Pag.

690

Strîngeþi fãrîmiturile - Vol. 3

50 de vorbiri frãþeºti, meditaþii, rugãciuni, scrisori, îndrumãri din

cadrul Lucrãrii Oastei Domnului. Lucrare îngrijitã de Ovidiu Rus.

Pe aleea filozofilor

Un articol al fratelui Traian Dorz publicat în Isus Biruitorul nr. 5-6,

din 1-III-1947

Bãtãtoresc cu paºii din nou zãpada de pe aceastã alee strãjuitã de

plopii atîtor aduceri aminte. Din adîncul sufletului simt cum vorbesc
î n mine adîncile ºi duioasele amintiri cînd, c u nouã a ni î n ur mã ,
cãlcam zãpada aceleiaºi alei spre casa în care locuia pãrintele iubit
Iosif ºi calfele lui. Trec ºi acum pe lîngã casa aceea. ªi de cîte ori trec,
mi se pare cã vãd curtea plinã cu minunata adunare din 12-IX-1937
cu fanfara iubiþilor fraþi din Sãsciori, pe Leon Andronic ridicat pe un
scaun ºi vorbind adunãri i î n s ã r bãtoare a celor peste 600 de fraþi
delegaþi din þarã ºi draga fiinþã slãbuþã a celui care ne-a nãscut prin
Hristos la noua viaþã a harului Evangheliei. Revãd chipuri dragi de
fiinþe iubite, cu fericirea revederii strãlucind în ochi inima care bãtea
în toatã mulþimea adunatã într-o singurã mare baie fierbinte. Dragostea
era steagul fluturat peste toþi. Nici unul nu era mare ºi nici unul nu era
mic; toþi eram la fel, iar dragostea coboarã orice deal ºi ridicã orice
vale. Aud ºi acum s tr i gî nd î ntr - un s i ngur gl a s : nu pã r ãs im nici
Biserica, nici voluntariatul Oastei.
Aici ne-am nãscut, aici vrem sã rãmînem, luptãtori de bunãvoie în
slujba neamului, în slujba Bisericii, în slujba sfîntã a lui Dumnezeu.
Nu vrem ºi nu dorim altceva decît sã luptãm ºi sã ne jertfim pentru
Numele Domnului Isus. ªi vãd sub mesteacãnul cel alb ºi mare din
grãdinã mulþimea fraþilor îngenuncheaþi în cea mai fierbinte baie de
rugãciune ºi de lacrimi, pe cînd, l a ma s ã , î na i ntea mea, cu capul
rezemat pe mîna slãbuþã, o inimã - cea mai mare dintre noi - se roagã
cu toatã sfîºietoarea durere din istoria unei jertfe cu toatã neclintita
credinþã a unui viitor slãvit ºi cu toatã stãruinþa une i copleºitoare
rãspunderi pentru aceastã uriaºã Lucrare a lui Dumnezeu - Pãrintele
Iosif. ªi, în jurul lui, noi, toþi cei 600, o inimã ºi un gînd cu el. Iar în
jurul nostru, îngenuncheaþi, pînã în cele mai îndepãrtate hotare ale
þãrii, toþi ceilalþi, mii ºi mii de fraþi ai noºtri, o inimã ºi un gînd cu noi
Da, Oastea Domnului este dragoste ºi lacrimi. Aºa am cunoscut-o, aºa
am crescut în ea, aºa ne simþim bine ºi aºa o dorim sã fie, chiar dacã,
de unii sau alþii, vom fi învinuiþi de sentimentalism bolnãvicios, de
slãbiciuni sau altele, noi nu ne simþim bine altfel.
Aºa l-am vãzut pe primul ostaº, pãrintele Trifa. Aºa simþim cã
trebuie sã fim ºi noi. ªi nu ne s i mþ i m bine altfel. ªi zilele de mai
tî r zi u. Re vãd mãsuþa redacþiei noastre ºi mîna fir a vã c ar e pur ta
condeiul cu îndemînarea celor peste 30 de ani de scris. Dulceaþa ºi
duioºia din inimã ºi din ochi se prefãcea în tîlcuri ºi cãrþi pline de un
sfîºietor farmec, iar cei care le citeau nu puteau înþelege de ce nu-ºi
pot stãpîni lacrimile, sã nu cadã pe rîndurile lor. Revãd camera lui de
la etaj, în care s-a sfîrºit tragedia sfîntã a anilor lungi de îndurerãri, de
amãrãciuni ºi de binecuvîntare.
 Pag. 691

Ultimele sãptãmîni durerile tot mai necruþãtoare ºi slãbiciunile tot

mai mari, în care mã lua mereu sã-i fiu reazem la amiazã ºi seara, la
urcarea celor 18 trepte pînã la patul lui.
De cîte ori nu ne opream la fiecare 2, 3 trepte, sã-ºi rezeme capul
pe umãrul meu ºi sã mã întrebe sfîºietor: Dorz dragã, mai este oare
mult? Dar Domnul nostru e bun. El nu îngãduie sã fim încercaþi peste
puterile noastre. Va veni în curînd º i vr e me a odi hne i ºi bucuriei
noastre. Domnul nostru e bun. Cîte nu-mi spunea atunci, î n s tã r ile
acelea nespus de duioase, care îmi storceau adesea din ochi lacrimi
fierbinþi care mi se prelingeau pe obrazul de copil încercat ºi se opreau
une or i pe capul ostenit ºi bolnav, rezemat sã mi se odihneascã pe
umãr. Ah, în Lucrarea aceasta, singura avere este jertfa ºi singurul
mijloc de a fi mare este ca, necãutînd întîietatea, sã te faci, în adîncã
smerenie, sluga tuturor, dîndu-þi viaþa pentru Domnul ºi pentru fraþi.
În Lucrarea aceasta este mare cel care dã altora cel mai mare preþ de
jertfã, de lacrimi ºi de dragoste, fãrã sã cearã nimic în schimb. Aºa a
fost acela cãruia noi avem poruncã sã-i privim sfîrºitul felul ui de
vieþuire ºi sã-i urmãm credinþa.
ªi 12-II-1938 cu aleea de atunci, plinã de cea mai mare ºi mai
îndureratã adunare de îngropãciune. Lacrimile ºi durerea celor care au
îngropat, oda tã cu el atunci, o mare parte din inima lor. Hotãrîrile
luate ºi fãgãduinþele atîtora din cei care a c um nu mai sînt aºa cum
erau atunci, legãmîntul zguduitor pe care, de atunci, mulþi l-au cãlcat
de atîtea ori ºi frumuseþea credinþei acelora care au dat dovadã cã
dragostea adevãratã este mai tare ca moartea. Purtat pe braþele unei
þãri întregi, sicriul cel mai drag a fost urmat atunci, pînã la locul în
care aºteaptã fericita înviere a celor aleºi, de o mulþime ºi o durere
cum n-a mai fost urmat poate nici un alt pãrinte. Dar pãmîntul ºi anii
care a c opã r toate prieteniile în lumea aceasta n-au putut ºi nu vor
putea sã acopere niciodatã din faþa sufletelor noastre ceea ce dragostea
lui Dumnezeu a fãcut sã fie nemuritor. Plopii înalþi ºi drepþi ai acestei
alei, care strãjuiau casa cu numãrul 18, mi se pãreau atunci ca niºte
mãreþe, tãcute ºi neclintite statui ale Marii Dureri Mute. Iar azi, înalta
l or s ta tor ni cie pare cã îmi vorbeºte des pr e l umi noa s a º i î na l ta
frumuseþe a credinþei adevãrate a marelui suflet care a trãit în preajma
lor.
Cu toate ramurile întinse ºi îndreptate numai spre cer, cu delicata
clãtinare a fr unzelor la cea mai micã adiere de vînt, ei ne vorbesc
despre frumuseþea credinþei drepte ºi neclintite, despre frumuseþea
dragostei gingaºe ºi delicate a marelui om care a suferit ºi s-a jertfit în
casa de sub umbra lor. Alee a Filozofilor, cîte nu ne spui tu despre
omul c a r e a s fî r º i t s ub pl opi i tã i o viaþã de luptã încununatã de
biruinþã. Despre dragostea care ºi-a dat viaþa pentru Dumnezeu, pentru
Evanghelie ºi pentru oameni. Despre sufletul care n-a avut nimic, dar
a cîºtigat totul atunci cînd a pierdut tot. Despre biruinþa care a fãcut
din el un mare erou atunci cînd a cãzut înfrînt. Despre puterea care
l-a fãcut cel mai mare atunci cînd ajuns e s e cel mai mic. ªi despre
jertfa a cãrei istorie e scrisã în veºnicie pe cele mai frumoase pagini
în cer. O, Marele nos tru Dumnezeu Isus, pune ºi în inimile noastre
Duhul Tãu ma r e , c a r e s ã ne fac ã s ã fi m a s c ul tã tor i de Ti ne ºi
asemenea cu acel pãrinte al nostru care atît de mult Te-a iubit.
Pag. 692

ªi sã înþelegem totdeauna predica tainicã a Duhului care ne

vorbeºte ºi ne va vorbi mereu de pe Aleea Filozofilor - nouã ºi celor
ce vor veni dupã noi.
 Pag. 693

Gata ºi pentru plug, ºi pentru jertfã

Vorbirea fratelui Ioan Voina la o adunare de revelion - 1972

Slãvit sã fie Domnul! Mã bucur din toatã inima ºi cred din toatã
inima cã Domnul Isus este de faþã, aºa dupã cum ne-a fãgãduit cã:
Acolo unde sînt 2 sau 3 adunaþi în Numele Meu, sînt ºi Eu de faþã.
Ne bucurãm cu toþii cã Dumnezeu a hotãrît încã o clipã în c a r e s ã
putem ridica mai presus de orice Numele Lui Sfînt ºi veºnic, în faþa
cãruia se va pleca orice genunchi al celor din cer, de pe pãmînt ºi de
sub pãmînt, dupã c um s pune apos tol ul î n Fi l i pe ni , c apitolul 2,
versetele 9, 10 ºi 11. Iubiþii mei fraþi, dupã cum am auzit de-asearã
vorbindu-se mereu despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu ºi mai
ales despre El, despre Acela prin care ºtim cu toþii cã Lucrarea aceasta
- ca ºi Apostolul Pavel - n-a vrut sã cunoascã pe nimeni ºi nimic decît
pe Isus ºi pe El rãstignit, ne bucurãm cã Acest Nume , º i î n s e a r a
aceasta, a fost ridicat ºi înãlþat mai presus de orice, dupã cum am auzit
pe fratele Ion de la Hãpria cã a spus cã El este Calea, Adevãrul ºi
Vi a þ a º i dupã cum ºtim cã în jurul Lui se învîrte toatã mî ntui r ea
întregii omeniri, pentru cã El a fost Acela care a plãtit preþul pentru
noi pe calvar; aºa cum spune Apostolul Pavel în Corinteni: Iudeii cer
minuni ºi grecii înþelepciune.
Dar noi Îl propovãduim pe Hristos Cel Rãstignit, care pentru iudei
este o pricinã de poticnire ºi pentru neamuri o nebunie. Dar pentru cei
credincioºi, fie iudei, fie greci, Hristos este puterea lui Dumnezeu.
Iubi þ i i me i , a º a cum am învãþat ºi noi în Luc r a r ea a ce a s ta pr i n
înaintaºii noºtri care ºi-au sfîrºit cãlãtoria pe meleagurile acestea,
Lucrarea aceasta este aflarea ºi vestirea lui Isus Cel Rãstignit. Aºa cum
a spus Apostolul Pavel în Corinteni: Fraþilor, n-am avut de gînd sã
cunosc în mijlocul vostru pe nimeni ºi nimic decît pe Isus ºi pe El
r ã s ti gni t, º i dupã c um ne - a s pus º i fratele Gl i gor di n Faptel e
Apostolilor 4, 12: În nimeni altul nu este mîntuire; cãci nu este sub
cer nici un alt nume dat oamenilor în care trebuie sã fim mîntuiþi. Ne
buc ur ãm di n toatã inima cã ne miºcãm în jurul acestui Nume . Ne
buc ur ãm di n toatã i ni ma c ã Lucrarea aceasta n-a vrut nici ea sã
cunoascã pe nimeni ºi ni mi c de cî t pe El , pe Is us Ce l Rã stignit.
Apostolul Pavel spune în Epistola pe care o scrie cãtre Romani, în
primele cuvinte: Pavel, rob al lui Isus Hristos, pus de-o parte ca sã
vesteascã Evanghelia lui Dumnezeu care a fost vesti tã pr i n sfinþii
proroci. Ea priveºte pe Fiul Sãu. Ce priveºte Evanghelia?
Pe Fiul Sãu! Ce este Evanghelia? Este Vestea cea Bunã; vestea
mîntuirii, vestea despre Hristos, Acela care a adus mîntuirea. Deci: Ea
priveºte pe Fi ul Sã u, nãscut din sãmînþa lui David, în ce priveºte
trupul; iar în ce priveºte duhul sfinþeniei, dovedit cu putere cã este
Fiul lui Dumnezeu, prin învierea din morþi. Mã bucur din toatã inima
cã pot sã pronunþ acest Nume sfînt în faþa cãruia se va pleca oric e
genunchi al celor din cer, de pe pãmînt ºi de sub pãmînt. Iubiþii mei
fraþi, aº vrea sã mã mãrginesc la acest Nume ºi aº vrea sã pun apãs pe
ascultarea acestui Nume ºi pe viaþa noastrã faþã de El. Dacã spune
cineva cã-L cunoaºte pe Hristos, trebuie sã trãiascã ºi el cum a trãit
Hr i s tos , dupã cum am auzit în poezi a a c e e a c ã, da cã noi nu ne
despãrþim de pãcat, pãcatul ne desparte de El.
Pag. 694

Cãci nimenea nu poate sã ne despartã de Dumnezeu, decît pãcatul.

El fa c e un zi d de de s pã r þ i r e î ntr e noi ºi Dumnezeu. Am vã zut,
într-adevãr, cã, dacã toþi prorocii mãrturisesc despre El ºi Îl aduc pe
El cu evidenþã în faþa lumii ca Mîntuitor ºi ca Rãscumpãrãtor, la fel,
mai departe apoi, ºi apostolii ºi toþi acei care au cãutat mîntuirea L-au
cãutat pe El ; pe ntr u c ã î n El l ocuieºte pe deplin toatã plinãtatea
Dumnezeirii. Nu mai este nimic nici de s cã zut º i nici de adãugat,
iubiþii mei. Apostolul spune tot în Romani: Dacã n-are cineva Duhul
lui Hristos, nu este al Lui. Iubiþii mei, cine poate sã aibã Duhul lui
Hristos? Aceia care sînt nãscuþi din Dumnezeu - aºa cum ne-a spus ºi
fratele Iacov. Cel care-i nãscut din Dumnezeu nu pãcãtuieºte ; cãci
sãmînþa Lui rãmîne în el ºi nu poa te pã c ã tui . Deci am vrea sã ne
mi º c ã m î n j urul cuvintelor esenþiale care ar putea s ã ne duc ã l a
de s ã vî r º ire pe fiecare în parte. Un astfel de cuvînt, cu pr i vi r e l a
chemare ºi la cei chemaþi, ni-l spune Apostolul Pavel în Efeseni 4, 1:
Vã îndemn eu, cel întemniþat pentru Domnul, sã vã pur ta þ i î ntr-un
chip vrednic de chemarea pe care aþi primit-o. ªi un altul, în Evrei 3,
1, aºa cum au spus ºi fraþii: Fraþi sfinþi care aveþi parte de chemarea
cereascã, aþintiþi-vã privirile la Marele Preot ºi Apostol al mãrturisirii
voastre, adicã la Isus.
Deci putem combina aceste cuvinte ºi am vrea cu tot dinadinsul ca
fraþii care au fost chemaþi, fraþii care au fost aleºi, care fac parte din
aceastã Lucrare dupã cum ºtiþi ºi frãþiile voastre cã a spus Gamaliel:
dacã aceastã lucrare este de la Dumnezeu, sã nu se trezeascã cineva
cã luptã î mpotriva lui Dumnezeu. ªi vedem într-adevãr cã aceastã
Lucrare a propãºit în mîinile lui Dumnezeu; ºi va propãºi ºi pe viitor,
pentru cã nu are altã þintã, decît pe Hristos, sã facem cu toþii ce ne
s pun a c e s te cuvinte. Iubiþii mei, nu ne priveºte nici pe noi ni mi c
altceva. Nimeni n-a plãtit preþul pentru noi, în afarã de El, singurul
care ne-a iubit atît de mult. Dupã cum a m s pus ºi mai înainte de a
începe programul adunãrii, atunci cînd El ªi-a sfîrºit lucrarea, aºa cum
ne mãrturiseºte Apostolul Ioan, a zis: Tatã, am sfîrºit lucrarea pe care
Mi - a i da t- o s-o fac. Acuma vin la Tine, Sfinte Tatã. Pãze º te - i î n
Numele Tãu pe aceia pe care Mi i-ai dat Tu. Pentru cã Tu Mi i-ai dat
ºi ai Tãi sînt. Prima Lui grijã a avut-o pentru ai Sãi.
Dar pentru care ai Sãi? Pentru aceia care au fost hotãrîþi, pentru
aceia care au fost gata ºi pentru plug, ºi pentru jertfã. Cãci noi ºtim ºi
Cuvî ntul s pune: Cine pune mîna pe plug ºi se uitã înapoi nu e s te
destoinic pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. Dragii mei fraþi! Ne uitãm
în jurul nostru ºi în mijlocul nostru aici. Noi, unii care am plecat ºi am
fost chemaþi mai dinainte, vedem cã parcã-s foarte puþini dintre aceia
care au plecat odatã cu noi. Mulþi au cãzut pe cale, iubiþii mei! Mulþi
s-au prãbuºit. ªi vedem cã alþii au luat locul lor. Slavã lui Dumnezeu
cã locurile s-au completat ºi n-au rãmas ºi nu rãmîn niciodatã goale.
Deci, cînd numãrul deplin al neamurilor va fi completat, atunci se va
închide uºa pentru neamuri. Iubiþii mei! Ne bucurãm din toatã inima:
vedem în mijlocul nostru ºi tineret care, în urma noastrã ºi-n lipsa
noastrã, cînd noi ne vom sfîrºi cãlãtoria, ei vor ridica mai departe solia
Cuvîntului lui Dumnezeu ºi o vor duce mai departe.
 Pag. 695

Ne bucurãm din toatã inima cã Dumnezeu a gãsit cu cale ca, în

seara aceasta, în chip deosebit ºi-n chip minunat, sã fim în jurul Lui
ºi-n jurul Cuvîntului Sãu. Aº vrea sã pun apãs pe trãire ºi pe viaþã.
Cãci, într-adevãr, numai cei care sînt nãscuþi din Dumnezeu, numai
aceia vor putea sã ducã mai departe solia. Numai aceia vor fi gata ºi
pentru plug, ºi pentru jertfã aºa dupã cum ne-a spus fratele Iacov. Cei
care sînt nãscuþi din Dumnezeu nu pot sã pãcãtuiascã. Fãgãduinþele
Lui au fost atît de mari pentru noi, cãci, aºa cum ne spune apostolul
în 1 Corinteni, lucruri pe care ochiul nu le-a vãzut, urechea nu le-a
a uzi t º i l a i nima omului nu s-au suit, a º a s î nt l uc r ur i l e pe ca r e
Dumne ze u l e - a pregãtit pentru cei care Îl iubesc. Cum am spus la
început: cîntãrile minunate, poeziile minunate, cuvintele minunate pe
care le-am auzit ºi pe care le auzim ºi meditaþiile fraþilor noºtri care
º i - a u pus viaþa în joc pentru mîntuirea noastrã ºi pentru Lucra r e a
aceasta, iubiþii mei, sînt lucruri pe care, într-adevãr, ochiul nu le-a mai
vã zut. Unde s - a u ma i auzit aºa poezii, aºa cîntãri minuna te , aº a
c uvi nte de slavã, iubiþilor, mãreþe, pentru noi, puse la dispozi þ i a
noastrã? Toate ac e s te l uc r uri ne aratã veºnicia, ne aratã fericirea
veºnicã. Ce ar fi putut Dumnezeu sã facã mai mult decît atît pentru
noi, decît sã-ªi dea pe Unicul Sãu Fiu sã moarã în locul nostru º i ,
dupã aceea, sã ne punã la dispoziþie viaþa veºnicã, fericirea veºnicã!
Lucruri pe care le gustãm de-aici.
De-aici le gustãm, iubiþii mei! Aþi vãzut - ºi fiecare în parte am
vãzut - cã aproape toþi cei care se întîlneau cu Domnul Isus voiau sã
ºtie cum ar putea sã ajungã sã primeascã viaþa veºnicã. Lucrul cel de
c ã pe te ni e e s te arãtat în întîlnirea Domnului Is us c u Ni c odi m î n
noaptea aceea tainicã în care Nicodim a vrut sã ºtie ce sã facã el ºi
cum ar putea el sã cîºtige viaþa veºnicã sau sã intre în Împãrãþia lui
Dumnezeu. Aici, î n j ur ul capitolului 3 de la Ioan, se concentreazã
toatã mîntuirea noastrã, iubiþii mei. A tuturor celor care Îl cautã, a
tuturor celor care au fost chemaþi ºi a tuturor acelora care au avut
prilejul sã-i punã Dumnezeu în faþa Cuvîntului Sãu. Ce lucru minunat,
iubiþii mei! Viaþã veºnicã. Fericire veºnicã! Dar, iubiþii mei, ca sã
putem cîºtiga viaþa veºnicã, trebuie sã dãm nãvalã. Nãvalã, iubiþii mei!
Trebuie sã fim în clocot pentru Dumnezeu. Trebuie sã ajungem ºi noi
în starea în care a ajuns Apostolul Pavel, nu de la Romani 7, de unde
a vorbit fratele Roncea, ci de la Romani 8, de-acolo de unde spune:
Cine ne va despãrþi pe noi de dragostea lui Dumnezeu?
Foametea sau setea, sau lipsa de îmbrãcãminte, sau lumea de acum,
sau cea viitoare? Sînt încredinþat - spune el - cã nimeni ºi nimic nu va
fi în stare sã ne despartã de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus
Hristos, Domnul nostru. Nici foametea, ni c i setea, nici sabia, nici
moartea, nici lumea de acum, nici cea viitoare, nici înãlþimile, nici
adîncimile, nici îngerii, nici puterile. Aºa sã fim încredinþaþi ºi noi.
Ai c i vr e m s ã ajungem ºi noi, iubiþii mei, cu cîntãrile noas tr e , cu
poeziile noastre, cu alergãrile noastre. Am vrea sã ajungem ºi noi sã
spunem: De-acum nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în mine. Pentru
cã vremea este foarte scurtã - aºa cum ne spunea sora în poezie. Încã
puþinã, foarte puþinã vreme, ºi Cel ce vine va veni ºi nu va zãbovi. ªi
spune apostolul mai departe, în Evrei 10, 32: Aduceþi-vã aminte lupta
de la început a cititorilor Epistolei.
Pag. 696

Aduceþi-vã aminte de zilele de la început, cînd, dupã ce aþi auzit,

aþi fost luminaþi, aþi dus o mare luptã de suferinþã. Pe de o parte, eraþi
puºi ca o priveliºte în mijlocul ocãrilor, necazurilor. ªi, pe de alta,
v- a þ i fã c ut pã r ta º i c u a ceia care ave a u a c e e a º i s oa r tã ca voi .
Într-adevãr, aþi avut milã de cei din temniþã ºi aþi primit cu bucurie
rãpirea averilor voastre, ca unii care ºtiþi cã aveþi în ceruri o avuþie mai
bunã, care dãinuieºte. Sã nu vã pãrãsiþi dar încrederea voastrã, pe care
o aºteaptã o mare rãsplãtire. Cãci aveþi nevoie de rãbdare, ca, dupã ce
aþi împlinit voia lui Dumnezeu, sã puteþi cãpãta ce v-a fost fãgãduit.
Aº a c um ne s pune î n Ioan 3, 16: Atît de mult a iubit Dumne ze u
lumea, încît a dat pe singurul Sãu Fiu, ca oricine crede în El sã nu
piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã. Ce ne este fãgãduit? Viaþa veºnicã! Cãci
aveþi nevoie de rãbdare, ca, dupã ce aþi împlinit voia lui Dumnezeu,
sã puteþi cãpãta ce v-a fost fãgãduit. Încã puþinã, foarte puþinã vreme,
ºi Cel ce vine va veni ºi nu va zãbovi. ªi cel neprihãnit va trãi prin
credinþã. Dar dacã dã înapoi, sufletul Meu nu gãseºte plãcere în el.
Noi însã nu sîntem din aceia care dau înapoi ca sã se piardã, ci din
aceia care au credinþã pentru mîntuirea sufletelor. Iubiþii mei, sîntem
noi dintre aceia care nu dau înapoi, ca sã nu se piardã?
Deci dacã sîntem, putem sã aºteptãm sã primim ceea ce ne-a fost
fãgãduit. Mã duc puþin la Romani, sã vedem ce minunat ne vorbeºte
aici, în Romani 8, versetul 16: Însuºi Duhul adevereºte împreunã cu
duhul nostru cã sîntem copii ai lui Dumnezeu. ªi, dacã sîntem copii,
sîntem º i moº te ni tor i : moº te ni tor i a i lui Dumnezeu ºi împreunã
moºtenitori cu Hristos, dacã suferim cu adevãrat împreunã cu El, ca
sã fim ºi proslãviþi împreunã cu El. Eu socotesc cã suferinþele din
vremea de acum nu sînt vrednice sã fie puse alãturi de slava viitoare
care va veni. Iubiþii mei, ce ar fi putut Dumnezeu sã facã mai mult
decît atît? Ce-ar fi putut sã ne fãgãduiascã mai mult decît atît: sã fim
copii ai lui Dumnezeu ºi sã fim moºtenitori - aºa cum ne spunea un
fr a te di n 1 Ioa n 3, 1: Vedeþi ce dragoste ne-a arãtat Tatãl, sã ne
numim copii ai lui Dumnezeu! ªi s î nte m. Lume a nu ne cunoaºte,
pentru cã nu L-a cunoscut nici pe El. ªi ce vom fi nu s-a arãtat încã.
Dar ºtim cã atunci cînd Se va arãta El vom fi ca El ºi Îl vom vedea
aºa cum este. Dragii mei! Ce-ar fi putut sã ne fãgãduiascã Dumnezeu
mai mult decît atît?
Deci, ca sã putem fi copii ai lui Dumnezeu ºi sã ajungem
moºtenitori împreunã cu Dumnezeu, trebuie sã fim nãscuþi pentru cer,
nãscuþi din Dumnezeu, aºa cum ne spunea fratele Iacov din Ioan 3,
versetul 9. Cei care sînt nãscuþi din Dumnezeu nu pot pãcãtui. Nu pot
pãcãtui! Pentru cã sãmînþa Lui rãmîne în ei ºi nu pot pãcãtui, fiindcã
sînt nã s c uþ i din Dumnezeu. Vrem ca fiecare sã poatã ajunge sã fie
nãscut din Dumnezeu, aºa cum ne spune în Ioan 1: El era în lume ºi
lumea a fost fãcutã prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. Dar ne punem
întrebarea: Noi Îl cunoaºtem? Cãci apostolul spune acolo, într-un loc,
în capitolul 15 de la 1 Corinteni: Spre ruºinea voastrã. Le spunea la
corinteni ºi ne spune ºi nouã - vã spun, fraþilor, cã sînt unii dintre voi
care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Nu spune cã toþi. Dar unii dintre voi
nu-L cunosc pe Dumnezeu. Deci aºa spune acolo în Ioan: El era în
lume ºi lumea a fost fãcutã prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. El a
venit la ai Sãi ºi ai Sãi nu L-au primit.
 Pag. 697

Dar tuturor celor ce L-au primit pe El, adicã celor ce cred în

Numele Lui, le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu. Nãscuþi
nu di n c a r ne, nici din sînge, nici din voia firii vreunui om, ci din
Dumne ze u aºa cum ne spunea fratele, di n Ioa n 3, 9: nã s c uþ i di n
Dumnezeu. Cei care sînt nãscuþi din Dumnezeu nu mai pãcãtuiesc. Cei
care sînt nãscuþi din Dumne ze u fa c c e e a c e s pune ps almistul în
Psalmul 1: Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rãi, nu se
opr e º te pe ca l e a c el or pãcã toº i º i nu se aºazã pe scaunul celor
batjocoritori. Ci îºi gãseºte plãcerea în legea Domnului ºi zi ºi noapte
cugetã la legea Lui. Ce face? Zi ºi noapte cugetã la legea Lui. Cine
cugetã la legea Lui? Cel care-i nãscut din Dumnezeu. El zi ºi noapte
cugetã la legea lui Dumneze u. El fac e c e e a ce a spus psalmistul:
Doamne, chiar ºi noaptea îmi dã îndemn inima sã Te laud pe Tine. De
7 ori pe zi Te laud, Doamne. Nu voi da somn ochilor mei, nici aþipire
pleoapelor mele pînã nu voi gãsi un loc pentru Domnul Dumnezeul
meu. Psalmul 1 se împarte în 2, nu-i aºa? Întîi spune: Ferice de omul
care nu s e duc e l a s fa tul c el or r ã i , nu se opreºte pe calea celor
pãcãtoºi ºi nu se aºazã pe scaunul celor batjocoritori. Ci îºi gãseºte
plãcerea în legea Domnului ºi zi ºi noapte cugetã la legea Lui. Dupã
aceea vine pilda; cãci este ºi o pildã în psalm.
E împãrþit psalmul în 2. ªi poate sã fie împãrþit chiar ºi în 3, nu-i
aºa? El este ca un pom sãdit lîngã un izvor de apã. Auzi cum este cel
nãscut din nou? Este ca un pom sãdit lîngã un izvor de apã, care dã
roade la vremea sa ºi ale cãrui frunze nu se veºtejesc. Tot ce începe
duce la bun sfîrºit. ªi acum vine a treia parte: Nu tot aºa este cu cei
rãi. Ci ei sînt ca pleava pe care o spulberã vîntul. De aceea cei rãi nu
pot sã þinã capul sus în Ziua Judecãþii, nici pãcãtoºii în adunarea celor
neprihãniþi. Cãci Domnul cunoaºte calea celor neprihãniþi. Dar calea
celor rãi duce la pierzare. Am vãzut cã lucrurile sînt împãrþite în 2,
peste tot. Dacã ne ducem în Maleahi, capitolul 4, în primul verset,
acolo vorbeºte despre cei rãi ºi spune aºa: Iatã cã vine ziua care va
arde ca un cuptor. ªi toþi cei trufaºi ºi toþi cei rãi vor fi ca miriºtea.
Ziua care vine îi va arde ºi nu le va lãsa nici rãdãcinã, nici ramurã.
Vedeþi, dragii mei? Dar pentru voi - acum se îndreaptã cãtre cei buni,
care vã încredeþi în Numele Meu, va rãsãri soarele neprihãnirii. Auzi?
Veþi ieºi ºi veþi sãri ca viþeii din grajd ºi-i veþi cãlca în picioare pe
cei rãi, cã ei vor fi c a c e nuº a s ub ta l pa pi c i oarelor voastre. Ce
deosebire într e c e i r ã i º i ce i buni! Deci cei care sînt nãscuþi din
Dumne ze u, i ubi þ i i me i , a ce i a zi º i noa pte cuge tã l a l e ge a lui
Dumnezeu. Am vrea din toatã inima, iubiþii mei, sã putem ajunge în
starea aceasta. Sã putem spune ºi noi: Cine ne va despãrþi pe noi de
dragostea lui Dumnezeu? Sau sã putem spune ºi noi: De-acum nu mai
trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în mine. Sau sã putem spune: Chiar dacã
L-am cunoscut pe Hris tos a l tã datã î n fe l ul lumii, acum nu-L mai
cunoaºtem în felul acesta. Noi am vrea ca strîngerea noastrã sã nu fie
zadarnicã, ci fraþii sã se ridice, sã creascã, sã ajungã la desãvîrºire,
cum a spus Apostolul Pavel: Lupta cea bunã m-am luptat, credinþa am
pãzit, de-acum mã aºteaptã cununa care mi se va da nu numai mie, ci
ºi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
Pag. 698

Scumpii mei fraþi! În poezia pe care a spus-o sora, dupã care am

ur mã r i t e u c a pi tol ul 10, cu ver s e tul 37 di n Evr e i , noi ve de m
într-adevãr cã încã puþinã, foarte puþinã vreme, ºi Cel ce vine va veni.
Dar cuvintele acestea au fost s c r ise acum aproape 2000 de ani. ªi
atunci spunea: Încã puþinã, foarte puþinã vreme, ºi Cel ce vine va veni.
Dar acum, cît e de aproape venirea Lui? Deci, sã ne trezim, fraþilor!
ªtim, într-adevãr, cã numa i a c e i care sînt sinceri pentru lucrul lui
Dumnezeu ºi pentru Lucrarea lui Dumnezeu, numai aceºtia sînt aceia
care mãrturisesc din dragoste, care cîntã din dragoste ºi care orice
lucru îl fac din dragoste, pentr u Dumnezeu ºi pentru mîntuirea lor.
Pentru sufletul lor. Cã c i Dumne ze u tot Dumne ze u r ã mî ne. Nu-L
putem nici micºor a , ni c i î nã l þ a noi , c ã ci El tot Sfî nt este ºi tot
puternic; dar paguba e a noastrã, iubiþii mei. Cum spune în Marcu 8,
35-38: Ce i-ar folosi unui om sã cîºtige lumea întreagã, dacã îºi pierde
sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul sãu? Deci, ce
har ºi binecuvîntare din partea lui Dumnezeu, i ubi þ i i mei, cã ne-a
strîns ºi în seara aceasta în jurul Sãu; în jurul Cuvîntului Sãu! Aºa
cum spune Domnul cînd plîngea pentru Ierusalim. Cãci atunci cînd a
intrat în Ierusalim ºi Îi aºterneau covoare, El a plîns pentru Ierusalim.
ªi a s pus : Dacã ai fi cunoscut tu vr e me a c î nd a i fos t c e r c etat!
Ierusalime, Ierusalime, tu, care omori pe proroci ºi-i ucizi cu pietre pe
cei trimiºi la tine! De multe ori am vrut sã s tr î ng î n j urul Meu pe
copiii tãi cum îºi strînge gãina puii sub aripi. Dar iatã cã acum vi se
va l ã s a c a s a pustie, pentru cã n-ai cunoscut vreme a c î nd a i fos t
cercetat. Te voi face una cu pãmîntul pe tine ºi pe copiii tãi. ªi aºa a
fost. La anul, Ierusalimul a fost fãcut una cu pãmîntul. ªi Ierusalimul
închipuie ºi sfîrºitul veacurilor.
De aceea, dragii mei fraþi ºi surori ºi iubiþilor tineri, bucuraþi-vã!
Dumnezeu v-a învrednicit de ha r ul a c e s ta , s ã a uziþi lucrurile lui
Dumnezeu care sînt puse la dispoziþia noastrã ºi sã vedeþi într-adevãr
cã Dumnezeu ne-a ales poate nu eram vrednici decît de moarte - dar
Dumnezeu aºa a gãsit El cu cale, cum spune acolo într-un loc: Nu voi
M-aþi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi. Ce har! Ce fericiþi trebuie
sã fim cã Dumnezeu ne-a ales pe noi ºi ne-a smuls din acest veac rãu,
din mijlocul milioanelor de oameni care bîjbîie ca orbii pe întuneric ºi
s e duc c u gr ã ma da l a pierzarea veºnic ã , i ubi þ i i me i , º i pe noi
Dumnezeu ne-a ales ºi ne-a pus Cuvî ntul î n mî nã, ºi ne-a luminat
calea, iubiþii mei! Cum ar trebui sã fim de recunoscãtori faþã de ceea
ce a fãcut Dumnezeu pentru noi ! Ve de þ i cum progreseazã lumea în
l uc rurile pe care le aºteaptã prãpãdul º i pi e r za r e a ? ªi noi s tã m
nepãsãtori faþã de o mîntuire atîta de mare, faþã de o veºnicie care nu
se va clãtina niciodatã, cum spune Apostolul Pavel: Noi nu avem aici
o cetate stãtãtoare, ci sîntem în cãutarea celei viitoare, al cãrei meºter
ºi zidar este Dumnezeu.
Nu începutul unui lucru, iubiþii mei, este important, ci sfîrºitul, aºa
cum am auzit vorbindu-se cã Legea ºi prorocii au þinut pînã la Ioan;
iar de la Ioan ºi pînã acum, Împãrãþia lui Dumnezeu se ia cu nãvalã.
ªi numai cei ce dau nãvalã pun mîna pe ea. Am dori din toatã inima
ºi din tot sufletul ca fraþii noºtri sã creascã cît mai repede. Ne-aducem
aminte de cuvintele de la Ieremia 8, unde se spune:
 Pag. 699

Cocostîrcul rîndunica ºi cocorul îºi cunosc vremea lor cînd trebuie

sã plece, dar poporul Meu nu cunoaºte Legea Domnului. Aþi vãzut,
cînd vi ne toamna, cînd se-apropie toamna, rîndunica ºi cocorii se
pregãtesc pentru cãlãtoria lor de mii ºi mii de km, pentru cã ºtiu cã
aici vine iarna ºi nu pot sã reziste, iubiþii mei. Deci, iatã, pãsãrile
cerului s î nt mai înþelepte decît oamenii. Rîndunica parcã ar spune
cãtre puiºorii ei: Dragii mamei, sã creºteþi cît mai repede, sã vã-ntãriþi,
cãci noi nu sîntem statornici aici ºi noi va trebui sã plecãm departe. Sã
nu cumva sã cãdeþi pe drum. Întãriþi-vã! Pregãtiþi-vã, sã fiþi gata! Iatã,
cu atît mai mult noi, iubiþii mei. Cum zice acolo Isaia, în capitolul 10,
versetul 1, cãtre cei rãi: Ce veþi face voi în ziua aceea a mîniei lui
Dumnezeu, care va veni di n depãrtare peste voi? La cine veþi fugi
dupã ajutor ºi undevã veþi lãsa bogãþia voastrã? Se adreseazã celor rãi:
Ce veþi face voi? La cine veþi fugi dupã ajutor? ªi apoi ne ducem tot
în Isaia, la capitolul 49, cu versetul 15. Aici se adreseazã celor buni
º i l e s pune : Cum va pute a o femeie sã-ºi uite pruncul pe care- l
alãpteazã ºi sã nu aibã milã de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacã-l va
uita, Eu cu nici un chip nu vã voi pãrãsi. Ce minunat! Ce deosebire
între unii ºi alþii, dragii mei! Sã ne verificãm puþin viaþa noastrã, iubiþii
mei, aºa dupã cum aþi vãzut cã întreprinderile ºi instituþiile îºi fac
bilanþul la finele anului, sã vadã ce-au cîºtigat ºi ce ar putea sã facã pe
viitor: sã-ºi mãreascã planul, sã facã tot mai multe lucruri, sã facã tot
mai multe blocuri, sã facã tot mai multe locuinþe Deci, iubiþii mei, ºi
noi trebuie sã grãbim ziua venirii lui Dumnezeu, cã este foarte, foarte
aproape. Nu a m c uvinte sã-I mulþumesc îndeajuns ºi pe deplin lui
Dumnezeu cã ne-a învrednicit de o fe r i c i r e de os e bi tã ºi în seara
aceasta, sã putem fi în faþa Cuvîntului, în faþa Lui.
Domnul sã ne ajute pentru viitor, iubiþii mei, cãci viitorul nu-l
cunoaºtem ºi e-n Mîna Lui. Am cunoscut tr ecutul, ºtim pe unde am
tr e c ut. Nu a ve m c uvi nte cu ca r e s ã - I mul þ umi m î nde a j uns lui
Dumnezeu cã ne-a ocrotit prin toate valurile ºi furtunile prin care a
trebuit sã treacã Lucrarea ºi ai Sãi cei devotaþi, cei care Îl mãrturisesc
nu din duh de ceartã ºi din slavã deºartã, ci din dragoste; ei, care ºtiu
cã pe aceastã cale s-au dus toþi acei care au luptat ºi au biruit ºi cã
numai pe aceas tã c a l e s e poa te aj unge î n fe r i ci r ea veºnicã. Ne
bucurãm din toatã inima cã ne-a ocrotit, ne-a sprijinit, ne-a înconjurat,
aºa cum spune Cuvîntul cãci n-aº vrea sã trec peste Cuvînt, ci vreau
sã spun numai adevãrul adevãrat, ne-a înconj ur at pe dinapoi ºi pe
dinainte ºi ªi-a pus Mîna peste noi. Ne-a ocrotit ºi ne-a sprijinit aºa
cum îºi ocroteºte gãina pui i s ub ar i pile ei. Deci avem nãdejde ºi
încredere cã ºi pe viitor, El, care nu Se schimbã ca noi, ci este acelaºi
ieri ºi azi, ºi în veac, ne va ocroti ºi ne va sprijini. ªtim într-adevãr cã
orice rãsad care nu este sãdit de Tatãl va fi smuls din rãdãcinã. Iar pe
acei care sînt ai Lui nimeni nu-i va smulge din Mîna Lui ºi din Mîna
Tatãlui.
Deci trecutul l-am vãzut; prezentul îl vedem; aºteptãm viitorul. Nu
ºtim: s-ar putea ca în noaptea aceasta sã vinã, sã-i ia pe ai Sãi, aºa
cum spune: Fiindcã ai pãzit cuvîntul rãbdãrii Mele, te voi pãzi ºi eu de
ceasul încercãrii care are sã încerce pe locuitorii pãmîntului; sau cum
s pune î n Matei 24: Iar voi, cînd veþi vedea întîmplîndu-se ac e s te
lucruri, sã vã ridicaþi sus capetele voastre, cãci izbãvirea voastrã se
apropie.
Pag. 700

ªi cum a fost în zilele lui Noe, în zilele lui Lot, cînd mîncau, beau,
se însurau, se mãritau, clãdeau, zideau, tot aºa va fi ºi la venirea Fiului
Omului. Cî nd a þ i ma i vã zut fr ã þ i ile voastre atîtea ziduri? Atîtea
ºantiere? Nu sîntem noi - cum s pune a un frate mai înainte, despre
strîngerea poporului Israel; atunci cînd el a pã c ã tui t ºi au spus cã
Sîngele Lui sã cadã asupra noastrã ºi asupra copiilor noºtri, Dumnezeu
i-a împrãºtiat. Vã voi împrãºtia printre neamuri ºi nu veþi avea o cetate
de locuit. Iar la timpul din urmã, vã voi fluiera ºi vã voi strînge. Iatã:
trãim timpul din urmã? Iatã cã Dumnezeu i-a strîns ºi-i strînge mereu.
ªi-au luat numai valiza ºi au lãsat tot ce-au avut, bogãþie - cã atunci
a fost timpul cînd trebuia sã se strîngã. Deci vi i tor ul , iubiþii mei,
Domnul îl ºtie. ªi am vrea, ºi-L rugãm din toatã inima sã ne-ajute ca,
pe viitor, iubiþii mei, sã fim altfel de cum am fost pînã acum. Sã ne
facem ºi noi bilanþul vieþii de credincioºi, sã ne cercetãm ºi noi dacã
sîntem în credinþã sau nu - a º a cum spune Apostol Petru în a doua
Epistolã, capitolul 3: Aceasta este a doua epistolã pe care v-o scriu. În
amîndouã caut sã vã trezesc mintea sãnãtoasã prin înºtiinþãri. Domnul
sã ne ajute ca privirile noastre ºi gîndurile noastre sã fie spre Acela
care ªi-a dat viaþa pentru noi, Acela care a suferit ocara, dispreþul,
batjocura ºi chinurile. ªi Acela care a cãutat întotdeauna sã-i punã la
adãpost pe copiii Sãi, aºa cum am vãzut în Ioan 17: Tatã, vreau ca
acol o unde s î nt Eu. Nu î n al tã pa r te : a c olo unde sînt Eu sã fie,
împreunã cu Mine, ºi aceia pe care Mi i-ai dat Tu; ca sã vadã slava
Mea, slavã pe care Mi-ai dat-o de la întemeierea lumii. ªi vreau sã vã
citesc ceva din Apocalipsa ºi închei. Iubiþii mei, în Apocalipsa, la
Biserici, sînt 7 fãgãduinþe atît de minunate! Dar cîte nu sînt? Cãci sînt
1.900 de fãgãduinþe, iubiþii mei. ªi cea mai mare fãgãduinþã ar fi: sã
fii copil al lui Dumnezeu ºi sã moºteneºti viaþa ve º ni c ã - º i a r fi
de-ajuns.
Dar uite ce spune aici în Apocalipsa: Cine are urechi, sã asculte ce
zi c e Bisericilor Duhul: Celui ce va birui îi voi da sã mãnînce di n
pomul vieþii, care este în raiul lui Dumnezeu. Bisericii întîi, Bisericii
din Efes. Celei de a doua Biserici: Cine are urechi sã asculte ce zice
Bisericilor Duhul: Cel ce va birui nicidecum nu va fi vãtãmat de a
doua moarte. Bisericii din Pergam: Ce l ui c e va bi rui îi voi da sã
mãnînce di n ma na a s c uns ã . ªi - i voi da o piatrã albã ºi pe piatra
aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ºtie nimeni, decît acela
care-l primeºte. Bisericii din Tiatira: Celui ce va birui ºi celui ce va
pãzi pînã la sfîrºit lucrãrile Mele îi voi da stãpînire peste neamuri. Le
va cîrmui cu un toiag de fier ºi le va zdrobi ca pe niºte vase de lut,
cum am primit ºi Eu putere de la Tatãl Meu. ªi-i voi da luceafãrul de
dimineaþã. Cine are urechi sã asculte ce zice Bisericilor Duhul. Cãtre
Biserica din Sardes: Cel ce va birui va fi astfel îmbrãcat în haine albe,
nu-i voi ºterge nici decum numele din cartea vieþii ºi voi mãrturisi
numele lui înaintea Tatãlui Meu ºi înaintea î ngerilor Sãi. Cine are
urec hi s ã a s c ul te c e zi c e Bi s er i c i l or Duhul. Cãtre Biserica din
Fi l a de l fi a : Pe ce l c e va bi r ui î l voi fa c e un s t î l p î n templ ul
Dumnezeului Meu ºi nu va ieºi afarã din el. Voi scrie pe el Numele
Dumnezeului Meu ºi numele cetãþii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim,
care are sã se pogoare din cer, de la Dumnezeul Meu, ºi Numele Meu
cel nou. Iubiþii mei, ce lucruri minunate!
 Pag. 701

Ultima, Biserica din Laodicea: Celui ce va birui îi voi da sã ºadã cu

Mi ne pe s caunul Meu de domnie, dupã cum ºi Eu am birui t º i a m
ºezut cu Tatãl Meu pe scaunul Sãu de domnie. Iubiþii mei, cu El, pe
scaunul Sãu de domnie! Ce fãgãduinþe din partea lui Dumnezeu! Dar
cînd ne uitãm în mijlocul nostru ºi vedem într-adevãr cum Dumnezeu
a gãsit cu cale sã ne smulgã pe noi ºi sã ne scoatã din acest veac ºi din
ta bã r a l umi i, ne uitãm în mijlocul nostru, c um s pune a pos tol ul :
Uitaþi-vã între voi, fraþilor: între voi nu sînt mulþi de neam bun, nici
de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile cele nebune ale lumii, ca
sã facã de ruºine pe cele înþelepte. ªi-i spuneam cuiva acum, într-o
searã:
- Crezi cã mai este ceva dupã moarte sau nu? ªi spunea:
- Ascultã, ce vrei sã-mi spui d-ta mie cuvinte din astea? Eu, cu 2
ºcoli medii îmi vorbeºti d-ta despre astea? Eu nu vreau sã ascult de la
oameni de rînd, care nu ºtiu carte. Lucrurile astea sã mi le spunã un
om învãþat. Vedeþi, dragii mei, cît e de oarbã înþelepciunea lumii, aºa
c um s p une A p o s tol ul Pa ve l , car e e r a un î nþ e l e pt, nu- i aº a ?
Înþelepciunea lumii este o nebuni e î naintea lui Dumnezeu. Cãci el
poate ni c i nu s - a r fi î ntor s l a Dumne ze u, da cã nu l - a r fi orbit
Dumne ze u pe drumul Damascului. Deci iatã, dra gi i me i , c u c î tã
greutate, cum spune Apostolul Pavel: Uitaþi-vã între voi, fraþilor, cã
î ntr e voi nu sînt mulþi de neam ales, nici de neam bun. Unde e s te
cãrturarul, unde este vorbãreþul veacului acestuia? Unde este înþeleptul
lumii acesteia? N-a prostit Dumnezeu înþelepciunea lumii acesteia,
întrucît cei înþelepþi, cu înþelepciunea lor, n-au vrut sã-L cunoascã pe
Dumnezeu în înþelepciunea lui Dumnezeu. Aºa cã, iubiþii mei, foarte
rar vezi, ici-colo, cîte unul dintre aceºtia, care au scãpat ºi ei printre
ceilalþi. De aceea, Domnul Isus Însuºi spune cãtre Tatãl: Te laud, Tatã
Sfinte al cerului ºi al pãmîntului, cã ai ascuns aceste lucruri de cei
înþelepþi ºi pricepuþi ºi le-ai descoperit pruncilor.
Da, Tatã Doamne, pentru cã aºa ai gãsit Tu cu cale. ªi apoi spune
în Corinteni: Totuºi ceea ce propovãduim noi printre cei desãvîrºiþi
este o înþelepciune, dar nu a ve a cul ui a c es tuia. Nici a fruntaºilor
ve a c ul ui a ce s tui a , car e vor fi ni mi c i þ i . Ci noi pr opovã dui m
înþelepciunea cea tainicã, þinutã ascunsã de veacuri ºi descoperitã acum
prea aleºilor Sãi. Nu numai aleºilor Sãi: prea aleºilor Sãi. Înþelepciune
pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaºii veacului acestuia. Cãci
dacã ar fi cunoscut-o, n-ar fi rãstignit pe Domnul slavei. Dar lucruri
pe care ochiul nu le-a vãzut ºi urechea nu le-a auzit, ºi la inima omului
nu s-au suit, aºa sînt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregãtit. Pentru
cine? Pentru cei care-L iubesc, pentru cei care-L doresc, pentru cei
c a r e - L aºteaptã. Pentru cei care zi ºi noapte cugetã la l e ge a Lui .
Pentru cei care ºi-au pus viaþa-n joc pentru El. Pentru acei care sînt
gata ºi pentru plug, ºi pentru jertfã. Pentr u acei care sînt în clocot
pentru El ºi pentru Evanghe l i a Lui . Domnul s ã ne ajute sã nu fim
numa i o a r a mã s unã toa re sau un chimval zîngãnitor, înºelîndu-ne
singuri. Ci sã fim gata ºi pentru plug, ºi pentru jertfã. Slãvit sã fie
Domnul!
Pag. 702

Dreptatea ºi mila

Vorbirea fratelui Ioan Opriº la o adunare de revelion - 1972

Slãvit sã fie Domnul! Prin harul lui Dumnezeu ºi prin îngãduinþa

Lui, cîteva cuvinte vreau sã spun ºi eu din Epistola Sfîntului Pavel
cãtre Galateni, capitolul 5, ve r s etel e 4-12: Voi, care voiþi sã fiþi
socotiþi neprihãniþi prin Lege, v-aþi despãrþit de Hristos; aþi cãzut din
ha r. Cã c i noi , pr i n Duhul , a º teptã m, pr i n c r edi nþ ã , nã de j de a
neprihãnirii. Cãci în Isus Hristos, nici tãierea împrejur, nici netãierea
împrejur n-au vreun preþ, ci credinþa care lucreazã prin dragoste. Voi
alergaþi bine. Cine v- a tã i a t ca l ea , c a s ã n- as c ultaþi de adevãr?
Înduplecarea aceasta nu vine de la cel ce v-a c he mat. Puþ in aluat
dospeºte toa tã pl ã mãdeala. Eu, cu privire la voi, am în Domnul o
încredere cã nu gîndiþi altfel. Dar cel ce vã tulburã va purta osînda,
oricine ar fi el. Cît despre mine, fraþ ilor, dacã mai propovãduiesc
tãierea împrejur, de ce mai sînt prigonit? Atunci pricina de poticnire
a crucii s-a dus. ªi de s-ar tãia mãcar de tot cei ce vã tulburã pe voi.
Plec din nou la versetul cel dintîi citit, versetul 4: Voi, care voiþi sã fiþi
socotiþi neprihãniþi prin Lege, v-aþi despãrþit de Hristos; aþi cãzut din
har.
Ce înseamnã lege? Legea înseamnã poruncã; legea înseamnã presã;
legea înseamnã, cum se zice în þara noastrã, a vinului; legea înseamnã
cleºte. Cei care voiþi sã fiþi sub Lege v-aþi despãrþit de Hristos ºi aþi
cãzut din har. Pãcat cã n-au rãmas ºi ceilalþi pînã în ultima clipã aici.
V-aþi despãrþit de Hristos ºi aþi cãzut din har acei care vreþi sã trãiþi
sub Lege. Tot ceea ce spune: Nu face cutare, nu face cutare, de ce-ai
fãcut cutare, de ce-ai fãcut cutare. Zice Sfîntul Pavel: Noi nu sîntem
dintre acei cu : Nu lua! ªi nu gusta! Tot ceea ce îþi spune mereu: Nu
face! - aceea este lege; este un cleºte care te opreºte: Nu face! Nu
fur a ! Nu de s frîna! Cinsteºte-l pe tatãl tãu! Iubeºte-o pe mama ta !
Respectã-l pe aproapele tãu! Fã cutare! Asta-i lege. Asta-i lege. ªi cine
vrea sã-ºi aplice lui o pãrticicã de lege îºi face el o lege a lui, de pildã:
Trebuie sã mã rog regulat dimineaþa ºi seara; Trebuie neapãrat sã mã
duc duminica la bisericã ºi la adunare. Asta-i o lege. Trebuie sã te duci
neapãrat. Trebuie! Trebuie, cã-þi cere cartea!
Trebuie, cãci zice tatãl tãu, zice mama ta, zice fratele tãu; zice
soþul, zice soþia: Du-te ºi tu l a aduna r e , mãi ! Du- te la bisericã!
Trebuie, aceasta este lege. E o constrîngere. E ceea ce te strînge. Ceea
ce te obligã. Ceea ce te sileºte. ªi cei ce trãiesc dupã aceste porunci,
zic: S-au despãrþit de Hristos ºi au cãzut din har. Fraþilor, cînd eram
mai tînãr, îmi aduc aminte, citeam mult ºi plîngeam. Mã rugam mult
ºi fãceam mãtãnii multe. Apoi, de la un timp, le-am pãrãsit. Tot mai
rar am fãcut, apoi n-am mai fãcut deloc. ªi acum, spre bãtrîneþe, din
nou am început sã mai fac. Mã aplec mai greu, mai greoi, mai în silã,
dar mã a pl e c s ã fa c . Atunc i c înd îmi fac rugãciunea mea singur,
particularã. Cum zice Domnul: Intrã în odãiþa ta ºi roagã-te Tatãlui tãu
în ascuns. ªi atunci se întîmplã de atîtea ori cã fac mãtãnii. Dar toate
ac e s te a nu s î nt de c î t l egi. Nu lua, nu gusta, fã cutare sau nu face
cutare - sînt legi. ªi cine se þine mereu de legi, acesta s-a despãrþit de
Hristos ºi cade din har. Tu trebuie sã ai legea Duhului scrisã în inima
ta.
 Pag. 703

Ea tr e buie sã-þi spunã continuu ce s ã fa ci . Sã ai c hi pul

Dumnezeului celui viu mereu înaintea ta. Cu ochii þintã la Cãpetenia
ºi Desãvîrºirea credinþei, cum zice Sfîntul Pavel în Evrei 12, care,
pentru bucuria ce-I sta înainte, a suferit crucea, a dispreþuit ruºinea ºi
acum ºade de-a dreapta scaunului de mãrire al lui Dumnezeu în ceruri.
Tu trebuie în continuu sã fii frãmîntat, sã fii cheltuit, sã fii dospit în
aluatul Evangheliei lui Hristos. Puþin aluat dospeºte toatã plãmãdeala.
Un mar e pr e di c ator, cu numele Moody îl avea America în secolul
trecut; ºi Europa îl avea pe Spurgeon, spunea odatã într-o cuvîntare
a sa: Atunci cînd m-am întors întîi la Dumnezeu, þineam cu orice preþ
s ã c i tesc cît mai mult. ªi citeam capitole dupã capitole. Acum mã
mulþumesc sã citesc ºi mai puþin. De multe ori citesc poate un verset,
2, 3, 5 dintr-un capitol. Dar acum mã s ilesc ca ceea ce am citit sã
traduc în faptã. Sã trãiesc în mine însumi. Sã aplic în fiinþa ºi-n viaþa
mea. S-au fãcut ºcoli biblice; se dau lecþii la oameni.
Citeºte! Am spus ºi eu de atîtea ori: Vine Postul Mare: citiþi cît mai
mult Psaltirea; cît mai mult psalmii lui David cît mai mult! Eu aveam
canon sã citesc toatã Psaltirea o datã pe sãptãmînã ºi încã o catismã
în plus, deci încã vreo 8 psalmi în plus. ªi aceasta a mers aºa în ºir nu
ºtiu cîte sãptãmîni, nu ºtiu cîte luni Poate cu anii, a mers aºa. Citeam
mereu. Dar înþelegeam puþin. Acum citesc mul t mai puþin, însã mã
silesc sã trãiesc mai mult. Mã silesc sã adîncesc mai mult. Mã las sã
fiu pãtruns de a ce ste Dumnezeieºti ºi scumpe, ºi sfinte porunci ºi
învãþãturi. Ele sã fie ca un aluat care încontinuu sã se întindã în fãina
vieþii mel e ; º i , or i î n dreapta, ori în stînga, ori în sus, ori în jos,
or i unde m- a º duc e , or i c e - a º face, e u me r e u a m pe Domnul º i
Eva nghe l i a Lui î n c a p. Eu Îl am pe Domnul º i pe fr a þ i s ã vã d
adunãrile. Chia r da c ã e r a var ã º i ma i fãceam ºi eu cîte-o treabã
pe-acasã, fac ºi-acuma, slavã lui Dumnezeu, dar mai puþinã, cã-i iarnã
ºi nu-s treburi prea multe, cînd mã duceam ºi eu în grãdinã sã sap sau
sã plivesc acolo, sãpînd, trãgeam pãmînt pe lîngã porumb sau pe lîngã
sfeclã, sau pe lîngã varzã, dar gîndul meu era la fratele cutare di n
Orade a Ma r e; l a s or a cutare, care zace pe pat în Pechea, judeþul
Covurlui, de 14 ani; sau la Mãrioara care-i la Braºov, de 27 de ani pe
pat; sau la Valentin, care-i de 17 ani pe pat în Cluj; sau la sora Lina
din Ighiel satul meu natal, de 27 de ani pe pat; sau la sora Iova, care
de 49 de a ni e s ufe r i ndã ºi bolnavã, ºi-i mai mult pe pat decît în
picioare; ºi la fratele Pãtru de la noi, al lui Soricu, care de 49 de ani
îºi poartã trupul lui pe 2 bîte ºi are un picior aºa de umflat - fraþii ºtiu,
cã aicea-s 2 fraþi de la mine din comunã, are un picior aºa de gros ca
un sac.
Ce-i acolo sub bandajul acela noi nu ºtim, numai Dumnezeu ºtie.
Soþia sa spunea într-o zi, printre altele, cã, în urma unei rãni deschise,
a scos odatã dintr-un genunchi 15 oase. Ce o fi scos de-acolo, unde
au stat oasele acelea, cum au fost alcãtuite ºi aranjate acolo, noi nu
ºtim nimic, nici nu discutãm mai mult decît atît. Omul acesta se duce,
sãracul, ºi el, cînd poate. Acum tot mai rãu îi e; tot mai rãu îi e, tot
mai rãu îi e, tot mai rãu. Dar cînd poate sã se deplaseze 120 de metri
pînã la un alt bolnav de la noi din comunã, la fratele Gheorghe, care
zace pe pat de 22 de ani, se duce pînã la el.
Pag. 704

Cînd se duce la el, în casã, se aºazã pe scaun, salutã ºi-apoi, dacã

e fr i g, s e - a pr opi e º i pune un lemn pe foc cã el se poa te mi º c a.
ªi-acasã mai taie lemne, mai face cîte ceva, pînã poate. Ba, într-o zi
l-am vãzut cã stãtea într-un picior - cã pe celãlalt numai pe bîtã îl
poate purta ºi stãtea cu el ridicat - ºi, în niºte stîlpi de ciment mari de
la poartã, destul de groºi, turnaþi cu ani de zile în urmã, trebuia sã taie
niºte gãuri, ca sã punã þ î þ î ni ; º i el acolo, stãtea într-un picior, se
rezema cu mîna pe daltã ºi, cu ciocanul, lovea mereu. ªi , cu multã
rãbdare ºi cu multã migalã, a sãpat ºi a fãcut acolo ºi el, zic, se duce
l a fr a te l e Ghe or ghe î n ea s ã punã c î te - un l e mn pe foc . Zi c e :
Gheorghe, eram în curte sau eram la poartã ºi am vãzut cã Maria ta
se ducea la Cãlan s ã - ºi cumpere ce-i trebuie. ªi m-am uitat cã, cu
cursa cealaltã, Mãrie nu s-a întors ºi þie poate þi-e frig. Se duce ºi-i
pune lemne pe foc. Poate ai nevoie de o lingurã de apã, sã-þi da u.
Poate þi-a rãma s uº a de schis, cum a pãþit într-o zi cînd era un ger
cumplit, cã a intrat o þigancã în casã ºi, cînd a ieºit, a tras uºa, dar n-a
închis-o cumsecade. El i-a zis: Închide uºa bine, dar ea a plecat ca o
furtunã ºi a lãsat uºa deschisã. El nu s-a putut scula ºi, cînd a venit
soþia lui acasã, aproape îngheþat l-a gãsit în pat. Focul se stinsese, uºa
era deschisã, gerul era cumplit
ªi, dragii mei, într-una din zile, omul acesta ce merge tîrîndu-se pe
bîte, s-a aºezat aci pe-o laviþã, pe- un s c aun, ºi, cum stãtea aºa pe
scaun, cînd a vrut sã plece acasã, ºi-a cãutat ºi el bîtele aºa frumos, sã
ºi le ia, cã erau rezemate de spatele scaunului, dar o bîtã era cãzutã
jos; ºi nu putea s-o ia. S-a tot întins, s-a tot întins ºi cumva a prins-o
ºi zice: O Doamne cum m-am mai sãturat ºi de voi. Dar cel din pat,
care de 22 de ani era pe pat, cînd a auzit aºa, a zis: Doamne, dã-mi-le
mi e , Doa mne ! El spunea cã s-a sãturat de bî te . Ce l ã l a l t zi c e a :
Doamne, dã- mi - l e mi e , Doa mne! Aºa, dragii mei. Noi trebuie sã
cãutãm sã aplicãm ºi sã adîncim Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu. Milã
voiesc, zice Domnul Isus, nu jertfã. Noi ne bazãm mereu pe ce putem
noi face, pe ce putem noi da. Ortodocºii aprindem o lumînare. Fratele
cutare merge la adunare sau dã ºi el o cotizaþie acolo, de 2, 3 lei, de
un leu. Ceva pentru sãraci. Domnul spune: Milã voiesc! De sufletele
care se pierd, de sufletele fãrã ajutor. Ajutorul în bani mai uºor îl dã
oricine: un 50 de bani, un leu, 2 lei, 5 lei. Altul dã cu sutele. Dar vã
aduceþi aminte de unii care dãdeau cu sutele ºi Domnul totuºi nu pe
aceia i-a lãudat, ci pe aceea ce-a dat 2 bãnuþi, cã erau singurii ei bani
pe care-i avea pentru traiul vieþii. ªi pe ea a lãudat-o, pe cea cu 2
bãnuþi; mãcar cã 2 bãnuþi, în casieria pentru sãraci sau în cutia pentru
sãraci, nu conta aproape nimic.
Totuºi Domnul Isus pe femeia vãduvã a lãudat-o, pentru cã ea i-a
dat din toatã inima ei ºi din toatã sãrãcia ei; a pus 2 bãnuþi acolo. Iar
pe cei ce dãdeau cu sutele nu-i lãuda . Î n c a pi tol ul 11 de la Luca,
versetul 41 spune aºa:. voi daþi zeciuialã din izmã, din mãrar, din rutã,
din chimen. ªi în altã parte, la Matei, zice: ºi aþi lãsat cele mai de lipsã
lucruri din Lege: dreptatea, mila ºi credincioºia. Acestea trebuiau
þ i nute º i pe c e l e l a l te s ã nu l e fi l ã sat. Acestea trebuiau þinute :
dreptatea, mila ºi credincioºia. Acestea sînt esenþialul, esenþa, acestea
au prioritate, acestea-s cele dintîi în drept; acestea trebuiau þinute. Pe
celelalte, sã nu le fi lãsat.
 Pag. 705

Domnul zice aºa: Voi daþi zeciuialã din izmã, din mãrar ºi din rutã;
iar în Mica, în capitolul 6 spune aºa: Cu ce voi întîmpina pe Domnul
ºi cu ce voi ieºi înaintea Lui? Îl voi întîmpina pe Domnul cu miei ºi cu
viþei de un an? Primeºte Domnul mii de berbeci sau zeci de mii de litri
de untde l e mn? Sau sã aduc eu pe propriul meu copil ca jertfã de
ispãºire pentru pãcatul meu? Þi s-a arãtat, omule, cã alta cere Domnul
de la tine ºi alta vrea El: sã umbli smerit cu Dumnezeul tãu, sã iubeºti
mila ºi sã iubeºti dreptatea. Mila faþã de aproapele, dreptatea faþã de
aproapele ºi credincioºia sau smerenia faþã de Dumnezeu. Dreptatea,
mila ºi credincioºia. Stãpînul, în marea Lui bunãtate, e mulþumit dacã,
faþã de El, o singurã poruncã o atingem ºi o pãstrãm: credincioºia.
Sã-i rãmînem credincioºi, statornici. Iar cînd e vorba de aproapele
nostru, de semenul nostru, ne dã 2 porunci esenþiale ºi de cãpetenie:
dr e pta te a º i mi l a. Sã faci dreptate aproapelui tãu ºi milã faþã de
aproapele tãu. ªi acum mã întorc la ceea ce am citat, de la Luca 11,
cu 41. Zice: Daþi milostenie din cele dinãuntru, sã vã fie curate ºi cele
di n afarã. Sã zicem cã fiecare merge la adunare sau la bisericã cu
obolul lui, cu porþia lui. Unul pune o lumînare de 50 de bani, altul
pune una de 5 lei; unul merge ºi dã 25 de bani pe disc, celãlalt pune
2 lei, 5 lei pe disc; unul merge ºi dã o prescurã sau cine ºtie ce dã.
Fiecare dã ce crede ºi ce poate ºi cum vrea el.
Dar Domnul spune: Daþi milostenie din cele dinãuntru, sã vã fie
curate ºi cele din afarã. Auziþi, dragii mei, cã, fãrã cele dinãuntru, cele
din afarã nu-s curate? ªi noi avem obiceiul ca la ce nu-i curat sã-i
spunem, cum? Spurcat. Deci, iatã, jertfa ta poate sã fie spurcatã, dacã
nu e însoþitã de milostenia cea dinãuntru. ªi milostenia cea dinãuntru
care-i? Milã voiesc. Faþã de cel ce zace pe pat; faþã de cel necãjit; faþã
de cel amãrît. ªi ajutîndu-l; dar mîngîindu-l! ªi aceasta este o milã.
Sã-þi fie milã de el. Evanghelia ne aratã cã pe un drum au trecut ºi au
vãzut pe unul cãzut între tîlhari 3 persoane. Unul s-a uitat la el. S-a
dus mai departe, în drumul lui. Celãlalt poate o fi zis - poate, zic asta
de la mine, poate o fi zis în gîndul lui: Sãracul. Cît e de chinuit, cum
s e zbate în sînge , da r nu e u i - a m ca uza t r ã ni l e , aº a c ã nu- s eu
vinovatul. ªi ºi-a vãzut ºi el de drum mai departe. ªi numai al 3-lea
s-a dat jos de pe dobitocul lui ºi s-a coborît acolo pînã la el, unde se
gãsea jos, cãzut în praf, bãtut ºi plin de vînãtãi ºi de sînge, aproape
mort. L-a dezbrãcat de tot ce avea ºi a turnat untdelemn ºi vin peste
el. Milã ºi iertare. L-a dus la o casã de oaspeþi.
Pe cîþi am dus noi la casa de oaspeþi? Pe cîþi am dus noi la
adunare, c um a fã c ut Filip cînd a zis: Natanael, noi L-am aflat pe
Domnul , Ce l despre care se vorbeºte în Lege ºi în Scripturi. Di n
Nazaret poate fi ceva bun? Vino ºi vezi! Doar atît, doar atît i-a zis
Filip. Nu aratã Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu cã ar fi zis mai mult
decît atît: Vino ºi vezi! ªi Natanael, sincer în inima lui, l-a ascultat pe
Filip ºi a pãºit dupã el ºi s-a dus. ªi cînd s-a apropiat de Domnul Isus
- poate mai aveau 5, 10 paºi, Domnul, cînd îl vede de la distanþã, zice:
Iatã un israelit în care cu adevãrat nu este vicleºug. Rabi, de unde mã
cunoºti? Înainte de a vorbi tu cu Filip, cînd erai sub smochin, te-am
vãzut eu pe tine. Rabi, Tu eºti Fiul lui Dumnezeu, Tu eºti Împãratul
lui Israel! Cã þi-am spus aceste lucruri crezi? Mai mari decît acestea
vei vedea!
Pag. 706

Adicã el a rãmas pe urmã lîngã Domnul Isus ºi a devenit apostol.

Apostolul Bartolomeu, dacã nu mã înºel, i s-a spus mai tîrziu. Da,
zic e , Eu te-am vãzut pe tine cînd erai sub smochin. Sfinþii Pãrinþi
împart în 2 cazul acesta, cu el sub smochin. Unii zic cã Natanael avea
obiceiul ca, sub smochinii pletoºi ºi cu frunze late din grãdinã, sã stea
ºi sã se roage acolo. Undeva sub niºte smochini deºi, unde nu-l vedea
nimeni, acolo avea el locul de rugãciune, de refugiu, acolo era cãmara
lui unde intra el, cum spune Domnul: Intrã în cãmara ta ºi roagã-te
Domnului Dumnezeului tãu în ascuns. Pãrintelui tãu în ascuns. ªi el
acolo se ducea. ªi Domnul îl cunoºtea pe el de acolo. Era locul tainic
pe c a r e numai e l º i - l º ti a. El se ducea acolo. Acolo, departe de
zgomotul lumii, de zgomotul familiei. Alþii spun cã acesta, care era
cam de seama Mîntuitorului, atunci cînd era copilaº mititel ºi hoardele
sau, mai bine zis, soldaþii împãratului Irod veneau din casã în casã sã
taie fãrã milã copiii sub 2 ani de zile, pãrinþii sãi, care au aflat despre
acestea, l-au ascuns sub un smochin, cînd au venit ºi la ei. De fapt,
soldaþii lui Irod ºi au mers ºi la Zaharia, tatãl lui Ioan Botezãtorul. ªi
au mers ºi au cãutat-o ºi pe Fecioara Maria, despre care au aflat cã e
în casa unui bãtrîn cu numele Iosif. Dar Iosif a primit înºtiinþare în vis
de la înger ºi a plecat în Egipt, în þarã strãinã, ºi acolo a fost salvat
Pruncul.
Iar la urmã, Irod moare mîncat de viermi de viu. În scurt timp
moare. ªi atunci îngerul Domnului îl înºtiinþeazã iarãºi în vis pe Iosif:
Ia Pruncul ºi pe Mama Lui ºi te întoarce acasã, cã a murit cel ce avea
gînd rãu asupra Pruncului. Aºa ia Dumnezeu din calea planurilor Lui.
Aºa ia Dumnezeu orice obstacol, orice stîlp, orice cioatã care se pune
în calea planului lui Dumnezeu. Aºa le spulberã, ca ºi cum n-ar fi fost
niciodatã. ªi locul l ui îl ia Irod celãlalt; ca ºi acesta sã moarã tot
mîncat de viermi mai tîrziu, c um ar a tã î n Faptele Apostolilor cã,
într-una din zile, þinea o cuvîntare ºi supuºii lui, sui ta l ui, cei din
anturajul lui, miniºtrii lui, careva dintre ei, cã sînt unii linguºitori, l-au
ridicat în slavã ºi au spus cãtre împãratul: Vai de mine, bine-a mai
vorbit! Glas de Dumne ze u, nu de om! ªi împãratul aºa s-a uns cu
aceastã laudã. ªi n-a rãspuns nimic. Sã fi zis: Doar ºi eu sînt un om
ca toþi oamenii; un muritor ºi-un pãcãtos, ºi-un greºit. Dar el n-a spus
nimic. ªi de viu l-au început atunci viermii ºi l-au mîncat. Dumnezeu
aºa înlãturã toate cioatele din faþa copiilor Sãi. O mie va cãdea alãturi
de tine ºi zeci de mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se apropie.
Cã El porunceºte îngerilor Sãi sã te poarte pe palme, sã nu se
împiedice de piatrã piciorul tãu. Dragii mei, Dumnezeu a fãcut minuni
cu toþi omenii ºi face cu fiecare. ªi a fãcut ºi cu mine. Numai de la
închisoare, de 6 ori m-a scãpat. ªi iatã, sînt 12 ani de cînd am venit
de la închisoare. Am mai fost hãrþuit, dus ici-colea ºi întrebat cîte
ceva. Dar încolo nu mi-au avut baiul . ªi cînd mã gîndesc cã atîþia
oameni ca brazii îºi dorm somnul de veci acolo, unii chiar fãrã cruce
la cap, cum era unul din ªard, din comuna vecinã; ºi cum era unul,
preotul Tomescu din Orãºtie, care era pr e ot în Balºa. De cînd sînt
acolo. Eu m-am întors de 12 ani ºi ei, înainte cu 3, 4 ani de zile, au
murit acolo. Unul pe Canal ºi altul în altã parte. ªi din ãºtia au fost cu
miile. 25.000 au rãmas numai pe Canal, morþi acolo. Toþi care , î n
viaþã, crucea ca jugul aþi purtat ºi Mie Mi-aþi urmat cu credinþã.
 Pag. 707

Nu numai sã iei crucea s-o porþi ca un jug. Cã foarte mulþi poartã

crucea ca jugul, dar nu-I urmeazã Lui cu credinþã. Cum zicea pãrintele
Iosif, arãtîndu-L pe Domnul Isus, care spunea: Cu crucea dupã Mine,
fiule! Dupã Mine, fiule, cu crucea! Dupã Mine, ºi nu dupã tine. Nu
tã i a di n c r uc e , nu scurta din cruce! Nu te duce în dre a pta s a u î n
stînga, sau în sus, sau în jos! N-o pune jos de cîte ori þi se pare grea,
ci fã-þi din ea jug. Ia-o dupã cap ºi du-o înainte. Toþi care, în viaþã,
crucea ca jugul aþi purtat ºi Mie Mi-aþi urmat cu credinþã, veniþi de
luaþi darurile ce am pregãtit Eu vouã ºi cununile cereºti. Cãtre aceºtia
va zice: cãtre cei obosiþi. Cã jugul Meu e bun ºi sarcina Mea e uºoarã.
Noi zice m: Cr uc e a mea-i grea. Crucea mea-i mai grea ca la toatã
lumea. Domnul Isus spune: Sarcina Mea s a u crucea Mea-i uºoarã.
Domnul Isus zice cã-i uºoarã, ºi tu zici c ã - i gr e a . Oda tã , în Ziua
Judecãþii, se va vedea cine a avut dreptate: Domnul Isus sau tu. Dacã
a spus Fiul lui Dumnezeu cã c r uce a Lui e uºoarã, cã sarcina Lui e
uºoarã, cã jugul Lui e bun, tu zici cã-i rãu, cã-i prea greu, cã nu-l mai
poþi duce, cã a intrat carul în noroi ºi nu-l mai poþi trage, - ºi aºa mai
departe. Va sosi o zi cînd vei vedea cã, dacã tu duceai crucea dupã El,
crucea ta era uºoarã. Dar dacã ai mers cu crucea dupã tine, dupã capul
tãu, ai tîrît-o ºi ai dus-o numai aºa cum îºi duce o oaie o blanã plinã
de rîie. ªi-o duce, cã n-are ce face, cã ea nu se poate dezbrãca de ea
ºi ºi-o duce. Aºa îþi duci ºi tu, fratele meu sau sora mea, crucea.
Dacã þi se pare povarã, sã ºtii cã ºi este povarã. ªi te va zdrobi
într-o zi aceastã povarã, dacã o duci fãrã Domnul. La Matei capitolul
11, versetul 25 zice aºa: Te laud, Tatã al cerului ºi al pãmîntului, cã
ai ascuns aceste lucruri de cei învãþaþi ºi pricepuþi ºi le-ai descoperit
pruncilor. Da, Tatã, cã aºa a fost bunãvoinþa Ta. Dacã în planul lui
Dumnezeu a fost ºi dacã Dumnezeu a vrut sã ne descopere nouã, unor
oameni fãrã carte sau cu carte, destul de puþini cã, sã ne descopere
taina ºi planul mî ntui r i i Sa l e, noi nu sîntem în stare nicicînd sã-I
mulþumim ºi sã-I aducem osanale ºi laude, ºi cinste pentru harul cã S-a
îndurat de noi ºi ne-a fãcut pãrtaºi acestui plan de mîntuire ºi acestei
cãi, ºi acestui drum binecuvîntat ºi mãreþ. Via Dolorosa, calea durerii,
e calea noastrã. Noi pe aceasta ne-am ales-o ºi pe aceasta sã cãdem de
obosealã. Dar sã nu cãdem de obosealã, cum zice Sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu: Sã nu cãdeþi de obosealã în inimile voastre. Sã vã întãriþi
inimile voastre. ªi acolo zice: Te laud, Tatã al cerului ºi al pãmîntului,
cã ai ascuns aceste lucruri
Noi ºtim cã mama, cînd ascunde ceva de copii - fie bani, fie un
lucru de preþ - ascunde sã nu umble copiii cu el. Fie cã-l poate sparge,
fie cã-l poate pierde, fie cã cine ºtie ce s-ar alege de el. Noi ºtim cã
atunci mama sau tata, pãrinþii, ascund. Sau sînt ºi soþi care ascund
unul de altul ceva, aceia care nu trãiesc în fidelitate sau în destulã
curãþenie unul faþã de altul ºi ascund. Da r noi º ti m cã ceea ce se
ascunde, de aceea se pune unde va dos i t, c a sã nu-l gãseºti. Doar
de-aia îl ascunzi, sã nu-l gãseascã. Ei, Domnul Isus zice: Tu ai ascuns
aceste lucruri. Aceste lucruri: harul Împãrãþiei lui Dumnezeu, harul
mãreþ al Evangheliei milei ºi iertãrii lui Dumnezeu le-ai ascuns de cei
învãþaþi ºi de cei pricepuþi. A fost o înmormîntare la noi, la Ighiu.
Pag. 708

A fost cineva acolo la înmormîntare ºi a þinut o vorbire seara, la

priveghere, ºi a spus, adresîndu-se mortului: Scumpul meu, scumpul
meu, de c î te or i te -am îndemnat sã vii la Hristos, sã te întorci la
Hristos cu un ceas mai devreme, ºi tu mi-ai spus, mereu mi-ai spus:
Eu nu pot. Eu sînt din neam mare, eu sînt din neam ales, eu sînt din
neam de frunte, de oameni. Eu nu pot sã mã demit, sã mã cobor cu
toate tãrîþele, cu toþi oamenii simpli, cu toþi oamenii de jos. Domnul
Isus zice cã El de cei mari a ascuns ale Lui ºi le-a descoperit pruncilor,
celor de jos. ªi Sfîntul Clement din Alexandria explicã cuvîntul prunci
din aceastã rugãciune a Domnului Isus. ªi ºtiþi cum spune? Pruncii
sînteþi voi, cei ce v-aþi predat Lui ºi cãlcaþi zi de zi pe urmele Lui,
adînciþi în smerenie ºi adînciþi în dragoste ºi în bunãtate. Voi, pe al
cãrui chip se poate citi Hristos . Voi s î nteþ i pruncii, care credeþi.
Cr e de þ i c a pr unc ul , c ã pr unc ul pe toate l e c r ede , pe toa te l e
nãdãjduieºte. Sau cum zice în 1 Cor i nte ni 13: Dr a gostea toate le
rabdã, toate le suferã, toate le crede, toate le nãdãjduieºte. Dragostea
nu se îngîmfã, nu cautã ale sale, toate le acoperã. ªi aºa mai departe.
ªi închei, cã tre bui e s ã pl ecãm la tren. Închei cu cîteva cuvintele
despre cum am putea înþelege mai bine cuvîntul: dragostea toate le
acoperã. Într-una din zile, un cãlugãr cu viaþã sfîntã trecea pe undeva
pe l î ngã un lan de grîu, avîndu-l ca însoþitor pe ucenicul lui. ªi în
lanul de grîu, 2 tineri, bãrbat ºi femeie, pãcãtuiau acolo în grîu. ªi
ucenicul i-a vãzut ºi a spus:
- Uite, pãrinte! Uite, pãrinte! Uitã-te la ei, nelegiuiþii, stricaþii.
blestemaþii. Afurisiþii. Nenorociþii! Uite, spurcã ºi grîul. Uite, pãrinte,
aºa ºi aºa. Pãrinte, hai sã dãm cu pietre dupã ei, sã-i huiduim, sã-i
scoatem afarã din grîu! Cãlugãrul cu viaþã sfîntã a dezbrãcat haina cea
de deasupra, la care îi spune rasã, ºi a mers frumos ºi i-a acoperit.
Atunci ucenicul s-a ruºinat într-o mãsurã oarecare, dar a întrebat:
- Pãrinte, dar cum, încã-i mai ºi acoperi?
- Dragul meu, zice el, eu n-am nici o poruncã sã-i descopãr. Eu,
deocamdatã, numai aceastã poruncã o am: sã-i acopãr. Dragostea toate
le acoperã. ªi eu am cãutat sã pun în aplicare cuvîntul Evangheliei cu
privire la dragoste. Dar nouã ne place sã-l descoperim pe aproapele
nos tr u: Ai a uzit ce a fãcut fratele cutare? Ai auzit ce a fãcut sor a
cutare? N-ai auzit? Nu, cutare? Lasã, cã ºtim noi! Vezi cum se þin ei?
ªi aºa mai departe. În loc ca, atunci cînd afli cã a pãþit ceva fratele
tãu, sã þi se parã ca un cui , a º a cum zi ce Apostolul Pavel: Dat-ai
trupului meu pe îngerul satanei ca un þepuº, sã mã înþepe în coaste, sã
nu mã l a s e s ã mã î ngî mf. De 3 o r i L- a m r uga t pe Domnul s ã
depãrteze de la mine þepuºul ãsta ºi El mi-a spus: Destul îþi este partea
de harul Meu; cã harul Meu în slãbiciune se aratã desãvîrºit.
Acolo unde este slãbiciune ºi credinþã, slãbiciunea e împletitã cu
c redinþa. Acolo sã ºtiþi cã harul lui Dumnezeu se ve de . Ha r ul l ui
Dumnezeu s e ve de. Sînt oameni care o duc greu ºi rãu ºi carul lor
parcã scîrþîie din toate încheieturile ºi merge greu de tot, dar merge.
Pentru cã trage de-o parte, la jug, el ºi de cealaltã parte Domnul sãu
Hr istos; cum spune Sfîntul Apos tol Pe tr u: Ar unc a þ i a s upr a Lui
îngrijorãrile voastre ºi El Însuºi îngrijeºte de voi. Aruncaþi asupra
umãrului Lui puternic ºi destoinic, aruncaþi asupra Lui povara voastrã.
 Pag. 709

Dacã eu, o cioatã de om, mã duc pe un drum ºi aº avea o pereche

de desagi grei în spate, ºi alãturi de mine mer ge unul cel puþin ca
fratele Ion Florea; cel puþin unul ca el sau chiar mai voinic ca el - ºi
el merge liber, iar eu merg c u pova r ã . ªi e u me r g tot cîrtind, tot
mîrîind, tot oftînd ºi tot murmurînd sub povarã, cã-i grea. ªi el spune
din cînd în cînd: Dã aici la mine, sã-i duc eu, cã eu sînt mai tare ºi
mai voinic. ªi eu zic: Lasã, cã-i duc eu. Dar iar încep, cã nu mai pot,
mîrîind ºi oftînd. ªi el iar zice: Dã-mi-i sã-i duc eu, cã eu sînt mai tare
ºi mai puter ni c . Iar eu: Lasã, frate. Lasã, cã-i duc eu cum m-ajutã
Dumnezeu, cum pot. Apoi iatã cum îþi ajutã Dumnezeu: cã ai ocazie
ca tocmai Dumnezeu sã þi-i ducã, ºi tu nu vrei sã-i dai sã þi-i ducã.
Zici cã-i duci tu. ªi-apoi iatã, ca dovadã, uite cum îi duci: cã îi duci
tot mîrîind ºi tot cîrtind, ºi tot împotrivindu-te, ºi tot plîngîndu-te ºi
tînguindu-te în dreapta ºi-n stînga, cãtre unul ºi cãtre altul. Fraþilor,
asta nu-i Evanghelie. Evanghelia e aºa cum zice acolo: Daþi milostenie
din cele dinãuntru, sã vã fie curate ºi celelalte. Cãutaþi cît mai mult sã
împãrtãºiþi sufletelor pe Hristos. Sã le vorbiþi despre Hristos; sã le
descoperiþi pe Hristos. ªi atunci v-aþi fãcut milã de cele dinãuntru, de
sufletul lui, cã ãla-i principalul. Ãsta, ºi-aºa, fie cã-i mai îmbrãcat, fie
cã-i mai dezbrãcat, fie cã-i mai sãtul sau e mai flãmînd, ca mîine, nu
mai are nevoie de toate astea pe car e l e pr eti nde e l , tr upul. Dar
sufletul cum pleacã în veºnicie ºi ce duce? Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 710

Rugãciunea

fratelui Costicã Feder la o adunare de revelion - 1972

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Marele

nostru Dumnezeu ºi veºnicul nostru Pãrinte, ale cãrui braþe cuprind
cerul ºi pãmîntul, la acest numãr de ani, acum, în clipele acestea cînd
cu picioarele noastre trupeºti ºi cu picioarele noastre sufleteºti trecem
pragul unui mare an, Te rugãm, prin puterea Duhului Tãu Celui Sfînt,
sã ne dai un duh de reculegere. Sã putem culege, Doamne, tot ce-a
fost bun, veºnic ºi sfînt pentru Tine ºi sã trecem ma i departe, spre
slava Numelui Tãu ºi spre binecuvîntarea vieþii noastre. Iar tot ce-a
fost putregai în viaþa noa s tr ã , tot ce-a fost pãcat ºi fãrãdelege, fã
Dumnezeul slavei ca, prin ajutorul ºi puterea Ta cea sfîntã ºi voinþa
fermã a vieþii noastre, sã le lãsãm pe veºnicie în anul care rãmîne în
ur mã . Ta tã l nos tr u ºi Dumnezeul nostru veºnic ºi Sfînt, duhur i l e
noastre împreunã cu sufletele noastre ºi cu întreaga noastrã fiinþã se
cutremurã în faþa marelui eveniment în care sîntem acum.
ªi Te rugãm, Tu, care þii sub mîna Ta puternicã lumea cu tot ceea
ce este în ea, Tu, Care-i priveºti de la înãlþime pe toþi copiii Tãi, în
clipele acestea uneºte-ne într-un duh ºi într-o simþire cu toþi cei dragi
ºi scumpi ai noºtri de pe întreg cuprinsul pãmîntului ºi cu ai noºtri
care au rãmas acasã, Doamne, care la ora aceasta, uniþi cu noi, îºi
r i di c ã gl a s ul s pr e Ti ne . Ai mi l ã , Dumne ze ul dr a gos te i , º i ne
bi ne c uvînteazã, iertîndu-ne pe ntr u J e r tfa Domnul ui nos tr u Is us
Hristos, pentru suferinþa pe care a avut-o încã de la 8 zile - tãierea Sa
împrejur pentru pãcatele noastre - pe ntr u c a noi sã intrãm într-un
legãmînt veºnic cu Tine prin aceastã sfîntã tãier e î mprejur. Pentru
toatã Jertfa dragostei celei de pe Golgota, iartã-ne trecutul nos tr u
vechi, murdar ºi necinstit înaintea Feþei Tale. ªi ajutã-ne sã putem
primi anul cel nou, viaþa cea nouã, nãdejdea cea nouã, credinþa cea
nouã, umblarea cea sfîntã, dragostea cea cereascã ºi aprinsã, pentru cã
nu º ti m, Domnul º i Mî ntuitorul nostru, ce ne va putea aduce anul
acesta. Poate pentru mulþi dintre noi va fi ultimul an. Poate pentru
mulþi dintre noi va fi un an de durere ºi de suspine. Dar - rãmînînd
lîngã picioarele Crucii Tale, rãmînînd în Noua Lege a Cuvîntului Tãu
ºi a Sîngelui Tãu sfînt despre care ai spus ucenicilor Tãi: Beþi toþi din
acest pahar.
Acesta este paharul Legii Noi, al legãmîntului celui nou, al vieþii
celei noi Doamne, atunci ne vom putea bucura de anul cel nou. Cînd
noi vom fi noi în Tine, Doamne. Cînd ne vom înnoi viaþa noastrã prin
naºterea din nou din Sfîntul Tãu Cuvînt. De aceea Te rugãm în acest
miez de noapte, cînd bîntuie î n j ur ul nos tr u î ntuner i cul ºi bezna
pãcatului, Doamne, cînd noaptea se luptã cu lumina, cãci la miezul
nopþii puterea întunericului se luptã sã cucereascã lumina, acum Te
rugãm, dãruieºte-ne lumina Cuvîntului Tãu ºi puter e a Duhului Tãu
Ce l ui S f î nt , ca s ã pute m bi r ui pe vi i tor tot î ntune r i c ul c a r e
ne - nconjoarã ºi s-alergãm mereu, în lumina Cuvîntul ui Tã u, s pr e
veºnicia sfîntã, spre desãvîrºirea alergãrii noastre, Doamne, pentru
Împãrãþia Ta.
 Pag. 711

Mîntuitorule Veºnic ºi Sfînt, dacã Te-ai îndurat de noi ºi ai chemat

sufletele noastre cu un an mai devreme, spre a nu i ntr a î n adîncul
pãmîntului nemîntuiþi, îndurã-Te ºi ne-ajutã ca de-acum picioarele ºi
inimile noastre sã slujeascã Evangheliei Tale sfinte. Ne-ai fãcut ostaºi
pentru pãzirea Evangheliei Tale? Ajutã-ne sã stãm treji la posturile, la
meterezele Evangheliei Tale, Doamne! Îmbracã-ne cu putere de Sus,
sã fim gata oricînd ni se cere ori jertfa, ori plugul Tãu. Ajutã-ne sã nu
ne mai uitãm niciodatã înapoi dupã vechile noastre pãcate, dupã firea
noastrã veche, care ne trãgea de-a dreptul spre pierzare, nici dupã
slãbiciunile noastre, Doamne. Nici dupã pierderile noastre sã nu ne
ui tã m î na poi, ca femeia lui Lot, dupã ceea ce rãmîne în lume. Ci ,
avînd în vedere noul a n, noua viaþã, noua trãire cu Tine, Doamne,
ajutã-ne sã avem ochii þintã la rãsplãtire ca alesul Tãu, Moise. Pustia
este mare. Arºiþa este grea. Drumul este lung. Copiii Tãi sînt slabi. O,
puternicul nostru Dumnezeu, Te rugãm în aceste clipe, din cerul Tãu
slãvit, întinde spre locul acesta, pre c um º i s pr e toa te locurile ºi
unghiurile unde copiii Tãi ºi fraþii noºtri dragi au ridicat mîini curate
spre Tine, întinde-Þi mîna dragostei ºi ajutã-ne sã trecem peste pustie.
Ajutã-ne sã trecem peste marea de pãcate, Marea Roºie, ajutã-ne
sã trecem peste Iordan ºi sã ajungem în sfînta Ta Þarã, în sfîntul Tãu
Canaan. Pînã atunci, o Doamne, norul binecuvîntãrii Tale ºi focul, ºi
l umi na Cuvîntului Tãu sã ne pãzeascã din urmã ºi din faþã de toþ i
vrãjmaºii vãzuþi ºi nevãzuþi. ªi-acum Te rugãm din toatã inima pentru
þara noastrã în care trãim s-o binecuvîntezi cu pace ºi cu belºug de
binecuvîntare. ªi la fel ºi s a te l e noastre, vecinii noºtri, rudeniile
noastre ºi chiar ºi pe vrãjmaºii noºtri. Sã binecuvîntezi conducãtorii
þãrii noastre, Doamne, Te rugãm, cu o înþelepciune înaltã ºi sfîntã de
la Tine, de care atîrnã buna orînduire ºi pacea vieþii noastre în þara
noastrã, Doamne. Te rugãm din toatã inima sã ne dai un duh înfocat
º i a pr i ns , o Doa mne, cu care sã-Þi slujim în noaptea aceasta. Sã
depãrtezi de la noi duhul de rãutate, sã depãrtezi gîndurile deºarte, sã
depãrtezi slãbiciunile, Doamne, sã ne dai o îndoitã putere de a-Þi sluji
cu scumpãtate atît în noaptea aceasta, cît ºi în întreaga noapte a vieþii
noastre de pe pãmînt. Cãci pe pãmîntul acesta, Doamne, noi în noapte
cãlãtorim. Avem parte, însã, de lumina care ne conduce ºi care este
lumina Adevãrului Tãu. Pentru aceastã l uminã Te rugãm, Doamne,
vino ºi ne-o dãruieºte din plin. Aprinde candelele vieþii noastre cu
untdelemnul Tãu cel sfînt, puterea Duhului Sfînt ºi lumina Cuvîntului
Tãu, ca sã ardã neîncetat.
Ca, în drumul vieþii noastre cît ne mai rãmîne de trãit pe pãmînt,
sã mergem numai pe s fi nte l e ur me a l e Ta l e , Doa mne . Sã ducem
crucea pe care ne-o dai fiecãruia dintre noi , fi e mai grea, fie mai
uºoarã; în anul care vine s-o putem duce fãrã murmur, fãrã cîrtire, pe
sfintele Tale urme, Doamne. Sã putem rãbda, sã putem iubi, sã putem
umbla în lumina adevãrului Tã u. Un duh îndoit dãruieºte-ne acum,
Doamne, ca sã putem face voia Ta. Sã binecuvîntezi - din toatã inima
Te rugãm - tineretul Lucrãrii Tale. Ca mîine, va trebui sã ia steagul
biruinþei Oastei Tale ºi sã-l ducã mai departe, pînã la capãt, Doamne.
Sã binecuvîntezi Betania aceasta în care ai binevoit sã gãzduieºti în
noaptea ace a s ta , a dunî ndu- ne pe toþ i î n j ur ul Cuvî ntul ui Tã u.
Dragostea Ta ne-a strîns.
Pag. 712

Dragostea Ta sã ne facã plini de zel ºi plini de putere, sã-Þi cîntãm,

sã Te slãvim ºi sã cîntãm plîngînd pentru Tine. Cã c i vr ednic eºti,
Mî ntui tor ul e Iubi t , s ã p r i me º t i di n pi e ptur i l e noa s tr e toa tã
acompanierea dragostei care este în noi. ªi tot murmurul viorii din
viaþa noastrã sã-Þi cînte slavã neîncetat. Preamãritul ºi veºnicul nostru
Dumnezeu, Îþi mulþumim în chip deosebit cã ne-ai adus în mijlocul
fraþilor noºtri sã ne putem reve dea, s ã ne putem recunoaºte, sã ne
pute m r e cul e ge di n tr ecutul vieþii noastre, Doamne. Ajutã-ne ca
Cuvîntul Tãu Cel Sfînt care s-a vestit în noaptea aceasta aici sã fie
pentru inimile noastre o sabie cu 2 tãiºuri. Sã curãþeascã putregaiul
vechii vieþi din noi, o Doamne, ºi sã ne punã picioarele într-o nouã
viaþã, pe-un nou an veºnic, pe-un nou an sfînt. Cãci atunci este o viaþã
nouã, cînd noi vom fi noi, Doamne, nãscuþi pr i n Cuvî ntul Tãu. Îþi
mulþumim. Îþi mulþumim ºi Te slãvim, cãci vrednic eºti, Dumnezeul
Slavei, sã primeºti di n i ni mi l e noa s tr e , di n gurile noastre ºi din
întreaga noastrã fiinþã cinstea, slava ºi mãrirea! Mãrire Tatãlui ºi Fiului
ºi Sfîntului Duh, acum ºi-n Ziua Veºniciei. Amin.
 Pag. 713

Amintiri duioase ºi dragi des pr e pã r i nte l e Ios i f Tr i fa ºi Oastea

Domnului

Mãrturisiri ale fratelui Nicolae Bucur Sibiu - iunie 1972

În iarna anului 1924, în luna ianuarie, am venit la Sibiu. Sufletul

meu dorea a cunoaºte mai mult despre Domnul . Am c itit în gazeta
Lumina Satelor ºi acolo am gãsit un preot care cãuta sã aducã lumea
la o viaþã nouã. Iar eu fiind crescut în casa pãrinteascã cu fricã de
Dumnezeu, aveam dorul de-a sta de vorbã cu cineva, de-a cunoaºte cît
mai mulþi oameni cu frica lui Dumnezeu. ªi negãsind pe nimeni, am
aflat pe preotul Iosif Trifa, care era redactorul foii Lumina Satelor. ªi
aºa am îndrãznit sã merg la el, pentru a-l cunoaºte personal ºi a sta de
vor bã c u el. Era într-o duminicã dupã masã. Am bãtut în uºã ºi un
glas stins ºi plãcut mi-a rãspuns:
- Intrã! Am intrat, m-am scuzat ºi am zis:
- Pãrinte, mã iartã cã am îndrãznit sã vin la sfinþia ta, pentru cã
sufletul meu este înseta t dupã Cuvîntul lui Dumnezeu. Eu nu pot sã
iau parte, pãrinte, cu cei necredincioºi. Iar pãrintele Iosif mi-a zis:
- Bine ai fãcut, fiule, cã ai venit! ªi mã bucur, pentru cã nici eu
n-am pe nimeni ºi nici eu nu merg nicãieri. Mi-a plãcut tare mult ºi
m-am simþit atras de acest suflet scump cu care am putut sta de vorbã
despre Evanghelie. Dupã ce ne-am împrietenit, mã duceam regulat, în
fiecare duminicã dupã-masã, la pãrintele Iosif, care a fost pãrintele
meu duhovnicesc. Cuvintele pãrintelui îmi erau tare dragi ºi ceva m-a
legat de el. Am rãmas pr ietenul pãrintelui meu drag. Pe urmã l-am
cunoscut pe fratele Gherman ºi împreunã ne-am dus la pãrintele, fiind
ºi el tot un suflet dornic de mîntuire. ªi, în discuþiile noastre, pãrintele
Iosif ne-a spus cã mai sînt cîþiva fraþi prin þarã care au fãcut legãmînt,
prin gazeta Lumina Satelor, cã vor sã se lase de sudãlmi, de beþie ºi
tutun. Acesta a fost începutul miºcãrii Oastei Domnului în Sibiu, la
locuinþa pãrintelui Ios if Trifa de lîngã cazarma Avram Iancu de la
podul Cibinului. Dupã ce au mai venit cîþiva fr a þ i, ne-am mutat în
strada Avram Iancu, unde era tipografia, sus la etaj. Acolo mergeam
regulat, împreunã cu soþiile noastre ºi cu copiii noºtri. Nu mult dupã
aceea s-a fãcut o sfeºtanie de cãtre Prea Sfinþitul Policarp Moruºca,
unde s-au cîntat cîntãri duhovniceºti. Era în mijlocul nostru ºi fratele
Lascarov Moldovanu, care era scriitor. Dupã aceea a fost o agapã
frãþeascã, bucurîndu-ne cu pãrintele.
Fratele Lascarov a început miºcarea în Bucureºti ºi apoi a luat avînt
ºi în Capitalã. Prima noastrã ieºire a fost la Sadu Sibiu, împreunã cu
pã r i nte l e Ios i f ºi cu cîþiva fraþi. Acolo l-am cunoscut pe fr atel e
Cimpoca Nicolae, care era cantor la bisericã. Am fãcut o adunare cu
Oastea Domnului în comuna Sadu. Pe urmã mi º c a r e a a luat avînt.
Fiind prea micã redacþia din strada Avram Iancu, cu binecuvîntarea ºi
sprijinul mitropolitului Bãlan, a m pr i mi t c a s a lã de adunare aula
Teologiei. Acolo se þineau regulat adunã rile miercurea, vinerea ºi
duminica dupã masã. S-a luat o hotãrîre ca, în fiecare an, la Pogorîrea
Duhului Sfînt, sã se þinã un congres, pentru a ne cunoaºte toþi fraþii
din þarã. La acesta lua parte ºi mitropolitul Bãlan. Oastea Domnului
s-a nãscut în Bisericã ºi acolo a crescut ºi s-a dezvoltat.
Pag. 714

