drumuri ºi te vor pãzi-n hodinã

sã-þi vorbeascã la sculare îndreptîndu-te-n luminã.
23-Cãci o candelã e sfatul ºi-o luminã e povaþa

iar îndemnul ºi mustrarea îþi vor mîntui viaþa.
24-Ele-þi vor feri cãrarea de femeia cea stricatã

de-a strãinei amãgire ºi de limba-i blestematã.
25-N-o pofti în al tãu suflet pentru reaua-i frumuseþe

nu lãsa sã te-amãgeascã cu pleoapele-i isteþe.
26-Cãci femeia desfrînatã lasã omul fãrã pîine

ºi-unui suflet scump ea-ntinde cursa patimii pãgîne.
27-Poþi sã iei în sîn jãratic

fãr-a-þi arde haina oare?
28-Sau prin flãcãri poþi tu merge

fãr-a te-arde la picioare?
29-Tot aºa-i ºi cel ce merge la a altuia soþie

cine face-aºa nu poate ca nepedepsit sã fie.
30-Hoþul nu-i lovit de furã foamea sã ºi-o potoleascã

dar de-i prins, cu tot ce are pus e sã despãgubeascã.
31-Dacã-i prins e pus la platã ºi de ºapte ori cît face

sã dea chiar tot ce-are-n casã spre a fi lãsat în pace.
32-Dar cel care desfrîneazã c-o femeie - minte n-are

singur el îºi pierde viaþa ºi-o aruncã în pierzare.
33-Toatã viaþa n-o sã aibã decît ranã ºi ruºine

ºi ocara lui neºtearsã pe vecie se va þine.
34-Plin de furie ajunge un bãrbat la gelozie
iar în ziua rãzbunãrii fãrã milã-i în mînie.
35-Nu se uitã la nimica, nici nu vrea rãscumpãrare

ºi ne-nduplecat îl lasã chiar ºi darul cel mai mare.
260 - Ispita desfrînãrii
1-Fiul meu, pãstreazã-n suflet ale mele-adînci cuvinte

ºi-ale mele bune sfaturi þine-mi-le bine minte.
2-Þine sfaturile mele... ºi trãi-vei fãrã urã

ca a ochilor luminã þine-mi buna-nvãþãturã.
3-Leagã-le la mîini cu grijã ºi la degete le leagã

pe a inimii tãbliþã sã le scrii pe viaþa-ntreagã.
4-Zi-i înþelepciunii: tu eºti sora mea cea mai aleasã

ºi priceperea numeºte-o a ta prietenã de casã.
5-Ca sã te fereascã pururi de nevestele strãine

de strãina ce vorbeºte ademenitor cu tine.
6-... Stam odatã la fereastrã... la fereastra casei mele

ºi la cîþi treceau pe cale mã uitam printre zãbrele.
7-ªi-am zãrit printre cei tineri ºi neîncercaþi în viaþã

pe un tînãr fãrã minte - un copil pãrea la faþã.
8-Trecea uliþa spre colþul unde sta de-acelea una

ºi a apucat pe calea cãtre casa ei întruna.
9-ªi era-n amurg, ºi seara, ºi-n a nopþii beznã groasã

el se scufunda ca orbul în mocirla veninoasã.
10-Îºi vedea mergînd nainte pe femeia vinovatã

îmbrãcatã ca o curvã ºi cu inima ºireatã.
11-Rea de gurã, fãrã-astîmpãr ºi cu inima ºireatã

nu putea a ei picioare sta acasã niciodatã.
12-Cînd în uliþi, cînd în pieþe, aºteptînd stãtea la pîndã

ºi la orice colþ de stradã gata oricui sã se vîndã.
13-Ea l-a-mbrãþiºat pe tînãr ºi l-a sãrutat pe datã
ºi-ndrãzneaþã desfrînata i-a grãit neruºinatã:
14-”Cu o jertfã-am fost datoare ºi c-un dar de mulþumire

ºi-astãzi mi-am putut aduce juruinþei împlinire.
15-Astfel þi-am ieºit nainte sã te caut sã vii cu mine

cãci împodobit mi-e patul cu pînzet din þãri strãine.
16-ªi stropit mi-e aºternutul
cu olei ºi scorþiºoarã.
17-Hai sã ne-mbãtãm de patimi

pînã-n zori ºi pînã-n searã.
18-Sã ne dezmierdãm în pofte

desfrînarea sã ne-ajungã.
19-Cãci bãrbatul meu de-acasã

a plecat pe-o vreme lungã.
20-A luat cu el ºi punga, banii de negustorie...

hai, cãci pînã-n lunã nouã el acasã n-o sã vie...”
21-Tot vorbind aºa, l-atrase

cu-a ei buze-amãgitoare.
22-El pe urma ei se duse

ca un bou la tãietoare.
23-ªi ca cerbul care-aleargã într-o cursã a ajunge

ºi ca ºoimul ce dã buzna în sãgeata ce-l strãpunge...
24-ªi-acum fiii mei, pe mine sã m-ascultaþi întruna

ºi luaþi aminte sfatul gurii mele totdeauna:
25-Inima nu þi se-abatã spre-o asemenea femeie

nu te rãtãci spre calea casei unde o sã steie.
26-Cãci ea a fãcut sã cadã jertfe multe fãrã numãr

ºi mulþi sînt aceia care ea i-a omorît în lume.
27-Casa ei e drum ce duce înspre-a morþii închisoare

drumul care-n locuinþa morþilor o sã pogoare...
261 - Cap. 8 - Strigarea Înþelepciunii
1-O, nu strigã-nþelepciunea, nu înalþã glas ea oare

ºi priceperea nu strigã tuturor cu glasul tare?
2-Cã se urcã pe nãlþime

la rãspîntii se aºeazã.
3-Stã la porþi ºi la intrare

în cetate - cuvînteazã:
4-”Oamenilor, cãtre voi strig

ºi spre tineri nalþ eu glasul.
5-Sã înveþe minte proºtii

ºi nebunii - c-ar fi ceasul.
6-Ascultaþi-mã cãci lucruri înþelepte vã voi spune

gura mea deschisã-nvaþã numai lucrurile bune.
7-Vestea mea este-Adevãrul

buzele-mi urãsc minciuna.
8-Tot cuvîntul gurii mele

este drept întotdeauna.
9-Neadevãr nimica nu e nici sucit nimic în toate

toate-s lãmurite minþii ºtiutoare de dreptate.
10-Mai curînd decît argintul preþuiþi a mea povaþã

ºi mai mult ca scumpul aur preþuiþi ºtiinþa-n viaþã.
11-Cãci mai mult ca piatra scumpã preþuieºte-o-nþelepciune

nu-i mãrgãritar sau aur sã se poatã-asemeni pune.
12-Iatã eu înþelepciunea, mintea am ca locuinþã

celor mai alese gînduri eu pot sã le dau fiinþã.
13-Frica Domnului e-aceasta: sã urãºti ce-i rãu, anume

îngîmfarea ºi minciuna ºi purtarea rea pe lume.
14-De la mine vine sfatul ºi izbînda de la mine

eu sînt toatã cunoºtinþa ºi puterea-n tot ce-i bine.
15-Doar prin mine împãraþii
ºi voievozii fac dreptate.
16-ªi prin mine dregãtorii
cîrmuiesc a lumii gloate.
17-Eu iubesc pe toþi aceia care vor sã mã iubeascã

cîþi mã cautã cu ardoare pot oricînd sã mã gãseascã.
18-Bogãþia-n veci ºi slava

ºi dreptatea sînt cu mine.
19-Rodul meu mai scump ca-argintul

ºi ca aurul se þine.
20-Eu pe-a nevinovãþiei cale merg fãrã-ncetare

ºi pe al neprihãnirii neted mijloc de cãrare.
21-Ca sã-i dau adevãrata moºtenire cît trãieºte

ºi sã-i umplu vistieria celui care mã iubeºte.
262 - Obîrºia Înþelepciunii

22-Domnul m-a fãcut pe mine mai nainte decît toate
înaintea celor care mai întîi au fost lucrate.
23-Mai nainte de-nceputuri eu am fost, din veºnicie

pînã nici n-a fost a lumii aºezatã temelie.
24-Eu am fost nãscutã-atuncea cînd Adîncul n-a fost încã

nici izvoarele-ncãrcate cu belºug de apã-adîncã.
25-Mai nainte-am fost fãcutã ca a munþilor tãrie

mai nainte de-a fi dealuri sau întinderi de cîmpie.
26-Pînã nici era pãmîntul, nici cîmpii cu-ntinderi - roatã

pînã n-a fost nici fãrîma cea dintîi a lumii datã.
27-Eu cînd întocmit-a Domnul cerurile-am fost de faþã

cînd a tras El prima zare pe-adîncimea cea mãreaþã...
28-Cînd a pironit El norii sus pe-ntinderi fãrã zare

ºi cînd au þîºnit puternic ale-Adîncului izvoare.
29-Cînd a pus hotare mãrii poruncind sã nu le treacã

cînd pãmîntului în lume temelii stãtea sã-i facã.
30-Eu eram cu El la lucru, al Lui Meºter desfãtîndu-L

ne-ncetat vibrînd nainte-I veºnicii de ani a-rîndul.
31-Irizînd pe rotocolul lumii Lui de pace plinã

îmi gãseam plãcerea-n fiii oamenilor fãrã vinã.
32-ªi-acum fiii mei, pe mine ascultaþi-mã... sub soare

fericiþi sînt numai cei ce îmi pãzesc a mea cãrare.
33-Ascultaþi învãþãtura ce-nþelepþi vã poate face

ºi nu-mi lepãdaþi povaþa ce vã poate-aduce pace.
34-Fericit e omul care mã ascultã ºi vegheazã

care-ntruna-mi stã la poartã ºi la pragul uºii pazã.
35-Cãci acel ce mã gãseºte aflã viaþa-n bucurie

cãpãtînd bunãvoinþa Domnului pe veºnicie.
36-Dar cel ce-mi pãcãtuieºte lui îºi face vãtãmare

toþi cîþi mã urãsc pe mine merg la moarte ºi pierzare.
263 - Cap. 3 - Strigarea prietenoasã
1-ªi-a zidit înþelepciunea casa-i binecuvîntatã

ºi-a tãiat apoi cei ºapte stîlpi de viaþã-adevãratã.
2-Tãind vite, punînd vinul

ºi-a-ntins masa de-ospãtare.
3-ªi-a trimis a sale roabe

pe nãlþimi sã strige tare:
4-”Cine-i prost, sã vinã-ncoace”

La nepricepuþi le spune:
5-”Veniþi de mîncaþi-mi pîinea

ºi-mi beþi vinurile bune...
6-ªi lãsaþi-vã prostia ca s-aveþi o lungã viaþã

urmãriþi a cumpãtãrii ºi-a priceperii povaþã.
7-Cel ce mustrã pe-un netrebnic urã ºi dispreþ culege

cel ce vrea pe-un rãu sã-ndrepte cu batjocuri se alege.
8-Nu-l mustra pe cel netrebnic sã n-ajungi sã te urascã;

mustrã-l pe-nþelept cãci are tot mai mult sã te iubeascã.
9-Dã-nþeleptului luminã cã mai înþelept devine

pe neprihãnit învaþã-l ºi-nvãþa-va tot ce-i bine.
10-Începutu-nþelepciunii frica cea de Domnul este

iar a sfinþilor ºtiinþã este-a cunoºtinþei veste.
11-Zilele vieþii tale înmulþi-se-vor prin mine

ºi mãri-þi-se-vor anii bãtrîneþelor senine.
12-De eºti înþelept în viaþã, - pentru tine ai ºtiinþã

de eºti hulitor, tu singur ai sã tragi în suferinþã...
264 - Îndemn împotriva ademenirii
13-Nebunia-i o femeie zgomotoasã ºi nebunã

proastã ºi neºtiutoare, fãrã nici o vorbã bunã.
14-Totuºi stã la uºa casei

pe înalta þãrii treaptã.
15-Ca sã strige cãlãtorii

care merg pe calea dreaptã:
16-”Cine-i prost aici sã vinã!...”

celor fãrã minte spune:
17-”Apa cea furatã-i dulce

pîinile ascunse-s bune.”
18-El nu ºtie cã acolo sînt cei morþi, din neºtiinþã,

ºi-a ei oaspeþi merg cu toþii în a morþii locuinþã.
265 - Binecuvîntarea dreptãþii
1-A lui Solomon proverbe: Un fiu bun e-o bucurie

dar un fiu nebun mîhnire la pãrinþi o sã le fie.
2-Avuþiile-adunate pe nedrept n-aduc dobîndã

dar neprihãnirea scapã de la moarte ºi osîndã.
3-Domnul pe cel drept nu-l lasã ca sã sufere de foame

însã pofta nesãtulã pe cei rãi o sã-i destrame.
4-Cine lucrã cu o mînã leneºã, sãrac sfîrºeºte

însã mîna celor harnici totdeauna-mbogãþeºte.
5-Cine strînge vara este un om chibzuit în þarã

cine doarme-n vremea coasei este-un om ce face-ocarã.
6-Binecuvîntarea sfîntã peste capul drept sã vie

gura celor rãi ascunde numai rãu ºi silnicie.
7-Pomenirea celui bun e veºnic binecuvîntatã

numele urît al celor rãi va putrezi odatã.
8-Cel cu inima-nþeleaptã sfatul cel bun îl primeºte
dar cel ne-nþelept la vorbã el pe el se prãpãdeºte.
9-Cine umblã fãrã vinã, fãrã teamã-n þarã

cine-apucã pe cãi strîmbe se dã singur de ocarã.
10-Cei ce fac din ochi sînt pricini de-ntristare ºi mîhnire

cel nesocotit la gurã, se dã singur la pierzare.
11-Gura celor fãrã vinã e-un izvor de apã bunã

gura celor rãi ascunde silnicie ºi minciunã.
12-Ura totdeauna certuri rãscoleºte ºi durere

dar iubirea orice greºuri le acopere-n tãcere.
13-Stã înþelepciunea numai în cuvîntul cel cuminte

dar nuiaua este partea celui care n-are minte.
14-Înþelepþii au ºtiinþa ºi-o pãstreazã-n veci curatã

gura proºtilor e însã o pierzare-apropiatã.
15-Avuþia e-o cetate pentru omul bun ce-o are

sãrãcia însã este celui prãpãdit pierzare.
16-Cel neprihãnit, cîºtigul spre viaþã-l foloseºte

iar cel rãu pentru pãcate avuþia-ºi risipeºte.
17-Cine-aminte ia mustrãrii, pe cãrarea vieþii-apucã

dar mustrarea cine-o uitã pe cãi rele-o sã se ducã.
18-Omul care-ascunde urã are-o gurã mincinoasã

ºi nebunul rãspîndeºte vorba rea din casã-n casã.
19-Cine spune mult, nu poate ºi pãcate sã nu facã

dar e chibzuit acela care ºtie sã ºi tacã.
20-Limba celui fãrã vinã este-argint ales, din fire

inima la cei rãi este lucru de dispreþuire.
21-Pururi binecuvîntarea Domnului e-mbogãþire

El nu lasã s-o loveascã nicãieri nenorocire.
22-Gura celor fãrã vinã pe mulþi oameni veseleºte

dar nebunii mor fiindcã judecata le lipseºte.
23-Pentru cel nebun, a face rãul este o plãcere

dar pentru-nþelept plãcerea e s-aducã mîngîiere.
24-Celui rãu, de ce se teme chiar aceea ºi gãseºte
dar cei fãrã prihanã ce doresc li se-mplineºte.
25-Cel rãu trece ca vîrtejul ºi se duce ca furtuna

dar cel fãrã vinã are temelii pe totdeauna.
26-Cum e pentru dinþi oþetul ºi cum pentru ochi e fumul

aºa-i leneºul acelui care-i pregãteºte drumul.
27-Frica Domnului lungeºte zilele îmbelºugate

însã celui rãu ºi anii i-s scurtaþi pe neaºteptate.
28-Aºteptarea celor buni e totdeauna bucurie

dar a celor rãi nãdejde va pieri pe veºnicie.
29-Calea Domnului a celui fãrã vinã-i apãrare

dar topenie ºi silã-i pentru cîþi merg la pierzare.
30-Cel neprihãnit în viaþã nu se clatinã vreodatã

dar cei rãi nici n-au sã vadã þara binecuvîntatã.
31-Gura celui fãrã vinã scoate-nþelepciune bunã

dar curînd e nimicitã limba rea ºi de minciunã.
32-Buzele neprihãnite ºtiu cuvintele plãcute

gura celor rãi vorbeºte rãutãþi de ei fãcute.

1-Cumpãna înºelãtoare Domnului nesuferitã-i
însã cîntãrirea dreaptã Lui plãcutã ºi iubitã-i.
2-Cînd mîndria-i vine cuiva ºi ruºinea o-nsoþeºte

dar înþelepciunea-ntruna cu smerenia trãieºte.
3-Pe cei drepþi neprihãnirea fãrã teamã îi conduce

dar pe cei rãi viclenia la pierzarea lor îi duce.
4-Bogãþia-n ziua morþii la nimic nu foloseºte

dar neprihãnirea vieþii de la moarte izbãveºte.
5-Curãþia netezeºte calea celui fãrã vinã

dar cel rãu cade prin însãºi rãutatea lui deplinã.
6-Nevinovãþia-i scapã pe cei fãrã de prihanã

dar cei rãi sînt prinºi de-a însãºi rãutãþii lor capcanã.
7-Celui rãu, la moarte-i piere ºi nãdejdea ce-o mai are

celor rãi li-e nimicitã amãgita aºteptare.
8-Cel neprihãnit, în ziua strîmtorãrii pururi scapã

ºi cel rãu o sã-i ia locul, - groapa lui curînd se sapã.
9-Cu-a lui gurã cel rãu pierde pe acel ce-i este-aproape

dar toþi cei fãrã de vinã prin ºtiinþã au sã scape.
10-Celor buni cînd le e bine peste tot e bucurie

iar cînd pier cei rãi din þarã strigã toþi de veselie.
11-O cetate se înalþã doar prin cei fãrã prihanã

dar o ruineazã gura blestematã ºi vicleanã.
12-Cine pe-altul îl defaimã este-un om fãrã de minte

dar cel priceput primeºte, tace ºi nici ia aminte.
13-Cine umblã cu bîrfirea spune tot ce ºtie-n sine

credinciosu-n suflet însã taina-ncredinþatã þine.
14-Tot poporul cade-atuncea cînd lipseºte chibzuinþa

dar prin mulþii sfetnici vine totdeauna biruinþa.
15-Celui ce chezaº se pune pentru alþii, rãu-i vine

dar acel ce se fereºte liniºtit petrece bine.
16-Cînd femeia e plãcutã ea va cãpãta cinstire
precum capãtã-avuþie cel ce umblã cu-asuprire.
17-Omul milostiv îºi face sufletului sãu un bine

dar cel fãrã milã însuºi el se tulburã pe sine.
18-Cel rãu îºi cîºtigã-n lume o dobîndã-nºelãtoare

dar cîþi seamãnã lumina au rãsplata cea mai mare.
19-Dreapta nevinovãþie duce pururi la viaþã

dar cel ce spre rãu aleargã îºi gãseºte moartea-n faþã.
20-Pentru Domnul sînt o scîrbã cei cu inima stricatã

dar Îi sînt plãcuþi cîþi umblã într-o viaþã ne-ntinatã.
21-Hotãrît cã nu rãmîne cel rãu fãrã pedepsire

dar cei fãrã de prihanã vor scãpa de nimicire.
22-Cînd femeia e frumoasã dar e fãrã minte, iatã

ea-i ca o verigã de-aur la un rît de porc legatã.
23-A celor curaþi dorinþã totdeauna-i numai bine

însã aºteptarea celor rãi doar cu mînie vine.
24-Mai bogat ajunge-acela care dã cu dãrnicie

iar acel ce prea mult cruþã dã la urmã-n sãrãcie.
25-Sufletul ce face bine duce-o viaþã sãturatã

ºi cel ce-a udat pe alþii va fi-udat ºi el odatã.
26-Blestemat va fi acela care grîul ºi-l opreºte

dar acel ce-l dã spre alþii binecuvîntãri gãseºte.
27-Cine binele doreºte va afla bunãvoire

dar cel ce doreºte rãul, rãu gãseºte ºi pieire.
28-Cîþi se-ncred în bogãþie vor cãdea ºi se vor pierde

dar cei fãrã de prihanã vor fi ca frunziºul verde.
29-Cine-ºi tulburã-a lui casã moºteni-va vînt fierbinte

ºi nebunul va fi pururi rob la omul cel cuminte.
30-Rodul celui fãrã vinã este-un pom de viaþã bunã

ºi cel înþelept cîºtigã suflete pentru cununã.
31-Iatã cel fãrã de vinã aflã-n lume rãsplãtire

ºi cu cît mai mult acela ce-a fãcut nelegiuire!
1-Cel ce va iubi mustrarea va iubi ºtiinþa vie

cine va urî certarea este-un prost ºi stã-n prostie.
2-Celui bun întotdeauna Domnu-i dã bunãvoinþa

dar la cel cu rãutate osînditã-i e fiinþa.
3-Omul rãu nu se-ntãreºte pînã-n veac prin rãutate

dar cei fãrã vinã-avea-vor rãdãcini neclãtinate.
4-Pentru soþ ca o cununã e femeia cea cinstitã

dar cea care-i face-ocarã, putrezime urgisitã.
5-Ale celor fãrã vinã drepte-s gîndurile bune

însã sfaturile celor rãi sînt toate-nºelãciune.
6-Ale celor rãi cuvinte toate-s curse-ucigãtoare

gura celor fãrã vinã însã e izbãvitoare.
7-Cei rãi sînt pe neaºteptate rãsturnaþi sã nu mai fie

casa celor buni stã însã în picioare pe vecie.
8-Omu-i preþuit în viaþã dupã-a minþii lui mãsurã

cel cu inima stricatã e dispreþuit cu urã.
9-E mai bine s-ai o slugã, chiar fiind în joasã stare

decît plin de fudulie ºi sã n-ai nici de mîncare.
10-Cel neprihãnit se-ndurã ºi de vita cea umilã

însã inima la cel rãu este rea ºi fãrã milã.
11-Cine îºi munceºte-ogorul are pîine pe-ani nainte

cine umblã dupã fleacuri este-un om ce n-are minte.
12-Omul rãu doreºte prada celor cu nelegiuire

însã rãdãcina celor buni e-n veºnicã rodire.
13-În pãcãtuirea gurii este cursa morþii-ntinsã

dar cel fãrã vinã scapã din necaz ºi ceartã-ntinsã.
14-Prin a gurii rod te saturi cînd e-un rod de bunãtate

ºi oricare-ºi ia rãsplata dupã faptele lucrate.
15-Calea celui fãrã minte lui ºi-o pare fãrã vinã
dar cel înþelept ascultã sfatul bun ºi ia luminã.
16-Pe nebun îl vede-ndatã, la mînie, oriºicine

dar cel înþelept ascunde ce-i ocarã ºi ruºine.
17-Cine spune adevãrul face-o mãrturie dreaptã

însã mincinosul martor vrea sã-nºele orice faptã.
18-Cine-n chip flecar vorbeºte ca o sabie strãpunge

însã limba înþeleaptã ca o vindecare unge.
19-Cel ce spune adevãrul întãrit e pe vecie

limba mincinoasã însã doar o clipã o sã þie.
20-În toþi cei cu rãul cuget înºelãtoria zace

bucuria-i partea celor care sfãtuiesc la pace.
21-Celor fãrã de prihanã nu se-ntîmplã lucruri rele

dar cei rãi cad în primejdii ºi sînt nãpãdiþi de ele.
22-Domnu-n veci urãºte gura care umblã cu minciuna

dar plãcuþi Îi sînt cîþi umblã cu-adevãrul totdeauna.
23-Omul înþelept ºtiinþa ºi-o ascunde-nþelepþeºte

însã inima nebunã nebunia ºi-o vesteºte.
24-Mîna oamenilor harnici stãpîni-va bogãþie

mîna leneºã plãti-va bir mereu la sãrãcie.
25-Inima neliniºtitã pe-orice om îl prãbuºeºte

dar o vorbã bunã-adesea cît de mult înveseleºte!
26-Cel neprihãnit aratã prietenului calea bunã

dar pe cei rãi calea-i duce în pierzare ºi-n minciunã.
27-Leneºul nu-ºi frige singur nici vînatul sãu acasã

dar la omul harnic munca e-o comoarã preþioasã.
28-Viaþã este totdeauna pe cãrarea cea curatã

ºi pe drumul neprihanei nu e moarte niciodatã.
1-Fiul înþelept ascultã tot ce tatãl sãu l-nvaþã

dar cel hulitor n-ascultã de mustrare ºi povaþã.
2-Prin a gurii roadã bunã parte vei avea de bine

însã cei stricaþi au parte de-apãsare ºi ruºine.
3-Cine îºi pãzeºte gura al lui suflet ºi-l pãzeºte

cel cu buze prea deschise spre pierzare se grãbeºte.
4-Leneºul doreºte multe, totuºi mai nimica n-are

dar cei harnici au de toate ºi oricînd pe sãturare.
5-Cel neprihãnit urãºte orice vorbã mincinoasã

dar cel rãu urît se face ºi-a lui viaþã-i ruºinoasã.
6-Pe nevinovat oriunde curãþia îl pãzeºte

dar pe pãcãtos îl pierde rãutatea ce-o trãieºte.
7-Unul face pe bogatul, deºi mai nimica n-are

altul face pe sãracul, ascunzînd averea-i mare.
8-Omul bun, cu bogãþia îºi rãscumpãrã viaþa

dar sãracul rãu n-ascultã nici mustrarea, nici povaþa.
9-A celor curaþi luminã arde-ntruna fericitã

însã candela acelor rãi se stinge urgisitã.
10-Prin mîndrie se aþîþã numai foc de ceartã multã

