Pag.

13-XI-2001

CUGETÃRI NEMURITOARE

Vol. 1

- 1 - Prietenul Tinereþii mele

- caietul 1 -
- 2 - Mãrgãritarul Ascuns
- caietul 2 -
- 3 - Piatra Scumpã
- caietul 3 -

scurte meditaþii duhovniceºti.

 Pag. 2

1 Tot ce v-am spus aici cu lacrimi

2 e adevãr curat ºi greu
3 mãrturisit pe conºtiinþã
4 ºi-n Numele lui Dumnezeu

5 Nu-mi lepãdaþi nici o frînturã

6 din tot ce spun acum ºi scriu
7 cã tot ce nu-nþelegeþi astãzi
8 o sã-nþelegeþi mai tîrziu.
 Pag. 3

9 1 - Prietenul Tinereþii mele

10 - caietul 1 -

11 Mãrturisiri ºi împãrtãºiri scumpe

12 din singurãtatea mea
13 cu Domnul meu
14 sau fãrã El

15 de

16 Traian Dorz
 Pag. 4

17 Prieten tinereþii mele

18 Prieten tinereþii mele

19 ºi lacrimilor mele Dor
20 ºi Soþ singurãtãþii grele
21 - Te cînt Isus - ºi Te ador.

22 Ce n-am putut nici mamei spune

23 atît de-adînc, de cald ºi des, -
24 am spus iubirii Tale bune
25 simþindu-mi sufletu-nþeles.

26 La anii de rãscruci amare

27 cu sufletul zdrobit de tot
28 la nimeni negãsind crezare
29 la Tine am ºtiut cã pot.

30 Ce nimeni n-a mai fost altcine

31 sã-mi fie-n ceasul disperat
32 ai fost Tu-n stare pentru mine
33 cãci m-ai iubit cu-adevãrat.

34 Þi-aº spune nu ºtiu ce cuvinte

35 de adorare ºi fior
36 cît mi-e iubirea de fierbinte
37 - dar nu pot, cît Îþi sînt dator!

38 Prieten tinereþii mele

39 cu cît mi-ai dat ºi mi-ai adus
40 al Tãu sînt eu, a Tale-s ele
41 pe vecii toþi, pe toþi,
42 Isus!...
 Pag. 5

43 În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh

44 Amin

45 Isus Hristos
46 Mare Dumnezeul meu ºi Veºnicul meu Prieten
47 Slavã veºnicã Þie...

48 Þie, a cãrui întîlnire m-a nãscut de Sus

49 ºi mi-a oprit viaþa într-o veºnicã tinereþe
50 prefãcîndu-mi singurãtatea îmbrãþiºare
51 ºi pustietatea paradis;

52
53 Þie, care, dîndu-mi jugul Tãu, m-ai fãcut soþ,
54 dîndu-mi sãrutul Tãu, m-ai fãcut floare
55 ºi dîndu-mi cununa Ta, m-ai fãcut cîntec;

56 Þie a cãrui însoþire mi-a fãcut numele divin,

57 urmele luminoase
58 ºi tîrîrea zbor;

59
60
61 Þie, - toatã dragostea fiinþei mele,
62 toatã dãruirea vieþii mele,
63 toatã slava adoraþiei mele,
64 în care tot ce am putut arde
65 ºi sfinþi eu,
66 - este nimic;
67 ci singurã partea Ta
68 este totul!...

69 Slavã veºnicã Þie

70 Veºnicul meu Prieten ºi Mare Dumnezeul meu
71 Isus Hristos.
 Pag. 6

72 Nepreþuit Prieten

73 Nepreþuit Prieten al tinereþii mele, -

74 al Tãu e tot ce cîntã-n jurul meu ºi-n mine
75 a Ta-i grãdina scumpã cu stratul ei de stele
76 cu lacrima ºi roua de crini ºi de rubine.

77 Nedespãrþit Prieten al tinereþii bune, -

78 a Ta-i fîntîna dulce ce sînu-mi rãcoreºte,
79 a Ta e pîinea bunã cu gust de rugãciune
80 ºi perna-mpãrtãºitã ce faþa mi-o sfinþeºte.

81 Neasemuit Prieten al tinereþii sfinte, -

82 în tot ce ating pe lume mã-nfiorez de Tine,
83 în tot ce-aud descopãr prea dulcile-Þi cuvinte
84 ºi-n tot ce vãd, Þi-e numai sãrutul pentru mine.

85 Nemaiuitat Prieten al tinereþii scumpe, -

86 pe orice drum m-ai duce e numai fericire
87 ºi-n orice loc descopãr divina-Þi Mînã cum pe
88 întreaga mea fiinþã revarsã doar iubire.

89 Ne-nlocuit Prieten al tinereþii dulce, -

90 a Ta-i pe veºnicie fiinþa mea întreagã
91 cãci nu-i asemeni Þie oriunde m-aº mai duce
92 nimic, pe lumea asta, aºa sã mã atragã.

93 Dumnezeiesc Prieten al tinereþii mele, -

94 eu n-am alt rai ºi soare ºi dor decît pe Tine
95 doar Tu mi-eºti toate acestea - ºi mult mai mult ca ele
96 - cuprinde-mã la Sînu-Þi
97 ºi-n veci aºa mã þine!
 Pag. 7

98 1 - Începutul minunilor mele

99 1 - Isuse, Domnul ºi Mîntuitorul Unic, slavã unicã ºi veºnicã Þie pentru sufletul pe care
100 Þi-l alegi Tu ºi pe care dintr-o datã îl faci atunci cunoscut ºi luminos tuturor celor din ceruri,
101 de pe pãmînt ºi de sub pãmînt.
102 Tu eºti Începutul tuturor minunilor.

103 2 - Tu eºti Semãnãtorul - ºi Tu eºti ºi Sãmînþa.

104 Tu eºti Soarele care dã, ºi Tu eºti rodul care primeºte.
105 Tu eºti Pãrintele - ºi Tu eºti ºi Fiul.

106 3 - Ferice de sufletul pe care Þi-l alegi Tu sã-i dãruieºti sãmînþa Ta Dumnezeiascã pentru
107 a Te naºte din el pe Tine Însuþi, fãcîndu-Te atît de mic sã Te încapi în el. ªi fãcîndu-l pe el
108 atît de mare sã Te încapã pe Tine.

109 4 - Slavã veºnicã Þie Isuse pentru sufletul pe care îl alegi sã-i dai jugul Tãu care înseamnã
110 însoþirea lui cu Tine
111 ºi sãrãcia Ta, care înseamnã învrednicirea de a-l face în stare de naºteri cereºti. De
112 naºterea de opere divine. De inspiraþii divine. De fii divini.

113 5 - Ferice de sufletul pe care Þi-l însoþeºti Tu astfel, încît trecînd jugul Tãu asupra lui Þi-l
114 devii soþ ºi colaborator
115 ºi punîndu-i sarcina Ta în el Þi-l devii una, dupã cum Tu eºti Una cu Tatãl printr-o
116 asemenea Tainã slãvitã ºi nepãtrunsã.

117 6 - Slavã veºnicã Þie Preaiubitul meu pe care nu ºtiu cum altfel sã Te numesc, din clipa
118 cînd Te-ai îndurat astfel de sufletul meu.

119 7 - Jugul Tãu mi Te-a fãcut Soþul. Sarcina Ta Stãpînul. ªi amîndouã Preaiubitul.

120 8 - Împãrtãºirea aceasta cu Tine mi-a dãruit veºnicia Ta, Tinereþea Ta, Prietenia Ta, - pe
121 care nici un cuvînt din lumea aceasta nu le poate spune ce simt cã sînt.
122 Jugul Tãu sã mã facã harnic,
123 sarcina Ta sã mã facã rodnic,
124 dragostea Ta sã mã facã luminã.

125 9 - Soþul meu de jug, nu mã lãsa sã lenevesc niciodatã! Ci îndeamnã-mã sã ostenesc cu

126 bucurie, pãºind mai alãturi de Tine pe aceeaºi brazdã slãvitã - sau spre acelaºi altar strãlucit.

127 10 - Soþul meu de sarcinã, nu mã lãsa sã rãmîn sterp niciodatã, ci fiecare sãmînþã a Ta din
128 mine sã aducã roduri de treizeci, de ºaizeci ºi de o sutã.

129 11 - Pînã cînd toatã inima mea va deveni o þarinã acoperitã cu lanuri legãnate de Duhul
130 Sfînt. ªi cu roduri aplecate de miez sãnãtos ºi greu.
 Pag. 8

131 12 - Pînã cînd viaþa mea va deveni o dîrã luminoasã pe care sã ajungã mulþi în cer.

132 13 - Pînã cînd amintirea mea va deveni o mamã fericitã înconjuratã de nenumãraþi fii
133 curaþi ºi frumoºi, semãnînd cu Tine.

134 14 - Pînã cînd tot ce am adus eu pe lume va putea purta cu vrednicie Numele Tãu ºi
135 pecetea Ta.

136 15 - Preaiubitule, ia-mã de mînã ºi hai sã alergãm.

137 16 - Toate cîmpiile albe dinaintea noastrã aºteaptã sãrutul urmelor noastre împreunate.

138 17 - Toate cîntãrile din faþa noastrã aºteaptã sã le împletim firele de aur ale melodiilor
139 ºi ale poeziei împreunã.

140 18 - Toate înãlþimile munþilor curaþi ºi sfinþi, toate poienile singurãtãþilor fericite, toate
141 gîndurile rugãciunilor, adoraþiei ºi extazelor cereºti ne aºteaptã ºoaptele, lacrimile, tãcerile
142 noastre.

143 19 - Am lãsat în urmã totul. Am închis toate uºile, am rupt toate punþile, am ars toate
144 amintirile trecutului stingher.

145 20 - Nu mai am nici un alt drum decît al Tãu.

146 Nu mai vreau nimic decît pe Tine.
147 Nu mai doresc nimic decît dragostea Ta,
148 jugul Tãu
149 ºi sarcina Ta.
150 Prietenul tinereþii mele eterne,
151 - sã mergem!

152 Omului, Credinþa-i cere

153 ca sã-i dea fiinþa-ntreagã
154 Dragostea, îi cere numai inima,
155 cãci ea i-e dragã,
156 dar Nãdejdea cere numai o fãrîmã doar
157 ºi-o razã
158 cînd le are, ea,
159 Credinþa ºi Iubirea le salveazã.
 Pag. 9

160 2 - Însoþirea sufletelor sfinte

161 1 - Ce minunat este sã fii însoþitorul unui suflet plin cu Hristos!

162 2 - Ce har ceresc este sã fii umãrul pe care se reazemã o fiinþã sfîntã, în clipa fericitei ei
163 slãbiciuni din pricina purtãrii lui Hristos pentru mîntuirea altora.

164 3 - Ce slavã unicã este sã poþi ocroti, mîngîia ºi cuprinde la cãldura curatã a sufletului tãu,
165 singurãtatea aproape înfricoºat de sfîntã a acelei fiinþe care înseamnã atît de mult pentru
166 gîndurile lui Dumnezeu!

167 4 - De undeva vine,

168 creºte, se apropie tot mai mare,
169 - o luminã nepãmînteascã ce mã învãluie spunîndu-mi: Eu sînt Prietenul tinereþii tale!

170 5 - Inima mea a tresãrit ca de o înviere dintre cei morþi demult, foarte demult.

171 6 - O Dumnezeul meu, oare mai poate fi primãvarã dupã o iarnã atît de îndelungatã!

172 7 - Cine îmi spune oare acum “vino”: Duhul, întîi, sau Mireasa?

173 8 - Ori poate amîndoi deodatã, fiindcã dacã doi se învoiesc sã cearã ceva, le va fi ºi dat.

174 9 - Duhul nu vrea sã meargã fãrã Mireasã. ªi dacã Ea nu poate sã meargã atît de repede
175 ca ºi El, - El nu va merge singur.

176 10 - O va aºtepta pînã ce va putea merge ºi Ea potrivindu-ºi paºii cu ai Ei, spre a ajunge
177 acolo împreunã.

178 11 - Mirele aºteaptã, ºtiind bine ºi locul ºi timpul

179 unde se vor întîlni
180 toþi trei.

181 12 - Betleem, Betleem, cetatea neînsemnatã ºi ascunsã,

182 Fecioarã nebãgatã în seamã,
183 Mireasã dispreþuitã, ºi singurã!...

184 13 - Cînd El κi va îndrepta Faþa spre tine,

185 cu o luminã uimitoare vei fi învãluitã,
186 ce strãlucire eternã va alunga întunericul tãu
187 ºi ce slavã cereascã va acoperi ocara ta!
 Pag. 10

188 14 - Cînd Hristos te va înãlþa din starea ta de azi,

189 cete priviri se vor întoarce spre tine
190 ºi cîþi vor plînge amar cã te-au dispreþuit!

191 15 - Aceluia cãruia tu Îi porþi în inima ta atîta credincioºie

192 este Cel Prea Înalt.

193 16 - Acum Duhul Lui te umbreºte, dar curînd te va lumina.

194 17 - Acum este vremea negurii tale, dar aceasta este atît de curînd trecãtoare. ªi tocmai
195 ea pregãteºte ivirea luminii tale care este veºnicã.

196 18 - Saltã de bucurie tu care ai fost învrednicitã de umbra lui Hristos, de ocara lui Hristos,
197 de singurãtatea cu El!

198 19 - Nu va fi strãlucire mai fericitã decît a ta,

199 nici slavã,
200 nici îmbrãþiºare,
201 - Mîine Dimineaþã
202 la Hristosul tãu!
203 Amin.
 Pag. 11

204 3 - Cuvintele Celui Scump

205 1 - Cînd aud un cuvînt al cãrui înþeles nu-l pot cuprinde

206 nici accepta,
207 - sã nu mã grãbesc sã rãspund cu mîhnire!

208 2 - Inima mea mîhnitã nu m-a sfãtuit bine niciodatã, pe drumul meu.

209 3 - Gîndul meu mîhnit nu mi-a înþeles niciodatã cuvintele Lui.

210 4 - Ochii mei mîhniþi nu mi-au putut vedea limpede niciodatã Chipul Lui Drag.

211 5 - Lacrimile mîhnirii mele mi-au acoperit ºi mi-au întunecat vederea Feþei Dragi.

212 6 - De ce rãspunzi tu cuvinte grele Prietenului tinereþii tale, inima mea mîhnitã?

213 7 - De ce uiþi tu cît de mult te-a iubit El care îmi vorbeºte acum despre ascultarea ºi
214 ridicarea dintr-o stare bolnavã - spre ceea ce este sãnãtos?

215 8 - Dintr-o stare apãsatã - spre ceea ce este slobod?

216 9 - Dintr-o stare ruinatã - spre ceea ce era în vremea tinereþii mele ºi a Lui?

217 10 - O, iartã-mã Preaiubitul meu, cînd nu Te pot înþelege.

218 11 - Iartã-mã cînd mîhniri prea mari mã împiedicã sã vãd lumina spre care vrei sã mã
219 ridici Tu.

220 12 - Mã doare aceastã chemare ca o rupere ºi îmi simt inima sfîºiatã de sus pînã jos.

221 13 - De o parte ºi de alta a mîhnirii mele, inima mea despicatã în douã tremurã.

222 14 - Lacrimile însîngerãrii ei se preling pe aºternutul unde zac, prãbuºit dintr-o datã ca
223 într-o prãpastie de întuneric zdrobitor.

224 15 - Mi se pare cã zac din nou în aceeaºi prãpastie în care am mai fost de celelalte ori.

225 16 - ªi din care abia ieºisem, trîntindu-mã mai îngrozitor cu o singurãtate ºi pãtimire care
226 mã înspãimîntã ori de cîte ori mã uit înapoi.

227 17 - Ce lung a fost drumul spre luminã - ºi ce scurt este cel spre întuneric!

228 18 - Dumnezeul meu, nu mã lãsa sã cad din nou.

229 Þine-mã sã nu mai alunec, dacã am putut ajunge pînã aici!
 Pag. 12

230 19 - Iatã vîntul cum vuieºte de rece voind sã mã smulgã de pe Stînca pe care mi se pãrea
231 cã am ajuns-o!

232 20 - Voi gînduri negre, fugiþi de la mine; El n-a zis aºa cum îmi ºoptiþi voi!

233 21 - Duhule al mîhnirii, taci înãuntrul meu, nu mã sfãtui la nimic! Nu mai vreau sã te aud.

234 22 - Nu vreau sã te ascult tocmai acum cînd inima mea este sfîºiatã prea adînc. Cînd ochii
235 mei nu mai pot vedea nimic înainte. ªi cînd în urechile mele nu mai aud nimic, înafarã de
236 glasul tãu ispititor care îmi spune veºti ºi înºtiinþãri îngrozitoare.

237 23 - Dumnezeul meu,

238 Nãdejdea tuturor marginilor îndepãrtate
239 ale pãmîntului ºi mãrii din mine,
240 - de Tine mã agãþ cu ultima mea nãdejde,
241 numai de Tine!

242 În momentele mai grele

243 aminteºte-þi totdeauna
244 de Hristosul tãu Cel Unul
245 - ºi iubirea ta cea una.
 Pag. 13

246 4 - Vino Glasule Dorit

247 1 - Preaiubitul inimii mele, cine sã-mi spunã în clipa prãbuºirii mele cã Tu nu Te-ai
248 schimbat?

249 2 - Care este glasul mai tare ca cel al duhului mîhnirii pe care îl simt acum zdrobindu-mã?

250 3 - Vino glas dulce al vindecãrii mele ºi ridicã-mi sufletul doborît, ca de o înmormîntare!

251 4 - Vino dulce luminã a speranþei mele ºi refã-mi inima sfîºiatã ca o catapeteasmã!

252 5 - Vino dulce cãldurã a iubirii, alungã-mi îngheþul întunecat care mã învãluie ºi mîhnirea
253 care mã apasã ca o lespede grea ºi rece!

254 6 - Vino Primãvarã Dulce, ajutã-mi sã-mi scot florile îngheþate la soarele tãu fericit, care
255 sã mi le învie iarãºi.

256 7 - Vino vremea cîntãrii, învioreazã obrazul florilor mele ofilite. Fã-le din fiecare strop
257 de lacrimã un strop de rouã cuprins de o luminã ºi mãturat de o razã.

258 8 - Vîntule cald ºi înmiresmat, nu sta! Ridicã-te vînt cald din miazãzi, apropie-te ºi
259 învãluie-mi toate hotarele mele care te aºteaptã încã tremurînd de fiori frigul venit dintr-o
260 datã - ºi învie-mã!

261 9 - Ridicã-mã iarãºi pe înãlþimile mele... pe înãlþimile tinereþii mele senine ºi dragi.
262 Eu sînt ca o floare cositã,
263 ca o viaþã fãrã sprijin,
264 ca o apã fãrã albie.
265 Ridicã-mã iarãºi, cãci singurã nu pot.

266 10 - De cine altul sã mã mai reazem, dacã nu de Tine, Singura mea Iubire!

267 11 - Pe unde sã mai curg dacã nu mã mai conduci Tu, Calea mea, Rãdãcina mea, Stãpînul
268 meu?

269 12 - Nu-mi lãsa viaþa iarãºi goalã, inima sfîºiatã, singurãtatea singurã!...

270 13 - Iartã-mã cã nu Te pot urma încã, nici atît cum ai vrea Tu de repede, nici cum doreºti
271 Tu de sus.

272 14 - Picioarele mi-s încã bolnave, aripile îngreuiate, inima slabã.

273 15 - Iartã-mã cã ºtiind-mi slãbiciunile nu pot lua hotãrîrea puternicã. Mi-e fricã nu de
274 înãlþimile Tale, ci de adîncimile mele.
 Pag. 14

275 16 - Vreau sã Te ascult, dar mi-e teamã sã îndrãznesc.

276 17 - ªi stau aici temîndu-mã de un singur rãu, mai mare ca oricare altul, acela care m-a
277 chinuit cel mai amar ºi mai îndelung singurãtatea departe de Tine.

278 18 - Dumnezeul meu ºi Unicul meu Prieten, nu mã lãsa sã mã prãbuºesc iarãºi, dacã m-ai
279 fãcut sã ating Þãrmul dorit, dupã care îmi întind mîinile de atîta vreme ºi de atîta drum.

280 19 - Nu-mi lua bucuria pe care mã faci sã cred cã am primit-o.

281 20 - Nu-mi lua comoara pentru care Þi-am jertfit atîtea lacrimi ºi am plãtit-o cu atîta
282 suferinþã!

283 21 - Tu care ºtii viaþa mea ºi preþul pe care l-am dat, adu-Þi aminte cã nu am nici lacrimi
284 ºi nici putere sã mai plãtesc. Lasã-mã cu cît am dat, pentru cã am dat tot ce-mi mai rãmãsese
285 ca sã trãiesc!

286 22 - La Poarta Îndurãrii Tale

287 bat cu rugãciunea mea.
288 Numai la aceastã Poartã îndrãznesc
289 ºi numai la ea pot aºtepta nãdãjduind
290 sã mi se mai deschidã!
291 Amin.
 Pag. 15

292 5 - În faþa Porþii Îndurãrii

293 1 - În locul unde mi-am rostit judecata, mi-am auzit ºi iertarea!

294 2 - În aºternutul unde am zãcut plîngîndu-mi durerea, mi-am primit ºi vindecarea.

295 3 - ªi tot Tu pe Cel care Îl întristasem m-ai ºi înviorat. Poarta Îndurãrii s-a deschis ºi Faþa
296 Ta Iubitã m-a luminat din nou. Te-ai întors iarãºi la mine cã ai vãzut neputinþa mea.

297 5 - Þi-a fost milã. Nu m-ai judecat cum meritam; dragostea Ta m-a înþeles. Pentru cã nu
298 Te-ai gîndit la Tine, ci la neputinþele mele.

299 6 - Ai privit ochii mei în care era teama despãrþirii ºi durerea neputinþei - amîndouã la fel
300 de mari ºi Þi-a fost o nemãrginitã milã de mine, pe care mã iubeai nemãrginit de mult.

301 7 - Tremuram cînd mã priveai. Îmi era ºi teamã ºi dor de cuvîntul care mi-l vei spune.
302 De acest cuvînt atîrna soarta mea.

303 8 - Fericirea mea nouã, sau prãbuºirea mea veche, atîrna de pasul Tãu.

304 9 - Tu ai renunþat la zborul Tãu ºi ai rãmas lîngã mine.

305 10 - Þi-ai întors cu o duioasã durere privirea dinspre înãlþimile Tale luminoase ºi oftînd
306 Te-ai aºezat iarãºi lîngã neputinþele mele zicînd:
307 - Nu vreau, nu pot sã merg fãrã tine!

308 11 - Te voi aºtepta aici!

309 Nu renunþ, dar am în hotãrîrea ºi legãmîntul pe care l-am fãcut ºi pentru tine, pînã þi se
310 vor întãri aripile, îþi vor creºte penele ºi þi se vor vindeca deplin ranele inimii.

311 12 - Þinta noastrã este aceea pe care þi-am arãtat-o ºi care o clipã, printre nori, ai vãzut-o
312 limpede.

313 13 - Dar nici ea n-ar fi fericitã vãzînd cã vine numai un sol singur.
314 ªi jugul ºi cununa, sînt pentru doi.

315 14 - O, ce grav cuvînt este acesta: “singur”!

316 L-am rostit ºi l-am simþit pînã acum atît de mult încît mi se înfioarã toatã fiinþa ºi numai
317 gîndind cã l-aº mai putea avea iarãºi lîngã mine vreodatã!

318 15 - Nu-l mai vreau, nu-l mai pot suferi - Dumnezeule Bun!
319 Ai milã de mine Prieten Bun ºi Adevãrat, - nu mã mai lãsa fãrã Tine.
 Pag. 16

320 16 - Vreau vindecarea. Aici ºi acum.

321 În aºternutul singurãtãþii în care zac, vindecã-mi sufletul de singurãtate.

322 17 - Schimbã-mi plînsul de durere în plîns de bucurie.

323 18 - Ajungã feþei mele chipul bãtrîneþii mîhnite ºi redã-i chipul tinereþii voioase.

324 19 - Schimbã-mi suspinul amãrãciunii în suspin al îndulcirii.

325 20 - Fã sã mi Te vãd apropiindu-Te sãltînd peste dealuri ºi peste vãi, grãbindu-Te spre
326 mine, ca un cerb tînãr, trecînd peste munþii ce ne despart.

327 21 - Fã-mã sã-Þi aud dulcele-Þi glas spunîndu-mi în mijlocul plînsului meu: rîzi!

328 22 - ªi dintr-o datã sã izbucnesc în rîsul fericit, în rîsul cel mai fericit, în ochii încã plini
329 de lacrimi strãlucitoare.

330 23 - Picurii genelor mele sã strãluceascã vesel ca stropii de ploaie de pe un crin, luminaþi
331 deodatã de rãsãritul soarelui Feþei Tale Iubite.

332 24 - Buzele mele sã strãluceascã dintr-o datã de lumina sãrutului Tãu, ca buzele norilor
333 cînd soarele îi sãrutã în rugãciunea lor de searã.

334 25 - ªi gîndul singurãtãþii sã nu mã mai însoþeascã niciodatã.

335 Fã-mi aºa Preaiubitule Isus!
336 Amin.
 Pag. 17

337 6 - Dulcea vindecare a inimii mele

338 1 - Inima mea este fericitã Preaiubitul meu, inima mea este fericitã cã iarãºi sînt cu Tine.

339 2 - Dar pentru cã sufletul meu a fost chinuit prea mult, - noile lacrimi ale bucuriei, n-au
340 putut ºterge de tot ºi nici acoperi, ecoul ºi urmele celorlalte.

341 3 - În bucuria mea mai aud încã, ºiroind ca un ecou amar, trecutul plîns îndelungat.

342 4 - ªi privind spre un viitor atît de minunat încît pare cu neputinþã, îmi vine sã mã
343 îndoiesc pînã ºi de prezentul acesta fericit care mi se pare un vis.

344 5 - Îmi frec ochii ºi-mi spun: oare este aievea?

345 Se poate sã fi venit pe totdeauna vindecarea mea?

346 6 - Tu sfîntã ºi dulce vindecare a inimii mele pe care te-am dorit ºi te-am chemat atît de
347 sfîºietor, eºti oare chiar aici lîngã mine?

348 7 - Este oare adevãrat tot ceea ce vãd ºi ceea ce simt? Nu este oare minunea aceasta numai
349 un vis?

350 8 - Doamne Isuse, eu am nevoie nu numai de trei zile spre a mã obiºnui cu minunea. Am
351 nevoie sã o am mereu lîngã mine veacuri ºi veacuri, pînã cînd mã voi încredinþa pe totdeauna
352 cã nu-mi va mai putea fi despãrþitã niciodatã ºi de cãtre nimeni.

353 9 - Abia atunci, inima mea fericitã pe vecii vecilor ar putea sã strige:
354 - Am ajuns! Nu mai doresc nimic!

355 10 - Nu numãrul anilor trãiþi au vreun preþ, ci mãreþia, puterea, înflãcãrarea, înãlþimea ºi
356 roadele cu care i-am trãit!

357 11 - Sufletele mari îºi trãiesc fiecare zi, aproape fiecare clipã, la cea mai înaltã tensiune.
358 Inima lor este ca un cuptor încãlzit de ºapte ori, în care focul este continuu, fãrã scãderi, fãrã
359 întreruperi, fãrã rãciri.

360 12 - Isus Iubit, Tu eºti Acelaºi, azi ºi în veci.

361 13 - Dragostea Ta este neschimbatã - Tu nu iubeºti astãzi mai mult ºi mîine mai puþin.

362 14 - Tu nu iubeºti dupã împrejurãri. Nici dupã locuri. Nici dupã stãri. Cînd i-ai dat cuiva
363 dragostea Ta, aceluia i-o pãstrezi pe totdeauna.

364 1 5 - P o t s ã s e c l at i ne m unþ i i , pot s ã s e revers e m ãri l e, pot s ã s e d ãrî m e

365 stîncile, - dragostea Ta nu se va muta de la cine s-a statornicit odatã.
 Pag. 18

366 16 - Da, mulþi pot sã se clatine. Stãrile mele înalte pot sã se schimbe uneori, clãtinîndu-se
367 fie de mîhnire, fie de temeri, fie de lenevie.

368 17 - Dar Inima Ta nu este aºa ca inima mea. Nici aºa de greu de mulþumit, nici aºa de
369 uºor ca ea.

370 18 - Ce fericit ai fi Tu dacã inima mea ar rãspunde Inimii Tale cu aceeaºi intensitate în
371 a iubi statornic. Sã mã vezi cã totdeauna dragostea mea se încrede în dragostea Ta.

372 19 - Chiar ºi acum cînd mã aflu la rãscrucea aceasta grea, cînd ceea ce aud din gura Ta
373 este atît de nou pentru mine. ªi cînd drumul pe care mã împingi Tu parcã îmi umple fiinþa de
374 spaimã.

375 20 - Sã mã bizui pe dragostea Ta, neschimbat alipitã de mine, fãrã nici o teamã ºi fãrã nici
376 o mãsurã.

377 21 - Cînd inima mea stã alipitã de a Ta ºi mîinile mele se împreunã spre lumina Feþei
378 Tale,
379 cînd ochii mei varsã lacrimile temerii de despãrþire - sã mã bizui nemãrginit pe Tine.

380 22 - Cînd rugãciunile mele sînt strãbãtute de frica înãlþimii spre care mã duci Tu,
381 - pentru sufletul meu aplecat spre Tine, împreunã-Þi mîinile moi pe care dragostea a scris
382 pe veºnicie numele meu sãpat în ranele cuielor - binecuvîntîndu-mã! Sã mã bizui nemãrginit
383 pe Tine.

384 23 - Sub ocrotirea iubirii sã mergem fericiþi sau sã rãmînem în pace. Îmi va fi totuna.

385 24 - ªi cei ce merg cîntînd - ºi cei ce rãmîn rugîndu-se - sã se revadã la ziuã bucuroºi.
386 Iar încredinþarea lor în dragostea fãgãduitã sã se întãreascã ºi mai mult, una pe alta.
387 Da. Amin!

388 Statornicia-i cea mai naltã

389 virtute pentru Dumnezeu
390 dar trebuie mereu pe lume
391 sã urc drumul cel mai greu.
 Pag. 19

392 7 - În starea de odihnã dulce

393 1 - Sînt felurite limbile, dar Cuvîntul este Acelaºi.

394 2 - Sînt felurite inimile, dar iubirea este la fel.

395 3 - Sînt felurite stãrile, dar harul este unic.

396 4 - Sînt felurite vasele, dar izvorul este neschimbat! ªi din Tine se umplu toate, dupã cît
397 pot cuprinde ele.

398 5 - Acelaºi Cuvînt, - dar este auzit de fiecare minte dupã limba sa. ªi dupã mãsura
399 ascultãrii de El.

400 6 - Aceiaºi Iubire, dar se cuprinde în fiecare inimã dupã capacitatea ei. ªi dupã dorinþa
401 care este înflãcãratã pentru ea.

402 7 - Acelaºi Har, - dar îl simþim fiecare din noi dupã curãþia stãrii noastre sufleteºti, - la
403 ceasul revãrsãrii lui.

404 8 - Ori de cîte ori eram adormit cînd îmi vorbeai, - nu Þi-am auzit Cuvîntul Tãu în limba
405 mea.

406 9 - Starea de nici treaz - nici dormind, - este cea mai rea stare. Nici aud bine ca sã înþeleg
407 bine, nici nu aud deloc ca sã nu înþeleg rãu.

408 10 - Ci dormind, aud doar atîta cît mã face sã înþeleg chiar cum nu auzise Cuvîntul Tãu.

409 11 - Atunci mi se zdrobeºte inima în cel mai dureros fel. Tocmai cînd ea ar trebui sã-mi
410 fie cea mai fericitã.

411 12 - Atunci duhul meu, abia ajutat, - mi se prãbuºeºte ºi mai adînc. Iar Mîna Ta ajutãtoare
412 trebuie sã se arunce ºi mai grãbitã dupã el, spre a-l ridica iarãºi.

413 13 - O, ce luptã minunatã este iubirea. Ce prãbuºiri ºi ce înãlþãri împreunã, pînã cînd
414 ajunge sã rãmînã îmbrãþiºatã în dreptul unei raze eterne.

415 14 - Postul ºi rugãciunea sînt cei doi soþi ai iubirii care îi fac casa ei cea mai puternicã.

416 15 - Binefacerea ºi Dãrnicia sînt fiicele ei cele mai scumpe.

417 16 - Casa poate fi puternicã prin soþi, dar fericitã poate fi numai prin copii.
 Pag. 20

418 17 - Casa zilei acesteia a fost o astfel de casã.

419 Întreagã familia sfîntã a Iubirii s-a îmbrãþiºat la Poarta Îndurãrii, aºezînd la picioarele
420 Tale Preaiubitule, o cerere cu o jumãtate de lacrimã pentru minunea întreagã.

421 18 - O, Tu care creºti pîinea în cuptorul înalt

422 ºi peºtele în apa adîncã,
423 - primeºte înãlþarea ºi numai a unei singure mîini cînd cealaltã este încã prea slabã.

424 19 - ªi cînd ajung în împrejurãri în care trebuie sã lucrez prea repede se prevãd atîtea
425 situaþii în care omeneºte mi-ar fi cu neputinþã sã le trec cu bine, atunci intervin-o Tu Izbãvitor
426 Prieten. Fã atunci minunea care singurã poate sã mã mai salveze - ºi salveazã-mã.

427 20 - Domnul meu ºi Dumnezeul meu, eu nu ºtiu cum faci Tu aceasta. Nu ºtiu în ce fel sînt
428 împins sau treaz, dar dupã ce clipa avutã pentru întîmplãri care cer ceasuri, a cuprins tot
429 fulgerãtor - ºi ne revedem dincolo fericiþi, nu mai ºtiu cum sã Te binecuvîntez Binecuvîntat
430 Binefãcãtor.

431 21 - Cîndva n-am înþeles cum. Dar acum înþeleg Cine.

432 22 - Totdeauna atunci nu mai pot cînta ci numai plînge.

433 23 - O, Domnul ºi Dumnezeul meu atît de puternic, atît de aproape, atît de iubitor, atît
434 de bun!
435 - cînd Tu ne deschizi, cine sã mai poatã închide, ºi cînd Tu ne aperi, cine ne-ar mai putea
436 face vreun rãu?

437 25 - Cu toate tãcerile mele mã închin spre Faþa Ta, ieºitã deasupra tuturor munþilor mei!
438 Preaiubitule Strãlucitor, ce mult Te iubesc!

439 Cît ar fi de lungã iarna-nviforatã

440 zorii primãverii tot rãsar odatã
441 - plata înfrînãrii, cît o sã-ntîrzie
442 crede-o ºi-o aºteaptã: sigur o sã vie.
 Pag. 21

443 Tot drumul cu Hristos umblat

444 Tot drumul cu Hristos umblat

445 ne-a fost pãzit ºi ajutat
446 sub al iubirii adãpost
447 feriþi de orice rãu am fost.

448 Slãvit sã fii Slãvit Isus

449 de cît ne-ai dat
450 ºi cum ne-ai dus
451 Te vom slãvi de mii de ori
452 în veci mai recunoscãtori.

453 Tot ce-am cerut cu gînd curat

454 ni s-a-mplinit cu-adevãrat
455 nimic din cîte ne-am temut
456 pe calea noastrã n-am avut.

457 Ajungerile noastre sînt

458 noi întîlniri în Duhul Sfînt
459 ºi orice noi minuni primim
460 ne fac mai dulce sã-L primim
461 ne fac mai dulce sã-L iubim.

462 Pe drumul cu Hristos fãcut

463 orice sfîrºit e-un început
464 oriunde-i dulce ºi frumos
465 de la Hristos pîn-la Hristos.
 Pag. 22

466 Cum sã pot uita eu Doamne?

467 Cum sã pot uita eu Doamne ce-i de neuitat

468 ceea ce pe lumea asta nici nu poate fi-arãtat?

469 Neuitat, neuitat

470 este tot ce Tu ne-ai dat
471 fii slãvit, fii slãvit
472 Domnul meu ºi Dumnezeu
473 Minunat ºi Strãlucit.

474 Cum sã pot uita rãpirea pînã-n nu ºtiu care rai

475 unde stãrile trãite n-au nici saþ ºi n-au nici grai?

476 Cum sã pot uita-ntîlnirea cu-al iubirilor Focar

477 unde clipa sau vecia au acelaºi nehotar?

478 Cum sã pot uita eu ceasul rugãciunii strãlucit

479 unde mi-am simþit pe umeri nimbul capului sfinþit?

480 Cum sã pot uita nãlþimea peste care m-ai purtat

481 unde-am dus arzînd pe frunte locul ce l-ai sãrutat?

482 Cum sã pot uita-nvierea celui mai slãvit mormînt

483 unde-au ars îmbrãþiºate douã cruci ºi-un legãmînt?
 Pag. 23

484 8 - Cel care îmi ceri ºi îmi dai totul

485 1 - Tu eºti Cel care îmi ceri ºi îmi dai totul.

486 Fãrã puternica Ta credinþã, eu sînt un neputincios.

487 2 - Iubirea Ta îmi cere mereu sã duc o mare luptã atît înãuntrul meu cît ºi înafarã.

488 3 - ªtiu bine cã acela care porneºte la luptã, trebuie sã aibã încã mai dinainte de a porni,
489 o neclintitã încredere în biruinþã.

490 4 - ªi tot timpul luptei sale sã nu se îndoiascã deloc ºi întru nimic în inima sa de sfîrºitul
491 biruitor al luptelor sale.

492 5 - Astfel, în chiar clipa îndoielii, mîna slãbeºte, piciorul tremurã, inima se prãbuºeºte -
493 ºi totul este pierdut.

494 6 - ªtiu bine cã acela care porneºte spre Canaan, trebuie sã aibã o puternicã încredinþare,
495 chiar înainte de primul pas, cã îl va ajunge cu bine.

496 7 - Mergînd cu ochii ºi cu sufletul aþintit acolo, va trece prin orice ape ca pe uscat, va
497 strãbate orice pustiu prefãcîndu-l în izvoare, va avea pe orice întuneric înaintea sa un stîlp
498 de foc ºi va dãrîma pînã la urmã orice ziduri înalte, biruind pe orice împotrivitor.

499 8 - ªtiu bine cã acela care vrea sã sfãrîme o stîncã trebuie sã munceascã încã de la prima
500 izbiturã, ca o fericitã încredere în izbînda ultimã.

501 9 - Credinþa întãreºte braþul, reînnoieºte efortul, menþine puterea.

502 10 - În momentul pierderii credinþei, vrãjmaºul se ridicã, apele cresc, piatra se întãreºte
503 ºi împotrivirea învinge.
504 Fã sã nu-mi pierd niciodatã credinþa în iubire.

505 11 - Cu credinþa Ta, voi lupta fericit ºi voi muri fericit. Prin credinþa Ta tot ce nu-mi
506 reuºeºte astãzi, sigur îmi va reuºi mîine. Sau în orice caz într-un mîine.

507 12 - Tot ce nu pot atinge acum, credinþa Ta mã asigurã cã voi atinge în curînd, sau în
508 orice caz, cã voi atinge cîndva odatã, sigur!

509 13 - Tot ce nu reuºesc în felul cum aº vrea acum, credinþa Ta îmi dã încredinþarea cã voi
510 reuºi în alt fel. Dar cã sigur voi reuºi.

511 14 - Cînd þinta mea este sfîntã ºi umbletul meu este curat, - poate sã fie ea atît de înaltã
512 ºi pot fi aripile mele cît de slabe, sau picioarele mele cît de încete - minunea se va împlini.
 Pag. 24

513 15 - Voi ajunge cu siguranþã, chiar dacã acum pot zbura numai cu o singurã aripã.
514 Dumnezeu ºi iubirea mi-o vor întãri ºi pe cealaltã.

515 16 - ªi ce minunat va fi cînd chiar ºi aceastã aripã, cu puterile ei reînnoite prin Duhul
516 Vieþii, o va ajuta ºi pe cealaltã, poate prea obositã de efortul fãcut înainte de luptele
517 începutului. Devenind cea mai tare. ªi în viitor. Ca uneori în trecut.
518 Dumnezeul meu întãreºte-mi-o.

519 17 - Nu existã vrãjmaº care sã nu poatã fi învins, cînd dragostea mea este unitã cu
520 neprihãnirea.

521 18 - Nici dragostea, nici credinþa, fãrã neprihãnire nu poate decît sã mi se prãbuºeascã,
522 nu pot sã-mi fie decît nefericite.

523 19 - Orice virtute care vrea sã izbuteascã în lupta ei, trebuie neapãrat sã-mi fie unitã cu
524 neprihãnirea. Sã porneascã împreunã, sã lupte împreunã, sã ajungã împreunã cu ea.

525 20 - Pînã nu poate porni cea de-a doua, sã nu meargã nici cea dintîi. Sã stea împreunã
526 pînã ce vor putea porni împreunã, dar sã nu se despartã niciodatã.
527 Cãci ºi plecarea îºi are vremea ei, ca ºi ajungerea.

528 21 - Cînd îi soseºte ceasul sãu, orice zbor se ia frumos.

529 ªi orice sfîrºit biruitor aduce douã cununi.

530 22 - Dintr-o zi ca asta, n-am mai avut cui spune pãrinte!

531 23 - În locul unui grai cald, mi-a rãmas atunci o tãcere rece.

532 24 - În locul unei îndrumãri uºoare, mi-a rãmas o experienþã grea.

533 25 - În locul unei inimi mlãdioase, mi-a rãmas o cruce neclintitã.

534 26 - Dar deasupra tuturora, foarte aproape de soare, mi s-a înãlþat o pildã frumoasã cãtre
535 care mã întind mereu cu ostenealã crîncenã, cu pocãinþã mare, cu tînjiri mistuitoare de dor,

536 27 - ca niºte întinderi pe vîrful picioarelor mele

537 ºi tot nu-i pot atinge tãlpile lui.
538 Prietenul ºi Dumnezeul meu, ajutã-mi!

539 Picioarele însîngerate

540 ce-au suferit pentru Hristos
541 se cade sã le speli cu lacrimi -
542 ºi sã le-atingi cu gînd pios.
 Pag. 25

543 9 - Îngusta cale dulce

544 1 - Ceea ce ai cerut Tu totdeauna Dumnezeul meu, a fost ºi va fi mereu nespus de grea
545 pentru puterea firii mele omeneºti.

546 2 - Înþelegerea tainei iubirii Tale cu hotare fãrã margini, cu adîncimi fãrã sfîrºit, cu
547 înãlþimi fãrã limitã, cu felurimi necuprinse de nici un numãr, - înþelegerea acestora zic, cere
548 stãri de rãpiri divine, urcuºuri dureroase ºi îndelungi.

549 3 - Sau adîncuri în a gîndi pînã la care se poate ajunge numai cu preþuri nespus de grele.
550 Numai pe drumurile unor cumplite renunþãri sau credinþe. Numai prin usturãtoare arderi ºi
551 mistuiri interioare.

552 4 - Nevoiþi-vã sã urcaþi pe calea cea strîmtã - ai zis Tu Domnul meu, arãtîndu-mi cu cel
553 fel de moarte ºi mortificare zilnicã trebuie sã-mi port eu paºii mei dupã lumina Ta, ca sã pot
554 lãsa urme luminoase.

555 5 - Omorîþi mãdularele voastre - este porunca Ta, care m-a înspãimîntat nu pentru
556 sfinþenia ei ci pentru mulþimea ºi puterea celor condamnate în mine.

557 6 - Pentru mare greutate cu care trebuie sã fiu zilnic un ucigaº al propriilor mele porniri.
558 Ai fiilor propriei mele însuºiri carnale.

559 7 - Cît de cruntã este Doamne aceastã luptã între duh ºi fire, care totdeauna trebuie sã
560 sfîrºeascã cu o ucidere.

561 8 - Ori aceste mãdulare îþi ucid sufletul cu care se rãzboiesc, iubirea, curãþia ºi
562 neprihãnirea lui.

563 9 - Ori sufletul întãrit prin darul Tãu, ajunge sã ºi le ucidã el pe ele.

564 10 - Cît de strîmtã este uºa, cît de îngustã este calea, ºi cît de cumplitã este lupta, care
565 duce la mîntuire!

566 11 - De aceea sînt atît de descurajator de puþini acei care o aflã, care o cîºtigã, care o
567 dovedesc.

568 12 - Da, este nebãnuit de strîmtã, de îngustã ºi de grea

569 dar întotdeauna încap pe ea totuºi doi:
570 Tu, Fericit Prieten al fericirii mele
571 - ºi eu.

572 13 - Dintre doi din aceiaºi nenorocire, totdeauna unul va putea suporta mai greu decît
573 altul.
 Pag. 26

574 14 - Fiindcã unul poate face orice fel de muncã pe cînd altul nu poate face nimic.

575 15 - Unul poate îndura orice nedreptate, poate lupta cu orice ispitã, poate primi orice
576 veste - pe cînd altul nu poate chiar orice.

577 16 - De aceea, dintre doi la fel de nenorociþi, ajutã-l Te rog Preaiubitul meu, mai întîi pe
578 acela care îºi suportã nenorocirea lui cel mai greu.

579 17 - Virtutea poartã un nume feminin.

580 Poate ºi de aceea îºi îndurã lupta sa mai greu ºi îºi are calea ei mai anevoioasã.

581 18 - Pãcatul are un nume bãrbãtesc poate ºi pentru cã este atît de harnic, de puternic ºi
582 de obraznic.
583
584 19 - Toate virtuþile luptã greu fiindcã vrãjmaºul este un pãcat trupesc.

585 20 - Pãcatul trupului ºi trupul pãcatului ucid împreunã, una dupã alta, rînd pe rînd,
586 sfintele virtuþi înnãscute în viaþa fiecãrui om, în lumina fiecãrei inimi.

587 21 - Dar naºterea din cer le învie iarãºi, pe toate, deodatã.

588 22 - Nimic n-o poate apãra pe iubire atît de puternic ca neprihãnirea.

589 23 - Dragostea pãzitã de neprihãnire nu se va usca niciodatã, dupã cum nici neprihãnirea
590 încãlzitã de dragoste nu va îngheþa niciodatã.

591 24 - Dragostea ºi neprihãnirea biruiesc cel mai uºor împreunã. Dar sînt biruite cel mai
592 uºor cînd sînt despãrþite.

593 25 - O, Preaiubitul ºi Dumnezeul amîndurora, nu mi le lãsa pe una fãrã cealaltã.

594 Pentru cã atunci nu sînt sigur decît de durere
595 ºi de lacrimi.
596 Amin.

597 Din fîntîna prea departe,

598 nu-þi stingi focul niciodatã
599 ºi nici inima nu-þi stîmperi
600 cu-o iubire-ndepãrtatã.
601 Ci de vrei sã afli harul
602 ºi lumina fericirii
603 adu-þi focul la fîntînã
604 ºi du-þi inima iubirii.
 Pag. 27

605 10 - Dulcea Ta cunoaºtere

606 1 - Preaiubitule, Tu ai Semnul Tãu veºnic dupã care Te voi recunoaºte eu.

607 2 - ªi eu semnul dupã care mã vei recunoaºte Tu,

608 dintre oricîte mii.

609 3 - Acest semn al amîndurora este neprihãnirea.

610 4 - Dragostea mai poate avea uneori ºi alþii;

611 milã, bunãtate, blîndeþe, înþelepciune - la fel.
612 Dar neprihãnire nu ai decît Tu ºi acela care poate fi asemeni Duhului Tãu.

613 5 - Neprihãnirea este puterea ºi semnul tuturor celorlalte virtuþi. Nici una din ele nu are
614 vreo frumuseþe sau vreun preþ, fãrã ea.
615 (Neprihãnirea este puterea ºi semnul tuturor celorlalte virtuþi).

616 6 - Eu pot lucra pentru Dumnezeul meu oricît

617 pot face pentru semenii mei orice
618 ºi pot avea pentru acestea orice talant, -
619 dar dacã n-am neprihãnirea adevãratã ºi nu mi le îmbrac toate în veºmîntul ei minunat,
620 tot ce fac nu preþuieºte nimic.

621 7 - Înaintea oamenilor eu pot pãrea cît de înalt.

622 Chiar ºi înaintea mea însumi pot pãrea la fel, deºi nimeni decît Tine nu-mi cunoaºte
623 adevãrul din inima mea atît de bine ca mine însumi.

624 8 - Dar Tu care mã cunoºti mai bine decît m-aº cunoaºte eu, dacã Tu Preaiubitule, nu poþi
625 vedea peste tot ce am ºi peste tot ce fac eu, semnul Tãu, adicã neprihãnirea Ta desãvîrºitã ºi
626 curatã, atunci pot fi orice ºi pot face oricît - totul este zadarnic.

627 9 - Mediul ºi anturajul este cîmpul de luptã ºi de lucru

628 unde luptã ºi rodeºte
629 unde biruie sau cade
630 sufletul.

631 10 - Nu existã pentru neprihãnire, nepãgubitor nici un compromis cu pãcatul.

632 11 - Toate celelalte virtuþi mai pot convieþui uneori în vreun fel cu pãcatul. Numai
633 neprihãnirea nu poate convieþui cu el în nici un fel ºi nici o mãsurã.

634 12 - Dragostea mai poate uneori acoperi pãcatul

635 mila îl mai poate tolera
636 bunãtatea îl mai poate îngãdui - neprihãnirea însã nu.
 Pag. 28

637 13 - Blîndeþea îl mai poate înþelege

638 rãbdarea mai poate sã tacã
639 smerenia mai poate sã-l sufere - neprihãnirea însã nu.

640 14 - Nãdejdea îl poate deplînge

641 credinþa poate lupta cu el, -
642 - dar neprihãnirea nu-i poate suferi nici o apropiere a lui. Neprihãnirea pleacã îndatã ce
643 simte numai apropierea blestematã a sufletului pãcat.

644 15 - Scump Prieten al Tinereþii mele, cum oare am putut eu avea cîndva o stare atît de
645 înaltã încît nici nu mã gîndesc la pãcat?

646 16 - Era lîngã mine, îmi striga numele, îmi fãcea semne, îmi ºoptea linguºitor - dar eu nici
647 nu-l vedeam, nici nu-l auzeam, ca ºi cum nici n-ar fi existat!

648 17 - Ce minunat era paradisul meu cînd a apãrut ºarpele.

649 18 - Pînã atunci mã învîrtisem atîþia ani minunaþi ºi frumoºi pe lîngã pomul ispitei, fãrã
650 sã pot nici mãcar gîndi cã în el ar putea fi vreun rod atrãgãtor pentru mine.

651 19 - Pofta neîngãduitã îmi era cu desãvîrºire necunoscutã.

652 20 - O, ce frumos trebuie sã-Þi fi apãrut Þie atunci peste mine Semnul Tãu
653 ºi ce dulci roade pãrtãºiei mele.

654 21 - Sufletul meu tînjeºte de dor ºi acum dupã acel minunat Paradis fãrã pomul cu ºarpe.

655 22 - Redã-mi-l iarãºi Isuse, Tu Singurul care mi-l poþi,

656 încã odatã!
657 Amin.

658 Cînd Hristos þi-e prea departe

659 ºi-a Lui cale prea strãinã
660 în zadar aºtepþi lumina
661 niciodatã n-o sã-þi vinã
662 - ci numai cînd te apropii
663 de-a Lui Faþã, pe-a Lui cale
664 þi se umple de luminã
665 tot cuprinsul vieþii tale.
 Pag. 29

666 11 - Dulcea dorinþã a inimii mele

667 1 - Dar oare Cine eºti Tu care m-ai salvat? Care este adevãratul Tãu Nume?

668 2 - Tu al cãrui Chip este destul de frumos,

669 al cãrui glas este minunat ºi dulce,
670 al cãrui sîn este atît de cald ºi mîngîietor.

671 3 - O, Tu a cãrui apropiere este atît de fericitã,

672 a cãrui amintire este atît de scumpã,
673 a cãrui îmbrãþiºare este atît de neuitatã!...

674 4 - Preaiubitul Tinereþii mele, Salvatorul ºi Fericirea mea unicã, cînd eºti oare într-adevãr
675 Tu?

676 5 - Cine eºti oare Tu? de care doreºte neîncetat inima mea ºi dupã care tînjeºte întreaga
677 mea fiinþã?

678 6 - Tu, dupã care plîng ochii mei

679 suspinã duhul meu,
680 se topeºte dragostea mea
681 ºi strigã din rãsputeri toate mãdularele mele
682 - oare Cine eºti Tu? cum sã Te pot numi?

683 7 - Eu Þi-am dat o mie de nume, dar nici unul nu-mi spune inimii cã este întreg.

684 8 - Nici unul nu-mi dã încredinþarea cã este acesta. Poate în fiecare este o putere de
685 adevãr, dar tot Adevãrul Preaiubitule, oare în care dintre ele este?

686 9 - Cine eºti Tu Preafericit Prieten al tinereþii mele care îmi apari mereu cu alt chip, dar
687 în fiecare din ele atît ºi atît de frumos?

688 10 - Care este totuºi Frumosul, Minunatul Tãu Chip Adevãrat, Preaiubitule fãrã Nume?

689 11 - Cînd Þi-am dat Þie Preaiubitule fiecare nume sfînt ºi iubit din cele o mie de nume
690 alese ºi scumpe ce Þi le-am rostit, cine oare mi le-a inspirat ºi unde le-am putut afla?

691 12 - Ce putere era în ele cã fiecare îmi înfiora inima, îmi aducea mierea pe buzele mele
692 ºi mireasma în jurul meu.

693 13 - Îmi însenina cerul de fiecare datã - ºi îmi liniºtea toate învolburãrile dinãuntru ºi
694 dinafarã?
 Pag. 30

695 14 - Cînd Þi-am descoperit fiecare Chip de sub un vãl, cine oare mi-a dat mie acei ochi
696 nespus de limpezi, de curaþi, de albaºtri, cu care am vãzut în el toatã bucuria ºi slava din cer
697 ºi din pãmînt deodatã ºi la fel?

698 15 - Cine mi-a crescut dintr-o datã acele aripi pentru care nu erau nici piedici, nici
699 depãrtãri, în zborul dupã Tine?

700 16 - Cine mã apãra atît de puternic încît treceam peste lei ºi peste ºerpi ca peste nimic?

701 17 - Cine îmi învãþa inima cum sã iubeascã sfînt,

702 gîndurile cum sã zboare înaripat,
703 mîinile cum sã lupte drept,
704 picioarele cum sã calce curat,
705 Cuvîntul cum sã Se rosteascã înþelept
706 ºi îmbrãþiºarea cum sã se dãruiascã nevinovat?

707 18 - Cine oare mã înãlþase în ochii semenilor mei mai presus de locul pe care îl meritam?

708 19 - Cine oare mi-a dat un nume care acum ocoleºte lumea îmbrãþiºat cu Numele Tãu?
709 - Cine altul decît numai Singur Tu Preaiubitul meu?

710 20 - Atunci oare de ce acum nu mai pot citi eu ºi nu mai ºtiu sã desluºesc pe piatra Ta
711 albã Numele Tãu Cel mai nou?

712 21 - ªi de ce nu mai ºtiu sã înlãtur vãlul care acopere Chipul Tãu Cel mai dorit?

713 22 - O, Tu Cel pe care Te iubeºte inima mea împãrþitã între cele o mie de chipuri ale Tale
714 neuitate, - ce mult doresc dupã Tine!

715 23 - Tu Cel Te cheamã dragostea mea dãruindu-se fiecãruia dintre cele o mie de nume ale
716 Tale dragi, -
717 - rãspunde-mi care este chipul meu pe care îl doreºte mai mult - ºi numele meu care Îþi
718 este mai drag?

719 24 - Neprihãnirea!

720 Sfîntã este gura care

721 poartã sfînta-nvãþãturã
722 însãºi Vestea Bunã spusã,
723 face sfîntã aceastã gurã.
 Pag. 31

724 12 - Cu ascultarea cea mai dulce

725 1 - Tu Preaiubitule Drag mi-ai spus odatã:

726 Din locul unde nu poþi sta neprihãnit, pleacã neprihãnit!

727 2 - Cuvîntul care nu-l poþi asculta neprihãnit lasã-l!

728 3 - Adevãrul ce nu-l poþi spune neprihãnit - sã-l taci!

729 4 - Pîinea pe care n-o poþi mînca neprihãnit, leapãd-o!

730 5 - De omul care nu poþi umbla neprihãnit, desparte-te!

731 6 - Slujba pe care n-o poþi face neprihãnit, - pãrãseºte-o!

732 7 - De fiinþa pe care n-o poþi îmbrãþiºa neprihãnit, - fugi!

733 8 - ªi eu multã vreme nu Te-am ascultat, apoi altã multã vreme nu Te-am înþeles.
734 ªi vai cît m-a costat de mult!

735 9 - Prietenul tinereþii mele, vreau acum sã ascult cu toate urechile mele numai la Tine.

736 10 - Vreau sã Te privesc cu toþi ochii mei, ca sã Te iubesc cu toate inimile mele ºi sã Te
737 urmez cu toþi paºii mei.

738 11 - Vreau sã aflu iarãºi drumul cel mai scurt cãtre înãlþimile Tale pe care mi le acopãr
739 adesea norii prea negri adunaþi de vînturile prea neaºteptate.

740 12 - Vreau sã urc pe ele fie chiar ºi pe cel mai pieziº ºi mai aspru drum.

741 13 - Vreau sã beau iarãºi apa numai din palmele Tale în care am citit numele meu scris
742 cu urmele cuielor fierbinþi. Numai de aceastã apã îmi mai este sete ºi dor.

743 14 - Vreau sã îmbrac iarãºi veºmîntul Tãu de in frumos ca lumina ºi alb ca neaua
744 proaspãtã.

745 15 - Veºmîntul Tãu care mã învãluia înainte de apropierea mea de pomul ispitei.

746 16 - Veºmîntul Tãu care mã împodobea atunci cînd nici nu ºtiam cã sînt gol.

747 17 - Vreau ochii mei de atunci, gîndurile mele de atunci, inima mea de atunci. Cine oare
748 mi le-ar mai putea da?
 Pag. 32

749 18 - Spune-mi Preaiubitul inimii mele îndurerate, cine mi le-ar mai putea da?
750 - Sîngele Meu ºi lacrimile tale!
751 - ªi cine mi le poate pãstra?
752 - Sîngele tãu ºi lacrimile Mele!

753 19 - Preaiubitul întristãrilor mele, Te rog spune-mi care este cea mai mare dintre datoriile
754 sufletului meu?
755 - Recunoºtinþa!

756 20 - Preaiubit Prieten al recunoºtinþei mele, ce adevãr mã înveþi Tu astãzi?

757 - Suferinþa trebuie alinatã în fiecare zi ºi foamea trebuie potolitã în orice vreme.

758 21 - Cînd vei întîlni o inimã zdrobitã nu spune: - astãzi este sãrbãtoare, nu pot!

759 22 - ªi cînd vei vedea un suflet flãmînd, nu zice: - eu însumi sînt lipsit, n-am!

760 23 - Cãci mai mare decît orice sãrbãtoare este binefacerea.

761 ªi mai întîi decît orice trebuinþã a ta, este cea a fratelui tãu, mai lipsit decît tine.

762 24 - Opreºte-te la timp chiar ºi din plînsul cel mai îndreptãþit.

763 Plînsul îºi are ºi el vremea lui, îndreptãþirea lui, preþul lui, întinderea lui.

764 25 - E minunat plînsul, e binefãcãtor, e necesar, e sfînt - cînd este adevãrat.

765 Curãþitor.
766 La timp.
767 ªi mãsurat.

768 26 - Dar este nesuferit ºi chinuitor plînsul,

769 este pustiitor ºi greu, chiar dacã este sincer,
770 - atunci cînd este prea mult!
771 Ascultã-Mã!
 Pag. 33

772 13 - Cînd lacrimile dulci...

773 1 - Dumnezeul meu Cel Unul, altarul Tãu cel fericit noi nu l-am putut acoperi nici cu
774 daruri, nici cu flori,
775 ci numai cu lacrimi!

776 2 - Bogãþii n-am avut niciodatã cãci ºi pãrinþii sufletului nostru au fost niºte bieþi sãraci
777 de aur. De unde sã fi avut noi sã-Þi aducem daruri de aur?

778 3 - În straturile noastre toate florile s-au uscat încã din sãmînþã. Cãci noi n-am avut o
779 primãvarã a noastrã. Peste noi s-au abãtut numai, ori ierni crîncene, ori veri fierbinþi, ori
780 îngheþuri, ori arºiþe.

781 4 - Cine sã fi înflorit oare ceea ce am sãdit ºi am udat numai cu lacrimi?

782 5 - Lacrimile sînt grele, iar mugurii slabi, - ºi ei s-au rupt înainte de a ajunge la rod sau
783 mãcar la flori.

784 6 - Lacrimile sînt fierbinþi iar rãsadul fraged - ºi el s-a ars.

785 7 - Lacrimile sînt amare iar lãstarii nu pot trãi decît în liniºtea dulce - ºi ei s-au stins.

786 8 - Lacrimile au fost multe, prea multe - ºi au acoperit totul.

787 Astfel nu ne-au rãmas decît ele.

788 9 - Le aducem numai pe acestea altarului Tãu fericit.

789 Dar oare dacã sînt atît de grele
790 ºi de fierbinþi
791 ºi de amare
792 ºi de multe,
793 - mai pot ele bucura altarul Tãu?

794 10 - Oricît ar fi lacrimile de frumoase, de adevãrate ºi de iubitoare... cînd sînt prea multe
795 - apasã.

796 11 - Prietenul tinereþii noastre înlãcrimate, spune-ne ce sã facem cu lacrimile noastre prea
797 multe?

798 12 - Ascultaþi-le în rãbdarea cea mai tãcutã,

799 în nãdejdea cea mai îndepãrtatã
800 ºi în renunþarea cea mai desãvîrºitã - sã nu vi le mai vadã nici Dumnezeu!

801 13 - Cãci nici înaintea Lui nu este plãcut - ce este prea mult fiindcã aceasta izvorãºte din
802 necredinþã!
 Pag. 34

803 14 - Oricît de mare þi-ai crede durerea ta,

804 oricît de nedrept judecate þi-ai crede vorbele tale,
805 sau de adîncã prãbuºirea singurãtãþii,
806 sau fãrã de speranþe iubirea - nu plînge totuºi prea mult.

807 15 - Oricît ar fi de nemeritate ranele tale,

808 - totuºi:
809 Nu plînge nici mai tare ºi nici mai greu, nici mai amar ºi nici mai mult, decît se cuvine
810 pentru fiecare sau pentru toate!

811 16 - Simte-þi marginea peste care nu ai voie sã treci!

812 17 - Simte-þi mãsura peste care nu ai voie sã torni!

813 18 - Simte-þi clipa dupã care nu ai voie sã plîngi - ºi înceteazã la timp.

814 19 - Pentru cã existã ºi în plîns un punct pînã la care urci, pînã la care cîºtigi, pînã la care
815 strãluceºti.

816 20 - Dar dupã acest punct existã numai prãbuºirea, pierzarea, întunericul.

817 21 - Opreºte-te cu un pas, cu o clipã, cu un gînd înainte de aceasta.

818 22 - Acolo unde este vîrful înþelept ºi frumos,

819 Inima ta, singurã, ºtie aceasta.

820 23 - Fii treaz, chiar cînd lacrimile sînt dulci...

 Pag. 35

821 14 - Cum aº putea sã mai plîng?

822 1 - Dulce Prieten al plînsului meu ascuns, nu-mi lãsa inima prea copleºitã de singurãtatea
823 ei - sã plîngã prea mult cînd este cu Tine.

824 2 - Smulge-mã din necazurile mîhnirii trecutului meu - înalþã-mã în soarele prezentului
825 fericit.

826 3 - Chiar în timpul ploii mele, sparge-mi dintr-o datã zidul norilor mai negri, ºi fã-mã
827 sã-mi vãd strãlucirea zîmbetului Tãu.

828 4 - Atunci stropii ochilor mei vor cãpãta strãlucirea ºi bucuria dulce va lumina dintr-o
829 datã faþa mea.

830 5 - Atunci vor izbucni dintr-o datã în acel fericit rîs cu lacrimi, care este cel mai minunat
831 ºi neuitat har dintre toate frumuseþile pãmîntului.

832 6 - Cum aº putea sã mai plîng eu, cînd Faþa Ta Preaiubitã o vãd aplecatã peste mine?

833 7 - Cînd în oglinda ochilor Tãi binecuvîntaþi mã oglindesc ca într-un adînc izvor de
834 munte?

835 8 - ªi cînd inima Ta Dumnezeiascã stã atît de aproape aplecatã peste inima mea, încît
836 bãtãile ºi puterea le sînt aceleaºi?

837 9 - Cum se putea sã mai plîng eu, cînd timpul este atît de scurt ºi de scump, cînd pãrtãºia
838 este atît de înaltã ºi de adîncã, iar plecarea ºi sosirea este atît de aproape?

839 10 - Cum aº putea sã mai plîng eu, cînd ceea ce am primit este atît de mult, atît de
840 mult?...

841 11 - Dar de ce oare Te-am fãcut eu de atîtea ori sã plîngi Tu Unicul meu Binefãcãtor?

842 12 - ªtiam cã mã iubeºti atît încît orice urmã a mea devine un nor pentru Tine ºi orice nor
843 al meu devine pentru Tine un întuneric?

844 13 - De ce am fãcut atunci eu sã curgã tocmai lacrimile ochilor mamei mele dulci?

845 14 - Tocmai lacrimile acelor ochi care m-au putut iubi pe mine cel mai mult pe lume, care
846 m-au învãluit cu dragostea cea mai adevãratã pentru toate depãrtãrile, peste toþi anii, peste
847 toate piedicile, îndoielile sau greºelile mele?

848 15 - De ce oare n-am putut sã-mi ascund umbra ºi norul meu de Tine? Ca sã nu îndurerez
849 singurã inima care nu m-a judecat niciodatã cînd am zdrobit-o? Nu ºtiam eu oare cîtã bunãtate
850 era în ea?
Pag. 36
 Pag. 37

851 16 - Atunci de ce n-am ºtiut sã fericesc pe Acela care Singurul a avut milã de nefericirea
852 mea?

853 17 - Nu ºtiam eu oare cît de mult au plîns aceºti ochi preaiubiþi, pentru mine, în
854 depãrtarea mea? Am uitat eu oare cît i-am dorit de mult?

855 18 - O, ochii aceºtia care mi-au acoperit tot ce-i durea ca ºi cum nici nu mi-ar fi vãzut
856 nici unul din pãcatele mele!

857 19 - Ca ºi cum nu mi-ar fi ºtiut nici una din cãderile mele!

858 20 - Ca ºi cum nici nu i-ar fi ruºinat ºi nu i-ar fi durut atît de mult fiecare din toate
859 acestea!

860 21 - Prieten Bun, Dragul ºi Singurul Prieten Bun al tinereþii mele! Cît de mult îmi pare
861 rãu acum, pentru toate dãþile cînd Te-am întristat cu întristãrile mele!

862 22 - Cît de mult mã doare acum inima mea, cã plînsul meu Te-a fãcut adeseori sã plîngi
863 atît de dureros lîngã mine!

864 23 - Tu care tocmai prin aceasta îmi arãtai cît mã iubeºti de mult, îndurã-Te de mine ºi
865 alinã-mi acest vinovat plîns fãrã lacrimi, nespus mai amar decît celãlalt.

866 24 - Îndepãrteazã de pe altarul Tãu acest plîns prea mult, împreunã cu tot ce am fãcut sã
867 Te doarã.

868 25 - N-a sosit oare primãvara mea? De ce nu-mi scot atunci la soare florile din umbra de
869 unde mi-au stat îngheþate atîta vreme?

870 26 - Fereºte-mi boboceii trandafirilor care se pregãtesc sã înfloreascã, de arºiþele de care

871 mã tem.

872 27 - M-au dogorit prea mult ºi m-au chinuit prea nemilos

873 aº vrea sã uit tot ce-i în urma mea.
874 Cum voi putea sã nu mai plîng?

875 Viaþa nu dã nimãnuia

876 nici mai multe supãrãri
877 nici mai multe suferinþe
878 - decît binecuvîntãri.
 Pag. 38

879 Doamne, iar îmi plec genunchii

880 Doamne iar îmi plec genunchii

881 înaintea Crucii Sfinte
882 cu o inimã zdrobitã
883 ºi cu-o lacrimã fierbinte.

884 Nu am mirul Magdalenei

885 sã Þi-l dau pentru-ngropare
886 dar cu plîns ca pãcãtoasa
887 Îþi spãl sfintele picioare.

888 Am umblat prea mult pe lume

889 la averi ºi la pãcate
890 fãr-sã-mi pese cã Tu sîngeri
891 ºi Tu suferi pentru toate.

892 Astãzi vãd cu pocãinþã

893 preþul scump al Crucii Tale
894 pentru vina mea cea mare
895 pentru-a vieþii mele cale.

896 ... ªi mã rog ca pãcãtoasa

897 ºi tîlharul de pe cruce
898 iartã-mã ºi mã primeºte
899 ºi-mi dã Raiul Tãu cel dulce.
 Pag. 39

900 Sã pot sã merg

901 Sã pot sã merg, sã pot sã stau -

902 oricînd sau cu oricine
903 - eu nu mai vreau ºi nu mai vreau
904 Isus, decît cu Tine.

905 Sã pot sã plîng, sã pot sã cînt

906 cu dorul tot din mine
907 - eu nu mai simt ºi nu mai sînt
908 Isus, decît cu Tine.

909 Sã pot sã þin, sã pot sã las

910 tot ce se pare bine
911 - eu nu mai vreau nici zi nici ceas
912 Isus, decît cu Tine.

913 Sã pot urî, sã pot iubi

914 sau lepãda ori þine
915 - eu n-aº tãcea ºi n-aº vorbi
916 Isus, decît cu Tine.

917 Sã pot sã spun tot ce gîndesc

918 chiar ce nici se cuvine,
919 - eu nu mai spun, nici mai primesc
920 Isus, decît cu Tine.

921 Sã pot trãi, sã pot muri

922 oriunde crezi de bine
923 - eu n-aº putea ºi n-aº dori
924 Isus, decît cu Tine.
 Pag. 40

925 15 - Frumuseþea amintirilor mele!

926 1 - Sufletul ascultãtor se scoalã la prima strigare. A merge la prima chemare este dovada
927 unui suflet sfînt.

928 2 - Dar o Dumnezeul meu atît de îndelung rãbdãtor cu mine, eu am zãcut atît de mult,
929 neputincios, între sculare ºi între mergere.

930 3 - Era cîndva un timp în care Îþi auzeam glasul Tãu curat, chiar ºi atunci cînd doar în
931 ºoaptã îmi rosteai numele meu. Atunci, cînd mã sculam eram ºi pornit.

932 4 - Ce atentã era atunci urechea dragostei mele ºi ce uºori îmi erau paºii ascultãtori!

933 5 - Putea sã-mi fie somnul atunci cît de dulce,

934 ochii oricît de îngreuiaþi,
935 picioarele oricît de obosite,
936 noaptea oricît de adîncã - eu Te auzeam din prima clipã!

937 6 - Era drumul oricît de lung,

938 primejdiile oricît de multe,
939 - nimic nu mã mai putea þinea în aºternutul meu. ªi nimic nu mã mai putea opri sã nu
940 alerg cînd mã chemai Tu!

941 7 - Tu eºti toatã frumuseþea amintirilor mele.

942 Cînd Te vedeam lîngã mine Drag Prieten Bun, orice somn îmi fugea dintr-o datã.

943 8 - Ochii mei se scãldau în lumina Feþei Tale ca într-o apã limpede din munþii cei înalþi.

944 9 - Picioarele mele îºi recãpãtau sprinteneala cerbului tînãr ºi nici dealurile cele mai mari,
945 nu le-ar fi putut obosi dupã Tine.

946 10 - Noaptea mea cãpãtã dintr-o datã desfãtarea ºi zîmbetul dimineþii voioase care
947 îndeamnã la mersul cel mai fericit.

948 11 - La primejdii cine s-ar mai fi gîndit atunci? Nimic nu mai pãrea de netrecut!

949 12 - Chiar doream primejdiile nu numai ca eu sã Te vãd pe Tine cum le birui pentru mine,
950 ci ca ºi Tu sã mã vezi cum eu le birui pentru dragostea Ta.

951 13 - Pentru cã nimic nu mai poate fi atît de puternic în inima mea decît dorinþa de a-Þi
952 arãta prin toate cît de mult Te iubesc.

953 14 - ªi cît de mult dãruiesc eu dragostea pe care mi-o dãruieºti Tu cu atîta risipã!
 Pag. 41

954 15 - Sãrbãtoarea vieþii este tinereþea,

955 sãrbãtoarea tinereþii este inima,
956 sãrbãtoarea inimii este iubirea
957 iar sãrbãtoarea iubirii mele eºti Tu!

958 16 - Cînd Tu îmi eºti Preaiubitul, iubirea mea este mereu fierbinte, inima mea mereu
959 dulce, viaþa mea tînãrã, timpul mereu sãrbãtoare.

960 17 - Cînd Tu eºti în mine, totul îmi este odihnã, desfãtare, frumuseþe.

961 18 - Munca îmi pare o rugãciune,

962 drumul o împãrtãºire,
963 odihna o îmbrãþiºare,
964 suferinþa un sãrut,
965 moartea o cununie,
966 ºi veºnicia o nuntã - cînd eºti cu mine Tu!

967 19 - Dulcea mea sãrbãtoare, chiar ºi ajunul tãu îmi este atît de fericit, chiar ºi aºteptarea
968 ta îmi este atît de plãcutã.

969 20 - Fiecare clipã dinspre ivirea soarelui îºi are o frumuseþe aparte. Dar ce fãrã de seamãn
970 este clipa rãsãritului!...
971 Ah, revederea Ta, Preaiubitule!
 Pag. 42

972 16 - Teama Înãlþimilor Tale

973 1 - Dar ce a fost cu mine astãzi, Drag Prieten al tinereþii mele!

974 Te-am simþit neliniºtit lîngã mine.

975 2 - Era ceasul sã merg spre înãlþimile noastre unde aerul este înmiresmat, unde lumina
976 este neîmpiedicatã, unde zborul este înalt, unde orizontul este curat ºi sfînt.

977 3 - M-ai chemat cu lacrimi: scoalã-te ºi vino...

978 Scoalã-te ºi vino cãci aici eºti în primejdie de moarte!

979 4 - Aici focul mistuitor al gurii balaurului îþi ameninþã mereu curãþia sufletului ºi vieþii
980 tale.

981 5 - Acest noroi murdar poate sã se reverse iarãºi oricînd peste inima ta.

982 6 - Aceste tîrîtoare scîrboase te pot înfãºura oricînd spurcînd neprihãnirea ta, otrãvindu-þi
983 amintirile, nefericindu-þi sufletul. Scoalã-te ºi vino cu Mine.

984 7 - Priveºte în Sus ºi vezi ce minunat este sã fii cu Mine Acolo pe Tabor!

985 8 - Acolo viaþa ta va fi salvatã de hotarele josnice, de duhoarea noroiului, de ºoaptele

986 întunericului, de îmbrãþiºarea spurcãciunii, de încãlcãrile tîrîtoarelor.

987 9 - De chipul respingãtor ºi scîrbos al stãpînitorului tuturor acestora, care prin ele umblã
988 neîncetat sã-þi ucidã sufletul.
989 Scoalã-te, scoalã-te ºi vino cu Mine!

990 10 - Te simþeam lîngã mine tremurînd.

991 Dar stãteam cu ochii încã închiºi de somn, cu mintea încã înceþoºatã.

992 11 - Picioarele neclintite mã dureau amorþite. Nu mã puteam miºca din betezda mea.

993 12 - Ceva ca o sãgeatã ascuþitã ºi grea simþeam cum îmi arde ºi îmi strînge glezna
994 piciorului dinspre Tine ºi o gheaþã tot mai rece se rãsfrîngea tot mai sus spre inima mea.

995 13 - Am suspinat cu tot sufletul zdrobit ºi sfîrtecat în douã:

996 - Nu pot!

997 14 - M-ai ajutat sã mã ridic puþin. ªi din nou m-ai îndemnat cu glasul tremurînd de
998 lacrimile durerii, milei ºi temerii pentru mine:
999 - Scoalã-te ºi vino!
 Pag. 43

1000 15 - ªi dragostea Ta îngrijoratã m-a cuprins cu disperare ca niºte braþe aruncate în clipa
1001 celei mai mari primejdii:
1002 - Vino, scoalã-te, vino!

1003 16 - Dar inima mea pentru prima datã se înspãimînta de înãlþimile noastre.

1004 17 - M-am uitat cît de înalþi erau munþii Tãi, munþii pe care nu-i mai simþeam ai mei.

1005 18 - M-am uitat cît de aspre sînt stîncile pieziºe pe care vor trebui sã urce picioarele mele
1006 bolnave ºi grele.

1007 19 - Cît de tare va fi aerul acolo pe înãlþimi, pentru plãmînii mei slãbiþi de praful prin
1008 care am umblat atîta drum.

1009 20 - Cît de obositor va fi urcuºul acesta, pentru trupul meu cel de astãzi.
1010 - ªi dintr-o datã m-am simþit atît de depãrtat de Tine.

1011 21 - Ceva ca un munte de gheaþã s-a prãbuºit peste mine acoperindu-mi lumina ºi
1012 despãrþindu-ne.

1013 22 - Un noroi cleios se revãrsa din toate pãrþile urcînd tot mai sus, cuprinzîndu-mã ca un
1014 zid, gata sã mã înãbuºe.

1015 23 - Am ºoptit din nou, ca pe cea mai înspãimîntãtoare osîndã a mea însãmi, strigãtul cel
1016 mai deznãdãjduit al groazei mele. Nu al groazei de moartea mea, ci al despãrþirii de Tine:
1017 - Vai, nu pot, nu pot încã...
 Pag. 44

1018 17 - Înspãimîntãtoarea singurãtate

1019 1 - Îndureratule ºi Nepreþuitule Prieten al tinereþii mele, marile iubiri se pot vedea numai
1020 în clipa marilor hotãrîri!

1021 2 - Iubirea care îºi poate tîrî marile ei aripi prin praful nedespãrþirii de cealaltã - este
1022 adevãrata iubire.

1023 3 - Abia atunci Þi-am vãzut-o!

1024 Atunci Þi-am vãzut minunea dragostei Tale pentru mine, nemãrginirea milei Tale pentru
1025 starea mea jalnicã, spaima Ta pentru soarta ºi viitorul meu.

1026 4 - Ai dat la o parte zidul care ne despãrþea ºi ai trecut înapoi la mine peste muntele de
1027 gheaþã care se prãbuºeºte între noi.

1028 5 - Þi-ai strîns aripile Tale mari ºi puternice

1029 ºi Te-ai aºezat iarãºi rezemat lîngã mine milostiv, cuprinzîndu-mi capul obosit, la pieptul
1030 Tãu.

1031 6 - ªtergîndu-mi lacrimile neputincioase ºi calde care îmi ºiroiau pe Mîinile Tale, mi-ai
1032 zis:
1033 - Nu mai plînge! Rãmîn ºi Eu!

1034 7 - Nu pot sã merg fãrã tine. Nicidecum nu pot sã te las. Cu nici un chip nu pot sã te
1035 pãrãsesc.

1036 8 - Te voi aºtepta pînã cînd vom putea merge iarãºi împreunã.
1037 Nu pot pleca Singur.

1038 9 - Mi-am rezemat capul pe umãrul Tãu Puternic ºi Bun.

1039 10 - Am simþit toatã inima topindu-se în mine.

1040 11 - Mi-am aplecat ºi mai mult faþa, pentru ca lacrimile mele

1041 sã poatã curge ºi mai din plin, nevãzute, în poala Ta.

1042 12 - Soarele Vieþii mi s-a ivit strãlucind din nou, înviindu-mã ca dintr-o moarte
1043 înspãimîntatã.

1044 13 - M-am ridicat din prãbuºirea mea ºi începînd din nou sã nãdãjduiesc încercam sã mã
1045 înalþ spre credinþa mea cea dintîi.

1046 14 - O, Mîntuitorul meu, Prietenul tinereþii ºi slãvirii mele, - eu nu pot acum. Dar Tu ºtii
1047 cã eu doresc atît de mult sã vinã vremea sã pot.
 Pag. 45

1048 15 - Nu pot sã zbor acum, dar mã voi tîrî pe urmele Tale, oricît de aspru va fi drumul meu
1049 dupã Tine.

1050 16 - ªi oricît de adînc îmi vor sfîºia pietrele ascuþite tãlpile picioarelor mele slabe.

1051 17 - Nu mai pot trãi în singurãtate.

1052 Singura mea dorinþã este sã mor sãu sã trãiesc lîngã Tine.

1053 18 - Dar Dumnezeul meu Slãvit, cît de neputincios îmi este sufletul ºi cît de legatã inima.

1054 19 - Ce înalt este muntele dragostei Tale ºi ce sus este vîrful lui însorit.

1055 20 - Cînd îl voi putea sui oare - ºi cînd voi ajunge în sfîrºit acolo unde ar fi trebuit sã fiu
1056 acum demult?

1057 21 - Iatã: - dacã dau, de ce mai cîntãresc?

1058 dacã lupt, - de îmi mai numãr rãnile?
1059 dacã iubesc cu adevãrat, de ce mai aºtept sã mi se rãspundã la fel?

1060 22 - De ce mai sînt încã ºi acum atît de mult tot eu, - ºi atît de puþin Tu? Deºi ºtiu atît de
1061 bine ce trebuie sã fiu ºi sã fac!

1062 23 - Astupã-mi mai repede Iubitule, vãile mele adînci ºi coboarã-mi mai repede munþii
1063 Tãi înalþi.

1064 24 - Îndreaptã-mi mai deplin cãile mele strîmbe ºi netezeºte-mi mai frumos drumurile
1065 zgrunþuroase.

1066 25 - Ca sã ajung odatã la Tine, unde ar fi trebuit sã fiu demult!

 Pag. 46

1067 18 - Dulcea mea nedespãrþire

1068 1 - Iatã, îmi pregãtisem ºi veºmintele mele de înmormîntare.

1069 2 - Priveºte-le Preaiubitule regãsit. Priveºte-le pe rînd. Le-am pus alãturi de cele de
1070 sãrbãtoare aici atît de aproape de aºternutul meu încît oricine sã le afle uºor, atunci cînd va
1071 fi de nevoie.

1072 3 - Le-am pus aici foarte aproape de aºternutul meu cãci dragostea este pomenitã mereu
1073 împreunã cu moartea.

1074 4 - Drumul amîndurora merge împreunã, pentru cã dragostea are nevoie de moarte, iar
1075 moartea are nevoie de dragoste ca sã devinã frumoasã.

1076 5 - Fiecare împrumutã ceva celeilalte ca douã surori dulci.

1077 6 - Le-am pus alãturi de cele de sãrbãtoare, pentru cã adevãrata mea sãrbãtoare va fi
1078 numai dupã moarte.

1079 7 - Veºmintele morþii mele vor fi cele în care îmi voi sãrbãtori cununa cu Tine.

1080 8 - O, numai cînd voi îmbrãca aceste veºminte voi ºti cã nu ne vom mai despãrþi
1081 niciodatã.

1082 9 - Ce dragi îmi sînt! Mã uit la ele cu dor ºi aºtept ca pe o dimineaþã de Paºti clipa fericitã
1083 cînd sã le îmbrac.

1084 10 - Priveºte-le ce frumoase îmi sînt!

1085 Iatã perna pe care Þi-am cusut între flori Numele Tãu. Numele care mi-a odihnit ºi fericit
1086 gîndurile mele.

1087 11 - Numele Tãu pe care încã nu-L va putea vedea nimeni, pentru cã El va fi sub capul
1088 meu ca sã-L ºtii numai Tu.

1089 12 - Iatã-mi aºternutul alb, împodobit cu cusãturi scumpe ºi alese pe care cu mîna mea
1090 le-am lucrat.

1091 13 - Aici voi gusta cea mai fericitã gustare la adãpostul vãlului curat al morþii, - prietena
1092 mea, dupã care nu mã vor mai vedea ochii care atîþia ani mi-au pîndit dragostea mea cu Tine,
1093 înspãimîntîndu-mi-o, ca pe o cãprioarã fugãritã de cîini.

1094 14 - Iatã aceste lucruri scumpe ºi dragi pe care de la iubirea Ta le am.

1095 15 - Pe care Tu mi le-ai dorit prin anii singurãtãþilor noastre împreunã.

 Pag. 47

1096 16 - Sînt singurele comori pe care doresc sã le duc la mine. La întîlnirea noastrã le voi
1097 recunoaºte ºi vei vedea, ºi din acestea, cã nimic n-am avut mai drag pe pãmînt ca dragostea
1098 Ta.

1099 17 - ªi cã tot ce-mi aminteºte de ea este pentru mine un semn sfînt.

1100 18 - Preadulcele meu, nimic nu mã va mai putea despãrþi de Tine.

1101 19 - Tot ce am în inima mea, în casa mea ºi în viaþa mea este numai de la Tine.

1102 20 - La tot ce mã uit cu ochii mei mi Te aratã pe Tine.

1103 21 - Tot ce ating cu mîinile mele îmi aminteºte de dragostea Ta.

1104 22 - Tot ce simt cu duhul meu, îmi este înfiorat de Prezenþa Ta.

1105 23 - Apa pe care o beau, o scot din fîntîna iubirii Tale.

1106 24 - Pîinea pe care mîncînd-o, o ud cu lacrimile mulþumirii din rugãciunile mele, - Þie
1107 Þi-o datorez toatã.

1108 25 - Lumina de care mã bucur, cãldura care îmi învioreazã fiinþa, toate-toate îmi vorbesc
1109 despre Tine ºi îmi aduc aminte neîncetat cît de mult m-ai iubit Tu.

1110 26 - Cît de multã iubire Îþi datorez eu Þie cãruia mi le-ai dat toate ale mele.

1111 27 - Prin toate aceste binefaceri ale Tale fãrã de care n-aº mai putea trãi, m-ai legat pentru
1112 totdeauna de Tine, ca nimic sã nu mã mai poatã smulge niciodatã din aceastã dulce înlãnþuire
1113 a lor ºi a mea.
1114 Slavã ºi mulþumire veºnicã Þie, dulcea mea nedespãrþire
1115 Isuse...
 Pag. 48

1116 19 - Dulcea Ta Frumuseþe...

1117 1 - Nu mai pot trãi fãrã Tine Prietenul tinereþii mele fericite, cum n-am putut trãi fãrã apa
1118 Ta, pîinea ºi lumina Ta.

1119 2 - Fãrã aerul îmbãlsãmat al Casei Tale, fãrã odihna dulce a aºternutului Tãu, fãrã florile
1120 dragi ale gîndurilor Tale pe care împreunã le-am rãsãdit douã cîte douã...

1121 3 - Tot ce am, este al Tãu pentru cã viaþa mea însãºi este numai a Ta.

1122 4 - Iatã, acest mãnunchi de lãmîiþã, de tãmîioarã, de smirnã ºi de mirt. Din fiecare am
1123 cules cîte douã ºi le-am legat împreunã cu un fir de aur.

1124 5 - Le voi aºeza atunci pe inima mea, în aºternutul meu. ªi deasupra uºii mele unde sînt
1125 roadele Tale vechi ºi noi.

1126 6 - Tu le vei privi ºi le vei înþelege tot ce doresc sã-Þi spunã ele numai Þie Preaiubitule,
1127 atunci cînd am sã vin, atunci cînd ai sã vii.

1128 7 - Cãci toate numai pentru Tine Preaiubitule le-am pãstrat.

1129 8 - Nu numai cine mã huleºte are vreo însemnãtate ci ºi cine mã laudã!

1130 9 - Dacã mã batjocoreºte - desigur pe nedrept! - un om de nimic, o gurã stricatã, o

1131 secãturã fãrã cinste sau fãrã ruºine, neîndoios cã nu-mi pot face nici un rãu.

1132 10 - Acei care cunosc preþul meu, cunosc ºi dispreþul lui.

1133 Nu mã voi neliniºti deloc pentru ocãrile celor care n-au dreptate.

1134 11 - Dar dacã mã laudã o astfel de gurã, un astfel de om,

1135 dacã începe sã vorbeascã despre mine cu tot felul de cuvinte late ºi largi, - chiar ºi pe
1136 dreptate! - aceasta îmi va face un rãu ºi mai mare.

1137 12 - Oricine cunoscîndu-mi lãudãtorul, va avea aceeaºi pãrere ºi despre mine ca ºi despre
1138 el.

1139 13 - O, Slãvit Prieten al tinereþii mele, pe Tine Te-au lãudat numai cele mai sfinte guri
1140 - ºi Te-au hulit numai cele nelegiuite.

1141 14 - Te-au slãvit cele mai nobile fiinþe de pe pãmînt.

1142 Te-au iubit cele mai mari suflete,
1143 ºi Te-au adorat cele mai scumpe inimi.
 Pag. 49

1144 15 - Te-au zugrãvit cele mai mãiestre culori,

1145 Te-au cîntat cele mai înzestrate talente,
1146 ºi Te-au urmat numai cei mai curaþi paºi.

1147 16 - Cît de minunat trebuie sã fii Tu Preaiubit ºi adorat Prieten al vieþii mele, dacã numai
1148 pentru Tine s-au putut vedea ºi petrece toate acestea. Fãrã a înceta cu trecerea vremii, ci
1149 dimpotrivã, a creºte ºi mai mult.

1150 17 - Dar mãreþia ºi frumuseþea Ta nu strãluceºte numai prin faptul cã Te-au lãudat cele
1151 mai mari ºi mai frumoase suflete ale lumii.

1152 18 - Ci ºi prin faptul cã nu Te-au lãudat niciodatã buzele josnice, gurile spurcate, vieþile
1153 murdare, fãpturile netrebnice, uºuratice ºi stricate.

1154 19 - Neavînd nimic comun cu Tine, aceste creaturi ale pãcatului au urît totdeauna lumina
1155 Ta care le dezgolea stricãciunea ºi le osîndea vinovãþia lor.

1156 20 - Ce minunat eºti Tu Preaslãvit Prieten al Sfinþeniei, tocmai pentru cã nu Te pot suferi
1157 nici unii din cei care trãiesc în spurcãciune ºi în minciunã.

1158 21 - Ci apropierea de Tine îi sfinþeºte pe toþi

1159 ºi lauda Ta, îi preamãreºte,
1160 îndumnezeindu-i.
 Pag. 50

1161 20 - Cît de mult Te iubesc!

1162 1 - Toate fãgãduinþele Tale se împlinesc cu credincioºie, Preaputernic Dumnezeul ºi

1163 Însoþitorul meu.

1164 2 - Numai cã eu, cu care eºti atît de Bun ºi pentru care lucrezi atît de iubitor, nu pot
1165 înþelege totdeauna prin credinþã, ceea ce se petrece prin vedere.

1166 3 - Nu pot deprinde marele înþeles duhovnicesc al întîmplãrilor trupeºti.

1167 4 - ªi nu pot pãtrunde prin lucrurile de acum marele adevãr al celor viitoare.

1168 5 - Însoþitor binecuvîntat al visurilor mele, deschide-mi Te rog ochii mei ca sã pot vedea
1169 prin lumina care mã orbeºte adeseori de a mã face sã nu pot pãtrunde nimic dincolo de ea.

1170 6 - Îndepãrteazã-mi de peste privirile mele vãlul cel negru cînd îmi este prea întuneric de
1171 prea multã luminã,

1172 7 - sau de prea multe lacrimi,

1173 sau de prea neaºteptata minune.

1174 8 - Obiºnuieºte-mã Preabunule cu felul Tãu de a lucra.

1175 Învaþã-mã alfabetul Tãu cel tainic în care întîmplãrile sînt slove, fiinþele numere, vremile
1176 cartea ºi neprevãzutul învãþãtorul.

1177 9 - Fã ca înþelegerea tuturor acestora sã-mi fericeascã dragostea inimii care le presimte
1178 atît de dulce, mult înainte ca gîndul sã le fi limpezit.

1179 10 - Fã ca fiinþa mea conºtientã deopotrivã de dragostea Ta ca ºi Adevãrul Tãu - sã fie

1180 atît de puternic încredinþatã de ceea ce n-a vãzut încã, precum este încredinþatã de ceea ce a
1181 vãzut.

1182 11 - Sã fie tot atît de sigurã de profeþia de azi ca ºi de istoria de ieri, cãci profeþia de azi
1183 este istoria de mîine.

1184 12 - Pentru cã tot ce ai spus Tu, se va împlini negreºit la vremea sa.

1185 Ceea ce nu ºtiu eu, este numai timpul cînd
1186 ºi felul cum
1187 se va face aceasta!

1188 13 - Însã pe acestea, dragostea ºi încrederea în Tine a inimii mele, - nu au prea multã
1189 nevoie ca sã le ºtie. Bizuirea deplinã pe Tine îmi este de-ajuns.
 Pag. 51

1190 14 - Cînd am acceptat mai dinainte pentru Tine orice jertfã, oricare! - Tu n-ai avut nici
1191 o nevoie sã mi-o ceri!

1192 15 - Scopul meu cu Tine era sã-mi vezi dorinþa de a Te asculta, oricît de mare ar fi fost
1193 preþul ascultãrii pe care o cereai.

1194 16 - Din aceasta Tu ai vãzut îndeajuns marea mãsurã a dragostei mele pentru Tine.

1195 17 - Cînd eu Îþi pot spune Þie Preaiubitul meu: “Te iubesc mai nemãrginit ºi mai presus
1196 decît orice”, - eu Þi-am promis tot ce ai vrut Tu.

1197 18 - Cînd Îþi spun: “Preaiubitule, Tu pentru mine nu ai un preþ pînã la care sã Te mãsor”.
1198 Eu nu-Þi pot spune Þie: Te iubesc atît!

1199 19 - Cãci pe Tine eu Te iubesc mai mult ca pe oricare din acestea. Mai mult decît pe toate
1200 acestea la un loc.

1201 20 - Nu-Þi spun: Te iubesc cît libertatea mea

1202 sau cît familia mea
1203 sau cît averea. Sau cît slujba, sau cît sãnãtatea mea.

1204 21 - Dar dacã mi-ai cere sacrificiul tuturor acestora dintr-o datã, - aº putea eu oare sã-l
1205 dau acum, - fãrã mãcar sã întreb de ce mi-l ceri?

1206 22 - Fãrã sã-mi curgã lacrimile,

1207 fãrã sã-mi tremure glasul,
1208 fãrã sã-mi sîngere inima,
1209 - O, aceastã stare Þi-o cer,
1210 Isuse, dã-mi nemãrginita iubire biruitoare!
 Pag. 52

1211 21 - Frumoasa noastrã cruce

1212 1 - Fraþii noºtri nu trebuie sã plîngã niciodatã din durere ci numai din iubire.

1213 2 - Nici în viaþã, nici în moarte, cei uniþi de Dumnezeu prin iubire, nu trebuie sã se mai
1214 despartã niciodatã.

1215 3 - Sãbiile ºi scuturile lor trebuie sã lupte alãturi.

1216 4 - Mîinile trebuie sã lucreze ºi sã se roage împreunã.

1217 5 - Paºii lor sã meargã alãturi pe orice drum ºi pe orice vreme.

1218 6 - Capetele lor sã odihneascã în clipele cele mai neuitate unul pe umãrul celuilalt.

1219 7 - Pîinea sã ºi-o frîngã împreunã.

1220 8 - Apa sã ºi-o bea din acelaºi vas.

1221 9 - Durerea sã ºi-o împartã frãþeºte ca pîinea lor.

1222 10 - Bucuria sã ºi-o simtã la fel

1223 iar crucile lor sã-ºi aibã acelaºi acoperiº.

1224 11 - Pentru ca ºi învierea lor sã fie în aceeaºi clipitã. Iar veºnicia lor îmbrãþiºatã.

1225 12 - Nimic mai fericit decît soarele dintre sufletele înfrãþite - ºi nimic mai nefericit decît
1226 gheaþa lor.

1227 13 - Nimic mai dulce decît întîlnirea celor dragi - ºi nimic mai amar decît despãrþirile lor.

1228 14 - Doamne, cine mi-ar putea fi mai aproape decît soþul meu, cine mai bun ca fratele
1229 meu, cine mai drag ca prietenul meu?
1230 Cine dacã nu Singur Tu, care îmi eºti toate acestea!

1231 15 - Lîngã Tine eu sã nu plîng niciodatã decît din fericire. ªi Tu lîngã mine de asemenea.

1232 16 - Lîngã Tine eu sã nu tremur niciodatã decît din dragoste - ºi Tu lîngã mine la fel.

1233 17 - Lîngã Tine sã nu mi se aplece ochii mei niciodatã, decît de prea multã luminã. ªi
1234 ochii Tãi lîngã mine tot aºa.
 Pag. 53

1235 18 - Mie sã nu-mi fie greu a-Þi spune niciodatã decît: cît Te iubesc de mult.
1236 Pentru Tine sã n-am niciodatã nimic ascuns, - decît bucuriile pe care vreau sã Þi le fac
1237 pe neaºteptate.

1238 19 - O Preaiubitule Drag, ce uºoarã îmi este crucea pe care noi împreunã o purtãm!

1239 20 - Ce dulce îmi este jugul alãturi de Tine

1240 ºi ce fericitã sarcina Ta asupra inimii mele.

1241 21 - La Sînul Tãu odihna mea este plinã de liniºte ºi de siguranþã iar munca este numai
1242 cîntec ºi spor.

1243 22 - Cînd simt asupra mea privirile Tale, toatã fiinþa mea îmi pare învãluitã în raze ºi în
1244 cîntec.

1245 23 - Cînd Te ºtiu aproape de mine, duhul îmi arde, ochii îmi strãlucesc, picioarele îmi
1246 aleargã, mîinile îmi zboarã.

1247 24 - Preaiubitule Drag, cîte aº dori sã-Þi spun acum, cînd nu pot decît sã tac, adorîndu-Þi
1248 în lacrimi dragostea ºi slava Ta,
1249 amîndouã la fel de mari -
1250 Isuse...

1251 Pentru cel care-nþelege, ºi tãcerile grãiesc

1252 pentru cel care iubeºte, toate florile rodesc.
 Pag. 54

1253 Din lumea care-acum e-un vis

1254 Din lumea care-acum e-un vis

1255 ne vom trezi odatã
1256 în Poarta Cerului Deschis
1257 ºi-a Veºnicului Paradis
1258 mai minunat ca tot ce-i scris
1259 sau spus, de el, vreodatã...

1260 - Voi toþi cei care-acum purtaþi

1261 a Domnului povarã
1262 din toatã inima cîntaþi
1263 ºi-n slujba Lui viteji luptaþi
1264 pe nici un aur nu schimbaþi
1265 slãvita Lui ocarã!

1266 Voi cei ce semãnaþi plîngînd

1267 sãmînþa Lui iubitã
1268 sã nu aveþi în voi alt gînd
1269 decît sã vã jertfiþi lucrînd
1270 cãci veþi purta pe veci curînd
1271 cununa Lui slãvitã.

1272 Voi cei ce acum cu El pãºiþi

1273 calvarul cu rãbdare
1274 mai semãnaþi, mai suferiþi
1275 mai aºteptaþi, mai osteniþi,
1276 spre cel mai mare har priviþi
1277 din focul cel mai mare.
 Pag. 55

1278 Sã merg mustrat

1279 Sã merg mustrat sau bucuros

1280 - de Tine mã voi þine
1281 nimic n-am drag, nimic frumos
1282 Isuse aºa ca Tine.
1283 Sã-mi fie deal, sã-mi fie ºes
1284 zãri triste, ori senine,
1285 nimic n-am scump, nimic ales,
1286 Isuse-aºa ca Tine.

1287 Sã-mi fie nor, sã-mi fie vînt

1288 mã bucur de-orice vine
1289 nimic n-am bun, nimic n-am sfînt
1290 Isus decît cu Tine.
1291 Sã-mi fie-uºor, sã-mi fie greu
1292 prin cînturi sau suspine
1293 nimic nu ºtiu, nimic nu vreau
1294 Isus decît cu Tine.

1295 Sã-mi fie stãri, sã-mi fie averi

1296 din cele mai divine
1297 nimic nu-i dulce nicãieri
1298 Isuse, fãrã Tine!
1299 Nimic n-am bun, nimic întreg
1300 nimic sã mã aline
1301 nimic nu vreau, nimic n-aleg
1302 Isus, decît cu Tine!
 Pag. 56

1303 22 - Toatã plinirea trebuinþelor mele!

1304 1 - Aº fi vrut sã-Þi spun atît de multe, - dar acum cînd îmi eºti aici, nu mai ºtiu nimic din
1305 tot ce am vrut.

1306 2 - Aº fi vrut atît sã Te fac sã mã înþelegi, dar acum cînd eºti lîngã mine nu vreau ºi nu
1307 doresc decît sã simþi cît îmi eºti de drag.

1308 3 - Mi se pãrea cã îmi lipsesc atît de multe, dar acum simt cã nu-mi mai lipseºte nimic.

1309 4 - Ceea ce-mi lipsea cu adevãrat era numai prezenþa Ta. Acum am Totul. Nici un împãrat
1310 din lume nu mai este atît de bogat ºi de fericit ca mine.

1311 5 - Slavã veºnicã Þie care poþi fi o Comoarã atît de scumpã, o moºtenire atît de sfîntã, un
1312 aur atît de veºnic.

1313 6 - Tu cununa mea, Fratele meu, Soþul meu nedespãrþit.

1314 Inima mea se leagã în totul de Tine ca o iederã de arborele ei.

1315 7 - Tu eºti Prietenul meu, Fratele meu, Soþul meu nedespãrþit. Cingãtoarea mea, Brãþara
1316 mea, Veºmîntul meu, Zestrea mea, nespus de frumoasã ºi negrãit de fericitã ºi strãlucitã.

1317 8 - Toate rãdãcinile iubirii mele prin care pot trãi, îºi trag hrana lor numai din Tine.

1318 9 - Orice pãrticicã a fiinþei mele se strînge din Tine în aºa fel încît nici bucatã de bucata
1319 ei sã nu se poatã despãrþi. Astfel îmi simt întreaga mea fiinþã cu totul a Ta.

1320 10 - Tu mã þii în sus ºi Tu mã hrãneºti din Trupul Tãu.

1321 11 - Tu mã încãlzeºti în sînul Tãu.

1322 Tu mã speli cu Sîngele Tãu ºi cu roua Ta.

1323 12 - Tu mã îndestulezi cu viaþa din Tine.

1324 ªi Tu mã înalþi cu tãria Ta.

1325 13 - Tot ce sînt, sînt numai datoritã Þie, dragostei Tale ºi harului Tãu.

1326 14 - Din Tine am verdeaþa mea care nu se veºtejeºte.

1327 15 - Tu faci frunzele mele frumoase ºi ºoaptele mele dulci.

1328 16 - Tu faci din furtunile mele simfonii cereºti ºi din ploile mele picuri de har.
 Pag. 57

1329 17 - Tu faci ca arºiþele sã-mi scoatã nectarul din strugurii mei ºi sã-mi dea frãgezimea
1330 roadelor mele.

1331 18 - Tu zici vînturilor dimineþii sã-mi stoarcã miresme ºi adierile de searã sã-mi picure
1332 smirna.

1333 19 - Tu îmi dãruieºti florile primãverii ºi rodurile toamnei.

1334 20 - Tot ce am avut frumos ºi bun cîndva, era, fãrã sã ºtiu, de la Tine.

1335 21 - Tot ce voi mai putea avea proaspãt, curat ºi dulce, va fi - acum ºtiu! - numai datoritã
1336 harului Tãu!

1337 22 - Toatã fiinþa mea vãzutã ºi nevãzutã Îþi aparþine numai Þie cu orice pãrticicã a ei.

1338 23 - Tu m-ai rãscumpãrat cu un preþ atît de mare.

1339 24 - Din tot sufletul meu sã fac totul ca sã poþi vedea cã nu uit nici o clipã acest adevãr.
1340 ªi cã din toate puterile mele mã strãduiesc sã merit preþul pe care l-ai dat pentru mine.

1341 25 - Preaiubitule Drag, toate izvoarele mele sînt în Tine.

1342 Ce nemãrginit de Bun îmi eºti Tu,
1343 Isuse! - Plinãtatea tuturor trebuinþelor mele!
 Pag. 58

1344 23 - Nebuneasca prãbuºire...

1345 1 - Dacã dragostea Ta iartã uºor, nu înseamnã ca n-o doare greu ceea ce ar trebui sã ierte.

1346 2 - ªi dacã ea acopere mult, nu înseamnã cã puþin ºi suferã - pentru ceea ce trebuie sã
1347 acopere.

1348 3 - Prietenul Nemãrginit de Bun al tinereþii mele, - Tu mi-ai iertat atît de multe, fãrã ca
1349 sã-mi faci nici cea mai uºoarã mustrare pentru vinovãþiile mele faþã de dragostea Ta! Dar o,
1350 cît de mult ai suferit Tu pentru aceasta!

1351 4 - O, nebunul de mine, ce uºuratic am fost atunci cînd ºarpele care amãgise cîndva cu
1352 atîta uºurinþã pe Eva, mi-a stricat ºi mie inima de la curãþia dragostei celei dintîi; cea numai
1353 faþã de Tine!

1354 5 - Cît de uºuratic am fost atunci cînd gîndeam cã aceasta este ceva fãrã prea mare
1355 însemnãtate pentru Tine, ceva care - avînd în vedere anumite stãri ale mele - mi-ar fi îngãduit,
1356 fãrã ca aceasta sã veºtejeascã florile dintre noi. ªi fãrã sã zdrobeascã Inima Ta.

1357 6 - Ce întunecare a aruncat ispititorul peste lumina din mine cînd - uitînd de porunca
1358 sfinþeniei pe care mi-o cerea iubirea Ta - am alunecat spre vizuina ºarpelui!

1359 7 - Rãul ºtia sã-mi vorbeascã atît de frumos ºi convingãtor, -

1360 8 - iar firii mele pãmînteºti îi plãcea atît de mult sã asculte aceste ºoapte pline de
1361 înmlãdiere ºi de patimã.

1362 9 - De ce vrei sã arunci ceea ce Dumnezeu þi-a rînduit spre potolirea foamei tale ºi spre
1363 înfrumuseþarea vieþii pe care El þi-a dat-o - îmi ºoptea ºarpele ucigaº, linguºitor ºi blestemat.

1364 10 - Ce poate fi oare atît de rãu - zicea el, - în acest lucru atît de adînc legat de firea ta
1365 ºi atît de adînc trebuincios fiinþei tale pe pãmînt?

1366 11 - Nu le-a fãcut oare Dumnezeu pe toate acestea - zicea ºarpele, - ºi n-a pus El oare
1367 Însuºi în fãptura ta setea dupã ele ºi trebuinþa potolirii pe care ele þi-o aduc?

1368 12 - De ce le-a mai creat Dumnezeu dacã þi-ar fi oprite - îmi zicea ºarpele.

1369 13 - ªi de ce le-a scos El în calea ta, dacã nu þi-ar fi îngãduit sã le atingi?

1370 14 - Nu te mai lua - îmi zicea ºarpele mereu - dupã acele porunci învechite care te-au
1371 þinut atît de departe de ele în tinereþea ta.
 Pag. 59

1372 15 - Tu n-ai simþit atunci nevoia lor pentru cã prea îþi era inima plinã de teamã. ªi ochii
1373 tãi privesc prea sus.
1374 Iar eu ascultam ºi ascultam ºoaptele ºarpelui.

1375 16 - Acuma, - îmi tot zicea ºarpele, - vezi cã totuºi eºti pe pãmînt. ªi cã orice lipsire de
1376 ele îþi chinuie trupul ºi îþi þine fiinþa pe jar.

1377 17 - Nu te mai chinui deci cu o înfrînare care nu-ºi mai are rostul. Priveºte la ceilalþi
1378 semeni ai tãi - ºi nu fi tu mai altfel decît toþi...
1379 ªi el îmi tot zicea, iar eu...

1380 18 - Eu - stãteam fãrã nici un cuvînt ºi fãrã nici o putere, ascultînd la acele ºoapte
1381 blestemate, lîngã pomul unde stãtuse cîndva strãmoaºa mea singurã ºi ea.

1382 19 - Fructul îmbiat acum mie era atît de aproape, îmi pãrea atît de frumos la vedere ºi atît
1383 de dulce la gust.

1384 20 - ªi sufletul meu era vai, atît de singur atunci, - deºi Tu erai numai la un pas de mine.

1385 21 - Mi s-a pãrut cã nimeni nu-mi mai vrea binele decît ºarpele. De Tine credeam cã
1386 dormi.

1387 22 - Pãrea cã nimic nu-i mai grabnic ºi mai necesar pentru mine decît ceea ce îmi îmbia
1388 el.

1389 23 - Îmi pãrea cã voi muri dacã nu voi gusta numaidecît.

1390 ªi... am uitat totul.
1391 ªi vai Tu erai la un pas de mine... ªi vai - credeam cã Tu dormi...
 Pag. 60

1392 24 - O, nemãrginirea bunãtãþii Tale

1393 1 - În clipa cînd mi s-a pãrut cã ºarpele are dreptate - tot întunericul s-a prãbuºit în mine.
1394 ªi eu în el.

1395 2 - Mi-am luat toate amintirile de la Tine ºi mi-am întors toatã privirea spre fructul întins
1396 de ºarpe, bãgat ispititor în ochii mei, jucat atrãgãtor spre forma simþirilor mele.

1397 3 - M-am mirat cît de aproape îmi fusese fructul dorit tot timpul vieþii mele, dar eu nici
1398 nu-l vãzusem pînã în clipita asta.

1399 4 - Întunericul m-a învãluit de tot ºi un braþ înspãimîntãtor m-a aruncat dintr-o datã în
1400 groapa vrãjitã, la ochii sticlind, în moliciunea noroiului cãlduþ din prãbuºirea fãrã fund.

1401 5 - Niºte munþi s-au despicat ºi o grãmãdire de stînci grele ºi reci s-au prãbuºit peste mine
1402 îngropîndu-mã ºi fãcîndu-mã sã-mi pierd orice cunoºtinþã a stãrii mele... ªi Tu erai numai la
1403 un pas.

1404 6 - Niºte lanþuri aprinse am simþit cuprinzîndu-mi tot lãuntrul meu ºi încopciindu-mi pe
1405 totdeauna acest trup de moarte în mlaºtina aceasta deznãdãjduitã, neagrã, vîscoasã, urîtã!
1406 ªi vai cum Te chinuiai Tu - atît de aproape!...

1407 7 - Nu ºtiu cît am zãcut acolo - ºi cît aº fi mai zãcut, în întuneric, în gheaþã ºi în flãcãri
1408 bînd mereu din aceastã mocirlã scîrboasã dar fãrã sã-mi potolesc setea niciodatã.

1409 8 - Mistuindu-mi sufletul fãrã sã-mi liniºtesc trupul.

1410 9 - Vînzîndu-mi zestrea minunatã a curãþiei, fãrã a-mi putea cumpãra nimic în schimb.

1411 10 - L-am lãsat sã creascã, sã creascã pînã cînd l-am auzit bine.

1412 11 - Pînã cînd, odatã de foarte adînc sau de foarte sus, mi s-a pãrut cã aud dorul Tãu
1413 încolþind în strãfundul prãbuºirii mele ca un plîns cald, ca o luminiþã de înviere...

1414 12 - I-am fãcut cu durere ºi cu amar loc spre inima mea, sã se reverse în ea tot, sã mi-o
1415 dezgheþe, sã mi-o topeascã, sã mi-o sfîºie - sã mi-o poatã ridica pînã la genunchi, pînã la
1416 cutremurul cãinþei.

1417 13 - Ca un rîu de foc au început sã izbucneascã atunci din strãfundurile mele aducerile
1418 aminte de Tine.
 Pag. 61

1419 14 - Toate mãdularele mele erau amorþite ºi înlãnþuite, numai inima învia ºi încerca sã se
1420 dezlege.

1421 15 - Am vrut sã merg sã Te caut, dar picioarele nu-mi puteau prinde cu ele nimic.

1422 16 - Am vrut sã Te strig cu buzele mele, cu limba mea, cu graiul meu, - dar n-am putut
1423 scoate nici un sunet.

1424 17 - Am crezut cã mãcar faþa mi-o voi putea întoarce spre Tine, cã îmi voi putea deschide
1425 mãcar ochii - ochii mei cei atît de limpezi cîndva cînd Te puteau vedea atît de aproape. Dar
1426 ceaþa de peste privirile mele îmi pãrea departe...

1427 18 - Toate m-au descurajat ºi mi-au spus: stai ºi mori acolo în prãpastia ta! El te-a uitat,
1428 te-a pãrãsit, S-a depãrtat pentru totdeauna de la tine!
1429 Nu mai meriþi decît dispreþul
1430 pentru cã te-ai prãbuºit.

1431 19 - Ce dreptate amarã aveau toate împotriva mea!

1432 ªi totuºi, Tu nu se putea sã mã fi uitat aºa.
1433 O, ce nemãrginit de Bun mi-ai fost Tu!
 Pag. 62

1434 25 - Adînca usturime a cãinþei mele

1435 1 - Am privit spre soarele care altãdatã mã vedea de la rãsãritul ºi pînã la apusul lui
1436 umblînd ºi lucrînd împreunã cu Tine.

1437 2 - Dar soarele ºi-a întors faþa dinspre mine sã nu-mi vãd dispreþul cu care mã priveºti.

1438 3 - M-am întors spre cerul înstelat care îºi picurase atît de dulce roua peste noi cîndva -
1439 dar ºi el s-a învãluit în nori ca sã nu mai vadã nimic în ochii lui.

1440 4 - Am nãdãjduit spre luna strãlucitoare care de atîtea ori îºi pusese nimbul luminii ei în
1441 jurul capetelor noastre cînd umbrele noastre alãturate pluteau peste iarba înrouratã.

1442 5 - Dar ºi luna s-a fãcut acum palidã, înconjurîndu-se cu un cearcãn de tristeþe ºi de ceaþã.

1443 6 - Am rugat iarba ºi florile care ne cunoºteau atît de bine.

1444 Cedrii ºi fagi care ne þinuserã cîndva adãpost ºi prietenie.
1445 Izvoarele ºi potecile cu care petrecuserãm atîtea împãrtãºiri fericite cîndva...

1446 7 - Dar toate îmi spuneau acum cu amãrãciune mustrarea cea mai dureroasã ºi mai
1447 adevãratã de pe lume:

1448 8 - Inima Lui - îmi strigau toate - a fost credincioasã faþã de tine. ªi-a þinut legãmîntul
1449 iubirii prin suferinþe înmiit mai mari decît ale tale.

1450 9 - Dar inima ta nu I-a fost credincioasã Lui.

1451 Dragostea ta s-a lãsat ademenitã ºi s-a stricat de la curãþia faþã de El.

1452 10 - Nu þi-a fost teamã de ºarpe - mã mustrau toate - ºi nu te-ai depãrtat cu grabã ºi cu
1453 groazã de el cînd s-a apropiat de tine.

1454 11 - L-ai crezut - mã învinuiau toate, - ºi te-ai lãsat cu plãcere în înfãºurarea otrãvitã a
1455 încolãcirilor moi ale pãcatului care te cuprinde atît de uºor.
1456 Acum ce mai aºtepþi?

1457 12 - Crezi oare cã El Se va mai gîndi la tine? Nu vezi cã a trecut de atîtea ori prin faþa
1458 casei tale, lîngã uºa ta - ºi nici nu S-a oprit? Cã nici n-a mai întrebat mãcar dacã mai trãieºti
1459 ºi ce mai faci?

1460 13 - Vai, cît mã usturau aceste meritate ºi adevãrate mustrãri!

 Pag. 63

1461 14 - Ele îmi zdrobeau toate mãdularele mele ºi îmi picurau venin de moarte în toatã hrana
1462 mea.

1463 15 - Toate gîndurile ºi amintirile mele îmi spuneau ºi ele aceleaºi lucruri care mã
1464 strãpungeau cu aceleaºi sãgeþi de foc.

1465 16 - Munþii care mã apãsau simþeam cã mã înãbuºã de tot ºi flãcãrile care mã ardeau
1466 dinãuntrul ºi dinafara mea, simþeam cã în curînd mã vor mistui de tot.

1467 17 - Numai inima nu putea sã nu-mi nãdãjduiascã.

1468 Numai ea nu-mi putea muri ºi tãcea.
1469 Numai ea nu se putea stinge ºi nu putea îngheþa!

1470 18 - Deodatã s-a zvîrcolit strigînd: vreau sã-L vãd o datã, mãcar o datã. Apoi sã mor.

1471 19 - Mãcar de departe - îmi zicea inima mea. Mãcar sã mã loveascã ºi El, mãcar sã mã
1472 calce în picioare, mãcar sã nu-mi spunã nimic - numai sã-L mai pot vedea odatã.

1473 20 - Sã-I mai pot privi o clipã doar, Faþa Lui. Sã mã uit în ochii Sãi pe care îi cunosc atît
1474 de bine. Sã vãd ce gîndeºte El despre mine.
1475 ªi îmi va fi de ajuns spre a înþelege dacã mai pot nãdãjdui...

1476 Cel mai uºor de amãgit e inima curatã

1477 cã ea nu bãnuieºte rãu pe nimeni niciodatã.
1478 De-aceea cel mai blestemat ºi rãul cel mai mare
1479 e-acel ce-nºealã omul bun ºi faþa-ncrezãtoare.
 Pag. 64

1480 26 - O, mila Ta nemãrginitã...

1481 1 - Iar Tu ai auzit strigãtul inimii mele,

1482 ºi Þi s-a fãcut milã de starea mea.

1483 2 - Pe neaºteptate Þi-ai fãcut drum spre nenorocita mea locuinþã.

1484 3 - Toatã uliþa mea s-a luminat dintr-o datã de venirea Ta. ªi o luminã orbitoare s-a fãcut
1485 în jurul casei mele întunecate.

1486 4 - Cînd ai intrat la mine am simþit cã m-a cercetat Dumnezeu. Mi s-a pãrut cã Faþa Lui
1487 o vãd ºi cã Glasul Lui rãsunã în toatã casa mea pentru prima datã.

1488 5 - Dar revederea a fost atît de scurtã ºi plecarea atît de grãbitã încît aproape cã mã
1489 îndoiam de toate simþirile mele cu care Te regãsisem.

1490 6 - Minunea era atît de mare încît trebuie sã mai treacã nu ºtiu cîtã vreme ca s-o pot
1491 crede.

1492 7 - Un alt întuneric se fãcuse în inima mea. Dar un întuneric de fericire ºi de luminã din
1493 care trebuia sã mai treacã nu ºtiu cît timp, pînã cînd îmi voi putea limpezi desluºit bucuriile.

1494 8 - În urma Ta a rãmas o dîrã luminoasã ca o cãrare pe care nãdejdea dragostei mele
1495 începea s-o lãrgeascã, pînã cînd...

1496 9 - pînã cînd, acum, este iarãºi, atît de strãlucitã, cum nici n-am putut crede sau gîndi sã
1497 mai fie vreodatã.

1498 10 - Ea duce spre acel Tabor fericit de lîngã care m-am prãbuºit, cîndva. ªi care din nou
1499 încep sã nãdãjduiesc cã-l voi putea ajunge cu Tine.

1500 11 - Atunci cînd fusesem prima datã aproape de acest munte slãvit, nu-mi ºtiam starea
1501 fericirii mele. Mã pomenisem acolo fãrã sã lupt. Ajunsesem acolo fãrã sã fiu sîngerat greu.

1502 12 - Fusesem dus, - nu urcasem singur.

1503 13 - ªi de aceea nu ºtiam sã pãstrez fericirea pe care o moºtenisem prin harul Jertfei Tale:
1504 - eu nu cîºtigasem nimic din ea ºi nici cu preþul unor jertfe ale mele.

1505 14 - Cum nu ºi-o ºtiau preþui primii oameni în Paradis, înainte de întîlnirea cu ºarpele.

1506 15 - Acum urc încet ºi greu. Trãgînd dureros dupã mine crucea amarã ºi dulce a unei
1507 experienþe care mi-a deschis ochii ºi m-a fãcut sã cunosc cît de greu se plãteºte tot ce se
1508 primeºte uºor.
 Pag. 65

1509 16 - Pe aceastã cruce este un eu al meu rãstignit care încã se zbate.

1510 17 - Iar sub ea, celãlalt eu, tot mai puternic ºi mai hotãrît sã-ºi ducã fratele pînã sus.

1511 18 - Acolo pe Taborul ºi pe Golgota mea, firea mea cea veche rãstignitã, va slãbi pe
1512 mãsurã ce va fi suitã mai sus.

1513 19 - Pînã cînd, la Punctul Sosirii, îºi va ajunge punctul morþii ei totale,

1514 20 - iar firea cea nouã va ajunge atunci la totala ei biruinþã.

1515 21 - Pe acest drum sui acum.

1516 Prietenul drag ºi regãsit al tinereþii mele, Plãtitorul cãderilor mele, Salvatorul speranþelor
1517 mele - ajutã-mã cãci drumul este încã lung.

1518 22 - Firea mea cea veche încã se zbate în mine.

1519 ªi ruºinea mea încã îmi este amarã.
 Pag. 66

1520 27 - O, paºii Tãi apropiindu-se

1521 1 - Preaiubitule, pînã Þi-am putut pãstra întregi cuvintele Tale în inima mea ºi m-am
1522 gîndit neîncetat la ele, Prezenþa Ta luminoasã ºi dulce îmi însorea toatã fiinþa mea ºi îmi
1523 fericea toate cãrãrile vieþii mele.