Lozinca Oastei Domnului a fost: Aflarea ºi vestirea lui Isus Cel

Rãstignit; iar salutul Oastei Domnului a fost: Slãvit sã fie Domnul! ªi
rãspunsul: În veci amin! Acestea au rãmas pînã astãzi. Într-o noapte
de Anul Nou, a m me r s pe s tr adã c î ntî nd, pînã î n Pi a þ a Mar e ,
î mpreunã cu fanfara din Sãsciori. Era ºi fratele Marini . Î mi a duc
aminte cu nostalgie ºi dor cã pãrintele Iosif Trifa m-a prins de braþ,
dînsul fiind slãbuþ ºi suferind, ºi am mers împreunã prin oraº cîntînd
Domnului. Acestea sînt amintiri duioase ºi dragi, pe care nu le voi uita
niciodatã. Multe sufl e te a m pe s cui t a tunci, în noaptea aceea. Am
hotãrît apoi împreunã cu pãrintele sã facem o noapte a Domnului. ªi
prima a fost în casa mea, unde a venit ºi pãrintele Nanu. Pãrintele
Iosif l-a întrebat pe pãrintele Nanu:
- Ce zici, pãrinte, de adunarea noastrã? ªi pãrintele Nanu a zis:
- Este adunarea primilor creºtini. Atunci a vorbit ºi fratele Marini
foarte frumos. Iar eu i-am zis pãrintelui Iosif:
- Vã întrec ucenicii, pãrinte! Iar pãrintele mi-a rãspuns:
- Sã dea Dumnezeu sã mã întreacã toþi, cum a zis Moise cãtre
Iosua. Dupã aceea, pãrintele, fiind tot mai bolnav, a plecat în Elveþia,
la Davos, pentru tratament. Au fost clipe grele. A fost o despãrþire
duioasã. L-am condus la garã ºi am plîns cu toþii, cîntîndu-i cîntarea
Pasãre mãiastrã a fratelui Tudusciuc. Apoi adunarea a fost condusã
de pã r i nte l e Se c a º Gheorghe ºi de pãrintele Neagu Mihail. Iar la
redacþie au fost pãrintele Maior ºi fratele Marini. De-acolo de pe patul
de suferinþã, pãrintele Iosif ne scria îndemnuri sã mergem înainte ºi sã
luptãm ca niºte ostaºi adevãraþi. Îmi amintesc de o zi plãcutã cînd a
venit ºi profesorul Nicolae Mladin, astãzi mitropolitul Ardealului, ºi a
predicat în Piaþa Mare ridicat pe un scaun.
A vorbit despre Domnul Isus. Îmi mai amintesc despre clipele
frumoase cî nd ve ne a l a noi pãr i nte l e Ios i f º i ne bucur a m mult
împreunã. Cu aceste ocazii discutam mult. Eu, fiindu-i mai apropiat
sufleteºte , e r a m c hemat de multe ori acasã la pãrintele, pe Aleea
Filozofilor, unde vorbeam mult cu pãrintele în legãturã cu bunul mers
la Oastei Domnului. Nu voi uita niciodatã adunarea din 12 septembrie
1937, din Aleea Filozofilor, l a ca r e a pa r ti c i pa t º i fa nfa r a di n
Iugoslavia. Pãr i nte l e e r a bol nav î n pa t. A vor bi t fr atel e Le on
Andronic, care a strigat: Vino, pãrinte, jos, sã te vedem! Atunci am
mers 2 fraþi sus în camerã ºi l-am adus pe braþe. Iar cînd l-au vãzut,
fraþii au plîns mult, cu hohot. Cu fraþii se purta ca un adevãrat pãrinte
duhovnicesc, iar ei îl iubeau tare mult. Pentru noi, pãrintele era cum
era Moise pentru poporul sãu. Îl iubeam foarte mult. Cînd predica,
plîngea toatã adunarea. Acestea sînt amintiri dragi ale mele despre
i ubi tul me u pã r i nte Ios i f. Ni col ae Ml a di n a fost mitropol i t a l
Ardealului între anii 1967 ºi 1981.
 Pag. 715

Ascultarea de fraþii smeriþi ºi responsabili

Vor bi r e a fr a tel ui P o p a P e tr u ( Ba ti z) l a nunta de l a Re º i þ a -

16-IX-1973

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Voi înºivã

ne veþi ajuta în rugãciunile voastre, pentru ca binefacerea fãcutã nouã
prin rugãciunile multora sã fie un prilej de mulþumire cãtre Dumnezeu
pentru noi. Fraþilor ºi surorilor! Aproape în toate Epistolele - pe care
aproape pe toate le-a scris din închisoare, Apostolul Pavel se ruga de
fraþi: Fraþilor, rugaþi-vã pentru mine ca sã mi se dea cuvînt sã vestesc
Cuvîntul Domnului aºa cum trebuie. Sfîntul Pavel simþea nevoia de
ajutorul fraþilor prin rugãciune. Aº a a trãit Biserica lui Dumnezeu
întotdeauna. Iar Apostolul Pavel le aminteºte corintenilor: Binefacerea
fã c utã de voi nouã va fac e pe a l þ i i c a s ã aducã mul þ umi r i l ui
Dumnezeu pentru voi. Puterea unei adunãri, fraþilor, e rugãciunea. O
adunare în care fraþii nu se roagã pentru fraþii lucrãtori ºi o adunare
în care fraþii lucrãtori nu se roagã e fãrã putere. Iertaþi-mã, vreau sã
spun un lucru care va lãmuri problema aceasta. În viaþa albinelor e o
rînduialã: matca depune ouãle în celule, pentru înmulþirea populaþiei.
Dacã se întîmplã sã disparã matca, se gãseºte o albinã care depune
ouã, în locul mãtcii, în celule. Dar din ouãle de albinã ies trîntori. ªi
din ouãle de matcã ies albinele lucrãtoare. Aºa se întîmplã ºi în viaþa
noastrã. Am amintit ºi asearã în puþine cuvinte: Duhul lui Dumnezeu,
spune Cuvîntul Evangheliei, ne va descoperi tot ce îi dã Domnul Isus.
O adunare trebuie sã fie cîrmuitã de Duhul. Fraþii care vorbesc trebuie
sã vorbeascã din partea Duhului. Dacã vorbesc de la ei, ce se naºte?
Tulburãri, certuri, necazuri. Dar cînd vorbeºte Duhul lui Dumnezeu,
uitaþi cu cîtã dragoste citesc toþi credincioºii de pe pãmînt Biblia ºi nu
bagã vinã nimeni apostolului Pavel cã a scris greºit. De ce? Pentru cã
n-a scris el. Duhul Sfînt l-a inspirat ºi a scris cuvinte din partea lui
Dumnezeu, care nu vor trece cît va trãi pãmîntul acesta. De aceea vã
rugãm stãruitor. Ne despãrþim acum, ne ducem la ale noastre.
Aveþi poate fiecare o adunare, mai micã sau mai mare, în satele
frãþiilor voastre. Rugaþi-vã pentru ea. Purtaþi-o în braþele de rugãciune,
ca fraþii sã poatã vorbi. Sã nu vã miraþi cã nu pot vorbi. Poate nu sînt
ajutaþi în rugãciune. ªi vã amintesc încã un lucru aici: sînteþi fraþi
tineri, care munciþi în fabricã ºi sînteþi lucrãtori. ªi lucraþi în adunare.
Lucrînd în fabricã, acolo sînt norme mari ºi grele, acolo sînt greutãþi
pe c a re le ºtiþi cu toþii. Vii acasã întristat c u duhul º i de s ea r ã e
adunare. Poate fratele acesta sã vorbeascã în adunare dacã nu-i ajutat
în rugãciune? Ei, tocmai Apostolul Pavel, care era chinuit ºi bãtut ºi
cu bice, ºi cu toiege, ºi zdrobit cu pietre, el, dupã durerile pe care le
avea î n corpul lui, avea nevoie de ajutorul fraþilor, ca sã se roage
pentru el. De aceea, vã leg de inimã lucrul acesta: dacã doriþi adunãri
bogate, sã fiþi oamenii rugãciunii. Dacã doriþi ca fraþii sã poatã vorbi,
sã fiþ i oa menii rugãciunii. Nu numai acasã, ci ºi cînd staþi aici pe
bancã - cum zice Cuvîntul: Rugaþi-vã întotdeauna. Deci ºi-aici trebuie
sã ne rugãm. S-a vor bi t î n s e ara aceasta - ºi pînã acum am auzit -
despre lucruri folositoare pentru noi.
Pag. 716

Eu m-am gîndit la un alt subiect, pe care vreau sã vi-l împãrtãºesc

ºi frãþiilor voastre, de la 1 Tesaloniceni, capitolul 5, versetul 12: Vã
rugãm, fraþilor, sã priviþi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vã
cîrmuiesc în Domnul ºi vã sfãtui es c . Sã - i pr eþ ui þ i foa rte mult în
dragoste, din pricina lucrãrii pe care o fac ei. Iar în Evrei, capitolul
13, citim urmãtoarele lucruri: Ascultaþi de mai marii voºtri ºi fiþi-le
supuºi, cãci ei privegheazã asupra sufletelor voastre ca unii care au sã
dea socotealã de ele; pentru ca sã poatã face lucrul acesta cu bucurie,
nu suspinînd, cãci aºa ceva nu v-ar fi de nici un folos. Iar mai înainte:
Aduceþi-vã aminte de mai marii voºtri care v-au vestit Cuvîntul lui
Dumnezeu. Uitaþi-vã cu bãgare de seamã la sfîrºitul felului l or de
vieþuire ºi urmaþi-le credinþa. Fraþilor iubiþi, numai de la Domnul Isus
încoace aº vrea sã vã amintesc: ºi Domnul Is us a ales, dintre toþi
apostolii pe care i-a avut, pe Petru, Iacov ºi Ioan, care erau priviþi ca
stîlpi ai Bisericii. Fraþii, cu orice neînþelegeri între ei neînþelegeri
mai grele ºi cu orice deosebiri de vederi, alergau la cei ce erau priviþi
stîlpii Bisericii ºi se consultau cu ei, cerînd sfat ºi lãmurire. Vedem cã
chiar Apostolul Pavel, dupã ce ne spune cã Evanghelia propovãduitã
de el nu-i de obîrºie omeneascã, pentru cã n-a primit-o de la om, cînd
s -a ivit neînþelegerea în familia lui Dumnezeu, pe care a ridica t- o
Dumnezeu dintre toate neamurile cãci se ridicaserã fariseii ºi cãrturarii
ºi-au spus: Dacã voi nu vã tãiaþi împrejur, cum ºi Hristos S-a tãiat
împrejur, Hristos nu vã foloseºte la nimic, Pavel a avut discuþii grele
cu aceºti oameni, dar n-a putut ajunge la nici un rezultat. ªi a fost silit
Pavel sã se ducã la Ierusalim citiþi în Galateni, capitolul 2, ca sã stea
de vorbã cu cei ce erau priviþi stîlpii Bisericii. ªi zice: Mi-e teamã ca
sã nu alerg sau sã fi alergat în zada r. ªi a pus pr obl e ma înaintea
stîlpilor Bisericii, care au studiat problema aceasta ºi au dat lãmurirea
chiar prin Apostolul Petru, care a fost cel dintîi care a lucrat la inima
l ui Corneliu. Cînd lui i s-a arãtat o fa þ ã de ma s ã c u tot fe l ul de
dobitoace ºi i s-a spus: Taie ºi mãnîncã!, el nu înþelegea ce vrea sã
însemne dobitoacele acestea. ªi, pe cînd studia problema aceasta,
trimiºii lui Corneliu erau la poartã ºi întrebau de Sfîntul Petru. ªi, cînd
el se frãmînta cu problema: Ce-o sã însemne animalele acestea, sã le
tai, sã le mãnînc?, atunci - spune Cuvîntul Domnului, Duhul Sfînt îi
spune: Sã te duci cu ei, cã Eu i-am trimis.
ªi atunci s-a luminat mintea Sfîntului Petru ºi ºi-a dat seama cã,
pentru cã Israelul nu L-a primit pe Dumnezeu cum a citit un frate, cã:
El a veni t la ai Sãi, dar ai Sãi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce
L-au primit le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu, va trebui
sã se întoarcã cãtre neamuri. Iar pe ei, Dumnezeu i-a risipit pe toatã
planeta aceasta. Poate nu e colþiºor de pãmînt pe planetã unde sã nu
fie cineva din poporul evreu. Îi va aduna Dumnezeu cînd se va împlini
numãrul neamurilor ºi ei se vor întoarce ºi vor intra în binecuvîntarea
lui Dumneze u. Ac um, din cuvintele acestea, fraþilor, înþelegem cã
orice societate omeneascã are un comitet; are un numãr de oameni
care conduc, nu? În toate cultele credincioase e tot la fel.
 Pag. 717

Lucrarea aceasta în care Dumnezeu ne-a trezit pe noi, pe lîngã

faptul cã sîntem noi ataºaþi Bisericii noastre ºi conducãtorii noºtri
spirituali ar fi preoþii ºi ierarhia noastrã, totuºi, în adunãrile noastre,
pentru cã dînºii nu prea i a u pa r te, tr e bui e sã fie unii fraþi pentru
rezolvarea unor probleme. Apostolul Pavel spune: Cînd se naºte vreo
neînþelegere între voi ºi nu vã puteþi înþelege, vã duceþi la judecãtorii
cei necredincioºi, ca sã vã judece pe voi? Nu este nici un frate în stare
sã judece între frate ºi frate? Vã duceþi la cei pe care Biserica nu-i
bagã în seamã . De ci iatã cã ºi pe timpul acela, fiecare comunitate
creºtinã, adunare creºtinã, trebuia sã aibã fraþi de rãspundere. Cine
sînt aceºtia? Lucrãtorii! Aþi auzit: ei rãspund în faþa lui Dumnezeu
pentru sufletele voastre. Fraþilor lucrãtori! Sã bãgaþi de seamã cum a
s pus un fr a te care a vorbit asearã despre mîndrie: vai de c e l ce
vorbeºte din mîndrie! Vai de cel ce vorbeºte ca sã-l audã oamenii, sã-l
laude! Vai de acela! Nu ne dãm noi seama ce spune Cuvîntul. Fraþii
lucrãtori, care mãrturisesc Cuvîntul lui Dumnezeu, au rãspundere în
faþa lui Dumnezeu pentru toate sufletele. Fraþilor din satele de pe unde
vã gãsiþi: poate aveþi o adunare mai mare sau mai micã. ªtii cã frãþia
ta rãspunzi în faþa lui Dumnezeu pentru sufletele cãrora le vorbeºti
Cuvîntul lui Dumnezeu? Din cuvintele tale te scoþi fãrã vinã ºi din
cuvintele tale te învinuieºti.
Deci ce e de fãcut? E de fãcut sã ne încadrãm în Cuvîntul lui
Dumnezeu: Umblaþi cîrmuiþi de Duhul . Prea puþin s-a vorbit ºi se
vorbeºte despre Duhul. El este cîrmuitorul vieþii noastre; cîrmuitorul
Bisericii lui Dumnezeu; cîrmuitorul poporului lui Dumnezeu. ªi toate
a dunã r i l e sînt inspirate de acest Duh Sfî nt, pe ntr u c r e º te r e a º i
desãvîrºirea sfinþilor. Într-un loc spune Apostolul Pavel: Dumnezeu a
rînduit în Bisericã: întîi apostolii, evangheliºtii, pãstorii ºi învãþãtorii,
pentru desãvîrºirea sfinþilor. Iatã de ce venim noi la adunare: pentru
desãvîrºire. ªi un frate sau unul pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu un
dar, el trebuie sã lucreze la desãvîrºirea sufletelor. Te simþi în stare
fãrã Duhul Sfînt? Te simþi în stare sã desãvîrºeºti sufletele? Dar auziþi:
s ã de s ã vî r º e a s cã s finþii. Dar cînd am fost noi sfinþi? Va s ã zi c ã
Dumnezeu aduce în adunare sfinþi? Da! Sfînt înseamnã pus deoparte.
ªi Biblia e plinã de dovezi cã, pe oamenii credincioºi, Dumnezeu i-a
ales dinainte de întemeierea lumii. ªi le-a dat o misiune, ca, în anul,
în ziua cînd Dumnezeu îi va chema în lucrare - ca rãspunzãtori sau ca
un frate oarecare, el va trebui sã-ºi îndeplineascã cu sfinþenie misiunea
pe care o are. Deci, fraþilor! În mîna frãþiilor voastre e, de voi depinde
adunarea pe care o aveþi.
De multe ori, printr-o lege a naturii, copiii seamãnã ori cu tata, ori
cu mama. Sã ºtiþi cã adunarea seamãnã cu fraþii lucrãtori. Dacã fraþii
lucrãtori lucreazã bine, ºi fraþii sînt bine crescuþi. Dacã fraþii lucrãtori
lucreazã de ochii oamenilor, Biblia opreºte aceasta, spunînd: Sînt unii
care-L predicã pe Hristos din duh de ceartã; alþii, din slavã deºartã;
unii, din dragoste. Deci 3 feluri de semãnãtori sînt, de lucrãtori. Din
care facem parte noi oare? Sã se împlineascã oare cuvîntul pe care l-a
spus fratele mai înainte pe mine m-a durut la inimã cînd a spus, cã
asearã au predicat unii fraþi ca sã se-arate cã ºtiu ceva? Eu nu cred
lucrul acesta.
Pag. 718

Eu am deplinã încredinþare cã fraþii sînt conºtienþi - mai ales fraþii

lucrãtori, care se ocupã cu Cuvîntul lui Dumnezeu - cã lucreazã pentru
desãvîrºirea sfinþilor. Puterea aceasta o dã Dumnezeu; ºi Dumnezeu
ªi-a ales vasele pe care le alimenteazã cu Duhul Sfînt. Eu asemãn cum
am asemãnat de multe ori: lucrarea Duhului Sfînt este ca ºi curentul
care lumineazã cortul acesta. Curentul nu se produce aici. Curentul se
produce undeva, dar e un cablu care conduce curentul aici, care ne
rã s pî nde º te lumina. Aºa sîntem noi. Dumnezeu lucreazã mîntuirea
noastrã. Fraþii lucrãtori sînt cablul. Ce s-ar întîmpla dacã, de la cablu,
o ºuviþã e ruptã? Mai poate ajunge curentul aici? Nu mai poate, nu?
Tot la fel e ºi-n viaþa adunãrilor: dacã fraþii nu trãiesc cãlãuziþi de
Duhul lui Dumnezeu, trãiesc în pãcate, sã ºtiþi: adunarea aceasta nu
poate progresa. Acolo sînt certuri, sînt neînþelegeri, sînt dezbinãri, sînt
frãmîntãri, pentru cã lucreazã cum am spus: albina depune ouãle, din
care nu pot sã iese albine lucrãtoare, fraþi lucrãtori buni, care trebuie
s ã fi e î n c onta c t cu Duhul lui Dumnezeu, care sã comunice ºi s ã
de s c ope r e t o t c e t r e b ui e une i a d unã r i pe ntr u c r e º te r e a e i
duhovniceascã. Pãrintele Iosif a arãtat încã de la început ºi a lucrat în
colaborare. În colaborare avea, în primul rînd - dintre fraþii tineri - pe
fratele Ioan Marini, pe fratele Traian Dorz, apoi. Nicolae Vonica.
Apoi era ajutat de Grigore Opriºan avocat, de preotul Paschia ºi
aºa mai departe. Era ajutat. ªi pãrintele a s i mþ i t nevoie de lucrul
acesta. ªi-n Lucrarea noastrã se simte nevoie de o colaborare, pentru
cã sînt probleme grele, fraþilor. Aici nu-i a judeca un proces. Aici e
vorba de a rãspunde de mîntuirea unui suflet. Sã vã fereascã Domnul
sã vorbiþi din mîndrie. Mai bine, frate, taci din gurã. Mai bine ia-þi un
cãrbune sau foc în gurã, decît sã fii stãpînit de duhul acesta, ca sã te
arãþi oamenilor cã vorbeºti. Sau din duh de ceartã Nu existã , cînd
Duhul lui Dumnezeu vorbeºte într-o adunare, sã se-ntîmple ceartã sau
un frate sã-l jigneascã pe altul. Atunci nu ma i vor beºte Duhul lui
Dumnezeu. Atunci vorbeºte firea noastrã pãmînteascã, pentru ca sã se
arate cine este el; ºi nu este cîrmuit de Duhul Sfînt, ca sã poatã creºte
sufletele pentru Dumnezeu ºi pentru Lucrarea Sa. Noi i-am rugat ºi-i
rugãm pe fraþii tineri: pînã mai aveþi fraþi bãtrîni, luaþi legãtura cu ei.
Cã se poate întîmpla foarte uºor sã nu-i mai aveþi . Cum s e s pune
despre un împãrat cã a dat poruncã:
- Toþi bãtrînii sã fie uciºi. Nu ne mai trebuie bãtrîni. Avem
generaþia tînãrã, lucrãm cu ea. Bãtrînii sã moarã. ªi au început tinerii
sã-i omoare pe bãtrîni. Dar un copil mai cu suflet ºi-a zis: Eu nu-l
ucid pe tata. Eu îl ascund, dar s ã nu ºtie nimeni. ªi l-a þinut multã
vr e me a s c uns º i - i dã de a mîncare, dar n-a ºtiut nimeni. ªi atunc i
împãratul, ca sã încerce tineretul acesta, le zice:
- Eu vreau sã-mi faceþi o funie de nisip. Cu lungimea cutare ºi
grosimea cutare. Sã mi-o faceþi! Cine sã poatã face funie de nisip? Cã
ni s i pul s e r i s i pe º te numa i dec î t. Toa tã l ume a era frãmîntatã º i
îngînduratã. Copilul acesta bun la inimã se duce la tatãl lui sã-i ducã
alimentele ºi tatãl îl vede supãrat:
- Ce-i cu tine, mãi copile? Te vãd supãrat.
- Apoi, tatã, cum sã nu fiu supãrat, cã împãratul a dat poruncã sã
facem o funie de nisip. ªi-am încercat, dar nu putem face.
 Pag. 719

- Mãi copile, voi nu pricepeþi lucrul ãsta? Cereþi împãratului sã vã

dea o mostrã, un capãt de funie, dupã care sã faceþi ºi voi funia asta
de nisip. ªi cînd s-a dus bãiatul acasã, a cerut, împreunã cu ceilalþi,
împãratului:
- Daþi-ne un model, un capãt de funie, dupã care sã facem funia.
ªi-atunci a zis împãratul:
- Tot mai este un bãtrîn în þara asta. Deci a cunoscut cã mai era.
Fraþilor tineri! Pentru voi vin greutãþi mai mari, sã ºtiþi! ªi noi am avut
greutãþi, dar peste frãþiile voastre vin greutãþi mai mari. ªi rãspunderea
creºte. Lucrarea a crescut. M-am minunat asearã de atîta tineret cît a
fost în aduna r e . ªi m- a m î ntr e bat: de ce Dumnezeu îi cheamã pe
tinerii aceºtia? Ei, de ce-i cheamã: fetele acestea tinere vor fi mamele
de mîine; tinerii aceºtia vor fi lucrãtorii de mîine. Cînd noi vom cãdea
de la postul de rãspundere pe care-l avem, vin alþii ºi iau steagul acesta
ciuruit de gloanþe ºi-l duc mai departe. Dumnezeu vã cheamã ºi pe
frãþiile voastre aºa cum îi cheamã pe atîþia tineri, ca sã-i pregãteascã
pentru ziua de mîine. De aceea amintim noi la toate nunþile ºi am vrea
totdeauna sã spunem cã în viaþa credincioºilor nu existã divorþuri.
Deschideþi-vã bine ochii cînd vã cãsãtoriþi. Cereþi-I lui Dumnezeu sã
vã cãlãuzeascã ºi sã vã lumineze mintea, ca sã puteþi sã v-alegeþi un
tovar㺠de viaþã. Viaþa are multe greutãþi. Viaþa are atîtea greutãþi pe
care voi, tineri dragi, nu le pricepe þi acuma. Dacã viaþa are atîtea
greutãþi pentru lucrurile pãmînteºti, cîtã greutate este pentru Lucrare,
pentru mîntuirea sufletelor? Cãci spune Cuvîntul lui Dumnezeu cã un
suflet, în faþa Domnului, e mai de preþ decît toatã lumea.
Vedeþi ce comori aveþi frãþiile voastre în adunare? ªi cu cîtã
dragoste prive º te Dumne ze u l a comor i l e a c estea pe care þi le-a
încredinþat þie, frate, ca sã lucrezi la desãvîrºirea lor! Nu se poate sã
lucrãm, dacã n-avem cîrmuirea Duhului Sfînt. De ce-au pierit atîtea
adunãri? Pentru cã n-au fost cîrmuite de Duhul Sfînt. De ce au cãzut
atîþia fraþi? Pentru cã nu s-a rugat nimeni pentru ei, în rugãciunile lor,
sã-i ajute. Vã leg de suflet lucrul acesta: Ascultaþi de mai marii voºtri
care vã vestesc Cuvîntul lui Dumnezeu. Pãmîntul þãrii noastre e plin
de morminte sfinte, pãmînt pe care înaintaºii noºtri au trãit cînd eram
ºi noi copii ca voi ºi eram în Lucrare. A fost pãrintele Iosif, a fost
pãrintele Ouatu, a fost fratele Marini au fost atîþia fraþi, cã e presãratã
þara noa s tr ã cu mormintele lor sfinte. În primele veacuri, Tainele
sfinte, Împãrtãºania, se fãcea pe mormintele sfinþilor. Acolo gãseau loc
creºtinii sã se-adune, acolo unde a tr ã i t unul care-a avut pe inimã
Cuvîntul lui Dumnezeu: acestea erau mormintele sfinte. ªi pentru noi,
mormintele înaintaºilor noºtri - pe care i-am cunoscut ºi despre care
ºtim cã s-au jertfit pentru Lucrare - sînt sfinte.
Sãrutãm þãrîna aceea, cã, pentru noi, e sfîntã. Ea acoperã un corp
care a purtat o comoarã a lui Dumnezeu în el. ªi rupem totdeauna cîte
o fl oa r e º i - o ducem la casele noastre, ºi-o arãtãm ºi alor noº tr i ,
spunîndu-le: E de pe mormîntul pãrintelui Iosif; E de pe mormîntul
fratelui Marini! E de pe mormîntul unuia sau al altuia! Pentru noi, sînt
morminte sfinte. Ne-am uitat cu bãgare de seamã la sfîrºitul felului lor
de vieþuire. ªi-a fost o mare binecuvîntare trãirea lor pe pãmînt; dar
a fos t o bi ne c uvî nta r e º i moa r tea l or, cã ºi-au sfîrºit cu ci ns te
alergarea, cum spune Sfîntul Pavel:
Pag. 720

M-am luptat lupta cea bunã, mi-am sfîrºit alergarea, am pãzit

credinþa. Haideþi, fraþilor dragi, sã lãsãm ºi noi aceste dîre de luminã
în urma noa s tr ã ! Ca mîine, nu vom mai face umbrã pãmîntului. Ca
mîine, nu ne vom mai întîlni. Ca mî i ne, ne va aºtepta Judecata lui
Dumnezeu ºi vom da seama de tot ce am fãcut. Sã lucrãm ca pentru
Dumnezeu, nu ca pentru oameni. Sã vorbim ca pentru Dumnezeu. Nu
ºtiþi la ce cinste ne-a ridicat Dumnezeu pe fraþii lucrãtori? Voi sînteþi
l uc r ã tor i î mpr eunã cu Dumnezeu! Cî nd l uc r e a zã Dumne zeu l a
mîntuirea sufletelor, te alege pe tine, frate, sã lucrezi la mîntui r e a
sufletelor. La a celor care, ca mîine, vor moºteni Împãrãþia veºnicã a
lui Dumnezeu. ªi, dacã mîntuirea sufletelor e-aºa de scumpã, te crezi
pe tine, fratele meu, în stare sã poþi lucra la desãvîrºirea sufletelor?
Vedeþi cã-i greu sã conduci o familie; poate o soþie sau 2 copii. Dar
s ã r ã s punzi înaintea lui Dumnezeu de un numã r a º a de ma r e de
suflete? ªi fr a þ i i c a r e a u lucrat aici, fiecare, vor rãspunde de tot
cuvîntul pe care l-au vorbit în seara aceasta. Cã l-a spus cu un gînd
sau cu altul, cã a fost un cuvînt care a venit de la Duhul Sfînt sau care
a fost de la el, fiecare va rãspunde de ceea ce a lucrat. Dar e pãcat sã
s e a me s te c e fi r e a pã mî nte ascã s a u e ul nos tr u î n Luc r a r e a l ui
Dumnezeu, unde înaintaºii noºtri, pãrintele Iosif, cu 7 operaþii în trup,
stãtea ºi scria nopþi de-a rîndul, ca sã ne trimitã hranã de care noi ne
bucurãm ºi astãzi. Stãtea cu genunchii adunaþi la piept, þinînd foaia de
hîrtie; ºi dimineaþa - sînt martori ºi fratele Opriº, care a fost alãturi de
el atîta timp - era stropitã de sînge de la tuse. Cu 7 operaþii în corp.
ªi l-au întrebat fraþii:
- Pãrinte, dar de ce te chinui aºa?
- Trebuie sã trimit hranã fraþilor. Trebuie sã le dau hranã. ªi s-a
gîndit la noi toþi. Dar ce înfloritoare a fost Lucrarea pe timpul acela!
Nu se ºtia de urã. Nu se ºtia de gelozie. Nu se ºtia cã unu-i mai mare
decît celãlalt. De fapt, aºa-i Lucrarea lui Dumnezeu. Sã ne iese din
mi nte cã unul e mai mar e decît altul! Sau cã fraþii lucrãtori s î nt
conducãtori ai unei adunãri. Nu, fraþilor! Î n Luc r a r e a Domnul ui,
Domnul ne-a spus: Cine vrea sã fie mai mare, sã fie slugã tuturor. Sã
te-mbraci cu smerenia. Sã ne-mbrãcãm cu smerenia! Dacã vrei sã-þi
iei o rãspundere aºa de mare, ia-þi-o! Dar sã ºtii cã vei primi rãsplata
dupã l ucrul pe care l-a i s ã vî r º i t î n Luc r a r e a º i - n Bi s er i c a l ui
Dumnezeu. Sã vã ridicaþi tremurînd aci ºi sã vã rugaþi, fraþilor! Sã vã
rugaþi mereu lui Dumnezeu. Am vãzut undeva cã unii fraþi, cînd îi pui
sã vorbeascã el începe sã fluiere ºi cu atîta uºurãtate ia Biblia în mînã.
Fraþilor, s-o luaþi plîngînd! ªi sã vã rugaþi lui Dumnezeu, cã asta-i
comoara lui Dumnezeu pe care a cîºtigat-o prin moartea Fiului Sãu.
ªi nu un suflet, ci miile ºi sutele de mii de oameni care sînt în þara
noastrã, ei tr e bui e s ã rãmînã cîrmuiþi de Duhul Sfînt. Ca sã nu ne
trezi m c ã Ba natul c r e de î ntr - un fel, Moldova crede într-altul ºi
Ardealul crede într-altul. Nu, fraþilor! Dacã v-am vorbit româneºte,
toþi mã-nþelegeþi. Ce Duhul Sfînt descoperã în Banat, descoperã ºi în
Moldova, descoperã ºi în Ardeal, descoperã pe toatã planeta Pãmînt.
Dar oamenii stãpîniþi de firea pãmînteascã, aceºtia cautã prozeliþi
pentru ei, cautã sã arate alte cãi: La noi e bine! Haideþi la noi! La noi
e mîntuirea. Fiecare te trage de mînecã.
 Pag. 721

ªi Domnul a spus lucrul acesta: Va veni vremea cînd vor veni

hristoºi mincinoºi ºi vor zice: Hristos e în odãiþe ascunse. Sã nu-i
credeþi! Hristos e în cutare loc. Sã nu vã duceþi. Hristos e aici! Hristos
e aici, în Biserica noastrã în c a r e ne - a m nã s c ut. As ta-i Casa lui
Dumnezeu. A dovedit-o Mîntuitorul: Oare nu ºtiaþi cã trebuie sã fiu
în casa Tatãlui Meu? Iar Apostolul Pavel, la Timotei, spune: Dacã voi
zãbovi, sã ºtii cum sã te porþi în Casa lui Dumnezeu, care-i Biserica,
stîlpul adevãrului. Asta-i Biserica. Îmi iau îndrãzneala sã spun cã, dacã
preoþii noºtri n-o mai re c unos c aº a , noi o r e c unoaºtem. Dacã ei
nu-nþeleg cã acolo-i Casa lui Dumnezeu, stîlpul ºi temelia adevãrului,
a c este învãþãturi, cu care noi trebuia mereu sã ne alimentã m, s ta u
prãfuite în cîte-o bibliotecã - cum am gãsit în atîtea biserici. Deci
rostul nostru, fraþilor, n-a fost ca sã înmulþim numãrul sectelor. Rostul
nos tr u a fos t a i c i, în Biserica noastrã, sã reîncreºtinãm Biser i ca
noa s tr ã; c ã s-a prea pãgînizat. A i ntr a t bã utur ã l a Bote zur i , l a
înmormîntãri peste tot. La parastase, biserica miroase ca în cîrciumi,
de bãuturã. Nu e permis, fraþilor! ªi, împotriva acestor obiceiuri, noi
trebuie sã luptãm. Nouã ne trebuie o Bisericã vie! Nouã ne trebuie o
Bisericã cîrmuitã de Duhul Sfînt. Nu ne luãm la ceartã cu nimeni. Dar
dãm dovadã, prin practica vieþii noastre, cã trebuie sã trãim aºa ca sã
putem avea în þara noastrã aceastã Bisericã vie ºi lucrãtoare. De ce noi
nu putem pleca în alte pãrþi? - cã am fost chinuiþi ºi noi destul! Am
fost chinuiþi ºi de mai marii noºtri, de preoþii noºtri. Dar nu plecãm
din Biserica aceasta! Pentru cã aici ne-a chemat Dumnezeu; ºi aici
vrem sã lucrãm ºi noi, pentru desãvîrºirea sfinþilor, în Biserica noastrã.
Sã putem dovedi ºi noi, prin fraþii noºtri pe care cãutãm sã-i creºtem
pentru Hristos, cã Biserica poate sã nascã sfinþi pentru Împãrãþia lui
Dumnezeu. Spunea un baptist pãrintelui Iosif:
- Pãrinte Iosif, Biserica nu mai poate naºte. E o mamã stearpã.
- Biserica-i mamã stearpã? Veþi vedea voi cã nu-i o mamã stearpã!
ªi a pus Bi bl i a î n mî na popor ului, l-a alimentat din Cuvîntul lui
Dumneze u º i Bi s e r i c a a devenit o mamã rodnicã, încît pe timpul
pã r intelui Iosif se ridicase Lucrarea Oastei la 700-800 de mi i de
suflete. Au nãpãdit sectarii peste noi, peste fraþii noºtri, pe care nu
i-am pregãtit sã se lupte cu citate biblice împotriva altor credinþe, ci
am cã uta t s ã l e - a r ãtãm dr a gos te a l ui Dumne ze u, mî ntuirea lui
Dumne ze u. Ei i-au pregãtit pentru rãzboi. ªi au rãpit din mijlocul
nostru atîtea suflete! Le-au rãpit - vor rãspunde! Eu asemãn aceasta
c u o ma mã : mama creºte 2 sau 3 copii, sau 4, 5. Vine ºi-i rãpeºte
cineva. El va rãspunde! Asta-i o mamã vitregã, care a luat copiii.
Niciodatã copilul nu se va lipi de-o mamã vitregã cum s-a lipit de
mama lui care l-a nãscut. Martori sînt, prin atîtea mãrturisiri, cei care
au plecat dintre noi. Au spus: Dacã Lucrarea Oastei a avut ceva, a
avut dragostea, pe care n-am întîlnit-o de cînd am plecat de-aici din
Lucrare. Ei, asta-i principal: sã fie dragoste; iubire între fraþi. Nu vã
vorbiþi de rãu unii pe alþii! Iubiþi-vã din toatã inima, cum Hristos ne-a
iubit pe noi . As ta - i puter ea unei a dunã ri: dragostea! Cãci aratã
Cuvîntul: De-aº vorbi în limbi omeneºti ºi îngereºti, de-aº cunoaºte
toate tainele ºi toatã ºtiinþa, credinþã sã mut munþii, sã-mi dau trupul
sã se ardã, averea la sãraci, dacã n-am dragoste, nu sînt nimica.
Pag. 722

Arma puternicã cu care noi cãutãm sã chemãm sufletele din lume

sã vinã la Dumnezeu este dragostea lui Dumnezeu: cã Dumnezeu te
iubeºte, cã Dumnezeu vrea sã te mîntuiascã, vrea sã facã din tine un
copil al lui Dumnezeu. Iertaþi-mã cã a m fos t ca m l ung. Voiam sã
folosesc prilejul acesta asearã, cînd au fost atîþia fraþi, dar nu mai era
timp. Cãci ºtie Dumnezeu cînd ne vom mai vedea iarãºi. ªi veþi merge
la casele frãþiilor voastre ºi la adunãrile frãþiilor voastre ºi de multe ori
vã întrebaþi cã dispar fraþii, nu prea vin la adunare. Pãi cum sã vinã,
frate? Cãci pãrintele Iosif arãta documentat un lucru: în Veneþia este
o bisericã, în centrul oraºului. ªi în fiecare zi, un om vine cu un sac
de seminþe pe care le aruncã în piaþa din faþa bisericii. La ora 12 se
trage clopotul. ªi toþi porumbeii din oraº vin, cînd aud clopotul, cãci
ºtiu cã soseºte sacul de seminþe. Dar dacã ar trage clopotul, dar nu
s-ar mai duce cel care aruncã seminþele, ar mai merge porumbeii? N-ar
mai merge. Tot aºa se întîmplã ºi-n adunãrile noastre. ªi-n bisericile
noastre. Tragem clopotul - bisericile sînt goale. De c e ? Nu s e dã
hranã! Nu s e dã hranã! ªi mulþi sînt geloºi pe noi, cã Dumnezeu a
ridicat din popor oameni plini de Duhul Sfînt, care vorbesc cu atîta
mãiestrie, cã parcã au fãcut Teologie. Asta-i datoritã Duhului Sfînt. ªi
de multe ori sînt geloºi pe noi. Deci, fraþilor, cãutaþi ºi alipiþi-vã de
preoþi. Alipiþi-vã de Bisericã, unde se poate. Alipiþi-vã! ªi daþi dovadã
cã adunãrile noastre sînt mai numeroase decît oamenii care se strîng
la bisericã. Pentru cã se dã hranã! Domnul sã ne binecuvînteze! ªi sã
ne dea putere, ducîndu-ne la casele noastre, sã fim mai harnici, mai
hotãrîþi pentru o lucrare, mai hotãrîþi de-a a vea legãturã cu Duhul
Sfînt. Sã fim oamenii rugãciunii ºi sã sprijinim Lucrarea din întreaga
þarã ºi pe fraþii lucrãtori care au rãspundere mare pentru Lucrarea lui
Dumnezeu, cãci trebuie, la sfaturi, sã ia hotãrîri luminate de Duhul
Sfînt, cum ºi Apostolul Pavel spunea: Ne-am adunat noi împreunã cu
Duhul Sfînt, ºi au luat diferite hotãrîri. Duhul Sfînt sã fie cãlãuzitorul
acestei Lucrãri pe mai departe, iar noi sã lucrãm cu dragoste în tot
ceea ce facem. Amin.
 Pag. 723

Sã nu vi se îngreuieze inimile

Vorbirea fratelui Ioan Opriº la nunta de la Reºiþa - 16-IX-1973

Fraþilor iubiþi, surori scumpe ºi dragilor miri! Slãvit sã fie Domnul!

Iatã cum ne uneºte Dumnezeu! Iatã ce face Dumnezeu, în marea Lui
dragoste ºi-n nespusa Lui îndurare faþã de fiinþa aceasta. Aceasta care,
de mul te or i se pierde-n Univers. Dar în faþa lui Dumnezeu are o
valoare pe care noi nu ne-o putem nici mãcar închipui. Cei ce v-au
vorbit mai înainte, pînã acum 4, poate aþi vrea sã ºtiþi cine au fost. Nu
vi-i spun cu numele; dar, ce pot, vã spun: v-a vorbit un pr e ot; v-a
vorbit o doctoriþã a spus o poezie; v-a vorbit apoi un frate veteran
bãtrîn în Lucrare ºi bãtrîn de a ni ; º i - a poi v-a vorbit un frate care
strînge copilaºii în jurul sãu ºi tineretul ca pe ni º te fl ori de mare
valoare. Mereu, mereu îi place sã vadã acest buchet ºi sã le vorbeascã
despre Dumnezeu, ºi sã le cînte. Cine va mai vorbi de-aici încolo nu
ºtiu - Domnul ºtie! ªi-acum vom încerca, cu voia lui Dumnezeu, sã
spunem ceva din Sfîntul Sãu Cuvînt.
Citim în Evanghelia Sfîntului Luca, cel care era ºi el doctor ºi
evanghelist, ºi apostol. Cel care l-a însoþit pe Cleopa spre Emaus. ªi
zice aºa la capitolul 21 cu versetul 34: Luaþi seama la voi înºivã, ca nu
cumva sã vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare ºi bãuturã
ºi cu îngrijorãrile vieþii acesteia ºi astfel ziua aceea sã vinã peste voi
fãrã veste, ca un laþ. Cãci aºa va veni peste toþi cei ce locuiesc pe
toatã faþa pãmîntului. Vegheaþi, dar, în tot timpul ºi rugaþi-vã, ca sã
aveþi putere sã scãpaþi de toate acestea care se vor întîmpla ºi sã staþi
în picioare înaintea Fiului Omului. Ziua, Isus î nvã þ a pe nor od î n
te mpl u, iar noaptea ieºea ºi rãmînea î n muntel e c a r e s e c he a mã
Muntele Mãslinilor. ªi tot norodul venea dis de dimineaþã la El în
templu, ca sã-L asculte. Iubi þ i l or, primele cuvinte spun aºa: Luaþi
seama la voi înºivã. ªi, din nefericire, nu vorbim de cei din afarã, din
lume. Vorbim de fraþii noºtri ºi de surorile noastre. Cã unii, în loc sã
ia seama la ei înºiºi, iau seama la altul: ce face altul, cum se comportã
altul, cum vorbeºte altul. Aproape cã ar vrea sã ºtie ºi ce gîndeºte
semenul sãu; ca sã-l vorbeascã, eventual, de rãu.
Aici spune: Luaþi seama la voi înºivã; nu la vecinul tãu, nu la
semenul tãu, nu la aproapele tãu, nu la colegul tãu, nu la însoþitorul
tãu. Ci la tine însuþi ia seama. La tine! Luaþi seama la voi înºivã, ca nu
c umva s ã vi s e - ngreuieze inimil e c u- mbui ba r e de mî nc a r e . Sã
se-ngreuieze inimile. Inima se-ngreuiazã? Stomacul, da! Pardon de
expresie, burta, da, se-ncarcã cu mîncare ºi cu bãuturã. Nu prea, la
mesele noastre. Cã aici aºa sînt fãcute; cu mare sfinþenie se pune pe
masã. ªi cu mare grijã. Ca sã scãpãm mãcar de l a tur a c e a di ntîi:
de-mbuibare. De-mbuibare, în ce priveºte mîncarea ºi bãutura. La noi
nu sînt îmbuibãri, la mesele noastre. Dar sã avem grijã, cã noi mai
avem ºi alte mese, nu numai astea din adunare. Nu numai masa ce ni
s e - nti nde î n bisericã. Nu! Noi avem ºi masa noa s tr ã per s ona l ã,
de-acasã. Ce mai facem acolo, numai noi ºtim. Sã nu s e - mbuibeze
inimile voastre cu mîncare ºi cu bãuturã. De ce zice inimile. Pentru cã
toate sucurile din stomac: ºi din mîncare, ºi din bãuturã, din orice, le
primeºte inima ºi-apoi ea le pulseazã în sînge.
Pag. 724

Dragii mei, deci sã avem grijã asupra inimii; sã nu se-mbuibeze

i ni ma de mî nc ar e º i de bãuturã. ªi-acuma parcã, cei c e nu s - au
î mbui ba t, r ã s uflã odatã liniºtiþi, cã lucrurile acestea cu noi nu se
petrec. Dar staþi, cã nu-i gata versetul! Sã vedem ce mai zice: ºi cu
îngrijorãrile vieþii acesteia ºi astfel ziua aceea sã vinã peste voi fãrã
veste, ca un laþ. În latura astalaltã cum stãm noi, fraþilor iubiþi ºi surori
scumpe? Cum stãm cu îngrijorãrile vieþii acesteia? Nouã ne e scris,
pentru cã, atunci cînd se-apropie sfintele sãrbãtori ale Paºtilor ºi chiar
ºi ale Rusaliilor ºi ale Crãciunului, tremurãm cu ochii prin vitrine ºi ne
cumpãrãm, sã fim ºi noi ca lumea. ªi-atunci ce facem? Ce facem? Am
rãsuflat mai nainte, cã noi nu ne-mbuibãm cu mîncare ºi cu bãuturã
- ºi ãsta-i adevãrul! Dar cu celelalte ce facem? Cu-ngrijorãrile vieþii
acesteia ce facem?
Ce facem, cã nu ºtiu. Nu ºtiu, dacã ne-ar pune cineva în cîntar cu
unul din lume, dacã am trage mai mult sau atîta cît el, dacã nu cumva
mai puþin. Mi - a duc a mi nte cã oda tã tr eceam de la Hunedoara la
Simeria cu trenul, pe la 12 vreo fãrã 10 minute ºi un frate din pãrþile
noastre dacã vi l-aº spune, mulþi îl cunoaºteþi mã face atent ºi zice: În
compartimentul acesta cîntã niºte fraþi. Ascultam cîntarea, dar era
închis compartimentul ºi nu se auzeau bine cuvintele. ªi s-a întîmplat
cã, tocmai în faþa celor mai puternice lumini din faþa gãrii din Simeria,
cînd am sosit, din compartimentul acesta ies 2 tinere voinice. Cu capul
gol, cu un tînãr lîngã ele. Le-am vãzut cã au ieºit de-acolo de unde
spunea fratele: Aci cîntã niºte fraþi. ªi zic:
- De la adunare veniþi? S-au uitat lung la mine, au întîrziat cu
rãspunsul ºi-apoi una zice:
- De la Hunedoara.
- Da? De la Hunedoara veniþi?
- Dar de ce vrei sã ºtii?
- Eu credeam cã veniþi de la adunare.
- ªi dacã venim de la adunare ce-i?
- Foarte bine dacã veniþi de la adunare, zic. Da’ aºa? ªi una se
prinde de pãr, cea mai vlãjganã, cea mai voinicã, ºi zice cãtre mine:
- ªi ce are credinþa cu pãrul meu?
- Da? Dacã credinþa, în cele din afarã, n-are nici un drept sã
se-amestece, atunci, iubita mea, pune mîna ºi pe ultima hainã ºi dã-o
jos. ªi umblã aºa, dacã credinþa n-are ce sã-þi spunã! Iubiþilor! Sã nu
ne-nºelãm! ªi cu îngrijorãrile vieþii acesteia sã nu se îmbuibe inima
voastrã. Cînd noi ne tot gîndim mereu ce pantofi sã ne mai cumpãrãm,
ce cizmuliþe, ce jachetã, ce haine, ce cutare, ce cutare. ce cutare, ce
pã l ã r i e s a u mai ºtiu eu ce, ce geantã, oare nu- i fr ã mî nta tã vi a þ a
noastrã? Asearã am auzit undeva, într-o adunare, spunîndu-se: Daþi
voie untului de lemn sã vã frãmînte viaþa; Duhului Sfînt sã vã frãmînte
viaþa! De ce laºi ca îngrijorãrile vieþii acesteia, duhul lumii acesteia,
duhul cel rãu, duhul cel viclean, duhul cel nesãtul ºi nestatornic sã-þi
frãmînte viaþa ta? Cã þi-a frãmîntat-o destul, prea destul ºi prea mult,
atunci cînd nu L- a i c unoscut pe Domnul Isus. Atunci cînd nu L-ai
cunoscut pe Hristos! Atunci þi-a frãmîntat peste mãsurã de mult viaþa.
Acuma dã-I voie, dã-I voie Duhului Sfînt sã gãseascã destindere în
viaþa ta, în fiinþa ta, în inima ta.
 Pag. 725

Sã lucreze Duhul Sfînt, sã poatã lucra liber, sã poatã lucra

nestingherit, sã poatã lucra aºa cum doreºte El ºi cum vrea El sã te
facã într - a de vã r sã semeni cu Dumnezeu, despre care spui cã este
Tatãl tãu: Tatãl nostru care eºti în ceruri. În Evanghelia Sfîntului Ioan,
care se citeºte în ziua de Paºti, la capitolul 1, ve r s e tele 11 ºi 12,
spune: El a venit la ai Sãi ºi ai Sãi nu L-au primit. Ce ziceþi: noi Îl
primim pe Domnul Isus aºa cum vrea El sã-L primim? Noi Îl primim
pe Pãrintele ceresc aºa cum vrea El sã-L primim? Noi Îl primim pe
Duhul Sfînt aºa cum doreºte El sã fie primit ºi ascultat, ca dascãl ºi ca
pedagog al nostru? El a venit la ai Sãi ºi ai Sãi nu L-au primit. Însã
tuturor celor ce L-au primit le-a dat dreptul s ã se facã copii ai lui
Dumne ze u. Ac um 50 de ani, undeva, pe-o pajiºte ve r de, s pr e - o
adunare undeva, se citea versetul acesta de cãtre un frate: ªi le-a dat
dr e ptul s ã s e facã copii ai lui Dumnezeu. ªi un alt frate spune de
di nc ol o: Ba gã de s e a mã , cã nu s pune c ã i - a fãcut copi i a i l ui
Dumneze u. Ci l e- a da t numa i dr eptul s ã s e fa c ã e i copii ai lui
Dumnezeu. Deci, fratele meu, tu ai primit dreptul acesta sã te fa ci
copil al lui Dumnezeu. Dar trebuie sã te faci, cum zice Sfîntul Petru
în Epistola a doua, la capitolul 1, cu versetul 5: Daþi-vã ºi voi toate
silinþele sã uniþi cu credinþa voastrã fapta, cu fa pta cunoºtinþa, cu
cunoºtinþa înfrînarea, cu înfrînarea rãbdarea, cu rãbdarea evlavia, cu
evlavia dragostea de fraþi ºi cu dragostea de fraþi, iubirea de oameni.
Avînd acestea din belºug în voi - nu lîngã voi, nu în Bibliile
voastre, nu-n Testamente l e voa s tr e, ele nu vã vor lãsa sã fiþi nici
leneºi, nici neroditori. Fraþilor dragi, sã nu uitãm! Zice: Dacã voi pe
acestea nu le aveþi în voi, sînteþi orbi - nu-i destul cã eºti orb!, umblaþi
cu ochii închiºi auziþi, cã ºi-un orb, dacã se uitã la soare, poate zãreºte
ceva. Dar dacã închide ochii, nu mai zãreºte nimic. Dupã ce cã-i orb,
mai închide ºi ochii ºi aþi uitat cã aþi fost curãþiþi de vechile voastre
pãcate. Ci ne ne - a c ur ã þ i t? Domnul nos tr u Is us Hristos, Fiul lui
Dumnezeu Cel Binecuvîntat. Cînd noi I-am cîntat ieri, alaltãieri - ºi
I-am cîntat ºi-n seara asta: Hristos a înviat din morþi, cu moartea pe
moarte cãlcînd ºi celor din morminte viaþã dãruindu-le, ne-a dat ºi
nouã viaþã? Cã Sfî ntul Pa ve l spune în Efeseni: Voi eraþi morþi în
pãcatele voastre în care trãiaþi odinioarã. ªi aºa mai departe. Dupã
mersul lumii. ªi aºa mai departe. Ne-a înviat Domnul Hristos ºi pe
noi? Sîntem noi ni º te oa me ni noi , c um î i zi c e Domnul Is us lui
Nicodim: Vîntul suflã ºi-auzi glasul lui, dar nu ºtii de unde vine, nici
unde se duce? Aºa sînt toþi cei nãscuþi din Dumnezeu. Eºti nãscut din
Dumnezeu? Tu eºti în mijlocul stricãciunii. Tu eºti un aluat în mijlocul
unei plãmãdeli, în mijlocul unui vas cu fãinã multã. Tu eºti aluat ºi
aluat trebuie sã fii, ca s-o transformi pe ea dupã gustul tãu. Fraþilor
dragi! Cuvîntul Evanghelie, majoritatea de-aici ºtim bine, înseamnã
Vestea cea Bunã.
Ori de cîte ori spui Evanghelie, înseamnã smerenie; asta înseamnã
Evanghelie. Dragoste - asta înseamnã Evanghelie. Sfîntul Pavel zice:
Mã port aspru cu trupul meu, ca nu cumva, dupã ce am vestit altora,
eu însumi s-ajung un lepãdat. În loc sã merg spre Mirele meu ceresc,
care m-aºteaptã cu braþele deschise ºi stã, cu cuvintele pe buze, sã
zicã:
Pag. 726

Vino, slugã bunã ºi credincioasã. Sã te trezeºti numai cã eºti luat

de îngerii lui Dumnezeu ºi scos pe uºa din dos afarã: Slugã vicleanã
ºi l e ne º ã! Slugã netrebnicã! Ieºi afarã! Fraþilor dragi! Evanghelie
înseamnã o trãire de zi cu zi cu Hristos! Evanghelie înseamnã tot ce-i
bun, tot ce-i curat, tot ce-i frumos, tot ce-i neprihãnit, tot ce-i sfînt,
tot ce-i drept, tot ce-i sublim. Toate acestea sînt Evanghelie, cuvinte
de Evanghelie. Domnul sã ne ajute!
 Pag. 727

A treia zi istoricã

O pr ezentare pe s c ur t a c ons fãtui r i i de l a Poi a na Br a º ov, di n

7-XI-1976

Fãcutã de fratele Traian Dorz

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã

fie Domnul! Un moment mai semnificativ în aceºti ultimi ani ai vieþii
mele a fost participarea mea la ultima consfãtuire pe þarã, cu un numãr
mai redus de fraþi, dar de o foarte mare însemnãtate pentru rãscrucea
la care ne gãseam atunci ºi pentru limpezirile pe care le-au adus. E
vorba de sfatul frãþesc de la Poiana Braºovului din noiembrie 1976. La
acest sfat s-a ajuns printr-un concurs ciudat de întîmplãri. Prin pãrþile
Comãneºtilor din judeþul Bacãu, mai rãmãsese unul dintre fraþii care
era un tovar㺠de dezbinãri al lui Moldoveanu. Acest cunoscut agitator
al acelor idei a venit în august la mine, stãruind peste mãsurã de mult
cã mai mulþi fraþi din diferite pãrþi ale þãrii ar dori un sfat frãþesc mai
larg, care sã precizeze clar felul nostru de a crede ºi de a învãþa. El
pretindea cã mulþi dintre fraþi n-au nici un fel de luminã asupra acestui
lucru ºi, din cauza asta, unii cred într-un fel, alþii în altul. Bine, i-am
zis.
Dacã aceastã dorinþã ºi nevoie este a mai multora, iatã, eu sînt gata
s ã me r g or i unde, numai s pr e a a j uta cu cît pot la orientare a º i
limpezirea acelor lucruri care pentru alþii înc ã s î nt ne clare. Deºi
împrejurãrile în care mã gãsesc sînt încã destul de grele, iar eu sînt
sub restricþia de-a nu mã deplasa nicãieri, pentru Domnul ºi pentru
fraþi, iatã, sînt gata la orice. Sã fixãm o datã cam peste o lunã, 2, 3,
pentru ca fraþii sã aibã timp sã-i anunþe pe cei care trebuie sã vinã ºi
care trebuie sã ia parte. Gãseºte frãþia ta, i-am zis lui, locul cel mai
potrivit ºi cheamã pe fraþi, cam pe la mijlocul þãrii, spre a fi cam la fel
de-aproape de toþi. A fost aleasã seara de 25 septembrie, dar dupã
aceea s-a amînat, din pricina cã n-au putut fi anunþaþi toþi fraþii; ºi
locul ales a fost Poiana Braºovului, la casa unui paznic de teren care
era frate ºi era singur între niºte brazi, departe de orice alte clãdiri.
Paznicul era un frate bun ºi locuia acolo numai e l c u fa mi l i a l ui.
Pentru seara cînd era hotãrîtã sfãtuirea frãþeascã, au fost anunþaþi vreo
50 de fraþi, dintre cei mai cunoscuþi din toatã þara. Dar n-au putut
veni, de fapt, decît vreo 30 ºi ceva.
Pe lîngã asta, au venit ºi unii dintre cei nechemaþi. Ne-am mirat
cum au ajuns acolo mai ales 3 dintre ei, între care un preot care mai
tîrziu s-a dovedit, ca ºi ceilalþi 2, ni º te i s c oade a l e vr ãj maºului
strecurate printre fraþi. În s e a r a r e s pe c ti vã , dupã r ugãciunea de
început, am gîndit la o or di ne î n c a r e s ã s e de s fã º oa r e a ceastã
întrunire, pentru ca timpul sã fie folosit bine ºi toatã problema pentru
care ne-adunam sã fie rezolvatã pînã dimineaþa, cînd trebuia sã ne
împrãºtiem. În ziua cînd hotã r î s em a c e a s tã s fã tui r e , m-am rugat
puternic Domnului ca El sã facã în aºa fel, ca totul sã fie ocrotit de El
ºi de Duhul Sfînt ºi El sã ne inspire felul cel mai potrivit de a lucra,
pentru a reuºi totul bine . Duhul Domnului ne-a dus gîndul la sfatul
frãþesc pe þarã din 12- IX- 1937, rãscrucea la care se gãsea atunci
fr ã þ i e ta te a Oa s te i Domnul ui , ca r e e r a tot a º a de mare ºi de o
importanþã istoricã prin hotãrîrea pe care trebuia s-o ia.
Pag. 728

Am amintit ceva despre acest eveniment ºi-n partea întîi a acestei

mãrturii. Am amintit apoi despre ziua istoricã de 12 februarie, ziua
morþii pãrintelui Iosif, cînd un legãmînt puternic ne-a fãcut pe toþi sã
ne luãm un angajament sfînt înaintea lui Dumnezeu cã vom urma pînã
la sfîrºit linia învãþãturii pãrintelui Iosif ºi pilda vieþii lui. La sfatul din
12 septembri e , împreunã cu pãrintele Iosif, profetul Domnului din
Biserica ºi neamul nostru, peste 500 de fraþi lucrãtori, dintre cei mai
aleºi din þarã ºi din strãinãtate, luaserã hotãrîrea puternicã a atitudinii
noastre faþã de Biserica ºi de credinþa noastrã pentru totdeauna. Acum
aproape 40 de ani, Lucrarea Oastei era atît de-aproape de izvoarele ei
ºi, pe lîngã asta, în centrul frãmîntãrilor era însuºi acela prin care o
pornise Dumnezeu; el era în mijlocul Lucrãrii. Iar în jurul lui erau
primii lucrãtori prin care Domnul lucrase aºa de puternic. Deci, iatã
exemplul c e l ma i l umi nos pentru noi toþi ºi acum. Aºa trebuie sã
considerãm momentul acesta: ca al 3-lea moment important ºi istoric
din viaþa Lucrãrii.
Acum, în ziua de 7-XI-1976, data acestei consfãtuiri, adusesem cu
mine aici descrierea despre acea consfãtuire din 1937, publicatã atunci
pe larg în foaia noastrã, Ecoul. Mai adusesem încã alte 2 documente
s c r i s e º i s e mna te tot în 1937, ºi ele referitoare tot la precizar e a
hotã r î r i l or de - a tunci, care erau obligatorii pe ntr u toa tã Oa s te a
Domnului ºi pînã la sfîrºit. ªi-am mai adus apoi ºi amintirea despre
celãlalt moment istoric, care a urmat îndatã dupã aceea, în februarie,
lîngã sicriul ºi mormîntul pãrintelui Iosif. În faþa acestor fraþi adunaþi
aci la Poiana Braºovului, m-am ridicat ºi, în scurte cuvinte, le-am spus
despre consfãtuirile de-atunci, despre înalta atmosferã de unitate ºi
despre conºtiinþa marii rãspunderi pentru hotãrîrea care trebuia luatã
în interesul marii cauze a lui Dumnezeu. Am fãcut apel pentru acestea
ºi la fraþii prezenþi, fiindcã nici momentul acesta nu era mai puþ in
însemnat ca cele 2 de dinaintea lui: ªi-acum ne aflãm tot la o rãscruce
la fel de mare ca atunci. Deosebirea este numai cã atunci luptam cu
primejdia formalismului, care voia sã ucidã dragostea, iar acum luptãm
cu primejdia sectarismului, care vrea sã ucidã adevãrul. Hristos este
ºi dragoste, ºi adevãr; ºi unitate, ºi orientare; ºi credinþa, ºi învãþãtura.
Una fãrã cealaltã nu se poate. Dragostea se uscã fãrã adevãr, adevãrul
îngheaþã fãrã dragoste.
Credinþa se rãtãceºte fãrã învãþãturã, învãþãtura moare fãrã
credinþã. Noi, în aceastã sfî ntã Lucrare a Oastei Domnului în care
ne-a nãscut Duhul ºi Cuvîntul Sfînt, le-avem atît de minunate ºi vii pe
amîndouã! Trebuie numai sã le pãstrãm cu toatã grija ºi credincioºia,
spre a nu le pierde noi ºi spre a nu ni se fura de cãtre alþii. Ca sã te
poþi orienta drept în spaþiu - am zis, ai nevoie de 3 jaloane spre þinta
unde vrei s-ajungi. Ca sã te poþi orienta bine în veºnicie, ai nevoie de
3 timpi: de trecut, de prezent ºi de viitor. Noi sîntem trecãtori, dar
Lucrarea lui Dumnezeu este ve º ni c ã . Ea trebuie s-ajungã drept ºi
frumos la þintã, î n Ie r us al i mul Ce r e sc. Iar pentru ajungerea asta,
fiecare dintre noi avem o chemare în ea foarte însemnatã ºi de care
sîntem rãspunzãtori. În vremile normale ºi pe drumuri netede, Oastea
Domnului înainteazã frumos pentru cã cerul este senin, vizibilitatea
bunã, drumul drept.
 Pag. 729

Dar în vremurile grele ºi la marile rãscruci, cînd se desfac multe

drumuri spre multe direcþii, atunci cei din frunte trebuie sã priveascã
bine, sã cugete drept ºi sã se uite departe, fiindcã, dacã se ia atunci un
drum rãu, pierderea este veºnicã ºi nemãrginitã ºi în timp, ºi-n numãr.
Ac um ne gãsim la o astfel de rãscruce istoricã, am zis . Ar tr e bui
fiecare dintre noi s ã ne c utr e mur ãm î n faþa acestui moment ºi sã
ne-adunãm toate gîndurile ºi toatã fiinþa noastrã ca în faþa celei mai
reale ºi mai vii prezenþe a lui Hristos, care este în mijlocul nostru ºi ne
priveºte, ºi ne - ns e a mnã, ºi ne cerceteazã cu ce conºtiinþã stãm ºi
gî ndi m a c um c u pr i vi r e l a pr e ze ntul º i vi i tor ul Lucrãrii Sal e
încredinþate nouã. În ce mã priveºte pe mine, vã mãrturisesc aici cã eu
mã tem de Dumnezeu ºi doresc sã ascult în totul de voia Sa. Eu am
fost prezent în 1937 la acel sfat frãþesc pe þarã ºi mai sînt încã aici 2
sau 3 fraþi bãtrîni care au fost de faþã atunci acolo. Aºa cã nu numai
documentele scrise, ci ºi cei 2, 3 fraþi, martori vii ai celor întîmplate,
pot adeveri cele ce vã spun. Am sã vã citesc aceste documente rînd cu
rînd ºi am sã vã arãt pe ele semnãturile fraþilor care au fost atunci de
faþã, acum aproape 40 de ani, împreunã cu pãrintele Iosif.
Dupã ce veþi afla din ele unanimitatea tuturor celor peste 500 de
suflete de fraþi care au hotãrît într-un glas cã Oastea Domnului a fost,
cã este ºi cã rãmîne pe totdeauna în Biserica ºi în credinþa noastrã
bunã ºi strãbunã, neadãugînd ºi nescãzînd nimic nici din învãþãtura ºi
ni c i din credinþa ei, am sã vã declar aici care este atitudinea mea
personalã faþã de hotãrîrea fraþilor de-atunci ºi faþã de evenimentele
de - a c um. Vã voi declara aici cu mîna pe i ni mã convi nger i l e º i
hotãrîrea mea cu privire la prezent ºi la viitor, atît pentru mine, în
mic, cît ºi, î n mãs ur a î n c a r e a m o r ã s punde r e º i î mi r e vi ne o
r ã s punde r e º i mi e î n Lucr area aceasta, pentru Luc r a r e a Oa s te i
Domnului, în mare. Am fost prezent de pe s te 45 de a ni în centrul
tuturor marilor lupte ºi frãmîntãri prin care a trecut Oastea Domnului
pî nã a s tã zi . Am fã c ut par te di n nuc l e ul de conducere a Oa s te i
Domnului din anul 1934, alãturi de pãrintele Iosif ºi de cei puþini care
alcãtuiam redacþia pînã atunci, care era creierul Lucrãrii, ochiul ei ºi
inima ei. Am trecut prin lupte ºi prin furtuni în care nu ne mai vedeam
om cu om. Au cãzut dintre noi cu miile, cu zecile de mii chiar, dar am
rãmas lîngã steagul ºi lîngã stegarul Oastei, cãutînd sã sprijin ºi eu cu
un braþ, cum am putut, braþul lui Moise ºi sã mînuiesc o unealtã lîngã
Neemia.
Au fost vremuri cînd, sub loviturile vrãjmaºilor, mai rãmãsesem atît
de puþini, încît toþi rîdeau de noi ºi nimeni nu ne mai numea Oastea
Domnului, ci ne numeau, în batjocurã ºi-n dispreþ: schismatici, eretici,
trifiºti, sectariºti ºi tot felul de denumiri batjocoritoare. ªi eram daþi în
urmãrire pretutindeni, pe la toate posturile de jandarmi ºi de poliþie,
c u or di n s ã fi m prinº i , l ega þ i º i - na i nta þ i s ub es c or tã c a ni º te
rãufãcãtori. Dar prin toate am trecut ºi am ajuns acum vremile cînd
toþi cei ce ne-au chinuit ºi ne-au prigonit atunci, - azi nu mai sînt. Nici
unii dintre ei nu mai sînt. Iar noi, cei puþini ºi fãrã nume de-atunci,
iatã, am ajuns o oaste care umple þara ºi lumea. ªi 80% dintre noi sînt
tineri. Sîntem între 500 de mii ºi-un milion de fraþi în þarã. În cea mai
frumoasã ºi plinã vigoare duhovniceascã e Lucrarea lui Dumnezeu
acum. 80 % din ea este tineret.
Pag. 730

La adunãrile ºi la nunþile noastre ne putem întîlni cu miile; ºi vezi

feþele îmbujorate de tinereþe ºi ochii sclipitori de inteligenþã ºi credinþã
ai celor ce cîntã ºi se roagã, ºi ascultã, ºi spun, cu inimile vibrînd ºi
arzînd pentru Hristos, Cuvîntul Lui. Îþi vine sã strigi, sã sari, sã urli
de bucurie ca David în marile sãrbãtori ale biruinþei Lui. Cum sã-L
slãvim noi îndeajuns pe Domnul Dumnezeul nostru pentru toate aceste
minuni pe care le-a fãcut El pentru noi? Tocmai de aceea acum, cînd
trebuie sã luãm niºte hotãrîri care pot ajuta ºi grãbi a c e a s tã mare
i zbî ndã a Domnului pentru salvare a popor ul ui nos tr u º i pe ntr u
renaºterea evanghelicã a Bisericii noastre, tocmai de aceea, zic, fiecare
dintre noi trebuie sã fim conºtienþi de datoria ce ne revine înaintea lui
Dumnezeu ºi-a frãþietãþii noastre pentru asta. În ce mã priveºte, dupã
c um a m s pus , î nda tã ce vom termina de citit ºi veþ i l ua cu toþ i i
cunoºtinþã de aceste hotãrîri, vã voi înfãþiºa atitudinea mea ºi înnoirea
legãmîntului meu ºi pentru viitor faþã de ele. Dar, dupã mine, vã va
veni rîndul fiecãruia dintre dv., începînd de la fratele care stã colo, pe
pr i mul loc, apoi jur-împrejur, pînã la fratele care stã dincol o, pe
ultimul loc. ªi fiecare dintre frãþiile voastre, la rîndul sãu, veþi declara
aici, în faþa Domnului ºi a Lucrãrii Sale pe care-o reprezentãm toþi
fraþii, cum credeþi acum, cum vreþi sã credeþi ºi cum puneþi legãmînt
sã lucraþi în viitor.
Fiindcã acest moment este o mare rãscruce ºi numai Domnul ºtie
dacã noi, cei ce sîntem acum aici, vom mai avea vreodatã un prilej ca
acesta. Dupã aceastã introducere, am citit din foaia Ecoul toate cele
scrise în vremea aceea despre toatã desfãºurarea consfãtuirii, despre
numele multora dintre cei prezenþi acolo, despre cuvîntãrile pãrintelui
Trifa ºi ale altor fraþi, despre moþ i une a s fa tul ui fr ã þ e s c, de s pre
adeziunea totalã ºi semnarea tuturor celor prezenþi pe actul final cu
care s-a-ncheiat consfãtuirea fraþilor în 12-IX-1937. Apoi le-am citit
ºi celelalte 2 documente: unul al fraþilor mai cunoscuþi din adunarea
Sibiului, iar altul o declaraþie personalã a pãrintelui referitoare tot la
aceeaºi problemã. ªi-n urmã, evenimentul istoric de la înmormîntarea
pãrintelui Iosif, cu legãmîntul puternic al celor 2.000 de fraþi care
reprezentau Lucrarea, lîngã sicriul pãrintelui Iosif, cã vor urma ºi vor
asculta întru totul ºi pentru totdeauna linia învãþãturilor ºi credinþei
pãrintelui Iosif în Lucrarea Oastei. Am încheia t cu declaraþia mea
personalã din 12-IX-1937, reînnoi tã a c um, dupã atîþia ani. Le-am
spus: Nu am acum o altã credinþã sau o altã învãþãturã cu privire la
Lucrarea Oastei Domnului, diferitã de atunci.
Cum am crezut ºi am mãrturisit a tunci, în 12-IX-1937 ºi-n
12-II-1938, tot a º a a m c rezut ºi dupã aceea, aºa cred ºi azi ºi aºa
doresc sã mã leg în faþa Domnului ºi a frãþiilor voastre sã cred ºi sã
mãrturisesc ºi-n viitor, pînã la cea din urmã clipã a vieþii mele de pe
pãmînt. Ceasul acesta de-acum ºi cuvîntul acesta sã rãmînã pe veci o
mãrturie împotriva mea, dacã nu-mi voi þine î ntoc ma i l e gã mî ntul
acesta. Dar ºi împotriva oricãruia dintre frãþiile voastre care nu vã veþi
lãsa pãtrunºi de adevãrul lui Dumnezeu ºi de dragostea frãþietãþii, ci
veþi lucra, cum veþi începe sã lucraþi în viitor, împotriva acestora.
ªi-acum este rîndul frãþiilor voastre, începînd cu primul, sã mãrturisiþi
ºi sã alegeþi. A urmat la cuvînt fiecare la rîndul sãu.
 Pag. 731

În afarã de 3, cei cunoscuþi dezbinãtori ºi neascultãtori, toþi ceilalþi

au mãrturisit cu lacrimi totala lor adeziune fa þ ã de c r e di nþa ºi de
învãþãtura Oastei, punînd gînd ºi legãmînt de-a fi pînã la sfîrºit în felul
acesta. Cei 3 vechi prieteni ai lui Moldoveanu, fãrã a-ºi arãta gîndurile
pe faþã, întocmai ca ºi el, au ocolit orice precizare a poziþiei lor, lãsînd
lucrurile încurcate. Asta este, de fapt, metoda lor învãþatã de la el:
niciodatã sã nu spunã ce gîndesc, ci sã-ºi ascundã planurile, pentru ca,
la adãpostul acestui dubiu, sã ºi le poatã împlini. Ce lucru necinstit nu
numai în faþa lui Dumnezeu, dar chiar ºi în faþa oamenilor. La urmã
s-au precizat lucruri obligatorii pentru toþi fraþii, ca un pas hotãrît spre
o încadrare a tuturora într-o disciplinã ºi-o ordine duhovniceascã.
Întîi: semnul Oastei, semnul mîntuirii noastre, semnul Crucii
Mîntuitorului nostru, sã fie obligatoriu pe ntr u toþ i , î ndeos e bi l a
începutul ºi la sfîrºitul rugãciunilor, cum a fost de la început. E bine
sã se fac ã s e mnul Cr uci i ºi la începutul, ºi la sfîrºitul vorbirilor
frãþeºti. Aºa a fost de la începutul Oa s te i . Aº a e s te î n fi r e a ºi-n
sufletul poporului nostru ºi-a credinþei noastre, cînd pe toate medaliile
noastre, pe toate steagur i l e noa s tr e º i pe toate mesele adunãrilor
noastre, noi purtam cu evlavie ºi cu cinste acest semn divin, cãruia-i
dã deam o mult mai adîncã semnificaþie de c î t c e a s upe r fi c i al ã a
înfãþiºãrii vãzute.
2: cel puþin de 2 ori pe an, în posturile Naºterii ºi Învierii
Domnului, fraþii sã se mãrturiseascã ºi sã se împãrtãºeascã la bisericã,
în chip smerit ºi evlavios, dupã porunca Domnului ºi Mîntuitorului
nostru, care a spus: Sã faceþi aceasta, împãrtãºirea cu Trupul ºi cu
Sîngele Mîntuitorului nostru Isus Hristos fiind una din Tainele Harului
Sãu prin care noi primim curãþirea ºi puterea sufletului nostru.
3: participarea noastrã la rugãciunea ºi Liturghia duminicalã din
bisericile noastre este un fapt necesar ºi de dorit pentru fiecare dintre
noi care mãrturisim cã sîntem fiii acestei Biserici. Prin urmare, pe cît
este cu putinþã, fraþii sînt îndemnaþi a lua cu toþii parte totdeauna la
aceste slujbe bisericeºti. În orice caz, nicãieri sã nu se facã adunãri ale
Oastei în altã parte duminica dimineaþa, cînd este Liturghie la bisericã.
Adunãrile sã se facã dupã Liturghie, ºi nu în acelaºi timp cu ea. Se
fãcea ziuã cînd s-au terminat discuþiile noastre asupra acestor lucruri.
Tr e bui a s ã încheiem totul cu o rugãci une de mul þ umi r e º i s ã ne
împrãºtiem repede pentru plecarea acasã. Unii se grãbeau la tren. Am
îngenuncheat cu toþii, iar unul dintre cei nechemaþi, deºi mãrturisise
ºi el, la rîndul lui, cu lacrimi adeziunea ºi ascultarea sa, s-a grãbit el,
primul, sã facã rugãciunea, ºi încã fãrã cruce; deºi doar cu 5 minute
mai înainte hotãrîsem cu toþi fraþii ca orice rugãciune sã fie începutã
obligatoriu, de cãtre toþi, prin semnul sfintei Cruci: în Numele Tatãlui
ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh.
Vãzînd aceastã împotrivire pe faþã ºi cu îndrãznealã, în chip
vinovat ºi provocator faþã de Domnul ºi faþã de fraþi, l-am întrerupt,
rostind tare: În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin.
ªi, fãcînd semnul Crucii, îl invitam astfel ºi pe el sã se trezeascã, sã
înþeleagã, sã se corecteze ºi sã înceapã din nou rugãciunea, fãcînd ºi
el la fel. Dar nu s-a trezit. N-a vrut sã-nþeleagã, nici sã se corecteze.
Pag. 732

Ci, dupã ce-am tãcut eu, el a continuat tot cum începuse, fãrã nici
un fel de îndreptare. Era primul semn al împotrivirii acestui suflet
vrãjmaº, dur, ajutat de însoþitorul ºi de finul sãu, amîndoi din Cluj
care aveau, dupã aceea, sã devinã ºi pîrîtorii acestei consfãtuiri, chiar
îndatã dupã despãrþirea de noi ºi plecarea lor de-aici. Am aflat chiar
în dimineaþa acestei plecãri ºi despãrþiri ale noastre, dupã noaptea
petrecutã în consfãtuirea aceasta, cã Moldoveanu - care fusese ºi el
chemat ºi trebuia sã vinã sã rãspundã aici, dar nu venise, era totuºi în
Braºov, venit cu mult înainte de noi, spre-a ne pîndi ºi a se informa
despre tot ce-am vorbit. Abia am ajuns acasã dupã toate acestea ºi, la
3 zile, am fost luat ºi dus la Securitate. 7 ceasuri am fost anchetat ºi
descusut cu amãnunþime asupra a tot ce discutasem la consfãtuirea
noastrã de la Poiana Braºovului din noaptea aceea. La un moment dat,
unul dintre cei 3 anchetatori, cel care venise de la Bucureºti era cu cel
care venise de la Oradea ºi c u c el de l a Be i uº , º i e i enervaþi ºi
a me ni nþ ã tor i mi - a u a r ãtat hî r ti i l e pe c a r e l e þ i ne a u î n mî nã ,
înjurîndu-mã:
- De ce nu vrei sã recunoºti, mã? N-am eu aicea scris tot ce-aþi
fãcut voi acolo? Crezi cã noi nu ºtim ce faceþi voi ºi ce-aþi fãcut ºi la
Braºov? Iatã aici demascarea voas tr ã ! Sã r e c unoº ti º i tu! Ai sã
r e c unoº ti . Î n momentul cînd apropiase hîrtiile de oc hi i mei , a m
recunoscut scrisul cu pix roºu al finului celui ce începuse rugãciunea
fãrã cruce ºi care fusese împreunã cu el. Ei veniserã acolo nechemaþi.
Am început sã mã dumiresc. Fuseserã trimiºi ca iscoade. Se aflase de
adunarea care avea sã se facã ºi veniserã între noi anume sã ne vîndã,
trimiºi sã vadã tot ce facem noi. ªi-acum îºi fãcuserã slujba. Toate
cele relatate de ei erau scrise cu pix roºu. Am cunoscut clar scrisul a
4 foi scrise ºi pe-o parte, ºi pe alta.
- N-am avut nimic de-ascuns, domnule, am rãspuns. Tot ce-am
fãcut privea numai niºte probleme religioase ale noastre, fãrã nimic rãu
pentru nimeni.
- I-ai adunat ca sã vã organizaþi din nou ºi sã lucraþi clandestin
împotriva legilor ºi dispoziþiilor statului! De-aceea v-aþi adunat!
- N-am încãlcat nici-o dispoziþie, domnule. Religia este liberã în
statul nostru.
- Liberã sã mergeþi la bisericã ºi ziua! Dar nu în altã parte ºi în
ascuns, noaptea!
- N-am fãcut nimic rãu, domnule.
- Unde sînt documentele pe care le-ai citit?
- Nu le mai am. M-am pomenit fãrã ele. Nu ºtiu: le-am pierdut pe
drum sau mi le-a luat cineva din buzunar fãrã sã ºtiu.
- Minþi! Unde sînt documentele?
- Nu ºtiu. Nu le mai am, v-am spus.
- Dar banda de magnetofon pe care aþi înregistrat-o acolo la
complotul vostru unde e?
- Îmi pare foarte rãu cã nu mai am aceastã bandã, le-am rãspuns.
V-aº preda-o imediat ºi cu bucurie, spre-a vã convinge de tot ce v-am
spus.
- Unde-i banda?
- Sã vedeþi cum s-a-ntîmplat: deºi aparatul era nou, nu ºtiu cum s-a
fãcut cã n-a înregistrat absolut ni mi c . În timpul înregistrãrii n-am
controlat, fiind convins cã se înregistreazã.
 Pag. 733

Dar cînd am ajuns acasã ºi-am verificat, am constatat cu mirare cã

nu s e - nr e gi s tr a se nimic. Îmi pare rãu, dar acesta e s te a de vãr ul .
Dupã-aceea am înregistrat pe ea niºte cîntãri.
- Unde-i banda? S-o dai aºa cum este.
- O am acasã.
- Dar documentele?
- Nu le mai am.
- Bine! Le vom afla noi. Hai în maºinã! 2 s-au suit cu mine în
maºinã. Al 3-lea, cel din Bucureºti, a rãmas acolo. Am plecat. Ploua
cu gãleata. De-abia puteam înainta prin pl oaie ºi noroi. Mã rugam
Domnul ui tot timpul de mai-nainte sã nu-i lase sã vinã sã-mi fa cã
percheziþie, pentru cã, în orice loc ar fi cãutat, ar fi aflat lucruri de
nemaiînlocuit ºi le-ar fi luat. Cînd a m vãzut cã totuºi Domnul le-a
îngãduit s ã vi nã, am zis deznãdãjduit: Doamne, dacã Tu mã dai în
mîinile lor, eu nu mai pot face nimic! Ce poate face mielul în faþa
lupilor, dacã pãstorul nu-l apãrã? Mã vor mînca ºi gata! Fie voia Ta.
Am ajuns, ºi ploaia nu-ncetase. Acasã, nimeni. Nici mama, nici soþia.
Am mers cu ei în cãmãruþa Domnului, acolo unde, dupã o perdea care
acoperea în întregime peretele din fund, erau toate scrierile Domnului;
iar în jur, toate cele ce le mai putusem strînge din lucrurile pãrintelui
Iosif. N-avusesem unde sã le pun în altã parte ºi erau aici descoperite,
c a o ce tate pe vî rful muntelui. Acum puteau sã mi le ia pe toate.
Aveam aici crucea ve c he de la mormîntul pãrintelui, rafturile din
redacþia foii Isus Biruitorul, colecþii, manuscrise, tablouri, documente,
masa pãrintelui, scaunul ºi noptierele lui de lîngã patul morþii sale,
lada cu care cãlãtorise la Ierusalim toate. Iar pe masã era o cutie cu 25
de benzi înregistrate. Cel de la Beiuº începu sã scotoceascã. Cel de la
Oradea, oarecum înfiorat de atmosfera cãmãruþei, a rãmas pe loc, fãrã
sã punã mîna pe nimic. Nici unul n-a vãzut însã cã perdeaua din fund
nu este perete, ci-i perdea. Au bîjbîit pe cei 3 pereþi, dar de cel cu
perdeaua, unde erau toate comorile Domnului, nici nu s-au apropiat.
Ei l-au vãzut perete gol, nu perdea. Au luat de pe masã cutia cu benzi
înregistrate ºi, dintr-un sertar, niºte lucruri fãrã importanþã: un registru
de casã al librãriei din Sibiu de prin anul 1933 ºi-un alt caiet, cu niºte
lucrãri concepte. În tot ti mpul percheziþiei, maiorul de la Oradea
fusese agitat ºi-i spunea mereu celuilalt:
- Hai sã plecãm! Hai sã plecãm. Luase benzile ºi ieºise în curte, iar
celãlalt încã cerceta, sã mai afle ceva. Vãzînd cã superiorul ieºise,
l-am împins uºurel ºi pe cãpitan spre uºã, zicînd:
- Hai, domnule, cã dumnealui a plecat. ªi-am încuiat uºa dupã noi.
Nici mama, nici soþia nu ºtiuserã nimic. Fiind ploaie ºi frig, fiecare
fusese undeva ºi nu vãzuserã nimic. Slavã Domnului c-au fost scutite
mã c a r e l e de î nc ã o s pa i mã . Ne-am suit din nou î n ma º i nã . Un
copl e º i tor s i mþ ã mî nt de bucurie ºi de ruºine îmi umplu sufletul.
Dumnezeul meu, ziceam cu ochii-nlãcrimaþi, fii slãvit, dar iartã-mã. Eu
credeam cã numai dacã nu-i vei lãsa sã vinã, atunci nu le vor afla. Dar
iatã cã Tu mi-ai arãtat cã chiar dacã vor ºi veni ºi vor fi în faþa lor, Tu
vei acoperi lucrurile Tale ºi ei nu le vor putea atinge.
Pag. 734

O, ce puþin credincios fusesem eu ºi ce frumos mi-a arãtat Domnul

cît de mare este puterea Lui! Încã o experienþã neuitatã cu Domnul
nostru, a cãrui putere nemaipomenitã face atîtea minuni pentru noi,
toc ma i î n mome ntul c î nd nu mai existã abs ol ut ni c i o nã dej de
omeneascã. ªi, o, în cîte rînduri a mai fost aºa! Cîte cãrþi ca aceasta
mi-ar mai tr e bui , sã le povestesc pe toate! Sã mai spun mãcar una
frumoasã din trecut: În toamna a nului 1957, într-o scurtã perioadã
dintre 2 închisori lungi, eram într-o misiune prin pã r þ i l e Dunãrii.
Pleca sem cu un frate, cu ºareta lui cu un cal, cutreierînd adunãrile
frãþeºti din pãrþile acelea, pentru îmbãrbãtarea fraþilor. Era-nspre searã
º i tr e buia s-ajunge m de pa r te , l a o ma r e a duna r e de fr a þ i c a r e
ne-aºteptau, cînd, într-un loc, Dunãrea se revãrsase peste ºosea pe-o
mare-ntindere. Ne-am oprit locului ºi ne-am uitat. Pe nicãieri nu se
putea trece, decît prin apele revãrsate. Ne-am uitat departe înainte,
peste ape, ºi-atunci am vãzut dincolo, ieºind din ape, un car cu boi.
Am zis:
- Dac-a putut trece carul acesta, înseamnã cã ºi noi vom putea
trece. Fãrã sã ne gîndim c ã , î ntr e ti mp, ape le vor mai fi crescut.
Ne-am dezbrãcat de hainele noastre, le-am fãcut sul ºi le-am pus pe
cap. Fratele a fãcut la fel, eu am luat-o înainte pe vîrful ºoselei, iar
fratele dupã mine, þinînd calul care trãgea ºareta plutind pe ape. Am
mers aºa prin apa care creºtea mereu pînã la piept, pînã la gît, pînã la
gurã dar nu mai sus. Am mers astfel pîn-am ajuns, cãzînd mereu, sã
ieºim de cealaltã parte, vreo 5, 6 kilometri. Am slãvit pe Domnul cu
strigãte ºi lacrimi. Cînd am ajuns, mulþimea fraþilor nu mai încãpuse
în casã; ieºiserã-n grãdinã ºi ne-aºteptau cu toþii. În toþi pomii grãdinii
e r a pl i n de l ã mpi º i fe linare. Spre dimineaþã, cînd s-a te r mi nat
adunarea, am mers pe jos, însoþit de cîþiva fraþi, pînã undeva la un
a utobuz c u c ar e tr ebui a s - a j ung l a Gi ur gi u, s ã i a u trenul spr e
Bucureºti. Am ajuns autobuzul ºi, cu el, am ajuns ºi trenul.
Am plecat fãrã sã ºtiu cã, dupã plecarea mea de la adunare,
fusese m c ã uta t º i ur mãr i t. Afl î ndu- s e c ã am mers cu autobuzul,
fusesem aºteptat la Giurgiu, la autogarã. Dar am trecut printre ei fãrã
sã mã vadã ºi fãrã ca eu sã ºtiu ceva. Dumnezeu mã acoperise. Am
aflat toate acestea la cîteva sãptãmîni mai tîrziu, cã, atunci la autobuz,
a fost arestat în locul meu altcineva; ºi, dupã multe lovituri îndurate,
bietul om a fost crezut cã nu eram eu. Iar ac e i care-l cercetau prin
bãtaie s - a u l ã mur i t c ã s e- nº el as e r ã . Da r c a r e di ntre copiii lui
Dumnezeu nu are atîtea experienþe minunate cu El! Faþã de fiecare
dintre ai Sãi, Domnul κi împlineºte cu credincioºie fãgãduinþele Sale,
toate. Totuºi, chiar dacã Domnul face minuni pentru a-i salva pe ai
Lui, asta nu dezvinovãþeºte cu nimic pãcatul cel mare, cel de moarte
al iudelor ºi iscoadelor dintre noi, care, cu bunã º ti i nþ ã ºi pentru
folosul mîrºav, îi dau pe fraþi în mîinile chinuitorilor lor. Spune un
Sfî nt Pã r i nte aºa: Nici chiar sîngele martiriului nu spalã pã ca tul
vînzãrii de frate. Iar Sfîntul Apostol Pavel spune: Chiar dacã mi-aº da
trupul sã-mi fie ars de viu, dacã pãcãtuiesc contra dragostei frãþeºti,
nu-mi foloseºte la nimic.
 Pag. 735

Ce pãcat îngrozitor este vînzarea de fraþi! Nici unul nu este atît de

mare ca acesta! Dupã ce-am ajuns înapoi la Beiuº cu cei 2 care îmi
fãcuserã percheziþie, a trebuit sã dau o lungã declaraþie scrisã despre
tot ce s-a petrecut la Poiana Braºovului în noaptea aceea. Apoi mi s-a
dat drumul, cu multe ameninþãri ºi avertismente. Îndatã dupã aceea am
aflat cã au mai fost luaþi ºi alþi mulþi fraþi, anchetaþi pentru aceastã
adunare, din toatã þara. Mulþ i fr aþ i e r a u trecuþi cu numele în nota
informativã a fratelui mincinos ºi vînzãtor care fusese iscoadã între noi
ºi pe-al cãrui scris îl cunoscusem bine. Poate mai fuseserã ºi alþii, nu
numai el, nu ºtiu! Dumnezeu îi ºtie; ºi-i va ºti lumea-ntreagã în curînd,
pentru cã nu este nimic ascuns ca sã nu ajungã cunoscut ºi tot ce s-a
ºoptit la ureche ori s-a scris în odãiþe ascunse, în note informative date
pe sub mînã, va fi strigat de pe acoperiºurile caselor ºi se va striga la
megafoanele din pieþe ºi de pe clãdiri.
Pag. 736

Rupeþi-o cu aducãtorii învãþãturilor strãine

Un cuvînt al fratelui Traian Dorz trimis pentru nunta de la Preluci -

23-VIII-1977

Preaiubiþii noºtri în Domnul, miri, Vasilicã ºi Lena, nuntaºi, pãrinþi

ºi copii, fraþi ºi surori! Slãvit sã fie Domnul nostru Isus Hristos pentru
r ã s c umpãrarea ºi viaþa pe care ne-a adus-o. Cãci, din întune r i c ul
pãcatelor ºi-al necredinþei, ne-a scos la lumina Sa minunatã ºi, de sub
puterea satanei, ne-a izbãvit prin Jertfa Lui rãscumpãrãtoare ºi sfîntã.
Cãci prin Sîngele Sãu Cel Sfînt ne-a spãlat sufletele noastre ºi prin
Duhul Sãu Cel Sfî nt ne-a înnoit inimile noastre; prin Cuvîntul Sãu
ne-a sfinþit ºi ne-a schimbat mintea noastrã, nãscîndu-ne astfel din
nou, c a fi i nþ e noi º i s c umpe, prin Harul ºi mila Sa, pentru viaþa
veºnicã. Iar cînd Tatãl nos tr u Cel c e r e s c ne-a înfiat prin Domnul
nostru Isus Hristos, El ne-a ºi înfrãþit cu ai Lui; aºa cã, atunci cînd
L-am cunoscut pe Dumnezeu, am ajuns sã ne cunoaºtem ºi noi între
noi, unii pe alþii. O, numai cunoaºterea Lui ne-a fãcut sã ne cunoaºtem
ºi între noi.
Cãci, dacã am fi rãmas strãini de Dumnezeu, strãini de Domnul
nostru Isus Hristos, am fi rãmas tot strãini ºi noi între noi, unii pentru
alþii. Numai dragostea lui Hristos, Preaiubitul nostru Mîntuitor, a fost
taina ºi puterea care ne-a fãcut, cînd L-am aflat pe El, sã-i cãutãm ºi
pe cei care sînt ai Lui. Numai dr agostea lui Dumnezeu, care a fost
turnatã în inimile noastre prin Duhul Sfînt, a fost taina ºi puterea care
ne-a putut face sã lãsãm cãile pãcatului ºi pierzãrii ºi sã alegem calea
c e a s trîmtã care duce la mîntuire, pe care ne-a chemat El . Numa i
dragostea Cuvîntului Sãu ne-a putut face sã lãsãm totul ºi sã alergãm
acolo unde a m º ti ut c ã - L pute m a fl a pe El º i pe - a i Lui. Numai
dragostea Duhului Sfînt ne-a fãcut sã putem trece peste orice piedici,
numai sã ajungem acolo unde era Domnul Isus ºi fraþii noºtri, copiii
Sãi. Pentru cã acolo am ºtiut ºi-am simþit cã este viaþa veºnicã ºi cã
este mîntuirea ºi bucuria din Dumnezeu. Taina ºi puterea dragostei lui
Dumne zeu au putut face ºi aici, în famil i a a c e a s ta s c umpã de l a
Preluci, minunea pe care-o vedem acum la aceastã nuntã , c a º i la
celelalte multe astfel de nunþi ºi de adunãri care s-au fãcut în aceste
scumpe familii.
Toate aceste familii rãsãrind ca niºte mlãdiþe scumpe, dintr-o
rãdãcinã binecuvîntatã pe care harul lui Dumnezeu a rãsãdit-o aici,
acum atîþia zeci de ani. Binecuvîntat ºi slãvit sã fie Numele Cel Sfînt
al Domnului nostru Isus Hristos, care, prin planul Sãu cel sfînt, fãcea
ca, aici, în cãsuþa bãtrîneascã de pe faþa aceasta de deal, sã cadã o
sãmînþã sfîntã semãnatã de neuitatul pãrinte Iosif ºi adusã aici, pînã
aici , de Vîntul cel ceresc al Duhului Sfînt. Pînã aici, unde aºtepta
pãmîntul bun al unor inimi primitoare, al inimilor acestor 2 bunici
bãtrîni, ale acestor 2 pãrinþi ai atîtor familii. Ce adevãrat este Cuvîntul
Sfînt care spune cã un grãunte a rodit 100, altul 60 ºi altul 30, cînd
grãuntele acesta a cãzut pe un pãmînt bun!
( M a t e i 1 3 , 8) . Uitaþi-vã cu toþii ºi-L slãviþi pe Dumneze u, c ã c i
grãuntele cãzut aici a dat nu numai 100; ci numai Singur Domnul ºtie
cîte sute încã ºi cîþi vor mai fi lãstarii minunaþi ºi spicele pline rãsãrite
din rãdãcina acestui grãunte binecuvîntat, cãzut aici la Preluci.
 Pag. 737

Slavã veºnicã Marelui nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor, care, prin

taina ºi puterea harului Sãu, a fãcut minunea aceasta pe care o vedem
cu ochii noºtri ºi datoritã cãreia am avut atîtea binecuvîntate prilejuri,
de atîþia zeci de ani, sã-L slãvim pe Dumnezeu aici, în aceste grãdini,
sub aceºti pomi ºi sub aceste acoperiºuri, cu aceste suflete scumpe
rãsãrite din grãuntele acela. Mãrturisesc cã am avut o mare dorinþã sã
fiu astãzi aici, în mijlocul acestor suflete scumpe, nu numai cu duhul
meu, ci ºi cu trupul meu. Fiindcã de multe zeci de ani a m pe trecut
nenumãrate zile ºi prilejuri între pereþii acestor case binecuvîntate,
încã de pe cînd primii pãrinþi ai acestor miri erau ºi ei tineri, aproape
c opii. Taina ºi puterea dragostei lui Hristos a fãcut ca a i c i mul te
suflete sã afle viaþa veºnicã ºi aici multe binecuvîntãri sã guste alþii în
jurul Domnului ºi al Cuvîntului Sãu; ºi, prin aceste simple, dar curate
inimi, mulþi sã fie aduºi la mîntuirea lui Dumnezeu. Duhul Sfînt ºi
statornic al Oastei a avut aici totdeauna putere ºi cãldurã, cãci cei care
au început bine au dorit sã ºi sfîrºeascã bine.
ªi, dacã au început în duhul Frãþietãþii ºi al învãþãturii pãrintelui
nostru Iosif, n-au vr ut s ã s fî r º eas c ã î ntr - un a l t duh ºi-ntr-o altã
învãþãturã, venite nu ºtiu de unde ºi nu ºtiu prin cine. Cãci dacã n-ar
fi avut grija asta pãrinþii iubiþi pînã la sfîrºit, dacã n-ar fi avut aceastã
grijã ºi stãruinþã curatã, în zadar ar fi fost tot frumosul lor început. În
zadar ar fi fost toate frumoasele lor osteneli. În zadar, toate lacrimile
ºi jertfele lor. Numai sfîrºitul cel bun adevereºte cã ºi începutul cel
frumos, cã ºi ostenelile cele multe n-au fost în zadar. Cãci vai, noi
i-am vãzut pe mulþi, mulþi care au început frumos ºi au ostenit mult;
dar, dacã n-au sfîrºit bine, în zadar au fost toate. ªi-atunci ce folos?
N-ar fi fost oar e mai bine ca aceºtia nici sã nu se fi nãscut? - cum
drept ºi cutremurãtor spune Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu la Marcu
14, 21. Pentru cã adevãrat ºi cu totul vrednic de crezut ºi dovedit este
c ã or i c i ne s tr i c ã Lucr area lui Dumnezeu ºi-i dezbinã pe fraþi c u
învãþãturi strãine ºi care îi învaþã altfel de cum au primit ºi cum au
auzit ei cînd au crezut ºi cînd s-au hotãrît pentru Domnul, acela este
un rãufãcãtor. ªi, cu cît vine mai viclean ºi mai frãþeºte, strecurînd
veninul învãþãturii strãine mai pe ascuns, cu atîta el este ºi mai vinovat
înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor.
Cã de unde vine, fraþilor, între noi dezbinarea? De unde vine
neînþelegerea între fr a þ i ? De unde vi ne î nvã þ ã tura feluritã, care
provoacã tulburãri? De unde vine oare duhul care stricã pacea noastrã?
De unde, duhul care învenineazã ºi îndurereazã inimi l e , ºi tulburã
adunarea frãþeascã? De unde? Nu vin oare toate acestea de la diavolul,
ispititorul care de la început a lucrat ºi lucreazã numai spre tulburare
prin felurite chipuri, prin felurite mijloace, prin feluriþi oameni? De ce
oare trebuie sã vorbim noi chiar ºi acum, la un astfel de prilej fericit,
despre aceste lucruri? De ce oare? Pentru cã, dacã am fi nepãsãtori
faþã de Lucrarea Domnului, am putea sta ºi noi liniºtiþi ºi nepãsãtori
ºi faþã de primejdiile acestei Lucrãri. ªi-atunci i-am lãsa pe toþi sã facã
ce vor. Dar oare, dacã am face aºa, am fi noi atunci ispravnici buni?
Da c ã n- a m fi cu toatã fr i ca de Dumne ze u ve ghetor i l a l uc r ul
încredinþat ºi nouã, am putea noi sta liniºtiþi în faþa lui Dumnezeu?
Pag. 738

Iatã cã de aceea trebuie sã vorbim, pentru cã ne doare cã, dupã

atîtea zeci de ani de jertfe ºi de osteneli cur a te , de l a c r i mi ºi de
mãrturisiri fierbinþi pentru Lucrarea asta sfîntã ale fraþilor credincioºi,
iatã cã s-au strecurat pr i ntr e fr a þ i i noº tr i î nc r e di nþãri strãine ºi
se-mprãºtie printre fraþi ºi printre sufletele lesne crezãtoare învãþãturi
stricãcioase, ca sã-i atragã pe ucenici nu ºtim unde, pe cãi rãtãcite, sã
le insufle credinþe deosebite; sã le aducã un alt isus, o altã evanghelie,
un alt duh, pe care nu-l primiserã, ºi sã le atragã spre neînþelegeri
ºi-nspre dezbinãri pe toate aceste suflete care le primesc. Încã o datã
întreb: de unde vin toate acestea? Pe cine fac toate acestea mai bun?
Pe cine-l fac mai milostiv, mai blînd, mai smerit, mai postitor, mai
rugãtor, mai înfrînat ºi mai iubitor, adicã aºa cum cere Dumnezeu?
Nu-i fac oare pe toþi mai rãi? Sã se certe unii cu alþii, sã se dezbine ºi
sã se tulbure. Cui folosesc toate acestea? Iatã cã sînt ani de zile de
cînd unii dintre noi nu fac altceva decît sã semene astfel de învãþãturi
care n-au alt rod decît dezbinãrile ºi tulburarea dintre fraþi. ªi, deºi au
fost rugaþi, sfãtuiþi, îndemnaþi, înºtiinþaþi ºi mustraþi de nenumãrate ori,
totuºi ºi astãzi, nu numa i c ã nu au voi t s ã s e - ndrepte deloc ºi sã
pãrãseascã lucrurile dezbinate ºi dezbinãtoare pe care le propovãduiau,
dar s-au fãcut tot mai împotrivitori pe faþã.
Dupã ultima încercare fãcutã pentru unii din aceºtia, în toamna
anului trecut, 1976, la Poiana Braºov, ei nu numai c ã n- a u vrut sã
asculte de î ndemnurile ºi de chemãrile frãþeºti, dar dupã aceea au
pornit pe faþã, unii dintre ei, sã facã ºi mai mare spãrturã în Lucrarea
Domnului, în care trebuia de la început sã fie - dacã au venit în ea -
niºte lucrãtori smeriþi, care sã ia bine seama cum clãdesc deasupra, pe
temelia care a fost pusã, ºi cum lucreazã împreunã cu cei cu care au
fost mai înaintea lor. Sã þinã seama cum au clãdit cei dinaintea lor, ca
sã clãdeascã ºi ei întocmai, dacã ar avea cugetul curat. Dar ei vor ºi
cautã pe toate cãile sã strice ceea ce au zidit înaintaºii ºi sã clãdeascã
cu totul altfel, stricînd astfel Lucrarea Domnului în care au intrat, fãrã
nici o teamã de cuvîntul înºtiinþãrii lui Dumnezeu cã: Pe cine va strica
templul lui Dumnezeu, adicã Lucrarea Lui, pe acela îl va strica ºi El,
Dumnezeu pe el (1 Cor 3, 17) . De ce vã zicem noi, fraþilor, toate
aceste lucruri? Pentru cã vorbim ceea ce ºtim. ªi pentru cã va veni
ziua cînd voi înºivã ne-aþi învinui înaintea lui Dumnezeu ºi a Judecãþii
Lui, dacã nu v-am spune acum aceste lucruri ºi v-am lãsa sã mergeþi
mai depa r te pe ur me l e ac e s tor dezbinãtori la prãpastie. Fiindcã
dezbinãtorul nu doarme. El lucreazã.
ªi, dacã încã n-a ajuns sã facã ºi aici la voi ceea ce a fãcut în multe
alte pãrþi, asta nu înseamnã cã, dacã va fi lãsat ºi mai departe tot aºa
sã facã, nu va face ºi-aici tot aºa. Sînt sute de adunãri frãþeºti care au
fos t ºi mai mari, ºi mai frumoase ca asta de-aici, dar pe care l e- a
dãrîmat ºi le-a nimicit acest duh al dezbinãrii prin uneltele ºi uneltirile
lui care s-au strecurat ºi aici printre fraþi ºi surori cu învãþãturile lor
strãine ºi care vã împart în tabere ºi vã fac sã nu vã mai puteþi privi
ºi primi cu bucurie nici voi, unii pe alþii.
 Pag. 739