însã e-nþelept acela care sfatul bun l-ascultã.
11-Bogãþia cîºtigatã fãrã trudã, se topeºte

dar ce-i strîns cinstit, prin muncã, creºte-ncet-încet, dar creºte.
12-O nãdejde amînatã face inima bolnavã

dar dorinþa împlinitã este ca un har din slavã.
13-Cînd n-ascultã de Cuvîntul Domnului se pierde-oricine

dar e rãsplãtit acela ce porunca Lui o þine.
14-A-nþeleptului poveþe sînt izvor de viaþã multã

spre-a scãpa din cursa morþii pe acela ce-l ascultã.
15-Mintea care-i sãnãtoasã va afla bunãvoinþã
calea celor rãi e însã greutãþi ºi-anevoinþã.
16-Omul chibzuit lucreazã cu pricepere-orice treabã

dar nebunul dã pe faþã nebunia lui degrabã.
17-Solul rãu întotdeauna va cãdea-n nenorocire

solul credincios aduce ne-ncetat tãmãduire.
18-Sãrãcie ºi ruºine au cîþi leapãdã mustrarea

dar acel ce o primeºte aflã cinstea ºi nãlþarea.
19-Dulce-i inimii-mplinirea unui dor de care-i place

dar nebunilor urît e rãutãþi a nu mai face.
20-Cine umblã cu-nþelepþii ºi el se înþelepþeºte

cui îi place sã se-adune cu nebunii, rãu pãþeºte.
21-Nenorocul urmãreºte pe cîþi fac nelegiuire

cei neprihãniþi sînt însã rãsplãtiþi cu fericire.
22-Omul bun dã moºtenirea la nepoþii sãi curatã

dar a celui rãu avere-i pentru cel curat pãstratã.
23-Brazda de sãrac muncitã dã o hranã îndestulã

dar mulþi pier din nedreptatea lacomã ºi nesãtulã.
24-Cel ce-a lui nuia îºi cruþã chiar pe fiul sãu urãºte
dar cine-ºi iubeºte fiul o sã-l mustre cînd greºeºte.
25-Cel neprihãnit mãnîncã pururea pe sãturate

dar cei rãi vor duce lipsã totdeauna de bucate.
1-O femeie înþeleaptã a ei casã ºi-o zideºte

dar femeia cea nebunã cu-a ei mîini ºi-o nimiceºte.
2-Cine umblã-n curãþie are-n el de Domnul teamã

cine-apucã pe cãi strîmbe nici nu vrea sã-L þinã-n seamã.
3-Gura cea nebunã-ºi este o nuia pentru mîndrie

dar pe înþelepþi îi scapã gura lor de nebunie.
4-Unde nu sînt boi acolo ieslea goalã va rãmîne

dar a boilor putere dã belºug de rod ºi pîne.
5-Mãrturia credincioasã neadevãruri n-o sã spunã

dar la mincinosul martor orice vorbã-i o minciunã.
6-Batjocoritorul cautã ºi nu aflã cunoºtinþa

dar la omul cel cuminte - ce uºoarã e ºtiinþa!
7-De nebun te depãrteazã, unde-l vezi, viaþa toatã

cãci în gura lui ºtiinþa n-o sã afli niciodatã.
8-Celui chibzuit, lumina îi aratã calea bunã

pe nesocotiþi i-nºealã chiar pornirea lor nebunã.
9-Cei nesocotiþi fac glume cu pãcatul pînã-i prinde

pe cei drepþi, bunãvoinþa îi uneºte ºi-i cuprinde.
10-Inima-ºi cunoaºte-amarul - ºi nici un strãin nu poate

sã se-amestece-n adîncul bucuriei ei curate.
11-Casa celor rãi degrabã nimicitã va sã fie

cortul celor fãrã vinã va-nflori cu bucurie.
12-Multe drumuri pot sã-i parã omului cã-s bune foarte

dar la urmã înºelatul vede cã l-au dus la moarte.
13-Deseori chiar ºi cînd rîde, este-n inimã mîhnire

cum ºi bucurii atîtea pot sfîrºi-n nenorocire.
14-Cei cu inima nebunã sãturaþi ajung de toate

omul bun la fel ajunge sãturat de cîte poate.
15-Iatã lesne-ncrezãtorul crede orice vorbe goale
dar cel chibzuit ia seama cum pãºeºte pe-orice cale.
16-Înþeleptul se pãzeºte de greºeala cît mai micã

dar nesocotitul este îngîmfat ºi fãrã fricã.
17-Cine-i iute la mînie face-adeseori prostie

ºi cel plin de rãutate e urît, ca o urgie.
18-Cei proºti au de nebunie parte... ea e a lor nume

pe cei chibzuiþi ºtiinþa îi încununeazã-n lume.
19-Cei rãi se apleacã-n faþa celor buni ºi drepþi la toate

cei stricaþi, naintea porþii celuia cu cãi curate.
20-Cel sãrac urît ajunge ºi la prietenul ce-l are

dar bogatul are prieteni totdeauna-n numãr mare.
21-Pãcãtos e-acela care pe aproapele-njoseºte

dar ferice-i de acela ce pe-un slab îl miluieºte.
22-Cei ce poartã gînduri rele rãtãcesc în nebunie

dar acei cu gînduri bune vor lucra-n credincioºie.
23-Oriºiunde se munceºte este ºi cîºtig în casã

unde numai se vorbeºte, lipsã ºi necaz apasã.
24-Celor înþelepþi le este o cununã bogãþia

cei nesocotiþi n-au însã alta decît nebunia.
25-Martorul dreptãþii scapã sufletele de la moarte

dar cel mincinos întruna de minciuni nu se desparte.
26-Drepþii ce se tem de Domnul au în El un sprijin tare

ºi copiii lor la Domnul au un loc de apãrare.
27-Temerea de Domnul pururi un izvor de viaþã este

ea de-a morþii curse rele totdeauna ne fereºte.
28-A poporului mulþime e-a-mpãratului mãrire

dar poporul cînd lipseºte e-a voievodului pieire.
29-Cine-ncet e la mînie are gînduri pricepute

dar prostii destule face cine se aprinde iute.
30-O inimã liniºtitã este viaþã-n mãdulare
însã pizma-i putrezirea oaselor la cel ce-o are.
31-Cine pe sãrac l-apasã i-njoseºte Ziditorul

cine de lipsit se-ndurã îi cinsteºte Fãcãtorul.
32-Rãutatea lui cea mare pe cel rãu îl prãbuºeºte

dar cel fãrã de prihanã chiar ºi-n moartea-i cu nãdejde.
33-Cunoºtinþa odihneºte într-un suflet ce vegheazã

dar cu cei fãrã de minte ea oricînd se ruºineazã.
34-Pe-un popor neprihãnirea totdeauna îl ridicã

dar pãcatul înjoseºte pe-un popor curînd ºi-l stricã.
35-Bucurie-are-mpãratul de o slugã chibzuitã

însã sluga de ocarã cu mînie-i pedepsitã.
1-Un rãspuns blînd potoleºte chiar mînia cea mai mare...

dar o vorbã asprã-aþîþã mai aprinsã tulburare.
2-Limba înþeleaptã-n vorbe dã ºtiinþa cea plãcutã

gura proºtilor împroaºcã nebunia lor ºtiutã.
3-Ochii Domnului întruna sînt în orice loc din lume

ca sã vadã-n orice vreme rãi ºi buni ce fac anume.
4-Limba dulce-i totdeauna pom de viaþã ce rodeºte

însã limba cea stricatã sufletul oricui zdrobeºte.
5-Cel nesocotit n-ascultã-nvãþãtura pãrinteascã

dar acela care-ascultã are sã se-nþelepþeascã.
6-La cel drept în casã este mult belºug cu-ndestulare

dar cîºtigurile celui rãu sînt numai tulburare.
7-Buzele cele-nþelepte seamãnã ºtiinþa bunã

inima nesocotitã e stricatã ºi nebunã.
8-Jertfa celor rãi e-o scîrbã Domnului ºi nu-i primitã

însã rugãciunea celor fãrã vinã e iubitã.
9-Calea celui rãu urîtã este Domnului întruna
dar iubiþi sînt cei ce umblã dupã bine totdeauna.
10-Cine lasã calea bunã pedepsit e cu asprime

cel ce va urî mustrarea o sã piarã din mulþime.
11-Chiar Gheena ºi Adîncul Domnului I-s cunoscute

cum nu-I vor fi inimile omeneºti atunci ºtiute?
12-Hulitorului nu-i place cînd mustrarea i se spune

de aceea nu se duce el la cei cu-nþelepciune.
13-Inima cînd e voioasã faþa o însenineazã

dar cînd inima e tristã duhul se îndurereazã.
14-Inima cea priceputã cautã cunoºtinþa vie

gura proºtilor gãseºte o plãcere-n nebunie.
15-Toate zilele vieþii celui amãrît i-s rele

dar cel mulþumit gãseºte ne-ntrerupt ospãþ în ele.
16-Mai bine puþin cu teama Domnului cea preacuratã

ca om mare bogãþie, dar cu viaþa tulburatã.
17-E mai bunã o mîncare de verdeþuri cu iubire

ca o vitã îngrãºatã, dar cu urã ºi-nvrãjbire.
18-Un om iute la mînie certurile le stîrneºte

dar cel paºnic, cu blîndeþe învrãjbirea potoleºte.
19-Drumul leneºului este un hãþiº de mãrãcine

dar a celor drepþi cãrarea este netezitã bine.
20-Fiul înþelept îl face bucuros pe-al lui pãrinte

dar cel ce-ºi huleºte mama este-un om fãrã de minte.
21-Pentru omul fãrã minte nebunia-i bucurie

dar cel priceput urmeazã drumul drept ºi-n curãþie.
22-Planurile cad cînd nu e un sfat bun sã chibzuiascã

însã izbutesc cînd sfetnici mulþi ºi buni sînt sã gîndeascã.
23-Omul are-o bucurie sã rãspundã cu-a lui gurã

ºi ce bunã-i vorba bunã, spusã bine, cu mãsurã!...
24-Pe cel drept cãrarea vieþii are tot mai sus sã-l poarte
ca sã-l scoatã din Gheena care este jos în moarte.
25-Drumul surpã casa celor care umblã cu trufie
însã întãreºte casa vãduvei din temelie.
26-Sînt urîte pentru Domnul toate gîndurile rele

dar cuvintele plãcute Domnului I-s dragi de ele.
27-Cel ce de cîºtig e lacom casa lui ºi-o învrãjbeºte

dar cel ce urãºte mita binecuvîntat trãieºte.
28-Inima neprihãnitã se gîndeºte ce rãspunde

însã gura rea împroaºcã rãutatea oriºiunde.
29-De cei rãi întotdeauna Dumnezeu Se depãrteazã

dar ascultã rugãciunea celor drepþi ce privegheazã.
30-O privire prietenoasã inima o-nveseleºte

ºi-o înºtiinþare bunã casele le întãreºte.
31-Cel ce ia aminte sfatul care duce la viaþã

locuieºte cu-nþelepþii - ºi înþelepciunea-nvaþã.
32-Cel ce leapãdã certarea, sufletu-ºi dispreþuieºte

dar cuminte-ajunge-acela ce mustrarea o primeºte.
33-Temerea de Domnul este ºcoala-nþelepciunii-ntruna

iar smerenia naintea slavei merge totdeauna.
1-Planul inimii, pe care omu-l face, - de om þine

dar rãspunsul ce-l dã gura numai de la Domnul vine.
2-Omului, a sale drumuri toate i se par curate

însã Domnul este-Acela care cerceteazã toate.
3-Domnului încredinþeazã-þi toate lucrurile tale

ºi-atunci o sã-þi izbuteascã planul tãu pe orice cale.
4-Cu un un scop le-a fãcut Domnul toate cîte sînt sub soare
chiar ºi rãul, pentru Ziua de osîndã viitoare.
5-Domnului Îi este scîrbã de-orice inimã-ngîmfatã

hotãrît: nepedepsitã ea nu scapã niciodatã.
6-Prin iubire ºi credinþã omul vina-ºi ispãºeºte

ºi prin temerea de Domnul de pãcate se fereºte.
7-Cînd lui Dumnezeu pe lume de-ale cuiva cãi Îi place

chiar ºi din vrãjmaºi de moarte prieteni credincioºi îi face.
8-E mai bine totdeauna mai puþin, dar cu dreptate

decît mari venituri strînse, cum fac mulþi, cu strîmbãtate.
9-Inima se-ntreabã-adesea pe ce cale sã apuce

însã Domnul îi îndreaptã paºii încotro se duce.
10-Hotãrîri cereºti în gura împãratului s-aratã

glasul lui nicicînd nu-i voie sã greºeascã-n judecatã.
11-Cumpãna, mãsura dreaptã, de la Dumnezeu sînt date

de la El e greutatea cu mãsurã de dreptate.
12-Împãraþilor dreptãþii le e scîrbã rãu a face

tronul se-ntãreºte numai prin dreptate ºi prin pace.
13-Buzele neprihãnite-s împãraþilor iubite

ei iubesc pe cel ce spune vorbele neprihãnite.
14-A-mpãratului mînie moarte poate sã vesteascã

dar cel înþelept se cade a cãuta s-o potoleascã.
15-Da, seninãtatea feþei împãratului e viaþa
bunãvoia lui e ploaia primãverii dimineaþa.
16-Mult mai mult e-nþelepciunea decît aurul ce piere

mai de preþ decît argintul e-a priceperii avere.
17-Calea celor fãrã vinã e de rãu sã se fereascã

acel ce-ºi vegheazã calea, sufletul o sã-ºi pãzeascã.
18-Iatã cã mîndria merge înaintea nimicirii

ºi trufia totdeauna înaintea prãbuºirii.
19-E mai bine cu smeriþii orice om smerit sã fie

decît sã împartã prada cu cei mîndri-n silnicie.
20-Cine cugetã Cuvîntul Domnului se fericeºte

cine se încrede-n Domnul fericit în veci trãieºte.
21-Cel cu inima-nþeleaptã se numeºte om cuminte

dar ºtiinþa se mãreºte prin dulceaþa de cuvinte.
22-Iatã-nþelepciunea-i viaþã pentru oriºicine-o are

dar nebunilor, pedeapsã, este nebunia mare.
23-Cine are-nþelepciunea ºi-o aratã cînd vorbeºte

cãci mereu se vãd noi sfaturi pe-a lui buze cînd grãieºte.
24-Ca un fagure de miere-s vorbele prietenoase

ele dulci sînt pentru suflet, sãnãtoase pentru oase.
25-Multe cãi i se par bune omului ce minte n-are

dar pe urmã duc la moarte - ºi cînd vede nu-i scãpare.
26-Muncitorul ce lucreazã pentru casa lui munceºte

trebuinþa lui îl face sã lucreze cît trãieºte.
27-Omul cel stricat pe lume pregãteºte nenorocul

ºi pierzarea, pe-a lui buze e aprinsã cum e focul.
28-Omul cel fãrã astîmpãr certurile le stîrneºte

chiar ºi cei mai buni prieteni pîrîtoru-i învrãjbeºte.
29-Cel înºelãtor înºalã pe al sãu aproape, iatã

ºi îl duce pe o cale ce nu-i bunã, nu-i curatã.
30-Cine îºi închide ochii spre închipuiri stricate
cine-n pofte-ºi muºcã buza - a ºi sãvîrºit pãcate.
31-Perii albi sînt celor vrednici o cununã a cinstirii

ºi o aflã cei ce umblã cãile neprihãnirii.
32-Cel nemînios în lume-i mai de preþ ca luptãtorul

cel stãpîn pe sine face ºi mai mult ca-n-nvingãtorul.
33-Se aruncã sorþii-n hainã sã se afle cum e bine

însã orice hotãrîre numai de la Domnul vine.
1-E mai bine-un miez de pîine, chiar uscatã, cu iubire

decît casa numai cãrnuri, dar cu urã ºi-nvrãjbire.
2-Sluga înþeleaptã-ajunge domn pe fiul de ruºine

ºi cu fraþii lui împarte moºtenirea ce-i revine.
3-Oala lãmureºte-argintul, aurul prin foc se-ncearcã

însã Domnul este Cel ce toate inimile cearcã.
4-Celui rãu îi place vorba buzelor celor stricate

ºi cel mincinos ascultã vorba limbii blestemate.
5-Cine de sãrac îºi rîde, pe-al lui Fãcãtor huleºte

cui de rãu îi pare bine Dumnezeu îl pedepseºte.
6-Fiii fiilor în viaþã sînt bãtrînilor cununa

ºi pãrinþii buni sînt slava fiilor întotdeauna.
7-Vorbe-alese-n gura unui om nebun sînt înjosite

dar minciuni în gura celui bun - sînt mai nepotrivite.
8-Darurile par comoarã cui le cautã ºi primeºte

ori în care parte umblã el cu ele izbîndeºte.
9-Cine-acopere-o greºealã cautã dragostea seninã

cine-o porunceºte-ntruna pe prieteni îi dezbinã.
10-Pentru omul cel cuminte mai mult face o mustrare

ca o sutã de ciomege pe-a nebunului spinare.
11-Cel rãu vrea numai rãscoale, numai tulburãri doreºte

dar un sol fãrã de milã împotriva lui porneºte.
12-Mai bine sã vezi ursoaica fãrã puii ei rãmasã

decît pe-un nebun în vremea lui de crizã furioasã.
13-Celui care-ntoarce rãul pentru bine, cui i-l face

n-o sã-i lase niciodatã rãul casa lui în pace.
14-Începutul unei certe e ca un potop de apã

de aceea curmã cearta înainte ca sã-nceapã.
15-Cel ce iartã vinovatul ºi-osîndeºte-un fãrã vinã
sînt o scîrbã înaintea Domnului chiar cînd se-nchinã.
16-În nebune mîini argintul la ce-ar fi sã foloseascã,
ca sã cumpere ºtiinþa? - Dar nu-i minte s-o cunoascã!
17-O, adevãratul prieten te iubeºte pîn-la moarte

ºi-n necaz þi-ajunge frate cît ar fi el de departe.
18-Omul cel fãrã de minte îºi dã-averea chezãºie

ºi chezaº grãbit se pune pentru altu-n datorie.
19-Omul ce iubeºte cearta vrea pãcatul ºi-l iubeºte

cine-ºi face poarta naltã de pieire se gãteºte.
20-Cel cu inima vicleanã nu gãseºte fericire

cel cu limba blestematã cade-n grea nenorocire.
21-Cine-un fiu nebun va naºte veºnic va avea-ntristare

a nebunului pãrinte nici o bucurie n-are.
22-O inimã bucuroasã este-un leac din cele bune

dar un duh mîhnit usucã oasele cu-amãrãciune.
23-Omul rãu primeºte daruri pe ascuns, apoi aºteaptã

ca sã strice calea bunã ºi sã strîmbe calea dreaptã.
24-Omului celui cuminte îi stã-nþelepciunea-n faþã

ochii prostului o cautã cît e lumea, ºi n-o-nvaþã.
25-Fiul cel nebun aduce tatãlui necaz ºi jale

ºi amãrãciune-aduce totdeauna mamei sale.
26-Pe cel drept sã nu pui gloabã, cã nu-i bine, niciodatã

nici pe credincios nu-l bate pentru viaþa lui curatã!
27-Omul cu ºtiinþã bunã frîu îºi pune la cuvinte

ºi cel potolit cu duhul este-un om cu bunã minte.
28-Chiar ºi prostul poate trece de-nþelept, de-ar ºti mãsura

ºi chiar priceput sã parã, - de-ar putea sã-ºi þinã gura.
1-Cel ursuz întruna cautã numai tot ce lui îi place

ºi se supãrã pe-oricare lucru bun care s-ar face.
2-La nebun nu-i e s-audã ºi s-asculte-nvãþãtura

ci s-aratã cã el ºtie... cãci nu-ºi poate þine gura.
3-Cînd cel rãu îþi vine-n casã, vine ºi dispreþuirea

ºi odatã cu ruºinea vine ºi batjocorirea.
4-Vorba omului cuminte e ca apa cea adîncã

ºi izvoru-nþelepciunii ca izvoarele din stîncã.
5-Nu e drept s-ai în vedere faþa celui rãu vreodatã

ca sã faci vreo nedreptate celui drept la judecatã.
6-A nebunului cuvinte aduc certuri... el vorbeºte

ºi se ceartã ºi înjurã pînã lovituri primeºte.
7-A nebunului pieire este-n vorba lui cea multã

a lui buze sînt o cursã pentru sufletul ce-ascultã.
8-Vorba celui ce bîrfeºte este-aºa ca prãjitura

pînã-n fund de mãruntaie ei alunecã arsura.
9-Omul care-n vremea muncii stînd la umbrã leneveºte

este frate bun cu-acela ce-n pãcate risipeºte.
10-Al lui Dumnezeu Sfînt Nume este-aºa ca turnul tare

cel neprihãnit aleargã ºi-ºi gãseºte-n El scãpare.
11-Omului avut, averea i se pare o cetate

în pãrerea lui ea este cu zidiri neclãtinate.
12-Înainte de pieire omul umblã cu-ngîmfare

dar smerenia naintea slavei merge spre nãlþare.
13-Cel care rãspunde-n grabã fãr-sã fi-ascultat nainte

doar ruºine ºi prostie va afla - sã þinã minte.
14-Duhul omului îl þine ºi îl sprijinã la boalã

dar pe cel zdrobit cu duhul la-ntristare cine-l scoalã?
15-Inima-nþeleaptã pururi dobîndeºte cunoºtinþa
ºi urechea priceputã va dori mereu ºtiinþa.
16-Darurile totdeauna îi fac loc la om - ºi nume
ºi-i deschid intrarea celor care sînt mai mari în lume.
17-Cel ce-ºi apãrã pricina pare c-ar avea dreptate

dar cînd celãlalt vorbeºte, iar i se rãstoarnã toate.
18-Sorþul pune totdeauna ne-nþelegerii-ncheiere

ºi-ntãreºte hotãrîrea între cei ce au putere.
19-Fraþii prãbuºiþi mai greu sînt sã-i cîºtigi, ca o cetate,

certurile lor mai grele-s ca niºte zãvoare late.
20-Dupã rodul gurii bune înþeleptul se hrãneºte

dupã-a buzelor cuvinte el venit ºi-agoniseºte.
21-Moartea ºi viaþa cuiva stã-n a gurii lui putere

oriºicine o iubeºte mîncã rodul ce ºi-l cere.
22-Cine-ºi ia soþie bunã fericirea ºi-o gãseºte

cãci e-un har pe care omul de la Domnul îl primeºte.
23-Omul cel sãrac îºi spune vorba lui cu rugãminte

dar bogatul îi rãspunde cu asprime în cuvinte.
24-Cine-ºi face mulþi prieteni deseori necazuri pate

însã este-un prieten care þi-e mai mult decît un frate.
1-Mai mult preþuie sãracul care umblã-n curãþie

ca bogatul cel cu gurã rea ºi plin de viclenie.
2-Lipsa cunoºtinþei este pagubã la oriºicine

cine-aleargã neghiobeºte nimereºte rãu, nu bine.
3-Nebunia cuiva-n lume toate cãile-i suceºte

iar apoi în al lui suflet contra Domnului cîrteºte.
4-Bogãþia îþi aduce numãr de prieteni mare

dar pe cel sãrac îl lasã ºi prietenul ce-l are.
5-Mãrturia mincinoasã nu rãmîne nelovitã

omul mincinos nu scapã fãrã plata cuvenitã.
6-Omul darnic are-n juru-i mulþi linguºitori întruna

ºi toþi sînt prieteni celui ce dã daruri totdeauna.
7-Pe sãrac chiar fraþii-l lasã, - atunci alþii cum sã-l vazã?
el rugînd îi cheamã, însã ei de el se depãrteazã.
8-Cine strînge-nþelepciunea, al sãu suflet ºi-l iubeºte

cine mintea ºi-o pãstreazã fericirea ºi-o gãseºte.
9-Mãrturia mincinoasã de pedeapsã nu-i scãpatã

ºi cel mincinos pierzarea o gãseºte drept rãsplatã.
10-Unui om nebun îi ºade rãu sã umble-n desfãtare

cu atît mai mult o slugã, celor mari a fi mai mare.
11-Rãbdãtor, pe om în toate numa-nþelepciunea-l face

ºi-i o cinste lui sã uite de greºeli, sã caute pace.
12-A-mpãratului mînie e ca leul cînd rãcneºte

bunãvoia lui ca roua cînd pe iarbã strãluceºte.
13-Fiul cel nebun e-o plagã pentru tatãl lui în viaþã

ºi ca streaºina ce curge e femeia certãreaþã.
14-Casa ºi averea, omul din pãrinþi le moºteneºte

dar soþia priceputã numai Domnu-i dãruieºte.
15-Lenea te cufundã-n somnul cel adînc ca într-o moarte
cel cu sufletul molatic multã foame o sã poarte.
16-Cine-ascultã de poruncã al sãu suflet ºi-l pãzeºte

cine nu-ºi vegheazã calea spre pierzare se grãbeºte.
17-Cine la sãrac dã milã Domnului Îi împrumutã

ºi El o sã-i rãsplãteascã binefacerea fãcutã.
18-Pedepseºte-þi cît poþi, fiul, cã-i nãdejde de-ndreptare

dar nu-l omorî, c-aceasta e pãcatul cel mai mare.
19-Cel pe care-l ia mînia, sã-ºi ia plata meritatã

cã deºi-l scoþi, tot ce stricã vei mai face înc-o datã.
20-S-asculþi sfaturile bune ca sã iei învãþãturã

ºi sã ai înþelepciune a pãstra buna mãsurã.
21-Omul face multe planuri cînd în inimã gîndeºte

însã numai hotãrîrea Domnului se împlineºte.
22-Farmecul ºi frumuseþea unui om stã-n bunãtate

mai mult preþ are sãracul ca un mincinos de frate.
23-Temerea de Domnul duce la viaþã, - cel ce-o are

noaptea e sãtul ºi nu e cercetat de supãrare.
24-Leneºul îºi bagã mîna în castronul cu mîncare

ºi n-o duce pîn-la gurã - prea cu greutate-i pare.
25-Pedepseºte hulitorul - ºi cel prost învaþã minte

mustrã-l pe-nþelept - acesta va-nþelege dinainte.
26-Cine-ºi jefuieºte tatãl ºi pe mamã-ºi izgoneºte

este-un fiu ce-aduce-ocarã ºi-n ruºine se sfîrºeºte.
27-N-asculta o-nvãþãturã, fiul meu, ci înceteazã

dacã ea de-nvãþãtura cea dintîi te-ndepãrteazã.
28-Martorul stricat îºi bate joc de oriºice dreptate,

gura celor rãi înghite lacomã orice pãcate.
29-Pentru cei plini de batjocuri sînt pedepse pregãtite

ºi spinãrilor nebune lovituri sînt cuvenite.

