Cugetari Nemurit-Vol-3

Pag.
CUGETÃRI NEMURITOARE
Vol. 3
- 1 - Pãºunile dulci
- caietul 7 -
- 2 - Sãgeþile biruitoare
- caietul 8 -
- 3 - Cununile slãvite
- caietul 9 -
scurte meditaþii duhovniceºti.

Pag. 2
Tot ce v-am spus aici cu lacrimi

e adevãr curat ºi greu
mãrturisit pe conºtiinþã
ºi-n Numele lui Dumnezeu
Nu-mi lepãdaþi nici o frînturã

din tot ce spun acum ºi scriu
cã tot ce nu-nþelegeþi astãzi
o sã-nþelegeþi mai tîrziu.
Cugetãri - Vol. 3 - Caietul 7 - Pãºunile Dulci Pag. 3
Pãºunile Dulci
- caietul 7 -
Scurte meditaþii duhovniceºti
de
Traian Dorz
Pag. 4 Cugetãri - Vol. 3 - Caietul 7 - Pãºunile Dulci
Pãºune dulce e Cuvîntul
Pãºune dulce e Cuvîntul lui Dumnezeu Cel Sfînt în veac

ºi hranã bunã ºi aleasã cu ierburi - pentru orice leac
cu dulci izvoare de odihnã,
cu loc plãcut ºi rãcoros
la orice oaie ºi oiþã ºi mieluºel al lui Hristos.
Ferice-n veci de oriºicine doreºte dupã-acest Cuvînt
el nu va duce nici o lipsã de nici un bine pe pãmînt.
Izvor de Apã Vie este Cuvîntul Domnului Hristos

din El curg neîncetat ºuvoaie udînd pãmîntul secetos
ºi fac sã înverzeascã lanuri, grãdini cu vii cu rod ceresc
pe tot pãmîntul ce doreºte acest belºug Dumnezeiesc.
Ferice-n veci de oriºicine s-adapã din acest izvor
el va aduce-n veºnicie, belºug de rod mîntuitor.
Hambar cu grîu de cea mai bunã sãmînþã e Cuvîntul Sfînt

din El se seamãnã pe lotul ºi-ntinsu-ntregului pãmînt
din El mereu îºi umplu sacii cei care seamãnã plîngînd
ca sã se poatã-ntoarce-odatã sã-ºi strîngã snopii grei cîntînd.
Din El se-mbogãþesc cei care ºtiu strînge-n vremile de har
spre a putea sã-ºi þinã viaþa în vremi de foamete ºi-amar.
Gustaþi pãºunile alese ale Cuvîntului Divin

voi toþi cei ce rãbdaþi de foame pe-al lumii gol pãmînt strãin
veniþi hrãniþi-vã din ele voi cei ce rãtãciþi sãrmani
ºi nu gãsiþi nimic de hranã pe unde pribegiþi de ani.
Ferice-n veci de oriºicine aflînd aceste dulci pãºuni
îºi umple sufletul cu hrana acestei dulci înþelepciuni.
Voi cei însetaþi de Pace, de Adevãr ºi de Frumos

veniþi ºi v-adãpaþi din Apa cea Vie care-o dã Hristos
cei ce tînjiþi dupã Iubire, dupã Luminã, dupã Har
veniþi - Iubirea n-are margini, veniþi - Cîntãrii nu-i hotar!
Ferice-n veci de cel ce vine ºi se adapã ne-ncetat
el creºte ca un pom cu roade ºi-n veci e binecuvîntat.
Voi care-aveþi acum prilejul s-aveþi Cuvîntul Sfînt la voi

hrãniþi-vã cu-a Lui pãºune, spãlaþi-vã cu-al Lui ºuvoi
ºi strîngeþi sfînta Lui sãmînþã de semãnat ºi de hrãnit
cã vine vremea prea degrabã cînd El nu va mai fi gãsit.
Ferice va fi-atunci de-acela ce-a strîns din Veºnicul Grînar
dar vai va fi în veci de-acela ce-a risipit acest sfînt dar!
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh

Isus Hristos
Marele nostru Dumnezeu ºi Pãstor
Slavã veºnicã Þie...
Pentru dragostea cea nespus de mare ºi dulce
care Te-a coborît din cerul Fericirii Tale
pãrãsind pe Tatãl Ceresc ºi slava Ta veºnicã
- dupã noi toþi
ºi dupã fiecare dintre noi
ºi rãscumpãrîndu-ne cu Scump Sîngele Tãu
ne-ai luat deasupra Crucii Tale
ºi ne-ai adus bucuriei Tatãlui nostru Ceresc
împreunã cu Tine.
Pentru cã ºi astãzi nu încetezi mereu

a ne cãuta, a ne chema ºi a ne ridica
pe noi toþi
ºi pe fiecare dintre noi
pe unde sîntem cãzuþi, rãtãciþi ºi împrãºtiaþi
ca niºte oi pierdute
cãci numai Þie Þi-a fost ºi Îþi este milã
de noi.
Pentru cã Tu ai fãcut ºi vrei sã faci

din noi toþi
ºi din fiecare dintre noi
o mireasã a Ta, îmbrãcatã în veºmîntul slãvit
ºi încununatã cu razele însorite
ale Chipului Tãu Dumnezeiesc.
ªi pentru cã apoi veºnic ºi veºnic

vei fi al nostru al tuturor
ºi al fiecãruia dintre noi
Pãstorul ºi Mirele
Comoara ºi Cununa
care ne va purta cu dragoste
ºi pe care le vom purta
cu recunoºtinþã.
Slavã veºnicã Þie

Marele nostru Pãstor ºi Dumnezeu
Isus Hristos.
Amin.
Adevãrata-nþelepciune
Adevãrata-nþelepciune
este Cuvîntul lui Hristos
îl El se aflã Adevãrul
în veci curat ºi-n veci frumos
ferice-n veci de oriºicine
îl strînge-n suflet credincios.
Adevãrata Bogãþie
e-acest Cuvînt Dumnezeiesc
cu mult mai scump, cu mult mai vrednic
ca orice aur pãmîntesc
cu-acest Cuvînt se-mbogãþesc.
Adevãrata Frumuseþe
este Cuvîntul lui Isus
ca orice frumuseþi din lume
El e mai sfînt ºi mai presus
pe suflet chipul Lui ºi-a pus.
Adevãrata Fericire
este-n Cuvîntul Minunat
pe care Dumnezeu prin duhul
profeþilor l-a insuflat
l-a preþuit ºi l-a urmat.
ªi dragostea adevãratã
e numai în Cuvîntul Sfînt
în El e singura iubire
sfinþitã-n Veºnic Legãmînt
ºi-l þine pînã la mormînt.
O, fiul meu iubit ascultã

Cuvintele lui Dumnezeu
cu ele mintea ta þi-o umple
ºi umple-þi sufletul mereu
ferice-n veci va fi de tine
de-asculþi acest îndemn al meu.
1 - Facere ºi Început
1 - Cartea Veºnicã a Dumnezeului Veºnic începe cu Dumnezeu, fiindcã înainte de El n-a

fost nimic.
El era din Veºnicie mai înainte de orice altceva.
Tot ce a fost înainte de Început, cînd nu era decît El, Dumnezeul Veºnic din care la un
moment dat au ieºit pe rînd toate cele ce au avut o naºtere, formînd începutul lumii.
2 - Nu ºtim ce este Veºnicia aceea din care s-a nãscut Timpul, adicã veacurile - cum scrie
la Evrei 1, 2 - prin Fiul Sãu.
Lumina care s-a exteriorizat din Dumnezeu Tatãl spre a începe cu Ziua Întîi Viaþa, sub
forma ei de azi,
- era Dumnezeu-Fiul. Lumina Lui ne strãluceºte de-atunci numai înainte. Înapoia Lui nu
mai vedem nimic.
3 - Nu ºtim nici ce formã avea Fericirea în care locuia Domnul Dumnezeu înainte de a ni
se descoperi - atît cît ni se descopere - Fericirea în care locuieºte El acum.
Nu ºtim nici ce forme avea Viaþa care era în El, mai înainte de a ni se descoperi - atîta
cîtã ni se descopere - Viaþa care este în El acum.
Nici n-avem nevoie sã ºtim ceea ce nu ni s-a spus.
Ceea ce avem nevoie sã ºtim, ni s-a spus.
Spre a le dori ºi a le avea prin credinþã.
4 - ªtim cã lumea de acum a avut un început care a început cu Dumnezeu care era înainte
de acest început ºi care a fãcut Începutul acesta.
Cã acest Început s-a fãcut cu Dumnezeu din care a ieºit Cuvîntul.
Din Cuvînt a ieºit Lumina,
din Luminã a ieºit Miºcarea, Ordinea, Viaþa...
O, ce slãvitã cîntare trebuie sã fi fost acest Început!
5 - Ce dragoste Nemãrginitã trebuie sã fi fost Aceea din care a ieºit ideea,

din care a ieºit Cuvîntul,
din care a ieºit Lumina,
din care a ieºit Frumuseþea ºi armonia atîtor Vieþi care alcãtuiesc Viaþa.
6 - Din Dragoste s-a nãscut ideea - izvorul cîntãrii.

Din Cîntare s-a nãscut Cuvîntul - izvorul Luminii.
Din Luminã s-a nãscut Frumuseþea - izvorul Vieþii.
7 - Totul a fost fãcut numai pentru ca noi sã cãpãtãm aceastã conºtiinþã fericitã de noi
înºine,
spre a putea participa fericiþi la fericirea Creatorului
ºi la a Creaþiunii Sale.
8 - Dragostea care era Dumnezeu, nu putea fi fericitã singurã. Ea a creat atunci dragostea
noastrã, spre a Se ferici pe Sine prin fericirea noastrã.
Aºa s-a nãscut Cîntarea Eternã.
9 - Cînd dupã o iarnã friguroasã ºi îndelungatã apare prima zi de primãvarã - ce cîntec de

luminã intoneazã primele raze strãlucite ale unui soare cald, peste cîmpia care învie,
peste pãdurile care se trezesc,
peste izvoarele care se bucurã...
Aºa este Dragostea lui Dumnezeu venind în viaþa noastrã.
10 - Dar cine poate descrie oare ºi cine poate mãsura în adevãr puterea minunii,
frumuseþea strãlucirii ºi intensitatea bucuriei
- pe care le cuprinde transformarea unicã ºi Dumnezeiascã, a unui suflet prin iubire?
Numai Pustiul în care zãcuse de o veºnicie în întuneric ºi gheaþã - cînd l-a inundat
deodatã lumina ºi cãldura - ºi-a putut da seama de nemãrginirea Dumnezeieºtii minuni a
Luminii care îl învie.
11 - Aºa a fost Venirea lui Hristos pe lume.

Aºa este intrarea mîntuirii lui Hristos într-un suflet.
Aºa este naºterea din nou într-o viaþã omeneascã.
ªi aºa va fi a Doua Lui Venire în Împãrãþia Sa cea nouã.
12 - Pogorîrea porumbelului cu ramura verde a deschis corabia, a pecetluit jertfa ºi a

dezvãluit larg, frumos ºi strãlucit curcubeul Noului Legãmînt dintre Dumnezeu ºi Omenire.
Aceasta a fãcut-o Duhul Sfînt, la Venirea Lui.
13 - Pogorîrea porumbelului în corabie, vestea sfîrºitul lucrãrii fãcutã de Judecatã ºi

Dreptate ºi începutul lucrãrii fãcutã de iertare ºi dragoste.
Chipul lui simboliza pacea, curajul ºi neprihãnirea.
Acestea sînt darurile aduse de Pogorîrea Duhului Sfînt.
14 - Pogorîrea Porumbelului Sfînt la Iordan aducea tot aceeaºi Veste Slãvitã ºi închipuia
tot aceleaºi virtuþi slãvite.
Vestea cea Bunã a Pãcii cu Dumnezeu care era ºi care este mesajul Evangheliei
mîntuitoare în Hristos.
Curajul care însoþeºte pînã la supremul sacrificiu misiunea aceasta în lume.
ªi neprihãnirea care se capãtã numai în acest unic fel - ºi care singurã poate deschide
Porþile Veºnice ale cerurilor
ºi poate da dreptul de iertare ºi moºtenire acolo la Masa Prezenþei lui Dumnezeu.
15 - Pogorîrea Duhului Sfînt, - acest rost l-a avut ºi acest Har l-a adus pe pãmînt.
El S-a pogorît în mijlocul apostolilor asemenea primului porumbel, în mijlocul unor
oameni trecuþi printr-un potop - ºi care stãteau închiºi ºi înfricoºaþi ºi ei ca într-o corabie
îngustã.
Venirea Duhului Sfînt cu putere ºi cutremur - le-a umplut ºi lor sufletele de pace, de curaj
ºi de neprihãnire.
Pacea ºi pãrtãºia lor cu Dumnezeu.
Curajul în lupta lor cu satana.
ªi neprihãnirea în toatã fiinþa lor în desfãºurarea acestei lupte ºi în pãstrarea acestei pãci.
16 - Dupã trecerea noastrã la naºterea din nou, prin rãscumpãrarea Jertfei Crucii, ca prin
Golgota noastrã - în viaþa noastrã - în viaþa noastrã a fiecãruia dintre noi, trebuie sã aibã loc
Pogorîrea Duhului Sfînt, revãrsarea puterii Lui care ne aduce ºi nouã pacea, curajul ºi
neprihãnirea.
ªi anume pacea cu Dumnezeu ºi pacea lui Dumnezeu.
Apoi curajul din Dumnezeu ºi Curajul pentru Dumnezeu.
ªi rodul acestora: neprihãnirea în Dumnezeu ºi neprihãnirea cu Dumnezeu.
17 - Cîntarea este ceva atît de legat de inima noastrã încît fiecare simþim o adîncã nevoie
de a o cînta, de a o asculta cîntarea.
Fãrã cîntare nu putem fi, ca fãrã iubire. Cãci acestea amîndouã merg totdeauna împreunã.
Cine iubeºte acela ºi cîntã. Cine cîntã acela ºi iubeºte.
Cînþi pentru aceea ce iubeºti. ªi iubeºti aceea pentru care cînþi.
18 - Cine iubeºte lumea, cîntã pentru lume. ªi cine cîntã cîntece lumeºti, acela dovedeºte
cã iubeºte lumea.
Cine Îl iubeºte pe Dumnezeu, acela are mereu pe buze cîntarea Domnului.
Cãci cine iubeºte nu poate fãrã cîntare.
19 - Binecuvîntatã sã fie viaþa aceluia care iubindu-L pe Dumnezeu, nu poate fãrã cîntarea
Domnului.
Fericit este ºi fericit sã fie în veci, sufletul care pune legãmînt ºi hotãrîre sfîntã sã cînte
numai Domnului.
Nimic nu este mai vrednic de laudã decît Domnul
ºi nimeni nu va fi mai lãudat cîndva decît acela care a cîntat mai mult ºi mai frumos
Domnului.
20 - Pentru toate lucrurile ºi fiinþele de pe pãmînt pot fi gãsite mijloace de comparaþie:

unul bun poate fi mãsurat cu unul ºi mai bun.
Unul frumos cu altul ºi mai frumos.
Unul înþelept cu altul ºi mai înþelept.
Numai Dumnezeu este incomparabil. El n-are nici mãsurã nici soþ.
Dumnezeul nostru Tu eºti Nemãrginit.
Slavã veºnicã Þie.
Amin.
2 - Mãrginire ºi nemãrginire
1 - ªi dacã pe pãmînt nu gãsim totuºi nici un mijloc de comparaþie ºi de mãsurã pentru

ceva - atunci avem lumea cereascã ºi veºnicã, faþã de care tot ce este pãmîntesc ºi trecãtor,
este nespus de puþin, de mic ºi de slab.
Cînd fãrã de seamãn ar pãrea el aici atunci noi spunem: Frumos ca soarele. Înalt cît cerul,
dulce ca lumina...
Numai pentru Dumnezeu Fãcãtorul tuturor acestor frumuseþi nu gãseºti nimic despre care
sã spunem cã El este aºa.
2 - Pentru Dumnezeu nu se gãseºte nimic spre a se putea spune: El este atît de mare, sau
El este aºa de bun, ori El este aºa de bogat, aºa de frumos, aºa de veºnic...
Cu El nimic ºi nimeni nu poate sã se asemene sau sã se mãsoare.
El este totdeauna ºi mai mare. ªi mai bun. ªi mai frumos.
ªi mai adînc. ªi mai mult...
Infinit mai mult.
3 - Oricît de mult am face pentru Dumnezeu, El meritã ºi mai mult.

Oricît de mult L-am iubi, se cuvine sã-L iubim ºi mai mult.
Oricît de frumos I-am cînta, El este vrednic de ºi mai frumos.
4 - Pe lîngã ceea ce dragostea ne încredinþeazã cã Îi sîntem datori lui Dumnezeu, oricît

am fi fãcut, nu înseamnã încã nimic.
Cãci ºi a-I da ceva este un har. Fiindcã de la El avem tot ceea ce Îi dãm.
Numai dragostea de a-I da, singurã ea este de la noi.
5 - Toate fãgãduinþele lui Dumnezeu lãsate nouã în Sfîntul Sãu Cuvînt din Scripturi, sînt
întru totul adevãrate ºi vrednice de a fi crezute.
Pentru cã se vor împlini ºi în Viitor, întocmai cum s-au împlinit ºi în Trecut.
6 - Cînd Domnul Dumnezeu fãcuse fãgãduinþa, ai Lui încã stãteau departe ºi chinuiþi.
Dar cei care se bizuiau pe Domnul nu s-au îndoit cîtuºi de puþin cã El are puterea sã-i
aducã ºi cã El îi va aduce ºi îi va aºeza iarãºi în Canaanul pe care li-l fãgãduise.
Tot ce fãgãduieºte Gura lui Dumnezeu, - Mîinile Lui au puterea sã înfãptuiascã.
7 - Dupã cum Dumnezeu Tatãl l-a scos pe poporul Sãu din robie ºi l-a dus în Canaan,
tot aºa de adevãrat este cã Hristos Mîntuitorul ºi Dumnezeul nostru, îi va scoate ºi îi va
izbãvi pe toþi cei care cred ºi se încred în El, din orice apãsare ºi necaz, pînã ce îi va duce ºi
El ºi îi va aºeza pe veci, în acel loc fericit ºi binecuvîntat pe care a spus El cã Se duce sã li-l
pregãteascã la Tatãl.
Cei ce cred asta vor ajunge s-o vadã.
8 - Cînd Împãratul vorbeºte, atunci toate tac.

ªi acei de sus, nu numai acei de jos.
Iar dacã la glasul lui ascultã cei mari, cum vor putea sã nu asculte cei mici?
Dacã iau aminte cerurile, - de ce nu ia oare ºi pãmîntul?
9 - Cuvîntul lui Dumnezeu ºi laudele Numelui Sãu Sfînt, sînt ceva atît de însemnat, încît
ºi cerurile ºi pãmîntul iau aminte. ªi trebuie sã ia aminte la ele.
Ce cutremurãtor de Sfînt este Cuvîntul lui Dumnezeu!
Cît de pãtruns de acest lucru trebuie sã fie orice om, care rosteºte cu gura lui acest înfocat
Cuvînt!
10 - Cerul ia aminte la orice cuvînt rostit de gura ta omule (Matei 12, 36-37) .
Pãmîntul la fel.
Numai tu nu iei seama ce vorbeºti?
Cei din cer te aud. Cei de pe pãmînt te vãd - ce vorbeºti ºi ce faci.
Numai tu nu te cutremuri?
Atîþia se îngrozesc ce vorbeºti. Numai tu omule, nu?
11 - Cînd se propovãduieºte Cuvîntul lui Dumnezeu, cerurile iau aminte ºi ascultã... Tu

omule cum asculþi la El?
Luaþi aminte cum ascultaþi - ne înºtiinþeazã Hristos (Luca 8, 18) .
Pentru cã cine nu ascultã Cuvîntul lui Hristos, acela nici nu-L va înþelege niciodatã
(Ioan 8, 43) .
12 - A þine seama de trecut, este o mare înþelepciune.

Nimeni nu se va putea îndrepta niciodatã în viitor dacã nu-ºi va aduce aminte ca sã tragã
învãþãturã din cele petrecute mai demult.
Toatã istoria trecutului este o carte plinã de învãþãminte, de care orice om care vrea sã
ajungã bine, trebuie sã þinã seama cu grijã.
13 - Nimeni dintre noi n-a crescut învãþat.

Pînã la noi, cîþi înaintaºi ai noºtri au muncit din greu, au luptat ºi s-au jertfit pentru ca
noi astãzi sã ne putem bucura de o stare pe care ei, sute ºi mii de ani, n-au avut-o, dar au
muncit pentru ca s-o avem noi.
14 - Cîte mijloace care ne uºureazã ºi ne înfrumuseþeazã astãzi viaþa noastrã, pãrinþii

noºtri nu le-au avut.
Cîtã experienþã ne-a rãmas de la ei!
Cîte învãþãminte din munca ºi din lupta lor!
Cîte binefaceri în urma jertfelor lor!
Cît de îndatoraþi le sîntem!
Cît de recunoscãtori trebuie sã le fim!
15 - Sã ia bine seama orice tînãr la aceste adevãruri.

Cãci dacã nu se va simþi adînc legat de rãdãcina sãnãtoasã a credinþei înaintaºilor sãi, nici
nu va putea creºte drept.
Nici nu va putea avea urmaºi buni ºi roade rodnice.
Pomul rupt de rãdãcina sa, se usucã ºi piere.
16 - Ce rãu este uneori cã îi merge omului bine.

ªi cît de atent ºi veghetor trebuie sã fie un credincios al Domnului, cînd începe sã-i
meargã lucrurile din plin.
ªi cînd începe sã nu mai aibã nici o cruce apãsãtoare pe umerii sãi. ªi nici o sarcinã sub
care sã sufere.
17 - Adeseori moartea credinþei, vine din comoditate. Din liniºtea lumeascã vine slãbirea
rîvnei.
ªi îngheþarea rugãciunii
ºi pierderea curãþiei
ºi pãrãsirea adunãrii ºi adormirea vegherii ºi întinarea neprihãnirii...
ºi uitarea þintei ºi lepãdarea legãmîntului ºi dezbinarea frãþiei
ºi dupã toate acestea, pãrãsirea lui Dumnezeu.
18 - Într-o astfel de stare, dacã mila Domnului nu trimite dupã cel ajuns în aceastã
prãpastie, cîinele cel dureros dar salvator al suferinþei,
- omul cãzut acolo, acolo ºi piere pe veci.
Singura salvare dintr-o astfel de moarte - este numai suferinþa.
19 - Dacã vom mai scãpa vreodatã de aici, aº vrea sã strig cu glas de tunet tuturor fraþilor
ca sã fie treji de o mie de ori mai mult atunci cînd toate le merg bine lumeºte...
Cãci acolo inima se îngraºã...
mintea se îngroaºã...
duhul se lãþeºte,
iar sufletul se leapãdã de Dumnezeu, Ziditorul lui.
ªi nesocoteºte stînca mîntuirii sale...
Aceasta este cea mai cumplitã sinucidere.
20 - Cuvintele înºtiinþãrilor sfinte trebuie sã ne umple inimile de teamã ºi mintea

totdeauna de o atentã veghere.
Pentru cã ele ne aduc aminte cã Dumnezeu nu este numai dragoste, ci este ºi dreptate ºi
gelozie.
Cã mîinile Lui nu se întind numai sã mîntuiascã, ci sã ºi pedepseascã.
ªi cã focul Lui nu numai lumineazã ºi încãlzeºte - ci ºi arde.
Dumnezeul nostru, nu ne lãsa sã le uitãm niciodatã.
Amin.
Cîntãm Domnului
Cîntãm Domnului, cîntãm

o Cîntare Nouã,
cînd genunchii ni-i plecãm
ºi ni-s ochii rouã
înspre ceruri înãlþãm
mîinile-amîndouã
ºi-I cîntãm, cîntãm, cîntãm
o Cîntare Nouã...
Cei ce Te-adorãm
Þie Îþi cîntãm
Dumnezeu Preasfînt,
Te slãvim în cor
Scump Mîntuitor
cu un dulce cînt...
Vrednic eºti Tu-n veci sã-Þi dãm

slava cea mai mare,
ºi naintea Ta sã stãm
numa-n adorare
ºi-n viaþã sã umblãm
numa-n ascultare
sã-Þi cîntãm, cîntãm, cîntãm
slava cea mai mare...
Doamne, noi sã nu-ncetãm

veºnica mãrire
ci smeriþi sã-Þi arãtãm
veºnica iubire
pentru tot ce-Þi datorãm
veºnica slujire
sã-Þi cîntãm, cîntãm, cîntãm
Veºnica Mãrire...
3 - Focul ºi înºtiinþarea
1 - Cînd focul lui Dumnezeu începe sã ardã, - atunci arde pînã în fundul locuinþei
morþilor,
pînã în fundul sufletului,
pînã în fundul pãcatelor,
pînã în fundul conºtiinþei.
ªi uneori pînã în fundul mormîntului ºi pînã la capãtul urmaºilor.
2 - De aceea voi care ziceþi cu uºurinþã: mai bine sã fi cãzut în mîinile lui Dumnezeu,
- mai degrabã îngroziþi-vã!
ªi mai bine feriþi-vã de pãcat. Ori pocãiþi-vã cu grabã ºi cu lacrimi amare, pînã cînd n-aþi
ajuns încã sã cãdeþi în aceste mîini.
Cãci numai aceia care au cãzut în mîinile mîniei lui Dumnezeu, ºtiu cît de amar se mai
poate scãpa din ele, cînd se mai scapã.
3 - Nu întãrîtaþi pe Domnul la gelozie (1 Regi 14, 22) .

Sînteþi oare voi mai tari decît El? (1 Cor. 10, 22) .
Nu-L mîniaþi pe Dumnezeu prin urîciuni (Deut. 32, 16) ,
pentru ca nu cumva focul mîniei Sale sã se aprindã împotriva a ceea ce faceþi.
ªi sã înceapã sã vã ardã. Cã nu-i nimic sã-l mai poatã stinge, pînã sfîrºeºte de ars ceea ce
meritã ars.
4 - Temeþi-vã ºi mai mult voi care pãcãtuiþi de multã vreme, dar încã n-a venit peste voi
focul mîniei Lui.
Cãci cu cît se adunã mai multe gunoaie peste voi, cu cît veþi fi arºi mai necruþãtor, cînd
va veni ceasul focului.
5 - Ridicarea mîinii spre cer, este ºi legãmînt ºi juruinþã.

Este legãmînt faþã de cei iubiþi, pentru fãgãduinþele rãbdãrilor smerite ºi iubirii lor
ascultãtoare cînd doreºte sã le facã ºi mai de neclintit încredinþarea.
Este legãmînt atunci, atît pentru dovedirea iubirii ºi grijii Lui,
cît ºi pentru întãrirea încredinþãrii lor.
6 - Legãmîntul cutremurãtor ºi neuitat al Domnului dã ºi o mai puternicã tãrie

fãgãduinþelor lui.
Pentru ca nici unul din ai Sãi, în nici o împrejurare, sã nu se îndoiascã, întru nimic de
toate cele ce Hristos S-a legat pe Sine Însuºi, sã le împlineascã faþã de ei.
Vai de cel care se îndoieºte de legãmîntul Domnului!
7 - Juruinþa Domnului, faþã de cei neascultãtori þine în felul cel mai grav, sã le arate
neclintita hotãrîre cu care Sfinþenia ºi Dreptatea Lui, are sã nimiceascã pãcatul ºi neascultarea
din cuprinsul Împãrãþiei Sale.
ªi mai vai va fi de cine se îndoieºte de fãgãduinþele Domnului (Psalm 101, 8) .
8 - Dacã binele n-ar avea o rãsplãtire, - atunci nici rãul n-ar avea nici o pedeapsã.
Dar dacã toate cuvintele lui Dumnezeu sînt adevãrate ºi se vor împlini întocmai
(Apoc. 22, 6) ,
- atunci ºi binele va avea rãsplãtire - ºi rãul pedeapsã.
9 - Atunci cu cît mai adevãrate sînt acelea asupra cãrora El S-a legat în chip cu totul
deosebit sã le împlineascã.
Atît faþã de cei care prin ascultarea de El sînt iubiþii Lui, cît ºi faþã de cei care prin
neascultarea lor s-au fãcut vrãjmaºii Sãi.
10 - Binecuvîntat este acel popor cãruia Dumnezeu îi aºeazã în frunte oameni viteji.
Vitejia este nu numai un curaj, sau numai o chibzuinþã, sau numai o energie, sau numai
o înþelepciune...
Ci vitejia este toate acestea la un loc. ªi uneori chiar mai mult decît atît.
Cãci credinþa, adevãrul ºi duhul de jertfã care se cere sã le aibã totdeauna un adevãrat
viteaz, - se întîlnesc foarte rar.
11 - Atunci cînd Dumnezeu Se îndurã sã ridice în fruntea unui popor, mai ales la vremea
de grea cumpãnã în istoria ºi în viaþa poporului aceluia un astfel de viteaz, - el nu vine singur.
Prin el, ºi împreunã cu el, Dumnezeu mai ridicã ºi pe alþii, care sã-l ajute cu vitejia lor,
în ceea ce trebuie sã facã.
Ba chiar peste întreg acel popor, Dumnezeu revarsã atunci un astfel de duh. ªi fiecare fiu
al sãu devine un viteaz.
12 - Desigur, are un mare preþ fiecare fiu viteaz al unui popor viteaz.
Dar vitejii din fruntea lui, au un preþ fãrã seamãn de mare.
13 - Iatã, þinuturi întregi s-au pãstrat în credinþã

ºi popoare întregi au ajuns biruitoare
- numai datoritã unui singur viteaz. Sau a mai multora, care în ceasul cel mai greu au stat
sau au luptat în fruntea acestor popoare conducîndu-le la biruinþã.
14 - Binefacerile Domnului faþã de fiecare dintre noi, sînt atît de multe, atît de felurite
ºi atît de neîntrerupte, - încît în orice loc, în orice vreme ºi în orice stare, sîntem datori sã-I
înãlþãm lui Dumnezeu cîntãrile laudelor ºi ale mulþumirii noastre.
Dacã am mulþumi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile (1 Tes. 5, 18) , - aºa cum
ni se porunceºte,
- într-adevãr n-am mai avea timp sã ne plîngem, sau sã cîrtim pentru nimic.
15 - Dar chiar ºi în vremea cînd avem pentru ce plînge - ºi cînd ni se pare cã avem pentru
ce cîrti, - chiar ºi atunci, înaintea lui Dumnezeu n-ar trebui sã îndrãznim aceasta.
Fiindcã nu numai cã nu ne foloseºte la nimic bun îndãrãtnicia cîrtitoare, ci dimpotrivã ne
stricã ºi mai mult de fiecare datã.
16 - În orice vreme, fiecare dintre noi se cuvine sã-I înãlþãm Domnului laude ºi iubire.
Chiar ºi în cele mai grele stãri, cînd pe buzele noastre nu se pot opri nici pe o clipitã
cîntãrile.
Nici atunci n-ar trebui sã se poatã opri nici plîngerile.
17 - Oricît de greu ne-ar fi, totuºi nu-i bine sã ne plîngem. ªi cu atît mai rãu este sã
cîrtim.
Dumnezeu Tatãl nostru, ºtie de starea în care ne duce, sau îngãduie sã fim duºi.
ªi El Însuºi va avea grijã - ca sã ne potriveascã crucea cu puterea.
Astfel, ori ne va mãri puterea cît greutatea, ori ne va micºora greutatea cît puterea, ca sã
nu fim nimiciþi.
Numai sã avem credinþã în puterea ºi în grija Lui.
18 - Sã cîntãm, - ni se porunceºte de o mie de ori în Sfînta Scripturã.

Sã nu plîngem, cam tot de atîtea ori.
Dar sã ne plîngem sau sã cîrtim, - niciodatã.
Fiindcã sã cîntãm avem o mie de motive totdeauna. Dar sã ne plîngem nu avem nici unul.
Cînd ne vom gîndi bine ºi cînd ne vom uita înþelept, vom vedea cã aºa este.
Atunci aºa sã ºi fie.
19 - Pentru cel credincios luptã toate puterile lui Dumnezeu.

Concureazã toate puterile naturii
ºi vin în ajutor toate împrejurãrile vieþii,
- de aceea toate lucreazã împreunã spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu
(Rom. 8, 28) .
20 - Spre binele credincioºilor Domnului lucreazã chiar ºi vrãjmaºii lor, care uneltesc
vicleºuguri ºi le urzesc nenorocirile.
Dupã ce Domnul îngãduie ca ei sã fie cernuþi ºi încercaþi spre binele lor ºi spre slava
Numelui Sãu Sfînt, chiar ºi rãul îndurat se preface în binecuvîntare.
Chiar ocara înduratã se preface în cea mai mare cinste.
ªi chiar paguba în cel mai mare cîºtig.
Domnul ºi Dumnezeul nostru, fii slãvit pentru toate.
Amin.
4 - Suferinþa ºi slava
1 - Dupã cum pentru Mîntuitorul nostru Isus Hristos lemnul ocãrii a devenit Crucea
Slavei,
Chinurile Patimilor, lauda iubirii,
ºi temniþa mormîntului - prilejul strãlucirii ºi în veci slãvitei Lui Învieri.
Tot suferinþa ºi pentru noi este arvuna slavei.
2 - Credinciosule ºi fiule adevãrat al lui Hristos, nu te teme de nici o suferinþã. Toate sînt
pentru tine, ºi nici una împotriva ta.
Toate sînt spre binele tãu ºi nici una spre rãu.
Toate îþi sînt prietene þie ºi nici una vrãjmaºã.
Numai dacã Tu eºti neîncetat cu Hristos.
3 - Dar împotriva celui fãrã de Hristos sînt nu numai toate cele vãzute ci ºi toate cele
nevãzute.
Cînd se va dezlãnþui mînia lui Dumnezeu, atît de sus cît ºi de jos, - toate se vor rãzbuna
asupra neascultãrii lui.
De aceea necredinciosule ocãrîtor de Dumnezeu, teme-te, cãci din pricina pãcatului pe
care îl faci, toate te vor blestema ºi te vor lovi, ridicîndu-se împotriva ta.
Pînã vei fi zdrobit, fãrã leac.
Aºa vor pieri toþi vrãjmaºii Domnului (Judec. 5, 31) .
4 - De multe ori se bucurã pe pãmînt biata inimã omeneascã.

Dar cît de puþin dureazã - atît de multe din bucuriile ei. ªi cît de repede vine bruma peste
florile acestor bucurii!
Peste acele bucurii care nu numai cã þin atît de puþin, dar ºi sînt rãscumpãrate cu atît de
multe lacrimi
sau osteneli sau aºteptãri,
- cã atunci cînd vin, fiind plãtite atît de scump, inima nici nu se mai poate bucura cu
adevãrat de ele.
5 - Dar bucuriile în Domnul, adicã bucuriile care vin din facerea binelui ºi din înfrînarea
trupului,
din biruinþa ispitei ºi din mãrturisirea adevãrului,
- aceste bucurii vin atît de fericit ºi rãmîn atît de îndelung.
6 - Domnul a pus în soarele Sãu puterea de viaþã sau de moarte din Sine, pentru orice
suflare alcãtuitã de Mîinile Sale.
Pe un pom, pe o floare, pe un trup sãnãtos, soarele îl face rodnic ºi frumos.
Dar pe un pom, pe o floare, pe un trup viermãnos, tot el îl ucide ºi îl uscã.
Domnul va fi Viaþa celor sfinþi, dar El va fi moartea celor nelegiuiþi.
7 - Dumnezeu face la fel ºi în lumea duhovniceascã precum în cea trupeascã. Pe cel

sãnãtos în credinþã, nevinovat în purtãri ºi rodnic în smerenie - Hristos îl binecuvînteazã ºi
mai mult. Chiar curãþirea suferinþei îl face ºi mai rodnic.
Dar celui care trãieºte în pãcat, celui care umblã în neascultare, celui care alege calea
vrãjmãºiei contra lui Dumnezeu,
- aceluia orice binecuvîntare cereascã îi este spre o ºi mai mare osîndã.
8 - Nimic nu învie, pînã ce nu moare mai întîi.

Omul nostru cel nou se naºte ºi trãieºte numai în mãsura în care moare ºi se nimiceºte
omul nostru cel vechi
ºi firea noastrã cea pãmînteascã.
9 - Hristos este o Stîncã nu numai neclintit de puternicã dar ºi strãlucit de înaltã.

Acela care stã zidit temeinic în Hristos - nu numai cã este pãstrat nebiruit în vremea de
furtunã,
dar vede ºi mai înalt ºi mai larg în vremea de dupã furtunã.
10 - Tãria ºi înãlþarea Stîncii, îi dã celui zidit în Hristos un simþãmînt de putere ºi de

înþelepciune.
Îl face nu numai sigur prin temelia sa, ci ºi luminos prin locul unde l-a ridicat Dumnezeu.
11 - Strigãtul unui suflet credincios este totdeauna ascultat, iar Dumnezeu pune în miºcare
toate puterile care sînt de trebuinþã - spre împlinirea cererii copilului Sãu.
Pentru cã ºi acesta îºi pune în miºcare toate puterile sale, ca sã împlineascã cererile
Domnului.
12 - În orice stãri grele am ajunge, sã ºtim sã ne bizuim puternic pe Numele Domnului

Isus Hristos.
Sã trãim o viaþã de adîncã sfinþenie ºi de smeritã ascultare de Voia lui Dumnezeu - apoi
sã nu ne temem de nimic.
Cãci chiar dacã ar trebui sã se cutremure pãmîntul, Dumnezeu ne va asculta rugãciunea.
ªi ne va veni în ajutorul nostru.
13 - Mîna celui care doreºte sã salveze pe cel primejduit, - se întinde.

ªi dacã omul se întinde cît poate el, Dumnezeu face minunea ca sã ajungã pînã la cel pe
care vrea sã-l ridice ºi sã-l salveze.
14 - Mîna celui care doreºte sã se roage fierbinte se întinde spre Dumnezeu...

ªi dacã se întinde cît este puterea ei, Dumnezeu o lungeºte ca sã ajungã pînã la Tronul
Sãu, de unde sã primeascã ceea ce cere.
15 - Mîna celui care este în primejdie se întinde spre Mîntuitorul sãu. ªi dacã se întinde
atît cît poate, ajunge pînã la Crucea Lui, pînã la Sîngele Sãu, pînã la Mîna lui strãpunsã, la
coasta Lui mîntuitoare
- ºi de acolo primeºte totdeauna iertarea ºi ajutorul Lui.
16 - Mîna Domnului Se întinde totdeauna pînã în fundul adîncului, din care strigãm dupã
mîntuirea Sa,
pînã în adîncul temniþei în care zacem,
pînã între leii unde sîntem aruncaþi,
pînã în flãcãrile în care ardem
ºi pînã în depãrtarea unde am fost surghiuniþi.
Sã ne încredem totdeauna în salvarea acestei Mîini Binecuvîntate!
17 - Nici o adîncime, nici o depãrtare, nici o prãbuºire nu este aºa de afundã, ca sã nu ne

poatã ajunge mîntuirea, Mîna lui Hristos ºi puterea rãscumpãrãrii Sîngelui Sãu.
18 - Cãci oricare ar fi depãrtarea, de la noi ºi pînã la Domnul, puterea milei ºi a iubirii

Sale, face minunea, Mîna Lui se întinde...
Se întinde pînã ajunge sã apuce mîinile noastre, care se întind spre Mîinile Lui, cu
credinþã ºi cu rugãciune.
19 - Trebuie numai ca ºi mîna noastrã sã se întindã atît cît poate ea, spre cei care sînt mai
de jos decît noi.
Cãci de mãsura cît se întinde mîna noastrã spre alþii, depinde ºi cît se întinde Mîna
Domnului spre noi.
20 - Oare cum se întinde mîna ta, sufletul meu ºi fiul meu - spre Domnul ºi spre alþii?
Se întinde ea oare numai ca sã cearã - sau se întinde ca sã dea?
Cãci mîna care se întinde numai ca sã cearã, în curînd se va usca.
O Dumnezeul Milei, Te rugãm fã-ne plini de milã ºi milostivire.
Amin.
Cîntãri Noi
Cîntãri Noi ºi tot mai noi

sã nãlþãm mereu
din tot sufletul din noi
pentru Dumnezeu
cum spre noi revarsã El
haru-I ne-ncetat
ºi noi sã-I cîntãm la fel
tot mai minunat.
Te cîntãm, - Te iubim
ºi Te preamãrim
Tatãl Bun, Drag Isus,
Duh Preasfînt
ºi prin duh ºi prin grai
ºi prin cînt
Tatãl Bun, Drag Isus, Duh Preasfînt.
Jertfe noi ºi tot mai noi

cum mai scumpe nu-s
sã-I dãm lui Isus
precum nouã ne dã El
har ca nimãnui
jertfe noi, în dulce fel
sã-I dãm ºi noi Lui.
Roade noi ºi tot mai noi

sã nãlþãm cu-avînt
pentru Duhul Sfînt
precum nouã ne dã El
haru-I fericit
roade noi sã-I dãm la fel
ºi noi înmiit.
5 - Faptã ºi rãsplatã
1 - Îmbracã-te cu o inimã plinã de bunãtate ºi dragoste ca sã gãseºti ºi tu la fel, cînd vei

cãuta în sus ºi cînd vei privi în laturi.
Umple-þi ºi tu fiecare cuvînt al tãu de blîndeþe, ca ºi tu sã-þi auzi la fel.
Pãzeºte-þi ºi tu fiecare pas în curãþie cînd mergi ºi cînd vii la alþii, pentru ca ºi paºii altora
sã fie la fel spre tine.
2 - Umblã ºi tu cu dreptate în tot ce faci faþã de alþii, pentru ca ºi alþii sã umble la fel faþã
de tine.
ªi fã ºi tu totdeauna bine celui ce are nevoie de tine, pentru ca ºi tu sã gãseºti
binefãcãtori, atunci cînd vei fi în nevoie.
Cãci încã odatã, - fiecãruia Dumnezeu îi face dupã inima sa.
3 - Totuºi în bunãtatea Sa faþã de ai Sãi, Domnul nu îngãduie ca chiar tot drumul vieþii
lor sã umble ei numai sub apãsarea vrãjmaºului lor,
ºi nici numai cu inima plinã de teamã, ca niºte rãufãcãtori, cu toate cã ei sînt chiar cei mai
mari binefãcãtori ai omenirii.
Are Domnul grijã sã nu-i lase peste mãsurã de întristaþi!
4 - Dragostea ºi înþelepciunea Domnului care a rînduit vremea cernerii celor rãi, spre a-ªi
arãta Lucrarea Evangheliei Sale curatã, nu îngãduie totuºi ca vremile aspre sã þinã peste
mãsurã de mult. Pentru ca nu cumva împreunã cu pleava sã fie spulberat ºi grîul.
ªi împreunã cu gunoaiele sã ardã ºi aurul.
5 - Astfel nu s-ar putea semãna niciodatã. ªi nu s-ar mai putea pescui în larg niciodatã.
Iar Lucrarea Domnului nu s-ar mai putea împrospãta ºi înmulþi, cãci aceasta nu se poate
face la strîmtorare ºi pe furtunã. Ci numai la loc larg ºi pe vreme mai liniºtitã.
6 - Prigonirea nu poate sã þinã pe totdeauna. Cãci este nevoie ca cei cãzuþi ºi plecaþi sã
fie înlocuiþi prin noi chemaþi.
Dar nici lãrgimea nu poate sã þinã prea mult, fiindcã atunci totul s-ar lenevi prãbuºindu-se
în formalism ºi în destrãbãlare.
7 - Totuºi cît de fericiþi sîntem noi cînd dupã un îndelungat suiº greu, ajungem la un loc
neted, unde ne putem odihni ºi împrospãta rîndurile ºi puterea.
Cînd dupã un lung tunel strãbãtut prin întuneric, ieºim la luminã. ªi ºtergîndu-ne ochii
înlãcrimaþi, ne putem privi unii altora feþele dorite abia obiºnuite cu lumina!
8 - Ce bine este cînd Domnul ne lãrgeºte drumul nostru care a fost prea multã vreme
îngust.
O, de-am ºti sã-l folosim bine atunci acest drum lãrgit...
9 - David, împãratul lui Israel, strigã supus ºi recunoscãtor lui Hristos Împãratul
împãraþilor ºi Domnul domnilor (Apoc. 17, 14) : Trãiascã Domnul!
Astfel îºi încheie David ºirul cîntãrilor sale, ºirul istorisirilor sale, ºirul minunilor cîte
le-a vãzut fãcute de Domnul cu el ºi cu ai lui.
Ce bine este cînd ºi noi sfîrºim lucrãrile noastre cu acest strigãt de bucurie ºi biruinþã!
10 - Binecuvîntat va fi David pentru toate cuvintele sale, dar pentru acest strigãt cu care
el prin credinþã întîmpinã Venirea Domnului nostru Isus Hristos ca Împãratul ºi Domnul
tuturora, - pentru acest strigãt mãreþ, el va fi binecuvîntat nespus mai mult.
Sã-l urmãm ºi noi plecîndu-ne ºi închinîndu-ne lui Hristos!
11 - Din vremea lui David ºi a urmaºilor sãi, au rãmas cele mai minunate cîntãri de laudã
ºi de rugãciune spre slava Domnului.
Nici o altã epocã din viaþa poporului credincios n-a mai fost atît de bogatã în simþãminte
ºi înãlþãtoare faþã de Domnul Dumnezeu, ca epoca lui David ºi cea mai dominatã de cãldura
inimii lui iubitoare de Dumnezeu.
O, cît de mult valoreazã un scriitor ºi un poet credincios în Dumnezeu!
12 - Iatã cît de binecuvîntat este un mare vestitor al lui Dumnezeu! Pe urma lui, în toate
limbile ºi vremile, lucrãrile lui vor face pe mulþi sã-L laude pe Domnul ºi sã cheme Numele
Lui Cel Sfînt.
Cît de mult ar trebui sã ne rugãm noi ca Dumnezeu sã ne dea poeþi ºi scriitori credincioºi
în Hristos!
13 - Cîntarea Domnului este cea mai fericitã, cea mai inspiratã, cea mai rãsplãtitã - ºi cea
mai trainicã din toate cîntãrile care au rãsunat vreodatã pe pãmîntul acesta.
Tot ce s-a cîntat vreodatã pentru orice altceva ºi pentru oricine altcineva decît Domnul,
s-a învechit ºi s-a uitat. Numai cîntarea Lui este proaspãtã, dulce ºi frumoasã.
14 - Încã puþinã vreme, ºi nu numai cã în toate limbile pãmîntului se vor cînta laudele
Domnului,
ci chiar ºi toþi locuitorii pãmîntului Îi vor aduce cîntarea laudei lor ºi închinarea
rugãciunilor lor lui Isus Hristos - Domnul, precum scrie profeþia Sa.
15 - Curînd toþi potrivnicii lui Dumnezeu, atît oameni cît ºi idei ºi sisteme, Îl vor
recunoaºte pe El Singurul Domn. ªi Numele Lui, Singurul Nume Vrednic de închinare ºi de
laudã.
Aºa se vor împlini cu siguranþã ºi aceste profeþii, cum s-au împlinit ºi toate celelalte.
Sã le credem ºi le vom vedea!
16 - Dumnezeu n-are nevoie sã Se laude El pe Sine.

Cel Bun nu se laudã, cãci bunãtatea Lui este simþitã de toþi.
Cel Frumos n-are nevoie sã Se laude, cãci frumuseþea Lui se vede peste tot.
Cel Înþelept n-are nevoie sã Se laude cãci înþelepciunea Lui se aratã tuturor...
17 - Dar cei care simt bunãtatea, cei care vãd frumuseþea, cei care aud înþelepciunea
ºi se împãrtãºesc fericit ºi folositor din toate acestea
- ei au nevoie ºi ei au datoria sã-L laude pe Cel Bun, pe Cel Frumos ºi pe Cel Înþelept.
Cãci Dumnezeu le are pe toate acestea ºi mult mai multe.
18 - O, dacã ar lãuda oamenii numai pe Cel Bun ºi pe cei buni, - cît de mult ar îndemna
aceasta pe toþi ceilalþi sã se strãduiascã ºi ei sã fie buni.
O, dacã toate cãrþile de istorie ar povesti numai timpurile înfloritoare ale stãpînilor buni,
ºi nu doar vremile cumplite ale stãpînilor tirani ºi rãzboinici!
19 - O, dacã toate operele ar rãspîndi numai exemplele ºi isprãvile oamenilor credincioºi

ºi evlavioºi, drepþi ºi cinstiþi,
spre ce modele strãlucitoare ar privi atunci ochii tineretului,
spre ce fapte vrednice s-ar simþi cu toþii îndemnaþi sã se înalþe.
20 - Dar cînd în tot ce se învaþã ºi se scrie,

în tot ce se citeºte, se aude ºi se vede,
este rãspîndit numai rãul,
descris numai viciul ºi mocirla...
arãtat numai desfrîul ºi pãcatul,
- ce gînduri sã se trezeascã în inimile celor ce vãd ºi aud ºi citesc?
ªi ce fapte sã rodeascã toate cele cu care îºi hrãnesc sufletele, bieþii oameni lumeºti?
O Doamne ºi Bunule Pãstor Isus, - ai milã de aceastã gloatã care moare de foame ºi de
sete sufleteascã.
Amin.
6 - Via ºi roadele
1 - În aceastã cîmpie mãnoasã ºi grasã este aºezatã via Domnului nostru Isus Hristos,
Biserica Sa.
Cît de minunate roade ar trebui sã-I aducã Domnului via aceasta a Sa, pe care El a sãdit-o
cu atîta bunãtate ºi o îngrijeºte cu atîta iubire!
Vai de cei prin care ea aduce roade amare!
Binecuvîntaþi sã fie cei ce o lucreazã spre a-I aduce struguri dulci.
2 - Ce viþe drepte, ce mlãdiþe roditoare, ce frunze sãnãtoase ºi ce struguri dulci - ar trebui

sã vadã cu bucurie ochii Stãpînului Ceresc, oriunde ar privi ºi oriunde ar vrea sã Se opreascã
El, în via aceasta!
Binecuvîntate sînt acestea unde sînt
ºi fericite de toþi cei ce le aduc.
3 - Ce tristã este cîntarea Celui Preaiubit asupra viei Sale!

Cu ce jalnice roade L-a rãsplãtit ea pe El, dupã toatã munca ºi toatã jertfa Lui. Dupã toatã
dragostea ºi aºteptarea Lui, rãbdãtoare ºi îndreptãþitã de la ea.
Ce aº mai fi putut face viei Mele, - ºi nu i-am fãcut? - zice cu durere Cel nerãsplãtit!
ªi cu dreaptã pedeapsã o ameninþã apoi Cuvîntul lui Dumnezeu.
O, dacã ar înþelege aceasta toþi acei cãrora le sunã acest cuvînt ameninþãtor!
4 - Ce greu þi se pare în puterea nopþii cã nu se va mai face ziuã!

ªi ce uºor þi se pare dupã aceea, cã ziua s-a fãcut.
Ce anevoie þi se pare cã se va sfîrºi noaptea, cã se va împrãºtia groaza întunericului, cã
se vor lãrgi ºi se vor limpezi iarãºi hotarele zãrilor, cînd totul este învãluit de puterea ºi de
spaima întunericului ameninþãtor ºi greu.
Dar dupã ce trece vremea nopþii ºi vine vremea luminii - ce simplu þi se pare cã s-a fãcut
totul.
E ca ºi cînd nici n-ar fi fost.
Aºa va fi dupã ultima noapte, dupã nimicirea totalã a întunericului.
5 - Cu toatã lumina adusã în lume de Evanghelia lui Hristos, totuºi lumea este stãpînitã
încã în cea mai mare parte de întunericul sistemelor, teoriilor ºi învãþãturilor potrivnice
Luminii.
Dar întunericul nu va rãmîne pururi. Lumina da!
6 - În slujba întunericului sînt puse acum toate mijloacele supuse oamenilor.

Spre slava întunericului creeazã acum, cîntã ºi mor milioane ºi milioane de oameni zilnic
ºi zilnic.
A fost parcã totdeauna aºa.
Dar nu va fi totdeauna.
Vor fi odatã toate acestea puse numai în slujba Luminii.
7 - Vine ziua cînd toatã aceastã stare de lucruri va fi spulberatã

ºi o nouã ordine luminoasã se va înstãpîni peste tot pãmîntul, cum se înstãpîneºte soarele,
peste toatã împãrãþia întunericului spulberat.
Ce simplu va face Hristos aceasta în Ziua Lui!
8 - Ce fericitã este pãrtãºia dragostei între inimile care se iubesc cu adevãrat!

Acolo unde este o adevãratã iubire, pînã ºi supãrãrile sînt numai niºte noi prilejuri de o
ºi mai puternicã izbucnire a dragostei lor.
O, de-ar fi aºa totdeauna între noi ºi între Domnul nostru.
Între noi ºi fraþii noºtri!
9 - Ce dulci sînt împãcãrile ºi ce fericite proaspetele împãrtãºiri ale iubirii adevãrate.

Ce dorite sînt revederile din nou, ca soarele cu cerul dupã ploaie.
Ca zãrile dimineþii cu munþii dupã o noapte întunecoasã. Ca zîmbetul grãdinii cu soarele,
ca snopii încã strãlucind,
ca obrajii florilor loviþi de picurii aspri,
ca inimile cu inimile îmbrãþiºate dupã o împãcare.
10 - Aºa de dulce este împãcarea sufletului cu Dumnezeu,

dupã o greºealã ispãºitã,
dupã o nefericitã alunecare,
dupã o trecãtoare întunecare a ascultãrii curate,
dupã o vinovatã întoarcere a privirii de cãtre Hristos.
11 - În orice pãrtãºie se pot petrece în viaþa asta astfel de triste stãri.

Între orice iubiri pe pãmînt se pot întîmpla astfel de dureroase supãrãri trecãtoare.
Dar oriunde este o dragoste curatã, acestea trec repede
- ºi sfîrºesc totdeauna în lacrimi fericite.
12 - Nimeni n-a fost scutit de supãrãri ºi oricine a iubit adevãrat, a avut sã guste uneori
ºi amãrãciunea lacrimilor, durerea de a vedea cum chiar ochii pe care îi iubeºte mai mult, se
uitã cu supãrare la el, ºi îºi feresc cu durere privirile de ale lui.
Dar ce fericire cînd norii se duc, iar luminile iubite se întorc din nou cu seninãtate ºi
cãldurã de unde plecaserã.
13 - Sufletul meu ºi fiul meu, tu nu lãsa sã apunã niciodatã soarele peste supãrarea ta cu
Domnul tãu ºi cu fraþii tãi.
Vino cu lacrimi la El ºi la ei ºi spalã-þi vina ta cu mãrturisiri fierbinþi ºi cu înnoiri ale
hotãrîrilor ºi legãmintelor tale sfinte cu El,
- ºi cu ei.
14 - Fã totul sã ajungi iarãºi la dulcea pace cu Hristos, cînd bagi de seamã cã ai pierdut-o.
Fã totul ca supãrarea Lui sã treacã, îndepãrtatã de pocãinþa ºi de iubirea ta caldã ºi dulce.
Nu-þi gãsi pace inimii tale ºi nu da odihnã ochilor tãi pînã cînd nu vei primi încredinþarea
iertãrii ºi pãcii Lui.
15 - Cînd prea îndelungatã a fost vremea asupririi...

Cînd prea nedrept ºi sãlbatic s-a purtat asupritorul...
- Ce greu era sã mai creadã cel asuprit cã va mai veni o vreme cînd se va putea ridica
ºi uitîndu-se înapoi sã nu-l mai vadã pe cel cu biciul ºi pe cel cu parul lîngã el.
Dar o, ce Dumnezeiascã este aceastã nãdejde, chiar dacã este aºa de slabã ca un fir de razã
palidã venit printr-un ciob de geam printre niºte gratii groase ºi reci.
16 - ªi totuºi prin puterea ºi grija lui Dumnezeu, aceastã vreme tot vine odatã.
Cît de fericit îºi descovoaie atunci spinarea lovitã, cel încovoiat.
ªi cît de bucuros strigã el privind încã speriat împrejur - cu ochii scãldaþi în lacrimi încã,
mulþumind lui Dumnezeu:
- iatã asupritorul nu mai este!...
ªi nici sã nu mai fie în veacul veacului!
17 - Niciodatã nu ne-a pãrut bine de rãul nimãnui... Dar atunci cînd am vãzut pe un
asupritor înlãturat...
Cînd am vãzut pe un trufaº trîntit...
Cînd am vãzut zdrobit pe omul-fiarã, care simþea plãcerea sã chinuie pe alþii, bãgînd
groazã în cel nevinovat ºi asuprind pe cel care nu se putea apãra de el,
- atunci am slãvit pe Dumnezeu cu un suflet plin de mulþumire ca dupã o despovãrare
negrãitã ºi fericitã.
Slavã lui Dumnezeu care are grija asta, odatã ºi odatã...
18 - Biserica Domnului Hristos a cunoscut pe pãmînt atîþia chinuitori, atîþia asupritori ºi

atîtea asupriri...
Toate puse la cale de marele asupritor al celor credincioºi: satana.
- Desigur s-au bucurat asupriþii ori de cîte ori a fost înlãturat un asupritor ºi o asuprire.
Dar cîtã vreme izvorul rãului încã este, atîta vreme va exista ºi primejdia unor noi asupriri
ºi asupritori.
19 - Slãvit sã fie Domnul însã, cã în curînd va veni vremea ca fericitul strigãt de Veºnicã
Biruinþã: Iatã asupritorul nu mai este, - sã rãsune din toate gurile fiilor lui Hristos
(Luca 10, 16; Apoc. 12, 10) .
Binecuvîntatã sã fie Veºnica Împãrãþie fãrã asupritori, a lui Isus Biruitorul ºi Eliberatorul
nostru veºnic!
20 - Cît de fericiþi sînt cei care se încred în Dumnezeu.

Tot ce fãgãduieºte Cuvîntul Lui, este numai strãlucire ºi bucurie veºnicã pentru ei.
Ajutã-ne Te rugãm Marele nostru Dumnezeu, sã ne încredem cu toþii ºi cu totul pe
totdeauna în Tine.
Amin.
În credinþa pãrinteascã
În credinþa pãrinteascã ºi-n Biserica strãbunã

Dumnezeu vrea sã-L cunoaºtem
ºi sã-I facem slujba bunã
naºterea din nou, în ele
s-o avem ºi-n sfînta-I Cale
sã-I cinstim aºa Cuvîntul ºi podoaba Casei Sale.
Doamne, Te rugãm,
noi aºa sã stãm
ºi Venirea Ta
sã ne afle-aºa.
Dreapta-nvãþãturã care
din pãrinþi ne-a fost lãsatã,
s-o þinem cu mintea treazã ºi cu inima curatã
naºterea din nou cu viaþã nouã ºi neprihãnitã
în aceasta sã ne-o ducem rodnicã ºi neclintitã.
În iubirea neschimbatã
ºi fierbinte ºi plãcutã,
sã ne ducem pãrtãºia între fraþi neprefãcutã
- astfel sã ne afle Domnul
oriºicînd ar fi sã vie
doar aºa am fi cu toþii
fericiþi pe veºnicie.
Credinþa-i calea mîntuirii, Dumnezeiescul curcubeu

ce leagã sufletul cu cerul, unind pe om cu Dumnezeu.
- + -
Iubirea-n Veºnicul Cuvînt

L-a coborît pe Domnul Sfînt
spre mine, omul, pe pãmînt.
Credinþa, darul sfînt al meu
mã nalþã cãtre cer mereu
pe mine, cãtre Dumnezeu.
7 - Grija ºi îngrijorarea
1 - Cine sãdeºte o vie ºi sã nu-i pese de ea?

Cine are o comoarã scumpã ºi sã nu îngrijeascã veghind tot timpul asupra ei?
Cine are un lucru preaiubit ºi sã nu þinã cu scumpãtate la el?
Se întîmplã oare ceva cu Lucrarea Domnului, fãrã voia ºi fãrã ºtirea Lui?
Grijã sã avem, aceasta este chibzuinþa. Dar îngrijorarea nu, - aceasta este neîncredere.
2 - Dacã un fir de pãr din capul unui ucenic al Domnului nu cade fãrã Voia lui Dumnezeu
(Luca 12, 7) ,
- atunci cu atît mai mult cînd peste întreaga Lucrare a lui Dumnezeu vine o asprã cernere,
nu se întîmplã asta prin voia oamenilor. Ci prin Voia ºi orînduirea lui Dumnezeu.
Atunci sã avem grijã pentru toþi. ªi încredere numai în Dumnezeu.
3 - Scumpe mlãdiþe curate, sã nu vã temeþi de nimic. Însuºi Domnul pune focul care trece
uneori prin via Sa, ca sã-i ardã rãul ºi uscãturile.
Cîntaþi atunci, cãci dupã ce va trece focul, nu vor rãmîne arºi decît mãrãcinii.
Vegheaþi numai ca sã nu fiþi nici unul din voi uscãturã sau mãrãcine, ca sã nu ardeþi.
Dacã sînteþi mlãdiþe roditoare, dupã arºiþã veþi înverzi mai frumos. De aceea în ziua aia,
cîntaþi.
4 - Credinþa cuprinde în ea însãºi realizarea visurilor ei,

ºi cu mult înainte, depãºirea tuturor munþilor viitori.
Taina credinþei este cã ea se încrede total în cuvintele lui Hristos.
ªi se bizuieºte fãrã margini, pe Numele Lui.
5 - Cînd nu vezi nimic înainte, drumul este plin de spaimã, aºteptarea este plinã de
neliniºte ºi inima plinã de presimþiri rele.
Dar cînd vezi limpede tot drumul, cînd ºtii sigur tot sfîrºitul, cînd cunoºti mai dinainte
totul, ca ºi cum ai fi vãzut dupã, - atunci totul e altfel.
Atunci aºteptarea este bucuroasã, paºii siguri ºi inima plinã de tãrie.
De aceea sînt fericiþi cei ce cred.
6 - Credinþa priveºte lucrurile cereºti, ea se aºeazã dintru început la sfîrºitul lor.

Ea priveºte din viitor spre prezent ºi numeºte lucrurile care nu sînt încã, ca ºi cum ar fi.
Pentru cã ea crezînd cuvîntul profeþiei, ºtie sigur, ºtie neîndoielnic, ºtie puternic - cã
întocmai aºa va ºi fi totul.
ªtie sigur cã totul este în Mîna cea sigurã a lui Dumnezeu.
7 - Acei cuprinºi în fãgãduinþa Domnului au înþeles ºi înþeleg, prin lumina lui Dumnezeu,
pînã la ce înalt grad suferinþa lor este strãbãtutã de strãlucirea unui negrãit de dulce viitor.
ªi încredinþaþi de tot acest viitor luminos, omul credinþei binecuvînteazã pe Dumnezeu,
fãrã sã se neliniºteascã de trecãtoarele ameninþãri de azi.
Iatã harul fãrã seamãn de mare al credinþei. Ea nu are nici o îngrijorare, fiindcã toatã grija
a încredinþat-o Domnului sãu.
8 - O, cît de dulce ºi cît de bunã este Inima Domnului. O, cît de gata este dragostea Lui
sã ierte.
Braþul Lui sã cuprindã.
Supãrarea Lui sã zîmbeascã.
Mîna Lui sã împace.
Bunãtatea Lui sã uite.
- Numai dacã un strop de lacrimã curatã vede în ochii noºtri
ºi un strop de credinþã sincerã în sufletul nostru.
ªi un strop de amarã cãinþã în rugãciunea noastrã.
ªi un strop de dragoste fierbinte în inima noastrã pentru El.
9 - ªi tu suflet cãzut, leneº, nepãsãtor ºi stins: nu uita nici tu cã Domnul totuºi aºteaptã
ºi dupã tine sã te trezeºti ºi sã te ridici, sã te înflãcãrezi iarãºi pentru slujba Lui.
Adu-þi aminte cum erai cîndva...
Tu ocupi ºi acum un loc atît de frumos în via Domnului. Oare numai zadarnic sã primeºti
tu atîtea binecuvîntãri mereu, fãrã sã rosteºti, fãrã sã dai chiar nimic Domnului tãu?
Dar dacã timpul tãu sfîrºeºte astãzi, ce te aºteaptã pe tine?
10 - Dacã pãmîntul este lumea ºi dacã sãmînþa este Cuvîntul lui Dumnezeu, - atunci
ploaia care o face sã rodeascã este Duhul Sfînt.
Numai atunci o sãmînþã poate sã aducã un rod adevãrat în pãmîntul unde este semãnatã
ºi numai atunci pîinea pe care o dã, faptele sufletelor care privesc Cuvîntul Sfînt
sînt într-adevãr gustoase ºi hrãnitoare.
11 - Binecuvîntat este semãnãtorul iubit de Domnul,

asupra semãnãturii cãruia El Îºi dã ploaia Sa, unind astfel harul ceresc cu lucrarea celui
ce seamãnã.
O, ce binecuvîntatã roadã iese din aceastã împreunã lucrare!
12 - Dovada cã o lucrare este dupã voia ºi dupã placul Domnului, este cã Domnul
binecuvînteazã rodul.
Acel minunat semãnãtor ar trebui sã strige de bucurie, privind cum harul ceresc se revarsã
peste sãmînþa sa fãcînd-o tot mai multã ºi mai frumoasã.
Acel semãnãtor ar trebui sã nu mai poatã de bucurie slãvind pe Domnul pentru asta.
13 - Binecuvîntat popor al Oastei Domnului, semãnãtorul acesta eºti tu.

Dã slavã lui Dumnezeu al cãrui har face ca orice sãmînþã a ta sã creascã.
ªi pîinea seminþei tale o face sã fie atît de gustoasã încît toþi strãinii, chiar ºi cei ce te
batjocoresc, sã vinã sã se hrãneascã din ea.
14 - Seamãnã mai departe popor smerit ºi prigonit, Domnul este cu tine ºi ploaia Lui sub
care stai, te va face tot mai smerit ºi recunoscãtor, cu cît eºti mai încãrcat de roade.
Totul este datoritã Harului Sãu.
15 - Învãþînd smerenia, uitã-te mereu numai spre cer cu rugãciune

ºi spre tine cu lacrimi.
Crengile cele roditoare sînt aplecate.
ªi tãcute.
16 - Suflete care înainte nici nu ºtiam cã existã un Cuvînt al lui Dumnezeu,

nici nu cunoºteam ceva despre Hristos,
nici nu auziserã mãcar cã ar fi Duhul Sfînt,
nici nu trãiserã în rugãciune,
nici nu gustaserã o cîntare sfîntã,
nici nu bãnuiam ceva despre naºterea din nou,
- dupã iluminarea adusã de turnarea Duhului Sfînt prin tine, ce semãnãtori binecuvîntaþi
- au devenit!
17 - Ferice de voi fericiþi pãrtaºi ai Duhului Sfînt.

Ferice de voi peste care s-a turnat peste mãsurã Duhul (Rom. 5, 5) .
Împliniþi ºi voi cu recunoºtinþã ºi cu hãrnicie datoria pe care o aveþi faþã de harul pe care
l-aþi primit!
Pentru cã rãspunderea faþã de Dumnezeu o aveþi dupã mãsura harului pe care l-aþi primit.
18 - O, cît de mult face pentru un suflet amãrît o veste de bucurie.

Cît de mult face în vremea apãsãrii ºi a descurajãrii o ºtire îmbucurãtoare.
Cît de mult bine le face celor cãzuþi într-o robie fãrã nãdejde, un cuvînt încurajator!
Cine aprinde o nãdejde salveazã o viaþã.
19 - Am cunoscut în vremea apãsãrii, oameni atît de fãrã nãdejde încît îºi ziceau întruna:
aici vom muri.
În ei înºiºi nu mai aveau nici o razã de speranþã, ci tot sufletul lor era plin numai de
întunericul deznãdejdii ºi descurajãrii.
ªi mulþi dintre aceºtia deºi erau ca niºte munþi, s-au prãbuºit ca niºte muºuroaie.
Cine îºi pierde speranþa - îºi pierde viaþa.
20 - Oamenii fãrã speranþã nu pot rãmîne nici o clipã numai cu ei înºiºi.

Lãsaþi singuri timp mai îndelungat, îºi pierd mintea.
De aceea aceºti oameni cautã neîncetat pe cîte unul din acei care sînt ca un izvor de putere
ºi îmbãrbãtare pentru ei,
spre a se rezema de el.
Vai de omul fãrã nãdejde cînd rãmîne ºi singur.
Dumnezeule al nãdejdii, nu lãsa pe nimeni deznãdãjduit.
Amin.
8 - Nãdejde ºi înviere
1 - Este o priveliºte cereascã sã vezi cîte unul din acele suflete zdrobite de tot, cum începe
sã învie ºi sã se lumineze, la auzirea cuvîntului dãtãtor de viaþã al lui Hristos care le umple
de nãdejde viaþa.
Dar ce puþini pot sã împartã cu tãrie ºi cu seninãtate astãzi siguranþa întãritoare a
Cuvîntului nãdejdii, în marea mulþime a sufletelor doborîte de tot.
2 - O, cît de neuitate sînt astfel de priveliºti, care numai acolo se pot vedea, unde este mai
adîncã noaptea durerii,
cînd pustietatea se bucurã ºi cei zdrobiþi se ridicã la o viaþã nouã ºi plinã.
Nu-i sãrbãtoare mai strãlucitã ca Învierea asta!
3 - Pentru unii, anii cei mai buni sînt anii copilãriei.

Dar aceºti ani trec aºa de repede, încît nici nu ºtii,
- decît din cîteva amintiri de pe suflet ºi cîteva de pe trup,
- cã i-ai avut.
4 - Pentru alþii, anii cei mai buni sînt anii tinereþii...

Dar voioºia sãritoare ºi cîntãreaþã a acestor ani, zboarã aºa de curînd, încît nu rãmîn din
ea decît puþine prietenii
ºi multe pãcate.
5 - Pentru cei mai mulþi oameni însã anii cei mai buni sînt cei pe care nu i-au trãit încã.
Anii pe care tot mai nãdãjduiesc sã-i ajungã,
- dar adesea nu-i ajung niciodatã.
6 - O, cît de mulþi dintre oameni, cînd ar putea sã-ºi foloseascã anii cei mai buni în felul
cel mai bun,
n-au nici minte, ºi nici voinþa cu care sã-i foloseascã astfel.
Cînd vine mintea - anii cei mai buni s-au dus.
7 - O, cît de mare binefacere este sã afli un învãþãtor bun ºi o învãþãturã bunã, la timpul
potrivit.
Dar o ºi mai mare binecuvîntare este cînd, avînd aceste daruri, le ºtii folosi în felul cel
mai cuminte.
8 - Cît de mare har este sã-L afli pe Hristos, Învãþãtorul Cel mai Bun ºi Cuvîntul Lui,
învãþãtura cea mai bunã, încã de la începutul vieþii.
Pentru cã începînd calea vieþii împreunã cu El
ºi umblînd sub îndrumarea Lui,
toþi anii vieþii devin anii cei mai buni. Toate faptele lor sãnãtoase ºi toate amintirile lor
pline de frumuseþe...
Dragã suflete, oare tu ce-ai fãcut cu anii cei mai buni ai vieþii tale?
9 - Nu existã un gînd mai binecuvîntat,

nu existã o hotãrîre mai înþeleaptã
ºi nu existã o stare mai înaltã ºi mai de valoare, decît un astfel de gînd ºi un astfel de om:
Gîndul de-a umbla smerit.
ªi omul care într-adevãr umblã smerit.
10 - Umblã smerit ºi ascultã smerit de Domnul tãu ºi de Cuvîntul Lui...

De fraþii tãi ºi de Cuvîntul mãrturisirii lor,
- pentru ca ºi Domnul sã nu fie silit sã te pedepseascã, nici fraþii sã te înstrãineze.
Chiar ºi dacã ai ajuns la pedeapsa Domnului, învaþã mãcar din aceasta, ca sã nu ajungi
în pedeapsa din care nu mai poate fi scãpare.
11 - Mai înainte de a ajunge în primejdiile ºi în valurile prin care va trebui sã trecem ca

niºte biruitori,
- nouã Hristos ne-a lãsat Cuvîntul Sãu puternic: Nu vã temeþi.
ªi fãgãduinþa Sa cea tare: Cãci Eu sînt cu voi!
12 - Cît de siguri ar trebui sã fim noi de aceste adevãruri!

Cît de puternicã încredere ar trebui sã avem neîncetat ºi fiecare dintre noi în sprijinul pe
care ni l-a fãgãduit Dumnezeu.
ªi cît de liniºtiþi am strãbate noi, prin toate necazurile vieþii, dacã nu ne-am îndoi cîtuºi
de puþin cã acesta este chiar aºa.
13 - Iatã de ce, oricine vrea mîntuirea lui Dumnezeu, trebuie neapãrat sã ajungã la Hristos.
Pentru cã Dumnezeu a pus în Fiul Sãu Isus Hristos toatã plinãtatea Dumnezeirii Sale
(Col. 1, 19) .
ªi în nimeni altul nu este mîntuire, cãci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor
în care sã poatã fi mîntuiþi decît El (Fap. Ap. 4, 12) .
Numai El este Uºa (Ioan 10, 9) .
ªi numai El este Mijlocitorul (Evrei 9, 15) .
14 - În multe rînduri ºi în multe chipuri a vorbit Dumnezeu oamenilor din cele mai vechi
timpuri pînã astãzi (Evrei 1, 1) .
Dar niciodatã nu le-a vorbit atît de apropiat ºi atît de cutremurãtor, atît de limpede ºi atît
de serios ca acum.
15 - Daci dacã n-ai ascultat de Cuvîntul lui Dumnezeu pînã acum, acum trebuie sã asculþi.
Dacã nu te-ai hotãrît pentru Hristos pînã acum, acum trebuie sã te hotãrãºti.
ªi dacã nu te-ai îngrozit de sfîrºitul care te aºteaptã ºi dacã n-ai ascultat de Voia lui
Dumnezeu pînã acum,
acum trebuie sã te îngrozeºti. Fiindcã ºi mîntuirea ºi pierzarea n-au fost niciodatã atît de
aproape de tine ca acum.
16 - Din pricina aleºilor lui Dumnezeu, El are o nespus de mare milã ºi bunãtate chiar ºi
faþã de casa lor ºi de urmaºii lor pînã cine ºtie cînd.
Nimeni nu se bucurã de atît de mare milã ºi bunãtate din partea lui Dumnezeu, ca
familiile ºi urmaºii aleºilor Lui.
17 - Faþã de nimeni altcineva pe lume, ca faþã de soþia sau pãrinþii, sau fiii sau fraþii sau
surorile unui credincios ucenic al lui Hristos,
Dumnezeu nu Se aratã atît de binevoitor.
Cãci toþi ceilalþi au parte aºa de puþin sã fie împreunã cu omul lui Dumnezeu, dar aceºtia
sînt cel mai mult cu el.
Totuºi de cele mai multe ori, aceºtia sînt cei mai strãini.
18 - Toþi ceilalþi sînt mai mult sau mai puþin depãrtaþi de omul lui Dumnezeu,
dar ei sînt totdeauna atît de aproape.
Toþi ceilalþi îi aud numai din cînd în cînd glasul lui ºi îndrumãrile sale, dar ei au prilejul
sã le audã totdeauna.
ªi totuºi, de cele mai multe ori, ei sînt acei ce le ascultã cel mai puþin.
19 - Ai lui, au zilnic prilejul sã se roage cu el, sã cînte cu el, sã stea ºi sã lucreze cu el.
Putîndu-se astfel face împreunã cu el pãrtaºi la o atît de mare slavã ºi rãsplatã de la
Dumnezeu în Hristos Isus Domnul nostru.
- Dar vai, cît de puþin înþelege sã asculte de Dumnezeu, de cele mai multe ori, chiar casa
lui Iacov... chiar familia lui Moise, chiar fiii lui David!
- Spre durerea Domnului ºi spre durerea alesului Sãu.
20 - Suflete preaiubite Domnului, ascultaþi-L pe Domnul ºi voi, aºa cum L-a ascultat acela
lîngã care trãiþi voi acum.
Sau lîngã care aþi trãit.
Cãci nu-i de-ajuns sã faceþi parte cu trupul din casa unui credincios, ci trebuie ºi voi
înºivã sã vã faceþi prin naºterea din nou pãrtaºi la aceeaºi credinþã ca ºi el.
Astfel în curînd veþi fi despãrþiþi de el
ºi nu vã va folosi decît la o mai mare osîndã - tot harul care nu l-aþi ºtiut folosi cînd l-aþi
avut.
O, Doamne al pãrinþilor noºtri sfinþi, ajutã-ne sã-i ºtim preþui ºi urma, ca sã ajungem ºi
noi fericiþi la Tine ºi la ei.
Amin.
Doamne, ce frumos era
Doamne, ce frumos era,

cînd pe-ntinsa Ta Lucrare
pe cît þara cuprindea
tot poporul Tãu avea
o iubire ºi-o cîntare!
Doamne, ce frumoºi pot fi

ºi acum ºi-ntotdeauna
cei ce pot mereu iubi
ºi se pot mereu smeri
ºi pot fi în toate una.
Doamne, ce frumos e-atunci

cînd avem o-nvãþãturã
ºi-n unirea sfintei munci
þinem sfintele porunci
c-o iubire ºi-o cãldurã.
Doamne, ce frumos ar fi
dac-am fi ca înainte
dacã gîndul s-ar sfinþi
inimile s-ar smeri
ºi-ar fi-o dragoste fierbinte.
... Doamne, fã-ne iar sã fim

cum ne-au fost pãrinþii, - una
cu-o credinþã sã vestim,
cu-o nãdejde sã muncim
ºi-o iubire-ntotdeauna.
Fiul meu, chiar tu acesta care-n rele ai cãzut

care gemi sub apãsarea ºi pãcatul ce-ai fãcut
care-noþi în întinarea putredului trai stricat
dac-ai ºti ce mult de Domnul eºti dorit ºi eºti chemat.
- + -
Dac-i vrea sã laºi pãcatul ca pe Domnul sã-L urmezi

cîtã slavã, ce viaþã ai primi, azi nici nu crezi,
nu-i uºor sã crezi cu fapta, însã dac-ai ascultat
c-o rãsplatã înmiitã vei fi-odatã-ncununat.
9 - Apropierea ºi ascultarea
1 - Toatã nenorocirea oamenilor, se trage numai din faptul cã ei nu vor sã se apropie de

Dumnezeu ºi sã asculte ce spune Cuvîntul Lui.
Cãci dacã s-ar apropia sã asculte, ar fi cu neputinþã sã nu le placã ºi sã nu-L iubeascã.
2 - Pãrerea necredincioasã pe care odatã ºi-au fãcut-o, cei mai mulþi dintre oameni despre
Dumnezeu - ei nici nu doresc sã ºi-o mai schimbe,
ci rãmîn tot mai departe de Dumnezeu. ªi tot mai neascultãtori de El.
Necredinþa din vremea neºtiinþei - se schimbã într-o credinþã conºtientã - ºi aceasta este
ºi mai vinovatã.
3 - Pentru cã în vremea liniºtitã oamenii nu cautã sã se apropie de Dumnezeu ºi sã-L

asculte ca sã-L cunoascã ºi sã-L iubeascã, de aceea nici în vremea cea grea în ceasul
nenorocirii, nu ºtiu sã caute adãpostul Lui.
Nu ºtiu sã ºi-L apropie pe Dumnezeu niciodatã,
nu ºtiu sã-L cheme ca sã-i asculte ºi El pe ei.
4 - Oamenii trãind strãini de Dumnezeu în viaþa lor fericitã, suferã strãini de El ºi în viaþa
lor grea.
Umblînd fãrã Dumnezeu prin viaþã, ei ajung fãrã El ºi în moarte...
Trec fãrã El în veºnicie ºi vor petrece pînã în vecii vecilor tot fãrã El.
Vai, nimic nu poate fi mai înfiorãtor ca aceastã singurãtate veºnicã, fãrã Dumnezeu.
5 - O, ce întrebare ºi uºoarã ºi grea este aceasta: poate o mamã sã-ºi uite copilul ei?
Cum sã poatã o mamã sã-ºi uite copilul ei?
ªi cum poate totuºi, uneori?
Cunoaºtem mame dulci care n-au putut ºi nu vor putea sã-ºi uite copilul lor niciodatã,
ºi cunoaºtem mame amare care totuºi au putut ºi pot.
6 - Cît de plãcut ºi cît de neplãcut este sã vorbim despre mame care îºi pot uita copilul
lor!
Dar chiar dacã l-ar putea uita, ºi chiar dacã pot - totuºi Eu nu te voi putea cu nici un chip
- zice Domnul.
Cãci te-am sãpat pe Mîinile Mele... ºi eºti totdeauna înaintea ochilor Mei...
7 - O, Sfinte Mîini, sãpate de cuie ºi de lovituri, din dragoste pentru noi!

Cu ce putere sîntem noi scriºi pe voi
ºi cît de adînc sîntem sãpaþi,
spre a nu mai fi uitaþi niciodatã?
Ori de cîte ori Mîntuitorul nostru priveºte la voi scumpe Mîini ale Lui, Mîini sfinte
strãpunse de cuie,
Inima Lui se aprinde din nou de dragostea noastrã - ºi gîndul Lui iubitor, Îºi aminteºte
iarãºi de noi.
8 - Nici o mamã de pe pãmînt nu ºi-a putut iubi ºi neuita pe copilul ei, atît de mult.
Pentru a-l avea necurmat sub ochii ei, nici o mamã nu ºi-a sãpat numele copilului ei pe
mîinile sale cu urme nemaiºterse ºi nemaiuitate niciodatã,
- aºa cum a fãcut pentru noi Dulcele nostru Mîntuitor!
9 - Urmele sãpate pe Mîinile lui Isus Domnul nostru sîntem noi...

sînt preþul cu care ne-a rãscumpãrat El,
sînt dovada cã noi sîntem ai Lui
ºi sînt semnul cît de mult ne-a iubit El.
10 - Poate totuºi o mamã sã-ºi uite fiul ei?

Poate, poate cã da!
Dar noi nu se poate sã fim uitaþi de Hristos niciodatã.
Iatã de ce se bucurã El atunci atît de mult de noi cînd Îl urmãm!
ªi iatã de ce suferã El atît de mult cînd cu toatã dragostea Lui faþã de noi, rãmînem totuºi
neascultãtori.
11 - Iatã de ce ne gãteºte ºi ne împodobeºte El atît de mult locul nostru cel de lîngã El în

veºnicie.
ªi iatã de ce Se uitã El atît de trist la locul gol al celor ce nu vreau sã vinã acum la El.
ªi care nu vor fi nici în Împãrãþia Sa.
12 - Taina puterii ºi taina pãstrãrii în neprihãnire,

taina biruirii ispitelor ºi taina rãmînerii în smerenie,
este ascultarea de Domnul ºi este amintirea izbãvirii Sale, arãtate faþã de noi.
13 - Oricît de mari ar fi încercãrile care ne-ar ieºi în calea sufletului nostru, totuºi nici
una nu poate birui, dacã Domnul e cu noi.
Oricît de viclene ar fi ispitele
ºi oricît de atrãgãtor ar fi pãcatul,
totuºi nimic nu ne va putea clinti nici nu ne va putea abate de pe urmele Domnului,
dacã neîncetat vom asculta la Cuvîntul Lui.
ªi dacã niciodatã nu vom uita de unde ne-a scos El.
14 - Însã tocmai în aceste douã pãrþi umblã ºi vrãjmaºul sã ne înºele: sã nu ascultãm de

Cuvîntul Domnului.
ªi sã uitãm groapa de unde ne-a scos El, cu preþul ranelor ºi a morþii Sale.
15 - Fraþii ºi surorile mele, e mai uºor sã te fereºti sã nu cãzi în prãpastie, decît dupã ce
ai cãzut sã mai ieºi iarãºi de acolo.
E mai uºor sã previi boala decît s-o vindeci.
E mai uºor sã-þi pãstrezi curãþia, decît s-o dobîndeºti din nou dupã ce ai pierdut-o.
Nu uitaþi, nu uitaþi niciodatã îndemnul Domnului: ce zic vouã, zic tuturor: vegheaþi!
16 - Cînd vorbiþi altora, gîndiþi-vã în lumina Cuvîntului Sfînt totdeauna cu teamã ºi cu

grijã la starea voastrã înºivã.
Mustrînd pãcatele altora, sã vã usture propria voastrã stare. Luminîndu-i pe alþii - sã
vedeþi necurmat de calea voastrã.
Propovãduind altora sfinþenia, aveþi mereu grijã de ochiul vostru.
17 - Cãci de cele mai multe ori, cînd crezi cã tu stai bine, poate sã te loveascã ceva.
ªi cînd crezi cã mergi cel mai frumos þi se poate pune o piedicã.
Vegheaþi mereu, vegheaþi neîncetat deci. Cu cît vezi mai multe slãbiciuni la alþii, cu atîta
sã-þi fie mai teamã de tine însuþi.
18 - Sînt uneori vremuri în care nouã ni se pare cã braþul Domnului stã în nelucrare...
Ni se pare cã mîna celui rãu este lãsatã slobodã sã facã tot ce vrea împotriva celor
credincioºi.
Cã asupritorul poate chinui nepedepsit pe cei nevinovaþi.
Cã judecãtorul nedrept îi poate condamna cum îi place.
Cã fãptuitorul îi poate fura ºi lovi.
Cã hulitorul îl poate ocãrî în voie.
Cã mîna vrãjmaºului poate sã-i apese, sã-i batã, sã-i îngroape dupã voie pe cei nevinovaþi.
O, cît de mult se înºalã atunci cei ce cred aºa.
ªi mai ales, cei ce fac aºa.
19 - În zilele acelea îþi trebuie o credinþã mai tare ca oricînd, ca sã nu te clatini ºi sã nu

te îndoieºti de grija ºi de dragostea lui Dumnezeu.
Îþi trebuie o mare încredere ºi o deosebitã luminã, spre a vedea cã totuºi nu cel rãu este
atotputernic,
ci Cel Bun este!
20 - Noi nu sîntem în mîinile oamenilor, ci sîntem în Mîinile lui Dumnezeu,

chiar ºi acei care cred cã noi sîntem în mîinile lor sînt ºi ei în Mîinile Lui.
Nimeni niciodatã nu poate face decît atîta cît i-a rînduit
sau i-a îngãduit Dumnezeu.
O Dumnezeule Bun, rînduieºte ca cei buni sã facã tot binele pe care îl doresc
ºi nu îngãdui ca cei rãi sã facã tot rãul pe care îl pot.
Amin.
10 - Prezent ºi Viitor
1 - Dar cum ºi Hristos Domnul nostru, Cãpetenia ºi Desãvîrºirea noastrã

(Evrei 12, 2) ,
- a fost dat pentru o vreme în mîinile oamenilor dupã planul mai dinainte al lui
Dumnezeu, iar dupã aceea toþi oamenii au fost daþi în Mîinile Lui (Matei 28, 18) ,
tot aºa acum prin acelaºi Tainic Plan Dumnezeiesc ºi noi sîntem la fel.
Dar curînd ne va veni în ajutor Braþul Domnului ºi atunci tot rãul va fi ca o nimica sub
talpa picioarelor noastre (Rom. 16, 20) .
Cine va rãbda pînã la sfîrºit, va vedea ºi se va ferici.
2 - Numãrul celor care cred în urmã, este îmbucurãtor de mare, este o mulþime cît stelele
cerului ºi cît nisipul mãrii (Apoc. 7, 9) .
Dar numãrul celor care au crezut înainte, - este întristãtor de mic.
ªi chiar din acest numãr mic, unii au fost adeseori îndoielnici. ªi tot atît de slabi.
3 - E un mare merit înaintea lui Dumnezeu sã crezi oricînd,

numai sã crezi sincer.
Sã crezi puternic.
Sã crezi pînã la moarte.
- Dar este un nespus mai mare merit sã crezi de la început, pentru cã nu numai prin
prezenþa ta lîngã Hristos,
sau prin suferinþele tale alãturi de El,
ci ºi prin lucrarea propriei tale credinþe, sã ajuþi mai mult la grabnica biruinþã a credinþei
în alþii - pînã ce vor crede toþi.
4 - Vor fi binecuvîntaþi, toþi acei care vor crede, pînã la sfîrºit vãzînd Dumnezeirea lui
Hristos,
- dar cei care au crezut de la început, vor fi strãluciþi ºi unici.
De aceea Maica Domnului, sfinþii apostoli ºi primii ucenici vor avea o veºnicã preþuire
ºi cununã în ceruri, fiindcã ei au crezut cînd încã nu vãzuserã nimic decît un om.
ªi încã unul din cei mai dispreþuiþi oameni.
5 - Astãzi cine crede în ceea ce ni se vesteºte, dar încã nu s-a împlinit?

Cine crede în Venirea Domnului cea foarte apropiatã?
Cine crede cu adevãrat în Judecata Lui, care va rãsplãti fiecãruia dupã faptele sale?
Cine crede în viaþa veºnicã ºi în osînda veºnicã?
Cine crede în Cuvîntul lui Dumnezeu cu adevãrat?
- Ferice de cine crede cu adevãrat, cãci acela ºi împlineºte acum ºi în veac cu fapta,
aceastã credinþã.
6 - Ce grozavã este rãsplãtirea cînd este generalã.

Ce deznãdãjduitã este cãderea cînd este chiar a tuturor,
- ºi ce adînc este întunericul cînd nu mai este nici o razã de luminã de nicãieri.
7 - Aºa este rãtãcirea omenirii: Totalã!

Aºa este cãderea noastrã: Totalã!
Aºa era întunericul meu, înainte de-a veni Hristos pe pãmînt, între noi, în mine - în toþi:
Total!
8 - Nu numai cã eram rãtãciþi cu toþii. Dar eram ºi rãtãciþi cu totul.

În orbia noastrã, fiecare avea drumul sãu, ideile sale, interesele sale, nebunia sa.
Nimeni nu þine seama de nimeni.
Nici unul nu ascultã de nici unul.
Fiecare era vrãjmaº fiecãruia.
Vai, ce cumplit este haosul în care zac oamenii care nu s-au suit în Hristos. Sau care au
cãzut din El!
9 - Dar Dumnezeu care este atît de bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care
ne-a iubit, mãcar cã eram morþi în greºelile ºi în pãcatele noastre, ne-a adus la viaþã împreunã
cu Hristos, prin Harul Sãu (Efes. 2, 4-5) .
El a fãcut sã cadã asupra Fiului Sãu Isus, nelegiuirea noastrã a tuturor,
- pentru a nu mai cãdea noi sub ea...
10 - Hristos Domnul nostru S-a sfinþit El pentru noi toþi, ca noi toþi sã ne putem sfinþi prin
El (Ioan 17, 19; 1 Cor. 1, 20) .
S-a fãcut El ascultãtor pînã la moarte (Filip. 2, 8) ,
pentru ca prin ascultarea Lui, noi toþi sã ajungem la o stare dupã Voia lui Dumnezeu.
O, ce minunatã este taina întrepãtrunderii acesteia a Lui cu noi.
ªi a noastrã cu El.
11 - Desigur înþelepciunea lui Dumnezeu ar fi mai putut gãsi ºi alt mijloc pentru mîntuirea
noastrã, dar oricare altul ar fi fost, nu era cel mai cutremurãtor.
S-ar fi putut da ºi alt preþ pentru rãscumpãrarea noastrã, dar oricare ar fi fost, nu era cel
mai mare.
Ca Jertfa dragostei. Ca dragostea Jertfei.
12 - S-ar fi mai putut gãsi ºi o altã jertfã - pentru îndreptãþirea ºi iertarea noastrã, dar
oricare ar fi fost ea - nu era cea mai scumpã.
Iubirea ar fi mai putut gãsi ºi o altã cale decît suferinþa - dar oricare ar fi fost aceasta, nu
era de-ajuns.
Numai iertarea suferinþei. ªi suferinþa iertãrii.
13 - Dupã preþul care a fost dat pentru rãscumpãrarea noastrã se vede nu numai cît de
scumpã era aceastã rãscumpãrare,
dar ºi cît de mari erau fãrãdelegile noastre a tuturor,
- ºi ale fiecãruia din noi, în parte.
14 - Zdrobit prin suferinþã, înseamnã cea mai cutremurãtoare jertfã

ºi cea mai mare iubire.
Nu poate sã mai existe o alta asemenea ei.
ªi numai aceasta a fost de un aºa de mare preþ cum cerea Dreptatea pentru ca sã poatã
într-adevãr corespunde cu prisosinþã cerinþelor Sfinþeniei ºi Judecãþii Dumnezeieºti,
spre a putea face o desãvîrºitã ºi totalã rãscumpãrare pentru noi toþi - acei care eram total
pierduþi.
15 - Nici o minte omeneascã nu va fi în stare sã cuprindã în mãrimea ei nebãnuitã Jertfa

adusã de Hristos pentru mîntuirea omului ºi omenirii.
Iatã ce înseamnã pãcatul.
Cu cîtã uºurinþã l-a fãcut omul - ºi cu cîtã greutate a trebuit ca sã-l ispãºeascã Dumnezeu!
16 - Cît de uºor se face ruptura, dar cît de greu se mai poate reface iarãºi.
Cît de uºor este sã te prãbuºeºti - dar cît de greu este sã te mai poþi ridica din nou.
De aceea sufletul meu ºi fiul meu, cutremurã-te în faþa Jertfei Dragostei lui Dumnezeu
ºi în faþa vinovãþiei tale.
ªi învaþã cum sã te þii curat.
17 - De ruºine vor rãmîne numai aceia care s-au încrezut în satana cel mincinos, care i-a
minþit cã dacã vor pãcãtui vor fi fericiþi.
ªi aceia care s-au luat dupã duhul nebun ºi lumesc, care i-a înºelat cã dacã îl vor urma,
vor afla în el bucuria.
18 - Aceia care umblã ºi luptã plini de lãcomia banului, a slavei lumeºti ºi a

deºertãciunilor care pier atît de curînd, - sînt totdeauna nefericiþi.
Toate acestea îl lasã pe omul care le cautã gol ºi chinuit în moarte ºi în veºnicie.
Numai cu povara zdrobitoare a pãcatului pe care l-a fãcut umblînd dupã ele.
19 - Mãrturisiþi cu putere ºi cu îndrãznealã Cuvîntul lui Hristos ºi nu vã temeþi niciodatã.

El nu vã va lãsa de ruºine.
Umblaþi cu adevãrul ºi nu vã temeþi: El nu vã va lãsa de ruºine nicicînd ºi niciunde.
Trãiþi cinstiþi, cuviincios, drept ºi înþelept cu Hristos - ºi nu vã temeþi, nu veþi rãmînea
de ruºine nici la judecata oamenilor.
Nici la cea a lui Dumnezeu,
veþi vedea.
20 - Însetat este totdeauna ºi orice suflet omenesc...

numai apele din care fiecare merg sã se adape, sînt mereu altele.
Lupta ºi alergarea pentru stãpînirea setei sufletului, este la fel în fiecare om.
Numai izvoarele la care merge fiecare suflet spre a-ºi potoli setea, acestea nu sînt la fel.
O Dumnezeule al Milei, îndreaptã toate sufletele numai spre izvoarele Tale. Numai acolo
unde este adevãrata potolire a setei noastre.
Amin.
Pãrtãºia adunãrii...
Pãrtãºia adunãrii
unde ne-a nãscut Cuvîntul
sã ne-o þinem cum ne-a dat-o
prima datã legãmîntul
naºterea din nou ce-acolo
am primit-o prima datã,
sã ne-o ducem pîn-la moarte
sfîntã, treazã ºi curatã.
Þine-ne Isuse Sfînt

în întîiul legãmînt
treji ºi vrednici sã ne ºtii
pînã cînd va fi sã vii...
Duhul cel smerit ºi sincer

ce-l aveam întîia oarã
sã ne fie-ntotdeauna
scumpa inimii comoarã
- naºterea din nou s-aratã
ºi rãmîne ºi rodeºte,
numai unde duhu-acesta
sincer ºi smerit domneºte.
Dumnezeule-al Credinþei
ºi-al iubirii-adevãrate
dãruieºte-ni-le-acestea
ºi pãstreazã-le curate
naºterea din nou, în ele
ne-o sfinþeºte ºi ne-o þine
ca sã poþi cu bucurie
sã ne vezi rodind în Tine.
Credinþa, fiica mea, sã-þi fie-adîncã, limpede ºi dreaptã

mãrturisitã nu prin vorbã ci-adînc ºi sãnãtos prin faptã
atunci credinþa ta curatã va fi ea apa rãcoroasã
cu cît mai limpede ºi-adîncã, cu-atît mai bunã ºi frumoasã.
- + -
Viaþa fãrã de credinþã e ca o luntre prinsã-n stînci

fãrã cîrmã ºi lopatã, piere-n nopþi de ape-adînci.
11 - Setea ºi izvorul
1 - O, cu cîtã sete aleargã bieþii oameni la izvoarele distracþiilor vinovate,

la citirea cãrþilor otrãvitoare,
la ascultarea lucrurilor deºarte,
la scufundarea în mocirla cãlduþã ºi leneºã a spurcãciunilor minþii ºi a trupului lor,
ticãloºindu-ºi sufletul.
Sufletul lor cel însetat dupã curãþie, - dar îndopat cu stricãciuni,
cel însetat dupã luminã, - dar cufundat în întuneric.
ªi cît de aproape este de fiecare dintre noi Izvorul îmbelºugat al Apelor Vieþii: Hristos!
2 - O, voi toþi cei însetaþi, nu mai mergeþi la foc, - veniþi la ape.

Nu mai mergeþi la pãcate, - veniþi la bisericã.
Nu mai mergeþi la satana, veniþi la Hristos!
3 - Voi cei însetaþi dupã neprihãnire, dupã har, dupã sfinþire, dupã dragoste, dupã orice
trebuinþã adînc sufleteascã,
nu vã mai duceþi sã le cãutaþi acestea acolo unde nu este Hristos.
Ci veniþi la El, cãci numai prin El le veþi putea afla toate acestea, nu numai nespus mai
fericiþi, dar ºi nespus mai mult decît gîndiþi sau credeþi voi.
4 - Nu existã mai mare binefacere pentru lume decît neprihãnirea.

ªi nici un mai mare binefãcãtor pentru oameni, decît un om neprihãnit.
Dar ce puþin îi pasã lumii de ea.
ªi ce puþin le pasã oamenilor de el.
5 - Numai cînd neprihãnirea piere cu totul, atunci se vede ce a fost ea pentru lume.
Cînd lumea, fãrã neprihãnire, ajunge plinã de spurcãciune, ºi de nedreptate,
de hoþie ºi de necinste,
de desfrînare ºi de crime,
de silnicie ºi de oroare,
- abia atunci se vede ce a însemnat neprihãnirea cînd era, frînînd rãul ºi oprind nimicirea.
Dar cui nu i-a pãsat de ea cînd era, în zadar îi va mai pãsa cînd a pierit.
6 - Cînd un om neprihãnit mai este încã undeva, - el este ca o sare acolo, împiedicînd
întinderea stricãciunii.
ªi ca o luminã împrãºtiind întunericul.
Vai de stricãciunea fãrã sare
ºi de întunericul fãrã luminã.
Dar multora omul cel neprihãnit le este ºi ca un ghimpe în ochi ºi ca un þepuº în coastã.
Prezenþa lui le aduce mereu aminte celor din jurul sãu de Dumnezeu ºi de Cuvintele Lui
Sfinte.
Vederea lui le împiedicã lor lucrarea stricãciunii. ªi puterea care este peste el îi îndeamnã
spre mîntuire,
- iar oamenii lumii acesteia nu iubesc neprihãnirea ºi nu-L doresc pe Dumnezeu!
7 - Cînd piere omul lui Dumnezeu, la prea puþini oameni le pasã cu adevãrat de aceastã
pierdere.
Prea puþini îºi dau cu adevãrat seama de pierderea cea mare pe care o lasã în urma sa, un
om al lui Dumnezeu.
Prea puþini îºi dau seama cã omul cel neprihãnit lasã la moartea lui un gol mult mai mare
decît locul pe care îl ocupa cînd era în viaþã.
8 - Voi toþi care aveþi o rãspundere pentru o cetate, pentru un popor, pentru omenire, luaþi
seama ºi sã vã pese de neprihãnire.
Ocrotiþi-o pînã nu piere dintre oameni. Cãci nimic nu mai puteþi pune în locul ei.
Iar o societate murdarã, nu poate sã trãiascã.
9 - Despre însemnãtatea postului ºtim cu toþii.

Despre roadele lui, sîntem încredinþaþi mulþi...
dar despre felul cum trebuie împlinit postul, ºtim încã prea puþin, însã despre fericirea ºi
împlinirea acestora cu fapta nu ºtim cîþi ºtim.
10 - Cã trebuie sã postim toate posturile, asta o ºtim cu toþii.

Cã trebuie sã le postim întocmai cum au fost aºezate de la început, ºi asta o ºtim poate,
iar unii o mai ºi împlinim, deºi acest lucru nu trebuie sã-l trîmbiþãm, cã ºtie Domnul
Dumnezeu cît poate ºi cît face fiecare din împlinirea poruncilor înfrînãrii...
- Dar sînt mereu tot mai puþini care se mai intereseazã de asta acum, cînd lumea face tot
ce poate spre a se îmbolnãvi ºi a muri cît mai grabnic de îmbuibare ºi de desfrîu.
11 - Dincolo de oprirea de la mîncare, sau de la anumite mîncãri,

în toate zilele rînduite postului, sau numai în anumite zile deosebite,
- cine mai gîndeºte ºi la cele care mai trebuiesc neapãrat sã însoþeascã adevãratul post
- cîþi gîndim, cîþi luãm seama ºi mai ales cîþi ne oprim, ferindu-ne de ceea ce credem cã
ne este îngãduit oricînd?
Cîþi renunþãm la dorinþa ce credem cã avem dreptul în orice timp?
12 - De aceste înfrînãri cerute ºi poruncite de Cuvîntul lui Dumnezeu, postul este neplãcut
omului firesc. ªi pare fãrã nici un folos pentru cel care îl face. Ce mare este amãgirea cã
acum se poate orice, o mai tîrziu cum vor vedea cã nu s-a putut chiar orice.
În zilele postului, ispitele sînt ºi mai mari ºi mai multe, de aceea sã fim ºi mai veghetori.
13 - Oricine se scoalã, acela se ridicã, înãlþîndu-se spre luminã.

Dar omul cu cît se scoalã mai repede, - cu atît ne lumineazã mai mult.
Oricine porneºte, tot ajunge odatã. Numai cã cu cît porneºti mai devreme, mergi mai
frumos ºi ajungi mai liniºtit.
Oricine începe, tot isprãveºte odatã, numai cã cu cît începe mai din timp, lucreazã mai
chibzuit ºi sfîrºeºte mai rodnic.
14 - Numai în lumina lui Dumnezeu vezi luminos ºi vezi clar, vezi sãnãtos ºi vezi
realitatea, vezi adevãrul ºi în toate direcþiile.
Fãrã Hristos cazi în falsele cãlãuziri, cazi în amãgirea luminilor rãtãcitoare, care duc la
zãpãcealã, la nebunie ºi la pierzare.
De aceea tinere, lumineazã-te!
15 - Scoalã-te ºi vino la soare.