De ce nu aþi vegheat oare cu toþii, ca sã pãstraþi cu scumpãtate toate

învãþãturile dintîi, ºi acum, primite în Biserica pãrinþilor noºtri în care
am pus noi toþi legãmîntul ºi în care am aflat taina mîntuirii, ºi în care
ne-au poruncit înaintaºii noº tr i s ã r ãmînem ascultãtori ºi smeriþi,
trãitori ai Evangheliei, ca niºte fiinþe noi în Domnul pînã la sfîrºit?
Cãci noi nu L-am aflat pe Domnul în altã parte, ci aici L-am aflat. De
ce sã vã mai feriþi acum, cum fac uni i , de Ta i na Împãrtãºaniei cu
Trupul ºi Sîngele Sfînt al Domnului nostru Isus Hristos, cî nd e s te
scris: Sã faceþi aceasta pînã voi veni Eu? - ºi, dupã cum ne-au învãþat
ºi au fãcut pãri nþ i i noºtri la sfîrºitul felului de viaþã al cãrora noi
trebuie sã privim ºi sã-i urmãm. De ce oare? De ce sã vã feriþi, cum
fac unii, ºi de ce sã vã ruºinaþi sã vã mai faceþi semnul Crucii cînd vã
rugaþi sau chiar ºi cînd vã r i di caþi sã vorbiþi Sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu, cînd ºtiþi bine cã este scris sã faceþi tot ce aveþi de fãcut
pentru el, spunînd: În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh,
cum scrie la Matei 28, 19? Ce este oare nebiblic în asta? ªi n-au fãcut
oare aºa înaintaºii noºtri? N-a fost tocmai Crucea, oare, chiar de la
începutul Oastei, semnul ei cel scump? N-a fost ea semnul steagurilor
noastre? Semnul legãmîntului nostru pus pe pieptul nostru, deasupra
inimii noastr e, cînd ne-am predat ºi ne-am hotãrît pentru Domnul?
Cine ne-a fermecat acum pe uni i di n noi tocmai în felul acesta, sã
vadã altfel? ªi cui folosesc astfel de învãþãturi?
Pe cine fac ele mai bun, mai evlavios, mai smerit? Nu vedeþi cã
cine învaþã în felul acesta este un lucrãtor rãu? Un trimis al dezbinãrii,
un stricãtor al templului sfînt? De ce vã spune m noi oare, cu toatã
durerea inimii, aceste lucruri tocmai acum? Pentru cã ne doare sufletul
cînd auzim cã sînt fraþi ºi surori care nu mai merg unii la alþii, care nu
mai vorbesc unii cu alþii, care nu se mai pot privi unii pe alþii. Atunci
nu se vede oare bine ce duh este acela care lucreazã aceste roade?
Atunci cum sã putem noi sta nepãsãtori ºi cum sã putem muri în pace,
ºtiind cã n-am fãcut totul ºi cã n-am spus tuturor ºi cu toatã tãria, spre
a le deschide bine ochii acelora care merg pe aceste cãi ºi spre a vedea
prãpastia spre care merg, ºi spre a se întoarce pînã ce n-au cãzut de
tot în ea? Pînã n-au cãzut unde va fi prea tîrziu sã mai fie ridicaþi, -
c um a fos t º i cum e s te pentr u ce i despre ca r e v- am ma i s pus .
Aduceþi-vã aminte, acum 40 de ani - cei ce sînteþi mai bãtrîni sau cei
ce aþi citit istoria Oastei, sau cei care aþi auzit de la pãrinþii ºi fraþii
voºtri mai mari, care au trãit-o - aduceþi-vã aminte ce lupte au fost
atunci cu celãlalt duh potrivnic: cu duhul literei omorîtoare de viaþã
duhovniceascã ºi aducãtoare de gheaþã peste via Oastei. 12 ani de zile
au þinut atunci aceste lupte crîncene: din 1935 pînã în 1947.
Mii de fraþi ºi de surori, sute de adunãri s-au dezbinat ºi s-au
nimicit atunci. Toþi cei care n-aveau cugetul curat ºi inima smeritã au
fost pierduþi, cãzînd înapoi în pãcatele ºi-n pierzarea din care-i ridicase
Duhul Domnul ui c î nd î i trezise la o vi a þ ã nouã cu Domnul , î n
adunarea Oastei Lui. Dar, fiindcã n-au rãmas credincioºi, statornici ºi
smeriþi aici unde i-a ridicat Domnul Isus º i n- a u urmat învãþãtura
sfinþeniei ºi-a ascultãrii, iatã cã s-au pierdut. Cînd a venit marea ispitã,
marea cernere, ei au c ã zut. Ce mari spãrturi au fãcut atunci mulþi
lucrãtori rãi în Lucrarea Domnului.
Pag. 740

Aduceþi-vã aminte cum unii dintre ei au ajuns chiar ºi pînã aici,

fãcînd rãu ºi dezbinînd pe mulþi fraþi. Unde sînt dezbinãtorii aceºtia
acum? Unde este Oastea lor cea lãudatã atunci ºi puternicã? Unde sînt
sufletele lor astãzi? Nu mai este nici unul! Uitarea ºi întunericul i-a
înghiþit pe toþi. Iar Lucrarea curatã a Domnului merge biruitoare ºi
puternicã, mereu mai tînãrã, înainte. Cãci ea este Lucrarea Lui, pe
care El Însuºi o conduce ºi-o vegheazã, pentru a-ªi împlini prin ea
gîndul Sãu fericit în patria noastrã ºi-n Biserica noastrã. Pînã cînd tot
poporul nostru va fi fericit în ascultarea de El ºi toatã Biserica noastrã
va fi vie, sãnãtoasã º i sfîntã, aºa cum au dorit-o toþi Sfinþii noºtri
Pãrinþi ºi toþi marii noºtri înaintaºi. Cã-n nici o lucrare sfîntã ºi mare
nu s-a putut face fãrã unitate ºi fãrã dragoste; ci numai prin ele. Astãzi
avem de luptat cu alt duh vrãjmaº pentru unitatea ºi dragostea noastrã.
Ave m de l uptat cu duhul sectarist, care are acelaºi scop ca ºi c e l
literist din 1935. Tot de la Sibiu a pornit ºi acel duh, ca ºi acesta. Tot
de acolo pornesc ºi aceste învãþãturi potrivnice de astãzi, de unde au
pornit acelea atunci. ªi tot aºa cautã ºi acest duh de-acum sã-i dezbine
pe fraþi ºi sã împartã adunãrile, ridicîndu-i pe unii împotriva celorlalþi
ºi ridicîndu-i pe toþi împotriva uni tã þ i i fr ã þ e º ti, cum cãuta atunci
ºi-acela. Este acelaºi duh, fraþilor! Dar acum lucreazã altfel ºi prin
alþii. De aceea spun cã este acelaºi duh, pentru cã atît scopul lui, cît
ºi roadele lui sînt aceleaºi unde pãtrunde. Acela de-atunci a nimicit
unele adunãri; acesta de-acum nimiceºte altele. Dar tot nimicirea este
scopul. Acela a lucrat prin unii, acesta lucreazã prin alþii; dar ºi aceia,
ºi aceºtia începuserã tot de la Sibiu.
Cei prin care lucreazã dezbinãtorul erau ºi sînt unii din cei ce
mîncaserã din acelaºi blid cu noi, cu pãrintele Iosif; ba, care au mîncat
atîta, pînã ce s-au îngrãºat ºi sufleteºte, ºi trupeºte pînã la nesimþire,
precum spune Sfînta Scripturã: ca grãsimea lor. Deschideþi-vã ochii,
ca sã-i vedeþi! Nu vã mai îmbãtaþi de chimvalele lor, de þambalele lor
rãsunãtoare! Nu vã mai lãsaþi înduplecaþi de rãstãlmãcirile lor, de
alcãtuirile lor meºteºugite prin care vã înduplecã, falsificînd ºi stricînd
versetele Cuvîntului lui Dumnezeu, pe care pãrinþii noºtri ni le-au lãsat
curate ºi sfinte; iar ei le rãstãlmãcesc, ca sã vã lãsaþi bunele învãþãturi
în care v-a þ i nã s c ut º i aþi crescut duhovniceºte ºi sã vã rupeþi de
rãdãcina ºi de butucul în care aþi fost altoiþi de la început de cãtre
Domnul Hristos în Lucrarea aceasta. Uitaþivã cu bãgare de seamã la
cei care au urmat neascultarea ºi veþi vedea cã toþi au fost nimiciþi.
Veþi trãi ºi veþi vedea. Sînteþi încã tineri ºi în credinþã, mulþi, ºi în
vîrstã. ªi veþi vedea cã ºi-acest duh care luptã acum sã strice Lucrarea
Domnului prin aceºti dezbinãtori va fi nimicit - ºi el, ºi ei - cum au
fost nimiciþi cei dinaintea lor. Mulþi dintre cei ce staþi acum aici veþi
ajunge sã vedeþi aceasta; dupã cum mulþi dintre cei ce sînteþi aici aþi
vãzut ºi cum au fost nimiciþi ceilalþi dezbinãtori, din cealaltã luptã a
Oastei, sfîrºitã în 1947.
Mai este oare acum cineva dintre acei ce sfîºiau ca niºte lei înfuriaþi
Frãþietatea Domnului atunci? Aduceþi-vã aminte cum ne ameninþau ºi
cum ne sfîºiau de fãrã milã ºi de fãrã temere de Dumnezeu acum 40
de ani.
 Pag. 741

ªi astãzi n-a mai rãmas nimic din ei, decît niºte ruine care amintesc
cutremurãtor ce soartã au toþi cei care se rup de fraþi, se dezbinã de
fraþi ºi lucreazã împotriva Frãþietãþii. Nu trebuie sã mai treacã prea
mulþi ani pînã cînd se va vedea cã acelaºi lucru se va întîmpla ºi cu
acei care vã tulburã astãzi, care nu ascultã de unitatea frãþeascã ºi care
urmãresc ºi-acum fãrîmiþarea adunãrii Domnului. Uitaþi-vã ce s-a ales
de adunãrile unde a lucrat acest duh, î nc e pî nd de l a Si bi u, apoi
Sighiºoara, Fãgãraº, Sãsciori ºi tot jurul acestora, unde erau odatã
atîtea adunãri mari ºi atîþia fraþi scumpi. Astãzi sînt numai ruine ºi
pustietãþi. Aceste duhuri vin acum ºi-aici, sã vã aducã ºi vouã, prin
învãþãturile lor, tot astfel de roade. Dacã le doriþi, atunci primiþi-i ºi
urmaþi-le învãþãturile. Dar dacã vã îngroziþi de urmãrile lor de-acolo
de unde au pãtruns ºi de pe unde au lucrat, atunci deschideþi-vã odatã
ochii. Iar cei care aþi fost prinºi în mreaja prefãcã tor i e i a c e stora
desprindeþi-vã, dragii mei, ºi scãpaþi. Rupeþi aceastã mreajã. Rupeþi-o
cu ei, cu aducãtorii acestor învãþãturi, cu încredinþãrile lor care vi se
strecoarã prin tot felul de mijloace: folosind cîntãrile, meditaþiile ºi
uneltirile fe l urite, spre a semãna tulburarea. Dupã întîia ºi a doua
mustrare - spune Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu, depãrteazã-te de cel
care face dezbinarea
(Tit 3, 10). A sosit, în sfîrºit, vremea sã ne deschidem bine ochii,
sã-i vedem pe toþi aceºtia ºi sã facem aºa cum ne spune Sfîntul Cuvînt
faþã de toþi. Cãci de zeci de ani tot nu mai vor ºi nu mai vor sã asculte
ºi nu mai vor sã se îndrepte, ci continuã sã facã aceleaºi dezbinãri tot
aºa ºi astãzi. Sfînta Scripturã porunceºte: nici sã nu-l primiþi în casã
ºi nici sã nu-i spuneþi Bun venit unui astfel de dezbinãtor, c ã ci vã
faceþi pãrtaºi pãcatelor lui (2 Ioan 10) . A sosit, în sfîrºit vremea,
iubiþii noºtri, sã vã spunem hotãrît ºi clar sã faceþi întocmai aºa de azi
înainte faþã de cei dovediþi astfel, pînã ce nu va fi prea tîrziu ºi pentru
voi.
Faceþi întîi astfel fiecare în inima sa faþã de aceste învãþãturi ºi
încredinþãri strãine, dîndu-le afarã. Apoi veþi face acest lucru îndatã
ºi hotãrîþi ºi faþã de cei ce vi le-au adus sau vi le mai aduc. Numai aºa
Dumnezeu vã va binecuvînta din nou cu pacea sufletului vostru, cu
pacea adunãrii voastre, cu pacea familiilor voastre. Cãci numai unde
este pace, prin ascultarea de Cuvîntul lui Dumnezeu ºi-al fraþilor,
acolo este har. Pacea trebuie sã vinã prin lupta noastrã. Iar harul vine
apoi prin darul ceresc. Preaiubiþi noºtri, vã rugãm sã ne înþelegeþi. ªtiþi
c ã a c um s î nt aproape 50 de ani de c î nd Domnul m- a c he ma t î n
aceastã Frãþietate ºi-a fãcut sã mã nasc ºi eu în aceastã familie, din
butucul Oastei. Am muncit de-atunc i ºi-am suferit pentru fericirea
acestei Lucrãri ºi Frãþietãþi împreunã cu cei dintîi voluntari ai acestei
frumoase ºi Dumnezeieºti Lucrãri. ªi viaþa mea s-a împletit cu viaþa
ei ºi cu viaþa lor. Eu n-am fost nici al familiei mele, nici al meu, nici
a l c a s e i. Ci am fost al Domnului ºi al acestei Lucrãri. Am fos t a l
vostru: al fiecãruia ºi-al tuturor, pentru Domnul, în aceastã Lucrare -
aduceþi-vã aminte! De aceea vorbesc aºa cum vorbesc acum.
Pag. 742

Cãci dupã cum în tinereþea mea, acum atîþia zeci de ani, am luptat
hotãrît, cu toatã inima ºi cu orice risc, alãturi de pãrintele Iosif ºi de
duhul Oastei împotriva duhului care atunci ameninþa viaþa ºi unitatea
Lucrãrii Oastei ºi voia s-o abatã de la împlinirea scopului pentru care
o ridicase Duhul Sfînt în Biserica noastrã ºi-n poporul nostru, tot aºa,
zic, mã vãd nevoi t º i a c um, l a bã tr î ne þe, sã lupt cu ºi mai multã
hotãrîre împotriva duhului sectarist, care urmãreºte exact tot acelaºi
s c op. Numa i c ã acum sînt altele uneltele ºi altele unelti r i l e , da r
uneltitorul este acelaºi; ºi dorinþa lui, ºi lupta lui este sã nimiceascã.
ªtie Singur Domnul dacã nu acest cuvînt pe care vi-l spun acum este
ultimul. ªtiþi în ce împrejurãri am fost numai cu puþinã vreme în urmã.
Unii dintre fraþi m-au vãzut cã mã frãmîntam în chinuri ca de moarte.
Aº fi dorit atunci mult mai mult sã mã mut la Domnul, socotind cã,
pe ntr u o viaþã de om, a r fi fos t de- a j uns c î t a m dus . Da r voi a
Domnului a fost sã mai fiu încã în viaþã ºi acum, deºi ºi acum merg
tot pas la pas alãturi cu primejdia morþii. Poate cã, dacã am mai trãit
pînã acum, a fost ºi pentru ca sã vã pot spune atît de rãspicat ºi de
apãsat acest cuvînt ºi aceste înºtiinþãri. Fiindcã se pare cã încã mai sînt
unii dintre noi care n-au învãþat nimic din pãþania lui Core, Datan ºi
Abiram, pe care i-a înghiþit osînda neascultãrii lor. ªi pentru cei care
uitã aºa de repede pildele Bibliei ºi-ale, istoriei am mai trãit ºi noi, sã
mai spunem aceste lucruri. Pentru mulþi, aceste lucr ur i poa te s înt
ultimele, a º a c um au fost pentru cei cîþiva de la Poiana Braºov în
noiembrie 1976. Aº dori însã - ºi mã rog Domnului c a a i c i s ã fie
mãcar cineva care sã ia aminte ºi sã înþeleagã aceste înºtiinþãri. Cã,
dintre cei care le-au auzit atunci, în noiembrie 1976, la Poiana Braºov
ºi trebuiau sã se îndrepte, mi se pare, cu durere, cã nu le-a primit ºi
cã nu le-a ascultat, ºi cã nu le-a înþeles chiar nici unul. Ce dureros este
acest lucru, cã toate jertfele care s-au fãcut pentru aceºtia atunci ºi
pînã atunci, s-au dovedit zadarnice. Le vor fi spre osîndã veºnicã, cum
le vor fi ºi celor care n-ascultã aceste înºtiinþãri tot aºa. Sã nu fie aºa
º i cu cei de-acum! Ci , pr i mi nd cu o i ni mã s me r i tã Cuvî ntul º i
îndemnul Duhului Sfînt, fiecare sã înþeleagã ºi sã revinã acolo unde
i-a aºezat Duhul Sfînt de la început, cu o inimã ascultãtoare ºi curatã,
trãind în duhul ºi-n învãþãtura Frãþietãþii noastre, ferindu-se de toþi cei
care o dezbinã - acum cunoscuþi fi i nd. ªi acum înºtiinþaþi fiind de
toate aceste lucruri spuse clar º i - n Cuvî ntul l ui Dumne ze u, º i-n
hotãrîrea frãþeascã.
Ce fericit Se va întoarce atunci Duhul Sfînt, cu tot harul promis de
El, peste acei care vor fi o inimã ºi-un gînd în Domnul - aºa cum au
fost în primele zile ale Oastei ºi-ale Bisericii, descrise în Faptele
Apostolilor ºi în istoria Lucrãrii - din aceastã familie ºi Bisericã ºi din
aceste neuitate locuri, în casele acestea ale bunicilor de la Preluci
ºi-ale mlãdiþelor lor. Cu aceste gînduri - ºi dulci, ºi amare, ºi fericite,
ºi îndurerate - vreau sã închei acest cuvînt. Sufletul meu este plin nu
numai de durerea pentru neascultãtori, ci ºi de credinþã ºi de nãdejde
pentru cei care ascultã, cã taina ºi puterea dragostei va birui ºi cã
aceste suflete scumpe pe care le-am cunoscut alipite de Domnul ºi de
fraþi cu smerenie ºi cu ascultare, aici ºi-n alte pãrþi, vor rãmîne tot aºa
ºi dupã ce acest vînt trecãtor, tulburãtor ºi rãu va fi trecut.
 Pag. 743

Pacea fericitã se va aºterne iarãºi peste toate aceste locuri ºi suflete

scumpe ºi iarãºi Hristos va fi totul în toþi, ºi la sfîrºit ca la început.
Dumnezeu sã vã binecuvînteze, miri scumpi, nuntaºi scumpi,
fa mi l i e s c umpã , c a s ã s c umpã , c etate scumpã. Dumne ze u s ã vã
binecuvînteze ºi rãdãcinile, ºi ramurile; ºi pãrinþii, ºi copiii; ºi trecutul,
ºi viitorul; ºi familiile, ºi adunarea. Grãuntele cãzut de-atîþia ani aici,
fa c ã Domnul sã rodeascã mereu alte sute, spr e s l a va º i buc ur i a
Domnului ºi spre creºterea ºi propãºirea Lucrãrii sfinte prin care a voit
Domnul sã ajungeþi sã primiþi fãgãduinþa ºi comoara mîntuirii Lui ºi
prin care v-a poruncit El sã v-o duceþi pînã la sfîrºit, împreunã cu noi,
întocmai cum aþi primit de la început. Împreunã cu noi, cei pe care ne
cunoaºteþi ºi ne ºtiþi de la început cît de statornici am rãmas prin toate
furtunile ºi secetele; prin toate bucuriile ºi durerile; prin toate lacrimile
ºi cîntãrile, aceiaºi ieri, azi ºi-n veci, alãturi de Domnul nostru, de
pã r i nþ i i º i înaintaºii noºtri ºi de voi toþi, în aceeaºi învãþãturã º i
dragoste dintîi, cum ni s-a poruncit.
Harul Domnului nostru sã fie cu toþi cei ce-L iubesc ºi-L ascultã pe
El în curãþie. Fericirea Lui sã vã însoþeascã în toate zilele, pînã în
Ierusalimul Sãu cel ceresc, unde ne vom întîlni cu toþii, împreunã cu
înaintaºii noºtri ºi împreunã cu toþi urmaºii noºtri care vor pãstra pînã
la sfîrºit încrederea de la început, pe care o aºteaptã o mare rãsplãtire.
Slãvit sã fie Domnul nos tr u Is us Hr istos! La 15-21 august 1977.
Fratele Traian Dorz.
Scump frate Viorel, scumpii noºtri de la Preluci! Dupã scrisoarea
pe care v-am trimis-o înainte, aºa dupã cum ne-aþi rugat, pentru fraþii
care vor lua parte la nunta iubiþilor noºtri Vasilicã ºi Lena, vã trimitem
acum aci, în copie, ºi scrisoarea pe care am trimis-o la fraþii din Cluj
în urma cererilor lor pe care ni le-au fãcut cu privire la starea de vorbã
de la Poiana Braºov ºi la comportarea de dupã aceea a unora dintre
cei pentru care se fãcuse aceastã strîngere ºi aceastã sfãtuire frãþeascã
ºi care, dupã aceea, s-au comportat nepotrivit cu fãgã duinþele lor,
c hi a r di n mi j l oc ul fr a þ i l or de - atunc i . V- o trimit cu dur e r e , c u
amãrãciune ºi cu speranþã, pentru înºtiinþare ºi învãþãturã celor care,
mãcar în acest ultim moment, vor vrea sã þinã seamã de ea. Domnul
Dumnezeul nostru sã binecuvî nte ze Luc r a r e a Sa º i s - o a pe r e cu
biruinþã ºi-n luptele de-acum, cum a apãrat-o în luptele din trecut.
ªi, dupã ce va trece-o biruitoare ºi peste aceste încercãri ºi cerneri,
sã-i ajute ca, pe viitor, sã a i bã bãr ba þ i pl i ni de Duhul Sfînt, de
c redinþã, de smerenie, de sfinþenie ºi de ascultare , c a r e s ã poa tã
înºtiinþa din timp ºi sã poatã feri mai departe de tot ceea ce n-au ºtiut
la timp sã se fereascã mulþi dintre noi ºi, din pricina aceasta, au cãzut
ori în prãpastia din dreapta, ori în cea din stînga, care sînt de-a lungul
drumului nostru pînã la venirea Domnului Isus. Rugaþi-vã sã ridice
Domnul la seceriºul Sãu bãrbaþi vrednici, tineret ascultãtor, mame
credincioase, adunãri unite ºi binecuvîntate, suflete ascultãtoare de
Cuvîntul lui Dumnezeu, care sã se lege prin credinþã statornicã ºi prin
ascultare smeritã, cu un c uge t c urat ºi cu o inimã ascultãtoare, de
lanþul de aur al înaintaºilor noºtri.
Pag. 744

Pentru ca ºi urmaºii lor binecuvîntaþi sã-i aibã pe ei înaintaºi ºi

modele destoinice ºi vrednice la care sã poatã pr i vi totdeauna cu
bucurie ºi pe care sã-i poatã urma totdeauna cu plãcere, cu cinste, cu
demnitate ºi cu biruinþã sfîntã. Domnul sã vã binecuvînteze, sã vã
pã ze a s c ã de or i c e r ã u, sã vã dea putere sã treceþi cu bi ne pe s te
înc e r cã r i le în care sînteþi ºi acum cernuþi unii, pentru ca, dupã ce
pl e a va î nvã þ ã tur i l or s tr i cãtoar e º i a convinge r i l or r el e , º i a
încredinþãrilor strãine va fi zburat din noi ºi dintre noi, sã rãmînem toþi
ca boabele de grîu curat, ca rod vrednic pentru hambarul Împãrãþiei
lui Dumnezeu; aºa cum a dorit Domnul, aºa cum s-au rugat înaintaºii.
Aceºti dezbinãtori ne-au chinuit de 30 de ani întruna ºi n-au vrut
ni c i s ã pr i me ascã, nici sã ascul te , ni c i s ã ur me ze ni c i una di n
înºtiinþãrile care li s-au fãcut ºi prin sfaturi, ºi prin scrisori, ºi prin
îndemnuri, ºi prin lacrimi, ºi prin stãruinþe. ªi continuã ºi acum sã
tulbure ºi sã dezbine: întîi inimile lor de cãtre unitatea frãþeascã, prin
acele încredinþãri strãine pe care le-au primit de la strãini ºi ºi le mai
pãstreazã încã, cu care apoi continuã sã tulbure ºi sã dezbine adunãrile
Domnului. Toþi îi cunoaºteþi cine sînt. Ne gîndim cu amãrãciune ºi cu
durere la ei. Dar, mai presus de orice legãturã pe care am avea-o pe
pãmînt, trebuie sã punem ascultarea de adevãr ºi umblarea potrivit
Cuvî ntul ui lui Dumnezeu. ªi, cu toatã durere a pe ntr u s ta r ea l or,
tr e bui e sã luãm toatã hotã r î r e a pe c a r e ne - o ce r e Cuvî ntul l ui
Dumnezeu, pentru a nu lãsa ºi mai de pa r te ca a ce a s tã î nvãþ ãturã
nimicitoare sã-i tulbure ºi sã-i dezbine ºi pe alþii. Dumnezeu sã vã dea
ºi lumina, ºi puterea sã luaþi aceastã învãþãturã drept de la El. ªi-apoi
sã urmaþi cu hotãrîre îndemnul pe care vi-l porunceºte tot Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi toatã durerea frãþietãþii.
 Pag. 745

Semnele unui trimis al lui Dumnezeu

Vorbirea fr a te l ui Popa Petr u ( Sã uc a ni ) l a nunta de la Verºeni -

28-VIII-1977

A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit

ca martor, ca sã mãrturiseascã despre Luminã, pentru ca toþi sã creadã
pr i n el. Iatã mãrturisirea fãcutã de Ioan cînd iudeii a u tr i mi s di n
Ierus a l i m pe ni º te preoþi ºi leviþi sã-l întrebe: Tu cine eºti? El a
mãrturisit ºi n-a tãgãduit; a mãrturisit cã nu este el Hristosul. ªi ei l-au
întrebat: Dar cine eºti? Eºti Ilie? El a zis: Nu sînt. Eºti prorocul? ªi el
a rãspuns : Nu. ªi Ioan zicea lui Irod: Nu-þi este îngãduit sã þii pe
nevasta fratelui tãu! Irodiada avea necaz pe Ioan ºi voia sã-l omoare.
Dar nu putea, cãci Irod se temea de Ioan fiindcã îl ºtia om neprihãnit
ºi sfînt; îl ocrotea ºi, cînd îl auzea, de multe ori stãtea în cumpãnã,
neºtiind ce sã facã; ºi-l asculta cu plãcere (Ioan 1, 6-7 ºi 19-21;
Marcu 6, 18-20).
Slãvit sã fie Domnul! S-au spus aici cuvinte mari. S-au spus la
nunta aceasta cuvinte de aur. Ne bucurãm din suflet cã Domnul Isus
a fost chemat la aceastã nuntã. Privim la mirii noºtri dragi ca la cele
mai scumpe comori pe care le-a dat Dumnezeu acestei sfinte Lucrãri.
Am venit cu drag la aceastã nuntã ºi ne-am bucurat de multã vreme,
înainte de ajunge aci, în nãdejdea aceasta sfîntã. ªi ne întoarcem din
locul acesta atît de fericiþi ºi vom duce ºi la ceilalþi dragi ºi scumpi ai
noºtri, de pe meleagurile noastre, veºtile scumpe ale une i duioase
dragoste ºi pãrtãºii frãþeºti în care ne-am obiºnuit ºi ne-am bucurat la
aceastã sãrbãtoa r e , la aceastã nuntã, la acest ospãþ. Dragii noºtri!
Poate nu ne-am gîndit ºi nu ne-am amintit cã sãrbãtoarea noastrã, cã
sãrbãtoarea nunþii celor dragi ai noºtri s-a potrivit tocmai la sfîrºitul
lunii august, la sfîrºitul lunii acesteia, cînd ne aminteºte Cuvîntul lui
Dumnezeu cã s-a petrecut ceva în sfîrºitul lunii august. Ne aducem
aminte de o zi, de un ospãþ de la sfîrºitul lunii august. Se sãrbãtoreºte
mereu, pe 29 august, Tãierea capului Sfîntului Ioan Botezãtorul. ªi
fiindcã sãrbãtoarea noastrã este în preajma acestei sãrbãtori, am vrea
sã amintim, cu acest prilej binecuvîntat, ceva din viaþa acestui om
mare, trimis de Dumnezeu; cel mai mare dintre toþi prorocii, cel mai
mare dintre cei nãscuþi din femei.
N-a fost nici unul ca el, ca Ioan Botezãtorul, Înainte mergãtorul
Domnului Isus. Scumpii mei fraþi, acest om a fost trimis de Dumnezeu
ca sã mã r tur i s e as c ã de s pr e Lumi nã . A fos t trimis ca martor, sã
mãrturiseascã despre Luminã. Vorbim cu drag despre oamenii aceºtia;
vorbim cu atîta respect ºi cinste, ºi dragoste despre ei, pentru cã ei au
fost aceia de c a r e S- a folosit Dumnezeu atît de mult. Cînd a fãcut
Dumnezeu lumina, a fost cea dintîi dintre lucrãrile lui Dumnezeu. ªi
a vãzut cã lumina era bunã. ªi-a fost o searã ºi-a fost o dimineaþã.
As ta a fos t zi ua c e a dintîi. Ce a fost oare înainte de a fi luminã?
Pãmîntul era pustiu ºi gol. O pustietate stearpã, plinã de întunecime,
o groazã ºi-un dezastru Ce poate sã fie acolo, într-un pustiu care este
lipsit de luminã? Þi-ar fi scîrbã ºi groazã sã treci, ºi în zilele noastre,
printr-un loc care-i lipsit de luminã, în care nu existã nici un strop de
luminã, care este numai pustietate ºi numai golãtate.
Pag. 746

Dar Dumnezeu a fãcut lumina. Ce frumoasã-i lumina! Ce scumpã-i

lumina! Înainte de a fi luminã nu era viaþã. Înainte de a fi luminã era
moarte, nu era nimic. Dar dupã ce a fost luminã, apoi a venit viaþa,
apoi a venit rodirea, apoi a venit puterea, în urma luminii. Cãci în
luminã este putere ºi viaþã, ºi rodire. ªi unde nu-i luminã nu existã nici
viaþã, nu existã nici putere, nu existã nici rodire. Lumina era în lume,
dar oamenii au iubit mai mult întune r i c ul de c î t l umi na, pentru cã
faptele lor erau rele. ªi-atunci, chiar dacã era lumina în lume, oamenii,
sãracii, umbl au tot în întuneric. Dumnezeu S-a gîndit sã trimitã un
om, s ã l e s punã: Oamenilor, nu mai staþi la î ntune r i c ! Ui ta þ i - vã
Lumina! Veniþi la Luminã! Primiþi Lumina! Credeþi în Luminã ºi veþi
primi, împreunã cu Lumina, ºi viaþa, ºi puterea, ºi rodirea. A venit un
om trimis de Dumnezeu. Ne mirãm cînd citim aceste cuvinte. Dar cîþi
oameni erau atunci, pe vremea lui Ioan Botezãtorul? Cîþi oameni nu
erau pe vremea aceea! Nu erau ei trimiºi de Dumnezeu? Ei au uitat
cã-s trimiºi de Dumnezeu.
Ei nu mai erau trimiºii lui Dumnezeu. Aveau toþi ocupaþiile lor,
aveau toþi slujbele lor, aveau toþi serviciile lor, cãutau toþi foloasele
lor. ªi de aceea Dumnezeu a trimis un om special, anume, fãrã o altã
ocupaþie, ca sã mãrturiseascã despre Luminã. Slavã Þie, Doamne!
Mare lucru ºi mare binecuvîntare, cînd trimi te Dumnezeu un om al
Lui, c î nd tr i mi te Dumnezeu un trimis al Lui. Dacã lumina este de
valoare, dacã lumina este scumpã, dacã lumina este de preþ - ºi nu
putem spune cît e de scumpã lumina, apoi, i ubi þ i i me i fr a þ i , cînd
trimite Dumnezeu un om al Lui, special, care sã mãrturiseascã despre
Luminã, omul acesta nu-i de mai puþinã valoare decît Lumina însãºi.
Ioa n Bote zã tor ul a fos t ac e l a: tr imi s ul l ui Dumneze u c a r e s ã
mãrturiseascã despre Luminã. Am vrea, cu prilejul acesta binecuvîntat,
sã ne uitãm la viaþa acestui trimis al lui Dumnezeu ºi sã învãþãm ºi noi
ceva din viaþa acestui mare om al lui Dumnezeu. Sã ne întoarcem ºi
de la nunta aceasta cu ceva în sufletele ºi în inimile noastre, cã avem
atîta nevoie! Au fost mîncãruri pe toate mesele. N-am venit pentru ele,
iubiþilor! N-am venit pentru ele. Am venit sã-i vedem pe cei 2 tineri
ai noºtri dragi. Am venit mai mult pentru cã ºtiam cã ei Îl cautã pe
Isus la aceastã nuntã. Pentru El am venit.
Pentru El aþi venit. ªi dacã am venit fiecare pentru El, avem fiecare
nevoie de hrana aceea pentru sufletele noastre pentru care am venit ºi
pentru care ni s-a pãrut 2 paºi pînã aici. Da, fiindcã dragostea este
a c e e a c a r e s c ur te azã toa te distanþele. A veni t un om tr i mi s de
Dumnezeu. El a venit ca martor, sã mãrturiseascã despr e Lumi nã .
Cînd au venit trimiºii ca sã-l întrebe: Cine eºti? De ce spui? De ce
mãrturiseºti? Ce putere ai? Ce drepturi ai? Eºti proroc? Eºti Hristos?
Cine eºti? El a spus: Nu-s nimic. Nimic nu sînt! Nu sînt nici proroc.
Nu sînt nici Hristos. Nu sînt nici Ilie. Nu sînt nimic. Nimic nu sînt. Ce
putem noi sã vedem din viaþa acestui mare om al lui Dumnezeu? O
pildã adîncã de smerenie! Am vrea sã nu uitãm lucrul acesta. Nu era
el nimic? N-a spus Domnul Isus despre el lucruri mari ºi foarte mari?
Nu: el, în ochii sãi, nu era nimic. Pentru el, Hristos era Acela pe care
trebuia sã-L arate, trebuia sã-L înalþe. Ioan nu-i ni mi c . Eu nu sînt
ni mi c . Sa u la urma urmei un glas ca r e s e s ti nge î ntr - un pus ti u:
Pregãtiþi calea Domnului.
 Pag. 747

Nu putea el sã spunã atunci: Da, eu sînt cel mai mare dintre toþi
prorocii! N-a fost nimenea ca ºi mine!? Nu putea el sã spunã: Eu sînt
Înainte mergãtorul lui Hristos!? Nu putea el sã spunã: Eu vin în duhul
ºi în puterea lui Ilie? Nu! Eu nu- s ni mic. Sã nu uitãm acest lucru,
i ubi þ i i me i fr a þ i ! Un tr i mi s a l lui Dumnezeu are semnul ac e s ta :
smerenia. Smerenia adîncã s-a vãzut la acest om trimis de Dumnezeu.
Smerit. El nu-i nimic. El a trãit o viaþã sfîntã. El a trãit o viaþã despre
care a trebuit sã spunã Irod: El este un om neprihãnit ºi sfînt. Am vrea
sã nu uitãm lucrul ac e s ta : un om al lui Dumnezeu va avea semnele
acestea. În primul rînd, va avea smerenia. Dacã priviþi la David de
altãdatã, ºi el zice: Nu! Eu sînt un purice; eu sînt un cîine mort. Saul
este unsul Domnul ui . Eu nu sînt. Dacã priviþi la marele apostol al
neamurilor, el spune: Petru, Iacov ºi Ioan sînt stîlpii Bisericii. Pavel
nu-i nimic; e o stîrpiturã; e cel dintîi dintre pãcãtoºi. Cine a lucrat ca
el, ca Pavel? El n-a fost nimic. Duhul smereniei i-a însoþit pe oamenii
cei trimiºi de Dumnezeu, pe oamenii mari al lui Dumnezeu. Numa i
oamenii cei mari ai lui Dumnezeu au simþit cã sînt nimic în ochii lor.
ªi totuºi ei L-au înãlþat pe Dumnezeu atît de mult. Priviþi în pustia
Iudeii un om sãrman, un cãlugãr, un pustnic, un sihastru, un om sãrac,
îmbrãcat într-o hainã de pãr de cãmilã. Vara n-avea cãmaºã pe sub ea.
Ce-nseamnã sã porþi o hainã de pãr de cãmilã ºi sã n-ai cãmaºã pe sub
ea? Sfîntul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu. ªi noi avem atîtea
haine ºi mîncãruri alese, ºi mese atît de scumpe, ºi aºternuturi aºa de
moi. Trimisul lui Dumnezeu stã într-o hainã asprã, de pãr de cãmilã.
Toatã vara îl ardea dogoarea soarelui, iar iarna era numai cu acea
hãinuþã; cu aceeaºi era îmbrãcat. Acolo trãia în post; acolo trãia în
rugãciune. Acolo trãia. Dar acest om a avut o putere nemaipomenitã.
A a vut o î ndr ã zne a l ã s fî ntã ne mai po me ni t ã . A c e s t om a r e o
îndrãznealã sã-i spunã lui Irod aºa: Nu-þi este îngãduit sã þii pe nevasta
fratelui tãu. ªi-i vorbea cu atîta putere, încît Irod se cutremura. Stãtea
în cumpãnã ºi nu ºtia ce sã facã; ºi-l asculta cu plãcere pe sfîntul, pe
trimisul lui Dumnezeu. Ce mãrturie avea omul acesta din partea celui
mai mare om din þarã! Se spune: Irod se temea de el, pentru cã ºtia cã
este un om neprihãnit ºi sfînt. Pe lîngã smerenia lui adîncã pe care
vedem cã l-a însoþit în toatã viaþa lui, mai vedem viaþa lui sfîntã. Din
viaþa aceasta sfîntã, trãitã cu Domnul, îi venea o putere extraordinarã
ºi o îndrãznealã nemaipomenitã, ca sã mãrturiseascã pînã în faþa celui
mai mare om din þarã: Nu-þi este îngãduit sã trãieºti în fãrãdelege! Noi
de a tî te a or i oc ol i m a tî tea l uc r ur i . N- a ve m c ur a j ul . N- ave m
îndrãzneala.
De ce n-avem curajul, de ce n-avem îndrãzneala, iubiþilor? Curajul
ºi îndrãzneala lui Ioan veneau dintr-o vieþuire cu Domnul. De acolo
primea el puterea aceasta, pentru cã trãia o viaþã sfîntã. Pentru cã,
dupã ce era smerit în faþa lui Dumnezeu, dupã ce era smerit în ochii
sãi, dupã ce se purta cu sfinþenie în faþa lumii, o, Duhul Sfînt îi dãdea
a ceastã dovadã ºi aceastã putere, ca sã aibã acelaºi curaj, sã aibã
aceeaºi îndrãznealã sfîntã, sã strige dupã pãcat; sã vorbeascã împotriva
pãcatului oriunde era el: Nu-þi este îngãduit! Irod se cutremura ºi se
gîndea: Are dreptate omul acesta. Omul acesta-i sfînt. Omul acesta-i
neprihãnit. Omul acesta este omul lui Dumnezeu. Eu sînt ticãlosul. Eu
trebuie sã mã întorc.
Pag. 748

Eu trebuie sã las pãcatele mele. Eu trebuie sã las starea mea, pentru

cã altfel mã va ajunge nenorocirea. Omul acesta are dreptate. ªi se
gîndea aºa, cutremurîndu-se. Gîndindu-se aºa, cãuta sã-ºi schimbe
oa r e cum felul lui de viaþã. ªi Ir odi a de i , c a r e e r a l î ngã e l , i s e
destãinuieºte prin aceste cuvinte: Iatã, m-a cutremurat ceea ce spune
omul acesta al lui Dumne ze u. Noi tr e buie sã facem cumva. Tu va
trebui sã pleci la bãrba tul tã u. Tu va trebui sã te duci la soþul tãu
legitim. Noi nu mai putem sã stãm împreunã. Eu nu pot sã stau aºa.
M-aºteaptã judecata lui Dumnezeu ºi pierzarea de la Dumnezeu. Atît
i-a trebuit: sã-ºi destãinuiascã frãmîntãrile lui Irodiadei, pentru ca apoi
el sã fie cãzut din starea aceea, sã nu se mai cutremure mai mult ºi sã
nu asculte mai mult de Cuvîntul lui Dumnezeu. Irodiada avea necaz
pe Ioan din pricina aceasta ºi cãuta sã- l omoare, dar nu putea. Nu
putea, fiindcã Irod se temea de el. Irod, cel cu toate puterile, Irod, cel
cu toate prieteniile, Irod, cel cu toate drepturile. ªi Ioan fãrã de nimic,
fãrã nici o putere, fãrã nici un drept. Irod se temea de el. De unde,
fraþilor, era la Ioan acea putere? Dintr-o viaþã sfîntã ºi neprihãnitã,
dintr-o trãire sfîntã cu Dumnezeul lui. O, fraþii mei dragi! Am vrea sã
scoatem la vedere, din viaþa acestui om trimis de Dumnezeu, aceste 4
lucruri: o smerenie adîncã; o trãire sfîntã; o îndrãznealã sfîntã; ºi, în
ur ma l or, o mãr tur i e di n pa r tea c e l or di n a farã: El este un om
neprihãnit ºi sfînt.
Acela e trimis de Dumnezeu. Acela e martorul Luminii. Priviþi,
iubiþilor, ºi însuºiþi-vã aceste semne ale oamenilor care sînt trimiºi de
Dumnezeu! Poate ºi în viaþa frãþiilor voastre a venit cîte un om. Poate
ºi în biserica frãþiilor voastre a venit un om. Poate ºi în a duna r ea
frãþiilor voastre a venit cîte un om. ªi a spus cã e trimis de cineva.
Poate cã a spus cã-i trimisul lui Dumnezeu. Poate cã a spus cã e trimis
sã mãrturiseascã despre Luminã. Iubiþii mei fraþi ºi scumpe surori!
Priviþi-l întotdeauna pe cel care vine în adunarea, în biserica, în casa,
în familia din care faceþi parte ºi cercetaþi-i semnele! Eºti trimisul lui
Dumnezeu? Unde-þi este smerenia? Un trimis al lui Dumneze u nu-i
nimic. Un trimis al lui Dumnezeu nu se laudã pe sine. Un trimis al lui
Dumne ze u e s te a pl e c a t º i s mer i t î ntotdeauna. Eºti tri mi s ul l ui
Dumnezeu? Unde-þi este vieþui r e a s fî ntã di n Dumnezeu? Dacã ai
vieþuirea aceasta sfîntã din Dumnezeu, dacã ai duhul acela al smereniei
lui Dumnezeu, noi credem cã eºti trimis de Dumnezeu.
Dar dacã-þi lipseºte duhul smereniei, dacã-þi lipseºte vieþuirea sfîntã
dupã voia lui Dumnezeu, dacã-þi lipseºte îndrãzneala sfîntã, care vine
dintr-o putere pe care þi-o dã trãirea cu Dumnezeu, dacã n-ai o bunã
mãrturie din pa r te a ma i ma r i l or nor odul ui , tu nu e º ti trimis de
Dumnezeu. Domnul Isus a spus aºa odatã: Cine dintre voi Mã poate
dove di c ã a m pã c a t? N-a fost nimeni care sã poatã spune nici î n
templu, nici în oraº, nici în piaþã, nici nicãieri, n-a fost nimeni care sã
poatã spune: Ai pãcat! N-a fost nimeni. Cine M-a vãzut pe Mine, a
vãzut pe Tatãl Meu. Din vremurile noastre, mi-aduc aminte de un om
al lui Dumnezeu despre care s-a putut spune aºa; care a putut sã spunã
a º a în biserica lui, în adunarea lui, în satul sãu, în uliþele pe c a r e
umbl a : Ci ne di ntr e voi mã poate dovedi cã am pãca t? Î ntr e ba þ i
primarul satului, întrebaþi paznicul cîmpului, întrebaþi miliþia, întrebaþi
pe cine veþi vrea.
 Pag. 749

ªi dacã va putea cineva sã dovedeascã cã am o fãrãdelege, cã am

un pãcat, sînt gata sã mã plec. O, ce rari sînt oamenii care pot sã dea
o astfel de mãrturie! Pentru care pot sã dea cei din afarã o astfel de
mãrturie despre ei! Aceºtia sînt trimiºii lui Dumnezeu! Cît de rari sînt
astfel de oameni! Cît de rari sînt trimiºii lui Dumnezeu. ªi, cu cît sînt
mai rari, ei sînt mai scumpi, dragii mei. Preþuiþi-i pe oamenii aceºtia
care sînt trimiºi de Dumnezeu. Iubiþi-i pe oamenii aceºtia care sînt
trimiºi de Dumnezeu. Ei sînt mai scumpi decît aurul. Ei sînt ca lumina
ochilor lui Dumnezeu. Dumnezeu priveºte la ei cu atîta drag ºi cu atîta
bucurie, ºi cu atîta cinste. Da. Preþuiþi-i ºi-i urmaþi pe aceia care sînt
trimiºii lui Dumnezeu, pe aceia care poartã semnele unui trimis al lui
Dumnezeu. Dar nu-l primiþi pe acela care nu are semnele acestea. Nu-i
ascultaþi pe aceia care nu au semnele unui trimis al lui Dumnezeu.
De-atunci e mul t. Vr e mi l e s - a u s c ur s , Ioa n a mã r turisit despre
Luminã. Nu numai despre lumina soarelui, fãrã de care ar fi moartã
toatã omenirea ºi toatã viaþa. Ioan a mãrturisit despre Lumina cealaltã,
despre Lumina care este Hristos; despre Soarele vieþii, despre Soarele
neprihãnirii. Dacã pe pã mîntul acesta nu avem viaþã ºi rodire fãrã
soarele care încãlzeºte pãmîntul, apoi, în lumea sufleteascã, în partea
spiritualã, nu mai existã nici viaþã, nici rodire fãrã Soarele care este
Hristos.
Ioan a venit sã arate aceastã Luminã. ªi a arãtat-o aºa cum n-a mai
arãtat-o nimeni. De atunci, de demult vremile s-au scurs. Au trecut
1977 de ani. În vremurile noastre, aproape, aproape, aproape de noi,
a venit un om trimis de Dumnezeu. Îl ºtiþi fiecare. Omul acesta a venit
ca martor, sã mãrturiseascã despre Luminã. A venit un om trimis de
Dumnezeu în Biserica noastrã. A venit un om trimis de Dumnezeu în
poporul nostru ºi în neamul nostru. Aici l-a trimis Dumnezeu pe acel
om. Am spus: pe vremea lui Ioan Botezãtorul, nu erau oameni destui
atunci? Nu era acolo Irod? Nu putea acelui om mare sã-i încredinþeze
Dumne zeu mãrturisirea de s pr e Lumi nã ? Nu! Pentr u c ã tr ã i a î n
stricãciune ºi-n pãcat. ªi pentru mãrturisirea Luminii se cere o viaþã
sfîntã, aºa cum am spus. Cuvîntul l ui Dumne ze u s pune : A vorbit
Cuvî ntul Domnul ui l ui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustia Iudeii, pe
vr e me a ma r i l or preoþi Ana ºi Caiafa. Nu pute a Dumne zeu s ã l e
vorbeascã lui Ana ºi Caiafa? Pentru ca ei sã mãrturiseascã despre
Luminã! Nu! Ei aveau ocupaþii. Ei aveau altele. ªi de aceea trebuia un
om s pe c i a l tr i mi s de Dumne zeu, numai cu acea însãrci nar e : s ã
mãrturiseascã despre Luminã. Un om special, un om de os e bi t. Pe
vremea pãrintelui Iosif, nu-au fost atîþia oameni în þara noastrã? Nu au
fost atîþia oameni pe vremea aceea? Nici unul nu s-a gãsit sã poatã fi
însãrcinat cu slujba aceasta, sã mãrturiseascã despre Luminã.
ªi a trebuit sã trimitã Dumnezeu un om special, sã trimitã
Dumne ze u omul acesta slab, omul acesta mic, piticul acesta, omul
acesta neînsemnat, omul acesta dispreþuit, omul acesta neînþeles nici
de unii, nici de alþii, cu neputinþe ale trupului, sã-L vesteascã pe Isus
Cel Rãstignit; sã ne arate nouã Lumi na . Er a Lumi na î n þ a r ã; era
Lumina în Bisericã; era Lumina pretutindeni. Noi eram orbi. Noi ne
duceam cu toþii la pierzare. Noi trãiam în întuneric ºi în beznã. Noi
eram aceia. ªi atîþia, ºi atîþia. ªi atunci Dumnezeu S-a folosit de acest
om, de acest trimis al lui Dumnezeu, ca el sã mãrturiseascã despre
Luminã.
Pag. 750

El a strigat în þara noastrã, el a strigat în Biserica noastrã, el a

strigat în poporul nostru: O, iubiþilor, nu ma i s ta þ i î n î ntune r i cul
acesta! Lumi na e l î ngã voi . Pr i viþi la Luminã! Veniþi la Luminã!
Credeþi în Luminã ºi veþi primi viaþã ºi veþi primi putere! De ce staþi
fãrã putere, la întuneric? Ieºiþi din beznã! Ieºiþi din felul deºert de
vieþuire! Ieºiþi din starea aceasta! Veniþi la Hristos! El e Lumina care
lumineazã pe oriºice om venit în lume . O, gl a s ul l ui a a vut atîta
putere! El a fost acela care a fost atîta de smerit. Vedem în viaþa lui
smerenia pe care o ve de m î n viaþa lui Ioan Botezãtorul. Vedem în
viaþa acestui om al lui Dumnezeu sfinþenia pe c a r e a m vã zut-o la
Sfî ntul Ioan Botezã tor ul . Ve de m î n vi a þ a ac e s tui om tr i mi s de
Dumnezeu în vremurile noastre îndrãzneala aceea sfîntã pe care am
vã zut-o la Ioan Botezãtorul. Vedem în viaþa acestui om tr i mi s de
Dumnezeu o mãrtur i e di n pa r te a c e l or din afarã: El a fost un om
neprihãnit ºi sfînt. S-a folosit Dumnezeu de omul acesta ca sã-l trimitã
aici, în mijlocul poporului nostru ºi în Biserica noastrã. O, fraþii mei
cei dragi! Aici a avut Domnul nevoie de un trimis al Lui ºi aici l-a
trimis, ºi aici l-a pus. Asearã era întuneric, nu ne vedeam aici. De
luminile acestea acum nu avem nevoie, cã este lumina soarelui. Dar
asearã era întuneric ºi aveam nevoie de aceste lumini. Aveam nevoie,
sã putem vedea Cuvîntul. Aveam nevoie, sã ne vedem feþele, de care
ne era atîta de dor, ºi sã ne strîngem cu lacrimi unii pe alþii, sã ne
îmbrãþiºãm.
Aveam nevoie de lumina aceasta. O, luminã care luminezi noaptea
cortul acesta, dacã te-ai fi dus în altã parte, cortul acesta era lipsit de
bucuria ºi de binecuvîntarea aceea ca sã vedem feþele fraþilor, ca sã ne
putem împãrtãºi un cuvînt din Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar tu, luminã,
care ai fost pusã în cortul acesta, þi-ai fãcut slujba azi-noapte în cortul
acesta. Aºa ai fost, Pãrinte Iosife! Dacã tu te-ai fi dus în altã parte sã
luminezi, o, cortul tãu, o, templul tãu, o, Biserica ta ar fi rãmas fãrã
de luminã. Dar tu ai luminat acolo unde te-a pus Dumnezeu ca martor,
sã mãrturiseºti despre Luminã. El a fost un om trimis de Dumnezeu!
Noi credem lucrul acesta, pentru cã el a avut o trãire sfîntã, a avut o
bunã mã r tur ie din partea celor din afarã. ªi mãrturia aceasta este
dova da întîlnirilor noastre atît de dr a gi º i - a tî t de s c umpe. Sî nt
întîlnirile noastre cu lacrimi ºi despãrþirile noastre atît de grele. V-am
vãzut cu atîta bucurie ºi ne despãrþim cu atîta durere. Pa r c ã lãsãm
jumãtate din inima noastrã aici. Cine a fãcut lucrul acesta? Hristos!
Cine ni L-a arãtat nouã pe Hristos? Pãrinþii! Ei au fost luminãtorii. Nu
putem sã-i uitãm niciodatã. Cine va înfrãþi Lumina va înfrãþi º i pe
martorul Luminii; va înfrãþi ºi pe a c e l a c a r e ne-a mãrturisit nouã
despre Luminã.
Aºa cum am vorbit, un pustnic în pustia Iudeii. Un om slab de post
ºi de rugãciune. Acela-i sfîntul, acela-i omul Tãu, Doamne? Sã nu
aibã oamenii Tãi parte nici de-o mîncare bunã, nici de-o hainã, nici
de-un aºternut? Aºa i- a i tr i mi s Tu, Doa mne, pe oa menii Tãi. ªi
oamenii lumii au parte de ospeþe, au parte de petreceri, au parte de
veselie. Treziþi-vã o clipã, sã ne întoarcem fiecare cu gîndurile noastre
la palatul lui Irod. S-apropie sãrbãtoarea acelei nopþi, poate de 28
august, c î nd Irod îºi prãznuia ziua naºterii lui. ªi dã un ospãþ mai
marilor ºi boierilor, ºi curtenilor. Ce veselie la palatul lui Irod! Cît vin
acolo! Cîþi se bucurã acolo! Cîþi îl cinstesc acolo!
 Pag. 751

Cîþi îl mãresc acolo! Cîþi cîntã acolo! Cîþi mãnîncã acolo! Cîþi beau
a c ol o! Unde eºti tu, om trimis de Dumnezeu? Nu mai e º ti ni c i î n
pustia Iudeii. Întunericul nu te-a putut suferi. La închisoare! Pune-l pe
Ioan la închisoare! Sã nu-þi mai tot batã capul. Slãbit de post, slãbit de
rugãciune, stã în genunchi ºi se roagã. Irod are toate puterile de partea
lui. Ioan, tu pe c i ne a i ? Am cr edi nþ a î n Ce l ce m-a trimis ºi am
rugãciunea. Ce vei face tu, Ioane, cu credinþa ºi cu rugãciunea, cînd
acela are atîta putere ºi acum e aºa de mînios pe tine ºi poate sã-þi
facã oriºice rãu? Eu mi-am pus nãdejdea, eu mi-am pus încrederea în
Dumnezeul meu nu pentru viaþa aceasta trecãtoare. Eu mi - a m pus
credinþa ºi nãdejdea în Dumnezeul meu pentru viaþa de dincolo. ªi
rugãciunea mea pe care o fac acum, în clipele acestea, nu-i sã scap de
aici, nu-i sã scap din mîna lui Irod. Nu! Ci rugãciunea mea este sã-mi
dea Domnul putere sã-mi þin mãrturia ºi sã mãrturisesc despre Luminã
pînã la capãt. Cine-a mur i t: Ioa n sau Irod? La ospãþul lui Irod se
petrec acele lucruri pe care le ºtiþi aºa de bine fiecare, nu-i nevoie sã
mai spunem acum despre ele. Dar iatã ce se întîmplã cu omul acela
care a ascultat odatã Cuvîntul lui Dumnezeu cu plãcere. Dacã nu se
hotãrãºte sã treacã atunci de partea adevãrului, iatã cum vine ziua cu
bun prilej, pe care vrãjmaºul o fol os e º te c a s ã - l pi a r dã pe ntr u
totdeauna. Bãutura, j oc ul , os pãþul morþii, ospãþul acesta, toate se
petrec ºi se sfîrºesc cu moartea celui mai mare dintre oamenii trimiºi
de Dumnezeu. Iatã ce face ospãþul! Iatã ce fac bãuturile! Iatã ce face
vrãjmaºul cu sufletul care trece de partea lui. Îl robeºte pe deplin,
pentru cã el n-a folosit clipa atunci cînd a fost cercetat.
Fratele meu drag, sora mea iubitã! Privim aceste 2 tablouri: privim
ospãþul de la curtea lui Irod, privim bucuriile de acolo, privim veseliile
de acolo, privi m mul þ i me a de acolo, privim! ªi privim ºi tabloul
celãlalt, al unui om slãbit de rugãciune ºi de post, stînd acolo fãrã
luminã, la închisoare. Privim ºi acest tablou. Fratele meu, eºti liber.
Poþi sã stai la curtea lui Irod; poþi sã te duci la ospeþe; poþi sã-þi alegi
bucuriile ºi petrecerile, poþi! Dar vei vedea cît vei avea parte de ele.
Sau poþi sã alegi sã stai cu trimisul lui Dumnezeu. Dar atunci alege
jertfa, alege rugãciunea, alege postul, alege sudorile, alege lacrimile.
Alege ce vrei dintre aceste 2 pãrþi! Cînd capul lui Ioan a fost adus în
farfurie în mijlocul ospãþului, ce credeþi, a fost bucurie? Bucuria s-a
topit în zare. Nici unii dintre oaspeþi nu s-a bucurat. Toþi au început
sã se îngrozeascã ºi sã se cutremure: La ce ºi fapta aceasta? Nu ne-a
fost nouã de-ajuns aici cã am petrecut ºi-am avut de toate? De ce sã
ne fie un cap de om sfînt pe masã în clipele acestea? Omul acesta a
fost omul lui Dumnezeu.
Nu trebuia fapta aceasta! ªi toþi au plecat cu groazã ºi toþi s-au
dus. Numai Irod a rãmas pierdut. Pierdut pentru totdeauna. Ioan n-a
murit! Ioan trãieºte. Multe lacrimi s-au vãrsat atunci cînd acest om al
lui Dumneze u º i - a s fî r º i t s l ujba ºi calea lui pe pãmînt. Cum i-au
îngropat ucenicii lui cu cinste trupul! Cu cîte lacrimi! Ce rugãciuni
oare vor fi înãlþat ei atunci Dumnezeului lui Ioan? O Doamne, cine va
mai mãrturisi despre Luminã? Dar iatã Lumina, iatã Soarele! Ioane, tu
þi-ai fãcut slujba, acum poþi sã te duci în pace. Vine Hristos! Vine El,
Lumina. Iatã, Lumina rãsare.
Pag. 752

Va mãrturisi El ºi faptele pe care El le va face prin puterea Tatãlui

care L-a trimis ºi pe El. Va dovedi cã El este Lumina cea adevãratã
care lumineazã pe oriºice om venit în lume. Fraþii mei dragi, ne-am
trezit într-o Lucrare sfîntã. Ne-am trezit în scumpa ostãºie a lui Isus.
O, cîte lacrimi duioase n-avem noi aici! ªi cîte bucurii n-avem ºi cîte
amintiri scumpe nu a ve m! Nu- i uitãm însã pe aceia care au plãtit
îndrãzneala lor sfîntã cu jertfele lor. Nu-i uitãm pe aceia care ne-au
arãtat nouã Lumina ºi care au pus în faþa ochilor noºtri Lumi na º i
ne-au scos din întuneric ºi din umbra morþii. Lucrarea aceasta este
tr i mi s ã de Dumnezeu. ªtiþi cu ce scop? Sã mãrturisea s c ã de s pr e
Luminã. Acesta este scopul Lucrãrii noastre! Acesta este scopul Oastei
Domnului: sã mãrturiseascã despr e Lumi nã. Erau multe lucrãri pe
vremea aceea în þara noastrã ºi în poporul nostru. Dar Dumnezeu a
trimis aceastã Lucrare special în Biserica noastrã, sã mãrturiseascã
despre Luminã. Scumpii mei fraþi, aceasta-i misiunea noastrã. Frate
tînãr, sorã tînãrã! Acuma-i vremea ta. Acuma-s vre murile voastre.
Dumnezeu te-a trimis ºi pe tine, Dumnezeu ne-a trimis ºi pe noi. Ne-a
tr i mi s s ã mã r tur i s i m despre Luminã. Pentru cã a tî þ i a tr ã i es c î n
întuneric ºi acum, deºi s-a spus ºi s-a arãtat atît de limpede ºi clar.
Avem lumina cãrþii, avem lumina sfaturilor bune, avem atîtea lumini,
dar dacã nu-i Lumina lui Hristos, noi trãim încã tot în întuneric, mulþi
dintre noi. Cîþi nu trãiesc î n î ntunericul vrãjmãºiei, în întunericul
pizmei, în întunericul dezbinãrilor, în întunericul lenei ºi al trîndãviei?
Cîþi nu trãiesc î nc ã ? De a cee a ave m ne voi e î nc ã de Lumina lui
Hristos, ca sã scoatã sufletele acestea spre mai frumos, spre cinste,
spre omenie, spre sfinþenie, spre-o viaþã atît de fericitã, pe care o
doresc toþi, ca sã înfloreascã Biserica noastrã, ca sã înfloreascã þara
noas tr ã s c umpã ºi dragã, ca sã înfloreascã poporul nostru, vãzînd
lumina aceasta.
ªi toþi sã primim putere, sã primim viaþã din Lumina care este
Hristos. Tinerii noºtri dragi ºi scumpi, mulþumim lui Dumnezeu pentru
Lumina pe care a adus-o ºi frãþiilor voastre. Cred cã nu vã supãraþi;
cred cã vã bucuraþi din suflet cã la nunta voastrã, la sãrbãtoarea nunþii
voastre nu vi s-a adus prea multã cinste; ºtiu cã nici n-aþi aºteptat.
Cinstea care s-a adus în ziua nunþii voastre, în sãrbãtoarea voastrã a
fost cinstea care s-a adus Numelui celui mai scump, care este ma i
presus de orice nume. ªi cred cã v-aþi bucurat de lucrul acesta! Dorim,
ºi la plecarea noastrã de aici, pentru viaþa voastrã, pentru fericirea
vieþii voastre, sã fiþi niºte martori despre Luminã. Dorim ca ºi cãminul
vostru sã fie un cãmin în care sã se poatã vedea Lumina lui Hristos.
În care sã stãpîneascã pacea, sã stãpîneascã bucuria, sã stãpîneascã
puterea, sã stãpîneascã rodirea. Aceasta v-o dorim, cu prilejul nunþii
voastre. Priviþi la acei care v-au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu. Mai
aveþi încã ºi astãzi printre voi oameni care mãrturisesc despre Luminã;
care poartã semnele despre care am spus. Cu cît mai scurt e timpul
care mai am ca lucrul sã-mi sfîrºesc, cu trupul care-ntreg mã doare,
mai mult trudesc, mai mult trudesc. Preþuiþi-i pe oamenii aceºtia care
poartã semnele acestea!
 Pag. 753

A fi ºi a nu fi

Vorbirea fr a te l ui Popa Petr u ( Sã uc a ni ) l a nunta de la Cajvana -

10-IX-1977

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. A treia zi

s-a fãcut o nuntã în Cana din Galilea. Mama lui Isus era acolo
(Ioan 2, 1) . Slãvit sã fie Domnul! Cuvintele acestea ne sînt aºa de
bine cunoscute! Le-am auzit la toate nunþile frãþeºti! Le-am auzit la
bisericã, la toate cununiile. ªi de aceastã datã, la aceastã nuntã, fiindcã
ele se potrivesc, nu putem sã nu vorbim despre ele. Cã deºi s-a vorbit
atît de mult despre el e , pa r c ã - aº a cum spune poetul nostru drag
despre dragoste: cît am spus despre ea, ce-a fost mai frumos parcã
n-am avut cuvinte sã pot spune. Cãci aºa este Cuvîntul lui Dumnezeu,
cãci aºa-i Lucrarea lui Dumnezeu. Am vrea doar despre acest verset
sã vorbim un strop, cã ne-am întî lnit ºi de aceastã datã, la aceastã
nuntã, sã ne sfãtuim unii pe alþii cu Cuvîntul lui Dumnezeu, care este
viu ºi care rãmîne în veac. Mama lui Isus era acolo. Sînt numai 2 zile
de c înd am avut o sãrbãtoare. ªi la aceastã sãrbãtoare i s e s pune
Naºterea Maicii Domnului.
Cînd Dumnezeu vrea sã facã o lucrare, atunci, de bunã seamã, κi
cautã pe cine va c u c a r e s ã l uc r eze î mpreunã, sã poatã face acea
lucrare. Cînd Dumnezeu s-a gîndit sã trimitã lumii un Mîntuitor, s-o
izbãveascã din moarte ºi din pierzarea cea veºnicã, a trebuit, înainte
de a trimite un Mîntuitor, sã trimitã pe cineva pentru ca, în braþele
acelui cineva, sã poatã veni acel Mîntuitor binecuvîntat. Înainte de
naºterea lui Isus, s-a nãscut Sfînta Fecioarã Maria. Priviþi o clipã în
Nazaret. Pãrinþii ei erau acolo niºte oameni sãrmani ºi bãtrîni, dar
credincioºi, copii ai lui Dumnezeu cu adevãrat. Ce rare sînt pe pãmînt
astfel de suflete! Ei cereau mereu lui Dumnezeu prin rugãciunile lor:
Doamne, dãruieºte-ne ºi nouã un copil! Dãruieºte-ne ºi nouã un fiu,
ca sã Þi-l dãruim Þie, ca Tu sã Te poþi bucura ºi sã Te poþi folosi de
acest fiu. Mulþi ani ºi multã vreme a trecut ºi parcã rugãciunea lor n-a
fost ascultatã. Parcã cerul era prea departe ºi ei erau prea jos. Dar iatã
cã odatã, iubiþilor, rugãciunea lor e s te a s c ul ta tã º i Dumnezeu le
dãruieºte un copil. Dumnezeu le dãruieºte o copilã.
N-a ºtiut Nazaretul atunci cînd s-a nãscut Sfînta Fecioarã Maria
cine se naºte în Nazaret ºi cum Se va folosi Dumnezeu de a c e a s tã
copilã, încît c hi ar e a s ã fi e a c eea care sã-L poarte pe Dumnezeu
printre oameni pe braþele ei. N-a ºtiut. Haideþi sã privim o clipã la
aceastã fiinþã Dumnezeiascã. Haideþi sã privim o c l i pã la aceastã
copilã, s-o vedem crescînd, s-o vedem cum umbla sfioasã, cum umbla
blîndã, cum umbla smeritã. Pe toate cãile ºi drumurile ei, parcã medita
mereu ceva. Gîndul ei nu era niciodatã pe pãmînt. Faþa ei seninã ºi
curatã, îmbrãcãmintea ei curatã. O, surorilor iubite! Priviþi la ea ºi
învãþaþi de la ea cum sã umblaþi ºi cum sã trãiþi. Mai tîrziu, cînd vine
îngerul Gavril ºi-i vesteºte acea mare minunãþie, cã ea va fi aceea care
sã-L nascã pe Acel ce vine sã mîntuiascã o lume, o gãseºte singurã în
camerã, la rugãciune. Singurã în camerã, la rugãciune! O, unde sînt
tinerele cãrora le place sã stea numai singure în camere?
Pag. 754

Pentru cã aºa-i lumea: totdeauna îi place sã fie cu mai mulþi; sã

meargã în sus sau sã meargã în jos, dar sã stea l a rugãciune numai
singurã, numai Sfî nta Fe c i oa r ã , numa i Ma r i a di n Na za r etul de
altãdatã, ei îi plãcea sã ste a s i ngur ã c u Dumne zeul ei, sã stea la
rugãciune. O, surioarelor noastre tinere! Vreþi sã ajungeþi în cer? Vreþi
sã-L iubiþi pe Isus? Vreþi sã-I fiþi Lui de folos? Învãþaþi ºi meditarea.
Învãþaþi ºi singurãtatea. Î nvãþaþi-vã sã staþi la rugãciune numai cu
Dumnezeu. Pentru cã în camera aceea, cînd eºti numai cu El, acolo
e raiul, acolo se coboarã cerul întreg. O, cîtã pace, o, cîtã fericire, o,
cîtã bucurie simþi atunci cînd eºti numai cu El, numai cu Dumnezeu!
Se vorbeºte despre nunta din Cana. Nu-i vreme ºi nu-i timp, fraþii mei
cã de-abia ne-am vãzut acum ºi imediat parcã plecãm înapoi, ca sã
vorbim amãnunþit despre toate lucrurile. Cunoaºteþi atît de bine fiecare
dintre frãþiile voastre lucrurile acestea! Am vrut sã vorbim despre
nunta din Cana. Sã vorbim doar puþin despre aceastã nuntã, deºi mult,
mult ni s-a vorbit despre ea.
Acolo a venit Isus ºi au venit ºi ucenicii Sãi. La nunta aceea s-a
fãcut o mare minune. La nunta aceea, cel dintîi semn l-a fãcut Isus ºi
de atunci încolo a început sã propovãduiascã Evanghelia Împãrãþiei lui
Dumnezeu ºi sã spunã: Pocãiþi-vã! Aºa dupã cum aþi auzit mai înainte.
Dar la aceastã nuntã a fost întîi Mama lui Isus. Dacã Mama lui Isus
n-ar fi fost la acea nuntã, Isus n-ar fi fost nici El, nici ucenicii Lui.
Deci nunta din Cana Galileii ºi binecuvîntãrile care s-au fãcut la acea
nuntã, ºi transformarea apei în vin, ºi toate lucrurile minunate despre
care se vorbeºte de atunci ºi pînã astãzi se datoreazã faptului cã acolo
a fos t î ntî i Ma ma l ui Isus. Mama lui Isus e r a a c ol o. Ce s - a r fi
întîmplat, fraþii mei dragi, dacãMama lui Isus nu ar fi fost la nunta din
Cana Galileii? S-ar mai fi vorbit despre aceastã nuntã la toate nunþile
noastre ºi în toate bisericile noastre? S-ar mai fi vorbit despre aceastã
nuntã? Ar fi fost oare binecuvîntat atunci mirele din Cana Galileii,
împreunã cu mireasa? Ar fi fost binecuvîntat atunci nunul, acela care
a gustat din vin ºi a spus: Niciodatã aºa ceva n-a fost? ªi cîte din acele
suflete s-au întors la Dumnezeu în Ziua Cincizecimii, cînd Apostolul
Petru vesteºte Evanghelia º i vor be º te de spre moartea ºi învierea
Domnului Isus!
Dacã n-ar fi fost Maria, Sfînta Fecioarã, Mama lui Isus, la acea
nuntã din Cana, s-ar fi pierdut multe binecuvîntãri. ªi noi, în seara
a s ta , am fi avut o pagubã, dacã ea n-ar fi fost acolo. Dar ea a fost
acolo. Ea a fost la datorie. Ea a fost prezentã. Ea ºi-a fãcut slujba, ea
ºi-a fãcut misiunea, ea ºi-a fãcut lucrarea pentru care a fost trimisã
a tunc i l a a ce a nuntã, c a º i pr i n toate locurile pe unde a umbl a t
întotde a una ; pentru ca în urma ei sã poatã veni Acela pe care L-a
trimis Dumnezeu ºi sã-i mîntuiascã pe toþi acei care vor crede. Mama
lui Isus era acolo. O, fii binecuvîntat, suflet scump care asculþi ºi care
eºti la datorie, ºi care eºti acolo unde trebuie sã fii, ºi-þi faci slujba pe
care trebuie sã þi-o faci, pentru cã atunci Dumnezeu poate sã vinã ºi
sã-i binecuvînteze pe acei care Îl aºteaptã. Am vrut sã mai amintesc
un singur loc: de la Luca, capitolul 23, versetele 50 ºi 51. Acolo se
vorbeºte despre un om bogat din Arimatea, numit Iosif. El era un om
bogat. El era un om cu vazã. El era un sfetnic al Soborului.
 Pag. 755

Acest om bogat, acest om cu vazã, acest sfetnic al soborului, atunci

cînd, odatã, soborul s-a strîns ºi a fãcut sfat, ºi a plãnuit sã-L omoare
pe Fiul lui Dumnezeu, el, Iosif din Arimatea, nu era acolo. Am vrut
sã facem o micã comparaþie între aceste 2 versete: ce înseamnã sã fii
acolo ºi ce înseamnã sã nu fii acolo unde trebuie sã fii. Poate Maica
Sfîntã, poate Ioan, ucenicul cel iubit, se vor fi gîndit în noaptea cînd
Isus era dus de la Ana la Caiafa sã fie judecat, cãci poate cã s-a ºoptit
pe undeva ºi pe-afarã: Acuma trimite înºtiinþare la tot Soborul sã vinã
ºi sã facã sfat, ºi sã vadã ce sã facã cu El: sã-L judece într-un fel sau
a l tul s a u s ã- I de a dr umul . Ios i f din Arimatea era un om bun º i
evlavios. Iosif din Arimatea era un ucenic al lui Isus, dar pe ascuns.
Poate cã ucenicul Ioan ºtia lucrul acesta. Poate cã Maica Sfîntã ºtia
lucrul acesta. Poate cã se gîndeau: Dacã vine ºi Iosif aici între ei, nu
existã sã nu spunã el o vorbã. ªi-atunci o sã-l asculte tot soborul ºi o
sã-I dea drumul lui Isus, cã El n-are nici o vinã. El a fãcut numai bine.
Pe orbii voºtri i-am vindecat, zice El, pe leproºii voºtri i-am curãþit.
Da! ªi totuºi vin ca sã-L judece pe Cel care a fãcut numai bine. Aºa
º ti e l ume a s ã - I r ã s pl ã teascã lui Dumnezeu. Aºa ºtie l ume a s ã - I
rãsplãteascã Fiului lui Dumnezeu. Aºa a ºtiut lumea sã le rãsplãteascã
fiilor lui Dumnezeu mereu ºi mereu. Dar Iosif din Arimatea n-a fost
acolo. Poate cã frãþiile voastre, cînd aþi citit acest verset, v-aþi gîndit:
Bine-a fãcut cã n-a fost acolo! Ca sã nu zicã ceva, ºi-apoi ceilalþi sã
gîndeascã cumva. Poate vã gîndiþi cîteodatã, cînd aveþi prilejuri sau
aveþi ocazii sã fiþi în astfel de locuri, sã nu vã duceþi. Sau, ºi dacã v-aþi
dus, sã tãceþi. Sã nu spuneþi nici o vor bã . Aº a a fãcut ºi Iosif din
Arimatea. O, Iosife, noi, în noaptea aceasta, sîntem la o nuntã. Dar,
gîndindu-ne la fapta ta din acea noapte, parcã ochii ni se umplu de
lacrimi ºi ne gîndim: Cum ai putut dormi, Iosife, î n a º te r nutul tãu
atunci cînd ºtiai cã Fiul lui Dumnezeu este judecat? Cînd ºtiai cã toþi
ceilalþi din sobor vor fi în contra Lui, iar tu puteai sã fii în mijlocul
lor, pentru cã erai un om cu vazã ºi cuvî ntul tãu era preþuit, cum a
fost cuvîntul lui Ga ma l i e l pr eþ ui t a l tã da tã º i toþ i au ascultat de
Gama l i e l c î nd a pus o vorbã pentru apostolii Domnului ºi toþi au
ascultat de el ºi le-au dat drumul.
Dar Iosif, sãrmanul Iosif n-a fost la datorie. El n-a fost acolo. A
stat foarte liniºtit în aºternutul lui. O, ce noapte a fost aceea. O, ce
sfat a fost sfatul care s-a þinut atunci împotriva lui Dumnezeu, ca sã
fie El judecat, ca sã fie El omorît. Versetul 1 din capitolul 2 din Ioan
ne vorbeºte despre o nuntã. Versetele 50 ºi 51 din capitolul 23 de la
Luca ne vorbesc despre un sfat ºi o judecatã. Într-o parte se vorbeºte
despre Sfînta Fecioarã cã era acolo ºi-a fost binecuvîntatã toatã nunta
din pricinã cã ea a fost la datorie. Celãlalt verset vorbeºte despre un
om cu vazã care n-a fost acolo. ªi, din pricinã cã el n-a fost acolo, o,
cîtã pierdere ºi cîtã pagubã a rãmas fã c utã. Poate vã gîndiþi: Da’
acesta a fost planul lui Dumnezeu. ªi Domnul Isus totuºi trebuia sã fie
judecat ºi dat la moarte. Da! Se prea poate. Dar ce cinste ar fi fost
pentru Iosif din Arimatea sã punã o vorbã pentru El, chiar dacã nimeni
nu l-ar fi ascultat! ªi s-ar fi spus pînã la sfîrºitul veacurilor: Iosif a
spus aºa. Iosif a fãcut aºa. Fraþii mei dragi. Este vorba despre o nuntã.
Este vorba despre o judecatã. Eºti acolo sau nu eºti acolo? Pãrintele
Iosif era acolo, în Bisericã.
Pag. 756

Era acolo, la datorie. Era acolo cînd treceau niºte oameni beþivi pe
lîngã fereastra lui. Oamenii aceia care erau botezaþi creºtini. Oamenii
aceia care dimineaþa fuseserã la bisericã. Inima acestui pãrinte, inima
acestui om trimis de Dumnezeu s -a umplut ºi s-a zdrobit de durere
cînd a vãzut starea aceasta a omenirii. Pãrintele Iosif era acolo. Cînd
se înmulþise fãrãdelegea atît de mult, cînd Biserica era aproape fãrã
luminã ºi aproape îngheþatã, el a fost acolo. ªi, fiindcã a fost acolo,
el a fost ascultãtor. ªi a luat atunci o hotãrîre: Doa mne, ajutã-mã,
chiar dacã ar fi sã-mi dau viaþa jertfã, sã lupt, sã sufãr, sã asud, sã
muncesc, dar sã opresc rãul acesta din þara mea, din Biserica mea ºi
din poporul meu. El a fost acolo. A fost la datorie. ªi, fiindcã el a fost
acolo la datorie, Dumnezeu, prin el, a fãcut ceea ce vedeþi ºi auziþi
ºi-n seara aceasta. Fiindcã el a fost acolo atunci, iubiþii mei, noi sîntem
binecuvîntaþi ºi-n noaptea aceasta aici. Am zis: ce s-ar fi ales de nunta
din Cana dacã Mama lui Isus n-ar fi fost acolo înainte de a fi Isus?
Spuneþi, ce s-ar fi ales de noi, de sufletele noastre, de sufletele frãþiilor
voastre care sînteþi la aceastã nuntã acum, dacã pãrintele Iosif n-ar fi
fost atunci acolo? Dacã el nu ºi-ar fi fãcut slujba, dacã el nu ºi-ar fi
fãcut misiunea pentru care l-a trimis Dumnezeu? El era acolo!
Au fost în þara noastrã 8.000 de preoþi pe vremea aceea. ªi numai
prin unul singur Dumnezeu a lucrat ceea ce vedeþi ºi auziþi. S-a spus
înainte: N-a fost în Biserica noastrã Ortodoxã o trezire aºa de mare
din vremea Sfîntului Ioan Gurã de Aur, ca în vremea pãrintelui Iosif.
ªi putem sã-i spunem: O, pãrinte Iosife, sfinte au fost ºi urmele pe
care ai umblat tu. ªi dacã-i spunem pãrinte - ºi putem s ã-i spunem
sfîntul pãrinte, o, iubiþilor, cu cîtã sfialã cãlcãm noi aceste urme ale
unor înaintaºi, ale unor oameni aºa de sfinþi? Dacã el a fost acolo, a
fã c ut o s l uj bã º i o l uc r a r e a tî t de ma r e º i - a tî t de î ns emna tã .
Binecuvîntat sã fie Dumnezeu, care ªi-a ales întotdeauna ºi în toate
vremile suflete care L-au ºi ascultat; care L-au ºi iubit mai mult pe El
decît viaþa lor. 7 rãni în trupº or ul l ui slab. Cînd doctorii îi spun:
Pãrinte, nu mai vorbi, cã nu mai eºti în stare. Nu mai ai plãmîni, el
zice: O þarã m-aºteaptã. Nu pot sã tac! Frate, tu poþi sã taci? Sorã, tu
poþi sã taci? E vremea cînd fãrãdelegea este în jurul tãu. Poþi sã taci
tu? Cînd te a ºteaptã Lucrarea, cînd te aºteaptã Evanghelia, cînd te
aºteaptã fraþii, poþi sã taci? Poþi sã stai în aºternutul tãu liniºtit?
Cînd bolnavii întreabã: Unde-i vindecarea?, cînd cei amãrîþi ºi
îndureraþi, ºi strãini, cînd suflete pierdute întreabã: Unde e Isus? Care
este Isus? - fiindcã unii spun: La noi vino, alþii spun: Ba, la noi este
Hristos, fiindcã unii spun: Aºa trebuie sã faci, ceilalþi te cheamã: Aºa
trebuie sã faci, frate drag, tu eºti între ei! Ce faci? Cum Îl arãþi pe
Isus? Cum îþi faci slujba în mijlocul acestor oameni, în mijlocul acestei
lumi în care toþi cautã, fiecare, ceva? Ce faci tu? Dumnezeu poate nu
þi-a dãruit bogãþie ca lui Iosif din Arimatea. El a fost un om bogat. El
a fost un om cu vazã. El a fost un om dintr-o clasã, dintr-o societate
înaltã. Cuvintele lui erau grele ºi de valoare. Dar ce folos, cã el n-a
fost acolo atunci cînd trebuia sã fie? Fratele meu drag, poate n-ai o
bogãþie prea mare. Dar ai o viaþã. Ai o tinereþe. Ai o minte; ai un dar
pe care þi l-a dãruit Dumnezeu. Aceasta este o mare bogãþie. Ce faci
cu ele? Eºti acolo la datorie? Eºti acolo la lucru? Eºti acolo la muncã?
 Pag. 757

Hristos vrea sã mîntuiascã o lume ºi te vrea ºi pe frãþia ta împreunã

cu El, ca sã mîntuiascã lumea aceasta. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a
venit din cer sã caute ºi sã-i mîntuiascã pe cei pierduþi. Eºti tu acolo
cu El împreunã? Sau eºti în aºternutul tãu cald ºi moale atunci cînd ar
trebui sã fii la lucru, cînd ar trebui sã fii la muncã, cînd ar trebui sã
fii în sudoare, cînd ar trebui sã fii în jertfã, cînd ar trebui sã fii în
lacrimi, cînd ar trebui sã fii în post, cînd ar trebui sã fii sub cruce,
umãr lîngã umãrul Lui? Eºti tu acolo sau nu eºti acolo? O nuntã sau
o judecatã? Dacã eºti acolo, mîine ne aºteaptã o nuntã în cer. Dacã nu
eºti acolo, mîine ne aºteaptã o judecatã. Nu pe Fiul lui Dumnezeu. El
a fost judecat. Astãzi ne aºteaptã pe noi. Pe mine, Iosife din Arimatea,
ºi pe tine. O, Domnul Isus sã ne ajute ca, dacã sîntem acum aici, sã
fim pentru El o pricinã de bucurie ºi pentru toþi cei din jurul nostru.
Pentru cã, aºa ca mîine, se va spune: Petre a fost acolo cînd oamenii
nenorociþi cîntau ºi se tãvãleau în ºanþuri sau cînd fraþii se dezbinau
ºi nu ºtiau încotro sã apune ºi cum sã facã. O, fraþii noºtri dragi tineri,
voi sînteþi acolo. Nãdejdea lui Hristos se pune î n voi. Iubiþi fraþi,
haideþi la lucru! Iubiþi frãþiori ºi surioare, haidem la muncã! Îi rugãm,
la fel, ºi pe preoþii noºtri care înþeleg Lucrarea, care înþeleg Cuvîntul
l ui Dumnezeu ºi vor cu tot sufletul ºi cu toatã inima sã-L ajute pe
Domnul Isus sã-ªi facã lucrarea mai departe, sã fie la datorie. Sã fie
acolo! Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 758

Scrisoare cãtre fraþii din Comãneºti

O scrisoare a fratelui Traian Dorz adresatã fraþilor din zona Comãneºti

- aprilie 1978

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Preaiubit

frate Voaideº! Preaiubiþii ºi mul t dor i þ i i mei fraþi! Slavã veºnicã
Marelui nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor Isus Hristos, care, prin Sîngele
Crucii Sale, ne-a rãscumpãrat o datã pentru totdeauna din robia ºi din
s l uj ba di a vol ul ui º i de s ub puterea minciunii lui , c a s ã s l uj i m
adevãrului sfînt ºi sã umblãm în lumina ºi-n adevãrul lui Hristos, ºi nu
în întuneric. Sã umbl ã m î n s i nc er i ta te , iar nu în prefãcãtorie. Sã
umblãm în limpezime, iar nu în ascunziºuri, ca sã fim fii ai unitãþii, iar
nu ai dezbinãrii. Astfel duhul înfierii, duhul luminii, duhul curãþiei lui
Hristos, Viul ºi credinciosul nostru Mîntuitor, ne-a învãþat încã de la
naºterea noastrã din pãrinþii noºtri duhovniceºti sã iubim lumina ºi sã
umblãm în adevãr. Sã iubim smerenia ºi sã umblãm în evlavie. Sã ne
temem de Dumnezeu ºi sã ne ferim de pãcat. Sã avem un sfînt respect
faþã de cuvîntul deschis ºi faþã de vorba cinstitã. Astfel, da al nostru
s ã fi e o datã ºi pentr u totdeauna da , i ar nu a l nos tr u s ã fi e pe
totdeauna nu, în faþa oricui ºi oricînd.
Ac e a sta, potrivit cu voia lui Dumne ze u º i c u l e gã mî ntul
c utr e mur ã tor pe c ar e L- a m pus cu El prin Isus Hristos, Domnul
nostru, ºi prin Sîngele Crucii Sale, în învãþãtura ºi-n credinþa pe care
ne-a dat-o El de la început ºi pînã la sfîrºit, ca sã ne mîntuim prin ea
noi ºi toþi urmaºii noºtri, pînã la venirea Lui spre judecatã ºi rãsplãtire
pentru toþi care au fãcut rãul sau binele cît trãiau în trup. Iubiþii noºtri
fraþi, a fost pentru noi pricina unei mari dureri cînd ne-aþi spus cã mai
sînt încã unii dintre cei de pe-acolo care nu doresc sã se mai desprindã
din cursa diavolului în care s-au lãsat prinºi de-atîþia ani ca sã facã tot
slujba dezbinãrilor º i a tul bur ã r i l or º i a c um. Ei c onti nuã sã se
numeascã tot fraþi cu noi, dar, prin toatã umblarea lor ºi prin toatã
lucrarea lor, nu fac altceva decît sã tulbure ºi sã dezbine învãþãtura ºi
credinþa frãþietãþii noastre. Nu umblã sã zideascã sufletele fraþilor pe
temelia ºi unitatea dragostei, a supunerii frãþeºti, a s mereniei ºi-a
ascultãrii în Domnul, ci, cu rãstãlmãciri îndrãzneþe ºi cu apucãturi
prefãcute, nu fac altceva, decît sã lãrgeascã spãrturile ºi sã dãrîme
temeliile celor lesne crezãtori, dovedindu-se astfel niºte lucrãtori rãi,
niºte stricãtori ºi vrãjmaºi ai Lucrãrii lui Dumnezeu pentru care s-au
adus atîtea jertfe ºi lacrimi sfinte ºi grele.
ªi cu toate cã de-atîta vreme ºi de-atîtea ori, în atîtea feluri, au fost
rugaþi, îndemnaþi, chemaþi, mustraþi ºi sfãtuiþi de fraþi ºi de adunãri
sã-nceteze odatã acest pãcat, sã-ºi scoatã din inimã astfel de duhuri ºi
de încredinþãri rele ºi strãine, dezbinãtoare ºi potrivnice, ei nu numai
c ã n-au ascultat de îndemnurile Cuvîntul Sfînt, care le por unc e º te
hotãrît ascultarea de fraþi, dar au dispreþuit cu îndãrãtnicie ºi continuã
sã dispreþuiascã încã toate îndemnurile ºi toate înºtiinþãrile frãþeºti care
l e - a u fost date. Din numãrul acestora sînt Moldovea nu, Condr uz,
Iordache ºi alþii, al cãror sfîrºit va fi dupã faptele lor vinovate, dacã
vor continua aºa pînã la sfîrºit.
 Pag. 759

Vinovate înaintea lui Dumnezeu ºi a fraþilor ºi ale cãror roade vor

fi urmate de o veºnicã osîndã, dupã cum o ºi meritã, fiindcã sînt niºte
stricãtori ai lucrãrii adevãrului ºi dragostei lui Hristos, cãci ei vin în
Numele Hristosului adevãrat, în numele dragostei frãþeºti, dar au duhul
hristosului mincinos ºi dezbinãtor. Se dau drept fraþi, dar lucreazã cu
vrãjmãºie faþã de frãþietate. Zic cã sînt dintre ai noºtri, dintre noi, dar
au ºi duhul, ºi învãþãtura strãinã de fraþi, strãinã de Lucrarea în care
s-au nãscut ºi în care sînt. La numãrul lor s-au mai adãugat apoi ºi alte
suflete de femei ºi de bãrbaþi, care, la fel cu ei, au fost cuprinºi ºi
r obi þ i de mî ndr i a º i de a mbi þ i a fi r e a s c ã , ur mî ndu-i pe ac eº ti
îndrumãtori orbi spre groapa unei veºnice pierzãri, închipuindu-ºi
nebuneºte cã sînt cãlãuziþi de Duhul Adevãrului. Aceºti oameni, fie la
Preluci, fie la Lieºti ºi Nãmoloasa, fie la Bacãu ºi Sibiu, fie în alte
pãrþi, fac aceeaºi lucrare rea ºi pierzãtoare, care va avea ca rãsplatã o
alungare veºnicã de la Faþa lui Dumnezeu, fiindcã o meritã, dupã cum
este scris la Matei 15, 13-15, la 1 Corinteni 3, 17, la Matei 7, 22-23,
la Faptele Apostolilor capitolul 20, versetul 30, la Iuda 12 ºi-n atîtea
alte locuri.
Despre unii ca aceºtia ne înºti inþeazã Cuvîntul Sfînt al lui
Dumnezeu cînd scrie: Dupã roadele lor îi veþi cunoaºte. Roadele lor
sînt semnul pe care ni l-a dat Însuºi Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus
Hristos cînd ne-a înºtiinþat cu privire la ei prin cele scrise la Matei 7,
15-20 ºi cînd ne-a spus El: Bãgaþi de seamã sã nu vã-nºele ºi pe voi,
la Matei 24, 4-5. Cãci pe urmele lor nu rãmîn roadele unitãþii, ale
pãcii, ale armoniei frãþeºti, cum spune Evanghelia, ci rãmîn roadele
dezbinãrilor, ale tulburãrilor, ale certurilor ºi ale urii dintre fraþi, ale
clevetirilor, ale rãtãcirilor ºi ale cãderii de la credinþã a multora.
Uitaþi-vã numai cu bãgare de seamã ºi vedeþi. Acestea nu numai la
Sibiu sau la Sãsciori, nu numai la Preluci sau la Lieºti, nu numai la
Cluj sau la Galaþi, ci oriunde este mãca r unul di ntr e aceºtia care
nu-nceteazã a face rãul dezbinãrilor, acolo peste tot se ajunge numai
la dezbinãri, la tulburare, la rãtãciri, la cãderi de la credinþã; ºi, în
urmã, la nimicirea întregii Lucrãri în care au pãtruns aceste duhuri ºi
aceste unelte ale duhurilor dezbinãrii. Uitaþi-vã ºi ve deþ i r oadele
acestea! Uitaþi-vã, uitaþi-vã odatã! Deschideþi-vã ochii ºi vedeþi! Acesta
este semnul pe care Însuºi Mîntuitorul l-a dat. Nu vã uitaþi la vorbele
lor, nici la laudele lor ºi la cîntãrile lor ºi nici la înºelãciunile ºi la
vicleºugurile lor. Uitaþi-vã la roadele care rãmîn pe urma lor în orice
adunare ºi-n orice loc unde ajung, unde stau, unde lucreazã.
ªi veþi vedea cã roadele sînt dezbinãrile ºi tulburarea. În felul
acesta-i cunoaºteþi. Dar cunoaºteþi-i odatã! O, fraþilor, este Postul
Paºtilor! Se apropie sãptãmîna cea cutremurãtoare a sfintelor pãtimiri,
a rãstignirii ºi morþii pe Cruce a Domnului ºi Mîntuitorului nos tru
Hristos, Fiul adevãrat ºi Dumnezeul adevãrat, Una ºi Unul cu Tatãl,
prin care toate s-au fãcut ºi prin Sîngele cãruia am fost rãscumpãraþi
noi din osînda cea veºnicã ºi prin voia cãruia s-a fãcut aceastã Lucrare
sfîntã, aceastã familie duhovniceascã în care sîntem. El a dat, prin
Duhul Sãu, ºi învãþãtura, ºi credi nþ a pe c ar e ne - a u mã r tur i s i t- o
înaintaºii noºtri, la care am venit ºi noi ºi-n care-am pus legãmînt cã
vom asculta ºi vom umbla în smerenie ºi evlavie, împreunã cu fraþii
noºtri, pînã la sfîrºit.
Pag. 760

E vremea cînd, mai cu osebire ca oricînd, s-ar cere ca, prin post ºi
prin mãrturisire, sã ne apropiem cu toþii, cu adevãratã ºi cu sincerã
poc ã i nþ ã , de î mpã r tã º i r ea i e r tãtoa r e c u Tr upul º i cu Sî nge l e
Mîntuitorului nostru, spre iertarea pãcatelor noastre ºi spre viaþa de
veci, aºa cum au fãcut înaintaºii ºi pãrinþii noºtri credincioºi totdeauna.
Dar - pe cînd în orice suflet de frate sau de sorã, cercetarea aceasta
de sine din vremea acestui post a adus o frãmîntare ºi-o îndreptare mai
micã sau ma i ma r e , dupã mã s ura temerii noastre de Dumnezeu, a
fiecãruia, ºi dupã mãsura credinþei pe care am avut-o fiecare dintre noi
în inima noastrã - în inimile unora din aceºti lucrãtori ai dezbinãrii
ºi-ai neascultãrii n-a adus nici un semn, cît de mic, de îndreptare, nici
a c um, c a ni c i pî nã a c um, nici postul, ni ci poc ã i nþ a . La Si bi u,
Moldoveanu continuã dezbinãrile lui, fãcînd sã creascã din zi în zi tot
mai mare rãul pe care îl mãrturiseºte, pe care-l vesteºte, pe care-l
propovãduieºte. În Duminica Cr ucii din acest mare post, certurile
provocate de el în adunarea din Sibiu au fost de-aºa mãrime, încît toþi
fraþii s-au despãrþit fãrã nici mãcar a se ruga î mpreunã la sfîrºitul
adunãrii lor. Iatã rodul propovãduirilor lui Moldoveanu. El, care s-a
bote za t l a ba ptiºti, continuã sã facã aºa zisa cinã a Domnul ui î n
felurite locuri ºi seri de peste sãptãmînã, ori de cîte ori i se oferã
ocazii ºi tovarãºi de sacrilegiu, sfi dî nd c u î ndr ã zne a l ã nu numai
cuvîntul fraþilor, ci ºi Cuvîntul lui Dumnezeu; ºi nu numai în privinþa
asta, ci ºi-n multe alte privinþe.
Unii dintre sprijinitorii lui din pãrþile Comãneºtilor, ale Galaþilor ºi
Bacãului nu sînt departe nici ei de faptele acestui ademenitor al lor; ºi
nu peste mult, poate, vor face ºi ei la fel ca el. Cãci ºi aceºtia, ca ºi el,
nu vor nici ei sã þinã seama de nimic, ci merg cu îndãrãtnicie pe calea
neascultãrii lor, deºi vãd bine cã toþi fr a þ i i l e s î nt î mpotrivã. Ei
nesocotesc orice î nº ti i nþ a r e frãþeascã ºi nu numai cã nu se duc la
sectele cu care sînt una în învãþãturã ºi-n fapte, ci vin cu de-a sila în
mijlocul fraþilor, fãrã ruºine ºi fãrã teamã, urmãrind gîndul de-ai rãtãci
ºi pe ceilalþi fraþi ca ºi pe ei. Am scris sau am spus aceste înºtiinþãri în
mai multe rînduri, multora dintre fraþi, dînd pe faþã viclenia acestor
oameni ºi umblarea lor necinstitã. I-am rugat împreunã cu toþi fraþii,
a tî t pe e i , cî t º i pe c e i c ar e- i urmeazã, ori sã s e poc ã i a s c ã de
neascultarea lor ºi sã revinã între fraþi, la dreapta noastrã învãþãturã ºi
credinþã pe care le-am primit o datã pentru totdeauna prin înaintaºii ºi
prin pãrinþii noºtri duhovniceºti, ori sã se ducã cu totul la aceia cu care
s-au unit prin învãþãtura ºi prin credinþa lor strãinã ºi rãtãcitã.
Dar aceºtia, în loc sã primeascã bine orice cuvînt de sfãtuire, nu
numai cã l-au nesocotit cu dispreþ ºi pe acesta, ca ºi pe celelalte de
mai nainte, dar au ºi început sã mintã fãrã fricã de Dumnezeu ºi fãrã
ruºine de oameni cã nouã, cã r or a l e - am spus aceste lucruri, ne-ar
pãrea rãu de cuvîntul pe care l-am spus despre faptele lor ºi cã am
dori sã ne retragem acest cuvînt. Adicã sã spunem cã n-ar fi adevãrat
c e e a c e a m s pus de s pr e faptele lor pe drept ºi hotã r î t. Al þ i i ne
clevetesc cu tot felul de vorbe rele ºi neadevãrate, ca sã-i poatã rupe
ºi dezbina mai departe pe fraþi. Cu o îndrãznealã nelegiuitã, sînt în
stare sã facã toate acestea, numai ca sã izbuteascã în umbletele lor de
a abate Lucrarea Domnului spre scopurilor lor strãine ºi rele.
 Pag. 761

Fãrã nici o fricã de Dumnezeu ºi fãrã nici un respect faþã de

adevãr. Cine ºi-ar putea închipui cã aceºti chiar aºa ziºi credincioºi
cum s î nt a r pute a sã meargã pînã la a tãgãdui atît de îndrãzneþ un
lucru pe care l-am spus cu atîta dreptate ºi hotãrîre despre ei ºi despre
faptele lor? Iatã cã pot fi în stare sã mintã pe faþã, fãrã nici o sfialã,
chiar dacã peste o zi sau 2 ºtiu cã vor fi arãtaþi ca mincinoºi. Lor nu
l e pa s ã , c ãc i s - a u obi º nuit cu asta. Vor a fl a dupã ac e e a o a l tã
minciunã, fiindcã nu este adevãr în ei ºi nici în cuvi nte l e l or. Am
întãr i t de fiecare datã ºi întãrim ºi acum acest cuvînt pe care l-am
spusºi l-am susþinut despre ei, fiindcã faptele lor cele rele, în loc sã
scadã, se înmulþesc. Iar starea lor, în loc sã se-ndrepte, se dovedeºte
a se face tot mai îndãrãtnicã ºi mai împotrivitoare faþã de adevãr ºi
faþã de fraþi; mai adãugînd la toate acestea ºi minciuna cã noi am avea
ºi da, ºi nu în cuvintele noastre ºi am fi aºa de repede schimbãtori cum
sînt ei în tot c ee a c e fac. Ne doare adînc aceastã stare, dar ea se
dovedeºte tot mai nefericitã pentru ei, iar noi trebuie sã-i înºtiinþãm tot
mai hotãrît pe fraþii noºtri ºi pe surorile noastre asupra acestui lucru
primejdios pentru ei. Cine va vrea sã ne asculte, bine! Cine nu va vrea
sã asculte facã ce va vrea! Osînda lui va fi asupra sa însuºi. Dumnezeu
nu Se va lãsa sã fie batjocorit, nici nu-ªi va lãsa Lucrarea Lui pe
mîinile tuturor stricãtorilor, dezbinãtorilor ºi stricaþilor care, fãrã
ruºine, fãrã fricã, fãrã respect faþã de Dumnezeu ºi faþã de oameni ºi
fãrã nici o preþuire faþã de jertfele acestei Lucrãri, sãvîrºesc toate
aceste ne l e gi ui r i î n pa guba l ui Dumne ze u, a Lucrãrii Sale ºi a
sufletelor care îi cred ºi-i urmeazã.
Noi, fraþilor, vã sfãtuim ºi vã rugãm fierbinte în Domnul: nu numai
sã nu mai daþi deloc crezare la nici una din scornirile lor rãuvoitoare
ºi la nici una din minciunile lor pline de vicleºug, ci sã le staþi cu
pute r e î mpotr i vã fi e c ã r ui a º i tuturor, unor astfel de mi nc i noº i
cunoscuþi ºi prefãcuþi, care, dacã în ei este ºi da, ºi nu, îºi închipuie
ºi cred cã ºi în noi e la fel. Nu, fraþilor! În noi nu este ºi da, ºi nu, nici
n-a fost. Ci numai da, în Hristos, în adevãr, în dragoste, aºa cum a
fost de la început ºi pînã astãzi, ori prin cîte încercãri ºi necazuri a
trebuit sã trecem pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, pentru
curãþia ºi statornicia Lucrãrii Sale, frãþietatea noastrã, în adevãrul ºi-n
iubirea de la început, de-atîþia zeci de ani ºi pînã astãzi. Dar oamenii
a c e º ti a c a r e nu s e mai s a tur ã de tul bur ãr i º i nu mai vor sã s e
smereascã nici la porunca adevãrului ºi ni c i l a toa te îndemnurile
frãþeºti s î nt î ns e mna þ i cu fierul roºu în însuºi cugetul lor, fiindcã
neascultarea lor va avea ca sfîrºit pierzarea, dupã cum a avut ºi a celor
ce, mai dinainte de ei, au cãutat sã facã, în celãlalt fel, acelaºi rãu
Lucrãrii lui Dumnezeu: abaterea ei de la drumul ºi de la scopul rînduit
ei de Dumnezeu. Î ns ã Lucr ar ea Domnul ui va trãi, fiindcã este a
Domnului, ºi nu a omului.
Domnul Însuºi o va ocroti ºi o va apãra ºi-n viitor ca ºi-n trecut.
Pentru cã ea este singura lucrare duhovniceascã ce poartã în numele
e i Nume le Lui cel binecuvîntat în veci. ªi cum a scãpat-o de toþ i
rãufãcãtorii ei din trecut, nimicindu-le toatã puterea ºi numele lor, aºa
o va scãpa ºi de cei din prezent ºi din viitor, din pricina Numelui Sãu
sfînt ºi binecuvîntat chemat peste aceastã Lucrare.
Pag. 762