1-Batjocoritor e vinul, bãutura-i zgomotoasã
oriºicine se îmbatã n-are minte sãnãtoasã.
2-Frica de-mpãratul este ca de leul ce rãcneºte

cine-l supãrã, acela însuºi contra lui greºeºte.
3-Este pentru om o cinste de-nvrãjbiri sã se fereascã

dar orice nebun se lasã ca iuþimea sã-l robeascã.
4-Toamna leneºul nu arã, nici nu seamãnã, nici pune

dar la seceriº ar strînge - ºi nimic nu-i ce s-adune.
5-Sfatul inimii-i asemeni apelor cu adîncime

omul priceput din ele scoate multã limpezime.
6-Mulþi îºi trîmbiþeazã-n lume bunãtatea cu glas tare

cine-un credincios gãseºte, aflã lucru foarte mare.
7-Omul cel fãrã prihanã umblã în neprihãnire

chiar ºi fiii lui în urmã, dupã el, au fericire.
8-Împãratul ce domneºte pe-al dreptãþii scaun în þarã

cu privirea lui alungã orice rãu ºi-orice ocarã.
9-Cine poate zice oare: inima mea-i curãþitã

sînt curat de orice vinã înainte sãvîrºitã?
10-Greutãþi de douã feluri ºi mãsuri spre înºelare

Domnului Îi sînt o scîrbã, ca ºi omul ce le are.
11-Pe copil îl vezi din fapte încã din copilãrie

dac-a lui purtare dreaptã ºi curatã o sã fie.
12-ªi urechea spre-auzire ca ºi ochiul spre vedere

Dumnezeu pe amîndouã le-a fãcut cu-a Sa putere.
13-Somnul nu-l iubi, nici lenea, c-ai s-ajungi la sãrãcie

ci fii treaz, cã-mbelºugare munca-þi va aduce þie.
14-”Rãu, e rãu” - grãieºte omul care cumpãrã hoþeºte

dar apoi, plecînd cu prada bucuros se fericeºte.
15-Este aur scump pe lume ºi sînt diamante rare

însã buzele-nþelepte sînt un lucru ºi mai mare.
16-Sã iei haina celui care s-a bãgat în chezãºie
zãlogeºte-l ca sã-nveþe ce sã facã ºi sã ºtie.
17-A minciunii pîine dulce cînd în gurã-o pune

dar apoi se umple gura de pietriº ºi-amãrãciune.
18-Planurile totdeauna printr-un sfat se pun la cale

tu cu chibzuinþã poartã orice lupte ale tale.
19-Cine umblã cu bîrfirea taine-ascunse dã pe faþã

tu, cu omul spart la gurã, nici nu te-nsoþi-n viaþã.
20-Cine-ºi blestemã pãrinþii blestemat va fi sub soare

stinge-i-se-va lumina chiar în bezna cea mai mare.
21-Moºtenirea ºi averea cea prea grabnic cîºtigatã

pîn-la urmã ea rãmîne tot nebinecuvîntatã.
22-Sã nu zici: îi voi întoarce ºi eu relele fãcute

ci nãdãjduieºte-n Domnul ºi El are sã te-ajute.
23-Domnului Îi sînt urîte douã feluri de cîntare

ºi-i un lucru rãu oriunde cumpãna înºelãtoare.
24-Paºii omului cuminte Dumnezeu o sã-i îndrume

dar ce înþelege omul rãu din calea lui pe lume?
25-Este-o cursã-a face omul grabnic promisiunea sfîntã

ºi-abia dupã ce-a fãcut-o se gîndeºte ºi frãmîntã.
26-Împãratul cel cuminte vînturã pe rãi din þarã

cu-a lui roate grele-i calcã - ºi cu cei buni se-nconjoarã.
27-O luminã de la Domnul este-a omului suflare

pînã-n adîncimi pãtrunde raza-i binefãcãtoare.
28-Bunãtatea ºi credinþa sînt pentru-mpãratul pazã

ºi prin bunãtate numai tronul întãrit s-aºeazã.
29-Slava tinerilor este neprihana ºi tãria

ºi-a bãtrînilor podoabã perii albi - ºi vrednicia.
30-Mijlocul de vindecare pentru cel rãu e bãtaia

buna lui tãmãduire este numai vînãtaia.

1-Inima împãrãteascã este-un rîu de apã vie
care Domnul îl îndreaptã unde vrea ºi unde ºtie.
2-Omul crede c-a lui drumuri sînt cinstite ºi curate

însã Domnu-I Cel ce-ncearcã cum sînt inimile toate.
3-A umbla numa-n dreptate ºi în bunã judecatã

Îi e mai plãcut la Domnul decît multa jertfã datã.
4-Iatã inima-ngîmfatã ºi privirea cu trufie

cãlãuza celor mîndri - e pãcat ºi miºelie.
5-Planurile celui harnic duc mereu la-mbelºugare

dar acel pripit ajunge la o lipsã ºi mai mare.
6-Avuþiile-adunate cu o limbã mincinoasã

sînt deºarte, fug - ºi-n urmã duc la moartea fioroasã.
7-Silnicia ºi-asuprirea celor rãi îi ruineazã

pentru cã nu fac ce-i bine ºi dreptatea n-o lucreazã.
8-Vinovatul umblã numai pe cãi strîmbe ºi strãine

dar cel fãrã vinã face numai ce e drept ºi bine.
9-E mai bine sã stai singur sus pe-un coperiº de casã

decît într-o casã mare cu-o femeie gãlãgioasã.
10-Sufletul acelui care este rãu, tot rãu doreºte

pe-ai lui semeni nu-i ia-n seamã ci pe toþi îi înjoseºte.
11-Cînd e pedepsit un trufaº atunci ºi cel prost învaþã

cînd înveþi pe cel cuminte el ascultã spre viaþã.
12-Cel neprihãnit priveºte casa celui rãu ºi vede

cã degrab nenorocirea peste cei rãi se repede.
13-Cine îºi înfundã-urechea spre sãracul care-i cere

nici lui n-o sã-i mai rãspundã nimeni cînd va fi-n durere.
14-Darul cel fãcut în tainã stinge-orice mînie-ndatã

mita cea ascunsã stinge chiar mînia-nfuriatã.
15-Mare bucurie are omul drept cînd face bine

însã pentru cîþi fac rãul este groazã ºi ruºine.
16-Omul care se abate de la calea-nþelepciunii
o sã stea cu gloata morþii, în grãmada putrejunii.
17-Cui în desfãtãri îi place nu-i mult pînã sãrãceºte

cui îi place-n vin ºi-n dansuri veºnic nu se-mbogãþeºte.
18-Cel rãu va fi dat ca platã pentru cel fãrã de vinã

cel stricat, pentru cel care umblã-n pace ºi-n luminã.
19-E mai bine sã stai singur-singurel într-o pustie

decît c-o nevastã numai de gîlceavã ºi mînie.
20-Sînt comori de preþ în casa celui ce-nþelept trãieºte

însã omul fãrã minte cîte-ar fi, le risipeºte.
21-Cine cautã bunãtatea ºi umblarea fãrã vinã

aflã slava ºi viaþa ºi sfinþenia deplinã.
22-Înþeleptul cucereºte ºi cetatea cea viteazã

doborînd puterea-n care cei vrãjmaºi puteau sã creazã.
23-Cine limba sa ºi gura poate-n frîu sã le pãzeascã

de-o mulþime de necazuri sufletul o sã-ºi scuteascã.
24-Omul îngîmfat ºi mîndru batjocoritor se cheamã

cu aprinderea trufiei el lucreazã fãrã teamã.
25-Pofta rea pe omul leneº îl va omorî degrabã

cãci el nu vrea sã lucreze cu-a lui mîini, la nici o treabã.
26-Toatã ziua numa-n pofte, - o s-ajungã la pieire

însã cel fãrã prihanã dãruie fãrã zgîrcire.
27-Jertfa celor rãi e-o scîrbã Domnului, ºi-o rãutate

mai ales cînd este-adusã pentru gînduri blestemate.
28-Mãrturia mincinoasã în ruºine-o sã sfîrºeascã

însã cel ce-ascultã bine cu izbîndã-o sã vorbeascã.
29-Cel rãu ia o-nfãþiºare strîmbã ºi neruºinatã

dar îºi îmbunãtãþeºte cel drept calea sa curatã.
30-Nici înþelepciunea lumii ºi nici mintea prefãcutã

ºi nici sfatul rãu în contra Domnului nimic n-ajutã.
31-Fie pentru bãtãlie calul gata cît de bine

cãci izbînda totdeauna numai de la Domnul vine.
1-Mai de preþ e bunul nume ca averea cea mai mare

ºi cît aurul ºi-argintul preþ mai scump iubirea n-are.
2-ªi bogatul ºi sãracul sînt fãcuþi sã se-ntîlneascã

pe-amîndoi i-a fãcut Domnul împreunã sã trãiascã.
3-Omul chibzuit prevede nenorocul ºi s-ascunde

dar cei proºti se duc nainte pînã cad - ºi nu ºtiu unde.
4-Plata temerii de Domnul ºi-a smereniei rãsplatã

este slava, bogãþia ºi viaþa-mbelºugatã.
5-Spini ºi curse sînt pe calea omului stricat de rele

cel ce sufletu-ºi pãzeºte fuge ne-ncetat de ele.
6-Pe copil învaþã-l calea care s-o urmeze bine

cãci el ºi la bãtrîneþe calea bunã-atunci va þine.
7-Peste cei sãraci adesea cel bogat împãrãþeºte

ºi pe cel ce ia-mprumuturi cei ce i le dã-l robeºte.
8-Cine seamãnã pãcatul va ºi secera pãcate

iar nuiaua fãrdelegii e ºi pregãtitã-a-l bate.
9-Omul milostiv afla-va multã binecuvîntare

pentru cã din a lui pîine dã ºi-aceluia ce n-are.
10-Izgoneºte hulitorul - ºi-atunci cearta se sfîrºeºte

ne-nþelegerea ºi-ocara se sfîrºesc cînd el lipseºte.
11-Cui iubeºte curãþia ºi-are-n gînd bunãvoinþã

împãratu-i este prieten cu iubire ºi credinþã.
12-Ochii Domnului vegheazã pe cel cu ºtiinþa bunã

dar înfruntã pe stricatul care umblã cu minciunã.
13-Leneºul cu fricã zice: “Poate este-un leu afarã...

care m-ar putea ucide dac-aº merge-n drum de þarã.“
14-Gura celor desfrînate este-o groapã-ngrozitoare

cel pe care Domnu-l bate cade-n ea ºi-acolo moare.
15-Nebunia e lipitã de copil - ºi-o-nfãptuieºte
dar nuiaua ºi mustrarea de la el o dezlipeºte.
16-Cine pe sãrac l-apasã ca sã-ºi creascã avuþia
altul mai bogat i-o furã - ºi-o sã-i vinã sãrãcia.
17-A-nþelepþilor cuvinte tu le-ascultã cu cãldurã

ºi în inima ta þine-mi buna mea învãþãturã.
18-Cãci e bine toate-acestea al tãu suflet sã le þinã

ca de toate s-ai odatã gura ta-nþeleaptã plinã.
19-Pentru ca sã-þi pui în Domnul toatã-ncrederea spre bine

vreau sã te învãþ eu astãzi, da iubitul meu, pe tine.
20-N-am scris oare pentru tine eu atîta-nvãþãturã

cugetãri adînci ºi sfaturi, cu a inimii cãldurã.
21-Ca sã-nveþi temeinic lucruri ºi cuvinte potrivite

ca sã dai rãspunsuri drepte celui care te trimite?
22-Nu nedreptãþi sãracul pentru cã e-n sãrãcie

ºi nu asupri lipsitul care-þi stã la uºã þie.
23-Cãci a lor pricinã Domnul o va scoate din noroaie

ºi va despuia viaþa celor care-i tot despoaie.
24-Nu te-mprieteni cu omul mînios sã n-ai urgie

nici nu te-nsoþi cu omul care-i iute la mînie.
25-Nu cumva sã se deprindã viaþa ta cu-a lui cãrare

ºi-asta sã-þi ajungã-o cursã pentru suflet spre pierzare.
26-Nu fi printre-aceia care pun în grabã chezãºie

nici cu cei ce dau zãloage altora pe datorie.
27-Cãci de n-o sã ai la vreme sã plãteºti cît se cuvine

pentru ce sã vrei sã vinã sã-þi ia patul de sub tine?
28-Nu muta hotarul vechi pus acolo de-al tãu tatã

semnul pus ca despãrþire, de pãrinþii de-altãdatã.
29-Omul iscusit e vrednic ca sã stea-ntre cei cu vazã

nu cu cei de rînd sã-l numeri ci-ntre împãraþi l-aºeazã.
1-Dacã la un om cu vazã stai la masã, þine minte

sã iei totdeauna bine seama ce þi-a pus nainte.
2-Pune-þi pazã la dorinþe cum cuþitu-n gît þi-ai pune

dacã nu poþi cu-nfrînarea lãcomia a-þi supune.
3-Nu-i pofti nici bãutura nici aleasa lui mîncare

cãci acestea-þi sînt o cursã, sînt o hranã-nºelãtoare.
4-Nu te chinui cu grija de-a te-mbogãþi, nu-þi pune

tu priceperea-n acestea - toate sînt deºertãciune.
5-Cãci abia o vezi cu ochii, ºi averea nu mai este

bogãþia zboarã grabnic, ca un vultur peste creste.
6-Nu mînca din pîinea celui care-n suflet pizmã are

nu dori sã-i mergi în casã, nici pofti a lui mîncare.
7-Cãci el e ca unul care socoteli în suflet face

“Bea mãnîncã”-þi zice - însã gînd ascuns în suflet zace.
8-Iar bucata ce-ai mîncat-o înapoi vei da-o iute

ºi cuvintele frumoase ce le-ai spus vor fi pierdute.
9-Nu vorbi-n urechea celui ce-i nebun ºi-i fãrã minte

cãci el îþi nesocoteºte înþeleptele cuvinte.
10-Nu muta nicicînd hotarul vãduvei de lîngã tine

nici intra-n ogorul celor ce-s orfani - cãci e-o ruºine.
11-ªi Rãzbunãtorul lor e tare - El îþi ºtie vina

ºi-mpotriva ta veni-va apãrîndu-le pricina.
12-Inima la-nvãþãturã þi-o deschide ºi-o primeºte

ºi urechile-þi deschide cînd priceperea-þi grãieºte.
13-Nu-þi cruþa nicicînd copilul de mustrarea înþeleaptã

de-l vei bate cu nuiaua n-o sã moarã, dar se-ndreaptã.
14-Atingîndu-l cu nuiaua el primi-va cunoºtinþã

ºi-i vei scoate al lui suflet din a morþii locuinþã.
15-Fiul meu, dac-o sã-þi fie inima-nþeleaptã bine
mã voi bucura de-aceasta din tot sufletul din mine.
16-ªi întreaga mea fiinþã o sã mi se veseleascã

c-am sã vãd c-a tale buze ºtiu ce-i bine sã vorbeascã.
17-Sã nu pizmuieºti în suflet pe cei pãcãtoºi în viaþã

ci sã ai întotdeauna frica Domnului în faþã.
18-Pentru fiecare-n lume este-odatã ºi rãsplatã

ºi nãdejdea ta cea bunã n-o sã cadã niciodatã.
19-Fiul meu, ascultã-mi vorba, fii cu mintea înþeleaptã

ºi-þi îndrumã totdeauna inima pe calea dreaptã.
20-Nu fi printre-aceia care beau la vin ºi ospãteazã

nici cu cei ce prin mîncare ºi prin cãrnuri se-mbuibeazã.
21-Cãci beþia ºi-mbuibarea sãrãcesc cînd stai de ele

ºi-aþipirea lenevirii te îmbracã-n zdrenþe rele.
22-Tu ascultã pe-al tãu tatã care te-a nãscut pe lume

mamei tale-mbãtrînite sã-i cinsteºti duiosul nume.
23-Cumpãrã de oriºiunde adevãrul - ºi nu-l vinde

cunoºtinþa,-nþelepciunea ºi priceperea le prinde.
24-Tatãl celui fãrã vinã pururea se-nveseleºte

cine-un înþelept va naºte bucurie dobîndeºte.
25-Sã se bucure de tine tatãl tãu care te-nvaþã

ºi sã þi se veseleascã mama ce þi-a dat viaþã.
26-Fiul meu iubit, ascultã: dã-mi tu inima ta mie

ºi-ai tãi ochi sã-mi vadã calea cu plãcere pe vecie.
27-Desfrînata-i groapã-adîncã ºi-i pierzarea cea deplinã

o fîntînã rea ºi strîmtã e femeia cea strãinã.
28-Ea pîndeºte ca tîlharul, pe-oriºicine mîna pune

ºi mulþeºte ceata celor care cad în stricãciune.
29-Vaietele ale cui sînt, ale cui oftãri mai grele,

ale cui îndurerate ne-nþelegerile rele.
Plîngerile ale cui sînt? A cui rana-nveninatã,
a cui ochii veºnic roºii? - boala nemaivindecatã?
30-Ale celor ce-ntîrzie lîngã vin, la bãuturã

ale cui golesc pahare cu vin roº’ ºi spumã-n gurã.
31-Nu privi la vin cînd curge roºu, cu mãrgãritare,

la paharul cel ce lesne lunecã spre înºelare.
32-Cãci pe urmã ca un ºarpe muºcã sufletul din tine

ºi înþeapã ca veninul viperei de-otravã pline...
33-Ochii-aprinºi de pofte rele spre pãcate-o sã-þi priveascã

ºi-a ta inimã cuvinte de prostie-o sã grãiascã.
34-Vei fi ca un om ce doarme pe furtunã-n larg de mare

ca un adormit pe vîrful de catarg în clãtinare.
35-M-a lovit... dar nu mã doare, m-a bãtut, dar nici nu-mi pasã
cînd mã voi trezi beau iarãºi... - zic nebunii de sub masã...
1-Sã nu-i pizmuieºti pe cei rãi care merg pe calea latã

nici sã nu doreºti cu dînºii a te aduna vreodatã.
2-C-a lor inimã la rele ºi la prãpãd se gîndeºte

ºi-a lor gurã numai scîrbe ºi nelegiuiri grãieºte.
3-Numai prin înþelepciune poate sã se nalþe-o casã

prin pricepere se poate ea-ntãri ºi fi frumoasã.
4-Prin ºtiinþã se pot umple ale ei cãmãri de toate

bunãtãþile plãcute, preþioase ºi cãutate.
5-Omul înþelept e-ntruna plin de-a lui putere-ntreagã

ºi cel priceput îºi are tot mai tare a lui vlagã.
6-Prin mãsuri de chibzuinþã se cîºtigã-o bãtãlie

ºi prin sfetnici cu mult numãr biruinþa o sã vie.
7-Prea se nalþã-nþelepciunea pentru cel fãrã de minte

el cînd stã la judecatã n-are-n gura lui cuvinte.
8-Omul care se gîndeºte ca sã facã rãu la frate
ori la cel strãin - se cheamã un om plin de rãutate.
9-Omului nebun i-e gîndul pe deplin pãcãtuire

batjocoritorul este scîrbã pentru omenire.
10-Dacã vei slãbi în ziua de necaz ºi de-ncercare

atunci micã þi-e puterea, n-ai credinþã nici rãbdare.
11-Pe cei ce-s tîrîþi la moarte luptã-te ºi-i izbãveºte

pe cei osîndiþi îi scapã de la cel ce-i osîndeºte.
12-Dacã vei grãi fãþarnic: Ah, eu n-am ºtiut, - crezi oare

cã nu ºtie Cel ce vede inima la fiecare?
Cã nu vede Cel ce ºtie sufletul întreg din tine

ºi nu va plãti El oare oriºicui cum se cuvine?
13-Fiul meu, mãnîncã miere cã e bunã ºi-i cu cale

fagurul de miere-i dulce pentru cerul gurii tale.
14-Tot aºa ºi-nþelepciunea este bunã pentru tine

dac-o vei gãsi-ai nãdejde: viitoru-i numai bine.
15-Om nelegiuit, nu-ntinde curse celui fãrã vinã

lasã-i locuinþa-n pace, nu-i strica a lui hodinã.
16-Cãci de ºapte ori sã cadã, dreptul iarãºi se ridicã

dar cei rãi cad în prãpãstii, în nenorociri ºi-n fricã.
17-Nu te bucure cãderea omului vrãjmaº cu tine

ºi cînd el se poticneºte þie sã nu-þi parã bine.
18-Nu cumva sã vadã Domnul ºi aceasta sã nu-I placã

ºi-ntorcîndu-ªi El mînia nici un rãu sã nu-i mai facã.
19-Nu te mînia din cauza celor care fac la rele

nici nu pizmui pe-aceia cãrora le place-n rele.
20-Cãci oricine face rãul nici un viitor bun n-are

ºi a celor rãi luminã li se stinge pe cãrare.
21-Fiul meu, de Domnul pururi ºi de împãrat s-ai teamã

ºi nu te uni cu-aceia fãr-astîmpãr, cînd te cheamã.
22-Cãci deodatã-o sã le vinã, cum nici nu gîndesc, pieirea

la toþi nimenea nu ºtie cum le vine nimicirea.
23-Iatã ce spun înþelepþii cei cuminþi la vorbã, iatã,
sã n-ai în vedere faþa omului la judecatã.
24-Cãci pe-acela care-i zice celui rãu cã-i om de bine

tot poporul în blestemã, - ºi aºa i se cuvine.
25-Însã celor ce-n dreptate judecã pe oriºicare

o sã vinã peste dînºii buna binecuvîntare.
26-Un rãspuns bun totdeauna spus de-o minte luminatã

e ca un sãrut pe buze cînd e inima curatã.
27-Vezi întîi de muncã-afarã ºi de munca-n cîmp grijeºte

ºi-apoi casa ta fã-þi vreme sã-ngrijeºti de þi-o zideºte.
28-Nu vorbi-n chip uºuratic nici de-un semen, nici de-o rudã
ori vrei sã-l înºeli cu gura pe acel ce-o sã te-audã?
29-Sã nu zici tu: “îi voi face precum el mi-a fãcut mie,
dupã fapta lui întocmai eu am sã-i plãtesc sã-i fie...”
30-Am trecut pe la ogorul unui leneº înainte

ºi pe lîngã via unui om nebun ºi fãrã minte.
31-ªi erau doar spini acolo, mãrãcini le-acoperise

zidul cel de piatrã-al viei dãrîmat se risipise.
32-M-am uitat la toate bine, ca sã iau mai bine seamã

ºi am tras o-nvãþãturã de veghere ºi de teamã.
33-”Sã mai dorm puþin - îºi zice leneºul, - ºi lung se lasã -

doar puþin sã-ncruciºez eu braþele la umbra deasã...”
34-ªi îþi vine sãrãcia ca un hoþ pe neaºteptate

ca tîlharul dã nãvalã lipsa ºi îþi sare-n spate.
1-Iatã înc-un rînd de pilde care Solomon le-a dat

strînse de-a lui Ezechia, fost în Iuda împãrat.
2-Slava Domnului e-n taina lucrurilor ce le-ascunde

a-mpãraþilor stã-n munca de-a cãuta ºi-a le pãtrunde.
3-A pãmîntului adîncuri, a tãriilor nãlþime

ºi inima-mpãrãteascã nu le mai pãtrunde nime.
4-Scoate din argint cu grijã toatã zgura, de se poate,

ºi-argintarul dupã-aceea vas ales din el va scoate.
5-Scoate-l pe cel rãu din faþa regelui ºi-l izgoneºte

ºi-apoi scaunul de domnie prin sfinþire se-ntãreºte.
6-Sã nu te fãleºti în faþa împãratului vreodatã

nici sã nu iei locul celor mari, cu bunã judecatã.
7-Cã-i mai bine-a þi se zice: “suie-te mai sus la masã” -

decît înjosit în faþa domnitorului din casã.
8-Sã nu te grãbeºti la ceartã, nu cumva s-o-ncurci mai tare

ºi sã taci cînd o sã-nceapã sã te ia la ochi oricare.
9-Apãrã-þi pricina-n faþa cui te trage-n judecatã

dar nu da pe faþã taina nimãnuia niciodatã.
10-Nu cumva aflînd-o altul sã te facã de ruºine

ºi un nume rãu sã-þi iasã nemaiºters de peste tine.
11-Spuse-n vremea potrivitã vorbele care nu mint

sînt ca merele de aur într-un coºuleþ de-argint.
12-Cum este-un inel de aur ºi-o podoabã de preþ mare

e mustrarea înþeleaptã la urechi ascultãtoare.
13-Ca rãcorile plãcute pe cãldurile cumplite

aºa-nviorare-i solul credincios cui îl trimite.
14-Cum sînt norii fãrã ploaie ºi ca vîntul din pustie

aºa-i cel ce se fãleºte pe nedrept, c-o dãrnicie.
15-Prin rãbdare se cîºtigã pentru-o cauzã un mai-mare
ºi o limbã dulce poate zdrobi oase, prin rãbdare.
16-Dacã dai peste vreo miere mîncã numai cu mãsurã

ca sã nu þi se scîrbeascã ºi s-ajungi s-o verºi din gurã.
17-Calcã rar ºi-n casa celui mai bun prieten sau de-aproape
nu cumva sã se urascã ºi sã vrea sã se mai scape.
18-Cum e sabia, mãciuca sau sãgeata veninoasã

aºa-i cel ce face cuiva mãrturie mincinoasã.
19-Cum este-o mãsea stricatã sau picioru-n ºchiopãtare

aºa este-a te încrede într-un rãu la o-ncercare.
20-Ca un om ce-ºi scoate haina pe vremi reci ºi-nzãpezite

aºa-i cel ce cîntã doine inimii nenorocite.
21-Dacã-þi vezi flãmînd vrãjmaºul, pîinea ta i-o dã ca hranã

dacã-i însetat dã-i apã, fãrã-ai face vreo dojanã.
22-Cãci fãcînd aºa, jãratic pui pe capul lui - ºtii bine -

ºi-o sã-þi rãsplãteascã Domnul dupã cum þi se cuvine.
23-Vîntul de la miazãnoapte ploaie-aduce cu grãbire

ºi-o clevetitoare limbã umple faþa de mîhnire.
24-E mai bine sã stai singur sus pe-un coperiº de casã

decît într-o casã mare c-o nevastã urîcioasã.
25-Ca-ntr-o obosealã mare apa rece ºi curatã

aºa este-o veste bunã dintr-o þarã depãrtatã.
26-Ca fîntîna tulburatã, ca izvorul ce se stricã

aºa-i dreptul cînd ajunge de cel rãu sã aibã fricã.
27-A mînca prea multã miere niciodatã nu e bine

nici nu-i cinste-a fi prea lacom s-aduni slavã pentru tine.
28-Omul care nu se poate stãpîni pe sine, iatã

cã-i aºa ca o cetate fãrã zid ºi ruinatã.
1-Ca zãpada-n timpul verii ºi ca ploaia-n secerat

tot aºa nu-i potrivitã slava pentru-un om stricat.
2-Cum e vrabia-n neastîmpãr, rîndunica-n zborul ei

tot aºa nu nimereºte un blestem fãrã temei.
3-Biciul pentru cal ºi frîul la asin îºi au un rost

iar nuiaua pentru pielea omului nebun ºi prost.
4-Nu-i rãspunde la nebunul dupã nebunia sa

ca sã nu fi ºi tu-n urmã judecat asemenea.
5-Dar odatã ºi rãspunde-i dupã nebunia lui

sã n-ajungã sã se creadã cã-nþelept ca dînsul nu-i.
6-Cel care trimite-o veste printr-un om nebun e-aºa

cum ºi-ar bea el nedreptatea ºi piciorul ºi-ar tãia.
7-Ca picioarele oloage fãrã de putere,-þi spun

cã aºa-i ºi-nþelepciunea într-o gurã de nebun.
8-Cum ai pune-o piatrã mare într-o praºtie, aºa-i

cînd mãrirea ºi puterea unui om nebun le dai.
9-Ca un spin ajuns în mîna unui zãpãcit beþiv

aºa-i vorba înþeleaptã la nebunul guraliv.
10-Ca arcaºul ce rãneºte pe toþi oamenii-ngroziþi

aºa-i cel ce-ºi face lucrul cu nebuni ºi-ntîi veniþi.
11-Cum e cîinele ce-ntoarce vãrsãtura lui sã-ºi ia

aºa-ntoarce ºi nebunul iar la nebunia sa.
12-Cînd vezi omul ce se crede prea-nþelept ºi-n orice fel

poþi s-ai mai multã nãdejde de-un nebun decît de el.
13-Leneºul mereu îºi zice: “iatã-afarã este-un leu

iatã-n uliþã e leul - vai ºi-amar de capul meu...”
14-Cum se învîrteºte-o uºã pe þîþîna ei - vã spun

cã aºa se învîrteºte leneºul în patul lui.
15-Leneºul îºi bagã mîna în castronul lui murdar
ºi îi vine greu s-o ducã înapoi la gurã iar.
16-Leneºul mereu se crede mai presus ºi înþelept

decît ºapte oameni care judecã rãspunsul drept.
17-Trecãtorul ce se bagã într-o ceartã ne-ntrebat

e ca cel care apucã de urechi un lup turbat.
18-Ca nebunul care-aruncã furios în toþi, de zor

cu sãgeþile aprinse ºi cu foc ucigãtor.
19-Tot aºa-i ºi omul care pe vreun semen l-a-nºelat