Soarele îþi va da luminã ºi sãnãtate, voioºie ºi claritate, vigoare ºi lãrgime.
Hristos te va lumina ºi te va face luminos,
vino ºi tu oricare ai fi, care trãieºti în întunericul pãcatelor, al deziluziilor, al falsitãþilor
ºi al necredinþei.
Scoalã-te ºi vino ºi vei fi luminat de Hristos.
Iar dacã ai venit, rãmîi în luminã, ºi umblã în luminã, ºi rodeºte în luminã...
ºi vei deveni ºi tu luminos, ca o parte din El.
16 - Un suflet care de tînãr a ascultat de acest cuvînt, sculîndu-se - va avea parte de o

mare luminã, devenind el însuºi un luminãtor, ascultat de multe suflete.
ªi preþuit de mulþi aleºi,
înaintaºii lui vor fi binecuvîntaþi din pricina lui,
iar urmaºii lui vor fi înconjuraþi cu dragoste ºi preþuire nemãrginitã, tot din pricina sa.
17 - Peste cel ce vine ºi rãmîne la Hristos, Harul lui Dumnezeu se va revãrsa neîmpiedicat
ºi din belºug din toate privinþele.
ªi prin el peste alþii. Acest har îl va face sã devinã un prilej de mari binecuvîntãri pentru
Numele Domnului ºi pentru Lucrarea Lui.
ªi pentru cei care se vor împãrtãºi din lumina lui Hristos din ele.
18 - Curãþia omului credincios dinãuntru ca ºi frumuseþea dinafarã, sînt nu numai o cinste

pentru Numele lui Hristos care a putut înãlþa prin harul Sãu o asemenea zidire dintr-o
dãrîmãturã luminoasã,
dar va fi totdeauna ºi o pildã - ºi un îndemn pentru oricine va mai dori sã devinã ca el,
o Casã a Domnului, un Templu al Duhului Sfînt (1 Cor. 6, 19) .
Iatã ce va face Hristos ºi din tine suflete ascultãtor de El, dacã te scoli, dacã te luminezi
ºi dacã începi sã trãieºti statornic în lumina Lui.
19 - Cine aude numai cuvinte dulci, acela nu se îndreaptã niciodatã, - ca ºi cine aude
numai cuvinte aspre.
Cine vorbeºte numai despre dragostea lui Dumnezeu ºi nu pomeneºte niciodatã ºi despre
Dreptatea ºi Judecata Lui, acela îºi înºalã sufletul sãu ºi pe ascultãtorii sãi.
Ca ºi cel care vorbeºte numai despre judecatã ºi despre pedeapsã.
20 - O, vestitori ai Adevãrului Dumnezeiesc, luaþi aminte la Amîndouã Feþele acestea ale

lui Dumnezeu.
Vorbiþi despre întregirea Cuvîntului Sfînt.
Vestiþi întreg Adevãrul Evangheliei lui Hristos.
Mãrturisiþi tot planul lui Dumnezeu (Fap. Ap. 20, 27) ,
cãci numai aºa vã veþi face întreaga datorie faþã de Adevãr,
ºi faþã de cei care au nevoie sã-l cunoascã în întregime, spre a nu se înºela din pricina
voastrã.
Dumnezeul Adevãrului sã vã lumineze deplin în asta.
Amin.
12 - Dulce ºi amar
1 - Nu le vorbiþi oamenilor numai dulce despre Cuvîntul Domnului: Veniþi la Mine... Ci

faceþi-i sã vadã cu amar - ºi preþul Crucii ºi al Patimilor,
ca sã ºtie ce este pãcatul, ºi cît costã mîntuirea.
Spre a ºti ºi ce vor merita cei nepãsãtori.
2 - Nu le vorbiþi oamenilor numai dulce despre Împãrãþia cerurilor,

- ci le ºi înfãþiºaþi cutremurãtor ºi amar ºi sfinþenia pe care o cere Dumnezeu de la cei care
doresc s-o moºteneascã (Apoc. 21, 27; 22. 12-15) .
Fiindcã numai adevãrata groazã de pierzare, îi va cãlãuzi pe oameni spre adevãrata
mîntuire.
Glasul dragostei îl aud prea puþin.
3 - Numai Puterea lui Dumnezeu poate despica o inimã uscatã de necredinþã,

ca sã izvorascã din ea lacrimile pocãinþei ºi floarea naºterii din nou.
Din floarea aceasta nu numai dulceaþa iubirii, ci ºi amãrãciunea încercãrilor, va pregãti
rodul mîntuirii adevãrate.
4 - Numai Dumnezeu, cu puterea Lui cea mare, a despicat ºi întunericul în care zãceam
noi, ºi a fãcut ca sã izvorascã acest rîu binecuvîntat care este Lucrarea Oastei Sale,
din izvoarele curate ale cãruia ne adãpãm noi mereu ºi mereu.
O, cîtã datorie avem cu toþii, ca sã-l pãstrãm curat cum ni l-au lãsat înaintaºii
noºtri, - pentru ca urmaºii sã se bucure cu adevãrat de el - cum ne-am bucurat noi la început.
5 - Ce minunat lucreazã harul lui Dumnezeu, oriunde el este primit ºi lãsat sã lucreze
dupã voia Sa.
Ce puternic despica atunci sabia Cuvîntului Sfînt uscãciunea împietritã a inimilor,
ºi ce rîuri de suflete ies, ca din pãmînt, sã-L urmeze cu bucurie pe Hristos!
Asta este rãsplata lucrãtorilor curaþi ºi smeriþi.
6 - O, ce rîuri de înþelepciune, de descoperiri, de cîntãri de rugãciune ºi de iubire -

izvorãsc din sufletele care pînã azi erau ca niºte pustietãþi pline de jale ºi de prãpãd.
Ce rîuri de roade ale Duhului Sfînt, din care se adapã atît de multe popoare ºi veacuri ºi
întinderi, - sînt acum acolo unde era numai uscãciune!
Da, numai Puterea lui Dumnezeu e în stare sã facã toate acestea.
Dar ce minunat le face El, la vremea Lui.
7 - Dreptatea Domnului face judecatã

ºi înþelepciunea Lui înlãturã orice cãpetenie care se împotriveºte Domnului ºi împlinirii
planurilor Sale pe pãmînt.
Vine odatã vremea sã vadã - ce dulce este acest adevãr - toþi cei care s-au înºelat cu amar,
crezînd cã nu va mai veni niciodatã.
8 - Vine Ziua cea din Urmã, cînd în chip vãzut, Puterea lui Hristos va zdrobi orice
stãpînire vrãjmaºã ºi orice cãpetenie rea.
ªi astfel se va aºeza Domnia Lui în care va fi pace ºi dreptate veºnicã, - dupã cum ne
rugãm ºi cerem asta zilnic în rugãciune cãtre Tatãl nostru.
Acum cred ca dulce numai unii, asta... Atunci o vor vedea amar cu toþii.
9 - Plecãciune Þie - îi spune îngerul Dumnezeiesc Maicii Domnului, þie cãruia þi s-a fãcut
mare har, Domnul este cu tine.
Binecuvîntatã eºti tu între femei...
Iatã cum vorbeºte o gurã sfîntã, unui vas sfînt, ales de Dumnezeul Sfinþeniei,
pentru cea mai Dumnezeiascã dintre toate lucrãrile fãcute printr-o fiinþã omeneascã direct
de Dumnezeu.
10 - Acest înger puternic, care vorbeºte în Numele Puterii Dumnezeieºti ºi care în toate
celelalte misiuni ale sale a vorbit oamenilor poruncitor ºi aspru, chiar ºi sf. ap. Petru
(Fap. Ap. 12, 7-8) ,
- Fecioarei Preasfinte îi spune: Plecãciune þie... Tu ai un mare har.
Nimeni dintre oameni nu i-a mai vorbit ei vreodatã astfel.
O, cît de rãu ºtim vedea noi - ºi cît de puþin ºtim vorbi frumos.
11 - Priviþi în lumina cuvintelor îngereºti, iatã ce sfîntã, ce înaltã, ce curatã ºi ce vrednicã

- de respect, ne apare Preasfînta Fecioarã Maria, Maica Domnului nostru.
O, dacã ar cugeta mãcar puþin la cuvintele îngerului sfînt, acei oameni care se cred
evlavioºi, dar vorbesc atît de necuviincios despre Mama lui Isus, Dumnezeul nostru - ºi al lor.
12 - Dintre toate sufletele drept mãrturisitoare de Dumnezeu, nici unul nu I-a adus Lui
ºi Numelui Sãu Sfînt, o mãrire atît de sfîntã ºi o jertfã atît de curatã ºi vrednicã, - precum
Sfînta Fecioarã Maria.
Fãrã Lucrarea adusã de ea lui Dumnezeu,
fãrã slujba fãcutã de ea lui Hristos,
fãrã ascultarea datã de ea Duhului Sfînt,
- nici una din toate celelalte jertfe omeneºti n-ar mai fi putut avea loc.
13 - Desigur înþelepciunea, puterea ºi iubirea lui Dumnezeu ar mai fi putut gãsi pentru
venirea Fiului Sãu Isus Hristos Mîntuitorul nostru la noi ºi alte mijloace,
ºi ar mai fi putut afla ºi alte cãi...
- Dar ni ci o al t ã cal e n-ar m ai fi fos t at î t de omeneascã º i t ot u º i at î t d e
Dumnezeiascã, - cum a fost aceea a venirii din Fecioara.
Cãci nici un alt mijloc n-ar mai fi fost atît de minunat.
14 - Tot ce a avut cerul mai sfînt,

cu tot ce a avut pãmîntul mai curat,
- s-a unit atunci pentru Întruparea Acelei Minuni, în faþa cãreia ºi cerul ºi pãmîntul vor
sta pînã în vecii vecilor, într-o nemãrginitã uimire ºi adoraþie: Naºterea lui Dumnezeu ca om,
pentru omenire, printr-o fiinþã omeneascã.
15 - Nici o cîntare de laudã pentru Dumnezeu, nu s-a putut înãlþa mai minunatã spre ceruri
- ca aceea izvorîtã de pe buzele Preasfintei Fecioare ºi Mamã.
ªi nici o laudã n-a preamãrit pe Dumnezeu, nici nu-L va mai putea preamãri vreodatã, ca
aceea adusã de sufletul ºi trupul Preasfintei Maria.
De aceea datori sîntem ºi noi sã o fericim (Luca 1, 48-49) .
16 - În afarã de Domnul nostru Isus Hristos, Dumnezeul adevãrat din Dumnezeul adevãrat,
care S-a smerit pe Sine Însuºi atît de mult pînã într-atîta cã nouã oamenilor ne este cu
neputinþã sã putem pricepe,
- nimeni altcineva nu s-a mai putut smeri mai mult ca Sfînta Fecioarã, Maica Sa.
Ce frumos spune Cuvîntul lui Dumnezeu, acest adevãr (Luca 1, 48-52) .
17 - De aceea Hristos Dumnezeul - Cel care pentru cã S-a smerit negrãit mai mult decît
putem noi pricepe, a fost ºi înãlþat de Tatãl tot aºa de necuprins de mult,
aºa încît Numele Lui e mai presus de orice nume din ceruri...
Fiindcã nimeni de Acolo nu s-a mai putut smeri ºi coborî atît de jos, - ca El.
18 - Tot aºa Sfînta Fecioarã, Fericita Lui Maicã, fiindcã s-a smerit ºi ea mai adevãrat ºi
mai adînc decît oricare altã fiinþã pãmînteascã, - a ºi fost înãlþatã nespus de mult.
ªi a primit ºi ea un nume, mai presus decît oricare alt nume de pe pãmînt, numele de
Maicã a Domnului ºi Mîntuitorului lumii.
Despre nici o altã fiinþã din lume, nu se mai poate spune asta.
19 - Dupã creºterea pe care o are un fiu, poþi vedea mai ales pe mama lui. Cãci pînã la
vîrsta priceperii, de la care începe meritul personal al fiului,
- buna creºtere primitã de un fiu, este aproape în întregime, numai meritul mamei care l-a
crescut.
20 - La 12 ani, în Templu, Copilul Isus, iatã ce creºtere dovedeºte cã a primit de la Maica

Sa!
El le spune: oare nu ºtiai cã Eu trebuie sã fiu în Casa Tatãlui Meu? (Luca 2, 49) .
Cine Îi spusese lui Isus aceste taine?
Cine Îl fãcuse sã Se pãtrundã de ele, încã pe cînd era departe de vîrsta lor?
Binecuvîntatã sã fie mama care îºi învaþã copilul sã-L cunoascã ºi sã-L slãveascã pe Tatãl
Ceresc!
Amin.
Dezbinarea vine numai
Dezbinarea vine numai de la diavolul oricînd

în cel care se dezbinã, - de la el e primul gînd
de la el, cã-n el e rãul
el e primul dezbinat
ºi de-aceea, pentru asta, el e veºnic blestemat.
Oriºicine se dezbinã, face rãul ascultînd

de satan dezbinãtorul...
de la el este-acest gînd!
el dã falsa-ncredinþare, el dã duhul îngîmfat
ºi oricine le primeºte, este-un veºnic blestemat.
Blestematã-i dezbinarea, ºi-ai ei fãcãtori, oricînd

cãci sub vorba prefãcutã, este îngîmfatul gînd
iar cel ce stricînd Cuvîntul, face-acest drãcesc pãcat
fãcãtorul dezbinãrii, - este-un veºnic blestemat.
Dumnezeule, trezeºte-i, pe cîþi umblã dezbinînd

pentru cîþi mai e nãdejde, - dã-le-al pocãinþei gînd
iar de cei ce nu-i nãdejde, scapã-al Tãu popor curat
stricãtorul pãrtãºiei este-un veºnic blestemat.
Jertfa Crucii este Taina cea prin care Dumnezeu

dacã crezi în Ea te iartã ºi te face-un fiu al Sãu.
- + -
Toate trec, dar de-ai credinþã neclintitã-n Dumnezeu

ºtiu cã nu-i nimic statornic, nici uºorul, nici ce-i greu
rabdã cînd e greu, cãci trece, uitã binele fãcut
vei rãmîne-un vas de cinste cît rãmîi ºi n-ai cãzut.
- + -
Pentru cine vrea sã creadã am o mie de dovezi

dar nu vreau sã-þi dau nici una dacã tu nu vrei sã crezi!
13 - Slujire ºi rãsplatã
1 - Maica Domnului fusese aceea care cea dintîi auzise din gura trimesului ceresc Vestea
Cea Bunã, adicã Evanghelia.
A fost ea însãºi atît de adînc fiica Adevãrului, încît s-a putut învrednici sã fie Maica Lui!
A fost atît de mult o slujitoare, încît a putut ajunge o veºnicã Stãpînã.
2 - Iatã ce mare har pot sã fie nu numai pãrinþii credincioºi pentru fiii lor, ci ºi fiii aleºi
pentru pãrinþii lor.
Binecuvîntaþi sînt nu numai fiii din pricina pãrinþilor lor sfinþi - ci ºi pãrinþii din pricina
unor copii sfinþi.
Binecuvîntat este nu numai credinciosul din pricina Domnului, ci ºi Domnul din pricina
unui adevãrat credincios al Sãu.
Tot ceea ce este binecuvîntat de Dumnezeu este ºi pricinã de binecuvîntare pentru El.
3 - Dovada cea mai adevãratã cã un suflet s-a umplut de Duh Sfînt este nu numai cã el
binecuvînteazã pe Domnul cu gura lui, cu rugãciunea ºi cu cîntarea lui,
- ci mai ales cã Domnul este binecuvîntat de cãtre alþii, din pricina faptelor acestuia. Din
pricina binefacerilor lui, ºi a bunãtãþii lui.
Aceasta este ºi slujba, dar ºi rãsplata unui suflet sfînt.
4 - Cînd un credincios binecuvînteazã pe Domnul, cu gura ºi cu lucrarea mîinilor sale,

este desigur o dovadã cã are Duhul Sfînt.
Cãci nimeni nu poate spune, Hristos este Domnul, decît prin Duhul Sfînt
(1 Cor. 12, 3) .
Dar cînd alþii binecuvîntã pe Domnul pentru dînsul, aceasta este cea mai înaltã dovadã
cã el este un vas sfînt.
ªi cã Duhul Sfînt, i-a dat un har nemãsurat.
5 - În multe feluri Îºi aratã Dumnezeu mila Sa nemãrginitã faþã de noi, fãpturile Mîinilor
Sale,
dar cînd dragostea Lui, face ca în mijlocul familiei noastre sã se nascã un suflet ales, un
fiu sfînt pentru El, acesta este cel mai înalt fel al milei Lui.
Atuncea Dumnezeu ne aratã o îndurare cu totul deosebitã.
6 - Ce mare har este un fiu al lui Dumnezeu, cînd se naºte într-o familie!
Ce mare milã se aratã din partea lui Dumnezeu acelei case în care se întoarce un suflet,
în care se naºte cineva din nou.
Fiindcã oriunde se naºte într-o casã cineva din Duhul ºi din Cuvîntul lui Dumnezeu, acolo
se petrece o minune Dumnezeiascã.
ªi rãsare o luminã a vieþii vestitoare de viaþã pentru mulþi.
7 - Orice pãrinþi care primesc un fiu sfînt ar trebui sã mulþumeascã cu lacrimi lui
Dumnezeu cãci fiul acesta dat lor ca sã-l creascã va fi un sfînt al lui Dumnezeu.
Din pricina lui ºi ei vor fi binecuvîntaþi, nu numai pe pãmînt ci ºi în cer, - dacã îl vor
creºte ca pe un fiu al lui Dumnezeu - nu ca pe fiul lor.
8 - Fiii credincioºi ar trebui sã slãveascã pe Dumnezeu, pentru cã pãrinþii lor le sînt de

douã ori pãrinþi: ºi trupeºti ºi sufleteºti.
Soþul credincios ar trebui sã slãveascã pe Dumnezeu, cãci prin soþia sfîntã va fi sfinþit ºi
el (1 Cor. 7, 14) .
ªi fraþii la fel, pentru cã prin cel mai bun la Dumnezeu dintre ei, - ei înºiºi vor fi mai
aproape de El.
9 - Marea chemare a unui sol Dumnezeiesc este sã pregãteascã prin rugãciunea sa cãile
Domnului spre oameni.
ªi sã pregãteascã prin mãrturisirea sa, cãile oamenilor spre Dumnezeu.
10 - Dintre aceste douã mijlociri totdeauna istovitoare, trimisul lui Dumnezeu trãieºte
într-o continuã sfîºiere ºi luptã. Într-o zilnicã muncã de înãlþare ºi trîntire sufleteascã ºi
trupeascã, lîngã Hristos - Marele Mijlocitor.
Tot atît de binecuvîntat dar ºi tot atît de zdrobit, ca ºi Isus.
11 - Cînd te întorci de la Dumnezeu fericit spre oameni ºi de la ei fericit spre El, - nici
o bucurie de pe pãmînt, sau poate nici din cer - nu te poate face mai strãlucit.
Dar ºi cînd te întorci zdrobit de la oameni pentru Domnul, ºi judecat de la Dumnezeu
pentru ei
- nici o lespede nu te poate apãsa mai greu!
12 - Cine s-a încãrcat vreodatã în faþa lui Dumnezeu cu pãcatul oamenilor pentru mila ºi
mîntuirea acelora,
- acela singur ºtie cît de îngrozitã poate fi o astfel de rugãciune.
O, cu cît cutremur te apropii atunci de Dumnezeu, cu ce conºtiinþã a vinovãþiei, stai
înaintea Lui.
Dar ºi cu ce preþ amar le plãteºti în locul acelora pentru ale cãror pãcate ai primit sã
ispãºeºti.
Dar ºi bucuria, (cînd este vreodatã) este tot aºa.
13 - Suflete al meu ºi fiul meu iubit, tu sã nu împovãrezi niciodatã pe sfinþii cei prea
împovãraþi de toþi.
Pe cei care cea mai mare parte din viaþa lor nu sufãr marile lor dureri pentru vina lor, ci
pentru a altora.
Nu se roagã cel mai mult pentru ei înºiºi - ºi nu cautã folosul lor însuºi ci pentru al altora.
Ci tu cautã sã sprijineºti mîinile lor înãlþate în sus ºi slujba lor grea
pentru ca sã fii ºi tu rãsplãtit împreunã cu ei.
14 - Pe Dumnezeu noi trebuie sã-L slãvim cu tot ce putem avea mai înalt, mai iubit, mai
inspirat, mai ales ºi mai frumos, din toatã inima noastrã ºi din toate talentele noastre.
Cu toate expresiile noastre cele mai înalte ºi cu toate posibilitãþile noastre trupeºti ºi
duhovniceºti.
El este vrednic de absolut toate laudele de care noi putem fi în stare.
15 - Atît de mulþi, cînd ajung la vreo înãlþime pe pãmînt, ameþesc ºi uitã cã sînt ºi ei tot
oameni.
ªi în loc sã se smereascã ºi sã aducã slavã lui Dumnezeu cã i-a ajutat sã ajungã acolo, se
îngîmfã ºi pretind celor rãmaºi mai jos ca ei, sã le aducã slavã lor.
Ca unor zei.
O, cum vine de repede ºi de total prãbuºirea unor astfel de nimicuri umflate!
ªi sã ºi vinã!
16 - O, cît de puþini oameni în înãlþimea puterii lor,

sau a sãnãtãþii lor,
sau a avuþiei lor,
sau a frumuseþii lor,
sau a talentului lor,
- aduc o adevãratã slavã lui Dumnezeu!
De aceea sînt aºa de puþini adevãraþii înþelepþi.
17 - O, cît de mulþi oameni cu frumuseþea lor se slãvesc pe ei,

cu sãnãtatea lor slãvesc pãcatul,
cu puterea lor - dezmãþul,
cu talentul lor - deºertãciunea,
ºi cu averea lor - pe satana!
- de aceea sînt atît de mulþi adevãraþii nebuni.
Voi, alese fãpturi ale lui Dumnezeu, aduceþi slavã lui Dumnezeu cu atît mai înalt, cu cît
v-a ridicat El mai pe mari înãlþimi.
Cînd rugãciunea voastrã este o strãlucitã înãlþare, - slãviþi-L cu ea înalt pe Dumnezeu!
Cînd cîntarea, sau mãrturisirea, sau bucuriile vã sînt de o cereascã înãlþime, - înãlþaþi de
pe cele mai înalte culmi, cea mai înaltã slavã lui Dumnezeu,
cãci toate vã sînt numai de la El.
19 - O moarte fericitã poate fi numai aceea care vine dupã cunoaºterea lui Hristos.
Orice moarte fãrã Hristos, nu poate fi decît suferinþã înspãimîntãtoare ºi amarã.
20 - Cea mai slãvitã ºi mîntuitoare descoperire o face un suflet atunci cînd aflã ºi Îl
cunoaºte pe Hristos.
Cea mai mare ºi Dumnezeiascã schimbare este aceea care se petrece într-un suflet cînd
Îl primeºte pe Hristos ºi Îl cuprinde în inima sa.
O, Dumnezeule Bun, fã ca aceasta sã se petreacã în fiecare viaþã, a fiecãrui om.
Amin.
14 - Bucurie ºi nefericire
1 - Nici o bucurie din lumea asta, pe care o poate simþi o inimã omeneascã, nici înainte
nici dupã aceea, nu se mai poate asemãna cu aflarea lui Hristos.
Cu priveliºtea vederii mîntuirii Lui.
Cu strãlucirea dobîndirii iertãrii Sale.
Nefericit cu adevãrat este numai acela care nu aflã niciodatã aceastã bucurie.
2 - Dorim ºi noi Mîntuitorul nostru Preaiubit sã-Þi cîntãm într-un nesfîrºit cor, nesfîrºita
noastrã mulþumire pentru rãscumpãrarea pe care ne-ai adus-o prin Patimile Tale
ºi pentru mîntuirea pe care ne-ai dat-o prin Învierea Ta.
Ajutã-ne sã ridicãm fapta pînã la dorinþã.
3 - În strãlucita Ta Înviere Isuse Doamne, noi sãrbãtorim cea mai desãvîrºitã ºi

atotcuprinzãtoare biruinþã.
În Învierea Ta, se împlinesc toate profeþiile trecutului ºi de la ea încep toate fãgãduinþele
viitorului.
La Învierea Ta, se sfîrºesc Mãrturia ºi Patimile Tale, ºi de la ea pornesc nãdejdea ºi
aºteptãrile noastre.
4 - În timp ce oricare altã sãrbãtoare se cuprinde numai pe sine însãºi, Sãrbãtoarea Învierii
Tale Isuse Dumnezeul nostru, le cuprinde pe toate cîte au fost înainte de ea. ªi cîte vor mai
fi în urmã, pînã în veci ºi în veci.
Ea este Sãrbãtoarea Biruinþei Veºnice.
Sãrbãtoarea Cîntãrii Veºnice,
Sãrbãtoarea Luminii ºi Fericirii Veºnice...
5 - Cele mai slãvite fãpturi din Cer alcãtuiesc mereu cîntãri noi, pentru a cînta ºi a înãlþa
veºnic, lauda Marelui nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor Isus...
Leul ºi Mielul...
Împãratul ºi Robul...
Smeritul ºi Înãlþatul...
Învinsul ºi Biruitorul veºnic - Isus Hristos.
Cele patru fãpturi vii ºi cei douãzeci ºi patru de bãtrîni, s-au proºternut înaintea
Mielului... ºi cîntau o cîntare nouã zicînd: vrednic eºti Tu...
6 - Oricine s-a pãtruns vreodatã de cunoaºterea lui Dumnezeu, acela a ajuns neapãrat la
aceste Dumnezeieºti adevãruri.
Acela va îmbrãþiºa cu o frãþeascã iubire, cu un sfînt respect ºi cu o blîndã înþelegere, pe
orice semen, de orice limbã, de orice culoare, de orice convingere,
privind la toþi semenii sãi cu acei ochi plini de blîndeþe cu care îi priveºte Hristos care
ªi-a vãrsat Sîngele Sãu pentru toþi ºi i-a rãscumpãrat pe toþi.
Îi iubeºte pe toþi ºi îi cheamã pe toþi.
Îi uneºte pe toþi ºi face din toþi o unicã împãrãþie.
Toþi cei care exclud pe alþii, se exclud pe ei înºiºi din Împãrãþia lui Dumnezeu.
7 - Vrednicia se mãsoarã într-un singur fel: dupã cît ai putut sã suferi pentru împlinirea
voii lui Dumnezeu.
Hristos a fost ºi va fi pe veºnicie vrednic de orice slavã ºi de orice laudã.
De orice cîntare ºi de orice iubire.
De orice jertfã ºi de orice preþ,
- pentru cã El a putut suferi cel mai mult pentru împlinirea voii mîntuitoare ºi plinã de
cutremur a lui Dumnezeu.
8 - Cît de fericiþi trebuie sã fim noi, în gura cãrora Dumnezeu S-a îndurat sã punã acelaºi
fel de a-L lãuda pe Hristos ca în gura îngerilor Sãi!
Cît de minunate ºi mereu noi cîntãri, trebuie sã alcãtuim ºi noi spre a-I lãuda vrednicia
Mielului Dumnezeiesc, care a fost junghiat ºi pentru pãcatele noastre.
Care a rãscumpãrat pentru Dumnezeu ºi din limba noastrã,
ºi din neamul nostru,
ºi din seminþia noastrã,
- atîtea minunate ºi scumpe suflete, cu care ne vom bucura aici ºi în vecii vecilor...
9 - Pe o întindere de o luminã strãvezie ºi strãlucitoare ca o mare de sticlã amestecatã cu

foc,
- ºi în mîini cu harfele lui Dumnezeu,
- biruitorii tuturor puterilor potrivnice lui Hristos, stãteau cîntînd...
... ºi cîntarea lor vorbea cît de mare ºi cît de minunate sînt Lucrãrile Tale Doamne,
Dumnezeul nostru, Atotputernic ºi Drept!
Cîntarea aceasta ar trebui sã fie neîncetat ºi în toate gurile tuturor fãpturilor de pe pãmînt,
- precum este în gurile tuturor celor din ceruri.
10 - O Dumnezeul nostru, din toatã inima noastrã ne închinãm ºi noi înaintea Ta.
ªi cu toatã iubirea ºi evlavia smereniei noastre, lãudãm Numele Tãu, pentru cã din adîncul
sufletului nostru credem cã tot pãmîntul se va teme de Tine,
ºi toatã suflarea va slãvi Numele Tãu,
fiindcã numai Tu Cel Singurul Sfînt ºi Atotputernic, - eºti vrednic de aceasta!
11 - ªi din adîncul sufletului nostru credem cã în curînd toate neamurile pãmîntului vor
veni ºi se vor închina înaintea Ta Isuse Doamne.
Mãrturisind cã Tu eºti Dumnezeul ºi Împãratul tuturor.
O, cît de fericiþi vor fi atunci, acei ce, prin primejdii ºi necazuri, o fac asta acum!
12 - Acum cît încã multe din profeþii nu s-au împlinit fiindcã nu le-a sosit încã vremea
împlinirii, noi Te lãudãm din tot sufletul nostru Doamne Isuse, deplin încredinþaþi cã tot ce
ai spus Tu se va împlini întocmai, la vremea sa...
De aceea unim ºi noi cîntãrile noastre de laudã pentru Tine încã de pe pãmînt, cu ale celor
care Îþi cîntã Þie din veac în ceruri.
13 - Ce mare har de la Dumnezeu este sã fi avut un tatã credincios.

Sã fi avut un înaintaº care sã-L fi cunoscut ºi ascultat pe Dumnezeu!
În vremile tale grele, sau în zilele tale de bucurie poþi vorbi cu Iacov, poþi striga spre
Dumnezeul tatãlui tãu...
Poþi veni recunoscãtor la Domnul, - Pãrintele tãu...
deplin încredinþat cã tu ai pentru cine sã strigi
ºi Dumnezeu are pentru cine sã te asculte.
14 - Dacã trãieºti ºi tu la rîndul tãu în ascultarea în care a trãit tatãl tãu faþã de
Dumnezeul lui - atunci vei putea ºi tu lega cu vrednicie lanþul de aur al credinþei înaintaºilor
tãi, cu urmaºii tãi.
Vei fi astfel o verigã binecuvîntatã în acest lanþ binecuvîntat.
15 - Sã ne rugãm mereu ºi noi lui Dumnezeu Tatãl nostru, ca sã dãruiascã ºi

conducãtorilor poporului nostru o puternicã înþelepciune ºi o mare blîndeþe.
Pentru ca ori de cîte ori fiinþa ºi libertatea neamului nostru vor fi în mare primejdie, - ei
sã poatã sta în faþa primejdiei cu putere ºi cu hotãrîre, înlãturînd-o cu înþelepciune.
16 - De nimic nu are atîta nevoie o þarã în orice vreme, ca de un conducãtor cu dragoste

faþã de popor, ºi cu credinþã faþã de Dumnezeu.
Sub îndrumarea unui astfel de conducãtor, poporul va fi apropiat de Dumnezeu, iar
Dumnezeu va fi binevoitor faþã de popor.
17 - În vremile de mare primejdie un conducãtor de þarã credincios este de cea mai mare
nevoie.
De multe ori, înþelepciunea ºi credinþa unui conducãtor bun a scãpat de la nimicirea totalã
pe poporul sãu.
De aceea este o aºa de mare binecuvîntare un conducãtor credincios.
Sã-l cerem ºi noi mereu de la Dumnezeu.
18 - Nu este popor sã nu aibã vrãjmaºi.

Dar poporul cel adevãrat al lui Dumnezeu, are cei mai mulþi.
Multe popoare au fost nimicite de vrãjmaºii lor,
- dar poporul lui Dumnezeu nu va putea fi nimicit niciodatã.
19 - Vrãjmaºul are urechile cele mai ascuþite ºi ochii cei mai ageri.
Lucruri pe care prietenul nu le aude ºi nu le vede niciodatã, vrãjmaºul le aflã numaidecît.
Vrãjmaºul stã mereu ca un leu la pîndã, mereu sã audã, mereu sã vadã, mereu sã ºtie
despre tine totul, spre a se folosi în chip nimicitor de tot ce poate afla împotriva ta ºi alor
tãi...
De aceea rugaþi-vã necurmat.
20 - Cine este vrãjmaº pentru Oastea peste care este chemat Numele Domnului Isus, acela
este un vrãjmaº al Lui.
Cine luptã contra Oastei Domnului Isus, luptã ºi contra Domnului ei.
Iar cine începe sã lupte împotriva lui Dumnezeu, - se ºtie ce soartã îl aºteaptã.
Prietenia Domnului este pentru toþi cei ce se tem de El,
dar cei ce rãmîn pînã la sfîrºit vrãjmaºi ai Lui, vor fi zdrobiþi pe veci.
Sã fie.
Amin.
Pentru fraþii cei statornici
Pentru fraþii cei statornici

mulþumiþi mereu
ºi nãlþaþi mîini rugãtoare
cãtre Dumnezeu
sã-i pãstreze, sã-i mulþeascã Bunul Dumnezeu.
Pentru fraþii ºi pãrinþii

cei duhovniceºti
sã se nalþe mai puternic
rugile frãþeºti
sã-i pãstreze Domnu-n slujba dragostei frãþeºti.
Pentru fraþii ce ne-nvaþã

sã avem oricînd
faþa recunoscãtoare
duhul ascultînd
cãci aºa avem lumina vieþii ascultînd.
De la cei aleºi de Domnul

puºi îndrumãtori,
toþi acei care-i ascultã
strîng cereºti comori
Duhul Sfînt prin ei împarte sfintele-I comori.
Mulþumim Isuse Doamne,

pentru fraþii buni,
pregãteºte-le în ceruri
veºnice cununi
cãci ºi ei ne fac s-ajungem veºnice cununi.
Fiul meu, a ta credinþã þi-o pãzeºte neclintitã

ca ºi stînca nemiºcatã ce rãmîne liniºtitã
niciodatã-ademenitã nici de-a vîntului ispitã
nici uscatã ºi-nfricatã de furtuna-afurisitã
sau de-al valurilor muget cînd e marea-nvolburatã.
- + -
Nu se tem de moarte-aceia ce trãit-au luminos

moartea este-ncununarea sufletului credincios
care trece-n altã viaþã, din frumos, la mai frumos.
15 - Prilejul ºi pãcatul
1 - Orice mãdular al Lucrãrii Domnului, trebuie sã aibã necurmat o grijã sfîntã ca sã nu

dea niciodatã vrãjmaºului un prilej ca frãþietatea noastrã ºi Numele Domnului nostru sã fie
batjocorite pentru vreun pãcat al cuiva.
Vrãjmaºul aude repede.
Sã nu facem ºi sã nu spunem niciodatã vreun rãu pentru ca el sã nu poatã niciodatã spune
vreun rãu despre noi.
2 - În vremile normale nu-i nevoie de minuni.

Dar în ceasurile crîncene este atîta nevoie de ele.
Fãrã minuni mulþi dintre noi n-am fi putut fi salvaþi,
prin cîte astfel de ceasuri am trecut.
3 - Pentru minþile oamenilor care judecã liniºtit, nu-i nevoie de dovezi cutremurãtoare
despre existenþa lui Dumnezeu ºi despre Lucrarea Puterii Lui,
fiindcã acestea se vãd limpede ºi de cãtre oricine.
Dar cînd oamenii încep sã-ºi piardã judecata sãnãtoasã, cînd încep sã calce în picioare
orice gînd sau simþãmînt evlavios,
- atunci este nevoie ca Dumnezeu sã le zguduie conºtiinþele prin dovezi deosebite.
4 - Dacã nu primeºte mereu dovezi, mintea omului se înºalã curînd

ºi inima lui, curînd începe sã se îndoiascã ºi sã se strice, alipindu-se din nou de ceea ce
era rãu, necredincios ºi pãgînesc.
Mintea înºelãtoare ºi inima îndoielnicã - sînt cele care sînt gata sã piardã cele mai multe
prilejuri - ºi sã sãvîrºeascã cele mai multe pãcate.
5 - Cînd Mîna lui Dumnezeu intervine, ea adeseori este adînc necruþãtoare cu rãul.
ªi foarte mulþi din cei care erau în chip deosebiþi stricaþi, plãtesc nu numai cu viaþa
sufletului ci ºi cu viaþa trupului, împotrivirea lor faþã de Dumnezeu.
6 - Sînt unele vremuri în care rãutatea ajunge pînã atît de adînc încît nu mai este nimic
sãnãtos ºi nimic cruþat în viaþa ºi în societatea omeneascã.
Sînt unele locuri în care numai o loviturã cutremurãtoare mai poate trezi ºi potoli minþile
aprinse de pãcat ºi orbite de îmbuibare.
Trebuie un cutremur sau un foc, ca sã se ºtie cã Dumnezeu este.
7 - Orice om ºi orice neam, care uitã pe Dumnezeu,

care nesocoteºte Cuvîntul Lui
ºi care luptã împotriva cãilor Sale,
sã aibã fricã ºi sã aibã minte!
Dumnezeu îi va face curînd sã ºtie cã toate aceste lucruri sfinte, nu pot fi batjocorite fãrã
ca batjocoritorii sã nu-ºi capete odatã pedeapsa pentru batjocurile lor.
Iar cine n-a aflat încã lucrul acesta, îl va afla în curînd sigur.
8 - Dintre toate durerile celor credincioºi, nici una nu este ca aceea cînd aud
batjocorindu-Se Numele Dumnezeului lor.
ªi cînd nãdejdea ºi credinþa pe care o au ei în El, le este ocãrîtã ºi falsificatã.
Vai de credinciosul care nu suferã atunci!
9 - Cel mai potrivit lucru pentru un credincios, cînd în Numele Domnului este batjocorit,
este sã alerge atunci ºi sã-I arate cu durere ºi cu indignare Domnului totul.
ªi sã-L roage sã nu Se lase batjocorit.
10 - Adeseori vrãjmaºul batjocoreºte foarte îndrãzneþ Numele Domnului, chiar în faþa alor
Lui, numai ca sã le zdrobeascã ºi mai mult sufletul.
Tocmai fiindcã ºtie cã ei Îl iubesc pe Hristos Domnul ºi þin la El din toatã inima lor.
ªi durerea cea mai mare nu-i cînd eºti tu batjocorit - ci cînd este cel pe care îl iubeºti mai
mult.
11 - Orice rugãciune care începe cu o sincerã smerenie înaintea lui Dumnezeu, a fost
totdeauna plãcutã înaintea Sa,
pentru cã numai felul acesta este cu adevãrat cel mai potrivit pentru noi, cînd venim în
faþa Domnului.
12 - Binecuvîntat este totdeauna sufletul care, oricîte merite ar avea în faþa oamenilor, nu
ºi le pomeneºte niciodatã înaintea lui Dumnezeu,
ci încã ºi le ascunde.
Omul care se ruºineazã chiar ºi de gîndul cã s-ar putea fãli cu vreun merit al sãu, nu
numai cãtre Dumnezeu ci chiar ºi cãtre oameni,
- este cel mai preþuit atît de El cît ºi de ei.
13 - În duhul smereniei cînd te îmbraci,

pe uºa smereniei cînd intri,
în numele smereniei cînd umbli,
în genunchii smereniei cînd stai,
- atunci totdeauna te bucuri de dragostea, de ascultarea, de toate binefacerile îmbelºugate
ale lui Dumnezeu.
14 - Orice suflet omenesc este normal sã þinã la ai sãi mai mult ca la alþii.
Oricãrui pãrinte normal sã i se parã cã fiii lui sînt cei mai frumoºi, cei mai buni ºi cei mai
vrednici decît oricare ai altora.
Oricãrui patriot i se pare cã patria lui este cea mai înzestratã.
Oricãrui închinãtor, cã credinþa lui este cea mai bunã.
Dar nu totdeauna aceste lucruri sînt aºa.
15 - Numai atunci inima care iubeºte nu se înºalã, cînd realitatea nu dezminte pãrerea
acestei inimi.
Cînd faptele dovedesc cã ceea ce spune gura este adevãrat.
Cînd adevãrul mãrturiseºte împreunã cu cel care spune: - da, aºa este! Iatã dovada!
16 - Pentru un om cu adevãrat credincios, adevãrul despre un lucru este mai însemnat

uneori chiar decît lucrul însuºi.
Adevãrul despre familia noastrã, trebuie sã ne fie mai de preþ decît însãºi familia noastrã.
17 - Dacã iubim cu adevãrat adevãrul, vom putea lucra - ºi înspre adevãratul folos al
familiei noastre. ªi nu ne vom înºela cã stã bine, dacã nu stã bine.
Ca sã lucrãm bine pentru binele ei, cînd putem.
ªi sã nu acoperim rãul, cînd este rãu.
18 - Adevãrul despre frãþietate, despre învãþãtura ºi despre credinþa noastrã, este de cea
mai mare însemnãtate.
Cãci numai dacã nu ne înºelãm în privinþa ei, atunci nu ne vom înºela nici pe noi ºi nici
pe alþii.
În cunoaºterea acestui adevãr, roadele acestei lucrãri, ne vor da cel mai bine mãsura
realitãþii.
19 - Numai singurã cunoaºterea ºi ascultarea Cuvîntului lui Hristos, poate face cu

adevãrat fericit pe un om ca ºi pe un popor.
Oricine iubeºte cu adevãrat poporul sãu ºi familia sa, acela cautã sã facã totul spre binele
lor.
Dar dintre toþi bunii fii ai unui popor ºi ai unei familii, - acela care îi face într-adevãr cel
mai mare bine, - este fiul cel credincios în Dumnezeu.
Este acela care nu se roagã numai pentru sine lui Dumnezeu, - ci pentru tot poporul sãu.
20 - Fericit pãrintele ºi fiul oricãrui popor ºi al oricãrei familii, care propovãduieºte

puternic Cuvîntul Sfînt în mijlocul alor sãi.
ªi care stãruieºte necurmat pentru pãzirea ºi trãirea acestui cuvînt de cãtre toþi.
Binecuvîntat sã fie pãrintele poporului nostru, care ne-a învãþat pe noi pãzirea ºi trãirea
Evangheliei.
Amin.
16 - Mulþime ºi singurãtate
1 - Numai omul acela Îl poate binecuvînta în chip vrednic pe Domnul în faþa mulþimii,
care Îl binecuvînteazã cu vrednicie mai întîi ºi mai ales în singurãtatea lui.
Numai acela are o puternicã rugãciune în adunare, care are mai întîi ºi mai ales o adîncã
stare de rugãciune puternicã, în odãiþa lui ascunsã, cu Hristos.
Numai acela va putea avea un puternic cuvînt în faþa mulþimii, care se pregãteºte prin
adîncã meditaþie, cugetînd ziua ºi noaptea la Voia lui Dumnezeu (Psalm 1, 2) .
2 - Nu toþi cei ce se roagã în ascuns, trebuie sã se roage ºi în faþa mulþimii.

Dar cei care trebuie sã se roage în faþa întregii adunãri, au neapãrat cea mai mare nevoie
sã se roage ºi în ascuns,
cît mai mult ºi cît mai adînc.
3 - Nu toþi cei care mediteazã adînc ºi cugetã asupra Cuvîntului lui Hristos, trebuie
totdeauna sã se ridice ºi sã vorbeascã în faþa adunãrii.
Dar acei care trebuie sã se ridice ºi sã vorbeascã întregii adunãri, - vor fi vinovaþi înaintea
lui Dumnezeu ºi înaintea acelora cãrora se ridicã sã le vorbeascã, - dacã mai întîi nu au
meditat adînc cu rugãciune asupra Cuvîntului lui Dumnezeu, ziua ºi noaptea în singurãtatea
lor.
4 - Cine va avea timp sã se roage în ascuns, acela va avea ºi puterea de rugãciune ºi

publicã.
Cine va avea timp sã mediteze adîncind cu smerenie, cu evlavie ºi cu rugãciune Cuvîntul
Voii lui Dumnezeu în singurãtate, - acela va avea ºi dupã aceea ºi îndrãznealã ºi înþelepciune
ºi putere ºi cãldurã, în cuvîntul sãu propovãduit mulþimii.
5 - Nimeni n-ar trebuie sã-ºi ridice glasul ºi sã se roage în mulþime, dacã nu se roagã
adînc ºi fierbinte mai întîi acasã.
Nimeni n-ar trebuie sã îndrãzneascã sã se ridice în faþa întregii adunãri sã vorbeascã din
Cuvîntul lui Dumnezeu - dacã mai întîi nu L-a adîncit cu teamã ºi cu rugãciune acasã la el,
ca sã-L înþeleagã, sã-L asculte ºi sã-L trãiascã el mai întîi.
6 - Nu numai puþinul pe care îl dãm pentru Dumnezeu, dar ºi multul pe care îl pãstrãm
pentru noi, ne este dãruit mereu numai de Mîna cea bunã a Lui.
7 - Din Mîna lui Dumnezeu ne-am primit sufletul pe care îl putem preda Lui.
Credinþa cu care Îi putem sluji
ºi dragostea cu care Îl putem bucura pe Hristos.
8 - Din Mîna lui Dumnezeu avem fiinþa noastrã pe care I-o vom aduce în Cer,
dupã ce mai întîi I-am putut aduce cu ea pe pãmînt, tot ceea ce aºteptase El de la noi.
Cît de mare bucurie Îi va fi acest dar, dupã toate celelalte.
9 - Numai un suflet de rugãciune ºi de meditaþie, cunoaºte cu adevãrat cît de pãtrunzãtori

sînt Ochii Domnului.
ªi cît de amãnunþit cerceteazã Duhul Sãu Cel Sfînt, inima ºi lãuntrul nostru.
Cãci numai prin pãrtãºia rugãciunii ºi a meditaþiei, sufletul capãtã cunoaºterea adevãrului.
10 - Cine poate iubi singurãtatea cu Dumnezeu, acela ajunge un mare ºi puternic biruitor
al ispitelor,
un curat ºi adînc trãitor al sfinþeniei.
Fiindcã el se miºcã totdeauna în lumina lui Hristos.
ªi trãieºte mereu în prezenþa Lui.
11 - N-a fost nici un om cu adevãrat mare ºi sfînt, care sã nu fi iubit ºi cãutat singurãtatea
meditaþiei ºi rugãciunii.
Adicã cercetarea ºi îndrumarea lui Dumnezeu.
ªi cine vrea sã fie cu adevãrat binecuvîntat de Dumnezeu ºi de oameni, acela trebuie sã
se deprindã neapãrat cu aceste douã sfinte mijloace prin care Dumnezeu ne cerceteazã ºi ne
sfinþeºte: meditaþia ºi rugãciunea.
12 - Dumnezeul nostru are ºi Cuvînt, are ºi Voinþã, are ºi Putere, are ºi împrejurãri, ca
sã-ªi þinã legãmîntul pe care ni l-a fãcut nouã, fiecãruia ºi tuturor.
Numai dacã ºi noi dupã puterea ºi dupã împrejurãrile noastre, avem voinþa ºi cuvîntul, sã
ni-l þinem faþã de legãmîntul nostru de El.
13 - Dumnezeu Însuºi S-a legat cã ne va sprijini, ne va ocroti ºi ne va mîntui, prin orice

ar fi sã trecem, pînã la sfîrºit, dacã noi Îl vom iubi ºi-L vom urma pe El.
El Îºi va þinea totdeauna legãmîntul Sãu.
14 - Dacã noi credem într-adevãr în Dumnezeu, - atunci de ce nu luptãm sã fim mai plini
de voinþã, de înflãcãrare, de îndrãznealã în tot ce ne cere El?
ªi în tot ce I-am promis noi?
15 - Vai, adevãrul trist este cã aºa de puþini ºi aºa de puþin ne gîndim cît de adevãrate ºi
de puternice sînt legãmintele Domnului.
De aceea aºa de puþini ºi aºa de puþin aflãm, cum ºi le þine El ºi cu ce credincioºie faþã
de toþi ai Lui în orice loc.
16 - Dumnezeu care le-a fãcut pe toate cîte sînt, - a fãcut în acelaºi timp ºi toate golurile
dintre ele cu care apoi a umplut nu numai Spaþiul ci ºi Timpul.
El Însuºi fiind nespus mai mult decît Spaþiul ºi decît Timpul,
trecînd în Nemãrginire, în Infinit ºi în Veºnicie.
17 - Noi nu putem nici înþelege, nici explica cum, nici ce este Nemãrginirea în Spaþiu,
nici ce este Veºnicia în Timp.
Pentru cã amîndouã acestea sînt dincolo de amîndouã acestea.
De aceea cu atît mai mult nu-L putem cuprinde ºi explica pe Dumnezeu.
18 - Numai printr-o mare credinþã putem pricepe cã Dumnezeu, prin Firea ºi Puterea Lui,
poate sã spargã Zidurile Naturii ºi sã biruie legile ei.
El Singur poate trece de toate marginile Spaþiului ºi ale Timpului,
- ºi dincolo de ele ºi dincoace,
- fiindcã El le-a fãcut.
19 - Pe om îl depãºesc lucrurile sale. Dar pe Dumnezeu niciodatã lucrãrile Lui.

ªi totuºi cît de Prezent, cît de Întreg ºi cît de Minunat încape Dumnezeu în Casa pe care
ªi-a ales-o.
ªi în sufletul binecuvîntat care s-a unit în chip desãvîrºit cu El!
20 - În Casa Lui cea sfîntã, Dumnezeu este totdeauna Prezent.

În locul peste care a zis Domnul cã va fi chemat Numele Lui, El poate fi totdeauna vãzut,
auzit ºi simþit de cãtre sufletul care merge acolo cu credinþã, ascultã cu evlavie ºi participã
cu dragoste.
Doamne fã ca noi sã avem aceste virtuþi, singurele cu care Te putem vedea, auzi ºi simþi
pe Tine.
Amin.
A Ta Naºtere Isuse
A Ta Naºtere Isuse
fã-ne-o Praznic Luminat
adã peste lumea-ntreagã
tot ce îngerii-au cîntat
tot pãmîntul fã s-ajungã
plin de-al pãcii sfînt fior
calda ei bunã-voire
las-o-n suflet tuturor.
Astãzi S-a Nãscut Hristos

Mesia Chip Luminos
lãudaþi - ºi cîntaþi
ºi vã bucuraþi...
Doamne, între-ai Tãi fã pace

fã s-ajungem sã-i vedem
una toþi cîntînd ca-n jurul
Ieslei de la Betleem
izbãviþi de tot ce-i zbucium
ºi-ntristare dintre fraþi
sã nãlþãm cu toþi spre Tine
inima despovãraþi.
Adã Doamne Ziua-n care

lumea-ntreagã-un singur cor
într-un singur Mare Praznic
Fericit al tuturor,
sã nãlþãm toþi cãtre Tine
într-un cuget ºi-ntr-un gînd
ºi-ntr-un glas cu cei din ceruri
Imnul Naºterii, cîntînd...
În a Domnului putere tu te-ncrede cu tãrie

pune-n mîna Lui viaþa ºi-a ta soartã pe vecie
ºi vei trece prin durere cu cîntãri de bucurie
iar la urmã vei culege roade sfinte-n orice fel
ºi cu bine vei ajunge scumpul luptei tale þel,
plata luptei ºi rãbdãrii vei primi-o de la El.
- + -
O credinþã fãrã milã ºi iubire ºi rãbdare
e mai rea ca necredinþa, cã-i mai fãrã de-ndurare.
17 - Dumnezeu ºi Casa Lui
1 - Binecuvîntat este ºi binecuvîntat sã fie locaºul cel sfînt peste care este chemat Numele
Domnului,
singura Casã numai a Lui, unde poate veni oricine la Dumnezeu.
ªi unde poate aduce înaintea Lui orice.
2 - Cînd cineva o sã pãcãtuiascã împotriva lui Hristos, ºi împotriva semenilor sãi,

- aici în Casa Lui Sfîntã sã vinã.
Aici sã se supunã Voii lui Dumnezeu.
Aici sã capete sau sã dea iertarea,
- dupã cum este scris: Cînd îþi aduci darul tãu la altar...
3 - În Casa Domnului sînt chemaþi toþi sã se simtã totdeauna ca înaintea lui Hristos.
Aici cel binecuvîntat este binecuvîntat ºi mai mult.
Iar cel vinovat are cel mai potrivit loc, în care poate sã scape de osînda vinovãþiei care
îl apasã pentru nelegiuirea pe care a fãcut-o, - dupã cum de asemenea este scris: Cînd staþi
sã vã rugaþi...
4 - Oamenii pot sã priveascã nepãsãtori la Casa Tatãlui.

Batjocoritorul necredincios, sau rãtãcit, - poate s-o ocãrascã.
Leneºul, prostul sau nebunul, pot s-o ocoleascã.
Dar cel cu adevãrat înþelept ºi credincios, va fi deplin încredinþat în orice vreme, cã în
Lãcaºul Domnului se petrece cutremurãtor minunea, prin Prezenþa ºi Lucrarea lui Dumnezeu
de orice datã, cu oricine crede.
5 - Vremurile deosebite sînt totdeauna semne deosebite ºi cercetãri deosebite din partea
lui Dumnezeu, pentru noi.
Cît de limpede înþelegeau înaintaºii noºtri graiul vremurilor!
Lor le vorbea totdeauna din partea lui Dumnezeu orice vreme.
Iar ei cunoºteau totdeauna Voia lui Dumnezeu privind la vremuri.
6 - Cînd nu aveau Cartea Scrisã, Sfînta Scripturã - ºi nu aveau cunoaºterea cititului, atunci
aveau Cartea Vremii în care ei se deprinseserã aºa de bine sã citeascã Voia lui Dumnezeu.
Din cunoaºterea vremurilor, ei ºtiau dupã semnele cerului ºi ale Timpului, ce trebuie sã
facã ºi cum trebuie sã se pregãteascã.
ªi de aceea ei erau atît de aproape de Cuvîntul Lui ºi Îl credeau, cu ochii, cu urechile ºi
cu inima lor toatã.
7 - Aºa au fãcut înaintaºii - ºi cîtã vreme au unit rugãciunea lor adîncã ºi stãruitoare cu
munca lor harnicã ºi cuminte,
- înaintea lui Dumnezeu ºi în Casa Lui,
- atîta vreme s-au bucurat din plin de viaþã paºnicã ºi de roadele muncii lor, din partea lui
Dumnezeu.
8 - Orînduirile nedrepte din partea oamenilor le-a rãpit înaintaºilor noºtri adeseori
belºugul dãruit de îndurarea cerului.
Dar aceasta era altceva, însã din partea Domnului, cîtã vreme ei împlineau ceea ce le
cerea cerul, atîta vreme le dãdea ºi pãmîntul.
ªi dovadã cã mai sînt încã oameni care se roagã, este cã ºi cerul nu s-a închis faþã de
pãmînt.
9 - Dumnezeu n-a vrut sã fie rãzboaiele între oameni.

Tot Cuvîntul Lui îndeamnã ºi obligã pe toþi oamenii la pace, la iertare ºi la dragostea
dintre popoare ºi dintre indivizi,
osîndind pe cei care nu le ascultã.
10 - Dar Dumnezeu a ºtiut cã prin înºelãciunea pãcatului ºi prin firea lor hrãpãreaþã ºi
necredincioasã, desfrînatã ºi trufaºã, - vor fi mulþi oameni ºi multe popoare care niciodatã nu
se vor mulþumi cu cît au, oricît de largi le-ar fi hotarele,
oricît de multe prãzile
ºi oricît de ruºinoase purtãrile
ºi nu se vor mulþumi cu cît au cuprins, cu cît au prãdat, cu cît au nelegiuit ºi nedreptãþit
pe alþii.
Ci vor cãuta mereu sã cuprindã, sã prade, sã invadeze pe cei care nu se pot, sau nu se ºtiu
apãra de ei.
11 - Dumnezeu a îngãduit lupta de apãrare împotriva celui hrãpãreþ ºi nedrept.

Dar cînd se vor întîmpla nenorocirile acestor invazii vrãjmaºe,
- care tot din cauza pãcatelor poporului sînt îngãduite
- cel mai dintîi ºi cel mai puternic mijloc de apãrare ºi de luptã, rãmîne tot rugãciunea ºi
pocãinþa adîncã înaintea lui Dumnezeu.
În lãcaºurile Lui de rugãciune.
12 - Dacã se vor întoarce la Tine din toatã inima lor ºi din tot sufletul lor,
ºi dacã îºi vor face rugãciune cu privirile întoarse spre þara lor dorind binele ei, eliberarea
ei, mîntuirea ei,
Dumnezeu îi va asculta ºi le va face dreptate, atunci El le va veni în ajutor.
Aceasta va fi cea mai puternicã armã. ªi numai dupã asta, celelalte.
13 - Cãci într-adevãr cînd puterea rãului este deosebit de ameninþãtoare,

cînd vrãjmaºul vine chiar la tine acasã ca sã-þi facã rãul,
cînd lãcomia, rãutatea, trufia ºi nedreptatea lui te ameninþã, te urmãresc, te urãsc ºi te
cotropesc,
- numai Singurul Dumnezeu îþi mai poate apãra fiinþa ta, neamul tãu, viaþa ta ºi sufletul
tãu.
Pe cine nu-l scapã Dumnezeu, acela nu mai are nici o salvare.
Vai atunci, de acela care s-a rupt de Dumnezeu.
14 - De aceea în orice astfel de împrejurãri cînd vrãjmaºul ameninþã, - trebuie sã ai

curajul ºi spiritul de jertfã.
Nu numai hotãrîrea de a lupta cu orice preþ, sã aperi moºtenirea poporului tãu, libertatea
lui ºi fiinþa sa,
- dar se cere cel mai întîi ºi cel mai presus chiar de acestea o puternicã rugãciune a
tuturora pentru primirea ajutorului lui Dumnezeu, fãrã de care toate armele ºi toatã vitejia,
nu pot nimica.
15 - Singur Dumnezeul nostru este Cel care poate izbãvi din orice primejdii ºi de orice
vrãjmaºi, cît de numeroºi ºi de puternici sã fie ei, pe cei ce sînt ameninþaþi.
Pe El L-au chemat pãrinþii noºtri - ºi El i-a izbãvit.
16 - Adeseori cînd vezi puterea celui rãu stãpînind cu atîta trufie, nedreptate ºi silnicie
- de timp prea îndelungat, peste prea mulþi nevinovaþi, în care crezuseºi pînã atunci.
17 - Dar credinþa adevãratã ºi rugãciunea fierbinte ale celui credincios, tocmai în astfel
de împrejurãri s-au arãtat mai puternice.
18 - Aºa îi va nimici Domnul pe toþi cei cãrora le place sã se batã...

ªi asupra cãrora apasã vina unor îndelungate nedreptãþi fãcute altora.
Cãci în curînd vor vedea ºi ei cã Dumnezeu este Acela care stãpîneºte peste popoare.
ªi El face judecatã ºi dreptate tuturor celor asupriþi.
19 - Binecuvîntat este orice credincios al lui Dumnezeu care n-are de ce sã se ascundã ºi

n-are ce sã regrete din viaþa lui.
Binecuvîntat este omul a cãrui faþã nu-i silitã sã se întoarcã ºi sã se ruºineze, niciodatã
înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor, pentru fapte ºi pentru cãi necinstite.
20 - Totuºi, cînd faptele de ruºine sînt fãcute în chip neruºinat,

cînd nu numai unii ci chiar mulþimea toatã se dedã la desfrînare,
cînd un duh de desfrîu cuprinde un întreg popor, de sus pînã jos,
- atunci este starea cea mai îngrozitoare. Atunci întreagã mulþimea se gãseºte lîngã
moarte.
Ca Sodoma ºi ca Ninive (Fac. 18, 20; Iona 1, 2) .
Dumnezeul nostru îndurã-Te ºi nu ne lãsa niciodatã, sã ajungem aºa.
Amin.
18 - Salvator ºi salvare
1 - Dacã atunci cînd pãcatul a ajuns general, nu se gãseºte nimeni care sã-ºi simtã
rãspunderea pentru starea ºi pentru viitorul tuturora - atunci nu mai poate fi nici o salvare.
Lucrurile de care trebuie sã-i fie cuiva ruºine, sînt cele care îl duc mai curînd ºi mai sigur
la nimicire.
ªi pe un om ºi pe un popor.
2 - Un conducãtor conºtient al unei familii, al unei adunãri, al unui popor, - nu trebuie

sã poatã sta liniºtit niciodatã cînd familia lui ºi poporul lui stã rãu în felul acesta.
Ci oricît ar fi el în primejdie din toate pãrþile, fie dinãuntru fie dinafarã,
salvatorul acela trebuie sã-ºi simtã întreaga conºtiinþã a rãspunderii sale pentru starea ºi
pentru salvarea acelora în fruntea cãrora este pus.
3 - Pînã se mai gãseºte un salvator, poporul nu-i pierdut, adunarea nu-i nimicitã, urmaºii
pot nãdãjdui:
din pricina unuia singur putem nãdãjdui pentru toþi (Ier. 5, 1) .
Vai de poporul care n-are în sînul sãu nici un viteaz înþelept ºi curajos, care în momentul
greu sã ºtie sã poatã ieºi în frunte spunînd:
- Veniþi dupã mine!
4 - Sînt uneori vremuri de mari ispitiri ºi de mari cãderi între credincioºii Domnului.
Vin uneori valuri de slãbiciuni ºi de întunecime duhovniceascã peste toatã faþa unor
luminãtori ai adunãrii Domnului,
cum vin eclipsele peste faþa strãlucitã a soarelui ºi a lunii.
Sã ne rugãm puternic ca aceste vremuri grele sã nu vinã niciodatã. Sau dacã vin, sã treacã
repede.
5 - În mod normal, aceºti luminãtori ai Domnului trebuie sã strãluceascã totdeauna. Dar

cîteodatã ºi ei se umbresc.
Umbrirea trecãtoare nu-i anuleazã, dar îi întunecã.
Ce dureros este atunci, dupã cum stã scris: Dacã lumina din tine este întuneric - cît de
mare trebuie sã fie întunericul!
6 - Cel mai greu lucru este atunci nu cã cineva sau ceva este umbrit
- ci cã acel cineva ºi acel ceva nu vrea sã se recunoascã umbrit.
Fiindcã el în sinea sa, se crede cã tot nu este aºa.
7 - Una din cele mai mari nenorociri atunci cînd cineva stã rãu - este cã el nu-ºi dã - sau
nu vrea sã-ºi dea seama, de adevãrata lui stare.
ªi de aceea nici nu crede ºi nici nu primeºte mustrãrile ºi îndemnurile dinafarã, ale
acelora ce vãd eclipsarea lui, de cãtre un pãcat.
Sau ºi de cãtre mai multe.
8 - Niciodatã, noi cei care vedem ceva mai mult sau mai larg decît alþii, nu vom scãpa de
rãspunderea pentru pãcatele lor.
Putem spune dacã sîntem nepãsãtori sau necinstiþi, - cum a pus Cain:
- “Ce-mi pasã mie, ce vinã am eu cã ei sînt aºa?”
- Dar dacã vom fi cinstiþi înaintea lui Hristos, ne vom simþi ºi noi vinovaþi de fiecare
pãcat al celorlalþi. Fiindcã dacã într-adevãr noi ne-am fi fãcut toatã datoria noastrã faþã de
cei care au cãzut, poate cã ei n-ar fi ajuns aºa.
9 - Drag suflet depãrtat... Numai Singur Dumnezeu te ºtie cît de departe spre pierzare au
ajuns paºii tãi - ºi s-au prãbuºit gîndurile tale.
Poate cã te gãseºti abia la un pas de moarte, de iad, de ruºinea ºi cãderea veºnicã...
Trezeºte-te, cerceteazã-te, îngrozeºte-te!
10 - Poate cã un pãcat, sau mai multe, te-au cuprins ºi te-au înstrãinat cu totul de lãcaºul
ºi de adunarea Domnului.
Poate cã ani de zile n-ai mai mers la bisericã, la adunare, la fraþi - sau poate nici la
rugãciune în odãiþa ta, dincolo, singur...
Trezeºte-te, cerceteazã-te, îngrozeºte-te - înainte de-a fi prea tîrziu.
11 - Poate cã peste Biblia ta ºi peste cartea ta de cîntãri, s-au aºezat straturi multe de praf.
Iar peste sufletul tãu poveri multe de pãcate.
Alergînd dupã deºertãciuni ºi ispite lumeºti ai uitat sfintele cãrãri ale Domnului pe care
mergeai cîndva ºi tu cîntînd... ºi de pe care te întorceai atît de fericit...
Unde este acum fericirea ta de atunci?
O, dacã te-ai putea trezi ºi întreba astfel!
12 - Acolo unde odatã a ars puternic focul iubirii, uºor se poate aprinde din nou.
Aprinde-l iarãºi, - ºi-l fã sã ardã mai puternic.
Domnul tãu ºi fraþii tãi te cheamã ºi te aºteaptã. Vino...
13 - Cîtã vreme în mijlocul unui popor se mai gãsesc o parte de suflete credincioase, care
se roagã lui Dumnezeu ºi þin legãtura cu El prin ascultarea împlinitoare a Voii Sale,
aceastã rãmãºiþã binecuvîntatã de credincioºi este mijlocul binecuvîntat ºi salvator pentru
care Dumnezeu are milã de întreg poporul acela.
14 - Oricît de mari ar fi greºelile unui popor ºi ale conducãtorilor lui,

pentru rugãciunile acelora buni, Dumnezeu nu-ªi depãrteazã bunãtatea Sa de la toþi.
Ci le reînnoieºte iarãºi mila Sa ºi ajutorul Sãu.
15 - Bunãtatea lui Dumnezeu a avut mare grijã ca sãmînþa aceasta sfîntã, sã nu piarã cu
totul niciodatã din mijlocul nici unui popor.
Aceastã rãmãºiþã a fost mereu salvarea tuturor celorlalþi între care i-a pãstrat Dumnezeu.
16 - Din pricina rãmãºiþei credincioase, Dumnezeu Se va îndura de întreg poporul cãzut,

fiindcã credincioºii sînt conºtiinþa naþiunii lor. Acei care nu-i lasã pe ceilalþi în pace sã piarã
în pãcatele în care zac.
Ci le strigã mereu Cuvîntul lui Dumnezeu: “Sculaþi-vã ºi binecuvîntaþi pe Domnul”...
17 - Fraþii mei, sã facem ºi noi la fel: din dragostea de Dumnezeul nostru ºi din dragostea
de poporul nostru, - sã nu tãcem.
Sã strigãm mereu la semenii noºtri, la consãtenii ºi la concetãþenii noºtri, - pînã ce se vor
trezi ºi ei, sã-L binecuvînteze pe Dumnezeu,
ca ºi Dumnezeu sã binecuvînteze tot mai mult pe poporul nostru ºi pe conducãtorii lui.
Ce fericitã este salvarea - cînd este a tuturor.
18 - Ce minunat este atunci cînd dragostea lui Hristos gãseºte în mijlocul unui popor
suflete de jertfã ºi de rugãciune,
suflete care sã nu facã aceste lucruri doar de formã sau dintr-o datorie greoaie
- ci dintr-o dragoste fierbinte faþã de Dumnezeu - ºi faþã de ai lor.
Jertfele ºi rugãciunile unor astfel de suflete, nu vor fi niciodatã în zadar.
19 - Închinãtorii de formã, - nu vor ºti niciodatã ceea ce doreºte Dumnezeu.

Ei nu vor înþelege niciodatã ceea ce aºteaptã Hristos.
Nu vor simþi niciodatã ceea ce cautã Duhul Sfînt: fiorul inimii,
simþul rãspunderii,
bucuria salvãrii.
Aceasta o simt numai închinãtorii ºi luptãtorii adevãraþi.
20 - Cine L-a înþeles vreodatã pe Hristos acela a înþeles cã mai presus de orice, El cautã
ºi aºteaptã ºi doreºte ºi vrea numai acestea de la noi, din primul ºi pînã în ultimul rînd,
- fiorul inimii iubite ºi iubitoare,
- simþul rãspunderii pentru mîntuirea tuturor
- ºi bucuria cea nespus de mare a salvãrii chiar ºi numai a unui singur suflet de la pierzare
- cînd nu poþi ºi nu poþi mai mult.
O Doamne, dãruieºte neamului nostru trupesc ºi sufletesc mulþi-mulþi astfel de salvatori.
Amin.
Cît de Bun ai fost
Cît de Bun ai fost cu mine

Dumnezeul meu
faptele iubirii Tale
cum le-aº spune eu,
- cînd toþi cei de lîngã mine
n-aveau vreun alin
eu îmbrãþiºat de Tine
îl aveam deplin!
Cînd ceilalþi n-aveau sã ºteargã

nimeni plînsul lor
Tu-mi ºtergeai cu sãrutarea
ochiul plîngãtor
cînd ceilalþi n-aveau pe nimeni
sã le spunã-un grai
eu la Sînul Tãu cel dulce
mã simþeam în Rai.
Tu-mi eºti Tatã, Tu-mi eºti Mamã,

Tu Iubit Isus,
Tu pe noaptea vieþii mele
mii de sori ai pus
Tu din plînsul vieþii mele
faci un imn mereu,
- ce dator pot fi spre Tine
Dumnezeul meu!...
19 - Fiorul ºi minunea
1 - În primul rînd ni se cere în tot ce facem fiorul inimii.

Fiorul acela atît de dulce dar ºi atît de rar, care cînd este, - pune foc în rugãciune, lacrimi
în cîntãri, putere în cuvînt ºi jertfã în fapte...
Singur fiorul inimii le poate face acestea. Dar cît de minunat le face el!
Acesta ni l-a dat Hristos. ªi acesta ni-l cere El în primul rînd. Fiindcã numai El poate face
sã vinã minunea.
Fãrã fiorul inimii, ce mai rãmîne din tot ce facem, chiar ºi pentru semenii noºtri?
Unde nu-i el, nu apare nici o minune. Dar unde este el, - o, cîte minuni se vãd!
2 - Sufletul meu înflãcãreazã mereu darul lui Dumnezeu care este în tine,
- ºi pune totdeauna în tot ce spui, în tot ce scrii, în tot ce faci, pentru el ºi pentru fraþi ºi
pentru toþi oamenii - mãcar cîte o fãrîmã din focul inimii tale.
Aceasta este tot ce aºteaptã ºi Dumnezeu ºi semenii tãi.
3 - Minunile lui Dumnezeu într-adevãr se petrec toate pe neaºteptate.

Dragostea, puterea ºi înþelepciunea lui Dumnezeu, alege pentru izbãvirea noastrã cele mai
neaºteptate cãi, - atunci cînd numai o minune ne-ar mai putea salva,
- însã în toate acestea s-a cerut ºi se va cere totdeauna ºi fiorul inimii cuiva.
4 - Ce minunat este slujitorul Domnului care nu se roagã niciodatã numai pentru sine...
Acel fel de rugãciuni ale cuiva care nu cuprind pe nimeni decît pe sine, este atît de strãin
de Hristos ºi de Evanghelia Sa.
Adevãratul credincios se roagã ºi mijloceºte cel mai mult numai pentru alþii.
5 - În ceasurile de cea mai grea încercare pentru viaþa ºi soarta poporului sãu, credinciosul
se roagã stãruitor pentru ai sãi, aducînd cu duioºie aminte lui Hristos de toatã mila arãtatã
prin minuni faþã de ei, mai înainte.
Aceasta este una dintre datoriile noastre de dragoste faþã de Dumnezeu, iubitorul fiecãrui
popor creat de El,
spre slava Lui, ºi pentru mãrirea frumuseþii Lucrãrii Sale.
6 - Trimisul Domnului, spune Cuvîntul Domnului, fiindcã avînd Duhul Domnului, el

pãtrunde gîndurile Domnului,
- ºi avînd o conºtiinþã, nu le schimbã ºi nu le stricã ci le înfãþiºeazã curate.
Pentru ca orice suflet sã afle cît de minunate ºi de iubitoare sînt gîndurile lui Dumnezeu,
faþã de el.
7 - Nu ne ajunge glasul, nu ne ajunge timpul, nu ne ajunge puterea ºi nu ne-ar ajunge toate

mijloacele oricît de puternice, de multe ºi desãvîrºite ar fi ele,
- ca sã strigãm ºi sã vestim cît am vrea, ºi pînã unde am dori, adevãrul Cuvintelor lui
Dumnezeu ºi mãrimea dragostei lui Hristos faþã de noi oamenii!
Cîte minuni a fãcut dragostea Lui pentru noi.
Dar ce puþin fior sfînt este în inima noastrã pentru El.
O, ce pãcat mare este acesta la noi!
8 - O, cu cîtã bucurie iese Hristos înaintea tuturor celor care vreau sã împlineascã din
toatã inima voia Lui.
ªi cu cîtã bunãtate mijloceºte Duhul Sfînt pentru noi toþi.
- Cînd în inima noastrã este un strop de fior dulce, în ochii noºtri, un strop de lacrimã
fierbinte ºi în viaþa noastrã un strop de dragoste curatã!
9 - Pentru orice strop de dragoste curatã, arãtatã de vreunul dintre noi spre El, Domnul
este gata sã-i întoarcã izvoare ºi mãri de dragoste înapoi.
Pentru orice pas pe care oricare dintre noi l-am face cãtre Hristos, El este gata sã facã
nemãsurate distanþe cãtre noi.
10 - Ce fericiþi sînt cei care ascultã de Dumnezeu.

Acum El le iese înainte cu tot felul de binecuvîntãri trupeºti ºi duhovniceºti.
Le iese înainte cînd fug de vrãjmaºii lor, ºi îi scapã.
Le iese înainte cînd merg sã se roage, ca sã-i asculte.
Le iese înainte cînd merg ca sã facã binele - ºi îi binecuvînteazã.
Iar Mîine Dimineaþã cînd vor merge spre Veºnicie, nu moartea le va ieºi înainte ci El
Însuºi,
ca sã-i rãsplãteascã cu fericirea Sa pe vecii vecilor.
11 - Viaþa în suferinþã este întotdeauna foarte grea,

numai acela a cãrui inimã este mereu îndreptatã spre dragostea lui Dumnezeu ºi spre
rãbdarea lui Hristos (2 Tes. 3, 5) ,
- poate simþi cã mînia lui Dumnezeu þine numai o clipã,
cã plînsul este trecãtor,
cã îndurarea Lui þine toatã viaþa
ºi cã orice dimineaþã cu El, este o veselie.
12 - Taina fericirii statornice, este sã ajungi la starea de pãrtãºie cu Dumnezeu ºi de

vieþuire în Hristos,
din care sã nu mai vezi nimic, mînie.
ªi sã nu mai consideri nimic motiv de plîns.
13 - Sufletul meu ºi fiul meu, nu existã nimic rãu ºi greu decît pãcatul. Pãcatul îþi face
totul amar, chinuitor ºi îndelung.
Ci roagã-te lui Dumnezeu sã-þi ajute, iar tu luptã-te sã scapi deplin, de orice stãpînire a
pãcatului.
Pentru ca orice mînie sã treacã repede. ªi viaþa ºi îndurarea sã nu se mai sfîrºeascã
niciodatã.
14 - Pentru cei ce ascultã de Voia lui Dumnezeu ºi împlinesc Cuvîntul Lui, totul va
mãrturisi bine, sau spre bine.
Nu vor mãrturisi pentru ei numai faptele lor bune pe care le-au îndrãgit ºi pe care le-au
urmat.
Ci vor mãrturisi ºi pãcatele lor pe care le-au lãsat ºi le-au urît.
15 - Celor buni pînã ºi cele rele o sã le fie spre laudã. Celor rãi ºi cele bune o sã le fie
spre osîndã.
Contra celor care nu ascultã ºi nu fac Voia lui Dumnezeu, vor mãrturisi nu numai faptele
bune pe care trebuiau sã le facã - ºi nu le-au fãcut, - ci º i mai put erni c î i vor osîndi
nelegiuirile lor pe care puteau sã nu le facã, dar le-au fãcut!
16 - Pãcatele tale strigã dupã tine neîncetat,

strigã ºi spre Dumnezeu mãrturisind împotriva ta.
Strigã spre oameni arãtîndu-te cu o mie de degete ce eºti ºi ce faci.
Strigã ºi spre judecatã, cerîndu-þi osînda pentru cã le-ai fãcut.
17 - Acum, poate mai crezi cã te poþi ascunde din faþa lui Dumnezeu ºi a oamenilor, dupã
nepãsare, dupã îndoieli, dupã necredinþã sau dupã fãþãrnicie.
Dar va veni vremea cînd mînia lui Dumnezeu va nimici toate aceste ascunziºuri ale tale
- ºi tu vei rãmîne gol în faþa acuzelor necruþãtoare ale propriilor tale nelegiuiri.
18 - Cine n-ar vrea ca fiii ºi urmaºii lui, sã aibã îndurare de la Dumnezeu? ªi sã-i fie
fericiþi pînã în veºnicie?
ªi care om nu ar face orice pentru neamul sãu ºi pentru urmaºii sãi, numai sã le poatã
pregãti acestora un viitor fericit?
Acela, dacã vrea cu adevãrat asta, - trebuie sã vinã neapãrat ºi sincer la Hristos.
El Singur asigurã urmaºilor noºtri un viitor fericit.
19 - Cîte pãcate, nelegiuiri ºi nedreptãþi fac mulþi pãrinþi, în numele grijii pentru copiii
lor!
Dar un singur lucru cu adevãrat folositor, pot face pãrinþii pentru urmaºii lor: sã vinã la
Hristos ºi sã facã voia Lui.
Toate celelalte le vor fi spre rãu, Hristos Singur le va fi spre bine.
20 - Cel care nu ascultã de Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu ºi care nu vine la Domnul
Isus, - un numai cã îºi pierde propria sa mîntuire, sãvîrºind hoþii ºi nedreptãþi, înºelãciuni
pentru a aduna avere pe seama copiilor sãi
- dar chiar pentru aceste fapte rele, ei nu fericirea ci nefericirea o pregãtesc pentru urmaºii
lor.
Doamne, dã-ne lumina Ta, tuturor pãrinþilor, pentru cã fãrã ea întunericul îi înghite ºi pe
ei ºi pe urmaºii lor.
Amin.
20 - Moºtenire ºi moºtenitori
1 - Dacã vã iubiþi mîntuirea sufletului ºi viitorul copiilor voºtri, veniþi la Hristos ºi faceþi
Voia lui Dumnezeu.
Atunci veþi fi ºi voi fericiþi ºi veþi putea muri în pace ºtiind cã aþi strîns ºi pentru
moºtenitorii voºtri o fericitã moºtenire la Dumnezeu.
Altfel, iatã focul vi-l pregãtiþi, ca moºtenire veºnicã ºi vouã ºi lor.
2 - Cea mai mare mîngîiere a unui credincios este cã Dumnezeu îi priveºte - ºi-i vede
inima lui,
îi vede lacrimile sale,
îi vede ocara pe care o îndurã,
îi vede ºi îi ºtie binele pe care a ºtiut sã-l facã pe pãmînt ºi printre semenii sãi.
Iar dreptatea dragostei lui Dumnezeu îi va da moºtenirea vieþii veºnice.
3 - Mîngîiaþi-vã fii ºi credincioºi adevãraþi ai lui Hristos, cã va veni în curînd ºi ziua cînd
veþi vedea cã Dumnezeul vostru a vãzut ºi cã ªi-a adus aminte de toate ostenelile voastre
pentru El.
Cei care au ajuns la sfîrºit au ºi vãzut, moºtenirea cea nespus de mare pe care au primit-o
pentru toate.
Fericit este cel ce seamãnã cu Dumnezeu, chiar dacã seamãnã numai cu lacrimi.
Cãci el totdeauna va culege cu bucurie.
Pe mãsurã ce ajungem cu toþii la Hristos, vom vedea cã chiar suferinþele de acum au lucrat
pentru noi veºnica greutate de slavã pe care o moºtenim.
4 - Nici o stare nu este mai rea decît frica ºi descurajarea.

Nimic nu doare ºi nu ruºineazã mai mult o credinþã adevãratã, decît frica ºi descurajarea
care îi paralizeazã pe toþi acei care ar trebui sã fie numai îndrãznealã ºi avînt pentru
Dumnezeu.
Frica îl dezmoºteneºte pe orice suflet, de toatã frumuseþea de pe pãmînt ºi din cer.
5 - Dar slãvit sã fie Domnul cã astfel de stare nu þine mult, la adevãratul credincios.
Urmeazã apoi acel val de putere, venit din Duhul lui Hristos, care umple sufletele tuturor
cu duhul de jertfã ºi de îndrãznealã Dumnezeiascã.
Puterea lui Dumnezeu se revarsã plinã de înflãcãrare peste credincioºii ameninþaþi, - dar
reînsufleþiþi de îndrãznealã ºi speranþã.
6 - Atunci înflãcãrarea lui Hristos cuprinde toate sufletele ºi cu cît valul de apãsare a fost
mai greu ºi mai ameninþãtor, cu atît duhul de jertfã creºte mai mare...
ªi odatã acest duh trezit, nimic nu-l mai poate birui.
Viaþa trupului ºi toate avuþiile lumii nu mai preþuiesc pentru el nimic.
Totul devine atunci numai Hristos.
7 - Acele vremi rãmîn în istoria Bisericii, ºi în faþa Veºniciei ei, tot ce omenirea a putut
înãlþa mai frumos lui Dumnezeu.
ªi tot ce a putut privi mai minunat Cerul pe pãmînt.
Aºa au strãlucit primii noºtri fraþi, creºtinii biruitori prin moarte ºi prin moºtenire, care
strãlucesc ºi în cerul lui Dumnezeu,
ºi în istoria Creºtinismului
ºi în admiraþia noastrã veºnicã.
8 - Oricine vrea sã facã mai strãlucitã credinþa, acela sã o prigoneascã.

ªi oricine vrea sã-i facã cel mai mare rãu credinþei, acela sã-i dea cea mai mare libertate.
9 - Cred cã dintre toate strigãtele deznãdãjduite ale celor care au avut cîndva Cuvîntul lui
Dumnezeu,
- dupã ce vor ajunge în pierzare - va fi acel strigãt amar:
- Doamne, nu am ascultat Cuvîntul Tãu!
Nimic nu se rãzbunã mai amar ºi mai veºnic ca neascultarea Cuvîntului lui Dumnezeu.
10 - Nici unui din regretele celor care ºi-au pierdut pãrinþii, nu-i mai dureros ca acela: Nu
i-am ascultat pe pãrinþii mei!
Nici unele din lacrimile amare nu sînt mai grele ca ale acelora care ºi-au pierdut soþii sau
binefãcãtorii sau fraþii.
- ªi lîngã sicriul sau lîngã mormîntul lor, cu inima zdrobitã de cele mai amare amintiri
strigã:
- nu i-am ascultat, nu i-am ascultat cînd i-am avut!
11 - Cît de rari sînt pãrinþii cu adevãrat buni

ºi soþii cu adevãrat credincioºi,
ºi învãþãtorii ºi fraþii cu adevãrat iubitori,
ºi binefãcãtorii cu adevãrat binefãcãtori,
- dar tocmai pentru aceasta, trebuie sã-i preþuim nemãrginit.
12 - Cît de rar este Cuvîntul lui Dumnezeu ºi ce rari sînt adevãraþii Lui mãrturisitori.
Ce puþin timp putem avea aceste comori adevãrate în mijlocul nostru.
ªi atunci iatã cît de multã grijã ºi preþuire ar trebui sã le arãtãm noi cînd Dumnezeu ne
trimite astfel de haruri!
ªi tot timpul cît ni le þine.
13 - Dar cît de rãu ne purtãm noi - cei mai mulþi dintre noi - faþã de Cuvîntul Cel Sfînt
al lui Dumnezeu ºi faþã de trimiºii Lui
care în chipul cel mai frumos ºi mai cald, vin sã ne înfãþiºeze cãile care ne pot duce mai
drept ºi mai dulce la fericirea noastrã!
Adeseori vedem aceasta, numai dupã ce i-am pierdut.
14 - Pe cele mai scumpe dintre fiinþele pe care ni le-a dãruit Dumnezeu, le ascultãm cel
mai puþin.
Pe cei care ne-au iubit cel mai mult, îi iubim adeseori cel mai puþin.
ªi pentru cei care am fãcut sau mai fac încã pentru noi cel mai mult, facem noi pentru ei
cel mai puþin.
Apoi cînd vine ziua ca ei sã ne fie luaþi pentru totdeauna rãmînem numai cu regretul amar,
cu plînsul amar, cu pãcatul cel amar, cã nu i-am ascultat, cã nu i-am preþuit, cã nu i-am urmat.
15 - Suflete dragã, dacã nu vrei sã plîngi veºnic, ascultã acum:

- preþuieºte timpul pe care încã îl ai,
soþul pe care încã îl ai,
fratele ºi Mîntuitorul pe care încã îl ai,
- ascultã-l, iubeºte-l ºi urmeazã-l ca sã fii veºnic fericit.
16 - Pentru fiecare dintre noi Dumnezeu a pregãtit faptele bune în care trebuie sã umblãm.
Fiecãruia dintre noi Dumnezeu ne-a dãruit un cîmp de lucru, o sarcinã de purtat, o lucrare
de fãcut, un steag de înãlþat.
Nimeni nu ne poate nici înlocui, nici scuti de slujba noastrã,
fiindcã fiecare ºi-o are pe a lui.
ªi dupã cum fiecare vom moºteni o rãsplatã pentru ascultare ºi împlinire,
- la fel, fiecare va moºteni o osîndã, pentru neascultare.
17 - Rãutatea ninivitenilor ajunsese pînã la urechile lui Iona ºi de groaza lor, omul lui
Dumnezeu a ales mai bine sã nu asculte porunca lui Dumnezeu.
Sã nu-ºi împlineascã misiunea. Sã fugã ºi sã se ascundã. Alegea mai bine chiar ºi moartea
decît împlinirea datoriei sale.
Dar slujba pe care o avea el, nu mai putea s-o facã nimeni altul. El trebuia s-o facã.
De unde fugea el, gol rãmînea acolo.
Nici datoria noastrã n-o mai poate împlini nimeni. Ea rãmîne întreagã ºi pe vecie, numai
asupra noastrã.
18 - Dumnezeu a adus strîmtorarea ºi profetul a trebuit sã sufere nu pentru cã a fãcut, - ci

pentru cã n-a fãcut Voia lui Dumnezeu.
Uneori trebuie sã suferi ºi dacã voia Domnului o faci, dar atunci suferinþa este slavã.
Pe cînd dacã suferi cã n-ai fãcut-o, este o ruºine ºi o durere fãrã alt seamãn, dar fãrã nici
o rãsplatã.
De suferinþã tot nu scapi ºi dacã trãdezi ºi fugi. Dar suferinþa asta este o ruºine ºi o
osîndã.
Pe cînd cealaltã - este o cinste ºi o slavã veºnicã.
19 - Cînd eram în flãcãri m-am cutremurat de plînsul dureros al unui frate care gemea:
nu-mi pare rãu cã ard, îmi pare rãu cã n-am lucrat.
Nu-mi pare rãu cã sufãr, ci îmi pare rãu cã m-am ascuns, ºi nu mi-am fãcut datoria cînd
trebuia.
Fiindcã dacã trebuie sã suferi, oricît te-ai ascunde tot de suferinþã nu scapi.
Dar nu-i totuna sã suferi cã ai fãcut binele,
sau sã suferi cã nu l-ai fãcut.
20 - A-L lãuda din tot sufletul pe Dumnezeu, pentru toate lucrãrile Sale, este o datorie
veºnicã pentru toate fãpturile Lui.
Nu numai pentru cã toate aceste lucrãri sînt nespus de minunate, de frumoase, de bune ºi
de înþelepte,
- dar ºi pentru cã întreaga fericire pentru ele, a pus-o pentru noi Dumnezeu, în chiar
împlinirea cu bucurie a acestei datorii de a-L lãuda pe El.
Laudã ºi slavã veºnicã Þie Mîntuitorul ºi Iubitorul nostru Fãcãtor ºi Binefãcãtor.
Amin.
O Doamne, deschide-le ochii

la toþi cei ce merg dupã-un orb
ºi mintea deschide-le celor
ce sfatul vicleanului sorb.
O Doamne, opreºte-le paºii

la cei cãtre groapã împinºi
ºi-acopere Doamne auzul
la cei de-amãgire cuprinºi.

nainte de-a fi prea tîrziu
ºi Doamne deschide-le mintea
nainte de-a fi în sicriu.
O Doamne, opreºte-le paºii

nainte de-a cade-n mormînt
ºi Doamne, deschide-le mintea
nainte de blestemul sfînt...
Chiar cînd lumea la batjocuri, dacã crezi, te va supune

tu în Dumnezeu puternic toatã-ncrederea þi-o pune
cãci de cînd este credinþa n-a rãmas în nici un fel
niciodatã de ruºine cine s-a-ncrezut în El.
- + -
Fiul meu, de-ncepi un lucru în izbînda lui sã crezi

cãci cînd neclintit vei crede sigur ai s-ajungi sã-l vezi
dar credinþa în izbîndã dac-o pierzi sau þi-o slãbeºti
niciodatã în viaþã ce-ncepi n-ai sã isprãveºti.
- + -
Sã nu-þi fie niciodatã teamã de-o dorinþã mare

dacã poþi sã ai de-asemeni pentru ea credinþã tare
cãci nu e dorinþã mare, dacã crezi ºi stãruieºti
ºi nu poþi pînã la urmã prin voinþã s-o-mplineºti.
21 - Înþelepciunea ºi nebunia
1 - Orice fãpturã care prin strãduinþele sale a luptat sã ajungã cît mai spre sfinþire, a fost
plãcutã înaintea lui Dumnezeu,
iar El i-a dãruit ca rãspuns la rugãciunea ºi stãruinþa sa, înþelepciunea ºi priceperea în
orice lucru ºi cuvînt bun.
Toþi ceilalþi care nu le cautã acestea - sînt cei mai nefericiþi nebuni.
2 - Pentru acei iudei pretenþioºi, - Hristos ºi ucenicii Lui, care n-aveau nici un titlu
academic, sau mãcar o diplomã a vreunei ºcoli mai înalte, - erau o adunare de oameni cel
mult semidocþi. Niºte exaltaþi, niºte fanatici, niºte inculþi, de la care noi niciodatã nu aveam
ce sã ascultãm interesant sau înalt.
Dar ceea ce pare o inferioritate a lui Dumnezeu, este mai presus de orice pare o
superioritate a oamenilor.
3 - ªi pentru cã aºa au gîndit iudeii, au rãmas fãrã Hristos, fãrã mîntuire ºi fãrã
înþelepciune adevãratã,
- cãci acestea vin de sus ºi se capãtã prin cu totul alte mijloace decît cele de la oameni.
Cine nu le cautã prin credinþã - nu le aflã niciodatã.
4 - Mulþumirea cãtre Dumnezeu este nu numai dovada unei recunoºtinþe pentru o minune
sau mai multe, pe care Dumnezeu le-a fãcut ascultîndu-ne rugãciunile de mai înainte.
Ci este ºi dovada unei încredinþãri cã toate cele ce încã îi vor mai fi cerute, vor cãpãta ºi
ele, ascultare ºi împlinire - la vremea lor.
5 - ªi o astfel de rugãciune s-a putut înãlþa spre Tatãl Ceresc numai din guri a cãror inimã
ºi trãire umblau într-o astfel de desãvîrºitã ascultare de Tatãl ºi de Fiul, dupã cãlãuzirea
Duhului Sfînt.
Dar nici o rugãciune nu este ascultatã în cer cu o mai mare bucurie ca aceasta.
6 - Ce binecuvîntatã ºi ce puternicã, este ascultarea de Dumnezeu!

Nici o stare ºi nici o virtute nu este mai rãsplãtitã ca ea.
Nimeni nu este mai iubit ºi mai rãsplãtit, nici înaintea lui Dumnezeu nici înaintea
oamenilor, ca acela care în curãþie ºi în smerenie, are un duh ascultãtor ºi îºi împlineºte cu
credincioºie toatã ascultarea sa faþã de oricine este dator cu ea.
7 - Pe mãsura ascultãrii eºti ascultat - ºi de cãtre Dumnezeu ºi de cãtre oameni.

Dacã asculþi cu plãcere, eºti ascultat cu plãcere.
Dacã faci cu bucurie, þi se va face cu bucurie.
Dacã faci mulþumiþi pe alþii, ºi alþii te vor face mulþumit pe tine.
Dacã nu faci nimãnui nimic, - chiar ºi ceea ce þi se face indirect, - este un nemerit al tãu.
8 - Dacã vei umbla sã fericeºti pe alþii, atunci ºi Dumnezeu va îngriji sã fie ºi pentru tine
alþii, care sã-þi caute þie fericirea...
Bineînþeles cu prigoniri pe pãmînt. Dar prigonirile - numai pe pãmînt trec, pe cînd
fericirea ta rãmîne (Marcu 10, 28) .
9 - Ceasul proslãvirii începe din Gheþimani.

Seara slavei începe de la Golgota.
ªi cununa vieþii veºnice începe de la cununa cea de spini.
De aceea Mîntuitorul nostru Îºi vede sosit ceasul proslãvirii, chiar din ceasul celor mai
grele pãtimiri.
Aºa se petrec lucrurile ºi cu noi.
10 - Domnul Isus ºtia cã ceasul patimilor va sfîrºi în Veºnicia Învierii ºi a Slavei.

Cã scara Calvarului are celãlalt capãt în Strãlucirea Fericirii Veºnice,
iar cununa de spini se va preface în cununã de aur ºi va cãpãta o strãlucire
nemaiîntunecatã niciodatã.
ªi tot aºa va fi ºi pentru noi.
11 - Iatã aºa trebuieºte privitã suferinþa: ca un mijloc al Slavei.

Aºa trebuieºte întîmpinat calvarul: ca o scarã spre Cununã.
Aºa trebuie purtatã cununa de spini: ca o coroanã împãrãteascã.
Nimic nu sfîrºeºte aici ºi nimic nu se încheie acum.
Totul are urmare. Totul se continuã.
Totul are o rãsplatã ºi pentru noi ºi pentru Cãpetenia noastrã Isus.
12 - Nici un ceas nu rãmîne singur ºi rupt de celelalte.

Nici o scarã n-are numai un capãt.
ªi nici o cununã n-are numai o faþã.
Aceasta este palidã, iar aceea este strãlucitã.
13 - Sã învãþãm de la Domnul Hristos ºi sã ne uitãm nu la începutul ci la sfîrºitul tuturor

lucrurilor.
Nu la umbra ci la lumina Crucii.
Nu la moartea ci la slava ascultãrii.
Nu la înfrîngerea de acum ci la biruinþa de mîine a lui Hristos.
Nu la pietrele ucigãtoare, ci la cerul deschis ºi la rãsplata cu care te aºteaptã Domnul tãu
Hristos ca diaconul ªtefan (Fap. Ap. 7, 56) .
14 - Numai acela este un pãrinte adevãrat, un ucenic adevãrat, un frate adevãrat, care nu
se mai gîndeºte la sine cînd vine vorba de cei cãrora el le este dator dragostea, pilda, jertfa
ºi viaþa sa.
15 - Oricine nu se poate uita pe sine,

ºi nu se poate jertfi pe sine,
ºi nu se poate pãgubi ºi nedreptãþi pe sine,
- spre folosul ºi binele semenilor sãi daþi în grija sa,
- acela nu poate fi nici pãrinte, nici învãþãtor, nici frate, nici mîngîietor nimãnui niciodatã.
16 - Acei care se iubesc numai pe ei înºiºi,

care îºi cautã numai propriul lor folos,
care umblã numai dupã binele lor în primul rînd,
- nu trebuie sã se facã nici învãþãtori, nici fraþi, nici pãstori, nici pãrinþi.
17 - Tu nu eºti singur. Ci rãspunzi pentru mulþi. Nici nu ºtii pentru cît de mulþi rãspunzi.
Copiii tãi vor avea ºi ei copii. ªi au sã-i creascã tot aºa cum îi creºti tu pe ei.
Elevii tãi vor avea ºi ei elevi. ªi o sã-i înveþe tot aºa cum îi înveþi ºi tu pe ei.
Fraþii tãi vor avea ºi ei fraþii lor, ºi îi vor îndruma tot aºa cum le araþi tu lor.
18 - Pãstoriþii tãi vor avea ºi ei la rîndul lor - pãstoriþi.

Ucenicii tãi vor fi ºi ei cîndva pentru alþii educatori...
Aceºtia vor fi pentru ceilalþi exemplul pe care li l-ai arãtat tu
sau li-l arãþi acum.
19 - Fiecare pãrinte trebuie sã fie pe o treaptã mai înaltã decît copiii sãi.
Fiecare educator, pãstor ºi îndrumãtor, la fel.
Pentru ca cei mai de jos, sã aibã ce sã priveascã
ºi spre cine sã se înalþe.
20 - Lucrarea Domnului merge mereu înainte, crescînd ºi în luminã ºi în curãþie.

Orice îndrumãtor care nu-ºi dã toate silinþele sã fie ºi mai înainte decît ceilalþi în luminã
ºi în curãþie - în curînd va fi lãsat în urmã, spre paguba lui.
Vor veni alþii care vor fi aºa, cum el nu poate - cãci Dumnezeu are grijã cu dragoste de
Lucrarea Sa, ca s-o înzestreze cu îndrumãtori vrednici.
O Tatã Ceresc, ridicã lucrãtori vrednici în ogorul Tãu.
Amin.
22 - Învãþãtori ºi ucenici
1 - Adevãratul conducãtor se gîndeºte nu la sine însuºi ci la tot viitorul poporului sãu pe

care îl conduce.
Binecuvîntaþi sã fie - ºi binecuvîntaþi vor fi cît va þine poporul pentru care au lucrat, - acei
conducãtori care s-au gîndit la bunãstarea poporului lor.
La viitorul fericit, paºnic ºi liber al fiilor poporului peste care Dumnezeu i-a fãcut sã
ajungã ºi ei, într-un ceas din istoria lui, conducãtori.
Dumnezeu ºi Istoria, vor rãsplãti cu o glorie veºnicã pe cei care gîndesc în primul rînd
la binele celor mulþi smeriþi.
2 - Adevãratul învãþãtor se gîndeºte nu numai la elevii sãi de astãzi, ci ºi la acei pe care

îi vor pregãti aceºtia mîine.
Adevãratul pãrinte nu se gîndeºte numai la copiii sãi, ci ºi la ce vor deveni copiii acestora
mîine,
ºi în tot viitorul lor.
Ce mare este simþul rãspunderii pentru împlinirea cinstitã a datoriei tale.
3 - Cînd cineva pregãteºte un lucru,

sau creºte un copil,
sau instruieºte un ucenic,
sau pune o temelie,
sau vegheazã asupra unei societãþi,
- acela trebuie sã-ºi simtã toatã rãspunderea sa pînã în veºnicie pentru opera pe care o
face.
Cãci ori binele ori rãul lui, o sã aibã urmãri veºnice în alþii.
4 - Dacã fiind într-un loc de rãspundere, nu avem conºtiinþa rãspunderii, noi sîntem, ºi
vom fi blestemaþi veºnic, de toþi acei care din pricina noastrã se duc fãrã sã-ºi dea seama
acum la o pierzare veºnicã.
Ce cumplit este totuºi sã te gîndeºti cã cineva s-a nefericit din vina ta.
5 - Cine rãspunde pentru viitorul unei familii, dar nu-ºi face datoria cu simþul ºi cu
conºtiinþa rãspunderii, acela va fi fãcut vinovat de uciderea familiei sale.
Cine face acest lucru cu o societate, cu un popor, sau cu o generaþie - este vinovat faþã
de toate generaþiile ºi poate chiar de toate popoarele.
Cãci fiecare pãcat poate da naºtere la o catastrofã.
6 - Aºa devin unii binefãcãtori ai umanitãþii, sau criminali ai ei.

Binefãcãtori ai poporului lor, sau ucigaºii lui.
Cinstea lui Hristos, sau ocara Sa.
7 - Voia noastrã este cel mai mare duºman al nostru de cele mai multe ori.
Numai Voia lui Dumnezeu, ne este un prieten binevoitor.
Voia noastrã a nimicit cele mai multe din bucuriile noastre.
Ne-a îndepãrtat pe cei mai buni din prietenii noºtri.
ªi ne-a zdrobit fiinþe unora cele mai dragi ale inimii.
Sã ne supunem totdeauna voia noastrã - Voii lui Dumnezeu.
8 - Acela care þine totdeauna ca în toate sã se facã numai voia lui,

acela care þine morþiº sã se impunã numai pãrerea sa,
sã triumfe numai ideile sale,
sã se rezolve în primul rînd numai problema lui,
sã-i fie asigurate numai interesele sale,
- acela va ajunge în curînd sã fie urît de toþi, ocolit de toþi, pãrãsit de toþi.
ªi nu-i o altã creaturã de sub soare mai vrednicã de lepãdat ca aceasta.
9 - Înainte de a-ºi birui pe cel mai dintîi ºi mai puternic vrãjmaº al Sãu ºi al nostru al
tuturora, pe Satana ºi pãcatul,
- Domnul Isus S-a biruit pe Sine, Cel mai puternic.
ªi-a biruit Voia Sa, cea ºi mai dintîi.
Adevãrata ºi cea mai mare biruinþã a lui Hristos a fost aceea cã ªi-a biruit Voia Sa,
ºi ªi-a supus-o pentru totdeauna Voii Tatãlui.
10 - Cea dintîi luptã a Domnului Isus Hristos nu S-a dat, ca sã zicem aºa, pe pãmînt, în
pustiu cu Satana.
Ci s-a dat în ceruri ºi cu Sine Însuºi, - pînã ªi-a supus Voia Sa ºi a primit Voia Tatãlui,
ca sã Se smereascã pe Sine Însuºi, sã ia chip de rob, sã vinã pentru noi pînã la noi.
Sã primeascã de la noi ce a primit. Ca sã ne poatã da ce ne-a dat.
Aceea a fost cea mai mare jertfã ºi cea mai mare biruinþã.
Toate celelalte la un loc n-au mai fost atît de grele.
11 - O, dacã ºi noi ne-am birui întîi pe noi înºine, ce uºor ne-ar fi sã le biruim pe toate
celelalte.
ªi dacã ne-am supune voia noastrã Voii lui Hristos, cît de minunat ni s-ar realiza toate
dorinþele care lucreazã cu adevãrat spre mîntuirea noastrã ºi spre slava Lui.
12 - Cînd cineva face rãul dîndu-ºi seama cã face rãu, ºi fãrã sã caute mãcar iluzia unei
bune îndreptãþiri cît de slabã pentru ceea ce face,
- ci face rãul numai pentru plãcerea de a face rãul
- acela nu mai e om. Acela e demon.
- Cãci numai demonul poate face rãul din lãcomia de-a face rãul.
13 - Pentru o astfel de faptã ºi pentru un astfel de fãptaº, conºtient ºi calculat al crimei,

fãrã absolut nici o justificare, ci numai pentru a o face,
- nu te poþi nici mãcar ruga.
Fiindcã þi-ar fi groazã sã-þi ºi deschizi gura pentru astfel de fapte.
14 - Pentru cei care în inima lor au o intenþie bunã, chiar dacã din nepriceperea lor nu ºtiu
cum sã ºi-o controleze cît este de bunã ºi cît nu...
Pentru acei care cu un gînd bun, dar uºuratic fac rãul sperînd sã iasã binele din el.
Pentru acei care cred cã au o iluzie de justificare pentru rãul pe care îl fac,
sau pentru acei pe care cu voia ta vrei sã-i socoteºti cã nu ºtiu ce fac,
- pentru aceºtia, te poþi ruga, zicînd cã nu ºtiu ce fac, cînd fac aceste pãcate.
15 - ªi afarã de cazurile foarte rare, foarte clare ºi foarte întemeiate, cînd fãcãtorul rãului
este un demon conºtient, nu un om inconºtient, - noi trebuie sã ne dãm toate silinþele sã-i
socotim pe toþi semenii noºtri, cînd îi vedem pãcãtuind chiar împotriva noastrã - ºi mai ales atunci
-
- cã nu ºtiu ce fac. Ca sã ne putem ruga pentru ei ºi sã-i putem ierta.
Cãci altfel nu-i putem nici ierta, nici nu ne putem ruga pentru ei.
Iar atunci vina noastrã poate sã fie uneori mai mare ca a lor.
16 - Pacea lui Dumnezeu, care vine din pacea cu Dumnezeu - este o stare care îþi þine
inima umplutã totdeauna din belºug de siguranþã ºi de liniºte, de mulþumire ºi de încredere.
Cum este umplutã o maºinã de cãldurã, de lumina ºi de puterea electricã, atunci cînd
legãtura ei cu uzina este deplinã.
17 - Din Veºnicii Fiul era în Sînii Tatãlui, Una cu Tatãl ºi Unul cu Tatãl, fãrã sã existe
între Fiul ºi Tatãl nici o despãrþire.
Cum nu existã nici o despãrþire între idee ºi creier, între sunet ºi instrument, între simþire
ºi inimã.
Sînt una ºi aceeaºi.
18 - Sînt unul ºi una, ideea izvorînd din creier, iar creierul reprezentîndu-se prin idee.
Sunetul existînd în instrument, iar instrumentul manifestîndu-se prin sunet.
Simþirea exteriorizîndu-se din inimã, iar inima cuprinzîndu-se în simþire.
Pãcatul omenirii a fost accidentul care s-a interpus tocmai acolo între Aceste Douã
Nedespãrþiri, pentru clipa dintre acceptarea ispãºirii din Gheþimani ºi împlinirea ei pe
Golgota.
19 - Dintre aceste trei cuvinte: Pentru ce M-ai pãrãsit? - cele douã din urmã le înþelegem
cu durere ºi ºtim ce înseamnã.
Dar el dintîi: Pentru ce - acesta nu-l putem încã înþelege decît într-un singur fel pe care
l-am putea da noi: pãcatul nostru.
Da, pentru pãcatul nostru.
Dar acest cuvînt ascunde încã lucruri atît de adînci. O, dacã ne-am cufunda pînã în adîncul
pocãinþei, cîte lumini am afla acolo!
20 - Dupã ce pãcatul a fost ispãºit,

dupã ce tot ce despãrþise pentru o clipã unitatea ºi pãrtãºia cu Tatãl,
- Fiul zdrobit de ranele pe care pentru ascultarea Lui de Tatãl le primise,
- a Revenit în Cer spre a-ªi primi nu numai o ºi mai mare slavã, dar o ºi mai mare
mulþumire.
Pentru cã mulþumirea cea mai înaltã poate urma numai dupã ascultarea cea mai adîncã.
Dumnezeul nostru, Te rugãm dã-ni-le ºi nouã ca Lui.
Amin.
Pentru marea mea plecare
Pentru marea mea plecare

Doamne-aº vrea sã-mi cer iertare
de la lunã, de la soare
de la steaua cãzãtoare
de la toþi ce m-au vãzut
cînd am rîs ºi n-am crezut
de la tot ce-am întristat
cînd am zis cã nu-i pãcat.
Cer iertare, - plîns strãin

cãrui nu þi-am dat alin,
cer iertare, - dar ascuns
cãrui nu þi-am dat rãspuns
cer iertare, - gînd rãmas
cãrui n-am mai mers un pas
ºi nu þi-am mai dat un ceas
ºi nu þi-am mai spus un glas.
ªi-aº mai cere, tot aº cere

sã mã ierte-orice durere
care sufere-n tãcere
ºi eu nu-i dam mîngîiere,
sã mã ierte setea arsã
ºi bineþea neîntoarsã
ºi privirea ocolitã
ºi blîndeþea ne-mplinitã.
Doamne, numai Tu-mi mai poþi

sã-mi ierþi vina pentru toþi
cãci iarba care-am cãlcat
s-a cosit ºi s-a uscat
ºi inima ce-am zdrobit
a cãzut ºi-a putrezit
ºi nu-i cine sã mã ierte
Doamne, numai mila Ta.
23 - Muncã ºi rãsplatã
1 - Hristos Mîntuitorul Se coborîse numai Singur din Cer, dar S-a înãlþat cu o Omenire.
Venise fãrã strãlucirea ranelor ºi a Crucii, - ºi Se întorcea cu o unicã podoabã faþã de care
toate celelalte aveau ceva mai puþin.
2 - De Mîinile Tatãlui fusese dat Mîntuitorul - în mîinile oamenilor, dar dupã aceea S-a
întors iarãºi, ducînd în Aceleaºi Mîini Strãlucite ºi iubitoare ale Tatãlui ºi toatã zidirea lor,
rãscumpãratã ºi sfinþitã prin ranele ºi Sîngele Mîinilor Sale strãpunse pe Cruce.
3 - Ce Dumnezeiesc de fericit este simþãmîntul trãit în aceste cuvinte: Tatã, în Mîinile

Tale...
Ce moarte odihnitoare ºi liniºtitã cuprinde trupul cînd sufletul merge încredinþat ºi
mulþumit în Mîinile Tatãlui!
4 - Pentru fiecare din noi, vine o clipã cînd sufletul ni se desprinde de trupul nostru în
care a stat pentru o vreme.
ªi fiecare simþim atunci nevoia unei ocrotiri, pentru sufletul nostru cînd va trece prin
valea umbrei morþii, spre necunoscuta împãrãþie. Care începe dincolo de valea aceasta.
5 - Strãlucirea Feþei lui Dumnezeu peste cineva, este cel mai ceresc ºi mai neobiºnuit
dintre harurile Dumnezeieºti, date oamenilor pe pãmînt.
Fiindcã aceasta o poate da numai plinãtatea Prezenþei lui Hristos în toatã fiinþa acelui om.
Ea rãzbate prin toatã înfãþiºarea ºi umblarea sa.
Prin cuvîntul ºi tãcerea sa.
Prin viaþa ºi lucrarea sa, ca niºte valuri de putere, de cãldurã, de luminã ºi de bucurie.
Ca o strãlucire care ar veni de pe dinãuntrul sãu înspre înafara sa.
6 - Strãlucirea Feþei lui Dumnezeu peste un suflet este întîi pace.

În fiinþa aceluia care o are, stãpîneºte o netulburatã pace în orice împrejurare. Chiar ºi în
faþa celei mai mari cruzimi sau neaºteptate lovituri ºi ameninþãri,
ba poate tocmai atunci mai mult.
7 - Strãlucirea Feþei lui Dumnezeu peste un suflet este o bucurie. Este o bucurie gata sã
cînte, sã laude pe Dumnezeu, sã mulþumeascã, sã se roage, sã îmbrãþiºeze pe toatã lumea.
ªi mai este apoi pricepere ºi înþelepciune, simþ de pãtrundere ºi cunoaºtere, inteligenþã
ºi iradiere, agerime ºi putere de orientare, de inspiraþie, de convingere, de sesizare...
8 - Strãlucirea Feþei lui Dumnezeu peste cineva mai este apoi ceva ºi mai mult decît toate
acestea...
Noi am dori sã putem exprima aceasta cu cele mai inspirate cuvinte ºi comparaþii, despre
tot ce înseamnã acest har,
- dar în cuvinte omeneºti este cu neputinþã. Pentru aceastã stare nu existã urechi, ci numai
ochi.
9 - La strãlucirea aceasta a Feþei lui Dumnezeu peste cineva, se ajunge foarte rar. ªi prin
multe întunecãri.
Comoara aceasta se dobîndeºte printr-un ºir lung de nebãnuite renunþãri.
Ea este acea piatrã scumpã cu acel nume nou pe care nu-l ºtie nimeni, decît cel care îl
primeºte.
10 - Numele Domnului este ca Faþa Lui.

ªi dupã cum Faþa Lui nu Se poate vedea, cãci este cu neputinþã sã fie vãzutã de ochi
omeneºti (1 Tim. 6, 16) ,
- tot aºa nici Numele Lui nu Se poate rosti, cãci este cu neputinþã a fi rostit de limba
omeneascã.
11 - Dar noi am reuºit sã-L pãtrundem atît de puþin, nu din pricinã cã Fiul nu ni L-ar fi
arãtat deplin,
ci pentru cã noi oamenii nu ne-am putut ridica, nici chiar de pe vîrfurile credinþei sã
putem pãtrunde ceva din ceea ce este El.
Fiindcã este mai presus de tot ce este omenesc.
ªi de oricine care e om.
12 - Marii profeþi ºi oameni sfinþi ai lui Dumnezeu, care au ajuns la o pãrtãºie înaltã cu
Hristos, numai dupã ani îndelungaþi de înfrînãri, de posturi, de rugãciuni, de viaþã înalt trãitã
în luminã ºi desãvîrºire,
- ei, care-au avut slãvite rãpiri duhovniceºti, ca sf. ap. Pavel,
- nu îndrãznesc sã vorbeascã despre tot ce este Numele Sãu ºi Prezenþa Sa, decît cu atîta
cutremur ºi reþinere (2 Cor. 12, 1-10) .
13 - Dar cînd va veni Ziua Rãsplãtirilor Strãlucite, ce uºor le va veni fericiþilor aleºi, sã
pãtrundã totul (1 Cor. 13, 2) .
Cãci ei vor putea privi cu bucurie Faþa Lui...
Iar Numele Sãu Cel Slãvit care este mai presus de orice binecuvîntare ºi de orice laudã,
va strãluci veºnic cunoscut ºi înþeles pe frunþile lor (Apoc. 22, 4) .
14 - Într-adevãr din toate bunele cuvinte pe care le-a rostit Domnul faþã de noi, nici unul
n-a rãmas neîmplinit,
fiindcã dragostea ºi Harul Sãu, au fost mereu nespus de binevoitoare faþã de noi.
Pentru o lacrimã de cãinþã, ne-a dat cea mai fericitã iertare.
Pentru un pas al nostru, El a fãcut sute spre noi.
Pentru o razã de credinþã El ne-a deschis zãgazurile cerurilor, ºi toate bunele Lui Cuvinte,
pe care ni le spusese - le-a împlinit cu belºug de binecuvîntãri faþã de noi.
O, cît de multe au fost, ºi pe toate le-a împlinit.
15 - Dar nu tot aºa a fost ºi cu cuvintele ameninþãrilor Lui.

Cu cuvintele mustrãrii ºi pedepsei pentru pãcatele noastre...
- Cît de puþine au fost acele cuvinte - ºi nici unul parcã nu l-a împlinit El pînã la capãt.
16 - Cît de multã recunoºtinþã ºi mulþumire Îi datorãm noi Domnului, pentru puþinele rele
ºi pentru multele bune, pe care ni le-a promis.
Dar noi cît de multe bune I-am fãgãduit Lui - ºi parcã toate au rãmas neîmplinite.
Numai cele rele nu...
17 - Bunãvoinþa Domnului s-a arãtat faþã de David mai ales în douã feluri: i-a ascultat
rugãciunile ºi i-a dãruit bogãþie ºi copii.
Bunãvoinþa Domnului se poate arãta ºi faþã de noi astfel - dar mai ales în înþeles
duhovnicesc.
Numai dacã ºi noi am avea faþã de Domnul o inimã la fel cu a lui David.
18 - Dar cum în noul înþeles creºtin, bogãþiile nu sînt lumeºti, ci adevãratele comori pe
care nici molia, nici rugina, nici hoþii nu le pot atinge (Matei 6, 19-21) ,
- tot aºa ºi copiii nu sînt atît de mult cei trupeºti, deºi sînt ºi aceºtia, ci sînt cei sufleteºti.
Cãci dupã cum aceºtia sînt adevãratele comori, tot aºa ºi aceia sînt adevãraþii fii,
- fiindcã aceºtia trãiesc veºnic.
19 - Sã te asculte Dumnezeu, dar mai ales atunci cînd cu o inimã duhovniceascã Îi ceri
avuþii duhovniceºti ºi copii duhovniceºti.
Sã ajungi atunci ca un Iacov plin de comori ºi de urmaºi.
ªi ca un David - încãrcat de glorie ºi dragoste.
20 - Sufletul cãruia Dumnezeu i-a rãspuns în ziua necazului, cînd era pribeag, sãrac,
alungat ºi strãin, - se cuvine ca ºi el sã nu uite niciodatã recunoºtinþa pe care o datoreazã lui
Dumnezeu, cînd vede cã El nu i-a lepãdat rugãciunea ºi nu i-a îndepãrtat bunãtatea,
- deºi a fost vrednic sã-i facã astfel, de atîtea ori.
Dar Binefacerea cu Recunoºtinþa se întîlnesc foarte rar...
Dumnezeul nostru atît de Binefãcãtor faþã de noi, ajutã-ne sã fim ºi noi tot atît de
recunoscãtori faþã de Tine.
Amin.
24 - Binefacerea ºi recunoºtinþa
1 - Cît de binecuvîntaþi sînt ºi vor fi veºnic, acei oameni care fac totul sã fie recunoscãtori
pentru fiecare bine care li s-a fãcut.
Acei care pentru orice binefacere vin cu recunoºtinþã curatã atît spre Dumnezeu cît ºi spre
oameni.
2 - Singurul temei pentru care putem cere ºi putem nãdãjdui binecuvîntarea lui Dumnezeu
este numai mila Lui.
Pentru cã nici bunãtatea, nici iubirea, nici dãrnicia Lui, n-o meritãm, din pricina
împietririi ºi rãutãþii inimilor noastre.
Cît de nerecunoscãtori sîntem adesea, pentru binefacerile Domnului...
3 - Purtarea aceloraºi poveri, este cea mai obositoare ºi nesuferitã greutate.

Cine înafarã de iubire, le mai poate suporta?
Care inimã, care mîini, care rãbdare, decît a mamei iubitoare, mai poate suporta zilnic
povara vegherii, povara grijii, povara hranei, a curãþirii ºi a purtãrii pe braþe?
- ªi a neascultãrii copilului ei?
Cît de puþinã recunoºtinþã arãtãm noi pãrinþilor noºtri faþã de ce fac ei pentru noi.
4 - V-am purtat ºi tot vreau sã vã mai port. Pînã la bãtrîneþele voastre Eu voi fi
Acelaºi, - ne spune Domnul.
Care altã iubire decît a lui Dumnezeu, mai poate vorbi astfel?
Iatã atunci, pentru ce trebuie ºi noi sã-I rãspundem la fel cu recunoºtinþa noastrã.
Nu frica morþii ºi nu groaza iadului,
nu spaima Veºniciei ar trebui sã ne cutremure,
- ci dragostea nebãnuit de mare cu care ne-a iubit ºi ne iubeºte pe noi Dumnezeu în
Hristos!
- ªi lipsa noastrã de recunoºtinþã pentru aceasta.
5 - Oricît de mult ar fi de grea povara celorlalte pãcate pe care le facem zilnic înaintea
Tatãlui Ceresc
ºi le aruncãm povarã pe Crucea din spatele Domnului Isus,
nici unul din ele cred cã nu este atît de greu ca nerecunoºtinþa noastrã.
6 - Cîte minuni a fãcut ºi face zilnic Dumnezeu pentru noi.

Dar cîþi dintre acei cu care Dumnezeu face atîtea minuni,
ºi cei pentru care se fac acestea,
- vãd într-adevãr ce face El?
7 - O, cîte întîmplãri salvatoare se petrec zilnic printre oameni.

Cîte primejdii trecute cu bine.
Cîte boli vindecate.
Cîte dorinþe împlinite.
Cît bine ascuns sau vãzut.
Cîte rugãciuni ascultate.
- Dar ce puþinã recunoºtinþã - pentru toate acestea!
8 - Cine este de-aproapele meu?

- acela care îmi face bine cînd sînt eu la necaz
ºi acela cãruia eu trebuie sã-i fac un bine cînd este el în nevoie.
9 - Se spune cã sîngele nu se poate face apã ºi nici apa sînge.

ªi totuºi sînt cîteodatã fraþi care îþi pot deveni strãini ºi strãini care îþi pot deveni cei mai
buni fraþi.
10 - Cîte nenorociri s-ar putea întîmpla, cînd nu se întîmplã nimic, fiindcã Dumnezeu le
opreºte ºi le înlãturã.
Cîte primejdii le-am trecut ºi nu ne-am vãtãmat cu nimic!
De cîte ori am fost în gura morþii, dar am scãpat din ea.
Totuºi cîþi oare dintre noi am luat seama cum se cuvine la aceste lucruri ca sã strigãm
fericiþi ºi recunoscãtori: binecuvîntat sã fie Dumnezeul nostru...
11 - Dacã sînt atît de puþini care îºi aratã recunoºtinþa faþã de Domnul, este din pricinã
cã sînt atît de mulþi care nu vãd binefacerile Lui.
De aceea cei care vãd sînt datori ºi mai mult sã-L binecuvînteze, mai ales pentru cã vãd.
Cãci aceasta este partea cea mai frumoasã a binefacerii Lui.
12 - Atît de strînsã legãturã în Hristos, între pãstori ºi turmã, ar trebui sã fie totdeauna
- încît din inima întregului popor sã izbucneascã mereu o puternicã participare la toatã slujba
lor de laudã lui Dumnezeu.
ªi cînd slujba laudei Domnului este aºa cum se cuvine, atunci ºi inima poporului participã
cu evlavie la ea.
13 - Între Altar ºi Naos, n-ar trebui sã fie nici un pas. Ci sã fie o unitã ºi fierbinte
împreunã lucrare la slãvirea Numelui Celui Preasfînt.
Fiindcã amîndouã aceste pãrþi ale Bisericii Domnului Îi sînt atît de datoare o închinare
de acelaºi preþ, deºi nivelul le este diferit.
14 - Ce binecuvîntatã ºi binecuvîntãtoare ar fi toatã mulþimea credincioºilor bisericii, cînd

între popor ºi altar n-ar exista strana, care sã cînte singurã fãrã popor: Amin, Amin.
Cînd tot poporul ar fi viu ºi lucrãtor, întregind fierbinte cîntarea de laudã adusã lui
Dumnezeu - ce minunat ar fi adusã aceastã laudã, întregitã în una singurã...
15 - Atît de strînsã unitate în dragoste ºi încredere, ar trebui sã existe între popor ºi

conducãtorii lui, încît toate bunele hotãrîri luate de sus,
- izvorînd dintr-o curatã, iubitoare ºi apropiatã simþire ºi dintr-o înþelegãtoare grijã plinã
de conºtiinþa rãspunderii faþã de popor,
- sã poatã fi deplin ºi fericit primitã, de poporul întreg cu ascultare.
16 - Atît de strînsã pãrtãºie în Duhul Sfînt ar trebui sã existe între toþi fraþii,
de la cei mai dintîi pînã la cei mai din urmã
- încît orice hotãrîre bunã, orice îndrumare sãnãtoasã ºi orice faptã de laudã luatã de unii,
ar trebui îndatã îmbrãþiºatã cu atîta bucurie de cãtre toþi, - ca ºi cum în toatã mulþimea ar fi
numai o singurã inimã ºi un singur gînd.
17 - ªi într-adevãr, aºa ºi este totdeauna, acolo unde capul este sãnãtos ºi mãdularele sînt
sãnãtoase.
Unde pãstorii sînt sfinþi, acolo ºi turma ajunge credincioasã.
Unde conducerea este plinã de o înþeleaptã bunãtate, acolo ºi conduºii devin conºtienþi
ºi ascultãtori.
Unde cei din frunte sînt smeriþi, acolo ºi cei din urmã ajung înãlþaþi.
18 - ªi numai dupã ce ajung toþi fraþii în aceastã binecuvîntatã stare de a fi una atunci ei
pot înãlþa într-adevãr lui Dumnezeu o primitã ºi sfîntã laudã,
la care cu tot sufletul sã participe cu toþii în chip vrednic.
Ce fericit priveºte ºi primeºte Domnul totdeauna, o astfel de laudã!
19 - Nimeni nu este nici mai aproape de noi, nici mai totdeauna cu noi, ca propria noastrã
umbrã.
Umbra noastrã este oricînd cu noi, chiar dacã n-o vedem decît atunci cînd sîntem în
luminã.
20 - Umbra noastrã ne însoþeºte oriunde ºi este martorã tãcutã la toate faptele noastre, la
toate cãile ºi la toate miºcãrile noastre.
De ea singurã nu ne putem ascunde nicãieri ºi nimic.
ªi de nimic n-ar trebui sã ne temem noi atît de mult ca de ea.
Cãzi în Ziua Cea Mare, cînd umbra noastrã va începe sã grãiascã, cine dintre noi va putea
sã-ºi þinã fruntea sus?
O Dumnezeule, Tu eºti ºi mai aproape de noi. Sfinþeºte toate ale noastre, pentru ca nimic
sã nu ne învinuiascã.
Ci sã ne apere, în Ziua Judecãþii Tale.
Amin.
Fie-n veci slãvit
Fie-n veci slãvit

fie-n veci slãvit
Cel ce suferind pe Cruce-a biruit,
Binecuvîntat,
Binecuvîntat
fie-n veci Isus Hristos Cel Înviat.
Slavã Lui, Slavã Lui, Slavã Lui. Amin.
Hristos a Înviat,
strigaþi, - Adevãrat
sã-L prãznuim ºi sã-L slãvim
Hristos a Înviat...
Slavã Sus ºi jos

Slavã Sus ºi jos
sã cîntãm c-a Înviat Isus Hristos
Preamãrire Lui,
Preamãrire Lui,
pînã-n veacul, pînã-n veacul veacului.
Slavã Lui, Slavã Lui, Slavã Lui. Amin.
Fiii mei, pãstraþi credinþa, cãci acei ce-o pierd decad

în credinþe rãtãcite, iar acestea sînt un iad
nu-s cãlãi mai cruzi atuncea nici fãþarnici mai urîþi
ºi atîþia merg la moarte de pierzarea lor tîrîþi.
- + -
Multa-ncredere în Domnul pentru cei ce L-au crezut

nimiceºte totdeauna teama de necunoscut
frica morþii ºi-ndoiala ce cu chinul lor cumplit
de cînd e pãcatu-n lume pe om tot l-au chinuit.
- + -
O credinþã necinstitã se va înjosi mereu

preamãrind mai mult pe oameni ca nãlþînd pe Dumnezeu.
25 - Oriunde ºi oricînd
1 - Dumnezeul nostru Viu ºi Puternic este totdeauna cu noi.