Noi toþi, iubiþi fraþi ºi surori, sã preþuim mai presus ca orice

unitatea frãþeascã, fiindcã toate binecuvîntãri l e l ui Dumnezeu sînt
fãgãduite celor iubitori ºi uniþi. Dar toate pedepsele lui Dumnezeu sînt
aruncate asupra acelora ce s î nt tul burãtori, îngîmfaþi, nesupuºi ºi
stricãtori ai Lucrãrii lui Dumnezeu, atît în viaþa aceasta, cît ºi-n viaþa
veºnicã. Sã þinem bine minte acest lucru cutremurãtor! Ferice de cine
ascultã ºi împlineºte cu evlavie ºi smerenie cuvîntul înºtiinþãrii lui
Dumnezeu. ªi vai de oricine va nesocoti aceste înºtiinþãri ale Lui. ªi
pacea lui Hristos la care aþi fost chemaþi ca sã alcãtuiþi un singur trup
sã stãpîneascã în inimile noastre, ale tuturor, ºi fiþi recunoscãtori.
Amin. Slãvit sã fie Domnul! În Sãptãmîna Patimilor, 1978 - Fratele
Traian Dorz.
 Pag. 763

Cele 3 familii

Vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Chimindia - august 1979

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Programul

nostru trebuie sã se-mplineascã. ªi va trebui, peste cîteva clipe, sã
mergem pentru ceea ce trebuie sã facem ºi unde sîntem aºteptaþi. Aº
fi dor i t di n toa tã i ni ma a i c i , und e a v e m un mo me nt a º a de
impresionant, aº a de minunat ºi unde sînt atîtea suflete pe care le
iubim atît de mult. Atîþia ochi în care nu putem privi fãrã lacrimi. Nu
ºtiu cum, toatã viaþa noastrã am cunoscut aceste 2 mari ºi minunate
condiþii de la Dumnezeu; am avut ac e s te 2 ma r i l uc r ur i î n viaþa
noastrã: dragostea ºi lacrimile. Cum am moºtenit de la pãrinþii noºtri:
º i - n c e l e mai luminoase zile, poate cã ochii noºtri, de prea mul tã
luminã, au fost mereu plini de lacrimi. ªi-n cele mai întunecate nopþi,
poate cã ochii noºtri, de prea mult întuneric, au avut numai lacrimi.
Noi mulþumim lui Dumnezeu cã nu ne-a lãsat dragostea fãrã lacrimi,
nici lacrimile fãrã dragoste. Lui ne rugãm mereu pentru aceste 2 mari
ºi minunate daruri.
Pentru cã vai de cei care nu pot iubi ºi vai de cei care nu pot
plînge. În cele mai fe r i c i te clipe, noi n-am putut sã ne sãrutãm de
lacrimi. În cele mai îndurerate clipe, noi am mulþumit lui Dumnezeu
pentru toate acestea. Da, pentru cã s-a vorbit aºa de frumos despre
semnificaþia nunþii ºi despre ceea ce Dumnezeu întemeiazã, în primul
rînd, printr-o unire de tineri: familia, ne-am gîndit mereu la cele 3
mar i î nþelesuri ale acestui cuvînt: familia. Trupeºte, ne-am nãscut
di ntr - o familie. Pînã la moartea noastrã vom purta numel e a c e l e i
familii; asemãnarea acelei familii; ceea ce-am învãþat ºi ce-am primit,
ze s tr e a s ufl etul ui nos tr u î n aceastã familie. Nu vom putea ui ta
niciodatã pãrinþii care ne-au nãscut. ªi, în orice fel s-ar fi purtat ei faþã
de noi , sufletele noastre le vor fi pînã-n mormînt recunoscãtoa r e .
Avem aceastã datorie înscrisã de Dumnezeu în sufletele noastre. ªi
nimeni nu poate sã ºteargã aceste imagini scumpe pentru noi. ªi cînd
a j ung bãtrîni ºi împovãraþi, aceste 2 capete care au str ã j ui t l î ngã
leagãnul nostru trebuie sã fie pentru noi cele mai scumpe feþe de pe
pãmînt. ªi sînt! ªi nici mormintele lor sã nu le uitãm. Chiar dacã nu
toþi ºi chiar dacã nu totdeauna am fost binecuvîntaþi de Dumnezeu cu
ceea ce ar fi trebuit sã primim de la aceste 2 fiinþe ca ºi care altele pe
pãmînt, pentru noi, nu mai sînt.
Noi totdeauna le vom fi recunoscãtori, pentru cã Tatãl nostru Cel
din cer, Mîntuitorul nostru Preaiubit, în Sfîntul Sãu Cuvînt, ne-a scris
cu litere de foc pe sufletele noastre ºi pe cerul nostru datoria aceasta:
Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, ca sã fii fericit ºi sã trãieºti multe
zile pe pãmînt. Porunca aceasta rãmîne pentru noi o poruncã veºnicã.
ªi, chiar dacã s-ar întîmpla - cum sînt destule cazuri - cînd copiii n-au
putut sã vadã în casa lor ºi-n familia lor, cu adevãrat, astfel de feþe
s c umpe , da c ã e i L- a u cunoscut pe Dumnezeu, di n dr a gos te a de
Dumnezeu, îi vor iubi pînã la sfîrºit pe acei faþã de care sînt datori.
Pag. 764

Dar, în afarã de familia noastrã în care ne-am nãscut trupeºte, noi,

cei care ne-am nãscut din Duhul Sfînt, care ne-am nãscut din Cuvîntul
Sfînt, adicã din Apa cea vie ºi din Duhul cel viu, avem fiinþa noastrã
cea nouã, fiinþa duhovniceascã, cu c a r e a pa r þ i ne m a celei familii
duhovniceºti din care ne-a nãscut pe noi Dumnezeu. Pentru familia,
pentru vi a þ a trupeascã, pentru existenþa pãmînteascã, noi am avut,
fiecare dintre noi, o familie pã mî nte a s c ã º i 2 pã r inþi pãmînteºti.
Aceºtia sînt pe-un timp limitat, cît trãim aici pe pã mî nt. Însã vom
pãrãsi existenþa aceasta pentru care am primit un nume, pentru care
am primit o familie, pentru care am pr i mit un trup, pentru care am
primit obligaþii, pentru care am primit drepturi, pentru care am primit
satisfacþii, pentru care am primit dureri, toate mãrginite în timp, pentru
cã ne naºtem ºi murim. Între aceste 2 dimensiuni se desfãºoarã viaþa
noastrã cea trupeascã. ªi, dacã avem o familie, spun, pentru aceastã
existenþã trupeascã, noi trebuie s ã º ti m c ã a m fos t che ma þ i l a o
e xi s te nþã veºnicã. Acea existenþã care începe dupã ce ace a s ta s e
terminã. Moartea nu-i decît un prag între aceste existenþe. Moartea
nu-i un sfîrºit de drum.
Moartea este numai pragul peste care trecem, în cîteva clipe, din
existenþa aceasta trecãtoare, limitatã, în existenþa cea netrecãtoare ºi
nelimitatã, veºnicã. ªi cum, pentru aceastã existenþã, ne-am primit
trupul acesta, numele acesta, viaþa aceasta, forma a c e a s ta , pentru
existenþa cealaltã, eternã, pentru care am fost pregãtiþi, trebuie sã ne
naºtem din nou. ªi aceastã naºtere din Cuvîntul lui Dumnezeu este o
condiþie neapãrat necesarã. Mîntuitorul nostru a spus ºi-n atîtea locuri
sînt scrise aceste cuvinte în Sfînta Evanghelie. Sfintele buze ale lui
Hristos au zis cele de la Ioa n capi tolul 3, versetele 3 ºi 5: Nu vã
miraþi. Trebuie sã vã naºteþi din nou. Cine nu se naºte din nou cu nici
un c hi p nu va moº te ni , nu va intra ºi nu va vedea Î mpã r ã þ i a l ui
Dumnezeu. Prin aceastã naºtere din nou, noi intrãm î ntr - o fa milie
duhovniceascã. Pentru cã aceasta este o naºtere duhovniceascã pentru
o viaþã duhovniceascã, pentru o existenþã duhovniceascã, pentru o
duratã duhovnicea s c ã , noi tr ebui e s ã ne naºtem din nou. Aceastã
na º tere din nou este taina lui Dumnezeu prin care noi ne naºtem ºi
intrãm în moºtenirea cea veºnicã a lui Dumnezeu. Pentru cã din El
trebuie sã ne naºtem pentru El. Aceasta este taina prin care trebuie sã
trecem toþi.
ªi oricine nu trece prin aceastã naºtere din nou, prin care se face
pã r taº Împãrãþiei lui Dumnezeu celei veºnice, prin care capãtã un
nume nou, prin care capãtã o fãpturã nouã, prin care capãtã o viaþã
nouã , nu va vedea Împãrãþia lui Dumnezeu. Acea s ta tr e bui e s - o
dobîndim toþi, prin harul lui Dumnezeu. ªi Lucrarea duhovniceascã în
care ne naºte pe noi Dumnezeu în acest fel sfînt, prin Duhul ºi prin
Cuvîntul Sãu, alcãtuieºte familia noastrã duhovniceascã. În aceastã
familie avem obligaþii. În aceastã familie avem pãrinþi. În aceastã
familie avem fraþi. În aceastã familie avem bucurii duhovniceºti. În
aceastã familie avem datorii duhovniceºti . Î n aceastã familie ºi-n
aceastã viaþã avem ispite duhovniceºti, avem vrãjmaºi duhovniceºti,
avem bucurii duhovniceºti, avem fraþi duhovni c eºti. ªi, pentru cã
aceastã fãpturã nouã în care intrãm prin naºterea din nou e de duratã
veºnicã, de importanþã veºnicã, noi simþim, prin Duhul lui Dumnezeu,
în noi datoriile faþã de aceastã familie mai mari decît datoriile faþã de
familia noastrã trupeascã.
 Pag. 765

O veche înþelepciune spune aºa: dacã pãrintele tãu duhovnicesc ºi

pãrintele tãu trupesc au un necaz mare, la fel, în acelaºi timp, tu eºti
dator mai întîi sã te duci sã-l ajuþi pe pãrintele tãu duhovnicesc ºi apoi
pe pãrintele tãu trupesc. De aceea noi trecem pe lîngã fraþii trupeºti ºi
ne ducem la fraþii duhovniceºti. De aceea noi ascultãm, înainte de a-i
asculta pe pãrinþii noºtri trupeºti, pe pãrinþii noºtri duhovniceºti, cu atît
ma i mul t c u cî t s î nt mai mari datoriile faþã de Dumne ze u º i de
Cuvî ntul Sã u, de c î t datoriile faþã de oameni ºi de cuvintel e l or,
indiferent ce gr a d de î nrudire am avea cu ei. Dacã pãrinþii noºtri
trupeºti sînt ºi pãrinþii noºtri duhovniceºti, ei nu ne vor cere niciodatã
nimic din ceea ce ar întrista Faþa lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu,
gîndurile lui Dumnezeu, inima lui Dumnezeu. Pentru cã ei ne vor fi
a tunc i p ã r i nþ i nu numai tr upe º ti , c i º i pã r i nþ i duhovni ce º ti .
Bi ne c uvî nta þ i s î nt fi i i c ar e, nãs c uþi trupeºte, au avut pãrinþi º i
duhovniceºti ºi aceia º i pã r i nþ i ca r e i - a u nãscut cu trupul, pentru
existenþa aceasta, i-au nãscut ºi sufleteºte, pentru existenþa veºnicã.
Binecuvîntaþi de Dumnezeu vor fi pãrinþii care, crezînd ºi ascultînd de
Dumnezeu, îi învaþã ºi pe copiii lor la fel. ªi, pe lîngã aceastã familie
duhovniceascã - în care noi trebuie sã ne cunoaºtem totdeauna locul
ºi datoriile ºi sã ni le împlinim - mai avem o mare familie: familia
neamului nostru în care ne-a nãscut Dumnezeu di n pã r i nþ i i noºtri
trupeºti ºi din cei sufleteºti.
Noi nu ne putem ºi n-ar trebui sã ne putem niciodatã ruga pentru
noi înºine fãrã sã ne rugãm mai întîi pentru toatã familia noastrã cea
mare, neamul nostru, a c ã r ui l i mbã o vor bim, pe al cãrui pãmînt
cãlcãm, din glia cãruia ne tragem pîinea ºi viaþa. ªi în glia cãruia ne
vom odihni trupul pînã la învierea din morþi. Acest neam al nostru este
marea noastrã fa mi l i e pe c a r e tr e buie s-o iubim cu toatã puterea
sufletului nostru. ªi, cînd aceastã familie mare a noastrã, patria ºi
poporul din care ne-a nãscut pe noi Dumnezeu, este în primejdie sau
ne cer jertfe, obligaþii ºi datorii, din dragoste faþã de Dumnezeu, noi
trebuie sã ne împlinim cu toatã dragostea, din îndemnul inimii, datoria
faþã de aceastã familie binecuvîntatã în care noi am avut pãrinþi ºi
înaintaºi sfinþi ºi mari. Dacã ne iubim pãrinþii ºi dupã ce au murit ºi ne
aducem aminte mereu de toate cuvintele ºi învãþãturile pe care ni le-au
lãsat ei, sîntem niºte fii binecuvîntaþi ºi vom avea ºi noi niºte urmaºi
care-ºi vor aduce cu dragoste aminte de noi, cum noi le-am vestit lor
cu dragoste aduc e rea aminte de pãrinþii noºtri. Iar dacã în familia
noastrã duhovniceascã noi nu-i uitãm pe înaintaºii noºtri - care, dupã
cum ne spune Cuvîntul lui Dumnezeu, ne-au vestit nouã Cuvîntul Cel
Sfînt al lui Dumnezeu ºi ne-au adus la mîntuire ºi la sfîrºitul felului de
vieþuire al cãrora noi tr ebuie sã privim neîncetat, pentru ca sã fim
vrednici de ei ºi sã avem, drept binecuvîntare de la Dumnezeu, urmaºi
binecuvîntaþi - tot aºa nu trebuie sã ne uitãm istoria neamului nostru,
pe înaintaºii noºtri care s-au jertfit pentru ca noi sã avem libertate,
bucurie, ajutor, mîngîiere, sã ne putem vedea unii cu alþii.
Într-o veche scriere am citit niºte cuvinte pe care ar trebui sã nu le
uitãm noi niciodatã. ªi scria acolo aºa: Blestematã este rugãciunea
aceluia care se roagã numa i pentru el singur. Binecuvîntatã sã fie
rugãciunea aceluia care se roagã pentru tot neamul sãu, pentru toatã
familia sa, pentru toþi semenii sãi.
Pag. 766

ªi pierdutã sã fie mîntuirea aceluia care cautã sã se mîntuiascã

numai el singur. ªi fericitã ºi binecuvîntatã sã fie în veci mîntuirea
aceluia care cautã sã-ºi mîntuiascã toatã familia sa, tot poporul sãu.
Dumnezeu a lãsat în mijlocul popor ul ui nos tr u aceastã Lucrare ºi
familie duhovniceascã scumpã în care ne-am nãscut. S-a vorbit aici
despre pã r i ntele nostru duhovnicesc, pe care nu trebuie sã-l uitãm
niciodatã. S-a vorbit aºa de frumos despre amintirea pe care trebuie
sã i-o purtãm ºi despre recunoºtinþa pe care sã i-o arãtãm. Aceasta este
o datorie pentru noi toþ i . Tot a º a, tr e bui e s ã cuprindem în toatã
r ugã ci unea noa s tr ã a ces t ma r e ºi sfînt bun pe ca r e ni l - a l ã s a t
Dumnezeu ºi-n mijlocul cãruia ne-am nãscut. Dar pãrintele acela care
ne-a nãscut pe noi ne-a spus aºa: Lucrarea aceasta binecuvîntatã de
Dumnezeu, duhovniceascã ºi sfîntã, care poartã în numele ei Numele
Lui, este un aluat pus în toatã frãmîntãtura poporului nostru. Nu sã se
mîntuiascã singurã, nu sã se dospeascã numai ea singurã, cum nu se
dospeºte numai pentru el singur aluatul pus î n fr ã mî ntã turã. Ci sã
lupte, sã se sacrifice aºa cum fermenþii din aluatul pus în frãmîntãturã
se sacrificã, se jertfesc, luptã ºi muncesc, ca toatã frãmîntãtura în care
sînt puºi sã ajungã odatã o pîine gustoasã ºi bunã. Tot aºa ºi noi: dacã
de Dumnezeu am fost chemaþi ºi rînduiþi sã-L cunoaºtem pe El, atunci
sã ne considerãm totdeauna ca un alua t c are avem toatã datoria sã
dospim întreagã frãmîntãtura poporului nostru ºi-a societãþii în care
sîntem puºi, pentru ca atunci cînd vom merge înaintea lui Dumnezeu,
la ca pã tul luptelor noastre ºi la capãtul jertfelor noastre, sã nu ne
ducem singuri.
Sã putem duce toatã familia noastrã împreunã cu noi; tot poporul
nostru împreunã c u noi . Numai atunc i s î nte m ºi noi cu adevãrat
fericiþi, cînd este fericitã familia în c a r e ne - a m nãscut; cînd este
fericitã Lucrarea în care sîntem; cînd este fericitã Biserica în care
Dumnezeu ne-a nãscut din Duhul Sãu; cînd este fericit întreg poporul
nostru. Cînd tot poporul nostru va fi fericit, ºi noi vom fi fericiþi. Cînd
peste poporul nostru vin necazuri, pe noi ne vor lovi întîi. Cîtã vreme
hotarele þãrii noastre sînt libere ºi puternice, noi ne putem bucura de
pace, putem merge unii la alþii, sã ne îmbrãþiºãm unii pe a l þ i i , s ã
lucrãm unii pentru alþii, sã ne-mplinim datoriile cinstit ºi frumos unii
în mijlocul celorlalþi. ªi putem atunci sã ne bucurãm liberi ºi slobozi
de a-L slãvi pe Dumnezeu. Cã feri c i r e a noa s trã numai atunci este
deplinã, cînd toþi ceilalþi din jurul nostru sînt fericiþi. Nefericit este
a c e l a c a r e c autã s ã s e s a l ve ze s i ngur. Chi a r dac ã s - a r salva .
Ajunge-ntr-un pustiu, singur ºi nefericit. ªi nu-i mai mare nenorocire
decît sã te salvezi tu, cînd vezi cã toþi ceilalþi ai tãi au pierit.
La ce folos sã mai trãieºti? De aceea, trebuie sã ne rugãm neîncetat
ca Dumnezeu sã-i pãzeascã pe toþi acei pe care i-a rînduit în mijlocul
neamului nostru îndrumãtori ºi veghetori asupra fericirii noastre, a
tuturora. Dacã ne bucurãm de - un mome nt c a acesta, fraþilor, le-o
da tor ã m foa r te mul t tutur or a cel or a c a r e , î n þ ar a a c e a s ta , a u
rãspunderea apãrãrii ºi libertãþii noastre. Sã ne rugãm din toatã inima
pentru ei, iubindu-i ºi ascultîndu-i. Pentru cã sînt puºi de Dumnezeu
în mijlocul poporului nostru. ªi, dacã ei stau tari ºi dacã ei vegheazã
ºi lucreazã, ºi luptã, iatã cã ºi noi ne putem bucura. Îi mulþumim lui
Dumnezeu pentru aceasta.
 Pag. 767

Dacã cei care pãzesc hotarele þãrii noastre sînt tari ºi nebiruiþi, de
acest lucru noi ne bucurãm cel dintîi. Dumnezeu sã-i întãreascã ºi sã-i
pãzeascã neîncetat. ªi, dupã cum de fiecare datã în bisericile noastre
se spune sã fim pãziþi de nãvãlirea altor neamuri, noi aceasta trebuie
s-o spunem neîncetat ºi, ºi mai recunoscãtori. Sã ne împlinim aceastã
datorie faþã de poporul nostru, faþã de familia din care ne tragem ºi-n
mijlocul cãreia avem bucuriile, fraþii, surorile, copiii noºtri, pãrinþii
noº tr i , s oþ ia noastrã, casa noastrã, pîinea noastrã, per na noa s tr ã
odihnitã, liniºtitele noastre bucurii duhovniceºti. Cãci pe toate acestea
le datorãm în mare parte acelora care, cu preþul vieþii lor, cautã sã ne
asigure aceastã viaþã liniºtitã ºi bucuroasã. Sã nu-i uitãm! ªi, dacã noi
facem parte dintr-o familie duhovniceascã, sã nu uitãm cã ºi familia
aceasta are luptele ei, încercãrile ei, lucrãtorii ei, pãrinþii ei, aceia care
se ostene s c pe ntr u c a noi s ã avem bucuriile acestea; sã nu uitãm
datoria faþã de aceastã familie. Niciodatã sã nu ni se înstrãineze inima
de fraþii noºtri, de duhul Lucrãrii în care ne-a trezit ºi ne-a chemat
Dumnezeu. Sã ne învinuim singuri cînd n-ascultãm. În vreun moment
de rãtãcire, cînd n-ascultãm de fraþi, sã ne-nvinuim ºi sã considerãm
aceasta ca un pãcat duhovnicesc înaintea lui Dumnezeu. Pentru cã este
scris despre Isus:. Fiul Tatãlui în adevãr ºi-n dragoste. Adevãrul este
învãþãtura; dragostea este unitatea sufleteascã.
Nu poate fi unitate fãrã învãþãturã sãnãtoasã, cum nu poate fi
dr a gos te fãrã adevãr. Sã þinem seama cã Lucra r e a a c e a s ta a r e o
î nvã þ ã tur ã º i Cuvî ntul l ui Dumne ze u p o r unc e º t e l a Ti t 1, 9:
Propovãduieºte cuvîntul potrivit cu învãþãtura ºi înfruntã pe potrivnici.
Aceasta este datoria unui mãdular di ntr - o lucrare duhovniceascã.
ªi-apoi datoriile celelalte, din familia trupeascã, le ºtim cu toþii ºi ni
se-aduce neîncetat aminte despre aceste lucruri. Gîndindu-ne deci la
aceste 3 mari adevãruri, sã cãutãm sã ne facem datoria faþã de toate.
Fãcînd-o pe una, sã nu le uitãm pe celelalte. Este scris la Efeseni 3,
14: Din El din Hristos îºi trage numele orice familie din cer ºi de pe
pãmînt. Despre ce familie ºi despre cîte familii e vorba aici, numai
Bunul Dumnezeu ºtie. Noi ºtim însã cã familia noastrã duhovniceascã
al cãrui nume- l pur tã m îºi trage numele din Isus. Numele familiei
noastre, Oastea Domnului, poa r tã î n nume l e e i Nume l e Lui. Din
consideraþie pentru El, sã respectãm aceastã familie, s-o iubim ºi sã
rãmînem pînã la sfîrºit credincioºi învãþãturii din ea ºi unitãþii frãþeºti.
ªi - a poi datoriile faþã de cealaltã familie le ºtim. Orice nuntã este
întemeierea unei familii ºi nu trebui e s ã uitãm niciodatã cuvintele
Mîntuitorului despre casa ziditã pe stîncã ºi casa ziditã cu temelia pe
nisip.
Sã veghem la aceste lucruri. Orice familie sã nu uite aceastã
da tor i e . Noi dor i m pe ntr u s c umpii noºtri, a cãror sãrbãtorir e o
prãznuim în chip aºa de fericit, toate binecuvîntãrile lui Dumnezeu ºi
ajutorul Lui în tot ceea ce priveºte datoria faþã de aceste 3 familii din
care fac parte. Numai atunci vom ajunge cu toþii sã facem parte din
familia cereascã, în care vom pãtrunde dincolo de aceastã existenþã,
cînd vom trece în Împãrãþia lui Dumnezeu, în care credem ºi pentru
care ne-am nãscut prin Cuvîntul ºi prin Duhul Sfînt.
Pag. 768

Dea Domnul Isus tuturor celor care sîntem aici puterea ºi ajutorul
ca, fãcînd parte din familia trupeascã, sã nu uitãm datoriile faþã de
aceastã familie. În felul acesta, Dumnezeu ne va binecuvînta. În felul
acesta, Biserica noastrã va fi o Bisericã nu numai cu numele drept
credincioasã, ci va fi cu viaþa, cu puterea, cu roadele o Bisericã drept
credincioasã ºi noi vom fi cu adevãrat niºte copii ai lui Dumnezeu
dr e pt c r edincioºi în ea. Cu aceste gîndur i , a m dor i s ã ne r ugã m
împreunã lui Dumnezeu ºi sã plecãm la bisericã pentru actul oficial al
cununiei. Se vor ruga întîi mirii ºi-apoi unul dintre naºi. Slãvit sã fie
Domnul!
 Pag. 769

Cãrãrile cele vechi

Vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Rediu - 14-X-1979

Slãvit sã fie Domnul! Aºa vorbeºte Domnul: Staþi în drumuri,

uitaþi-vã ºi-ntrebaþi care sînt cãrãrile cele vechi, care este calea cea
bunã. Umblaþi pe ea ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre
(Ieremia 6, 16) . Pe toþi ne intereseazã problema mîntuirii. Eu cred
cã pentru aceasta vã strîngeþi mereu frãþiile voastre de pe meleagurile
Moldovei, ca ºi noi de pe meleagurile înde pãrtate ale Ardealului:
dorim mîntuirea. ªi pentru cã dorim din toatã inima, sã fim cu multã
luare aminte. De cînd prima piatrã de temelia Bisericii creºtine a fost
pusã, acum sînt aproape 2000 de ani. Multe reforme s - a u fãc ut în
Bisericile creºtine în timpul celor 2000 de ani. S-au ridicat fel ºi fel de
învãþãtori ºi fel ºi fel de-nvãþãturi, încît, dupã aproape 2000 de ani,
putem spune aºa cum spune Apostolul Pavel:
În timpul din urmã, oamenii vor avea o formã de evlavie, dar fãrã
de putere. Ne-am cutremurat lãuntr i c c î nd a m auzit în ce stare ne
gãsim noi faþã de învãþãturile de-acum 2000 de ani, date de Duhul
Sfînt prin înaintaºii noºtri. ªi-am dori, fraþilor, sã spunem aºa cum
avertiza prorocul Ieremia pe poporul Israel care s-a abãtut de la cãile
Domnului ºi a sãpat fîntîni care n-au þinut apã, a mîniat pe Domnul
Dumne ze ul oº ti r i l or, c a r e l - a pur ta t pe poporul Lui spr e Þa r a
Fãgãduinþei, dîndu-i pîine din cer 40 de ani. Fraþilor dragi, aºa de rar
ne vedem. Nu mai avem posibilitãþile de altãdatã, sã ne întîlnim prin
presã ºi prin întîlniri mai dese, în aceastã binecuvîntatã Lucrare pe
care Dumnezeu a trezit-o î n þara ºi-n poporul nostru, ºi-n Biserica
noastrã. Cu prilejul întîlnirii noastre, o spun cu toatã tãria: Dumnezeu
a ridicat acest voluntariat în Biserica noastrã la o luptã foarte grea. ªi
lupta grea pe care-o avem noi de purtat este reîncreºtinarea poporului
nostru creºtin. Dupã felul de trãire, dupã felul de purtare, nu ne mai
asemãnãm cu prima Bisericã de la început. Intrînd în comuna dv., am
auzit chiote, cîntece ºi ne-am dat seama cã nu e nuntã: e ospãþ.
Despre care Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune: Aþi trãit destul în
beþii, în ospeþe, în chefuri ºi-n slujiri idoleºti neîngãduite. ªi noi le
sfinþim. Sfi nþ i m os pe þ e l e , unde s î nt bã utur i , j oc ur i º i tot ce-i
necuviincios. Ei, fraþilor, iatã, tocmai de aceea Dumnezeu a ridicat
acum 50 ºi ceva de ani acest voluntariat în Biserica noastrã. ªi-i o
minune, fraþilor! Cîte vînturi n-au bãtut peste Lucrarea aceasta! Ce
furtuni îngrozitoare n-au venit! Istoria acestei Lucrãri va dovedi odatã
anii grei de dupã 1935, care au fost cei mai grei ani pentru Lucrarea
aceasta. Parcã - pãmînteºte vorbind - la cîrma acestei corãbii era un
luntraº slab, cu 7 operaþii în cor pul l ui , s tr ãjuit de 3 calfe care-l
însoþeau la reclãdirea Bisericii creºtine, la reîncreºtinarea Biserici
creºtine. Erau: pãrintele Iosif, fratele Ioan Marini, Nicolae Vonica ºi
fr a te l e Tr a i an. Sî nt puþine exemplarele foilor car e mai s î nt di n
vremurile acelea, vremuri grele, vremuri pe care le-a trãit aceastã
Lucrare; cãci Lucrarea aceasta, ca ºi Biserica creºtinã de la început,
s- a nã s c ut î n pr igoane, a trãit în prigoane ºi va muri în prigoane.
Aceasta a fost soarta Bisericii ºi va fi pentru totdeauna.
Pag. 770

Iatã, Cuvîntul lui Dumnezeu, prin prorocul Ieremia, spune: Staþi la

drumuri ºi-ntrebaþi de cãrãrile cele vechi. Nu er a u dr umur i ; erau
cãrãri, cã prea puþini mergeau pe ele. În scurgerea vremurilor, numai
cãrãri au rãmas din drumurile bã tã tor i te , din pãmîntul drumurilor
a me s te c a t cu s î ngel e î na i nta º i l or noº tr i di n c ei 300 de ani de
persecuþii. Aºa s-a cimentat Biserica lui Dumnezeu, prin care s-a fãcut
aceastã plãmãdealã atît de puternicã, încît nimeni ºi nimic în lume nu
va putea dã r î ma Bi s e r i c a vi e a l ui Dumne ze u. Staþi la drumuri
ºi-ntrebaþi! Noi nu ne mai putem mulþumi cu o formã de evlavie. Nu
ne mai putem mîntui cu un Hristos al lumii, în felul lumii; cu care se
cununã lumea, c u c a r e s e bote a zã l ume a , nu mai putem trãi aºa.
Minune! - gîndiþi-vã ºi la acest lucru: cîte curente n-au bãtut peste
Lucrarea aceasta! Lucrarea ace a sta a lucrat cu atîta hãrnicie, încît
putea sã numere a s tã zi pe s te 3 mi l ioane de oameni. Dar au venit
strãinii ºi-au rupt fãrã milã ºi-au sfîºiat aceastã Lucrare.
Au rãmas puþini statornici dintre acei de pe vremurile acelea de la
început, care ºi-au pãstrat statornicia în Cuvîntul lui Dumnezeu ºi-n
aceastã Lucrare. ªi ne-a m întrebat: De ce? Cã, dupã anii grei prin
care-am trecut, poate aveam ºi noi nevoie de odihnã, de liniºte, de o
Lucrare în care sã ne putem bucura ca alþii. De ce oare Dumnezeu
ne-a þinut mereu tot în furtuni, tot în vînturi ºi tot în primejdii? De ce,
fraþilor? De ce n-am putut trece în altã parte, sã ne-adãpostim ºi noi
în dosul unei hîrti i ? De ce n-am putut? Pentru cã Dumnezeu a vrut
c e va c u Lucrarea aceasta. Lucrarea Oastei e o lucr a r e de vi i tor.
Lucrarea Oastei are o sarcinã grea. A avut întotdeauna ºi are sarcina
a c e a s ta grea. Repet din nou: are o mare mis i une î n Bi s e r i c a l ui
Dumnezeu. Anii grei prin care vom trece ºi noi ºi a trecut întotdeauna
Biserica Domnului, sã ºtiþi, trebuie trecuþi cu orice preþ. Oricît ar fi de
strîmte cãrãruile, oricît ar fi de acoperite de iarba uitãrii drumurile
bisericii noastre, noi am dori mereu, din inimã, ºi stãruim mereu în
faþa lui Dumnezeu sã devinã din nou drumuri bãtãtorite.
Parcã ne mîngîie Cuvîntul lui Dumnezeu din Psalmul 42: Pentru ce
te mîhneºti, suflete al meu? Mi-aduc aminte de zilele de-odinioarã
cînd mergeam înconj ur a t de mul þ i me s pr e Casa Domnului. Nu te
mîhni, suflete al meu. Crede în Dumnezeu, cãci iarãºi Îl vei lãuda.
Aceasta este nãdejdea noastrã ºi cu aceastã nãdejde murim, în aceastã
Lucrare, oricît ar fi de greu drumul pe care trebuie sã mergem. Cînd
ne-am întors la Dumnezeu, am fãcut un legãmînt pe viaþã ºi pe moarte
cã-I vom sluji Domnul ui . Pî nã cînd inima mai bate în noi, sîntem
hotãrîþi s ã r ã mî ne m s ta tornici în aceastã Lucrare, în Biserica lui
Dumnezeu. Acum aduceþi-vã aminte de c ã rãrile vechi. Dacã nu le
cunoaºteþi unii care aþi venit mai tîrziu la Domnul, ascultaþi de cei
care-au mai rãmas, încã puþini, care ne pot vorbi de cãrãrile vechi,
care ne duc pe noi la mîntuire ºi la Împãrãþia lui Dumnezeu. De ce?
Ca sã aveþi pace în sufletele voastre ºi sã-I puteþi sluji Domnului. Noi
vrem sã-I slujim lui Dumnezeu! Vrem! Lucrarea acea s ta a fost cea
care a spus întotdeauna: Noi sîntem gata sã ne supunem tuturor. Am
primit ºi de la Domnul învãþãtura aceasta: Supuneþi-vã mai marilor
voºtri! Supuneþi-vã stãpînirilor; orice stãpînire e de la Dumnezeu.
 Pag. 771

Am înþeles ºi practic am dovedit lucrul acesta: am dat cezarului ce-i

al cezarului ºi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Am slujit þara ºi
poporul nos tr u î ntotdeauna; dar vrem sã-L slujim pe Dumnezeu cu
sufletul nostru, cãci numai un suflet avem. Cãrãrile cele vechi, fraþilor
dragi, pentru cã sînt aproape acoperite, þinem sã vã spunem: Lucrarea
ºi voluntariatul acesta s-a nãscut în Bisericã, prin umilul vas, pãrintele
Iosif, pe care-l preþuim noi cu atîta scumpãtate. Omul acesta a murit
caterisit, a fost socotit ca un vas nevrednic. Cã se plîngea cînd a fost
judecat de consis tor i u: Am fos t j udecat cu un preot ateu, care nu
credea în Dumnezeu; el a fost graþiat, i s-au dat drepturile din nou, iar
eu, care am vestit pe Isus Cel Rãstignit toatã viaþa mea, cu 7 operaþii
în corpul me u, e u am fost caterisit. ªi a murit caterisit. Dar nu ne
mirãm, fraþilor dragi. Sfîntul Ioan Gurã de Aur, socotit astãzi cel mai
mare dascãl al Bisericii noastre, a fost caterisit de 3 ori ºi a murit
caterisit. ªi astãzi e cel mai mare dascãl al Bisericii noastre. Vremurile
a u r i dicat lespedea pe care-au pus-o oamenii de pe timpul a c e l a,
socotindu-l nevrednic. Aºa e ºi Lucrarea Domnului.
Sã ºtiþi cã ºi pãrintele nostru Iosif a murit caterisit ºi, mai mult
decît atît: martor am fost cînd, fiind el mort de 3 zile. Despre acestea,
în mod detaliat, a scris pãrintele Iosif Trifa în Isus Biruitorul, nr. 15,
din 5-IV-1936, te xt pr e l uat apoi în scrierile referitoare la istoria
Oastei: Aº putea sã-mi strig durerea, cãci la Bucureºti am fost judecat
deodatã cu un alt preot, care, într-o carte, a scris cã Isus Hristos este
numa i o fi c þ i une, o închipuire, dar avea numai exi s te nþ a . A fos t
c a te risit ºi acel preot ºi, alãturea cu el, mi s e dã º i mi e a c e ea º i
pe de a ps ã , c u toa te c ã e u L-am trîmbiþat mereu pe Isus Cel Vi u.
Al ã tur e a c u un tãgã duitor de Hristos, am fost pedepsit º i e u, un
vestitor al Lui. Aºijderea, ºi la judecata Consistoriului Mitropolitan din
Sibiu am fost jude c a t deodatã cu un preot din Eparhia Clujului pr.
Buzdug, contra cãruia se ridicau 22 puncte de acuzã, la auzul cãrora
te îngroze º ti , fi i nd pl i ne de fel de fe l de l uc r ur i scîrboase, de
desfrînare etc. S-a oc upa t º i ziarul Curentul de ele. Dupã o lungã
dezbatere, acel preot a fost achitat, iar eu repede am fost judecat.
Aº putea sã-mi strig durerea cã, între aceºti 2, eu am fost judecat
a tî t de a s pru. (Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. 2, Ed. Oastea
Domnului, Sibiu, 1999, p. 226) din ordinul mai marilor Bisericii, l-au
dezbrãcat de haina preoþeascã, zicînd cã n-a fost vrednic de ea. Pentru
ei, omul acesta c are-a umplut bisericile þãrii noastre, omul acesta
care-a dat viaþã Bisericii noastre n-a meritat sã fie înmormîntat cu
hainã de pr e ot, c u toa te c ã e r a ºi vãduv ºi-a purtat greul acestei
Lucrãri. Dar lãudat s ã fi e Dumneze u! Dumne ze u nu j udecã cum
judecã oamenii. Va veni odatã ziua dreptãþii lui Dumnezeu. Va veni
odatã ºi vom vedea ºi noi, cu ochii noºtri, ceea ce n-am putut crede
î n vi a þ a noastrã: ce-a putut face omul acesta pentru Bi s e r i c a l ui
Dumnezeu. ªi nici astãzi încã nu-i înþeleasã Lucrarea Oastei nici de
Biserica noastrã actualã. Omul acesta ºi oamenii aceºtia au cãutat ºi
cautã pe orice cale cãrãrile vechi, cãrãrile prin care noi am ajuns la
cunoºtinþa Dumnezeu. Un frate a amintit mai înainte despre Apostolul
Pavel, care spune în Epistola cãtre Galateni:
Pag. 772

Evanghelia propovãduitã de mine nu-i de obîrºie omeneascã, pentru

c ã n- a m pr i mi t- o, ni c i n- am î nvã þ a t- o de la om. ªi cu- ac ea s tã
învãþãturã s-a aruncat Apostolul Pavel - smuls din neamul sãu ºi care
trãia dupã cea mai îngustã partidã a religiunii iudaice - s-a aruncat în
Biserica Domnului ºi, ca un erou, a cãutat sã ridice Numele Domnului
Is us mai presus de orice nume . Ma i de pa r te : cî nd Bi s er i c a l ui
Dumnezeu de-atunci, care a lua t fiinþã în Ziua Cincizecimii, a fost
cãlcatã în picioare de-nvãþãtori strãini, smulºi din poporul iudeu, care
þinea u obi c e i ur i l e º i datinile lor, silind pe credincioºi sã se taie
împrejur, dupã Legea lui Moise, Apostolul Pavel spune în Galateni
capitolul 2: Dupã 14 ani. Acestea sînt cãrãrile vechi de la întemeierea
Bisericii noastre, m-am suit la Ierusalim. Nu singur. Cu Barnaba ºi cu
Tit. Deci îndemnat de Bisericã, s-a dus sã stabileascã învãþãturile care
pe totdea una vor r ã mî ne o temelia a Bisericii noastre. A luat pe
Barnaba ºi pe Tit ºi s-a suit la Ierusalim, la cei ce erau stîlpii Bisericii:
Petru, Iacov ºi Ioan. S-au consultat cu toþii împreunã ºi, dupã multã
rugãciune º i prin descoperirea Duhului lui Dumnezeu, au înlãturat
învãþãturile de fãrîmiþare ºi de dezbinare ale oamenilor care-au cãutat
sã strice temelia pusã de Sfîntul Pavel, care spune: Eu, ca un meºter
zidar, am pus temelia, dar alþii clãdesc deasupra. Lucrarea aceasta a
pornit cu aceastã lozincã: N-am vrut sã ºtiu între voi nimic altceva,
decît pe Isus Cel Rãstignit.
Noi nu sîntem teologi. N-avem teologie. Nu intrãm în dogme, nici
în statute; dar noi Îl vestim pe Isus Cel Rãstignit. Noi scoatem aurul
acesta care a fost tãvãlit veacuri de-a rîndul în noroi, dar care nu ºi-a
pierdut proprietatea. Dupã cum bucata de aur tãvãlitã-n noroi tot aur
rãmîne; ai spãlat noroiul ºi ea nu-ºi pierde valoarea, aºa a fost Isus Cel
Rãstignit. A fost tãvãlit în toate lucrurile. Dar prin lacrimile fraþilor ºi
ale surorilor, prin rugãciunile noastre, am spãlat bulgãrul acesta de aur
ºi-am gãsit, într-adevãr, cã n-a pierdut nimic din proprietatea lui. ªi
pe Acest Isus Cel Rãstignit, a pornit aceastã Lucrare sã-L arate þãrii
ºi poporului nostru. N-am vrut sã ºtiu între voi nimic altceva, decît pe
Is us Ce l Rã s ti gni t. ªi astãzi învãþãtura de temelie este Is us Ce l
Rãstignit. Fãgãduinþa a fost, cum a amintit fratele Petru mai înainte:
Vã trimit un alt Mîngîie tor, c a r e vã va aduce aminte despre tot ce
v-am spus Eu ºi vã va descoperi lucrurile viitoare. Adunãrile noastre,
întîlnirile noastre le-am dorit din suflet ºi le dorim sã fie în biserica
noastrã. Am spus aceasta ºi ierarhilor noºtri: Nu înþelegem o bisericã
cu lacãte pe ea, ca o puºcãrie.
Nu înþelegem ca o bisericã numai la 3 sãptãmîni sã-ºi deschidã
uºile. Noi vrem o bisericã deschisã oricînd pentru noi. Prin jertfele
fraþilor, au înflorit bisericile noastre ºi vor înflori. Vrem o bisericã
deschisã, vrem o Bisericã vie. Luptãm pentru o Bisericã vie. ªi, cum
spune Sfîntul Ioan Gurã de Aur, dupã înþelesul expre s i e i c ãr ã r i l e
vechi: Un obicei care este bun î na l þ ã - l ! Un obi c e i c ar e este rãu
înlãturã-l din viaþa creºtinã! Ei, fraþilor, sîntem o minoritate, ca sã
înlãturãm din bisericile noastre atîtea datini pãgîne care s-au înstãpînit.
C e c a ut ã b ã ut ur a l a nunþ i , l a os pe þ e ? Ce c a ut ã b ã ut ur a l a
înmormîntãri? Ce cautã bãutura ºi alte obiceiuri chiar la botezurile
copiilor noºtri? Iatã cã ne-am pãgînizat de tot! ªi noi dorim din toatã
inima ºi dorim ca ºi frãþiile voastre sã luptaþi alãturi de noi.
 Pag. 773

Dacã Duhul lui Dumnezeu - am spus - întreþine adunãrile noastre,

c ã El e s te Î nvã þ ã tor ul nos tr u pe ntr u totdeauna, cînd Duhul l ui
Dumnezeu vorbeºte unei adunãri ºi unor fraþi într-o adunare un lucru,
sã ºtiþi, în Ardeal nu spune una ºi-n Moldova sã spunã alta. Dacã eu
vã vorbesc româneºte, ºi cei din Moldova - ºi dacã ar fi ºi din altã
parte - toþi mãcar sã ia aminte ce am spus. Dacã Duhul lui Dumnezeu
este Cel care întreþine adunãrile noastre, El nu vorbeºte ca ceilalþi,
care vorbesc în limbi: la unii într-un fel, la alþii într-altul. Hristosul
nostru ar e o î nvãþãturã clarã ºi limpede. ªi-adunãrile noastre sînt
alimentate de Duhul lui Dumnezeu. Noi aºa am înþeles ºi-acest lucru
l-am pus în practicã în viaþa noastrã. Dacã celor din poporul Israel 40
de ani le-a dat Dumnezeu pîine din cer, cum spunea Mîntuitorul: Nu
Moise v-a dat pîine din cer, ci Tatãl Meu vã dã adevãrata pîine din
cer, 40 de ani pîine pr oa s pã tã a u mî nc a t. Da r l e - a da t por uncã
Dumnezeu: Sã nu strîngeþi pe 2 zile, cã se stricã! Puteau sã strîngã
doa r vinerea, ca sã aibã pentru sîmbãtã. Ei, vedeþ i c î t de ma r e- i
Dumnezeul nostru? Hristosul nostru, tãvãlit în noroi, Hristos acesta pe
care L-am dezgropat ºi L-am gãsit, poate ºi pe noi sã ne-alimenteze cu
pîine proaspãtã din cer. Nu tot cu î nvãþãturi vechi, nu tot cu unele
lucrur i c a r e nu s e ma i pot î ncadr a , pentru cã, creºti, înþelegeþi,
fraþilor? Noi sîntem mereu judecaþi cã Lucrarea Oastei este o lucrare
copilãreascã, e o lucrare de copii.
Vezi Doamne, aceºtia pot sã creascã Lucrarea altfel acum. Eu vã
pun o întrebare pe care s-o aveþi ca dovadã ºi ca argument ºi frãþiile
voastre. Cînd se naºte un copil, se naºte cu mãdularele pe c a r e le
avem ºi noi: mîini, picioare, ochi, urechi ºi toate mãdularele. Dacã
copilul creºte mare, îi cresc alte mãdulare? Ar fi normal sã-i creascã
alte mãdulare? Nu! Sã i se dezvolte mãdularele cu care s-a nãscut. Noi
am primit chipul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu n-are mîini ºi picioare
c a noi . Dumne ze u e s te duh. N i c i nu ne pute m î nc hi pui . Cum
înþelegem noi creºterea în cele duhovniceºti? Înþelegem cum spune
Sfîntul Pavel: Dragostea sã fie fãrã prefãcãtorie. Credinþa voastrã sã
c r e a s c ã di n zi î n zi . Dr agostea voastrã mer ge me r e u cr e s c î nd.
Bunãtatea ºi toa te vi r tuþ i l e c u ca r e tr ebuie sã fim împodobiþi în
Hristos, aceste virtuþi sã creascã aº a c a s ã a j unge m l a s tarea de
plinãtate în Hristos. Fraþilor iubiþi! Dacã am spus cã nu trebuie sã mai
punem atît accent pe lucrurile vechi, sã nu credeþi cã m-am referit la
învãþãtura stabilitã de înai nta º i i noº tri. Dar Dumnezeul nostru dã
valoare acestor învãþãturi care au pornit de la înaintaºii noºtri cu multe
jertfe ºi cu multe lacrimi.
Avem pe inimã rãspunderea aceasta: cã, în faþa lui Dumnezeu,
pentru anii vieþii noastre, vom rãspunde ºi pentru sufletele celor care
ne a s c ul ta þ i vestindu-vã Cuvîntul lui Dumnezeu. N-am vrea sã ne
condamne Dumnezeu odatã prin cuvintele Sfîntului Pavel: Nu m-am
ferit sã vã vestesc tot planul de mîntuire al lui Dumnezeu. În Lucrarea
aceasta, fraþii mei, mulþi reformatori s-au ridicat, cum s-au ridicat ºi
din alte Biserici, îndeosebi din Biserica Catolicã: Luther, Zwingli, Ioan
Calvin ºi alþii, care, din reformele lor, ce-au fãcut? Au luptat împotriva
icoanelor. Le-au cãlcat în picioare. Crucea ºi toate. Au rãmas ºi fãrã
Cruce, ºi fãrã Hristos. Cã-s la fel ca oamenii din lume: beau ºi ei,
trãiesc în pãcate ºi ei. Nu se poate deosebi un ortodox de-un reformat
sau de-un protestant. ªi aºa mai departe.
Pag. 774

Ei, vedeþi? Noi n-am fãcut o reformã în felul acesta. Noi am înþeles
Cuvîntul lui Dumnezeu dupã învãþãturile vechi: naºterea din nou. Sã
ne naºtem din nou. Am î nvã þ a t î nvã þ ã tur a s pus ã de Domnul lui
Nicodim: Dacã nu se naºte cineva din nou, Împãrãþia lui Dumnezeu
n-o poate vedea ºi n-o poate moºteni. Deci iatã: cre º te rea noastrã
duhovniceascã e naºterea di n nou. Aº a om ma r e , bã tr î n, cum te
gãseºti: nãscutu-te-ai din nou? Nãscutu-te-ai dintr-o sãmînþã care nu
poate putrezi? Dumnezeu ªi-a dat cuvîntul: Nu vei vedea Împãrãþia,
nici n-o vei moºteni. Nici Faþa Domnului n-o vei vedea. Orice naºtere
îºi are durerea ei. E adevãrat, a renunþa la patimile grele, la pãcatele
în care ai trãit, nu-i uºor. Vei fi batjocorit, urît. Chiar toþi ai tãi te
batjocoresc, te ur ã s c. Dar, dragii mei, vrem sã slujim la 2 domni?
Numai Domnului Îi slujim! Ori îl iubim pe unul ºi-l dispreþuim pe
celãlalt, ori pe celãlalt îl iubim ºi pe celãlalt îl urîm. Trebuie, fraþilor
iubiþi, aºa cum s-a spus: Rupeþi-o cu pãgînãtatea ºi cu poftele lumeºti
º i tr ã i þ i î n ve ac ul de - a cum cu cumpãtare, dreptate ºi sfi nþ e ni e,
aºteptînd ºi grãbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile vor
pieri cu trosnete ºi pãmîntul cu tot ce este pe el va arde. Dar noi, dupã
fãgãduinþa Lui, aºteptãm un cer nou ºi-un pãmînt nou, în care va locui
neprihãnirea. Aceasta-i þinta noastrã. Pe aceasta ne-a pus-o înaintaºul
nostru. ªi cel mai mare bine pe care l-a fãcut Bisericii ºi neamului
nostru a fost cã a pus Biblia în mîna poporului. Azi e a nu mai e o
carte ferecatã, sã ai drept numai sã-i sãruþi scoarþa, dar înãuntru sã nu
te uiþi, cã e pãcat; sã n-ai drept sã citeºti! Nu!
Au dispãrut lucrurile acestea. Referitor la Biblie, Cuvîntul lui
Dumnezeu, ºi amintea ºi fr a te l e , Mî ntui tor ul s tr igã cu putere, în
Evanghelia dupã Ioan 5, 39: Cercetaþi Scriptur i l e , c ã ele vorbesc
despre Mine ºi-n ele socotiþi cã veþi avea viaþã veºnicã. S-a pus Biblia
în mîna popor ul ui º i popor ul nos tr u e l umi na t de Cuvî ntul lui
Dumnezeu. Acum înþelegem altfel lucrurile. Înþelegem chiar nunþile
altfel. Cînd Domnul Isus S-a dus la nunta din Cana ºi a prefãcut din
apã vin, ce credeþi oare? Cã sînt ºi atîþia preoþi care susþin. Am avut
chiar necazuri cu uni i care ne-au zis: Ce faceþi voi cu învãþãturile
voastre? Spuneþi cã Domnul n-a bãut? Dar n-a fost Domnul la nunta
din Cana ºi-a bãut vin pînã cînd s-a gãtat? ªi, cînd oamenii erau beþi,
le-a mai umplut încã vasele acelea cu apã ºi a prefãcut-o în vin. ªi-am
zis: O, Doamne, Isuse! Dupã ce oamenii erau aproape beþi, ai poruncit
sã se punã apã î n vasele de spãlare, în vasele necurate, în care se
spãlau pe picioare oamenii ºi se scãldau în ele, ºi ai fãcut acum vin din
apã? Pentru aceasta ai venit, Doamne? Încã 18 vedre de vin sã le mai
dai oamenilor beþi? Nu acesta a fost înþelesul mergerii la nunta din
Cana.
Vinul nou ºi vinul vechi e învãþãtura Vechi ul ui Te s ta me nt
ºi-nvãþãtura Noului Testament. Vasele de piatrã pentru spãlare am fost
noi. Vase necurate. Toate spãlãturile lumii ne-au robit pe noi. Acestea
s î nt va s e l e ne c ur a te î n care Dumnezeu a bi ne c uvî ntat a pa º i a
prefãcut-o în vin. A binecuvîntat Cuvîntul lui Dumnezeu ºi-a fãcut
vi nul nou, de s pr e c a re Domnul spune: Nu-l voi ma i be a pî nã - n
Împãrãþia Me a , c î nd î l voi be a î mpreunã cu voi. Este învãþãtura
Domnului. ªi nicidecum Domnul nu S- a pus l a o ma s ã unde erau
oameni beþi. Sau Fecioara Maria, sau ucenicii sã fi stat în societatea
acestor oameni. De aceasta, condamne-ne o lume întreagã!
 Pag. 775

Cum au amintit fraþii: Cuvîntul lui Dumnezeu e-o candelã pentru

picioarele noastre. Noi am rupt-o. Binecuvîntaþi sã fiþi voi, tinerilor!
ªi ºirul lung de tineri de care au amintit fraþii. Aþi avut un ºir lung de
nunþi binecuvîntate de Dumnezeu. Acolo Hristos a putut sta. ªi, dacã
Domnul a r fi ai c i , c u pl ãce r e ar s ta în adunarea aceasta. ªi a r
binecuvînta apa care se pune în vasele necurate, în vasele noastre.
Cãci Cuvîntul lui Dumnezeu e Apa vie care s-a prefãcut un vin dãtãtor
de viaþã, plin de Duhul ºi de puterea lui Dumnezeu. Binecuvîntaþi sã
fiþi voi, pãrinþilor care v-aþi crescut copiii aºa: întemeiaþi pe o temelie
puternicã, pe Hristos. ªi binecuvî nta þ i s ã fi þ i voi , ti nerilor care
a º te pta þ i , c a mîine, sã fiþi miri sau mirese, sã înteme i a þ i fa mi l i i
creºtine , c a s ã cr e º te þ i voi , tinerilor, sfinþi pentru Împãrãþia lui
Dumnezeu. Iar voi, fraþilor care sînteþi tineri astãzi, sã puneþi mîna pe
pl ugul Eva nghel i e i , s ã me r geþ i ma i de pa r te , t r ã gî nd b r a zde
bi ne c uvî nta te pentru slava lui Dumnezeu. Am ve ni t º i noi s ã vã
vedem, fraþilor. Am spus: ne vedem foarte rar. E foa r te aglomerat
ogorul lui Dumnezeu. ªi trebuie pãzit! Parcã ne stã pe inimã cuvîntul
Apostolului Pavel dinainte de plecare, cînd i-a strîns pe episcopii din
Milet ºi le-a spus urmãtoarele cuvinte: ªtiu cã dupã plecarea mea se
vor r idica din mijlocul vostru oameni care-i vor învãþa pe ucenici
l uc r ur i s tr i cã c i oa s e , ca s ã - i a tr a gã de par te a l or. F i þ i tr e j i !
Avertismentul acesta vi-l spunem: fraþilor iubiþi, e bi ne s ã þ i ne m
legãtura unii cu alþii. ªi frãþiile voastre de-aici cu noi, din Ardeal, ºi
noi cu toate celelalte pãrþi ale þãrii noastre. Sã avem un singur crez.
Pentru cã o singurã credinþã este, un singur Domn ºi-un singur
botez. S-au strecurat, au venit oameni plini de înºelãtorie între noi, ºi
au fãrîmat atîtea adunãri. ªi-am spus întotdeauna: Nu-i primiþi! Nu
mergem la ei! Avem familia noastrã sãracã. E sãracã. ªi trupeºte, noi
ne-am nãscut oameni sãraci. ªtiþi bine cum storceam pãmîntul þãrii
noastre ca sã scoatem o bucatã de pîine. Dar ne-am dat seama ºi noi
ºi, ajutaþi de societatea de astãzi, nu mai lucrãm în felul acesta. Ne-am
îmbogãþit cu toþii. Aºa sã fim º i duhovni c e º te ! Familia noastrã e
sãracã. Nu ne lãudã m ni c i c u doctor i , ni c i c u i ngi ner i , ni c i cu
pr ofe s or i . Ne l ã udãm cu oameni de la coarnele plugului s a u di n
fabricã, de la ciocan, care, bãtînd cu ciocanul, se roagã lui Dumnezeu
ºi duc o viaþã sfîntã. Cu aceºtia ne lãudãm. Nu cu oamenii de care
zice Sfîntul Pavel: Uitaþi-vã între voi: nu sînt oameni bogaþi, nu sînt
puternici, nu sînt de neam ales. Dumnezeu a ales vase slabe. Nu ne
lãudãm cu oamenii niciodatã. Ne l ãudãm - cum spune Cuvîntul lui
Dumnezeu:
Dacã se laudã cineva, sã se laude cã-L cunoaºte pe Domnul.
Fraþi l or dr a gi ! Ha i de þ i sã trecem mai uºor Carpaþii aceºtia ºi sã
respectãm cuvîntul care spune: trãiau în legãtura frãþeascã. Legãtura
frãþeascã este sã ne consultãm, spre a fi la fel. Iar dac ã unul are o
descoperire, nu e permis sã-ºi facã de capul lui; sã-ºi facã grupuleþe
ºi sã-i atragã pe ucenici de partea lor. Facã ceea ce spune Domnul în
Biblie. Consulte-se cu fraþii de rãspundere, care au pe conºtiinþa ºi pe
inima lor Lucrarea Domnului. Ca sã nu ne trezim cã unul mergem în
dreapta, altul în stînga. Ce-am fãcut atunci? Sfîºiem ºi noi cãmaºa lui
Hristos, pe care n-au sfîºiat-o nici popoarele pãgîne, romanii? Nu e
permis, fraþilor! Vã dãm un sfat duhovnicesc. Se vor ridica pe parcurs,
se vor mai ridica. Dar vegheaþi!
Pag. 776

Vegherea înseamnã sã staþi strajã neadormitã ca pãstorul în

mijlocul turmei. Ori e iarnã, ori e vifor, ori ploaie, el stã de pazã lîngã
oi. Pãstorul bun îºi dã viaþa pentru oi. Asta-i datoria noastrã, fraþilor.
Sã pãstrãm unitatea duhovniceascã. Sã facem din adunãrile noastre
a dunã r i î n c a r e Duhul l ui Dumnezeu sã ne vorbeascã; Duhul lui
Dumnezeu sã-ºi reverse lumina - ca ºi lumina aceasta electricã - peste
noi . Noi s î nte m c a bl ul prin care, de undeva, de l a o te r mo s au
hidrocentralã unde se produce curentul, acesta ajunge pînã la noi. Aºa
e s te l uc r a r e a Duhul ui l ui Dumne ze u. Sînte m va s el e pr i n c a r e
Dumnezeu sã lucreze. Dacã ajungi la o rãspîntie, nu-þi face de cap.
Avem fraþi de r ãs punde î n Luc r ar e . Avem fr a þi pe care, ca prin
minune, Dumnezeu i-a þinut pînã astãzi. Faceþi ca Pavel ºi ca Sila, ºi
c a Ba r naba . Sta þ i de vor bã c u e i . Nu cu un om. În Lucrare nu e
permis nimãnui sã ia de unul singur o hotãrîre. Nici Domnul nu ªi-a
luat singur hotãrîre. În rugãciunile Lui - ºi la Schimbarea la Faþã, ºi-n
Grãdina Ghetsimani - i-a luat alãturi pe Petru, pe Iacov ºi pe Ioan.
Deci au fost oameni de bazã. Tot la fel, zic, o hotãrîr e nu se ia de
unul singur. Ci de-un sfat frãþ e s c , ca r e a r e pe i nimã rãspunderea
pentru sufletele din Biserica Domnului. Orice societate omeneascã îºi
are aceste sfaturi prin care se dau dispoziþii, se dau legi ºi aºa mai
departe. Dorim ca Biserica noastrã sã fie organizatã dupã Cuvîntul lui
Dumnezeu, dupã legile veºnice pe care Dumnezeu le-a trasat ºi care
niciodatã nu se vor schimba. ªi n-are nici omul drept sã le schimbe.
Deci, fraþilor, închei ºi eu cuvîntul acesta, îndemnîndu-vã din toatã
inima. Trecem cu drag meleagurile Carpaþilor.
Le trecem cu drag ºi-am vrea sã vedem aici ceea ce vrem sã facem
ºi noi pe meleagurile Ardealului, cum zice Apostolul Pavel. Dacã este
vreo îndemnare în Hristos, dacã este vreo pãrtãºie, vreo duioºie, vreo
îndurare, faceþi- mi buc uria deplinã. Aveþi o dragoste, o inimã, un
s ufl e t ºi-un gînd. Sînteþi hotãrîþi pentru asta? ªi, privitor la toa te
învãþãturile strãine, fraþilor: nu înlãturãm ºi nu jignim pe nimeni, dar
sfãtuim în Numele Domnului: oamenii care-au primit unele descoperiri
sã þinã cont de-un sfat frãþesc, de oamenii de rãspundere pe care-i mai
avem, ca sã fim toþi una în credinþã ºi-n mergerea noastrã pe drumul
arãtat de Dumnezeu. Noi am primit o însãrcinare: sã venim la aceastã
nuntã. Aº avea un cuvî nt c ã tr e fraþii noºtri. Dragilor miri, voi aþi
îmbrãcat o hainã pe care n-o veþi mai îmbrãca niciodatã pe pãmîntul
a c e s ta . Pe ntr u c ã î n Lucr a r e a l ui Dumne ze u nu e ste di vor þ î n
cãsãtorie. Purtaþi o hainã pentru car e v- a þ i pr e gã tit din copilãria
voastrã, ca sã fiþi o icoanã preînchipuitoare a Nunþii minunate care se
va sãrbãtori în cer, în curînd. Vreau sã citesc cîteva versete despre
cum va apãrea mireasa lui Hristos, adicã Biserica Dumnezeului Celui
Viu, ºi cum va apãrea Mirele din cer.
Avem icoanã preînchipuitoare pe tinerii noºtri dragi. În cartea
Apoc a l i ps a , l a c a pi tol ul 19, s pune aºa: Sã ne bucurãm ºi sã ne
veselim, ºi sã dãm slavã! Cãci a venit nunta mielului; soþia Lui s-a
pregãtit ºi i s-a dat sã se-mbrace în in subþire, strãlucitor ºi curat. Inul
subþire ºi strãlucitor sînt faptele neprihãnite ale sfinþilor. Apoi mi-a zis:
Scrie: Ferice de cei chemaþi la ospãþul nunþii Mielului. Apoi mi-a zis:
Acestea sînt adevãratele cuvinte ale lui Dumnezeu. Aºa va fi îmbrãcatã
mireasa lui Hristos ºi va apare în curînd.
 Pag. 777

Tot în acest capitol ni se aratã prezenþa Mirelui, începînd cu

versetul 11: Apoi am vãzut cerul deschis ºi iatã cã s-a arãtat un cal
alb. Cel ce stãtea pe el se cheamã Cel credincios ºi Cel adevãrat ºi El
judecã ºi Se luptã cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul
Lui îl avea încununat cu multe cununi împãrãteºti ºi purta un nume
scris pe care nimeni nu-l ºtie, decît numai El singur. Era îmbrãcat
într-o hainã muiatã în sînge. Numele lui este Cuvîntul lui Dumnezeu.
Oºtile din cer Îl urmau cãlãri pe cai albi, îmbrãcate în in subþire, alb
ºi curat. Pe hainã ºi pe coapsã avea scris numele acesta: Împãratul
Împãraþilor ºi Domnul domnilor. Aceastã icoanã preaînchipuitoare,
dragilor miri, o aveþi ºi frãþiile voastre, am avut-o ºi noi ºi o vor avea
urmaºii noºtri care vor urma dupã noi. Dragilor miri, voi porniþi pe-un
dr um a cum pe care n-aþi umblat niciodatã. ªi, cum s - a a mi nti t º i
asearã atît de mult, aveþi nevoie de o cãlãuzã în viaþã. În timpul acesta
scurt care mai este pînã la plecarea voastrã la bisericã, vreau sã vã
a mi nte s c c î teva îndemnuri pe care vã rog, cercetaþi-le î n l umi na
Cuvîntului lui Dumnezeu ºi le urmaþi. Mirele nostru drag ºi fratele
nostru iubit, ne bucurãm din toatã inimã cã ºi pe meleagurile frãþiilor
voastre sînt pãrinþi buni care se gîndesc la fericirea copiilor lor. ªi aici
vã dau un caz din viaþa pãrintelui Iosif, cînd o mamã sãracã, venitã din
provincie la el, a cerut:
- Pãrinte, vreau 7 Biblii.
- Dar de ce vrei 7?
- Pentru cã am 7 fete. Sînt femeie sãracã ºi vãduvã ºi nu le-am
putut pregãti nici o zestre. M-am gîndit cã zestrea cea mai bunã este
Cuvîntul lui Dumnezeu.
- O, femeie, încã n-am întîlnit o mamã care sã se gîndeascã la aºa
o zestre minunatã pentru fetele ei! ªi î ntr - a de vã r, fr a þ i l or iubiþi,
Cuvîntul lui Dumnezeu ne-aratã cã averea e o moºtenire de la pãrinþi.
O fe me i e c r e di ncioasã e un dar de la Dumnezeu. Aþi fost sfãtui þ i
totdeauna, tinerilor dragi, sã nu vã-ncuscriþi cu oamenii din lume; sã
nu luaþi, tinerilor, fete din lume, cã vã vor fi curse pentru voi. Avem
atîtea exemple pline de durere de tineri care n-au ascultat. Am sfãtuit
pe fetele noastre - pentru cã toþi tinerii noºtri sînt copiii noºtri ºi ne
gîndim la ei ca la copiii noºtri - am sfãtuit pe tinerele noastre: sã nu
vã cãutaþi ºi sã nu fiþi de acord niciodatã sã faceþi pasul acesta cu
tineri din lume. E adevãrat cã fetele credincioase din Luc r a re sînt
c ã uta te ca a ur ul de mare preþ. Toþi tineri i noº tr i , c î nd aj ung l a
rãspîntia aceasta de drum, au învãþat sã punã înaintea Domnului ºi sã
cearã din partea Domnului un tovar㺠de viaþã. Viaþa e grea. Dacã nu
are cine sã te-nþeleagã, viaþa e un chin pentru tine. Cîþi nu plîng pe
drumuri cã au fãcut pasul acesta greºit. Dar nu-l vor mai putea repara
niciodatã. Se vor topi cu lacrimi în ochi ºi vor plãti preþul neascultãrii
lor acei care n-au înþeles sã asculte ºi sã rãmînã cãlãuziþi de Cuvîntul
lui Dumnezeu care spune: Cuvîntul Tãu e-o candelã aprinsã pentru
picioarele mele. Îndemnul acesta îl avem ºi noi pentru frãþiile voastre.
Nu v-am vãzut poate niciodatã sau poate, dacã v-am vãzut în
mulþime, v-am trecut cu vederea. Dar acum, cã purtaþi haina aceasta
deosebitã, ochii noºtri ºi gîndurile noastre se-ndreaptã sã vã dãm niºte
sfaturi care sînt din partea lui Dumnezeu. Dragul nostru frate ºi mire,
Dumnezeu þi-a dat o mare comoarã, pe care niciodatã n-ai purtat-o.
Pag. 778

Dumnezeu þi-a dat o comoarã care e arãtatã de Sfintele Scripturi

ºi v-o spunem noi, care-am fãcut ºi pasul acesta. Binecuvîntat sã fie
îndemnul pe care L-am primit de la înaintaºii noºtri ca sã ne luãm o
tovarãºã de viaþã din mijlocul Lucrãrii. Nu ne-am dat seama, cînd am
fãcut pasul acesta, cã drumul nostru e un drum spinos, cu privire la
care Sfîntul Apostol Pavel îi sfãtuia pe tinerii care au posibilitate ºi pot
sã nu se cãsãtoreascã, pentru cã-n lume vor avea necazuri ºi greutãþi.
Nu toþi au putut primi cuvîntul acesta ºi-au fãcut pasul cãsãtoriei. Dar,
dupã sfaturile fraþilor noºtri ºi ale pãrinþilor duhovniceºti, am învãþat
sã cerem din partea Domnului tovarãºã de viaþã. ªi Dumnezeu ne-a
dat-o. N-am c ã uta t. Am s pus î n r ugãciunile noastre: Doamne, nu
cãutãm frumuseþe. Nu cãutãm cali tã þ i de - a fa r ã . Noi vrem o soþie
credincioasã, sã ne poatã înþelege în lupta pe care-o avem de purtat.
Parcã simþeam, prin Duhul lui Dumnezeu, cã drumul nostru e spinos
ºi avem nevoie de cineva care sã ne sprijineascã mai mult ca oricine
î n r ugã c i uni l e noa s tr e . Cî nd a u r ã ma s de noi cu copii în braþe ,
plîngînd, ºi am plecat pe-un drum spinos, am simþit mereu, în durerile
noastre, cã cineva se topea pentru un soþ ºi un tatã cum se topeºte o
lumînare. Ne-au rãmas credincioase! Cînd ne-am întors, le-am gãsit
bine, lãudat sã fie Dumnezeu! Le-am gãsit bucuroase cã a venit ºi ziua
cînd pribegia noastrã a avut capãt. De aceea vã îndemnãm pe voi,
tinerilor dragi. Nu ºtiþi ce-aduce viitorul; dar ºtim un lucru: ne-am
predat inima ºi viaþa noastrã pentru totde a una Domnul ui. Dragul
nostru mire, am amintit ºi-asearã: creºtinismul nostru a fãcut din nunþi
ospeþe. ªi din ospeþe a fãcut lucruri care i-au depãrtat pe oameni mult
de Dumnezeu. Noi am revenit la cãrãrile vechi, care ne-au fost arãtate
prin prorocul Ieremia, despre care s-a amintit ºi aici.
ªi, luînd exemplu de la înaintaºii noºtri care ne-au pus înainte
lucrurile acestea, vã sfãtuim, tinerilor dragi. Cred cã în viaþa voastrã
nu se va întîmpla aºa. Vedem cu durere în viaþa creºtinismului nostru
cã femeia, dupã cãsãtorie, a ajuns roabã bãrbatului. Am vãzut soþul,
care este dator sã cîºtige pîinea de toate zilele: cînd se întoarce cu
nervii încãrcaþi de la munca pe care-o presteazã, îºi face din femeie un
paratrãsnet. Unele nu ºtiu unde sã se-ascundã de groaza lor. Altora le
e viaþa un chin. Omul îºi descarcã nervii asupra bietei femei, care
numai ea ºtie cu cîtã gr e uta te sau cu cîtã bucurie îl aºteaptã sã se
întoarcã. Ce mare har pentru voi cã v-aþi ferit de lucrul acesta! Dragã
mi r e º i dr a gi l or ti ne r i , vã îndemnãm stãruitor, din toatã i ni ma.
Dumnezeu nu ne-a dat o roabã; ne-a dat o tovarãºã de viaþã cu care
sã ne-mpãrtãºim durerile ºi bucuriile noastre. Niciodatã sã nu faceþi un
paratrãsnet din femeile voastre. Avem poruncã din partea Domnului:
Aºa sã vã iubiþi femeile cum Hristos a iubit Biserica ºi S-a dat pe Sine
pe ntr u e a . Ni me ni nu ºi-a urît vreodatã trupul, ci îl hrãneºte º i - l
îmbracã cu drag, ca Hristos Biserica.
Iatã de unde au cãzut creºtinii noºtri. Mereu vedem pe toate
drumurile - ºi chiar astãzi sau ieri, prin atîtea or a º e prin care-am
trecut, am vãzut - oameni beþi la margini de drumuri; alþii, cu bagaje,
clãtinîndu-se pe drum. ªi-am zis în noi: O, vai de soþia care aºteaptã
aºa un soþ, venind clãtinîndu-se pe picioare ºi fãcînd din soþia lui un
paratrã s ne t, de trebuie, cu copiii în braþe, sã-ºi prãseascã casa ºi
s-alerge departe de el!..
 Pag. 779

Acesta-i preþul neascultãrii tinerilor noºtri care n-au înþeles sã

asculte Cuvîntul lui Dumnezeu. De aici ne-a izbãvit Dumnezeu pe noi!
Astãzi noi, cînd mergem la casele noastre - ºi aºa vã dorim ºi frãþiilor
voastre, gãsim o soþie plinã de dragoste. O faþã zîmbitoare, o soþie
c a r e s - a r uga t pentr u noi de c î nd am plecat de acasã ºi pî nã l a
întoarcere. ªi te sfãtuiesc, dragã mireasã, aºa sã-þi primeºti bãrbatul
tãu. Se cîºtigã greu pîinea de toate zilele; are greutãþi fiecare, dar nu
cãuta sã-l înlãturi. Aratã-i o faþã zîmbitoare. Aratã-i cã în casa ta e un
colþ de rai, ca sã nu-i dai prilejul apoi, cu nervii încãrcaþi, sã plece.
Unde? La un bufet, la o cîrciumã. ªi, de acolo, la alte ºi alte greutãþi,
omul însuºi creîndu-ºi lui greutate. Viaþa voastrã sã fie întotdeauna o
viaþã plinã de bucurie. Cînd Dumnezeu vã va da copii, copiii sînt aceia
care leagã soþul ºi soþia; copiii sînt aceia care sfarmã toate despãrþirile
dureroase din viaþa familiei. Dacã voi vã veþi încadra dupã îndemnurile
care-s rupte din inima noastrã, pe care noi le-am trãit ºi vi le spunem
din ceea ce vedem în viaþa de fiecare zi, va fi bi ne de voi . Avem
încredere cã veþi face lucrul acesta ce v-am amintit aici. Nunta voastrã
e o icoanã preaînchipuitoare a Nunþii Mirelui din cer. ªi Hristos avea
nevoie de o mireasã. Dupã Cuvîntul lui Dumnezeu, nu e bine sã fie
omul singur. Dumnezeu î ns ã a r î nduit omului cãsãtoria. Pentru cã
Domnul a îmbrãcat chip de om, avea nevoie ºi El de o mireasã în mod
spiritual, care este Biserica lui Dumnezeu ce se gãseºte împrãºtiatã pe
pãmîntul acesta. ªi luptã fiecare. Nu se are în vedere dacã eºti femeie
sau bãrbat, cãci Dumnezeu ne va da alte corpuri, spirituale. Nu vom
fi nici bãrbat, nici femeie, nici bãtrîn, nici tînãr. Vom avea o vîrstã
deosebitã, pe ca r e Dumnezeu, în planul Lui, a hotãrît-o. Astãzi pe
pãmîntul acesta se dã ultima bãtãlie pe ntr u pr egãtirea miresei lui
Hristos.
Dumnezeu ne-a ridicat pe noi de la muncile noastre de jos, ca sã
punem mîna pe Cuvîntul lui Dumnezeu ºi sã sfãtuim pe tinerii noºtri
dragi - ºi nu numai pe tineri, ci ºi pe bãtrîni - cã noi avem datoria sã
ne pregãtim pentru Mirele nostru curat. Haina deosebitã a miresei care
stã în faþa noastrã e o icoanã preînchipuitoare a hainei binecuvîntate
pe care o va avea mireasa lui Hristos. Dupã Cuvîntul lui Dumnezeu,
haina de in subþire sînt faptele neprihãnite ale sfinþilor. Fiecare în satul
în care vã gãsiþi, pe meleagurile pe care ne este dat vremelnic sã ne
ducem anii vieþii noastre, avem datoria sã nu mai trãim pentru noi.
Luptaþi, fraþilor, pentru pregãtirea miresei lui Hristos, cãci în curînd
va veni! Tot cerul e mobilizat ºi pãmîntul e pus în mi º c a r e pentru
pregãtirea Bisericii lui Dumnezeu. Încã puþinã vreme, ºi Cel ce vine
va veni. Va veni Mirele nostru Hristos. Dar cum va apãrea Mirele? El
nu va avea o hainã deosebitã, de sãrbãtoare. El va apãrea înaintea
miresei, pe care o va rãpi de pe pãmîntul acesta, în haina plinã de
s înge. Haina Lui era înmuiatã în sînge, dar pe coaps ã a ve a s c r i s :
Cuvîntul lui Dumnezeu, Împãratul împãraþilor ºi Domnul domnilor.
Ochii noºtri Îl vor vedea pentru prima datã pe Mirele nostru aºa
cum nu L-am vãzut niciodatã, dar L-am auzit în adunãrile noa s tr e,
care au fost o binecuvîntare pentru noi.
Pag. 780

Mirele Hristos a plãtit preþul acesta mare, cãci în cer, cu haina

plinã de sînge, S-a prezentat în faþa lui Dumnezeu Tatãl, S-a prezentat
în faþa oºtirilor din ceruri, arãtînd ce a fãcut pe pãmîntul acesta, aºa
cum a vorbit cu grai viu ºi înaintea apostolilor Sãi, cum scrie în Ioan
capitolul 17: Lucrarea pe care Mi-ai dat s-o fac pe pãmîntul acesta am
fãcut-o. ªi, ca dovadã pentru aceastã mãrturie pe care-a fãcut-o, S-a
prezentat în haina muiatã în sînge pentru noi, oamenii, ca sã vedem
c î t a î ndur at Domnul nostru pentru noi. Dar El avea scris numel e
acesta: Împãratul împãraþilor ºi Domnul domnilor. Fraþilor iubiþi, nu
e departe ziua aceea. Poate tocmai aceasta-i cauza pentru care fraþii
umblã din loc în loc ºi nu ne poate opri nimeni, ºi nu ne-a putut opri
ni me ni . E chemarea lui Dumnezeu, e îndemnul lui Dumne ze u. Cu
greutate - sã ºtiþi frãþiile voastre - mergem ºi noi din loc în loc. ªi noi
avem familii ºi avem greutãþi, dar e o mînã nevãzutã care ne-mpinge.
ªtim cã vom avea greutãþi, ºtim cã vom avea necazuri, dar nu uitãm
legãmîntul pe care l-am fãcut: Doamne, pentru Tine mergem pînã la
moarte! De aceea ne vedeþi ºi pe noi veniþi de departe. Ar trebui sã ne
întîlnim mai des, dar e mare ogorul lui Dumnezeu. Sînt atîtea suflete,
din atîtea locuri, care cer mãcar o zi bi necuvîntatã de întîlnire cu
fraþii, ca sã se poatã pregãti toþi. ªi au pe inimã rãspunderea aceasta
în faþa lui Dumnezeu pentru pregãtirea pentr u Mi r el e Hr i s tos. Ce
minunat va fi cînd vom fi acasã la Domnul! Nu ne vom mai despãrþi,
nu ne vom mai întîlni plîngînd ºi sã plecãm plîngînd din adunãrile
noastre. Vom rãmîne veºnic pe Muntele Taborului minunat pe c a r e
apostolii au vãzut numai o razã din Împãrãþia lui Dumnezeu ºi au dorit
sã nu mai plece niciodatã de-acolo. Va veni aceastã plinãtate ºi nu e
departe. Duhul ne spune. ªi sîntem datori fiecare: nu vã feriþi de ochii
lumi i ; s ã ne pur tãm credincioºia din îndemnul cugetului, nu sã ne
admitem unele abateri de la Cuvîntul lui Dumnezeu atunci cînd nu ne
vede nimeni. Noi ºtim cã Domnul ne-a fãgãduit cã e cu noi în toate
zilele, pînã la sfîrºitul veacurilor. Chi a r î n s i ngur ã ta te a noastrã,
Domnul e cu noi. Chiar în singur ãtate a noastrã, sã avem o purtare
conºtiincioasã ºi, cum îºi pãstr eazã o tî nã r ã c urãþia ei, aºa sã ne
pãstrãm ºi noi curãþia duhovniceascã în faþa Mirelui Hristos, pe care
Îl vom vedea cu ochii noºtri în curînd.
Dragii noºtri miri ºi dragilor tineri, noi, în toate rugãciunile noastre,
nu încetãm sã ne rugãm pentru voi. ªi vã dãm tot ce-avem mai scump
în inimile noastre. Am vrea, c î nd vã vom întîlni, sã aveþi aceastã
bucurie în inimã, cã aþi urmat nu sfaturile unor oameni, ci aþi urmat
sfaturile lui Dumnezeu. ªi veþi vedea cã viaþa voastrã va fi un cãmin
minunat. Nici nu se pot creºte copiii altfel, pentru cã datoria mamelor
este s ã c r eascã copiii lui Dumnezeu. Vã este dat, mamelor, pentru
puþinã vreme de cãtre Dumnezeu, ca sã-i creºteþi pe aceºti sfinþi. ªi
v-a legat Dumnezeu mîntuirea de sarcina pe care v-a dat-o: Femeia se
mîntuieºte prin naºtere de copii, dacã stãruie în sfinþenie înaintea lui
Dumnezeu. Mamã, în singurãtate, cînd soþul e plecat de - a c a s ã, nu
uita: lîngã tine e un trimis al lui Dumnezeu. Poate e un înger care þi-e
da t s ã - l c r eº ti . Oameni care vor ieºi triumfãtori în Împãrãþia l ui
Dumnezeu þi-s daþi þ i e c a s ã - i c reºti. Nu uita! Împreunã-i mîinile
pentru rugãciune. Nu uita! Du-l regulat la bisericã, dar, mai mult, sã
nu lipseascã din adunãrile noastre. Vã dau un exemplu foarte trist, dar
plin de adevãr.
 Pag. 781

Aveam prin pãrþile noastre o familie de credincioºi cãrora le-a

dãruit Dumnezeu 2 copii. Fiind legaþi de pãmîntul acesta, de munca
asta grea pentru cîºtigarea pîinii, pe copii îi trimitea mereu la vite, sã
pãstoreascã vitele. Copiii mereu spuneau:
- Tatã, lasã-mã ºi pe mine la adunare!
- Las’ cã tu nu-nþelegi ºi-aºa. Las’ cã vei veni mai tîrziu. ªi cu
urechile mele am auzit, din gura copi l ul ui, un cuvînt dureros care
astãzi s-a împlinit:
- Lasã, tatã, nu mã duce la adunare. Dar va veni o zi în care mã
vei chema ºi nu mã vei putea duce. ªi-n cîte cazuri nu se repetã lucrul
acesta! Pînã au fost copii, le-am dat alte preocupãri. N-am vãzut în ei
solii lui Dumnezeu care vã sînt daþi ºi ne sînt daþi ca sã-i creºtem.
Le-am dat alte preocupãri, zicînd cã sînt copii ºi nu înþeleg; cã vor
înþelege cînd vor creºte mari. Dar cînd au crescut mari nu i-ai mai
putut a duce la Domnul. Un alt exemplu, bi ne c uvî nta t: tot aº a , o
familie a avut 2 copii credincioºi. Copiii sînt gãlãgioºi în adunare, cã
sînt copii: ba plîng, ba le trebuie apã, ba alte greutãþi. ªi mama e silitã
sã- i împlineascã toate dorinþele copilului. ªi mulþi fraþi au cãutat,
precum cei din Evanghelie cînd au venit pãrinþii cu copii la Domnul,
sã-i înlãture pe copii: Nu-L mai supãraþi pe Învãþãtorul! El n-are timp
de copii. Cu cîtã durere ºi dragoste i-a mustrat Domnul, spunîndu-le:
Lãsaþi copilaºii sã vinã la Mine, cãci a unora ca ei este împãrãþia lui
Dumnezeu. A înþeles aceastã familie ca, chiar gãlãgioºi, pe copii sã-i
ducã la adunare. Ne-au supãrat ºi pe noi în atîtea rînduri, dar totuºi
fa milia aceasta i-a pornit pe copiii lor pe-o cale bunã . Copi i i au
c r e s c ut, l e-au cumpãrat instrumente muzical e , i - a u l ã s a t me r e u,
dîndu-le libertate, sã meargã în cercetarea adunãrilor, ºi astãzi sînt ca
niºte îngeri în casa lor ºi în Lucrarea lui Dumne ze u. As tã zi sînt o
bucurie pentru toatã Lucrare a pe ntr u fe l ul î n c a r e s e prezintã în
adunare cîntînd la instrumente. Iatã, fraþilor, e adevãrat cã copiii ne
deranjeazã în adunare; dar dacã Domnul îi iubeºte ºi spune: Lãsaþi-i
sã vinã la Mine! Creºteþi-i, fraþilor, în adunare! Nu faceþi greºelile pe
care le-au fãcut alþii în trecut, lãsîndu-i ºi neaducîndu-i la adunare
pînã sînt crescuþi mari. Inima copilului e ca o coalã curatã de hîrtie.
Tu, ma mã , ºi tu, tatã, scrii cele dintîi cuvinte pe aceastã coalã de
hîrtie, care nu se uitã niciodatã.
Uitãm ce-am fãcut înainte cu ani de zile, dar niciodatã ce am scris
pe inima copilului nostru nu va pieri. Eu mi-aduc aminte de cînd eram
tinerel, copil de ºcoalã, istorioarele minunate pe care preotul ni le
dã de a mereu la orele noastre de religie . Pe a s te a nu l e pot ui ta
niciodatã. Am uitat în viaþã totul, dar asta n-am putut-o uita. Aºa este
inima copilului. Aduceþi-l la adunare pe braþe. Chiar dacã face deranj,
îngãduiþi, fraþilor ºi surorilor, cãci mama aceasta vrea sã creascã sfinþi
pentru Împãrãþia lui Dumne ze u. ªi unde - i poa te cr e ºte, decît în
adunarea lui Dumnezeu? Preþuiþi adunãrile, fraþilor! Adunãrile noastre
- s-a amintit ºi asearã - sînt o ºcoalã. Sînt ºcoala Duhului Sfînt. În
adunãrile noastre nu vor be s c oa me ni i ; vor be º te Dumne zeu prin
oameni. Adunãrile noastre nu trebuie sã fie adunãri în care sã lucreze
omul. Am spus asearã un exemplu ºi-l dau ºi-aici: eu am asemãnat
adunãrile noastre cu o familie de albine. ªtiþi cã cea care populeazã
familia e matca, cea care depune ouãle în celule, pe care apoi alte
albine cautã sã le creascã mari.
Pag. 782

Dacã se-ntîmplã sã moarã matca, se ridicã o albinã isteaþã ºi

depune ea ouã. Dar din ouãle de albinã ies trîntor i i ; di n ouãle de
matcã ies albi ne l e l uc r ã toa r e . Aº a e º i Luc rarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a dat legi veºnice ºi nu-ªi va retrage cuvîntul. El ne-a
fãgãduit cã unde sînt 2 sau 3 adunaþi în Numele Lui e ºi Domnul între
noi. ªi ne-a spus: Nu voi veþi vorbi. Duhul Domnului va vorbi prin
voi.
Fraþilor lucrãtori, nu vã siliþi la vorbire. Nu vã grãbiþi, nu fiþi
pripiþi. Dacã aveþi un î ndemn di n partea Domnului, cu dragoste-l
ascultãm. Dar cînd lucreazã omul ºi nu lucreazã Duhul lui Dumnezeu,
de-acolo se nasc certurile, neînþelegerile ºi partidele în adunarea lui
Dumnezeu. În al 2-lea rînd, surorilor dragi ºi fraþilor, sã nu fim niºte
ascultãtori uituci. Sã nu fi m c u tr upul aici ºi cu gîndul la, cînd sã
plecãm ac a s ã , dacã avem tren, ºi aºa mai departe. Sã fim oamenii
rugãciunii. Sã-i sprijinim pe fraþii lucrãtori în rugãciune; cãci dupã
cum îi pregãtim, aºa se vor putea prezenta în faþa noastrã cu Cuvîntul
lui Dumnezeu. Tot din experienþã vã spunem: ce binecuvîntãri sînt în
adunãrile acelea unde sufletele , î n mod tainic, se roagã Domnului
pentru adunare ºi pentru fraþii lucrãtori! Nu-i judecaþi! Chiar dacã sînt
slabi altãdatã î n vor bi r e, j udecã- te pe ti ne cã nu l - a i ajutat în
rugã c i une. Nu te-ai rugat pentru el; nu te-ai rugat cînd ai plecat la
adunare; nu te-ai rugat peste sãptãmînã pentru fraþii lucrãtori; nu te-ai
rugat pentru rãspîndirea Cuvîntului, sã scoatã Domnul lucrãtori, dar
facem judecãþi, împovãrîndu-ne ca ºi cu niºte bagaje lumeºti. Aducem
judecãþi nedrepte, c a r e , î n pr i mul r î nd, ne c onda mnã pe noi. În
adunãrile noastre, fraþilor iubiþi, sã nu fie obiceiul de care se plînge
Sfîntul Pavel evreilor: Sã nu pãrãsiþi adunarea, cum au unii obicei. Sã
vã bucuraþi din toatã inima cã avem posibilitatea sã avem pe Duhul lui
Dumnezeu între noi, care ne va vorbi prin fraþii noºtri. Fraþii au înþeles
lucrul acesta ºi e o dovadã grãitoare despre aceasta cum s-a amintit ºi
asearã - faptul cã noi n-avem oameni bogaþi, cu studii înalte, puternici
c u c a r e ne putem lãuda. Dumnezeu a ales vasele slabe, pr i n ca r e
vedem cã El a fãcut o adevãratã mobilizare duhovniceascã în Biserica
noastrã.
Un preot care a fost tras la rãspundere pînã la Sfîntul Sinod a fost
întrebat despre Lucrarea Oastei - un pr e ot tînãr, plin de Duhul lui
Dumnezeu: Pãri nte , c um ve zi d- ta Luc r a r ea Oa s te i în raport cu
preoþii? ªi a spus cu durere: Pentru cã, Prea Sfinþite, mã întrebaþi de
lucrul acesta, spun: 10 preoþi nu fac c î t un l a i c care are pe inimã
Cuvîntul lui Dumnezeu. A fost tras greu la rãspundere pentru lucrul
acesta, pînã la Bucureºti. Dar a spus cu tãrie: Aºa vãd eu: cã preoþia
noastrã de astãzi nu se poa te e c hi va l a cu fraþii lucrãtori. Ei, fãrã
salariu, neþinînd cont de obosealã, nici de jertfe, suferã cu bucurie
toate, nu pentru bani fac o slujbã, ci din dragul de a ajuta împodobirea
miresei lui Hristos pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. Fraþilor dragi, nu
spun lucrul acesta ca sã ne-ncredem în noi. Sarcina noastrã e o sarcinã
mare. În adunãrile noastre se pregãtesc oameni pentru Împãrãþia lui
Dumnezeu. ªi adunãrile noastre trebuie sã fie ceea ce a fost casa de
ospitalitate unde samariteanul milostiv l-a dus pe cel cãzut între tîlhari.
Unii fraþi se plîng: Adunarea la noi nu creºte!
 Pag. 783

E normal, fraþilor, sã nu creascã! Cînd în adunare e ceartã, o

adunare cu neînþelegeri, o adunare cu dezbinãri, κi aduce Dumnezeu
oamenii din lume într-o astfel de adunare? I-a scos din certuri ºi din
necazuri ca sã-i ducã iar într-o casã de certuri? În Faptele Apostolilor
s e s pune a º a , î n pr i ma cuvîntare a Apostolului Petru: Toþi ca r e
credeau în Dumnezeu erau o inimã ºi-un gînd. Nelipsiþi de la templu
în fiecare zi, frîngeau pî i ne a , l uau hrana cu bucurie ºi curãþire de
i ni mã ºi Domnul adãuga la numãrul lor pe cei ce erau mîntui þ i . Î n
satele noastre sînt oa me ni s c r i º i î n Ca r te a lui Dumnezeu, pentru
mîntuire. Dar, dacã adunarea noastrã nu e s te o a dunare în care se
poate vindeca un bolnav, unde sã poatã fi iertat un pãcãtos, atunci,
fraþilor, nu mai e adunare. Acolo Dumne ze u nu ma i poa te l uc r a.
Acolo lucreazã oamenii. De-acolo ies neînþelegerile ºi de-aceea unele
adunãri ºchiopãteazã mereu. Acolo însã unde Duhul lui Dumnezeu e
lãsat liber sã l uc r e ze ºi - aºa cum sîntem îndemnaþi - în adunãrile
noastre fiind nu numai cu trupul, ci ºi cu duhul, sã urmãrim fiecare
cuvîntare; sã facem ca cei din Berea, care ascultau cu luare aminte pe
Pavel ºi Barnaba vorbind Cuvîntul lui Dumnezeu, iar dupã aceea, cînd
me r ge a u a c as ã , cercetau Scriptura, sã vadã dacã ce li se spune e
adevãrat sau nu. Facem noi lucrul acesta?
Pag. 784

Iarãºi ne vom revedea

Un cuvînt a l fr a te l ui Tr a i a n Dor z la înmormîntarea mamei sale -

24-XI-1980

ªi în amintirea pãrinþilor sãi. Preaiubiþii mei fraþi ºi surori, scumpii

noºtri vecini, rudenii, cunoscuþi ºi prieteni! Dupã tot ceea ce, în serile
de priveghere ºi acum, la slujba aceasta ºi la rugãciunea aceasta de
pomenire ºi de despãrþire de mama , a þ i a uzi t frumos, vrednic de
crezut, de primit ºi de urmat, vã rugãm din toatã inima sã puneþi la
i nimã toþi cei care aþi auzit acest Sfînt Cuvînt al lui Dumne ze u º i
sfintele îndemnuri care vi s-au dat pentru cea mai scumpã comoarã pe
care o are un om pe pãmînt: sufletul lui, mîntuirea lui, Dumnezeul lui,
viaþa lui veºnicã. Puneþi la inimã tot ce-aþi auzit. Nu doresc sã mai
a da ug l a tot c e - a m s pus î n atî te a r î ndur i î n a ce s te zi l e de c î t
mulþumirea mea adîncã ºi recunoscãtoare faþã de dv. faþã de fiecare,
pentru toatã dragostea ºi ajutorul pe care ni l-aþi dat în toate privinþele.
Pentru ajutorul cu mîinile, pentru ajutorul cu rugãciunile, pentru
ajutorul cu lacrimile, cu dragostea, pe care v-am simþit-o caldã, curatã,
apropiatã de noi, a tuturor. Din toatã inima vã mulþumim ºi-L rugãm
pe Bunul Dumnezeu sã vã rãsplãteascã. ªi, cînd ºi dv. veþi ajunge în
starea cã veþi avea nevoie de mîngîiere ºi de ajutor, Dumnezeu sã vã
pr egãteascã suflete care sã vã fie a pr oa pe . Pe ntr u c ã a de vã r a ta
dragoste ºi adevãratul prieten, ºi-adevãratul frate se cunoaºte atunci
cînd ajungi la necaz ºi ai nevoie de-o mînã de ajutor, de-o lacrimã
sinc e r ã ºi de-un cuvînt apropiat ºi prietenos. Aº dori sã vã rog sã
pãstraþi ºi mai departe in inimã dragostea de Dumnezeu ºi ascultarea
de Cuvîntul Sãu, la care aþi fost îndemnaþi ºi prin cuvîntãrile, ºi prin
rugãciunile, ºi prin cîntãrile care s-au spus aici în aceastã clipã.
ªi-acum, încã o datã, ºi pentru dragostea pe care ne-aþi arãtat-o,
din toatã inima vã mulþumim. Îndeosebi bunilor noºtri vecini ºi vecine,
fraþi ºi surori care ne-au ajutat rãmînînd lîngã noi în toate zilele ºi
nopþile acestea. Încã o datã Îl rugãm pe Dumnezeu sã vã rãsplãteascã
El Î ns uº i ma i mult decît putem cere sau gîndi noi, ºi pentru viaþa
aceasta, ºi pentru viaþa veºnicã; ºi dv. ºi tuturor celor pe care îi veþi
mai avea în viaþa aceasta. ªi, pentru toate, aducem slavã, laudã, cinste,
mul þ umi tã º i î nc hi nã c i une lui Dumne ze u, c a r e ne - a î ns oþ i t c u
binecuvîntãrile Sale; ºi cu aceastã zi frumoasã ºi liniºtitã, ºi cu aceastã
petrecere împreunã, plinã de amintiri miºcãtoare, î nduioºãtoare ºi
sfinte, care vor rãmîne neuitate pentru noi. ªi ori de cîte ori vom sta
în genunchi în faþa lui Dumnezeu, ne vom ruga ºi pentru dv., sã vã
rãsplãteascã ºi sã vã ajute Dumnezeu pentru toate acestea. Scumpã
mama mea, ca r e pleci acum. De atîtea ori în viaþã, pînã astãzi, am
plecat sau am fost dus eu ºi-ai rãmas tu. ªi de fiecare datã îmi spuneai
plîngînd:
- Iarãºi te duci.
- Nu-i nimic, mamã, ziceam eu. Iarãºi voi veni ºi iarãºi ne vom
întîlni.
- Da, dar iarãºi te duci.
- Da, dar iarãºi am sã vin! Nu te teme, cã Domnul e cu noi! ªi am
lipsit o zi sau am lipsit 10.
 Pag. 785

Am lipsit un an sau am lipsit 10 ani. Tu ai aºteptat cu lacrimi ºi cu

rugãciune. ªi-au trecut toate. ªi iarãºi am veni t. Ac um te duci tu,
mamã. ªi rãmîn eu cu aceleaºi lacrimi, spunîndu-þi la fel:
- Te duci, mamã. Dar ºi tu îmi rãspunzi, plinã de credinþã, cum
þi-am rãspuns eu de-atîtea ori:
- Nu-i nimic! În curînd iarãºi ne vom revedea.
- ªtiu, mamã. ºtiu! Iarãºi ne vom revedea. ªi mulþumesc Domnului
nostru Isus Hristos, Dulcele, Dragul, Scumpul nostru Mîntuitor, cã ºi
eu cred din toatã inima mea cã în curînd iarãºi ne vom revedea. Cînd
va veni marea înviere, cînd Domnul, Preaiubitul nostru, va veni, ne
vom revedea iarãºi ºi pentru totdeauna vom fi nedespãrþiþi. Mergi în
pace la odihna ta, mamã. În curînd Domnul nostru va veni ºi El ne va
întîlni pe totdeauna împreunã cu El, cu tata, cu toþi ceilalþi iubiþi ai
noºtri care au trecut biruitori în Împãrãþia Sa. Pînã atunci, ºi eu mã
închin Lui, Îl preamãresc pe El ºi mã rog sã-mi ajute sã-L pot sluji cu
toatã puterea iubirii mele, ca, la venirea Lui sfîntã, sã-mi poatã spune
ºi mie: Bine, slugã bunã! Ai fost credincios acolo unde te-am aºezat
de la început ºi þi-ai împlinit datoria aºa cum am dorit Eu. Intrã în
bucuria ºi-n Împãrãþia Domnului tãu! Numai a Lui sã fie slava, cinstea
ºi toatã lauda acum ºi-n vecii vecilor! Amin! Vino, Doamne Isuse!
Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 786

6 - Mama - mi-ai cîntat

Mi-ai cîntat cu glas de lacrimi legãnîndu-mã alene

alinîndu-mi cu-al tãu cîntec lacrima ivitã-n gene.

ªi mi-ai plîns înfioratã cîntecele duioºiei

de-ai trezit în al meu suflet cald fiorul armoniei.

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii ºi Scripturã

a lui Dumnezeu iubire ele-n inimã-mi crescurã.

În singurãtatea serii luminat de raza lunii

m-ai fãcut sã simt puterea ºi odihna rugãciunii.

De durerea altor inimi te-am vãzut plîngînd pe tine

ºi de-atuncea port durerea altora ºi eu în mine.

Pentru adevãr întruna te-am vãzut fãrã de teamã

ºi de-atunci ºtiu c-adevãrul e curaj ºi luptã, mamã.

.. A trecut în urmã vremea ºi-ntr-o toamnã grea tîrzie

m-a rãpit de lîngã tine lumea largã ºi pustie.

Ai vãrsat atunci amare mii de lacrimi în nãframã

ºi cu inima zdrobitã, m-ai pierdut în zare, mamã.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei vãzurã

multe ºoapte mã chemarã, multe vînturi mã bãturã.

Dar din mii de lucruri scumpe, de fiinþe ºi de nume

tu-ai rãmas mereu fiinþa cea mai mult iubitã-n lume.

.. Astãzi tot strãin ºi singur ºi departe sînt de casã

dar sînt fericit mãicuþã c-azi ºi tu eºti credincioasã.

ªi cã ºtiu c-odatã-n ceruri unde nu mai sînt suspine

fericit voi fi-mpreunã, printre cei iubiþi, cu tine.

Dumnezeu sã-þi dãruiascã, scumpã mamã, mîngîiere

Mîna Lui sã-þi ºteargã ochii de-orice lacrimi de durere.

Sã-þi vãd chipul totdeauna luminat de bucurie,

cea mai fericitã mamã, Doamne mama mea sã fie!