1524 2 - Atunci treceam printre mulþimile de feþe ºi nu vedeam nici una, cãci toate privirile
1525 mele erau aþintite numai la Faþa Ta.

1526 3 - Auzeam mii de glasuri, dar nu ascultam la nici unul pentru cã tot auzul meu era
1527 stãpînit numai de încîntarea cuvintelor Tale.

1528 4 - Mã înconjurau tot felul de lucruri, îmi fãceau semne tot felul de frumuseþi, mã cãutau
1529 mulþimi de ispite - dar nu mã puteam opri nicãieri, pentru cã toatã inima mea era rãpitã numai
1530 de Tine.

1531 5 - Tu îmi erai de-ajuns. Nici nu ºtiam cã mai existã ceva înafarã de Tine.

1532 6 - Nici nu doream nici nu cãutam nimic altceva decît iubirea ºi Prezenþa Ta.

1533 7 - Dragostei mele îi era nespus mai mult decît orice: tãcerea Ta, privirea Ta, paºii Tãi...

1534 8 - O, paºii Tãi. Cît de fericit era auzul meu simþindu-i ºi cum îmi tresãrea inima mea
1535 cînd puteam înþelege binecunoscutul sunet al paºilor Tãi, apropiindu-se.

1536 9 - ªtiam cã apropierea lor îmi aduce apropierea Ta.

1537 10 - Ascultam mereu cum ascultã o mamã tînãrã sã audã paºii dulci ai copilaºului drag
1538 apropiindu-se de uºa ei...

1539 11 - Ascultam tremurînd cum ascultã un soþ iubitor sã audã paºii uºori ºi iubiþi ai
1540 dragostei sale soþii, apropiindu-se de postul lor fericit...

1541 12 - Ascultam cum ascultã un copil nerãbdãtor sã audã paºii scumpi ai mãicuþei sale
1542 apropiindu-se de pãtuþul lui cu dragostea cea mai fericitã ºi mai rãbdãtoare din lume...

1543 13 - Aºa ascultam eu, Isuse Preaiubit, Neasemuit Prieten al singurãtãþii mele, aºa doream,
1544 aºa cunoºteam, aºa bãnuiam eu paºii Tãi, apropierea Ta.

1545 14 - O, cu ce fericit tremur ºi cutremur trãieºte întreaga mea fiinþã acele cîteva clipe de
1546 cînd încep sã-Þi presimt, apoi sã-Þi înþeleg, apoi sã-Þi aud paºii Tãi apropiindu-se de grãdina
1547 mea, de stratul crinilor mei, de cãmãruþa iubirii mele
 Pag. 67

1548 15 - ºi pînã în sfîrºit cînd Te opreºti lîngã mine.

1549 16 - Pînã ce Îþi simt cãldura bãtãilor inimii, rãsufletul gurii, raiul aºezãrii Tale alãturi...

1550 17 - Nu cunosc, ºi cred cã nu este pe lume o mai mare fericire decît aceea pe care o simte
1551 sufletul meu în aceastã clipã cînd cu toatã dãruirea pe care Þi-o pot oferi - se poate arunca
1552 la picioarele Tale.

1553 18 - Se poate arunca în dragostea Ta ca într-o apã luminoasã, cu cea mai sfîntã ºi totalã
1554 uitare de mine, ca într-o desãvîrºitã pierdere în rãpirea nu ºtiu cãrui cer.

1555 19 - Atunci ca ºi cum eu aº fi ieºit în totul din fiinþa mea ºi în locul meu a intrat în mine
1556 cerul tot...

1557 20 - Atunci nimic nu mai sînt cum am fost înainte - sau cum voi fi dupã aceea.

1558 21 - Atunci ceva divin mã lumineazã de pe dinãuntrul ºi de pe dinafarã cu altfel de luminã

1559 decît toate luminile la un loc.

1560 22 - Atunci nu doresc nimic pe lume mai mult decît sã nu mã mai trezesc. Sã nu mai
1561 devin eu.
1562 Isuse!...
 Pag. 68

1563 28 - De ce altul poate...

1564 1 - Pe cea mai înaltã faþã a locuinþei mele iubite,

1565 pe cea mai dreaptã parte a peretelui la care privesc mereu,
1566 pe fiecare parte a lucrurilor frumoase pe care umblu ziua,
1567 - eu vreau sã-mi fie scris cuvîntul înºtiinþãrii Tale.

1568 2 - Pe care nu trebuie sã-l pot uita nici o clipã,

1569 cît încã trebuie sã mai stau aici:
1570 ºi sã mai umblu astfel!

1571 3 - Altul poate! Tu sã nu poþi! (mi-ai poruncit Tu!).

1572 4 - Cãci multe din care le pot alþii Preaiubitule, - eu nu trebuie sã le mai pot.

1573 5 - Altul poate sã mai umble cu inima lui dupã lucrurile de pe pãmînt, - eu suflete al meu,
1574 nu!

1575 6 - Altul poate sã se mai foloseascã uneori de cîte o minciunã, de cîte un cuvînt aspru, de
1576 cîte o vorbã necuviincioasã, de cîte o glumã proastã, - eu sufletul meu, nu!

1577 7 - Altul poate sã mai meargã uneori, ºi în locuri unde n-are ce cãuta un credincios ºi
1578 poate sã priveascã ºi la locurile pe care nu le pot vedea ochii curãþiei,

1579 8 - poate lega prietenii pe care le osîndeºte cugetul sfînt ºi poate împreuna chipul veacului
1580 în felul de a vorbi ºi a se purta, spre a place lumii, - eu însã nu!

1581 9 - Eu nu trebuie sã mai pot sta, asculta, privi ºi umbla, nici mãcar o singurã clipã, nici
1582 mãcar cu o pãrticicã a inimii mele dupã acestea.

1583 10 - Pentru mine suflete al meu, toate acestea au murit odatã cu Domnul ºi Preaiubitul
1584 meu, pe crucea împãrtãºirii mele.

1585 11 - A ispãºirii cutremurãtoare pe care tocmai din pricina acestora a trebuit s-o plãteascã
1586 El.

1587 12 - Eu suflete al meu trebuie sã fi murit desãvîrºit faþã de toate acestea, din clipa cînd
1588 m-am prãbuºit la picioarele acestei Cruci Unice strigînd cu pocãinþã dupã iertare.

1589 13 - Oricine sã poatã, doar eu nici odatã sã nu mai pot.

1590 14 - Altul poate, - eu nu!

1591 Sã mã gîndesc neîncetat cît bine altul poate, - iar eu nu!
 Pag. 69

1592 15 - Altul poate vorbi totdeauna blînd,

1593 ºi poate umbla totdeauna cinstit,

1594 16 - altul poate împlini totdeauna Voia lui Dumnezeu,

1595 ºi poate ierta orice nedreptate,

1596 17 - altul poate ierta fãrã sã cîrteascã,

1597 ºi poate face binele fãrã sã se laude,

1598 18 - altul poate tãcea cînd este lovit pe nedrept,

1599 ºi poate merge cît de departe pentru Domnul,

1600 19 - altul poate lucra cît de mult ºi de frumos, - iar eu nu! Eu nu pot decît acest nimic
1601 nevrednic...

1602 20 - De ce altul sã poatã, iar eu sã nu pot?

1603 Trebuie sã pot ºi eu! Trebuie sã ajung sã pot!

1604 21 - Trebuie sã mã rog mai fierbinte ºi mai mult. Sã mã strãduiesc mai atent, sã lupt mai
1605 hotãrît, sã lucrez mai cu rîvnã, pînã voi putea ceea ce poate acela care iubeºte cu adevãrat pe
1606 Dumnezeul sãu.

1607 22 - Pentru cã eu ºtiu aºa de bine cã Acela care îi ajutã lui, îmi va ajuta ºi mie, harul care
1608 îl face pe el sã poatã, mã va face ºi pe mine.

1609 23 - Prieten nedezlipit al tinereþii mele, mãreºte-mi voinþa

1610 ºi fã-mi-o nebiruitã. Eu sînt dator mai mult ca toþi.
1611 Amin.
 Pag. 70

1612 Nu vreau sã mor

1613 Nu vreau sã mor în lupte

1614 ºi nici sã gem, oriunde-aº sta
1615 ci vreau cu cît mai multe roade
1616 s-ajung la biruinþa Ta.

1617 Ajutã-mã sã-Þi dau

1618 iubirea care-o vreau
1619 sã vin în faþa Ta
1620 cum Tu Isus m-ai vrea.

1621 Eu nu vreau sã nu-Þi dau tot preþul

1622 cu care simt cã-Þi sînt dator
1623 ci vreau senin sã-mi fie totul
1624 în clipa-n care am sã mor.

1625 Eu nu vreau sã resping mustrarea

1626 nici unor ochi, nici unui glas
1627 ci vreau sã pot umbla-n luminã
1628 cu orice gînd, cu orice pas.

1629 Eu nu vreau sã n-ajung în flãcãri

1630 cît încã am un rãu ascuns
1631 ci vreau la orice judecatã
1632 sã dau un sfînt ºi-un drept rãspuns.

1633 Eu nu vreau sã n-ascult Cuvîntul

1634 chiar cînd mi-L spune cel mai mic
1635 ci vreau din Marea Carte Albã
1636 sã nu mã-nvinuie nimic.
 Pag. 71

1637 În zadar se mai grãbeºte

1638 În zadar se mai grãbeºte

1639 cel ce pleacã prea tîrziu
1640 - alergarea lui sfîrºeºte
1641 cu un strigãt în pustiu.

1642 Pentru mîntuirea ta

1643 nu mai sta, nu mai sta
1644 pentru cerul tãu frumos
1645 vin-acuma la Hristos.

1646 În zadar se mai frãmîntã

1647 cel ce n-a vrut cînd putea
1648 - dulcea mîntuire sfîntã
1649 ºi-are vremea ei ºi ea.

1650 În zadar se mai cãieºte

1651 cel ce-a ars ce n-are preþ
1652 - rîsul clipei îl plãteºte
1653 plînsul veºnicei vieþi.

1654 În zadar va plînge odatã

1655 vremea harului de-acum
1656 cel chemat cu-atîtea lacrimi
1657 - dar nu-i pasã nicidecum.

1658 Cîtã vreme încã este

1659 cale ºi prilej de har
1660 nu uita de toate acestea,
1661 - cãci curînd va fi-n zadar.
 Pag. 72

1662 29 - Izvorul curãþiei mele

1663 1 - ªtiu cã rugãciunea poate fi o puternicã armã de luptã împotriva vrãjmaºului dinafarã.

1664 2 - Dar Tu mi-ai spus cã împotriva vrãjmaºului lãuntric, am nevoie neapãrat ºi de post.

1665 3 - Împotriva prãbuºirilor mele sufleteºti, suflete al meu trebuie sã lupþi tu, dar împotriva
1666 acestor prãbuºiri care îmi ameninþã ºi trupul meu, trebuie neapãrat sã-mi lupte ºi trupul.

1667 4 - Trupule al meu, trebuie neapãrat ca tu sã mi te primeneºti în toate pãrticelele tale, spre
1668 a putea deveni o locuinþã vrednicã pentru un suflet primit.

1669 5 - Vinul cel nou trebuie neapãrat pus în burdufuri noi. Nu se poate altfel! Conþinutul nou
1670 trebuie sã aibã un vas nou.

1671 6 - Nu pot pretinde cã sufletul meu este înnoit, sfinþit, curãþit, cîtã vreme trupul meu este
1672 acelaºi fel vechi de umblare lumeascã, dar vorbirea ºi purtarea cum aveam înainte - cînd
1673 purtam în el un suflet lumesc.

1674 7 - Dacã ceva îmi este curat în faþa Ta Dumnezeule al meu cu adevãrat, acest ceva trebuie
1675 sã-mi aparã tot astfel de curat ºi în faþa oamenilor.

1676 8 - Tu, Dumnezeul meu, desigur îmi vezi ºi trupul meu prin umblãrile mele sufleteºti.

1677 9 - Dar oamenii nu-mi pot vedea curãþia sufletului meu decît din curãþia umblãrilor mele
1678 trupeºti.

1679 10 - Tu eºti Izvorul curãþiei întregii mele fiinþe, atît a trupului cît ºi a sufletului meu.

1680 11 - Cînd Tu eºti lîngã mine nu pot sã-mi mai opresc sufletul de la nici o bucurie pe care
1681 mi-o dã Prezenþa Ta.

1682 12 - Atunci mã ospãtez fãrã nici o reþinere din toatã avuþia bucuriilor Tale.

1683 13 - Atunci beau ºi mã îmbãt de dragoste.

1684 14 - Atunci mã scald în luminã ºi mã desfãtez în lacrimi ºi în cîntãri.

1685 15 - Atunci mã leagãn între crengi înflorite ºi mã proºtern în miresmele cele mai cereºti,
1686 uitînd de tot ce mã înconjoarã ºi fiind în întregime numai al dragostei Tale.
1687 ªi numai atunci sînt cu adevãrat ºi total fericit.
 Pag. 73

1688 16 - Atunci caut sã mã folosesc cît mai deplin de toate binecuvîntãrile de care viaþa mea
1689 a fost lipsitã atît de mult timp ºi dupã care am însetat atît de mulþi ani, cînd Tu îmi erai atît
1690 de îndepãrtat.

1691 17 - Acum, cînd Tu, Mirele Tinereþii mele, eºti lîngã mine ºi cînd masa noastrã este plinã
1692 de atîtea bucate grase ºi miezoase ale dragostei cereºti - cum aº putea oare sã mã mai reþin?

1693 18 - Cum mi-aº putea opri cîte ceva din feluritele Tale desfãtãri? Cum sã nu mã îndestulez
1694 pe deplin din tot ce am la îndemîna mea atunci, atît de îmbelºugat ºi de îmbietor? Cum sã
1695 postesc în vremea aceea?

1696 19 - N-am cunoscut eu oare chinurile cumplite ale îndeajuns foamei îndelungi, atîþia ani,
1697 d e n o pþ i ºi de zile cînd zvîrcolindu-m ã pe s cî nduri l e m el e goal e s t ri gam d e fo am e:
1698 Dumnezeule, - nu mai pot!

1699 20 - ªi cînd îmi umpleam de lacrimi castronul meu ruginit ºi gol?

1700 21 - N-am ars eu oare de sete în atîtea depãrtãri ºi pustietãþi cînd cu tot sufletul uscat
1701 stãteam leºinat în nisipul arzãtor, cu ochii topiþi în depãrtãrile unde parcã vedeam toate
1702 izvoarele ºi pîraiele limpezi ale lumii mele, - dar de care mã despãrþeau prãpãstii de netrecut
1703 ºi fiare de neînduplecat?

1704 22 - N-am trãit eu oare o veºnicie întreagã în flãcãrile ºi gheþurile singurãtãþii, cînd nu
1705 numai zvîrcolirea trupului aprins, ci ºi visele sufletului uscat mã chinuiau la fel?

1706 23 - Sã mã mai gîndesc oare ºi acum la toate acestea?

1707 acum, cînd Tu eºti lîngã mine.
1708 - Nu mai vreau!
1709 Scapã-mã, hrãneºte-mã, cuprinde-mã!
1710 Luminã...

1711 Acel ce ascultã de Cuvîntul

1712 Dumnezeiesc în timpul greu
1713 sã ºtie cã oricînd se roagã
1714 va fi ascultat de Dumnezeu.
 Pag. 74

1715 30 - Sã am totdeauna o teamã

1716 1 - Dar nu pot sã nu-mi aduc aminte, Preaiubitule, nu pot...

1717 2 - Iartã-mã cã în cele mai fericite clipe ale bucuriei noastre nu pot totuºi sã-mi ascund
1718 ranele ºi sã-mi tãinuiesc de Tine suferinþele mele.

1719 3 - Tu trebuie sã mi le cunoºti pe toate acestea spre a-mi înþelege marea mea stãpînire ºi
1720 nesãturarea de Tine, acum cînd Te am aici în casa mamei mele.

1721 4 - Nu pot sã uit acele vremuri cînd cãutam semnul sufletului ca sã scap de foamea ºi de
1722 setea trupului meu...

1723 5 - Dar îndatã ce ochii trupului meu se închideau, uitînd, - mi se deschideau ochii
1724 sufletului amintindu-ºi.

1725 6 - Nu pot sã uit cum vedeam atunci numai pîini albe mari, moi, calde ºi multe...

1726 7 - Numai ape limpezi, rãcoroase, adînci ºi vii...

1727 8 - Toate pîinile ºi toate izvoarele pe care le vãzusem, veneau dintr-o datã cumplit de
1728 îmbietor spre mine.

1729 9 - ªi cînd sã mãnînc... ºi cînd sã beau, - cu foamea ºi setea nebunã ce mã chinuiau, - mã

1730 trezeam zvîrcolindu-mã pe aceleaºi scînduri goale, lîngã acelaºi castron gol, într-un pustiu
1731 ºi mai sec ºi mai uscat ºi mai înspãimîntãtor.

1732 10 - Nu pot sã uit cît de îndeajuns am postit eu atunci cînd îmi erai atît de departe de
1733 pãrea cã nici nu mai eºti!

1734 11 - O, Nedespãrþitule Scump al fericirii mele, de acum iartã-mã cînd nu-mi pot ascunde
1735 de Tine ranele trecutului meu. Cînd nu-mi pot tãinui de Tine suferinþele singurãtãþii mele
1736 ºi iartã-mã cînd lîngã Tine, nu pot posti.

1737 12 - A suferi înseamnã a trãi ºi a umbla prin toate adîncimile vieþii.

1738 13 - Revenirea la viaþã, ieºind din adîncimile suferinþei, îmi descoperã cu adevãrat bucuria
1739 de a trãi.

1740 14 - Suferinþele sînt necesare credinþei, dupã cum despãrþirile sînt necesare iubirii.

1741 15 - Niciodatã n-am ºtiut cît de mult îmi iubesc þara mea decît dupã o pribegie departe
1742 de hotarele ei scumpe.
 Pag. 75

1743 16 - ªi niciodatã n-am ºtiut cît de drag îmi eºti Tu, ca dupã ce am trãit o parte de vreme
1744 departe de Tine.

1745 17 - Nici ce fericit este zîmbetul n-am ºtiut, decît dupã un plîns îndurerat.

1746 18 - Numai vremea despãrþirii sã nu þinã prea mult. Numai depãrtarea sã nu fie prea mare.
1747 Numai plînsul sã nu fie prea lung.

1748 19 - Pentru cã de unde ies prea multe lacrimi rãmîne sufletul prea uscat. ªi ceea ce plãtesc
1749 cu un preþ prea greu, nu-mi mai pot aduce o bucurie neumbritã.

1750 20 - Dumnezeul meu, Tu ai grijã întotdeauna de aceasta, dar eu nu întotdeauna o am.

1751 21 - Dumnezeul meu, Tu cunoºti vremea fiecãrui lucru, dar eu nu întotdeauna o cunosc.

1752 22 - Dumnezeul meu, Tu îmi trimiþi întotdeauna la timp prilejul fericit, dar eu nu
1753 întotdeauna îl vãd.
1754 ªi mai ales nu ºtiu totdeauna sã-l folosesc.

1755 23 - Preaiubitul meu, Te rog nu mã lãsa sã mai cred tot în robie ºi dupã ce Tu mi-ai dãruit
1756 eliberarea.

1757 24 - Nici sã stau tot în umbrã ºi dupã ce ai rãsãrit Tu Soarele meu.

1758 25 - Nici sã trãiesc tot în amãrãciunea depãrtãrii - ºi cînd Tu Preaiubitul meu eºti chiar
1759 aici lîngã mine.

1760 26 - Dar nu mã lãsa nici în bucuria uºuraticã ºi nebunã a mã crede ce nu sînt încã.
1761 A mã lãuda încã cu ceea ce încã nu am.
1762 Sau a mã socoti cã am ºi biruit cînd lupta cea mai mare abia de acum încolo urmeazã...
1763 Da, abia de acum încolo!...
 Pag. 76

1764 31 - Singurã flacãra suferinþei

1765 1 - O, eu care fug de suferinþã,

1766 eu care urãsc suferinþa,
1767 care lupt din rãsputeri ca s-o ocolesc cît mai pe departe,
1768 - de cîte binecuvîntãri mã lipsesc astfel.

1769 2 - Fãrã suferinþã eu trãiesc la suprafaþa vieþii, la marginile ei cãlduþe, unde viermuiesc
1770 toate urîciunile, unde cresc ºi se înmulþesc toate ispitele, slãbiciunile ºi pãcatele lumii ºi
1771 trupului.

1772 3 - Fãrã suferinþã eu nu pot cunoaºte nici adîncimile tainice ale adevãrului, nici înãlþimile
1773 luminoase ale iubirii.

1774 4 - Adevãrul pe care nu-l primesc suferind ceva pentru el, nu-l voi ºti preþui cît meritã
1775 niciodatã.

1776 5 - ªi dragostea pe care nu o dãruiesc suferind ceva pentru ea, nu o voi cunoaºte niciodatã
1777 cît de fericitã poate fi.

1778 6 - Singurã flacãra suferinþei poate curãþi ºi înãlþa pînã la alb ºi poate topi pînã la punctul
1779 de sudurã. Adicã pînã acolo unde ceea ce uneºte rãmîne unit pe veci.
1780 ªi ceea ce curãþeºte ea rãmîne curãþit pe totdeauna.

1781 7 - Acest punct este Golgota, este Crucea ºi Jertfa Ta.

1782 8 - O, eu care fug de singurãtate,

1783 care ocolesc meditaþia, rugãciunea, contemplarea...

1784 9 - Eu care mã îngrozesc de îndepãrtãri, de pustietãþi, de adîncimi, - la ce sã mã aºtept

1785 fãrã aceasta?

1786 10 - Niciodatã nu voi cunoaºte cu adevãrat înfrãgezirea dragostei, înfiorarea apropierii,

1787 îndumnezeirea regãsirii.
1788 ªi atunci cum sã Te pot cunoaºte cu adevãrat pe Tine, care eºti în ele?

1789 11 - O, eu care nu tînjesc de dor undeva departe de patria mea scumpã,

1790 ºi departe de locurile mele neuitate,

1791 12 - ºi departe de clipele mele preafericite,

1792 ºi departe de fiinþa care am iubit-o mai presus de orice pe lume,
 Pag. 77

1793 13 - cum sã ºtiu eu ce strãinã îmi este lumea de aici,

1794 ce chinuitoare dragostea de patria adevãratã
1795 ºi cît de mare poate fi nerãbdarea de a ajunge?

1796 14 - Atunci cum sã cunosc eu ce arzãtor, ce greu, ce mistuitor, este dorul de a Te revedea?

1797 15 - Nu voi cunoaºte eu oare niciodatã Numele Tãu Cel Unic?

1798 16 - Cum de încã nu L-a gãsit iubirea? Cum de încã nu L-a descãtuºat Adevãrul?

1799 17 - Nu Þi-am spus o mie de nume, fiecare mai minunat ºi mai frumos. Toate adevãrate,
1800 dar nici unul tot.

1801 18 - Cum sã Te iubesc eu pe Tine Cel care eºti Plinãtatea fiecãrei trebuinþe, - dar ºi mai
1802 mult?
1803 a fiecãrei stãri, - dar ºi mai mult?
1804 a fiecãrei virtuþi, - dar ºi mai mult?
1805 a fiecãrui paradis, - dar ºi mai mult?

1806 19 - Unii Þi-au spus: Totul!

1807 Dar acest nume nu-i nici adevãrat - pentru cã Tu eºti mai mult. Nu-i nici frumos, - pentru
1808 cã nu-mi aduce miere pe buze ºi foc în inimã cînd îl spun.

1809 20 - Nu voi cunoaºte eu oare niciodatã Numele Tãu Cel Unic? Acel Nume atît de minunat
1810 ºi frumos, pe care Þi L-am descoperit pînã astãzi?

1811 21 - O Adevãr, descoperã-mi-L!

1812 O, Iubire, aflã-mi-L!

1813 22 - De El însetez, dupã El caut, în El simt cã m-aº putea cuprinde ºi m-aº putea liniºti!

1814 N-ajungi la desãvîrºire

1815 fãrã foc - ºi dãruire.
 Pag. 78

1816 32 - Mai fãrã seamãn ca orice

1817 1 - Piedicile ºi vrãjmaºii pe care Tu Preaiubitule mi-i pui în cale - nu sînt oare tocmai
1818 mijloacele prin care Tu îmi verifici dragostea ºi credinþa mea faþã de Tine?

1819 2 - Nu din felul cum eu îmi întîmpin piedicile mele ºi cum mã port în faþa vrãjmaºilor
1820 mei, îmi poþi Tu cunoaºte cel mai bine starea mea faþã de Tine?
1821 - Ba da!

1822 3 - Pentru cã dacã numai eu pot ca piedicile mele sã le întîmpin cu liniºte, sã le privesc
1823 cu hotãrîre ºi sã le trec cu rãbdare - Îþi dovedesc cã nu numai o ºtiu, dar o ºi fac Voia Ta.

1824 4 - ªi numai dacã eu pot ca pe vrãjmaºii mei sã-i primesc cu blîndeþe, sã-i privesc cu
1825 bunãtate, sã-i biruiesc prin iubire, - aceasta va arãta cã am înþeles gîndul Tãu.

1826 5 - ªi cã m-am putut ridica pînã la Duhul Tãu.

1827 6 - Preaiubit Prieten al tinereþii mele, - cîtã nevoie mai am eu încã de maturizare!

1828 7 - Am avîntul vîrstei, dar n-am înãlþimea ei. De atîtea ori a trebuit sã mã ruºinez în faþa
1829 Ta, dupã confruntãrile cu piedicile mele ºi cu vrãjmaºii mei!

1830 8 - Eu am putut uneori sã am în faþa piedicilor liniºte sau hotãrîre sau rãbdare, dar dacã
1831 n-am privit dincolo de ele, cu liniºte ºi înþelegere, la adevãrul pe care ele mi-l ascundeau doar
1832 uºor, - eu nu le-am cunoscut scopul.

1833 9 - ªi nu m-am ales din ele cu prea mult.

1834 10 - Am putut avea uneori în faþa vrãjmaºilor un cuvînt neclintit, o inimã netemãtoare,
1835 o privire hotãrîtã, o comportare demnã,

1836 11 - dar dacã nu le-am putut lãsa nici o punte de iubire spre þãrmul Tãu,
1837 ei au rãmas tot dincolo, fãrã luminã,
1838 eu tot dincoace, fãrã pace,
1839 - iar Tu între noi, fãrã bucurie.

1840 12 - Biruinþa mea rece n-a fericit pe nimeni.

1841 13 - Mãrturia mea uscatã n-a adus nici un rod, - afarã, cel mult de o vinovatã mîndrie
1842 lãuntricã a mea, de care nici mãcar n-am roºit atunci.
1843 Dar de care roºesc acum!
 Pag. 79

1844 14 - Dragostea Ta Preaiubitule îmi este mai presus de orice. Mai tare ca orice. Mai
1845 dincolo de orice.

1846 15 - Nimic din ce pot numai nu se poate înãlþa pînã la ea, nu o poate întrece ºi nu poate
1847 dura cît ea.

1848 16 - Despre orice ar fi sã vorbesc, odatã vine clipa cînd nu mai am ce spune,

1849 17 - cãtre orice ar fi sã privesc, odatã vine ceasul cînd nu mai am ce vedea,

1850 18 - spre orice aº tinde, - odatã ajung sã simt cã nu mai am ce dori,

1851 - aºa este cu orice lucru de pe pãmînt!

1852 19 - Numai cu dragostea Ta nu poate fi astfel!

1853 Despre ea oricît aº vorbi, tot voi mai avea încã ºi încã ceva nou ºi minunat pe care nu
1854 l-am spus.

1855 20 - La dragostea Ta oricît de mult aº privi tot n-am sã mã satur fiindcã mereu voi avea
1856 ºi altceva de vãzut ºi mai minunat.

1857 21 - ªi dupã ce oricît de mult aº dori de Tine, tot voi descoperi cã este vrednicã mereu
1858 dragostea Ta de ºi mai mult dor al inimii mele.

1859 22 - De orice hranã mã satur odatã. De orice priveliºte mã obosesc. Orice stare îmi poate
1860 deveni grea.
1861 Numai cu dragostea Ta nu-i aºa. Numai cu ea este altfel.

1862 23 - De ea nu mã satur niciodatã. Mergînd cu ea nu obosesc niciodatã. Privind la ea sînt

1863 totdeauna fericit.

1864 24 - O astfel de dragoste numai a Ta poate fi pe lume!

1865 25 - Numai dragostea noastrã, Prietenul tinereþii mele,

1866 dragostea noastrã fãrã nici o alta asemenea ei.
 Pag. 80

1867 33 - O, Dragostea Ta, Dragostea Ta...

1868 1 - Tu nu mi-ai arãtat într-o zi frumoasã un chip înflorit, un izvor cristalin, o umbrã
1869 plãcutã, -
1870 sã mi le dai pe toate acestea
1871 ºi sã-mi spui: iatã, atît te-am iubit Eu!...

1872 2 - Tu nu mi-ai arãtat într-o noapte luminoasã un cer înstelat, o luminã frumoasã, o pãdure
1873 liniºtitã, un aer îmbãlsãmat,
1874 sã mi le dai pe toate acestea
1875 ºi sã-mi spui: iatã, atît de mult te-am iubit Eu!...

1876 3 - Tu nu mi-ai arãtat nici casa frumoasã, nici masa îmbelºugatã, nici trupul sãnãtos, nici
1877 numele respectat, nici mintea înzestratã, nici inima caldã, nici copiii dragi, soþul iubitor,
1878 pãrinþi dulci sau fraþii nedespãrþiþi,
1879 sã mi le dai pe toate acestea
1880 ºi sã-mi spui: iatã atît de mult te iubesc Eu!

1881 4 - Nici nu mi-ai arãtat cîntãrile minunate, adunãrile sãrbãtoreºti, binecuvîntãrile felurite
1882 fãrã margini, fãrã numãr ºi fãrã preþ -
1883 ºi dîndu-mi-le toate acestea
1884 sã-mi spui: iatã toatã dragostea cu cîtã te-am iubit Eu!

1885 5 - Ci mi-ai arãtat Golgota. Mi-ai arãtat Crucea Golgotei Tale, pe care Tu Te-ai rãstignit
1886 pentru mine ºi în locul meu.

1887 6 - Mi-ai arãtat picioarele ºi mîinile Tale strãpunse de cuie pentru pãcatele mele.

1888 7 - Fruntea Ta însîngeratã de spini pentru fãrãdelegile mele.

1889 8 - Coasta Ta împunsã de suliþã pentru neascultarea mea.

1890 9 - Mi-ai arãtat toatã fãptura Ta zdrobitã pentru ispãºirea nelegiuirilor sãvîrºite de mine,

1891 10 - ºi aºa mi-ai spus: iatã cu cîtã dragoste te-am iubit Eu pe tine!...

1892 11 - Iatã dragostea cu care te-am iubit Eu nu acum cînd eºti prietenul Meu, fiul Meu iubit,
1893 robul Meu ascultãtor, ci atunci cînd erai prigonitorul, vrãjmaºul, cãlãul Meu!

1894 12 - O Preaiubitul meu, Mîntuitorul meu, Binefãcãtorul meu, Rãscumpãrãtorul ºi

1895 Dumnezeul meu, adoraþie, recunoºtinþã ºi slavã veºnicã dragostei Tale nemuritoare ºi
1896 nemãrginitã!
 Pag. 81

1897 13 - ªtiinþa îngîmfatã ºi bîjbîietoare mi-a putut schimba o pãrticicã din vederile mele.

1898 14 - Filozofia lãudãroasã ºi goalã a putut sã-mi atingã cîndva ceva din inima mea ºi ceva
1899 din gîndurile mele, -

1900 15 - dar sufletul ºi veºnicia mea nu mi le-a putut umple ºi liniºti decît dragostea Ta.

1901 16 - Inima ºi gîndurile mele nu mi le-a putut ferici nimic altceva decît dragostea Ta.

1902 17 - ªi întreaga mea fiinþã cu nimic altceva nu s-a putut îndestula cu adevãrat decît cu
1903 dragostea Ta, cu deplinãtatea posedãrii dragostei Tale.

1904 18 - Tot ce a cucerit ºtiinþa se va nimici cîndva

1905 19 - tot ce a descoperit filozofia va fi aruncat odatã la gunoi ºi la foc.

1906 20 - Tot ce a creat tehnica va fi zdrobit de ea însãºi,

1907 21 - dar dragostea Ta nu va pieri niciodatã!

1908 22 - Ceea ce ai cucerit Tu pentru mine pe Golgota,

1909 ceea ce mi-ai descoperit prin Jertfa Crucii Tale,
1910 ceea ce mi-ai adus prin Moartea ºi Învierea Ta pentru mine,
1911 rãmîne veºnic! Mai presus, mai frumos, mai scump ca tot!

1912 23 - O Preaiubitul meu Etern, Glorie eternã iubirii Tale eterne,

1913 Isuse...
 Pag. 82

1914 34 - Cuprindã-mã în Tine

1915 1 - Dacã eu am un Pãrinte Nobil, nu-mi este îngãduit a mã purta ca un fiu ordinar.

1916 2 - Viaþa sfinþilor mei înaintaºi mã obligã ºi pe mine la o viaþã sfîntã, ºi numele lor înalt,
1917 trebuie sã-mi aducã neîncetat aminte cã eu nu am voie sã umblu întru nimic josnic.

1918 3 - Eu nu pot cãdea decît atunci cînd Te pierd din vedere pe Tine, Þinta mea divinã cãtre
1919 care trebuie sã merg drept.

1920 4 - Cînd pierd din faþa mea pilda celor care trebuie sã-i urmez, - atunci mã poticnesc
1921 neputincios.

1922 5 - Cînd uit de numele cinstit pe care trebuie sã mi-l cinstesc tot mai mult, - atunci cad
1923 de tot în ruºine.

1924 6 - ªi cînd inima mea îºi întoarce privirea cea numai dinspre Tine, Prietenul, Mirele, Soþul
1925 ei unic. - Da, eu numai atunci mã pot prãbuºi.

1926 7 - O, cum sã-Þi pot spune cît de nevrednicã mi-am simþit viaþa, ori de cîte ori ºarpele
1927 m-a amãgit în vreun fel sau în vreo mãsurã...

1928 8 - O, cum sã-Þi ºtiu spune eu cu ce amare lacrimi am scãldat toate acestea atîþia ani.

1929 9 - ªi cu ce preþ de suferinþe a trebuit sã le plãtesc atîta drum. Pînã cînd harul Tãu a
1930 acoperit ºi dragostea Ta a refãcut iarãºi totul!

1931 10 - Cît am suferit eu pentru acestea, Tu ºtii, -

1932 dar cît ai suferit Tu, eu nu voi ºti niciodatã!

1933 11 - O dragoste mare poate înþelege ºi cuprinde tot cît este în stare o dragoste micã,

1934 12 - dar cea micã cum o va putea înþelege vreodatã pe cea mare?

1935 13 - Doamne Isuse, Domnul ºi Dumnezeul meu, cînd eu stau numai lîngã Tine, eu am doar
1936 o jumãtate de putere. Ci numai cînd eu sînt în Tine am toatã puterea.

1937 14 - Pînã cînd stau doar lîngã Tine, eu încã pot fi smuls de un val, trîntit de un vînt sau
1938 atras de o ispitã. Dar cînd sînt în Tine eu nu mai pot fi ameninþat de nimic.

1939 15 - Pînã cînd stau lîngã casã, chiar foarte aproape sã fiu de ea, încã pot fi nimicit de o
1940 fiarã sau de un rãufãcãtor.
 Pag. 83

1941 16 - Dar cînd stau înãuntrul ei, în ea, am o apãrare puternicã. Dupã o uºã încuiatã ºi dupã
1942 niºte ziduri tari.

1943 17 - Omul cel dupã inima Ta a zis despre Tine: Tu eºti locul meu de adãpost ºi Cetãþuia
1944 mea, Dumnezeul meu în care mã încred...

1945 18 - Iar Tu ai zis despre el: “Pentru cã zici: Domnul este locul meu de adãpost ºi pentru
1946 cã faci din Cel Preaînalt turnul tãu de scãpare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge ºi
1947 nici o urgie nu se va apropia de cortul tãu”...

1948 19 - De mine nu tremurã nimeni, dar Tu poþi îngrozi pe toþi potrivnicii mei!

1949 20 - La auzul numelui meu nu vibreazã nimic, dar Numele Tãu Cel Minunat face sã
1950 forfoteascã inima ºi sã picure miresme de pe buze.

1951 21 - Cuvîntul meu n-are nici o putere, dar la Cuvîntul Tãu se liniºtesc valurile, se potolesc
1952 furtunile, se zduguie munþii, se iveºte lumina, înfloreºte primãvara ºi picurã înfiorarea pe
1953 cîntãrile din inima mea.

1954 22 - Învie morþii, se topesc gheþarii.

1955 23 - Preaiubitule, cuprinde-mã din toate pãrþile mele,

1956 în Numele Tãu fericit!
 Pag. 84

1957 35 - Numai în Tine sînt fericit

1958 1 - Puterea mea, Lumina mea, Comoara mea, Plinãtatea vieþii mele nu mai vreau numai
1959 lîngã Tine - cînd este pe lumea aceasta un loc ºi mai fericit decît acesta: în Tine!

1960 2 - Ce tristã îmi pare acum ºi ce nevrednicã de Tine dragostea mea de mai demult, care
1961 se mulþumea doar sã fie lîngã Tine.

1962 3 - Cum s-a putut ea oare mulþumi atunci cu atît de puþin?

1963 4 - De ce oare i-a trebuit atîþia ani ºi atîtea amãrãciuni pentru a afla cã numai lîngã, nu
1964 este nimic, nu poate nimic, nu ºtie nimic!

1965 5 - Avem, desigur ºi atunci într-un fel, niºte palide bucurii, - dar ce puþin erau acestea...

1966 6 - Cel neºtiutor ºi cel neputincios poate sã se bucure ºi lîngã o grãdinã cînd tînjeºte de
1967 dorul unui parfum plãcut.

1968 7 - Dar este cu totul ºi cu totul altceva, cînd este în mijlocul grãdinii, în mijlocul
1969 miresmelor, în mijlocul roadelor îndestulate.

1970 8 - Cel însetat ºi dogorit de o arºiþã îndelungatã poate simþi o înviorare lîngã un izvor,
1971 lîngã o apã, - dar desigur este cu totul altceva cînd poate sã bea ºi poate sã se scalde fericit
1972 în plinãtatea ei.

1973 9 - Cel flãmînd poate sã aibã o oarecare mulþumire lîngã o masã îmbelºugatã, dar desigur
1974 este cu totul altceva, cînd se împãrtãºeºte îndestulat din toatã bunãtatea ºi dulceaþa hranei ei
1975 gustoase.

1976 10 - Preaiubitul inimii mele, nu mã mai pot îndestula sã mã ºtiu numai lîngã Tine.

1977 11 - Nu-mi mai ajung doar numai întîlnirea din cînd în cînd, chiar dacã sînt tot mai lungi
1978 ºi tot mai apropiate.

1979 12 - Nu mi se mai poate mulþumi sufletul numai cu mereu mai mult: vreau totul!

1980 13 - Doresc sã nu-mi mai fii numai Oaspete.

1981 Nici numai Prieten.
1982 Doresc sã-mi fi în totul ºi totdeauna soþul nedespãrþit al noii mele tinereþi veºnice. Al noii
1983 mele inimi largi. Al noilor mele hotare nemãrginite.
 Pag. 85

1984 14 - Vrei Tu oare?

1985 - Da!
1986 Ce sãrbãtoare unicã ºi divinã este astãzi!

1987 15 - Iatã înnoirea legãmîntului meu!

1988 Toate gîndurile mele am sã Þi le mãrturisesc Þie ºi nu-Þi voi mai ascunde de Tine nimic
1989 din ale mele niciodatã.

1990 16 - Toate trãirile mele am sã Þi le împãrtãºesc Þie, cu toatã inima mea deschisã, fãrã sã
1991 mai þin nici o tainã a inimii mele nedezvelitã Þie.

1992 17 - Mustrã-mã cînd greºesc, oricît de aspru ºtii Tu cã este nevoie, n-am sã mã mai supãr
1993 niciodatã pe Tine.

1994 18 - Pedepseºte-mã cînd merit, - aceasta mã va face sã vãd mai bine cît mã iubeºti de cu
1995 adevãrat.

1996 19 - Dar nu Te mai despãrþi niciodatã de mine.

1997 20 - Pot sã îndur orice mustrare a Ta

1998 pot sã rabd orice pedeapsã ai vrea sã-mi dai,

1999 21 - dar nu pot nici gîndi sã mã mai despart de Tine niciodatã, Preaiubitul inimii mele
2000 întregi
2001 Isuse...
 Pag. 86

2002 Iubirea Ta Prieten drag

2003 Iubirea Ta Prieten drag

2004 mi-e ºi adãpost, mi-e ºi toiag
2005 ºi-n drum cu soþ ºi-n drum pribeag
2006 de-oriunde plec, de-oriunde trag.

2007 Iubirea Ta, iubirea Ta

2008 e mama mea, e sora mea
2009 e casa mea, e þara mea
2010 e cerul meu, e slava mea
2011 iubirea Ta Isus, iubirea Ta.

2012 În ciuda perilor cãrunþi

2013 ºi-a cutelor pleºuvei frunþi
2014 ºi-a mersului cu paºi mãrunþi
2015 eu zbor cu ea din munþi în munþi.

2016 Oricîte jertfe mi-a cerut

2017 nici una dînd, nu m-a durut
2018 cîntãri ºi raze mi-a pãrut
2019 tot ce mi-a dat cu-al ei sãrut...

2020 Iubirea Ta Prieten drag

2021 mi-e-al pãrtãºiei dulce cheag
2022 mi-e sfîntul sufletului steag
2023 cu care merg din prag în prag...

2024 În ea doresc sã fiu lucrînd

2025 cu ea doresc sã mor luptînd
2026 cu ea doresc sã-nviu curînd
2027 cu ea nemistuit arzînd...
 Pag. 87

2028 Cel ce-a cãutat Isuse

2029 Cel ce-a cãutat Isuse vreodatã Adevãrul

2030 ºi-a vrut cu dor ºi sete sã-l adînceascã-n sine
2031 nu va uita ce spune Cuvîntul Sfînt ºi Harul
2032 cã nicãieri altunde el nu-i destul în Tine.

2033 Cel ce-a cãutat iubirea cu adevãrat curatã

2034 ºi-a vrut sã-i ardã-n suflet trãirile divine
2035 de soare ºi de lacrimi, - nu va uita vreodatã
2036 cã nicãieri altunde ea nu-i decît în Tine.

2037 Cel ce-a cãutat puterea de-a suferi-n durere,

2038 de-a împlini dreptatea, - de-a nãzui spre bine,
2039 - la Tine o sã vinã ºi Þie Þi-o va cere
2040 cã nicãieri altunde ea nu-i decît în Tine.

2041 Cel ce-a cãutat odihnã talazurilor sale

2042 ºi pacea conºtiinþei ºi-a luptelor din sine
2043 va ºti cã nu-i alt mijloc ºi nu-i o altã cale
2044 cã nicãieri altunde ea nu-i decît în Tine.

2045 Cel ce-a cãutat iertarea pãcatelor amare

2046 ºi-a mîntuirii dulce rãsplata care vine,
2047 va ºti, o Dumnezeul ºi Domnul meu Cel Mare,
2048 cã nicãieri altunde ea nu-i decît în Tine.

2049 - Dar ºi acela care n-a vrut sã Te cunoascã

2050 amar va ºti odatã cu veºnice suspine
2051 cã unica-i salvare ce n-a vrut s-o primeascã
2052 nu va fi-n veci niciunde, c-a fost numai în Tine!
 Pag. 88

2053 36 - Plinãtatea fericirii mele

2054 1 - Poate oare fi pe lumea aceasta o mai fericitã înºtiinþare decît aceea pe care i-a fãcut-o
2055 Duhul Sfînt aceluia care Te aºtepta pe Tine, cînd i-a promis cã nu va muri pînã ce Te va
2056 cunoaºte?

2057 2 - Poate fi în limba omeneascã o mai slãvitã cîntare de izbãvire ca aceea pe care a
2058 izbucnit-o împlinirea acelei fãgãduinþe?

2059 3 - Poate oare fi o clipã mai îndelung ºi mai puternic doritã de dragostea cuiva decît aceea
2060 a întîlnirii cu Tine ºi a întrepãtrunderii Tale?

2061 4 - Poate fi oare pentru o inimã trãitã în întuneric ºi în singurãtate o revelaþie mai
2062 strãlucitã decît descoperirea Semnului Prezenþei Tale lîngã ea?

2063 5 - Dumnezeule al Iubirii nebãnuite, ce mare har i-ai arãtat fiecãruia din cei pe care i-ai
2064 ales Tu sã le dai aceastã fãgãduinþã. Pe care l-ai încredinþat de siguranþa descoperirii ei!

2065 6 - Oricîtã rãbdare ºi veghere i s-a cerut cuiva pînã la împlinirea acestei nãdejdi, - era
2066 prea puþin.

2067 7 - Oricîte tresãriri de cîte ori se auzeau paºii apropiindu-se de poartã, - era prea puþin.

2068 8 - Oricîte înfiorãri cînd uºa se deschidea,

2069 ºi oricîte temeri cu privire la Semnul încã necunoscut, - toate s-au spulberat dintr-o datã
2070 în Marea Clipã Slãvitã.

2071 9 - ªi toate au fost rãsplãtite nebãnuit.

2072 Rãsplata copleºitoare a tuturor acestora fiind Însuºi Tu!

2073 10 - Dar dacã cineva care încã nu Te-a cunoscut încã ci numai i s-a spus cã Te va
2074 cunoaºte,
2075 dacã cineva numai a bãnuit ce poþi fi Tu, - a putut fi atît de rãbdãtor.

2076 11 - ªi a putut îndura cu atîta liniºte aruncarea afarã din cetate pe gunoi - cum a fost Iov.

2077 12 - ªi dacã numai nãdejdea revederii Tale i-a putut pune atîta strãlucire pe faþa lui plinã
2078 de leprã,

2079 13 - ori dacã acei care numai de departe au întrevãzut ceva din fãgãduinþele Tale ºi le-au
2080 urat de bine,
2081 - au putut muri atît de fericiþi ºi au renunþat atît de grabnic la tot ce le putea da grabnic
2082 lumea aceasta, pentru speranþa dobîndirii celeilalte,
 Pag. 89

2083 14 - atunci ce sã pot grãi eu care le-am trãit toate acestea într-un fel atît de neobiºnuit ºi
2084 de deplin?
2085 Cît de recunoscãtor ºi de vinovat trebuie sã fiu eu?

2086 15 - ªi dacã pentru pocãinþã nu am avut lacrimi îndeajuns, cum o sã am pentru iertare?

2087 16 - ªi dacã harul cunoaºterii Tale este atît de mult, cît o sã fie harul împãrtãºirii cu
2088 deplinãtatea Ta?

2089 17 - ªi dacã prietenia Ta din timp este aºa de fericitã ºi strãlucitã, - ce trebuie sã fie
2090 însoþirea Ta din Veºnicie?

2091 18 - ªi dacã în sãrbãtoarea de azi este atîta cîntare ºi har, ce trebuie sã fie în cea de
2092 mîine?

2093 19 - Tu eºti Plinãtatea Fericirii mele veºnice,

2094 Slavã veºnicã Dragostei Tale
2095 atît de mult descoperitã mie,
2096 Isuse...

2097 Inima-i este iubirii, singura avere

2098 cînd o are pe aceasta - altceva nu cere.
 Pag. 90

2099 37 - Dulcea Ta dãrnicie

2100 1 - Oriunde mã duc, binefacerile iubirii Tale se revarsã spre mine în mii de feluri. ªi de
2101 oriunde îmi vii, mã copleºeºti cu binecuvîntãri.

2102 2 - De ce oare mã poþi iubi atît de mult?

2103 3 - Soarele Tãu îmi spune: Preaiubitul tãu mi-a dat lumina numai pentru tine: ca
2104 încãlzindu-te cu dragostea Lui pusã în mine sã-þi aminteºti mereu cît de dulce va fi dragostea
2105 pe care þi-o pãstreazã El ca sã þi-o dea nemijlocit în Veºnicie!...

2106 4 - Vîntul Tãu îmi spune: vin din partea Preaiubitului tãu, Rãcoarea mea vrea sã-þi aducã
2107 aminte de mîngîierile pe care þi le trimite El ºi înºtiinþãrile mele sînt adierile dragostei Lui
2108 care te înconjoarã din toate pãrþile ºi care odatã o vei avea în totul.

2109 5 - Miresmele grãdinilor, frumuseþea cîmpiilor, foºnetul pãdurilor, cîntecul pãsãrilor,

2110 jocul culorilor, toate-toate vin ºi îmi spun: Preaiubitul tãu care doreºte de tine ne-a trimis
2111 sã-þi amintim de marea Lui dragoste pentru tine.

2112 6 - Dragostea Lui este cu mult mai dulce decît mireasma noastrã, mai frumoasã decît
2113 curãþia noastrã, decît irizãrile luminilor noastre.

2114 7 - Noi toate-toate dorim sã-þi aducem aminte cu ce drag aºteaptã El ca ºi tu sã-I trimiþi
2115 în schimbul marii Lui revãrsãri de iubire spre tine, mãcar un strop de mir curat stors din crinii
2116 rugãciunilor tale de seara,

2117 8 - din florile adoraþiilor tale din meditaþiile nopþii,

2118 9 - din înfiorarea dragostei tale de dimineaþa,

2119 10 - ºi din cîntecul tainic al zilei tale ostenitoare pentru El.

2120 11 - Toate bucuriile tainice din gîndurile mele ºi din inima mea îmi ºoptesc: El,
2121 Preaiubitul tãu ne spune sã-þi spunem din partea Lui: Mi-e dor de tine. Nu mai pot sta departe
2122 de fãptura ta. Nu mai pot sã aºtept aici pe Munte Singur.

2123 12 - Nu vezi tu cã bunãtatea Mea te doreºte, te cheamã, te îndeamnã,

2124 de ce nu vii?

2125 13 - Pîinea Ta Preaiubitule pe care o mãnînc eu îmi grãieºte de darul Tãu pentru mine.
 Pag. 91

2126 14 - Apa Ta pe care o beau îmi ºopteºte: ºi eu sînt darul Lui pentru tine.

2127 15 - Casa Ta în care mã închid ºi mã simt în siguranþã, ºi aºternutul Tãu în care mã

2128 odihnesc noaptea sau oboseala, sînt toate de la Tine.

2129 16 - Lumina Ta care îmi înveseleºte sufletul ºi trupul, cãldura Ta care mã îmbrãþiºeazã
2130 atît de dulce, - sînt toate-toate numai darurile Tale.

2131 17 - Haina aceasta pe care o îmbrac cu atîta plãcere,

2132 semnele acestea peste care mi se preling privirile,
2133 Cartea aceasta pe care îmi împreun mîinile, - Tu mi le-ai dat,

2134 18 - masa la care mã aºez cu amintirile neuitate,

2135 locul îngenuncherii pe care îmi picurã mereu seara ºi dimineaþa lacrimile rugãciunii,
2136 - toate, toate îmi spun neîncetat: iatã cît de mult te-a iubit ºi te iubeºte El!

2137 19 - Inima mea, dragostea mea, - fii vrednicã de El!

2138 20 - Ce Þi-aº mai putea da eu Preaiubitule pentru atîta dãrnicie a dragostei Tale?

2139 21 - Un fior statornic!

2140 Toate acestea au fost fãcute pentru tine, dar tu n-ai fost fãcut pentru ele!

2141 22 - Ci pentru Mine care te-am iubit atît de mult!

2142 Vino...
 Pag. 92

2143 38 - Vrãjmaºii dragostei mele

2144 1 - Trei sînt vrãjmaºii pe care mi i-ai lãsat Tu spre a-mi încerca iubirea pe cînd ea încã
2145 nu cunoaºte luptele pentru sfinþire:
2146 - îndoielile inimii,
2147 - strîngerea lucrurilor trecãtoare,
2148 - ºi plãcerile veacului acestuia.

2149 2 - Cît de crunt am avut de luptat cu aceºti vrãjmaºi, atîþia ani îndelungaþi, cînd încã
2150 numai presimþirea mã înºtiinþa cã drumul îmi va fi lung ºi cã pe el n-am voie sã mã opresc
2151 nicãieri.

2152 3 - Cã pe acest munte nu se poate sui decît pieziº, fãrã a da nici la dreapta nici la stînga
2153 - cu atît mai mult înapoi niciodatã.

2154 4 - Îndoielile inimii mi-au zdrobit multe bucurii

2155 5 - ºi mi-au tãiat adeseori aripile chiar atunci cînd vînturile îmi erau mai potrivnice, pe
2156 cînd urcuºurile îmi erau mai grele.

2157 6 - Strîngerea de lucruri trecãtoare mi-a fãcut tot mai anevoioasã plecarea de lîngã ele ºi
2158 mergerea mea înainte cu tîrîrea lor dupã mine.

2159 7 - De prea multe ori acest vrãjmaº m-a þinut pe loc tocmai acolo unde, deasupra capului
2160 meu atîrnau sãbiile cele mai primejdioase ºi sub picioarele mele era terenul cel mai alunecos.

2161 8 - Tocmai cînd în faþa mea strãluceau cele mai frumoase cununi. Tocmai cînd în jurul
2162 meu se înecau cele mai scumpe comori.

2163 9 - Dar cît plãcerile veacului acestuia, - nici unul din ceilalþi vrãjmaºi nu mi-au pricinuit
2164 atîta rãu.

2165 10 - Dumnezeul meu Preabun, Tu m-ai alcãtuit dupã Chipul Tãu desãvîrºit.

2166 11 - Tot ceea ce este sete dupã iubire în fiinþa mea, este din Tine.

2167 12 - Tu ai avut nevoie sã iubeºti ºi sã Te ºtii iubit, mult mai înainte de a fi simþit eu
2168 nevoia aceasta în inima mea.

2169 13 - Din aceastã sete de iubire m-ai fãcut ºi m-ai pãstrat. Inima din mine este în privinþa
2170 aceasta întocmai Inimii Tale.
 Pag. 93

2171 14 - Tu Preaiubitule Scump n-ai vrut sã rãmîi Singur în Fericirea ºi Slava Ta. Ci cu noi,
2172 cu mine.

2173 16 - Fãrã noi, fãrã mine, Singurãtatea ºi Slava Ta n-ar fi, n-ar putea sã fie pe deplin
2174 fericite.

2175 17 - A, dacã nu ne-ai fi cunoscut niciodatã, ar fi altceva. Atunci ai putea ºi fãrã noi.

2176 18 - Dar fiindcã ne-ai cunoscut din veºnicie ºi ne-ai hotãrît sã fim asemenea Chipului Tãu,
2177 Îþi sîntem cu atîta mai apropiaþi decît îngerii Tãi cu cît aceºtia nu Þi-au cunoscut - ca ºi noi,
2178 dragostea rãscumpãrãrii prin Crucea Ta.

2179 19 - Dulcea gustare a dragostei împãrtãºite cu noi Þi-a devenit de nelipsit ºi Þie.

2180 20 - Nici Tu nu mai poþi.

2181 21 - Singurãtatea iubirii Tale a devenit asemenea singurãtãþii iubirii mele: nu mai pot fi
2182 fericit decît împreunã.

2183 22 - Preaiubitule, doresc sã nu Te iubesc cu nimic mai puþin decît m-ai iubit Tu.
2184 Ajutã-mã!

2185 În iubirea cea curatã - ºi durerea-i fericitã

2186 dar în patima stricatã ºi plãcerea-i chinuitã.
 Pag. 94

2187 39 - Cele mai arzãtoare lacrimi

2188 1 - Iubirea Ta Dulce Prieten al tinereþii mele a rãmas totdeauna faþã de mine aceeaºi de
2189 sfîntã, aceeaºi de fierbinte, aceeaºi de credincioasã...

2190 2 - O, cum îmi tremurã mîna cînd îmi scriu aceste cuvinte, glasul cînd le spun, inima cînd
2191 îmi amintesc.

2192 3 - ªi cum mi se umple faþa de ruºine acum cînd trebuie sã mãrturisesc pãrtãºiei noastre
2193 - cã dragostea mea faþã de Tine a cunoscut ºi vinovatele întunecimi, întunecatele cotituri ºi
2194 abaterile veacului acestuia nimicitor de curãþii!

2195 4 - Plãcerile veacului acestuia care sînt groaza ºi groapa iubirii adevãrate au început
2196 cîndva sã-mi ºopteascã slãbiciunii mele.

2197 5 - ªi undeva ºoapta lor a început a-mi rãsuna plãcut urechilor ºi strigãtor inimii.

2198 6 - ªarpele care o amãgise pe Eva - sora ºi mama mea, cînd nu-i cunoscuse nici ea veninul
2199 muºcãturii atrãgãtoare, - mi-a strecurat ºi mie în suflet moleºeala blestematã a dorinþei strãinã
2200 de Tine. ªi ascunsã de privirile Tale.

2201 7 - Oboseala iubirii mele de lîngã Tine a fost urmarea privirii înspre stînga Ta, acolo unde
2202 începe prãpastia.

2203 8 - ªi de unde niºte braþe ademenitoare, mã înfãºurau cu ceva greu ºi somnoros.

2204 9 - Pierderea nevinovãþiei iubirii, a venit în somnolenþa aceasta de care mi-am lãsat
2205 sufletul cuprins, atunci cînd sub încolãcirile lui moi ºi înfierbîntate, demonul vrãjitor ºi
2206 vrãjmaº ºtia sã promitã dinãuntrul ºi dinafara mea ce pãrea cu neputinþã de respins.

2207 10 - ªi prãbuºirea a venit în clipa adormirii de tot - pentru cã atunci singurãtatea ºi uitarea
2208 mea erau totale.

2209 11 - Inima mea era adormitã - ºi n-a mai fost cine s-o trezeascã salvînd-o.

2210 12 - O, Preaiubitule Scump, iatã cel mai groaznic lucru care mi s-a putut întîmpla cîndva.

2211 13 - Iatã cea mai cumplitã dintre toate nenorocirile vieþii mele, iatã cel mai grozav dintre
2212 toate iadurile prin care mi-a fost dat sã ajung, sã umblu ºi sã zac.
 Pag. 95

2213 14 - Tot ce se va petrece în Ziua Înfricoºatã a Judecãþii din Urmã - s-a petrecut apoi, pe
2214 neaºteptate ºi în sufletul meu, cînd s-a ivit pe norii cerului meu seninul Tãu îndurat ºi mãreþ.

2215 15 - Inima mea trezitã, zdrobitã, - a venit în faþa Judecãþii Dragostei Tale, vinovatã de
2216 pãcatul cel mai mare împotriva Ei, cu cîntãrile înlãcrimate ale cãinþei amare.

2217 16 - Nu existã un judecãtor mai cumplit ca dragostea cãlcatã. Nu existã o pedeapsã mai
2218 grea decît a ei.

2219 17 - Cine a pãcãtuit în contra Legii Dragostei ºi a trebuit sã vinã în faþa Judecãþii Ei, ºtie
2220 bine cã nu existã o mai amarã osîndã decît aceea pe care ºi-o dã vinovatul însuºi.

2221 18 - Cã nimeni nu-i în stare sã-i aducã niºte mai grele învinuiri decît pe cele care ºi le
2222 aduce el însuºi.

2223 19 - ªi cã nu existã niºte mai arzãtoare lacrimi, decît acelea pe care trebuie sã ºi le înghitã
2224 în acest ascuns lãuntric.

2225 20 - Nici un alt pãcat nu-mi cere o ispãºire mai dureroasã, decît aceasta contra Dragostei
2226 Tale.

2227 21 - Toate celelalte ispãºiri, pentru pãcatele dinafarã, îmi mai pot aduce vreo nãdejde ºi
2228 vreo mîngîiere dinafarã,
2229 dar acestea petrecîndu-se numai în adînc, nu mi-l mai poate nici înþelege ºi nici cunoaºte,
2230 nici ierta ºi nici uºura nimeni.

2231 22 - Nimeni, decît Tu Unul Singur: iubirea Ta cea unicã, împotriva cãruia singurã am
2232 pãcãtuit.

2233 23 - Dar cum sã îndrãznesc a-mi mai ridica nãdejdea spre Tine?

2234 Sã iei seama pentru lucruri înþelepte, oriºicînd:

2235 - sã nu urci pe viaþa care merge cu priviri gemînd,
2236 - sã nu iei nimic ce este de la cel ce þi-e vrãjmaº,
2237 - sã nu te îmbraci cu luxul ºi dezmãþul de oraº,
2238 - ºi sã nu-ntîrzii cînd este ceasul rugãciunii Tale.
2239 De le þii pe-acestea patru, eºti pe-a-nþelepciunii cale.
 Pag. 96

2240 40 - Cea mai amarã dintre dureri

2241 1 - Domnul ºi Dumnezeul meu,

2242 pãcatul acesta amar, arzãtor ºi ascuns
2243 a trebuit sã-l ispãºesc în cei mai chinuiþi ani ai mei

2244 2 - aºteptînd ºi cerºind

2245 la Poarta Frumoasã a Templului Tãu
2246 în nãdejdea trecerii Tale pe lîngã mine.

2247 3 - I-am cunoscut pe Petru ºi pe Ioan din copilãria lor ºi a noastrã.

2248 Singuri ei îmi erau prietenii mei adevãraþi.

2249 4 - Credinþa unuia ºi dragostea celuilalt mi-au fost marile mele bucurii adevãrate ºi în
2250 prietenia lor am cunoscut prietenia Ta.

2251 5 - Drumurile cu ei au fost cãile mele luminoase ºi rugãciunile noastre împreunã au adus
2252 peste grãdina mea vîntul de miazãzi

2253 6 - care fãcea sã-mi picure miresmele ei cereºti pentru Tine, rãpindu-mi duhul pînã în al
2254 treilea cer.

2255 7 - O, Petru ºi Ioan, de cîte ori aþi trecut ºi voi în timpul anilor mei amari, pe lîngã poarta
2256 unde zãcea inima mea oloagã ºi aºtepta cerºind sufletul meu cãzut!

2257 8 - O, Petru ºi Ioan, o credinþa ºi iubirea mea, de cîte ori am aºteptat eu cu respiraþia
2258 opritã, cu buzele arse, cu ochii topiþi, - sã vã opriþi ºi sã aveþi un strop de milã de mine, de
2259 sufletul meu, de casa mamei mele.

2260 9 - O, prieteni ai inimii mele care mergeþi cu Domnul meu, de ce m-aþi pãrãsit chiar pînã
2261 ºi voi cei doi, de parcã nu m-aþi fi cunoscut nici voi niciodatã?

2262 10 - De ce-L duceþi pe Domnul meu numai cu voi ºi nu mi-L aduceþi ºi pe cãrãrile ce
2263 treceau pe la durerea mea!

2264 11 - De ce nu L-aþi lãsat sã intre ºi aici în întunericul singurãtãþii zdrobitoare în care

2265 zãcea toatã fiinþa mea, cerºind un strop de milã,

2266 12 - cu cea mai cumplitã dintre dureri: aceea care nu poate striga?

2267 13 - O, Ioan ºi Petru,

2268 în mulþimea care vã înconjoarã ºi în care eram ºi eu din copilãria noastrã, alãturi,
2269 - nu aþi bãgat voi de seamã cã eu nu mai eram?
 Pag. 97

2270 14 - La mesele unde ospãtam noi cîndva, atît de fericiþi, împreunã cu Prietenul tinereþii
2271 noastre, ºi unde vã eram ºi eu alãturi cu toatã fiinþa mea nelipsitã,
2272 - cum se poate oare sã nu fi vãzut voi de atîta vreme lipsa mea?

2273 15 - La ascultarea Cuvîntului Sfînt, unde eram totdeauna în rîndurile dintîi, cu toatã fiinþa
2274 mea radiind cu toate fiinþele ºi bucuriile lãuntrice,

2275 16 - încurajîndu-vã înflãcãrarea cu toatã strãlucirea ochilor mei vii ºi înlãcrimaþi, - cum
2276 aþi putut oare sã nu vedeþi cã eu nu mai sînt?

2277 17 - Aþi uitat oare pînã ºi voi totul,

2278 atît de puþin preþ aveam ºi în ochii voºtri?

2279 18 - O, nenorocitul de mine

2280 cine îmi va mai putea auzi oare strigãtul asurzitor ºi cumplit al celei mai mari dintre toate
2281 durerile de pe lume
2282 - aceea care nu are cui se mãrturisi?

2283 19 - Strig: Fratele meu,

2284 - cãci Prietenul meu nu mai îndrãznesc!

2285 Dragostea adevãratã nu te îngãduie sã-þi cruþi

2286 nici viaþa ta, nici punga, cînd se cere sã-i ajuþi.
 Pag. 98

2287 41 - Clopoþelul cel tainic de aur

2288 1 - O, Ioan ºi Petru, fraþii inimii mele, fiii mamei mele, cunoscãtorii unicei mele iubiri,
2289 m-aþi uitat ºi voi oare într-atît de mult sã nu vã mai amintiþi de mine?

2290 2 - Aþi uitat ce îmbãrbãtaþi eraþi în lucrarea voastrã sfîntã cînd ne vedeaþi în jurul vostru?

2291 3 - Aþi uitat oare cum în momentele marilor voastre inspiraþii îmi cãutaþi participarea
2292 inimii prin ochii ºi faþa mea?

2293 4 - ªi cît de fericiþi eraþi voi vãzîndu-mi-o întreagã; ataºamentul meu total pentru ceea ce
2294 spuneaþi voi?

2295 5 - Cum se poate sã fi uitat ºi voi chiar de cîte ori aþi poposit în casa mamei mele?

2296 6 - De cîte ori vi s-au spãlat picioarele obosite de cãile Domnului?

2297 7 - Cum vi s-a odihnit sufletul în aºternutul celei mai bucuroase dintre primiri?

2298 8 - Cît de curatã era duioºia inimilor care vã înconjurau,

2299 9 - cît de sincerã era dragostea cu care eraþi ascultaþi,

2300 10 - ºi cît de unicã vã era prietenia gãsitã ºi lãsatã aici?

2301 11 - Se poate oare uita în viaþã astfel de stãri vreodatã?

2302 Le-aþi putut oare într-adevãr uita ºi voi?

2303 12 - Atunci de ce stau eu aici cerºind la Poarta Frumoasã, - ºi voi puteþi trece pe lîngã
2304 mine fãrã sã vã opriþi?

2305 13 - De ce treceþi pe lîngã unde ºtiþi cã stau eu - ºi nici nu vã uitaþi spre durerea
2306 singurãtãþii mele?

2307 14 - Este oare pãcatul meu mai mare decît al lumii întregi, pe care totuºi o cãutaþi?

2308 15 - Numai vina mea nu mai poate avea iertare în ochii voºtri?
2309 De ce trecînd spre atîtea uºi, nu mai vedeþi niciodatã uºa mea jalnicã ºi pãrãsitã?
 Pag. 99

2310 16 - Ioan tu, - pînã ºi tu fratele sufletului meu,

2311 întruparea dragostei din mine,
2312 graiul tãcerii mele,
2313 pãrtaºul înfiorãrilor mele celei mai sfinte,
2314 geamãtul simþirii mele celei mai curate ºi mai unice...

2315 17 - Tu al cãrui nume îmi amintea mierea,

2316 ai cãrui ochi îmi aminteau cerul,
2317 a cãrui ivire îmi amintea soarele
2318 ºi a cãrui plãcere mi le lua toate acestea dintr-o datã
2319 - pînã ºi tu mã poþi ocoli?

2320 18 - Lîngã care alt suflet decît al tãu, m-am mai suit eu atît de aproape, pe Taborul unde
2321 am vãzut minuni pe care cine le-a trãit nu le mai poate uita niciodatã?

2322 19 - ªi lîngã cine am mai auzit eu tãceri lîngã care iubirea nu le mai poate rosti nicãieri
2323 altundeva decît acolo?

2324 20 - Cine m-a învãþat pe mine sã cînt cu toate corzile inimii mele vibrînd ca o harfã, pînã
2325 la sunetul cel mai înalt?

2326 21 - Cine m-a deprins sã mã rog cu tot duhul aprins ºi rãpit pînã acolo de unde cînd mã
2327 întorceam simþeam cã aripile îmi strãlucesc de pulberea prin care am umblat?

2328 22 - Al cui glas mi-a întins întîiaºi datã clopoþelul tainic de aur al inimii, trezindu-mi-l
2329 ºi fãcîndu-mã sã aud cum nu mai auzisem în strãfundurile inimii mele cîntecul Dumnezeiesc
2330 atît de fericit,

2331 23 - care mi-a sfîºiat dintr-o datã ºi inima ºi viaþa în douã, ca pe o catapeteasmã cereascã
2332 de sus ºi pînã jos,
2333 - primindu-Te în Sfînta Sfintelor templului meu?

2334 24 - Pînã ºi tu?...

 Pag. 100

2335 42 - Puntea de aur divin

2336 1 - Pînã ºi tu mã poþi ocoli?

2337 2 - Pînã ºi tu, ucenicul dragostei cãreia mã încredinþase Domnul meu, sã-mi ajuþi
2338 neputinþele, sã-mi îndrumi stîngãcia, sã-mi veghezi creºterea...

2339 3 - Pînã ºi tu, tocmai tu, - poþi trece pe lîngã poarta dupã care eu aºtept ºi cerºesc un strop
2340 de milã din mila ta ºi a Lui, cu cea mai cumplitã dintre dureri, - aceea care nu poate sã urle?

2341 4 - Nu ºtiai tu oare cã eu nu pot trãi ºi nici muri aºa?

2342 5 - Nu doream nici aur, nici argint, - ºtiam cã n-ai!

2343 6 - Nu-mi era nici foame de pîine nici sete de apã, - toate îmi erau ca ºi cînd n-ar fi

2344 7 - nu-mi era dor de oameni, de viaþã, de nimic dinafarã, - toate îmi erau ca ºi cînd n-ar
2345 fi

2346 8 - dar tînjea tot sufletul din mine, mi se topeau toþi ochii în gemetele mele necurmate ºi
2347 mi se topea tot sufletul meu ºi trupul meu sã mi se vindece iubirea.

2348 9 - Sã mi se vindece picioarele ei sã pot alerga iarãºi cu ele sã vã caut eu pe voi, prieteni
2349 dragi ºi necãzuþi, ai Prietenului tinereþii noastre!

2350 10 - O, cîþi ani amari am aºteptat ºi am cerºit astfel, cu cea mai cumplitã dintre toate
2351 durerile care nu pot striga, - aceea care trebuie sã se prefacã nepãsãtoare.

2352 11 - Care trebuie sã-ºi ascundã sãrãcia ca ºi cum n-ar avea-o.

2353 12 - Care trebuie sã-ºi acopere ranele ca ºi cum n-ar fi.

2354 13 - Care trebuie sã ardã într-un foc ascuns cel mai adînc, respingînd toate apele care i-ar
2355 putea stîmpãra arºiþa chinuitoare. În nãdejdea aceleia singura aºteptatã, dar singura
2356 zãbovitoare...

2357 14 - Pînã a venit Ziua Minunii.

2358 O Dulce Dumnezeul meu, într-adevãr, toate fericitele Tale minuni se petrec pe
2359 neaºteptate.

2360 15 - Binecuvîntatã fii tu Ziua aceea scrisã cu slove de aur ºi de înviere pe fruntea vieþii
2361 mele!
 Pag. 101

2362 16 - Binecuvîntatã fie Ziua cînd voi - voi, totuºi! - cele douã mîini vãzute ale
2363 Preaiubitului meu Nevãzut, v-aþi îndurat de starea îndelungii mele zãceri ºi trecînd pe la
2364 poarta mea, - în sfîrºit! - aþi intrat ºi v-aþi oprit lîngã mine!

2365 17 - Mi-aþi spus ºi mie: uitã-te la noi!

2366 18 - Abia am îndrãznit sã mã uit în ochii voºtri, de prea multul meu întuneric, ochii îmi
2367 lãcrimau...

2368 19 - de lumina voastrã prea îndelung doritã, privirile mele mã dureau.

2369 20 - Toatã fiinþa era atunci o aºteptare tremurãtoare în întîmpinarea minunii care trebuia
2370 sã se întîmple!

2371 21 - Fiþi binecuvîntaþi de o mie de ori voi prieteni iubiþi ai Prietenului minunilor mele.

2372 22 - Tu credinþã a mea dintîi fii binecuvîntatã,

2373 23 - dar tu dragoste a mea dintîi, - fii mai binecuvîntatã de o mie de ori.

2374 24 - Nu mai doresc nimic, - de acum ºi pînã în veac.

2375 25 - Deºi casa îmi este goalã, curtea pustie, aºternutul rece, masa lipsitã, vasul uscat,
2376 grãdina dezgrãditã, numele ocãrît, uliþa ocolitã ºi amintirile rãvãºite ca o casã devastatã - tot
2377 sufletul meu între ele trãieºte acum o sãrbãtoare cereascã.

2378 26 - În locul vostru de lîngã patul meu au rãmas doi îngeri, unul la picioarele mele,
2379 celãlalt lîngã inima mea.

2380 27 - Iar poarta mea a devenit cea mai frumoasã din lume.
2381 Pînã la ea merg de atunci în genunchi pe puntea de aur a urmelor Lui, fãcute de urmele
2382 voastre.

2383 Dragostea adevãratã nu sfîrºeºte la mormînt

2384 vieþile, de ea legate, au un veºnic legãmînt.
 Pag. 102

2385 Pentru tine Mi-am lãsat Eu

2386 Pentru tine mi-am lãsat Eu slava Mea cereascã,

2387 pentru tine raiul dulce, oastea îngereascã,
2388 pentru tine locuri scumpe, lucruri minunate
2389 pentru tine - ºi nu-Mi pare nici un rãu de toate.
2390 Pentru mine, pentru mine
2391 Domnul meu, Domnul meu,
2392 pentru Tine, pentru Tine
2393 las ºi eu,
2394 vreau la fel sã las ºi eu.

2395 Pentru tine Mi-am luat Eu nume de ocarã,

2396 pentru tine Crucea asprã, Golgota amarã,
2397 pentru tine spini ºi cuie, palme ºi nuiele
2398 pentru tine, - ºi nu-Mi pare nici un rãu de ele.
2399 Pentru Tine, pentru Tine
2400 iau ºi eu
2401 vreau la fel sã iau ºi eu.

2402 Pentru tine am ostenit Eu cãi îndelungate,

2403 pentru tine am înfruntat Eu fiare-nverºunate,
2404 pentru tine am dat Eu morþii preþul cel mai mare,
2405 pentru tine - ºi de toate nici un rãu nu-Mi pare.
2406 Pentru Tine, pentru Tine,
2407 dau ºi eu
2408 vreau la fel sã dau ºi eu.

2409 Pentru tine, cãci pe tine te iubesc fierbinte

2410 pentru tine pregãtesc Eu ce nu-s cuvinte...
2411 - pentru Mine ºi tu lasã lumea cu-a-ei rele
2412 pentru Mine - ºi nu-þi parã nici un rãu de ele.
2413 Pentru Tine, pentru Tine
2414 las ºi eu
2415 vreau la fel sã las ºi eu.
 Pag. 103

2416 Unde mi-aþi fost curate mîini?

2417 Unde mi-aþi fost curate mîini

2418 cînd vã puteaþi nãlþa fierbinte
2419 de ce v-aþi odihnit atunci
2420 cînd era vremea rugii sfinte?

2421 Unde mi-aþi fost voi ochi curaþi

2422 cu lacrimile calde oare
2423 de ce-aþi dormit cînd trebuia
2424 s-aduceþi jertfa sfinþitoare?

2425 Unde mi-ai fost tu grai aprins

2426 cu-nmlãdieri înduioºate
2427 de ce-ai tãcut cînd trebuiau
2428 mãrturisiri nemaiuitate?

2429 Unde mi-aþi fost paºi hotãrîþi

2430 cu urme adînci ºi strãlucite
2431 cînd trebuia sã fiþi pe munþi
2432 croind cãrãri neprihãnite?

2433 - Unde mi-ai fost iubirea mea

2434 cea hotãrîtã ºi-alipitã
2435 de ce-ai zãcut chiar cînd era
2436 cea mai de neuitat clipitã?

2437 Unde-ai fost duh al meu smerit,

2438 unde-ai fost rîvna mea frumoasã?
2439 - de ce-aþi tãcut, de ce-aþi dormit
2440 cînd Domnul mi-a intrat în casã?
 Pag. 104

2441 43 - Þinta tuturor nãzuinþelor mele!

2442 1 - Din clipa cînd am cunoscut cum trebuie fãcut nu mai pot fi mulþumit de nimic cum
2443 fac!

2444 2 - Privesc cu uimire ceea ce ai fãcut Tu ºi zic: iatã, aºa trebuie sã fac eu!

2445 3 - Mã uit cu admiraþie la ceea ce au putut realiza alþii dupã modelul Tãu, - ºi îmi zic:
2446 iatã, aºa trebuie sã pot ºi eu!

2447 4 - Dar mereu vãd cu ruºine ce nepriceput sînt.

2448 Mereu trebuie sã reiau totul de la început.
2449 Mereu trebuie sã plîng ruºinat: Doamne, ce rãu ºtiu!

2450 5 - Preabunule Prieten, cîtã vreme ºi cîtã rãbdare trebuie sã cheltuieºti Tu cu mine
2451 îndreptînd pe urma mea ceea ce ºtiu sã fac atît de rãu!

2452 6 - Deºi, dupã atîþia ani, eu ar trebui sã fiu acum demult, un bun învãþãtor al altora, totuºi
2453 iatã ºi astãzi este nevoie sã mã porþi Tu mereu de mînã, ºi sã-mi cercetezi aproape fiecare pas.

2454 7 - De ce oare urmele mele nu pot fi mai drepte ºi mai adînci?

2455 8 - ªi de ce mîinile mele nu pot pãstra totul mai curat?

2456 9 - ªi de ce ochii mei nu pot pãtrunde mai adînc, sau gustul meu duhovnicesc nu poate
2457 deosebi mai bine?

2458 10 - De ce lumina dinãuntrul meu nu poate trece mai rotunjitã în formele dinafarã?

2459 11 - Mereu cea mai frumoasã lucrare a mea rãmîne tot aceea care încã n-am fãcut-o.
2460 Mereu îmi zic: data viitoare voi face mai bine.

2461 12 - Dar mereu vãd cã cea mai frumoasã cîntare a mea este tot aceea pe care încã nu
2462 Þi-am scris-o,

2463 13 - cea mai adevãratã închinare a mea rãmîne tot aceea pe care încã nu Þi-am adus-o
2464 ºi cea mai dulce iubire, aceea pe care încã nu Þi-am arãtat-o!

2465 14 - De fiecare datã vreau sã fie: asta!

2466 dar dupã fiecare datã vãd cã tot n-a fost.
 Pag. 105

2467 15 - Prietenul ostenitoarei mele tinereþi, spune-mi oare cînd voi putea sã Þi-o aduc?
2468 - mîine!

2469 16 - Tu îmi zici mie: celui ce îþi ia cu sila ale tale, sã nu i le mai ceri înapoi.
2470 Eu Îþi zic: de ce Doamne sã nu le mai cer?

2471 17 - Pentru cã ºi aºa nu þi le va mai da, cãci dacã îþi ia cu sila este mai puternic.

2472 18 - ªi cel puternic este lacom

2473 ºi lacomul este tiran
2474 ºi tiranul este nedrept
2475 ºi nedreptul este neruºinat...
2476 Iatã de ce sã nu i le mai ceri înapoi!

2477 19 - Spune-mi Tu Prietenul meu Cel Adevãrat ºi Credincios:

2478 - care este o ispitã pentru mine din toate iubirile cîte vin în inima mea?
2479 - aceea care nu rãmîne dupã ce ai primit-o!

2480 20 - ªi care este pãcatul din toate frumuseþile care trec prin lumea ochilor mei?
2481 - acela care îþi lasã cearcãne de umbrã în jurul lor!

2482 21 - ªi care este comoara cea mai înºelãtoare dintre toate cele dupã care aleargã viaþa
2483 mea?
2484 - aceea care nu rãmîne dupã moarte!

2485 22 - ªi care îmi este visul cel mai fericit?

2486 - acela din care nu te voi mai trezi aici!

2487 23 - ªi cãreia dintre toate iubirile îi dai Tu harul cel mai mare?
2488 - celei mai smerite. Cãci Eu sînt Þinta tuturor nãzuinþelor ei.
 Pag. 106

2489 44 - De ce mai am nevoie?

2490 1 - Ce sã iau cu mine Preaiubitule, ce sã iau cu mine cînd voi veni Acasã: - cînd ai vrea
2491 Tu sã mã vezi întîmpinîndu-mã?

2492 2 - Mai întîi sã fii în veºmîntul de in curat al dragostei - aceasta sã-þi fie înfãºurãtoarea
2493 albã ºi veºnicã drept pe inima ta. Numai ea îþi va rãmîne pînã la Mine.

2494 3 - Apoi peste aceasta, haina nãdejdii. Ea te va apãra de vînturile potrivnice, te va feri de
2495 sfîºierile spinilor, te va ocroti de loviturile grindinei, pînã vei intra aici.

2496 4 - Iar pe deasupra, apãrãtoarea credinþei. Sub ea vei fi la adãpost de sãgeþile arzãtoare
2497 ale celui rãu pînã vei vedea Þãrmul Celãlalt.

2498 5 - Sãgeþile arzãtoare - ai zis?

2499 Ah, sãgeþile acestea arzãtoare, numai Tu Singur ºtii cît de cumplite sînt pentru mine.

2500 6 - Numai Tu Singur poþi sã ºtii ce chinuitor mã ard acestea tot mai des ºi tot mai prelung.

2501 7 - Cum mã zvîrcolesc atunci gemînd: nu mai pot!

2502 Toatã fiinþa mi se rãsuceºte arzînd ca pe un jãratic înfricoºat.

2503 8 - Tot trupul mi se zbate ca prins într-un cleºte înroºit - ºi ranele acestor sãgeþi pe care
2504 mã lupt sã le smulg din mine ºi nu pot, mã ard ºi mã usturã.
2505 - ªi mã chinuiesc pînã rãmîn abia viu.

2506 9 - De ce este aºa oare, Domnul ºi Dumnezeul meu?

2507 Ori este acum scutul credinþei mele mai slab?

2508 10 - Sau oare sãgeþile satanei sînt mai puternice decît în tinereþea trupului meu, - de mã
2509 strãpung ºi mã ard aºa?

2510 11 - Fii cu luare aminte!

2511 Trei sînt primejdiile tale acum, mai mari ca cele de atunci:

2512 12 - Locurile întunecoase prin care trebuie sã umbli,

2513 închipuirile la care nu trebuie sã te opreºti
2514 ºi lipsa postului lãuntric.

2515 13 - Prin douã locuri slabe îþi poate fi strãpuns sufletul tãu: prin cel al ochilor ºi prin cel
2516 al urechilor tale!
 Pag. 107

2517 14 - Înainte cît timp acestea îþi erau apãrate de Iubirea Mea, treceai prin aceste locuri ºi
2518 nu le vedeai fiindcã ochii tãi erau la Mine,
2519 ºi urechea ta nu le ºtia pentru cã auzul tãu era la Cuvintele Mele.

2520 15 - De aceea ai trecut peste valuri fãrã sã te afunzi, peste nori fãrã sã ºtii, peste ºerpi fãrã
2521 sã-i cunoºti. Atunci erai în Mine, nu lîngã Mine.

2522 16 - Nu credinþa ta îþi este scutul tãu, ci scutul credinþei tale sînt Eu.

2523 17 - De credinþa Mea ai nevoie, singurul scut care te poate apãra, pînã vei ajunge la Rîu.

2524 18 - Cînd vei intra în Rîu, nu vei mai avea nevoie de apãrãtoarea credinþei fiindcã vei ºi
2525 vedea Porþile Slavei.

2526 19 - Cînd vei ieºi din Rîu, nu vei mai avea nevoie nici de haina nãdejdii, fiindcã vei fi ºi
2527 ajuns la Þãrmul Fãgãduit.

2528 20 - ªi cînd vei intra pe Porþile Slavei, vei fi numai în veºmîntul de dedesubt, de inul
2529 curat ºi alb al dragostei, pe care þi l-ai înfãºurat drept pe inima ta...

2530 21 - Aºa doresc Eu sã te vãd îmbrãcat cînd te voi întîmpina. Acesta singur doresc a-l avea
2531 cu tine cînd vei veni Acasã!

2532 22 - Pe lîngã acestea Doamne de ce mai am nevoie pe drum pînã Acolo?

2533 - De curaj!
 Pag. 108

2534 45 - Nimeni decît Tu

2535 1 - Domnul ºi Mîntuitorul meu, iatã ºarpele mã pîndeºte totdeauna, dar vãd cã el
2536 îndrãzneºte sã se apropie de mine doar cînd sînt singur. Dupã cum a fãcut ºi faþã de mama
2537 mea Eva, cînd ºi ea era tot singurã.

2538 2 - Ce primejdioasã este totdeauna singurãtatea pentru o femeie, adicã pentru sufletul fãrã
2539 soþ, pentru sufletul cel mai slab.

2540 3 - Singurãtatea pentru suflet este ca vîntul pentru foc: pe cel tare îl face mai puternic,
2541 pe cel slab îl împrãºtie de tot.

2542 4 - Prietenul singurãtãþii mele ºi tãriei mele, nu-mi lãsa inima singurã niciodatã.

2543 5 - Nu mã pãrãsi cînd sînt mai slab, cãci ºarpele numai atunci îndrãzneºte sã se apropie
2544 de mine. Si ispita numai atunci mã poate birui.

2545 6 - Tatãl care m-a luat din coasta Ta, m-a dat Þie spre a-Þi purta o însoþire veºnicã
2546 nedespãrþitã ºi a-Þi face totdeauna o bucurie cu gingãºia dragostei mele.

2547 7 - El mi-a rînduit astfel toatã bucuria mea numai în Tine ºi cu Tine.

2548 8 - Dar într-o clipã nefericitã, cînd în umblãrile prin Edenul nostru Þi-am rãmas înapoi,
2549 mi-a apãrut în faþã ºarpele.

2550 9 - ªi în loc sã alerg dupã Tine, - m-am apropiat de el.

2551 10 - În loc sã ascult de înºtiinþãrile Tale, am ascultat la ºoapta lui.

2552 11 - ªi în loc sã-mi întind braþele spre Tine, am întins mîna spre el
2553 iar mîna mea întinsã spre ºarpe s-a uscat aºa.

2554 12 - De atunci n-am mai putut înãlþa niciodatã mîna aceasta spre ceruri în rugãciunea
2555 slobodã ºi caldã.

2556 13 - Purtam pe unul din cele douã mãdulare ale mele, ca o copturã respingãtoare ºi ca o
2557 arsurã de jar, semnul atingerii strãinului.

2558 14 - Îmi era milã de mãdularul meu, atins de pãcat. Îl purtam ca pe o povarã ruºinoasã ºi
2559 usturãtoare. Mi-o priveam judecîndu-mã cu cea mai necruþãtoare osîndã.
 Pag. 109

2560 15 - ªi mã tîram cu cea mai amarã cãinþã, spre cãile pe unde cîndva umblam cu Tine, în
2561 nãdejdea reîntîlnirii ºi împãcãrii Tale.

2562 16 - Speram cã poate am sã Te vãd, cã poate ai sã mã vezi. Cã poate ai sã-Þi aminteºti

2563 nu de cãderea mea de o clipã, ci de dragostea mea veºnicã.

2564 17 - ªi pentru aceastã amintire - sã ai milã de mine.

2565 18 - Nimeni nu mã mai poate dezlega de blestemul meu decît Tu. Cel Singurul cãruia am
2566 pãcãtuit.

2567 19 - Dumnezeul meu ºi Salvarea mea, singura mea speranþã poþi fi numai Tu.
2568 Atinge-Te de mine ca sã mã sfinþesc iarãºi.

2569 20 - Ranele Tale cele numai de iubire ºi sfinþenie - sã-mi vindece ranele mele cele numai
2570 de uitare ºi pãcat.

2571 21 - Singurã atingerea Ta mã mai poate curãþi de atingerile ºerpeºti,

2572 îmi poate ºterge toate întinãrile nebuniei
2573 ºi îmi poate reda toatã frãgezimea ºi frumuseþea mîinilor dinainte de cãderea mea.

2574 22 - Nu moartea sã aibã ultimul cuvînt, - ci Învierea!

2575 23 - Nu ºarpele sã aibã ultima bucurie - ci Tu!

2576 24 - ªi nu despãrþirea sã aibã ultima lacrimã - ci îmbrãþiºarea noastrã nemuritoare.

2577 - O, Tu, Dorul Cel mai Sfînt, Dorul dragostei mele nemuritoare
2578 Isuse...
 Pag. 110

2579 46 - Ce minunat era atunci...

2580 1 - Dumnezeul meu, Tu ierþi, pentru cã eºti nespus de iubitor.

2581 2 - Tu porunceºti, pentru cã eºti nespus de Puternic.

2582 3 - Tu rabzi, pentru cã eºti nespus de Bun,

2583 dar Tu ºi judeci, pentru cã eºti nespus de Sfînt.

2584 4 - Cine nu-Þi primeºte iubirea, cine nu-Þi ascultã porunca ºi nu-Þi înþelege rãbdarea, -
2585 Îþi va suporta Judecata!

2586 5 - Dumnezeul meu, Tu fiind în primul rînd Iubire, - prin iubire trebuie sã fii cunoscut.

2587 6 - Cine ascultã poruncile iubirii cu bucurie

2588 ºi înþelege rãbdarea ei cu recunoºtinþã
2589 ºi suportã judecãþile ei cu nevinovãþie,
2590 - acela sigur va moºteni în împãrãþia ei!

2591 7 - Înainte de cãdere, omul nu era carnivor.

2592 Tu l-ai aºezat în Grãdina Edenului ca sã o lucreze ºi sã o pãzeascã.

2593 8 - Atunci omul se hrãnea cu soare ºi cu rouã ca florile cîmpului.

2594 9 - Se înveºmînta cu lumina ca ºi cu o hainã precum cerul Tãu ºi al lui.

2595 10 - Se desfãta cu miresme ºi culori ca dimineaþa

2596 ºi se îmbãta în cîntãri ºi dragoste ca seninul.

2597 11 - Chipul era din luminã ºi frumuseþea lui din neprihãnire.

2598 De aceea umbla cu Dumnezeu pururea ca printr-o rãcoare, ca printr-o dimineaþã, ca
2599 printr-o tinereþe eternã.

2600 12 - ªi niciodatã nu s-a vãzut gol, pentru cã lumina era veºmîntul lui, un veºmînt de care
2601 nu se dezbrãca niciodatã.

2602 13 - Fiindcã acest veºmînt nu era nevoie sã fie spãlat pentru cã el nu se putea întina, nici
2603 nu se poate învechi, nici nu se poate rupe niciodatã.
2604 Ci numai se poate pierde.
 Pag. 111

2605 14 - Înainte de ispitire cei doi erau una ºi unul.

2606 Cele douã pãrþi ale omului erau ca ºi cum n-ar fi fost despãrþite. Erau tot ca ºi înainte de
2607 primul lor somn.

2608 15 - Ci ispita i-a despãrþit.

2609 Pãcatul i-a dezbrãcat ºi de veºmîntul luminii.

2610 16 - Iar ei s-au pomenit apoi ºi goi ºi vrãjmaºi.

2611 17 - Cãderea i-a fãcut doritori ºi datornici cãrnii,

2612 - precum ºi pe mine!

2613 18 - O Dumnezeul meu Cel Minunat, unde m-am prãbuºit eu din primul meu Eden, cu
2614 amîndouã pãrþile mele!

2615 19 - Ce minunat era cînd nu cunoscusem decît florile ºi roua,

2616 cînd nu-mi vãzusem încã goliciunea, ci numai lumina,

2617 20 - cînd nu mã ºtiam cã sînt altfel în unul ºi altfel în celãlalt,

2618 cînd nu ºtiam cã am ce sã acopãr...

2619 21 - Oare se mai poate ajunge iarãºi la starea aceea?

2620 Mai este oare, Mîntuitorule Iubit, vreo cale sã ajung acolo?

2621 22 - Este! Dar ca sã ajungi la Muntele Slavei, trebuie sã urci mai întîi Muntele Golgotei,
2622 apoi Muntele Taborului.

2623 23 - Sã cunoºti întîi dragostea capabilã de cea mai mare jertfã apoi dragostea capabilã de
2624 cea mai mare sfinþenie.

2625 24 - Golgota te va dezbrãca de carne,

2626 ºi Taborul te va îmbrãca în luminã.

2627 25 - Apoi Ierusalimul te va primi cu sãrutul biruinþei.

2628 Îndrãzneºte!
 Pag. 112

2629 47 - O, rugãciunile mele...

2630 1 - Ce ades îmi amintesc cu îndurare, în rugãciunile mele de acum, fericirea rugãciunilor
2631 mele de altãdatã!

2632 2 - Atunci în rugãciunile mele nici nu-mi aminteam de mine. Nici mã gîndeam la durerile
2633 mele. Nici nu mã îngrijeam de vreo lipsã a mea.

2634 3 - Uitam de orice dorinþã pãmînteascã - ºi-mi dãruiam întreagã inima Þie plinã numai de
2635 dragostea Ta.

2636 4 - Tot braþul îmi era plin numai de cererile altora ºi toate lacrimile mele se vãrsau numai
2637 pentru durerile dinaintea mea.

2638 5 - Atunci Tu îmi erai centrul meu, casa mea, comoara ºi Soarele meu.

2639 6 - Fraþii ºi semenii mei îmi erau grãdina mea ºi cîmpiile mele...

2640 7 - Lucrarea Ta îmi era cerul meu ºi pãmîntul meu ºi toatã lumea iubirilor mele.

2641 8 - Iar eu undeva între toate acestea lîngã ele nevãzut, bucurîndu-mã în umbra
2642 rugãciunilor mele, de lumina Ta negrãitã ºi strãlucitã.

2643 9 - Acum din lumea cea atît de limpede a zãrilor acelora, cît de întunecatã ºi jalnicã
2644 trebuie sã se vadã rugãciunea mea de azi!

2645 10 - Rugãciunea mea în care toate gîndurile îmi roiesc numai în jurul meu, numai în
2646 slujba trebuinþelor mele, numai în robia dorinþelor mele.

2647 11 - Vai, ce obositoare ºi amarã trebuie sã-Þi parã Þie alergarea rugãciunii mele, cînd ea
2648 se învîrte numai în jurul meu!

2649 12 - Rugãciunile acestea se fac în jurul meu un zid puternic, deasupra mea un acoperiº
2650 gros, iar dedesubtul meu un pod întunecat, despãrþindu-mã ºi de Tine, - Soarele meu - ºi de
2651 fraþi,
2652 - grãdina mea.

2653 13 - Unde am uitat eu oare astãzi rugãciunea Ta prin care mã învãþai cã dragostea nu ºtie
2654 spune: “al meu” - ci numai: “al nostru”!
 Pag. 113

2655 14 - Cã îi este groazã de singurãtatea lui “eu” ºi se strînge cu tot sufletul de “noi”?

2656 15 - Pe ce drum greºit am apucat eu oare spre mîntuirea mea dacã acum cînd ar trebui sã
2657 mã grãbesc atît de aproape de Ierusalim, - mã vãd în singurãtatea coborîtoare spre Ierihon?

2658 16 - Pe unde trece numai nepãsãtoarea iubire de sine ºi pîndeºte ascunsã numai tîlhãreasca
2659 bandã a pornirilor fireºti, gata sã mã ucidã!
2660 De ce am coborît, în loc sã urc?

2661 17 - Tu Cel care atît de mult Te-ai unit cu mine încît ai trecut pãcatele mele asupra Ta ºi
2662 meritele Tale ai fãcut sã aparã ca ºi cum ar fi ale mele - fã-mi iarãºi dupã Inima Ta!

2663 18 - Fã-mã iarãºi într-atît de una cu Tine, încît inima mea sã primeascã ºi sã dea viaþã din
2664 Sîngele vinelor Tale. ªi ceea ce ai fost Tu pentru mine, sã fiu eu pentru alþii.

2665 19 - Sã nu mai am umbrã! Fiindcã nimic altceva din tot ce-mi aparþin pe pãmînt nu-mi
2666 mai este numai proprietatea numai a mea cu adevãrat, decît umbra mea.

2667 20 - Sã nu o mai am la moarte, ca sã nu o mai am nici la Înviere.

2668 21 - Sã nu mi se îngroaºe inima alipindu-mi-se de ceea ce mã poate dezlipi de Tine, cãci

2669 toate acestea ar deveni vrãjmaºii mei.

2670 22 - Ci sã învãþ a mã ruga numai pentru alþii, cãci doar acestea sînt singurele rugãciuni
2671 care mã pot ajuta cu adevãrat pe mine.
 Pag. 114

2672 48 - Prin uºa de foc...

2673 1 - Norodul care a auzit despre minunea vindecãrii mele se uitã la umblarea mea.

2674 2 - Dacã umblarea mea laudã pe Dumnezeul meu este semnul cã vindecarea mea este
2675 deplinã.

2676 3 - Dacã nu, cei ce se uitã la mine nu vãd nimica. Sau vãd un nimica.

2677 4 - Marele examen al credinþei este în clipa chemãrii.

2678 Al nãdejdii în clipa cernerii.
2679 Al dragostei în clipa dãruirii
2680 ºi al vindecãrii, în felul de umblare.

2681 5 - Dacã pot sã mã ridic sãrind, gata ºi plecînd chiar în clipa cînd sînt chemat, lãsînd tot
2682 ce avusesem înaintea bucuriei, fãrã nici a mã uita înapoi, - am atins primul cer.

2683 6 - Dacã pot sã pãºesc fãrã teamã pe valuri ca pe uscat, cu ochii þintã numai la Tine - am
2684 trecut în al doilea.

2685 7 - ªi dacã îmi pot jertfi pe altarul iubirii Tale ultima ºi cea mai mare iubire a mea - am
2686 cucerit al treilea cer.

2687 8 - Cerul acela în care bucuria se trãieºte nemãrginit,

2688 iubirea se împãrtãºeºte desãvîrºit
2689 ºi fericirea se înnoieºte veºnic ºi veºnic.

2690 9 - O mare ºi fericit examen, pentru tot ceea ce mã cheamã de dincolo de Tine, ajutã-mã
2691 sã pot lepãda cu bucurie ºi cu grabã tot ce m-ar mai þine dincoace.

2692 10 - Am nevoie sã mã sfinþesc mereu în toate gîndurile ºi faptele mele spre a mã dovedi
2693 cã merit dragostea Ta.

2694 11 - Adevãrata iubire vrednicã de Tine Preaiubitule Minunat ºi Sfînt, începe numai de la
2695 hotarul Sfinþeniei.

2696 12 - Dacã iubirea mea nu se luptã din toate puterile ei ºi neîncetat spre a se curãþi de tot
2697 ce poate fi lumesc ºi întinat, - ea nu poate fi vrednicã de Tine.

2698 13 - Nu-i adevãrat cã eu nu pot sã-mi pãstrez un suflet curat într-un trup care mi s-ar lãsa
2699 întinat de lume.
 Pag. 115

2700 14 - Nu-i adevãrat cã dragostea de Tine se poate þinea curatã în inima mea, cînd aceastã
2701 inimã mi se mai lasã cu plãcere îmbrãþiºatã de o iubire carnalã.

2702 15 - Nu-i adevãrat cã trebuinþele adînc fireºti care sînt în fiinþa noastrã trupeascã de la
2703 naºterea ei, - ne mai îndreptãþeºte orice împlinire a lor.

2704 16 - Nu-i adevãrat cã dacã mai simt în trupul meu puternic foamea - îmi este îngãduit sã
2705 mãnînc orice ºi de oriunde.

2706 17 - ªi nu-i adevãrat cã dacã acum sînt liber cu sufletul - mai pot face tot ce îmi vrea
2707 trupul.

2708 18 - Ci este adevãrat cã dacã nu lupt din toate puterile mele,

2709 cu toate mãdularele mele,
2710 în toate stãrile mele,
2711 ºi în toate clipele vieþii mele
2712 pentru sfinþirea întregii mele fiinþe: trup, suflet ºi duh, -
2713 - în zadar am crezut!

2714 19 - În zadar mã laud ºi în zadar voi aºtepta, dupã ce am ajutat pe mulþi sã intre în cer,
2715 eu însumi voi rãmîne afarã.

2716 20 - ªi dupã ce am propovãduit altora, eu însumi voi fi lepãdat.

2717 21 - Prin uºa de foc a sfinþeniei trebuie sã mã nevoiesc sã-mi trec dincolo la Dumnezeu
2718 tot ce nu voiesc sã-mi ardã dincoace la satana.
2719 Ajutã-mã Dumnezeul meu...
 Pag. 116

2720 49 - Da, numai fericirea ºi îndurarea

2721 1 - Ce fericitã a fost viaþa mea cît am vegheat ascultînd la tãcerile Tale!

2722 2 - Nopþile mele au fost pline de luminã ºi toate hotarele mele au fost pline de armonii
2723 cereºti.

2724 3 - ªoaptele Tale erau sunetele cele mai dulci ºi cîntãrile cele mai fericite pentru urechile
2725 mele.

2726 4 - Presimþirile Tale minunate erau îndurãri pline de limpezime pentru mintea mea.
2727 ªi visul meu cel mai înalt se prefãcuse în Tabor strãlucit sub picioarele mele.

2728 5 - Trãind acolo ar fi trebuit sã nu mai pot muri niciodatã.

2729 6 - Cîntînd aºa, ar fi trebuit sã nu mai pot plînge niciodatã.

2730 7 - Umblînd sprijinit aºa de umãrul Tãu, sã nu mai pot cãdea niciodatã.

2731 8 - ªi dobîndind în aºa mãsurã încrederea Ta, sã nu mai poatã face nimic pe lumea aceasta
2732 ca sã nu-Þi trãdez niciodatã iubirea.

2733 9 - Nimeni poate n-a mai vãzut din partea Ta ceea ce am vãzut eu.

2734 10 - Nimãnui poate nu i-ai mai spus cuvintele de iubire pe care mi le-ai spus mie,

2735 11 - faþã de nici un suflet poate, n-ai mai fost cum ai fost faþã de mine,

2736 12 - nimãnuia poate nu i-ai fost ceea ce mi-ai fost mie - ºi nimeni poate nu Þi-a fost Þie
2737 ceea ce mi se pãrea cã-Þi sînt eu.

2738 13 - Cui i-ai mai fost un Pãstor atît de Bun, ºi pe cine l-ai mai fãcut Tu sã nu ducã lipsã
2739 chiar de nimic, aºa cum m-ai fãcut pe mine?

2740 14 - Pe cine ai mai purtat Tu la pãºuni atît de verzi ºi la ape atît de odihnitoare?

2741 15 - Al cui suflet l-ai mai putut înviora Tu cu atîtea binecuvîntãri cereºti, ºi pe cine ai mai
2742 povãþuit Tu cu atîta blîndeþe ºi rãbdare pe cãile dreptelor învãþãturi ale Tale?

2743 16 - Cu cine oare sã fi fost Tu atît de apropiat ºi de întãritor prin toate vãile umbrei morþii
2744 prin care am umblat eu - precum ai fost cu mine?
 Pag. 117

2745 17 - Pe cine ai mai mîngîiat Tu oare aºa cum m-ai mîngîiat pe mine, cu toiagul sprijinului
2746 Tãu Puternic - ºi cu mustrãrile milei Tale iubitoare?

2747 18 - Cui i-ai mai întins Tu vreodatã o masã atît de plinã de mulþumiri ºi de izbãviri în faþa
2748 potrivnicilor sãi?

2749 19 - Peste al cui cap ai mai turnat Tu atîta untdelemn de binecuvîntãri ºi de inspiraþii
2750 divine?

2751 20 - Paharul cui a mai fost atît de plin ca al meu?

2752 - atunci de ce n-am putut rãmîne tot aºa veºnic?

2753 21 - Da, numai fericirea si îndurarea m-au însoþit în toate zilele vieþii mele,
2754 în toate stãrile prin care m-ai trecut
2755 ºi în toate locurile prin care m-ai purtat.
2756 O, cît de nemãrginit de Bun ai fost cu mine...

2757 22 - Ca ºi cum Tu nu m-ai fi avut decît pe mine singur în grija ºi în dragostea Ta!

2758 23 - O, în ce luminã îmi porunceai toate acestea sã trãiesc ºi sã mor!

2759 24 - O, dacã moartea strãlucitã m-ar fi încununat în clipa acestei supreme vieþuiri, în
2760 marea clipã a îmbrãþiºãrii Tale, dinainte de ispita mea.

2761 25 - Dar a trebuit sã mai trãiesc, sã mã mai prãbuºesc ºi sã mai ard

2762 ca sã-Þi fiu martor ºi mai adevãrat.
 Pag. 118

2763 Tu Mã iubeºti?

2764 Tu Mã iubeºti, iubitul Meu,

2765 mai mult ca oriºicare?
2766 poþi tu veni fãrã-ndoieli
2767 pe calea crucii oare?
2768 - da Doamne ºtii cã Te iubesc
2769 dar nu de-ajuns de tare!

2770 Vreau sã Te iubesc,

2771 vreau sã Te iubesc
2772 vreau mai mult cu foc
2773 sã Te iubesc.

2774 Iubitul Meu, tu Mã iubeºti

2775 mai mult ca orice-avere,
2776 poþi tu sã laºi al lumii tron
2777 sã iei a Mea durere?
2778 - da Doamne ºtii cã Te iubesc
2779 dar încã se mai cere!

2780 Iubitul Meu, azi Mã iubeºti

2781 mai mult ca ieri pe Mine,
2782 creºti oare tu iubirea Mea
2783 tot mai frumoasã-n tine?
2784 - da Doamne ºtii cã Te iubesc
2785 dar vreau mai mult, ºtii bine!

2786 Eºti mulþumit cu cît îi dai

2787 ºi cît îi arzi iubirii,
2788 Îmi ºtii tu oare îndeajuns
2789 dulceaþa-mpãrtãºirii?
2790 - nu Doamne, ci mai mult mi-aº vrea
2791 altarul dãruirii.

2792 Ajutã-mi Preaiubitul meu

2793 iubiri proºternute
2794 sã-Þi verse mirul cel mai scump
2795 al lacrimii tãcute
2796 ca rana cea mai din adînc
2797 sã-Þi spele ºi sãrute!
 Pag. 119

2798 Te-am iubit frumos Isuse?

2799 Te-am iubit frumos Isuse

2800 Þi-am cîntat ºi plîns cu dor,
2801 Þi-am dat inima întreagã?
2802 - Poate! - dar eram dator!

2803 Þi-am urmat cu neclintire

2804 ºi Te-am ascultat pe plac
2805 Þi-am slujit cu rîvnã? - Poate!
2806 - dar eram dator s-o fac!

2807 M-am luptat cu stãruinþã,

2808 am fost gata ºi sã mor,
2809 Þi-am jertfit pe lume totul?
2810 Poate! - dar eram dator!

2811 Þi-am ºtiut vorbi la vreme,

2812 Þi-am ºtiut la timp sã tac,
2813 Þi-am fãcut Lucrarea? - Poate!
2814 - Dar eram dator s-o fac!

2815 Mi-am dat toatã osteneala

2816 sã fac bine tuturor
2817 sã-Þi pãzesc Porunca Sfîntã?
2818 Poate! - dar eram dator!

2819 Doamne, n-am s-aºtept rãsplatã

2820 nici acum ºi nici în veac,
2821 ce s-aºtept, - cînd încã-atîta
2822 mai eram dator sã fac!
 Pag. 120

2823 50 - Toatã iertarea pãcatelor mele

2824 1 - ªi cînd Tu Preaiubitul Scump al vieþii mele ai fost cu mine atît de altfel de cum ai fost
2825 cu alþii, n-ar fi trebuit oare ca eu sã nu mai pot locui pînã la sfîrºitul vieþii mele decît în Casa
2826 dragostei Tale?

2827 2 - N-ar fi trebuit oare ca eu sã nu mai pot întoarce nici mãcar pentru o clipã privirile
2828 înspre altcineva niciodatã?

2829 3 - N-ar fi trebuit oare ca eu sã pot primi mai bine moartea decît sã trãdez încrederea ºi
2830 dragostea Ta?

2831 4 - Dar unde mi-a fost oare inima în locul nefericit, cînd mintea mea a putut sã uite toate
2832 acestea?

2833 5 - ªi unde mi-a fost mintea în clipa nefericitã cînd inima mea a uitat?

2834 6 - De ce nu mi-a fost mãcar una din ele treazã? De ce am dormit cu amîndouã chiar în
2835 ziua cea mai rea, cînd ispititorul îmi ºoptea cel mai viclean. ªi cînd împotrivirea neprihãnirii
2836 mele era cea mai slabã?

2837 7 - Putea sã cadã oricine, - Tu poate nu Te-ai fi mirat prea mult: faþã de alþii nu fuseºi aºa
2838 ca faþã de mine.

2839 8 - Puteau sã se lepede oricare dintre cei care stãteau pe margini, nu Te-ai fi mirat prea
2840 tare. ªtiau cã Te poþi aºtepta ºi la aceasta de la oricine.

2841 9 - Puteau sã Te loveascã oricare ºi oricît, acei care nu-ºi culcaserã capul pe umãrul Tãu
2842 ºi nu-ºi odihniserã iubirea pe chiar Inima Ta niciodatã.

2843 10 - Ei nu-Þi spuseserã plîngînd, un legãmînt atît de sfînt ºi atît de neuitat ca mine.

2844 11 - Pe umerii lor nu se aplecase capul Tãu, într-o înflorare atît de divinã, cu o bucurie
2845 atît de încrezãtoare ºi într-un ceas atît de Dumnezeiesc ca al meu.

2846 12 - De alþii, Tu nu Te-ai nici mirat ºi nu Te-ar fi nici durut prea mult...
2847 Dar eu? Tocmai eu?...

2848 13 - Cînd, dupã aceea Þi-ai ridicat ochii încercãnaþi de durere ºi m-ai privit doar o clipã
2849 adîncã, în ochii mei vinovaþi,
 Pag. 121

2850 14 - cînd buzele Tale la care priveam cîndva ca la munþii de dupã care rãsãrea soarele
2851 ºi-mi aducea viaþã sufletului meu, - s-au deschis palide ºi cu greu,

2852 15 - cînd dragostea Ta totdeauna atît de nevinovatã ºi dulce, acum zdrobitã de mine,
2853 stãtea sîngerînd în faþa mea -

2854 16 - mi-ai spus numai douã cuvinte:

2855 - “ºi tu”?

2856 17 - atunci m-am prãbuºit!

2857 ºi n-am crezut cã mã voi mai putea scula niciodatã.

2858 18 - Nu-Þi mai meritam decît dispreþul Tãu total

2859 ºi veºnic.

2860 19 - Nimeni nu fusese atît de sus ºi nu se prãbuºise atît de adînc.

2861 20 - Nimeni nu fusese învrednicit de atîta har ºi nu se fãcuse vinovat de atîta

2862 nerecunoºtinþã, ca mine.

2863 21 - Nimeni nu fusese atît de fericit ieri - ºi atît de nefericit azi.

2864 22 - Sudoarea ºi lacrimile îmi erau ca niºte ºiroaie mari de sînge care îmi þîºneau din
2865 fundul unei rãni adînci a inimii Sale, care parcã mi se rupea toatã începînd de jos pînã sus.

2866 23 - Dar cum aº fi putut descoperi eu oare în alt fel

2867 cît de nemãrginit de mare este dragostea Ta

2868 24 - ºi cît nepãtruns de Bun eºti Tu?

2869 Isuse! Tu eºti toatã iertarea tuturor pãcatelor mele!
 Pag. 122

2870 51 - Cele trei minuni

2871 1 - Îmi aduc aminte prima noastrã cunoºtinþã. ªi toatã istoria vieþii mele ºi iubirii noastre
2872 de pînã atunci!

2873 2 - Ce tare fusese patul de fier gol pe care zãceau întinse de Tine în noaptea neîntreruptã
2874 a atîtor ani, pînã ce mi-a sosit dimineaþa Ta, Soarele meu!

2875 3 - Cît aº mai fi dormit eu oare acolo, în mizeria neºtiinþei mele, dacã n-ai fi venit Tu, sã
2876 mã trezeºti?

2877 4 - Eu nu aveam pînã atunci nici trecut, nici amintiri. ªi nici nu mã gîndeam la un viitor...

2878 5 - ªtiu doar cã a fost o noapte cumplit de lungã ºi de grea, ºi cã nu m-am trezit decît
2879 atunci cînd Þi-am auzit glasul Tãu, strigîndu-mã pe nume.

2880 6 - Unde fusese-ªi Tu oare cã parcã niciodatã nu Te vãzusem - pînã în clipa aceea?

2881 7 - Ce putere a fost oare în cele trei cuvinte pe care mi le-ai spus Tu atunci cã ele au adus
2882 dintr-o datã atîta luminã necunoscutã în mine

2883 8 - atîta luminã încît în mijlocul tuturor celor ce mã înconjurau atunci, nu Te-am mai
2884 vãzut dintr-o datã decît pe Tine?

2885 9 - Fuse o noapte ºi era o dimineaþã:

2886 Ziua întîi... a vieþii iubirii mele!

2887 10 - Cîtã vreme vorbeai altora, eu nici nu Te auzisem.

2888 Urechea mea s-a trezit doar în clipa cînd Tu ai strigat numele meu.

2889 11 - Pînã vorbeºti tuturor, îmi erai, ca toþi, al tuturora.

2890 Cînd mi-ai vorbit mie, mi-ai devenit dintr-o datã numai al meu!

2891 12 - Doar trei cuvinte! - dar acele trei cuvinte au fãcut minunea, au însemnat pentru mine:
2892 lumina, viaþa, iubirea.

2893 13 - Ele mi-au fãcut dintr-o datã un fel de soare ºi m-au înãlþat într-un fel de cer...

2894 14 - Unde erau oare aceste trei Dumnezeieºti minuni ale mele înainte de a mi le reda Tu?
 Pag. 123

2895 15 - Fuseserã oare în adîncul meu ºi se treziserã abia în clipa cuvintelor Tale, ori eu nu
2896 le avusesem niciodatã ci erau în Tine ºi Tu mi le-ai nãscut doar cînd cele trei cuvinte ale Tale
2897 s-au împreunat cu inima mea?

2898 16 - Apoi a fost iarãºi o searã ºi s-a fãcut iarãºi o noapte...

2899 - a doua!

2900 17 - Un zid de întuneric gros s-a lãsat iarãºi dintr-o datã, aºezîndu-se între noi ºi
2901 învãluindu-mã rece ºi amar într-o altã singurãtate.

2902 18 - Apoi zidul acesta s-a fãcut tot mai rece, mai gros ºi mai amar, cãci mîinile pe care
2903 le iubeam cel mai mult ºi le sãrutam cel mai cu drag, luptau cel mai harnic sã-l înalþe ºi sã-l
2904 îngroaºe între noi cît puteau mai repede ºi mai tare.

2905 19 - ...Dar eu acum aveam un trecut ºi aveam o amintire.

2906 Acum întunericul îmi era mai înafara mea - nu ºi înãuntrul meu.

2907 20 - Înãuntrul meu ardea acum nemuritoarea luminã a celor trei cuvinte ale Tale, ºi ale
2908 celor trei minuni nãscute în mine, care îmi aduseserã o fiinþã cereascã.

2909 21 - Cu ele m-ai legat de Tine în aºa fel încît sã nu mã mai pot nici eu - ºi nici vreo altã
2910 putere - dezlega de Tine niciodatã,
2911 Isuse...
 Pag. 124

2912 52 - Noaptea cea din urmã

2913 1 - Astfel a venit iarãºi o dimineaþã.

2914 S-a fãcut dintr-o datã aºa de frumos ºi aºa de ziuã de parcã n-ar mai fi fost niciodatã între
2915 noi un zid.

2916 2 - Lumina, viaþa, iubirea, - sãpaserã din amîndouã pãrþile la temeliile lui groase, amare
2917 ºi reci - ºi le-a prãbuºit dintr-o datã, întîlnindu-ne.

2918 3 - Dar din întunericul prãbuºit ne rãmîne totuºi ceva rece ºi amar. Ca o umbrã peste
2919 trecut. ªi ca o toamnã pentru viitor.

2920 4 - Aceasta m-a fãcut sã mã alipesc mai strîns de Tine. ªi sã doresc ca Tu sã mã legi cu
2921 alte nenumãrate lanþuri ale Tale spre a nu mã mai putea într-adevãr dezlega nimeni ºi nimic
2922 niciodatã.

2923 5 - Acoperiºul casei noastre devenise mai albastru, ºi mai larg decît toate hotarele
2924 cerurilor.

2925 6 - ªi aºternutul bucuriilor noastre, era acum mult mai moale ºi mai frumos decît toate
2926 întinderile cîmpiilor.

2927 7 - În tot Paradisul eram numai noi singuri ºi nici o muzicã din lume nu ar fi putut încînta
2928 auzul meu cît ºoaptele iubirii Tale regãsite.

2929 8 - Toate izvoarele pãmîntului murmurau numai viersuri de iubire ºi toate pãsãrile cerului,
2930 zburînd douã cîte douã le rãspundeau cu alte versuri asemenea acelora.

2931 9 - Toatã roua serilor noastre, toþi picurii dimineþilor de pe iarbã ºi de pe flori, prin
2932 aceleaºi raze ale lunii pline - întorceau stelele cerului aceleaºi sãrutãri strãlucitoare.

2933 10 - Orice priveam, era minune,

2934 orice atingeam, era aur,
2935 orice ascultam era cîntec
2936 ºi oriunde înseram, eram acasã.

2937 11 - Apoi din nou, în plinã zi, s-a fãcut dintr-o datã iarãºi o noapte, noaptea a treia, cea
2938 mai lungã ºi mai grea.
2939 Noaptea din urmã.
 Pag. 125

2940 12 - A fost oare numai noapte? - Nu, a fost ºi un mormînt din care nici nu mai puteam
2941 nãdãjdui uneori cã am sã mai ies vreodatã.

2942 13 - Pentru cã eu însumi, în cea mai mare nebunie ºi rãtãcire cu putinþã a minþii mele,
2943 ajutasem la sãparea lui,

2944 14 - îngãduind sãgeþilor amare sã pãtrundã cît mai adînc în inima luminii mele
2945 zdrobindu-mi-o.

2946 15 - Ai venit la uºa mea ºi ai cerut sã intri, pentru ca ispititorul sã nu mi-o afle goalã.

2947 16 - Dar zãvorul era împins de mine pe dinãuntru. ªi perdeaua geamului dinspre Tine, era
2948 trasã de mîna mea.

2949 17 - Te-am simþit în geam, - ºi parcã Þi-am vãzut Mîinile Tale însîngerate pentru mine,
2950 încercînd sã-l deschidã...

2951 18 - Þi-am auzit suspinul Tãu sfîºietor pentru mine. ªi glasul plin de îndurerare,
2952 chemîndu-mã pe nume ºi înºtiinþîndu-mã.

2953 19 - Dar eu cu mintea mea, jumãtate adormitã ºi cu inima mea jumãtate rece, - nu mai
2954 auzeam ºi nu mai simþeam decît jumãtate de adevãr.

2955 20 - Era ca o întunecime de soare.

2956 În curînd umbra îmi cuprinse totul.
2957 ªi aºa m-am prãbuºit.

2958 Cel care a iubit prea viu

2959 o sã uite prea tîrziu
2960 cel ce-a dus prea mare dor
2961 n-o sã uite prea uºor.
 Pag. 126

2962 53 - În nebunia mea

2963 1 - Îmi mai aduc încã ºi acum aminte de clipa aceea de dinainte de întunecimea mea din
2964 urmã.

2965 2 - ªi nu voi putea sã uit niciodatã înºtiinþarea dragostei Tale care lupta cu întunericul sã
2966 nu mã cuprindã de tot.

2967 3 - Adu-þi aminte cît de mult te-am iubit - îmi ziceai Tu.
2968 Gîndeºte-te de unde am venit pentru tine
2969 ºi aminteºte-þi cu ce preþ te-am rãscumpãrat.

2970 4 - Ridicã-te, scoalã-te, vino deschide-Mi iarãºi inima ta ºi braþele tale.

2971 5 - Tu nu trebuie sã fii al nimãnui altcuiva, nici mãcar al tãu însuþi, cãci Eu te-am
2972 rãscumpãrat cu un preþ nespus de mare.

2973 6 - Ascultã-Mi glasul Meu - ºi inima ta sã gãseascã toatã plãcerea ei în cãile Mele.

2974 7 - Numai Eu îþi pot da þie adevãrata ºi întreaga fericire, aici ºi în veºnicie, nimeni
2975 altcineva.

2976 8 - Nu-þi lãsa inima înduplecatã de ispitã ºi nu-þi deschide braþele spre pãcat. Pãcatul este
2977 nefericirea ta. Nepãsarea îþi va zdrobi viaþa.

2978 9 - Revino iarãºi la dragostea ta dintîi - îmi ziceai Tu. Numai în Mine vei afla adevãrata
2979 iubire.

2980 10 - Numai Eu ºtiu sã te fac cu adevãrat fericit. Tot ce este al Meu va fi ºi al tãu. Ai sã
2981 vezi slava pe care o am Eu ºi Eu te voi face pãrtaº la ea.