Cuvîntul ºi Ochiul Sãu este la fel oriunde cu noi, cu fiecare ºi cu toþi.
Oriunde ºi oricînd.
Uneori Îl vedem, Îl auzim, Îl înþelegem.
Alteori nu. Tot aºa cum uneori ne vedem umbra lîngã noi, alteori nu,
- deºi ea este totdeauna alãturi de noi - ºi cînd o vedem ºi cînd nu.
2 - Unii avem ochii deschiºi ºi umbra în luminã. Aceºtia Îl vedem atît de bine pe Domnul,
înþelegem aºa de bine Cuvîntul Lui.
ªi simþim atît de bine Ochiul Lui Pãzitor ºi Veghetor asupra noastrã.
Dar alþii care au încã ochii închiºi ºi umblã încã în întuneric, nici nu-L vãd pe Domnul
- ºi nici nu-I aud Cuvîntul Lui.
Aceasta este cea mai mare orbie ºi surzime.
3 - Chiar dacã încã n-ai venit la Hristos

ºi chiar dacã încã umbli pe cãile cele întunecate ale pãcatului
ºi chiar dacã nici nu vrei sã crezi încã în existenþa lui Dumnezeu ºi în Judecata lui Hristos
- sã ºtii cã tu totuºi nu eºti ascuns de El. Cum nu poþi fi ascuns de propria ta umbrã...
În zadar te înºeli acum cã poate nu-i chiar aºa. Sã ºtii sigur cã chiar aºa este.
ªi s-ar putea s-o vezi asta chiar mîine.
4 - Dumnezeu te însoþeºte pretutindeni ºi nu poþi scãpa de El niciodatã ºi nicãieri,

cum nu poþi scãpa de Cuvintele Lui din mintea ta.
ªi de Prezenþa Lui în conºtiinþa din inima ta!
5 - Dacã eºti credincios, aºa eºti vegheat de Hristos ca de umbra ta.

Iar dacã eºti necredincios, aºa eºti supravegheat.
Cînd þi se vor deschide ochii ai sã vezi.
ªi vei fi fericit pe vecii vecilor
- ori nefericit tot aºa.
Depinde numai de tine.
ªi poate numai de clipa asta.
6 - E ciudat cînd omul în locurile cele mai frumoase nu doreºte sã trãiascã, ci sã moarã...
Inima lui este încredinþatã cã numai prin moarte îºi poate pãstra cu adevãrat ºi statornic
o fericire de care n-ar vrea sã se mai despartã niciodatã.
7 - Aºa sînt bieþii oameni, care nu-L cunosc pe Hristos ºi nu ºtiu de realitãþile de Dincolo
de viaþa ºi de moartea aceasta.
Presimt fericirea, o doresc din toatã fiinþa lor,
ar dori s-o ajungã ºi s-o pãstreze, dar nu ºtiu cum.
De aceea þinta lor le este moartea, - fiindcã nu cunosc viaþa.
8 - Sã vezi fericirea Ierusalimului! O, aceea va fi fericire.

Sã moºteneºti Împãrãþia Cereascã, aceea va fi moºtenire.
Sã primeºti cununa Slavei, aceea va fi cununã.
Sã ai o viaþã veºnicã, aceea va fi viaþã!
Sã te îmbogãþeºti în Hristos, aceea va fi bogãþie!
ªi sã-þi primeºti lauda ºi cinstea de la Dumnezeu.
Aceea va fi laudã, aceea cinste!...
9 - O, suflete care nu ai aceste comori cereºti - cît de uºor le poþi avea acum,
ºi cît de amar vei plînge mai tîrziu, dacã nu te hotãrãºti astãzi sã vii spre a le afla!
Dar vino nu mai amîna nici o clipã, nici chiar pentru mîine...
Mîine vor veni alþii.
Mîine este al altora; al tãu poate nu mai este nici chiar astãzi întreg.
Al tãu sigur, este numai acum.
Deci vino în clipa asta.
10 - Va veni o clipã neaºteptatã, în care de peste toþi cei care n-au vrut sã asculte ºi sã
înþeleagã cã bunãtatea lui Dumnezeu îi îndeamnã acum la pocãinþã,
- aceastã bunãtate va fi luatã.
Binecuvîntarea lui Dumnezeu le va fi retrasã,
- iar acei care pînã atunci n-au vrut sã asculte de Dumnezeu ºi sã se hotãrascã pentru
Hristos,
- vor rãmîne goi ºi descoperiþi înaintea Înfricoºatului Judecãtor (Evrei 4, 13) .
O ce cumplitã le va fi trezirea aceea!
11 - Binecuvîntarea este suma tuturor virtuþilor.

Suma tuturor laudelor.
Suma tuturor darurilor...
Binecuvîntarea este revãrsarea celei mai înalte iubiri.
ªi atunci cînd Dumnezeu o dã omului
- ºi atunci cînd omul o dã lui Dumnezeu
- ºi atunci cînd omul o dã altui om.
12 - De la om spre Dumnezeu, binecuvîntarea este suma tuturor laudelor, izvorîte din cea
mai înaltã cinstire, evlavie ºi închinare.
Cînd mulþimile Îl întîmpinau pe Domnul, binecuvîntarea lor s-a înãlþat pentru o clipã pînã
la cea mai înaltã stare duhovniceascã.
ªi aºa s-au înãlþat ºi sufletele lor.
13 - Sînt în viaþa mulþimilor unele clipe unice în care, într-o cereascã luminã, fac cîte un
salt peste mii de ani.
Mulþimile trãiesc atunci momente
ºi înþeleg atunci adevãruri
ºi realizeazã atunci minuni,
- pe care abia dupã veacuri - ºi uneori multe - ajung înþelese de urmaºii lor.
14 - Cît de adevãrat este cã poporul presimte marile adevãruri.

Uneori mult mai luminos ºi mai grabnic decît conducãtorii sãi.
15 - Dacã în vremea Mîntuitorului, conducãtorii poporului evreu ar fi înþeles ceea ce

poporul a presimþit, - cît de minunat ar fi decurs toatã istoria lor!
Dar ei, care aveau puterea în mîinile lor, au înãbuºit cu bani, cu ameninþãri ºi cu sînge,
conºtiinþa poporului lor,
i-au falsificat voinþa ºi i-au schilodit sufletul...
- Astfel le-au nefericit istoria.
16 - Împãrãþia lui Hristos avea sã fie singura Împãrãþie binecuvîntatã, alcãtuitã dintr-un
singur popor binecuvîntat ºi stãpînitã de o singurã lege binecuvîntatã: Iubirea,
aceastã singurã împãrãþie avea sã fie nebiruitã,
acest singur popor avea sã fie fericit
- ºi aceastã singurã lege avea sã fie veºnicã.
17 - În tot haosul care domneºte în lume...

În toatã nestatornicia tuturor împãrãþiilor, legilor ºi stãpînirilor,
- un singur lucru este adevãrat ºi fericit: Împãrãþia care vine a Împãratului Hristos.
Pentru aceastã Împãrãþie ne rugãm cu toþii de fiecare datã cînd rostim Tatãl nostru.
18 - Numãrul poporului care face parte din aceastã Împãrãþie creºte zilnic, prin puterea
lui Dumnezeu.
ªi toþi cei care se supun Legii ei celei noi, care este adevãrata iubire, - devin fiii ºi
moºtenitorii ei.
Astfel aceºtia învaþã sã vorbeascã o singurã limbã,
sã priveascã într-un singur fel,
sã umble pe un singur drum,
sã doreascã un singur lucru
ºi sã meargã spre un singur Þel.
Pentru ei, toate acestea sînt în Hristos.
19 - Fiecare credincios al lui Dumnezeu, preþuindu-se în felul cel mai simþit unul pe altul,
respectînd fiecare convingerile celuilalt,
ei toþi tind mereu din orice parte spre aceeaºi Þintã: Hristos.
Luptînd pentru acelaºi Scop.
ªi strãduindu-se sã urmeze aceeaºi pildã a Domnului lor,
ei vor ajunge în acelaºi loc.
Pentru cã toþi sînt binecuvîntaþi cu acelaºi har.
20 - Dacã fiecãruia dintre noi ceea ce avem ni s-a dat de Sus, înseamnã cã acela cãruia
i s-a dat mai mult, este cel mai datornic faþã de Dumnezeu.
Iar cel mai datornic, umblã nu numai cel mai smerit, dar ºi cel mai îngrijorat de împlinirea
datoriei lui.
Dumnezeul nostru ajutã-ne sã umblãm fiecare dintre noi, atît de smeriþi pe cît sîntem de
datori faþã de Tine.
Amin.
26 - Primirea ºi darea
1 - Numai dacã omul este un nebun sau un nepãsãtor, îºi închipuie cã tot ce are el este al
lui.
Acel om aruncã nepãsãtor ºi cheltuieºte vinovat, ceea ce nu este al sãu.
ªi pentru care nu vrea sã se mai gîndeascã deloc cã va trebui sã rãspundã.
Însã omul înþelept ºi chibzuit ºtie cã nici el nu este al sãu. ªi se va purta cu toate
totdeauna aºa ca sã poatã da socotealã oricînd Adevãratului Stãpîn.
2 - Ce minunat, ce binecuvîntat ºi ce strãlucit este acel suflet care nu-ºi pãstreazã pentru
sine decît partea puþinã ce i se cuvine, doar cea de care are strictã nevoie, din ceea ce i s-a
dat.
Iar cea mai mare parte o dã spre ceilalþi, pentru care a primit-o.
Ca robul înþelept pe care l-a pus Stãpînul sãu peste slugile Sale... ca sã le dea
(Matei 24, 45-51) .
3 - Celor iubiþi ai Lui, pentru cã ei ºtiu sã punã totul în slujba mîngîierii, Dumnezeu le
face parte neîncetat de mîngîiere.
Le da ocazii s-o împartã altora, spre a avea totul pentru veºnicie. Cãci ei ºtiu cã nu avem
decît ceea ce dãm altora.
Din cîte am cunoscut trãind pe lume, n-am aflat un mai mare har decît aceasta.
4 - Aºa trebuie sã fie privit ºi primit harul de a suferi: ca cea mai rarã ºi mai sfîntã ocazie,
de a aduce lui Dumnezeu jertfa cea mai înaltã,
slujba cea mai aleasã,
mãrturia cea mai slãvitã.
ªi cea mai vrednicã de El. Aºa cum a dus-o, Fiul Sãu Preaiubit.
5 - Cînd harul Domnului este cu noi, iar noi sîntem în chip înalt uniþi cu El - aºa cum este
unitã jertfa cu focul care o mistuieºte,
- atunci dragostea lui Dumnezeu Tatãl este nu numai puterea care se revarsã din belºug
pentru noi, spre a avea o neîntreruptã biruinþã,
ci este ºi plãcerea pe care o simþim, bucuria pe care o trãim, strãlucirea feþei ºi
mortificarea simþurilor trupeºti,
- în ceasul acestor slujiri de laudã a slavei Lui...
6 - Aºa au înþeles primii creºtini harul Domnului nostru Isus Hristos, dragostea lui
Dumnezeu Tatãl ºi împãrtãºirea Sfîntului Duh.
De aceea vremea lor, istoria lor ºi slujba lor, a fost, a rãmas fi va fi veºnic atît de
strãlucitã ºi de binecuvîntatã pentru Dumnezeu
- ºi pentru noi.
7 - Binecuvîntãrile felurite ale lui Dumnezeu sînt date numai în Locurile Cereºti, în
Hristos.
Adicã în acele stãri înalte pe care le atinge sufletul prin împãrtãºirea unitãþii lui depline
cu Hristos.
8 - Cîtã vreme stai într-o groapã, desigur cã trãieºti ºi în întuneric. ªi în mirosuri grele.
Cînd te ridici însã, pe un munte, ai din belºug ºi soare ºi lãrgãmînt ºi aer curat...
Aºa este ºi cu litera ºi cu Duhul.
9 - ªi dupã cum starea de jos le cuprinde pe toate cele legate de ea,

tot aºa ºi starea de Sus le cuprinde pe celelalte.
Ele sînt acolo, - ºi noi trãim în unele sau altele, dupã cum ne este starea noastrã
sufleteascã.
10 - Ce tristã priveliºte este un creºtin lipsit de binecuvîntãri!

Lipsit de puterea curãþiei ºi de bucuria rugãciunii,
lipsit de nãdejdea slavei ºi de roadele Duhului, adicã de toate feluritele binecuvîntãri care
fac chipul sã strãluceascã,
inima sã tresalte,
viaþa sã rodeascã,
ºi bucuria sã fie din belºug (Ioan 10, 10) .
11 - Înãlþimile cereºti pline de soare, sînt atît de apropiate, dar aripile bietului creºtin
lumesc cu care ar putea uºor sã zboare prin aceste înãlþimi, zac fãrã vlagã ºi fãrã putere,
tîrîndu-ºi-le pe pãmînt,
prin praful
ºi prin noroiul sãrãciei ºi deºertãciunilor sufleteºti.
12 - Ce tristã înfãþiºare este un vultur care îºi tîrãºte uriaºele lui aripi pe jos, în dispreþul
gãinilor care rîcîie prin gunoaie!
Aºa sîntem noi, cînd nu sîntem unde ar trebui ºi cum am putea sã fim - în înãlþimile ºi în
Harul Domnului Isus Hristos.
13 - Taina trãirii noastre în locurile cereºti în Hristos Isus este atingerea stãrii de sfinþire
a întregii noastre fiinþe.
A întregii noastre fiinþe, atît cea vãzutã, cît ºi cea lãuntricã, - dar mai ales a celei ascunse.
Cînd Hristos Domnul locuieºte din belºug în noi, atunci Prezenþa Lui sfinþeºte întreagã
fiinþa noastrã,
atît conºtientul cît ºi subconºtientul ºi inconºtientul nostru.
14 - Fiinþa noastrã este ca o stîncã înfiptã adînc în apã. O parte este afarã, o parte sub apã,
iar o parte ºi mai adîncã în pãmîntul de sub apã.
Partea dinafarã este ceea ce se vede de departe.
Partea din apã, este ceea ce se vede mai greu,
iar partea din adîncimi, este ceea ce nu se poate vedea.
15 - Fiecare le avem aceste trei pãrþi: trupul, sufletul ºi duhul nostru, - trei pãrþi ale
aceleaºi fiinþe.
Cînd sîntem în Hristos, adicã în starea cereascã, în butucul Vieþii, în marea luminii
sfinþitoare, toate aceste trei pãrþi ale fiinþei noastre sînt pãtrunse de Harul Dumnezeiesc.
16 - Nu poþi fi cu o parte într-un loc, iar cu cealaltã într-altul.

Nimeni care în cele vãzute trãieºte în pãcat, nu poate sã aibã nici în cele nevãzute decît
pãcat.
La fel cine în cele ascunse Îl are pe Hristos, acesta nu se poate sã nu se arate luminos ºi
în cele dinafarã.
17 - Omul duhovnicesc este acela care ajunge ca nici în cea mai adîncã parte a fiinþei sale,
satana sã nu mai aibã nimic din al sãu.
Un astfel de om îºi are curate ºi sfinte în întregime ºi visele ºi reflexele sale, care izvorãsc
din inconºtient.
Aceastã stare este sfinþirea adevãratã ºi întreagã a fiinþei sale.
18 - Un lucru bun poate fi bun pe-o parte sau bun întreg.

Tot aºa cum noi putem avea o sãrãcie de credinþã, sau o credinþã din belºug.
O viaþã sãracã în Hristos, sau o viaþã îmbelºugatã,
- dar nu-i totuna dacã sîntem bolnavi sau sîntem sãnãtoºi,
dacã avem puþin sau trãim cu plinãtate,
dacã înaintãm biruitori, sau ne tîrîm înfrînþi.
19 - Numai acela care a ajuns desãvîrºit în credinþã ºi în faptã,

în cunoºtinþã ºi în înfrînare,
în rãbdare ºi în evlavie,
în dragoste ºi în orice lucru ºi cuvînt bun,
- acela ºi poate face în felul voit de Dumnezeu, Voia Lui.
20 - Precum o mamã iubitoare strînge în lada de zestre a fetei sale cele mai frumoase
lucruri - ºi le pãstreazã sub cheia ei, în cea mai ascunsã grijã iubitoare, pregãtite pentru ziua
nunþii fetei,
- tot aºa face Hristos pentru noi, - precum este ºi scris:
O moºtenire, pãstratã în ceruri pentru noi (1 Petru 1, 4) .
Doamne Isuse, ajutã-ne s-o dobîndim cu bucurie, toþi cei ce dorim dupã ea.
Amin.
Veniþi sã privim la crinii
Veniþi sã privim la crinii

cerului, cu dragi veºminte
- ºi sã ne-amintim cu toþii
ale Domnului cuvinte...
Doamne, cît trãim,

fã sã ne-amintim
tot Cuvîntul Tãu
sã-L trãim mereu.
Sã n-avem prea multã grijã

de lumeasca-mbrãcãminte,
ci de suflet mai degrabã
sã-l gãtim cu haine sfinte.
Veniþi sã privim la corbii

care nu strîng în grînare
sã vedem cu Tatãl nostru
grija hranei lor o are.
Nici noi, de lumeasca hranã

sã nu fim prea-n frãmîntare,
ci sã strîngem mai degrabã
hrana cea nepieritoare...
27 - Fãgãduinþa ºi împlinirea
1 - Cum mama înþeleaptã ºi iubitoare nu-i dã fiicei sale zestrea ei mai înainte de nunta
sa, fiindcã ar risipi-o,
- tot aºa ºi Domnul ne pãstreazã în chiar grija Sa sfîntã, avuþia pe care ne-a pregãtit-o El,
în Cer.
Numai la sosirea Zilei pentru care ni le-a pregãtit, - le vom vedea, ºi le vom primi cu
adevãrat, de la Domnul nostru Preaiubit.
O, ce fericitã va fi Ziua aceea, pentru cei ce se pregãtesc de pe acum, ca sã se bucure
atunci.
Fãgãduinþa este pentru toþi cei ce aud. Primirea este numai pentru cine împlineºte cu
fapta.
2 - Cuvîntul lui Dumnezeu este Adevãrul.

ªi Acest Cuvînt este Testamentul pe care Domnul ni l-a lãsat nouã în mînã, ca sã fim
siguri cã avem o nebãnuitã avuþie ca zestre pãstratã Acolo la El.
O, dacã noi ne-am da toate silinþele ca sã ajungem cu bine la primirea ei!
3 - Ce este harul am aflat. Ce este pacea la fel.

Dar dacã harul este pãrtãºie deplinã la suferinþele lui Hristos, la jugul Lui ºi la sarcinile
mãrturisirii Evangheliei Sale,
la Crucea ºi la ocara Numelui Sãu ºi a sfinþirii Sale...
- atunci pacea este starea cereascã plinã de o liniºtitã ºi evlavioasã bucurie din care
sufletul credincios împlineºte voia Lui cu o liniºte plinã de seninãtate ºi smerenie.
Toate aceste împreunã mãrturisiri cu Hristos, le trãieºte în mijlocul oamenilor ºi pentru
mîntuirea lor...
4 - ... La înmulþirea faptelor bune atît în numãr cît ºi în roade, nu-l poate ajuta pe
credincios sã ajungã decît cunoaºterea tot mai largã, mai înaltã ºi mai adîncã a lui Dumnezeu
ºi a Domnului nostru Isus Hristos.
5 - Cunoaºterea acestora este dobîndirea luminii pãtrunzãtoare asupra fiinþei, asupra voii
ºi asupra pãrtãºiei cu Dumnezeu.
Prin aceastã luminã Dumnezeiascã, sufletul capãtã bucuria conºtientã ºi slava conºtientã,
a Prezenþei lui Dumnezeu în el, ºi în afarã de el, pînã pretutindeni.
6 - Cîtã vreme noi numai credem ºi simþim cu inima, - bucuria noastrã nu-i desãvîrºitã
în Dumnezeu.
Abia atunci ajungem la starea de a cunoaºte ceea ce credem
ºi de a ºti ºi a înþelege cu mintea ceea ce simþim cu inima,
- abia atunci fericirea noastrã este deplinã.
7 - De pe înãlþimile acestor munþi fericiþi se vede atît de aproape Ierusalimul Ceresc, cã

nu mai sînt decît cîteva clipe pînã acolo.
Iar pãmîntul a rãmas atît de departe încît nu se mai vede decît ca o nimica, printr-un abur
care piere ºi el, ºi care este amintirea cã le-am vãzut o clipã trecînd...
8 - Primul lucru pe care îl face o carte este sã ni-l arate pe autorul ei. Fiecare carte are pe
prima ei paginã, numele celui care a scris-o.
Prima lucrare pe care o face o operã, este cã ni-l înfãþiºeazã pe cel care a creat-o.
Numele creatorului este ca o pecete pus pe fruntea creaþiei sale,
iar ea întreagã ne vorbeºte despre el, de la început ºi pînã la sfîrºit.
De la primul cuvînt ºi pînã la ultimul.
Lumea este opera - ºi Dumnezeu este Autorul.
9 - Ce minunat trebuie sã fie autorul unei cãrþi frumoase.

Toatã desfãºurarea conþinutului unei cãrþi, este depãnarea firului de aur al bogãþiei inimii
ºi a minþii celui care a scris-o.
Ce frumos trebuie sã fie Creatorul unei lumi atît de frumoase!
10 - O carte îl aratã totdeauna pe autorul ei, dupã cum orice lucrare îl aratã pe acela care
a fãcut-o.
Aºa cum este el este ºi ea.
11 - Dar ºi autorul unei cãrþi, este el însuºi, opera cuiva.

Solomon spune în fruntea a douã din cãrþile sale cã el este fiul lui David, împãratul
Ierusalimului.
La începutul Proverbelor ºi a Eclesiastului.
Numai la Cîntarea Cîntãrilor spune doar atît: - fãcutã de Solomon.
Fericit este acela care n-are nevoie sã se laude cu meritele altora.
12 - Cîtã vreme omul este cu adevãrat smerit - el este modest.

Cîtã vreme nu este dornic de slava lumii, - omul se prezintã simplu, adicã fãrã sã-ºi mai
spunã ºi numele vestit al pãrinþilor sãi.
Sau numele pompos al calitãþilor sale.
Cea mai înaltã cinste, este o purtare smeritã.
13 - Numele vestit ºi adorat al lui David era o poartã de aur pe care intra Solomon în faþa
poporului lui Dumnezeu.
Iar calitatea sa de împãrat al Ierusalimului, - era o cununã de aur pe capul lui Solomon.
Aceste douã podoabe sfinte erau atît de strãlucite ºi de unice, încît nu le-a mai purtat
nimeni decît Hristos.
14 - Cu cît lucrarea e mai slãvitã ºi mai frumoasã, cu atîta autorul ei are nevoie de mai
puþine podoabe.
Cea mai strãlucitã podoabã a lui, este chiar opera sa.
15 - Cu cît autorul se împodobeºte cu mai multe calitãþi, cu atîta se dovedeºte cã opera

sa nu-i poate da alte merite.
O lucrare deosebitã, chiar ºi fãrã numele autorului scris pe ea, uºor se poate înþelege de
la început cã este a cuiva deosebit.
Dar o lucrare obiºnuitã, mai mult scade valoarea autorului care, prin calitãþile afiºate, ar
trebui sã fi dat altceva.
16 - Cîtã vreme faptele noastre, trãirea noastrã, cuvintele noastre, ne aratã niºte oameni
vrednici, - noi n-avem nevoie sã ne afiºãm mîndrindu-ne cu nici una din frumoasele calitãþi
ºi virtuþi.
Faptele trãirii noastre sînt cea mai frumoasã dovadã cã sîntem creºtini, adicã urmaºi ai
lui Hristos.
17 - Cînd însã faptele noastre ºi trãirea noastrã este josnicã, laudele noastre cu apartenenþa
sau calitatea pretinsã, sînt numai o tristã dovadã cã altceva decît numele nu mai avem!
18 - Cãpãtarea unei învãþãturi vine din cunoaºterea înþelepciunii.

Niciodatã nu va ºti cum sã se poarte frumos acela care n-a primit cunoaºterea înþelepciunii
de la un pãrinte al sãu, de la un îndrumãtor vrednic ºi bun.
19 - Dacã, - este o condiþie, - Dacã, - este o poartã,

- dacã vei primi, ai, dacã vei pãstra, vei avea.
Dacã nu primeºti nu ai, dacã nu pãstrezi în zadar ai primit.
Ba eºti încã ºi mai nenorocit în ziua trebuinþei, fiindcã ºtii cã ai primit ºi cã ai putut sã
ai, dar n-ai pãstrat.
20 - Mulþi au primit un nume bun prin naºterea din pãrinþi vrednici,

- dar dacã ei înºiºi nu ºi-au mai pãstrat acest bun nume, neconþinînd trãirea unei aºa vieþi
vrednice cum au avut pãrinþii lor, - în zadar.
Ei au murit în ruºine ºi pierzare, fiindcã virtutea nu se moºteneºte.
O Dumnezeule al pãrinþilor noºtri sfinþi, fã sã fim vrednici de numele lor, trãind ca ei.
Amin.
28 - Vrednicia ºi nevrednicia
1 - Numele bun al pãrinþilor ne însoþeºte atîta vreme pînã cînd începe sã ne fie cunoscut
propriul nostru nume.
De aceea, nu numele nostru capãtã valoarea trãirii noastre, ci valoarea cinstei noastre, a
faptelor noastre ºi a vieþii noastre, vrednice sau nevrednice.
ªi vom rãmîne apoi ºi în amintirea lui Dumnezeu ºi în aceea a oamenilor, cu aceastã
valoare.
2 - Mulþi au primit o avere bunã prin moºtenirea de la înaintaºii lor harnici ºi cumpãtaþi.
Dar dacã ei n-au ºtiut sã pãstreze prin muncã ºi prin cumpãtare aceastã avuþie,
- ci prin lene ºi risipã ºi-au pierdut-o,
- în zadar a fost moºtenirea lor.
3 - Oricît de mare ºi de frumoasã sã le fi fost o moºtenire de la pãrinþii lor buni, - niºte

fii netrebnici ºi risipitori o pierd curînd - ºi rãmîn în zdrenþe ºi în mizerie.
Nu-i mare lucru sã primeºti o avere; - e mare lucru a o pãstra ºi creºte.
4 - Ferice de fiul înþelept ºi chibzuit, care odatã învrednicit de Dumnezeu cu niºte avuþii
frumoase trupeºti sau sufleteºti, ºtie prin muncã ºi prin chibzuinþã cum sã pãstreze ºi sã
creascã aceste avuþii.
Înþelepciunea ºi chibzuinþa sînt o avuþie mai mare ca o casã plinã de aur.
Dar acestea le are numai omul vrednic.
5 - Inima lui Dumnezeu cea plinã de dragostea noastrã este totdeauna gata sã ne asculte
cu toatã graba ºi bucuria ori de cîte ori avem o trebuinþã ºi o nevoie, de vreun dar sau de
vreun ajutor din partea Sa,
- mai mult decît este gata o inimã de mamã, sã împlineascã cererea fiului ei.
6 - Precum ºi inima unei mame aºteaptã ºi doreºte ca fiul ei sã-i cearã, - aºa aºteaptã cu
dor ºi cu bucurie ºi Inima Domnului, ca noi sã-I cerem ceea ce ne lipseºte.
ªi ceea ce El ºtie cã noi avem nevoie ºi dorim cel mai mult.
Dar inima nici unei mame nu-i atît de gata sã asculte, ca Inima Lui.
7 - Cel dintîi lucru bun de care Domnul ºtie cã avem cea mai mare nevoie este
înþelepciunea.
Cãci toate celelalte cereri noi trebuie sã le facem cu înþelepciune. Orice rugãciune ºi orice
cerere fãcutã fãrã înþelepciune, este rea (Iacov 4, 3) .
8 - Adevãrata înþelepciune ne învaþã sã pãstrãm tot ce este un bun primit din îndurarea
ºi dragostea lui Dumnezeu.
Sã pãstrãm curãþia gîndurilor, înfrînarea simþurilor, podoaba smereniei, blîndeþea graiului,
lumina cãrãrilor primei învãþãturi.
9 - Din bogãþia adevãrurilor mîntuitoare Dumnezeul nostru încã vrea sã ne mai dea atît
de mult.
Sã ne deschidem mintea ºi inima ca sã primim tot ce vrea El sã ne dea.
Dupã aceea sã avem mereu marea grijã a pãstrãrii lor.
Cãci numai dacã vom pãstra, vom avea folos cã am primit.
Prin aceasta se cunoaºte vrednicia sau nevrednicia noastrã.
10 - Înþelepciunea este în primul rînd luminã.

Înþeleptul este mai înainte de toate, un om luminat ºi luminos.
El este aºezat între Dumnezeu ºi oameni pentru ca de la Dumnezeu sã primeascã, iar la
oameni sã le dea din ce a primit.
11 - Înþeleptul este un fel de satelit al lui Dumnezeu prin care El Îºi revarsã binefacerile
Luminii Sale, cãtre creaturile ºi creaþiunea Sa.
El trebuie sã facã acest lucru cu toatã dãrnicia, dupã toatã puterea sa.
12 - Prin unii inspiraþi, lumina de la Dumnezeu ne vine direct, ca lumina prin soare.
Iar prin alþii lumina ne vine indirect, ca lumina prin lunã.
Oricum noi trebuie sã o dãm cu toatã bucuria, la fel.
13 - Lumina de la Dumnezeu trimisã nouã prin Soare ne vine caldã, curatã, desãvîrºitã,
statornicã, vie, treazã, rodnicã ºi frumoasã. Ca lumina lui Dumnezeu.
Prin lunã însã ea ne vine rece, confuzã, împuþinatã, nestatornicã, moartã, adormitã,
veºtejitã ºi slabã, ca lumina omeneascã.
De aceea lumina Dumnezeiascã este mîntuitoare. Iar lumina omeneascã nu.
14 - Sateliþii lui Dumnezeu, adicã slujitorii Lui buni, mãrturisesc ºi reflectã cu toatã
puterea lor - viaþa ºi lumina Dumnezeiascã. ªi oricine îi urmeazã se împãrtãºesc de mîntuirea
mãrturisitã prin ei.
Dar sateliþii oamenilor, oricît de mari ºi de strãluciþi ar pãrea - nu pot da decît o luminã
moartã iar nu vie. Trecãtoare iar nu veºnicã, profanã iar nu sfîntã.
Ferice de oricine are lumina lui Dumnezeu
- ºi umblã cu ea.
15 - Iatã ce sînt profeþii: sînt vestitorii credincioºi ai lui Hristos.

Ei sînt oamenii iluminaþi de Dumnezeu, chemaþi de Dumnezeu, înzestraþi de Dumnezeu,
aprinºi de Dumnezeu, trimiºi de Dumnezeu.
Însoþiþi de Dumnezeu ºi înºiraþi de Dumnezeu, îi sînt împuterniciþii Lui înaintea
oamenilor,
- printre oameni
ºi pentru oameni.
16 - Trimiºii adevãraþi ai lui Dumnezeu, nu sînt totdeauna preoþii vreunei religii, deºi pot
fi ºi aceºtia
ºi nu sînt numai dintre învãþaþii unui popor, deºi pot fi ºi dintre aceºtia
ºi nu sînt neapãrat dintr-o anumitã pãturã de oameni
- ci pot fi din oricare din acestea.
17 - Dupã o alegere cunoscutã numai de Dumnezeu, iluminaþii Sãi au fost chemaþi din
cele mai felurite stãri,
din cele mai felurite pãturi
ºi din cele mai felurite locuri.
Preoþi sau pãstori, împãraþi sau pescari, învãþaþi sau fãrã multã ºcoalã omeneascã, - aceste
mari suflete alese de El pentru a fi trimise în faþa oamenilor, au trecut mai întîi prin faþa Lui.
Prin ºcoala Lui. Prin Lumina Lui.
18 - Faþa lui Dumnezeu a fost pentru trimiºii Sãi baia Luminii prin care trecînd, le-a
rãmas dincolo de Ea o faþã.
ªi au ieºit dincoace de ea cu alta.
Le-a rãmas dincolo o îmbrãcãminte, un nume, o fãpturã, o stare
- ºi au ieºit dincoace de ea, cu altele.
Lumina i-a transformat total, înnoindu-i de nerecunoscut.
19 - Ei erau aceeaºi ºi totuºi erau total alþii.

Numai aºa se putea vedea cu adevãrat toatã puterea transformatoare a lui Dumnezeu care
i-a ales.
De aceea ei s-au ºi încrezut în Domnul din toatã inima lor
- fiindcã ei erau în El, iar El era în ei.
20 - O, ce mare putere îi dã omului prezenþa îl el a lui Dumnezeu!

ªi ce mare cinste Îi aduce lui Dumnezeu prezenþa în lume a unui astfel de om.
Doamne Isuse, Te rugãm fã-ne pe toþi ai Tãi, - sã fim plini de Tine - oriunde ºi oricînd.
Amin.
Domnul ne-a-nvãþat
Domnul ne-a-nvãþat sã-ntoarcem

ºi cel’lalt obraz la palme
ºi cu binecuvîntare
sã rãspundem la sudalme
Vino, tu ºi eu
sã-mplinim mereu
ce vrea Dumnezeu
cãci numai aºa
vom putea vedea
mîntuirea Sa.
Domnul ne-a-nvãþat ca haina

s-o dãm celui care n-are
ºi sã-i dãm tot ajutorul
fratelui în strîmtorare.
Domnul ne-a-nvãþat iubirea

pentru orice om din lume,
cãci numai iubind ca Dînsul
sîntem vrednici de-al Sãu Nume.
Domnul ne-a-nvãþat iertarea

pentru cel ce ne greºeºte
- veniþi fraþilor sã facem
cum Hristos ne porunceºte.
Prin credinþã vezi nainte ºi priveºti ce-i nevãzut,

prin credinþã poþi pricepe ceea ce-i nepriceput
prin credinþã ºtii ce lucruri care sînt deºi nu sînt
cãci credinþa-i ochiul care vede-n cer de pe pãmînt.
- + -
Credinþa creºte prin credinþã

iubirea prin iubire creºte
precum lumina prin luminã
cînd omul cautã ºi doreºte.
29 - Cãrarea ºi urmele
1 - Deºi cãrãrile sufletului credincios în lumea aceasta nu par netede deloc, ci aspre,
colþuroase ºi grele,
- totuºi urmele Domnului Isus pe care calcã totdeauna copilul lui Dumnezeu, le face
pentru el uºoare ºi netede.
Frumoasã este cãrarea noastrã numai cînd urmele noastre pe ea sînt frumoase.
2 - Noi ºtim cã drumul crucii nu-i uºor, dar dacã credem puternic în Domnul Isus Hristos
care merge spre el înaintea noastrã,
atunci nimic nu se mai pare lung, nici greu, nici aspru.
Urmele lui Isus, fac luminoasã toatã cãrarea noastrã spre Cer.
3 - Noi ºtim cã paharul suferinþei nu-i dulce

- dar dacã credem cã numai în felul acesta noi ne putem curãþi de multa întinãciune
trupeascã,
- atunci mulþumim lui Dumnezeu pentru el.
ªi orice lucru pentru care mulþumim lui Dumnezeu, devine fericit pentru noi.
4 - Noi ºtim cã în Împãrãþia lui Dumnezeu se intrã prin multe necazuri,

- dar dacã credem cã Isus Domnul nostru a biruit prin toate acestea, atunci trecem ºi noi
biruitori prin toate.
În felul acesta El netezeºte toate cãrãrile noastre pînã la ea.
5 - Domnul nostru Isus Hristos S-a aºezat în fruntea noastrã pe înãlþimile trãirii ºi
inspiraþiei
- spre a ne lumina drumul nostru cãtre El, poruncindu-ne:
- Aºa sã strãluceascã lumina voastrã înaintea oamenilor, ca ei vãzînd faptele voastre sã
preamãreascã pe Tatãl vostru care este în ceruri.
Ce minune cutremurãtoare este lumina vieþii oamenilor sfinþi.
6 - Nimeni n-are nevoie de sprijinul mai multor rugãciuni ca aceºti oameni sfinþi care au
aceastã cea mai strãlucitã dar ºi cea mai grea misiune, între oameni ºi pentru ei.
Sã ne rugãm totdeauna pentru ei, cãci prin ei ni se netezesc ºi nouã cãrãrile spre
Dumnezeu.
7 - Orice drum are douã margini, ºi are o þintã!

Orice grupare are douã extreme, ca un drum douã ºanþuri.
Orice învãþãturã poate avea cel puþin, douã interpretãri, precum chiar ºi lucrarea cea mai
clarã, - poate avea o dreaptã ºi o stîngã.
Înþeleptul este numai acela care ºtie sã þinã linia îngustã de mijloc, spre a nu se abate nici
la dreapta nici la stînga.
8 - Dumnezeu care este Unic, care este Dragostea Unicã ºi care este Adevãrul unic, nu
iubeºte niciodatã extremele.
El urãºte extremele. ªi ne porunceºte ca nici noi sã nu le urmãm niciodatã.
9 - Cãrarea pe care mergi - porunceºte Cuvîntul Sãu Sfînt - sã fie netedã! Curatã! Dreaptã!
Toate cãile tale sã fie hotãrîte.
Nu te abate nici la dreapta nici la stînga.
ªi fereºte-te de rãu (Prov. 6, 27) .
Numai de tine depinde ºi alegerea cãrãrii - ºi grija mersului pe ea.
10 - Cel ce are în privinþa credinþei un mers fãrã cotituri ºi fãrã cãderi, este omul de cel
mai mare preþ în faþa lui Dumnezeu.
Hotãrîrea mîntuirii ºi pasul legãmîntului, numai atunci au preþ în faþa Lui, cînd cel care
ia hotãrîrea ºi porneºte cu legãmînt,
- apoi rãmîne statornic ºi merge neabãtut - pînã la moarte.
Ferice de cel ce nu se abate de la Calea Domnului niciodatã!
11 - Urmele drepte, adînci ºi frumoase ale unui om credincios cu un mers drept ºi fericit
- sînt cea mai puternicã predicã.
Cea mai clarã dovadã
ºi cea mai convingãtoare chemare la Dumnezeu, pentru toþi cîþi privesc la el.
12 - Nici un om nu poate avea o valoare mai mare decît acela care prin felul lui de viaþã
a mers mereu prin mijlocul drumului cinstei.
Prin mijlocul oamenilor vrednici
ºi prin mijlocul învãþãturii sãnãtoase.
13 - Omul care a ajuns la o poziþie socialã prin mijlocul vrednic al pregãtirii sale, - este
totdeauna respectat.
Omul care a ajuns la pîinea sa, prin mijlocul cinstit al muncii sale, - este totdeauna
învrednicit de cinste.
Omul care a ajuns la bãtrîneþea sa, prin mijlocul cumpãtat al unei trãiri plinã de omenie
ºi de credinþã,
va fi socotit de toþi un înaintaº sfînt.
14 - Omul care s-a ferit de ideile extremiste, de cãile extremiste, de oamenii extremiºti,
de tot ce se abate fie la dreapta, fie la stînga de la mijlocul sãnãtos al credinþei, al dragostei,
al învãþãturii, al vieþii,
- este omul binecuvîntat.
15 - Direcþia sãnãtoasã ºi echilibrul cumpãtat, ni-l dã numai Domnul ºi Mîntuitorul nostru

Isus Hristos. Prin Cuvîntul Sãu ºi prin pilda Sa.
Iar dupã El sfinþii ºi marii Lui trimeºi ne sînt la fel pilde ºi cãlãuze.
Cãlcaþi pe urmele mele cãci ºi eu calc pe urmele lui Hristos, - a spus sfîntul Pavel
(1 Cor. 11, 1) .
16 - O, ce mare har ºi binecuvîntare sînt în mijlocul celorlalþi oameni, niºte pãrinþi

credincioºi, niºte bãrbaþi hotãrîþi, niºte îndrumãtori vrednici ºi chibzuiþi.
Orice familie care îi are, dacã îi ascultã propãºeºte vãzînd cu ochii...
Vai de cei ce nu-i au!
Dar ºi mai vai de cei care dacã îi au, nu-i ascultã!
17 - Cine are astãzi un drum, mîine altul,

cine are astãzi o familie, mîine alta,
cine are astãzi o învãþãturã, mîine alta,
azi o credinþã, mîine alta, azi o bisericã, mîine alta, azi un adevãr, mîine altul,
- acela este azi la dreapta ºi mîine la stînga.
18 - Cine în loc sã se fereascã de rãu, fuge de bine ºi în loc sã treacã drumul cu grijã, - îl
pierde cu nepãsare,
- acela în loc sã ajungã la Dumnezeu va ajunge la Satana.
19 - Cuvîntul Domnului ne porunceºte sã ne ferim chiar ºi numai de ceea ce se pare rãu.

Dar cine nu se fereºte nici de ceea ce se vede de cãtre toþi cã este rãu, - cum sã ajungã
bine?
20 - Cine nu ascultã nici de Biblie, nici de bisericã, nici de fraþi, - acela nu mai poate fi
salvat de nimeni de la moartea veºnicã.
Acela astãzi este aici, iar mîine va fi în iad.
Cãci Dumnezeu urãºte pe oamenii neascultãtori ºi nestatornici (Psalm 119, 1 1 3 ) .
Îndurã-Te Doamne de toþi - ºi ajutã-i sã nu se piardã nimeni.
Amin.
30 - Statornicie ºi abatere
1 - Þine-te de mijlocul sãnãtos al urmelor sfinte, pe drumul sfînt, cu o trãire sfîntã.

Nu te mai abate niciodatã în nici o parte, dupã nici o altã învãþãturã, dupã nici un alt
chemãtor. Spre nici o altã cale.
Rãmîi cu Dumnezeu în starea în care ai fost chemat. ªi vei primi de la Dumnezeu cununa
care þi s-a fãgãduit (1 Cor. 7, 24; 2 Tim. 4, 8) .
2 - Noi nu sîntem singuri niciodatã.

Cînd nu sîntem înaintea pãrinþilor, sau a învãþãtorilor, sau a maiºtrilor - sîntem înaintea
semenilor printre care umblãm sau trãim.
Niºte ochi atenþi se uitã totdeauna dupã noi.
Niciodatã nu sîntem absolut singuri, nici trupeºte nici sufleteºte.
Sã lucrãm ºi sã umblãm, ca ºi cum neîncetat ne-ar privi mii de ochi.
3 - Cînd sîntem pe stradã se uitã dupã noi ochii strãzii. Nici nu ne dãm seama de unde ºi
cum se uitã dupã noi niºte ochi cercetãtori.
Cînd sîntem acasã, - la fel.
Chiar cînd nu sîntem între oameni, sîntem totdeauna printre lucruri.
Dar ºi lucrurile au ochi, au mii ºi mii de ochi care se uitã dupã noi.
Pomii, gardurile, ferestrele, pãmîntul, - toate au ochi ºi toate vãd viaþa ºi faptele noastre.
ªi toate vor mãrturisi odatã pentru noi,
sau împotriva noastrã.
4 - Pe toate zilele ºi pe toate lucrurile se imprimã imaginea umblãrilor noastre ºi undele

cuvintelor noastre, din trecerea noastrã prin ele.
Noi nu ne dãm totdeauna seama de acest adevãr, - dar aceasta se petrece totdeauna aºa.
Ferice de cel care n-are de ce sã-i fie fricã sau ruºine din umblãrile sale.
5 - Nu numai cã mii de ochi ne vãd, sau cã mii de urechi ne ascultã,

dar ºi mii de guri - vor spune tot ce am fãcut noi chiar ºi în locurile ºi în clipele cînd am
crezut cã sîntem mai ascunºi (Luca 12, 2-3) .
Dupã cum este scris: nu este nimic ascuns, care sã nu fie scos la luminã.
6 - Curînd vom ajunge sã vedem cã nici forma ºi nici sunetele cuvintelor din aer nu s-au
pierdut, - ci se vor putea asculta din nou aºa cum au fost rostite ele la orice timp ºi în orice
loc, ar dori sã fie.
Atunci Cel care a fãcut mintea, - cum sã nu cunoascã?
7 - Nimic nu se pierde ci totul se transformã.

Însemnat lucru este numai sã gãsim noi cheia pentru forma cea nouã, în care a ajuns astãzi
ceea ce cãutam din trecut
- ºi care nu se pierde de undeva niciodatã.
8 - Cheia multora s-a gãsit. Cheia celor mai multe încã nu.
Dar noi nici nu bãnuim acum ce noi descoperiri ne vor lumina ºi mai mult adevãrul cã noi
nu sîntem niciodatã singuri.
ªi cã nimic din faptele noastre nu piere.
ªi cã nici unele din cuvintele noastre nu se uitã.
ªi cã pînã ºi imaginea noastrã rãmîne întipãritã pe lucruri, cum rãmîn amprentele
degetelor noastre, pe tot ce atingem cu ele.
Toþi perii capului nostru sînt numãraþi (Matei 10, 30) .
ªi toþi paºii noºtri,
ºi toate faptele noastre,
ce gînd fericit ºi totuºi cutremurãtor este acesta!
9 - Dar chiar cînd nici un ochi dinafarã, credem noi cã nu ne poate vedea, sau urmãri ºi
înregistra faptele ºi cuvintele noastre
sînt totuºi doi ochi neadormiþi care ne vãd.
Ochiul veºnic treaz, Atotpãtrunzãtor ºi Sfînt al lui Dumnezeu (Evrei 4, 13) .
ªi ochiul conºtiinþei noastre.
10 - Ochiul conºtiinþei noastre, nu-l putem acoperi ºi închide niciodatã.

- Orice facem, oriunde mergem, oricum umblãm, oricînd ºi oricît - noi trãim mereu
înaintea ochilor lui Dumnezeu.
Pe retina ochilor Lui, imaginea ºi sunetele pe care le lãsãm noi se imprimã ca pe un film.
Întocmai aºa se imprimã ºi pe conºtiinþa noastrã.
11 - Nu este niciodatã nici un om rãu care sã scape ºi sã nu fie prins.

Mai curînd, ori mai tîrziu, orice nelegiuire este descoperitã ºi orice nelegiuit este pedepsit.
Pentru cã cei doi martori veºnic prezenþi la fiecare fãpturã, nu lasã sã rãmînã nimic
ascuns.
Iar Dreptatea Veºnicã, nu lasã nimic nerãsplãtit.
Aceasta este o lege statornicã, fãrã nici o abatere.
12 - Voi suflete curate, care umblaþi în luminã ºi lucraþi în nevinovãþie, fiþi fericite. Toate
binecuvîntãrile, toate lacrimile, toate nãdejdile ºi jertfele voastre fãcute în ascuns - vor fi
rãsplãtite la luminã (Matei 6, 4-6) .
Tot trecutul a dovedit aceasta
ºi tot viitorul o va dovedi.
13 - Dar voi suflete desfrînate care umblaþi în întuneric, în stricãciune, în vicleºug ºi

conspiraþii, îngroziþi-vã!
- Toate murdãriile, toate înºelãciunile, toate crimele, toate vînzãrile ºi fãrãdelegile voastre
ascunse, toate vor fi osîndite la luminã.
O ce dreptate cumplitã se va face atunci, pentru oricine nu vine astãzi la Mîntuitorul Isus
Hristos, Singurul care poate spãla toate acestea, cu Sîngele Sãu,
ºi cu lacrimile amare ale celor ce vin.
14 - Dumnezeul nostru care este Iubire ºi Luminã, - urãºte totuºi un lucru: Întunericul,
ºi toate relele ce se fac în el.
Dumnezeu care este Curãþie, urãºte tot ce este murdar în gînduri, în cuvinte, în fapte - la
orice om, oriunde ar fi el.
Dumnezeu care este Blîndeþe, urãºte orice cruzime, orice lipsã de milã, de neînþelegere,
de neîngãduinþã.
Pentru cã toate acestea sînt pãcatul. ªi cine le face este din Satana.
15 - Dumnezeu care este Iubire, urãºte cu toatã puterea ºi osîndeºte cu toatã tãria, orice
vine din Satana.
Dumnezeu este Chemare, dar respinge cu tãrie pe oricine nu pãrãseºte pãcatul.
El este Iertare, dar condamnã pe totdeauna pe oricine rãmîne în pãcat, fiindcã cine dupã
toate acestea poate rãmîne în pãcat - este satanã nu om.
16 - Pînã cînd pãcatul nu ºi-a întipãrit chipul lui scîrbos peste fiinþa omului, o ce minunat
este omul, - Omul, aºa cum a ieºit el din Mîinile Minunate ale lui Dumnezeu!
Ce minunaþi sînt ochii nevinovaþi ai copiilor,
- cuvintele nevinovate ale copiilor,
mîinile ºi picioarele nevinovate ale lor...
Ce plinã de farmec le este toatã fiinþa lor nevinovatã.
Pentru cã nevinovate le sînt toate faptele lor.
17 - Dar îndatã ce copilul devine om mare ºi ajunge ca pãcatul sã-ºi punã înfãþiºarea lui
peste toate minunatele lui mãdulare, chipul frumuseþii ºi luminii dispare de peste om
ºi totul se scufundã - din ce în ce mai mult în urîþenie ºi în întuneric.
Frumosul chip al lui Dumnezeu se pierde de peste om - ºi în locul lui pãcatul contureazã
tot mai clar urîtul chip al lui Satana.
O, ce nefericitã transformare este asta!
18 - Un singur lucru urãºte Hristos: pe Satana.

Un singur lucru urãºte adevãrul: minciuna.
Un singur lucru urãºte sfinþenia: pãcatul.
ªi acestea nu pot locui împreunã niciodatã în aceeaºi inimã.
- Cã ori Hristos îl va alunga pe Satana, ori Satana Îl va alunga pe Hristos.
Ori sfinþenia va nimici pãcatul, ori pãcatul o va nimici pe ea.
O, ce fericitã este transformarea aceluia, în care Hristos îl nimiceºte pe Satana.
19 - Omule, la început ai ieºit din Mîinile lui Dumnezeu, frumos cu lumina curatã ca
adevãrul ºi plãcut ca sfinþenia.
Trecut prin baia botezului, aceste minunate trãsãturi Dumnezeieºti s-au fixat peste chipul
tãu devenind moºteniri personale.
Dar pãcatul ulterior þi le-a nimicit.
Vino acum prin naºterea din nou la Hristos, ca El sã þi-le redea iarãºi. ªi sã þi-le fixeze
pe veºnicie, ca sã fii al Lui.
20 - Am mai spus: ce frumos e omul cît timp le are nestricate pe acestea în starea de
copil. Atîta cîtã vreme, necunoscînd binele ºi rãul, el nu s-a alipit de rãu.
Iar dupã trecerea ºi înstãpînirea pãcatului peste aceste minunate moºteniri ale omului, ce
prãpãd nimicitor rãmîne dupã el peste viaþa bietului om!
Dacã aceasta este ºi starea ta, vino acum la Domnul Isus, ca sã fii spãlat ºi sfinþit prin
Sîngele Lui.
Apoi urmeazã-L pe El Pãstorul Cel Bun care te va duce mereu la pãºunile Sale Dulci ºi
la Apele Sale dãtãtoare de viaþã.
Astfel umblînd mereu cu El, vei ajunge în curînd în fericirea Lui veºnicã.
Domnul Isus, Dulcele nostru Mîntuitor sã-þi ajute aºa.
Amin.
ªtiþi voi, fraþilor
ªtiþi voi fraþilor ce-am spus

la-ntîlnirea cu Isus,
cã de-ar fi sã ºi murim
noi n-o sã-L mai pãrãsim?
- de ce oare-acest cuvînt
l-am uitat aºa curînd?
Doamne, - nu lãsa
sã mai pot uita
ascultarea Ta,
ci sã-mi þin mereu
legãmîntul meu
pus lui Dumnezeu!
ªtiþi voi ce-am fãgãduit

cînd la Domnul am venit
rugãciunea lãcrimînd
Biblia cu drag cãutînd
- de ce oare-acuma nu-s
astea cum atunci am spus?
ªtiþi voi oare ce gînd sfînt

am luat în legãmînt
Casa Domnului sã ºtim
tot mai mult s-o preþuim?
- de ce oare-acum uitãm
s-o iubim ºi s-o cãutãm?
Pag. 116 Cugetãri - Vol. 3 - Caietul 8 - Sãgeþile biruitoare
Sãgeþile biruitoare
- caietul 8 -
Gînduri alese
rînduri culese
cu
de
Traian Dorz
Slãvit sã fie Domnul!

Cugetãri - Vol. 3 - Caietul 8 - Sãgeþile biruitoare Pag. 117
Sãgeþile biruitoare
Sãgeþi biruitoare-s toate Cuvintele lui Dumnezeu
prin ele oriºicine crede va fi biruitor mereu
prin ele-nfrîngem pe vrãjmaºul ispititor ºi mincinos
prin ele cucerim lumina ºi-mpãrãþia lui Hristos.
Ferice-n veci de oriºicine cu ele-i înarmat oricînd,
biruitor va fi acela,
peste-oriºice vrãjmaº cãlcînd.
Sãgeatã strãlucitã este Lumina cea venind de Sus

ea-nþelepþeºte orice minte care-o primeºte din Isus
ea face strãlucit pe-acela ce-o þine-n cugetul curat
ºi umblã îndrumat de dînsa pe drumul cel adevãrat.
Ferice-n veci de oriºicine i-aratã preþul cel mai sfînt
el umblã luminat în toate
de-a-nþelepciunii lãrgãmînt.
Sãgeþi strãpungãtoare-s toate mustrãrile lui Dumnezeu

prin ele-i biruit satana ºi-i nimicit pãcatul greu
ºi-mprãºtiatã e ispita ºi alungatã-i noaptea ei
ºi dãrîmatã e minciuna ºi judecaþi sînt cei miºei.
Ferice-n veci de oriºicine primeºte sfintele mustrãri
acela se împãrtãºeºte
în veci de binecuvîntãri.
Sãgeþi curate ºi-ascuþite sînt sfintele chemãri cereºti

trimise sã strãpungã zidul ºi gheaþa firii pãmînteºti
din inimile îndatorate de necredinþã ºi pãcat
ºi minþile întunecate ºi sufletul adînc uscat.
Ferice-n veci de oriºicine de ele s-a lãsat strãpuns
acela va primi luminã ºi mîntuire îndeajuns.
Sãgeþi ale iubirii sfinte sînt gîndurile ce ne vin

în meditaþia plãcutã din al tãcerii ceas divin
cînd ºi fiorul rugãciunii ºi miezul Sfîntului Cuvînt
îþi nalþã fericit fiinþa de n-o mai simþi cã-i pe pãmînt.
Ferice-n veci de toþi aceia ce ºtiu acest fior ceresc
ei încã de pe drumul slavei din stãri cereºti se-mpãrtãºesc.
Scump fiul meu iubit, - cu ele sã-þi umpli tolba ta mereu

ºi-nvaþã sã vînezi destoinic mulþi oameni pentru Dumnezeu
învaþã sã þinteºti pãcatul oriunde se va fi ascuns
sã dai un leac oricãrei rane ºi-oricãrei întrebãri rãspuns.
Ferice va fi-n veci de tine cînd lupþi ºi biruieºti viteaz
lumina ta mereu va merge crescînd ca soarele de-amiaz.
Isus Hristos
Marele nostru Dumnezeu ºi Împãrat
Pentru cã Tu ai fãcut din Cuvîntul Tãu Sfînt
lumina ce despicã întunericul nostru,
cumpãna ce echilibreazã gîndirea noastrã,
dreptarul ce îndrumã simþãmintele noastre
ºi sãgeata ce ne aratã drumul sfînt
în ceasurile rãscrucilor grele
cînd nu mai ºtim
pe unde s-o luãm.
Pentru cã Adevãrul Tãu este Judecãtorul Drept

care ne rãscoleºte conºtiinþa
ºi pãtrunzînd pînã în cele mai adînci taine ale ei
ne scoate la lumina necruþãtoare
tot pãcatul ascuns
ºi aºezîndu-l la zidul osîndei
îl strãpunge cu sãgeþile lui
nimicitoare.
ªi pentru cã învãþãturile înþelepciunii Tale

sînt pentru noi mierea cea mai dulce,
pîinea cea mai gustoasã,
bãutura cea mai bunã
ºi razele cele mai calde.
Te rugãm strãpunge cu sãgeþile lor sfinte

totdeauna inimile noastre
ºi cu sãbiile lor taie necruþãtor
tot ce este rãu dinãuntrul nostru
pentru ca din moartea omului nostru vechi
sã capete viaþã ºi biruinþã
omul nostru cel nou
care sã creascã ºi sã se înnoiascã din zi în zi
dupã Chipul Tãu
cel care l-ai fãcut Tu.

Marele nostru Împãrat ºi Dumnezeu
Isus Hristos.
Amin.
Domnul este-nþelepciunea
Domnul este-nþelepciunea
ºi Cuvîntul Lui ºtiinþa
fericit e cel ce-ºi umple
cu lumina Lui fiinþa
ca sã-i creascã ºi rodeascã
tot mai fericit credinþa.
Dumnezeu este Lumina

ºi din El sînt toate cele
de la mic ºi pîn-la mare
de la rouã pîn-la stele
ele fiind viaþa-n toate
ºi fiind slãvit de ele.
Dumnezeu este Sãmînþa

de viaþã ºi rodire
în tot ce-are chip ºi nume
ºi miºcare ºi simþire
din iubire-avînd izvorul
ºi sfîrºind tot în iubire.
Dumnezeu este puterea

de cãldurã ºi viaþã
tot ce e frumos ºi dulce
creºte numa-n Sfînta-I Faþã
oriºice de El s-ascunde
veºtejeºte ºi îngheaþã.
Dumnezeu este Iubirea

care dã fiorul dulce
adevãrului prin care
harul cãtre cer ne duce
fericit e cine viaþa
în lumina-I ºi-o conduce.
Fiul meu, cu-aceste sfinte

adevãruri te-narmeazã
fã-þi din ele stîlpii casei
ºi strãjerii tãi de pazã
Dumnezeu - aºa te-ajutã
ºi te binecuvînteazã.
31 - Hristos este Totul
1 - Lumina este Înþelepciunea prin care au fost concepute toate.

Materia din care au fost zidite toate.
Echilibrul prin care se þin toate.
ªi Rostul prin care sînt îndreptãþite toate.
Iar Lumina Aceasta este Hristos (Ioan 8, 12) .
2 - Hristos este Prima Înþelepciune (Prov. 8, 22-36) , - Ideea.

Hristos este a Doua Înþelepciune (Ioan 1, 1) , - Cuvîntul.
Hristos este a Treia Înþelepciune (Rom. 11, 35) , - Realizarea.
Hristos este a Patra Înþelepciune (Iov 11, 5-9) , - Scopul.
Hristos este Permanenta Înþelepciune (Col. 1, 19) , - Durata.
Hristos este Desãvîrºita Înþelepciune (Evrei 1, 3) , - Armonia.
Hristos este Eterna Înþelepciune (Apoc. 4, 11) , - Statornicia.
Hristos este Ultima Înþelepciune (1 Cor. 15, 24-28) , - Dumnezeu.
3 - Omul care trãieºte în pãcat, - ºi nu vrea sã se elibereze de el, - este un nebun, care
iubeºte noroiul ºi se complace în noroi.
Tot ce este în Hristos este în Luminã.
Oricine nu vine la El este în noapte.
4 - Nimic nu se poate alege ºi aºeza echilibrat, - fãrã lumina lui Dumnezeu.

Nimic nu se poate porni bine. Nici merge bine. ªi cu atît mai mult nu poate ajunge bine
la sfîrºit, fãrã Luminã.
Cînd faci ceva în întuneric, iar pe urmã te uiþi la luminã ce ai fãcut - cît de urît apare
lucrul tãu!
Aºa este ºi cînd ai a face cu un om fãrã Hristos.
5 - Normal, pe pãmînt averile ar trebui sã fie în mîinile oamenilor darnici, ºi binefãcãtori.

Cãci ei au milã de semenii lor ºi doresc sã-i ajute. Fiind bogaþi ei i-ar putea ajuta...
Dar bogãþii lumeºti nu pot avea toþi, însã duhovniceºti pot.
Cine Îl are pe Hristos, are avuþia cea mai mare - ºi poate face cele mai multe dãrnicii.
6 - De fapt averile lumeºti sînt în stãpînirea celor zgîrciþi. Iar zgîrcitul este ca un cîine
ce stã pe o cãpiþã de fîn: nici el nu mãnîncã din ce are - ºi nici nu lasã pe bieþii boi flãmînzi
sã mãnînce.
ªi cîte alte nepotriviri ca asta mai sînt pe lume!
7 - Pe scaunele înalte ar trebui sã stea cei smeriþi, fiindcã ei nu se îngîmfã ºi nu asupresc

pe cei nevinovaþi.
Dar de obicei stau cei îngîmfaþi ºi aspri, iar aceºtia sînt asupritori ºi tirani pentru semenii
lor.
Va veni însã vremea cînd aceste lucruri se vor schimba, pentru cã este scris: Domnul va
înãlþa pe cei smeriþi ºi va prãbuºi pe cei mîndri.
8 - Judecãtori ar trebui sã fie numai oamenii cei mai drepþi din lume, cãci ei nu fac
nedreptate nimãnui.
Dar de cele mai multe ori sînt acolo oamenii cei mai fãrã milã ºi mai fãrã teamã de pãcat.
Ca sã se împlineascã celãlalt cuvînt care zice: Judecata va fi fãrã milã, pentru cel ce n-a avut
milã.
9 - Puterea ºi stãpînirea, tronurile ºi domniile din lumea aceasta ar trebui sã fie numai în
mîinile oamenilor blînzi ºi iubitori.
Pentru cã numai niºte astfel de oameni ar aºeza o pace fericitã, o armonie desãvîrºitã ºi
o înþelegere adevãratã între popoarele pãmîntului.
ªi aºa va fi cînd va domni Hristos - Împãratul Pãcii.
10 - Abia atunci cînd va domni Împãrãþia Pãcii va fi potrivire pentru toþi.

Abia atunci va fi pace ºi dreptate.
Dar pînã atunci ne îndurereazã mereu nepotrivirile...
ªi sîngerãm printre ele rãbdînd, nãdãjduind ºi rugîndu-ne.
Vino Doamne Isuse!
11 - Omul înþelept nu se fãleºte nici mãcar cu ziua de azi, fiindcã în orice clipã se poate
întîmpla orice nenorocire.
Cîtã vreme omul nu-ºi cunoaºte viitorul nici cu o clipã înainte - el se poate teme de orice.
Nimeni nu-i sigur nicãieri, ci oricine este primejduit oriunde.
12 - Fericit este orice om care îºi cunoaºte bine marginile pînã la care se cuvine sã se
întindã
ºi care nu trece peste limita bunei cuviinþe niciodatã.
Acel om chibzuit ºi înþelept, nu va fi nici de ruºine ºi nici de pagubã niciodatã.
13 - Planificarea muncii viitoare este înþelepciune ºi prevedere.

Împãrþirea cu grijã a timpului, a muncii ºi a hranei pentru ziua de mîine, este cumpãtare
ºi economie.
Punerea în ordine a oricãrui lucru,
pregãtirea pentru iarnã, pentru lipsuri, pentru bãtrîneþe,
- toate acestea sînt virtuþi alese ºi fapte pline de cuminþenie la un om luminat ºi la un
popor cult.
14 - Omul sau poporul înþelept care lucreazã în curãþenie ºi chibzuinþã nu va fi niciodatã

lipsit.
Nu va fi niciodatã surprins nepregãtit.
Nu va umbla niciodatã în gol,
ºi nu va fi niciodatã zãpãcit sau neputincios.
Hristos fiind lumina lui, - viaþa lui va fi echilibratã.
15 - Omul înþelept în Hristos, nu se va pomeni niciodatã venit prea tîrziu, ori unde nu i-ar
fi locul lui.
Nu va fi nici prea la dreapta nici prea la stînga.
Nu va merge nici prea cu unii nici prea cu alþii.
Nici prea înghesuit nici prea singur,
ºi mai ales nu va fi niciodatã prea lãudãros ºi încrezut.
Aºa se poartã un om cu adevãrat înþelept.
16 - În toate planurile sale omul chibzuit nu se pripeºte ºi nu se laudã. Nici cu ce are.

Dar cel nechibzuit se laudã ºi cu ce nu are.
17 - Ce înþelept este prevãzãtorul cumpãtat.

Ce minunat este omul care împãrþindu-ºi cu grijã ºi timpul zilei care vine, îºi ridicã ochii
smeriþi cãtre Dumnezeu ºi se roagã:
- Doamne, dacã îmi vei ajuta Tu, - voi face!...
18 - Omul chibzuit împãrþindu-ºi pîinea pentru anul care vine, îºi îndreaptã cu nãdejde
inima spre Dumnezeu ºi zice:
- Doamne, dacã ne-o vei binecuvînta Tu, - va ajunge.
19 - Omul împãrþindu-ºi munca sa viitoare... faptele sale viitoare... planurile sale

viitoare...
- îºi înalþã cu rugãciune gîndurile ºi nãdejdile sale cãtre Acela de voinþa cãruia depind
toate ºi spune liniºtit:
- Doamne, dacã vei voi Tu!
20 - Omul lui Dumnezeu este ºi trebuie sã fie cumpãtat ºi atent în toate lucrurile sale.
E adevãrat cã muncind bine ºi economisind cu grijã, el nu duce lipsã de nimic,
dar nu uitã nici de datoria lui de a da Domnului partea Sa.
O Dumnezeul nostru Înþelept ºi Bun, binecuvînteazã pe orice fiu al Tãu, care nu-ºi uitã
datoriile faþã de Tine ºi Lucrarea Ta!
Amin.
32 - Pricepere ºi teamã
1 - Dacã Dumnezeu i-a dat unui om mai mult decît îndrãznise sã gîndeascã sau sã
cearã, - omul sã nu uite asta.
Dacã dupã muncã, dupã rãbdarea ºi dupã economia sa, omul sau poporul, a ajuns la o
stare mai înaltã, mai bunã ºi mai largã decît se aºtepta,
- atunci, o, mai ales atunci, trebuie sã recunoascã cu toatã teama ºi smerenia ºi sã nu uite
niciodatã cã totul se datoreºte numai lui Dumnezeu.
Lui, care i-a dat priceperea prevederii ºi i-a dat puterea muncii.
2 - O, unde este înþeleptul om sau popor, care vede aceasta?

Care din economiile sale nu uitã sã facã totdeauna parte ºi lui Dumnezeu.
Rodurile lui, el ºi le-a strîns prin ajutorul Sãu.
Deci este drept sã-I dea ºi Domnului, la vremea roadelor partea cuvenitã Lui.
Cine n-are nici pricepere nici teamã, - acela se va prãbuºi ori în zgîrcenie ori în risipã.
3 - Pãcatul poartã în el frica.

Oricine trãieºte în pãcate are în sufletul sãu totdeauna groaza de judecatã,
ºi frica de osînda de care se simte ameninþat mereu.
4 - Cel nelegiuit priveºte spre cer cu urã ºi cu groazã, simþind cã acolo el are un Judecãtor
nu un Tatã.
Un vrãjmaº nu un prieten.
De aceea cel rãu fuge de Cuvîntul lui Dumnezeu, fiindcã acest Cuvînt îi judecã faptele
sale.
Fuge de omul lui Dumnezeu, pentru cã prezenþa lui îi osîndeºte purtãrile.
Fuge de adunarea lui Hristos, fiindcã acolo i se descopere pãcatul.
Numai de Moarte ºi de Judecatã, nu va mai putea fugi.
5 - Numai sufletul vinovat este fricos.

Numai sufletul mic este laº.
Numai sufletul blestemat este trãdãtor.
Sufletul nevinovat este curajos.
Sufletul mare este demn.
Sufletul sfînt rãmîne nedespãrþit de Hristos, cu orice preþ, în orice stare, prin orice
nenorociri.
Cain fugea (Facere 4, 16) .
Absalom fugea (2 Samuel 13, 34 ºi 18, 9) .
Iuda s-a dus fugind (Ioan 13, 30) .
Cãci criminalul fuge. Netrebnicul fuge. Vînzãtorul fuge...
Dar fuge degeaba, cãci osînda lor dreaptã fuge mai repede dupã ei. ªi totdeauna îi ajunge
mai curînd decît se aºteaptã.
6 - Cel rãu fuge spre pãcat, sau spre pierzare.

Înainte de a face rãul fuge ca sã-l facã cît mai repede, cãci acesta este un blestem care îl
urmãreºte dupã ce omul a prins în inima lui gîndul crimei (Ioan 13, 2) .
Dupã aceea fuge de la locul crimei ca sã nu fie prins,
apoi fuge de teama urmãrilor crimei sãvîrºite.
Fuge pînã ajunge în iad, -
- de acolo nu va mai fugi apoi niciodatã...
7 - Cine nu se teme de Dumnezeu, nu se teme nici de pãcat ºi nu se teme nici de judecatã.

Un astfel de om va cãdea dintr-o datã sub osînda tuturor acestora.
8 - Dar ferice de omul care se teme necontenit de orice rãu,

fiindcã acela umblã totdeauna cu grijã,
ºi umblînd cu grijã nu cade niciodatã.
Cine ºtie ce îngrozitor este pãcatul ºi blestemul sãu, acela se fereºte de tot rãul ce-l poate
vedea ºi ocoli,
iar de cel ce nu-l vede ºi nu-l poate ocoli, îl fereºte Dumnezeu.
9 - Este cîte un om, cu aºa un duh de împotrivire, încît niciodatã nu te poþi înþelege cu el.
Oricînd spui tu da, - el spune nu.
Oricînd vrei tu aºa, el vrea altfel.
ªi chiar dacã laºi tu dupã el - îndatã se va schimba tocmai împotrivã, fiindcã duhul lui
este aºa.
10 - Cu un om ce are un duh de împotrivire, trebuie sã fii foarte chinuit ºi cînd vorbeºti

ºi cînd taci.
Trebuie sã-l laºi cum face el - ºi sã nu îndrãzneºti sã-l muºti niciodatã,
- fiindcã oricîtã dreptate ai avea tu, el nu va recunoaºte niciodatã cã a greºit.
Nu va primi niciodatã o mustrare
ºi nu va respecta niciodatã o hotãrîre bunã.
11 - Dacã n-ar fi fost marea neascultare de la început, n-ar fi fost nici mustrarea pentru
ea.
ªi dacã n-ar fi fost împotrivirea faþã de mustrare, n-ar fi fost nici pedeapsa.
12 - Prima neascultare a adus mustrarea. Iar împotrivirea la mustrare a atras dupã ea

blestemul osîndei.
ªi cu cît se înmulþesc neascultãrile ºi împotrivirile, cu atîta omul se scufundã mai adînc
în întunericul ºi în osînda care vine neapãrat pentru ele
ºi deodatã cu ele.
13 - Omul care se împotriveºte la prima mustrare, este iertat uºor sau este pedepsit uºor.
Cel care se împotriveºte la mai multe mustrãri, este iertat mai greu ºi pedepsit mai greu.
Dar cel care se împotriveºte tuturor mustrãrilor, aceluia i se întîmplã întocmai cum este
scris: va fi zdrobit dintr-odatã ºi fãrã leac, pe totdeauna.
ªi meritã sã fie zdrobit aºa, pentru cã ºi el prin împotrivirile sale neîncetate, a zdrobit
atîtea inimi ºi atîtea vieþi.
14 - Sînt unii oameni, care cu toate cã se numesc credincioºi - nu le place chiar orice
Cuvînt al lui Dumnezeu, - ci numai unele care le convine sã le placã.
Aceºtia sînt cei care nu vor sã asculte decît ce le convine.
ªi nu vor sã facã decît ceea ce le gîdilã firea lor lumeascã.
Fiindcã ei nu iubesc voia lui Dumnezeu, ci îºi iubesc voia lor înºiºi.
15 - De asemenea ºi cu înþelesul cuvintelor sfinte unii oameni îl aleg.

Ce le convine, - înþeleg literal. Ce nu le convine, înþeleg simbolic,
numai sã nu sufere firea lor ºi interesul lor lumesc.
Pentru cã ei ar vrea sã cîºtige ºi foloasele lumii acesteia,
dar sã nu le piardã nici pe cele din lumea cealaltã.
16 - Ca o cununã împãrãteascã împodobitã cu mãrgãritare scumpe ºi strãlucitoare, - este

Scumpul Cuvînt al lui Dumnezeu.
ªi precum meºterul iscusit ºlefuieºte ºi încearcã fiecare mãrgãritar aºezat la locul lui, în
cununa cea de aur preþios a împãratului,
- tot aºa a fost cãutat ºi gãsit, încercat ºi aºezat, în strãlucita Carte a Vieþii, - fiecare
Cuvînt.
17 - Dar toate Cuvintele Sfintelor Scripturi - sînt de la Dumnezeu.

Marii oameni sfinþi care le-au scris, au fost inspiraþi de Duhul Sfînt
ºi prin ei Însuºi Dumnezeu ne-a fãcut nouã cunoscute voile Sale, Cãile Sale, Condiþiile
Sale mîntuitoare pentru noi.
18 - Aleºii lui Dumnezeu din toate timpurile, din toate straturile, din toate pãrþile, marii
oameni îndrumaþi direct de Dumnezeu - au vorbit la fel cu toþii.
Au grãit Acelaºi Adevãr.
Au mãrturisit despre Aceeaºi Putere.
ªi au arãtat spre Aceeaºi Luminã.
19 - Ferice de cine a avut o mamã bunã ºi credincioasã.

O astfel de mamã face mai mult decît toþi învãþãtorii din lume.
Ce sãdeºte o mamã în inima fiului sãu, rãmîne acolo pînã la moarte,
- pentru cã lacrimile mamei sînt mai puternice decît orice foc.
20 - Lacrimile mamei ard - sau încãlzesc, adîncuri în care nu pot pãtrunde nici un alt fel
de flãcãri.
Iar cuvintele mamei se întipãresc pe suflet cu slova pe care nici vînturile nu le mînã,
nici ploile nu le ºterg
ºi nici valurile nu le acopãr.
Binecuvînteazã Doamne, mamele, surorile, soþiile ºi fiicele scumpei Tale Lucrãri.
Amin.
Fericiþi, voi crinii...

Fericiþi, voi crini din vale
care nu vã-ngrijoraþi
- în ce sfinte haine albe
sînteþi voi înveºmîntaþi!
- Doamne, fã ºi noi asemeni

curãþia s-o cãutãm,
ca veºmîntul mîntuirii
sufletului sã-mbrãcãm!
Fericiþi, voi corbii care

nu vã-ngrijoraþi întruna
numai sã tot strîngeþi hranã
- Tatãl v-o dã totdeauna!
- Doamne, fã ºi noi asemeni,

sã cãutãm întîi ce-i bine,
ºi-apoi ºtim cã celelalte
ne sînt date de la Tine.
Fericiþi voi crini ºi pãsãri

ce trãiþi fãrã pãcate
vouã, Tatãl Cel din Ceruri
vi le pregãteºte toate!
- Doamne, þine-ne ºi nouã

viaþa pururea curatã,
sã fim vrednici de-a Ta sfîntã
grijã binecuvîntatã...
Credinciosul e cununa a tot ce-i creat frumos

el e chipul viu, icoana pe pãmînt, a lui Hristos
la aceastã naltã stare luptã-te s-ajungi odat’
numai cel ce-ajunge-acolo-i credincios cu-adevãrat.
Doar credinþa-i zborul sfînt

cãtre cer de pe pãmînt
prin ea intri ºi primeºti
slava tainelor cereºti
de aceea-s orbi aºa
toþi acei ce-s fãrã ea.
33 - Mama ºi învãþãtorul
1 - Sfînta Maicã Binecuvîntatã a Domnului ºi Mîntuitorului nostru, tu ai fost primul
învãþãtor binecuvîntat al Fiului tãu, Împãratul ºi Învãþãtorul Lumii.
Nici o facultate din lume nu L-ar fi putut învãþa atît de mult cît smerenia ta.
Ce minunat a învãþat El apoi la rîndul Lui pe ai Sãi spunîndu-le: învãþaþi de la Mine cã
sînt smerit.
Fiecare învaþã pe ucenicii sãi dupã cum l-a învãþat ºi pe el mama sa.
O, ce mare este rãspunderea unei mame! Ce învãþãtor bun trebuie sã fie ea!
2 - Tu mamã îþi apleci întîia datã faþa duioasã ºi ochii plini de dulcea ºi sfînta luminã a
iubirii, asupra fiului tãu care va deveni luminã ºi iubire pentru mulþi.
Fã-o aceasta cu toatã conºtiinþa mamei ºi sfintei tale rãspunderi fiindcã nici o operã din
lume nu-i atît de însemnatã ca aceea pe care o creezi tu.
3 - Tu împreuni întîiaºi datã spre rugãciune mînuþele Fiului tãu care va deveni Mijlocitor
ºi Mîntuitor pentru alþii.
Tu Îi pui în gura Lui Cuvîntul prin care vor învãþa mulþi sã creadã, sã iubeascã, sã ierte,
sã mîngîie, sã se roage.
- Sau Cuvîntul care va nimici din mulþi toate acestea.
O mamã, nici o rãspundere din lume nu-i atît de mare ca a ta!
4 - Cuvintele învãþãtorului viitor sînt învãþãtura pe care i-ai dat-o tu.

Cuvintele scriitorului sînt opera geniului tãu.
Cuvintele cîntãreþului sînt muzica inimii tale.
Cuvintele profetului sînt inspiraþia duhului tãu.
O mamã, nici un cuvînt de pe lume nu creeazã atît de frumos
sau nu distruge atît de mult,
ca al tãu!
5 - Cei mai minunaþi fii ai tãi mamã, au mãrturisit cã cele mai minunate lucrãri ale lor,
erau partea ta.
Cã cele mai avîntate inspiraþii ale lor aveau aripile tale.
Cã cele mai profunde acorduri din muzica lor purtau durerea sufletului tãu, ºiroaiele
lacrimilor tale.
6 - Binecuvîntatã fii tu mamã care nu-þi uiþi juruinþele sfinte care þi-au adus un fiu sfînt,
pentru ca sã-l creºti pentru slava lui Dumnezeu.
Ferice de tine cã ai crezut atît de puternic
ºi þi-ai împlinit atît de frumos legãmîntul tãu sfînt.
7 - Cîte din pildele frumoase ale Fiului tãu au fost auzite de El cîndva din gura ta.
Atunci cînd þinîndu-L pe genunchii tãi sfinþi, cu obrãjorii Lui lipiþi de inima ta, lîngã sînul
tãu stîng, tu I-ai cãlãuzit gîndurile spre adevãr, spre dragoste ºi spre milã...
8 - Cît de minunat cunoºteai tu Cuvintele cele Sfinte ale lui Dumnezeu.

O, tu, cea mai binecuvîntatã dintre toate mamele lumii!
Ce limpede curgeau de pe buzele tale sfintele lor izvoare, - cînd plecãciunea arhanghelului
te-a fericit.
Vestea pe care þi-a adus-o el, te-a fãcut sã înalþi cea mai inspiratã cîntare de laudã lui
Dumnezeu.
Cea mai duioasã mîngîiere pentru cei smeriþi.
ªi cea mai adevãratã profeþie pentru tine (Luca 1, 46-56) .
Tu Maica iubirii celei mai înalte
ºi a Durerii celei mai adînci.
9 - Sfîntã ºi binecuvîntata mamã, laudã veºnicã îþi vor aduce faptele tale, jertfa ta,
dragostea ºi smerenia ta pentru Fiul ºi Domnul tãu ºi al nostru, fiindcã tu singurã din tot
neamul omenesc le-ai avut desãvîrºite toate virtuþile sfinte de la început ºi pînã la sfîrºit.
Prin suferinþele tale S-a Nãscut Alinul nostru al tuturor.
10 - Cine ar putea ºti pînã unde profeþia vorbeºte despre tine,

- ºi de unde vorbeºte despre Bisericã?
Pentru cã tu te-ai cuprins în ea ºi ea s-a cuprins - într-un fel - în tine.
Istoria ta parcã este istoria ei...
ªi a ei, parcã este a ta.
11 - Împãrãteasa de la Dreapta Împãratului, îmbrãcatã în aur de ofir, - ni se pare cã eºti

cînd tu, cînd ea (Psalm 45, 9) .
Cuvîntul care vorbeºte despre strãlucirea acestor lucruri, ni se pare cã te aratã cînd pe
tine,
- cînd pe ea (Efes. 5, 22) .
12 - Din slava acestei lumini iese o faþã care ni se pare cã seamãnã cînd cu faþa ta, cînd
cu faþa ei.
Cãci amîndouã seamãnã atît de mult una cu alta, parcã sînteþi una ºi aceeaºi...
În lumina lui Dumnezeu vã vedem la fel...
13 - Fiecare zi este un început. Fiecare dimineaþã urmeazã dupã o noapte care este un
sfîrºit.
În fiecare dimineaþã totul e altfel de cum a fost seara.
Seara totul e îmbãtrînit ºi moare, - dimineaþa totul e tînãr ºi renaºte.
În fiecare searã o lume moare ºi în fiecare dimineaþã o altã lume învie.
Aºa a fost ºi la începutul acestei lumi în care trãim noi acum.
14 - Numai Domnul Dumnezeu care este Veºnic, El Singur ºtie cîte alte zile au mai fost
înainte de ziua acestei lumi de acum ºi cîte alte forme de vieþi înainte de forma asta a vieþii
de acum.
O veche scriere ebraicã spune cã Domnul Dumnezeu a tot creat mereu lumi - ºi toate le-a
nimicit,
- pînã cînd a creat-o pe asta în care trãim noi acum,
cu istoria ei aºa cum o ºtim.
Sîntem între douã mari taine: cerul de deasupra ºi pãmîntul dedesubt ºi singurul fir sigur
de care atîrnãm, - este Hristos.
15 - La începutul fiecãrei vieþi a fost Dumnezeu.

Pentru cã Singur El este fãrã început ºi fãrã sfîrºit.
Singur El este Nemuritor ºi de neînlocuit.
Singur El este Creatorul vieþii.
Toate cele care au avut un început cîndva, au avut ºi un sfîrºit - sau vor avea unul cîndva.
Orice creaturã ºi creaþie a început cîndva ºi va sfîrºi cîndva,
numai Creatorul Însuºi este Etern.
El face sã se nascã ºi sã se renascã mereu zile noi ºi lumi noi,
care intrã în viaþã ºi ies din ea prin Mîinile Sale, prin voinþa Sa, prin Veºnicia Sa,
în eternã ºi nouã lucrare, miºcare ºi formã.
O, ce minunat este Dumnezeu!
16 - ªi ce minunat este gîndul cã la fiecare început este El Dumnezeu... El care este

Iubirea, Ordinea ºi Lumina...
În felul acesta înþelegem cã tot ce se creeazã ºi dureazã - prin El, este frumos, curat ºi
fericit.
Fiindcã aºa este El, Creatorul Minunat, iar Creatura ºi Creaþiunea Sa, nu poate semãna
decît cu Cel care a conceput-o ºi a realizat-o.
17 - Sfîrºitul fiind tot Dumnezeu, - putem sã credem de neclintit în adevãrul cã ºi

încheierea tuturor lucrurilor ºi a tuturor existenþelor, va fi tot în frumuseþe, curãþie ºi
fericire...
fiindcã mai presus de toate puterile este Puterea Lui ºi mai tare decît toate voinþele este
Voinþa Sa.
ªi acestea nu pot încheia lucrarea lor printr-un faliment.
18 - Prin aceastã Putere ºi Voinþã Eternã ºi Unicã a lui Dumnezeu - toate lucrurile ºi
întîmplãrile vor cãpãta forma doritã de El,
fiindcã dupã fiecare lucrare El doreºte sã-ªi admire opera Sa, neodihnindu-Se decît dupã
ce a constatat cã totul este realizat în cel mai desãvîrºit fel.
19 - De cînd a fost despãrþitã Lumina de întuneric ºi a fost numitã lumina zi, iar
întunericul noapte, - Cuvîntul Sfînt nu spune pentru lumea asta de acum cã a fost o zi ºi apoi
a fost o noapte... Ci cã a fost o searã apoi a fost o dimineaþã...
fiindcã totul acum este încã în luptã. Uneori este searã - cînd biruie întunericul,
- alteori este dimineaþã, - cînd biruie lumina,
- depinde pe care o ajutãm noi sã biruie în noi - ºi în lume.
20 - A fost o searã - adicã o stare cînd lumina este amestecatã cu întunericul - binele cu
rãul - dar lumina scade iar întunericul creºte - pînã ce cuprinde totul.
Sau a fost o dimineaþã, adicã o stare cînd întunericul este amestecat cu lumina, dar
întunericul - rãul scade iar lumina, binele creºte - pînã ce ea cuprinde totul.
Dumnezeule al luminii, ajutã-ne sã ajutãm binele, ca sã biruie lumina.
Iar întunericul sã nu mai fie.
Amin.
34 - Lumina ºi întunericul
1 - În lumea asta, de la Început chiar, n-au fost separate total lumina de întuneric, nici
binele de rãu, nici grîul de neghinã, nici cei drepþi de cei nedrepþi.
În fiecare luminã este ºi puþin întuneric,
în fiecare bine este ºi puþin rãu,
în fiecare rãu e ºi puþin bine.
În fiecare întîmplare, în fiecare lucru, în fiecare stare - e un amestec ºi de bucurie ºi de
necaz.
A ajuta uneia sau alteia, - este partea ºi rãspunderea noastrã.
ªi cînd lupta se va sfîrºi - vom merge pe veºnicie în partea pe care am ajutat-o.
2 - Sînt uneori vremuri în care pare cã totul se scufundã în întuneric.

Vin uneori stãri tot mai grele, necazuri tot mai mari pînã cînd se prãvãleºte peste lume
întunericul ºi nenorocirea, ca o lespede de gheaþã...
Astea sînt vremile de tulburãri, de rãzboaie, de nenorociri, cînd sînt mai mulþi ºi mai
puternici cei ce luptã pentru întuneric, pentru diavolul...
Atunci totul se chinuie, se îngrozeºte, se îngroapã.
Ce cumplit suferã Istoria, prin aceste vremuri! Ca prin niºte rane de moarte.
3 - ªi sînt iarãºi vremuri cînd totul se înseninã, se liniºteºte, se învioreazã.

Astea sînt vremile de pace, de liniºte, de belºug, cînd sînt mai puternici cei care luptã
pentru luminã, pentru Hristos.
Atunci totul învie ºi se bucurã.
Ce fericit se lumineazã Istoria prin astfel de vremuri. Ca prin niºte sãrbãtori de primãvarã
frumoasã.
4 - Sînt unii oameni care împotrivindu-se lui Dumnezeu, - sînt biruiþi de întuneric, de
pãcat, de satana. Aceºti oameni devin pentru ceilalþi un chin, un blestem ºi o nenorocire.
Ei se prãbuºesc pe neaºteptate în blestemul ºi în focul veºnic.
Dar mai sînt ºi alþi oameni care ascultînd de Dumnezeu ºi unindu-se cu Hristos, îºi
biruiesc întunericul devenind tot mai luminoºi ºi mai binecuvîntaþi,
- atît pentru ei înºiºi cît ºi pentru alþii.
Aceºtia se înalþã ca soarele spre amiazã pînã rãmîn pe totdeauna acolo.
5 - Izvorul Luminii este Dumnezeu.

Lumina dintîi a þîºnit din Hristos-Cuvîntul.
ªi apoi din Lumina-Cuvînt, au ieºit toate: întîi fiinþe, apoi Viaþa, apoi Ordinea.
Aºa lucreazã înþelepciunea lui Dumnezeu totdeauna. Întîi creeazã, apoi învie, apoi
echilibreazã totul.
O, ce înþelepciune binecuvîntatã este înþelepciunea lui Dumnezeu, cît de minunate sînt
toate cele ce ies ºi cresc ºi rodesc, toate cele ce sînt îndrumate de ea!
6 - Au fost trei zile - seri ºi dimineþi - în care Lumina a rãsãrit direct din Dumnezeu
ºi a apus direct în El.
A ieºit din El dimineaþa ºi s-a retras în El seara.
A fost ca un flux ºi ca un reflux, pe care acum nimeni dintre noi nu-l putem ºti cum era.
7 - Numai în ziua a patra au fost creaþi luminãtorii zilei ºi ai nopþii,

- peste care Dumnezeu apoi ªi-a reflectat lumina Sa, ca spre niºte oglinzi, ca apoi de la
aceºtia - lumina Lui sã vinã spre noi.
Astfel noi nu avem acum lumina direct de la El ci numai prin luminãtorii prin care El ne-o
dãruieºte.
Aºa este ºi cu lumina duhovniceascã.
8 - Au fost vremuri în care Dumnezeu a revãrsat lumina cunoºtinþei Sale direct oamenilor.
Dumnezeu umbla atunci nemijlocit cu oamenii, iar oamenii umblau nemijlocit cu
Dumnezeu,
- fiindcã ºi înainte de a se naºte oamenii-luminãtori, Dumnezeu n-a lãsat lumea Sa fãrã
luminã.
9 - Cînd a venit Noe - Dumnezeu a început sã lumineze prin el.

Apoi prin Avraam, Isac, Iacov ºi ceilalþi luminãtori,
prin toatã noaptea Vechiului Testament
- pînã ce a rãsãrit Soarele Hristos cu toþi sateliþii Sãi sfinþi din Noul Testament.
În lumina acestora ne desfãtãm noi azi, cu toatã bucuria strãlucitã a harului deplin
descoperit nouã în forma cea mai minunatã de cãtre Dumnezeu.
10 - Precum pîinea în pustie creºtea în mîinile ucenicilor care tot împãrþeau ºi nu se mai
sfîrºea pînã n-au sãturat miile de mulþimi,
- tot aºa ºi astãzi lumina se împarte prin ei - ºi ea ni se dãruieºte din belºug spre a ne
îndestula pe toþi, în orice fel ºi în orice mãsurã...
11 - Ce luminoasã trebuie sã fi fost toatã faþa ºi viaþa primilor oameni

ºi ce binecuvîntatã va fi fost toatã umblarea ºi trãirea lor cu Dumnezeu în dulcea lor
vieþuire divinã din Eden.
Vremea petrecutã cu Dumnezeu, numai cu El, cîntarea cu El, rugãciunea cu El, totul va
fi fost nemaiuitat de frumos ºi de fericit.
Pentru cei care trãiesc cu Dumnezeu, toate acestea sînt la fel ºi azi.
12 - În Psalmi se spune uneori cã Domnul Dumnezeu stã în Luminã, -

alteori se spune cã El Se învãluie cu întunericul ca ºi cu o manta.
Nu este nici o nepotrivire aici, fiindcã acel întuneric în care Se învãluie El, este tot o
luminã, o luminã atît de mare încît e cu neputinþã de privit.
ªi din prea marea strãlucire pare întuneric. Dupã cum este scris: El locuieºte într-o luminã
de care nu te poþi apropia (1 Tim. 6, 16) .
13 - Lumina este îmbrãcãmintea cu care Dumnezeu îmbracã sufletul nostru în clipa

naºterii din nou, cãci lumina este neprihãnire, sfinþire, curãþie.
ªi cîtã vreme omul trãieºte în Hristos, el rãmîne îmbrãcat în hainele luminii. Aºa erau
primii oameni în Grãdina Edenului, în starea curãþiei.
14 - Îndatã ce oamenii au pãcãtuit, hainele luminii s-au topit.

Pãcatul le-a ars ca o flacãrã blestematã, iar ei s-au vãzut goi, dezbrãcaþi de scumpele lor
veºminte cereºti.
Aceasta o face pãcatul...
Ferice de cei ce nu mai pãcãtuiesc cãci ei îºi pãstreazã astfel curat ºi sfînt veºmîntul
luminos primit la naºterea de sus, îmbrãcãmintea lor din Hristos.
15 - Binecuvîntat sã fie Dumnezeul nostru care a fãcut Lumina dar n-a lãsat-o singurã ºi
neapropiatã de noi,
- ci a fãcut ºi niºte luminãtori prin care sã ne-o împartã, pentru ca noi s-o putem suporta.
S-o putem primi. Sã ne-o putem însuºi,
dupã trebuinþele ºi dupã puterea noastrã, fiecare dintre noi.
16 - Dupã cum în pustie Domnul ºi Mîntuitorul nostru, nu a dat El Însuºi direct cu Mîna
Sa pîinea care sã potoleascã foamea mulþimii celor cinci mii,
- ci a frînt-o ºi a dat-o ucenicilor, iar aceºtia au împãrþit-o celor flãmînzi,
- tot aºa a fãcut El ºi cu Lumina.
- Binecuvîntaþi sã fie veºnic, cei prin care ne-o dã El!
17 - Lumina izvorãºte din Hristos, dupã cum Apa ºi Pîinea sînt El.
Noi toþi trãim numai prin Lumina Lui veºnicã ºi îndestulãtoare,
dar între noi ºi Luminã, El a aºezat acei luminãtori care ne rãsfrîng binefacerile ºi harurile
Sale, într-un fel în care pentru noi este mai cu putinþã, mai apropiat ºi mai uºor de primit.
Ce muncã sfîntã ºi grea fac aceºtia... Cît de datori le sîntem noi lor pentru asta!
18 - Lumina lui Dumnezeu se înmulþeºte spre noi prin soare, lunã ºi stele,
- dupã cum apa se înmulþeºte prin izvoare ºi pîinea se înmulþeºte prin lanuri.
În felul acesta, - aceste daruri Dumnezeieºti se sînt împãrþite nu numai tuturor egal, ci ºi
fãrã condiþii ºi în mãsurã îndestulãtoare!
Oricine leapãdã sau dispreþuieºte uneltele lui Dumnezeu, - Îl dispreþuieºte pe El Însuºi!
19 - Binecuvîntaþi sã fie luminãtorii lui Hristos, care au în viaþa lor, înãuntrul lor, lumina
binecuvîntatã primitã de la El
- ºi din care luminã ei ne împart în chip fericit, cu dãrnicie ºi îndestulare fiecãruia dintre
noi.
Sã-i preþuim pe aceºti sfinþi ºi rari luminãtori adevãraþi, rugîndu-ne Domnului neîncetat
pentru puterea, viaþa, libertatea ºi strãlucirea lor.
Vai de Timpul, de Istoria ºi de întinderile rãmase fãrã ei!
20 - Lumina de la miezul nopþii este nespus mai necesarã ºi mai însemnatã, decît lumina
de la miezul zilei.
Luminãtorii care îndrumã lumea în timpurile grele sînt mai necesari decît cei ce o
lumineazã în vremile paºnice, libere, bune.
Cu atît ºi valoarea lor este mai mare. ªi mulþumirile ºi rugãciunile pentru acestea,
trebuiesc sã fie mai fierbinþi.
Dumnezeul nostru, Te rugãm dã-ne scriitori creºtini!
De nici un fel de luminãtori nu-i o nevoie mai mare. Aceºtia îºi trimit lumina ºi dupã ce
apun - nemãrginitã de spaþii ºi de timpuri.
Amin.
Veniþi toþi sã-I cerem
Veniþi toþi sã-I cerem

Duhului Ceresc
roadele Lui sfinte
care ne lipsesc!
Duhule Preasfinte
umple-ne mereu
ca s-aducem roade
pentru Dumnezeu.
Fã viaþa noastrã
vasul Tãu divin
unde-a Tale daruri
sã le pui din plin.
Harul rugãciunii,
mila de cei goi,
duhul umilinþei
pune-le în noi!
Cãile curate
fã-ne sã umblãm,
pe Isus ce Vine,
noi sã-L aºteptãm.
Cãci întotdeauna
de vom fi aºa,
vom putea fi vrednici
de rãsplata Sa.
Omul are douã feluri de credinþe-n viaþa sa:

una bunã despre dînsul, despre alþii una rea, -
fericit acela care se sileºte-a crede-astfel:
despre mine ca de altul, despre altul ca de el.
Fapta fãrã de credinþã-i ca credinþa fãrã faptã

pe-amîndouã de-o potrivã lepãdarea le aºteaptã
pe nici una fãrã alta nu vrea Domnul sã le vazã
numai cînd sînt împreunã El le binecuvînteazã.
35 - Calea dreaptã - ºi cãi amãgitoare
1 - Îndrumãtorii care aratã calea cea dreaptã, atunci cînd sînt sute de cãi amãgitoare în
faþa oamenilor,
iar biata mulþime nu ºtie pe unde s-o ia ca sã nu se piardã,
- îndrumãtorii aceºtia sînt cei mai necesari în lumea asta.
Ei sînt tot aºa cum sînt luminãtorii de pe cer.
De aceea lumina lor este asemãnatã cu a acelora
(Matei 13, 43; Daniel 12, 3) .
2 - Învãþãtorii care sã sfãtuiascã ºi sã cãlãuzeascã în vremile de întuneric sufletesc, de

prigoniri ºi de apãsare,
- sînt foarte puþini,
- nu numai pentru cã a-i lumina pe alþii, li se cere lor înºiºi mai întîi, o viaþã luminoasã,
viaþã care este o ardere ºi o jertfã personalã,
- dar ºi pentru cã împotriva luminii în astfel de vremuri, se ridicã cele mai multe furtuni
ºi cei mai mulþi vrãjmaºi.
3 - Pe cel ce lumineazã ziua binecuvînteazã-l de o sutã de ori.

Dar pe cel ce te lumineazã noaptea, binecuvînteazã-l de o mie.
Cãci luminãtorii de vremi paºnice poþi gãsi mai uºor, dar luminãtori de vremi furtunoase
poþi gãsi foarte greu.
4 - Binecuvîntat este omul care vede înainte...

- ºi vai de acela care vede numai în urmã!
Fericit este acela care merge în întîmpinarea viitorului
- ºi nefericit este acela care fuge dupã timpul trecut.
5 - Cel înþelept ºtie bine sã foloseascã orice clipã, spre a-ºi cîºtiga mîntuirea sufletului
sãu,
- dar cel nebun îºi pierde toþi anii sãi în deºertãciune.
Deºertãciuni sînt toate cele ce nu rãmîn dupã moarte,
- iar cele ce rãmîn sînt singurele noastre comori.
6 - Acum înþeleg cã lumina lui Dumnezeu e mai presus de oameni.

ªi felul în care cãlãuzeºte Duhul lui Hristos Profeþia ºi Adevãrul, este nespus mai înþelept.
7 - Ceea ce a grãit ºi a scris Duhul Sfînt lumii prin profeþii Sfintelor Scripturi, nu este de
fapt o descriere a propriei lor vieþi trecãtoare.
Ci înfãþiºarea unui adevãr veºnic cu ajutorul vieþii acestora.
8 - Duhul lui Hristos le-a pregãtit sfinþilor alcãtuitori ai Scripturii, nu numai care cãrþi
sînt inspirate de Sus, spre a fi alese ºi aºezate în cuprinsul Cãrþii Dumnezeieºti,
dar ºi ordinea în care sã fie aºezate, dupã adevãrul cuprins de conþinutul fiecãreia din ele.
9 - Nu sînt ochi mai fericiþi ca ochii care vãzînd totul, ºtiu sã aleagã ceea ce este bun.
ªi alegînd - ºtiu sã pãstreze pentru totdeauna ceea ce a gãsit adevãrat ºi frumos.
Tristul refren: O, deºertãciunea deºertãciunilor, - rãsunã ca o puternicã înºtiinþare tuturor
celor ce au apucat ºi merg pe calea lumii... Cã au apucat rãu. ªi cã vor sfîrºi rãu.
Dar cine mai are urechi sã audã astãzi acest glas?
10 - Prea rari sînt oamenii care stau de vorbã cu inima lor, spre a o sfãtui ºi îndruma bine,
spre a o mustra sau cãlãuzi înþelept,
pentru a ºti ce sã aleagã dintre toate, pe cele ce i le îmbie Dumnezeu,
nu pe cele ce i le îmbie lumea.
11 - Dintre acei prea rari care stau de vorbã cu inima lor,

- cît de rari pot fi acei care ºtiu sã-ºi sfãtuiascã bine inima.
ªi ºtiu sã ºi-o înfrîneze cînd vãd cã a luat o cale rea.
Solomon nu ºi-a sfãtuit bine, ci rãu - inima sa!
Pentru cã este scris: ªi n-a mai fost inima lui Solomon întreagã cu Domnul Dumnezeul
sãu.
12 - Din firea ei inima noastrã este aplecatã spre plãcerea lumeascã ºi pãcãtoasã.
Mai ales dacã, înainte de a se întoarce la Dumnezeu ºi a-L primi pe Hristos, - a gustat din
plin vinul înºelãtor al pãcatului ºi cupa vrãjitã a desfrînãrii.
13 - ªtim cu lacrimi amare, de cîte ori inima noastrã s-a aruncat cu plãcere în braþele
ispitei... ªi s-a lãsat cu uºurinþã cuprinsã de pãcat.
Biruind slaba voinþã a sufletului, inima noastrã ni l-a tîrît dupã ea, în focul ucigãtor ºi
aprins.
ªtim cu toþii cît de rea ne este inima adeseori.
Cît de gata este ea sã primeascã, fãrã sã judece, orice îndemn spre desfrînare sau rãtãciri.
De aceea trebuie mereu sã ne îndemnãm inima spre rugãciune ºi renunþare.
14 - O, ce înºelãtoare este pofta ochilor, care vin din pofta inimii!

Doar puþin sã asculþi o muzicã ispititoare,
doar puþin sã priveºti o frumuseþe a pãcatului,
doar puþin sã te opreºti în unul dintre locurile alunecoase,
doar puþin sã nu þii strîns frînele inimii,
- ºi te trezeºti cine ºtie unde, dupã ce te-ai dus...
Dupã ce ai cãzut, dupã ce te-ai întinat, dupã ce te-ai ars...
15 - Cît te costã apoi sã revii din nou de unde ai fost!

Cîte lacrimi. Cîte pierderi. Cîtã durere. Cîtã ruºine...
Cîtã pocãinþã ºi cîtã milã a lui Dumnezeu.
E mai uºor sã te pãzeºti de o sutã de ori sã nu cazi, decît sã te mai scoli dupã ce ai cãzut
o datã.
16 - Dar cu toate înºtiinþãrile ºi îndemnurile mulþi n-au mai revenit ºi nu s-au mai ridicat
niciodatã.
S-au nimicit acolo, duºi de inima cuprinsã de vechea nebunie.
Vrãjitã de vechiul ºarpe.
Îmbrãþiºatã de vechiul pãcat...
Iatã inima celor mai mulþi oameni!
17 - Ce bine este cînd omul vede cã nu este altã fericire decît sã-L caute ºi sã-L asculte
pe Dumnezeu.
Ce bine este cînd omul aflã cã tocmai fericirea pãcatului este o amarã ºi nebuneascã
amãgire.
18 - Nu te bizui nici tu pe inima ta. Nici pe puterea ta. Nici pe înþelepciunea

ta, - niciodatã.
Ci chiar ºi atunci cînd þi se pare cã te poþi încrede în ele, - o, mai ales atunci! - aleargã
la Hristos, pune-þi inima ta în lanþurile Crucii Lui,
pune-þi voinþa ta în stãpînirea voii Lui
ºi pune-þi înþelepciunea ta în frîul ascultãrii de înþelepciunea Lui.
19 - Nu zice inimii tale: Haide aici, - ci porunceºte-i: stai acolo!

Nu zice: Doamne du-mã în ispitã, ca sã-Þi arãt cã eu voi birui.
Ci roagã-te: ªi nu mã duce pe mine în ispitã...
Cãci ispita este mai tare ca mine ºi mã va birui ea...
20 - Cu o precizie uimitoare ºi sfîntã, fiecare lucru al lui Dumnezeu îºi are ceasul lui.
ªi fiecare lucrare a Lui, îºi are vremea ei.
Nimic nu vine înainte de a-i sosi vremea.
ªi nimic nu rãmîne dupã ce vremea sa a trecut!
Doamne, învaþã-ne sã ne numãrãm bine zilele, ca sã cãpãtãm o inimã înþeleaptã.
Amin.
36 - Aºteptarea ºi sosirea
1 - Nu vine primãvara, oricît ar dori-o lumea, decît atunci cînd i-a sosit vremea ei.
Nu poate nimeni opri moartea, oricît ar vrea. Cînd i-a sosit ei ziua ºi ceasul - clipa ºi
locul - vine.
De aceea cel mai însemnat lucru este s-o aºteptãm pregãtiþi.
2 - Ziua vine cînd i-a sosit ceasul ei. ªi noaptea se duce cînd i-a sosit ceasul ei.
Chemarea soseºte cînd i-a sosit clipa. ªi uºa chemãrii se închide cînd i-a trecut clipa.
Fericit cel ce este gata în clipa sosirii.
3 - Cu o precizie uimitoare ºi sfîntã, fiecare lucru îºi are la Dumnezeu ceasul lui, fiecare
lucrare îºi are la Dumnezeu vremea ei. Fiecare aºteptare îºi are sosirea sa.
El vegheazã cu o înþelepciune desãvîrºitã asupra respectãrii acestei rînduieli desãvîrºite.
Lucreazã cu o putere desãvîrºitã la împlinirea lor.
ªi aºteaptã cu o rãbdare desãvîrºitã roadele aduse de ele.
Aºa este la Dumnezeu.
4 - Ce bine este atunci cînd omul îºi cunoaºte ºi datoria sa ºi vremea acesteia.
Atunci el împlineºte cu credincioºie scopul pentru care l-a rînduit Dumnezeu.
ªi numai umblînd mereu în pas cu timpul sãu, el umblã bine,
numai cînd - nerãmînînd înapoi ºi neluînd-o înainte, - este mereu credincios ºi treaz - îºi
împlineºte cu adevãrat scopul sãu.
5 - Dar omul nu-ºi cunoaºte aproape niciodatã vremea sa.

Nu-ºi cunoaºte vremea naºterii ºi nu-ºi cunoaºte nici vremea morþii.
Nu-ºi cunoaºte întîmplãrile ºi nu-ºi cunoaºte nici rostul lor.
Nu-ºi cunoaºte binele ºi nu-ºi cunoaºte nici rãul.
Nu-ºi cunoaºte puterea sa ºi nu-ºi recunoaºte nici slãbiciunile.
Nu cunoaºte adevãrul ºi nu-ºi recunoaºte nici rãtãcirea.
Numai cunoaºterea lui Hristos îi aratã sigur omului propria sa cunoaºtere.
6 - Dar ºi întoarcerea la Dumnezeu îºi are ceasul ei.

O, de cînd va fi sosit ºi ceasul întoarcerii tale, - ºi tu nu l-ai cunoscut, nu te-ai întors!
Cîte prilejuri de pocãinþã ai avut ºi tu, de lacrimi ºi de îndreptare,
- dar nu le-ai înþeles, nu le-ai folosit, nu le-ai primit, nu te-ai întors!
Va mai fi oare vreunul vreodatã, pentru tine?
7 - Ce frumoase momente ºi prilejuri ai avut tu în viaþa ta, din partea lui Dumnezeu.
Dar pe toate le-ai lãsat sã treacã, dar tu tot nemîntuit, tot neascultãtor, tot singur ºi pierdut
ai rãmas.
De cîte ori te-a îndemnat soþul tãu credincios, sau soþia ta, cît a trãit, ca sã te laºi de
pãcatele ºi rãutãþile tale.
Dar tu n-ai ascultat.
8 - Acum sufletul acela s-a dus pe totdeauna chinuit de durerea ta...

Iar tu ai rãmas cu amare, dar zadarnice pãreri de rãu, sã-þi aduci aminte ºi sã plîngi... cã
n-ai ascultat.
9 - De cîte ori te-au sfãtuit pãrinþii tãi credincioºi cît au trãit, ca sã te întorci de la calea
ta cea rea.
Sã-þi îndrepþi umbletele rele.
Sã apuci pe calea lui Dumnezeu
ºi sã te faci om.
Dar tu n-ai ascultat.
Acum ei s-au dus pe totdeauna chinuiþi de durerea pierderii tale.
Iar tu ai rãmas în pãcatele tale mereu mai ruinat.
Ca sã-þi aduci aminte ºi sã regreþi veºnic, cã nu i-ai ascultat.
10 - Binecuvîntatã este clipa cînd omului i se deschid ochii cei dinãuntru ºi ajunge la
cunoºtinþa voii lui Dumnezeu ºi la descoperirea preþului celui veºnic al mîntuirii sufletului
sãu.
Fericit este acel suflet care ºi-a cunoscut atunci vremea chemãrii pe care i-a rînduit-o ºi
lui Dumnezeu.
11 - Dragul meu, numãrate sînt ºi zilele tale, de la cea dintîi ºi pînã la cea din urmã.
Ele sînt în Mîna lui Dumnezeu.
Numai folosirea lor este în mîna ta.
12 - Rînduite þi-s ºi þie toate cãile bune în care sã umbli.

Toate faptele tale bune pe care sã le faci.
Toate binefacerile prin care sã te mîntuieºti.
- Numai primirea sau respingerea lor este în voia ta.
13 - Hotãrîtã este o vreme ºi pentru tine.

O mîntuire ºi pentru tine.
Un loc în cer ºi pentru tine.
O rãsplatã fericitã ºi veºnicã ºi pentru tine.
- Ele sînt în Mîna lui Dumnezeu care þi le îmbie astãzi.
Numai credinþa sau necredinþa depinde de tine.
Numai alegerea vieþii sau a morþii tale, depinde de vremea aceasta.
Numai lucrarea hotãrîrii tale depinde de clipa aceasta.
Alege acum! Cãci ceasul tãu trece.
Peste un ceas poate fi trecut pe totdeauna...
Pe totdeauna...
14 - Cît de scurtã este viaþa fiecãrui om...