ºi-apoi zice: “am vrut numai sã glumesc”, - cînd este-aflat.
20-Precum cînd nu mai sînt lemne repede se stinge-un foc

cînd lipsesc clevetitorii cearta a-ncetat pe loc.
21-Precum lemnul face focul ºi cãrbunii jaru-ncins

tot aºa gîlcevitorul face-al certei foc aprins.
22-Ca o prãjiturã este vorba celui bîrfitor

pînã-n mãruntai pãtrunde - ºi le place tuturor.
23-Ca ºi zgura cea încinsã pusã într-un ciob sã stea

aºa-s buzele aprinse ºi aºa-i inima rea.
24-Cel ce are urã-n suflet este-n vorbe prefãcut

pregãteºte-nºelãciunea înãuntrul lui, tãcut.
25-Sã nu-l crezi cînd îþi vorbeºte cu glas dulce, îngeresc

cãci în inima-i stricatã ºapte demoni locuiesc.
26-Dar chiar de-ºi ascunde ura în fãþãrnicia sa

totuºi toþi din adunare rãutatea-i vor afla.
27-Cade-acel ce sapã groapa altuia, în ea amar

tot pe cel ce-o prãvãleºte piatra se întoarce iar.
28-Mincinosul are urã pe cei doborîþi de el

cel linguºitor urzeºte nimicirea-n orice fel.
1-Sã nu te fãleºti cu ziua cea de mîine cã nu ºtii

nici ce poate-aduce clipa, dar ce poate-aduce-o zi!
2-Lasã sã te laude altul - ºi nu tu te lãuda

un strãin sã spunã asta, sã nu spunã gura ta.
3-Piatra-i grea ºi-i greu nisipul, dar de douã ori, îþi spun,
e mai grea o supãrare ce þi-o face-un om nebun.
4-Furia e fãrã milã ºi nãvalnicã-i mînia

însã ce-i mai stã-mpotrivã cînd se-aprinde gelozia?
5-E mai bine o mustrare spusã-n faþã, cu rãspuns,

decît prietenia care n-o cunoºti ºi stã-n ascuns.
6-Rãnile ce-þi face-un prieten îl aratã credincios

dar vrãjmaºul cînd sãrutã, te sãrutã mincinos.
7-Cel sãtul calcã-n picioare fagurul de miere, dar

pentru cel flãmînd e dulce chiar ºi rodul cel amar.
8-Ca o pasãre plecatã de la cuibul ei, aºa

e ºi omul care-odatã a plecat din casa sa.
9-Cum tãmîia ºi-untdelemnul inima o-nveselesc

astfel sfaturile unui prieten drag te îndulcesc.
10-Nu-þi lãsa pe-al tãu prieten nici la bine nici la rãu

nici nu pãrãsi vreodatã prietenul lui tatãl tãu.
Sã nu mergi la el în ziua cînd e-un frate prea-ntristat

mai bine-un vecin de-aproape ca un frate-ndepãrtat.
11-Fiul meu, înþelepciunea cînd þi-o vãd mã-nveselesc

ºi-atunci pot rãspunde celor care mã batjocoresc.
12-Chibzuinþa vede rãul ºi s-ascunde-n loc ferit

însã prostul merge-a-dreptul cãtre rãu, ºi-i pedepsit.
13-Ia-i ºi haina celui care altuia zãlog s-a pus

ia-l ºi-n loc la o strãinã, el zãlog sã fie dus.
14-Binecuvîntarea spusã tare cuiva-n zori, mã tem
c-ar putea a fi privitã de vreun semen, ca blestem.
15-Streaºina ce curge-ntruna, zi ºi noapte, picurînd

ºi-o femeie certãreaþã, tot la fel de rele sînt.
16-Cine o opreºte, parcã vîntul sã-l opreascã-ar vrea

parcã-ar þine sã nu curgã untdelemn în mîna sa.
17-Dupã cum un fier se poate ascuþi cu fier, la fel

omul la mînie este aþîþat de-un om ºi el.
18-Cine va-ngriji smochinul va mînca din ce-a rodit

cine-ºi va pãzi stãpînul va ajunge preþuit.
19-Cum rãspunde, oglinditã, faþa - feþei, de-o priveºti

astfel inima rãspunde altei inimi omeneºti.
20-Cum e nesãtul Adîncul ºi Gheena, tot aºa

ochiul omului cel lacom nu se poate sãtura.
21-Ce-i argintului tigaia ºi-aurului un cuptor

astfel este bunul nume pentru omul muritor.
22-Cel nebun chiar pus în piuã ºi pisat cum faci c-un bob
nebunia tot nu-i iese, el rãmîne tot neghiob.
23-Oile, ia seama bine, tu cu drag sã le-ngrijeºti

ºi de turma ta ai grijã, - poþi s-o pierzi de n-o pãzeºti.
24-Cã nu þine pe vecie nici o bogãþie-a ta

nici pe veci cununa asta pe-a ta frunte nu va sta.
25-Dacã se ridicã fînul rãsar noile verdeþi

ºi sînt strînse multe ierburi de pe munþi cu frumuseþi.
26-Mieii turmei pentru hranã ºi îmbrãcãminte sînt

iarã iezii cheltuialã, plata holdei pe pãmînt.
27-Îndeajuns la turmã-i lapte, hranã alor tãi sã dai

ºi-i de-ajuns pentru simbria slujnicelor ce le ai.
1-Cel rãu fuge plin de fricã ºi cînd nu e urmãrit

însã îndrãzneþ ca leul este cel neprihãnit.
2-Cînd rãscoalã-i într-o þarã mulþi conducãtori apar

dar domnia dãinuieºte numai cînd e-un om cu har.
3-Un sãrac ce asupreºte cînd mai mare-a devenit

e ca grindina ce-aduce lipsa pîinii de hrãnit.
4-Cei ce pãrãsesc dreptatea pe cel rãu vor lãuda

dar cei ce pãzesc dreptatea împotriva lui vor sta.
5-Cei dedaþi cu rãutatea nu-nþeleg ce este drept

dar cei ce-L iubesc pe Domnul pricep totul înþelept.
6-Mai mult preþuie sãracul care umblã-n trai curat

ca bogatul care umblã pe cãi strîmbe la pãcat.
7-Cel care pãzeºte legea e-un fiu bun ºi priceput

dar cel desfrînat, e-ocara tatãlui ce l-a fãcut.
8-Cine-ºi înmulþeºte-averea prin camete ºi dobînzi

o adunã pentru-acela ce-are milã de flãmînzi.
9-Dacã cineva s-abate, legea nemaiascultînd

chiar ºi ruga lui ajunge scîrbã Domnului, curînd.
10-Cine drepþii-i rãtãceºte cade-n groapa ce-a sãpat

dar cei fãrã de prihanã fericiþi sînt necurmat.
11-Omul cel bogat se crede ºi-nþelept - dacã-i avut

dar priceperea i-o-ncearcã cel sãrac, dar priceput.
12-Cînd înving cei buni e slavã ºi sînt bucurii de-ajuns

dar cînd rãii se înalþã fiecare ºade-ascuns.
13-Cine-ºi tace fãrdelegea nu va propãºi cu ea

cine-o spune, pãrãsind-o, îndurare va afla.
14-Fericit e omul care temãtor e oriºicînd

însã cel ce se-mpietreºte se va prãbuºi curînd.
15-Ca un leu care rãcneºte ºi ca ursul flãmînzit
aºa-i cel ce stãpîneºte pe poporul sãrãcit.
16-Domnitorul fãrã minte asuprirea-ºi va-nmulþi

cel ce-urãºte lãcomia zilele-ºi le va lungi.
17-Omul cel pe-al cãrui cuget sîngele-altuia va sta

fuge pîn-la groapã... nimeni nu-l opreascã pîn-la ea.
18-Cine umblã-n neprihanã mîntuirea va gãsi

cine umblã pe cãi strîmbe, groapa morþii-l va-nghiþi.
19-Cine-ºi lucrã bine cîmpul are pîine dupã plac

cine-aleargã dupã fleacuri este din belºug sãrac.
20-Credinciosul totdeauna cu-ndurãri e nãpãdit

dar cel lacom de-avuþie nu va fi nepedepsit.
21-Sã nu cauþi cu pãrtinire cãtre cineva nicicînd

chiar ºi pentru-un miez de pîine poþi fi ispitit, flãmînd.
22-Omul cel pizmaº întruna a se-mbogãþi-i grãbit

ºi nu ºtie cît de grabnic o s-ajungã-a fi lipsit.
23-Cine mustrã pe-alþii aflã mai tîrziu iubirea lor

mult mai mult decît acela care-a fost linguºitor.
24-Cine-ºi va fura pãrinþii, mai zicînd cã nu-i pãcat

frate-i cu nimicitorul... de pierzare nu-i scãpat.
25-Lacomul stîrneºte certuri cãci e-un om nelegiuit

dar cel ce se-ncrede-n Domnul, cu belºug e dãruit.
26-E-un nebun cel ce se-ncrede în a lui inimã rea

dar cîþi umblã în luminã mîntuirea vor afla.
27-Cine pe sãrac l-ajutã, nu va fi lipsit nicicînd

însã cine-nchide ochii-i blestemat de toþi, la rînd.
28-Cînd se nalþã rãii-n þarã toþi s-ascund ºi se-ngrozesc

însã cînd pier ei, atuncea bunii oameni se-nmulþesc.
1-Omul ce se-mpotriveºte la mustrãri cînd i se fac

nimicit va fi-n osîndã dintr-o datã, fãrã leac.
2-Cînd se înmulþesc cei paºnici tot poporu-i veselit

dar cînd stãpîneºte rãul geme neamul chinuit.
3-Cui îi place-nþelepciunea tatãl îºi va-nveseli

cine umblã-n desfrînare tot ce are-ºi va sfîrºi.
4-Prin dreptate-ºi întãreºte, þara lui, un împãrat

dar acela ce ia mitã o va pierde neapãrat.
5-Omul care linguºeºte pe de-aproapele-i aºa

cum o cursã i-ar întinde ca sã-ºi prindã paºii-n ea.
6-În pãcatul celui lacom este-o cursã rea oricînd

dar cel bun le biruieºte ºi se bucurã scãpînd.
7-Cel bun poate înþelege pãsul omului sãrac

însã cel rãu nu i-l poate înþelege pînã-n veac.
8-Cei flecari ºi uºuratici focuri în cetate-aprind

înþelepþii însã umblã certurile potolind.
9-Cînd se ceartã înþeleptul cu nebunul, ori ce fac

nici cu rîs, nici cu mînie, pace nu va fi în veac.
10-Oamenii setoºi de sînge îl urãsc pe omul bun

însã cei fãrã prihanã viaþa lui sub scut i-o pun.
11-Omul cel nebun ºi-aratã toatã patima din el

dar cel înþelept cu grijã ºi-o frîneazã-n orice fel.
12-Cînd acel ce stãpîneºte dã-ascultare la minciuni

toþi slujbaºii lui sînt numai niºte rãi, niºte nebuni.
13-Cel sãrac, cu-asupritorul se-ntîlnesc cîndva, apoi

Dumnezeu le lumineazã ochii lor, la amîndoi.
14-Împãratul ce-n dreptate pe sãrac va judeca

tronul sãu, pe veºnicie întãrit ºi-l va avea.
15-Da, nuiaua ºi mustrarea dau înþelepciune-oricui
dar un fiu lãsat în voie va fi-ocara mamei lui.
16-Cînd se înmulþesc nebunii ºi pãcatul va spori

dar cei buni le vãd cãderea... ºi ce grabnicã va fi!
17-Pedepseºte-þi fiul astãzi cãci odihnã îþi va da

astfel sufletul tãu mîine fiul þi-l va desfãta.
18-Cînd nu-i Vestea Sfîntã-n þarã tot poporul-i desfrînat

dar ferice de poporul care umblã-n drum curat.
19-Nu prin vorbe poate robul vinovat fi pedepsit

cãci chiar dacã va pricepe, nu ascultã ce-ai vorbit.
20-Dacã vezi pe-un om cã-n vorbã nu e chibzuit de fel

poþi mai mult avea nãdejde de-un nebun decît de el.
21-Sluga ce de tînãr este rãsfãþat, el mai tîrziu

îþi ajunge sã se-ngîmfe ºi sã þi se creadã fiu.
22-Omul mînios stîrneºte numai certuri ne-ncetat

ºi pãcate multe face omul cel înfuriat.
23-Pe oricare om mîndria îl coboarã negreºit

însã cel smerit cu duhul totdeauna e cinstit.
24-Cine-mparte cu tîlharul îºi urãºte viaþa lui

blestemele le aude, dar nu spune nimãnui.
25-Frica cea de oameni este cursa celui rãu ºi mic

dar cel ce se-ncrede-n Domnul, nu se teamã de nimic.
26-Mulþi rîvnesc bunãvoinþa celui mare pe pãmînt

dar dreptate tuturora face numai Domnul Sfînt.
27-Omul cel stricat e-o scîrbã înaintea celor buni

precum omul drept e-o scîrbã pentru cei rãi ºi nebuni.
1-Vorbele lui Agur, graiul înþelept rostit de el

pentru Itiel... ºi scrise lui Ucal ºi Itiel.
2-Negreºit, mai necuminte sînt ca toþi ºi cel mai prost

n-am priceperea ce-o are omul care-i om cu rost.
3-N-am deprins înþelepciunea, sînt din toþi mai ne-nvãþat

nici a sfinþilor ºtiinþã n-o cunosc cu-adevãrat.
4-Cine s-a suit în ceruri, cine-a coborît de Sus,

cine-n pumnii lui adunã vîntul cel venit sau dus?
Cine-a strîns în hainã, ape, cine lumii-a pus hotar,

cum Se cheamã El, cum Fiu-I, - ºtii tu lucru-acesta doar?
5-Încercat este Cuvîntul Domnului în orice fel

ºi El este-un scut acelor care se încred în El.
6-N-adãuga nimic vreodatã la Cuvîntul Lui Slãvit

ca sã nu te pedepseascã, mincinos fiind gãsit.
7-Douã lucruri Îþi cer Doamne ºi Te rog sã le-mplineºti

înaintea morþii mele n-aº dori sã mi le-opreºti:
8-Depãrteazã-mi neadevãrul ºi cuvîntul mincinos

nu-mi da mult, nici sãrãcie, ci doar pîinea de folos;
9-Nici bogat ca sã mã lepãd zicînd: cine-I Dumnezeu?

nici sãrac, sã fur - ºi astfel sã-L hulesc pe Domnul meu.
10-Nu-l bîrfi nicicînd pe-o slugã ºi nu-l spune la stãpîn

nu grãi, cãci te blestemã... ºi blestemele rãmîn.
11-Este-un neam de oameni care blestemã pe tatãl sãu

ºi nu-ºi binecuvînteazã mama: - ãsta-i neamul rãu.
12-Este-un neam de oameni care se tot crede cã-i curat

însã neamu-acesta nu e de-ntinarea lui spãlat.
13-Este-un neam de oameni care are ochii îngîmfaþi

ºi-ºi þin sus a lor pleoape: neamul celor blestemaþi.
14-Este-un neam cu dinþi de sãbii ºi mãsele de cuþit
ca sã-l mînce pe sãracul ºi pe omul cel lipsit.
15-Lipitoarea-i douã feþe: Dã ºi dã, - e-al ei rãspuns

trei sînt cele nesãtule, care nu mai spun: - de-ajuns:
16-Locul morþilor, femeia, lutul de-apã nesãtul

ºi cu focul ce nu spune niciodatã: e destul.
17-Ochii care-ºi rîd pãrinþii ºi îi vor nesocoti

vulturii o sã-i mãnînce, corbii-n vãi îi vor sorbi.
18-Trei sînt lucrurile care mai presus de minte-mi sînt

ºi chiar patru n-am putere a-nþelege pe pãmînt:
19-Urma vulturului pe-aer, urma ºarpelui pe stei,

a corãbiei pe ape - ºi-a omului la femei.
20-Tot aºa-i ºi desfrînata, tot aºa-i ºi drumul sãu

ea mãnîncã, ºterge gura, ºi-apoi zice: ce fac rãu?
21-Trei sînt lucrurile care fac rãscoalã-ntr-un popor

ºi chiar patru nu le poate suferi rãbdarea lor:
22-Robul ce pe-mpãrãþie a-nceput sã punã jug,

ne-nþeleptul care-n viaþã are pîine din belºug.
23-Înjosita care-ajunge iarãºi a se mãrita

ºi o roabã fãrã minte moºtenind stãpîna sa.
24-Patru feluri de fiinþe sînt mai mici pe-acest pãmînt

totuºi ele dintre cele mai cu-nþelepciune sînt.
25-Sînt: furnicile ce totuºi nu sînt un viteaz popor

dar îºi pregãtesc cu grijã de cu vara hrana lor.
26-ªoarecii de munte care nu sînt neam puternic, dar

îºi aºeazã locuinþa în adînc de stîncã chiar.
27-Apoi multele lãcuste care n-au un împãrat

totuºi toate merg în cete rînduite minunat.
28-ªi pãianjenul pe care poþi cu mîinile sã-l prinzi

totuºi ºi la regi îl afli în palate cu oglinzi.
29-Trei fiinþe au þinuta mai frumoasã cînd le vezi
patru mersul cel mai falnic ce vãzînd te minunezi:
30-Leul cel mãreþ, viteazul dobitoacelor ce sînt

ce nu fuge dinaintea nimãnuia pe pãmînt...
31-Calul înghingat ºi gata... cerbul în mîndria sa

ºi-mpãratul contra cãrui nimenea nu poate sta.
32-Cînd mînia te va-mpinge cãtre fapte nebuneºti

ºi-ai gînd rãu, tu pune-þi mîna gura sã þi-o stãpîneºti.
33-Cãci cum laptele bãtîndu-l dã smîntîna, tot aºa

scãrpinarea-n nas dã sînge, iar mînia ceartã rea.
1-Iatã vorbele lãsate de-mpãratul Lemuel

ºi poveþele primite de la mama lui, de el:
2-Fiul meu, ce-þi pot eu spune, ce sã-þi spun eu, fiul meu,
ce sã-þi spun drag rod al ºoaptei care-am juruit-o eu?
3-Nu-þi da la femei puterea, nu te fure-al lor dezmierd

nu-þi da ºoaptele iubirii celor ce-mpãraþii-i pierd...
4-Nu se cade, Lemuele, ca-mpãraþii sã bea vin

nici voievozilor sã umble legãnaþi cu capul plin.
5-Ca nu cumva, sã uite legea sfîntã ºi uitînd

în fãrãdelegi sã cadã, dreptul celor slabi cãlcînd.
6-Daþi-i vinuri tari acelui care moare doborît

ºi daþi bãuturi acelui ce-i cu suflet amãrît.
7-Amorþind, sã-ºi uite bietul suferinþa lui mãcar

ºi sã nu-ºi aducã-aminte de necazul lui amar.
8-Gura ta întotdeauna s-o deschizi pentru cel mut

cauza celor slabi s-o aperi curajos ºi neabãtut.
9-Gura ta deschide-o pururi cu dreptate judecînd

ca sã aperi pe sãracul ºi pe cel lipsit oricînd.
10-Cine poate o soþie înþeleaptã a-ºi gãsi
ea decît mãrgãritarul cel de preþ, mai scumpã-ar fi.
11-Al bãrbatului ei suflet poate sã se-ncreadã-n ea

ºi nu duce nici o lipsã de venituri casa sa.
12-Ea îi face numai bine ºi nicicînd nu-i face rãu

toate zilele vieþii mîngîindu-i duhul sãu.
13-Ea aleargã, strînge lînã, face rost ºi toarce in

cu mîini harnice lucreazã ºi cu chip mereu senin.
14-Ea e pururea-ncãrcatã cum e vasul de negoþ

de departe ea-ºi aduce pîinea casei pentru toþi.
15-Ea se scoalã pînã-n ziuã ºi dã hranã casei ei

ºi-ºi împarte lucrul care îl dã roabelor-femei.
16-Ea gîndeºte la o holdã ºi o cumpãrã grãbit

ºi sãdeºte-n ea o vie din al muncii ei venit.
17-Ea-ºi încinge cu putere mijlocul mereu lucrînd

braþele îºi întãreºte grija tuturor purtînd.
18-Ei îi merge totul bine, munca ei e numai spor

a ei lampã nu se stinge, noaptea ei e fãrã nor...
19-Ea pe furcã pune mîna, - munca-i cinste pentru ea

degetele ei þin fusul precum soarele-ar þinea.
20-Ea-ºi deschide totdeauna mîna cãtre cel lipsit

ºi-ºi întinde braþul darnic cãtre cel nenorocit.
21-Nu se teme de zãpadã pentru casa ei nicicînd

toþi ai ei îmbrãcãminte caldã ºi frumoasã-avînd.
22-Ea învelitori îºi face cu-mpletiri de lucru fin

purpurã ºi haine-alese ºi cãmãºi subþiri de in.
23-Iar bãrbatul ei cînd iese lîngã porþi, e preþuit

cu bãtrînii þãrii-alãturi ºade-n sfatul cel cinstit.
24-Ea lucrînd cãmãºi le vinde pentru banii lucitori

negustorilor ce cautã ea le vinde-ncingãtori.
25-Ea-mbrãcatã-i cu tãrie ºi cu slavã, orice-ar fi

iar la ziua viitoare fãrã teamã va privi.
26-Ea, vorbind, deschide gura înþelept ºi cu-nþeles

ºi învãþãturi plãcute pururi de pe limbã-i ies.
27-Ea vegheazã-asupra celor ce se-ntîmplã-n casa sa

din a lenevirii pîine nicicînd nu mãnîncã ea.
28-Fiii ei cu preþuire, fericitã-i zic oricînd

soþul ei cu drag se scoalã ºi o laudã zicînd:
29-Multe fete sînt cinstite ºi se poartã minunat

însã tu le-ntreci pe toate, felul tãu e mai curat...
30-Dezmierdãrile înºalã, frumuseþea-i vis ºi ea

dar slãvitã e femeia ce pe Domnul va urma.
31-Rãsplãtiþi-o cu tot rodul muncii ei de zi cu zi

fie-i lãudatã viaþa, cît se va putea vesti.
Iar la Porþile Cetãþii Fericite, cînd va sta

lãudatã de-a ei fapte, strãlucind sã intre-n ea...
Poemele lui Solomon
Eclesiastul
- versificare -
287 - Toate-ai sã le pierzi în viaþã
Toate-ai sã le pierzi în viaþã

una astãzi, alta mîne
lîngã tine pe vecie
numai dragostea rãmîne.
Orice preþ frumos pe lume

clipa-l creºte, clipa-l duce
veºnic este numai Preþul
Mîntuirii de pe Cruce.
Toate-s schimbãtoare-n lume

orice neam ºi orice limbã
vremea schimbã totul, numai
Adevãrul nu se schimbã.
Orice om e nestatornic
azi e-n slavã, mîine-n tinã
neschimbat rãmîne numai
cel ce umblã în luminã.
Toate-mbãtrînesc cu anii
toate se-ofilesc ºi-nceatã
numai binecuvîntarea
ascultãrii niciodatã.
Toatã slava lumii piere

mai degrabã de cum vine
veºnicã e numai slava
celui care face bine.
Oricît de frumos strãluce soarele pe cer acum

tot cãtre-un apus coboarã
tot spre-o noapte-i al lui drum;
oricît eºti de tînãr astãzi, de-nvãþat ºi de frumos,
nu-þi uita nici tu sfîrºitul, -
- vino astãzi la Hristos!
Isus Hristos
Tu care ai fost Pãrtaº la Aceeaºi Slavã din Veºnicie cu Tatãl care este
binecuvîntat în veci.
Tu care din dragoste pentru noi oamenii, Te-ai supus întru totul Voinþei
Tatãlui, renunþînd la Slava Cerurilor spre a cãpãta mîntuirea noastrã a celor
care eram pierduþi.
Tu care ai ales de bunãvoie sãrãcia în locul bogãþiei ºi smerenia în locul

mãririi,
Te rugãm sã ne dãruieºti ºi nouã de la Tatãl, pe Duhul Sfînt prin care sã avem

putere a ne lepãda de poftele firii pãmînteºti ºi sã alegem calea înþeleaptã
a înfrînãrii ca sã nu pierim în deºertãciunea ºi osînda pãcatului.
Sã alegem calea smereniei în locul deºartei mãriri de o clipã de pe pãmînt
ªi sã alegem dragostea Ta sfîntã în locul iubirilor vinovate ºi deºarte, care duc

la moarte.
Pentru cã numai cei care Te-au ales pe Tine au aflat adevãrata fericire.