2982 11 - Locul unde stai - îmi ziceai Tu - este un loc primejdios. ªi starea în care ai ajuns
2983 acum este o stare aducãtoare de nimicire.

2984 12 - Lasã-þi toatã sãrãcia acestei locuinþe ºi smulge-te din ispita acestei stãri.

2985 13 - Primeºte îndemnul Meu ºi alege înãlþimile Mele.

2986 14 - Ceea ce ochiul tãu n-a vãzut, urechea n-a auzit ºi inima ta n-a putut sã bãnuiascã, - te
2987 aºteaptã la Mine, - vino!...

2988 15 - Dar eu tãceam cu o tãcere vinovatã.

2989 Îþi simþeam inima cunoscutã, bãtînd dureros ºi fierbinte pentru mine, la uºa mea,
2990 aºteptînd.

2991 16 - Dar eu am tãcut nemiºcat.

2992 Îþi auzeam suspinul adînc ºi Îþi bãnuiam mîhnirea amarã,
 Pag. 127

2993 dar întunericul din mine tãcea, ca sã pleci.

2994 17 - Tu nu puteai pleca. Nu mai puteai spune nimic dar nu plecai. Stãteai zdrobit înaintea
2995 ferestrelor mele cîndva atît de curat deschise spre Tine. Toatã înfãþiºarea Ta îmi vorbea mai
2996 sfîºietor ca orice glas.

2997 18 - Mama mea ºi fraþii mei m-au bãtut ºi m-au lovit atît de greu ºi de îndelung.
2998 Priveºte-mi fãptura palidã de vînãtãi ºi de rãni pe care în casa celor ce mã iubeau, le-am
2999 primit, - din pricina Ta.

3000 19 - Atunci Þi-am strigat: Du-Te! N-a fost de-ajuns cît am suferit pînã acum din pricina
3001 Ta?

3002 20 - Numele meu a ajuns de ocarã ºi toþi mã aratã cu degetul luîndu-mã în rîs ºi
3003 batjocorindu-mã, - din pricina Ta.

3004 21 - Pînã cînd ºi secãturile secãtuite mã dispreþuiesc.

3005 22 - Beþivii m-au pus în cîntecele lor, iar desfrînaþii îºi fac semne arãtîndu-mã cu degetul
3006 cînd merg pe drum - din pricina Ta.

3007 23 - Pînã la marginile cetãþii se vorbeºte numai despre mine.

3008 24 - Femeile guralive ºi iscoditoare îmi scot tot felul de vorbe rele.

3009 25 - Trecãtorii se uitã pe furiº cu ochii miraþi ºi vicleni spre casa mea, ºoptindu-ºi sau
3010 strigîndu-ºi tot felul de întrebãri ºi rãspunsuri jignitoare despre mine - din pricina Ta.

3011 26 - Orice vãd ºi orice aud mã chinuiesc.

3012 Tot ce fac este rãu.
3013 Tot ce dau este respins.
3014 Tot ce gîndesc este judecat ºi ocãrît - din pricina Ta.

3015 27 - Dragostea Ta mi-a ajuns o povarã. N-o mai pot purta, - du-Te!
3016 - ªi Þi-am întors spatele cu duºmãnie!

3017 28 - Am auzit paºii Tãi întorcîndu-se cu amar ºi îndepãrtîndu-se zdrobiþi.

3018 29 - ªtiam cã nimic pe lume nu mai poate fi atît de amar zdrobit ca inima Ta atunci.

3019 30 - Dar nu-mi pãsa. În mine era o inimã strãinã care Îþi vorbea în nebunie ca unui
3020 vrãjmaº.
3021 - Nu ºtiam...

3022 Faþã de un prieten dulce, tu sã ai în vremi amare

3023 bunãtatea nesfîrºitã ºi iubirea cea mai mare
3024 cînd se aflã-n vremuri bune omul crede ºi nu crede
 Pag. 128

3025 dar iubirea ta curatã numai la necaz þi-o vede.

3026 54 - Cum voi mai putea trãi?

3027 1 - Nu ºtiam cã va veni atît de grabnic vremea sã plãtesc.

3028 2 - Dar abia ai plecat Tu - ºi s-a trezit în mine inima cea adevãratã. Ca dintr-un somn de
3029 moarte s-a trezit.

3030 3 - A început sã urle de durerea celor fãcute ºi sã mã mustre cu vorbe mai usturãtoare ca
3031 arsurile de flãcãri. ªi mai grele ca loviturile de bici.

3032 4 - Ce-ai fãcut nefericitule, ce-ai fãcut?

3033 Cum ai putut uita, cum ai putut lovi, cum ai putut alunga, singura ta luminã, singura ta
3034 salvare, singura ta iubire?
3035 Cum crezi cã vei mai putea trãi fãrã El?

3036 5 - Pînã nu L-ai cunoscut, da! Pînã cînd n-ai gustat iubirea Lui, puteai! Dar dupã ce L-ai
3037 cunoscut ºi ai gustat-o, - cum vei mai putea?

3038 6 - Þi-a fost grea uneori iubirea Lui ºi preþul care þi s-a cerut pentru cã era uneori dureros?
3039 - poate! Dar ce au însemnat acestea oare, pe lîngã tot ce þi-a dat El în schimb?

3040 7 - Tot ce ai dat tu este trecãtor ºi ieftin. Dar ce ai primit în schimb, nu era oare de mii
3041 de ori mai mult?

3042 8 - Cum ai putut tu uita prima ta luminã, cele trei cuvinte care te-au înviat ºi fericit, - din
3043 ziua ta dintîi?

3044 9 - Cum ai putut uita Edenul Strãlucit în care te-a intrat El ºi toate minunãþiile care le-ai
3045 trãit umblînd împreunã?

3046 10 - Oare ce ochi au mai vãzut ceea ce au vãzut ochii tãi? ªi oare ce urechi au mai putut
3047 auzi cuvintele pe care le-ai auzit tu?

3048 11 - Cui i s-a mai fãcut un asemenea har ºi cui i s-a mai dat sã trãiascã asemenea stãri
3049 cum ai trãit tu?

3050 12 - ªi toate acestea numai pentru cã erai al Lui, pentru cã umblai cu El, pentru cã Îl
3051 ascultai ºi-L urmai cu iubire pe Domnul tãu, Mirele tãu, Viaþa ta!

3052 13 - Acum ce vei ºti face fãrã El?

3053 Ce-þi mai rãmîne vieþii tale dupã ce þi-ai alungat iubirea, unica iubire adevãratã din ea?
 Pag. 129

3054 14 - Atunci se fãcu înspãimîntãtorul cutremur în sufletul meu. ªi se prãbuºi peste mine
3055 întunericul morþii.

3056 15 - M-am pipãit cu spaimã - ºi mi-am simþit sufletul cel mai nefericit, mai sãrac, mai orb
3057 ºi mai gol din toate lumile ºi din toate veacurile.

3058 16 - Toate în jurul meu devenirã dintr-o datã gunoi,

3059 iar de mine însumi îmi fu o deosebitã scîrbã, ca de un lepros respingãtor.

3060 17 - Gura parcã îmi era plinã de leºie ºi plinã de nisip. Un clei scîrbos ºi murdar îmi lipise
3061 mîinile ºi picioarele de aºternutul meu putred în care pãrea cã mã cufund ca într-o nesfîrºitã
3062 mocirlã întunecatã.

3063 18 - Dar n-am mai putut!

3064 Ci m-am prãbuºit parcã undeva adînc, foarte adînc, pînã în fundul pãmîntului, fãrã sã-mi
3065 pot scoate decît strigãtul cel mai amar ºi mai greu decît orice moarte!

3066 19 - O nenorocitul de mine!

 Pag. 130

3067 55 - În cel mai greu întuneric

3068 1 - O, nenorocitul de mine, ce aspre au fost cuvintele mele împotriva Ta!

3069 2 - Ce nedrept eram eu însumi cu mine atunci cînd Te învinuiam pe Tine. Cum îmi
3070 nimiceam chiar eu cu mîinile mele, propria mea fericire alungîndu-Te!

3071 3 - Tu îmi spuseºi de atîtea ori cã va veni încercarea dragostei mele. ªi cã necazurile vor
3072 fi singurul mijloc prin care se va putea dovedi cã eu Te iubesc pe Tine cu adevãrat.

3073 4 - Mi-ai dovedit de atîtea ori cã dragostea Ta pentru mine a trecut biruitoare prin
3074 încercãri nespus mai mari decît oricare mi le-aº fi putut închipui eu.

3075 5 - Fãcîndu-mã sã înþeleg cã ºi dragostea mea pentru Tine nu poate adeveri decît astfel,
3076 cã este sau nu, vrednicã de Tine.

3077 6 - Dar într-o clipã de nebunie ºi de nerãbdare, eu am uitat totul.

3078 7 - Cît Te-am avut lîngã mine, nu Te-am ºtiut preþui.

3079 Mi-ai îmbogãþit sufletul atît de mult încît ajunsesem sã mã vãd bogat ºi fãrã de Tine.

3080 8 - Mi-ai dãruit atîtea frumuseþi ºi binecuvîntãri, încît mã credeam fericit ºi fãrã Prezenþa
3081 Ta.

3082 9 - M-ai acoperit cu atîtea daruri ºi m-ai înzestrat cu atîtea binefaceri, cã mã credeam
3083 îndestulat pe totdeauna - chiar ºi dacã n-ai mai fi Tu.

3084 10 - Suferinþa pentru Tine îmi apãru atunci fãrã nici un rost, ba chiar îmi pãru o povarã
3085 chinuitoare ºi ruºinoasã.

3086 11 - Tu Însuþi îmi pãru cã eºti pentru mine ceva chinuitor ºi ruºinos. Din pricina Ta
3087 trebuia sã înfrunt prea multã urã, prea multe lovituri, prea multe pierderi.

3088 12 - ªi nu le mai puteam înfrunta. Pierdusem orice putere.

3089 13 - Ai mei, pe care îi pãrãsisem cîndva pentru Tine, îmi deveniserã dintr-o datã atît de
3090 necesari ºi de buni, încît chiar mã miram cum de am avut nebunia sã-i pãrãsesc pentru a
3091 asculta de Cuvintele Tale.
 Pag. 131

3092 14 - Întunecarea minþii mele merse ºi mai departe:

3093 Tot ce pierdusem în faþa lumii, îmi apãru peste mãsurã de scump ºi de însemnat, faþã de
3094 tot ce aflasem în faþa Ta.

3095 15 - Toate aceste pierderi îmi golirã inima ºi îmi împovãrau sufletul în aºa fel încît am
3096 ajuns sã mã prãbuºesc pînã la starea din care Þi-am aruncat acele cuvinte mai aspre ºi mai
3097 nebuneºti decît oricare vorbe care au putut ieºi vreodatã din gura mea. ªi tocmai Þie.

3098 16 - Tocmai Þie, Preaiubitul inimii mele, Singura Fericire a sãrmanei mele vieþi.

3099 17 - Þie Dumnezeu þi-a dat un trup ºi un suflet.

3100 În acest Trup Te-ai dat pentru mine suferind atît de mari dureri biciuit, strãpuns, zdrobit.

3101 18 - Cu sufletul Tãu a trebuit sã iei asupra Ta Tu Cel Neprihãnit, atît de multe ºi urîtele
3102 mele pãcate.
3103 ªi nu numai ale mele, ci a întregii lumi.

3104 19 - Mie Dumnezeu mi-a dat acest trup pentru ca în el sã mã predau Þie, jertfindu-Þi tot
3105 ce sînt ºi tot ce am în cea mai desãvîrºitã predare ºi dragoste, fiind gata sã sufãr totul pentru
3106 credincioºia Ta.

3107 20 - Dar vai, ce am fãcut eu cu el! În clipa cînd sufletul mi-a fost cel mai slab, - trupul
3108 mi le-a prãbuºit pe amîndouã...
 Pag. 132

3109 56 - Moartea cea mai fioroasã

3110 1 - Tu m-ai învrednicit pe mine sã fiu atît de aproape de Inima Ta.

3111 2 - Mi-ai arãtat nu numai cea mai mare iubire ci ºi cea mai mare încredere.

3112 3 - Eu trebuia sã mã duc sã mãrturisesc oricui, prin cuvîntul meu, prin trãirea mea, prin
3113 toatã lumina ochilor mei, fericirea de a Te cunoaºte, de a fi al Tãu.

3114 4 - Trebuia sã arat ce salt ceresc transformã prin naºterea de sus pe oricine aflã lumina
3115 Ta minunatã.

3116 5 - Ce scop mãreþ ºi unic aveam eu. Nimeni n-a mai avut aºa.

3117 6 - Ce mãrturie slãvitã eram sã aduc pe pãmînt! Nimeni nu mai fusese astfel.

3118 7 - Ce fericit ºi dezlegat de toate celelalte ar fi trebuit sã merg, sã strig, sã ard pentru
3119 Tine! Mai mult ca oricine.

3120 8 - Cît ar fi trebuit sã se arate lumii de aprinsã, de strãlucitã, de biruitoare dragostea Ta

3121 în mine, dupã cum se arãtase în Tine dragostea mea!
3122 Cîtva timp, într-adevãr, aºa a fost.

3123 9 - Nu voi putea uita niciodatã cît de fericit eram atunci, luptînd cu toþi, pînã cînd ºi cu
3124 cei mai puternici ºi mai dragi, pentru Tine Dragostea mea, pentru cã Te iubeam nespus de
3125 mult ca pe orice, ca pe oricine.

3126 10 - ªi cîtã vreme aceastã dragoste mi-a ars înalt pe altarul curat al inimii, nimic nu m-a
3127 putut clãtina, nimic nu m-a putut birui, nimic nu m-a putut despãrþi de Tine...

3128 11 - Dar nu numai hãrþuielile lor prea îndelungi ºi prea multe m-au obosit. Nu numai
3129 vrãjmaºii Tãi dinafara mea, ci mai ales vrãjmaºii dinãuntrul meu m-au doborît.

3130 12 - Lipsa mea de veghere ºi de pregãtire în vederea ispitei,

3131 ºi prea marea mea încredere în puterile mele,

3132 13 - nepãsarea mea faþã de rugãciune, de evlavie ºi de temerea de pãcat.

3133 ªi mai ales rãcirea dragostei mele stãruitoare, ostenitoare, alipitã strîns numai de Tine.

3134 14 - Toate acestea m-au adus pe nesimþite dar sigur, pînã la marginea acelei prãpãstii,
3135 unde m-am prãbuºit apoi în clipa cînd echilibrul meu lãuntric s-a pierdut.
 Pag. 133

3136 15 - Cînd lumina duhului meu s-a stins, cînd temelia credincioºiei mele s-a zdruncinat de
3137 tot,

3138 16 - atunci întunericul m-a cuprins din toate pãrþile.

3139 17 - Am zãcut apoi timp lung, întunecat ºi amar, în cea mai înspãimîntãtoare dintre toate
3140 singurãtãþile care pot fi pe lume. Cînd nici unul dintre ceruri nu se mai deschide.

3141 18 - Cînd nici una dintre nãdejdi nu mai licãreºte ºi cînd nici unul dintre mîngîietori nu
3142 mai vine.

3143 19 - Cînd numai întunericul deznãdejdii, numai spaima morþii ºi numai adîncimile
3144 satanice vreau sã-mi rãvãºeascã ºi sã-mi ucidã toatã lumina inimii mele.

3145 20 - Pãrãsit atunci de prietenii Tãi, Prietenul meu Îndurerat,

3146 eram acoperit de lepra pãcãtoºirii în care cãzusem

3147 21 - ºi neavînd lîngã mine decît fãpturi respingãtoare cu glas ºi cu apropieri ºerpeºti,
3148 - nu mai aºteptam decît moartea cea fioroasã.
3149 ªi de o mie de ori mai fioros: - ceea ce venea dupã ea!

3150 22 - Atunci am scos din adîncul sufletului meu, din adîncul prãbuºirii mele ºi din adîncul
3151 celor mai amare lacrimi, acel strigãt mai deznãdãjduit ca moartea:

3152 23 - O, nenorocitul de mine, cine mã va izbãvi dintr-o astfel de moarte?

3153 Nimeni nu mai fusese prãbuºit atît de jos.
 Pag. 134

3154 Mã rog în noaptea încercãrii

3155 Mã rog în noaptea încercãrii

3156 cu teamã ºi cu-ncredinþare
3157 ca tot ce-am cîºtigat cu jertfe
3158 sã-mi fie-ncununat cu soare.

3159 Mã rog în mijlocu-ncercãrii

3160 stînd între steaguri ºi sicrie
3161 ca tot ce-am semãnat cu lacrimi
3162 sã-mi fie strîns cu bucurie.

3163 Mã rog în focul încercãrii

3164 între înãlþimi ºi-ntre ruine
3165 ca tot ce-am închinat iubirii
3166 sã-mi fie-nvrednicit de Tine.

3167 Mã rog în cumpãna-ncercãrii

3168 dintre osîndã ºi coroanã
3169 ca tot ce-am dãruit sfinþirii
3170 sã-mi fie fãrã de prihanã.

3171 Mã rog la capãtu-ncercãrii

3172 între poruncã ºi rãsplatã
3173 ca tot ce-am cucerit cu sînge
3174 sã nu pot pierde niciodatã.

3175 Mã rog - spre slava încercãrii

3176 sã-mi vãd odatã lîngã mine
3177 mulþimile de fraþi ºi îngeri
3178 cu care sufãr pentru Tine.
 Pag. 135

3179 Doamne, numai Tu eºti

3180 Doamne numai Tu eºti Singur

3181 arzãtoarea-mi cruce,
3182 - dacã nu mi-o porþi Tu, oare
3183 cine mi-o va duce?
3184 cã pe lume n-am pe nimeni
3185 s-o mai poatã duce?

3186 Numai Tu-mi poþi înþelege

3187 lacrimile-amare
3188 nu-mi mai ºtie-n lumea asta
3189 nimeni ce mã doare
3190 nu mai ºtie ca ºi Tine
3191 nimeni ce mã doare.

3192 Numai Singur Tu poþi astãzi

3193 sã-mi mai fii aproape
3194 - dacã nu-mi ajuþi Tu oare
3195 cine-o sã mã scape?
3196 n-am pe nimeni, ca pe Tine
3197 altul sã mã scape.

3198 Numai de la Tine Singur

3199 mai aºtept scãpare
3200 - numai Tu ºtii ce-i iubirea
3201 singurã sub soare
3202 cînd aºteaptã ºi cînd plînge
3203 singurã sub soare!
 Pag. 136

3204 57 - Vuietul furtunilor mele!

3205 1 - Iar Tu m-ai lãsat acolo aºa, pînã cînd durerea ºi-a fãcut în mine lucrarea pe care numai
3206 ea o putea face.

3207 2 - Pînã cînd singurãtatea mi-a zdrobit inima cum numai ea mi-o putea zdrobi.

3208 3 - ªi pînã cînd dorul meu dupã Tine mi-a ars ºi mi-a arat sufletul meu cum numai el mi-l
3209 putea arde ºi ara.

3210 4 - Atunci cînd n-am mai putut rãbda,

3211 am aruncat totul!
3212 Am dispreþuit împotrivirea ºi stãpînirea tuturor.

3213 5 - Am rupt lanþurile, am aruncat zdrenþele, am lepãdat orice teamã ºi orice ruºine

3214 6 - ºi am pornit ca un nebun sã Te caut pe Tine, Cel alungat de nebunia mea.

3215 7 - Aº fi dat orice, aº fi fãcut orice, aº fi suportat orice, - numai sã Te mai pot afla, sã Te
3216 mai pot întîlni, sã Te mai pot vedea odatã. Oriunde, oricum, oricînd.
3217 Tu, Singura potolire a tuturor furtunilor mele!

3218 8 - Înnebuneam cînd îmi aduceam aminte ce mi-ai fãcut Tu ºi ce Þi-am fãcut eu.

3219 9 - O de Te-aº mai întîlni o clipã - sau mãcar sã Te pot vedea chiar ºi de departe...

3220 10 - Doar sã te mai vãd odatã chiar ºi dacã nu m-ai vedea Tu.

3221 11 - Mãcar sã nu-mi spui nici un cuvînt, sã nu-mi faci nici un semn - ci numai sã Te pot
3222 vedea.

3223 12 - Mergeam pe cîmpuri ºi priveam în jurul meu sã nu fie nimeni sã mã vadã - ca sã pot
3224 striga ca un nebun Numele Tãu.

3225 13 - Cu obrajii ºiroind de lacrimi, cu mîinile uscate întinse spre cer, cu ochii topiþi ºi
3226 încercãnaþi de dorul Tãu dureros, strigam nu numai cu toatã inima ci ºi cu toatã gura!

3227 14 - Unde eºti oare Tu, Cel pe care Te doreºte inima mea?

3228 15 - Tu Cel fãrã de care nu pot nici trãi nici muri...

 Pag. 137

3229 16 - Cel atît de aproape ºi atît de departe de mine. Dorul meu, Dorul inimii mele nebune...

3230 17 - ªi ascultam. Poate de undeva voi auzi vreo nãdejde. Oricît de slabã...

3231 18 - Dar nu auzeam decît ecoul amar al singurãtãþii din jurul meu. ªi ecoul acela, de o mie
3232 de ori mai amar al singurãtãþii dinãuntrul inimii mele.

3233 19 - Ecoul amar repetat ºi înmulþit de toate dealurile, de toate vãile, de toate amintirile
3234 mele strãbãtute ºi pãrãsite de Tine.

3235 20 - Pînã cînd rãmîneam ºi mai singur sã-mi murmur singurel refrenul din plîngerea
3236 plîngerilor mele care sã-mi rupã ºi mai adînc inima:

3237 Bolnav de iubire ºi zdrobit de jale

3238 am pornit pe drumuri lungi a Te gãsi
3239 sã-Þi sãrut cu lacrimi urma urmei Tale
3240 - ºi mãcar odatã Faþa-a-Þi mai privi...
3241 .........................
3242 O, Sfîntã, unicã iubire,
3243 o, fericit prilej avut,
3244 - cu cîte lacrimi te plãteºte
3245 acela care te-a pierdut!
 Pag. 138

3246 58 - O punte de luminã dulce

3247 1 - Dar cum voi putea eu spune vreodatã oare ce s-a petrecut apoi?

3248 2 - Cum sã pot arãta vreodatã în cuvintele, în rugãciunile ºi în lacrimile mele, în cîntãrile
3249 ºi în toate renunþãrile mele - ceea ce mi-ai fãcut Tu?

3250 3 - Cînd a trecut vreme nenorocirilor mele, a trecut ºi ea.

3251 4 - Cînd a venit vremea cîntãrii mele, a venit ºi cîntarea mea.

3252 5 - Cînd a venit vremea iubirii mele - Soarele ei n-a mai rãsãrit încet, ci mi S-a ivit
3253 dintr-o datã în toatã strãlucirea amiezii Sale.

3254 6 - Dar de prea lung umblet prin întuneric,

3255 sau de prea multe lacrimi,
3256 - ochii mei slãbiserã ºi vederea mea nu mai putea birui, prea marea luminã care mã
3257 inundase.

3258 7 - Eram parcã tot în închisoarea mea întunecatã - ºi abia Te mai puteam vedea prin
3259 lacrimi, ca printre niºte zãbrele de aur, undeva departe, plutind în luminã, gata sã Te pierd
3260 iarãºi.

3261 8 - Inima mi se topise, picioarele ºi mîinile îmi tremurau, fiinþa mea întreagã îmi pãrea
3262 cã arde.

3263 9 - Nu ºtiam dacã mor sau dacã înviu.

3264 Stãteam înmãrmurit nu ºtiu dacã de nebun sau de uimit: Erai lîngã mine oare, sau îmi erai
3265 nespus de departe?

3266 10 - Mi-ai grãit, - dar eu nu mai ºtiam ce.

3267 11 - Mi-ai privit în ochi, în inimã, în tot strãfundul fiinþei mele.

3268 12 - ªi totul mi-a fost descoperit ºi gol în faþa acestor priviri, în care ºi eu am pãtruns
3269 totul.

3270 13 - Mi-ai fost ºi aici, - dar parcã îmi erai ºi dincolo de toate depãrtãrile mele.
3271 Totuºi Te-am simþit întreg, cã îmi eºti Tu!
 Pag. 139

3272 14 - De undeva, din cerul de unde Te vedeam, un fulger mi-a despicat tot întunericul meu
3273 de sus pînã jos, prãbuºindu-l.

3274 15 - ªi din Muntele Tãu s-a fãcut dintr-o datã o punte de luminã dulce peste toatã
3275 prãpastia dintre noi, pînã la þãrmul dragostei mele înviate.

3276 16 - A fost mai mult de spus decît aº fi putut bãnui vreodatã chiar în nebunia speranþelor
3277 mele.

3278 17 - O, niciodatã n-aº fi putut spera sã-mi fii atît de Bun!

3279 18 - Iubirea mea fãcuse astfel cel mai uriaº dintre salturile ei, spre a cunoaºte iubirea
3280 mãrimii Tale.

3281 19 - Dar de la marginea îndepãrtatã a hotarului pînã unde ajunsese, cînd am privit înainte
3282 încercînd sã desluºesc întinderea viitoare a dragostei Tale, - n-am putut vedea decît o înãlþime
3283 albã pierdutã într-o strãlucire de care nu-mi puteam apropia ochii.

3284 20 - ªi al cãrei hotar nu l-am mai putut bãnui.

3285 21 - Slavã ºi adoraþie eternã Þie Nebãnuitã Dragoste a lui Dumnezeu,

3286 22 - Singura care m-ai putut înþelege, ierta ºi sãruta iarãºi ca ºi cînd nu s-ar fi întîmplat
3287 nimic.
3288 Isuse!...
 Pag. 140

3289 59 - Cele patru nemãrginiri

3290 1 - Am îngenuncheat chiar ºi pe locul unde mai mirosea proaspãt mireasma paºilor Tãi.

3291 2 - Mi-am lipit inima încã de locul fierbinte unde stãtuºi Tu la mine.

3292 3 - ªi cu buzele arse de dorul Tãu ºi dulci de ºoaptele mele am sãrutat urma urmei Tale
3293 pe care, în sfîrºit, - o regãseam iarãºi.

3294 4 - Dupã atîþia ani de lacrimi amare, simþeam iarãºi din nou ce dulci pot fi totuºi
3295 lacrimile.

3296 5 - ªi dupã atîta vreme în care eu nu cunoscusem decît greutatea lor, simþeam din nou ce
3297 fericitã despovãrare pot totuºi aduce ele.

3298 6 - Slavã veºnicã Þie în care fericit mã pot scufunda iarãºi, ca într-o apã luminoasã ºi
3299 dulce.
3300 Nesfîrºit de luminoasã ºi dulce...

3301 7 - Neºtiinþa mea e singurul pai de care pot sã mã agãþ, cînd stau în faþa Ta cu tot ce am
3302 fãcut atunci.

3303 8 - O, cît de mult aº vrea sã pot ºterge din amintirea Ta - ºi mai ales din a mea - tot ce
3304 am fãcut ºi spus în clipa nebuniei ºi prãbuºirii mele!

3305 9 - Dar ºtiu cã nu le-aº fi putut ºterge nici cu lacrimile nici cu sîngele meu. Urmele lor
3306 negre se întipãresc atît de adînc!

3307 10 - Însã cînd mi-am aruncat privirea în ochii Tãi sã vãd dacã a mai rãmas ceva din toate
3308 acestea în Inima Ta, - o, în întregimea Ei am vãzut numai Iubire.

3309 11 - Prin apele limpezi ale Ochilor Tãi, am vãzut în toatã Inima Ta, numai iubirea mea
3310 cea dulce pe care o cunoscusem în cele mai frumoase din zilele mele.

3311 12 - Dar adîncimea ºi limpezimea ei de acum, îmi apãru nespus mai profundã ºi mai
3312 curatã decît o putusem vedea pînã atunci.

3313 13 - Precum chipul unui copil, la trecerea hotarului din copilãrie în tinereþe, îºi capãtã
3314 maturitatea adoraþiei depline.

3315 14 - Precum un rod verde îºi capãtã culoarea ºi forma frumoasã a pîngãririi la trecerea
3316 hotarului spre varã.
 Pag. 141

3317 15 - Tot aºa dragostea Ta pentru mine îmi apãru acum nespus mai profundã, mai
3318 frumoasã, mai dulce, mai maturã decît înainte, la vîrsta copilãriei cunoaºterii mele.

3319 16 - Decît o ºtiam înainte de încercarea care îmi mãrturisea acum ºi mie atît de total felul
3320 de a gîndi, de a vedea, de a înþelege.

3321 17 - Frumoasã îmi fusese cunoaºterea copilãriei! Plãcutã ºi fragedã fusese pentru mine
3322 dragostea Ta atunci cînd nu cunoscusem luptele, lacrimile, despãrþirile ºi focul...

3323 18 - Dar cea de acum era cu atît mai frumoasã, cu cît trãsãturile ei îºi arãtau uimirii mele
3324 înãlþimea, adîncimea, lãrgimea ºi lungimea nemãrginirii ei.

3325 19 - În cele patru nemãrginiri ale Crucii Tale

3326 sub acoperiºul cãreia i se lipise crucea mea în cea mai nedespãrþitã îmbrãþiºare,
3327 de acum pe totdeauna.

3328 20 - O, dacã ºi Tu ai vedea astfel iubirea mea de acum, trecutã de cealaltã parte a focului
3329 ºi cernerii ei!
 Pag. 142

3330 60 - Tu n-ai vrut fãrã noi

3331 1 - Atotputernicã Iubire a lui Dumnezeu pentru mine, cît de înþeleaptã este lucrarea Ta
3332 ºi cît de minunat ºtii Tu sã faci ca toate lucrurile sã se întoarcã spre binele celui care îl
3333 iubeºti Tu!

3334 2 - Pãcatul meu cel roºu cum era cîrmîzul, Tu l-ai fãcut alb cum este zãpada.

3335 3 - Alungarea mea vinovatã s-a schimbat într-o aflare nespus mai fericitã.

3336 4 - ªi dragostea mea uºuraticã ºi neputincioasã dinainte, mi-ai prefãcut-o într-o dragoste
3337 sãnãtoasã, puternicã ºi temeinicã.

3338 5 - Focul încercãrii i-a ars numai ceea ce fusese copilãresc, ºubred, netrebnic ºi uºor.

3339 6 - De pe rodul ei care trecuse în pîrgã, cãzuse doar urma uscatã a florii din care se
3340 liberase. A florii care fusese semnul copilãriei, a cãrei vîrstã trecuse. ªi care avusese nevoie
3341 de o furtunã ca s-o elibereze.

3342 7 - Toate formele dragostei Tale faþã de mine sînt numai mijloacele prin care mi Te
3343 descoperi Tu.

3344 8 - Mijloacele prin care vrei sã mã conduci spre starea celei mai înalte fericiri pe care
3345 mi-ai pregãtit-o. ªi în care vrei sã ajung eu acum conºtient de ea.

3346 9 - La aceastã stare, Tu desigur m-ai fi putut duce ºi pe altã cale. Ai fi putut face totul
3347 numai Tu, fãrã nici o participare a mea.

3348 10 - Dar atunci unde ar fi fost minunata ºcoalã a încercãrii care singurã a putut face în
3349 inima mea lucrarea fãrã de care aº fi rãmas atît de departe de adevãrata mea fericire. Gustatã
3350 cu întreaga mea fiinþã, atît cu simþirea inimii mele cît ºi cu înþelegerea minþii?

3351 11 - Unde ar fi fost acea bucurie ºi mulþumire cã am dobîndit-o nu numai ca pe o pomanã

3352 din partea Ta ci ºi ca pe un rod al muncii ºi luptei, al suferinþei ºi cãutãrii mele? Al cãinþei
3353 ºi dorului meu?

3354 12 - Fãrã participarea mea la preþul înãlþãrii mele, fericirea mea n-ar fi fost atît de
3355 minunatã.

3356 13 - Slavã veºnicã înþelepciunii Tale care ºtie sã scoatã din orice amãrãciune, o nouã ºi
3357 necunoscutã dulceaþã pentru iubirea noastrã!
 Pag. 143

3358 14 - Tu desigur, puteai ºi fãrã Moise, sã-Þi izbãveºti pe poporul Tãu asuprit ºi sã-Þi înalþi
3359 Numele Tãu Minunat pînã în faþa marginilor lumii, prin dragostea Ta slãvitã.

3360 15 - Puteai sã dobori pe Goliat ºi fãrã praºtia lui David,

3361 16 - puteai sã ne laºi psalmii minunaþi ºi printr-altã harfã,

3362 17 - puteai sã ne cobori ºi prin îngeri Evanghelia Dumnezeiascã,

3363 - dar n-ai vrut fãrã preaiubiþii Tãi trimiºi!

3364 18 - Ei erau doar uneltele, dar Mîna care le purta erai Tu.

3365 19 - Nu braþul lor a cîºtigat biruinþele,

3366 nu condeiul lor a compus minunãþiile veºnice conþinute în Sfintele lor scrieri,
3367 ci Tu ai fãcut totul, folosindu-Te doar de ei ca de un paravan de dupã care lucrai.

3368 20 - Graiul lor, mai dulce decît orice ºoaptã de iubire

3369 ºi tãria lor mai puternicã decît orice forþã de pe lume - nu puteau veni decît de la Tine,
3370 Cel mai Dulce ºi mai Puternic!

3371 21 - Înþelepciunea Ta se descoperã în toate, pentru cã Tu eºti Adevãrul.

3372 22 - Al Tãu este Duhul ºi ale Tale sînt cuvintele lor.

3373 23 - A Ta este inspiraþia ºi a Ta armonia din toate.

3374 24 - Al Tãu era instrumentul din care se cînta, ºi a Ta mîna care îi scotea sunetele lui
3375 Dumnezeieºti.

3376 25 - Fiindcã numai aºa era fericitã dragostea Ta.

3377 ªi numai aºa puteai face fericitã dragostea lor,
3378 Isuse...

3379 Oamenii vãd numai fapta, Dumnezeu la gînd priveºte

3380 de aceea El ºi gîndul neîmplinit îl rãsplãteºte.
3381 Dacã fapta bunã, omul este împiedicat, n-o poate
3382 o sã-i rãsplãteascã gîndul, Tatãl care vede toate.
 Pag. 144

3383 61 - Un cîntar mare ºi alb

3384 1 - M-ai luat cu Tine ºi parcã treceam prin toate compartimentele veacurilor, iar Tu îmi
3385 arãtai toate deºertãciunile avuþiilor lumii.

3386 2 - Pe cîntarul Adevãrului Tãu toate nu valorau nimic.

3387 3 - Treceam cu Tine dintr-un veac în altul ºi pragul lor era atît de aproape.

3388 4 - Îmi arãtai ce preþ are Timpul ºi eu înþelegeam cît este de nebun cel care îl pierde
3389 alergînd dupã gunoaiele ºi dupã nimicurile lumii.

3390 5 - Priveam cu Tine la cei nedrepþi ºi la cei tirani care calcã în picioare pe cei neprihãniþi
3391 ºi pe cei mai mulþi, numai spre a ajunge mai degrabã ºi mai vinovaþi la judecata cea cumplitã
3392 ºi la osînda cea mai de jos -

3393 6 - ºi mã miram cît de mult se poate orbi omul.

3394 7 - Ascultam cu Tine la zgomotul lãudãros al minciunii pe care o aºteaptã peste o clipã
3395 focul nimicitor - ºi îmi ziceam: pînã cînd oare vor fi atît de mulþi nebuni ºi proºti în toate
3396 veacurile?

3397 8 - Pînã cînd oare nu pot oamenii privi înainte ci numai în jos?

3398 9 - Vedeam mulþimile aducînd gunoaie ºi nimicuri, în timp ce deasupra fiecãruia era un
3399 înger þinînd cîte o cununã strãlucitoare.

3400 10 - Dar gunoierul se uita în sus, pînã cînd cãdea pe spate ºi cu mîinile goale peste
3401 gunoiul sãu.

3402 11 - Am vãzut multe cîntare, ºi toate cîntãreau:

3403 unul sîngele - ºi iubirea,
3404 altul slava - ºi iubirea,
3405 altele aurul - ºi iubirea,
3406 altele viaþa - ºi iubirea.

3407 12 - ªi pe toate acestea am vãzut cã mai scumpã decît sîngele, era iubirea.

3408 13 - Mai înaltã decît slava era iubirea

3409 ºi mai de preþ decît aurul,
3410 ºi mai durabilã decît viaþa...
 Pag. 145

3411 14 - La urma tuturora am vãzut un cîntar Mare ºi Alb. Pe una din pãrþile lui erau toate
3412 capetele încoronate cu aur zadarnic al tuturor veacurilor.

3413 15 - Iar pe cealaltã parte Capul încoronat cu spini al Singurului Mîntuitor.

3414 16 - ªi toate nenumãratele lor cununi de aur zadarnic - nu puteau cîntãri cît cununa Lui
3415 de spini.

3416 17 - Atunci am înþeles cã o mie de cîntece ale veseliei nu preþuiesc cît o singurã lacrimã
3417 a suferinþei.

3418 18 - ªi am vãzut apoi pe alt cîntar asemenea lui, - deoparte toate iubirile lumii: iubirea
3419 aurului, iubirea slavei, iubirea vieþii, iubirea cuceririlor,

3420 19 - iar de cealaltã parte iubirea lui Dumnezeu.

3421 20 - ªi mai grea decît toate acelea, mai scumpã decît toate, mai strãlucitã, mai dulce ºi
3422 mai veºnicã decît toate acestea am vãzut cã era singurã Ea!

3423 21 - ªi m-ai purtat mai departe, dupã sfîrºitul tuturor acestora ºi m-ai fãcut sã vãd lucruri
3424 pe care nu-i îngãduit unui om sã le vadã,

3425 22 - ºi m-ai fãcut sã aud lucruri pe care nu-i îngãduit unui om sã le spunã,

3426 23 - ºi mi-ai descoperit lucruri pe care nu-i îngãduit nimãnui sã le afle decît acolo.

3427 24 - ªi abia atunci am înþeles de ce...

 Pag. 146

3428 62 - Era tulburãtor de frumos

3429 1 - ...abia atunci am înþeles de ce, afarã, unde totul este obiºnuit, Tu îmi vorbeºti
3430 sufletului meu în chip obiºnuit,
3431 mã þii cu o hranã obiºnuitã ºi pe cãi obiºnuite.

3432 2 - dar în flãcãrile sufletului pentru Tine,

3433 în cuptorul celei de a ºaptea încercãri din pricina dragostei Tale, - Tu faci totul altfel.

3434 3 - În compartimentul celei de a ºaptea încãlziri, în flacãra celei de a ºaptea arderi, unde
3435 totul e alb de aprins, unde totul este neobiºnuit,
3436 - acolo Tu îmi eºti totul ºi în totul - neobiºnuit!

3437 4 - Am simþit totdeauna cã Tu eºti Frumos, mereu tot mai Frumos.

3438 5 - Dar niciodatã ºi nicãieri n-aº fi bãnuit cã poþi fi într-adevãr atît de tulburãtor de
3439 Frumos - cum mi Te-ai arãtat doar acolo.

3440 6 - Am ºtiut totdeauna cã Tu eºti Strãlucit, Minunat, Puternic, Fericit. Dar abia acolo am
3441 descoperit cã aceea ce ºtiusem eu încã nu fusese nimic.

3442 7 - Cã Tu eºti nespus mai mult decît orice puteam eu crede sau gîndi vreodatã pînã atunci.

3443 8 - Vãzusem ºi înainte, afarã, nenumãrate dovezi ale dragostei Tale - ºi am fost aºa de
3444 fericit primindu-le,

3445 9 - gustasem ºi înainte, afarã, negrãitele împãrtãºiri ale dragostei Tale în rugãciune, în
3446 contemplare, în lupte, în cîntãri, în meditaþii, în lacrimi, în osteneli.

3447 10 - ªi-am fost fericit cînd le-am dat, cînd le-am primit ºi cînd le-am putut vorbi sau scrie

3448 11 - dar nimic din tot ce am trãit înainte, nu se poate asemãna cu ceea ce a fost acolo în
3449 cuptor.

3450 12 - Eu pot vorbi despre tot ceea ce a fost pînã atunci,

3451 sau dupã aceea,

3452 13 - dar despre ceea ce am lãsat ºi am aflat acolo - nu, nu pot.

3453 14 - Acolo îmi erau toate uºoare, nimic n-aveam nici în greutate, ca razele, ca miresmele,
3454 ca ecoul.
 Pag. 147

3455 15 - Înþelegerea îmi era mai limpede ca orice izvor,

3456 16 - mîntuirea îmi era mai caldã ºi mai repede ca un fulger

3457 17 - ºi adevãrul cel mai adînc îmi apãrea cel mai înalt, mult mai strãlucit care oricare faþã
3458 a soarelui.

3459 18 - O cheie de aur îmi þineai la îndemînã oriunde întîlneam vreo uºã - ºi nu era zãvor sã
3460 nu-l poatã deschide cu ea.

3461 19 - Un cîntar de aur aveam la mine, ºi el îmi arãta de îndatã adevãratul preþ al oricãrui
3462 lucru, astfel cã nu mã mai putea înºela nimic.

3463 20 - O carte de aur îmi dãruiseºi ºi din ea citeam de fiecare datã ce este în fiecare inimã
3464 pe care o întîlneam.

3465 21 - Cînd am ieºit, m-ai petrecut pînã la uºã.

3466 22 - Dar la despãrþire, arãtînd spre cheia de aur, spre cîntarul de aur ºi spre cartea de aur
3467 mi-ai zis:
3468 - Acestea rãmîn aici!

3469 23 - ªi suspinînd, a trebuit sã ies fãrã ele!

 Pag. 148

3470 63 - Frumosul ecou

3471 1 - Ce mult am plîns de atunci ºi pînã nu ºtiu cînd, ceea ce am pierdut ieºind de acolo.

3472 2 - Tot ce am vãzut, tot ce am gustat, tot ce am auzit ºi trãit acolo cu Tine îmi este neuitat
3473 pe veci.

3474 3 - Inima mea va tînji mereu de dorul acelui loc ºi acelor stãri în care sã îmi poatã gusta
3475 odatã ceea ce i-ai arãtat abia acolo cã poþi sã-i dai.

3476 4 - Atunci am înþeles de ce doar acelora care ajung în foc Te descoperi astfel pe Tine ºi
3477 harurile Tale ºi doar acelora care nu merg cînd intrã acolo cu privirile înapoi ºi cu inima
3478 înafarã.

3479 5 - Am înþeles ºi de ce mulþi dintre aceºtia, deºi intraþi acolo, totuºi nu vãd nimic. Trecînd
3480 pe acolo, totuºi nu învaþã nimic. Suferind acolo, totuºi nu se aleg cu nimic!

3481 6 - Am înþeles atunci cã ºi cel mai mare har poate fi pierdut, pierdut pe totdeauna fãrã nici
3482 un folos, dacã sufletul cãruia i se face acest har, rãmîne mic ºi se aratã nevrednic de el.

3483 7 - Mã abat mereu pe aproape de intrarea aceea, dar nimãnui nu-i dat sã intre acolo sau
3484 sã iasã dupã voia sa.

3485 8 - Cîteodatã sînt iarãºi foarte aproape ºi în timpul acela parcã simt din nou ceva din cele
3486 trãite acolo.

3487 9 - Atunci duhul tresare dar carnea se înfioarã.

3488 O de-aº putea fi mai curînd numai duh!

3489 10 - Preaiubitul meu îmi grãieºte ºi îmi spune:

3490 Orice credincios adevãrat are în lumea aceasta douã naºteri ºi anume: una trupeascã ºi alta
3491 duhovniceascã.

3492 11 - Orice om adevãrat are în lumea aceasta douã începuturi ºi anume: primul este acela
3493 prin care aratã cã s-a nãscut, iar al doilea este acela prin care aratã pentru ce s-a nãscut.

3494 12 - Orice suflet vine pe pãmînt cu o misiune. El este chiar misiunea sa.

3495 13 - Sufletul prorocului care era mai mare decît toþi cei care se nãscuserã pînã la el, cînd
3496 a fost întrebat: eºti tu Ilie? - a zis:
3497 - Nu sînt!
3498 - Eºti tu Prorocul?
3499 El a zis: - nu sînt!
 Pag. 149

3500 14 - Dar cine eºti? Ce rãspuns sã dãm celor ce ne-au trimis? Ce zici tu despre tine însuþi?
3501 - Sînt un glas în pustiu! O înºtiinþare în pustiu! Un strigãt în pustiu!

3502 15 - Pustiul e locul fãrã ecou, unde glasul nu înseamnã nimic.

3503 - aºa vorbeºte numai o conºtiinþã Dumnezeiascã!

3504 16 - Dumnezeule al Izbãvirilor,

3505 Tu care Te-ai oprit odatã lîngã mine, - una dintre cele mai încurcate creaturi ale Mîinilor
3506 Tale Sfinte,

3507 17 - care ai pierdut atîta vreme ºi atîta rãbdare sã mã poþi ridica din neputinþele mele ºi
3508 sã-mi poþi pune ºi picioarele mele drept pe o cale,

3509 18 - care Te-ai îndurat sã-mi faci parte de cel mai mare har arãtat unei stîrpituri ca mine
3510 - acela de a-mi da o solie înaltã,

3511 19 - fã-mã ca mãcar prin sfîrºitul misiunii mele

3512 sã mã pot arãta vrednic de al doilea început al meu.

3513 20 - ªi fã ca moartea mea sã audã frumosul ecou

3514 - cãci viaþa mea totuºi a meritat sã se nascã!
 Pag. 150

3515 ªi eu am tras cu Domnul

3516 Si eu am tras cu Domnul

3517 la jugul Lui cel bun ºi greu
3518 - dar numai asudînd aflat-am
3519 ce minunat e Dumnezeu.

3520 ªi eu am dus plîngînd adesea

3521 pe brazda plugului ceresc
3522 - dar numai semãnînd cu lacrimi
3523 aflai cã-i vrednic sã trãiesc.

3524 ªi eu am fost ades prin locul

3525 chinuitor ºi-ntunecos
3526 - dar numa-n gropi cu lei aflat-am
3527 ce har e-alãturi de Hristos.

3528 ªi eu am spus uºor adesea

3529 cuvîntul cel mai nalt ºi greu
3530 - dar de pe cruce ºtiu cã-odatã
3531 dai tot ce-ai spus lui Dumnezeu.

3532 ªi eu am stat pe rugul unde

3533 se arde cel mai dureros
3534 - dar numai astfel ºtiu cã nu e
3535 alt loc mai vrednic de Hristos.

3536 ªi eu am dus atîtea lupte

3537 de temeri ºi-ndoieli cuprins
3538 - dar numai cînd mi-ai dat viaþa
3539 n-am mai putut sã fiu învins.
 Pag. 151

3540 Aici unde eºti Tu Isus

3541 Aici, unde eºti Tu Isus

3542 am tot ce-i jos ºi tot ce-i sus
3543 am casa mea ºi þara mea
3544 am tot ce-aº mai dori ºi-aº vrea
3545 am tot ce-am spus ºi ce n-am spus
3546 aici, numai aici, unde eºti Tu Isus.

3547 Aici, cînd stau ºi Te ascult

3548 am raiul tot, - ºi mult mai mult
3549 am fraþi ºi mame ºi surori
3550 mai mult ce las, - de mii de ori
3551 de nimeni nu mai pot fi smult
3552 de-aici, numai de-aici, cînd stau ºi Te ascult.

3553 Aici, pierdut de fericit

3554 vãd cerul larg ºi strãlucit
3555 aud acorduri îngereºti
3556 ºi simt îmbrãþiºãri cereºti
3557 cu Dumnezeu împãrtãºit
3558 aici, numai aici, pierdut de fericit.

3559 Isus, Preadulce Dumnezeu

3560 Tu eºti întreg avutul meu
3561 Tu dragostea ºi viaþa mea
3562 Tu slava mea ºi tot ce-aº vrea
3563 doar Tu mã fericeºti mereu
3564 Isus, Iubit Isus, Preadulce Dumnezeu!
 Pag. 152

3565 64 - Ceea ce este al meu

3566 1 - Dacã pe Tine Te-au numit nebun, - ce este oare de mirare cã este numit aºa ºi acela
3567 care umblã cu Tine?

3568 2 - Singurul lucru de pe lume care îmi mai aduce ºi îmi mai lasã ºi mie o bucurie
3569 adevãratã, este împãrtãºirea ocãrii Tale.

3570 3 - Nimic nu doresc decît a fi vrednic de ocara Ta ºi nimic nu-mi fericeºte mai mult inima
3571 decît încredinþarea cã sînt ocãrît numai din pricina Numelui Tãu.

3572 4 - Celor care m-au ocãrît pentru Tine le datorez cele mai fericite lacrimi cu care Þi-am
3573 putut mulþumi vreodatã.

3574 5 - Acelora care m-au lovit pentru cã Te-am iubit pe Tine, le datorez cele mai fierbinþi
3575 rugãciuni pe care le-am înãlþat de pe acest pãmînt, unde n-am avut nimic numai al meu decît
3576 durerile pentru dragostea Ta.

3577 6 - Prin nimic n-am vãzut atît de strãlucit stropul de cer care era numai al meu, ca prin
3578 stropul de geam prin care zãceam numai pentru Tine.

3579 7 - ªi nimic nu am mai al meu pe totdeauna ca ceea ce am pierdut, sau mi s-a

3580 rãpit, - pentru cã Þi-am fost credincios Þie.

3581 8 - Cînd batjocoritorul Tãu mi-a spus mie:

3582 - unde apare numele tãu se ºtie cã undeva pe acolo, este neapãrat ºi Numele Lui - atunci
3583 mi s-a fãcut cea mai mare, cea mai nemãrginit de mare cinste.

3584 9 - O dacã ar fi cu adevãrat aºa! O dacã împreunarea cu numele meu, ar da Numele Tãu
3585 adorat, mãcar în a mia parte, frumuseþea ºi cinstea pe care mi-o dã mie împreunarea cu Tine!

3586 10 - Atunci de sãrutarea Lui divinã, ar strãluci veºnic ºi faþa numelui meu. Cãci numai
3587 Tu eºti înãlþarea lui.

3588 11 - Pe cît de ascunse sînt judecãþile Tale, pe atît de ascunse sînt ºi cãile prin care Îþi
3589 aduci Tu la îndeplinire aceste judecãþi,

3590 12 - ºi timpul neºtiut pe care Þi l-ai rînduit pentru împlinirea aceasta,

3591 13 - ºi împrejurãrile sau fãpturile necunoscute, pe care Tu le alegi în acest scop.

 Pag. 153

3592 14 - Cînd Tu lucrezi în chip înfricoºãtor - omul trebuie sã se teamã ºi sã se fereascã

3593 umblînd în curãþie.

3594 15 - Cînd Tu lucrezi binevoitor, omul trebuie sã Te laude ºi sã cînte cu o inimã plinã de
3595 dragoste pentru Tine.

3596 16 - Cînd Tu lucrezi fericit, omul trebuie sã-Þi cînte ºi sã Þi se închine cu o inimã plinã
3597 de dragoste pentru Tine.

3598 17 - Dar totdeauna, ºi în toate, omul se cade sã vinã înaintea Ta cu cutremur ºi adoraþie!

3599 18 - Cînd m-ai luat din urma puþinelor mele oiþe ºi m-ai pus mai mare peste mulþimea
3600 fiilor mamei mele, aºezînd pe fruntea numelui meu cununa Lucrãrii Tale, Te-am întrebat:

3601 19 - Oare toþi aceºtia vor trebui sã fie supuºii mei? Toþi vor trebui sã mã priveascã pe
3602 mine mai mare ca dînºii?

3603 20 - Tu mi-ai rãspuns:

3604 - Nu! Ci tu va trebui sã fii supusul tuturora!

3605 21 - Tu sã-i priveºti pe oricare din ei mai presus de tine însuþi

3606 aºa cum am fãcut Eu!

3607 22 - ªi chiar aºa am ºi cãutat sã fac!

 Pag. 154

3608 65 - Frumosul cîntar drept

3609 1 - Duhul Tãu Preaiubitul meu îmi grãieºte ºi îmi spune:

3610 - Rãutatea inimii îi întunecã, omului care o are, toate însuºirile bune ale fiinþei lui.

3611 2 - Mai întîi judecata minþii,

3612 apoi vederea ochilor,

3613 3 - apoi vorbirea gurii, urzeala mîinilor sale ºi umbletul picioarelor...

3614 4 - Cînd sufletul de om rãu este un prost ºi un mãrginit, - rãutatea lui va fi calculatã ºi
3615 întinsã.

3616 5 - Cînd sufletul unui om rãu este un cult ºi un puternic - rãutatea lui va fi calculatã ºi
3617 întinsã.

3618 6 - În cîntãrirea urmãrilor pãcatului, nu este nici o deosebire între rãul mic ºi rãul mare.
3619 Între rãufãcãtorul prost ºi rãufãcãtorul cult.

3620 7 - Fiecare din ei a cãutat sã facã tot rãul pe care îl putea face, la nivelul lui ºi cu
3621 mijloacele sale.

3622 8 - Astfel va fi ºi pedeapsa: fiecare o va simþi cu toatã fiinþa sa, la tot nivelul sãu ºi cu
3623 toate însuºirile sale.

3624 9 - Cu bunãtatea inimii este tot asemenea. Ea îi lumineazã omului care o are, mai întîi
3625 judecata minþii, apoi coboarã pe rînd în lumina ochilor lui, în cuvintele gurii, în faptele
3626 mîinilor, în cãile picioarelor sale.

3627 10 - Sînt ºi în bunãtate gradaþii: - fiecare om bun putînd-o împlini în mãsura darurilor
3628 sale. A virtuþilor pe care le cîºtigã. ªi al nivelului pe care l-a atins.

3629 11 - Un binefãcãtor sãrac oricît ar vrea, desigur nu poate face binele într-o atît de mare
3630 mãsurã cît un beneficiar bogat.

3631 12 - Dar poate face uneori mai micul lui bine, într-un fel mult mai frumos ºi mai iubitor
3632 decît a celuilalt.

3633 13 - Felul cum dai, face adesea mai mult decît ceea ce dai.
 Pag. 155

3634 14 - Doar doi bãnuþi a dat din sãrãcia ei vãduva sãrmanã - însã în faþa lui Dumnezeu
3635 aceºti doi bãnuþi preþuiau mai mult decît toþi talerii aruncaþi de ceilalþi.

3636 15 - Nu prin valoarea înscrisã pe ei, ci prin frumuseþea cu care au fost dãruiþi.
3637 Cãci bogatul aruncã, sãracul dãruieºte.

3638 16 - Existã tot atîtea gradaþii între rãsplãtiri, cîte existã între fapte ºi fãptaºi.
3639 De aceea judecata celor ascunse va fi cea mai necruþãtoare.
3640 ªi cea mai minunatã.

3641 17 - ªi în suferinþã existã gradaþii:

3642 Aceiaºi suferinþã, un suflet slab o îndurã într-un fel, un suflet tare o îndurã în alt fel.

3643 18 - Aceeaºi nedreptate, o inimã nesimþitoare o suportã uºor, o inimã gingaºã o suportã
3644 greu.

3645 19 - În aceeaºi încercare, în aceleaºi primejdii, în aceeaºi nenorocire, unul poate fi tãcut
3646 pe cînd altul nu poate fãrã sã se vãicãreascã, sã tremure, fãrã sã cadã.

3647 20 - Fiecare îºi îndurã încercarea ºi îºi duce crucea, potrivit gradului de sensibilitate ºi
3648 de cunoaºtere pînã la care a putut ajunge el.

3649 21 - Unuia nu-i pasã chiar lovit cu un ciomag.

3650 Pe cînd pe altul îl doare ºi suferã pînã la deznãdejde chiar ºi atins cu un cuvînt.

3651 22 - Nu-i la fel rãbdarea, pentru toþi, deci nu poate fi la fel nici rãsplata rãbdãrii celor care
3652 au biruit.

3653 23 - Iubirea nu poate judeca decît pãrtinitor.

3654 Dreptatea însã nu.
 Pag. 156

3655 66 - Nici mãcar un nimic...

3656 1 - Preaiubitule Scump al inimii mele! toate vestirile îndelungate de dinainte, toate
3657 descoperirile Tale n-au fost în stare a mã face sã mã încredinþez deplin despre cum va fi ceea
3658 ce voi avea în Tine.

3659 2 - Aºa cum a fost în stare sã mã încredinþeze doar o clipã în pãrtãºia adevãratã a
3660 dragostei Tale.

3661 3 - Pentru ceea ce este etern, nu existã mãsurã în Timp.

3662 4 - Pentru ceea ce este nemãrginit, nu existã mãsurã în Spaþiu.

3663 5 - Pentru ceea ce este ceresc, nu existã mãsurã pe pãmînt.

3664 6 - ªi pentru ceea ce este pretutindeni, nu existã îngrãdire aici sau acolo. Este tot la fel:
3665 dincoace sau Dincolo.

3666 7 - Prin Tine eu sînt etern, sînt nemãrginit, sînt ceresc, sînt pretutindeni.

3667 8 - Prin Tine eu trec prin moarte fãrã nici sã ºtiu cã trec prin ea, pentru cã moartea este
3668 înafara Ta.

3669 9 - În Tine, eu sînt la fel dincoace sau dincolo, pentru cã hotarul dintre acestea este numai
3670 înafara Ta ºi nu înãuntrul Tãu.

3671 10 - În Tine, eu am trecut dincolo de orice prag dintre noi, pãrîndu-mi-se cã nu eu sînt
3672 cel ce trece, ci Tu eºti.

3673 11 - Mi-ar fi fost drag sã ºtiu chiar cã eu sînt acela ce trece. Dar numai o clipã a fost
3674 pãrerea cã ies dintr-o datã foarte afarã din ceea ce fusese înainte foarte înãuntru.

3675 12 - Mi se pãruse cã fusese foarte miazãnoapte - ºi cã s-a fãcut dintr-o datã foarte
3676 miazãzi,

3677 13 - cã vãd cãzînd o stea foarte tristã pe dincoace - ºi înãlþîndu-se foarte strãlucitã
3678 dincolo,

3679 14 - mi s-a pãrut ca un joc de sãriri peste un cerc de cercuri ºi dintr-o datã n-am mai
3680 simþit sub picioarele mele nimic...
 Pag. 157

3681 15 - am simþit numai soarele sub aripi

3682 ºi inima Ta sub buzele mele înlãcrimate de fericire.

3683 16 - Sînt cel mai slab dintre cîte fiinþe ai creat Tu cu Mîinile Tale atotputernice,

3684 17 - sînt cel mai nepregãtit dintre toate minþile care au ieºit din alcãtuirea Înþelepciunii
3685 Tale,

3686 18 - sînt cel mai plin de cusururi ºi cel mai gol de virtuþi, dintre toþi pe cei care i-ai zidit
3687 Tu,

3688 19 - sînt cel mai neputincios, mai temãtor ºi mai sãrac decît toþi Doamne,
3689 - nu mã trimite! - mã rugam eu.

3690 20 - Ca sã nu fac de ocarã Numele Tãu Slãvit,

3691 21 - ca sã nu fac de pagubã moºtenirea Ta minunatã,

3692 22 - ca sã nu fac de ruºine Faþa Ta Cinstitã,

3693 23 - ca sã nu fac de rîs ºi de batjocurã Solia Ta Dumnezeiascã!

3694 24 - Du-te! - mi-ai poruncit Tu, - Eu voi fi în tine. Nu tu ci Eu sînt Cel ce va vorbi, va
3695 arde, va zidi ºi va face.

3696 25 - Du-te, - cãci nicãieri nu se va putea vedea atît de bine cã Eu sînt Totul, ca în tine
3697 care nu eºti nici mãcar nimic.
3698 Tocmai de aceea te-am ales pe tine.

3699 Rugãciunile rostite cu glas tainic ºi miºcat

3700 umplu sufletul de slavã - ºi aduc un har bogat.
 Pag. 158

3701 67 - Sã nu te uiþi napoi prea mult

3702 1 - Preaiubitul duhului meu, - Tu îmi cunoºti totdeauna gîndurile cu care vin la Tine, dar
3703 dincolo de gînduri îmi cunoºti ºi mai bine inima din care îmi izvorãsc aceste gînduri.

3704 2 - Chiar atunci cînd a trebuit sã zac o vreme departe de Tine, - cãci pentru dragoste este
3705 nevoie uneori de despãrþiri dupã cum pentru curãþirea ºi primirea aerului este uneori nevoie
3706 de furtunã -

3707 3 - chiar ºi atunci tot timpul acela amar (Tu ºtii) - n-am avut în adîncul inimii mele alt
3708 dor, alt gînd mai adînc ºi mai statornic decît dorul ºi gîndul dupã Tine.

3709 4 - Slujeam lui Saul, dar tînjeam dupã David.

3710 Mîncam la masã cu strãinul, dar toatã iubirea inimii mele se uita dupã Tine. Trupul meu
3711 era cu el acolo, dar tot sufletul meu era aici cu Tine.

3712 5 - O, ce mult am suferit departe de Tine ºi cît de mult am aºteptat sã scap din orice
3713 legãturã chinuitoare pentru a alerga la Tine, sã-mi înlãnþuieºti toatã fiinþa mea numai cu
3714 dragostea Ta.
3715 Numai aºa o puteam avea atunci.

3716 6 - Toate lanþurile afarã de al Tãu sînt amare, - dar eu trebuia sã le port ca ºi cum mi-ar
3717 fi fost dulci. Cãci numai aºa puteam fi al Tãu.

3718 7 - Orice apropiere de altã fãpturã decît a Ta, este chinuitoare dar eu trebuie sã o suport
3719 ca ºi cum mi-ar fi fost plãcutã, - tocmai pentru Tine.

3720 8 - Sînt încã ºi acum într-o prea mare mãsurã un rob. Dar pentru Tine voi robi numai pînã
3721 la un capãt. Legãtura robiei mele se va nimici - ºi atunci voi fi veºnic ºi veºnic, numai al Tãu.
3722 Numai al Tãu.

3723 9 - O, iartã-mi nerãbdarea cu care îmi doresc ca ºi ultimul lanþ sã mi se rupã,

3724 10 - ºi ca Despãrþirea sã-ºi prãbuºeascã dincolo de noi zidul ei eliberîndu-mã total, de tot
3725 ce a fost al strãinului peste mine.

3726 11 - Ca sã nu mai fiu ºi aici ºi acolo.

3727 Sã pot fi în întregime numai cu Tine, numai unde eºti Tu.

3728 12 - Este ceva nepotrivit înaintea Ta oare acest gînd greu de nerãbdare - mai înainte de
3729 a-i veni vremea lui?

3730 13 - Aº fi vrut ca Mîna Ta - ºi nu a mea - sã grãbeascã sfîrºitul, dezlegarea, împlinirea...

 Pag. 159

3731 14 - Dar cãile Tale nu sînt uneori ºi cãile mele.

3732 15 - Gîndurile Tale liniºtite nu sînt uneori ca gîndurile mele frãmîntate.

3733 16 - Aºteptarea Înþelepciunii Tale, nu este aºa ca graba nerãbdãrii mele.

3734 17 - Sãgeþile Tale þintesc departe - ºi nimeresc toate bine.

3735 18 - Ale multe s-au frînt pe drum, cãci mîna mea nepriceputã tremurã mereu de
3736 nerãbdarea ajungerii.

3737 19 - Azi Saul a murit. Desigur nu din vina mea...

3738 dar în mine, gîndul cã odatã îi doream mai grabnic sfîrºitul, - îmi este acum ca o povarã
3739 grea pe inimã ºi cu un gust amar pe cugetul meu.

3740 20 - De aceea bucuria mea nu va mai putea fi seninã, nu ºtiu cîtã vreme. Nici mergerea
3741 mea spre Tine bucuroasã, nu ºtiu cît drum.

3742 21 - De ce oare Preaiubitul meu, eu nu am avut pînã acum nici o eliberare pe deplin
3743 fericitã? Fiecare lãsînd asupra amintirilor mele, povara unei nerãbdãri cu care am dorit-o.

3744 22 - Pentru cã încã te uiþi prea mult înapoi, la Timp. ªi prea puþin înainte, la Veºnicie!

3745 Cel ce a cunoscut iubirea ºi durerea-adevãratã

3746 nu mai poate fi cu nimeni crud ºi aspru niciodatã.
 Pag. 160

3747 68 - Mai smerit ºi mai frumos

3748 1 - Preaiubitul meu, adevãrata mea slobozenie de orice legãturã grea ºi de orice iubire
3749 strãinã, eu am simþit-o numai în suferinþa cu Tine.

3750 2 - Numai cînd am fost aruncat în cuptorul încercãrii Tale, încãlzit pînã la a ºaptea stare.

3751 3 - Afarã mi-am avut pe fiecare mãdular o legãturã.

3752 Uneori îmi erau legate mîinile, alteori picioarele.

3753 4 - Uneori îmi erau legaþii ochii ºi buzele. Alteori inima ºi gîndurile.

3754 5 - Numai în cuptorul cu Tine am scãpat de tirania cumplitã a oricãror legãturi. ªi m-am
3755 bucurat de slobozenia dezlegãrii depline.

3756 6 - Numai acolo am putut umbla liber cu gîndul, cu inima ºi cu toate mãdularele
3757 amintirilor mele fericite.

3758 7 - În Tine mi-au cãzut toate legãturile: în foc mi-au ars toate.
3759 Astfel am devenit total liber.

3760 8 - Îndatã însã ce sînt ieºit din Tine ºi scãpat din cuptor mã pomenesc legat iarãºi.

3761 9 - Din aceasta ºtiu cã în suferinþã ºi în Tine este ca dincolo de moarte. Acolo, îngustimea
3762 ºi însuºirile acestea de aici, nu mai sînt.

3763 10 - Acolo nimic nu mai este ca dincoace ºi ca acum. Acolo totul este altfel, mereu altfel,
3764 ca în veºnicie, ca în cer.

3765 11 - O, dacã de acolo n-aº fi privit niciodatã dincoace!

3766 12 - O, dacã n-aº mai fi ieºit pe uºa asta dinspre întuneric, dinspre robie, dinspre pustiu
3767 niciodatã...

3768 13 - Fericiþi cei pe care i-ai scos Tu de acolo pe uºa cealaltã de aur, nu pe aceasta de fier.

3769 14 - Dar, iarãºi mã pomenesc faþã în faþã cu Tine. ªi ochii Tãi mã întreabã mustrãtori:
3770 - Tot nu înþelegi?

3771 15 - ªi iarãºi trebuie sã vãd ce mult mai am de învãþat. Ce mult mai trebuie sã leapãd. Ce
3772 mult mai trebuie sã urc.
 Pag. 161

3773 16 - Bãnuiesc minunatele Tale gînduri cu mine, dar lenevia gîndurilor mele nu le poate
3774 ieºi în întîmpinare cu voioºie.

3775 17 - Înþeleg fericitul plan al dragostei Tale pentru mine dar moleºeala dragostei mele nu
3776 mã lasã sã-Þi zbor înainte.

3777 18 - Întrezãresc slava pe care mi-o vrei la capãtul unei osteneli mai rodnice, unei lupte
3778 mai biruitoare, unei alergãri mai frumoase - dar nevrednicia mea tot nu-i în stare de acel voios
3779 avînt pe care doreºti sã mi-l aprinzi Tu. ªi sã mi-l vezi arzînd cu voioºie.

3780 19 - Binecuvîntatã suflare a harului, vino din Sionul Preaiubitului meu ºi adu-mi ecourile
3781 cîntãrilor care mã aºteaptã Acolo, mai biruitor de cum sînt.

3782 20 - Fericite fãgãduinþe ale mîngîierii Lui, ajutaþi-mã sã-mi sufãr crucea, sã-mi port jugul,
3783 sã-mi vãrs lacrimile mai liniºtit ºi mai darnic de cum fac acum.

3784 21 - Strãlucitã cununã a Vieþii, îmbãrbãteazã-mã sã lupt mai îndrãzneþ, sã alerg mai
3785 stãruitor, sã muncesc mai harnic ca de cum pot azi.

3786 22 - ªi nebãnuitã dragoste a Inimii Lui dragi, fã-mã sã-Þi pot odatã arãta în chip mai
3787 smerit ºi mai frumos, urmele mai adînci ºi mai multe ale ranelor pe care pentru Tine le-am
3788 primit.
3789 Amin.
 Pag. 162

3790 69 - Pentru Clipa Aceea...

3791 1 - Preaiubitul tainelor mele, Tu m-ai învãþat sã ascult graiul lacrimilor ºi sã înþeleg
3792 adîncul tãcerilor înþelepte.

3793 2 - Cu Tine am deprins plãcerea cea mare a singurãtãþii pustiului ºi dorul dupã rugãciunile
3794 de pe munþi - noaptea.

3795 3 - De la Tine ºtiu ce minunaþi mi-au fost înaintaºii necunoscuþi ºi ce miºcãtoare pot fi
3796 semnificaþiile uitate a locurilor prin care umblu, ca un strãin.

3797 4 - De la Tine am învãþat sã preþuiesc nu numai oamenii sfinþi care lucreazã pentru Tine,
3798 ci ºi lucrurile sfinte cu care ei fac slujba Ta.

3799 5 - Sã iubesc ºi sã privesc aceste lucruri întocmai ca pe niºte fãpturi cu simþire ºi cu viaþã,
3800 cu durere sau cu bucurie - pentru lucrarea pe care o fac ºi ele ca ºi noi - pentru Tine.

3801 6 - Înaintaºii mei necunoscuþi s-au dus demult.

3802 7 - În nici o carte ºi în nici o gurã nu mi-au mai rãmas povestirile marilor lor înfãptuiri.

3803 8 - Nu mai ºtiu despre unii decît abia numele lor. Dar despre marea lor mulþime, nici
3804 mãcar atît.

3805 9 - Dar ºi numele ale acelor care li-l mai ºtiu abia rãzbate pînã la mine prin lumina
3806 trecutului acoperit de mãreþie.

3807 10 - Numele acestea au acoperit vieþi atît de mari. Pline de o credinþã care a luptat în chip
3808 atît de viteaz pentru Slava Ta ºi viitorul meu.

3809 11 - Pline de o nãdejde atît de tare care a muncit ºi a înfãptuit atît de mult.

3810 12 - Pline de o dragoste atît de înaltã care s-a dãruit atît de frumos, pînã la cea mai
3811 sublimã jertfã, spre a pregãti venirea Ta pînã la mine.

3812 13 - ªirul marilor mei înaintaºi necunoscuþi sînt scara de aur cu un capãt nevãzut sus în
3813 lumina trecutului ºi cu altul adînc în lumina viitorului de Har.

3814 14 - Pe aceastã scarã Tu Te-ai coborît de acolo de unde erai Tu, pînã aici la mine unde
3815 eram eu.
3816 ªi Te-ai suit iarãºi, dar fãrã scarã.
 Pag. 163

3817 15 - Te-ai coborît într-un fel atît de obiºnuit încît pãreai om.

3818 16 - ªi Te-ai suit într-un fel atît de neobiºnuit încît Te-am cunoscut cã eºti Dumnezeu.

3819 17 - Ce departe, ce necunoscut îmi erai, înainte de a Te coborî pînã la fîntîna singuraticã
3820 la care ne-am întîlnit.

3821 18 - ªi unde, strigîndu-mi numele meu mi-ai cerut:

3822 - dã-Mi sã beau!

3823 19 - O, cum Te-ai coborît atunci dintr-o datã ca un Soare - pînã la adîncul inimii mele
3824 închise pînã atunci oricãrei iubiri - ºi i-ai desfãcut dintr-o datã toate ºuvoaiele apei de luminã
3825 a dragostei.

3826 20 - Binecuvîntaþi sã fie norii necunoscuþi pe care mi-ai venit!

3827 21 - Binecuvîntat sã fie locul unde ai pus piciorul Tãu prima datã lîngã uºa mea!

3828 22 - Locul unde Þi-am auzit prima datã lumina graiului Tãu dulce. Unde Þi-am vãzut
3829 întîia oarã Faþa Ta nemaiuitatã!

3830 23 - Binecuvîntatã sã fie clipa aceea care de atunci a devenit Sãrbãtoarea Învierii mele
3831 veºnice, Praznicul fericit al Paºtilor mele,

3832 24 - Ziua Cununiei mele cereºti cu Tine Prietenul Dumnezeiesc al Tinereþii mele eterne!

3833 25 - Pentru clipa aceea am binecuvîntat tot ce a fost înainte de ea. ªi voi binecuvînta
3834 necurmat tot ce a fost ºi va fi dupã ea.
3835 Pînã unde acum nu mai pot vedea nimic de luminã...
 Pag. 164

3836 70 - ...Ce plin de ierni e aici!

3837 1 - Pentru clipa aceea nemaiuitatã a recunoaºterii ºi a însoþirii noastre, am binecuvîntat

3838 ºi voi binecuvînta cu o veºnicã recunoºtinþã tot ce mi-ai dat ºi tot ce-mi vei da.

3839 2 - Tot ce mi-ai arãtat ºi tot ce-mi vei arãta este minunat. Totul este pentru mine acum
3840 - plin de înþelesuri.

3841 3 - Pentru cã totul este plin de fericire, greu de dragoste ºi ceresc de frumos.

3842 4 - Trecînd pe lîngã aceste cruci vechi sau pe lîngã aceste morminte care nu mai au nici
3843 o cruce - nimeni nu aude nimic.

3844 5 - Dar mie aceºti morþi strãluciþi care odihnesc în tãcerea aceasta, îmi grãiesc atît de
3845 cald, de puternic, de frumos, despre ce a fãcut dragostea lor pentru ca cerul acesta care mã
3846 acoperã, sã-mi fie acum deschis.

3847 6 - ªi pentru ca pãmîntul acesta care mã hrãneºte, sã-mi fie liber,

3848 7 - umblînd prin aceste cîmpii înflorite ºi privindu-le,

3849 sau mergînd pe lîngã aceste ape limpezi ºi ascultîndu-le, nimeni poate nu se opreºte sã
3850 priveascã sub florile lor din soare, tainicele lor rãdãcini din pãmînt.

3851 8 - Sã audã sub clipocitul neînþeles al undelor curgînd, tainicele adevãruri pe care le
3852 murmurã ele de unde vin.

3853 9 - Pentru ca astfel sã poatã cunoaºte ce mãreþe au fost luptele, ce fierbinþi au fost inimile,
3854 ce miºcãtoare ºoaptele, ce divine cîntãrile, ce amare lacrimile ºi ce scump sîngele acelora care
3855 au trãit, au luptat, au muncit, au luminat ºi s-au stins aici iubind...

3856 10 - Ce greu de adevãruri este tot necunoscutul acestor lucruri ºi locuri!

3857 11 - Ce strãluciri veºnice se ascund pretutindeni aici!

3858 12 - Ce paºi sfinþi au cãlcat pe aceastã iarbã!

3859 13 - Ce amar ºi dulce s-a plîns pe aceste drumuri,

3860 14 - ce ecouri mãreþe plutesc încã prin acest aer,

3861 ºi ce sudori cereºti au sfinþit aceste brazde,
 Pag. 165

3862 15 - ce sînge mult a rãscumpãrat aceastã libertate curgînd amestecat cu apele acestor rîuri
3863 ºi ce plin de adevãruri nemuritoare este fiecare loc pretutindeni aici, pe unde aceºti
3864 trecãtori grãbiþi ºi orbi îºi spun: ce locuri goale!

3865 16 - Pe unde ei, privind plictisiþi îºi spun: sã mergem, nu-i nimic frumos aici!

3866 17 - pe unde ei flecãrindu-ºi deºertãciunile lor, nu-i atinge ºi nu-i izbeºte nimic,
3867 nu-i doare ºi nu-i arde nimic,
3868 nu-i miºcã ºi nu-i trezeºte nimic.

3869 20 - O, cît de plin este pãmîntul acesta ºi dedesubtul ºi deasupra lui de înþelesuri ºi de
3870 taine!

3871 21 - Cît este de plin cerul acesta de ecouri,

3872 cerul acesta de priveliºti
3873 ºi trecutul acesta de frumuseþe!

3874 22 - N-ai loc sã treci printre ele de Minuni

3875 ... dar cheia ºi lumina lor, o poþi da numai Tu.

3876 23 - Binecuvîntat sã fii Tu care mi-ai deschis toate ferestrele spre mine,
3877 toate uºile spre veºnicie
3878 ºi toate adîncurile spre dragostea Ta în care se cuprinde totul.

3879 24 - Ce pot cuprinde din ea toate cele pe care le-au putut împãrtãºi aici, pe lîngã acelea
3880 pe care le-am trãit - ºi pe care n-am sã le pot mãrturisi niciodatã?
3881 - Isuse!
 Pag. 166

3882 Preaiubitule nu-i nimeni

3883 Preaiubitule nu-i nimeni

3884 nicãieri pe veºnicie
3885 minunat, plãcut ºi dulce
3886 ºi frumos, asemeni Þie,
3887 - fiecare are o floare
3888 Tu, Iubitul meu, o mie.

3889 Aºteptînd pe orice mire

3890 obosesc ºi plec odatã
3891 ascultînd la orice cîntec
3892 bucuria mea înceatã
3893 - dar de Tine, doar de Tine
3894 nu mã satur niciodatã.

3895 De-aº privi la orice soare

3896 tot i-ar fi vreo umbrã poate,
3897 orice rai mai are o lipsã,
3898 orice zãri pot fi-nserate
3899 - numai ale Tale-s numai
3900 dulci ºi limpezi toate-toate.

3901 Orice-am drag, - mai uit vreodatã

3902 orice-am bun, - mai las deoparte
3903 de-orice-am dulce, - mã mai satur
3904 de-orice prieten m-aº desparte
3905 - dar de Tine, doar de Tine
3906 nici în viaþã, nici în moarte.
 Pag. 167

3907 O Doamne, nu lãsa

3908 O Doamne, nu lãsa sã-mi las

3909 lucrãri neterminate,
3910 - ajutã-mi timpul mai rãmas
3911 sã mi le-ncheie toate.

3912 Cum ai sfîrºit ce trebuia

3913 sã faci Tu pentru mine
3914 sã-mi vãd, frumos, ºi partea mea
3915 fãcutã, pentru Tine.

3916 Tu care m-ai fãcut sã vreau

3917 ajutã-mi ºi-mplinirea
3918 cãci dragostea de Dumnezeu
3919 îºi vrea desãvîrºirea.

3920 Slãvitul Þel ce mi l-ai pus

3921 mã-ndeamnã spre nainte,
3922 cu cît pãºesc un prag mai sus
3923 sã lupt ºi mai fierbinte.

3924 Nu mã lãsa sã pot sã-mi las

3925 lucrarea ºi solia
3926 ci pîn-la ultimul popas
3927 sã-mi umplu datoria.

3928 ªi toate zilele sã-Þi dau

3929 la fel de-aprinse-ntruna
3930 iar sabia sã Þi-o predau
3931 cînd voi primi cununa.
 Pag. 168

3932 71 - Dulce Luminã a paºilor mei

3933 1 - Cuvîntul Preaiubitului meu îmi grãieºte astãzi ºi îmi spune:

3934 - Pãcatul împotriva Duhului nu-l pot sãvîrºi decît acei care au avut cîndva Duhul.

3935 2 - Pentru cã nu-L poþi întrista pe cineva care n-a stat cîndva fericit lîngã tine,

3936 3 - ºi nu poþi atinge ceva care mai întîi sã nu-l fi avut aprins în inima ta,

3937 4 - ºi nu poþi lepãda ceva care mai întîi sã nu-l fi avut al tãu preþios ºi sfînt.

3938 5 - ªi nu poþi cãlca ceva care mai întîi nu l-ai þinut la inima ta cel mai legat

3939 6 - ºi nu poþi batjocori pe cineva decît care mai întîi þi-a fost adorat,

3940 7 - acestea toate nu le poate face decît cel care a avut cîndva ceea ce acum întristeazã,
3941 atinge, leapãdã, calcã ºi batjocoreºte.

3942 8 - Pãcatul împotriva Duhului nu-l pot sãvîrºi decît acei nefericiþi care au avut cîndva
3943 Duhul.

3944 9 - Pãcatul împotriva Duhului Sfînt este fãrã de iertare în veac, pentru cã Duhul este cea
3945 din urmã Faþã a lui Dumnezeu,

3946 10 - pentru cã Lucrarea Duhului Sfînt este ultima parte a mîntuirii

3947 ºi pentru cã uºa Duhului Sfînt este ultima uºã.

3948 11 - Pãcatul neºtiinþei, împotriva Voii Tatãlui, l-a putut spãla cu puterea Lui, Sîngele
3949 Fiului, la venirea Sa pe Cruce.

3950 12 - Pãcatul nepãsãrii împotriva Fiului, l-a putut acoperi cu harul Sãu, dragostea Duhului
3951 Pogorît

3952 13 - dar cine sã mai fie a mai ierta pãcatul împotriva dragostei, cînd nu mai rãmîne nimic
3953 Dumnezeiesc în urmã, pentru nefericitul care L-a putut batjocori astfel pe Unicul sãu
3954 Dumnezeu Întreit?

3955 14 - Pentru un astfel de monstru despãrþit total de cer mai rãmîne doar locul de jar ºi plata
3956 cea monstruoasã din întuneric
3957 fiindcã prin acest pãcat el a devenit diavol.
 Pag. 169

3958 15 - Pînã cînd cineva, oricît de mult a putut sã cadã ºi sã se ruineze în pãcat - mai simte
3959 totuºi pãrerea de rãu pentru cãderea sa,

3960 16 - pînã cînd mai are respectul faþã de Cuvîntul Sfînt, preþuirea faþã de fraþi, dorul dupã
3961 mîntuirea pierdutã, mustrarea de conºtiinþã pentru lepãdarea sa,

3962 17 - pînã cînd n-a pierdut total frica de Dumnezeu ºi ruºinea de pãcat,

3963 18 - sã ºtie omul acela cã Duhul Sfînt tot nu l-a pãrãsit de tot.

3964 19 - Sã ºtie cã Duhul Sfînt încã Se luptã cu inima lui.

3965 20 - Sã ºtie cã Duhul Sfînt încã lucreazã spre a-l ridica iarãºi ºi a-l salva iarãºi.

3966 21 - Fiindcã astfel de frãmîntãri sufleteºti numai Duhul Sfînt le face într-un suflet.

3967 22 - Acela pe care Duhul Sfînt l-a pãrãsit de tot ºi pe totdeauna, nu mai are niciodatã
3968 astfel de frãmîntãri.

3969 23 - Deci tu sã spui fiecãrui cãzut cã oricît de tîrziu, dacã ascultã de mustrãrile, de
3970 îndemnurile ºi de chemãrile acestea ale Duhului Sfînt ºi se ridicã iarãºi, se întoarce iarãºi ºi
3971 vine iarãºi la Crucea Iertãrii lui Hristos, cu o atît de mare pocãinþã ºi îndreptare cît de mare
3972 a fost cãderea

3973 24 - este cu putinþã sã fie primit iarãºi, sã fie spãlat iarãºi, sã fie înnoit iarãºi.

3974 25 - Cãci Puterea Sîngelui lui Hristos este atît de mare cît a Dragostei Sale veºnice!

3975 26 - Dar numai pocãinþa cea mai zdrobitã le mai poate afla a doua oarã.

3976 27 - Dar tu, cutremurã-te înainte ºi nu pãcãtui cãci aºa de puþini se mai cutremurã dupã
3977 ce au pãcãtuit.
3978 - O, lumina tuturor paºilor mei, nu mã lãsa!
 Pag. 170

3979 72 - Nici o altã posibilitate

3980 1 - Preaiubitule Slãvit, Tu n-ai scris nici o carte,

3981 dar toate cãrþile lumii scriu despre Tine.
3982 ªi ale celor care Te cred ºi ale celor care nu Te cred.

3983 2 - Tu n-ai zidit nici o bisericã,

3984 dar în toate bisericile lumii este slãvit Numele Tãu.
3985 ªi în cele ce Te mãrturisesc limpede, ºi în cele ce Te înfãþiºeazã umbrit.

3986 3 - Tu n-ai compus nici o cîntare,

3987 dar toate cîntãrile veacurilor preamãresc faptele Tale. ªi cele din trecut ºi cele din viitor.
3988 ªi cele ce se aud cu urechile ºi cele care numai cu ochii ºi cu sufletul se mai pot auzi.

3989 4 - Tu n-ai avut nici un moºtenitor,

3990 dar în toate neamurile, în toate locurile, în toate casele, în toate limbile ºi comunitãþile
3991 pãmîntului, sufletele care Îþi trãiesc Cuvîntul Tãu ºi care Îþi poartã întîmpinarea Duhului Tãu
3992 - sînt în veci ºi în veci nenumãraþi moºtenitori, fii ºi urmaºi ai Tãi.

3993 5 - Ei semãnînd cu Tine, se aseamãnã ºi între ei.

3994 6 - Oriunde pe lumea asta ar fi aceºtia, ei au parte de soarta Ta.

3995 ªi oriunde nu are, Duhul Tãu îi va urî.

3996 7 - Nu-i de-ajuns cã eu numai predic despre adevãrul acesta, ci trebuie sã ºi mãrturisesc.

3997 8 - ªi nu-i de-ajuns cã eu mãrturisesc despre el - ci trebuie sã ºi conving pe cei ce mã aud.

3998 9 - ªi nu-i de-ajuns nici chiar sã-i conving, - trebuie sã-i oblig,

3999 10 - prin Duhul Tãu ºi prin conºtiinþa mea, - sã-l oblig pe fiecare ascultãtor sã ºtie cã nu
4000 este sub cer alt Nume, nici o altã cale, nici un alt preþ, nici o altã posibilitate sã se mîntuiascã
4001 - decît Tu.

4002 11 - Fãrã aceastã scarã spre suflete, nici eu nu mã pot sui la Tine.

4003 12 - Sã nu ascult de glasul vestitorului Tãu, dar sã Te aud pe Tine, ca sã ºtiu cum trebuie
4004 sã stau totdeauna în adunarea Ta.
 Pag. 171

4005 13 - Sã nu mã uit nici la gesturile celui ce Te propovãduieºte, nici la fãptura lui, nici la
4006 slãbiciunile sale, ca sã nu mã poticnesc de un om ºi sã rãmîn fãrã de folos mîntuitor, cu o
4007 pagubã mai mare decît aº fi dormit acolo.

4008 14 - Ci sã preþuiesc orice cuvînt al Tãu de la oricine ºi de oriunde, ca ºi pe Sfîntul Tãu

4009 grai, aºa cum ºi este într-adevãr.

4010 15 - Oricine mi l-ar spune este o trîmbiþã, care îmi transmite solia Ta, Împãratul ºi
4011 Preaiubitul meu.

4012 16 - Este numai un plic care îmi aduce scrisoarea Ta de dragoste ºi de îndrumare,

4013 17 - este numai o unealtã prin care Tu înlãturi sau adaugi ceea ce mai lipseºte mîntuirii
4014 mele.

4015 18 - Binecuvîntat sã fie Acela care face dreptate celor asupriþi,

4016 care ascultã pe cel smerit
4017 ºi care face bine altora, chiar dacã prin aceasta îºi face rãu lui însuºi.

4018 19 - Binecuvîntat sã fie Acela care face sã se bucure cel cinstit ºi sã tremure cel nedrept.

4019 20 - Binecuvîntat sã fie Acela care întãreºte pe cei tari spre a putea purta pe cei slabi.

4020 21 - Care îmbogãþeºte pe cei bogaþi ca sã poatã ajuta pe cei sãraci.

4021 22 - Care înalþã pe cei înãlþaþi ca sã poatã ajuta pe cei cãzuþi.

4022 23 - Cãci numai Tu eºti Acela!

 Pag. 172

4023 73 - Numai ca s-o faci mai frumoasã

4024 1 - O, Tu Singurul Prieten al singurãtãþilor mele, ai milã totdeauna de dragostea mea, cãci
4025 totdeauna este slabã.

4026 2 - Cînd este fericitã se pierde cu totul în bucuria ei - ºi îºi uitã cã mai este încã pe
4027 pãmînt.

4028 3 - Atunci îºi descopere tot lãuntrul ºi îºi dã tot avutul cel mai de preþ.

4029 4 - Nemaiþinînd seama cã ar putea fi privitã cu dispreþ ca o uºuraticã. Sau bãnuitã de

4030 risipã, ca o nebunã.

4031 5 - Cînd este mîhnitã, iarãºi se pierde cu totul în durerea ºi în lacrimile ei, uitîndu-ºi cu
4032 totul de orice trecut ºi de orice viitor frumos.

4033 6 - Cînd îi vine un oaspete nou, se pierde cu totul în încrederea ei uitîndu-ºi de toþi cei
4034 dinainte care au venit numai s-o jefuiascã.

4035 7 - Atunci îºi întinde masa cea mai largã, cu dãrnicia cea mai largã, ºi-i aºeazã oricui în
4036 faþã tot ce are mai bun în cãmãrile mele. Ca oaspetele sã plece cît mai sãtul ºi cît mai
4037 mulþumit.

4038 8 - Nici mai gîndindu-se cã au fost atîþia din aceºtia care i-au batjocorit dãrnicia numind-o
4039 nesocotinþã.

4040 9 - Cînd face cuiva o fãgãduinþã se pierde cu totul în grija de a ºi-o împlini mai devreme
4041 ºi mai mult chiar decît ar trebui.

4042 10 - Fãrã sã se mai gîndeascã la nici una din ostenelile ori pagubele care o costã aceasta.

4043 11 - Cînd nu i se rãspunde, se pierde cu totul în a-ºi gãsi numai ei vreo vinã pentru
4044 tãcerea nedreaptã.

4045 12 - Iar dacã nu-ºi aflã vina cãutatã - ºi-o inventeazã. Numai spre a nu-ºi opri niciodatã
4046 asupra nimãnuia vreo bãnuialã cã a înºelat-o.

4047 13 - Cînd trebuie sã întoarcã singurã de acolo de unde se aºteaptã sã plece însoþitã,

4048 14 - sau cînd trebuie sã culeagã un spin în loc de o floare ºi o ranã în loc de o mîngîiere,
 Pag. 173

4049 15 - sau cînd trebuie sã-ºi aducã înapoi darul neprimit, - în loc sã aducã o îmbrãþiºare
4050 plinã de recunoºtinþã,

4051 16 - sau cînd trebuie sã însoþeascã un sicriu în loc de un steag ºi sã plîngã pe o piatrã în
4052 loc pe un umãr,

4053 17 - sau cînd trebuie sã strîngã o bãnuialã în loc de încredinþare ºi o teamã în loc de
4054 siguranþã,

4055 18 - sau cînd trebuie sã plece chiar însetatã de lîngã izvorul pînã la care a rãzbãtut cu
4056 nespuse primejdii ºi osteneli.

4057 19 - Înnoieºte-mi de fiecare datã încrederea în Iubirea Ta ºi în însuºirea tuturor semenilor

4058 mei de a putea iubi cu adevãrat.

4059 20 - Fãrã ca dragostea celor puþini care sînt alãturi sã-mi fie de un preþ mai mare decît
4060 toatã ura celor mulþi care îmi sînt împotrivã.

4061 21 - Fãrã ca preþuirea celor cinstiþi sã-mi fie mai însemnatã decît dispreþul tuturor
4062 celorlalþi.

4063 22 - Fã ca amintirea tuturor bucuriilor pe care le-am avut - sã-mi fie mai mare ca oricare
4064 durere ºi amãgire, pentru cele pierdute.

4065 23 - Fã ca dulceaþa dragostei adevãrate sã-mi fie mai netrecãtoare decît amãrãciunea celor
4066 care m-au înºelat

4067 24 - ºi clipele strãlucite petrecute pe Munte cu Tine, sã-mi fie o rãsplãtire nespus mai grea
4068 decît toþi anii îndelungaþi tîrîþi prin întuneric, printre monºtri.

4069 25 - Cã prin toate acestea, Tu i-ai dat iubirii mele, - sau i-ai luat ceva,
4070 numai ca s-o faci ºi mai frumoasã.
4071 Amin.
 Pag. 174

4072 74 - Cea mai frumoasã Jertfã

4073 1 - Prietenul luminii mele, numai Tu ai - ºi numai Tu dai, - mãsura adevãratã a tuturor
4074 lucrurilor.

4075 2 - Numai Tu ºi adevãrata înþelepciune a privirii asupra tuturor împrejurãrilor vieþii.

4076 3 - Pentru cã numai Tu le priveºti de sus în jos. ªi din viitor cãtre prezent.

4077 4 - Oamenii privesc de la leagãn spre mormînt. ªi de la semãnat spre seceriº.

4078 5 - Dar Tu priveºti rãsãritul unei zile de la apusul ei

4079 ºi mãsori frumuseþea unei vieþi dupã preþul morþii sale.

4080 6 - Tu priveºti Ierusalimul cu jale ºi cu lacrimi, - în timp ce toþi ceilalþi îl priveau cu

4081 admiraþie ºi cu laude.

4082 7 - Pentru cã numai Tu ºtiai ce curînd aceste splendori ºi frumuseþi vor fi niºte ruini ºi
4083 niºte cenuºã.

4084 8 - Ce curînd aceste ziduri minunate cu acoperiºuri de aur vor fi zdrobite de mîini
4085 nemiloase,

4086 9 - ºi ce curînd aceste podoabe sfinte vor fi cãlcate de picioarele nelegiuite!

4087 10 - Tu Singur ºtii cã priveºti astãzi cu milã la toþi aceºti viteji încrezuþi.

4088 11 - Cu mîhnire la toate aceste chipuri tinere.

4089 12 - Cu toate aceste frumuseþi zvelte ºi puternice, care prea curînd vor deveni niºte feþe
4090 îmbãtrînite, niºte cadavre respingãtoare ºi niºte zbîrcituri ocolite.

4091 13 - Numai Tu Singur vezi viitorul amar care îl aºteaptã pe acest prezent uºuratic ºi leneº.

4092 14 - Numai Tu ºtii ce scurtã va fi bucuria acestei prietenii,

4093 ce grabnicã nefericire o aºteaptã pe aceastã slavã.
4094 Ce dureroasã despãrþire vine pentru aceastã însoþire lumeascã atît de plãcutã acum.

4095 15 - Tu Singur ºtii ce sfîrºit urît are mîine aceastã falã. Ce grabnicã moarte aceastã leneºã
4096 viaþã. ªi ce înfricoºãtor iad îl pîndeºte pe acest pãcãtos rai.
 Pag. 175

4097 16 - Prietenul lumii mele, învaþã-mã ºi pe mine sã am pentru toate lucrurile mãsura Ta.
4098 ªi pentru toate împrejurãrile privirea Ta.

4099 17 - Pentru cã numai Tu le vezi pe toate cele ce sînt azi, aºa cum vor fi mîine.
4100 ªi pe cei ce trãiesc aºa, cum vor muri.
4101 ªi astfel numai Tu nu Te înºeli asupra lor.

4102 18 - Ce minunatã este credinþa pe care o primeºti în necazuri,

4103 ºi adevãrul pe care îl afli în sfîrºit
4104 ºi dragostea pe care o descoperi în vremea pãtimirii.

4105 19 - Sînt uneori credinþe atît de mari ºi de curajoase pe care dacã n-ar fi fost necazurile
4106 nu le-am fi cunoscut niciodatã.

4107 20 - ªi sînt unele iubiri pe care nu le-am fi ºtiut nicicînd ce frumoase ºi ce statornice pot
4108 fi, dacã n-am fi trecut cu ele prin pãtimiri ºi suferinþe.

4109 21 - Sînt cîteva nume minunate Bunule Mîntuitor, pe care poate niciodatã nu le-am fi ºtiut
4110 dacã n-ar fi fost Patima ºi Golgota Ta.

4111 22 - Ele au apãrut doar lîngã Numele Tãu doar începînd cu Calvarul.

4112 23 - Te-au însoþit pas cu pas pînã dupã Învierea Ta,

4113 24 - iar apoi nu ni se mai pomeneºte nimic despre ele.

4114 25 - Ce strãlucite sînt aceste nume ascunse, înalte, în mulþimea ascultãtorilor Tãi, iar dupã
4115 aceea în mulþimea rãsplãtiþilor Slavei!

4116 26 - Dragostea lor smeritã ºi adevãratã nu s-a lãudat niciodatã înainte cã va face.
4117 Nici în urmã, cã a fãcut.

4118 27 - Dar atuncea cînd Tu ai fost în cea mai grea împrejurare din toatã veºnicia, ei Þi-au
4119 fost alãturi, dãruindu-Þi cea mai frumoasã jertfã cu putinþã:
4120 pãrtãºia iubirii primejduite.
 Pag. 176

4121 75 - Tãcerea ºi cuvintele mele...

4122 1 - Doresc cu atîta nerãbdare orice întîlnire cu Tine, încît cu mult înainte de sosirea
4123 ceasului fericit, inima îmi tremurã înfioratã la vîntiºorul oricãrui gînd care vine dinspre Tine.

4124 2 - ªi în vederea întîlnirii îmi caut veºmintele cele mai sãrbãtoreºti,

4125 ºi îmi împodobesc toate întãririle cu roduri,

4126 3 - îmi umplu toate încãperile cu miresme alese

4127 ºi îmi aºez cele mai frumoase feþe pe toate mesele mele, cele mai frumoase aºternuturi pe
4128 toate paturile, cele mai preþioase podoabe pe toþi pereþii casei,

4129 4 - Îþi presar în toate curþile mele, de la toate întãririle, pe toate cãile ºi pentru toþi paºii
4130 Tãi, cele mai frumoase flori ale aºteptãrii,

4131 5 - cu toatã fiinþa mea frãmîntatã de bucurii,

4132 cu toatã inima înfioratã de dragoste
4133 ºi cu toatã lumina ochilor umezitã de fericirea revederii Tale!

4134 6 - Dar din atîtea ce aveam sã-Þi spun, - atunci nu mai pot ºti nimic.

4135 7 - Aplec ochii în jos cãci parcã de prea mult soare pe lume, se face dintr-o datã întuneric
4136 în jurul meu,

4137 8 - de prea multã dragoste, parcã mi s-a vãrsat tot mirul meu prin aer,

4138 9 - de prea multã cîntarea învãluitã în ea, mi s-au rupt dintr-o datã toate corzile harfei
4139 mele

4140 10 - ºi de prea multã sãrbãtoare, ºi primãvarã ºi înviere - nu mai ºtiu ce-i cu mine!

4141 11 - Iartã-mi cuvintele pe care atunci în nebunie le spun ºi greºelile mele pe care în
4142 pierderea mãsurii le sãvîrºesc.

4143 12 - Iartã-mi tãcerea care Îþi spune atît de mult din inima mea
4144 ºi iartã-mi cuvintele care Îþi spun atît de puþin.

4145 13 - Tu Singurul care ºtii ce rarã ºi ce Dumnezeiascã este nebunia dragostei.

4146 - ªtiu cã mi-o înþelegi - ºi mi-o cauþi.
 Pag. 177

4147 14 - Cînd ai întemeiat întîiaºi datã lumea, ai spus doar trei cuvinte: Sã fie luminã!

4148 15 - ªi luminã a fost.

4149 ªi ea apoi n-a mai apus niciodatã.
4150 ªi în ea ai fãcut lumii totul.

4151 16 - Cînd m-ai întîlnit întîiaºi datã pe mine mi-ai spus doar trei cuvinte: sã fie iubirea!
4152 ªi a fost.
4153 ªi ea n-a mai murit apoi niciodatã.
4154 Prin ea mi-ai devenit mie totul.

4155 17 - Cea dintîi zi a luminii în inima lumii ºi cea dintîi zi a iubirii în inima mea, au fost
4156 de aceeaºi mãrime ºi frumuseþe ºi minune.

4157 18 - Amîndouã le-ai fãcut într-o clipã Tu Cuvînt cald ºi luminos al lui Dumnezeu.

4158 19 - Pînã atunci existasem, de atunci trãiesc.

4159 20 - Pînã atunci timpul meu era veºnicia Ta. De atunci veºnicia mea este timpul Tãu.

4160 21 - Raza mea ºi-a gãsit soarele ei,

4161 dorinþa - împlinirea
4162 ºi tinereþea mea Prietenul dulce

4163 22 - cu care am umblat prin atîtea infernuri ºi purgatorii simþindu-mã neîncetat în acelaºi
4164 paradis.

4165 23 - O, dragostea mea eternã ºi întreagã,

4166 Isuse!

4167 Dragostea-i ca îmbrãcãmintea cea mai þipãtoare

4168 mult nu poate s-o ascundã, omul care-o are.
 Pag. 178

4169 76 - Numai pentru Tine

4170 1 - Prietenul liniºtii mele, oare nu mi-ai spus Tu

4171 ºi oare nu am aflat eu,
4172 - cã eu am în Tine totul?

4173 2 - Oare nu mi-ai spus Tu ºi oare nu am aflat eu cã Tu eºti cea mai mare avuþie a mea, cel
4174 mai scump aur al meu de pe lume?

4175 3 - Oare nu mi-ai spus Tu ºi n-am aflat eu cã lîngã Tine nu-mi mai poate lipsi nimic,
4176 cã nu mã mai poate ameninþa nimic,
4177 ºi cã nu mai am ce dori altceva nimic?

4178 4 - De ce atunci încep iarãºi sã mã plîng îndatã ce Te întîlnesc? De ce mã plîng de

4179 durerile mele, de crucea mea, de viitorul meu?

4180 5 - De ce în loc de mulþumirea ºi de bucuria cã Te vãd, - eu încep sã-Þi arat îndatã

4181 întristãrile pe care le-am avut fãrã Tine?

4182 6 - Tu îmi ascunzi ranele Tale cele atît de mari, luptele Tale cele atît de multe, greutãþile
4183 Tale cele atît de adînci, pentru mine, - ca sã nu mã întristezi, fiindcã mã iubeºti,

4184 7 - iar eu Îþi strig atît de tare zgîrieturile uºoare ºi necazurile mele neînsemnate, fãrã sã
4185 mã întîlnesc la întristarea dragostei Tale.

4186 8 - Pentru cã mã iubesc atît de mult tot numai pe mine însumi. ªi mã gîndesc încã atît de
4187 puþin la Tine.

4188 9 - Mîntuitorul meu, ce ruºine îmi este de acest pãcat! Sã nu-l mai fac!

4189 10 - E adevãrat cã eu înafarã de Tine nu mai am pe nimeni în lumea aceasta sã-mi mai
4190 înþeleagã iubirea curatã.

4191 11 - E adevãrat cã aº dispreþui ºi aº respinge cu toatã tãria orice compãtimire uºuraticã

4192 ºi jignitoare, de la oricine.

4193 12 - E adevãrat cã doresc puternic sã-mi ascund cît mai mult de lume ranele inimii,
4194 temerile duhului, crucea singurãtãþii, lacrimile lipsurilor, arderile trupului ºi mistuirile
4195 lãuntrice.
 Pag. 179

4196 13 - Ca sã nu-mi audã nimenea vreun suspin ºi sã nu-mi bãnuiascã nimic de zvîrcolelile
4197 amarului meu.

4198 14 - De ce sã mã înjoseascã vrãjmaºii Tãi ºi de ce sã se bucure de mine cei ce Te

4199 dispreþuiesc?

4200 15 - Cînd mã aud ei, cînt. ªi cînd mã vãd ei zîmbesc.

4201 Chiar dacã toatã fiinþa mea este jãratic.

4202 16 - Dar cînd mã auzi numai Tu, o, atunci nu-mi mai pot opri plînsul, înãbuºit prea multã
4203 vreme.

4204 17 - ªi nu-mi mai pot stãpîni nãvala suspinelor adunate de prea mult drum.

4205 18 - În faþa Ta mi se rup toate zãgazurile mele ºi Þie nu pot sã nu-Þi spun totul. Nu pot
4206 sã-Þi ascund nimic.
4207 Ce mult îmi uºurez eu inima, împovãrînd-o pe a Ta!

4208 19 - Te rog iartã-mã cã nu mã pot opri uneori sã nu mã plîng îndatã ce Te întîlnesc.

4209 20 - ªi sã nu pot sã-mi dezvãlui Þie toate ranele vieþii mele împãrtãºindu-Þi toate temerile
4210 duhului meu ºi aruncîndu-Þi asupra Ta crucea mea amarã ºi ascunsã pe care o port necurmat,

4211 21 - crucea singurãtãþii ºi a luptelor lãuntrului meu.

4212 Crucea slãvitã ºi amarã a singurãtãþii în care trãiesc.

4213 22 - Pentru Tine, pentru credinþa, pentru nãdejdea ºi pentru dragostea mea
4214 cea numai pentru Tine,
4215 Dulce Preaiubitul meu...

4216 Învaþã-te sã-L lauzi de-aici pe Dumnezeu

4217 ca sã doreºti în ceruri a-L lãuda mereu.
 Pag. 180

4218 77 - Statornicia ºi siguranþa mîntuitoare

4219 1 - În lupta cu vrãjmaºul ºi ispititorul meu, Tu Preaiubitule, m-ai învãþat sã mã gîndesc

4220 neîncetat cã viclenia lui este mult mai mare decît priceperea mea,

4221 2 - cã puterea lui este mult mai mare decît îndrãzneala mea

4222 3 - ºi cã ºiretenia lui este mult mai ºtiutoare decît toate experienþele mele.

4223 4 - Mi-ai spus sã iau toatã armãtura Ta, cãci numai îmbrãcat cu totul în aceasta, voi putea
4224 þine piept biruitor împotriva tuturor uneltirilor lui.

4225 5 - ªi voi putea sã mã împotrivesc cu izbîndã în ziua cea rea ieºind biruitor din marea
4226 confruntare cu el.

4227 6 - Dar cum sã iau armãtura Ta cînd statura mea este atît de micã, iar greutatea ei atît de
4228 mare pentru puterile mele?

4229 7 - Trebuie sã creºti, îmi spui Tu. Sã creºti repede, sã creºti puternic, sã creºti sãnãtos în
4230 toate privinþele pînã ce vei ajunge la Cel care este Capul tãu.

4231 8 - Ca sã nu mai fi un copil purtat încoace ºi încolo de orice vînt de învãþãturã, prin
4232 viclenia oamenilor (lui satana) ºi prin ºiretenia lor în mijloacele de amãgire.

4233 9 - Ci credincios adevãrului în dragoste sã creºti... sã creºti puternic, sã creºti sãnãtos ca

4234 sã ajungi la statura plinãtãþii Mele...

4235 10 - Preaiubitule, - care este adevãrul în dragoste?

4236 - Statornicia!

4237 11 - ªi cum o pot dobîndi?

4238 - Prin sfinþenia vieþii tale.

4239 12 - ªi cum pot sã ajung la sfinþenia vieþii mele?

4240 - Prin umblarea smeritã cu Mine!

4241 13 - Preaiubitul meu, de ce oare vin în inima mea îndoieli cu privire la învãþãtura pe care
4242 am avut-o de la început ºi clãtinãri în credinþa mea dintîi?

4243 14 - Nu este oare unul Adevãrul ºi nu este oare una Credinþa?

 Pag. 181

4244 15 - Nu este oare lumina dovada cã am aflat adevãrul ºi pacea cã am aflat credinþa?

4245 16 - Nu este oare naºterea din nou dovada cã Te-am aflat ºi primit pe Tine?

4246 17 - Atunci de ce mai tînjeºte inima mea ºi de ce se mai ridicã în gîndul meu îndoielile?

4247 18 - Din pricina pãcatelor ascunse pe care odatã le-ai îngãduit în inima ta ºi încã le mai
4248 þii înãuntrul tãu!

4249 19 - Din pricina acestor rãdãcini ale rãului, nu poate lucra în tine Duhul Adevãrului
4250 statornic.

4251 20 - Prin aceste rele ascunse lucreazã duhul îndoielilor schimbãtoare.

4252 21 - Oricine nu trãieºte în sfinþenie, va fi totdeauna bîntuit de duhul îndoielilor cu privire

4253 la credinþã.

4254 22 - ªi care este mijlocul izbãvirii în îndoieli?

4255 - Sfinþenia lãuntricã!

4256 23 - Uneori pãcatele ascunse sînt foarte viclene, ºtiu sã ia chipul unor virtuþi sau cel puþin
4257 al unor trebuinþe îngãduite.

4258 24 - Atunci singura cunoaºtere a lor o poþi avea numai aducîndu-le pe fiecare cu
4259 îndrãznealã în lumina lui Hristos ºi þinîndu-le cu toate forþele lor în aceastã luminã
4260 necruþãtoare.

4261 25 - Lumina lui Hristos îþi dezvãluieºte urîciunile pe care trebuie sã le pãrãseºti, bubele
4262 pe care sã le storci cu curaj ºi operaþiile pe care trebuie sã le faci cu stãruinþã, -

4263 26 - spre a te vindeca de tot ce este otravã statornicã în ascunziºurile tale.

4264 27 - Atunci se va usca rãdãcina rãului care este pãcatul tãu, ºi vor pieri roadele lui care
4265 sînt îndoielile ºi temerile tale.

4266 28 - Atunci Sîngele Meu îþi va sfinþi întreg lãuntrul inimii tale reþinîndu-þi statornicia ºi
4267 siguranþa mîntuitoare.
 Pag. 182

4268 Ce dulce mi-e nãdejdea

4269 Ce dulce mi-e nãdejdea

4270 vieþii care vine:
4271 e numai bucurie
4272 în tot ce aºtept la Tine.

4273 Ajutã-mi Dulce Domnul meu

4274 sã cred, sã lupt, s-alerg mereu
4275 ºi oricît aº plãti de greu
4276 sã pot s-ajung la Dumnezeu.

4277 Va fi o dimineaþã
4278 ºi-apoi o alta iarã
4279 întotdeauna nouã
4280 cã-n veci nu va fi searã.

4281 Va fi o îmbrãþiºare
4282 întotdeauna dulce
4283 cãci teama ºi-ndoiala
4284 pe veci de veci s-or duce.

4285 Va fi o întîlnire
4286 ºi-apoi o alta-ntruna
4287 cãci orice despãrþire
4288 s-a dus pe totdeauna.

4289 Ajutã-mã rãbdare

4290 s-ajung pe veºnicie
4291 acolo unde numai
4292 iubirea o sã fie.
 Pag. 183

4293 Nu pot sã mã mai satur

4294 Nu pot sã mã mai satur

4295 de cîntec ºi iubire
4296 oriunde simt cã-s ele
4297 le-aº asculta-n neºtire
4298 le-aº aduna în suflet
4299 c-o sete ne-ncetatã
4300 de ele nu mã satur
4301 Isuse niciodatã.

4302 ªi nu pot sã mã satur

4303 de ce-i frumos ºi bine
4304 oriunde ºtiu cã-s ele
4305 m-aº duce dupã Tine
4306 ºi m-alipesc de ele
4307 mai dulce de-orice datã
4308 de ele nu mã satur
4309 Isuse niciodatã.

4310 ªi nu pot sã mã satur

4311 de fraþi ºi de-adunare
4312 oriunde-i ºtiu m-aº duce
4313 cu dorul cel mai mare
4314 le-aº da pe totdeauna
4315 iubirea mea curatã
4316 de ei nu mã mai satur
4317 Isuse niciodatã.

4318 ªi nu pot sã mã satur

4319 fiindcã Tu eºti ele
4320 Tu slava ºi iubirea
4321 ºi Raiul vieþii mele
4322 - ºi dragostea cu Tine
4323 e tot mai minunatã
4324 de ea n-am sã mã satur
4325 Isuse niciodatã!...
 Pag. 184

4326 78 - Ce înseamnã a lua jugul Tãu?

4327 1 - Preaiubitul statorniciei mele, Purtãtorul jugului meu, spune-mi Te rog ce înseamnã
4328 cuvîntul Tãu: luaþi jugul Meu asupra voastrã, ce înseamnã aceasta: asupra voastrã?

4329 2 - Înseamnã în primul rînd grija lucrului Meu.

4330 Sã simþi aceastã grijã ca ºi cum ar fi toatã numai asupra inimii tale.

4331 3 - Sã simþi neîncetat toatã greutatea grijii ca lucrul Meu - în tot ce îl cunoºti, îl vezi ºi
4332 îl ºtii - sã fie fãcut la timp, sã fie fãcut întreg ºi sã fie fãcut bine.

4333 4 - Atunci nu vei zice niciodatã: asta o va face careva dintre noi.
4334 Ci îþi vei zice: asta trebuie s-o fac eu!

4335 5 - În al doilea rînd aceasta înseamnã a simþi toatã rãspunderea ca acest lucru sã se facã
4336 la timp.
4337 Nici mai devreme nici mai tîrziu de cum trebuie.

4338 6 - Nu dupã pãrerea unuia nici dupã a altuia. Ci întocmai dupã voia Mea ºi dupã Duhul
4339 Cuvîntului Meu.

4340 7 - Întocmai atît cît trebuie de mult.

4341 ªi întocmai aºa cum trebuie de frumos.

4342 8 - În al treilea rînd aceasta înseamnã a-þi simþi ºi a-þi lua numai asupra ta vina pentru
4343 lucrul Meu.

4344 9 - Dacã nu s-a fãcut lucrul Meu la vreme, sã te simþi ºi sã te recunoºti din toatã inima
4345 cã numai tu eºti vinovat.
4346 Sã nu mai dai vina pe nimeni altcineva decît pe tine însuþi. Pe nepãsarea ta, pe lenea ta,
4347 pe uitarea ta, pe întîrzierile sau pe temerile tale.

4348 10 - Dacã s-a fãcut lucrul Meu, iar pentru aceasta vine ameninþarea lumii sau pedeapsa
4349 ei, -
4350 sã-þi iei numai asupra ta vina pentru tot ce s-a fãcut.

4351 11 - Sã nu mai arunci rãspunderea asupra nimãnui, ci sã te mãrturiseºti numai pe tine

4352 însuþi rãspunzãtor pentru tot.

4353 12 - ªi sã fii gata a purta orice ocarã, orice pedeapsã, orice urmare numai tu.

4354 13 - Ferindu-te ca de foc sã cauþi a te scoate pe tine, bãgînd pe altul în locul tãu.
 Pag. 185

4355 14 - Sã iei toatã grija, toatã rãspunderea ºi toatã vina lucrului Meu atît în faþa conºtiinþei
4356 tale cît ºi în faþa vrãjmaºilor Mei numai asupra ta.

4357 15 - ªi pentru cã s-a fãcut.

4358 ªi mai ales pentru cã nu s-a fãcut acel lucru.
4359 Aceasta înseamnã a lua Jugul Meu!

4360 16 - O, dacã este aºa Dumnezeul ºi Mîntuitorul meu, eu sînt atît de vinovat nu numai
4361 pentru tot ce nu s-a fãcut bine - ci mai ales pentru tot ce s-a fãcut rãu!

4362 17 - Cîtã grijã trebuie sã am pentru ca în adunarea Ta sã nu se facã dezbinãri cu privire

4363 la învãþãturã sau la credinþã.

4364 18 - Cîtã vinã am eu cã adesea din pricinã cã am îngãduit învãþãturi sau învãþãtori strãini
4365 au fãcut dezbinarea sau se menþine pãgubind sufletele fraþilor, nimicind dragostea lor,
4366 batjocorind Evanghelia Ta!

4367 19 - Cîtã rãspundere trebuie sã-mi simt eu pentru ca tot binele pe care îl vedem ºi îl ºtim
4368 - sã se facã la timp - dar nu s-a fãcut.

4369 20 - Trebuie sã se facã frumos, curat ºi deplin, - dar nu numai cã nu s-a fãcut, ci s-a fãcut
4370 rãu. Sau nu s-a mai fãcut deloc.

4371 21 - Iar pentru aceasta de multe ori, sau chiar niciodatã nu mi-am recunoscut cã întreaga
4372 vinã este numai a mea. Sau cã este o parte ºi a mea.

4373 22 - Cînd lucrul Tãu a fost gãsit la mine, poate cã am încercat sã scap declarînd: nu eu
4374 ci acela mi l-a adus!

4375 23 - Cînd eu am fost gãsit la lucrul Tãu, poate cã am cãutat sã mã scap declarînd: nu eu
4376 ci acela m-a chemat!

4377 24 - Cînd am fost învinuit pentru Tine, poate am încercat sã mã salvez pe mine aruncînd
4378 pe nedrept totul asupra oricui, lepãdîndu-mã ºi zicînd, nu eu, ci acela a fãcut!

4379 25 - Cît de veºnicã ºi nemãrginitã ruºine ºi lepãdare vei avea tu odatã înaintea Tatãlui
4380 Ceresc cu un astfel de credincios!
4381 ªi în ce foc meritã el sã ardã!

4382 26 - Doamne, - sã nu fiu eu acela!

4383 Cel ce-a renunþat la cinste

4384 ºi la sfînta-i datorie
4385 e de mii de ori în stare
4386 mai de plîns de cum se ºtie.
 Pag. 186

4387 79 - Adevãratele lupte

4388 1 - Preaiubitule, care sînt adevãratele lupte ºi care sînt adevãraþii vrãjmaºi?

4389 2 - Cele dintîi lupte ºi cele mai adevãrate sînt cele dintre duhuri. Cãci pe pãmînt nu
4390 trupurile se luptã ci duhurile din ele.

4391 3 - Trupurile sînt locurile numai unde se ascund ºi prin care se ciocnesc oºtirile duhurilor
4392 prietene sau potrivnice. Ajutîndu-se sau nimicindu-se între ele.

4393 4 - Adu-þi aminte de cuvîntul care spune: nu aveþi de luptat împotriva cãrnii ºi sîngelui
4394 ci împotriva cãpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stãpînirilor întunericului acestui
4395 veac, împotriva duhurilor rãutãþii, care sînt în locurile de sus...

4396 5 - Care sînt duhurile din locurile de sus?

4397 6 - Cele cu care au de luptat gîndurile ºi inimile. Cele îngãduite de Dumnezeu pentru
4398 încercarea credinþei, rãbdãrii ºi dragostei aleºilor Sãi.

4399 7 - Aceste duhuri pot zdruncina credinþa, pot zdrobi nãdejdea, pot strica dragostea, pot
4400 nimici statornicia, pot împiedica rugãciunile, pot rãtãci mintea, pot îngrozi inima, pot
4401 întuneca duhul...

4402 8 - Aceste duhuri duc lupta cea mai primejdioasã împotriva mîntuirii tale.

4403 9 - ªi cum încep aceste duhuri de lupte, Doamne Isuse?

4404 10 - Lupta dintre duhuri se dã de la început pe viaþã ºi pe moarte.

4405 11 - Întinderile privirilor sînt primele ciocniri dintre duhuri.

4406 12 - Ochii sînt mãdularele prin care se izbesc cele douã feluri de duhuri în primele lor
4407 lupte, de la început hotãrîtoare.

4408 13 - Bãtãlia de cîteva clipite care se dã între priviri este adevãrata ºi marea bãtãlie dintre
4409 sufletele potrivnice.

4410 14 - Dupã cum ºi marea ºi adevãrata înþelegere dintre sufletele unite, se fac tot în cîteva
4411 clipe, între priviri.
 Pag. 187

4412 15 - Cînd trãsnetul loveºte, sãgeata nu este în tunet ci în fulger.

4413 Fulgerul este cel ce strãpunge ºi loveºte - nu tunetul.

4414 16 - Tot astfel în confruntarea dintre duhuri sãgeþile puternice ºi loviturile hotãrîtoare se
4415 aruncã prin încruciºarea privirilor.

4416 17 - În fulgerele acestor încruciºãri de sãbii ale ochilor, se decide adevãratul rezultat al
4417 luptei.

4418 18 - Tunetul vorbelor, care rãsunã dupã aceea, numai ca sã arate care este copacul cãzut.
4419 Care este duhul biruit.

4420 19 - ªi cum trebuie sã lupt eu atunci, Doamne Isuse?

4421 20 - În ochii tãi este puterea sau slãbiciunea conºtiinþei tale. Sau a cauzei tale.

4422 21 - Privirile tale aratã înafarã puterea sau slãbiciunea duhului care luptã dinãuntrul tãu.

4423 22 - Dacã duhul care este în tine este sfînt, curat, luminos, drept ºi hotãrît, - el este
4424 puternic ºi viteaz.

4425 23 - Atunci privirile tale vor fi drepte, nevinovate, cuviincioase ºi strãlucitoare - dar
4426 îndrãzneþe ºi strãpungãtoare ca niºte sãgeþi biruitoare.

4427 24 - Ele vor þinti drept în privirile din faþa lor - ºi vor rãmîne neclintite, înfigîndu-ºi
4428 sãbiile lor tot mai adînc pînã cînd vor birui.

4429 25 - Privirile care se vor clãtina ºi se vor apleca cele dintîi vor fi cele învinse.

4430 26 - Aceasta a fost de fapt adevãrata bãtãlie.

4431 Ceea ce mai rãmîne cuvintelor, este numai strîngerea prãzii acestui rãzboi necruþãtor,
4432 dintre puterile ochilor.

4433 27 - Dar ca sã fii biruitor înafarã, trebuie sã fii sfînt înãuntru!

 Pag. 188

4434 80 - Altceva ce sã mai am?

4435 1 - Apãrãtorul meu Cel Puternic, spune-mi astãzi ºi sfãtuieºte-mã cum pot eu sã ies
4436 biruitor în lupta aceasta tãcutã dar cumplitã a duhurilor care mã strãpung cu sãbiile privirilor?

4437 2 - Toatã taina biruinþei este - dupã cum þi-am spus ieri - în duhul care stãpîneºte inima
4438 ta ºi luptã prin ochii tãi.

4439 3 - ªi toatã puterea duhului tãu stã în sfinþenia vieþii tale.