- ºi totuºi atît de mulþi dintre oameni se lasã stãpîniþi de toatã puterea rãului care îi
foloseºte spre a-ºi asupri pe semenii lor.
O, cum se nefericeºte omul însuºi, ascultîndu-l pe satana!
15 - În loc ca omul sã se mulþumeascã cu cît îi este lipsã pentru viaþa sa, cel asupritor
cautã sã se îmbogãþeascã ºi sã strîngã,
sã fure ºi sã rãpeascã ºi partea care i se cuvine semenului ºi deaproapelui sãu.
Lãsîndu-l pe acela în lipsã ºi aruncîndu-l în chinuri, în mizerie ºi în moarte.
O, cum schilodeºte pãcatul sufletul bietului om lacom.
16 - Desigur asupririle de sub soare chiar dacã sînt cu îngãduinþa lui Dumnezeu, nu sînt
totuºi dupã voia Lui.
Dumnezeu este împotriva oricãrui fel de asuprire, de exploatare, de chinuire a omului de
cãtre om.
Cuvîntul Lui le înlãturã.
Porunca Lui le opreºte.
Dreptatea Lui le condamnã.
Oricine cunoaºte Cuvîntul lui Dumnezeu ºtie aceasta.
Oricine vrea sã facã voia lui Dumnezeu se fereºte de aceasta.
ªi oricine are Duhul lui Dumnezeu, osîndeºte aceasta.
17 - Omul e nãscut sã fie liber...

sã fie stãpîn pe el însuºi,
sã dispunã singur de timpul lui, de dreptul lui, de conºtiinþa lui.
ªi numai voia lui Dumnezeu,
numai Sistemul lui Hristos - îi garanteazã asta.
ªi numai calea Duhului Sfînt îi oferã ºi îi asigurã omului cea mai deplinã libertate.
18 - Ce vinovat este omul care nu se saturã niciodatã cu partea lui, cu dreptul lui, cu locul
lui,
- ci umblã mereu sã rãpeascã dreptul semenului sãu.
Iatã cîþi oameni ºi cîte popoare, în cursul veacurilor au cãutat numai sã asupreascã ºi sã
jefuiascã pe alþii.
19 - Hrãpãreþii, mincinoºii ºi viclenii s-au ridicat din adînc ºi au venit spre semenii lor
cu lozincile ºi promisiunile libertãþii ºi izbãvirii de asuprire,
- ca sã-i poatã înºela uºor, - fiindcã cei asupriþi pot fi înºelaþi cel mai uºor de cãtre
mincinoºi.
Fiecare mincinos vine cu alte lozinci ºi cu alt sistem,
dar cu aceleaºi promisiuni mincinoase.
20 - În realitate ce a fãcut fiecare hrãpãreþ tiran?

- A eliberat pe unii asupriþi ºi i-a înrobit pe alþii, dar n-a adus libertatea tuturor.
I-a scãpat de exploatare pe unii ºi i-a dus în ea pe alþii.
Dar n-a putut înlãtura exploatarea tuturor.
O Dumnezeule al Milei ºi Dreptãþii, izbãveºte-i Tu pe totdeauna pe toþi cei apãsaþi, de toþi
cei care îi asupresc.
Amin.
Dragostea nu pizmuieºte!
Dragostea nu pizmuieºte
nici pe-un inamic
nu se umflã de mîndrie
ci trãieºte-n curãþie,
- dacã ea nu ne-nsoþeºte
dacã ea nu ne sfinþeºte
nu sîntem nimic, nu sîntem nimic.
Fraþilor, sã ºtim,
dacã nu iubim
în zadar vorbim
ºi-n zadar trãim
- nu sîntem nimic,
nu sîntem nimic.
Doamne, fã-mã al iubirii

fiu ºi ucenic,
cu supunere-n trãire,
cãci fãrã de-a Ta iubire
de-aº avea orice-nsuºire
ºi mi-aº da orice numire
eu nu sînt nimic, eu nu sînt nimic.
Dar iubirea cea curatã

despre care zic
are-n ea înþelepciune
care-ndrumã s-o ºtiu spune
cãci iubirea ne-nþeleaptã
nu este-o iubire dreaptã
nu este nimic, nu este nimic.
Pentru multele necazuri ce le-ndurã-acum Credinþa

nu simþim întreaga slavã care-o dã Fãgãduinþa
numai cînd dureri ºi lupte ºi-ncercãri pieri-vor toate
vom simþi întreaga slavã a credinþii-adevãrate.
O credinþã ce lucreazã prin iubire, e-un izvor

de virtuþi la cel ce are suflet blînd ºi-ascultãtor.
37 - Eliberare ºi binefacere
1 - Falºii eliberatori au întocmit pe niºte asupriþi cu alþii, dar n-au putut nimici asuprirea
de peste toþi niciodatã. Numai Hristos este Unicul Eliberator Adevãrat...
În numele milei pentru alþii, falºii binefãcãtori ºi-au urmãrit propriul lor interes. Numai
Hristos este Unicul Binefãcãtor adevãrat al tuturor.
2 - În tot lungul istoriei oamenilor, lacrimile nu s-au uscat, ci au trecut numai din ochii
unora în ai altora.
Gemetele n-au încetat, ci au izbucnit numai din alte guri.
Silnicia n-a dispãrut, ci a trecut numai asupra altor nevinovaþi,
- fiindcã oamenii în loc sã-L aleagã pe Hristos, - ºi-au ales mereu pe Baraba...
ªi barabele aºa le ºtiu plãti, celor ce îi aleg.
3 - Toate relele sînt mereu mai înmulþite decît înainte.

Mai amare de cum fuseserã.
Mai nemiloase decît în trecut.
Cu atît mai mult cu cît sînt mai otrãvite de dorinþa tot mai mare a rãzbunãtorilor, de
lãcomia hrãpãreþilor ºi de cruzimea metodelor.
4 - Cine mai are milã cînd se dezlãnþuieºte asuprirea în numele libertãþii omului?
Cine mai are mãsura dreptãþii, în ceasul judecãþilor în numele eliberãrii?
Cele mai mari crime s-au fãcut totdeauna în numele Justiþiei.
5 - Cine mai are suflet de frate, faþã de cel ce trage în jug, cînd el este sus pe scaunul
cãruþei?...
Care împãrat, în afarã de Hristos, s-a aºezat el însuºi în jug ºi le-a grãit supuºilor Sãi:
acum luaþi ºi voi jugul Meu!
Care mîntuitor, în afarã de Hristos, a mai luat crucea ºi ducînd-o sã spunã ucenicilor Sãi:
Cine vrea sã Mã urmeze, sã-ºi ia crucea sa ºi sã vinã dupã Mine?
Dupã Mine, - nu Eu dupã el.
6 - Cel care se mulþumeºte cu al sãu, este omul mulþumit.

Dar omul fericit este numai acela care poate sã dea ºi din al sãu altuia care are mai puþin
ca el,
aºa cum a fãcut Domnul Isus, care venind în lume S-a dat pe Sine pentru noi toþi spunînd:
Jertfa Mea a adus mîntuirea voastrã, iar jertfa voastrã va aduce mîntuirea lumii.
Nici un mîntuitor din lume n-a mai fãcut aºa.
Nu, pentru cã numai Isus era Cel Adevãrat.
7 - Nici un învãþãtor în afarã de Hristos, n-a mai aplicat el însuºi mai întîi învãþãtura sa,
asupra lui,
dîndu-ºi tronul sãu, dîndu-ºi slava sa, dîndu-ºi puterea sa, viaþa sa, jertfa sa pentru supuºii
sãi.
8 - Hristos Domnul avîndu-le pe toate acestea ºi jertfindu-le pentru ai Sãi, S-a dovedit
Singurul Mîntuitor Adevãrat.
Nici unul în afarã de Hristos n-a mai fãcut aºa.
ªi numai El ne-a ajutat ºi pe noi sã putem face astfel - pe cei care putem.
Cine mai are milã, mai mîngîie ºi mai elibereazã cu adevãrat pe cei asupriþi afarã de El?
Cine îºi mai dã viaþa pentru supuºii sãi, aºa ca Isus? - Cînd toþi ceilalþi cer ca alþii sã-ºi
dea viaþa pentru ei?
9 - Iubirea e martorã. Adevãrul e martor. Conºtiinþa noastrã e martorã la fel, cã nimeni

altul decît Isus Hristos, n-a mai avut o milã desãvîrºitã de noi toþi ca El.
Numai El ne-a învãþat ºi ne-a fãcut în stare sã ne dãm ºi noi viaþa pentru fiii noºtri de la
El.
10 - Deºi nu-L cuprind toate întinderile Universului

ºi deºi e mai mare decît toate ºi mai pretutindeni ca tot,
- Domnul Dumnezeul ºi Tatãl nostru, a dorit sã locuiascã totuºi în mijlocul nostru.
În mijlocul caselor noastre. ªi-a dorit ºi El sã aibã o Casã a Lui, la care noi totdeauna sã
mergem cu simþãmîntul cã acolo în ea noi ne putem întîlni cu El
- ºi El totdeauna Se poate întîlni cu noi.
Aceasta este Casa Domnului pentru noi.
11 - Duhul lui Hristos spusese atît de minunate cuvinte despre Casa lui Dumnezeu, ºi mai
înainte de Solomon, prin gura lui Moise ºi a lui David.
Dar niciodatã nu ne-a vorbit atît de limpede, ca prin Însãºi gura Sa.
12 - Psalmul 84, este în întregimea lui, un imn de bucurie ºi de evlavie, de dragoste ºi de

respect sfînt, pentru Casa lui Dumnezeu.
Despre fericirea acelora care locuiesc în curþile Casei lui Dumnezeu ºi-L laudã pe El.
Ce fericit este cel ce trãieºte aceste stãri!
13 - În Casa Domnului eºti totdeauna înaintea lui Dumnezeu

ºi mai ales acolo trebuie sã ne aducem aminte cu teamã de poruncile Lui ca sã le
împlinim.
14 - În capitole întregi din Cuvîntul Sfînt, Dumnezeu i-a vorbit ºi i-a arãtat slujitorului
Sãu Moise cum sã rînduiascã totul în Templul Domnului, poruncindu-i în amãnunþime, tot
ce trebuie fãcut.
- Din ce trebuie fãcut - ºi cum trebuie fãcut,
- pentru a arãta astfel cît de însemnat este totul acolo.
ªi cît de mult þine Domnul ca totul sã fie curat ºi sfînt în Casa Lui.
Atunci cît de vinovaþi trebuie sã fie cei ce dispreþuiesc ceea ce Domnul cinsteºte atît de
atent!
15 - Dupã toþi profeþii sfinþi, la venirea Sa, Mîntuitorul Însuºi a þinut sã arate cu orice
prilej, cît de sfîntã este casa peste care este chemat Numele lui Dumnezeu.
Pentru ca toþi urmaºii Lui sã o cinsteascã ºi sã o caute.
16 - Cu cîtã evlavie ºi credinþã, cu cîtã smerenie ºi ascultare, se cere sã se apropie ºi sã

petreacã în Casa Domnului, oricine are în inima lui temerea de Dumnezeu ºi dragostea faþã
de El.
ªi totuºi cît de puþini sînt adevãraþii închinãtori - ºi adevãraþii slujitori care sã fie astfel!
17 - Cîte juruinþe sfinte s-au fãcut ºi se fac în Casa Domnului

- dar ce puþini îºi împlinesc aceste juruinþe.
Cît de mulþi vin acolo sã cearã cu lacrimi ceva lui Dumnezeu,
- dar cît de puþini dintre ei mai vin sã-I mulþumeascã cu lacrimi dupã ce au primit ceea
ce ceruserã.
Dar cînd totuºi mai vin, - ce fericiþi se întorc ei de acolo apoi!
18 - Nu are a a face cã în Casa Domnului mai slujeºte cîteodatã ºi cîte un om nevrednic.

Nu are a face cã acolo se mai fac uneori ºi lucruri nevrednice.
Domnul ºi ai Lui nu se uitã la asta.
Cei nevrednici vor fi însã izgoniþi,
cele nevrednice vor fi în curînd nimicite,
- dar Templul lui Dumnezeu va rãmînea pe totdeauna tot Casa Lui. Tot Casa de
Rugãciune,
în care El va fi totdeauna prezent, ca sã asculte pe toþi închinãtorii adevãraþi.
ªi sã rãsplãteascã pe slujitorii nevrednici.
19 - Dragã suflete, cînd intri ºi tu în Casa lui Dumnezeu, apropie-te sã asculþi cu frica lui
Dumnezeu, cu credinþã ºi cu dragoste...
Ascultarea ta de acolo va fi trãirea ta afarã.
Binecuvîntarea primitã în Casa Domnului va fi rodirea ta în propria ta casã.
ªi puterea primitã acolo, - va fi biruinþa ta dupã ce ai ieºit.
20 - Nu este nimeni care sã aducã ceva pe pãmînt cînd se naºte din mama sa.
Tot ce a adunat ºi are pe lumea asta, fiecare om a aflat aici.
ªi va lãsa aici.
Fericit ºi înþelept este acela care îºi dã bine seama de acest adevãr înainte de a pleca din
lume - nu dupã ce pleacã.
Numai mîinile darnice ºi binefãcãtoare - se întorc pline cînd trec din lumea asta.
O Dumnezeul Dãrniciei, ajutã-ne sã mergem totdeauna cu mîini pline în faþa semenilor
noºtri lipsiþi.
Ca sã venim cu ele pline ºi în faþa Ta.
Amin.
38 - Venirea ºi plecarea
1 - Cînd omul se naºte ºi vine pe lume, vine cu pumnii strînºi, ca ºi cum ar spune: voi
cuceri totul, voi strînge totul.
Iar cînd moare ºi pleacã din lume, pleacã cu palmele desfãcute ca ºi cum ar spune: n-am
luat nimic ºi nu duc nimic din tot ce-am strîns pe pãmînt!
2 - Toate cîte omul le cîºtigã pe pãmînt vin numai de la Dumnezeu.

Pentru a-i da omului prin folosirea lor cu înþelepciune - ceea ce îi doreºte sufletul lui:
adicã mîntuirea ºi fericirea veºnicã.
Dar omul cînd le are nici nu mai gîndeºte la dorinþele sufletului.
Se gîndeºte numai la dorinþele trupului sãu. ªi la împlinirea vinovatã a dorinþelor lui
pãcãtoase.
3 - Cine este omul cel mai bogat? - întreabã un înþelept.

- Cel ce se mulþumeºte cu ce are!
Acela mulþumeºte pentru toate numai lui Dumnezeu de la care le are aceste mijloace ºi
daruri.
El ºtie cine le-a dat ºi pentru ce scop!
El ºtie ºi care este cea mai cuminte întrebuinþare a lor
- spre cîºtigul sufletului sãu
ºi spre slava Celui ce i le-a dat.
4 - Omul cel ce ºi le crede ale lui toate cele primite de el pe pãmînt - uitã pe Fãcãtorul
sãu ºi nesocoteºte poruncile Domnului.
Se apucã întocmai ca bogatul cel nebun din pilda Mîntuitorului, sã priveascã la averea lui
cu o lacomã bucurie îngîmfatã zicînd:
- Suflete al meu, acum ai multe avuþii strînse pentru mulþi ani... prin priceperea ta, prin
munca ta, prin puterea ta...
Într-adevãr numai un nebun poate gîndi ºi zice aºa...
5 - Acum ºi tu poate cã ai slavã în faþa oamenilor.

Poate eºti ºi tu cel mai vãzut ca toþi, mai tare ca toþi, mai lãudat ca toþi...
Poate cã gîndeºti ºi tu cã acum sã mãnînci, sã bei ºi sã te veseleºti!
- Laudã-te deci nemernicule, asupreºte ºi tu, dispreþuieºte, porunceºte, alungã, bate,
strînge de gît, închide, amendeazã, nedreptãþeºte, ucide...
Ca sã fie ºi cu tine un nebun mai mult pe pãmînt,
ºi un blestemat mai mult sub el.
6 - Crezi tu omule tiran cã acum nimeni nu-þi mai poate face nimic? Cã toþi sînt mai slabi
ca tine?
Cã toþi sînt în mîna ta... toþi sînt în voia ta... toþi sînt sub picioarele tale?
Nu-þi pasã de oameni. Nu-þi pasã de Dumnezeu... Te bucuri din plin de avantajul clipei
acesteia, zici tu cã timpul lucreazã pentru tine ºi cã nimic nu te mai poate ameninþa!
- Dar care nebun a mai fãcut astfel - ºi sã fi scãpat?

Nu vei scãpa nici tu!
7 - Dumnezeu îi spune unui astfel de om: Nebunule, chiar în noaptea aceasta þi se va lua
sufletul tãu!
Doar o noapte scurtã mai este pentru fiecare nebun.
Pînã la luarea sufletului sãu...
Numai noaptea de dupã aceea, nu va mai avea sfîrºit.
8 - Ce este omul se cunoaºte dupã numele sãu ºi dupã faptele sale.

Se cunoaºte dupã întrebuinþarea pe care o dã avuþiei ºi timpului pe care el le-a primit de
la Dumnezeu.
ªi dupã numele pe care li-l dã faptele lui.
9 - Oricine are de la Dumnezeu avere trupeascã - ºtie cã nu e a sa.

Ori se va duce ea de la el pe neaºteptate - ori se va duce el de la ea în curînd.
Azi o are, dar mîine nu.
Sã facã bine din ea azi, - ajutînd pe cei lipsiþi.
Aºa îºi va strînge comoarã în ceruri. Aceea va fi cu adevãrat a lui (Matei 6, 20) .
10 - Are cineva bogãþii sufleteºti: credinþã, înþelepciune, talente,

- sã ajute, sã bucure, sã îmbogãþeascã cu ele pe alþii.
În dar le-a primit, în dar sã dea.
Fãrã mîndrie ºi fãrã zgîrcenie.
Are cineva slavã? Sã facã bine cît mai mult.
Sã se smereascã ºi sã ajute cu mãrinimie, cu bunãtate, cu blîndeþe, cu simþire.
11 - Fericit este sufletul acela care se gîndeºte la moartea lui încã de pe drumul vieþii.
ªi care se pregãteºte pentru noaptea viitoare, încã din zorii dimineþii de astãzi.
12 - Odatã Mîntuitorul i-a zis unui înþelept, care ºtia foarte bine care era voia ºi porunca
lui Dumnezeu:
- Bine ai zis: fã aºa ºi vei avea viaþa veºnicã (Luca 10, 28) .
- Bine ai zis ce trebuie sã facã alþii, - acum fã tu acest bine care l-ai zis.
Bine ai scris, frumos ai spus, adevãrat ai grãit.
- Acum fã tu întîi ceea ce zici, ceea ce scrii, ceea ce cînþi.
13 - O, ce bun este sfîrºitul unui lucru bun,

a unui drum bun,
a unui om bun.
- Nimic nu este mai frumos ca apusul unei zile bune,
ca moartea unui om credincios
ºi ca încheierea unei lucrãri sfinte.
14 - Mai bunã este ziua morþii decît ziua naºterii, - cu cît e mai bunã fapta decît vorba!
Rodul decît floarea. Împlinirea decît promisiunea.
Pentru cã numai la moartea cuiva, se vede cel mai bine ce loc a ocupat omul acesta în
lume.
ªi ce rost a avut naºterea lui pe pãmînt.
15 - Sînt oameni care aproape n-au fost bãgaþi în seamã cît timp au trãit.
Numai la moartea lor s-a vãzut ce gol au lãsat ei în urma lor.
ªi cît de mult folos au avut prin viaþa lor, mulþi semeni de ai lor.
16 - Nu sînt douã zile mai fericite pentru om, ca ziua cînd L-a primit ºi el pe Domnul în
sufletul sãu.
ªi ca ziua cînd Domnul îi primeºte ºi sufletul sãu în raiul Lui.
17 - Iatã ce aratã moartea - ºi iatã de ce este mai bunã ea, precum zice Eclesiastul. Numai
moartea îl aratã pe un om bun, cît de bun a fost.
ªi numai moartea îl aratã ºi pe cel rãu, cît de rãu a fost.
Cînd tai un pom bun, ce mulþi plîng dupã rodul lui, dupã umbra lui, dupã adãpostul lui.
Cînd tai un spin, ce mulþi se bucurã cã au scãpat de þepele lui, de ameninþãrile lui.
18 - Vrei sã ºtii cum va fi moartea ta? - Cum a fost viaþa ta!

Abia moartea ta o sã arate dacã naºterea ta a fost o fericire, sau un blestem pe pãmînt.
Dacã a fost un bine sau un rãu.
Dacã a fost o flacãrã sau un fum.
De aceea ai de grijã neîncetat de asta!
19 - Adevãrata înþelepciune este numai aceea care lumineazã faþa omului. ªi feþele
oamenilor.
Care îl duce pe om spre Dumnezeu, care îi descoperã omului pe Hristos, Adevãratul ºi
Unicul lui Mîntuitor.
Care îl face pe om sã primeascã pe Duhul Sfînt pentru a avea pe totdeauna un Cãlãuz ºi
un Ocrotitor fericit ºi binecuvîntat.
ªi numai cine face astfel, dovedeºte cã a fost un înþelept.
20 - Un om înþelept va învãþa mereu de la toþi - ºi astfel va putea apoi sã-i înveþe ºi el mai
vrednic pe toþi!...
Va fi smerit pentru a primi ºi va fi darnic spre a da, mai mult decît a primit.
Acesta este înþeleptul, care învaþã mai bine de cum a fost el învãþat.
ªi dã mai mult de cît a primit.
Prin ceea ce face mai bine ºi dã mai mult - se aratã înþelepciunea sa.
O Doamne, fã-ne pe toþi niºte astfel de înþelepþi.
Amin.
Doamne, Duhule Preasfinte
Doamne, Duhule Preasfinte

vino peste noi de Sus,
ºi ne dã fãptura nouã
care ne-a cerut Isus!
Scump Mîngîietor,
dã-ne ajutor
sã putem urma
îndrumarea Ta!
Dã-ne-o minte înnoitã

de Cuvîntul Cel Ceresc
dã-ne inima ºi firea
omului duhovnicesc.
Doamne, Duhule Preasfinte,

Te rugãm sã ne îndrumi,
ne-ntinaþi de stricãciunea
ºi de duhu-acestei lumi.
Þine-ne-alipiþi de Domnul
ºi de-al Lui Cuvînt Curat,
cu umblarea luminoasã,
fii ai Tãi cu-adevãrat.
Fiii mei, pãstraþi credinþa cea dintîi pîn-la sfîrºit

în ea creºteþi, roade bune aducînd necontenit
cãci acei ce n-o pãstreazã cãi nefericite iau
crezuri au apoi destule
dar credinþa n-o mai au.
Pentru credincioºi e Crucea lui Hristos aºa povarã

cum povarã-i pentru pãsãri aripa cu care zboarã.
39 - Primirea ºi darea
1 - Dumnezeu i-a dat omului, fiecãrui om, într-o anumitã mãsurã, înþelepciunea de care
va avea nevoie în viaþã. ªi de lumina cãreia va fi dator sã asculte.
ªi pe mãsurã ce omul ascultã de cãlãuzirea înþelepciunii ºi umblã în cãile ei, în
îndrumarea ei, în curãþia ei, - lumina acesteia creºte.
Creºte în mintea omului, creºte în jurul lui, creºte în faptele lui. Aºa cum creºte lumina
soarelui pentru cine umblã în ea:
ºi pe mãsura asta este dator s-o dea ºi el altora.
2 - Iatã deci cã adevãrata înþelepciune este neprihãnirea.

ªi cine este cu adevãrat înþelept o aratã pe aceasta.
Prin umblarea sa în luminã.
Prin faptele sale în dragoste.
ªi prin cuvintele sale în curãþie.
Oricine are luminã, - umblã drept. Umblã frumos. Umblã curat.
3 - Faþa omului are patru din cele cinci simþuri ale fiinþei sale.
1 - Vãzul stã în ochi. Ochii celui înþelept sînt prevederea lui, însuºirea de a vedea înainte
ºi de a vedea bine.
Astfel omul va ºti ce sã facã ºi ce nu.
Unde sã meargã ºi unde nu.
Ce sã strîngã ºi ce nu.
Dar înþelegeþi voi cã noi vorbim aici de vãzul duhovnicesc, nu atît de cel trupesc?
4 - 2 - Auzul omului stã în urechi. Urechile celui înþelept sînt ascultarea lui. Ele îl vor
îndruma arãtîndu-i ce este folositor ºi ce nu.
Ce este curat ºi ce nu.
Ce este sãnãtos ºi ce nu.
Iar auzul sufletesc este de o mie de ori mai însemnat decît cel trupesc.
5 - 3 - Mirosul omului, îl îndrumã în deosebirea celor care îl înconjoarã.

Îi aratã ce este curat ºi ce nu.
Ce este înviorãtor ºi ce nu.
Ce este viu ºi ce nu.
O, cît de mulþi oameni ºi-au pierdut demult aceastã însuºire aleasã, umblînd prin murdãrii,
trãind prin mortãciuni, trãind prin haznale!
6 - 4 - Gustul, care îi aratã ce este hrãnitor ºi ce nu.

Ce este dulce ºi ce nu.
Ce este bun ºi ce nu.
Dar cei mai mulþi oameni ºi-au pierdut gustul sãnãtos. Mãnîncã orice, înghit orice, se
îndoapã cu orice.
ªi astfel ºi-au otrãvit toatã fiinþa, îmbolnãvindu-ºi toate simþurile lor. ªi condamnîndu-se
singuri, la cea mai fioroasã moarte.
7 - Cînd faþa în care sînt darurile simþurilor omului atît de însemnate pentru viaþa lui este
luminatã de înþelepciune,
- atunci toate aceste simþuri sînt sãnãtoase ºi îl duc pe om pe un drum mîntuitor.
Cînd faþa lui este întunecatã de nebunia pãcatului, atunci toate simþurile sale îl duc spre
întuneric ºi pierzanie.
8 - Chiar ºi acelaºi om poate fi adeseori în amîndouã aceste stãri.

Poate fi uneori cu o faþã luminoasã. Cu niºte ochi curaþi. Cu un auz treaz. Cu un miros
fin. Cu un gust bun.
- ªi poate sã cadã uneori într-o întunecare de ispitã ºi pãcat. Atunci faþa lui este alta.
Ochii i se întunecã. Auzul i se astupã. Mirosul i se stricã. Gustul i se deformeazã.
Atunci echilibrul sãnãtos i se pierde.
Iubirea i se schimbã în urã.
Blîndeþea în mînie.
Mîngîierile în lovituri.
Mielul devine fiarã.
Asta pentru o clipã, sau pentru totdeauna.
9 - Înþelepciunea este cunoaºterea drumului, - priceperea este umblarea pe el.

Înþelepciunea este de a ºti un lucru, - priceperea este de a-l face.
De aceea este lãudatã priceperea, cãci în zadar ºtii binele dacã nu-l faci. În zadar ºtii
drumul dacã nu mergi pe el. În zadar ºtii Cuvîntul lui Dumnezeu, dacã nu-L împlineºti cu
fapta.
10 - Înþelepciunea lumineazã, - dar priceperea se foloseºte de aceastã luminã. Pentru a

desãvîrºi cu mîinile, ceea ce i-au arãtat ochii ochii.
E cu atît mai bine în astfel de cazuri, cu cît amîndouã aceste simþuri merg mai bine
împreunã.
Cãci cu cît vine mai tîrziu una, cu atîta va fi mai greu sã lucreze cealaltã.
Ferice este cînd înþelepciunea vine la timp - ºi este trist cînd vine prea tîrziu.
Însã este vai cînd nu mai vine niciodatã.
Atunci nici priceperea nu vine.
11 - Ce fericitã este clipa cînd omul ajunge la încredinþarea cã totul este în Mîna lui
Dumnezeu.
Pînã omul nu este deplin încredinþat de acest lucru, - el se îngîmfã cînd îi merge bine,
deznãdãjduieºte cînd îi merge rãu,
se face un tiran cînd este tare,
- ºi se face o tîrîtoare cînd este slab.
E gata sã se creadã un zeu cînd îi merg toate cum vrea el,
- ºi e gata sã se sinucidã cînd dã nenorocirea peste ale lui.
12 - Un om care a cercetat toate ºi a ajuns sã vadã cã toate lucrurile ºi cã toþi oamenii ºi

cã toate împrejurãrile - sînt în Mîna lui Dumnezeu,
- acel om a ajuns la miezul adevãrului.
A aflat cu adevãrat cheia tuturor necunoscutelor
ºi a ajuns la descoperirea cea mai înaltã decît toate descoperirile din lume.
13 - Aºa este! În Mîna lui Dumnezeu sînt toþi oamenii cu toate faptele care izvorãsc din
toatã dragostea sau din toatã ura lor.
Din toatã înþelepciunea sau din toatã nebunia lor.
Din toatã puterea sau din toatã slãbiciunea lor.
- Spre Dumnezeul lor sau spre semenii lor.
ªi faptele lor îi urmeazã la nici cinci minute depãrtare.
14 - În Mîna lui Dumnezeu eºti tu omule, - orice ai fost ieri sau eºti azi. Sau vei ajunge
mîine.
În Mîna lui Dumnezeu sînt averile tale. Sau însuºirile tale, sau posibilitãþile tale.
El þi le-a dat. El þi le poate pãstra. ªi El þi le poate lua oricînd va voi,
fiindcã sînt în Mîna Lui.
În mîna ta este numai posibilitatea de a le folosi bine sau rãu.
Dar ce mult - este asta!
15 - Cînd omul face ceea ce este plãcut lui Dumnezeu, atunci Mîna cea bunã a lui
Dumnezeu pãzeºte ºi pãstreazã în ocrotirea Sa tot ce este al acelui om.
Atunci omul nu se mai zbuciumã ºi nu se mai frãmîntã,
- ci se încredinþeazã cu deplinã încredere în Mîna lui Dumnezeu care poate sã le ia de la
sine chiar ºi pînã desearã dacã voieºte,
- ori poate sã le þinã pe totdeauna.
O, ce pace dulce stãpîneºte toatã inima unui astfel de om.
16 - Omule, în Mîna lui Dumnezeu este sãnãtatea ta, sau boala ta. Nu în mîinile oamenilor
sau ale întîmplãrilor.
În Mîna lui Dumnezeu este libertatea ta, sau închisoarea ta.
În Mîna lui Dumnezeu este înãlþarea ta, sau prãbuºirea ta.
În Mîna lui Dumnezeu este mîntuirea ta, sau osînda ta.
În Mîna lui Dumnezeu sînt prietenii tãi ºi vrãjmaºii tãi.
În Mîna lui Dumnezeu este prezentul tãu ºi viitorul tãu.
În Mîna lui Dumnezeu este viaþa ta, sau a iubiþilor tãi.
- Totul este în Mîna lui Dumnezeu.
În mîna ta este numai voinþa ta. Voinþa de a crede. Voinþa de a alege. Voinþa de a primi.
Voinþa de a pãstra ºi folosi bine ceea ce este pentru tine în Mîna lui Dumnezeu.
17 - Dacã voieºti poþi sã crezi aceste lucruri. Dacã voieºti sã nu crezi, poþi ºi aceasta.
Dacã voieºti sã primeºti aceste daruri sau aceste pedepse, poþi sã le primeºti, sau poþi ºi
sã nu.
Ce mare putere are voinþa ta. ªi ce mare rãspundere ai ce faci cu ea!
18 - Dacã voieºti poþi pãstra ceea ce ai primit ca urmare a alegerii tale.

Dacã nu voieºti, poþi sã le lepezi.
De aceea toatã rãspunderea pentru una sau pentru alta din aceste douã alegeri ale voinþei
tale, va rãmînea numai asupra ta.
Veºnic ºi veºnic.
19 - Dumnezeu þi-a pus înainte calea vieþii ºi calea morþii.

Amîndouã sînt în Mîna Lui, dar alegerea lor pentru tine, tu trebuie neapãrat sã o faci. ªi
sã þi-o iei în mîinile tale.
Cît eºti încã în viaþã, adicã în faþa lui Dumnezeu, mai poþi sã te rãzgîndeºti ºi sã schimbi.
Alege binele, alege viaþa, alege-L pe Isus!
20 - Nici unul dintre noi oamenii nu-ºi cunoaºte nimic din viitorul sãu,
dar Cuvîntul lui Dumnezeu ne înºtiinþeazã pe fiecare care va fi acest viitor, dupã felul de
viaþã pe care ne-o trãim.
De aceea fiecare trebuie sã aibã toatã grija înainte, cãci dupã aceea în zadar se va cãi ce
a fãcut.
De mii de ori dacã am repeta acestea - tot nu-i prea mult.
Fiindcã ºi de mai multe mii de ori ºi-o va striga în iad fiecare osîndit: de ce nu mi s-a
spus mai mult?...
O Doamne, ajutã-ne sã nu obosim înºtiinþîndu-ne pe noi ºi pe alþii, asupra acestui adevãr.
Amin.
40 - Mîntuirea ºi pedeapsa
1 - Numãraþi banii aici în faþa celui ce plãteºte, - spune o înºtiinþare înþeleaptã, care se
poate vedea peste tot unde se fac plãþile. Reclamaþiile ulterioare nu sînt luate în considerare.
Gîndeºte-te deci bine ºi tu acum omule, pînã eºti în faþa Celui care îþi îmbie mîntuirea cu
Mîna Sa, dar care îþi poate da ºi pedeapsa tot cu Mîna aceasta.
2 - Alege viaþa ºi nu moartea.

Alege cerul ºi nu iadul.
Alege-L pe Hristos ºi nu pe satana.
Alege acum, chiar acum, - cãci se poate ca peste o clipã sã vinã moartea ºi sã te ia pe
neaºteptate din faþa lui Dumnezeu. ªi atunci va fi prea tîrziu.
Multe astfel de morþi ai vãzut poate ºi tu.
N-ai învãþat oare nimic din ele?
3 - Adevãrata luminã nu suferã în ea nici un strop de întuneric,

adevãrata curãþie, nici un fir de praf
ºi adevãrata dragoste nici un pas nebun.
4 - Cine se împacã cu un duºman mic - se va împãca ºi cu unul mare

ºi cine îºi îngãduie un pahar mic îºi va îngãdui ºi unul mare.
Un pai mic poate orbi ochiul ºi o picãturã micã de otravã poate aduce moartea.
Oricine se joacã cu pãcatul va fi ucis de el,
- dar oricine îºi doreºte sincer mîntuirea, se va feri ºi de umbra pãcatului.
Cãci ºi umbra lui este ucigaºã.
5 - Puþinã nebunie... o, cîtã înþelepciune a nimicit ea!...

Ce aproape este adevãrul de fiecare dintre noi.
Cîtã bunãtate are Dumnezeu faþã de fiecare pãcãtos.
ªi cum trimite Duhul Domnului în mintea cuiva tocmai lumina de care are el însuºi nevoie
în clipa aceea.
Dar ce puþine inimi o primesc. ªi ce puþine minþi o urmeazã.
6 - Pãcatul, pãcatul... acest lucru care pare mic sau nimic în ochii multora, - a biruit pe
mulþi ºi mari înþelepþi.
A prãbuºit pe mulþi înãlþaþi.
ªi a dus în iad pe mulþi drepþi.
7 - O micã defecþiune la frîna unui autobuz, încãrcat cu oameni - ºi tot autobuzul

nemaiputînd fi oprit la timp, se prãbuºeºte la o cotiturã, în prãpastie omorînd zeci de vieþi.
O micã picãturã de petrol într-un vas cu lapte, stricã totul.
O micã neascultare o datã - ºi nimiceºte o mie de ascultãri.
8 - O micã aºchie sãritã în ochi, - aduce orbia pe totdeauna.

O bucatã de sãpun cãzutã în mîncare, stricã totul...
Puþinã nebunie, nimiceºte un munte de înþelepciune.
9 - Dar cîte ºi cîte ºi cîte din acestea, nebunii mici ºi fãrã însemnãtate nu se întîmplã în
fiecare zi!
Din cauza acestora se pierd atîtea vieþi.
Se stricã atîtea cãsnicii,
se ruineazã atîtea familii, se împrãºtie atîtea adunãri, se zãdãrnicesc atîtea lucrãri
ºi se nefericesc atîtea suflete.
Fericit acela care se fereºte de orice se pare rãu.
10 - Nu spuneþi cã pãcatul acesta e mic sau cã este un nimic.

Cãci acest gînd i-a ucis pe mulþi.
Nu spuneþi: ºi ce-i dacã am sã beau ºi eu un pahar? - doar n-o fi foc,
- cãci dupã unul vei mai bea unul ºi încã unul. Iar la urmã vei ajunge un nenorocit, vei
vedea cã este foc.
ªi încã un foc veºnic.
11 - Nu spune: ºi ce-i dacã mã duc ºi eu o datã cu aceºti prieteni?

ªi ce-i dacã fumez ºi eu o þigarã?
ªi ce-i dacã mã voi scãpa ºi eu o datã?
- Cãci data aceea este cursa ta ºi lanþul tãu.
Te vei lipi acolo, ºi n-ai sã te mai poþi desface, ca musca ce s-a prins în pînza
pãianjenului. Sau în cleiul mierii ucigaºe.
Dulceaþa gustatã, curiozitatea satisfãcutã, plãcerea permisã - o vei plãti cu viaþa ta,
aºa ca vietatea fãrã minte ºi fãrã înfrînare.
12 - Fii treaz dragul meu ºi ia seama bine în jurul tãu, sã vezi ce pãþesc alþii.
Învaþã din nenorocirea lor, ca sã nu ajungi tu sã înveþe alþii din nenorocirea ta.
Nu te lãsa nici odatã biruit de ispitã.
ªi dacã nu eºti în stare s-o birui, fugi din timp ºi ocoleºte-o cu groazã,
fiindcã un minut mai tîrziu, - poate fi prea tîrziu pe veci de veci.
13 - Înþelepciunea nu-i prea multã nici un car. Dar nebunia e prea multã ºi o picãturã.
Fereºte-te de orice pãcat. Cãci chiar ºi numai unul singur poate fi în stare sã-þi piardã
mîntuirea dupã care ai alergat ºi ai luptat o viaþã întreagã.
Ci teme-te de el ºi fugi ca de ºarpele cel mai otrãvitor.
14 - Tot ce avem bun în noi este pîinea noastrã.

Din aceastã pîine a inimii noastre, a mîinilor, a gurii, a fiinþei noastre sã împãrþim mereu
în jurul nostru tuturor semenilor noºtri,
- fãrã sã aºteptãm nici o rãsplãtire de la nimeni.
Ca ºi cum am arunca în apa ce curge ºi duce totul la vale.
15 - Nu da împrumut!... Nu da nici mãcar pomanã, ci aruncã ce dai. Dã ca ºi cum ai

arunca.
Fiindcã în împrumut, este o nãdejde de cîºtig.

În pomanã este o nãdejde de rãsplatã.
Dar în aruncare nu mai este nimic. Nici un gînd. Nici o aºteptare. Nici o dorinþã.
- Ai aruncat - ºi gata.
Aºa se face binele bine. Aceasta este binefacerea binefãcãtoare.
16 - Cînd arunci, cînd dai ca ºi cum ai arunca - atunci nu dai cuiva anume care îþi cere.
Nu împrumuþi pe cine te roagã.
Ci arunci sã afle cine va trece.
Pui sã ia cine va fi flãmînd.
Laºi, cînd nu vede nimeni.
Trimiþi cum nu aflã nimeni.
- În cea mai tãcutã, mai ascunsã ºi mai necunoscutã formã.
Aºa cred cã ar trebui sã se facã adevãrata milostenie.
17 - Încã am apucat ºi noi, cei mai bãtrîni, - vremea cînd ºi pe la noi la þarã, era un
frumos obicei rãmas din strãmoºii de demult ºi anume: Cînd secerau lãsau capãtul dinspre
drum al fiecãrei holde, o brazdã de grîu netãiat...
Acela era al celor sãraci care nu aveau nici o holdã a lor.
Ei veneau ºi ºi-l tãiau, fãrã a mai datora nimãnui nimic.
18 - La fel ºi spicele rãmase dupã legãtori, - nu le mai culegea cel ce avea holdã. Ele erau
lãsate celor care nu aveau.
Dupã seceriº, cei sãrmani se duceau - ºi îºi luau ºi ei fãrã nici o obligaþie faþã de
nimeni, - partea lor de la toþi.
ªi mulþumeau numai lui Dumnezeu.
19 - Iar Dumnezeu care vedea inima ºi fapta celui care îi arunca astfel pîinea pe ape...
Fãrã sã se uite nici înapoi mãcar, ca sã vadã cine o ia,
- îi rãsplãtea celui binefãcãtor.
Holdele lor rodeau din plin.
Vremurile lor erau paºnice.
ªi toate casele lor erau îndestulate.
ªi cea mai mare îndestulare era mulþumirea binefacerii celei mai depline.
20 - Nu numai în viaþa viitoare, - dar chiar în viaþa aceasta, Dumnezeu face sã gãsim ceea
ce am dat altora.
De la cine nici nu ºtim
ºi cum nici nu pricepem,
ºi cînd nici nu ne aºteptãm, - fãgãduinþa lui Dumnezeu se împlineºte ºi cu noi.
Ceea ce am aruncat gãsim iarãºi.
Apele care s-au dus cu pîinea noastrã aruncatã, se reîntorc din nou, - dupã un îndelungat
circuit - ºi ne-o aduc iarãºi.
Mai frumoasã, mai bunã, mai fericitã.
Tocmai cînd ne lipsea mai arzãtor.
- O Dumnezeule care vezi în ascuns, rãsplãteºte totdeauna tot binele celor care îl fac aºa.
Amin.
Tatãl nostru cel din Ceruri, iar
Tatãl nostru Cel din Ceruri,

iar venim sã Te rugãm,
- a Ta milã ºi-a Ta Mînã
le dorim ºi le cãutãm.
Dã-ne mila Ta,

scut în vremea grea,
Mîna Ta s-o þii
peste-ai Tãi copii!
Lumea-i rea, ispite-s multe

ºi primejdii multe sînt,
numai Tu poþi fi prin toate
adãpostul nostru sfînt!
Noi sîntem fiinþe slabe

ºi adeseori cãdem
Doamne, toatã izbãvirea
numa-n Mila Ta avem.
Tatãl nostru Cel din Ceruri,

Te rugãm sã ne pãzeºti
într-o inimã smeritã
duhul dragostei frãþeºti.
Þine-ne-ntre fraþii noºtri

credincioºi ºi rãbdãtori
sã putem primi cununa
între ei - biruitori!
A muri nu-i greul mare, greu e chinul ce urmeazã

dupã moartea celui care n-a voit aici sã creazã, -
poþi fi cît de tare-n lume în curînd te-nghite glia
dacã ai credinþã însã vei trãi cît veºnicia
ea-i sãmînþa învierii care-n Ziua-Aceea Mare
îl va învia-ntr-o clipã pe acela care-o are.
Cine crede în prea multe va ajunge cum vã zic:

în curînd n-o sã mai poatã sã mai creadã în nimic.
41 - Vreme bunã ºi vreme rea
1 - Nu este totdeauna vreme bunã, vine curînd ºi vremea rea.

Nu þin veºnic zilele frumoase, nici anii de belºug, nici prilejurile dureroase.
De aceea este fericit oricine ºtie sã foloseascã cu înþelepciune ºi chibzuinþã orice avantaj
pe care îl cere în prezent,
- pentru a face voia lui Dumnezeu,
- pentru a cãuta mîntuirea astãzi,
- pentru a face binele astãzi,
- pentru a rãscumpãra vremea acum.
2 - Nu sînt toate zilele bune, cînd urechile au plãcere de Cuvîntul Sfînt.

Cînd picioarele merg spre El.
Cînd mintea Îl înþelege ºi inima Îl primeºte.
Vin ºi zilele rele, cînd urechile se scîrbesc de sfaturile bune,
cînd picioarele merg mai grabnic spre pãcat decît spre har,
cînd capul e învãluit în întuneric
ºi cînd inima este atrasã spre deºertãciuni.
- O, ce greu este atunci ca omul sã mai primeascã un sfat bun ºi sã mai ia hotãrîrea bunã
- pe care n-o luase cînd putea.
3 - Nu este omul tot tînãr, cînd sufletul lui sã fie mai uºor de pãcate. Mintea lui mai
limpede. Inima lui mai aprinsã ºi duhul lui mai primitor.
Ajunge bietul om ºi la bãtrîneþe, cînd sufletul i se încarcã greu cu pãcatele. Mintea i se
întunecã în rãu. Inima i se stinge în slãbiciuni. ªi duhul adoarme ºi se închide pentru
totdeauna faþã de chemãrile lui Dumnezeu.
De aceea vino astãzi, cîtã vreme poþi.
4 - Dar zile bune, zile rele; - toate trec...

Ani buni, ani rãi; - toþi se duc.
Vremea tinereþii, vremea bãtrîneþii; - amîndouã se sfîrºesc.
Vremea chemãrii, vremea primirii, - ºi ele trec prea curînd.
Vremea vieþii ºi vremea morþii, - amîndouã sînt hotãrîte.
Numai înþelepciunea care sã le ºtie folosi bine - o au puþini.
5 - Oameni înþelepþi, ºi oameni nebuni, - toþi mor.

Numai cã moartea lor nu-i la fel.
Numai cã judecata lor nu-i asemeni.
Numai cã rãsplata lor nu-i tot una.
ªi numai cã veºnicia lor nu-i aceeaºi.
- Binecuvîntaþi sînt cei cu sfîrºit fericit.
6 - Dumnezeu i-a dat omului voinþa liberã ºi puterea de a crea!

Acestea douã sînt virtuþi duhovniceºti, iar prin ele Dumnezeu i-a dat omului însuºirea de
a se desãvîrºi pe sine.
De a-ºi adãuga lui însuºi partea lãsatã de Dumnezeu în voinþa omului ºi în puterea sa.
Dupã alegerea sa, ºi dupã dorinþa sa.
ªi omul face acest lucru! Se face pe sine bun sau rãu - dupã cum singur îºi alege.
Se întregeºte, adãugîndu-ºi la ceea ce i-a început Dumnezeu, - sfîrºitul pe care singur el
ºi-l vrea,
în ascultarea sau în neascultarea de voia lui Dumnezeu.
7 - Numai la sfîrºitul fiecãrui an, cînd el singur ºi-a împlinit numãrul zilelor sale pe care
i le-a rînduit Dumnezeu
ºi numãrul faptelor pe care el singur ºi le-a rînduit cum sã fie,
atunci Dumnezeu Se uitã ºi vede cum este lucrarea fiecãrui om.
ªi abia atunci urmeazã constatarea lui, despre fiecare,
potrivit stãrii aceluia ºi sfîrºitului pe care ºi l-a ales el singur.
Atunci se va spune: Dumnezeu a vãzut cã omul este bun.
Sau cã este un nebun...
8 - Numele OM - ADAM, înseamnã în limba de atunci amîndouã aceste însuºiri - ºi dupã

Chipul lui Dumnezeu ºi din þãrîna pãmîntului, -
pentru cã omul, fiind înzestrat cu voinþa sa liberã, sã-ºi aleagã singur cum sã se facã pe
sine,
- dupã Chipul lui Dumnezeu,
ori ca þãrîna pãmîntului din care a fost luat.
9 - În voinþa noastrã stã alegerea pe care dorim sã o facem,

calea pe care s-o luãm,
ºi direcþia în care ne îndreptãm.
- În Sus spre Dumnezeu, sau în jos spre pãmînt.
Spre înãlþimea gîndurilor sfinte, a simþãmintelor curate, a faptelor vrednice,
sau spre josnicia pãcatului, a patimilor, a umblãrilor nelegiuite ºi nevrednice.
10 - Chipul pe care þi-l faci tu singur, prin faptele pe care le faci,

prin caracterul pe care þi-l formezi,
prin modelul dupã care te transformi
- este ori al lui Dumnezeu, ori al lumii.
ªi veºnicia ta þi-o vei petrece ori în Lumina Feþei Celui de Sus,
ori în întunericul celui de jos.
11 - Stãrile cele mai înalte pentru un suflet credincios sînt cele din dulcea lui intimitate
cu Isus, Mirele ºi Preaiubitul sãu Ceresc.
Dumnezeu este Iubire, dupã cum este scris (1 Ioan 4, 8) .
ªi El doreºte atît de mult sã stea mereu cu noi în acele stãri de dulce pãrtãºie pe care
numai dragostea fierbinte ºi curatã le poate da ºi le poate primi, - fiindcã numai ea le
cunoaºte.
12 - Cuvintele dulci, cîntãrile inspirate, rugãciunile fierbinþi ºi stãrile de har - pe care un

suflet ales ºi scump le trãieºte cu Isus...
sînt cele mai cereºti stãri pe care un om le poate trãi cu Dumnezeul sãu, pe lumea asta.
13 - Pentru ca Hristos sã te poatã trage dupã El, trebuie ºi tu sã te lepezi de tot ce este
încã lumesc ºi firesc în tine,
sã te înnoieºti în fiinþa ta prin naºterea din nou,
sã dobîndeºti omul cel nou.
Altfel nu vei desluºi nimic din chemãrile iubirii Lui.
Leapãdã-þi înþelegerea veche, - o altã înþelegere sã ai pentru cele ce þi se vor dezvãlui.
Altfel totul þi se va pãrea nebunie (1 Cor. 1, 23) .
ªi cine nu înþelege aºa, - mai bine sã nu înþeleagã nimic.
Leapãdã-þi inima cea de carne... ºi ia-þi pe cea de duh. Cînd lucrurile de care te apropii,
sînt numai ale Duhului.
14 - Cînd soarele sãrutã un mugur, se naºte o floare.

Cînd roua sãrutã un trandafir, se naºte o mireasmã...
Cînd Hristos sãrutã un suflet, se naºte o luminã.
Cînd Duhul Sfînt sãrutã un gînd, se naºte o inspiraþie.
Cînd dragostea sãrutã o fiinþã - se naºte un imn.
15 - Toate acestea sînt zãmisliri cereºti trimise dupã omul rãtãcit spre a-l aduce la
Fãcãtorul ºi Binefãcãtorul lui, la Tatãl Ceresc.
Hristos este Fluviul de har,
Larg ºi Lin.
Adînc ºi Clar.
Luminos ºi Fericit...
Drãgãstos ºi Veºnic,
- tot ce ne vine nouã de la Tatãl Ceresc - sau ce-I trimitem noi Lui, putem primi ºi da
numai prin El.
16 - Cuvintele dulci care le spui tu Dragului tãu Isus, - dar þi le spune ºi El þie,
- fiindcã în dragoste totul este frumos ºi cînd spui ºi cînd asculþi...
ªi în dragoste este ca ºi cu ecoul în munþi: îþi auzi înapoi cuvintele pe care le spui, în
felul în care le-ai spus.
17 - Suflete drag... tu ai fost zãmislit în dragoste.

O Razã a Soarelui din Cer,
- ºi un mugur al pãmîntului,
în unirea unei clipe de dragoste, te-au zãmislit ºi te-au fãcut o floare.
Fii fiul dragostei prin toatã fiinþa ºi purtarea ta.
18 - Soarele-Hristos, acum te îmbrãþiºeazã cu dragostea Crucii Lui...

Te sãrutã cu Cuvintele gurii Lui, care sînt mai bune decît orice vin.
Adicã sînt mai fericite decît tot ce este inspiraþie omeneascã, desfãtare pãmînteascã,
îmbãtare lumeascã...
Hristos vrea sã te înveºmînte în miresmele Lui cereºti. ªi acestea sînt de la viaþã spre
viaþã (2 Cor. 2, 16) .
19 - Primeºte sãrutãrile Cuvintelor Lui, cu toatã recunoºtinþa iubirii ascultãtoare.

ªi întoarce-I-le cu o tot mai fierbinte iubire revãrsatã în legãmîntul tãu de predare în
slujba dragostei Lui pe totdeauna.
Întoarce-I-le cu rugãciuni scãldate în lacrimi de dragostea pentru Isus.
20 - Întoarce-I Domnului dragostea inimii tale, în cîntãri iubitoare de laudã ºi de

mulþumire.
Întoarce-o prin toatã trãirea ta, care sã fie un strigãt de dragoste: Cine mã va despãrþi pe
mine de dragostea Ta Isuse?
Nu, nu nimeni. Nimic nici acum ºi nici în vecii vecilor...
Doamne Isuse, nimic sã nu ne poatã despãrþi de Tine.
Amin.
42 - Unire ºi suferinþã
1 - Soarta celor care se unesc cu Hristos, este soarta Lui.

Uniþi cu El, ei nici nu mai pot avea o altã soartã.
Fiecare soþ împãrtãºeºte soarta soþului sãu, cu care s-a unit pe viaþã ºi pe moarte.
Fiecare mãdular împãrtãºeºte soarta trupului din care este.
Fiecare adept împãrtãºeºte soarta ideii de care s-a alipit.
Fiecare creºtin trebuie sã împãrtãºeascã soarta lui Hristos al cãrui Nume Îl poartã.
Dacã nu este aºa, atunci soþul este mincinos, mãdularul este mort, adeptul este fals ºi
creºtinul este fãþarnic.
2 - Scump suflet unit cu Hristos, rãscumpãrat de Hristos, prea iubit de Hristos,

- gãseºte în dragostea pe care I-o dai tu ºi în dragostea pe care þi-o dã El, destulã putere
ºi despãgubire pentru toate necazurile cele ce le înduri în mijlocul alor tãi sau alor Lui, din
pricina dragostei faþã de El.
Aflã-þi în dulcea pãrtãºie din singurãtatea rugãciunii cu Isus, a bucuriei cu El, a rãbdãrii
cu El, a lacrimilor cu El, - destulã rãsplatã pentru tot ce trebuie sã înduri cu inima zdrobitã,
între fraþi ca între spini.
3 - Scumpã Mireasã a lui Hristos, Tainicã Lucrare a dragostei ºi a harului Sãu, Dulce
Solie a Duhului Sãu,
- nu te neliniºti ºi nu-þi pierde seninãtatea dragostei tale.
Inima ta nu te înºalã, Cuvîntul Lui nu te minte, dragostea Lui nu te va pãrãsi niciodatã.
Fie ceilalþi crini cît de slobozi.
Fie celelalte fecioare cît de împodobite ºi bogate...
- Tu rãmîi acolo unde te-a aºezat dragostea lui Isus -
ºi gãseºte în alipirea de El toatã mîngîierea, toatã bucuria ºi toatã rãsplata ta.
Pentru toate suferinþele.
ªi pentru toate veacurile.
4 - Sã nu uitãm niciodatã amintirile noastre! Cãci amintirile sînt un tezaur din care ne
putem îmbogãþi mereu.
Amintirile noastre sînt paºii noºtri grei spre Luminã.
Sînt experienþele noastre dureroase cãtre Adevãr...
ºi sînt investiþiile noastre sfinte cãtre Iubire.
De aceea sã ne fie scumpe ºi curate!
5 - În fiecare amintire, noi avem un geamãt.

În fiecare avem sudoare ºi lacrimi.
În fiecare - speranþe ºi jertfe însingurate.
La noi toate acestea au avut un scop: aflarea lui Hristos.
Au avut o justificare: cunoaºterea lui Hristos.
ªi au o despãgubire: trãirea cu Hristos (Filip. 3, 7-11) .
Nimic pe lume nu-i prea mult pentru aceasta.
6 - Acum ºtim, dar atunci nu ºtiam.

Acum vedem, dar atunci n-am vãzut.
Acum înþelegem, dar atunci nu înþelegeam.
Sufletul nostru tînjea dupã Luminã, dar cum s-o aflãm în noaptea în care eram?
Tînjeam dupã Adevãr, - dar cum sã-l aflãm în aºternutul mizerabil unde zãceam?
Dar cînd Dumnezeu S-a îndurat, - ce minunat s-a realizat totul într-un ceas?
7 - Îmi voi aminti veºnic de cãutãrile mele dupã Domnul meu

- ºi cum a venit bucuria aflãrii Lui...
Tînjeam dupã Iubirea care sã fericeascã inima mea,
- dar cum s-o dobîndesc în starea în care eram?
Totul a fost numai harul Sãu, care a venit dupã mine pînã acolo unde zãceam cãzut ºi
legat.
8 - Cînd îndemnul Duhului Sfînt a devenit mai limpede ºi stãruitor, chemîndu-mã sã

p o r n e s c î n c ã u t a r e a l u i D u m n e z e u , - S i n gu r u l c a r e î m i p u t e a p o t o l i s e t e a i n i m i i
neliniºtite, - eu n-am ascultat...
M-am sculat sã-L caut pe Hristos Preaiubitul ºi Doritul inimii mele, dupã care tînjea toatã
fiinþa mea...
Cutreierînd cetatea, uliþele ºi pieþele.
Binecuvîntatã fie neliniºtea cãutãrii Tale, Preaiubitul meu!
9 - Dar între pietrele pe unde mergeam aflam numai nesimþire, asuprire, lovituri ºi
rãcealã.
Între gunoaie numai tîrîtoare, infecþie ºi întinãciune.
Între negustori numai prefãcãtorie, vicleºug ºi pierderi,
- acestea erau în cetatea în care trãiam - ºi Preaiubitul meu nu era acolo.
Binecuvîntat sã fie binefãcãtorul meu sfînt, care m-a luat de mînã ºi mi-a spus: Vino,
Preaiubitul tãu nu este aici! Eu te voi duce la El.
10 - În aºternutul meu era atunci noaptea mea, noaptea din mine, pãcatul din fiinþa mea.
În cetatea mea era noaptea altora, întunericul din jurul meu - pãcatul din ceilalþi.
ªi nu aflasem pe Hristos, fiindcã nu era acolo.
Vai de cei ce cautã mîntuirea acolo unde nu se gãseºte.
Vai de cine n-are pe nimeni sã-i arate unde sã-L caute pe Dumnezeul sãu!
11 - Numai cînd am ieºit ºi eu din locurile unde nu-I.

Cînd am depãºit hotarul acestora.
Cînd am putut sã rãzbat dincolo de noaptea din mine ºi din lume,
- în cerul credinþei, în sfera Duhului... în lumina Revelaþiei - o, atunci L-am aflat.
Dar ce minune mã aºteaptã cînd am putut face saltul
ºi prãbuºirea
- la picioarele Crucii Lui.
12 - Aflarea lui Hristos este Revelaþie. Nu o revelaþie, oricare, ci Revelaþia Însãºi...

Unica, Adevãrata, Strãlucitoarea ºi Veºnica Revelaþie.
Toate celelalte vin din Ea... ªi de la Ea. Ca razele care vin din Soare. ªi duc la El.
13 - Suflete drag, care încã nu L-ai aflat, dar Îl doreºti.

- Ridicã-te ºi tu degrab din aºternutul pãcatului în care zaci,
ieºi din cetatea mentalitãþii înguste ºi pãcãtoase care te înconjoarã -
aleargã la Golgota ºi cazi sub Crucea Rãscumpãrãtoare a lui Hristos!
Acolo vei afla cea mai mare Minune, Unica Revelaþie din lume.
Mîntuirea lui Dumnezeu.
14 - Ridicã-þi ochii cu credinþã spre Fruntea Lui ºi spre Inima Lui,

spre Mîinile Lui ºi spre picioarele Lui însîngerate...
Din toate vei auzi Glasul lui Dumnezeu care îþi va grãi:
- Iatã dragostea Mea. Iatã cît de mult te-am iubit ºi te iubesc Eu.
Dupã ce auzi glasul acesta ºi îþi ridici ochii, -
- vezi Cerul deschis.
15 - Vino ºi dã-Mi inima ta - spune Preaiubitul sufletului meu (Prov. 23, 26) .
ªi sã gãseascã ochii tãi plãcere în cãile dragostei Mele.
Aceasta este salvarea ºi fericirea ta...
Acestea au fost primele sãrutãri Dumnezeieºti, pe buzele sufletului meu.
Sãrutãri pe care nu le-am mai uitat niciodatã.
Cãci prima sãrutare nu se poate uita în veci.
16 - Dragostea Domnului Isus, nu rãmîne niciodatã datoare dragostei celui ce-L iubeºte
pe El.
Ori de cîte ori noi Îi spunem Domnului: Te iubesc, ne spune ºi El nouã aceste dulci
cuvinte.
ªi ori de cîte ori noi Îi spunem Lui: O, ce frumos eºti Tu, - ne spune ºi El nouã: - ºi tu
eºti aºa frumos!
17 - Nu este o mai mare bucurie decît sã ºtii cã în ochii celui care îl iubeºti tu eºti frumos,
iar el îþi spune aceasta cu cele mai frumoase cuvinte ºi în cele mai frumoase clipe.
Ce frumoasã eºti iubito, ce frumoasã eºti...
Nu existã pe lume alifie sã-þi ungã inima mai dulce ca aceste cuvinte.
18 - Numai dragostea vede totul frumos.

Numai dragostea nu gãseºte nici un cusur (1 Cor. 13, 7) .
Numai fiinþei iubite îi gãseºti doar virtuþi ºi nici un defect.
Doar neprihãnire ºi nici o vinã.
Doar roade frumoase ºi dulci ºi nici una uscatã ºi amarã.
19 - Ce frumoasã eºti iubito, ce frumoasã eºti... aceste dulci cuvinte aratã cã tot ce are în
mijloc iubirea, este frumos. ªi înainte ºi dupã, - ca soarele care lumineazã încã înainte de a
rãsãri.
ªi dupã ce a apus.
La fel Iubirea îºi trimite razele ei spre sufletul nostru ºi înainte de a veni.
ªi dupã ce S-a dus.
20 - Fiinþa iubitã, casa iubitã, patria iubitã, - ne par totdeauna frumoase, cele mai
frumoase dintre toate.
ªi cînd ne apropiem de ele - ºi cînd ne depãrtãm.
O, dacã ne-am iubi soþia sau soþul, pãrintele sau þara - mai presus de oricare altã fiinþã
omeneascã...
Ce frumos ne-ar pãrea chipul sãu...
ªi toate pãrþile fiinþei sale.
Doamne Isuse, Te rugãm dã-ne adevãrata dragoste, care vede totul frumos, totul curat,
totul prietenos.
Amin.
O, duhul meu...
O, duhul meu, lucreazã

ºi pentru cei ce stau
cãci mulþi dorm somnul morþii
ºi nici o grijã n-au.
Ajutã-mi Domnul meu

sã pot lucra mereu
spre slava Ta ºi eu
- cã-n voia Ta, în voia Ta
stã mîntuirea mea.
O, grai al meu, - vesteºte

Cuvîntul Cel Ceresc
cãci mulþi pier neºtiindu-L
ºi mulþi Îl duºmãnesc.
O, ochi al meu, - vegheazã

ºi-n locul celor morþi,
cãci tu ai datoria
ºi grija lor s-o porþi!
O, candela mea, - arde-mi

mai dulce strãlucind,
cãci Mirele soseºte,
- sã ne-afle priveghind!
Omenirea are astãzi sute de credinþi - ºi zic

poate pentru asta astãzi nu mai crede ea-n nimic
ºi de-aceea-i al lor suflet gol, uscat ºi fãrã-alin
fiindcã l-a avut odatã prea cu cîte toate plin.
De eºti credincios în Domnul numai pe pãmînt þi-e greu

ºi-n pãmînt ºi-n cer pe urmã te vei odihni mereu.
43 - Iubirea ºi inima
1 - O, dacã am iubi familia noastrã, casa noastrã, pe cei imediat ai noºtri, mai cald ºi mai
duios ca pe oricare alþii!...
Ce rai ar deveni cãminul nostru. Ce bucuroºi pãrinþii noºtri. Ce binecuvîntaþi ne-ar creºte
copiii!
- ªi ce fericitã ne-ar fi inima.
2 - O, dacã ne-am iubi frãþietatea noastrã mai mult ca pe oricare alta,

- cît am vedea-o de frumoasã, de înzestratã, de fãrã cusur.
ªi dacã n-am pãrãsi-o niciodatã. Ci ne-am strãdui neîncetat s-o împodobim cu ºi mai
multe pietre scumpe, sã fie ea ºi mai frumoasã.
Nu-i inimã mai asemãnãtoare cu a lui Dumnezeu, ca inima ce iubeºte.
3 - Toatã taina pãcii, armoniei ºi fericirii, stã în dragoste.

Unde este dragoste, acolo totul este frumos.
Numai unde este ea.
ªi numai cît þine ea.
4 - Dacã felul de a vedea este curat ºi sãnãtos, tot mersul vieþii este neprihãnit ºi plin de
frumuseþea dragostei ascultãtoare.
O, ochi ai Lucrãrii lui Dumnezeu, cît de frumoºi trebuie sã fiþi voi!
Cît de curaþi, cît de treji, cît de sfinþi!
5 - O, slujitor iubit ºi ales al lui Isus Hristos! Cît de luminos trebuie sã fie chipul tãu,
umbletul tãu, statornicia ºi ascultarea ta.
Ca sã fii vrednic de dragostea Preaiubitului tãu Isus, care nu vede nici un cusur în
preaiubiþii Sãi!
6 - Inima Lucrãrii Domnului sînt cei ce alcãtuiesc puterea ºi Lucrarea vie a Bisericii, cei
ce însufleþesc ºi poartã adunarea Domnului.
Cîtã vreme ei vegheazã ºi luptã, atîta vreme toate celelalte mãdulare trãiesc, merg ºi vin,
lucreazã ºi se bucurã.
Îndatã ce ei care sînt inima, slãbesc ºi nu mai luptã, nu mai lucreazã ºi nu mai vegheazã,
întreg trupul unei biserici ºi al unei adunãri - se ruineazã ºi se stinge.
Viaþa se pierde, rodul se uscã, lumina se întunecã.
7 - Ce nepãtrunsã tainã este inima omului!

În ea a pus Dumnezeu puterea de viaþã ºi de simþire.
Cît inima trãieºte ºi bate, pot fi zdrobite toate celelalte mãdulare - omul trãieºte. Nu-i
mort.
Cît într-o lucrare duhovniceascã, sînt unii vii, harnici, ostenitori ºi treji - toatã lucrarea
trãieºte ºi biruieºte.
Îndatã ce aceºtia slãbesc ºi cad - pot fi ceilalþi cît de mulþi, curînd moare totul.
8 - Cît inima este puternicã, ea þine în viaþã tot trupul, oricît de slãbit ºi de neputincioase
ar fi toate pãrþile lui.
Dar cînd inima a slãbit, pot fi toate celelalte pãrþi oricît de puternice ºi de sãnãtoase, - în
zadar.
Binecuvîntate sînt acele suflete pe care Dumnezeu le-a fãcut inimi ale mãdularelor Sale.
Cît de mult trebuie sã ne rugãm pentru viaþa ºi puterea lor!
9 - În inimã este duhul Lucrãrii. Puterea Frãþietãþii. Taina Credinþei... (1 Tim. 3, 9) .

Pînã inima aceasta vegheazã, pînã ce ea luptã ºi crede,
- totul este viu, rodnic ºi biruitor. În Bisericã. În Frãþietate. În familie.
Cînd sufletele acestea scumpe adorm, sau slãbesc ºi mor, totul se opreºte, se descompune
ºi piere.
Cãci inima a murit.
10 - Inima a fost cel dintîi dintre mãdulare, care a pornit la munca vieþii.
ªi ea se va opri cea din urmã.
Inima le trezeºte pe toate celelalte în fiecare dimineaþã, pentru cã ea singurã nu adoarme
noaptea niciodatã.
Inima lucreazã alãturi de fiecare mãdular în orice vreme, ºi în orice loc.
Aºa sînt ºi aºa trebuie sã fie - lucrãtorii din fruntea Bisericii Domnului.
11 - Toate celelalte mãdulare se perindã în munca lor ºi îºi dau rînd la odihnã,
înlocuindu-se unele pe altele...
Numai inima nu se odihneºte niciodatã.
Numai pe ea nu-i nimic s-o poatã înlocui ºi uºura.
Nu odihniþi ºi nu vã lãsaþi doborîþi niciodatã - voi dragii noºtri fraþi de la care ºi Domnul
ºi Lucrarea Sa, aºteaptã jertfe ºi lupte.
Pe voi n-are cine sã vã înlocuiascã.
12 - Seara toate mãdularele se culcã ºi se odihnesc, reîmprospãtîndu-ºi puterea prin

odihna somnului...
Dar pe inimã numai rugãciunea o mîngîie.
Numai Mîna Domnului o odihneºte.
Numai glasul Lui îi spune: încã puþinã vreme sãrmanã inimã, încã puþinã veghere ºi
ostenealã...
Curînd vei odihni ºi tu.
Aºa vã spune azi vouã Cuvîntul Sfînt. Îmbãrbãtaþi-vã ºi nu vã lãsaþi. Încã puþinã vreme.
13 - Dragostea va fi legãmîntul nostru dulce...

Cîntarea va fi veºnica voastrã înviorare...
Lumina va fi înveliºul vostru fericit...
Iar Gîndul Iubirii Divine va fi reazemul vostru nemaidespãrþit pe totdeauna...
Încã puþin sãrmane inimi - ºi veþi merge ºi voi la odihnã.
Fericite veþi fi sãrmane inimi, dacã veþi fi aflate veghind ºi lucrînd.
14 - O, neosteniþi lucrãtori sfinþi, voi care sînteþi inima harnicã ºi fierbinte a Lucrãrii
Oastei Domnului, voi fraþii ºi surorile mele, încã puþinã jertfã, încã puþinã ostenealã, încã
puþinã veghere...
Domnul nostru vine. ªi fericiþi vor fi cei aflaþi treji ºi ostenind, la orice strajã va veni
Împãratul ºi Mirele nostru.
15 - Voi purtaþi greul Lucrãrii Domnului. Voi sînteþi inima ei. Voi trebuie sã fiþi tari ºi
calzi totdeauna.
Ceilalþi pot sã se odihneascã noaptea, dar voi deºi sînteþi zdrobiþi de truda zilei, nu puteþi
sta.
Ceilalþi pot sã se retragã de la greu. Pot sã aºtepte dupã alþii. Pot pãrãsi pe fraþi... Dar voi
n-aþi putut aceasta niciodatã.
ªi nici nu trebuie sã puteþi.
Domnul aºteaptã sã vã afle lucrînd.
16 - Voi inimi ostenitoare, i-aþi cãutat pe toþi. I-aþi ajutat pe toþi. I-aþi vegheat pe toþi.
Nu v-a cãutat nimeni, nu v-a uºurat nimeni.
Nu v-a rãsplãtit nimeni, decît dragostea cea curatã ºi dulce. ªi recunoºtinþa cea duioasã
ºi sfîntã.
Dar pe acestea le-aþi întîlnit atît de rar pe pãmînt.
Nu vã întristaþi însã. Ele vã aºteaptã pe totdeauna în ceruri.
17 - Auziþi glasul Preaiubitului care bate... Bate la uºi pe care nu I le deschide nimeni,
cãci toþi dorm?
Sãriþi tot voi ºi Îi deschideþi...
Deschideþi-I larg uºile sufletelor sã intre Hristos în ele.
Deschideþi uºile caselor. Uºile bisericilor. Uºile dragostei.
Numai voi puteþi face asta.
18 - Voi cei care sînteþi cei dintîi astãzi sã-I deschideþi uºa Lui, ºi cînd veþi bate voi
zicînd: Deschide-ne Preaiubit Isus, Dulcele nostru Mîntuitor,
Scumpul nostru Domn, Fericitul ºi Doritul inimii noastre, El Însuºi va veni sã vã deschidã
Slava Lui, braþele Lui, Inima dragostei Lui, nemãrginitã ºi veºnicã.
Atunci se va sfîrºi pe totdeauna truda voastrã, scumpe inimi sfinte.
ªi va veni ºi odihna voastrã, lîngã Inima lui Dumnezeu.
19 - Nu sînt pe pãmînt cuvinte care sã cuprindã - ceea ce simte dragostea adevãratã ºi

fierbinte, pentru Dumnezeu ºi pentru fraþi.
Nu se gãsesc în nici o limbã, asemãnãrile cu care dragostei i se pare cã poate fi pusã
alãturi fiinþa iubitã.
Pentru cã adevãrata dragoste umblã numai prin locurile cereºti.
20 - Nu poate fi nici nume aºa de frumos.

Nici mîngîieri atît de dulci.
Nici loc atît de fericit
- cum vrea dragostea sã-i dea odorului ei.
De aceea ea cautã mereu nume noi, mîngîieri noi, cuvinte noi, locuri noi, mijloace
noi, - în care sã se poatã da, pe o mie de cãi unicului ei odor...
O Preaiubitul nostru Mîntuitor, ajutã-ne sã ne putem preda Þie tot mai deplin, tot mai
frumos, tot mai curaþi de fiecare datã.
Amin.
i
44 - Dragoste ºi însoþire
1 - Pe orice drum iubirea de Hristos merge vorbind. Cãci ea simte totdeauna ºi pe Domnul
inimii ei alãturi de ea.
La masã pune douã linguri ca ºi cum ºi El ar fi de faþã.
El poate veni totdeauna prin cineva. ªi atunci sã afle loc.
În carte pune douã semne... În grãdinã sãdeºte douã flori...
Pe drum vede douã urme... pe cer vede douã stele.
Pe ram alãturi douã mere.
Una pentru mine, una pentru El.
Fericitã este totdeauna însoþirea Domnului.
2 - Sufletul care l-a aflat pe Isus

ºi a ajuns în cea mai dulce intimitate cu El, trãieºte aceste stãri cereºti cu o putere
nebãnuitã ºi Îl are pe Hristos mai scump ca orice pe lume.
3 - Poate sã vinã sã-L cearã oricine.

Poate sã-i îmbie strãinul orice.
Poate sã aibã strãinul oricît.
Poate sã-i vorbeascã el oricum.
Poate sã aibã orice bogãþie,
- sufletul iubitor nu va vrea sã mai fie niciodatã al nimãnui altuia, decît al lui Isus,
Preaiubitul sãu.
În Lucrarea ºi familia unde L-a primit ºi îmbrãþiºat pe Domnul în dragostea dintîi.
4 - Pentru Isus este în stare sã se despartã de pãrinþii sãi, de fraþii sãi, de casa lui, de
patria sa - ºi sã meargã oriunde îl cheamã El.
Pentru Isus este în stare sã-ºi dea trecutul sãu, prezentul sãu ºi viitorul sãu. Nici o
comoarã din lume nu-i mai scumpã decît El.
Nici o iubire nu-i ca a Lui.
5 - Nici o ostenealã nu-i prea multã pentru Dumnezeu.

Nici o luptã nu-i prea grea sã n-o primeºti pentru El.
Nici o jertfã nu-i prea mare, pentru cã Isus a dat o Jertfã ºi mai mare pentru
rãscumpãrarea noastrã.
Urechile noastre nu vor mai asculta nici un glas, fie oricît de frumos, decît numai glasul
Lui.
ªi ce glas ar mai putea fi oare asemenea glasului Sãu?
6 - Nici o mireasmã din lume nu ne va mai atrage ºi nu ne va mai opri decît Fiinþa Lui,
apropierea Lui, Urmele Lui...
Nici un cuvînt de dragoste, nu va mai rosti gura noastrã pentru nimeni ºi pentru nimic,
aºa ca pentru Preaiubitul nostru Isus.
Nimic nu mai dorim pe lumea asta ca pe El.
7 - Cîntãrile dragostei Lui le vom cînta.

ªoaptele dragostei Lui le vom spune.
ªi fiecare din cuvintele care vor ieºi de pe buzele noastre dorim sã-I fie dulci, ca cea mai
dulce sãrutare pentru Mîntuitorul, pentru Mirele, pentru Preaiubitul nostru Isus.
Cãci El este al nostru - iar noi sîntem ai Lui.
8 - Inima noastrã va bate numai pentru El, va tresãri numai pentru El, va arde numai
pentru El.
Mîinile noastre vor lucra neostenite, pricepute, curate, harnice, cumpãtate ºi drãgãstoase
tot ce vor face, cu cea mai dulce predare, numai pentru El,
cu o dragoste mai delicatã decît a oricãruia dintre fiicele Sionului.
O, ce cutremurãtor ºi dulce este acest legãmînt. Ce fericitã este împlinirea lui.
9 - Cînd Lucrarea Domnului, Biserica Lui ºi Adunarea Lui este vie ºi curatã,
toate mãdularele ei sînt pline de frumuseþe ºi de nevinovãþie.
Atunci Domnul nu mai poate de dragostea alor Sãi.
Atunci Domnul le spune mereu cele mai frumoase cuvinte de dragoste,
iar ei Lui, la fel.
Atunci Adunarea Îi spune Domnului cele mai sfinte legãminte, pe toatã viaþa ei.
ªi fericitã este dacã ºi le þine.
10 - ªi eu Îþi spun o, Preaiubitule Isus ºi Tu eºti al meu.

Eu sînt cu Tine ºi cînd nu Te vãd. Cãci gura Ta mi-a spus: Iatã Eu sînt cu voi în toate
zilele pînã la sfîrºitul veacurilor (Matei 28, 20) .
Te aud ºi cînd nu-mi vorbeºti, pentru cã Cuvîntul Tãu este în mine.
Te simt ºi cînd nu-mi eºti alãturi, pentru cã Duhul Tãu este în inima mea.
11 - O Preaiubitul meu Isus - ºi eu Îþi spun Þie cã tot ce fac eu pentru Tine caut sã fie cît
mai frumos,
tot ce spun pentru Tine doresc sã fie cît mai adevãrat,
tot ce gîndesc, vreau sã fie cît mai sfînt,
tot ce lucrez, sã fie vrednic de Tine.
Cãci întru totul-totului - tot, eu sînt al Tãu Preaiubitul meu. ªi eu vreau ca Tu sã Te înalþi
prin mine.
Ajutã-mã sã pot face asta.
12 - Frumuseþea mea vreau sã Te arate pe Tine mai frumos.

Vrednicia mea mai Sfînt.
Dragostea mea sã Te arate mai vrednic de iubit...
- Aºa gîndeºte Adunarea Ta. Biserica Ta. Sufletul meu.
- Preaiubitule Isus, totdeauna sã dorim cu toþii aºa!
13 - Picioarele sînt cele mai nebãgate în seamã dintre mãdularele noastre.

Ele poartã cele mai mari greutãþi, ele trebuie sã îndure cele mai grele lovituri. Ele trebuie
sã umble prin cele mai primejdioase locuri.
Ele sînt ascultate cele mai din urmã.
Îngrijite cel mai puþin
ºi ajutate cel mai rar.
Fiindcã ele sînt cele mai smerite.
Aºa sînt sufletele cele mai din urmã ale adunãrii. Dar ele sînt ºi cele de care Domnul
poartã cea mai mare grijã.
14 - De aceea în Ochii Domnului ele sînt vãzute cele mai dintîi.

ªi multe din cele mai frumoase cuvinte din Gura Domnului, vorbesc cu atîta iubire despre
ele.
Cît de frumoase sînt pe munþi picioarele celui ce aduce veºti bune, care vestesc pacea...
Binecuvîntaþi sã fie acei ce înalþã pe cei smeriþi, ca sã fie vãzuþi pe munþi - nu prin vãi.
15 - Cînd adunarea Domnului este curatã ºi smeritã, toate mãdularele ei sînt frumoase
- ºi despre toate se poate vorbi în felul cel mai frumos.
Ce frumos vorbeºte Domnul despre picioarele, despre mãdularele cele mai smerite, ale
unei lucrãri Evanghelice!
O, de cele mai multe ori numai Domnul vorbeºte frumos despre cei din urmã. De obicei
se vorbeºte frumos numai despre cei dintîi...
16 - Cînd dragostea lui Hristos este sfîntã, fierbinte ºi lucrãtoare într-o frãþietate,
ºi cînd Lucrarea Duhului Sfînt este vie, roditoare ºi statornicã într-o familie
duhovniceascã,
- atunci cea mai bunã ºi mai frumoasã dovadã - sînt picioarele ei, adicã fraþii ºi surorile
cei mai din urmã.
Fiii ei cei mai smeriþi.
Dacã starea acestora este bunã, atunci frumoasã este toatã frãþietatea aceea.
17 - Dumnezeu sã binecuvînteze Lucrarea Sfîntã a Oastei Sale, care de la începutul ei a

fãcut ºi acest lucru bun: a spãlat picioarele Domnului,
le-a încãlþat cu o încãlþãminte sfîntã ºi le-a pornit pe toþi munþii ºi pe toate vãile þãrii ºi
lumii sã vesteascã pacea...
Sã propovãduiascã Evanghelia. Sã-L mãrturiseascã pe Hristos.
Ea a reînviat astfel minunatul misionarism laic, din vremea creºtinismului dintîi.
18 - Dumnezeu sã binecuvînteze orice adunare care pune în slujba Domnului niºte

picioare frumoase.
Orice familie ºi bisericã ale cãror - chiar ºi cele din urmã mãdulare, umblã frumos ºi
harnici pentru El.
19 - Dragostea Bisericii vii a lui Hristos, priveºte mereu spre El,

se alipeºte mereu de El
ºi vorbeºte mereu despre El.
Dar ºi dragostea Mirelui ei Hristos, - face la fel, vorbeºte la fel despre ea.
Ce fericit este acest dialog dulce ºi ce bine ar fi dacã nu s-ar sfîrºi el niciodatã.
20 - Lauda iubirii lui Hristos pentru Biserica Sa cea vie, începe tot de la mãdularele cele
mai smerite, spre cele mai înãlþate. De la picioare - spre cap.
Fiindcã nicãieri nu se poate vedea mai bine lucrarea capului, a minþii, a ochilor, a inimii
ºi a mîinilor,
decît în felul cum îºi þin picioarele.
Din felul cum umblã cei din urmã, - se vede vrednicia celor dintîi.
O Doamne, ajutã picioarelor noastre sã umble frumos ºi drept pe urmele Tale curate.
Amin.
Fie-vã frumoase toate
Fie-vã frumoase toate

împreunã cu Hristos,
cu trecutul ºi prezentul
s-aveþi viitor frumos,
suferinþa ºi iubirea
fie-vã de-un preþ divin,
izvorînd din cele duse
cãtre cele care vin!
Fie-vã Hristos - Þelul luminos,

fie-vã Isus - Soare fãr-apus
plata la sfîrºit - Cerul fericit.
Hristos, Mirele Iubirii

fie-vã nedespãrþit,
prin El sã trãiþi în harul
ne-nfricat ºi strãlucit
cu El drumul crucii voastre
fie-vã un dulce cînt,
fie-vã în Cartea Vieþii
scris pe veci un nume sfînt.
Domnul sã vã facã vrednici

de înaintaºii sfinþi,
sã urmaþi a lor viaþã
cãtre-aceleaºi biruinþi,
prin luminã ºi cîntare
pînã-n Cerul luminos,
ca sã fiþi cinstiþi ºi-n ceruri
de pãrinþi
ºi de Hristos!
Ce frumos este seninul cînd e ceru-ntreg senin

ce frumoasã e credinþa cînd se-ncrede pe deplin.
Credincios deplin e-acela ce de toþi e despãrþit

dar cu toþi e prin iubire împãcat desãvîrºit.
45 - Cei din urmã ºi cei dintîi...
1 - Cînd picioarele sînt descãlþate, ce preþ mai poate avea capul împodobit?
Cînd picioarele sînt murdare, cine mai poate lãuda ochii ºi mîinile?
Cînd picioarele sînt lovite, chinuite ºi uitate, - ce simþire poate sã mai fie în inimã?
Nu uitaþi pe fraþii cei smeriþi. Ocupaþi-vã de sufletele cele mai din urmã. Domnul vã va
judeca dupã ei.
2 - O, voi copii ai Lucrãrii Domnului, luminãtori ai adunãrilor ºi inima frãþietãþii sfinte,

uitaþi-vã spre picioarele voastre, spre sufletele smerite ale adunãrii Domnului.
Cînd Domnul va putea lãuda întîi picioarele bisericii Sale, atunci toatã fiinþa Lucrãrii Sale
va fi frumoasã.
Atunci ºi voi veþi avea o strãlucire ºi un preþ adevãrat în ochii Lui.
3 - Cînd dragostea lui Hristos a venit sã caute mai întîi pe cei ce erau mai apãsaþi,
sã vindece pe cei mai cãzuþi
ºi sã spele pe cei mai din urmã.
Sã aveþi ºi voi gîndul acesta care era în Hristos.
Atunci, abia atunci, - vom fi gata cu toþii pentru cea mai fericitã rugãciune.
Sîntem gata, vino Doamne Isuse,
vino repede Iubitule!
4 - Orice iubire adevãratã se dovedeºte a fi singura care sã stãpîneascã peste inima pe care
o iubeºte.
Cãci orice lucru din lume se mai poate împãrþi... ºi pîinea, cît de puþinã.
ªi haina ºi timpul ºi mila ºi bucuria.
- Numai dragostea adevãratã nu se poate împãrþi niciodatã.
Dragoste adevãratã de Hristos nu se mai poate împãrþi cu nimeni. El zice: Oricine mai
iubeºte pe altcineva ca pe Mine, - nu este vrednic de Mine.
5 - Dar ºi sufletul iubitor de Dumnezeu, nici nu mai doreºte sã-ºi împartã dragostea de
El cu nimeni altcineva din lume.
ªi acest suflet spune tot aºa: pune-mã ca o pecete (unicã) pe inima Ta.
6 - Vino Doamne Isuse, este strigãtul care a fost chemat, prin toate veacurile, Revenirea
lui Hristos, de cãtre dragostea alor Lui.
De cãtre suferinþele alor Lui.
De cãtre jertfele nenumãrate ºi grele ale Lucrãrii Sale vii ºi sfinte.
ªi acest strigãt sfîºietor va rãsuna mereu, din gura tuturor generaþiilor alor Lui, - pînã ce
El va veni.
ªi va face dreptate.
7 - Spre Venirea Domnului s-au înãlþat braþele celor ce nu mai puteau de dor, sau de
foame, sau de chinuri, sau de singurãtate,
ale celor care din iubirea pentru El s-au despãrþit de tot ce putea fi pentru ei o plãcere ºi
o desfãtare pãmînteascã.
Ei au renunþat la tot ce era un drept ºi al lor pe lumea asta.
O, ce dulce va împlini Domnul Isus rugãciunea ºi aºteptarea acestor preaiubiþi ai Lui,
- atunci cînd va fi ceasul acestei minuni.
8 - Din dragostea pentru Hristos, ai Lui au renunþat de bunãvoie la tot ce putea fi pentru
ei o desfãtare ºi o comoditate pe pãmînt
ºi alegînd mai bine crãpãturile munþilor, sau arºiþa pustiilor, sau singurãtatea
zidurilor, - ei au dorit sã se pãstreze numai ai Lui. ªi numai pentru El.
Spre dragostea Domnului Isus, ei au înãlþat de pe rugurile veacurilor cele mai fierbinþi
rugãciuni de iubire,
- nimeni niciodatã n-a mai fost iubit atît cît Domnul Isus Hristos.
9 - O, cîte valuri ºi cîte ape puternice s-au nãpustit de-a lungul veacurilor, ca sã stingã
focul dragostei de Hristos din sufletele iubiþilor Lui.
Dar nimeni ºi nimic n-a putut s-o nimiceascã.
ªi tot aºa nu va putea-o nimici nici în viitor. Ci dimpotrivã: - cu cît vor fi furtunile mai
mari, cu atît focul ei va creºte mai puternic.
10 - Din temniþele cãlãilor lor, mîinile însîngerate, schingiuite, strãpunse ºi zdrobite, ale
celor care au ales mai degrabã - sã se despartã de libertatea lor, de familiile lor, de avuþiile
lor ºi de viaþa lor,
în chipul cel mai groaznic, decît sã se despartã de Dumnezeul lor în chipul cel mai
murdar,
- au rãmas încleºtate de Isus.
Dragostea ºi moartea i-a fãcut nemuritori ºi pe ei, ca pe El.
11 - Cînd Biserica Domnului nu este gata pentru Venirea Lui, ce ar mai putea face El,
- spre a-i trezi dragostea ei ºi a o face sã se gîndeascã mai cu groazã ºi cu ruºine la starea
ei supãrãtoare?
Cum sã vinã El s-o gãseascã în halul acesta?
Dar ºi ce ar mai putea sã facã - ºi n-a fãcut încã pentru ea?
O, nu vedeþi voi cã bunãtatea ºi aºteptarea lui Hristos este cea mai puternicã înºtiinþare
pentru noi?
12 - Cîte solii a trimis Domnul sã anunþe Biserica Sa ca sã fie gata!

ªi ea încã tot nu-i gata.
Cîte cuvinte i-a trimis din drumul spre ea?
ªi ea nu s-a gîndit la ele atîta cît ar fi trebuit.
Cîte semne i-a dat ca s-o înºtiinþeze:
- dar vai, înfãþiºarea ei, casa ei ºi lucrurile ei Îl împiedicã ºi Îl fac sã zãboveascã...
Starea ei Îl împiedicã pe El sã vinã. Lenevia ei Îl face pe El sã zãboveascã.
13 - Domnul Isus este la uºã, dar El vede cã înãuntrul Casei Sale nimic nu-i gata.
Ai casei se aud certîndu-se ºi luptîndu-se unii cu alþii.
El este la fereastrã - dar lucrurile ei dinãuntrul Casei Sfinte sînt toate rãvãºite.
Este chiar aici, - dar cum sã Se arate, cînd totul este aºa cum este?
O, dacã noi am fi gata, - ce repede ar veni Preaiubitul nostru Isus!
14 - Doriþi sã vinã Domnul? - bine faceþi fraþilor mei,

- dar pregãtiþi-I mai întîi Venirea Sa!
Faceþi pace în Casa Domnului, între copiii Domnului, între adunãrile Domnului.
Aranjaþi lucrurile dinãuntrul vostru.
Puneþi-vã de acord cu învãþãtura ºi cu sãrbãtorile,
cu propovãduirea ºi cu rãspunderile voastre.
Acestea Îl fac sã zãboveascã.
15 - Sfinþiþi umblarea voastrã,

curãþiþi cãrãrile voastre.
Înfrumuseþaþi pe toþi ai voºtri prin virtuþile lui Hristos.
Atunci nimic nu-L va mai împiedica sã Se arate.
Atunci va veni repede ca o cãprioarã ºi ca un cerb tînãr,
cãci toþi munþii vor fi plini de miresme,
- ºi cãile de flori.
16 - Dar... orice aºteptare, oricît de lungã - tot are ºi ea un sfîrºit.

Venirea Domnului va fi în ceasul despre care nimeni nu ºtie (Matei 24, 34) ,
poate sã vinã acum, poate sã mai întîrzie cine ºtie cît.
Oare tu suflet drag eºti gata? Pregãteºte-te cãci în curînd nu vei mai avea timp, nici sã
mergi sã-þi cumperi puþin untdelemn.
17 - Sufletul este ca un chiriaº vremelnic în lumea asta, ca un musafir al trupului nostru.

Orice stare a lui pe pãmînt este foarte nesigurã ºi în orice clipã îi poate veni solia plecãrii
acasã, în viaþa cealaltã - la domiciliul sãu adevãrat ºi etern.
Gîndeºte-te la el, nu-l uita. Nimic nu-i atît de scump.
18 - Singur sufletul ne þine viaþa în trupul nostru.

Cîtã vreme sufletul este în noi, atîta vreme trãim, creãm, cugetãm, vieþuim cu trupul.
Îndatã ce sufletul pleacã din trup, ceea ce mai rãmîne din trup este doar un hoit, care peste
cîteva clipe începe sã se strice, sã putrezeascã, sã miroase încît nu poþi sã stai lîngã el.
Dacã n-ar fi sufletul - n-ar fi viaþã în trupul nostru.
19 - Tot ceea ce este atrãgãtor ºi drag în fiinþa omului, este al sufletului. ªi pentru suflet.
Îndatã ce sufletul pleacã din trup, - oricît þi-a fost cîndva de drag acest trup, te înfioarã
ºi nu mai doreºti sã te apropii de el.
De altfel orice apropiere de un trup mort, nu numai cã respinge, dar devine cu totul
nefireascã - necuratã - nedoritã.
Ce frumos este sufletul curat. El dã frumuseþe ºi trupului.
20 - Numai respectul faþã de morþii sfinþi, este mai mare decît toate gîndurile omeneºti
ºi fireºti, care te îndepãrteazã de morþi.
Pe aceºti morþi sfinþi din pricina comorii cereºti pe care au purtat-o în aceste vase de lut,
trebuie sã-i atingem totdeauna cu evlavie.
Fiindcã un conþinut sfînt, a sfinþit ºi vasul în care a fost þinut. Sufletul lor sfînt, sfinþeºte
tot ce atinge - fiindcã Dumnezeu locuieºte în el.
O Doamne, sfinþeºte-ne astfel pe toþi.
Amin.
46 - Moartea ºi nemurirea
1 - Chiar ºi trupul nostru este nemuritor, fiindcã nimic nu se pierde. Nu existã moarte în
înþeles de nimicire, ci numai o trecere în altã existenþã...
Cînd sîntem puºi în pãmînt, noi nu sîntem înmormîntaþi pe totdeauna, ci sîntem doar
semãnaþi pentru o vreme,
- dupã cum este scris: Aºa este ºi învierea morþilor. Trupul este semãnat în putrezire ºi
înviazã în neputrezire... este semãnat trup firesc ºi înviazã trup duhovnicesc
(1 Cor. 15-40-44) .
2 - Înviazã acelaºi trup, nu altul, dar sub o altã formã.

Ca grãuntele de grîu, - cînd este semãnat are o formã, cînd iese ºi înviazã, - are o altã
formã. Dar nu-i altul ci este acelaºi.
O, de am trãi în aºa fel încît la Învierea din morþi, sã avem parte de lumina ºi de soarta
celor buni ºi nemuritori!...
3 - În tot ce a fãcut Dumnezeu, atît în lumea materialã cît ºi în cea spiritualã, El a aºezat
un echilibru pe care îl pãstreazã mereu în toate vremile ºi în toate cazurile.
ªi dupã cum ceasul lui Dumnezeu nu întîrzie în ce priveºte vremurile, - tot aºa nici
echilibrul Lui nu se stricã - în ce priveºte ordinea.
4 - Este în toate lucrurile un echilibru neclintit ºi neschimbat, pentru cã Cel Drept ºi Bun,
Cel Înþelept ºi Puternic aºa le-a întocmit,
- fiindcã numai aºa se poate continua viaþa ºi existenþa pe pãmînt.
În ziua cînd acest echilibru s-ar rãsturna, - viaþa s-ar nimici.
5 - Dacã Dumnezeu lipseºte pe om de auz, El îi dã priceperea de a înþelege vorbirea dupã

miºcarea buzelor, - acesta este un echilibru.
Dacã îl lipseºte pe om de vedere, îi dã auzul ºi pipãitul mai fin ºi memoria mai ascuþitã.
Dacã îl lipseºte de o mînã, îi pune mai multã putere în cealaltã.
Dacã îl lipseºte de un picior, îl face mai tare pe celãlalt.
- Acestea sînt echilibrul lui Dumnezeu.
6 - Dacã lasã Dumnezeu o primãvarã ploioasã, aduce o toamnã uscatã.

Dacã face o varã grea, aduce o iarnã uºoarã.
Dacã îi merge omului prea bine, îi îngãduie ºi necazuri.
Dacã are omul o viaþã mai grea, - îi îngãduie ºi bucurii.
Dacã îi dã omului copii mulþi, îi face ºi cuminþi ºi sãnãtoºi.
Dacã are omul viaþa grea, îi face moartea uºoarã
- ºi dacã îi merge prea bine în lumea asta, îl lasã sã plãteascã în lumea cealaltã...
Acesta este echilibrul fãcut de Dumnezeu!
7 - Orice pãcat este o stricare a echilibrului divin, fiindcã loveºte în ordinea aºezatã de
Dumnezeu în toate.
Oricine pãcãtuieºte împotriva voii lui Dumnezeu sau contra semenilor sãi, loveºte brutal
ºi duºmãnos în însãºi legea vieþii ºi a existenþei, provocînd tulburare ºi haos.
ªi echilibrul lui Dumnezeu cere pentru orice pãcat - o ispãºire pe mãsura lui.
8 - De aceea dupã orice pãcat care este o greutate aruncatã pe o parte a balanþei, trebuie
sã vinã ºi o pedeapsã de aceeaºi mãsurã aruncatã de cealaltã parte a aceleiaºi balanþe.
Fiecare pãcat îºi primeºte plata dupã mãrimea ºi dupã greutatea sa.
ªi orice judecatã, la fel.
9 - Dar ºi orice faptã bunã trebuie sã primeascã - rãsplata ei.

Dumnezeul Dreptãþii ºi al Iubirii le-a fãcut aºa.
ªi ce minunat este lucrul acesta în ochii noºtri
- ºi în ai Lui.
10 - Timpul de dinaintea unei sãrbãtori este ajunul sãrbãtorii, este timpul pregãtirii pentru
sãrbãtoare.
Vremea de dinaintea unei întîlniri, este vremea pregãtirii pentru întîlnirea care vine.
Pentru orice întîlnire este nevoie de o vreme de pregãtiri.
Numai aºa bucuria împlinirii este deplinã.
Cum ne pregãtim noi pentru întîlnirea cu Dumnezeul nostru?
11 - Mîncãrile cele gustoase ale sãrbãtorii

ºi hainele cele alese pentru întîlnirea cea mult doritã,
nu se pregãtesc atunci - ci ele trebuiesc pregãtite din ajun.
Cine nu-ºi pregãteºte mîncarea din ajun, nu are ce sã mãnînce în sãrbãtoare.
ªi cine nu-ºi pregãteºte haina mai dinainte de nuntã, nu are cu ce sã intre la ospãþul
nunþii.
Aici este vorba de sãrbãtoarea mîntuirii veºnice!
12 - Înºtiinþarea Domnului cã El vine pe nori, cã orice ochi Îl vor vedea - ºi cei ce L-au
strãpuns,
- este cît se poate de adevãratã ºi de cutremurãtoare.
Ea ne este repetatã mereu, în fiecare zi ºi fiecãruia dintre noi, tocmai pentru ca sã ne
pãtrundem de marea trebuinþã pe care o avem fiecare ºi toþi de a ne pregãti pentru întîlnirea
Lui cea mare
ºi pentru sãrbãtoarea cea veºnicã a Ospãþului care va începe atunci.
13 - O, ce dar mare de la Dumnezeu sînt pentru noi fraþii bãtrîni, lucrãtorii statornici,
scriitorii credincioºi, ostenitorii harnici, care din tinereþea lor au devenit ucenici ai Domnului
Hristos.
Ei neîncetat au stat cu El în toate necazurile ºi luptele Lui...
Ei zi ºi noapte au ascultat Cuvîntul Lui ºi au adîncit tainele Lui.
De aceea cuvintele lor sînt întocmai Cuvintele Lui.
14 - Ucenicii statornici ai Domnului, sînt cei care primind pîinea din Mîinile
Domnului, - nu ºi-au pãstrat nimic pentru ei,
- ci ne-au împãrþit-o mai departe nouã, mulþimii flãmînde.
Binecuvîntat sã fie ucenicul credincios, care se uitã pe sine, în folosul altora ºi spre slava
Domnului sãu.
15 - Înaintaºii noºtri sfinþi, primind învãþãtura, au pãstrat-o nestricatã, neadãugatã - ºi

nescãzutã, întocmai cum au primit-o ei
- ºi întocmai aºa ne-au transmis-o ºi nouã ºtiind bine cã numai în felul acesta noi vom
putea fi pãrtaºi deplin împreunã cu ei la aceeaºi muncã ºi la aceeaºi rãsplatã.
16 - Credinþa se primeºte prin auzirea învãþãturii.

Nimeni nu poate crede pînã nu aude mai întîi.
Nimeni nu poate face ceva pînã ce nu-i învãþat mai întîi, ce sã facã ºi cum sã facã.
ªi fiecare va face dupã cum i s-a spus.
Fiecare va crede dupã cum a fost învãþat.
Fiecare va cãpãta credinþa dupã cum i s-a dat învãþãtura.
17 - O credinþã curatã ºi dreaptã, nu poþi avea decît din învãþãtura cea curatã ºi dreaptã.
Iar învãþãtura dreaptã ºi curatã n-o poate da decît un învãþãtor curat ºi drept.
18 - O, ce puþini fraþi sfinþi mai avem noi azi.

O, ce puþini scriitori sfinþi, ce puþini învãþãtori sfinþi ºi profeþi sfinþi...
Ei sînt acei misionari care au ochii pãtrunzãtori cu care strãbat viitorul
- ºi cu acel duh înzestrat cu care pãtrunde tainele
ºi cu acel simþãmînt fierbinte cu care se golesc pe ei înºiºi pentru ca sã ne umple pe noi.
O, cît de puþin îi preþuim cînd îi avem
ºi cît de mult îi vom plînge mîine, cînd nu-i vom mai avea.
19 - Zilele de sãrbãtoare, zilele sfinte ºi deosebite, sînt zile ale Domnului, zile care
trebuiesc închinate numai Lui,
petrecute numai cu El,
folosite numai spre slava lui Dumnezeu.
O, ce puþine sînt aceste sãrbãtori pentru mulþi astãzi!
20 - Meditaþia asupra Tainelor Sfinte,

munca de a le putea înþelege ºi limpezi,
dorinþa de a le putea împãrtãºi între un vocabular înþeles celorlalþi fraþi,
- precum ºi participarea cu toate puterile noastre de pricepere ºi de simþire la toatã
desfãºurarea lucrãrilor lui Dumnezeu,
- iatã ce trebuie sã fie ºi pentru noi, toatã trãirea în Ziua ºi în zilele Domnului.
Doamne Dumnezeul nostru, fã sã le putem trãi cu toþii adînc ºi puternic toate acestea în
toate sãrbãtorile Tale.
ªi ale noastre.
Amin.
În ceasul Bucuriei...
În ceasul Bucuriei, sã nu uitãm nici unii

ce preþ de suferinþã s-a dat ca sã-l avem,
sã nu uitãm trãdarea, sudoarea Rugãciunii
bãtaia, spinii, Crucea ºi Moartea sub blestem.
Sã nu uitãm - sã nu uitãm
ce datorãm (bis)
Mîntuitorului Iubit
ce pentru noi a suferit,
da, pentru noi a suferit!
Sã nu uitãm povara nespuselor pãcate,

sã nu uitãm veninul dezlãnþuitei uri,
sã nu uitãm nãvala potrivnicelor gloate
ºi-amara împlinire a Sfintelor Scripturi.
Sã nu uitãm nici una din grelele clipite

umplute cu batjocuri, cu sînge ºi cu chin,
ºi-atunci vom ºti ce jertfe au trebuit plãtite
în schimbul bucuriei acestui Ceas Divin!
Sã nu uitãm ce mare ne este datoria

trãirii-n ascultarea cerutã de Hristos,
cã nu-i prea mult nici chinul
pe-ntreagã veºnicia
spre-a ispãºi pãcatul de-a-I fi necredincios!
Sã nu uitãm de harul cu care rãsplãteºte

Hristos în Veºnicie pe cel ascultãtor,
- o, fericit acela ce-l crede ºi primeºte
al lui e Viitorul în veci strãlucitor!
Credincios e numai cel ce se sileºte-n orice zi

sã trãiascã aºa cum mîine ar fi sigur c-ar muri.
Dacã vrei puternic þinta ce-þi propui s-atingi

prin credinþã, cu voinþã ºi rãbdare ai sã-nvingi.
47 - Binefacerea ºi rugãciunea
1 - Binefacerea ºi rugãciunea trebuie sã fie în chip deosebit, pentru fiecare iubitor de

Hristos, preocupãrile în care sã petreacã întreagã ziua Domnului.
De fapt acestea douã virtuþi sînt cele mai bune surori. ªi ele ar trebui sã nu fie despãrþite
niciodatã de viaþa unui credincios.
2 - Despre Avraam se spune cã tocmai se ridicase sã meargã la rugãciune, cînd a vãzut

pe cei trei îngeri venind spre el.
Vãzîndu-i, Avraam a renunþat la rugãciune ºi s-a ocupat de trebuinþa ospeþiei pentru ei,
- fiindcã el a ºtiut adevãrul cã atunci cînd este nevoie de o binefacere, e mai însemnat
lucru sã faci binele,
sã primeºti pe un strãin,
sã ospãtezi pe un trimis al lui Dumnezeu
- decît sã te rogi.
3 - Cine în ziua Domnului este în Domnul.

În vremea bisericii este în bisericã.
În vremea binefacerii este în binefacere.
În vremea rugãciunii este în rugãciune.
Acela ºi în vremea rãsplãtirii va fi în rãsplãtire.
4 - M-am întors sã vãd glasul care îmi vorbea... ºi cînd m-am întors am vãzut ºapte stele...
- Cum sã vezi un glas care îþi vorbeºte?
- Aici este taina cunoaºterii adevãrului.
Trebuie sã ºtii sã vezi glasul nu faþa vorbitorului,
sã vezi înãuntru nu înafarã,
duhul nu înfãþiºarea,
adevãrul ascuns, nu cel arãtat...
Faþa poate sã înºele, cãci feþe pot fi mai multe ºi pot fi schimbate,
dar glas nu poate fi decît unul ºi nu poate fi schimbat.
Dupã cum este scris.
Oile merg dupã El cãci Îi cunosc glasul (Ioan 10, 5) .
5 - Nu te opri niciodatã - la faþa unui vorbitor - ci mergi pînã la glasul lui.

ªi du-te pe glasul lui pînã la inima din care iese acest glas, - pentru cã este scris: din
prisosul inimii glãsuieºte gura.
ªi numai dacã în inima aceea vei vedea cele ºapte stele, cele ºapte virtuþi, cele ºapte roade
ale Duhului Sfînt, - abia atunci sã asculþi ce grãieºte.
ªi sã crezi ce asculþi.
6 - ªapte, este socotit a fi numãrul desãvîrºirii pãmînteºti.

ªapte zile, ºapte sãptãmîni, ºapte trîmbiþe, ºapte peceþi, ºapte taine, ºapte stele.
Dar numãrul desãvîrºirii Dumnezeieºti este totdeauna ºi mai mare...
ªi numãrul acesta se spune cã ar fi opt. Adicã totdeauna ceea ce trece peste desãvîrºirea
omeneascã.
7 - Atunci de ce ºapte ºi nu opt stele?

Pentru cã omului nu-i este dat sã cunoascã niciodatã toate tainele.
Totdeauna mai este una care îi va rãmîne ascunsã, pentru ca totdeauna sã fie smerit ºi sã
nu-ºi închipuie cã el cunoaºte totul.
Ci sã se închine lui Dumnezeu, care Singurul cunoaºte toate cuvintele ºi tainele ºi le
stãpîneºte.
8 - Fiecare bisericã are un înger.

Fiecare înger are o credinþã.
Fiecare credinþã are o învãþãturã.
Fiecare învãþãturã are o lucrare.
Fiecare lucrare are o rãsplatã...
ªi fiecare rãsplatã o va da Hristos.
Aceasta este o razã strãlucitoare care trece prin cele ºapte adevãruri, aºezate în aºa fel
încît unul urmeazã dupã altul ºi unul se întregeºte prin altul.
La început fiind Hristos.
Iar la urmã fiind tot El.
9 - Fiecare bisericã este rodul muncii unui înger, al unui Duh (1 Cor. 12, 1-7) .
Fiecãrui înger Domnul care l-a fãcut ºi l-a trimis pentru a face aceastã lucrare, i-a dat un
caracter unic,
un specific al lui,
un fel deosebit al sãu, de a lucra.
I-a dat unelte deosebite
- numai scopul li l-a poruncit acelaºi,
la toþi ºi pentru totdeauna.
10 - Lucrãtorii Domnului nu trebuie sã uite cã fiecare îºi are lucrarea sa, de care va
rãspunde el, direct în faþa lui Dumnezeu care i-a rînduit-o.
Sã nu se poate ca un hoþ faþã de celãlalt,
nici ca un vrãjmaº,
nici ca un dispreþuitor,
nici ca un ucigaº,
- ci ca un frate, ca un vecin, ca un prieten, avînd respect faþã de munca ºi faþã de
convingerile ºi faþã de misiunea celuilalt.
ªi teama de Dumnezeu, faþã de care au sã rãspundã toþi.
Poruncile acestea trebuiesc scrise, nu numai spuse, cãci vorba zboarã, dar scrisul rãmîne.
Sã ne rãmînã ºi nouã acest adevãr neuitat.
11 - În orice început de cuvîntare, fiecare dintre noi avem o mare ºi Dumnezeiascã datorie
ºi anume: sã spunem Cuvîntul Sfînt celor care ne ascultã pe noi.
Întocmai aºa cum L-am primit ºi noi de la cei ce ni L-au dat nouã, care ne-au învãþat pe
noi.
Sã spunem copiilor noºtri, întocmai învãþãtura care ne-au spus-o nouã pãrinþii noºtri.
Sã transmitem urmaºilor noºtri, exact bunurile ce ni le-au transmis nouã înaintaºii pe care
îi urmãm.
Numai aºa s-au pãstrat pînã la noi, adevãrurile pe care noi le pierdem acum pentru noi ºi
pentru urmaºii noºtri.
12 - Nici un popor din lume n-a putut sã-ºi pãstreze fiinþa sa ºi unitatea sa, independenþa
sa, identitatea sa ºi caracterul sãu, - fãrã aceastã continuitate mîntuitoare ºi necesarã.
Toþi binefãcãtorii poporului nostru ºi ai credinþei noastre, aºa ne-au învãþat ºi aºa au
cãutat sã ne facã sã fim.
De aceea tradiþia noastrã, sãrbãtorile noastre, familia noastrã, credinþa ºi învãþãtura
noastrã care sînt ca niºte rãdãcini ale noastre înfipte în pãmîntul ºi în cerul nostru, ne hrãnesc
sufletul ºi trupul nostru ºi ne þin prezentul ºi viitorul nostru.
Dar oare cum le transmitem noi celor ce ne urmeazã?
13 - De aceea toþi rãufãcãtorii noºtri au lucrat totdeauna prin cele mai viclene mijloace
ºi feluri, ca sã ne facã pe noi sã dispreþuim aceste rãdãcini,
sã ne lepãdãm ºi sã ne rupem de ele,
sã pãrãsim ºi sã dãrîmãm aceste vechituri ale noastre,
- ca sã le înlocuim cu altceva nou.
Cu noul lor, care ne anuleazã identitatea, spre a ne înrobi lor.
14 - Îndatã ce te-ai rupt de rãdãcina ta, îndatã ce ai renunþat la amintirile tale, - tu nu mai
ai identitatea ta.
Atunci tu nu mai eºti al nimãnui.
Atunci tu eºti numai bun sã fi robul oricui, soþul oricui, boul oricui.
15 - Fiul meu drag ºi sufletul meu, nu uita, nu uita cum ai primit.

Nu uita de la cine ai primit.
Nu uita pentru cine ai primit.
ªi nu uita cui ai sã rãspunzi pentru felul cum ai dus la împlinire ce ai primit.
Pentru felul cum laºi în urma ta, ce ai primit dinaintea ta.
16 - Dumnezeu a zis: Moise, Moise, - fiecare neam de oameni îºi are prorocul sãu bun ºi
prorocii lui rãi.
ªi fiecare neam devine aºa cum sînt profeþii cei de care el ascultã.
17 - Adevãrul este nesfîrºit ºi veºnic,

- dar fiecare proroc primeºte din adevãr numai atît cît este nevoie pentru timpul sãu. ªi
pentru poporul sãu.
Tu cunoºti din adevãrul pe care þi-l dã Dumnezeu azi numai atîta cît trebuie sã spui tu.
Mai departe vor fi alþii.
Dumnezeu poate avea o mie de profeþi, dar nu are decît un Fiu!
Fiecare proroc va cunoaºte în parte - ci numai Fiul ºtie totul.
Acela este Mielul înjunghiat de peste Cartea cu ºapte peceþi.
ªi strãlucirea care o vezi peste El, de aceea este Unic.
18 - O suflete al meu ºi fiul meu iubit, bucurã-te cu o siguranþã ºi fericire veºnicã de

Domnul Tãu ºi de paza puterii Lui.
Rãmîi alipit de El ºi laudã-L cu toatã dragostea inimii tale, pãstrîndu-te curat ºi credincios
pentru El.
Vegheazã neîncetat sã nu ºteargã nici un pãcat ºi sã nu întineze nici o ispitã frumoasa
pecete a legãmîntului tãu ºi a cununiei tale cu El.
Pentru cã El vine ca sã te ia de aici, dintre cei între care te chinui tu acum.
Atunci vei fi dus în Casa Lui de Aur - ºi vei fi nemaidespãrþit de El pe veci.
19 - Ce scumpe sînt înaintea Domnului rugãciunile tuturor sfinþilor Sãi!

Orice rugãciune izvorîtã dintr-un suflet sfînt care Îl iubeºte ºi Îl laudã pe Dumnezeu, este
ca un plãcut fum de tãmîie înãlþat pînã la cer.
Ca un plãcut parfum de la cea mai aleasã floare, care învãluie Fiinþa Divinã a lui Hristos.
20 - Cînd Biserica cea vie ºi luptãtoare este în Hristos pe pãmînt, ea este una cu Biserica
cea triumfãtoare care este în El - în ceruri.
Hristos fiind Capul întregii Biserici, atît a pãrþii ei de pe pãmînt cît ºi a pãrþii ei care este
în ceruri.
Prin Credinþã ºi prin Duhul Sfînt, noi cei vii în Hristos de aici, sîntem una cu ei cei vii
în El care este în ceruri.
Iar ascultarea noastrã împreunã prin rugãciune ºi laudã, aduce lui Dumnezeu o slujbã unitã
ºi la fel de bine primitã ºi de bine plãcutã Lui, ºi aici ca ºi Acolo.
O Dumnezeul nostru, Te rugãm fã-ne într-adevãr ºi în chip desãvîrºit în Tine una.
Amin.
48 - Dincoace ºi dincolo
1 - Cînd credincioºii Domnului care sînt dincoace de hotarul veºniciei, sînt cu adevãrat
într-o stare dupã voia lui Dumnezeu, ei sînt în Hristos, cu tot felul lor de gîndire, de simþire
ºi de umblare.
Fiindcã ei sînt plini atunci de Duhul Sfînt care este sfinþirea lor.
2 - Credincioºii de dincoace sînt un singur trup cu credincioºii Domnului, care sînt

dincolo de hotarul timpului, în veºnicie.
Dupã cum mãdularele inferioare ale trupului sînt unite cu mãdularele superioare ale
aceluiaºi trup, prin aceiaºi inimã, prin acelaºi sînge, prin aceiaºi nervi.
Duhul Sfînt, face legãtura între noi cei de jos ºi între cei de sus, dupã cum sîngele unui
trup întreþine ºi îndrumarea tuturor.
3 - Evanghelia nu ne mai spune despre alþii care ar mai fi fost chemaþi în acelaºi timp, la
slujba apostoliei, decît despre cei doisprezece.
Dar se poate presupune cã Mîntuitorul cãutînd, va fi mai chemat pe alþii pînã ce s-a
întregit numãrul.
Dar alþii n-au primit chemarea acestei apostolii, decît ei.
Dupã ce s-a împlinit numãrul, poate cã ar mai fi venit ºi alþii dar acum numãrul se
umpluse.
4 - Spune Evanghelia cã Domnul a chemat mereu ºi pe alþii la felurite slujbe pentru care
i-ar fi pregãtit.
Dar unul ar fi dorit ca sã-i dea loc sã odihneascã...
Altul sã-ºi vadã ºi de treburile pãmînteºti.
Iar altul nu se putea despãrþi de ai lui (Luca 9, 57-62) .
ªi pentru cã au pus condiþii lui Dumnezeu, El S-a lipsit de toþi aceºtia.
5 - Cînd te cheamã Domnul, nu pune nici o condiþie lui Dumnezeu.