În amintirea mamei mele Maria ºi a tatãlui meu Constantin; ºi a

tuturor celorlalþi fraþi ºi surori - scumpii noºtri - care au trecut biruitori
î n lupta Lui sfîntã, în Patria cere as c ã . Lui ne r ugã m, Domnul ui ,
Dulcelui, Dragului ºi Scumpului nostru Mîntuitor, sã ne dãruiascã ºi
nouã puterea ºi ajutorul Sãu, ca sã ajungem ºi noi biruitori lîngã El.
 Pag. 787

ªi lîngã noi, toþi cei pe care i-am iubit ºi pe care-i iubim, ºi care
sînt legaþi de sufletul nostru pentru totdeauna . Pe ntr u c a î n ve c i i
vecilor sã fim împreunã cu Domnul ºi cu ei, unde sã ne bucurãm de
rãsplata Lui în care am crezut, pe care am dorit-o, pentru care am
luptat ºi am suferit pe pãmîntul acesta, ducîndu-ne slujba ºi lupta cu
credincioºie pînã la capãt. Domnul ºi Dumnezeul nostru sã ne ajute
tuturor fraþilor ºi surorilor, cei care sînt ºi cei care vor mai fi, pentru
ca la sfîrºitul biruitor sã putem primi din mîna Lui dulce ºi scumpã
cununa rãsplãtirii ºi vieþii veºnice. Iar la masa Lui de nuntã cereascã
ºi veºnicã, sã putem fi lîngã El ºi lîngã toþi cei pe care i-am iubit ºi pe
care i-a m dor i t l î ngã noi pe ntr u totde a una. Ami n. Slãvit sã fie
Domnul.
Pag. 788

Rugãciunea

frate l ui Popa Petru (Batiz) la o adunare de aniversare din Banat -

1978

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl

nostru care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã Împãrãþia
Ta, facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã
cea de toa te zi l e l e dã-ne-o nouã astãzi. ªi ne iartã nouã greºelile
noastre precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în
i s pi tã , ci ne mîntuieºte de cel rãu. Doamne, Dumnezeul pãrinþil or
noºtri, în faþa Ta, în Numele Mîntuitorului nostru iubit, ne-am strîns
din nou pe meleagurile acestea pentru o deosebitã sãrbãtoare. Noi Te
r ugã m din inimã: binecuvînteazã strîngerea noastrã aici ºi lasã ca
Duhul Tãu Cel Sfînt sã fie Învãþãtorul nostru în aceastã zi. Duhul Tãu
Cel Sfînt sã lucreze, dupã fãgãduinþa pe care ne-ai dat-o, cã El nu va
vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit.
Duhule Preasfinte, din ale lui Dumnezeu bogãþii ºi comori,
descopere-ne ºi nouã în aceastã zi, pentru ca creºterea noastrã sã fie
vãzutã de toþi. Pãrintele nostru iubit, cu prilejul întîlnirii noastre de pe
meleagurile acestea îndepãrtate de noi, lîngã cei dragi ºi scumpi cu
c a r e ne- a m cunoscut cu mulþi ani î na i nte , dor i m s ã s ã r bã tor i m
s ã r bã toarea aceasta: al 25-lea an al cãsãtoriei lor ºi ziua numelui
singurului lor fiu drag ºi scump. Te rugãm din inimã, binecuvînteazã-i
pe c e i c a r e ne - a u p r i c i nui t b uc ur i a a c e a s ta î n a c e a s tã zi .
Binecuvînteazã-le anii c ã s ã tor i ei l or º i pe vi i tor, dupã cum i-ai
binecuvîntat astãzi prin rodul minunat pe care li l-ai dãruit ºi ai fãcut
din el un preot pentru Tine, un jertfitor pe altarul Evangheliei Tale,
Doamne. Noi Îþi mulþumim din toatã inima cã ai ridicat dintr-o familie
ca aceasta un fiu care sã ducã mai departe Cuvîntul Tã u, î n l oc ul
tatãlui, cînd el va a pune. Doamne Dumnezeule, Te rugãm din toatã
inima, ridicã astfel de pãstori în poporul Tãu, cãrora de-acum, de pe
bãncile ºcolii, li s-a imprimat pe inimã tot c e e a c e Duhul Sfînt a
descoperit în adunãrile noastre ºi ceea Duhul Sfînt i-a descoperit ºi lui
în tainicele clipe de rugãciune, cînd stãtea singur cu Tine.
Doamne Dumnezeul nostru, Tu ºtii cã Biserica noastrã ºi poporul
nostru are nevoie de o pr e oþie nouã, pe care, Te rugãm din inimã,
Doamne, ridic-o din poporul nostru. Aceastã preoþie sã aibã pe inimã
Cuvîntul ºi lucrarea Ta. Sã nu rãmînã numai la ceea ce a acumulat în
cei 4 ani de ºcoalã, ci la ceea ce Duhul Sfînt va descoperi în vecii
vecilor din bogãþiile Tale mari, ca sã îmbogãþeascã Biserica Ta ºi pe
credincioºii Tãi sã-i hrãneascã cu bucate alese, pentru a ajunge toþi
pãstoriþii lor, ai tuturor, bãrbaþi desãvîrºiþi în Tine. Te rugãm, pune-le
pe inimã rãspunderea pe care o au, Doamne, pentru viitor, pentru cei
dintre tineri care vor fi taþii de mîine, c a r e vor duc e mai departe
Cuvîntul Tãu. Ridicã, Doamne, mai multe suflete în þara ºi-n poporul
nostru, ca sã þinã sus Cuvîntul Tãu, mai presus de orice nume.
 Pag. 789

Pentru ca în Numele Lui sã se plece orice genunchi din cer ºi de

pe pã mînt, ºi de sub pãmînt. Doamne, aºa ne-ai învã þ a t pe noi î n
ºcoala Duhului Sfînt: sã-L vestim pe Isus Cel Rãstignit; sã ridicãm
Numele lui Isus Cel Rãstignit þãrii ºi poporului nostru, ca toþi sã Te
cunoascã pe Tine, singurul ºi-adevãratul Dumnezeu. Noi Te rugãm în
aceastã zi, bunul nostru Pãrinte, în Numele Mîntuitorului nostru iubit,
s ã nu fi m numai noi singuri aici, ci º i Fi ul Tã u i ubi t, c um ne - a
fãgãduit: Eu sînt cu voi în toate zilele, pînã l a s fî r º i tul ve a cului.
Mîntuitorul nostru iubit ºi Rãscumpãrãtorul nostru scump, priveºte cu
milã la fiecare inimã a celor care ne gãsim aici. Sînt inimi îndurerate.
Sînt suflete bolnave. Sînt trupuri bolnave. Am venit la Tine, Doamne,
ca gloata de odinioarã, care, zile de-a rîndul, pe jos, cum au putut, au
venit la Tine cu bolnavii lor, au venit cu basmalele lor, sã le-atingã de
corpul Tãu. ªi, prin credinþã, toþi s-au vindecat. Mîntuitorule iubit,
fie-Þi milã, Te rugãm, ºi de gloata aceasta, cei care stãm înaintea Ta.
N-avem pe nimeni pe pãmîntul acesta înaintea cãruia sã ne deschidem
inimile noastre. Pãrinþii noºtri care ne-au crescut au trecut demult la
cele veºnice. Pe Tine Te avem, s i ngur ul nos tr u Mîntuitor, în faþa
cãruia putem sã ne deschidem inimile ºi sã ne mãrturisim durerile,
bucur i i l e º i a ma r ul vieþii noastre. Ne-ai chemat în aceastã sfîntã
Lucrare, Doamne, ne-ai chemat cã ai avut milã de noi. Nu pentru cã
am fost buni.
Pentru cã ai fãcut o alegere înainte de întemeierea lumii ºi ne-ai
cuprins ºi pe noi în planul Tãu de mîntuire. Vezi, Doamne, au trecut
mulþi ani de cînd am fãcut un legãmînt cu Tine ºi noi am fãcut prea
puþin pentru Tine. S-a scurs tinereþea noastrã aºa cum se duc norii ºi
apele rîurilor ºi prea puþ i n am fãcut pentru Tine. Ca mîine, ne vor
ascunde într-un mormînt. Doamne Dumnezeul nostru, oare putem zice
cu Apostolul Pavel: M-am luptat lupta cea bunã, am sfîrºit alergarea,
am pãzit credinþa? Doamne Dumnezeul nostru, dacã n-am fãcut-o pînã
astãzi, Te rugãm, ajutã-ne acum, la bãtrîneþea la care ne gãsim, sã ne
tîrîm pe drumurile þãrii ºi sã ne sfîrºim cu bine lupta ºi alergarea aici
pe pãmînt. Cã nu ne-ai chemat întîmplãtor din copilãrie la Tine. Ne-ai
c he ma t s ã fa ce m ma i mul t pentru Tine, dar prea puþin a m fã c ut.
Doamne, folose º te - Te a c um de noi aºa cum sîntem: cu o sãnãtate
ºubredã, cu trupurile neputincioase, dar sã alergãm fãrã obosealã, ca
sã ajungem sã-i chemãm la Tine pe toþi fraþii noºtri; ºi aceastã Lucrare
sã aibã ca miez al învãþãturii cãlãuzirea Duhului Sfînt. Sã nu avem nici
o învãþãturã împrumutatã de la oameni, ci de la Tine , aºa cum i-ai
descoperit-o Sfîntului Pavel, care a spus: Evanghelia propovãduitã de
mine nu-i de obîrºie omeneascã, pentru cã n-am primit-o de la om.
Te rugãm pentru fraþii ºi surorile de pe meleagurile acestea
bãnãþene, departe de noi, pe care - Tu ºtii - îi purtãm mereu în inimile
noastre alãturi de toþi fraþii de pretutindeni. Dorim sã fim una cu toþi
de pe pãmîntul acesta, ca s ã putem fi º i î n c e r una , împreunã cu
Biserica Triumfãtoare din ceruri. Ajutã-ne, Te rugãm, din acelaºi izvor
sã ne alimentãm cu toþii. Din aceeaºi pîine duhovniceascã sã mîncãm
cu toþii, ca sã fim toþi una în simþãminte, în gînduri, în umblãrile ºi-n
privirile noastre. Sã putem sã ne bucurãm toþi, ºi cei care ne urmeazã
pe noi, ºi ochii care ne privesc pe noi.
Pag. 790

Cãci ridicãm acelaºi Nume scump care a fost ridicat de 2000 de

ani, cel mai iubit Nume, care niciodatã n-a fos t º ters de pe buzele
mur i tor i l or de pe p ã mî nt ul a ce s ta . ªi a s tã zi Te r ugãm s ã ne
binecuvîntezi aºa cum ne gãsim aici. Sã-i binecuvîntezi pe cei dragi ºi
scumpi care sînt departe de noi; care sînt legaþi de pat, care nu pot sã
se bucure cu noi în adunãri, între care ºi fratele nostru iubit Traian ºi
alþii împreunã cu el; care cu duhurile mereu sînt între noi. Îi simþim.
Prin poezii, prin cîntãri ºi prin meditaþii, mereu sînt în mijlocul nostru.
Îmbracã-i cu putere de sus, Doamne, ºi pãzeºte sfînta Ta Lucrare de
toate duhurile strãine, de toate duhurile vrãjmaºe care ar putea sã
dezbine unitatea din Biserica Ta. Ajutã-ne ca din acelaºi izvor sã ne
hrãnim; ºi-atunci credem, Doamne, cã niciodatã duhurile strãine nu
vor avea influenþã asupra inimii noastre. Binecuvînteazã ºi fraþii prin
care, în aceastã zi, ne vorbeºti lucruri ºi învãþãturi pentru creºterea
duhovniceascã. Pentru ca, întorcîndu-ne pe meleagurile noastre, sã le
putem duce celor dragi ºi scumpi tot ce-am vãzut, a m s i mþit ºi am
auzit ai c i . Noi Te bi ne c uvîntãm ºi ºtim cã Tu faci mai mult decît
cerem sau gîndim noi. A Ta sã fie toatã slava, cinstea ºi închinãciunea,
a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Duhului Sfînt. Amin.
 Pag. 791

Rugãciunea

fratelui Traian Dorz la adunarea de Rusalii din Sibiu - 6-VI-1982

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl

nostru care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu; vinã Împãrãþia
Ta, facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã
c e a de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi ºi ne iartã nouã gr e º el i l e
noastre, precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în
ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este Împãrãþia ºi puterea, ºi
slava, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi-n veci. Amin.
Doamne Dumne ze ul º i Ta tã l nos tr u, c um s ã - Þi mul þ umi m noi,
Doamne, în aceastã sãrbãtoare binecuvîntatã, cã, dupã atîþia ºi atîþia
ani de cînd a încetat glasul trupesc al acestui sfînt profet al Tãu trimis
poporului nostru ºi Bisericii noastre, glasul lui sufletesc continuã sã
grãiascã ºi sã ne vorbeascã ºi nouã, ºi tuturor celor care trec pe-aici,
ºi celor care au urechi de auzit ºi aud, ºi care au minte de înþeles ºi
înþeleg, ºi care au inimã de primit ºi primesc aceastã solie a Ta care
n-a-ncetat, cum n-a-ncetat lumina soarelui Tãu ºi glasul sfîntului Tãu
Cuvînt, care, din partea dragos tei Ta l e , c he a mã me r e u s ufletele
depãrtate sã se-ntoarcã la Tine.
ªi, prin toate mijloacele pe care le-ai rînduit Tu, de sus din Cer ºi
de pe pãmînt, ne îndeamnã încã ºi încã; ºi cã dragostea Ta aºteaptã
mîntuirea noastrã, întoarcerea noastrã, lacrimile noastre, ascultarea
sufletului nostru. Mulþumim din toatã inima cã pãrintele nostru n-a
murit, glasul lui n-a-ncetat, solia lui nu s-a sfîrºit, pentru cã încã nu
s-a împlinit scopul pe ntru care L-ai trimis Tu în þara noastrã ºi în
Biserica noastrã. Încã nu ne-am întors cu toþii la Tine, Doamne, ca sã
vinã peste noi binecuvîntãrile Tale pe care Le-ai promis Tu totdeauna
acelora care ascultã Cuvîntul Tãu ºi nu-i dispreþuiesc pe profeþii Tãi.
Mulþumim, Doamne, cã, în mijlocul poporului nostru ºi al Bisericii
noastre, ai ridicat acest profet al Tãu, glasul vremilor de astãzi, sã
ne-ntoarcã spre Tine inima, ca sã vinã binecuvîntarea Ta peste noi,
peste copiii noºtri ºi peste toþi cei pe care încã i-ai mai rînduit Tu pînã
la venirea Ta.
Mulþumim cã ai iubit poporul nostru atît de mult, încît ne-ai dat
niºte pãrinþi ºi niºte înaintaºi aºa de vrednici în faþa Ta, Doamne, încît
s ã Te î ndur i î n c hip de os e bi t de noi º i s ã ne tr i mi þ i s ol i a Ta
mîntuitoare ºi minunatã. Mulþumim, Doamne, cã Sfîntul Tãu Cuvînt
se adevereºte neîncetat în faþa noastrã. Cei care Te iubesc pe Tine nu
mor niciodatã, nici nu-mbãtrînesc. Mormîntul acesta este mereu mai
viu, ne grãieºte mai frumos. Îþi mulþumim, Doamne, cã Tu rãspunzi
totdeauna alor Tãi ºi cã eºti credincios totdeauna fãgãduinþelor Tale.
Cei care se încred în Tine nu mor, cãci Tu eºti învierea ºi viaþa ºi-ai
spus cã ci ne c r ede în Tine în veac nu va vedea moartea. Pãrintele
nos tr u, pr ofe tul Tã u, n-a vãzut moartea. Noi a i c i nu ve de m un
mormînt mort; este un mormînt viu, care ne predicã tuturor celor care
trec pe-aici, înºtiinþînd pe cei care ascultã Cuvîntul Tãu cã vor avea
pa r te de bi necuvîntare ºi înºtiinþînd pe cei care nu-L ascultã cã-i
aºteaptã osînda. Mulþumim, Doamne, c ã peste acest mormînt nu se
uscã florile ºi lacrimile.
Pag. 792

Binecuvînteazã pe toþi cei care sînt copii recunoscãtori ºi care nu

uitã datoriade recunoºtinþã faþã de acela care le-a fãcut cel mai mare
bine. Mulþumim pentru fraþii bãtrîni care acum peste 44 de ani erau
aici, cînd l-am pus în acest loc, ºi care au pus acel legãmînt cã nu vor
uita niciodatã cuvîntul sãu testamentar: de fiecare datã, la Praznicul
Rusali i lor, veniþi la mormîntul meu cu o floare, cu o lacrimã, cu o
cîntare, cu Cuvîntul lui Dumnezeu, pentru ca ºi de Acolo sã vãd cã
Lucrarea lui Dumnezeu trãieºte ºi cã Oastea Lui este mereu vi e º i
biruitoare. Binecuvîntat sã fii Tu, Domnul ºi Dumnezeul nostru, care
ai ascultat pe pãrintele nostru ºi ai primit jertfa lui, încununînd-o cu
un preþ, cu un r od a º a de mi nuna t. Mul þ umi m cã de fiecare datã
ve de m l a mor mî ntul acesta nu numai flori pr oa s pe te º i l a cr i mi
proaspete, ci ºi suflete mereu proaspete, mer e u noi , ca dovadã cã
harul lui Dumnezeu, harul Tãu care a lucrat prin el, a fost o sãmînþã
v i e º i pute r ni c ã c e a duce r o d me r e u b i ne c uv î nt a t º i no u.
Binecuvînteazã pãrinþii bãtrîni, fraþii statornici, surorile de jertfã ºi
rugãciune, care nu ºi-au uitat legãmîntul lor de-atunci cu Tine ºi cu
amintirea acestui mormînt care, pentru noi, pentru fiecare dintre noi,
este ca o mamã care ne-a nãscut pentru Evanghelie, pentru viaþa cea
nouã ºi veºnicã.
Binecuvînteazã tineretul binecuvîntat, acest rod minunat ºi fericit
care, ca niºte flori promiþãtoare, vine promiþînd sã lege pentru rodul
pe care-l aºtepþi Tu de la fiecare dintre noi. Mulþumim, Doamne, cã
Lucrarea Ta trãieºte ºi biruie, ºi e mereu tînãrã. Binecuvînteazã acest
tineret binecuvîntat. Înzestr e a zã-l cu daruri cereºti ºi depline, ale
Duhului Sfînt, care sã aducã rod mereu mai frumos ºi mai puternic
pentru slava Ta ºi pentru mîntuirea poporului nostru, pentru trãinicia
ºi viaþa frumoasã ºi rodnicã a Bisericii ºi a credinþei noastre bune ºi
s t r ã b une , p e nt r u c a r e ne r ugã m me r e u s ã - i dãr ui e º ti r oade
binecuvîntate, pãstori ºi preoþi binecuvîntaþi, oameni ai Tãi plini de
Duhul Sfî nt º i de duhul pr ofe ti c de c a r e a fos t pl i n a ces t om
binecuvîntat al Tãu, trimisul Tãu pentru Biserica, pentru þara, pentru
popor ul nos tr u. Ri dicã mereu talente noi. Doa mne , î nze s tr e a zã
tineretul Lucrãrii Tale cu multe daruri binecuvîntate, pentru ca nici în
viitor poporul nos tr u s ã nu ducã l i ps ã de a c e s te da r ur i , s ã nu
trebuiascã sã mergem sã cerºim la strãini, ci sã avem de la noi izvorul
Tãu binecuvîntat, cu toate darurile de care va avea nevoie ºi-n viitor
poporul nos tr u, c a s ã c r e as c ã, dupã voia Ta, un popor puternic,
credincios, rodnic, harnic, cinstit ºi vrednic ºi naintea Ta, ºi naintea
celorlalte popoare ale lumii pentru care ne-ai ales Tu sã Te slãvim pe
Tine, sã Te preamãrim în chipul cel mai frumos.
În aceastã nouã sãrbãtoare a Duhului Sfînt, Te rugãm, Doamne
Duhule Sfinte, care l-ai însufleþit pe omul Tãu, trimisul Tãu, profetul
Tãu, pãrintele nostru, sã ne-nsufleþeºti ºi mai departe ºi pe noi, pe toþi,
ca fiecare dintre noi sã devenim un lucrãtor bun ºi-o lucrãtoare bunã,
un fi u vr e dnic al Tãu, al poporului nostru ºi-al credinþei noastre,
pentru ca sã facem cinste Numelui Tãu în orice loc am fi: la munca
noastrã, la datoria noastrã, î n s ufe r i nþele noastre sau în bucuriile
noastre. Dãruieºte-ne aceastã conºtiinþã treazã ºi neschimbatã, pentru
ca, prin toate, Numele Tã u s ã fi e s lãvit, iar noi sã ne putem arãta
vrednici fii ai poporului Tãu, ai înaintaºilor noºtri, curaþi, credincioºi,
puternici, hotãrîþi pentru Tine.
 Pag. 793

ªi de data aceasta, Doamne Dumnezeul nostru, dorim sã punem

aici ºi sã înnoim legãmîntul nostru de ascultare ºi de credincioºie, aºa
cum Þi-am cîntat. Sã-Þi fim statornici ºi credincioºi în credinþa noastrã
bunã ºi strãbunã, dupã îndemnul ºi dupã pilda marilor noºtri înaintaºi
ºi-a marelui nostru pãrinte, care aºa ne-a învãþat: sã fim credincioºi
pînã la sfîrºit, neschimbînd nici credinþa noastrã, nici inima noastrã,
ci-n ascultare ºi-n credincioºie, sã ne ducem pînã la sfîrºit slujba la
care ne-ai chemat Tu. Ca sã putem fi ºi noi vrednici de pãrinþii noºtri
ºi sã putem ajunge odatã ºi noi lîngã ei, pe marea de cristal, cu harfele
lui Dumnezeu în mîini, slãvind Numele Tãu împreunã cu acei care,
prin viaþa lor, prin faptele lor, prin moartea lor, s-au arãtat vrednici sã
intre pe porþi în Cetate ºi sã guste din pomul vieþii, spre care ºi noi
nãzuim, Doamne. Din toatã inima Îþi mulþumim cã ne-ai ajutat prin
toate valurile ºi încercãrile prin care a trebuit sã trecem acest drum
scurt al vieþii pînã astãzi. Aºa Te rugãm sã ne-ajuþi, sã putem sfîrºi cu
bine, fiecare la rîndul nostru, în braþele Tale, cum a sfîrºit pãrintele
Iosif, la sfîrºitul felului de vieþuire al cãruia ne-ai poruncit sã luãm
aminte ºi pilda cãruia ne-ai poruncit sã o urmãm. Mulþumim pentru
pãrinþii ºi fraþii bãtrîni ºi statornici care de fiecare datã au venit aici,
þinînd sã-ºi asculte ºi sã-ºi împlineascã legãmîntul fãcut. Dãruieºte-le
putere sã sfîrºeascã biruitori.
Iar pe cei tineri pe care Tu i-ai ales, în aceastã bunãtate ºi grija
iubirii Tale, sã fie niºte continuatori ai acestei Lucrãri, Te rugãm sã-i
luminezi cu Duhul Sfînt, sã-i umpli de putere ºi sã le dai ºi priceperea,
ºi voinþa, ºi dragostea, ºi rãbdarea, ºi înþelepciunea de care au nevoie,
ca sã zideascã ºi ei, mai departe, pe temelia cea bunã pe care au pus-o
pã r i nþii noºtri, zidind aur, argint, pi e tr e s c umpe , c a s ã poa tã fi
încununaþi în ziua rãsplãtirii cu rãsplata Ta cereascã. Doamne, n-am
vrea sã-Þi spunem lîngã acest mormînt decît rugãciuni de mulþumire
ºi cereri de ajutor, ºi înnoirea legãmintelor noastre, ca acest drum pe
care-l mai avem încã de parcurs sã-l putem sfîrºi cu bine. Dãruieºte-ne
a c e a s tã puter e l a toþ i . Bi necuvînteazã urmaºii noºtri cum ne - a i
binecuvîntat înainta º i i s fi nþ i ºi credincioºi. ªi în ziua cea mare a
rãsplãtirii, ajutã-ne sã-i vedem ºi pe urmaºii noºtri, ca ºi pe înaintaºii
noºtri: bir uitori, credincioºi ºi încununaþi. Doamne Duhule Sfinte,
pãrintele nostru a spus cã a Ta este Lucrarea aceasta. Noi vedem cã
este a Ta, pentru cã ea nu moare; ea rodeºte ºi biruie mereu. Îngrijeºte
de-acei urmaºi de care este nevoie, ca aceastã Lucrare sã continue
biruitoare ºi frumoasã cum a fost începutã. Îngrije º te, Doamne, de
acel urmaº pentru care s-a rugat înaintaºul nos tr u, cãruia sã-i poþi
încredinþa steagul Tãu biruitor ºi frumos.
Ridicã, Te rugãm, atunci cînd îl vei ivi, în jurul lui o nesfîrºitã
mulþime de viteji purtãtori ai soliei Tale minunate. Pentru ca Lucrarea
Ta sã nu se dezbine niciodatã, poporul Tãu sã fie un singur gînd ºi un
singur suflet cu toþii. Pentru cã avem de împlinit ºi pe pãmînt, ºi în
cer, un lucru destul de minunat, la care ne-ai rînduit Tu. Pregãteºte
urmaºul binecuvîntat, pregãteºte vitejii Tãi cum i-ai pregãtit pe cei
care îl însoþeau pe David, ca sã poatã cîºtiga izbînzile Tale cu bucurie
º i c u s l a vã . Bi ne c uvî nte azã popor ul nos tr u, bi ne c uv î nt e a z ã
conducãtorii pe care Tu i-ai rînduit în el.
Pag. 794

Dãruieºte-le toatã lumina ºi ajutorul de care au nevoie, ca sã ne

putem bucura mereu de libertatea de-a Te slãvi pe Tine bucuroºi ºi
fericiþi. Pãzeºte, Doamne, ºi binecuvînteazã hotarele þãrii noastre ºi
întãreºte-i ºi ajutã-i pe cei care le apãrã, ca, la adãpostul unei vieþi
libere ºi liniºtite, sã Te putem slãvi ºi sã putem lucra aici ca un popor
liber ºi de orice vrãjmaº trupesc ºi, mai ales, de vrãjmaºii sufleteºti, de
vrãjmaºii care sînt pãcatele ºi care ne pot nenoroci. Liberi ºi biruitori,
s ã Te pute m bi ne c uvî nt a t o t ma i f e r i c i þ i , s l uj i nd u- Þi Þi e.
Binecuvînteazã Bi s e r i c a º i credinþa noastrã cea bunã ºi strãbunã;
binecuvînteazã preoþii credincioºi ºi pe toþi cei care þin sus Cuvîntul
Tãu în mijlocul acestui popor care a fost creºtin de la naºterea lui.
Dãruieºte-i, Doamne, pãstori credincioºi, vii, trãind prin Cuvîntul Tãu
ºi pentru Cuvîntul Tãu. Binecuvînteazã-i pe cei care sînt; ºi pe cei
care nu sînt, fã-i, Doamne, pentru cã Tu ai putere sã faci din pietre fiii
lui Avraam. Doamne, ce pietre eram înainte de-a ne învia Tu. Fã-ne
mereu fiii Tãi, fii credincioºi ºi statornici, ºi puternici ai Bisericii Tale
vii, ai credinþei Tale rodnice ºi biruitoare. Pentru ca, împreunã cu toþii,
tot poporul nostr u, toatã Bi s e r ica noastrã, sã fim o lucrare vie ºi
puternicã a Ta.
Cît de fericiþi vom fi atunci cînd noi toþi ºi cu toþii Te vom slãvi,
cu pãrinþii noºtri ºi cu copiii noºtri, pe Tine, Marele nostru Dumnezeu,
care ai fãcut atît de mult pentru istoria noastrã din trecut ºi care poþi
face ºi-n viitor. În timpul acesta cînd lumea este frãmîntatã de tot felul
de temeri ºi de primejdi i , noi alergãm la Tine, care i-ai salvat pe
pãrinþii ºi înaintaºii noºtri din primejdii ºi mai mari. Tu eºti acelaºi ieri,
azi ºi-n veci. Ia-ne sub sfînta Ta ocrotire pe toþi. Din pricina mamelor
credincioase ºi-a copilaºilor nevinovaþi, din pricina pãrinþilor noºtri
credincioºi, care au rãmas statornici lîngã Tine ºi nu s-au abãtut nici
la dreapta, nici la stînga de pe calea cea dreaptã ºi sãnãtoasã , din
pricina lor, ascul tã º i r ugã c i unile noastre, iartã pãcatele noastre,
primeºte lacrimile noastre, întoarce inimile noastre, ale tuturor, spre
Tine, Doamne, ºi ajutã-ne ca, de fiecare datã, de la un astfel de prilej,
sã ne-ntoarcem mai hotãrîþi, mai uniþi, mai credincioºi, pentru cã þinta
poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimã curatã ºi dintr-un cuget
neprefãcut. Te rugãm, dã r ui e º te - ne tuturor o astfel de inimã ºi-un
a s tfe l de c uge t, pentru ca Tu totdeauna sã poþi primi rugãci uni l e
noastre, sã ne poþi apãra cu puterea Ta, Doamne, ºi sã ne poþi ajuta
ca ºi mai departe sã ne ducem o viaþã vrednicã, ºi-n viitor, cum ºi-au
dus pãrinþii noºtri o viaþã vrednicã în trecutul binecuvîntat. Prin Tine
au trãit ei, prin Tine au biruit, Doamne, prin Tine au putut ei împlini
atîtea fapte minunate, care, pentru noi, astãzi, sînt niºte stîlpi luminoºi
pe dr umul Tã u. Prin Tine vom putea ºi noi, prin Tine vor putea ºi
urmaºii noºtri. Te rugãm sã reverºi peste toþi acelaºi duh binecuvîntat,
pentru ca ºi trecutul, ºi prezentul, ºi viitorul sã fie luminos ºi fericit
pentru totdeauna pentru popor ul nos tr u, pentr u Biserica noastrã,
pentru sufletele noastre.
 Pag. 795

ªi-n mijlocul acestei lumi zbuciumate, frãmîntate, tulburate, noi Te

rugãm, Doamne, sã laºi lumina Ta peste toþi conducãtorii popoarelor,
sã pui în sufletele lor un gînd luminos ºi înþelept de pace, sã pui în
sufletele lor o dorinþã sincerã ºi adevãratã de pace ºi sã trimiþi astfel
duhul pã c i i pe s te toa te neamurile, peste toate consfãtui r i l e l or,
Doamne, îndr e ptî ndu-le sufletul spre Tine, ca sã vinã cu adevãrat
pacea ºi pentru cei nevinovaþi, ºi pentru cei lipsiþi, cãci ei sînt cei care
suferã cel mai mult. Cã cel vinovat ºtie sã fugã ºi sã se apere, dar cel
nevinovat n-are nici o a pã r a r e , de c î t pe Ti ne . Din pricina celor
ne vi novaþi, Te rugãm, apãrã-i pe-ai Tãi, apãrã Luc r a r e a a c e a s ta
nevinovatã, care n-a nedreptãþit niciodatã pe nimeni, care n-a dorit
niciodatã sã fure avutul nimãnui, care n-a dorit sã ia niciodatã ceea ce
era al altuia. Dar din toate pãrþile au nãvãlit ºi duhurile, ºi oamenii,
luînd tot ce era al ei cîºtigat cu sudoare, cu l a c r i mi , cu cinste, cu
dreptate. Apã r ã º i - a c e s t mor mî nt, Doa mne Dumne ze ul nos tru!
Amintirea acestui om sfînt care n-a fãcut niciodatã rãu nimãnui, ci a
fãcut bine tuturor, dar pe care lumea nu l-a iertat nici în viaþã, nici
dupã moarte. Chiar ºi-acum, Doamne, au început ºi-au încercat sã se
rãzbune asupra lui cei care nu pot uita binele ºi nu-l pot iubi. Trezeºte
conºtiinþa tuturor celor care au gînduri rele ºi-ngrozeºte-i cu rãsplata
pãcatului ºi pe pãmînt, ºi sub el. Binecuvînteazã pe cei care au gînduri
bune º i - a jutã-i sã aibã aceastã nãdejde ca un temei puternic de- a
împlini ºi mai departe roada ascultãrii, a blîndeþii, a bunãtãþii, care este
încununatã întotdeauna cu rãsplatã ºi pe pãmînt, ºi-n cer; ºi pentru cel
care face binele, ºi pentru urmaºii lui pînã în veci.
Lîngã acest mormînt, dupã 44 de ani de cînd, an de an, cînd am
putut, am încercat sã venim aici, Îþi mulþumim cã ºi de data aceasta
ne-ai ajutat. Binecuvînteazã-i pe cei care au fãcut un efort ºi o jertfã
ca sã-ºi împlineascã aceastã datorie de recunoºtinþã pe care toþi cei
care am aflat Cuvîntul Tã u pr i n el o a ve m º i - o vom avea pentru
totdeauna. Rãsplãteºte orice jertfã ºi lacrimã fãcutã cu dragoste pentru
ca sã ne-mplinim aceastã datorie. Ajutã-ne ca, ºi mai departe, cîtã
vreme vom fi pe pãmînt, sã nu ui tãm datoria faþã de pãrinþii noºtri
care ne-au vestit nouã Cuvîntul Tãu Cel Sfînt. Dacã Tu ne-ai poruncit
sã-i ajutãm pe pã r i nþ i i trupeºti pentru cã ne-au dat viaþa ºi ne-au
îngrijit pentru pãmîntul acesta, cu-atît mai mult avem datoria sã nu
uitãm ce avem de fãcut pentru pãrinþii noºtri duhovniceºti, care ne-au
nãscut din nou pentru o viaþã veºnicã ºi ne-au fãcut un bine nespus
mai mare, binele cãpãtãrii mîntuirii noastre ºi-al iertãrii pãcatelor
noastre, ºi-al cunoaºterii Tale, care este mai presus de orice bine de
pe pãmînt ºi din viaþa aceasta. Îþi mulþumim încã o datã pentru cã în
aceastã clipã ne gãsim aici adunaþi atît de mulþi.
Te rugãm sã rãsplãteºti pãrintelui nostru iubit ºi tuturor fraþilor ºi
surorilor noastre care au trecut biruitori, dupã ce au dus o viaþã de
încercare pe pãmîntul acesta ºi au ajuns la Tine. Rãsplãteºte-le toate
ostenelile pe care le-au fãcut din dragoste pentru Tine ºi pentru noi.
ªi-ajutã-ne ºi pe noi, c î nd º i noi vom fi ajuns în pãmînt ºi-n cer,
s-avem în jurul nostru, la fel, copii ºi urmaºi care sã Te binecuvînteze
pe Tine pentru noi cum Te binecuvîntãm noi acum pentru el ºi pentru
ei. Îþi mulþumim încã o datã.
Pag. 796

Dã-ne binecuvîntarea Ta tuturor ºi-ajutã ca legãmîntul pe care-l

înnoim astãzi - de a fi ascultãtori ºi credinc i oº i Cuvîntului Tãu ºi
cuvîntului lor pînã la sfîrºit - sã-l împlinim. Pentru cã oricît de multe
cuvinte frumoase ºi lucruri frumoase am fi fãcut noi, dacã nu rãmînem
credincioºi pînã la sfîrºit ºi statornici pînã la moarte în hotãrîrea ºi-n
legãmîntul nostru, noi putem sã pierdem premiul chemãrii cereºti ºi sã
rãmînem fãrã rãsplatã. Nu ne lãs a, Te r ugã m, pe nici unii în felul
acesta. Viaþa-i aºa de scurtã! Timpul pe care-l mai avem pînã vom
veni la Tine sau vei veni Tu la noi e-aºa de puþin! Ajutã-ne, Doamne,
sã stãm tari în credinþa noastrã, neclintiþi în dragostea noastrã, fierbinþi
în rugãciunile noastre, rãbdãtori în necazurile noastre, tari în hotãrîrea
noastrã ºi statornici pînã la cununã, ca sã putem vedea cu bucurie Faþa
Ta ºi sã putem moºteni Împãrãþia Ta împr e unã cu toþi cei iubiþi ai
noºtri dinaintea noastrã, din timpul acesta ºi din viitor; pînã în ceasul
cînd vei veni Tu ºi cînd se va spune: Iatã Mirele, ieºiþi în întîmpinarea
Lui! Ajutã-ne atunci, Doamne, ºi cu înaintaºii noºtri, ºi cu urmaºii
noºtri, sã putem vedea cu bucurie Faþa Ta, sã ne poþi lua cu Tine, sã
ne poþi da ºi nouã fãgãduinþa ºi rãsplata pe care ne-ai promis-o Tu, cã
vei veni ºi ne vei lua, ºi-acolo unde vei fi Tu vom fi ºi noi. Pentru
toate ne-nchinãm ºi-Þi mulþumim Þie, cã a Ta este Împãrãþia, puterea
ºi slava, Dumnezeul nostru, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh,
acum ºi-n vecii vecilor. Amin.
 Pag. 797

Florile iubirii ºi recunoºtinþei

Vorbirea pãrintelui Vladimir Popovici la adunarea de Rusalii, de la

Sibiu - 6-VI-1982

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Slãvit sã fie

Domnul! Copacii aceºtia care au fost martori la pogorîrea pãrintelui
Iosif în acest pãmînt, în timp de iarnã, pe zãpadã albã, pe zã padã
bogatã, strãjuiesc mereu acest corp sfînt, blînd, înþelept ºi îndrãzneþ.
Aceºti copaci crescuþi strãjuiesc ºi ziua, ºi noaptea mormintele din
cimitir ºi mormîntul nostru drag ºi scump, care ne-a rãmas adînc în
inimile noastre. Pr i mã va r a potriveºte cu starea cea mai fericitã a
omul ui : pr i mã va ra sufletului, primãvara omului celui di nã untr u,
pri mã va r a ve º ni c ã , de acuma ºi pînã la capãtul nostru. Iubiþilor!
Floarea - floarea este un s e mn de i ubire. Floarea este un semn de
recunoºtinþã. Floarea este un semn: Nu te voi uita. Iubiþilor! Cu toþii
i-am adus flori, i-am adus culori care sînt semnificative, cu adî nc
înþ e l e s ºi pentru pãrintele drag, ºi pentru noi toþi. Culoarea roºie,
sîngele care ne-a spãlat, care ne spalã ºi care va spãla pe cei care vor
dori sã se spele ºi pe di nafa r ã , º i , ma i c u s e a mã, pe dinãuntru.
Culoarea roºie ne-a mîntuit, sîngele roºu, pe Golgota; ne-a scãldat în
baie sufleteascã din cap pînã-n picioare. Sã nu uitãm culoarea roºie.
Sã nu uitãm sîngele, cã numai jertfa, numai moartea, numai sîngele
dovedesc o dragoste desãvîrºitã. Am adus culoarea albastrã, pentru
pãrintele drag ºi pentru noi toþi. Pãmîntul trece. Pãmîntul e lãsat de
Dumne ze u s ã- l fol os i m. Î n gr ã di na r a i ul ui , omul a fost pus sã
foloseascã pãmîntul, grãdina, sã îngrijeascã, sã lucreze. Înþelepciunea
Domnului este desãvîrºitã. El ne-a dat ºi pãmîntul, pentru c a r e nu
sîntem vrednici s ã - I mul þ umi m, c u toate bunãtãþile lui ºi cu toate
foloasele, ºi cu toate frumuseþile lui. ªi cel înþelept ºtie sã foloseascã
ºi pãmîntul, ºi cele pãmînteºti. Dar culoarea albastrã ne aduce aminte
de albastrul cerului. Privirile noastre sã le þintuim sus. Cum strigã
slujitorul Bisericii, la Liturghie: Sus sã avem inimile! Sus! ªi Scriptura
în multe locuri ne îndeamnã: Priviþi în sus.
ªi Dumnezeu ne-a zidit corpul nostru, capul nostru, ochii noºtri nu
în pãmînt, ca ale animalelor, ca ale altor fãpturi, ci ne-a creat cu capul
sus, cu ochii sus, ceea ce înseamnã: omul este pentru albastrul cerului,
pentru raiul lui Dumnezeu, pentru Împãrãþia Lui. Iubiþilor, am adus
floarea albã pentru pãrintele Iosif ºi pentru noi toþi. Ferice de cine îºi
spalã hainele, cãci va fi î mbr ã c at î n ha i ne a l be , fã r ã pa tã, fãrã
ºi fonare, fãrã zbîrciturã, avînd o culoare de nevinovãþie, curatã ºi
sfîntã, pe care o iubeºte atît de mult Dumnezeu. Omului însuºi îi place
sã fie curat la suflet. Cei curaþi cu inima, cei curaþi cu ochii, cei curaþi
cu toatã fiinþa lor, aceia Îl vor vedea pe El. Cãci acolo în Împãrãþia
Lui e numai alb, numai curat, numai plãcut º i numa i de s ã vî r º i t.
Iubiþilor, cîteva cuvinte, cã s-au spus multe adevãruri, care sã ne fie
nouã tuturor de învãþãturã. Fraþilor, pãrintele Iosif Trifa, el a biruit.
Foaia cea mai izbitoare, foaia noastrã proprie, religioasã, din Sibiu, era
Isus Biruitorul. Isus este biruitor; ucenicii ºi urmaºii Lui sînt biruitori.
Trebuie sã fim bi r ui tor i . Cã ci l a c a pã tul biruinþei vine coroana
rãsplãþii.
Pag. 798

De la începutul luptei tale, fii ca un ostaº înarmat în toatã armãtura

de la Efeseni, din cap ºi pînã-n picioare; ºi cu ultima armã ºi cea mai
groaznicã pentru vrãjmaºul lumii acesteia, satan: sabia Duhului Sfînt,
cu care, cînd tãiem, zboarã capetele duºmãnoase cît colo. Fraþii noºtri!
Aceasta este o caracteristicã deosebitã la oamenii cei mari, care luptã
în lumea aceasta ºi ajung la biruinþã ºi la cununã. Pãrintele Iosif Trifa
a scris pe steagul Oastei Domnul ui pe care l-am purtat pe strãzile
Bucureºtiului, pe strãzile Clujului, pe strãzile Sibiului, pe strãzile
oraºelor, pe strãzile c omunel or º i c ã tune l or, pe s tea gul l uptei,
cuvintele: Îndrãzniþi, cãci Eu am biruit lumea! Ãsta a fost steagul, asta
a fos t de vi za , a s ta a fost porunca. ªi Domnul Isus a dat pildã de
împlini r e a acestor cuvinte ºi a acestei porunci. În toatã viaþa Sa,
Domnul Isus Hristos - întîi El - a fost îndrãzneþ. De la leagãn ºi pînã-n
dealul Golgotei. A dispreþuit orice L-ar fi împiedicat a nu birui, ci a
pierde lupta. Vorbit de rãu, lovit mereu, înfricoºat mereu, Domnul
Isus a stat îndrãzneþ: ºi î n fa þ a î mpã r a tul ui , ºi a sinedriului, ºi a
oricãrei împiedicãri sau împotriviri. Fraþilor, dacã a fost îndrãzneþ,
Domnul Isus a biruit strãlucitor.
Dupã Domnul Isus, care a dat pildã, urmeazã Sfinþii Apostoli.
Apostolul Pavel, Apostolul Petru ºi tot ºirul apostolilor au îndrãznit ºi
i a r a u î ndrãznit. ªtim îndrãzneala lor. Pror oc i i Moi s e , Ie r e mi a,
Ezechiel, Daniel au fost îndrãzneþi. ªi au pãþit. Dar au pãþit-o fericiþi!
Domnul i-a încununat. Numai aºa se cîºtigã lupta! Toþi sfinþii au fost
îndrã zne þ i . Or ice au suferit, au rãbdat, au nãdãjduit - ºi au biruit.
Iubiþilor, îndrãzneala lor, a tuturora, a ajuns pînã la marginile lumii.
Nici fricoºii. Se enumerã, dupã fricoºi, alte însuºiri negative, care nu
aduc mîntuire. Cînd noi sîntem fricoºi ºi cînd cineva este fricos, stã
alãturea Scriptura: Apocalipsa 21, versetul 8. Fricoºii sînt rînduiþi
lîngã scîrboºi, lîngã mincinoºi ºi alþii, ºi alþii, ºi alþii, a cãror soartã este
focul ce arde cu pucioasã. În alt loc citim, în Evanghelia lui Matei, cu
înþelesul de a nu fi fricos: turmã micã, nu te teme. Noi sã fim, fraþilor,
pr i n l upta noas tr ã ade vã r a tã , cur a tã , s ta tornicã pînã la c a pã t,
neînfricaþi, cãci al tfe l vom nimeri în rîndul tuturor pãcãtoºilor ºi
degeaba nãdejdea noastrã ne va fi sã ajungem la albastrul cerului ºi
albastrul Împãrãþiei lui Dumnezeu.
Un amãnunt mic, dar cu mare înþeles, din viaþa ºi din moartea
pãrintelui Iosif Trifa: Viaþa: Întîi, pãrintele Iosif Trifa a fost singur. A
trebuit sã cãlãtoreascã cu singurãtatea. Soþia i-a murit de tînãrã, 2
copilaºi, morþi de mici - ºi pãrintele Iosif rãmîne singur. Activitatea ºi
lucrarea pãrintelui Iosif: singur. Cît a scris, lui nu-i plãcea sã scrie în
zgomot, cu mai mulþi în camerã. Nu-i plãcea. Mie-mi spunea: Nu pot
sã scriu în zgomot ºi în lume. ªi el a luptat ºi a scris în singurãtate.
Deci scria mai mult nu ziua, ci noaptea. Fraþilor, ºi noaptea e bunã, ºi
noapte a e s te fol ositoare, cã atunci toatã suflarea are liniºte ca la
cimitir. Noi ºtim din condeiul pãrintelui Iosif Trifa: Iosife, scoalã-te!
Cugetul vorbea noaptea. Se scula imediat, creionul era pe masã, hîrtia
- ºi scria. Toate cãrþile, toate foile, în majoritatea cazurilor, le-a scris
noaptea ºi singur. Încheierea vieþii pãrintelui Iosif Trifa: Un amãnunt
mare ºi adînc ºi care ne învaþã ºi pe noi a fost acesta: cînd sã-ºi dea
sufletul în mîinile Domnului, pînã la clipele acestea mari, era îngrijit
de apropiaþii din familia Oastei, din familia Lucrãrii.
 Pag. 799

Dar în ultimele clipe, pe care pãrintele Iosif Trifa le ºtia, le simþea

- cãci pãrintele Iosif era vizionar, el ºti a vi i torul Lucrãrii, el ºtia
viitorul sãu, el ºtia prin spaþiu ºi prin timp, vedea departe, departe, în
ultimele momente, pãrintele Iosif Trifa rãmîne în camera lui singur.
N-a primit pe nimeni: nici Dorz, nici Marini, nici Titus, nimeni. Fraþii
l-au ascultat ºi, din curiozitate ºi din dragoste, erau atenþi la suflarea
pãrintelui Iosif. Iubiþilor, ºi moare pãrintele Iosif Trifa tot singur! Tot
singur. Asta este a oamenilor celor mari: a muri singuri , numai cu
Domnul. Numai cu El. Lucru mare, lucru mãreþ, lucru sfînt, lucru care
ne învaþã sã biruim ºi noi. Nu cu lumea, nu în lume. În afarã. Este o
vorbã care zice: Vrei sã fii tare? Sã fii singur. Evenimentele ºi lucrãrile
cele mai mari, oamenii le fac în singurãtate. Vrei sã fii tare, fii singur.
ªi Domnul Isus, întîi, aºa fãcea. Pentru lucrãrile cele mari, Domnul
Isus Se r e tr ã gea î n Gr ãdi na Gheþimani sau pe vîrful munþilor. În
singurãtate, omul îºi capãtã hr a nã, putere. Cincizecimea unde s-a
pe tr e c ut? Cum s - a petr e cut? În zgomot? Nu! Cucernicie, liniºte,
pregãtire, aºteptare. Fraþilor, sã învãþãm ºi noi.
Multe avem de învãþat, multe. Cãci dacã le urmãm cum urmãm
Scriptura care este un noian de învãþãturã, un noian de înþelepciune,
un noian de dragoste, un noian de viaþã adevãratã ºi fericitã, aºa ºi
patimile pãrintelui nostru Trifa sînt de mare ºi minunat folos pentru
orice om care s e a pr opi e . Gus taþ i ºi vedeþi cã bun este Domnul.
Fraþilor, sã plecãm de la acest scump mormînt mulþumind Domnului
Sfînt, care încã ne îngãduie în toate privinþele: în sãnãtate ºi dorinþe.
Fr a þ i l or, omul nu vr e a sã moarã. O dova dã s i mpl ã , s tr ã l uc i tã,
nezdruncinatã cã omul este sortit nemuririi. Omul nu vrea sã moarã.
Fraþilor, deci sã trãim aºa, folosind toate bunãtãþile Domnului în mod
foarte înþelept, în mod foarte cur a t. Da, întîi cãutaþi Împãrãþia lui
Dumnezeu, ºi celelalte - pãmîntul cu toate de pe el - vi se vor da pe
deasupra. Ce promisiune, fraþilor! Asta nu înseamnã a sta cu mîinile
încruciºate sau cu mîinile în buzunar. Nu! Credinciosul este harnic
mereu, credinciosul ºtie sã rãscumpere vremea, s-o foloseascã, nu s-o
omoare. Cînd omorîm timpul, - cine omoarã timpul - în atîtea ºi atîtea
feluri ºi plãceri- se omoarã pe el ºi fericirea vieþii lui ºi vremelnice, ºi
veºnice. Este încã un cuvînt pe care l-am cãpãtat tot de la pãrintele
Iosif care ne-a înzestrat cu Cuvîntul Domnului, care este, trebuie ºi va
fi plugul cel mai modern, plugul cel mai desãvîrºit pentru a plugãri în
þarina lumii acesteia. Mare bi nefacere a fost împroprietãrirea cea
sufleteascã. Pentru cã acolo am gãsit atîtea percepte, atîtea
principii, atîtea lucruri scumpe, ºi mai simple, ºi mai grele, dar, cu
ajutorul Domnului, pe care le putem împlini pe toate. Scrie în Biblie:
El ºtie, Domnul Isus sã izbãveascã di n ne c a zur i pe oame ni i cei
cucernici. Mi-a plãcut ºi rãmîn cu El ca ºi cu o ancorã plutitoare pe
valurile acestei vieþi. Numai un simplu cuvînt: El ºtie sã izbãveascã.
Fraþilor, apoi cu promisiunea aceasta, cã El ºtie, apoi biruim, fraþilor,
î nc ã ma i mult decît se cere ºi trebuie! Cu El ºtie. În necazuri. Ce
facem în necazuri? Felurite. Ce facem? Alergãm. Mama, tata, pãrinþii,
un dascãl, un profesor, un prieten, o rudã, o carte nu vin. Nu vin în
ajutor. Dar vine sã nu uitãm, cãci greºim!, vine acest ajutor mereu ºi
la timp: Domnul Isus, care ne-a promis: Eu ºtiu. Eu ºtiu necazul tãu.
Eu ºtiu toate ale tale. El!
Pag. 800

ªi-atunci, fraþilor, sã luptãm lupta cea bunã cu ajutorul Domnului,

pîn’ la capãt, cu aceastã promisiune: El ºtie frãmîntãrile vieþii noastre
personale, frãmîntãrile miºcãrii Oastea Domnului, frãmîntãrile þãrii
noastre, frãmîntãrile pãmîntului acestuia. Am fost, sîntem ºi vom fi
liniºtiþi, cã El ºtie sã te scoatã pe tine din necazuri, din frãmîntãri, sã
scoatã toatã lumea, sã scoatã toatã þara, sã scoatã tot pãmîntul ºi toatã
omenirea. Acest cuvînt este, fraþilor, de aur ºi de mãrgãritare scumpe.
Deci pornim la luptã tot aºa. Nu ne înspãimîntã nimic, cãci El ºtie. Sã
plecãm spre casele noastre, iubiþilor, cu aceste promisiuni, cã lupta pe
acest pãmînt pentru Domnul ºi Împãrãþia Lui ºi pentru veºnicia cea
fericitã va fi numai împreunã cu El. ªi atunci se va împlini cuvîntul
acesta cu care ne mîngîiem foarte mult ºi cu care ni se lãmureºte. Da’
cum a º a ? Da ’ c um a º a ? Se poate? Da! Noi purtãm un lut în care
avem, ca credincioºi, o putere nemaipomenitã. ªi aceasta nu de la noi.
De la Domnul. Da! Aceasta e de la promisiunea: El ºtie! Noi numai sã
vrem toate cele bune, ºi harul Domnului vine ºi se luptã pentru tine ºi,
pe tava dragostei, îþi dãruieºte: Poftim, sînt toate! Pofti m cununa!
Poftim împãrãþia dragostei, unde ne vom întîlni cu toþii, cu cei care se
vor hr ãni c u Cuvî ntul Domnului, care vor înghiþi cuvintele dul c i
pînã-n adîncul fiinþe i l or º i l e vor î mpl i ni . Fr a þ i l or, mulþumim
Domnului . Ci ne mul þ umeº te , c î nd mul þ umeºte, acela atunci este
încãrcat cu binecuvîntãri. Fraþilor, fie binecuvîntatã sãrbãtoarea de
astãzi a Duhului Sfînt, care S-a pogorît peste ucenici, peste Maica
Domnului - ºi, de la ei, pînã la marginile pãmîntului, ni s-a transmis
bucuria ºi puterea de a biruit cu biruinþã pilduitoare ºi pentru azi.
De aceea, ferice de pãrintele nostru cel drag, care n-a murit.
Trãieºte! ªi, cu cît moartea lui va rãmîne mai în urmã ºi urmaºii vor
pleca mai departe, ãst mormînt ne va da - ºi va da tuturor celor care
iubesc venirea Domnului - un loc de împrospãtare, un loc de creºtere
în toate privinþele, un loc ce ne îndeamnã: Fiþi desãvîrºiþi, precum ºi
Tatãl vostru desãvîrºit este. Iubiþilor, frumoasã zi ºi naturã. 6-VI-1982.
El ºtie. În ziua aceasta de Rusalii, El ºtie cã pãmîntul acesta demult
n-a vãzut o ploaie, mãcar o ploiþã. ªi-a netezit calea pentru venirea
noastrã. Proaspãt aer, este proaspãt! Sufletele noastre, cu atmosfera
de primãvarã ºi de sãrbãtoare veºnicã, aduc mulþumire lui Isus, pe care
L-a urmat pãrintele Iosif ºi atîþia, atîþia. Sã plecãm spre casele noastre
adînciþi în aceastã mul þ umi r e º i r e c unoº ti nþ ã ºi sã zicem, tot cu
nãdejdea în Dumnezeu, aceasta: El ºtie! El sã ne dea viaþã, sã ne dea
sãnãtate, ca sã putem veni aici: cu cît mai des, cu atît mai bine; cu cît
mai mulþi, cu atît mai cîºtigaþi. Sã p utem veni ºi la anul. Fraþilor,
Domnul sã ne-ajute sã ducem în focul inimii noa s tr e , î n s ufl etele
noastre, toate floricelele de primãvarã veºnicã, pînã la capãtul luptei,
c î nd ne v o m p o me ni , c u mi l a Domnul ui º i c u dr agos te a Lui
desãvîrºitã, în Ierusalimul cel de Sus, care strãluceºte numai în aur ºi
numai în mãrgãritare. Sã punem mîna pe aceastã Cetate scumpã, unde,
ca ºi acum, ca ºi altãdatã, sã ne ajute Domnul sã fim împreunã ºi cu
toþi cei scumpi ai noºtri: pãrinþii, copiii, fraþii,surorile, tot neamul ºi
toatã rudenia în Domnul Isus Hristos. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 801

Cinstirea pãrinþilor este urmarea lor

Vorbi r ea fratelui Popa Petru Sãucani la adunarea de Rusalii, de la

Sibiu - 6-VI-1982

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Un tînãr

a venit la Domnul Isus cu dorinþa sã moºte nea s c ã vi aþ a ve º ni c ã:
Învãþãtorule Bun, ce trebuie sã fac eu, c-aº vrea sã moºtenesc viaþa
veºnicã? Domnul Isus i-a spus: ªtii poruncile. Le ºtii? Doamne, le ºtiu.
Le ºtiu pe toate. ªi le-am pãzit cu grijã, din tinereþea mea. Fraþii mei
dragi, trãim într-un veac al ºtiinþei, cînd ºtim atît de mult cum n-am
ºtiut altãdatã. Tinerii, copiii mici sînt atît de înþelepþi ºi ºtiu atît de
multe, cã te miri ce-auzi din gura lor. Tînãrul din Evanghelie a ºtiut
însã ºi sã pãzeascã poruncile lui Dumnezeu. Le cunoºtea pe toate. Ne
bucurãm atît de mult de cei care ºtiu. Ne doare aºa de mult de cei care
nu ºtiu ºi-am dori ca toþi sã ºtie. Sã ºtie, sã cunoascã poruncile lui
Dumnezeu, pentru ca apoi, pãzindu-le, sã fie fericiþi ºi pe pãmînt, ºi
în veºnicie.
Printre poruncile lui Dumnezeu pe care tînãrul spunea cã le ºtie ºi
le cunoaºte, ºi le pãzeºte cu grijã, era ºi sã-ºi cinsteascã pãrinþii. Nu
ºtiu cît de mult va fi pãzit el aceste porunci cu care se lãuda, dar ºtim
c ã e l a pl ecat de la Domnul Is us º i n- a a j uns î n Î mpã r ãþ i a l ui
Dumnezeu niciodatã. ªi ne doare aºa de mult. Cineva care ºtie, cineva
c a r e gî ndeºte cã pãzeºte, ºi totuºi sã nu a j ungã î n Î mpã r ãþ i a l ui
Dumnezeu. Pentru cã el, ºtiind ºi cãutînd sã pãzeascã aceste porunci,
se vede cã mai avea una, de care Domnul Isus îi spunea: Las-o ºi pe
aceasta. Era lumea, pe care nu putea s-o lase; ºi împreunã cu lumea
nu putea sã ajungã niciodatã în Împãrãþia lui Dumnezeu, chiar dacã
ºtia. Chiar dacã se lupta el oarecum sã pãzeascã aceste porunci. Fraþii
mei dragi, în ziua de astãzi, în aceastã sãrbãtoare, sîntem lîngã un
mormînt sfînt. Poruncile lui Dumnezeu spun: Cinsteºte-i pe pãrinþii
tãi. Cum poate un copil oare sã nu-i cinsteascã pe pãrinþii lui care l-au
crescut, pe mama lui care ºi-a luat bucãþica din gurã ºi-a trãit în lipsã
de-atîtea ori, ca sã-ºi vadã copilul cã ºtie, sã-l vadã crescut mare, sã-l
vadã frumos? Cum oare va putea acest copil sã nu ºi-o cinsteascã pe
mama lui, pe tatãl lui? Cum oare? Se poate lucr ul a c e sta, sã nu-ºi
cinsteascã copiii pe pãrinþii lor? Oare n-a crezut-o o crimã, iubiþilor?
Cãci în acele 10 porunci, unde scrie sã nu ucizi, sã nu furi ºi sã nu
faci mãrturii mincinoase ºi alte lucruri, tot în acele porunci scrie sã-i
cinsteºti pe pãrinþii tãi. Un copil care nu-ºi cinsteºte pãrinþii lui nu va
fi el oare ca ºi acela care-i criminalul sau hoþul? Nu se-aseamãnã cu
ceilalþi? Pentru cã ºi el greºeºte ºi calcã chiar una dintre poruncile cele
mai însemnate: sã-i cinsteºti pe pãrinþii tãi. Fraþii mei dragi tineri,
sînteþi mulþi aci. Noi sîntem, în zi ua de a s tã zi , a duna þ i l î ngã un
mormînt sfînt, viu, care ne grãieºte fiecãruia dintre noi: Cinstiþi pe
pãrinþii voºtri. Iubiþi-i, ascultaþi-i pe cei pe care-i mai aveþi ºi urmaþi-le
pilda vieþii. Dacã o poruncã sfîntã a lui Dumnezeu este sã-i cinsteºti
pe pãrinþii tãi care þi-au dat viaþa, apoi cu cît e mai sfîntã porunca
aceea sã-i cinsteºti pe pãrinþii tãi cei duhovniceºti, de la care avem
viaþa noastrã spiritualã! Este o poruncã sfîntã a lui Dumnezeu sã ni-i
cinstim pe pãrinþii noºtri cei duhovniceºti.
Pag. 802

Sã-i cinstim pe aceia care ne-au adus nouã lumina, ne-au adus nouã
viaþa, ne-au adus nouã mila, ne-au adus nouã pe Hristos. Faptul cã
sîntem în ziua de astãzi lîngã acest mormînt sfînt este, fraþii mei dragi,
cã dorim ºi noi sã-l cinstim pe a ce l a c a r e a fost pãrintele nostru
sufletesc. Pe acela care ne-a învãþat sã iubim credinþa. Ne-a învãþat sã
iubim Biserica ºi sã n-o pãrãsim. Ne-a învãþat sã iubim hãrnicia ºi
cinstea. Ne-a învãþat sã ne iubim patria ºi neamul. Datoritã omului
acestuia noi sîntem în starea aceasta în care sîntem. Pentru cã mulþi
dintre noi n-am fost fiii Bisericii, ci am fost prin crîºme, am fost niºte
lepãdãturi ale societãþii. ªi învãþã tur a a c e s tui mare om trimis de
Dumnezeu în Biserica noastrã ºi în poporul nostru, învãþãtura aceasta
ne-a fãcut ºi ne-a ridicat din gunoaie ºi ne-a fãcut oameni. De aceea
dori m s ã c i ns ti m º i s ã ur mãm vi a þ a a c e s tor mari oameni ai lui
Dumnezeu, de care Dumnezeu S-a folosit ca sã facã bine multora care
vin în urma lor. Fraþii mei dragi, cinstiþi-i! Dar a-i cinsti ºi a-i urma pe
pãrinþii tãi nu-i numai atîta, sã vii la mormîntul lor c-o floare - cum
mulþi nu fac nici atîta.
A-i cinsti, a-i urma pe pãrinþii tãi este sã-i urmezi în virtuþile lor,
în ostenelile lor, î n hãrnicia lor, în munca lor ºi-n jertfa lor. Omul
acesta trimis de Dumnezeu în Biserica noastrã ºi-n poporul nostru s-a
topit luminînd. S-a jertfit. A strigat. A spus. De aceea, iubiþii mei fraþi,
dacã spunem cã sîntem copii ai lui, cum vom putea sã dovedim, dacã
nu vom avea virtuþile acestea? Fraþii mei bãtrîni, pãrul nostru alb ne
povesteºte cã în curînd ne terminãm noi lucrarea pe pãmîntul acesta.
Cînd privim la acest mormînt, ce ne grãieºte nouã? Ce-a lucrat acest
om a l l ui Dumnezeu, cît a luminat el, cît s-a jertfit, cît a munci t?
Ce-am muncit noi oare? Se-apropie vremea plecãrii noastre. Ce va
rãmîne oare în urma noastrã? Mi-aduc aminte mereu de un om de la
noi, cîntãreþ al Bisericii. Era într-o primãvarã ºi voia sã facã multe
altoiuri într-o grãdinã frumoasã. ªi mulþi îi spuneau:
- Frate, dar de ce faci? D-ta eºti bãtrîn. Cînd vei ajunge sã mãnînci
din roadele acestea?
- ªtiu, puiul meu, ºtiu, dragii mei, dar vreau ca, în urma mea, sã
aibã cei care vor veni. Fraþii mei bãtrîni, ce-am fãcut, ce-am lucrat?
Voi, frãþiori tineri, dac-aþi avut niºte pã r i nþ i harnici, muncitori ºi
credincioºi, nu veþi dovedi numai cu o floare cînd veniþi sã o puneþi
la mormînt, ci atunci cînd veþi avea virtuþile lor, urmîndu-i pe ei în
muncã, în osteneli, în jertfã, pentru ca în urma voastrã sã rãmînã o
gr ã di nã f r umoa s ã º i mul þ i s ã - L bi ne c uvî nte ze pe Dumne ze u.
Mulþumim lui Dumnezeu pentru oamenii trimiºi de El. Facã Domnul
c a fi i nþ a l or vi e s ã r ã mî nã în sufletul fiecãrui a di ntr e noi ! ªi ,
ducîndu-ne din locul a c e s ta , fi e ca r e s ã ducem cu noi ceva. ªi de
aceastã datã ne înnoim toþi legãmîntul în faþa acestui sfînt mormînt al
omul ui l ui Dumne zeu, cã vom cãuta sã dovedim ºi noi cã s î nte m
urmaºii celor ce ne-au învãþat pe noi aceste lucruri atît de minunate ºi
atît de frumoase. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 803

Dupã 45 de ani

Rugãciunea ºi un cuvînt ale fratelui Traian Dorz la sfîrºitul adunãrii

de Rusalii de la Sibiu 26-VI-1983

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl

nostru care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã împãrãþia
Ta ºi facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã
cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi ºi ne iartã nouã greºelile noastre
precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã,
ci ne mîntuieºte de cel rãu. Cã a Ta este Împãrãþia, puterea ºi slava,
acum ºi-n vecii vecilor. Amin. Doamne , Dumnezeu ºi Tatãl nostru
care eºti în ceruri, Dumnezeul ºi Mîntuitorul nostru, Isuse Doamne,
Dumnezeul ºi Mîngîietorul nostru, Duhule Sfinte care într-o zi ca asta
Þi-ai revãrsat toa tã puterea Ta peste Sfinþii Tãi Apostoli plini de
teamã, plini de cutremur, singuri ºi slabi în faþa marii ºi uriaºei datorii
º i mi s i uni pentru care i-ai trimis Tu, întãrindu-i, îmbãrbãtî ndu- i ,
mîngîindu-i, sprijinindu-i, cãlãuzindu-i, îndemnîndu-i sã meargã pînã
la marginile pãmîntului mãrturisind tuturor popoarelor Numele Tãu
Cel Sfînt ºi vestea cea mare ºi dulce a Evangheliei lui Hristos, cã, prin
Jertfa Lui, El a venit ºi ªi-a dat Sîngele Sãu ca ispãºire pentru toþi
oamenii, pentru toatã omenirea, de la cel dintîi, din cea dintîi zi, pînã
la cel din urmã, din cea din urmã zi, ca oricine, primind ºi ascultînd
solia lui Dumnezeu Tatãl, Jertfa lui Dumnezeu Fiul ºi chemarea lui
Dumnezeu Duhul Sfînt, sã capete prin aceastã întreitã ºi sfîntã putere
iertarea pãcatelor ºi moº te ni r e a î mpr e unã c u toþ i c e sfinþiþi, se
împlinesc 45 de ani de la data cînd în acest loc a venit martirul Tãu,
profetul Tãu, omul Tãu ales, s fî rºind, prin jertfã ºi prin ascultare,
marea chemare ºi datorie pe care i-ai rînduit-o Tu: în mijlocul sfintei
noastre Biserici, în mi j l oc ul s c umpul ui nos tr u popor, s ã aducã
Cuvîntul Tãu în mijloc ul c e l or ca r e nu-L cunoºteau, lumina Ta în
mijlocul celor care e r a u î n î ntune r ic ºi chemarea Ta strãlucitã ºi
mi nuna tã l a mî ntui r e tutur or cel or c a r e r ã tã c e a u de pa r te , î n
necunoºtinþã, în pãcat ºi î n pi e r za r e . Ce mul t a i i ubi t, Doamne,
poporul nostru! Pe cîþi mari oameni ai Tãi ºi martiri, ºi mucenici ai Tãi
i-ai dat, în decursul istoriei lumii, pentru salvarea ºi mîntuirea fiinþei
acestui neam!
Cît de minunat ne-ai ocrotit pãrinþii noºtri ºi i-ai cãlãuzit în mijlocul
tuturor încercãrilor prin care a îngãduit înþelepciunea Ta sã treacã
acest popor atît de adînc încercat, cu o istorie atît de amarã ºi atît de
strãlucitã! Dar prin toate acestea - ºi tocmai prin toate acestea - Tu i-ai
arãtat cã Tu eºti Dumnezeul lui, ocrotitorul lui, garantul mîntuirii ºi
vieþii lui. Au trecut peste istoria noastrã atîtea valuri ºi încercãri. ªi
pr i e teni, ºi duºmani au trecut la fel de sãlbatic. Da r Tu, Doa mne
Dumnezeul nostru, le-ai garantat pãrinþilor noºtri viaþa ºi izbãvirea.
Vrãjmaºii s-au dus î n î ntune r ic, în scrum, în pierzare. ªi poporul
acesta atît de adînc încercat, dar izbãvit de Tine, a trecut biruitor prin
toate. Îþi mulþumim, Doamne, cã ai primit jertfele pãrinþilor ºi ale
înai nta º i l or noº tr i mari ºi sfinþi. N-au vrut ei sã cucereascã þara
nimãnui ºi bunurile nimãnui. Dar au dorit sã-ºi apere pînã la sfîrºit
sãrãcia ºi nevoile lor cinstite ºi vrednice. ªi, pentru cã Tu ai vãzut
cauza lor cea dreaptã ºi jertfa lor cea sfîntã, i-ai sprijinit.
Pag. 804

Te-ai ridicat împotriva vrãjmaºilor puternici ºi ei s-au nimicit; iar

poporul acesta smerit, cinstit ºi vrednic, aºa cum l-au crescut pãrinþii
ºi cum l-au fãcut harul ºi bunãtatea Ta, a rãmas statornic pînã astãzi.
A venit o vreme cînd Þi-ai adus ami nte , dupã secole ºi secole de
jertfe, de robie, de suferinþã, de lacrimi ºi de rugãciuni, de acest popor
al nostru ºi l-ai izbãvit de vrãjmaºii din afarã, de asupritorii pãmînteºti
ºi trupeºti. Dar Tu ai vãzut, Doamne, cã vrãjmaºii cei mai nimicitori
ºi mai rãi erau vrãjmaºii dinãuntru: pãcatele, neºtiinþa, stricãciunea, în
care ne þinuserã cei care ne-au stãpînit ºi-au dorit sã ne piardã. ªi, ca
s ã ne de zr obe º ti º i de s ub r obi a pã c a telor, a alcool i s mul ui , a
înjurãturilor, a decãderii, a stricãciunii, ai adus peste poporul nostru
harul minunat al acestei Luc r ã r i a Oa s te i Ta l e . Atunci, odatã cu
eliberarea noastrã naþionalã, ai vrut sã ne dai ºi eliberarea noastrã
sufleteascã. Ce bun ai fost Tu, Doamne! Ce minunat a fost planul Tãu
de mîntuire pentru poporul nostru!
Cît de repede am fi ajuns cu toþii. Biserica noastrã, credinþa noastrã
strãmoºeascã ce minunat ar fi ajuns sã umple inimile de lumina Ta, de
curãþia Ta, de o stare înalt duhovniceascã ºi evanghelicã, dacã noi toþi,
pãrinþii noºtri toþi ar fi înþeles Lucrarea Ta, chemarea Ta, planul Tãu
mî ntuitor pentru noi. Dar au fost, Doa mne Dumne ze ul nos tr u, º i
î mpotr i vi r i , pe ntr u c ã au fos t ºi vrãjmaºi. Vrãjmaºi î ntune ca þ i
împotriva sufletului poporului nostru ºi au împiedicat Lucrarea Ta
mîntuitoare. Au cãutat sã nimiceascã Lucrarea Ta, pentru ca poporul
nostru sã n-ajungã la lumina Ta, la lumina lui ºi la mîntuirea lui. Tu
însã ai rãmas credincios fãgãduinþei Tale ºi n-ai lãsat. Cei care au vrut
sã facã rãu s - a u dus demult. ªi s-au nimicit. Dar Lucrarea aceasta
mi nuna tã fãc utã de Tine ºi de Duhul Sfînt a rãmas pînã a s tã zi î n
picioare ºi va rãmîne pînã la sfîrºit, ca sã-ºi împlineascã chemarea pe
care i-ai rînduit-o Tu. Pentru cã nici un Cuvînt al Tãu, Doamne, nu
va pieri neîmplinit. ªi, dupã cum ploaia ºi zãpada care cad pe pãmînt
nu se întorc pînã n-aduc rod ºi nu fac pãmîntul sã rodeascã, tot aºa
nici Cuvîntul Tãu n-a fost aruncat în zadar ºi voia Ta se va împlini
pînã la sfîrºit. Din toatã inima Î þ i mul þ umim în aceastã clipã cînd
sãrbãtorim 45 de ani de cînd acest mare om al Tãu ºi profet al Tãu în
mijlocul poporului nostru ºi a creºtinãtãþii din zilele noastre s-a dus la
Tine cu slujba lui împlinitã.
Vedem limpede cã ceea ce ai promis Tu împlineºti cu credincioºie
pînã la sfîrºit. Iatã, Lucrarea Oastei Tale este tînãrã ºi puternicã! Atît
de mare parte dintre cei care sînt adunaþi aici sînt tineri. Aceasta aratã
cã Lucrarea aceasta este o Lucrare puternicã, vie, sãnãtoasã, o Lucrare
de vi i tor. Cã , da c ã nu vei aduce mîntuirea poporului nostru ºi a
Bisericii noastre prin aceastã Lucrare s ã nãtoasã, pornitã din sînul
c r edinþei pãrinþilor noºtri ºi din dragostea sufleteascã a neamul ui
nostru, dacã mîntuirea noastrã nu va veni prin aceastã Lucrare, ea nu
va mai veni niciodatã. Dar noi ºtim cã ce ai hotãrît Tu se va împlini
cu credincioºie. Oricît de mult vor trece anii ºi încercãrile ºi oricît de
mult vei îngãdui Tu sã vinã furtuni ºi împotriviri faþã de Lucrarea Ta,
noi s î nte m a dî nc î ncredinþ a þ i , de ne s c hi mba t º i de ne c l ã ti na t
încredinþaþi, cã Tu vei aduce la îndeplinire mîntuirea neamului nostru
ºi salvarea înaltã ºi evanghelicã a Bisericii noastre prin aceastã Lucrare
vie ºi sãnãtoasã.
 Pag. 805

Cã ea a pornit din sînul poporului nostru ºi vrea sã rãmînã alipitã

de idealurile lui, de sãnãtatea lui, de puterea lui, de istoria lui, de
viitorul lui pînã la sfîrºit. ªi vrea ca aceasta sã se facã în credinþa
pãrinþilor noºtri, care este sãnãtoasã, vie ºi puternicã, binecuvîntatã de
Tine. Nu lucrãri strãine, din afarã, strãine de sufletul poporului nostru,
de sufletul credinþei pãrinþilor noºtri, ci Lucrarea aceasta de aici,
nãscutã din sînul, din dragostea, din lacrimile, din jertfele Domnului
ºi Mîntuitorului nostru ºi ale sfinþilor noºtri înaintaºi, aceasta este
Lucrarea de vi i tor, s ãnãtoasã ºi puternicã, prin care Tu vei aduce
multã fericire ºi luminã mai departe, în tot poporul nostru; ºi poate cã,
prin acest popor, încã multora, care sînt departe acum, dar care, prin
Ha r ul Tã u, vor fi a dus e l a cunoaºtere a º i l a mî ntui r e a Ta . Î þ i
mul þumim din toatã inima pentru aceste cîteva ceas ur i pe c a r e a i
rînduit sã le petrecem aici împreunã cu aceastã micã parte din marele
numãr de fr a þ i ºi surori cu care Tu ai împînzit þara noastrã ºi pînã
departe, la marginile pãmîntului, care prin aceastã Lucrare ridicã spre
Tine cugete curate, lacrimi fierbinþi, fãgãduinþe minunate.
Sînt 45 de ani de cînd lîngã acest mormînt, împreunã cu cei care
erau atunci, am pus un legãmînt sfînt pe c a r e ne-am luat în faþa Ta
rãspunderea cã-l vom þine pînã la moarte ºi aºa vom lãsa ºi urmaºilor
noºtri pînã la sfîrºit sã-l þinã. Cã vom fi credincioºi în Biserica noastrã
strãmoºeascã ºi-n simþãmîntul curat al poporului nostru, cãutînd sã
ducem mai departe tot ce-i sãnãtos, vrednic, frumos, curat, cinstit ºi
de omenie pus de Tine în fiinþa neamului ºi-n credinþa înaintaºilor
noºtri. Îþi mulþumim din toatã inima c ã, prin tot ceea ce-am trecut,
ne-ai dat puterea ºi ajutorul sã fim credincioºi legãmîntului pe care
l-am pus atunci, acum 45 de ani, lîngã acest mormînt proaspãt. Din
toatã inima Îþi mulþumim. Acum, dupã 45 de ani, putem înnoi acest
legãmî nt î nc onj ur a þ i de un popor sfînt ºi binecuvîntat, tînãr, nou,
hotãrît ºi plin de talent ºi de hotãrîre sfîntã sã-Þi slujeascã Þi e î n
duhul ºi-n credinþa înaintaºilor noºtri, în simþãmintele frumoase puse
de Tine în sufletul neamului nostru. Ne rugãm ºi de data aceasta, cum
ne-am rugat zilnic, sã binecuvîntezi pãmîntul sfînt al þãrii noastre,
sfinþit de jertfele înaintaºilor noºtri, oameni aleºi ai Tãi, ca acest mare
ºi sfînt profet al Tãu lîngã mormîntul cãruia înnoim iarãºi, ºi de data
aceasta, dupã 45 de ani, legãmîntul nostru sã fim credincioºi pînã la
moarte ºi pînã dupã moarte, în veci, fãgãduinþelor Tale, Cuvîntului
Tãu ºi soliei, ºi planului pe care l-ai avut cu aceastã Lucrare ridicînd-o
în mijlocul poporului nostru.
Nu este o altã lucrare asemenea ei! Pe tot pãmîntul acesta, nu
existã o lucrare aºa de puternicã, de minunatã, de curatã, de sfîntã
peste care Tu sã fi revãrsat, deodatã cu lacrimile ºi jertfele, atîtea
binecuvîntãri ºi biruinþe. Neamuri îndepãrtate privesc spre aceastã
Lucrare ca spre un rãsãrit de soare care sã le aducã luminã ºi lor. Lor,
care sînt în pragul apusului ºi al falimentul tuturor încercãrilor lor.
Doamne Dumnezeu nostru, Dumnezeul puterii, Dumnezeu pãrinþilor
noºtri, Dumnezeul credinþei noastre, în aceastã sãrbãtoare a Duhului
Sfînt, revarsã puterea minunatã, înflãcãratã, dulce, fierbinte ºi mare
a Duhului Tãu Sfînt peste aceastã Lucrare.
Pag. 806

Peste poporul nostru, peste pãmîntul þãrii noastre ºi peste toþi cei
cãrora Tu le-ai încredinþat marea ºi greaua misiune de conducãtori ai
acestui popor ºi de îndrumãtori ai acestei Biserici. Dãruieºte-le lumina
Ta de sus, fã-i sã se identifice total cu nãzuinþele poporului nostru
care din strãfund o cer. Sã le fie credincioºi ºi statornici, pentru binele
acestui popor care stã numai în Tine, în alianþã cu Tine, în ascultarea
de Tine, în umblarea cu Ti ne . Pentru cã Tu ai fost singurul aliat al
istoriei noastre, al poporului nostru. N-am avut aici nici un prieten,
numai pe Tine, Doamne Dumnezeul nostru, ºi Tu i-ai scãpat pe toþi.
Spre Tine s-au ridicat pãrinþii noºtri ºi în faþa Ta s-au aplecat voievozii
poporului nostru, petrecînd ceasuri ºi nopþi de rugãciune î na i ntea
fiecãrei bãtãlii. ªi Tu le-ai dat izbîndã, Doamne, în lupta cu puhoiul
vrãjmaºilor care a venit sã nimiceascã tot c e s tr î ns e se sãrãcia ºi
lacrimile lor. ªi ei au biruit. Pentru cã dreptatea Ta totdeauna va birui.
Oricît de mult vor trece veacurile ºi nãvala popoarelor nedrepte, cei
care sufãr pentru dreptate ºi luptã cu dreptate, în Numele Tãu, vor
birui. ªtim cã avem dreptate, Doamne, ºi ºtim cã Tu ne vei face odatã
dr e ptate ºi se va recunoaºte atunci de c ã tr e l ume a î ntr ea gã c î tã
dreptate am avut chiar cînd eram cãlcaþi în picioare ºi zdrobiþi. ªtim
cã vom avea bucuria sã vedem dr eptatea Ta fãcîndu-se acestui om
martir al Tãu ºi Lucrãrii pentru care a suferit.
Cã vom fi pe pãmînt sau cã vom fi sub pãmînt, aceasta nu ne
intereseazã, pentru cã alþi i vor fi s ã duc ã ma i de pa r te s ol i a Ta
mîntuitoare pînã la marginile poporului nostru sau la marginile lumii.
Pî nã c î nd Tu ve i ve ni s ã - i î ncununezi pe toþi cei care au suferi t
credincioºi ºi au rãmas statornici, curaþi ºi cinstiþi, pe linia credinþei ºi
a ascultãrii de Tine, în mijlocul poporului în care ne-ai ridicat Tu.
ªi-acum Te rugã m pe ntr u c onducãtorii noºtri: sã-i binecuvîntezi,
Doamne, ºi sã le dãruieºti lumina Ta ºi harul Tãu, ca, în locul de grea
rãspundere în care sînt, sã aibã putere ºi luminã de la Tine sã-ndrume
istoria poporului nostru pe cãile dorite de Tine, spre culmile fericite
la care a i dor i t Tu de l a î nc e put sã ne urci. Trezeºte în sufletele
fiecãruia dintre noi acest simþãmînt ºi aceastã dorinþã, sã fim exemplu
de credincioºie, de demnitate, de muncã cinstitã, de omenie în mijlocul
vremilor pe care le trãi m. Dorim mereu ca aceasta sã fie trãsãtura
minunatã a sufletului tuturor oamenilor, pînã vom ajunge la ceea ce
ai dorit Tu: ca toþi oamenii sã fie mîntuiþi.
Încã o datã Îþi mulþumim în aceastã clipã ºi Te binecuvîntãm pentru
toa te . Te r ugã m s ã v i i î n Luc r a r e a a c ea s ta a Oa s te i Tal e ,
împrospãtînd-o mereu cu suflete vrednice, curate, tinere, sãnãtoase.
Sã bi ne c uvîntezi mamele, soþiile, fiicele Lucrãrii ºi sã le ajuþi sã
creascã o generaþie sãnãtoasã de copii credincioºi, demni, vrednici,
cinstiþi. Prin care poporul nostru sã meargã biruitor ºi frumos, pînã va
ajunge acolo unde ai dorit Tu sã fie, în fruntea tuturor acelora care Te
iubesc pe Tine ºi cautã slava Numelui Tãu Sfînt. Binecuvînteazã, Te
rugãm, lucrãtorii Tãi, fraþii noºtr i bã tr î ni º i ti neri. Înmulþeºte-le
numãrul, rîvna ºi puterea prin revãrsarea peste ei a puterii Duhului
Tãu Sfînt ºi a s uflului ceresc ºi înflãcãrat. Ridicã tineret vrednic,
destoinic, curat, din mijlocul cãror a s ã - Þi alegi talente: scriitori,
cîntãreþi, vestitori puternici.
 Pag. 807

Pune-Þi ºi oameni care sã facã cinste poporului nostru ºi Lucrãrii

Tale, ºi credinþei noastre în lumea întreagã. Ne î ncr e dem în Tine,
Doamne, cã Tu poþi, fiindcã Tu ai fãcut din cei slabi puternici, din cei
smeriþi înãlþaþi; ºi din cei care au ºtiut sã renunþe ºi sã sufere, ai fãcut
oameni vrednici ºi popor vrednic în faþa tuturor. Noi Îþi mulþumim din
toatã ini ma pe ntr u a c e a s tã zi minunatã, fericitã ºi binecuvîntatã.
Mulþumim pentru tot Cuvîntul pe care l-ai mãrturisit ºi care ºtim cã va
fi plin de putere pentru toþi cei care l-au asculta t. Ra ze l e acestor
cuvinte fã sã fie minunate ºi fericite pînã la sfîrºit; pînã la marginile
istoriei noastre, ale þãrii noastre ºi ale lumii întregi, pentru cã Tu ai
venit sã-i mîntuieºti pe toþi oamenii. Din toatã inima Îþi mulþumim ºi
ne rugãm pentru toþ i acei prin îngãduinþa cãrora noi am putut avea
astãzi o sãrbãtoare liniºtitã ºi binecuvîntatã. Binecuvînteazã, Doamne,
autoritãþile acestui oraº ºi judeþ, autoritãþile judeþelor ºi oraºelor þãrii,
care, înþelegînd voia Ta, Doamne, ºi simþind împreunã cu interesele
poporului ºi ale credinþei noastre, sprijinã a c e a s tã Luc r a re sã-ºi
împlineascã-n Numele Tãu misiunea divinã pe care i-ai rînduit-o Tu
ºi pe care ºi-o va împlini. Pentru cã în numele ei este Numele Tãu ºi
din pricina Numelui Tãu care este peste ea îi vei da biruinþã, pentru
cã Tu ai spus. ªi împotriva Cuvîntului Tãu nu este nici o putere care
sã învingã.
Te binecuvîntãm pentru toate ºi ne rugãm pentru lumea întreagã,
s ã - i rînduieºti vreme de pace, de înþelegere între popoare ºi între
conducãtorii tuturor popoarelor, pentru ca, în locul ameninþãrilor cu
nimicirea ºi cu distrugerea lumii, sã vinã o perioadã lungã, nesfîrºitã
de pace, de libertate, de dragoste ºi armonie între popoare, pentru cã
aceasta este voia Ta, Doamne, ºi pentru aceasta a venit în lume Fiul
Tãu Preaiubit ºi Duhul Tãu Cel Sfînt, care sã aducã mîntuirea fiecãrui
s uflet în parte, fiecãrui popor ºi lumii întregi. Te binecuvîntã m î n
aceastã clipã ºi ne rugãm sã primeºti înnoi r ea legãmîntului nostru
pentru viaþa noastrã viitoare, pentru tot ti mpul pe care ni l-ai mai
rînduit. ªi sã binecuvîntezi aceastã hotãrîre, ajutîndu-ne sã ne-o þinem
pînã la capãt cu fricã ºi cutremur, realizînd în primul rînd în viaþa
noastrã o trãire sfîntã, vrednicã, demnã ºi apoi influenþînd ºi pe cei din
jurul nostru la o astfel de trãire. Pînã cînd aceastã puternicã, frumoasã
ºi curatã Lucrare mîntuitoare va cuprinde între g poporul nostru ºi
lumea întreagã. Atunci vino, Doamne Isuse, sã îi iei pe toþi cei pe care
i-ai rînduit sã Te slujeascã pe Tine, împreunã cu pãrinþii ºi cu copiii
lor, înaintaºii ºi urmaºii noºtri, vrednici ºi mîntuiþi toþi. Cã noi nu ne
rugãm numai pentru mîntuirea noastrã, Doamne, ci pentru mîntuirea
întregului nostru neam ºi a lumii întregi.
Cãci atunci vom fi ºi noi fericiþi, cînd pe toþi semenii noºtri din
jurul nostru îi vom vedea cã sînt aºa. Doamne Dumnezeul nostru, cu
toatã recunoºtinþa ridicãm acum spre Tine aci lacrimile ºi rugãciunile
noastre pentru odihna veºnicã ºi rãsplata fericitã a sufletului pãrintelui
nos tr u Ios i f ºi a tuturor celorlalþi pãrinþi ºi fraþi ai noºtri care au
a dor mi t a i c i º i pr e tuti nde ni , pe tot pã mî ntul pa tr i e i noa s tr e .
Rugãciunile lor din ceruri primeºte-le pentru noi ºi ajutã-ne, Doamne,
ca - aºa cum am auzit din Cuvîntul Tãu aici ºi aºa cum ne-am luat ºi
noi angajamentul acesta prin legãmîntul cã vom asculta ºi vom trãi mai
fr umos º i tot ma i vr e dnic în viitor - sã putem, într-adevãr, sã ne
reîntîlnim.
Pag. 808

Ca, atunci cînd vei veni Tu, sã ne poþi spune fiecãruia: Bine, slugã
bunã ºi credincioasã! Peste puþine ai fost pus, peste multe te voi pune.
Intrã în bucuria Domnului Tãu! ªi acum, mulþumindu-Þi pentru toate,
Te binecuvîntãm pe Tine, pregãtindu-ne pentru slujba ºi rugãciunea
de parastas ºi pomenire care se va ridica aici de cãtre acela pe care Tu
l-ai rînduit ºi de cãtre noi toþi, însoþind aceste rugãciuni spre slava Ta
ºi spre odihna fericitã a pãrintelui nostru. Ajutã-ne ca ºi în viitor, pînã
la sfîrºitul vieþii noastre, sã ne dãm toate si l i nþ ele sã ne împlinim
datoria pe care o avem de a veni în fiecare an, în aceastã sãrbãtoare,
cu o lacrimã, cu o cîntare, cu o rugã c i une , c u o dovadã sincerã ºi
dulce, ºi caldã, pentru ca sufletul viu al pãrintelui nostru, care n-a
murit, sã se bucure ºi acolo cã solia pe care ai rãspîndit-o Tu prin el
trãieºte ºi biruie. ªi cã mereu alte ºi alte suflete din mijlocul poporului
nostru iubit ºi din mijlocul credinþei pãrinþilor noºtri se hotãrãsc sã fie
mai active ºi mai puternice, ºi mai predate Þie ºi devotate cauzei Tale,
lucrînd pentru rãspîndirea acestei Lucrãri sfinte pînã ea va cuprinde
întreg poporul nostru, întreagã Biserica noastrã, într-o trãire înaltã,
sfîntã, biblicã, evanghelicã, aºa cum ai dorit Tu ºi cum ceri Tu, ºi cum
condiþionezi Tu mîntuirea tuturor fie ca individ, fi e c a popor, de
ascultarea aceasta.
Din toatã inima Îþi mulþumim încã o datã, lãudînd Numele Tãu ºi
slãvindu-L, cãci a Ta este Împãrãþia ºi puterea ºi slava, Dumnezeul
nostru, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi în vecii vecilor.
Amin. Slãvit sã fie Domnul! Preaiubiþii noºtri fraþi ºi surori, vã rugãm
acum, în toatã liniºtea ºi ordinea, sã vã pregãtiþi, pentru cã aici va
începe peste cîteva minute slujba de parastas, la mormîntul pãrintelui
Iosif. Pînã va veni însã pãrintele ºi cei care vor oficia aceastã slujbã,
fraþii care au ajutat ºi familia pãrintelui Iosif au pregãtit cîte un semn
de amintire ºi de recunoºtinþã. Ei au crezut cã vor fi cel puþin de 10
ori mai puþini decît sînt aici acum. Au pregãtit cîte un colãcel, cîte o
l umî na r e , c î t e o b a t i s tã , cî te un pr os op, s ã de a c ui va c ar e ,
î ntor c î ndu- s e de a i c i , s ã duc ã cine ºtie pînã unde un se mn º i - o
amintire a acestei zile ºi a acestui eveniment. Cum însã pregãtirile au
fost mult mai reduse proporþional cu numãrul celor pe care Dumnezeu
i-a chemat ºi i-a adunat aici, vã rugãm sã înþelegeþi ºi sã vã mulþumiþi
cu cît se va putea. Un colãcel, în loc sã se dea unul, cum era hotãrît,
poate cã se va rupe î n 3, 4 pã r þ i . Ni me ni nu se saturã cu puþinul
acesta, dar fa c e pentru sufletul nostru mai mult decît o magazie de
pîine ºi de bucate. Deci, pãstraþi o amintire plãcutã ºi frumoasã: o
lumînare, o batistã, un prosop ºi o bucãþicã de pîine care vi se va da
în numele omului neprihãnit pe care Dumnezeu l-a adus ºi l-a pus în
fruntea noastrã aici.
Este scris: Cine va da un pahar cu apã în numele unui om
neprihãnit va primi rãsplata unui om ne prihãnit. În numele acestui
neprihãnit ºi sfînt al lui Dumnezeu, vi se va da fiecãruia cîte un semn
de amintire. Pãstraþi-o, aducîndu-vã aminte cã, cu aceastã ocazie, aþi
avut un mare har de la Dumnezeu, pe care sã nu-l uitaþi. ªi din toate
cuvintele care vi s-au spus, pãstraþi mãcar unul - di n c î ntare, din
poezie, din cuvîntãri, din rugãciune - la care sã vã gîndiþi ºi care sã fie
ca o sãmînþã sfîntã pentru sufletele dv.
 Pag. 809

Mergînd de-aici, sã ºtiþi cã de acest semn vã este legat un legãmînt

sfînt. Sã vi-l þineþi aºa cum ºi noi ne-am strãduit nu numai de aceºti
45 de a ni de c înd l-am pus lîngã mormîntul acesta proaspãt, ci de
acum 50 sau 60 de ani, de cînd ne- am hotãrît pentru Dumnezeu. ªi
El , Ce l c a r e l e - a aj utat lor ºi nouã sã ne ducem cu credi nc i oº i e
hotãrîrea ºi legãmîntul nostru pînã astãzi, vã va ajuta ºi dv. Sîntem
fericiþi vãzînd atîta tineret. ªti m c ã a c e º ti a s î nt numai o micã, o
nesfîrºit de micã parte din marele numãr de tineri binecuvîntaþi din
poporul nostru cãrora Dumnezeu le - a pus pe i ni mã gî ndul s ã s e
ataºeze, ca un aluat curat ºi sãnãtos , î n fr ã mî ntã tur a ne a mului ºi
Bisericii noastre. Luptaþi, lucraþi, rugaþi-vã, fiþi cinstiþi, fiþi demni, fiþi
supuºi stãpînirilor ºi tuturor celor sub îndrumarea cãrora munciþi ºi
trãiþi, ºi lucr a þ i . Fiþi supuºi, fiþi demni, cã aºa ne-a învãþat pe noi
Domnul ºi Mîntui tor ul nos tr u º i a º a ne - a l ãs a t pãr i ntele nostru
sufletesc, care a fost cinstit ºi vrednic, ºi ascultãtor pînã la sfîrºit. Nu
ne intereseazã atitudinea altora faþã de noi. Ei poate nu-L cunosc pe
Dumnezeu. Cînd Îl vor cunoaºte , î º i vor s c hi mba º i a ti tudi ne a.
Intereseazã atitudinea noastrã faþã de Dumnezeu ºi faþã de ascultarea
pe care o datorãm poporului nostru, Bisericii noastre ºi conducãtorilor
noºtri. În privinþa aceasta, sã ascultãm Cuvîntul lui Dumnezeu ºi sã
dãm exemplu în toate privinþele, pentru ca Numele Domnului sã fie
slãvit prin noi ºi Lucrarea Sa sã propãºeascã.
Fiindcã numai în felul acesta noi vom arãta în faþa tuturor cã
sîntem cu adevãrat credincioºi fii ai poporului nostru, ai Bisericii ºi
credinþei noastre, aºa cum ne-au lãsat înaintaºii noºtri de secole ºi
secole, de la începutul istoriei noastre, ºi cum ne-au poruncit ei sã fim
pînã la sfîrºit. Îi mulþumim lui Dumnezeu pentr u a ce as tã s urprizã
neaºteptatã pe care ne-a dat-o acum, cînd am veni t ºi noi, cu toate
neputinþele noastre, sã facem un act pios de recunoºtinþã ºi-o dovadã
de ascultare ºi de statornicie la mormîntul pãrintelui nostru, cu ocazia
î mpl i ni r i i a 45 de ani de la moartea lui. Aºa cum zic, noi am fos t
ajutaþi pînã aici. Aºa veþi fi ºi voi pînã la sfîrºit. Cãci Dumnezeul
nostru este Acelaºi ieri, azi ºi în veci. ªi ce a promis El pãrinþilor
noºtri, iatã cît de minunat se împlineºte! ªi ceea ce vedem acum încã
e puþin. Cu cît vor trece anii, cu atît se vor aduna mai multe suflete
aici, pentru cã sãmînþa lui Dumnezeu rodeºte ºi grãuntele acesta de
muºtar îºi va întinde rãdãcinile ºi ramurile pî nã la marginile þãrii
noastre ºi mai departe, pînã la marginile lumii, ducînd peste tot solia
sfîntã ºi Lucrarea minunatã pe care a fãcut-o Dumnezeu ºi care este
unicã în lumea aceasta, cel puþin acum.
Aºa cã, Îl rugãm pe Domnul sã vã dãruiascã putere ºi ajutor ºi sã
nu uitaþi niciodatã clipa aceasta, momentul acesta ºi legãmîntul care,
prin Duhul lui Dumnezeu, l-aþi pus: sã fiþi statornici ºi credincioºi în
învãþãtura noastrã, î n c r e di nþ a noastrã ºi în toate sentimentele de
unitate ºi de armonie pe care trebuie sã le avem cu toþi fiii neamului
nos tr u, pî nã c înd toþi vom ajunge o inimã ºi un gî nd, s l ãvi nd pe
Dumnezeu ºi binecuvîntîndu-L. Ce minunat va fi binecuvîntat atunci
poporul nostru ºi istoria noastrã! Noi ne rugãm. Este scris: Dumnezeu
cheamã lucrurile car e nu s î nt c a º i c um ar fi. ªi: Credinþa este o
încredere neclintitã în lucrurile care nu se vãd, o puternicã încredinþare
despre lucrurile nãdãjduite.
Pag. 810

Toate acestea privesc viitorul. Dar credinþa noastrã este în puterea

Dumnezeului nostru, care va realiza aceste gînduri mult mai frumos
ºi mult mai repede decum gîndim noi acum. Sã ne rugãm pînã atunci
ºi fiecare sã lucrãm în locul unde ne - a aºezat El cu demnitate, cu
ascultare, cu smerenie, cu supunere, cu cinste, aºa cum ne învaþã pe
noi ºi cum ne-a învãþat pe noi Evanghelia Domnului ºi Mîntuitorului
nostru, Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii noastre ºi acest mare ºi sfînt om al
lui Dumnezeu, care a fost profetul vremurilor noastre ºi un om ales al
lui Dumnezeu. Din pricinã cã noi sîntem prea aproape de acest om,
nu-l vedem încã în toatã înãlþimea º i î n toa tã ur i a º a proporþie ºi
importanþã a lui. Muntele nu-l vezi de lîngã el. Trebuie sã te depãrtezi
puþin. Contemporanii oamenilor mari au fost totdeauna mici. Numai
dupã ce nu i-au mai avut, atunci ºi-au dat seama ce valoare ºi ce preþ
aveau aceºti oameni ai lui Dumnezeu. Noi sã depãºim mentalitatea
aceasta ºi sã înþelegem de a c um, ºi sã vedem acum, prin credinþã,
viitorul minunat pe care Dumnezeu îl va aduce, slava Lui ºi izbînda,
ºi mîntuirea tuturor fiilor poporului nostru, prin credinþa în Sîngele
Sfînt al lui Hristos ºi pe linia de învãþãturã a pãrinþilor ºi a înaintaºilor
noºtri ºi de simþãminte a conducãtorilor neamului nostru din trecut,
din prezent ºi din viitor. Slãvit sã fi Domnul! 2 cîntãri cîntãm: Noi nu
te mai uitãm, pãrinte ºi Pas ã r e Mã i a s tr ã . Î n ti mpul acesta, fraþii
însãrcinaþi cu împãrþirea, sã facã aceasta. Trebuie ca toatã lucrarea
acesta sã se desfãºoare ºi sã se termine în timpul pe care îl mai avem
pînã la ora unu ºi jumãtate, cînd vine pãrintele ºi începe slujba de
parastas. Cînd se va termina slujba, atunci adunarea s-a încheiat ºi
fiecare dintre fraþi vor pleca în ordine, î n l i ni º te la trenuri sau la
autobuze, sau, în sfîrºit, la ce mijloace vor avea sã se ducã înapoi spre
casã.
Mulþumim lui Dumnezeu ºi încã o datã mulþumim autoritãþilor prin
bunãvoinþa ºi îngãduinþa cãrora noi am putut sã avem astãzi o zi de
petrecere în suflet, de rememorare atît de sfîntã ºi frumoasã în jurul
mormîntului acestuia sfînt. Dumnezeu ne va ajuta în viitor la ºi mai
mult. De aceea ne vom ruga ºi-I vom mulþumi Lui din toatã inima. În
timpul cîntãrii, în ordine, fraþii ºi surorile vor trece pe lîngã fraþii care
împart colãcei, lumînãri, batiste ºi ce va fi; ca, atunci cînd va începe
slujba, fiecare sã avem o lumînare aprinsã. La slujba care se va face,
rãspunsurile care se cîntã: Doamne miluieºte sau Amin, le vom rosti
cu toþii, fiecare cum putem. Iar cîntãrile mai pretenþioase, fraþii noºtri
care sînt cîntãreþi la bisericã le vor cînta grupîndu-se aici în jurul
pãrintelui ºi vor completa cu ceea ce trebuie, cu rãspunsurile necesare
la parastas. Cînd se va termina slujba, atunci cu toþii considerãm ca
s-a terminat datoria º i c he ma r e a noa s tr ã pe ntru astãzi ºi ne vom
rãspîndi liniºtit ºi frumos. Sã aveþi grijã, vã rugãm, sã nu cãlcaþi peste
morminte. Respectaþi locul de odihnã al sufletelor care sînt aici. Ne
vom strecura atenþi, sã nu deranjãm, sã nu deteriorãm, sã nu cãlcãm
florile sau. În sfîrºit, sã nu facem nici un deranj. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 811