4440 4 - Dacã inima ta este curatã, dacã viaþa ta predatã în totul Mie umblã în luminã ºi
4441 lucreazã în neprihãnire, Duhul Meu va fi în tine ºi El va fi Acela care va lupta cu vrãjmaºul
4442 nostru.

4443 5 - Atunci Cel ce este în tine va fi mai tare decît acela care este în ea ºi-l va birui de la
4444 început.

4445 6 - Privirile tale, þîºnind din curãþia lãuntricã, vor fi puternice ºi strãpungãtoare.

4446 7 - Aprinse din focul sfînt al unei credinþe fierbinþi,

4447 ºi ascuþite de Înþelepciunea lui Dumnezeu, - sãgeþile tale vor pãtrunde pînã în adîncimea
4448 întunericului celor din faþa lor.

4449 8 - Întãrite de încredinþarea adevãrului, susþinute de puterea nevinovãþiei, - nimic nu va

4450 putea sta în calea sãgeþilor din ochii tãi.

4451 9 - Ei vor stãrui, pînã ce vor învinge.

4452 10 - ªi nu ochii tãi se vor apleca învinºi, ci se vor pleca biruiþi ochii vrãjmaºului din faþa
4453 ta.

4454 11 - Dar cum pot eu avea astfel de priviri Doamne?

4455 12 - Nu poþi a le avea decît dacã þi-ai predat total inima ta ca lãcaº ºi templu al Duhului
4456 Sfînt. ªi dacã Focul Duhului meu arde puternic în tine.

4457 13 - Orice locºor din viaþa ºi inima ta care n-ar fi predat în totul Mie, devine un loc
4458 ocupat de cel rãu ºi de puterile lui vrãjmaºe.

4459 14 - De acolo vine toatã slãbiciunea ta ºi îþi poate veni chiar nimicirea.
 Pag. 189

4460 15 - Duhul rãutãþii care locuieºte în acest loc ceresc care este inima ta îþi poate tulbura
4461 ºi locul cel ceresc al minþii tale, iar aceasta ar duce la pierzarea cerului sufletului tãu.

4462 16 - Dar dacã stãpînitorul întunericului nu are nimic în tine, dupã cum în Mine nu a avut
4463 el nimic, - atunci nimeni nu te va mai putea birui nici pe tine cum nu M-a putut birui pe
4464 Mine.

4465 17 - Mai trebuie sã ºtii apoi cã ceea ce aperi tu, cauza pentru care lupþi ºi suferi, - trebuie
4466 sã fie sfîntã, dreaptã ºi nevinovatã.

4467 18 - Lucrarea pe care o aperi trebuie sã fie Lucrarea Mea cea adevãratã, curatã ºi
4468 frumoasã.

4469 19 - Sã nu lupþi, sã nu suferi ºi sã nu ajungi în faþa nimãnui pentru nimic altceva decît
4470 pentru Numele Meu ºi pentru Evanghelia Mea!

4471 20 - Altceva Doamne, ce sã mai am?

4472 - Sã mergi totdeauna în faþa lor pregãtit de moarte!

4473 21 - Atunci vei putea sta liniºtit.

4474 Vei putea privi drept, vei putea ºi rãspunde înþelept.

4475 22 - Vei putea întîmpina loviturile cu rãbdare ºi dacã trebuie, - vei putea muri eroic!

4476 23 - Sau vei putea întoarce din faþa lor nevinovat.

4477 ªi vei putea trãi demn,

4478 24 - rãmînînd pe veci o pildã pentru credincioºii Mei

4479 ºi o cinste pentru Mine.
4480 - O, Har Ceresc, fã-mã în stare sã fiu astfel!
 Pag. 190

4481 81 - De firul acestei clipe

4482 1 - Însoþitorul meu Binecuvîntat, Pilda ºi Puterea mea, - spune-mi astãzi care trebuie sã
4483 fie relaþia mea cu lumea?

4484 2 - Pînã unde trebuie sã merg în legãturile mele cu cei între care trãiesc, muncesc, umblu?
4485 ªi de unde trebuie sã-mi rup orice legãturã cu ei?

4486 3 - Felul în care se poate desfãºura bine toatã umblarea ta prin lume ºi printre oameni,
4487 depinde în totul numai de felul în care se desfãºoarã fericit umblarea ta cu Mine.

4488 4 - Lumea este cîmpul tãu de muncã ºi de luptã pentru tine ºi pentru Mine.

4489 5 - Întîi pentru tine... Pentru cã de munca ºi de lupta ta cea bunã din lume depinde curãþia
4490 cugetului tãu, pacea conºtiinþe tale, împlinirea datoriilor pentru care ai fost zidit în Mine,
4491 cinstea numelui tãu, fericirea vieþii tale ºi - pînã la urmã - mîntuirea ºi slava ta veºnicã.

4492 6 - Apoi pentru Mine... Pentru cã de munca ºi de lupta ta hotãrîtã ºi stãruitoare în slujba
4493 Mea depinde înaintarea Evangheliei, biruinþa Luminii, însãnãtoºirea vieþii, mîntuirea
4494 semenilor tãi, nimicirea pãcatului - ºi împlinirea planurilor lui Dumnezeu.

4495 7 - Timpul tãu de muncã ºi de luptã este numai cît azi.

4496 Scurtimea vieþii tale pe lume este doar cît o zi, cît azi.

4497 8 - Ieri a fost veºnicia din care ai ieºit, mîine va fi veºnicia în care vei intra.

4498 9 - Între aceste douã veºnicii este clipa ta, timpul tãu de azi.

4499 10 - În timpul acesta tu trebuie sã araþi pentru ce ai venit în lumea aceasta. ªi la ce te vei
4500 duce în cealaltã.

4501 11 - Totul, pentru tine depinde de aceste douã cuvinte: aici ºi acum.

4502 12 - Dacã aici ºi acum - tu eºti în Mine, aici ºi acum tu îþi vei cîºtiga viaþa ºi slava
4503 veºnicã, mîntuindu-te pe tine ºi pe mulþi.

4504 13 - Dacã aici ºi acum tu nu eºti în Mine, vei cãdea în osîndã ºi în moarte veºnicã,
4505 pierzîndu-te pe tine ºi pe mulþi.
 Pag. 191

4506 14 - Astfel totul depinde dacã tu eºti sau nu eºti în Mine.

4507 15 - Dacã eºti ºi dacã rãmîi în Mine, poþi sã mergi oriunde, poþi sã stai cu oricine ºi poþi
4508 sã faci orice. Pentru cã oriunde vei merge vei fi folositor. Oriunde vei sta, vei fi necesar.
4509 Orice vei face, va fi bine.

4510 16 - Dacã nu eºti în Mine - sau dacã nu rãmîi în totul cu o inimã treazã în Duhul
4511 Meu, - mai bine sã nu te duci nicãieri ºi sã nu stai cu nimeni.

4512 17 - Pentru cã oriunde vei merge vei fi un prilej de poticnire pentru credincioºi, un prilej
4513 de ocarã pentru Evanghelie ºi un prilej de întristare pentru Duhul Sfînt.

4514 18 - Dacã eºti în Mine, oriunde vei merge vei duce cu tine lumina adevãrului, cãldura
4515 dragostei, bucuria mîntuirii. - ªi vei fi binecuvîntat ºi tu ºi lucrul tãu ºi Domnul care te-a
4516 trimis.

4517 19 - Dacã nu eºti în Mine, oriunde vei merge vei duce uºurãtate, rãtãcire ºi întuneric,
4518 degradînd viaþa duhovniceascã, tulburînd sufletele curate, întinînd cugetele multora.

4519 20 - Astfel lucrarea ta va fi nimicitã, sufletul tãu osîndit ºi veºnicia ta întunecatã.

4520 21 - Alege hotãrît ºi vegheazã neîncetat!

4521 Cãci veºnicia ta ºi a multora poate atîrna numai de firul acestei clipe!
 Pag. 192

4522 82 - O mie de taine...

4523 1 - Povãþuitorul meu Înþelept, spune-mi astãzi despre taine. Despre tãcerea ºi despre
4524 vorbirea lor.

4525 2 - Celui ce ºtie sã tacã, spune-i o mie de taine. Celui ce nu poate tãcea sã nu-i spui nici
4526 una.

4527 3 - Toate tainele Mele sînt sfinte, toate lucrãrile Mele sînt primejdioase ºi toþi vrãjmaºii
4528 Mei sînt ucigaºi.

4529 4 - De aceea în toate mãrturisirile tale trebuie sã-þi îndoieºti legãmîntul acesta: ºi nu voi
4530 spune vrãjmaºului Tãu taina Ta, nici sãrutare nu-Þi voi da ca Iuda...

4531 5 - Legãmîntul acesta sã-þi fie totdeauna viu în faþa ochilor tãi ºi aprins în inima ta, cãci
4532 pe tot de-a lungul drumului tãu, sînt curse, ºi pretutindeni în drumul tãu vrãjmaºul Meu
4533 ascultã.

4534 6 - Dar de ce ai Tu taine, Mîntuitorul ºi Adevãrul meu?

4535 - Orice adevãr are taine!

4536 7 - Vrãjmaºul adevãrului, duhul minciunii, þine sub stãpînirea lui toþi lacomii ºi tiranii
4537 lumii, care prin nedreptate ºi urã vreau sã nimiceascã orice lucrare a Adevãrului mîntuitor.

4538 8 - Apoi duhul minciunii a rãpit în slujba acestei lucrãri nimicitoare aproape toate
4539 mijloacele lumii.

4540 9 - ªi foloseºte toate cãile necinstei ºi silniciei, împotriva Adevãrului mîntuitor.

4541 10 - În lupta cea mare ºi grea împotriva minciunii ºi întunericului, -

4542 Adevãrului mîntuitor nu i-au mai rãmas decît cele mai slabe ºi mai puþine suflete ºi
4543 mijloace de pe pãmînt.

4544 11 - Prin acestea mai lucreazã El spre a nu lãsa sã piarã de tot îndrumarea luminii ºi
4545 vestea mîntuirii,
4546 pînã la împlinirea numãrului celor aleºi.

4547 12 - Dar minciunii nu-i este de ajuns cã are în slujba sa toate puterile ºi toate mijloacele.

4548 13 - Minciuna este totdeauna fricoasã, deºi pare atît de puternicã. ªi este totdeauna slabã,
4549 deºi este atît de înarmatã.

4550 14 - Adevãrul este totdeauna biruitor, deºi n-are arme pãmînteºti.

 Pag. 193

4551 15 - ªi se rãspîndeºte neoprit deºi n-are în slujba sa decît tot mai puþine mijloace ºi tot
4552 mai slabe unelte.

4553 16 - De aceea minciuna este atît de pornitã împotriva lui.

4554 17 - Minciuna are secrete, pentru cã ea umblã sã facã rãul, în slujba pãcatului ºi împotriva
4555 lui Dumnezeu.

4556 18 - Adevãrul are numai taine, ca sã-ºi poatã duce lupta lui tot mai grea de apãrarea
4557 împotriva oricãrui rãu,
4558 ºi munca lui tot mai primitã pentru înfãptuirea oricãrui bine spre slava lui Dumnezeu ºi
4559 mîntuirea lumii.

4560 19 - Adevãrul n-are nevoie decît de cîteva clipe, spre a nimici tot ce minciuna a clãdit ani
4561 ºi ani.

4562 20 - De acea minciunii nu-i ajung oricît de multe ºi de puternice mijloace are de atac ºi
4563 de apãrare,

4564 21 - ºi se teme neîncetat de acele puþine ºi slabe mijloace prin care mai lucreazã ºi se
4565 apãrã Adevãrul.

4566 22 - ªi cautã neîncetat sã le afle ca sã le nimiceascã ºi pe acestea ca sã nu-i rãmînã lui

4567 chiar nimica.

4568 23 - De aceea oricine cunoaºte o tainã a Adevãrului ºi nu o poate pãstra, acela se face -
4569 cu voia sau fãrã voia lui, cu ºtirea sau fãrã ºtirea lui, - un vînzãtor al Domnului ºi un slujitor
4570 al pierzãrii.

4571 24 - Acela Îl dã pe Domnul în mîna celor care umblã sã-L rãstigneascã.

4572 25 - Acela vinde adevãrul, celor care cautã sã-l sugrume.

4573 26 - Acela zãdãrniceºte o lucrare a binelui pentru acei care aveau nevoie de ea.

4574 27 - Acela se face pricina suferinþei sau morþii multor binefãcãtori

4575 ºi devine o unealtã în mîna satanei
4576 fãcîndu-se vinovat de pãcatul cel veºnic.

4577 28 - Înseamnã-þi cu litere de foc aceasta!

4578 Celui ce ºtie sã tacã, spune-i o mie de taine,
4579 celui ce nu poate tãcea, - sã nu-i spui nici una.

4580 Moartea e sfîrºitul unor suferinþe trecãtoare

4581 ºi, adesea, începutul altor, veºnic mai amare.
 Pag. 194

4582 83 - Atunci vom fi fericiþi amîndoi

4583 1 - Preaiubit ºi Preabun Îndrumãtor al meu, iatã se apropie iarãºi vremea tãcerii.

4584 2 - Mai spune-mi cîteva îndemnuri ºi mai învaþã-mã cîteva adevãruri pentru mîntuirea ºi
4585 dragostea mea.

4586 3 - Mai spune-mi încã o datã care este adevãrul cel mai necesar pentru viaþa mea.

4587 4 - Credinciosul este ca ºi o sãgeatã trasã în sus: cînd nu mai merge înainte, cade înapoi.

4588 5 - De aceea toatã taina biruinþelor ºi roadelor tale duhovniceºti stã în neîncetata ta luptã
4589 ºi muncã de a merge înainte.

4590 6 - De a creºte în toate privinþele, de a deveni tot mai curat, mai credincios, mai vrednic,
4591 mai bun, mai smerit, mai rãbdãtor, mai rodnic cu fiecare zi.

4592 7 - Þinta ta ºi modelul tãu trebuie sã fie neîncetat Domnul ºi Mîntuitorul tãu.

4593 8 - Eu sînt cu tine întotdeauna prin Cuvîntul, prin exemplul ºi prin Duhul Meu.

4594 9 - Prin Cuvîntul Meu ca sã te învãþ,

4595 prin exemplul Meu ca sã-þi arat,
4596 prin Duhul Meu ca sã-þi ajut.

4597 10 - Cuvîntul Meu va lucra neîncetat asupra minþii tale,

4598 exemplul Meu asupra voinþei tale,
4599 iar Duhul Meu asupra inimii tale.

4600 11 - Dar pentru ca sã poatã deveni Cuvîntul Meu lucrãtor asupra gîndurilor tale, tu ai
4601 nevoie sã-L iubeºti mult,
4602 sã-L cercetezi cu drag,
4603 sã-L strîngi cu grijã,
4604 sã-L asculþi cu smerenie.

4605 12 - De aceea foloseºte orice timp pentru a-L cerceta ºi a-L adînci, ca sã-L poþi înþelege
4606 ºi cuprinde.

4607 13 - Ceasurile dimineþii sînt cele mai potrivite pentru citire ºi meditaþie.

4608 14 - Atunci mintea ta este cea mai limpede ºi înþelegerea ta cea mai uºoarã.

4609 15 - La munca ºi la încercãrile care le aºteaptã peste zi, tu trebuie sã mergi întãrit ºi
4610 luminat.
 Pag. 195

4611 16 - Atunci cuvîntul tãu va putea fi plin de miez, iar tãcerea ta plinã de înþelepciune.

4612 17 - Exemplul Meu îþi va întãri voinþa ta în a Mã urma.

4613 Iar puterea Duhului Meu se va revãrsa peste tine în timpul ºi prin mijlocirea rugãciunii
4614 tale.

4615 18 - De aceea tu ai nevoie de o neîncetatã nevoie de a sta într-o continuã pãrtãºie de Duh
4616 cu Mine.

4617 19 - Inima ta trebuie sã se îndrepte ºi sã se apropie neîncetat de Inima Mea

4618 ºi duhul tãu sã se împreune ºi sã rãmînã neîncetat alipit de Duhul Meu.

4619 20 - Astfel puterea Mea se va revãrsa mereu în inima ta ºi tu vei avea rãbdare, blîndeþe,
4620 bunãtate, milã, îngãduinþã, înfrînare, tãrie ºi putere împotriva oricãrui rãu ºi pentru
4621 înfãptuirea oricãrui lucru ºi gînd bun.

4622 21 - Atunci umblarea ta va fi plinã de frumuseþe, faptele tale pline de rod bun, viaþa ta
4623 plinã de evlavie, ºi sfîrºitul tãu plin de biruinþã!

4624 22 - Teme-te totdeauna de mulþumirea de sine.

4625 Luptã neîncetat ºi alungã de la tine gîndul cã ai fãcut de-ajuns. ªi cã ai dreptul sã te mai
4626 odihneºti.

4627 23 - De-ajuns ai fãcut tu numai cînd nu va mai fi nevoie nicãieri pe lume de nici un bine.

4628 24 - Dreptul de a te odihni îl vei afla tu numai dupã ultima ta ostenealã necesarã pentru
4629 Dumnezeu ºi pentru semenii tãi.

4630 25 - Pînã atunci însã n-ai drept sã stai

4631 n-ai drept sã gîndeºti cã ai fãcut de ajuns
4632 n-ai drept sã spui: acum sã mã mai ºi odihnesc!
4633 Odihna ta sã fie numai cea dupã moarte.

4634 26 - Sã stai, numai cît sã rãsufli.

4635 Sã odihneºti numai cît îþi ascuþi sapa.
4636 Apoi din nou la luptã, apoi din nou la muncã.

4637 27 - Sã te uiþi înapoi numai spre a vedea cît de puþin ai fãcut.

4638 28 - Sã priveºti înainte numai spre a vedea cît de mult mai este încã de lucru.

4639 29 - Aºa sã te aflu Eu cînd pe neaºteptate voi veni la tine.

4640 Atunci vom fi fericiþi amîndoi
4641 fiul Meu, robul Meu, ostaºul Meu, prietenul Meu.
 Pag. 196

4642 84 - Amin, vino Doamne Isuse

4643 1 - În dimineaþa aceasta aº vrea sã mã mai ating de Tine, dar nu mai pot.

4644 2 - Lumina în care Te învãlui mã înfioarã ºi deºi mai eºti lîngã mine nu mai îndrãznesc
4645 sã-Þi cuprind picioarele.

4646 3 - Dragostea mea pentru Tine s-a sfinþit atît de mult încît a devenit numai cutremur ºi
4647 proºternere.

4648 4 - Încercarea, pãtimirile ºi moartea pe care ai trecut-o au transfigurat-o.

4649 Iar Tu i-ai devenit doar adoraþie ºi doar Dumnezeu.

4650 5 - Lumea aceasta a devenit pentru mine atît de micã încît nu mai încap în ea.

4651 6 - Viaþa aceasta atît de îngustã încît simt nevoie s-o sparg pentru a-i lãrgi marginile pînã
4652 la a cuprinde toate avuþiile dãruite de Tine,

4653 7 - care dintr-o datã nu mi le mai pot numãra!

4654 Isuse, Rãsplata ºi Slava mea cea foarte mare!

4655 8 - Prietenul meu, îmi zici Tu, iatã acum, umblarea ta cu Mine te-a crescut pînã la a
4656 înþelege marele adevãr în care vei trãi de acum încolo, prin credinþã ºi anume: cã Eu Mã duc
4657 la Tatãl pentru tine. ªi cã Eu rãmîn în lume cu tine.

4658 9 - Tu Te duci Prietene ºi totuºi rãmîi - cum sã înþeleg asta?

4659 10 - Cuvîntul Meu ºi Duhul Meu îþi va crea Imaginea Mea.

4660 Ea va fi partea vãzutã a Fiinþei Mele Nevãzute, dupã cum ºi Eu sînt partea vãzutã a Fiinþei
4661 Tatãlui Nevãzut.

4662 11 - Prin ea Eu voi fi cu tine, dupã cum a fost cu Mine Tatãl.

4663 12 - ªi dupã cum Tatãl lucreazã prin Mine, aºa voi lucra Eu prin cea prin care este în
4664 Imaginea Mea, Mireasa Mea, Biserica Mea în care va fi Cuvîntul Meu ºi Duhul Meu.

4665 13 - Prin ea Îmi voi desãvîrºi arãtarea Dragostei Mele faþã de lume în milã ºi bunãtate.

4666 14 - Mila ºi Bunãtatea Mea vor crea prin ea aºezãmintele Mîngîierii în care vor fi
4667 tãmãduiþi bolnavii, cercetaþi orfanii, îngrijiþi neputincioºii, hrãniþi flãmînzii, îmbrãcaþi cei goi,
4668 primiþi strãinii.
 Pag. 197

4669 15 - Dragostea ºi pãrtãºia Mea va face din ea petrecerea ºi bucuria Mea cu tine,

4670 16 - în lãcaºurile de rugãciune,

4671 la mesele ei de dragoste,
4672 în ceasurile ei de har,
4673 tu Mã vei putea întîlni oricînd.
4674 ªi Eu Mã voi lãsa cuprins cu plinãtate de toatã inima ta.

4675 17 - Ea va fi în Mine ºi Eu voi în ea, cãci tot ce are ea este darul ºi Harul Meu.

4676 18 - Prin ea Mã voi mãrturisi Eu pînã la marginile lumii ºi ale Timpului.

4677 19 - Oricine va asculta de ea sã-þi fie þie frate.

4678 ªi oricine nu va asculta de ea, - sã-þi fie þie ca un pãgîn ºi ca un vameº.

4679 20 - Duhul Meu ºi Mireasa Mea una sînt.

4680 Cuvîntul lor ºi chemarea lor vor fi la fel.

4681 21 - Astfel se va desãvîrºi Lucrarea mîntuirii pentru toþi oamenii care o vor primi pe
4682 pãmînt,
4683 în timp ce Eu voi desãvîrºi locul tuturor acestora în Cer.

4684 22 - Ea îþi va oferi þie singurul loc de pe pãmînt, unde sã trãieºti ca în Cer.
4685 În ea vei putea gusta împãrtãºirea cea tainicã cu Mine sub forma pîinii binecuvîntate, ºi
4686 a Potirului binecuvîntat.

4687 23 - Ea îþi va da cadrul pãrtãºiei frãþeºti, în care vei simþi cãldura, bucuria, hrana ºi
4688 puterea atingerii de Mine.

4689 24 - Ea va fi lumina popoarelor,

4690 Casa lui Dumnezeu,
4691 Stîlpul ºi Temelia Adevãrului,
4692 Nãdejdea tuturor marginilor îndepãrtate ale pãmîntului ºi mãrii,
4693 Staulul ocrotitor ºi fericit al tuturor oilor Mele.

4694 25 - Oricînd vei fi acolo cu doi sau trei, în Numele Meu, voi fi ºi Eu în mijlocul vostru.

4695 26 - Acolo te aºez.

4696 Acolo trãieºte, lucreazã, luptã ºi suferã împreunã cu Mine ca un bun ostaº al Meu.

4697 27 - Acolo te voi cãuta într-o zi ca sã te iau cu Mine la tot ce-þi pregãtesc Eu pentru
4698 veºnicia dragostei noastre. ªi apoi acolo unde sînt Eu, vei fi ºi tu.
 Pag. 198

4699 28 - Pacea Mea sã fie cu tine.

4700 Dragostea Mea nu te va pãrãsi niciodatã.
4701 Eu vin curînd!...

4702 29 - Amin.
4703 Vino Doamne Isuse!

4704 Cînd te vei ruga, nu cere

4705 pentru tine vreo minune
4706 ci sã ceri înþelepciune
4707 ca sã umbli-n fapte bune.
 Pag. 199

4708 Tu Te-ai dus...

4709 Tu Te-ai dus Isuse Dulce

4710 dar mereu întorci la mine
4711 pe aceleaºi cãi de aur
4712 unde mã-ntîlneºti cu Tine
4713 ca sã-mi þii pe totdeauna
4714 viaþa lîngã Tine.

4715 În cîntare ºi-n iubire

4716 Tu-mi întorci fãrã-ncetare
4717 întîlnirea noastrã-n ele
4718 îmi e scumpã sãrbãtoare
4719 ca sã-mi faci viaþa-ntreagã
4720 scumpã sãrbãtoare.

4721 Prin Cuvînt ºi rugãciune

4722 vii de fiecare datã
4723 ºi-ntîlnirea noastrã-n ele
4724 totdeauna-i minunatã
4725 Tu îmi faci Isuse viaþa
4726 tot mai minunatã.

4727 Iar în adunarea sfîntã

4728 mi-araþi faþa cea mai dragã
4729 întîlnirea noastrã acolo
4730 strãlucitã-i ºi întreagã
4731 între fraþi îmi dai vieþii
4732 strãlucirea-ntreagã.

4733 Prin aceste cãi de aur

4734 Tu Te-ntorci mereu la mine
4735 pînã cînd pe totdeauna
4736 mã vei duce lîngã Tine
4737 ca sã-mi dai Isuse Dulce
4738 Totul lîngã Tine.
 Pag. 200

4739 Cred fãgãduinþa Ta

4740 Cred fãgãduinþa Ta

4741 Dumnezeul meu
4742 ochii inimii spre ea
4743 mi-i îndrept mereu.
4744 - ªtiu ºi cred cã-n scurtul drum
4745 ce-l mai am de dus
4746 nu mã vei lãsa nicicum
4747 pîn-la Tine Sus
4748 - nu mã vei lãsa, nu mã vei lãsa Isus
4749 pîn-la Tine, pîn-la Tine - Sus.

4750 Mi-ai fost dulce adãpost

4751 Dumnezeul meu
4752 Tu m-ai scos din tot ce-a fost
4753 dureros ºi greu.
4754 - ªtiu ºi cred cã ºi de-acum
4755 Bunul meu Isus
4756 nu mã vei lãsa nicicum
4757 pîn-la Tine Sus...
4758 - nu mã vei lãsa, nu mã vei lãsa Isus
4759 pîn-la Tine, pîn-la Tine - Sus.

4760 În Cuvîntul Tãu Cel Bun

4761 Dumnezeul meu
4762 toatã-ncrederea mi-o pun
4763 pîn-la moarte eu.
4764 - ªtiu ºi cred cã-n veci de-acum
4765 legãmîntul pus
4766 nu mi-l voi schimba nicicum
4767 pîn-la Tine Sus
4768 - nu mi-l voi schimba, nu mi-l voi schimba Isus
4769 pîn-la Tine
4770 pîn-la Tine Sus
4771 Sus...
 Pag. 201

4772 SfîrÕitul caietului 1

4773 din
4774

4775 Cuget|ri Nemuritoare

4776 Prietenul TinereÛii mele

4777 Slãvit sã fie Domnul.

 Pag. 202

4778 2 - Mãrgãritarul Ascuns

4779 - caietul 2 -

4780 500

4781 - scurte ºi scumpe meditaþii zilnice -

4782 de credinþã ºi dragoste în Isus

4783 de

4784 Traian Dorz

4785 Slãvit sã fie Domnul!

 Pag. 203

4786 Mãrgãritarele ascunse

4787 Mãrgãritarele ascunse

4788 sînt luminiþele de har
4789 ce-n noaptea lumii îndrumeazã
4790 spre Unicul Mãrgãritar.

4791 Spre-Acel Nepreþuit ºi Veºnic

4792 Mãrgãritar Ascuns: Isus
4793 în care e ºi viaþa asta
4794 ºi Viaþa fãrã de apus.

4795 - Ferice sufletul ce-L aflã

4796 ºi-ºi vinde tot - spre a-L avea
4797 aceluia Hristos îi este
4798 Comoarã Unicã ºi grea.

4799 Aceluia, nimic pe lume

4800 nu-i este-atît de scump ca El
4801 credinþa lui e-un unic aur
4802 iubirea Lui e-un unic Þel.

4803 Ferice-acel care-L pãstreazã

4804 prin toate-a lumii prãbuºiri
4805 aceluia Hristos i-aduce
4806 nebãnuite moºteniri...

4807 ...Munceºte suflete ºi luptã

4808 ºi roagã-te sã poþi sã ai
4809 Mãrgãritarul Scump ºi Unic
4810 prin care moºteneºti un Rai.
 Pag. 204

4811 Isus Hristos

4812 Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor,
4813 Mãrgãritarul nostru cel de preþ veºnic
4814 Slavã veºnicã Þie...

4815 Pentru cã Tu ne-ai fãcut sã Te aflãm pe Tine

4816 în þarina acestei lumi
4817 ºi în þarina acestei vieþi,
4818 - noi Îþi mulþumim numai Þie,
4819 cãruia Îþi datorãm aceasta.

4820 Pentru cã în clipa cînd Te-am aflat,

4821 Tu ne-ai fãcut ca sã putem da tot ce avem,
4822 spre a Te putea cîºtiga pe Tine
4823 - noi Îþi mulþumim numai Þie,
4824 cãruia Îþi datorãm ºi aceasta.

4825 ªi pentru cã avem în inimile noastre

4826 o dorinþã mai presus ca oricare alta,
4827 de a Te pãstra pe Tine,
4828 chiar dacã ar trebui sã dãm pentru aceasta
4829 tot ce avem pe lume, plãtind aceastã dorinþã cu sînge,
4830 cu sudoare ºi cu lacrimi,
4831 - noi Îþi mulþumim tot numai Þie ºi pentru aceasta,
4832 fiindcã numai datoritã Þie Te-am putut pãstra în trecut...
4833 ºi Te putem avea în prezent...
4834 ºi Te vom putea ºi în viitor
4835 din ce în ce tot mai fericiþi.

4836 Tu - Bucuria negrãitã

4837 Tu - Lumina dulce a sufletelor noastre,
4838 Tu - Comoara nebãnuitã a dragostei,
4839 a vieþii ºi a veºniciei noastre!

4840

4841 Slavã veºnicã Þie

4842 Mãrgãritarul nostru cel de preþ veºnic
4843 Marele nostru Mîntuitor ºi Dumnezeu
4844 Isus Hristos.
 Pag. 205

4845 Am întrebat Lumina...

4846 Am întrebat Lumina: - de unde vii spre mine

4847 ºi care þi-e Izvorul: în Soare, sau mai Sus
4848 ºi cine mã iubeºte de-mi face atîta bine?
4849 - ºi mi-a rãspuns Lumina: Isus, Isus, Isus...

4850 ªi-am întrebat Credinþa: - de unde eºti, ce Stîncã,

4851 te þine ºi-ntãreºte cînd undeva te-ai pus
4852 ºi care-i Temelia: Înaltã, ori Adîncã?
4853 - ºi mi-a rãspuns Credinþa: Isus, Isus, Isus...

4854 ªi-am întrebat Nãdejdea: - din cine ai Avîntul

4855 ce-þi dã puteri sã birui cînd toate þi-au apus
4856 ºi cine-þi recunoaºte curaju-mprospãtîndu-l?
4857 - ºi mi-a rãspuns Nãdejdea: Isus, Isus, Isus...

4858 ªi-am întrebat Iubirea: din cine eºti, din cine,

4859 tu scumpo, tu frumoaso, tu dulceo de nespus
4860 ºi cine-mi dete mie tot cerul Lui cu tine?
4861 - ºi mi-a ºoptit Iubirea: Isus, Isus, Isus...
 Pag. 206

4862 85 - Minunea cea mare: Golgota

4863 1 - Pentru cã Marea Minune a tuturor veacurilor S-a petrecut pe Golgota - Ea va strãluci
4864 pentru toate veacurile ºi veºnicia atît de aproape ºi atît de departe încît nimeni nu-i va putea
4865 nici cuprinde adevãrata mãreþie ºi frumuseþe, nici adevãratul Ei Preþ.
4866 Toþi cei ce vor vrea sã se mîntuiascã vor trebui sã priveascã spre Crucea Ei -
4867 ºi toþi cei ce s-au mîntuit o vor privi la fel, cu aceeaºi veºnicã recunoºtinþã.
4868 Nimeni nu s-a putut ºi nici nu se va putea mîntui niciodatã în alt fel, decît prin
4869 rãscumpãrarea Ei.
4870 Isus Hristos Domnul este Singurul, Unicul ºi Veºnicul Mîntuitor.

4871 2 - Hristos face toate lucrurile noi.

4872 El face oameni noi, opere noi, vremuri noi.
4873 În curînd El va veni în cea mai mare strãlucire fãcînd ceruri noi ºi un pãmînt nou în care
4874 va locui neprihãnirea.
4875 Atunci toate lumile înnoite Îl vor slãvi numai pe El.
4876 Toþi cei ce au fost smeriþi - vor fi înãlþaþi atunci,
4877 toþi cei nedrepþi vor cãpãta atunci o rãsplatã veºnicã
4878 ºi toþi cei ce L-au iubit, vor primi o strãlucire a Lui.
4879 O, ce înnoire va fi atunci!
4880 - dacã tu te naºti acum din nou - ºi tu vei fi atunci acolo.

4881 3 - Cînd Hristos Isus Domnul nostru va veni, El va înnoi întreaga Creaþiune...
4882 Toatã firea de acum suspinã ºi aºteaptã cu o dorinþã înfocatã descoperirea fiilor lui
4883 Dumnezeu... în nãdejdea izbãvirii ei din robia stricãciunii spre înfiere...
4884 Suspinã ºi tu suflete al meu ºi-L aºteaptã ca sã te bucuri ºi tu de înfierea Lui slãvitã...

4885 4 - Nu predicatorii, nici preoþii nu vor primi pe oameni în cer, ci sãracii au acest dar de
4886 la Dumnezeu, dupã cum este scris: Faceþi-vã prieteni cu ajutorul bogãþiilor ca atunci cînd veþi
4887 muri, sã vã primeascã în corturile veºnice (Luca 16, 9).

4888 5 - Priveºte la Isus Domnul nostru: El a fost atît de lipsit încît orice sãrac I-ar fi putut da
4889 ceva.
4890 El a fost atît de smerit încît oricine ar fi putut privi de sus la El
4891 ºi a fost atît de blînd încît orice învãþat ar fi putut învãþa de la El.
4892 Ce pildã pentru fiecare dintre noi!

4893 6 - Hristos Isus Domnul nostru a spus: Schimbaþi-vã! Adicã naºteþi-vã din nou... Acesta
4894 este înþelesul cuvîntului pocãiþi-vã!
4895 Dar acum ºi acest cuvînt al Lui este atît de rãstãlmãcit încît ºi-a pierdut cu totul înþelesul
4896 lui cel adevãrat ºi rãmînînd numai înþelesul cel fals ºi gol.
4897 Fals pentru cei rãtãciþi - ºi gol pentru cei nepãsãtori.
4898 Astãzi cei ce se pocãiesc nu se mai schimbã
4899 ºi cei ce se boteazã, nu se mai nasc din nou...
 Pag. 207

4900 7 - Numai un Hristos Nevãzut, nu ar fi putut mîntui lumea. A fost nevoie de un Hristos
4901 Vãzut... De Hristos Isus Domnul ºi Mîntuitorul Întrupat ºi Rãstignit între noi.
4902 Este nevoie ca adevãrul sã devinã o realitate vie ºi trãitã în viaþa noastrã - prin învãþãtura
4903 Lui.
4904 ªi dragostea sã devinã vie, - prin unitatea ºi umblarea frãþeascã, - altfel nu vom putea fi
4905 mîntuiþi.
4906 Trebuie Cuvîntul sã Se facã Trup, în învãþãturã sã Se facã faptã ºi milã între noi ºi prin
4907 noi.
4908 Numai o credinþã fãrã fapte, este ca un cuvînt fãrã împlinire, ca un cap fãrã trup, ca o
4909 coroanã fãrã trunchi...

4910 8 - În chinurile vieþii mele o, iubire mîntuitoare, - eu nu voi dori nimic altceva decît sã
4911 Te am pe Tine, ºi sã-Þi pot spune fericit cã Þi-am fost credincios.
4912 Iar Tu sã simþi în tot adîncul Tãu cã eu spun adevãrul cã Te-am iubit pînã-n ultima mea
4913 suflare...
4914 Isuse Domnul meu, încredinþeazã-Te de acest lucru: Tu ai fost cea Dintîi ºi cea din urmã
4915 Coroanã a inimii mele. Numai Tu Isuse Preaiubitul meu.

4916 9 - Focul inimii mele pentru Tine Domnul ºi Mîntuitorul meu Scump, n-a fost un foc
4917 potolit ºi mic ci unul mare ºi puternic, alb ºi înalt...
4918 Aºa îl vreau pînã la moarte, nu pot trãi altfel.

4919 10 - La tot ce mi-ai încredinþat Tu Iubitul meu Mîntuitor, am lucrat mereu cu mult drag,
4920 fiindcã am vrut sã-Þi slujesc Þie cu toatã puterea dragostei din inima mea.
4921 Tot ce am putut face a fost cu cea mai curatã iubire pentru Tine, ºi am vrut sã-l spun cît
4922 a putut sufletul meu mai frumos ºi mintea mea mai limpede ºi mîinile mele mai curate...
4923 Pentru Tine Preaiubitul meu, care m-ai iubit atît de mult...

4924 11 - O clipã de iubire înaltã ºi deplinã - este pentru Tine Isuse Domnul nostru atît de
4925 puþin, dar pentru noi este atît de mult.
4926 Pentru Tine anii sînt clipe
4927 pentru noi clipele valoreazã ani.

4928 12 - Ceea ce este pentru Tine Dumnezeul nostru rãmîne veºnic frumos, veºnic nou, veºnic
4929 sfînt. ªi singure acestea ne fac sufletele noastre fericite cu adevãrat, bogate cu adevãrat,
4930 rãsplãtite cu adevãrat.

4931 13 - Pãrinþii noºtri cei veºnici sînt Cuvîntul ºi Duhul Sfînt,

4932 adicã Adevãrul ºi Dragostea, dupã cum este scris: Fiul Tatãlui în Adevãr ºi în Dragoste
4933 (2 Ioan 5).
4934 Cuvîntul ne-a nãscut mintea cea nouã, iar Duhul inima cea nouã.
4935 Cei doi pãrinþi ne-au crescut pentru a ne iubi ºi a ne ajuta împreunã îndemnîndu-ne la
4936 dragoste ºi la fapte bune, dupã cum ne-a fost poruncit...
4937 ªi numai cînd vieþuim astfel între noi, atunci Cei Doi Pãrinþi ai noºtri locuiesc cu drag
4938 între noi ºi lucreazã cu bucurie prin cuvintele ºi roadele noastre.
4939 Le mulþumim Amîndurora cã ne-au nãscut ºi crescut aºa.
 Pag. 208

4940 14 - O, de-ar fi mereu zi,

4941 mereu soare
4942 ºi mereu frumos...
4943 - Dar trebuie sã fie ºi noapte ºi nor ºi ploaie, cãci toate lucreazã împreunã spre rodul cel
4944 sãnãtos ºi bun.
4945 Fãrã noapte n-ar fi frumoasã ziua,
4946 fãrã nor n-ar fi plãcut seninul,
4947 fãrã ploaie n-ar rodi nici o floare.

4948 15 - Sã luãm cu mulþumire tot ce ne dã Domnul nostru cu dragoste.

4949 Lui nu-I pare rãu de nimic din ceea ce ne dã nouã ºi care ne face ºi pe noi fericiþi.
4950 Dar nouã sã ne parã rãu de tot ce nu-I dãm spre bucuria Lui.

4951 16 - O, cînd Te-am cunoscut Isuse Domnul meu Iubit, - ce drag mi-ai apãrut dintr-o datã
4952 ºi ce frumos erai totul.
4953 Am simþit cum iubirea inimii mele toatã a zburat spre Tine... ºi n-a mai voit sã vinã
4954 înapoi. A rãmas la Tine pentru totdeauna.
4955 Aºa este ºi acum dupã ani ºi ani... ªi aºa va fi ºi în veci, ºi în veci.

4956 17 - Fericirea Ta Domnul meu Isus, care am gustat-o în mijlocul primejdiilor, a fost atît
4957 de mare, de unicã ºi de frumoasã cã n-a mai întrecut-o nici una pînã azi.
4958 O, neuitata noastrã fericire din mijlocul spinilor ºi a flãcãrilor!

4959 18 - Adeseori noi trebuie sã plîngem ca alþii sã poatã cînta,

4960 sã veghem pentru ca alþii sã poatã odihni,
4961 sã flãmînzim pentru ca alþii sã poatã sã se sature,
4962 sã rãmînem pentru ca alþii sã poatã merge,
4963 sã ne smerim pentru ca alþii sã se poatã înãlþa
4964 ºi sã murim pentru ca alþii sã se poatã naºte.
4965 - Sã o facem asta cum o face grãuntele de grîu semãnat... Cum a fãcut-o Domnul ºi
4966 Mîntuitorul nostru.

4967 19 - O, Iubire Cereascã... am fost de atîtea ori neliniºtit în viaþa mea, dar totdeauna am
4968 fost încrezãtor în Tine.
4969 ªtiam cã Tu îmi vei purta totdeauna de grijã, pentru cã am fost încredinþat pazei Tale prin
4970 sînge ºi prin lacrimi.
4971 Nu mã lãsa niciodatã nici sã mã îndoiesc, nici sã uit asta.

4972 20 - Ce mulþi se roagã cu gura lor pentru cei nefericiþi - dar ce puþini din ei se duc sã-i
4973 caute ºi sã-i ajute cu fapta lor, cu mîna lor, cu dragostea lor.
4974 O, ce nefolositoare este rugãciunea fãrã binefacere, gura fãrã mînã, sfatul fãrã pîine...
 Pag. 209

4975 Dãrnicia este-n lume lucrul foarte rar ºi greu

4976 cãci ea cere sã-ai o mare dragoste de Dumnezeu
4977 ºi o milã tot asemeni de-a aproapelui amar
4978 - iar în lumea lãcomiei, asta-i foarte greu ºi rar.

4979 - + -

4980 Dãrnicia cãtre-orfanii ºi lipsiþii lui Hristos

4981 are cea mai mare platã - ºi cel mai etern folos.

4982 - + -

4983 Binefacerea uneºte sufletul cu Dumnezeu

4984 - ai mereu un suflet darnic - ºi eºti fericit mereu.

4985 Ce mult mi-ai dat

4986 Ce mult mi-ai dat - ºi ce comori nespuse

4987 - nu-i împãrat aºa de-avut ca eu
4988 dar ce-Þi fac eu, o ce-Þi fac eu Isuse,
4989 îndatorat ºi-ndatorat mereu?...

4990 O, cum sã-Þi pot puþinul ce-l pot face

4991 cã nici acest puþin nu pot sã-l fac
4992 ºi sufletu-mi în lacrimi se desface
4993 îndatorat ºi-ndatorat în veac.

4994 De ce nu pot sã-Þi dau fiinþa toatã

4995 cu tot ce am, cu inima din sîn
4996 cînd Tu Te-ai dat în totul dintr-o datã
4997 ci-ndatorat ºi-ndatorat rãmîn.

4998 Dezleagã-mã Iubitul meu de toate

4999 cum pentru mine Tu Te-ai dezlegat
5000 sã-Þi pot da tot ce-n inimã se zbate
5001 atît de-ndatorat ºi-ndatorat...
 Pag. 210

5002 86 - Biruirea greului vieþii

5003 1 - Isus Hristos, Domnul meu, tot greul vieþii mele l-am biruit cînd am avut gîndul inimii
5004 îndreptat spre Tine.
5005 Toate valurile vieþii le-am despicat ºi am trecut prin ele privind la Tine ºi ascultînd
5006 chemarea iubirii Tale.
5007 Peste toþi munþii am trecut cu o încredere biruitoare cînd Faþa Ta am vãzut-O deasupra
5008 lor ºi Mîna Ta mi se întindea luminoasã ºi biruitoare.
5009 O, Preaiubitul meu Isus, prin Tine ºi numai prin Tine am putut primi tot ce poate da mai
5010 frumos Dumnezeu cuiva aici pe acest pãmînt...
5011 Totul!

5012 2 - De dragul Tãu Isuse Domnul meu, nu m-am dat înapoi de la nici o suferinþã
5013 - ºi nu am rãspuns niciodatã rãu, vorbelor rele care mi s-au spus din pricina iubirii mele
5014 pentru Tine.
5015 Eram prin toate cu inima fericitã cã le îndur pentru Tine Preaiubitul Scump, cãci toatã
5016 fiinþa mea era a Ta.
5017 Precum ºi Tu erai întru totul al meu, cînd sufereai pentru mine.

5018 3 - Vrãjmaºii Tãi loveau în mine, ochii mei nu vedeau decît Faþa Ta care mã îmbãrbãta
5019 sã sufãr cu bucurie pentru a fi vrednic de Tine, de suferinþa Ta pentru mine.
5020 Urletele fiarelor se nãpusteau spre mine, - dar eu nu auzeam decît glasul Tãu dulce care
5021 îmi ºoptea: te iubesc...
5022 Poate sã mi se nimiceascã trupul,
5023 pot sã mi se întunece ochii aceºtia de lut,
5024 poate sã-mi piarã auzul urechilor acestora,
5025 - sufletul meu cel nou, fiinþa mea cea eternã Te va vedea, Te va auzi ºi Te va auzi mereu,
5026 iubindu-mã.
5027 ªi cînd cea din urmã putere a trupului meu se va stinge, sufletul meu va dobîndi biruinþa
5028 iubirii.
5029 O, iubire biruitoare, iubirea mea fericitã ºi veºnicã!

5030 4 - Ce mult mã bucurã toate cîntãrile noi ºi vechi pe care cu Tine Preaiubitul meu Domn
5031 le ascult!
5032 Recunosc în ele ºi retrãiesc toate clipele fericite sau amare prin care le-am primit, le-am
5033 cules ºi le-am cules una cîte una ca pe niºte mãrgãritare albe sau negre, înalte sau adînci,
5034 uºoare sau grele.
5035 Toate le-am înºirat pe firul de aur al dragostei ºi le împletesc în jurul Crucii Tale pe care
5036 mi-ai arãtat Tu cît mã iubeºti de mult!
 Pag. 211

5037 5 - Ce fericit mi-e sufletul Isuse Domnul meu, cînd mã gîndesc cã mai azi ºi mîine, - iar
5038 poimîine ne vom revedea.
5039 Inima mea se va umplea de Tine - ºi nimeni nu mi Te va mai putea rãpi ºi îndepãrta
5040 niciodatã.
5041 ªtiu cã atunci mi se va închide graiul ºi ochii - ºi numai lacrimile ºi miºcarea buzelor
5042 mele Îþi vor mai putea spune: Te-am iubit atît de mult... Te iubesc, Te iubesc... atît de mult,
5043 Te iubesc Iubitul ºi Preaiubitul meu...

5044 6 - Mi-e dor sã Te ascult Isuse Preaiubitul meu vorbindu-mi aºa de scump.
5045 Mi-e atît de dor ca Tu sã-mi vorbeºti mereu iar eu sã Te ascult stînd în genunchi la
5046 picioarele Tale ºi sãrutîndu-Þi-le, sub lumina dulce a ochilor Tãi dulci, frumoºi, albi ºi dragi.
5047 Ce fericit voi fi aºa... Ca la o masã grasã ºi gustoasã mã voi îndulci ºi îndestula de tot ce
5048 îmi vei da Tu...

5049 7 - Isuse Dulce Preaiubitul meu, ºtiu cã ºi Tu doreºti de mine ºi mã vrei al Tãu, cum tot
5050 sufletul din mine ºi toatã fiinþa mea, - Te vrea pe Tine al ei.
5051 Te rog trimite pe Duhul Sfînt sã netezeascã toate cãrãrile dintre noi, sã îndepãrteze orice
5052 piedicã ºi orice vrãjmaº
5053 grãbind ajungerea mea cît mai repede la Tine.
5054 Sau ajungerea Ta la mine, Preaiubitul meu.

5055 8 - Ce mult mã bucur eu Doamne Isuse, ce mult mã bucur eu cînd putem face binele
5056 împreunã.
5057 Tu îmi dai mie, eu îi atrag pe alþii.
5058 Tu îmi spui mie, iar eu dau altora. Tu mie - eu lor.
5059 Tu îmi spui mie, eu altora.
5060 Tu prin mine ºi eu prin Tine spre ei.
5061 În toate acestea Tu eºti începutul ºi Tu sfîrºitul.
5062 Eu nu sînt decît nimicul dintre aceste douã valori veºnice, albia dintre Izvor ºi Mare.

5063 9 - Preafericitã-mi este inima mea de tot ce-mi dãruieºte cerul prin Tine, iubirea mea
5064 dulce primitã din El.
5065 Mi se-nfioreazã toatã fiinþa cînd îmi aduc aminte stãrile pe care mi le-a dãruit Dumnezeul
5066 meu prin Tine ºi cu Tine.
5067 Pot sã mi se ia toate, dacã îmi vei rãmîne Tu, iar eu nu voi mai avea nimic de cerut
5068 niciodatã, - voi avea totul deplin, deplin...

5069 10 - O Doamne Isuse, într-adevãr cum ai spus Tu, ce mult este seceriºul - ºi ce puþini sînt
5070 secerãtorii.
5071 Ce grãbite sînt holdele spre seceriº, dar ce înceþi sînt cei trimiºi sã le secere spre ele.
5072 Iar dimineaþa ºi seara sînt atît de apropiate.
5073 Grãbeºte-ne Doamne Isuse - ºi grãbeºte-Te.
 Pag. 212

5074 11 - Toate gîndurile inimii mele, Þi le-am dãruit Þie Preaiubitul meu Scump, fiindcã toatã
5075 fericirea eºti Tu.
5076 Oricît de departe ai fi Tu de mine, Tu îmi eºti întotdeauna Cel mai apropiat.
5077 Oricît de frumoºi ar fi toþi cei care mã cer - eu nu vreau sã mai fiu al nimãnui altuia,
5078 fiindcã Tu m-ai rãscumpãrat cu un preþ atît de mare ca sã fiu pe veºnicie numai al Tãu.
5079 Sufletul meu petrece liniºtit numai în a Tale Preaiubitul sufletului meu.
5080 Isuse...

5081 12 - Isuse Domnul ºi Binefãcãtorul meu veºnic, - toate amintirile mele n-au uitat nimic
5082 din ce mi-ai fãcut Tu, ºi mi-ai dãruit Tu.
5083 Nici unul din cuvintele pe care mi le-ai spus Tu, inima mea nu le-a uitat.
5084 Toate cîntãrile Tale le-am învãþat întocmai - ºi le cînt cu lacrimi de drag de fiecare datã.
5085 ªi eu sînt fericit iar Tu Te bucuri dulce.
5086 Lumina ce mi-ai arãtat-o Tu, mi-a rãmas mereu curatã ºi frumoasã în toatã fiinþa mea.
5087 O Isuse, Bogatul meu Binefãcãtor ºi Dragul meu Soþ, ce plin îmi este sufletul ºi casa de
5088 tot ce mi-ai dãruit Tu!

5089 13 - Cînd aud sau vãd pe cineva cã nu-Þi dã cinstea cuvenitã, Isuse Domnul meu, - mã
5090 doare de parcã se zdrobeºte inima din mine.
5091 Ocãrile celor ce Te ocãrãsc, mã acopãr pe mine - ºi sufãr de fiecare datã cum mi-ar fi
5092 strãpuns sufletul cu un fier înroºit.
5093 O, de ai fi iubit de toþi atît de mult cum se cuvine, atît de mult cum ai dorit Tu ºi cum
5094 doresc eu...

5095 14 - Isuse Domnul ºi Preaiubitul meu, Te iubesc cu o dragoste ºi cu o durere la fel de mari
5096 amîndouã.
5097 ªi n-am cum spune nimãnui nici dragostea nici durerea mea, ci numai inima mea trebuie
5098 sã mi-o poarte singurã ºi tãcutã în adîncul ei, toatã greutatea amîndurora.
5099 Cu o fericire ºi cu o suferinþã la fel de mari...

5100 15 - Mîntuitorul ºi Dumnezeul meu, Îþi mulþumesc cã mi-ai lãsat rugãciunea ºi lacrimile,
5101 cu care sã-mi încerc ºi sã-mi doresc sufletul spre Binefãcãtorul meu - ºi spre binefãcãtorii
5102 mei.
5103 Ce mult dau - ce mult primesc prin aceste mijloace divine.
5104 Cît de fericit sînt ºi primind ºi dînd cu ele.
5105 Îþi voi mulþumi veºnic cã mi le-ai dat ºi mi le împrospãtezi mereu, - Mîngîietorul ºi
5106 Dumnezeul meu.

5107 16 - O, cît de mare ºi de bunã este inima Ta Preaiubitul meu Sfînt.

5108 Eu vãd crîncena luptã pe care ai dus-o ºi o duci Tu printre oameni.
5109 Te iubesc ºi nu pot înþelege Jertfa Ta pentru ei.
5110 Ei Te dispreþuiesc, Te alungã, Te batjocoresc ºi Te leapãdã fiindcã nu Te cunosc.
5111 Iar Tu întorci la ei mereu ºi mereu, rugîndu-i, chemîndu-i, aºteptîndu-i, iubindu-i pînã la
5112 moartea lor, a fiecãruia.
5113 Dar ºi atunci nu Tu Te desparþi de ei - ci ei de Tine Dumnezeul meu.
 Pag. 213

5114 17 - O, ce pîndit este tot drumul meu cu Tine Mîntuitorul meu Isus.
5115 Îmi este atît de teamã uneori în mijlocul nopþilor care mã înconjoarã.
5116 Cerule iubit, acopere-ne cu iubirea Ta!
5117 Iubire divinã, învãluie-ne cu umbra ta,
5118 oºtiri cereºti, înconjuraþi-ne cu paza voastrã,
5119 ca sã nu ne vadã ghearele vrãjmaºe,
5120 ca sã nu ne audã ochii rãi
5121 ºi sã nu ne spurce cursele lor primejdioase,
5122 - pînã ce vom trece cu bine de aceastã vale a umbrei morþii - ºi de aceste zile rele.

5123 18 - Domnul ºi Dumnezeul meu Binecuvîntat, cît de mult mã bucur eu cînd pot face cîte
5124 ceva pentru mîngîierea celor care sufãr lîngã mine sãraci ºi chinuiþi!
5125 ªi asta de la Tine Binefãcãtorul meu am învãþat-o...
5126 Tot ce pot eu face, este numai din al Tãu, cãci cu sãrãcia mea Doamne nimic n-aº fi în
5127 stare niciodatã.
5128 O, numai cînd Tu îmi dai, atuncea am ºi eu, atunci pot da.
5129 Tu ºtii, Tu Singur ºtii cît sînt de nefericit cînd vãd cã este atît de nevoie - ºi eu n-am cu
5130 ce s-o acopãr.
5131 Nu mã lãsa niciodatã sã vãd sãrãcia, fãrã s-o pot ajuta, foamea fãrã s-o pot
5132 potoli, - lacrima fãrã s-o sãrut.

5133 19 - Domnul meu ºi iubirea mea cea sfîntã... toatã fiinþa mea este cuprinsã în Tine - ºi Tu
5134 eºti cuprins în toatã fiinþa mea.
5135 Serile mele de rugãciune sînt cele mai dulci împãrtãºiri care se prelungesc fericit în
5136 tãcerea ceasurilor adînci ºi tainice ale celei mai fericite singurãtãþi cu Tine.
5137 Adorm... dar inima mea continuã sã se roage,
5138 sufletul meu continuã sã-Þi vorbeascã,
5139 dorul meu continuã sã cînte lîngã Tine
5140 ºi iubirea mea continuã sã Te þinã îmbrãþiºat.
5141 Cînd mã voi trezi, doresc sã fiu cu Tine.
5142 Apoi tot ce s-a continuat în vis, sã reînceapã aievea iarãºi.
5143 ªi aºa veºnic ºi veºnic.
5144 O Preaiubitul meu Dulce, toatã fiinþa vreau sã fie cuprinsã în Tine pe toatã viaþa ºi pe
5145 totdeauna.

5146 20 - Isuse Mama mea, Isuse Soþul meu, Isuse Nedespãrþit Prieten, Isuse Dumnezeul ºi
5147 Mîntuitorul meu, - fie binecuvîntatã Iubirea Ta nedespãrþitã de mine.
5148 Singurãtatea nu-i un gol pustiu pentru mine de cînd Te ºtiu al meu ºi de cînd viaþa mea
5149 e a Ta, ci pustia este o plinãtate fericitã, fiindcã Tu îmi umpli totul.
5150 În afarã îmi este luminã ºi bucurie totul, fiindcã înãuntrul meu este aºa.
5151 Toate întinderile mele sînt pline de Tine Soarele meu, cãci Tu îmi luminezi totul.
5152 Aerul meu este totdeauna plin de mireasma Ta, ca o dimineaþã de flori...
5153 Umbrele mele sînt totdeauna rãcoritoare - ºi izvoarele mele nu seacã niciodatã.
5154 Iarba mea este totdeauna moale ºi proaspãtã iar roua ei este totdeauna strãlucitoare.
5155 Oriunde m-aº duce sau aº privi, Tu îmi zîmbeºti de peste tot ºi Prezenþa Ta fericitã îmi
5156 rãspunde prietenoasã ºi binevoitoare.
5157 Oriunde aº sosi, Te regãsesc pe Tine, tot aºa de iubitor, de fericit, precum Te-am avut de
5158 unde am plecat.
 Pag. 214

5159 O, Preaiubitul ºi Nedespãrþitul meu Mîntuitor, Soþul meu, Mama mea ºi Ocrotitorul
5160 meu, - dragoste veºnicã Þie!

5161 O, iubire îngenuncheatã, tu nu îmbãtrîneºti nicicînd

5162 perii-ncãrunþesc - ºi totuºi inima-i la fel bãtînd
5163 greutãþile pot curge, încercãrile la fel
5164 dar iubirea cea din Domnul, e-n veci tînãrã - ca El.

5165 - + -

5166 Cu iubirea merg oriunde

5167 lîngã ea îndur orice
5168 ea, le face minunate toate cîte-ar fi urîte
5169 ea le face fericite toate cîte-ar fi prea grele
5170 ziua ei e-n veci cu soare
5171 noaptea ei e-n veci cu stele.

5172 - + -

5173 Dragostea aprinde viaþa

5174 ºi-o înalþã
5175 ºi-o sfinþeºte
5176 dar cu cît mai tare arde
5177 cu atîta se topeºte.
 Pag. 215

5178 Toate laudele noastre

5179 Toate laudele noastre

5180 ºi mai mult de mii de ori
5181 nu pot spune-n veci Isuse
5182 cît Îþi sîntem de datori.
5183 Buze îngereºti sã-Þi cînte
5184 laude de nepãtruns,
5185 - pentru slava Ta cea mare
5186 niciodatã nu-i de-ajuns
5187 nu-i de-ajuns, - nu-i de-ajuns
5188 niciodatã nu-i de-ajuns.

5189 Toate lacrimile noastre

5190 ºi-ai evlaviei fiori,
5191 nu pot spune-n veci Isuse
5192 cît Îþi sîntem de datori.
5193 Pentru mila Ta cu care
5194 ne-ai primit ºi ne-ai rãspuns,
5195 jertfa mulþumirii noastre
5196 niciodatã nu-i de-ajuns
5197 niciodatã nu-i de-ajuns.

5198 Avuþia noastrã toatã

5199 de Þi-am da-o, nu putem
5200 sã plãtim în veci Isuse
5201 datoria ce-o avem.
5202 Dar cînd inima curatã
5203 cu-al iubirii strop ascuns,
5204 de Þi-o dãm Isuse, toatã
5205 Doamne Þie Þi-e de-ajuns
5206 Þi-e de-ajuns, - Þi-e de-ajuns,
5207 Doamne Þie Þi-e de-ajuns.
 Pag. 216

5208 87 - Fericirea de a fi cu Domnul

5209 1 - O, Isuse Domnul meu, eu sînt cu Tine ºi aici unde am ajuns dupã cum am fost cu Tine
5210 ºi acolo de unde am plecat.
5211 Sînt cu Tine ºi astãzi dupã cum am fost ºi ieri.
5212 Sînt ºi dupã aceºti ani mulþi, mulþi, dupã cum am fost ºi înainte de ei.
5213 Ce dulce e lumina acestei stãri pe unde trec legãnat ºi cu ochii înlãcrimaþi de dragul Tãu...
5214 ªi cînd Tu mã întrebi: - þi-e bine? - eu nu-Þi pot rãspunde decît cu dulcea aplecare a
5215 genelor mele ude de lacrimi: sînt fericit, Preaiubitul meu, atît de fericit!
5216 O, rugãciunea mea cu Tine, în Tine, lîngã Tine...
5217 Preaiubitul meu...

5218 2 - Ce greu pãcat este necuviinþa faþã de cele sfinte!

5219 Oare cum sã poþi vorbi necuviincios despre fiinþele ºi lucrurile pe care Însuºi Dumnezeu
5220 le-a sfinþit, le-a cinstit ºi le-a binecuvîntat?
5221 Fericiþi sînt - ºi vor fi, numai cei care vorbesc cu evlavie ºi cu temere despre tot ce este
5222 sfinþit de Dumnezeu.
5223 Aceºtia vor aluneca tot mai adînc ºi nu se vor opri decît în iad. Cãci nu existã pãcat pe
5224 care sã nu-l facã necuviinþa faþã de lucrurile ºi fiinþele sfinþeniei!
5225 Sufletul meu, îngrozeºte-te de acest pãcat ºi fugi cu teamã de oricine îl face.

5226 3 - Niciodatã o sãrbãtoare nouã nu-mi vine singurã, - cu ea vin toate surorile ei cele de
5227 dinainte de ea.
5228 Nici una din frumoasele noastre sãrbãtori nu le-am putut uita. Tot ce mi-au adus ele
5229 pãstrez într-un loc sfînt din care nici un fur nu le poate rãpi ºi din care nici o furtunã nu le
5230 poate smulge.
5231 O, nepreþuitã este comoara pe care mi-ai dat-o Tu!

5232 4 - Isuse, Darnicul nostru Stãpîn, slavã veºnicã Þie.

5233 O, cît de mult ne-ai îmbogãþit Tu pe noi în harul Tãu,
5234 cît de pline sînt vistieriile noastre,
5235 cît de strãlucit este aurul strãlucirilor noastre,
5236 cît de îmbelºugate rugãciunile noastre,
5237 cît de fericite ne sînt lacrimile sfinþite de sãrutul Tãu,
5238 cît de cereºti ne sînt cîntãrile noastre acompaniate de îngerii Tãi...
5239 O, Darnicul nostru, Bogatul, Bunul nostru Stãpîn! Cine oare ar mai putea fi atît de bogat
5240 ca noi?
5241 ªi atît de îndatoraþi - faþã de Tine?
 Pag. 217

5242 5 - Cîntarea noastrã poþi s-o începi de oriunde, ca ºi dragostea Ta fiindcã ea nu are un
5243 sfîrºit sau un început,
5244 dupã cum nu are pãrtãºia ce este în noi sau între noi.
5245 Înainte de începutul cunoscut, era un început în care eram înainte de a fi.
5246 Dupã sfîrºitul de acum, va fi o continuare în care vom fi pe totdeauna,
5247 - fiindcã tot aºa avem ºi un nesfîrºit, dupã cum am avut un început, - în amîndouã fiind
5248 numai acest prezent fericit...

5249 6 - Înainte nu ºtiam ce ºtim acum, dupã cum azi nu ºtim ceea ce vom ºti mîine.
5250 Starea de tot mai luminã prin care trecem astãzi ne încredinþeazã cã totul va merge aºa
5251 ºi în viitor, cum am venit din trecut, crezînd în strãlucire, în frumuseþe, în putere ºi în
5252 întindere,
5253 pînã la contopirea cu ceea ce nu se poate nici grãi acum,
5254 din mult în mai mult,
5255 din frumos în mai frumos,
5256 din fericit în mai fericit,
5257 din larg în mai larg,
5258 din înalt în mai înalt,
5259 aºa ºi aºa,
5260 veºnic ºi veºnic...
5261 - ªi o Isuse Domnul nostru Mîntuitor Nemãrginit, - toate acestea numai prin Tine, din
5262 Tine ºi pentru Tine.
5263 Slavã veºnicã Þie!

5264 7 - Nu ºtiu prin cîte va trebui sã mai trec - dar ºtiu unde trebuie sã ajung.
5265 Nu ºtiu cîte ameninþãri va trebui sã mai aud - dar ºtiu cã la urma tuturora voi auzi
5266 binecuvîntarea Ta.
5267 ªi dacã aici în lumea asta, pentru o sãrbãtoare uit atîtea osteneli, - ºtiu cã pentru
5268 Sãrbãtoarea Dragostei Veºnice nimic nu poate fi prea greu sau prea mult de îndurat.
5269 O singurã bucurie a Ta Preaiubit Isus, Domnul meu, rãscumpãrã o mie de necazuri ale
5270 mele.

5271 8 - Viaþa pe care o mai trãiesc însã, este numai o îngãduinþã foarte mãrginitã. Simt cã ea
5272 îmi poate fi luatã în orice clipã, fiindcã ea nu mai este demult a mea.
5273 Port în mine conºtient posibilitatea morþii la orice pas - ºi sãmînþa ei în mine poate rodi
5274 oricînd.
5275 De aceea caut sã trãiesc cît pot mai folositor, spre a merita prelungirea scadenþei mele.
5276 ªi cumpãna, ºi ceasul - sînt în Mîna Ta.

5277 9 - Oare cînd îmi voi putea plãti eu Doamne marea mea datorie a binelui pe care trebuie
5278 sã-l fac, în schimbul marelui ºi multului bine ce mi se face?
5279 Cu cît îmi cunosc mai mult mãrimea datoriei mele, - mi-o simt mereu crescînd în loc sã
5280 scadã, ameninþînd în loc sã liniºteascã ºi împovãrînd în loc sã uºureze!
5281 O Dumnezeule, cît de dator sînt sã fac binele, oricînd ºi oricui, - spre a plãti cît mi se face
5282 mie de Tine prin toþi, totdeauna.
 Pag. 218

5283 10 - O, Duhule al Preaiubitului meu Sfînt,

5284 Te rog ajutã-ne sã lãsãm urme frumoase ori pe unde trecem. Ca Sfîntul Tãu Cuvînt ºi
5285 Scumpa Ta Lucrare sã nu fie vorbite niciodatã de rãu din pricina noastrã.
5286 În felul acesta greul ne va fi uºor, întunericul luminos, iar cerul de deasupra noastrã va
5287 coborî tot mai jos, pînã ce se va cuprinde pe totdeauna el statornic în noi. ªi noi veºnic în el.

5288 11 - O, Mãrgãritarul Scump al inimii mele, Isuse!

5289 Cînd Tu erai dincolo de ziduri, cum mergeam eu îndurerat de-a lungul lor, plîngînd ºi
5290 chemîndu-Te!
5291 Cum întrebam pe oricine ce mi se pãrea cã ºtie ceva despre Tine,
5292 ºi cît am cheltuit eu din sufletul meu ca sã aflu ceva despre Tine...
5293 Cît de fierbinþi erau cãutãrile mele, întrebãrile mele, strigãtele mele, rugãminþile privirilor
5294 mele,
5295 spre toþi cei care nãdãjduiam cã vor vrea sã-mi spunã ceva despre Tine, Comoara ºi
5296 Preaiubitul inimii mele.
5297 Cîtã pîine mi-am mîncat-o eu udatã cu plînsul meu cel ºi mai amar ca fierea, de suferinþa
5298 despãrþirii Tale!
5299 Dumnezeul meu, nu-mi mai întoarce niciodatã astfel de zile în viaþa mea!

5300 12 - Dulce Binefãcãtorul meu Sfînt, Tu ai venit în casa mea chiar în ceasul cînd aº fi
5301 murit dacã n-ai fi venit Tu.
5302 Îþi spãl cu lacrimi picioarele Tale însîngerate ºi Þi le zvînt cu sãrutãri...
5303 Picioarele Tale care au alergat atît de mult, ºi au înfruntat atîtea depãrtãri pentru a Te
5304 aduce la mine, care zãceam în cea mai adîncã singurãtate. ªi sãrãcie. ªi deznãdejde.
5305 Tu mi-ai luat dintr-o datã toate poverile mele.
5306 Tu ai luminat dintr-o datã toate încãperile sufletului meu.
5307 Tu mi-ai alinat dintr-o datã toate neliniºtile, toate arºiþele, toate chinurile fiinþei mele.
5308 Niciodatã nu voi uita cît de mult bine mi-ai fãcut Tu.

5309 13 - Scumpul meu Binefãcãtor ºi Dumnezeu, Preaiubitul sufletului nostru, Martorul

5310 Credincios ºi Ocrotitor al legãmintelor noastre cereºti - fii binecuvîntat!
5311 Tu ai acoperit cu picurii Tãi de rouã sau ploaie urmele noastre - ºi nimeni n-a mai aflat
5312 cã a cãlcat cineva pe acolo.
5313 Tu ai acoperit florile cãpãtîiului nostru cu frunzarul toamnelor frumoase ºi noile primãveri
5314 fericite le-ai înlocuit iarãºi cu altele noi.
5315 O, priveºte în adîncul inimilor noastre, ºi vezi. Niciodatã ele nu vor putea sã-Þi spunã cît
5316 de mult Te iubim, pentru cît de mult ne-ai iubit Tu...

5317 14 - Doamne, ajutã dragostei noastre sã primeascã în tãcere ºi fãrã murmur, tot ce
5318 bunãtatea grijii Tale, a hotãrît mai dinainte pentru noi.
5319 Fã-ne sã rãmînem atît în viaþã cît ºi în moarte credincioºi legãmîntului fãcut, una ºi pe
5320 totdeauna.
 Pag. 219

5321 15 - O, ce Minunat eºti Tu, Minunatul Dumnezeu al nostru ºi al pãrinþilor noºtri minunaþi!
5322 Nu numai prin felul vieþii, - ci ºi prin felul morþii lor, pãrinþii noºtri Te-au slãvit ºi Te-au
5323 binecuvîntat pe Tine.
5324 Aºa dorim ºi noi sã Te slujim ºi sã Te slãvim nu numai cu viaþa noastrã ci ºi mai mult cu
5325 moartea noastrã fiindcã mai însemnat este sfîrºitul vieþii decît începutul ei.
5326 Ajutã dorinþelor noastre sã se împlineascã fericit ºi frumos.
5327 Numai aºa vom putea vedea cu bucurie Faþa Ta.
5328 ªi feþele lor.

5329 16 - Sã stãm tot mai strîns alipiþi de Domnul nostru ºi de rugãciunea noastrã.
5330 Ajutorul Lui sã-l aºteptãm în tãcere.
5331 ªi ascultarea lor în rãbdare.
5332 Lucrul pe care mai avem a ni-l face sã cãutãm sã-l împlinim cît mai frumos, mai deplin
5333 ºi mai repede.
5334 Ca sã putem merge tot mai slobozi ºi tot mai fericiþi spre întîlnirea cu Preaiubitul nostru.

5335 17 - Sã nu mai amãrîm pe nimeni.

5336 Sã ne fie milã chiar ºi de vrãjmaºii noºtri, fiindcã ei au ºi mai mare nevoie de mîntuirea
5337 lui Dumnezeu, decît prietenii.
5338 Sã le înlãturãm pe cît putem orice piedicã din drumul lor spre Hristos, Domnul nostru,
5339 ca sã-L poatã afla ºi ei pe Scumpul nostru Mîntuitor, care a suferit pe Crucea Lui ºi pentru
5340 ei.
5341 ªi sã facem slujba aceasta cu bucurie, cu milã, cu dragoste
5342 - ºi nu de silã, ca ei s-o poatã primi.
5343 Puterea ºi iubirea Lui ne va ajuta.

5344 18 - Eu am iubit acest pãmînt al pãrinþilor ºi al înaintaºilor mei, cu tot atîta putere cu cîtã
5345 iubesc cerul acesta, tot al lor.
5346 Fiindcã în acest pãmînt sînt trupurile lor, dupã cum în acest cer le sînt sufletele lor.
5347 Ori de cîte ori am atins acest pãmînt cu picioarele mele, cu plugul meu sau cu sapa mea,
5348 am dorit sã-l mîngîi totdeauna cald ºi iubitor, cu o dulce dragoste de fiu, cum atingi un suflet
5349 viu ºi drag.
5350 ªi tot aºa mã ating de acest cer scump, cu mîinile mele, cu ochii mei, cu rugãciunea mea.
5351 Fiindcã în acest pãmînt suspinã trupurile pãrinþilor mei - ºi în acest cer cîntã sufletele lor.
5352 Iar eu sînt între amîndouã, cu ei.

5353 19 - Primele spice de grîu le sãrut totdeauna cu evlavie ca pe ceva sfînt.

5354 Pe cele trei mai frumoase le aºez frumos în semn de cruce, le duc cu fior la fruntea mea,
5355 pe buzele mele, pe ochiul drept apoi pe cel stîng, în Numele Tatãlui, al Fiului ºi al Sfîntului
5356 Duh - Amin.
5357 Apoi le aºez pe inima mea, numindu-l pe unul pentru Trecut, pe unul pentru Prezent ºi
5358 pe unul pentru Viitor,
5359 dupã cum la altar aprind totdeauna trei lumînãri,
5360 una pentru cei ce au fost,
5361 una pentru cei ce sînt
5362 ºi una pentru cei ce vor fi.
5363 Dumnezeul nostru, între ce taine trãim noi!
 Pag. 220

5364 20 - Cea mai dulce odihnã a mea n-am avut-o în patul meu cald ºi între pernele mele moi,
5365 - ci întins cu toatã fiinþa mea peste fiinþa acestui pãmînt, cu faþa mea pe faþa lui, cu inima
5366 mea pe inima acestui pãmînt drag, a acestui pãmînt gol ºi plin
5367 - ºi cu fruntea mea odihnind-o în iarba lui verde ºi pe sînul lui moale ºi tare.
5368 Ca pe sînul cel mai drag ºi odihnitor mie.
5369 Oare nu mã hrãneºte acest sîn mai îndelung ºi mai iubitor ca al mamei mele?
5370 Oare nu din el sînt eu nãscut întîi?
5371 Oare nu în el voi odihni curînd ºi nu din el mã voi renaºte iarãºi la învierea cea veºnicã?
5372 O, ce odihnitor este sînul tãu, pãmîntul meu drag!
5373 Cea mai dulce odihnã a mea este pe tine!
 Pag. 221

5374 Oriºicare fel de muncã

5375 are-n ea ceva divin
5376 Dumnezeu a pus în muncã,
5377 har din cerul Lui senin
5378 El a pus în muncã pîinea
5379 ºi-a pus mulþumirea-n ea
5380 e ceva din rugãciune
5381 chiar ºi-n munca cea mai grea.

5382 Binecuvîntate fie

5383 Binecuvîntate fie focul ºi furtuna,

5384 care de la Tine Doamne vin întotdeauna,
5385 sã sfinþeascã ºi s-aleagã grîul din neghinã,
5386 fã-le Doamne totdeauna cînd ºtii Tu, sã vinã.

5387 Binecuvîntate fie, lacrima ºi rana,

5388 care ne lovesc cînd Doamne meritãm dojana,
5389 nu ni le cruþa cînd Doamne este-n noi mîndrie,
5390 fã-le Doamne totdeauna cînd ºtii Tu sã vie.

5391 Binecuvîntate fie ruga ºi cîntarea

5392 care ne pãstreazã-n Tine mai curatã starea
5393 primeneºte-ni-le-n harul mare ºi fierbinte,
5394 fã-le Doamne totdeauna cum vrei Tu de sfinte.

5395 Binecuvîntate fie pacea ºi iubirea,

5396 care cresc ºi-nfrumuseþeazã fapta ºi vorbirea
5397 în lumina Ta curatã dulce-mbrãþiºate,
5398 fã-le Doamne mai frumoase,
5399 astea decît toate.
 Pag. 222

5400 88 - Dragostea pentru înaintaºi

5401 1 - O, pãmîntule sfînt în care odihnesc osemintele sfinþilor noºtri înaintaºi, - fii
5402 binecuvîntat.
5403 Cu palmele noastre cele mai bãtãtorite de munca cinstitã, dorim sã-þi închidem cît mai
5404 moale ºi mai blînd ranele brazdelor greºite,
5405 sã-þi netezim marginile rãzoarelor tale dureroase,
5406 sã-þi aºezãm cît mai frumos pernele semãnãturilor tale.
5407 Pentru ca sã þi se vindece cît mai repede orice durere pe care þi-am pricinuit-o ºi sã þi se
5408 liniºteascã orice ranã.
5409 Ca sã fii cît mai frumos ºi mai fericit, tu, pãmîntule sfînt, în care odihnesc ca într-un
5410 chivot de altar, sfintele oseminte ale minunaþilor noºtri înaintaºi sfinþi.

5411 2 - Pe aici, iatã chiar pe aici unde þin eu picioarele mele înfiorate, au cãlcat picioarele
5412 tatãlui meu,
5413 s-au aplecat genunchii bunicului meu
5414 ºi au sîngerat palmele strãbunilor mei.
5415 De aici au luat spicele de aur strãbunele mele, bunica mea ºi mama mea, atunci cînd erau
5416 fete tinere, frumoase ºi harnice - fãcîndu-ºi din ele cununa seceriºului
5417 ºi punînd-o peste pãrul lor bogat, frumos, strãlucitor ºi auriu, tot ca spicul grîului acestuia
5418 sau ca raza soarelui ceresc,
5419 - prin care mergeau ele, la fel de frumoase, ca grîul ºi ca soarele.
5420 O, ce nalte ºi adînci sînt lacrimile ºi rugãciunile acestor gînduri!

5421 3 - Dupã cum am dorit sã înfrumuseþez acest pãmînt cu munca drãgãstoasã a mîinilor
5422 mele,
5423 tot aºa am dorit sã înfrumuseþez acest cer cu lacrimile drãgãstoase ale rugãciunilor ºi
5424 cîntãrilor mele.
5425 Pentru ca ºi holdele pãmîntului meu sfînt,
5426 ca ºi livezile cerului meu slãvit,
5427 - sã fie la fel de însorite ºi îmbelºugate.
5428 Toate pentru bucuria Preaiubitului meu Scump.

5429 4 - Ori de cîte ori vãd acest sfînt pãmînt batjocorit de vreun plug, de vreo sapã sau de
5430 vreun pãcat, - mã cutremur ºi mã doare,
5431 ca atunci cînd aud acest cer sfînt înjurat sau învinuit.
5432 Pentru cã ºi în cerul ºi în pãmîntul acesta atît de apropiate unul de celãlalt, sînt sfinþii
5433 noºtri înaintaºi, printre care umblãm ca printre spice ºi ca pe sub stele.
5434 Sã ne atingem cu aceeaºi sfinþenie, atît sapa cît ºi genunchii noºtri de acest pãmînt cît ºi
5435 rugãciunea ºi ochii noºtri, de acest cer.
5436 Sã fie binecuvîntat ºi de pãmînt ºi de cer - acela care va face aºa.
 Pag. 223

5437 5 - Scumpã seminþie a sufletului meu, familia mea duhovniceascã, - fii binecuvîntatã în
5438 veci de Domnul ºi Dumnezeul tãu.
5439 În tine mi-a dat harul Dumnezeiesc tot ce am în inima ºi în fiinþa mea mai frumos ºi mai
5440 vrednic, mai de preþ ºi mai etern.
5441 În tine ºi prin tine sã-mi aduc spre Dumnezeul meu, ca o plãcutã ºi sfîntã ardere de tot,
5442 întreg avutul sufletului meu.
5443 Tu eºti partea ºi locul dãruit mie de Dumnezeul meu, care mi-a rînduit sã am atît în viaþa
5444 asta cît ºi în cealaltã numele tãu, soarta ta, drumul tãu ºi rãsplata ta.
5445 O, familie scumpã a sufletului meu, fraþii mei ºi surorile mele, pãrinþii mei ºi fiii mei,
5446 soþii mei ºi prietenii mei - fie în veci binecuvîntat Dumnezeul ºi Mîntuitorul nostru care m-a
5447 înfiat ºi m-a înfrãþit între voi.

5448 6 - Slavã veºnicã Þie dragoste a lui Dumnezeu care ai atîta grijã ºi atîta lãrgãmînt faþã de
5449 ai Tãi
5450 ºi care nu priveºti nimic rãu sau necurat în ai Tãi, între ei ºi pentru ei,
5451 - atunci cînd toatã dragostea lor eºti numai Tu,
5452 este numai în Tine
5453 ºi numai în Tine
5454 ºi cînd toatã fericirea lor este sã umble în ascultarea Ta.

5455 7 - Iatã Marea Tiberiadei este vie, pentru cã ea ºi primeºte ºi dã. În jurul ei trãiesc mulþi
5456 oameni, pentru cã ea le dã lor, iar ei dau altora.
5457 Dar Marea Moartã, este moartã pentru cã ea numai primeºte, dar nu dã. În jurul ei nu
5458 trãieºte nimic - pentru cã ea nu dã niciodatã nimic nimãnui din tot ce primeºte în ea.
5459 Vai celor rãi, cu sufletul ºi cu mîna închisã. În jurul lor va fi numai pustiu - ºi înãuntrul
5460 lor numai moarte.

5461 8 - Cînd soseºte vremea unei mari lucrãri, Dumnezeu aduce ºi omul mare prin care o va
5462 face.
5463 Astfel oamenii mari au fost aduºi totdeauna de Dumnezeu pentru împrejurãri, iar nu
5464 împrejurãrile pentru ei.
5465 Cînd fructele unei grãdini sînt coapte, vine ºi vîntul sau culegãtorul care sã le scuture.

5466 9 - Energiile ºi experienþele noastre nu merg totdeauna împreunã, ci pe mãsurã ce se

5467 înmulþesc cele din urmã, scad cele dintîi.
5468 Cînd aveam multã energie, aveam puþinã experienþã, iar acum cînd avem multã experienþã,
5469 ne-a mai rãmas doar puþinã energie.
5470 Oare nu cumva se întîmplã astfel pentru cã puþina noastrã energie ne este datã pentru viaþa
5471 asta spre a ne cîºtiga cu ea multã experienþã pentru viaþa viitoare?
5472 Cine investeºte ceva pentru un mormînt ºi nu pentru o înviere?

5473 10 - Fericit omul cel ales ºi iubit lui Dumnezeu, cãruia El îi dã cunoaºterea ascunsei lumi
5474 a tainelor lui Hristos, Domnul nostru.
5475 Fericit sufletul care a aflat drumul minunat spre lumea cea mereu seninã a pãcii ºi
5476 pãrtãºiei sale cu Dumnezeu.
5477 Aceasta este încã de pe pãmînt, umblarea cu Dumnezeu prin rai.
 Pag. 224

5478 11 - O, cît de mult m-ai îndatorat Preaiubitul meu Mîntuitor care mi-ai dat atît de mult
5479 cît nu pot cuprinde cuvintele nici unei limbi omeneºti.
5480 Sînt bogat-bogat. Am o avuþie mai scumpã decît orice aur din lumea asta: am pacea cu
5481 Tine, am dragostea Ta, am dulcea fãgãduinþã a mîntuirii ºi moºtenirii Tale veºnice.
5482 O, cum sã-Þi pot fi eu de folos, mãcar în a mia parte, din cît inima mea este datoare faþã
5483 de Tine!

5484 12 - Preadulcele meu Mîntuitor, cum oare sã pot face pentru Tine mãcar ceva din multul
5485 cît aº fi dator, spre a rãsplãti bogãþia cea mare ºi darnicã a binefacerilor Tale necurmate faþã
5486 de mine!
5487 Oricît aº face, eu Îþi voi rãmîne îndatorat, îndatorat, îndatorat pentru totdeauna fãrã sã pot
5488 plãti niciodatã.

5489 13 - Mi-e dor atît de mult de Tine, Preaiubitul Scump al inimii mele, Isuse Domnul meu.
5490 Iubirea mea arde ca o candelã plinã cu untdelemn în aºteptarea Ta.
5491 Deasupra uºii mele sînt aºezate cele trei steaguri ale Tale, iar toatã calea Ta pînã în odãiþa
5492 ascunsã este presãratã cu crini albi ºi trandafiri roºii. Albi de curãþie ºi aprinºi de dragoste.
5493 Sînt ca o mireasã care este bolnavã de dragostea Ta ºi care plîngînd Te strigã:
5494 - Vino repede, mai repede, mai repede, Iubitul meu!

5495 14 - Veºnicã slavã ºi dragoste Þie, Preaiubitul inimii din mine, pentru toatã bunãtatea
5496 dragostei pe care mi-ai arãtat-o, de la început ºi pînã în veºnicie.
5497 Þie ºi numai Þie Þi se cuvine toatã viaþa ºi fiinþa mea.
5498 Aceasta îmi este ºi dorinþa ºi rugãciunea mea, ca sã ajung odatã a Þi-o preda Þie toatã pe
5499 totdeauna, arzînd ca pe un altar sfinþit pentru Tine.
5500 Isuse, Martorul Credincios al legãmintelor noastre.

5501 15 - O, eu am cerut atît de puþin, iar Tu mi-ai dat atît de mult. Cum voi putea eu mãsura
5502 adîncimea ºi înãlþimea dragostei în care mã învãlui Tu!
5503 Cu ce cuvinte sã-Þi ºtim mulþumi îndeajuns Doamne
5504 ºi cu ce fapte sã fiu în stare sã-Þi mulþumesc?
5505 Iartã-mã cã nu pot nici sã cînt ºi nici sã plîng atît de frumos sau de recunoscãtor cît simt
5506 cã ar trebui s-o fac pentru Tine.
5507 Învaþã-mã neîncetat sã ºtiu ºi eu face la fel altora, cum îmi faci Tu mie.
5508 Pentru ca ºi alþii sã Te binecuvînteze pentru ce le faci Tu lor prin mine, dupã cum ºi eu
5509 Te binecuvîntez pentru tot ce-mi faci Tu mie prin alþii.

5510 16 - Doamne Isuse Preaiubitul meu, ajutã-mã sã-Þi dau cea mai mare iubire de care este
5511 în stare inima mea
5512 ºi cele mai sfinte lacrimi
5513 ºi cele mai smerite binecuvîntãri
5514 ºi cele mai dulci roade duhovniceºti ºi trupeºti
5515 ºi cele mai fierbinþi rugãciuni
5516 ºi cea mai deplinã ascultare
5517 ºi cei mai frumoºi paºi
5518 ºi cea mai totalã alipire de Tine
5519 - pentru ca ºi Tu sã poþi avea atîta bucurie de mine, cîtã am eu de Tine.
 Pag. 225

5520 17 - Binecuvîntatul meu Pãrinte ºi Binefãcãtor, - ce nemãsurat de mult mi-ai dat Tu mie!
5521 ªi totuºi mereu îmi mai dai ºi mai dai încã...
5522 Nu ºtii oare cît Îþi sînt eu de dator?
5523 Nu ºtii cîte daruri am primit?
5524 ªi eu n-am putut face pentru Tine nimic, nimic ºi chiar nimic!
5525 Cum aº putea face oare sã ºtiu sã-Þi plãtesc mãcar ceva atît de curat, frumos ºi vrednic
5526 cît aº dori, faþã de marile Tale binefaceri?
5527 O, sã nu uit niciodatã cã eu sînt în totul-totului tot, al Tãu cu tot ce am pe totdeauna.
5528 Sã nu mã socotesc altfel niciodatã decît robul Tãu.

5529 18 - O, Sfînt Cuvînt al lui Dumnezeu, lumina ºi viaþa noastrã... Nu este nimeni din noi
5530 care sã nu aibã cea mai mare nevoie totdeauna de Tine, mai mult ca de pîinea, de apa sau de
5531 aerul Tãu pentru viaþa sa.
5532 Umple-ne Sfînt Cuvînt al lui Dumnezeu de Tine, de puterea ºi de lumina Ta, întregi
5533 fiinþele noastre ºi fii pentru noi pîine, apã ºi aer, fiindcã numai aºa noi vom putea avea viaþa
5534 ºi rodirea.
5535 Pentru veacul acesta ºi pentru veacul cel viitor.

5536 19 - Dumnezeul nostru ºi Viaþa noastrã, - noi toþi avem cea mai mare nevoie sã venim la
5537 Tine chiar acum.
5538 Cei bãtrîni trebuie sã vinã pentru cã ei toþi pot fi siguri de moarte,
5539 iar cei tineri pentru cã nici unul nu pot fi siguri de viaþã.
5540 Ci cu toþii ne putem avea toatã siguranþa noastrã numai în Tine.

5541 20 - Scumpul ºi Unicul nostru Mîntuitor, Isuse Doamne, - fiecare dintre noi avem cea
5542 dintîi ºi cea mai mare nevoie de Tine, chiar dacã n-am trãi pe pãmîntul acesta decît o singurã
5543 zi.
5544 Nici aceastã zi n-am putea-o trãi fãrã Tine.
5545 Atunci cum ne-am putea trãi Veºnicia?
5546 Isuse Doamne, nu lãsa pe nici un suflet omenesc, nici sã trãiascã ºi nici sã moarã fãrã
5547 Tine.
 Pag. 226

5548 Doamne, inima mea toatã

5549 Doamne, inima mea toatã

5550 Þie Þi-o predau
5551 - fã sã nu pot niciodatã
5552 înapoi s-o iau
5553 Îþi predau a ei simþire
5554 cu tot focul ei,
5555 toatã dulcea ei iubire
5556 numai Tu s-o iei.

5557 Pune-n slujba Ta

5558 - Doamne, viaþa mea
5559 sînt al Tãu cu tot ce-s eu
5560 Dumnezeul meu.

5561 Îþi predau a mea fiinþã

5562 cu tot ce-am cuprins,
5563 pune-n ea a Ta credinþã
5564 ca un jar aprins,
5565 pune-n mine-a Ta luminã
5566 cît un soare-ntreg,
5567 cãci de Calea Ta divinã
5568 viaþa mea mi-o leg.

5569 Fã-mã sã-Þi predau mai dulce

5570 rodul vieþii tot,
5571 împletit pe dupã cruce
5572 cît mai strîns mi-l pot.
5573 - Azi sub Crucea Ta se-aºeazã
5574 Doamne, viaþa mea,
5575 fã mai sfîntã sã se vazã
5576 Faþa Ta pe ea.
Pag. 227
 Pag. 228

5577 89 - Bolile ºi suferinþele de pe pãmînt

5578 1 - Boala este totdeauna grea,

5579 suferinþa este totdeauna dureroasã
5580 iar moartea totdeauna înspãimîntãtoare.
5581 - Fiecare om luptã cît poate ca sã scape de ele,
5582 sau sã le uºureze
5583 sau sã le amîne cît mai mult.
5584 O, ce puþine suflete ºtiu Isuse Doamne, cã Singurul care poþi ajuta pe cei ce ajung în ele
5585 eºti numai Tu.

5586 2 - Pãcatul este singura cauzã a bolilor, a suferinþei ºi a morþii.

5587 Isuse - numai Sîngele Tãu ne poate izbãvi de pãcat, de orice pãcat, de tot pãcatul, pe
5588 fiecare din noi ºi pe toþi.
5589 Adu-ne Isuse Doamne, sub puterea rãscumpãrãtoare a Sîngelui Tãu, pe fiecare din noi ºi
5590 pe toþi, - spre a putea fi izbãviþi cu biruinþã ºi bucurie prin toate pînã la slava Ta veºnicã.

5591 3 - Nici un loc al nostru de pe pãmînt, nu este veºnic.

5592 În curînd vom pãrãsi pe totdeauna aceastã locuinþã frumoasã sau urîtã, nouã sau veche,
5593 a noastrã sau a altuia - ºi acest scaun de cinste sau de ocarã pe care stãm acum în lumea asta.
5594 Nici chiar locul nostru din cimitir nu este veºnic.
5595 În curînd, la Învierea tuturor morþilor, noi vom pãrãsi ºi monumentul frumos al
5596 m o r m î n t u l u i n o s t r u - º i m o rm î nt ul nos t ru î mpodobi t s au necunos cut , un d e v o m f i
5597 înmormîntaþi, - ºi vom ieºi la Judecatã în Faþa Marelui nostru Dumnezeu ºi Judecãtor Isus
5598 Hristos.
5599 ªi numai locul unde vom merge din faþa Înfricoºatului Judecãtor, va fi al nostru pentru
5600 totdeauna
5601 fie raiul fericit - dacã L-am urmat pe Hristos,
5602 fie iadul blestemat, dacã L-am respins.
5603 Sã nu uite asta nici un împãrat
5604 ºi nici un cerºetor.

5605 4 - Sã nu fim zdrobiþi niciodatã la vestea morþii altora sau la apropierea morþii noastre.
5606 Sã privim dincolo de moarte la Învierea ºi la Plata veºnicã care o urmeazã.
5607 Dacã sîntem ai lui Hristos Isus, Domnul nostru, atunci moartea ne este pragul necesar
5608 peste care intrãm în casa ºi fericirea Lui.
5609 ªi cine nu doreºte pragul unei case fericite?

5610 5 - Chiar dacã trãim prin credinþã ºi avem înfierea slavei - cît sîntem în lume noi trãim
5611 în trupul acesta.
5612 Iar trupul acesta este supus trecerii din pricina pãcatului în care s-a nãscut firea noastrã
5613 pãmînteascã de care nu putem scãpa decît odatã cu încetarea existenþei noastre pãmînteºti ºi
5614 trecerea în existenþa cealaltã.
 Pag. 229

5615 Dar trãind prin Duhul Sfînt, puterea firii pãmînteºti va scãdea mereu pînã ce puterea firii
5616 duhovniceºti va stãpîni întreagã fiinþa noastrã încã de pe acum.
5617 Fericiþi ºi sfinþi sînt cei care au putut ajunge starea asta.

5618 6 - Nu întotdeauna bolile ºi suferinþele sînt o pedeapsã.

5619 Ele pot fi mijloace prin care noi putem preamãri pe Dumnezeu,
5620 sau pregãtiri pentru o lucrare minunatã a Lui prin noi,
5621 sau înlesniri pentru alþii a-L afla pe Dumnezeu prin noi,
5622 sau feriri de alte mai mari nenorociri,
5623 sau mijlociri ale arãtãrii unor lucrãri minunate ale lui Dumnezeu prin noi,
5624 sau pentru ca rãbdarea noastrã prin ele sã fie o pildã pentru alþii.
5625 Oricare ar fi scopul suferinþelor noastre, sã-L lãudãm pe Dumnezeu care prin ele nu
5626 urmãreºte decît binele nostru. Dacã vom birui prin rãbdare, vom vedea aceasta, fericiþi, la El.

5627 7 - Oricît de lungã ºi de grea ar fi Sãptãmîna Patimilor, - dupã ea vine totdeauna Ziua
5628 Învierii, Praznicul Biruinþei.
5629 În zilele necazului - sus inima! Dupã ele totdeauna Dumnezeu ne va aduce zilele Bucuriei.

5630 8 - Bucuraþi-vã voi toþi cei care munciþi sau luptaþi sau suferiþi pentru Hristos Domnul ºi
5631 Împãratul Veºnic.
5632 Paºtile noastre Isus, este aproape. Cununa ºi slava celor care sufãr pentru El ºi cu El, vin
5633 întocmai ca pentru El, numai dupã moarte ºi nu înainte de ea.
5634 Nu vã temeþi de moarte! Ea este uºa de aur prin care vom intra în strãlucirea unde ne
5635 aºteaptã cununa ºi cununia noastrã fericitã.
5636 Clipa morþii este ajungerea noastrã la premiul alergãrii.
5637 Este dobîndirea cununii pentru care am luptat.
5638 Este îmbrãþiºarea pentru care am suferit.
5639 O, fericitã ºi doritã moarte, tu eºti cea mai mare biruinþã pentru noi în Hristos ºi a Lui în
5640 noi.
5641 Vai de cei care se tem de tine.

5642 9 - La oameni mãrimea se mãsoarã cu înãlþimea, - dar la Dumnezeu se mãsoarã cu

5643 smerenia, cu micºorarea.
5644 Nu cel care este ridicat mai sus este mai mare, ci acela care se poate micºora pe sine cel
5645 mai mult.
5646 Ioan Botezãtorul era socotit cel mai mare pentru cã el se socotea ca un glas fãrã ecou, cum
5647 sînt glasurile în pustiu.
5648 Numai Hristos Domnul nostru, care S-a smerit pe Sine ºi mai mult, El Singurul a fost mai
5649 mare ca Ioan, fiindcã S-a fãcut Cel mai mic.
5650 Atît de mare este cel smerit.

5651 10 - Orice om ºi orice popor, are un destin mîntuitor pe lume.

5652 Dacã ºi-l înþelege ºi ºi-l împlineºte - el a realizat Voia lui Dumnezeu.
5653 Oricine îl abate pe un om sau pe un popor de la împlinirea destinului sãu, va fi osîndit de
5654 Dumnezeu.
5655 ªi o, cîþi inconºtienþi sau ticãloºi fac aceasta - spre osînda lor veºnicã.
 Pag. 230

5656 11 - Ce dureros este spre Dumnezeu strigãtul oricãrui muribund.

5657 Þipãtul unui iepuraº împuºcat, al unei vietãþi ucise, al unei dreptãþi sugrumate.
5658 Fiecare astfel de þipãt este un strigãt cãtre Dumnezeu împotriva celui care ia o viaþã.

5659 12 - Mormintele iubiþilor noºtri, sînt în mijlocul nostru locuri de popas sufletesc, de
5660 amintiri neuitate, de îmbãrbãtare sfîntã.
5661 La cãpãtîiul lor, dragostea ºi recunoºtinþa noastrã trebuie sã ridice monumente vrednice
5662 de numele lor.
5663 Peste mormintele lor flori, iar peste florile lor lacrimi.
5664 Dar fãrã urmarea pildei lor, toate acestea nu folosesc prea mult.

5665 13 - Dumnezeu este Acela care te-a pus acolo unde eºti acum, oricare þi-ar fi locul acesta
5666 unde stai, sau lucrezi sau suferi.
5667 Þi-e bine? - Mulþumeºte-I Lui ºi fã cît bine poþi astãzi.
5668 Þi-e greu? - laudã-L pe El ºi roagã-te suferind cît mai liniºtit.
5669 În curînd se va sfîrºi totul.
5670 ªi tu îþi vei primi mîine urmarea a tot ceea ce suferi astãzi.

5671 14 - Tot ce-þi aud urechile ºi îþi vãd ochii, - trebuie sã împlineºti tu.
5672 Nu refuza, nu neglija, nu amîna ºi nu lãsa în grija nimãnui nimic din ceea ce trebuie sã
5673 faci tu.
5674 Fã acum! Fã frumos! Fã deplin.
5675 Ca sã poþi vedea liniºtit ºi bucuros mîine, Faþa Dumnezeului tãu!

5676 15 - Dumnezeu Însuºi va arunca ocara celor ce ocãrãsc Numele Sãu ºi al copiilor Sãi,
5677 asupra acestor ocãrîtori.
5678 El va dãrîma pe toþi dãrîmãtorii, va dezbina pe cei ce dezbinã.
5679 Va strica pe cei ce stricã ºi va zdrobi pe cei ce zdrobesc. Dar cu cît aºteaptã mai mult, cu
5680 atîta pedeapsa celor rãi va fi mai cumplitã.
5681 Voi cei ce suferiþi, rugaþi-vã, credeþi ºi aºteptaþi.
5682 Existã o vreme a lui Dumnezeu. ªi El intervine numai atunci.

5683 16 - Sã nu te laºi împiedicat nici de numele nici de renumele unui dezbinãtor sau
5684 potrivnic al Lucrãrii lui Dumnezeu.
5685 Hotãrît ºi curajos, ridicã-te împotriva oricãrui dezbinãtor.
5686 Apãrã unitatea familiei tale sufleteºti ºi scoate-l fãrã cruþare afarã pe stricãtorul Casei lui
5687 Dumnezeu, potrivnicul învãþãturii ºi cãlcãtorul dragostei.
5688 Orice slãbiciune faþã de el va fi un pãcat faþã de Dumnezeu.

5689 17 - Iubirea este singurul mijloc prin care putem comunica ºi ne putem înþelege cu tot ce
5690 este mai sus ºi mai jos ca noi.
5691 Prin iubire putem vorbi cu tainele de deasupra, cu cele dedesubtul ºi cu cele din jurul
5692 nostru.
5693 Fãrã iubire sîntem izolaþi în þinutul straniu al tãcerii ºi despãrþirii, atît de lumea superioarã
5694 cît ºi de cea inferioarã nouã.
5695 Numai Dumnezeu ºi Natura sînt binefãcãtorii care dezrobesc din grozãvia singurãtãþii.
5696 Iar cu aceºti binefãcãtori putem comunica numai prin iubire.
 Pag. 231

5697 18 - Opreºte-te din cînd în cînd ºi priveºte spre cer. Acesta te va face sã cunoºti cît de mic
5698 eºti.
5699 Sã priveºti spre soare, ca sã vezi cît de dator eºti.
5700 Sã priveºti spre semeni, ca sã vezi cît de recunoscãtor om eºti.
5701 Sã priveºti spre timp, ca sã vezi cît de trecãtor eºti
5702 sã priveºti spre pãmînt, ca sã vezi ce vei fi
5703 ºi vãzînd cum trãieºti, sã înþelegi cum vei muri.

5704 19 - Numai cînd Hristos te asigurã, atunci fii sigur.

5705 Numai Cuvîntul lui Dumnezeu este întreg. La El nu-i nimic nici de adãugat nici de scãzut.
5706 Vai oricui Îl adaugã, ori Îl scade, ori Îl stricã, ori Îl calcã.

5707 20 - Tot ce n-am dãruit lui Dumnezeu, - am pierdut,

5708 tot ce am pierdut pentru Dumnezeu, - este singurul meu cîºtig.
5709 O, de le-aº fi pierdut pe toate pentru El!

5710 Vremea bucuriei tale este cînd eºti fericit

5711 bucurã-te-atunci cîntîndu-I Celui ce-astfel a voit
5712 vremea încercãrii tale este cînd eºti întristat
5713 plînge-atunci rãbdînd, dar crede...
5714 - tot de El eºti încercat!

5715 - + -

5716 Fericit cel ce-ºi încheie drumul vieþii lui frumos

5717 liniºtit pleca-ºi-va capul în odihna lui Hristos
5718 ºi viaþa lui ºi moartea vor slãvi pe Dumnezeu
5719 - ºi cuvîntul ºi exemplul îi va fi cinstit mereu.
 Pag. 232

5720 Doamne-nlãturã-l pe rãul

5721 Doamne-nlãturã-l pe rãul din a noastrã cale

5722 a lui curse ºi primejdii rupe-le ºi ia-le
5723 ºi pe noi, de-a lui cãi Doamne,
5724 pururi ne departã,
5725 zid de îngeri, zãri de soare,
5726 fã sã ne despartã.

5727 Lasã binele sã vinã cãtre noi de-oriunde

5728 a lui faþã niciodatã nu ne-o mai ascunde
5729 ºi pe noi ne du de-oriunde cãtre el întruna
5730 pînã cînd va fi-n noi totul el pe totdeauna.

5731 Nu lãsa-ntre fraþi vreodatã Doamne, dezbinarea

5732 depãrteaz-o ºi topeºte-o ca pe-o noapte-n soare
5733 ºi pe noi de ea departe pururea ne þine
5734 cum e soarele cu ziua sã fim una-n Tine.

5735 Doamne, lasã pãrtãºia între fraþi curatã,

5736 de ea nu ne mai desparte viaþa niciodatã
5737 ºi pe ea cu noi de-a pururi dulce o cununã
5738 sã fim împletiþi în Tine
5739 veºnic împreunã.
Pag. 233
 Pag. 234

5740 90 - Liniºtire ºi vindecare

5741 1 - Oamenii îºi cautã liniºtirea ºi vindecarea lor prin spitale, sanatorii, locuri de odihnã...
5742 ªi uneori li se pare cã o aflã.
5743 Dar salvarea ºi vindecarea adevãratã atît pentru trupul cît ºi pentru sufletul omului se aflã
5744 numai într-un singur loc: la Golgota, la picioarele Crucii Mîntuitorului nostru Isus Hristos.
5745 Acolo Domnul nostru Isus Hristos purtînd pãcatele noastre, cauza bolii ºi neliniºtii noastre,
5746 ne-a cîºtigat singura noastrã salvare. Vindecînd sufletul nostru, El ne vindecã ºi trupul.
5747 Însã numai dacã venim cu adevãrat la El.

5748 2 - A fost o vreme cînd eram mici, de aceea sã nu-i uitãm pe cei ce ne-au crescut.
5749 Am fost slabi, - sã nu-i uitãm pe cei ce ne-au purtat.
5750 Am fost sãraci, - sã le fim recunoscãtori celor care ne-au îmbogãþit.
5751 Am avut nevoie sã fim ajutaþi... Cînd nu mai avem nevoie de ei, - sã nu uitãm cã am avut.

5752 3 - Durerea are numai trecut

5753 fericirea are numai prezent
5754 speranþa are numai viitor
5755 - dragostea le are pe toate.

5756 4 - Viaþa mea se aseamãnã cu viaþa fiecãrui semen al meu... ºi viaþa fiecãrui semen al meu
5757 se aseamãnã cu viaþa mea.
5758 Tot ce am trãit eu poate sã trãiascã oricare alt om. ªi tot ce i s-a putut întîmpla fiecãruia
5759 - mi se poate întîmpla ºi mie.
5760 Astfel fiecare semen al meu sã se regãseascã în viaþa mea, în scrisul meu, în experienþele
5761 mele, pentru ca pe fiecare sã-l pot ajuta sã porneascã de la starea sa, pînã la Þinta Fericitã
5762 care este Hristos, Mîntuitorul nostru al fiecãruia ºi al tuturor.
5763 Acesta este scopul meu, rostul meu, destinul meu,
5764 ºi pentru aceasta, numai pentru aceasta exist.

5765 5 - Rîul vieþii mele a curs atît de puþin printre luminiºuri - ºi atît de mult printre scrîºnete.
5766 Dar din toate s-a alcãtuit Cîntarea Cîntãrilor mele, fiindcã dragostea Preaiubitului meu
5767 mi-a fost totdeauna nedespãrþitã ºi dulce.

5768 6 - Pãcatul este cancerul vãzut sau ascuns, care duce totdeauna la pierzare pe acel care-l
5769 are ºi cãruia nu i-l opereazã Hristos, Rãscumpãrãtorul, Singurul Vindecãtor al acestei
5770 ucigãtoare boli.

5771 7 - Hristos, Binefãcãtorul nostru, cere consimþirea voinþei noastre la orice vindecare a
5772 noastrã.
5773 - Vrei sã te faci sãnãtos? - întreabã El.
5774 Fãrã voinþa ta puternicã, Dumnezeu nu-þi face nimic.
5775 Voieºte deci sã te mîntuieºti, - ºi te vei mîntui.
 Pag. 235

5776 8 - Numai Vindecãtorul nostru Isus Hristos, Singurul, poate sã ne tãmãduiascã de

5777 suferinþa de orice fel, ºi trupeascã ºi sufleteascã. El ni le-a luat pe toate asupra Lui.
5778 Cauza tuturor e pãcatul, iar El a venit sã înlãture aceastã cauzã.
5779 Iertarea lui Hristos deci, poate însãnãtoºi atît trupul cît ºi sufletul.
5780 Întãreºte Doamne voinþa noastrã, ca sã primeascã voinþa Ta.
5781 Aºa vom fi vindecaþi deplin.

5782 9 - Raþiunea noastrã trebuie sã aibã un sentiment

5783 sentimentul nostru trebuie sã aibã o raþiune
5784 - una fãrã cealaltã duce numai la rãu.

5785 10 - Fiecare om este dator sã creascã pe urmaºul sãu întocmai cu aceleaºi cuvinte ºi în
5786 aceeaºi credinþã cu care l-a crescut pe el înaintaºul sãu.
5787 Acesta este drumul pãstrãrii învãþãturii sãnãtoase ºi al continuãrii credinþei adevãrate.
5788 Oricine rupe acest lanþ de aur va pãcãtui nu numai împotriva sufletului sãu ci împotriva
5789 sufletelor întregului sãu neam.

5790 11 - Frumoasã este meditaþia asupra Cuvîntului Sfînt cînd este împreunã cu rugãciunea
5791 ºi mai ales cu binefacerea.
5792 Numai îndeletnicirea cu aceste trei, fereºte de pãcat.
5793 ªi aduc creºterea în harul lui Dumnezeu.

5794 12 - Învaþã pe fiul tãu sã munceascã harnic ºi sã trãiascã smerit

5795 ºi învaþã-l sã caute totdeauna mai întîi folosul altora, apoi pe al sãu în temerea de
5796 Dumnezeu
5797 - aceasta este adevãrata învãþãturã mîntuitoare ºi fericitã pentru sufletul ºi viaþa fiului tãu
5798 ºi pentru a ta.

5799 13 - Adevãratul slujitor al lui Hristos, Domnul ºi Mîntuitorul nostru, nu-ºi vinde pîinea
5800 lui, ci o dãruieºte.
5801 Învãþãtura bunã ºi dragostea adevãratã, n-au preþ...
5802 Cine le dã pentru bani, ºi le dispreþuieºte singur.
5803 Fericit cine îºi cîºtigã pîinea sa cu sudoarea sa ºi nu cu a altora.
5804 Fericit cine ºi-o aruncã pe ape... ea se va întoarce la el prin cer.

5805 14 - Mai bine fãrã nici un prieten, decît cu unul ticãlos.

5806 Mai bine sã nu mergi nicãieri, decît sã apuci pe un drum rãtãcit.
5807 ªi mai bine sã nu ºtii nimic, decît sã ºtii stricat.
5808 - Fiindcã cine n-are nici un prieten, cine nu merge nicãieri ºi cine nu ºtie nimic - acela
5809 nu se pierde totdeauna, dar cine are un prieten rãu, cine apucã pe un drum rãtãcit ºi cine ºtie
5810 stricat, - acela!

5811 15 - Unde este comoara ta, acolo va fi ºi inima ta.

5812 Iubirea din inima ta, îþi modeleazã inima dupã forma comorii pe care o iubeºti.
5813 Iubeºte frumosul - ºi vei avea o inimã frumoasã.
5814 Iubeºte curãþia - ºi vei avea o inimã curatã.
5815 Iubeºte sinceritatea ºi smerenia - ºi vei avea o inimã sfîntã.
 Pag. 236

5816 16 - Toate lucrurile au însemnãtate, dar numai pentru clipe sau ceasuri, - cel mult pentru
5817 zile.
5818 Dupã cîteva zile totul se învecheºte, se obiºnuieºte, se uitã.
5819 Singurul lucru cu însemnãtate veºnicã este mîntuirea sufletului, este naºterea din nou, este
5820 dobîndirea lui Hristos. Singura clipã netrecãtoare este clipa mîntuirii. ªi singura Comoarã
5821 Veºnicã este Domnul Hristos.
5822 Nu te liniºti ºi nu te odihni pînã ce le vei dobîndi acestea trei.

5823 17 - Necazul este cu adevãrat o nenorocire pentru om numai cînd el nu-L are pe Hristos
5824 Mîntuitorul.
5825 Pentru cã singura nenorocire este lipsa mîntuirii
5826 ºi singura pierdere adevãratã este numai pierderea sufletului, fiindcã toate celelalte comori
5827 sînt pieritoare. Singurã aceasta este veºnicã.

5828 18 - O singurã îmbrãþiºare fierbinte - rãscumpãrã zece despãrþiri, pentru cã nimic nu

5829 vindecã sufletul ca o iubire adevãratã.
5830 O bucurie dulce, rãscumpãrã o sutã de amãrãciuni, fiindcã nimic nu-i mai dulce pentru
5831 o inimã omeneascã decît o bucurie mare aici unde totul este mic.
5832 ªi o mîntuire adevãratã rãscumpãrã o mie de cãderi ºi lupte, pentru cã toate acestea au
5833 fost în preþul pe care ea l-a cerut pentru dobîndirea ei.
5834 Dacã sfîrºitul e fericit, - tot ce ai dat pentru el, era nevoie sã dai.
5835 Nu-þi parã rãu.

5836 19 - O inimã bunã nu îmbãtrîneºte niciodatã pentru cã bunãtatea o þine mereu fragedã,
5837 proaspãtã, frumoasã.
5838 Cu un om bun nu te urãºti niciodatã, fiindcã el este un izvor curat ºi o pîine caldã. Pe
5839 acestea le doreºti ºi le iubeºti totdeauna.
5840 ªi pe o dragoste adevãratã o preþuieºti mai mult decît viaþa, fiindcã viaþa fãrã dragoste
5841 este un chin de neîndurat, pe cînd dragostea adevãratã îþi dã viaþa veºnicã.

5842 20 - Niciodatã sã nu-þi pierzi speranþa.

5843 Totdeauna cînd pare cã totul e pierdut, - Dumnezeu face sã-þi aparã de undeva o luminã
5844 salvatoare.
5845 Atunci inima ta va tresãri ºi va dori iarãºi viaþa.
5846 Speranþa poartã cu uºurinþã orice povarã. În ea este putere ºi curaj, pentru cã este credinþã
5847 ºi dragoste.
5848 Cea mai mare crimã este sã ucizi speranþa cuiva cînd mai este -
5849 ºi cea mai mare binefacere este sã o învii cînd a murit.
5850 În tine - sau în alþii.
 Pag. 237

5851 Pentru toate-n lumea asta este-o vreme hotãrîtã,

5852 - sã nu cadã-n deznãdejde nici o inimã-amãrîtã.
5853 Hotãrîtã-i vremea jalei ºi cînd vine ºi cînd pleacã
5854 nu-i nimic sã þinã veºnic, ai nãdejde!
5855 - o sã treacã!

5856 - + -

5857 Omului, credinþa-i cere ca sã-i dea fiinþa-ntreagã

5858 dragostea îi cere numai
5859 inima, cãci ea-i e dragã
5860 dar nãdejdea cere numai o fãrîmã doar ºi-o razã
5861 cînd le are, ea, credinþa ºi iubirea le salveazã.

5862 O, scoate-ne Isuse

5863 O, scoate-ne Isuse din veacul bãnuielii

5864 ºi scoate bãnuiala Isuse, dintre noi,
5865 nu ne lãsa pe cuget noroiul învoielii
5866 nici învoiala Doamne, cu-a veacului noroi.

5867 Ci-ntoarce-ne Isuse în umbletul Luminii

5868 ºi umbletul Luminii întoarce-ni-l mereu
5869 iubirea sã ne poarte pe cãile Grãdinii
5870 prin care împreunã umblãm cu Dumnezeu.

5871 Fereºte-l pe satana de calea noastrã-ntruna

5872 ºi calea noastrã-ntruna fereºte-ne-o de el
5873 din felul nostru n-aibã nimic el totdeauna
5874 ºi noi întotdeauna nimic din al lui fel.

5875 Ci þine-ne în totul în Duhul Tãu Isuse

5876 ºi Duhul Tãu Îl þine în totul între noi
5877 - apoi sã ne sfîrºeascã viaþa
5878 sau sã nu se, -
5879 vom fi pe veºnicie nedespãrþiþi apoi.
 Pag. 238

5880 91 - Asprime ºi bunãtate

5881 1 - Nu fii niciodatã aspru ºi fãrã bunãtate faþã de sufletele apropiate de tine, fiindcã
5882 asprimea ºi rãutatea vor mãcina propria ta inimã ºi vor otrãvi propria ta viaþã.
5883 Sã nu te împingã niciodatã necugetarea pînã la rãtãcire, fiindcã o mie de regrete nu vor
5884 putea vindeca o ranã - ºi un rîu de lacrimi nu pot despãgubi o pierdere.

5885 2 - Sã nu fim ca nebunii care nu pricep niciodatã,

5886 nici ca proºtii care pricep prea tîrziu
5887 ci ca înþelepþii care vãd înainte - ºi pricep la timp.
5888 Fiindcã adevãrul pierdut, nu se mai aflã,
5889 prilejul pierdut nu se mai întoarce
5890 ºi sufletul pierdut nu se mai poate înlocui.
5891 Aceste bunuri sînt unice.

5892 3 - Ceasul existenþei noastre este atît de scurt ºi de trecãtor, iar prilejul binelui ne vine
5893 atît de rar în viaþã.
5894 De multe ori ai cui - dar n-ai cu ce, sau ai cu ce, dar n-ai cui. Cînd ai ºi cui ºi cu ce - fã-l!
5895 A cunoaºte ºi a folosi prilejul cel rar, în ceasul cel scurt, - este cea mai mare înþelepciune
5896 ºi cel mai mare noroc al unei vieþi pe pãmînt.

5897 4 - Cu cît avem mai multã pace, avem mai puþinã ceartã.
5898 Cu cît avem mai multã bunãtate, avem mai puþinã gelozie.
5899 Cu cît avem mai mult adevãr în prezent, vom avea mai puþinã minciunã în viitor.
5900 Cu cît spunem mai mult noi, vom spune mai puþin eu.
5901 ªi cu cît vom avea mai multã voinþã, vom avea mai puþine cãderi.
5902 ªi cu cît ducem mai multe flori în viaþã, vom duce mai puþine pãreri de rãu la morminte.

5903 5 - Deschide-þi inima spre bucurie, pentru ca sã nu þi-o deschizi spre regrete.
5904 Nu fii niciodatã nepãsãtor, ca sã nu te sugrume singurãtatea.
5905 Dacã vei semãna totdeauna un cuvînt bun, vei culege totdeauna o privire bunã.

5906 6 - Nu te ruga niciodatã numai pentru tine singur. Cine nu se roagã ºi pentru alþii, nu va
5907 cîºtiga nimic pentru sine.
5908 Nu te bucura niciodatã numai pentru cã ai reuºit tu. Bucurã-te cînd reuºesc ºi alþii, atunci
5909 eºti om.
5910 Nu cãuta niciodatã numai mîntuirea ta singur. Mîntuirea ta este condiþionatã ºi de a altora.
5911 Numai cînd îi ajuþi pe alþii, te ajuþi cu adevãrat pe tine,
5912 fiindcã fericirea ta este legatã totdeauna de a semenilor tãi.

5913 7 - Preamãreºte-L pe Dumnezeu, ori de cîte ori vezi o lucrare a Lui mãreaþã.
5914 Trezeºte-þi toate simþurile pentru ca prin toate sã-L lauzi pe Dumnezeu pentru fiecare
5915 minune a Lui.
 Pag. 239

5916 Cînd toate înafara ta cîntã, lasã sã cînte ºi înãuntrul tãu, sufletul ºi inima ta.
5917 Nota cea mai înaltã sã vibreze nu înafara ta ci înãuntrul fiinþei tale, pentru slava ºi
5918 frumuseþea Dumnezeului tãu, care este Dragoste ºi Cîntec, atît în ceruri cît ºi pe pãmînt.
5919 Cînd dragostea ºi cîntecul sînt în tine, ele te vor ferici de peste tot.

5920 8 - Tot ce þi-a dãruit þie Dumnezeu, dãruieºte-I ºi tu Lui.

5921 Aceasta este singura condiþie pentru a þi le pãstra toate ale tale frumoase, proaspete ºi
5922 dulci pe veºnicie.
5923 Aceasta îþi va îndulci întristarea, îþi va creºte bucuria ºi îþi va ferici dragostea.
5924 Numai ce ai dãruit lui Dumnezeu îþi va rãmîne cu adevãrat.

5925 9 - Predã-I lui Dumnezeu în fiecare dimineaþã ºi searã, pe cei pe care îi iubeºti - ºi El îi
5926 va face fericiþi.
5927 Încredinþeazã-i cu lacrimi ºi cu rugãciuni în paza Lui - ºi El îi va ocroti.
5928 Adu-i la Hristos Mîntuitorul - ºi El îi va binecuvînta pe veºnicie, pe ei cu tine.
5929 ªi pe tine cu ei.

5930 10 - Dacã îl conduci pe fiecare om spre Dumnezeu, El îl va conduce pe fiecare om spre

5931 tine.
5932 Dacã vei cãuta neîncetat foloasele lui Hristos, Mîntuitorul ºi Domnul tãu, - El va cãuta
5933 neîncetat foloasele tale.
5934 Cãci Dumnezeu Se poartã cu fiecare om, dupã inima lui, - dupã cum este scris.

5935 11 - Îndrumã sufletele oamenilor spre cer, ºi ele te vor ajuta ºi pe tine sã ajungi cît mai
5936 fericit acolo.
5937 Orice suflet pe care îl îndrumi spre pãcat, te va atrage ºi pe tine cu el în focul iadului sãu.

5938 12 - Închinã lui Dumnezeu lucrul mîinilor tale - ºi El îþi va întãri mîinile cînd vor slãbi,
5939 le va odihni cînd vor fi obosite - ºi le va umple cînd vor fi goale.
5940 Binecuvînteazã în Numele Domnului orice zi ºi orice noapte, - ºi El le va însenina pe cele
5941 întunecate, le va liniºti pe cele zbuciumate ºi le va vindeca pe cele bolnave.
5942 Cu tot ce binecuvîntezi pe Dumnezeu, El te va binecuvînta pe tine.
5943 ªi tot ce faci spre slava Lui, va fi spre slava ta.

5944 13 - Vino la Domnul nostru Isus Hristos cu ispitele tale ºi El te va face biruitor în lupta
5945 cu ele.
5946 Te biruie numai ispita pe care n-o aduci în faþa Lui.
5947 Îndatã ce simþi o ispitã venind spre tine, vino cu ea la Domnul nostru Isus.
5948 ªi ea va dispare îndatã, ca ºi cînd nici n-ar fi fost.