Nu spune: Te voi urma Doamne, dar numai dacã îmi faci cutare avantaj.
Sau dacã îmi dai cutare ºi cutare lucru.
Cine pune astfel de condiþii lui Dumnezeu, la acela El renunþã, fiindcã inima unui astfel
de om nu va fi niciodatã în întregime predatã Domnului.
Iar în partea de inimã nepredatã lui Dumnezeu, satana va aºeza totdeauna un pãcat sau mai
multe,
iar omul acela va face numai rãu.
6 - Nu pune Domnului condiþii nici dupã ce ai venit la El.

Nu te tîrgui cu Domnul ca sã-þi mai lase un pahar, sau o þigarã, sau un idolaº, la care
þineai înainte ºi care þi se pare þie cã n-ar fi o piedicã pentru tine sã-L slujeºti pe Hristos.
Orice lucru la care mai facem un loc în inimã lîngã Domnul, - ni-L va scoate pe El afarã
din ea.
7 - Domnul vrea inima noastrã cu gelozie numai pentru El.

Fii ºi tu cu gelozie ataºat total de voia Sa ºi de Lucrarea în care te-a chemat ºi te-a aºezat
Dumnezeu.
Nu pune nici o condiþie predãrii tale
ºi nu te tîrgui pentru nici un lucru care trebuie sã-l laºi.
Primeºte chemarea Domnului ºi predã-te total ei.
Aceasta va fi cea mai strãlucitã dovadã cã ai meritat-o.
8 - Nu existã nicãieri un sfîrºit pentru nimic,

- existã numai o trecere de la o stare la alta,
dintr-un loc în altul,
dintr-o vreme în alta.
Nici timpul nu se sfîrºeºte, ci numai trece dintr-un an în altul,
dintr-un secol în altul,
dintr-un mileniu în altul,
dintr-o erã în alta.
9 - Nici omul nu se sfîrºeºte ci numai trece dintr-o existenþã în alta.

Nici istoria nu se sfîrºeºte.
Nici lumea nu se sfîrºeºte.
Nimic nu se sfîrºeºte ci numai toate trec dintr-un fel în altul, dintr-o eternã continuitate
ºi aºezare a tuturor,
la locul pentru care fiecare se pregãteºte
ºi la rãsplata pentru care fiecare a lucrat.
10 - Iatã a trecut pentru noi încã un an.

A trecut mãsura de timp pe care o numim noi an, pentru ca sã ºtim cum sã ne socotim
scurtimea existenþei noastre din lumea asta.
A trecut aceastã bucatã din trãirea noastrã, pe care Dumnezeu ne-a dãruit-o pentru ca în
ea sã împlinim faptele bune pentru care am fost chemaþi ºi zidiþi în Hristos ( E f e s . 2 ,
10) .
11 - Cele trei sute ºaizeci ºi cinci de zile ºi nopþi au trecut în veºnicie

ºi le vom mai întîlni o singurã datã, în Marea Zi a Judecãþii ºi Rãsplãtirii lui Hristos, cînd
vom sta în faþa Lui ºi în faþa zilelor trãite de noi,
- spre a da seama de tot ce am fãcut - sau nu am fãcut în ele.
12 - Ziua aceea mare ºi strãlucitã este aproape.

Zorii ei au ºi rãsãrit chiar, semnele ei se vãd tot mai lãmurit,
Domnul nostru, Judecãtorul ºi Rãscumpãrãtorul nostru, Se apropie.
Este chiar la uºi - dupã cum este scris.
ªi lumea este împãrþitã între douã feluri de oameni,
cei credincioºi - ºi cei necredincioºi.
ªi Biserica lui Hristos este împãrþitã între douã feluri de fecioare,
- cele înþelepte ºi cele nebune.
ªi rãsplata care vine cu El, este de douã feluri:
ori slava veºnicã, ori ocara ºi ruºinea veºnicã (Matei 25, 31-46) .
13 - Sufletul meu ºi fiul meu iubit - pregãteºte-te ºi tu tot mai frumos ºi mai înþelept,
pentru marea Zi ºi pentru marea Întîlnire a Domnului tãu.
Toarnã mereu untdelemnul faptelor bune în candela vieþii ºi a zilelor tale.
Înnoieºte-þi mereu veºmîntul sinceritãþii ºi armoniei, în care sã te îmbraci tot mai frumos
pentru marea Zi
ºi pentru Ospãþul Veºniciei care vine.
14 - Împlineºte-þi tot mai frumos ºi tot mai veghetor binecuvîntata datorie, care este
pentru tine cel mai mare har ºi cea mai sfîntã ocazie pe care þi le-a dãruit Dumnezeu spre a
te face vrednic de El.
Fii gata în orice clipã din orice zi ºi noapte a vieþii tale ca sã-L poþi întîmpina pe Domnul
tãu Isus Hristos,
cu faþa ºi inima plinã de luminã ºi bucurie.
Iar El pe tine la fel.
15 - Cînd Dulcele Isus spune: Eu vin curînd,

- spune ºi tu cu tot sufletul pregãtit pentru îmbrãþiºarea Lui: amin, vino Doamne Isuse!
- Atunci eºti ºi vei fi cu adevãrat fericit
- ºi aici ºi în veºnicie.
16 - Oricît de lung ar fi triumful rãului, sfîrºitul lui va fi totdeauna ruºinos, nimicitor ºi

mizerabil.
Oricît de sus s-ar înãlþa nelegiuirea ºi violenþa,
ori minciuna ºi nedreptatea,
nu-i mult pînã ce prãbuºirea va veni
ºi osînda le va paºte pe neaºteptate.
- Numai orbii ºi nebunii care fac rãul, nu vãd asta.
17 - Chiar ºi în faptul cã Dumnezeu îi îngãduie celui rãu o izbîndã trecãtoare pe care el

o cautã ºi prin care se încurajeazã ºi mai mult la rãu - chiar ºi aceasta este tot o pedeapsã a
lui Dumnezeu pentru cel nelegiuit.
Cãci pus în acel loc alunecos, cel rãu încã îºi mai mãreºte rãul prin toate pornirile sale.
Îºi mãreºte trufia, încãpãþînarea, lãcomia, prigonirea celor nevinovaþi, nepãsãtor ºi
îndrãzneþ.
Mai batjocoritor ºi mai încrezut.
Pînã cînd vine peste el palma ºi bãtaia lui Dumnezeu.
18 - Fiecare suflet rãu

ºi fiecare lucrare rea, - îºi are neapãrat o urmã, ºi o platã de la Dumnezeu.
Fiecare neam rãu, fiecare generaþie, fiecare naþiune rea, - îºi are o platã dreaptã a ei de
la Dumnezeu, - dupã felul cum s-a comportat în rãstimpul mai scurt sau mai lung al istoriei
sale, faþã de alte neamuri, faþã de alte naþiuni.
Poporul care a nimicit alte popoare a fost nimicit pînã la urmã ºi el. Naþiunea care a
asuprit naþiuni, va sfîrºi în asuprire.
Fiecare îºi are pînã la urmã soarta pe care a creat-o ºi ea altora.
19 - Nu privi la trufia celui rãu, din vremea puterii lui, decît cu milã, cãci foarte curînd
îi vine vremea prãbuºirii. Pînã astãzi încã nimeni n-a scãpat de Judecata lui Dumnezeu, de
judecata dreptãþii, de judecata istoriei.
Vinovatele lui bucurii scurte, vor fi urmate neapãrat de lungi tînguiri, de amarele ispãºiri,
de veºnicele pedepse pe care singur ºi le-a pregãtit prin nebunia trufiei sale.
Deasupra oricãrui tiran atîrnã sabia mîniei lui Dumnezeu, de un fir de pãr slab ºi scurt.
Care se poate rupe din clipã în clipã.
20 - Stricãciunea oamenilor din vremile din urmã, va creºte nespus de mult, - iar rãutatea
ºi îngîmfarea, vor creºte ºi mai repede, potrivit cu îndrãzneala tot mai mare cu care vor
înfrunta pe Dumnezeu.
Pe mãsurã ce conºtiinþa lor cea dezordonatã va creºte, se vor înmulþi mijloacele lor de
destrãbãlare,
- ºi metodele lor de nimicire a curãþiei, a credinþei ºi a omeniei.
Îndobitocindu-se cu totul, omul va deveni alt om, un dobitoc ºi o fiarã.
Ura îi va nimici orice chip uman ºi va deveni om pentru om un demon.
Pierzînd chipul ºi paternitatea lui lui Dumnezeu, omul se va preface prin voinþa ºi
cunoºtinþa sa dupã chipul lui satan,
devenind un fiu ºi un pãrtaº cu el la pãcat ºi la osîndã.
Dumnezeule al Milei, pune o frînã puternicã acestei prãbuºiri, ºi întoarce totul salvator
spre mîntuire cît mai curînd ºi cît mai total.
Amin.
Doamne, numai Tu ºtii
Doamne, numai Tu ºtii Singur

sufletu-mi împovãrat
tainele ce mi le-acopãr
ranele ce nu-mi arat
dorul care nu-l pot spune,
gîndul care mi-l ascund,
- numai Singur Tu-mi vezi Doamne
tot ce alþii nu-mi pãtrund!
Numai Þie Îþi pot cere

ce la nimeni nu mai cer
ºi sã-Þi spun ce nu pot spune
nici un altui sfînt din Cer
numai Þie, - numai Singur
Tu ºtii ce nu pot sã spun
nici la mama mea cea dulce
nici la sfîntul cel mai bun.
Doamne, - libereazã-mi gîndul

cãtre þinta ce mi-ai pus,
Doamne-ajutã-mi legãmîntul
care ºtii cã mi l-am spus,
Doamne, dã-mi împãrtãºirea
care ºtii cã-i viaþa mea,
- Doamne, vindecã-mi iubirea
de-ndoiala cea mai grea!
Omul cu credinþã tare are mii de cãi spre þel

însã n-are nici o cale cel fãrã credinþã-n el.
Ai credinþã neclintitã ºi puternicã oricînd

dacã þinta e curatã, ai sã þi-o atingi curînd.
Dacã tu nu crezi, credinþa altuia sã n-o-njoseºti

cît tu nu-þi pui preþ, pe altul n-ai drept sã-l dispreþuieºti.
49 - Mãrturisire ºi rãspundere
1 - Cînd vei fi dus în faþa mai marilor lumii pentru Numele Domnului Isus, - fii cu grijã
cã în felul acesta þi se dã poate un prilej unic, pentru a le mãrturisi ºi lor despre Domnul Isus
ºi despre mîntuirea lor.
Foloseºte cu înþelepciune fiecare clipã ºi fiecare prilej de vorbe pentru asta.
Cãci poate nu-i vei mai întîlni decît în clipa Judecãþii din Urmã, cînd vom fi confruntaþi,
din nou, faþã în faþã înaintea lui Hristos.
ªi vei rãspunde atunci greu ºi pentru adevãrul pe care trebuia sã-l înfãþiºezi înaintea lor
în chip vrednic,
- dar le-ai înjosit din frica nevrednicã.
2 - Ia bine seama - uneori ai un prilej unic.

Mergi în faþa mai marilor lumii în Numele lui Hristos.
Ascultã ce-þi spune Hristos ca sã le spui.
Teme-te numai de El.
Înfãþiºeazã-L numai pe El.
Apãrã-te numai cu El.
Bizuieºte-te numai pe El.
Ca sã ieºi de la masa mai marelui, cu cugetul curat.
Nu întinat ºi încãrcat de o osîndã veºnicã.
3 - Un suflet credincios nu poate purta în el pizmã.

Pizma este de la diavolul.
Iar noi nu trebuie sã putem avea nimic de la cel rãu.
Noi nu avem pentru ca sã pizmuim, - fiindcã nimeni pe lume nu trebuie pizmuit.
ªi pentru ce i-am pizmui pe semenii noºtri?
4 - Oamenii de obicei pizmuiesc pe cei avuþi ºi pe cei înãlþaþi în lumea asta.

Dar cînd te gîndeºti ce deºertãciune este avuþia lumeascã
ºi ce înºelãtorie este slava lumii,
- atunci vezi cît de nefericiþi ajung mîine cei ce le au pe acestea azi.
Cît de scump le plãtesc ei cu sufletul ºi cu mîntuirea lor veºnicã
- ºi ce gunoi ºi ce ruini rãmîn curînd, din toate acestea.
5 - Pe cei nelegiuiþi trebuie sã-i plîngi, iar sã nu-i pizmuieºti.

Trebuie sã-i ajuþi sã vinã la Dumnezeu, dar sã nu te îndepãrtezi de ei.
Trebuie sã-þi fie milã de ei, fiindcã n-ai pentru ce sã-i invidiezi, dar ai pentru ce sã-i
tînguieºti.
6 - Ce preþuieºte slava lumii de acum, plãtitã cu preþul unei ocãri veºnice?

ªi ce valoreazã bucuria de o clipã a pãcatului cumpãratã astãzi cu o nesfîrºitã suferinþã
în veºnicia de mîine?
O, nu pizmui pe cei rãi, ci deplînge atît de scurta lor fericire de acum
ºi deºertãciunea goalã a slavei lor lumeºti, atît de trecãtoare, dar atît de blestematã.
7 - Adevãrurile scumpe, sînt comorile lui Dumnezeu ºi avuþia inimii credincioase.

Aceste taine sînt ascunse, ca mãrgãritarul în þãrînã, iar cine le doreºte, trebuie sã le caute
cu stãruinþã ºi cu scumpãtate.
Ostenelile pe care le depui spre cãutarea lor aratã ºi dragostea ta pentru ele. Dar ºi
vrednicia de a le dobîndi.
8 - Omul înþelept ºi credincios, cautã meditaþia, adicã munca fericitã de a cerceta

adîncimile Cuvîntului Sfînt,
fiindcã numai prin munca aceasta poate pãtrunde în descoperirea plinã de frumuseþi a
Adevãrului Sfînt,
a tainelor sfinte,
a acelor minuni fericite care te lumineazã ºi îmbogãþesc în Dumnezeu.
O ce comori nebãnuite are Domnul sã descopere aleºilor Sãi.
Dar pentru aceasta ei trebuie sã munceascã spre a le putea merita.
9 - Iatã cele trei mari întinderi pe care se înfãºoarã munca neobiºnuitã ºi mãreaþã de
cercetare a omului ºi a omenirii:
Înãlþimea cerurilor. Tainele Cosmosului. Descoperirea nemãrginirilor înalte...
Adîncimea pãmîntului... Tainele materiei... Sursa existenþei materiale.
ªi inima omului, tainele vieþii ºi a fiinþei omeneºti... Minunata întocmire ºi ordine a
miºcãrii ºi existenþei.
Descoperirea ºi centrul.
Pricina continuãrii sau a întreruperii,
în desfãºurarea armonioasã a acestor taine ºi existenþe - este omul.
10 - A descoperi înseamnã a înlãtura un vãl de peste ceva care existã,

- dar existã acoperit.
O mîncare acoperitã cu un capac,
o comoarã acoperitã cu o lespede,
o faþã acoperitã cu o maramã...
Bucuria descoperirii este slava celui ce a luptat, a ostenit, a gîndit.
ªi a stãruit pînã la Þintã, pînã la reuºitã.
Stãruinþa ºi încrederea - sînt preþul fiecãrei descoperiri.
11 - Munca de a alege minciuna din adevãr, ca pleava din grîu, nu este uºoarã,
dar este totdeauna folositoare.
Munca de a dezgropa o comoarã, de a descoperi un izvor, e totdeauna binecuvîntatã.
Cei ce au reuºit sînt în veci neuitaþi, fiindcã ei sînt marii binefãcãtori ai semenilor lor.
12 - ªi dacã cei ce doar le-au descoperit rãmîn neuitaþi înaintea omenirii,

atunci cît de mare trebuie sã fie Slava Celui care le-a fãcut aceste comori
ºi le-a ºtiut acoperi atît de frumos izvoarele, încît cei ce le-au aflat s-au mirat totdeauna,
ce aproape ºi ce simplu era totul.
13 - Cînd omul a fost fãcut la început, el a fost aºezat de Dumnezeu Fãcãtorul lui, în
mijlocul Paradisului Fericit...
În mijlocul Creaþiunii Fericite...
În mijlocul minunãþiilor lui Dumnezeu, pe care el le avea atunci neacoperite de ea.
Se bucura de ele nemijlocit.
Nu mai erau taine ascunse pentru el, nici una din legile universale.
Nici una din ºtiinþe.
Nici una din bogãþii. Nici de Sus. Nici de jos. Nici dedesubt.
14 - Dar cînd pãcatul l-a scos afarã din starea aceea, omul a ieºit din luminã în întuneric.
Tainele au rãmas acolo ascunse în luminã, dar întunericul în care a cãzut el i le acoperea.
I-a rãmas în suflet numai o nelãmuritã dar sfîºietoare amintire a tot ce pierduse
ºi numai un vag fior, ca un vis înnegurat, la comorile avute,
însã pe care nu le mai avea.
15 - De aici vine chinuitoarea dorinþã de a se tîrî înspre ele, de a le afla bîjbîind,

- mãcar cã sînt atît de aproape de el.
Aceastã chinuitoare dorinþã îl împinge pe om sã caute ºi sã caute mereu...
Dacã n-ar fi fost asta, omul n-ar fi aflat nici astãzi ce este Focul ºi Roata.
16 - ªi-a ars mîinile... ªi-a frînt picioarele... ªi-a însîngerat faþa...

atît de des, atît de mult, atît de greu,
- atît de amar ºi atît de îndelung.
- Dar dorinþa recîºtigãrii, redescoperirii comorilor care îi erau cîndva Cunoaºtere, iar
astãzi îi sînt numai Bãnuialã,
- este mai puternicã decît orice jertfe ºi osteneli.
Bîjbîind înainteazã omul în întunericul Cosmosului.
Bîjbîind, - în întunericul Materiei.
Bîjbîind, - în întunericul lui însuºi,
cu dorinþa de a afla iarãºi adevãrul cel atît de cunoscut de el cîndva - în Eden...
17 - Omenirea n-a creat nimic...

Tot ce apare o creaþiune a omului este numai o descoperire a ceea ce era creat mai
dinainte, de cãtre înþelepciunea ºi puterea lui Dumnezeu.
În decursul istoriei sale, omul a mers doar descoperind ºi nu creînd...
Descoperind numai ceea ce era creat, dar era acoperit...
Acoperit de întunericul din noi. Nu de întunericul dinafara noastrã, ci de cel dinãuntrul
nostru. Ca de o perdea de pe dinãuntru a unei ferestre pe care nu mai privisem,
dar o bãnuiam cã este.
18 - Ne uimim de fiecare Tainã descoperitã de om.

ªi slãvim pe omul care a reuºit sã tragã o perdea de peste o fereastrã.
Dar în orbia noastrã nu ne uimim nespus mai mult de înþelepciunea Aceluia care a fãcut
minunãþia aceasta
ºi a aºezat-o acolo ºi aºa.
19 - Slãvim înþelepciunea ºi geniul descoperitorului, dar în nebunia noastrã uitãm sã ne

proºternem cu închinare ºi recunoºtinþã în faþa Aceluia care le-a fãcut cu atîta înþelepciune,
le-a aºezat cu atîta statornicie
ºi le-a pãstrat cu atîta bunãtate ºi dragoste pentru noi.
Ca sã ne dea pe rînd, marea bucurie a descoperirii lor.
20 - Cel dintîi bine care îl aflã un om care se întoarce de la lume la Dumnezeu, - este cã
el vine din întuneric la luminã,
din haos la ordine
ºi de la pãcat la neprihãnire.
Abia atunci omul începe sã-ºi potriveascã umblãrile sale dezordonate ºi viaþa sa haoticã,
cu voia cea plinã de rînduialã a lui Dumnezeu.
Binecuvîntat fii Tu Pãrintele Luminii - care Te înduri de noi atît de minunat.
Amin.
50 - Adevãr ºi falsitate
1 - Adevãratul credincios, cautã întîi foloasele Domnului, apoi ale semenilor sãi,
dar falsul credincios umblã numai dupã foloasele lui (Filip. 2, 21) , se gîndeºte
numai la sine,
îi pasã numai de el însuºi,
nici nu se gîndeºte la voia lui Dumnezeu
ºi nici nu-ºi aduce aminte de sufletul ºi de bucuria de-aproapelui sãu.
2 - Ce crudã fiinþã este omul egoist, omul iubitor de sine. Omul care nu-ºi vede decît de
foloasele lui ºi care mereu umblã iritat, supãrat, nervos, cînd nu-i reuºeºte asta, cum vrea el.
Nu existã o mai mare nenorocire decît sã fie cineva într-o astfel de stare.
ªi sã ai a face cu el.
3 - Un om egoist ºi fals, dacã e fiu, nu-i pasã de pãrinþii lui. Dispreþuieºte sfaturile lor.
Cheltuieºte banii lor. Risipeºte averea lor. Rîde de lacrimile lor. Înnegreºte zilele bãtrîneþii
lor.
4 - Sufletul fals dacã este soþie, îºi chinuie soþul. Îl înºalã. Îl dispreþuieºte, îl bate, îl furã,
îl minte ºi îl pãrãseºte.
Dacã este pãrinte, bea banii copiilor sãi. Îi chinuie, îi poartã goi, flãmînzi ºi murdari. Îi
alungã sau îi ucide.
O, ce nenorocire este un om fals ºi egoist!
5 - Linguºitorul este totdeauna un fãþarnic.

Tot ce vorbeºte cu gura lui este numai spre a avea un cîºtig trupesc de la cel pe care îl
laudã,
- pentru sine care mereu se laudã.
Oriunde este un suflet linguºitor, el niciodatã nu este vrednic de încredere.
Înþeleptul îl alungã totdeauna din preajma lui.
6 - Cel fals ºi egoist, dacã este negustor umblã numai sã înºele,

dacã este medic cautã numai banii bolnavului ºi nu sãnãtatea lui,
dacã este judecãtor aºteaptã numai mitã,
iar dacã este meseriaº, vrea numai bacºiº ºi platã înainte
ca sã nu-ºi þinã niciodatã promisiunile.
7 - Acela care este sincer, cautã totdeauna mai întîi ce-I place lui Dumnezeu.
Iar lui Dumnezeu Îi place sã-L iubim pe El mai presus de orice.
Apoi pe de-aproapele nostru sã-l iubim ca pe noi înºine (Luca 10, 27) .
Ca pe noi înºine.
Adicã sã-i dãm bucata care ne place nouã. Locul care ni-l place nouã. Cinstea care ne-o
place nouã. Partea care ne-o place nouã.
Nu existã pe pãmînt o mai mare fericire decît sã fie cineva în felul acesta.
ªi sã ai a face cu el.
8 - Omul smerit niciodatã nu judecã pe altul, ci totdeauna se judecã pe sine.

În faþa unei datorii, el nu întreabã cum stã altul - ci se întreabã cum stã el cu împlinirea
ei.
În lumina unei mustrãri, el nu-l vede pe altul - ci se vede pe sine.
Numai cînd este vorba despre laude, atunci el vede pe alþii vrednici de ele.
O, ce bine îþi face cînd mai afli pe lumea asta ºi cîte un astfel de om!
9 - În orînduirile nedrepte omeneºti, omul cel neprihãnit este aproape totdeauna sãrac.
Unde se aflã adunatã avuþie, acolo aproape totdeauna cineva a lucrat în chip nelegiuit
pentru a strînge.
De aceea cei sãraci s-au bucurat de binecuvîntarea lui Dumnezeu, pe cînd cei bogaþi au
fost mereu osîndiþi de El.
10 - Inima omului bogat aproape totdeauna este îngîmfatã ºi necredincioasã,

pe cînd inima omului sãrac, neavînd bogãþiile ºi mîndria lumii acesteia, umblã în smerenie
faþã de Dumnezeu
ºi în respect faþã de semenii sãi.
De aceea spune Cuvîntul:
Mai mult preþuieºte sãracul care umblã în neprihãnirea lui, decît un bogat cu buze
stricate ºi nebune.
11 - Prin aceasta se cunoaºte cã cineva spune Cuvîntul lui Dumnezeu: Cã acel om spune
cel mai mult tocmai cuvîntul care îi osîndeºte pãcatul în care trãieºte chiar el însuºi.
Spre a fi judecat chiar de propriile sale cuvinte.
12 - Dumnezeu care ºtie viaþa celui care îºi face o meserie din a predica Evanghelia Lui,
îi trimite înaintea acelui om tocmai cuvîntul potrivit stãrii sale, ca sã se trezeascã ºi sã se
îndrepte.
Dar predicatorul de meserie, nu-ºi recunoaºte niciodatã propriile sale pãcate. El spune
totdeauna despre ale altora.
13 - Ce greu se înºalã inima nelegiuitã ºi fãþarnicã a celui ce nu are nici o dorinþã sã se

lepede de pãcat
ºi nici teama sã nu se pretindã credincios - dacã nu este.
Vai de cel ce nu are cinstea curajului de a se lãsa de predicã, dacã nu se poate lãsa de
pãcat,
ci crede cã poate înºela pe Dumnezeu despãgubindu-L prin vorbe de ceea ce Îl pãgubeºte
prin fapte.
14 - Tot astfel omul fals, crede cã poate înºela pe ascultãtorii sãi care auzindu-l vorbind
cu atîta pornire împotriva pãcatului blestemat, n-au sã-l bãnuiascã tocmai pe el cã trãieºte,
chiar în acest pãcat împotriva cãruia tunã ºi fulgerã.
15 - De fapt omul nu poate sã înºele pe nimeni, decît pe sine însuºi.

Pe Dumnezeu nu-L poate înºela cãci El ºtie pe fiecare om tot ce face în ascuns. ªi nu va
socoti pe cel nelegiuit ca nevinovat (Ezechiel 18, 20; Rom. 2, 9-13) .
Pe oameni la fel nu-i poate, fiindcã ei vãd viaþa fiecãrui semen al lor, ca prin pereþi de
sticlã.
16 - Duhul celui care vorbeºte strigã mai tare decît gura lui.
ªi graiul duhului care stãpîneºte în inima omului fals este mai convingãtor decît cel pe
care îl spune gura sa.
De aceea cu cît vorbeºte mai mult, este ascultat mai puþin.
17 - Ce mare lucru este ca vestitorul Evangheliei sã trãiascã el însuºi mai înainte în chip
curat ºi demn, Cuvîntul pe care Îl vesteºte!
Ce plin de putere iese din gura unui trãitor al sfinþeniei, fiecare Cuvînt al Adevãrului
Sfînt!
18 - Ce tristã condamnare veºnicã este cea pe care ºi-o vestesc cu însãºi gura lor, cei care
zic, dar nu fac... (Matei 23, 3) .
De aceea este mai de preþ ascultãtorul sãrac, care umblã în neprihãnirea lui, trãind cu
temere de Dumnezeu, cu respect de Cuvîntul Sfînt, ºi cu smerenie faþã de neprihãnire,
decît vorbitorul bogat în cuvinte, care cu buze stricate de pãcat ºi cu mintea nebunã de
fãþãrnicie, spune ce nu trebuie sã facã ºi face ce nu trebuie sã spunã.
Sã nu se înºele singuri (Ioan 3, 7-10) .
19 - Sã nu se înºele nimeni în felul acesta...

Vinul - toate bãuturile îmbãtãtoare - sînt batjocoritoare de Dumnezeu ºi sînt o desfrînare
a trupului.
Oricine le foloseºte se depãrteazã de neprihãnire ºi înjoseºte pe Dumnezeu.
20 - Nu poate fi om credincios adevãrat nici un suflet care foloseºte bãutura.

Nu poate fi decît un mincinos ºi un nelegiuit, oricine cautã sã forþeze Scriptura, pentru
a afla acolo îngãduinþa de a bea.
Pãcãtuieºte împotriva Cuvîntului Sfînt, oricine cautã sã îndreptãþeascã folosirea bãuturilor
îmbãtãtoare.
Cuvîntul Sfînt spune limpede: nu puteþi bea ºi paharul lui Dumnezeu ºi paharul dracilor.
Dumnezeule al Sfinþeniei, nu ne lãsa sã ne îngãduim ce opreºti Tu.
Amin.
Doamne-ai milã cînd nu ºtiu
Doamne-ai milã cînd nu ºtiu

nici sã merg ºi nici sã viu
nici sã stau, nici sã mã scol
ci-s rãmas cu suflet gol
ºi aºtept de nu ºtiu cît
stînd în drum nehotãrît,
nici cu mîine, nici cu ieri,
nici aci - nici nicãieri.
Spune-mi Doamne hotãrît:

- mergi pe-aici
ºi duci atît!
ºi îndeamnã-mi inima:
- fã acum
ºi spune-aºa!
ca sã simt curat cum vrei
sã porneascã paºii mei
sã ºtiu bine ce s-apuc
ºi ce cruce-mi pui sã duc!
... Cã de-aº ºti cãrarea drept

n-aº sta-n drum sã mai aºtept
nici o zi ºi nici un ceas
ci-aº lãsa ce zici sã las
ºi-aº lua ce zici sã iau,
- partea mea frumos s-o dau
dragostei ce-i sînt dator
ºi credinþei pînã mor.
Nu cãlca-n picioare lucruri care altora li-s dragi

sã fii sigur, pentru asta grea pedeapsã ai sã tragi
prin voinþã îþi impune un respect adevãrat
pentru tot ce-ai tãi sau alþii cred cã-i sfînt ºi þin curat.
Nu mor cei ce slujind credinþa

cad jertfã-n lupta lui Hristos
sfîrºitul lor e biruinþa
nãlþãrii-ntr-un Etern Frumos.
51 - Pãcatul ºi urmãrile
1 - Alcoolismul este unul dintre cele mai înjositoare ºi mai îngrozitoare pãcate, prin
urmãrile pe care le are nu numai asupra celui care îl face, ci ºi asupra unui numãr nespus de
mare de suflete omeneºti.
Împotriva nici unui alt pãcat nu s-a luptat atît de mult ºi nu s-a predicat atît de puternic
ca împotriva alcoolului ºi urmãrilor lui.
ªi totuºi cu nici un alt pãcat nu se pierd atît de multe suflete.
2 - Omul care umblã cu ochii bine deschiºi, este nu numai harnic ci este ºi înfrînat.
El vede nu numai cît de bine ajung cei buni, dar ºi cît de rãu ajung cei rãi.
3 - O, ce mulþi oameni nu-ºi pot deschide bine ochii lor niciodatã. Ei vãd ce prãpãd face
diavolul cu bãuturile, dar cu toate acestea diavolul nimiceºte ºi astãzi cu aceastã armã
blestematã, mereu tot mai multe suflete ºi bunuri omeneºti.
4 - Cîte accidente se întîmplã zilnic pe faþa pãmîntului, lãsînd nenumãratã mulþime de

morþi, de rãniþi, de pagube ºi nefericiri...
O statisticã spunea cã 90% din morþi sînt provocate de alcool ºi de urmãrile lui
- ºi totuºi cît de puþini îºi deschid ochii sã se fereascã!
5 - Cîte certuri, divorþuri, ucideri, furturi, înºelãciuni, pizmuiri ºi alte rele, izvorãsc din
paharul dracilor,
ameþitor de cap,
pierzãtor de minte, înnebunitor de inimã...
aprinzãtor de nelegiuiri,
- ºi totuºi cine ia seama la asta!
6 - Cîte cãsnicii nefericite s-au distrus din cauza planului dracilor.

Cîte soþii sau soþi înºelaþi, pãrãsiþi, nefericiþi, ucigaºi!
Cîþi copii bolnavi, bãtuþi, pãrãsiþi, neglijaþi, înfometaþi, nenorociþi!
Cîte inimi zdrobite, cîte case zdrobite!
Cîte vieþi ºi mîntuiri zdrobite pe totdeauna, - lasã în urma lui acest tãvãlug al iadului, pe
care îl trage diavolul pe deasupra lumii, peste sufletele ºi vieþile oamenilor!
7 - Cînd vezi cã orice pahar þi-l umple mîna diavolului,

cînd vezi cã þi-l împinge în faþã duhul cel rãu,
cînd vezi cã dincolo de cel care te îndeamnã sã bei - stã satana ºi moartea rînjind de
bucuria cãderii tale,
- cum sã nu-þi deschizi ochii, cum sã nu-þi închizi gura, cum sã nu-þi îngrozeºti inima?
8 - Oricine a fost odatã robul alcoolului, - cînd se lasã de el, are de luptat cu un vrãjmaº
puternic.
Dar oricine începe sã lupte cu satana, acela sã nãdãjduiascã în Domnul.
El îl va ajuta sã biruie în lupta cu ºarpele ºi cu leul ce ies din paharul pe care îl îmbie
satana.
9 - În fiecare pahar este o viperã, - ºi oricine îºi deschide ochii, vede în fiecare butoi
sînge, lacrimi ºi otravã.
Oricine bea, sau dã altuia sã bea, face o crimã.
10 - Cum sã te mai poþi apropia de acel pahar blestemat, omule?

Cum sã te mai poþi aºeza lîngã bãuturã?
Cum sã-þi mai poþi întinde mîna spre ea?
Cum s-o mai poþi duce la gurã?
- Cînd ºtii osînda rostitã de Cuvîntul lui Dumnezeu cît de categoricã este faþã de paharul
dracilor!
11 - Cînd ºtii cîte nenorociri aduce acest pahar trupurilor ºi sufletelor omeneºti.
Cînd ºtii cã orice picãturã de alcool mãreºte cîºtigul blestemat al diavolului ºi loveºte în
Faþa ºi în Inima lui Dumnezeu, nimicind creaturile Sale ºi creaþiunea Sa.
- Cum sã mai ajuþi ºi tu la acest rãu, sprijinind lucrãrile diavolului direct împotriva lui
Dumnezeu?
Oricine rãspîndeºte bãuturile, îl ajutã pe diavolul sã zdrobeascã Inima Domnului
nefericindu-I fãpturile pe care Dumnezeu le-a iubit ºi le iubeºte atît de mult ( I o a n 3 ,
16) .
12 - Cum sã mai faci vin sau þuicã?

Cum sã mai torni de-aproapelui tãu bãuturi îmbãtãtoare? (Habacuc 2, 15) .
Cum sã mai þii în casa ta, în pivniþa ta, pe masa ta
- sau sã primeºti sã fie aduse la tine
- mãcar ºi un strop din aceastã otravã, care poartã direct peste ea chipul ºi pecetea morþii
ºi a diavolului?
Cum? Cum? Cum mai poþi fãrã sã-þi ardã ochii? ªi mîinile? ªi sufletul?
Priveºte - ºi îngrozeºte-te!
13 - Orice stãpînire - ºi orice stãpînitor - este de la Dumnezeu - cãci nu existã stãpînire

care sã nu fie de la El (Rom. 13, 1) .
Din voia Lui. Sau din îngãduinþa Lui sînt toate.
Prin urmare oricine se împotriveºte, nu este un ascultãtor deplin al poruncii.
14 - Nu numai împãratul unui popor este ales ºi îngãduit de Dumnezeu, ci chiar pînã ºi
cel mai mic slujitor ºi supraveghetor este tot aºa (Daniel 2, 21-22) .
Nu numai inima conducãtorilor poporului este în Inima lui Dumnezeu ci chiar ºi mintea
lor, adicã planurile pe care le fac,
ºi mîna lor, - adicã puterea cu care lucreazã
ºi picioarele lor, - adicã drumurile pe care merg sau vin,
ºi vremea lor, - adicã timpul în cît sînt puºi sã facã slujba pe care o fac.
15 - În Inima Domnului este totul.

Sub controlul Sãu lucreazã toþi.
Nu existã nici o stãpînire care sã fie fãrã voia lui Dumnezeu.
ªi sã lucreze ceva neîngãduit de El.
Chiar dacã noi uneori nu înþelegem de ce se întîmplã anumite lucruri - ele au totuºi o
explicaþie, cîteodatã o aflãm mai devreme.
Cîteodatã mai tîrziu.
Cîteodatã nici n-o mai aflãm.
Ea totuºi existã.
16 - Între oameni ºi lucruri existã o tainicã legãturã aºezatã de voia ºi de planul lui
Dumnezeu.
Fiecare popor îºi are conducãtorii pe care îi meritã,
fiecare vreme îºi are puterea pe care o reclamã
ºi fiecare mãsurã îºi are omul de care are nevoie.
17 - Întocmai ca în cazul Mîntuitorului nostru, este ºi în cazul fiecãrui credincios al Sãu.

Cînd pentru împlinirea voii ºi a planului Dumnezeiesc, este rînduit ca un credincios sã
sufere,
- cãci Tatãl a rînduit ca în lumea aceasta fiii Sãi sã aibã aceeaºi soartã ºi acelaºi drum ca
Fiul Sãu, -
- atunci Dumnezeu Însuºi aduce fiecãruia vremea suferinþei ºi jertfei.
Atunci credinciosul trebuie sã ºtie sã sufere smerit.
Cãci Dumnezeu l-a dus acolo.
18 - Dumnezeu este Acela care a hotãrît cum trebuie sã sufere credinciosul Sãu,
ºi cît trebuie sã sufere
ºi unde trebuie sã sufere.
- ªi cine sã fie acela prin care sã sufere.
Cînd ºtii aceasta - ºi eºti încredinþat cã aºa este - o, ce pace dulce ai prin toate cele ce vin.
19 - Dumnezeu Însuºi îl duce pe credinciosul Sãu în locul în care trebuie sã fie prins.
ªi El Însuºi îngãduie sã vinã acela cel care îl va lega ºi îl va duce spre ceea ce îi este
rînduit (1 Tes. 3, 3) .
Dar cît de multã înþelepciune pãtrunzãtoare îi trebuie cuiva ca sã poatã înþelege acest
lucru!
Însã dupã ce l-a înþeles - mãreþia suferinþei sale este de o înãlþime divinã.
20 - O cît de mare încrede rãbdãtoare îi trebuie unui credincios ca sã nu se clatine nici în

clipa cînd vede venind asupra lui mîna asupritorului îngãduit,
ºi nici în clipa cînd suferã sub mîna asupritorilor neîngãduiþi,
ci trãieºte crezînd, suferã crezînd ºi moare crezînd, cã aceasta este voia lui Dumnezeu.
ªi cã totul este tocmai spre binele lui (Rom. 8, 28) .
O, da, cine poate sã aibã rãbdarea ºi credinþa aceasta, nu s-a înºelat ºi nu se va înºela
niciodatã.
Te rugãm dãruieºte-o Isuse Doamne, tuturora, precum Þi-a dãruit-o Þie Tatãl.
Amin.
52 - Numele bun ºi iubirea
1 - Nici un lucru nu este mai scump în faþa Domnului ºi în faþa oamenilor, pentru un
suflet credincios, ca un nume bun.
Numele bun al unui credincios este o cinste nu numai pentru el ci ºi pentru Lucrarea
Domnului ºi pentru toþi cei ce fac parte din ea.
Numele rãu al cuiva - este o pacoste pentru toþi.
2 - Numele bun al unui om este cîºtigat nu numai cu un cuvînt-douã,

- nu numai într-o zi-douã,
- ci dupã un timp îndelungat ºi dupã un ºir lung de fapte frumoase în slujba lui
Dumnezeu. ªi a oamenilor.
3 - Ce minunaþi ºi ce preþuiþi sînt oamenii cu nume bun,

- dar vai ce rari sînt ei astãzi pe pãmînt!
Un nume bun este mai dorit decît o bogãþie mare - spune înþeleptul.
- ªi a fi iubit preþuieºte mai mult decît argintul ºi aurul. O, dacã toþi oamenii ar avea harul
acesta!
4 - De ce oare este mai de dorit un nume bun decît o bogãþie mare?

- Pentru cã o bogãþie oricît de mare ar fi, nu-i poate da unui om nici cinstea, nici bucuria,
nici slava pe care i-o dã un nume bun.
5 - Bogãþia nu poate merge cu omul oriunde,

nici chiar pe pãmîntul acesta, - dar numele bun nu se desparte de el niciodatã.
Bogãþia nu-l poate face preþuit ºi iubit cu sinceritate pe un om de cãtre ceilalþi,
- dar numele cel bun îl face totdeauna.
Bogãþia nu-l poate face pe om vrednic de încredere, vrednic de urmat, vrednic de iubit,
- dar numele cel bun îl face totdeauna.
Bogãþia nu-l poate face pe om vrednic de încredere, vrednic de urmat, vrednic de iubit,
dar numele cel bun îl poate oriunde, oricît ºi oricînd.
Vai de omul care preþuieºte altceva mai mult, decît bunul nume care îi cîºtigã o purtare
frumoasã, cinstitã ºi binevoitoare.
6 - ªi de ce a fi iubit, - preþuieºte mai mult decît argintul ºi decît aurul?

- Pentru cã argintul ºi aurul sînt bunuri trecãtoare. Pe cînd iubirea este un bun veºnic.
7 - ªi de ce avuþiile lumeºti nu preþuiesc cît iubirea ºi un nume bun? - pentru cã aceste

comori ne pot fi rãpite ºi se pot devaloriza...
Le putem pãrãsi, ori noi pe ele, ori ele pe noi...
- Dar iubirea ºi numele bun nu ni le poate rãpi nimeni.
Nu ni le poate devaloriza nimic. ªi nu ne pãrãsesc niciodatã.
8 - Strãlucirea oricãror metale pãmînteºti este mãrginitã, vremelnicã ºi lumeascã.

Dar strãlucirea iubirii de Dumnezeu este nemãrginitã, veºnicã ºi cereascã.
9 - Numele lui Dumnezeu este mai bun decît toate bogãþiile Lui. Cu atît mai mult decît
ele, cu cît este mai bun numele bun al cuiva decît toate bogãþiile sale.
ªi iubirea lui Dumnezeu este mai preþioasã cu nespus mai mult decît valoreazã tot ce
poate fi de preþ în lumile Spiritului sau în cele ale Materiei.
10 - Cine ne poate face pe noi sã înþelegem aceste adevãruri ºi sã ni le însuºim?

- Înþelepciunea lui Dumnezeu, care singurã ne lumineazã mintea fãcînd-o sã le poatã
pãtrunde ºi sã se poatã lãsa pãtrunsã de ele,
- spre a fi în stare sã se lepede de orice, pentru a le urma.
11 - Dar numele bun este ca un vas scump. Cu cît este ºlefuit mai mult, cu atît strãluceºte
mai frumos.
Cu cît este ferit mai cu grijã de tot ce l-ar putea atinge cu atît va fi mai curat.
ªi cu cît este pãstrat mai neatins, cu atîta îl avem mai îndelungat.
12 - Cînd l-am atins puternic de un pãcat, vasul cel scump al numelui bun ni s-a spart.
ªi adesea nu-l mai putem nici reface ºi nici înlocui cu nimic niciodatã.
De aceea este fericit ºi binecuvîntat orice suflet, care prin unirea cu Dumnezeu a primit
Numele cel bun al lui Hristos.
ªi prin iubirea Lui ºi-l pãstreazã neatins de nici un rãu.
13 - Iatã Hristos þi le îmbie ºi þie ºi doreºte sã þi le dea.

În dreapta Lui este numele bun. În stînga Lui este iubirea nepreþuitã!
Primeºte-le, primeºte-le te rog din tot sufletul meu, cu toate lacrimile ºi stãruinþele mele,
punîndu-þi toatã încrederea în El pentru ele.
Nici nu-þi poþi da seama încã, ce mare preþ au aceste douã.
14 - Primeºte-le chiar dacã ai da pentru ele orice.

Apoi pãstreazã-le chiar dacã ai jertfit pentru ele oricît.
Cãci numai ele te vor însoþi pretutindeni
ºi te vor ferici cu adevãrat.
15 - Rareori cei smeriþi au ocazia sã stea la masã cu cei înãlþaþi în lumea asta.
ªi cei mici cu cei mari.
ªi cei credincioºi cu cei lumeºti,
- dar dacã vreodatã totuºi vor sta, - ei trebuie sã fie cu mare grijã, fiindcã acolo pentru
ei este un loc de ispitire ºi de primejdii.
De aceea mai bine face credinciosul care se scuzã frumos, dar nu se duce.
16 - Se poate cã mai marele acela care îl cheamã pe un mai mic la masa lui, - sã fie o
rudenie sau un recunoscãtor.
Dar dacã acolo sînt invitaþi de-o altã stare decît a fratelui sau sorei, - mai bine face
credinciosul dacã nu se duce sã ia parte la astfel de ospeþe.
Acolo de obicei totul este pãcat, de la început pînã la sfîrºit.
17 - Nu mulþi credincioºi au prilejul sã ajungã vreodatã la masa celor mari. În faþa lor. La
starea de vorbã cu ei. La discuþia, la confruntarea lor ºi la judecata lor.
Mulþi au dorit sã ajungã ºi n-au ajuns.
Mulþi au ajuns fãrã sã doreascã, prin rînduiala ºi hotãrîrea pusã la cale de Dumnezeu.
Aceasta pentru cã ori mai marele avea nevoie sã afle un adevãr. Ori credinciosul avea
nevoie de o experienþã.
18 - Uneori întîlnirea unui credincios cu cineva mai mare pe acest pãmînt, este pusã la
cale de Dumnezeu. ªi cu un scop înþelept ºi mare.
Mai marele n-are de unde sã ºtie aceasta. Dar credinciosul are de unde sã ºtie. ªi trebuie
neapãrat sã ºtie mai dinainte.
Pentru cã totul depinde nu de ceea ce îi va spune mai marele atunci celui credincios,
- ci de ceea ce va avea curajul sã-i spunã credinciosul mai marelui.
19 - De înþelepciunea cu care un trimes al Domnului va spune adevãrul în problema pentru

care a ajuns în casa unui om mare ºi de felul cum va ºti sã vorbeascã de liniºtit, de înþelept,
de mãsurat ºi de hotãrît în sprijinul cauzei lui Dumnezeu, - va punea depinde mîntuirea
acestuia. Prin mãrturia pe care trebuie s-o depunã în faþa lui, - omul lui Dumnezeu.
20 - Fericit este fiul care nu-ºi face de ruºine pe Tatãl sãu, oriunde ar merge.
Fericit vei fi tu credinciosule dacã în orice societate ajungi nu te ruºinezi de Dumnezeul
tãu,
ci mãrturiseºti Cuvîntul Lui cu îndrãznealã la toþi cei ce ai ocazia sã-i vezi acolo.
Tu te vei mai întîlni o datã cu ei în faþa lui Dumnezeu.
Sã poþi privi atunci liniºtit ºi în Ochii Lui - ºi în ochii lor.
Doamne Duhule Sfinte, dã-ne totdeauna înþelepciunea de care avem nevoie noi ºi alþii.
Amin.
Ca o gustoasã pîine
Ca o gustoasã pîine bunã

îmi e Cuvîntul Tãu de Sus,
cu El, de fiecare datã
îmi saturi sufletul Isus.
Tu eºti Pîinea mea

Tu eºti Apa mea
Domnul meu Isus,
Tu eºti toatã viaþa mea
Domnul meu Isus...
Ca un izvor curat de munte

mereu adînc, frumos ºi plin,
îmi e Cuvîntul Tãu Isuse
cu care sufletu-mi alin.
Ca o luminã fericitã
îmi e Cuvîntul Tãu Ceresc
cu El îmi luminez cãrarea
cu El iubirea-mi încãlzesc.
Ca o îmbrãþiºare dulce
îmi e Cuvîntul Tãu Iubit,
- Isus, - ºi cînd El mã cuprinde,
sînt fericit, sînt fericit!
Dacã vrei sã ºtii aievea pe-orice om ce preþuieºte

sã-l dezbraci de tot ce-n lume sclipitor l-mpodobeºte
dã-i averea ºi onoarea ºi chiar trupul la o parte
ºi-i vezi sufletul - acesta este preþul fãrã moarte.
Cerceteazã orice lucru ce e el, nu ce-i numit

ºi vei ºti despre oricine adevãrul negreºit
cerceteazã ºi Cuvîntul lui Hristos, tu însuþi bine
- ºi vei ºti ce-I El aievea, nu ce-þi spune nu ºtiu cine.
53 - Înºtiinþarea ºi lumina
1 - Întreg Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu este numai înºtiinþare pentru fiecare suflet
omenesc care a fost adus la harul lui Dumnezeu pe calea mîntuirii,
ca sã se fereascã spre a nu mai pãcãtui niciodatã (1 Ioan 2, 1 ) . Dacã totuºi i s-a
întîmplat nenorocirea sã pãcãtuiascã, sã alerge numaidecît la Sîngele lui Hristos, spre a-l
spãla din nou (1 Ioan 2, 1-2) .
2 - Precum dintre toate scumpele comori pe care le are omul în chip unic pe acest pãmînt
ºi în aceastã viaþã, lumina ochilor este cea mai scumpã pentru el,
- aºa trebuie sã fie ºi învãþãtura sfîntã. ªi neprihãnirea sfîntã. ªi ascultarea sfîntã.
3 - Pînã ce omul are lumina ochilor curatã,

oricîte alte neputinþe ar avea aceasta i le face toate mai uºoare.
Binefacerile luminii îl despãgubesc în mare parte, de toate celelalte neputinþe.
ªi i le uºureazã.
4 - Pînã ce omul îºi pãzeºte lumina ochilor,

pînã ºi-o fereºte cu grijã,
pînã ºi-o pãstreazã curatã
ºi ºi-o ascultã cu dragoste,
- lumina curatã a ochilor lui îl înºtiinþeazã de primejdii, îl fereºte de cãderi, îl abate de
la nenorociri ºi de la moarte.
Aºa sînt sfintele înºtiinþãri, pentru inima care le ascultã cu supunere.
5 - Cînd începe sã se adune în lumina ochilor sufletului gunoaiele ºi infecþiile pãcatului,

atunci ochii se îmbolnãvesc...
Cînd nici lacrimile pocãinþei nu mai curãþã ochii ºi nici apa vie a Cuvîntului Sfînt nu-i
mai spalã de ceaþã ºi gunoaie,
- atunci lumina ochilor sufleteºti slãbeºte,
se întunecã
ºi se pierde.
Iar omul care a avut-o dar n-o mai are, devine un orb nenorocit, ticãlos, sãrac ºi gol
(Apoc. 3, 17) .
6 - O, ce tristã priveliºte este un loc de orbi,

ºi ce cutremurãtoare priveliºte ar fi o casã care toþi cei ce locuiesc acolo sã fie fãrã lumina
ochilor!
Dar ce nenorocire ºi mai mare ar fi o þarã de orbi, o lume de orbi.
Slavã Domnului cã trupeºte aºa ceva nu lasã Dumnezeu sã fie. Însã ce trist este cã
sufleteºte aceste mari nenorociri se pot vedea pretutindeni.
7 - Vai de cel care are sfãtuitori rãi, cãlãuzitori rãi, îndrumãtori rãi.
Vai de locul acela în care orb pe orb se conduce, spre groapã,
- în care orb pe orb se învaþã spre pierzare
ºi orb pe orb se chinuie ºi se ucide cu urã.
8 - Iatã îndrumãrile înþelepciunii sînt lumina ochilor noºtri.

Ele sînt chiar lumina ochilor sufletului nostru, chiar lumina însãºi.
Cîtã vreme lumina aceasta ne este îndrumãtoarea cãrãrilor, însoþitoarea faptelor ºi stãpîna
trãirii
- viaþa noastrã se desfãºoarã în luminã.
Vai de sufletul acela care nu ascultã de înºtiinþãrile ei.
9 - Omul trebuie sã cearã, ca sã capete.

Trebuie sã batã ca sã i se deschidã.
Trebuie sã caute, ca sã gãseascã.
Dumnezeu ajutã - celui ce face ce poate, dar nu încurajeazã lenea ºi muþenia.
Nu dã celui ce nu cere.
Nu deschide celui ce nu bate
ºi nu rãspunde celui ce nu întreabã - ºi nu zice lui Dumnezeu nimic.
10 - Lumina este Hristos. Zi-I lui Hristos: vino în inima mea!

Cãci trebuie sã-L primeºti strãlucit, mãreþ, înnoitor, sfinþitor, îndrumãtor ºi Mîntuitor pe
Hristos. Ca lumina ochilor tãi, - fiindcã altfel nu poþi fi mîntuit, fãrã El.
Numai prin lumina Lui vei vedea lumina, vei umbla în ea. ªi vei strãluci prin ea, în veci
ºi în veci.
Dar zi-i luminii ºi înþelepciunii: mamã - ºi cheam-o.
Altfel nu va veni la tine,
- dar dacã îi zici, - ea va veni.
11 - O, ne proºternem în faþa luminii ºi ne închinãm ei,

cum fac cei ce locuiesc în þinuturile nopþilor îndelungate, - în faþa rãsãritului aºteptat
îndelung, cu adorare, cînd le apare soarele dorit ºi scump...
Slavã veºnicã Þie Isus Hristos Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor.
Tu eºti lumina ochilor noºtri,
strãlucirea negrãitã ºi fericitã prin care vedem,
prin care rodim,
prin care cîntãm,
prin care strãlucim,
prin care devenim nemuritori ºi luminoºi.
12 - Fiecare om este un singuratic pe acest pãmînt. Pînã la urma urmelor, el rãmîne singur
în faþa tuturor datoriilor ºi a rãspunderilor sale.
Nimeni nu-l poate înlocui nici în împlinirea datoriilor lui - ºi nimeni nu-i poate lua nici
osînda sau rãsplata sa pentru împlinirea sau neîmplinirea acestora.
13 - Lucrînd pentru Dumnezeu, - sau împotriva Lui,

- tot ce omul trimite în sus - prin circuitul rînduielilor aºezate de Dumnezeu,
- se întoarce iarãºi înapoi peste capul sãu. Cu mai multã putere ºi greutate.
Lucrînd pentru semenii sãi, sau împotriva lor,
- tot ce omul trimite în dreapta sau în stînga sa, prin acelaºi circuit al rînduielii
Dumnezeieºti, se întoarce iarãºi asupra vieþii sale.
14 - Binele sau rãul, binecuvîntarea sau blestemul, facerea sau nefacerea adusã altora nu
sînt adevãrate decît pentru acela care le face.
El singur se va bucura sau se va osîndi pentru ele. Asupra lui însuºi se vor întoarce mai
curînd sau mai tîrziu toate.
Ori pe pãmînt - ori sub el.
15 - Lui Dumnezeu nu-I putem face nici bine nici rãu, - El este deasupra binelui ºi rãului.
Pe El nu-L putem nici îmbogãþi nici pãgubi, - El este Stãpînul tuturor.
Pe El nu-L putem nici mîngîia nici lovi... El este de neatins.
Iar între noi ºi semenii noºtri este totdeauna Dumnezeu.
Sãgeþile trase înspre El, se întorc totdeauna ºi cad în capul celui ce le-a tras.
16 - Dumnezeu vegheazã totdeauna asupra a tot ce facem noi semenilor noºtri.

Dacã noi tragem asupra altora sãgeþi arzãtoare - El le este acelora un scut puternic, iar
sãgeþile otrãvitoare trase de noi asupra altora, se vor întoarce totdeauna asupra noastrã a celor
ce le-am tras.
17 - Dacã vrem sã le facem bine, binele trecînd prin Dumnezeu creºte ºi se desparte în
douã revãrsãri.
Partea cea mai îmbelºugatã se va reîntoarce iarãºi înapoi, spre acela din care a izvorît.
18 - Cine binecuvînteazã pe Dumnezeu, lui însuºi îºi face binele.

Cãci binecuvîntarea sa se întoarce asupra lui însuºi, îmbogãþitã de rãsplãtirile nemãrginite
ale lui Dumnezeu.
19 - Cine blestemã Numele Cel Sfînt al lui Dumnezeu, el singur face sã cadã asupra
veºniciei sale, toate blestemele aruncate spre cer,
- mai împreunate încã ºi de osînda pe care le-o adunã Sfinþenia ºi Dreptatea lui
Dumnezeu, vãtãmate de cel care a blestemat.
20 - Pe fiecare om îl pãzeºte Dumnezeu.

Pe cei din luminã ºi ascultare îi pãzeºte spre viaþã,
iar pe cei din întuneric ºi neascultare îi pãzeºte spre osîndã ºi judecatã
(2 Petru 3, 7) .
Fiecare merge inevitabil spre soarta pentru care se pregãteºte.
O, Putere a lui Dumnezeu, ai milã de toþi ºi îndrumã-i pe calea mîntuirii prin ascultare.
Amin.
54 - Faptã ºi rãsplatã
1 - Tot ce faci, þie îþi faci.

Nici lui Dumnezeu, nici altuia nu-i faci ci numai þie.
Fie binele, fie rãul.
ªi tu vei strînge odatã rodul faptei tale.
Fie pentru viaþa aceasta, fie pentru cealaltã.
Fie în grãdinile luminoase ale Raiului, fie în vãile întunecate ale iadului.
2 - Chibzuinþa este virtutea pe care o are numai omul cu adevãrat înþelept.

Pe cel chibzuit în umblarea lui, Dumnezeu nu-l lasã niciodatã sã fie lipsit sau ruºinat.
3 - Pe cel chibzuit, Dumnezeu nu-l lasã.

Nu-l lasã sã sufere de foame, ci îi dã sãnãtatea cu care sã poatã munci, pentru a-ºi cîºtiga
pîinea lui cinstitã.
Îi dã priceperea s-o ºtie afla
ºi îi întocmeºte toate condiþiile s-o poatã avea cît mai bunã ºi cît mai hrãnitoare.
4 - Dacã se întîmplã uneori, spre binele omului cinstit sau spre al altora sã nu-ºi poatã
avea pîinea lui în felul normal, - Dumnezeu tot nu-l lasã pe cel cinstit sã moarã de foame.
Pe cãi ºtiute numai de Dumnezeu,
cu mijloace care sînt numai în Mîna Lui
ºi în felul cum numai El poate
- Dumnezeu nu-l lasã pe neprihãnitul Lui sã moarã niciodatã pãrãsit.
Ci îl scapã totdeauna.
5 - Asupra celui ce umblã în curãþia legãmîntului sãu sfînt,

- se revarsã toate binecuvîntãrile Domnului.
În bolile sale, Dumnezeu îi revarsã mîngîierile Lui.
În necazuri dragostea frãþeascã îl înconjoarã, alungîndu-i singurãtatea ºi greul.
Iar în moarte, Însuºi Domnul vine ºi-l ia în Cer, dupã cum este scris: - Eu Mã voi întoarce
ºi vã voi lua cu Mine...
6 - Rugãciunea îi liniºteºte orice teamã, celui neprihãnit.

Rãbdarea îi uºureazã orice alin.
Nãdejdea îi însoþeºte orice drum.
Prezenþa lui Hristos îi lumineazã orice noapte ºi îi umple orice zi.
Pînã ce ajunge la limanul fericitei izbãviri.
Ori sub cer, ori în el.
7 - Nu-l lasã Dumnezeu pe cel neprihãnit

ºi nu-l va lãsa niciodatã.
Oricît de lungã ar fi suferinþa, foamea, boala, încercarea, cuptorul, tunelul, singurãtatea
prin care El îl trece,
- nu-l va lãsa Dumnezeu...
Viitorul celui neprihãnit va fi o veºnicã izbãvire.
8 - Sînt ºi neprihãniri false, fãþarnice, care duc la moarte (Matei 5, 20) .

Dumnezeul nostru sã ne fereascã de aceste neprihãniri înºelãtoare, fãþarnice.
ªi sã ne dea neprihãnirea adevãratã, smeritã, sincerã, curatã - care duce la viaþã.
Cãci rãsplata acestora este totdeauna viaþa ºi lumina.
9 - Adevãrata neprihãnire este totdeauna smeritã ºi sincerã faþã de Dumnezeu ºi faþã de

fraþi.
Ea nu dezbinã, nu tulburã ºi nu întristeazã pe fraþi.
Nu se poartã cu nerecunoºtinþã ºi nici nu rãspunde prefãcut ºi obraznic.
Nu umblã dupã cîºtiguri lumeºti ºi nici nu-ºi cautã slava oamenilor.
10 - Pe pãmîntul acesta unde se dã o necontenitã ºi puternicã luptã între Bine ºi rãu, între
Adevãr ºi minciunã - între Sfinþenie ºi pãcat,
- adevãrata confruntare se dã între duhuri.
Oamenii sînt numai uneltele de care se folosesc unul sau altul dintre cele douã duhuri care
se luptã între ele.
Este cu una sau cu alta, dintre cele douã duhuri potrivnice,
este cu unul sau cu altul, dintre cei doi Stãpînitori, care se exclud total unul pe celãlalt.
11 - Binele îºi are înfãþiºarea sa, rãul ºi-o are pe-a lui.
Nu existã nici o asemãnare a unuia cu celãlalt.
Adevãrul îºi are armele lui. Minciuna ºi le are pe ale ei.
Nu existã nici o identitate între ele.
Se deosebesc total unele de celelalte, cum cerul de pãmînt.
12 - Sfinþenia îºi are chipul ei. Pãcatul ºi-l are pe al lui.

O deosebire ca de la cer la pãmînt le desparte pe una de cealaltã.
Hristos este Izvorul, Înfãþiºarea ºi Puterea Binelui, Adevãrului ºi Sfinþeniei.
Oricine zice cã este al Lui, trebuie sã trãiascã ºi el cum trãieºte Hristos - Domnul sãu.
13 - Satana este izvorul, înfãþiºarea ºi puterea rãului, a minciunii ºi a pãcatului.

Nici un fel de legãturã de apropiere ºi de confundare nu poate exista între Hristos ºi
satana.
Dupã cum ºi cei ce primesc Duhul lui Isus, devin asemenea Lui.
14 - Hristos Domnul Neprihãnirii - are veºnice binecuvîntãri pentru oricine umblã în

neprihãnirea cerutã de El.
Fericitã este ºi va fi veºnic, sãmînþa celor care au umblat ºi vor umbla mereu în dragostea
ºi ascultarea lui Hristos.
Dar vai de cei care cad din aceastã stare.
Ei ajung o sãmînþã a pãcatului, a morþii, a iadului.
15 - Satana, care la început a fost o creaturã superioarã, o operã strãlucitã, realizatã prin
Hristos,
- a devenit cîndva, prin propria lui voinþã, un vrãjmaº al Creatorului ºi Binefãcãtorului
sãu.
Momentul transformãrii lui satan din înger în demon, din colaborator în vrãjmaº, din
prieten în ucigaº, - este opera lui însuºi!
Bun a fost fãcut de Dumnezeu. Rãu s-a fãcut el însuºi!
ªi cu orice fiu al sãu, este tot aºa.
16 - Binele a fost creat de Dumnezeu, - rãul s-a creat singur. Izvorul rãului este în el
însuºi.
Apoi rãul a devenit un creator, prin acelaºi proces de transformare, prin care ºi-a dat
naºterea lui însuºi.
Fiecare rãu se face rãu el însuºi - nimeni nu-l poate dinafarã.
Ci numai el însuºi dinãuntru.
17 - Tot ce este rãu, fals, dubios, întunecat, negativ, dãunãtor, bolnav, otrãvitor ºi ucigaº
- este opera lui satana,
fie oameni, fie lucrãri, fie lucruri.
Pãcatul este prima lui lucrare.
ªi cu ajutorul acestuia a creat duhuri, apoi suflete, apoi metode, apoi roade.
18 - Neghinã sînt fiii celui rãu - spune Domnul.

Aºteptarea lor este focul (Matei 13, 38-42) .
Vicleanul este fiul dracului (Fap. Ap. 13, 10) ,
- ºi aºteptarea lui este blestemul.
Cei rãi vor fi aruncaþi grãmadã împreunã cu satana în cuptorul aprins
(Matei 13, 49-50) .
Cei buni vor fi mîntuiþi individual.
Satana are gloata - Hristos numai fiinþe unice.
19 - Oricine pãcãtuieºte este de la diavolul - ºi va împãrtãºi aceeaºi soartã cu el.

Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu ºi copiii diavolului (1 I o a n 3 , 8 - 1 0 ) .
Sãmînþa Femeii: Hristos.
ªi sãmînþa diavolului: el însuºi (Facere 3, 15) .
20 - În lupta contra lui satana - Hristos merge cu armata Neprihãnirii, Adevãrului ºi

Sfinþeniei. El nu poate merge cu alte arme. Acestea sînt armele Lui, cãci aºa este El.
Dar diavolul merge cu armele contrafãcute ale murdãriei, ale minciunii, ale pãcatului,
fiindcã în el totul este mincinos ºi contrafãcut. Pentru cã el însuºi este aºa din clipa cînd s-a
creat.
De aceea satana n-are milã de nici unii din ai lui. Tot ce le pregãteºte el este numai
grozãvie ºi cruzime.
Dumnezeul nostru, deschide-le ochii, la toþi cei înºelaþi de satana, înainte de a fi prea
tîrziu.
Amin.
Doamne, Dumnezeul nostru Minunat
Doamne, Dumnezeul nostru

Minunat eºti foarte,
Tu eºti Cel Fãrã hotar,
Cel Fãrã de moarte,
Cel a cãrui sfîntã Voie
este bucurie,
- binecuvîntat e-oricine
se închinã Þie!
Doamne, fii cu noi, fii cu noi, fii cu noi

în orice nevoi
ca sã nu slãbim
ci sã biruim!
Tot ce-ai rînduit Tu Doamne,

pentru oriºicine
este numai mîntuire
este numai bine,
tot ce Tu ne-ai dat ºi nouã-i
numai bunãtate
- slavã, numai slavã Þie
pentru toate-toate!
Iartã-ne cînd stãm ºi plîngem

ºi strigãm Pãrinte
prea cu grijã ori cu fricã
pentru ce-i nainte,
iartã prea-puþina noastrã
rîvnã ºi rãbdare,
cînd ne tremurã iubirea
plinã de-ntristare!
Nu te bizui pe-averea ºi pe slava ta de-acum

toate sînt mai trecãtoare ºi mai slabe ca un fum
bizuieºte-te pe Domnul, pe credinþã ºi pe har
toate celelalte toate sînt speranþe în zadar.
Cine-aprinde lumînarea n-o ascunde sub obroc

omul credincios ºi harnic strãluceºte-n orice loc.
55 - Adevãr ºi imitaþie
1 - Pentru tot ce Hristos are adevãrat, satana are ceva contrafãcut, fals, mincinos.
Pentru fiecare monedã adevãratã a lui Hristos, satana are o monedã falsã a lui.
Pentru orice virtute adevãratã a Duhului Sfînt, duhul rãului are una mincinoasã a lui.
Cel rãu este un imitator murdar: orice lucreazã original Dumnezeu, - satana pîndeºte ºi
îndatã imitã, pentru a deruta, pentru a perverti, pentru a abate sufletele spre interpretarea lui
diabolicã, de la calea cea dreaptã la cãile lui false.
2 - Aºa este ºi cu neprihãnirea.

Hristos dã adevãrata neprihãnire la viaþã - iar satana dã falsa neprihãnire care duce la
moarte (Luca 16, 15; 20, 20; 2 Cor. 11, 14-15) .
Iar sufletele care primesc pe una sau pe cealaltã sînt ale unuia,
sau ale celuilalt.
Fiecare sã se cerceteze ºi sã se vadã singur, al cui este.
Singura luminã este în Cuvîntul ºi în Duhul Domnului.
Ferice de cei smeriþi, cãci lor Duhul le aratã adevãrul.
Vai de cei trufaºi - lor satana le aratã minciuna.
3 - Toate înºtiinþãrile Domnului fãcute celor ce vor asculta Cuvintele Sale

ºi vor porni pe urmele Lui
- vorbesc numai de flãmînzire, de însetare, de cruce, de jug, de prigoniri, de bãtãi ºi de
moarte...
De nedreptate ºi de urã, în toate felurile din partea tuturor.
- Acestea oare nu sînt nenorociri?
- Nu sînt! Ele sînt numai mijloacele prin care Domnul Îºi curãþeºte de întinãciunile cu
care sînt stropiþi ai Sãi trecînd prin noroiul lumii.
Ca sã iasã dincolo curaþi, spre a putea intra în locurile cereºti pregãtite lor.
4 - Nimeni n-a mai putut spune cuiva care era sãrac, sau care plîngea, sau care flãmînzea,
sau care era ocãrît, prigonit, lepãdat ºi omorît: ferice de tine - ca Hristos?
(Matei 5; Luca 6) .
ªi totuºi nimeni nu a mai fost crezut atît de mult.
ªi ascultat de atît de mulþi ca ºi El.
Fiindcã numai Hristos poate da fericirea aceasta celor ce-L urmeazã pe El.
Dar El o ºi dã cu adevãrat. De aceea El este crezut ºi urmat.
5 - Rãul nu atinge decît pe cei rãi, blestemul nu-l ajunge decît pe cel ce blestemã.
Nelegiuirea nu vine decît prin cel nelegiuit.
Satana, imitatorul blestemat cautã ºi-n aceasta sã-l imite pe Hristos. Fiindcã Domnul le-a
promis la ai Sãi viaþa, - le-o promite ºi el. Dar cum este mincinos - el le dã moartea.
6 - Tot ce îngãduie Dumnezeu sã vinã peste cei buni - nu-i nenorocire spre rãu, ci-i
binefacere spre bine.
Nici bolile nici necazurile nu sînt nenorociri pentru cei ce lucreazã cu adevãrat,
- ci numai pentru cei ce lucreazã cu minciuna.
Fiindcã Domnul, pe ai Lui îi scapã cu dragoste,
dar satana pe ai lui, îi înfundã cu urã.
7 - Dumnezeu care este permanent de faþã lîngã cei neprihãniþi, are o permanentã grijã ca
prin lucrarea puterii Lui, sub care sînt toate, nu numai ca nenorocirea pusã la cale de cel rãu
pentru cel neprihãnit sã aibã o margine foarte apropiatã,
ci Domnul Însuºi întãreºte pe neprihãnitul Lui în tot timpul nenorocirii sale,
dãruindu-i totdeauna o putere mai mare decît suferinþa la care este supus.
8 - Credinciosul Domnului Isus este tot timpul deasupra valurilor nãpustite asupra sa,
fiindcã Domnul face ori sã scadã valul, ori sã creascã puterea credinciosului Sãu, - spre a nu
fi înecat.
Iar rezultatul suferinþei trecute nu este doborîrea sufletului rãbdãtor - ci este tocmai
înãlþarea lui, în o rãsplatã ºi o strãlucire nepieritoare.
9 - Ce minunatã grijã poartã totdeauna Dumnezeu de viaþa celor neprihãniþi ai Sãi!

Pe orice cale a lor grija Domnului le aºeazã binecuvîntãri ºi bucurii.
Pe calea rugãciunii le dã mîngîieri.
Pe calea binefacerilor le dã mulþumiri.
Pe calea postului - biruinþa.
Pe calea rãbdãrii - neprihãnirea.
Umblaþi cu Dumnezeu - ºi veþi vedea.
10 - Nu-i nici o cale a credinciosului pe care sã nu fie viaþa ºi bucuria.

Oricît de grea ar pãrea pe dinafarã calea Domnului, pe dinãuntrul ei este numai viaþã ºi
bucurie.
Acestea sînt însã descoperite numai dupã ce ai plecat pe ea.
11 - O, fiul meu care porneºti pe calea Domnului, nu te teme.

Nici o nenorocire nu þi se va întîmpla pe urmele Lui.
Foamea ta, va sfîrºi nu cu lipsa ºi cu moartea,
- ci cu viaþã ºi cu îmbelºugare.
Golãtatea ºi sãrãcia ta, nu se vor sfîrºi în mizerie - ci în slavã.
Ocara ºi boala ta, închisoarea ºi pãtimirile tale, nu se vor sfîrºi în ruºine, în uscãciune ºi
în nefericire...
- Ci în încununare, în cinste, în voioºie ºi în fericirea veºnicã.
Fii mai sigur de asta decît de orice lucru de pe lume.
De aceea rabdã zilnic, privind spre acest sfîrºit biruitor care este mult mai aproape,
mult mai minunat,
ºi mult mai sigur decît tot ce poþi tu crede.
12 - Numai cînd vezi roadele neascultãrii, atunci îþi dai seama ce mare binecuvîntare este
ascultarea.
Numai cine are un fiu rãu ºtie sã preþuiascã pe fiul cel bun.
Numai unde sînt într-o familie, sau într-o adunare suflete neascultãtoare,
atunci poþi vedea ce fericite sînt familiile ºi adunãrile care au fii ascultãtori.
13 - Prin lucrarea rãului a venit în lume pãcatul.

Prin lucrarea pãcatului s-a nãscut în noi firea lumeascã.
ªi prin lucrãrile firii lumeºti stãpîneºte în fiinþa noastrã totdeauna o puternicã pornire spre
neascultare ºi nesupunere.
Aceasta este firea cu care ne naºtem.
Cu care trãim în trupul nostru.
ªi cu care avem de luptat pînã la despãrþirea de aceastã lume.
ªi pînã la ieºirea din acest trup.
ªi numai Duhul Sfînt ne-o poate înnoi ºi pãstra spre viaþã, în fiinþa noastrã cea nouã.
14 - Încã din clipa convertirii noastre.

Din clipa cînd o rupem cu pãcatul ºi ne unim cu Hristos.
Din clipa cînd prin naºterea din nou devenim printr-o tainicã transformare, fii ai luminii
ºi ai neprihãnirii,
- din clipa aceasta sfîntã, în noi se naºte o nouã fire.
Se iveºte o nouã putere,
se creeazã o nouã fiinþã: firea, puterea ºi fiinþa duhovniceascã.
Pe acestea nu le au oamenii neîntorºi la Hristos ºi nenãscuþi din nou, cei neeliberaþi de
sub puterea ºi de sub robia pãcatului.
Ferice de cei care au duhul ascultãrii.
Ei sînt fiii lui Hristos, care a fost ascultãtor pînã la moarte (Filip. 2, 8) .
15 - Prin firea cea veche, omul cel vechi ºi lumesc, este neascultãtor de poruncile ºi de
voia lui Dumnezeu,
pentru cã firea cea lumeascã nu se supune ºi nu vrea sã asculte de Dumnezeu,
ci îi place sã trãiascã în pãcatul ºi în voia satanei.
Ea este firea satanicã, potrivnicã ºi nelegiuitã,
ea nu se poate subordona voii lui Dumnezeu - ºi nici nu vrea.
Ea nu poate asculta de Hristos, ºi nici nu vrea.
Ea nu poate urma pe Duhul Sfînt, ºi nici nu vrea.
- Aceasta este firea omului nebun (Psalm 14, 1) ,
care zice vorbe nebuneºti
- ºi care are un sfîrºit nebunesc.
16 - În clipa cînd în viaþa omului intervine o altoire a firii duhovniceºti,

cînd omul se naºte din nou,
cînd omul devine un om duhovnicesc, supus lui Dumnezeu
ºi cînd el ajunge cãlãuzit de Duhul Sfînt,
- atunci omul capãtã firea lui Hristos. Iar ca rod al acestei firi noi, în viaþa lui se naºte
dragostea, dorinþa ºi plãcerea ascultãrii de tot ce este sfînt.
ªi capãtã dezgust ºi oroare de tot ce este pãcãtos.
Aºa este omul duhovnicesc.
17 - Ascultarea de sfinþenie este cel dintîi ºi cel din urmã semn cã un om s-a întors la
Dumnezeu
ºi cã Îl urmeazã pe Hristos.
Ascultarea de smerenie este dovada cea mai luminoasã ºi cea mai grãitoare, cã un suflet
este cu adevãrat un înnoit al Adevãrului
ºi un sfinþit al Dragostei.
Un fiu al Cuvîntului ºi un rob al Duhului Sfînt.
Toate celelalte lãudãroºii ale oamenilor, toate celelalte semne ale lor, sînt numai înºelare
de sine.
18 - Fiul neascultãrii este un fiu nebun, - orice ar fi el,

numai fiul ascultãrii este de neprihãnire un fiu înþelept
- ºi acesta este semnul lor.
Fiul neascultãrii este un fiu al diavolului, - oricine ar fi el,
numai fiul ascultãrii sfinte este un fiu al lui Hristos
ºi aceasta este deosebirea dintre ei.
19 - Pentru zidirea temeinicã a unui cãmin, a unei familii este nevoia cea mai mare de
înþelepciune. Pãrinþii, soþii ºi fiii trebuie neîncetat sã aibã grijã fiecare de pacea ºi fericirea
tuturor.
Orice nebunie a unuia - îi costã fericirea pe toþi.
20 - O femeie înþeleaptã poate face un înger din soþul ei ºi un rai din cãminul lor.
Dar ºi o femeie nebunã îºi poate nenoroci pe soþul ei oricît de bun ar fi.
ªi îºi poate dãrîma casa ei, orice temelii ar avea.
Dumnezeule al Înþelepciunii, Te rugãm sã dai tuturor mamelor, soþiilor ºi surorilor noastre
înþelepciunea ziditoare,
ºi sã le fereºti pe toate femeile lumii de nebunia prãbuºirii.
Amin.
56 - Zidire ºi dãrîmare
1 - Rãsplata care vine pentru umblarea înþeleaptã sau pentru umblarea nebunã o simte cel
mai dintîi femeia.
Fiindcã bine este zis cã femeia înþeleaptã îºi zideºte casa ei, dar femeia nebunã ºi-o
dãrîmã cu însãºi mîinile sale.
2 - Femeia este centrul casei ºi a familiei,

femeia, - începînd de fiicã.
Apoi sorã.
Apoi soþie.
Apoi mamã, - pînã este bunicã ºi strãbunicã.
În toate aceste stãri, prin care trece normal o femeie, ea este într-un cãmin cea care le
învîrteºte pe toate, le ºtie pe toate ºi le hotãrãºte pe toate.
Casa care are o femeie bunã, este aºezatã totdeauna cu faþa la soare.
3 - Fericitã este inima femeii întoarse la Dumnezeu, fiindcã numai o astfel de inimã este
cu adevãrat priceputã ºi binevoitoare.
Priceperea este frumoasã la orice fiinþã, dar la femeie ea este ºi mai necesarã,
- fiindcã ea încununã ºi casa celor ce vor îndruma pe alþii.
Ea este mama unui întreg neam, care începe cu ea.
4 - De cînd este încã fiicã la mama ei, femeia trebuie sã înveþe rostul casei, sub
îndrumarea mamei,
ºi astfel sã capete deprinderea de a mînui toate lucrurile.
Sã ajungã sã poatã face chiar ºi munca bãrbatului. Bãrbatul nu poate face totdeauna ºi
munca femeii, dar femeia o poate face aproape totdeauna pe a bãrbatului.
Dar bine cu adevãrat este numai acolo unde fiecare îºi face partea pentru care l-a rînduit
Dumnezeu.
5 - Unde femeia cautã sã-l înlocuiascã dispreþuindu-l pe bãrbatul ei - acolo totul se tulburã
ºi se rãstoarnã în cãminul lor.
Tot aºa ºi unde bãrbatul o dispreþuieºte ºi o nedreptãþeºte pe femeia lui.
Adevãratul ziditor al cãsniciei fericite ºi al casei lor este dragostea amîndurora.
6 - Cînd femeia este înþeleaptã, hãrnicia bãrbatului este bine îndrumatã ºi cumpãtat
gospodãritã.
- Astfel cã gospodãria lor se înfrumuseþeazã necontenit.
Cãsnicia lor se sudeazã neîncetat,
iar cîºtigul lor creºte mereu mai îndestulãtor.
Ce dar de la Dumnezeu este înþelepciunea la o femeie!
7 - Cînd femeia este nebunã, adicã nepriceputã, desfrînatã, neascultãtoare, leneºã,

înfumuratã, gîlcevitoare ºi rea,
- praful ºi ruina se alege cel mai curînd din toatã casa lor,
din toatã averea lor,
din toatã fericirea lor.
Cea mai mare pedeapsã a lui Dumnezeu, este o femeie rea.
8 - Mîinile femeii leneºe, risipitoare, vopsite, nepricepute, ascunzãtoare, murdare ºi

trãgãtoare de sfori viclene, - nimicesc totul.
Nimicesc mai întîi armonia cãminului ei.
Nimicesc avutul ºi fericirea soþului ei.
Nimicesc viitorul copiilor ei.
Nimicesc mîntuirea sufletului ei - ºi al mai cine ºtie cîtor suflete, - care au nefericirea sã
vinã în atingere cu ea.
Mai vreþi oare dovezi despre acest adevãr?
Mai aveþi nevoie ºi de altele pe care le vedeþi zilnic în jurul vostru pretutindeni, dacã
aveþi ochi?
ªi dacã ºtiþi sã vã uitaþi cu ei?
Aveþi destule acelea!
9 - O viaþã sfîntã în familie începe cu femeia, dar ºi o viaþã stricatã începe tot cu ea.
De aceea femeia rãspunde ºi pentru fericirea ºi pentru nefericirea familiei sale.
ªi pentru prezent ºi pentru viitor.
ªi pentru mîntuirea ºi pentru pierderea alor ei.
10 - Blîndeþea este una din cele douã virtuþi pe care Însuºi Domnul ºi Mîntuitorul nostru
Isus Hristos, ne-a poruncit ca sã le învãþãm de la El,
- ba încã cea dintîi, - înaintea smereniei (Matei 11, 29) .
Iar aceste douã virtuþi trebuie ca cei doi soþi sã le înveþe ºi sã le aibã la fel.
Unde soþul are blîndeþe - soþia sã aibã smerenie.
11 - Întrebarea blîndã capãtã totdeauna un rãspuns bun

ºi purtarea blîndã aflã totdeauna cuvinte de laudã
- dupã cum este scris: un rãspuns blînd potoleºte mînia,
dar o vorbã asprã o aþîþã...
12 - Viaþa noastrã este plinã de rãspunsuri.

Aceste rãspunsuri sînt de fapt rãspunderile faþã de chemãrile datoriilor pe care le avem
prin însãºi existenþa noastrã aici ºi aºa.
În primul rînd faþã de Dumnezeul nostru.
În al doilea rînd faþã de Lucrarea Lui.
În al treilea rînd faþã de fraþii ºi semenii noºtri
- ºi abia în al patrulea rînd faþã de noi înºine.
Dar fericirea cea de a patra depinde de cele trei dinaintea ei.
13 - Blîndeþea este totdeauna o ascultare bunã.

Nu existã o ascultare bunã, care sã fie rãstitã ºi potrivnicã.
Iar dacã totuºi existã, aceasta este o silã chinuitoare, o urã neputincioasã ori o batjocurã
ambiþioasã,
- ºi nu o ascultare bunã.
14 - Ce bunã este o vorbã bunã la vremea potrivitã, - spune Cuvîntul Domnului,

- dar o astfel de vorbã bunã nu poate veni decît de la un suflet bun, luminat de Hristos ºi
îndrumat de El.
O apã bunã nu poate izvorî decît dintr-un izvor bun.
De aceea pentru a avea o vorbã bunã, trebuie sã ai un suflet bun.
15 - Domnul poate îngãdui sã mai vinã peste noi dreptatea mustrãrilor Sale,
- tot ca o chemare spre mîntuirea sufletului ºi a vieþii noastre.
Atunci avem a face cu suferinþa ºi cu boala,
cu necazul ºi cu paguba,
cu pierderile ºi cu chipul ºi graiul cel aspru ºi întunecat al mustrãrii lui Dumnezeu.
Totul depinde de rãspunsul pe care îl dãm atunci, la loviturile de încercare.
Asta va arãta cã noi avem în noi vrednicia sau nu.
16 - Dacã glasul rugãciunilor noastre cãtre Domnul izvorãsc dintr-o inimã blîndã,
însoþite totdeauna de lacrimile calde ºi curate ale pocãinþei ºi ale iubirii,
ale bunãtãþii ºi ale sinceritãþii,
sau ale renaºterii sincere, cînd sîntem chemaþi,
- atunci Dumnezeu ne va rãspunde totdeauna cu blîndeþea iertãrii, a izbãvirii ºi a dragostei
Sale.
17 - Multe sînt planurile pe care le face neîncetat inima noastrã.

Fiindcã inima nu doarme ºi nu stã niciodatã, ea totdeauna face tot felul de planuri, prin
ea trec tot felul de dorinþe.
Unele din planurile inimii se urcã pînã la minte,
dar altele trec repede în picioare, în mîini, în faptele ºi în umbletele noastre.
Altele ajung în gura ºi în buzele noastre.
Dar numai cele ce trec prin sita minþii, sînt cu adevãrat bune ºi folositoare.
Toate celelalte pot fi primejdioase.
18 - Unele planuri ale inimii noastre sînt bune, - dar multe din planurile ei sînt ºi
nechibzuite.
Unele dintre roadele lor sînt binecuvîntate, dar cele mai multe sînt aducãtoare de
întristare.
Binecuvîntatã este inima curãþitã de Dumnezeu ºi înnoitã de Hristos, - cãci numai
planurile unei astfel de inimi, sînt fericite.
19 - Planurile pe care le face inima atîrnã de om - spune Sfînta Scripturã,

dar rãspunsul pe care îl dã gura, vine de la Domnul.
O, dacã ar veni totdeauna de la El!
De fapt planul inimii ºi rãspunsul gurii, au totdeauna o strînsã legãturã numai la oamenii
sinceri.
La oamenii prefãcuþi nu. La acei oameni una gîndeºte inima - ºi alta vorbeºte gura.
Ce nelegiuitã este ºi inima care face ce nu poate spune, dar ºi gura care spune ce nu poate
face.
20 - Planurile n-ar trebui sã le facã inima, ci mintea omului.

Cãci mintea omului are de la Dumnezeu însuºirea de a judeca, de a discerne, de a
cunoaºte, de a prevedea lucrurile ºi urmãrile lor.
Mintea ºi nu inima, fiindcã mintea este mai sus. ªi mintea are ochi, iar nu inima.
Fericitã e numai viaþa aceluia care are o inimã - care gîndeºte prin minte. ªi care are o
minte care simte prin inimã.
Dumnezeul nostru, sfinþeºte-ni-le pe amîndouã.
Amin.
Doamne, nu vrem niciodatã

Doamne, nu vrem niciodatã
sã slãbim pe cale,
nici sã ne-ndoim de grija
bunãtãþii Tale,
nici sã ocolim durerea
ce ne-o crezi Tu bunã,
ci ne temem sã nu pierdem
dragostea-mpreunã,
- Doamne, fã sã nu ne pierdem
dragostea-mpreunã!
Fie cît de lungã lupta

ºi de grea lucrarea
fie cît de asprã munca
ºi amarã starea
îndurãm orice furtunã
suferim lovirea,
numai þine-ne-mpreunã
ºi ne dã iubirea,
- Doamne, þine-ne-mpreunã
ºi ne dã iubirea.
Orice osteneli s-ar cere,

orice vînt sã batã,
nu lãsa sã ne despartã
nimeni niciodatã.
Ne rãbdãm cu voie bunã
crucea ºi-asuprirea
numai þine-ne-mpreunã
ºi ne dã iubirea
- Doamne, þine-ne-mpreunã
ºi ne dã iubirea!
Ce deºarte le socoate Dumnezeu a lumii-averi

le dã doar la cei netrebnici,
spre-a le fi numai poveri
celor vrednici le dã Domnul al credinþei mare dar
cãci prin ea, a lor avere, este fãrã de hotar.
Viaþa fãrã de credinþã, iarba fãrã rãdãcinã

- poate-oricînd fi spulberatã orice vîntiºor sã vinã.
57 - Planurile ºi realizarea
1 - Planurile pe care le face o minte înþeleaptã vin de la Dumnezeu.

ªi realizarea lor aduce un folos binecuvîntat.
Cînd inima rãmîne la locul ei ºi îºi aduce partea ei la împlinirea lor, atunci totul este
fericit ºi mîntuitor.
2 - Mintea este în cap ºi capul este mãdularul cel mai de sus al omului.
Cel care vede mai departe,
cel care este mai înalt,
cel care trebuie sã stãpîneascã ºi sã conducã totdeauna, - este ascultat de toate celelalte
mãdulare.
Inima este mai jos, ca sã fie totdeauna supusã ºi ascultãtoare de minte.
Dar în Hristos Isus - nici mintea nu-i fãrã inimã, nici inima nu-i fãrã minte.
3 - Ce bine face totdeauna inima cînd ascultã de minte.

Ce bine fac cei curajoºi cînd ascultã de cei înþelepþi.
Ce bine fac cei tineri cînd ascultã de cei bãtrîni.
Ce bine face soþia cînd ascultã de soþ.
Ce bine fac copiii cînd ascultã de pãrinþi.
ªi ce bine fac cei inferiori, cînd se supun superiorilor lor.
Aceasta este totdeauna armonie, pace, ordine, echilibru, binecuvîntare ºi fericire pentru
toþi.
4 - Ce bine este cînd cei care pot, ascultã de cei care ºtiu.
Cînd puterea ascultã de inteligenþã,
ºi voinþa ascultã de raþiune
- ºi omul ascultã de Dumnezeu.
5 - Dar vai atunci cînd totul este rãsturnat.

Cînd ceea ce este jos se ridicã peste ceea ce este sus.
Cînd cel ce trebuie sã asculte, se înalþã peste cel ce trebuie sã fie ascultat.
ªi cel care trebuie sã fie totdeauna supus ºi smerit este depãºit de importanþa pe care ºi-o
dã singur
- ºi pretinde întîietatea faþã de cei cãrora trebuie sã le fie supus.
6 - Ce prãbuºire se petrece cînd ceea ce este inferior þipã mai puternic,

se împinge mai în faþã,
se aºeazã mai presus,
doborînd ceea ce îi este superior...
Urmarea acestei anarhii ºi a acestei rãsturnãri nefericite - nu poate fi decît nimicirea cea
mai jalnicã ºi mai ruºinoasã,
mai grabnicã ºi mai totalã.
Cînd aceasta se întîmplã însã în Lucrarea lui Dumnezeu, - prãpãdul care urmeazã este
nemãsurat de dureros.
7 - Cînd Îi sînt plãcute Domnului cãile cuiva, El îi face acestuia prieteni ºi pe vrãjmaºii
lui,
dar cînd Îi sînt urîte Domnului cãile cuiva, El îi face duºmani ºi pe prietenii sãi.
8 - Fereºte-te de planurile are vin din inimã ºi nu din minte.

Mintea sã plãnuiascã, iar inima sã asculte.
Aºa este de la Dumnezeu ºi aºa este fericit ºi mîntuitor.
Sã ne disciplinãm voinþa inimii, sã se deprindã a asculta de gîndirea rece a minþii.
ªi mintea sã se deprindã a voi sã simtã cu cãldura inimii.
9 - Mai fericitã este o pace smeritã decît o luptã îngîmfatã.

Dumnezeu va fi totdeauna de partea celui paºnic care cedeazã, care renunþã, care rabdã,
- dar va fi totdeauna împotriva celui neînduplecat, nerãbdãtor ºi nesincer.
10 - Fericit este totdeauna acel care alege mai degrabã pacea decît lupta.
Fericit este totdeauna acela care zice ca Biblia: Mai bine o bucatã de pîine uscatã dar cu
pace, - decît o casã plinã de cãrnuri, dar cu ceartã...
11 - Cei credincioºi sînt numiþi fii ai pãcii (Luca 10, 16)

ºi fãcãtori de pace (Matei 5, 9)
ºi vestitori ai pãcii (Isaia 52, 7) .
- Pentru cã Dumnezeul lor este Dumnezeul Pãcii (1 Cor. 14, 33) ,
pentru cã Împãratul lor este Împãratul Pãcii
(Isaia 9, 6) ; Evrei 7, 2; Efes. 2, 14) ,
ºi pentru cã Ierusalimul de Sus, care este adevãrata ºi Veºnica Patrie a celor
credincioºi, - este Patria Pãcii ( G a l . 4 , 2 6 ; E v r e i 1 2 , 2 2 ; A p o c . 3 , 1 2 ) ...
12 - O, ce bine ar fi dacã astãzi ar fi printre credincioºi mai mulþi acei care acoperã o
greºealã chiar unde este - ºi nu acei care descoperã chiar unde nu este.
Care aleg mai bine sã sufere decît sã nedreptãþeascã.
Mai degrabã sã ierte decît sã se certe.
13 - Prietenul adevãrat iubeºte oricînd - ºi în nenorocire ajunge ca un frate,

- fiindcã adevãrata dovadã a iubirii se aratã numai în nenorocire.
14 - Cel care îþi dã pîinea sa îþi este ca un binefãcãtor.

Cel ce-þi dã casa lui îþi este cît doi binefãcãtori.
Dar cel ce-þi dã viaþa sa, îþi este cît toþi binefãcãtorii lumii la un loc.
15 - Pentru ce Ierusalimul a fost clãdit pe Muntele Moria, unde era sã fie jertfit Isaac, fiul
fãgãduinþei Vechiului Legãmînt?
- ªi pentru ce tot pe acest munte este Golgota unde S-a înãlþat Crucea pe care a fost Jertfit
Isus Hristos, Fiul Noului Legãmînt?
- De ce pe Moria s-a zidit Cetatea Sfîntã, - ºi nu pe Muntele Sinai, unde au fost date lui
Moise tablele Legii?
- Pentru cã locul unde se aduce o jertfã din iubire, este nespus mai însemnat decît locul
unde se aduce o lege!
Dumnezeu este Iubire ºi El a dorit ca tot ce se întemeiazã ºi se zideºte frumos ºi însemnat
pe lume, sã fie aºezat pe dragoste,
- singura care trãieºte ºi va trãi veºnic.
16 - Adevãrata iubire este neschimbatã pe totdeauna.

Iubirea care se schimbã, este o minciunã ºi o înºelare de sine - dar nu-i iubire.
17 - Iubirea care poate birui timpul ºi depãrtarea,

care poate trece prin flãcãri ºi valuri,
care poate sta ani de zile lîngã un pat,
care poate plînge ºiroaie de lacrimi, lîngã o pernã,
care poate veghea nopþi îndelungate lîngã o aºteptare
- aceea este adevãrata iubire!
Nu cîntecul ºi sãrutãrile dovedesc iubirea adevãratã - ci lacrimile, sudoarea ºi sîngele.
18 - Nu-i o mai mare nenorocire adesea în viaþa omului decît aceea de a avea a face cu
un om supãrãcios.
Cu un om care este gata sã se supere pentru orice lucru de nimic.
Care dacã se supãrã uºor îi trece greu.
Dacã îl poþi supãra pe o clipã, nu-i mai trece o zi, o sãptãmînã
ºi cîteodatã toatã viaþa.
Ce nenorocire este cînd un astfel de om se numeºte pãrinte, ori frate, ori soþ, într-o familie
duhovniceascã.
Adicã tocmai acolo unde astfel de oameni smuciþi n-au ce cãuta deloc!
19 - Cînd un astfel de supãrãcios este un strãin, cu care ai de-a face doar din cînd în cînd
- nu te necãjeºti prea mult.
ªtii cã stai cu el un ceas sau o zi - ºi pleci...
Dar cînd eºti chiar cu el în aceeaºi casã ºi trebuie sã trãieºti lîngã el o viaþã - atunci este
nespus de greu.
Nimic bun nu se alege nici din familia ºi nici din lucrarea unui astfel de om smucit, în
care firea pãmînteascã ºi ambiþia satanicã - otrãveºte totul.
20 - Adevãratul lucrãtor al lui Dumnezeu este acela care în toate lucrurile cautã în primul
rînd folosul lui Hristos.
Apoi folosul de-aproapelui sãu.
ªi numai dupã aceea folosul sãu (1 Cor. 10, 24-33; Filip. 2, 4) .
Dumnezeul nostru Te rugãm dãruieºte Bisericii Tale Vii ºi Lucrãrii Tale duhovniceºti,
numai astfel de îndrumãtori blînzi ºi smeriþi.
ªi izbãveºte-le de toþi ceilalþi.
Amin.
58 - Curãþie ºi vicleºug
1 - Cînd ai fost nedreptãþit ºi prigonit, dacã n-ai alergat la rugãciune ci la

rãzbunare, - niciodatã n-ai putut gãsi adevãrata mulþumire ºi despãgubire pentru sufletul tãu.
Dar cînd ai putut primi cu iertare bîrfirea ºi cu rugãciune prigoana, - mulþumirea care þi-a
dat-o Domnul inimii tale, - a fost cea mai cereascã despãgubire pentru tot ce ai suferit pe
nedrept.
2 - Aleargã neîncetat la rugãciune ºi la iertare, cãci chiar dacã aceasta n-ar face nici un
bine celor care îþi fac þie rãul,
- þie însã îþi va da bucuria ºi rãsplata cea mai fericitã
ºi aici ºi în viaþa cea veºnicã.
Încearcã ºi vei vedea!
3 - Dacã nu alegem blestemul ci binecuvîntarea,

nu ura ci dragostea,
- atunci gîndurile ºi învãþãturile Domnului sînt binecuvîntate pentru noi în orice vreme.
Este cîte un psalm al rãzbunãrii ºi al osîndei, dar dacã noi sîntem fiii rugãciunii ºi ai
iertãrii, el este pentru noi luminã ºi bucurie, iar nu întuneric ºi apãsare.
4 - Chiar dacã guri rele, înºelãtoare ºi mincinoase te latrã, bîrfindu-þi toate faptele tale ºi
înveninîndu-þi toate zilele tale,
- dacã tu alergi la rugãciune ºi cu cãldurã iertãtoare poþi mijloci la Dumnezeu, ca sã le dea
vrãjmaºilor tãi vreme de pocãinþã, de iertare ºi mîntuire,
- atunci binecuvîntãrile lui Dumnezeu nu vor întîrzia sã vinã peste tine.
ªi peste tot ce este al tãu.
5 - Fereºte-te cu toatã grija sã nu fie în cugetul tãu nici un vicleºug,

ºi în cuvintele tale nici o prefãcãtorie
ºi în umbletele tale nici o desfrînare
- ºi în pãrtãºia ta nici o abatere,
ºi în învãþãtura ta nici o rãtãcire...
Cãci atunci Dumnezeul Cel Statornic, va binecuvînta credincioºia ta, potrivit credincioºiei
Lui.
6 - Cînd suferi dacã vei fi vinovat de vreuna din faptele rele despre care eºti învinuit,
atunci meriþi din plin orice osîndã.
Atunci nu-i nici o cinste sã suferi, ci mai degrabã e o ruºine.
Atunci singura cinste este a recunoaºte rãul tãu, ºi a te îndrepta.
Dar dacã nu eºti vinovat de nimic cu ce te învinovãþesc vrãjmaºii tãi, ferice de tine. Rabdã
cãci Dumnezeu îþi va face dreptate în curînd.
7 - Dacã lupþi cu statornicie în credinþa ta ºi în frãþietatea ta de la început, cu un cuget

cinstit ºi cu o conºtiinþã treazã,
- atunci nu te teme de nici o minciunã ºi de nici un vrãjmaº.
Poate sã te blesteme cît vor gurile rele, Dumnezeu te va binecuvînta.
Poate sã te apese cît vor vrea, mîinile chinuitoare, Dumnezeu te va izbãvi.
Poate sã te pãgubeascã oricît vor putea cei nedrepþi, Dumnezeu te va despãgubi.
8 - De aceea, mãcar cã ei te bîrfesc, tu binecuvînteazã.

Mãcar cã ei cautã rãzbunãri contra ta, tu iartã ºi te roagã.
Mãcar cã ei umblã sã-þi facã cel mai mare rãu, - tu umblã sã le faci cît poþi cel mai mare
bine:
- iertarea ºi mîntuirea.
ªtie Dumnezeu pe fiecare - ºi El va rãsplãti curînd.
9 - Pentru orice familie, tineretul este o mare binecuvîntare ºi o mare bucurie.

Pentru orice pãrinþi, este o mare datorie de a creºte copii ºi urmaºi vrednici ºi buni.
Datoria aceasta este rînduitã de Însuºi Dumnezeu, prin cea mai dintîi poruncã pe care El
a dat-o oamenilor (Facere 1, 28) .
Fericit este oricine ascultã ºi împlineºte orice poruncã, dar mai ales asta.
10 - O casã fãrã tineret este lipsitã nu numai de un viitor sãnãtos, dar ºi de cea mai curatã
bucurie,
de bucuria pe care o aduce în fiecare familie, numai tineretul ei, copiii ei, urmaºii ei.
- Iatã copiii sînt un dar de la Domnul. Dacã sînt aºa copiii cei trupeºti, - cu cît mai mult
sînt cei duhovniceºti!
11 - Moºtenirea noastrã va cîºtiga nespus de mult în întindere ºi în rod, cînd noi lãsãm
în urma noastrã rod, cînd noi lãsãm în urma noastrã copii ºi urmaºi credincioºi ºi sfinþi.
Cînd viaþa unor pãrinþi este sãnãtoasã ºi curatã, copiii vin atunci ca un dar al lui
Dumnezeu, ca o moºtenire minunatã ºi ca o rãsplatã divinã de la El (Psalm 125, 3) .
12 - Cînd viaþa unei familii duhovniceºti este sãnãtoasã în Domnul, cînd ei sînt adevãraþi
credincioºi
ºi cînd pãrinþii adunãrii umblã în curãþie ºi blîndeþe înaintea ºi în urma Domnului,
- atunci în aceastã frumoasã lucrare, tineretul vine ca o ploaie binecuvîntatã peste un ogor
bine muncit.
Ca o rouã fericitã ºi rãcoritoare, curatã ºi strãlucitã, peste o grãdinã lucratã la timp.
13 - O, ce însemnat lucru este ca viaþa unor pãrinþi sã fie sãnãtoasã, armonioasã ºi curatã!
Cãci dacã este aºa, - atunci tineretul vine, în familia aceasta, ca o binecuvîntare.
Iar dacã nu este aºa, - atunci tineretul nu vine...
Sau dacã vine, vine numai ca un blestem.
14 - În biserica ºi în adunarea voastrã va veni ºi va spori, va creºte ºi se va înmulþi, - un

binecuvîntat tineret duhovnicesc, numai cînd voi veþi fi niºte pãrinþi binecuvîntaþi ºi
neprihãniþi înaintea lui Dumnezeu.
Iar acest tineret va fi înviorarea ºi cinstea voastrã de azi.
Apoi va fi schimbul vostru de mîine.
ªi va fi bucuria ºi cununa voastrã veºnicã.
15 - Uitaþi-vã în jurul vostru ºi vã veþi vedea înãuntrul.

Vine tineretul cu voi la adunarea voastrã sau nu vine?
Aveþi voi tineret sau nu aveþi?
Creºte ºi se înmulþeºte numãrul ºi credinþa tineretului vostru, - sau scade în familia
voastrã trupeascã ºi în cea sufleteascã?
16 - Dacã în familia voastrã sau în adunarea voastrã, nu mai aveþi tineret, curînd nu vor
mai fi nici bãtrîni.
Dacã pãcatul nu vã lasã sã vã aduceþi copiii la Hristos, atunci pãcatul vã va duce ºi pe voi
de la El.
Lumea care îi desparte pe tineri de voi, aceasta vã va desparte curînd, de tot ºi poate pe
totdeauna ºi pe voi de cãtre Dumnezeu.
17 - O, Domnul iubeºte tineretul,

El îi doreºte ºi vã porunceºte sã-i aduceþi ºi pe tinerii voºtri la El, spre slava Lui ºi spre
fericirea lor...
Cum ascultaþi voi aceastã dorinþã ºi poruncã a Domnului?
18 - Aduceþi voi tineretul vostru la Hristos, spre viaþã,

sau îl duceþi la lume spre pierzare?
Veþi rãspunde, veþi rãspunde greu,
sã ºtiþi cã veþi rãspunde toþi înaintea lui Dumnezeu pentru aceasta!
19 - Doamne, Te rugãm binecuvînteazã întreagã Biserica ºi Oastea Ta, primenindu-le

mereu cu tineret binecuvîntat, care venind la Tine ca roua din sînul zorilor,
- sã facã nu numai mai frumoasã ci ºi mai rodnicã Lucrarea Ta pe pãmînt.
20 - Îmbogãþeºte Doamne mereu numãrul poporului Tãu credincios ºi-l binecuvînteazã cu

tineri ascultãtori ºi înzestraþi,
dintre care sã-Þi alegi slujitorii devotaþi, ºi sufletele de jertfã ºi rugãciune,
- cãci aceºtia sînt vasele Tale binecuvîntate, prin care Îþi duci mai departe
strãlucitã ºi biruitoare,
Lucrarea Ta pe pãmînt.
Amin.
Rãtãcitule, întoarce!
Rãtãcitule, întoarce
repede acasã,
leneºule, scoalã iute,
lasã totul, lasã,
tu ologule aleargã,
slabule, grãbeºte,
- Uºa-i gata sã se-nchidã
Mirele soseºte!
Întristatule, - priveºte
bucuria vine,
chinuitule, - mai rabdã
zilele-s puþine,
înfrînatule, - mai poartã
sfînta ta cãtuºã,
iatã Mirele soseºte
Mirele-I la uºã!
Rugãciune, - mai suspinã,

Milã, - mai ajutã,
Priveghere, - mai aºteaptã,
Pace, - mai sãrutã,
Dragoste, - mai arzi curatã,
Dor, - mai stãruieºte,
- iatã Mirele S-aratã,
Mirele soseºte!
Cînd vedem ce soi de oameni au de obicei avere

înþelegem cã-i un blestem a o vrea ºi a o cere
celor buni, în loc de-avere, le dã Dumnezeu credinþã
cã mai mare ca aceasta nu-i avere cu putinþã.
Calea lumii pare-adesea multora cã-i cea mai dreaptã

dar la urmã vãd cu groazã ce osîndã o aºteaptã
calea Domnului le pare cã-i o cale chinuitã
dar la urmã-o sã se vadã cu ce slavã-i rãsplãtitã.
59 - Unitate ºi dezbinare
1 - Un adevãrat închinãtor al Domnului nu poate fi rupt de comunitatea celorlalþi

credincioºi,
dupã cum nici un mãdular nu poate trãi fãrã pãrtãºia cu celelalte mãdulare,
împreunã cu care alcãtuieºte acelaºi trup.
Fiindcã rupt de adunarea celor credincioºi, - el piere.
2 - Credem cã se înºalã amar acel credincios care fãcînd cu numele parte dintr-o frãþietate
sfîntã, el nu se ºi sileºte cu tot dinadinsul, sã capete deplin acelaºi duh ºi acelaºi fel de a simþi
în toate privinþele, cu fraþii lui.
Porunca unitãþii ºi a ascultãrii ne-a dat-o tuturor Dumnezeu!
3 - Frate, sã nu ne înºelãm ºi sã nu ne minþim:

ci dacã nu sîntem, - atunci nici sã nu spunem cã sîntem!
ªi dacã este deosebire, sã nu spunem cã nu este.
Ci sã facem ca într-adevãr sã nu fie.
4 - Trebuie sã îndreptãm cu adevãrat ºi pe totdeauna din noi ºi dintre noi tot ceea ce
întristeazã pe Duhul Sfînt.
Numai aºa vom putea sta în unitatea fraþilor ºi în pãrtãºia cu sfatul drepþilor.
ªi numai aºa sã ºi stãm între ei, spre a le fi bucurie ºi nu întristare.
Pentru cã nu numai pe fraþi îi întristãm - ci în primul rînd pe Duhul Sfînt, care este în
adunarea Sa.
5 - Cine stã în mijlocul fraþilor numai ca sã-i împiedice ºi sã-i tulbure, numai ca sã-i
necãjeascã ºi sã-i întristeze neîncetat,
- odatã va veni peste acela pedeapsa pe care o meritã, pentru tot ce face.
ªi cu cît va veni mai tîrziu cu atîta va fi mai grea (2 Tes. 1, 6) .
Teme-te dezbinãtorule de fraþi, fiindcã deasupra ta atîrnã cea mai cruntã sabie a lui
Dumnezeu.
6 - Cîtã vreme omul nu se teme de Dumnezeu, el sãvîrºeºte cu nepãsare pãcatul,

ºi nu se teme nici nu se ruºineazã de fãptuirea nelegiuirii sale.
Numai temerea de Dumnezeu îl duce pe om la înþelepciune.
7 - Cîtã vreme omul n-are fricã, n-are nici respect.

Dar cînd cineva se gãseºte într-o stare fãrã acestea, el nu face decît nebunii ºi rãutãþi.
Vai de omul crescut ºi învãþat sã n-aibã fricã ºi sã n-aibã respect faþã de nimic!
Neavînd fricã, el nesocoteºte datoria lui,
neavînd respect nesocoteºte pe semenii lui.
8 - Plin de îndrãznealã omul fãrã fricã de Dumnezeu ºi fãrã respect de semeni va asculta
mereu numai de el însuºi...
Plin de nepãsare, va trece mereu peste alþii.
Pînã cînd în calea vieþii lui, pe neaºteptate se va prãbuºi peste el ºi peste ai lui, lovitura
lui Dumnezeu.
9 - Cîtã vreme lucreazã omul nelegiuirea ºi pãcatul,

ori sub ce lozincã ar lucra omul cel nesupus ºi îndrãzneþ,
- el este în întregime lipsit de înþelepciune.
Numai cînd ochii omului încep sã se deschidã
ºi sã desluºeascã cu adevãrat roadele faptelor lui,
- atunci cutremurîndu-se de ele, în capul sãu începe sã se facã ziuã.
ªi pe drumul lui luminã.
10 - O, ce binecuvîntatã clipã este cînd undeva rãsare soarele

ºi cînd undeva se face luminã,
cînd cineva se trezeºte din beþie ºi din ameþealã ieºind din prãpastie.
O, ce binecuvîntare este venirea înþelepciunii în viaþa cuiva.
Aceasta este ca prima zi în Genezã,
ca prima luminã dupã o veºnicie de haos.
11 - Înþelepciunea îþi aratã adevãrul,

iar adevãrul te face sã lucrezi dreptatea, cinstit ºi temãtor,
în tot ce datorezi lui Dumnezeu, sau fraþilor,
sau oricãrui om.
12 - În adevãratul om ºi în adevãratul credincios, respectul vine prin înþelepciune, din

îndemnul cugetului sãu atent ºi curat (Rom. 13, 5) .
Pe ceilalþi oameni, lipsiþi de aceste daruri, numai frica îi poate face sã aibã respect.
13 - Cînd omul începe sã aibã fricã de Dumnezeu... frica de ochii Lui ºi de Cuvîntul Lui,
frica de Judecata ºi de pedeapsa Lui,
abia atunci începe sã capete el înþelepciunea care vine din fricã.
ªi e bunã ºi aceasta,
- dar cea mai bunã este cea care vine din împlinirea datoriei de conºtiinþã.
14 - Da, este o altã înþelepciune, nespus mai fericitã ºi mai bunã,

- aceea pe care o dã omului dragostea de Dumnezeu, nu frica,
- respectul faþã de adevãr, - nu groaza,
cinstea faþã de semenii sãi, nu teama
ºi pãrtãºia lui Hristos, nu înfricarea satanei.
Aceastã înþelepciune nu vine de jos, ci vine de Sus (Iacov 3, 17) .
Nu vine dinafarã, ci dinãuntru.
Nu vine din fricã, ci din conºtiinþa proprie, treazã ºi curatã.
ªi aceasta este cea mai mare ºi mai scumpã înþelepciune.
15 - Nimeni nu te va putea opri sã nu te arunci în prãpastie, dacã chiar vrei sã te arunci.