Lumina aflãrii lui Hristos

Vorbirea ºi rugãciunea fratelui Traian Dorz la adunarea de Revelion

de la Ogeºti - 1984

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Cel dintîi

cuvînt pe care ar trebui sã-l spunem mereu, nu numai acum, în astfel
de momente ºi în astfel de prilejuri, cînd harul lui Dumnezeu a fãcut
sã ne vedem unii cu alþii în numãr aºa de minunat ºi cînd putem trece
dintr-un an în altul într-un fel aºa de frumos. Cel dintîi cuvînt - ºi cel
din urmã - care ar trebui sã-l putem spune e un cuvînt de mulþumire
ºi de laudã cãtre Dumnezeu pentru cã a m a j uns s ã ne buc ur ãm în
astfel de vremuri de pace, de binecuvînta r e º i de bucurii de felul
acesta, pe care Dumnezeu ni le dã acum cînd sîntem astfel împreunã
adunaþi, sã putem fac e trecerea aceasta minunatã din viaþa noastrã
dintr-un an în altul. Cel dintîi cuvînt ºi cel din urmã ar trebui sã fie
numai mulþumire. Pentru cã, într-adevãr, în viaþa noastrã ºi ca oameni,
în viaþa noastrã ºi ca familii, în viaþa noastrã ºi ca popor, Dumnezeu
a fãcut o minune atît de mare!
ªi e bine ca, ori de cîte ori noi ne adunãm 2 sau 3 împreunã ºi
gustãm din darul acesta nespus de mare al lui Dumnezeu: cunoaºterea
Lui, Cuvîntul Sãu, pãrtãºia frãþeascã, bucuria mîntuirii, sã-I mulþumim
neîncetat lui Dumnezeu pentru cã am ajuns sã avem o astfel de luminã
pe calea vieþii noastre. ªi, îndrumaþi de aceastã luminã, sã simþim
totdeauna cã ºtim bine pe ce dr um me r ge m º i ºtim bine unde vom
ajunge. Pentru cã drumul acesta este luminat ºi luminos ºi cãlãuzirea
o avem de la Dumnezeu, care l-a întocmit ºi care faþã de noi a avut un
ha r atît de mare. Bine faceþi dacã vã aduceþi totdeauna ami nte , l a
astfel de prilejuri ºi la astfel de bucurii, de acei prin care Dumnezeu
ne-a pregãtit nouã bucuria acestei cunoaºteri ºi bucuria acestei treceri
dintr-un an în altul, dintr-un fel în altul, pe calea vieþii noastre hotãrîte
ºi frumoase spre Dumnezeu. M-am bucurat din toatã inima ori de cîte
ori i-am auzit pe fraþi cã-ºi aduc aminte cu recunoºtinþã de pãrinþii
care i-au învãþat Cuvîntul lui Dumnezeu. Aº dori sã citesc, cu prilejul
acesta, unul din minunatele locuri din Sfînta Evanghelie care vorbeºte
despre bucuria cea nespus de mare a tuturor celor care L-au aflat pe
Hristos. Trãim încã sub puternica atmosferã ºi în puternica amintire
a sãrbãtorii Naºterii Domnului ºi Mîntuitorului nostru Isus Hristos.
Sîntem încã înconjuraþi de amintirea pãstorilor din dimineaþa
Naºterii. De bucuria îngerilor care au venit sã le vesteascã pãstorilor
- ºi, prin ei, lumii întregi: Bucuraþi-vã! În cetatea lui David, astãzi vi
S-a nãscut ºi vouã un Mîntuitor, care este Hristos Domnul! N-a mai
fost o astfel de veste spusã în lumea aceasta de-atunci de cînd c e l
dintîi cuvînt a rãsunat, în cartea Genezei, cînd Dumnezeu a zis: Sã fie
luminã!; º i a fos t l umi nã . ªi di n l umi nã a u i e º i t toate lucrurile
frumoase ºi fericite. ªi Lumina era Hristos. Un astfel de cuvînt a fost
cel care s-a rostit în dimineaþa Naºterii Mîntuitorului, cînd s-a zis:
Bucuraþi-vã! Vi S-a nãscut un Mîntuitor. Ce minunat a fost momentul
acesta ºi ce însemnat a fost acest cuvînt, ca ºi acel cuvînt din Genezã,
de la facerea lumii!
Pag. 812

Naºterea luminii ºi apoi prin luminã s-a nãscut tot ce a fost ºi tot
ce este, ºi tot ce va mai putea fi frumos, vrednic, înalt, plãcut, iubitor,
drag, bun, mî ntui tor pe ntr u noi toþi. Ce bucurie au avut pãstorii!
Bucuria aceasta a pãstorilor a fost, pe urmã, bucuria magilor ºi a fost
pe urmã bucuria celorlalþi. Spune un cuvînt - ºi aº vrea sã-l reþinem
mereu - în Evanghe l i a Sfî ntul ui Ma te i , c a pi tol ul 2, începînd cu
versetul 9: Dupã ce au ascultat pe împãratul, magii au plecat. ªi iatã
cã steaua pe care o vãzuserã în Rãsãrit mergea înaintea lor, pînã ce a
venit ºi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Cînd au vãzut ei
steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casã, au vãzut Pruncul
cu Maria, Mama Lui, s-au aruncat cu faþa la pãmînt ºi I s-au închinat.
Apoi ºi-au deschis vistieriile ºi I-au adus daruri: aur, tãmîie ºi smirnã.
În urmã, au fost înºtiinþaþi de Dumnezeu în vis sã nu mai dea pe la
Irod. ªi s-au întors în þara lor pe-un alt drum. Cît de adînc înþeles ºi
adevãr au pentru noi aceste cuvinte! Domnul a avut totdeauna grijã de
toþi cei care au pornit sã-L caute s ã le trimitã totdeauna o cãlãuzã
sigurã. ªi cãlãuza aceasta i-a însoþit totdeauna pe credincioºii Sãi cînd
au mers pe calea Lui, fãrã sã se abatã pe calea celui strãin. Fãrã sã se
abatã pe la cei care urmãreau moartea lui Hristos ºi nimicirea mîntuirii
lor.
Cît înþeles este ºi pentru noi în aceste cuvinte! Dacã am pornit pe
calea lui Dumnezeu, sã ne þ i ne m c u toa tã i ni ma as c ul tãtoare de
cãlãuzirea lui Dumnezeu. Sã nu ne mai lãsãm ademeniþi de nici un fel
de gînduri de a fi atraºi pe calea pãcatului, pe calea neascultãrii, pe
calea împotrivirii faþã de Dumnezeu. Atunci cãlãuzirea se ascunde
atunci steaua dispare. Dumnezeu nu ne mai cãlãuzeºte cînd noi nu
urmãrim din toatã inima sã ascultãm numai Sfîntul Sãu Cuvînt ºi sã
umblãm pe calea neprihãnirii pe care merge Hristos înaintea noastrã.
El nu ne cãlãuzeºte atunci cînd noi ne abatem de pe calea Lui ºi uitãm
sã urmãrim cãlãuzirea Cuvîntului Sãu ºi voia Sa cea sfîntã. Cînd mergi
pe-un drum, lumina farului te conduce drept. Dacã ieºi din lumina lui,
ajungi ori într-o prãpastie, ori în alta. Sã nu ne abatem niciodatã de la
a s c ul ta r e a Cuvî ntul ui lui Dumnezeu. Sã ne fi e s c umpã º i dul ce
cãlãuzirea lui Isus; ºi oriunde nu merge El, sã nu ne ducem nici noi.
ªi oriunde nu stã El, sã nu stãm nici noi . Ma gi i a u fã c ut a ce astã
experienþã grea: cînd s-au abãtut di n drumul lor, steaua nu i-a mai
cãlãuzit.
Am ajuns ºi noi adeseori în locuri în care n-am mai mers cãlãuziþi
de Dumnezeu. V-aduceþi aminte: dupã ce aþi pornit pe calea Domnului
Isus ºi aþi vãzut steaua Lui sus cã vã cãlãuzeºte spre locul unde este
El, atunci cînd aþi ascultat, totdeauna aþi fost binecuvîntaþi. Dar au fost
momente de eclipsare sufleteascã, de întunecime. Aºa cum uneori vine
î ntunec i me de l unã sau întuneci me de s oa r e , vi n º i î ntunec i mi
spirituale, duhovniceºti peste umblarea vieþii noastre. În ce umbrã, în
ce întuner i c , î n c e l uc r ur i gr e l e a u ajuns cei care n-au mai mers
totdeauna cãlãuziþi de Duhul lui Dumnezeu! Dupã ce a þ i i e º i t di n
aceastã umbrã, din acest unghi mort, din a c ea stã noapte, din acest
tunel întunecos ºi aþi vãzut din nou lumina, aþi înþeles bucuria magilor
cînd au vãzut steaua. Cînd au vãzut steaua, n-au mai putut de bucurie.
Ce bun e Dumnezeu cã nu ne lasã fãrã cãlãuzire chiar ºi atunci cînd
noi, într-o clipã, amãgiþi de vreun pãcat sau de o închipuire deºartã a
vieþii noastre, ne-abatem din cãlãuzirea Lui.
 Pag. 813

Experienþa aceasta dureroasã a magilor sã ne foloseascã. Sã nu ne

abatem niciodatã din cãlãuzirea lui Dumnezeu, ci, totdeauna pe calea
Lui sfîntã, acolo unde merge El, sã avem inima, ºi noi, hotãrîtã sã-L
urmãm pe Domnul. Altceva am vrut sã spun. Despre aceastã nespus
de mare bucurie pe care cel credincios o are totdeauna cînd Îl revede
pe Domnul, cînd Îl regãseºte pe Domnul Isus în viaþa ºi-n cãile sale:
bucuria magilor. Noi avem un mare har de la Dumnezeu. Un har mare
pe care, înainte, pãrinþii noºtri nu l-au avut. Felul minunat în care noi
trece m a s tã zi dintr-un an într-altul, înainte nu era cunoscut. Cînd
pãrintele Iosif spune despre Anul Nou 1923, despre felul nenorocit în
care petrecea lumea ºi-atunci - cum am vãzut ºi noi cã petreceau ºi
mai petr e c î nc ã º i astãzi, în zilele noastre, foarte mulþi care nu-L
cunosc pe Dumnezeu, cînd pãrintele Iosif spune despre acest lucru
care l-a fãcut pe el sã se cutremure în faþa Domnului ºi sã se-arunce
cu faþa la pãmînt, cum s-au aruncat magii, sã se-nchine Domnului ºi
sã-I cearã ajutorul Lui, ca, în viaþa ºi-n mijlocul poporului nostru sã
se petreacã o minune, minunea aflãrii lui Dumnezeu, atunci în viaþa
noastrã ºi-n viaþa lui, ºi-n viaþa neamului nostru ºi cine mai ºtie încã
a cîtor neamuri - s-a fãcut o luminã ca în clipa cînd li s-a arãtat din
nou steaua magilor ºi-au ºtiut de-acum sigur pe ce drum sã se ducã,
sã nu se mai abatã pe la Irod.
Acum 61 de ani, petrecea într-o odãiþã îndureratã un singur om al
lui Dumnezeu. Ce mare a fost totuºi acest om al lui Dumnezeu! Iatã
cã au trecut 61 de ani ºi-acum sînt mii ºi mii ºi mii de mii de suflete
care, la glasul lui, la chemarea lui, la trîmbiþa lui, la lumina strigatã de
el din partea lui Dumnezeu, s-au trezit ºi-au pornit pe aceastã cale
minunatã. ªi uite, noi astãzi putem sã petrecem trecerile dintr-un an
în altul într-un fel atît de minunat ºi sfînt, cum pãrinþii noºtri, sute ºi
s ute de a ni înainte de noi, n-au ºtiut ºi n-au cunoscut un astfel de
prilej, un astfel de moment, un astfel de fel fericit de-a trece dintr-un
a n î n celãlalt. Se spune cã, atunci c î nd Moi s e a fos t c he ma t de
Dumnezeu pe munte sã primeascã de la El poruncile lui Dumnezeu ºi
Legea, momentul acesta, în viaþa omenirii, a fost unul dintre cele mai
mari momente. Atunci a venit lumina lui Dumnezeu peste toþi cei din
Ve c hi ul Te s ta me nt c um a ve ni t î n Zi ua Ci nci ze c i mi i , î n z i ua
Rusaliilor, lumina lui Dumnezeu pentru noi, cei din Noul Testament.
Se spune cã, atunci cînd Moise a fost chemat, ca trimis al poporului
Israel, sã primeascã ºi sã audã Cuvîntul lui Dumnezeu pe Muntele
Sinai, nu numai Moise a fost atunci acolo.
Pe pãmînt trãiau atunci 70 de alte neamuri. ªi din fiecare din aceste
neamuri, Dumnezeu alesese un proroc ca Moise. ªi pe toþi i-a chemat
atunci în faþa Lui, pe munte. Lucrurile acestea nu sînt scrise în Biblie.
Sînt foarte multe lucruri care nu sînt scrise acolo, dupã cum s pune
Sfîntul Apostol Ioan în Evanghelia sa. Dar lucrurile care sînt scrise
acolo sînt spuse ca noi sã credem. Sînt foarte multe lucruri care nu
sînt scrise; dar toate acestea, dacã sînt adevãrate , s î nt a j utã toare
pentru înþelegerea aceluiaºi adevãr despre care e scris în Cuvîntul lui
Dumnezeu.
Pag. 814

Se spune deci, într-o veche scriere, rãmasã tot de pe vremurile

de-atunci, cã, împreunã cu Moise, dintre cele 70 de alte popoare care
mai erau atunci pe pãmînt, a fost luat cîte un profet, ca toþi sã asculte
cuvintele lui Dumnezeu, care erau poruncile Sale dãtãtoare de viaþã
pentru toþi. Moise însã nu i-a vãzut. Nici ei nu l-au vãzut pe Moise.
Nici unul dintre cei 70 care stãteau în faþa lui Dumnezeu nu-l vedea
pe celãlalt. Fiecare se pãrea cã el singur e în faþa lui Dumnezeu. ªi
fiecare auzea în limba lui, în limba poporului sãu, lucrurile minunate
ale lui Dumnezeu - aºa cum se spune în Faptele Apostolilor, cînd S-a
pogorît Duhul peste ai Sãi ºi s-a întemeiat Biserica în Ierusalim, cînd
din toa te ne amur i l e de pe fa þ a pãmîntului erau adunaþi atunci în
Ierusalim. ªi toþi au zis: Cum se face cã noi, fiecare dintre noi, auzim
s punî ndu- ni - s e î n l i mba noas tr ã î n c are ne-am nãscut lucruri l e
minunate a l e lui Dumnezeu? Aºa era ºi pe munte. Fiecare auzea în
limba lui lucrurile minunate ale lui Dumnezeu, pe care i le spunea El
ºi lui Moise. ªi-atunci cînd a terminat El despus toate poruncile Sale,
pe fiecare dintre profeþii care ascultaserã cuvintele ºi Lege a Lui ,
Dumnezeu l-a trimis la poporul sãu, sã spunã poporului ºi sã-l înveþe
întocmai cum a auzit ºi cum i s-a spus din cuvintele lui Dumnezeu.
Dintre toþi însã, un profet singur a fost credincios: Moise. El, numai
e l a r e þ i nut c lar, limpede, hotãrît º i fr umos toate cuvi nte l e l ui
Dumnezeu.
ªi s-a dus cu tot sufletul sãu credincios, temãtor de Dumnezeu ºi
evlavios la poporul sãu ºi i-a zis: Aºa vorbeºte Domnul! Ascultaþi
cuvintele lui Dumnezeu! Atît de atent fusese Moise, încît el n-a uitat
nici unul din cuvintele lui Dumnezeu. Primele 5 cãrþi din Biblie sînt
scrise de Moise, din memorie, dupã cum i-a spus Domnul ºi dupã cum
i-au spus pãrinþii sãi, cuvînt cu cuvînt. El n- a ui tat ni c i unul din
cuvintele lui Dumnezeu ºi nici una din legile ºi poruncile Domnului.
ªi el le-a lãsat limpede scrise ºi hotãrît spuse, pentru ca oricine le aude
ºi le primeºte sã creadã ºi, crezînd, sã trãiascã. ªi trãind dupã voia lui
Dumnezeu, sã capete mîntuirea prin ele. Aºa de c r e di nc i os a fost
Moise, în poporul lui Dumnezeu. ªi de-atunci a rãmas cuvîntul scris:
Învaþã pe copiii tãi exact cu aceleaºi cuvi nte cu care te-au învãþat
pãrinþii tãi pe tine. Pentru ca Cuvîntul lui Dumnezeu sã se transmitã
clar nu numai în înþelesul lui, ci ºi în cuvintele cu care este mãrturisit.
Pentru cã, dacã cuvîntul este clar ºi dacã trîmbiþa dã un sunet desluºit,
fiecare va înþelege acest sunet. Dar dacã cuvîntul nu-i clar ºi dacã
învãþãtura nu-i limpede, mulþi nu vor înþelege ºi mul þ i vor judeca
greºit. Aºa au fãcut profeþii ceilalþi. Toþi cei 69 de profeþi care au fost
cu Moise în ziua aceea ºi în timpul acela pe munte ºi au auzit Cuvîntul
lui Dumnezeu n-au, reþinut limpede Cuvîntul lui Dumnezeu.
Nu l-au ascultat nici ei ºi nu l-au spus limpede nici popoarelor lor.
Fiecare s-a dus la poporul sãu, dar n-au mai învãþat cuvîntul curat ºi
sãnãtos cum l-a învãþat Moise pe poporul sãu. ªi de aceea celelalte
popoare n-au cunoscut pe Dumnezeu. ªi-au fãcut cre di nþ e greºite,
învãþãturi greºite despre Dumnezeu. ªi s-au închinat la idoli, ºi s-au
închinat la zei, ºi s-au închinat la diferite alte puteri ºi alte fãpturi, nu
Dumnezeului Celui adevãrat; din cauzã cã n-au avut un profet sãnãtos,
un pr ofe t adevãrat, un profet binecuvîntat cum a avut poporul l ui
Dumnezeu.
 Pag. 815

De aceea Dumnezeu a ales ºi a binecuvîntat poporul Sãu, pentru

cã a avut un profet binecuvîntat care l-a învãþat cuvîntul sãnãtos al
adevãrului. Cît înþeles ºi ce adîncã învãþãturã putem noi lua de-aici!
Ce minunat a fost cã Dumnezeu a a vut faþã de noi atîta dragoste ºi
grijã, cã a trimis în poporul nostru un învãþãtor, un pr ofe t a tî t de
minunat cum a fost pãrintele Iosif! Cît de departe eram de Dumnezeu!
Pe ce strãine cãi umblam toþi! În ce fel nenorocit trãiau ºi petreceau
de la un an la altul ceilalþi înaintaºi ai noºtri pînã cînd profetul lui
Dumnezeu, acest om mi nuna t, a venit ºi a zis: Opriþi-vã! Voia lui
Dumnezeu este alta! Ascultaþi Cuvîntul lui Dumnezeu! ªi ne-a învãþat:
Aºa vorbeºte Domnul! ªi noi aºa am auzit, limpede, glasul sãu ºi am
început sã pornim pe calea mîntuirii. ªi-apoi, din pãrinþi în copii ºi din
fraþi în fraþi, Cuvîntul lui Dumnezeu cel curat a ajuns pînã la noi. ªi
uite cã am ajuns sã înþelegem limpede care este voia lui Dumnezeu ºi
cum cere El sã petrecem noi viaþa nu numai în ultima zi din an ºi-n
prima zi din anul urmãtor. Ci fiecare zi din viaþa noastrã. Pentru cã
fiecare zi din viaþa noastrã poate sã fie ultima, aºa cum s-a mai spus.
Ce mare lucru este, într-un popor, un profet credincios! Ce mare lucru
este, într-o familie, un tatã credi nc i os ! Ce mare lucru este, într-o
aduna r e , un frate, un vestitor al Cuvîntului lui Dumnezeu limpede,
hotãrît, clar, frumos, care nu numai prin cuvîntul sãu, ci mai ales prin
viaþa sa este un îndrumãtor binecuvîntat cum a fost steaua minunatã
pentru magi! Cãlãuzit de-un astfel de îndrumãtor sfînt, crescut de un
astfel de pãrinte, de tatã ºi de mamã credincioasã, îndrumat de-un
astfel de frate adevãrat, credincios ºi-ascultãtor de Dumnezeu, ajungi
totdeauna la Pruncul minunat.
Ajungi totdeauna sã-L vezi ºi sã te proºterni pînã la pãmînt în faþa
Lui, plin de bucuria, de nemaispusa bucurie cã L-ai aflat pe Hristos ºi
cã Îl ai pe El Mîntuitorul ºi îndrumãtorul, ºi cãlãuzitorul tãu. Dacã noi
sîntem acum aci, e o dovadã a harul ui l ui Dumneze u c ã ac e l om
minunat care ne-a spus nouã Cuvîntul lui Dumnezeu a fost un profet
adevãrat al lui Dumnezeu. El a ascultat ce i-a spus Domnul. Ne-a spus
ºi nouã limpede Cuvîntul voii lui Dumnezeu ºi toþi cei care am crezut
acest Cuvînt ºi-am pornit pe calea lui ne bucurãm astãzi de-o bucurie
negrãitã ºi strãlucitã, cum au avut magii cînd, se spune: n-au mai putut
de bucurie. Pãstorii n-au mai putut de bucurie cînd L-au gãsit pe Isus.
Magii n-au mai putut de bucurie cînd L-au gãsit pe Isus. ªi mai spun
multe locuri din Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu cã cei care L-au gãsit
pe Isus n-au mai putut de bucurie.
Pentru cã, într-adevãr, nu existã o bucurie mai mare decît aflarea
ºi cunoaºterea lui Hristos. Ce altã bucurie ar putea fi pentru noi mai
mare decît aceasta? În care alt loc din lume am putea fi noi mai fericiþi
ºi am putea simþi cã sîntem mai fericiþi decît în locul acesta unde ne
adunãm acum sã petrecem împreunã cele c î te va c l ipe care ne mai
despart de anul care vine? În care alt loc ar mai putea fi atîta pace ºi
buc ur i e , ºi siguranþã pentru un suflet de om care este cãlãtor spr e
Patria cereascã ºi care în fiecare clipã poate fi gãsit în locul ºi în faþa
mormîntului pe care nu-l mai poate ocoli? Sîntem fericiþi ºi plini de
bucurie într-un astfel de moment.
Pag. 816

ªi lãudãm ºi mulþumim, binecuvîntînd pe Dumnezeu cã am avut în

mijlocul poporului nostru un om al lui Dumnezeu care a fost luat pe
muntele singurãtãþii, al suferinþei, al încercãrilor, în ºcoala cea grea a
necazurilor ºi acolo Dumnezeu i-a spus adevãrurile cele unice, cele
mai mari ºi mai însemnate din viaþã. Iar el le-a înþeles. Le-a ascultat.
Le-a trãit. ªi a venit în mijlocul poporului nostru ºi ne-a spus nouã
aceste cuvinte. El s-a dus. Sînt atîtea zeci de ani de cînd a plecat. Dar
Cuvîntul lui Dumnezeu, care este acelaºi ieri, azi ºi în veci, e viu ºi
lucrãtor. ªi el a nã s c ut me r e u º i na º te me reu suflete noi, urmaºi
binecuvîntaþi, care duc mai departe acest mesaj sfînt, aceastã solie
sfîntã. ªi, binecuvîntînd pe Dumnezeu, ne închinãm noi cu lacrimi de
recunoºtinþã de fiecare datã cînd auzim fii binecuvîntaþi care nu uitã
da tor i a de r e cunoºtinþã faþã de pãrinþii lor c a r e i - au î nvã þ a t c u
cuvintele sfinte adevãrul sfînt al ascultãrii de Dumnezeu. Dar, dupã
cum pãrinþii noºtri º i dupã cum profetul lui Dumnezeu a avut toatã
grija ºi toatã teama, ºi toatã evlavia, ºi toatã atenþia îndreptatã asupra
cuvîntului care i s-a spus, aºa avem ºi noi, urmaºii lor, datoria de-a fi
cu toatã inima atentã, cu tot sufletul ascultãtor la tot cuvîntul care ni
s e pr opovã duieºte. Luaþi seama cum ascultaþi, spune Cuvîntul l ui
Dumnezeu. Luaþi seama apoi cum spuneþi mai departe cuvîntul pe care
l-aþi ascultat. Atît de mare datorie avem de-a spune întocmai cuvintele
lui Dumnezeu cu cuvintele cu care ne-au învãþat pe noi pãrinþii noºtri!
Cei care au urmat dupã Moise au avut aceastã grijã sfîntã ºi au pãzit,
ºi au dus mai departe cuvîntul º i s ol i a aduse de el de pe munte cu
aceeaºi grijã ºi teamã, cu acelaºi respect ºi evlavie faþã de fiecare
c uvî nt; pentru ca sã nu se strice înþelesul cuvîntului de la unul l a
celãlalt. Iar cei care au scris Cuvîntul lui Dumnezeu cu mîinile lor,
sute ºi sute de ani, s-au aplecat cu lacrimi, cu temere de Dumnezeu ºi
cu evlavie asupra fiecãrui cuvînt ºi asupra fiecãrui semn, ca tot ceea
ce a fost scris sã scrie întocmai aºa cum era, pentru ca sã nu se strice
înþelesul ºi sã nu se deformeze învãþãtura, pentru ca nu cumva cei care
vin pe urmã sã nu mai cunoascã clar drumul ºi sã nu mai ºtie precis
calea.
Cîtã grijã trebuie sã avem sã nu deformãm Cuvîntul lui Dumnezeu!
Au venit mulþi în urma lui Moise ºi au învãþat ºi lucruri nepotrivite.
Dacã citiþi în Vechiul Te s ta me nt veþi vedea cîte înºtiinþãri ºi cîte
pedeps e s î nt s c r i s e a colo pentru cei care au venit în lucrarea lui
Dumne ze u, s - a u numi t pr ofe þ i ai l ui Dumne ze u, pr e oþ i a i l ui
Dumnezeu, învãþãtori ai lui Dumnezeu, dar n-au spus cuvintele lui
Dumnezeu ºi n-au mai învãþat drept ºi cinstit, ºi limpede adevãrul pe
care-l auziserã. Ei, toþi aceºtia au fost blestemaþi ºi vor fi blestemaþi în
vecii vecilor. Pentru cã o rãtãcire pornitã de la unul poate fi micã la
început. Dar, dacã o preia încã altul ºi altul ºi o duce mai departe,
ajunge, pînã la urmã, un dezastru ºi o nenorocire pentru foarte mulþi.
De aceea, în popor ul l ui Dumneze u, pr ofe þ i i mi nc i noº i a u fost
totde auna blestemaþi, osîndiþi ºi pedepsiþi. Oricine n-a învãþat pe
poporul lui Dumnezeu Cuvîntul lui Dumnezeu exact cum era adevãrat
scris, cei care au schimbat o iotã, un punct, o virgulã din Cuvîntul lui
Dumnezeu, au fost osîndiþi ºi vor fi osîndiþi în veci.
 Pag. 817

Pentru cã acest Cuvînt este sfînt în toatã desfãºurarea lui, ºi-n cel
mai mic semn, ca ºi-n cel mai mare. Cerul ºi pãmîntul vor trece - este
scris , da r c uvintele Mele nu vor trece. Luaþi seama la fiecare din
poruncile lui Dumnezeu! Oricine adaugã ceva sau oricine scade ceva
din aceste lucruri va fi osîndit în faþa lui Dumnezeu. De aceea, noi nu
ºtim sã binecuvîntãm îndeajuns pe Domnul pentru acel profet minunat
c a r e ne- a s pus nouã a de vã r ul . ªi noi vedem ºi simþ i m pî nã î n
s tr ã fundul i ni mi i noa stre, prin pacea ºi bucuria pe care ni l e dã
Dumnezeu, cã aces t a de vã r este unicul ºi cã acest adevãr este cel
minunat ºi mîntuitor, pe care ni l-a dat nouã Dumnezeu. Iatã, noi stãm
acum împreunã aici; ºi nu existã în lumea aceasta un loc mai fericit în
care am putea fi în mome ntul a c es ta , de cît ascultînd Cuvîntul lui
Dumnezeu, cercetîndu-ne pe noi înºine cum l-am trãit în trecut, cum
ar fi trebuit sã-l trãim. ªi fiecare în inima noastrã avem momente de
frãmîntare sufleteascã pentru ceea ce am fi putut face ºi n-am fãcut;
pentru ceea ce am fi putut sã nu facem ºi am fãcut. Fiecare dintre noi
trebuie sã avem în cea s ul a c e s ta, î n c l i pe l e a c es te a de tr e c ere
cercetarea unui bilanþ; facerea unei socoteli sufleteºti cu privire la
trecutul nostru. Cum ar fi trebuit sã fie, în lumina lui Dumnezeu, ºi
cum a fost. ªi, dacã ne gãsim cu umbre ºi cu greºeli, ºi cu abateri pe
care am fi dorit sã nu le-ave m º i , da cã ne gãsim cu deficienþe, cu
lipsuri pe care am fi putut sã nu le-avem, e momentul în care, în faþa
lui Dumnezeu - care este aici în mijlocul nostru prin Cuvîntul Sãu ºi
prin Duhul Sãu, putem fiecare, în taina inimii noastre, sã ne facem
s oc ote a l a aceasta ºi sã ne plecãm în faþa lui Dumnezeu, cerîndu- I
iertare pentru tot ceea ce a trebuit sã facem ºi n-am fãcut, pentru tot
ceea ce n-ar fi trebuit sã facem ºi am fãcut. Domnul este de faþã. El
cunoaºte conºtiinþa noastrã ºi ºtie dacã dorinþa ºi cãinþa noastrã sînt
sincere ºi ne dãruieºte ierta r e a Sa . Pe ntr u c ã, odatã ce ne facem
aceastã socotealã ºi ne gãsim slabi în faþa lui Dumnezeu, împreunã cu
a c e a s tã c erere de iertare ºi atmosferã de cãinþã, noi avem în fa þ a
Domnului un cuvînt de rugãciune, pentru a ne ajuta El, prin puterea
Lui, ca, în viitor, sã putem cor e c ta tot c e e a c e n-am fãcut bine în
trecut.
Dar lucrurile acestea noi nu le-am fi cunoscut dacã n-am fi avut
înainte un profet binecuvîntat care ne-a spus clar ce trebuie sã facem
ºi ce nu trebuie sã facem. Odatã ce avem un mijloc de verificare, un
mijloc de control, un mijloc de mãsurat, noi ºtim limpede ºi unde ne
gãsim, ºi cum trebuia sã fim. Noi sã-I mulþumim lui Dumnezeu pentru
aceasta ºi trebuie fiecare dintre noi sã ne simþim rãspunzãtori de felul
c um tr ã i m c ee a c e ni s - a s pus. De felul cum ne pur tãm fa þ ã de
adevãrul care ne-a fost fãcut cunoscut. Am avut, într-adevãr, ºi noi
experienþe triste în viaþa noastrã. ªi ca Lucrarea lui Dumnezeu, ºi ca
lucrare de adunare frãþeascã, dar ºi ca lucrare de viaþã personalã.
Pentru cã în toate aceste l ucruri, noi trebuie sã ne cercetãm pe noi
înºine asupra adevãrului pe care-l cunoaºtem. Cum ne-am purtat faþã
de el? Pentru cã vine o zi în care Dumnezeu ne va chema la Judecata
Lui º i l a r ã s pl ã ti r e a Lui pe fi ec a r e di ntr e noi. În popor ul l ui
Dumnezeu, nu toþi au ascultat Cuvî ntul Domnul ui , de a c e e a i-au
mustrat cuvintele lui Dumnezeu pe foarte mulþi dintre cei care trebuiau
sã înveþe bine ºi n-au învãþat bine.
Pag. 818

Cã din cauza acestora, în mijlocul poporului Israel s-au petrecut

dezbinãri ºi tulburare, cum a fost cu Core, cu Datan, cu Abiram ºi cu
atî þ i a a l þ i i c are s-au ridicat împotriva profetului lui Dumnezeu ºi
Dumnezeu i-a nimicit mai curînd sau mai tîrziu pe toþi. Ei au cãutat
afacerile pãmînteºti.
Se spune cã Core, Datan ºi Abiram cînd erau în Egipt, înainte de-a
ieºi din Egipt, ei erau niºte slujitori în slujba lui Faraon. Din cauza
dorinþei lor de afacere ºi a lãcomiei lor, ei s-au pus î n s l uj ba lui
Faraon ºi asupreau ºi ei pe poporul lui Israel. Multe lucruri interesante
se spun despre ei. Ei au aflat avuþiile pe care le ascunsese Iosif cu
multe sute de ani mai înainte, cînd el era mai marele Faraonului. ªi a
lãsat acolo multe avuþii pentru vremile de mai tîrziu. Core le-a gãsit pe
acestea. ªi, cînd au ieºit din Egipt, el, în ascuns, a deschis magaziile
ºi le-a furat ºi, cu slujitorii lui, le-a dus. Dar Moise, care ascultase
profeþia lui Dumnezeu ºi cuvîntul de testament al lui Iosif cînd acesta
a zis: Cînd vã va cerceta Domnul ºi veþi ieºi din robie, luaþi trupul
meu, Moise a luat trupul lui Iosif ºi mergea plîngînd pe de o parte a
rîului; ºi Core, Datan ºi Abiram luaserã bogãþiile ºi fugeau cu ele, sã
se ducã. Moise a fost binecuvîntat de Dumnezeu, pentru cã el nu i-a
uitat pe î na i ntaº i . Da r Cor e º i toþ i c eilalþi au fost pedepsiþi de
Dumnezeu, pentru cã, în mijlocul poporului lui Dumnezeu, în loc sã
caute avuþiile cereºti, au cãutat lucrurile de pe pãmînt. ªi în Lucrarea
Oastei Domnului au fost astfel de Core, Datan ºi Abiram care, în loc
sã asculte Cuvîntul lui Dumnezeu ºi sã caute lucrurile mîntuirii, au
c ã uta t º i ei l uc r urile trecãtoare, slava lumii trecãtoa r e , l a udel e
personale ºi afacerile; ºi s-au nimicit ºi se vor nimici rînd pe rînd toþi
aceºtia. Dar cei care au c ã uta t voia lui Dumnezeu au fost ºi vor fi
binecuvîntaþi. ªi în poporul nostru au fost diferiþi profeþi care n-au
ascultat Cuvîntul lui Dumnezeu ºi pe cei care i-au urmat i-au dus în
rãtãcire. Dar binecuvîntat sã fie Domnul cã a ridicat pe pãrintele Iosif
º i cei care l-au ascul ta t, ui te , petr e c î mpr e unã î n Cuvî ntul l ui
Dumne ze u º i î n s tarea aceasta, în prezenþa lui Hristos, mome nte
fericite ºi binecuvîntate. Sã urmãm pe profeþii adevãraþi. S-ascultãm
de cei care ne iubesc ºi care ne învaþã pe noi Cuvîntul lui Dumnezeu.
Sã urmãm cuvintele pãrinþilor noºtri credincioºi, ale mamei noastre
credincioase, ale tatãlui nostru credincios, ale învãþãtorilor sãnãtoºi ai
popor ul ui nostru, ca sã putem avea ºi noi rãsplata binecuvîntatã a
tuturor celor care au primit ºi au ascultat Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi
sã nu-i uitãm niciodatã pe înaintaºii noºtri sfinþi, cãrora le datorãm
atîta recunoºtinþã, pentru cã ei ne-au învãþat, din partea lui Dumnezeu,
Cuvintele lui Dumnezeu. ªi noi, ascultîndu-le, am simþit pacea, am
primit iertarea pãcatelor noastre, împãcarea cu Dumnezeu, nãdejdea
mîntuirii. Ce lucru, ce comori pot fi mai scumpe decît acestea pentru
oricare om de pe pãmînt? Ferice de cei care le-au simþit, care le-au
dobîndit, care se bucurã de e le ºi care cautã sã le pãstreze într-un
cuget curat, fãcînd roade-n neprihãnire pînã la venirea Domnului ºi
pînã la chemarea Lui, ca sã se poatã bucura de rãsplata vieþii veºnice.
Domnul sã ne facã parte la toþi de aceste scumpe ºi dulci fãgãduinþe.
ªi, prin ascultarea pe care El sã ne ajute sã o avem faþã de adevãr, sã
ne facem vrednici de rãsplata care ne aºteaptã pe toþi. S-apropie ceasul
12.
 Pag. 819

Vom cînta o cîntare ºi pe urmã ne vom apleca sau ne vom ridica,

cum vom putea, sã trecem peste momentul acesta în rugãciune, cum
sînt toþi fraþii ºi surorile noastre nu numai din þara noastrã: din lumea
întreagã. În toate limbile ºi-n toate locurile unde sînt suflete adunate
în Numele Domnului, cum sîntem noi aici, toþi, în momentul acesta,
se vor ridic a º i vor c î nta, ºi vor lãuda, ºi vor mulþumi Domnului
pentru trecut, ºi vor cere putere ºi ajutor pentru viitor. Sã ne-ajute
Domnul ca ºi noi, fiecare dintre noi, cu-o inimã treazã, atentã, cu un
cuget miºcat ºi încãlzit, ºi înflãcãrat de puterea lui Dumnezeu, sã ne
facem astfel de socoteli.
Sã facem în faþa lui Dumnezeu rugãciuni de mulþumire, dar ºi
legãmînt de ascultare mai frumoasã pentru noul an în care vom intra.
Iar dacã au fost în trecut pete, greºeli, slãbiciuni în viaþa noastrã, sã
înnoim legãmîntul nostru cu Domnul nos tr u. Sã c e r e m mai multã
putere pentru viitor. Pentru cã nimeni nu ºtie ce ne poate aºtepta pe
fiecare dintre noi sau pe toþi împreunã. Primejdiile sînt mari, furtunile
se anunþã înspãimîntãtoare. Vrãjmaºul ºi pãcatul pîndeºte la fiecare
dintre noi, sã ne piardã mîntuirea. Dar dacã noi sîntem atenþi, hotãrîþi
pentru Domnul ºi preda þ i Lui c u ma i mul tã hotã r î r e, Dumnezeu,
dacã-I cerem, ne dã ajutorul Sãu ºi noi vom putea trece cu biruinþã.
ªi în curînd vom ajunge ºi noi la marginea cealaltã a cãlãtoriei noastre,
aºa cum a ajuns poporul cînd a intrat în Canaan. Ce mi nunat a fost
cînd Dumnezeu le-a dat lor împlinirea fãgãduinþei Sale! Chiar dacã
drumul a fost lung, necazurile ºi încercãrile au fost multe pe calea lor,
dar, dacã sfîrºitu-i bun, toate sînt bune. Dacã ºi noi vom sfîrºi bine,
vom binecuvînta pe Domnul ºi-L vom slãvi în veci vecilor împreunã
cu cei care sînt acolo. Pãrintele Iosif ºi înaintaºii noºtri sînt acum cu
Domnul Isus! În cartea Apocalipsa este scris cã sufletele lor stau lîngã
altarul Domnului ºi rugãciunile lor, ca tãmîia, se înalþã mereu spre
Domnul. Rugãciunile lor ne însoþesc ºi pe noi ºi doresc ºi ei ca ºi noi
sã biruim cum au biruit ºi ei, sã putem ajunge ºi noi sã ne bucurãm
acolo, cu harfele lui Dumnezeu în mîini, pe marea de cristal. Viaþa
aceasta e-aºa de trecãtoare! Toate promisiunile lumii sînt fum ºi abur
care se aratã puþintel ºi-apoi pier. Dar cine face voia lui Dumnezeu cu
statornicie ºi c u hotã r î r e a j unge s ã moº te ne as c ã Î mpã r ã þ ia lui
Dumnezeu ºi sã se bucure de împlinirea fãgãduinþei în care a crezut.
Domnul sã ne ajute ºi sã fie binecuvîntat Numele Sãu pentru toate!
Acum ne vom r idica în picioare, cã nu putem sã îngenunchem, din
cauzã cã sîntem mulþi.
ªi vom mulþumi Domnului. Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh,
acum ºi pururea º i - n vecii vecilor. Amin. Tatãl nostru care eºti în
ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã împãrãþia Ta ºi facã-Se voia
Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã cea de toate zilele
dã-ne-o nouã astãzi ºi ne iartã nouã greºelile noastre precum ºi noi
iertãm greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne mîntuieºte
de cel rãu. Cã a Ta este Împãrãþia ºi puterea, ºi slava, acum ºi-n vecii
vecilor. Amin. Doamne Dumnezeul nostru, Tatãl nostru Cel din ceruri,
iatã, este c e a s ul al 12-lea, ultimul minut din anul care a trecut din
viaþa noastrã ºi cel dintîi din anul care vine.
Pag. 820

Din toatã inima Îþi mulþumim, în Numele Domnului ºi Mîntuitorului

nostru Isus Hristos, preaiubitul Tãu Fiu, pentru cã în clipa aceasta ne
gãsim acum aici aºa. Îþi mulþumim cã, în bunãtatea Ta, Te-ai îndurat
de noi ºi ne-ai chemat din întuneric la lumina Ta minunatã. ªi, prin
lucrarea Jertfei Tale, ne-ai scos de sub puterea diavolului ºi ne-ai
strãmutat în Împãrãþia Fiului dragostei Tale, ºi ne-ai ajutat acum ca,
prin Duhul Tãu, sã putem striga º i noi: Ava, Tatã! ªi sã simþim cã
acolo, sus în cer, ºi aici, în mijlocul nostru, eºti Tu, care auzi; ochii
Tãi, care privesc cu blîndeþe, cu bunãtate ºi iubire peste noi; urechile
Tale, care ascultã glasul rugãci uni l or noastre ºi inima Ta dulce ºi
sfîntã, care ne binecuvînteazã; ºi mîinile Tale, ca re se lasã moale,
plãcut ºi dulce peste capetele noastre, ale fiecãruia.
Ascultã, Te rugãm, rugãciunile noastre de mulþumire, cã Tu ne-ai
oc r oti t º i ne - a i pã zi t î n a nul pr i n care am trecut, cã ai ascul ta t
rugãciunile noastre, cã ai primit cererile noastre, cã ai acoperit lipsurile
noastre, cã ai înlãturat primejdiile noastre ºi ne-ai binecuvîntat cu tot
felul de binecuvîntãri de care am avut nevoie. Am fost singuri ºi în
strîmtorare ºi Te-am ruga t c u l a cr i mi de durere, ºi Tu ai ascultat
rugãciunile noastre ºi ne-ai izbãvit. Am fost împreunã cu fiinþele iubite
ºi Te-am rugat cu lacrimi de mulþumire ºi bucurie, ºi Tu le-ai primit
ºi ne-ai binecuvîntat ºi am fost fericiþi. Am fost bolnavi ºi-am strigat
c ã tre Tine pentru noi sau pentru copiii noºtri bolna vi , s a u pe ntr u
pãrinþii noºtri, sau pentru soþii noºtri, sau pentru fraþii noºtri, ºi Tu ai
ascultat rugãciunile noastre ºi ne-ai dãruit bucuria revederii iarãºi. Îþi
mulþumim pentru toate. Am trecut prin vremuri, uneori, pline de grele
ºi de puternice ameninþãri. Am strigat cu teamã cãtre Tine ºi de multe
ori am tremurat înaintea Ta. Tu ne-ai ascultat ºi Te-ai îndurat de noi.
Îþi mulþumim din toatã inima. Îþi mulþumim cã ne-ai scãpat din atîtea
necazuri prin care am fi putut pieri, dar Tu ne-ai trecut cu bine. Îþi
mulþumim, Doamne, cã ai fost cu noi cînd am fost în mijlocul fraþilor
noºtri, ne-ai dãruit bucurii ºi binecuvîntã r i. Îþi mulþumim cã ne-ai
întãrit picioarele sã mergem pe calea Ta. Îþi mulþumim cã ne-ai ajutat
sã putem cu bucurie sã Te binecuvîntãm în mijlocul celor prin care,
pe lîngã care ºi între care trebuia sã fim. Te rugãm, iartã-ne pentru
slãbiciunile pe care le-am avut. Doamne, numai Tu singur eºti fãrã de
pã c a t. Dr e ptate a Ta este dreptate în ve a c º i Cuvî ntul Tã u e s te
Adevãrul. Te rugãm, bi ne c uvînteazã-ne ºi ºterge cu bunãtate ºi cu
îndurare slãbiciunile noastre din trecut. Am avut pãrinþi credincioºi; nu
totdeauna i-am ascultat. Am avut Cuvîntul Tãu adevãrat; nu totdeauna
l-am împlinit. Am ºtiut sã facem binele, am putut sã-l facem, dar nu
totdeauna l-am fãcut.
Te rugãm, iartã-ne pentru aceasta ºi dãruieºte-ne mai departe
putere sã putem face mai mul t º i ma i bi ne ceea ce este voia Ta ºi
Cuvîntul Tãu, ºi porunca Ta. Binecuvînteazã în clipa aceasta pe toþi
fraþii noºtri ºi surorile noastre care, ca ºi noi, sînt adunaþi împreunã ºi
cautã ºi ei sã Te slãveascã, sã Te slujeascã, sã-Þi mulþumeascã Þie, sã
Te binecuvînteze pe Tine pentru ce-au primit ºi sã Te roage pentru
ceea ce le mai lipseºte. Ascultã-i pe toþi fraþii noºtri oriunde vor fi
adunaþi ºi pe surorile noastre.
 Pag. 821

Primeºte rugãciunile ºi lacrimile lor de mulþumire sau de pocãinþã,

sau de iertare ºi dãruieºte-ne tuturor, fiecãruia în mãsura în care ne
lipseºte, ceea ce ºtii Tu cã avem nevoie. Binecuvînteazã adunãrile
fraþilor noºtri, rugãciunile lor. Primeºte rugãciunile lor pentru noi ºi ale
noastre pentru ei. Cuprinde-ne pe toþi în aceeaºi dragoste sfîntã, pînã
cînd vom fi cu toþii adunaþi în Împãrãþia Ta, la masa, în cetatea cea
nespus de strãlucitã ºi veºnicã în care ne-ai pregãtit fiecãruia un loc.
Numa i s ã ne-ajuþi sã ajungem sã-l putem dobîndi. Binecuvînteazã
fraþii ºi surorile noastre din toate þãrile, din toate neamurile, din toate
popoarele, din toate cetãþile, din toate satele ºi oraºele, care se ridicã
în aceas tã c l i pã s pr e Ti ne . As cul tã r ugã ciunile lor, Doamne, ºi
rãspunde-le cu bunãtate ºi bunãvoinþã tuturor.
Ai milã de cei care, în loc sã stea în ascultare de Tine ºi rugãciune
î n clipa aceasta, sînt în slujba pãcatului ºi se bucurã, Doa mne , î n
slujba diavolului, de pãcat. Izbãveºte-i ºi pe ei Tu, care Te-ai îndurat
ºi ne-ai izbãvit ºi pe noi. Binecuvînteazã-i pe toþi cei care sînt departe
acum, dar pe care-i vei chema la timpul lor ºi-a cãror viaþã, ºi-ale
cãror picioare le vei pune, ºi pe ale lor, pe calea Ta. Dãruieºte-le la
timp l umi na Ta , Doa mne , º i nu-i lãsa sã mai rãtãceascã în calea
pãcatului, ci ajutã-i astãzi sã se întoarcã ºi sã se hotãrascã pentru Tine
º i s ã fi e mî ntuiþi. Doamne Dumnezeul nostru, din toatã i ni ma Te
binecuvîntãm în aceastã clipã ºi, îndreptîndu-ne gîndul spre anul viitor
ºi spre timpul care va veni, Te rugãm, Doamne, pe Tine, care singur
cunoºti viitorul ºi adevãrul, dãruieºte-ne tuturor binecuvîntarea Ta
pentru tot ceea ce ne mai aºteaptã. În anul acesta, poate unii dintre noi
va trebui sã moarã. Doamne, nu lãsa pe nimeni sã moarã fãrã sã Te
cunoascã pe Tine. Poate unii vor trebui sã tre a c ã pr i n a c c i de nte.
Pãzeºte-i, Doamne, cu puterea Ta ºi-n clipa cea grea trimite îngerul
Tãu puternic sã-i i zbã ve a s c ã. Poate unii vor trebui sã treacã prin
operaþii grele. Te rugãm, Doamne, fii cu ei în clipa cea grea, cã numai
Tu poþi sã-i ajuþi. Dã-le putere ºi dã-le ajutor, ºi dã-le rãbdare, ºi dã-le
încredere pînã va trece necazul, ca sã se bucure iarãºi. Poate unii vor
trebui sã se nascã. Binecuvînteazã-i pe cei care se vor naºte în anul
acesta ºi rînduieºte-le o viaþã mîntuitoare º i fe r i c i tã pentru Tine.
Binecuvînteazã-i pe toþi cei care vor trebui sã se despartã de ai lor.
Dã - l e pute r e a º i a j utorul, dragostea ºi rugãciunea care sã-i þ i nã
totdeauna aproape de cei de care se despart. Binecuvînteazã-i pe cei
care trebuie sã facã servicii grele; izbãveºte-i ºi-i ajutã. Însoþeºte-i pe
cei care sînt în ºcoli, însoþeºte-i pe cei care sînt în armatã, însoþeºte-i
pe cei care trebuie sã lucreze departe de ai lor. Pãzeºte-i pe toþi. Tu,
care poþi fi lîngã fiecare, însoþeºte-i. Doamne avem fiinþe scumpe care
nu sînt în clipa aceasta aici cu noi. Binecuvînteazã-i pe toþi cei de care
sîntem legaþi în viaþa aceasta ºi care sînt legaþi de noi. Dãruieºte-le ºi
lor lumina Ta ºi ajutorul Tãu. Binecuvînteazã-i pe cei care se roagã
pentru noi ºi pe cei pentru care ne rugãm.
Ascultã rugãciunile lor pentru noi ºi ale noastre pentru ei. Poate cã
sînt unii care au pãcãtuit din cauza noastrã. Iartã de peste noi pãcatele
lor ºi de peste ei pãcatele noastre ºi curãþeºte-ne pe toþi, Doamne, ca
sã ne putem înfãþiºa vrednici de mîntuirea Ta.
Pag. 822

Te rugãm sã binecuvîntezi þara noastrã, Doamne, cu har, cu pace,

cu luminã, cu ocrotire de la Tine, cu vremuri binecuvîntate de belºug.
Îndepãrteazã primejdiile de la noi. Binecuvînteazã-i pe toþi cei care se
luptã ca sã avem pace ºi unitate, ºi armonie între noi ºi dã izbîndã,
Doamne, tuturor celor care doresc sã facã binele. Îndepãrteazã rãul,
Doamne, di n pricina celor nevinovaþi ºi a celor slabi. Din pricina
mamelor ºi-a copilaºilor mici, care sînt cei mai ameninþaþi de primejdii,
îndepãrteazã primejdiile ºi ocroteºte-le pe mame ºi pe copilaºi; pe
pãrinþi ºi pe copii; pe fraþi ºi pe surori; pe cei bãtrîni, pe cei bolnavi,
pe cei orfani, pe cei care n-au pe nimeni . Te r ugã m, oc r ote º te-i,
îngrijeºte-i ºi-i binecuvînteazã. Adu-Þi aminte de cei c a r e s î nt în
spitale, în sanatorii, în casele de nebuni, în închisori, în locurile unde
este suferinþã, în orfelinate.
Vegheazã, Doamne, asupra tuturor celor care nu mai au pe nimeni.
Pregãteºte suflete iubitoare care sã-i cerceteze ºi sã-i ajute. Vindecã-i
pe cei bolnavi, mîngîie-i pe cei întristaþi, scapã-i pe cei primejduiþi,
însoþeºte-i pe cei care cãlãtoresc, rãsplãteºte-i pe cei care fac bine,
ridicã-i pe cei cãzuþi, învie-i pe cei morþi în pãcate, îndreaptã-i pe cei
rãtãciþi, Doamne, împacã-i pe cei dezbinaþi ºi certaþi, apropie-i pe cei
care sînt departe, învioreazã-i pe cei care sînt peste mãsurã de mîhniþi
ºi ascultã-i pe toþi cei care au în faþa Ta cereri deosebite în aceastã
clipã de trecere de la un an la celã l a l t, de l a o s ta r e l a cealaltã.
Îndurã-Te de cei c a r e Te - a u a fl at pe Ti ne , dar încã sînt slabi în
credinþã. Întãreºte-i, Doamne! Binecuvînteazã-i pe cei care s-au hotãrît
pentru Tine; întãreºte hotãrîrea lor. Legãmîntul lor sfinþeºte-l ºi fã-l sã
rãmînã neclintit ºi puternic. Pe cei care au auzit Cuvîntul Tã u, dar
încã nu s-au hotãrît pentru Tine, ajutã-i sã facã aceasta în momentul
acesta de trecere de la un an la celãlalt. Sã înceapã anul cel nou cu o
hotãrîre nouã, cu legãmînt frumos ºi curat. ªi astfel Numele Tãu sã
fie binecuvîntat î n viaþa lor. Binecuvînteazã pãrinþii care au copii
necredincioºi. Dã-le putere sã-i poatã îndruma ºi sfãtui cu lacrimi, cu
dragoste, cu rãbdare, cu nãdejde, pînã cînd ºi ei vor afla Cuvîntul Tãu
ºi mîntuirea Ta. Ai milã de copiii care au pãrinþi necredincioºi. Dã-le,
faþã de ei, dragoste, rãbdare, înþelepciune, ascultare, pînã cînd ºi ei
vor a fl a c a l e a vi e þii ºi mîntuirii. Îndurã-te de soþii care au soþ i i
necredincioase. Dã-le rãbdare, iubire, blîndeþe, pînã cînd ºi ele vor
afla calea ºi voia Ta. Ai milã de soþiile care au soþi necredincioºi, care
trebuie sã sufere neîncetat dureri ºi chinuri ºi trupeºti, ºi sufleteºti.
Dã-le rãbdare ºi blîndeþe, ºi bunãtate, pînã cînd ºi ei vor afla calea ºi
voia Ta. Binecuvînteazã toate popoarele care trec prin necazuri. Ai
milã de cei care trec prin foamete, prin rãzboaie, prin tulburãri, prin
nenorociri. Ajutã-le, Te rugãm, Doamne , c ã toa te popoa r e le sînt
lucrarea mîinilor Tale ºi toate neamurile au fost zidirea Ta. Îndurã-Te
ºi nu lãsa pe nimeni sã piarã, ci ajutã-le tuturor sã Te cunoascã ºi sã
vadã cã tot ceea ce vine de la Tine e darul dragostei Tale - ºi sã fie
recunoscãtori ºi mulþumitori. Binecuvînteazã lumea întreagã ºi, în
vremurile a c e s te a î n c a r e s î nt atî te a ameninþãri de rãzboaie, de
tulburãri, de neînþelegeri, de primejdii de moarte,
 Pag. 823

Te rugãm, lasã pace ºi înþelegere între conducãtorii popoarelor,

pentru ca toþi sã Te afle pe Tine. ªi, din fricã de Tine ºi din milã ºi
din iubire pentru popoarele lor, sã caute cãi de împãcare, de înþelegere
ºi de libertate, pentru Tine. Ai milã, Doamne, ºi ne dãruieºte Cuvîntul
Tãu scris. Vezi cîtã foamete ºi sete este dupã Cuvîntul Tãu în mijlocul
nostru. Doamne, binecuvînteazã-i pe cei prin care ne trimiþi Cuvîntul
Tãu scris. Pãzeºte-i, Doamne! Ocroteºte-i! Deschide drumurile, ca sã
vi nã Cuvî ntul Tãu, Doamne. ªtii cîtã nevoie este de el. Cã vor ba
zboarã ºi se uitã, dar scrisul rãmîne. ªi dãruieºte-ni-l, Te rugãm, ca
s ã - l a ve m î n fa þ a ochilor noºtri, dupã cum ne-ai pr omi s Tu. ªi ,
cercetîndu-l ºi cunoscîndu-l, sã avem, prin ascultarea de e l, viaþa
veºnicã. Binecuvî nte a zã - i pe toþi cei care îi primesc pe ai Tãu în
Numele Tãu. Binecuvînteazã casa aceasta, familia aceasta toate casele
ºi fa mi l i i l e c a re-i primesc pe ai Tãi în Numele Tãu. Pãzeºte-i cu
puterea Ta ºi r ã s pl ã te ºte-le toate acestea cu binecuvîntãrile Tale.
Dãruieºte-le sãnãtate trupeascã ºi sufleteascã; bi ne cuvî nte a zã - l e
copilaºii ºi pãrinþii. Ajutã-le, sãnãtoºi ºi fericiþi, sã-Þi poatã sluji Þie.
Casele lor sã le pãzeºti cu puterea Ta.
În adãposturile lor sã Te adãposteºti totdeauna ºi Tu. ªi, cînd ºi ei
vor veni la casa Ta ºi la uºa Ta, fã s-o gãseascã deschisã, aºa cum
deschisã a fost casa ºi uºa lor totdeauna pentru Tine ºi pentru ai Tãi.
Binecuvînteazã-i pe toþi cei prin care ne aj uþ i pe noi º i pe al þ i i,
Doamne, ºi le rãsplãteºte tuturor celor care, din dragoste pentru Tine,
cautã sã ajute ºi sã liniºteascã, ºi sã potoleascã foamea ºi lipsurile celor
neputincioºi, nenorociþi, bolnavi, si ngur a tici ºi strãini. Te rugãm,
ajutã-ne sã avem o inimã ascultãtoare ºi primitoare faþã de tot Cuvîntul
Tãu. Ajutã-ne sã nu ne rugãm niciodatã numai pe ntr u noi, ci sã ne
rugãm mereu ºi pentru alþii. Pentru cei care nu se roagã, care nu ºtiu
sã se roage, care nu pot sã se roage, care nu cunosc voia Ta, Doamne,
ºi nu ºtiu Cuvîntul Tãu. Ajutã-ne sã avem o inimã plinã de dragoste
ºi de bunãtate faþã de toþi. Sã-i iubim pe toþi, sã-i iertãm pe toþi ºi sã
avem totdeauna o inimã ascultãtoare de Cuvîntul Tãu. Ajutã-ne sã-i
preþuim pe pãrinþii credincioºi, fraþii noºtri, profeþii Tãi, lucrãtorii Tãi
ºi tot Cuvîntul Tãu Sfînt mãrturisit cu putere. Ajutã-ne sã-l ascultãm
ºi sã-l putem da ºi noi, mai departe, celor care au nevoie de el. Pentru
ca astfel, Cuvîntul Tãu sã treacã de la noi la alþii cum a trecut de la
alþii la noi. ªi astfel, sã poatã ajunge curat ºi frumos, plin de roade ºi
de binecuvîntãri, la Tine, dupã cum ai spus Tu: nici un cuvînt al lui
Dumnezeu nu-i lipsit de putere; ºi ni c i un cuvînt nu rãmîne fãrã de
rod, cum nu rãmîne ploaia ºi zãpada care cad din ceruri pe pãmînt. Îþi
mulþumim din toatã inima pentru astfel de clipe fericite ºi pentru astfel
de suflete între care ºi cu care putem petrece acest ceas, aceastã clipã
de trecere, fericit ºi binecuvînta t. Îþi mulþumim cã eºti în mijlocul
nostru. Te simþim prin Cuvîntul Tãu, prin Duhul Sfînt, prin lucrarea
puternicã, prin iubire, prin lacrimile pe care ni le dai ºi prin fiorul
adînc al inimilor noastre credincioase. Binecuvînteazã fraþii noºtri ºi
surorile noastre, lucrãtorii Tãi buni. Binecuvînteazã tineretul Lucrãrii
Oastei Tale ºi tot tineretul Bisericii Tale vii ºi credincioase de pe
pãmînt. Binecuvînteazã-i Doamne, pe ti ne r i i noº tr i , c opiii noºtri
trupeºti ºi sufleteºti.
Pag. 824

Ajutã-ne sã-i putem ajuta sã creascã dupã voia Ta. Dãruieºte-le o

inimã atentã, o minte sãnãtoasã, un cuget curat, pentru ca, primind
Cuvîntul Tãu fr umos , s ã poa tã s ã - l de a ma i de parte cu-atît mai
minunat ºi mai frumos, cu cît e i au a vut pa r te de un har mai mare
decît pãrinþii lor. Binecuvînteazã acest tineret binecuvîntat. Fã sã iese
di n mi j l oc ul lor scriitori binecuvîntaþi, cîntãreþi, poeþi, vestitori
puternici ai Cuvîntului Tãu ºi îndrumãtori sãnãtoºi ºi profeþi minunaþi
pentru tot lucrul Tãu pe care-l pregãteºti în viitor. Îþi mulþumim din
toatã inima pentru tineretul acesta pe care l-am auzit ºi l-am vãzut
c î ntînd ºi vestind Numele Tãu. Înmulþeºte-le numã r ul , s fi nþ eni a,
puterea, rîvna lor, Doamne, pentru ca în urma noastrã sã rãmînã un
popor mai vrednic decum am fost noi. ªi lucrarea pe care o vor face
ei sã fie mai de mare preþ decît lucrarea pe care am putut-o face noi.
Rînduieºte-le vremi de pace, de libertate, de biruinþã, de mult har ºi
de multã putere, pentru ca, în mijlocul tuturor acestor daruri ale Tale,
s ã Te poa tã mã r tur i s i º i sã poatã duce mai departe solia Ta ma i
frumoasã ºi mai rodnicã decît pînã acum. Iar cînd vei veni, Doamne
Isuse, sã ne poþi lua la Tine pe toþi cei iubiþi ai Tãi ºi ai noºtri, sã fim
atunci în Împãrãþia Ta împreunã cu înaintaºii ºi cu urmaºii noºtri, sã
nu lipseascã nici unul dintre cei pentru care ne-am rugat, pe care i-am
scãldat cu lacrimi ºi pentru care am dorit mereu, Doamne, mîntuirea
Ta. Bi ne c uvî nte a zã pã r i nþ i i noº tr i c r edincioºi care au trecut în
veºnicie.
Odihneºte în Împãrãþia Ta pe pãrintele Iosif, pe fratele Marini, pe
toþi ceilalþi fraþi, mulþi, mulþi credincioºi ºi hotãrîþi, care au trecut
biruitori în Împãrãþia Ta. Fã-i sã se bucure acolo Doamne, aratã-le cã
sãmînþa aruncatã de ei a rodit: 30, 60 ºi 100, Doamne, cã a cãzut în
mult pãmînt bun ºi multe suflete destoinice ºi curate vin acum pe urma
lor, pe urma Ta î n Î mpã r ã þ i a c er e a s c ã . Fã , Doamne, ca aceastã
sãmînþã sã aducã mai multã roadã în viitor. ªi astfel, cînd ne vom
înfãþiºa odatã cu toþii în faþ a Ta , Tu sã ne poþi da viaþa veºnicã ºi
cununa vieþii veºnice tuturor celor care am ostenit pentru Tine. Îþi
mulþumim din toatã inima pentru cã în aceastã clipã sîntem împreunã
aici. Te rugãm, Doa mne , ajutã-ne ºi pe mai departe: fie cã vom fi
l a ol a ltã trupeºte, fie cã vom fi depa r te , s ã ne s i mþ i m s ufl e te º te
nedespãrþiþi; strînºi în aceeaºi dragoste sfîntã ºi legãturã cereascã, ce
trece din viaþa aceasta în viaþa veºnicã. Din toatã inima Îþi mulþumim
pentru tot ceea ce Þi-am putut î nfãþiºa. Aºezãm la picioarele Tale
a c e s te r ugã c i uni î n Nume l e Domnul ui Is us º i Te r ugã m s ã l e
binecuvîntezi cu împlinire veºnicã atît pentru noi, cît ºi pentru pãrinþii
noºtri ºi pentru copiii noºtri, ºi urmaºii noºtri. Pe toþi cei care, în clipa
aceasta, sînt sufleteºte numai împreunã cu noi, sã-i binecuvîntezi. Pe
toþi cei care n-au putut sã ia parte împreunã cu fraþii, ci a trebuit sã
stea, cu durere, departe, cerceteazã-i ºi socoteºte-i împreunã cu noi.
Da c ã a m fã c ut c e va bun, s oc ote º te c ã am fãc ut ºi în locul lor.
Ajutã-ne astfel, Doamne, ca sã ne împãrtãºim odatã cu toþii de aceeaºi
bucurie sfîntã: ºi cei din urmã sã fie printre cei dintîi; ºi cei dintîi sã
se socoteascã printre cei din urmã. Pentru ca toþi, socotindu-ne una în
faþa Ta, sã fim binecuvîntaþi la fel. Din toatã inima Te binecuvîntãm
º i ne - nc hi nãm Þie, slãvind Numele Tãu Cel Sfînt cu buc ur i a c e a
nespus de mare pe care au avut-o pãstorii ºi magii, ºi toþi cei care au
ve ni t º i Te - a u vãzut, Isuse, Dragul, Dul c e l e º i Sc umpul nos tr u
Mîntuitor.
 Pag. 825

Te binecuvîntãm ºi noi cã Te-am gãsit! Ne aruncãm cu feþele la

pãmînt în faþa Ta ºi dorim sã-Þi aducem ce daruri putem avea ºi noi:
l a c r i mi l e noa stre , dr a gos te a noa s tr ã , s i mþ ã mi nte l e a dî nc i de
recunoºtinþã ºi mulþumire pe care le avem; ºi promisiunea noastrã,
Doamne, cã ne vom da toate silinþele sã Te iubim mai mul t, s ã Te
slujim mai bine-n viitor. Binecuvînteazã-i pe toþi cei care sînt de faþã
ºi-n aceastã clipã aici. Tu ne ºtii pe toþi, Doamne. Iartã-i pe toþi cei
care au în faþa Ta cereri de iertare. Binecuvînteazã-i pe cei care au în
faþa Ta merite pentru ascultarea lor. Ascultã-i pe cei cãrora le pare rãu
de pãcatele pe care le-au fãcut, car e pun hotã r î r e î n inima lor sã
s e - ntoar c ã l a Tine ; pr i meº te º i bi ne c uvî nte a zã hotã r î r e a l or.
Binecuvînteazã-i pe cei tineri în credinþã. Dã-le putere s-ajungã ºi ei
hotãrîþi ºi statornici. Iar celor care nu s-au hotãrît încã pentru Tine ºi
n-a u pus l e gã mînt cu Tine, dã-le un puternic îndemn sã facã acest
lucru acum, pentru ca sã fie iertate pãcatele lor ºi scrise numele lor în
Cartea Vieþii. Sã se facã ºi ei pãrtaºi harului Tãu ºi ocrotirii Tale, ca
sã poatã sfîrºi cu bine calea mîntuirii. Pentru toate, Te binecuvîntãm,
ne-nchinãm Þie ºi Te slãvim pe Tine, rugîndu-Te sã fii mai departe cu
noi, pînã-n clipa cînd ne vei lua la Tine. Sã ne dai atunci Împãrãþia Ta
cereascã, sãrutul dragostei Tale, ºtergerea lacrimilor noastre ºi bucuria
de-a fi împreunã cu Tine ºi cu cei iubiþi ai noºtri în vecii vecilor la
masa Ta fericitã ºi-n Împãrãþia Ta. Cãci a Ta este Împãrãþia, puterea
ºi slava, Dumnezeul nostru, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh,
acum ºi pururea ºi-n vecii vecilor. Amin.
Pag. 826

Rãspuns celor 3 fraþi

Scrisoare-rãspuns a fratelui Traian Dorz - martie 1984

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã

fie Domnul! Încep aceastã scrisoare de rãspuns la întrebãrile pe care
mi le-aþi pus în felul acesta, cum î nc e p numai rugãciunea cea mai
cutremurãtoare ºi cuvîntul cel mai plin de înºtiinþãri, fiindcã ºtiu cã-n
Ziua Judecãþii fiecare dintre noi va trebui sã dãm seama în faþa lui
Dumnezeu de orice cuvînt pe care l-am scos din gura noastrã ori din
condeiul nostru; cu-atît mai mult cu cît acest cuvînt priveºte mîntuirea
sau pierzarea mai multora. Voi cãuta deci sã vã rãspund cît mai pe
scurt ºi cît mai clar la cele 3 mari îngrijorãri de care ne scrieþi, potrivit
luminii pe care mi-a dat-o º i mi e Domnul Dumnezeul meu asupra
por unc i l or din Cuvîntul Lui Cel Sfî nt, c a r e s î nt foa r te hotã r î te
împotriva pãcatului ºi foarte însemnate pentru fiecare dintre noi, mai
ales pentru cei care rãspundem nu numai de mîntuirea noastrã, ci ºi
de-a altora. Mai întîi fratelui care întreabã: E vremea postului.
Cum sã ne purtãm noi faþã de Tainele Bisericii ºi faþã de înfrînare?
Frate, aceste 2 pãrþi ale întrebãrii se întregesc una pe alta ºi depind
una de cealaltã. Cine cunoaºte Cuvîntul Sfintei Scripturi ºi al Sfinþilor
noºtri Pãrinþi duhovniceºti nici nu mai pune astfel de întrebãri, fiindcã
a supra împlinirii lor nu mai are nic i o î ndoi a l ã. Da c ã noi a ve m
naºterea din nou, adicã dacã avem ungerea Sfîntului Duh, de care
spune Mîntuitorul în Evanghelia dupã Ioan capitolul 16, versetele 13
pînã la 15, e a ne c ã l ã uze º te în tot adevãrul. Sfîntul Apostol Ioan
spune limpede ºi la 1 Ioan capitolul 2 versetele 24 pînã la 29: Ce aþi
auzit de la început, aceea sã rãmînã în voi. Dacã rãmîne în voi ce aþi
auzit de la început, voi veþi rãmîne în Fiul ºi în Tatãl. ªi fãgãduinþa pe
care ne-a fãcut-o El este ace asta: viaþa veºnicã. V-am scris aceste
lucruri în vederea celor care cautã sã vã rãtãceascã. Cît despre voi,
ungerea pe care aþi primit-o de la El rãmîne în voi ºi n-aveþi trebuinþã
sã vã înveþe cineva; ci, dupã cum ungerea Lui vã învaþã despre toate
lucrurile ºi este adevãratã, ºi nu este o minciunã, rãmîneþi în El, dupã
c um v-a învãþat ea. Pentru ca atunci cînd Se va ar ã ta El s ã a ve m
îndrãznealã ºi, la venirea Lui, sã nu rãmînem de ruºine ºi depãrtaþi de
El.
Oricine trãieºte în neprihãnire este nãscut din El. Deci scurt:
învãþãtura adevãratã, credinþa adevãratã ºi trãirea adevãratã. Cine nu
le are va rãmîne de ruºine ºi va fi depãrtat de Isus. Învãþãtura noastrã
de la început, aºa cum am primit-o noi, aºa a fost. Iar noi trebuie sã
r ã mî ne m în ce-am auzit de la început. De l a î nc eput º ti m c ã , î n
vremea sfîntul ui pos t, fi ecare dintre noi trebuie sã împlinim cu o
bucurie sfîntã ºi plinã de evlavie Taina Mãrturisirii ºi Împãrtãºirii cu
Cina Domnului, cu Trupul ºi Sî ngele Lui. Împãrtãºania aceasta cu
Trupul ºi Sîngele Sfînt ne-a poruncit-o ºi ne-a învãþat-o El Însuºi. ªi
ungerea pe care-o avem de la Duhul Sfînt ne-nvaþã s-o primim ºi s-o
pãstrãm cum am primit-o la naºter ea noastrã din nou. ªi dupã cum
ne-a învãþat ºi pãrintele nostru Iosif, care ne-a nã s c ut pe noi prin
Evanghelie.
 Pag. 827

Fie cã o facem cu tot grupul frãþesc din localitate, fie cã o facem

2 sau 3 numai sau numai unul singur, dupã împrejurãri, noi trebuie sã
împlinim acea s tã por unc ã , fi i ndc ã Mî ntui tor ul nostru Isus ne-a
poruncit: sã faceþi aceasta (Luca 2 2 , 1 9 º i 1 Cor 11, 24) . ªi o
facem, ºi trebuie sã o facem cum o face Biserica noastrã strãmoºeascã,
fãrã sã mai adãugãm ori sã scoatem ºi fãrã sã ne mai îndoim cu privire
la ceva niciodatã. Ci dintr-o adîncã ºi evlavioasã încredinþare asupra
întregului adevãr al Tainei acesteia sfinte ºi mari. Cu privire la semnul
Sfintei Cruci, la fel, trebuie sã fim bine încredinþaþi cã el are un sfînt
temei în Cuvîntul lui Dumnezeu. Cã are o mare însemnãtate în felul
cum ne rugãm ºi cã el este o dovadã necesarã credinþei noastre. Dupã
cum înainte de naºterea noastrã din nou, cînd eram fãrã viaþa ºi fãrã
ungerea Duhului Sfînt, noi aveam o cruce fãrã Hristos, tot aºa acum,
cînd noi L- am aflat pe Domnul, nu mai trebuie sã avem un Hristos
fãrã Cruce. Deci nici Crucea fãrã Hristos, nici Hristos fãrã Cruce.
Bineînþeles cã Crucea nu-i numai semnul ei, dar Crucea este ºi semnul
acesta. Cine cunoaºte bine cuvîntul Scripturii ºi are ungerea Duhului
Sfînt, acela ºtie cã acesta este adevãrul ºi nu mai lasã loc în inima lui
la nici o altã încredinþare strãinã.
Deci noi ne vom însemna cu acest semn sfînt la începutul fiecãrei
rugãciuni ºi la sfîrºitul ei. La începutul fiecãrei cuvîntãri în adunarea
Domnului ºi la sfîrºitul ei. ªi ori de cîte ori locul ºi momentul sfînt o
va cere, noi vom face acest semn sfînt al Crucii cu toatã evlavia ºi cu
toatã grija. Nu cu grabã, nici cu uºurinþã, ci cum am fi chiar în faþa
Domnului º i Dumne zeului nostru, cãruia ne închinãm ºi în cinstea
cãruia o facem. Oricine s e î ndoi e º te c a de în ispitã. Cred cã este
limpede cu acest lucru; ºi despre înfrînare vom vorbi mai departe.
Apoi fratelui care întreabã despre alcool, dacã noi mai putem sã-l
fol os i m î n vr e o mã s ur ã or i î n vr e un fe l , or i nu trebuie deloc :
Rãspunsul la aceastã întrebare se cuprinde mai larg ºi mai lãmurit în
porunca cea mare ºi necesarã a înfrînãrii noastre. De fapt, înfrînarea
nu ni se porunceºte numai în vremea postului, ci în orice vreme. Cine
nu trãieºte în neprihãnire nu este neprihãnit. ªi cine nu este neprihãnit
º i nu s e s tr ãdui e º te sã fie, acela nu va putea vedea Împãrãþia lui
Dumnezeu. Singurul fel este acesta. Lucrul acesta este foarte clar ºi
noi trebuie sã fim de el toþi puternic încredinþaþi, fiindcã este scris în
Evanghelia mîntuirii noastre. Nu vã î nº e l aþ i , s pune Cuvî ntul lui
Dumnezeu în multe rînduri, nu vã înºelaþi.
Nu vã înºelaþi, crezînd cã puteþi fi ºi cu firea pãmînteascã,
împlinind poftele ei, dar ºi cu neprihãnirea ºi ungerea Duhului Sfînt.
Cine este nãscut din Dumnezeu, acela nu pãcãtuieºte conºtient, fiindcã
nu poate pãcãtui. Cine poate pãcãtui cu voia sa ºi cu plãcere, acela nu
este nãscut din Dumnezeu ori a cãzut din ace a s tã na º te r e , da cã a
avut-o. Mulþi fraþi ºi surori de-ai noºtri nu citesc de-ajuns Cuvîntul lui
Dumnezeu, Biblia. De aceea ei se-nºalã cu privire la pãcat ºi pãcatul
îi înºalã cu privire la mîntuirea lor. Trebuie sã citim Biblia! Trebuie sã
citim î n fiecare zi ºi fiecare dintre noi Biblia, ca sã ne pãtrundem
odatã pe deplin de adevãrul lui Dumnezeu ºi sã cere m l umi na l ui
Dumnezeu asupra celor citite, prin rugãciune puternicã, pentru ca sã
nu r ã mî nã pes te Cuvî ntul l ui Dumne z e u, pe ntr u noi , ma r ama
necunoaºterii ºi a neînþelegerii.
Pag. 828

Ci aceastã maramã sã fie datã la o parte prin cunoaºterea

adevãrului ºi prin trãirea lui. Cu privire la alcool, Cuvîntul Sfînt spune
limpede ºi hotãrît. ªi pãrintele Iosif ne-nvaþã în cãrþile lui cã nu putem
bea ºi paharul lui Dumnezeu, ºi pa ha r ul dr a c i l or, cum spune la 1
Corinteni 10, 21. Iar de la bãutura îmbãtãtoare, sînt atîtea porunci
care ne opr e s c , în Sfînta Scripturã, încît numai cine nu vrea sã se
înfrîneze, acela se desfrîneazã în privinþa aceasta. Pentru un adevãrat
credincios nici nu se mai pune întrebarea dacã este sau dacã nu este
pãcat; dacã este sau dacã nu este voie sã folosim orice fel de bãuturã
alcoolicã. Tot ce nu este bine este r ã u. Nu ne pute m noi tîrgui cu
aceste lucruri, cu aceste legi ºi cu poruncile înfrînãrii. Cine doreºte sã
nu se înºele pe sine ºi sã nu se pomeneascã depãrtat de Hristos, acela
a rupt-o deplin cu orice pahar. Nici nu bea el, dar nici nu dã altuia sã
bea niciodatã, ºi-n nici un fel, ºi-n nici-o mãsurã, nici un fel de alcool.
Spune fratele cã pe la ei, dar ºi prin alte locuri, el a vãzut - ºi noi am
vãzut - prin curþile fraþilor noºtri vie din care fac vin, apoi beau ºi ei
ºi mai vînd ºi dau sã bea ºi alþii. Unii mai au apoi mulþi pruni. ªi vezi
la ei hîrdaie mari cu borhot de prune, care miroase pînã departe, în tot
satul.
Apoi se duc ºi ei cu ele la cazanele de fiert, cum fac ºi ceilalþi
oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu ºi dispreþuiesc Cuvîntul Lui.
Cum se-mpacã templul lui Dumnezeu cu astfel de necurãþii? Cum pot
ei împãca Cuvîntul lui Dumne ze u º i ideea mîntuirii lor scumpe cu
astfel de lucruri? Cã nu se-mpacã nicidecum. ªi vai de cei care cred
cã le pot împãca! Aceºtia, oricine ar fi ei, se înºalã ºi se duc ºi ei
singuri la pierzarea veºnicã ºi-i mai duc ºi pe alþii, care îi urmeazã
privind la ei ºi spunînd: Pãi, dacã fr a te l e fa c e , e l , c ar e pr edicã
Cuvîntul lui Dumnezeu, cum sã nu fac eu? Înseamnã cã el, care ºtie,
dacã nu se opreºte, considerã cã nu-i pãcat. ªi, dacã nu-i pãcat pentru
el, care ºtie, cum s ã fie pãcat pentru mine, care nu ºtiu? E greu de
înfrînat acest lucru? Poate cã e greu. Niciodatã n-a fost uºoarã calea
mîntuirii pentru cine-a vrut cu adevãrat sã se mîntuiascã. Nu-i uºor la
început. Dar dacã cineva nu vrea sã se-nºele singur, acela va scoate
prunii care-i sînt de þuicã ºi-i va pune pe foc înainte ca aceºti pruni
sã-l punã pe el în foc. Îi va lãsa numai pe cei de hranã. ªi va scoate
via cea de vin, ºi-o va lãsa numai pe cea de hranã înainte ca ea sã-l
scoatã pe el din Împãrãþia lui Dumnezeu.
Cînd lumea vede ºi la noi în grãdinã aceeaºi vie ca ºi la cei beþivi
ºi-n curtea noastrã aceleaºi hîrdaie cu borhot sau în pivniþa noastrã
aceleaºi butoaie ca ºi la cei lumeºti. ªi-n înfrînare: chiar ºi de la ceea
ce ne este îngãduit în vremea celorlalte zile, prin buna înþelegere între
soþi, aceste zile trebuie respectate cu toatã teama ºi cu toatã evlavia
înaintea lui Dumnezeu, care priveºte la tot ce facem, în orice vreme
ºi în orice loc. ªi-n vremile care ne sînt îngãduite, ºi-n cele-n care nu.
În ce desfrîu se întineazã, în privinþa asta, mulþi soþi, deºi se numesc
credincioºi. Nu þin seama nici de sãrbãtori, nici de duminici, nici de
zilele de miercuri ori vineri, nici de post, cînd, de obicei, se þin zile de
jertfã ºi cu înfrînare. Iatã de ce se nasc copii bolnavi ori neascultãtori,
ori nelegiuiþi din astfel de însoþi r i : pe ntru cã au fost concepuþi în
vremea cînd nu era îngãduit. Cei ce n-au ºtiut pîn-acum acest lucru,
sã-l ºtie.
 Pag. 829

Iar cei ce se îmbuibã în privinþa asta, dîndu-ºi frîu liber la orice

destrãbãlare ºi întrecînd mãsura cumpãtãrii ºi-a buneicuviinþe - fie
chiar ºi între soþii legiuiþi - sãvîrºesc o nelegiuire. Existã în toate
lucrurile, pentru cei credincioºi, o rînduialã, o mãsurã, o îngãduinþã.
ªi oricine trece peste aceasta sãvîrºeºte un pãcat ºi un abuz împotriva
curãþiei ºi-a sfinþeniei cerute de Dumnezeu. Cu lacrimi vã scriu ºi vã
spun aceste lucruri, pentru cã mulþi le nesocotesc, spre pierzarea lor
ºi s pr e î nti na r e a Cuvî ntul ui l ui Dumnezeu, pe care trebuie sã-l
respectãm totdeauna î na i nte a l ui Hr i s tos , chiar ºi-n patul nostru
conjugal. Despre celelalte s-au mai spus. Cine vrea sã þinã seama de
ele, le cunoaºte bine. Cine nu vrea, facã cum vrea. Noi spunem aceste
lucruri cui vrea sã le asculte. Cui nu vrea, nu-i spunem nimic. Acela
facã cum vrea. Va culege el odatã ceea ce sea mã nã - în curînd! ªi
poate cã nu numai el, ci ºi copiii lui. De multe ori pãcatul te loveºte
unde te doare mai greu ºi de cele ma i mul te or i î l i s pã º e º te c el
nevinovat. Apoi fratelui care întreabã despre cum se stã la rugãciune
ºi cum se cîntã cîntãrile. Desigur, dacã avem temere ºi respect faþã de
Dumnezeu, nu numai starea sufleteascã în timpul rugãciunii este de
mare însemnãtate. Despre asta s-a mai spus mult ºi se ºtie de-ajuns cã
tr e bui e , s ufl ete º te , s ã ne î nfã þ i º ã m c u r es pe c t , c u te me r e de
Dumne ze u, c u toa tã cur ã þ i a î nai nte a Lui în momentul, în star e a
rugãciunii ºi-n locul ei. Trebuie numai sã ne strãdui m s ã fi m aºa.
Acum e vorba despre starea tr upea s c ã , fi i ndc ã ºi asta este multã
nevoie sã ne-o avem cuviincioasã toþi; ºi, de cele mai multe ori, starea
duhovniceascã depinde de starea trupeascã.
ªi starea duhovniceascã se vede cel mai bine din felul trupesc în
c a r e ne î nfã þ i º ã m noi î na i nte a Domnul ui î n r ugã c i une . Î nt î i
îmbrãcãmintea: nu ne-aºezãm la rugãciune oricum. Surorile trebuie sã
aibã neapãrat capul acoperit. E limpede porunca lui Dumne ze u ºi
î nº ti i nþ a r e a Lui c u pr i vi r e l a ac e a s ta î n Sfînta Scripturã. As ta
întotdeauna trebuie s-o aibã: capul acoperit. Pentru cã este un semn
dat de Dumnezeu înfrînãrii ºi evlaviei surorilor noastre ºi femeilor în
general. Dar mai ales la rugãciune. Orice femeie - tînãrã sau în vîrstã,
fetiþã, fecioarã, nevastã, mamã, bunicã - care îndrãzneºte sã stea la
rugãciune fãrã o acoperitoare a capului sãu sã ºtie cã pãcãtuieºte, prin
necinstir e a ac e a s ta, contra Numelui lui Dumnezeu ºi-a Cuvîntului
Sfînt. Scriptura osîndeºte acest fapt. Orice credincioasã sã ºtie asta ºi
s ã s e teamã de Dumnezeu. Apoi ºi ceal a l tã î mbr ã c ã mi nte s ã fi e
decentã, cuviincioasã, a º e za tã î n rînduialã pe corp. Fraþii, la fel.
Îngenuncherea sã se facã cu amîndoi genunchii, dacã sînt sãnãtoºi.
Aºezarea sã se fa c ã de c ã tr e toþi în aceeaºi direcþie; nu unii spre
miazãzi, alþii spre apus, alþii spre miazãnoapte. Alþii într-o parte, alþii
într-alta. Starea sã fie dreaptã, nu lãsaþi pe scaun, pe pat, pe mese,
unii culcaþi de-a binelea, în aºa fel, încît se moleºesc ºi-adorm.
Aceasta este o necinstire a rugãciunii, o necuviinþã în faþa lui
Dumnezeu. Oricît dureazã rugãciune a , s ã stãm cuviincioºi, atenþi,
veghetori, c u toatã conº ti i nþ a tr e a zã cã sîntem în faþa Domnului
Dumnezeu, care este între noi, care ne vede, care ne ascultã, care ne
judecã. Cîntãrile trebuie cîntate, nu strigate. Cîntarea face parte din
rugãciune ºi din meditaþie.
Pag. 830

De aceea trebuie sã fie trãitã cu tot sufletul ºi înãlþatã lui

Dumnezeu cu toatã cãldura inimii, pentru cã totdeauna aceasta este
spre slava Lui ºi trebuie sã fie spre slava Lui. De aceea trebuie sã
cîntãm simþit, duios, nu þipãtor, nu tare, nu. Ci moale. Nu aspru, ci
dulce. Nu cu uºurãtate, ci cu evlavie ºi cu lacrimi. Instrumentele sã nu
url e , c i s ã cînte. Sã cînte moale ºi plãcut, nu acoperind vocile, ci
acompaniindu-le încet, dulce, în aºa fel, ca vorbele cîntãrii sã se audã
l i mpe de , fi i ndc ã î n ele este solia Cuvîntului lui Dumnezeu, ca r e
trebuie sã fie auzit c l a r. Me l odi a º i a c ompaniamentul sînt numai
însoþiri care trebuie sã-l facã mai plãcut ºi mai dulce, ca sã fie mai
uºor de primit ºi de gustat; nu sã-l acopere, sã-l anuleze. Cãci atunci
nu fa c bine, ci fac rãu. La adunãri, cîntãrile sã fie totdeauna alese
dintre cîntãrile pe care le cunosc toþi fraþii ºi surorile ºi cei mai bãtrîni.
Pentru ca toþi sã cînte ºi toþi sã ia parte prin cîntare la bucuria aceasta
scumpã ºi sfîntã. Nu se vor întrerupe cîntãrile la una sau 2 strofe, cum
s-au mai fãcut ºi se fac în multe l oc uri, ca sã se facã mai mult loc
vorbirii. Cã, de multe ori, o cîntare face mai mult decît o vorbire. Mai
bine sã se scurteze vorbirea, decît sã se scurteze cîntarea. La cîntare
participã cu toþii, dar la multe vorbiri nu ia parte adesea nici mãcar cel
care vorbeºte. De multe ori se spun lucruri slabe ori chiar pãgubitoare
în vorbiri; dar în cîntare totdeauna se spun niºte adevãruri de cea mai
mare însemnãtate pentru toþi. Atunci e mai bine sã se cînte întreagã
cîntarea, pentru cã în programul acesta este nevoie de luminã ºi de
bucurie pentru toþi fraþii.
Cei care alcãtuiesc programul ºi cei care trebuie sã cînte, ºi cei care
hotã r ãs c ce sã se cînte ºi cine sã vorbeascã, aceºtia, îndrumãtorii
programului, trebuie sã fie cu toatã grija ce aleg ºi cînd aleg ce sã se
cînte sau cine sã vorbeascã. Nu se vor scurta cîntãrile, cãci abia de la
strofa a treia încep sã cînte cu toþi fraþii. Cîntarea trezeºte sufletul
totdeauna, pe cînd vorbirile adeseori îl adorm. Fraþilor, ce sã vã mai
spun eu? Lucrurile acestea sînt poa te a de vã r ur i î nc e pã toa r e ale
credinþei, despre care unii vor zice cã le ºtiu. Poate cã le ºtiu mulþi,
dar, tot aºa, mi se pare cã puþi ni l e þ i n. Ce i ma i mul þ i le trec cu
vederea, nesocotind îndeajuns respectarea lor. Dar cum sã înaintezi
spre lucrurile desãvîrºite, spre adevãrurile desãvîrºite, dacã nici pe cele
începãtoare nu le ºtii ori nu le þii? Nu poþi învãþa algebra, dacã nu ºtii
tabla înmulþirii. Nu poþi urma clasa a zecea, dacã nu-nveþi clasa-ntîi.
Nu poþi merge spre lucrurile desãvîrºite, dacã le nesocoteºti sau dacã
nici nu le ºtii ºi nici nu le þii pe cele începãtoare. Sã învãþãm întîi sã
ascultãm bine, cã apoi vom ºti ºi sã vorbim bine, ºi sã cîntãm bine,
pentru cã vom ºti sã ascultãm bi ne º i di n toatã inima Cuvîntul lui
Dumnezeu.
Sã trãim adevãrurile începãtoare ºi apoi vom fi învredniciþi ºi de
cele desãvîrºite. Cã, dacã nu vom fi credincioºi în cele mici, cine ne
va încredinþa nouã cele mari? Eu atît am avut sã vã spun în privinþa
aceasta. Cine vrea sã asculte, acela va înþelege ºi va împlini cu fapta
ºi cu a de vã rul. Va recunoaºte cu lacrimi cã în trecut a greºit ºi va
pune gînd ºi hotãrîre, înnoindu-ºi legãmîntul, ca în viitor mãcar în
viitor - sã nu mai greºeascã. Pe cine l-a luminat Dumnezeu cu privire
la mîntuirea lui, acela nu va nesocoti nimic care ar putea s-o piardã
aceasta. Ungerea lui Hristos ne va lumina ºi ne va ferici.
 Pag. 831

Dar cine nu vrea, acela, mai departe, facã cum vrea. Este cine sã-l
opreascã ºi este cine sã-l judece, ºi este cine sã-i deschidã lui ochii
atunci cînd, poate cã atît pentru el, cît ºi pentru alþii, va fi prea tîrziu.
E vr e me a pos tul ui . E vr e me a r ugãciunii. E vr eme a î nfr î nã r i i .
Binecuvîntaþi sã fiþi voi, toþi, suflete curate ºi smerite, care, cu temere
de Dumnezeu ºi cu r e s pe c t fa þ ã de Cuvî ntul Sãu, veþi asculta cu
evlavie ºi veþi împlini cu credincioºie sfaturile acestea care nu sînt ale
unui om pe care mulþi îl dispreþuiesc ºi mulþi considerã acum cã, din
cauza bãtrîneþii ºi-a suferinþei, ºi-a pierdut mintea ºi judecata. Vine
vremea cînd toþi aceºtia vor vedea cã nu eu am fost nebun cînd le-am
spus. Cã cei care ar fi trebuit sã asculte înºtiinþarea ºi n-au ascultat-o
au fãcut aceasta nu spre batjocura nimãnui, ci numai spre pierzarea ºi
spre nenorocirea lor. Domnul sã aibã milã de toþi ºi sã le trezeascã
tuturor mintea sãnãtoasã prin înºtiinþãrile acestea, pentr u ca sã se
cãiascã de tot pãcatul pe care l-au fãcut nu numai împotriva noastrã,
ci împotriva lui Dumnezeu. Pentru cã este scris: Cine vã ascultã pe voi
pe Mi ne Mã a s cultã. ªi cine vã nesocoteºte pe voi pe Mi ne Mã
nesocoteºte. Doamne Isuse, binecuvînte a zã a c e s t c uvînt al Tãu în
i ni mi l e tuturor alor Tãi ºi fã, Doamne, ca nimeni sã nu s e pi ar dã
cãlcîndu-l ºi nesocotindu-l, ci toþi sã se mîntuiascã prin ascultarea ºi
împlinirea lui. Fraþii mei ºi surorile mele, v-a spus aceste lucruri ºi v-a
scris aceste adevãruri bãtrînul vostru frate Traian Dorz, în al 70-lea an
al vieþii sale pãmînteºti, la începutul Postului Paºtilor din anul 1984,
cu ochii ºi cu faþa scãldate de lacrimi, cu inima plinã de dragoste ºi de
mîhnire, pentru dragostea ºi pentru mîntuirea fiecãruia dintre noi, cei
care am fost chemaþi sã-L urmãm pe Domnul.
Pag. 832

Taina nunþii

Vorbirea ºi rugãciunea fratelui Traian Dorz la nunta de la Cireºoaia -

12-V-1984

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Cît de

recunoscãtori trebuie sã fim noi totdeauna Domnului ºi Dumnezeului
nostru pentru toate binefacerile ºi binecuvîntãril e Sa le! Cel dintîi
cuvînt care mi-a venit în inimã în clipa aceasta sînt cuvintele sfinte
scrise de Sfîntul Apostol Pavel în capitolul 5 din Epistola sa cãtre
Efeseni: Taina aceasta este mare. Taina aceasta care stã în faþa noastrã
acum, pe care ochi i noº tr i c e i tr upe º ti o vãd într-un fel, dar cei
duhovniceºti, în înþelesul ei cel larg ºi binecuvîntat în care a rînduit-o
dragostea ºi înþelepciunea lui Dumnezeu de la început, cînd a vorbit
despre unirea celor 2 fiinþe despre care în atîtea locuri scrie Sfînta
Scripturã cã este o lucrare tainicã ºi minunatã a lui Dumnezeu. Ori de
cîte ori ne întîlnim ºi sãrbãtorim o astfel de unire, inimile noastre se
umpl u de puterea ºi de lumina lui Dumnezeu în c a r e El a vr ut s ã
se-ntîmple, sã se petreacã ºi sã se-nchege aceastã tainã sfîntã care
închi pui e nu numa i unirea vãzutã între 2 trupuri omeneºti, între 2
suflete.
Ea simbolizeazã mult mai mult: unirea lui Hristos cu Biserica;
uni r e a Creatorului cu creaþiunea Sa, care s-a fãcut în puterea ºi-n
lumina, ºi-n taina cea nespus de mare ºi eternã care este dragostea lui
Dumne ze u. Ta i na aceasta este mare. Gîndi nd l a a c e s te l uc r ur i ,
binecuvîntãm pe Dumnezeu cã a gãsit mijlocul acesta minunat de a ne
uni suflet cu suflet. Fiinþã cu fiinþã. Iubire cu iubire. Trebuinþ ã cu
trebui nþ ã toa te a c estea umplînd viaþa noastrã de binecuvîntare ºi
Lucrarea lui Dumnezeu, fãcînd-o sã conti nue di n c e î n c e tot mai
minunat ºi mai fericit. Nu ºtim cum sã ne arãtãm recunoºtinþa faþã de
Dumnezeu pentru bucuria acestei revederi. ªi dacã n-am rosti nici un
cuvînt, numai dacã ne-am putea privi unii pe alþii - ºi-am simþi graiul
cel tainic ºi divin al duhurilor care vorbeºte într-un fel ºi ne exprimã
într-un fel nespus de minunat ºi fericit pãrtãºia aceasta a noastrã, -
ºi-ar fi de-ajuns. Pentr u c ã di ncol o de cuvintele noastre, puterea
Duhului lui Dumnezeu completeazã trebuinþa cea mai adîncã ºi mai
veºnicã a sufletelor noastre: iubirea ºi pãrtãºia frãþeascã.
Taina aceasta este mare. Vorbind despre unirea celor 2 suflete pe
c a r e de l a î nc e put Dumneze u le-a rînduit unul pe ntr u c e l ã l a l t,
Mî ntui torul o asemãna ºi Cuvîntul lui Dumne ze u o a s ea mã nã c u
legãtura cea tainicã dintre Bisericã ºi Dumnezeu. Cunoaºtem Cuvîntul
Cel Sfînt al lui Dumnezeu. Dorim sã ne pãtrundem de înþelesul Lui cel
tainic ºi Sfînt ºi, gîndind la aceastã pãrtãºie cu toatã puterea sufletului
nostru, dorim, rugîndu-L, sã ne-ajute s ã putem avea acea pãrtãºie,
încît cei 2 sã fie cu adevãrat unul. Taina aceasta este mare. Este mare
pentr u c ã e s te uni c ã. Es te mar e pe ntr u cã este binecuvîntatã de
Dumnezeu. ªi este mare pentr u c ã Î ns uº i Dumnezeu a rînduit-o sã
închipuie în cel mai înalt fel ºi în cel mai strãlucit chip dorinþa Lui cea
sfîntã de a Se uni aºa cu sufletele noastre, de a ne face sã trãim noi
în El ºi El în noi cu acea intimitate sfîntã cu care a gîndit ºi cu care
a dorit El sã trãiascã cele 2 suflete pe care le-a unit ºi le uneºte prin
taina aceasta binecuvîntatã.
 Pag. 833

Taina aceasta este mare Noi toþi am încheiat, sufleteºte, o tainã

mare cu Dumnezeu. Unirea noastrã sufleteascã cu Hristos este mult
mai mult decît unirea celor 2 trupuri, a celor 2 fiinþe pe care dragostea
lui Dumnezeu le-a fãcut sã s e s i mtã una ºi a dorit sã le facã sã se
simtã totdeauna ºi pentru totdeauna aºa. Cît de importantã este aceastã
tainã ºi cît de adînc este înþelesul ei! Dumnezeu a vrut sã facã sã ne
pãtrundem deplin fiecare de aceasta, vãzînd roadele pe care le aduce
ea în viaþa acelora care o trãiesc cu adevãrat dupã voia lui Dumnezeu
ºi nenorocirea care vine în viaþa acelora care nu-i dau înþelesul ºi nu-i
dau ascultarea pe care a gîndit-o, a poruncit-o ºi a voit-o Dumnezeu
sã o dea oricãror suflete pe care bunãtatea Lui le-a unit ºi le-a rînduit
sã fie unul pentru totdeauna. Taina aceasta este mare. Binecuvîntãm
pe Domnul, care a rînduit-o! ªtim toþi cei ca r e , ma i mul t sau mai
puþin, am trãit în curãþia ºi-n frumuseþea ei, ce adîncã ºi binecuvîntatã
pãrtãºie creeazã ea în sufletele acelea pe care le-a unit Dumnezeu ºi
care cautã sã se pãstreze în unirea rînduitã de Dumnezeu.
Dar noi am vrut sã înþelegem dincolo de cele ce vãd ochii trupeºti:
înþelegerea cea tainicã ºi sfîntã a unirii sufletelor noastre cu Hristos.
Nu existã un alt exemplu mai minunat de pãrtãºie cu Dumnezeu ºi de
legãturã cu El ca Tai na a c e a s ta s fî ntã a c ã s ã tor i ei . Sufl e te º te,
Dumnezeu ne-a creat sã nu rãmînem singuri, dupã cum ne-a creat sã
nu rãmînem singuri nici trupeºte. Nu-i bine sã fie omul singur a spus
Cuvî ntul lui Dumnezeu de la început. ªi a creat fãpturii sale celei
dintîi o alta care s-o c ompleteze. Scrie aºa de frumos Cuvîntul lui
Dumnezeu la început: Dumnezeu a fãcut pe om parte bãrbãteascã ºi
parte femeiascã l-a fãcut. Numai cînd amîndouã pãrþile acestea sînt
unite, abia atunci omul este complet. Dumnezeu ne-a fãcut pe noi sã
nu rãmînem singuri nici sufleteºte. A vrut sã ne unim cu Hristos, sã
alcãtuim un singur duh cu El, dupã cum este scris. Fãrã Dumnezeu,
omul este un singuratic ºi nefericit ºi pe pãmînt, ºi sub pãmînt cum
e s te un s i ngur a ti c toatã vi a þ a ac e a s ta , dacã e l n- a r e pa r te de
completarea pe care i - a r î ndui t- o Dumne ze u, a c e a pa r te care-l
întregeºte ºi care-l ajutã sã fie cu adevãrat fericit, cînd el lucreazã cu
amîndouã pãrþile acestea, în lumina lui Dumnezeu ºi-n binecuvîntarea
dragostei de la început. Taina aceasta este mare, spune Sfîntul Apostol
Pavel; vorbesc despre Hristos ºi despre Bisericã.
ªi vorbeºte aºa despre Hristos ºi despre Bisericã cum vorbeºte
despre un soþ ºi despre soþia lui. Nu ºtii, în capitolul 5 de la Efeseni,
cînd se referã Sfîntul Apostol Pavel la Hristos ºi la Bisericã sau cînd
la soþ ºi soþie. Aºa de sfîntã, aºa de înaltã, aºa de dulce, aºa de eternã
a rînduit Dumnezeu sã fie socotirã Taina aceasta. Fie privitã într-un
fel, fie privitã în celãlalt. Dar ce se întîmplã, de obicei, în lumea de
acum? Pentru c ã Taina aceasta nu este pãstratã în lumina în care a
rînduit-o ºi a dorit-o Dumnezeu de la început, roadele ei, în loc sã fie
dulci ºi binecuvîntate, sînt, de cele mai multe ori, amare ºi triste. Ori
de cîte ori luãm parte la o nuntã, la o cununie, la repetarea acestei
Taine, în mijlocul nostru, cu alte ºi cu alte suflete, gîndim mereu la
acest adevãr sfînt, pe care, în chip deosebit, ni-l înfãþiºeazã orice unire
a unui soþ cu soþia lui: unirea lui Hristos cu Biserica, unirea sufletului
c u Hr i s tos , pentru taina veºnicã a fericirii rînduite de Dumne zeu
pentru noi.
Pag. 834