5949 14 - Închinã-I Domnului nostru Isus Hristos, voinþa ta de a fi bun - ºi vei putea fi bun.
5950 Închinã-I Domnului dorinþa ta de a izbuti într-o lucrare - ºi vei izbuti.
5951 Luptã-te spre salvarea sufletelor iubiþilor tãi, - ºi le vei vedea salvate.
5952 Hristos, Dumnezeul nostru poate tot ce voieºti tu prin El.
 Pag. 240

5953 15 - Predã-I Domnului Isus singurãtatea ta, ºi ea nu va mai fi niciodatã un pustiu gol, -
5954 ci o plinãtate fericitã.
5955 Predã-I Domnului viitorul tãu - ºi fii sigur cã El þi-l va face fericit, atît aici cît ºi în
5956 Veºnicie.
5957 Dar ceea ce I-ai predat odatã, nu mai lua din Mîna Lui.
5958 Singura fericire este aceea pe care o dã Mîntuitorul Hristos. Nu este o alta afarã de asta.

5959 16 - Este oare prea departe rãsplãtirea lui Dumnezeu? - se poate... Dar asta e o pãrere
5960 amarã, urmatã de o realitate veºnic fericitã.
5961 Este mai aproape rãsplata lumii? - se poate... Dar aceasta este o pãrere înºelãtoare, urmatã
5962 de o realitate veºnic amarã.

5963 17 - Cei mai necruþãtori vrãjmaºi sînt fraþii cãzuþi

5964 ºi cei mai primejdioºi vînzãtori sînt ucenicii vicleni, cãrora le-ai fãcut odatã cel mai mare
5965 bine.
5966 Cînd alimentele cele mai bune se stricã, ele devin cele mai otrãvitoare.

5967 18 - Nu pentru o rãsplãtire sã munceºti, - ci pentru împlinirea datoriei tale.

5968 Nu pentru a primi, sã iubeºti, - ci pentru a da.
5969 Aceasta este cea mai mare rãsplatã în muncã, aceasta este cea mai mare fericire în
5970 dragoste.

5971 19 - Ce aratã înafarã, - starea ta lãuntricã?

5972 - La ce ai renunþat tu pentru Hristos?
5973 - Cu ce te deosebeºti tu de chipul lumii acesteia?
5974 - Ce ai realizat tu cu adevãrat din iubirea pentru Domnul?
5975 - Ce lucru neobiºnuit faci tu pentru Isus, Mîntuitorul tãu?
5976 - Cu ce se alege Lucrarea lui Dumnezeu în urma ta?
5977 - Pentru ce mergi tu la bisericã, la adunare, la alþii?
5978 - Ce fire stãpîneºte fiinþa ta: a Duhului sau a trupului?
5979 - Al cui chip se vede pe îmbrãcãmintea ta, pe vorbele tale, pe gesturile ºi umblãrile tale:
5980 al lui Hristos sau al lui satana?
5981 Al aceluia eºti!

5982 20 - Dragostea nu þine seama de costul darului ei. Ea preþuieºte totdeauna mai mult decît
5983 orice dã.
5984 Dragostei nu-i pasã de nici o judecatã.
5985 Ea ºtie totdeauna mai mult decît toþi cei ce o judecã.
5986 Iar Dumnezeu face totdeauna dreptate dragostei - nu judecãþii.

5987 Dragostea e cel mai mare bun al sufletului meu

5988 eu nu-mi pot lãsa iubirea oriºicît mi-ar fi de greu
5989 de ea nu mã voi desparte oriºicîte-ar fi sã trag
5990 - ce mi-ar mai rãmîne vieþii
5991 dac-aº pierde ce mi-e drag?
 Pag. 241

5992 Dragostea cînd mai mult arde,

5993 poate timp mai lung sã poarte
5994 cînd se mistuie mai tare,
5995 creºte mai fãrã de moarte.

5996 - + -

5997 Dã-þi viaþa ta Acelui

5998 ce þi-a dat-o pe a Lui
5999 cãci o dragoste mai mare
6000 ºi mai sfîntã, alta nu-i.

6001 Fericirea-i ascultarea

6002 Fericitã-i ascultarea de Hristos ºi fraþi,

6003 toþi, prin ea sîntem întruna binecuvîntaþi
6004 stãrile de har ºi lacrimi ce le-avem în ea
6005 nicãieri pe lumea asta nu le-avem aºa

6006 Doamne, Te rugãm,

6007 fã-ne s-ascultãm
6008 voia Ta smeriþi
6009 sã fim fericiþi.

6010 Fericitã-i rugãciunea cu Hristos ºi-ai Lui

6011 stare ca în ea cereascã nicãierea nu-i
6012 binecuvîntat e-oriunde ceasul ei de har,
6013 între cer ºi adunare, nu-i atunci hotar.

6014 Binecuvîntat e plînsul fiului aflat,

6015 cînd la sînul mîntuirii cade-mbrãþiºat
6016 cînd viaþa lui întoarsã se sfîrºeºte-n rai,
6017 stãri ca asta niciodatã n-au pe lume grai.

6018 Doamne Duhule Preasfinte, dã-ni-le mereu

6019 þine sufletele noastre una-n Dumnezeu,
6020 sã nu fie nici o uºã între El ºi noi,
6021 iar din cea mai naltã stare, nu ne-adu napoi...
 Pag. 242

6022 92 - Lacrimi ºi mîngîieri

6023 1 - Lacrimile care curg înãuntru, sînt cele mai grele lacrimi
6024 ºi durerile îndurate singur sînt cele mai amare dureri.
6025 De aceea mîngîierile Domnului nostru Isus Hristos, sînt totdeauna cele mai apropiate de
6026 acestea.

6027 2 - Aºa sã-þi duci toþi paºii tãi prin lume, încît oricine te va urma, sã ajungã la Mîntuitorul
6028 nostru Isus Hristos.
6029 Aºa sã-þi fie toate cuvintele tale spre semenii tãi, încît oricine te va auzi, - sã doreascã sã
6030 vinã la El.
6031 - Atunci în Ziua cea Mare a Înfricoºatei Judecãþi tu vei putea privi cu bucurie nu numai
6032 în ochii tuturor celor pe lîngã care au trecut paºii tãi ºi cuvintele tale, - ci ºi în Ochii Aceluia
6033 la care au ajuns.

6034 3 - Dacã vei avea încrederea unui copil,

6035 iubirea unui copil,
6036 seninãtatea unui copil
6037 ºi nevinovãþia unui copil,
6038 - vei putea trece prin viaþã ºi cu neîngrijorarea unui copil.
6039 Atunci vei intra în cer cu uºurinþa ºi bucuria cu care intrã în camera de sãrbãtoare un copil
6040 la pãrinþii sãi.

6041 4 - Cîntãrile Domnului îþi trezesc atîtea rezonanþe în inimã ºi îþi aduc atîta liniºtire ºi
6042 bucurie în duhul tãu.
6043 Cautã cîntãrile Domnului - ºi iubeºte-le!
6044 Ele sînt aripile pe care fiinþa ta zboarã în cer
6045 ºi miresmele care te fac sã te simþi în grãdina raiului.

6046 5 - Aceea este adevãrata iubire, care nu-ºi cautã niciodatã folosul ei personal.
6047 Te iubeºte cu adevãrat numai acela care nu urmãreºte nici un cîºtig de nici un fel de la
6048 tine - ºi care nu trage nãdejde sã-i fii nimic... Ci cautã el sã-þi fie þie, - ca o mamã copilului
6049 ei.
6050 Iubirea noastrã este curatã ºi fericitã numai cît rãmîne la jumãtatea noastrã de sus.

6051 O, Dumnezeul nostru, pãstreazã-ne iubirea noastrã totdeauna sus, spre a ne fi totdeauna
6052 vrednicã de Numele Tãu ºi de numele ei.

6053 6 - Adevãrata înþelepciune este a ºti sã spui la timp: - ajunge, - în toate lucrurile tale: în
6054 mîncarea ta, în odihna ta, în munca ta, în rãtãcirea ta.
6055 Fericit acela care nu spune aceasta prea tîrziu.

6056 7 - Dragostea adevãratã trãieºte numai atîta cît flãmînzeºte ºi înseteazã mereu, - cît nu se
6057 saturã niciodatã.
6058 Cînd ajunge sã se sature, dragostea moare.
 Pag. 243

6059 De aceea flãmînzeºte ºi înseteazã mereu dupã dragostea lui Dumnezeu, dupã dragostea
6060 fraþilor ºi semenilor tãi, ca sã fii totdeauna fericit ºi cînd o dai ºi cînd o primeºti.

6061 8 - Cea mai înaltã iubire este iubirea vrãjmaºului tãu ºi cel mai mare suflet este acela care
6062 a crescut pînã la nivelul acesta.
6063 Aceasta este singura unitate de mãsurã a înãlþimii duhovniceºti ºi dacã vrem sã ne
6064 cunoaºtem cît am crescut în Domnul, sã ne mãsurãm cu aceasta.
6065 Împãcarea adevãratã nu-l ocoleºte pe celãlalt ci îi iese înainte cu bucurie ºi seninãtate.
6066 Împãcarea fericitã nu ocoleºte - ci întîmpinã.

6067 9 - Nu cuvinte despre iubire, nu cîntãri despre ea, nu scrisori de iubire - ci fapte de iubire
6068 adevãratã - acestea ni le cere Dumnezeu, acestea ni le cere adevãrata dragoste.
6069 Cine prea vorbeºte, acela nu face, iar cine face, acela nu prea vorbeºte.
6070 Dar numai la Izvorul Crucii aflãm aceastã putere.

6071 10 - Cum tratãm noi pe cel ce ne-a fãcut rãul?

6072 cum rãspundem noi celui ce ne-a iubit?
6073 - aceasta ne va arãta ce fel de suflet avem - ºi ce rãsplatã meritãm de la Dumnezeu.
6074 Numai cine rãmîne la coarnele plugului sãu pînã la capãtul brazdei sale ºi numai pînã la
6075 sfîrºit, - va fi binecuvîntat.

6076 11 - Dacã ai necazuri în viaþa ta, mergi sã afli mîngîierea ta în ele, la cel care a suferit.
6077 Dacã îþi este greu pe calea vieþii tale, însoþeºte-te cu cel care poartã ºi el o povarã grea
6078 ºi dacã ai nevoie sã ceri vreodatã ceva, du-te ºi cere celor sãraci,
6079 pentru cã cel care nu a suferit, nu te va mîngîia niciodatã, cel care nu poartã el însuºi
6080 povara, - nu te înþelege - ºi cel bogat nu te va împrumuta.
6081 Fiindcã toþi aceºtia sînt strãini de Dumnezeu. ªi totdeauna vor zice cã nu au.

6082 12 - De nimic sã nu-þi fie fricã atît de mult ca de fricã.

6083 Nimic sã nu iubeºti atît de mult ca iubirea
6084 ºi pentru nimic sã nu te rogi atît de puternic ca pentru harul de a te putea ruga întotdeauna
6085 puternic.
6086 Cine face aºa va fi totdeauna biruitor în toate luptele sale - ºi binecuvîntat în orice vreme
6087 a lui.

6088 13 - Sînt multe rele pe care le faci în viaþã fãrã sã vrei. Acestea au ºi ele urmãrile lor
6089 nefericite.
6090 Dacã tu eºti bun, urmãrile nefericite ale relelor tale le vei suporta tu.
6091 Dacã eºti rãu, vei lãsa sã le suporte alþii.

6092 14 - Celui iubitor, iubirea îi surîde de pretutindeni.

6093 Celui curat, curãþia îi înveseleºte privirea la orice pas.
6094 ªi celui ce doreºte dupã Dumnezeu, El îi iese în întîmpinare pe orice drum ºi la orice
6095 întoarcere.

6096 15 - Temerile cele prea uºoare ºi îndrãznelile cele prea grele, fac sã creascã în inima
6097 noastrã îndoielile cele mai stãruitoare.
 Pag. 244

6098 Înþelepciunea este a ºti întotdeauna sã afli calea de mijloc dintre acestea, de a o þine mereu
6099 ºi de a nu o pierde niciodatã, nici noaptea ºi nici iarna. Nici cînd umbli singur, nici cînd
6100 ajungi în gloatã.

6101 16 - Dumnezeu este atît de departe de noi, - ºi totuºi nu este strãin nici unuia.
6102 Este atît de apropiat de fiecare - ºi totuºi nu este familiar nimãnuia.
6103 Este atît de Nemãrginit - ºi totuºi neîndestul.
6104 Atît de pretutindeni încît parcã nu-I nicãieri.

6105 17 - Istoria datoriilor noastre este o zbuciumare între cerinþele împãrãþiilor lumii acesteia
6106 ºi între cerinþele Împãrãþiei lui Dumnezeu.
6107 ªi tocmai acesta este semnul cã vremea împãrãþiilor lumeºti a trecut - ºi cã vremea
6108 Împãrãþiei lui Dumnezeu este aci.
6109 Fiindcã ceea ce este sigur ºi prezent, nu te zbuciumã.

6110 18 - Doamne, cînd va veni încercarea în viaþa mea, adu-mi aminte cã eu Þi-am cerut-o
6111 pentru curãþirea mea.
6112 Cînd va veni îngreuierea inimii mele, - adu-mi aminte cã eu am mustrat pe alþii pentru ea.
6113 Cînd îmi va veni ispita, - adu-mi aminte cã eu am judecat pe alþii pentru cã s-au lãsat
6114 biruiþi.
6115 Iar în clipele de fricã, adu-mi aminte de tot ce Þi-am promis eu cu legãmînt veºnic,
6116 - ºi nu mã lãsa niciodatã sã cad uitînd, acesteia.

6117 19 - Doamne, pe cei care dorm trezeºte-i ca sã nu-i prindã satana dormind, ci sã-i afle
6118 treji, pentru a lupta cu el.
6119 Astfel fã-ne Doamne sã vezi Tu la sfîrºitul luptelor noastre, faþa noastrã biruitoare ºi
6120 capul ºarpelui zdrobit.

6121 20 - Mi-am simþit sufletul ca un vrej îndrãzneþ care se rãsuceºte sprijinindu-se de o razã,
6122 spre Luminã.
6123 Am gãsit coloana fãrã de sfîrºit a dragostei Tale... ªi acum sufletul meu urcã în spirale
6124 fericite în jurul ei spre cer.
6125 Curînd va ajunge dincolo de Timp, - ºi oprindu-se la picioarele Tale, va deveni imn,
6126 ori va deveni o razã de aur,
6127 ori va deveni un suspin de dragoste împlinitã,
6128 ºi Tu îl vei sãruta de patru ori:
6129 - pe fruntea care a gîndit frumos,
6130 pe gura care a vorbit dulce,
6131 pe ochiul care a privit drept
6132 ºi pe cel care a plîns iubitor: În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh.
6133 Amin.

6134 Dacã Domnul þi-e averea

6135 cea de mare preþ cãutatã
6136 fericirea ta rãmîne
6137 pe vecie neschimbatã
 Pag. 245

6138 însã dacã-a ta avere

6139 stã-n noroc sau nenoroc
6140 poþi sã tremuri pe-orice vreme
6141 poþi s-o pierzi în orice loc.

6142 - + -

6143 Învaþã-te sã-L lauzi de-aici pe Dumnezeu

6144 ca sã doreºti în ceruri a-L lãuda mereu.

6145 Doamne, în ce har ne-nvãlui

6146 Doamne, în ce har ne-nvãlui

6147 viaþa uneori
6148 cînd în inimile noastre
6149 Tu Întreg cobori,
6150 cînd Cîntarea ºi Cuvîntul
6151 dulce se-mpletesc
6152 atunci faþa, ochii, gîndul
6153 - totul ni-e ceresc.

6154 Þine-ne mereu

6155 Sfinte Dumnezeu
6156 stãrile de har
6157 unde nu-i hotar.

6158 Doamne, cum e rugãciunea

6159 din al Tainei loc,
6160 cînd în suflete-i cutremur
6161 ºi-n cuvinte-i foc,
6162 ºi cînd sfînta adunare
6163 toatã-i pe Tabor,
6164 cînd Hristos strãluce Soare
6165 dulce tuturor.

6166 Doamne, fã-ne-n stãri de astea

6167 ne-ncetat sã fim,
6168 în cîntare ºi-n iubire
6169 toþi sã ne-mpletim,
6170 dintr-o astfel de-adunare
6171 sã pornim în Sus
6172 la a Nunþii Sãrbãtoare,
6173 Tu ºi noi, Isus...
 Pag. 246

6174 93 - Comorile care rãmîn veºnic

6175 1 - La capãtul timpului nu ne mai rãmîn decît amintirile scumpe, jertfele iubirii ºi
6176 mulþumirea binefacerilor,
6177 pe toate celelalte le pierdem
6178 sau le uitãm, pe totdeauna.

6179 2 - Iubire, - numai tu afli totdeauna ceva sã lauzi, ceva sã dai, ceva sã mîngîi, ceva sã
6180 înfrumuseþezi, ceva sã dezvinovãþeºti, ceva sã înalþi.
6181 Iubire - numai tu poþi ceea ce nimeni altcineva nu poate,
6182 ºtii, ceea ce nimeni altcineva nu ºtie
6183 ierþi, ceea ce nimeni altcineva nu poate ierta
6184 ºi birui ceea ce nici o altã putere nu poate birui.

6185 3 - Nu te uita niciodatã înapoi decît pentru a ºti sã vezi mai bine înaintea ta,
6186 nu te odihni niciodatã, decît pentru a-þi relua ºi mai harnic munca ta
6187 ºi nu te opri decît pentru a te arunca ºi mai cu avînt înainte.
6188 Pînã ce vei ajunge la Þinta fericitã a mîntuirii tale.

6189 4 - Doamne Isuse, Soþul ºi Mîntuitorul Scump al sufletului meu, binecuvîntatã este Taina
6190 cereascã ce ne-a unit, fãcîndu-ne pentru totdeauna unul: Butuc ºi mlãdiþã, Trunchi ºi ram, -
6191 astfel cã rãdãcinile noastre se împletesc sub pãmînt, iar mugurii noºtri sub cer.
6192 Seva Ta se ridicã în roadele mele, iar respiraþia rugãciunii mele se coboarã în Inima Ta.
6193 Binecuvîntare veºnicã Tainei care a fãcut aceastã desãvîrºitã pãrtãºie.

6194 5 - Sã nu regreþi niciodatã bunele hotãrîri, oricît de repede le-ai luat aici, chiar cînd ele
6195 cer un preþ prea greu.
6196 Greul lor trece, dar bunele hotãrîri care te-au dus la fãptuirea binelui, rãmîn asigurãri spre
6197 o rãsplatã netrecãtoare.

6198 6 - Regãseºte mereu puterea de a duce la îndeplinire orice hotãrîre bunã pe care ai luat-o,
6199 fãrã sã te laºi niciodatã oprit de piedici, descurajat de potrivnici, ori doborît de nereuºitã.
6200 Nu te opri decît atunci cînd ai reuºit sã închei bine un lucru pe care l-ai început
6201 ºi bucurã-te totdeauna în faþa lui Dumnezeu spre a-I face ºi Lui bucurie... fii fericit cu
6202 Domnul numai atunci cînd El este fericit cu tine.

6203 7 - Noi cei care ne-am predat în Mîna Domnului viaþa, nu mai sîntem nici în mîinile
6204 morþii, nici în ale oamenilor, nici în ale vrãjmaºilor noºtri - ci sîntem pentru totdeauna în
6205 Mîinile bune ºi puternice ale Iubirii lui Dumnezeu.
6206 ªi soarta ºi oamenii ºi vrãjmaºii noºtri - sînt în Mîinile Lui. Nimeni ºi nimic nu ne poate
6207 face nici un rãu cît rãmînem în aceste Mîini Dumnezeieºti.

6208 8 - Conºtiinþa este în noi ca Sfînta Sfintelor din templul nostru duhovnicesc, sanctuarul
6209 nostru cel tainic, locul nostru sfînt în care nu trebuie sã lãsãm sã pãtrundã nimic necurat
6210 niciodatã.
 Pag. 247

6211 Conºtiinþa noastrã trebuie sã fie altarul pe care sã nu-l spurce nimic, respiraþia care sã nu
6212 fie sugrumatã niciodatã, clopotul care sã nu-l poatã da nimeni jos din turnul cel înalt al
6213 personalitãþii noastre.
6214 De înºtiinþãrile ei totdeauna sã ascultãm!

6215 9 - Biserica este Mireasa cea curatã a lui Hristos.

6216 Nimeni nu trebuie s-o logodeascã cu alt soþ. Nici sã o robeascã altui stãpîn, nici sã o
6217 supunã altui împãrat. El trebuie sã fie Soþul ei, Stãpînul ei, Împãratul ei.
6218 Nimeni nu trebuie sã uite cã ea a promis:
6219 - Eu sînt a Preaiubitului meu, întreagã ºi pe totdeauna (Cînt. Cînt. 7,10).
6220 Cine stricã dragostea asta, va fi blestemat pe veci.

6221 10 - Pentru un credincios adevãrat, fiul cerului, moartea îi este ceea ce era pentru el în
6222 copilãrie poarta casei pãrinteºti. Pe uliþã mergînd spre casã erau primejdii, erau cîini, erau
6223 þigani, erau primejdii care îl puteau ajunge pînã la poartã.
6224 Dar odatã ajuns, ce fericitã era pentru el poarta casei. Intrat pe ea, el era scãpat de orice
6225 primejdie.
6226 Tot aºa vom fi dupã ce vom trece de poarta morþii, în Casa noastrã fericitã ºi ocrotitoare.

6227 11 - Spre Cetatea Poeziei nu poþi merge pe urmele altora decît foarte puþin. Îndatã trebuie
6228 sã-þi afli drumul tãu propriu, cu încãlþãminte de aur ºi cu urme de rouã.
6229 Lumina urmelor tale s-o laºi numai un teren virgin, pe unde n-a mai cãlcat nimeni
6230 niciodatã.
6231 Numai urmele lui Isus sã le cauþi.
6232 A nimãnui altcineva.

6233 12 - Hristos are numai copii unici. Nu are nici mãcar doi la fel.
6234 Fiecare e frumos, dar fiecare este altfel decît ceilalþi.
6235 Toate operele lui Dumnezeu sînt numai exemplare originale, fãrã copii, nici una nu este
6236 o copie a alteia. Într-un codru întreg nu sînt douã frunze absolut la fel. Într-un cîmp de iarbã
6237 sau de flori, nu sînt douã fire absolut la fel.
6238 Aºa sînt copiii lui Dumnezeu, aºa sînt operele Celui Desãvîrºit ºi Unic.

6239 13 - O, Mama dulce ºi sfîntã a Domnului Isus!

6240 Cum Îi va fi legat ea degetul sau picioruºul împuns sau rãnit, lucrînd sau jucîndu-Se.
6241 Cum Îl va fi sãrutat sã-I treacã durerea - ºi cum Îi va fi ºters ea cu dragoste lacrimile
6242 plîngînd.
6243 Cînd va fi cãzut alergînd, cum Îl va fi ridicat de cu drag, spãlîndu-I cãmãºuþa ºi
6244 mîngîindu-I locul lovit.
6245 Cum va fi vegheat nopþile la cãpãtîiul Lui bolnav - ºi cum va fi tremurat de teamã pentru
6246 El, - ca mama cu un Singur Copil!
6247 Ca mama cãreia îi era încredinþat sã creascã pe Fiul lui Dumnezeu. ªi cãreia, pentru a
6248 avea de El atîta grijã cîtã trebuia, i-a fost dat ca ºi cum ar fi Fiul ei.
6249 O, Dumnezeule Slãvit, cum ai binecuvîntat-o Tu,
6250 o, arhanghel sfînt, cum te-ai închinat tu înaintea ei.
6251 O om nesocotit care nu vorbeºti cu un respect sfînt despre ea, - ce osîndit vei fi!
 Pag. 248

6252 14 - Binecuvîntate sã fiþi voi bucurii ale noastre cu Isus Domnul nostru - ºi voi suferinþe
6253 ale noastre cu El.
6254 Acum mi se pare cã n-a fost nimic pãmîntesc în voi în toate ci numai un vis fericit, numai
6255 o sãrbãtoare de primãvarã, numai o cununã cereascã.
6256 O Dulce Isuse Scump, ce fericire cã Te-am cunoscut!

6257 15 - De 318 ori se vorbeºte în Noul Testament despre Venirea Domnului nostru Isus
6258 Hristos. Aproape pe fiecare paginã a lui.
6259 Noi de cîte ori vorbim despre Venirea Sa, în zilele noastre, în aceste pagini ale cãrþii vieþii
6260 noastre?
6261 O, dacã în fiecare searã cînd întoarcem pagina zilei, am spune ºi noi cu lacrimi “Vino
6262 Doamne Isuse!”... Ca pe ultima paginã a Bibliei.
6263 Pentru cã ºi a noastrã poate fi ultima.

6264 16 - Niciodatã sã nu doreºti lauda. Sã nu lucrezi ºi sã nu lupþi pentru ea. Sã nu suferi ºi

6265 sã nu cînþi pentru ea.
6266 Sã n-o asculþi ºi sã n-o spui decît pentru Domnul ºi Mîntuitorul tãu ºi Lucrarea Lui.
6267 Totdeauna sã te jenezi de laudã - ºi numai atunci sã te bucuri de ea cînd se va rãsfrînge
6268 toatã asupra Domnului tãu, Singurul care are tot meritul, cã eºti ceva ºi ai fãcut ceva.

6269 17 - La lumina stelelor noi nu ne vedem umbrele; - n-avem umbre. Numai la lumina
6270 soarelui ni le vedem, le avem.
6271 Nici o înþelepciune omeneascã nu te poate face sã-þi recunoºti pãcatele ºi umbra.
6272 Numai înþelepciunea ºi puterea lui Hristos te convinge de pãcat.

6273 18 - Un credincios al lui Hristos nu trece în lumea aceasta printre trupuri ci printre
6274 suflete.
6275 Nu se uitã la feþe, ci la conºtiinþe.
6276 Nu vede rîsul oamenilor, ci tragediile lor.
6277 ªi n-ar trebui sã caute altceva decît mîntuirea lor.
6278 Cît încã se mai poate afla.

6279 19 - Rãzbunarea este cumplitã - ºi n-ar trebui sã vinã niciodatã. Nici n-ar veni, dacã
6280 faptele crude ºi nedrepte n-ar cere-o.
6281 O, dacã ar gîndi bine orice om la tot ce face,
6282 mai înainte de a veni rãzbunarea, - nu dupã ce a venit!

6283 20 - Oamenii vorbesc despre moarte ca despre un sfîrºit.

6284 Dumnezeu vorbeºte despre ea ca despre un început.
6285 Pentru cã ea este numai trecerea în adevãrata existenþã a noastrã, a adevãrului ºi a
6286 dragostei.
6287 Ferice de acela care se pregãteºte frumos ºi vrednic pentru ea.

6288 Dumnezeu stã în lumina unde altã cale nu-i

6289 cine însuºi nu-i luminã, nu gãseºte Faþa Lui.
 Pag. 249

6290 Întinde-Þi Mîna Ta

6291 Întinde-Þi Mîna Ta spre mine

6292 Preascump Mîntuitorul meu,
6293 c-atunci sînt stãrile divine
6294 ºi-mbrãþiºez pe Dumnezeu

6295 Isus, cu Mîna Ta

6296 cuprinde-mi viaþa mea
6297 c-atuncea sînt, atuncea sînt
6298 ca-n cerul sfînt.

6299 Întinde-Þi Mîna luminoasã

6300 prin întunericul amar,
6301 c-atunci spre viaþa mea se lasã
6302 cel mai divin ºi dulce har.

6303 Întinde-Þi Mîna iubitoare

6304 peste-ale mele depãrtãri
6305 c-atunci în cel mai dulce soare
6306 gust cele mai divine stãri.

6307 Întinde-Þi Mîna liniºtitã

6308 cãtre-al meu chin însingurat
6309 c-atunci o pace negrãitã
6310 mi-alinã duhu-nvolburat.

6311 ªi-ntinde-Þi grabnic Mîna Bunã

6312 strîngîndu-mã la Scumpu-Þi Sîn,
6313 c-apoi de-a pururea-mpreunã
6314 ºi trup ºi suflet Îþi rãmîn.
 Pag. 250

6315 94 - Adevãrata preþuire

6316 1 - Dacã cineva ar putea sã ne cumpere pe noi cu atîta preþ cu cît meritãm dupã valoarea
6317 noastrã adevãratã.
6318 ªi dacã ar putea sã ne vîndã cu atîta cît credem noi, dupã pãrerea noastrã cã meritãm
6319 - dintr-un singur tîrg s-ar îmbogãþi.
6320 Pentru cã fiecare avem despre noi o pãrere nespus mai mare decît se cuvine în adevãr.
6321 Numai cel smerit face nespus mai mult decît se preþuieºte el însuºi.

6322 2 - Frica nu stã în caracterul omului ci stã în pãcatul lui. Cîtã vreme omul este nevinovat
6323 - el n-are fricã. ªi cu cît este mai vinovat, cu atîta este mai fricos.

6324 3 - Doamne Isuse, Bunule Pãstor Ceresc, fã-ne sã-Þi auzim glasul Tãu cel bun, ori de cîte
6325 ori ne rãtãcim, pentru ca sã ne grãbim iarãºi cãtre Tine, înainte de a fi sfîºiaþi de fiarele
6326 diavolului.
6327 Învaþã-ne sã ne conducem ºi pe mieluºeii noºtri pe cãile Tale neprihãnite, cãtre viaþa
6328 veºnicã.

6329 4 - Singurãtatea sufletului mi-o simt cel mai mult ºi cel mai apãsãtor, mai ales în locurile
6330 unde sînt în mijlocul gloatei...
6331 dar durerea inimii mele mi-o îndur cel mai greu acolo unde sînt în mijlocul veseliilor
6332 zgomotoase.
6333 Fiindcã acolo sînt locurile cele mai fãrã Hristos.

6334 5 - Existã hotare peste care n-avem voie sã trecem chiar dacã imediat dincolo de ele
6335 ne-am gãsi potolirea foamei, stîmpãrarea setei sau adãpostul frigului.
6336 Mîntuitorul ispitit, a refuzat ceea ce nu-I dãdea Dumnezeu, ci satana, de aceea a biruit.
6337 Voia mai bine sã moarã de foame decît sã mãnînce o pîine neprimitã din Mîna lui Dumnezeu.
6338 Adam n-a fãcut aºa. El a primit ceea ce îi îmbie ºarpele, de aceea a cãzut.
6339 Sã învãþãm ºi noi unde este hotarul peste care n-avem voie sã trecem.

6340 6 - Cel mai mare pãcat este acela de a nu te mulþumi cu ceea ce þi se dã de Dumnezeu cu
6341 dreptate ºi cinstit.
6342 Toate pãcatele vin din aceastã nemulþumire. Diavolul atunci vine sã-þi îmbie ispita cînd
6343 eºti flãmînd... El ºtie ce repede cade cel biruit de foame.
6344 Dar mai bine mori la uºa lui Dumnezeu decît sã te hrãneºti de la masa diavolului.

6345 7 - Mai bine sã mãnînci o pîine uscatã ºi amarã, dar din Mîna lui Dumnezeu, decît un
6346 cozonac dulce din a lui Satana.
6347 Mai bine sã mã sting uscat de foame ºi de sete la uºa neprihãnirii decît sã mã veselesc la
6348 masa pãcatului.
6349 Fiindcã Dumnezeu mã poate învia iarãºi dacã mor pentru El, - dar pãcatul mã ucide
6350 totdeauna ºi pe veci, dacã mã robesc lui.
 Pag. 251

6351 8 - Egoismul este pãcatul care ne desparte cel mai repede de Dumnezeul nostru care este
6352 Dumnezeul dãrniciei.
6353 Cel ce se iubeºte numai pe sine este cel mai urît în faþa bunãtãþii lui Dumnezeu care îi
6354 iubeºte pe toþi.
6355 Dragostea este singura neprihãnire care ne uneºte cel mai sigur cu Dumnezeu, fiindcã
6356 Dumnezeu este dragoste - ºi totdeauna cele ce sînt de acelaºi fel se unesc între ele.

6357 9 - Ce cumplit a ajuns astãzi acest creºtinism fãrã Hristos, fiindcã oamenii s-au obiºnuit
6358 sã se mulþumeascã numai cu o religie - ºi nu mai au nevoie de Dumnezeu.
6359 Religia se mulþumeºte cu banul omului sau cu vorba lui, - ºi nu mai are nevoie de sufletul
6360 sãu.
6361 Iar omul dã orice, numai sã nu-ºi dea inima sa.
6362 Dumnezeu îi cere inima. De aceea omul vine aºa de greu la Dumnezeu, dar merge uºor
6363 la orice religie.

6364 10 - La Naºterea Mîntuitorului nostru Isus Hristos, au cîntat mulþi, - iar la moartea Lui
6365 au plîns puþini.
6366 Pentru cã a cînta este foarte uºor, pe cînd a plînge este foarte greu.

6367 11 - Cei ce vãd numai cele ce se vãd, - sînt niºte orbi.

6368 Cei ce trãiesc numai viaþa trupeascã, sînt niºte morþi.
6369 Cei ce aud numai cuvintele - sînt niºte surzi.
6370 Cei ce umblã numai cu picioarele, sînt niºte ologi
6371 ºi cei ce se îmbrãþiºeazã numai cu trupul - sînt numai niºte animale.

6372 12 - Cînd îþi este lumea prea aproape, îþi este Dumnezeu prea departe.
6373 Cînd îþi este prea uºoarã viaþa, îþi va fi prea grea moartea.
6374 Cînd rîzi prea mult în lumea asta, o sã plîngi prea mult în cealaltã.
6375 Gîndeºte-te la toate acestea cel mai tîrziu pînã cu o zi înaintea morþii tale, pentru cã cel
6376 mai devreme cu o clipã dupã moartea ta, va fi prea tîrziu pe vecii vecilor.

6377 13 - Cel mai vinovat rãufãcãtor este acela care întrebuinþeazã niºte mijloace frumoase
6378 pentru un scop urît
6379 ºi niºte cuvinte cereºti, pentru un scop satanic.
6380 Nu vã lãsaþi înºelaþi de mijloace, - priviþi la scop.
6381 Nu vã lãsaþi înºelaþi privind vorbele, - uitaþi-vã la fapte.
6382 Oricine ajutã pe un nelegiuit, se face vinovat de pãcatul lui. Nelegiuiþii duhovniceºti sînt
6383 cei mai vinovaþi dintre toþi, fiindcã ei nu pãgubesc numai pe oameni, ci Îl jefuiesc ºi pe
6384 Dumnezeu, prãdînd Casa Sa.

6385 14 - Creºtin devii numai în clipa cînd te naºti din nou, din Cuvîntul ºi din Duhul Sfînt.
6386 Naºterea din nou este naºtere din nou, nu botezul.
6387 Apa este Cuvîntul lui Dumnezeu, nu apa pãmînteascã.
6388 ªi singurã naºterea din nou dã fãptura duhovniceascã cu care moºtenim Împãrãþia lui
6389 Dumnezeu.
6390 Dar naºterea din Duhul este numai aceea care are roadele Duhului Sfînt ºi dovada Lui prin
6391 trãire, nu prin vorbe lãudãroase ºi goale.
 Pag. 252

6392 15 - Cît þine ispita, atîta trebuie sã þinã ºi lupta noastrã cu ea.
6393 ªi cît þine lupta aceasta, atîta trebuie sã þinã ºi rugãciunea noastrã, postul nostru ºi
6394 vegherea noastrã.
6395 Nici lupta fãrã rugãciune, nici rugãciunea fãrã luptã nu pot birui.
6396 Numai amîndouã aduc biruinþa sigurã.

6397 16 - Sã ne rugãm puternic ºi neîncetat unul pentru altul.

6398 Cînd ºtim cã oricine se roagã pentru noi, avem cea mai mare putere în luptele noastre ºi
6399 cel mai frumos spor în munca noastrã.
6400 Biruinþa se cîºtigã mai întîi în rugãciune ºi apoi în lupta cu vrãjmaºul ºi cu ispita.

6401 17 - Magii ºi-au ridicat ochii în sus - ºi apoi au aflat drumul pe care îl pierduserã.
6402 Cînd pierzi calea Domnului, cînd pierzi drumul cel bun, ridicã-þi ochii în sus, prin
6403 rugãciune - ºi o vei afla iarãºi.

6404 18 - Nimeni nu-I poate cere lui Dumnezeu atît de mult cît El sã nu-i poatã face, numai
6405 dacã rugãciunea prin care cere aceasta este plinã de atîta credinþã ca sã merite cît cere.

6406 19 - Cele mai multe rugãciuni spre Dumnezeu, nu sînt de cerere, ci de laudã ºi de
6407 mulþumire.
6408 Aceasta este dovada cã tot ce avem nevoie Dumnezeu ne dã chiar mai înainte de a I le
6409 cere,
6410 sau îndatã dupã ce I le-am cerut.

6411 20 - Tot ce ni se pare cã avem, nu este al nostru, ci este bunul lui Dumnezeu. Numai ceea
6412 ce sîntem gata sã le dãm altora din aceste bunuri care sînt ale lui Dumnezeu, dar le stãpînim
6413 noi, - acelea devin cu adevãrat ale noastre.
6414 În veºnicie vom avea numai ceea ce am dat altora, fãrã sã aºteptãm nimic în schimb.

6415 Pierdut-ai pe vecie tot ce ai cheltuit,

6416 ºi altora lãsa-vei tot ce-ai agonisit,
6417 - al tãu rãmîne veºnic doar ce ai dãruit!

6418 - + -

6419 Acel ce dã cu mîna largã

6420 va fi-ascultat în rugãciune
6421 dar gol se-ntoarce de la Domnul
6422 acel ce-i gol de fapte bune.

6423 - + -

6424 Rugãciunea este una dintre cele mai de preþ

6425 trebuinþe ale muncii ºi rodirii-ntregii vieþi
6426 ca ºi pîinea, ca ºi apa, ca ºi plînsul - care sînt
6427 bunuri fãrã care viaþa n-ar putea fi pe pãmînt.
 Pag. 253

6428 Iubirea mea-ndrãzneºte

6429 Iubirea mea-ndrãzneºte

6430 cînd eºti cu Dumnezeu,
6431 Îi ia ºi-I dãruieºte
6432 tot ce-i mai scump ºi greu
6433 ce n-ar fi-ngãduit
6434 ºi vei vedea cît are
6435 sã-þi dea Cel Preaiubit

6436 Cere-I lui Isus

6437 tot ce ai nespus,
6438 dã-I lui Dumnezeu
6439 tot ce ai mai greu.

6440 Credinþa mea-ndrãzneºte

6441 cînd mergi pentru Hristos,
6442 la munþii nalþi priveºte
6443 ca la un praf de jos,
6444 treci tare peste toate
6445 cu pas biruitor,
6446 - ºi vei vedea cît poate
6447 Cerescul ajutor.

6448 Nãdejdea mea-ndrãzneºte

6449 sã ceri de la Isus,
6450 ce mintea nici gîndeºte
6451 ce gura nici n-a spus
6452 - acel copil Îi este
6453 mai drag lui Dumnezeu
6454 ce-I dã ºi-I îndrãzneºte
6455 tot ce-i mai scump ºi greu.
 Pag. 254

6456 95 - Iertare ºi iubire

6457 1 - Dacã Dumnezeu te-a iertat cu adevãrat, atunci învinuirile oamenilor nu mai au nici o
6458 putere.
6459 Dar cînd într-adevãr Dumnezeu te-a iertat, atunci nu numai tu ci ºi alþii vor simþi sau vor
6460 vedea aceasta.

6461 2 - Trebuie sã þi se descopere limpede din cer care este Voia lui Dumnezeu, cînd ai de luat
6462 o hotãrîre mare.
6463 Numai aºa vei avea ºi puterea ºi lumina de care ai nevoie de a o lua ºi de a o împlini.

6464 3 - La ceasul cel fãrã de umbrã al amiezii, cînd Adam ºi Eva ºi-au întins mîinile spre mãr,
6465 atunci ªi-a întins ºi Hristos, Mîntuitorul nostru, Mîinile Lui pe Cruce, pentru a ispãºi pãcatul
6466 lor.
6467 ªi pãcatele noastre, care la fel ne-am întins mîinile cãtre fructul oprit, îmbiat de ºarpe.
6468 La ceasul acesta cînd toate tac, sã auzi numai suspinul de pe Cruce al Mîntuitorului
6469 nostru, rugîndu-Se pentru noi.
6470 Aºa sã ne aducem la Crucea Lui pentru a fi curãþite, ºi închipuirea ºi cunoaºterea noastrã.
6471 Pentru cã amîndouã au pãcãtuit.

6472 4 - Nu existã lipsã de rãspunsuri - ci de întrebãri.

6473 Fiindcã oricine întreabã pe Hristos, aflã sigur ºi limpede rãspunsul la orice întrebare a sa.
6474 Dar cine nici nu întreabã, - cum sã afle?
6475 Hristos rãspunde! - întreabã-L!

6476 5 - Isuse, Nume Preaiubit ºi Scump, - binecuvîntat sã fie oricine Þi-L rosteºte cu lacrimi,
6477 ca picãturile de rouã,
6478 cine Þi-L îngînã suspinînd, ca murmurul izvoarelor,
6479 cine Þi-L zice cu drag, ca ºi cîntecul privighetorilor...
6480 - acela sã aibã parte veºnicã de harul Tãu cel scump.

6481 6 - Gîndiþi-vã prieteni, fraþi, soþi, pãrinþi ºi copii, toþi:

6482 ce Minunat Mîntuitor avem noi,
6483 ce Patrie Strãlucitã, Fericitã, Eternã,
6484 ce Slavã sãrbãtoreascã, iubitoare ºi dulce
6485 - ºi spuneþi-mi dacã ºtiþi, dacã cunoaºteþi, dacã puteþi, - mai este ceva asemenea acestor
6486 comori veºnice, mai este ceva asemenea preþios ca Mãrgãritarul nostru Ascuns ºi mai este
6487 cineva atît de bogat ca noi care le avem toate acestea chiar de pe acum - prin iubire?

6488 7 - Ce irizãri de lumini, de ape, de raze ºi de zãri - sînt aici unde am ajuns!
6489 Totul miroase aici a crini înrouraþi, a trandafiri sãrbãtoreºti, a mir de nard curat de mare preþ.
6490 Iubirea ne ºopteºte atît de dulce din fiecare verset sfînt, ne îmbrãþiºeazã din fiecare
6491 cîntare, ne încãlzeºte din fiecare razã.
6492 Cerul este atît de strãveziu încît se vãd corurile îngereºti cîntînd pe cele douãsprezece
6493 trepte ale Luminii... ºi fericitele mii de mii ale biruitorilor îmbrãcaþi în in strãlucitor,
6494 legãnîndu-ºi finicii Cîntãrilor biruinþei ºi cîntînd din harfele lui Dumnezeu pe marea de
6495 cristal.
 Pag. 255

6496 Sîntem atît de tineri ºi semãnãm atît de bine încît ei parcã ar fi noi.

6497 8 - Isuse Preadulce Domn ºi Mirele nostru Ceresc, o ce strãlucire ºi mãreþie înconjoarã
6498 Tronul Tãu.
6499 ªi ce fericire odihneºte la picioarele Tale.
6500 Lîngã Tine ne-am întîlnit cu soarele, ne-am învãluit cu luna ºi ne-am încununat cu stelele,
6501 ºi ne-am culcat cu capul pe munþii cei înalþi ca niºte albe perne cereºti, cuprinzînd Sînul
6502 lui Dumnezeu,
6503 ºi sub fiorul sãrutului gurii Sale,
6504 ne-am primit numele cel nou:
6505 minune
6506 ºi har.
6507 9 - Isuse, Nume Preafericit ºi Scump... legãnat între cele ºapte ceruri ºi ºapte stele de cele
6508 ºapte candele ale celor ºapte cîntãri ascunse, - fii binecuvîntat de toate cele ºapte ceruri ale
6509 treptelor Luminii.
6510 Tu Nume înmiresmat cu rugãciunile cele mai fierbinþi,
6511 scãldat de lacrimile cele mai curate ºi mai dulci,
6512 - Te sãrutãm noaptea în visele noastre fericite,
6513 cînd în toatã lumea este tãcere ºi întuneric
6514 ºi numai sufletele noastre strãlucesc cîntînd ºi ºoptindu-Þi - în starea cea mai dulce ºi cu
6515 glasul cel mai dulce, ca în clipa cea mai de miere - Te iubim, Te iubim, Te iubim...
6516 ºi apoi murim de dragoste pe braþele Tale...

6517 10 - Existã prilejuri care nu vin decît o singurã datã într-o viaþã. Dacã nu le prinzi atunci,
6518 le-ai pierdut pe totdeauna.
6519 Existã oameni pe care nu-i întîlneºti decît o singurã datã - dacã nu le spui sau dacã nu-i
6520 întrebi ce eºti dator atunci - nu o mai poþi face asta niciodatã.
6521 ªi existã lucruri pe care nu le poþi face decît într-un singur timp, - dacã nu le faci atunci,
6522 rãmîn nefãcute pentru totdeauna.
6523 Prilejul mîntuirii tale ºi chemarea de azi a Mîntuitorului tãu pentru tine, pot fi dintre
6524 acestea.

6525 11 - Circuitul dulce al pãrtãºiei noastre frãþeºti... mergerea iubitoare a unora la alþii,
6526 înconjurînd þara ºi cãutîndu-ne cu drag familia, - este circulaþia sîngelui nostru cald ºi
6527 proaspãt prin toate mãdularele Trupului lui Hristos, întreþinînd proaspete viaþa mea, vigoarea
6528 ºi sãnãtatea noastrã.
6529 Aceasta ne creºte pe toþi la fel ºi ne þine unitatea cît mai strînsã.
6530 Suflete scumpe, mergeþi cu drag unii la alþii, împrospãtîndu-vã, mîngîindu-vã,
6531 îmbãrbãtîndu-vã mereu.
6532 Binecuvîntãrile cele mai mari stau în îmbrãþiºãrile cele mai dese.

6533 12 - Încã de pe drumul spre tine, Casa noastrã cereascã

6534 - cu mîinile streaºinã la ochii noºtri înlãcrimaþi - privim depãrtãrile ca sã putem desluºi
6535 lumina ta.
6536 O, Doamne Isuse, îndepãrteazã ceaþa care ne-o acoperã, înfioarã-ne inima ºi înveseleºte-ne
6537 ochii, mãcar o clipã cu priveliºtea ei strãlucitã
6538 ca sã mai urcãm un deal spre ea.

6539 13 - Binefacerea nu este darul tãu... ci este aurul dragostei tale în care ºtii sã învãlui cît
 Pag. 256

6540 mai frumos ceea ce dai.

6541 14 - Pentru fiecare om existã numai un drum spre fericire: drumul acela pe care îl cheamã
6542 Dumnezeu la El.
6543 Cine ascultã glasul chemãrii Domnului ºi vine, acela îºi dobîndeºte aºa propria sa fericire.
6544 Altfel o va cãuta toatã viaþa în zadar acolo unde nu existã.
6545 Nefericiþi sînt cei care nu-l aflã niciodatã.
6546 Dar ºi mai nefericiþi acei care aflîndu-l, l-au pãrãsit.

6547 15 - Gîndurile care zboarã numai în vorbe sînt pleavã

6548 cele care cad în fapte - sînt grîu.
6549 Soarta amîndurora acestor feluri - este cunoscutã. ªi cu ele a celor care le-au avut.

6550 16 - De ce oare celor buni le merge rãu în viaþã, iar celor rãi le merge bine?
6551 - Pentru cã celor buni, puþinele lor fapte rele din viaþa asta, li se pedepsesc pe pãmînt, iar
6552 multele lor fapte bune vor fi rãsplãtite în ceruri.
6553 Iar celor rãi puþinele lor fapte bune li se rãsplãtesc în viaþa asta ºi multele lor fapte rele
6554 le vor fi pedeapsa în viaþa veºnicã,
6555 fiindcã Dumnezeu este Drept faþã de toþi.

6556 17 - Oare de ce oamenii rãi, îºi îngroapã atît de repede puþinele lor gînduri bune
6557 - sînt singurii lor copii frumoºi pe care însã îi ucid în faºe.

6558 18 - Acum cînd toatã lumea îºi pretinde drepturi tot mai mari, credincioºii ar trebui sã
6559 iubeascã ºi sã rãmînã la unul singur: dreptul de a renunþa la orice cerere de drepturi pe
6560 pãmînt.
6561 E singurul drept cel mai uºor de cîºtigat. E singurul drept nerîvnit de lume ºi neinvidiat
6562 de nimeni.
6563 Dar cel mai rãsplãtit de Dumnezeu. Acesta e dreptul lui Isus.

6564 19 - Nu existã frumuseþe care sã nu fie în Hristos ºi pentru care sã nu fie cuvînt ca s-o
6565 arate.
6566 Numai cã noi n-avem puterea de a pãtrunde încã pînã la aceastã frumuseþe ºi pînã la
6567 exprimarea ei.
6568 O, dar dacã am afla aceastã putere ºi de am gãsi acest mijloc, ce poezie s-ar naºte - ºi ce
6569 cîntãri s-ar auzi.

6570 20 - Slavã veºnicã Þie Dumnezeule ºi Domnul nostru care ne-ai ferit ºi ne-ai fericit în
6571 atîtea feluri ºi în atîtea locuri arãtîndu-ne cã poþi face asta nu numai în moarte ci ºi în viaþã
6572 ºi nu numai în ceruri, între îngeri - ci ºi pe pãmînt între demoni.

6573 N-ai dreptul niciodatã sã fugi de datorie

6574 oricît de grea, de mare ºi asprã-ar fi sã fie.
 Pag. 257

6575 Nu-i nimeni mai dator ca mine

6576 Nu-i nimeni mai dator ca mine,

6577 Isus, Mîntuitorul meu,
6578 cãci nimeni altul de la Tine
6579 n-a mai primit atît cît eu!

6580 Mie Tu mi-ai dat

6581 har aºa bogat,
6582 o, cît sînt dator
6583 Scump Mîntuitor.

6584 Din cîte oi pierdute-odatã

6585 aveai cãzute cel mai jos,
6586 - eu am fost cea mai depãrtatã
6587 pe mine cel mai greu m-ai scos.

6588 Din cîþi fii rãtãciþi în moarte,

6589 au pãrãsit pe Tatãl Bun,
6590 eu mã dusesem mai departe
6591 ºi eu trãisem mai nebun.

6592 Din cîþi Þi-au fost datornici Þie

6593 Stãpîne Sfînt ºi Prea-ndurat,
6594 n-a trebuit sã ierþi cît mie,
6595 eu cel mai mult Þi-am datorat.

6596 ªi totuºi Doamne-atît cît mie

6597 la nimeni parcã n-ai adus,
6598 o, ce datornic pe vecie
6599 Þi-s eu Preascumpul meu Isus.
 Pag. 258

6600 96 - Omul cel mai fericit

6601 1 - Dacã cu mîna pe cugetul tãu smerit ºi curat poþi spune:

6602 - Nu m-am purtat necinstit faþã de nimeni niciodatã... nu cred cã este nimeni care sã poatã
6603 spune pe dreptate: m-ai înºelat, ºi dacã într-adevãr nu te-ai purtat niciodatã faþã de nimeni,
6604 - atunci într-adevãr poþi fi fericit.

6605 2 - Nimeni din cei ce dispreþuiesc familia noastrã n-a fost în ea pe dinãuntru - ci numai
6606 pe dinafarã.
6607 Familia noastrã duhovniceascã este o tainã. Chiar din mijlocul ei, atît de mulþi nu o
6608 cunosc ºi nu o înþeleg.
6609 De aceea n-o ºtiu preþui cît se cuvine. De aceea o pot pãrãsi.
6610 Dar cei ce-o cunosc ºi o înþeleg - mor pentru ea.

6611 3 - Dumnezeu ne-a dat fiecãruia o pãrticicã din Veºnicie - ºi aceastã pãrticicã se numeºte
6612 timp,
6613 ºi ne-a dat o pãrticicã din El, - ºi aceasta se numeºte suflet
6614 - pentru ca în aceastã pãrticicã din Veºnicie ºi pãrticicã din Dumnezeu, - sã ne realizãm
6615 pe noi înºine
6616 - pentru Veºnicie ºi pentru Dumnezeu.

6617 4 - Nu existã nici un om fãrã vreun dar Dumnezeiesc.

6618 Dar existã atît de mulþi care nu folosesc deloc acest dar, - sau îl folosesc rãu.
6619 Rãsplata sau pedeapsa noastrã vor fi numai pentru felul în care am vrut noi sã folosim
6620 acest dar.

6621 5 - Binefacerea este o poruncã... Deci este un act de ascultare, - urmat de o rãsplãtire.
6622 Dumnezeu Se va purta faþã de noi întocmai cum s-a purtat inima noastrã faþã de
6623 binefacere.

6624 6 - Ce bunã este acea inimã care poate plînge lîngã tine ºi cu tine pentru durerea ta.
6625 Preþuieºte-o întotdeauna ºi n-o pãrãsi niciodatã, cãci singurã aceasta te iubeºte cu
6626 adevãrat.

6627 7 - Celui statornic bun, statornic iubitor, statornic credincios, - ziua nu-i ºterge vorbele
6628 nopþii,
6629 înãlþarea nu-i ºterge chipul smereniei,
6630 bogãþia nu-i seacã izvorul dãrniciei
6631 ºi depãrtarea nu-i stinge focul dragostei.

6632 8 - Cel ce crede ºi iubeºte rãmîne pururea de aceeaºi vîrstã tînãrã la care credinþa este
6633 biruitoare iar dragostea fierbinte, din pricina marilor ºi fericitelor lui izvoare lãuntrice.
6634 Aceluia luptele îi fac credinþa ºi mai puternicã.
6635 Furtunile îi fac focul iubirii ºi mai mare
6636 iar suferinþele lui pentru biruinþa în aceste douã lupte ºi munci, - îi fac aceste comori cu
6637 atîta mai de nepreþuit cu cît a dat pentru ele o jertfã mai mare.
 Pag. 259

6638 9 - În ceasul marii mele dureri, lãsaþi-mã numai cu marea mea durere.
6639 Lãsaþi-mã cu lacrimile, singur cu marile mele lacrimi lîngã mormîntul marii mele iubiri.
6640 Iubirea ºi durerea au fost marile ºi credincioasele mele surori care au plîns cel mai adesea
6641 împreunã cu mine.

6642 10 - Nu ºtiu unde mã voi opri pentru odihna mea,

6643 nici unde îmi voi apleca fruntea pentru alinarea mea
6644 - ci numai cã acolo vei fi Tu
6645 fiindcã pe aceste douã nu le pot avea decît în Tine,
6646 Dulce Preaiubitul meu...

6647 11 - De prea multã floare, adesea nu putem aduce nici un rod.

6648 De prea multe promisiuni nu putem da nici o dovadã.
6649 De prea multã vorbã nu putem face nici o faptã.
6650 ªi de prea multe cîntãri nu putem vãrsa nici o lacrimã.
6651 Sã ne îngrozim atunci de starea noastrã.

6652 12 - Ne asemãnãm cu salcia plîngãtoare - cînd privim prea mult în jos.

6653 ªi cu spicul cel gol - cînd þine capul prea sus.
6654 Între aceste douã stãri, se aratã înþelepciunea celui ce ºtie umbla cumpãtat.

6655 13 - Preaiubitul meu Mîntuitor ºi Soþ, - de acum minunea binecuvîntãrii Tatãlui peste noi
6656 ºi-a pus pecetea Sa deplin.
6657 Eu nu mai sînt eu - ci sînt Tu.
6658 Cununa mea s-a aºezat tremurînd fericitã, pe totdeauna sub cununa Ta ºi îmbrãþiºîndu-se
6659 fericite s-au fãcut una pe totdeauna.
6660 O, cît de fericitã bate inima mea arzînd în Sînul Tãu, ºoptindu-Þi: sînt a Ta, sînt a Ta pe
6661 totdeauna, în Numele Tatãlui, al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin.

6662 14 - Lacrimile mele sã se facã rouã pe iarba Ta,

6663 cîntãrile mele - sãrutãri pentru picioarele Tale,
6664 rugãciunile mele - miresme pentru capul Tãu,
6665 inima mea o pernã albã ºi moale pentru odihna Ta
6666 - dar pentru iubirea Ta ce mã fac Preaiubitul meu Dulce?
6667 Þi-aº spune veºnic: Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc...

6668 15 - Iubire dulce, Iubire scumpã, Iubire frumoasã a Dulcelui meu Isus, - numai pe Tine
6669 Te ador,
6670 numai Tu mã liberezi din lanþurile cruzimii,
6671 din robia lumii
6672 ºi din primejdia lãcomiei.
6673 Tu m-ai unit cu El prin despãrþirile de toþi,
6674 Tu îmi creºti cu atît mai tînãrã, cu cît se-nmulþesc anii
6675 ºi-mi lupþi cu atît mai puternicã cu cît se înmulþesc împotrivirile
6676 ºi îmi eºti cu atît mai scumpã cu cît dau mai mult pentru Tine... Este oare un loc unde
6677 sã-mi sfîrºeºti Tu?
6678 - da, - unde începi iarãºi!
 Pag. 260

6679 16 - Din ochii Tãi se prelungesc spre mine numai raze,

6680 din glasul Tãu vin spre mine numai mîngîieri,
6681 din rãsuflarea Ta vin spre mine numai miresme
6682 - fiindcã din inima Ta - vine iubirea.

6683 17 - Spre unde mã duci Tu oare, cînd mã tragi dupã Tine prin extaz ca prin Eden?
6684 De unde sînt aceste priveliºti pe care nu le pot spune,
6685 aceste cuvinte pe care nu le pot rosti, aceste cîntãri cereºti care se topesc în clipa cînd
6686 doresc sã le ating?
6687 ªi de ce trebuie iarãºi sã vin înapoi de pe acolo, - uitînd pe unde am fost?

6688 18 - Isuse, Preaiubit Mãrgãritar al inimii mele.

6689 Podoabã a sufletului meu.
6690 Frumuseþe a fiinþei mele,
6691 - de cînd îmi eºti Tu totul, lumea mea este alta
6692 durerea mea nu mai este durere
6693 noaptea mea nu mai este noapte
6694 golul meu nu mai este gol
6695 singurãtatea mea nu mai existã pentru mine
6696 nici iarnã nici varã
6697 nici depãrtare
6698 nici lacrimi, decît o fericire de dragoste, de recunoºtinþã, de mulþumire.
6699 Toate izvoarele mele sînt pline de cerul ochilor Tãi.

6700 19 - Închid ochii - Te vãd,

6701 deschid braþele - Te cuprind.
6702 înalþ buzele - Te sãrut,
6703 toatã casa mea este de aur
6704 toate zilele mele sînt de aur
6705 - Nemuritoarea mea Iubire, Nepreþuitul meu Mãrgãritar.

6706 20 - Toate gîndurile noastre merg împreunã

6707 toate amintirile noastre vin îmbrãþiºate.
6708 De oriunde plecãm, noi sosim în aceeaºi clipã
6709 ºi oriunde ne rugãm - sîntem alãturi,
6710 pretutindeni sîntem la noi Acasã.
6711 Fii binecuvîntat în Numele Tatãlui, al Fiului ºi al Sfîntului Duh.
6712 Amin.
 Pag. 261

6713 Pe treptele acestea

6714 ...Pe treptele acestea

6715 din piatrã albã dreaptã
6716 Te sui pieziº nainte
6717 Iubitul meu Isus,
6718 ºi numai urma albã
6719 Þi-o vãd din treaptã-n treaptã
6720 chemîndu-mã: urmeazã-Mi,
6721 curînd ajungem Sus.

6722 Îmi pun cu drag genunchii

6723 pe urmele-Þi senine
6724 ºi mîna mea se þine
6725 de raza ce mi-o laºi,
6726 sînt fericit Isuse
6727 cã pot sã urc ca Tine,
6728 cã pot pe-aceleaºi urme
6729 sã calc cu-aceeaºi paºi.

6730 Ce dreaptã-i ºi frumoasã

6731 aceastã albã scarã
6732 ce calmã ºi uºoarã-i
6733 fiinþa mea urcînd
6734 ºi ce nepãmînteascã
6735 luminã-mi înfãºoarã
6736 silinþa bucuriei
6737 s-ajung cît mai curînd.

6738 O, cît Te rog Isuse,

6739 dã-mi zarea Mîinii Tale
6740 s-ajung ºi mai degrabã
6741 spre unde nãzuim,
6742 chiar dacã eu sînt încã
6743 mult prea napoi pe cale,
6744 fã ca amîndoi acolo
6745 odatã sã sosim.
 Pag. 262

6746 97 - Singurul Templu Etern

6747 1 - Avem etern un singur templu

6748 la mijlocul singurei noastre Cetãþi
6749 iar în Sfînta Sfintelor lui un singur altar
6750 pe care arde un singur foc
6751 - Iubirea.

6752 2 - O, unde sînt atunci cînd stau lîngã Tine în genunchi, - cã nu mai sînt pe pãmînt?
6753 Cine sînt atunci cînd cu ochii strãlucind în lacrimi mã strîngi la inima Ta, - cã nu mai sînt
6754 eu?
6755 ªi ce vorbesc eu oare, atunci cînd grãiesc cu Tine, - cãci nu mai ºtiu ce spun?
6756 O, ce puþine poate sã explice iubirea! Ce rareori rãspunde ºi ce puþine întreabã ea!
6757 Nici nu are nevoie! Nici nu are timp.

6758 3 - Ce ne leagã peste atîtea depãrtãri?

6759 Ce ne apropie peste atîtea piedici?
6760 Ce ne întãreºte în atîtea împotriviri?
6761 Ce ne trece printre atîþia spini ºi duºmani?
6762 Ce ne poate þinea în atîtea furtuni?
6763 - iubirea, numai ea!

6764 4 - O Har Dumnezeiesc, atît de rar ºi atît de scump, ferice inima care te-a putut dobîndi
6765 ºi pãstra!
6766 Tu eºti Mãrgãritarul cel de mare preþ, atît de ascuns ºi atît de unic, pentru care oricine e
6767 gata sã-ºi vîndã îndatã tot ce are ca sã Te poatã cumpãra.
6768 Tu eºti Comoara cea tainicã pentru care se meritã sã dai totul pentru a o putea pãstra!
6769 Pentru Tine am dat totul...
6770 ªi aº da de o mie de ori mai mult.

6771 5 - Tu, ce eºti oare Tu, pe care eu nu Te ºtiu numi?

6772 - eºti atît de îmbãtãtoare, - dar nu eºti vin,
6773 eºti atît de dulce, dar nu eºti miere,
6774 eºti atît de strãlucitã, dar nu eºti soare,
6775 eºti atît de rãcoritoare, dar nu eºti izvor,
6776 eºti atît de arzãtoare, dar nu eºti foc -
6777 Ce putere este mai biruitoare decît a Ta?
6778 Ce rai este mai fericit decît al Tãu?
6779 Ce stare mai poate fi ca aceea pe care ne-o dai Tu?
6780 Care este numele Tãu adevãrat?
6781 - cãci încã nu-L ºtiu!
 Pag. 263

6782 6 - Cînd vine lumina Ta, - eu nu mã mai vãd,

6783 cînd mi Te apropii, - eu nu-Þi mai vãd decît luminile ochilor Tãi cereºti...
6784 În izvoarele lor albastre mã vãd fericit
6785 mã cufund adînc-adînc - ºi închid totul în urma mea,
6786 nu mai vreau sã vin înapoi niciodatã.
6787 Atunci dacã aº avea cu ce spune, Þi-ar ºopti numai cele douã strãluciri.
6788 Dar n-am cu ce spune decît cu cele douã aplecãri de pleoape:
6789 - Te iubesc!
6790 ªi altceva nu mai ºtiu
6791 sau nu mai pot.

6792 7 - Spinii între care m-ai îmbrãþiºat - se vor usca.

6793 Umbrele care ne-au acoperit - vor pieri.
6794 Cãile pe care am umblat, - se vor uita
6795 semnele pe care le-am pus, - se vor pierde
6796 - dar tot ce am strîns din toate acestea, este un aur, este un cîntec, este o rugãciune, este
6797 un har care nu se va usca, nu va pieri, nu se va uita ºi nu se va pierde niciodatã.
6798 - Nu-i aºa Preaiubitule Frumos?

6799 8 - O, clipa întîlnirii cu Tine, clipa legãmîntului nostru, clipa cununiei noastre veºnice...
6800 Apropierea îngenuncherii Tale mã cuprinde ºi acum.
6801 Fiorul strîngerii Tale îmi arde inima mea ºi îmi fericeºte sînul meu,
6802 lumina lacrimilor Tale îmi strãluceºte ºi acum pe buzele mele
6803 simt fericit rãsuflarea caldã ºi înmiresmatã a gurii Tale
6804 puterea Dumnezeieºtii Tale îmbrãþiºãri,
6805 ecoul ºoaptelor Tale, spuse ochilor mei
6806 ºi cele patru binecuvîntãri ale Crucii Tale peste mine
6807 - îmi tremurã toatã fiinþa mea, - numai gîndindu-mã!

6808 9 - O, dacã este atît de dulce viaþa cu Tine,

6809 - cu cît va fi mai dulce moartea, cãci moartea mã va þine pe totdeauna cu Tine, dar viaþa
6810 nu mã lasã pe totdeauna.
6811 Dacã strãlucirea Luminii Tale este atît de fericitã - cît de fericit trebuie sã fie întunericul
6812 ei, care este de mii de ori mai strãlucit!
6813 ªi dacã cele vãzute sînt atît de minunate, - cît de minunate trebuie sã fie cele ascunse!
6814 - îmi tremurã toatã fiinþa mea, - numai gîndindu-mã!

6815 10 - O, Tu n-ai nume ºi n-ai seamãn. Eu nu mai pot ºtii altceva asemenea Þie.
6816 În odãiþa noastrã Tu ai adus tot raiul... Nimic n-ai mai lãsat în altã parte. Tot cuprinsul
6817 cerului Tãu este aici. O casã de aur strãveziu s-a fãcut totul iar în ea în noi, numai noi, numai
6818 noi...
6819 Aruncã-i cheia ºi zideºte-i uºa.
6820 Sã nu mai poatã intra nimeni altcineva aici... sã nu mai putem ieºi nici noi nicãieri
6821 niciodatã.
6822 Apoi acopere-ne ºi înconjoarã-ne aºternutul nostru cu toþi crinii lumii ca sã ne adoarmã
6823 cu mireasma lor.
6824 ªi sã nu ne mai trezim.
 Pag. 264

6825 11 - Pe cine nu Te poate iubi pe Tine, aruncã-l în cuptor, ca sã ardã cum am ars eu.
6826 Pe cine nu ºtie cum este dragostea Ta, du-l departe, ca sã vadã ce pîine udatã cu lacrimi
6827 am mîncat eu
6828 ºi þine-l în gheaþã - sã vadã cum am tremurat eu
6829 ºi scaldã-l în flãcãri sã vadã cum am trãit eu ºi Tu
6830 - acolo va afla ce este iubirea.

6831 12 - De unde îmi sînt ranele frunþii - mã întrebi?

6832 - De la spinii ºi pietrele alor mei.
6833 De unde îmi sînt ranele mîinilor ºi ale picioarelor mele?
6834 - De la munca ºi drumurile Domnului meu.
6835 De unde îmi sînt ranele inimii?
6836 - De la iubirea Lui ºi a lor.

6837 13 - Mlãdiþele s-au fãcut pomi ºi pîrîiaºele rîuri.

6838 Casele puternice s-au prefãcut ruini, iar vecinii îmbãtrîniþi s-au dus...
6839 Pietrele s-au tocit de paºii trecãtorilor mulþi...
6840 Au albit perii noºtri, ochii ne-au slãbit iar mersul ni s-a îngreuiat
6841 numai inima ne-a rãmas parcã tot mai tînãrã ºi dragostea ºi mai puternicã decît la început.
6842 Noi Preaiubitule Drag, de ce nu îmbãtrînim?

6843 14 - Tu mi-ai dat vãzul care vede fãrã ochi,

6844 aripile care mã duc fãrã zbor,
6845 picioarele care merg fãrã paºi,
6846 gura care vorbeºte fãrã cuvinte,
6847 lacrimile care curg fãrã stropi
6848 ºi rugãciunea care se înalþã fãrã ºoapte
6849 - ºi cînd Þi le dau acestea aºa, Tu eºti Cel mai al meu.

6850 15 - Am întrebat portiþa mea:

6851 - Pe cine aºtepþi tu, mereu deschisã?
6852 ªi grãdina mea:
6853 - Pentru cine înfloreºti tu aºa frumoasã?
6854 ªi cãsuþa mea:
6855 - Pentru cine te gãteºti tu atît de sãrbãtoreºte?
6856 ªi masa mea:
6857 - Pentru cine te aºezi tu aºa de gustoasã?
6858 ªi perna mea:
6859 - Pentru cine eºti tu aºa de albã ºi de moale?
6860 - ªi toate mi-au rãspuns:
6861 - Pentru Preaiubitul Scump care vine!
 Pag. 265

6862 16 - Ochi ai mei, - în calea cui priviþi voi topindu-vã de dor?

6863 Gîndule al meu, - la cine stãruieºti tu zi ºi noapte?
6864 Inimã a mea, - pentru cine tînjeºti tu ºi suspini?
6865 Pe cine aºteptaþi voi, toate ale mele?
6866 - Pe El!
6867 Vino Preaiubitule Dulce, ca un vînt rãcoros ºi ca o dragoste fierbinte.
6868 Tu îmi eºti amîndouã.

6869 17 - Voi cîntãri cereºti, - opriþi-vã o clipã!

6870 Soare strãlucitor, - dã-te o clipã la o parte!
6871 Flori înmiresmate, - depãrtaþi-vã!
6872 Coruri nemuritoare, - cîntãreþi neîntrecuþi, minuni veºnice, - tãceþi puþin, feriþi-vã,
6873 depãrtaþi-vã, plecaþi:
6874 - Vreau sã-L vãd, vreau sã-L aud, vreau sã-L cuprind, sã-L ºtiu, sã-L am numai pe El...
6875 Pe Preaiubitul Dulce al inimii ºi vieþii mele.
6876 Nimeni ºi nimic nu-i asemenea Lui.

6877 18 - Oricît ar fi de tare furtuna ºi de puternice ameninþãrile,

6878 oricît ar fi de mulþi vrãjmaºii ºi de mari primejdiile,
6879 - rãmîi lîngã mine, - nu pleca! - Nu mã tem!
6880 Oricît ar fi de liniºtite zãrile ºi de fericite petrecerile,
6881 oricît ar fi de iubitori prietenii ºi promiþãtoare toate,
6882 - rãmîi lîngã mine, - nu-mi pleca! - Te vreau numai pe Tine!

6883 19 - Stropii lacrimilor mele

6884 mi i-ai ºters cu sãrutãri
6885 ºi suspinurile grele
6886 mi le-ai prefãcut cîntãri
6887 Tu Isuse, Drag Isuse,
6888 mi le-ai prefãcut cîntãri.

6889 20 - Atît de mult am aºteptat încît pãrea cã nu mai vii... ºi am aþipit.

6890 Atît de mult am dormit încît pãrea toatã noaptea
6891 ºi atît de multe gîndeam cã-Þi voi spune cînd ne vom revedea
6892 - ºi cînd ai venit repede, Preaiubitul meu, - Þi-am putut spune numai cu miºcarea buzelor
6893 ºi cu aplecarea ochilor mei:
6894 - Te iubesc!
6895 ªi n-am mai dorit nimic decît sã mor pe braþele Tale.
 Pag. 266

6896 Clopotul de Denii

6897 Clopotul de Denii, parcã sunã numa-n Rai

6898 toate-n seara asta au un tainic grai

6899 toate mã îndeamnã sã mã rog aºa

6900 cum aº fi Isuse, chiar în faþa Ta.

6901 O, luminã linã, arde-mi liniºtit,

6902 aducîndu-mi dulce Chipul Lui iubit.

6903 - Mi-eºti atît de-aproape încît ochii muþi

6904 Te vãd doar pe Tine care mi-i sãruþi.

6905 Ne privim prin lacrimi dulcile vãpãi,

6906 Tu în ochi la mine, eu în ochii Tãi

6907 ºi-orice dor se ºterge

6908 ºi-orice gînduri pier
6909 ºi rãmînem singuri numai noi în Cer...

6910 Dupã rugãciune, încã în genunchi,

6911 sufletele noastre sînt un sfînt mãnunchi

6912 ºi Treimea Sfîntã ne sãrutã blînd

6913 fruntea, gura, ochii, - binecuvîntînd.
Pag. 267
 Pag. 268

6914 98 - Aceea ce nu se poate ascunde

6915 1 - Aº fi vrut sã-mi ascund cearcãnul ochilor mei,

6916 sã-mi acopãr urmele lacrimilor amare,
6917 sã-mi netezesc oboseala feþei mele,
6918 sã-mi îndulcesc amãrãciunea glasului meu,
6919 - ca sã nu ºtie nimeni, sã nu vadã nimeni ºi sã nu spunã nimeni:
6920 - Iatã cît îi este de zdrobitã inima!
6921 Dar toþi au ºtiut cã toate acestea sînt din iubirea mea
6922 - pentru Tine, Lumina ochilor mei ºi Mãrgãritarul vieþii mele.

6923 2 - Nenorocit este cel ce cîntã pentru cine nu-l aude,

6924 nefericit este cel ce plînge pentru cine nu-l iubeºte,
6925 chinuit este cel ce aºteaptã dupã cine nu vine,
6926 nemîngîiat este cel ce suferã pentru cine nu-l cautã
6927 - Dar Tu Preaiubitul Dulce al inimii mele mã auzi, mã iubeºti, vii sã mã cauþi de peste
6928 munþii ºi vãile ce ne despart...
6929 O, cît de fericitã este dragostea mea.

6930 3 - Nimic nu-mi poate acoperi Soarele meu Cel strãlucit,

6931 nimic împiedica Vîntul meu cel dulce,
6932 nimic îndepãrta Primãvara mea Sãrbãtoreascã
6933 - pentru cã dragostea Ta este toatã cu mine, Preaiubitul meu Scump, Mîntuitorul meu ºi
6934 Mirele meu.

6935 4 - Iatã cã noaptea a ºi trecut,

6936 iatã cã rãsar zorii trandafirii ºi rãcoroºi,
6937 - strãjeri ai cerului, - daþi-mi toate trîmbiþele voastre, cocoºi ai dimineþii, daþi-mi toate
6938 vestirile voastre, privighetori ale zorilor, daþi-mi toate cîntãrile voastre ºi toate florile
6939 înrourate, daþi-mi toate miresmele voastre,
6940 - cu toate vreau sã-L întîmpin pe Preaiubitul inimii din mine care vine ca o cãprioarã
6941 sã mã îmbrãþiºeze
6942 între munþii albi ai soarelui meu.

6943 5 - Vai celui ce n-a privit zîmbetul Tãu niciodatã,

6944 vai celui ce nu Te-a întîlnit pe Tine nicãieri,
6945 vai celui ce n-a simþit iubirea arzîndu-i la nici un cuvînt al Tãu
6946 ºi buzele îndulcindu-i-se de nici o sãrutare a Ta,
6947 vai celui ce n-are o mie de inimi ca sã Þi le dea pe toate Þie, strãlucind de para iubirii
6948 Tale
6949 Isuse...
 Pag. 269

6950 6 - Iubirea mea pentru Tine aº dori sã fie atît de strãlucitoare încît toatã lumea s-o poatã
6951 vedea.
6952 Cînd n-aº mai avea cu ce s-o hrãnesc, mi-aº sfîºia inima ca s-o adãp cu tot ce-i mai dulce
6953 acolo.
6954 Pentru cã unde arde ea este totdeauna numai frumuseþe ºi primãvarã ºi sãrbãtoare.

6955 7 - O singurã dragoste este adevãratã ºi nemuritoare - ºi fericit este numai acela pe care
6956 Dumnezeu l-a învrednicit sã afle harul ei, comoara ei, mãrgãritarul ei
6957 - în trecerea atît de grãbitã a acestei vieþi,
6958 printre gunoaiele atît de multe ale acestei lumi
6959 ºi printre miile de minciuni ale acestor vremuri
6960 pe care toate le dã la o parte, le aruncã pe foc sau le calcã în picioare
6961 alergînd, asudînd ºi jertfind
6962 pînã o aflã
6963 ºi apoi dupã ce a aflat-o, pînã n-o mai pierde.

6964 8 - Sã cuprindem tot cîmpul lumii noastre - într-o floare

6965 ºi toatã primãvara noastrã - într-un cîntec
6966 ºi toate sãrbãtorile noastre într-o rugãciune
6967 ºi toate strãlucirile noastre - într-o lacrimã
6968 - ºi sã I le aducem toate acestea proºternuþi în adorare ºi recunoºtinþã la picioarele Lui,
6969 însîngerate de iubirea noastrã!

6970 9 - Deasupra noastrã cerul este atît de jos

6971 cu mii de urechi ne ascultã ºi cu mii de buze ne sãrutã,
6972 cu mii de ochi ne vede ºi cu mii de inimi ne îmbrãþiºeazã
6973 - Tatãl nostru Cel Preaiubitor ºi Bun.
6974 Suspinele noastre se suie împreunã spre El,
6975 lacrimile noastre cad împreunã amestecîndu-se în poala Lui.
6976 Dragostea nemuritoare ne cuprinde la Sînul cel mai fericit ºi glasul ei ºopteºte:
6977 - Binecuvîntat este cerul ºi pãmîntul vostru, munþii ºi copacii voºtri... Fie peste noi cele
6978 patru peceþi ale cununiei în cele Trei Nume ale Celui Ascuns ºi Prezent Veºnic. Amin.

6979 10 - O, preasfînt ºi preadulce izvor dorit,

6980 - apa ta curge mereu ºi vremea noastrã curge mereu.
6981 Cu sufletul meu aplecat peste tine sãrut faþa ta din care beau adîncime ºi înãlþime...
6982 ºi apa ta curge mereu ºi vremea mea curge mereu.
6983 ªi eu beau mereu - ºi setea mea rãmîne, rãmîne mereu.
6984 Te iubesc, pînã pe totdeauna, Te iubesc.

6985 11 - Iubire, - soarele meu ºi umbra mea, pe tot acest drum drag.
6986 Închid ochii mei, cãci vreau sã Te vãd veºnic numai pe Tine cum mergi lîngã mine.
6987 Acopãr urechile mele cãci vreau sã Te aud neîncetat numai pe Tine, numai paºii Tãi uºori
6988 ºi dulci alãturi de paºii mei.
6989 Care dintre noi oare se va opri întîi?
 Pag. 270

6990 12 - Rãmîi lîngã mine ºi mã încãlzeºte - e atît de frig aici!

6991 Rãmîi ºi rãcoreºte-mã, cãci îmi e fierbinte tot trupul meu.
6992 Rãmîi ºi lumineazã-mi, e totul întuneric în jurul meu,
6993 rãmîi ºi îmbrãþiºeazã-mi totdeauna inima mea
6994 - cãci totdeauna este singurã.

6995 13 - Tu care erai înainte de mine aici, - cît de mult trebuie sã fi aºteptat venirea mea!
6996 ªi cît de mult trebuie sã Te fi durut cã eu nu ºtiam cã mã aºtepþi

6997 cînd eram învãluit de nori, Tu umbra mea, ce trist trebuia sã fii mereu lîngã mine, cã eu
6998 nu Te vãd.
6999 O, dacã aº putea sã Te despãgubesc de toate prin vreun cuvînt, Þi-aº spune de mii de ori
7000 pe zi, fãrã sã obosesc spunîndu-Þi:
7001 - Te iubesc...

7002 14 - O, lacrimi fericite ºi ceasuri fericite, o, locuri fericite ºi ºoapte fericite,

7003 - nu ne veþi fi oare niciodatã îndeajuns.

7004 15 - Nimic nu mai pot sã-Þi spun Preaiubitul meu...

7005 ci numai strîng la sînul meu Crucea Ta
7006 care bate ca o inimã sub buzele mele
7007 ºi cu ochii mei ºiroind de lacrimi
7008 stau mut ºi privesc departe - departe
7009 minunea viitoare a cununiei noastre în Casa noastrã de aur sub cununile noastre
7010 împreunate
7011 în iubirea nemaidespãrþitã niciodatã.

7012 16 - Cred cã în Veºnicia noastrã, noi nu vom avea decît aceastã singurã Casã de aur pe
7013 care mi-ai arãtat-o, ºi în care vom locui noi cei pe care Tatãl ne-a fãcut unul ºi sus.
7014 Dintr-o singurã pîine vom mînca veºnic.
7015 O singurã apã vom bea...
7016 sub o singurã viþã vom odihni ºi o singurã cununã va fi atunci pe capul nostru.
7017 Aceeaºi cîntare Biruitoare o vor cînta glasurile noastre ºi vom fi înfãºuraþi în aceeaºi Stea,
7018 sub care am învins.

7019 17 - Ce plãcut este aici la marginea cîntãrii, ca la marginea unei pãduri frumoase
7020 sã stãm la umbra rugãciunii ca la a unui fag înalt
7021 pe aºternutul moale al meditaþiei, ca pe o iarbã proaspãtã
7022 ºi sã privim cum soarele rãsare printre frunze, ca dintr-un cer deschis
7023 vãzînd în el Faþa Ta...

7024 18 - Se leagãnã flori în tot jurul meu, - dar de ce oare nu le vãd?

7025 Plutesc miresme pretutindeni, - dar de ce oare nu le simt?
7026 E atît de moale iarba pe care îmi culc capul, - dar de ce oare nu pot sã adorm?
7027 - Cum sã pot Preaiubitul meu Drag - cînd Tu eºti cu mine?

7028 19 - Cerul Tãu este atît de larg - ºi pretutindeni vãd norii Tãi.
7029 Casa mea de aur este atît de plinã de lucrurile Tale - dar inima mea plînge, plînge...
7030 Pretutindeni vãd lucrurile Tale, urmele Tale, semnele dragostei noastre
Pag. 271
 Pag. 272

7031 - iar Tu nicãieri!

7032 Vino Doamne Isuse!

7033 20 - O, Preaiubitul meu, nimic din tot ce am - n-are nici un preþ fãrã Tine.
7034 Ce bucuros le-aº da pe toate, pe toate, pe toate pentru Tine Singur, fãrã nimic, numai Tu
7035 Singur.
7036 Cînd mã voi sãtura oare spunîndu-Þi:
7037 - Te iubesc!

7038 A dragostei lucrare întrece-al vremii plin

7039 ºi trece-n veºnicie cu tot ce e divin.

7040 Te-aº aduna iubire

7041 Te-aº aduna iubire de-oriunde te-aº afla

7042 oricum ai fi îmbrãcatã, mi-e dragã faþa ta

7043 oriunde-þi vãd o floare sau îþi aud un grai

7044 le strîng cu drag cã toate îmi par cã sînt din rai

7045 tot ce-mi araþi oriunde rãmas de la pãrinþi

7046 adun ºi spãl ºi mîngîi cu lacrime fierbinþi

7047 tot ce-mi ºtiu de la tine, pãstrez ca-ntr-un chivot

7048 ce-i din al tãu iubire, e sfînt ºi-i aur tot

7049 în casa ta cînd intru, eu îþi sãrut pios

7050 tot ce-mi aduce-aminte de chipul tãu frumos

7051 iar cînd te vãd stropitã cu hule ºi noroi

7052 eu îþi sãrut pe lacrimi obrajii amîndoi.

7053 Ajutã-mã nãdejde sã lupt cu-adevãrat

7054 tot ce mi-a dat iubirea sã pot pãstra curat.

7055 ªi cînd se va întoarce pe veci în casa mea

7056 s-o afle-mpodobitã cum a lãsat-o ea.
 Pag. 273

7057 99 - Ceea ce ne-a fãcut unul

7058 1 - Tu eºti de atîtea vremuri Preaiubitul nostru Mîntuitor ºi Domn, dar parcã sîntem din
7059 acelaºi an ºi nãscuþi în acelaºi fel.
7060 Parcã am stat în aceeaºi iesle a aceluiaºi staul,
7061 parcã aceeaºi Sfîntã Maicã Iubitoare ne-a legãnat
7062 pe o mînã ºi pe cealaltã a ei, adormind fiecare lîngã sînul care l-a hrãnit dulce
7063 cu acelaºi lapte sfînt
7064 care ne-a fãcut sã avem ochii la fel.
7065 - O, fã-mã sã-Þi semãn în totul ºi pe totdeauna.

7066 2 - Am crescut parcã alãturi din veºnicie,

7067 Tu ceva mai mare ºi ceva mai drag, - eu ca o umbrã a Ta, totdeauna un pas mai înapoi.
7068 Cînd mergem împreunã, toþi mã întreabã de Tine ºi eu doresc sã le arãt sã Te priveascã
7069 numai pe Tine Cel Frumos ºi Puternic...
7070 Cînd se uitã spre noi, eu mã dau dupã Tine ca ochii tuturor sã se opreascã numai asupra
7071 Ta.
7072 ªi nimeni sã nu spunã cã noi sîntem doi - ci cã sîntem numai Tu.

7073 3 - Nu mã mai trimite singur... o umbrã, cum sînt eu, nu poate merge singurã niciodatã.
7074 Eu sînt numai umbra Ta. De aceea nu pot merge decît cu Tine. Ia-mã, dar nu lãsa sã Te
7075 acopãr cu întunericul meu niciodatã
7076 ci Tu acoperã-mã cu lumina Ta.

7077 4 - Nu-mi da armura Ta, Împãratul meu, Viteazule Uriaº ºi Puternic,

7078 este prea grea pentru mine: n-o pot purta.
7079 Ci numai inelul Tãu sã mi-l dai
7080 numai el mi se potriveºte.

7081 5 - Sînt fericit Preaiubitule al inimii mele cînd vãd cã Tu Te încrezi în dragostea mea
7082 cînd ochii Tãi n-au nevoie sã se uite pe furiº sã mã surprindã la cine privesc cu ochii mei.
7083 ªtiu cã toatã lumina ochilor mei eºti numai Tu,
7084 pe totdeauna.

7085 6 - Sînt fericit Domnul meu ºi Comoara mea cã Inima Ta poate odihni fericitã în sînul
7086 meu,
7087 fãrã sã se teamã nici mãcar o clipã cã ar putea-o clinti de acolo vreun strãin.
7088 Pe tot cerul ºi pãmîntul inimii mele stãpîneºti numai Tu, - ºi ele sînt pline toate numai
7089 de lauda Ta. Locuieºte fericit acolo Preaiubitul meu
7090 pe totdeauna.

7091 7 - Sînt fericit Domnul meu ºi Preaiubitul meu Sfînt

7092 cînd Duhul Tãu este mulþumit de mine - ºi cînd Tu mã ajuþi ºi mã faci ca în faþa
7093 vrãjmaºului Tãu sã n-am nici cea mai micã fricã sau ruºine, sã stau hotãrît lîngã Numele Tãu
7094 iubit.
7095 Cînd Tu mã faci plin de îndrãznealã liniºtitã ca nici sã nu mã linguºesc ºi nici sã nu mã
 Pag. 274

7096 lepãd în faþa lui de nimic din ce este al Tãu.

7097 Toatã liniºtea curajului meu este numai dragostea Ta.

7098 8 - Spicele holdelor de aur sînt frumoase ca pletele capului Tãu, - dar auriul pãrului Tãu
7099 strãlucitor, este nespus mai frumos.
7100 Florile ºi crinii cîmpiei sînt ca obrajii Tãi proaspeþi, albi ºi rumeni, - dar obrajii Tãi sînt
7101 nespus mai frumoºi ca ele.
7102 Izvoarele albastre ºi limpezi sînt frumoase ca ochii Tãi, dar ochii Tãi cei curaþi ºi limpezi
7103 sînt nespus mai curaþi ca ele.
7104 Ce frumuseþi sã mai caut eu oare pe lumea asta sau pe cealaltã, cînd toate acestea sînt în
7105 Tine?
7106 Tu eºti nespus mai mult ca ele, ca toate...

7107 9 - Spicele trec, florile se usucã, izvoarele scad ºi toate frumuseþile lor pier.
7108 Ci Tu Preaiubitule Frumos ºi Scump eºti în mine mai nemuritor ºi mai minunat decît toate
7109 frumuseþile pãmîntului ºi ale cerului, la un loc.
7110 O, cum tremurã toatã fiinþa mea de înfiorarea iubirii Tale fericite, la orice atingere a Ta!

7111 10 - Cînd vãd pãdurea verde, - îmi amintesc de Tine

7112 cînd privesc rîurile limpezi - la Tine mã gîndesc,
7113 cînd aud un cuvînt care îmi strãpunge inima, ºtiu cã este al Tãu ºi cã Tu mi l-ai trimis.
7114 Cînd o mare bucurie vine în sufletul meu - simt cã Tu mi-o dãruieºti ca pe o mireasmã
7115 a gîndirii Tale, în care mã doreºti sã ajung.
7116 - Atuncea cum sã nu Te cînt ºi cum sã nu mã alipesc de Tine cu toatã fiinþa mea?
7117 - O, cît de mult mã iubeºti Tu, Preaiubitule Scump!

7118 11 - Tu nu eºti pentru mine nimica pãmîntesc, -

7119 ºi totuºi Tu eºti pentru mine tot pãmîntul acesta frumos.
7120 Eu am gustat pentru Tine atîta amãrãciune în lumea asta ºi m-am adãpat cu atîta fiere,
7121 - ºi totuºi nu-i miere ºi nectar pe lume sã mi le simt atît de dulci acum, pe toate acestea
7122 - prefãcute de dragostea Ta.

7123 12 - Din zîmbetul Tãu se nasc dimineþile mele ºi rãsar toþi zorii mei.
7124 Din glasul Tãu se zãmisleºte cîntarea mea
7125 ºi din Chipul Tãu, frumuseþile mele... nimic altceva nu mai pot iubi.

7126 13 - Eºti aºa de aproape de mine, - dar cîteodatã îmi pari atît de departe de parcã n-ai fi
7127 din lumea asta.
7128 Vii uneori mai de departe decît cîntarea mea,
7129 decît gîndul meu,
7130 decît liniºtirile inimii mele.
7131 Vii din dragostea infinitã care este dincolo ºi dincoace de toate acestea...
7132 - ºi nu ºtiu cum apoi, - dar parcã din veºnicie sîntem tot împreunã.

7133 14 - Nu-mi pasã unde mergem, nici unde stãm

7134 - pretutindenea unde sînt cu Tine, - sîntem acasã la noi.
7135 Oriunde stãm mi se pare cã trãiesc un vis dulce în care cele douã cununi ale noastre
7136 strãlucesc împreunã, - iar la urmã a mea coboarã totdeauna aºezîndu-se sub a Ta
7137 ºi devin una.
 Pag. 275

7138 Atunci îmi pare cã Tu ºi eu sîntem numai Tu.

 Pag. 276

7139 15 - Ce trist mã trezesc cînd dupã ce tot timpul ai fost aici

7140 deschid ochii, îmi vãd casa goalã iar în inima mea nimeni
7141 ci aud numai paºii Tãi pe sub fereastra mea, apoi porþile închizîndu-se...
7142 O, de n-ai fi plecat niciodatã!

7143 16 - Ochii cei care nu cunosc niciodatã zîmbetul fericit - sînt ochii care nu Te-au cunoscut
7144 pe Tine niciodatã, Isuse...
7145 Inima care n-a simþit niciodatã adevãrata bucurie, este inima care nu Te-a primit pe Tine
7146 în ea ca s-o locuieºti Tu.
7147 Braþele care se vor întinde în zadar ºi duhul care se va chinui în veºnicul plîns - sînt cele
7148 care nu Te-au cuprins pe Tine...
7149 - O, frumuseþe veºnicã a Iubirii, numai cei ce Te cunosc pe Tine, nu plîng în zadar.

7150 17 - Atît de însetat Îþi spun: - mi-e aºa de dor de Tine - de parcã de ieri s-au scurs zeci
7151 ºi zeci de ani.
7152 Atît de dornic îmi ºoptesc: - o, cît eºti de departe de mine... - de parcã ai fi la depãrtãri
7153 de ani ºi ani,
7154 - iar nu aici, întins pe aceeaºi cruce cu mine!
7155 Te-aº vrea mereu ºi mai al meu decît eºti.
7156 O, cînd vei fi oare?

7157 18 - Nimic nu se vede decît noi - ºi totuºi Îþi spun:

7158 - Preaiubitul meu! - o mie de lanþuri de aur ne leagã împreunã.
7159 Nimica nu ni se aude afarã ºi totuºi, - ca o mie de cîntãri îngereºti rãsunã în jurul inimii
7160 mele, ecoul cuvintelor Tale de dragoste, în care adorm ºi mã trezesc fericit.
7161 ªi de pretutindenea Te aud spunîndu-mi:
7162 - Te iubesc...

7163 19 - Sã nu uiþi ziua aceasta niciodatã, - mi-ai zis Tu.

7164 Dar care zile aº putea sã le uit, Preaiubitul meu - din toate minunatele ºi fericitele zile pe
7165 care le-am trãit împreunã cu Tine în casa Ta, în preajma Ta, în slujba Ta?
7166 Cãci toate zilele noastre sînt ca o scarã cu trepte de aur pe care ne suim de pe pãmînt la
7167 cer.
7168 Pe fiecare treaptã am lãsat un legãmînt, un psalm, o rugãciune
7169 ºi am luat o cununã de aur.

7170 20 - Dragostea mea nu poate spune Preaiubite, Numele Tãu - ea Îl ºopteºte numai... sau
7171 Îl cîntã, sau Îl scaldã în lacrimi.
7172 Poþi smulge inima mea de o mie de ori - dar dragostea Ta din ea niciodatã.
7173 Ia-o Isuse Doamne, cu ea cu tot.

7174 Dragostea este lumina inimii curate

7175 - inima adevãratã, fãrã ea nu poate!
 Pag. 277

7176 Despãgubeºte Doamne

7177 Despãgubeºte Doamne iubirea jertfitoare,

7178 iubirea care tace purtîndu-ºi crucea grea,
7179 iubirea care arde ºi sufere ºi doare,
7180 - cã numai Tu ºtii Singur ce lupte duce ea.

7181 Despãgubeºte Doamne iubirea-nsinguratã

7182 ascunsã ºi lãsatã sã sufere-ntre spini,
7183 cã ea-ºi deschide rana feritã ºi curatã
7184 în ceasul tainic numai spre ochii Tãi divini.

7185 Despãgubeºte Doamne iubirea tãinuitã

7186 ce-ºi are-ascuns în sine tot mirul ei frumos
7187 iubirea ce rãmîne adînc ne-mpãrtãºitã
7188 cã ea pãºeºte-n lume mai greu dupã Hristos.

7189 Despãgubeºte Doamne iubirea cheltuitã

7190 în lacrimi ºi în jertfã spre cel nedemn de ea,
7191 iubirea ce se frînge cãlcatã ºi zdrobitã
7192 - c-aceasta-i cea mai sfîntã iubire ºi mai grea.
 Pag. 278

7193 100 - Viaþa noastrã ºi tainele ei

7194 1 - Viaþa fiecãruia dintre noi este ca un vis tainic ºi nedesluºit.

7195 Numai moartea îl tãlmãceºte ºi numai veºnicia îl va arãta ce a însemnat acest vis pentru
7196 fiecare din noi.

7197 2 - Oamenii au fãcut atîtea legi încît este cu neputinþã sã nu calce fiecare vreuna din ele.
7198 Hristos Domnul ºi Împãratul nostru a fãcut o singurã Lege, Legea Iubirii, pentru a fi cu
7199 putinþã sã o þinã fiecare dintre noi...

7200 3 - Iubirea este temelia statornicã a tuturor datoriilor dintre om ºi Dumnezeu

7201 ºi dintre om ºi om.
7202 Cine nu cunoaºte Iubirea - ºi n-o foloseºte, este un om fãrã de lege, atît în faþa lui
7203 Dumnezeu cît ºi în a semenilor sãi.
7204 În Ziua Judecãþii va trebui sã dea seamã atît Lui cît ºi lor.

7205 4 - Indiferent de credinþa cuiva, de neamul sãu sau de culoarea sa, singurã iubirea de
7206 semenii sãi, dovedeºte iubirea omului faþã de Dumnezeul sãu.
7207 Pentru cã este scris: dacã nu iubeºti pe semenul tãu pe care îl vezi, - cum vei iubi pe
7208 Dumnezeul Cel Nevãzut?
7209 Fãrã semeni, omul n-are nici Dumnezeu.

7210 5 - Dumnezeu ne-a fãcut robii Dragostei,

7211 pentru a ne face slobozii Adevãrului.
7212 Nu poate fi nimeni un rob al ei fãrã a fi slobod a lui - ºi invers.
7213 ªi numai cine cunoaºte amîndouã aceste stãri este cu adevãrat al lui Dumnezeu.
7214 Cãci fiii lui Dumnezeu sînt numai cei care sînt ºi în Adevãr - ºi în Dragoste.
7215 Adicã ºi în învãþãtura frãþeascã ºi în unitatea frãþeascã.

7216 6 - E mai uºor sã învinuieºti decît sã aperi. De aceea este mai greu cu Adevãrul decît cu
7217 Iubirea.
7218 Numai neprihãnirii îi este uºor cu amîndouã, fiindcã ea nu numai cã n-are nimic nici
7219 împotriva Adevãrului nici împotriva Dragostei, - dar este pentru amîndouã, fiindcã amîndouã
7220 sînt în ea.

7221 7 - Hristos Domnul ºi Lumina noastrã este atît de aproape de fiecare dintre noi, - ºi totuºi
7222 cît de puþini ochi Îl vãd!
7223 Este atît de Frumos - ºi totuºi atît de puþine inimi Îl iubesc.
7224 Este atît de Dulce - ºi totuºi atît de puþine suflete Îl gustã.
7225 Nu-i oare de mirat asta?
 Pag. 279

7226 8 - Între Alfa ºi Omega se cuprind toate semnele gîndirii ºi simþirii vieþii omeneºti.
7227 Isus Hristos, Dumnezeul ºi Desãvîrºirea noastrã cuprinde toatã istoria ºi gîndirea omului
7228 ºi a omenirii.
7229 În acest înþeles s-a zis cã dacã ar fi fost scrise toate cîte le-a fãcut Isus, - poate nici în
7230 toatã lumea asta n-ar fi încãput cãrþile cîte s-ar fi scris.
7231 Abia mai încap în lume cãrþile care scriu despre cîte fac oamenii,
7232 - dar cele despre cîte a fãcut Dumnezeu?

7233 9 - De cîte ori auzi spunîndu-se: dacã s-ar scrie cîte am pãþit eu, ar fi o carte atît de
7234 mare...
7235 În fiece viaþã de om, Domnul Dumnezeu a fãcut atîta cît nimeni nu poate sã scrie.
7236 Dar în viaþa tuturor oamenilor de la facerea omenirii pe lume?
7237 Dar în viaþa tuturor lumilor, de la facerea Universului?

7238 10 - În fiecare fruct nou, fiecare pom îºi aduce spre cer sacrificiul ºi ardoarea lui.
7239 În fiecare ºoaptã iubitoare a frunzelor sale, pãdurea Îl laudã cu toatã dragostea sa pe
7240 Creatorul ei.
7241 Nu sînt în limba omeneascã laude ºi mulþumiri mai frumoase ºi mai dulci decît cele ce
7242 s-au spus ºi s-au ºoptit lui Dumnezeu pentru dragostea cu care iubeºte ºi lucreazã El totul.
7243 Suflete al meu, binecuvînteazã-L pe Binefãcãtorul tãu cu tot ce iese mai frumos din
7244 mîinile tale, din inima ta, din gîndurile tale ºi din cuvintele tale.

7245 11 - Timpul meu este al Tãu, Fãcãtorul meu ºi al Timpului.

7246 Munca mea este a Ta, Dãruitorul puterii mele ºi a locului meu.
7247 Roadele ºi laudele mele sînt ale Tale, Stãpînul ºi Domnul meu, cãruia I se cuvin toate. Eu
7248 însumi sînt al Tãu, care m-ai fãcut ºi m-ai zidit, - ajutã-mã!

7249 12 - Spre mila Ta aduc rugãciunile mele.

7250 Spre Harul Tãu aduc inima mea,
7251 spre dragostea Ta aduc lacrimile mele
7252 - învaþã-mã cum sã mã rog, învaþã-mã cît sã Te iubesc ºi învaþã-mã ce nemãrginit de
7253 recunoscãtor ºi cald trebuie sã le aduc eu toate acestea, spre a fi vrednice de Tine.

7254 13 - Dumnezeu ºi Mîntuitorul meu Slãvit, la puterea Ta vin cu sãrãcia ºi lipsurile mele,
7255 la Crucea Ta vin cu pãcatele ºi cererile mele
7256 ºi la dragostea Ta vin cu suspinul sufletului meu - ai milã de mine, în toate acestea.

7257 14 - Tot ce am putut împlini noi, este numai rezultatul ajutorului pe care ni l-ai dat Tu.
7258 Fãrã de acest ajutor nimeni n-ar fi putut ºi n-ar putea face niciodatã nimic bun.
7259 Dãruieºte-ne Te rugãm ºi mai departe acest ajutor pentru tot ce mai avem datoria sfîntã
7260 sã facem încã pentru Tine ºi pentru noi.
 Pag. 280

7261 15 - Cînd stai mai departe de lucruri, de oameni ºi de întîmplãri, atunci vezi mai bine
7262 totul, îi cunoºti mai bine pe toþi, le înþelegi mai limpede pe toate.
7263 Atunci vezi cel mai bine cã podoaba iubirii este înþelepciunea,
7264 podoaba înþelepciunii este sfinþenia
7265 iar podoaba sfinþeniei este umilinþa.
7266 Acestea îi aleg pe sfinþii din Casa lui Dumnezeu.

7267 16 - Suferinþele cele mai dureroase ale vieþii noastre ne sînt cele mai necesare pentru cã
7268 numai ele ne învaþã cel mai bine sã-L cunoaºtem pe Dumnezeul nostru
7269 ºi pe semenii noºtri
7270 ºi pe noi înºine.
7271 Cine nu le are, rãmîne fãrã aceste cunoaºteri.

7272 17 - Hristos Domnul ºi Rãsplãtitorul nostru ne va da o fericire nespus mai mare decît
7273 aceea la care am renunþat noi din dragoste pentru El.
7274 ªi ne va da o avuþie mai strãlucitã decît toate pe care noi le-am lepãdat sau le-am pierdut
7275 pentru Numele Sãu ºi slava ascultãrii Sale.
7276 Dar amintirile sodomelor plãcute trupului, din care Domnul ne-a smuls, se vor lupta toatã
7277 viaþa cu noi, ca sã ne întoarcã privirile înapoi.
7278 Sã nu uitãm însã niciodatã ceea ce a pãþit nevasta lui Lot.
7279 Nu vã uitaþi înapoi!

7280 18 - Binecuvîntat este acela care vede cu ochii sufletului, care aude cu urechile duhului,
7281 care simte cu inima bunãtãþii, care aleargã cu picioarele rîvnei sfinte, care lucreazã cu
7282 ostenelile mîinilor mila.
7283 Acesta este harul pe care îl dobîndesc cei mai puþini oameni.

7284 19 - Sã te temi mai întîi de Dumnezeu

7285 iar apoi sã te temi de omul care nu se teme de Dumnezeu.
7286 Sã-l iubeºti mai întîi pe Dumnezeu
7287 iar apoi sã-l iubeºti pe omul care Îl iubeºte mai mult pe El.

7288 20 - Nu poþi ajunge un fiu al Luminii decît atunci cînd ai biruit tot întunericul dinãuntrul
7289 tãu.
7290 Nici un fiu al Iubirii, decît atunci cînd nu mai ºtii în inima ta ce este ura de nici un fel,
7291 ºi faþã de nimeni.
 Pag. 281

7292 Ce taine-mi sînt

7293 Ce taine-mi sînt atîtea Doamne,

7294 ºi cît sã le pãtrund aº vrea:
7295 - mai cîte cruci erau pe lume
7296 de ce-ai voit-o chiar pe-a mea?

7297 Cînd ai intrat în Sãrbãtoare

7298 ºi toþi doreau atît sã-Þi dea:
7299 - mai cîte flori veneau spre Tine,
7300 de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?

7301 Cînd soarele ardea-n pustie

7302 ºi-atît de sete Îþi era:
7303 - mai cîte cãni erau cu apã
7304 de ce-ai cerut-o chiar pe-a mea?

7305 Cînd ºi pe uliþele noastre

7306 odatã drumul Tãu trecea:
7307 - mai cîte porþi erau în cale
7308 de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?

7309 Cînd cu sãgeþile iubirii

7310 Cuvîntul Tãu aprins trãgea:
7311 - mai cîte inimi erau strînse
7312 de ce-ai strãpuns-o chiar pe-a mea?

7313 Cînd Þi-ai dorit pe-altarul jertfei

7314 o ardere atît de grea:
7315 - mai cîte vieþi erau Isuse,
7316 de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?
 Pag. 282

7317 101 - Lupta credinþei

7318 1 - Cînd glasuri neliniºtitoare se ridicã în sufletul tãu,

7319 - luptã sã le înãbuºeºti prin credinþã.
7320 Cînd glasuri tulburate se grãmãdesc cu putere în inima ta
7321 - luptã sã le rãzbaþi prin nãdejde
7322 ºi cînd întristãri dureroase îþi copleºesc duhul tãu, -
7323 - luptã sã le supui prin iubire
7324 fiindcã numai astfel te vei putea pãstra în pacea lui Dumnezeu.

7325 2 - Cãi sînt numai douã - cea bunã ºi cea rea

7326 pe lîngã ele ºi printre ele pot fi mii
7327 ºi alegerea este numai una ºi numai a uneia,
7328 dar de ea depinde veºnicia sufletului nostru.
7329 Sã gîndim bine la asta.

7330 3 - Dumnezeu nu are gurã omeneascã, dar cuvintele Lui sînt pe înþelesul tuturor
7331 oamenilor.
7332 Cele vãzute, le putem pricepe numai prin cele ce se vãd - acestea fiind mijloacele prin
7333 care ni Se descoperã El Cel Nevãzut...
7334 ªi cãile pe care putem pãtrunde la El, Cel Nepãtruns.
7335 ªi singurã credinþa este însuºirea care le poate.

7336 4 - Hristos Mîntuitorul ºi Dumnezeul nostru le-a ales pe cele mai Dumnezeieºti din
7337 virtuþile omeneºti, pentru ca prin ele noi sã ne putem apropia de esenþa Lui, - pînã la cît le
7338 putem realiza pe acestea în viaþa noastrã. Prin ele ne realizãm pe noi în ele.
7339 Cine dintre noi nu se luptã sã le ajungã, acela rãmîne pe totdeauna un strãin pentru
7340 Dumnezeu.
7341 ªi Dumnezeu rãmîne un strãin pentru el.

7342 5 - Noi suspinãm cu duioºie dupã vremea cînd Dumnezeu umbla împreunã cu omul prin
7343 Eden
7344 Dumnezeu suspinã ºi El dupã bucuria de a umbla cu noi ºi astãzi pe acolo.
7345 Dar El Se poate coborî spre noi pînã la virtuþile omeneºti în care locuieºte El.
7346 Dacã noi ne ridicãm pînã la ele, - Îl întîlnim.
7347 Dacã nu, - rãmînem pe totdeauna departe de El
7348 - ºi El de noi.

7349 6 - Prin mijlocirea virtuþilor, e singurul fel de a Se Întrupa Dumnezeu printre oameni.
7350 Prin sfinþenia vieþii duhovniceºti e singurul fel în care noi oamenii putem umbla în
7351 pãrtãºie cu Dumnezeu, putîndu-L descoperi pe El în lucrurile care se vãd.
7352 În felul acesta Dumnezeu ni Se aratã numai în lumea aceasta ºi în viaþa aceasta.
 Pag. 283

7353 7 - Isuse Domnul ºi Mîntuitorul sufletului meu, - fii binecuvîntat.

7354 Tot ce am aflat Isuse frumos în lumea asta, eu am pãstrat pentru Tine.
7355 Dacã am gãsit o floare frumoasã, Þie Þi-am numit-o.
7356 Dacã am gãsit un cuvînt frumos, un cîntec frumos, un gînd frumos, un nume frumos, un
7357 sãrut frumos - toate-toate Þie Þi le-am pus de-o parte sã Þi le dau cu drag în ceasul celei mai
7358 scumpe împãrtãºiri ale noastre.
7359 O, ce bucurie am cînd aflu ceva ºi mai frumos ca sã Þi-l pot oferi Þie, Celui ce-L iubesc
7360 atît de mult, atît de mult...

7361 8 - O, scumpã Sãrbãtoare a Domnului meu Preaiubit,

7362 ce dulce este odihna Ta dupã truda mea îndelungatã,
7363 ce plãcute sînt razele soarelui tãu sãrbãtoresc, dupã lunga mea obosealã departe,
7364 ce rãcoroasã este umbra ta iubitoare dupã umblarea singurãtãþii mele prin arºiþa ºi seceta
7365 durerilor ºi întristãrii...
7366 ªi ce binecuvîntate sînt îmbrãþiºãrile Tale, dupã lungile despãrþiri prin care mi-am stors
7367 sufletul ºi lacrimile.
7368 Veniþi fraþii mei dulci ºi surorile mele scumpe, la rugãciunile, la cîntãrile ºi la dulcele
7369 Cuvînt, - din scumpa zi a Sãrbãtorii Domnului nostru Iubit
7370 ca la izvoarele puterilor noastre veºnice.

7371 9 - Acela care se poate despãrþi de legãmîntul sãu, - nu mai are fraþi. ªi nu va mai avea
7372 niciodatã.
7373 Acela care se desparte de dor, - nu mai are iubire
7374 ºi cel care se poate despãrþi de morminte - acela nu mai are pãrinþi.
7375 Cine se poate despãrþi de rugãciune, de lacrimi ºi de ascultare, - nu mai are viitor.
7376 Iar cine nu le are pe acestea, nu-L mai are pe Dumnezeu.
7377 ªi nici nu-L va mai avea niciodatã.

7378 10 - Fiecare cuvînt al Adevãrului îºi are semnul lui.

7379 Semnul Adevãrului este puterea.
7380 Fiecare cuvînt al Dragostei îºi are semnul lui.
7381 Semnul dragostei este lacrima.

7382 11 - Dacã Dragostea este singura lege Dumnezeiascã, atunci cei care o împlinesc aceastã
7383 lege sînt singurii fii iubiþi ai lui Dumnezeu.

7384 12 - Noi sîntem ca fraþii nãscuþi îngemãnaþi unul cu altul. Fiecare sîntem legaþi de ceilalþi
7385 ºi nu putem nici unii trãi despãrþiþi.
7386 Astfel fiecare putem ori îngreuia, ori ferici viaþa semenilor noºtri.
7387 Ci numai iubindu-ne, uºurãm fiecare viaþa fiecãruia.

7388 13 - Pînã ce învaþã sã umble, un copil cade de o mie de ori. Dacã se ridicã de fiecare datã,
7389 el ajunge o zi cînd nu mai cade.
7390 Pînã cînd ajunge biruitor ºi statornic în credinþã - ºi sufletul nostru poate avea o mie de
7391 înfrîngeri.
7392 Dacã de fiecare datã ne ridicãm cu rugãciune ºi curaj, Dumnezeu aduce o zi cînd nu mai
7393 sîntem înfrînþi de nimic.
7394 Sã ne rugãm ºi sã luptãm cu credinþã, cu nãdejde ºi cu rãbdare, cãci vom ajunge ºi ziua
7395 aceea!
 Pag. 284

7396 14 - Steaua Naºterii Mîntuitorului... s-a tot dus dupã ce i-a condus pe magi pînã la staul...
7397 s-a tot dus spre capãtul Miazãnoaptei ºi s-a oprit Acolo, în dreptul Locuinþei Celui Preaînalt,
7398 care este Centrul ºi Îndrumãtorul tuturor lumilor Lui.
7399 Acolo s-a unit cu celelalte trei, alcãtuind Crucea Polarã.
7400 ªi de atunci, Punctul Unic Nemiºcat, dupã care se conduce toatã lumea, nu este o Stea,
7401 ci este o Cruce. Nu este Steaua Polarã, ci Crucea Polarã.
7402 Uitaþi-vã bine în nopþile înstelate ºi veþi vedea acolo nu o Stea
7403 ci o Cruce.

7404 15 - Cele mai desãvîrºite statui, ies din cele mai multe lovituri.
7405 Cei mai binecuvîntaþi credincioºi, ies din cele mai grele încercãri.
7406 ªi cele mai frumoase cîntãri, ies din cele mai amare lacrimi.
7407 Acesta este rostul suferinþelor noastre.

7408 16 - Transformarea, înnoirea, schimbarea, - sînt semnele lui Dumnezeu oriunde lucreazã
7409 El.
7410 Cine n-a fost transformat într-un om nou, acela n-a trecut prin mîinile ºi lucrarea Duhului
7411 Sfînt.
7412 Un astfel de om, poate fi în Lucrarea lui Dumnezeu, dar el nu este din ea. Poate predica
7413 Cuvîntul lui Dumnezeu, dar nu-L trãieºte.
7414 Poate lucra la corabia mîntuirii, dar nu va fi în ea.

7415 17 - Cel mai fericit lucru pentru un om este împlinirea datoriei sale
7416 - ºi cel mai nefericit - neîmplinirea acestei datorii.
7417 Cel mai bun ajutor dat cuiva, este a-l învãþa cum sã-ºi împlineascã cel mai bine propria
7418 sa datorie faþã de Dumnezeul sãu ºi faþã de semenii sãi.
7419 În felul acesta vei ajuta la fericirea lui ºi a altora.
7420 Dar nu împiedica pe nimeni de la împlinirea datoriei sale, fiindcã îl vei nenoroci ºi pe el
7421 ºi te vei nenoroci ºi pe tine.

7422 18 - Dacã cerul este atît de frumos pe dinafarã,

7423 - cît trebuie sã fie de frumos pe dinãuntru!

7424 19 - Prin credinþa pãrinþilor tãi - se vor mîntui numai pãrinþii tãi.
7425 Prin credinþa soþiei tale - se va mîntui numai soþia ta.
7426 Prin credinþa fiilor tãi - se vor mîntui numai ei.
7427 Prin credinþa fraþilor tãi ºi a surorilor tale - se vor mîntui numai aceºtia.
7428 - Ca sã te mîntuieºti tu însuþi, este neapãratã nevoie ca tu însuþi sã vii la Hristos,
7429 Mîntuitorul tãu.
7430 Fiecare om se poate mîntui numai prin credinþa ºi naºterea din nou a lui însuºi.

7431 20 - Cum se vine la Hristos? Cum se face întoarcerea la El?

7432 - Aºa cum face copilul cînd învaþã sã umble.
7433 Mama întinde mîinile, îi face semn cu dragoste ºi îl cheamã: - vino la mine!
7434 Iar el îndrãzneºte, pãºeºte, vine, aleargã, - ºi cade în braþele ei ºi în sãrutul ei.
7435 Aºa se vine la Hristos. ªi numai cine vine aºa - este fericit.
 Pag. 285

7436 Nimic vrednic nu se face fãrã risc ºi platã

7437 - luptã fãrã de primejdii n-a fost niciodatã!

7438 - + -

7439 Mîntuire fãrã jertfã nimeni nu primeºte

7440 dar credinþa cînd învie, totul biruieºte!

7441 Ce bine-a fost credinþã

7442 ...Ce bine-a fost Credinþã c-ai îndrãznit atunci

7443 cînd bîntuia furtuna cumplitã-n jurul meu
7444 de nu era curajul frumoasei tale munci
7445 o, unde-aº fi-azi eu oare, strãin de Dumnezeu?

7446 Ce bine-a fost Nãdejde cã tu ai îndrãznit

7447 cînd aripile frînte mi le tîram mai greu,
7448 de nu-mi ºtiai aprinde curaju-ntinerit,
7449 o, ce-aº fi-azi eu oare, uitat de Dumnezeu?

7450 Ce bine-a fost Iubire c-ai îndrãznit sã vii

7451 sã mi te-aºezi aproape - ºi sã-mi rãmîi mereu
7452 de-ai fi rãmas departe de-a mele zãri pustii
7453 o, unde-aº fi-azi eu oare, cãutînd pe Dumnezeu?

7454 O, mulþumesc Isuse, cã nu m-ai pãrãsit

7455 cînd gol mi-era lãuntrul
7456 ºi gol în jurul meu
7457 ci din apusul negru, - un dulce rãsãrit
7458 îmi creºti acuma tînãr ºi drag spre Dumnezeu.
 Pag. 286

7459 102 - Împlinirea Voii lui Dumnezeu

7460 1 - Împlineºte Voia lui Dumnezeu cum ar fi voia ta

7461 - ºi atunci Dumnezeu va împlini voia ta cum ar fi voia Lui.
7462 ªi nu-i o mai mare fericire pentru un suflet credincios ca aceea cînd el iubeºte Voia lui
7463 Dumnezeu, oricare ar fi voia aceasta, ºi doreºte s-o facã oricît ar fi preþul care i-l cere
7464 împlinirea ei, ca pentru Domnul Isus în Gheþimani.

7465 2 - Cînd simþi cã nu-þi poþi stãpîni lacrimile, abia atunci cînþi frumos, vorbeºti frumos,
7466 te rogi frumos.
7467 Cînd simþi cã nu mai poþi tãcea, abia atunci ai ce vorbi,
7468 ºi numai cînd stai cel mai aplecat în faþa lui Dumnezeu, poþi sta cel mai drept în faþa
7469 oamenilor.

7470 3 - Nici un lucru pe care îl poþi face ziua, nu-l lãsa pentru noaptea.
7471 Nici un bine pe care trebuia sã-l faci acum, nu-l lãsa pentru mai tîrziu,
7472 - pentru cã noaptea viitoare sau clipa viitoare nu-i sigurã pentru nimeni.

7473 4 - Din Cer a mai venit pe pãmînt cineva... A venit Hristos, au venit Moise ºi Ilie pe
7474 Tabor, au venit Lazãr, fiul vãduvei din Nain, fiica lui Iair ºi alþii înainte de ei - ºi alþii dupã
7475 ei.
7476 - dar din iad n-a mai venit nimeni.
7477 Îngrozeºte-te!

7478 5 - ªi cei rãi aleargã, - dar ei au pierdut drumul...

7479 ºi cei înºelaþi aleargã, - dar ei au schimbat drumul
7480 - vai de toþi aceºtia cãci ei cu cît aleargã mai repede, cu atît se depãrteazã mai mult de
7481 Dumnezeu - ºi de mîntuirea lor.
7482 Mîntuirea fericitã stã în alergarea spre Dumnezeu pe singurul drum: Isus.

7483 6 - Sã întãrim pe cei tari... ei au ºi mai multã nevoie de putere spre a purta pe atît de mulþi
7484 care se þin de ei.
7485 Sã facem bucurie celor ce bucurã pe alþii... ºi sã-i ajutãm pe cei care ajutã. Ei sînt
7486 susþinãtorii familiei lui Dumnezeu.
7487 Au ºi ei atîta nevoie de bucurie ºi ajutor în slujba cea grea pe care o fac.

7488 7 - ªi pe pãmîntul acesta este un rai - pentru unii.

7489 - Dar acest rai este aºa de scurt ºi aºa de nesigur. De cele mai multe ori el se prãbuºeºte
7490 dintr-o datã în iadul veºnic.
7491 Luptã-te sã-l cîºtigi pe celãlalt - care nu se prãbuºeºte niciodatã, ci se înalþã.
 Pag. 287

7492 8 - Lupta noastrã duhovniceascã îºi capãtã un preþ veºnic cînd o privim în lumina pãcii
7493 în care o vom sfîrºi,
7494 iar jertfa noastrã îºi va dobîndi adevãratul ei rost, numai la dobîndirea slavei, care ne este
7495 promisã.
7496 Prãbuºirile ºi ridicãrile noastre în aceste lupte ºi jertfe sînt cuprinse în preþul biruinþei
7497 noastre veºnice
7498 - ºi în eforturile alergãrii noastre pentru cununã.

7499 9 - Mîntuirea nu se aflã de-a gata. Trebuie sã te nevoieºti, sã munceºti, sã rabzi, sã lupþi,
7500 sã plîngi ºi sã suferi pentru ea.
7501 O vom dobîndi cu adevãrat numai la sfîrºitul credinþei noastre biruitoare, rãbdãtoare,
7502 ostenitoare, jertfitoare.
7503 E preþul ce ni se cere ºi nouã pe lîngã cel dat de Hristos.

7504 10 - Trebuie sã ne suim cît mai des ºi mai singuri pe Taborul rugãciunii vii, în prezenþa
7505 strãlucitoare a lui Hristos.
7506 Numai acolo putem vedea Faþa Lui Unicã,
7507 putem auzi glasul dragostei lui Dumnezeu
7508 ºi putem înþelege porunca ascultãrii desãvîrºite
7509 - ºi vom aduce luminã nemuritoare în vãile prin care trebuie sã umblãm.

7510 11 - Minunile dinafara noastrã trebuie sã ne îndrume spre minunile cele dinãuntrul nostru.
7511 Un izvor sã ne spunã despre Dumnezeu cît o rugãciune puternicã sau o meditaþie adîncã
7512 ºi o rîndunicã tot atît de mult cît cea mai frumoasã cîntare sau cel mai minunat psalm.
7513 Toate aceste minuni sînt strãlucitele lucrãri ale Aceluiaºi Minunat Mîntuitor care este
7514 Preaiubitul nostru Isus Hristos.

7515 12 - Cea mai mare mîntuire este a învia nãdejdea biruinþei ºi salvãrii într-un suflet înfrînt
7516 sau prãbuºit.
7517 ªi cea mai mare crimã este a le ucide pe acestea în cel ºi aºa pierdut.