Isus Hristos.
Amin.
288 - O, ce deºertãciune-s toate!
O, ce deºertãciune-s toate
ce dupã moarte nu rãmîn
a lor cuprinderi vinovate
vor arde ca o gheaþã-n sîn.
Pãreri ºi amãgire-s toate

ce vezi cu ochii cei de lut
din lupta lumii zbuciumate
te duci mai gol cum te-ai nãscut.
Ce goanã dupã vînt sînt toate

necontenitele-alergãri
tot ce cuprinzi sînt necurmate
prilejuri noi de-ndurerãri.
De cîte-þi legi iubirea, toate

cînd pleci zdrobesc adîncul tãu
chiar ce-ai mai drag pe lume, poate
sã-þi facã cel mai mare rãu.
O, dacã vezi cã vis sînt toate

ºi-n ce deºertãciune-apun
dezleagã-te de tot ce poate
s-ajungã-n orice clipã scrum.
ªi cautã mai presus de toate

Avutul cel mai preþios
Izvorul vieþii nesecate
Comoara veºnicã, Hristos...
Cel ce cautã fericirea pe al mîntuirii drum

sigur o s-o afle-odatã cît de-ncet ar merge-acum,
însã cel ce-o cautã-n drumul altor þeluri ºi dorinþe
n-o s-o afle nicãierea decît plîns ºi suferinþe.
Eclesiastul lui Solomon
289 - Mersul tuturor lucrurilor
1-Cuvintele ºi-nþelepciunea Eclesiastului sublim

fiu lui David ºi-mpãratul frumosului Ierusalim...
2-Un vis deºert, deºertãciunea deºertãciunilor e tot

da eu, Eclesiastul, toate deºertãciune le socot.
3-Cãci ce folos culege omul

din toatã truda lui cea grea?
4-Un neam se duce, altul vine

ºi-n veci pãmîntu-i tot aºa.
5-Rãsare soarele, apune

ºi-aleargã iar spre Rãsãrit.
6-Din Miazãzi adie vîntul

ºi-apoi din Nord, - ºi iar rotit.
7-Merg toate apele în mare... dar marea tot nu vrea ºi vrea

ºi iarãºi vin cãtre izvoare - ºi-n veci urmeazã tot aºa.
8-În necurmatã frãmîntare sînt toate minunat trecînd;

priveºti, ºi nu-þi mai saturi ochii... ªi nici urechea ascultînd.
9-Ce-a fost cîndva, o sã mai fie, ce-i dus, se va mai face iar
ºi nu-i nimica nou sub soare, nimic, ci toate numai par...
10-Cînd este ceva despre care s-ar zice: iatã ceva nou,
o, de demult, de el vorbeºte trecutul vecilor ecou.
11-Nu-i nimeni sã-ºi aducã-aminte de tot ce pînã azi a fost

ºi cei de dupã noi, asemeni n-ar ºti întregul vremii rost.
290 - Deºertãciunea tuturor lucrurilor
12-Cãci iatã, eu, Eclesiastul am fost vestitul împãrat

peste Israel, în frumosul Ierusalimului palat.
13-Eu inima mi-am pus-o toatã sã cercetez ºi s-adîncesc

cu-nþelepciune, toate-toate ce se întîmplã ºi ivesc
- aceasta-i o-ndeletnicire de trudã plinã - ºi de greu
la care îi supune-n viaþã pe fiii lumii, Dumnezeu...
14-Eu am vãzut tot ce se face sub cer, de jos ºi pînã sus,

ºi zic: deºertãciune-s toate... ºi goanã dupã vîntul dus...
15-Ce este strîmb nu se mai poate adesea îndrepta nicicînd

iar ce lipseºte nu mai poate sã fie numãrat la rînd.
16-Am zis în mine însumi: iatã cã am sporit de-am întrecut

pe toþi cei mari de mai nainte...
ªi multã carte-am cunoscut.
17-Am vrut sã ºtiu înþelepciunea cum ºi prostia, unde sînt

- dar am aflat cã ºi aceasta e numai goanã dupã vînt.
18-Cãci unde-i multã-nþelepciune e ºi necaz atît de-ades

ºi cine-a vrut sã ºtie multe... cu multe chinuri s-a ales.
291 - Cap. 2 - Eclesiast
1-Am zis inimii mele: Haide, vreau sã te veselesc nespus

dar iatã cã ºi-aceasta este deºertãciune, cum am spus.
2-ªi rîsului i-am zis în urmã: o tristã nebunie eºti

iar veseliei: ce zadarnic te-nºeli tu azi ºi te-amãgeºti!
3-Am hotãrît în mine însumi ca trupul sã-mi desfãt cu vin

în timp ce inima-nþeleaptã va þine cumpãtul senin
ºi-am stãruit în nebunia aceasta cercetînd cu zor
sã vãd ce-i bine pentru oameni în scurtul timp al vieþii lor.
4-Fãcut-am lucruri mari, zidit-am

clãdiri ºi rãsãdit-am vii
5-Mi-am pus grãdini, livezi ºi saduri

ºi pomi, tot soiuri, mii ºi mii
6-Fãcut-am iazuri ca sã-mi ude

livezile de pomi de soi
7-Avut-am robi ºi roabe multe, copii de casã, vaci ºi oi,

mai mult ca toþi cei dinainte de mine în Ierusalim.
8-Mi-am strîns averi, argint ºi aur, cît þãri ºi împãraþi ce-i ºtiu
ºi cîntãreþi ºi cîntãreþe... ªi orice desfãtãri mi-am vrut.
9-Mai mare-ajuns-am ca-mpãraþii

ºi înþelepþii din trecut.
10-Mi-am dat tot ce poftirã ochii, dorinþei nici un frîu n-am pus
aceasta mi-a fost partea vieþii de toatã truda cîtã-am dus.
11-Apoi cînd m-am uitat mai bine la toate cîte le-am fãcut
cu mîna mea ºi truda asprã... cu-amãrãciune am vãzut
cã toate-s doar deºertãciune ºi goanã dupã vîntul dus
cã-n lume nu-i nimic statornic ºi nu-i nimica fãr-apus...
12-Atunci din nou spre-nþelepciune ºi nebunie am privit

cãci ce va face cel ce vine? - tot ce-a fãcut ºi cel sfîrºit!
13-ªi am vãzut cã-nþelepciunea decît prostia-i mai folos

cu cît e mai folos lumina ca întunericul de jos.
14-Cãci înþeleptul umblã-n soare pe cînd nebunul umblã-n nor
dar în viaþa asta pare cã este-aceeaºi soarta lor.
15-ªi-am zis atunci în mine însumi cã dacã ºi eu sînt la fel

cu cel nebun, ce rost mai are cã sînt mai înþelept ca el?
ªi mi-am rãspuns în mine însumi cã ºi aceasta pe pãmînt
deºertãciune e ºi umbrã ºi alergare dupã vînt.
16-Chiar pomenirea celui vrednic e, pare, ca a celui prost

ºi moartea parcã li-e asemeni - ºi-apoi se uitã tot ce-a fost.
17-Atuncea am urît viaþa, urît-am toate cîte sînt

cãci totul e deºertãciune ºi alergare dupã vînt.
18-Urîtu-mi-am ºi munca ce am fãcut, ºi care-o las

acelui care mã urmeazã, ca sã se bucure-al sãu ceas.
19-Cum oare îmi va fi urmaºul?

- Va fi-nþelept sau un nebun?
oricum, tot el va fi stãpînul curînd pe tot ce eu adun
pe toatã truda mea-nþeleaptã ºi pentru care mã frãmînt,
ºi-aceasta-i o deºertãciune ºi-o alergare dupã vînt...
20-Atunci ajuns-am pînã-acolo c-amar am deznãdãjduit

de toatã munca mea sub soare de tot ce-n lume m-am trudit.
21-Cãci este cîte-un om pe lume, prin munca lui ajuns avut

ºi-apoi îºi lasã rodul muncii unui netrebnic ºi pierdut.
ªi-acesta-i o deºertãciune ºi-un mare rãu, cum am grãit.
22-Cãci drept vorbind, ce are omul din tot ce ºi-a agonisit

din toatã strãduinþa vieþii, cu ce se duce la sfîrºit?
23-Ci toate zilele-i sînt pline de chinuri ºi de-amãrãciuni

nici zi nici noapte n-are-odihnã... - ºi-acestea-s tot deºertãciuni!
24-Nu-i parcã altã fericire în lume pentru om decît

sã bea ºi sã mãnînce-atîta cît Dumnezeu i-a hotãrît
sã-ºi veseleascã bietul suflet cu ce-i mai bun la masa lui
- dar ºi aceasta vãd cã vine, ca tot, din Mîna Domnului.
25-Cã-n adevãr nu este nimeni ca sã se bucure-n vreun fel

sã poatã bea sau sã mãnînce, de nu-i îngãduieºte El.
26-Cãci Dumnezeu dã-nþelepciune la toþi plãcuþii Lui copii
dar celui rãu dã numai grija sã tot adune avuþii,
ca sã le dea curînd tot celui ce e plãcut lui Dumnezeu...
... ªi-aceasta-i o deºertãciune
ºi-o goanã dupã vînt, mereu...
292 - Cap. 3 - Orice lucru îºi are
1-Toate-ºi au pe lumea asta vremea lor... ªi fiecui

- om sau lucru de sub ceruri - îi soseºte ceasul lui.
2-Naºterea îºi are vremea

moartea-ºi are vremea sa
Rãsãritul ºi-are vremea
smulgerea de-asemenea...
3-ªi ucisul ºi-are vremea

ºi-al tãmãduirii har
dãrîmarea ºi-are vremea
ºi zidirea-ºi are iar.
4-Plînsul ºi-are vremea

rîsul
ºi bocitul
ºi jucatul.
5-Aruncatul ºi cu strînsul
sãrutarea ºi uitatul.
6-Pierderea ºi iar aflarea

þinerea ºi lepãdarea.
7-Ruptul ºi cusutul, vremea

ºi tãcerea ºi mustrarea.
8-ªi iubitul ºi urîtul

ºi rãzboi ºi pace, sînt
fiecare cu-a lor vreme pe pãmînt.
9-Ce folos au cei ce-aleargã ºi muncesc

din truda lor?
10-Am vãzut ce face Domnul

oamenilor tuturor!...
11-Orice lucru Domnu-l face minunat la vremea sa

chiar ºi gîndul veºniciei inima-l cuprinde-n ea
deºi omul nu pãtrunde spre-nceput ºi spre sfîrºit
ce lucrare minunatã Dumnezeu a-nfãptuit!
12-Am ajuns sã vãd cã nu e altã fericire-a lor

decît sã trãiascã bine, toatã viaþa, pînã mor.
13-Dar ºi chiar cã omul duce un trai bun, lipsit de greu

este tot un dar ºi-o milã de la Bunul Dumnezeu.
14-ªi-am ajuns sã vãd cã cele cîte Dumnezeu le vrea

dãinuiesc în veac cãci toate împlinesc porunca Sa
cã-n nimic din ce El face nu-i de scos sau de-adãugat
- pentru ca de Dînsul, lumea, sã se teamã necurmat...
15-A mai fost ceea ce este...

chiar ºi ce va fi-a mai fost
Dumnezeu aduce iarãºi înapoi, trecutul rost.
293 - Teme-te de Dumnezeu
16-ªi am mai vãzut pãcatul pus în locul judecãþii

rãutatea pusã-n locul curãþiei ºi dreptãþii.
17-ªi atunci am zis în mine: judeca-va Dumnezeu,

este-o vreme de rãsplatã ºi la bun ca ºi la rãu.
18-ªi-am zis cã toate-s numai ca-ncercîndu-i Domnul Sfînt

oamenii sã vadã înºiºi cã-s ca vita pe pãmînt.
19-Soarta omului ºi-a vitei sînt asemenea - socot -

moartea lor la fel se-ntîmplã
- cãci deºertãciune-i tot.
20-La un loc coboarã toate...

toate s-au zidit din lut
ºi-n þãrînã se-ntorc toate, iar de unde s-au fãcut.
21-Cine ºtie cã suflarea omului se duce-n sus

sau dacã suflarea vitei merge-n jos, cînd a apus?
22-Astfel am vãzut cã nu e pentru om nimic mai bun

decît sã se veseleascã din ce are, - asta spun!
Asta-i partea lui, cãci cine se va mai gîndi la el
dupã ce s-a dus,
sã caute a-l mai bucura-n vreun fel?
1-M-am uitat apoi la toate asupririle sub cer

ºi-am vãzut cîþi varsã lacrimi, apãsaþi, ºi-n chinuri pier.
2-ªi-am gãsit cã morþii care-s morþi demult, mai fericiþi

decît viii care-s încã de viaþã chinuiþi.
3-Dar mai fericit ca ambii-i cel ce nu s-a nici nãscut

fiindcã relele sub soare el nici nu le-a mai vãzut.
4-ªi-am vãzut cã multe, numai din porniri ºi pizme sînt

ºi-asta-i o deºertãciune ºi-i o goanã dupã vînt.
5-Cu încruciºate braþe stã nebunul lenevind

lui ºi carnea ºi-o mãnîncã de nelucru putrezind.
6-E mai bine-o mînã plinã de odihnã pe pãmînt

decît pumnii plini de trudã ºi-alergare dupã vînt.
7-ªi-am vãzut deºertãciunea

de sub soare ºi-n alt fel:
8-Om ce n-are fiu ori frate

ci e numai singurel
pururi lacom dupã muncã, ars de-al avuþiei drag
negîndind: cui tot adun eu,
pentru cine-n lipsuri trag?
ªi-asta-i o deºertãciune, ºi-i un lucru rãu, privind.
9-E mai bine doi ca unul

au cîºtig mai bun, muncind...
10-E mai bine doi ca unul cãci cãzînd se-ajutã iar

însã vai de cine-i singur cãci aºteaptã în zadar.
11-E mai bine doi ca unul

cãci li-e cald pe orice ger,
însã cum sã se-ncãlzeascã amãrîtul cel stingher?
12-Cînd vin alþii împotrivã, doi, pot sta în contra lor

funia în trei împletitã n-ai sã poþi s-o rupi uºor.
13-Mai bine-un sãrac cuminte

ca un împãrat prostit.
14-Scos din temniþã,-nþeleptul
va domni mai chibzuit.
15-ªi-am vãzut pe mulþi sub soare linguºind ºi lãudînd

tînãrul ce-avea sã vinã dupã împãrat curînd...
16-Mulþi supuºi are-astãzi, totuºi

grabnic ºi el va fi-apus...
- ªi-asta-i o deºertãciune,
goanã dupã vîntul dus...
1-Pãzeºte-þi orice pas cînd intri în Casa Domnului Cel Bun

te-apropie s-asculþi, mai bine
decît s-aduci un dar nebun.
2-Naintea Domnului, grijeºte sã nu rosteºti cuvînt pripit

cãci Dumnezeu e-n cer, iar tu eºti pe-acest pãmînt primejduit.
3-Cãci dacã visele, din marea mulþime-a grijurilor sînt

prostia celui fãrã minte se vede din al lui cuvînt.
4-Dac-ai fãcut o juruinþã lui Dumnezeu,

sã þi-o-mplineºti!
cãci Lui nu-I plac cei fãrã minte, - deci nu uita
ce juruieºti!
5-E mult mai bine, niciodatã vrea juruinþã sã nu-þi iei

decît fãcînd o juruinþã, sã uiþi de împlinirea ei.
6-Sã nu te ducã gura-n rele

sã nu spui: Doamne, m-am pripit
de ce sã-L mînii tu pe Domnul
ºi lucrul tãu sã-l vezi zdrobit?
7-Cãci dacã visele-s deºarte,

ºi vorba multã-i tot la fel
de-aceea teme-te de Domnul ºi umblã-ascultãtor de El.
8-Cînd pe-un sãrac,
pentru dreptate,
prin lege-l vezi nedreptãþit
sã nu te miri: sînt mari stãpînii,
dar peste toþi, e Cel Slãvit.
9-Da, bun folos pentru o þarã, în orice fel e-un împãrat

cînd toatã þara-l preþuieºte
ºi-i credincios cu-adevãrat.
10-Oricine va iubit argintul, nesãturat e de argint

zadarnicã-i ºi-averea multã
deºertãciuni sînt, toate mint.
11-Cînd se mulþeºte bogãþia

- ºi cei ce-o papã mulþi vor fi
ºi ce folos mai ia stãpînul decît cã doar a o privi.
12-Ce dulce-i somnul celui harnic, ori e sãtul ori e flãmînd

bogatului însã-mbuibarea, nu-i lasã somn plãcut nicicînd.
13-Mai este-un mare rãu pe care eu iar sub soare l-am aflat:
- averi pãstrate spre necazul acelui ce le-a adunat.
14-Cãci de se pierd aceste-avuturi prin cîte-un nenoroc grãbit

chiar fãrã-de-nimic rãmîne urmaºul celui pedepsit.
15-Ci gol, cum a venit pe lume, aºa tot gol se-ntoarce iar
nu ia cu el nimic în mînã din osteneala-i în zadar.
16-ªi-i tot un mare rãu ºi-acesta:

cã omul merge tot aºa
cã n-are vreun folos din toate... ºi cã-n zadar
e truda sa.
17-Ba încã-ntreaga lui viaþã mai mult trãit-a amãrît

umblînd cu grijã ºi durere, cu supãrare ºi urît.
18-Dar am vãzut cã-i bine, omul sã ia din truda lui mereu

trãind frumos, întreagã partea ce-i rînduieºte Dumnezeu.
19-Cînd Domnu-i dã cuiva avere,

din plin se bucurã de ea
e munca lui! S-o foloseascã, - cã de la Dumnezeu e-aºa.
20-Ca nu prea mult sã-ºi þinã seama scurtimea zilelor ce-i vin
cînd Dumnezeu îi umple duhul de bucurie ºi senin.
296 - Cap. 6 - Averea ºi cinstea
1-Mai este-un rãu pe care-asemeni, sub soare l-am vãzut trãind

ºi care-adesea printre oameni l-am întîlnit cãlãtorind:
2-De pildã, este-un om la care Cel Sfînt i-a dãruit averi

belºug, sã-ºi sature de toate, aici, a inimii plãceri
dar nu se bucurã de ele, ci-ajung pe-o mînã de strãin
- ºi-aceasta e-o deºertãciune
ºi-un mare rãu
ºi-un mare chin...
3-Chiar de-ar avea un om în viaþã mulþimi de fii, ºi ani

la fel
cînd viaþa-i rea...
ºi-o stîrpiturã-i mai fericitã decît el.
4-Cãci ea mãcar
chiar cînd se naºte
se duce-n locu-ntunecat.
5-Nici n-a vãzut nimic,

de-aceea-i mai bine ca de-acel bogat.
6-Chiar mii de ani sã-ºi aibã viaþa aºa un om nefericit

nu tot acolo merge-odatã?
nu-ºi are tot acel sfîrºit?
7-Întreagã truda ºi-o dã omul în viaþã pentru gura sa

ºi totuºi pofta niciodatã nu ºi-o-mplineºte cum ar vrea.
8-Cãci ce-are înþeleptul oare mai mult, aici, ca cel nebun?

ºi ce folos nenorocitul din drumul cuviinþei bun?
9-Mai bine e ce vezi cu ochii

decît un ne-mplinit frãmînt
dar ºi-asta-i o deºertãciune ºi-o alergare dupã vînt.
10-Ce este omul?

ce cunoaºte din numele ce i s-a dat?
ce-i din pãmînt!
ce-i slab!
ºi cade în faþa celui mai înãlþat.
11-Cãci chiar fãcînd oricîtã vorbã,
sã-i umple lumea vorba sa,
doar s-a mulþit deºertãciunea - ºi ce folos va fi de ea?
12-ªi cine ºtie ce e bine pentru un om pe-al vieþii drum

în vieþuirea lui deºartã,
trecînd prin lume ca un fum?
ªi cine poate sã-i rãspundã la bietul om dezamãgit
ce va fi dupã el sub soare,
ce vine dupã-al lui sfîrºit?
1-Mai preþios e bunul nume ca mirul de miresme plin

ºi ziua morþii decît ziua de naºtere, pentru suspin.
2-Mai bine mergi în casa jalei, decît în casa de ospãþ

cã-n ea îþi aminteºti de moarte ºi capeþi înþelept învãþ.
3-Mai bunã e-ntristarea-n viaþã decît e rîsul cel nebun

cãci prin îndurerarea feþei se face sufletul mai bun.
4-Mai bucuros merge-nþeleptul în casa cea de jale-oricînd...

- doar inima nebunã are mereu al veseliei gînd.
5-Mai bine-ascultã la mustrarea ºi sfatul celui înþelept

decît la cîntecul acelor cu cap nebun ºi drum nedrept.
6-Cãci rîsul celor fãrã minte e pîrîit de spini arzînd

ºi-aceasta-i o deºertãciune
ºi e o goanã dupã vînt.
7-Avutul cel rãpit prin silã înnebuneºte pe-nþelept

ºi mita stricã totdeauna chiar inima acelui drept.
8-Mai bun sfîrºitul unui lucru decît începutul sãu

mai bun e omul bun la suflet
decît cel îngîmfat ºi rãu.
9-Sã nu fi grabnic la mînie în duhul tãu

- sã þii ce-þi spun -
mînia locuieºte numai în sînul omului nebun.
10-Nu zice: iatã, mai nainte mai bine decît azi era...
- c-atuncea nu înþelepciunea te face sã vorbeºti aºa.
11-Înþelepciunea preþuieºte cît moºtenirea cea de preþ

ºi chiar mai mult,
la cei ce-n lume vãd soarele-nþeleptei vieþi.
12-Cãci scut dã ºi înþelepciunea,

scut ºi argintul
dar folos
mai mare-þi dã înþelepciunea
cãci drumul ei e mai frumos.
13-Priveºte bãgãtor de seamã lucrãrile lui Dumnezeu

- ce braþ mai poate sã îndrepte
ce iese strîmb din Braþul Sãu?
14-În ziua fericirii tale, fii fericit ºi-ndestulat

ºi-n ziua rea, tãcînd, gîndeºte cã-Acelaºi Dumnezeu
le-a dat!
Ca nici un om
ºi niciodatã
sã nu mai poatã ºti defel
nimic din cîte-o sã urmeze atunci cînd nu va mai fi el.
15-Vãzut-am felurite lucruri sub soare cît am pribegit

în zilele deºertãciunii prin care viaþa mi-am trãit...
- E cîte-un om fãrã prihanã ce piere-n neprihana sa
ºi este cîte-un om netrebnic ce-o duce mult pe calea-i rea.
16-Nu te-arãta prea fãrã vinã

ºi nici prea înþelept sã pari
cãci pentru ce sã te pierzi singur
- urît de cei nebuni sau mari?
17-Dar nu fii nici peste mãsurã de rãu ºi prost în faþa lor

de ce sã mori ca un netrebnic, curînd
în rîsul tuturor?
18-E bine sã te þii de asta,

dar ºi pe-aceea sã n-o laºi,
aceia ce se tem de Domnul, scãpa-vor de-oriºice vrãjmaºi.
19-Cãci pe-nþelept înþelepciunea îl face mai de neînvins

decît pe mulþi viteji rãzboinici din locul cel cu zid încins.
20-Cãci pe acest pãmînt nu este nici chiar un om neprihãnit

care fãcînd ce este bine sã se pãstreze negreºit.
21-Nu le-asculta nici tu, chiar toate cîte se spun în jurul tãu
ca nu cumva s-auzi, de tine, pe sluga ta vorbind de rãu.
22-Gîndeºte-te smerit, cãci ºtie inima ta de cîte ori

vorbit-ai ºi tu de rãu de alþii...
- ca cei flecari ºi bîrfitori!
23-Le-am cercetat pe toate-acestea cu-nþelepciune pas cu pas

ca sã cîºtig înþelepciunea,
dar tot departe mi-a rãmas.
24-ªi tot departe-o vãd de mine

ºi tot adînc, de nepãtruns
o, cine va putea s-o afle
simþind c-o are îndeajuns?
25-Dorit-am sã le-ncerc pe toate

sã le-nþeleg,
sã le-adîncesc
tot rostul minþii,
nebuniei
ºi al prostiei, sã-l gãsesc...
26-ªi am gãsit cã mai amare chiar decît moartea sînt femei

ajunse curse-ale pierzãrii,
ajunse ale morþii chei
cã Dumnezeu pe-ai Lui îi scapã sã nu se prindã-n laþul lor
dar cei nelegiuiþi la suflet de ele-s prinºi
ºi-acolo mor.
27-Acestea le-am aflat

grãieºte din nou Eclesiastul
stînd
ºi cercetîndu-le pe toate, sã le-aflu rostul
rînd pe rînd...
28-Dar iatã ce-mi mai cautã ºi-astãzi tot sufletul

ºi n-am întîlnit:
un om aflat-am într-o mie
dar o femeie n-am gãsit.
29-Ci iatã ce cunosc: cã Domnul fãcutu-i-a pe oameni buni

dar ei în toate umblã numai cu înºelãri ºi cu minciuni.
1-Cine este ca-nþeleptul?

rostul tuturor sã-l ºtie
cãci ºtiinþa-l lumineazã, face-asprimea-i bucurie.
2-Eu îþi spun: sã þii cu grijã a-mpãratului cuvinte

din pricina juruinþei ce spre Domnu-ai pus nainte.
3-Nu te grãbi sã-i pleci din faþã,

nici nu stãrui în rele, -
cãci El poate, dupã voie, sã le facã toate cele.
4-ªi ce spune Împãratul are oriºicînd putere

cine-I poate zice: ce faci?
- cînd aºa este-a Lui vrere!
5-Pe cel ce-l pãzeºte legea nu-l ajunge nenorocul...

înþeleptul ºtie vremea, ºi se cumpãtã-n tot locul.
6-Pentru orice lucru-n viaþã este-un timp, cine-l cunoaºte

judecata ºi pierzarea pe-orice om îl poate paºte.
7-Însã bietul om nu ºtie ce ºi cum o sã pãþeascã

cã nici n-are cine-i spune
spre a ºti sã se pãzeascã.
8-Omul nu-i stãpîn pe viaþã

moartea nu ºi-o biruieºte
ci-i învins
ºi rãutatea lor, pe rãi, nu-i izbãveºte.
9-Toate le-am vãzut

spre toate inima mi-o-ndrept, sã ºtie:
este-un timp cînd omul poate duce pe-altu-n silnicie!...
10-Atunci am vãzut cã cei rãi au pompoasã-ngropãciune

iar pe cei buni în uitare...
- ºi-asta-i o deºertãciune.
11-Pentru cã nu vine grabnic plata faptelor stricate

de aceea-i plinã pofta celor rãi spre rãutate.
12-Totuºi, chiar cînd rãul face însutit nelegiuirea

numai cei ce cred în Domnul vãd, eternã, fericirea.
13-Cel rãu însã nu cunoaºte fericirea niciodatã
va pieri curînd, cãci n-are frica Domnului curatã.
14-Este o deºertãciune ce se mai petrece, - anume:

mulþi neprihãniþi cu viaþa plinã de necaz pe lume
ºi mulþi rãi ce duc o viaþã fericitã ºi uºoarã
- eu zic cã ºi-aceasta este o deºertãciune-amarã.
15-Lãudat-am veselia socotind-o fericitã

ºi-am gãsit c-aceasta-i bine în viaþã rînduitã...
16-Însã cînd am vrut mai bine sã vãd omul ce-nþelege

dupã truda-i necurmatã...
ºi-n sfîrºit cu ce se-alege,
17-am aflat cã tot ce face Dumnezeu pe lumea toatã

oricît se frãmîntã omul, nu pãtrunde niciodatã,
chiar dacã-nþeleptul zice c-a ajuns sã înþeleagã
nepãtrunsã îi rãmîne taina vieþii
tot întreagã...