Însã bine faci dacã þii seama de cei care stãruiesc de tine, ani de zile, sã nu te arunci.
ªi mai bine faci dacã tu însuþi iei seama la cei ce s-au aruncat înaintea ta, ca sã vezi cum
le merge acum.
16 - Bine faci dacã þii seama de sfatul celor care te cheamã cu lacrimi stãruitoare sã vii
acasã astãzi la Dumnezeu.
Sã te desprinzi de tot ceea ce este strãin, ºi sã te uneºti în totul cu ceea ce este al tãu,
curat ºi sfînt.
Bine faci dacã laºi adevãrata înþelepciune de Sus, sã te îndrumeze împreunã cu fraþii tãi
- ºi nu închipuirile nesupunerii tale, împotriva lor.
17 - Bine faci dacã te întorci cu adevãrat la Dumnezeu, ca sã primeºti înþelepciunea,

sã înveþi respectul
ºi sã lucrezi binele.
Cã Dumnezeu te va binecuvînta, dacã asculþi. ªi semenii tãi te vor respecta ºi iubi.
18 - Inima omului firesc doreºte mereu sã nu pãzeascã nici o poruncã a lui Dumnezeu,
pentru cã fiecare poruncã a lui Dumnezeu îi osîndeºte o plãcere trupeascã,
ºi-l îndeamnã la înfrînare.
19 - Dacã omul nu doreºte sã pãzeascã poruncile lui Dumnezeu, bietul om firesc este
nefericit.
Nefericit nu numai prin urmãrile pãcatului sãu asupra vieþii sale, ci mai ales prin urmãrile
neascultãrii sale asupra sufletului sãu.
20 - Dragã suflete, dacã doreºti cu adevãrat fericirea ta, sã ºtii cã aceasta nu-þi poate veni
decît prin pãzirea poruncilor ºi voii lui Dumnezeu,
adicã din urmarea lui Hristos.
Din nici o altã parte ºi pe nici o altã cale nu vei ajunge cu adevãrat fericit niciodatã, decît
aºa.
Dumnezeu sã-þi dea aceastã fericire, singura statornicã ºi deplinã.
Amin.
60 - Dorinþele ºi împlinirea
1 - Nici chiar dorinþele celor mai puternici dintre tiranii ºi rãii de pe pãmînt, - nu se
împlinesc toate.
Cãci Dumnezeu nu le îngãduie mulþumirea aceasta.
Ci îi lasã chinuiþi de mînie, de gelozie, de veninul rãutãþii lor, de ambiþiile lor
neputincioase de a-ºi împlini chiar tot ce pofteºte inima lor cea rea.
Nici Dumnezeu sã nu le împlineascã, fiindcã dorinþele celor rãi - sînt totdeauna spre
vãtãmarea lui Dumnezeu - ºi spre chinuirea semenilor lor.
2 - Chinul poftelor celor neîmplinite ale celor rãi le nimiceºte toatã satisfacþia celor pe
care ºi le-au putut împlini...
Astfel sînt nefericiþi toþi cei rãi ºi cînd îºi cautã împlinirea poftelor - ºi cînd ºi-au aflat-o.
3 - Pãcatul nu dã niciodatã sãturarea de el.

Cu cît cineva pãcãtuieºte mai mult, cu atîta îl chinuie mai tare foamea de el.
Pãcatul nu va da niciodatã acelora care îl sãvîrºesc, adevãrata satisfacþie ºi sãturare.
4 - Pãcatul dã numai amãgirea unei satisfacþii, care þine doar o clipã, pînã ce bietul
pãcãtos este înºelat ca sã-l facã.
Îndatã însã dupã aceea, vine arºiþa unei noi dorinþe ºi mai puternice dupã alt pãcat.
ªi nefericitul se va neferici neîncetat, pînã ce se va prãbuºi în veºnica nefericire unde îºi
va ispãºi pãcatul cã a cãutat ºi a gãsit plãcerea în pãcat.
5 - Pãcatul promite numai, dar nu dã niciodatã satisfacþia.

Cãci pãcatul, ca ºi tatãl sãu diavolul, este un mincinos ºi un amãgitor care nu dã niciodatã
ce promite.
Promite ceea ce nu are, numai cu scopul de a neferici pe acela care îl crede ºi îl cautã
(Ioan 8, 44) .
6 - În pãcat nu poate fi nici o satisfacþie, pentru cã satisfacþia numai în virtute poate fi,
ºi numai curãþia o poate avea cu adevãrat.
În pãcat este numai pofta...
Mereu poftã, chinuitoare ºi neîmplinitã,
însetatã ºi nesãtulã,
pururea o mistuitoare poftã.
O poftã niciodatã îndestulatã, niciodatã odihnitã, niciodatã împãcatã - pînã în focul
veºnic.
Asta este plata diavolului pentru cel ce-l ascultã!
7 - Cei stãpîniþi de pãcat prin poftele neînfrînate, sînt ºi vor fi pe veci nefericiþi.
Diavolul care îi înºalã cît trãiesc cu pofta dupã glorie,
ºi pofta dupã avere ºi dupã plãceri,
îi înºalã apoi ºi cu necredinþa în judecata ºi în pedeapsa veºnicã a acestor pofte.
8 - Dupã ce oamenii pãcatului au trãit o viaþã chinuitã de pofte nesatisfãcute, se vor chinui
ºi în veºnicie de un foc în care n-au crezut.
Împreunã cu diavolul în care n-au crezut, dar pe care l-au ascultat.
Iatã plata pãcatului (Rom. 6, 23) .
Ce platã grozavã - vai de cei ce nu cred în ea!
9 - Se poate sã capeþi vreodatã în vreo mãsurã satisfacþia pe care o cauþi prin pãcat,
- dar foarte curînd vei plãti cu înmiit amar nu numai aceastã satisfacþie, ci ºi pãcatul cã
ai dorit-o!
10 - Dacã urmãreºti numai binele ºi voia lui Dumnezeu, chiar pe pãmînt ai primi numai
mulþumiri, sã ºtii bine cã în curînd vine veºnicia care îþi va aduce o satisfacþie desãvîrºitã ºi
eternã pentru toate, la Dumnezeu.
Deci nu obosi fãcînd binele
ºi luptînd contra rãului.
Ci stãruieºte mereu pentru aceste douã, cãci în felul acesta faci voia lui Dumnezeu.
ªi îþi cîºtigi merite pentru viaþa veºnicã.
11 - Nu este o stare de o mai înaltã cinste,

nici de o mai deplinã ascultare faþã de Dumnezeu decît starea de rob al Lui.
La aceastã desãvîrºitã ºi cereascã stare, foarte puþine suflete au putut ajunge pe pãmînt.
12 - Dintre cei rari care prin primirea Domnului se fac copii ai lui Dumnezeu,
- sînt încã ºi mai rari acei care, printr-o desãvîrºitã predare ºi ascultare de Dumnezeu, au
ajuns la starea de robi ai Lui.
13 - Cãci rob este numai acela care a renunþat total ºi de bunã voie la libertatea ºi
iniþiativa firii sale,
- supunîndu-ºi-le total Stãpînului sãu.
Rob este numai acela care s-a dãruit pe veci, ºi fãrã nici o rezervã lui Isus Mîntuitorul -
Aceluia care l-a rãscumpãrat de la pierzare cu preþul cel nespus de mare al Sîngelui Sãu.
14 - Dumnezeu a rînduit ca femeile sã fie mame

- ºi sã-ºi gãseascã adevãratul rost în împlinirea acestei Dumnezeieºti porunci ºi misiuni
(1 Cor. 7, 9; 1 Tim. 5, 14) .
Dumnezeu a legat fericirea ºi chiar mîntuirea lor de ascultarea smeritã ºi credincioasã a
acestei porunci ºi misiuni (1 Tim. 2, 15) .
15 - Nici o veselie nu poate fi atît de mare ca a unei mame ºi nici o mulþumire nu poate
fi asemenea cu a ei.
Cînd Dumnezeu ascultã dorinþa mamei, dîndu-i copiii pe care îi naºte sãnãtoºi
ºi îi creºte iubitori,
- ce mare bucurie îi face acelei mame Dumnezeu!
ªi ea Lui.
16 - Cînd mama ascultã dorinþa lui Dumnezeu ºi Îi dãruieºte Lui cu evlavie ºi iubire, pe
fiii ei în rugãciune ºi în învãþãtura credinþei din toatã inima ei,
- ce mare bucurie Îi face ea lui Dumnezeu.
Nimic pe lume nu poate fi asemãnat cu aceasta!
17 - Ce priveliºte poate fi mai fericitã pe pãmînt decît chipul unei mame vesele!
Pe ce faþã mai strãluceºte o aºa luminã oare, ºi în jurul cãrui cap mai lumineazã un nimb
aºa de sfînt, ca pe al unei mame dulci, credincioase ºi vesele cu un copilaº sfînt la sînul ei?
18 - Ce poate fi mai binecuvîntat ºi mai vrednic de cinste, de respect ºi de laudã, decît

o mamã care îºi creºte fiul ei spre slava lui Dumnezeu
- ºi spre binele lumii!
Din pricina unei astfel de priveliºti se adunã mii de îngeri la geamul casei unde se poate
vedea aºa ceva.
19 - Cu cît un fiu va fi mai înalt în sfintele virtuþi, cu atîta va fi mai înaltã cinstea ºi
preþuirea mamei care l-a crescut.
Fiindcã în meritele fiului, are totdeauna o mare parte ºi mama acelui fiu.
20 - Dacã fiul unei mame a ajuns la o mare cinste pe pãmînt, el a ajuns unde a ajuns, ºi
datoritã mamei care l-a vegheat,
mamei care l-a pãzit ºi l-a îndrumat, - cãci ea, influenþîndu-l cu credinþa ei, cu dragostea
ei, cu rugãciunile ei, cu lumina chipului ei,
- l-a ajutat sã ajungã un om ales.
Dumnezeule al dragostei ºi fericirii - dãruieºte-ne mame iubitoare ºi fericite care sã
creascã pe fiii lor spre slava Ta
ºi spre fericirea poporului nostru ºi a viitorului sãu.
Amin.
Pentru Cine-mi pun?
Pentru Cine-mi pun eu oare astãzi flori pe masã,

pentru Cine-mi fac curatã primitoarea casã,
pentru Cine pun portiþei steagul de mireasã?
- pentru Tine, pentru Tine, Crucea mea frumoasã!
Cui mi se-ndulceºte gîndul ca un stup de miere,

Cui Îi tot priveºte-n cale lunga mea vedere,
Cui Îi spune mii de gînduri plînsa mea tãcere?
- Þie, numai Þie, Scumpa, Dulcea mea Durere!
De ce seara vine plînsul nelipsit la mine,

dimineaþa Bucuria, - de ce nu-mi mai vine?
de ce inima-mi întreagã Þie mi se-aþine?
- Soarele vieþii mele, de ce uiþi de mine?
Vino, Dimineaþã Sfîntã, zãrile-mi strãluce,

vino pune-mi o cununã albã dupã cruce,
vino, - gura Ta sã-mi spunã ºoapta cea mai dulce,
- vino!
ºi din împreunã nu mi Te mai duce!
Cu al mamei lapte suge, fiul bun credinþa ei

totdeauna mame sfinte au fost sfintele femei.
Totdeauna marii oameni au fost fii de mame sfinte
sfînta lor credinþã mare, era-n ele, mai nainte.
Pag. 238 Cugetãri - Vol. 3 - Caietul 9 - Cununile Slãvite
Cununile Slãvite
- caietul 9 -
de
Traian Dorz
Slãvit sã fie Domnul!

Cugetãri - Vol. 3 - Caietul 9 - Cununile Slãvite Pag. 239
Cununile slãvite
Cununile slãvite care sînt pregãtite-n veºnicie
pentru acei ce pîn-la moarte rãbdînd vor fi biruitori
sînt rãsplãtirile ce Domnul în sfînta Lui credincioºie
le va-mpãrþi în Strãlucire în Ziua Marii Sãrbãtori.
Ferice-n veci va fi de-aceia ce-n faþa Lui vor fi aflaþi
smeriþi ºi vrednici sã le poarte
- o, cum vor fi încununaþi!...
Cununi slãvite sînt acuma cuvintele adevãrate

ºi-nvãþãturile alese pe care-n Domnul le primim
cãci ele ne îndrumã paºii mereu pe cãile curate
ºi ele ne înºtiinþeazã sã nu cãdem ºi rãtãcim.
Ferice-n veci va fi de-aceia ce merg pe drumul lor frumos
cu ce cununi o sã-i primeascã
la Sãrbãtoarea Lui - Hristos.
Cununi slãvite ºi frumoase sînt binefacerile-ascunse

pe care sufletele sfinte le fac spre semenii uitaþi
cînd toate-aceste binefaceri sînt de fiorul sfînt pãtrunse
ce rod de har ºi mîngîiere aduc în ochii-nlãcrimaþi.
Ferice-n veci va fi de-aceia ce se îmbogãþesc mereu
cu faptele de dãrnicie
spre lauda lui Dumnezeu.
Cununi slãvite sînt copiii cei ce-n credinþã ºi-ascultare

se nasc ºi cresc spre bucuria lui Dumnezeu ºi slava Sa
e greu acum aceasta-n lume dar nu e binecuvîntare
mai mare ca aceasta care acei pãrinþi o vor avea.
Ferice-n veci va fi de-aceia ce fii cereºti în Domnul cresc
cu ce cununi o sã-i primeascã
Ierusalimul cel ceresc.
O fiul meu eu n-am dorinþã mai fericitã pentru tine

decît sã cauþi cu-nþelepciune ºi cu credinþã ne-ncetat
sã-þi strîngi cununile acestea - ºi sã le porþi mereu mai bine
ca-n faþa Domnului cu ele sã fii gãsit încununat.
Ferice-n veci va fi de tine fãcînd aºa - urmaºul meu
cununa Slavei cea mai scumpã
þi-o va da þie Dumnezeu!
Isus Hristos
Marele nostru Dumnezeu ºi Luminãtor
Pentru cã toate fãgãduinþele Tale veºnice

sînt ca niºte cununi slãvite
pe care le þii deasupra capului fiecãruia dintre noi
gata s-o aºezi pe fruntea asudatã de munca sfîntã
sau însîngeratã de spinii rãbdãrii
a oricãruia, care prin aceasta se face vrednic
s-o primeascã
smerit.
Pentru cã toate lacrimile singuratice ºi tãcute

vãrsate pentru dragostea Ta
sînt mãrgãritarele de mare preþ
cu care Tu vei împodobi cel mai frumos
cununile slãvite ale acelor suflete
care au dat pentru Tine jertfa cea mai grea
singurãtatea ºi tãcerea
iubirii lor.
Pentru cã toate legãmintele noastre neuitate

sînt ca un ºir de lumini strãlucite
de-a lungul drumului nostru spre cer
ºi din împlinirea lor ne împleteºti
cele trei cununi slãvite
topite în una singurã
ºi o vei aºeza cu un sãrut întreit
pe frunþile noastre - una -
binecuvîntîndu-ne
în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh.

Marele nostru Luminãtor ºi Dumnezeu
Isus Hristos.
Amin.
Strînge sfaturile bune

ºi la suflet þi le pune
cã puþini þi le ºtiu spune
tu le cautã pe-orice cale
ºi oricînd le afli - ia-le
ele-s laudele tale.
+
Strînge sfînta-nþelepciune
ºi în inimã þi-o pune
ºi-apãr-o cu rugãciune
ºi pe fruntea ta o scrie
ºi-o pãstreazã-n curãþie
cã ea-i veºnic-avuþie.
+
Strînge-þi faptele curate
cum strîngi niºte nestemate
tot mai binecuvîntate
cãci încununat cu ele
tu urmaºul vieþii mele
eºti un cer cu mii de stele.
+
Strînge suflete smerite
pentru Domnul pregãtite
ca niºte cununi sfinþite
cãci aceste flori curate
sînt de Domnul mai cãutate
ºi-n veci binecuvîntate.
+
Strînge orice fãrmiturã
de cuvînt ºi-nvãþãturã
izvorîte din Scripturã
cãci pustia lumii-i lungã
ºi n-ai traistã ºi n-ai pungã
- sã ai hranã sã-þi ajungã.
+
Strînge fiul meu cuminte
toate-a mele-ndemnuri sfinte
ca pe niºte legãminte
cãci cu pilda vieþii mele
þi le las - sã-þi fie ele
ca un cer cu mii de stele.
61 - Înaintaºi ºi urmaºi
1 - Dumnezeu nu va uita niciodatã pe marii înaintaºi ai Soliei Sale cãtre Omenire,

pe acei binecuvîntaþi bãrbaþi vrednici ai credinþei Lui,
care L-au iubit pe Domnul atît de mult
ºi au fãcut atîta pentru El.
Din pricina acestor înaintaºi, Dumnezeu a fãcut faþã de toþi urmaºii lor, un legãmînt de
veºnicã bunãvoinþã (Exod 20, 6) .
Sã nu-i uitãm nici noi, fiindcã este sfîntã porunca: Aduceþi-vã aminte de ei...
2 - Faptele credinþei marilor noºtri înaintaºi

ºi meritele pãrinþilor noºtri credincioºi,
au ajuns nu numai temeiul pentru care Dumnezeu i-a înãlþat ºi binecuvîntat pe ei înºiºi,
pe acei care le-au avut aceste fapte ºi merite,
- cu ele devin apoi un veºnic temei, pentru care sînt primiþi, ascultaþi ºi ajutaþi ºi toþi
urmaºii acestora.
3 - Din pricina pãrinþilor credincioºi, Dumnezeu nu-i leapãdã de tot nici pe urmaºii lor
cei nevrednici.
Ci pedepsindu-le vinovãþia, este gata totuºi sã le arate bunãvoinþa pe care dacã o vor
înþelege, vor dobîndi iarãºi pacea cu El, aºa cum au avut-o pãrinþii lor.
4 - Dragi pãrinþi, dacã vã iubiþi cu adevãrat nu numai sufletele voastre ci ºi pe ale

urmaºilor voºtri,
luaþi aminte la marele bine veºnic pe care li-l puteþi face, întorcîndu-vã voi la Dumnezeu
ºi devenind fii ai Lui,
dacã voi Îl veþi iubi cu adevãrat ºi Îl veþi sluji vrednic pe Dumnezeu, - El vã va sfinþi ºi
pe copiii voºtri (1 Cor. 7, 14) .
5 - Atunci, voi fiind plãcuþi lui Dumnezeu, din pricina ascultãrii de Hristos, veþi atrage
aceastã dragoste a lui Dumnezeu ºi asupra fiilor voºtri.
Apoi vor învãþa de la voi sfinþenia
ºi se vor deprinde s-o urmeze...
Dar chiar dacã n-ar vrea sã facã acest lucru în zilele vieþii voastre, va veni vremea cînd,
mai tîrziu, în mijlocul necazurilor lor, ei îºi vor aduce aminte de tot ce le-aþi arãtat voi.
Atunci vor striga cãtre Dumnezeu aducîndu-I aminte de voi, - pãrinþii lor credincioºi.
Iar El,
din pricina voastrã,
Îºi va aduce aminte de ei ºi-i va izbãvi (Deut. 10, 15) .
6 - Bunule Doamne Te rugãm sã ne ajuþi ca sã trãim cu toatã ascultarea inimii noastre în

faþa Ta,
pentru ca ºi noi sã lãsãm copiilor noºtri nu numai pilda unei vieþi vrednice,
ci ºi un temei pentru care sã poatã ºi ei cere bunãvoinþa Ta, în necazurile lor.
7 - Cãci Dumnezeu Însuºi este Acela care are în toatã vremea ochii îndreptaþi asupra
Lucrãrii Sale, pãzind-o ºi ajutînd-o ca sã n-o lase pradã vrãjmaºilor Lui.
Dumnezeu Însuºi are toatã grija faþã de toatã Cauza Sa, ca sã nu fie zãdãrnicitã de nimeni
ºi de nimic...
ªi toþi cei ce îi vor face vreun rãu, vor avea de-a face cu mînia ºi pedeapsa Lui.
8 - Orice s-ar întîmpla cu mine - a zis pãrintele Iosif, - eu nu am nici cea mai micã
îngrijorare ºi teamã de viitorul Oastei Domnului.
Oastea este a Domnului ºi Însuºi El va purta grijã de ea.
Dacã n-ar fi fost a Lui, s-ar fi risipit demult. Dar fiindcã este a Lui, nimeni n-o va putea
smulge din Mîinile Sale (Ioan 10, 28) ...
9 - Cînd nimeni nu mai poate face nimic pentru slobozenia alor Lui, Domnul Singur,
poate face totul.
Cînd asupritorul este peste mãsurã de pornit,
cînd puterea vrãjmaºã nu se mai teme de nimic,
cînd nici o razã de nãdejde nu mai apare de nicãieri,
cînd toatã vlaga Lucrãrii Domnului pare nimicitã,
cînd lucrãtorii cei rãi, îndãrãtnici ºi dezbinaþi vor umbla fãcînd numai rãu
ºi ambiþioºi ºi neîmpiedicaþi, vor semãna stricãciunea,
Dumnezeu Însuºi va avea grijã sã le frîngã lor gîtul, la vremea Sa fiecãruia, - mai înainte
de a putea ei frînge Lucrarea Domnului.
10 - Sã ne ridicãm cu toatã încrederea, toate rugãciunile ºi toate strigãtele noastre, toate

lacrimile ºi toate sfîºierile inimilor noastre îngrijorate de viitorul Lucrãrii Domnului, - spre
Dumnezeu, ca s-o izbãveascã El.
Sã-L chemãm sã vinã El, Domnul Însuºi, cu toatã graba, în apãrarea Cauzei Sale - contra
stricãtorilor ºi în sprijinul Lucrãrii Lui...
Sã-ªi facã El dreptate Numelui Sãu batjocorit, aducînd totdeauna izbãvirea ºi biruinþa ºi
Lucrãrii Sale ºi Cauzei Lui.
11 - Atunci cînd Domnul Îºi va înãlþa Numele Lui, vor fi înãlþaþi ºi cei ce-L iubesc.
Cînd El Îºi va elibera Cuvîntul Sãu, vor fi liberi ºi cei ce-L mãrturisesc.
ªi cînd va birui Cauza Sa, se vor bucura ºi cei care luptã ºi sufãr pentru ea.
12 - Acei oameni cu care Dumnezeu a fãcut minuni ºi ai cãror ochi uimiþi de mirare ºi
înlãcrimaþi de recunoºtinþã, au privit puterea minunilor lui Dumnezeu, desfãºuratã în faþa lor
ºi pentru ei,
- sînt ºi vor fi datori cît vor trãi, sã nu mai uite niciodatã lucrul acesta,
ci sã-l vesteascã necurmat.
13 - Oricine în necazurile sale s-a împãrtãºit din marile binefaceri, binecuvîntãri ºi minuni
ale lui Isus Hristos Domnul nostru -
- este dator sã le vesteascã mereu ºi tuturora spre slava lui Dumnezeu
ºi spre îmbãrbãtarea acelora care vor mai ajunge vreodatã în astfel de stãri
ca sã aibã credinþã!
Sã alerge ºi ei la Dumnezeu,
sã-I cearã ºi ei ajutorul Lui - ºi cãpãtînd acest ajutor,
sã-L laude dupã cuviinþã (Psalm 107, 21-22) .
14 - ªi cine sã-I mãrturiseascã marea putere a Domnului, dacã nu voi acei care aþi vãzut
binecuvîntãrile Lui ºi le-aþi gustat?
Voi care aþi fost morþi ºi numai El va putut învia,
aþi fost pierduþi - ºi numai El v-a aflat,
aþi fost condamnaþi - ºi numai El v-a eliberat,
aþi fost în cea mai grea ºi deznãdãjduitã stare
- ºi numai El v-a umplut dintr-o datã inimile de bucurie ºi de luminã.
Ce mult datoraþi voi slavã lui Dumnezeu!
15 - Dumnezeu înalþã în locuri de cinste ºi de stãpînire pe cine vrea El ºi astãzi, în orice

parte a lumii,
ºi tot El coboarã, sau prãbuºeºte din aceste locuri pe aceia care nu-I împlinesc voia Sa ºi
planurile Sale,
pentru împlinirea cãrora îi înãlþase.
16 - Nimeni nu-ºi poate lua o funcþie de înaltã rãspundere singur, ci numai dacã i s-a dat
din cer (Ioan 19, 11) .
De aceea noi sîntem datori a-i privi pe aceºti oameni totdeauna cu seriozitate ºi cu
respect.
17 - De vreme ce un om este înãlþat într-un loc de mare rãspundere, el are, sau trebuie sã
aibã, întotdeauna ºi conºtiinþa rãspunderii, pe care i-o cere locul însemnat pe care îl ocupã.
Cãci dacã nu are ºi dacã nu-ºi formeazã aceastã conºtiinþã, va avea grijã Acela care l-a înãlþat
acolo, sã-l ºi coboare iarãºi.
18 - Dar precum sînt unele vase pentru o întrebuinþare bunã,

iar altele pentru o întrebuinþare rea,
- tot aºa sînt înãlþaþi ºi oamenii, ori pentru a face binele celor buni,
ori pentru a pedepsi rãul celor rãi.
Ori pentru înãlþarea ºi propãºirea credinþei,
ori pentru cernerea ºi încercarea ei.
Ca sã îndrepte ce trebuie îndreptat ºi ca sã pedepseascã ce trebuie pedepsit.
19 - O, om, oricine ai fi tu, care eºti înãlþat de Dumnezeu pînã la vreo funcþie înaltã,
pentru o vreme,
- sã ºtii cã cu cît stai mai sus, cu atîta ai ºi o rãspundere mai mare faþã de Acela care te-a
înãlþat acolo ºi care te þine încã.
Nu te îngîmfa ca ºi cum prin puterea ta sau prin meritele tale
- ai sta unde eºti,
- ci teme-te!
Cãci Dumnezeu care te-a înãlþat spre a-I împlini un plan al Sãu
ºi care îþi cere sã-þi faci conºtiincios datoria pentru care te-a înãlþat,
- poate foarte uºor sã te doboare
sau sã te prãbuºeascã iarãºi, înapoi, într-o clipã.
20 - Trimiºii Domnului au cãpãtat puterea nu numai sã se împotriveascã vrãjmaºului

diavolul, ci sã-l ºi poatã birui.
Cine luptã cu încredere în puterea cea mare a lui Dumnezeu, - totdeauna se întoarce
biruitor din orice confruntare cu orice vrãjmaº.
Hristos este Veºnicul Biruitor, - niciodatã biruit. Oricine stã ºi luptã de partea Lui, va fi
sigur ºi totdeauna biruitor.
Slavã veºnicã lui Isus Biruitorul.
Amin.
62 - Arme ºi roade
1 - Armele Duhului Sfînt - sînt ºi roadele Lui (Gal. 5, 22) .

Sînt ºi virtuþile sufletului credincios - dar sînt ºi puterea lui.
Sînt meritul strãduinþelor noastre, - dar sînt ºi darul lui Dumnezeu.
Cînd noi ne strãduim cu smerenie ºi sinceritate sã aducem aceste roade, Domnul Duhul
Sfînt, face din ele - armele noastre de apãrare.
2 - Neprihãnirea este ºi o armã de lovire dar ºi de apãrare (2 Cor. 6, 7) .

Rîvna este un mijloc prin care sufletul capãtã nu numai bucurie, dar ºi roade.
Credinþa neschimbatã ºi vie, este nu numai un puternic scut de apãrare împotriva sãgeþilor
arzãtoare ale celui rãu, ci este ºi o mare putere biruitoare asupra diavolului.
3 - Coiful mîntuirii, adicã adãpostul dreptei învãþãturi, este nu numai apãrarea minþii
împotriva înºelãciunii ºi a rãtãcirilor,
- dar este ºi puterea unei pãtrunzãtoare înþelepciuni,
este o luminã ºi un îndreptar folositor spre mîntuirea multora.
4 - Nimeni nu se poate dezvinovãþi spunînd cã el nu-L poate vedea ºi cã nu-L poate

cunoaºte pe Dumnezeu,
cînd lucrãrile Sale grãiesc aºa de puternic despre Domnul,
- cînd sînt atîtea mãrturii atît dinafara noastrã, cît ºi dinãuntrul nostru.
ªi cînd gîndurile noastre care între ele se învinovãþesc sau se dezvinovãþesc, ele însele
sînt o mãrturie puternicã dinãuntrul nostru.
Care dintre noi se poate dezvinovãþi cã nu L-a putut vedea ºi simþi, atît înafara cît ºi
înãuntrul sãu pe Dumnezeu?
5 - Cunoscut este Dumnezeu - scrie Cuvîntul Sãu Sfînt

- ºi cunoscutã este voia Lui fiecãrui om, cãci este descoperitã prin mintea ºi prin
conºtiinþa sa, fiecãruia în mãsura în care fiecare are nevoie de aceastã cunoaºtere,
ºi o doreºte pentru mîntuirea sa.
Numai dacã mintea omului voieºte sã asculte de Dumnezeu
ºi dacã inima lui voieºte sã-l urmeze.
6 - Cunoscutã îi este fiecãrui om ºi scurtimea vieþii acesteia

ºi cunoscutã îi este ºi apropierea morþii sale.
Cunoscutã îi este aºteptarea Judecãþii veºnice.
ªi cunoscutã îi poate fi ºi rãsplata faptelor sale de pe pãmînt.
Numai sufletul lui dacã vrea sã þinã seama cu folos, de tot ce cunoaºte.
sau dacã nu vrea.
7 - Dumnezeu cunoaºte cît cunoaºtem fiecare dintre noi poruncile ºi voile Sale,
cãci de Duhul Sãu ºi de ochii Lui, nu ne putem ascunde nimeni din noi, cum nu ne putem
ascunde de propriul nostru cuget.
De aceea rãspunderea fiecãruia în faþa Lui, ne rãmîne întreagã.
8 - Putem sã trãim nepãsãtori ca ºi cum nici n-ar fi moarte ºi judecatã, rãsplatã sau osîndã
veºnicã niciodatã, - dacã vrem.
- Dar vine Ziua cea Înfricoºatã de care nu ne vom putea nici ascunde, nici feri, nici unul
ºi nicãieri,
- atunci va trebui sã o vedem tremurînd -
nici unul nu va scãpa de asta!
9 - Vine îngerul fioros al morþii care ne va afla oriunde vom fi

- ºi ne va tîrî la judecata lui Dumnezeu în care n-am crezut
- (dacã n-am crezut),
ºi ne va arunca în osînda Cuvîntului Sãu pe care L-au batjocorit,
- (dacã L-au batjocorit),
ºi în chinurile conºtiinþei în focul veºnic de care au rîs
- (dacã au rîs).
Ce vei face tu atunci?
ªi ce-þi va mai rãmîne dupã aceea?
10 - Dacã Puterea lui Dumnezeu n-ar pune un hotar peste care tãria apei sã nu treacã,
sau puterea focului sã nu se ridice,
sau zguduirea cutremurelor sã n-o depãºeascã,
sau întinderea groazei sã nu se lãrgeascã
ºi pustiirile morþii sã nu-l treacã
- cine li s-ar mai împotrivi?
Dar bunãtatea lui Dumnezeu a pus acest hotar tocmai pentru a apãra viaþa, - care în orice
clipã ar putea fi nimicitã, - fãrã apãrarea Lui.
11 - Ce va fi oare cînd mînia cea dreaptã a lui Dumnezeu va porunci pedepsirea omenirii,
îngãduind puterilor naturii dezlãnþuirea întregii lor urgii, împotriva acestei lumi, ajunsã la
culmea nelegiuirilor ºi a stricãciunii ei?
O Dumnezeule Bun, - ai milã ºi atunci de noi.
12 - Ce va fi oare cînd toate puterile naturii, care sînt ºi ele în mîna cea tare a lui
Dumnezeu - niºte unelte ale mîniei ºi ale dreptei pedepsiri a Lui?
Ce va fi în Ziua cea Înfricoºatã cînd ele se vor uni ca sã împlineascã zdrobitor - grabnic
ºi cumplit, poruncile nimicitoare asupra pãcatului lumii
ºi pedepsele judecãþilor înºtiinþate de Cuvîntul Sfînt
(Matei 24, 21-22; 2 Petru 3, 7-12; 1 Tes. 5, 2-3; Apoc. 16) .
Cine va mai putea sta atunci împotriva mîniei acestora, ca sã le opreascã ºi sã le întoarcã
înapoi,
cînd Însuºi Dumnezeu le-a poruncit dezlãnþuirea?
De mînia lui Dumnezeu nu existã decît o singurã scãpare: în braþele lui Isus.
Vino cu lacrimi de cãinþã acum, în aceste braþe iertãtoare.
13 - Dacã nu vrei sã vii acum la Domnul Isus Hristos

ca sã te împace cu Dumnezeu Tatãl Cel Ceresc ºi Sfînt ºi sã-þi dea, sub Crucea Lui,
adãpostul mîntuitor de toatã judecata ºi pedeapsa viitoare - gîndeºte-te.
- Cine te va acoperi de ploaia focului, a grindinei ºi de cãderea stîncilor?
- Cine sã-þi vinã în ajutor, dacã Singurul Mîntuitor care te-ar putea ajuta - este chiar Acela
care te osîndeºte, cã nu L-ai primit?
14 - Rugãciunea nu-þi poate aduce decît folos,

oricînd strigã cãtre Domnul cineva pentru tine cu credinþã, ºi oriunde cineva se roagã
pentru sãnãtatea ºi mîntuirea ta.
Dar este cu totul altceva cînd tu însuþi, cu glasul tãu,
cu lacrimile tale,
cu inima ta sincerã,
cu dragostea ºi cu credinþa ta, strigi fierbinte cãtre Bunul Dumnezeu,
înfãþiºîndu-I cu adîncã sinceritate ºi smerenie, cererile ºi dorinþele pe care le ai.
Pe ce ºtie face altul - nu fi sigur niciodatã. Fii sigur numai pe ceea ce faci tu însuþi.
15 - Nimeni altcineva de pe lumea aceasta, afarã de tine însuþi, nu poate plînge în locul
tãu
ºi nu se poate înfãþiºa atît de stãruitor înaintea lui Dumnezeu,
pentru trebuinþele tale, pentru iertarea ºi mîntuirea ta, - ca tu însuþi.
16 - Desigur, este bine ca oricine care crede în Dumnezeu ºi-L ascultã, sã se roage pentru
iertarea ºi mîntuirea ta.
Dar sã plîngã în locul tãu pentru pãcatele tale,
sã se cãiascã ºi sã se pocãiascã sincer pentru ele...
sã se întoarcã la Dumnezeu din toatã inima pentru tine,
- nimeni altcineva pe pãmînt n-o poate face în aºa fel ca tine însuþi,
nimeni în aºa fel ca sã nu mai fii dator s-o faci tu personal.
Nici nu lãsa niciodatã ºi nimãnui grija asta, ca sã nu te trezeºti pierdut.
17 - Numai dacã însoþeºti ºi tu însuþi cu puterea rugãciunii tale, rugãciunile celor ce strigã
cãtre Domnul pentru tine,
- abia atunci poþi avea un folos adevãrat din aceste rugãciuni.
Altfel, dacã în timp ce alþii se roagã pentru tine, sau postesc, sau se luptã pentru mîntuirea
ta,
- iar þie nici nu-þi pasã prea mult de aceasta, nu verºi lacrimi ºi nici nu-þi deschizi gura
sau nu-þi întristezi inima,
- atunci oricît de fierbinþi ar fi acele rugãciuni, s-ar putea sã nu-þi foloseascã la nimic.
Atunci cele mai fierbinþi rugãciuni ale altora pentru tine - s-ar putea sã fie zadarnice
(Ieremia 7, 16; 1 Ioan 5, 16) .
18 - Nu te rezema niciodatã numai pe ceea ce fac alþii pentru tine, oricîte merite ar avea
ei înaintea lui Dumnezeu.
Nu te mulþumi numai cã ai plãtit la bisericã sã se roage pentru tine.
Nu rãmînea numai la rugãciunea pe care o fac pentru tine cei care se roagã fierbinte
pentru iertarea ºi mîntuirea ta,
- pentru vindecarea ºi izbãvirea ta.
Ci tu însuþi zdrobeºte-þi inima în lacrimi ºi pocãinþã. Numai aºa vei avea folos de
rugãciune.
19 - Poate cã se roagã ºi pãrinþii tãi sau soþul tãu, pentru tine,

ori copiii tãi, ori fraþii tãi,
ori pãstorul tãu duhovnicesc, ori cei ce te iubesc ºi se gîndesc la tine,
- dar cazi ºi tu însuþi înaintea Domnului în genunchii tãi,
strigã ºi tu cãtre Domnul, cu glasul tãu,
ºi te roagã ºi tu cãtre El cu lacrimile tale.
Numai aºa sã fii sigur cã eºti izbãvit.
20 - O, cîte binecuvîntãri ale lui Dumnezeu nu le-am pierdut noi, numai din pricinã cã nu
ne-am ridicat glasul sã le cerem cu credinþã ºi cu rãbdare!
Cît de bucuros ni le-ar fi dat nouã Tatãl nostru Cel Ceresc dacã I le-am fi cerut
ºi îndatã ce I le-am fi cerut, - dacã am fi avut credinþã ºi lacrimi.
O, Dumnezeul nostru Sfînt, - dã-ne tuturor credinþã ºi lacrimi pentru ca rugãciunile
noastre sã fie bine primite la Tine.
Amin.
ªi vîntul ºopteºte
ªi vîntul ºopteºte - ºi norii zîmbesc

ºi zarea luceºte - ºi razele cresc
ºi frunzele cîntã - ºi zorii doresc
ºi noaptea suspinã
- Isus, Te iubesc!
Dar vîntul înceatã - ºi noaptea s-a stins,

ºi zarea surîde - ºi raza s-a-ncins
ºi frunza suspinã - ºi totu-i învins
de taina iubirii,
- Isus necuprins!
ªi iarãºi grãdina se uscã de jar,

ºi inima arde de singurã iar
ºi umbra-mi rãmîne lipitã de zid
ºi uºa tot singur,
- Isus o deschid!
Coboarã-mi luminã din zorii tîrzii,

deschide-Þi spre mine cãrãri aurii,
ºi-mi umple cuprinsul cu dragi simfonii
e ceasul, e clipa,
- Isuse, sã vii!
A fi credincios înseamnã ca ºi cînd vîsleºti în sus

dacã te opreºti din luptã, cazi în urmã
- ºi te-ai dus!
Dacã te-ngrozeºti de noaptea ºi pãcatul unde-ai stat
dã-i nainte
luptã,
rabdã,
- ºi-ai s-ajungi încununat.
O ºtiinþã înþeleaptã, cu credinþa sînt la fel

fericit acel ce ºtie sã ºi le-mpreune-n el.
63 - Meditaþie ºi trãire
1 - Meditaþia înseamnã adîncirea Cuvîntului lui Dumnezeu.

Adîncirea înseamnã cunoaºterea Domnului Isus.
Cunoaºterea înseamnã trãirea în Duhul Sfînt.
Trãirea înseamnã pãrtãºie ºi împreunã lucrare cu Dumnezeu (1 Cor. 3, 9) .
ªi roadele doveditoare a acestei Taine Dumnezeieºti (Gal. 5, 22) .
2 - Nimeni nu poate ajunge la o înaltã ºi vrednicã pãrtãºie ºi împreunã lucrare cu

Dumnezeu, fãrã o limpede cunoaºtere a Lui,
cunoaºtere cãpãtatã prin adîncirea ºi meditarea stãruitoare asupra Cuvîntului Sãu ºi a Voii
Sale.
3 - Cum sã poatã face cineva voia lui Dumnezeu

sau învãþa pe alþii s-o facã,
- dacã el însuºi n-a adîncit mai întîi cu rugãciune Cuvîntul Sfînt?
ªi dacã nu ºi-a deprins prin meditaþie mai întîi el însuºi mintea,
spre a cunoaºte bine care este voia lui Dumnezeu cea sfîntã, plãcutã ºi desãvîrºitã?
Cum poate cineva sã cunoascã gîndul lui Hristos din Cuvintele Sale,
dacã nu cugetã liniºtit
ºi nu s-a obiºnuit sã adînceascã în fiecare zi înþelesul Acelui Sfînt Cuvînt?
4 - Meditaþia este cheia de aur cu care deschizi încãperile minunate ale tainelor Sfintei
Scripturi.
Acolo sînt ascunse nebãnuite bogãþii de frumuseþe ºi de luminã.
Dar numai cei ce ostenesc pentru dobîndirea lor - meritã sã le afle.
5 - O, cîte ceasuri fericite petreci, cînd privirea ºi inima ta cea nouã þi se desfatã,
privind ºi simþind din adîncirea Sfintelor Scripturi haruri mereu mai proaspete ºi mari prin
meditaþiile asupra Cuvintelor voii Domnului.
Este ca ºi cînd printr-un fir ceresc ai primi comunicarea tainelor Dumnezeieºti de la El,
care te învãluie într-o tot mai fericitã ºi dulce luminã ºi bucurie îmbogãþindu-þi mintea
ºi inima.
6 - O, de ce mare dar se lipsesc acei care nu se obiºnuiesc sã se aplece în liniºte ºi în

rugãciune
ºi nu-ºi fac timp sã cugete în tãcere ºi singurãtate
asupra Cuvintelor lui Dumnezeu.
Meditaþia ºi liniºtea sînt cele douã stãri în care ne vorbeºte Dumnezeu.
7 - Acei care noaptea stau sã gîndeascã la atîtea lucruri zadarnice ºi vinovate, ºi nu cautã
sã cugete la Legea Domnului,
meditînd asupra îndrumãrilor cãtre fericirea trãirii ei - se lipsesc de cele mai cereºti
binecuvîntãri.
Din cauza aceasta este atît de goalã ºi de searbãdã viaþa ºi vorbirea atîtor oameni,
dintre care mulþi se cred credincioºi.
8 - Sufletul meditativ ºi smerit capãtã cea mai limpede încredinþare asupra dreptarului
învãþãturii sãnãtoase (2 Tim. 1, 13) ,
dupã care sã umble luminos,
- acela cunoscînd drept înþelesul Adevãrului descoperit, se îmbogãþeºte tot mai mult faþã
de Dumnezeu,
- îmbogãþind ºi pe alþii (2 Cor. 6, 10) ...
9 - Acela care în meditaþia sa nu este cãlãuzit de învãþãtura sãnãtoasã (Tit 1, 9)

ºi de un cuget smerit ºi evlavios, - acela dimpotrivã, cu cît mediteazã mai mult, cu atîta
se încurcã mai rãu.
Din aceste meditaþii vinovate ies apoi rãstãlmãcirile ºi abaterile de la adevãr,
ºi ies falsele crezuri ºi toate celelalte dezbinãri pãgubitoare.
Vai de cine se apropie de Cuvîntul lui Dumnezeu fãrã smerenie ºi fãrã sinceritate!
10 - Nimic nu poate fi mai plãcut înaintea lui Dumnezeu decît ascultarea smeritã ºi
evlavioasã a voii Sale.
Cu nimic nu-L putem bucura mai mult pe Dumnezeu decît cu o smeritã ºi grabnicã dorinþã
de ascultare a Cuvintelor Lui.
Pe calea unirii cu fraþii. ªi pe urmele înaintaºilor sfinþi.
11 - Ascultarea noastrã din inimã este cea mai plãcutã jertfã care I-o putem aduce
Domnului
ºi nici o altã jertfã nu o poate înlocui sau întrece pe aceasta (1 Samuel 15, 22) .
În locul unei inimi ascultãtoare, nimic nu va putea pune înaintea lui Dumnezeu nimeni
ºi niciodatã, - ca sã-I poatã fi la fel de plãcut.
12 - De cîtã bunãvoinþã se învredniceºte fiul sau robul, sau ucenicul, care aratã o
evlavioasã ascultare de Dumnezeu, oriunde ar fi el!
Cînd într-o casã se gãseºte un astfel de suflet ascultãtor, chiar întreagã casa este iubitã
din pricina lui.
Cînd întreagã familia este aºa, ea va fi o binecuvîntare întregii cetãþi unde se aflã
sau chiar a întregii þãri...
13 - Niciodatã n-am putea dori ceva mai fericit pentru poporul nostru, decît sã-ºi
primeascã ºi sã-ºi pãstreze totdeauna un evlavios duh al ascultãrii de Hristos.
Cãci din aceastã mare binecuvîntare ºi binefacere, curg toate celelalte binefaceri sfinte
cu un belºug ºi cu o duratã veºnicã, pentru toþi.
14 - O, poporul meu, în mijlocul cãruia au strãlucit lumini pe care puþine popoare le-au
avut, -
poporul meu ºi neamul meu, în mijlocul cãruia au rãsãrit cuvinte de foc ºi pentru care au
curs rîuri de lacrimi sfinte ºi îngereºti,
- poporul meu, cîte chemãri stãruitoare ale dragostei lui Hristos ai auzit tu,
- dar nu le-ai ascultat!
O, de cîte nenorociri ai fi putut fi scãpat ºi tu,
ca Ierusalimul cîndva,
dacã ai fi cunoscut ºi tu vremea cercetãrii tale,
vremea cînd te cerceta dragostea lui Dumnezeu...
- dar n-ai cunoscut-o!
O, cetatea mea ºi familia mea, pentru care s-au înãlþat spre cer atîtea rugãciuni ºi jertfe
ºi cãtre care au venit din cer atîtea dovezi de milã ºi de iubire,
- Dumnezeu sã nu te lase sã mori în neascultarea ta!
15 - Preabunule Doamne, Te rugãm ascultã-ne oricînd ne rugãm cu lacrimi amare ºi

fierbinþi,
pentru toþi cei dragi ai noºtri,
care totuºi nu voiesc ºi nu voiesc
sã Te asculte!
Nimic nu ne doare mai adînc decît aceastã ranã care nu se mai vindecã...
nu ºtim pînã cînd nu ni se mai vindecã...
16 - De cîte ori privim la aceste scumpe fiinþe, cu care sîntem de acelaºi sînge,
de aceeaºi carne ºi de acelaºi os
- ºi gîndim la starea lor, la viitorul care îi aºteaptã, fãrã sã asculte ºi sã iubeascã voia
Ta, -
... de cîte ori vedem cã încã o zi trece, iar ei rãmîn în aceeaºi rea stare, inima ni se rupe
de durere...
Ce am mai putea face pentru ei Doamne cînd orice cuvînt de chemare le-a ajuns de
nemaisuferit!
O, Dumnezeule, ai milã nesfîrºitã faþã de ei...
Ai o milã mai mare ºi mai îndelungatã decît neascultarea lor.
ªi mîntuieºte-i Doamne totuºi - ºi pe ei!
17 - Nici un pãcat nu poate fi mai întîi ºi nici mai mare, decît cãlcarea legãmîntului fãcut
cu Dumnezeu
ºi fãcut lui Hristos.
Cãci atunci cînd inima omului se apleacã spre glasul ispitei,
atunci, cel dintîi rãu ºi cel dintîi pas,
este cãlcarea legãmîntului sfînt.
18 - Toate Tainele Bisericii vii, toate aceste sfinte acte pecetluite cu Duhul Sfînt, sînt
legãmintele noastre cu Dumnezeu.
Sã nu le uitãm nici o clipã.
ªi sã le þinem cu cea mai sfîntã temere de Dumnezeu.
Toate acestea sînt legãminte cutremurãtor de sfinte pe care fiecare din noi le-am fãcut
într-o veºnicã mãsurã,
- sau le facem cu Dumnezeu...
19 - Dar vai, pe cît de uºor le fac, pe atît de uºor le ºi calcã mulþi dintre noi.
ªi vai veºnic de cãlcãtorii legãmîntului cu Dumnezeu.
Cînd marile ºi sfintele noastre legãminte cu Dumnezeu au ajuns atît de dispreþuite ºi de
cãlcate în picioare de cei mai mulþi,
- cum sã nu vinã mînia lui Dumnezeu peste cei neascultãtori - ºi peste tot viitorul lor?
20 - Cum sã nu vinã dreapta pedeapsã meritatã de la Dumnezeu?

Cãci numai din pricina cãlcãrii acestor mari legãminte vin toate pedepsele,
atît peste cei care cred în Dumnezeu,
cît ºi peste ceilalþi.
O Dumnezeul nostru, Te rugãm ajutã-ne sã ne þinem în sfinþenie tot legãmîntul pus în faþa
Ta.
Amin.
64 - Depãrtare ºi amintire
1 - Cîtã vreme cineva, înstrãinat fiind, îºi mai aduce aminte,

- oricît de departe ar fi,
ºi oricît de demult s-ar fi dus,
- tot mai poate afla iarãºi drumul înapoi...
Fericit este oricine aflã drumul înapoi spre Tatãl. Dragostea îl va îmbrãþiºa totdeauna.
Numai sã nu vinã prea tîrziu.
2 - Cînd cel înstrãinat s-a rupt total de rãdãcina lui,

de familia lui,
de fraþii ºi apropiaþii lui,
ºi de locul dragostei lui dintîi,
- atunci nu va mai simþi niciodatã în inima lui dorul arzãtor de a mai întoarce iarãºi înapoi
la ei.
ªi acesta va muri strãin, - aºa cum ºi meritã.
3 - Cînd fiul unor pãrinþi a ajuns atît de departe ºi de sus, încît s-a rupt nepãsãtor de orice
amintire a copilãriei lui
ºi nu-ºi mai aduce aminte, - nici nu vrea sã-ºi mai aducã, de pãrinþii lui,
- atunci nu mai aflã nici timp nici prilej de nimic pentru ei.
Atunci poate sta ceasuri, sau zile, sau ani întregi cu strãinii, cu prietenii, cu distracþiile,
cu pãcatele ºi cu oricine,
- dar nu mai gãseºte nici cîteva minute pentru o scrisoare,
sau pentru un drum spre pãrinþii lui
ºi nu existã o depãrtare mai amarã ca asta nicãieri pe lume!
4 - O, cît de nenorocitã poate fi starea unui suflet care nu-ºi mai poate aduce aminte.
Starea unui suflet împovãrat de pãcate,
înlãnþuit ºi robit de patimi ºi ispite,
ruinat de destrãbãlãri ºi neînstare de nici un gînd sau cuget curat, recunoscãtor ºi frumos,
faþã de cei cãrora le este dator atît de mult.
Acesta a ajuns o pricinã de rîs ºi de plîns,
de batjocurã ºi de ruºine -
ºi totuºi nu-ºi mai aduce aminte de starea sa, ca sã se trezeascã îngrozit ºi sã se ridice.
5 - Vai de cei care fiind tatã sau mamã, s-a rupt de copiii sãi, sau de soþul sãu
- ºi nu-ºi mai aduce aminte de fiinþele pe care el le-a adus la viaþã,
dar pe care tot el le-a nefericit apoi, luîndu-le tot ce le era mai de preþ: dragostea sa caldã,
grija sa ocrotitoare, inima lui scumpã.
Nici banii sãi, nici pîinea sa ºi hainele sale, ºi nici nimic pe lumea asta,
- nu va mai putea înlocui în viaþa lor ceea ce el le-a luat cu cel plecînd.
6 - Ce nefericiþi sînt toþi cei care ar trebui sã-ºi aducã aminte de unde au plecat -
ºi nu-ºi mai pot aduce...
Care ar trebui sã-ºi aducã aminte de pãrinþii lor bãtrîni ºi neputincioºi care i-au crescut
ºi de care acum le este ruºine ºi greu sã-ºi mai aducã aminte...
Aceºtia au decãzut mai adînc decît niºte animale sau fiare care totuºi îºi îngrijesc de ai
lor.
7 - Înlãturã Doamne de peste mintea tuturor acestora, tot ce mai împiedicã aducerea lor
aminte
ºi tot ce opreºte ºi împiedicã inima lor ºi întoarcerea lor
la cei de lîngã care n-ar fi trebuit sã se poatã rupe niciodatã.
Ci fã-i sã vinã cu toatã graba,
cu toatã pocãinþa
ºi cu toatã dragostea lor la Tine, ºi la cei dragi
unde sînt atît de doriþi.
8 - Cît de rar poþi întîlni la aceeaºi fiinþã omeneascã ºi o inimã neprihãnitã ºi niºte mîini
pricepute.
ªi o minte talentatã ºi niºte purtãri frumoase.
De cele mai multe ori aceste virtuþi sînt foarte despãrþite unele de altele pe pãmînt.
Unde este una, mereu lipseºte cealaltã.
9 - Numai la oamenii aleºi de Dumnezeu pentru o chemare deosebitã, Duhul Sfînt uneºte
aceste douã însuºiri frumoase la aceeaºi fiinþã,
acestea fiind neapãrat ºi condiþiile pe care le cere Dumnezeu unui vas al Sãu, unui suflet
sfînt cu care El va lucra împreunã pe pãmînt:
inima neprihãnitã ºi mîinile pricepute.
Nici una din marile lucrãri ale lui Dumnezeu nu s-a putut face decît cu astfel de oameni.
10 - În toate vremile mari,

în toate împrejurãrile mari
ºi pentru toate marile hotãrîri ale Sale, Domnul Dumnezeu a ales, a pregãtit ºi a folosit
numai slujitori neprihãniþi ºi pricepuþi.
De aceea toate lucrãrile Domnului au fost rodnice ºi durabile,
cãci numai neprihãnirea ºi înþelepciunea sînt în stare a face ceva temeinic, frumos ºi bun.
11 - Pentru dobîndirea amîndurora acestor virtuþi,

omul trebuie sã se roage,
sã lupte,
ºi sã munceascã.
Numai aºa se pot ºi dobîndi.
ªi numai aºa se pot ºi pãstra.
12 - Fericite sînt vremile ºi locurile unde au trãit sau mai trãiesc,

învãþînd ºi îndrumînd,
astfel de oameni: ºi cu inima neprihãnitã
ºi cu mîini pricepute.
ªi cu o simþire curatã, dar ºi cu o putere înþeleaptã.
13 - Prin astfel de oameni a propãºit Lucrarea lui Hristos pe pãmînt - ºi numai prin astfel
de oameni.
Prin ei a fost împrãºtiat întunericul pãgînismului ºi numai prin ei.
Prin ei a fost înnobilatã arta, ºtiinþa, literatura, muzica - ºi numai prin ei.
Prin ei s-a rãspîndit adevãrata culturã sãnãtoasã,
prin ei s-au aºezat înþeleptele rînduieli prin care morala ºi dreptatea,
ºi bunul simþ ºi cinstea,
ºi pacea ºi iubirea,
au adus ºi au pãstrat omenie între oameni pe pãmînt de-a lungul istoriei
ºi de-a lungul geografiei.
14 - Ferice de poporul ºi popoarele care au avut ºi mai au oameni neprihãniþi ºi pricepuþi.

Ferice ºi mai degrabã de cei care i-au ascultat, i-au preþuit ºi i-au urmat, cînd i-au avut
sau cînd îi mai au.
Un astfel de popor preþuitor al aleºilor sãi, este totdeauna binecuvîntat
ºi moºteneºte totdeauna un tezaur preþios ºi un viitor fericit.
15 - Dar vai de acel popor care avîndu-i,

în loc sã-i preþuiascã ºi sã-i urmeze, îi dispreþuieºte ºi îi prigoneºte,
ºi cautã sã-i trimitã prin moarte, cît mai curînd cu mîinile goale înapoi la Dumnezeul care
i-a trimis la ei.
Ce viitor mai poate aºtepta pe un astfel de popor?
16 - Pãcatul, la fel cu satana din care s-a nãscut, este nu numai un vrãjmaº al lui
Dumnezeu, prin cuvîntul cel batjocoritor ºi potrivnic,
- ci este ºi un mare tîlhar care umblã mereu numai sã fure ºi sã pîngãreascã tot ce este al
lui Dumnezeu,
sau este vrednic de închinare.
17 - Oriunde se iveºte o lucrare sfîntã scumpã pentru Dumnezeu

ºi un altar curat pentru Hristos,
sau o pãrtãºie dulce pentru Duhul Sfînt,
- acolo vrãjmaºul cel tîlhar îºi trimite îndatã iscoadele sale care cu armele lui, prefãcãtoria
ºi lãudãroºia,
ori promisiunile mincinoase ºi rãstãlmãcirile interesate
ori dragostea amãgitoare ºi batjocorirea lucrurilor sfinte,
- cu toate aceste arme blestemate el foloseºte viclenia ºi mijloacele de nimicire.
18 - O, dragi suflete credincioase,

- oricît de grea ar fi starea în care ar ajunge, în vremea vieþii voastre, moºtenirea cea
scumpã a lui Hristos ºi sfinþenia Templului Sãu,
- voi sã nu vã pierdeþi niciodatã nici nãdejdea ºi nici timpul,
ci sã faceþi în toatã vremea tot felul de cereri ºi de rugãciuni Domnului
(Efes. 6, 18) .
Nu încetaþi sã-I aduceþi aminte lui Dumnezeu de scumpa Lui moºtenire pustiitã,
de sfîntul Lui lãcaº, care era cîndva atît de plin de cîntãri, dar care astãzi geme plin de
apãsarea pãcatelor,
- nu încetaþi pînã ce Domnul va veni ºi vã va rãspunde.
19 - Nu încetaþi strigãtele voastre pînã cînd Domnul Îºi va aduce iarãºi aminte cu duioºie
de dragostea ºi de grija Lui, faþã de tot ce este sfînt, dar care este astãzi într-o stare atît de
tristã...
Nu încetaþi pînã cînd duioasa Lui iubire va birui, îndepãrtînd de peste noi pedepsele
dreptãþii Sale.
20 - Ce grea este noaptea aceea în care nu se mai poate zãri chiar nici o luminã!
Ce grozavã poate fi închisoarea aceea din care nu mai poþi vedea chiar nici o scãpare.
Ce deznãdãjduitã e acea prãpastie din care nu mai poþi zãri chiar nici o ieºire...
Starea care ca o lespede de mormînt te închide, te sugrumã fãrã sã poþi scãpa...
Dumnezeule al Îndurãrii, - numai Tu mai poþi fi atunci Singura noastrã salvare.
Te rugãm fii salvarea noastrã totdeauna.
Amin.
Fii puternicã ºi mare
Fii puternicã ºi mare

în Hristos, credinþa mea,
nici nu ºtii azi ce mai are
încã Dumnezeu sã-þi dea!
nici gîndeºti cu ce-ndurare
bunãtatea Lui mai vrea
sã-þi prefacã noaptea-n soare,
- ai Iubirea,
crede-n ea!
Þine steagul sus, purtîndu-l

ochii þintã la Isus,
sfînt ºi drept sã-þi fie gîndul
hotãrît cuvîntul spus,
neschimbat urmeazã-þi rîndul
neclintit unde-ai fost pus,
El te va nãlþa nãlþîndu-L
- ai Nãdejdea
þine-o sus!
Nu ceda un iot din drumul

Adevãrului frumos,
oricît te-ar cãlca duiumul
veacului necredincios,
toate vor pieri în scrumul
unui prãpãd nemilos,
- vinã focul, creascã fumul,
tu fii sigur
în Hristos!
Dacã ai credinþã umblã nu ca un necredincios

dacã eºti creºtin trãieºte ca un fiu al lui Hristos
- nu poþi sã te joci cu focul
ºi sã nu te arzi pe mîini
nu poþi merge-n douã luntrii
nici sluji la doi stãpîni.
65 - Ameninþare ºi izbãvire
1 - Ce îngrozitor de grea este într-adevãr starea care te înghite ca o mlaºtinã, sau ca un
balaur,
starea din care nu mai vezi nici o scãpare.
Dar nu deznãdãjdui nici chiar atunci.
Mai este o salvare: la Dumnezeu! El are totdeauna încã o uºã de salvare.
Dar crede atît de puternic, cum cere minunea pe care o aºtepþi.
2 - Dar în cele mai grele din stãrile sale, sufletul nenorocit de tot, nu mai gãseºte nici o
putere nici sã se roage, nici sã plîngã, nici sã mai îndrãzneascã o nãdejde.
Ci stã pierdut, copleºit, leºinat - aºteptînd sã fie înghiþit.
O, atunci Doamne, fã numai Tu totul!
3 - Cînd sufletul doborît de tot nici mãcar conºtiinþa n-o mai are clarã,
cãci sufleteºte el este mort înainte de a muri trupeºte,
- fiindcã noaptea grozavã ºi grea, noaptea desãvîrºitã a prãbuºirii, l-a cuprins acoperindu-l
ºi îngropîndu-i tot mai adînc întreagã fiinþa sa ºi cea duhovniceascã ºi cea sufleteascã ºi cea
trupeascã.
Vai de cel ce a ajuns astfel. Acesta ºi-a pierdut pînã ºi speranþa - singura frînghie de
salvare cu care l-ar fi ridicat din valuri Dumnezeu.
4 - Atunci puterile credinþei, adicã înflãcãrarea, rîvna ºi dragostea - nu mai pot fi cum
trebuie,
iar rãul ºi nenorocirea se întind ºi se adîncesc peste tot.
Cangrena roade ucigãtor totul, pînã cînd pierzarea nu mai poate fi nici ocolitã nici
amînatã.
Ce mîntuitoare binefacere este o rãmãºiþã curatã, sãnãtoasã ºi vie în aceastã Lucrare!
5 - Rãmãºiþa aceasta este conºtiinþa acelei lucrãri duhovniceºti

- ºi totul depinde de lupta pe care o dã ea atît cu rãul dinãuntru cît ºi cu cel dinafarã,
atît cu duhurile vrãjmaºe, cît ºi cu vrãjmaºii vãzuþi,
care în ceasul cel mai slab dau nãvala cea mai tare,
din toate pãrþile, cu gînd sã nimiceascã totul.
6 - O, Doamne Dumnezeul nostru Cel Nemãrginit ºi Bun,

Te rugãm ai cea mai multã milã de noi cînd sîntem în stãri de grea nenorocire
ºi cînd rãul ne cuprinde ºi ne întunecã de peste tot.
Oricare ar fi cauza nenorocirii noastre, Te rugãm Doamne Isuse, nu ne pãrãsi de tot, cãci
chiar atunci avem cea mai mare nevoie de ajutorul Tãu.
7 - Preabunule Doamne noi ºtim cã sîntem nespus de vinovaþi în faþa Ta,

cãci numai din pricina neascultãrii noastre vine peste noi nenorocirea,
- dar vezi Doamne starea noastrã care este de multe ori atît de grea, încît nu mai avem
putere nici sã ne mai rugãm sau sã mai nãdãjduim în ajutor.
Nu ne lãsa Preabunule Doamne sã ajungem niciodatã pînã la stãri deznãdãjduite,
pentru ca sã nu ne pierdem cu totul ºi pe totdeauna.
8 - Sînt multe piedici în calea rugãciunilor noastre pînã la Dumnezeu.

De aceea, dacã rugãciunea nu este puternicã, stãruitoare ºi mereu înaltã, adeseori nu poate
birui piedicile potrivnice ºi nu poate ajunge pînã la Dumnezeu ( D a n i e l 1 0 , 1 2 - 1 3 ) .
9 - Cea dintîi piedicã în calea rugãciunii noastre este adesea lenevirea duhului nostru
ºi îndoielile inimii noastre.
Ne rugãm adesea ºi nu avem încrederea puternicã (Iacov 1, 6) ,
ºi nãdejdea cu care trebuie sã ne adresãm lui Dumnezeu.
Nu avem credinþa biruitoare, fãrã de care puþinã nãdejde mai rãmîne rugãciunii noastre.
10 - O altã piedicã în calea rugãciunii noastre este oboseala ºi pãrãsirea noastrã.

Dupã cel mai mic efort duhovnicesc,
dupã cea mai micã luptã de rugãciune,
obosim îndatã, slãbim ºi pãrãsim îndatã lupta...
Uitãm Cuvîntul Domnului care ne îndeamnã sã ne rugãm neîncetat ºi sã nu ne lãsãm
(Luca 18, 1) .
Atunci cum sã ne preþuiascã Dumnezeu rugãciunea noastrã, cînd noi îi dãm aºa de puþin
preþ?
11 - Mai sînt apoi ºi alte piedici în calea rugãciunilor noastre, mai ales aceea cã ne rugãm
cerînd ceea ce nu este permis, ceea ce este împotriva voii lui Dumnezeu...
Sau cerem ca sã întrebuinþãm rãul (Iacov 4, 3) .
În astfel de cazuri rãspunsul cel mai bun pe care ni-l dã Dumnezeu, este neprimirea
rugãciunii noastre,
orice alt rãspuns ne-ar fi numai spre rãu.
12 - Rugãciunea este o luptã pentru grãbirea biruinþei Lucrãrii Domnului,

un ajutor pentru desãvîrºirea altora,
pentru statornicia lor,
pentru mai marea stãruinþã a noastrã în împlinirea voii lui Dumnezeu ( C o l. 4, 12) .
O astfel de rugãciune este totdeauna binecuvîntatã ºi primitã.
13 - Rugãciunea este un mare sprijin pe care îl putem da mai marilor noºtri în munca ºi
în lupta lor,
o mare binefacere pentru cei care au însãrcinãri deosebite în Lucrarea lui Dumnezeu
(2 Cor. 1, 11) .
O, cît de des ar trebui sã folosim aceastã rugãciune!
14 - Rugãciunea poate întoarce prin voia lui Dumnezeu, multe planuri ale celor rãi, spre
mîntuirea ºi biruinþa noastrã (Filip. 1, 19) .
ªi ne poate grãbi revederea cu cei pe care îi iubim ºi îi dorim (Filimon 22) .
Numai sã nu încetãm sã ne rugãm niciodatã (1 Tes. 5, 1) .
Sã ne rugãm mereu fierbinte ºi plini de credinþã (Iacov 5, 15) .
15 - Sufletul care a umblat vreme îndelungatã în întunericul apãsãrii ºi al durerilor,

în cel al umilirilor zilnice, ºi al rãpirii drepturilor sale,
sau în cel al batjocoririi sãlbatice ºi abuzive,

sufletul acela îºi adunã înãuntrul sãu atîta putere de a rãbda ºi atîta voinþã de a rãzbi,
încît rugãciunile lui îndelungi, stãruitoare ºi puternice nu pot sã nu le învingã pînã la
urmã.
16 - Duhul rugãciunii credincioase, oricît de apãsat ºi nedreptãþit ar fi, nu se roagã ca

arãtarea Domnului în apãrarea ºi ajutorul lui - sã se facã în rãzbunare, în mînie sau în
judecatã,
ci în strãlucire.
Cãci numai strãlucirea este o arãtare vrednicã de Dumnezeu.
Strãlucirea mãreaþã ºi slãvitã este cadrul vrednic de Chipul Domnului.
Cãci în strãlucire neapropiatã locuieºte Domnul
(1 Tim. 6, 16; Fap. Ap. 26, 13-15) .
17 - O, credincioºi slujitori ai lui Hristos din toate timpurile, nu uitaþi cã ºi voi trebuie
sã-L arãtaþi pe Dumnezeu prin faptele ºi cuvintele voastre în chipul cel mai strãlucit.
Dacã vorbiþi despre Hristos, cãutaþi sã vorbiþi despre El cît mai strãlucit...
Dacã scrieþi despre El, scrieþi cît mai strãlucit.
Dacã umblaþi cu El, umblaþi strãlucit...
ªi rãsplata voastrã va fi în strãlucirea Lui.
18 - Cãderea poate fi de multe feluri.

Poate fi o cãdere în pãcat... Aceasta este starea cea mai rea... Starea cea mai fãrã
Dumnezeu. Starea cea mai deznãdãjduitã.
Cea mai fãrã de luminã ºi fãrã de mîntuire.
Aceasta este adevãrata moarte (Efes. 2, 1-5) .
Toate celelalte cãderi nu-s atît de grele ca asta.
Dumnezeu poate salva chiar ºi din asta. Dar adesea cel care a cãzut aºa, nu se mai roagã
niciodatã.
19 - Poate fi o cãdere în ispitã...

într-una din multele ispite pe care vrãjmaºul sufletelor noastre le seamãnã în calea vieþii
noastre de credinþã, ca pe niºte curse viclene ºi ucigaºe (2 Tim. 2, 26) .
Din aceastã stare se poate scãpa uºor, dar trebuie neapãrat o mare credinþã.
ªi adeseori - o rãscumpãrare pe mãsura cãderii.
20 - Poate fi o cãdere în lenea duhovniceascã,

în nepãsarea faþã de Lucrarea lui Dumnezeu,
în nepãsarea de rugãciune, în nepãsarea faþã de cercetarea bisericii ºi a fraþilor...
În izolarea de frãþietatea ºi de biserica lui Hristos.
În rãcirea dragostei.
În slãbirea rîvnei...
Multe pot fi cãderile omului duhovnicesc, dar dacã se poate ridica cu lacrimi de cãinþã
ºi cu rugãciune fierbinte ºi cu inima zdrobitã - Sîngele lui Hristos îl curãþã din nou.
Dar îi porunceºte: sã nu mai pãcãtuieºti, ca sã nu þi se întîmple ceva ºi mai rãu.
Doamne ºi Dumnezeul nostru, Te rugãm nu ne lãsa sã cãdem.
Iar dacã am cãzut, ajutã-ne sã ne ridicãm îndatã, cu lacrimi ºi cu pocãinþã.
Amin.
66 - Cãderea ºi ridicarea
1 - În multe feluri poate fi cãderea unui suflet.

Dar ori de ce fel ar fi nenorocirea cãderii unui suflet credincios,
sau a unei lucrãri duhovniceºti,
totdeauna ridicarea sa poate veni numai într-un singur fel ºi într-un singur loc, ºi anume:
de la Puterea lui Dumnezeu - ºi din puterea lacrimilor ºi îndreptãrii sincere ºi smerite.
2 - De la Dumnezeu Singur îi poate veni omului ridicarea ºi din celelalte orice cãderi în
nenorociri trupeºti.
Dacã sufletul se îndreaptã cu toatã credinþa spre El - cerîndu-I ajutorul Sãu grabnic
ºi dacã aºteaptã rãbdãtor venirea izbãvirii Lui.
3 - Împãcarea poate veni cu adevãrat numai cînd fiecare din cei certaþi recunoscîndu-ºi
partea lui de vinã, se va curãþi ºi îndrepta prin pocãinþã.
Cînd tot ce a fost rãu în ei ºi între ei, va fi înlãturat deplin,
cînd ei înnoiþi prin focul ºi prin lacrimile cãinþei, sînt fãcuþi vrednici iarãºi de încrederea
Domnului Isus Hristos, ca El sã le poatã încredinþa din nou pacea ºi încrederea Sa.
4 - Dezbinarea vine din pricina despãrþirii noastre de iubirea ascultãrii ºi de smerenia

umblãrii dupã voia lui Dumnezeu în care ar trebui sã fi rãmas fiecare din noi.
Da numai din pricina depãrtãrii de Domnul ºi de voia Lui, vine dezbinarea ºi depãrtarea
acelora care prin trufia inimii lor ºi prin rãtãcirea minþii, se pot rupe de fraþi,
ºi se pot ridica împotriva ascultãrii frãþeºti
ºi pot strica învãþãtura de la început.
5 - Atunci cînd Dumnezeu Se îndurã de cel cãzut în dezbinare, ca sã-i trezeascã pocãinþa
ºi hotãrîrea de îndreptare,
- atunci cel dintîi lucru pe care îl face robul Domnului - este cã urãºte pãcatul
ºi se depãrteazã hotãrît ºi pe totdeauna de pãcat.
Numai acestea sînt semnele adevãratei îndreptãri.
6 - Iar urmãtorul pas pe care îl face ºi chiar în acelaºi timp, cu toatã fiinþa sa smeritã,
într-o puternicã izbucnire de lacrimi, de rîvnã ºi de încredere, -
omul acela face sincer ºi fierbinte înnoirea legãmîntului sãu cu Dumnezeu...
Înnoirea hotãrîrii ºi mai puternice de a nu se mai depãrta niciodatã de ascultarea lui
Dumnezeu.
Prin aceasta el pecetluieºte frumos, smerita lui îndreptare.
7 - Binecuvîntat este ºi binecuvîntat sã fie acel suflet,

sau acel popor al lui Dumnezeu
- care fãcînd acest fericit salt spre Luminã ºi spre Adevãr, nu mai recade apoi niciodatã
de la harul în care a fost primit ºi aºezat de Hristos.
Nu priviþi niciodatã îndreptat - pe acela ce nu face astfel.
8 - Deºi litera Cuvîntului Sfînt este atît de luminoasã,

deºi sunetele limbii în care sînt spuse Cuvintele Domnului, sînt aºa de clare ºi de
frumoase pentru oricare dintre noi,
- totuºi Glasul Domnului din Cuvîntul Lui, este aºa de puþin cunoscut, aºa de slab ascultat
ºi aºa de rar înþeles cum trebuie.
De aceea sînt o sutã ºi o mie de feluri în care este rãstãlmãcit.
9 - Îndrumãtorii gloatelor, neînþelegînd ei înºiºi Glasul Domnului din Cuvintele Lui, îºi
spun prin ele glasul lor.
Necunoscînd gîndul Domnului din Cuvîntul Lui, îºi pun în el gîndul lor...
Nenumãrînd foloasele lui Hristos, toarnã în inimile ascultãtorilor duhul lor...
ºi vai, iatã roadele dureroase ºi amare.
10 - Ai milã Tu Doamne tot mai mult de trista gloatã creºtinã cu numele, dar ºi mai
vinovatã cu faptele, decît pãgînii.
Cãci creºtinii sînt vinovaþi nu cã n-au ºtiut Glasul Tãu, ci ºtiindu-L cã L-au rãstãlmãcit
ºi sugrumat,
cu o minte înºelatã ºi înºelãtoare
ºi cu o inimã îmbolnãvitã de pãcat ºi vinovatã de neascultare.
11 - Cînd sufletul omului se împotriveºte mereu la orice chemare, - Dumnezeu nu luptã

la nesfîrºit cu el.
Cînd trufia inimii omului rãmîne nesupusã la orice înºtiinþare, - vine vremea cînd Domnul
îl lasã.
Cînd voinþa omului nu ascultã nici un îndemn bun, - Dumnezeu nu-i mai trimite nici unul.
Iar dupã aceasta vine sigur numai iadul.
12 - Cînd lãcomia fiinþei omului dupã slava lumii, nu se saturã,

ºi cînd pofta firii, lãudãroºenia vieþii ºi îndãrãtnicia neascultãrii, pun stãpînire totalã pe
inima omului,
- atunci Dumnezeu îl lasã pe om în voia pornirilor unei minþi blestemate
- ºi astfel omul ajunge plin de orice fel de nelegiuire... de desfrînare, de viclenie, de
rãutate, de pizmã, de ucidere, de ceartã, de înºelãciune, de tot rãul...
Cãci nu trebuie o mai mare nenorocire decît mintea blestematã.
13 - Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterea liberei voinþe nu numai sã ºtim deosebi clar voia
lui Dumnezeu ºi binele de rãu
- dar sã o ºi facem.
ªi o facem aºa de uºor - cînd cu adevãrat noi avem ºi voinþa sã o facem.
14 - În aceastã voinþã spre a face voia lui Dumnezeu, luptînd contra pornirilor rele din
inima noastrã fireascã,
stã tot meritul nostru
ºi toatã datoria noastrã.
În aceastã luptã ºi muncã se aratã valoarea noastrã,
pe mãsura eforturilor pe care le facem spre acele fericite realizãri care sînt roadele
Duhului Sfînt ºi trãirea voii lui Hristos.
15 - Prin aceastã luptã ºi muncã noi avem biruinþele sfinte

ºi pe mãsura biruinþelor cît mai strãlucite pe care le avem în aceastã luptã dusã neîntrerupt
ºi pînã la moarte, - avem rãsplata cereascã.
16 - Acei care ºi-au putut îndruma ºi stãpîni echilibrat viaþa lor au ajuns înþelepþi prin
înfrînarea lor...
Iar cei care s-au lãsat biruiþi de patimi au ajuns nebuni ºi pierduþi.
În aceste douã feluri se împart toþi oamenii de pe pãmînt.
17 - Dupã realizãrile sau prãbuºirile în munca ºi lupta dintre bine ºi rãu, vor fi rãsplãtiþi
oamenii, sau vor fi pedepsiþi.
Vor fi rãsplãtiþi sau pedepsiþi nu totdeauna în viaþã, dar totdeauna în moarte.
Nu totdeauna ºi de cãtre oameni, dar totdeauna de cãtre Dumnezeu.
18 - Iatã cît de atenþi urmãresc ochii Domnului tot ce se petrece înaintea Feþei Sale
ºi astãzi ºi pretutindeni ºi tot ce se face în Numele Sãu.
Cît de mult þine El la sfinþenia Cauzei Sale ºi cum rãsplãteºte El fiecãruia din cei care
merg în adunarea Lui, dupã cum meritã fiecare (2 Cronici 6, 30) .
Cine n-a vãzut încã, vine vremea curînd sã vadã.
19 - Cu ce fricã sfîntã ar trebui sã ne înfãþiºãm noi toþi, întotdeauna înaintea Domnului

Dumnezeu, în locul Sãu ºi în adunarea Sa, unde stã El!
Cum ar trebui sã vorbim ºi sã tãcem acolo!
Cum ar trebui sã mergem ºi sã stãm acolo, în faþa Lui!
Cum ar trebui sã mãrturisim ºi sã ascultãm Cuvintele Lui!
Cum ar trebui sã ºtim mereu ºi sã nu uitãm niciodatã cã Dumnezeu Însuºi stã acolo
binecuvîntînd ºi judecînd.
Ca sã ne învrednicim de binecuvîntarea ºi nu de judecata Lui.
20 - Fereºte-te de adunãrile pãcatului ºi ale desfrînãrii.

De ale neascultãrii ºi de ale rãtãcirilor,
de ale minciunii ºi ale batjocoririi.
Ca nu cumva, pe neaºteptate sã vinã acolo mînia lui Dumnezeu în vreun fel peste ei.
Sã nu te afle ºi pe tine în mijlocul acelora, ca nu cumva sã pieri cu ei.
Dumnezeule al Milei, dã-ne vegherea ºi rugãciunea prin care sã fim izbãviþi de ispitã ºi
ispititor.
Amin.
Har ceresc, condu-mã Tu
Har ceresc, condu-mã Tu

numai spre iubire,
ce sã fac ºi ce sã nu
ea sã-mi dea de ºtire,
ce sã þin ºi ce sã las
ca sã mã înveþe,
zi cu zi ºi ceas cu ceas
vreau a ei poveþe!
Apa Ta mi-o vreau izvor,

Faþa Ta-mi vreau soare,
pe aripa Ta sã zbor
floare dupã floare,
plînsul Tãu în ochi mi-l vreau
leagãn Sînu-Þi dulce,
duhul numai Þie-mi dau
seara sã se culce.
Vino Doamne, numai Tu

ºi mã-ndrumã bine
ce e vrednic ºi ce nu
eu sã-mi ºtiu reþine,
- tot ce-i drept ºi luminos
azi ºi-n veºnicie,
Har ceresc al lui Hristos,
numai Tu-mi spui mie!
În afarã de credinþã ºi de cinste,

nu prea sînt
alte lucruri sã mai aibã vreo valoare pe pãmînt.
E mai greu sã poþi a crede

cînd eºti zdrobit ºi eºti cãzut
- atunci se aflã ºi se vede
ce nalt e cel ce s-a-ncrezut.
67 - Înfãþiºarea ºi judecata
1 - Vor fi judecaþi ºi toþi aceia care se vor lãsa ispitiþi sã vorbeascã în chip batjocoritor
lãcaºul Domnului, - din pricina celor nevrednici de slujba Lui din el (Rom. 14, 4 1 - 2 ) .
Tu, în Casa Domnului sã nu judeci pe nimeni decît pe tine ºi pãcatele tale.
Acolo este Dumnezeu tocmai ca sã judece - nu te aºeza în locul Lui.
Ci stai în pocãinþã la locul tãu, - ca sã nu fii judecat.
2 - Mîna cea înþeleaptã a lui Dumnezeu ne-a alcãtuit chipul cel vãzut,
iar dragostea Lui veºnicã ne-a alcãtuit chipul cel veºnic ºi nevãzut, adicã fiinþa noastrã
spiritualã.
Din viaþa Lui s-a desprins suflarea de viaþã care ne-a înviat,
ºi Puterea Lui a pus în noi miºcarea.
Sã ne judecãm totdeauna spre a avea ºi înfãþiºarea cea corespunzãtoare pe care ne-o
doreºte El.
3 - Din însuºirile nevãzute ale lui Dumnezeu ne-am primit oricare dintre noi înþelepciunea
ºi virtuþile,
talentul ºi geniul.
Din voinþa Lui avem voinþa
ºi din inteligenþa Sa este conºtiinþa pusã în noi.
Nici o altã fiinþã dintre creaturile Sale vãzute, nu mai este înzestratã atît de minunat
- pentru cã toate celelalte sînt lucrãrile Sale,
dar noi sîntem fiii Lui.
4 - Cît de mare cinste este pentru noi cã ne tragem din Dumnezeu!

Cã sîntem fiii Perfecþiunii,
adicã fiii a tot ce este Înalt, Curat ºi Bun,
Adevãrat ºi Veºnic ºi Frumos...
Cã sîntem direct fiii Aceluia în care toate acestea sînt desãvîrºite.
5 - ªi ce dovadã mai puternicã ar fi cã sîntem fiii Atotputernicului Creator, decît faptul

cã noi înºine am primit puterea de a crea, asemãnîndu-ne astfel direct cu Tatãl ºi Creatorul
nostru.
Ce altã creaturã a mai primit o astfel de putere?
Prin harul Tatãlui nostru ºi prin moºtenirile dãruite din El, cîte minuni am creat ºi creãm
încã!
6 - Dar vai, ce trist, ce ruºinos, ce înjositor este din partea unora dintre noi cã înadins nu
vor sã-ºi recunoascã
ºi sã-ºi cinsteascã aceastã origine Dumnezeiascã,
ci în chip nebunesc aleg mai degrabã sã spunã cã se trag dintr-o altã creaturã, nespus mai
inferioarã,
dintr-un animal urît ºi lipsit complet de orice raþiune,
de orice însuºire bunã,
de orice sîmbure de luminã prin structura sa, de la originea sa,
ºi din toatã specia sa.
7 - Cine ar putea crede sincer aceastã prostie defãimãtoare pentru toþi oamenii, cã noi ne
tragem dintr-o maimuþã?
De unde sã le fi putut da acest pãrinte puilor lui, însuºiri pe care el niciodatã nu le-a avut
ºi nici nu le va avea niciodatã?
- Numai marele mincinos diavolul a putut scorni ºi crede lucrul acesta,
de care pînã ºi copiii cei sãnãtoºi rîd.
8 - O, frate om,
oricine ai fi tu ºi oricine ai fi de pe pãmînt, gîndeºte-te cã tu nu poþi fi puiul unei creaturi
josnice ºi urîte, inconºtiente ºi neputincioase,
cãci tot ce moºtenim prin naºtere în fiinþa noastrã este înalt ºi frumos,
inteligent ºi puternic,
superior ºi liber...
Noi nu putem avea alt tatã decît pe Dumnezeu, Suprema Frumuseþe, Inteligenþã ºi
Puternicie.
9 - Privind spre Dumnezeu, ºtim îndemnul înãlþãrii spre tot ce este Perfect.
Dar privind spre maimuþã - spre ce putem fi îndemnaþi?
10 - Avem obligaþia faþã de originea noastrã, sã trãim într-un chip vrednic de Tatãl din
care ne tragem.
Sã ne avîntãm spre tot ce este mai înalt,
nu numai prin progresul tehnicii ºi prin înãlþarea în Cosmos, ci mai ales prin cultura ºi
morala noastrã,
care ar trebui sã înainteze cel puþin egal cu tehnica.
11 - Sã ne lepãdãm de tot ceea ce este josnic, dacã vrem sã ajungem cu adevãrat pînã la
Cel Preaînalt,
- ºi sã nu ne prãbuºim pînã la cel mai prea josnic.
12 - Pentru cel care aºteaptã în stãri nebãnuit de grãbite în locul cel mai greu, o minune
izbãvitoare,
orice clipã este grea.
Pentru un astfel de suflet, orice secundã este mult ºi orice întîrziere poate fi nimicitoare.
De aceea strigãtele lui se înmulþesc pe mãsurã ce vremea trece
ºi cresc în tãrie pe mãsurã ce ºi primejdia creºte.
13 - În multe privinþe, adeseori altele sînt gîndurile ºi cãile lui Dumnezeu decît gîndurile
ºi cãile omului.
De multe ori tocmai tãcerea ºi odihnirea în care ni se pare cã stã Dumnezeu, este cea mai
potrivitã Lucrare din partea Lui pentru noi.
Mult trebuie sã se zbuciume în zadar un credincios al Domnului pînã ce aflã acest adevãr.
14 - De multe ori tocmai primejdia de care ne temem ºi de care nu ne-a scãpat Dumnezeu,
era ceea ce atunci lipsea stãrii noastre
- pe o cale mai asprã ºi mai grea - ea trebuia sã aducã în viaþa noastrã tocmai binele cel
mai mare ºi mai folositor pentru noi.
Numai cã asta am aflat-o în urmã - ºi nu întîi.
15 - De multe ori fiinþa sau lucrul care era comoara cea mai de preþ a inimii noastre
ºi pentru care ne rugãm lui Dumnezeu sã nu ne-o ia,
ar fi fost cauza unei veºnice nenorociri pentru noi,
dacã nu ne-ar fi fost luatã atunci de Dumnezeu.
16 - Avem o foarte mare nevoie de o totalã încredere în înþelepciunea ºi în bunãtatea

hotãrîrilor lui Dumnezeu,
ori de cîte ori avem rugãciuni stãruitoare pentru izbãviri grabnice înaintea Lui.
17 - Cînd printr-o viaþã de adîncã ascultare faþã de Dumnezeu, noi ne-am deprins a avea
acelaºi fel de a voi, cu El,
atunci ºi toate rugãciunile noastre sînt împlinirea gîndurilor noastre (1 Ioan 5, 14) .
18 - Cînd noi trãim o prea puternicã viaþã fireascã,

iar în rugãciunile noastre cumpãnesc prea greu dorinþele fireºti,
- atunci ºtie Dumnezeu cã - multe din acele rugãciuni e mai bine sã nu ni le asculte.
Mai bine sã nu ne rãspundã la acele rugãciuni, mai bine sã nu Se oboseascã sã ni le
împlineascã Dumnezeu.
19 - Cînd o dragostea a inimii noastre este o primejdie pentru mîntuirea noastrã, atunci
Domnul ne-o ia.
Cãci dacã odorul inimii noastre nu ne-ar fi luat, ar ajunge pentru noi mai tîrziu o pricinã
de ruºine ºi de nimicire,
prin înlãturarea rãului mai devreme Domnul ne scapã sã nu ajungem într-un rãu ºi mai
mare...
20 - O, pentru cît de mulþi ar fi fost mai bine dacã erau prinºi la prima lor hoþie...
ºi sã fi fost pedepsiþi la primul lor pãcat...
ºi sã fi fost descoperiþi la prima cãdere...
Mulþi n-ar fi ajuns sã meargã cu îndrãznealã pe calea cea rea, pînã mult mai tîrziu, cînd
n-au mai putut fi salvaþi de nimeni.
Bunul nostru Dumnezeu, ai milã de noi toþi - ºi ne scapã mai degrabã de rãul pe care ni-l
credem bine.
Amin.
68 - Permis ºi nepermis
1 - Prin rugãciuni stãruitoare uneori poþi smulge din Mîna lui Dumnezeu chiar ºi ceea ce
El n-ar fi voit sã-þi dea. Ceea ce El nu-þi permite.
Dar vai, de cîte ori dupã aceea, vei regreta cã ai cerut cu stãruinþã ceea ce ai primit.
ªi cã ai smuls din Mîna Lui ceea ce era nepermis.
2 - Pricina multor nenorociri de ale noastre a fost cã am cerut prea stãruitor ceea ce
cunoºteam cã n-avem dreptul sã-l avem
ºi asta ne-a fost spre rãu.
O, de cîte lacrimi ºi griji ºi necazuri am fi fost scutiþi, dacã n-am fi cerut
ºi dacã n-am fi primit
multe din cele ce le doream!...
3 - Puþini din cei care lucreazã ºi luptã contra lui Dumnezeu îºi dau cu adevãrat seama
de grozãvia ºi nebunia faptelor pe care le sãvîrºesc.
Mulþi din cei care fac planurile cele mai vinovate ºi întreprind acþiunile cele mai
potrivnice contra lui Dumnezeu,
nu-ºi dau cu adevãrat seama de crima pe care o sãvîrºesc.
Dar în mãsura în care îºi dau seama - rãspund.
4 - Într-adevãr cum spune psalmistul, cei ce fac rãul ºi-au pierdut mintea... sînt
inconºtienþi.
Fiindcã omul cu mintea sãnãtoasã, atîta timp cît are mintea la locul ei, nu poate face rãul.
Mintea lui sãnãtoasã nu-l lasã pe om sã facã rãu.
Omul face rãul numai într-un moment de eclipsare a minþii sale.
5 - Nimeni n-ar face rãul dacã i-ar fi mintea lui totdeauna atentã, sãnãtoasã ºi la locul ei.
Omul alunecã numai cînd nu este atent.
Pãcãtuieºte numai cînd nu cugetã curat.
Luptã contra lui Dumnezeu numai cînd îºi pierde dreptarul ºi controlul unei minþi
sãnãtoase.
Nimeni nu se angajeazã într-o astfel de nesocotitã faptã, cînd are în întregime un control
sãnãtos al unei minþi limpezi.
6 - Multe pot fi cauzele care eclipseazã o parte a minþii omului, sau i-o pot chiar întuneca
de tot.
Cauzele care îi pot anula omului pentru un timp sau pentru totdeauna, judecata lui
sãnãtoasã.
În toate cazurile însã, aceastã pierdere a minþii are la temelie unul din pãcatele de moarte.
7 - Trufia îl face pe om sã-ºi închipuie cã puterea sau înþelepciunea care i se pare cã o are
într-un moment dat,
- e mai mare ºi mai durabilã ca a tuturor.
Pe omul mic importanþa care i se dã sau care ºi-o dã el însuºi - îl ameþeºte ºi îl întunecã.
ªi atunci ridicã pumnul sau piciorul.
Ameninþã sau loveºte pe semenii sãi,
asupreºte pe supuºii sãi.
Batjocoreºte pe binefãcãtorii sãi.
ªi îndrãzneºte sã se ridice pînã ºi împotriva Fãcãtorului ºi Binefãcãtorului sãu din ceruri.
8 - Un om trufaº prin faptele sale, ajunge asociatul diavolului în luptã contra lui
Dumnezeu.
Face pact de tovãrãºie cu diavolul spre acelaºi scop: luptã contra lui Hristos.
Acest om sau acest fel de oameni,
organizeazã apoi lupta contra lui Dumnezeu, contra Numelui Sãu ºi contra alor Sãi.
ªi duce aceastã luptã cu toate mijloacele pe care le are,
pe care le rãpeºte sau le inventeazã,
spre a nimici pe Dumnezeu din toate cele dinafarã ºi dinãuntru ale oamenilor.
9 - Acei care din pricina neascultãrii lor, Dumnezeu îi lasã în voia minþii lor stricate, sînt
în stare de orice rãu.
Mintea lor stricatã îi duce la cele mai cutremurãtoare ºi monstruoase crime ºi nelegiuiri
(Rom. 1, 29-30) .
10 - Cîtã vreme omul mai trãieºte încã

ºi îºi mai poate recunoaºte prãbuºirea în care se aflã,
ca sã se poatã cãi ºi îndrepta atît de adînc în faþa lui Dumnezeu ºi a oamenilor pe cît de
adînc a pãcãtuit,
- mai poate fi o salvare.
Atunci dacã poate face saltul salvator, pînã la sinceritatea unei ascultãri totale de Hristos,
pentru întreg restul vieþii sale,
sufletul acela poate fi salvat...
Altfel, niciodatã.
Niciodatã!
11 - Lãcaºul Domnului este totdeauna plãcut, cînd sufletele pãtrunse de evlavie se duc în
el sã admire Slava Domnului.
ªi cînd, atîta timp cît stau acolo, sînt pãtrunse de cutremurul sfînt al Prezenþei Sale
Preasfinte,
acolo toate sufletele petrec cu Dumnezeu. ªi fiecare simte Prezenþa Lui, dupã mãsura
posibilitãþii ºi curãþiei sale.
12 - În lãcaºul Domnului atmosfera trebuie sã fie totdeauna înãlþãtoare,

rugãciunile fierbinþi ºi lacrimile uºurãtoare,
cîntãrile pline de frumuseþe ºi inimile strãbãtute de fior,
cãci lumina plinã de o blîndã duioºie a lui Hristos umple sufletele curãþite, revãrsînd
tuturor bucuria cereascã ºi binecuvîntãrile Lui îmbelºugate.
Numai atunci totul este înãlþãtor ºi Dumnezeiesc...
13 - Cînd inima conducãtorilor ºi a poporului s-a stricat de la curãþia dragostei faþã de

Dumnezeu, - tot farmecul sfînt s-a dus.
Cînd au început sã uite ºi sã calce cu toþii sfintele Domnului legãminte fãcute cîndva
pentru a fi veºnice cu Dumnezeu, totul a decãzut.
ªi întunericul se lasã peste toþi în plinã zi.
14 - Cînd în viaþa ºi inima tuturor începe a-ºi face loc tot mai larg iubirile cele mai strãine
de Dumnezeu,
- lumina bucuriilor se stinge,
cînd paºii lor pornesc tot mai îndrãzneþ, pe cãile pãcatelor pãgîneºti, - atunci toatã Faþa
Domnului ºi tot Duhul Sãu sînt întristate neîncetat între ei
- ºi în urmã, îndepãrtate de tot...
15 - Istoricul Iosef Flaviu scrie cã numãrul celor uciºi de romani în timpul rãzboiului din
70, a fost un milion trei sute treizeci ºi ºapte de mii patru sute nouãzeci de vieþi (1.337.490).
Iar numãrul celor luaþi în robie, o sutã ºi una mii ºapte sute de oameni (101.700)...
Templul a fost nimicit ºi totul a fost ars...
... Iatã preþul neascultãrii!
Iatã plata pãcatului.
Iatã lecþia cutremurãtoare la care trebuie sã meditãm ºi noi.
16 - Oameni care sã fie plini de încrederea în Dumnezeu, chiar în orice împrejurãri, sînt
foarte puþini.
Sînt foarte puþini acei oameni în inima cãrora locuieºte statornic ºi liniºtit, o încredere
nezdruncinatã în Dumnezeu.
Adicã acei oameni care în nici chiar cea mai grea primejdie sã nu-ºi piardã încrederea în
izbîndã,
nici pacea în rãbdare
ºi nici bucuria liniºtitã în voia lui Dumnezeu.
17 - În stãri de mari primejdii vitejii Domnului încurajeazã ºi întãresc pe toþi ceilalþi, care
adesea sînt pierduþi de tot.
Nimeni nu poate socoti cît aur valoreazã astfel de oameni plini de încredere în locurile
cele de grea încercare,
ºi în vremile de mare întuneric,
- la rãscrucile de mari întîmplãri ale istoriei oamenilor.
18 - În jurul unor focuri puternice ºi-au încãlzit sufletele mulþi pierduþi...

În locuri uscate ºi pustii, mulþi însetaþi s-au adãpat zilnic, din curajul ºi încrederea
oamenilor viteji înnoindu-ºi astfel puterea de rezistenþã,
adãpîndu-se din izvoarele limpezi ºi mereu proaspete ale încurajãrii ºi încrederii celor ce
se bizuiesc pe Domnul cu toatã tãria lor.
19 - Cînd în mijlocul mulþimii, ajunsã în faþa unui vrãjmaº mai puternic...

sau în vremi de mare primejdie...
sau în stãri de mari lipsuri,
în care cei mai mulþi îºi pierd mintea,
sau rãbdarea,
sau îndrumãtorii
ºi ajung în panicã,
- o, ce mare bine este atunci pentru toþi un om viteaz ºi încrezãtor, liniºtit ºi cumpãtat.
Cît de mult ar trebui sã-I cerem lui Dumnezeu astfel de oameni.
20 - Cîte nenorociri se pot ocoli,

cîte vieþi nu se pot salva
ºi cîte bunuri nu pot fi cîºtigate printr-un om viteaz, înþelept ºi hotãrît.
Dumnezeul nostru, Te rugãm dã poporului Tãu ºi poporului nostru totdeauna astfel de
suflete mari.
Amin.
Nu mai plîngeþi
Nu mai plîngeþi ochi iubiþi

lacrimã amarã,
Faþa Scumpã ce-O doriþi
tot pe norul ce-l priviþi
Se va-ntoarce iarã.
Nu mai plînge suflet drag

lîngã þãrmul mãrii,
în curînd al Nunþii Steag
îþi va strãluci în prag
ceasul Cununãrii...
Nu mai plînge cu amar

inimã zdrobitã,
peste-al tãu cernit hotar
în curînd veni-va iar
luna strãlucitã.
- Fã-þi mai vrednic sfîntul spor

pentru Cel ce Vine,
cãci grãbit, plecatul Dor,
pe acelaºi dulce nor
va grãbi la tine.
Faþã scumpã, nu purta

vãl de vãduvie
cã-n curînd pe fruntea ta
dulce te va sãruta
Soþ de Veºnicie!
69 - Încrederea ºi biruinþa
1 - Numai acela în inima cãruia locuieºte necurmat încrederea în Dumnezeu,

doar singur acela poate,
poate avea mintea echilibratã ºi cuvîntul liniºtitor,
faþa încurajatoare ºi spiritul prezent,
în clipele ºi în împrejurãrile de mare spaimã ºi primejdie pentru toþi.
2 - Crezînd puternic în izbîndã - omul încrezãtor ºi vede limpede calea spre ea.
Vãzînd limpede, poate avea un duh liniºtit ºi un cuvînt dãtãtor de putere ºi de speranþã.
Iar mulþimea care mai mult simte decît înþelege, - i se alãturã acestuia într-un salt salvator
ca printr-o înviere.
3 - O, cît de mult sîntem ºi noi datori sã le fim recunoscãtori vitejilor poporului nostru...
ªi cît de mult trebuie sã ne rugãm Bunului Dumnezeu ca sã ne trimitã mereu astfel de
suflete mari, înþelepte ºi încrezãtoare,
cãci totdeauna este atîta nevoie de ele, fiindcã lupta credinþei totdeauna poate ajunge
într-un loc,
sau într-un moment primejdios.
4 - Dumnezeul ºi Mîntuitorul nostru Slãvit,

Te rugãm nu lãsa niciodatã ºi nicãieri pe pãmînt, mulþimile fãrã izvoare de îmbãrbãtare,
fãrã înflãcãraþi îndrumãtori curajoºi ºi înþelepþi în ceasul lor greu
ºi la rãspîntiile lor grele.
5 - Te rugãm Doamne mai ales pentru vremurile ºi pentru sufletele ajunse în mari
primejdii ºi întuneric,
sã nu le laºi, - ci trimite-le celor care gem în robia asupritorilor, tovarãºi plini de
încredinþare ºi de tãrie sufleteascã temeinicã - plini de o înþeleaptã ºi salvatoare judecatã,
pentru ca sã opreascã la timp prãbuºirea în deznãdejde ºi în moarte, a celor chinuiþi.
ªi a le reaprinde în inimi iarãºi, viaþa prin speranþã.
Cãci dacã au puterea speranþei, oamenii îndurã cu rãbdare neînchipuit de mult,
rezistînd ºi luptînd, pînã la sosirea mîntuirii lor.
6 - Cînd poporul Domnului a trebuit sã treacã prin pustia care era ºcoala lor, încercarea
lor ºi curãþirea lor,
- atunci pentru ei Domnul a fost ani îndelungaþi noaptea stîlp de foc, iar ziua stîlp de
nor...
Noaptea, nu numai spre a-i conduce prin întuneric, dar ºi spre a-i încãlzi prin frig.
Ziua, nu numai spre a-i purta pe drumul mereu necunoscut, ci ºi spre a-i umbri de cãldura
dogoritoare a soarelui pustiei (Exod 13, 21-22) .
Aºa este mereu Domnul pentru toþi ai Lui.
7 - Hristos este pentru Biserica Sa, pentru Oastea Sa ºi pentru fiecare fiu al acestei
Biserici, ºi Oºtiri, nu numai Cãpetenia credinþei, dar ºi Desãvîrºirea faptelor
(Evrei 12, 2) .
Este nu numai Cel care ne lumineazã cum sã facem ce trebuie fãcut,
dar ne ºi ajutã fãcîndu-ne în stare sã facem acestea.
El este nu numai învãþãtura cãlãuzitoare pentru noi, ci ºi puterea apãrãtoare de rãtãciri.
Este nu numai un Soare luminãtor ci ºi un Scut împotriva vrãjmaºului nostru.
8 - Nimic pe lumea asta nu poate da unui om o bucurie ºi o încîntare asemenea aceleia

pe care o dã Hristos.
Nimic nu se poate nici asemãna cu ea
- ºi comoara ei cu nimic nu poate fi nici înlocuitã ºi nici schimbatã.
Cine o are cu adevãrat, ºi-o apãrã ºi-o pãstreazã cu orice preþ.
9 - Nici un om din lumea aceasta nu va putea spune niciodatã cã Dumnezeu, faþã de el,
n-a fost binevoitor.
Fiindcã nu este nimeni care cercetîndu-ºi sincer viaþa sa, în faþa cerinþelor voii lui
Dumnezeu, sã nu recunoascã, ºi sã nu vadã,
cã faþã de dînsul, Dumnezeu S-a purtat mult mai binevoitor de cum s-ar fi cãzut.
10 - Adeseori nu poþi vedea bunãvoinþa lui Dumnezeu faþã de alþii, fiindcã nu le cunoºti
cele ascunse ale lor.
Dar faþã de tine, o poþi vedea totdeauna, cãci ale tale cele ascunse le ºtii. ªi ºtii ce ai fi
meritat pentru ele.
Chiar ºi faþã de acel om peste care a venit mînia lui Dumnezeu, totuºi chiar ºi el
cu destul de îndelungat timp înainte ºi dupã,
vede ºi ºtie cã Dumnezeu i-a fost binevoitor.
11 - E adevãrat cã peste Sodoma ºi peste Ierusalim a venit cumplita pedeapsã de la

Dumnezeu, pînã la urmã...
Dar înainte de acestea, cîtã vreme nu rãsunase zadarnic pe uliþele ºi în pieþele lor,
chemãrile ºi avertismentele Dumnezeieºti!
12 - Cît de lungã ºi cît de îngãduitoare a fost într-adevãr bunãvoinþa lui Dumnezeu faþã
de cei loviþi!
Ea a aºteptat îndelung, trecînd cu mult ºi peste timpul de la care se putea vedea bine cã
nu mai poate fi nici o nãdejde de îndreptare... nici mãcar una.
13 - Atît de îndelungatã vreme Domnul te-a rãbdat, te-a aºteptat ºi pe tine,

ca ºi pe mine, ca ºi pe alþi semeni ai noºtri, sã te întorci din calea cea rea,
sã o rupi cu pãcatul ºi cu neascultarea ta ºi sã te predai Lui.
ªi poate n-ai fãcut-o nici pînã azi.
O, de cînd era timpul sã faci asta!
14 - Cît de binevoitor S-a arãtat El faþã de tine chiar ºi în acest timp, neîndepãrtîndu-Se
încã mînios de cãtre tine ºi neîncetînd sã te cheme,
ci continuînd sã te iubeascã ºi sã te cerceteze, a aºteptat neîncetat sã-þi vinã odatã mintea
sãnãtoasã...
Nu-i aºa cã bunãvoinþã a avut Dumnezeu ºi mai are încã, faþã de toþi?
15 - Nu este om pe lumea aceasta cãruia Hristos sã nu-i fi acoperit o sumedenie de pãcate.

Chiar ºi celor care nu vor sã se lase de calea lor cea rea, ci cu îndrãznealã vreau sã meargã
pînã la moarte pe calea pierzãrii,
chiar ºi acelora Dumnezeu le-a arãtat atît de multã îngãduinþã ºi milã, acoperindu-le atît
de multã vreme
ºi în atît de multe locuri
faptele lor vinovate ºi ruºinoase...
16 - Aceasta nu pentru cã nu L-ar fi vãtãmat nelegiuirile fãcute, ºi nu L-ar fi îndurerat

aceastã rea stare,
ci pentru ca, prin bunãvoinþa arãtatã faþã de bietul pãcãtos nenorocit ºi cãzut, sã vadã el
în sfîrºit cît de Bun este Dumnezeu chiar cu el,
ºi sã se trezeascã pãrãsindu-ºi calea sa nefericitã ºi pierzãtoare, venind cu pocãinþã la
mîntuire.
17 - Tîlharul, dacã ar vrea sã-ºi aducã aminte cîte pãcate i-a acoperit Dumnezeu înainte
de a-l lãsa sã fie descoperit, - s-ar prãbuºi înaintea lui Dumnezeu de ruºine ºi de recunoºtinþã.
Desfrînatul, la fel.
Mincinosul ºi înºelãtorul, tot aºa.
Vînzãtorul ºi prefãcutul, asemenea,
ucigaºul ºi clevetitorul, toþi-toþi, la fel.
Dar oare cîþi recunosc asta - ºi sã se întoarcã înainte de a fi prea tîrziu?
18 - Dumnezeu ªi-a oprit ani îndelungaþi, plin de durere ºi de îngãduinþã, plata dreptãþii
Sale împotriva celor care pãcãtuiau cu tot mai mare îndrãznealã.
Domnul suferea vãzîndu-i mereu sãvîrºind cu tot mai multã neruºinare fãrãdelegile lor,
ºi i-a rãbdat aºteptîndu-i.
- Dar toate acestea numai pînã într-o zi.
Pînã în ziua care, pentru unii a venit, iar pentru alþii nu-i departe, ci e aproape sã vinã.
19 - Existã o margine, peste care nici îndelunga rãbdare a lui Dumnezeu, nu mai trece.
Atunci Dumnezeu scoate la ivealã totul (Isaia 47, 3) .
Iar nelegiuitul îndrãzneþ, trebuie sã plãteascã totul.
Chiar ºi cele acoperite, în urmã, timp îndelungat de rãbdarea lui Dumnezeu.
20 - Dragã suflete, care spui cã eºti credincios în Dumnezeu ºi cunoºti Cuvîntul Cel aspru
al Lui împotriva oricãrui pãcat,
- oare la al cîtelea pãcat încã nedescoperit eºti ºi tu?
ªi cîte crezi cã îþi mai poate acoperi ºi rãbda Dumnezeu?
La a cîta desfrînare eºti?
La al cîtelea furt?
La a cîta beþie?
ªi la a cîta neascultare de Dumnezeu?
Teme-te cãci asta poate fi ultima, vino acum, dar chiar acum în clipa asta ºi prãbuºindu-te
îngrozit la picioarele Lui, mãrturiseºte-þi cu durere zdrobitoare pãcatele tale ºi pune legãmînt
sã nu le mai faci.
Din durerea pocãinþei ºi din legãmîntul curãþiei sã te naºti din nou un alt om.
Dumnezeu sã-þi ajute.
Amin.
70 - Teamã ºi pocãinþã
1 - Dacã nu te întorci la Dumnezeu ºi nu pãrãseºti pãcatul, - ce vei face în clipa

descoperirii ºi a Judecãþii lui Hristos?
Ce vei face în clipa întîlnirii cu Dumnezeu ºi cu ruºinea pãcatelor fãcute,
ºi cu dispreþuirea Cuvîntului Sãu,
ori cu batjocorirea Duhului Sfînt,
ºi cu cãlcarea în picioare a Sfîntului Sãu Sînge,
ºi cu legãmîntul tãu?
- Ce vei face, ce vei face atunci cu toate cîte sînt asupra conºtiinþei tale împovãrînd-o?
(Evrei 10, 29) .
Ce vei face cu ele?
2 - Nu existã nici un cetãþean mai de preþ, pentru o þarã, decît acela cu adevãrat
credincios!
Nici un alt fiu al unei patrii pãmînteºti, nu-i poate fi atît de folositor ºi de necesar acesteia
ca acela care este mai întîi un fiu credincios al Patriei ºi al Împãrãþiei lui Dumnezeu.
3 - Un credincios adevãrat, nu numai prin cinstea cu care umblã ºi munceºte,

sau prin curãþia ºi hãrnicia vieþii ºi faptelor sale,
este un model frumos ºi un îndemn în mijlocul altora,
- dar el luptã neîncetat ºi prin rugãciunile lui înaintea lui Dumnezeu, pentru bunãstarea
þãrii sale,
pentru conducãtorii ei,
pentru vremi de pace ºi belºug în ea,
ºi pentru izbãvirea de nãvãlirea altor neamuri.
4 - Noi sîntem convinºi cã nici un alt mijloc nu existã pentru ca þara noastrã sã ajungã la
un înalt nivel luminos ºi fericit decît prin Hristos.
Noi vom continua sã lucrãm, totdeauna, ºi sã ne rugãm neîncetat pentru mîntuirea
întregului nostru popor,
noi vrem sã luptãm cu orice sacrificii, pînã la capãt, ca ºi þara noastrã sã ajungã la fericita
stare a ascultãrii de Hristos. Lucrînd pentru ea, lucrãm pentru copiii ºi urmaºii noºtri.
ªi numai prin Hristos putem cu toþii a ne bucura de cel mai fericit trai.
5 - În mijlocul þãrii noastre, a ridicat Dumnezeu

ºi din mijlocul poporului nostru, s-a nãscut Oastea Domnului, cu mijloacele specifice
naturii ºi credinþei poporului nostru, atît de dulci ºi de apropiate
ºi în dreapta învãþãturã a bisericii strãmoºilor noºtri,
- pentru ca toþi sã o simþim cu totul pentru noi.
6 - Aceastã miºcare duhovniceascã adînc patrioticã prin nãzuinþele ei sociale

ºi adînc evanghelicã prin solia sa,
- credem cã este singura cale pentru cea mai puternicã trezire ºi formare a conºtiinþei
sfinte ºi demne ºi fericite în poporul nostru.
Prin ea se poate face saltul fericit spre o trãire la cel mai înalt nivel moral al individului
ºi a societãþii noastre.
Întreg sufletul poporului nostru a simþit ºi simte aceasta.
7 - Nu numai noi, dar toþi fraþii noºtri care doresc cu adevãrat ridicarea patriei noastre
pînã la starea superioarã, demnã ºi fericitã - nu trebuie sã încetãm niciodatã a ne ruga lui
Dumnezeu,
ºi a lucra ºi a lupta cu toatã puterea noastrã, pentru acest scop,
- adînc încredinþaþi cã în felul acesta noi ne împlinim nu numai o sfîntã ºi mare datorie
faþã de Dumnezeu,
dar ºi datoria cea mare, tot aºa de mare ºi sfîntã, pe care o avem faþã de aproapele nostru,
faþã de þara ºi poporul nostru în care trãim (Matei 22, 36-40) .
8 - Va veni vremea cînd adevãrul acesta va dovedi strãlucit pentru toþi.

Va veni vremea cînd fii luminaþi ai poporului nostru vor dovedi ce înalt rod patriotic a
avut ºi are Lucrarea Oastei Domnului pentru þara noastrã.
Atunci toþi vor vedea limpede cît de necesarã a fost ea,
dar ºi cît de mare pagubã ºi rãu s-a pricinuit însãºi þãrii ºi poporului nostru, prin
împiedicarea ºi prigonirea ei atîta vreme.
9 - Abia atunci se va vedea cu adevãrat cît de neînþeleºi au fost luptãtorii care prin ea,
erau atît de devotaþi cauzei poporului nostru
ºi cît de departe s-ar fi ajuns spre viitorul fericit ajutîndu-i sã facã lucrul lor
neîmpiedicaþi.
Atunci se va vedea, cu uimire ºi cu durere cît de departe au vãzut aceºtia înainte,
- dar cît de prigoniþi pe nedrept au fost ei.
10 - Atunci Dumnezeu va face dreptate memoriei lor, iar jertfele lor unite cu ale celor mai
curaþi fii ai poporului ºi ai lui Dumnezeu,
- vor lumina mintea ºi drumul urmaºilor, însufleþindu-i pentru Tatãl Sfînt cãruia ei ºi-au
închinat ºi viaþa ºi moartea lor,
- adicã grãbirea venirii timpului fericit cînd în toatã þara noastrã
ºi în toate þãrile lumii,
sã locuiascã numai slava.
Adicã numai Hristos.
11 - O, Doamne Dumnezeul Biruinþei ºi al Luminii...