7518 13 - Care este cea mai puternicã Stîncã a Credinþei?

7519 - Tu, Marele nostru Dumnezeu, Isus.
7520 Care este cel mai frumos Þel al Speranþei?
7521 - Tu, Minunatul nostru Mîntuitor, Isus!
7522 Care este cel mai frumos nume al Dragostei?
7523 - Tu, Preaiubitul nostru Mire: Isus!

7524 14 - Nu-i de-ajuns numai sã crezi în Descoperirea lui Dumnezeu, ci trebuie sã mergi pînã
7525 la dobîndirea ei, aºa cum s-au dus pãstorii, dupã ce Îngerul Domnului le-a vestit Naºterea
7526 Marelui Mîntuitor Isus.
7527 Auzirea Adevãrului te obligã la aflarea Lui.
7528 Aflarea Lui te obligã la mãrturisirea Lui.
 Pag. 288

7529 15 - Mãrturisirea Adevãrului a fost totdeauna însoþitã de primejdii ºi riscuri, - dar

7530 rãsplãtitã de strãlucire.
7531 Mergînd spre Hristos, pãstorii ºi pescarii, erau numai pãstori ºi pescari.
7532 Plecînd de la Hristos, - ei erau mãrturisitori ai Lui, sortiþi pe pãmînt la prigoniri, - iar în
7533 Cer la viaþã veºnicã.
7534 Nu vii înapoi de la Adevãr niciodatã cum ai fost cînd ai mers spre El.
7535 Vii ori cu o osîndã veºnicã, ori cu o slavã veºnicã.

7536 16 - Un om obiºnuit se naºte pentru familia lui ºi obiºnuit este numai al ei.
7537 Un om al lui Dumnezeu însã nu. El se naºte pentru familia lui Dumnezeu - ºi este al ei.
7538 El este dator ei pe viaþã ºi moarte.

7539 17 - Chiar dacã ai fi dintre cei mai simpli oameni,

7540 - sau dacã ai fi dintre cei mai învãþaþi, - tu omule oricine ai fi tu, - trebuie sã vii la Isus
7541 Mîntuitorul, în interesul propriei tale mîntuiri, fiindcã numai El este Singurul Mîntuitor
7542 pentru toþi oamenii.
7543 Pãstorii erau oamenii cei mai simpli, iar magii erau oamenii cei mai învãþaþi.
7544 Dar acelaºi lucru l-au fãcut ºi unii ºi alþii.

7545 18 - Ce pildã cutremurãtoare ne este alegerea lui Lot cînd s-a despãrþit de Avraam.
7546 El numai a luat drumul spre Sodoma - dar pînã la urmã în ea a ajuns.
7547 Ce drum iei cînd te desparþi de fraþi? La dreapta sau la stînga?
7548 Spre cine te îndrepþi acolo vei ajunge.
7549 Te îndrepþi spre Adevãr? - la Adevãr ai sã ajungi!
7550 Te abaþi spre rãtãcire? - în ea vei pieri.

7551 19 - Femeia lui Lot a privit înapoi... pãcatul nu stã numai în mergerea spre el
7552 - ci ºi în privirea lui.
7553 La ce priveºti? ªi cum priveºti?
7554 Poþi merge spre munte - ºi totuºi sã priveºti spre Satana.
7555 Cînd rãmîi napoi de fraþi, ajungi sã priveºti înapoi spre iad.
7556 Nu rãmînea înapoi ºi nu privi înapoi.
7557 Te împietreºti!

7558 20 - Nu te ruºina de lacrimile pocãinþei. Cine n-a plîns cînd i-a fost zdrobitã inima?
7559 ªi cînd oare trebuie sã fie mai zdrobitã o inimã ca în clipa pocãinþei ei sincere?
 Pag. 289

7560 Cît de trecãtor e ceasul

7561 Cît de trecãtor e ceasul

7562 care-l poposim aici,
7563 totuºi ce pîndit ne este
7564 de dureri ºi inamici.
7565 Ce puþin ºtim ce e bine
7566 - ºi chiar din acest puþin
7567 ce puþini aleg ce-i dulce
7568 ºi ce mulþi aleg venin!

7569 Ce puþini ºtiu cînd e vremea,

7570 ºi ce mulþi vãd cînd s-a dus,
7571 cît de trist o sã vezi ziua
7572 numai cînd e la apus
7573 ce amar e sã vezi toate
7574 numai cînd sînt prea tîrzii,
7575 mîntuirea cea pierdutã
7576 e mai dureros c-o ºtii.

7577 Suflet preaiubit, nu-þi pierde

7578 ultimul minut de har,
7579 vino sã-L primeºti pe Domnul,
7580 cã-n curînd va fi-n zadar.
7581 Ceasul tãu e pe sfîrºite,
7582 poate-i ultimul minut,
7583 - vino, cã-n zadar vei merge
7584 dupã ce va fi trecut!
 Pag. 290

7585 103 - Mãsura cea bunã în toate

7586 1 - Iubirea se mãsoarã numai prin ceea ce dã.

7587 Dumnezeu a dat pentru tine atît de mult - tu ce dai pentru El?

7588 2 - Faceþi ucenici pentru Hristos ºi Adevãrul Lui, - iar nu prozeliþi pentru voi ºi rãtãcirea
7589 voastrã.
7590 Pentru cã veþi face ucenici, veþi fi binecuvîntaþi, - dacã veþi face prozeliþi, veþi fi alungaþi
7591 cu blestem ºi osîndã.

7592 3 - Orice urmare a lui Hristos, este împreunatã cu ameninþare.

7593 Orice lucru pentru El, este unit cu un risc.
7594 Cine riscã ceva pentru Hristos, face ceva pentru El,
7595 cine nu este în stare sã riºte nimic, acela nu va face nimic.

7596 4 - Dacã priveºti la ameninþãri, - nu vei porni niciodatã.

7597 Dacã te temi de rãcnetele leului, nu te vei ruga niciodatã.
7598 Dacã te înfiori de flãcãri ºi moarte, nu vei birui niciodatã
7599 - dar dacã priveºti la Hristos, - atunci da!
7600 Priveºte numai la Hristos. Totdeauna numai la El.

7601 5 - Cine este ostaº iar nu dezertor, - acela trebuie sã fie totdeauna supus, ascultãtor,
7602 disciplinat ºi statornic în unitatea sa. Aceasta o cere Comandantul fiecãrui ostaº al sãu.
7603 Domnul nu cere mai mult, dar nu primeºte nici mai puþin de la ostaºii Sãi.

7604 6 - Un copil tot plîngea, fãrã nici un motiv.

7605 - Bine, zise tatãl supãrat, - lasã cã am sã te fac eu sã ai de ce plînge.
7606 - Dacã ºi noi ne tot plîngem, adesea fãrã motiv, Tatãl nostru Cel ceresc ne poate face sã
7607 avem de ce plînge.
7608 Sã nu-L supãrãm pe Dumnezeu!

7609 7 - O luptã nu se poate cîºtiga numai prin apãrare. Trebuie date ºi multe atacuri împotriva
7610 vrãjmaºului.
7611 Împãrãþia lui Dumnezeu nu se poate dobîndi numai ferindu-te de rãu - ci trebuie mai ales
7612 sã faci binele.

7613 8 - E fericit sã-L cunoºti pe Hristos Mîntuitorul din Cuvîntul Sãu, - sau din cuvîntul
7614 altora,
7615 - dar dacã adevãrata Lui cunoaºtere n-o dobîndeºti prin experienþa ta personalã, prin
7616 pãrtãºia ta adîncã ºi intimã cu Isus,
7617 - atunci cunoaºterea ta este numai amãgitoare ºi nu o realitate fericitã.
7618 Abia atunci cînd vei spune ºi tu ca samaritenii din Ioan 4,42: - acum am vãzut noi înºine
7619 cã este Hristosul, Mîntuitorul lumii - abia atunci ai început sã-L cunoºti pe El cu adevãrat.
7620 Nu te mulþumi cu mai puþin, ca sã nu te afli o datã înºelat.
 Pag. 291

7621 9 - Nu-þi face pãrerea înainte de a asculta - ci dupã!

7622 Ascultã mai întîi Cuvîntul lui Dumnezeu ºi apoi spune: da!
7623 Nu spune: da, - sau nu spune: nu, - înainte de a asculta tu însuþi ce spune Hristos despre
7624 El - sau despre tine.
7625 Ascultã mai întîi cuvîntul fratelui tãu - ºi apoi fã-þi o pãrere despre el.
7626 Nu spune: ºtiu, - înainte de a ºti bine.

7627 10 - Crucea nu este chip cioplit. Nici icoanele sfinte nu sînt aºa.
7628 Nu crede ºi nu spune rãu, - înainte de a gîndi bine.
7629 Iatã, însuºi Moise care a adus legea cu porunca împotriva chipurilor cioplite, - el însuºi
7630 a fãcut un chip cioplit ºi l-a înãlþat în faþa poporului ca un simbol al lui Hristos.
7631 ªi totuºi nimeni nu l-a învinuit pentru asta.
7632 Depinde cu ce scop faci aceasta.
7633 Depinde ce simþãmînt te îndeamnã sã-l faci.
7634 ªi cu ce scop spui.

7635 11 - Cuvîntul Sfînt - nu-I numai cuvinte,

7636 ci El este Duh ºi Viaþã.
7637 Dacã Îl asculþi numai cu urechile ºi nu cu inima ta, - El se preface în tine vorbã ºi vînt.
7638 Dacã Îl asculþi cu duhul, El se preface în tine Duh.
7639 Dacã Îl asculþi cu viaþa, El se preface în tine viaþã.

7640 12 - Este scris: Dumnezeu îl scapã pe cel nenorocit, prin chiar nenorocirea lui.
7641 Ceea ce omul considerã cã e nenorocire a lui, este de fapt mijlocul prin care Dumnezeu
7642 îl scapã de marea nenorocire a pierzãrii ºi osîndei lui veºnice.
7643 O, dacã aºa am învãþa noi toþi - sã privim la orice nenorocire prin care trecem!

7644 13 - Mîntuirea noastrã - primirea fãgãduinþei ei - stã în harul lui Dumnezeu ºi în credinþa
7645 noastrã ascultãtoare de acest har.
7646 Mîntuirea noastrã - dobîndirea ei - stã în lucrarea noastrã neprihãnitã pentru pãstrarea
7647 noastrã în ea... ºi munca noastrã pentru mîntuirea altora.

7648 14 - Mîntuitorul nu i-a spus sfîntului apostol Petru: paºte oile Mele, pentru cã el atunci
7649 ar fi fost mai presus de ceilalþi apostoli - ci pentru cã atunci era mai prejos, din pricinã cã se
7650 lepãdase - ºi el însuºi nu se mai credea vrednic de încrederea Domnului sãu.
7651 ªi nu i-a spus acest lucru pentru a-l ridica mai presus de fraþii sãi, ci pentru a-l ridica pînã
7652 la starea lor.
7653 - Nimeni nu poate merge la pãstorirea altora, pînã cînd mai întîi nu-i ridicat el însuºi din
7654 cãderea în care s-a prãbuºit în faþa lui Dumnezeu
7655 ºi în faþa fraþilor.

7656 15 - Lacrimile adevãrate izvorãsc mai mult din sufletul omului decît din trupul sãu.
7657 Mai greu ºi mai mult plîngem pentru durerile sufleteºti decît pentru cele trupeºti.

7658 16 - Durerile trupeºti nu pot apãsa inima, dar numai cele sufleteºti o pot zdrobi.
7659 De aceea durerile trupeºti le pot alina ºi oamenii, dar cele sufleteºti numai Dumnezeu
7660 Singur le poate vindeca ºi liniºti.
 Pag. 292

7661 17 - Despre fiecare om se spune de obicei cã s-a nãscut - ºi a murit.

7662 Nu prea are însemnãtate cîþi ani de viaþã au trecut pentru el sau pentru alþii între aceste
7663 douã date scrise, - ci are însemnãtate cît bine a fãcut în ei.
7664 Sau cît rãu.
7665 Dupã asta îl judecã oamenii - ºi dupã asta ºi Dumnezeu.

7666 18 - Moartea noastrã este numai un termen pe care ni l-a pus Dumnezeu ºi pînã la care
7667 noi putem face binele, pînã la care putem sã ne întoarcem de la rãu, pînã la care noi putem
7668 sã ne aflãm mîntuirea sufletului nostru veºnic.
7669 Sau data pînã la care Dumnezeu ne îngãduie sã facem rãu.
7670 Un minut dupã moarte, dupã acest termen, totul s-a sfîrºit pentru ceea ce putem face noi.
7671 ªi va începe sã facã ceea ce ne-am fãcut prin faptele noastre.

7672 19 - Moartea nu este un prag care desparte - ci un prag care uneºte.

7673 Nu este un perete ci o uºã.
7674 Nu este un sfîrºit ci este începutul celeilalte existenþe a noastre.
7675 A adevãratei ºi eternei noastre existenþe...

7676 20 - Hristos a avut totdeauna autoritate. El totdeauna a fost sus - ºi niciodatã jos.
7677 A vorbit totdeauna cu înþelepciune ca un înþelept - ºi nici un cuvînt al Lui n-a fost de
7678 prisos ºi nelalocul lui.
7679 A mers totdeauna Singur ºi Biruitor - ºi nici un pas n-a fost greºit sau corectat.
7680 ªi a lucrat totdeauna cu putere ºi nimic din ce a fãcut El n-a avut nici o parte slabã sau
7681 rea.
7682 De aceea El este Dumnezeu.
7683 Fiindcã nici un om din lume n-a mai putut face aºa.
 Pag. 293

7684 Deschide-te-nspre Domnul

7685 Deschide-te-nspre Domnul

7686 ca mugurul spre soare
7687 cît este primãvarã
7688 ºi vis ºi sãrbãtoare,
7689 cã dacã Domnul pleacã
7690 ºi visul tãu va trece
7691 vai, în zadar în lacrimi
7692 amare-þi vei petrece.

7693 Primeºte mîntuirea

7694 cît harul þi-e aproape
7695 adapã-þi fericirea
7696 din limpezile-i ape,
7697 ºi-þi odihneºte fruntea
7698 pe umãrul Lui dulce
7699 cãci în zadar vei plînge
7700 cînd Domnul Se va duce.

7701 Ascultã de cuvîntul

7702 vieþii cît se spune
7703 ºi cît mai poþi genunchii
7704 þi-i pleacã-n rugãciune
7705 ºi plîngi cît mai ai vreme
7706 pãcatele fãcute
7707 cãci în zadar cînd toate
7708 acestea sînt trecute.

7709 Deschide-te-nspre Domnul

7710 cînt încã-I lîngã tine
7711 ascultã cu iubire
7712 cît încã ai de cine
7713 ºi dragoste întoarce
7714 cui dragoste þi-aratã
7715 cãci în zadar cînd toate
7716 s-au dus în niciodatã.

7717 Nimic nu þine veºnic

7718 ci toate-þi trec prea iute,
7719 ºi toate-ºi au o vreme
7720 a lor a fi fãcute,
7721 dacã s-au dus, zadarnic
7722 tot plîngi dupã aceea,
7723 zadarnic sufli-n spuzã,
7724 dacã s-a stins scînteia!
 Pag. 294

7725 104 - Marele preþ al Adevãrului

7726 1 - Ce minunate gînduri pot fi zãdãrnicite cîteodatã...

7727 Ce nemuritoare opere pot fi arse...,
7728 ce neînlocuiþi oameni pot fi uciºi
7729 ºi ce unice momente ºi prilejuri pot fi pierdute
7730 - de un singur om nebun, sau de o singurã clipã nebuneascã.
7731 Dar ºi cîte frumuseþi pot fi salvate de un singur om înþelept - sau de o singurã clipã de
7732 primãvarã.

7733 2 - Hristos n-a fost scriitor... dar lumea întreagã e plinã cu munþi de cãrþi care au fost ºi
7734 sînt scrise din ideile Lui.
7735 Hristos n-a fost artist, dar El a fãcut pe cei mai mari artiºti ai lumii sã creeze cele mai
7736 nemuritoare opere ale lor.
7737 Hristos n-a fost un constructor, dar El a ridicat cele mai mãreþe catedrale, cele mai multe
7738 spitale, cele mai înalte ºcoli.
7739 Hristos n-a fost cîntãreþ, dar El a inspirat cele mai strãlucite poeme, cele mai divine
7740 cîntãri, cele mai cereºti melodii.
7741 Nu este oare ºi aceasta o dovadã cã El este Dumnezeu?

7742 3 - Dumnezeu a avut mulþi fii rãbdãtori ºi sfinþi, - dar numai Unul a fost Fiul Sãu, fãrã
7743 pãcat, care a fost Rãbdarea ºi Sfinþenia Însãºi.
7744 Pentru mulþi oameni Hristos este un subiect de predicã sau de cîntare sau de discuþie sau
7745 de cîºtig...
7746 Dar dacã nu este Mîntuitorul personal ºi Unic, Mãrgãritarul Nepreþuit ºi Dumnezeul Viu
7747 ºi Veºnic
7748 - în zadar!

7749 4 - Cu cît lumea se va scufunda mai adînc în pãcatul ei, cu atît mãrturisitorii neprihãnirii
7750 se vor împuþina din ea tot mai mult.
7751 Sfinþenia ºi evlavia sînt condiþii ale mîntuirii, dar ele sînt cunoscute ºi împlinite tot mai
7752 puþin. Ele singure cunosc calea mîntuirii - ºi ele singure ºtiu sã conducã sufletele spre ea. Dar
7753 azi aproape cã nu mai au pe cine sã mai conducã.
7754 Cînd oamenii nu le vor mai avea pe astea printre ei, - calea nebãtãtoritã a mîntuirii va fi
7755 nãpãditã de spini.
7756 ªi nimeni n-o va mai afla.

7757 5 - A face o slujbã omeneascã, este un legãmînt cu rãspunderi trecãtoare.

7758 A face o slujbã Dumnezeiascã, este un legãmînt cu rãspunderi veºnice.
7759 Tot ce facem pentru oameni, - sã ne facã cinste în faþa lor.
7760 Tot ce facem pentru Dumnezeu, - cu atît mai mult.
 Pag. 295

7761 6 - Cuvîntul Domnului nostru trebuie sã fie în gura noastrã puternic, mlãdios ºi ascuþit,
7762 ca oþelul sabiei tãioase care taie ºi strãpunge pînã în strãfund,
7763 ºi ca mierea cea dulce, ca picurul cel prelins din fagurii cei curaþi, care unge inima ºi
7764 îndulceºte buzele
7765 ºi ca o piatrã cioplitã fin ºi drept, aºezatã pe o temelie de neclintit.
7766 Numai atunci el va fi în gura noastrã Cuvîntul lui Hristos.

7767 7 - Roadele nu vin singure în sacul mulþumirii. Trebuiesc aduse de stãruinþa unei munci
7768 harnice, a unei ocrotiri cãlduroase, a unei griji iubitoare.
7769 Aºa face un împreunã-lucrãtor cu Dumnezeu, fiindcã dupã cum prin mijlocirea sapei se
7770 aratã valoarea sãpãtorului,
7771 tot aºa prin mijlocirea roadelor duhovniceºti se aratã aurul inimii unui slujitor al lui
7772 Dumnezeu.

7773 8 - Cine se adînceºte în cãrþi, - aflã cunoºtinþa,

7774 cine se adînceºte în apã, - aflã peºtii,
7775 cine se adînceºte în pãmînt, - aflã aur,
7776 cine se adînceºte în afaceri, - aflã cîºtig,
7777 cine se adînceºte în pãcate, - aflã iadul,
7778 - ci numai cine se adînceºte în Hristos,
7779 - aflã viaþa veºnicã.

7780 9 - Nici o vietate nu se rãtãceºte aºa de uºor ca oaia. Pãstorul trebuie sã o caute, cãci
7781 altfel ea nu ºtie niciodatã veni singurã. ªi ce uºor cade oaia în orice rãtãcire.
7782 Dar nici aºa de ascultãtoare nu este altã vietate decît ea.
7783 Hristos îi aseamãnã pe ai Sãi cu oile.
7784 O, cît de frumos, dar ºi cît de trist adevãr este în aceasta.

7785 10 - Cum am ajuns noi niºte pierduþi? - fiecare mergînd singur pe cãile sale.
7786 Cum ajungem mîntuiþi? - mergînd cu toþii împreunã pe calea Domnului Isus, pe urmele
7787 Lui.

7788 11 - Copiii þin minte numai bucuriile.

7789 Oamenii mari þin minte numai supãrãrile.
7790 Aceasta este deosebirea dintre cei care au o inimã curatã - ºi cei care nu o au.
7791 Sã fim toatã viaþa copii, în privinþa asta.

7792 12 - Cãrþile de astãzi sînt citite ºi uitate tot aºa de repede cum de repede sînt ºi scrise.
7793 Fiindcã sînt tot aºa de uºoare ºi de goale ca ºi capetele ºi inimile din care au ieºit.
7794 Ceea ce se scrie greu, - se uitã greu.

7795 13 - Copiii unei familii care nu se hrãnesc bine, - se îmbolnãvesc ºi mor, - iar pãrinþii
7796 rãspund de ei.
7797 Sufletele unei biserici care nu sînt hrãnite cu Cuvîntul lui Dumnezeu - tot aºa.
7798 O, ce mare rãspundere au înaintea lui Dumnezeu acei care au datoria de a-i hrãni pe alþii
7799 - ºi nu o fac!
 Pag. 296

7800 14 - Cît este cineva în unitatea frãþeascã, atîta vreme el este sub puterea ºi paza Duhului
7801 Sfînt, iar lucrãrile sale izvorîte din inspiraþia ºi lumina Duhului Sfînt au viaþã ºi putere.
7802 Dar cînd omul iese din unitatea frãþeascã, el iese de sub paza ºi puterea Duhului Sfînt, iar
7803 lucrãrile sale mai izvorãsc doar din ambiþia ºi din cunoºtinþa sa, - însã nu mai au nici viaþã
7804 ºi nici putere.
7805 Nimeni nu doreºte sã le audã de douã ori. Sînt ca ziarul care dupã ce l-ai citit o datã - nu
7806 te mai intereseazã.

7807 15 - Noi sîntem numai conducte, iar nu izvoare. Izvor e numai Hristos Singur.
7808 Trebuie sã fim mereu curaþi, pentru ca Izvorul sã poatã curge mereu neîmpiedicat prin noi
7809 spre alþii.
7810 Altfel sîntem seci ºi noi - ºi secãtuim ºi pe alþii.

7811 16 - La altoit, pomul este tãiat pe lîngã pãmînt.

7812 La naºterea din nou, firea noastrã veche, - tot aºa.
7813 Pe dedesubt însã mai rãsar mereu lãstari sãlbatici care trebuiesc neîncetat rupþi ºi
7814 îndepãrtaþi.
7815 Dumnezeu a îngãduit aºa, pentru ca sã ne lase nouã mereu grija ºi lupta de a îndepãrta
7816 lãstarii sãlbatici ai firii noastre vechi, care vin sã sece viaþa firii noi.

7817 17 - Duhul Sfînt n-a venit doar o singurã datã, ci de cîte ori a fost nevoie.
7818 Nu limbile ºi minunile sînt dovada plinãtãþii Duhului ci dovezile acestei plinãtãþi sînt:
7819 a - O viaþã sfîntã asemeni vieþii Domnului Isus.
7820 b - O putere în lupta de aducerea sufletelor la Domnul.
7821 c - Mãrturia lãuntricã nevãzutã dar simþitã, atît de cel care o are cît ºi de alþii, în duhul
7822 ºi lucrurile lui.
7823 Cine n-are aceste dovezi, nu are Duhul Sfînt - ºi acela se înºalã singur, înºelînd ºi pe alþii.
7824 Sã nu ne amãgim: minuni face ºi diavolul. Scriptura o cunoaºte ºi el.

7825 18 - Unii te izbesc, alþii te ating.

7826 Sînt ochi care te lovesc, sînt ochi care te mîngîie. Sînt mîini care te mîngîie, apropieri
7827 care te mîngîie, cuvinte care te mîngîie.
7828 Sîntem de multe ori loviþi, dar de puþine ori mîngîiaþi.
7829 O, cîte în lumea asta ne izbesc - ºi ce puþine ne ating.

7830 19 - Bogatului nemilostiv i-a pierit numele dar i-a rãmas pomenit veºnic numai pãcatul
7831 ºi iadul.
7832 Sãracului Lazãr i-a pierit suferinþa, dar i-a rãmas pe veºnicie numele ºi raiul.
7833 Gîndeºte-te la aceasta ºi tu care ai acum prilejul sã alegi ori una ori cealaltã, fãcînd ca
7834 unul sau ca celãlalt,
7835 fiindcã amîndouã sînt veºnice!

7836 20 - Hristos Conducãtorul nostru, plecînd sã ne pregãteascã locul veºnic, nu a vrut ca pe

7837 pãmînt sã lase pe un singur om sã conducã Lucrarea Lui, - ci a lãsat-o la mai mulþi, dar ei sã
7838 fie ca unul, - una.
7839 Oricine rãmîne în unitatea frãþeascã, a pãzit rugãciunea Mîntuitorului Hristos, fãcutã
7840 pentru cei una.
 Pag. 297

7841 Oricine pãrãseºte unitatea frãþeascã, iese de sub rugãciunea Domnului, fiindcã El a zis:
7842 pentru ei Mã rog, pentru cei una, - iar nu pentru lume.
7843 Primul rãzvrãtit ieºit din unitatea sfîntã - a fost diavolul. Oricine iese din unitate - ajunge
7844 cu el ºi ca el.

7845 Cunoºtinþa sãnãtoasã nu numai din cãrþi s-adunã

7846 ci din dragoste de Domnul
7847 ºi cu fraþii împreunã.

7848 Doamne-alungã depãrtarea

7849 Doamne-alungã depãrtarea

7850 dintre noi ºi dintre Tine,
7851 cînd ne biruie-ncercarea
7852 ºi ne frîngem sub suspine,
7853 - nu lãsa atunci sã punã
7854 noaptea peste noi orbie,
7855 nici satanica furtunã
7856 sã ne-ngroape-n vreo pustie.

7857 Doamne-alungã disperarea

7858 dintre noi ºi dintre soare,
7859 cînd prea lungã-i depãrtarea
7860 ºi-ntristarea prea ne doare,
7861 - nu lãsa atunci în gheaþã
7862 sufletul sã ni se-ngroape
7863 fã ca Duhul de Viaþã
7864 iar sã vinã sã ne scape.

7865 Doamne, nu lãsa ca ura

7866 între fraþi sã se aºeze,
7867 fã iubirea ºi cãldura
7868 între toþi sã privegheze
7869 dã-ne tuturor dorirea
7870 de smerenie ºi iertare,
7871 sã ne fie întîlnirea
7872 numai dor ºi-mbrãþiºare.
 Pag. 298

7873 105 - Pace ºi adevãr

7874 1 - Pacea ºi Adevãrul sînt cei mai buni prieteni. Aceasta înseamnã unitate ºi cunoaºtere.
7875 Nu-i adevãr fãrã pace - ºi nici pace fãrã adevãr.
7876 Iar dacã totuºi pot fi, atunci acestea sînt mincinoase.
7877 Nici pacea bazatã pe minciunã ºi nici adevãrul bazat pe urã, n-au dãinuit.
7878 Fiii lui Dumnezeu trãiesc numai în acestea amîndouã cînd sînt în curãþie ºi dragoste.

7879 2 - Cînd se spune despre un bine sau despre o iubire:

7880 a fost, - aceasta este o durere.
7881 Cînd se spune: vor fi, - este o bucurie.
7882 Cînd se spune: sînt, - numai aceasta este fericire.

7883 3 - Cel care nu mai întreabã, - este un om închis, un om mort. Cunoaºterea ºi iubirea sînt
7884 mereu întrebate.
7885 Te întreabã numai cel ce te iubeºte.
7886 Te iubeºte numai cel ce te întreabã.

7887 4 - De ce este mai înaltã Golgota decît Sinai?

7888 - Pentru cã locul unde Dumnezeu a dat Harul este nespus mai sfînt decît locul unde El a
7889 dat Legea!
7890 ªi pentru cã Legea are o margine, iar Harul nici una,
7891 ºi pentru cã Legea ucide, iar Harul dã viaþa
7892 ºi pentru cã Legea este Judecatã, iar Harul este dragoste.

7893 5 - Dimensiunea principalã a Crucii nu este cea orizontalã. Aceasta înseamnã noi ºi noi...
7894 ªi nu mulþimea numãrului nostru, nu lãrgimea sau lãþimea noastrã...
7895 - ci dimensiunea principalã a Crucii este înãlþimea ºi adîncimea, coborîrea lui Dumnezeu
7896 la noi ºi înãlþarea noastrã spre El, dragostea Lui ºi îmbrãþiºarea Lui cu noi ºi a noastrã cu El.
7897 În sus deci, cît mai în sus spre Dumnezeu, - aceasta ne înalþã duhul, ne curãþã zãrile, ne
7898 sfinþeºte trãirea inimii.
7899 Aceasta ne susþine puternicã ºi dreaptã ºi legãtura noastrã cu semenii noºtri.

7900 6 - Dumnezeu vine la noi prin Cruce, iar noi mergem la El tot prin ea.
7901 Crucea ne uneºte pe noi cu El ºi prin ea El Se uneºte cu noi.
7902 Prin ea merg la Dumnezeu binefacerile noastre, laudele noastre, rugãciunile noastre,
7903 împãrtãºirile ºi legãmintele noastre, - iar de Sus, tot prin ea vin ale Lui spre noi.
7904 De aceea tot ce începem, sã începem prin Cruce: în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al
7905 Duhului Sfînt.
7906 ªi tot ce încheiem sã încheiem mulþumind tot prin Cruce: Mãrire Tatãlui ºi Fiului ºi
7907 Sfîntului Duh.
7908 Numai atunci totul este sfinþit ºi binecuvîntat. Amin.
 Pag. 299

7909 7 - Dimensiunile Crucii, prelungite în cerc infinit cuprind tot Universul, toatã
7910 Creaþiunea, - nu numai pãmîntul ci ºi Cerul. Nu numai lumea vãzutã - ci ºi pe cea nevãzutã.
7911 Nu numai Timpul ci ºi Veºnicia.
7912 Iar în Centrul Crucii este El, Hristosul Cel Viu ºi Adevãrat, Fiul lui Dumnezeu, -
7913 Susþinãtorul tuturor, Izvorul ºi Miºcarea, Echilibrul ºi Durata, Cel prin care sînt ºi prin care
7914 se þin toate.
7915 De aceea în ea ºi în El este Viaþa ºi Lumina.
7916 ªi în afarã de El ºi de ea, numai moartea ºi întunericul.

7917 8 - Dumnezeul nostru cîntãreºte fiecare lacrimã - ºi numãrã fiecare suspin al alor Sãi.
7918 Cei rãi sã nu-ºi închipuie cã pot sã facã ce vor ei cu cei credincioºi...
7919 Dumnezeu rãzbunã suferinþele lor totdeauna asupra celor ce le-au provocat.

7920 9 - Ceea ce pãcãtuieºte un pãrinte, poate îndrepta fiul sãu, dar ceea ce pãcãtuieºte fiul, -
7921 pãrintele nu mai este ca sã poatã îndrepta.
7922 De aceea pãrintele sã-ºi îndrepte fiul pentru a nu trebui el sã-i ispãºeascã ºi pãcatul acesta.

7923 10 - Cerul nu mai este izolat de pãmînt, nici pãmîntul nu mai este rupt de cer, fiindcã
7924 între ele existã puntea Crucii.
7925 ªi omul poate comunica spre Dumnezeu, fiindcã are prin ce ºi Dumnezeu poate sã Se
7926 împãrtãºeascã cu omul fiindcã are cum.
7927 Singurã Crucea a ºters vrãjmãºia, a îndreptat pãcatul ºi a restabilit armonia între aceste
7928 despãrþiri.

7929 11 - Tot ce a trãit Hristos, trebuie sã trãiascã ºi ai Lui.

7930 Istoria lui Isus, este istoria Bisericii Sale adevãrate.
7931 ªi istoria adevãratei Biserici a lui Hristos, este istoria fiecãrui credincios.
7932 Dupã cum soarta clãdirii este soarta fiecãrei cãrãmizi din ea.

7933 12 - E foarte primejdios sã ai o poziþie statornicã faþã de cele schimbãtoare.

7934 Dar ºi mai primejdios este sã ai o poziþie schimbãtoare faþã de cele statornice.
7935 Credinþa ºi învãþãtura - sînt aceste lucruri.
7936 În ele trebuie sã fim statornici pînã la moarte.
7937 Vai de cei schimbãtori în acestea.

7938 13 - Fiecare lucru îºi are vremea lui.

7939 În zadar mergi la secerat în vremea semãnatului - ºi la muncã în cîmp dupã apusul
7940 soarelui.
7941 La semãnat, - nimeni nu mai culege... ºi noaptea nimeni nu mai poate lucra.
7942 În zadar vei striga dupã milã în faþa Judecãþii ºi dupã mîntuire în faþa morþii.
7943 Vremea Milei este Acum! Ziua Mîntuirii este Astãzi, - adicã atîta vreme cît Hristos este
7944 Mîntuitor ºi pentru tine.
7945 ªi cîtã vreme este Har ºi pentru tine.
7946 Mîine s-ar putea sã nu mai fie.
7947 Nu amîna!
 Pag. 300

7948 14 - Nu tulbura apele liniºtite,

7949 nu trezi dorinþele care dorm
7950 ºi nu stîrni iubiri tulburãtoare...
7951 - pentru cã în urma tuturor acestora rãmîne adesea numai noroi, zbucium ºi ruini.
7952 Dacã nu trece pe acolo Hristos, ca sã vindece.

7953 15 - Sînt oameni care nu-L vãd pe Dumnezeu nicãieri - ºi sînt oameni care Îl vãd pe
7954 Dumnezeu pretutindeni.
7955 O, ce uºor se poate vedea ºi cunoaºte, care dintre aceºtia sînt cei mai fericiþi, atît aici cît
7956 ºi în veºnicie.
7957 Tu alege-þi cu grijã ºi cu grabã locul între care vrei sã fii.

7958 16 - Sfînta Scripturã este Cartea Vieþii, pentru cã ea se potriveºte tuturor oamenilor din
7959 orice vreme, de orice stare, de orice vîrstã, de orice sex, de orice neam.
7960 Nici soarele însuºi nu este în aceeaºi mãsurã atît de comun tuturor oamenilor ºi atît de al
7961 fiecãruia, ca Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu Cel Viu ºi Sfînt al lui Hristos.

7962 17 - Hristos nu Se depãrteazã de nimeni, decît de sufletul care se depãrteazã de El.

7963 Dar ºi atunci nu Dumnezeu Se depãrteazã - ci omul.
7964 ªi oricine doreºte sã se întoarcã iarãºi înapoi la Dumnezeu Îl gãseºte pe El tot acolo,
7965 aºteptîndu-l pe om, în locul unde L-a lãsat.
7966 Dacã nu se întoarce, - fãrã El rãmîne pe totdeauna. Dumnezeu a venit o datã dupã om pînã
7967 unde era cãzut.
7968 A doua oarã nu mai vine.

7969 18 - Fiecare om este aºa dupã cum îi sînt cãile ºi vorbele sale zilnice.
7970 Surprinde-te tu însuþi pe tine ce vorbe ai în gura ta ºi ce gînduri în inima ta, - pentru ca
7971 sã te cunoºti cum eºti.

7972 19 - Cine rãmîne în urmã, sã nu invidieze pe cine a luat-o înainte.

7973 Iar cine a ajuns înainte - sã nu dispreþuiascã pe cel rãmas în urmã.
7974 Fiindcã uºor se pot întoarce lucrurile altfel.

7975 20 - O, mame creºtine, învãþaþi-vã pe copiii voºtri sã spunã Numele lui Isus, înainte de
7976 numele vostru.
7977 Atunci ei vor spune numele vostru totdeauna cu sfinþenie.
7978 Toatã rãspunderea pentru moartea fiilor voºtri ºi toatã rãsplata pentru viaþa lor, - o purtaþi
7979 voi, mamele. Copiii voºtri vor fi ceea ce îi creºteþi voi.
7980 ªi toatã rãspunderea pentru soþii voºtri, la fel o purtaþi voi soþiilor.
7981 Fiindcã ºi soþii voºtri vor fi cum vi-i formaþi voi.
7982 O, cît de mult poate o mamã... ºi o soþie!
7983 O, cît de puternicã este o femeie!
 Pag. 301

7984 Mamã! - fiii-þi sînt pe lume

7985 munca ta cea mai de preþ
7986 ei sînt scopul ºi cununa
7987 zbuciumatei tale vieþi,
7988 roagã-te ºi luptã mamã
7989 cît eºti tu ºi cît ei sînt,
7990 sã-i creºti credincioºi,
7991 - acesta-i rostul tãu cel greu ºi sfînt.

7992 La orice rãspîntie

7993 La orice rãspîntie, alege calea bine

7994 cã dupã ce-ai ales-o, e greu sã-ntorci apoi,
7995 - vezi cum de rãu merg unii, ºi totuºi li-e ruºine
7996 sã-ºi recunoascã vina, sã-ntoarcã înapoi.

7997 La orice despãrþire stai bine ºi gîndeºte

7998 cã dupã ce-ai fãcut-o, zadarnic o mai plîngi,
7999 ce greu se aflã-un suflet
8000 ce iute se zdrobeºte,
8001 ºi cum de greu mai creºte iubirea care-o frîngi.

8002 La orice-apus de soare priveºte cu-ntristare,

8003 cã înc-o zi din viaþa cea scurtã þi s-a dus,
8004 ºi pe-asta ai pierdut-o,
8005 mai ai vreo una oare?
8006 - ce-ai sã rãspunzi la toate, cînd va-ntreba Isus?

8007 La orice-nºtiinþare, ia seama cît mai bine,

8008 nu rîde ºi nu-ntoarce urechea dinspre ea,
8009 cãci viaþa ta se duce
8010 ºi vine ziua, vine,
8011 cînd vei dori o clipã, - dar n-o vei mai avea.
 Pag. 302

8012 106 - Învãþãturã ºi deprinderi

8013 1 - Învãþãtura ta va trece în deprinderile tale, de aceea însuºeºte-þi numai învãþãturile

8014 frumoase.
8015 Deprinderile tale vor trece uºor la copiii tãi. De aceea vezi ca ei sã vadã la tine numai
8016 deprinderi frumoase.
8017 Fiindcã nu numai alþii, ci tu însuþi vei culege ceea ce ai semãnat în copiii tãi.

8018 2 - Ce ruºinos este cînd în bisericile creºtine rãsunã nume de filozofi, uneori chiar pãgîni
8019 - ºi nu nume de profeþi, de apostoli sau sfinþi pãrinþi.
8020 Ajungã cît se vorbeºte lumeºte în afarã de bisericã.
8021 N-ar trebui sã vorbim ºi în ea.

8022 3 - Cînd Dumnezeu vrea sã facã o lucrare mare, κi alege unealta cea mai micã - ºi cînd
8023 vrea sã facã o lucrare puternicã, κi va alege vasul cel mai slab.
8024 Priviþi la toþi cei prin care Dumnezeu a fãcut mari ºi puternice lucrãri, cãci toþi au fost -
8025 ºi toþi au mãrturisit despre ei înºiºi, cã sînt cei mai mici ºi cei mai slabi.
8026 Numai aºa s-a putut vedea cel mai limpede cã nu unealta ci Maestrul a fãcut lucrarea. Cã
8027 nu vasului ci Stãpînului I se cuvine toatã lauda.

8028 4 - Pentru a crea lumea, a fost nevoie de Cuvîntul lui Dumnezeu.

8029 Pentru a o mîntui, a fost nevoie de Jertfa Lui.
8030 Pentru a naºte un copil este nevoie de o zi,
8031 pentru a-l îndruma bine este nevoie de o viaþã,
8032 - fiindcã începutul e scurt, dar sfîrºitul e lung.
8033 Bine este sã þinem seamã totdeauna cã mai bun este sfîrºitul unui lucru decît începutul lui.
8034 ªi mai însemnatã este învierea decît viaþa.

8035 5 - Cît vor exista suferinþe ºi moarte, - vor exista ºi credinþa ºi rugãciunea.
8036 Cîtã vreme va fi bãtrîneþe, boalã ºi moarte, - oamenii vor avea totdeauna nevoie de
8037 Dumnezeu ºi vor simþi trebuinþa sã-L cheme ºi sã-L caute.
8038 Pentru cã singurul ajutor adevãrat în toate acestea este numai El.

8039 6 - În curînd vremea harului se va sfîrºi.

8040 Hristos Mîntuitorul ºi Judecãtorul va veni iarãºi ca sã-ªi ia Duhul Sãu ºi sã închidã uºa, -
8041 singura uºã care duce la mîntuire.
8042 Atunci nimeni din cei ce n-au venit acum, nu vor mai avea pe unde sã vinã - ºi toþi cei
8043 ce n-au cãutat mîntuirea în unicul ei fel, nu o vor mai afla nicidecum.
8044 Tu, de ce oare nu vii?
8045 Aºtepþi tu oare pînã atunci?
 Pag. 303

8046 7 - Cãderea ºi decãderea vin pretutindeni ºi de pretutindeni ca ºi cum ar fi împinse de la

8047 spate, pentru a-i prinde pe toþi oamenii ºi pentru a-i duce cît mai repede ºi cît mai sigur în
8048 iad.
8049 Singur Hristos poate salva din ele pe cei ce sînt ai Lui.
8050 Tu eºti sau nu al Lui?
8051 Dacã nu, - ce vei face fãrã Hristos?
8052 Cine te va scãpa din ghearele diavolului?

8053 8 - Nu cîrti împotriva vremii ºi a vremurilor.

8054 Încã plouã numai cu apã... în curînd va ploua ºi cu foc...
8055 Încã se cutremurã numai pãmîntul... în curînd se va cutremura ºi cerul.
8056 Atunci ce veþi face voi, care nu vreþi sã scãpaþi acum la Hristos?

8057 9 - Ridicaþi-vã capetele voi toþi cei care suferiþi pentru Hristos ºi aºteptaþi-L: în curînd
8058 se va împlini ºi dorul vostru.
8059 Trãiþi veghind, spre a-I auzi glasul Lui, cînd El vã va chema pe nume, ca voi sã ieºiþi din
8060 mormintele voastre.
8061 Toþi cei ce L-au iubit în curãþie ºi care L-au aºteptat cu dor, vor vedea cu bucurie Faþa Lui
8062 ºi vor dobîndi fericiþi locul pregãtit de El în cer, la Nunta Lui strãlucitã.
8063 Ce aproape este Ziua aceasta... zorii ei parcã au ºi ieºit.

8064 10 - Drag Ierusalim Ceresc,

8065 încã din drumul spre tine,
8066 încã pelerini ºi strãini fiind prin toate aceste locuri pe unde trecem,
8067 inimile noastre pline de dorul tãu îþi ureazã de bine de departe:
8068 - Pacea sã fie peste tine, drag Ierusalim dorit.

8069 11 - Scumpã Cetatea noastrã cereascã

8070 sîntem încã departe de drumul spre tine apropiindu-ne,
8071 dar lumina ta cea dulce ne învioreazã inimile, ne lumineazã feþele, ne înlãcrimeazã
8072 privirile.
8073 Dragostea care ne aºteaptã în tine, ne umple de nãdejde,
8074 îmbrãþiºãrile pe care ni le promiþi tu, ne fac sã te dorim cu un tot mai mare dor:
8075 - Pacea sã fie cu tine, o, drag Ierusalim dorit!

8076 12 - O, Cer iubit, Cerule iubit,

8077 de atîtea depãrtãri de cîte privim spre tine
8078 picioarele ne-au obosit pe drum,
8079 ochii ne-au obosit de lacrimi
8080 ºi inima de singurãtate... Cheamã-ne mai repede:
8081 - Pacea sã fie veºnic în tine, drag Ierusalim dorit.

8082 13 - Dulcea noastrã mamã de Sus, Ierusalime Ceresc,

8083 sufletul nostru tînjeºte de dorul tãu,
8084 dar ochii ni se umplu de lumina care ne vine din tine ºi calea noastrã devine mereu tot mai
8085 luminoasã,
8086 deasupra munþilor îndepãrtaþi, zorii tãi încep sã se iveascã surîzînd spre noi.
8087 Trimite-ne puterea sã alergãm mai iute,
8088 - o, Vîntule Ceresc.
Pag. 304
 Pag. 305

8089 14 - Dulcele nostru Lãcaº Fericit de Sus,

8090 tu, în care Singurul Soare ne va fi Preaiubitul nostru, - noi îþi urãm mereu de bine de
8091 departe, mãrturisind ca ºi înaintaºii noºtri, cã ºi noi sîntem tot mai strãini ºi cãlãtori pe
8092 pãmînt.
8093 Fã-ne sã nãzuim neîncetat spre frumuseþea ta,
8094 pînã ce prin harul Domnului nostru, vom ajunge sã odihnim în tine.
8095 Pace þie, drag Ierusalim neuitat.

8096 15 - Preaiubitul nostru Mîntuitor,

8097 - iatã nu-mi este fricã de cei ce-mi pot face mie rãul, ci de cei care Îþi pot face Þie ºi
8098 Lucrãrii Tale sfinte.
8099 La viaþa mea nu mai þin niciodatã, dar la via Ta, la cinstea Ta, la Lucrarea Ta, þin ºi voi
8100 þinea pînã la moarte. Le-aº vrea cinstite de toþi ºi biruitoare în totul ºi pretutindeni.
8101 Liniºteºte-mi inima care îmi tremurã mereu pentru ele.

8102 16 - Doamne Isuse, cînd nu înþeleg ceva, îndepãrteazã norul de peste soarele meu.
8103 Ce ne ceri Tu oare, iar noi nu putem da?
8104 Ce vrei Tu de la noi, iar noi nu putem asculta cu bucurie?
8105 Descopere-ne cu uºurinþã adevãrul cel ascuns, - cãci noi pe acela trebuie sã-l iubim mai
8106 cu bucurie.

8107 17 - Sã nu ascultãm nici una din ºoaptele ispititorului.

8108 Sã ne ferim cu grabã ºi cu groazã de tot ce vine din partea ispitei, pentru a nu ne trezi cu
8109 amar cã nu am vegheat atunci cînd ar fi trebuit.
8110 Ai milã de noi cînd inima noastrã este neliniºtitã ºi duhul apãsat, iar sufletul nostru nu
8111 vede nici o ieºire.
8112 Nu ne lãsa în cursele în care noi înºine ne-am prins.
8113 Scapã-ne Tu Doamne, atunci cînd inima noastrã arde, iar starea noastrã pare fãrã nici o
8114 ieºire.

8115 18 - O, Doamne Isuse, dã-mi din nou toatã încrederea pe care o aveam în dulcea ºi
8116 puternica Ta purtare de grijã.
8117 Du-mã la starea în care nu mã mai îndoiesc de nici un adevãr al Tãu.
8118 Fã ca tot ce-i pãmîntesc în mine sã fie copleºit de viaþa cereascã.
8119 Fã-mã iarãºi ca citind Cuvîntul Tãu sã am luminã, rugîndu-mã sã am pace, privind în jurul
8120 meu sã am încredere.
8121 Liniºteºte-mi Doamne duhul inimii mele,
8122 salveazã-mã prin minunea Ta.

8123 19 - Iubirea nu-þi vrea decît binele tãu, dar nu-i da voie firii pãmînteºti sã þi-o ispiteascã
8124 ºi sã þi-o doboare, - odatã ce ai luat hotãrîrea cea mare ºi fericitã a curãþiei.
8125 Sã nu-þi mai calci sau sã-þi mai schimbi aceastã hotãrîre... ºi nici sã nu þi-o împarþi
8126 niciodatã. Fiindcã ea a fost pecetluitã cu sãrutul ceresc al Domnului tãu.
8127 De la virtute pînã la prãbuºire, adesea nu-i decît un singur pas.
8128 Cînd furtuna este puternicã, þine-te bine sã nu-l faci.
 Pag. 306

8129 20 - În Ziua Izbãvirii noastre - se va sfîrºi toatã lupta nevinovãþiei... ºi va începe veºnicia
8130 rãsplãtirii ei fericite.
8131 Atunci Mirele nostru Dorit ne va cuprinde în Mîinile Lui dragi, ne va strînge la Sînul Sãu,
8132 ne va privi cu ochii Lui iubiþi ºi dulci,
8133 κi va apropia buzele Lui Sfinte - ºi ne va pecetlui pe totdeauna cele patru semne ale
8134 Crucii dragostei cereºti:
8135 - pe frunte,
8136 pe gurã,
8137 pe un ochi
8138 ºi pe celãlalt. Cum nu ne-a mai sãrutat nimeni niciodatã:
8139 În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh.
8140 Amin.

8141 Doamne, iatã-mi ºi hotarul

8142 Doamne, iatã-mi ºi hotarul

8143 unde lepãd tot ce-am strîns
8144 ºi-mi rãmîne numai harul
8145 care l-am cules din plîns.

8146 Numai anii arºi în patimi

8147 prin al dragostei cuptor,
8148 numai ce-am scãldat în lacrimi
8149 de durere ºi de dor.

8150 Numai ce-am pierdut cu Tine

8151 jefuit ºi judecat,
8152 numai ce-a rãmas pe mine
8153 dupã ce-am fost despuiat.

8154 Numai urmele de cuie

8155 ºi de spini din trupul meu
8156 vin cu mine-acum sã spuie
8157 ce-au de spus lui Dumnezeu.

8158 Numai pîinea dãruitã

8159 ºi cei doi bãnuþi sãrmani
8160 ºi viaþa pîrjolitã
8161 în atîþia amari ani.

8162 - Doamne, iatã-mi toatã-averea

8163 la acest hotar al meu
8164 ce Iubirea ºi Durerea
8165 mi-o aduc spre Dumnezeu.
 Pag. 307

8166 107 - Îngãduinþa cu cei care ne învaþã

8167 1 - Sã fim îngãduitori cu cei care ne învaþã pe noi ºi pe mulþi umblarea în neprihãnire, -
8168 ºi ei sînt oameni!
8169 Sã ne rugãm stãruitor pentru cei care ne îndeamnã în cunoaºterea lui Dumnezeu, - fiindcã
8170 pe cele mai înalte culmi bat vînturile cele mai puternice.
8171 Oamenii cei mai mari, au ºi ispitele cele mai mari.

8172 2 - Cînd pãcãtuieºti, nu pãcãtuieºti cu mîna altuia, ci cu a ta,

8173 nici cu ochii altuia, ci cu ai tãi,
8174 nici cu picioarele altuia, ci cu ale tale,
8175 nici cu gura altuia, ci cu a ta,
8176 nici cu inima, nici cu sufletul altuia - ci cu ale tale.
8177 - Cu toate acestea trebuie sã te întorci la Dumnezeu pentru ca El sã þi le sfinþeascã.
8178 Altfel, cu ele cu toate, ai sã plãteºti totul.

8179 3 - O, cît de mulþi lucrãtori ai lui Dumnezeu sînt asemenea cozilor de mere sau de
8180 pepeni...
8181 - atîta dulceaþã trece din Hristos prin ei spre alþii, dar ei rãmîn mereu tot amari ºi tot
8182 uscaþi.
8183 Pentru o astfel de stare ce dezvinovãþire avem?

8184 4 - Sã luãm pildã de la Hristos Domnul nostru:

8185 El în faþa judecãþii a fost drept, dar nu S-a apãrat.
8186 În faþa vrãjmaºilor a fost curajos, dar n-a lovit.
8187 În faþa morþii a fost demn ºi nu S-a milogit.
8188 Cîþi oameni mari s-au tîrît cu ruºine spre a scãpa, dar Isus n-a arãtat nici o slãbiciune în
8189 faþa morþii ci numai seninãtate biruitoare ºi demnã.
8190 Aºa sã treacã prin moarte fiecare urmaº al lui Isus. În ceata nenumãratã a biruitorilor
8191 cereºti - nu se poate ajunge decît printr-o moarte biruitoare.

8192 5 - Preotul ºi levitul n-au putut ajuta celui cãzut între tîlhari pentru cã ei înºiºi coborau
8193 ca ºi el din Ierusalim.
8194 Singur Samariteanul Milostiv l-a putut ajuta, fiindcã El suia spre Ierusalim, înainta în
8195 viaþa duhovniceascã.
8196 Cei care scad sufleteºte nu pot ajuta pe nimeni spre mîntuire ci numai îi pot pierde.
8197 Numai cei care merg crescînd în Domnul ne pot întãri.

8198 6 - Preasfîntã Maicã a Domnului nostru Isus,

8199 - cît de bine se vede cã Tu nu L-ai avut decît pe El, fiindcã pe Cruce El Te-a încredinþat
8200 sfîntului Ioan, ucenicul cel mai statornic ºi iubit, spre a-þi fi fiu ºi sprijinitor în locul Fiului
8201 ºi Dumnezeului Tãu, care mergea la Tatãl.
8202 Rãmînînd a nimãnui pe lume, ucenicul iubit Te-a luat la el acasã, ca pe mama fãrã nici
8203 un fiu.
8204 Cît de vinovaþi sînt cei care vorbesc altfel, necunoscînd Scripturile ºi înjosind pe
 Pag. 308

8205 Dumnezeu.

8206 7 - Teama de pãcat pe care o are nevinovãþia sã ne pãstreze mereu recunoscãtori ºi alipiþi
8207 de dragostea sfinþitoare a ascultãrii noastre de Dumnezeu.
8208 În dragostea adevãratã este o sfinþire pe care o dã Dumnezeu sufletului care luptã sã ne
8209 pãstreze numai ai Lui.

8210 8 - Sã veghem sã fim cu un cuget curat ºi cu o inimã smeritã, statornicã în credinþa ºi în

8211 învãþãtura prin care Dumnezeu ne-a dat fãgãduinþa mîntuirii veºnice, iar noi I-am dat Lui
8212 fãgãduinþa ascultãrii noastre de toatã voia Lui.
8213 Pãrtãºia aceasta a noastrã cu Dumnezeul nostru este cea mai de preþ comoarã a sufletului
8214 nostru ºi nimic pe lume nu trebuie sã ne fie mai scumpã ca ea.

8215 9 - Fii binecuvîntatã iubire din Isus, care ne faci sufletul fericit. Tu ne rãsai ca o
8216 mireasmã liniºtitoare peste sufletul nostru învolburat în atîtea neguri chinuitoare ºi ca o
8217 salvare fericitã în prãbuºirea sufletelor noastre, printre atîtea stînci ºi valuri, gata sã ne
8218 zdrobeascã ºi sã ne înghitã.
8219 Vino mereu ºi cuprinde-ne odihnitor, ori de cîte ori sîntem zdrobiþi ºi singuri.

8220 10 - Nu se poate sã nu vinã felurite schimbãri în viaþa noastrã, fiindcã pe lumea asta totul este
8221 schimbãtor.
8222 Dar Domnul care a fãgãduit: iatã Eu cu voi sînt în toate zilele pînã la sfîrºitul veacurilor, -
8223 rãmîne Neschimbat ºi cu noi prin toate cele ce vin sau vor veni, - dacã noi rãmînem
8224 neschimbaþi lîngã El.
8225 Sã nu ne îndoim niciodatã de asta.

8226 11 - Singurul timp cînd Domnul nu ne însoþeºte este acela în care noi pierdem urma
8227 paºilor Lui ºi o luãm pe alte urme înºelãtoare care ne duc pe cãi care nu sînt a Lui.
8228 Sã ne trezim atunci cînd sîntem fãrã El, sau fãrã pacea inimii noastre - ºi sã cãutãm cît
8229 mai repede ºi mai smeriþi calea Lui pe care noi o pierdusem.
8230 Atunci iarãºi Îl vom regãsi aºteptîndu-ne acolo de unde Îl lãsasem, - spre a ne însoþi mai
8231 departe.

8232 12 - Sînt uneori curse foarte viclean ascunse în calea noastrã... acolo noi credem cã este o
8233 viaþã, dar este o moarte.
8234 Credem cã este un har, dar este o primejdie.
8235 De primejdia acestor curse numai Dumnezeu ne poate scãpa, fiindcã toate înfãþiºãrile din
8236 afarã sînt atrãgãtoare, iar noi nu vedem cã au fost curse decît dupã ce am cãzut.
8237 Sã ne rugãm atunci stãruitor ca sã fim scãpaþi.

8238 13 - Cînd judecãm lucrurile grãbit ºi cu inima, - atunci totdeauna sîntem în cea mai mare
8239 primejdie sã cãdem în curse.
8240 Trebuie sã le judecãm încet ºi cu mintea.
8241 Atunci de puþine ori vom cãdea în primejdii.

8242 14 - Judecãþile inimii, numai Dumnezeu le poate feri de nedreptate ºi de pãcat.

8243 Inima nu poate aproape niciodatã judeca drept. Ea judecã totdeauna ori dupã iubire, prea
8244 îngãduitor, ori dupã urã, prea sãlbatic.
8245 Fericit e acela în care judecata nu o face o inimã grãbitã ci o minte cumpãtatã.
 Pag. 309

8246 Acela va fi scutit totdeauna de a face greºeli pe care apoi cu greu ºi cu întîrziere le va
8247 putea îndrepta.

8248 15 - Fiule, - dacã te-ai pus chezaº pentru aproapele tãu,

8249 dacã te-ai prins pentru altul,
8250 dacã eºti legat prin fãgãduinþa gurii tale,
8251 dacã eºti prins (într-o cursã) prin fãgãduinþa gurii tale,
8252 - fã totuºi lucrul acesta fiule:
8253 - dezleagã-te, cãci ai cãzut în mîna deaproapelui tãu. De aceea du-te, aruncã-te cu faþa la
8254 pãmînt ºi stãruieºte de el.
8255 Nu da somn ochilor tãi nici aþipire pleoapelor tale.
8256 Scapã din mîna lui cum scapã cãprioara din mîna vînãtorului (Prov. 6,1-5).

8257 16 - Cînd Dumnezeu te-a izbãvit în chip minunat din vreo nenorocire sau din vreo cursã
8258 pusã la cale contra ta de cel rãu,
8259 - nu uita niciodatã recunoºtinþa pe care I-o datorezi. Mergi ºi aruncã-te pe genunchii
8260 mulþumirii ºi-I adu laudã pentru ajutorul Sãu.

8261 17 - Frumuseþea purtãrii noastre faþã de Dumnezeu, ne va aduce preþuirea ºi dragostea lui
8262 Dumnezeu.
8263 Frumuseþea purtãrii noastre faþã de semenii noºtri, ne va aduce preþuirea ºi dragostea
8264 semenilor noºtri.
8265 Aceste douã frumuseþi sînt una ºi nu pot fi despãrþite nici cînd le dãm nici cînd le primim.

8266 18 - Tot ce este rînduit de Dumnezeu în viaþa noastrã este pentru a ne face fericitã viaþa
8267 noastrã, ascultãtoare de El ºi folositoare semenilor noºtri.
8268 Tot ce este rînduit de diavolul este spre a face viaþa noastrã nefericitã - ºi spre a ne face
8269 s-o nefericim ºi pe a altora.
8270 ªi numai puterea lui Dumnezeu ne poate pãstra în ceea ce e rînduit de Dumnezeu - ºi ne
8271 poate feri de ceea ce este de la satana.
8272 Dar trebuie sã ne rugãm neîncetat pentru asta.

8273 19 - Ajutorul lui Dumnezeu este totdeauna lîngã noi.

8274 Dar el uneori nu vine dacã nu îl cerem cu atîta stãruinþã cîtã putere are rãul care ne
8275 ameninþã.

8276 20 - Cînd Domnul îngãduie sã fim cernuþi ca grîul, cu atîta vor fi cernerile mai mari, cu
8277 cît este în noi mai multã pleavã.
8278 Sã nu ne îngrijorãm: Dumnezeu nu va îngãdui sã pierdem decît ceea ce este rãu.

8279 Cînd credinþa noastrã este

8280 cea mai slabã-n încercare
8281 atunci rugãciunea noastrã
8282 sã ne fie cea mai tare
8283 atunci sã-L chemãm pe Domnul
8284 mai puternic sã ne scape
8285 ºi-avem sã-L vedem cum vine
 Pag. 310

8286 liniºtit pãºind pe ape...

8287 Pîn-la sfîrºit doresc Isuse

8288 Pîn-la sfîrºit doresc Isuse

8289 sã Te iubesc pe Tine,
8290 al Tãu foc sfînt precum l-ai pus
8291 sã ardã alb în mine,
8292 pîn-la sfîrºit sã Te slujesc
8293 c-o inimã predatã
8294 cu-a Tale urme sã pãºesc
8295 pe calea Ta curatã.

8296 Pîn-la sfîrºit, Isus Iubit

8297 - sã lupt nebiruit
8298 sã pot aºa - ºi eu intra
8299 - în bucuria Ta...

8300 Pîn-la sfîrºit sã pot ierta

8301 pe cei ce-mi poartã urã,
8302 luînd mereu din Crucea Ta
8303 putere ºi cãldurã,
8304 pîn-la sfîrºit sã pot privi
8305 ca de la Tine toate,
8306 tot ce voi da ºi voi primi
8307 sã pot cu bunãtate.

8308 Pîn-la sfîrºit Te rog sã-mi dai

8309 credinþã neclintitã
8310 spre starea care Tu mi-o vreai
8311 sã-nving orice ispitã,
8312 pîn-la sfîrºitul luminos
8313 s-ascult deplin de Tine,
8314 sã fii Preascumpul meu Hristos
8315 Tu mulþumit de mine...
 Pag. 311

8316 108 - Încercãri ºi rãsplãtiri

8317 1 - Cînd Domnul l-a încercat pe Iov - iar credincioºia lui a rãmas neclintitã, - cît de
8318 minunat ºi binevoitor i-a rãsplãtit Dumnezeu credincioºia lui, dãruindu-i de douã ori mai mult
8319 decît avusese înainte. Chiar ºi anii vieþii i-au fost daþi de douã ori mai mult în urmã decît
8320 înainte.
8321 Sã nu ne îndoim niciodatã de rãsplãtirile mari ale lui Dumnezeu faþã de cei ce trec
8322 biruitori prin încercãri.

8323 2 - În toþi oamenii din lume Dumnezeu a pus o parte din adevãr, numai în oamenii Sãi
8324 mari a pus tot adevãrul.
8325 Tuturor popoarelor lumii le-a trimis Dumnezeu profeþi care sã-i îndrume spre El,
8326 dar puþine popoare din lume ºi-au recunoscut profeþii... ºi mai puþine nu i-au lepãdat.

8327 3 - Cît de mare este Puterea lui Dumnezeu ºi ce minunat ºtie El sã lucreze pentru ai Lui.
8328 Cine s-ar fi putut gîndi cã Avraam va naºte copii la bãtrîneþe, cã Isaac va primi o soþie
8329 de atît de departe, cã Iacov se va întoarce din robie cu atîtea bogãþii, cã Iosif, robul întemniþat
8330 va ajunge cîrmuitorul þãrii, cã un copil salvat din apele Nilului - ºi un Altul Nãscut într-o
8331 iesle - vor fi ceea ce au fost ?
8332 Dumnezeul nostru este Domnul Puterilor Minunate.
8333 Sã ne încredem în El în orice vreme, cãci la El este ieºire din orice încercare pentru ai
8334 Sãi.

8335 4 - Dacã un mai mare pãmîntesc pe care îl vedem, trebuie sã fie rugat cu atîta respect ºi
8336 vrednicie,
8337 - cum ar trebui sã ne rugãm Aceluia care este Mai Marele Cerurilor ºi pe care nu-L
8338 vedem?

8339 5 - Avraam a fost credincios, Isaac a fost blînd, Iacov a fost prevãzãtor... Orice suflet care
8340 suferã ca ºi poporul lui Dumnezeu, trebuie sã se roage Domnului sã-l facã sã fie atent ca
8341 Iacov, blînd ca Isaac ºi credincios ca Avraam.

8342 6 - Toate lucrurile cele tari pot fi biruite,

8343 - numai Dumnezeu este Marele Nebiruit.
8344 - Iatã: piatra e tare, dar fierul o strãpunge.
8345 - Fierul e tare, dar focul îl topeºte.
8346 - Focul e tare dar apa îl stinge.
8347 - Apa e tare dar frigul o biruie.
8348 - Frigul e tare, dar soarele îl nimiceºte.
8349 - Soarele e tare, dar norul îl acopere.
8350 - Norul e tare, dar vîntul îl mînã.
8351 - Vîntul e tare, dar omul i se împotriveºte.
8352 - Omul e tare, dar moartea îl doboarã.
8353 - Moartea e tare, dar Domnul o nimiceºte.
8354 - El este Cel mai Tare. Sã ne încredem în El.
Pag. 312
 Pag. 313

8355 7 - Cearta vine de la urã ºi duce la urã. Oricine se ceartã fãrã sã se împace este un fiu al
8356 celui rãu ºi va moºteni osînda.

8357 8 - Sufletul celui rãu e mai rãu decît fapta lui. De aceea ºi meritã osînda focului veºnic.

8358 9 - Cel credincios în cele mici, este învrednicit de Dumnezeu cu cele mari.
8359 Dacã Moise n-ar fi fost un bun pãzitor al oilor stãpînului sãu, Dumnezeu nu i-ar fi
8360 încredinþat spre pãstorire oile Sale.
8361 ªi dacã David n-ar fi fost viteaz în lupta pentru mieluºelul rãpit de urs ori de leu, -
8362 Domnul nu l-ar fi trimis sã-l înfrunte pe Goliat.
8363 Sã ne dovedim credincioºia în cele mici... ºi Dumnezeu ne va învrednici ºi de cele mari.

8364 10 - Chiar ºi cele rele lucreazã spre binele celor buni.

8365 Dacã Moise n-ar fi fost silit sã fugã în Madian, el n-ar fi aflat de Voia lui Dumnezeu - ºi
8366 poporul Domnului n-ar fi fost eliberat din robie.
8367 Dacã Iuda n-ar fi uneltit împotriva Mîntuitorului nostru, El n-ar fi pãtimit vãrsîndu-ªi
8368 Sîngele Lui Sfînt pe Cruce pentru noi.
8369 Tot rãul lucreazã fãrã sã vrea, prin voinþa lui Dumnezeu - spre binele nostru.

8370 11 - Suferinþa este trimisã de Dumnezeu oamenilor pentru vindecarea sufletului lor, cãci
8371 în primul rînd sufletul lor este bolnav ºi sufletul îmbolnãveºte trupul...
8372 Dar oamenii nu vreau sã înþeleagã Voia ºi grija dragostei lui Dumnezeu pentru ei. Fac
8373 totul pentru a-ºi vindeca trupul - dar nici nu le pasã de suflet.

8374 12 - Dumnezeu Se aratã drepþilor Sãi mereu în pustie.

8375 Pentru a auzi glasul Lui ºi spre a-I vedea Faþa - trebuie mereu sã cobori în pustie, cum a
8376 coborît Moise, cum a coborît Mîntuitorul, cum au coborît sfinþii.
8377 Nu te îngrozi de pustie, Domnul te duce acolo ca sã-L auzi ºi sã-L vezi pe El.
8378 Ai ochi ºi urechi de vãzut ºi auzit.

8379 13 - Cînd soarele unui mare sol al lui Dumnezeu apune, atunci rãsare soarele unui alt
8380 mare om al lui Dumnezeu.
8381 Fãrã schimb nu lasã Dumnezeu sã plece nici un lucrãtor al Lui.
8382 Altfel Lucrarea Lui s-ar pierde.
8383 ªi Numele Sãu ar fi de ocarã.

8384 14 - De ce S-a arãtat Dumnezeu lui Moise într-un spin care ardea fãrã sã se mistuie?
8385 Poate pentru cã spinul este cel mai mic dintre copaci iar Dumnezeu vrea sã ne înveþe cã
8386 El Se aratã în cei umili.
8387 ªi poate pentru cã spinul este gardul cel care împiedicã - iar El vrea sã împiedice orice
8388 rãu.
8389 ªi poate cã spinul este copacul durerii, iar Dumnezeu vrea sã ºtim noi cã oricînd un
8390 credincios al Lui suferã, suferã ºi El, dorind ca pe noi sã ne scape.

8391 15 - Cu cît e mai slab acela prin care lucreazã Dumnezeu, cu atît el aratã mai bine puterea
8392 Dumnezeului sãu.
8393 Cu cît e mai mic slujitorul - se vede mai mare Stãpînul.
8394 Cu cît e mai sãrac robul, - se vede mai bine bogãþia Domnului.
8395 ªi aceasta sã ne bucure pe noi totdeauna.
 Pag. 314

8396 16 - ªtia oare Adam sã vorbeascã atunci cînd el a pus numele tuturor animalelor, precum
8397 spune Cartea Sfîntã?
8398 Cine l-a fãcut pe el sã vorbeascã? Cine i-a dat priceperea?
8399 Dumnezeu este Acela care a deschis ochii celor ce ºtiu sã vadã ºi El i-a închis pe ai celor
8400 care vor sã fie orbi.
8401 Celor ce vor sã ºtie, El este Cel ce-i învaþã ºi El îi lasã în întuneric pe cei neascultãtori.
8402 El a fãcut ochiul care vede, urechea care aude ºi gura care vorbeºte.
8403 Pe El sã-L slujim cu toate.

8404 17 - Sîntem împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu. El aºteaptã ca noi sã pornim lucrul, iar apoi
8405 ni Se alãturã. Sã luãm jugul Lui - ºi apoi vine ºi El lîngã noi sã tragã la el.
8406 Lucrul Domnului stã în mîinile noastre. Ne aºteaptã pe noi. Dacã noi nu-l facem, rãmîne
8407 nefãcut. Dacã întîrziem, el rãmîne neisprãvit. Dumnezeu vrea ca noi sã voim ceea ce El
8408 doreºte, fãrã sã fim constrînºi la aceasta.
8409 O, ce mare dragoste are Dumnezeu. Numai dragostea lucreazã în felul acesta.

8410 18 - Dumnezeul nostru este Cel Etern ºi Cel Atotputernic. El a fost înainte de facerea
8411 lumii - ºi va fi ºi dupã sfîrºitul ei, împãrãþind pe veºnicie.
8412 Cînd vrea sã ierte, atunci cingãtoarea Lui este Blîndeþea iar Coroana Lui Împãrãteascã este
8413 Dragostea. Cînd vrea sã facã dreptate, arcul Sãu este focul iar sãgeata Sa trãsnetul. Norul este
8414 scutul cu care Se acopere, raza soarelui este sabia Lui. Cerul este tronul Sãu, iar pãmîntul
8415 aºternutul picioarelor Lui.
8416 Temeþi-vã de El ºi daþi-I slavã veºnicã.

8417 19 - Omul lui Dumnezeu îºi duce viaþa pe pãmînt între pãcat ºi suferinþã.
8418 Cînd Dumnezeu vrea sã-l fereascã de pãcat, trimite suferinþa.
8419 Cînd a cãzut în pãcat ºi Domnul vrea sã-l scape din el, îi trimite suferinþa.
8420 Nu osîndi pe nimeni pînã ce pãcatul omului nu întrece suferinþa sa.

8421 20 - Dumnezeu l-a înºtiinþat de zece ori pe Faraon.

8422 De zece ori i-a lãsat vreme de pocãinþã ºi de îndreptare ºi înainte de a-l pedepsi, de zece
8423 ori l-a iertat.
8424 Cît de bun este Dumnezeu cu orice pãcãtos! Cîte înºtiinþãri îi trimite, cîtã vreme îl
8425 aºteaptã, cîte iertãri îi dã, cîte încercãri îi trimite, numai ºi numai sã se îndrepte.
8426 ªi numai cînd nu mai e nici o nãdejde - îl pedepseºte!

8427 Nimeni nu e bun ca Domnul,

8428 nici milos, din cîþi trãiesc,
8429 dar nici El nu iartã celor
8430 care nu se pocãiesc
8431 deci de vrei ºi tu vreodatã
8432 pe deplin sã fii iertat
8433 þi se cere o deplinã
8434 pocãinþã de pãcat.
 Pag. 315

8435 Sã poþi ierta, întîi se cere

8436 sã poþi iubi-n viaþa ta
8437 uºor dai celor dragi iertare,
8438 dar celorlalþi n-o dai aºa.

8439 Sã mor frumos

8440 Sã mor frumos, la capãtul izbînzii

8441 cînd lupta mîntuirii mi-am sfîrºit
8442 - atunci Hristos cu paºnicii ºi blînzii
8443 mã va primi în cerul fericit.

8444 Sã mor frumos, sã mor frumos

8445 pentru Isus
8446 ºi voi fi dus, ºi voi fi dus
8447 în ceruri sus...

8448 Sã mor frumos, la capãtul rãbdãrii

8449 cînd voi sfîrºi întregul crucii drum
8450 - atunci cu slava dulce-a-ncununãrii
8451 Hristos îmi va plãti ce-ndur acum.

8452 Sã mor frumos ca seara unei zile

8453 ce asudînd în munca grea s-a stins
8454 - atunci voi strînge-n mîinile umile
8455 un aur veºnic semãnat în plîns.

8456 Sã mor frumos ca vorba-n sãrutare

8457 ca noaptea-n zorii cerului senin
8458 - atunci mi-ar fi-nvierea sãrbãtoare
8459 ºi Veºnicia un ospãþ divin.

8460 Sã mor frumos, pe braþele iubirii

8461 din ea plecînd, în ea întîmpinat
8462 - atunci în moºtenirea Nemuririi
8463 voi fi cu ea, de El încununat.
 Pag. 316

8464 109 - Viaþã, moarte ºi înviere

8465 1 - Existã un loc al binecuvîntãrii ºi un loc al blestemului.

8466 Existã un pãmînt al celor vii - ºi unul al celor morþi.
8467 Existã fii ai învierii - ºi existã fii ai morþii.
8468 Cine ascultã glasul lui Hristos ºi vine la El, trãieºte pentru viaþã ºi moare pentru înviere.
8469 Va veni o zi în care toþi cei îngropaþi în pãmîntul celor vii, vor auzi glasul binecuvîntat
8470 al chemãrii Celui Veºnic Viu chemîndu-i la slavã - ºi ei vor învia mergînd la El.
8471 Aceºtia sînt morþi care aud ºi vãd pe Dumnezeu.
8472 Alege-þi astãzi partea sã fii cu ei, venind la El.

8473 2 - Cînd un pãcãtos este chemat de douã ori sã se îndrepte iar el de douã ori se
8474 împotriveºte chemãrii ºi refuzã sã-L asculte pe Dumnezeu,
8475 aceluia Dumnezeu îi ia pentru totdeauna dorinþa de a se mai îndrepta.
8476 ªi acest om devine un mort, înainte de a muri.

8477 3 - Mulþi fii ai lui Dumnezeu care au în ei inimã rea ºi lumeascã, vor pieri. ªi mulþi fii
8478 ai lumii care au în ei inimã bunã, vor fi mîntuiþi.
8479 Fiindcã Dumnezeu nu Se uitã la înfãþiºare, nici la nume, - ci la inimã Se uitã El.

8480 4 - Cine zice: dacã Faraon este mai tare, vom rãmîne ºi vom sluji lui Faraon, iar dacã
8481 Dumnezeu este mai tare, - vom merge ºi vom sluji lui Dumnezeu, - acela este un viclean iar
8482 Dumnezeu îl va lepãda de la Faþa Lui.
8483 Cine are inima lui pentru Domnul, acela sã ia partea Domnului cu hotãrîre de la început
8484 - ºi s-o ducã pînã la sfîrºit.
8485 Cei cu inima împãrþitã nu vor locui lîngã El ºi nu vor vedea slava Lui.

8486 5 - Este o vreme cînd trebuie sã te rogi ºi este o vreme cînd trebuie sã lucrezi. Cunoaºte bine
8487 acest adevãr.
8488 Cine lucreazã cînd trebuie sã se roage sau se roagã cînd trebuie sã lucreze, este asemenea
8489 aceluia care merge la semãnat în vremea seceriºului... ºi merge la seceriº în vremea
8490 semãnatului.
8491 Sã nu se aºtepte la binecuvîntare, fiindcã este cu neînþelepciune.

8492 6 - Cel rãu ºi din dulce face amar, iar Domnul ºi din amar face dulce.
8493 Omul are nevoie de dulce pentru ca sã se îndulceascã ceea ce este amar, dar Dumnezeu
8494 îndulceºte amarul cu amar, pentru cã mare ºi nemãrginitã este puterea Lui.
8495 De aceea suferinþa celui credincios se face o bucurie veºnicã ºi moartea celui iubit de
8496 Dumnezeu se preface un cîntec de biruinþã veºnicã.
8497 Chiar Mîna Lui care rãneºte, în acelaºi timp ºi vindecã.
 Pag. 317

8498 7 - Dumnezeul ºi Împãratul nostru Cel Nevãzut nu este ca împãraþii pãmîntului cei vãzuþi.
8499 El nu spune robilor Sãi: voi sã-Mi daþi sã mãnînc, voi sã-Mi daþi sã beau, voi sã munciþi
8500 pentru odihna Mea ºi sã muriþi pentru Viaþa Mea.
8501 Ci El ne dã nouã sã mîncãm ºi El ne pregãteºte sã bem. El lucreazã pentru folosul nostru
8502 ºi El a murit pe Cruce pentru ca noi sã avem viaþã veºnicã.
8503 Cu cît mai mult ar trebui sã avem dorinþa de a-L sluji ºi trãi pentru El!

8504 8 - Moise lupta cu rugãciunea în timp ce poporul lupta cu armele. Cît timp era rugãciune,
8505 poporul biruia. Cînd înceta rugãciunea, înceta ºi puterea.
8506 Ferice de poporul care luptînd are pe cineva care se ºi roagã.
8507 Muncind, are pe cineva care se ºi roagã.
8508 Suferind, are pe cineva care se ºi roagã.
8509 Poporul care nu mai are rugãciune, este pierdut.

8510 9 - Nimic nu este cu neputinþã dacã crezi ºi dacã te rogi puternic lui Dumnezeu.
8511 Dar pentru minunile mari este nevoie de oameni mari ºi de credinþe mari. Atunci se aratã
8512 cel mai vãdit mãreþia Puterii Celui Atotputernic, spre Gloria Sa veºnicã.
8513 În momentele cele mai grele, sã ne rugãm cel mai fierbinte - ºi Dumnezeu va face
8514 minunea cea mai mare.
8515 Preamãriþi atunci pe Dumnezeu cu o cîntare unicã.

8516 10 - Preamãriþi pe Dumnezeul Cel Veºnic pentru Cuvîntul Sãu Cel Veºnic, temeþi-vã de
8517 Cuvîntul Sãu ºi ascultaþi-L.
8518 Cuvîntul lui Dumnezeu este mai de preþ ca lumina, fiindcã Lumina este în El.
8519 Este mai sfînt ca Adevãrul, fiindcã în El este Adevãrul.
8520 Este mai mare ca Dreptatea, fiindcã ea se cuprinde în El.
8521 Este mai dulce decît Dragostea, fiindcã ea din El este.
8522 Este mai scump ca Iertarea, fiindcã în El este ea.
8523 Cuvîntul lui Dumnezeu este mai mare ca toate acestea, este atît de mare cît El, fiindcã El
8524 este El.
8525 Vai de oricine nu se supune Lui, vai de oricine cautã sã-L rupã sau sã-L ardã.

8526 11 - Domnul Isus a zis: Orbii vãd, ºchiopii umblã, leproºii se curãþesc, surzii aud, morþii
8527 înviazã... muþii grãiesc.
8528 Sãracilor li se vesteºte Evanghelia.
8529 Cum se fac aceste minuni? - Prin puterea Evangheliei care este Cuvîntul lui Dumnezeu.
8530 Acest Cuvînt face aceste minuni. Ferice de oricine Îl primeºte, fiindcã oriunde El este
8531 primit se face o minune.

8532 12 - Ia-mã cu Tine, Iubitul meu Isus, nu mã mai lãsa singur niciodatã. Atîtea primejdii
8533 sînt în singurãtate. Atît de trist este trandafirul care se scuturã necules.
8534 Atît de zdrobitã este mîna care se retrage nestrînsã...
8535 Atît de amare sînt lacrimile care se uscã singure.
8536 M-am despãrþit de toþi pentru Tine.
8537 Acum nu mai am pe nimeni, pe nimeni.
8538 Sã nu mã mai laºi, sã nu mã mai laºi sã mor singur...
8539 Iubitul, Iubitul, Iubitul meu Isus.
 Pag. 318

8540 13 - Cînd Dumnezeu a fãcut legea ºi a vrut s-o dea oamenilor, a încredinþat-o mai întîi
8541 femeilor zicîndu-le:
8542 - Dacã femeia o primeºte ºi vrea ca ea sã fie þinutã în casã ºi în popor, - Legea Mea va
8543 fi þinutã pentru cã femeia face ce vrea din casa ei ºi din poporul ei.
8544 Mult poate femeia, de aceea rãspunderea ei este foarte mare, faþã de familia ei ºi faþã de
8545 poporul ei.
8546 Dacã Dumnezeu ar fi înºtiinþat-o pe Eva poate cã n-ar fi pãcãtuit nici Adam.

8547 14 - Greu este începutul oricãrui lucru...

8548 ºi mai greu decît orice este ascultarea
8549 ºi începutul ei. De aceea este scris:
8550 Dumnezeu iubeºte ascultarea mai mult decît jertfele.
8551 Fericit cine începe sã asculte, cãci cine ascultã în suferinþã va începe sã asculte ºi în
8552 bucurie.
8553 A asculta pe Dumnezeu este bucuria cea mai mare. În asta stã învierea fiindcã este scris:
8554 - ªi cei ce-L vor asculta - vor învia.

8555 15 - Cînd Domnul nostru Isus Hristos ne-a dat Legea Sa ºi le-a spus ucenicilor Sãi:
8556 - Vã dau poruncã, - ucenicii L-au vãzut foarte trist pe Domnul lor.
8557 Unul din ucenici se spune cã ar fi întrebat pe Domnul:
8558 - Doamne, de ce eºti trist cînd ne dai porunca asta?
8559 - Pentru cã voi ºtiþi ce este ea acum cînd Eu v-o dau, - a zis Domnul, - dar Eu ºtiu ce vor
8560 face din ea urmaºii voºtri.

8561 16 - Cînd Dumnezeu a spus poruncile Sale - s-a fãcut tãcere în tot cuprinsul cerurilor ºi
8562 al pãmîntului, toate tãcurã, apele se oprirã, focul înceta, tunetul amuþi, ecoul se pierdu,
8563 heruvimii ºi serafimii încetarã sã zboare ºi sã cînte, iar în liniºtea atotstãpînitoare toþi au
8564 putut înþelege cã în afarã de Dumnezeu nu mai este nimic.
8565 ªi înafarã de Iubire, porunca Lui unicã, nu mai este nici o altã poruncã.

8566 17 - Oamenii n-au putut asculta glasul lui Dumnezeu ºi de aceea au pãcãtuit.
8567 Oricine Îl ascultã nu poate pãcãtui, oricine pãcãtuieºte nu-L poate asculta.
8568 Toate celelalte au ascultat glasul lui Dumnezeu ºi n-au cunoscut pãcatul, decît cel al
8569 omului ºi a urmãrilor acestuia.

8570 18 - Fiecare om trebuie sã moarã... dar cel ce crede în Isus nu moare ci trece din moarte
8571 la viaþã, cum trece dinafara casei sale prin uºã, - bucãtãria ºi siguranþa odihnitoare a casei
8572 dorite.
8573 Cine are o casã o preþuieºte prea puþin, cine n-are, o preþuieºte prea mult.
8574 Cine are o urã o întîlneºte prea des, - cine are o iubire o întîlneºte prea rar...
 Pag. 319

8575 19 - Doamne, iatã-mã aproape ºi de capãtul drumului...

8576 Sînt unul dintre oamenii care au trãit prea mult.
8577 Am umblat atît de mult încît mi s-au tocit picioarele pînã la genunchi... nu mi-au mai
8578 rãmas decît genunchii spre a veni cãtre Tine.
8579 De cîte ori am vãzut, mi s-au topit ochii - nu mi-au mai rãmas decît lacrimile spre a Te
8580 privi.
8581 De cîte ori am auzit, mi s-au asurzit urechile, nu mai am decît amintirea cu care sã Te
8582 aud.
8583 De buze nu mai am nevoie, cãci ºi aºa nu mai am cine sã mã mai sãrute unic.
8584 În locul inimii am numai un jãratic pe care nu-i nimeni sã mai punã nici un fir de tãmîie.
8585 În jurul meu au crescut alþii cãrora trebuie sã le fac loc.
8586 Dumnezeul meu iartã-mã cã am trãit prea mult ºi am fãcut prea puþin, am vorbit prea mult
8587 ºi am spus prea puþine...
8588 Mi-ai dat sã scriu o mie de cãrþi - ºi n-am început decît una. Pe toate celelalte le duc gata
8589 în mine spre Veºnicia în care mã scufund ca într-un uriaº clopot de aur.
8590 Fã-mã limba nevãzutã a acestui clopot cu o mie de rezonanþe pentru cele o mie de nume
8591 ale Tale, dintre care cel mai frumos ºi mai dulce este
8592 Iubire,
8593 I s u s ...

8594 20 - Cel ce adevereºte aceste lucruri zice:

8595 Da, Eu vin curînd.
8596 Amin. Vino Doamne Isuse.
8597 Harul Domnului Isus Hristos
8598 sã fie cu voi cu toþi.
 Pag. 320

8599 Isus a fost Biruitorul...

8600 Isus a fost Biruitorul

8601 în orice lupte pîn-acum
8602 - vrãjmaºii Lui s-au dus în beznã
8603 ºi în uitare
8604 ºi în scrum...
8605 Din orice ruguri ºi cuptoare
8606 în orice veac prigonitor,
8607 cu oriºicîþi vrãjmaºi puternici,
8608 - Isus a fost Biruitor!

8609 Isus a fost Isus, slavã Lui

8610 Isus este Isus, slavã Lui, slavã Lui
8611 Isus va fi Isus, slavã Lui, slavã Lui
8612 slavã Lui.

8613 Isus e ºi-azi Biruitorul,

8614 oricîte lupte sînt ºi-acum
8615 - vrãjmaºii Lui se duc în beznã,
8616 ºi în uitare
8617 ºi în scrum.
8618 Oricît se-agitã vînt potrivnic
8619 ºi oricît val asurzitor
8620 mai strãlucit trecînd prin toate
8621 - Isus e ºi-azi Biruitor.

8622 Isus va fi Biruitorul,

8623 cînd va sfîrºi tot ce-i acum
8624 vrãjmaºii Lui vor fi-atunci beznã,
8625 vor fi uitare,
8626 vor fi scrum.
8627 În strãlucirea negrãitã,
8628 slãvit de-al Veºniciei Cor
8629 împãrãþind pe totdeauna,
8630 - Isus va fi Biruitor.
 Pag. 321

8631 Isus e-n veci Biruitorul

8632 - sã ºtiþi voi toþi ai Lui acum,
8633 sã nu vã temeþi nici de beznã,
8634 nici de uitare,
8635 nici de scrum,
8636 cãci El vã dã o-mpãrãþie
8637 ºi-un rai
8638 ºi-un chip
8639 ºi-un Viitor
8640 cum n-a vãzut nici cerul încã
8641 - Isus e-n veci Biruitor.

8642 Slãvit fii Tu Biruitorul

8643 de Ieri,
8644 de Astãzi
8645 ºi din veci,
8646 slãvit fii Tu Cel ce prin toate,
8647 Mãreþ ºi Preaputernic treci,
8648 prin Tine ºi noi vom ajunge
8649 biruitori la cei de Sus
8650 cîntarea Biruinþei Tale,
8651 cîntînd,

8652 - Isus,
8653 - Isus,
8654 - Isus...
Pag. 322
 Pag. 323

8655 SfîrÕitul caietului 2

8656 din
8657

8658 Cuget|ri Nemuritoare

8659 M|rg|ritarul Ascuns

8660 Slãvit sã fie Domnul.

 Pag. 324

8661 3 - Piatra Scumpã

8662 - caietul 3 -

8663 - scurte ºi scumpe meditaþii zilnice -

8664 de

8665 Traian Dorz

8666 Slãvit sã fie Domnul!

 Pag. 325

8667 Isaia, 28, 16

8668 Iatã pun ca Temelie în Sion o Piatrã,

8669 o Piatrã Încercatã, o Piatrã Scumpã
8670 Piatra din Capul unghiului clãdirii
8671 Temelia Puternicã...
8672 cel ce o va lua ca sprijin,
8673 nu se va grãbi sã fugã...

8674 Matei 21, 42

8675 Piatra pe care au lepãdat-o zidarii

8676 a ajuns sã fie pusã în capul unghiului
8677 Domnul a fãcut acest lucru
8678 ºi el e minunat în ochii noºtri.

8679 Efeseni 2, 10-21

8680 În El toatã Clãdirea bine închegatã

8681 creºte ca sã fie un Templu Sfînt
8682 ... în Hristos am fost zidiþi ºi noi
8683 pentru faptele bune
8684 pe care le-a pregãtit Dumnezeu
8685 mai dinainte
8686 ca noi sã umblãm în ele.

8687 1 Petru 2, 6

8688 ... Hristos este Piatra Aleasã ºi Scumpã

8689 ºi oricine se încrede în El
8690 nu va fi dat de ruºine!
 Pag. 326

8691 Isus Hristos

8692 Marele nostru Dumnezeu ºi Piatra noastrã Scumpã,
8693 Slavã veºnicã Þie...

8694 Pentru cã Tu eºti Piatra Aleasã ºi Scumpã

8695 înaintea Dumnezeului Veºnic
8696 înaintea Bisericii Slãvite
8697 ºi înaintea sufletelor biruitoare.

8698 Pentru cã eºti Jãraticul Divin

8699 care atingîndu-Te de buzele mele,
8700 mi-ai îndepãrtat nelegiuirea
8701 mi-ai îndumnezeit cuvintele
8702 ºi mi-ai strãlucit inspiraþia.

8703 Pentru cã Iubirea Ta este Piatra Albã

8704 pe care mi-ai dat numele tainic
8705 mi-ai însoþit sãrutul nemuritor
8706 ºi mi-ai zãmislit rodul fericit.
8707
8708
8709 ªi pentru cã Tu ne eºti Soarele
8710 Preafericit ºi Unic
8711 strãlucind mai departe decît cele ªapte Ceruri
8712 mai aprins decît cele ªapte Stele
8713 mai frumos decît cele ªapte Candele
8714 ºi mai dulce decît cele ªapte Taine.

8715 - Pune peste întreita noastrã fiinþã

8716 cele patru peceþi ale cununiei veºnice
8717 în cele Patru Nume ale Celui Ascuns
8718 binecuvîntînd tot ce am fost
8719 tot ce sîntem
8720 ºi tot ce vom fi

8721 Slavã veºnicã Þie

8722 Piatra noastrã Scumpã ºi Marele nostru Dumnezeu
8723 Isus Hristos.
 Pag. 327

8724 Fericitã Piatrã Scumpã

8725 Fericitã Piatrã Scumpã

8726 Drag Mîntuitor Iubit
8727 binecuvîntatã fie
8728 ziua-n care Te-am gãsit
8729 binecuvîntat sã fie
8730 cel prin care Te-am aflat
8731 - de-atunci orice pas al vieþii
8732 ne-a fost binecuvîntat.

8733 Scumpa noastrã Temelie

8734 neclintit ne stai de-atunci
8735 pe-a credinþei legãminte
8736 ºi-ale dragostei porunci
8737 Strãlucitele-Adevãruri
8738 pîn-la Tronul Slavei unde
8739 ne e Steagul Luptei pus.

8740 Scump Isus - Comoara noastrã

8741 cea de sfînt ºi veºnic Preþ
8742 Tu ne eºti pe totdeauna
8743 Aurul întregii vieþi
8744 Tu ne strãluceºti toþi vecii
8745 mai frumos ca mii de sori
8746 - pentru miile de haruri
8747 fii slãvit de mii de ori!
 Pag. 328

8748 110 - Hristos - Dumnezeul nostru

8749 1 - Hristos Isus Dumnezeul nostru este Dumnezeul Cel Fãrã de Început.
8750 Înainte de a fi Timpul, cînd era numai Veºnicia, El era.
8751 Cãci Timpul, adicã veacurile, au început odatã cu Credinþa vãzutã ºi se va sfîrºi odatã cu
8752 ea (Evrei 1, 2).
8753 El este înainte de Timp ºi va rãmînea dupã El.
8754 Prin Hristos au fost fãcute ºi Spiritul ºi Materia ºi Timpul.
8755 ªi toate acestea se þin prin El.

8756 2 - Oricine Îl priveºte pe Hristos numai ca pe un om, se înºalã ºi pãcãtuieºte, El fiind

8757 Dumnezeu ºi înainte de a fi om
8758 ºi în timpul Întrupãrii Sale,
8759 ºi dupã ce a pãrãsit firea omeneascã.
8760 ªi tot aºa greºeºte ºi acela care Îl considerã pe Domnul numai Dumnezeu, cu toate cã El
8761 S-a identificat deplin cu firea omeneascã, suferind toate durerile, lipsurile ºi ispitele ei
8762 (Evrei 4, 13-16).
8763 Numai privind la prezenþa permanentã a acestor Douã Firi în Mîntuitorul nostru Isus
8764 Hristos, atunci putem înþelege drept Adevãrul ºi Lucrarea Puterii Sale.

8765 3 - Fiecare fiinþã ºi lucru, - fiecare adevãr ºi realitate, are în ea pe Hristos: Prezenþa Lui,
8766 adeverirea cã izvorãºte din El.
8767 Din El ne tragem obîrºia cu toþii împreunã cu tot ce avem - spune Scriptura
8768 (Fap. Ap. 17, 28).
8769 Tot ce este curat, bun, uman, cinstit, frumos ºi vrednic de primit,
8770 în fiecare operã ºi suflet,
8771 - este partea din Hristos pusã de Dumnezeu acolo.
8772 Nimic n-a fost fãcut fãrã El,
8773 cum nu este un fruct fãrã sãmînþã.

8774 4 - El este Acela care þine Nordul, adicã înþelepciunea, care conduce totul de Sus.
8775 El Sudul, adicã puterea care stãpîneºte pînã în adîncuri.
8776 El este Dragostea de la Apus ºi pînã la Rãsãritul îndepãrtat, care cumpãneºte ºi rãsplãteºte
8777 totul.
8778 El este Iubirea care lumineazã ºi încãlzeºte totul de la Rãsãrit pînã la Apusul îndepãrtat,
8779 formînd astfel cele douã dimensiuni ale Crucii Sale,
8780 în care se îmbrãþiºeazã totul, fiind ºi Linia ºi Cerul.
8781 ªi linia care desparte
8782 ºi cerul care uneºte.

8783 5 - Dacã într-un suflet este Hristos, aceasta se vede îndatã. Dupã cum uºor se poate vedea
8784 cînd undeva este luminã ºi cãldurã.
8785 Lumina ºi cãldura sînt semnul prezenþei lui Hristos într-o inimã,
8786 într-o operã,
8787 într-o casã,
 Pag. 329

8788 într-o predicã.

8789 Fiindcã acolo este atunci strãlucire ºi putere.
8790 ªi se vede roadã!
8791 Cãci roadele sînt dovezile lumii ºi ale vieþii.

8792 6 - Adorat sau hulit, Hristos continuã sã fie problema nr. 1 a omenirii ºi astãzi.
8793 În faþa tuturor oamenilor ºi a tuturor problemelor, Hristos este Viu, Prezent ºi Luminos.
8794 Pentru toate problemele omenirii El este Unica soluþie fericitã.
8795 Nici o problemã nu se poate rezolva bine ºi definitiv fãrã Hristos,
8796 dupã cum nimic nu poate fi lucrat bine ºi frumos pe întuneric fãrã luminã.
8797 7 - În viaþã Hristos lumineazã mintea ta ºi problemele tale,
8798 bucuria ta ºi faþa ta,
8799 ochii tãi ºi faptele tale,
8800 cuvintele tale ºi suferinþele tale,
8801 cãminul tãu ºi umblarea ta.
8802 În clipa morþii Hristos va lumina plecarea ta ºi drumul tãu spre veºnicie
8803 pînã în locul fericit cãtre care te-ai îndreptat încã de pe pãmînt,
8804 prin trãirea ºi credinþa trãirii tale cu viaþa ta în El ºi cu El.

8805 8 - De acum ºi pînã în veac, oricine Îl aratã puternic prin cuvinte ºi fapte pe Isus Hristos,
8806 ca fiind Mielul care ridicã pãcatul lumii,
8807 este un om al lui Dumnezeu.
8808 Cît de puþin în vremea sa a fost preþuit ºi înþeles Ioan Botezãtorul! Acest mare sol ºi mare
8809 trimes al lui Dumnezeu!
8810 Cît de puþin au fost înþeleºi ºi preþuiþi marii trimeºi ai lui Dumnezeu în neamul ºi în
8811 vremea lor, pînã astãzi
8812 de cãtre oamenii cei la care duceau solia lor aleasã ºi mare!
8813 Aºa a fost totdeauna
8814 dar nu va fi aºa pe totdeauna.

8815 9 - Vestind Adevãrul veºnic într-o formã nouã

8816 potrivit vremii noi pe care o trãiesc oamenii,
8817 trimiºii Domnului nu vor fi niciodatã, nici înþeleºi ºi nici primiþi de semenii lor,
8818 care trãiesc mereu privind spre trecut.
8819 Oamenilor le place mereu ceea ce este vechi, ceea ce este cãlduþ, adicã ceea ce este
8820 comod.
8821 Iar trimeºii lui Dumnezeu osîndesc chiar asta.

8822 10 - Dumnezeu ºi oamenii, sînt într-un mare proces contrariu.

8823 - Acest mare proces se desfãºoarã din ce în ce mai crîncen, cu cît se apropie Sfîrºitul,
8824 Inevitabilul Sfîrºit.
8825 Noi sîntem - ºi nu putem sã nu fim martori, ori pentru Hristos, ori împotriva Lui.
8826 Ori în slujba lui Hristos, ori în slujba mamonei.
8827 Drept spune El cã nu existã cale de mijloc.
8828 Nu existã neutralitate.
8829 Ori eºti pentru Hristos, ori eºti pentru Satana.
8830 Noi sã fim de partea lui Dumnezeu.
 Pag. 330

8831 11 - Cît de multe crezuri, învãþãturi, cãrþi, curente ºi idei sînt lumini amãgitoare, ce duc
8832 pe bieþii oameni care le urmeazã, pe cãrãri mincinoase ºi pe drumuri rãtãcite,
8833 lãsîndu-i în întuneric ºi deznãdejde tocmai atunci cînd au nevoie mai multã de ajutorul
8834 luminii.
8835 O, cu cît ar fi fost oamenii mai fericiþi fãrã ele, fãrã aceste lumini mincinoase!
8836 Pentru cã este mult mai bine sã nu ºtii nimic, decît sã ºtii rãu.
8837 ªi a nu avea nici un îndrumãtor, decît a avea unul orb.

8838 12 - Fãrã lumina Domnului Isus nu numai cã nu poþi vedea, dar ºi ceea ce þi se pare cã
8839 vezi, vei vedea deformat, sucit, întors ºi greºit,
8840 înºelîndu-te pe tine ºi pe alþii.
8841 Cu cît eºti un mai mare îndrumãtor al altora, cu atît ai mai mare rãspundere faþã de
8842 Dumnezeu
8843 ºi faþã de cei pe care îi îndrumi
8844 ca sã le araþi adevãrata luminã!
8845 De aceea trebuie sã vii neapãrat
8846 ºi sã rãmîi pe totdeauna
8847 cu Hristos.

8848 13 - ªi astãzi marea mulþime a acelora care ar trebui sã fie ochii curaþi ºi îndrumãtorii
8849 sãnãtoºi ai gloatei, sufãr de orbie sufleteascã.
8850 Din cauza multor necurãþii ºi gunoaie de care nu se curãþã prin lacrimi ºi pocãinþã, ei sînt
8851 ochii rãi, cum spune Mîntuitorul (Apoc. 2, 5).
8852 Umblînd ei înºiºi prin felul lor de viaþã în întuneric, cum ar putea îndruma atunci sãnãtos
8853 pe alþii, în lumina trãirii cu Hristos?

8854 14 - Ce minunaþi sînt însã adevãraþii îndrumãtori creºtini,

8855 adicã ochii sãnãtoºi care se pãstreazã curaþi prin lacrimi ºi smerenie în lumina Domnului
8856 nostru Isus Hristos!
8857 Ce fericitã ar fi lumea dacã ar avea astfel de îndrumãtori totdeauna ºi pretutindeni!

8858 15 - Mergînd la alþii tu nu-i uita totuºi niciodatã pe ai tãi.

8859 Fiecare întoarcere a altora, va atinge o ranã dureroasã în sufletul tãu, dacã ai tãi nu vin
8860 la Isus.
8861 Rana aceasta a ta, va sîngera mereu pînã cînd îi vei vedea tu pe ei venind la Dumnezeu
8862 pe pãmînt.
8863 Sau pînã cînd ei te vor vedea pe tine mergînd la El în cer.
8864 ªi nici sã n-o cauþi s-o vindeci pînã atunci!

8865 16 - Deºi Dumnezeu voieºte ca toþi oamenii sã fie mîntuiþi ºi nimenea sã nu piarã,
8866 totuºi, de toatã dragostea Lui cereascã ºi de toate fãgãduinþele Tainelor Sale cereºti,
8867 se vor împãrtãºi cu adevãrat numai cei care auzind Cuvîntul Sãu Îl ascultã, întorcîndu-se
8868 la El cu credinþã.
8869 ªi primind prin taina pocãinþei,
8870 prin naºterea din nou
8871 pe Domnul Isus Viu ºi trãitor în inima lor.
8872 Apoi se luptã sã împlineascã pînã la moarte Voia lui Dumnezeu.
 Pag. 331

8873 17 - Fãrã ascultarea ºi primirea de cãtre noi cu fapta a naºterii din nou, rãmîne pentru noi
8874 zadarnicã toatã marea lucrare de mîntuire.
8875 ªi tot acest ales drept de fii ai lui Dumnezeu.
8876 Le pierdem toate prin nepãsarea ºi necredinþa noastrã, cum le-au pierdut ºi le pierd atîþi
8877 de mulþi oameni din jurul nostru.

8878 18 - Existã trãire fireascã ºi tot aºa existã ºi trãire duhovniceascã, - dupã cum existã cele
8879 douã lumi pentru care se nasc ºi trãiesc cele douã feluri de oameni.
8880 Lumea fireascã o vedem ºi o putem avea prin umblarea dupã lucrurile ei. Dar lumea
8881 duhovniceascã o putem cunoaºte numai prin credinþã.
8882 ªi o putem moºteni numai prin dobîndirea firii duhovniceºti cu care putem împlini
8883 condiþiile prin care o moºtenim.

8884 19 - În lumea aceasta au un loc ºi o moºtenire totuºi cei care sînt nãscuþi din firea
8885 omeneascã ºi ºi împlinesc aceste condiþii pe care le cere ea.
8886 Dar în lumea viitoare, în Împãrãþia lui Dumnezeu, nu vor putea avea nici un loc, nici o
8887 parte, decît aceia care dupã ce au fost nãscuþi din firea omeneascã de alþii, se nasc ºi ei înºiºi
8888 prin credinþã ºi prin trãirea creºtinã, pentru lumea duhovniceascã, dobîndind o nouã fire, o
8889 nouã cunoaºtere, o nouã fiinþã înafarã de asta fireascã.

8890 20 - Cuvîntul S-a fãcut Trup... El Însuºi prin puterea pe care o are de a-ªi supune toate
8891 legile Materiei ºi Spiritului
8892 El Însuºi S-a fãcut pe Sine un Trup Omenesc,
8893 pe care ªi L-a dezvoltat într-un mod omeneºte normal prin trupul Sfintei Fecioare Maria,
8894 dar duhovniceºte, tainic ºi Dumnezeiesc, potrivit sfintei binecuvîntãri pentru care El
8895 Însuºi trimisese mai înainte pe îngerul Sãu sã o facã Mamei Sale (Luca 1, 26-35).
8896 El Singurul, Creator fiind, - a putut - poate - sã-ªi supunã legile întocmite de El pentru
8897 creaturile Sale, fãrã ca El sã fie supus acestor legi.
8898 Normal nimeni nu poate sã se nascã pe sine însuºi, aceasta este o lege pentru orice trup
8899 omenesc, lege peste care nimeni nu poate trece.
8900 Dar El a trecut! Singurul care S-a fãcut El Însuºi Trup!
8901 El spusese: am putere sã-Mi dau Viaþa ºi am putere s-o iau iarãºi (Ioan 10, 16),
8902 - fãrã ca sã mai aibã nevoie de nimeni pentru a face acest lucru.

8903 21 - Cine oare dintre împãraþii lumeºti ar primi sã se facã un cîine, numai ca sã-i poatã
8904 mîntui pe cîini?
8905 Sã se pogoare de pe tronul sãu, sã se despartã de slava ºi fericirea sa, de familia ºi de
8906 locul sãu, ºi sã primeascã sã ia un trup de cîine ºi locul cel din urmã între cîini, sã ia o soartã
8907 de cîine ºi moarte de cîine... de cîine a nimãnui, de cîine strãin ºi alungat de toþi - numai din
8908 dragoste pentru aceste fiinþe nefericite ºi pentru a le mîntui din nefericirea lor?
 Pag. 332

8909 Nainte de-al Tãu Nume Sfînt

8910 Nainte de-al Tãu Nume Sfînt, nimic n-a fost Isus...
8911 n-a mai fost nici un rãsãrit, n-a fost nici un apus
8912 ci Numele Tãu Sfînt a fost Isus, primul grai
8913 Cuvîntul Tu erai Isus, Lumina Tu erai!...

8914 A rãsãrit Numele Tãu, - ºi foc de mii de sori

8915 þîºnind, a inundat genunchii cu raze ºi culori,
8916 s-au despãrþit nemãrginiri din haos infinit
8917 s-au rînduit învîlvorãri, în cîntec strãlucit.

8918 A rãsunat Numele Tãu, crescînd ºi descrescînd

8919 din El Însuºi apoi mãreþ cei Sus ºi jos, cîntînd
8920 dintre orice sunet, alt cuprins, alte-amintiri
8921 în mii de forme cununînd perechi de mii de miri.

8922 A rãsãrit Numele Tãu, ºi-acel vrãjmaº de-un ceas

8923 s-a prefãcut un praf uitat pe-un drum cu veºnic pas,
8924 ºi har cu har s-a-mpreunat ºi zãri cu zãri s-au strîns
8925 ºi dor cu dor s-a sãrutat în al iubirii plîns.

8926 Va rãsuna Numele Tãu... ºi noi cu cîte sînt,

8927 vom deveni, din El, mereu alt cer ºi alt pãmînt
8928 ºi-n veci, tot noi, alt rãsãrit din orice alt apus,
8929 - din infinit spre infinit un nesfîrºit Isus...
 Pag. 333

8930 Hristos este Împãratul

8931 Hristos este Împãratul

8932 - toþi cîþi Îi slujesc cu zel
8933 fie siguri de izbîndã, - Viitorul este El!
8934 Slavã Lui, slavã Lui, - Viitorul este El!

8935 Hristos este Adevãrul

8936 toþi cîþi sufãr cu Hristos,
8937 fie siguri de izbîndã - El e-n veci Victorios.
8938 Slavã Lui, slavã Lui, - El e-n veci Victorios.

8939 Hristos e-n veci Dreptate

8940 - toþi cîþi sufãr pentru ea,
8941 fie siguri de izbîndã - cît ar þine lupta grea.
8942 Slavã Lui, slavã Lui, - cît ar þine lupta grea.

8943 Hristos e Judecãtorul

8944 - toþi cîþi sînt de El iertaþi,
8945 fie siguri de izbîndã - nu vor mai fi judecaþi.
8946 Slavã Lui, slavã Lui, - nu vor mai fi judecaþi.

8947 Hristos este Învierea

8948 - toþi cîþi sînt ai Lui iubiþi,
8949 fie siguri de izbîndã, pot sã moarã liniºtiþi.
8950 Slavã Lui, slavã Lui, - pot sã moarã liniºtiþi.

8951 Hristos este-nceputul

8952 a tot ce-i Sus ºi jos,
8953 fie siguri de izbîndã, cei ce sînt ai lui Hristos.
8954 Slavã Lui, slavã Lui, - cînte toþi ai lui Hristos.
 Pag. 334

8955 111 - Adevãratul trimes

8956 1 - Adevãratul trimes Dumnezeiesc nu-L predicã ci-L mãrturiseºte pe Hristos.

8957 Mãrturisirea este de o mie de ori mai mult decît predica.
8958 Mãrturisitorul este o flacãrã, predicatorul este un funcþionar.
8959 Predicatorul va vorbi pentru un salar sau pentru o laudã...
8960 Pentru o pîine mai comodã,
8961 pentru o funcþie mai uºoarã,
8962 pentru o satisfacþie a inimii adeseori stãpînitã de trufie ºi de fire lumeascã
8963 (bine ascunsã dupã “rîvna Evangheliei”), -
8964 - dar mãrturisitorul va pãtimi, va asuda ºi se va topi,
8965 pentru a-L face lumii cunoscut pe Mîntuitorul sãu Preaiubit. Pe Hristos.
8966 Aceasta este deosebirea.
8967 Dumnezeu n-a trimis predicatori - ci mãrturisitori ai lui Hristos.

8968 2 - Cît este de la trup pînã la spirit,

8969 de la literã pînã la Duh,
8970 de la obligaþie pînã la iubirea fierbinte,
8971 de la datoriile fireºti pînã la roadele duhovniceºti,
8972 atît este de la Lege ºi pînã la Har
8973 ºi de la o credinþã de nume - la Credinþa adevãratã.

8974 3 - Cea mai desãvîrºitã lege nu-l poate face pe cineva sã plîngã ca un pãcãtos, ºi pentru
8975 el.
8976 Cea mai frumoasã lege nu-l poate face pe cineva în stare sã-ºi dea de bunã voie viaþa
8977 pentru aproapele sãu.
8978 Nici mãcar sã-i ierte ºi sã-i acopere din toatã inima, cu înþelegere ºi cu bunãtate, un pãcat
8979 al acestuia.
8980 Nici sã-i îngãduiascã cu rãbdare ºi blîndeþe pe semeni, gãsind milã ºi alinare pentru
8981 zbuciumul ºi slãbiciunile lor.
8982 Nici nu poate face pe cineva ca din înaltul îndemn al propriei sale conºtiinþe, sã se
8983 jertfeascã trudindu-se spre a face toate aceste haruri.
8984 Cît de minunat ºi de fericit oboseºte, dãruieºte, ajutã, mîngîie, rabdã, iartã, munceºte ºi
8985 suferã Harul în toate acestea!
8986 Fãrã sã-i fie prea greu.
8987 Sau prea mult.
8988 Aceasta este deosebirea dintre Lege ºi Har.

8989 4 - De lege este nevoie numai acolo unde nu s-a ajuns la Har...
8990 Sau unde Harul s-a pierdut.
8991 De obligaþie este nevoie numai acolo unde existã simþãmîntul datoriei din conºtiinþã.
8992 De amintirea datoriei cerute, este nevoie numai acolo unde dragostea pãrtãºiei este uitatã,
8993 dispreþuitã, pãrãsitã ºi cãlcatã.
8994 Ce trist este sã ceri ceva care ar trebui oferit cu cea mai bucuroasã dãrnicie!
 Pag. 335

8995 5 - Sabia Domnului are douã tãiºuri: ºi spre înafarã ºi spre înãuntru.
8996 Harul are douã mijloace de lucru: dragostea ºi nuiaua.
8997 Amîndouã sînt folositoare ºi amîndouã sînt folosite de Aceeaºi Mînã Atotºtiutoare a lui
8998 Dumnezeu,
8999 care urmãreºte ºi mîntuirea noastrã
9000 ºi neºtirbirea Adevãrului Sãu.

9001 6 - Nu dispreþui conþinutul, din pricinã cã þi se pare cã vasul care-l poartã este prea
9002 modest.
9003 Cînd þi se înfãþiºeazã Harul lui Dumnezeu cu adevãrat, sã nu te opreascã simplitatea celui
9004 prin care Dumnezeu þi-l trimite, ci primeºte-L smerindu-te!
9005 Aurul dã valoare ºi pungii în care este þinut.

9006 7 - Adevãrata smerenie este aceea care în smerenie ºi în rãbdare doreºte sincer locul cel
9007 mai din urmã,
9008 ºi sarcina cea mai grea,
9009 ºi rãsplata cea mai micã.

9010 8 - Smerenia nu se va supãra niciodatã,

9011 nu se va certa niciodatã,
9012 nu va pretinde niciodatã merite ºi rãsplatã de la nimeni ºi pentru nimic.
9013 Smerenia renunþã totdeauna,
9014 mulþumeºte totdeauna ºi pentru toate,
9015 ºi este totdeauna liniºtitã, îndelung rãbdãtoare ºi statornic credincioasã.

9016 9 - Smerenia nu se va asemãna pe ea niciodatã cu ceea ce este mai mult, mai bun, mai ales
9017 ºi mai vrednic de cinstit între oameni.
9018 Ci totdeauna va alege mai degrabã desprinderea de meritele ºi calitãþile sale,
9019 decît sã se arate într-o stare mai vãzutã înaintea oamenilor.
9020 De aceea este frumoasã smerenia.

9021 10 - Roadele smereniei lucrate în tãcere ºi în cinste, sînt curate ºi sãnãtoase, totdeauna
9022 dulci ºi sfinþitoare.
9023 Cuvintele smereniei sînt totdeauna mãsurate, înþelepte, rare ºi frumoase.
9024 Pentru cã izvorãsc dintr-o inimã sfinþitã.
9025 ªi dintr-o minte stãpînitã de credinþã vie ºi înþeleaptã,
9026 care nu-ºi pierde niciodatã din vedere marea parte de slãbiciune pe care o are.
9027 Nici nu se uitã decît la cît de puþin împlineºte din ceea ce ar fi nevoie sã fie de fãcut.

9028 11 - Smerenia nu se uitã niciodatã la cît a fãcut,

9029 ci se uitã la cît mai este încã de fãcut înainte.
9030 Nu priveºte la cît este, ci la cît ar trebui sã fie, nu se aºeazã printre cei dintîi, ci printre
9031 cei din urmã,
9032 ºi chiar dacã primeºte o slujbã aleasã ºi sfîntã, trãieºte mereu cu povara temerii ºi cu
9033 conºtiinþa slãbiciunii, cã nu este
9034 ºi cã nu meritã sã se cheme cã este,
9035 ceea ce este, într-adevãr...
 Pag. 336

9036 12 - Puþini oameni din lume spun despre ei înºiºi cã sînt mai puþin decît sînt.
9037 Tuturor li se pare cã sînt mai mult decît sînt.
9038 Puþini oameni zic despre ei adevãrul...
9039 Cei mai mulþi folosesc cuvintele, nu ca sã spunã, ci ca sã ascundã cu ele adevãrul despre
9040 ei înºiºi.
9041 Fiindcã puþini sînt cei care trãiesc în aºa fel încît sã poatã spune tot adevãrul despre ei
9042 înºiºi.
9043 Iar cei care trãiesc în adevãr astfel, aceºtia din smerenie ºi din modestie nu-l spun.

9044 13 - Fiecare dintre noi are ºcoala pe care o aratã prin înþelepciunea sa.
9045 Pregãtirea pe care o aratã, prin dãrniciile sale.
9046 Credinþa pe care o aratã prin faptele sale ºi bogãþia pe care o aratã prin dãrniciile sale.
9047 Aceasta este ceea ce zicem noi fiecare despre noi înºine.
9048 ªi numai aceasta nu înºalã.

9049 14 - Glasul care sunã pentru netezirea cãilor Domnului, sunã mereu în pustiu.
9050 În singurãtate.
9051 ªi în zadar.
9052 Pustiul este locul fãrã ecou.
9053 Acolo poþi striga cã nicãieri nu se aude ºi nimeni nu rãspunde.
9054 Un glas în pustiu este chiar nimic.
9055 O, ce smerenie, ce rãbdare ºi credinþã mare îþi trebuie ca sã strigi acolo unde n-ai nici o
9056 nãdejde sã te audã cineva!
9057 De aceea Ioan Botezãtorul a fost mare. De aceea cei smeriþi sînt mari.

9058 15 - Cei care duc solii lumeºti, mincinoase, hazlii, curioase ºi uluitoare sînt încurajaþi
9059 mereu de ascultãtorii atenþi ºi mulþi.
9060 Dar aceia care duc solia Evangheliei ºi vestirea lui Hristos, vorbesc adesea în pustiu!...
9061 Ce adevãr trist este acesta!

9062 16 - Suflete preaiubit, dacã eºti solul Domnului, strigã în pustiu!

9063 Nu vorbi încet, acolo unde Hristos nu-I ascultat.
9064 Nu vorbi nici prea domol, nici prea dulce, ci strigã.
9065 Acolo unde vezi cã este pustiu sufletesc, trebuie sã strigi,
9066 cãci sufletele sînt depãrtate de tot ºi împotrivitoare faþã de Dumnezeu.
9067 Este nevoie de curaj ºi de voinþã puternicã acolo unde este nepãsare, amorþire ºi
9068 împotriviri neobiºnuite faþã de Hristos.
 Pag. 337

9069 17 - Trimisule ceresc, strigã adevãrul.

9070 Strigã pînã ce vor auzi toþi cei surzi,
9071 toþi cei somnoroºi
9072 toþi cei depãrtaþi
9073 ºi toþi cei îmbãtrîniþi în pãcate,
9074 ori rãtãciþi de multe cãi înºelãtoare, cîte sînt de obicei prin pustiu.
9075 Strigã totdeauna cu putere, cu rãbdare ºi cu credinþã!
9076 Ceva neapãrat se va face,
9077 cineva neapãrat se va trezi.
9078 Dumnezeul nostru nu lasã niciodatã fie chiar în zadar un strigãt puternic ºi sincer pentru
9079 El.

9080 18 - Un sfînt pãrinte, cînd a fost ales episcop, îngrozit de rãspunderea cea mare a unei
9081 astfel de slujbe, a fugit ºi s-a ascuns plîngînd.
9082 ªi cu toate stãruinþele bisericii n-a voit
9083 - el cel mai vrednic de aceastã slujbã -
9084 sã o primeascã. Din pricina nevredniciei pe care spunea el cã ºi-o simte...
9085 Ce mari oameni a avut odinioarã Biserica Domnului -
9086 - deºi rãspunderea de astãzi e ºi mai mare!

9087 19 - În mijlocul lumii istorice,

9088 în mijlocul lumii geografice,
9089 în mijlocul lumii religioase,
9090 în mijlocul lumii ºi Universului,
9091 - stã Hristos prin opera Sa,
9092 prin Persoana Sa,
9093 prin toatã prezenþa Sa copleºitoare ºi de neînlãturat,
9094 pentru ca, în egalã mãsurã sã poatã fi cunoscut, vãzut, slujit sau descoperit, de cãtre toþi
9095 cu uºurinþã!
9096 Vai de cine se uitã ºi nu-L vede.
9097 Aude ºi nu-L ascultã.
9098 I se aratã ºi nu crede.
 Pag. 338

9099 O, Domnul meu Sfînt

9100 O, Domnul Sfînt

9101 în veci am sã cînt,
9102 iubirea Ta dulce
9103 cã-n inima mea
9104 iubirea din ea
9105 creºte ºi strãluce.

9106 Ce dulce adãpost

9107 Isus mi-au fost
9108 aripile Tale
9109 sub ele-am trecut
9110 frumos ºi plãcut
9111 a plîngerii vale.

9112 Ce sfinte iubiri

9113 mi-ai dat însoþiri
9114 sãrut ºi cîntare
9115 ºi numa-n senin
9116 îmi vãd pe deplin
9117 a dragostei zare.

9118 La cîte Þi-am spus

9119 o, Dulce Isus
9120 ce oare-aº mai spune
9121 cînd Tu mi-ai fãcut
9122 tot chinul trecut,
9123 o dulce minune.
Pag. 339
 Pag. 340

9124 112 - Cel Unul ºi Unicul

9125 1 - Hristos este Piatra din Capul Unghiului.

9126 O, oameni de pretutindeni ºi de totdeauna,
9127 - în mijlocul vostru, Temelia Veºnicã, stã Unul,
9128 El Unicul,
9129 - ºi voi nu-L cunoaºteþi!...
9130 În mijlocul ºtiinþei ºi filozofiei stã El,
9131 soluþia unicã ºi criteriul unic,
9132 fãrã de care nu se poate rezolva nimic, real ºi convingãtor.
9133 Ferice de înþelepciunea care-L descopere!

9134 2 - Hristos este Coloana Infinitã

9135 ºi Punctul Unic Nemiºcat
9136 ºi Osia întregului Sistem,
9137 El este Miºcarea Nordului Infinit în jurul cãruia toate se miºcã,
9138 cu o ascultare neprefãcutã
9139 din clipa cînd El S-a exteriorizat din Tatãl,
9140 creînd Legile ºi Tainele cãrora numai El Singur nu le este supus
9141 (Filip. 3, 21; 1 Cor. 15, 28).

9142 3 - Hristos stã în mijlocul Matematicii, El Cel Întreg,

9143 de la care pornesc, adãugîndu-se toate celelalte cifre
9144 sau din care ies
9145 ºi în Plus-Infinit ºi în Minus-Infinit.
9146 Cãci, în mare, este El, multiplicat cu El Însuºi
9147 pînã cînd se ajunge la numãrul pentru care nu mai este denumire,
9148 cum nu mai este nici sfîrºit.