1-Mi-am pus inima-n cãutarea tuturor acestor zise
ºi-am vãzut din toate numai unul luminîndu-mi-se:
- Pe ce buni,
prin toate-i þine Dumnezeu,
în a Lui Mînã
însã lumea nu cunoaºte Viitorul unde-o mînã.
2-Tuturora li se-ntîmplã, parcã, toate pe-o mãsurã

ori cã-s buni, ori rãi pe lume
ori cã jurã, ori nu jurã.
3-Iatã rãul cel mai mare:

cã au toþi aceeaºi soarte
de aceea-s rãii-n lume!
Iar pe urmã?
- merg la moarte.
4-Cine e scutit?
- oricine cît e viu nãdãjduieºte
cãci un cîine viu mai mult e ca un leu ce putrezeºte.
5-Viii ºtiu mãcar de-o moarte,
morþii nu ºtiu de nimicã...
plata lor din lume piere,
pomenirea lor se stricã.
6-ªi iubirea lor ºi ura au pierit cu ei deodatã

ºi de tot ce e sub soare n-au sã ºtie niciodatã.
7-Du-te dar ºi te hrãneºte din ce ai, cu voie bunã

ºi plãcere s-afle Domnul în ce faci tu, dimpreunã.
8-Hainele sã-þi fie albe ºi curate-n orice vreme

de pe cap sã nu-þi lipseascã sfîntul mir - ºi nu te teme.
9-Gustã-þi viaþa cu soþia vrednicã ºi iubitoare

toatã vremea cîtã Domnul rînduitu-þi-a sub soare
cãci aceasta-þi este partea în aceastã viaþã vanã
în mijlocul trudei tale, amãrîtã ºi sãrmanã.
10-Tot ce vezi cã-i bine-a face, fã cu-ntreaga ta plãcere

cãci în locul morþii nu e nici lucrare, nici putere.
11-ªi-am vãzut apoi în viaþã cã nu cel mai iute sare

nici cel mai viteaz cîºtigã
nici cel mai cuminte are
nici cel ºtiutor averii
nici cel înþelept nãlþãrii
ci cã toate sînt supuse vremilor ºi-mprejurãrii.
12-Ci nu-ºi ºtie omul ceasul, cum nici peºtii prinºi în apã
aºa-i prind pe oameni curse fãr-a ºti - ºi nu mai scapã!
13-ªi-am vãzut apoi sub soare urmãtoarea-nþelepciune

ºi mi s-a pãrut de-asemeni, mare cum nu pot eu spune:
14-Fost-a o cetate, micã cu popor puþin, odatã

iar un împãrat puternic ridicatu-s-a s-o batã.
15-ªi-un sãrac, dar plin de minte a scãpat-o cu-a lui minte

deºi nimeni nu gîndise la sãracul, mai nainte...
16-ªi mi-am zis: mai bunã-i mintea

chiar decît puterea multã
dar sãracului cuminte nimeni sfatul nu-i ascultã.
17-Mai de preþ e-nþelepciunea ascultatã în tãcere

ca strigarea ce nebunii o ascultã cu plãcere.
18-Mai de preþ e-nþelepciunea decît arma ce loveºte...

dar un singur om netrebnic cît mult bine nimiceºte!
1-Chiar puþine muºte moarte untdelemnul bun îl stricã

tot aºa îþi pierde slava chiar ºi-o nebunie micã.
2-Inima celui cu minte e la dreapta lui curatã

da a celui fãrã minte este-n stînga lui stricatã.
3-Chiar pe orice drum ar merge, cel nebun tot n-are minte

cã-i nebun, la toþi s-aratã, ºi în fapte ºi-n cuvinte.
4-Cînd te va-nfrunta mînia celui care stãpîneºte,

liniºtit rãmîi, cãci asta, de pãcate te fereºte.
5-Este-un rãu ce-l ºtiu sub soare

de la cel mai mare-n þarã:
6-Nebunia pusã-n cinste,

bogãþia în ocarã.
7-Am vãzut ºi robi cãlare

ºi voievozii în picioare.
8-Cine sapã-altuia groapã, cade el în ea ºi moare

cine surpã-un zid, adesea e muºcat de-un ºarpe mare.
9-Cine sfarmã pietre, poate sã primeascã rane grele

iar acel ce crapã lemne, e-n primejdie cu ele.
10-Cu securea neascuþitã îndoit puteri vei pune

de aceea la izbîndã ajungi prin înþelepciune.
11-ªarpele-mblînzit cînd muºcã, nevrãjit de-ajuns de tare,

pãgubeºte-mblînzitorul, nici cîºtig nici cinste n-are.
12-Vorbele înþelepciunii sînt primite cu iubire

însã buzele nebune îºi fac singure pieire.
13-Cel dintîi cuvînt ce-l spune cel nebun, e-o nebunie

cel din urmã ºi mai mare nebunie o sã fie.
14-Cel nebun, deºi nu ºtie ce se va-ntîmpla, tot spune
cine oare-o sã-i arate ce va fi cînd el apune?
15-Truda celui fãrã minte oboseºte ºi frãmîntã

pe acel ce nu cunoaºte drumul spre cetatea sfîntã.
16-Vai de tine þarã-al cãrei împãrat abia învaþã

ºi-ai cãrei voievozi nemernici chefuiesc de dimineaþã.
17-Fericitã þarã-al cãrei împãrat e de-omenie

ºi voievozi cu cumpãtare, fãrã patimi ºi beþie.
18-Cînd sînt mîinile lenoase, grinzile curînd se lasã

mîinilor lãsate lenei în curînd le plouã-n casã.
19-Toate multele ospeþe spre petrecere-s lãsate

vinul pentru veselie, iar argintul pentru toate.
20-Sã nu-l blestemi pe-mpãratul

nici în gîndul tãu
nici tare
nici pe cel stãpîn pe þarã, în odaia-þi de culcare
cãci se poate sã te-audã pasãrea ce ciripeºte
ºi sã ducã-a tale vorbe celui care pedepseºte.
1-Aruncã-þi pîinea ta pe ape

cãci mai tîrziu o vei afla.
2-În ºapte ºi în opt þi-o-mparte

cã nu ºtii ce va mai urma.
3-Cînd norii sînt umpluþi de ploaie curînd o lasã la pãmînt

ori încotro-ar cãdea copacul, acolo putrezeºte frînt.
4-Acel ce dupã vînt se uitã n-o sã mai semene curînd

ºi cine tot la nori priveºte nici nu va secera nicicînd.
5-Cum nu ºtii ce cãi are vîntul

nici cum e omul zãmislit
aºa nu le-nþelegi pe cele ce Dumnezeu le-a sãvîrºit.
6-Din zori îþi seamãnã sãmînþa ºi pînã-n noapte sã înceþi

cãci nu ºtii asta-i sau aceea, sau ambele-au acelaºi preþ.
7-Ce dulce e în veci lumina la ochiul care-i sãnãtos

plãcerea ochiului ce vede, pe ceruri, soarele frumos.
8-ªi dac-un om ani mulþi trãieºte, se bucure cît timp e viu

cãci vin ºi anii de-ntuneric, cînd viitorul e pustiu.
9-Aleargã tinere...
ºi cîntã
fii vesel,
mergi pe-a lumii cãi
fã tot ce vrei
ia tot ce-þi cere plãcerea ta
ºi ochii tãi
rîzi tinere,
fã tot ce-þi place nepãsãtor cum vrei, mereu
dar nu uita cã pentru toate ai sã rãspunzi lui Dumnezeu.
10-Goneºte-orice necaz din suflet

ºi-alungã-þi orice rãu din trup
cãci tinereþea-i trecãtoare ºi florile-i curînd se rup.
1-Spre Fãcãtorul tãu aminte din tinereþea ta sã iei

cît nu vin zilele-ntristate
ºi anii cei amari ºi grei.
2-Cît nu se-ntunecã lumina

al zilei sau al nopþii far
ºi cîtã vreme nu-ntorc norii îndatã dupã ploaie iar...
3-Cît nu ajung la tremurare ai casei tale pãzitori,

cît nu ajung sã se-ncovoaie frumoºii stîlpi susþinãtori,
cît nu se-opresc puþinii care þi-au mai rãmas la mãcinat,
cît nu se-ntunecã aceea ce pe ferestre s-au uitat...
4-Cît nu se-nchid acele douã uºi dinspre uliþã... ºi cînd

slãbeºte moara, cã te scoalã ºi-o micã pasãre cîntînd.
5-Te temi atunci de-orice nãlþime

te sperii de-oriºicare fum...
- cît nu-nfloreºte alb migdalul
ºi-abia te mai tîrãºti pe drum,
cît nu-þi trec poftele vieþii, - cãci omul merge spre-asfinþit
ºi parcã presimþeºti pe-aproape cum bocitorii-au ºi pornit.
6-Cît nu se rupe vasul de-aur

cît funia de-argint n-o tai
cît la izvor mai ai gãleata
ºi roatã la fîntînã-þi ai.
7-Cît nu þi s-a întors pãmîntul în locul unde-a fost luat

ºi duhul pînã nu-þi întoarce la Dumnezeu ce þi l-a dat...
8-O tainã a deºertãciunii deºertãciunilor,

mormînt,
a zis Eclesiastul: toate deºertãciuni ºi visuri sînt...
9-Pe lîngã cã Eclesiastul a fost un mare înþelept

a scris poveþe-n mare numãr
ºi-a învãþat în tot ce-i drept.
10-Cuvinte cum sînt mai plãcute Eclesiastul a cãutat

sã poatã arãta întocmai cuvîntul cel adevãrat.
11-Ale-nþelepþilor cuvinte-s ca niºte þinte ce rãmîn
ºi strînse la un loc, par toate bãtute de-un isteþ stãpîn.
12-Încolo fiule, ia seama sã-nveþi cã tot ce þi-am vorbit

în mii de cãrþi nu poþi cuprinde, -
curînd te vei simþi sfîrºit!
13-Sã ascultãm dar încheierea întregilor învãþãturi:

- de Dumnezeu te teme pururi
ºi þine-I Sfintele Scripturi.
Aceasta este datoria oricãrui om de pe pãmînt.
14-Cãci Dumnezeu curînd va duce la împlinire-al Sãu Cuvînt

ºi-o Judecatã-i rînduitã
spre tot ce-i rãu sau bine-ascuns
ºi pentru orice faptã, omul
va trebui sã-I dea rãspuns.
Fiul meu, a ta silinþã dã-þi-o toatã totdeauna

sã cîºtigi înþelepciunea ºi sã-i poþi purta cununa
cãci nu poate nici sã creadã un întunecat la minte
nici nu poate sã iubeascã cel neluminat nainte.
E luminã-nþelepciunea, cum prostia e-nnoptare

iar lumina-i curãþie ºi credinþã roditoare.
Cine spune cã el crede, dar nu umblã în luminã,
nici trãieºte-n curãþie, nici nu are roada plinã
a blîndeþii, bunãtãþii, înfrînãrii ºi iubirii,
- este-un prost, se-nºealã singur ºi-i pe drumul prãbuºirii
însã fiii-nþelepciunii merg din bine în mai bine
pînã vor primi rãsplata: Locul Veºnicei Lumine.
Slãvit sã fie Domnul!

Poemele lui Solomon

Cîntarea Cîntãrilor
- versificare -
303 - Ce Nume Scump ai Tu Isuse

Ce Nume Scump ai Tu Isuse
Iubitul sufletului meu
mireasma Lui Dumnezeiascã
îmi umple sufletul mereu.
Nimic pe lume nu mã încîntã

nu mã vrãjesc ºi nu m-atrag
Comoara mea pe veºnicie
eºti numai Tu Isuse Drag.
Pãmîntul n-a vãzut frumseþe

nici Cerul cîntec mai curat
nici sufletul un har mai dulce
ca Scumpu-Þi Nume Minunat.
- Sã spunã vîntul ce întîlneºte

atîtea flori în calea sa
mai este oare-n lumea-ntreagã
mireasmã ca mireasma Ta?
Sã spunã soarele ce vede

atîþia crini ºi trandafiri
ce s-ar mai semãna-n frumseþe
cu-a Tale sfinte-mpãrtãºiri?
- Eu strig ºi soarelui ºi lunii

ºi Cerului cã-n ele nu-s
nici fericiri, nici frumuseþe
nici nume cum ai Tu Isus!
Fiii mei, iubiþi de-a pururi ºi cu sufletul curat

fãrã prefãcãtorie, sincer ºi cu-adevãrat
Dumnezeu e în Iubire, ºi iubirea-i semnul sfînt
dupã care recunoaºte El pe-ai Lui de pe pãmînt.
Tot ce s-a fãcut mai vrednic pe pãmînt, e din iubire

fãrã ea nimic nu-i dulce nici în oameni, nici în Fire.
Isus Hristos
Tu, din dragostea cãruia am fost zãmisliþi, prin dragostea cãruia am fost
luminaþi ºi pentru dragostea cãruia am fost sfinþiþi.
Tu care ne-ai cãutat cînd eram pierduþi, care ne-ai înfiat cînd eram robiþi ºi
ne-ai înviat cînd eram morþi.
Tu care Te-ai unit cu noi spre a ne uni cu Tine,

care Te-ai fãcut asemenea nouã spre a ne putea face pe noi asemenea Þie,
ºi ne-ai strãmutat prin dragostea Ta în Împãrãþia Veºnicã a Dragostei,
Slavã veºnicã Þie.
Te rugãm trimite-ne tot mai aprins de la Tatãl Duhul dulcii Iubiri prin care
unirea noastrã cu Tine ºi ai Tãi sã ajungã desãvîrºitã ºi eternã,
Înfierea noastrã în Tine sã ajungã desãvîrºitã ºi eternã

Iar dragostea Ta în noi sã întipãreascã pe toatã fiinþa ºi trãirea noastrã Chipul
Tãu Desãvîrºit ºi Etern.

Isus Hristos.
Amin.
304 - Cum marea ºi-aduce
Cum marea ºi-aduce spre þãrmul dorit

adîncul suspinelor grele
Þi-aduc din strãfunduri Isuse Iubit
comoara cîntãrilor mele.
Cum vîntul ºi-aduce din drum nesfîrºit

spre munte parfum de vîlcele
Þi-aduc de prin lupte Isuse Iubit
mireasma cîntãrilor mele.
Cum crinul ºi-aduce din noapte smerit

spre soare potirul cu stele
Þi-aduc de prin bezne Isuse Iubit
lumina cîntãrilor mele.
Cum stupul de munte ºi-adunã trudit

din stîncã dulceaþa-n inele
Þi-aduc din durere Isuse Iubit
nectarul cîntãrilor mele.
ªi-n ceasul rãpirii înalt ºi slãvit

iubirea Þi-ncheagã din ele
frumoasã ca Þie Isuse Iubit:
cununa cîntãrilor mele.
Cînd sufletu-mi cîntã arzînd strãlucit

Þi-aduce-n sclipiri de mãrgele
eterna-nchinare Isuse Iubit:
frumseþea cîntãrilor mele.
Sãrutã-l ºi-ascultã cã-Þi dã fericit

în starea ºi-n clipele-acele
suprema-i iubire Isuse Iubit
Cîntarea Cîntãrilor mele!
Cîntarea Cîntãrilor
305 - Cap. 1 - Cînt. Cîntãrilor
1-Aceasta e-o cîntare a Cîntãrilor, plãcutã

în timpul fericirii lui, de Solomon fãcutã...
2-Sã mã sãrute Scumpul meu

cu buzele Lui sfinte
cu sãrutarea gurii Lui cea dulce ºi fierbinte
cã orice dezmierdãri a Lui,
ca vinul sînt, mai bune.
3-A Tale dulci miresme sînt mai dulci decît pot spune
ca mirul cel preascump vãrsat, mi-e Numele-Þi Iubite
de-aceea eºti atît de Drag fecioarelor sfinþite.
4-Cu Tine sã mã tragi mereu

ºi tot mai dupã Tine
ºi haidem s-alergãm voioºi spre zãri tot mai senine.
În fericitele-I cãmãri
mã duce Împãratul
de veselie ºi cîntãri
Îi vom umplea palatul
vom lãuda al Tãu alint, mai bun ca mustul viei
pe drept eºti Preaiubit, Tu sfînt izvor al bucuriei...
5-Sînt neagrã,
dar frumoasã sînt, - a lui Salem fecioare
cum corturile lui Chedar
- ºi-a regelui covoare.
6-Nu vã uitaþi cã sînt aºa de neagrã ºi pãlitã

cãci soarele m-a ars umblînd prin seceta cumplitã.
Ai mamei mele fii, nedrept s-au mîniat pe mine

ºi pãzitoare m-au fost pus la viile strãine...
La alte vii...
dar via mea, a frumuseþii mele
eu n-am pãzit-o...
- iar acum mi-o plîng, cu lacrimi grele.
7-O, spune-mi Tu Cel Preaiubit de dragostea mea treazã
pe unde-Þi paºti a Tale oi -
ºi unde stai de-amiazã?
Cãci pentru ce sã rãtãcesc pe la pãºuni strãine
spre turmele-altor soþi ai Tãi
- cînd eu Te caut pe Tine?
8-O, dacã ºtii tu, cea mai frumoasã, din fecioare

pe urma oilor o ia, - spre munþii cu izvoare,
iar iezii tãi, pãscînd sã-i creºti
veghindu-i dimpreunã
lîngã colibe pãstoreºti,
prin iarba cea mai bunã.
9-Cu iapa cea-nhãmatã-n drum,

pe Faraon sã-l tragã
te-aseamãn Eu pe tine-acum,
aleasa Mea cea dragã!
10-Ce rumeni sînt obrajii tãi cu ºir de lãnþiºoare

ºi ce frumos e gîtul tãu purtînd mãrgãritare!
11-Îþi vom mai face lãnþiºoare din ºiruri aurite,

cu stropituri de-argint curat, frumos împodobite.
12-Cît stã-mpãratul fericit la masa Lui plãcutã

mireasma nardului meu scump se-mprãºtie tãcutã.
13-O, Preaiubitul meu îmi e ca mirtul scump în floare

ce odihneºte pe-al meu sîn
în ceas de sãrbãtoare.
14-ªi Preaiubitul meu îmi e ciorchin de mãsliniþã

din viile din En-Ghedi -
crescut sub foi de viþã.
15-Cît de frumoasã poþi fi tu

Iubita Mea Plãcutã
cu ochi de porumbiþã dulci,
sfioasã ºi tãcutã.
16-O, ce Frumos eºti Scumpul meu,

ce Drag îmi eºti Tu mie
ºi ce-aºternut curat avem verdeaþa din Cîmpie!
17-Frumoºii cedrii ne sînt grinzi deasupra casei noastre
ºi chiparoºii ni-s pereþi
- ºi bolþile albastre.

1-Eu sînt o razã din Saron
un crin din vãi încete...
2-Cum crinul între spini, aºa-i

Iubita Mea-ntre fete...
3-Cum între-ai codrului copaci e-un mãr cu roade grele

aºa-ntre tineri e de-ales Iubitul vieþii mele.
Cu-atîta drag aº sta mereu în umbra Lui cea dragã
de rodul Lui cel dulce-n miez mi-e dulce gura-ntreagã.
4-În casa de ospãþ m-a dus Cel Drag al meu, cu Sine

ºi ca un steag frumos era iubirea-I pentru mine.
5-Cu struguri dulci mã-nvioraþi

ºi mã-ntãriþi cu mere
cãci sînt bolnavã ºi-am slãbit de-a dragostei durere.
6-Sã-ªi punã Mîna stîngã El sub capul meu fierbinte

ºi sã mã strîngã Dreapta Lui cu-nfiorãri preasfinte...
7-O, fiice din Salem vã jur pe-a cîmpului gazele

iubirea n-o treziþi degrab - iubirile-s prea grele.
8-Al Preaiubitului meu glas l-aud...

O, iatã-L vine,
sãltînd pe munþi ºi peste vãi,
grãbindu-Se-nspre mine.
9-Cum seamãnã Iubitul meu cu puiul de gazele

ah, iatã-L lîngã zid,
la geam,
Se uitã prin zãbrele...
10-Cu glasul Lui iubitul meu grãieºte ºi suspinã:

- Iubito scoalã-te ºi vin’
Frumoaso dulce, vinã!
11-Cãci iatã iarna a trecut... ªi ploaia...

Nu te teme.
12-S-aratã florile pe cîmp...
e-a cîntecului vreme
s-aude glas de turturea prin cîmpuri înverzite.
13-ªi roadele-n smochinii mulþi sînt gata pîrguite

ºi viile-nflorite-mpart mireasma lor divinã
Iubito scoalã-te ºi vin’‘
Frumoaso dulce, vinã...
14-Tu porumbiþã dintre stînci, ascunsã-n locuri grele

aratã-Mi faþa ta
ºi dã-mi rãspuns iubirii Mele,
fã graiu-þi dulce sã-l aud ºi vorba ta duioasã
c-atît de dulce-i glasul tãu
ºi faþa ta frumoasã...
15-O, prindeþi vulpile cu pui

ºi orice vulpe micã
ce-a noastrã vie-n floare-acum ne-o scuturã ºi-o stricã.
16-Al meu e Preaiubitul meu

ºi eu a Lui,
întreagã
El între crinii minunaþi Îºi paºte turma-I dragã...
17-Pînã-n rãcoarea de-nserat cînd umbra se lungeºte

întoarce-Te Iubitul meu, - ºi viaþa-mi fericeºte -
Întoarce-Te sãltînd grãbit cu pas de cãprioarã
toþi munþii care ne despart sã-i treci
O, vino iarã...
1-Cãutat-am noaptea-n aºternut pe Dragul vieþii mele

cãutat...
dar nu L-am gãsit
- ºi-am plîns cu lacrimi grele...
2-Sculatu-m-am
ºi-am alergat pe uliþe ºi-n pieþe
ºi L-am cãutat
dar n-am gãsit lumina dulcii-I Feþe.
3-M-au întîlnit cei ce pãzeau cetatea cu zãbrele

i-am întrebat:
- o, n-aþi vãzut pe Dragul vieþii mele?
4-ªi-abia cît am trecut de ei ºi m-am uitat

- deodatã -
L-am regãsit pe Cel Iubit de inima mea toatã.
L-am apucat,
m-am strîns de El,
aprinsã ºi sfioasã
nu L-am lãsat,
pîn-L-am adus la maica mea acasã.
5-O, fiice din Salem, vã jur pe cerbi ºi cãprioare

sã nu treziþi iubiri curînd,
- iubirea numai doare.
6-Ce vãd ca niºte stîlpi de fum suind dinspre pustie

în aburi scumpi de mir plãcut -
ce oare o sã fie?
înconjuratã de parfum adus din depãrtare.
7-E lectica lui Solomon, purtatã-n cinste mare

cu ºaizeci de viteji în jur, toþi fii ai lui Israel.
8-Toþi înarmaþi, de netemut,

oriunde-ar înnopta el.
9-Mãritul Solomon fãcu pataºca lui iubitã

din lemn plãcut
10-Cu aur mult
ºi-argint împodobitã
cu mijlocul împodobit de-o scumpã þesãturã
ce fiice din Ierusalim, din dragoste-o fãcurã.
11-Ieºiþi fecioare din Sion,

priviþi-L pe-mpãratul
încununat ca-n ziua cînd mai vesel n-a fost altul.
1-O, ce frumoasã poþi fi tu, iubito

ce frumoasã
cu ochi de porumbiþã dulci, sub vãlul de mãtasã
cu pãrul care parcã þi-e un ºir de cãprioare
pe coama munþilor Galaad,
cînd stau ºi dorm la soare...
2-Cu dinþii parcã niºte oi frumos înºiruite

cînd ies din scãldãtoarea lor, spãlate ºi albite.
3-Cu buzele ca un cîrmîz -

cu gura ta frumoasã
cu rodiile din obraji, sub vãlul de mãtasã...
4-Cu gîtul tãu aºa frumos ca turnul nalt ºi tare

pe care l-a zidit David
cu arme de-apãrare.
5-Cu ochii tãi ca doi frumoºi pui gemeni de gazele

ce pasc alãturi fericiþi, prin crinii din vîlcele.
6-Pîn-la rãcoarea serii cînd nu-s umbre sã rãmîie

Eu vin la tine, deal de mir
ºi munte de tãmîie.
7-O, cît eºti de frumoasã, cît

Iubita Mea frumoasã
nici un cusur nu-þi vãd, avînd fiinþa ta aleasã.
8-Vino cu Mine din Liban

Mireaso, vin’ cu Mine
priveºte de pe munþii nalþi spre orice vizuine.
9-Tu Mi-ai rãpit Inima Mea
tu sorã ºi Mireasã
cu ochii tãi,
cu gîtul tãu,
cu salba ta frumoasã...
10-Ce dulce ºtii tu sã dezmierzi

Mireasa Mea Curatã
alintul tãu e-mbãtãtor,
mireasma-i minunatã.
11-Ca mierea dulce picurînd þi-s buzele,

Mireasã
ºi ca Libanul parfumat veºmîntul tãu miroasã.
12-Eºti o grãdinã-nchisã-adînc
mireasa Mea ºi sora
fîntînã ºi izvor oprit, închisã tuturora...
13-A-tale dragi odrasle sînt grãdini de rodii coapte

cu roade dulci
cu nard ales
cu mulþi mãslini de noapte.
14-ªofran ºi nard mirositor,

tufari ºi tãmîioarã
ºi cele mai alese din miresme te-nconjoarã.
15-O, tu fîntînã din grãdini

izvor cu apã vie
ce curge din Libanul drag
- ce scumpã-Mi eºti tu Mie!
16-Ridicã-te tu vînt din Nord

tu vînt din Sud, întoarce, -
suflaþi peste grãdina mea, mireasma a i-o stoarce.
Sã intre Preaiubitul meu în dulcea Lui grãdinã

sã ia din rodul ei ales... Cu dragoste deplinã...
1-Eu intru în grãdina Mea, mireasa Mea ºi sora

iau smirna ºi mireasma ei,
- cînd iese aurora
mãnînc din fagurii ei dulci, din mierea ei doritã
beau laptele
ºi vinul Meu
- cu mîna neopritã.
Mîncaþi prietenii Mei dragi

ºi beþi pîn-la-mbãtare
din dragostea ce nici sfîrºit
nici margini
nu mai are.
2-Dormeam...
dar inima-mi veghea
ºi cald tresar deodatã:
- E glasul Celui Drag, bãtînd la uºa mea-ncuiatã.
- Deschide-Mi soro, scumpa Mea, curatã porumbiþã
cãci plin de rouã-i capul Meu ºi picurã-n portiþã...
3-M-am dezbrãcat, - rãspuns-am eu -

ºi cum sã mã-mbrac iarã?
picioarele mi le-am spãlat ºi cum sã calc pe-afarã?
4-Dar Dragul meu cu Mîna Sa zãvorul vrea sã-l tragã

ºi-atuncea parcã mila Lui mi-a rupt inima-ntreagã.
5-M-am ridicat ca sã-I deschid Iubitului sã vinã

cînd de pe mîini îmi picura mireasmã cristalinã
ºi smirnã-aleasã se scurgea pe degetele mele
peste-al zãvorului mîner,
pe geamul cu zãbrele...
6-Deschis-am Celui Preaiubit, - cu leneºã-ncetare

- dar Preaiubitul nu era
plecase cu-ntristare...
Înnebuneam cînd îmi vorbea cu-nfiorãri ascunse,
cãutat-am,
nu L-am mai aflat,
strigat-am, -
nu-mi rãspunse...
7-M-au întîlnit cei ce pãzesc cetatea ºi-o-nconjoarã
ºi m-au bãtut
ºi m-au rãnit cu vorbe ºi ocarã
iar vãlul meu,
frumosul vãl,
marama mea plãcutã
strãjerii de pe zid, trecînd, mi-au smuls-o
ºi-i pierdutã...
8-O, fiice din Ierusalim, vã jur, vã rog fierbinte

de-L veþi gãsi pe Dragul meu, ce-I spuneþi, ce cuvinte!
Sã-I spuneþi
spuneþi-I vã rog,
cã inima mã doare
bolnavã-s de iubirea Lui,
sfîrºitã-s de-aºteptare.
9-Ce are Preaiubitul tãu mai mult ca alþii,

spune
frumoaso, ce-are El mai mult,
- de plîngi în rugãciune?
10-O, Preaiubitul meu Frumos,

din zece mii s-alege,
11-Încununat e Capul Lui cu aur, ca un rege

cu pãrul în ºuviþe dragi, curat strãlucitoare,
12-Cu ochi ca niºte porumbei

pe margini de izvoare,
scãldaþi în lapte,
odihnind pe Faþa Lui divinã.
13-Cu-obrajii ca un sad de mir în straturi de luminã

cu buzele ca niºte crini cu smirnã-n picurare,
14-Cu mîini ca sulii aurii

ºi-ncinºi cu pietre rare
cu trup ca fildeºul curat lucind de nestemate
acoperit de-atîtea dragi podoabe minunate...
15-Cu-a Lui picioare ca doi stîlpi cu temelii de soare

- ca cedrii tineri din Liban, I-e-ntreaga-nfãþiºare...
16-Ca mierea dulce-I gura Lui ºi-a Lui Fiinþã-n toate

aºa-I Iubitul meu, aºa-I o, fete din cetate...
1-Unde S-a dus Iubitul tãu, frumoaso-ntre fecioare?