Tu care cunoºti gîndul înalt din care s-a nãscut Ideea ºi lupta Oastei Tale,
Tu care ºtii jertfele ºi lacrimile acestei Lucrãri în lupta dusã pentru ca Tu sã fii adus la
trãirea þãrii noastre
ºi þara noastrã pînã la trãirea Ta,
- binecuvînteazã Te rugãm, Lucrarea Oastei Tale ºi dãruieºte-i putere de muncã,
de luptã ºi de rugãciune,
pînã cînd acest gînd al Tãu va fi realizat în chip fericit, pentru urmaºii noºtri ºi viitorul
nostru.
12 - Doamne ridicã mereu luptãtori ºi lucrãtori harnici, uniþi, înþelepþi ºi viteji, Oastei
Tale sfinte,
oameni plini de un evanghelic patriotism, prin care Tu Doamne sã poþi lucra spre a face
ca ºi în þara noastrã sã locuiascã slava...
Slava ºi lumina fericitã a trãirii în demnitate ºi în cinste,
în adevãr ºi în unitate,
în frumos ºi în credinþã, pentru totdeauna.
Fã ca toatã þara noastrã ºi tot poporul nostru sã ajungã o luminã ºi o bucurie pentru toate
celelalte popoare.
13 - Cea mai mare nenorocire din lumea aceasta este starea de trãire în pãcat,
adicã în neascultare de Dumnezeu,
în vrãjmãºie cu Cuvîntul Sãu Sfînt ºi cu Duhul Sãu. Dar cea mai fericitã eliberare este
cînd un întreg popor se ridicã din pãcat.
14 - Cea mai mare lipsã a oricãrui suflet, este lipsa lui Hristos, adicã lipsa darului ºi
harului Sãu,
ºi lipsa Duhului Sãu (Rom. 8, 9) ,
adicã lipsa vieþii ºi luminii care este El (Ioan 8, 12) .
Toate celelalte nenorociri ºi lipsuri care vin apoi, de orice fel, în viaþa unui suflet, sau a
unui popor,
- decurg numai din aceste douã: din nenorocirea pãcatului
ºi din lipsa lui Hristos.
15 - Cine ascultã de Dumnezeu, prin chiar ascultarea aceasta, este iertãtor ºi rãbdãtor,
înfrînat, blînd ºi cumpãtat.
Trãind în felul acesta, omul poate sã treacã pe lîngã toate nenorocirile, cãci nu va cãdea
în ele,
fiindcã virtuþile sale ºi puterea lui Hristos îl vor scãpa.
16 - Pe cel bun, iertarea nu-l va lãsa sã cadã în certuri ºi bãtãi, în procese ºi în dezbinãri...
Rãbdarea nu-l va lãsa sã cadã în mînie, în pizmã ºi în rãzbunare.
Înfrînarea nu-l va lãsa sã cadã în desfrînãri, în stricãciuni ºi în risipã.
Iubirea nu-l va lãsa sã cadã în urã, în rãtãcire ºi în tulburare...
Virtuþile lui, sînt ºi apãrarea ºi ajutoarele sale.
17 - Nenorocirea cea mai mare nu este doar atunci cînd omul a cãzut în pãcat...
Ci este mai ales atunci, cînd cel cãzut este lipsit de mintea ºi de voinþa cea bunã, de
dorinþa de a se ridica din el.
Aceasta este adevãrata ºi marea nenorocire.
Cãci cînd omul le are pe acestea douã, adicã mintea ºi voinþa, ele îl vor putea ridica din
orice cãdere.
Harul lui Dumnezeu ajutã totdeauna mintea ºi voinþa bunã a omului de ridicare.
18 - Cînd omul e nenorocit, e desigur un mare rãu.

Dar cînd e ºi lipsit - aceasta este un rãu ºi mai mare.
Dragã suflete, te rog cerceteazã-te foarte nepãrtinitor, care este ºi starea ta faþã de acest
adevãr!
Cerceteazã-te faþã de Cuvîntul lui Dumnezeu ºi faþã de propria ta conºtiinþã,
dacã nu cumva ºi tu te afli cãzut într-un pãcat de moarte sau în mai multe!
Iar în nenorocirea aceasta, dacã nu cumva eºti total lipsit ºi de cãlãuzirea minþii tale spre
luminã
ºi de a voinþei tale spre îndreptare.
Dacã te afli în aceastã pierzãtoare stare, strigã îndatã la Dumnezeu sã Se îndure de tine.
Strigã sã-þi dea mintea cea curatã ºi voinþa cea puternicã, prin care sã te ridici din aceastã
stare de moarte ºi pierzare.
19 - Cãile Domnului se învaþã.

Se învaþã tot aºa, cum se învaþã ºi orice alte cãi în care omul umblã sau trebuie sã umble.
20 - În învãþarea cãilor Domnului omul are mulþi învãþãtori.

Ele se învaþã începînd din familie, din copilãrie, de la mamã, de la cei care-l cresc...
Apoi din educaþia ºcolii ºi a cãrþilor.
Apoi din experienþa încercãrilor, minunilor ºi trãirii sale personale.
Doamne, învaþã-ne mereu cãile Tale pe toþi.
Amin.
Cînd þi-e greu
Cînd þi-e greu, - adu-þi aminte,

c-a fost ºi uºor odatã
ºi cã iarãºi o sã fie,
- n-avea inima-ntristatã!
Cînd þi-e-amar, - adu-þi aminte

cã þi-a fost cîndva ºi dulce
ºi cã iarãºi o sã-þi fie,
- nu te prãbuºi sub cruce!
Cînd þi-e dor, - adu-þi aminte

cã ai fost ºi împreunã
ºi cã iar vei fi, - nu-þi pierde
liniºtita voie bunã!
Cînd eºti dus, - adu-þi aminte

cã doar ieri ai fost acasã
ºi cã iarãºi vei fi mîine,
- þine-þi inima voioasã!
Cînd eºti sus, - adu-þi aminte

cã ai fost ºi jos pe scarã,
ºi cã iarãºi poþi fi, - ia seama
- nu ºtii ce-i pînã desearã!
Cît trãieºti, - adu-þi aminte

c-ai sã mori pe neaºteptate,
- umple-þi zilele cu fapte
ºi cu umblete curate!
Cu cei fãrã credinþã ºi fricã de Hristos

din tot ce faci ºi umbli
- sã n-aºtepþi vreun folos.
A credinþei bucurie rarã, e, de-n veac rãmîne

bucuria necredinþei scurtã-i azi - amarã-i mîine.
71 - Cãile bune ºi cãile rele
1 - Tot aºa se învaþã ºi cãile pãcatului ca ºi cãile Domnului.

Sînt atîþia învãþãtori pentru oricare din aceste cãi,
mai ales pentru cãile rele sînt prea destui învãþãtori rãi, duhurile, oamenii, cãrþile rele.
Pînã cînd omul nu ºtie sã-i caute, avem datoria sã-i ajutãm.
Dupã ce ºtie sã-i caute, are datoria sã se ajute singur.
2 - Cîtã vreme copilul nu poate deosebi rãul de bine, el fiind cu totul neînvãþat,
rãspunderea pentru îndrumarea lui pe cãile Domnului o au pãrinþii, îngrijitorii, educatorii
lui.
Aceºtia, cu toþii, au datoria de conºtiinþã, sã-l îndrepte învãþîndu-l cãile Domnului, sã-l
îndrume în tot ce este curat, sfînt ºi bun, sãdind ºi cultivînd în inima ºi în mintea copilului
încã de la început,
tot ce este sfînt, adevãrat, cinstit, vrednic ºi bun.
3 - Odatã cu graiul mamei lui, copilul trebuie sã înveþe rugãciunea.

ªi odatã cu cunoaºterea, el trebuie sã înveþe credinþa în Bunul Dumnezeu - Tatãl.
4 - Aceste cãi ale lui Dumnezeu, oricare copil învãþîndu-le ºi pãzindu-le de la început, el
- viitorul om, va ajunge sã fie un mãdular sãnãtos al societãþii
ºi un fiu vrednic al Bisericii lui Hristos.
5 - Cînd copilul ajunge sã-ºi poatã alege singur învãþãtorii ºi învãþãtura, el va ºti sã aleagã
oameni ai lui Dumnezeu,
de care sã asculte,
ºi va ºti sã aleagã Cartea lui Dumnezeu ºi dreptarul învãþãturii sãnãtoase ºi încercate,
din care sã înveþe.
Va ºti sã deosebeascã Duhul lui Hristos de care sã se lase pãtruns ºi stãpînit...
Astfel va învãþa sã umble el în cãile frumoase ale lui Dumnezeu.
6 - Sã învãþaþi pe copiii voºtri ºi pe ai altora, numai cãile virtuþii ºi ale sfinþeniei.

Sã vã învãþaþi mereu ºi pe voi înºivã ºi cu toatã grija, aceste cãi, fiindcã numai în felul
acesta voi veþi creºte niºte fii demni ºi folositori nu numai lui Dumnezeu,
ci veþi creºte în acelaºi timp ºi niºte fii vrednici ºi folositori patriei lor, poporului lor,
familiei lor.
7 - Cînd priviþi aceste drãguþe ºi nevinovate fãpturi care se uitã la voi cu aceºti ochiºori
frumoºi ºi dulci,
pe care Dumnezeu vi i-a încredinþat sã-i creºteþi învãþîndu-i cãile Lui, prin care ei vor
putea fi fericiþi,
- simþiþi-vã mereu rãspunderea ºi aveþi foarte multã grijã ce le spuneþi urechilor, ºi ce le
arãtaþi ochilor lor.
8 - Cînd cu ochiºorii nevinovaþi ºi cu urechile atente, ei ascultã la voi, - aveþi multã grijã
ce le spuneþi ºi ce-i învãþaþi pe copiii voºtri sau pe copiii altora.
Uitaþi-vã atenþi cãci pe feþele lor dornice veþi citi scrisã puternic rugãmintea:
- Învãþaþi-ne cãile Domnului!
9 - Pe leagãnul copilaºilor voºtri,

ºi pe bãncile lor de ºcoalã,
ºi pe tot viitorul neamului nostru, - uitaþi-vã bine ºi veþi vedea scris ca o poruncã pe
totdeauna,
ºi ca o datorie pentru noi toþi, cu litere de foc:
- Învãþaþi-ne, arãtaþi-ne, croiþi-ne cãile Domnului!
10 - Ascultaþi bine sã auziþi cum toþi copiii lumii vã zic: Dacã ne iubiþi,
dacã ne doriþi adevãrata noastrã fericire,
- învãþaþi-ne cãile Domnului!
11 - Dacã vreþi - noi copiii voºtri sã avem cu adevãrat un viitor luminos ºi fericit,
învãþaþi-ne cãile Domnului!
Iar dacã doriþi sã ne vedeþi nefericiþi,
dacã vreþi sã ne ruinaþi ºi sã ne pierdeþi viaþa noastrã ºi a neamului nostru,
- învãþaþi-ne cãile pãcatului, cãile necredinþei, cãile fãrã Dumnezeu.
Cãci sã ºtiþi cã pentru tot ce ne învãþaþi astãzi, voi veþi rãspunde în faþa lui Dumnezeu,
în faþa viitorului nostru,
în faþa conºtiinþei voastre
ºi a judecãþii lui Dumnezeu
- ºi vã veþi lua sigur rãsplata meritatã.
12 - În înþeles duhovnicesc, Sionul este starea cea înaltã ºi sfîntã în care locuieºte ºi
stãpîneºte cu mare bucurie ºi binecuvîntare totdeauna, Dumnezeu.
Este acel înalt nivel duhovnicesc pe care îl pot atinge în trãire numai sufletele care,
stãruind printr-o necurmatã luptã de rugãciune ºi de înfrînare, de osteneli ºi de jertfe,
- ajung într-o aºa pãrtãºie de ascultare cu Hristos, încît inima lor devine o sfîntã ºi plãcutã
locuinþã pentru El. Un Sion ceresc.
O, ce înaltã ºi Dumnezeiascã stare este aceasta!
13 - Într-o inimã stãpînitã total de Hristos strãluceºte înþelepciunea ºi dragostea,

rãbdarea ºi bunãtatea,
curãþia ºi toate roadele Duhului Sfînt,
tot mai frumoase, tot mai dulci ºi tot mai multe.
Într-o astfel de viaþã - ºi prin ea peste alþii - se revarsã izvoarele nesecate ºi fericite ale
învãþãturii sãnãtoase,
ale binefacerilor mîngîietoare,
ºi ale rugãciunii fierbinþi.
Iar peste viaþa ºi inima aceasta - odihneºte fericit ºi liniºtit, totdeauna cu plãcere Duhul
lui Dumnezeu (1 Petru 4, 14) .
14 - Înþelepciunea cuprinde nu numai învãþãtura adevãrului, ci ºi limpezimea înþelegerii,

prin care omul duhovnicesc se poate orienta în toate cu bucurie, fãrã greutate ºi fãrã greº.
15 - Puterea este nu numai biruinþa pe care i-o dã credinciosului Duhul Sfînt prin darurile
Sale,
ci ºi credinþa din inima curajoasã, cu care se pot primi ºi se pot pãstra toate binefacerile
ºi cuceririle, pe care le-a dobîndit cu osteneli ºi cu jertfe, sufletul credincios.
16 - Dreptatea înseamnã nu numai mãsura dupã care Dumnezeu judecã ºi rãsplãteºte

fiecare gînd ºi faptã, potrivit cu desãvîrºita Sa sfinþenie,
ci ºi curãþia de conºtiinþã de care este cãlãuzit în toate, ascultãtorul lui Dumnezeu, faþã
de toþi semenii sãi.
ªi chiar faþã de orice fiinþã sau lucru din jurul sãu.
17 - Iubirea este Lumina fericitã ºi dulce, care le îmbracã pe toate celelalte virtuþi în toate
manifestãrile lor.
Iubirea este cãldura tuturor virtuþilor,
este gustul lor plãcut,
este îmbrãcãmintea lor frumoasã,
este miezul dulce ºi fiorul vieþii lor,
ºi este preþul lor mare ºi statornic.
O inimã care îºi are temeliile pe aceºti munþi înalþi ºi sfinþi nu poate rãmînea ascunsã
(Matei 5, 14) .
Nu numai frumuseþea ei, ci mai ales revãrsãrile roadelor ei, vor face pe mulþi sã slãveascã
pe Dumnezeu vãzînd-o astfel (Matei 5, 16) .
18 - Din muntele cel mai înalt, izvorãsc nu numai cele mai puternice, dar ºi cele mai
limpezi ape.
Cei ce locuiesc lîngã munte nu duc niciodatã lipsã de ape proaspete ºi rãcoroase, de ape
dulci ºi curate.
Avînd izvoare nesecate, muntele revarsã ape din belºug, tuturor celor care vin la el ºi
rãmîn acolo.
19 - Hristos este Nesecatul Izvor de Ape Vii, care þîºnesc în viaþa veºnicã
(Ioan 4, 14) .
Învãþãturile Sale dulci ºi limpezi,
nemuritoare ºi rodnice, -
sînt apele cele vii care învioreazã ºi întãresc sufletele neîncetat,
de mii de ani renãscînd ºi primenind mereu viaþa tuturor.
20 - O, ce izvoare binecuvîntate sînt izvoarele lui Hristos!

Credinþa lui Hristos, care se naºte din Cuvîntul ºi din Duhul Sãu în sufletele noastre,
- ce izvor viu ºi fericit este el (Rom. 10, 17) ...
Dumnezeul Vieþii ºi Prospeþimii - învioreazã mereu Biserica Ta cea vie ºi mãdularele Tale
vii cu aceste izvoare îmbelºugate ºi puternice.
Amin.
72 - Voinþã ºi realizare
1 - Voinþa dîrzã ºi neobositã în urmãrirea realizãrii tot mai rodnice ºi mai înalte a voii lui
Dumnezeu cu toate-toate realizãrile tuturor acestor însuºiri,
nu sînt oare ºi acestea valurile ºi undele limpezi ºi dulci,
ºuvoaiele ºi revãrsãrile fericite, tot mai proaspete
- ale puterii ºi mîntuirii,
- care se revarsã neîncetat înviorînd, alimentînd ºi rãcorind omenirea mereu ºi mereu,
numai din izvoarele lui Hristos?
2 - Ce ar putea fi oare fãrã El, fãrã Hristos Izvorul tuturor?

Orice ape care nu-ºi au izvorul în Hristos, nu pot avea ºi nu pot da viaþã.
Adicã nu pot nici rodi binele, nici sã dureze în timp.
Ci sînt niºte ape moarte ºi fãrã prospeþime, fãrã gust ºi fãrã putere.
De aceea cine se adapã de la astfel de ape este nenorocit, sãrac, orb ºi gol
(Apoc. 3, 17) .
3 - Oricine se adapã de la izvoarele lumeºti ºi moarte, este mereu însetat ºi veºted,

este uscat ºi bolnav,
ºi este infectat cu tot felul de microbi aducãtori de moarte sufleteascã.
4 - Dar ce sãnãtoasã este viaþa ºi trãirea acelui suflet care se adapã cu adevãrat ºi
neîntrerupt din izvoarele lui Hristos.
Cînd mintea lui se adapã din Inteligenþa Divinã, din Înþelepciunea lui Hristos, cît de curat
înþelege Adevãrul Sfînt ºi Învãþãturile Sale
- ºi cît de smerit se strãduieºte sã-l realizeze în faptele sale zilnice. .
5 - Cînd credinþa cuiva îºi are izvorul puternic în Crucea rãscumpãrãtoare ºi în Învierea
Slãvitã a lui Hristos, cît de luminoase îi sînt faptele,
cît de curatã rãbdarea,
ºi cît de biruitoare este ea în încercãri!
6 - Cînd educaþia omului credincios ºi cultura lui ºi întreg felul lui de viaþã, se
alimenteazã neîncetat din izvoarele lui Hristos,
- cît de sigur ºi de liniºtit înainteazã el prin toate cãile sale, spre înãlþimi!
7 - Cînd inspiraþia omului duhovnicesc îºi are izvoarele în Hristos,

- ce lucrãri strãlucite va realiza el cu cuvîntul sãu, cu condeiul sãu, cu dalta sa, cu penelul
sãu, cu harfa sa
- ºi cu orice altã unealtã pe care o va þine în mînã,
- chiar dacã ar fi numai un ac, ca al Tabitei (Fap. Ap. 9, 39) .
8 - Dragul meu, poate ºi tu eºti o fîntînã, un pîrîu sau mãcar un vas, de la care vine cineva
sã se adape.
Cu cuvintele tale ºi cu exemplul tãu, ori cu ideile tale ºi cu lucrãrile tale, - tu adapi poate
pe mulþi...
O, dacã ºi tu ai avea toate izvoarele tale în Hristos, ce ape bune ai avea sã le dai celor
care vin la tine însetaþi!
9 - Ziarele, emisiunile, predicile, muzica, pictura, cãrþile ºi tot ce formeazã mijloc de

educaþie ºi de culturã, de informaþie ºi de instruire,
- sînt fîntîni de la care omenirea vine sã se adape zi de zi.
O, dacã toate acestea ºi-ar avea izvoarele în Hristos...
Ce societate înaltã ºi ce viaþã fericitã ar fi pe pãmînt!
10 - O, dacã toþi cei care alimenteazã aceste surse, s-ar alimenta mai întîi ei înºiºi
permanent din Hristos.
Ce viaþã sãnãtoasã ºi fericitã s-ar desfãºura atunci peste toatã faþa pãmîntului ºi a timpului
oamenilor.
Sã ne rugãm ºi sã ne luptãm neîncetat pentru aceasta.
11 - Strigãtul în rugãciune înseamnã o voinþã ºi o dorinþã puternicã ºi stãruitoare, pe care

inima omului o înfãþiºeazã lui Dumnezeu.
Este rugãciunea care luptã puternic sã-L facã pe Dumnezeu sã o accepte
ºi sã o împlineascã
întocmai
ºi grabnic.
12 - În focul unei mari iubiri,

sau al unei mari disperãri,
sau al unei mari nebunii,
sau al unei pofte stãpînitoare,
sau al unei lãcomii puternice,
- inima omului nemaiputînd trãi fãrã o fiinþã sau fãrã un lucru,
- strigã,
arde,
cere!
13 - În ceasul unei grele primejdii, îngãduitã tot prin voia lui Dumnezeu,
- cãci nici o întîmplare nu vine întîmplãtor,
- inima omului slabã ºi fãrã încredere în Lucrarea lui Dumnezeu, tremurã ºi se frînge.
Atunci strigã zi ºi noapte înaintea lui Dumnezeu, pînã cînd vine o izbãvire,
ori prin viaþã,
- ori prin moarte.
14 - O, de cîte ori însã, strigãtele rugãciunii stãruitoare care biruiesc, smulgînd de la

Dumnezeu împlinirea cererii lor,
- au drept urmare, cu totul altceva decît se gîndise înainte.
Cînd rugãciunea cuiva este prea îndelungatã ºi prea stãruitoare în ceea ce urmãreºte,
- rareori aduce un folos adevãrat celui care o face.
15 - Dumnezeu orînduieºte toate lucrurile spre binele omului, înainte de a se ruga el.
Dar omul uneori, strigînd mereu înaintea lui Dumnezeu a forþat modificarea bunei
orînduiri, întorcînd lucrurile spre nenorocirea sa.
Pe urmã vede omul ce bine ar fi fost dacã n-ar fi primit ceea ce ceruse.
Dar e prea tîrziu.
16 - Ce minunatã pildã de totalã încredere în înþeleapta orînduire a tuturor lucrurilor din

partea lui Dumnezeu Tatãl,
- a arãtat tot timpul vieþii Sale pãmînteºti Mîntuitorul nostru Isus Hristos!
Ca un miel dus la mãcelãrie
ºi ca o oaie mutã înaintea celor ce o tund,
El nu ªi-a deschis gura sã strige niciodatã (Isaia 53, 7) .
N-a deschis gura nici sã Se plîngã,
nici sã cîrteascã,
nici sã blesteme,
nici sã strige...
Nici mãcar sã Se apere n-a deschis El gura Sa, nici cînd era osîndit atît de pe nedrept, la
o moarte atît de crudã (Matei 26, 63 ºi 27, 12-14) .
17 - Hristos n-a deschis gura Sa decît sã mîngîie, sã lumineze, sã Se roage, sã cînte, sã

vindece ºi sã mulþumeascã pentru toate
(Isaia 53, 12); Luca 23, 34; Matei 11, 25; Ioan 11, 41) .
O, ce pildã ºi ce putere Dumnezeiascã este Domnul Isus pentru noi!
18 - Un adevãrat credincios nici nu poate striga prea nerãbdãtor ºi supãrãtor zi ºi noapte

înaintea Domnului, pentru nici o dorinþã personalã a sa.
Avînd încrederea deplinã în Dumnezeu cã precum El Însuºi a aranjat toate celelalte lucruri
pînã astãzi, tot aºa le va aranja ºi mai departe, pe toate în aºa fel, ca din toate sã iasã pînã la
urmã binele sãu,
- cel credincios nu strigã niciodatã!...
19 - Cel credincios nu se tulburã, nu se aprinde ºi nu se leagã puternic de nimic.

Nu þine cu tãrie sã se facã neapãrat ºi numaidecît voia lui.
Ci se lasã încrezîndu-se liniºtit, în voia lui Dumnezeu.
Atunci n-are de ce sã strige.
20 - Sufletul drept ºtie cã este în mîinile lui Dumnezeu Binefãcãtorul sãu

- ºi inima lui credincioasã tace cu rãbdare ºi cu încrederea mielului.
Nu cu þipete dîrze ºi nesuferite ca a purcelului fricos ºi nerãbdãtor, care te asurzeºte
îndatã ce pui mîna pe el,
sau îndatã ce nu i se dã ce vrea.
O, de prea puþine ori sîntem noi ca mieii, tãcînd liniºtiþi sub Mîna lui Dumnezeu.
Te rugãm Doamne Isuse, fã-ne ºi pe noi cum ai fost Tu.
Amin.
ªi azi îmi pari...
ªi azi îmi pari minune

ºi vis ºi înger sfînt
ºi sol ceresc ºi zare
ºi razã, nu cuvînt!
- O, naºtere cereascã,
ce tainã te-a trimis?
viaþã eºti aievea,
ori zare eºti ºi vis?
E-adevãratã oare
neprihãnirea ta,
ori totul numa-i pare
credinþei mele-aºa?
Cuprind eu oare cerul

întors în ochii mei,
ori numai plin albastrul
din el se vede-n ei?
O har ceresc, - o clipã

îmi pare cã sînt viu,
dar iarãºi, peste-o alta
aº crede, - ºi nu ºtiu.
- Aievea-s eu în tine,
sau sînt numai un vis?
Cînd oare voi ºti bine
cerescule trimis?
73 - Durere ºi rãbdare
1 - Dintre toþi psalmii de rugãciune ºi de durere strigaþi cãtre Dumnezeu, în cele mai
amare stãri ale sufletului credincios, poate cã nici unul nu este mai trist ºi mai dureros ca
psalmul 88.
O, ce întunecare vine uneori peste viaþa noastrã. Domnul sã ne dea atunci o rãbdare
îndelungã ºi încrezãtoare.
2 - În toþi ceilalþi psalmi de durere mai strãluceºte pe ici pe colo ºi cîte o razã de luminã.
În fiecare din ei mai este ºi cîte un luminiº de speranþã în mijlocul marilor încercãri ºi
primejdii,
- dar în acest psalm nu este nici una.
Ci de la începutul ºi pînã la sfîrºitul lui, sufletul bîntuit de toate puterile întunericului,
se chinuie fãrã nici o razã de mîngîiere,
într-adevãr în groapa cea mai de jos.
Domnul ne trece ºi prin astfel de stãri pentru ca sã ºtim sã-i ajutãm pe alþii cînd vor
ajunge aºa.
3 - Cartea lui Dumnezeu cuprinde îndrumãri ºi exemple pentru ieºirea din oricare ispitã,
din orice primejdie sau încurcãturã,
în care ar putea ajunge un om,
un neam, sau un rînd de oameni,
în oricare loc, sau vîrstã din viaþa lor.
Toate fiind scrise pentru ca noi sã putem cunoaºte (Luca 1, 4) ,
ºi sã putem crede (Ioan 20, 31) ,
ca sã ne putem mîntui - nãdãjduind totdeauna
ºi rugîndu-ne neîncetat.
4 - Pentru ca sã putem cunoaºte cã existã ºi astfel de stãri, de aceea au fost lãsate toate
acestea.
Pentru acele stãri, de care nu pot fi altele mai grele,
- au fost scrise ºi cuvintele acestui psalm,
ºi pentru ca noi sã putem crede cã prin Puterea lui Dumnezeu existã totuºi scãpare pînã
ºi din astfel de locuri!...
5 - Sufletul pãrãsit chiar ºi de cãtre cei mai apropiaþi ai sãi, trebuie sã înþeleagã totuºi cã
totdeauna mai rãmîne o nãdejde pentru el: Dumnezeu, cãtre care mai poate înãlþa un strigãt.
De aceastã unicã ºi ultimã nãdejde sã se agaþe omul cu toatã puterea,
ca un naufragiat de o stîncã.
6 - Dacã ai fost cumva cãzut într-o stare asemãnãtoare cu cea descrisã în psalmul 88 -
atunci ºtii cã în astfel de cazuri ºi de stãri numai singurã Puterea lui Dumnezeu te mai poate
însoþi, ajuta ºi salva.
Iar dacã ºi pe tine te-a ajutat ºi salvat Dumnezeu, - nu uita niciodatã ºi nicãieri, pînã la
moartea ta, nu uita recunoºtinþa ºi ascultarea cu care Îi eºti dator lui Dumnezeu pentru
salvarea ta ºi a semenilor tãi sã le ajuþi cînd ºi ei vor fi aºa.
7 - Dacã însã n-ai trecut, teme-te ºi umblã smerit înaintea lui Dumnezeu.
Nu te mîndri ºi nu te bizui nici pe agilitatea ta, nici pe poziþia ta, nici pe relaþiile tale, nici
pe nimic omenesc sau drãcesc,
- ºi nu face mai departe rãul, îndãrãtnic ºi nepãsãtor, - pentru cã nici nu ºtii ce te poate
aºtepta peste un pas ºi peste o clipã.
8 - Gîndeºte-te cã mînia lui Dumnezeu

- sau bunãtatea Lui, -
te poate trînti cînd nici nu te gîndeºti în groapa cea mai de jos,
ori ca o pedeapsã pentru trufia ta,
ori ca o încercare, pentru credinþa ta,
ori ca o lecþie pentru alþii.
Dar oricare ar fi cauza, vei vedea acolo ce cumplit lucru este sã cazi în Mîinile
Dumnezeului Celui Viu (Evrei 10, 31) .
9 - A cînta înseamnã a lãuda ºi a ne ruga.

- Lauda ºi rugãciunea bucuroasã ºi fericitã este cîntarea prin care ne arãtãm noi
mulþumirea ºi recunoºtinþa cu dragoste cãtre Dumnezeu,
pentru binefacerile Sale faþã de noi ºi faþã de toþi...
10 - A spune, înseamnã a mãrturisi cu înflãcãrare ºi cu credinþã puternicã,

cu cuvîntul ºi cu fapta noastrã trãitã,
voia lui Dumnezeu.
A cînta înseamnã a trãi înãuntru prezenþa lui Dumnezeu,
a spune înseamnã a trãi-o înafarã.
A cînta înseamnã a contempla pe Dumnezeu,
a spune înseamnã a activa pentru El.
A cînta înseamnã meditaþie, învãþare, adîncire ºi cunoaºtere a lui Hristos,
a spune înseamnã osteneli, jertfe ºi lupte pentru Cauza Lui.
Binecuvîntat este numai cel ce le întruneºte pe amîndouã.
11 - Amîndouã aceste feþe ale vieþii din Duhul Sfînt, în fiinþa noastrã ºi prin fiinþa
noastrã,
alcãtuiesc cele douã jumãtãþi ale uneia din aceleiaºi lucrãri.
12 - Dumnezeu nu Se poate folosi în chip fericit ºi rodnic de noi înafarã, dacã mai întîi
nu a fãcut înãuntrul nostru, partea sãnãtoasei înnoiri ºi adînciri.
Fiindcã niciodatã nu va putea face înafarã o curatã lucrare pentru Dumnezeu, acela care
mai întîi nu ºi-a curãþit bine partea dinãuntru a blidului sãu (Matei 23, 25) .
13 - Cînd totuºi un astfel de vas, nesfinþit pe dinãuntru, adicã nenãscut din nou,
care, rostind Numele Domnului, nu se depãrteazã de fãrãdelege,
- cînd un astfel de om - se amestecã în Lucrarea lui Dumnezeu, el - nu va face nimic bun
în ea niciodatã.
Ci va face totul rãu, sau aducãtor de rãu.
Fiindcã nu rîvneºte dupã cunoaºterea Domnului, ci dupã foloasele lumeºti
(Filip. 3, 10) .
14 - Acest fel de om nu va medita asupra Cuvîntului - mai întîi, cercetîndu-se pe sine cu

sinceritate ºi cu smerenie, pentru a rãmîne mereu în lumina Domnului.
Nici nu va cãuta cu rugãciune, cu pocãinþã ºi cu fricã sã se apropie de altarul acestei
slujbe.
- Ci va învãþa ca pe o poezie, cîteva versete ºi istorioare, iar dacã are memorie mai bunã
va alcãtui din ele de fiecare datã cîte o predicuþã, cu care îºi va împlini o datorie,
sau îºi va face un interes,
- dar nu va face o zidire.
Va face totul doar pentru folosul sãu lumesc, dar nu spre folosul Domnului ci spre paguba
cauzei lui Dumnezeu (Filip. 2, 21) .
15 - Din astfel de oameni netãiaþi împrejur cu inima (Fap. Ap. 7, 51) ,

- diavolul face apoi capii tuturor relelor din Lucrarea ºi din Biserica lui Hristos.
Dintre aceºtia se ridicã rãzvrãtiþii ºi dezbinãtorii Bisericii Domnului.
Dintre ei se aleg cãlcãtorii legãmîntului ºi învãþãturii drepte ºi sãnãtoase
(1 Ioan 2, 24) .
Din ei ies vîrfurile tulburãrilor ºi ale dezbinãrii fraþilor (Rom. 16, 17) .
Ies purtãtorii unui duh strãin ºi a unei evanghelii strãine (Gal. 1, 8-9) .
Ies desfrînaþii ºi defãimãtorii (1 Cor. 5, 11) .
Ies stîncile ascunse, norii seci, pomii uscaþi, stelele cãzãtoare (Iuda 12, 13) ...
Cu care se va judeca odatã focul Înfricoºatului Dumnezeu, de care ei nu s-au temut
(Evrei 10, 29-31) .
16 - Nu este nici un adevãrat credincios, care sã nu doreascã binele fiilor sãi

ºi sã nu lupte cu toatã puterea sa pînã la moarte,
pentru mîntuirea familiei sale ºi a urmaºilor sãi.
Dacã totuºi este cineva aºa, - acela nu este credincios ci este mai rãu ca un pãgîn
(1 Tim. 5, 8) .
17 - Cîtã vreme copiii ascultã îndrumãrile

ºi cît ei urmeazã pilda pãrinþilor lor credincioºi,
- atîta vreme ºi binecuvîntãrile Domnului se vor revãrsa larg ºi fericit peste viaþa lor
luminoasã ºi îmbelºugatã.
Cãci este totdeauna binecuvîntat acel fiu, pentru care se roagã fierbinte ºi neîncetat un
pãrinte credincios.
18 - Sub paza rugãciunii ºi grijii pãrinteºti, mintea fiilor ascultãtori se întregeºte, se înalþã
ºi creºte luminos,
iar inima lor capãtã tot mai frumoasã curãþie ºi tot mai mare bogãþie a virtuþilor credinþei
Domnului.
Aceasta le va deveni apoi lumina cãrãrilor vieþii
ºi armele de atac ºi de apãrare în toate luptele cu toþi vrãjmaºii trupeºti ºi sufleteºti,
- pe care vor avea ºi ei sã-i întîlneascã pe cãile vieþii lor.
19 - Începînd bine ºi mergînd bine, copiii credincioºi vor ºi sfîrºi bine,

lãsînd la rîndul lor ºi ei în urma lor, tot niºte fii astfel de binecuvîntaþi crescuþi.
Ce priveliºte fericitã este totdeauna o astfel de familie...
Dar cît de rari sînt astfel de pãrinþi credincioºi...
20 - Dar cît de ºi mai rari sînt astfel de fii credincioºi, care sã preia cu bucurie de la
pãrinþii lor solia sfîntã a credinþei ascultãtoare de Hristos,
ºi sã o ducã la rîndul lor, tot aºa de fericit mai departe spre urmaºii lor!
De ce oare atît de des trebuie sã întîlnim pãrinþi credincioºi plîngînd cu durere în faþa lui
Dumnezeu pentru copiii lor neascultãtori?
Desigur sînt nefericiþi aceºti pãrinþi pentru viaþa asta.
Dar fiii lor sînt mai nefericiþi de o mie de ori ºi pentru viaþa veºnicã.
Dumnezeul Milei, îndurã-Te ºi izbãveºte-i.
Amin.
74 - Copii ºi pãrinþi
1 - O, cît de adesea vedem copiii multor credincioºi cã îndatã ce se ridicã puþin în

creºtere, nu vor sã mai þinã seama nici de respect, nici de ruºine,
ci însoþindu-se cu neascultarea ºi cu pãcatul prieteniilor rele -
- se înstrãineazã de credinþa ºi de pilda pãrinþilor lor.
Nu mai calcã la bisericã,
nici la adunarea frãþeascã,
nici la rugãciune,
nici la ascultarea îndemnurilor sfinte,
- dar calcã tot mai nepãsãtori ºi mai îndrãzneþi peste cuvîntul pãrinþilor lor
ºi peste poruncile lui Dumnezeu.
Vai de viaþa lor, ºi de aici ºi din veºnicie!
2 - Ce bine mai poate urma pentru niºte fii neascultãtori, din toate aceste umblãri rele ale
lor?
ªi ce viitor îi mai poate aºtepta pe astfel de fii, care batjocoresc sfintele lucrãri pe care
ºi le cunosc bine din copilãria lor,
- fãcîndu-se mult mai vinovaþi decît cei care nu le-au cunoscut niciodatã?
3 - Dacã în stãrile ºi vremile lor bune copiii rãi, nu vor sã se îndrepte, - va avea Domnul
grijã ºi bunãtate faþã de mîntuirea lor
- ºi va aduce peste ei loviturile ºi nuiaua Lui, ca sã-i trezeascã.
Cãci în vremea necazurilor lor, mulþi din aceºtia au urmat calea fiului pierdut,
a fiului celui care numai în ziua cea rea ºi-a adus aminte de credincioºia ºi de evlavia
casei pãrinteºti,
- întorcîndu-se iarãºi la ea (Luca 15, 17) ...
4 - Cine îºi aduce neîncetat aminte cît de scurtã este viaþa sa pe pãmînt,
ºi cine învaþã sã-ºi numere bine nu numai anii, ci ºi zilele,
- acela va cãpãta o inimã înþeleaptã (Psalm 90, 12) ,
iar inima înþeleaptã îl va cãlãuzi totdeauna spre Dumnezeu.
5 - Moartea este totdeauna cel mai serios lucru.

Nimeni nu rîde în faþa morþii,
sau în preajma ei,
nimeni nu priveºte la moarte cu neseriozitate,
- decît cei nebuni...
6 - Fiecare clipã trecutã cu tic-tacul ceasului, este o bucãþicã tãiatã din viaþa cea scurtã
pe care fiecare ne-o avem numai o datã aici.
- Atunci cum s-o putem privi nepãsãtori?
ºi cum s-o pierdem în chip uºuratic?
ºi cum sã n-o folosim cu grijã?
7 - Rãscumpãraþi timpul - spune Înþelepciunea Domnului (Efes. 5, 16) ,

ºi dacã unitatea de mãsurã pentru timp este secunda,
- atunci fiecare secundã trebuie s-o rãscumpãrãm folositor, cãci timpul e secunda.
Dacã eºti înþelept ai grijã ºi rãscumpãrã fiecare secundã a ta.
8 - Fiecare secundã din viaþa ta rãscumpãr-o cu grijã, cãci doar toatã viaþa devine cît o
singurã secundã în clipa sfîrºitului ei.
E doar ca un sunet scurt (Psalm 90, 9) .
Ca un abur care se aratã puþintel ºi apoi trece (Psalm 144, 3) .
9 - Ca o secundã scurtã, este viaþa noastrã.

Dar de secunda aceasta,
de aceastã nimicã,
depinde toatã nesfîrºita noastrã veºnicie...
Toatã!
O, de-am ºti s-o folosim bine!
10 - Numai existenþa ta este a ta, în tot ceea ce te înconjoarã!

Cu ce umpli tu acest vas scump ºi unic, acum în secunda cînd poþi alege pentru vecii
vecilor viitorul tãu?
Ce-þi aduni tu în scurta ta secundã a trecerii tale, pe lîngã aceste douã izvoare: al Vieþii
ºi al Morþii?
Din aceste douã grãmezi: de aur a Sfinþeniei ºi de gunoi a Stricãciunii.
- ce-þi alegi?
11 - O, nu te amãgi, dacã eºti tînãr, cã mai ai timp...

Tinereþea ºi sãnãtatea, ca avuþie ºi frumuseþe,
- nu pot fi un zid pe care îngerul nãprasnic al morþii sã nu-l dãrîme.
Ia seama la acest avertisment serios: viaþa ta este doar o secundã!
Ia-o în serios!
Rãscumpãr-o înþelept.
Învaþã ºi munceºte în ea, sã-þi cîºtigi cinstit pîinea ta,
luptã ºi crede folositor, sã-þi cîºtigi mîntuirea ta,
lucreazã ºi poartã-te în chip vrednic lui Hristos,
vorbeºte ºi roagã-te frumos,
mediteazã ºi ascultã cu înþelepciune
ºi rãspunde ºi trãieºte întreg, în toate-toate, foarte serios - cãci curînd vei vedea ce
însemnat lucru a fost acesta!
12 - Cine nu se deprinde sã mediteze bine, ºi sã adînceascã cu luare aminte înþelesul

asupra faptelor ºi asupra oamenilor,
asupra întîmplãrilor ºi a vremurilor,
acela trece prin viaþa aceasta fãrã sã vadã nimic, fãrã sã înþeleagã nimic,
ºi trece în veºnicie fãrã sã înveþe nimic, fãrã sã ºtie nimic
ºi fãrã sã fie nimic, decît un pierdut.
13 - Neobiºnuindu-ne sã luãm seama asupra trecutului, adicã asupra Istoriei, - noi nu vom
descoperi nimic din profeþii,
nu vom înþelege nimic din prezent
ºi nu vom putea întrezãri nimic din viitor.
Vom trece peste viaþã cum trece o corabie fãrã busolã peste ape: nu vom ºti nici unde ne
aflãm,
nici unde ne ducem.
14 - Dar cine ia seama bine cum citeºte (1 Tim. 4, 13) , - adicã ia seama cum
trebuie sã se citeascã în Cartea Cerului sau a întîmplãrilor pãmîntului,
- acela va învãþa sã desprindã din toate cîte le vede ºi cîte le aude, miezul înþelepciunii
ºi va putea cunoaºte adevãrul.
15 - Cunoscînd adevãrul, nu va mai rãtãci niciodatã, înºelat de minciunã,

sau de minciuni,
ci inima lui se va întemeia tot mai statornic pe încredinþãri neclintite.
ªi pe mîntuirea neclintitã.
16 - Toatã Cartea Istoriei patriei noastre este plinã de mîntuitorul ºi fericitul adevãr, cã
numai Mîna cea puternicã a lui Dumnezeu ne-a ocrotit ºi ne-a trecut cu viaþã prin atîtea
cumplite încãierãri cu moartea.
Cine altcineva decît Domnul ºi puterea Lui, ar fi putut salva acest copac atît de izbit de
furtunã ºi peste care de-a lungul atîtor veacuri au trecut ºi geruri ºi arºiþe deopotrivã de
necruþãtoare?
17 - Cine ar fi putut bãnui cã se va mai reface vreodatã acest pãmînt zdrobit de atîtea
copite nãvãlitoare,
ale duºmanilor, sau ale prietenilor?
Pîrjolit de atîtea flãcãri,
sugrumat cu atîta silnicie?
Fãrã Dumnezeu nu putem explica nimic din istoria neamului nostru.
18 - Bietul popor... dupã sute de ani de asupriri nimicitoare, -

ºi dupã o urã care n-a cruþat nici urmele istoriei sale - ce altã minune decît Puterea lui
Dumnezeu l-ar mai fi putut face sã supravieþuiascã ºi sã iasã biruitor?
Nici o istorie, a nici unui alt popor, parcã n-a fost scrisã aºa de crîncen ca istoria
poporului nostru,
sãpatã numai în pietre,
în mînãstiri, în cruci ºi în cimitire...
19 - În rezistenþa cu orice preþ a neamului nostru aici, unde a fost adãpostit numai sub
scutul Singur al credinþei,
- trãind, muncind ºi suferind numai în nãdejdea Adevãrului ºi a Dreptãþii Dumnezeieºti,
- poporul acesta nu L-a avut decît pe Dumnezeu.
L-a avut în trecut. O, dacã L-ar avea ºi în viitor!
20 - Sub scutul rugãciunii, al rãbdãrii ºi al speranþei, au luptat ºi au rezistat pãrinþii ºi

înaintaºii noºtri veacuri ºi veacuri,
copleºiþi de vrãjmaºi din toate pãrþile ºi în numãr nesfîrºit. Singurul lor Aliat a fost numai
Dumnezeu.
Singurã Puterea Dumnezeiascã i-a întãrit fiinþa, ºi i-a înviat de fiecare datã speranþa,
dupã fiecare pustiire trecutã,
- ajutîndu-l sã reziste totuºi, pînã cînd a venit ceasul cel mare ºi de neuitat al Eliberãrii.
O Dumnezeul Pãrinþilor noºtri, ajutã-ne ºi nouã sã Te ascultãm ca ei, ca sã fii ºi cu noi
cum ai fost cu ei.
Amin.
Ce puþin Tu mi-ai cerut
Ce puþin Tu mi-ai cerut, Scump Isus, Domnul meu,

dar ºi-aceasta mi-a pãrut, - mult ºi greu!
o, de ce n-am putut - o, de ce mi-a pãrut
mult ºi greu, Domnul meu, Domnul meu!
Dar ce multe Tu mi-ai dat, Domnul meu, Scump Isus,

m-ai cinstit ºi m-ai nãlþat, - tot mai sus
o, ce Bun ºi Bogat, Tu mi-ai dat ºi mi-ai dat
ºi mi-ai dus, - Scump Isus, Scump Isus...
O, ce mult îmi pare rãu, Scump Isus, Domnul meu,

cã m-am plîns de jugul Tãu, cã e greu
o, de ce n-am putut, - o, de ce mi-a pãrut
cã-i prea greu, - Domnul meu, Domnul meu!
Dragul meu Cel Întristat, Domnul meu, Scump Isus,

o, de ce eu nu Þi-am dat, gînd curat,
o, de ce nu Þi-am dus dorul cel mai presus
cum ai spus, Scump Isus, Scump Isus!...
Crezi în Dumnezeu tu oare?

- o, nimic nu-þi mai lipseºte!
- sau nu crezi?
fãrã credinþã, tot ce ai nu-þi foloseºte.
Poate sã cîºtige omul chiar ºi lumea-ntreagã acum
dacã sufletul ºi-l pierde
nu-i rãmîne decît scrum.
De la Dumnezeu aºteaptã ºi minuni

cînd eºti la greu!
- De te rogi, ºi ai credinþã,
le ºi face Dumnezeu.
75 - Salvare ºi recunoºtinþã
1 - O, Marele nostru Dumnezeu, Ocrotitorul pãrinþilor noºtri,

Tu Singur ai fost Salvatorul neamului nostru ºi - Singurul lui loc de adãpost din an în an,
ºi din generaþie în generaþie pînã azi.
Poporul nostru chiar de la naºterea lui a fost luminat de cunoaºterea Ta,
ºi istoria lui s-a nãscut odatã cu credinþa lui cea dreaptã în Tine pe care au mãrturisit-o
pãrinþii noºtri pînã astãzi.
Sub Scutul Tãu s-au adãpostit în toatã crîncena lor istorie, din care cea mai mare parte
este îngropatã ºi azi în cel mai nepãtruns întuneric.
2 - O, Doamne cît de recunoscãtor ar trebui sã-Þi fie Þie tot neamul nostru
ºi cît de nedespãrþit de Tine ar trebui sã fie sufletul lui pe totdeauna.
Cãci numai datoritã bunãtãþii ºi grijii Tale Doamne, pe care Tu i-ai arãtat-o în chip cu
totul deosebit, - a rãmas neamul nostru cu viaþã pînã azi.
3 - Tu Doamne ai avut un plan binevoitor ºi milostiv cu neamul ºi poporul nostru.

De aceea i-ai trimis atîtea înºtiinþãri ºi chemãri minunate.
Nu înceta Doamne sã-l iubeºti ºi sã-l chemi, pînã va veni la Tine.
4 - Tu Doamne ai trimis neamului nostru ºi solia Oastei Tale, spre a-i da astfel un mijloc
binecuvîntat prin care sã poatã a Te sluji mai fericit.
O, Doamne, ai milã ºi nu ne lãsa acum sã ne lãsãm de Tine,
ci dãruieºte-i acestui popor o minte sãnãtoasã cu care sã vinã iarãºi într-o ºi mai fierbinte
dragoste la Tine.
ªi apoi sã rãmînã pe veci la Tine.
5 - Cele mai multe pãcate le face omul pe faþã,

dar cele mai mari, le face în ascuns.
Oricît de cãzut ar fi cineva în stricãciune, tot mai are o parte de ruºine ºi de fricã în
sãvîrºirea unor pãcate,
ºi nu le face chiar în vãzul altora...
6 - Deºi în nebunia lui, omul care pãcãtuieºte cu uºurinþã, de multe ori se laudã cu
pãcatele lui,
- totuºi, sînt unele pãcate pe care pînã ºi celui mai ticãlos om, îi este greu sã ºi le spunã
cu glas tare.
Aceste pãcate întrec orice margine.
Fãptaºul lor le ascunde cît se poate mai tare, ºi cît se poate mai mult,
fiindcã acestea sînt pãcatele în urma cãrora ar avea de suferit pedeapsa ce-i aduce ruºinea
tuturor.
7 - Dar oricît de bine ar cãuta fãptaºul sã se ascundã, - este totuºi Cineva care îl vede ºi
îl urmãreºte pas cu pas.
Cineva care îl ºtie tot ce face,
ºi chiar atunci cînd se aºteaptã mai puþin, îi dã pe faþã tot ce cãutase el atît de mult ºi atît
de bine sã ascundã.
Pãcate ascunse ani de zile, ies dintr-o datã la ivealã din te miri ce nimic.
Asta este numai lucrarea lui Dumnezeu.
8 - Pare ciudat cum ºi fãptaºul însuºi ajutã la descoperirea faptei sale ascunse.
Printr-o micã nebãgare de seamã,
printr-un fir de pãr lãsat,
printr-o urmã de deget,
printr-o vorbã scãpatã,
printr-o privire sau un pas,
prin acestea s-au dat pe faþã adeseori nelegiuiri ascunse ani ºi ani...
Dumnezeu Însuºi care a vãzut totul, lucreazã în acest fel spre a nu lãsa nedescoperit nici
chiar pe pãmîntul acesta fãrãdelegea.
9 - Chiar dacã necredinciosul nu vrea sã recunoascã în acestea lucrarea lui Dumnezeu,

totuºi acesta este adevãrul: voia lui Dumnezeu îl descopere. Numai voia aceasta a lui
Dumnezeu este cauza descoperirii multelor pãcate ascunse.
Nu este oare o dovadã limpede pentru acest adevãr ºi faptul cã iatã nu rãmîne nimic
ascuns, - care sã nu fie odatã descoperit?
10 - Fereºte-te sã nu faci nimic din ceea ce este nedrept, necinstit ºi nebunesc.

Nu te bizui cã ºtii sã ascunzi bine ceea ce ºtii cã nu-i permis sã faci.
Nu este nici un ascunziº pe lume în care sã poþi scãpa de fapta ta cea rea.
Vei fi descoperit sigur!
11 - Faptele pe care le faci vor fi cunoscute ºi vor merge înaintea ta la judecata lui
Dumnezeu,
iar pe urma lor, vei merge sigur ºi tu.
Cele ce nu au mers încã, vor merge ºi ele sigur dupã tine (1 Tim. 5, 24-25) .
De aceea, opreºte-te!
Nu mai face alt pãcat.
Iar cele pe care le-ai fãcut, mai bine mãrturiseºte-le, cãci pedeapsa ta va fi mai uºoarã
ºi mîntuirea ta mai cu putinþã, - dacã le vei mãrturisi ºi le vei pãrãsi.
12 - O, Mare Dumnezeu Cunoscãtor a toate, ºi a tuturor,

Te rugãm vegheazã Tu Însuþi neîncetat asupra împlinirii Cuvîntului Tãu.
Nu lãsa nedescoperit nici un pãcat, - pentru ca sã nu sufere fãrã nãdejde cel nevinovat în
locul celui vinovat,
ºi pentru ca sã nu se îngîmfe inima nelegiuitului, zicînd cã nu este cine sã ºtie ºi cine sã
pedepseascã faptele nelegiuirii sale.
13 - Îngrozeºte-l Doamne pe îndrãzneþul nelegiuit, care nu se teme de nimeni ºi de nimic,

ci se îmbãrbãteazã a face nedreptatea
ºi fã-l sã vadã cã totuºi are de ce sã se teamã.
14 - O, cîte gînduri ºi dorinþe, unele frumoase, altele îndrãzneþe, iar cele mai multe
nevrednice, nu mai ajung niciodatã la împlinire!...
Pentru cã omul care le face nu învaþã sã-ºi numere bine zilele sale,
nici ale tinereþii,
nici ale puterii,
nici ale înãlþãrii sale.
- Iar zilele în care ºi-ar putea face binele, - trec mai repede decît prilejul aºteptat
ºi mai grãbite decît ocazia doritã.
O, ce pustiu veºnic rãmîne acolo unde nu este Dumnezeu!
15 - Omul care învaþã sã calculeze milioanele de ani ai altora, nu învaþã adesea sã-ºi
numere bine puþinele lui ziliºoare,
- ºi se pomeneºte la capãtul lor scurt, fãrã sã fi realizat nimic altceva decît planuri...
Planuri goale ºi planuri umflate,
planuri slabe, frumoase, urîte...
Planuri, - pleavã.
16 - O, cît de atent îºi numãrã omul înþelept, omul cuminte, valorile lui cele mai alese,
zilele sale,
atunci cînd ºtie bine cã nu are timp ºi îngãduinþã sã le mai numere decît o singurã datã
în viaþa lui.
17 - Cît de rodnic ºi folositor are grijã omul chibzuit, sã-ºi trãiascã fiecare zi din viaþa
lui.
El este acel om care ºtie sã ia bine seama la puþinul numãr al acestor zile,
- ºi la marele numãr de datorii pe care trebuie sã le împlineascã în ele.
18 - O, dacã cei înþelepþi ar putea gãsi toate zilele pe care le pierd cei nebuni!...
Cu cîte realizãri fericite s-ar îmbogãþi lumea!
19 - O, dacã cei bãtrîni ar putea cîºtiga toate prilejurile pe care le nesocotesc cei tineri,
cu ce opere frumoase s-ar îmbogãþi pãmîntul!
ªi dacã cei buni ar putea avea toate posibilitãþile pe care le risipesc cei rãi,
- cît de minunat ar fi folosite toate acestea pentru fericirea vieþii tuturor!
20 - Dar cînd omul învaþã sã-ºi ºtie numãra bine toate zilele sale,
- adesea nu mai are sãrmanul ce sã numere.
Înþelept este acela care vede înainte, - spune proverbul, - cãci în urmã toþi proºtii vãd.
Ce mare lucru este sã fii înþelept astãzi.
Astãzi - ca Timp: acum - ca prilej.
O Duhule Sfînt, dã-ne înþelepciunea Ta.
Amin.
76 - Numãrat ºi împãrþit
1 - Þi-ai numãrat tu bine puþinele zile pe care le mai ai, spre împlinirea multelor tale
datorii?
Cîte ai cîºtigat din zilele tale folosindu-le bine?
- ºi cîte ai pierdut nefolosindu-le deloc, sau folosindu-le rãu?
Cîte prilejuri ai avut tu sã te întorci la Dumnezeu, dar nu le-ai folosit, nu te-ai întors, nu
te-ai predat Lui,
- ci eºti tot nehotãrît ºi azi?
Pînã cînd nu înveþi împãrþirea vieþii spre mîntuire?
2 - Ai avut, sau mai ai încã, o funcþie înaltã pe lume, -

sau o mare posibilitate de a face binele multor oameni,
sau chiar Lucrãrii lui Hristos,
- dar n-ai fãcut!
Te-ai temut cã îþi vei pierde scaunul înalt pe care stai, dacã vei face aceasta!
Dar oare cît crezi cã totuºi îl vei mai ocupa?
Nu te temi mai degrabã de Dumnezeu?
3 - Cînd nu vei mai avea mîine ºi nu vei mai avea prilej - ce vei face?
Nu este tot acelaºi lucru dacã ajungi la capãtul vieþii cu braþele pline de roade
- sau cu mîinile goale!
Ori dacã îþi vei încheia viaþa frumos, sau dacã þi-o vei sfîrºi ca un netrebnic.
Trezeºte-te, cãci vine curînd marele examen!
4 - Sub ocrotirea Celui Preaînalt

ºi la umbra Celui Atotputernic,
nu existã nimic primejdios ºi nimic greu.
Chiar luptele lui Hristos, ostenelile ºi jertfele ºi chiar munca pentru El,
cu toate sudorile ºi suferinþele ei, - devin ceva cu totul uºor ºi plãcut,
atunci totul este îndulcit ºi înviorat de prezenþa fericitã ºi întãritoare a lui Hristos.
5 - Domnul nostru Isus Hristos, cînd ne-a chemat sã cãlcãm pe urmele Sale, ne-a spus cã
în lume vom avea necazuri...
Cã în lume va trebui sã ne nevoim cu greu ca sã mergem pe calea Lui strîmtã, sã purtãm
Crucea Sa
- ºi sã intrãm pe uºa Lui cea îngustã.
Dar la sfîrºitul tuturor - ne-a aºezat cununa vieþii veºnice.
6 - Dupã o viaþã întreagã de trudnicã ascultare ºi de necontenite eforturi trupeºti ºi

sufleteºti în slujba cea sfîntã a lui Hristos,
iatã, întrebaþi pe cei care în toatã curãþia inimii lor au trãit o astfel de viaþã,
- cum li s-a pãrut totul?
ºi veþi vedea cum, cu o faþã plinã de luminã ºi de recunoºtinþã pentru Domnul,
ei vor mãrturisi cu toþii cã toatã viaþa lor cu Hristos, deºi le-a fost împreunatã cu toate
aceste greutãþi, lor nu li s-a pãrut a fi decît ca o plãcutã stare la o umbrã rãcoritoare,
ca lîngã un izvor dulce
- ºi ca o dulce odihnã în pacea ºi bucuria harului lui Dumnezeu.
ªi întocmai aºa este ºi viaþa cu Hristos.
7 - Pentru cel ce a umblat cu Dumnezeu tot ce se pãrea a fi arºiþã ºi durere ºi trudã ºi

povarã,
- s-a prefãcut într-o binecuvîntatã odihnã chiar în timpul încercãrii...
sau îndatã dupã aceea.
8 - Nu existã nicãieri pe lume un loc mai plãcut, mai dulce ºi mai odihnitor,
- ca la Umbra Celui Atotputernic.
Acolo totul este liniºtit ºi mîngîietor.
Puterea ºi dragostea lui Dumnezeu potoleºte valurile,
alinã durerile inimii,
spulberã temerile fricii -
ºi însenineazã lãrgimile minþii ºi ale cugetului...
9 - Fericit este sufletul care odatã ce a venit la Hristos, rãmîne cu hotãrîre statornic în
ascultarea smeritã ºi curatã de voia Lui,
cãci aceasta îi aduce toatã binecuvîntarea împãrtãºitã de umbra ºi de adãpostul cel sfînt
al Domnului.
10 - Multe puteri ale rãului sînt pornite împotriva celui credincios

ºi multe curse ºi primejdii îl pîndesc neîncetat de-a lungul urcuºului sãu.
Mulþi urmãritori vor fi puºi mereu pe urmele lui sã-l iscodeascã, sã-l învinuiascã, sã-l
vîndã.
ªi multe curse îi sînt aºezate în calea lui.
Dar tocmai pentru aceasta, Domnul a avut grijã sã-i dea credinciosului Sãu nu numai
îmbãrbãtãri la fiecare pas,
ºi învãþãturi cum sã cunoascã ºi sã se fereascã de primejdii ºi de vrãjmaºi,
- ci ºi asigurarea ajutorului Sãu
ºi a ocrotirii Sale sigure ºi puternice în orice loc ºi împotriva oricãrui vrãjmaº.
11 - Sã fii convins, sã fii absolut sigur, cã trebuie sã nu ai nici un fel de teamã, de nici
un fel de vrãjmaº.
Nici de acei care umblã ziua în amiaza mare, adicã oarecum legal, în contra ta.
Nici de cei care se furiºeazã prin întuneric, adicã iscoditorii ascunºi ºi pînditori.
Da, trebuie sã nu te temi de nici unii dintre ei.
Cãci Dumnezeul tãu este totdeauna între tine ºi între ei.
12 - De un singur lucru trebuie sã te temi neîncetat: - ca nu cumva sã calci voia Domnului

tãu.
Ca nu cumva sã te înºele vreun pãcat.
Ca nu cumva sã te dezlipeºti de Hristos, ieºind de sub ocrotirea Lui.
Cãci atunci rãmas fãrã adãpostul Lui, orice sãgeatã te poate ucide,
ºi orice vrãjmaº te poate birui,
ºi orice vînt te poate arunca în pierzare.
13 - La picioarele mîntuitoare ale lui Hristos, sã ºtii cã atîta vreme cît eºti acolo
ºi rãmîi acolo,
poþi sã fii deplin liniºtit ºi încrezãtor, nu trebuie sã te mai temi de nimic
(Isaia 51, 6-7; Matei 10, 28) .
Scutul tãu este atît de puternic iar Stînca ta atît de înaltã, cã nici o sãgeatã nu te va putea
ajunge
ºi nici o primejdie nu te poate ameninþa.
14 - Puterile Domnului, îngerii Sãi - sînt unele din mijloacele Domnului de a ajuta ºi de
a înºtiinþa,
de a salva ºi de a pedepsi sau de a ucide...
Aceºti slujitori ai Domnului, însoþesc mereu pe oameni,
de la naºterea lor pînã la moarte (Matei 18, 10) ,
împlinind hotãrîrile lui Dumnezeu în viaþa lor de pe pãmînt, fie de salvare, fie de
pedepsire.
15 - Nebãnuite puteri ºi fiinþe cereºti trimise de Dumnezeu, însoþesc paºii noºtri ai

fiecãruia, în orice loc,
în orice clipã
ºi în orice cale.
- Ochii lor vãd,
urechile lor aud,
ºi mîinile lor înseamnã tot ce facem.
16 - Dar cei care fac rãul, trebuie sã se teamã permanent,

cãci dacã sabia slujitorilor pãmînteºti loveºte necruþãtor pe cei potrivnici stãpînului lor
vãzut,
- cu cît mai necruþãtor va fi lovit acela care calcã poruncile Celui Nevãzut
(Rom. 13, 3-4; Evrei 12, 25) .
17 - Credinciosule al lui Hristos, þine bine minte: îngerii lui Dumnezeu te însoþesc ºi pe
tine în orice cale mergi,
ca sã te ocroteascã,
ºi sã te apere
ºi sã te ajute.
Ia bine seama pe ce cãi mergi ºi ce lucruri faci.
Fã totul în aºa fel ca niciodatã sfinþii îngeri sã nu fie siliþi sã-ºi întoarcã faþa cu durere sau
cu ruºine, de la faptele tale, sau de la cuvintele tale.
18 - Cînd dupã o noapte liniºtitã pe care am petrecut-o odihnind în aºternutul nostru

paºnic
ºi în mijlocul familiei noastre îndestulate,
ori sub acoperiºul nostru binecuvîntat,
- noi ne trezim sãnãtoºi spre bucuria unei noi zile de muncã ºi de mulþumiri,
- atunci frumos este sã-L lãudãm pe Domnul ºi sã-I preamãrim bunãtatea Sa, care ne-a
ocrotit odihna,
- ne-a pãstrat viaþa
ºi ne-a þinut sub paza Sa tot ce avem.
19 - Dupã o zi muncitã cu spor,

dupã o cale urmatã cu bine,
dupã o nouã împlinire a datoriei noastre,
- cum ar trebui, cu o bucurie mãritã în conºtiinþa noastrã împãcatã,
sã-L lãudãm de frumos pe Domnul de la care am avut puterea ºi ajutorul, pentru toatã
munca ºi lupta rodnicã de peste ziua care ne-am împlinit-o.
Sã facem totdeauna asta, cu toatã recunoºtinþa noastrã.
20 - Iar cînd din pricina neascultãrii noastre de Dumnezeu,

ºi drept pedeapsã pentru cãderile noastre,
sau ca un mijloc pentru curãþirea ºi întoarcerea noastrã din nou la El,
- vine o vreme în care Dumnezeu îngãduie sã ajungem în încercarea focului, -
atunci, chiar ºi atunci, frumos ar fi sã-L lãudãm pe Domnul. ªi cu toatã cãinþa inimii
noastre sã cãutãm iarãºi împãcarea cu El.
Cãci în tot ce a fãcut, a fost numai bunãtatea grijii Lui, ca noi sã nu pierim cãzuþi în
osînda pãcatului nostru.
Dumnezeul nostru Bun, laudã ºi mulþumire veºnicã Þie.
Amin.
Te iubesc Isuse, da
Te iubesc Isuse, da - pe totdeauna

viaþa mea cu Tine va fi veºnic una
- vei vedea-n vecie cît de-adevãratã
Þi-a fost datã Þie inima mea toatã,
Scump Isus, Drag Isus, - inima mea toatã!
Vei vedea Isuse, peste-un an ori zece,

chiar ºi peste sute
ºi chiar mii de-ar trece,
peste o-ncercare,
peste zeci,
ori sute,
vei vedea Isuse spusele-mi þinute
cît de tari vor fi ºi-atuncea
spusele-mi þinute!
Vei vedea Isuse, dupã jertfe date,

dupã rãni ºi lacrimi îndelung purtate,
vei vedea-n Vecie, cît Þi-am fost de UNA
cît am fost cum Þi-am spus Þie,
Da, - pe totdeauna!
Îndrumarea ºi Credinþa sînt surori de-aceeaºi mînã

cînd credinþa-i o comoarã,
îndrumarea-þi þine seamã.
De sînt drepte, duc la viaþã,
de sînt strîmbe la pierzare
- Scumpe sînt: credinþa dreaptã
ºi-nþeleapta îndrumare.
Cine ca un ºchiop pãºeºte, va ajunge chiar aºa

credinciosul cel ca lumea
- în curînd va fi ca ea.
77 - Iertare ºi laudã
1 - Cînd Domnul Isus prin Sîngele cel scump al Crucii Sale ºi prin împãrtãºirea cu El,
Domnul Isus ne iartã pãcatele,
ne îndepãrteazã fãrãdelegile
ºi ne sfinþeºte fiinþa noastrã,
- frumos este sã-L lãudãm pe El, cu cele mai înalte simþiri ale fiinþei noastre
recunoscãtoare.
2 - Cînd Domnul Isus ne primeºte iarãºi în dulcea Lui iubire,

ºi cînd ne dãruieºte bucuria sãnãtãþii,
ori bucuria întoarcerii între cei iubiþi ai noºtri,
ori bucuria împlinirii dorinþelor sau rugãciunilor noastre fierbinþi,
- cît de frumos trebuie sã-L lãudãm noi pe El!
Sã o facem cu toatã strãlucirea lacrimilor noastre iubitoare.
3 - Cînd privim în urma vieþii noastre

ºi ne aducem aminte de toate prin cîte ne-a trecut Domnul din copilãria noastrã ºi pînã
astãzi,
amintindu-ne de toate din cîte ne-a izbãvit El, prin puterea Sa
ºi de toate cîte ne-a dãruit El prin bunãvoinþa Sa,
ºi de toate cîte le-a îndepãrtat El de la noi,
ºi de toate binefacerile Lui fãcute pentru ai noºtri,
ori pentru întreagã omenirea aceasta,
- o, ce frumos ar fi sã lãudãm plini de evlavie, de smerenie ºi de mulþumire Numele
Domnului Cel Sfînt,
neuitînd nici una din binefacerile Lui (Psalm 103, 2) .
4 - Cînd privim cerul înstelat,

ori însorit,
cu toate înãlþimile sale nemãrginite, pline de minuni ºi de taine deasupra noastrã,
cînd privim mãreþia cutremurãtor de frumoasã a unui rãsãrit de soare,
sau a unui mereu nou apus, sau dezlãnþuirea înspãimîntãtoare a furtunii în munþii
împãduriþi,
sau în munþii înspumaþi de valuri din largul mãrilor,
- cît de smeriþi ºi de uimiþi ar trebui sã-L lãudãm noi pe Dumnezeu!
Fericiþi sîntem cu adevãrat numai cînd facem asta!
5 - Roadele Duhului Sfînt care însoþesc,

ºi care mereu trebuie sã însoþeascã neapãrat pe orice om ºi pe orice viaþã nãscutã din nou,
prin Cuvîntul Sfînt ºi prin Duhul Sfînt, -
sînt frumoasele dovezi ale unei vieþi trãitã în ascultarea de voia cea sfîntã a lui
Dumnezeu.
Orice credincios trebuie sã aducã aceste roade,
roadele cele noi, ale unei astfel de vieþi, sînt totdeauna frumoase, dulci ºi binecuvîntate.
ªi înaintea lui Dumnezeu - ºi înaintea oamenilor.
6 - Dacã într-adevãr sufletul nostru este un pom sãnãtos, sãdit în via Domnului, în Casa
Domnului,
în Duh (adicã în dreapta credinþã)
ºi în Adevãr (adicã în dreapta învãþãturã),
- el nu poate rãmîne niciodatã neroditor.
Oricine este zidit pe Temelia cea Sfîntã (Efes. 2, 20-22; 1 Petru 2, 5)
- nu se poate sã nu aibã aceste roade ale Duhului Sfînt.
Cãci dacã nu le are, ci numai se laudã, - pe el îl aºteaptã securea.
Îl aºteaptã sigur,
ori azi ori mîine, ori poimîine,
dar nu departe (Luca 3, 9) .
7 - Cu cît viaþa trupeascã a unui credincios rodnic, înainteazã în ani, cu atîta viaþa lui cea
duhovniceascã se îmbogãþeºte ºi se înfrumuseþeazã în plãcutele roade dulci, ale Duhului Sfînt.
Una o îmbogãþeºte pe alta.
Sau se osîndesc împreunã.
8 - Acela care rãmîne statornic în Biserica unde s-a nãscut din pãrinþii sãi trupeºti ºi din
cei sufleteºti,
pãstrînd mereu ceea ce a auzit de la început (1 Ioan 2, 24) ,
- acela se întinde binefãcãtor prin lucrãrile sale binefãcãtoare cît mai departe
- peste alþii ºi peste alþii.
9 - Ce fericitã priveliºte este totdeauna sã vezi un credincios ajuns la bãtrîneþe, dupã ani
de furtuni ºi de încercãri biruite cu rãbdare,
tare în credinþã ºi mereu mai plin de roadele bune!
Cînd perii capului sãu cãrunþi încununeazã o frunte cinstitã, vrednicã, statornicã ºi
înþeleaptã,
tot ce face sau spune el, este luminos ºi bun.
O, cîtã cinste face lui Dumnezeu, un astfel de slujitor al Lui!
10 - Cînd prin rãdãcinile adînci ºi puternice ale unei încercate credinþe,

ºi ale unei îndelungate experienþe cu Dumnezeu,
omul credincios îºi trage sucul vieþii lui duhovniceºti din adîncimile tot mai bogate ale
unei statornice pãrtãºii cu Hristos,
- acest suc dulce ºi sfînt redã înafarã binecuvîntãrile primite, în roadele sale tot mai
luminoase, mai coapte ºi mai frumoase!
Cît trebuie sã lãudãm pe Domnul din pricina unui astfel de suflet,
cãci priveliºti ca acestea vedem foarte rar acum.
11 - Îngrijind de pomii cei tineri, sã nu-i uitaþi niciodatã pe cei bãtrîni.

Un pom tînãr poate sã aibã roade fragede ºi frumoase, dar unul bãtrîn are totdeauna în
gustul fructelor sale o aromã deosebitã, o dulceaþã aleasã.
12 - Nu uitaþi acest frumos îndemn niciodatã: cu cît sînteþi mai bãtrîni, dragi fraþi
credincioºi, cu atîta sînteþi mai datori sã fiþi încãrcaþi de roade tot mai dulci ºi mai multe ale
Duhului Sfînt.
Înþelepciunea voastrã cumpãtatã, serioasã ºi demnã fiind îmbogãþitã de ani de experienþe,
- trebuie sã aibã nu numai cuvintele ºi sfaturile mereu mai adînci ºi mai curate, dar ºi
trãirea voastrã sã fie la fel, curatã ºi adîncã.
13 - Cine nu vede mãreþia lucrurilor lui Dumnezeu, acela nu-L poate vedea ºi nu-L poate
cunoaºte niciodatã, nici pe El.
Cine nu ºtie sã priveascã înalt, adînc ºi departe...
- adicã pînã dincolo de frumuseþea ºi de mãreþia lucrurilor vãzute,
- acela n-are cum sã-L descopere pe Dumnezeu.
N-are cum sã ajungã uimit în faþa Lui adorîndu-L,
- fiindcã Dumnezeu este totdeauna dincolo de lucrãrile Sale.
14 - Cine nu priveºte dincolo de binele ce i se face zilnic de cãtre Dumnezeu...

Dincolo de ploaia binefãcãtoare,
ºi dincolo de soarele binefãcãtor,
cine nu vede dincolo de timpurile rodnice,
ºi dincolo de înlãturarea primejdiei,
ºi de bucuriile vieþii,
ºi de cutremurul morþii,
- nu-L vede pe Cel ce le stãpîneºte,
- acela nu-L va putea vedea niciodatã pe Dumnezeu nicãieri.
Pentru cã nu vrea sã-L vadã ºi pentru cã nu vrea sã-L creadã ºi sã-L recunoascã.
15 - Oamenii nu se pot reþine sã nu strige încîntaþi ºi extaziaþi: ce mãreþi sînt aceºti munþi
frumoºi!
sau ce mãreþe sînt aceste valuri puternice!
sau ce mãreþe sînt bolþile acestei peºteri,
ori ce mãreaþã este avalanºa aceasta de nori, strãbãtutã de nenumãrate fulgere ºi trãsnete...
- ori ce mãreþe sînt aceste priveliºti!...
oamenii aceºtia se pot totuºi opri o viaþã întreagã numai la aceste uimitoare mãreþii,
- dar fãrã sã-L vadã îmbrãcat cu ele ºi îmbrãcat în ele, pe Dumnezeul tuturor ºi pe al sãu,
care este dincolo de aceste acte ale Lui.
16 - Oamenii le pot vedea pe toate mãreþiile naturii, fãrã sã vadã totuºi cauza lor, a tuturor
mãreþiilor acestora, încîntîndu-se de priveliºtea lor,
sau se pot încînta de explicaþiile ori descrierile lor - pe care se vor uimi cum le-au scornit,
- dar nu se vor putea ridica pînã la încîntarea de frumuseþea Lui care le-a creat.
Dincolo de acestea ei nu se pot ºi nu doresc sã treacã pînã la El.
Ce trist ºi ce dureros faliment al inspiraþiei este acesta!
17 - Sufletul nobil strigã de fiecare datã cînd priveºte mãreþia creaturilor ºi frumuseþilor
lui Dumnezeu:
- O, ce mãreþ eºti Doamne, Fãcãtorul tuturor acestora!
- O, ce mãreþ împãrtãºeºti ºi stãpîneºti Tu peste ele
ºi ce minunat ºtii Tu sã Te acoperi, îmbrãcat în toatã lumina, înãlþimea, puterea ºi
frumuseþea lor,
ca sã nu Te vadã decît cei care Te cred...
18 - Dumnezeule Mãreþ, Împãratul ºi Mîntuitorul nostru,

uimindu-ne ºi încîntîndu-ne de fiecare datã ºi de fiecare din mãreþiile din mijlocul cãrora
ne vorbeºti Tu,
- noi ne închinãm Þie ºi Te slãvim pe Tine,
crezînd din toatã inima ºi cu toatã bucuria în Atotputernicia Ta.
19 - Ne închinãm Þie, Cel care Te învãlui cu lumina soarelui sau cu umbra norilor...
Celui care ne grãieºti din frumuseþea înaltã a munþilor sau din cea adîncã a apelor,
ori din cea înspãimîntãtoare a tunetelor Tale.
Slavã Þie, Celui care treci prin susurul adierilor înmiresmate sau al mugetului furtunilor
îmbrãcate în fulgere.
Slavã, slavã Þie.
20 - De la mãreþia lucrãrilor lui Dumnezeu, credinþa sãnãtoasã ºi treazã ajunge totdeauna

la cunoºtinþa puterii Lui.
Fãcãtorul iubitor ºi înþelept al tuturor celor vãzute ºi nevãzute, Dumnezeul nostru este Cel
ce stãpîneºte ºi controleazã cu Puterea Sa
ºi cu puterile Sale, totul,
oriunde
ºi oricînd.
Slavã ºi slavã ºi slavã veºnicã Lui.
Amin.
78 - Stãpînire ºi control
1 - Nimeni ºi nimic niciodatã nu poate scãpa de sub controlul desãvîrºit al lui Dumnezeu.
Nimeni, nici duh, nici om, nu poate face nicãieri ceva fãrã învoirea ºi controlul Sãu
desãvîrºit ºi permanent pretutindeni.
2 - Pot fi duhuri oricît de înalte!

ªi ceruri oricît de înalte!
- mai înalt decît ele este totdeauna Dumnezeu!
Pot fi locuri cît de adînci.
ªi duhuri cît de adînci!
- mai adînc decît ele este totdeauna El!
3 - Pot fi oameni mari.

ªi împotriviri mari!
- mai mare decît toþi este totdeauna Dumnezeu! ªi El îi controleazã pe toþi.
Pot fi puternice zidurile ºi porþile,
ºi sentinþele nedrepte ºi asupririle lumii,
ºi armele ºi ameninþãrile vrãjmaºilor,
ori ale întunericului ºi ale stihiilor,
- mai puternic decît toþi aceºti puternici, este Domnul nostru Isus Hristos!
4 - Pot fi mari ºi pot fi apropiate de noi durerile ºi apãsãrile,

poate fi mare primejdia ºi aproape moartea,
- totdeauna sã nu uitãm cã mai mare decît ele ºi mai aproape de noi decît oricare din cele
ce ne-ar putea face rãu,
- este Domnul Dumnezeul nostru ºi Marele nostru Mîntuitor, Isus Hristos. ªi El le
controleazã pe toate.
5 - Crede ºi îndrãzneºte, cãci oricît de tari ar fi puterile potrivnice, - mai tare este Domnul
tãu.
Oricît de înãlþaþi ar fi vrãjmaºii lui Dumnezeu, mai presus de toþi este Domnul tãu. El îi
controleazã pe toþi.
Fii încredinþat cu bucurie, cã mai tare ºi mai înalt este Dumnezeu ca orice înãlþime ºi tãrie
- ºi nu te teme nici nu te înfricoºa niciodatã
(Ioan 14, 27); Matei 10, 28; Luca 12, 4; 1 Petru 3, 14) .
6 - Chiar cînd te vei gãsi în mijlocul ameninþãrilor tale,

chiar cînd vei fi dat în mîinile chinuitorilor tãi,
chiar cînd vor mugi în jurul tãu cele mai furioase valuri spumegînd ºi ameninþîndu-te,
- nu da voie inimii tale sã tremure,
nici sufletului tãu sã se teamã,
nici gurii tale sã rosteascã cuvinte de cîrtire, sau de lepãdare, sau de îndoialã.
Cãci mai puternic decît orice ameninþare ºi decît orice ameninþãtor,
este Dumnezeul tãu care deºi te dã în mîinile lor, nu te lasã pradã acestor mîini.
7 - Dumnezeu te va smulge la timp ºi în chip minunat din mîinile lor,

nu numai pe tine ºi cauza ta,
ci din pricina ta va smulge chiar ºi pe cei ce sînt la un loc cu tine în aceeaºi corabie,
sau care zac cu tine în acelaºi întuneric (Fap. Ap. 27, 24) .
8 - Sã nu vi se tulbure deci inima niciodatã,

nici sã nu vi se înspãimînte.
Aveþi credinþã, - aveþi siguranþã puternicã în Dumnezeu ºi încredere absolutã în Hristos,
în orice împrejurare ºi în orice mîini aþi fi.
9 - Izbãvirea Domnului va apare pentru noi cu atît mai strãlucitã cu noi sîntem mai mici,
iar vrãjmaºii noºtri mai mari
ºi cu cît apoi sîntem mai slabi iar vrãjmaºii noºtri mai tari.
10 - Cu cît ameninþarea este mai puternicã,

primejdia mai mare,
cruzimea mai barbarã,
iar noi mai liniºtiþi,
cu atîta va apare mai frumoasã slava Domnului nostru.
Sã nu uitãm ºi sã nu uitãm niciodatã, cã decît toþi - este ºi va fi veºnic - mai puternic ºi
mai durabil Dumnezeul nostru.
11 - Dacã este fericit acela care are a face cu Faþa Domnului cea plinã de luminã, de
bunãtate ºi dragoste,
în vremea îndelungii Lui rãbdãri, cãutînd Aceastã Faþã spre mîntuirea ºi iertarea sa
veºnicã (2 Petru 3, 15) ,
- apoi este grozav lucru sã ai a face cu Faþa cea întunecatã, mînioasã ºi rãzbunãtoare a lui
Dumnezeu,
- atunci cînd vremea mîntuirii este trecutã (Luca 19, 44) .
12 - Pentru cã mînia lui Dumnezeu nu pedepseºte îndatã,

pentru cã puterea cea rãbdãtoare a Lui nu-l trezeºte pe cel nelegiuit, chiar în clipa cînd
sãvîrºeºte nelegiuirea,
- asta totuºi nu înseamnã cã lui Dumnezeu prea puþin Îi pasã de nelegiuire ºi de cel care
o face (Iov 35, 15) .
Cu cît mai tîrziu cade trãsnetul mîniei Lui, - cu atîta va fi mai greu.
13 - O, cît de nemãrginit de bun este Dumnezeu! Dar ºi cînd îndelungata vreme a rãbdãrii
Lui va fi trecut, - tot aºa de mare va fi ºi pedeapsa Lui.
Rãbdarea îºi are totuºi vremea ei ºi toate se sfîrºesc odatã.
ªi precum a fost de lungã rãbdarea, tot aºa va fi de cumplitã pedeapsa - pentru toþi cei
care au rãmas nepãsãtori la chemãrile ºi aºteptãrile lui Dumnezeu
(Efes. 5, 6; Col. 3, 6; Evrei 10, 31) .
14 - Cu Dumnezeul rãzbunãrilor vor avea a face toþi acei care pãcãtuiesc cu voia, dupã
ce au primit cunoºtinþa adevãrului,
care uneltesc ºi clevetesc,
care tulburã ºi dezbinã sufletele fraþilor,
sau care ºi-au pãrãsit frãþietatea lor ºi biserica lor,
care ºi-au lãsat credinþa dreaptã ºi învãþãtura cea adevãratã, în care fuseserã nãscuþi ºi
crescuþi prin Duhul Sfînt (Evrei 10, 25-26) .
ªi s-au dus acolo unde nu-i trimisese Dumnezeu.
15 - Ne închinãm Feþei Tale iubitoare, luminoase ºi mîntuitoare Doamne, dorind sã avem

totdeauna a face numai cu Faþa aceasta a Ta,
dar cutremuraþi de teamã, ne rugãm sã ne fereºti de orice pãcat care ar duce dupã el peste
noi ºi peste urmaºii noºtri, mînia ºi rãzbunarea Ta.
16 - Deschide-ne Doamne ochii ºi mintea pentru ca vãzînd cum vine peste alþii mînia Ta,
sã ne îngrozim de rãu,
sã fugim de pãcat,
ºi sã ne lipim tare de Tine,
ca nu cumva, cãzînd în neascultare ca acei alþii, - sã cãdem în rãzbunarea Ta.
17 - Cînd noaptea gîndurilor negre ne înfãºoarã mintea ºi sufletul,

- atunci fiecare dintre noi avem cea mai mare nevoie sã cerem cu toatã stãruinþa, lumina
ºi ajutorul lui Dumnezeu.
În toatã vremea trebuie sã facem tot felul de rugãciuni ºi cereri
(Efes. 6, 18; Col. 4, 2; 1 Petru 4, 7) ,
- dar în vremea furtunilor tulburãtoare cînd gîndurile negre se frãmîntã cu grãmada
înãuntrul nostru,
atunci avem cea mai mare nevoie de rugãciune.
18 - Atunci cînd vrãjmaºul este cel mai tare, iar noi sîntem în starea cea mai slabã, avem
nevoie sã ne rugãm mult mai mult.
Cãci în vremea aceea puterea întunericului se luptã cel mai crîncen sã ne doboare sufletul,
sã ne zdrobeascã credinþa,
sã ne dezbine dragostea,
sã ne tulbure mintea,
ºi sã ne piardã viaþa.
19 - Gîndurile negre sînt ademenirile nimicitoare ale ucigaºului satana, spre a ne azvîrli
în prãpastia deznãdejdii.
Sînt uneltele cu care el sapã la temelia credinþei, nãdejdii ºi iubirii noastre, spre a le
dãrîma.
Sînt împingerile lui spre faptele ºi cuvintele cele mai nefericite, mai rele ºi mai nebuneºti,
cu care ne aruncã apoi vrãjmaºul în focul cel mai aprins ºi mai mistuitor al pãcatului ºi
al osîndei.
20 - Mai ales fii veghetor în clipa cînd eºti foarte amãrît,

foarte pãrãsit,
foarte despãrþit,
foarte jignit,
foarte înºelat,
foarte încercat,
cãci atunci gîndurile negre vin cu grãmada înãuntrul tãu,
întunecînd mintea ºi inima ta.
Dumnezeul luminii, Te rugãm limpezeºte totdeauna cerul inimii noastre - alungînd norii
gîndurilor negre ºi aducînd seninul gîndurilor liniºtite ºi paºnice.
Amin.
Þi-am spus Isuse
Þi-am spus Isuse: Te iubesc

de zeci de ori, de-o mie
TU mi-ai ºoptit: - îþi mulþumesc,
- dar oare o sã þie?
Dup-o-ncercare,
dup-un an,
ori dup-o ispitire,
nu va ajunge-o vorbã-n van
ºi-un vis - a ta iubire?
O, cîte vorbe Mi s-au zis

ºi cîte legãminte,
- ºi toate-au fost curînd doar vis
ºi umbre ºi morminte!
Ca florile s-au pîrjolit
în cea dintîi dogoare,
abia vedeam c-au înflorit
ºi s-au ºi ars de soare!
- Nu Doamne, ci chiar dacã toþi

s-ar lepãda de Tine,
eu, chiar sã mor, - sã ºtii cã poþi
sã Te încrezi în mine!
- O, fiul Meu, ferice-ar fi
de tine pe vecie,
dac-ai rãbda ºi þi-ai pãzi
cuvîntul dat azi Mie...
Fiecare are-n lume felul lui de-a înþelege

de aceea din credinþã, numai ceartã se alege
doar acei ce-L au pe Domnul
ºi-al credinþei Sale fel
au acelaºi fel ºi-n vorbã ºi-n credinþã,
ca ºi El.
Doar credinþa poate face sã trãieºti folositor

sã poþi suferi-n tãcere
ºi sã poþi muri uºor.
79 - Rãbdarea ºi loviturile
1 - Fii rãbdãtor în clipele nenorocirii ºi loviturilor.

Fii rãbdãtor în ceasul cel greu al despãrþirii ºi al nedreptãþii.
Alungã atunci gîndurile deznãdãjduite ºi negre, care vin sã te împingã în prãpastia
hotãrîrilor nefericite.
Amînã rãzbunarea,
amînã hotãrîrea grozavã ºi grea.
Amînã lovirea ºi jignirea, înjurãtura ºi revanºa.
Amînã-le pe toate acestea, pînã peste altã clipã, pe cînd gîndurile negre nu vor avea atîta
putere,
pînã cînd va reveni iarãºi echilibrul în mintea ta.
2 - Ce fericit vei fi apoi, dupã ce va fi trecut clipa cea rea cînd te vei vedea scãpat de ceea
ce erai gata sã faci.
Primejdia trecutã te va cutremura încã,
ºi îþi va face rugãciunea plinã de nemãrginitã recunoºtinþã faþã de Domnul Isus Hristos,
care te-a salvat.
3 - Cîntarea este de obicei izbucnirea fericitã a unui suflet vesel,

este izbucnirea unei veselii de care sufletul cuiva este prea plin.
Este strigãtul unei bucurii pe care sufletul nu ºi-o mai poate stãpîni în tãcere.
Sau al unei iubiri care cautã cea mai frumoasã, cea mai dulce ºi cea mai plãcutã formã în
care sã se îmbrace
cînd se îndreaptã spre ceea ce iubeºte.
4 - În urma împlinirii unei mari dorinþe, ce fericitã este cîntarea,

în ceasul ascultãrii unei fierbinþi rugãciuni, - nimic nu descarcã mai mult povara
mulþumirii decît ea.
În clipa izbãvirii dintr-o grea primejdie,
sau dupã trecerea unei prea îndelungate ºi prea grele asupriri,
- cîntarea este cea mai mare nevoie a sufletului.
5 - Nu existã o mai fericitã formã în care sã-þi poþi descãrca sufletul, decît cîntarea,
spre lume,
în valuri de recunoºtinþã ºi de bucurie, mai mari decît cîntarea.
O, cîntare cu lacrimi,
cîntarea cu toatã inima,
cîntarea descãrcãrii sufleteºti!
Ce Dumnezeiascã binecuvîntare este ea!
6 - Adevãraþii credincioºi, trãind neîncetat pe înãlþimile duhovniceºti, rãmîn mereu

deasupra tuturor zbuciumãrilor lumii acesteia,
rãmîn în seninul dulce al pãcii cu Dumnezeu ºi al pãcii lui Dumnezeu, care întrece orice
pricepere (Filip. 4, 7) .
Bizuindu-se pe Puterea lui Dumnezeu, aceºtia au o neclintitã încredere în izbãvirea
Domnului Isus Hristos
ºi nu numai cã n-au apoi motive sã se plîngã ºi sã cîrteascã,
- dar simt o nemãrginitã trebuinþã sã se bucure ºi sã cînte din tot sufletul lor,
mulþumiþi ºi mulþumitori.
7 - Pãrtãºia la suferinþele lui Hristos (Filip. 3, 10) le dã o aºa strãlucitã revãrsare

de bucurie, încît nu poþi sã nu cînþi.
Cu trupul plin de rane,
sau cu picioarele în butuci,
ºi cu mîinile încãtuºate,
- martirii flãmînzi ºi însetaþi,
chinuiþi ºi închiºi, -
au putut trãi stãri atît de Dumnezeieºti ºi de înalte, încît cîntãrile lor ºi Puterea lui
Dumnezeu au zguduit nu numai toate sufletele din jurul lor,
ci ºi temeliile închisorilor unde erau aruncaþi (Fap. Ap. 16, 25-34) .
8 - Fraþii mei iubiþi, este foarte adevãrat cã noi totdeauna avem temeiuri sã cîntãm,
dar vai, noi nu cîntãm totdeauna.
Sînt împrejurãri în care îndemnul: veniþi sã cîntãm, - rãsunã pentru noi nu numai foarte
strãin dar ºi foarte dureros.
9 - Sînt cîteodatã vremuri ºi destul de lungi, în care lacrimile nu mai pleacã de la noi,
iar cîntãrile nu mai vin.
Sufletul ni se deprinde atunci cu un alt gust ºi îºi face o mai grabnicã locuinþã în
amãrãciune, ca viermele în hrean, decît în cîntare.
10 - Doamne Isuse, noi de dragul Tãu am învãþat frumuseþea ºi am gustat dulceaþa cîntãrii.
Slavã Þie Isuse, de dragul cãruia am cîntat tot ce am ºtiut mai frumos ºi mai miºcãtor...
cu o inimã care a dorit neîncetat sã-Þi cînte Þie ºi mai mult
ºi mai frumos
- ºi mai bine!
11 - Dar ºi mai slavã Þie Isuse Doamne, pentru anii cînd ne-ai fãcut sã descoperim cã cea
mai înaltã ºi mai fericitã cîntare este totuºi cea picuratã de ºiroaiele lacrimilor prelinse în
întuneric
ºi amestecate cu sudoarea ºi sîngele pãrtãºiei la suferinþa ºi la ocara Ta...
Cãci aceastã cîntare, îngerii nu o cunosc.
12 - Oricît de bine v-ar merge pe pãmîntul acesta, în vreo zi sau în vreun loc,
- nu vã pierdeþi totuºi bunul cumpãt!
Oricît de sus veþi fi ajuns pe scara vieþii între oameni, în vreo situaþie sau vreme
ºi oricît de siguri vi s-ar pãrea cã puteþi fi pe scaun,
- nu vã umpleþi totuºi de mîndrie prea tare.
Oricît de departe vi s-ar pãrea cã sînteþi de moarte,
ºi oricît de mult v-ar plãcea sã nu fie adevãrate înºtiinþãrile lui Dumnezeu,
- totuºi, voi nu vã împietriþi inima în nebunia trufiei
- ºi nu dispreþuiþi înºtiinþãrile înþelepciunii
ºi nu rîdeþi de Cuvîntul lui Dumnezeu!
13 - Cãci dacã batjocoriþi credinþa pãrinþilor ºi a strãmoºilor voºtri,

ºi dacã huliþi biserica lui Hristos în care s-a închinat mama voastrã,
- voi vã veþi încuraja la rãu,
vã veþi prãbuºi în orbie
ºi vã veþi uni cu pierzãtorul sufletului vostru, cu diavolul,
- devenind ca el.
14 - Nu-þi aduna, prin împietrirea inimii tale, revãrsarea pedepsei dreptei mînii a lui
Dumnezeu (Rom. 2, 5) !
Nu grãmãdi osînda asupra capului tãu, îndrãzneþ ºi trufaº!
Nu-þi îmbãrbãta picioarele pe drumul încãpãþînãrii sau al desfrînãrilor!
Nu-þi urzi, chiar cu mîinile tale, lanþul nimicirii, prin faptele neascultãrii, nepãsãrii ºi
stricãciunii.
Nu-þi acoperi ochii ºi nu-þi înfunda urechile!
Nu-þi împietri inima ºi nu-þi prãbuºi singur sufletul în flãcãri.
Nu huli pe fraþi ºi nu unelti împotriva nimãnui.
Ca sã nu te trãsneascã mînia lui Dumnezeu.
15 - Nu lepãda mustrãrile tatãlui tãu ºi nu batjocori lacrimile mamei tale!

Nu nesocoti îndemnurile mai-marilor tãi cinstiþi,
ºi nu rîde de bunele sfaturi pe care se trudesc sã þi le dea binevoitorii tãi.
Cãci pedeapsa acestora poate veni peste tine pe neaºteptate.
16 - Frate sau sorã, nu-þi împietri inima ta ca sã nu mai asculþi de fraþi,

ca sã nu mai iubeºti pãrtãºia cu ei,
ca sã nu mai alergi în lucrul Domnului între ei, - ºi sã nu mai þii la ei, - ºi ca sã unelteºti
contra cuiva...
Teme-te din timp, de soarta pietrelor.
ªi nu te face de piatrã, ca sã nu fii împietrit pe veci.
17 - ªi voi tatã sau mamã, nu vã împietriþi inima faþã de copiii voºtri,

cãci dintre toate pietrele, piatra aceasta ar fi cea mai tare ºi mai blestematã.
18 - Voi toþi cei care provocaþi zilnic pe Dumnezeu ºi-L întãrîtaþi împotriva voastrã prin
pãcatele pe care le sãvîrºiþi,
- nu vã împietriþi,
o, nu vã împietriþi inima, rãmînînd mereu aºa!
Veniþi-vã în minþi ºi prãbuºiþi-vã înaintea lui Dumnezeu cu pocãinþã!
Cãci imensa Lui milã Se va îndura ºi de voi!
Nu rãmîneþi cu inima împietritã mereu, despietriþi-vã inimile!
19 - O Doamne, ai milã de toate acele inimi care trebuie sã rãmînã deschise pînã la
moarte,
- dar s-au închis...
Care trebuiau sã rãmînã calde, iubitoare, ascultãtoare, apropiate de Tine ºi de ai lor,
- dar s-au împietrit devenind gheaþã ºi lemn ºi stîncã.
Trimite peste ele iarãºi Duhul Tãu de viaþã,
ca sã se moaie ºi sã se încãlzeascã iarãºi.
20 - Trimite Doamne focul încercãrii milostive peste toate inimile împietrite, pe care nu
le moaie dragostea, focul acesta sã le dezgheþe, mai înainte de a veni peste ele focul iadului,
- care le-ar pietrifica pe veºnicie.
Pune în noi toþi, în locul unei inimi de piatrã, o inimã de cearã, gata sã se moaie, sã se
încãlzeascã
ºi sã se înduplece pentru orice lucru bun.
Amin.
80 - Munca ºi lenea
1 - Progresul este de la Dumnezeu, regresul nu este de la El.

Datoria de a lupta ca sã cunoºti tot mai mult
ºi de a munci tot mai bine pentru a trãi mai frumos, este o poruncã divinã.
Lenea este un pãcat satanic.
2 - Cîntaþi Domnului o cîntare nouã, înseamnã nu numai învãþarea unor cîntãri mereu mai
noi ºi mai frumoase decît cele de mai înainte,
ci înseamnã ºi creºterea rîvnei de a spori tot mai mult în facerea binelui, realizîndu-l spre
slava lui Dumnezeu într-o formã tot mai nouã.
Delãsarea este o ispitã a diavolului.
3 - Toþi sã dorim sã aducem pentru slava Domnului nostru Isus Hristos în mijlocul
oamenilor, o trãire tot mai curatã ºi mai luminoasã!
Cãci acela care nu se strãduieºte mereu sã devinã aºa, va îngheþa într-o stare îngustã,
într-o micime nefericitã
ºi va muri într-o uscãciune jalnicã!
4 - Vai de omul care este totdeauna mulþumit cu cît a fãcut, ºi cu ce a împlinit, pentru
Dumnezeu.
Vai de omul care nu simte în el o nemulþumire faþã de ieri
- ºi o avîntatã dorinþã spre ºi mai bine faþã de mîine.
5 - Vai de omul care nu doreºte fierbinte sã se depãºeascã pe sine,

sã-ºi încarce ramurile zilelor sale cu roade neîncetat mai bune ºi mai gustoase,
ºi cu lucruri mai frumoase,
- adicã cu cîntãri mereu mai noi.
Cel care este mulþumit cu sine, acela moare uscat,
fiindcã nu-ºi depãºeºte inerþia.
6 - Cînd poþi sã faci ºi mai mult, ºi mai bine, ºi mai frumos decît faci, - atunci neapãrat
tu trebuie sã nu te mulþumeºti niciodatã cu cît, ºi cum ai fãcut.
7 - Dacã sub Vechiul Aºezãmînt avea atîta însemnãtate felul cum omul trebuie sã se
înfãþiºeze înaintea lui Dumnezeu în Lãcaºul Sãu de închinare,
- cu cît mai însemnat lucru este acum, felul în care slujitorul - ispravnic al Tainelor lui
Hristos, -
ºi creºtinul adevãrat,
trebuie sã se înfãþiºeze înaintea Lui!
8 - A fi în Hristos înseamnã a fi o fãpturã nouã (2 Cor. 5, 17); Gal. 6, 15) .

A fi o fãpturã nouã înseamnã a te fi nãscut din nou (Ioan 3, 3) .
Apoi înseamnã a creºte mereu ºi în toate privinþele, pînã la Cel care este Capul, adicã
Hristos (Efes. 4, 15) .
A avea roadele Duhului Sfînt (Gal. 5, 22) .
A fi îmbrãcat cu toatã armãtura lui Dumnezeu (Efes. 6, 11) ,
ºi a umbla în luminã (1 Ioan 1, 7) .
9 - O, cît de curate, cît de fãrã mînie ºi cît de fãrã îndoieli, trebuie sã fie mîinile care se
înalþã spre Tine Doamne!
Dar mîinile noastre sînt atît de lipsite de orice podoabe ale milei, ale dãrniciei ºi ale
ostenelii binefãcãtoare.
Inima noastrã este atît de goalã
ºi nici o podoabã de bunãtate, de blîndeþe, de iubire ºi de smerenie nu strãlucesc peste ea.
Picioarele noastre nu sînt încãlþate cu frumoasa încãlþãminte a rîvnei,
iar pe fruntea noastrã nu strãluceºte cununa ranelor
ºi sudorile curatei rãbdãri iertãtoare
ºi nici a stãruitoarei rugãciuni pentru vrãjmaºii noºtri.
O, Dumnezeul nostru, împodobeºte-ne cu acestea pe toþi, pentru a ne putea înfãþiºa cu
vrednicie înaintea Ta.
10 - Viaþa noastrã este atît de lipsitã de podoaba roadelor Duhului Sfînt,

iar pe faþa noastrã nu a strãlucit poate niciodatã podoaba lacrimilor în rugãciune, în
meditaþie, în auzirea ºi rostirea Cuvîntului Tãu.
O, Doamne Isuse, cum sã ne înfãþiºãm noi înaintea Ta, în starea aceasta, lipsitã de orice
merite
ºi fãrã nici una din sfintele podoabe cerute de Tine?
Dãruieºte-ni-le Te rugãm!
11 - Venirea Domnului nostru Isus Hristos,

ºi Învierea morþilor
ºi Judecata Veºnicã a tuturor oamenilor,
acestea sînt cele trei mari evenimente cu care se va deschide ºi va începe Strãlucita
Împãrãþie a lui Dumnezeu,
- care nu va mai avea apoi sfîrºit niciodatã!
12 - În aceastã Împãrãþie Fericitã, o nouã ordine va domni

ºi o altã naturã ºi înfãþiºare vor avea toate lucrurile.
Acolo rãul nu va mai fi
- ºi nici nu se va mai putea veºnic naºte el.
Nu va mai fi minciunã, durere ºi pãcat - sub nici o formã
ºi nimic din ceea ce întunecã acum bucuria pe pãmînt sau în cer, acolo nu va mai fi,
pentru cã nu va mai fi satana, izvorul tuturor acestora.
13 - Hristos, Împãratul Veºnic, nimicind orice vrãjmaº (1 Cor. 15, 24) ,

ºi unindu-ªi în Sine totul iarãºi,
- dupã cum era în Sine totul înainte de Creaþiune -
Se va Reintegra Desãvîrºit apoi în Tatãl,
- în aºa fel cã Dumnezeu va deveni Totul
în toþi,
pe totdeauna.
14 - Atunci cerul cel reînnoit ºi pãmîntul cel reînnoit, vor fi iarãºi atît de apropiate, încît
nu va mai fi nici o distanþã ºi nici o deosebire între ele,
confundîndu-se unul cu altul, ca înainte de pãcat.
Iar locuitorii lor, trecînd unii la alþii cu aceeaºi plãcere ºi uºurinþã cu care trec fraþii unul
în grãdina celuilalt, vor fi nemaidespãrþiþi.
Nici cei din cer (Matei 5, 3) ,
nici cei de pe pãmînt (Matei, 5, 5) ,
- niciodatã!
15 - A te bucura în Domnul înseamnã a te bucura de Adevãr (1 Cor. 13, 7) .