Binecuvîntãm pe Domnul ori de cîte ori o cãsnicie se începe în

mod fericit ºi binecuvîntat ºi ne rugãm neîncetat l ui Dumnezeu ca
aceastã însoþire pornitã sub lumina ºi sub binecuvîntarea lui Dumnezeu
ºi a Bisericii Sale sã se desfãºoare în chip fericit ºi binecuvîntat pînã
la sfîrºit. Harul lui Dumnezeu care ni s-a fãgãduit ºi ni s-a dat de la
început este de-ajuns sã ne ajute sã ne ducem pînã la capãt fericitã
însoþirea noastrã ºi binecuvîntatã aceastã Tainã rînduitã de Dumnezeu.
Însã nu totdeauna ºi nu toþi ne împãrtãºim din acest har ºi-l pãstrãm
pînã la sfîrºit. Intervine ºarpele care a intervenit între cei 2 încã din
Grãdina sfîntã a Edenului de la început. ªi strecoarã ºarpele acolo
unde n- a r tr e bui s ã poatã s ã r ãmî nã ni mi c d e c î t i ub i r e a º i
binecuvîntarea lui Dumnezeu pentr u totde a una , s trecoarã ºarpele
veninul îndoielii, ve ni nul ispititor al înstrãinãrii sufleteºti. Spune
Sfîntul Apostol Pavel în Epistola sa cãtre Romani aºa de frumos: Sînt
gelos pe voi cu o gelozie dupã voi a lui Dumnezeu, pentru cã v-am
logodit cu un bãrbat. ªi doresc sã vã înfãþiºez ca pe o fecioarã curatã.
Dar mã tem, mã tem, nu cumva ºarpele care a amãgit-o pe Eva sã vã
strice inimile de la curãþia dragostei care este faþã de Hristos.
Aici este lucrarea ºarpelui, la începutul stricãrii inimii de la curãþia
dragostei. Din cauza aceasta se sfãrîmã atîtea corãbii ale cãsniciilor
plecate pe marea furtunoasã a vieþii spre limanul ceresc. Undeva un
ºarpe strecoarã otrava ºi stricã curãþia dragostei. ªi cînd se stricã
curãþia dr a gostei, atunci se deschide drumul tuturor pãcatelor. Mã
gîndesc nu atî t de mult la cãsnicia trupeascã - deºi ºi-aceasta este
foarte însemnatã. Pentru cã º tiþi cu toþii cã de la cãsnicie poate sã
porneascã ºi fericirea ºi binecuvîntarea unui om, ºi nenorocirea ºi
necazul lui pentru totdeauna. Dar mã gîndesc la pãrtãºia noastrã ºi la
unitatea noastrã, ºi la dragostea noastrã faþã de Hristos. Cred din toatã
inima cã cea mai mare parte dintre sufletele care ne-am strîns aici sã-i
însoþim pe aceºti ti ne r i dragi ºi scumpi la primul pas al unirii lor
binecuvîntate de Dumnezeu ºi de Bi s e r i c ã, pe c a l e a c onvieþuirii
pãmînteºti ºi veºnic e , cr ed cã toþi sau cea mai mare parte de-aici
cunoaºtem unirea noastrã cea duhovniceascã, însoþirea noastrã cea
s ufl e te a s cã, legãmîntul nostru cel binecuvîntat cu Hristos, Mirele
nostru, dragul ºi scumpul, ºi iubitul nostru Mire duhovnicesc ºi Mire
veºnic. Isus Hristos a venit în lume sã ne mîntuiascã.
ªi, prin Jertfa Sa ºi prin Sîngele Sãu, ªi-a rãscumpãrat un popor
pe care l-a curãþit, l-a spãlat, l-a înfiat ºi l-a însoþit, numindu-l Biserica
Sa, Mireasa Sa. Fiecare dintre noi facem parte din aceastã Bisericã ºi
Mireasã a lui Hristos. ªi, într-un anumit înþeles duhovnicesc, fiecare
sîntem - sau ar trebui sã fim - o Mireasã a lui Hristos. Rãscumpãraþi
de El, curãþiþi de El, sfinþiþi de El, mîntuiþi de El, pentru unirea noastrã
veºnicã cu El. Taina acesta este cu adevãrat mare. Taina unirii noastre
cu Hristos, taina naºterii noastre din nou, taina legãmîntului nostru,
prin care ne-am însoþit cu Dumnezeu pentru viaþa veºnicã, este taina
cea adevãratã ºi negrãit de mare ºi de sfîntã, pentru cã este o tainã
e ter nã . Ea nu s e s fî r º e º te. Nu a re un început ºi n-are un s fî r º i t
pãmîntesc. Are un început din veºnicie ºi o continuare veºnicã.
 Pag. 835

Dar lucrurile acestea atît de adînci ºi atît de frumoase noi le-am

descoperit numai abia dupã ce ne-am întors la Dumnezeu, dupã ce am
cunoscut ta i na a c e a s ta din Cuvîntul Cel Sfînt al lui Dumnezeu, în
Lucrarea aceasta sfîntã care este Oastea Domnului, în care ne-a nãscut
El ºi în care ne-a întors El cu adevãrat la o viaþã nouã. Înainte de-a fi
Lucrarea aceasta, noi n-am cunoscut în felul acesta Taina cea mare ºi
sfîntã a lui Dumnezeu. ªi, cînd ni se citea, la cununie, din Apostol sau
din Evanghelie despre lucrurile acestea, ele erau pentru noi ni º te
lucrur i total necunoscute ºi neºtiute, ºi neînþelese; pentru cã omul
nostru cel nou, pentru cã ochii noºtr i c e i duhovni c e º ti, pentru cã
pri c e pe r ea noastrã cea duhovniceascã era acoperitã ºi umbritã de
ne c unoaºtere ºi de întunericul pãc a tul ui î n c a r e tr ãi a m. A a vut
Dumnezeu milã de poporul nostru, de Biserica noastrã ºi, în vremea
noastrã, a nãscut un profet al Sãu, care a fost pãrintele Iosif. ªi prin
el ne-a trezit. A venit lumina cereascã ºi prin el Dumnezeu a fãcut
aceastã Lucrare în care noi venim sã aflãm aceste adevãruri care erau,
pentru noi, ca rostite în altã limbã. Total necunoscute , ne º ti ute º i
neînþelese. ªi acum Dumnezeu, prin ace a s tã Lucrare, ne-a luminat
mintea, ne-a fãcut sã înþelegem cît de mare într-adevãr este ºi Taina
Cununiei, ºi Taina Naºterii di n nou º i a l e gã mî ntul ui nos tr u c u
Dumnezeu, ºi taina întoarcerii noastre ºi a cununiei noastre cu Hristos
pentru viaþa veºnicã.
Ori de cîte ori deci ne adunãm ºi sãrbãtorim în mijlocul nostru
unirea a 2 suflete, pentru noi, înþelesul acestei Taine trebuie sã treacã
mai departe, la unirea noastrã ºi la taina cea mare a unirii noastre cu
Hristos, cu Biserica Sa, care este Mireasa cea vie ºi veºnicã a lui Isus.
În aceste locuri ºi-n aceste stãri, gîndind la aceste lucruri, noi trebuie
s ã ne c e r c e tã m fi e car e pe noi î nºine în ce mãsur ã a m a j uns s ã
cunoaº te m taina aceasta ºi s-o trãim noi înºine prin viaþa noastrã.
Binecuvîntãm pe Domnul cã s-a ridicat în mijlocul poporului nostru
o astfel de l umi nã pr i n c a r e pute m ve de a a cum limpede aceste
adevãruri care pentru noi înainte erau necunoscute. Din cauzã cã nu
c unoº te a m cî t de mare ºi cît de sfîntã este Taina Cununi e i , ta i na
cãsniciei, aºa de mulþi am nesocotit-o! I-au cãlcat legãmîntul. ªi, în loc
sã aibã bucuria ºi binecuvîntarea rînduite de Dumnezeu ºi promise de
El acestei uniri, s-au împãrtãºit din amãrãciunea, din durerea ºi din
paguba cea mare care vine pe urma cãlcãrii acestui legãmînt. De aceea
atît de multe cãsnicii sînt nefericite.
De aceea atît de mulþi copii rãmîn pe drumuri. De aceea atît de
multe din stãrile care ar fi putut sã fie dintre cele mai fericite între cele
2 fiinþe, care ar fi creat pe urmã un neam binecuvîntat ºi niºte urmaºi
binecuvîntaþi, în realitate au creat niºte oameni nefericiþi, niºte copii
nenorociþi, care nu-i mai cunosc ºi nu-ºi mai recunosc nici pãrinþii,
nici familia, nici rostul vieþii ºi ajung plaga societãþii ºi nefericirea
celorlalþi oameni între care trãiesc. Cît de mare este taina aceasta! ªi,
dacã ne-am pãtrunde noi cu adevãrat de valoarea ºi de importanþa
tainei cãsniciei, altfel ar trebui sã privim la toate lucrurile acestea. ªi
altfel ar fi urmãrile acestor cãsnicii în viaþa copiilor ºi a societãþii care
s e î nteme i a zã prin familie. Însã prin Lucrarea aceasta mi nuna tã ,
Dumnezeu ne-a fãcut sã înþelegem altfel aceste lucruri, în adevãratul
înþeles al Cuvîntului lui Dumnezeu ºi al voii lui Dumnezeu.
Pag. 836

De aceea acum, binecuvîntat sã fie Domnul, participãm la astfel de

nunþ i bi ne c uvî nta te c a a c ea s ta pe ca r e o sãrbãtorim ac um. Ce
deosebire este între o nuntã binecuvîntatã ºi creºtineascã ºi nunþile
celelalte, nebinecuvîntate de Dumne ze u º i c a r e s e petrec în chip
ne c r eº ti nes c . N- a m c unos cut as tfe l de pe tr e c eri ºi de însoþi r i
binecuvî ntate înainte de a fi aceastã Lucrare. De aceea, trebuie sã
binecuvîntãm pe Dumnezeu pentru cã S-a îndurat de noi ºi a ridicat
în mijlocul poporului nostru un profet binecuvîntat. Am mai spus pe
undeva o asemãnare cu cee a c e s - a pe trecut în Vechiul Testament
cînd, pe Muntele Sinai, Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Moise sã-i
încredinþeze Legea, cele 10 Porunci ºi cele 634 de rînduieli care s-au
adãugat la aceste porunci î n Le gea ve c he fa þ ã de poporul Israel.
Momentul primirii Legii pe Muntele Sinai de cãtre Moise a fost un
moment aºa de mare ºi de însemnat în Vechiul Testament cum a fost
momentul Pogorîrii Duhului Sfînt, în Noul Testament, peste Biserica
lui Dumnezeu care s-a întemeiat atunci. Într-o veche carte de istorisiri
ale poporului evreu se spune cã, în ziua cînd Domnul l-a chemat pe
Moise pe Muntele Sinai sã-i încredinþeze Legea, care trebuia sã fie
l umi na º i îndrumarea tuturor popoarelor ºi îndeosebi a poporul ui
Israel, care atunci era poporul lui Dumnezeu, în ziua cînd Domnul l-a
chemat pe Moise sã-i dea Legea aceasta, El a mai chemat împreunã cu
Moise, fãrã sã-i vadã el ºi fãrã sã-i vadã nimeni, încã 70 de profeþi,
din celelalte 70 de neamuri care mai erau atunci cu poporul evreu pe
pãmînt.
Pentru cã darea Legii era un lucru aºa de însemnat, încît îi privea
pe toþi oamenii de pe pãmînt. ªi, pentru cã atunci mai erau încã 70 de
neamuri, Dumnezeu a ales, prin tainica lucrare a puterii ºi înþelepciunii
Sale, din fiecare aceste neamuri cîte un profet. ªi toþi au stat în faþa
Lui pe Muntele Sinai în momentul dãrii Legii. Nici unul dintre ceilalþi,
însã, nu-i vedea pe toþi cei care erau împreunã cu el. Nici Moise n-a
vã zut c ã , î n faþa lui Dumnezeu, alãturi de el, mai erau încã 69 de
profeþi. Ceea ce i-a spus Dumnezeu lui Moise ºi ceea ce l-a fãcut sã
înþeleagã, ºi ceea ce i-a scris lui le-a scris la toþi ºi le-a spus tuturor.
Fiecãruia dupã limba sa. ªi, cînd s-a încheiat ceea ce a a vut sã le
spunã, le-a zis, fiecãruia i-a zis: Du-te la poporul tãu. Spune-i aceste
cuvinte. Învaþã-l ace s te l e gi . Fã-i sã înþeleagã ºi sã asculte acest
Cuvînt. Pentru cã cine va împlini Legea aceasta ºi o va asculta va trãi
prin ea. Cine nu o va asculta va fi nimicit. Fiecãruia dintre cei 70,
Domnul i-a spus aceste lucruri. ªi l-a trimis pe fiecare sã meargã la
poporul sãu. Însã dintre toþi profeþii, unul si ngur, c a r e a fos t cel
adevãrat ºi ascultãtor în totul de Dumnezeu, a fost Moise.
El s-a dus lapoporul sãu ºi, cu lacrimi în ochi ºi cu toatã inima lui
plinã de încredinþarea adevãrului pe care-l ducea, i-a sfãtuit pe toþi:
Acestea sînt cuvintele lui Dumnezeu. Sã le-ascultaþi! Oricine le va
asculta va trãi prin ele. Oricine le va nesocoti va fi blestemat. Singur
Moise, dintre toþi profeþii, a fost cinstit ºi curat, ºi credincios care s-a
dus la poporul sãu sã spunã: Aºa vorbeºte Domnul! Ascultaþi-L! Toþi
ceilalþi, fie cã n-au vrut sã spunã, fie cã au uitat sau n-au fost atenþi
sã asculte ºi sã þinã în inima lor Cuvî ntul l ui Dumne ze u, nu le-a
învãþat pe popoarele lor, pe oamenii care-i aºteptau, aceste cuvinte ale
lui Dumnezeu.
 Pag. 837

De aceea, celelalte popoare toate au rãmas pãgîne, au început sã se

închine la idoli, la zeitãþi, la tot felul de lucruri închipuite. Numai un
singur popor, c ar e a a vut s i ngur ul pr ofe t c r edi ncios, acela L-a
cunoscut pe Dumnezeu ºi acela a aflat lumina ºi binecuvîntarea Lui.
În ziua Pogorîrii Duhului Sfînt, Dumnezeu a vorbit c a m î n felul în
care se spune cã a vorbit pe Sinai celor 70 de profeþi. ªi atunci erau
di n toa te ne amur i l e de pe faþa pãmîntului - s pune Cuvî ntul l ui
Dumnezeu în Faptele Apostolilor - adunaþi în Ierusalim. ªi toþi se
minunau, zicînd: Cum de auzim fiecare dintre noi în limba noastrã
istorisindu-se lucrurile minunate ale lui Dumnezeu? Fiecare auzea în
limba lui. Dar n-au fost binecuvîntaþi ºi credincioºi decît acei care s-au
predat Domnului, care s-au hotãrît pentru El în Ziua Cincizecimii ºi
care au format Biserica lui Dumnezeu binecuvîntatã pînã astãzi ºi pînã
î n ve cii vecilor. Multe neamuri au fost ºi sînt pe faþa pã mî ntul ui .
Dumnezeu le-a vorbit fiecãruia prin cîte un profet. Noi nu ºtim care
este starea altora, dar binecuvîntãm pe Domnul cã ne-a trimis nouã un
profet binecuvîntat, care a fost pãrintele Iosif ºi care ne-a spus nouã
Cuvîntul l ui Dumnezeu limpede, dulce, clar, drept, cinstit, hotãrît,
statornic pînã la sfîrºit: Aºa zice Domnul. ªi toþi cei care l-am ascultat
am devenit o Bisericã vie, un Trup binecuvîntat al lui Hristos, nãscuþi
din nou cu un legãmînt sfînt ºi binecuvîntat cu care El S-a unit pentru
totdeauna.
Ne-a dat Numele Sãu. Numele Oastei Domnului nu-i de la oameni.
El Însuºi a dat Numele Sãu acestei Lucrãri. ªi din pricinã cã ne-a dat
Numele Sãu, ne-a socotit ai Lui, dupã cum un soþ dã numele sãu soþiei
c u c a r e s e une º te c î nd a j unge l a aceastã Tainã binecuvî nta tã a
Cununiei. Oastea Domnului este o Lucrare care poartã Numele Lui în
numele ei. Sã fim pãtrunºi cu o mãreþie cereascã, cu o mãreþie sfîntã
ºi divinã de acest tainic ºi s fî nt ade vã r î mbucurãtor. Noi purtãm
Numele Domnului ºi, din pricina Numelui Sãu, El va fi cu noi, ne va
a pã r a , ne va bi ne c uvî nta , ne va o c r oti c um î ngrijeºte un mi r e
binecuvîntat de mireasa pe care Dumnezeu i-a dat-o lui ºi el i-a dat ei
numele sãu. Ea poartã de-aci înainte numele soþului iubit care, mai
presus decît viaþa lui, va apãra viaþa ei. Mai mult decît pe el însuºi, o
va iubi pe ea. ªi astfel Dumnezeu va binecuvînta aceastã unire, pentru
cã Taina aceasta de-ace e a e s te ma r e . Pe ntr u c ã a binecuvîntat-o
Dumne ze u º i e a simbolizeazã în cel mai clar ºi ma i fe r i c i t chi p
lucrarea cea mai dulce ºi mai sfîntã fãcutã de Dumnezeu: unirea Lui
cu creaturile Sale, cu creatura Sa care a izvorît din Sîngele Sãu, din
coasta Sa, din Jertfa Sa. Biserica cea vie, cea tainicã, cea sãnãtoasã,
cea adevãratã, care trãieºte dupã voia Sa ºi care poartã cu demnitate,
cu cinste, cu respect, cu ascultare ºi cu dragoste Numele Lui.
Ne bucurãm din toatã inima ori de cîte ori avem prilejul sã însoþim
2 suflete scumpe, unite de Dumnezeu în aceastã Tainã binecuvîntatã
ºi fericitã. Dar noi sã nu rãmînem numai la ceea ce vedem cu ochii
noºtri, numai la unirea cea trecãtoare dintre 2 fiinþe care stau în faþa
noastrã. Ci, dincolo de ele, sã vedem în mijlocul nostru chipul cel drag
ºi sfînt, preaiubit al Scumpului, al Dragului nostru Mîntuitor, care este
Mi r e l e nos tr u dulce, care a vrut sã Se uneascã cu noi cu o uni r e
desãvîrºitã ºi veºnicã, dîndu-ne Numele Sãu ºi trecînd asupra noastrã
meritele Sale, binefacerile Sale, Împãrãþia Sa.
Pag. 838

Dacã El spune Cuvîntul lui Dumnezeu - S-a unit cu noi, cum nu

ne va da împreunã cu El toate lucrurile? Cã, dacã ªi-a dat viaþa pentru
rãscumpãrarea noastrã, dacã S-a dus sus în cer sã pregãteascã un loc
fericit ºi dacã a spus cã va veni ca acolo sã ne ducã ºi pe noi, cît de
minunat va trebui sã fie locul acesta pe care l-a pregãtit dragostea Lui
cea nemãrginitã pentru noi? Pãrtãºia aceasta am vrut sã-L rugãm pe
Domnul ºi sã ne strãduim ºi noi s-o înþelegem de fiecare datã ºi în
clipa aceasta. ªi, gîndindu-ne la Taina cea sfîntã a unirii ºi-a cãsãtoriei
trupeºti ºi la binecuvîntãrile ei, care simbolizeazã apoi taina cea mare
a unirii duhovniceºti, gîndindu-ne la aceastã Tainã ºi meditînd asupra
datoriilor mari care ne revin fiecãruia dintre noi prin pr i mi r e a ºi
însoþirea aceasta, sã începem sã ne preocupãm mai adînc de aceastã
datorie care ne revine, în ce ne priveºte pe noi, pe fiecare în familia
sa. Fie c ã s î ntem c ã s ã tor i þ i de un ti mp ma i s curt, fie cã sîntem
cãsãtoriþi de un timp mai lung, Taina aceasta trebuie sã rãmînã pentru
noi nu ceva obiºnuit ºi gata sã devinã, cu timpul, c eva mai puþ i n
preþuit, mai puþin interesant, mai puþin valoros. Trebuie sã fie pentru
noi totdeauna de aceeaºi valoare sfîntã cum a fost în prima clipã a
acestei cãsnicii. Sã ne iubim soþiile, sã ne iubim soþii cu acea dragoste
sfîntã cu care Dumnezeu ne-a unit în prima zi a cãsniciei noastre. De
fiecare datã sã ne privim cu aceeaºi iubire, cu aceleaºi gînduri curate
ºi frumoase, cu aceeaºi pãrtãºie sfîntã, pentru cã numai atunci Taina
aceasta va fi în lumina lui Dumnezeu ºi binecuvîntatã în felul în care
a vr ut El . Am fost nu demult într-o casã în care a m vã zut cã ma i
lipsea ceva dragoste dintre cei 2 soþi. ªi i-am spus:
- Frate, de cîte ori îi spui soþiei tale: Te iubesc, frumoasa mea?
- Ce spui, frate? Pãi acuma, dupã 15 ani de cãsnicie, sã-i mai spun
eu aºa ceva soþiei mele?
- Dar în Cuvîntul lui Dumnezeu de cîte mii de ani scrie, de cîte ori
spune Cuvîntul: Te iubesc! Vã iubesc! Pentru dragostea voastrã Mi-am
da t vi a þ a , Pentr u dr a gos tea voastr ã s î nt î n s ta r e s ã fa c totul ?
Mîntuitorul cît a fãcut? În cîte locuri spune în Cuvîntul lui Dumnezeu
c î t de mul t ne iubeºte Dumnezeu? De c e ma r e dr a gos te ne - a m
învrednicit noi ºi ne învrednicim zilnic din partea Lui? De cîte ori ne
spune Dumnezeu: Te iubesc, într-o zi? Cînd rãsare s oar e l e Sãu ºi
vedem primele lui raze mi nunate i vi ndu- s e pe feþele noastre, ce
înseamnã aceasta, decît cea mai curatã, mai dulce ºi mai frumoasã
declaraþie de dragoste din partea lui Dumnezeu pentru noi? Cînd, dupã
o secetã îndelunga tã , ca de o pl oaie binecuvîntatã peste ogoarele
noastre, peste grãdinile noastre, peste munc a noa s tr ã c î nd pe s te
fruntea noastrã plinã de sudoare adie un vîntiºor rãcoros ºi plãcut, ce
înseamnã aceasta, decît un cuvînt spus c u atîta dragoste din partea
Domnul ui : Te i ube s c c u o i ubi r e ve º ni c ã ! Nu numa i î n c a rtea
Pr ofe tul ui Ieremia sa u î n c ar te a Pr ofe tul ui Is a i a º i î n c ã r þ i l e
Evangheliºtilor sînt scrise cuvintele dragostei lui Dumnezeu. Pe fiecare
frunzã, pe fiecare floare, pe fiecare binecuvîntare pe care o primim,
pe fiecare razã de soare,
Dumnezeu ne trimite o declaraþie nouã, frumoasã, unicã, proaspãtã
de iubire: Te iubesc cu o iubire veºnicã! Cu o iubire veºnicã. Aºa ar
trebui sã ne spunem noi soþiilor, soþilor noºtri în fiecare zi; fraþilor
noºtri, surorilor noastre. O declaraþie permanentã º i proaspãtã, ºi
sincerã, ºi caldã de iubire.
 Pag. 839

Pentru cã aºa ne-a spus Mîntuitorul ºi ne-a poruncit: Aºa sã vã

iubiþi voi unii pe alþii, cum v-am iubit Eu. Cum vã iubesc Eu. Cu o
iubire pe r ma ne nt î nnoi tã , de fiecare datã proaspãtã ºi mereu mai
frumoasã. Aºa ne-a învãþat sã ne iubim noi, aºa cum se iubesc cei 2
în ziua logodnei, în ziua cununiei, în ziua nunþii lor. Asta ar fi pãrtãºia
idealã ºi frumoasã. ªi asta ar fi starea necesarã ºi ar trebui sã devinã
obiºnuinþã între noi ºi Dumnezeu, între noi ºi membrii familiei noastre.
Aºa a vrut Dumnezeu de la început. De acea Taina aceasta este mare.
ªi atunci gîndiþi-vã ce frumoasã ºi ce fericitã ar fi viaþa noastrã de
familie! Ce fericitã ar fi viaþa noastrã de societate, de adunare, de
lucrare în slujba lui Dumnezeu, dacã am face acest minimum de efort
duhovnicesc necesar ºi frumos fiecare faþã de celãlalt, împãrtãºindu-ne
sincer ºi dulce iubirea. Atunci toþi am fi fericiþi ºi nici unul n-ar fi
nefericit. Atunci gîndiþi-vã ce minunate ar fi famili i l e noastre! Ce
frumoºi ar fi copiii noºtri! Ce frumoase ar fi adunãrile noastre! Ce
frumoasã ar fi munca noastrã! Ce frumoasã ar fi petrecerea noastrã!
Aºa ne-a învãþat Hristos. Abia cînd am ajuns la acest nivel, abia atunci
am fãcut contactul cu Hristos ºi am ajuns la starea de la care trebuie
sã pornim mereu mai sus, mereu mai frumos, mereu mai binecuvîntat
în slujba lui Dumnezeu ºi în slujba familiei ºi a societãþii în care ne-a
aºezat Dumnezeu. Dar pentru acestea tr ebuie un început. Începutul
este naºterea din nou. Dorim din toatã inima sã-L rugãm pe Domnul
sã trezeascã în inimile tuturor celor care sînt ºi care ne gãsim aici
dorinþa dupã o astfel de viaþã.
O astfel de viaþã începe cu naºterea noastrã din nou. Cu hotãrîrea
noa s trã pentr u Domnul , c u pr eda r e a noa s tr ã î n s l uj ba Lui , c u
începutul legãmîntului nostru cu Domnul Isus. Sã ne predãm Lui, sã
nascã în noi o fiinþã nouã, o viaþã nouã, o menire nouã, o atmosferã
nouã, în care, fãcînd parte din familia ºi din unitatea cu Hristos, sã ne
putem uni ºi binecuvînta ºi noi între noi, cu ceilalþi fraþi. Dorim din
toatã inima sã binecuvîntãm pe Domnul recunoscãtori ºi îndatoraþi
pentru clipa acestei revederi. Ne bucurãm ºi-I mulþumim Domnului cã,
cu toate neputinþele ºi cu toate piedicile pe care le-am avut, ne-a dat
Domnul bucuria sã vã revedem. Chiar dacã n-am fi putut sã schimbãm
între noi nici 10 cuvinte, faptul cã ne privim feþele unii altora este
pentru noi, dincolo de cuvinte, o comuniune prin Duhul lui Dumnezeu
º i o binecuvînta r e ve ni tã de l a El pr i n Duhul Sfî nt. Ne r ugã m
Domnul ui sã ne-ajute sã înþelegem aceastã tainã mare a uni r i i c u
Hristos. A predãrii în slujba Lui. ªi, dupã acea, a-L sluji pe Domnul
în felul î n c ar e ne cer e El . Pe ntr u cã, în primul rînd, noi vom fi
fericiþi, cãutînd sã-i facem fericiþi pe ceilalþi, din jurul nostru.
Sã binecuvîntãm pe Domnul cã, în mijlocul poporului nostru,
Dumnezeu l-a ridicat pe pãri nte l e Ios i f, a c e s t profet al vremilor
noastre, cãruia, din cauza uriaºei lui staturi, noi, cei care sîntem atît
de aproape, nu-i vedem importanþa. Poate vor trebui sã treacã încã
mulþi, mulþi ani pentru ca Lucrarea aceasta a lui Dumnezeu venitã prin
El sã se desãvîrºeascã ºi în timp, ºi-n adîncime, ºi-n roade.
Pag. 840

Pentru ca, în felul acela ºi dupã aceea, sã se poatã vedea

dimensiunile uriaºe ale sufletului acestui mare om al lui Dumnezeu
care a trãit atît de modest, care a lucrat atît de mult, care a fost aºa de
credincios ºi care ne-a descoperit nouã niºte lucruri aºa de mari, care,
prin urmãrile lor ºi prin roadele lor, se dovedesc cã de la Dumnezeu
erau. Faptul cã noi ne întîlnim aici la atîþia ani dupã ce el a plecat sus
la Dumnezeu e o dovadã cã lucrarea începutã de el n-a fost o lucrare
omeneascã, dupã cum el însuºi de-atîtea ori a spus. Ci este o lucrare
a lui Dumnezeu. Fiþi încredinþaþi, fraþii mei ºi surorile mele, toþi cei
care aþi primit Numele lui Hristos, cã El v-a unit pentru totdeauna cu
El ºi cã faceþi parte dintr-o Lucrare cereascã, divinã, eternã, veºnicã,
binecuvîntatã, pe care a rînduit-o Dumnezeu prin acest om în mijlocul
poporului nostru. Daþi-vã toate silinþele ca, înþelegînd taina aceasta atît
de mare, sã trãiþi la înãlþimea ei, la frumuseþea ei, la ascultarea de
Cuvîntul lui Dumnezeu. Faptul cã 80% dintre cei care sîntem aici ºi
în toate adunãrile frãþeºti sînt tineri, e o dovadã cã Dumnezeu a fãcut
aceastã Lucrare; ºi tinereþea acestei Lucrãri este o garanþie cã ea-i o
Lucrare de duratã, ea-i o Lucrare eternã. Dumnezeu are în mijlocul
acestor tineri suflete aºa de binecuvîntate, talente aºa de minunate:
cîntãreþi, poeþi, scriitori, vestitori ai Cuvîntului lui Dumnezeu! Se vor
alege din rîndurile acestor tineri oameni binecuvîntaþi, din pricina
cãrora vor fi binecuvîntate toate generaþiile viitoare. Are Dumnezeu
a tî te a s ufl e te mi nunate. Noi nu-i vedem ºi nu- i c unoa º te m. Da r
Dumnezeu cunoa º te ºi ºtie cã aici sînt atîtea suflete binecuvîntate.
Î ns ufl e þ i þ i da r ul l ui Dumnezeu care este în voi, tineri º i ti ne r e ,
preaiubiþii noºtri, copi i i l ui Dumnezeu! ªi lucraþi pentru Domnul
lucrãri tot mai minunate, pentru cã acestea vor fi spre fericirea voastrã
ºi a generaþiilor viitoare, ºi a întregului nostru popor.
ªi cine ºtie a cîtor popoare încã, pînã la marginile pãmîntului.
Pentru cã Dumnezeu nu ne-a mîntuit pe nici unul numa i pentru sine
î ns uº i , p e nt r u no i î nº i ne . C i ne - a mî ntui t pe ntr u fol os ul º i
binecuvîntarea neamului nostru ºi a poporului din care facem parte.
Binecuvîntãm pe Domnul, care a avut milã ºi dragoste faþã de noi. ªi-I
mulþumim lui Dumnezeu pentru cã aceastã dragoste ªi-a arãtat-o în
chip deosebit pentru neamul nostru. Aceastã Lucrare s-a nãscut cu un
î nc e put foa r te mode s t. Pã r intele Iosif a fost unul dintre ce i ma i
modeºti apostoli ai lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu a fãcut prin el
lucrãri atît de mari. ªi Lucrarea Oastei n-a cãutat sã aibã publicitate
ºi nici sã se laude, ºi nici sã se ridice în faþa oamenilor. De aceea
Dumnezeu i-a dat ºi-i va mai da încã lucrãri nespus de minunate ºi
sfinte. Numele ei a fãcut deja ocolul pãmîntului. ªi multe daruri ºi
binecuvîntãri pe care Dumnezeu le-a fãcut sã creascã din acest modest
ogor al pãrinþilor noºtri, al Bisericii noastre ºi al neamului nostru au
înviorat ºi învioreazã sufletele multor oameni, din multe neamuri. ªi
acesta-i numai un început.
De a c e e a bi ne cuvî ntã m pe Domnul ºi ne r ugãm Lui s ã
binecuvînteze în continuare poporul nostru, Biserica noastrã ºi pe cei
pe care Dumnezeu i-a rînduit - Dumnezeu i-a rînduit! - în mijloc ul
nostru conducãtorii noºtri. Acei care vegheazã asupra noastrã.
 Pag. 841

Acei care ne îndrumã ºi-ntr-un fel, ºi-ntr-altul. Sã-i binecuvînteze

Dumne ze u º i s ã l e inspire gîndurile Lui, ca, sub îndr uma r ea l or
dreaptã, sãnãtoasã ºi vrednicã, sã ne putem ºi noi bucura aºa cum ne
bucurãm acum de libertatea de a ne întîlni atît de mulþi ºi de-a ne
sfãtui, ºi de-a ne îndemna la dragoste ºi la fapte bune. La întemeierea
de cãsnicii sãnãtoase, care sînt baza sãnãtãþii societãþii ºi poporului
nostru, care sînt garanþia continuitãþii frumoase a vieþii ºi societãþii
noastre. Cãsnicia, viaþa de familie, familia este temelia societãþii. ªi,
cînd o famili e es te s ã nãtoasã, ea va creºte un popor sãnãtos ºi un
vi i tor s ã nã tos . Sã bi necuvîntãm pe Domnul pentru ace s t ti ne r et
binecuvî nta t. Ti ne r i c ar e vor î nte me i a s a u a u întemeiat familii
binecuvîntate, care vor da naºte r e l a un popor bi ne c uvî nta t. La
generaþii binecuvîntate, din pricina cãrora întreg poporul nostru va fi
binecuvîntat de Dumnezeu. Dacã în Sodoma - spune Evanghelia - s-ar
fi gãsit 10 suflete credincioase, Dumnezeu ar fi salvat toatã cetatea
aceasta din pricina celor 10. Dar nu s-au gãsit. Deci cu cît sînt mai
mul þ i fi i credincioºi în mijl oc ul unui popor, c u a tî t Dumne ze u
binecuvînteazã mai mult poporul acela. Cu c î t s î nt ma i mul þ i fi i
credincioºi într-o comunã, într-o cetate, într-o societate, cu atît mai
mult Dumnezeu binecuvînteazã societatea aceasta. De aceea sã fim
credincioºi. Sã fim credincioºi ºi pentru ceilalþi. Pentru cã atunci
Dumnezeu va ocroti ºi mai departe poporul nostru de nenorocirile care
pot sã vinã peste el ºi trupeºte, ºi suflete º te. ªi, cînd ne rugãm lui
Dumnezeu, fie cã sîntem singuri, fie cã sîntem mulþime, sã nu uitãm
sã pomenim poporul nostru, conducãtorii lui, Biserica noastrã, pãstorii
ei; ca sã ne putem bucura ºi noi de vremuri de pace ºi de libertate. Cã,
da c ã s întem cinstiþi faþã de Dumnezeu, vom fi c i ns ti þ i º i faþ ã de
poporul nostru, ºi faþã de societatea în care sîntem, ºi faþã de serviciul
º i de munc a pe c a re o facem, ºi faþã de ve c i ni i º i pr i ete ni i , º i
consãtenii noºtri, fie cã-i cunoaºtem, fie cã nu-i cunoaºtem.
Cã cine-L iubeºte pe Dumnezeu nu poate sã-l urascã pe nici unul
dintre semenii sãi. ªi dacã nu-i urîm, sigur cã-i iubim. ªi dacã-i iubim,
ne rugãm pe ntr u e i . ªi da cã ne r ugã m pe ntr u e i , Dumne ze u ne
binecuvînteazã pe toþi. Aceasta este garanþia fericirii noastre, a tuturor.
Sã ne iubim cu cãldurã unii pe alþii ºi nici unul sã nu se roage numai
pentru el însuºi, ci sã se roage pentr u toþ i . Cã a tunci cînd noi ne
r ugã m pe ntr u toþ i , º i ceilalþi toþ i s e r oa gã pe ntr u noi . ªi uni i
rugîndu-ne pentru alþii, Dumnezeu ne binecuvînteazã pe toþi. Dorim
însã ca, ajungînd la starea aceasta, sã înþelegem cã primul pas este
naºterea di n nou. V-aþi hotãrît pentru Domnul? Trãiþi pentru El cu
toatã puterea, însufleþind darul ºi Duhul lui Dumnezeu care este în voi
ºi creînd lucruri tot ma i fr umoa s e, º i a vî nd î n mi j l oc ul tuturor
semenilor o atitudine tot mai corectã, mai frumoasã, mai vrednicã, mai
cinstitã, mai demnã. Cã atunci Dumnezeu va ajuta ca Lucrarea aceasta
sã-i cuprindã în aceeaºi înãlþime frumoasã pe toþi. Dar, dacã n-am
fãcut pasul naºterii din nou, noi trebuie sã facem acest pas. Pentru cã
o familie nu se poate întemeia decît atunci cînd cei 2 se leagã hotãrît,
cu legãmînt pentru totdeauna, unul de celãlalt. Nici mîntuirea noastrã
nu se poate face, pe ntr u c ã nu exi s tã mîntuire fãrã Hristos. ªi nu
existã mîntuire cu Hristos decît atunci cînd faci legãmîntul ºi unirea
cu El.
Pag. 842

Te predai Lui, te hotãrãºti pentru El ºi capeþi peste numele tãu cel

vechi numele cel nou de copil al lui Dumnezeu, de ostaº al Domnului,
de mîntuit al lui Hristos.
Poate cã am spus prea puþine. De multe ori, cu cuvinte multe, spui
puþ i ne lucruri. Dar dacã din tot ce-am spus aþi reþi nut a c e s t uni c
adevãr: trebuie sã vã naºteþi din nou, trebuie sã vã logodiþi cu Hristos,
trebuie sã vã cununaþi cu Hristos prin naºterea din nou, prin legãmînt,
- aþi înþeles tot ce-am vrut sã spun. Iar dupã ce s-a fãcut aceastã unire
prin hotãrîre, prin legãmînt ºi prin predare, trãiþi în lumina Lui în aºa
fel, încît sã fim vrednici sã purtãm Numele Lui, iar El cu bucurie ºi cu
dragoste sã ne priveascã, în fiecare dimineaþã spunîndu-ne preaiubitor:
Preaiubitule, te iubesc din toatã inima! ªi sã simþim cã soarele nu ne
mustrã, cã ploaia nu ne blestemã, cã pãmîntul ne poartã cu plãcere ºi
cu bucurie ºi cã cerul ne binecuvînteazã cu dragoste. Numai atunci
vom simþi ºi vom avea bucuria aceasta, cînd vom trãi spre slava lui
Dumnezeu, spre cinstea lui Hristos. ªi sã nu uitãm recunoºtinþa pe
care-o datorãm acelora prin care am primit noi lumina aceasta ºi prin
care Dumnezeu ne-a fãcut parte de acest har. Nu-l uitaþi pe pãrintele
Iosif! Cãutaþi cãrþile lui! Oastea Domnului s-a rãspîndit cu adevãrat
prin c ãr þ i l e pã r i nte l ui Ios i f. Da c ã s î nt foarte mulþi care nu ºtiu
î nvã þ ã tur a ºi care uºor se lasã clãti na þ i de un vî nt s a u a l tul de
învãþãturi strãine, este din pricinã cã nu-s cunoscute cãrþile pãrintelui.
Pe unde se mai pot gãsi, împrumutaþi-le, scrieþi-vi-le! Jertfiþi acolo un
ceas pe zi, 2 zile pe sãptãmînã, 2 sãptãmî ni pe a n s a u pe l unã ºi
scrieþi-vã cãrþile pãrintelui Iosif. ªi pãtrundeþi-le, ca sã vã pãtrundeþi
de duhul adevãratei credinþe ºi învãþãturi. ªi veþi vedea ce minunat
orizont duhovnicesc vi se va deschide. ªi învãþaþi din ele ascultarea ºi
trãirea cea dupã voia lui Dumnezeu, ca sã puteþi avea viaþa veºnicã.
Pune þ i mî na pe Cuvî ntul l ui Dumne ze u º i î nvã þ a þ i pe de r os t
Evangheliile. Învãþaþi capitole întregi - cei tineri, care au o memorie
proaspãtã, sãnãtoasã, puternicã. Învãþaþi pe de rost capitolul 5, 6 ºi 7
de la Matei. Învãþaþi pe de rost capitole din Evanghelia dupã Ioan.
Învãþaþi pe de rost Epistolele Sfîntului Pavel cãtre Timotei, cãtre Tit
ºi aºa mai departe. Învãþaþi pe de rost Psalmii.
Ce minunat e cînd un tînãr s-ar ridica în mijlocul adunãrii ºi, în loc
de o cuvîntare slãbuþã, sã spunã: Ascultaþi Cuvîntul lui Dumnezeu! ªi,
dupã ce-ºi face semnul sfintei Cruci, cã pe toate trebuie sã le facem
în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh, începe sã spunã -
fãrã sã se împiedice, fãrã sã greºeascã - Cuvîntul Domnului din Matei,
capitolul 5. ªi, începînd cu versetul 1 ºi pînã la sfîrºit, sã spunã fãrã
piedicã, cu toatã i ni ma , c u l a cr i mi ºi cu toatã cãldura sufletului,
Cuvîntul lui Hristos. Ce plin de putere ar fi pentru orice adunare un
astfel de cuvînt! ªi ce întrecere binecuvîntatã ar trebui sã fie între
tineri sau tinere, sã poatã rosti Cuvîntul lui Dumnezeu întreg! Aceasta
ajutã nu numai la luminarea ºi la înnobilarea sufletului celui care ºi-l
însuºeºte; ºi nu numai la bucuria ºi mîngîierea tuturor celorlalþi care-l
ascultã, ci la îmbogãþirea lui sufleteascã pentru vremea cînd va veni
foamete ºi sete dupã auzirea Cuvîntului lui Dumnezeu. Cînd nu vom
mai avea Biblia nici în buzunar, nici pe masã. ªi cînd vom înseta de
a auzi mãcar unul dintre cuvintele lui Dumnezeu. Acuma-s vremi de
belºug.
 Pag. 843

Puneþi mîna ºi însuºiþi-vã Cuvîntul lui Dumnezeu! Puneþi memoria

la lucru. ªi veþi vedea cã Dumnezeu vã va da putere sã recitaþi fãrã
piedicã, de la început pînã la sfîrºit, capitole întregi din Evanghelie.
Cîtã putere ºi bucurie vor da aceste lucruri celor care ºi le vor însuºi
ºi le vor asculta! Scumpii mei fraþi ºi surori, mulþumim lui Dumnezeu
pentru aceste c î te va c l i pe pe car e ni le-a rînduit sã le petrecem
împreunã. Binecuvîntãm pe Domnul pentru harul cel mare pe care ni
l-a dat. Mulþumim lui Dumnezeu pentru Lucrarea minunatã din care
ne - a fã c ut s ã fa c em noi pa r te. Mulþumim l ui Dumne zeu pe ntr u
libertatea pe care-o avem ºi ne rugãm pentru cei prin care o avem sã
le dãruiascã Dumnezeu lumina ºi ajutorul, ºi puterea, ºi cãlãuzirea Sa
mai departe. Ca noi sã putem face binele neîmpiedicaþi, sã ne putem
î ntî l ni º i s ã ne putem mî ngî i a uni i pe a l þ i i , l umi nî ndu- ne º i
s fãtuindu-ne din Cuvîntul lui Dumnezeu, care este putere, hranã º i
viaþã pentru toþi. Binecuvîntãm pe Domnul ºi ne rugãm pentru cei 2,
cu ocazia cãsãtoriei cãrora Dumnezeu ne-a dãruit nouã acest prilej de
bucurie. Sã fiþi binecuvîntaþi de Domnul din Duhul Sãu Cel Sfînt ºi
din Cuvîntul Sãu, la veni r e º i l a plecare, de-acum ºi pînã-n veci!
Binecuvîntaþi sã fiþi în odihna ºi-n munca voastrã! Binecuvîntaþi sã fiþi
prin pãrinþii ºi prin copiii voºtri, prin înaintaºii ºi prin urmaºii voºtri!
Toatã lucrarea voastrã sã fie o binecuvîntar e pe ntr u Dumnezeu ºi
pentru poporul, ºi familia, ºi Lucrarea cãreia v-a dãruit. Domnul sã-i
binecuvînteze pe toþi fraþii ºi surorile noastre. Acum aº dori sã ne
ridicãm împreunã ºi sã-I mulþumim împreunã Domnului pentru bucuria
acestor clipe pe care le-am petrecut împreunã. Slavã Tatãlui ºi Fiului
ºi Sfîntului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. Tatãl ºi
Dumnezeul nostru, Mîntuitorul ºi Dumnezeul nostru, Mîngîietorul ºi
Dumnezeul nostru, din toatã i ni ma Î þ i mul þ umi m în aceastã clipã
pentru bucur i a a c e s te i r eve de r i . Î þ i mul þ umi m, Doamne, pentru
sãrbãtoarea aceasta minunatã în mijlocul cãreia ne-ai dãruit bucuria
revederii noastre ºi-n mijlocul cãreia ne-ai dãruit bucuria primirii
acestui cuvînt sfînt de la Tine ºi a acestor sfinte îndemnuri de care
ne-ai fãcut parte ºi pe care le-am auzit în mijlocul nostru din gura
fraþilor noºtri, dar din Duhul Tãu Cel Sfînt.
Îþi mulþumim pentru aceste adevãruri minunate pe care Tu ai fãcut
sã le cunoaºtem, pentru ca prin ele, ascultîndu-le, sã avem viaþa ºi
mîntuirea noastrã veºnicã. Mulþumim, în primul rînd, pentru bucuria
unirii acestor 2 suflete pe care Tu le-ai ales ºi le-ai rînduit pe unul
celuilalt, ca prin ei sã întemeiezi o familie binecuvîntatã nu numai
trupeascã, ci ºi sufleteascã. ªi prin ei sã întãreºti nu numai o familie
trecãtoare, ci una veºnicã. Te rugãm de la început sã binecuvîntezi
cãsnicia ºi unirea lor. Fã, Doamne, ca puterea Ta revãrsîndu-se peste
aceastã înþelegere ºi peste aceastã unire trupeascã sã le dãrui ascã
binecuvîntãrile Tale veºnice pe care Tu le-ai promis tuturor celor care
vor asculta c u c redincioºie ºi vor þine în curãþie, în sfinþenie ºi-n
ascultare cuvîntul ºi legãmîntul pe care Þi l-au fãcut Þie unul pentru
celãlalt ºi unul celuilalt pentru Tine. Binecuvînteazã-le pãrinþii, fraþii,
surorile trupeºti ºi sufleteºti ale fiecãruia dintre ei. Binecuvînteazã
toate aceste suflete care s-au unit aici ca sã însoþeascã pasul lor cu
rugãciunea, cu dragostea, cu prezenþa, cu bucuria ºi cu binecuvîntãrile
lor.
Pag. 844

Binecuvînteazã tot Cuvîntul Tãu care s-a mãrturisit în aceastã searã

aici, care se va mãrturisi ºi mîine.
Fã, Doamne, ca fiecare cuvînt sã aducã multã roadã pentru Tine ºi
b i ne c uv î nt a r e . M ul þ umi m a p o i pe ntr u fa mi l i a noa s tr ã c e a
duhovniceascã, pentru familia Oastei Domnului, prin care ne-ai unit
sufletele noastre cu Tine, prin care ai fãcut Tu legãmînt cu noi ºi noi
cu Tine. Fã, Doamne, ca ºi acest legãmînt - ºi mai mult decît orice -
sã fie binecuvîntat cu roade ºi cu duratã veºnice. Binecuvînteazã-l pe
acela prin care ne-ai chemat la Tine ºi cãruia noi îi vom fi totdeauna
recunoscãtori; ºi trebuie sã-i fim, pentru cã este pãrintele nostru cel
duhovnicesc, mai de preþ decît 10 mii de învãþãtori. Rãsplãteºte-i în
vecii vecilor credincioºia lui faþã de Tine ºi dragostea ºi osteneala lui
faþã de noi. Binecuvînteazã poporul nostru mereu cu astfel de oameni
mari, care sã-i îndrepte pe toþi fiii sãi, pe toþi fiii poporului nostru, pe
calea luminoasã a mîntuirii ºi-a ascultãrii de Tine. Binecuvînteazã
ne a mul nos tr u, popor ul no s t r u, ho t a r e l e l ui , l i be r ta te a l ui ,
binecuvîntãrile lui. Binecuvînteazã-l astfel, pãzindu-ne de orice rãu.
Binecuvînteazã conducãtorii rînduiþi de Tine în mijlocul nostru. Aºa
cum ne-ai poruncit, pentru ei, noi ne rugãm din toatã inima. Pentru cã
dorim ca toþi sã fim fericiþi prin unitate, prin pãrtãºie, prin libertate,
pr i n dr a gos te º i î nþ e l e ge r e î ntr e noi toþ i º i pentru totde a una .
Binecuvînteazã Biserica noastrã, pe toþi preoþii Tãi credincioºi din ea,
pe toþi pãstorii pe care i-ai rînduit în mi j l ocul ei. Fã ca toþi sã Te
mãrturiseascã din toatã inima, cu toatã ascultarea. Iar pe noi ajutã-ne
sã fim niºte mãdulare vii, lucrãtoare ºi statornice ale acestei Biserici
adevãrate. Bi necuvînteazã-ne pe toþi cei care ne-am hotãrît pentru
Tine. Ajutã-ne sã ducem pînã la capãt hotãrîrea noastrã ºi credinþa
noastrã, cu fricã ºi cu cutremur, ca sã vedem cu bucurie Faþa Ta, ca
niºte credincioºi ascultãtori, adevãraþi ºi statornici pînã la sfîrºit. Iar pe
cei care încã nu s-au predat Þie, care n-au fãcut acest act fericit de
unire ºi cãsnicie, ºi cãsãtorie, ºi cununie cu Tine, binecuvînteazã-i,
Doamne, astãzi; ºi nu l ã s a sã mai amîne, ci sã se hotãrascã pentru
Tine, ca sã fie fericiþi ºi binecuvîntaþi în veci. Noi Îþi mulþumim din
toatã inima încã o datã pentru bucuria acestei revederi ºi, rugîndu-ne
pentru aceastã nuntã, pentru aceastã pereche binecuvîntatã ºi iubitã,
ne rugãm pentru toate nunþile care încã se pregãtesc.
Sã-i binecuvîntezi pe toþi acei care s-au hotãrît prin Tine sã se
uneascã ºi sã binecuvîntezi unirea lor. Binecuvînteazã-i pe cei care au
fã c ut pa s ul ac e s ta º i au întemeiat familii tinere. Fã, Doamne, ca
puterea Ta sã-i pãzeascã de orice pãcat. Sã pãzeascã curãþia dragostei
lor, sã nu se strecoare ispititorul ºi sã-l îndepãrteze pe unul de celãlalt.
Binecuvînteazã mamele tinere cãrora le-ai dat copilaºi. Aceste fiinþe
sînt cele mai fragile ºi mai primejduite. Dãruieºte-le binecuvîntarea Ta.
Dã-le sãnãtate ºi ajutor tuturor mame l or ti ne r e s a u mai în vîrstã;
dãruieºte-le ajutor sã-ºi creascã copiii dupã voia Ta, pentru cã aceasta
a i s pus Tu cã este mîntuirea femeii. Binecuvînteazã pãrinþii, taþi i
trupeºti ºi sufleteºti, cãrora le-ai dat copii. Ajutã-i sã le dea arãtarea
pildei lor ºi-ndemnurile lor, ca sã poatã sã-i ajute sã meargã drept pe
c a l e a Ta º i s ã a j ungã vr edni c i l uc r ã tor i a i Î mpã r ã þ i e i Ta l e .
Binecuvînteazã tineretul Oa stei! Acest tineret binecuvîntat la care
privim cu tot sufletul plin de dragoste ºi cu ochii plini de lacrimi.
 Pag. 845

Binecuvînteazã-i pe acei care sînt talente, cãrora le-ai încredinþat

inspiraþia pentru lucrãri de cîntare, de poezie, de vestire a Cuvîntului
Tãu ºi de orice alt dar pentru creºterea ºi zidirea Bisericii Tale.
Binecuvînteazã talentele acestea ºi fã ca ele sã aducã tot mai multã
roadã ºi mai inspirate creaþii pentru Tine. Binecuvînteazã tot viitorul
Lucrãrii Tale. Ridicã din mijlocul ei multe suflete destoinice ºi curate,
devotate Þie, care sã creeze pentru Tine ºi pentru toþi ceilalþi lucrãri
de s l avã pentru Numele Tãu ºi de bucurie pentru toþi oameni i . Î þ i
mul þ umi m î nc ã o d a tã pe ntr u buc ur i a a c ea s ta . Te r ugã m s ã
binecuvîntezi toatã starea ºi desfãºurarea acestei lucrãri, a acestei nunþi
binecuvîntate. Binecuvînteazã sufletele care vor sã se hotãrascã pentru
Tine. Dãruieºte-le putere s ã fa c ã cu dr a gos te , c u-ndrãznealã, cu
hotãrîre destoinicã ºi puternicã pînã la sfîrºit acest act minunat care va
fi pentru ei începutul eternei fericiri. Iar cel or ca r e ne-am hotãrît
pentru Tine mai demult ajutã-ne sã ne reînnoim mereu legãmîntul, sã
Te slujim mai frumos ºi mai devotaþi, pentru c a , l a venirea Ta, sã
vedem Faþa Ta cu bucurie ºi sã moºtenim Împãrãþia Ta. Pentru toate
ne închinãm Þie ºi Te sl ã vi m, cãci a Ta este Împãrãþia, puterea ºi
slava, Dumnezeul nostru, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum
ºi-n vecii vecilor. Amin.
Pag. 846

Rugãciunea

fratelui Traian Dorz la adunarea de Rusalii de la Sibiu - 10-VI-1984

Timpul rînduit pentru starea noastrã de vorbã aici sã-l încheiem cu

o rugãciune de mulþumire fierbinte cãtre Domnul Dumnezeul nostru,
pentru harul pe care ni l-a dat ºi pentru prilejul acesta pe care ni l-a
rînduit încã o datã sã-l petrecem împreunã. Dupã rugãciune va fi o
pauzã în care vom pregãti lucrurile necesare parastasului care se va
sluji de cãtre preotul care va ve ni l a c e a s ul unu. În acest timp de
pauzã ne vom putea întîlni ºi schimba împreunã cuvinte între fraþi ºi
surori, care mai au cîte ceva de spus unii altora. Dar acum încheiem
cu o rugãciune de mulþumire, la care vã rugãm sã participãm cu toþii
ºi cu tot sufletul, pentru cã sîntem atît de adînc îndatoraþi Domnului
Dumne ze ul ui nos tr u º i tutur or c e l or ca r e , î n Nume l e Lui º i - n
dragostea Lui, ne-au fãcut, ne fac ºi ne vor mai face bine. Trebuie sã-I
mulþumim lui Dumnezeu din toatã inima pentru trecut, pentru prezent
ºi pentru viitor. De ace e a , s ã ne strîngem împreunã inimile, sã ne
ridicãm împreunã gîndul ºi graiul sufletului ºi duhului nostru cãtre
Dumnezeu, mulþumindu-I cu recunoºtinþ ã , î mpr e unã , pe ntr u toate
aceste binecuvîntãri.
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl
nostru care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã Împãrãþia
Ta ºi facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã
cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi ºi ne iartã nouã greºelile noastre
precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã,
ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este Împãrãþia, puterea ºi slava, a
Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi-n vecii vecilor. Amin.
Doamne Dumnezeul ºi Tatãl nostru, Dumnezeul ºi Mîntuitorul nostru,
Dumnezeul ºi Mîngîietorul nostru, Duhule Sfinte, din toatã inima Îþi
mulþumim în aceastã clipã cînd harul Tãu, chemarea Ta, revãrsarea Ta
ºi-ndemnul Tãu cel sfînt ne-au adunat aici, unde avem cu toþii o mare
ºi sfîntã datorie sã ne strîngem de fiecare datã în Ziua cea sfîntã a
Cincizecimii ºi Pogorîrii Duhului Sfînt, s ã a mi nti m, Doamne , î n
rugãciunile noastre, recunoºtinþa noastrã cãtre Tine pentru omul cel
binecuvîntat al Tãu - acest profet sfînt ºi acest rob ºi apostol al Tãu
- ridicat în mijlocul nostru, trimis patriei noastre, Bisericii ºi credinþei
noastre, poporului nostru, sã ne-aducã aminte de marea ºi sfînta Ta
chemare.
ªi sã ne-aducã aceastã chemare sfîntã de la Tine, în primul rînd,
prin viaþa sa, prin împlinirea sfîntã a misiunii sale, prin toatã trãirea lui
ºi prin faptul cã a mãrturisit Cuvîntul Tã u vi u º i uni c în mijlocul
poporului nostru. Îþi mulþumim din toatã inima cã l-ai ales pe acest vas
sfînt, ca, prin el, în mijlocul credinþei ºi Bisericii strãmoºilor noºtri, în
mijlocul poporului nostru, s ã ne- aduc i c hemarea Ta cea sfîntã la
e l i berarea noastrã duhovniceascã de sub robia tutur or pa ti mi l or,
pãcatelor, obiceiurilor rele ºi degradante în care trãiau, de secole ºi
secole, înaintaºii noºtri fãrã cunoaºterea Ta, Doamne. Ci numai prin
ha r ul Tã u Tu i - a i pãstrat ºi i-ai pãzit. Dar acum, cînd ai eliberat
poporul nostru de sub robia tuturor puterilor strãine ºi ne-ai dat o þarã
liberã, frumoasã, întreagã ºi binecuvîntatã, Tu ai vrut sã eliberezi ºi
sufletele noastre de sub puterea pãcatului.
 Pag. 847

A beþiei, a stricãciunii, a hoþiei, a tuturor lucrurilor urîte, care

degradeazã ºi nimicesc viaþa unui popor. Prin aceastã Lucrare sfîntã,
Tu ai vrut nu numai eliberarea ºi bunãstarea noastrã materialã, ci ai
vrut eliberarea ºi bunãstarea duhovniceascã, prin aceastã trãire sfîntã
care ne-a rãmas de la Mîntuitorul nostru, prin apostolii Sãi, prin Sfinþii
Pãrinþi ºi mãrturisitori ai Bisericii - ºi pe care ne-a adus-o aminte acest
mare om al Tãu, ridicat la rãscr uce a a c estui secol ºi la rãscrucea
acestor împrejurãri puternice care au schimbat viaþa atîtor popoare ºi
în care poporul nostru a vrut sã aducã aceastã schimbare strãlucitã ºi
minunatã care sã facã un salt de la cel mai de jos nivel pînã la cel mai
înalt, duhovnicesc - lucru care înalþã ºi sfinþeºte viaþa unui popor ºi
viaþa unei naþiuni. Îþi mulþumim din toatã inima cã ai cercetat poporul
nostru prin acest om. Îþi mulþumim cã i-ai dat puterea ºi ajutorul Tãu
ºi acum dovedeºti, Doamne, cã tot ceea ce ai descoperit prin el era de
la Tine. Cã mesajul pe care l-a primit el, cã solia pe care a adus-o el
i-ai încredinþat-o Tu; pentru cã el însuºi a spus cã Lucrarea aceasta nu
este a omului, c i e s te a Ta . ªi , prin aceasta, Doamne, noi vedem
acum, dupã zeci ºi zeci de ani, cã ea, dãinuind, crescînd ºi biruind,
este într-adevãr Lucrarea Ta. Te binecuvîntãm, Dumnezeul nostru, cu
inimile cutremurate de recunoºtinþã, de respect sfînt ºi de teamã, ºi de
evlavie, în faþa acestei Lucrãri minunate. Mãrturisim din toatã inima
cã în viaþa noastrã, a fiecãruia dintr e noi , aceastã Lucrare a fãcut
schimbarea cea mare, înnoirea cea sfîntã.
A creat în noi omul cel nou, dupã chipul ºi asemãnarea Ta; care
trãieºte altfel, care mãrturiseºte frumos, care trãieºte demn, solemn,
ordonat, curat, sincer, vrednic ºi superior. Aceastã chemare ºi sfîntã
solie a Ta ne-a transformat pe fiecare în parte dintre noi. ªi ea ne face
sã fim fiecare dintre noi un aluat, un fe r ment sfînt pentru dospirea
aceasta sfîntã a întregului nostru popor. Îþi mulþumim din toatã inima,
Doamne, pentru vremile minunate pe care le trãim. Pentru autoritãþile
noastre înþelegãtoare ºi binevoitoare. ªtim, Doamne, cã Tu vei apãra
aceastã Lucrare pînã la sfîrºit. ªi iatã cã dovedeºti în faþa tuturor cã
ea a avut dreptate ºi cã va avea dreptate pînã la sfîrºit. Ne aplecãm în
faþa Ta, care ai rînduit, Doamne, sã trecem ºi prin înc e r c ã r i. Fãrã
aceste încercãri nu s-ar fi vãzut atît de limpede ce curatã este Lucrarea
Ta; ce sincerã este mãrturisirea ei; ce ataºatã este ea de patria noastrã,
de credinþa noastrã, de Biserica înaintaºilor ºi strãmoºilor noºtri ºi ce
plini sîntem noi cu toþii de dorinþa sfîntã de-a vedea întreg poporul
nostru ridicat pe înãlþimile celei mai frumoase vieþi duhovniceºti, ale
celei mai corecte, mai demne ºi mai vre dni c e c omportãri în toate
privinþele.
Pentru cã numai o viaþã demnã ºi înaltã, ºi curatã, ºi frumoasã, ºi
s fîntã, pãtrunsã de credinþa Ta ºi de Evanghelia Ta îl înalþã pe - un
popor º i - l pã s tr e a zã la-nãlþime, îl înnobileazã pe un s ufl et º i - l
pãstreazã în nobleþea aceasta; creeazã demnitatea unui popor ºi a unei
credinþe ºi-i pãstreazã pe toþi fiii ei la aceastã înaltã stare de demnitate
s fî ntã . Ac e asta este Luc r a r ea Oa s te i Domnul ui . ªi noi s î nte m
încredinþaþi, Doamne Dumnezeul nostru, cã Tu o vei duce la biruinþã.
ªtim cã avem dreptate. Tu, Doamne Dumnezeul nostru, ºi istoria veþi
arãta cã Lucrarea aceasta a avut dreptate. Îþi mulþumim din toatã inima
cã-i faci dreptate pãrintelui nostru chinuit ºi dispreþuit la vremea lui.
Pag. 848

Cît de mici sînt contemporanii oamenilor mari. Cît de mici au fost

contemporanii acestui profet! O, dacã el ar fi fost înþeles atunci, în ce
naltã stare ºi-n ce slãvitã situaþie sufleteascã s-ar gãsi întreagã Biserica
noastrã ºi poporul nostru prin aceastã Lucrare de evanghelizare, de
renaºtere sfîntã, de trãire vrednicã în Evanghel ia Ta ºi-n duhul ei!
ªtim, Doamne , cã tot c e- ai î nceput Tu vei duce la bun sfîrºit. Cã
oricîte împotriviri vor veni în calea acestei Lucrãri, cît ea se pãstreazã
î n dr a gostea ºi ascultarea Ta, Tu o vei ocroti ºi-i vei fa c e me r eu
dreptate. Vei arãta tuturor oamenilor, Doamne, cã Tu eºti în mijlocul
e i ºi cã ai în mijlocul ei cei mai curaþ i oame ni , c e l e ma i cur a te
c onºtiinþe, c e l e ma i pr e date s ufl e te º i c el e ma i s i nc e r e i ni mi
ascultãtoare. Binecuvînteazã, Te rugãm, în ziua de astãzi, Ziua cea
ma r e º i s fî ntã a Pogor î r i i D uhul ui S f î nt , a duna r e a ac e a s ta
binecuvîntatã, strînsã aici de recunoºtinþa faþã de Tine pentru acest
mare om care a fãcut - nu numai în þara noastrã, ci în lumea întreagã
- ecoul minunat ºi miºcarea aceasta strãlucitã a Evangheliei, care este
înnoirea ºi primenirea sufleteascã a credinþei noastre, a fiecãruia dintre
noi care ne-am ataºat de aceastã Lucrare ºi care este garanþia cã ºi mai
departe Lucrarea aceasta binecuvîntatã va aduce încã multe mii ºi mii
de suflete la picioarele Tale; adicã la starea cea mai îna l tã ºi mai
de mnã , de viaþã vrednicã pentru un om ºi pentr u o s oc i e ta te . Î þ i
mulþumim din toatã inima ºi-Þi vom mulþumi neîncetat cã ne-ai ajutat
ca ºi de data aceasta, ºi-n aceastã sãrbãtoare, sã ne împlinim datoria
noastrã de recunoºtinþã faþã de acest om, faþã de numele ºi de lucrarea
fãcutã de Tine prin acest om minunat ºi sfînt.
Îl considerãm cel mai mare binefãcãtor al fiecãruia dintre noi, al
familiilor noastre, pe care le-a scãpat din întunericul pãcatului ºi din
star e a c e a j oa s ã de întuneric ºi de neascultare. Facem aceasta în
nume le societãþii noastre, în mijlocul cãreia a creat atîtea sufl e te
vrednice, demne de urmat ºi pi l de de trãire sfîntã, care vor fi mai
de pa r te î nte mei e tor i d e f a mi l i i b i ne c uv î nta te º i de l uc r ã r i
binecuvîntate, la rîndul lor, fiind slujitori destoinici ºi credincioºi pe
calea mîntuirii Tale. Te rugãm, Doamne, sã ne-ajuþi ca pînã la sfîrºitul
vi e þ i i noastre sã ne-mplinim cu credinci oº i e ac e a s tã da tor i e de
r e c unoº ti nþ ã , î mpl i ni nd º i c hema r e a , ºi cuvîntul testamentar al
pãrintelui nostru Iosif, care ne-a poruncit cu lacrimi ºi cu duioºie:
Aduceþi-vã aminte ºi, în fiecare zi de Rusalii, veniþi la mormîntul meu
cu o floare, cu o lacrimã, cu o cîntare, cu o rugãciune, cu un cuvînt
de mãrturisire, pe ntr u c a º i de di nc ol o sã vãd ºi sã mã bucur cã
Lucrarea lui Dumnezeu trãieºte ºi biruie, rodeºte ºi aduce mîntuire mai
departe, în mijlocul poporului nostru ºi al Bisericii noastre.
Ne rugãm, Domnul ºi Dumnezeul nostru, sã binecuvîntezi patria
noastrã, þara noastrã, conducãtorii ei ºi sã le rãsplãteºti îngãduinþa ºi
bunãvoinþa cu care ne trateazã. Încredinþeazã-i, Doamne Dumnezeul
nostru, pe toþi care mai au încã îndoieli cu privire la noi, cã sîntem cei
mai sinceri ºi mai devotaþi fii ai patriei acestei a . Cã , di n pricina
dragostei faþã de Tine, Doamne, noi ne iubim þara noastrã, semenii
noº tr i , conducãtorii noºtri, îndrumãtorii noºtri ºi dorim sã ve de m
poporul nostru fericit; pentru cã Cuvîntul Tãu ne porunceºte, zicînd:
Fii credincios ºi roagã-te pentru patria ta. Cã, dacã Dumnezeu pãzeºte
cetatea ta, ºi tu vei fi pãzit.
 Pag. 849

De aceea ne rugãm pentru patria noastrã s-o pãzeºti, Doamne

Dumnezeul nostru, de orice rãu dinãuntru sau din afarã. Dãruieºte-ne
o viaþã paºnicã ºi liniºtitã, muncind cinstit ºi trãind credincioºi faþã de
Tine cum au trãit înainta º i i noº tr i , pã r i nþ i i noº tr i , s fi nþii noºtri
înaintaºi, în urma cãrora ne-au rãmas semnele credinþei: mînãstirile,
troiþele, Evangheliile, Cazaniile ºi istoria martiriului ºi a muceniciei lor
în slujba Ta ºi-n dragostea lor pentru urmaºi. Te rugãm sã ne-ajuþi ºi
pe noi s ã fi m ni º te vr ednici urmaºi ai înaintaºilor noºtr i s fi nþ i .
Dãruieºte-ne, Doamne, nouã ºi copiilor noºtri ºi tuturor urmaºilor
noº tr i pî nã - n vec i o dr a gos te fi er bi nte fa þ ã de Ti ne , o i ni mã
ascultãtoa r e º i cr e di nc i oa s ã º i - a j utã - ne s ã vi e þ uim în pace, în
demnitate, în cinste, în tot ceea ce este frumos, curat ºi bun înaintea
Ta, Doamne, ºi adevãrat. Pentru ca sã putem dovedi celor între care
tr ã i m c ã nu numa i vorbim despre Ti ne ; c i c ã vr e m s ã tr ã i m c u
adevãrat o viaþã dupã voia Ta. Folositoare ºi Þie, ºi semenilor noºtri.
Te rugãm sã binecuvîntezi Biserica noastrã; credinþa pe care ne-ai
lãsat-o nouã ºi în care noi am aflat calea mîntuirii Tale, naºterea din
nou, care este fãptura c e a nouã ºi solia cea nouã adusã de aceastã
Lucrare. Ajutã-ne sã ducem pînã la capãt solia aceasta ºi, în credinþa
pãrinþilor noºtri, sã le mãrturisim fiilor ºi urmaºilor noºtri aceastã
condiþie neapãrat necesarã pe care o cere Eva nghe l i a l a fi e care:
Trebuie sã vã naºteþi din nou.
Sã deveniþi oameni noi, cu purtãri noi, cu cuvinte noi, cu viaþã
nouã, demnã ºi vrednicã ºi de Dumnezeu, ºi de semeni. Te rugãm sã-i
binecuvîntezi pe toþi conducãtorii Bisericii noastre. Descopere-le lor,
Doamne, adevãrul minunat despre Oastea Ta. Nu-i lãsa sã trãiascã mai
departe în minciuna care s-a rãspîndi t, c ã Lucrarea aceasta este o
lucrare primejdi oa s ã pe ntr u Bi s e r i c a ºi pentru credinþa noastrã.
Aceastã minciunã vrãjmaºul a rãspîndit-o. Lucrarea aceasta a dovedit,
prin suferinþe ºi prin jertfe cu neputinþã de închipuit, cît de ataºatã
este inima noastrã de patria noastrã ºi de credinþa noastrã. Cã, dacã
am fi fost strãini, am fi putut pleca demult; dar Tu ne-ai þinut legaþi.
ªi am plãtit cu jertfe ºi cu sufe r i nþ e î nde l unga te, ca sã arãtãm ce
curatã este conº ti i nþ a noa strã faþã de Tine, Dumnezeul nostru. Cã
n-am vrut sã pãcãtuim - cum zice sfîntul Tãu apostol - nici împotriva
lui Dumnezeu, nici împotriva cezarului, nici împotriva templului. ªi
sîntem liniºtiþi, cu toatã conºtiinþa curatã în faþa tuturor acestor 3 mari
valori, cã faþã de nici una n-am pãcãtuit. ªi ne-am strãduit, Doamne,
sã fim curaþi faþã de Ti ne , fa þ ã de þara noastrã ºi faþã de credinþa
pãrinþilor noºtri.
Aºa Te rugãm sã ne-ajuþi ºi mai departe. Binecuvînteazã tineretul
Tãu: fraþii noºtri tineri, surorile noastre, la care privim ca la soarele
r ã s ã r i nd. Di n toa tã i ni ma Îþi mulþumim pentru ei. Te rugãm s ã- i
binecuvîntezi. ªi sã alegi din mijlocul lor lucrãtori destoinici, devotaþi
pentru Tine, viteji luptãtori pentru steagul Crucii Tale, al Evangheliei
Tale ºi al mîntuirii Tale în mijlocul poporului nostru. Dar Te rugãm
în chip deosebit acum, lîngã înaintaºul nostru sfînt, pentru urmaºul
nostru ºi mai sfînt pe care îl dorim ºi de care avem nevoie. Ridicã în
mi j l oc ul Lucrãrii Oastei Tale s tega r ul c e l mi nuna t cã r ui a s ã - i
încredinþezi steagul cel mai frumos. Fã-l vrednic, prin lucrarea Ta,
Doamne Duhule Sfinte, de toatã revãrsarea Duhului Tãu Sfînt. Fã-l
înþelept, fã-l blînd, fã-l bun, fã-l sfînt în toatã purtarea lui.
Pag. 850

Viteaz, statornic, credincios, iubitor, harnic, inspirat în slujba Ta

sfîntã. ªi înconjoarã-l, cînd îl vom vedea, cu sute de viteji, cum l-ai
înconjurat pe David. Pentru ca steagul Oastei Tale sã meargã ºi mai
biruitor înainte, pînã c î nd toatã Biserica noastrã, înnoitã, sfinþitã,
binecuvîntatã, cu preoþi sfinþiþi, îmbrãcaþi în curãþie ºi-n sfinþenie, vom
trãi Evanghelia Ta c u toa tã i ni ma noa s tr ã nu numai 2 ceasuri la
bi s e r icã, ci în fiecare zi, cum cîntãm: Toa tã zi ua s ã ne î nvãþ ã m
dreptatea Ta. ªi toþi cei care sîntem botezaþi în Hristos sã ne ºi naºtem
º i s ã trãim o viaþã sfîntã ºi înnoitoare în Hristos. Îmbrãcaþi în El.
Bi ne c uvî nte a zã , Te r ugã m, c e tate a a c e a s ta ºi conducãtori i e i .
Autoritãþile din Sibiu ºi din toate oraºele ºi satele poporului nostru.
Încredinþeazã-i, Doamne, cî t de nec e s a r ã º i c ît de frumoasã este
Lucrarea aceasta a Oastei. Ce oameni demni ºi ce învãþãturi demne
rãspîndeºte ºi doreºte sã creeze ea. Binecuvînteazã-ne, Doamne, cu
lucrãtori destoinici, vrednici, ascultãtori de Tine. Ridicã, mai ales,
scriitori credincioºi, Doamne. Cãci vorba zboarã, dar scrisul rãmîne.
Ridicã scriitori credincioºi în mijlocul poporului nostru. Te rugãm
lîngã acest mare om al Tãu care prin puterea scrisului sãu talentat ºi
inspirat a creat aceastã Lucrare minunatã. Iatã cît de minunatã artã ºi
cît de mare har este darul scrisului! Ridicã lucrãtori de s toi ni ci ºi
scriitori credincioºi în poporul nostru, care sã mãrturiseascã Cuvîntul
Tãu ºi sã rãmînã peste veacuri ºi veacuri o dovadã înaltã de sfinþenie
ºi de trãire în Evanghelia Ta.
Îþi mulþumim încã o datã pentru bucuria cã ne-am revãzut în jurul
acestui mormînt ºi la acest praznic sfînt. Doamne Duhule Sfinte! Îþi
mulþumim din toatã inima pentru cã Lucrarea Oastei Tale este rodul
revãrsãrii Tale sfinte. Îþi mulþumim din toatã inima cã lucrãtorii aceºtia
curaþi ºi frumoºi care au luat cuvîntul aici ºi au mãrturisit scrisul Tãu,
Cuvîntul Scripturii Tale, sînt rodul Tãu. Îþi mulþumim pentru acest
tineret binecuvîntat: fiii Tãi, copiii noºtri trupeºti ºi sufleteºti, la care
privim cu atîta dragoste, printre lacrimi. Te rugãm sã-i binecuvîntezi!
Fã, Doamne, ca tot tineretul patriei noastre sã devinã un tineret nou,
înflãcãrat, sfînt, vrednic, harnic, destoinic, inteligent, ascultãtor, smerit
ºi, în toate privinþele, demn ºi moral; pentru cã aceasta este þinta voii
Tale ºi acesta este scopul Tãu cu Lucrarea Oastei Tale. Încã o datã,
mulþumindu-Þi pentru toate, Te binecuvîntãm ºi încredinþãm în grija
Ta, Doamne, viitorul nostru.
ªtim cã toate rugãciunile care sînt dupã voia Ta le vei împlini la
timpul lor. De aceea ne încredinþãm ºi pe noi înºine, ºi soarta noastrã,
împreunã c u a tuturor semenilor noºtri, în Mîna ºi sub paza Ta. Te
rugãm, odatã cu rugãciunea pentr u popor ul nos tr u, pe ntr u lumea
întreagã. Rînduieºte vremi de pace, Doamne! Pacea dupã care strigã
toate popoarele ºi pe care numai Tu o poþi da. Te rugãm, las-o sã se
r e ve r s e pe s te toate popoarele. ªi acum, c î nd toþ i c onducã tor i i
neamurilor aleargã unul la altul, cãutînd metodele ºi cãile cele mai
bune de î mpã c ar e , l umi neazã-i Tu pe toþi. Dã-le duh de pace, de
înþelegere, pentru ca peste lumea întreagã sã se reverse binefacerile
pãcii. Binecuvînteazã mamele ºi copilaºii, a cãror zi este fixatã cîte
una în aceastã lunã. În chip deosebit ne rugãm, în Ziua Copilului ºi-n
Ziua Mamei, Doamne, pentru aceste fiinþe atît de scumpe pentru noi.
Binecuvînteazã mamele tinere ºi copilaºii tineri.
 Pag. 851

Apãrã-i, Doamne, de urgiile ºi nenorocirile unui viitor ºi nenorocit

rãzboi! Îndepãrteazã norii grei ºi negri, ameninþãtori de peste cerul
lumii întregi ºi lasã Doamne, peste noi toþi pacea ºi binecuvîntarea Ta.
Ca astfel, copiii sã se joace, mamele sã-i înveþe cîntînd rugãciuni ºi
cîntãri spre slava Numelui Tãu Sfînt. ªi toate familiile sã se bucure
sub ocrotirea Ta, Doamne. ªi familia poporului nostru, ºi familiile
tuturor popoarelor sã Te binecuvînteze pe Ti ne . Di n toa tã inima,
încredinþînd aceste dorinþe ale noastre în mîinile Tale ºi-n grija Ta, Te
binecuvîntãm ºi-Þi mulþumim pentru aceastã clipã minunatã; pentru
aceastã rugãciune plinã de binecuvîntare º i de bucurie la care am
participat noi, toate sufletele care sîntem aici ºi toate miile ºi toate
sutele de mii de fraþi care se gîndesc la noi în clipa aceasta ºi care îºi
unesc duhul ºi sufletul lor în aceastã rugãciune atotcuprinzãtoare ºi
fericitã pentru noi toþi. Îþi mulþumim pentru toate acestea. Îndepãrteazã
din inimile tuturor oamenilor orice urã, orice duºmãnie, orice rãutate.
ªi îmbracã-ne pe toþi cu duhul iubirii, al dragostei, al pãrtãºiei, al
legãturii frãþeºti. Adu-Þi aminte de noi ºi de toate rugãciunile pe care
le avem înaintea Ta, Doamne. De toate stãrile prin care trecem ºi de
tot ceea ce aºteptãm de la Tine, potrivit fãgãdui nþ e i Ta l e , pentr u
care-Þi mulþumim. Te slãvim pe Tine, Dumnezeul nostru, ºi ne rugãm
sã binecuvîntezi ºi mai departe rugãciunea noa s tr ã pe care o vom
înãlþa cãtre Tine drept mulþumire pentru pãrintele nostru ºi dorinþã
pentru ur ma º i i noº tri ºi pentru urmaºul acela la care ne gîndim ºi
pentru care ne vom r uga me r e u pî nã ni - l ve i a r ã ta Tu, Doamne,
îmbrãcat cu toatã puterea Ta, prin care apoi sã duci Lucrarea Ta pînã
la cele mai înalte izbînzi ºi biruinþe pentru Numele Tãu ºi pentru slava
Ta. Ne î nc hi nã m Þi e º i Te binecuvîntãm, cã a Ta este Împãrãþia,
puterea ºi slava, Dumnezeul nostru, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului
Duh, acum ºi pururea ºi-n vecii vecilor. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 852

Dovada trimisului: mãrturisirea despre luminã

O parte din vorbirea fratelui Arcadie Nistor la adunarea de Rusalii de

la Sibiu - 10-VI-1984.

Dulcele Tatã din ceruri ne-a iubit atît de mult ºi, în dragostea Sa,
L-a trimis pe Fiul Sãu pentru noi, ca Jertfã de ispãºire pentru pãcatele
noastre, pentru ca oricine va crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã
veºnicã. Mulþumim lui Dumnezeu pe ntr u mor mî ntul a ce s ta s fî nt.
Mulþumim pentru pãrintele nostru sufletesc pe care El l-a trimis la noi;
ºi datoritã cãruia sîntem astãzi aici ºi sîntem în starea aceasta. Sã citim
împreunã un cuvînt din Cuvîntul lui Dumnezeu, din Evanghelia de la
Ioan, din capitolul 1, versetul 6: A venit un om trimis de Dumnezeu.
Numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca sã mãrturiseascã despre
luminã, pentru ca toþi sã creadã prin el. Nu era el lumina, ci el a venit
c a s ã mã r turiseascã despre luminã. Lumina aceasta era adevãrata
luminã, care, venind în lume, lumineazã pe orice om. Dumnezeu este
Tatãl nostru. Tatãl nostru bun, Tatãl nostru iubitor, care ne iubeºte.
ªi, în dragostea Sa, El nu l-a lipsit niciodatã pe om pe pãmîntul acesta
de luminã, de Cuvîntul Sãu.
De aceea spune Evanghelistul Ioan cã a venit un om trimis de
Dumnezeu. Nume l e l ui e r a Ioan. ªi acesta despre care spune aici
Evanghelia era Ioan Botezãtorul. El a venit ca sã mãrturiseascã despre
l umi nã , pe ntru ca toþi sã creadã prin el. Pr i n c uvî ntul s ãu, pr i n
mãrturisirea pe care el avea s-o facã. Dar înainte de-a face aceastã
mãrturisire, a cãutat sã pregãteascã calea pentru venirea Lui. De aceea
a î nc eput cu vi a þ a mor al ã, cu trezirea sufleteascã, cu pã r ã s i r ea
pãcatului ºi întoarcerea la Dumnezeu. ªi, cînd a venit clipa aceea, el
a strigat, ca sã audã toþi: Ia tã Mi e l ul l ui Dumneze u, ca re ridicã
pãcatele lumii. Dumnezeu a trimis mereu oameni de-ai Sãi. I-a trimis
în lume; i-a trimis la oameni; i-a trimis la noi. A venit un om trimis de
Dumnezeu. Numele lui era Iosif. El a fost trimis în Biserica noastrã,
a fost trimis la neamul nostru; el a fost trimis la noi.
Noi trãiam departe, fãrã de Dumnezeu. Nu-L cunoºteam. Eram
rãtãciþi, duºi de patimi, de pofte. Dar el a venit ca sã mãrturiseascã
despre luminã. Cãci fãrã de luminã nu se poate face un lucru bun ºi
curat. Cum este scris în Evanghel i a de l a Luc a , unde se vorbeºte
despre fiul cel pierdut, despre oaia cea pierdutã ºi despre banul cel
pierdut. Dupã oaia cea pierdutã a plecat pãstorul ºi-a cãutat-o pînã a
gãsit-o ºi a adus-o înapoi. Fiul risipitor s-a întors el. Dar banul cel
pierdut nu era nici pe cîmp pierdut, nici pe drumuri; era pierdut în
casã. Trebuia fãcutã rînduialã în casã. Trebuia sã se-aprindã lumina,
cãci fãrã de luminã nu se poate. La început, Dumnezeu Însuºi a spus:
Sã fie luminã! A fãcut lumina. Hristos Însuºi este Lumina. ªi-apoi
toa te celelalte lucruri le-a fãcut El. Aºa º i pãr i ntel e Ios i f: c a o
gospodinã harnicã ce purta pe inimã pierderea banului, a aprins prima
datã lumina în Biserica noastrã. ªi a-nceput sã facã rînduialã; sã caute
bãnuþii cei pierduþi, care eram noi în aceºti bãnuþi pierduþi. Pierduþi în
casã, nu pe drumuri strãine; departe de Dumnezeu, fãrã viaþa Lui în
noi. El a venit trimis de Dumnezeu.
 Pag. 853

ªi cei ce n-au ascultat de trimiºii lui Dumnezeu au fost pedepsiþi de

Dumne ze u. Despre Ioan spune: ca toþi sã creadã pri n e l . ªi i a tã,
Dumnezeu a trimis neamului nostru, Bisericii noastre pe acest mare
om, pr ofe tul vr e mur i lor noastre, al ne a mul ui nos tr u, r obul l ui
Dumnezeu, slujitorul lui Dumnezeu pentru noi, ca sã aprindã lumina
ºi sã strige: Înapoi, la Isus Cel Rãstignit! Înapoi, la viaþa primilor
creºtini! Cei trimiºi de Dumnezeu în vechime, în Vechiul Testament,
la poporul lui Dumnezeu, nu aduceau noutãþi, nu aduceau schimbarea
r î nduielilor, ci spuneau: Staþi în drumuri, la rãscruce; întrebaþi de
cãrãrile cele vechi ºi umblaþi pe ele, cum spune Prorocul Ieremia. Aºa
ºi pãrintele Iosif a strigat: Înapoi! Unde? La viaþa primilor creºtini. Nu
la ieºirea din Bisericã, ci la viaþa primilor creºtini. Sã legãm înapoi
firul care s-a rupt din pricina pãcatului; sã ajungem ºi noi sã fim o
Bisericã curatã, sfîntã, fãrã de zbîrciturã. Vii s ã fi e c opi i i e i . ªi
Dumnezeu, care ne iubeºte, aºa a fãcut cu noi. I-a trimis la noi, ca noi
prin ei sã credem ºi, crezînd, sã avem iertare, sã avem viaþã veºnicã,
sã avem mîntuire. ªi, dacã noi credem, avem. Cãci cine crede în Isus
are viaþã veºnicã. O are! Începînd de pe pãmînt, de aici, are aceastã
viaþã pe care noi n-am avut-o înainte de a ne întîlni cu Domnul Isus.
Cãci Însuºi Cuvîntul lui Dumnezeu, Evanghelia, ca un testament
scris pe numele nostru, spune aºa în Întîia Epistolã a Sfîntului Ioan,
la capitolul 5: Dacã primim mãrturisirea oamenilor, mãrturisirea lui
Dumne ze u este mai mare. ªi aceasta este mãrtur i s i r ea pe c a r e a
fã c ut- o El de s pr e Fi ul Sãu. Dumnezeu ne-a dat viaþa veºnicã ; º i
aceastã viaþã este-n Fiul Sãu. Cine are pe Fiul lui Dumnezeu are viaþa
veºnicã. Cine nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaþã veºnicã. ªi
încheie acest testament: V-am scris ca sã ºtiþi cã voi, care credeþi în
Nume le Fiului lui Dumnezeu, aveþi viaþã veºnicã. ªi tocmai lucrul
a c e s ta l - a fã c ut pã r intele Iosif - ºi a c e as ta a fos t o dova dã cã
Dumne ze u l - a trimis pe el. Cãci cei trimiºi de El vorbesc despr e
l umi nã , a di c ã vor be s c despre Hristos. Cînd Domnul Isus er a c u
ucenicii Sãi noaptea, cînd a fost dus la pãtimire, le-a spus aºa: Cînd
va veni Mîngîietorul, Duhul Sfînt, pe care-L voi trimite de la Tatãl, El
are sã mãrturiseascã despre Mine. ªi voi, de asemenea, veþi mãrturisi,
pentru cã aþi fost cu Mine de la început. Deci iatã, dragii mei: ceea ce
a fost de la început cu Isus, mãrturiseºte despre Isus. Ceea ce n-a fost
de la început cu Isus, nu poate sã mãrturiseascã despre El.
Cãci este scris: Nimeni nu poate zice: Isus este Domnul, decît prin
Duhul Sfînt. De aceea, dragii mei, pentru cã pãrintele Iosif a fost de
la început cu Domnul, cu Mîntuitorul, a putut sã vorbeascã despre El
aºa de frumos, aºa de dulce, aºa de limpede, ca toþi cei care eram
pierduþi pe cãile pãcatului sã putem înþelege. Vedeþi ce minune mare
s - a pe tr e cut la Rusalii, cînd Duhul Sfînt S-a coborît peste Sfi nþ i i
Apostoli în chip de limbi de foc! ªi-apoi au început sã vorbeascã în
toate limbile pãmîntului; s-aducã aceastã veste bunã cã Hristos a venit.
Mesia a venit. S-a fãcut ispãºirea pãcatelor. Oricine crede în El nu
moare în pãcat, ci are viaþã veºnicã. Aºa ºi pãrintele Iosif. Cãci numai
cu o limbã de foc se mai poate vorbi unor inimi împietrite. Cãci cu o
limbã de carne nu se pot miºca nici inimile, nici sufletele. Tot reci, tot
nepãsãtoare rãmîn. Dar pãrintele Iosif a vorbit cu o limbã de foc. ªi
ne-a ars la inimã, ne-a ars la suflet.
Pag. 854

Ne-am trezit ºi, iatã, am ajuns în starea aceasta, am ajuns în

vremea aceasta: sã poþi vedea, sã poþi înþelege, s ã poþi judeca cu
mintea ta ce mare a fost iubirea lui Dumnezeu pentru noi! Ce Jertfã
mare a pregãtit El pentru noi! Da r ce gr oza v e s te pã c a tul ºi cum
distruge el ºi stricã opera lui Dumnezeu! ªi pierde sufletul ºi trupul îl
aruncã în gheenã. De ace e a , dr a gi i me i , mul þ umim lui Dumnezeu
pentru acest mare om pe care l-a tr i mi s l a noi , c a r e a fos t de la
început cu Domnul Isus; de aceea a putut sã vorbeascã despre Domnul
Isus. Cã, dacã ar fi fost cu altceva, ar fi vorbit despre altceva. Cei ce
au fost cu sîmbãta la început, de sîmbãtã vorbesc. Cei ce au fost cu
botezul de la început, de botez vorbesc. Cei ce au fost cu altceva la
început despre aceea vorbesc. Dar el a fost cu Domnul Isus. ªi, pentru
cã a fost cu El de la început, a putut sã ne vorbeascã despre Domnul
Isus. De aceea, iatã, sîntem datori sã-l ascultãm pe el ºi pe urmaºii lui.
Cãci Dumnezeu nu ne va mai trimite un altul ca el. ªi, dupã el ºi dupã
urmaºii lui, sã nu aºteptãm sã ne trimitã Dumnezeu oameni asemenea
lor. Cãci dacã nu ascultãm, ci urmãm lucrãri de rãtãcire, Dumnezeu
nu va mai aduce o altã Oa s te º i un alt gornist care sã ne cheme la
Dumnezeu.
Deci iatã chemarea ceasului de faþã: înapoi, la Isus Cel Rãstignit!
Înapoi, la El! ªi astfel sã-L ducem pe Domnul Isus ºi la alþii, care
nu-L c unos c . ªi pe alþii sã-i aducem la Domnul Isus. Cãci slujba
aceasta este o slujbã pe care trebuie sã o facã fiecare dintre cei ce
L-au aflat ºi L-au cunoscut pe Domnul. Cum spune în Evanghelie în
2 locuri: Domnul Isus a trecut cu c o r a bi a di nc ol o, pe s te Ma rea
Galileii. ªi o mare mulþime de oameni a ieºit în întîmpinarea Lui. Dar
din acea mare mulþime, puþini erau acei care-L cunoºteau pe El. Dar
acei care-L cunoºteau, spun acolo evangheliºtii, s-au dus, au alergat
în toate împrejurimile ºi i-au adus pe toþi bolnavii la Isus; ºi El i-a
vindecat pe toþi. Aceastã slujbã nu este o s l uj bã c a r e s ã înlãture
preoþia, cum zic unii care ne acuzã cã ne bãgãm în locul preoþilor. Nu!
Ei sînt slujitorii lui Dumnezeu, ispravnici ai Tainelor lui Hristos. Ei au
locul lor, cinstea lor, scaunul lor, dar ºi rãsplata lor. Însã a a duc e
suflete la Isus, aceasta este o chemare pentru toþi. De aceea Domnul
a fãcut fãgãduinþa aceasta: Pe cine Mã va mãrturisi pe Mine înaintea
oamenilor, î l voi mãrturisi ºi Eu înaintea Tatãlui ºi a sfinþilor Sãi
îngeri. Dar de oricine se va ruºina de Mine înaintea oamenilor, Mã voi
ruºina ºi Eu înaintea Tatãlui ºi a sfinþilor Sãi îngeri.
De aceea, aceastã slujbã slãvitã, aceastã chemare sfîntã o avem
fiecare dintre noi. Cãci, sã ºtiþi, toþi sîntem copiii pãrintelui Iosif, dar
nu ne-a nãscut el direct pe fiecare. El a trãit la Sibiu. Aici a muncit,
a i c i a l uptat. Noi am fost nãscuþi din nou, la o viaþã nouã , de un
bã r ba t s a u de-o femeie. Au fost pãrinþi care º i - a u nã s c ut c opi i i
duhovni c e ºte; au fost copii care ºi-au nãscut pãrinþii. Unii au fost
nãscuþi de niºte copii. Dar toþi sîntem fiii aceluiaºi pãrinte, cum le
spune Sfî ntul Pa ve l c or i nte ni l or : Chiar dacã aþi avea 10 mii de
învãþãtori, totuºi n-aveþi decît un singur pãrinte, pentru cã eu v-am
nãscut în Hristos prin Evanghelie. De aceea sîntem cu toþii datori sã
urmãm pilda marilor noºtri înaintaºi - a trimisului lui Dumnezeu. Sã
rãmînem statornici, aºa cum spunea pãrintele nostru, lîngã Crucea ºi
Jertfa lui Isus Cel Rãstignit.
 Pag. 855

Pentru cã - orice am spune noi - se poate sã spunem lucruri

frumoase, lucruri bune, care sã le foloseascã oamenilor în anumite
privinþe, dar sã nu le foloseascã spre mîntuire. Dar dacã vom mãrturisi
pe Domnul Isus ºi Jertfa Lui ºi vom tr ã i c ur a t º i s fî nt, pute m fi
bi nefãcãtori multor oameni. Dumnezeu sã ne ajute! ªi, da c ã nu ne
vom întîlni la anul sau în alþi ani, sã ne-ntîlnim cu toþii în Împãrãþia lui
Dumnezeu, la dragul ºi scumpul nostru Pãrinte. Acolo, la Isus, în Casa
aceea minunatã unde dorim sã ajungem. O aºteptãm. O chemãm. ªi
dorim sã ajungem mai degrabã. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 856

Taina pocãinþei: naºterea din nou

Vorbire a º i r ugã c i unea fr a telui Traian Dorz la nunta de la Cluj -

20-21-VII-1984

Sîmbãtã, 20 iulie 1984. În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului

Duh. Amin. De la pãrinþii ºi strãmoºii noºtri, orice început sã-l facem
în acel sfînt fel, în Numele lui Dumnezeu; aºa continuãm ºi aºa dorim
sã facem ºi noi. Cînd tata trãgea prima brazdã pe ogorul sãu - nu uit,
e r a m copi l º i mã d uc e a s ã mer g î na i nte a boi l or, l - a m vã zut
îngenunchind pe prima brazdã ºi spunînd: În Numele Tatãlui, al Fiului
ºi al Sfîntului Duh. A î nþ e l e s cã , por ni nd în Numele acesta ºi cu
ajutorul Acestui Dumnezeu Atotputernic, va sfî r º i cu bi ne pînã la
capãt. Cînd a început mama un caier, la primul fir, a spus: În Numele
Tatãlui, al Fiului ºi al Sfîntului Duh. ªi a tors cu bine tot caierul, pînã
la capãt. ªi au arat cu bine, ºi a u tor s c u bi ne pînã la capãtul cel
binecuvîntat de Dumnezeu cã-I mulþumesc lui Dumnezeu cã mi-a dat
ocazia sã le închid cu mîna ochii ºi sã le odihnesc, în ultima clipã a
vieþii, pe umãrul meu capul lor obosit. Aceasta am dorit ºi eu de la
Dumnezeu ºi aceasta au dorit ºi ei.
ªi sînt aºa de fericit cînd am putut sã împlinesc ultima brazdã cu
acest început binecuvîntat! Aº vrea sã ne adunãm toate gîndurile ºi
toate inimile noastre în seara aceasta cînd poate cã pentru mulþi este
primul ºi ultimul prilej cînd putem sã asistãm la o astfel de sãrbãtoare
binecuvîntatã. Pentru foarte mulþi dintre cei c a r e se gãsesc pentru
prima datã în locul acesta, sãrbãtoarea aceasta va pãrea cu totul ceva
strãin, cu totul ceva nou. Dar aºa cum a pãrut ceva nou pentru cei din
Ziua Cincizecimii, cînd ascultau spusele Sfîntului Apostol Petru ºi
propovãduirea Sfinþilor Apostoli umpluþi cu Duhul Sfînt în ziua aceea
binecuvîntatã prin harul lui Dumnezeu, aºa cum - zic - atunci pãrea
ceva nou, ceva straniu ceea ce propovãduiau apostolii Domnului, dupã
2000 de ani, cînd noi legãm acum firul credinþei noastre binecuvîntate
cu firul credinþei lor sfinte, pare ºi acum; deºi este foarte ciudat cum,
d up ã 2 0 00 de a ni de c r eº ti ni s m, o s ã r bã tor i r e a une i nunþ i
binecuvîntate în fel creºtinesc pare ceva nou... Da, pentru cã în timpul
acesta îndelungat, de la primii creºtini pînã astãzi, s-au perindat peste
i s tor i a Bi s e r icii creºtine ºi peste istoria poporului nostr u, de l a
începutul lui binecuvîntat pînã astãzi, atîtea furtuni ºi atîta întuneric!
De-a lungul frumoasei ºi grelei noastre istorii, am trecut ºi a trebuit
s ã trecem prin atîtea tuneluri întunecoase! Dar binecuvîntat s ã fi e
Numele Domnului Dumnezeului pãrinþilor noºtri, care, atunci cînd ei
au strigat cãtre El în mijlocul necazurilor lor, El i-a ascultat. Aº dori
mereu sã nu uitãm aceste lucruri minunate. A apãrut acum, nu demult,
în librãrii o carte: Î nvã þ ã tur i l e lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu
Teodosie. Cei care nu o cunoaºteþi, cei care aveþi copii, cei care n-aþi
avut aceastã carte, v-aº îndemna s ã o c umpã r a þ i . De la cel dintîi
cuvînt, acest mare om, unul dintre pãrinþ i i º i s tr ã moºii poporului
nostru, îºi începe sfaturile ºi învãþãturile sale cãtre fiul sãu aºa: Mai
întîi de toate, iubitul meu fiu, sã ºtii s ã te închini ºi sã crezi, ºi sã
lauzi, ºi sã binecuvîntezi Numele Domnului Dumnezeului nostru.
 Pag. 857

Pentru cã El este Acela care ne-a chemat pe noi din nefiinþã la

fiinþã ºi din întuneric la luminã. ªi toatã cartea, pe parcursul a sute de
pagini, vorbeºte în felul acesta despre recunoºtinþa ºi despre adorarea
care trebuie sã o aducem noi Dumnezeului pãrinþilor noºtri, care i-a
luminat pe ei, prin care ne-a luminat ºi pe noi pînã astãzi. Chiar dacã
n-am cunoaºte Biblia ºi chiar dacã n-am cunoaºte scrierile Sfinþilor
Apostoli ºi Evangheliºti, am mai spus-o ºi altãdatã ºi trebuie mereu sã
o repetãm: noi trebuie sã ne cunoaºtem istoria noastr ã º i scrierile
cronicarilor noºtri, care nu ne spun ºi nu ne lasã nouã altceva decît
ceea ce a spus Mîntuitorul ºi scrie în Sfintele Sale Evanghelii. Urmele
înaintaºilor noºtri ne vorbesc nouã despre Dumnezeul pãrinþilor noºtri
º i de s pr e isprãvile Sale minunate. ªi da c ã n- a m cunoaº te toa te
minunile pe care le-a fãcut Dumnezeu în Vechiul Te s ta ment pentru
poporul Israel, trecerile lui prin mãri, prin ape , i zbãvirile lui din
mijlocul vrãjmaºilor, ajutorul Sãu dat în toate împrejurãrile vieþii lor,
noi avem istoria zguduitoare ºi frumoasã a poporului nostru.
ªi chiar dacã glasul pãrinþilor noºtri a amuþit ºi s-a dus Neagoe
Basarab, s-a dus Mircea cel Bãtrîn, s-a dus ªtefan cel Mare, dar au
rãmas zidurile lãsate de ei ca o mãrturie a dragostei lor de Dumnezeu
ºi a recunoºtinþei lor faþã de izbãvirile Lui minunate. Cãci, cum spune
în psalm, aºa putem spune ºi noi ºi aºa au spus ei: Dacã n-ar fi fost
Domnul de partea noastrã, sã spunã Israel acum. Dacã n-ar fi fos t
Domnul de partea noastrã, demult ne-ar fi înghiþit de vii. Dar Domnul
a fost de partea noastrã ºi ei, drept recunoºtinþã I-au ridicat nu numai
j e rtfele lor, nu numai lacrimile ºi rugãciunil e l or, c i l ã c a º ur i de
mulþumire care sã dãinuiascã peste veacuri, ca dovadã a recunoºtinþei
lor faþã de Dumnezeu, care i-a izbãvit. Pentru noi, Putna ºi Voroneþul,
ºi Cozia, ºi Tismana, ºi 3 Ierarhi, ºi Curtea de Argeº nu sînt obiective
turistice, nu sînt obiecte de muzeu nu sînt piese de admiraþie fireascã.
Sînt mãrturiile cr e di nþ e i pã r i nþ i l or noºtri, pentru cã este scris în
Evanghelie: Dacã ei vor tãcea, pietrele vor striga. Glasul lor a tãcut,
dar pietrele vorbesc ºi astãzi, aducîndu-ne aminte de credinþa lor, de
Dumnezeul lor, de ceea ce au spus, în esenþã, toþi; ºi prin glasul lui
Neagoe Basarab cãtre fiul sãu, ºi prin glasul lor cãtre fiii lor ºi cãtre
fiii noºtri, ºi cãtre noi, pînã la sfîrºit:
Mai întîi de toate, fiul meu, nu uita sã te închini ºi sã-L lauzi, ºi sã
slujeºti, ºi s-adori totdeauna pe Dumnezeul tãu, care ne-a chemat pe
noi din nefiinþ ã l a fi i nþ ã º i ne - a scos din întuneric la lumina Lui
minunatã. Noi pute m s pune a c es t l uc r u. O mi e de a ni nu ne-am
cunoscut istoria. Trebuie sã ne-o refacem astãzi din cioburi, din ziduri,
din bucãþele de hîrtie, ca sã vedem cum a fost de la plecarea romanilor
de a i c i pî nã l a pr i me l e noastre voievodate. O mie de ani nu ne
cunoaºtem istoria. Cine ne-a izbãvit pe noi, fiinþa neamului nostru,
credinþa noastrã, limba noastrã, viaþa noastrã, dacã nu Dumnezeul
Acela pe care L-au rugat pãrinþii noºtri ºi cãruia s-au închinat ei din
toatã inima, ºi faþã de care n-au uitat recunoºtinþa pe care-o datorau.
Datoritã credinþei pãrinþilor noºtri trãim ºi am trãit, ºi vom trãi pînã la
sfîrºit aici.
Pag. 858