Cu tine-o sã-L cãutãm ºi noi,
pe unde-o fi El oare?
2-Iubitul meu S-a pogorît la via Lui cea dragã

sã-ªi pascã turma în grãdini
ºi crinii sã-i culeagã.
3-Eu sînt a Lui

ºi El e-al meu
în tot,
pe totdeauna
El turma Lui, prin vãi de crini ªi-o pãstoreºte-ntruna.
4-Frumoasã eºti iubita Mea ca Tirþa cea plãcutã

ca dulcele Ierusalim,
ca oastea cea temutã...
5-Întoarce-þi ochii,
vraja lor Mã tulburã ºi doare
cãci pãrul tãu stã, cum pe munþi, stau pîlc de cãprioare.
6-Iar dinþii-þi sînt ca niºte ori frumos înºiruite

cînd ies din scãldãtoarea lor spãlate ºi albite.
7-ªi rumen e obrazul tãu ca rodia tãiatã

ieºind de sub marama ta frumoasã ºi curatã.
8-ªaizeci de-mpãrãtese am,

optzeci de þiitoare
ºi fete fãrã numãr sînt în Casa Mea cea mare.
9-Dar numai una este ea, frumoasa Mea curatã

cea singurã la mama ei -
de toate-i adoratã...
10-O, cine-i cea ce s-a ivit ca zorii zilei oare?

frumoasã cum e-o lunã sus,
curatã cum e-un soare
dar ºi cumplitã arãtînd privirilor uimite
ca niºte oºti sub steag mãreþ
luptînd nebiruite.
11-M-am dus sã-mi vãd grãdina mea cu nuci,
cum iarba creºte
cum via mi-a înmugurit
cum rodia-nfloreºte.
12-Dar nici nu ºtiu cum am ajuns

la niºte mîndre care
a-unui neam ºi-a unui om ales între popoare...
13-Întoarce-te,
întoarce, tu frumoasã sulamitã
întoarce-te sã-þi mai privesc fãptura ta iubitã...
- Ce-aveþi voi sã vã tot uitaþi la sulamita oare
cum v-aþi uita-n Mahanaim
la corul de fecioare?
1-O, iatã ce frumoase-þi sînt picioarele-ncãlþate

cu-ncãlþãmintea strãlucind, -
domniþã de palate!
Rotundã este coapsa ta, ca salba minunatã
de mîna unui meºter rar ºi iscusit lucratã.
2-Rotund þi-e mijlocul curat ca un potir în care

mereu e-un vin mirositor cu-aromã sfinþitoare
ºi trupul ca un snop de grîu
încins cu crini ºi stele.
3-Iar sînii tãi ca doi frumoºi

pui gemeni de gazele.
4-Þi-e gîtul ca un turn de fildeº alb ºi tare

þi-s ochii tãi cum în Hebron sînt iezerele-n soare
e nasul tãu ca turnul drept ce din Liban priveºte.
5-Þi-e capul tãu fermecãtor

gãtit împãrãteºte...
6-Cît de plãcutã poþi sã fii iubito ºi frumoasã

cînd te-nconjoarã desfãtãri
ºi viaþa ta-i voioasã.
7-Statura ta-i ca un finic

ºi sînul ca o vie.
8-Mã voi sui ca sã-l cuprind cu-o sfîntã bucurie.

Suflarea gurii tale e
ca mirosul de mere.
9-ªi gura ta e parcã must

ce curge de plãcere
prelins, plãcut, ca un rãspuns la dezmierdãri închise
alunecînd,
cînd adormim,
pe buze
ºi pe vise...
10-Eu sînt a Celui Preaiubit

El arde dupã mine.
11-Hai Preaiubitule pe cîmp, cînd serile-s divine

sã rãmînem noaptea numai noi
prin sate ori cîmpie.
12-ªi-apoi din zori sã ne sculãm

sã mergem sus, la vie
ca s-o vedem de-a-nmugurit
ori rodia de-nfloare...
Acolo Îþi voi da înalt iubirea mea cea mare.
13-Îºi rãspîndesc mirosul, drag, plãcute mandragore

cu rodul rumen parfumînd amurguri ºi-aurore...
Deasupra uºii,
vechi ºi noi,
am mii de roduri pline
ce pentru Tine le-am pãstrat, Iubite
pentru Tine...
1-O, de-am fi fraþi de-acelaºi sîn,

fraþi dulci de-aceeaºi mamã,
cînd Te-aº-ntîlni Te-aº sãruta
ºi-n drum, n-aº þine seamã.
2-Te-aº strînge
ºi la maica mea
în casa ei
Te-aº duce
ºi ea m-ar învãþa sã-Þi dau vin parfumat ºi dulce.
3-Iubitul, Stînga Lui cu drag sub capul meu ªi-o-ntindã

ºi Dreapta Lui
la sînul Lui cel sfînt
sã mã cuprindã.
4-O, fiice din Ierusalim, vã rog, vã rog fierbinte

sã nu treziþi iubirea cît nu vine ea nainte.
5-Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie

lipitã de Iubitul ei ºi dornicã sã-I spuie:
Sub mãrul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zãmislit
- în braþele iubirii...
6-Ca o pecete sã mã pui pe inimã ºi mînã.

Mai tare-i dragostea
cît nu-i
vreo moarte s-o rãpunã
Iar gelozia-i de ne-nfrînt
cît iadul stã sã creascã
ºi jarul ei e-un jar aprins,
o flacãrã cereascã.
7-Nu-s ape
cît ar fi de mari
ca dragostea s-o stingã
nici rîuri n-o pot îneca
nici vînturi nu-s s-o-nvingã.
De-ar da un om averea lui
ºi casa lui întreagã
iubirea n-ar putea plãti, - ocarã-o sã culeagã!
8-Aveam o sorã mititea ce nici sîn încã n-are
cînd o sã-i vinã peþitori, noi ce-i vom face oare?
9-De este zid,

zidi-i-vom zimþi de-argint,
iar dacã-i uºã,
o vom închide cu un lemn de cedru ºi cãtuºã.
10-Eu sînt un zid

ºi sînul meu ca turnul se va face...
În ochii Lui eu trec aºa ca una ce-are pace.
11-Avea o vie Solomon, la Baal-Hamon,

o vie
ºi-a dat-o pentru multe mii de sicli
cu chirie.
12-Dar via mea, ce este-a mea, o þin eu

pîn-la moarte,
ia-þi Solomoane banii tãi
ºi-a paznicilor parte.
13-Tu care locuieºti grãdini,

prieteni dragi Te roagã
binevoieºte fã s-aud vorbirea Ta cea dragã...
14-Vin’ mai curînd Iubitul meu

sã-Þi fiu pe veci în preajmã
vin’ ca gazela
ca un cerb
pe munþi plini de mireasmã.
Pag. 449
Slãvit sã fie Domnul

cãci El ne-a dãruit
Lumina ºi-Ajutorul
s-ajungem la...
. . . S F Î R ª I T.
Pag. 450 - Cuprinsul în ordine - Vol. 2 -
Cuprinsul în ordine
Nr. Titlu Strof Versete Volum-Caiet Pag.
Din Cîntãrile Bibliei - Caiet 1 0 0 2-bibliei 3
1 0 Fãclie pentru paºii mei 5 20 2-bibliei 6
Din cîntãrile Vechiului Testament 0 0 2-bibliei 7
2 1 Cîntarea de laudã 16 63 2-bibliei 7
3 2 Cîntarea lui Moise 31 116 2-bibliei 9
4 3 Cîntarea Deborei 17 101 2-bibliei 13
5 4 Cîntarea Anei 8 33 2-bibliei 17
6 5 Cîntarea împãratului David 31 102 2-bibliei 18
7 6 Cîntarea lui Asaf 20 80 2-bibliei 22
8 7 Cîntarea lui Isaia - 1 6 24 2-bibliei 25
32 31 Cîntarea lui Avacum (Habacuc) 17 50 2-bibliei 46
Din cîntãrile Noului Testament 0 0 2-bibliei 48
33 32 Cîntarea Arhanghelului Gavril 6 24 2-bibliei 48
34 33 Cîntarea Mariei, Maica Domnului 6 32 2-bibliei 49
35 34 Cîntarea preotului Zaharia 14 40 2-bibliei 50
36 35 Cîntarea îngerilor Naºterii 2 12 2-bibliei 51
37 36 Cîntarea lui Simeon 3 6 2-bibliei 52
38 37 Cîntarea Învierii, Hristos a Înviat 6 12 2-bibliei 52
39 38 Cîntarea bãtrînilor slãviþi 3 18 2-bibliei 53
40 39 Cîntarea îngerilor nenumãraþi 2 14 2-bibliei 53
41 40 Cîntarea biruitorilor 4 8 2-bibliei 54
Din rugãciunile Vechiului Testament 0 0 2-bibliei 55
42 41 Rugãciunea patriarhului Iacov 3 12 2-bibliei 56
- Cuprinsul în ordine - Vol. 2 - Pag. 451
43 42 Rugãciunea lui Moise - 1 5 20 2-bibliei 56
45 44 Rugãciunea prorocului Ilie 4 16 2-bibliei 57
46 45 Rugãciunea împãratului Ezechia 5 20 2-bibliei 58
47 46 Rugãciunea împãratului David - 1 10 64 2-bibliei 59
49 48 Rugãciunea împãratului Solomon 28 135 2-bibliei 63
50 49 Rugãciunea împãratului Asa 3 24 2-bibliei 68
51 50 Rugãciunea împãratului Iosafat 7 29 2-bibliei 69
52 51 Rugãciunea preotului Ezra 5 40 2-bibliei 70
53 52 Rugãciunea profetului Neemia - 1 8 35 2-bibliei 71
55 54 Rugãciunea profetului Isaia - 1 6 12 2-bibliei 73
57 56 Rugãciunea profetului Ieremia - 1 4 16 2-bibliei 75
61 60 Rugãciunea profetului Daniel 4 32 2-bibliei 80
62 61 Rugãciunea profetului Iona 7 28 2-bibliei 81
Din rugãciunile Noului Testament 0 0 2-bibliei 82
63 62 Rugãciunea Domnului Isus Hristos - 1 5 20 2-bibliei 82
71 70 Rugãciunea sfinþilor apostoli 4 32 2-bibliei 89
Din binecuvîntãrile Vechiului Testament 0 0 2-bibliei 90
72 71 Sã te binecuvînteze Domnul, sã te 2 8 2-bibliei 90
73 72 Binecuvîntat sã fii 3 6 2-bibliei 90
74 73 Binecuvîntat sã fie Domnul care-a 2 8 2-bibliei 90
75 74 Sã te-asculte Domnul 3 12 2-bibliei 91
76 75 Binecuvîntat sã fie Domnul, binecuvîntat 1 4 2-bibliei 91
77 76 Dumnezeu sã aibã milã 1 8 2-bibliei 91
78 77 Binecuvîntat sã fie, binecuvîntat 1 5 2-bibliei 92
79 78 Binecuvîntat sã fie Dumnezeu - 1 2 8 2-bibliei 92
80 79 Binecuvîntat sã fie Domnul Dumnezeu 1 6 2-bibliei 92
81 80 Domnul este, Domnul fie 3 21 2-bibliei 93
82 81 Sã te binecuvînteze Domnul din 1 4 2-bibliei 93
83 82 Binecuvîntarea sfîntã 1 4 2-bibliei 94
84 83 Binecuvîntat sã fie omul care 3 6 2-bibliei 94
Din binecuvîntãrile Noului Testament 0 0 2-bibliei 95
85 84 Osana, Isuse, Osana 1 8 2-bibliei 95
86 85 Binecuvîntatã este pe vecie 1 5 2-bibliei 95
87 86 Binecuvîntat sã fie Tatãl 3 6 2-bibliei 95
88 87 Harul Domnului Isus 1 6 2-bibliei 96
90 89 Dumnezeul Pãcii Sfinte 1 4 2-bibliei 96
91 90 Dumnezeul Pãcii, care 3 16 2-bibliei 96
92 91 Binecuvîntat în veci 2 8 2-bibliei 97
93 92 Harul ºi pacea 1 10 2-bibliei 97
94 93 Iar a Aceluia ce poate 1 8 2-bibliei 98
95 94 Amin. Amin. Amin 1 7 2-bibliei 98
Caietul 1 = 94 poezii 586 2,461
Cîntãrile Psalmilor - Caiet 2 2-psalmi 100
96 95 Psalmul 1 7 28 2-psalmi 103
97 96 Psalmul 2 12 25 2-psalmi 104
98 97 Psalmul 3 8 24 2-psalmi 105
99 98 Psalmul 4 8 48 2-psalmi 106
100 99 Psalmul 5 10 40 2-psalmi 107
101 100 Psalmul 6 8 32 2-psalmi 109
102 101 Psalmul 7 11 33 2-psalmi 110
103 102 Psalmul 8 5 30 2-psalmi 111
104 103 Psalmul 9 19 38 2-psalmi 112
105 104 Psalmul 10 12 48 2-psalmi 113
106 105 Psalmul 11 7 35 2-psalmi 115
107 106 Psalmul 12 7 28 2-psalmi 116
108 107 Psalmul 13 6 28 2-psalmi 117
109 108 Psalmul 14 8 32 2-psalmi 118
110 109 Psalmul 15 6 24 2-psalmi 119
111 110 Psalmul 16 6 24 2-psalmi 120
112 111 Psalmul 17 7 28 2-psalmi 121
113 112 Psalmul 18 14 59 2-psalmi 122
114 113 Psalmul 19 7 52 2-psalmi 124
115 114 Psalmul 20 9 45 2-psalmi 125
116 115 Psalmul 21 5 20 2-psalmi 127
117 116 Psalmul 22 11 66 2-psalmi 128
Partea a 2-a psalmi 0 0 2-psalmi 131
118 117 Psalmul 23 5 30 2-psalmi 133
119 118 Psalmul 24 10 40 2-psalmi 134
120 119 Psalmul 25 12 36 2-psalmi 135
121 120 Psalmul 26 7 28 2-psalmi 136
122 121 Psalmul 27 11 44 2-psalmi 137
123 122 Psalmul 28 7 32 2-psalmi 139
124 123 Psalmul 29 7 28 2-psalmi 140
125 124 Psalmul 30 7 28 2-psalmi 141
126 125 Psalmul 31 12 71 2-psalmi 142
127 126 Psalmul 32 11 33 2-psalmi 144
128 127 Psalmul 33 7 42 2-psalmi 145
129 128 Psalmul 34 17 36 2-psalmi 146
130 129 Psalmul 35 23 46 2-psalmi 148
131 130 Psalmul 36 13 52 2-psalmi 149
132 131 Psalmul 37 16 64 2-psalmi 151
133 132 Psalmul 38 17 34 2-psalmi 153
134 133 Psalmul 39 8 32 2-psalmi 155
135 134 Psalmul 40 9 54 2-psalmi 158
136 135 Psalmul 41 13 26 2-psalmi 160
137 136 Psalmul 42 15 30 2-psalmi 161
138 137 Psalmul 43 7 28 2-psalmi 162
139 138 Psalmul 44 10 40 2-psalmi 163
140 139 Psalmul 45 8 32 2-psalmi 165
141 140 Psalmul 46 11 36 2-psalmi 166
142 141 Psalmul 47 7 28 2-psalmi 168
143 142 Psalmul 48 12 32 2-psalmi 169
144 143 Psalmul 49 9 44 2-psalmi 170
145 144 Psalmul 50 16 38 2-psalmi 171
146 145 Psalmul 51 10 40 2-psalmi 173
147 146 Psalmul 52 10 24 2-psalmi 175
148 147 Psalmul 53 8 32 2-psalmi 176
149 148 Psalmul 54 4 16 2-psalmi 177
150 149 Psalmul 55 11 45 2-psalmi 178
151 150 Psalmul 56 10 30 2-psalmi 182
152 151 Psalmul 57 7 28 2-psalmi 183
153 152 Psalmul 58 12 48 2-psalmi 184
154 153 Psalmul 59 19 54 2-psalmi 185
155 154 Psalmul 60 9 54 2-psalmi 187
156 155 Psalmul 61 5 20 2-psalmi 189
157 156 Psalmul 62 7 36 2-psalmi 190
158 157 Psalmul 63 6 24 2-psalmi 191
159 158 Psalmul 64 10 40 2-psalmi 192
160 159 Psalmul 65 8 32 2-psalmi 194
161 160 Psalmul 66 8 48 2-psalmi 195
162 161 Psalmul 67 6 24 2-psalmi 196
163 162 Psalmul 68 18 108 2-psalmi 197
164 163 Psalmul 69 14 70 2-psalmi 200
165 164 Psalmul 70 6 24 2-psalmi 202
166 165 Psalmul 71 5 40 2-psalmi 203
167 166 Psalmul 72 12 48 2-psalmi 204
168 167 Psalmul 73 10 60 2-psalmi 205
169 168 Psalmul 74 9 36 2-psalmi 207
170 169 Psalmul 75 8 32 2-psalmi 210
171 170 Psalmul 76 12 48 2-psalmi 211
172 171 Psalmul 77 17 49 2-psalmi 212
173 172 Psalmul 78 27 107 2-psalmi 214
174 173 Psalmul 79 12 48 2-psalmi 217
175 174 Psalmul 80 15 55 2-psalmi 218
176 175 Psalmul 81 6 48 2-psalmi 220
177 176 Psalmul 82 7 28 2-psalmi 221
178 177 Psalmul 83 9 37 2-psalmi 222
179 178 Psalmul 84 11 33 2-psalmi 223
180 179 Psalmul 85 13 52 2-psalmi 224
181 180 Psalmul 86 10 38 2-psalmi 226
182 181 Psalmul 87 5 20 2-psalmi 227
183 182 Psalmul 88 12 48 2-psalmi 228
184 183 Psalmul 89 21 98 2-psalmi 230
185 184 Psalmul 90 8 33 2-psalmi 235
186 185 Psalmul 91 8 32 2-psalmi 236
187 186 Psalmul 92 14 28 2-psalmi 237
188 187 Psalmul 93 4 20 2-psalmi 238
189 188 Psalmul 94 13 53 2-psalmi 239
190 189 Psalmul 95 9 36 2-psalmi 241
191 190 Psalmul 96 8 32 2-psalmi 242
192 191 Psalmul 97 9 36 2-psalmi 243
193 192 Psalmul 98 7 32 2-psalmi 244
194 193 Psalmul 99 10 22 2-psalmi 245
195 194 Psalmul 100 5 30 2-psalmi 246
196 195 Psalmul 101 6 24 2-psalmi 247
197 196 Psalmul 102 10 60 2-psalmi 248
198 197 Psalmul 103 20 40 2-psalmi 250
199 198 Psalmul 104 19 76 2-psalmi 251
200 199 Psalmul 105 18 73 2-psalmi 254
201 200 Psalmul 106 39 78 2-psalmi 256
202 201 Psalmul 107 26 104 2-psalmi 259
203 202 Psalmul 108 8 48 2-psalmi 262
204 203 Psalmul 109 6 52 2-psalmi 263
205 204 Psalmul 110 8 24 2-psalmi 268
206 205 Psalmul 111 12 48 2-psalmi 269
207 206 Psalmul 112 10 40 2-psalmi 270
208 207 Psalmul 113 5 20 2-psalmi 271
209 208 Psalmul 114 4 16 2-psalmi 272
210 209 Psalmul 115 10 40 2-psalmi 273
211 210 Psalmul 116 11 44 2-psalmi 274
212 211 Psalmul 117 2 12 2-psalmi 275
213 212 Psalmul 118 15 60 2-psalmi 276
214 213 Psalmul 119 57 614 2-psalmi 278
215 214 Psalmul 120 5 20 2-psalmi 296
216 215 Psalmul 121 7 28 2-psalmi 297
217 216 Psalmul 122 8 39 2-psalmi 298
218 217 Psalmul 123 5 20 2-psalmi 299
219 218 Psalmul 124 7 28 2-psalmi 300
220 219 Psalmul 125 7 28 2-psalmi 301
221 220 Psalmul 126 7 28 2-psalmi 304
222 221 Psalmul 127 5 20 2-psalmi 305
223 222 Psalmul 128 4 21 2-psalmi 305
224 223 Psalmul 129 6 24 2-psalmi 306
225 224 Psalmul 130 7 28 2-psalmi 307
226 225 Psalmul 131 4 20 2-psalmi 308
227 226 Psalmul 132 16 32 2-psalmi 308
228 227 Psalmul 133 4 24 2-psalmi 310
229 228 Psalmul 134 3 13 2-psalmi 310
230 229 Psalmul 135 20 41 2-psalmi 311
231 230 Psalmul 136 14 54 2-psalmi 313
232 231 Psalmul 137 9 36 2-psalmi 315
233 232 Psalmul 138 7 28 2-psalmi 316
234 233 Psalmul 139 6 40 2-psalmi 317
235 234 Psalmul 140 7 27 2-psalmi 318
236 235 Psalmul 141 11 44 2-psalmi 319
237 236 Psalmul 142 6 24 2-psalmi 320
238 237 Psalmul 143 17 34 2-psalmi 321
239 238 Psalmul 144 14 28 2-psalmi 323
240 239 Psalmul 145 19 38 2-psalmi 324
241 240 Psalmul 146 9 45 2-psalmi 325
242 241 Psalmul 147 13 26 2-psalmi 327
243 242 Psalmul 148 10 60 2-psalmi 328
244 243 Psalmul 149 9 45 2-psalmi 330
245 244 Psalmul 150 6 24 2-psalmi 331
Caietul 2 = 150 poezii 2,734 11,289
Din Poemele lui Solomon - Caiet 3 2-poeme 333
246 245 Înþelepciune, Maicã Sfîntã 8 32 2-poeme 336
Proverbele 0 0 2-poeme 337
247 246 Cap. 1 - Strigarea Înþelepciunii 9 18 2-poeme 337
248 247 Ferirea de ispite 10 20 2-poeme 338
249 248 Cei neascultãtori 14 28 2-poeme 339
250 249 Cap. 2 - Îndemn la cãutarea Înþelepciunii 9 18 2-poeme 340
251 250 Înþelepciunea ne fereºte de cei amãgitori 13 26 2-poeme 341
252 251 Cap. 3 - Folosul temerii de Dumnezeu 10 20 2-poeme 342
253 252 Fericirea ºi înþelepciunea adevãratã 16 32 2-poeme 343
254 253 Îndemnuri la o bunã vieþuire 9 18 2-poeme 344
255 254 Cap. 4 - Proverbe 27 54 2-poeme 345
256 255 Cap. 5 - Fereºte-te de desfrînare 23 46 2-poeme 347
257 256 Cap. 6 - Asupra chezãºiei 5 10 2-poeme 348
258 257 Fereºte-te de lenevie 6 12 2-poeme 349
259 258 Fereºte-te de rãutate 8 16 2-poeme 349
260 259 Fereºte-te de desfrînare 16 32 2-poeme 350
261 260 Ispita desfrînãrii 27 54 2-poeme 351
263 262 Obîrºia Înþelepciunii 15 30 2-poeme 355
264 263 Cap. 3 - Strigarea prietenoasã 12 24 2-poeme 356
265 264 Îndemn împotriva ademenirii 6 12 2-poeme 357
266 265 Binecuvîntarea dreptãþii 32 64 2-poeme 357
Poemele lui Solomon - Eclesiastul 0 0 2-poeme 406
288 287 Toate-ai sã le pierzi în viaþã 6 24 2-poeme 407
289 288 O, ce deºertãciune-s toate! 6 24 2-poeme 409
290 289 Mersul tuturor lucrurilor 11 22 2-poeme 410
291 290 Deºertãciunea tuturor lucrurilor 7 17 2-poeme 411
292 291 Cap. 2 - Eclesiast 26 67 2-poeme 412
293 292 Cap. 3 - Orice lucru îºi are 15 42 2-poeme 414
294 293 Teme-te de Dumnezeu 7 19 2-poeme 416
297 296 Cap. 6 - Averea ºi cinstea 12 41 2-poeme 420
Cîntarea Cîntãrilor 0 0 2-poeme 432
304 303 Ce Nume Scump ai Tu Isuse 6 24 2-poeme 432
305 304 Cum marea ºi-aduce 7 28 2-poeme 434
306 305 Cap. 1 - Cînt. Cîntãrilor 19 69 2-poeme 435
Caietul 3 = 68 poezii 1,297 3,037
Cuprinsul în ordine 450
Cuprinsul alfabetic 458
Notã adaus: - Lucrãrile fr. Traian Dorz 466
Caietul 1 = 95 poezii = 586 strofe = 2.461 versete
Caietul 2 = 150 poezii = 1.562 strofe = 6.367 versete
Total Vol. 2 = 313 poezii = 3.445 strofe = 11.865 versete
Pag. 458 - Cuprinsul alfabetic - Vol. 2 -
Cuprinsul alfabetic
1 94 Amin. Amin. Amin 1 7 2-bibliei 98
2 265 Binecuvîntarea dreptãþii 32 64 2-poeme 357
3 82 Binecuvîntarea sfîntã 1 4 2-bibliei 94
4 91 Binecuvîntat în veci 2 8 2-bibliei 97
5 77 Binecuvîntat sã fie, binecuvîntat 1 5 2-bibliei 92
6 75 Binecuvîntat sã fie Domnul, binecuvîntat 1 4 2-bibliei 91
7 73 Binecuvîntat sã fie Domnul care-a 2 8 2-bibliei 90
8 79 Binecuvîntat sã fie Domnul Dumnezeu 1 6 2-bibliei 92
11 83 Binecuvîntat sã fie omul care 3 6 2-bibliei 94
12 86 Binecuvîntat sã fie Tatãl 3 6 2-bibliei 95
13 72 Binecuvîntat sã fii 3 6 2-bibliei 90
14 85 Binecuvîntatã este pe vecie 1 5 2-bibliei 95
15 256 Cap. 6 - Asupra chezãºiei 5 10 2-poeme 348
16 296 Cap. 6 - Averea ºi cinstea 12 41 2-poeme 420
34 255 Cap. 5 - Fereºte-te de desfrînare 23 46 2-poeme 347
35 251 Cap. 3 - Folosul temerii de Dumnezeu 10 20 2-poeme 342
36 249 Cap. 2 - Îndemn la cãutarea Înþelepciunii 9 18 2-poeme 340
37 292 Cap. 3 - Orice lucru îºi are 15 42 2-poeme 414
- Cuprinsul alfabetic - Vol. 2 - Pag. 459
62 263 Cap. 3 - Strigarea prietenoasã 12 24 2-poeme 356
63 303 Ce Nume Scump ai Tu Isuse 6 24 2-poeme 432
64 248 Cei neascultãtori 14 28 2-poeme 339
65 4 Cîntarea Anei 8 33 2-bibliei 17
66 32 Cîntarea Arhanghelului Gavril 6 24 2-bibliei 48
67 38 Cîntarea bãtrînilor slãviþi 3 18 2-bibliei 53
68 40 Cîntarea biruitorilor 4 8 2-bibliei 54
Cîntarea Cîntãrilor 0 0 2-poeme 432
69 1 Cîntarea de laudã 16 63 2-bibliei 7
70 3 Cîntarea Deborei 17 101 2-bibliei 13
71 5 Cîntarea împãratului David 31 102 2-bibliei 18
72 35 Cîntarea îngerilor Naºterii 2 12 2-bibliei 51
73 39 Cîntarea îngerilor nenumãraþi 2 14 2-bibliei 53
74 37 Cîntarea Învierii, Hristos a Înviat 6 12 2-bibliei 52
75 6 Cîntarea lui Asaf 20 80 2-bibliei 22
76 31 Cîntarea lui Avacum (Habacuc) 17 50 2-bibliei 46
101 2 Cîntarea lui Moise 31 116 2-bibliei 9
102 36 Cîntarea lui Simeon 3 6 2-bibliei 52
103 33 Cîntarea Mariei, Maica Domnului 6 32 2-bibliei 49
104 34 Cîntarea preotului Zaharia 14 40 2-bibliei 50
Cîntãrile Psalmilor - Caiet 2 0 0 2-psalmi 100
105 304 Cum marea ºi-aduce 7 28 2-poeme 434
106 290 Deºertãciunea tuturor lucrurilor 7 17 2-poeme 411
Din binecuvîntãrile Noului Testament 0 0 2-bibliei 95
Din binecuvîntãrile Vechiului Testament 0 0 2-bibliei 90
Din cîntãrile Noului Testament 0 0 2-bibliei 48
Din cîntãrile Vechiului Testament 0 0 2-bibliei 7
Din Cîntãrile Bibliei - Caiet 1 0 0 2-bibliei 3
Din Poemele lui Solomon - Caiet 3 0 0 2-poeme 333
Din rugãciunile Noului Testament 0 0 2-bibliei 82
Din rugãciunile Vechiului Testament 0 0 2-bibliei 55
107 80 Domnul este, Domnul fie 3 21 2-bibliei 93
108 76 Dumnezeu sã aibã milã 1 8 2-bibliei 91
109 90 Dumnezeul Pãcii, care 3 16 2-bibliei 96
110 89 Dumnezeul Pãcii Sfinte 1 4 2-bibliei 96
111 0 Fãclie pentru paºii mei 5 20 2-bibliei 6
112 259 Fereºte-te de desfrînare 16 32 2-poeme 350
113 257 Fereºte-te de lenevie 6 12 2-poeme 349
114 258 Fereºte-te de rãutate 8 16 2-poeme 349
115 252 Fericirea ºi înþelepciunea adevãratã 16 32 2-poeme 343
116 247 Ferirea de ispite 10 20 2-poeme 338
117 87 Harul Domnului Isus 1 6 2-bibliei 96
118 92 Harul ºi pacea 1 10 2-bibliei 97
119 93 Iar a Aceluia ce poate 1 8 2-bibliei 98
120 260 Ispita desfrînãrii 27 54 2-poeme 351
121 264 Îndemn împotriva ademenirii 6 12 2-poeme 357
122 253 Îndemnuri la o bunã vieþuire 9 18 2-poeme 344
123 245 Înþelepciune, Maicã Sfîntã 8 32 2-poeme 336
124 250 Înþelepciunea ne fereºte de cei amãgitori 13 26 2-poeme 341
125 289 Mersul tuturor lucrurilor 11 22 2-poeme 410
126 288 O, ce deºertãciune-s toate! 6 24 2-poeme 409
127 262 Obîrºia Înþelepciunii 15 30 2-poeme 355
128 84 Osana, Isuse, Osana 1 8 2-bibliei 95
Poemele lui Solomon - Eclesiastul 0 0 2-poeme 406
Proverbele 0 0 2-poeme 337
129 95 Psalmul 1 7 28 2-psalmi 103
130 96 Psalmul 2 12 25 2-psalmi 104
131 97 Psalmul 3 8 24 2-psalmi 105
132 98 Psalmul 4 8 48 2-psalmi 106
133 99 Psalmul 5 10 40 2-psalmi 107
134 100 Psalmul 6 8 32 2-psalmi 109
135 101 Psalmul 7 11 33 2-psalmi 110
136 102 Psalmul 8 5 30 2-psalmi 111
137 103 Psalmul 9 19 38 2-psalmi 112
138 104 Psalmul 10 12 48 2-psalmi 113
139 105 Psalmul 11 7 35 2-psalmi 115
140 106 Psalmul 12 7 28 2-psalmi 116
141 107 Psalmul 13 6 28 2-psalmi 117
142 108 Psalmul 14 8 32 2-psalmi 118
143 109 Psalmul 15 6 24 2-psalmi 119
144 110 Psalmul 16 6 24 2-psalmi 120
145 111 Psalmul 17 7 28 2-psalmi 121
146 112 Psalmul 18 14 59 2-psalmi 122
147 113 Psalmul 19 7 52 2-psalmi 124
148 114 Psalmul 20 9 45 2-psalmi 125
149 115 Psalmul 21 5 20 2-psalmi 127
150 116 Psalmul 22 11 66 2-psalmi 128
151 117 Psalmul 23 5 30 2-psalmi 133
152 118 Psalmul 24 10 40 2-psalmi 134
153 119 Psalmul 25 12 36 2-psalmi 135
154 120 Psalmul 26 7 28 2-psalmi 136
155 121 Psalmul 27 11 44 2-psalmi 137
156 122 Psalmul 28 7 32 2-psalmi 139
157 123 Psalmul 29 7 28 2-psalmi 140
158 124 Psalmul 30 7 28 2-psalmi 141
159 125 Psalmul 31 12 71 2-psalmi 142
160 126 Psalmul 32 11 33 2-psalmi 144
161 127 Psalmul 33 7 42 2-psalmi 145
162 128 Psalmul 34 17 36 2-psalmi 146
163 129 Psalmul 35 23 46 2-psalmi 148
164 130 Psalmul 36 13 52 2-psalmi 149
165 131 Psalmul 37 16 64 2-psalmi 151
166 132 Psalmul 38 17 34 2-psalmi 153
167 133 Psalmul 39 8 32 2-psalmi 155
168 134 Psalmul 40 9 54 2-psalmi 158
169 135 Psalmul 41 13 26 2-psalmi 160
170 136 Psalmul 42 15 30 2-psalmi 161
171 137 Psalmul 43 7 28 2-psalmi 162
172 138 Psalmul 44 10 40 2-psalmi 163
173 139 Psalmul 45 8 32 2-psalmi 165
174 140 Psalmul 46 11 36 2-psalmi 166
175 141 Psalmul 47 7 28 2-psalmi 168
176 142 Psalmul 48 12 32 2-psalmi 169
177 143 Psalmul 49 9 44 2-psalmi 170
178 144 Psalmul 50 16 38 2-psalmi 171
179 145 Psalmul 51 10 40 2-psalmi 173
180 146 Psalmul 52 10 24 2-psalmi 175
181 147 Psalmul 53 8 32 2-psalmi 176
182 148 Psalmul 54 4 16 2-psalmi 177
183 149 Psalmul 55 11 45 2-psalmi 178
184 150 Psalmul 56 10 30 2-psalmi 182
185 151 Psalmul 57 7 28 2-psalmi 183
186 152 Psalmul 58 12 48 2-psalmi 184
187 153 Psalmul 59 19 54 2-psalmi 185
188 154 Psalmul 60 9 54 2-psalmi 187
189 155 Psalmul 61 5 20 2-psalmi 189
190 156 Psalmul 62 7 36 2-psalmi 190
191 157 Psalmul 63 6 24 2-psalmi 191
192 158 Psalmul 64 10 40 2-psalmi 192
193 159 Psalmul 65 8 32 2-psalmi 194
194 160 Psalmul 66 8 48 2-psalmi 195
195 161 Psalmul 67 6 24 2-psalmi 196
196 162 Psalmul 68 18 108 2-psalmi 197
197 163 Psalmul 69 14 70 2-psalmi 200
198 164 Psalmul 70 6 24 2-psalmi 202
199 165 Psalmul 71 5 40 2-psalmi 203
200 166 Psalmul 72 12 48 2-psalmi 204
201 167 Psalmul 73 10 60 2-psalmi 205
202 168 Psalmul 74 9 36 2-psalmi 207
203 169 Psalmul 75 8 32 2-psalmi 210
204 170 Psalmul 76 12 48 2-psalmi 211
205 171 Psalmul 77 17 49 2-psalmi 212
206 172 Psalmul 78 27 107 2-psalmi 214
207 173 Psalmul 79 12 48 2-psalmi 217
208 174 Psalmul 80 15 55 2-psalmi 218
209 175 Psalmul 81 6 48 2-psalmi 220
210 176 Psalmul 82 7 28 2-psalmi 221
211 177 Psalmul 83 9 37 2-psalmi 222
212 178 Psalmul 84 11 33 2-psalmi 223
213 179 Psalmul 85 13 52 2-psalmi 224
214 180 Psalmul 86 10 38 2-psalmi 226
215 181 Psalmul 87 5 20 2-psalmi 227
216 182 Psalmul 88 12 48 2-psalmi 228
217 183 Psalmul 89 21 98 2-psalmi 230
218 184 Psalmul 90 8 33 2-psalmi 235
219 185 Psalmul 91 8 32 2-psalmi 236
220 186 Psalmul 92 14 28 2-psalmi 237
221 187 Psalmul 93 4 20 2-psalmi 238
222 188 Psalmul 94 13 53 2-psalmi 239
223 189 Psalmul 95 9 36 2-psalmi 241
224 190 Psalmul 96 8 32 2-psalmi 242
225 191 Psalmul 97 9 36 2-psalmi 243
226 192 Psalmul 98 7 32 2-psalmi 244
227 193 Psalmul 99 10 22 2-psalmi 245
228 194 Psalmul 100 5 30 2-psalmi 246
229 195 Psalmul 101 6 24 2-psalmi 247
230 196 Psalmul 102 10 60 2-psalmi 248
231 197 Psalmul 103 20 40 2-psalmi 250
232 198 Psalmul 104 19 76 2-psalmi 251
233 199 Psalmul 105 18 73 2-psalmi 254
234 200 Psalmul 106 39 78 2-psalmi 256
235 201 Psalmul 107 26 104 2-psalmi 259
236 202 Psalmul 108 8 48 2-psalmi 262
237 203 Psalmul 109 6 52 2-psalmi 263
238 204 Psalmul 110 8 24 2-psalmi 268
239 205 Psalmul 111 12 48 2-psalmi 269
240 206 Psalmul 112 10 40 2-psalmi 270
241 207 Psalmul 113 5 20 2-psalmi 271
242 208 Psalmul 114 4 16 2-psalmi 272
243 209 Psalmul 115 10 40 2-psalmi 273
244 210 Psalmul 116 11 44 2-psalmi 274
245 211 Psalmul 117 2 12 2-psalmi 275
246 212 Psalmul 118 15 60 2-psalmi 276
247 213 Psalmul 119 57 614 2-psalmi 278
248 214 Psalmul 120 5 20 2-psalmi 296
249 215 Psalmul 121 7 28 2-psalmi 297
250 216 Psalmul 122 8 39 2-psalmi 298
251 217 Psalmul 123 5 20 2-psalmi 299
252 218 Psalmul 124 7 28 2-psalmi 300
253 219 Psalmul 125 7 28 2-psalmi 301
254 220 Psalmul 126 7 28 2-psalmi 304
255 221 Psalmul 127 5 20 2-psalmi 305
256 222 Psalmul 128 4 21 2-psalmi 305
257 223 Psalmul 129 6 24 2-psalmi 306
258 224 Psalmul 130 7 28 2-psalmi 307
259 225 Psalmul 131 4 20 2-psalmi 308
260 226 Psalmul 132 16 32 2-psalmi 308
261 227 Psalmul 133 4 24 2-psalmi 310
262 228 Psalmul 134 3 13 2-psalmi 310
263 229 Psalmul 135 20 41 2-psalmi 311
264 230 Psalmul 136 14 54 2-psalmi 313
265 231 Psalmul 137 9 36 2-psalmi 315
266 232 Psalmul 138 7 28 2-psalmi 316
267 233 Psalmul 139 6 40 2-psalmi 317
268 234 Psalmul 140 7 27 2-psalmi 318
269 235 Psalmul 141 11 44 2-psalmi 319
270 236 Psalmul 142 6 24 2-psalmi 320
271 237 Psalmul 143 17 34 2-psalmi 321
272 238 Psalmul 144 14 28 2-psalmi 323
273 239 Psalmul 145 19 38 2-psalmi 324
274 240 Psalmul 146 9 45 2-psalmi 325
275 241 Psalmul 147 13 26 2-psalmi 327
276 242 Psalmul 148 10 60 2-psalmi 328
277 243 Psalmul 149 9 45 2-psalmi 330
278 244 Psalmul 150 6 24 2-psalmi 331
287 49 Rugãciunea împãratului Asa 3 24 2-bibliei 68
290 45 Rugãciunea împãratului Ezechia 5 20 2-bibliei 58
291 50 Rugãciunea împãratului Iosafat 7 29 2-bibliei 69
292 48 Rugãciunea împãratului Solomon 28 135 2-bibliei 63
295 41 Rugãciunea patriarhului Iacov 3 12 2-bibliei 56
296 51 Rugãciunea preotului Ezra 5 40 2-bibliei 70
297 60 Rugãciunea profetului Daniel 4 32 2-bibliei 80
302 61 Rugãciunea profetului Iona 7 28 2-bibliei 81
307 44 Rugãciunea prorocului Ilie 4 16 2-bibliei 57
308 70 Rugãciunea sfinþilor apostoli 4 32 2-bibliei 89
309 74 Sã te-asculte Domnul 3 12 2-bibliei 91
310 81 Sã te binecuvînteze Domnul din 1 4 2-bibliei 93
311 71 Sã te binecuvînteze Domnul, sã te 2 8 2-bibliei 90
312 293 Teme-te de Dumnezeu 7 19 2-poeme 416
313 287 Toate-ai sã le pierzi în viaþã 6 24 2-poeme 407
Caietul 3 = 68 poezii 1,297 3,037
Cuprinsul în ordine 450
Cuprinsul alfabetic 458
Notã adaus: - Lucrãrile fr. Traian Dorz 466
Caietul 1 = 95 poezii = 586 strofe = 2.461 versete
Total Vol. 2 = 313 poezii = 3.445 strofe = 11.865 versete
10-XII-2002
Pag. 466 - Lucrãrile fr. Traian Dorz -
Notã adaus: - Lucrãrile fr. Traian Dorz:
Traian Dorz
În colecþia de “Cîntãri Nemuritoare” a mai scris:
Vol Nr. Caiet Nr. poezii