9149 4 - În mijlocul Medicinei stã Hristos, Singurul Medic Desãvîrºit.

9150 Puterea ºi ºtiinþa lui Hristos au vindecat ºi vindecã încã în chip minunat,
9151 cazuri care sînt inexplicabile chiar ºi pentru medicina cea modernã ºi pretenþioasã de
9152 astãzi.
9153 El nu va fi întrecut niciodatã ºi de cãtre nimeni.

9154 5 - În mijlocul Bisericii Sale stã Hristos!

9155 - Dar cîþi oare Îl cunosc?
9156 Cîþi Îl vãd ºi Îl adorã cu toatã tãria sufletului lor?
9157 În mijlocul Adunãrii ºi Lucrãrii Sale, stã El Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos,
9158 în mijlocul vorbirilor noastre,
9159 în mijlocul tuturor cîntãrilor ºi al rugãciunilor noastre ar trebui sã fie numai El,
9160 focul ºi puterea, vibraþia ºi dulceaþa, harul ºi înãlþarea tuturor.
9161 Fiecare, cînd este aºa.

9162 6 - Cu cît cineva poartã un conþinut mai de valoare, cu atît va fi mai modest ºi mai tãcut,
9163 dupã cum cineva care poartã un gol lãuntric, va face mai mult zgomot în jurul sãu.
 Pag. 341

9164 Ca butoiul gol, sau cãruþa goalã.

9165 Cel care duce aur, merge tãcînd.
9166 Cel cu adevãrat vrednic, nu se va lãuda cu aceasta niciodatã.
9167 Cine se laudã, acela nu este,
9168 iar cine este, nu se laudã.
9169 Lucrarea Domnului îºi are temelia ºi iubirea ºi vîrful ei.
9170 ªi începutul ºi sfîrºitul ei.
9171 Prin iubire numai, le putem pricepe ºi descoperi toate!
9172 Fãrã de ea, nimic.
9173 În iubire este puterea ºi temelia adevãrului.
9174 Nimic nu lucreazã dacã nu se clãdeºte pe acest fundament solid.
9175 ªi cu acest material trainic, plãcut ºi scump.

9176 8 - Începutul propovãduirii Sale, Domnul l-a fãcut în Betania (Bethara),

9177 iar sfîrºitul ei, înãlþarea Sa de pe pãmînt în ceruri, tot acolo l-a fãcut (Luca 24, 50).
9178 Ca un ultim omagiu adus acestui loc al iubirii.
9179 Sfîrºind Lucrarea Lui de pe pãmînt, Domnul le-a lãsat dulcea nãdejde ºi mîngîiere pentru
9180 toþi cei preaiubiþi ai Sãi, - cã celor ce trãiesc în iubire, Dumnezeu le face ºi le pãstreazã cel
9181 mai mare har.

9182 9 - Lumea a cunoscut multe locuri zidite pe forþã,

9183 sau pe bani,
9184 sau pe glorie,
9185 sau pe teroare,
9186 sau pe minciuni,
9187 dar nici una din ele n-au supravieþuit timpului.
9188 Singurã Lucrarea lui Hristos întemeiatã pe iubire, a supravieþuit veacurilor ºi prãbuºirii,
9189 fiindcã este ziditã pe El!
9190 A rãmas mereu ºi va rãmînea mereu, numai ce este întemeiat pe iubire...
9191 Adicã pe singura temelie veºnicã.

9192 10 - De ce oare noi oamenii mereu ne închipuim cã trebuie sã fie altfel de cum se întîmplã
9193 într-adevãr?
9194 Oamenii aºteptaserã în Isus pe un leu din sãmînþa lui Iuda
9195 ºi pe un împãrat din David,
9196 - iar ei vãd acum un Miel ºi un Rob...
9197 Era un leu sub înfãþiºarea unui Miel.
9198 ªi un împãrat sub înfãþiºarea unui Rob.
9199 De aceea oamenii nu L-a cunoscut.

9200 11 - Puterea prin smerenie.

9201 ªi mãreþia prin ascultare
9202 ºi simplitatea prin iubire
9203 - aceasta este calea Lucrãrii lui Dumnezeu cea tainicã ºi sfîntã.
9204 În felul acesta au apãrut toþi trimiºii lui Dumnezeu ºi aºa vor fi pînã la sfîrºit:
9205 Tatãl a trimis un Miel ºi un Rob...
9206 Fiul a trimis niºte miei ºi niºte robi (Luca 10, 3).
 Pag. 342

9207 12 - Cine are între oamenii ºi între fraþii sãi colþi, gheare ºi copite, - acela nu este un miel,
9208 ci o fiarã.
9209 Cine este dezbinat, nesupus ºi neascultãtor în Lucrarea lui Dumnezeu,
9210 acela nu este un rob ci un vrãjmaº ºi un potrivnic.
9211 - Aceºtia nu sînt ai lui Hristos, ci ai lui mamona.

9212 13 - Fiecare trimis al Domnului are un duh al sãu

9213 ºi fiecare lucrare are un duh al sãu.
9214 Datoria noastrã este sã cercetãm duhurile dacã sînt de la Dumnezeu sau nu.
9215 Cãci sînt atîtea duhuri care vin în Numele Sãu, dar nu sînt ale Lui (1 Ioan 4, 1-3).

9216 14 - Duhul lui Dumnezeu are ca semne smerenia, rãbdarea ºi roadele dulci ale trãirii
9217 înfrînate, neprefãcute,
9218 seriozitatea fãrã mîndrie,
9219 bunãtatea fãrã laudã,
9220 iubirea fãrã necurãþie,
9221 modestia fãrã zgîrcenie,
9222 cãldura fãrã dogoare.

9223 15 - Fiul adevãrat al lui Dumnezeu este numai acela peste care vezi Duhul nu numai
9224 pogorîndu-Se asupra lui.
9225 Adicã acela care dacã s-a nãscut din nou - apoi ºi trãieºte ca un om nou.
9226 Dacã a venit la Dumnezeu, - apoi ºi rãmîne în Dumnezeu.
9227 Dacã a început o viaþã nouã duhovniceascã, - apoi o ºi duce cu statornicie rodnicã, pînã
9228 la sfîrºit.

9229 16 - Botezul cu Duhul Sfînt este numai revãrsarea darului ceresc cu care Domnul Isus îi
9230 împãrtãºeºte pe cei ce împlinesc faþã de El, cele trei condiþii pe care El le-a împlinit faþã de
9231 Tatãl Ceresc, ºi anume:
9232 - biruinþa în contra pãcatului ºi a diavolului,
9233 - Jertfa ºi Jertfirea în Lucrarea mîntuirii Sale
9234 - ºi sfinþirea în lucrarea ascultãrii de toatã Voia Sa.
9235 Fãrã aceste trei condiþii nimeni n-a primit niciodatã botezul cu Duhul Sfînt.
9236 Iar dovada lui sînt roadele Duhului (Gal. 5, 22).

9237 17 - Oricine nu-ºi dã toate silinþele sã uneascã cu credinþa sa fapta,

9238 apoi cunoºtinþa ºi înfrînarea,
9239 rãbdarea ºi evlavia,
9240 dragostea de fraþi ºi iubirea de oameni,
9241 - acela oricîte stãruinþe ar depune a primi botezul Duhului Sfînt, în zadar.
9242 Cine nu le are pe acestea din belºug în el, este un orb, umblã cu ochii închiºi ºi a uitat cã
9243 a fost curãþat de vechile lui pãcate (2 Petru 1, 5-11).
9244 De acest om plinãtatea Duhului Sfînt va fi totdeauna departe.
9245 Iar dacã totuºi el are un duh, - nu este Cel Sfînt.

9246 18 - Sã nu se înºele nimeni în privinþa aceasta, fiindcã duhul mincinos, mai ales aici,
9247 lucreazã cu foarte mare vicleºug fãcîndu-i pe mulþi sã creadã cã harul Botezului cu Duhul
9248 Sfînt se poate dobîndi ºi fãrã biruinþa asupra pãcatului, fãrã jertfa vieþii ºi fãrã sfinþirea ascultãrii
9249 depline.
 Pag. 343

9250 Acesta este cu neputinþã astfel.

9251 19 - Mulþi stãruiesc pentru dobîndirea Botezului cu Duhul Sfînt, nu pentru a-L sluji ºi
9252 slãvi pe Dumnezeu cu o viaþã mai predatã Lui,
9253 cu o jertfã mai deplinã
9254 ºi cu o ascultare mai sfîntã,
9255 - ci pentru a se mai mîndri ºi cu aceasta pe ei înºiºi faþã de alþii.
9256 Unor astfel de îngîmfaþi, duhul mincinos le dã falsul botez al sãu, prefãcut ºi amãgitor
9257 spre pierzarea lor (2 Tes. 2, 9-12).

9258 20 - Fraþilor ºi surorilor, rugaþi-vã Domnului sã vã ajute sã umblaþi în smerenie, dupã

9259 virtuþile Mîntuitorului,
9260 pentru ca El sã vã dea Botezul cu Duhul Sfînt (Luca 3, 16).
9261 ªi sã vã fereascã de umblarea îngîmfãrii, ca sã nu cãdeþi în mrejele duhului mincinos,
9262 fiindcã cei ce cad în ele adesea nu mai scapã niciodatã.

9263 Isus a venit...

9264 Isus a venit odatã

9265 cînd în Iesle S-a nãscut
9266 din Fecioara Preacuratã
9267 pentru acest pãmînt pierdut,
9268 - atunci El ne-a dat Cuvîntul
9269 Sfînt al Tatãlui Ceresc
9270 ºi S-a dat rãscumpãrare
9271 pentru toþi cei ce-L primesc.

9272 Isus vine-a doua oarã

9273 cînd la uºa fiecui
9274 stã ºi bate ºi aºteaptã
9275 sã-L primeascã-n viaþa lui
9276 - atunci El cum îl primeºte
9277 îi dã naºterea de Sus,
9278 ºi pãrtaº îl face slavei
9279 veºnice din care-a spus.

9280 ªi Isus a treia oarã

9281 o sã vinã în curînd,
9282 punînd capãt fãrãdelegii
9283 ºi cununile-aducînd.
9284 - Atunci El la fiecare
9285 rãsplãti-i-va pe deplin
9286 ori cu veºnicu-ntuneric
9287 ori cu veºnicul senin...
Pag. 344
 Pag. 345

9288 Numai în Luminã...

9289 Numai în luminã umbra ta þi-o vezi

9290 fãrã de luminã, - nu vrei sã þi-o crezi,
9291 - pînã n-ai puternic Duhul lui Hristos
9292 nu vei recunoaºte cã eºti pãcãtos!

9293 Numa-n Calea Dreaptã vezi ce e cotit

9294 fãrã ea nu ºtie nimeni ce-i greºit,
9295 - fãrã-o-nvãþãturã, sãnãtos dreptar
9296 omu-i ca pe-o mare noapte fãrã far...

9297 Numa-n unitatea fraþilor mergi drept

9298 fãrã ei mergi numai drumul ne-nþelept,
9299 între fraþi eºti pururi binecuvîntat
9300 fãrã ei poþi merge numai la pãcat.

9301 Numai cu aceasta omul e-n Hristos

9302 omul fãrã ele este-un mincinos,
9303 ºi-nºelat se duce cãtre-un orb pustiu
9304 ºi-o sã vadã asta numai prea tîrziu...
Pag. 346
 Pag. 347

9305 113 - Mãrturisitori cere Domnul

9306 1 - Nici o mãrturisire nu poate avea putere ºi crezare, dacã nu se întemeiazã pe aceste
9307 cuvinte: Eu am vãzut!...
9308 Cãci cine n-a vãzut el însuºi, cu ochii lui - ceea ce susþine - nici el nu poate fi credincios
9309 deplin
9310 ºi nu poate nici convinge pe alþii.
9311 De ce oare atîtea predici sînt lipsite de putere ºi de viaþã?
9312 De ce atîþia predicatori vorbesc zadarnic,
9313 dacã nu chiar stricãtor, sufletelor ºi adevãrului?
9314 De ce cuvintele lor nu miºcã pe nimeni ºi nu rodesc nimic bun în nimeni?
9315 Pentru cã ei înºiºi n-au trãit ceea ce spun!

9316 2 - Pe aleºii Sãi, Domnul îi trece prin multe încercãri ºi experienþe în lume,
9317 nu numai pentru a-i verifica, a-i curãþi, ºi a-i învãþa,
9318 ci mai ales pentru cã El, avînd nevoie de ei ca de niºte mãrturisitori în lume, ei au nevoie
9319 sã se încredinþeze personal de adevãrul pe care trebuie sã-l mãrturiseascã cu puterea celui
9320 deplin convins,
9321 a celui ce a vãzut cu ochii lui.
9322 Iar ei, nicãieri nu-L vor putea cunoaºte cu adevãrat pe Isus, ca în mijlocul valurilor ºi al
9323 încercãrilor.
9324 De aceea cine nu le cunoaºte - nu poate fi un ales al lui Hristos.

9325 3 - Dragul meu frate, tu trebuie sã crezi ceea ce spui!

9326 Pentru ca sã fi crezut ºi tu de cãtre alþii!
9327 Iar ca sã te convingi, sã crezi cu adevãrat, trebuie sã fi ºi tu dus acolo. Acolo unde poþi
9328 vedea minuni.
9329 De aceea trebuie sã treci ºi tu prin nenorociri,
9330 ca strigînd ºi cerºind ajutorul Domnului,
9331 sã te convingi cã El este, ºi cã rãspunde.
9332 Minute sînt experienþele cu Dumnezeu.
9333 Dar puþini le rezistã.

9334 4 - Hristos nu are nevoie de lume pentru vestirea Sa, nici de predicatori, nici de
9335 funcþionari, nici de artiºti,
9336 ci are nevoie de mãrturisitori!
9337 Predicator poate fi oricine are o cunoºtinþã. Sau i se pare cã o are.
9338 Funcþionar poate fi oricine are o ºcoalã. Sau crede cã o are.
9339 Artist poate fi oricine are ceva talent, sau îºi închipuie cã-l are,
9340 - dar mãrturisitor nu poate fi decît acela care L-a vãzut ºi L-a cunoscut adînc ºi real pe
9341 Hristos.
9342 Din propria sa experienþã.
 Pag. 348

9343 5 - Scumpi fraþi lucrãtori ai Domnului, aveþi grijã de cei care trebuie sã rãmînã în locul
9344 vostru purtãtori de steaguri în lupta Domnului Isus.
9345 Creºteþi ºi hrãniþi fii sãnãtoºi
9346 ºi ucenici vrednici pentru Domnul.
9347 Ocupaþi-vã de ei mereu cu rãbdare ºi cu grijã, ca sã poatã avea tot ce le este de folos ºi
9348 de lipsã, în casa pãrinteascã,
9349 în adunarea ºi în Biserica voastrã.
9350 Atunci firul sfînt nu se va rupe la voi.

9351 6 - Cine vrea sã-L cunoascã cu adevãrat pe Hristos, trebuie sã-I priveascã atent umbletul
9352 Lui prin lume,
9353 trecerea Lui prin Istorie,
9354 roadele Lui în Omenire,
9355 ºi opera Lui pe pãmînt.
9356 Pentru cã El este Începutul, Mijlocul ºi Sfîrºitul tuturor.

9357 7 - Nu privi numai la tabloul lui Hristos ºi rîde batjocoritor!

9358 Nu-L privi în ceea ce nu-i a Lui în bisericã. Ci în cei ce sînt ai Lui în ea.
9359 Nu-L privi pe Hristos în cei leneºi - ci în cei harnici. Cãci doar aceºtia sînt ai Lui.
9360 Nu-L privi în cei lepãdaþi, mincinoºi, lacomi ºi desfrînaþi, aceºtia s-au lepãdat de El,
9361 chiar dacã se mai numesc cu Numele Lui.
9362 Nu aceºtia sînt Biserica Sa.
9363 Ci sînt cei ce-L trãiesc pe Hristos în intenþia ºi în realitatea Binelui, Frumosul ºi
9364 Adevãrul.

9365 8 - Priveºte-L pe Hristos în ceea ce este activ, lucrãtor, pozitiv, -

9366 nu în ceea ce este leneº, nepãsãtor ºi rãu.
9367 Priveºte-L în ceea ce a lãsat ºi lasã trecerea Sa prin conºtiinþe
9368 ºi Cuvîntul Lui prin idei,
9369 ºi sentimentul Lui prin artã
9370 ºi dragostea Lui prin literaturã
9371 ºi cunoaºterea Lui prin cultura ºi prin ºtiinþa creºtinã.
9372 ªi prin toatã civilizaþia venitã în urma Lui, pretutindeni pe faþa acestui pãmînt.
9373 Acestea sînt El.

9374 9 - Hristos lucreazã mereu.

9375 Duhul ºi Cuvîntul Sãu sînt în continuã creaþie ºi desãvîrºire
9376 ducînd totul spre mai frumos ºi mai rodnic.
9377 Oricine este în Hristos, nu se mulþumeºte niciodatã, nici calitativ, nici cantitativ, cu ceea
9378 ce face, sau a fãcut.
9379 În Hristos eºti numai atunci cînd mergi,
9380 cînd înaintezi,
9381 cînd eºti în lucrare.
9382 Dorinþa de lenevie, de ºedere, de nelucrare, te scoate din El.
9383 ªi te desparte de El.
 Pag. 349

9384 10 - Potriveºte-þi pasul în cadenþa ºi alinierea cu coloana lui Hristos.

9385 Þine cadenþa cu Oastea Sa, dacã vrei sã mergi pe urmele Sale.
9386 Fii ordonat, disciplinat, cuviincios ºi harnic, - dacã vrei sã fi al Lui.
9387 Nu te lãsa niciodatã de rînd ºi nu te lãsa din aliniere.
9388 Ca sã nu cazi în mîinile celui rãu ºi în pierzarea lui.

9389 11 - Oricine are ochii curaþi ºi cuget sincer, privind urmele lui Hristos
9390 ºi roadele urmelor Sale,
9391 nu poate sã nu strige: Isus, Tu eºti Dumnezeu!...
9392 Ca Natanael ºi ca Toma.
9393 Pentru cã nimeni n-a mai avut astfel de urme în lume, niciodatã cum a avut Isus.
9394 Napoleon a spus: Eu cunosc oamenii! Hristos n-a fost om!

9395 12 - Isuse Doamne, Tu eºti Mielul Vechiului Testament ºi Tu eºti Mielul Noului
9396 Testament,
9397 ºi Tu eºti Harul ispãºitor al Milei ºi Dragostei.
9398 Tu eºti Jertfa Sfinþitoare pentru sufletele ºi strãduinþele noastre
9399 ºi Tu eºti Odihna pentru cugetele noastre, ajunse la amãrãciunea constatãrii marilor
9400 noastre slãbiciuni în faþa datoriei!

9401 13 - Dragul meu, cîþi merg dupã Isus, în urma vorbelor tale?
9402 - vorbeºte întotdeauna în aºa fel încît cei care te vor asculta sã simtã în inimile lor o
9403 puternicã dorinþã de a merge dupã Isus...
9404 Sã-L doreascã, sã-L iubeascã îndatã ºi sã-L urmeze pe totdeauna pe Domnul Isus.
9405 ªi dacã încã nu poþi, plînge, roagã-te ºi luptã pînã vei putea.

9406 14 - Iuda n-a rãmas numai la Isus

9407 nici Dima
9408 nici Alexandru Cãldãraru (2 Tim. 4, 14),
9409 nici Diotref (3 Ioan 10).
9410 - Unul a cãutat bani,
9411 altul lumea,
9412 altul întîietatea,
9413 altul slava deºartã.
9414 ªi aceasta i-a nenorocit pe toþi.
9415 Dar sãmînþa lor mai rodeºte mereu în bisericã pînã azi,
9416 cãci neghina creºte mereu cu grîul.
9417 Aºa cã tu poþi vedea ºi auzi pe destui astfel de fii ai neghinei, în Lucrarea lui Dumnezeu.

9418 15 - Cît de mulþi sînt ºi azi în lume, din acei care pot veni la Hristos, dar nu rãmîn în El.
9419 Se iau îndatã dupã alþii ºi lasã pe Isus.
9420 Pot începe cu Hristos, cu Evanghelia Lui, cu Adevãrul Sãu, dar îndatã o iau în altã parte,
9421 vorbesc altceva, propovãduiesc altceva,
9422 urmãresc altceva.
9423 Ceasuri întregi vorbesc altceva.
9424 Viaþa întreagã umblã dupã altceva - ºi nu cu Hristos.
 Pag. 350

9425 16 - Roadele Duhului Sfînt nu depind de locul unde te vei duce,

9426 ci de starea pe care o ai.
9427 Cine poate fi aur, este aur acolo unde se gãseºte!
9428 Cine nu, acela nu va fi nicãieri.
9429 Cine este un pom bun, acela rodeºte acolo unde a fost sãdit de cãtre stãpînul de la început,
9430 - cine nu este, acela nu va rodi, oriunde s-ar muta el. Pînã la foc.

9431 17 - Ce fericit a fost ceasul cînd ucenicii L-au aflat pe Hristos!

9432 Acest ceas rãmîne neuitat ºi aceastã zi rãmîne cea mai frumoasã sãrbãtoare pînã la moarte.
9433 Pînã la adînci bãtrîneþe, Ioan ºi-a amintit mereu cã întîlnirea lui cu Isus era pe la ceasul
9434 al zecelea.
9435 ªi eu am avut un astfel de ceas în viaþa mea.
9436 Dar tu ai avut?

9437 18 - ªi þie suflet drag, dacã L-ai aflat pe Hristos îþi va rãmîne neuitat ceasul acela pînã
9438 la sfîrºitul tãu.
9439 Toatã viaþa ta îþi vei aminti cu duioºie ºi cu recunoºtinþã de el.
9440 Ca ºi de locul unde s-a petrecut minunea naºterii tale din nou, atunci.
9441 Dacã încã nu s-a petrecut aceasta, - fã sã se petreacã acum.
9442 Depinde numai de tine.

9443 19 - Nu mai amîna deci acest lucru nici chiar pentru mîine, dacã tu nu l-ai fãcut încã.
9444 Fiindcã viaþa nu este sigurã pentru nimeni, dar moartea este sigurã pentru fiecare!
9445 ªi nimeni nu ºtie a cui mai este ziua de mîine.
9446 Nu amîna cãci chiar dacã te vei întoarce mai tîrziu, tot o sã-þi parã rãu cã nu te-ai întors
9447 acum.
9448 Vino deci chiar acum la Hristos!
 Pag. 351

9449 Sînt bunuri mai de preþ

9450 Sînt bunuri mai de preþ ca viaþa

9451 ºi trebuiesc privite-aºa
9452 - acestea, fiul meu sã-þi fie
9453 mai dragi ca tot ce vei avea
9454 nimic sã nu le-ntreacã-n tine
9455 cãci pentru preþul lor cel greu,
9456 te va lovi ºi conºtiinþa
9457 te va lovi ºi Dumnezeu...

9458 Sînt clipe mai de preþ ca vecii

9459 ºi tu sã ºtii sã le-nþelegi,
9460 pe-acestea fiul meu se cere,
9461 cel mai dintîi sã le alegi
9462 cãci dacã una o vei pierde,
9463 ai sã te-nvinui cel mai greu,
9464 te va mustra ºi conºtiinþa
9465 te va mustra ºi Dumnezeu...

9466 Sînt oameni mai de preþ ca lumea

9467 - ºi trebuie sã-i ºtii cînd sînt
9468 pe-aceia, fiul meu sã-i cauþi
9469 mai mult ca aurul cel sfînt,
9470 cãci de se duc ºi tu nu-i afli
9471 sã le urmezi cuvîntul greu
9472 te va-nfrunta ºi conºtiinþa
9473 te va-nfrunta ºi Dumnezeu...
 Pag. 352

9474 Sîntem în drum

9475 Sîntem în drum spre-o orã

9476 din care apoi vom fi
9477 pe veci numai în noapte
9478 sau veºnic numa-n zi,
9479 aºa precum ne-alegem
9480 aºa precum ne vrem
9481 din felul cum viaþa
9482 ne-o ducem cît sîntem!

9483 Din sarcina averii

9484 pe care o trãim,
9485 nimic n-avem sã ducem
9486 pe celãlalt tãrîm,
9487 doar ce-am trimis nainte
9488 iertînd ºi dãruind
9489 acesta este al nostru
9490 ºi sã-l aflãm sosind...

9491 O, Dragoste ºi Milã

9492 voi mergeþi, numai voi
9493 cu noi spre ceasu-n care
9494 de toate-ajungem goi
9495 - cînd le vom pierde toate
9496 cîte-am crezut cã sînt
9497 voi sã ne fiþi avutul
9498 cel netrecut ºi sfînt...
 Pag. 353

9499 114 - Nu descuraja niciodatã

9500 1 - Nu este fericire mai mare ca atunci cînd cei doi soþi merg dupã Hristos pe pãmînt!
9501 Ei în curînd pe urmele Lui vor ajunge amîndoi ºi unde locuieºte El. Adicã în fericirea ºi
9502 în lumina lui veºnicã.
9503 Dar nici durere mai mare nu-i cînd unul dintre cei doi soþi merge dupã pãcate.
9504 Sau amîndoi.

9505 2 - Bucuria pe care o ai de un lucru pe care îl afli, este totdeauna mai mare decît valoarea
9506 lui.
9507 Uneori parcã te ruºinezi cît de mult te-ai bucurat cã ai gãsit ceva, - deºi ceea ce ai gãsit
9508 este un lucru aproape de nimic.
9509 Numai bucuria aflãrii Domnului Isus nu poate fi niciodatã atît de mare cît valoarea harului
9510 pe care l-ai aflat.

9511 3 - Faþã de toþi oamenii ai datoria sã-i chemi la Dumnezeu,

9512 dar în primul rînd ai cea mai mare datoria asta faþã de ai tãi...
9513 - Ce bucurie cînd Simion îl urmeazã pe Andrei, - fratele lui, la Hristos!
9514 - Niciodatã nu trebuie sã fi uitat Petru cît bine i-a fãcut fratele lui Andrei aducîndu-l la
9515 Domnul...
9516 Ce om mare a fãcut Hristos din Petru!
9517 ªi cît bine a fãcut el prin credinþa lui cea mare!
9518 În toate faptele mari ale lui Petru, - un merit va avea ºi Andrei care l-a adus la Hristos.
9519 Fã ºi tu aºa cu alþii.

9520 4 - Pînã cînd nu-L aflasem încã pe Domnul Isus, ne tîram ºi noi pe pãmînt ca viþele fãrã
9521 araci.
9522 Întinate ºi strîmbe.
9523 Cu roade putrede ºi acre,
9524 - dar dupã ce ne-am legat viþa de Isus, îndreptîndu-ne ºi ridicîndu-ne spre cer,
9525 o, ce schimbare fericitã am trãit ºi trãim!
9526 Ridicã-te ºi leagã-te de Hristos, ca sã aduni roade sfinte.

9527 5 - Toþi cei leneºi ºi neroditori care merg la bisericã numai ca sã doarmã, sau sã ia o
9528 pomanã,
9529 sau merg la adunãrile Domnului numai ca sã se distreze cu cîntãri ºi cu falã,
9530 - sînt credincioºi numai cu numele, dar cu celelalte toate sînt la fel cu lumea.
9531 - Toþi aceºtia nu sînt decît o povarã ºi o durere, o nenorocire ºi o batjocurã pentru
9532 Lucrarea lui Dumnezeu!

9533 6 - Nu descuraja niciodatã în lupta ºi în munca de a-i aduce pe ai tãi la Domnul.

9534 De multe ori þi se va lua astfel o mare piatrã din drum, chiar dacã dupã ani de încercãri
9535 tot n-ai reuºit.
9536 Nu descuraja nici dacã familia ta nu-þi dã bucuria pe care o aºtepþi.
9537 Stãruieºte mereu. Pînã la urmã munca ta nu va fi în zadar.
9538 Fã aºa - ºi ai sã vezi!
 Pag. 354

9539 7 - Toatã mîntuirea noastrã de acum

9540 ºi toatã binecuvîntarea ce va urma din acestea
9541 - se datoresc în întregime lui Isus.
9542 Singurul nostru merit este cã am întins mîinile sã primim de la Domnul nostru Isus
9543 Hristos, aceastã comoarã nemaipomenitã...
9544 cã am strigat din adîncul prãpastie pierzãrii, ca sã ne audã, ca sã ne readucã în staulul
9545 Sãu...
9546 Totuºi ce mult este acest lucru!
9547 Cît de mulþi nu pot face - ºi nu fac nici atît!
9548 Ba încã se împotrivesc ºi luptã contra mîntuirii lor...
9549 Ce nenorocire este o astfel de stare!

9550 8 - Mereu acesta este harul: Isus a gãsit... pe Petru ºi pe Andrei,

9551 Isus a gãsit... pe Iacov ºi pe Ioan (Matei 4, 18-21).
9552 Isus a gãsit... pe Levi,
9553 Isus a gãsit... Pavel,
9554 - Isus, pe ei, nu ei pe Isus!
9555 Apoi prin ei, Isus a gãsit pe cei din Ierusalim,
9556 din Roma ºi din Corint,
9557 din Asia ºi din Europa,
9558 din America ºi din Africa,
9559 din Austria ºi pînã la marginile pãmîntului!
9560 Numai El ne-a gãsit pe toþi... Slavã veºnicã Lui.

9561 9 - Nimic altceva decît Sîngele lui Hristos, îþi spalã sufletul de vina morþii trãite fãrã
9562 Dumnezeu...
9563 Cum nu poate spãla apa cea rece uleiul cel gros.
9564 Nimic altceva nu poate îndepãrta de pe conºtiinþa ta, petele pãcatului fãcut ºi urmãrile lor
9565 veºnice.
9566 - Numai Sîngele Crucii lui Hristos.
9567 Dacã nu-L primeºti pe El, - vei pieri în murdãria ta.

9568 10 - Iatã, pînã la tine firul mîntuirii a mers bine.

9569 Toþi cei dinaintea ta ºi-au fãcut datoria ducînd mîntuirea lor - ºi la alþii.
9570 Dacã tu însã nu-l vei duce acest fir mai departe,
9571 dacã el se va rupe de la tine,
9572 - toþi cei care ar veni dupã tine se vor pierde,
9573 iar tu ar trebui sã rãspunzi odatã greu de tot pentru aceasta înaintea lui Dumnezeu
9574 ºi a celor ce s-au pierdut din vina ta.
9575 Sã nu fie aºa!

9576 11 - Un om viu, o fiinþã vie, merge!

9577 Numai un om mort, nu merge.
9578 Ci trebuie sã fie mereu dus ºi purtat.
9579 - ªi tu, dacã eºti un suflet viu, în Lucrarea Domnului, trebuie sã ºtii cã Hristos îþi
9580 porunceºte: vino dupã Mine. ªi trebuie sã mergi!
 Pag. 355

9581 Vino, nu aºtepta sã te tot trag mereu,

9582 sã te tot tîrîi mereu,
9583 sã fii tot împins mereu de la spate, de alþii,
9584 sau tras din faþã de ai tãi.
9585 Vino, ºi umblã cu picioarele credinþei tale. Nu aºtepta sã te tot poarte alþii, pe braþele lor.
9586 Sau cu patul.
9587 Sau cu punga.
9588 Sau cu darurile.
9589 Sau cu munca lor...
9590 Pãºeºte tu, cu picioarele tale dupã Hristos ºi dupã fraþi.

9591 12 - Domnul Isus munceºte neîncetat sã-i tot scoale pe unii de prin gropi,
9592 de prin cãderi ºi murdãrii,
9593 sã-i tot spele, ºi sã-i tot tragã dupã El.
9594 Sã-i tot þinã, sã-i tot îndemne, sã-i tot înduplece mereu.
9595 În atîtea locuri, doi sau trei lucrãtori buni, se chinuiesc neîncetat ºi îºi scot sufletul,
9596 muncindu-se sã-i þinã pe picioare pe toþi ceilalþi.
9597 Sã-i poarte pe braþe, sau sã-i tragã ºi sã-i împingã înainte, pe urmele Domnului Isus.
9598 ªi adesea acestea cîteva suflete luptãtoare, sînt niºte biete surori, care doar prin jertfã,
9599 prin post ºi prin rugãciune, trebuie sã facã cu multe greutãþi, ceea ce alþii ar avea datoria sã
9600 facã cu voioºie ºi cu putere.
9601 ªi ar putea face cu uºurinþã, numai nu vor!
9602 Ce dureroasã primejdie este aceasta ºi ce mare pagubã este pentru toþi.
9603 Unele suflete dupã ani de zile de la naºterea lor din nou, nu se pot ridica nici acum de jos.
9604 Nu pot merge în picioarele lor duhovniceºti.
9605 Aceºtia sînt nãscuþi bolnavi.
9606 Ori s-au îmbolnãvit grav, îndatã dupã naºterea lor.
9607 Alþii, cîteva zile au avut un mers frumos, dar nu dupã multã vreme au cãzut în vreo cursã.
9608 ªi parcã ºi-au rupt amîndouã picioarele, aºa nu se mai vindecã!
9609 Tu mergi hotãrît ºi harnic dupã Domnul ºi dupã fraþi.
9610 Atunci se va vedea cã eºti sãnãtos.

9611 13 - Oamenii care îºi cîºtigã pîinea lor printr-o muncã ce depinde direct de Dumnezeu,
9612 fãrã o mijlocire strãinã, - totdeauna au fost credincioºi.
9613 Munca pescarilor, a pãstorilor sau a plugarilor, este o astfel de muncã.
9614 Pescarul îºi pregãteºte uneltele ºi barca lui, apoi se uitã în sus:
9615 dacã Dumnezeu îi dã cer senin ºi apã liniºtitã, el pleacã, lucreazã, asudã, strînge ºi are ce
9616 sã aducã acasã la familia sa.
9617 Dacã Dumnezeu nu-i dã aceasta, - el aºteaptã flãmînd.
9618 Pãstorul îºi pregãteºte turma - ºi se uitã în sus:
9619 dacã Dumnezeu dã ploaie sau soare, iarba va creºte ºi turma lui va avea pãºune iar el
9620 pîine.
9621 Dacã Dumnezeu nu-i dã acestea, - el va tînji ºi va rãbda.
9622 Plugarul îºi pune sãmînþa în pãmînt, apoi se va uita ºi el tot în sus!...
9623 dacã Dumnezeu îi binecuvînteazã ºi lui ogorul cu vreme de belºug, - are ºi el.
9624 Dacã nu, va duce lipsã ºi el ca ºi ceilalþi.
9625 Ce minunatã este o astfel de legãturã cu Dumnezeu, împletitã din cereri ºi mulþumiri!
 Pag. 356

9626 14 - Cerul începe imediat deasupra capului nostru.

9627 Deci Dumnezeul nostru care este în cer, - este imediat lîngã noi.
9628 El nu este un Dumnezeu izolat de noi, depãrtat, despãrþit de ceva, -
9629 ci este chiar aici
9630 gata sã ne asculte,
9631 gata sã ne ajute,
9632 gata sã ne apere.
9633 - Cînd cerul nostru nu este acoperit,
9634 cînd deasupra capului nostru noi n-avem un tavan gros, între noi ºi Dumnezeu,
9635 cînd noi avem un cer liber, - atunci între noi ºi Dumnezeul nostru nu-i nici un zid
9636 despãrþitor...
9637 Ce fericiþi mergem atunci noi spre El.
9638 ªi vine El spre noi.

9639 15 - Îndatã ce s-a pus între noi ºi Dumnezeu tavanul afumat, - noi n-am mai cerut
9640 ºi n-am mai aºteptat pîinea de la Dumnezeu, Stãpînul Ceresc.
9641 Ci am început sã cerem ºi sã aºteptãm pîinea noastrã, de la un alt stãpîn - ca noi.
9642 Cîºtigul nostru nu mai depinde de Dumnezeu, ci de un om.
9643 ªi atunci omul a început sã ia locul lui Dumnezeu - în viaþa omenirii,
9644 iar pentru cã omul nu dã aºa cum dãdea Dumnezeu - ci pretinde - pîinea a trebuit mereu
9645 cuceritã cu sînge
9646 ºi pãstratã cu lapte.
9647 Atunci locul rugãciunii l-au luat protestele.
9648 Locul meditaþiei - agitaþia.
9649 Locul seninului - fumul.

9650 16 - Din pricina oamenilor cu nume cinstite de Dumnezeu, cinstit este ºi numele cetãþii
9651 lor,
9652 el a rãmas neuitat ºi nemuritor ca ei.
9653 O, de-am ºti noi sã preþuim cu adevãrat valoarea marilor oameni aleºi ºi scumpi înaintea
9654 lui Dumnezeu, pentru a le urma credinþa ºi pentru a le imita faptele,
9655 spre a ne învrednici ºi noi, toþi concetãþenii lor, de aceeaºi rãsplatã ca ºi ei,
9656 care au trãit sau mai trãiesc încã printre noi!
9657 Dar ce mici sînt totdeauna contemporanii adevãraþilor oameni mari!

9658 17 - Poate ºi tu alergi, cercetezi, umbli ºi întrebi sã-L afli pe Isus.

9659 Bagã de seamã cã în lume sînt mulþi hristoºi (Matei 24, 24).
9660 ªi sînt mulþi isuºi,
9661 multe duhuri
9662 ºi multe evanghelii (2 Cor. 11, 4; Gal. 1, 8-9).
9663 - Dar numai un Singur Hristos este Cel Adevãrat (Apoc. 3, 7).
9664 Cel despre care au vestit prorocii.
9665 ªi numai un Singur Duh. ªi numai o singurã Evanghelie.
9666 Aflã-le pe acestea!
 Pag. 357

9667 Din toate de pe lume

9668 Din toate de pe lume

9669 nimica nu-þi rãmîne
9670 ce pare aur astãzi
9671 - gunoi, îl afli mîine,
9672 ce pare azi frumseþe
9673 poimîine este lut,
9674 - aºa curînd prezentul
9675 ajunge-un vis trecut.

9676 Dar dragostea ºi mila

9677 rãmîn, prin rodul lor,
9678 ºi ieri ºi azi frumoase
9679 ºi-aºa-s ºi-n viitor
9680 doar ele-þi dau vieþii,
9681 un þel ceresc atins
9682 cînd dai pe-un aur veºnic
9683 un miez frãþeºte-ntins.

9684 La dragoste ºi milã

9685 rãmîi cu orice-apus
9686 pe dragoste ºi milã
9687 sã dai tot preþul pus,
9688 în dragoste ºi-n milã
9689 te bizuie mereu
9690 cine rãmîne-n ele
9691 rãmîne-n Dumnezeu...
 Pag. 358

9692 Din locul unde sufãr

9693 Din locul unde sufãr de flacãra iubirii

9694 rãsare coarda Viþei cu ºapte înãlþimi
9695 cinci trandafiri mai roºii ca floarea rãstignirii
9696 se scutur de petale în mîini de heruvimi.

9697 Din ºapte spice pline, mai albe ca azima

9698 se taie Miezul Vieþii, în patru pãrþi cruciº,
9699 din Alfa spre Omega,
9700 de la Ioan spre Dima
9701 din Moarte spre Viaþã
9702 din iad, - spre Luminiº.

9703 În josul rãdãcinii e þeasta despicatã

9704 ca rana unei razne muºcatã dintr-un mãr,
9705 deasupra arde zarea cu creasta-nflãcãratã
9706 ca spuma unui Sînge vãrsat pentru-Adevãr!

9707 Pãduri de mîini se-nalþã cerºind o fãrmiturã

9708 ºi nor de buze arse aºteaptã-un strop de har,
9709 - ºi Cele Patru Taine se dau fãrã mãsurã
9710 ºi Cele Patru Braþe se-ntind fãrã Hotar...
 Pag. 359

9711 115 - Bucuria aflãrii Domnului

9712 1 - Cel despre care a mãrturisit Tatãl,

9713 Cel despre care au dovedit apostolii,
9714 Cel despre care au adeverit martirii,
9715 Cel pentru care au suferit mucenicii,
9716 Cel pe care L-au slujit pãrinþii sfinþi,
9717 Cel care ne-a rãscumpãrat sufletele,
9718 Cel care ne-a dat învãþãturã ºi credinþã mîntuitoare,
9719 Cel care ne-a dat Duhul Sfînt,
9720 Cel care ne-a umplut inima de bucurie,
9721 Cel care ne garanteazã nouã pacea cu Dumnezeu, locul în cer ºi viaþa veºnicã
9722 - este Adevãratul Hristos, Mîntuitorul nostru!
9723 Iar acest Hristos are semnele Lui, condiþiile Lui ºi dovezile Lui.
9724 Nu vã opriþi la nici un alt hristos, oricît de lãudãros ar fi, oricît v-ar promite, oricît v-ar
9725 chema.
9726 Ci cãutaþi pînã ce Îl veþi afla pe Acest Adevãrat Hristos.
9727 Cãci vai de cei care au cãzut în cursele falºilor hristoºi!
9728 - ªi o, ce mulþi sînt!

9729 2 - Pe omul cel cu cuget curat ºi cu inima smeritã, nu-l lasã Dumnezeu sã se înºele,
9730 nici sã ajungã în cursele hristoºilor mincinoºi.
9731 Cãutaþi deci sã aveþi un cuget curat ºi o inimã smeritã, în toate lucrurile.
9732 Dar mai ales în cãutarea lui Hristos.
9733 Atunci El nu vã va lãsa sã vã rãtãciþi.

9734 3 - Bucuria aflãrii Domnului Isus n-are predici lungi,

9735 nici vorbiri meºteºugit alcãtuite (1 Cor. 2, 4)
9736 - Dar are dovadã de Duh ºi de putere...
9737 Argumentul Dumnezeieºtii simplitãþi, este strãlucit ºi convingãtor,
9738 fiindcã este izvorît din adevãr ºi din trãire.
9739 Glasul aflãrii lui Isus, este strãlucirea ochilor,
9740 lumina feþei,
9741 puterea simþirii calde
9742 ºi vorbirii adînci.
9743 - Iar acela care are minte ºi ochi îºi dã odatã seama de valoarea acestor argumente.
9744 ªi nu se mai îndoieºte de adevãr.
 Pag. 360

9745 4 - Nu intereseazã nici stilul nici arta vorbirii tale,

9746 nici vocabularul prea ales ºi cioplit, rotund ºi uns,
9747 nici înfãþiºarea ta bine pomãdatã,
9748 nici gesturile largi ºi studiate...
9749 - cãci pe sufletele care Îl cautã pe Hristos în vorbirea ta, chiar le doare ºi le supãrã
9750 acestea.
9751 Le este urîtã ºi respingãtoare orice cãutare dupã laudele ºi linguºirile lor,
9752 ºi orice maimuþãrealã de aceasta.
9753 - La un slujitor al Domnului ºi la un vestitor al Sfintei Evanghelii, acestea n-au ce cãuta
9754 niciodatã.
9755 Pe sufletele dornice dupã Hristos le intereseazã numai ce spui
9756 ºi cum spui tu despre Isus!
9757 Le intereseazã numai adevãrul,
9758 le este foame numai dupã Hristos.
9759 Aratã-L, aºa cum Îl doresc.
9760 Altfel mai bine taci.

9761 5 - Ascultãtorul te cerceteazã ºi-þi cautã fiinþa ta, sã vadã dacã tu Îl ai pe Hristos
9762 ºi dacã Îl poþi da ºi lui, - sau nu.
9763 Îþi cautã sinceritatea ºi încredinþarea, convingerea mãrturisirii tale, ca sã ºtie dacã te poate
9764 crede sau nu.
9765 Dacã te poate urma sau nu.
9766 De aceea tu fii un ostaº al Adevãrului
9767 ºi un mãrturisitor al lui Isus.
9768 Plin de putere, de curaj ºi de iubire.
9769 Atunci chiar dacã vei spune numai trei cuvinte ca Filip,
9770 sau cinci ca Pavel (1 Cor. 14, 9),
9771 sau zece ca samariteana,
9772 vor fi de-ajuns pentru toþi ascultãtorii tãi.
9773 Dacã ei au urechi ºi inimã, dacã au minte ºi conºtiinþã,
9774 vor veni la Hristos!

9775 6 - Pe nimeni nu vei putea aduce cu adevãrat la Dumnezeu niciodatã dacã tu însuþi n-ai
9776 venit la El!
9777 Pe nimeni nu vei putea miºca niciodatã, dacã tu însuþi nu eºti miºcat,
9778 ºi nu este o mai mare nenorocire decît un astfel de propovãduitor.
9779 ªi pentru Cuvînt
9780 ºi pentru ascultãtori.

9781 7 - Ce pãtrunzãtori sînt Ochii Domnului, cei curaþi ºi sfinþi...

9782 El care a fãcut ochiul s-ar putea sã nu vadã? (Psalm 94, 9).
9783 El care are Ochii ca para focului, s-ar putea oare ca sã nu pãtrundã totul?
9784 (Apoc. 1, 14).
9785 Dacã ºi omul cu mijloacele sale vede acum atît de adînc, o, cum poate vedea ºi cunoaºte
9786 Dumnezeu?
9787 Dacã ºi oamenii pot vedea ºi cerceta cerul, ce conþine ºi ce însuºire are,
9788 - cum sã nu ºtie Dumnezeu ce gînduri sînt în el?
 Pag. 361

9789 8 - De Mîinile lui Dumnezeu poþi scãpa numai în braþele Sale,

9790 mãrturisindu-þi cu lacrimi de pocãinþã ºi de îndreptare pãcatul.
9791 Oricare ar fi urmãrile mãrturisirii Lui, El te va primi ºi te va ierta.
9792 Chiar dacã ar trebui pe dreptate sã-þi ispãºeascã pãcatul cu ani de închisoare,
9793 ºi cu toatã averea ta de aici,
9794 totuºi mãrturiseºte-l!
9795 Descarcã-þi conºtiinþa de el, mãrturisindu-l ºi acelora care au fost pãgubiþi, fie legiuitori,
9796 fie pãgubaºul.
9797 Mai bine sã-þi primeºti pentru pãcatul fãcut, osînda meritatã aici pe pãmînt, decît sã-l duci
9798 cu tine neispãºit în mormînt.
9799 ªi sã trebuiascã sã-l ispãºeºti dincolo (1 Tim. 5, 24-25).
9800 Ceea ce se ispãºeºte aici, nu va mai trebui sã fie ispãºit acolo.

9801 9 - Isus a vãzut ºi toate milosteniile tale,

9802 toate rugãciunile tale ºi faptele tale fãcute în ascuns,
9803 - credinciosule al Lui (Fap. Ap. 10, 4),
9804 a vãzut cînd tu puteai sã faci pãcatul, dar nu l-ai fãcut.
9805 A vãzut cînd n-ai putut sã faci binele - dar l-ai fãcut.
9806 Isus care a vãzut pe Cain omorînd,
9807 l-a vãzut ºi pe Abel aducînd jertfa neprihãnitã...
9808 a vãzut lumea pãcãtuind, dar a vãzut ºi pe Moise înfrînîndu-se,
9809 a vãzut Sodoma dar l-a vãzut ºi pe Lot (2 Petru 2, 4-9).
9810 A vãzut pe Sara cea necrezãtoare, dar l-a vãzut ºi pe Avraam cel credincios.
9811 Dumnezeu te vede fãcînd rãul - nu-l face!
9812 Dumnezeu te vede fãcînd binele - fã-l!

9813 10 - Isus a vãzut pe Iosif în închisoare

9814 ºi pe popor suferind.
9815 ªi pe David întinîndu-se ºi plîngînd
9816 ºi pe Iona fugind
9817 ºi pe Ieremia în groapã
9818 ºi pe Maria plîngînd la mormînt
9819 ºi pe ªtefan ucis...
9820 ªi pe toþi, pe toþi Isus i-a vãzut.
9821 Pe buni sau pe rãi,
9822 fãcînd binele sau rãul,
9823 Isus - Dumnezeu i-a vãzut.
9824 ªi toate faptele lor sînt scrise înaintea Lui (Maleahi 3, 16).
9825 Iar cãrþile acestea vor fi deschise odatã. ªi fiecare va fi judecat dupã cele ce vor fi scrise
9826 în Cartea Vieþii Sale (Apoc. 20, 12).
9827 Nu uita asta nicãieri. ªi nicicînd.
 Pag. 362

9828 11 - Zidurile nu-s prea groase pentru Dumnezeu.

9829 Noaptea nu-i prea întunecoasã.
9830 Nici pãdurea prea deasã sau cîmpul prea întins.
9831 Slugile Sale se þin zi ºi noapte pe urmele fiecãruia din noi, pas cu pas ºi ceas cu ceas,
9832 însemnînd totul,
9833 pînã în clipa morþii, pînã cînd cartea pecetluitã se închide ºi se va pãstra în aºteptarea
9834 judecãþii.
9835 Atunci în auzul cerului ºi al pãmîntului, adunat înaintea Marelui Judecãtor
9836 (Matei 25, 31),
9837 vor fi strigate toate faptele acestea
9838 se va desfãºura tot filmul vieþii tale,
9839 tot ce-ai sãvîrºit ºi gîndit,
9840 tot ce-ai fãcut bine sau rãu,
9841 în ascuns sau pe faþã, tot, tot.
9842 ªi numai dupã aceea va urma plata.
9843 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi.

9844 12 - Fãrã vicleºug sã fii totdeauna cînd vii la Hristos.

9845 ªi dacã vrei sã fi mîntuit, fãrã vicleºug sã umbli cu El pînã la sfîrºit.
9846 Fãrã vicleºug sã fii în gînduri ºi în inimã,
9847 în cuvinte ºi în fapte,
9848 fãrã vicleºug sã fii în cãsnicia ta ºi în afacerile tale,
9849 fãrã vicleºug sã stai ºi sã umbli tot timpul, în bisericã ºi în adunare,
9850 fãrã vicleºug sã fii în judecatã, în laudã, în dãrnicie,
9851 - cãci gîndul cu care faci lucrurile tale, este mai important decît însuºi lucrul tãu.

9852 13 - Dacã vicleºugul cuiva poate înºela pe oameni, nu-L poate înºela ºi pe Dumnezeu.
9853 Nu poþi acasã sã bei bãuturi ameþitoare, iar la bisericã sau la adunare sã predici la alþii:
9854 nu beþi vin!
9855 Nu poþi fi un desfrînat sau hoþ sau pîrîtor în ascuns,
9856 - nu poþi trãi în ascuns din afaceri necurate, iar în faþa oamenilor sã te prefaci sfînt ºi
9857 cinstit,
9858 - fãrã a nu se vedea acestea în curînd.
9859 Fãrã a scãpa neosîndit de Dumnezeu.

9860 14 - Ferice de tine slujitor credincios al Domnului, care umbli fãrã vicleºug,
9861 care vorbeºti cu sinceritate ºi cu cinste adevãrul,
9862 cãci umblînd în neprihãnire tu vei fi binecuvîntat.
9863 Cînd vor ieºi la ivealã lucrurile ascunse ale oamenilor (Rom. 2, 1),
9864 - din ascunziºurile vieþii tale, vor ieºi numai faptele frumoase ale iubirii ºi ale milei,
9865 ale rãbdãrii ºi rugãciunii,
9866 pe care le-ai fãcut cu sinceritate în ascuns (Ecles. 2, 14).
9867 Ferice de omul în duhul cãruia nu este vicleºug (Psalm 32, 7).
 Pag. 363

9868 15 - Nimic nu este întîmplãtor ºi rupt din cele dinainte sau de dupã ele.
9869 Înþelepciunea lui Dumnezeu le-a rînduit pe toate ºi toate se înlãnþuiesc ordonat între ele,
9870 una întregind-o pe cealaltã, pentru împlinirea unui scop.
9871 ªi scopul este mîntuirea ta.

9872 16 - Din cînd în cînd ni se ridicã cîte puþin vãlul care acopere unele lucruri...
9873 Atunci putem sã înþelegem de ce s-au întîmplat cele petrecute...
9874 Dar cînd ochii noºtri nu mai pot vedea,
9875 ºi cînd mintea noastrã nu mai poate înþelege,
9876 - începem ori sã ne îndoim, ori sã cîrtim.
9877 Atunci trebuie sã credem împotriva vederii sau a priceperii, cãci Dumnezeu lucreazã.

9878 17 - Ce mare nenorocire este o minte îngustã ºi o inimã nesincerã...

9879 Acela care este condus de ele, va osîndi totdeauna adevãrul,
9880 pentru cã nu-l poate înþelege
9881 ºi nici simþi.

9882 18 - Cît de mult ar trebui cu toþii sã ne rugãm lui Dumnezeu ca sã ne dãruiascã o minte
9883 sãnãtoasã ºi o inimã curatã,
9884 cãci fãrã de ele nimeni nu poate cunoaºte ºi crede adevãrul lui Dumnezeu.
9885 Fãrã acestea orice fiinþã omeneascã ajunge numai sã se lepede de Dumnezeu ºi sã le
9886 osîndeascã.
9887 Prãbuºindu-se astfel în pierzare -
9888 ºi mai trãgînd dupã sine ºi pe alþii.

9889 19 - Dacã cunoaºtem adevãrul, trebuie sã-l mãrturisim, trecînd de partea lui cu orice preþ:
9890 - Dumnezeul Cel Veºnic Prezent, vede conºtiinþa noastrã,
9891 ºtie cît ºtim
9892 ºi vede cît mãrturisim.
9893 Cînd cunoaºtem pe Hristos trebuie sã avem curajul mãrturisirii ºi susþinerii Lui,
9894 indiferent de pãrerea unei majoritãþi neºtiutoare sau rãutãcioase,
9895 indiferent de sentinþa nedreaptã a unor judecãtori necinstiþi sau slugarnici.
9896 Sentinþa adevãrului e cea care rãmîne veºnic.

9897 20 - La omorîrea Domnului Isus, toþi s-au arãtat a fi sau ticãloºi,

9898 sau laºi,
9899 recunoscînd cu toþii cã El este un Nevinovat, L-au osîndit totuºi cu toþii, fie strigînd,
9900 fie tãcînd.
9901 Unii au dat sentinþa, iar ceilalþi au susþinut-o.
9902 Unii L-au osîndit cu cuvîntul lor,
9903 alþii cu tãcerea lor.
9904 Unii cu participarea
9905 alþii cu absenþa.
9906 Unii cu îndrãzneala,
9907 alþii cu frica,
9908 - pentru cã atunci cînd se face nedreptatea nu numai acei care o sãvîrºesc direct sînt
9909 vinovaþi,
9910 ci ºi cei care o vãd dar tac.
 Pag. 364

9911 21 - Pentru Dumnezeu nu existã viitor ºi trecut.

9912 Acestea existã numai pentru noi...
9913 Pentru El care a fãcut Timpul, de undeva de pe parcurs, pînã undeva pe acest parcurs,
9914 - nu existã decît un veºnic prezent. Cãci El are nemurirea (Tim. 6, 16),
9915 adicã Veºnicia.
9916 Este fãrã Timp, ca ºi fãrã Moarte.
9917 Puterea ºi Înþelepciunea lui Dumnezeu sînt prezente totdeauna ºi oriunde.
9918 Cum este pentru noi acum aerul în care ne miºcãm ºi prin care trãim.
 Pag. 365

9919 O, lîngã Tine...

9920 O, lîngã Tine Doamne

9921 mi-e totul fericit
9922 dar fãrã Tine totul
9923 mi-e greu ºi chinuit.
9924 Cînd Tu eºti lîngã mine
9925 nici anii nu-mi ajung,
9926 dar cînd îmi eºti departe
9927 ºi-un ceas îmi pare lung...

9928 Cînd sînt cu Tine Doamne

9929 tot trupul meu e-n har,
9930 dar fãrã Tine sufãr,
9931 cu orice mãdular.
9932 Cu Tine trec prin noaptea
9933 durerii ca prin zori,
9934 dar fãrã Tine ziua
9935 mi-e negurã ºi nori.

9936 O, apãrã-mi iubirea

9937 de-orice depãrtãri,
9938 înlãturã-mi ºi teama
9939 de negre preschimbãri,
9940 alungã-mi ºi-ndoiala
9941 c-aº mai cãdea din har
9942 ca pacea mea sã n-aibã
9943 nici umbre, nici hotar...
 Pag. 366

9944 Vorbeºte cu-ndrãznealã...

9945 Vorbeºte cu-ndrãznealã

9946 oricui despre Hristos
9947 - din vorba curajoasã
9948 rãmîne rod frumos...

9949 Iubeºte cu cãldurã

9950 oricînd pe Dumnezeu
9951 - pe dragostea fierbinte
9952 strãluce aur greu.

9953 Înfruntã cu rãbdare

9954 orice necaz amar,
9955 - din holdele rãbdãrii
9956 strîngi roadele de har.

9957 Rãspunde cu blîndeþe

9958 oricãror nedreptãþi,
9959 - cu vorbele rãbdãrii
9960 spargi ziduri de cetãþi.

9961 Întinde mîna caldã

9962 oricãrui om vrãjmaº
9963 - cu praºtia iubirii
9964 dobori pe-un uriaº.

9965 În toate astea este

9966 puterea lui Hristos,
9967 cãci fãrã El nu-i nimeni
9968 sã facã-un pas frumos...
 Pag. 367

9969 116 - Rãmîi în Hristos

9970 1 - Evenimentele care au fost scrise în Sfînta Scripturã, cu mult înainte de împlinirea lor,
9971 sînt profeþii numai pentru noi.
9972 Pentru Dumnezeu sînt Constatãri:
9973 El avînd sub a Sa ºtiinþã sub control toate veacurile, a poruncit ca sã fie scrise cu mult
9974 înainte, lucruri care pentru noi aveau sã se întîmple cu mult în urmã.
9975 Pentru El acestea erau ca ºi întîmplate, înainte de a se întîmpla.
9976 Acestea trebuie sã fie pentru noi o dovadã de Dumnezeirea Sa ºi de atotpãtrunzãtoarea Sa
9977 putere ºi înþelepciune.
9978 Ca sã-L credem ºi sã-L ascultãm în cele ce nu s-au împlinit încã.

9979 2 - Scriptura a prescris aceste lucruri nu pentru ca aºa sã se întîmple.

9980 Ci pentru ca sã ºtim cã oamenii avînd voinþa liberã
9981 ºi vrãjmaºul fiind în lume
9982 - prin împletirea lucrãrilor lor, faptele aºa se vor petrece.
9983 Pentru ca acei oameni ºtiindu-le sã se fereascã sã nu fie el nelegiuitul.
9984 ªi sã nu facã el nelegiuirea scrisã în profeþie.
9985 O, cît de înþelept lucreazã Dumnezeu în toate!

9986 3 - Nu cã existã o predestinaþie, ci fiindcã avînd voinþa liberã - omul, de bunã voia sa, va
9987 face binele ascultînd.
9988 Dupã cum cei neascultãtori, tot datoritã voinþei lor libere, vor face rãul neascultînd.
9989 Altfel n-ar fi dreptate nici în pedeapsã nici în rãsplatã,
9990 care amîndouã, au fost date ºi spuse mai dinainte...
9991 Dar este o nelegiuire a ºi gîndi mãcar cã Dumnezeu ar fi rînduit mai dinainte pe cineva
9992 la osîndã.

9993 4 - Cînd vii la Domnul ºi rãmîi în El, tu vii ºi rãmîi în centrul Vieþii.
9994 În Punctul de unde pornesc ºi de unde revin toate orizonturile.
9995 De unde se fac ºi se desfac toate cãile
9996 ºi toate evenimentele
9997 în tot Universul
9998 ºi în tot Timpul.
9999 Cînd eºti în Hristos toate se învîrt în jurul tãu...
10000 Cînd nu eºti în El, tu te învîrteºti în jurul tuturor.
 Pag. 368

10001 5 - Unii abia au putut face cîþiva paºi spre înãlþimile Domnului doar pînã la ceea ce au
10002 putut pipãi...
10003 alþii, pînã la ceea ce au putut vedea ºi primi,
10004 alþii pînã la presimþire ºi dorinþã,
10005 - alþii pînã la credinþã ºi adorare,
10006 - doar cei puþini
10007 ºi împrãºtiaþi prin timp ºi prin depãrtãri,
10008 acoperiþi de luminã
10009 s-au ridicat pînã la întrepãtrunderea prin ascultare ºi pînã la jertfã prin iubire
10010 - adicã pînã la Pãrtãºia cu Firea Dumnezeiascã.
10011 O, de-am fi ºi noi dintre ei!

10012 6 - Gîndul veºniciei le-a þinut sfinþilor privirea ºi inima aþintitã la Modelul Desãvîrºit al
10013 frumuseþii ºi al dragostei ascultãtoare,
10014 - adicã la Isus Hristos, Domnul ºi Preaiubitul lor.
10015 De dragul Lui ºi spre slava Sa, tot ce-au putut realiza aceºtia pe pãmînt, nu i-a putut
10016 satisface.
10017 Ei au dorit mereu ºi mai mult.
10018 O, dacã acest gînd ar fi tot mai puternic ºi mai hotãrîtor în noi toþi!

10019 7 - Tot ce este frumos, trezeºte în noi setea dupã mai frumos.
10020 ªi tot ce este bun, dorinþa arzãtoare dupã ºi mai bun.
10021 Tot ce am realizat prin trãirea cu Hristos, stîrneºte în noi un dor ºi mai avîntat, mereu din
10022 nou spre ºi mai mult.
10023 Aceasta ne aprinde ºi mai puternic inima pentru ceva ºi mai mare.
10024 Mereu fiind nemulþumiþi cu ceea ce am realizat.
10025 Mereu mai dornici dupã ceea ce este mai frumos, mai bun, mai înalt.
10026 Cãci pentru El, niciodatã n-am realizat cît datorãm!

10027 8 - Cu cît va trece vremea ºi pentru Hristos vom realiza într-adevãr ceva, ne vom da ºi
10028 mai bine seama cît mai datorãm încã.
10029 ªi fericiþi de ceea ce am primit prin aceasta, vom sacrifica ºi mai fericiþi ceea ce n-am
10030 sacrificat,
10031 pentru marea ºi deplina fericire de la capãt.
10032 Munca aceasta nu oboseºte,
10033 ostenelile acestea nu frîng,
10034 lupta aceasta nu epuizeazã,
10035 izbînzile acestea nu îngîmfã,
10036 îngîmfãrile acestea nu descurajeazã...
10037 greºelile ne învaþã evitarea pãcatelor,
10038 suferinþele ne curãþã mintea ºi cãile,
10039 iar harul pãrtãºiei cu Hristos ne înteþeºte pasul, ne aprinde inima, ne fereºte viaþa.
10040 ªi deºi ºtim cã þinta nu o vom atinge pe pãmînt niciodatã,
10041 ºi modelul nu-l vom putea realiza nicicînd,
10042 - totuºi nu cãdem de obosealã, ci noi ne ducem cu voioºie ºi fãrã greutate eforturile
10043 noastre spre aceasta.
10044 O, ce fericiþi le vom atinge odatã!
 Pag. 369

10045 9 - Hristos a deschis cerul nu cã El n-ar fi putut ieºi sau intra pe porþile lui închise,
10046 dupã cum a prãvãlit piatra de pe uºa mormîntului nu pentru cã El n-ar fi putut ieºi din
10047 mormînt fãrã a-l deschide. Cãci El ieºise din mormînt înainte ca piatra sã fie prãvãlitã.
10048 - El care a ieºit din Sfînta Fecioarã fãrã nimicirea fecioriei ei,
10049 - a deschis mormîntul pentru ca sã poatã intra acolo Maria Magdalena ºi sfinþii apostoli
10050 Petru ºi Ioan...
10051 Ca sã poatã vedea cã nu-I acolo, toþi acei care aveau nevoie sã vadã atunci
10052 pentru ca sã poatã crede apoi pînã la moarte.

10053 10 - Isus a deschis cerul pentru ca sã poatã intra dupã Dînsul ºiragul nesfîrºit de pãcãtoºi,
10054 mîntuiþi prin credinþa în Cuvîntul Sãu ºi în Jertfa Sa scumpã ºi sfîntã.
10055 Rãscumpãraþi iubiþi prin Sîngele Sãu Cel Sfînt, al cãror Cap ºi Pîrgã este El,
10056 Cel Dintîi Înviat, ºi Garantul Învierii noastre a tuturor.

10057 11 - Mãsoarã de mai multe ori pînã croieºti odatã - spune un proverb, - ca sã nu te
10058 pomeneºti înjugat la un jug nepotrivit cu un necredincios, sau cu o necredincioasã,
10059 oricîte ar avea ºi oricine ar fi fiinþa aceea.
10060 Mai bine sã mori necãsãtorit, decît sã-þi uneºti viaþa cu cineva care nu vrea sã ºi-o uneascã
10061 cu Hristos,
10062 cãci o astfel de unire, ar fi nefericirea ta.

10063 12 - Cerceteazã bine înainte de a sãri, ca sã nu te pomeneºti în prãpastie,

10064 cinci minute dupã ce ai sãrit, va fi prea tîrziu pentru totdeauna.
10065 Dacã nu bagi bine de seamã îþi vei îngropa toatã viaþa în venin ºi în lacrimi
10066 - iar pe urmã poate ºi în iad.
10067 Ia pildã de la atîþia, pînã nu ajungi sã ia alþii pildã de la tine!

10068 13 - Desigur cã, cu prilejul nunþii voastre, s-ar putea afla ºi oameni care vreau sã-l bage
10069 în casã pe diavolul cu pãcatele lui ºi cu lucrurile lui!
10070 Dar voi sã vã împotriviþi cu toatã puterea ºi sã împiedicaþi cu orice preþ aceasta.
10071 Chiar dacã jumãtate din nuntaºi s-ar supãra ºi ar pleca.
10072 Mai bine sã plece ei decît sã plece Hristos de la nunta ºi din casa voastrã.

10073 14 - Lãsaþi mai bine sã plece oricine, decît sã plece Domnul Isus de la voi.
10074 Rãmîneþi lîngã Domnul chiar dacã ºi pãrinþii voºtri ºi rudeniile voastre ar fi de altã pãrere.
10075 Cãci numai atunci casa voastrã va fi ºi va rãmîne plinã de luminã ºi de bucuria lui
10076 Dumnezeu.
10077 Ferice de soþii care încep ºi care petrec toatã cãsnicia lor cu Hristos.
10078 Cu El întreaga lor viaþã va fi o plãcutã sãrbãtoare de nuntã.
10079 Prelungitã pînã în veºnicie!
 Pag. 370

10080 15 - Vai de cãsniciile otrãvite care încep cu neascultarea Voii lui Dumnezeu, prin înjugãri
10081 nepotrivite ºi pãcãtoase.
10082 Jugul nepotrivit este totdeauna greu ºi usturãtor: ori te sugrumã, ori te roade.
10083 Un corb cu un porumbel niciodatã nu pot face un cuib fericit.
10084 Iar dacã totuºi încep, cu nãdejdea cã, cu vremea se vor înþelege, - ce folos bun ar putea
10085 ieºi din asta?
10086 O mie de porumbei ar ajunge sã se facã niºte corbi, pînã cînd un corb se va face un
10087 porumbel.
10088 Nu trebuie iad mai aprins decît o cãsnicie fãrã de Hristos ºi fãrã ai Sãi.
10089 Cãsnicia aceasta nu vine de la casã, ci de la caznã!

10090 16 - Domnul porunceºte îngerilor Sãi sã ne pãzeascã în toate cãile noastre,

10091 deºi unele din aceste cãi nu sînt din cele pe care pot merge îngerii cu bucurie dupã noi.
10092 Fiindcã cu cît un credincios ajunge în stãri mai rele ºi mai nefericite,
10093 mai nepotrivite cu starea lui ºi cu numele sãu,
10094 - cu atît el are mai multã nevoie de Hristos ºi de izbãvirea Sa... (Psalm 91).

10095 17 - De locurile rele este mult mai uºor sã ne ferim, ca sã nu ajungem în ele, decît sã
10096 scãpãm tocmai curaþi, dupã ce am ajuns acolo.
10097 Dumnezeu are totdeauna grijã sã ne fereascã ºi sã ne scape de primejdiile ºi de
10098 nenorocirile pe care noi nu le putem vedea ºi nu ne putem feri.
10099 Dar de primejdiile pe care noi le vedem ºi noi ne putem feri sîntem noi datori sã ne
10100 ferim...
10101 Sã ne ºi ferim deci!
 Pag. 371

10102 La capãtul umblãrii

10103 La capãtul umblãrii

10104 pe drumul nebunesc,
10105 o, fiul meu, e moartea
10106 - nu asta þi-o doresc.

10107 La urma neascultãrii

10108 acelor ce hulesc,
10109 o, fiul meu, e iadul
10110 - nu asta þi-l doresc.

10111 Rãsplata necredinþei

10112 acelor ce cîrtesc,
10113 o, fiul meu, e-osînda
10114 - nu asta þi-o doresc.

10115 Umblarea cu pãcatul

10116 e lucru pãgînesc,
10117 ºi o aºteaptã iadul
10118 - nu asta þi-o doresc.

10119 Minciuna ºi desfrîul

10120 în blesteme sfîrºesc,
10121 rãsplata lor e moartea
10122 - nu asta þi-o doresc.

10123 Dar veºnicia celor

10124 ce cu Hristos trãiesc,
10125 o, fiul meu, e slava
10126 - aceasta þi-o doresc!
 Pag. 372

10127 Cine luptã împotrivã...

10128 Cine luptã împotrivã

10129 la ce-i vrednic ºi cinstit,
10130 poate fi oricît de tare
10131 va fi sigur biruit.

10132 Cine luptã împotrivã

10133 la ce-i bine ºi ce-i drept,
10134 va rãmîne cu ruºine
10135 oricît pare de-nþelept.

10136 Cine luptã împotrivã

10137 la ce este-adevãrat,
10138 va fi alungat de Domnul
10139 ocãrît ºi ruºinat.

10140 Cine luptã împotrivã

10141 la ce-i nobil ºi frumos,
10142 oricît ar pãrea de tare
10143 îl va nimici Hristos.

10144 Cine luptã împotrivã

10145 la ce-i Veºnic, Nalt ºi Sfînt,
10146 fie cît de lungã lupta
10147 - va fi nimicit ºi-nfrînt.

10148 Cine luptã împotriva

10149 Numelui lui Dumnezeu
10150 dintre miile de iaduri
10151 va fi-n iadul cel mai greu!
 Pag. 373

10152 117 - Marile noastre rãspunderi

10153 1 - Nu te încrede în ºarpe ºi nu te juca cu el.

10154 Nu te încrede în oamenii lumeºti ºi nici în promisiunile lor.
10155 Nu te încrede nici în inima ta ºi nu ispiti pe Domnul cerînd minuni.
10156 Drumul minunilor este un drum foarte primejdios!
10157 Nu sfãtuim pe nimeni sã meargã de douã ori pe acest drum!
10158 Chiar dacã Domnul te scapã, e primejdios sã te bizui pe minuni, cînd nu eºti nevoit sã le
10159 ceri,
10160 sau mai ales cînd nu le meriþi.

10161 2 - Aºteaptã rãbdãtor ºi credincios ca Domnul sã lucreze nesilit cãci cu siguranþã Domnul
10162 îþi va împlini ceea ce Îi ceri la timpul cel mai potrivit,
10163 dacã conºtiinþa ta este curatã
10164 ºi dacã ceea ce Îi ceri tu este bine, sau spre bine.
10165 - El va lucra atunci cînd va fi momentul cel mai potrivit
10166 ºi în felul cel mai bun.
10167 Încrede-te în El, ºi aºteaptã.

10168 3 - Tot ce a putut da cerul mai fericit pãmîntului a fost Hristos,

10169 ºi tot ce a putut da pãmîntul cerului mai fericit, a fost Maica Sa.
10170 Nimeni niciodatã nu va putea despãrþi Jertfa Lui de jertfa ei.
10171 Cãci niciodatã mîntuirea noastrã n-ar fi putut fi cu putinþã fãrã puterea sa.
10172 Aºa a vrut Duhul Sfînt, iar noi aºa sã gãsim cã a fost cel mai fericit.
10173 Sã cinstim totul cu o tãcere ºi cu un respect sfînt.

10174 4 - Voi pãrinþi, educatori duhovniceºti, -

10175 sînteþi niºte rezervoare la care vin noi ºi noi suflete nevinovate ºi neºtiutoare ca sã se
10176 adape.
10177 Ele se vor umple cu ce le daþi voi,
10178 ºi la rîndul lor, vor da ºi ele altora tot astfel de hranã ºi bãuturã, cum au primit.
10179 Bãgaþi bine de seamã cu ce umpleþi mintea copiilor ºi tineretului care vã ascultã.
10180 Ceea ce daþi voi acum ucenicilor ºi inimii,
10181 minþii ºi sufletului,
10182 vor da ºi ei altora.
10183 Iar plata pentru urmãrile învãþãturilor ºi educaþiei pe care le-o daþi voi acum, vã veþi
10184 primi-o tot voi odatã
10185 din Mîna lui Dumnezeu,
10186 ori pe pãmînt, ori sub el.
10187 Ori ºi aici - ºi acolo.
 Pag. 374

10188 5 - O, cît de multe cãrþi pe care le scrieþi acum,

10189 cît de multe ziare,
10190 cît de multe cuvîntãri
10191 - se împrãºtie în lume fãrã nici o conºtiinþã a rãspunderii voastre faþã de conþinutul lor.
10192 Aceste cãrþi pe care voi le scrieþi acum,
10193 aceste ziare pe care voi le rãspîndiþi,
10194 aceste publicaþii,
10195 aceste idei ºi curente,
10196 - bune sau rele,
10197 vor rãmîne ºi dupã ce voi nu veþi mai fi.
10198 Ele pleacã în lume ºi duc cu ele în valuri tot mai largi,
10199 în suflete tot mai multe,
10200 în timp tot mai îndepãrtat,
10201 - ceea ce aþi pus voi din duhul vostru în ele.
10202 Ceea ce aþi pus voi din conþinutul inimii ºi trãirii voastre.
10203 Cu ce grea rãspundere vã acopere fiecare gînd ºi rînd scris!

10204 6 - Cãrþile sînt rezervoarele necesare, din care generaþii dupã generaþii vor lua mereu
10205 sãnãtate sau boalã,
10206 hranã sau otravã,
10207 mireasmã sau duhoare,
10208 luminã sau întuneric,
10209 mîntuire sau pierzare,
10210 - ºi plata pentru toate urmãrile, o veþi lua voi care scrieþi ºi rãspîndiþi.

10211 7 - Umple-te neîncetat ca sã fii plin mereu de Hristos, ca fundul mãrii de apele ce-l acopãr
10212 (Isaia 11, 9).
10213 Aratã-le mereu pe Isus, Izvorul Vieþii ºi drumul cel adevãrat spre cer, tuturor, pentru ca
10214 fiecare suflet sã se ducã el însuºi sã se adape din Dumnezeu.
10215 Fii o conductã pentru alþii numai atîta vreme, pînã cînd fiecare se va putea adãpa el singur
10216 de la Izvor.
10217 Toþi ascultãtorii tãi sã ajungã sã se adape totdeauna nu numai de la tine,
10218 cãci tu repede vei seca,
10219 ci sã se adape din Hristos,
10220 cãci Hristos este nesecat în veci.

10221 8 - Duhul este acelaºi, numai vasele se schimbã.

10222 Pãcatul e acelaºi, numai cei prin care lucreazã el, sînt mereu alþii.
10223 Cu învãþãturi ºi duhuri care pãreau biblice ºi evlavioase, aceºtia au nimicit cîteva suflete,
10224 adunãri ºi lucrãri frumoase ale Domnului.
10225 Diavolul este foarte viclean ºi neobosit ºi astãzi.
10226 Iar lucrãtorii lui sînt la fel ºi ei.
 Pag. 375

10227 9 - O, ce vin dulce este rugãciunea...

10228 ce înviorare ºi bucurie aduce ea în sufletele care se împãrtãºesc nemijlocit cu Dumnezeu,
10229 în stãri duhovniceºti care întrec orice pricepere!
10230 Ce vin bun ºi hrãnitor este Cuvîntul Sfînt - Biblia!
10231 Cine a gustat din vinul acesta nu se mai poate lipsi de el niciodatã.
10232 Ce vin binecuvîntat este dragostea frãþeascã...
10233 Bucuria petrecerilor împreunã,
10234 a rugãciunilor laolaltã,
10235 a cîntãrilor ºi a bucuriilor frãþeºti...
10236 Cîtã fericire ne dãruieºte Duhul Sfînt în aceastã sfîntã pãrtãºie de gînduri ºi de simþiri în
10237 aceeaºi învãþãturã ºi credinþã neschimbatã!
10238 De acest vin sã dorim. E singurul vin care ne este îngãduit sã-l bem.

10239 10 - Credinþa care se întemeiazã pe Cuvînt rãmîne, pe cînd cea întemeiatã pe minuni þine
10240 trei zile, atîta cît þine fiecare minune.
10241 Dovadã poporul care le-a vãzut...
10242 ºi care le cautã.
10243 Nu cãuta minuni ºi semne! Cautã pe Hristos ca Mîntuitor al tãu.

10244 11 - Minunile au fost accidente în viaþa ºi Lucrarea Mîntuitorului, nu o metodã de lucru

10245 la El.
10246 Scopul Domnului era propovãduirea Cuvîntului Dumnezeiesc cu argumentele adevãrului
10247 pentru mîntuire
10248 ºi pe care cei care aveau urechi ºi minte trebuiau sã le înþeleagã ºi sã le primeascã.
10249 Aceasta a vrut Hristos sã facã, iar nu minuni.
10250 Adevãrul nu are nevoie de minuni ca sã fie primit.
10251 Minunile mai mult îi stricã decît îi foloseºte, adevãrului.
10252 De minuni are nevoie numai slaba noastrã pricepere, numai puþina noastrã credinþã!
10253 Fericit cel ce n-a vãzut - ºi a crezut.

10254 12 - Un neam preacurvar ºi viclean - cere minuni, a zis Domnul Isus.

10255 Cît adevãr dureros se desprinde din aceastã tristã constatare a Domnului!
10256 De cele mai multe ori numai aceste douã feluri de oameni - cei preacurvari ºi cei vicleni
10257 - au nevoie ºi cer mereu sã vadã semne.
10258 Cei care au o viaþã curatã ºi fãrã vicleºug, cred în Dumnezeu cu o puternicã iubire
10259 ºi n-au nevoie sã-I cearã mereu semne
10260 ca sã creadã numai cît þin acestea.

10261 13 - Cei ce trãiesc în desfrînãri ºi viclenii - nu umblã dupã Hristos,

10262 adicã dupã adevãrul primit ºi trãit,
10263 cãci acest adevãr le porunceºte sã se despartã de fãrãdelege (2 Tim. 2, 19).
10264 Ei aleargã dupã minuni, care sã nu le pretindã naºterea din nou,
10265 ci sã le dea totuºi o satisfacþie cu care îºi pot amãgi sufletul
10266 ºi înãbuºi conºtiinþa,
10267 ca sã nu-i mustre pentru pãcatul în care trãiesc
10268 ºi de care nu vor sã se despartã.
10269 Vai de sufletele acestea!
 Pag. 376

10270 14 - Poate cã Domnul Isus nu ar fi fãcut niciodatã vreun semn înafarã de semnul lui Iona,
10271 adicã moartea ºi Învierea Sa aºa precum a spus,
10272 dacã n-ar fi fost silit de rugãciunile alor Sãi.
10273 Sau înduplecat de mila Sa.
10274 Astãzi Dumnezeu face tot la fel: multe din semnele ºi din minunile pe care le face Puterea
10275 lui Dumnezeu, sînt forþate de rugãciunile noastre care Îi cer cu stãruinþã aceasta.
10276 O, dacã credinþa noastrã n-ar avea nevoie de ele niciodatã!

10277 15 - Prin rugãciunile noastre noi putem forþa adesea Voia lui Dumnezeu
10278 ºi putem schimba unele din întîmplãri...
10279 - Însã de multe ori prin aceasta noi nu facem decît sã schimbãm binele pe care ni-l
10280 pregãteºte Dumnezeu, cu rãul pe care ni-l cerem noi.
10281 Cãci numai Voia lui Dumnezeu neforþatã de noi în nici un fel, este într-adevãr binele ºi
10282 fericirea noastrã.
10283 Dar ce mare credinþã îi trebuie totuºi unei credinþe omeneºti care este în suferinþã sã
10284 înþeleagã ºi sã facã aºa, rãmînînd liniºtitã în orice vreme,
10285 fãrã sã cearã minuni!

10286 16 - Adevãratele minuni însoþesc totdeauna un adevãr sfînt,

10287 aduc sau duc la Cuvîntul Adevãrului
10288 ºi îndrumã totdeauna la trãirea cu Hristos.
10289 Toate adevãratele minuni îºi au izvorul ºi miezul în Marea ºi Unica Minune de la
10290 Golgota!
10291 În Marele Semn al Crucii ºi Jertfei lui Hristos!
10292 Toate vin de pe Golgota, ºi duc tot la ea.
10293 Cãci numai Minunea Golgotei rãmîne o Minune ºi un Semn Veºnic.

10294 17 - Sfînta Scripturã ne-a înºtiinþat cã în vremile din urmã, pe mãsurã ce credinþa cea
10295 plinã de seriozitate ºi de înþelepciune se va rãri,
10296 puterea satanei va înmulþi semnele ºi minunile înºelãtoare, pentru cei care neavînd dorinþa
10297 dupã Dumnezeu, vor avea boala curiozitãþii dupã minunile acestea.
10298 Aceste minuni amãgitoare vor fi îngãduite de Dumnezeu tocmai ca o pedeapsã, ca oamenii
10299 care n-au vrut sã creadã Minunea cea adevãratã ºi s-o asculte,
10300 sã fie înºelaþi de falsele minuni (2 Cor. 11, 14-15; 2 Tes. 2, 7-12).
10301 Iatã laþul pierzãtor în care vor cãdea toþi cei care n-au vrut sã creadã ºi sã-L primeascã pe
10302 Domnul Isus ºi dragostea Adevãrului Sãu,
10303 ci au vrut mereu numai minuni ºi semne.

10304 18 - În acest laþ pierzãtor vor cãdea din ce în ce tot mai mulþi oameni,
10305 pe mãsurã ce credinþa adevãratã se va împuþina
10306 ºi dragostea ascultãtoare se va rãci (Matei 24, 11-24).
10307 - Credinþele false ºi minunile înºelãtoare vor da multora impresii cã sînt din Adevãr,
10308 vor face mare vîlvã,
10309 vor porni mari miºcãri de dezbinare ºi de laude,
10310 vor atrage ºi vor înflãcãra pe mulþi pentru certuri
10311 - dar ce grozavã le va fi trezirea tuturor din aceastã satanicã amãgire!
10312 Vor vedea cã toate semnele ºi minunile însoþitoare ale învãþãturii cu care au fost atraºi,
10313 n-au fost decît lucruri înºelãtoare ale marelui mincinos ºi înºelãtor, diavolul.
10314 Dar vor vedea prea tîrziu.
 Pag. 377

10315 19 - Nu mai doriþi sã tot vedeþi minuni ºi semne ºi nu mai tot ascultaþi la cei care se laudã
10316 cu ele.
10317 Oriunde veþi auzi cã s-au produs asemenea lucruri, mai degrabã temeþi-vã decît alergaþi,
10318 cã mai degrabã acestea sînt fãcãtoare de rãu, decît de bine.
10319 Voi aþintiþi-vã tot mai mult ºi mai mult privirea spre Domnul Isus,
10320 þineþi-vã prin ascultarea de El ºi de adevãrul Sãu în trãirea rugãciunii ºi a smereniei
10321 liniºtite,
10322 primind ce vã dã El,
10323 fie bine, fie greu, cãci asta este Voia Sa.
10324 Nu credeþi ºi nu doriþi minuni,
10325 ci spuneþi totdeauna: Facã-se Voia Ta!
10326 Cãci aceasta este cea mai deplinã fericire pentru noi.

10327 O, nu-þi fie teamã

10328 O, nu-þi fie teamã de ziua de mîine

10329 cã ziua, ea însãºi, de ea va-ngriji,
10330 - primeºte-þi merindea de apã ºi pîine
10331 din Mîna Aceea ce-þi dã încã o zi!

10332 O, nu-þi fie teamã de iarna geroasã

10333 ci fie-þi credinþa cu mult mai de preþ,
10334 Acel ce are grijã ca iarba sã iasã
10335 purta-va de grijã nici tu sã nu îngheþi!

10336 O, nu-þi fie teamã de Sfînta Lucrare

10337 cã ea va fi-nfrîntã de cruci ºi de spini
10338 Acel ce-a fãcut-o,
10339 Acel care-o are,
10340 va ºti s-o pãzeascã de colþii haini!

10341 O, nu-þi fie teamã de moarte vreodatã

10342 tu cel care-n slujba Vieþii te-ai pus
10343 Minunea va face luminã deodatã
10344 e Viu
10345 ºi Puternic
10346 ºi Veºnic
10347 Isus!...
 Pag. 378

10348 Vei fi tu-n stare?

10349 Vei fi tu-n stare sã primeºti

10350 venirea Judecãþii?
10351 - de nu, alege astãzi chiar
10352 cãrãrile dreptãþii!

10353 Vei fi tu-n stare atunci sã spui

10354 cu fruntea sus solia?
10355 - de nu - atunci începe azi
10356 a-þi face datoria.

10357 Vei fi tu-n stare sã rãspunzi

10358 atunci de toate-a-tale?
10359 - de nu, auzi mãcar acum
10360 începe sfînta cale.

10361 Vei fi tu-n stare sã înfrunþi

10362 cutremurul sentinþei?
10363 - de nu, atunci sã-þi frîngi acum
10364 genunchii pocãinþei!

10365 Vei fi tu-n stare sã te duci

10366 cu diavolul în groapã?
10367 - de nu, - atuncea chiar acum
10368 vin la Hristos ºi scapã!

10369 Gîndeºte acum, dac-ai sã fii

10370 atunci de ceva-n stare,
10371 ºi vino pînã cînd mai poþi
10372 afla-n Hristos scãpare!...
 Pag. 379

10373 118 - Sfinþenie ºi pedeapsã

10374 1 - Prin lumina Sa ºi prin Adevãrul Sãu, Hristos ne-a adus soluþia cea mai fericitã nu
10375 numai între relaþiile dintre om ºi Dumnezeu ci ºi între relaþiile dintre om ºi om,
10376 dintre stat ºi stat,
10377 dintre popor ºi popor.
10378 Ferice de oricine cautã ºi are aceastã luminã.

10379 2 - Sistemul lui Hristos bazat pe iubire ºi dreptate,

10380 pe libertate ºi sfinþenie,
10381 ar fi adus cu adevãrat îndestularea ºi fericirea tuturor oamenilor.
10382 Ar fi adus libertatea tuturor popoarelor, fãcînd din toate naþiunile lumii, o mare familie
10383 fãrã graniþe, fãrã tirani ºi fãrã exploatare.
10384 Dar oamenii L-au respins pe Hristos
10385 ºi l-au cerut pe Baraba.
10386 De aceea lumea acum nu mai poate scãpa de Baraba, de fiii ºi urmaºii barabelor. Ea ºi i-a
10387 ales.
10388 ªi ea ºi-i alege!
10389 De aceea Dumnezeu îi lasã s-o chinuie.

10390 3 - Poate ºtreangurile din care împletise Isus biciul cu care alunga pe negustorii din
10391 Templu - sau legãturile pe care abia le luase de la boii ºi de la oile pe care le slobozise,
10392 dîndu-le drumul sã plece dezlegate.
10393 Din legãturile pe care ei robiserã pe alþii, Domnul fãcea mijlocul de pedeapsã pentru ei.
10394 Pentru suferinþa celor nevinovaþi te va bate Dumnezeu pe tine cel ce o pricinuieºti.

10395 4 - Dacã cineva are putere în vorbã ºi în faptã,

10396 dacã o lucrare are putere în luptã ºi în roade,
10397 dacã o miºcare are putere în avînt ºi în întindere,
10398 - ea este dovadã cã acolo a fost ºi este jertfã!
10399 Fãrã jertfã, nimic bun, înãlþãtor ºi sfînt, nu trãieºte,

10400 nu propãºeºte,
10401 nu biruie
10402 ºi nu rodeºte pe pãmînt!

10403 5 - Puterea Domnului Isus este Jertfa Lui, care din momentul acceptãrii Ei, era ca ºi datã.
10404 Pe temeiul acestei Jertfe, El a venit în lume
10405 ºi luîndu-Se la luptã cu toate puterile înspãimîntãtoare ale întunericului,
10406 le-a supus ºi le-a zdrobit
10407 începînd de la Templu ºi pînã la Golgota.
10408 Pentru ca sã izbãveascã din robia lor tot ce era robit prin înºelãciune ºi silnicie.
10409 ªi aºa va face Hristos totdeauna.
 Pag. 380

10410 6 - Pe temeiul Jertfei ºi a Crucii Sale, Domnul Isus vrea acum

10411 ºi poate acum
10412 sã te mîntuiascã ºi pe tine, dragã suflete pierdut.
10413 Sã ºtii cã Isus Hristos este un Mîntuitor care poatã sã facã tot ce vrea în cer ºi pe pãmînt.
10414 ªi El este gata sã ºi facã, totul pentru tine.
10415 Dacã tu Îi ceri acestea din tot sufletul tãu.
10416 Cere-I ºi primeºte prin credinþã asta!

10417 7 - Este o mare nenorocire cînd nu înþelege cineva ce spui,

10418 dar e nespus mai mare cînd,
10419 fie din cauza prostiei,
10420 fie din cauza rãutãþii lui,
10421 fãrã ruºine de conºtiinþa sa,
10422 fãrã teamã de Dumnezeu ºi fãrã respect de adevãr,
10423 - spune ce nu ai spus
10424 ºi ce nici nu te-ai gîndit mãcar sã spui niciodatã,
10425 învinuindu-te prin asta, numai ca sã-þi poatã face rãul.
10426 ªi trupeºte ºi sufleteºte!
10427 Un astfel de om - este un demon!

10428 8 - De oamenii proºti sau necinstiþi, trebuie sã te fereºti totdeauna,

10429 cãci tot ceea ce nu vor înþelege ei,
10430 sau nu le va conveni lor,
10431 vor rãstãlmãci.
10432 ªi se vor duce sã te arate autoritãþii cã ai spus cine ºtie ce prostii.
10433 Iar judecata aceasta grãbitã ºi nedreaptã, va fi gata sã te condamne îndatã, pe astfel de
10434 mãrturii îngrozitor de neserioase ºi de rãu voitoare.
10435 Ca pe Domnul Hristos.

10436 9 - Omule, teme-te de Dumnezeu ºi de Jertfa Lui cea dreaptã

10437 ºi nu face nimãnui rãul cu nici un cuvînt.
10438 Nu fi cu o inimã necinstitã ºi rea, învinuind ºi pîrînd pe nimeni.
10439 Nu învinui ºi mai ales nu pîrî pe nedrept, rãstãlmãcind spusele cuiva, ca sã facã rãu,
10440 cãci te va bate Dumnezeu
10441 ºi pe tine ºi pe urmaºii tãi,
10442 cum i-au bãtut pe cei ce-L învinuiau pe Mîntuitorul Cel Nevinovat.
10443 ªi pe urmaºii urmaºilor lor, prin toatã istoria, pînã astãzi.

10444 10 - Dacã nu înþelegi ceva, întreabã încã odatã!

10445 Niciodatã sã nu-þi fie ruºine sã întrebi, cînd nu înþelegi ceva,
10446 e mai ruºine ºi mai rãu de o mie de ori, sã spui rãu dupã inima ta cea rea, ceea ce rãu ai
10447 înþeles, fiindcã n-ai mai întrebat odatã.
10448 Iatã ce rãu poate ieºi din rãstãlmãcirea unui cuvînt.
 Pag. 381

10449 11 - Un înþelept a fost întrebat odatã:

10450 - cum ai ajuns la o atît de mare ºi adîncã înþelepciune?
10451 - Nici odatã nu mi-a fost ruºine sã întreb ceea ce nu ºtiam, - i-a rãspuns acesta!
10452 Înþelepciunea spune: Cine întreabã încã odatã nu greºeºte.
10453 Dar cele douã fiare: prostia ºi rãutatea, nu întreabã,
10454 fiindcã mai dinainte se gîndesc sã facã rãu.

10455 12 - Tot aºa se poartã ºi oamenii rãu intenþionaþi faþã de Cuvîntul Domnului:
10456 îþi spun cuvintele lor, dar le dau ca fiind ale Domnului.
10457 Batjocoritorii Bibliei inventeazã ºi interpreteazã tendenþios atribuind Evangheliei pe care
10458 Domnul nu le-a spus ºi nici nu le-a gîndit niciodatã.
10459 ªi folosesc apoi aceste false susþineri ale lor, ca pe niºte scuze împotriva lui Hristos.

10460 13 - Fiii dezbinãrilor ºi tulburãrii ºi ai rãtãcirii de la credinþa adevãratã, stricã mereu

10461 Cuvîntul Sfînt.
10462 Fiecare gurã rea ºi duh rãtãcit, plini de îngîmfarea neºtiinþei rãspîndesc tot felul de
10463 interpretãri prãpãstioase,
10464 dupã prãpastia din mintea ºi inima lor,
10465 dar nu se tem sã spunã monstruozitãþilor spuse de dînºii cã sînt Cuvintele Domnului.
10466 Orbi sînt ºi nebuni.

10467 14 - Scopul diavolului este sã dezbine ºi sã slãbeascã lucrarea Bisericii Creºtine.

10468 Iar pentru aceasta ºtie el cã cea mai bunã armã este fratele dezbinat ºi viclean.
10469 Nimeni n-ar fi putut face ceea ce a fãcut Iuda,
10470 dacã nu era el sã vîndã.

10471 15 - Nimeni n-ar fi putut slãbi ºi împiedica Biserica de la opera ei divinã pe pãmînt, ca
10472 acei care din mijlocul ei au lucrat ºi lucreazã tulburãri, dezbinare ºi vînzãri nelegiuite în
10473 Numele Domnului.
10474 Ce grozãvie e aceasta! Nici focul veºnic nu-i o pedeapsã destulã pentru ea!

10475 16 - O suflete al meu, respectã ºi ascultã fiecare cuvînt al Domnului ºi al învãþãturii Lui,
10476 fãrã sã îndepãrtezi sau sã dispreþuieºti nimic din ceea ce acum tu nu poþi încã primi,
10477 sau nu poþi încã înþelege,
10478 fie pentru cã n-a sosit încã vremea lui,
10479 fie pentru cã n-a sosit vremea ta!
10480 Nu te grãbi sã iei poziþia împotriva îndrumãrii ºi mustrãrii niciodatã.
10481 Cîntãreºte ºi aºteaptã,
10482 cã ºi lumina are vremea ei la care vine totdeauna.
10483 Credinþa vede înainte,
10484 rãbdarea aflã pe urmã,
10485 dar binecuvîntarea este la fel pentru amîndouã.
 Pag. 382

10486 O, apãrã-þi ochii

10487 O, apãrã-þi ochii de-a morþii sãgeþi,

10488 o, apãrã-þi ochii, cu oriºice preþ,
10489 fereºte-i de-otrava privirii ºerpeºti
10490 o, ochii, ai grijã mereu sã-þi fereºti!

10491 Ispita îþi cautã întîi ochii tãi,

10492 prin ei sã-þi trimitã în suflet vãpãi
10493 prin ei sã te-atragã spre patimi fireºti,
10494 - o, ochii, ai grijã mereu sã-þi fereºti!

10495 Cît ochii þi-s limpezi, þi-e sufletul sfînt,

10496 - sã mergi totdeauna cu ochii-n pãmînt!
10497 Îþi pierzi curãþia cînd alþi ochi priveºti,
10498 o, ochii, ai grijã mereu sã-þi fereºti!

10499 ...Doar ochii iubirii de mamã ºi soþ

10500 priveºte-i întruna, sãrutã-i cît poþi,
10501 aceºtia-s ochii ce-n veci sã-i iubeºti
10502 de ei, sã ai grijã, sã nu þi-i fereºti!
 Pag. 383

10503 Aruncã-þi de pe umeri

10504 Aruncã-þi de pe umeri

10505 povara de pãcate
10506 aruncã-le sub Crucea
10507 pe care-au fost iertate
10508 - acolo peste ele
10509 sã curgã-Acel Sfînt Sînge
10510 ce spalã ºi sfinþeºte
10511 pe-acel ce ºi le plînge.

10512 Aruncã-þi de pe suflet

10513 îngheþul ºi-ndoiala
10514 ºi-þi arde-n pocãinþã
10515 ºi-n lacrime greºala
10516 - dã foc fãrã cruþare
10517 gunoaielor plãcerii
10518 ºi-un alt om nou te nascã,
10519 fiorul Învierii...

10520 Apoi aruncã-þi toatã

10521 lumeasca-ngrijorare
10522 pe umerii puternici
10523 ai Domnului tãu Mare,
10524 ci numai una-þi lasã
10525 asupra ta întruna
10526 aceasta de-a rãmîne
10527 smerit pe totdeauna...
Pag. 384
 Pag. 385

10528 119 - Fii totdeauna om

10529 1 - Fiul meu nu te încrede niciodatã în omul care nu crede în Dumnezeu.

10530 Cãci dacã el umblã sã-L înºele pe Dumnezeu Cel care ºtie ce este în inima sa,
10531 cum sã nu te înºele pe tine care nu ºtii?
10532 Fiul meu nu te încrede niciodatã nici în omul care se grãbeºte sã-þi arate o credinþã
10533 linguºitoare.
10534 De cele mai multe ori acesta umblã dupã un folos de la tine
10535 ºi îndatã ce va avea folosul cãutat,
10536 - sau va vedea cã nu-l poate avea, -
10537 se va grãbi tot aºa de repede sã te pãrãseascã.
10538 Sau sã te vorbeascã de rãu.

10539 2 - Fiul meu, nu crede cu grabã, pe un necunoscut,

10540 cãci cine se încrede în grabã într-un necunoscut, este un om uºuratic,
10541 ºi va fi toatã viaþa lui furat ºi pãcãlit de toþi.

10542 3 - Fiul meu, cu toate ale tale sã mergi cît de repede poþi...
10543 ºi cu picioarele tale,
10544 ºi cu ochii tãi,
10545 ºi cu mîinile tale,
10546 ºi cu inima ta,
10547 - numai cu gura ta sã mergi încet.
10548 Poþi sã te grãbeºti cu toate ale tale, dar cu vorba ta sã nu te grãbeºti niciodatã.

10549 4 - ªi între farisei era un om: Nicodim.

10550 Între aceºti oameni care aveau feþe de lei, de vulpi, de catîri, de cîini,
10551 - mai era totuºi unul care avea faþã de om,
10552 o inimã de om,
10553 un suflet ºi o judecatã de om.
10554 Vulpile se gîndesc numai la vicleºug ºi înºelãciune,
10555 leii numai la cruzime ºi rãzbunãri,
10556 cîinii numai la încolþit ºi la lãtrat,
10557 - dar cei care sînt oameni se gîndesc ºi la suflet, la mîntuirea lor, la Dumnezeu...
10558 Fii totdeauna om!

10559 5 - Cãci chiar ºi acolo unde þi se pare cã nu se mai gãseºte nici un om al lui Dumnezeu,
10560 adesea afli comori de frumuseþe duhovniceascã!
10561 Chiar ºi în Sodoma se gãsea un Lot.
10562 Chiar ºi acolo unde un profet ca Ilie credea cã nu mai existã nici un credincios, Dumnezeu
10563 mai avea ºapte mii (Evrei 11, 3-5).
10564 Învaþã deci fiul meu, sã nu dispreþuieºti pe nimeni.
10565 Nici chiar pe cei care par cei mai rãi oameni.
10566 Cãci necunoscîndu-i, nu ºtii care din ei va veni la Isus.
10567 Ci tu cheamã-i pe toþi, ºi nãdãjduieºte pentru fiecare.
 Pag. 386

10568 6 - Dacã eºti om, chiar dacã eºti dintre farisei,

10569 ºi chiar dacã trebuie sã mai trãieºti în mijlocul lor,
10570 - duhul ºi mentalitatea lor decãzutã, nu te vor împiedica sã vii la Isus.
10571 Ci Îl vei cãuta pe Hristos cu un cuget însetat dupã luminã ºi dupã adevãr.
10572 Isus Hristos ta va lumina atunci.
10573 ªi te va ridica prin naºterea din nou, la nivelul cel mai înalt al înþelegerii ºi trãirii
10574 Adevãrului Sãu,
10575 - adicã la realizarea chemãrii tale de om.

10576 7 - Nicodim a venit la Isus noaptea...

10577 Mulþi au venit la Domnul în noaptea necazurilor, spitalelor, închisorilor ºi încercãrii...
10578 Mulþi nu vin ziua! - nu vin cînd sînt sãnãtoºi sau tineri,
10579 sau bogaþi sau liberi,
10580 nu vin cînd sînt în locuri de cinste,
10581 nu vin cînd ar putea face ceva pentru Dumnezeu, adicã pentru mulþumirea ºi mîntuirea
10582 sufletelor lor.
10583 Atunci le este ruºine, sau silã, sau le este indiferent, atunci...
10584 Ci vin abia în anii bãtrîneþii, bolii sau neputinþei,
10585 cînd nu mai sînt buni de nimic.
10586 Cînd lumea ºi diavolul a luat tot ce era bun în ei.
10587 Tot ce se putea folosi din fiinþa ºi din timpul lor (Ecles. 12, 1-7).
10588 Ce jalnic faliment...

10589 8 - Nicodim a venit la Isus noaptea...

10590 dar tu fiul meu, unde mergi tu noaptea?
10591 Ce faci tu noaptea?
10592 - Dacã te afli în noaptea ispitelor ºi pãcatului,
10593 sau în noaptea bolii ºi a neºtiinþei,
10594 sau în noaptea bãtrîneþei ºi singurãtãþii, a lipsurilor sau dezbinãrii,
10595 o, nu te duce nicãieri altundeva
10596 ºi nu cere sfat nimãnui altcuiva,
10597 - ci vino numai la Isus!
10598 El te va lumina ºi te va ajuta sã ieºi cu bine din toate.

10599 9 - Dacã tu ai fost ziua cu Dumnezeu

10600 - dacã atîta vreme pînã acum ai fost cinstit ºi credincios,
10601 dacã ani de zile þi-ai îngrijit familia ta, soþul, copiii ºi pãrinþii tãi,
10602 dacã ai fost ziua la bisericã ºi la adunare
10603 unde ai spus sau ascultat predici
10604 ai cîntat ºi te-ai rugat cu ceilalþi,
10605 atunci fereºte-te ºi nu te mai duce noaptea la pãcat!
10606 Nu face în ascuns nelegiuiri,
10607 nu-þi pierde cinstea ta acum,
10608 nici nu te lepãda de credinþa dintîi (1 Tim. 5, 12).
10609 Nu-þi pãrãsi fraþii, adunarea ºi biserica ta la bãtrîneþe, sau la lipsã sau la primejdie!
10610 Fii ºi noaptea cu Isus, - dacã ziua ai fost cu El.
 Pag. 387

10611 10 - Dacã îi vei considera pe oameni cã ºtiu, îi vei judeca totdeauna aspru.
10612 Cãci cunoºtinþa obligã.
10613 Cu cît ºtie cineva mai mult, cu atîta are mai mult datoria sã se poarte potrivit cunoaºterii
10614 pe care pretinde cã o are.
10615 Cu cît vezi cã cineva are mai puþinã cunoºtinþã, aºtepþi mai puþin de la el.
10616 ªi îl judeci mai blînd.
10617 Spune-þi totdeauna cã cei ce fac rãul, nu ºtiu ce fac.
10618 Ca sã-i poþi ierta, cum a fãcut Mîntuitorul.

10619 11 - Ca sã-i poþi ierta pe toþi oamenii, trebuie sã-i consideri pe toþi cã nu ºtiu ce fac, cînd
10620 fac rãul.
10621 Dacã îi crezi conºtienþi, nu-i mai poþi nici ierta, nici înþelege, nici scuza, nici iubi -
10622 niciodatã.
10623 Nici n-ai voie sã faci aceasta!
10624 Domnul Isus S-a rugat: Tatã iartã-i cã nu ºtiu ce fac!
10625 - Altfel nu S-ar fi putut ruga pentru ei (1 Ioan 6, 16).
10626 Sã facem ºi noi la fel.

10627 12 - Cuvîntul Sfînt ne-a învãþat cã dragostea acopere o sumedenie de pãcate

10628 (1 Petru 4, 8).
10629 Cum face dragostea acest lucru?
10630 - nu ºtim!
10631 Ea gãseºte calea totdeauna.
10632 Noi înºine avem nevoie, fiecare sã ni se acopere mereu atît de mult (1 Ioan 1, 8).
10633 Toþi ºtim atît de puþin (1 Cor. 2; Gal. 6, 3).
10634 De aceea fiecare dintre noi ne putem înºela oricînd în judecatã.
10635 Numai Singur Dumnezeu cunoaºte tot Adevãrul!

10636 13 - Vino neapãrat la Isus, cu toate întrebãrile tale.

10637 Vino cu grabã, dar nu pleca cu grabã.
10638 Stai liniºtit ºi mediteazã asupra Cuvîntului Sãu ºi mediteazã asupra Lui cu rugãciune, pînã
10639 ce Îl vei înþelege.
10640 Stai îndelung, chiar dacã nu poþi sta liniºtit.
10641 - Rãspunsul oricît þi se va pãrea de tîrziu, va sosi totuºi la timp.
10642 Iar liniºtea sufleteascã o vei afla deplin numai împlinindu-L.

10643 14 - Nu te supãra pe bieþii oameni care nu vãd ºi nu înþeleg lucrurile mîntuirii.

10644 ªi nu-i judeca pentru aceasta.
10645 Toatã nenorocirea acestor oameni este cã ei nu s-au nãscut din nou.
10646 De aceea ei nu vãd,
10647 nu aud ºi nu simt lucrurile mîntuirii
10648 ºi nici harul lui Dumnezeu.
10649 Nu te mira de cineva cã nu vorbeºte cu foc despre Hristos,
10650 cã nu mãrturiseºte cu putere Evanghelia,
10651 cã pierde vremea ºi chinuie sufletele predicîndu-le niºte lucruri slabe,
10652 toatã nenorocirea acestui om este cã el nu este nãscut din nou,
10653 ºi dacã cineva nu este nãscut din nou, nu te mira: nu poate!
 Pag. 388

10654 15 - Desigur cã este o mare nenorocire cã oamenii se îmbatã, cã mint, cã furã, cã ucid ºi
10655 fac fel de fel de pãcate.
10656 Cã dacã ar fi nãscuþi din nou, ei n-ar face aºa ceva.

10657 16 - Unde nu este naºtere din nou nu poate fi nici ruºine de pãcat,
10658 nici cutremur faþã de Dumnezeu.
10659 Unde nu este naºterea din nou nu este nici silinþã dupã o viaþã sfîntã, ascultãtoare ºi
10660 curatã.
10661 ªi nici puterea iubirii binelui.
10662 Acolo nu existã nici har ºi nici roadã duhovniceascã.
10663 Acolo este totul sec, uscat, gol, chinuitor, viclean ºi respingãtor.
10664 Acolo stãpîneºte numai duhul rãu...
10665 Numai de la naºterea din nou, începe drumul mîntuirii.
10666 Eºti tu nãscut din nou, sau nu?
10667 Dacã nu te vei naºte din nou, cu nici un chip nu vei vedea Împãrãþia lui Dumnezeu
10668 (Ioan 3, 5).
10669 Domnul sã-þi ajute!
10670 Amin.
 Pag. 389

10671 Veniþi suflete chemate

10672 Veniþi suflete chemate

10673 cît nu-s zilele-noptate,
10674 cã de se-nchid porþile
10675 rãmîn numai morþile,
10676 ºi de se-nchid cãile
10677 rãmîn vîlvãtãile
10678 arºiþa mustrãrilor
10679 plata neascultãrilor,
10680 ºi-atunci clopotul pustiu
10681 va suna cã-i prea tîrziu.

10682 Veniþi suflete-apãsate

10683 pînã nu-s închise toate,
10684 pînã soarele n-apune,
10685 pînã-i încã rugãciune,
10686 pînã ochii nu se-nchid
10687 dupã umbra de sub zid,
10688 pînã vasul cel de lut
10689 nu s-a-ntors din ce-i fãcut
10690 pînã clopotul pustiu
10691 n-a sunat cã-i prea tîrziu!

10692 Veniþi suflete-aºteptate

10693 cãci iatã sînt gata toate,
10694 - pentru vina voastrã mare
10695 dã Hristos rãscumpãrare
10696 Tatãl, - haina strãlucitã
10697 a fãcut de-i pregãtitã
10698 masa binecuvîntatã
10699 iat-o gata aºezatã,
10700 - veniþi suflete chemate
10701 pînã cînd v-aºteaptã toate
10702 cãci cînd clopotul pustiu
10703 va suna -
10704 e prea tîrziu!
 Pag. 390

10705 Am strãbãtut oceanul

10706 Am strãbãtut oceanul acestei vieþi de-un ceas

10707 ºi-atîtea dragi þinuturi în urmã mi-au rãmas,
10708 pe lîngã-atîtea þãrmuri frumoase-am petrecut...
10709 - dar ca o umbrã-s toate acum dac-au trecut!

10710 Ce cîntec de ispite m-au încercat ades,

10711 ce neguri mi-au stins zarea
10712 sã nu mai ºtiu sã ies,
10713 ce nãluciri, sã-mi schimbe cuvîntul ce l-am spus,
10714 - dar ca o umbrã-s toate acuma cînd s-au dus!

10715 Au fost ºi nopþi cu valuri cît munþii uriaºi,

10716 cu urlete de vînturi ºi negri nori vrãjmaºi,
10717 ºi sute de primejdii am înfruntat temut...
10718 - dar ca o umbrã-s toate acum dac-au trecut!

10719 ... ªi astãzi, - iatã zorii,

10720 furtuna mi-a-ncetat,
10721 în zare, iatã Þãrmul atît de mult cãutat
10722 corabia voioasã mi-o-ndrumã-un heruvim
10723 - Ierusalime dulce, deschide-te
10724 - sosim!
 Pag. 391

10725 120 - Înþelegerea lucrurilor duhovniceºti

10726 1 - Împãrãþia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru - a spus Mîntuitorul nostru
10727 (Luca 17, 21).
10728 Ea este în inimile sau în locurile unde este stãpîn ascultat, urmat ºi iubit deplin Domnul
10729 Dumnezeu.
10730 Este în sufletele cu adevãrat credincioase
10731 ºi în adunãrile celor cu adevãrat ascultãtori de Hristos.
10732 Este în bisericile vii, care sînt sfinþite ºi curãþite de Duhul Sfînt, unde El stãpîneºte cu
10733 luminã
10734 ºi este ascultat cu smerenie
10735 de cãtre toþi copiii Sãi din ele.
10736 Este în cei doi sau trei adunaþi în Numele lui Isus (Matei 18, 20).
10737 Este acolo unde El coboarã cu dragoste ºi rãmîne cu bucurie în cei nãscuþi din nou, care
10738 s-au alipit de Hristos ajungînd un singur duh cu El.
10739 Aºa se înþeleg lucrurile duhovniceºti.

10740 2 - Cine nu-i nãscut din nou, vede rãul bine ºi binele rãu.
10741 Iar despre lucrurile Evangheliei
10742 ºi despre Împãrãþia lui Dumnezeu
10743 ºi despre cei care fac parte din ele, zice cã totul e rãstãlmãcire, îngustime ºi nebunie.
10744 Fiindcã oricine nu este nãscut din nou, nu poate cunoaºte, nu poate primi ºi nu poate
10745 înþelege lucrurile Duhului Sfînt.
10746 Numai naºterea din nou poate da adevãrata lor cunoaºtere.

10747 3 - Cît de simplu ºi de liniºtit face Dumnezeu rãsãritul ºi apusul soarelui,

10748 cît de frumos face El venirea primãverii ºi rodirea holdelor!
10749 Ce minuni sînt acestea
10750 ºi cît de frumos ºi de blînd le face ºi le înnoieºte zilnic Dumnezeu.
10751 Totuºi ele rãmîn mereu minuni pentru noi, deºi zilnic ºi repetat le vedem cu aceeaºi
10752 obiºnuinþã,
10753 dar totdeauna ºi cu aceeaºi înfiorare.
10754 Cum se fac toate acestea?
10755 - Nu ºtim - nu înþelegem cum.
10756 E taina lui Dumnezeu.
10757 Dar e aºa de minunat ºi de frumos.

10758 4 - Cum se face naºterea din nou?

10759 - Nu ºtim!
10760 Nu existã explicaþie.
10761 Dar se face tot atît de minunat ºi de frumos cum rodeºte pãmîntul dacã primeºte sãmînþa
10762 în el.
10763 ªi dacã cerul îi dãruieºte ploaie.
10764 ªi asta este o minune.
 Pag. 392

10765 5 - Toate marile nenorociri, dezbinãri ºi rãtãciri au venit ºi vin de acolo cã în lucrurile
10766 duhovniceºti s-au bãgat oamenii fireºti,
10767 cu vorbiri fireºti,
10768 cu explicaþii fireºti,
10769 cu interpretãri fireºti,
10770 cu interese fireºti.
10771 De aici este tot rãul ºi haosul, - ºi astãzi.
10772 Pãcatul face asta - ºi nu versetele Scripturii.
10773 Dar pãcatul învinuieºte Scriptura!

10774 6 - Naºterea din nou este o tainã, este convertirea, schimbarea vieþii, este taina pocãinþei.
10775 Nu este botezul, ci este altceva decît el.
10776 Nu toþi cei botezaþi sînt nãscuþi din nou.
10777 Taina naºterii din nou nu vine odatã cu botezul ci de mai multe ori mult în urma lui.
10778 ªi la mulþi nu vine niciodatã.
10779 Dar ea este miezul botezului, înþelesul ºi împlinirea lui.

10780 7 - Prin taina sfîntului botez devenim membri de drept ai Bisericii.

10781 Numai prin naºterea din nou (taina sfintei pocãinþe) devenim membri de fapt ai Bisericii,
10782 pãrþi vii,
10783 mãdulare vii, ale Trupului Viu al Domnului Hristos.
10784 În acest fel trebuie sã se înþeleagã aici ºi peste tot, unde este scris naºterea din nou,
10785 înþelesul acestui cuvînt.

10786 8 - Prin botez am fost îngropaþi împreunã cu Hristos, dar prin pocãinþã, prin naºterea din
10787 nou, sîntem în credinþã, am înviat împreunã cu El (Colos. 2, 12).
10788 Prin botez am fost scufundaþi în moartea Lui, iar prin credinþã (naºterea din nou) ne-am
10789 unit cu El într-o înviere asemãnãtoare cu a Lui (Rom. 2, 3-5).
10790 Adicã dupã ce în Hristos ne-am botezat - pocãinþa ne este îmbrãcarea în Hristos.
10791 Dupã cum înmormîntarea este înainte, iar învierea dupã ea.

10792 9 - Numai împreunã cele douã taine, Botezul ºi Naºterea din nou, dau dreptul la mîntuire
10793 ºi la viaþa veºnicã în Împãrãþia lui Dumnezeu.
10794 Aceste douã taine nu trebuie confundate una cu cealaltã.
10795 Nu trebuie nici amestecate, nici despãrþite.
10796 Naºterea din nou se poate sã vinã uneori chiar ºi mult în urma botezului.
10797 Dar trebuie neapãrat înainte de moarte.
10798 Dacã Scriptura nu poate fi desfiinþatã, atunci fãrã ele nu este mîntuire (Ioan 6, 33).

10799 10 - Dupã cum fãptura care se înnoieºte nu este fireascã ci duhovniceascã,

10800 tot aºa nici felul naºterii nu este firesc.
10801 Dacã scopul naºterii nu este nimic firesc, atunci nici mijloacele ei nu pot fi fireºti,
10802 fiindcã cel ce se naºte nu-i omul firesc ci omul duhovnicesc.
10803 Totul fiind duhovnicesc, duhovniceºte trebuie sã fie ºi înþeles.
10804 Pentru cã numai duhovniceºte se poate explica.
 Pag. 393

10805 11 - Dacã Duhul este de naturã duhovniceascã, ºi Apa trebuie sã fie tot de naturã
10806 duhovniceascã.
10807 Apa este Cuvîntul lui Dumnezeu - ºi nu apa pãmînteascã, apa fireascã.
10808 Amîndoi pãrinþii omului duhovnicesc trebuie sã fie duhovniceºti,
10809 altfel nu se poate înþelege,
10810 cei care amestecã aceste lucruri, înþelegînd rãu - se înºalã amar.
10811 ªi pe ei - ºi pe alþii.

10812 12 - Cînd Mîntuitorul a vorbit samaritenei despre apa pe care o dã El cã se va face un

10813 izvor viu,
10814 n-a vorbit despre apa fireascã, ci despre Apa Vie a Cuvîntului Sãu Viu.
10815 Cînd Hristos a strigat cã El este Apa, nu o apã fireascã a înþeles El.
10816 Cînd a fãgãduit Hristos cã cine vine la El sã bea, nu apã fireascã, a înþeles Cuvîntul Sãu.
10817 Deci Duhul ºi Cuvîntul, dau naºtere mîntuitoare.
10818 Înþelegerea adevãratã este numai aceasta.
10819 Duhul lui Dumnezeu, adicã Puterea Lui, spalã inima fãcîndu-o duhovniceascã ºi nouã.
10820 Cuvîntul lui Dumnezeu, adicã Lumina Lui, spalã ºi curãþã mintea omului.
10821 O minte nouã ºi o inimã nouã alcãtuiesc omul cel nou.
10822 Acesta este omul duhovnicesc.

10823 13 - Domnul vorbeºte una, oamenii înþeleg alta.

10824 El vorbeºte despre lucrurile care nu se vãd, iar oamenii înþeleg mereu pe cele ce se vãd.
10825 Domnul vorbeºte despre lucrurile cereºti,
10826 iar noi înþelegem mereu cele pãmînteºti.
10827 El vorbeºte despre duh ºi omul înþelege despre materie.
10828 Vorbeºte despre Cuvînt ºi omul înþelege mereu despre apã.
10829 Aºa sînt explicate rãu ºi înþelese rãu, multe din cuvintele Domnului Isus.
10830 De aceea este atîta tulburare, atîtea certuri ºi dezbinãri în lume.
10831 Dumnezeule Te rugãm dã fiinþei noastre Lumina Ta de Sus!

10832 14 - Dacã eºti cu adevãrat om duhovnicesc atunci toate lucrurile tale vor þinti spre
10833 înþelegerea duhovniceascã ºi trãirea ei.
10834 Vei cãuta sã-i faci pe oamenii credincioºi ºi adevãraþi nu formaliºti sau extremiºti.
10835 Sã-i ajuþi sã se nascã din nou prin pocãinþã adevãratã ºi nu numai formalã...
10836 Atunci autoritatea ta se va rezema pe sfinþenie ºi pe vrednicie nu numai pe o diplomã,
10837 pe un toiag,
10838 sau pe o împuternicire omeneascã.
10839 ªi Dumnezeu te a rãsplãti mult...

10840 15 - Nici nu miez nu se poate fãrã coajã,

10841 nici un conþinut fãrã formã.
10842 Chiar Cuvîntul Cel Viu al lui Dumnezeu nu este decît sub forma unei cãrþi.
10843 Cine preþuieºte Cuvîntul, va preþui ºi forma lui - Cartea.
10844 Nu Cartea este Cuvîntul
10845 dar El este în ea.
10846 Tot aºa Trupul ºi Sîngele Domnului este Pîinea ºi Vinul, luat cu credinþã
10847 (Ioan 6, 53-56).
10848 Nu poþi preþui una fãrã cealaltã.
10849 Nu poþi pãstra miezul dacã arunci coaja lui.
 Pag. 394

10850 16 - Nu Cartea pipãitã este Cuvîntul, dar Cuvîntul este chiar în ea.
10851 Tot aºa ºi Trupul ºi Sîngele Domnului este chiar în Pîinea ºi vinul luat cu credinþã
10852 (Ioan 6, 53-56).
10853 Nu poþi preþui miezul, cînd în acelaºi timp dispreþuieºti coaja lui.
10854 Cum nu poþi spune cuiva: iubesc sufletul tãu, dar trupul þi-l arunc.

10855 17 - Unii înºirã tot felul de vorbe despre Duh, despre Credinþã, despre viaþa
10856 duhovniceascã,
10857 - dar forma, fapta, dovada concretã a acestora, o dispreþuiesc, le-a dat o formã concretã,
10858 adicã trupeascã.
10859 N-a fãcut El nici un miez fãrã coaja lui,
10860 nici un suflet fãrã trupul sãu.
10861 Formele statornicite la bisericã de la începutul ei, sînt mijloacele prin care ni se dã Harul
10862 nevãzut, - prin credinþã.

10863 18 - Ca sã poþi trãi într-o þarã, trebuie sã-þi dovedeºti acest drept, cu un act de identitate,
10864 recunoscut de legile acelei þãri.
10865 Naºterea din nou,
10866 din Cuvîntul ºi din Duhul Sfînt,
10867 doveditã cu o viaþã sfîntã pînã la moarte,
10868 - este singurul act recunoscut de Dumnezeu pe baza cãruia vei fi primit în Împãrãþia Sa.

10869 19 - Cum se produce naºterea din nou?