A te bucura de Pace.
A te bucura de Dreptate.
A te bucura de orice lucru ºi cuvînt bun (2 Ioan 4) .
16 - A te bucura în Domnul, înseamnã a fi fericit numai cînd triumfã Adevãrul asupra

minciunii,
cînd biruie binele împotriva rãului,
cînd izbîndeºte dreptatea asupra nedreptãþii
ºi cînd se înalþã lumina deasupra întunericului.
17 - A te bucura în Domnul, înseamnã a veghea neîncetat spre a nu te întina nici o ispitã,

ca sã nu te robeascã nici un pãcat,
ca sã nu te rupã din dulcea pãrtãºie cu Hristos ºi cu fraþii - nimic nici din cele trupeºti
ºi nici din cele sufleteºti.
18 - A te bucura în Domnul, înseamnã a duce neîncetat o viaþã de ascultare atentã ºi

iubitoare de voia Lui cea sfîntã ºi de tot Cuvîntul Lui.
Înseamnã a duce o viaþã de rugãciune,
o viaþã de muncã harnicã ºi cinstitã,
o viaþã de luptã biruitoare împotriva pãcatului din tine ºi din alþii.
19 - A te bucura în Domnul, înseamnã o alergare voioasã spre Þinta Cereascã,

ºi o curajoasã luptã pînã la izbîndã pentru cauza lui Hristos în lume,
ºi o viaþã de rod îmbelºugat prin harul ºi prin puterea Duhului Sfînt.
20 - A te bucura în Domnul, înseamnã a fi statornic în credinþã

ºi hotãrît în fapte.
Înseamnã a fi ascultãtor de Bisericã (Matei 18, 17) .
A fi supus fraþilor (Evrei 13, 17) .
A avea o inimã, o simþire ºi un gînd cu toþi ceilalþi credincioºi, fraþii tãi
(Filip. 2, 2) .
A lua parte cu fapta la ajutorarea Lucrãrii Domnului, la jugul ºi la sarcina lui Hristos
(Matei 11, 29 ºi Filip. 4, 10) .
Asta înseamnã a te bucura în Domnul.
Doamne Isuse, dã-ne bucuriile acestea în Tine tuturor ºi totdeauna.
Amin.
Am dorit sã-Þi fiu
Am dorit sã-Þi fiu Isuse,

o luminã dulce
însã parcã Þi-am fost numai
un sãrut pe Cruce
ºi-am dorit sã-Þi fiu o mînã
moale ºi uºoarã
cîntec ºi povarã...
Am dorit sã fiu un zîmbet

într-un ceas de jale
plîns ºi dor pe cale,
am dorit sã-Þi fiu o umbrã
într-o grea dogoare,
dragoste ce doare...
Am dorit sã ai Isuse,
un alin în mine,
dar atît de prea departe
dragostea mea vine
ºi-a Ta sete-ndepãrtatã
nu se mai alinã
- oriºicît Þi-ar fi de dulce
apa mea-i puþinã...
Doamne, cînd va fi odatã

sã nu-Þi fiu departe,
tot ce n-am putut fi-n viaþã
sã-Þi pot fi în moarte,
ºi-apoi dupã Înviere
pînã-n Veºnicie,
ce n-a fost nici Ieri nici Astãzi
mãcar Mîine fie!
Omul credincios se naºte ºi din lut

ºi din luminã
prima naºtere-i umanã
cea de-a doua e divinã.
81 - Bucuria ºi întristarea
1 - Poate cã tu te bucuri cînd poþi sã înºeli, sã nedreptãþeºti, sã furi, sã minþi, sã pãcãleºti

pe alþii ºi sã rîzi de ei.
- Cînd îi poþi atrage sã facã rãul - ºi nu cînd îi vezi umblînd sã facã binele.
Atunci mai bine întristeazã-te.
2 - Poate cã tu te bucuri mai degrab cînd cineva calcã voia lui Dumnezeu, nu cînd o
ascultã.
Cînd îi vezi cã le merge rãu, nu cînd le merge bine.
Cînd duc lipsuri ºi sînt nefericiþi, nu cînd se împacã ºi cresc în cele bune.
Poate cã te bucuri cînd le poþi lua ceva altora, nu cînd le poþi da.
Cînd îi prosteºti, nu cînd îi luminezi.
Cînd sînt prinºi în curse nu cînd scapã.
Atunci tu eºti un demon nu om. Bucuriile acestea nu sînt decît bucurii satanice.
3 - Cînd vezi ceva mãreþ slãveºte-L cu toatã puterea cuvîntului ºi a tãcerii tale, pe
Dumnezeul Cel Mãreþ,
care a creat aceste mãreþii - ºi care þi le aratã ºi þie.
El a creat mãreþele frumuseþi ale munþilor strãlucitori în apusul sau rãsãritul soarelui...
El creeazã frumuseþea cerului înstelat.
El, punþile miºcãtoare de aur: peste întinsul mãrii, cînd rãsare luna...
4 - Dumnezeu a creat minunãþiile cerului însorit,

ºi a ierbii înrourate,
ºi a lanurilor aurii,
ºi a pãdurii plinã de viaþã ºi de cîntare,
ºi a izvoarelor dulci ºi limpezi
ºi a tot, a tot ce poate încînta ochii ºi ferici inima.
El numai El - Cel Frumos, ºi Fericit ºi Bun.
Sã-L slãvim neîncetat cu toþii ºi din toatã inima noastrã.
5 - Laudã-L ºi tu fiul ºi sufletul meu înalt ºi adînc, pe Fericitul ºi Minunatul Alcãtuitor

al tuturor acestor comori de frumuseþe ºi de mãreþie...
Laudã-L uimit pe Singurul care are Nemurirea, pe Minunatul ºi Dulcele Binefãcãtor,
care ne-a iubit atît de mult, încît a creat pentru încîntarea sufletelor noastre - atîtea
frumuseþi.
6 - Laudã-L ºi tu pe Cel care locuieºte într-o luminã de care nu poþi sã te apropii,

pe care nici un om nu L-a vãzut ºi nici nu-L poate vedea,
care are cinstea ºi puterea veºnicã.
Fiindcã numai El le þine ºi le împrospãteazã neîncetat pe toate,
- pentru noi, pentru tine...
7 - Cînd eºti purtat spre înãlþimi de noi adevãruri prin împãrtãºirea Tainelor Dumnezeieºti
ºi te saturi de bucuriile nepãmînteºti,
- atunci dã slavã lui Dumnezeu cu tot sufletul tãu,
cu tot cugetul tãu,
cu toatã puterea ta
ºi cu toatã inima ta, care trãieºte clipe unice de fericire unicã ºi cereascã,
- prin harul Lui - numai prin harul Lui...
8 - Ziua aceea mare ºi înfricoºatã va fi sfîrºitul veacurilor, adicã a Timpului,

va fi nimicirea ºi pedepsirea definitivã a Rãului
ºi transformarea ºi sfinþirea desãvîrºitã a întregii creaþiuni atinse de pãcat.
Va fi schimbarea tuturor Legilor Firii.
ªi înnoirea veºnicã a cerurilor ºi a pãmîntului,
va fi începutul veºniciei, - pe care noi acum nici n-o putem bãnui ce înseamnã
(Psalm 102, 26-27; Matei 13, 43 ºi 24, 35; 2 Petru 3, 13;
Apoc. 21, 1) .
9 - Pedeapsa face parte din iertarea celui care îþi doreºte un bine ºi mai mare.
10 - Dacã orice fãrãdelege înseamnã o încãlcare a dreptei rînduieli aºezatã de Dumnezeu

între El ºi noi,
- atunci fiecare stricare a acestui echilibru se cere îndreptatã printr-o pedeapsã, potrivitã
exact cu mãrimea greºelii sãvîrºite,
- spre a readuce din nou la mijloc, cumpãna dreptãþii din Mîinile Lui.
11 - Bunãtatea ºi dragostea Tatãlui nostru Cel Ceresc, iartã într-adevãr greºelile noastre
de care ne cãim înaintea Lui,
iar ele ne sînt ºterse ºi uitate, din pricina Sîngelui Scump al Domnului nostru Isus Hristos,
pentru Jertfa Lui rãscumpãrãtoare ºi mîntuitoare (1 Ioan 2, 2) .
- dar Sfinþenia ºi Dreptatea lui Dumnezeu, trebuie sã curãþeascã urmele acestor vinovãþii
lãsate peste fiinþa noastrã,
spre a fi noi din nou curaþi deplin.
12 - Curãþirea urmelor vinovãþiei noastre o face numai flacãra încercãrii, pedeapsa

iertãtoare ºi vindecãtoare,
prin care se înlãturã ºi se acopere iarãºi totul.
De aceea pedeapsa face parte din iertare.
Da, cãci numai dupã ce am trecut prin aceastã spãlare ºi frecare, - se curãþã deplin pata
lãsatã de vinovãþia sãvîrºitã.
ªi poate fi ea depãrtatã deplin de pe haina conºtiinþei noastre.
13 - Dacã totuºi pãcãtuind, am ajuns în pedeapsa care este neapãrat trebuincioasã pentru
iertarea ºi curãþirea noastrã,
- sã nu cîrtim împotriva Domnului, nici sã nu fim nerãbdãtori,
oricît de lungã ºi de amarã ne-ar pãrea cã este pedeapsa Lui, sã o rãbdãm.
- Cãci numai aºa putem fi readuºi în starea de dinainte de a pãcãtui.
14 - Dupã ce am trecut prin curãþirea suferinþei, sufletul nostru ne va fi uºurat ºi înþelepþit

prin aceasta
ºi va lãuda fericit pe Dumnezeu, care chiar cu preþul unei grele dar trecãtoare amãrãciuni,
- ne-a dat din nou o stare de har,
refãcîndu-ne pãrtãºia cu El într-un fel mult mai adînc ºi mult mai înalt ca înainte.
Orice suferinþã este urcarea cu încã o treaptã spre viaþa sfinþilor în Hristos.
15 - Omul care oriunde este trimis ºi orice însãrcinare primeºte, nu murmurã ºi nu

cîrteºte,
nu se întunecã ºi nu strigã,
nu bombãneºte ºi nu trînteºte,
nu se aratã împotrivitor ºi nu se plînge,
- ci de fiecare datã se aratã gata sã asculte cu bucurie,
sã dea cu inimã largã,
sã meargã cu bunãvoinþã,
ºi sã înceapã fãrã zãbavã ceea ce i se cere,
- acela este adevãratul rob al lui Hristos.
16 - Ce minunat este sã vezi un suflet credincios, care cu bucurie este oricînd gata sã se
facã tuturor totul (1 Cor. 9, 22) .
Pe care oricine îl poate lua, oricînd, ca pildã de bucurie ºi de rãbdare,
de smerenie ºi de bunãvoinþã,
de cinste ºi de hãrnicie,
de înþelepciune ºi de cumpãtare...
Chiar dacã acela care priveºte la un astfel de frate, este mai bãtrîn ca el,
sau mai învãþat,
sau mai sãnãtos, el ca dragul Timotei, poate fi o pildã tuturor.
Pe faþa unui astfel de om strãluceºte totdeauna pacea lui Dumnezeu care întrece orice
pricepere
- ºi care îi cãlãuzeºte neîncetat orice gînd ºi orice hotãrîre a inimii lui în chip deplin,
bucuros ºi grabnic în Hristos (Filip. 4, 7) .
17 - În relaþiile sale de fiu al bucuriei sfinte, nu numai cu Dumnezeu, dar ºi cu cel mai
din urmã om, va fi împodobit totdeauna cu acea rarã ºi fericitã virtute, care este buna cuviinþã
îndatoritoare.
Toate acestea îl vor face sã fie admirat chiar ºi de aceia care nu-l pot iubi din pricina
credinþei ºi a ascultãrii lui de Hristos.
18 - Dacã ºi aºa, tot trebuie sã suferim,

sau sã lucrãm,
sau sã mergem,
sau sã luptãm,
sau sã stãm,
- de ce sã nu facem aceasta cu bucurie, cînd în felul acesta totul este ºi mai uºor
ºi mai plãcut
ºi mai frumos
ºi mai creºtineºte pentru noi.
ªi pentru Dumnezeu!
19 - Nici o hotãrîre nu-i mai folositoare ºi mai sãnãtoasã decît aceea pe care o ia omul
cînd este condus de gîndul de a se purta cu înþelepciune pe o cale neprihãnitã.
Aceastã bunã hotãrîre,
- dacã omul o urmeazã totdeauna,
îi fereºte viaþa de nenumãrate pãcate,
ºi conºtiinþa de apãsarea oricãror poveri
ºi amintirile de multe ocãri ºi ruºine ºi durere.
20 - Poartã-te cu înþelepciune faþã de tine însuþi, încã din vremea cînd ai viaþa înainte.
ªi ai grijã cu atît mai mult faþã de datoriile pe care le ai în familia ta, în societatea ta, în
munca ºi în generaþia ta.
Ca sã nu-þi parã rãu la sfîrºit, pentru neîmplinirea nici uneia din ele.
Pe calea asta mergi în pace cãci Dumnezeu va fi cu tine.
Amin.
82 - Cumpãtarea ºi necumpãtarea
1 - Nu lua hotãrîri neînþelepte ºi nu urma cãi pripite,

nu fi împins de uºurãtate ºi de încãpãþînare,
nici de trufie sau de interes,
- în nici una din bucuriile sau întristãrile tale, ca sã nu deschizi vadul dezbinãrii
ºi sã nu ajungi o cãpetenie de rãzvrãtiþi.
Nu te lãsa tîrît de porniri fireºti,
ºi nici biruit de moleºeala cea dulce a ispitei,
ca sã nu ajungi o jucãrie a pãcatului
ºi o batjocurã pentru Lucrarea lui Dumnezeu.
2 - Nu este mai mare comoarã pentru o fiinþã pe lume decît ochii treji, sãnãtoºi ºi atenþi,
care vãd drept ºi bine, cu o minte cumpãtatã în toate.
Cînd o fiinþã are ochii sãnãtoºi, treji ºi atenþi - nu i se poate întîmpla niciodatã rãul,
fiindcã ochii sãi, aceste mãdulare care sînt aºezate de Dumnezeu în frunte, vãd departe
primejdia,
ºi înºtiinþeazã din timp pe toate celelalte mãdulare asupra ei.
Vai de cei necumpãtaþi, care nu au nici unele din acestea!
3 - Ochii îndreptaþi totdeauna înainte,

adicã pãtrunzãtoarea pricepere ºi atenta desluºire a viitorului,
- îl înºtiinþeazã pe acela care îi are
ºi care îi ascultã,
nu numai pentru a ºti ºi a se putea feri la timp de ceea ce i-ar putea fi spre rãu,
dar ºi spre a face din timp, ceea ce îi este de trebuinþã ei spre bine.
4 - Dupã cum ochii trupeºti sînt un aºa de scump lucru

ºi de un aºa mare preþ, pentru fiecare vietate trupeascã încît cine nu-i are este în fiecare
clipã în primejdie de moarte ºi într-o jalnicã stare nenorocitã,
- tot aºa sînt ºi ochii sufleteºti.
Duhovniceºte ochii îndreptaþi, înseamnã mintea treazã, atentã, sãnãtoasã ºi ascuþitã.
5 - ªi dupã cum ochii îndreptaþi spre o þintã bunã, cãlãuzesc bine toate mãdularele
trupului spre aceasta,
tot aºa mintea sãnãtoasã va cãlãuzi toate poruncile ºi dorinþele, gîndurile ºi simþirile
noastre sufleteºti ºi trupeºti, neîncetat spre împlinirea,
în chip cît mai frumos, mai bine ºi mai adevãrat,
- a celor ce sînt cît mai dupã voia lui Dumnezeu.
6 - Însemnatã este pentru trup slujba fiecãrui mãdular al sãu, dacã acest mãdular este
sãnãtos ºi ascultãtor.
Dar dintre toate, cea mai însemnatã este slujba acelor mãdulare care sînt aºezate în
frumos, adicã în slujba ochilor trupului.
7 - Ochii au slujba ºi datoria de a veghea asupra tuturor celorlalte mãdulare,

- fiind mereu îndreptaþi spre ceea ce, are de fãcut întreg corpul condus de ei.
Dacã ochii sînt sãnãtoºi - tot trupul este plin de luminã...
8 - Picioarele nu pot vedea sau prevedea pe unde merg ºi unde vor merge,
- aceasta ochii trebuie s-o facã.
Nici mîinile nu pot vedea, - ci ochii trebuie sã aibã grijã de a nu ajunge mîinile arse sau
pierdute.
Nici gura nu ºtie cu ce se hrãneºte: ochii trebuie sã aleagã hrana pe care trebuie ca ea s-o
consume
pentru ca sã nu se infecteze sau sã se înece tot trupul.
O, dacã ar înþelege toþi acei ochi care citesc acestea ºi ºi-ar împlini bine datoria lor!
9 - Rugãciunile de formã ºi rugãciunile de mîntuialã, - cum sã fie ele luate aminte de

Dumnezeu?
Rugãciunile din obiºnuinþã, care sînt rostite de cel cu gura fãrã nici o luare aminte la
cuprinsul lor,
ori la felul cum trebuiesc rostite,
ºi la respectul cu care trebuiesc înfãþiºate lui Dumnezeu!
- ce luare-aminte din partea lui Dumnezeu mai pot aºtepta ele?
De aceea Dumnezeu nici nu ia aminte la ele.
10 - Cum vrei tu ca Dumnezeu sã ia aminte la rugãciunea ta, cînd tu însuþi nu iei aminte
la ea?
Cum vrei tu ca Dumnezeu sã aibã rãbdare sã-þi asculte rugãciunea, cînd tu însuºi n-ai
rãbdarea s-o rosteºti cuviincios, respectuos, desluºit înaintea Lui?
Cum vrei tu ca Dumnezeu sã aibã plãcere ºi bucurie sã vinã spre rugãciunea ta,
- cînd tu însuþi nu te duci cu plãcere ºi cu bucurie pe genunchi înaintea Lui?
11 - Ai tu grijã ca atunci cînd stai sã te rogi - sã te înfãþiºezi înaintea lui Dumnezeu cu

o inimã care a iertat tuturor oamenilor, totul,
- ca ºi El sã-þi poatã ierta þie, spre a te putea asculta rugîndu-te!
12 - Ierþi tu nu numai ceea ce þi-ar fi pãcãtuit þie oamenii,

ci tot ce i-ai fi vãzut ºi i-ai fi auzit pãcãtuind oriunde ºi oricînd,
oricui ºi oricum?
Cãci dacã nu iei aminte sã ierþi aºa tu altora,
- sã ºtii cã nici Dumnezeu nu te va ierta pe tine aºa.
Iar dacã nu te va ierta, atunci nici rugãciunea ta nu va putea fi ascultatã
(Matei 18, 35; Isaia 1, 15) .
13 - Iei tu oare singur aminte la toatã înfãþiºarea ta trupeascã ºi sufleteascã pe care o ai

în vremea rugãciunii?
Iei tu bine seama la toate cerinþele lui Dumnezeu - ca apoi ºi El sã ia seama la cererile
tale?
Ia bine aminte, mai întîi tu, la tot ce îþi cere El þie

ºi apoi fii sigur cã ºi Dumnezeul Cel Bun ºi Sfînt va lua totdeauna aminte la ceea ce Îi
ceri tu Lui.
14 - Prea multe rugãciuni de ale mele au fost fãcute pentru lucruri care nu se cuvenea sã
le doresc.
Prea multe au fost rostite doar de ochii ºi urechile oamenilor.
Ce amarã constatare este aceasta pentru oricine vrea sã fie sincer!
15 - Te rog fierbinte Bunule Doamne, dãruieºte-mi pe totdeauna Duhul Sfînt,

Duhul Rugãciunii de luare aminte,
pline de respect ºi ascultare,
de dragoste ºi de sinceritate,
de cãldurã ºi de putere totdeauna.
Pentru ca toate rugãciunile mele sã-mi fie vrednice de luarea Ta aminte.
16 - Oricît ai fi înconjurat de veselii zgomotoase, - adesea ºi tu eºti singur, - atît de

singur.
Oricît ai fi în mijlocul unei mari mulþimi,
oricît ar fi de numeroasã familia ta ºi societatea ta,
- uneori te simþi dureros apãsat de singurãtate.
17 - În frãmîntãrile conºtiinþei tale ºi în faþa rãspunderilor pe care le ai înaintea lui

Dumnezeu în faþa Judecãþii Sale,
ºi în faþa tuturor,
chiar a celor mai mari ºi mai adînci probleme ale tale,
- tu eºti un singuratic!
18 - Eºti un singuratic pentru cã eºti o valoare de un unic fel,

fiind alcãtuit de Dumnezeu numai într-un singur exemplar.
Nimeni dintre toþi oamenii care au fost pe lume, sau sînt, sau vor fi,
- nu mai este întru totul la fel ca tine.
ªi nu va mai fi, absolut la fel - în toate privinþele ca tine, - niciodatã ºi nimeni,
- fiecare sîntem un singuratic. De aceea avem nevoie de cineva.
19 - Nimic-nimic nu va mai avea nimeni absolut, la fel cu tine, fiindcã aºa ne-a creat
înþelepciunea Tatãlui Ceresc - într-un fel unic pe fiecare.
De aceea ºi rãspunderea ta este unicã ºi este absolut personalã.
Datoriile tale la fel,
ºi starea ta de asemenea.
20 - Nimeni pe lumea aceasta nu poate face în locul tãu ºi pentru tine, ceea ce numai tu
personal ai datoria sã faci,
sau ai posibilitatea sau ai harul sã faci...
De aceea nimeni nu te poate scãpa nici de rãspunderea ta pentru împlinirea acestor datorii.
Ajutã-ne Dumnezeul nostru sã ni le împlinim cu dragoste ºi vrednicie, în orice condiþii
am fi.
Amin.
Domnul fie-vã în veac
Domnul fie-vã în veac

dulcele iubirii plac
fie-vã Cuvîntul Lui
piatra legãmîntului
fie-vã al Lui sfînt har
dulce-n tot ce e amar,
bucurie-n tot ce-i plîns
ºi-avuþie-n tot ce-aþi strîns.
Fie-vã Isus, - fie-vã Isus,

Soare fãr-apus, - Soare fãr-apus
fie-vã Hristos, - fie-vã Hristos
Raiul luminos, - Raiul luminos.
Fie-vã Puterea Sa
pazã tare-n vremea grea
fie-vã-nsoþirea Lui
cãlãuzã drumului,
limpezimea zãrilor,
pacea depãrtãrilor,
liniºtea cãminului
curgerea destinului.
Fie-vã în ceas temut,

Dumnezeu, puternic Scut,
fie-vã pe timp frumos
Soare fericit Hristos,
fie-vã pîn-la mormînt
mîngîiere Duhul Sfînt
- la sfîrºitul traiului
rãsplãtirea Raiului!...
Numai cinstea ºi credinþa îþi dau inima seninã

ºi nãdejdea neclintitã faþã de-orice-ar fi sã vinã.
Dacã-ncredinþarea minþii nu aduce dupã ea

ºi pe-a inimii, - e semnul cã o parte-a ei e rea.
83 - Rãspundere ºi împlinire
1 - Nimeni nu poate fi mama copiilor tãi, ca tine, ºi în locul tãu. De aceea rãspunzi de ei.
Nimeni nu poate sã plîngã ca tine, ºi în locul tãu, pentru pãcatele tale. De aceea rãspunzi
de ele.
Nimeni nu se poate naºte din nou în locul tãu, ºi pentru mîntuirea ta. De aceea rãspunzi
de ea.
Nimeni nu va putea muri în locul tãu, cum nu s-a putut naºte nimeni pentru tine, din
pãrinþii tãi.
De aceea trebuie sã-þi împlineºti rãspunderile.
2 - Nimeni n-a pãcãtuit în locul tãu

ºi nimeni nu va merge pentru tine în faþa Judecãþii lui Dumnezeu decît tu singur.
Cãci tu eºti un singuratic...
Pînã la urmã fiecare sîntem cîte un singuratic.
Pentru tot ce eram datori sã împlinim, va trebui sã rãspundem singuri.
3 - Nu vezi tu cã în cele mai grele clipe, oricît de împrãºtiatã þi-ar fi fost inima prin altele,
ºi oricît de întinsã ºi de largã þi-ar fi fost fiinþa,
- chiar în cele mai grele clipe pentru tine, vezi cum þi se smulg rãdãcinile risipite, ºi þi se
adunã fiinþa împrãºtiatã,
reducîndu-se pînã la marginile înguste ale sãrãciei tale proprii.
4 - Numai nevoia îþi descoperã adevãratele tale dimensiuni, cît de reduse îþi sînt.
Numai în mijlocul durerii, se vede adevãrata valoare a omului, cît de puþinã este
ºi numai dezbrãcat de podoabele vremelnice ºi înºelãtoare, ale hainelor ºi ale funcþiei sale,
cînd este privit fãrã ocheanul amãgitoarei mãriri lumeºti, - atunci bietul om, oricare biet
om, - scos din mijlocul celor care îl duc, sau pe care îi duce,
se vede ce este el, în el însuºi!
Un nimic, un abur care se aratã puþintel, apoi piere...
5 - La toþi oamenii le place sã se priveascã înconjuraþi de condiþiile care le acoperã

adevãrata lor înfãþiºare, adevãrata lor nimicã.
Cãci condiþiile îi aratã nespus mai frumoºi, mai curajoºi, mai înþelepþi ºi mai buni,
de cum sînt.
O, cît de mult le place oamenilor sã-ºi retuºeze chipul,
- ºi ce deºertãciune este ºi asta!
6 - Vine ziua cînd privirile de foc ale lui Dumnezeu, vor arde toate înveliºurile din afarã
sub care noi ne ascundem adevãrata fiinþã lãuntricã, -
ºi ne va ºterge orice retuºuri,
- iar atunci vom apare în faþa Judecãþii Adevãrului goi, aºa cum am fost pe dinãuntru, în
trãirea ºi în simþirea noastrã.
Aºa cum am fost în singurãtatea noastrã lãuntricã, în felul de viaþã pe care ni l-am ales,
ºi în îmbrãcãmintea de fapte pe care ne-am þesut-o noi înºine.
Aceasta va fi apoi veºnic adevãrata noastrã înfãþiºare.
Cãci aceea am ºi fost într-adevãr.
7 - Cum trec norii peste faþa strãlucitoare a soarelui,

- iar el rãmîne veºnic acelaºi,
cum trec valurile umbrelor curgãtoare pe lîngã stînca neclintitã care le priveºte etern,
- iar ea rãmîne aceeaºi,
ºi cum trec vînturile pe lîngã vîrfurile munþilor neclintiþi,
- aºa trec ºi trec mereu toate...
Aºa toate se învechesc ºi se schimbã,
aºa se nimicesc, se pierd ºi se uitã...
- Numai Dumnezeu rãmîne Acelaºi Neschimbat ºi Neînvechit, Nepieritor ºi Neuitat.
Mereu Viu ºi mereu Proaspãt.
Cald ºi Strãlucitor, veºnic Necesar ºi Prezent...
Îl cunoºti tu?
8 - Se schimbã vîrstele omului ºi a omenirii, - dar Dumnezeu rãmîne la fel de necesar pînã
la sfîrºit
pentru fiecare om ºi fiecare generaþie.
9 - Formele sub care Îl putem apropia pe Dumnezeu de priceperea noastrã, se schimbã

dupã mãsura priceperii noastre
ºi dupã trebuinþele noastre.
Dar El rãmîne Acelaºi, pentru orice pricepere,
cu putinþã de atins
ºi cu neputinþã...
10 - Cînd sîntem copii la vîrstã sau la minte,

ni-L reprezentãm pe Dumnezeu într-un anumit fel - dar totdeauna ca cea mai înaltã
întruchipare a bunãtãþii ºi a înþelepciunii,
a frumuseþii ºi a iubirii,
- ºi ni-L reprezentãm în felul pînã la care se poate ridica priceperea noastrã de atunci.
ªi cuprins.
ªi necuprins.
11 - Cînd am depãºit vîrsta copilãriei, anii ºi priceperea ei,

ºi cînd priceperea noastrã poate mai mult,
- atunci ºi imaginea noastrã despre Dumnezeu ne devine mai înaltã, mai luminoasã ºi mai
curatã,
- dar ºi în aceastã nouã, mai plinã de strãlucire, El rãmîne Acelaºi. Mereu Înalt, mereu
Sublim...
ªi atins.
ªi neatins...
12 - În maturitatea noastrã de gîndire ºi de pricepere în plinãtatea puterilor noastre de

sesizare ºi de pãtrundere,
pînã la oricît de mari înãlþimi sau profunzimi am putea înainta noi în aceastã plinãtate,
- Dumnezeu, cãpãtînd noi dimensiuni, ne va rãmîne Acelaºi.
Tot aºa de aproape sau de departe de noi,
tot aºa de înþeles,
sau de neînþeles.
13 - Atrãgîndu-ne cu frumuseþea, cu strãlucirea ºi cu splendoarea bucuriilor Sale,

mereu promiþãtoare, mereu pãrînd cu putinþã de atins ºi de cuprins,
- dar ºi cu încredinþarea, cu setea, cu simþãmîntul sfinþitor al trebuinþei de a lupta încã ºi
încã, - El mereu rãmînîndu-ne Acelaºi,
dar deasupra tuturor, mereu Sus ºi mereu neatins.
Nu atît de greu, dar nici atît de uºor...
Nici atît de greu ca sã ne cuprindã deznãdejdea,
nici atît de uºor ca sã zîmbim.
14 - O, cîte valuri au rostogolit vrãjmaºii înfuriaþi ºi spumegînd, împotriva Domnului

nostru Isus Hristos,
cu urlete mînioase ºi nãvãliri sãlbatice ridicîndu-se împotriva lui Dumnezeu...
Cerul se întuneca de stolurile negre ale ameninþãrilor lor
- ºi lumea vuia de armiile lor grele...
Dar dupã ce vîntul a trecut peste ei spulberîndu-i pe toþi ºi pe totdeauna - El a rãmas
Acelaºi,
Biruitorul ºi groparul tuturor.
15 - Cîte furtuni de prigoane ºi cîþi nori de urã,

cîte neguri organizate cu vicleºug,
ºi îndrumate cu meºteºug satanic,
cîte lupte cumplite susþinute cu nespus de mare preþ de îndãrãtnicie ºi de cruzime -
au fost pornite prin veacuri împotriva lui Dumnezeu,
de cãtre toatã lumea cea rea vãzutã ºi de cãtre cea nevãzutã -
- dar Dumnezeu a rãmas Acelaºi, Neclintit ºi Strãlucitor.
16 - Dupã ce a trecut vremea lor, pãmîntul ºi marea i-a înghiþit pe toþi vrãjmaºii lui
Dumnezeu.
Vremea ºi furtuna care i-a adus, i-a ºi dus pe totdeauna.
Unealta ºi arma cea mai slabã ºi mai trecãtoare a lui Dumnezeu, Timpul, i-a nimicit pe
toþi...
17 - Împrejurãrile se pot schimba,

ºi rînduielile ºi legile pot sã fie trecãtoare
ºi locurile ºi vîrstele por pieri
ºi legãmintele ºi hotãrîrile ºi toate-toate celelalte lucruri vãzute ºi nevãzute lumeºti ºi
omeneºti pot sã se nimiceascã ºi sã se mute,
- dar Dumnezeu ºi Cuvîntul Lui, va rãmîne Etern Acelaºi
(Matei 24, 35; Isaia 41, 4) .
Credinciosule ai pe ce sã te bizui, ca sã nu te temi niciodatã - de nimeni ºi de nimic.
18 - Binecuvîntarea pe care noi I-o putem da lui Dumnezeu, este deplina pãrtãºie a acestor
simþãminte, care revãrsîndu-se de jos în Sus,
adicã de la noi cei mici spre Tatãl ºi Binefãcãtorul nostru Cel Mare din ceruri,
- este ºi trebuie sã fie, învãluitã în frumoasa evlavie a unei adînci smerenii
ºi în curãþia unui desãvîrºit respect ascultãtor.
19 - Binecuvîntãrile Domnului pentru noi, care mereu revãrsîndu-se de la Cel Preaînalt

spre noi cei de care El Se îndurã,
ºi venind de la Cel Bogat spre noi cei atît de sãraci,
- cuprind ºi ele toate bogãþiile duhovniceºti ºi trupeºti, vãzute ºi simþite,
în care ne luminãm ºi ne hrãnim, cu toþii, din care ne mîngîiem ºi ne încãlzim viaþa ºi
fiinþa
- prin care trãim
ºi datoritã cãrora, sîntem.
20 - Începînd din inimile noastre - ºi pînã la marginea puterii noastre de cuprindere

înafarã, -
în sus, în jos ºi în toate pãrþile,
tot ce ne bucurã ochii
ºi tot ce ne întreþine viaþa noastrã a tuturor,
este numai revãrsarea binecuvîntãrilor lui Dumnezeu...
Slavã ºi recunoºtinþã veºnicã Lui,
totdeauna
ºi din partea tuturor.
Amin.
84 - Darea ºi primirea
1 - Cînd se înalþã binecuvîntãrile date de cãtre noi spre Dumnezeu, ca niºte aburi calzi de
pîine plini de mireasmã plãcutã,
El le va retrimite spre noi iarãºi, dîndu-ni-le înapoi, nespus mai multe, mai dulci ºi mai
îmbelºugate, de cum le-am dat.
Prin tot ce va mai adãuga la ele nemãrginita Lui iubire pentru noi.
2 - Cu cît vom înãlþa noi mai multe binecuvîntãri spre cer, cu atît mai multe vom primi
ºi noi de acolo.
Dupã cum, cu cît mai puþine ºi mai zgîrcite sînt binecuvîntãrile noastre faþã de Dumnezeu,
cu atît sînt aºa ºi ale Sale faþã de noi.
Fiindcã este scris: Tu Te porþi cu fiecare om, dupã inima lui...
3 - O, cît de binecuvîntatã este pentru sufletul credincios binecuvîntarea datã astfel de

cãtre el lui Dumnezeu!
Dar, cît de binecuvîntatã este ºi mai mult, viaþa aceluia care trãieºte necurmat în fiecare
zi într-o stare din care se poate ridica spre cer o astfel de mireasmã sfîntã pentru Dumnezeu.
4 - Atît de mult - este o mãsurã numai pentru noi oamenii, spre a arãta marginile pînã la
care putem ajunge noi cu picioarele noastre,
sau cu ochii noºtri,
sau cu mintea,
sau cu inima noastrã.
Peste atît de mult, noi oamenii nu mai putem trece.
Dincolo nu mai ajungem, nu mai vedem, nu mai pricepem...
5 - Dar pentru Dumnezeu, atît de mult, nu mai are marginile pe care le are pentru noi.
Puterea Lui fiind nemãrginitã, pentru El nu existã minune care sã nu poatã fi fãcutã.
El fiind nemãrginit, nu existã loc în care sã nu poatã fi Prezent.
6 - Pentru cã în viaþa pentru noi lucrãrile lui Dumnezeu întrec priceperea noastrã,
noi aceste lucruri de multe ori nu le putem înþelege rostul - ºi nu ne vine sã le credem ca
ale Lui.
Pentru cã ºi priceperea lor întrece marginile puterilor noastre!
Ale priceperii da, - dar ale credinþei nu trebuie sã le întreacã!
7 - Cît sînt de sus cerurile faþã de pãmînt?

- Cine poate sã rãspunde definitiv la aceastã întrebare?
Rãspunsul se va deosebi de la unul la altul, pentru cã cerul este atît de sus pentru fiecare
fiinþã pe cît este el de jos faþã de cer.
8 - Pentru o furnicã cerul începe la un milimetru deasupra pãmîntului...

Pentru un vultur începe la cine ºtie cît.
ªi cu cît este cineva într-o stare mai joasã duhovniceascã, cu atît mai puþin va vedea
marea bunãtate a lui Dumnezeu faþã de el,
deºi chiar faþã de el, ea parcã este ºi mai mare.
9 - Cît este de departe Rãsãritul de Apus?

Pentru unii este numai atît de departe cît este naºterea de moarte ºi leagãnul de sicriu.
Fiindcã pentru aceºtia numai atîta þine Dumnezeu departe fãrãdelegile lor de ei, pînã în
clipa morþii.
Atunci El le lasã sã cadã asupra capului lor.
10 - Pentru cei care se întorc la Domnul Isus Hristos,

care cred în El ºi trãiesc o viaþã în deplinã ascultare de El necurmat,
- pentru aceºtia Apusul nu va mai fi nicãieri ºi Rãsãritul va fi pretutindeni...
pentru cã ei în veac nu vor mai vedea moartea, ci vor trece din Timp în Veºnicie,
ca lumina lunii într-a soarelui (Ioan 8, 51) .
11 - Dragã suflete, depinde de noi ºi numai de noi acest atît de mult cu care Dumnezeu
mãsoarã îndurãrile Sale faþã de noi.
ªi cu care depãrteazã El pedeapsa fãrãdelegilor noastre de la noi.
Cît þi-l apropii tu - sau cît þi-l depãrtezi?
12 - Dacã vrem sã ascultãm glasul ºi chemarea lui Dumnezeu,

dacã ne întoarcem din pãcatele noastre cu pocãinþã sincerã
ºi dacã din toatã inima noastrã punem legãmînt de ascultare faþã de Domnul,
- atunci ºi îndurãrile Lui faþã de noi nu vor mai avea sfîrºit.
Fãrãdelegile noastre vor fi iertate definitiv
ºi pãcatul nostru acoperit pe totdeauna
cu Preþul cel mare al Sîngelui Celui Sfînt al lui Hristos.
Ca ºi cum nici n-ar fi fost niciodatã...
13 - Din toatã inima Îþi mulþumesc Domnul ºi Dumnezeul meu cã Þi-ai lungit rãbdarea
ºi bunãtatea Ta faþã de mine, pînã cînd ºi inima mea s-a muiat de cãldura bunãtãþii Tale
aplecîndu-se la picioarele Crucii pe care ai suferit pentru mine.
Acolo Cerul s-a aplecat spre mine cuprinzîndu-mã în el cu o iubire ºi cu o iertare veºnicã!
14 - O, dacã ar vedea omul trãind, ceea ce vede murind!

Dacã ar cãpãta înainte, cunoaºterea care o capãtã în urmã.
ªi dacã ar avea în moarte prilejurile pe care le-a avut în viaþã!
Ce cãi curate ar croi oamenii cu picioarele lor,
ºi ce urme luminoase ar lãsa ei pe pãmînt!
Ce înþelepciune ar strãluci din toate cuvintele oamenilor
ºi ce lucrãri ar izvorî din sfinþenia seriozitãþii lor.
Ce binefaceri ar face omenirea
ºi ce rai ar fi întreg pãmîntul!...
15 - ªi tu semenul meu, oricare ai fi eºti bîntuit de atîtea primejdii neprevãzute care

nimicesc în fiecare clipã mii de semeni ai noºtri, ca pe niºte biete ºi fragede flori trecãtoare,
atît de trecãtoare ºi de fragede de pe cîmp...
ªi tu ai cea mai mare nevoie sã vii acum la adãpostul lui Hristos.
16 - Iatã ºi soarta ta: tremurînd de orice adiere a vînturilor ºi în primejdie la orice asprime
sau arºiþã, -
poþi fi ºi tu luat în orice clipã din lumea aceasta, oricine ai fi tu.
Nu-þi închipui, cînd în jurul tãu e totul cîntec ºi veselie - cã eºti veºnic aici ºi în locul
acesta,
- cãci primãvara ta trece aºa de repede ºi tot aºa ºi tinereþea ta,
cautã-þi din timp Sînul lui Hristos de care sã te alipeºti la noapte, la iarnã, la moarte...
17 - Curînd nu te va mai cunoaºte scaunul pe care stai

ºi nici locul pe care îl cuprinzi (Iov 7, 10) ,
iar peste mormîntul tãu, în curînd copiii se vor juca ºi trecãtorii vor privi nepãsãtori,
fãrã sã-þi ºtie poate nici numele nici înfãþiºarea...
Iar tu, în Þara Uitãrii Eterne, vei petrece numai cu faptele tale, singurele pe care le-ai
putut duce din cîmpul în care ai înflorit o clipã,
doar o clipã, între douã Veºnicii,
numai o clipã.
Nu uita asta!
18 - În orice stare ai fi acum, în clipa asta a vieþii tale, fii înþelept.

Dacã eºti încã numai mugur, numai copil, atunci învaþã de pe acum sã-þi trãieºti folositor
viaþa ca sã aduni un rod bun.
Nu-þi închipui cã ai timp fiindcã viaþa îþi este înainte, - cãci Mîine nu-i al nimãnui.
Poate sã nu fie nici al tãu.
19 - Dacã eºti în plinãtatea puterii tale, adunã-þi tot ce ai bun în tine spre o sãnãtoasã
rodire îmbelºugatã pentru Dumnezeu.
Atunci vei putea aºtepta în pace veºtejirea vîrstei tale pentru cã rodul tãu, rotunjit ºi
pîrguit,
în urma unei sãnãtoase vieþuiri, ºi a unei înþelepte pregãtiri,
- va fi vrednic de rãsplatã.
20 - A încerca sã deosebeºti ceea ce este mai limpede ºi mai vãzut ca orice, i s-ar pãrea
oricui cea mai zadarnicã muncã.
A încerca sã dovedeºti cã este soare pe cer - sau apã pe mãri,
ar fi cea mai lipsitã de înþelepciune ºi de folos ostenealã,
ºi ar dovedi cea mai scãzutã pãrere despre ascultãtorii tãi.
Asta ar putea-o face numai un orb - sau un nebun.
Tot aºa mi se pare ºi osteneala de a dovedi cã nu este Dumnezeu.
O, Strãlucitul nostru Dumnezeu, ai milã de toþi aceºtia, cei mai orbi ºi mai nebuni ca toþi.
Amin.
Ia-mã Isuse, ia-mã
Ia-mã, Isuse, ia-mã cu Tine,

Iubitul, Iubitul meu Isus,
sã nu fiu singur, sã nu fiu singur
Iubitul, Iubitul meu Isus.
Cîte primejdii, cîte primejdii

am cînd sînt singur, prea singur...
sã nu merg singur, sã nu merg singur,
Isuse, - nu singur, nu singur!
M-am despãrþit, m-am despãrþit de toþi,

pentru Tine, doar pentru Tine
- nu am pe nimeni, pe nimeni Isus
decît doar pe Tine, pe Tine...
Sã nu mã laºi, sã nu mã laºi!
- sã lupt, - dar nu singur, nu singur!
sã nu mã uiþi Isus, niciodatã
sã mor, - dar nu singur, nu singur!
Sã nu-mi laºi crinul curat necules

nici mîna retrasã niciodatã
- ce trist, o ce trist e un crin necules
ºi-o mînã retrasã nestrînsã!
Ia-mã cu Tine, o ia-mã cu Tine

Iubitul, Iubitul meu Isus,
- nu mai vreau, nu mai pot fãrã Tine
Iubitul meu, Iubitul meu Isus!...
Cine sperã-n vreo minune creascã-ºi ºi mai mult credinþa

prin credinþã-ajungi minunea
prin ea vezi fãgãduinþa.
De poþi crede ai din toate un mîntuitor folos

totul este cu putinþã celui drept ºi credincios.
85 - Dovadã ºi credinþã
1 - Ce ar însemna sã încerci a-i dovedi cuiva cã este soare pe cer, cînd lumina ºi
binecuvîntãrile lui se vãd ºi se simt pretutindeni ºi de cãtre orice vietate?
Ce ar însemna sã dovedeºti cuiva cã existã aerul care nu se vede ºi nu se poate pipãi,
- dar fãrã de care nu poate exista nimic?
Orice om sãnãtos n-are nevoie nici de dovezi ºi nici de explicaþii pentru acestea pentru
cã fãrã ele n-ar fi viaþã.
Aºa este ºi cu Dumnezeu.
2 - Cînd este vorba despre existenþa lui Dumnezeu, oare cum sã priveºti ºi oare cum sã
încerci a le explica dovezi,
acelora care nu cred?
Pentru cã mi se pare nu numai atît de lipsitã de rost încercarea de a dovedi ceea ce este
mai strãlucit decît soarele ºi mai pretutindeni ca aerul,
- ci mi se pare ºi ruºinos de degradant a privi pe cineva chiar pînã la nivelul la care aceste
adevãruri cer dovezi.
3 - Slavã veºnicã Þie Dumnezeul nostru care ne priveºti de pretutindeni prin toþi ochii
minunilor create de Tine
- ºi pe care ochii noºtri Te pot vedea pretutindeni, ca pe Cel mai apropiat, mai tare ºi mai
bun Binefãcãtor al nostru.
Slavã Þie care nouã ne-ai arãtat aºa de limpede Faþa Ta ºi prezenþa Ta, încît nu mai avem
nevoie niciodatã de nici un fel de dovadã.
Nici mãcar a minunii, pentru a Te putea crede ºi iubi - cu toatã inima noastrã.
4 - Ai milã nemãrginitã Doamne faþã de toate aceste nefericite creaturi ale Tale
care sînt atît de lipsite de vedere
ºi de minte
încît nu Te pot vedea ºi nu Te pot crede pe Tine.
5 - Pune Doamne luminã în ochii ºi în mintea celor ce au pierdut-o pe cea dintîi cu care
i-ai trimis în existenþa aceasta.
Pentru ca sã nu treacã în cealaltã existenþã fãrã ea,
ºi sã nu bîjbîie ºi Acolo, într-un întuneric ºi mai nefericit ca acesta în care bîjbîie acum.
Iar celor care încã n-au pierdut-o, ajutã-le sã n-o piardã.
6 - Tu Atotputernic ºi Bun Dumnezeu, ai fãcut în cea dintîi Zi din Timp cea dintîi minune
din Zidirea Ta: Lumina.
ªi Tu ai fãcut ca ea sã fie aºezatã la hotarul celor douã lumi pe care aveai sã le alcãtuieºti,
ca prin ea sã le dai amîndurora viaþa, frumuseþea ºi bucuria.
ªi prin ea Tu sã le primeneºti mereu
ºi sã le binecuvîntezi cu neîncetatã întinerire ºi încîntare,
din cele mai adînci stãri ale lor
pînã în cele mai înalte.
7 - Tu Doamne faci ca Înþelepciunea sã fie mereu aceea prin care toate frumuseþile sã fie
preþuite ºi simþite, cuprinse ºi gustate din plin.
Ce conºtientã de sine este înþelepciunea Ta. Ferice de cel cãruia i-ai dat-o.
8 - Lumina Inteligenþei care vine de Sus de la Tine Pãrintele Inteligenþelor

(Iacov 1, 17 ºi 3, 17) ,
- este singura cãlãuzitoare fericitã a tuturor celorlalte virtuþi. Prin ea fiecare ajunge
conºtientã de sine însãºi.
Prin aceastã luminã toate celelalte capãtã ordine, frumuseþe ºi folos, atît pe dinãuntrul cît
ºi pe dinafara lor.
Prin ea totul se desfãºoarã rînduit, armonios ºi rodnic, atît pentru existenþa aceasta cît ºi
pentru existenþa cealaltã.
Fãrã ea totul se pierde în haos, în dezordine, în întuneric.
9 - Tu Doamne faci Primãvara,

Tu faci Tinereþea prin care totul se primeneºte luminos ºi zîmbitor,
care încîntã ºi înfrumuseþeazã totul prin nãdejde ºi nevinovãþie,
care umple adîncul tuturor celor vãzute, de tainica trãire a celor nevãzute
ºi umple clipele celor trecãtoare de fiorul divin al celor eterne.
10 - Cînd sufletul este plin de o cereascã strãlucire, aceasta se rãsfrînge ºi prin trup
luminîndu-l.
O, cum strãlucesc chiar ºi înaintea oamenilor, ochii trupeºti ai celor care Te-au cuprins
pe Tine în ochii sufletului lor!
11 - Tu Doamne faci Vara,

adicã bãrbãþia ºi maturitatea, în care tot ce este sãnãtos se rotunjeºte, crescînd în putere
ºi în întindere.
Tu lãrgeºti orizonturile priceperii,
Tu înseninezi zarea cunoaºterii noastre.
12 - Tu ne zideºti temeinic ºi sãnãtos bãrbãþia hotãrîrilor cinstite ºi îndrãzneþe.

Tu adînceºti în toate, frumuseþea trecerii de la gingãºie la seriozitate,
dînd înfãþiºãrii ºi roadelor lor o tot mai preþioasã strãlucire.
13 - Tu Doamne faci Toamna,

Tu aduci o vreme în care fiecare creaturã a Ta, sã arate înafarã, ceea ce a avut înãuntrul
ei.
Sã dovedeascã cu rodul, ceea ce a spus cu floarea ºi frunza.
Sã aibã prilejul de a înapoia lui Dumnezeu în rod ceea ce a primit de la El prin soare.
14 - Tu rînduieºti Doamne vremea încercãrii în care înfrunzãrirea vorbelor este înlãturatã,

ca sã se vadã sub ele cît ºi cum s-a împlinit rodul,
rodul aflat la umbra lor, în vremea unei îndelungi trãiri,
adicã ceea ce este preþios ºi durabil,
din noi
ºi dintre noi...
15 - ªi Tu Doamne faci Iarna.

Tu ai fãcut ca dupã toate acestea sã vinã o odihnã pentru cele trainice
ºi un îngheþ pentru cele trecãtoare.
16 - Iarna odihneºte ºi transformã pe cele ce nu mor, pregãtindu-le pentru o nouã tinereþe

ºi o nouã roadã.
Iarna face o dreaptã alegere
ºi o veºnicã aºezare.
17 - Nu este faptã sau cuvînt al nostru de care sã nu se bucure cineva.

De unele se bucurã satana,
de altele Se bucurã Domnul Dumnezeu.
De unele se bucurã stricãciunea,
de altele se bucurã virtutea.
De unele se bucurã cei rãi,
de altele se bucurã cei buni...
- ªi aºa va fi, de la acestea ºi rãsplata ce o vom primi pentru ea.
18 - Nu existã om de care sã nu se bucure cineva.

Nu existã viaþã sau moarte, de care sã nu aibã cineva un folos.
Nu existã nimic din care sã nu aibã cineva un cîºtig sau o bucurie.
Dar nu este totuna pentru noi, dacã bucurãm cu faptele ºi cu vorbele noastre pe Dumnezeu
sau pe diavolul.
19 - Desigur noi putem sluji dupã voie, ori lui Hristos, ori lui satana.
Putem face ori binele ori rãul,
putem sã binecuvîntãm Numele Domnului Dumnezeu sau putem sã-L blestemãm.
Dar acest lucru, dacã pare acum pentru mulþi fãrã prea mare însemnãtate,
vine ziua cînd se va vedea totuºi cît de mare a fost.
20 - Vine ziua cînd se va vedea cît de deosebit lucru a fost a-I sluji lui Dumnezeu,
sau a nu-I sluji (Matei 3, 18) .
A-L bucura pe Dumnezeu - sau a-L întrista.
A folosi lui Hristos, - sau a folosi diavolului.
Ce cumplitã va fi atunci trezirea celor nepãsãtori acum!
Tu semenul meu, care eºti încã viu ºi mai poþi, auzi, trezeºte-te ºi vino la Domnul, ca sã
nu bucuri pe satana - fiindcã aceasta þi-ar fi spre plînsul ºi scrîºnirea dinþilor tãi pe veºnicie
în chinurile iadului.
Dumnezeu sã-þi ajute sã vii acum la El.
Amin.
86 - Bucurie ºi întristare
1 - Cele ce bucurã pe diavolul sînt nespus de multe ºi de mari,

pe cînd cele ce Îl bucurã pe Domnul sînt aºa de puþine ºi de slabe.
Prea mult umblã cei mulþi sã-l bucure pe cel rãu ºi prea puþin umblã cei puþini sã-L bucure
pe Cel Bun!
2 - Din tot ce bucurã pe satana, omul ºi omenirea are numai blestem ºi nenorocire.
Numai silnicie, sînge, lacrimi ºi iad.
Cãci diavolul se bucurã de urã, de cruzime, de dezbinãri, de rãzbunare, de tiranie, de
desfrînare,
ºi toate acestea vor aduce întristare veºnicã, celor ce le fac.
3 - Dar din tot ce bucurã pe Dumnezeu, viaþa trupeascã ºi sufleteascã a omului are numai
binecuvîntare ºi cîºtig.
Cãci Dumnezeu Se bucurã de pace, de buna înþelegere, de dragoste ºi de adevãr.
4 - Toatã istoria vieþii, adicã a realizãrilor ºi jertfelor creºtine în slujba vestirii lui Hristos,
este dovada curatei ascultãri pe care Trupul lui Hristos a dorit s-o arate Capului Sãu.
Adicã Biserica cea vie, Mirelui ei Ceresc.
5 - De la Înãlþarea Domnului ºi pînã la Venirea Lui din nou, Biserica cea vie a lui Hristos
a fãcut ºi va face mereu aceastã Dumnezeiascã slujbã de vestire a Numelui Sãu Sfînt.
Împlinind astfel cu preþul oricãror jertfe aceastã arzãtoare poruncã a Domnului,
în mãsurã tot mai mare,
ºi în cercuri tot mai largi
ºi cu toate mijloacele sale vechi ºi noi.
6 - De nimic nu are o mai mare nevoie omenirea astãzi, decît de Hristos ºi de vestirea Lui.
Iar Hristos nu are o altã mai mare nevoie astãzi pentru omenire decît de vestitori ai Sãi,
adevãraþi, smeriþi, curaþi ºi sinceri.
7 - Domnul Isus are nevoie de vestitori care mergînd printre neamuri sã nu ducã numai
în mînã Biblia ºi în gurã predica,
ci sã ducã chiar, mai presus de acestea,
chiar mai puternic ºi mai frumos decît acestea
- ºi chiar pentru acestea!
- sã ducã trãirea lor strãlucitã, fierbinte ºi sfîntã,
- viaþa lor din Hristos
ºi ca a lui Hristos.
8 - Sufletele tuturor oamenilor din toate neamurile, au nevoie numai de Hristos.

Duceþi-vã la toate popoarele ºi vestiþi-L pe El.
Toate popoarele au cea mai mare nevoie de Hristos, dar vestirea Lui se face mai întîi cu
viaþa, cu lacrimile, cu înfrînarea, cu jertfa - apoi cu cuvîntul.
9 - Desigur Cartea le este necesarã, celor analfabeþi,

pîinea le este necesarã, celor înfometaþi,
independenþa ºi pacea, le sînt necesare celor robiþi
ºi progresul ºi cultura,
le sînt necesare tuturor acestora,
- dar Hristos le este Cel mai necesar!
Ducîndu-le pe toate celelalte, nu lipsiþi pe nici un popor ºi pe nici un suflet, de Bunul cel
mai mare ºi mai necesar ca toate: Hristos!
10 - Niciodatã pe pãmîntul acesta în nici o vreme ºi în nici un loc,

poporul lui Dumnezeu n-a fost o gloatã foarte mare, ci adesea un numãr mic.
Mulþimea vine uneori numai sã audã ceva mai deosebit, sã vadã ceva mai neobiºnuit
ºi sã se mire de ceva nemaivãzut,
numai ce puþini - merg pînã dincolo de acestea - la Hristos!
11 - Cînd este vorba de naºterea din nou,

de luarea crucii
ºi de urmarea lui Hristos cu fapta, cu jertfa, cu rãbdarea ºi cu toatã trãirea zilnicã,
- atunci acei care se aleg ºi se hotãrãsc sã meargã dupã Hristos, rãmîn mereu foarte
puþini...
Aceºti foarte puþini care aleg sã-L asculte ºi sã-L urmeze pe Domnul,
din clipa ruperii din mulþime, ei înºiºi
- devin celorlalþi niºte strãini.
Cum le este ºi Hristos.
12 - Credinþa mulþimii este un fel de vis, care rãmîne înafara vieþii zilnice
ºi care n-are nimic a face cu ea.
13 - Pentru mulþime Dumnezeu este ceva închis cu totul într-o casã ºi într-o carte.
Într-o casã, în bisericã aºa ca un prizonier, la care te duci din cînd în cînd,
ca sã mai auzi de la El cîte ceva,
sau sã mai vezi la El cîte ceva
ºi sã mai faci cu El cîte ceva, cãci aºa este obiceiul...
ªi într-o Carte, - în Sfînta Evanghelie,
- pe care însã nu trebuie s-o deschizi niciodatã, fiindcã în ea nu-i voie sã citeascã
oricine...
ªi astfel Dumnezeu rãmîne în realitate un strãin pentru ei - iar ei niºte strãini pentru El.
ªi aºa trec în veºnicie.
14 - Totuºi, în aceastã sãrmanã cunoaºtere despre Dumnezeu, mulþimea are uneori

izbucniri de rîvnã
ºi momente de înflãcãrare.
Atunci, deºi nu are despre Hristos o adevãratã ºi temeinicã înþelegere, mulþimea aceasta,
înflãcãratã de o neobiºnuitã ºi întîmplãtoare rîvnã, este gata sã înfrunte primejdii ºi sã
meargã pînã la jertfe.
Fiindcã deºi în trãirea lor oamenii nu-L urmeazã pe Dumnezeu decît puþini, - în conºtiinþa
lor totuºi unii nu renunþã la El.
15 - De rîvna ºi de hãrnicia,
de curãþia ºi de lupta fermenþilor din aluat,
depinde dospirea grabnicã ºi sãnãtoasã a frãmîntãturii în care au fost puºi aceºti fermenþi.
De felul cum aceºti foarte puþini fermenþi îºi împlinesc datoria lor, depinde dospirea ºi
coacerea frumoasã, gustul ºi creºterea întregii pîini.
O, iatã marele vostru rost, în mijlocul societãþii, fraþi credincioºi.
16 - Oricît este de strãin un aluat într-o frãmîntãturã,

dacã fermenþii lui sînt foarte uniþi ºi foarte harnici,
- ei izbutesc sã schimbe în curînd în jurul lor, totul.
Prin astfel de luptãtori, a biruit Hristos marea frãmîntãturã a lumii pãgîne
ºi tot prin ei va putea cuceri lumea de azi pentru mîntuirea Sa.
Binecuvîntaþi sã fie cei care Îl ajutã, grãbind aceastã zi (2 Petru 3, 12) .
17 - Numai prin puterea lui Hristos au supravieþuit ºi au rãbdat fraþii noºtri din primele
veacuri creºtine,
ei au nãdãjduit ºi au luptat, numai prin ajutorul Lui,
ºi au îndrãznit, au crezut ºi au murit biruitori, numai prin puterea minunatã a lui Hristos.
18 - Avînd o singurã armã: dragostea lui Hristos,

o singurã Þintã: mîntuirea ºi Împãrãþia Lui,
un singur steag: Crucea ºi Jertfa Sa.
Creºtinii dintîi, ei, cei foarte puþini ºi strãini,
dar cãlãuziþi de porunca ºi puterea lui Hristos,
- au îndrãznit sã meargã sã cucereascã lumea pentru Dumnezeu:
- ºi au cucerit-o!
19 - Puterea lui Dumnezeu care i-a sprijinit neîncetat pe cei puþini care au luptat dupã
Cuvîntul Lui, ºi pentru Triumful Sãu,
va sprijini ºi mai departe aceastã luptã a lor, pînã la desãvîrºita biruinþã.
Puterea lui Dumnezeu va ridica mãrturisitori ºi pãstori adevãraþi, în toate generaþiile.
Pentru cã toate neamurile sînt ale Lui - ºi toate trebuie sã-L laude pe El.
20 - Puterea lui Hristos va înfrînge pe toþi vrãjmaºii Sãi,

va nimici toate dezbinãrile dintre ai Lui,
va împrãºtia tot întunericul pãgînismului ºi pãcatului
ºi va supune toate conºtiinþele oamenilor,
înãlþîndu-ªi Numele Sãu mai presus de orice nume
ºi va face ca sã se întindã peste tot pãmîntul strãlucirea Împãrãþiei Lui.
Atît de adevãrat este acest Viitor pe cît de adevãrat este acest Trecut.
Slavã veºnicã Þie Marele nostru Împãrat ºi Dumnezeu, Isus Hristos.
Amin.
Cît holdele-s plecate
Cît holdele-s plecate ºi spicele-s albite

cît dimineaþa-i bunã ºi soarele-i curat
- ieºiþi semãnãtorii Cuvintelor sfinþite
ieºiþi secerãtorii de ultim secerat!
- O, dã-le spor Stãpîne al Holdelor Divine,

ºi ºterge-le sudoarea, cu sfintele-adieri,
ºi dulce fã-le hrana amiezilor senine
- sã secere întruna cu proaspete puteri!
Ascute-le cu rîvnã uneltele iubirii

ºi-apleacã-le genunchii ce spicele-mblãtesc,
sã-Þi umple-ntreg Hambarul din snopii mîntuirii
cu grîul greu ºi galben ca aurul ceresc!
Fiþi binecuvîntate voi mîini care frãmîntã,

ºi ochi ce-aduceþi stropii de rouã ºi de mir,
ºi buze ce se roagã ºi-ndeamnã ºi cuvîntã,
- s-aduceþi Sfînta Pîine spre Vinul din Potir.
Veniþi luaþi sãmînþa aleasã ºi cernutã

ºi-o semãnaþi odatã cu lacrimi ºi cu dor,
nu treizeci sã rodeascã,
nu ºaizeci,
- ci o sutã,
sã umple tot Pãmîntul ºi Cerul Viitor!
87 - Lãrgime ºi îngustime
1 - Inima adevãratului credincios nu este îngustã, egoistã ºi pãrtinitoare.

Ci ea este curatã ºi largã, cãci doreºte fericirea tuturor aleºilor lui Dumnezeu.
Este altruistã, pentru cã se poate bucura deplin numai atunci cînd întreg poporul sãu este
bucuros...
ªi este nepãrtinitoare, pentru cã luptã ºi se roagã, suferã ºi doreºte ca toþi oamenii sã fie
mîntuiþi,
ajungînd ºi dorind sã moºteneascã binecuvîntãrile Dumnezeieºti, împreunã cu toþi.
2 - Adevãratul credincios priveºte pe cei puþini,

se bucurã de cei mai mulþi
- ºi crede pentru toþi.
Priveºte pe cei aleºi pentru cã este în mijlocul lor, unit cu ei, lucrînd, luptînd ºi
rugîndu-se împreunã cu ei.
Se bucurã cu tot poporul sãu, pentru cã toatã aceastã luptã ºi jertfã a sa, este în mijlocul
acestui popor, spre ridicarea ºi înaintarea lui
ºi se bucurã de bucuria ºi fericirea poporului sãu întreg.
3 - Adevãratul credincios se laudã în nãdejdea cã Bunãtatea lui Dumnezeu va sprijini

lupta sa
ºi a tuturor celorlalþi fraþi ai sãi credincioºi,
- lupta lor frumoasã dusã într-o simþire, într-un gînd ºi pentru o singurã ºi mare dorinþã:
- bucuria ºi mîntuirea tuturor oamenilor,
fiindcã aceasta este voia lui Dumnezeu.
4 - Cel credincios porneºte de la cei puþini aleºi de la fraþii sãi,

dar nu rãmîne închis numai în acest fel sectar ºi îngust de a vedea,
nu rãmîne rupt de nãzuinþele poporului sãu,
nici departe de interesul pentru alþii,
- ci luptã ºi moare pentru marea þintã: mîntuirea tuturor.
5 - Simþindu-ºi puternic rãspunderea, dragostea ºi pãrtãºia lui strînsã cu poporul sãu ºi

cu soarta concetãþenilor lui, adevãratul credincios lucreazã pentru fericirea alor sãi,
apoi cu rãspunderea faþã de soarta întregii omeniri, el trãieºte ºi lucreazã potrivit acestor
datorii sfinte, spre mîntuirea lumii întregi.
6 - Frate credincios,
fii în mijlocul alor tãi, unit cu ei, harnic ºi statornic între ei, cu dorinþa de a-i ajuta pe toþi.
Îmbrãþiºeazã cu dragoste întreg poporul tãu
ºi fã tot ce poþi, pentru toatã omenirea.
Nu cãuta numai folosul alor tãi
- ºi mai ales nu-l cãuta pãgubind pe alþii,
- cãci aceasta este o mîrºãvie înaintea lui Dumnezeu care îi iubeºte pe toþi oamenii...
ªi nu va fi spre nici un bine chiar pentru tine ºi ai tãi.
7 - Nu iubi numai pe cei aleºi, ci deprinde-þi inima sã îmbrãþiºeze ºi sã iubeascã întreg

poporul în mijlocul cãruia te-ai nãscut ºi trãieºti,
pentru cã fericirea ta depinde de a lor (Ieremia 29, 7) .
8 - Învaþã sã nu te rogi numai pentru tine ºi numai tot pentru ai tãi,

ci cuprinde totdeauna în rugãciunile tale, pe tot poporul tãu, pe toþi conducãtorii puºi de
Dumnezeu peste el,
ºi pe toþi nenorociþii lui, care au nevoie de mîntuire
ºi pe toþi tinerii lui, care au nevoie de luminã
ºi pe toate mamele lui ºi învãþãtorii lui
ºi pe toþi pãrinþii ºi pãstorii lui,
fiindcã de aceºtia depinde în mare mãsurã viitorul neamului tãu
ºi fericirea lui ºi a ta.
9 - Deprinde-te sã cuprinzi în rugãciunile tale întreaga omenire, cu toate trebuinþele

tuturor oamenilor, semenii tãi.
Cãci învãþînd sã te rogi pentru toþi, vei învãþa sã-i ºi iubeºti pe toþi,
ºi vei învãþa sã cauþi binele tuturor, cu o inimã plinã de bunãtate ºi de lãrgime,
ca un adevãrat fiu al lui Dumnezeu.
10 - Te slãvim pe Tine Domnul ºi Dumnezeul nostru, pentru poporul în care ai fãcut sã

ne naºtem, sã trãim ºi sã lucrãm,
pentru cã prin limba lui am primit Cuvîntul Tãu
ºi printre fiii lui avem fraþii noºtri cei mai buni,
avem pãrinþii ºi fiii noºtri,
ºi avem cãminul ºi pîinea noastrã.
11 - ªi Te rugãm neîncetat Domnul ºi Dumnezeul nostru pentru fericirea poporului nostru,

pentru dragostea ºi unitatea lui,
pentru belºugul, pacea ºi bunãstarea lui,
fiindcã numai cînd tot poporul nostru are aceste bunuri, atunci ne putem ºi noi bucura în
liniºte de viaþa cu Tine.
ªi prin toate acestea Te rugãm, dorind mîntuirea sufletului tuturor oamenilor de pe tot
pãmîntul.
Cãci toþi sînt fraþii noºtri ºi fiii Tãi.
12 - Gîndul cel scump al lui Dumnezeu,

cu care a ales pe poporul Sãu încã din pãrintele lui Avraam,
era ca prin acest popor sã-ªi facã vestit ºi cunoscut între toate celelalte popoare Numele
Sãu ºi Cunoaºterea Sa (Facere 17, 5; Rom. 4, 17) .
Dar ce trist au zãdãrnicit mai marii lor, planul lui Dumnezeu!
Vai de mai marii unui popor, care zãdãrnicesc planurile mîntuitoare pe care Dumnezeu
le are cu poporul acela!
13 - Învãþãtura cea desãvîrºitã are nevoie de o dovadã trãitã,

pentru ca cei care aud aceastã învãþãturã, sã o primeascã cu bucurie,
vãzînd cu ochii lor ce viaþã fericitã dã ea celor ce o îmbrãþiºeazã...
Fãrã aceastã dovadã, cea mai frumoasã învãþãturã, rãmîne zadarnicã.
14 - Încercarea cea dintîi, a Vechiului Testament, cu vechiul popor evreu, a reuºit prea
puþin.
Din cauza nesupunerii lor faþã de poruncile ºi legile pe care trebuiau sã le trãiascã,
întocmai ºi cu toþii,
- ei cu toþii au zãdãrnicit frumoasele gînduri pentru ei
ºi planurile lui Dumnezeu pentru alþii (Rom. 11) .
15 - La plinirea vremii rînduite mai dinainte,

a venit Noul Adam - Fiul ºi Dumnezeul ascultãrii depline, Isus Hristos, din Coasta cãruia,
odatã cu Sîngele ºi Apa, s-a nãscut neamul cel sfînt, poporul cel nou, moºtenirea cea
veºnicã,
- adicã Biserica cea vie a lui Hristos.
16 - Biserica Lui cea Una, cea curatã ºi binecuvîntatã, cea vie ºi lucrãtoare,
împrãºtiatã peste tot pãmîntul,
prigonitã de toþi
ºi strãinã pretutindeni,
- dar împlinind cu scumpãtate prin învãþãtura Lui pe care o pãstreazã neschimbatã
ºi prin trãirea voii Sale de cãtre cei care Îi sînt, din inimã, pãrtaºi cu fapta ºi cu adevãrul,
ea împlineºte în lume acum strãlucit sau umbrit - voia lui Dumnezeu.
17 - În multe din împrejurãrile sale, poporul evreu a avut parte de multã apãsare
ºi adeseori au fost împrãºtiaþi, trãind ca strãini viaþa cea amarã a despãrþirilor...
Tot aºa în viaþa sa de pe pãmînt, Biserica lui Hristos are mereu parte ºi ea de apãsare ºi
de împrãºtieri.
18 - ªi dupã cum a venit o vreme cã vechiul popor împrãºtiat a fost strîns, ºi din toate
robiile au fost scãpaþi,
tot aºa va veni foarte curînd vremea cînd
- cu atît mai mult pe Noul Sãu popor,
Dumnezeul lui, îl va scãpa ºi îl va strînge în Patria Sa veºnicã la o veºnicã slobozenie ºi
unitate (Gal. 4, 25; Apoc. 21) ,
fiindcã aºa a promis. ªi El Îºi va împlini promisiunea!
19 - Toþi cei care prin harul lui Dumnezeu, dat Bisericii lui Hristos, sînt credincioºi
trãitori ai voii Sale,
care se bucurã de dreptul de-a se face copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 12) ,
printr-o naºtere ca din nou, (adicã taina Pocãinþei),
printr-o cotiturã puternicã îndreptãtoare,
printr-o statornicã ºi evlavioasã ascultare de Cuvîntul Voii Sale, ºi identificarea cu Isus,
ei primesc numele ºi starea de rãscumpãraþi ai Lui
(Efes. 1, 4-7; Colos. 1, 13-14; Apoc. 5, 10) .
20 - În inimile tuturor aleºilor lui Hristos, dragostea lui Dumnezeu a fost turnatã prin
Duhul Sfînt
ºi ea locuieºte acolo în chip statornic.
Iar în gurile lor, ea aduce neîncetat laudele Numelui Sãu Sfînt,
- pentru cã bunãtãþile ºi îndurãrile Lui sînt peste ei neîncetat.
Aºa zic cei rãscumpãraþi cu adevãrat.
Harul Sãu veºnic sã fie cu ei cu toþi.
Amin.
88 - A zice ºi a face
1 - Cine zice cã face parte din adevãrata Bisericã vie a lui Hristos,
dacã nu trãieºte ºi el, ºi dacã nu se strãduieºte sã trãiascã, aºa cum a trãit Hristos,
- este un mincinos ºi se înºalã singur (1 Ioan 2, 4-11) .
2 - Cine face cu adevãrat parte din Trupul Viu al cãrui Cap este Domnul,
nici nu poate fi altfel decît un mãdular viu, care prin tot ce face aduce laudã lui
Dumnezeu.
3 - Cine îºi cunoaºte inima sa, acela nu se va lãuda cu ea niciodatã.

Cine ºtie cît de înºelãtoare îi este adesea inima...
Cît de lipsitã de înþelepciune ºi cît de nestatornicã este biata inimã omeneascã.
Cît de gata este ea sã se laude, sã se umfle de mîndrie, sã se mînie, sã se rãzbune, sã cadã
în ispite,
- acela ºtie cã dacã mintea sãnãtoasã
ºi dacã duhul cumpãtat nu-i pune inimii totdeauna un frîu puternic,
- inima este gata sã se arunce mereu în multe prãpãstii.
4 - Mai ales trufia este pãcatul care pune cel mai des stãpînire pe inima omului.
Fie inima chiar cît de credincioasã, în ispita trufiei este gata sã cadã oricînd cu plãcere.
5 - Îndatã ce a sãvîrºit o faptã bunã,

sau îndatã ce a spus sau a scris un cuvînt frumos, sau un gînd ales,
inima omului este gata sã se umfle de mîndrie,
sã se înalþe trufaºã - ºi sã priveascã de sus spre alþii - aºteptînd laudã...
Ori chiar sã pretindã, fãrã ruºine sã i se dea lauda aceasta.
6 - Chiar cînd a suferit, într-o oarecare mãsurã pe dreptate, ºi niºte prigoniri pentru
Lucrarea ºi pentru Numele lui Hristos...
Chiar dacã a trecut prin aceste încercãri într-un chip jalnic de nevrednic, îndurînd numai
cu de-a sila, cîrtind, cãzînd, dezgolindu-se ºi tîrîndu-se tot timpul încercãrii,
- dupã ce încercarea ei a trecut, inima înºelãtoare este gata sã se îngîmfe,
ºi sã se laude cu meritul ei,
- uitînd cum l-a cucerit acest zis merit.
7 - Înainte de suferinþã inima nu mai poate de îngîmfare.

Tinereþea ºi sãnãtatea, puterea ºi libertatea,
neascultarea ºi închipuirea, toate acestea o umflã ºi o îmbatã de nu-i mai poate ajunge
nimeni marginea.
Cînd omul acestei inimi îngîmfate se gãseºte în mijlocul acestor bunãtãþi, inima lui uitã
tot ce este bine
- ºi îºi dã frîu liber spre tot ce este rãu.
8 - Dar Dumnezeu care este plin de bunãtate ºi de îndurare,

de înþelepciune ºi de iubire,
avînd milã de inima îngîmfatã - intervine în chip mîntuitor ºi înþelept pentru ea cu
suferinþa, cu nuiaua, cu mustrarea salvatoare.
Suferinþa fiind singurul mijloc prin care o astfel de inimã mai poate fi dezumflatã ºi
cuminþitã.
9 - În focul suferinþei ard penele trufiei cu care inima nebunã se împodobeºte ºi se

îngîmfã.
Sub cãlcîiul suferinþei inima se moaie ºi se turteºte pînã la adevãrata ei micime.
Atunci omul se aratã ce este ºi cît poate.
10 - Numai suferinþa aratã cu adevãrat valoarea unei inimi,

valoarea unei prietenii,
valoarea unui cuvînt,
valoarea unei idei.
Pînã la suferinþã toate acestea sînt necunoscute,
ºi pot foarte uºor înºela.
11 - Foarte multe inimi care în suferinþã ºi-au cunoscut ºi recunoscut josnicia,

- îndatã ce suferinþa lor a încetat,
îndatã ce cãlcîiul s-a ridicat de peste ele,
- golul lor a început sã se umfle din nou, ca un balon de gumã
ºi toatã suferinþa prin care trecuserã s-a dovedit zadarnicã (Gal. 3, 4) .
Vai, sînt ºi astfel de inimi printre noi! ªi multe încã!
12 - Tot ce pãrea cã au învãþat aceste inimi în suferinþã, a fost uitat în clipa ieºirii din ea.
Inima smeritã pentru un moment, a început sã se îngîmfe din nou, mai punîndu-ºi pe lîngã
vechile ei podoabe, încã una nouã: aceea cã a suferit ºi ea
- ºi a devenit încã mai de neînduplecat, prin asta.
13 - Dãruieºte-ne Te rugãm Doamne Isuse un duh puternic ºi sfînt care sã stãpîneascã

inima noastrã, oprind-o de la tot ce este josnic, umflat ºi înºelãtor.
Iar dacã este nevoie iarãºi de suferinþã pentru aceasta Doamne, spre binele nostru, nu o
cruþa.
14 - Cînd inima noastrã nu vrea sã se supunã nici minþii sãnãtoase,

nici duhului cumpãtat,
pune-o Doamne Isuse, sub cãlcîiul suferinþei ºi frãmînt-o pînã se va muia ascultãtoare.
ªi ai Doamne, totuºi milã, de acele inimi pe care nici suferinþa nu le-a putut smeri pînã
la adevãr.
- Tu cãruia toate Îþi sînt cu putinþã, gãseºte mijlocul prin care sã poatã fi mîntuiþi,
ca nimeni sã nu piarã Doamne
ºi suferinþa nici unuia sã nu fie în zadar.
15 - Înþeleptul cel fericit este acela care vede înainte

ºi care ºtie mai dinainte, cînd sã meargã ºi cînd sã stea.
Care ºtie un lucru sau altul la timp, ce ºi cînd sã facã,
sau sã nu facã,
cînd sã vorbeascã sau sã tacã,
ce sã ia sau ce sã lepede...
care ºtie ce este vrednic ºi cît sã caute ºi sã þinã,
din tot ce dã, sau din tot ce primeºte.
16 - Înþeleptul cel învãþat este acela care din fiecare nenorocire ºi din fiecare greºealã,
învaþã înþelesul folositor
ºi pãstreazã sufletul priceput.
El din fiecare cãdere ºi din fiecare suferinþã strînge luminã, pricepere ºi cuminþenie.
17 - Înþeleptul cel cumpãtat este acela care, la timpul sãu vede ºi face binele,
cunoaºte ºi alege adevãrul,
iubeºte ºi pãstreazã mãsura.
18 - Acela care din experienþele sale ºi-a alcãtuit un dreptar de viaþã sãnãtos ºi temeinic,
iar în mijlocul tuturor încercãrilor sale, adîncindu-se în sine însuºi ºi învãþînd sã se
cunoascã pe sine, ºi pe Dumnezeul Cel Adevãrat,
priveºte totul în chip mîntuitor de jos în sus,
care priveºte din smerenie spre slavã,
din Trecut spre Viitor,
ºi din sine spre alþii,
- acela este adevãratul înþelept.
19 - Cea mai mare înþelepciune este a lua seama la toate lucrãrile lui Dumnezeu,
în toatã desfãºurarea lor, din lumea cea vãzutã ºi din cea nevãzutã,
din cea cuprinsã ºi din cea necuprinsã,
din cea vie ºi din cea fãrã viaþã...
din cea trecutã ºi din cea prezentã.
Cãci Dumnezeu lumineazã cutremurãtor de vizibil ºi de mãreþ, în toatã desfãºurarea vieþii
ºi a cãilor zidirii Sale.
Dar mereu în acelaºi fel înþelept, frumos ºi drept.
Pe care însã Te pot cunoaºte numai cei cu adevãrat înþelepþi.
20 - Cu oamenii, Dumnezeu lucreazã cu bunãtate,

cu lucrurile, frumos,
cu vremile, iubitor,
- dar numai omul cel înþelept ia seama la aceasta.
Numai cel înþelept vede cîtã bunãtate ºi rãbdare are Dumnezeu pentru oameni.
Cîtã frumuseþe ºi luminã are El pentru lucruri,
ºi cîtã înþelepciune ºi ordine are El pentru vremuri.
O, Dumnezeul Luminii, dã-ne tuturor înþelepciunea pãtrunzãtoare, prin care sã le desluºim
toate aceste minunate lucrãri ale Tale.
Amin.
N-am loc nicãieri
N-am loc nicãieri pe lume

numai cîte-un scurt popas,
- am pierdut Isuse totul
numai harfa mi-a rãmas!
Cu ea stau plîngînd pe malul

apelor din Babilon,
ºi-Þi trimit pe vîntul serii
dulcele iubirii zvon.
Numai sãlcii plîngãtoare,

îmi ºtiu psalmii pe de rost,
numai ele ºtiu ce-amare
lacrimile mele-au fost.
- O, de cînd muream departe,

de strãini ºi-amar rãpus,
dacã n-ar fi fost cu mine
psalmii Tãi ºi Tu Isus!
În cîntare e minunea
cã mai supravieþuim
- pînã cîntecul trãieºte
eu ºi fraþii mei, trãim!
... Doamne, sã mai pierd pe-atîtea

cîte-ai vrut sã mi le iei
dar sã nu Te pierd pe Tine,
harfa mea - ºi psalmii ei...
89 - Vedere ºi prevedere
1 - Suflete dragã, poate cã noi nu putem avea toþi fericirea unei înþelepciuni care vede ºi
prevede înainte,
spre a ne lua din timp mãsurile ca sã nu ajungem niciodatã rãu.
Poate cã nu putem avea nici înþelepciunea unei stãpînite cumpãtãri,
pentru ca la timpul fiecãrui lucru sã ºtim alege partea lui cea bunã ºi sã nu scãpãm prilejul
cel potrivit.
Dar înþelepciunea unei atente priviri
ºi a unei vigilente luãri aminte asupra vieþii noastre
ºi asupra lucrãrilor lui Dumnezeu,
o putem avea toþi, trebuie s-o avem.
ªi vai de noi dacã n-o avem nici pe asta!
2 - Cele prin care am trecut ºi le-am suferit

ºi le-am pãþit ºi le-am petrecut,
trebuie sã ne înveþe sã ºtim, fãrã îndoialã, deosebi mai bine ºi mai deplin binele de rãu,
adevãrul de minciunã
ºi aurul de gunoi.
Cine nu învaþã nici din propria lui pãþanie, acela este un nebun ºi un netrebnic.
3 - O, cît de mult sînt deosebite una de alta inimile oamenilor!

Unii au o inimã gata sã facã orice, fiindcã atunci cînd inima este bunã, ea este gata îndatã
sã facã binele.
Cel ce are o inimã rea, este tot aºa de gata sã facã rãul.
4 - Chiar dacã mintea mai calculatã, vine ºi-i spune omului cã pentru a face un bine se
cere ostenealã, pagubã, suferinþã,
- inima gata, nu cîntãreºte mult ºi face.
Inima bunã face binele altuia, chiar dacã prin aceasta îºi face sie-ºi rãu.
5 - ªi dupã cum inima cea bunã nu ascultã de mintea sa,

care mai de multe ori se gîndeºte la comoditatea proprie decît la binele altuia,
tot aºa ºi inima gata la rãu, nu ascultã de mintea care o opreºte înºtiinþînd-o despre
urmãri.
6 - O inimã bunã deºi sîngerã de multe ori,

deºi gustã cu amar durerea nerecunoºtinþei ºi a dezamãgirilor din partea multora pe care
i-a ajutat,
ºi deºi se întoarce adesea cu rãni ºi cu vînãtãi de pe urma binefacerilor sale,
- ea totuºi nu descurajeazã niciodatã
ºi nu renunþã la facerea de bine,
pentru cã aceasta este fericirea ei.
Da, numai cînd face binele se simte fericitã.
7 - Lîngã o inimã bunã, nici o noapte nu-i întunecoasã,

nici un necaz deznãdãjduit,
ºi nici o luptã necîºtigatã.
Cãci inima bunã, gata de pãrtãºie curatã, este o comoarã ºi pentru Dumnezeu ºi pentru
oameni.
8 - Este oare gata inima ta sã asculte ºi sã împlineascã cu bucurie, cînd aude îndemnul:
vino la bisericã?
sau vino la adunare?
sau vino sã ajutãm?
sau vino sã dãruim, sã lucrãm, sã postim, sã rãbdãm, sã iertãm?
- Eu mãrturisesc cu ruºine ºi cu pãrere de rãu cã prea de multe ori inima mea nu a fost
gata,
cu bucurie sã facã binele acesta.
Dar mã rog neîncetat sã fie. Roagã-te ºi tu pentru a ta.
9 - Chiar dacã nicãieri nu s-ar mai citi sau vesti Evanghelia,

- Cuvîntul vorbit ºi scris al lui Dumnezeu, cãtre oameni,
- noi toþi ºtim acest Cuvînt...
Fiecãruia dintre noi, El ne-a vorbit ºi ne vorbeºte dincolo de tot ce-i scris.
10 - Dacã tu ai o inimã mai bunã decît a mea poþi fi fericit,

roagã-L pe Domnul sã o facã sã creascã mereu în facerea binelui.
Dar dacã ai una tot rea, sau poate ºi mai rea, atunci roagã-L neapãrat ºi mai cu grabã - sã
þi-o schimbe,
- spre a nu te duce cu ea la pieirea veºnicã.
11 - Dumnezeu ne-a vorbit prin înaintaºii noºtri, vestitorii Soliei Sale,

care nu s-au ferit sã ne facã cunoscut tot planul lui Dumnezeu,
neascunzînd nimic din ceea ce ne era de folos nouã spre mîntuire
(Fap. Ap. 20, 20-27) .
ªi acesta era un glas al lui Dumnezeu pentru noi.
12 - Dumnezeu ne-a vorbit ºi prin pãrinþii noºtri,

prin învãþãturile primite de la ei,
prin tot ceea ce am auzit de la îndrumãtorii noºtri credincioºi,
- din copilãrie pînã astãzi.
ªi acesta era un fel în care ne vorbea Dumnezeu.
13 - Dumnezeu ne-a vorbit ºi prin conºtiinþa noastrã,

prin binele pe care ni l-a fãcut,
prin Soarele Sãu ºi ploaia Sa,
prin timpurile roditoare sau cele ce ne-au zguduit.
Toate acestea sînt glasul prin care ne vorbeºte Dumnezeu...
14 - Cine dintre noi va putea spune vreodatã

ºi se va putea dezvinovãþi în vreun fel în faþa Judecãþii Sale, cã n-a auzit pe Dumnezeu
vorbindu-i?
Care ureche n-a auzit aceste glasuri ale Lui?
sau care ochi nu le-a vãzut?
Care inimã sau minte n-a fost cercetatã de glasul lui Dumnezeu în vreunul din aceste
feluri
- sau de toate?
15 - Nimeni dintre noi nu va mai avea nici o dezvinovãþire, în privinþa asta,

fiindcã tuturor ºi fiecãruia dintre noi, Bunul Dumnezeu ne-a vorbit, pe înþelesul nostru.
Numai cã unii am vrut sã-L ascultãm, alþii n-am vrut.
ªi uneori am vrut sã împlinim ºi Cuvîntul Lui, alteori n-am vrut.
Pentru asta vom rãspunde toþi cu siguranþã.
16 - Dumnezeul nostru este Dumnezeul rînduielii, ordinii, disciplinei ºi statorniciei.

El a rînduit la Începutul Creaþiunii,
în toate lucrurile vãzute ºi nevãzute,
ordinea, ierarhia ºi disciplina,
în chip statornic ºi etern.
Iar noi, împreunã cu toate creaturile ºi creaþiunile Sale, - sîntem obligaþi sã le ascultãm
fãrã cîrtire.
17 - Cînd Dumnezeu a despãrþit lucrurile ºi cînd a creat fiinþele, aºezîndu-le în ordine

fiecare dupã familia sa,
El arãta fiecãrei familii, datoria sa ºi scopul sãu.
ªi stabilea legile ascultãrii,
precum ºi înºtiinþarea pedepsei oricãrei neascultãri.
18 - Dumnezeu a rînduit ºi în Vechiul Aºezãmînt aceiaºi aºezare de legi ºi între seminþiile

care alcãtuiau poporul Sãu Israel.
El a poruncit ca fiecare seminþie sã-ºi aibã steagul ei, ierarhia ºi disciplina ei.
El a poruncit ca fiecare din fiii poporului Sãu sã-ºi aibã locul sãu statornic,
ºi îndrumãtorii de care trebuie sã asculte,
ºi steagul sub care trebuia sã lupte pînã la moarte.
- Nimeni n-avea nici o dezvinovãþire dacã nu asculta - ºi fiecare trebuia sã suporte
nemiloasa rãsplatã a neascultãrii sale.
Dumnezeu este un Dumnezeu al rînduielii ºi în Viitor ca în Trecut.
19 - Nici o abatere de la ordinea stabilitã de Dumnezeu, nu era permisã, ci era pedepsitã

cu moartea (Numeri 1, 51; 13, 10; 16, 40) .
Core, Datan ºi Abiram, vor fi veºnicã pildã împotriva oricãrei rãzvrãtiri
(Numeri 16, 1-40; Rom. 1, 18; Colos. 3, 6) .
ªi cum Dumnezeu este Acelaºi - ieri, azi ºi în veci, - toþi cei neascultãtori, dezordonaþi
ºi uneltitori din poporul Sãu de azi, - ar trebui sã se teamã ºi mai mult.
20 - Dumnezeu a aºezat ºi în rînduielile credincioºilor Sãi de astãzi, fiecãruia familia ºi

ceata lui (1 Cor. 15, 23; Efes. 3, 15) .
ªi El Însuºi a poruncit fiecãruia sã nu-ºi pãrãseascã fraþii (Evrei 10, 25) .
Sã nu-ºi calce legãmîntul dintîi (1 Tim. 5, 12) .
Sã nu-ºi pãrãseascã învãþãtura de la început (1 Ioan 2, 24) .
Iar cine nu ascultã - va avea a face cu rãzbunarea mîniei Lui.
Dumnezeu sã-i binecuvînteze în veci pe toþi cei care au o inimã smeritã, un cuget curat
- ºi o umblare ascultãtoare ºi statornicã, acolo unde au fost aºezaþi de El.
Amin.
90 - Binecuvîntarea ºi blestemul
1 - Orice credincios din poporul Domnului este dator sã nu primeascã ºi sã nu urmeze pe

cei care fac dezbinãri ºi tulburare, împotriva învãþãturii primite întîi,
sã nu primeascã ºi sã nu urmeze nici pe cei ce le aduc o altã evanghelie, adicã o altã
interpretare deosebitã, asupra învãþãturii ºi a credinþei lor.
Blestemîndu-i ºi pe care ce o duc
ºi pe cei care îi primesc
(Gal. 1, 8-9 ºi 5, 12; Rom. 16, 17-18; 2 Ioan 10, 11) .
2 - Dumnezeu a rînduit pentru noi steagul acesta ºi Oastea aceasta, în care ne-a chemat
ºi ne-a poruncit sã-I slujim ºi sã ieºim la luptele Lui.
În ea ni s-a dat fãgãduinþa mîntuirii, calea mîntuirii, slujba mîntuirii ºi în ea trebuie sã
ne-o ducem pînã la moarte,
aºa cum am primit-o de la început, prin omul trimes de Dumnezeu, care ne-a spus clar
solia cu care a venit el.
3 - Nici unul dintre noi n-avem dreptul sã n-ascultãm sau sã pãrãsim calea asta pentru
alta.
Nici unul dintre noi n-avem nici o dezvinovãþire ºi nici o iertare dacã n-ascultãm ºi dacã
nu o pãstrãm întocmai cum am primit-o, de la Dumnezeu.
4 - Pentru fiecare dintre noi are valabilitate porunca ascultãrii de mai marii noºtri
(Evrei 13, 17; 1 Tes. 5, 12-13; 1 Tim. 5, 17) .
Cãci unde nu este ascultare este neascultare -
ºi unde nu este ordine, este dezordine.
5 - Aºa cã dacã nu asculþi de pãrinþii tãi duhovniceºti ºi de fraþii tãi, atunci de Dumnezeu
nu asculþi.
Dumnezeu nu-þi va trimite nici þie ºi nici nimãnui, îngeri din cer sã te lãmureascã,
- ci te îndrumã sã-i asculþi pe mai marii tãi,
iar dacã nu-i asculþi ºi nu-i recunoºti pe aceºtia,
- pe alþii Dumnezeu nu-þi va mai trimite niciodatã (Luca 16, 31) .
Ci vei muri în rãtãcirea trufiei tale.
6 - Te rugãm Domnul ºi Dumnezeul nostru dãruieºte tuturor ostaºilor, un înalt simþ al

înþelepciunii, al disciplinei ºi al statorniciei,
cu care sã Te slujeascã, luptînd cinstit ºi credincios pînã la moarte, sub Steagul unde l-ai
aºezat pe fiecare,
în Oastea în care l-ai înscris,
între fraþii cu care l-ai unit,
pînã la biruinþa din urmã a Ta ºi a lor.
7 - Nu lãsa Doamne ºi Dumnezeul nostru pe nici unul dintre ostaºii Tãi, sã fie nesupus,
nici dezertor,
nici vagabond, nici dezordonat,
nici tulburãtor ºi nici nepãsãtor,
nici dezbinat de Oastea Ta, ºi de Biserica Ta,
ci în unitatea frãþeascã unde l-ai rînduit Tu sã stea, - acolo sã lupte ºi sã trãiascã,
sã moarã ºi sã învie.
8 - Orice credincios lucrãtor, pentru Domnul, va avea neapãrat a face cu gurile bîrfitoare,
cu gurile uneltitoare, cu gurile mincinoase.
Aceste guri rele se vor þinea mereu pe urmele lui, ca niºte cãþele,
lãtrîndu-l neîncetat ºi muºcîndu-l cît mai otrãvitor ºi mai vrãjmaº,
ori de cîte ori li s-ar da vreun prilej sã facã asta.
Vai de sufletele lor! De mii de ori ar fi fost mai bine sã nu se fi nãscut!
9 - Cînd vreodatã lucrãtorul Domnului se întîmplã sã greºeascã, - fiindcã nu este om viu

sã nu mai ºi greºeascã,
- gurile rele mãrind greºeala lui,
ºi mai adãugînd ºi multe altele pe care el nici nu le-a gîndit, nici nu le-a fãcut,
se lãrgesc ºi se lungesc, umplînd þara ºi lumea cu toate vorbele rele despre el.
Ce tristã ºi vinovatã ocupaþie au aceste secãturi batjocoritoare!
10 - Toþi bîrfitorii, netrebnici de un lucru bun, se ocupã numai cu uneltiri.

Cînd nu au ce sã mai spunã atunci scornesc ºi inventeazã.
Cînd n-au nici ce mai inventa, pentru prezent, - rãscolesc în trecut.
ªi tot ce era necunoscut altora din viaþa fratelui lor, gurile acestea rele întorc pe dos,
numai spre a-l înfãþiºa cît mai negru în faþa celor ce-l iubesc ºi îl preþuiesc pentru munca
ºi sufletul lui,
din pricina harului dãruit lui de Dumnezeu, care cunoscîndu-i inima ºi viaþa,
îl are în dragostea Lui ºi îl rînduieºte la o slujbã unicã.
11 - În toatã istoria minunatã a vieþii unui trimis al Domnului ºi a Lucrãrii lui Dumnezeu
cu aceasta,
gurile rele rãmîn mereu pomenite cu blestem ºi cu scîrbã.
Cei care le-au avut au împãrtãºit soarta cîinilor (Apoc. 22, 15) .
Aceasta a fost slujba lor în trecut, aceasta este ºi în prezent - ºi aceasta trebuia sã le fie
ºi plata.
12 - Dragã suflete,
cu toatã inima mea întristatã, te întreb:
- oare nu cumva ai ºi tu o gurã rea, bîrfitoare, uneltitoare ºi mincinoasã?
N-ai ºi tu cumva urã împotriva vreunui frate, vreunui îndrumãtor, vreunui binefãcãtor al
tãu sau al poporului tãu?
Iar ura aceasta care arde în inima ta, îþi face ochiul rãu ºi limba bîrfitoare?
13 - Nu cumva veninul pizmei din tine se revarsã împotriva unui nevinovat,

sau împotriva unui om ales al Domnului?
Nu cumva te faci vinovat de pãcatul lui Core? (Numeri 16) .
Sau de al lui Maria ºi Aron? (Numeri 12, 3-15) .
Sau de acel urît pãcat înaintea lui Dumnezeu pentru care au fost osîndiþi cei ce au bîrfit
pe David?
14 - Nu-i lãsa Doamne pe cei bîrfitori mai ales în amãgirea cea ºi mai mare cã fãcînd o
astfel de faptã Îþi aduc o slujbã Þie sau Lucrãrii Tale,
cãci o mai mare prãpastie ca aceasta nu este alta (Ioan 16, 2) .
15 - Nu ne lãsa niciodatã Doamne într-o astfel de stare încît fãcînd rãul împotriva fraþilor
noºtri, sã credem cã poate ieºi vreodatã pentru cineva vreun bine din acest rãu
(Rom. 3, 8) .
Cãci oricine ar fi acela, - osînda lui nu va întîrzia.
16 - De obicei, ori de cîte ori unui om i se pare cã este lovit pe nedrept,

ori bîrfit ºi învinuit, fãrã temei,
ori judecat ºi osîndit pe nedrept,
acel om îndatã este ispitit sã alerge la apãrare ºi la rãzbunare, la dreptate ºi la
despãgubire.
Unii aleargã la oameni, la judecãtori, la arme.
17 - Dar credinciosul adevãrat, în vremea cînd este lovit ºi învinuit pe nedrept,

- va alerga la rugãciune
ºi va spune Domnului: Doamne ai milã de fratele meu care m-a vorbit de rãu, nefiind
vinovat,
cãci sufletul lui s-a acoperit de vina unei judecãþi nedrepte (Ioan 8, 15) .
Fiindcã este cine sã-l judece: cuvintele lui grele ºi neadevãrate ºi nu-i judecãtor care sã-l
osîndeascã mai greu.
18 - Adevãratul credincios în vremea suferinþei sale, va alege totdeauna alergarea la

rugãciune.
Acolo, stînd la picioarele Domnului, inima lui se va liniºti,
ºi gîndurile sale limpezite vor gãsi mãsura rãbdãrii, a tãcerii ºi a rãspunsului sãu,
- la învinuirile nedrepte aduse împotriva sa.
Aºa cum a fãcut ºi Domnul sãu Isus.
19 - În rugãciune sufletul credincios va afla calea cea bunã pe care trebuie s-o urmeze,
faþã de cei care au rãspîndit ºi rãspîndesc lucruri neadevãrate despre dînsul,
acolo capãtã el puterea de a-i înþelege ºi de a-i ierta pe toþi vrãjmaºii ºi bîrfitorii sãi.
ªi va cãpãta milã ºi iubire pentru ei.
Aºa cum a avut Domnul sãu Isus.
20 - O, fericitã este inima care este totdeauna gata sã alerge la rugãciune.

Care ori de cîte ori este lovitã ºi bîrfitã, nedreptãþitã ºi pãgubitã,
sau înºelatã, ameninþatã ºi zdrobitã,
aleargã îndatã la rugãciune
ºi îºi cautã la picioarele Crucii lui Hristos liniºtea ºi vindecarea,
mîngîierea ºi despãgubirea,
apãrarea ºi dreptatea ei.
O, Preadulce ºi Bun Mîngîietorul ºi Apãrãtorul nostru, Te rugãm dãruieºte-ne puterea ºi
ajutorul de care avem nevoie, ca sã suferim, sã iubim ºi sã iertãm pe toþi rãufãcãtorii noºtri
rugîndu-ne pentru întoarcerea ºi mîntuirea lor, cum ne-ai învãþat Tu.
Cãci a Ta este Împãrãþia ºi Puterea ºi Slava, Dumnezeul nostru, a Tatãlui, a Fiului ºi a
Sfîntului Duh,
ºi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor.
Amin.
Ce zi a fost aceea!
Ce zi a fost aceea,
ce tainã ºi rãscruce
cînd Þi-am simþit puternic
a-dragostei porunci
cînd viaþa mea, - o altã
cãrare-avea s-apuce
- ce razã strãlucitã
m-a strãbãtut atunci!
Slãvit sã fii slãvit,

Tu Cel care-ai venit
ºi minunat m-ai izbãvit
- Isuse, Preaiubit!
Fiinþa mea-ngheþatã,
ºi frîntã ºi zdrobitã
fiinþa mea cãlcatã
atît de nemilos,
mi-a înviat Isuse
atuncea-ntr-o clipitã
cum ar pãtrunde-o-ntreagã
un fulger luminos!
Ce-a fost atunci, - nici astãzi

eu nu pot înþelege,
c-a fost o Înviere,
un Praznic, un Mister,
de-atunci a mea viaþã
în douã pãrþi s-alege
- ca-n iad eram nainte
iar astãzi sînt ca-n cer!
Pag. 366 - Cuprinsul în ordine - Vol. 3 -
Cuprinsul în ordine
Cap. Titlul Pag.

1 PÃªUNILE DULCI - Caiet 1 3
2 Pãºune dulce e Cuvîntul 4
3 Adevãrata-nþelepciune 6
4 1 Facere ºi Început 7
5 2 Mãrginire ºi nemãrginire 10
6 Cîntãm Domnului 13
7 3 Focul ºi înºtiinþarea 14
8 4 Suferinþa ºi slava 17
9 Cîntãri Noi 20
10 5 Faptã ºi rãsplatã 21
11 6 Via ºi roadele 24
12 În credinþa pãrinteascã 27
13 7 Grija ºi îngrijorarea 28
14 8 Nãdejde ºi înviere 31
15 Doamne, ce frumos era 34
16 9 Apropierea ºi ascultarea 35
17 10 Prezent ºi Viitor 38
18 Pãrtãºia adunãrii... 41
19 11 Setea ºi izvorul 42
20 12 Dulce ºi amar 45
21 Dezbinarea vine numai 48
22 13 Slujire ºi rãsplatã 49
23 14 Bucurie ºi nefericire 52
24 Pentru fraþii cei statornici 56
25 15 Prilejul ºi pãcatul 57
26 16 Mulþime ºi singurãtate 60
27 A Ta Naºtere Isuse 63
28 17 Dumnezeu ºi Casa Lui 64
29 18 Salvator ºi salvare 67
30 Cît de Bun ai fost 70
31 19 Fiorul ºi minunea 71
32 20 Moºtenire ºi moºtenitori 74
33 O Doamne, deschide-le ochii 78
34 21 Înþelepciunea ºi nebunia 79
35 22 Învãþãtori ºi ucenici 82
36 Pentru marea mea plecare 85
37 23 Muncã ºi rãsplatã 86
- Cuprinsul în ordine - Vol. 3 - Pag. 367
Cap. Titlul Pag.

38 24 Binefacerea ºi recunoºtinþa 89
39 Fie-n veci slãvit 92
40 25 Oriunde ºi oricînd 93
41 26 Primirea ºi darea 96
42 Veniþi sã privim la crinii 99
43 27 Fãgãduinþa ºi împlinirea 100
44 28 Vrednicia ºi nevrednicia 103
45 Domnul ne-a-nvãþat 106
46 29 Cãrarea ºi urmele 107
47 30 Statornicie ºi abatere 110
48 ªtiþi voi, fraþilor 114
49 SÃGEÞILE BIRUITOARE - Caiet 2 115
50 Sãgeþile biruitoare 116
51 Domnul este-nþelepciunea 118
52 31 Hristos este Totul 119
53 32 Pricepere ºi teamã 122
54 Fericiþi, voi crinii... 125
55 33 Mama ºi învãþãtorul 126
56 34 Lumina ºi întunericul 129
57 Veniþi toþi sã-I cerem 133
58 35 Calea dreaptã - ºi cãi amãgitoare 134
59 36 Aºteptarea ºi sosirea 137
60 Dragostea nu pizmuieºte! 140
61 37 Eliberare ºi binefacere 141
62 38 Venirea ºi plecarea 144
63 Doamne, Duhule Preasfinte 147
65 40 Mîntuirea ºi pedeapsa 152
66 Tatãl nostru cel din Ceruri, iar 155
67 41 Vreme bunã ºi vreme rea 156
68 42 Unire ºi suferinþã 160
69 O, duhul meu... 164
70 43 Iubirea ºi inima 165
71 44 Dragoste ºi însoþire 169
72 Fie-vã frumoase toate 173
73 45 Cei din urmã ºi cei dintîi... 174
74 Moartea ºi nemurirea 178
75 În ceasul Bucuriei... 181
76 47 Binefacerea ºi rugãciunea 182
Pag. 368 - Cuprinsul în ordine - Vol. 3 -
Cap. Titlul Pag.

77 48 Dincoace ºi dincolo 186
78 Doamne, numai Tu ºtii 190
79 49 Mãrturisire ºi rãspundere 191
80 50 Adevãr ºi falsitate 195
81 Doamne-ai milã cînd nu ºtiu 198
82 51 Pãcatul ºi urmãrile 199
83 52 Numele bun ºi iubirea 202
84 Ca o gustoasã pîine 205
85 53 Înºtiinþarea ºi lumina 206
87 Doamne, Dumnezeul nostru Minunat 213
88 55 Adevãr ºi imitaþie 214
89 56 Zidire ºi dãrîmare 218
90 Doamne, nu vrem niciodatã 222
91 57 Planurile ºi realizarea 223
92 58 Curãþie ºi vicleºug 226
93 Rãtãcitule, întoarce! 229
94 59 Unitate ºi dezbinare 230
95 60 Dorinþele ºi împlinirea 233
96 Pentru Cine-mi pun? 236
97 CUNUNILE SLÃVITE - Caiet 3 237
98 Cununile slãvite 238
99 61 Înaintaºi ºi urmaºi 241
100 62 Arme ºi road 245
101 ªi vîntul ºopteºte 249
102 63 Meditaþie ºi trãire 250
103 64 Depãrtare ºi amintire 254
104 Fii puternicã ºi mare 258
105 65 Ameninþare ºi izbãvire 259
106 66 Cãderea ºi ridicarea 262
107 Har ceresc, condu-mã Tu 265
108 67 Înfãþiºarea ºi judecata 266
109 68 Permis ºi nepermis 269
110 Nu mai plîngeþi 273
111 69 Încrederea ºi biruinþa 274
112 70 Teamã ºi pocãinþã 278
113 Cînd þi-e greu 282
114 71 Cãile bune ºi cãile rele 283
115 72 Voinþã ºi realizare 286
- Cuprinsul în ordine - Vol. 3 - Pag. 369
Cap. Titlul Pag.

116 ªi azi îmi pari... 289
117 73 Durere ºi rãbdare 290
118 74 Copii ºi pãrinþi 294
119 Ce puþin Tu mi-ai cerut 298
120 75 Salvare ºi recunoºtinþã 299
121 76 Numãrat ºi împãrþit 302
122 Te iubesc Isuse, da 306
123 77 Iertare ºi laudã 307
124 78 Stãpînire ºi control 311
125 Þi-am spus Isuse 315
126 79 Rãbdarea ºi loviturile 316
127 80 Munca ºi lenea 320
128 Am dorit sã-Þi fiu 324
129 81 Bucuria ºi întristarea 325
130 82 Cumpãtarea ºi necumpãtarea 329
131 Domnul fie-vã în veac 332
132 83 Rãspundere ºi împlinire 333
133 84 Darea ºi primirea 337
134 Ia-mã Isuse, ia-mã 340
135 85 Dovadã ºi credinþã 341
136 86 Bucurie ºi întristare 344
137 Cît holdele-s plecate 347
138 87 Lãrgime ºi îngustime 348
139 88 A zice ºi a face 352
140 N-am loc nicãieri 355
141 89 Vedere ºi prevedere 356
142 90 Binecuvîntarea ºi blestemul 360
143 Ce zi a fost aceea! 364
144 CUPRINSUL în ordine 365
145 CUPRINSUL alfabetic 369
Pag. 370 - Cuprinsul alfabetic - Vol. 3 -
Cuprinsul alfabetic
Cap. Titlul Pag.

1 A Ta Naºtere Isuse 63
2 88 A zice ºi a face 352
3 50 Adevãr ºi falsitate 195
4 55 Adevãr ºi imitaþie 214
5 Adevãrata-nþelepciune 6
6 Am dorit sã-Þi fiu 324
7 65 Ameninþare ºi izbãvire 259
8 9 Apropierea ºi ascultarea 35
9 62 Arme ºi road 245
10 36 Aºteptarea ºi sosirea 137
11 90 Binecuvîntarea ºi blestemul 360
12 24 Binefacerea ºi recunoºtinþa 89
13 47 Binefacerea ºi rugãciunea 182
14 81 Bucuria ºi întristarea 325
15 86 Bucurie ºi întristare 344
16 14 Bucurie ºi nefericire 52
17 Ca o gustoasã pîine 205
18 35 Calea dreaptã - ºi cãi amãgitoare 134
19 66 Cãderea ºi ridicarea 262
20 71 Cãile bune ºi cãile rele 283
21 29 Cãrarea ºi urmele 107
22 Ce puþin Tu mi-ai cerut 298
23 Ce zi a fost aceea! 364
24 45 Cei din urmã ºi cei dintîi... 174
25 Cînd þi-e greu 282
26 Cîntãm Domnului 13
27 Cîntãri Noi 20
28 Cît de Bun ai fost 70
29 Cît holdele-s plecate 347
30 74 Copii ºi pãrinþi 294
31 82 Cumpãtarea ºi necumpãtarea 329
32 Cununile slãvite 238
33 CUNUNILE SLÃVITE - Caiet 3 237
34 58 Curãþie ºi vicleºug 226
35 84 Darea ºi primirea 337
36 64 Depãrtare ºi amintire 254
37 Dezbinarea vine numai 48
- Cuprinsul alfabetic - Vol. 3 - Pag. 371
Cap. Titlul Pag.

38 48 Dincoace ºi dincolo 186
39 Doamne-ai milã cînd nu ºtiu 198
40 Doamne, ce frumos era 34
41 Doamne, Duhule Preasfinte 147
42 Doamne, Dumnezeul nostru Minunat 213
43 Doamne, nu vrem niciodatã 222
44 Doamne, numai Tu ºtii 190
45 Domnul este-nþelepciunea 118
46 Domnul fie-vã în veac 332
47 Domnul ne-a-nvãþat 106
48 60 Dorinþele ºi împlinirea 233
49 85 Dovadã ºi credinþã 341
50 44 Dragoste ºi însoþire 169
51 Dragostea nu pizmuieºte! 140
52 12 Dulce ºi amar 45
53 17 Dumnezeu ºi Casa Lui 64
54 73 Durere ºi rãbdare 290
55 37 Eliberare ºi binefacere 141
56 1 Facere ºi Început 7
59 27 Fãgãduinþa ºi împlinirea 100
60 Fericiþi, voi crinii... 125
61 Fie-n veci slãvit 92
62 Fie-vã frumoase toate 173
63 Fii puternicã ºi mare 258
64 19 Fiorul ºi minunea 71
65 3 Focul ºi înºtiinþarea 14
66 7 Grija ºi îngrijorarea 28
67 Har ceresc, condu-mã Tu 265
68 31 Hristos este Totul 119
69 Ia-mã Isuse, ia-mã 340
70 77 Iertare ºi laudã 307
71 43 Iubirea ºi inima 165
72 În ceasul Bucuriei... 181
73 În credinþa pãrinteascã 27
74 61 Înaintaºi ºi urmaºi 241
75 69 Încrederea ºi biruinþa 274
76 67 Înfãþiºarea ºi judecata 266
Pag. 372 - Cuprinsul alfabetic - Vol. 3 -
Cap. Titlul Pag.

77 53 Înºtiinþarea ºi lumina 206
78 21 Înþelepciunea ºi nebunia 79
79 22 Învãþãtori ºi ucenici 82
80 87 Lãrgime ºi îngustime 348
81 34 Lumina ºi întunericul 129
82 33 Mama ºi învãþãtorul 126
83 2 Mãrginire ºi nemãrginire 10
84 49 Mãrturisire ºi rãspundere 191
85 63 Meditaþie ºi trãire 250
86 40 Mîntuirea ºi pedeapsa 152
87 Moartea ºi nemurirea 178
88 20 Moºtenire ºi moºtenitori 74
89 16 Mulþime ºi singurãtate 60
90 80 Munca ºi lenea 320
91 23 Muncã ºi rãsplatã 86
92 N-am loc nicãieri 355
93 8 Nãdejde ºi înviere 31
94 Nu mai plîngeþi 273
95 76 Numãrat ºi împãrþit 302
96 52 Numele bun ºi iubirea 202
97 O Doamne, deschide-le ochii 78
98 O, duhul meu... 164
99 25 Oriunde ºi oricînd 93
100 51 Pãcatul ºi urmãrile 199
101 Pãrtãºia adunãrii... 41
102 Pãºune dulce e Cuvîntul 4
103 PÃªUNILE DULCI - Caiet 1 3
104 Pentru Cine-mi pun? 236
105 Pentru fraþii cei statornici 56
106 Pentru marea mea plecare 85
107 68 Permis ºi nepermis 269
108 57 Planurile ºi realizarea 223
109 10 Prezent ºi Viitor 38
110 32 Pricepere ºi teamã 122
111 15 Prilejul ºi pãcatul 57
114 79 Rãbdarea ºi loviturile 316
115 83 Rãspundere ºi împlinire 333
- Cuprinsul alfabetic - Vol. 3 - Pag. 373
Cap. Titlul Pag.

116 Rãtãcitule, întoarce! 229
117 Sãgeþile biruitoare 116
118 SÃGEÞILE BIRUITOARE - Caiet 2 115
119 75 Salvare ºi recunoºtinþã 299
120 18 Salvator ºi salvare 67
121 11 Setea ºi izvorul 42
122 13 Slujire ºi rãsplatã 49
123 78 Stãpînire ºi control 311
124 30 Statornicie ºi abatere 110
125 4 Suferinþa ºi slava 17
126 ªi azi îmi pari... 289
127 ªi vîntul ºopteºte 249
128 ªtiþi voi, fraþilor 114
129 Tatãl nostru cel din Ceruri, iar 155
130 Te iubesc Isuse, da 306
131 70 Teamã ºi pocãinþã 278
132 Þi-am spus Isuse 315
133 42 Unire ºi suferinþã 160
134 59 Unitate ºi dezbinare 230
135 89 Vedere ºi prevedere 356
136 38 Venirea ºi plecarea 144
137 Veniþi sã privim la crinii 99
138 Veniþi toþi sã-I cerem 133
139 6 Via ºi roadele 24
140 72 Voinþã ºi realizare 286
141 28 Vrednicia ºi nevrednicia 103
142 41 Vreme bunã ºi vreme rea 156
143 56 Zidire ºi dãrîmare 218
144 CUPRINSUL în ordine 365
145 CUPRINSUL alfabetic 369
Pag. 374 - Lucrãrile fr. Traian Dorz -
Notã adaus
Traian Dorz
În colecþia de “Cîntãri Nemuritoare” a mai scris:
Vol Nr. Caiet Nr. poezii

1 Cîntãrile Dintîi
1 2 Cîntãri Îndepãrtate 420 poezii
3 Cîntãri Luptãtoare
4 Cîntãrile Bibliei
2 5 Cîntãrile Psalmilor 313 poezii
6 Poemele lui Solomon
7 La Izvoarele Luminii 7000 proverbe
3 8 Comori Universale versificate ºi
9 Pe cãrãrile Luminii comentate
10 Osana, Osana
11 Cîntarea îngeraºilor 320 poezii ilustrate
4
12 Cîte-o povestire micã pentru copii
13 Cîntã-mi mamã
Cîntãrile Domnului
5 - 2088 poezii
colecþia de cîntãri a Oastei Domnului
14 Cîntãrile Anilor
6 15 Cîntãrile Roadelor 592 poezii
16 Cîntãri de Drum
17 Cîntarea Cîntãrilor mele
7 18 Cîntãri Nemuritoare 664 poezii
19 Cîntãrile din Urmã
20 Cîntarea Învierii
8 21 Cîntarea Veºniciei 712 poezii
22 Cîntarea Biruinþei
23 Cîntãri Uitate
9 24 Cîntãri de Sus 601 poezii
25 Cîntãri Noi
26 Cîntãrile Cãinþei
10 27 Cîntãrile Eterne 602 poezii
28 Cîntarea Viitoare
29 Biblia Versificatã
11 30 Minune ºi Tainã 306 poezii
31 Eternele Poeme - neterminatã
- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 375
Prin harul lui Dumnezeu, în afarã de volumele de poezii apãrute în colecþia

“Cîntãri Nemuritoare”, - Traian Dorz - a mai scris urmãtoarele lucrãri:
Prozã:
ISUS HRISTOS - DUMNEZEUL NOSTRU
Meditaþii la Sf. Evanghelie de la Ioan
Vol. Cap Titlu caiet

1 Hristos - Dumnezeul nostru
1 2 Hristos - Sfinþitorul nostru
3 Hristos - Înnoitorul nostru
4 Hristos - Izvorul nostru

2 5 Hristos - Binefãcãtorul nostru
6 Hristos - Pîinea noastrã
7 Hristos - Învãþãtorul nostru

3 8 Hristos - Luminãtorul nostru
9 Hristos - Vindecãtorul nostru
10 Hristos - Pãstorul nostru

4 11 Hristos - Învierea noastrã
12 Hristos - Împãratul nostru
13 Hristos - Modelul nostru

5 14 Hristos - Adevãrul nostru
15 Hristos - Viaþa noastrã
16 Hristos - Pacea noastrã

6 17 Hristos - Mijlocitorul nostru
18 Hristos - Rãscumpãrãtorul nostru
19 Hristos - Jertfa noastrã

7 20 Hristos - Mîntuitorul nostru
21 Hristos - Slava noastrã
HRISTOS - Pîinea noastrã zilnicã - scurte meditaþii zilnice pentru toate zilele anului
de la 1 ianuarie pînã la 31 decembrie.
HRISTOS - Comoara Psalmilor - meditaþii zilnice la Psalmi
Vol. 1 De la 1 Ianuarie la 30 iunie

Vol. 2 De la 1 iulie la 31 decembrie
Pag. 376 - Lucrãrile fr. Traian Dorz -
Cugetãri Nemuritoare
Vol Nr Caietul
1 Prietenul tinereþii mele
1 2 Mãrgãritarul Ascuns
3 Piatra scumpã
4 Lumina iubitului fiu

2 5 Calea bunului urmaº
6 Avuþia sfîntului moºtenitor
7 Pãºunile dulci
3 8 Sãgeþile biruitoare
9 Cununile slãvite
10 Poruncile Iubirii
4 11 Rãsplata Ascultãrii
12 Strãlucirea Biruinþei
13 Crucea mîntuitoare
5 14 Eterna iubire
15 Mãrturisirea strãlucitã
16 Porþile Veºniciei
6 17 Numele biruitorului
18 Garanþia netrecãtoare
19 Lupta cea bunã

7 20 Alergarea cea stãruitoare
21 Credinþa cea încununatã
22 La Þãrmul Întîlnirii
8 23 La Ospãþul Veºniciei
24 La Strãlucirea Viitoare
25 Întîi sã Fim
9 26 Dorim sã Fim
27 ªi acum sã Facem
10 28 Semãnaþi Cuvîntul Sfînt

- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 377
- Îndrumãri nemuritoare
Nr Caietul
1 Cãrarea Tinereþii curate
2 Scumpele noastre surori
3 Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu
4 Dreptarul învãþãturii sãnãtoase
Trei zile ºi adevãruri istorice
- 12 septembrie 1937
5
- 12 februarie 1938
- 7 noiembrie 1976
6 Sfinþii noºtri înaintaºi
- Povestiri nemuritoare
Nr Caietul
1 Pe genunchii lui Isus
2 Leagãnul de Aur
3 Þara Minunatã
4 Cireºul Înflorit
- HRISTOS - puterea apostoliei

Meditaþii la Apostolele Anului
Vol Caietul
1 26 - Apostolele din prima jumãtate a anului
2 26 - Apostolele din a doua jumãtate a anului
- HRISTOS - Taina Evangheliei -

meditaþii la evangheliile anului
Vol Caietul
1 26 - Evanghelia din prima jumãtate a anului
2 26 - Evanghelia din a doua jumãtate a anului
- Piese ºi montaje religioase

Vol Caietul
Vol. 1 Vine Domnul Copilaº program de Crãciun pt. copii
Vol. 2 Hristos S-a Nãscut petrecere de Crãciun
Vol. 3 Hristos a Înviat petrecere de Paºti
- Surorile noastre sfinte -

Petrecere duhovniceascã pentru surori
- Pentru Istoria unei Jertfe
Nr Caietul Durata Din La
1 Grãuntele 12 ani 1923 1935
2 Cernerea 12 ani 1935 1947
3 Rugul 30 ani 1947 1977
4 Pîrga 12 ani 1977 1989
Pentru toate, Slãvit sã fie Domnul.

Pag. 378
Astãzi, 7-IX-2004, am terminat de corectat vol. 3 din Cugetãri Nemuritoare

377 pag. = 12.165 rînduri reale scrise
118 MB
551.657 caractere = 115.688 cuvinte
16.650 rînduri total = 11.531 propoziþii = 10.904 fraze
Am început cartea în
11-VII-2004
ºi am terminat-o în
8-IX-2004
59 de zile.
Ediþie transcrisã ºi îngrijitã

de
Ion Lupiþa
- ostaº al Domnului -
C A N A D A
Slãvit sã fie Domnul !
Ast|zi în 8-IX-2004 am corectat Õi aranjat definitiv aceast| versiune a c|rÛii

Cugetãri Nemuritoare - Vol. 3
Ion LupiÛa
Printed in Canada.

Cugetari Nemurit-Vol-3

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cugetari Nemurit-Vol-3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pag.

scurte meditaþii duhovniceºti.

Tot ce v-am spus aici cu lacrimi

Nu-mi lepãdaþi nici o frînturã

Scurte meditaþii duhovniceºti

Pãºune dulce e Cuvîntul

Pãºune dulce e Cuvîntul lui Dumnezeu Cel Sfînt în veac

Izvor de Apã Vie este Cuvîntul Domnului Hristos

Hambar cu grîu de cea mai bunã sãmînþã e Cuvîntul Sfînt

Gustaþi pãºunile alese ale Cuvîntului Divin

Voi cei însetaþi de Pace, de Adevãr ºi de Frumos

Voi care-aveþi acum prilejul s-aveþi Cuvîntul Sfînt la voi

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh

Pentru cã ºi astãzi nu încetezi mereu

Pentru cã Tu ai fãcut ºi vrei sã faci

ªi pentru cã apoi veºnic ºi veºnic

Slavã veºnicã Þie

O, fiul meu iubit ascultã

1 - Cartea Veºnicã a Dumnezeului Veºnic începe cu Dumnezeu, fiindcã înainte de El n-a

5 - Ce dragoste Nemãrginitã trebuie sã fi fost Aceea din care a ieºit ideea,

6 - Din Dragoste s-a nãscut ideea - izvorul cîntãrii.

9 - Cînd dupã o iarnã friguroasã ºi îndelungatã apare prima zi de primãvarã - ce cîntec de

11 - Aºa a fost Venirea lui Hristos pe lume.

12 - Pogorîrea porumbelului cu ramura verde a deschis corabia, a pecetluit jertfa ºi a

13 - Pogorîrea porumbelului în corabie, vestea sfîrºitul lucrãrii fãcutã de Judecatã ºi

20 - Pentru toate lucrurile ºi fiinþele de pe pãmînt pot fi gãsite mijloace de comparaþie:

1 - ªi dacã pe pãmînt nu gãsim totuºi nici un mijloc de comparaþie ºi de mãsurã pentru

3 - Oricît de mult am face pentru Dumnezeu, El meritã ºi mai mult.

4 - Pe lîngã ceea ce dragostea ne încredinþeazã cã Îi sîntem datori lui Dumnezeu, oricît

8 - Cînd Împãratul vorbeºte, atunci toate tac.

11 - Cînd se propovãduieºte Cuvîntul lui Dumnezeu, cerurile iau aminte ºi ascultã... Tu

12 - A þine seama de trecut, este o mare înþelepciune.

13 - Nimeni dintre noi n-a crescut învãþat.

14 - Cîte mijloace care ne uºureazã ºi ne înfrumuseþeazã astãzi viaþa noastrã, pãrinþii

15 - Sã ia bine seama orice tînãr la aceste adevãruri.

16 - Ce rãu este uneori cã îi merge omului bine.

20 - Cuvintele înºtiinþãrilor sfinte trebuie sã ne umple inimile de teamã ºi mintea

Cîntãm Domnului, cîntãm

Vrednic eºti Tu-n veci sã-Þi dãm

Doamne, noi sã nu-ncetãm

3 - Nu întãrîtaþi pe Domnul la gelozie (1 Regi 14, 22) .

5 - Ridicarea mîinii spre cer, este ºi legãmînt ºi juruinþã.

6 - Legãmîntul cutremurãtor ºi neuitat al Domnului dã ºi o mai puternicã tãrie

13 - Iatã, þinuturi întregi s-au pãstrat în credinþã

18 - Sã cîntãm, - ni se porunceºte de o mie de ori în Sfînta Scripturã.

19 - Pentru cel credincios luptã toate puterile lui Dumnezeu.

4 - De multe ori se bucurã pe pãmînt biata inimã omeneascã.

7 - Dumnezeu face la fel ºi în lumea duhovniceascã precum în cea trupeascã. Pe cel

8 - Nimic nu învie, pînã ce nu moare mai întîi.

9 - Hristos este o Stîncã nu numai neclintit de puternicã dar ºi strãlucit de înaltã.

10 - Tãria ºi înãlþarea Stîncii, îi dã celui zidit în Hristos un simþãmînt de putere ºi de

12 - În orice stãri grele am ajunge, sã ºtim sã ne bizuim puternic pe Numele Domnului

13 - Mîna celui care doreºte sã salveze pe cel primejduit, - se întinde.

14 - Mîna celui care doreºte sã se roage fierbinte se întinde spre Dumnezeu...

17 - Nici o adîncime, nici o depãrtare, nici o prãbuºire nu este aºa de afundã, ca sã nu ne

18 - Cãci oricare ar fi depãrtarea, de la noi ºi pînã la Domnul, puterea milei ºi a iubirii

Cîntãri Noi ºi tot mai noi

Jertfe noi ºi tot mai noi

Roade noi ºi tot mai noi

1 - Îmbracã-te cu o inimã plinã de bunãtate ºi dragoste ca sã gãseºti ºi tu la fel, cînd vei

16 - Dumnezeu n-are nevoie sã Se laude El pe Sine.

19 - O, dacã toate operele ar rãspîndi numai exemplele ºi isprãvile oamenilor credincioºi

20 - Dar cînd în tot ce se învaþã ºi se scrie,

2 - Ce viþe drepte, ce mlãdiþe roditoare, ce frunze sãnãtoase ºi ce struguri dulci - ar trebui