1 Cîntãrile Dintîi
1 2 Cîntãri Îndepãrtate 420 poezii
3 Cîntãri Luptãtoare
4 Cîntãrile Bibliei
2 5 Cîntãrile Psalmilor 313 poezii
6 Poemele lui Solomon
7 La Izvoarele Luminii 7000 proverbe
3 8 Comori Universale versificate ºi
9 Pe cãrãrile Luminii comentate
10 Osana, Osana
11 Cîntarea îngeraºilor 500 poezii ilustrate
4
12 Cîte-o povestire micã pentru copii
13 Cîntã-mi mamã
Cîntãrile Domnului
5 - 2088 poezii
colecþia de cîntãri a Oastei Domnului
14 Cîntãrile Anilor
6 15 Cîntãrile Roadelor 592 poezii
16 Cîntãri de Drum
17 Cîntarea Cîntãrilor mele
7 18 Cîntãri Nemuritoare 664 poezii
19 Cîntãrile din Urmã
20 Cîntarea Învierii
8 21 Cîntarea Veºniciei 712 poezii
22 Cîntarea Biruinþei
23 Cîntãri Uitate
9 24 Cîntãri de Sus 601 poezii
25 Cîntãri Noi
26 Cîntãrile Cãinþei
10 27 Cîntãrile Eterne 602 poezii
28 Cîntarea Viitoare
29 Biblia Versificatã
11 30 Minune ºi Tainã 306 poezii
31 Eternele Poeme - neterminatã
- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 467
Prin harul lui Dumnezeu, în afarã de volumele de poezii apãrute în colecþia
“Cîntãri Nemuritoare”, - Traian Dorz - a mai scris urmãtoarele lucrãri:
Prozã:
ISUS HRISTOS - DUMNEZEUL NOSTRU
Meditaþii la Sf. Evanghelie de la Ioan
Vol. Cap Titlu caiet

1 Hristos - Dumnezeul nostru
1 2 Hristos - Sfinþitorul nostru
3 Hristos - Înnoitorul nostru
4 Hristos - Izvorul nostru

2 5 Hristos - Binefãcãtorul nostru
6 Hristos - Pîinea noastrã
7 Hristos - Învãþãtorul nostru

3 8 Hristos - Luminãtorul nostru
9 Hristos - Vindecãtorul nostru
10 Hristos - Pãstorul nostru

4 11 Hristos - Învierea noastrã
12 Hristos - Împãratul nostru
13 Hristos - Modelul nostru

5 14 Hristos - Adevãrul nostru
15 Hristos - Viaþa noastrã
16 Hristos - Pacea noastrã

6 17 Hristos - Mijlocitorul nostru
18 Hristos - Rãscumpãrãtorul nostru
19 Hristos - Jertfa noastrã

7 20 Hristos - Mîntuitorul nostru
21 Hristos - Slava noastrã
HRISTOS - Pîinea noastrã zilnicã - scurte meditaþii zilnice pentru toate zilele anului
de la 1 ianuarie pînã la 31 decembrie.
HRISTOS - Comoara Psalmilor - meditaþii zilnice la Psalmi
Vol. 1 De la 1 Ianuarie la 30 iunie

Vol. 2 De la 1 iulie la 31 decembrie
Pag. 468 - Lucrãrile fr. Traian Dorz -
Cugetãri Nemuritoare
Vol Nr Caietul
1 Prietenul tinereþii mele
1 2 Mãrgãritarul Ascuns
3 Piatra scumpã
4 Lumina iubitului fiu

2 5 Calea bunului urmaº
6 Avuþia sfîntului moºtenitor
7 Pãºunile dulci
3 8 Sãgeþile biruitoare
9 Cununile slãvite
10 Poruncile Iubirii
4 11 Rãsplata Ascultãrii
12 Strãlucirea Biruinþei
13 Crucea mîntuitoare
5 14 Eterna iubire
15 Mãrturisirea strãlucitã
16 Porþile Veºniciei
6 17 Numele biruitorului
18 Garanþia netrecãtoare
19 Lupta cea bunã

7 20 Alergarea cea stãruitoare
21 Credinþa cea încununatã
22 La Þãrmul Întîlnirii
8 23 La Ospãþul Veºniciei
24 La Strãlucirea Viitoare
25 Întîi sã Fim
9 26 Dorim sã Fim
27 ªi acum sã Facem
10 28 Semãnaþi Cuvîntul Sfînt

- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 469
- Îndrumãri nemuritoare
Nr Caietul
1 Cãrarea Tinereþii curate
2 Scumpele noastre surori
3 Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu
4 Dreptarul învãþãturii sãnãtoase
Trei zile ºi adevãruri istorice
- 12 septembrie 1937
5
- 12 februarie 1938
- 7 noiembrie 1976
6 Sfinþii noºtri înaintaºi
- Povestiri nemuritoare
Nr Caietul
1 Pe genunchii lui Isus
2 Leagãnul de Aur
3 Þara Minunatã
4 Cireºul Înflorit
- HRISTOS - puterea apostoliei

Meditaþii la Apostolele Anului
Vol Caietul
1 26 - Apostolele din prima jumãtate a anului
2 26 - Apostolele din a doua jumãtate a anului
- HRISTOS - Taina Evangheliei -

meditaþii la evangheliile anului
Vol Caietul
1 26 - Evanghelia din prima jumãtate a anului
2 26 - Evanghelia din a doua jumãtate a anului
- Piese ºi montaje religioase

Vol Caietul
Vol. 1 Vine Domnul Copilaº program de Crãciun pt. copii
Vol. 2 Hristos S-a Nãscut petrecere de Crãciun
Vol. 3 Hristos a Înviat petrecere de Paºti
- Surorile noastre sfinte -

Petrecere duhovniceascã pentru surori
- Pentru Istoria unei Jertfe
Nr Caietul Durata Din La
1 Grãuntele 12 ani 1923 1935
2 Cernerea 12 ani 1935 1947
3 Rugul 30 ani 1947 1977
4 Pîrga 12 ani 1977 1989
Pentru toate, Slãvit sã fie Domnul.

Astãzi, 10-XII-2002, am terminat de corectat Vol. 2 din Cîntãri Nemuritoare
470 pag. = 13.413 rînduri reale scrise
4,090 MB
430.496 caractere = 92.322 cuvinte
24.345 rînduri total = 17.880 propoziþii = 17.557 fraze
Am început cartea în
13-XI-2002
ºi am terminat-o în
10-XII-2002.
28 de zile.
Ediþie transcrisã ºi îngrijitã

de
Ion Lupiþa
- ostaº al Domnului -
C A N A D A
Slãvit sã fie Domnul !
Ast|zi în 10-XII-2002 am corectat Õi aranjat definitiv aceast| versiune a c|rÛii

Cîntãri Nemuritoare - Vol. 2
Ion LupiÛa
Printed in Canada.

Nemuritoare2 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nemuritoare2 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

13-XI-2002

3 - Poemele lui Solomon

Nu-mi lepãdaþi nici o frînturã

Din Cîntãrile Bibliei

- Din Cîntãrile Bibliei

- Din Rugãciunile Bibliei

- Din Binecuvîntãrile Bibliei

dupã textele alese de cîntãri

ale Sfintelor Scripturi

- Pîinea Vie este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

- Adevãr Veºnic este Cuvîntul lui Dumnezeu - crede-L ºi-L urmeazã

- Apã Vie este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

- Ploaie Cereascã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

- Foc Ceresc este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

- Sãmînþã Cereascã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

- Scut Nebiruit este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

- Sabie Sfîntã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

- Fãclie Nestinsã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

- Aur Ceresc este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

- Miere Cereascã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

- Cîntare Veºnicã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

- Binecuvîntare Veºnicã este Cuvîntul lui Dumnezeu - Biblia.

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh

Pentru cã Tu eºti Dragostea Dumnezeiascã ºi dulce care ne-ai pus în inima

Pentru cã Tu eºti Focul ºi Puterea rugãciunilor noastre prin care cuprindem

ªi pentru cã Tu Singur eºti Izvorul ºi Mijlocitorul prin care toate acestea ne

Slavã veºnicã Þie

0 - Fãclie pentru paºii mei

Fãclie pentru paºii mei

Putere-n rugãciunea mea

Înflãcãrare-n glasul meu

Nãdejde dulce-n moartea mea

Toate cãrþile din lume au o soartã trecãtoare

Din Cîntãrile Vechiului Testament

Eu Domnului cînta-voi cãci Slava ªi-o aratã

El m-a scãpat, El este Stãpînul meu Cel Tare

El e-n Viteaz rãzboinic ºi Domnul e-al Sãu Nume

Puternica Ta Dreaptã vestitu-ªi-a tãria

Cînd Tu-Þi porneºti mînia îi mistui ca pe trestii

Zicea atunci vrãjmaºul: - gonindu-i îi voi prinde

Cine e ca Tine oare,

Spre vrãjmaºi întins-ai Mîna

Îi apucã-al fricii tremur

Toþi vor fi cuprinºi de groazã

Sta-vor muþi precum stã piatra

Tu îi vei aduce ºi-i vei aºeza

Templul cel zidit de Mîna Ta pe plac...

Peste ei adus-a Domnul-al mãrii val

2 - Cîntarea lui Moise

Luaþi aminte ceruri ºi eu voi grãi

Ca o ploaie curgã-nvãþãtura mea

Cã eu voi cinsti Numele Domnului

El e Stînca, - drepte sînt a Lui cãrãri

Credincios e Domnul ºi Adevãrat

Dar ei s-au stricat, netrebnici s-au fãcut

Oare-aºa pe Domnul vreþi sã-L rãsplãtiþi

Nu-I El oare Tatãl care v-a zidit

Adu-þi aminte vremea din Vechime

Cînd Cel Preaînalt a dat moºtenire

Cãci partea Domnului este poporul

Aºa cãlãuzit-a Domnul Singur

Suitu-i-a pe înãlþimea þãrii

Te-ai îngrãºat ºi te-ai lãþit