10870 Domnul Isus n-a explicat-o, dar sufletul credincios o simte totdeauna,
10871 cum simþi vîntul cu care El a asemãnat-o.
10872 Vîntul suflã încotro vrea ºi cînd vrea,
10873 dar nu ºtii nici cînd vine
10874 nici de unde vine
10875 nici încotro merge.
10876 Vine uneori încet, pe nesimþite,
10877 alteori vine pe neaºteptate dintr-o datã, ca un vuiet puternic.
10878 Uneori vine tocmai din partea care þi se pare cã n-ar putea veni,
10879 ºi nu vine cînd te aºtepþi ºi de unde te aºtepþi.
10880 Alteori aºtepþi mereu ºi nu mai vine.
10881 Este ca vîntul pe care nimeni nu-l poate nici porni cînd vrea ºi nici opri.
10882 Nimeni nu-l stãpîneºte ºi nimeni nu-i pune hotar.
10883 Este nevãzut, dar miºcã moara ce face fãinã pentru pîinea fãrã de care s-ar muri de foame.
10884 Miºcã roþile pompelor care scot apa, fãrã de care grãdini întregi ºi cîmpuri întregi, s-ar
10885 usca de sete.
10886 Face sã lege holdele, care altfel ar rãmîne fãrã rod.
10887 ªi primeneºte aerul stãtut ºi înveninat, împrospãtîndu-l, - altfel ar fi cu neputinþã viaþa pe
10888 pãmînt.
10889 Aºa este naºterea din nou.
10890 Aºa trebuie sã o înþelegem.
 Pag. 395

10891 Vine noaptea!

10892 Vine noaptea, vine Moartea

10893 ºi tu eºti pe cale,
10894 unde oare-au sã se culce
10895 temerile tale?
10896 cine-o sã-þi deschidã þie
10897 Casa de Primire
10898 cînd tu n-ai pe nimeni-nimeni
10899 sã-i fi dat iubire?

10900 Vine iarna, vine-ngheþul

10901 ºi tu eºti afarã,
10902 unde-o sã se încãlzeascã
10903 viaþa ta amarã,
10904 cine-o sã-þi arate milã
10905 cînd va fi sã-ngheþe
10906 cînd tu n-ai avut pe nimeni
10907 sã-i araþi blîndeþe?

10908 Vine Moartea, vine noaptea

10909 ºi tu n-ai iertare,
10910 cui o sã te rogi în clipa
10911 cea-nspãimîntãtoare?
10912 cine-o sã te mîntuiascã
10913 în a ta cãinþã
10914 cînd tu n-ai acum spre Domnul
10915 nici o pocãinþã?
 Pag. 396

10916 Vai þie Betsaida...

10917 Vai þie Betsaida, vai þie Horazim

10918 - vã plîngem cu durere
10919 ºi jalnic vã privim,
10920 dacã-n Sidon vreodatã ºi-n Tir s-ar fi fãcut
10921 minuni ca-n voi, acestea în plîns ar fi cãzut,
10922 de-aceea-n Judecata cea Mare de Apoi,
10923 mai bine o sã fie de ele ca de voi!

10924 ªi vai Capernaume ºi þie tot atît,

10925 cãci pîn-la locul morþii de veci te-ai coborît
10926 dacã Sodoma însãºi vedea ce-ai vãzut tu,
10927 ºi-ar fi lãsat pãcatul
10928 ºi-ar mai trãi ºi-acu
10929 - de-aceea-n Judecata cea ultimã ºi grea
10930 mai greu va fi de tine cu mult, decît de ea!

10931 ... Mai vai decît de ele, mã tem cã e de noi,

10932 cei ce trãim acuma ca-n zilele de-Apoi
10933 cã nici o altã lume de oameni n-a vãzut
10934 minunile de care noi ºtim
10935 - ºi n-am crezut!
10936 - de-aceea-n Judecata cea crîncenã de-Apoi
10937 mai vinovaþi ca toate, mã tem cã vom fi noi!
 Pag. 397

10938 121 - Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu

10939 1 - Cuvîntul lui Dumnezeu este sãmînþa. Harul lui Dumnezeu este ploaia.
10940 Sãmînþa, noi trebuie s-o semãnãm. Ploaia Dumnezeu o dã.
10941 Sãmînþa depinde de noi, ploaia nu.
10942 Principalul este ca ploaia sã afle sãmînþa în pãmînt.
10943 Principalul este ca Duhul sã afle Cuvîntul în mintea ºi în inima oamenilor.
10944 De aceea noi trebuie sã propovãduim Cuvîntul neîncetat.
10945 Aceasta depinde de noi, dupã cum sãmînþa grîului depinde de plugar.
10946 Mãrturisirea Evangheliei depinde de noi, revãrsarea Duhului însã nu,
10947 asta depinde de Duhul Sfînt.
10948 Dacã noi ne facem lucrul nostru - ºi-L face ºi Domnul pe al Lui.

10949 2 - Punerea seminþei în pãmînt depinde de plugar, revãrsarea ploii însã nu, ci de
10950 Dumnezeu.
10951 Datoria plugarului este sã-ºi facã lucrul sãu la timp, pentru ca atunci cînd Dumnezeu va
10952 aduce darul ploii, sãmînþa sã fie pusã.
10953 Ploaia sã gãseascã sãmînþa totdeauna semãnatã.
10954 Tot aºa vestirea Evangheliei este datoria noastrã ºi trebuie noi s-o facem la timp ºi ne la
10955 timp.
10956 Pentru ca oricînd va veni harul lui Dumnezeu sã trimitã ploaie cereascã,
10957 revãrsarea Duhului Sfînt sã afle Cuvîntul lui Dumnezeu în inimile oamenilor.
10958 ªi sã facã rodirea lui,
10959 adicã naºterea din nou!

10960 3 - De multe ori în vremuri secetoase, sãmînþa aºteaptã în pãmîntul uscat timp îndelungat,
10961 fãrã sã încolþeascã,
10962 pînã vine ploaia.
10963 Tot aºa de atîtea ori se mãrturiseºte în unele locuri Cuvîntul lui Dumnezeu ani de zile fãrã
10964 sã se vadã încolþind ºi rãsãrind nici un fir duhovnicesc, nici un suflet nãscut din nou.
10965 Dar cînd vine ploaia cereascã (revãrsarea Duhului Sfînt), dintr-o datã se vede minunat:
10966 dintr-o datã rãsare cu locul întreg.

10967 4 - Noi sîntem împreunã lucrãtori cu Dumnezeu (1 Cor. 3, 9).

10968 Partea noastrã de lucru trebuie sã fie fãcutã întîi.
10969 Dumnezeu aºteaptã totdeauna dupã noi.
10970 Lucrarea Domnului vine totdeauna dupã lucrarea ucenicilor Sãi.
10971 Întîi vine sãmînþa, apoi ploaia.
10972 Întîi Apa, apoi Duhul.
10973 Întîi Cuvîntul, apoi Harul.
10974 Lucrarea Harului vine totdeauna în urma auzirii Cuvîntului (Rom. 10, 17).
10975 De aceea noi trebuie sã fim mereu niºte semãnãtori harnici ai Cuvîntului Sfînt.
 Pag. 398

10976 5 - Semãnãtorul rareori aºteaptã dupã ploaie.

10977 Dar ploaia mai totdeauna aºteaptã dupã semãnãtor.
10978 Voi niciodatã n-aþi aºteptat dupã Domnul,
10979 nici cînd I-aþi cerut,
10980 nici cînd L-aþi rugat,
10981 nici cînd I-aþi lucrat.
10982 El a fost mereu ºi la timp cu Lucrarea Lui.
10983 O, dacã am fi ºi noi aºa!

10984 6 - Toþi cei cu care s-ar petrece minunea naºterii din nou, nu pot explica,
10985 îþi dai seama de toate lucrurile dinainte ºi din urmã
10986 dar de clipa aceea, de harul acela, de vuietul acela, - nu poþi.
10987 Cãci nu vine nici cînd vrei,
10988 nici cum crezi,
10989 ci vine pe neaºteptate.
10990 La fiecare deosebit înafarã,
10991 dar la fel înãuntru.

10992 7 - Credinþa în Dumnezeul Cel Nevãzut,

10993 în viaþa cea nevãzutã,
10994 în viitorul cel nevãzut,
10995 - trebuie sã porneascã de la cele ce se vãd.
10996 De la lucrurile mici, mãrginite, omeneºti ºi vremelnice, trebuie sã ajungem la înþelegerea
10997 ºi apoi la cunoaºterea celor mari, nemãrginite, cereºti ºi veºnice (Rom. 1, 19-22).
10998 Cunoaºterea lui Dumnezeu trebuie sã porneascã de la tot ceea ce înconjoarã pe fiecare om.

10999 8 - Cînd omul nu vrea sã asculte graiul atît de limpede al lucrurilor fireºti, pãmînteºti,
11000 materiale,
11001 - cum sã poatã el auzi glasul celor cereºti?
11002 Cînd nu înþelege mãrturisirea celor de pe pãmînt ºi predica lor,
11003 cum sã poatã înþelege ceea ce este mai înalt, mai greu ºi mai adînc,
11004 - adicã mãrturisirea celor cereºti?
11005 Cele dinafarã vin întîi, apoi cele dinãuntru.
11006 Cele fireºti, - apoi cele duhovniceºti.

11007 9 - Nu poþi face parte din Biserica de Sus, dacã n-ai fãcut parte din cea de jos...
11008 Fiecare va învia în mijlocul cetei sale,
11009 deci împreunã cu biserica ºi adunarea sa
11010 în care l-a nãscut ºi l-a aºezat Duhul Domnului, în viaþa lui pãmînteascã (1 Cor. 15,
11011 22-23).
11012 Dar unde ºi cum vor fi cei care s-au rupt de bisericã ºi de adunarea lor?
11013 Cei care au pãrãsit credinþa lor dintîi, adicã pe cea adevãratã?
11014 Ei nu vor fi ai nimãnui.
11015 Ca cel ce ºi-a trãdat pãrinþii.
 Pag. 399

11016 10 - Dacã îngerii sînt cete

11017 ºi dacã pe pãmînt sînt familii rînduite de Dumnezeu,
11018 - înseamnã cã toþi ºi fiecare, trebuie sã rãmînem ascultãtori ºi credincioºi ºi acolo unde
11019 am fost aºezaþi de la început, rodind ºi biruind (1 Cor. 14, 3; 7, 24; Efes. 3,
11020 15).
11021 Cine nu înþelege aceste lucruri
11022 ºi nu vrea sã le primeascã ascultãtor ºi rodnic,
11023 Domnul nu-l socoteºte vrednic de descoperirea celorlalte adevãruri ºi mai mari.
11024 Cunoaºterea acelora, este condiþionatã de ascultarea ºi trãirea acestora!
11025 Cine este necredincios în cele mai mici, cum sã i se încredinþeze cele mai mari?
11026 (Luca 16, 10-12).

11027 11 - Poþi fi înãuntru creºtinãtãþii de nume,

11028 poþi fi chiar înãuntrul unei biserici (ca organizaþie),
11029 poþi fi chiar înãuntrul unei comunitãþi religioase (ca numãr),
11030 - dacã n-ai naºterea din nou,
11031 dacã n-ai viaþa curatã,
11032 dacã n-ai pãrtãºia ascultãrii de Dumnezeu,
11033 - eºti afarã de Hristos (2 Cor. 5, 1-3),
11034 ºi nu vei putea intra în cer.
11035 Nu te vei putea sui acolo!
11036 Dar dacã eºti în El, tu chiar eºti în cer totdeauna.

11037 12 - Tot aºa trebuie sã fie înãlþat ºi Domnul nostru Isus Hristos cum a fost înãlþat ºarpele.
11038 Mãcar aºa!
11039 Sã fie înãlþat Hristos, în locul ºarpelui prãbuºit pe totdeauna, din toate inimile noastre.
11040 Mãcar cît a fost ºarpele, trebuie sã fie înãlþat acum Hristos.
11041 În noi ºi între noi.
11042 Sã fie slujit Hristos, de cãtre noi toþi, mãcar cu atîta parte de viaþã, cu cît am slujit pe
11043 satana,
11044 mãcar cu atîta rîvnã, cu cît am slujit lumea,
11045 mãcar cu atîta dragoste ºi stãruinþã, cu cît am slujit pãcatul...
11046 Dar mulþi faþã de ºarpe au fost harnici
11047 dar faþã de Hristos sînt atît de leneºi.
11048 Ce rãsplatã sã primeascã aceºtia?

11049 13 - O, dacã I-am fi dat lui Hristos, mãcar atîta parte din averea noastrã,
11050 din munca noastrã,
11051 din pîinea noastrã,
11052 din timpul nostru,
11053 din talentele noastre,
11054 din darurile noastre,
11055 - cît am dat ºarpelui, pãcatului ºi lumii...
11056 Cît de repede ar fi tot pãmîntul plin de slava Domnului!
 Pag. 400

11057 14 - Trebuie sã fie înãlþat Hristos în faþa tuturor sufletelor,

11058 cît mai puternic,
11059 ºi de cãtre toþi slujitorii Sãi,
11060 pentru cã nemaifiind altã mîntuire pentru nimeni decît cea adusã de El, nimeni sã nu fie
11061 în necunoºtinþã de acest lucru.
11062 ªi nimeni sã nu se înºele cu privire la acest adevãr!
11063 Sã facem cu toþii aceasta cu cea mai mare putere
11064 ºi grabã!
11065 Cãci Ziua Venirii Sale este aproape.

11066 15 - Fiindcã mulþi propovãduiesc, dar nu limpede,

11067 mulþi învaþã, dar nu adevãrul,
11068 mulþi cred, dar nu ce trebuie,
11069 - iar cine nu crede în Hristos aºa cum trebuie, poate sã creadã orice vrea, - nu-i va folosi
11070 la nimic (1 Cor. 15, 2; 2 Ioan 8).
11071 Viaþa veºnicã nu se capãtã decît prin Hristos ºi prin credinþa cea adevãratã în El,
11072 aºa cum ne-a fost vestitã de înaintaºii noºtri
11073 ºi aºa cum a fost trãitã de Sfinþii Bisericii Sale vii (Evrei 11, 33-40; 13, 7).

11074 16 - Nu dispreþuiþi niciodatã pe nici un suflet credincios, oricît de umil ºi de neºtiutor ar

11075 fi el,
11076 nici chiar pe cel mai lipsit de înþelepciune
11077 cãci oricine va chema Numele Domnului va fi mîntuit (Rom. 10, 13).
11078 - Dacã credinþa lui în Domnul este puternicã
11079 ºi dacã rãmîne cu o inimã hotãrîtã alipitã de Domnul pînã la sfîrºit,
11080 un astfel de om simplu ºi neºtiutor, va fi mîntuit înaintea multora care s-au îndoit în faþa
11081 Domnului (Matei 8, 11-12).
11082 Sau în faþa morþii.

11083 17 - O, veacuri de dinainte ºi veacuri din urmã,

11084 priviþi la Clipa Aceea în care s-a împlinit cutremurãtor
11085 ºi înfricoºat de mãreþ: Moartea lui Hristos. ªi Învierea Lui.
11086 Evenimentul care v-a luminat ºi v-a uimit.
11087 În El s-a realizat mai mult ca tot ce aþi nãdãjduit ºi ce aþi crezut voi.
11088 Creatorul κi rãscumpãrã creaþiunea Sa, cu Propria Sa Viaþã.

11089 18 - O, oameni ai tuturor veacurilor, priviþi la Omul-Dumnezeu, mai mãreþ decît voi toþi
11090 împreunã!
11091 ªi care Se dã în locul vostru al tuturor împreunã.
11092 Fiindcã preþuieºte nespus mai mult ca voi toþi...
11093 O, miliarde de pãcãtoºi, mîntuiþi sau pierduþi,
11094 din ceruri ºi pînã-n iad,
11095 de la Început ºi pînã la Sfîrºit,
11096 de Dincoace ºi de Dincolo de Hristos,
11097 - priviþi la Jertfa aceasta, mai înaltã decît toþi munþii tuturor pãcatelor noastre!
11098 Cãci El le-a acoperit pe toate ºi pe totdeauna cu strãlucirea Sa.
 Pag. 401

11099 19 - O, Univers Nemãrginit, priveºte la locul unde Acela prin care tu ai fost creat, îþi
11100 spalã faþa murdãritã de pãcatul omului ºi de pãcatul lui satana,
11101 curãþindu-te cu Unicul Sînge în stare sã te spele: Sîngele Lui!
11102 Pãcatul sãvîrºit de creaturã, îl spalã Creatorul.
11103 Fiindcã numai El îl putea!
 Pag. 402

11104 Trece vara...

11105 Trece vara, trece toamna

11106 cum trec toate cele,
11107 - fericit cuvîntul care
11108 n-a trecut cu ele
11109 fericit acel ce-ºi þine
11110 legãmîntul dulce
11111 - oriºicîtã apã trece
11112 piatra nu se duce.

11113 Trece frunza, trece iarba

11114 toate-s trecãtoare,
11115 fericitã e iubirea
11116 una, - pînã moare
11117 fericit acel ce-oriunde
11118 are-aceeaºi limbã,
11119 - oriºicît se schimbã norii
11120 cerul nu se schimbã!

11121 Trece vîntul, trece valul,

11122 treacã toate-toate,
11123 numai dragostea ºi þinta
11124 fie-mi neschimbate,
11125 împletirea lor sã-mi fie
11126 veºnica rãsplatã,
11127 - viaþa trece, - fiii vieþii
11128 nu trec niciodatã!
 Pag. 403

11129 Sã nu treci cu vederea

11130 Sã nu treci cu vederea

11131 nimic din jurul tãu
11132 s-ajuþi la tot ce-i bine,
11133 sã lupþi cu tot ce-i rãu.

11134 Sã spui doar adevãrul

11135 cu-atît mai mult atunci,
11136 cînd însuþi tu-ai sã suferi
11137 sub sfintele-i porunci.

11138 Sã nu-i uiþi niciodatã

11139 pe cei nedrept loviþi
11140 - viaþa sã þi-o dãrui
11141 dar þine ce promiþi!

11142 Sã-þi simþi alãturi fraþii

11143 iar ei pe tine-aºa,
11144 tu una cu-a lor þintã
11145 ei una cu a ta.

11146 Sã simþi cã mîntuirea

11147 atunci doar poþi s-o ai,
11148 cînd ºi pe-ai tãi cu tine,
11149 îi duci frumos spre rai.

11150 Viaþa ta legatã

11151 de-ai tãi s-o simþi mereu,
11152 atuncea, doar atuncea
11153 Îl ai pe Dumnezeu!...
Pag. 404
 Pag. 405

11154 122 - Singurul Mîntuitor este Hristos

11155 1 - Numai mãrimea Jertfei datã de Hristos poate arãta mãrimea nelegiuirii fãptuite de
11156 oameni.
11157 Ca ºi mãrimea Dragostei Tatãlui Ceresc, Dragostea care Singurã a putut sã întreacã
11158 nelegiuirea pe care atît de mare o rãscumpãra.
11159 Atît de mult a putut iubi Dumnezeu lumea!
11160 Lumea aceasta în care eram ºi tu ºi eu,
11161 robi vînduþi pãcatului (Rom. 7, 14).
11162 Ce mult a putut iubi Dumnezeu lumea!

11163 2 - Dar Dumnezeu, pentru dragostea cea mare, a ales calea Jertfei ºi ispãºirii Sale, în locul
11164 nostru,
11165 primind asupra Sa toate pãcatele lumii ca ºi cum ar fi fost sãvîrºite de El.
11166 S-a supus de bunã voie dreptei pedepse a Dreptãþii prin care trebuiau ispãºite toate
11167 acestea.
11168 ªi le-a ispãºit!
11169 O, ce mult ne-a iubit pe noi Domnul Isus!

11170 3 - ... Dar atît de mult, este ºi o mãsurã, o limitã, un hotar.

11171 Atît de mult a iubit!...
11172 mai mult de atîta nu!
11173 Cine nu va voi sã asculte de Evanghelia aceasta a lui Dumnezeu,
11174 cine nu vrea sã-L primeascã pe Acest Isus ca pe Singurul sãu Domn ºi Mîntuitor,
11175 cine dispreþuieºte dragostea aceasta a bunãtãþii ºi îndelungii Lui rãbdãri,
11176 sau cine pãcãtuieºte cu voia dupã ce a primit cunoºtinþa Adevãrului,
11177 pîngãrind Sîngele cu care a fost sfinþit
11178 ºi batjocorind pe Duhul Harului
11179 (Evrei 10, 25-29; 1 Petru 4, 17; Evrei 2, 3),
11180 - aceluia nu-i mai rãmîne nici o jertfã pentru pãcatul lui,
11181 - ci numai negura unui întuneric veºnic (Iuda 13).
11182 ªi nici nu meritã altceva!

11183 4 - Isus pe cînd a venit,

11184 cît timp a fost pe pãmînt,
11185 ºi pînã în ziua de astãzi,
11186 El, Fiul lui Dumnezeu, a cãutat numai sã mîntuiascã lumea.
11187 Vestea Evangheliei este Vestea cea Bunã, pentru cã aduce mîntuirea nu judecata.
11188 Aduce iertarea ºi nu osînda,
11189 aduce rãscumpãrarea ºi nu condamnarea fiecãruia ºi a tuturor.
11190 Cît de vinovat va fi acela care nu-L primeºte pe Dumnezeu acum!
 Pag. 406

11191 5 - Pentru ce mergi tu între oameni?

11192 Ca sã le vezi necazurile?
11193 sau ca sã-i osîndeºti cã le au învinuindu-i?
11194 Pentru ce te apropii de suflete?
11195 Ca sã le vezi rãnile ºi sã le mîngîi?
11196 Sau ca sã le vezi scãderile ºi sã-i judeci?
11197 Pentru ce trãieºti în lume?
11198 - ca sã ajuþi la mîntuirea ei mai curînd, prin credinþa ta?
11199 Sau sã grãbeºti pieirea ei, prin stricãciunea din tine?
11200 Du-te, apropie-te ºi trãieºte numai pentru Isus.

11201 6 - Cred cã noi nu trebuie sã judecãm pe nimeni niciodatã.

11202 Cãci dacã judecãm pe un suflet care crede, judecãm pe unul care nu va mai fi judecat de
11203 Dumnezeu (Ioan 5, 24; Rom. 8, 33-34).
11204 Atunci, judecata noastrã venind totuºi, este o judecatã nedreaptã.
11205 ªi ºtim cã orice judecatã pe nedrept, va fi osînditã de Dumnezeu.
11206 Dacã judecãm pe un suflet care nu crede, judecãm pe unul care a ºi fost judecat ºi a ºi fost
11207 osîndit.
11208 Judecînd ºi osîndindu-l ºi noi pe deasupra,
11209 dupã ce el a fost odatã judecat ºi osîndit dupã dreptate ºi deplin de cãtre Acela care este
11210 Negreºit,
11211 - atunci judecata noastrã vine pe deasupra, ºi iarãºi este nedreaptã.
11212 ªi ºtim cã oricine judecã pe nedrept, va fi osîndit de Dumnezeu.
11213 Nu judecaþi, ca sã nu fiþi judecaþi!

11214 7 - Nu atît pentru pãcatele lor vor fi judecaþi oamenii,

11215 cãci pentru pãcatele lor, a fost osîndit ºi judecat Mîntuitorul Hristos!
11216 Ci oamenii vor fi judecaþi pentru necredinþa lor în Isus,
11217 pentru împietrirea ºi nepãsarea inimii lor,
11218 care n-a vrut sã primeascã mesajul ceresc,
11219 Solia Marii Iubiri Dumnezeieºti,
11220 Jertfa Rãscumpãrãtoare a lui Hristos,
11221 care li s-a adus cu atîta îndurare ºi preþ.

11222 8 - Necunoscîndu-I Darul lui Hristos,

11223 dispreþuind Cuvîntul ºi Jertfa Sa,
11224 lumea a batjocorit Autoritatea Dumnezeului Veºniciei, sfidîndu-L.
11225 Pentru aceastã uriaºã fãrãdelege, chiar ºi cei care vor fi judecaþi vor recunoaºte cã
11226 Dumnezeu n-a fost nici nedrept, nici rãzbunãtor faþã de ei osîndindu-i.
11227 Cãci în clipa aceea vor vedea cu adevãrat ce mare rãu au fãcut nesocotindu-L.
 Pag. 407

11228 9 - Cîtã vreme nu existã o poruncã, nu existã nici cãlcarea ei.

11229 Cîtã vreme nu-i drum pe undeva, mergi pe unde vrei, fãrã teamã.
11230 Cîtã vreme copilul este fãrã pricepere, nu-l judecã nimeni cînd face rãul.
11231 Nu cunoaºte - este dezvinovãþit.
11232 - Tot aºa cîtã vreme omul n-are luminã, nu-i judecat cã umblã în întuneric.
11233 Dar în mãsura în care capãtã lumina,
11234 în mãsura în care îi vine mintea,
11235 - omul devine rãspunzãtor pentru cãile sale ºi pentru faptele lui
11236 ºi va purta urmãrile acestora.

11237 10 - Cînd omul are deplinã luminã asupra lucrurilor ºi are cunoºtinþã despre libertatea ºi
11238 posibilitatea lui de a alege de a face un lucru ºi a nu face,
11239 - atunci el poartã deplina rãspundere pentru fiecare pas al sãu.
11240 De cînd Dumnezeu i-a dat omului cunoºtinþa pe care sã-l înºtiinþeze,
11241 mintea care sã-l cãlãuzeascã,
11242 ºi voinþa liberã care sã-l facã în stare a alege,
11243 - rãspunderea pentru faptele sale rãmîne întreagã numai asupra omului.

11244 11 - Tocmai în aceasta stã vinovãþia omului ºi a omenirii cã deºi au avut toate prin Harul
11245 lui Dumnezeu -
11246 ºi deºi au avut toatã Lumina Cuvîntului Sfînt ºi a Voii lui Dumnezeu,
11247 totuºi n-au ascultat nici de înºtiinþãrile sãnãtoase ale conºtiinþei lui,
11248 nici de cãlãuzirea minþii sale,
11249 nici de îndemnul inimii curate,
11250 ca sã iubeascã Lumina lui Dumnezeu ºi sã umble în ea
11251 - ci dimpotrivã - a iubit voia întunericului...
11252 cãlãuzirea nebuniei
11253 ºi îndemnul pãcatului!
11254 Vai oricui face aºa!

11255 12 - Omul are de la Dumnezeu cel mai mare dar: voinþa liberã.
11256 Voit omul face.
11257 ªi voit nu face.
11258 Dar pãcatul omului stã tocmai în asta cã foloseºte acest mare drept ºi unicã însuºire - spre
11259 rãu ºi nu spre bine,
11260 iubeºte voit întunericul ºi nu lumina
11261 se tîrãºte voit spre bãltoacele pãcatului - ºi fuge voit de înfrînare ºi de sfinþenie.
11262 κi stricã voit mintea cu închipuiri ºi gînduri rele,
11263 îºi umple voit inima cu spurcãciuni,
11264 îºi întineazã voit cugetul cu nelegiuiri
11265 ºi îºi sugrumã voit conºtiinþa pînã cînd nu-l mai mustrã ca sã poatã trãi liniºtit în pãcate.
11266 Aceasta este ºi vinovãþia - ºi osîndirea omului.
 Pag. 408

11267 13 - Judecata ta în primul rînd þi-o faci tu însuþi

11268 arãtîndu-þi tu însuþi þie cum este înãuntrul tãu.
11269 Prin tine însuþi de fiecare datã cînd faci pãcatul,
11270 te ticãloºeºti cu voia ºi te primejduieºti conºtient,
11271 fiindcã te ascunzi cînd faci nelegiuirea.
11272 De aceea este drept sã o ºi ispãºeºti pe deplin.

11273 14 - Prin alegerea pe care omul o face prin aceea ce ºtie cã este bine ºi ceea ce ºtie cã este
11274 rãu, el îºi aratã mereu lui însuºi ce este.
11275 ªi alegînd liber calea faptei omul se dovedeºte în faþa propriei sale conºtiinþe ce este -
11276 ºi tot el îºi alege astfel ºi urmãrile faptei sale.
11277 Nu lui Dumnezeu se aratã, cãci El îl cunoaºte - ci lui însuºi, care avea numai pãreri bune
11278 despre sine.

11279 15 - Alegînd voit pãcatul, omul îºi respinge voit sfinþenia

11280 alegînd voit sã fie fãrã Dumnezeu aici, voit îºi alege sã fie ºi în cealaltã existenþã fãrã El.
11281 Omul singur alegînd asta, s-a judecat astfel.
11282 ªi cînd se va duce în iadul pe care conºtient ºi l-a ales - va simþi îngrozit cã în adevãr
11283 acolo îi este locul pe care el singur - voit ºi conºtient - ºi l-a ales trãind.
11284 Ce trezire înspãimîntãtoare ºi prea tîrzie va fi asta!

11285 16 - Cine urãºte Lumina, face rãul - ºi îºi face rãul el însuºi.
11286 Hristos fiind Lumina, oricine Îl urãºte pe El, face rãul,
11287 chiar cînd ar zice cã el iubeºte pe Dumnezeu.
11288 Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, este lumina. Deci oricine urãºte Biblia, - face rãul.
11289 Biserica cea vie ºi lucrãtoare a lui Dumnezeu este lumina,
11290 deci oricine îi urãºte pe credincioºii adevãraþi - face rãul.
11291 Hristos fiind lumina, oricine iubeºte ce este a Lui Hristos, iubeºte lumina
11292 - ºi trãind în ea, devine fiu al Sãu.

11293 17 - Învãþãtura este luminã.

11294 Mustrarea este lumina.
11295 Credinþa este lumina.
11296 Nu le urî pe acestea niciodatã.
11297 Iubeºte Biblia, cãci ea te învaþã.
11298 Iubeºte pãrinþii, cãci ei te mustrã.
11299 Iubeºte pe fraþi, cãci ei te ajutã.
11300 Cine iubeºte lumina devine floare, devine rod, devine cîntec.
11301 Cine urãºte lumina devine rîmã, devine bufniþã, devine gunoi.
11302 Va fi vai de sufletul tãu cînd Biblia nu te mai învaþã, pãrinþii nu te mai mustrã ºi fraþii nu
11303 te mai cautã...
 Pag. 409

11304 Ce liniºte-ameninþãtoare

11305 Ce liniºte-ameninþãtoare
11306 e parcã peste tot ce-i sus,
11307 nici frunzele nu dau un foºnet
11308 nici stele printre neguri nu-s
11309 nici vietãþile nu miºcã,
11310 nici vîntul nu clinteºte-un spin
11311 ci totul parcã de-un cutremur
11312 ºi-o neagrã presimþire-i plin.

11313 ... Rãmîi statornic în veghere

11314 strãjerule pe ziduri pus,
11315 adaugã-þi candelei oleiul
11316 mireasa Mirelui de Sus,
11317 staþi mai cu grijã lîngã poartã
11318 ispravnici buni aºteptãtori,
11319 - prin aer parcã trec primejdii,
11320 prin suflet parcã trec fiori!

11321 În noaptea asta poate-un fulger

11322 sã strãluceascã orbitor
11323 ºi-un trãsnet sã dãrîme cerul
11324 peste Trecut ºi Viitor,
11325 - ºi tot ce va rãmîne-i numai
11326 un veºnic cînt
11327 sau veºnic vai...
11328 Trezeºte-te-ngrozit ºi-alege-þi
11329 cãci numai clipa asta ai!
 Pag. 410

11330 Ce frumoase-s toate

11331 Ce frumoase-s toate

11332 pentru cei ai lui Hristos,
11333 ºi Trecutul ºi Prezentul
11334 duc spre-un Viitor frumos,
11335 ºi durerea ºi iubirea
11336 sînt de-acelaºi preþ divin
11337 izvorînd din cele duse
11338 cãtre cele care vin!

11339 Hristos, Mirele Iubirii

11340 îi e Cel mai îndrãgit,
11341 prin el Duhul Lui trãieºte
11342 ne-nfricat ºi strãlucit,
11343 el, viteazul sol al Crucii
11344 biruieºte timpul frînt,
11345 cu cît moare mai de tînãr
11346 are-un nume ºi mai sfînt!

11347 ªtiu trãi numai cei vrednici,

11348 ºtiu muri numai cei sfinþi
11349 anii duºi spre nemurire
11350 sînt cei rodnici ºi fierbinþi
11351 - fii luminã, fii cîntare,
11352 fii viteaz - ºi mori frumos,
11353 numai astfel vei fi vrednic
11354 de pãrinþi
11355 ºi de Hristos!...
 Pag. 411

11356 123 - Sã umblãm numai dupã Hristos

11357 1 - Cine umblã în luminã - umblã în Hristos ºi n-are de ascuns nimic.

11358 Numai cine nu umblã în Hristos - acela are mereu ceva ascuns
11359 sau ceva de ascuns.
11360 Cine lucreazã dupã Voia lui Hristos, acela nu-ºi ascunde decît binefacerile,
11361 nu ascunde decît ceea ce este spre lauda sa - ori spre ruºinea de-aproapelui sãu.

11362 2 - Tot ce ascunzi cu teamã sau cu ruºine, este rãu.

11363 Ceea ce este bine n-ai nici voie ºi nici nevoie ca sã ascunzi.
11364 De aceea nu trebuie niciodatã sã te ruºinezi sau sã te îngrozeºti de luminã.
11365 Ci dimpotrivã - s-o doreºti.
11366 Cãci dacã se va face ºi va veni lumina, ea nu va arãta altceva decît ºi mai limpede
11367 frumuseþea caracterului tãu.
11368 ªi curãþia virtuþilor tale.
11369 Dacã umbli cu adevãrat în ea.

11370 3 - Meritul cel mare al adevãraþilor ucenici ai lui Isus este cã ei nu s-au despãrþit niciodatã
11371 de El,
11372 oriunde a mers Isus - au fost ºi ei,
11373 tot ce a pãtimit El - au fost gata sã pãtimeascã ºi ei.
11374 Fiind mereu cu Hristos, Prezenþa Lui i-a ferit de cãderi,
11375 i-a învãþat toatã înþelepciunea
11376 ºi le-a fãcut strãlucitoare viaþa
11377 ºi nemuritor numele.
11378 Aºa face Hristos oricui rãmîne statornic
11379 ºi merge ascultãtor dupã El.

11380 4 - Dacã ai venit la Hristos - umblã numai dupã El.

11381 Cine umblã ºi dupã bani - ajunge Iudã.
11382 Cine umblã ºi dupã întîietate, ajunge Diotref.
11383 Cine umblã dupã foloase, ajunge Cãldãrar,
11384 cine umblã ºi dupã lume, ajunge Dimã.
11385 Numai cine umblã doar dupã Hristos, ajunge sfînt,
11386 toþi ceilalþi umblînd doar ºi dupã diavolul, ajung ai lui.
11387 Nimeni neputînd sluji la doi stãpîni, oricine umblã cu doi, pînã la urmã rãmîne al aceluia
11388 de care s-a alipit cu inima ºi cu fapta sa.
 Pag. 412

11389 5 - Nu vã despãrþiþi ºi nu vã depãrtaþi nici o clipã de Hristos.

11390 Nu vã feriþi nici o clipã de privirile lui Hristos,
11391 de Cuvîntul lui Hristos,
11392 de adunarea lui Hristos,
11393 de fraþii ºi Lucrarea Lui,
11394 - cãci îndatã dau lãstarii sãlbatici, din rãdãcinile fireºti.
11395 Rãmîneþi mereu lîngã Hristos ºi lîngã fraþi chiar cînd vã mustrã - ºi mai ales atunci,
11396 fiindcã primejdia pierzãrii este ºi mai mare cînd în viaþa voastrã sînt lucruri vrednice de
11397 moarte, - dar nu este cine sã vã mustre.
11398 Ferice de oricine rabdã pedeapsa ºi mustrarea Domnului (Evrei 12, 5-11).

11399 6 - Condiþiile fericirii, rodirii ºi mîntuirii sînt rãmînerea cu Hristos ºi cu fraþii noºtri,
11400 în Lucrarea Sa ºi a lor.
11401 Noi n-avem altã soartã decît soarta Lui ºi a fraþilor noºtri.
11402 Cînd El ºi ei vor fi liberi ºi preþuiþi - vom fi ºi noi aºa.
11403 Cînd El ºi ei vor fi prigoniþi - atunci cinstea noastrã cea mai mare este sã fim ºi noi
11404 alãturi, suferind alãturi de El ºi de ei.
11405 Vai de ucenicul care este lãudat acolo unde Domnul sãu este hulit
11406 ºi care este liber atunci cînd Domnul sãu este închis,
11407 ºi fraþii lui osîndiþi!

11408 7 - O, tu suflete al celor formaliºti ºi cãldicei ºi leneºi - mustrã-i pe ei

11409 tu conºtiinþã a lor - osîndeºte-i pe ei
11410 tu duh al lor, - frãmîntã-i pe ei
11411 cãci acei dintre aceºtia care vin cel mai repede ca sã se boteze - vin cei mai greu la
11412 Hristos, ca sã se nascã din nou.
11413 Cei care se laudã cu o împlinire (formalã) a Cuvîntului,
11414 cu o repetare zeloasã a îndatoririlor dinafarã, -
11415 rãmîn aproape totdeauna cei mai strãini ºi mai departe de Hristos
11416 ºi devin cel mai adesea cei mai împotrivitori faþã de Evanghelia Lui Vie.

11417 8 - Ca sã-ºi îndeplineascã niºte atribuþii ceremoniale, oamenii vin totdeauna grãbiþi ºi
11418 grijulii.
11419 Ba încã, cu cît i se cere omului sã-i îndeplineascã mai multe astfel de lucruri, cu atît pare
11420 mai mulþumit,
11421 crezîndu-se în felul acesta, scãpat de orice altã datorie faþã de Dumnezeu.
11422 Unii chiar inventeazã ei înºiºi, cît mai multe astfel de fapte ºi obiceiuri...
11423 Cît de mulþumiþi se întorc apoi la pãcatul lor, oamenii care ºi-au înãbuºit conºtiinþa ºi
11424 ºi-au înãbuºit sufletul cu aceste pioase amãgiri.
 Pag. 413

11425 9 - O, ce mare rãspundere aveþi voi care cutreieraþi bisericile ºi adunãrile Domnului spre
11426 a amãgi cu chiar Cuvîntul Domnului, sufletele nestatornice ºi frãmîntate,
11427 tulburîndu-le spre a vã cãdea apoi în rãtãcirile voastre, pentru un folos al vostru.
11428 Voi îi faceþi sã cadã în pãcatul cãlcãrii legãmîntului lor dintîi (1 Tim. 5, 12),
11429 ºi îi duceþi la pierzarea sigurã (1 Cor. 15, 2; Gal. 1, 9).
11430 Nici unul din sufletele care au pãrãsit adunarea ºi ºi-au cãlcat legãmîntul dintîi, nu s-a
11431 fãcut mai bun dupã aceea.
11432 Dar mai rãi s-au fãcut cu toþii.
11433 Nu au cãpãtat mai multã pace, - ci mai mult zbucium.
11434 Blestemaþi vor fi pe vecii vecilor cei ce fac astfel de fãrãdelege.
11435 ªi de Dumnezeu,
11436 - ºi de cei pe care i-au nefericit.

11437 10 - Vai de voi cei care pentru daruri ºi pomeni liniºtiþi sufletele oamenilor, în pãcat
11438 ºi care pentru cadouri ºi pentru platã le treceþi cu vederea viaþa de pãcãtoºenie
11439 ºi care pentru a nu vã înstrãina bunãvoinþa lor, nu le spuneþi sã-ºi dea viaþa prin pocãinþã
11440 lui Hristos.
11441 Vai de voi fiindcã nu veþi scãpa de judecata cea necruþãtoare a lui Dumnezeu.
11442 Nici un dar ºi nici o platã din lume nu trebuie sã vã facã sã le lãsaþi oamenilor impresia
11443 cã se pot mîntui cu mai puþin decît naºterea din nou
11444 ºi viaþa de sfinþenie, ce le pretinde Dumnezeu.
11445 Nu le înlesniþi prãbuºirea veºnicã,
11446 nu-i ajutaþi sã-ºi ucidã conºtiinþa care-i îndeamnã la pocãinþã.
11447 Cãci voi rãspundeþi pentru ei.

11448 11 - Nu spuneþi nimãnui cã s-ar putea sã intre totuºi în Împãrãþia Cerurilor ºi prin altceva
11449 înafarã de Hristos ºi pocãinþa adevãratã.
11450 Nu le lãsaþi nici o altã cale,
11451 nici o altã nãdejde,
11452 nici o altã mîntuire decît Hristos. ªi pocãinþa adevãratã în El.
11453 Cãci toþi trebuie sã ºtim,
11454 avem datoria sã ºtim
11455 ºi n-avem nici o dezvinovãþire cã nu ºtim:
11456 - cã nu mai este nici o altã mîntuire înafarã de Hristos, de pocãinþã ºi de sfinþenia vieþii,
11457 - nici pe pãmînt nici în cer.
11458 Altfel, tot sîngele lor se va cere din mîna voastrã (Ezec. 3, 18).

11459 12 - Din pricina celor credincioºi adevãraþi în Hristos, rãbdarea lui Dumnezeu îi mai
11460 suportã ºi pe ceilalþi.
11461 Cum din pricina lui Lot, suporta tot þinutul Sodomei ºi Gomorei.
11462 Cum din pricina unui singur om, ar fi iertat tot Ierusalimul (Ier. 5, 1).
11463 Cum din pricina lui Hristos suportã toatã omenirea.
11464 Fãrã adevãraþii credincioºi, totul ar fi întuneric, cãci ei sînt lumina lumii,
11465 fãrã ei totul ar fi stricãciune, cãci ei sînt sarea pãmîntului (Matei 5, 13-14).
11466 Ferice de cei ce avîndu-i îi ascultã ºi îi urmeazã,
11467 vai de cei ce avîndu-i, îi prigonesc ºi îi ucid.
11468 Abia cînd ei nu vor mai fi, - vor vedea oamenii cine au fost.
 Pag. 414

11469 13 - Cei ce zic cã sînt ai lui Hristos, au o singurã cale ºi un singur loc de rezolvare a
11470 înþelegerilor dintre ei: La Învãþãtorul lor!
11471 - ªi la învãþãtura Lui.
11472 Neînþelegeri desigur se pot ivi - ºi se vor ivi mereu. Dar datoria ucenicilor lui Hristos este
11473 sã recurgã totdeauna la Cuvîntul dragostei, al Învãþãturii ºi al Pildei Învãþãtorului lor.
11474 De Dreptarul Învãþãturii Sãnãtoase, trebuie sã asculte fiecare ucenic sãnãtos
11475 (2 Tim. 1, 13; Gal. 2, 2).
11476 Oricine face altfel, este un necredincios.

11477 14 - Cine nu se supune Bisericii, adicã învãþãturii ºi autoritãþii, Domnul porunceºte sã fie
11478 socotit ca un pãgîn ºi vameº.
11479 Oricine ar fi el (Matei 18, 17).
11480 Nici unul dintre noi n-are dreptul sã facã altfel, dispreþuind învãþãtura ºi frãþietatea
11481 noastrã evanghelicã.
11482 Fiind mãdulare unii altora,
11483 - adicã depinzînd unii de alþii -
11484 nici unii ºi nici unul dintre noi n-are voie sã facã ceva care îi angajeazã pe ceilalþi, în
11485 învãþãtura ºi Lucrarea Domnului,
11486 decît în pãrtãºie ºi înþelegere deplinã ca toþi ceilalþi.
11487 Oricine face altfel este un nelegiuit.

11488 15 - Dragostea este în primul rînd - vieþuirea dupã poruncile Domnului (2 Ioan 6).
11489 Iar porunca cea mai dintîi cu privire la ai Sãi
11490 este ca ei toþi sã fie una (Ioan 17, 21).
11491 Adicã fiecare mãdular sã se lase cioplit ºi încadrat armonios în zidul cel viu, ca o piatrã
11492 frumoasã ºi ascultãtoare (1 Petru 2, 5).
11493 Cine este nesupus, este neascultãtor, anarhic, dezbinat ºi rãufãcãtor,
11494 atît faþã de învãþãturã cît ºi faþã de fraþi.
11495 Iar cine este aºa faþã de Bisericã ºi fraþi, este aºa faþã de Domnul (Luca 10, 16).
11496 Oricine face aºa este un slujitor satanic.
11497 Orice nume sau înfãþiºare ar avea el (2 Cor. 11, 13-15).
11498 Îngrozeºte-te pînã ce n-ai ajuns aºa.
11499 Cãci cei care au ajuns nu se mai îngrozesc.

11500 16 - Hristos trece peste tot ce este vechi

11501 - ºi întoarce tot ce este nou.
11502 Hristos nimiceºte tot ce este rãu
11503 - ºi depãºeºte ceea ce este bine.
11504 De aceea oriunde intrã El, rupe trãirea vieþii înnoind spre tot mai bine viaþa inimii
11505 stãpînitã de Duhul Sfînt.
11506 De aceea cei obiºnuiþi cu obiºnuinþa - se alarmeazã.
11507 Dar nu vã speriaþi: Hristos, nu mai rele,
11508 ci mai bune le face toate.
11509 Nu va strica Legea ci o va desãvîrºi,
11510 nu va lepãda ce este bine,
11511 ci va adãuga la el, ceva ºi mai bine.
 Pag. 415

11512 17 - Nu fiþi geloºi dacã Hristos cîºtigã mai multe suflete ca legea voastrã.
11513 Nici pentru cã El Se înalþã, iar învãþãtorul vostru se micºoreazã,
11514 nici pentru cã Adevãrul Lui biruie, iar al vostru apune,
11515 ci bucuraþi-vã cã Hristos oriunde ajunge, le face toate nespus mai bune de cum le-am
11516 aflat.
11517 Mãcar dacã voi nu mergeþi dupã Hristos, lãsaþi sã meargã alþii.

11518 18 - Dacã voi nu vreþi sã vã mîntuiþi întorcîndu-vã la Dumnezeu, lãsaþi mãcar pe alþii ºi
11519 nu-i împiedicaþi sã vinã la mîntuire.
11520 Dacã voi pãrinþi nu vreþi sã veniþi la Isus, lãsaþi mãcar pe copiii voºtri sã vinã la El.
11521 Nu fiþi geloºi cînd unii din ai voºtri sînt pãgubiþi în folosul lui Hristos.
11522 Îngroziþi-vã cã ar putea fi pãgubit Hristos în folosul lor.
11523 Doamne Isuse, fã-ne sã cãutãm numai folosul Tãu - cãci acesta este ºi cu adevãrat în
11524 folosul nostru.
11525 Amin.
 Pag. 416

11526 O, fiu curat...

11527 O, fiu curat - nu-ntoarce

11528 sã-þi iei haina opritã
11529 ci fugi, cînd ea-þi rãmîne
11530 în mîini la vreo ispitã,
11531 o clipã de-ai întoarce
11532 puterea ta va scade,
11533 - plãcerea de-o clipitã
11534 te-ar arde-n veci ºi roade!

11535 O, fiu viteaz, - nu-ntoarce

11536 sã-þi afli spada ruptã
11537 cu pumnul mai departe,
11538 cu braþul gol te luptã,
11539 o clipã de-ai întoarce
11540 uitarea te-ar desparte
11541 - uitarea de-o clipitã
11542 pe mulþi i-a dus la moarte!

11543 O, fiu strãjer, - nu-ntoarce

11544 sã-þi iei nimic din casã
11545 cînd Mirele soseºte
11546 mergi dupã El la masã,
11547 o clipã de-ai întoarce
11548 ºi uºa s-ar închide,
11549 nu-i nimeni niciodatã
11550 apoi a-þi mai deschide!
 Pag. 417

11551 Ce fericit e sã fii mamã

11552 Ce fericit e sã fii mamã,

11553 sã simþi cum cerul te-nconjoarã
11554 cum glasul cel mai drag te cheamã
11555 ºi dorul cel mai sfînt te-adorã,
11556 - dar ºi ce sabie de parã
11557 întreagã inima-þi strãpunge
11558 cînd dupã-o creºtere-n ocarã
11559 copilul tãu un hoþ ajunge!

11560 Ce fericit sã creºti pe lume

11561 un fiu al binecuvîntãrii
11562 un far ce la Hristos sã-ndrume
11563 ºi-un soare-n bezna înnoptãrii,
11564 - dar ºi ce blestem e a creºte
11565 un iudã, un cãlãu, o fiarã,
11566 un blestemat ce chinuieºte
11567 ºi bea ºi furã ºi omoarã!...

11568 Ce har ceresc e-o mamã bunã

11569 ce creºte-un fiu al mîntuirii
11570 un luptãtor cãtre cununã
11571 ºi-un purtãtor de steag iubirii,
11572 - dar ce satanã-i care creºte
11573 un demon care-o sã urascã
11574 tot ce înalþã ºi sfinþeºte
11575 ca pe Hristos sã-L nimiceascã!

11576 O, ce rãsplatã ºi cununã

11577 aºteaptã-o mamã credincioasã,
11578 cînd ea cu fiii împreunã
11579 va sta cu Dumnezeu la masã,
11580 - dar ce osîndã-ngrozitoare
11581 aºteaptã-o mamã blestematã,
11582 cînd într-o veºnicã pierzare
11583 cu fiii ei va arde-odatã!...
Pag. 418
 Pag. 419

11584 124 - Rugãciune ºi mãrturisire

11585 1 - Nu fiþi geloºi cînd cineva, mãrturisindu-L pe Hristos prin cuvîntul ºi viaþa lui mai
11586 sfîntã, este mai preþuit ºi mai ascultat decît voi,
11587 deºi vi s-ar pãrea cã aveþi merite sau titluri mai mari.
11588 Nu fiþi geloºi dacã alþii pot sã alerge mai mult ºi mai folositor,
11589 nici dacã pot sã cînte mai frumos - ca voi
11590 nici dacã pot ºi ºtiu sã lucreze mai bine
11591 sau sã vorbeascã mai înflãcãrat
11592 ori sã spunã mai inspirat decît voi despre Hristos.
11593 Dacã L-aþi iubi sincer pe Hristos, veþi gîndi cã prin asta El este ºi mai slãvit.
11594 ªi asta sigur v-ar face fericiþi.

11595 2 - Multe din cele ce nu ne sînt date din cer,

11596 dar noi le rîvnim cu lãcomie,
11597 - le putem cîºtiga prin lupta noastrã,
11598 sau le putem smulge de la Dumnezeu prin rugãciunile noastre,
11599 - dar atît umblarea dupã ele cît ºi dobîndirea lor, nu va fi decît trudã ºi durere pentru noi.
11600 Cu cît regret ºi pagubã vedem acestea prea tîrziu.

11601 3 - Fericit este acela care nu umblã sã smulgã de la Dumnezeu prin rugãciune stãruitoare
11602 ºi plinã de amestec firesc,
11603 ceea ce Dumnezeu n-a gãsit potrivit sã-i dea.
11604 Sau sã-l inspire el ca sã-I cearã.
11605 Tot ce smulgem de la Dumnezeu cu rugãciune chinuitã ºi pãtimaºã, nu este spre bine
11606 niciodatã
11607 ci spre rãu.

11608 4 - Dacã vom cãuta cu adevãrat Împãrãþia lui Dumnezeu ºi neprihãnirea Lui, cum ni s-a
11609 poruncit, - atunci toate celelalte lucruri care ne sînt necesare ºi folositoare
11610 Dumnezeu va îngriji El Însuºi, ca noi sã le avem,
11611 - fãrã sã forþãm Mîna Lui spre a ni le da.
11612 Tot ce primim nesilit de la Dumnezeu, este binecuvîntat ºi bun.
11613 Tot ce smulgem fãrã sã ne fie dat, putem avea.
11614 Dar nu va fi însoþit de binecuvîntare ci de necaz.
11615 Ne va împovãra viaþa, nu ne-o va uºura.

11616 5 - Sfîntul Ioan Botezãtorul, ca toþi marii oameni ai lui Dumnezeu, a rãmas mereu la
11617 mãrturisirea sa - pe care a þinut sã ºi-o sfîrºeascã cu credincioºie.
11618 ªi aºa ºi-a ºi sfîrºit-o.
11619 De aceea a fost lãudat de Dumnezeu.
11620 Cãci numai acela care rãmîne statornic îºi duce mãrturisirea sa pînã la sfîrºit.
11621 Toþi cei nestatornici îºi pierd mãrturia ºi n-o mai gãsesc niciodatã.
11622 De aceea nu mai au crezare apoi la nimeni.
 Pag. 420

11623 6 - Ioan n-a spus de la început un lucru, ºi mai tîrziu altul.

11624 N-a spus odatã într-un fel - iar altãdatã în alt fel,
11625 cãci mãrturisirea adevãratã este ca ºi credinþa: numai una.
11626 Voi sînteþi martori, a zis el - cã am spus: nu eu - ci El,
11627 ºi voi sînteþi martori cã eu tot aºa zic ºi acum, pînã la moarte.
11628 O, ce mãrturie vrednicã
11629 ºi ce martor vrednic
11630 este acesta în faþa cerului
11631 în faþa pãmîntului
11632 ºi în faþa veºniciei.
11633 Doamne, aºa sã fie ºi a noastrã!

11634 7 - Toþi cei ce te-au auzit, vor fi martori împotriva ta

11635 dacã nu rãmîi statornic în mãrturia de la început,
11636 în credinþa ta, în adunarea ta, ºi în biserica ta dintîi.
11637 Dacã vei cãuta foloasele tale - ºi nu ale lui Hristos,
11638 dacã vei cãuta sã te înalþi pe tine - dar nu pe Isus,
11639 dacã vei lega suflete de tine, iar nu de Domnul,
11640 dacã tu vei fi mereu înaintea lui Hristos - iar nu El înaintea ta,
11641 ºi dacã nu vei schimba Cuvîntul dupã împrejurãri,
11642 dupã oameni
11643 ºi dupã interese
11644 mãrturisind azi într-un fel iar mîine într-alt fel,
11645 odatã aºa, altãdatã altcum,
11646 ºi-o zi într-o credinþã ºi mîine într-alta,
11647 - tu nu vei dovedi atunci decît cã vei fi un nevrednic
11648 ºi aºa îþi va rãmînea ºi numele tãu pe veci.

11649 8 - Dacã eºti un mãrturisitor vrednic, dupã tine va merge Hristos oriunde,
11650 cãci ºi tu mergi dupã El oricînd.
11651 Dacã vei merge într-o casã, dupã tine va merge neapãrat acolo ºi El.
11652 Dacã vei merge într-o adunare, într-o societate, într-o familie, - acolo trebuie sã-L duci
11653 neapãrat ºi curajos pe Isus
11654 pe El, - nu forme noi, obiceiuri noi. Ci pe Isus.
11655 Doar aºa eºti al Lui. Altfel nu.

11656 9 - Dacã ai intrat într-o inimã, ai grijã ca dupã tine sã intre acolo neapãrat ºi Hristos.
11657 Nu patimi ºi gînduri necurate,
11658 nu îndemnuri urîte,
11659 nu porniri rele,
11660 nu îndoieli ºi nu lepãdãri,
11661 nu cãderi ºi slãbiri în credinþã,
11662 - ci Hristosul lui Dumnezeu - cu mîntuirea ºi sfinþenia Lui.
11663 Înlesneºte totdeauna intrarea lui Hristos, oriunde ajungi.
11664 Mergi totdeauna aºa cum ai fost trimis: înaintea Lui, ca sã-L ai mereu pe El înaintea ta.
11665 Numai astfel vei fi al Lui, cu adevãrat.
 Pag. 421

11666 10 - Cine intrã dupã tine, unde intri tu?

11667 Intrã oare mîndria, dezbinarea, certurile, tulburãrile, pofta rea, gelozia, interesul - adicã
11668 diavolul?
11669 Sau intrã blîndeþea, smerenia, iubirea, unitatea frãþeascã, rãbdarea, bucuria, înþelegerea,
11670 înfrînarea - adicã Hristos?
11671 Cãci acela va închide ºi uºa veºnicã în urma ta, care o închide acum (Apoc. 14, 13).

11672 11 - Duhul Sfînt care l-a umplut pe sfîntul Ioan Botezãtorul i-a descoperit lui cele douã
11673 mari taine cu privire la Hristos:
11674 Taina Jertfei Sale rãscumpãrãtoare cînd a zis: Iatã Mielul!
11675 ºi Taina Nunþii Sale Veºnice - cînd a zis: Iatã Mirele!
11676 Acestea sînt adevãratele descoperiri ale Duhului Sfînt pentru oricine este cu adevãrat un
11677 proroc.

11678 12 - Fiecare om are un dar ºi o chemare;

11679 darul unui proroc ºi chemarea lui este sã-L descopere ºi sã-L arate pe Hristos.
11680 Sã meargã înaintea Lui spunînd: Iatã Mielul, iatã Mirele!
11681 Atît.
11682 Dacã profetul va merge înaintea lui Hristos, cu siguranþã cã ºi pe urma lui vor merge
11683 multe suflete.
11684 Cine face ca o adunare sã ajungã o mireasã a lui Hristos, - acela va fi cu adevãrat un
11685 prieten al Mirelui.
11686 Binecuvîntat sã fie ºi binecuvîntat va fi acela!

11687 13 - Cum vei rãspunde tu în faþa lui Hristos pentru ceea ce trebuia sã faci ºi n-ai fãcut?
11688 Pentru sãrãcia la care trebuia sã ajuþi - ºi n-ai ajutat,
11689 pentru faptele bune pe care El le-a pregãtit sã le faci - ºi nu le-ai fãcut,
11690 pentru sãracii la care trebuia sã mergi - ºi n-ai ajutat,
11691 pentru faptele bune pe care El le-a pregãtit sã le faci - ºi nu le-ai fãcut,
11692 pentru sãrmanii la care trebuia sã mergi - ºi n-ai mers,
11693 pentru cuvîntul pe care trebuia sã-l spui - ºi nu l-ai spus,
11694 pentru drumurile pe care trebuia sã le umbli - ºi nu le-ai umblat...
11695 - Din pricina cã ai fost zgîrcit, leneº ºi nepãsãtor.
11696 ªi din pricinã cã ai iubit mai mult traiul uºuratic,
11697 sau ascultarea soþului firesc,
11698 sau aprecierile societãþii necredincioase,
11699 - decît pe Dumnezeul tãu
11700 ºi conºtiinþa misiunii tale?
11701 Întreabã-te, cum vei rãspunde în faþa lui Hristos, - pentru astea?
 Pag. 422

11702 14 - Hristos este ca lumina, eul nostru este ca umbra:

11703 cînd se înalþã lumina, umbra scade.
11704 Cînd creºte umbra, lumina se ascunde.
11705 Este ca ºi cu soarele ºi luna:
11706 cînd rãsare soarele, luna apune.
11707 Cînd rãsare luna, apune soarele.
11708 Nu pot lumina în acelaºi timp pe cer.
11709 Aºa este ºi în viaþa duhovniceascã. Hristos trebuie sã fie sus iar eul nostru jos,
11710 la picioarele Lui.
11711 Aºa a fost în viaþa sfinþilor.

11712 15 - Înþelegem noi oare cã eul nu trebuie sã se ridice niciodatã?

11713 Hristos trebuie sã fie înãlþat totdeauna, iar eul umilit totdeauna,
11714 în predica ta, în faptele tale, în toatã viaþa ta!
11715 Hristos trebuie sã fie vãzut în orice cuvînt al tãu, în orice stare a ta, în orice pas al tãu.
11716 Pînã cînd nu se va mai vedea nimic din eul tãu.
11717 Atunci ai ajuns al lui Hristos.

11718 16 - Singur Hristos sã creascã în toate bisericile, în toate familiile, în toate inimile, în
11719 toate privinþele alor Lui,
11720 tot mai frumos, mai preþuit,
11721 mai iubit, mai ascultat,
11722 pînã ce totul se va umplea numai de strãlucirea, armonia ºi dragostea Lui,
11723 sã creascã lauda, ascultarea ºi trãirea lui Hristos prin toþi ºi în toþi,
11724 fiindcã este o nelegiuire ºi un furt, cînd se cautã slava ºi foloasele omului prin Hristos
11725 ºi nu slava ºi foloasele lui Hristos prin om.
11726 Vai de oricine face altfel!
 Pag. 423

11727 Cu mîinile întinse

11728 Cu mîinile întinse

11729 ca niºte crengi spre soare,
11730 Îþi nalþ al rugãciunii
11731 ceresc ºi tainic rod
11732 ºi-Þi dãrui a iubirii
11733 neprihãnitã floare,
11734 salvatã din al lumii
11735 adînc ºi negru glod!

11736 Cu ochii plini de lacrimi

11737 ca niºte dulci izvoare,
11738 deschid spre Tine toate
11739 oglinzile de dor,
11740 sã-Þi vezi în ele Chipul
11741 cu dulcea-mpreunare
11742 ne-ntunecat de tinã
11743 ºi neumbrit de nor.

11744 Cu glas strigat în raze

11745 ºi tãinuit în ºoapte,
11746 Îþi spun
11747 ºi-Þi tac fiorul
11748 mãrturisit
11749 ºi nu
11750 ascunde-Þi-l în soare
11751 ºi-aratã-Þi-l în noapte
11752 - dar nu-l mai aibã nimeni
11753 Isuse,
11754 - decît Tu!
 Pag. 424

11755 Doamne, sufletul...

11756 Doamne, sufletul mi-l iartã

11757 cã Te roagã iar
11758 ºi-nseteazã sã se-adape
11759 în genunchi din har,
11760 - ai spre el nespusã milã
11761 ºi alinã-i lui
11762 setea pentru care-n lume
11763 altã apã nu-i!

11764 Doamne, - inima ascultã-mi

11765 cînd se roagã-arzînd
11766 ºi-Þi aduce-nlãcrimatã
11767 dorul ei flãmînd,
11768 - fã-Þi cu ea-ndurare Doamne
11769 ºi alin adu-i
11770 foamei pentru care-n lume
11771 altã pîine nu-i.

11772 Doamne, lacrimile vezi-mi

11773 cînd izvoarã lin
11774 cã-n spre Mila Ta-ºi înalþã
11775 tainicul suspin
11776 - peste-a lor împreunare
11777 buzele sã-Þi pui
11778 soartei lor, pe lumea asta
11779 altã nuntã nu-i!
 Pag. 425

11780 125 - Smerenia ºi dragostea adevãratã

11781 1 - Numai acela care este mai presus decît toþi, poate sã primeascã a fi în urma tuturor.
11782 Numai Învãþãtorul ºi Domnul poate primi sã spele picioarele ucenicilor Sãi neºtiutori ºi
11783 slabi,
11784 cãci numai pãstorul poate sã meargã în urma tuturor oilor spre a le ajuta pe fiecare ºi pe
11785 toate.
11786 Hristos Domnul nostru, El Singur sã-i înalþe pe toþi,
11787 sã-i ajute pe toþi,
11788 sã-i mîntuiascã pe toþi,
11789 fiindcã El Singur a suferit pentru toþi,
11790 a murit pentru toþi.
11791 S-a înãlþat pentru toþi, ca sã mijloceascã la Tatãl pentru toþi.
11792 Fiindcã numai El ne-a iubit pe toþi,
11793 a murit pentru toþi.
11794 S-a înãlþat pentru toþi, ca sã mijloceascã la Tatãl pentru toþi.
11795 Fiindcã numai El ne-a iubit pe toþi.

11796 2 - Cum Hristos a fãcut totul din dragoste pentru noi, tot aºa ºi noi sã fim în stare sã
11797 facem totul pentru El.
11798 Preþuindu-L mai presus ca orice, pe Dumnezeu.
11799 Mai presus ca interesele, distracþiile ºi prieteniile noastre,
11800 mai presus decît soþia, pãrinþii, ori casa noastrã,
11801 mai presus ca situaþia, libertatea sau chiar viaþa noastrã,
11802 mai presus decît pe oricine sã-L slujim,
11803 sã-L iubim ºi sã-L urmãm
11804 - prin talentele noastre,
11805 prin mijloacele noastre,
11806 prin tot ce avem numai pe Dumnezeu.

11807 3 - Dacã este pe pãmîntul acesta vreo fiinþã pe care tu o iubeºti cu toatã puterea inimii
11808 tale,
11809 cu toatã cãldura sufletului tãu,
11810 cu toatã lumina slujirii tale,
11811 sã ºtii cã ºi mai mult decît pe acestea tu trebuie sã-L iubeºti ºi sã-L slujeºti pe Hristos atît
11812 de mult, încît dacã El þi-ar cere, sã fii în stare sã-I jertfeºti chiar ºi pe fiinþa aceea, cum a
11813 fãcut Avraam.
11814 ªi sã poþi renunþa pentru El, chiar ºi la aceastã comoarã a inimii tale.
11815 Abia atunci ai devenit vrednic de El.
 Pag. 426

11816 4 - Oricît de legiuitã ar fi iubirea pe pãmînt,

11817 dacã în inima ta ajunge ca aceastã iubire sã fie mai presus ca iubirea pentru Hristos,
11818 adicã întrece supunerea faþã de Cuvîntul Sãu,
11819 - atunci aceastã iubire devine o fãrãdelege.
11820 Tu mai ai atunci ºi un alt dumnezeu, mai presus ca Dumnezeul Cel Adevãrat, pentru tine.
11821 Iatã idolul tãu...
11822 ªi ce mulþi sînt acei idoli azi în lumea aceasta!

11823 5 - Dacã ai o stare aleasã, dobînditã cu greu,

11824 - ºi pãstratã cu un greu ºi mai mare,
11825 - nu uita, oricît ai þine la starea ta, la casa ta, la slujba ta, - tu trebuie sã þii la Hristos mai
11826 mult decît la fiecare din acestea
11827 - ºi decît la toate împreunã.
11828 Trebuie sã fi în stare a renunþa la toate acestea, dacã dragostea ºi ascultarea de Hristos
11829 þi-ar cere aceasta!
11830 Atunci L-ai iubi cu adevãrat pe Dumnezeu.

11831 6 - Dacã ai dorinþe pentru împlinirea cãrora ai fi în stare sã faci orice pe lumea asta,
11832 - nu uita: Hristos trebuie sã fie în ochii tãi ºi în inima ta mai presus ca orice dorinþã.
11833 ªi dacã împlinirea vreunei dorinþe pe pãmînt, þi-ar cere sã treci peste dragostea de Hristos
11834 ºi peste ascultarea de poruncile Lui,
11835 - nu uita: trebuie sã fi gata,
11836 fãrã nici o ezitare ºi fãrã nici un regret,
11837 sã renunþi la dorinþa ta, pentru Isus Hristos Domnul tãu.
11838 Atunci ai dovedi cã-L iubeºti cu adevãrat.

11839 7 - Dacã oamenii mari în lumea aceasta

11840 prin puterea ºi înþelepciunea lor
11841 ar cãuta sã te facã prin ameninþãri sau promisiuni
11842 sã treci peste Cuvîntul, peste ascultarea ºi peste Numele lui Isus Hristos Domnul tãu,
11843 - nu uita: renunþã la orice ºi înfruntã orice,
11844 - suferã orice ºi fii gata sã plãteºti orice,
11845 - fãrã sã stai nici o clipã la îndoialã,
11846 numai ca sã fii credincios ºi alipit cu hotãrîre ºi cu statornicie de Isus Hristos Mîntuitorul
11847 tãu ºi Comoara ta.
11848 Atunci ar vedea El, cã tu Îl iubeºti cu adevãrat.

11849 8 - Vine ziua cînd toþi cei dragi ai tãi vor fi pãrãsiþi de tine sau tu de ei.
11850 Tot ce ai avut mai de preþ, vei pierde înainte,
11851 sau vei lãsa în urmã.
11852 Toþi cei mari de pe pãmînt, nu vor mai fi.
11853 ªi toatã slava lumii se va preface în praf ºi cenuºã.
11854 Toþi vitejii lumii vor fi ca niºte bocitoare.
11855 ªi tot Universul se va închina Aceluia Singurul care l-a fãcut.
11856 Atunci ºi tu vei primi o nebãnuitã rãsplatã ºi laudã dacã Îl vei fi iubit ºi preþuit mai mult
11857 pe El ca orice.
11858 Mîngîie-te cu aceasta ºi fii despãgubit, pentru toate jertfele date pentru Hristos.
 Pag. 427

11859 9 - Adevãrul de la fiecare mãrturisitor al Sãu, ochii curaþi ºi treji,

11860 minte sãnãtoasã ºi treazã,
11861 gurã înflãcãratã ºi treazã,
11862 Adevãrul care sã fie vãzut bine
11863 ºi sã fie spus bine.
11864 Hristos care este în primul rînd Adevãrul ºi El ni le cere toate acestea pentru dragostea
11865 cu care trebuie sã-L iubim ºi sã-L slujim.
11866 Cu toate acestea ale noastre.

11867 10 - Credinþa este aceea care îndrumã ºi înflãcãreazã toate simþãmintele ºi lucrãrile
11868 noastre,
11869 - disciplinate armonios
11870 în realizarea unei trãiri înalte în Hristos.
11871 De aceea credinþa care este adevãratã - nu e numai sentiment ci e ºi raþiune.
11872 Ba, încã este în primul rînd raþiune, adicã este cugetare sãnãtoasã.
11873 Cãci prin aceasta cunoaºtem
11874 ºi numai cunoscînd simþim ºi credem (Rom. 10, 17).

11875 11 - Fãrã Adevãr, credinþa este ca sentimentul fãrã raþiune,

11876 ca inima fãrã creier,
11877 ca un cal puternic, aprins ºi sãnãtos, - dar fãrã frîu.
11878 Poate sã meargã ºi bine desigur,
11879 - dar mai degrabã merge rãu.
11880 Poate sã alerge ºi nãvalnic ºi pe drumul bun desigur,
11881 - dar totdeauna trebuie sã te aºtepþi mai degrabã la fiecare pas sã rãstoarne ºi sã strice
11882 totul.
11883 S-o ia razna peste ºanþuri,
11884 sã alerge pe drumuri rele
11885 ºi sã se prãbuºeascã în cea dintîi prãpastie.
11886 Inima fãrã creier, de obicei aºa face.

11887 12 - Toate nenorocirile au izvorît de acolo de unde inima a luat-o înaintea creierului.
11888 De unde oamenii nu au mai umblat conduºi de judecata sãnãtoasã a minþii
11889 ci de instinctele ºi pasiunile inimii înaintaºe.
11890 Nici chiar dragostea care este ºi ea tot un sentiment al inimii, nu este totdeauna cel mai
11891 bun sfãtuitor
11892 decît atunci cînd are ºi ea înþelepciunea ei.
11893 Dragostea noastrã aºa sã fie.

11894 13 - Este scris despre dragoste cã ea... crede totul,

11895 cã acopere totul
11896 ºi cã nu se gîndeºte la rãu (1 Cor. 13, 5-7).
11897 Dar adevãrul spune sã nu crezi totul, fiindcã mulþi sînt înºelaþi
11898 (Efes. 4, 14; Evrei 3, 19),
11899 ºi sã nu acoperi totul, fiindcã multe duc la rele
11900 (2 Tes. 3, 6-14; Evrei 12, 15)
11901 ºi cã trebuie sã te gîndeºti ºi la rãu,
11902 - fiindcã mulþi sînt fãcãtorii de rele,
11903 mincinoºii ºi tîlharii...
 Pag. 428

11904 Dragostea uºor închide ochii, Adevãrul nu.

11905 14 - Dumnezeu a alcãtuit fiinþa noastrã trupeascã în aºa fel încît a aºezat mai presus
11906 creierul decît inima.
11907 Pentru ca omul sã înþeleagã ºi din asta cã mai întîi trebuie sã fie ascultatã mintea cu
11908 îndrumarea ei sãnãtoasã,
11909 - iar dupã aceea inima cu pornirile ei.
11910 Inima sã asculte disciplinatã ºi sã se supunã, în tot ce este cãlãuzitã de dreptarul cel bun
11911 al minþii sãnãtoase.
11912 Duhovniceºte în Lucrarea lui Dumnezeu este tot aºa.
11913 Cãci toate lucrãrile Domnului se aseamãnã între ele,
11914 legile Sale fiind aceleaºi.
11915 Numai tãrîmul lor este altul.

11916 15 - Învãþãtura sãnãtoasã, adicã drumul raþional al adevãrului, trebuie sã fie totdeauna
11917 cãlãuza credinþei
11918 ºi îndrumãtoarea simþãmintelor noastre.
11919 Trebuie sã credem, - dar nu oricum,
11920 trebuie sã iubim, - dar nu orice,
11921 trebuie sã primim, - dar nu pe oricine.
11922 Alegerea aceasta inima n-o poate face.
11923 O face numai mintea.
11924 ªi numai mintea care cunoaºte adevãrul.
11925 Ea singurã ºtie cum sã îndrumeze inima sã creadã.
11926 Sã aleagã ce trebuie iubit ºi ce nu.
11927 Pe cine sã primeascã ºi pe cine sã îndepãrteze (2 Ioan 10).
11928 Altfel totul devine haos ºi anarhie.
11929 ªi înãuntrul omului ºi înafara lui.

11930 16 - Toate cele ce sînt întemeiate numai pe sentiment - sînt foarte primejduite
11931 ºi primejdioase.
11932 Un creºtin întreg este numai acela care îmbinã armonios o minte sãnãtoasã în Hristos, cu
11933 o inimã curatã în El.
11934 Ca Adevãrul cu Dragostea (2 Ioan 3).
11935 Pentru cã Fiul Tatãlui este în Adevãr ºi-n Dragoste.
11936 În amîndouã.
11937 Dar mai întîi în Adevãr.
11938 Aºa trebuie sã fim ºi noi. Întîi în învãþãtura sãnãtoasã.
11939 Apoi în unitatea frãþeascã ascultãtoare.
11940 Atunci sîntem în Hristos.
 Pag. 429

11941 În Ziua Judecãþii aspre

11942 În Ziua Judecãþii aspre

11943 n-o sã vã judece Isus,
11944 ci-o sã vã judece Cuvîntul
11945 ce voi L-aþi auzit - sau spus!

11946 O sã vã judece copilul

11947 pe care l-aþi crescut tîlhar,
11948 o sã vã judece clipita
11949 ce-aþi risipit-o în zadar.

11950 O sã vã judece prilejul

11951 lãsat sã treacã fãrã rost,
11952 o sã vã judece strãinul
11953 rãmas în drum fãrã-adãpost.

11954 O sã vã judece orfanul

11955 pe care nu l-aþi cunoscut,
11956 ºi orbul ºi nefericitul
11957 pe lîngã care aþi trecut.

11958 O sã vã judece unealta

11959 cu care n-aþi lucrat cinstit
11960 ºi bunãtatea ºi iubirea
11961 pe care le-aþi dispreþuit...

11962 O sã vã judecaþi voi singuri

11963 cu tot ce-i Sus ºi tot ce-i jos,
11964 c-aþi fi putut avea viaþa,
11965 dar n-aþi cãutat-o în Hristos!
 Pag. 430

11966 Iatã Sãptãmîna Mare

11967 Iatã Sãptãmîna Mare, haideþi sã ne-mbrãþiºãm,

11968 haideþi sã lãsãm dreptatea care credem c-o avem,
11969 haideþi sã luãm iubirea ce se pare c-am uitat,
11970 haideþi sã ne dãm iertarea cu sãrut adevãrat.

11971 Trebuia demult sã þinem seama de Cuvîntul spus,

11972 sã vedem ispititorul cum l-a biruit Isus,
11973 sã-nþelegem cã ispita cea mai grea e cea din Rai,
11974 ºi cã cel mai greu te lepezi de dreptatea care-o ai.

11975 Este Sãptãmîna Mare, iatã este Sfîntul Post,

11976 haideþi în genunchi cu toþii, sã uitãm de tot ce-a fost,
11977 sã ne-ntindem mîna pãcii ºi sãrutul iubitor,
11978 sã iertãm, pentru-Nviere, toþi ºi toate tuturor.

11979 Vine Marea Înviere, Vine Paºtele - Hristos

11980 sã-L întîmpinãm cu suflet primenit ºi credincios,
11981 sã ne înnoim fiinþa, din strãfunduri ºi deplin
11982 sã intrãm în Sãrbãtoare, oameni noi, cu chip divin...
 Pag. 431

11983 126 - Roadele Adevãrului ºi Dragostei

11984 1 - Ajuns în luminã - credinciosul Domnului cultivã dreptatea de adevãr

11985 (Efes. 4, 15).
11986 ªi fiindcã totdeauna este atent la aceste comori, el vede totdeauna minunile lui Dumnezeu
11987 ºi are totdeauna lumina Lui.
11988 ªi vãzîndu-le el este dator sã le mãrturiseascã, sãnãtos ºi profund.
11989 Orice gurã care n-are o astfel de minte
11990 ºi niºte astfel de ochi,
11991 nu va avea nici ce sã vorbeascã înþelept,
11992 ci dimpotrivã neavînd dragoste de adevãr gura omului ajunge rãtãcitã ºi rãtãcitoare,
11993 pierdutã ºi pierzãtoare.
11994 Osînditã - ºi ducînd ºi pe alþii în osîndã.

11995 2 - Adevãrul se dovedeºte prin Timp ºi prin Roade.

11996 Învãþãtura care împlineºte aceste douã cuvinte biblice: Roadele (Matei 7, 2),
11997 ºi Durata (Fap. Ap. 5, 38-39),
11998 - este calea adevãrului în care trebuie sã te adînceºti prin învãþãturã
11999 (Fap. Ap. 25, 26).
12000 ªi sã te realizezi prin trãirea dragostei frãþeºti.
12001 Numai dupã aceasta ar trebui sã poþi pleca în mãrturisirea lui Hristos.
12002 Atunci vei avea ce sã mãrturiseºti, - fiindcã ai vãzut.
12003 Abia atunci vei avea ºi cine sã te asculte.

12004 3 - Doamne Isuse, Adevãrul ºi Dragostea lui Dumnezeu Tatãl,

12005 - Te rugãm curãþeºte-Þi mereu vase destoinice pentru mãrturisirea Evangheliei Tale.
12006 Înzestreazã-le cu o minte sãnãtoasã care sã poatã primi ºi purta adevãrul
12007 ºi cu o inimã ascultãtoare în care sã poatã locui Dragostea
12008 iar cu focul acesta, aprinde graiul lor puternic ºi curajos.
12009 Atunci Numele Tãu va fi slãvit prin noi
12010 iar Biserica Ta va fi vie ºi nebiruitã.

12011 4 - Acum lumea Îl judecã pe Dumnezeu, cum vrea,

12012 oamenii Îl judecã pe Dumnezeu, dupã cum vreau ei ºi dupã cum le place: zic cã este,
12013 zic cã nu este, zic cã e bun,
12014 zic cã e rãu,
12015 zic cã ºtie de noi,
12016 zic cã nu ºtie.
12017 Fiecare om zice cum vrea despre Hristos - ºi Îl judecã acum dupã inima ºi dupã legile
12018 sale.
12019 Iar cei credincioºi sînt martorii lui Hristos, în judecata aceasta de acum, - ºi din lume.
12020 Apãrînd pe Hristos ºi osîndind pãcatul.
 Pag. 432

12021 5 - Mîine, cînd Hristos va veni în slavã cu îngerii Sãi,

12022 ca sã rãsplãteascã fiecãruia dupã faptele sale (Matei 16, 27),
12023 - ºi cînd El va judeca lumea,
12024 - atunci cei credincioºi vor fi tot martori ai Lui.
12025 Fiindcã vor fi mulþi care se vor dezvinovãþi în Ziua Aceea spunînd cã ei au trãit în niºte
12026 vremuri grele - ºi de aceea au pãcãtuit.
12027 Dar în faþa lor Domnul, va aduce atunci pe ai Sãi pe care i-a avut în orice vreme ºi în
12028 orice loc ºi îi va arãta spunîndu-le:
12029 - îi cunoaºteþi? - ªi ei au trãit atunci! Ei de ce au putut crede ºi asculta Cuvîntul Meu, iar
12030 voi nu?
12031 ªi orice limbã va amuþi, - dupã cum este scris.
12032 Hristos prin ei va osîndi pãcatul - ºi κi va dovedi dreptatea Sa.

12033 6 - Dacã vrei sã cunoºti adevãrul despre un vorbitor, ascultã-l cu atenþie ce vorbeºte ºi
12034 cum vorbeºte.
12035 Vei cunoaºte îndatã cine l-a trimis ºi ce îl face sã vorbeascã.
12036 Cel trimis de serviciu sau de platã, va vorbi oficial ca sã placã celui ce-l plãteºte ºi ca sã
12037 nu-ºi piardã plata.
12038 Cel trimis de mîndrie va vorbi trufaº.
12039 Cel trimis de lãcomie va vorbi linguºitor.
12040 Cel trimis de pãcat, va îndreptãþi pãcatul, va scuza pãcatul ºi va apãra pãcatul.
12041 Fericit cel ce nu se lasã înduplecat de aceasta!
12042 Numai cel trimes de Dumnezeu va mãrturisi pe Hristos ºi va osîndi pãcatul oriunde ar fi
12043 el.
12044 Aºa cum l-a osîndit ºi Domnul Isus.

12045 7 - Vorbitorul trimis de interes lumesc, va vorbi în aºa fel încît sã placã oricui ºi sã nu
12046 se strice cu nimeni.
12047 Sã-i poatã cuceri pe toþi, spre a avea un cîºtig de la fiecare.
12048 Cel trimis de rãtãcire, va vorbi ca un rãtãcit,
12049 - dar cel trimis de Dumnezeu,
12050 - oriunde ar fi ºi oricine l-ar asculta,
12051 - nu va vorbi decît Cuvîntul lui Dumnezeu.
12052 Va vorbi cum Îi place lui Dumnezeu - adicã Adevãrul.
12053 Va vorbi chiar clar, cu blîndeþe, cu curaj ºi cu sinceritate,
12054 - adicã dulce, iubitor ºi cald...
12055 ªi Duhul Sfînt va încredinþa pe ascultãtorii smeriþi ºi sinceri, cã acela este trimesul Lui.

12056 8 - Dacã v-aþi asigurat viaþa ºi viitorul în Mîna Cea Puternicã a lui Dumnezeu,
12057 atunci puteþi fi liniºtiþi pe orice mare furtunoasã,
12058 puteþi dormi liniºtiþi în orice loc,
12059 puteþi lucra liniºtiþi în orice vreme binele,
12060 puteþi merge liniºtiþi pe orice drum primejdios,
12061 puteþi privi liniºtiþi în faþã pe orice Goliat trufaº,
12062 - nimeni nu vã va putea face nici un rãu
12063 ºi nimeni nu se va putea atinge nici mãcar de un fir de pãr din capul vostru
12064 (Luca 12, 7).
12065 Iar dacã totuºi se va atinge, aceasta va fi numai spre bine.
 Pag. 433

12066 9 - În Mîna lui Hristos sînt toate lucrurile,

12067 în Mîna Lui este viaþa ta din lumea aceasta ºi din cealaltã,
12068 în Mîna Lui soarta ta ºi sãnãtatea ta,
12069 mîntuirea sau judecata ta (Ioan 5, 22).
12070 În Mîna Lui este ºi soarta ºi istoria Bisericii ºi Lucrãrii Sale.
12071 Nimeni nu va putea nimici ceea ce El voieºte sã-I supravieþuiascã
12072 - ºi numai ceea ce a hotãrît El, se va împlini,
12073 dacã unii nu voiesc, El va împlini prin alþii.
12074 Cît El þine deschis - nimeni nu poate închide
12075 ºi cînd trimite El, nimeni nu poate opri. Acesta este Adevãrul sigur.
12076 Poþi sã te bizui pe el!

12077 10 - Dacã ai nevoie de pîine, trebuie sã mergi sã iei de-acolo de unde se vinde pîinea,
12078 nicãieri altundeva nu vei gãsi.
12079 Dacã vrei haine, trebuie sã mergi sã le cumperi de la croitori ºi vînzãtori.
12080 Dacã vrei o uºã, trebuie sã mergi sã-þi facã un tîmplar.
12081 Dacã doreºti un act, trebuie sã mergi la primãria care þi-l poate da.
12082 - Dacã nu vrei sã mergi acolo, - rãmîi fãrã ele!
12083 Iar dacã doreºti mîntuirea sufletului tãu, trebuie neapãrat sã vii la Hristos.
12084 Nimenea altcineva nu-þi poate da aceasta decît El.
12085 Cine nu vine la El, rãmîne veºnic în moarte (1 Ioan 3, 10).

12086 11 - Ai o credinþã adevãratã ºi ai viaþa veºnicã numai atunci cînd dovedeºti cã poþi avea:
12087 - dragostea de fraþi neprefãcutã,
12088 - rîvna fierbinte pentru Evanghelie,
12089 - conºtiinciozitatea în slujbã,
12090 - bunãvoinþã în atitudine,
12091 - ºi lepãdarea de sine în umblarea pentru semeni,
12092 - inimã largã în dãrnicie,
12093 - un cuget cinstit în toate,
12094 - o armonie sincerã faþã de mustrãri,
12095 - o teamã de pãcat,
12096 - respect de adevãr
12097 - ºi milã de oameni.
12098 Aceasta este credinþa mîntuitoare
12099 ºi faptele ei acestea sînt.

12100 12 - Oricine nu poate avea aceste roade ale unei credinþe adevãrate, - acela n-are credinþã.
12101 Acela numai se amãgeºte, dar nu are,
12102 fãrã aceasta, credinþa este numai un vas fãrã conþinut,
12103 o creaturã moartã,
12104 o pãrere zadarnicã ºi o înºelãciune cu care nu poþi minþi pe nimeni decît pe tine.
12105 Dacã vrei sã te pierzi, - rãmîi aºa ºi te vei pierde sigur.
12106 Dar dacã vrei sã te mîntuieºti, atunci trebuie acum ºi îndatã sã te întorci la Dumnezeu.
12107 Sã te naºti din nou printr-o credinþã adevãratã
12108 care trebuie neapãrat sã fie însoþitã de adevãratele roade ale Duhului Sfînt.
 Pag. 434

12109 13 - Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are viaþa veºnicã

12110 - ºi este scãpat de moarte
12111 - ºi este scutit de judecatã
12112 - ºi este salvat de Mîna lui Dumnezeu (Rom. 1, 18).
12113 Dar cine nu crede în Hristos Domnul,
12114 - nu-i nevoie sã mai facã nici un alt pãcat.
12115 Ajunge acesta unul singur.
12116 E destul sã rãmînã ºi mai departe tot necredincios aºa cum este
12117 ºi poate fi sigur cã este pierdut pe vecie.
12118 Pãcatul necredinþei le cuprinde pe toate celelalte pãcate.
12119 Dupã cum virtuþile credinþei le cuprinde ºi pe toate celelalte virtuþi.

12120 14 - Numai Jertfa Domnului nostru Isus Hristos este singurul loc unde se poate scãpa de
12121 moartea ºi blestemul cel veºnic al pãcatului.
12122 Dar fiecare trebuie sã cearã singur, sã creadã singur ºi sã afle singur aceastã salvare.
12123 Nimeni n-o poate face în locul nimãnui decît în locul lui însuºi.
12124 În locul tãu numai tu o poþi face.
12125 Fã-o acum!

12126 15 - O, ce pace dulce ºi ce siguranþã puternicã este sub Crucea lui Isus,
12127 pentru orice pãcãtos care scapã la El!
12128 Ce mîntuire puternicã ºi statornicã gãseºti în Hristos, în Sîngele ºi Jertfa Lui - îndatã ce
12129 vii ºi cazi la picioarele Lui,
12130 cu lacrimi de cãinþã ºi pocãinþã,
12131 cu gînd ºi cu legãmînt de predare ºi ascultare de El.
12132 ªi apoi þinut pînã la moarte.
12133 Vino ºi tu chiar acum, ºi rãmîi statornic apoi pe totdeauna.
12134 Nu mai aºtepta nici o clipã ci astãzi mîntuieºte-þi viaþa din osînda judecãþii, a morþii ºi
12135 a iadului veºnic.
12136 Hristos te va salva chiar în clipa cînd vii la El.

12137 16 - Vino la Hristos chiar în clipa cînd eºti chemat

12138 cãci nu se ºtie, dacã amîni, cã vei mai putea sã vii sau nu.
12139 Nu se ºtie dacã vei mai dori sã vii sau nu.
12140 Dacã va mai fi cine sã te cheme, sau dacã duhul te va mai îndemna,
12141 sau dacã vei mai avea suflete,
12142 sau dacã vei mai avea har...
12143 Cãci mulþi ºi-au pierdut viaþa veºnicã pentru o clipã de neascultare.
12144 ªi mîntuirea lui Hristos, pentru o clipã de amînare.
12145 Vino, nu mai amîna.
12146 Mîntuirea sufletului tãu este mai de preþ ca toatã lumea.
12147 Nu þi-o pierde, vino acuma la Hristos!
 Pag. 435

12148 17 - Astãzi încã Dumnezeu vorbeºte oamenilor cu dragoste, cu iertare, cu bunãtate, cu

12149 milã - chemîndu-i la mîntuirea Sa.
12150 Dar oamenii tac, sau dorm, sau rîd, sau murmurã.
12151 În curînd însã vremea mîntuirii va trece - iar Dumnezeu va tãcea.
12152 Atunci oamenii vor începe sã strige, sã plîngã, sã urle, sã geamã.
12153 Va fi vai de oamenii care au tãcut cînd Dumnezeu a vorbit.
12154 ªi care vor începe sã vorbeascã cînd Dumnezeu va tãcea.

12155 18 - Cînd Dumnezeu vorbeºte prin soare, prin ploaie, prin cutremure, prin pîine, prin
12156 Evanghelie, prin pace, - e semn de dragoste din partea Lui.
12157 Ferice de cine ascultã aceste înºtiinþãri ale mîntuirii.
12158 Cîtã vreme Evanghelia þi se mai vesteºte
12159 ºi Biblia se mai poate afla
12160 ºi fraþii se mai ocupã de tine
12161 ºi Duhul îþi mai trimite îndemnuri sã te întorci - toate acestea sînt semne ale Dragostei
12162 lui Dumnezeu.

12163 19 - Cînd Cuvîntul Sfînt nu-þi va mai spune nimic

12164 cînd fraþii nu te vor mai mustra ºi nu vor mai veni pe la tine,
12165 cînd cei ce te sfãtuiau odatã - vor pleca de la tine
12166 - este semnul cã Dumnezeu începe sã tacã pentru tine.
12167 Atunci îþi va vorbi numai satana.
12168 ªi de el vei asculta.

12169 20 - Fã Voia lui Dumnezeu, ºi nu te mai îngrijora de nimic.

12170 Toate grijile tale, le va purta El.
12171 Dumnezeu are în Mîna Sa, toate lucrurile ºi vremile ºi oamenii.
12172 Nu te teme de cel ce te ameninþã azi, - el mîine poate fi frate.
12173 Saul a pornit spre Dumnezeu ca un leu, dar a ajuns acolo ca un miel.
12174 Încrede-te-n Domnul - ºi nu te mai teme de nimic.
12175 Toate vor lucra înspre binele tãu ºi Domnul va veni în întîmpinarea ta, oriunde vei ajunge.
12176 Amin, vino Doamne Isuse.

12177 Slãvit sã fie Domnul!

 Pag. 436

12178 Isus, cu Tine...

12179 Isus, cu Tine, numai cu Tine

12180 sînt fericit,
12181 cu dulci suspine, cu dulci suspine
12182 eu Te-am privit,
12183 ce stãri divine, ce stãri divine
12184 noi am trãit
12185 Isus cu Tine, - numai cu Tine
12186 sînt fericit!

12187 O, ia-mi în Tine, o, ia-mi în Tine

12188 viaþa mea
12189 cãci iatã vine, cãci iatã vine
12190 o noapte grea,
12191 mai strîns mã þine, mai strîns mã þine
12192 sã nu mã ia
12193 de lîngã Tine, de lîngã Tine
12194 ispita rea...

12195 Rãmîi cu mine, rãmîi cu mine

12196 Iubitul meu,
12197 prin tot ce vine, prin tot ce vine
12198 mã treci mereu
12199 viaþa-mi þine, viaþa-mi þine
12200 în Dumnezeu...
12201 Rãmîi cu mine, rãmîi cu mine
12202 Iubitul meu...
 Pag. 437

12203 Har al Domnului Isus

12204 Har al Domnului Isus,

12205 fii cu noi mereu,
12206 dupã Sfînt Cuvîntul spus
12207 azi de Dumnezeu
12208 binecuvînteazã-n veci
12209 ceea ce ne-ai dat,
12210 nemaidespãrþiþi ne treci
12211 pragul minunat (bis).

12212 Tu ne-ai fost puternic scut

12213 har biruitor,
12214 Tu ne-ai fost prin ce-am trecut
12215 armã ºi-ajutor
12216 Tu-ai înfrînt pe cei vrãjmaºi
12217 cîþi ne-au asuprit,
12218 nici de-acum sã nu ne laºi
12219 dulce har iubit (bis).

12220 Înconjoarã pãzitor

12221 cu etern hotar
12222 cerul nostru fãrã nor,
12223 viaþa fãrã-amar,
12224 de la prînzu-mpãrtãºit
12225 la cereºti cîntãri
12226 leagãnã-ne strãlucit
12227 veºnicele stãri (bis).
 Pag. 438

12228 SfîrÕitul caietului 3 din Cuget|ri

12229 Nemuritoare

12230 Piatra Scump|

12231 - ºi sfîrºitul Vol. 1 -

12232 Slãvit sã fie Domnul

 Pag. 439

12233 Slãvit sã fie Domnul

12234 cãci El ne-a dãruit
12235 Lumina ºi-Ajutorul
12236 s-ajungem la...

. . . S F Î R ª I T.
Pag. 440

Cuprinsul în ordine

Cap. Titlul Pag.

1 PRIETENUL TINEREÞII MELE - Caiet 1 3
2 Prieten tinereþii mele 4
3 Închinare 5
4 Nepreþuit Prieten 6
5 1 Începutul minunilor mele 7
6 2 Însoþirea sufletelor sfinte 9
7 3 Cuvintele Celui Scump 11
8 4 Vino Glasule Dorit 13
9 5 În faþa Porþii Îndurãrii 15
10 6 Dulcea vindecare a inimii mele 17
11 7 În starea de odihnã dulce 19
12 Tot drumul cu Hristos umblat 21
13 Cum sã pot uita eu Doamne? 22
14 8 Cel care îmi ceri ºi îmi dai totul 23
15 9 Îngusta cale dulce 25
16 10 Dulcea Ta cunoaºtere 27
17 11 Dulcea dorinþã a inimii mele 29
18 12 Cu ascultarea cea mai dulce 31
19 13 Cînd lacrimile dulci 33
20 14 Cum aº putea sã mai plîng? 35
21 Doamne, iar îmi plec genunchii 37
22 Sã pot sã merg, sã pot sã stau 38
23 15 Frumuseþea amintirilor mele! 39
24 16 Teama Înãlþimilor Tale 41
25 17 Înspãimîntãtoarea singurãtate 43
26 18 Dulcea mea nedespãrþire 45
27 19 Dulcea Ta Frumuseþe... 47
28 20 Cît de mult Te iubesc! 49
29 21 Frumoasa noastrã cruce 51
30 Din lumea care-acum e-un vis 53
31 Sã merg mustrat 54
32 22 Toatã plinãtatea trebuinþelor mele! 55
 Pag. 441

Cap. Titlul Pag.

33 23 Nebuneasca prãbuºire... 57
34 24 O, nemãrginirea bunãtãþii Tale 59
35 25 Adînca usturime a cãinþei 61
36 26 O, mila Ta nemãrginitã... 63
37 27 O, paºii Tãi apropiindu-se 65
38 28 De altul poate... 67
39 Nu vreau sã mor 69
40 În zadar se mai grãbeºte 70
41 29 Izvorul curãþiei mele 71
42 30 Sã am totdeauna o teamã 73
43 31 Singurã flacãra suferinþei 75
44 32 Mai fãrã seamãn ca orice 77
45 33 O, Dragostea Ta, Dragostea Ta... 79
46 34 Cuprinde-mã în Tine 81
47 35 Numai în Tine sînt fericit 83
48 Iubirea Ta Prieten drag 85
49 Cel ce-a cãutat Isuse 86
50 36 Plinãtatea fericirii mele 87
51 37 Dulcea Ta dãrnicie 89
52 38 Vrãjmaºii dragostei mele 91
53 39 Cele mai arzãtoare lacrimi 93
54 40 Cea mai amarã dintre dureri 95
55 41 Clopoþelul cel tainic de aur 97
56 42 Puntea de aur divin 99
57 Pentru tine Mi-am lãsat Eu 101
58 Unde mi-aþi fost curate mîini? 101
59 43 Þinta tuturor nãzuinþelor mele! 103
60 44 De ce mai am nevoie? 105
61 45 Nimeni decît Tu 107
62 46 Ce minunat era atunci... 109
63 47 O, rugãciunile mele... 111
64 48 Prin uºa de foc... 113
65 49 Da, numai fericirea ºi îndurarea 115
Pag. 442

Cap. Titlul Pag.

66 Tu Mã iubeºti? 117
67 Te-am iubit frumos Isuse? 118
68 50 Toatã iertarea pãcatelor mele 119
69 51 Cele trei minuni 121
70 52 Noaptea cea din urmã 123
71 53 În nebunia mea 125
72 54 Cum voi mai putea trãi? 127
73 55 În cel mai greu întuneric 129
74 56 Moartea cea mai fericitã 131
75 Mã rog în noaptea încercãrii 133
76 Doamne, numai Tu eºti 134
77 57 Vuietul furtunilor mele! 135
78 58 O punte de luminã dulce 137
79 59 Cele patru nemãrginiri 139
80 60 Tu n-ai vrut fãrã noi 141
81 61 Un cîntar mare ºi alb 143
82 62 Era tulburãtor de frumos 145
83 63 Frumosul ecou 147
84 ªi eu am tras cu Domnul 149
85 Aici unde eºti Tu Isus 150
86 64 Ceea ce este al meu 151
87 65 Frumosul cîntar drept 153
88 66 Nici mãcar un nimic... 155
89 67 Sã nu te uiþi napoi prea mult 157
90 68 Mai smerit ºi mai frumos 159
91 69 Pentru Clipa Aceea... 161
92 70 Ce plin de ierni e aici! 163
93 Preaiubitule nu-i nimeni 165
94 O, Doamne nu lãsa 166
95 71 Dulce Luminã a paºilor mei 167
96 72 Nici o altã posibilitate 169
97 73 Numai ca s-o faci mai frumoasã 171
98 74 Cea mai frumoasã Jertfã 173
 Pag. 443

Cap. Titlul Pag.

99 75 Tãcerea ºi cuvintele mele... 175
100 76 Numai pentru Tine 177
101 77 Statornicia ºi siguranþa mîntuitoare 179
102 Ce dulce mi-e nãdejdea 181
103 Nu pot sã mã mai satur 182
104 78 Ce înseamnã a lua jugul Tãu? 183
105 79 Adevãratele lupte 185
106 80 Altceva ce sã mai am? 187
107 81 De firul acestei clipe 189
108 82 O mie de taine... 191
109 83 Atunci vom fi fericiþi amîndoi 193
110 84 Amin, vino Doamne Isuse 195
111 Tu Te-ai dus... 198
112 Cred fãgãduinþa Ta 199
113 MÃRGÃRITARUL ASCUNS - Caiet 2 201
114 Mãrgãritarele ascunse 202
115 Închinare 203
116 Am întrebat Lumina... 204
117 85 Minunea cea mare: Golgota 205
118 Ce mult mi-ai dat 208
119 86 Biruirea greului vieþii 209
120 Toate laudele noastre 214
121 87 Fericirea de a fi cu Domnul 215
122 Binecuvîntate fie 220
123 88 Dragostea pentru înaintaºi 221
124 Doamne, inima mea toatã 225
125 89 Bolile ºi suferinþele de pe pãmînt 227
126 Doamne-nlãturã-l pe rãul 231
127 90 Liniºtire ºi vindecare 233
128 O, scoate-ne Isuse 236
129 91 Asprime ºi bunãtate 237
130 Fericirea-i ascultarea 240
131 92 Lacrimi ºi mîngîieri 241
Pag. 444

Cap. Titlul Pag.

132 Doamne, în ce har ne-nvãlui 244
133 93 Comorile care rãmîn veºnic 245
134 Întinde-Þi Mîna Ta 248
135 94 Adevãrata preþuire 249
136 Iubirea mea-ndrãzneºte 252
137 95 Iertare ºi iubire 253
138 Nu-i nimeni mai dator ca mine 256
139 96 Omul cel mai fericit 257
140 Pe treptele acestea din piatrã albã 260
141 97 Singurul Templu Etern 261
142 Clopotul de Denii 265
143 98 Aceea ce nu se poate ascunde 267
144 Te-aº aduna iubire 270
145 99 Ceea ce ne-a fãcut unul 271
146 Despãgubeºte Doamne 274
147 100 Viaþa noastrã ºi tainele ei 275
148 Ce taine-mi sînt 278
149 101 Lupta credinþei 279
150 Ce bine-a fost credinþã 282
151 102 Împlinirea Voii lui Dumnezeu 283
152 Cît de trecãtor e ceasul 286
153 103 Mãsura cea bunã în toate 287
154 Deschide-te-nspre Domnul 290
155 104 Marele preþ al Adevãrului 291
156 Doamne-alungã depãrtarea 294
157 105 Pace ºi adevãr 295
158 La orice rãspîntie 298
159 106 Învãþãturã ºi deprinderi 299
160 Doamne, iatã-mi ºi hotarul 302
161 107 Îngãduinþa cu cei care ne învaþã 303
162 Pîn-la sfîrºit doresc Isuse 306
163 108 Încercãri ºi rãsplãtiri 307
164 Sã mor frumos 310
 Pag. 445

Cap. Titlul Pag.

165 109 Viaþã, moarte ºi înviere 311
166 Isus a fost Biruitorul... 315
167 PIATRA SCUMPÃ - Caiet 3 319
168 Închinare 321
169 Fericitã Piatrã Scumpã 322
170 110 Hristos - Dumnezeul nostru 323
171 Nainte de-al Tãu Nume Sfînt 327
172 Hristos este Împãratul 328
173 111 Adevãratul trimes 329
174 O, Domnul meu Sfînt 333
175 112 Cel Unul ºi Unicul 335
176 Isus a venit... 338
177 Numai în Luminã... 339
178 113 Mãrturisitori cere Domnul 341
179 Sînt bunuri mai de preþ ca viaþa 345
180 Sîntem în drum 346
181 114 Nu descuraja niciodatã 347
182 Din toate de pe lume 351
183 Din locul unde sufãr 352
184 115 Bucuria aflãrii Domnului 353
185 O, lîngã Tine... 359
186 Vorbeºte cu-ndrãznealã 360
187 116 Rãmîi în Hristos 361
188 La capãtul umblãrii 365
189 Cine luptã împotrivã... 366
190 117 Marile noastre rãspunderi 367
191 O, nu-þi fie teamã 371
192 Vei fi tu-n stare? 372
193 118 Sfinþenie ºi pedeapsã 373
194 O, apãrã-þi ochii 376
195 Aruncã-þi de pe umeri 377
196 119 Fii totdeauna om 379
197 Veniþi suflete chemate 383
Pag. 446

Cap. Titlul Pag.

198 Am strãbãtut oceanul 384
199 120 Înþelegerea lucrurilor duhovniceºti 385
200 Vino noaptea! 389
201 Vai þie Betsaida... 390
202 121 Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu 391
203 Trece vara... 396
204 Sã nu treci cu vederea 397
205 122 Singurul Mîntuitor este Hristos 399
206 Ce liniºte-ameninþãtoare 403
207 Ce frumoase-s toate 404
208 123 Sã umblãm numai dupã Hristos 405
209 O, fiu curat... 410
210 Ce fericit e sã fii mamã 411
211 124 Rugãciune ºi mãrturisire 413
212 Cu mîinile întinse 417
213 Doamne, sufletul mi-l iartã 418
214 125 Smerenia ºi dragostea adevãratã 419
215 În Ziua Judecãþii aspre 423
216 Iatã Sãptãmîna Mare 424
217 126 Roadele Adevãrului ºi Dragostei 425
218 Isus, cu Tine, numai cu Tine 430
219 Har al Domnului Isus 431
220 CUPRINSUL în ordine 434
221 CUPRINSUL alfabetic 441
 Pag. 447

Cuprinsul alfabetic

Cap. Titlul Pag.

1 98 Aceea ce nu se poate ascunde 267
2 94 Adevãrata preþuire 249
3 79 Adevãratele lupte 185
4 111 Adevãratul trimes 329
5 25 Adînca usturime a cãinþei 61
6 Aici unde eºti Tu Isus 150
7 80 Altceva ce sã mai am? 187
8 Am întrebat Lumina... 204
9 Am strãbãtut oceanul 384
10 84 Amin, vino Doamne Isuse 195
11 Aruncã-þi de pe umeri 377
12 91 Asprime ºi bunãtate 237
13 83 Atunci vom fi fericiþi amîndoi 193
14 Binecuvîntate fie 220
15 86 Biruirea greului vieþii 209
16 89 Bolile ºi suferinþele de pe pãmînt 227
17 115 Bucuria aflãrii Domnului 353
18 Ce bine-a fost credinþã 282
19 Ce dulce mi-e nãdejdea 181
20 Ce fericit e sã fii mamã 411
21 Ce frumoase-s toate 404
22 78 Ce înseamnã a lua jugul Tãu? 183
23 Ce liniºte-ameninþãtoare 403
24 46 Ce minunat era atunci... 109
25 Ce mult mi-ai dat 208
26 70 Ce plin de ierni e aici! 163
27 Ce taine-mi sînt 278
28 40 Cea mai amarã dintre dureri 95
29 74 Cea mai frumoasã Jertfã 173
30 64 Ceea ce este al meu 151
31 99 Ceea ce ne-a fãcut unul 271
32 8 Cel care îmi ceri ºi îmi dai totul 23
Pag. 448

Cap. Titlul Pag.

33 Cel ce-a cãutat Isuse 86
34 112 Cel Unul ºi Unicul 335
35 39 Cele mai arzãtoare lacrimi 93
36 59 Cele patru nemãrginiri 139
37 51 Cele trei minuni 121
38 13 Cînd lacrimile dulci 33
39 Cine luptã împotrivã... 366
40 20 Cît de mult Te iubesc! 49
41 Cît de trecãtor e ceasul 286
42 41 Clopoþelul cel tainic de aur 97
43 Clopotul de Denii 265
44 93 Comorile care rãmîn veºnic 245
45 Cred fãgãduinþa Ta 199
46 12 Cu ascultarea cea mai dulce 31
47 Cu mîinile întinse 417
48 14 Cum aº putea sã mai plîng? 35
49 Cum sã pot uita eu Doamne? 22
50 54 Cum voi mai putea trãi? 127
51 34 Cuprinde-mã în Tine 81
52 3 Cuvintele Celui Scump 11
53 49 Da, numai fericirea ºi îndurarea 115
54 28 De altul poate... 67
55 44 De ce mai am nevoie? 105
56 81 De firul acestei clipe 189
57 Deschide-te-nspre Domnul 290
58 Despãgubeºte Doamne 274
59 Din locul unde sufãr 352
60 Din lumea care-acum e-un vis 53
61 Din toate de pe lume 351
62 Doamne, iar îmi plec genunchii 37
63 Doamne, iatã-mi ºi hotarul 302
64 Doamne, în ce har ne-nvãlui 244
65 Doamne, inima mea toatã 225
 Pag. 449

Cap. Titlul Pag.

66 Doamne, numai Tu eºti 134
67 Doamne, sufletul mi-l iartã 418
68 Doamne-alungã depãrtarea 294
69 Doamne-nlãturã-l pe rãul 231
70 88 Dragostea pentru înaintaºi 221
71 71 Dulce Luminã a paºilor mei 167
72 11 Dulcea dorinþã a inimii mele 29
73 18 Dulcea mea nedespãrþire 45
74 10 Dulcea Ta cunoaºtere 27
75 37 Dulcea Ta dãrnicie 89
76 19 Dulcea Ta Frumuseþe... 47
77 6 Dulcea vindecare a inimii mele 17
78 62 Era tulburãtor de frumos 145
79 87 Fericirea de a fi cu Domnul 215
80 Fericirea-i ascultarea 240
81 Fericitã Piatrã Scumpã 322
82 119 Fii totdeauna om 379
83 21 Frumoasa noastrã cruce 51
84 65 Frumosul cîntar drept 153
85 63 Frumosul ecou 147
86 15 Frumuseþea amintirilor mele! 39
87 Har al Domnului Isus 431
88 110 Hristos - Dumnezeul nostru 323
89 Hristos este Împãratul 328
90 Iatã Sãptãmîna Mare 424
91 95 Iertare ºi iubire 253
92 102 Împlinirea Voii lui Dumnezeu 283
93 121 Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu 391
94 55 În cel mai greu întuneric 129
95 5 În faþa Porþii Îndurãrii 15
96 53 În nebunia mea 125
97 7 În starea de odihnã dulce 19
98 În zadar se mai grãbeºte 70
Pag. 450

Cap. Titlul Pag.

99 În Ziua Judecãþii aspre 423
100 1 Începutul minunilor mele 7
101 108 Încercãri ºi rãsplãtiri 307
102 Închinare 5
103 Închinare 203
104 Închinare 321
105 107 Îngãduinþa cu cei care ne învaþã 303
106 9 Îngusta cale dulce 25
107 2 Însoþirea sufletelor sfinte 9
108 17 Înspãimîntãtoarea singurãtate 43
109 120 Înþelegerea lucrurilor duhovniceºti 385
110 Întinde-Þi Mîna Ta 248
111 106 Învãþãturã ºi deprinderi 299
112 Isus a fost Biruitorul... 315
113 Isus a venit... 338
114 Isus, cu Tine, numai cu Tine 430
115 Iubirea mea-ndrãzneºte 252
116 Iubirea Ta Prieten drag 85
117 29 Izvorul curãþiei mele 71
118 La capãtul umblãrii 365
119 La orice rãspîntie 298
120 92 Lacrimi ºi mîngîieri 241
121 90 Liniºtire ºi vindecare 233
122 101 Lupta credinþei 279
123 Mã rog în noaptea încercãrii 133
124 32 Mai fãrã seamãn ca orice 77
125 68 Mai smerit ºi mai frumos 159
126 104 Marele preþ al Adevãrului 291
127 Mãrgãritarele ascunse 202
128 MÃRGÃRITARUL ASCUNS - Caiet 2 201
129 117 Marile noastre rãspunderi 367
130 113 Mãrturisitori cere Domnul 341
131 103 Mãsura cea bunã în toate 287
 Pag. 451

Cap. Titlul Pag.

132 85 Minunea cea mare: Golgota 205
133 56 Moartea cea mai fericitã 131
134 Nainte de-al Tãu Nume Sfînt 327
135 23 Nebuneasca prãbuºire... 57
136 Nepreþuit Prieten 6
137 66 Nici mãcar un nimic... 155
138 72 Nici o altã posibilitate 169
139 45 Nimeni decît Tu 107
140 52 Noaptea cea din urmã 123
141 114 Nu descuraja niciodatã 347
142 Nu pot sã mã mai satur 182
143 Nu vreau sã mor 69
144 Nu-i nimeni mai dator ca mine 256
145 73 Numai ca s-o faci mai frumoasã 171
146 Numai în Luminã... 339
147 35 Numai în Tine sînt fericit 83
148 76 Numai pentru Tine 177
149 O, apãrã-þi ochii 376
150 O, Doamne nu lãsa 166
151 O, Domnul meu Sfînt 333
152 33 O, Dragostea Ta, Dragostea Ta... 79
153 O, fiu curat... 410
154 O, lîngã Tine... 359
155 82 O mie de taine... 191
156 26 O, mila Ta nemãrginitã... 63
157 24 O, nemãrginirea bunãtãþii Tale 59
158 O, nu-þi fie teamã 371
159 27 O, paºii Tãi apropiindu-se 65
160 58 O punte de luminã dulce 137
161 47 O, rugãciunile mele... 111
162 O, scoate-ne Isuse 236
163 96 Omul cel mai fericit 257
164 105 Pace ºi adevãr 295
Pag. 452

Cap. Titlul Pag.

165 Pe treptele acestea din piatrã albã 260
166 69 Pentru Clipa Aceea... 161
167 Pentru tine Mi-am lãsat Eu 101
168 PIATRA SCUMPÃ - Caiet 3 319
169 Pîn-la sfîrºit doresc Isuse 306
170 36 Plinãtatea fericirii mele 87
171 Preaiubitule nu-i nimeni 165
172 Prieten tinereþii mele 4
173 PRIETENUL TINEREÞII MELE - Caiet 1 3
174 48 Prin uºa de foc... 113
175 42 Puntea de aur divin 99
176 116 Rãmîi în Hristos 361
177 126 Roadele Adevãrului ºi Dragostei 425
178 124 Rugãciune ºi mãrturisire 413
179 30 Sã am totdeauna o teamã 73
180 Sã merg mustrat 54
181 Sã mor frumos 310
182 67 Sã nu te uiþi napoi prea mult 157
183 Sã nu treci cu vederea 397
184 Sã pot sã merg, sã pot sã stau 38
185 123 Sã umblãm numai dupã Hristos 405
186 118 Sfinþenie ºi pedeapsã 373
187 ªi eu am tras cu Domnul 149
188 31 Singurã flacãra suferinþei 75
189 122 Singurul Mîntuitor este Hristos 399
190 97 Singurul Templu Etern 261
191 Sînt bunuri mai de preþ ca viaþa 345
192 Sîntem în drum 346
193 125 Smerenia ºi dragostea adevãratã 419
194 77 Statornicia ºi siguranþa mîntuitoare 179
195 75 Tãcerea ºi cuvintele mele... 175
196 Te-am iubit frumos Isuse? 118
197 Te-aº aduna iubire 270
 Pag. 453

Cap. Titlul Pag.

198 16 Teama Înãlþimilor Tale 41
199 43 Þinta tuturor nãzuinþelor mele! 103
200 50 Toatã iertarea pãcatelor mele 119
201 22 Toatã plinãtatea trebuinþelor mele! 55
202 Toate laudele noastre 214
203 Tot drumul cu Hristos umblat 21
204 Trece vara... 396
205 Tu Mã iubeºti? 117
206 60 Tu n-ai vrut fãrã noi 141
207 Tu Te-ai dus... 198
208 61 Un cîntar mare ºi alb 143
209 Unde mi-aþi fost curate mîini? 101
210 Vai þie Betsaida... 390
211 Vei fi tu-n stare? 372
212 Veniþi suflete chemate 383
213 109 Viaþã, moarte ºi înviere 311
214 100 Viaþa noastrã ºi tainele ei 275
215 4 Vino Glasule Dorit 13
216 Vino noaptea! 389
217 Vorbeºte cu-ndrãznealã 360
218 38 Vrãjmaºii dragostei mele 91
219 57 Vuietul furtunilor mele! 135
220 CUPRINSUL în ordine 434
221 CUPRINSUL alfabetic 441
Pag. 454

Notã adaus
Traian Dorz
În colecþia de “Cîntãri Nemuritoare” a mai scris:

Vol Nr. Caiet Nr. poezii

1 Cîntãrile Dintîi
1 2 Cîntãri Îndepãrtate 420 poezii
3 Cîntãri Luptãtoare
4 Cîntãrile Bibliei
2 5 Cîntãrile Psalmilor 313 poezii
6 Poemele lui Solomon
7 La Izvoarele Luminii 7000 proverbe
3 8 Comori Universale versificate ºi
9 Pe cãrãrile Luminii comentate
10 Osana, Osana
11 Cîntarea îngeraºilor 320 poezii ilustrate
4
12 Cîte-o povestire micã pentru copii
13 Cîntã-mi mamã
Cîntãrile Domnului
5 - 2088 poezii
colecþia de cîntãri a Oastei Domnului
14 Cîntãrile Anilor
6 15 Cîntãrile Roadelor 592 poezii
16 Cîntãri de Drum
17 Cîntarea Cîntãrilor mele
7 18 Cîntãri Nemuritoare 664 poezii
19 Cîntãrile din Urmã
20 Cîntarea Învierii
8 21 Cîntarea Veºniciei 712 poezii
22 Cîntarea Biruinþei
23 Cîntãri Uitate
9 24 Cîntãri de Sus 601 poezii
25 Cîntãri Noi
26 Cîntãrile Cãinþei
10 27 Cîntãrile Eterne 602 poezii
28 Cîntarea Viitoare
29 Biblia Versificatã
11 30 Minune ºi Tainã 306 poezii
31 Eternele Poeme - neterminatã
 Pag. 455

Prin harul lui Dumnezeu, în afarã de volumele de poezii apãrute în colecþia

“Cîntãri Nemuritoare”, - Traian Dorz - a mai scris urmãtoarele lucrãri:

Prozã:
ISUS HRISTOS - DUMNEZEUL NOSTRU
Meditaþii la Sf. Evanghelie de la Ioan

Vol. Cap Titlu caiet

1 Hristos - Dumnezeul nostru
1 2 Hristos - Sfinþitorul nostru
3 Hristos - Înnoitorul nostru

4 Hristos - Izvorul nostru

2 5 Hristos - Binefãcãtorul nostru
6 Hristos - Pîinea noastrã

7 Hristos - Învãþãtorul nostru

3 8 Hristos - Luminãtorul nostru
9 Hristos - Vindecãtorul nostru

10 Hristos - Pãstorul nostru

4 11 Hristos - Învierea noastrã
12 Hristos - Împãratul nostru

13 Hristos - Modelul nostru

5 14 Hristos - Adevãrul nostru
15 Hristos - Viaþa noastrã

16 Hristos - Pacea noastrã

6 17 Hristos - Mijlocitorul nostru
18 Hristos - Rãscumpãrãtorul nostru

19 Hristos - Jertfa noastrã

7 20 Hristos - Mîntuitorul nostru
21 Hristos - Slava noastrã

HRISTOS - Pîinea noastrã zilnicã - scurte meditaþii zilnice pentru toate zilele anului
de la 1 ianuarie pînã la 31 decembrie.

HRISTOS - Comoara Psalmilor - meditaþii zilnice la Psalmi

Vol. 1 De la 1 Ianuarie la 30 iunie

Vol. 2 De la 1 iulie la 31 decembrie
Pag. 456

Cugetãri Nemuritoare

Vol Nr Caietul
1 Prietenul tinereþii mele
1 2 Mãrgãritarul Ascuns
3 Piatra scumpã

4 Lumina iubitului fiu

2 5 Calea bunului urmaº
6 Avuþia sfîntului moºtenitor

7 Pãºunile dulci
3 8 Sãgeþile biruitoare
9 Cununile slãvite

10 Poruncile Iubirii
4 11 Rãsplata Ascultãrii
12 Strãlucirea Biruinþei

13 Crucea mîntuitoare
5 14 Eterna iubire
15 Mãrturisirea strãlucitã

16 Porþile Veºniciei
6 17 Numele biruitorului
18 Garanþia netrecãtoare

19 Lupta cea bunã

7 20 Alergarea cea stãruitoare
21 Credinþa cea încununatã

22 La Þãrmul Întîlnirii
8 23 La Ospãþul Veºniciei
24 La Strãlucirea Viitoare

25 Întîi sã Fim
9 26 Dorim sã Fim
27 ªi acum sã Facem

10 28 Semãnaþi Cuvîntul Sfînt

 Pag. 457

- Îndrumãri nemuritoare
Nr Caietul
1 Cãrarea Tinereþii curate
2 Scumpele noastre surori
3 Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu
4 Dreptarul învãþãturii sãnãtoase
Trei zile ºi adevãruri istorice
- 12 septembrie 1937
5
- 12 februarie 1938
- 7 noiembrie 1976
6 Sfinþii noºtri înaintaºi

- Povestiri nemuritoare
Nr Caietul
1 Pe genunchii lui Isus
2 Leagãnul de Aur
3 Þara Minunatã
4 Cireºul Înflorit

- HRISTOS - puterea apostoliei

Meditaþii la Apostolele Anului
Vol Caietul
1 26 - Apostolele din prima jumãtate a anului
2 26 - Apostolele din a doua jumãtate a anului

- HRISTOS - Taina Evangheliei -

meditaþii la evangheliile anului
Vol Caietul
1 26 - Evanghelia din prima jumãtate a anului
2 26 - Evanghelia din a doua jumãtate a anului

- Piese ºi montaje religioase

Vol Caietul
Vol. 1 Vine Domnul Copilaº program de Crãciun pt. copii
Vol. 2 Hristos S-a Nãscut petrecere de Crãciun
Vol. 3 Hristos a Înviat petrecere de Paºti

- Surorile noastre sfinte -

Petrecere duhovniceascã pentru surori
- Pentru Istoria unei Jertfe
Nr Caietul Durata Din La
1 Grãuntele 12 ani 1923 1935
2 Cernerea 12 ani 1935 1947
3 Rugul 30 ani 1947 1977
4 Pîrga 12 ani 1977 1989

Pentru toate, Slãvit sã fie Domnul.

Pag. 458

Astãzi, 3-VIII-2002, am terminat de corectat vol. 1 din Cugetãri Nemuritoare

452 pag. = 12.176 rînduri reale scrise
1,490 MB
525.723 caractere = 113.387 cuvinte
18.302 rînduri total = 11.646 propoziþii = 11.015 fraze

Am început cartea în
13-XI-2001
ºi am terminat-o în
3-VIII-2002.

263 de zile.

Ion Lupiþa

- ostaº al Domnului -

C A N A D A

Slãvit sã fie Domnul !

Ast|zi în 3-VIII-2002 am corectat Õi aranjat definitiv aceast| versiune a c|rÛii

Cugetãri Nemuritoare - Vol. 1
Ion LupiÛa

Printed in Canada.