Pentru acei care s-au jertfit sute de ani pentru independenþa noastrã
naþionalã ºi-n urma jertfelor cãrora Dumnezeu ne-a dat-o, acum ne
putem buc ur a î n mi j l ocul unor hotare libere, vorbindu-ne cu drag
limba pãrinþilor noºtri în care ne-au legãnat mamele noastre ºi în care
ne-au spus prima datã: Învaþã Tatãl nostru, dragul mamei. ªi-n aceastã
limbã putem acum s ã mã r tur i s i m c r e di nþ a noastrã ºi adoraþia, ºi
recunoºtinþa noastrã faþã de Acest Dumne ze u ca r e - a s alvat fiinþa
neamului nostru ºi faþã de care pãrinþii ºi strãmoºii noºtri ne-au lãsat
cu li mbã de moarte ºi-n cãrþile lor, ºi-n zidurile lor - sã nu uitãm
datoria noastrã de recunoºtinþã. E adevãrat cã în aceastã mie de ani de
întuneric din care Dumne ze u ne - a c he ma t a c um l a luminã ºi din
aceastã mie de ani de nefiinþã din care Dumnezeu ne-a chemat acum
la fiinþã, au trecut peste noi, nu fãrã urme, stãpînirile strãine. Cînd noi
ne-am nãscut ca popor, ne-am nãscut creºtini. Aºa am învãþat ºi aºa
ºtim. Dar a u tr e bui t s ã tr e acã atîtea sute ºi sute de ani peste noi,
pe ntr u c a s ã vede m l i mpede as tãzi cã toatã existenþa noastrã º i
libertatea noastrã o datorãm lui Dumnezeu. Cum spune în psalm: Nu
caii noºtr i , nu armele noastre, nu braþele noastre ne-au izbãvit, ci
puterea lui Dumnezeu ºi harul Sãu. Unii se bizuiesc pe carele lor, alþii
pe c a i i l or, s pune î n psalm; ºi s-au bizuit unii pe puterea lor, pe
mulþimea, pe rãutatea lor. Noi ne-am bizuit pe Dumnezeul pãrinþilor
noºtri ºi El ne-a izbãvit pînã astãzi.
Dacã noi putem astãzi sã stãm împreunã ºi sã sãrbãtorim creºtineºte
acest mome nt mi nuna t c a r e î n vi a þ a unui om este o singurã datã
binecuvîntat de Dumnezeu - cum este naºterea ºi cum este moartea,
dacã noi, zic, putem sã sãrbãtori m a c um creºtineºte acest moment
minunat, o datorãm rugãciunii ºi credinþei acelora care au mijlocit ºi
au suferit pentru ca noi sã ne putem bucura acum de aceastã libertate.
M-am gîndit la ac e s te mul te l ucruri ºi cîte n-ar fi de spus despre
acestea! Am vrut însã sã încep vorbirea aceasta scurtã dupã obiceiul
pãrinþilor noºtri, cum în poporul nostru, de ani de zile, se obiºnuieºte
ca, la astfel de împrejurãri, cei mai bãtrîni sã ia cîte un cuvînt de sfat
fie pentru miri, fie pentru tineri, pentru ca, din experienþa lor ºi din
cunoºtinþele lor, sã le îmbogãþeascã ºi acestor tineri c a r e î nc ã nu
cunosc viaþa, cunoºtinþele de care vor a ve a nevoie ca sã se poatã
orienta sãnãtos ºi frumos atît în viaþa lor familialã, cît ºi în viaþa lor
socialã, cît ºi în viaþa lor moralã, cît ºi în toate aceste pãrþi ale vieþii
care încheagã existenþa unor oameni pe pãmînt.
ªi, dupã acest sfînt ºi bun obicei, fraþii noºtri mai în vîrstã, care
cunosc din experienþa vieþii multe din adevãrurile pe care cei tineri
încã nu le cunosc, bine fac cã iau cuvîntul ºi-i sfãtuiesc pe cei care
s î nt pr e ze nþ i l a un a s tfe l de mome nt. Ce l o r c a r e l e c unos c,
împrospãtîndu-le aceste cunoºtinþe care le sînt necesare, iar celor care
nu le cunosc, aducîndu-le la cunoºtinþã aceste lucruri, pentru cã lor le
vor fi ºi mai necesare. Cu un cuvînt din Sfînta Evanghelie am vrut sã
petrecem în seara aceasta ºi sã ne împãrtãºim unele dintre adevãrurile
foarte necesare atît trupeºte, cît ºi sufl e te º te fi e cãruia dintre noi.
Cuvîntul acesta potr i vi t pe ntru un astfel de moment l-am ales din
Epistola lui Pavel cãtre Efeseni, capitolul 5, versetele 31, 32 ºi 33:
 Pag. 859

De aceea va lãsa omul pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi se va lipi de

nevasta sa ºi cei 2 vor alcãtui un singur trup. Taina aceasta este mare.
Vorbesc despre Hristos ºi despre Bisericã. Încolo, fiecare din voi sã-ºi
iubeascã nevasta ca pe sine ºi nevasta sã se teamã de bãrbat. Acesta
este un cuvînt din Sfînta Evanghelie. Iar alt cuvînt, din înþelepciunea
popoa r e l or, s pune a ºa: Cînd mer gi î n c ã l ã tor i e pe ma r e , fã o
rugãciune. Cînd mergi la rãzboi, fã 2 rugãciuni. ªi cînd mergi sã-þi
c a uþ i o ne va s tã , fã 3 rugãciuni. Pentru cã acest lucru, c ã s ã tor i a ,
cãutarea ºi dobîndi r e a unei soþii binecuvîntate de Dumnezeu, e un
lucru cu mult mai important ºi e adesea un pas cu mult mai primejdios
ºi decît mergerea la rãzboi, ºi decît cãlãtoria pe mare. De aceea am
zis: înþelept a rînduit Sfînta noastrã Bisericã ºi Cuvîntul Sfînt al lui
Dumnezeu ca, în astfel de împrejurãri, tinerii sã asculte ºi bãtrînii sã
sfãtuiascã. ªi cu toþii sã aºtepte îndrumare sfîntã din adevãratul ºi
veºnicul Cuvî nt al lui Dumnezeu; ºi din sfãtuirile pãrinþilor ºi ale
înaintaºilor noºtri, care au atîta experienþã în aceastã parte de viaþã.
Cuvîntul Domnului la care vrem sã ne oprim în primul rînd spune aºa:
Taina aceasta este mare. Omul va lãsa pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi se
va uni cu nevasta sa ºi cei 2 vor alcãtui un singur trup. Aºa a rînduit
Dumnezeu. Ce greu examen este despãrþirea aceasta ºi ruperea aceasta
de pãrinþi: de tatãl tãu ºi de mama ta! Dar este un cuvînt ºi o rînduialã
a lui Dumnezeu de care trebuie sã ascultãm toþi. Pentru cã ceea ce ne
dãruieºte Dumnezeu î n s chimbul iubirii pãrinteºti este nespus mai
ma r e , ma i c ompl e t, ma i desãvîrºit, mai necesar. ªi spune Sfî nta
Evanghelie: Taina aceasta este mare. ªi spune mai departe: vorbesc
despre Hristos ºi despre Bisericã. Atît de mare este Taina Cununiei,
Taina cãsãtoriei , Ta i na uni r i i c elor 2, ºi atît de importantã, încît
Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu o pune pe acelaºi cîntar ºi în acelaºi
verset, de aceeaºi valoare cu taina unirii lui Hristos cu Biserica Sa.
Noi sîntem creºtini - am zis, dupã cum ºtim ºi-am fost învãþaþi din
istoria noastrã, de la începutul neamului nostru. Prin urmare, pãrinþii
noºtri ºi strãmoºii noºtri de la început ne-au învãþat sã ne bizuim ºi sã
ne orientãm în toate cãile ºi lucrurile noastre dupã Sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu. Noi nu ne-am încreºtinat dupã secole de pãgînism ca alte
popoare. Ci binecuvîntat sã fie Dumnezeul nostru care a lucrat în chip
aºa de minunat, cã am auzit de la început Cuvîntul Sãu. Din copilãria
noa s tr ã c a popor, noi a m cunos cut Cuvîntul l ui Dumne ze u. Ce
minunat este cînd, într-o familie, copiii aud de la începutul vieþii lor,
de la niºte pãrinþi credincioºi, Cuvîntul lui Dumne ze u º i cr e s c în
atmosfera sfîntã a acestui Cuvînt! Nu existã o bucurie mai mare ºi o
binecuvîntare mai mare pentru o familie ºi pentru niºte copii care se
nasc în aceastã familie, decît sã aibã niºte pãrinþi credincioºi care sã-i
sfãtuiascã de la începutul vieþii lor; ºi încã dinainte de a fi, sã-i cearã
lui Dumnezeu, sã-i încredinþeze ºi sã-i promitã lui Dumnezeu. ªi dupã
ce i-au avut, sã-i creascã legãnîndu-i în cîntãrile Domnului ºi sã-i
înveþe de la cea dintîi zi ºi pornire, ºi pricepere din viaþa lor acest
Sfînt Cuvînt.
Copiii aceºtia vor creºte binecuvîntaþi de Dumnezeu. ªi chiar dacã,
în decursul vieþii lor, vor ajunge sã treacã prin multe necazuri ºi poate
cã vor ajunge de pa r te de fami l i a º i de ma ma c a r e i - a cr escut,
totdeauna îºi vor aduce aminte:
Pag. 860

Aºa m-a învãþat pe mine mama. ªi, în mijlocul necazurilor ºi al

încercãrilor vieþii ºi al îngrijorãrilor lor, se vor retrage în tãcere ºi-ºi
vor aduce c u l a c r i mi a minte de cum l-a învãþat mama, de cum l-a
învãþat tatãl sãu. ªi va gãsi în amintirea aceasta ºi în meditarea la
învãþãtura pãrinþilor sãi putere sã iese din încercãri ºi sã biruie în
necazurile prin care vor trebui sã treacã. De aceea este o fericire ºi o
binecuvîntare nespus de mare ca un copil sã creascã credincios ºi sã
aibã pãrinþi credincioºi. ªi de aceea noi ne bucurãm ºi ca popor de
binecuvîntarea aceasta, cã am avut pãrinþi credincioºi. Niºte pãrinþi
care ne-au învãþat cum scrie Neagoe Basarab fiului sãu Teodosie. Nu
uitaþi sã vã procuraþi cartea aceasta; este încã în librãrii ºi se vinde cu
18 lei - ºi o puteþi avea.
Domnul sã-i binecuvînteze pe conducãtorii noºtri care, însufleþiþi
de gîndul ºi de dorinþa de a da poporului hrana necesarã, mai au grijã
sã aparã din cînd în cînd astfel de cãrþi atît de adînc necesare ºi atît
de adînc luminoase pentru viaþa ºi pentru îndrumarea noastrã. Taina
aceasta este mare, spune Cuvîntul lui Dumnezeu, vorbind cînd despre
soþ ºi soþia lui, despre mire ºi mireasã, cînd despre Hristos ºi Biserica
Sa. De aceea mulþumim lui Dumnezeu cã a adus vremurile acestea de
libertate ºi de bucurie cînd noi, cu sutele ºi sutele, cîþi sîntem aici, ne
putem în libertate bucura de mãrturisirea ºi de ascultarea Cuvîntului
lui Dumnezeu, de bucuria de-a putea sã ne împãrtãºim ºi sã ascultãm
îndemnurile acestui Cuvînt, de care c u toþ i i a ve m ne voi e pe ntru
orientarea ºi pentru viaþa noastrã. Taina aceasta este mare. Dumnezeu
ne-a însemnat pe noi ºi ne-a fãcut sã ne asemãnãm cu Biserica Sa, cu
Mireasa Sa. Aºa frumos se vorbeºte despre mireasã în tot Cuvîntul lui
Dumnezeu! În poporul evreu existã un obicei ceremonial.
În timpul nunþii, mireasa se bucurã de o cinste deosebitã. Existã un
moment în care i se spalã picioarele miresei, ca respect ºi ca preþuire
deosebitã. Evanghelia numeºte Ierusalimul de sus Mireasa noastrã.
Evanghelia numeºte Biserica mireasã. Dumnezeu a alcãtuit omenirea
s ã fie ca o mireasã a Fiului Sãu, care ªi-a dat viaþa pentru ca toþ i
oamenii sã fie mîntuiþi ºi sã-i înfãþiºeze pe toþi ca pe o mireasã fericitã
ºi binecuvîntatã, curãþitã ºi sfinþitã pentru El. Aceasta este starea la
care vrea Dumnezeu sã ne ridice. Aþi auzit aici vorbindu-se despre
pocãinþã. Pocãinþa este una dintre cele 7 Taine ale Bisericii noastre.
ªi, în înþeles duhovnicesc, pocãinþa este naºterea din nou, convertirea,
schimbarea omului, schimbarea vieþii sale; momentul cînd el se predã
lui Dumnezeu, se hotãrãºte pentru Dumnezeu ºi vrea, ºi pune legãmînt
s ã î nceapã o viaþã nouã cu Dumnezeu. Asta este Taina Poc ã i nþ e i .
Poc ã i nþ a e ste o tainã; ºi taina aceasta este sc r i s ã î n Eva nghe l i a
Mîntuitorului de la Ioan, capitolul 3, unde se spune cã un înþelept al
poporului Israel, un învãþat, profesor de teologie în Israel, Nicodim,
a venit noaptea la Isus cu problema aceasta pe care Mîntuitorul i-a
ºtiut-o înainte de a-ºi deschide Nicodim gura.
El a venit la Isus. Spune aºa de frumos în Evanghelie: Între farisei,
era un om, anume Nicodim. Acest Nicodim a venit la Isus noaptea ºi
i-a zis: Învãþãtorule, ºtiu cã eºti un om trimis de Dumnezeu, pentru cã
ni me ni nu poate s ã fa cã faptele pe care le faci Tu, dacã nu e s te
Dumnezeu cu el.
 Pag. 861

Aºa trebuie sã înceapã un om inteligent o discuþie respectuoasã cu

un om la care se duce sã-l cerceteze ºi de la care sã afle un adevãr.
Mîntuitorul însã a scurtat firul discuþiei ºi i-a zis: Trebuie sã vã naºteþi
d i n nou. Ni codi m, un î nvã þ ãtor î n Is r a e l , e r a ne o b i º nui t º i
necunoscãtor despre aceste lucruri. ªi-I vorbeºte Mîntuitorului: Cum
poate un om bãtrîn sã se nascã din nou? ªi Mîntuitorul îi spune: Dacã
tu, învãþãtorul lui Israel, nu înþelegi aceste lucruri, iatã, îþi spun încã
o datã: trebuie sã vã naºteþi din nou! ªi-i vorbeºte despre o Apã ºi
despre un Duh. Apa er a Cuvî ntul lui Dumnezeu, care este Viaþa ºi
curãþã mintea; ºi Duhul era puterea lui Dumnezeu, care curãþã inima.
A spus: Trebuie sã vã naºteþi din nou, sã cãpãtaþi o minte nouã ºi o
inimã nouã. Ãsta este omul cel nou, care poate sã facã faptele cele noi
ºi care realizeazã o viaþã trãitã dupã voia lui Dumnezeu. Fãrã aceastã
naºtere din nou, fãrã aceastã înnoire a vieþii, fãrã a ce a s tã ta i nã a
pocãinþei, nu poate sã existe mîntuire, pentru cã un om nenãscut din
nou, care n-are o minte nouã, o minte curatã, o minte sfinþitã, o minte
duhovniceascã, o raþiune divinã ºi care n-are o inimã nouã, o simþire
nouã, un sentiment curãþit ºi sfinþit de Dumnezeu, acesta este un om
vechi. Numai cine le are pe acestea, acela este un om nou, care poate
s ã va dã Î mpã r ãþ i a l ui Dumnezeu, sã moºteneascã Împãrã þ i a l ui
Dumnezeu, sã lucreze pentru Împãrãþia lui Dumnezeu, s ã tr ã i as c ã
pentru Împãrãþia lui Dumne ze u º i s ã moa r ã pe ntru Împãrãþia lui
Dumnezeu. Aceastã lucrare minunatã a fãcut-o Evanghelia în viaþa
popor ul ui nos tr u de l a început. Aceastã lucrare minunatã o fa c e
Evangheli a l ui Dumne zeu în viaþa fiecãrui om care se întoarce la
Domnul. De aceea Mîntuitorul cere, ca o condiþie fãrã de care nu se
poate mîntui nimeni: Trebuie sã vã naºteþi din nou! Î n Evanghelia
dupã Ioan capitolul 1, versetul 11 scrie aºa: El a venit la ai Sãi ºi ai
Sãi nu L-au primit.
Dar tuturor celor ce L-au primit, adicã celor ce cred în Numele
Lui, le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu; nãscuþi nu din
om, nici din firea pãmînteascã, nici din voia firii pãmînteºti, ci din
Dumnezeu. Aceasta este Taina Pocãinþei, una dintre cele 7 Taine ale
Bisericii noastre, care ne-au rãmas nouã de la moºii ºi strãmoºii noºtri
ca o condiþie neapãrat necesarã pentru oricine vrea sã fie mãdular al
Bisericii vii a lui Hristos ºi vrea sã fie un om nou, prin care Dumnezeu
s ã poa tã lucra ºi de care El sã Se poatã folosi în lucrul Sã u º i î n
lucrarea Evangheliei Sale. De aceea, pentru foarte mulþi care au asistat
astãzi pentru prima datã la o astfel de petrecere duhovniceascã, multe
dintre lucrurile exprimate aici pot sã li se parã de neînþeles. Vorbirea
aceasta, a tuturor celor care s-au perindat pînã acum aici ºi se vor mai
perinda, este o vorbire duhovniceascã, pentru care trebui e sã ai o
pr i c e pe r e duhovni c e a s c ã s ã o î nþ e l e gi . ªi a ce a s tã pr i c e pe r e
duhovni c e a s c ã o c a pã tã omul numa i c î nd s e hotãrã º te pe ntr u
Dumnezeu, adicã atunci cînd s e na º te di n nou pentru Împãrãþia ºi
Patria cea Veºnicã.
Ca sã putem face parte din mijlocul poporului þãrii noastre ºi sã
putem cãpãta o cetãþenie a patriei noastre, noi a trebuit sã ne naºtem
fizic, sã ne naºtem material, sã ne naºtem trupeºte în aceastã patrie,
ca sã cãpãtãm un nume, ca sã cãpãtãm o identitate, ca sã cãpãtãm o
cetãþenie.
Pag. 862

Acelaºi lucru trebuie sã-l facem ºi pentru cealaltã Patrie, care este
Patria cea Veºnicã, în care nu va putea intra nimeni care nu capãtã o
naºtere aici, care nu capãtã un nume, care nu capãtã o cetãþenie. ªi
cetãþenia aceasta se capãtã în momentul cînd ne naºtem din nou, adicã
atunci cînd împlinim Taina Pocãinþei, o Tainã cerutã ºi poruncitã de
învãþãtura Bisericii noastre ºi despre care de moºii ºi strãmoºii noºtri
a m fos t învãþaþi. Numai cã, obiºnuindu-ne c u vi a þ a tr upe a s c ã º i
pãmînteascã, ne-am molipsit de la pãgînii care ne-au stãpînit ºi ne-au
robit poporul nostru de-a lungul a secole ºi secole, de la obiceiurile
lor, ale celor care au cãutat sã ne nimiceascã ºi ca neam, ºi ca limbã,
ºi ca credinþã. Ne-am molipsit de acele obiceiuri urîte ºi pãgîneºti. ªi,
cu timpul, ele au devenit ca o tradiþie în viaþa noastrã. Dar acestea au
fost ca un accident în viaþa poporului nostru, nu un c ur s nor ma l .
Pãrinþii noºtri creºtini, cînd ne-au nãscut, ne-au învãþat sã petrecem
aºa sãrbãtorile noa s tre. Numai cã prea mult au fost pãrinþii noºtri
stãpîniþi de popoare necredincioase ºi pãgîne. ªi acestea au cãutat sã
ne nimic e a s c ã, fãcîndu-ne sã primim obiceiurile lor. De-atunci au
învãþat petrecerile urîte, vorbele murdare la privegherile morþilor
noºtri, la sãrbãtoarea nunþilor noastre, la botezuri sau la aniversãri; cu
beþii, cu vorbe porcoase, cu obiceiuri urîte. Au cãutat sã ne nimiceascã
întîi credinþa ºi curãþia dragostei noastre faþã de Dumnezeu, cã dupã
aceea uºor pute au sã ne nimiceascã. Numai cã Dumnezeu n-a lãsat
poporul nostru fãrã pãrinþi credincioºi. Fãrã oameni ca Neagoe, ca
Mircea, ca ªte fa n º i c e ilalþi, care, înaintea oricãror încercãri, se
duceau ceasuri întregi pe genunchi ºi, cu lacrimi, cereau ajutorul lui
Dumnezeu. Iar dupã ce Dumnezeu le-a dat o biruinþã - ca prin minune
- n- au ui tat s ã meargã, s ã r e c unoas c ã º i s ã - I mul þ ume a s c ã l ui
Dumnezeu, ridicînd lãcaºuri de rugãciune ºi învãþîndu-i ºi pe copiii
lor: Nu uita þ i c ã Dumnezeu ne- a i zbã vi t! Da c ã noi vrem sã fim
credincioºi pãrinþilor noºtri ºi vrem sã ne cinstim înaintaºii noºtri - ºi
trebuie sã o facem, cã aceasta este o poruncã a lui Dumnezeu, cînd
spune: Aduceþi-vã aminte de înaintaºii voºtri care v-au vestit vouã
Cuvîntul lui Dumnezeu.
Uitaþi-vã cu bãgare de seamã la sfîrºitul felului lor de vieþuire ºi
urmaþi-le credinþa. E o poruncã a lui Dumnezeu. ªi aceastã poruncã
trebuie sã n-o uitãm noi ni c i oda tã . Ia r da c ã vr e m s - o ascultãm,
cinstindu-ne pãrinþii, atunci vom ºi urma credinþa pãrinþilor noºtri.
Iatã, ceea ce vedeþi e - o mi nune a l ui Dumnezeu. Cã noi înnodãm
acum dupã cum am spus de la început, dupã 2000 de ani, prin aceastã
Lucrare minunatã a Oastei Domnului, înnodãm firul credinþei noastre
ºi al frumoaselor noastre obiceiuri creºtineºti de la momentele cele mai
î ns e mnate di n vi a þ a omul ui : de l a na º te r e , de l a nuntã, de l a
înmormîntare ºi de la celelalte momente importante, cu firul frumos
al credinþei pãrinþilor noºtri. ªi noaptea aceasta de mii de ani care a
trecut peste istoria noastrã sã fie ca o noapte uitatã peste care a rãsãrit
soarele minunat ºi pe care am uitat-o. ªi sã se vindece rãnile sufletului
nostru, adicã sã se îndrepte practicile pãgîneºti din cadrul obiceiurilor
noastr e mi nuna te de l a momente l e c e l e ma i î ns e mnate pe care
Dumnezeu le-a pus în istoria noastrã ºi-n viaþa fiecãrui om dintre noi.
Începem cu Dumnezeu ºi sfîrºim cu Dumnezeu.
 Pag. 863

De ce atîtea cãsnicii sfîrºesc rãu? Pentru cã n-au început cu

Dumnezeu. Avem noi o cîntare frumoasã, sper cã-mi voi aduce aminte
ºi aº vrea sã v-o repet, deºi mulþi o ºtiu; sînt însã, cred, destui care
n-o ºtiu:

136 - Începutul ºi Sfîrºitul

Începutul ºi Sfîrºitul
ce departe-s uneori!
- cît de tristã-i cîteodatã
seara unor veseli zori!

Ce urît se-ncheie anii

deseori porniþi frumoºi,
ce ajung la bãtrîneþe
mii de tineri credincioºi!

Cîþi copii ce-n rugãciune

ºi în lacrimi au crescut
au ajuns de parcã mamã
niciodatã n-ar fi-avut!

Cîte cîntece voioase

au un dureros sfîrºit,
- dar ºi cîte zile negre
au apusul strãlucit!

Cîte prietenii ºi drumuri

ºi-nsoþiri pornesc plãcut,
iar la urmã-ar fi fost bine
nici sã nu se fi ºtiut.

Cîþi din cei cu case sfinte

au murit necredincioºi!
- cine-ar ºti ce pot fi mîine
cei azi tineri ºi voioºi!

Bune-s zilele frumoase

cînd frumoase ºi apun,
bunã-a fost atunci viaþa
cînd sfîrºitul ei e bun...

Sînt niºte gînduri la care trebuie sã meditãm cu toþii. Dar sînt niºte
adevã r ur i pe ca r e l e ve r i fi c ãm fi e c a r e di ntre noi în fiecare zi.
Cunoaºteþi o mulþime de întîmplãri, o mulþime de familii dezbinate.
Scriu ziarele, se spune la radio, vedem cu ochii noºtri de fiecare datã
atîtea corãbii care-au plecat frumos, dar curînd s-au spart, izbindu-se
de stîncile neînþelegerii, ale pãcatului, ºi cei doi soþi se îneacã. ªi-i trist
cã de multe ori se îneacã împreunã cu ei ºi atîtea suflete nevinovate
care cresc umplînd casele copilului ori orfelinatele ºi, încã ºi mai trist,
locurile de handicapaþi. Copii nãscuþi nefericiþi ºi nenorociþi, ºi bolnavi
din cauza pãrinþilor care au trãit în neorînduialã ºi în pãcat.
Pag. 864

Aici se vede cît de mare nevoie este de Lucrarea aceasta

bi ne c uvî nta tã pe c a re Dumnezeu a adus-o în mijlocul popor ul ui
nos tr u. Ia tã , a cum cîteva zeci de ani, pãrinþii nu-ºi vedeau copiii
adunaþi în jurul Cuvîntului l ui Dumnezeu, cîntînd astfel de cîntãri
î nge r e º ti , ascultînd cuvintele lui Dumnezeu ºi vãzînd pe faþ a l or
strãlucir e a nevinovãþiei ºi a curãþiei Dumnezeieºti. Acum însã, ce
fericiþi pot fi pãrinþii cînd îºi vãd copiii aici, în loc sã ºi-i vadã ºi sã ºi-i
º ti e c um s î nt a tî te a cazur i . Copi i ne fe r i c i þ i, plecaþi de-acas ã ,
neascultãtori, ca fiul cel pierdut. De atîtea ori am vãzut prin gazete
anunþuri despre pãrinþi care îºi cautã copiii.
Copii de 13 sau 16, sau 17 ani, fete, pleacã de-acasã ºi nu mai ºtie
nimeni pe unde s î nt. Ac e º ti copii pierduþi ºi nefericiþi sînt rodul
neascultãrii ºi cãderii pãrinþilor lor. Copii bolnavi, copii nãscuþi infirmi,
copii nenorociþi - sînt rodul pãcatului pãrinþilor neascultãtori. Spune
un Cuvî nt a l lui Dumnezeu aºa: Dumnezeu binecuvînte a zã pe ce l
credincios pînã la al miilea neam. ªi copiii copiilor celor credincioºi
vor fi binecuvîntaþi. Mame ºi taþi, dacã vreþi sã fie binecuvîntaþi copiii
dv., întoarceþi-vã la Dumnezeu! Creºteþi-i dupã voia lui Dumnezeu ºi
vor fi binecuvîntaþi. Eu am cumpãrat nu ºtiu cîte zeci de exemplare
din cartea aceasta, Învãþãturile lui Neagoe Basarab, ºi am dat-o cadou
la pã r i nþ i . Aveþi un copil, învãþaþi-l sã citeascã ºi învãþaþi-l sã-L
cunoascã pe Dumnezeu, cum scrie cartea aceasta. ªi veþi fi fericiþi ºi
voi, ºi copilul vostru, ºi, pînã la sfîrºit, toþi cei care se vor naºte din
el. Spune un proverb aºa: Învaþã-l pe copilul tãu exact cu cuvintele cu
care te-a învãþat tatãl tãu pe tine. Cãci atunci cînd stai de vorbã cu fiul
tãu, stai de vorbã cu tot neamul care te va urma. Pentru cã aºa cum
îl înveþi tu pe c opi l ul tã u º i cum te vede el pe tine fãcînd, aºa va
învãþa el, la rîndul lui, pe copiii lui. ªi tu vei fi tatãl unui neam întreg,
pînã la urmã.
Cînd se vor cîntãri, în Ziua Judecãþii, toate roadele bune ale tuturor
fiilor tãi ºi, mergîndu-se înapoi pe roadele lor binecuvîntate, se va
ajunge l a ti ne, tu vei primi un procent de rãsplatã nu numai pentru
faptele tale, ci ºi pentru ale urmaºilor tãi pînã în veci. ªi, dacã îl creºti
pe copilul tãu un fiu al lui Dumnezeu, el poate deveni un om mare. Ce
mare bine poate fa c e un om ma r e pus în slujba lui Dumnezeu, în
fruntea unui popor! Un copil crescut de-o mamã credincioasã, dacã ar
ajunge într-un post de rãspundere, el va face voia lui Dumnezeu, cum
l-a învãþat mama lui: Dragul mamei, tu sã fii credincios! Tu sã ai milã
de semenii tãi! Tu sã-i ajuþi pe cei l i ps i þ i ! Tu s ã - l mî ngî i pe cel
întristat! Tu sã nu apeºi, sã nu nedreptãþeºti pe nimeni! ªi el îºi va
a duc e a minte totdeauna de cuvîntul mamei sale ºi va face cum l - a
învãþat mama. ªi o astfel de mamã cum sã nu primeascã ea, în Ziua
Judecãþii, rãsplatã de la Dumnezeu! Eu, cînd am citit o scriere a lui
Voltaire - acest mare filozof ateu, ne c r e di nc i os , î mpotr ivitor lui
Dumne ze u, di n Fr a nþ a , Fec i oar a di n Or l eans, atunci am s c r i s
cîntarea: O, om, ce mari rãspunderi ai de tot ce faci pe lume, de tot
ce pui în scris sau grai sau laºi prin pilda care-o dai, cã ea pe mulþi,
s pr e i a d sau rai, mereu o sã-i îndrume! ªi atunci am înþeles de ce
trebuie sã fie o judecatã, la urma urmelor, pentru toþi oamenii. Pentru
cã în Cuvîntul l ui Dumne zeu este scris, cum spune despre bogatul
nemilostiv sau despre sãracul Lazãr:
 Pag. 865

A murit bogatul ºi a ajuns în focul iadului, în locuinþa morþilor, în

chinuri. A murit Lazãr ºi a fost dus în sînul lui Avraam. Deci nu mai
e nevoie de judecatã; judecata e deja fãcutã. Pentru cã este scris în
Ioan, capitolul 5: Cine crede are viaþa veºnicã. Cine nu crede nu va
vedea viaþa, ci mînia lui Dumnezeu rãmîne peste el. Cine crede nu va
fi judecat; dar cine nu crede a ºi fost judecat. Deci necredinþa este
deja condamnatã, numai cã necredinciosul încã n-a ajuns la executarea
s e nti nþ e i . Car tea lui Voltaire a rãmas ºi astãzi ºi s e ti pã r e º te î n
milioane de exemplare, în toate limbile pãmîntului. ªi cartea aceasta
vorbeºte în mod atît de îngrozitor ºi de murdar, ºi de împotrivitor la
adresa lui Dumnezeu; ºi e rãspînditã prin toate limbile º i î n toate
neamurile, creînd astfel exemple ca ºi el ºi exemplare nefericite care
sfîrºesc de cele mai multe ori în sinucideri sau în nenorociri ºi mai
mari.
Ei, toate aceste cãrþi rãmase dupã el creeazã suflete, creeazã
oameni, creeazã lucrãri în urma lor, inspirate din ele. ªi-i va neferici
mereu ºi mereu, ºi mereu pe alþii. Sfîntul Apostol Pavel a scris atîtea
cãrþi minunate. De 2000 de ani, aceste lucrãri aduc mereu ºi mereu
suflete la Dumnezeu. Cînd va fi o înviere a morþilor ºi va învia odatã
Sfîntul Apostol Pavel, ºi va vedea cîte milioane ºi miliarde de suflete
a adus el la Dumnezeu prin lucrãrile lui ºi prin lucrãrile celor care s-au
inspirat din lucrãrile lui, Sfîntul Apostol Pavel va fi rãsplãtit nu numai
pentru lucrãrile fãcute de el ºi pentru sufletele întoarse de el în timpul
vieþii lui pe pãmînt. Va fi rãsplãtit ºi pentru toate acele milioane ºi
miliarde de oameni care s-au întors la El ulterior, prin scrierile sale ºi
prin cei inspiraþi din aceste scrieri. Atunci abia va fi rãsplãtit fiecare
dupã faptele sale. Atunci va învia Voltaire. ªi se va trezi ca dintr-un
somn îngrozitor, cînd va vedea în urma lui milioanele ºi milioanele de
suflete pe care le-a nefericit opera lui, s c r ierile lui, exemplul lui,
îndemnurile ºi învãþãtura lui.
Atunci îºi va primi el plata. De aceea trebuie sã mai fie o judecatã
la urma tuturor. Pentru cã numai atunci va fi rãsplãtit cu adevãrat tot
binele sau tot rãul pe care l-a fãcut un om în viaþa sa ºi dupã viaþa sa
pe pãmînt. De aceea, iatã cîtã responsabilitate se impune fiecãruia
dintre noi, în tot ceea ce facem. Ai spus un cuvînt? Cuvîntul ãsta nu
piere. Se duce dintr-o gurã într-alta. A fost un c uvî nt fr umos? Va
înviora, va mîngîia, va curãþi. Ai spus o vorbã urîtã, un banc murdar?
Ai dat un exemplu rãu? Acesta va continua, întinînd ºi nefericind alte
suflete. ªi în Ziua Judecãþii, cînd se va merge înapoi prin tot ceea ce
s-a fãcut, atunci se va vedea cã a-nceput cu tine, a-nceput cu mine sau
a-nceput cu altul. Fie binele, fie rãul. De aceea la Judecata aceea îþi
va fi rãsplata adevãratã. ªi de-acea e aºa cum spune Mîntuitorul un
cuvînt cutremurãtor: Din cuvintele tale vei fi scos fãrã de vinã ºi din
cuvintele tale vei fi osîndit. Nu Eu vã voi judeca - zice. Cuvîntul pe
care l-aþi auzit sau pe care l-aþi spus, ac e l a vã va j ude ca în Ziua
Judecãþii. Iatã responsabilitatea unui pãrinte. Iatã responsabilitatea
unor soþi care, prin Taina Cununiei, se unesc în vederea înmulþirii ºi
creºterii altor suflete pe pãmînt. Iatã cîtã responsabilitate trebuie sã
simtã în aceastã stare ºi-n aceastã Lucrare fiecare dintre noi.
Pag. 866

ªi cei care sînt acum aci, în faþa noastrã, ºi noi, care am fost
cîndva aºa în faþa altora, ºi cei care vor fi mîine ºi ei în starea aceasta
în faþa celorlalþi. Avem o rãspundere uriaºã faþã de Dumnezeu, faþã de
neamul nostru, faþã de poporul nostru. Dumne ze u a bi ne cuvî ntat
cãsnicia. ªi nunta parcã este o sãrbãtoare deosebitã numai a miresei;
deºi nu existã mireasã fãrã mire. Dar nunta este parcã o sãrbãtoare
deosebitã a miresei. Toate pr i vi r i l e s î nt îndreptate spre ea; toate
podoabele cele mai frumoase sînt peste ea; toate îndemnurile ºi toate
gîndurile cele mai frumoase ºi privirile sînt îndreptate spre ea. Existã
o explicaþie. Dumnezeu iubeºte atît de mult Taina aceasta! Existã o
explicaþie: femeia este mama; femeia este temelia cãminului; femeia
este gingãºia, frumuseþea, bucuria unei cãsnicii ºi a unei familii. Dacã
o femeie este credincioasã, toatã familia este binecuvîntatã. Dacã o
femeie este bunã, ºi soþul va fi bun. O femeie bunã îl face bun ºi pe
un s oþ r ãu; îi va creºte bine pe toþi copiii ei. Femeia are rolul cel
important în societate, în familie, în viaþã. ªi-n credinþã. Dacã ea este
un suflet de jertfã ºi rugãciune, Dumnezeu dã putere ºi binecuvîntare
celor care mãrturisesc Cuvîntul.
Dacã este un suflet de rugãciune, Dumnezeu însoþeºte pe-acela pe
care ea-l petrece cu rugãciunea: Du-te, dragul mamei! Eu mã voi ruga
pentru tine. ªi ai sã te întorci fericit înapoi. Cîþi copii n-au mãrturisit:
Depa r te , unde eram, am simþit rugãciunea mamei ºi am simþit ca o
putere sfîntã care mã-nsoþeºte. ªi ºtiu cã mama se roagã pentru mine.
Asta este puterea unui om. Asta este garanþia fericirii unei familii. Asta
este binecuvîntarea unui soþ. Asta este fericirea unei generaþii ºi-a unui
popor. Cred cã pentru nimic în lume n-ar trebui sã ne rugãm aºa de
mult, dacã-i vorba de rugãciune în ce priveºte un lucru pãmîntesc, ca
pentru mame credincioase în mijlocul poporului nostru. Am avut de-a
face cu mulþi oameni în viaþã. ªi fiecare s-a comportat aºa cum ºtiu cã
l-a crescut mama sa. Dacã a avut o mamã credincioasã, el a trebuit sã
aplice legea, dar a a pl i c a t- o omeneºte. Cine a avut o mamã rea a
aplicat- o sãlbatic. Aceeaºi lege. De-aceea, pentru nimic, zic, n-ar
trebui sã ne rugãm aºa de mult ºi pentru nimic n-ar trebui sã lucrãm
ºi sã luptãm aºa de mult ca pentru a da Dumnezeu poporului nostru,
familiilor noastre, caselor noastre, localitãþilor noastre, satelor ºi
or a º e l or noa s tr e ma me c r e di nci oa s e; fiice credincioa s e ; s oþ i i
credincioase. Pentru cã unde este un astfel de suflet, acolo, fiþi siguri,
cã-i ºi binecuvîntarea lui Dumnezeu.
De-aceea nunta este mai mult o sãrbãtoare a miresei. Pentru cã se
þine sã se accentueze ºi mai clar rolul foarte însemnat pe care-l are
femeia în viaþa unei familii, în viaþa unui om, în viaþa unui popor. Noi
binecuvîntãm pe Dumnezeu pentru cã totdeauna, în adunãrile noastre,
cele mai multe sînt surori, soþii, mame, fiice. ªi aceasta este o garanþie
fe r i c i tã c ã Dumne ze u va continua Lucrarea aceasta minuna tã î n
poporul nostru ºi mai departe. Noi asistãm acum la o sãrbãtorire nouã,
î n mijlocul poporului nostru, a unui astfel de mome nt. Sl ã vi m pe
Dumnezeu pentru cã am ajuns s ã ve dem o astfel de sãrbãtoare. Eu
cred cã fenomenul acesta e un fenomen unic în toatã lumea aceasta.
 Pag. 867

Nu existã nicãieri - dupã cît ºtim noi - în nici un alt popor, o

lucrare atît de binecuvîntatã care sã creeze poporului niºte momente
ºi niºte sãrbãtori aºa de binecuvîntate cum se creeazã prin aceastã
Lucrare a Oastei Domnului în mi j locul poporului nostru. ªi ce dar
mare de la Dumnezeu este o astfel de Lucrare! Sã nu vã parã rãu cã
întîrziem ceva mai mult în noaptea aceasta, în jurul acestui cuvînt.
Dar, ca sã putem totuºi sã reþinem un adevãr important, e nevoie sã
stãruim mai mult asupra lui. ªi voiam acum - cã aþi auzit numele unui
profet binecuvîntat de Dumnezeu, care, în mijlocul poporului nostru,
a fãcut aceastã Lucrare s-a vorbit despre pãrintele Iosif - aº vrea sã vã
aduc aminte o întîmplare despre care se povesteºte cã a avut loc în
Vechiul Testament, în momentul cînd Moise era chemat de Dumnezeu
pe Muntele Sinai, sã primeascã Legea. Momentul primirii Legii a fost,
în Vechiul Testament, un mome nt a º a de i mpor tant, c a momentul
Pogorîrii Duhului Sfînt, în Noul Testament. Se spune într-o veche
scriere cã atunci, în acelaºi timp cu Moise, ca r e a fost chemat pe
munte sã primeascã Tablele Legii ºi 40 de zile ºi 40 de nopþi el a stat
în faþa lui Dumnezeu, care l-a învãþat ºi i-a dat amãnunte ºi relaþii cu
privire la tot cuprinsul poruncilor Sale, au mai fost chemaþi încã 70 de
profeþi din alte popoare.
Pentru cã în momentul acela, împreunã cu poporul Israel, mai erau
pe pãmînt ºi alte 70 de neamuri, 70 de popoare. ªi, printr-o lucrare
tainicã a lui Dumnezeu, cum o lucrare tainicã a fost în ziua Pogorîrii
Duhului Sfînt - cã atunci se gãseau în Ie r us a l i m oame ni din toate
neamurile de sub cer - aºa scrie Cuvîntul lui Dumnezeu, ºi fiecare a
auzit în limba lui lucrurile minunate a l e l ui Dumne zeu - a º a s-a
petrecut ºi pe Sinai în timpul dãrii Legii. 70 de profeþi ca Moise au
fost luaþi din toate celelalte 70 de neamuri care mai erau atunci pe
pãmînt. Dar nici unul nu ºtia despre ceilalþi. Fiecãruia i se pãrea - prin
lucrarea minunatã a lui Dumnezeu - cã el e singurul chemat care stã
în faþa lui Dumnezeu. ªi ceea ce auzea Moise din gura Domnului, în
limba sa, auzea fiecare dintre cei 70 de profeþi, în limba lui, cuvintele
lui Dumnezeu. ªi, dupã ce s-a încheiat toatã aceastã stare de vorbã,
Dumnezeu le-a dat la fiecare poruncile Sale ºi i-a trimis: Acum du-te
la poporul tãu ºi învaþã pe popor ul tãu exact cu cuvintele cu care
te-am învãþat Eu. Toþi ceilalþi 70 s-au dus la poporul lor. Fiecare la
poporul sãu. Dar spune înþelepciunea: singur Moise a fost credincios
cuvintelor lui Dumnezeu ºi l - a învãþat pe poporul sãu exact aceste
cuvinte.
Pentru cã este scris: El era cel mai blînd ºi cel mai credincios în
faþa lui Dumnezeu. Ceilalþi profeþi s-au dus fiecare la poporul sãu, dar
nici unul n-a reþinut ºi nu i-a învãþat pe popoarele lor aceleaºi cuvinte
sfinte pe care le spusese Dumnezeu. De-aceea celelalte popoare toate
au rãmas pãgîne. S-au închinat la zeitãþi, la idoli, la tot felul de lucruri
deºarte. Numai poporul lui Dumnezeu, poporul a c e l ui pr ofet unic
credincios, a pãstrat credinþa adevãratã ºi a dus-o pînã astãzi. Ce-am
vrut sã spun cu aceastã întîmplare? Fiecare neam ºi fiecare popor îºi
are profetul sãu. Dumnezeu n-a lãsat nici un popor fãrã profeþii sãi.
ªi poporul nostru a avut un profet. Profetul acesta a fost pãrintele
Iosif. Noi sîntem prea aproape de acest om ca sã ne dãm seama de
dimensiunea lui uriaºã. Însã vor trebui sã treacã poate ani ºi ani, cã
nici Sfî ntul Ioan Gurã de aur, nici Sfîntul Apostol Pavel n-au fost
apreciaþi la valoarea lor în timpul vieþii lor.
Pag. 868

A trebuit sã treacã ani ºi ani pînã cînd s-a vãzut ce uriaºi erau
aceºti oameni. Se întîmplã totdeauna aºa: contemporanii oamenilor
mar i s î nt foarte mici. Îngustimea ºi orbia lor îi împiedicã sã vadã
statura uriaºã a oamenilor lui Dumne ze u care sînt în mijlocul lor.
Numa i dupã c e a ceºti oameni nu mai sînt ºi dupã ce, de-a l ungul
secolelor sau de-a lungul anilor, se aratã, prin puterea lui Dumnezeu,
lucrarea minunatã pe care au fã c ut- o ei, - atunci se vede ce fel de
oameni au fost aceºtia. Iatã: noi ne gãsim acum aici cu miile. ªi-n alte
pãrþi, la fel; ºi-n alte pãrþi, la fel, numai datoritã jertfei ºi operei mari
ºi minunate pe care Dumnezeu a fãcut-o prin a c es t om în mijlocul
nostru. ªi lucrurile acestea vor merge mereu crescînd, cã ce-a început
Dumnezeu nu se nimiceºte. Noi s î ntem numai un aluat pus în toatã
fr ã mî ntã tur a poporului nostru. Dumnezeu va binecuvînta popor ul
nostru din pricina pãrinþilor noºtri credincioºi ºi din pricina acestui
mare om prin care Dumnezeu a fãcut aceastã Luc r a r e . ªi s ã mî nþa
aceasta binecuvîntatã va creºte. Uitaþi-vã în jur ºi vedeþi: 80% dintre
noi e tineret. Ce înseamnã aceasta? Cã Lucrarea aceasta este o Lucrare
de viitor, cã-i o lucrare binecuvîntatã de Dumnezeu, cã poporul care-o
are e un popor binecuvîntat de Dumnezeu. N-am fost înþeleºi cum ar
fi trebuit, de - a juns, pînã acum. Dar Dumnezeu îi va lumina pe mai
marii noºtri - ºi pe mai marii Biser i c i i noa s tr e , º i pe ma i ma r ii
poporului nostru - ºi-i va ajuta sã înþeleagã cît de necesarã este aceastã
Lucrare în mijlocul þãrii noastre.
Noi iubim patria noastrã din toatã inima ºi din conºtiinþa pe care a
pus-o în noi Dumnezeul nostru cînd ne-a spus: Iubeºte-þi cetatea ta ºi
patria ta, cã fericirea ta depinde de fericirea ei. Noi nu ne iubim din
obligaþie datoria, ci din conºtiinþã. ªi ne facem datoria din îndemnul
c onº ti i nþ e i º i di n î nde mnul Cuvî ntul ui l ui Dumne zeu, care ne
porunceºte sã ne iubim mai marii noºtri, sã ne rugãm pentru ei, pentru
c ã e i sînt puºi de Dumnezeu acolo; º i Dumne ze u l umi nî ndu- i º i
cãlãuzindu-i, sub îndrumarea lor ne putem bucura de libertatea de-a
face bine ºi a ne îndemna la bine ºi la dragoste unii pe alþii. Acest
l uc r u ne bucur ã m cã a u a j uns s ã - l î nþ el e a gã. ªi ne r ugã m l ui
Dumnezeu sã le rãsplãteascã c onduc ã tor i l or patriei noastre, prin
înþelepciunea º i î ngã dui nþ a c ãr or a noi ne putem bucura acum de
libertatea aceasta minunatã de a mãrturisi, de a asculta Cuvîntul lui
Dumne zeu, de a-I mulþumi lui Dumnezeu, de-a ne aduce aminte de
înaintaºii noºtri ºi de-a ne sfãtui, ºi de-a ne îndruma ºi mai bine cum
sã le urmãm pilda ºi credinþa l or. ªi ne r ugã m pe ntr u ma i marii
oraºului acestuia, care totdeauna au arãtat îngãduinþã, înþelegere ºi
bunãtate faþã de noi.
Deºi poate cã, pe undeva, noi mai greºim - cã nu este om care sã
fie viu ºi sã nu greºeascã - da r totde a una a m zi s : Sfãtui þ i - ne ºi
arãtaþi-ne cu bunãvoi nþ ã c e gr e º i m º i s î nte m ga ta totdeauna, cu
dragoste ºi cu smerenie, sã ascultãm. Pentru cã dorim sã facem binele.
ªi, dacã greºim, greºim vrînd sã facem binele, nu vrînd sã facem rãul.
De aceea Îi mulþumim lui Dumnezeu cã, prin acest mare om al Sãu
care a fost pãrintele Iosif, a ridicat în patria ºi în þara noastrã o astfel
de Lucrare prin care am învãþat cum sã sãrbãtorim noi creºtineºte -
dacã sîntem creºtini - evenimentele minunate c are se petrec cîte o
singurã datã în viaþ a unui om, cum e na ºterea, botezul, nunta sau
înmormîntarea ºi privegherea.
 Pag. 869

Ce minunat am învãþat acum cum sã sãrbãtorim noi ºi cum sã-i

pe tr e c e m pe morþii noºtri. Cînd într-o casã e jal e º i unul di ntr e
sufletele iubite se desprinde, ducîndu-se în veºnicie, sã nu mai fie
petrecut pãgîneºte, cu jocuri ºi cu vorbe urîte, ºi cu purtãri murdare.
Ci în chip creºtinesc, cu Cuvîntul lui Dumnezeu, cu cîntãri frumoase,
c u rugãciuni ºi cu tot ceea ce este nobil, curat, frumos, creºtinesc,
plãcut lui Dumnezeu ºi binecuvîntat pentru semeni. Nunþile, la fel. Nu
existã în nici o altã parte nunþi aºa de frumoase ca acestea. Gîndiþi-vã
ce frumos este: copiii noºtri, la care ne uitãm ca la soarele rãsãrind,
sã fie închinaþi lui Dumnezeu în acest pas greu ºi important al vieþii!
Sã fie cerut Dumnezeu în ajutorul lor! Prin cîte greutãþi ºi încercãri nu
trece o cãsnicie pe pãmînt. Asistãm zilnic la procese de divorþ, la
bãtãi, la schingiuiri. Am vãzut ºi vedem în jurul nostru atîtea soþii
chinuite, atîþia copii nefericiþi, atîta dezastru în viaþa de cãsnicie. De
ce? Din cauza pãcatului. Am mai zi s º i î nc ã o datã: dacã oamenii
aceºtia ar fi avut o a l tfe l de petrecere la nunta lor, dacã ar fi fost
cãlãuziþi ºi încredinþaþi lui Dumnezeu pe calea aceasta grea a cãsniciei,
sã-i pãzeascã, sã-i cãlãuzeascã, sã-i îndrume, ei înºiºi ºi-ar fi privit cu
toa tã c onº ti i nþ a c utr e mur a tã por unc a , povaþ a º i î nde mnul l ui
Dumnezeu ºi n-ar fi ajuns ºi nu s-ar ajunge acolo. ªi n-ar ajunge nici
copiii lor ºi nici, mai departe, urmaºii ºi urmaºii lor.
Pentru cã au fost încredinþaþi lui Dumnezeu, ºi Dumnezeu are
pute r e s ã pãz e a s c ã c e I - a m î ncr e di nþ a t º i s ã ve ghe ze , º i s ã
binecuvînteze ceea ce a fost cerut sub binecuvîntarea Lui. De aceea
Î i mul þ umim lui Dumnezeu pentru aceasta . Mî i ne a ve m, l a r î nd,
Eva nghe l i a c u s lãbãnogul. Cu acel slãbãnog pe care l- a u a dus 4
prieteni ºi l-au coborît prin acoperiºul casei în mijloc, în faþa lui Isus.
Poate sînt ºi aici suflete care au fost chemate ºi aduse de prieteni în
faþa lui Isus. Sînt ºi aici suflete ºi trupuri bolnave. Dumnezeu poate sã
vindece ºi boala trupului. Multe cazuri a m vãzut de acest fel. Dar
Domnul mai întîi vindecã ºi vrea sã vindece boala sufleteascã. ªi, dacã
s-a spus aici despre pocãinþã, este cã acesta este remediul ºi acesta este
leacul tãmãduitor al bolilor sufleteºti. Orice om poartã în el sãmînþa
unei boli ºi sãmînþa aceasta este sãmînþa morþii. Nu existã aici nici
unul dintre noi care sã n-avem în noi s ã mî nþ a mor þ i i . La unii s-a
dezvoltat ºi se dezvoltã mai repede ºi se sfîrºeºte viaþa mai curînd. La
alþii se va dezvolta mai încet ºi va ajunge mai tîrziu. Nu intereseazã
timpul, ci cum se duce în viaþa veºnicã. Hristos Singurul poate vindeca
stãrile noastre. Dar El vrea mai întîi sã vindece starea sufleteascã, sã
vindece întîi boala noastrã sufleteascã. ªi boala aceasta este pãcatul.
ªi fiecare dintre noi avem pãcat. Spune Cuvîntul lui Dumnezeu: Dacã
zicem cã n-avem pãcat, minþim ºi adevãrul nu este în noi.
Numai c ã unii au pãcatele iertate, pentru cã s-au întors la
Dumnezeu, s-au hotãrît pentru El, au tr e c ut pr i n naºterea din nou,
adicã prin Taina Pocãinþei, ºi acum trãiesc o viaþã nouã. Iar alþii, care
nu s-au hotãrît pentru Domnul, care n-au trecut prin naºterea din nou,
au încã pãcatele asupra lor. ªi pãcatul acesta este aducãtor de moarte,
pentru cã este scris: pãcatul este aducãtor de moarte. Oricine trãieºte
în pãcat este un mort, este un condamnat la moarte veºnicã. Nu numai
la moartea trupeascã: la moartea sufleteascã, cea care este de 1.000 de
ori mai mult.
Pag. 870

De aceea nu putem încheia acest cuvînt fãrã o scurtã chemare, fãrã

un apel sufletesc la toþi cei care au ascultat ºi vor mai asculta acest
cuvînt. Dacã este cineva care n-a trecut prin Taina Pocãinþei, care nu
s-a hotãrît pentru Domnul, care nu s - a nã s c ut di n nou ºi care n-a
cãpãtat acel om nou care este moºtenitorul vieþii veºnice, are ocazie
acum sã facã acest lucru. Se vorbeºte ºi toatã lumea, ºi oricine doreºte
omul cel nou. Dar omul cel nou nu-l face decît Hristos, pentru cã El
î nnoieºte inima omului ºi mintea omului, adicã centrul s i mþ i r i i º i
centrul gîndirii. ªi cînd un om se schimbã în felul lui de a gîndi ºi de
a simþi, acesta este omul cel nou, pe care Hristos Îl naºte pentru viaþa
veºnicã. Acest om nou capãtã un nume nou, capãtã niºte ochi noi, un
fel nou de-a gîndi, de-a vorbi ºi de-a umbla. Acesta este acest fel pe
care îl vedem. Toþi aceºtia care sãrbãtoresc în felul acesta nou nunþile
lor, botezurile lor, înmormîntãrile sau privegherile, sau aniversãrile lor,
au trecut prin aceastã naºtere din nou, prin aceastã Tainã a Pocãinþei,
care e s te una s i ngur ã . Ta i na Pocã i nþ e i nu- s mai multe ºi nu se
s ã vî r º e s c de mai multe ori. Ta i na Poc ã i nþ e i e s te una º i pe ntr u
totdeauna, cum una este Taina na º te r i i , Botezului, cum este Taina
Cununiei sau Taina Preoþiei ºi aºa mai departe. Una singurã pentru
totdeauna este convertirea, naºterea din nou, întoarcerea noastrã la
Dumnezeu. Prin aceastã naºtere din nou, noi cãpãtãm fiinþa cea nouã
care va moºteni Împãrãþia cereascã.
Degeaba ne-am nãscut noi pe pãmînt ºi avem toate darurile în viaþa
aceasta, dacã n-o avem pe cealaltã. În momentul cînd am încetat viaþa
aceasta, am încetat pentru totdeauna ºi cu relaþia cu Dumnezeu ºi cu
mîntuirea sufletului. Dar dacã ne-am nãscut din nou, noi avem viaþa
veºnicã. Facem un apel la toþi acei care, din cuvîntul auzit, au înþeles
cã aceasta este o tainã ºi este o condiþie absolut necesarã oricãrui om,
dacã vrea sã fie mîntuit. Facem o chemare: dacã este cineva care a
fost strãpuns de Cuvîntul lui Dumnezeu, care a înþeles acest cuvînt ºi
aceastã a bs ol utã ne c e s i ta te - ºi dacã vrea sã se hotãrascã pentru
Dumnezeu, are acum un moment fericit ºi bine cuvîntat. ªi-L rugãm
pe Domnul sã-i binecuvînteze pe toþi acei care, ascultînd Cuvîntul lui
Dumnezeu, simt în inimã îndemnul acesta. Dacã este cineva care vrea
sã se hotãrascã pentru Dumnezeu ºi vrea sã se predea ºi sã înceapã o
viaþã nouã cu Domnul, care este naºterea din nou, în clipa aceasta îl
rugãm sã se ridice în picioare ºi sã spunã. Noi ne vom ruga împreunã
pentru ei; ºi dupã aceea fiecare, dupã puterile sale, în cîteva cuvinte,
va s pune î n mijlocul tuturor fraþilor cã el a hotãr î t s ã s e pr e de a
Domnului, sã-nceapã o viaþã nouã, sã se nascã din nou, ca sã capete
cetãþenia cereascã ºi apoi sã trãiascã o viaþã dupã voia lui Dumnezeu,
ur mã r i nd c e e a c e es te pl ã cut înaintea lui Dumnezeu ºi î na i nte a
oamenilor.
Dacã este cineva, noi ne vom ridica împreunã, vom mulþumi lui
Dumne ze u, vom î ns e mna a c es t mome nt pr i ntr - o r ugã c i une de
mulþumire - scurtã. Cei care vor sã se hotãrascã vor spune acest lucru.
Sînt mai mulþi. Rãmîneþi acolo! Dar pe rînd, în scurte cuvinte, dupã
rugãciunea aceasta, fiecare sã spunã Domnului: Vreau sã mã hotãrãsc
pentru Tine , pr i me º te - mã î n s l uj ba Ta , s c r i e-mã în cartea Ta ºi
ajutã-mã sã duc o viaþã nouã pînã la venirea Ta, ca sã pot fi vrednic
de Împãrãþia Ta.
 Pag. 871

Cîteva cuvinte. Dupã aceasta va urma apoi o scurtã piesã religioasã,

pregãtitã de tineretul nostru, care va fi ca o încununare a bucuriilor
petrecute în seara aceasta în jurul Cuvîntului lui Dumnezeu. Aºa cã ne
vom ridica în picioare ºi, dupã o scurtã rugãciune, cei care s-au hotãrît
ºi se hotãrãsc sã spunã aceasta. Duminicã, 22-VII-1984. În Numele
Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Mulþumim Domnului Dumnezeului nostru din toa tã inima, mereu ºi
mereu, pentru aceste mari ºi binecuvîntate stãri pe care ni le-a rînduit
sã le petrecem împreunã º i pe ntru tot Cuvîntul Sãu de care ne-am
bucurat tot timpul acesta. Mîntuitorul a spus odatã ucenicilor Sãi: Pe
sãraci îi aveþi totdeauna cu voi; pe Mine nu Mã aveþi totdeauna. Noi
iubim Sfînta noastrã Bisericã ºi ºtie Domnul cã, ori de cîte ori putem,
luãm, din toatã inima ºi cu tot sufletul nostru, parte la tot ce se petrece
acolo. Dar nunþi ca acestea n-avem totdeauna. Dumnezeul nostru ºtie
ºi de aceasta ºi de a c e e a ne - a r î ndui t a s tfe l de prilejuri ºi ne-a
îndemnat sã le folosim. ªtie El cît de rare sînt prilejurile noastre. ªtie
Domnul c-au trecut zeci de ani ºi nu ne-am vãzut feþele unii cu alþii.
ªi de aceea ºtie El cã, dacã am lipsit dintr-un loc, am lipsit pentru a-L
slãvi ºi a-L binecuvînta mai mult pe El în locul acesta. El a spus cu
sfînta Lui gurã: Acolo unde 2 sau 3 sînteþi adunaþi în Numele Meu,
ºi Eu sînt în mijlocul vostru. Dar unde sînt 2 sau 300? Dar unde sînt
2 sau 3.000? Cu atît ma i mul t! De aceea binecuvîntãm pe Domnul
pe ntr u tot Sfî ntul Sãu Cuvînt pe care ni l-a dat cu atîta belºug de
revãrsare duhovniceascã de data aceasta.
Dar nu uitãm nici datoria pe care-o avem în astfel de împrejurãri.
Aºa cã, amintindu-ne înc ã o datã de Sfînta Evanghelie din ziua de
astãzi, cu slãbãnogul dus de prietenii lui în faþa Domnului ºi slobozit
prin acoperiºul, cortului în care propovãduia Mîntuitorul, e i L- au
rugat: Doamne, ai milã de sufletul acesta. Ce binecuvîntare-i sã ai
prieteni ºi sã ai fraþi care sã te ajute sã ajungi acolo unde este Domnul
ºi unde se fac minunile puterii ºi îndurãrii Sale faþã de toþi! Avem cu
toþii sufletul nostru suferind. Avem cu toþii chiar ºi-n trupul nostru
sãmînþa bolii ºi a morþii. Avem nevoie toþi de Hristos. ªi sînt aºa de
rare prilejurile cînd El poposeºte în cetatea noastrã; ºi aºa de rare
prilejurile cînd putem, î mpr e unã c u fr a þ i i º i surorile noastre, sã
petrecem în jurul Lui. Cît de fericit am fost, ºtie numai Domnul, poate
cã ne-am putea scãlda în lacrimile cîte s-au vãrsat din dragostea de
Dumnezeu, pentru bucuria Cuvîntului Sãu Sfînt. ªi ºtie numai El cîte
hotãrîri bune s-au luat în sufletele noastre.
ªi ºtie El cît de mult iubim noi voia Sa ºi calea Sa. ªi ºtie El ºi
hotãrîrile pe care le-am luat ºi de data aceasta, de a înmulþi ºi mai
mult dragostea noastrã faþã de El, pãrtãºia noastrã frãþeascã, ostenelile
noastre în slujba Sa, ataºamentul nostru faþã de credinþa bunilor ºi
strã buni l or noºtri, de credinþa pãrinþilor noºtri, de Sfînta noastrã
Bisericã ºi de patria noastrã pe care o iubim ºi pentru care am fost în
stare. ªtie Dumnezeu - ºi ºtiu ºi oamenii - cã am fost în stare sã ne
dãm viaþa atunci cînd ne-a c he mat e a a c olo unde avea nevoie s-o
apãrãm. Acolo, în pãmîntul acestei patrii - ºi poate cã în tranºeele
îndepãrtate, unde ne-a trimis patria s-o apãrãm, ne-am vãrsat mulþi
dintre noi sîngele, s-a vãrsat cel al fraþilor noºtri, al pãrinþilor noºtri,
al tuturor celor iubiþi ai noºtri.
Pag. 872

Noi iubim nu numai cerul acesta, ci iubim ºi pãmîntul acesta pentru

cã fiecare are atîta cer, cît este pãmîntul pe care trãieºte ºi-l iubeºte.
De aceea iubim cerul de deasupra patriei noastre, unde sînt pãrinþii
noºtri, moºii ºi strãmoºii noºtri, în Patria noastrã cea veºnicã, pentru
care ne-am pregãtit prin naºterea din nou ºi prin trãirea noastrã dupã
voia lui Dumnezeu, pe linia învãþãturii pe care ne-au lãsat-o pãrinþii
noºtri. Dar iubim ºi pãmîntul de sub picioarele noastre, pentru cã aici
odihnesc osemintele sfinte ale pãrinþilor, moºilor ºi strãmoºilor noºtri.
N- a ve m a l t c olþ din lume ºi din c er ma i dr a g dec î t a c ol o unde
Dumnezeu ne-a dus pãrinþii noºtri. ªi, da c ã ne rugãm, ne rugãm sã
ne-ajute Domnul sã fim niºte vrednici fii ai patriei acesteia pãmînteºti,
pentru ca, atunci cînd se vor sfîrºi ºi zilele noastre, sã ne gãsim odihna
între pãrinþii ºi înaintaºii noºtri care odihnesc în pãmîntul acestei patrii
pe care-o iubim. ªi nu dorim altceva decît, cînd se vor sfîrºi zilele ºi
lupta noastrã pãmînteascã - aºa cum cîntãm în cîntarea, În slujba Ta
Isuse, sã moºtenim ºi noi cerul de deasupra acestei patrii, de deasupra
acestui pã mî nt pe c a re ne-am iubit, pe care am luptat, pe care am
suferit, pe care l-am munc i t º i l - a m uda t cu lacrimile noastre, cu
s udoa r e a noastrã. În cerul acesta binecuvîntat sã ne gãs i m º i noi
odihna, lîngã pãrinþii noºtri care odihnesc acolo ºi care se bucurã în
jurul Domnului nostru, ºi care se roagã sã ajungem biruitori ºi noi
acolo. Încã o datã mulþumim din toatã inima pentru aceastã stare de
har în care ne gãsim ºi ne rugãm Domnului sã-i binecuvînteze pe toþi
acei prin îngãduinþa cãrora am avut aceastã libertate. Ne rugãm pentru
patria noastrã mai presus de orice bun, pentru cã este locul în care ne
cîºtigãm pîinea noastrã, în care ne petrecem bucuriile noastre, în care
ne privim printre lacrimi fiinþele iubite de ca r e n- a m vr e a s ã ne
despãrþim nici pe pãmînt, nici sub pãmînt niciodatã.
Binecuvîntãm aceastã patrie ºi ne rugãm lui Dumnezeu sã reverse
peste ea harul Sãu. ªi peste cei pe care i-a rînduit El conducãtorii ei,
sã reverse me r eu binecuvîntarea ºi ocrotirea Lui. Aºa ne rugãm ºi
noaptea, cînd stãm singuri pe genunchii noºtri, în cãmãruþa noastrã
ascuns ã . Pe ntr u c ã, da cã noi ne putem bucura de ocrotirea lor în
mijlocul patriei noastre, ne putem bucura de Cuvîntul lui Dumnezeu,
de mãrturisirea Lui ºi de întîlnirea cu voi, dragii ºi scumpii sufletului
nostru, pe care Dumnezeu ni i-a dat ca o familie sfîntã nu numai pe
pãmînt, ci ºi în cer. ªi de aceea trebuie sã ne rugãm ºi sã-I mulþumim
lui Dumnezeu pentru toþi acei prin îngãduinþa cãrora noi avem aceastã
bucurie. ªi-L bine c uvî ntã m pe Domnul º i ne r ugã m pe ntr u toþi
conducãtorii oraºului acestuia ºi pentru toþi cei care au o slujbã de
supraveghere, de rãspundere în el; sã-i binecuvînteze Dumnezeu ºi pe
ei, ºi famil iile lor. Pentru cã prin îngãduinþa lor am putut avea noi
bucuria de astãzi. ªi rugãciunea aceasta a noastrã este sincerã ºi din
toatã inima. Am vrea sã-i încredinþãm pe toþi cei care ne mai bãnuiesc
încã de necredinþã faþã de Biserica pãrinþilor noºtri ºi de lipsã de
dragoste faþã de patria noastrã sã nu se mai îndoiascã de aceasta.
Sã-I mulþumeascã ei înºiºi lui Dumnezeu cã au astfel de supuºi,
care iubesc din inimã ºi-ºi fac din conºtiinþa curatã datoria faþã de
munc ã , faþã de locul în care trebuie sã ne cîºtigãm pîinea noastrã,
pentru ca prin efortul nostru sã ajutãm la înaintarea patriei noastre.
 Pag. 873

Din toatã inima o facem aceasta, pentru cã Dumnezeu ne-a învãþat

ºi-n Sfîntul Sãu Cuvînt este scris: Iubeºte-þi ce ta te a ta , pentru cã
fer i c i rea ta depinde de fericirea ei. ªi: Roagã-te pentru mai marii
poporului tãu, pentru ca sã poþi duce, sub îndrumarea lor, o viaþã de
credinþã, de cinste, de demnitate, de ascultare ºi bunãvoinþã, împreunã
cu ai tãi, în mijlocul acestui popor. De aceea ne rugãm din toatã inima
pentru ei. ªi ne rugãm pentru Biserica noastrã, în care am învãþat cea
dintîi rugãciune; din care ne-am avut mama, din care ne-am avut tatãl,
din care ne-am avut fraþii ºi pãrinþii care ne-au învãþat aceste lucruri.
Noi r ã mînem credincioºi faþã de aceste valori pe ntr u totde a una,
indiferent cum se vor purta ele faþã de noi ºi-n viitor. Dumnezeu ne
este martor, istoria ne este martorã, suferinþele noastre ne sînt martore
- cã sînt cunoscute de toþi cã am fost cinstiþi faþã de aceste lucruri: ºi
faþã de patria noastrã, ºi faþã de Biserica noastrã, indiferent cum s-au
purtat ele faþã de noi. ªtim cã avem dreptate ºi ºtim cã Dumnezeu ºi
patria noastrã, ºi credinþa noastrã ne vor face odatã dreptate. Cã vom
fi pe pãmînt sau cã vom fi sub pãmînt atunci, nu conteazã. Dumnezeu
este Acela care va rãsplãti oda tã tutur or. ªi noi ne rugãm pentru
r ã splata fericitã a tuturor. Ne rugãm pentru pri e te ni , ne r ugãm º i
pentru cei ca r e ne - au fãcut rãu. Tuturor sã le dãruiascã Dumnezeu
mila Lui ºi fericirea ºi pe pãmînt, ºi în ceruri. Aºa cum ne-a învãþat
Mîntuitorul nostru ºi înaintaºii noºtri cînd au spus: Iartã-le! Voi sã
i ubi þ i ! Sã iubiþi pînã la moarte. Sã iubiþi pînã dincolo de moarte!
Pentru cã aºa a iubit Domnul nostru ºi voi aºa veþi fi fiii Lui, dacã aºa
veþi face. ªi ne rugãm sã binecuvînteze Domnul pe toþi cei cãrora le-a
încredinþat slujbe de pãstorire în Biserica noastrã ºi sã le dãruiascã
l umi na º i a j ut o r ul Sã u î n toate c ã i l e º i l uc r ur i l e , ca s ã ni - L
mãrturiseascã pe Isus Cel Rãstignit, care este miezul ºi puterea Sfintei
Liturghii, miezul ºi puterea mãrturisirii credinþei noastre, miezul ºi
puterea Lucrãrii în care ne-a ridicat Dumnezeu ºi prin care trãim, ºi
prin care vom trãi - pentru cã vom sta neclintiþi pe aceastã temelie,
fiindcã ea este ziditã de Dumnezeu ºi lãsatã nouã de înaintaºii noºtri.
ªtim cã aceste lucruri sînt vrednice de crezut ºi adevãrate. ªtim cã
Dumnezeu v-a rãspuns, dincolo de cuvintele noastre, prin Duhul Sãu,
c onº ti inþei pe care o aveþi. ªti m c ã Duhul l ui Dumne zeu vã va
încredinþa de adevãrul ºi de curãþia celor ce le spunem. ªi de aceea
ºtim cã Dumnezeu vã va fa c e s ã nu l e fi þ i vr ã j ma ºi, ci sã le fiþi
prieteni, pentru cã veþi simþi din toatã inima cã dorim numai binele.
Chiar dacã greºim uneori, greºim vrînd sã facem binele, nu vrînd sã
facem rãul. De aceea ºtim cã totdeauna vom avea binecuvîntarea lui
Dumnezeu, pentru cã dorim aceasta. Faptul cã acum ne gãsim aici atît
de mulþi adunaþi este încã o dovadã c ã Dumne zeu iubeºte aceastã
Lucrare ºi cã Dumnezeu aprobã linia ei ºi învãþãtura ei ºi Lucrarea
aceasta e binecuvîntatã; pentru cã, dacã n-ar fi sprijinul lui Dumnezeu,
n-ar fi acest rod binecuvîntat. Ce mare fericire este pentru pãrinþii
care-ºi vãd copiii adunaþi în jurul Sfîntului Cuvînt al lui Dumnezeu!
Ce ma r e buc ur i e tr ebui e sã fie pentru noi toþi cã, prin ha r ul l ui
Dumnezeu, am ajuns la vremea cînd putem sã ne sãrbãtorim nunþile
tinerilor noºtri ºi ale copiilor noºtri într-un fel atît de creºtinesc ºi de
frumos!
Pag. 874

Împodobit cu Cuvîntul lui Dumnezeu, cu imaginea Domnului Isus,

simþind în sufletele noastre ºi în mijlocul nostru prezenþa Domnului
prin tot ceea ce revarsã El prin cuvînt, prin rugãciune ºi prin lacrimi.
Încã o datã o spunem: faptul cã acum noi lipsim de la Sfînta
Bisericã este o excepþie, nu-i o regulã. Este o exce pþ i e , pentru cã
întîlnirea noastrã de aici este ceva cu totul deosebit. ªi cred cã, avînd
în mijlocul nostru cu atîta putere prezenþa Domnului Isus, cu nimic nu
numai cã nu-i pãgubitã Biserica ºi credinþa noastrã, ci este cu atît mai
mult ajutatã. Cã, stînd acolo numai sã ascultãm, poate cã nu am avea
un atît de mare folos ca aici, unde participãm cu toþii la rugãciunea,
la cîntarea de slavã, la auzirea Cuvîntului lui Dumnezeu, pe care îl
simþim lucrînd puternic ºi mîngîietor în viaþa noastrã. Totuºi va trebui
ca mirii noºtri sã se grãbeascã spre Taina sfintei Cununii la bisericã.
De aceea, dupã acest scurt cuvînt, ne vom ridica în picioare ºi cei care
stãm jos. Dupã o scurtã rugãciune de mulþumire, vom încheia partea
aceasta a programului nostru. La rîndul lor, mirele ºi mireasa vor rosti,
dupã c um e bunul obi c e i , r ugãciunea lor de mul þ umi r e faþ ã de
Dumnezeu. ªi dupã aceea ei ºi cu o parte din tineret care se vor duce
sã-i însoþeascã, vor pleca la sfînta bisericã. Iar noi ceilalþi rãmînem în
a º te pta rea lor aici ºi ne vom desfãºur a ma i de pa r te pr ogr a mul ,
ascultînd Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu ºi cîntîndu-I din toatã inima
slavã. Îi vom însoþi tot timpul însã, ºi noi, care rãmînem, ºi cei care
pleacã, cu rugãciunea ºi cu dragostea noastrã. Duhul lui Dumnezeu,
iubirea ºi rugãciunea nu lasã niciodatã despãrþire ºi distanþã între noi.
De aceea acum ne vom ridica º i , pr i ntr - o s c ur tã r ugã c iune, vom
mulþumi Domnului ºi apoi cum am zis mai departe. În Numele Tatãlui
ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl nostru care eºti în ceruri,
sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã Împãrã þ i a Ta º i fa c ã - Se voia Ta
precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã cea de toate zilele,
dã-ne-o nouã astãzi.
ªi ne iartã nouã greºelile noastre, precum iertãm ºi noi greºiþilor
noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a
Ta este Împãrãþia, puterea ºi slava, acum ºi-n vecii vecilor. Amin.
Doamne Dumnezeul ºi Tatãl nostru, înc-o datã ºi înc-o datã, din toatã
i ni ma, dorim sã-Þi mulþumim. As cul tã gl a s ul i ni mi l or noa s tr e,
Doamne, cum ai ascultat totdeauna glasul sfîntului Tãu popor cînd, cu
o inimã ºi cu un gînd, ºi-au ridicat spre Tine mulþumirile ºi cererile lor
pentru marile ºi multele Tale binecuvîntãri. Îþi mulþumim din toatã
inima în aceastã clipã pentru aceste suflete scumpe în jurul cãrora
ne-am adunat ºi cu prilejul sãrbãtorii cununiei cãrora am avut bucuriile
acestea. În ziua fericirii, fii fericit, spune Cuvîntul Tãu. Doamne, Tu
locuieºti în mijlocul iubirii ºi al cîntãrilor. Cum sã nu-Þi aducem noi
dragoste ºi cîntãri? Cînd Tu a i s pus c ã acestea vor rãmîne pentru
totdeauna locul ºi felul plãcut în care-Þi vei petrece Tu veºnicia, în
dragoste ºi cîntãri. Dragostea nu va pieri niciodatã. Cîntãrile vor fi
veºnic plãcute înaintea Ta. Binecuvînteazã mirii noºtri iubiþi, unirea
lor, pentru care ne-am rugat de cînd am început petrecerea aceasta, fie
tare, fie în gînd. Binecuvînteazã-i! Fã-i sã fie sub binecuvîntarea Ta
totdeauna, în munca ºi-n odihna lor, la plecare ºi la venire, de-acum
ºi pînã-n veac.
 Pag. 875

Lasã-Þi binecuvîntarea Ta peste ei, dupã cuvîntul în care ai spus:

Aºa s ã fi e bi ne cuvî nta t cel care-L iubeºte pe Dumnezeu.
Binecuvînteazã-le pãrinþii trupeºti ºi sufleteºti, care i-au crescut pentru
Tine. Binecuvînteazã-le înaintaºii ºi urmaºii pe care li-i vei mai dãrui.
Te rugãm, binecuvînteazã adunarea din care fac parte, familia din care
fac parte: fami l i a tr upe a s c ã º i ce a s ufl e te ascã. Binecuvînteazã,
Doamne, familia mare a neamului nostru ºi pe pãrinþii rînduiþi de Tine
în ea. Binecuvînteazã familia mare a Bisericii noastre ºi familia cea ºi
mai mare a lumii întregi, pe care Tu ai creat-o sã fie fericitã ºi al cãrei
Pãrinte eºti Tu. Binecuvînteazã, Doamne, toate popoarele ºi pe toþi
conducãtorii popoarelor, rînduind între ei înþelegere ºi pace, pentru ca
sã ne putem bucura ºi noi de vremuri de pace ºi de liniºte, spre a Te
putea slãvi ºi sluji pe Tine. Tu ai ridicat în mijlocul poporului nostru
aceastã Lucrare minunatã a Oastei Tale. Tu ai ridicat la început pe
profetul Tãu, care a fost pãrintele Iosif. Tu ai adus aceastã Lucrare nu
sã rãmînã izolatã sau sã fie aruncatã la marginea poporului nostru, ci
sã fie în mijlocul lui ca un aluat care sã dospeascã pentru Tine, fericit,
toatã plãmãdeala poporului nostru. Binecuvînteazã pe fiecare copil al
Tãu ºi frate ºi sorã a i noºtri, tineri sau bãtrîni, pe care-i chemi în
aceastã Lucrare ºi fã-i sã înþeleagã cã misiunea noastrã, a tuturor, nu
este sã rãmînem izolaþi sau sã ne fãrîmiþãm, sau sã ne depãrtãm din
mijlocul acestui popor în care ne-ai adus, a cãrui limbã o vorbim, din
mijlocul c ã r ui a ne a vem fi i nþ e l e i ubi te : pã r i nþii, soþii, soþiile,
logodnicele, miresele, copiii noºtri, la care privim ca la soarele care
vr e m s ã lumineze o zi fericitã. Binecuvînteazã Te rugãm, întreagã
Lucrarea aceasta ºi fã Doamne, ca fiecare credincios al Tãu sã simtã
în ea datoria de a lucra pînã cînd vom ajunge sã vedem întreg poporul
nostru credinci os º i î ntr e a gã Bi s e r i c a noa s trã o Bisericã vie ºi
lucrãtoare, trãind în sfinþenie pentru Tine, trecînd prin naºterea din
nou la o viaþã sfîntã ºi-adevãratã. Aceasta este þinta finalã a Oastei
Domnului.
Aceasta este þinta Ta ºi gîndul pe care l-ai avut Tu cu ea: sã ajungã
sã aducã la Tine întreg poporul acesta; ºi, prin acest popor, pe cîte
popoa re vei mai îngãdui Tu sã lucrezi pe ntr u mî ntui r e a l or pr i n
a c e a s tã Lucr a r e º i pr i n cr ea þ i i l e ei. Binecuvînteazã, Te rugãm,
lucrãtor i i Tã i , fr a þ i i noº tr i º i s ur or ile noastre, tineri ºi bãtrîni.
Binecuvînteazã, mai ales, tineretul Lucrãrii, surioarele ºi fraþii noºtri,
la care privim cu ochii plini de lacrimi totdeauna ºi pentru care ne
r ugã m s ã l e r î ndui e º ti o viaþã plinã de dragoste faþã de Tine, de
devotament faþã de cauza Ta; ºi sã-i faci sã lucreze cu rîvnã, pentru
a-i aduce la Tine, Doamne, pe toþi ai lor ºi toþi ai noºtri, pe toþi ai Tãi.
Binecuvînteazã-l, mai ales, pe acela pe care-l vei ridica Tu în viitor,
s ã - i î nc r e dinþezi steagul cel mai frumos ºi s l uj ba c ea ma i gr e a .
Pregãteºte atunci, Doamne, în jurul lui, ca-n jurul lui David, mii de
mii de slujitori ºi viteji credincioºi care sã ducã Oastea Ta biruitoare,
pînã va intra în Canaanul ceresc. Ca sã Te slãveascã pe Tine întreg
poporul nostru, cu pãrinþii noºtri ºi cu urmaºii noºtri, cu înaintaºii
noºtri ºi cu fiii noºtri, mîntuiþi ºi fericiþi prin credinþa în Tine, dupã
pilda marilor noºtri înaintaºi care aºa ne-au lãsat ºi al cãror glas, din
pietrele sfinte ale mînãstirilor pe care le-au lãsat în mijlocul nostru,
ne-aduc aminte de legãmintele lor faþã de Tine ºi de datoria noastrã
de-a le urma credinþa.
Pag. 876

Îþi mulþumim în aceastã clipã pentru toþi cei cãrora le-ai îngãduit Tu
sã ia parte la aceastã adunare. ªtim cã Tu ai pregãtit pentru fiecare
dintre ei un cuvînt potrivit din tot ce s-a spus. Fã ca inimile lor sã se
deschidã sã-l primeascã. Sã s e l as e nã s c ute din nou ºi înnoite, ºi
sfinþite de cãtre Tine, pentru ca s-aducã roadã veºnicã ºi vrednicã de
pocãinþã ºi de mî ntui r e º i - aici, ºi-n veºnicie. ªi-acum Te rugãm,
binecuvînteazã încã o datã mirii noºtri. Ascultã ºi rugãciunile lor ºi
binecuvînteazã plecarea lor pentru primirea binecuvîntãrii Cununiei
rînduite de Ti ne. ªi fã ca aceastã Sfîntã Tainã sã-i uneascã pentru
totdeauna ºi-n faþa oamenilor, ºi-n faþa îngerilor Tãi. ªi sã-i ajuþi s-o
pãstreze în aceastã curãþie, dupã cum ai spus Tu: precum Hristos ºi
Biserica Sa. Cãci a Ta este Împãrãþia, puterea ºi slava, a Tatãlui ºi a
Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi-n vecii vecilor. Amin.
 Pag. 877

Venirea mirilor - venirea Domnului

Vorbirea ºi rugãciunea fratelui Traian Dorz la nunta de la Torceºti -

29-VII-1984

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã

fie Domnul! Mai avem cîteva clipe pînã cînd vor intra mirii ºi atunci,
dupã obiceiul cel curat ºi frumos al cinstirii ºi al urãrii noastre pentru
ei, fiindcã s - a î ntoc mi t- o c î ntare potrivitã, frumoasã, consacratã
acestui moment, în timpul ei ne vom r idica cu toþii în picioare, sã
consemnãm pentru totdeauna momentul cel frumos al venirii mirilor
în mijlocul nunþii, care închipuie venirea Domnului la Biserica Sa, la
mîntuirea sufletelor noastre. Dorim din toatã inima ca un astfel de
moment sã fie consemna t pentr u totde a una î n a mi ntirea noastrã;
pentr u c ã atît evenimentul venirii mirilor în mijlocul nunþii, cît ºi
conþinutul cîntãrii care se va cînta de cãtre toatã nunta, sînt în cinstea
lor ºi în însemnarea minunatã a acestui moment ºi ne-amintesc nouã
despre Taina cea mare ºi sfîntã a Nunþii.
În afarã de bucuria ºi însemnarea unirii vieþii celor 2 suflete
scumpe a cãror sãrbãtoare minunatã o prãznuim cu toþii împreunã
într-un astfel de mome nt, zic, în afarã de acest eveniment, venirea
mirilor în mijlocul nunþii aminteºte despre venirea Domnului cu sfinþii
Sãi îngeri, dupã fã gã dui nþ a Sa s cr i s ã în Cuvîntul Sãu ºi repetatã
neîncetat, pentru ca nici unii dintre noi sã nu uitãm acest eveniment.
Pe ultima paginã a Vechiului Testament, cînd ºirul sfînt ºi scump al
profeþilor lui Dumnezeu, care au vestit venirea Domnului, se încheie,
iar aceºtia se despart de noi, ei þin sã ne aducã aminte, prin profetul
Maleahi, în ultimele sale scrieri, de acest sfînt ºi minunat, ºi aºteptat,
ºi dorit eveniment: venirea Domnului în mijlocul alor Sãi. Sã citim
cîteva dintre aceste cuvinte ale acestui profet sfînt care încheie ºirul
sfinþilor profeþi, pentru ca sã vedem cã tot ceea ce ne-a vorbit Biblia
ºi tot ce ne-au descoperit înaintaºii noºtri se încheie cu aceastã dulce
ºi sfîntã fãgãduinþã a venirii Domnului, a dragului, a scumpului ºi-a
dulcelui nostru Mire Ceresc, Mîntuitorul nostru Isus, pentru a-ªi ridica
Biserica Sa împreunã cu El la nunta ºi la slava Lui cea veºnicã.
Aceasta este nãdejdea creºtinului, aceasta este nãdejdea Bibliei,
aceasta este nãdejdea profeþilor ºi a pãrinþilor noºtri, aceasta este
nãdejdea Bisericii Sale, aceasta trebuie sã fie nãdejdea fiecãruia dintre
noi care, dacã ne-am întors la El, dacã ne-am hotãr î t pe ntr u El ºi
ne-am predat Lui, trãim pentru aceastã dulce ºi sfîntã nãdejde cu care
în fiecare duminicã se încheie Crezul nostru, mãrturisirea noastrã de
credinþã: ºi iarãºi va veni, cu mãrire, sã judece viii ºi morþii, ºi apoi
împãrãþia Lui nu va mai avea sfîrºit. Pentru aceastã Împãrãþie a Lui
sfîntã ne-am întors noi la Dumnezeu, ascultînd de îndemnurile ºi de
poveþele înaintaºilor noºtri sfinþi care ne-au mãrturisit nouã Cuvîntul
lui Dumnezeu ºi au aprins în inimile noastre aceastã dulce ºi sfîntã, ºi
veºnicã nãdejde a mîntuirii sufletelor noastre ºi a Împãrãþiei nesfîrºite
pe c a r e o va aduce Domnul Isus cînd va veni ºi pentr u c a r e ne - a
pr e gãti t El ºi a pregãtit Biserica Sa ca pe-o mireasã gãtitã pentru
mirele sãu.
Pag. 878

Din cartea profetului Maleahi vom citi cîteva cuvinte: Iatã, vine
ziua care va arde ca un cuptor! Toþi cei trufaºi ºi toþi cei rãi vor fi ca
miriºtea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oºtirilor, ºi nu le va
lãsa nici rãdãcinã, nici ramur ã . Da r pentru voi, care vã temeþi de
Numele Meu, va rãsãri Soarele neprihãnirii ºi tãmãduirea va fi sub
aripile Lui; veþi ieºi ºi veþi sãri ca viþeii din grajd. ªi veþi vedea atunci
deosebirea dintre cel care slujeºte lui Dumnezeu ºi cel care nu slujeºte;
dintre cel care are încredere în Dumnezeu ºi cel care n-are. Aduceþi-vã
aminte de Legea lui Moise, cãruia i-am dat aceste rînduieli ºi aceste
porunci. Ascultaþi de acest cuvînt ºi veþi trãi în viaþa veºnicã! Aºa scrie
ultimul profet din Vechiul Testament ºi cu aceastã nãdejde se desparte
de credincioºii care au nãdejdea în Dumnezeu. ªi ultimul scriitor al
Noului Testament scrie aceleaºi lucruri în cartea Apocalipsa, care se
încheie aºa: Iatã, Eu vin curînd! Ferice de cei care pãzesc cuvintele
prorociei din cartea aceasta. Cine este nedrept sã fie nedrept ºi mai
departe. Vremea s-a scurtat. Cine e ste întinat sã se întineze ºi mai
departe.
Vremea s-a scurtat. Dar cine este fãrã prihanã sã trãiascã fãrã
prihanã mai departe. ªi cine este sfînt sã se sfinþeascã mai departe. Eu
vin curînd ºi r ã s pl a ta Mea este cu Mine, ca sã dau fiecãruia dupã
faptele lui. ªi Duhul, ºi Mireasa zic: Vino! ªi cine aude sã zicã: Vino!
ªi celui ce-i este sete sã vinã; cine vrea sã ia apa vieþii fãrã platã. Cel
ce adevereºte aceste lucruri zice: Eu vin curînd. Amin! Vino, Doamne
Isuse! Aceasta este încheierea Sfîntului Cuvînt al lui Dumnezeu pentru
toþi cei care au vrut sã asc ul te ºi doresc sã-ºi mîntuiascã sufletul.
Venirea Domnului este nãdejdea Bisericii. Venirea aceasta sfîntã ºi
aducerea mîntuirii veºnice este nãdejdea tuturor celor care au crezut
ºi care au adormit crezînd în El, începînd de la cel dintîi om ºi pînã
la cel din urmã care va mai trãi în aceastã vreme înainte de venirea
Domnul ui . Tot ce s-a auzit ºi s-a mãrturisit e în ve de r e a a ce s te i
pregãtiri sfinte pentru aceastã venire. Cuvintele care s-au auzit au fost
sfaturi ºi îndrumãri alese ºi citite din acest Sfînt Cuvînt ºi din aceastã
sfîntã ºi veºnicã poruncã a lui Dumnezeu, care este unicã ºi veºnicã
pentru fiecare dintre noi. Ferice de cei care îºi deschid inima sã asculte
ºi sã primeascã Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu. Ferice de cei care,
auzind acest Cuvînt, se hotãrãsc astãzi sã-L urmeze, pentru ca mîine,
cînd va veni Domnul sau cînd va veni solul chemãrii Lui, sã putem
vedea cu bucurie Faþa Lui ºi s ã fi m º i noi pr i ntre cei care vor fi
moºtenitori ai Împãrãþiei lui Dumnezeu, gãsiþi vrednici sã se bucure de
rãsplata ºi de fãgãduinþele Lui.
Iatã momentul cînd vin mirii în mijlocul nunþii. Þineþi minte
mome ntul a c e s ta , c ã a ceasta înseamnã venir e a Domnul ui c a s ã
petreacã împreunã cu cei care L-au aºteptat ºi L-au dorit, ºi L-au iubit
pe El. Aºteptaþi-L, doriþi-L ºi iubiþi-L pe Domnul Isus, ca, la venirea
Lui, sã aveþi parte de rãsplata fericitã, de bucuria celor 5 fecioare
gãsite înþelepte, care au intrat cu mirele la nuntã ºi care s-au bucurat
de rãsplata ºi de bucuria nunþii veºnice.
 Pag. 879

Aceasta este chemarea, solia, mesajul pe care-l aduce pretutindeni

Cuvîntul lui Dumnezeu, potrivit învãþãturii înaintaºilor noºtri ºi potrivit
învãþãturii Bisericii noastre ºi a pãrinþilor noºtri care ne-au propovãduit
nouã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi care au mur i t c r e zî nd î n ac e a s tã
nãdejde, ºi care, de dragul ºi pentru nãdejdea acestei mîntuiri, au fost
în stare sã renunþe la tot ceea ce oferea pãcatul, ispita, lumea aceasta
care trãieºte în pãcat. ªi ne-au fãc ut º i nouã fã gã dui nþa aceasta,
lãsîndu-ne, prin viaþa lor, testamentul, îndrumarea fericitã ca ºi noi sã
avem aceastã nãdejde; sã trãim cu nãdejdea aceasta, sã lucrãm binele,
tot ce-i frumos ºi adevãrat în aceastã nãdejde, ca sã ne putem face
vrednici de aºteptarea ºi venirea Domnului nostru ºi de împãrãþia Lui
fericitã pe care o mãrturisim fiecare dintre noi, de fiecare datã, pentru
cã ea este nãdejdea noastrã în viaþã, nãdejdea noastrã în moarte ºi
nãdejdea în învi e r e a vi e þ ii veºnice. Domnul Dumnezeul nostru sã
binecuvînteze inimile noastre; ºi, în inimile noastre, aceastã nãdejde
care sã încolþeascã vie ºi sã creascã rodind ºi aducînd fapte vrednice
de mîntuirea pe c a r e o mãr tur i s i m º i o dor i m c u toþii. În Sfînta
Evanghelie care se citeº te î n dumi nica aceasta în toate bisericile
noastre se vorbeºte de întîmplarea de la Matei capitolul 9, începînd cu
versetul 27, despre cei 2 orbi care au venit la Mîntuitorul ºi au vãzut
starea lor nenorocitã ºi au ºtiut cã numai El le poate deschide ochii ºi
numai El le poate ajuta sã vadã lumina ºi sã poatã sã se bucure de tot
ceea ce oferã o vedere sãnãtoasã ºi o îndrumare binecuvîntatã.
Ce frumoasã este descrierea credinþei acestor oameni care au venit
la Domnul ºi care I-au cerut sã le dea lumina ºi vederea! Mîntuitorul
i-a-ntrebat: Credeþi voi cã Eu pot face acest lucru? Credem, Doamne!,
au rãspuns ei. Fie dupã credinþa voastrã, le-a rãspuns Domnul. ªi din
clipa ac e e a e i º i - a u cãpãtat vederea. Iatã ce mare însemnãtate ºi
valoare are credinþa! În lumea vãzutã, î n l ume a tr upeascã, putem
umbla ºi ne putem orienta prin cele 5 simþuri: vãzul, auzul, mirosul,
pipãitul ºi gustul. Da r î n l umea duhovniceascã în care ne cheamã
Domnul ºi în care ne porunceºte El sã ne naºtem pentru o viaþã nouã
nu putem intra, nici nu putem sã ne orientãm decît prin acel simþ unic
ºi binecuvîntat care este credinþa. Ai credinþã - moºteneºti Împãrãþia
lui Dumnezeu. N-ai credinþã - nu vei moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu.
Vrei sã facã Dumnezeu o minune? Ai credinþã de valoarea minunii pe
care o ceri; Dumnezeu face minunea. N-ai credinþã de acelaºi preþ pe
care-l cere minunea pe care o ceri de la Dumnezeu? Nu se întîmplã
minunea. Pe vremea Mîntuitorului erau mulþi orbi în Israel; au fost
mulþi leproºi; au fost mulþi slãbãnogi nenorociþi, dar nu s-au vindecat
decît acei care au avut credinþã. Domnul i-a întrebat în primul rînd:
Crezi tu cã Eu pot sã fac lucrul acesta? ªi dacã omul a spus: Cred,
Doamne, din toatã inima mea ºi Domnul a vãzut cã în inima lui era cu
adevãrat aceastã credinþã, minunea s-a produs. O minune mare nu se
face cu o credinþã micã.
Pag. 880

Pentru o minune mare îþi trebuie o credinþã mare. Pentru o minune

mi c ã poa te cã s e ma i poa te º i cu o credinþã micã; dar mi nune a
mîntuirii sufletului, minunea vindecãrii slãbãnogiei, minunea curãþirii
de lepra pãcatului, minunea cãpãtãrii vederii noi care te orienteazã
spre mîntuirea lui Dumnezeu, nu se capãtã fãrã o credinþã mare. ªi
aceastã credinþã mare trebuie sã facã cel dintîi pas: naºterea din nou.
Mîntuitorul a spus: Dacã voieºte cineva sã vinã dupã Mine, aceluia îi
spun ce trebuie sã facã. Cel dintîi lucru este sã se lepede de sine, sã-ºi
ia crucea lui în fiecare zi ºi sã Mã urmeze. ªi unde voi fi Eu, acolo va
fi ºi ucenicul Meu. Deci, cel dintîi lucru pe care îl cere Domnul este
lepãdarea de sine, adicã naºterea din nou. Omul cel vechi trebuie sã
se prãbuºeascã la picioarele Domnului. Omul cel orb în pãcate, cel
surd în neascultare, cel îngheþat ºi mort în felul deºert de fãrãdelege
în care se trãieºte obiºnuit în pãcatul lumesc, acela trebuie sã moarã
ºi sã se nascã un om nou, c a r e v-a fi vrednic pentru Împãrãþia lui
Dumneze u. Ac e s te l uc r ur i s î nt a º a de c unoscute! Sfînta noastrã
Bisericã, printre Tainele sale, are Taina Pocãinþei. Taina Pocãinþei asta
este: naºterea din nou, lepãdarea de sine, întoarcerea la Dumnezeu ºi
începutul unei vi e þ i noi . Noi Îi mulþumim lui Dumnezeu cã acest
cuvînt se spune rãspicat acum. ªi dovada cã au fost suflete care au
ascultat de acest cuvînt ºi au trecut prin aceastã minunatã transformare
este ºi faptul cã noi sîntem aici adunaþi acum în numãr aºa de frumos,
mãrturisind acest lucru ºi prin dragostea faþã de Dumnezeu, ºi prin
adorarea faþã de Mîntuitorul nostru, ºi prin ardoarea cu care sufletele
noastre ascultã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Prin lacrimile care ne umezesc ochii noi dovedim cã aceastã minune
s-a fãcut în viaþa noastrã ºi cã am trecut prin aceastã minune a naºterii
din nou, care ne-a deschis ochii sã vedem o altã realitate: lumea cea
nouã ºi minunatã a Împãrãþiei lui Dumnezeu, care îl transformã pe om
ºi îl face un om nou, un om vrednic, un om destoinic, un om harnic,
un om cinstit, un om respectuos, un om demn, un om superior, un om
vrednic de cinste, de respect, de demnitate în faþa tuturor, care prin
viaþa lui dovedeºte cã este cu adevãrat nou ºi cu adevãrat superior.
Asta o face Hristos în viaþa noastrã în clipa cînd ne întoarcem la El.
ªi numa i c i ne a a j uns în felul acesta dovedeºte cã a tr e c ut pr i n
naºterea di n nou, a dicã prin acea lepãdare de sine care înseamnã
moartea pãcatului ºi învierea credinþei. Domnul Dumnezeul nostru sã
ne binecuvînte ze pe noi toþi cu împlinirea acestui lucru, pentru cã
aceasta este, pentru noi, cel dintîi pas ºi garanþia cã într-adevãr facem
parte din Biserica cea Vie a lui Hristos, care, în clipa venirii Lui, v-a
fi luatã cu El ca o mireasã cu mirele ei. Ce tainã este nunta ºi cãsnicia!
Un mire binecuvîntat îºi alege o fiinþã asupra cãreia îºi revarsã toatã
dragostea lui.
Îi dã numele lui, o duce în casa lui, îi face tot ceea ce este necesar
º i fa c e c a toatã vi a þ a ei sã fie binecuvîntatã printr-o înnobi l a r e
sufleteascã ºi printr-o nouã viaþã ºi denumire. Aceasta este taina ºi
minunea pe care le face Hristos în viaþa tuturor celor care se unesc cu
El printr-o tainã asemãnãtoa r e c u Ta i na Cununi e i . Domnul ne-a
chemat sã ne unim cu El, prin credinþã, într-o astfel de tainã.
 Pag. 881

ªi oricine s-a unit simte transformarea minunatã, capãtã un nume

nou, capãtã o fiinþã nouã, capãtã o vedere nouã, capãtã o moºtenire
nouã, capãtã o nãdejde strãlucitã, care nu piere odatã cu lumea, cu
trupul, ci trece prin moarte la viaþa veºnicã, aºa cum spune Cuvîntul
l ui Dumne zeu. Nimic nu piere, totul se transformã. Din e xi s te nþ a
aceasta, noi nu murim cînd se încheie numãrul zilelor noastre. Noi
trecem în existenþa cealaltã, pe ntru care ne-am pregãtit în aceastã
e xistenþã. Moartea nu este o nimicire; moartea este numai un pr a g
peste car e noi trecem în existenþa cealaltã, pe care o continuãm în
felul în care am sfîrºit-o pe aceasta. De a Domnul ca sã dorim din
toatã inima ceea ce ne-au învãþat pãrinþii noºtr i ºi ne-a lãsat ºi ne
învaþã credinþa noastrã: sã-L aºteptãm pe Domnul Isus ca pe mirele
Bisericii Sale ºi sã credem cã moartea nu este un sfîrºit. Moartea este
numai un prag peste care, trecînd, noi ajungem în existenþa veºnicã,
în care vom înainta pentru totdeauna lî ngã Domnul , pe care L-am
iubit. Prin Sfîntul Sãu Cuvînt ºi prin fãgãduinþa Sa, Domnul Isus a
fost tot timpul prezent aici în mijlocul nostru. Noi ne bucur ãm din
toatã inima, cãci prin credinþã ºtim ºi vedem cã El este aici. Soarele
este pe cer în fiecare zi, ºi cînd este acoperit de nori ºi ochii noºtri
nu-l vãd. Prin lucrarea puterii pe care o are, el dã viaþã tuturor celor
pe care le alimenteazã chiar ºi atunci cînd ele nu vãd razele lui. ªi
cînd ochii noºtri cei trupeºti sînt întunecaþi ºi chiar cînd ochii noºtri
cei sufleteºti nu vãd destul de clar, Domnul este totdeauna în mijlocul
nostru ºi El ne aude ºi ne cunoaºte pe fiecare dintre noi. Priviþi-L, prin
credinþã, în mijlocul nostru! Asculta þ i , pr i n credinþã, toate aceste
cuvinte ca rostite de buzele Lui sfinte. ªi primiþi-L în inimã c a pe
Cuvî ntul lui Dumnezeu, ca r e e s te s ã mî nþ a c a r e dã l umi i vi a þ a.
Mîntuitorul a spus: Oricine crede în Mi ne nu va ve dea moa r te a.
Pentru cã sãmînþa lui Dumnezeu rãmîne în el ºi nu va muri. ªtiþi cã
Dumnezeu a pus în fiecare sãmînþã un punct care este nemuritor. Cînd
ne uitãm la un bob de grîu, vedem ac ol o i magini asemãnãtoare cu
chipul Mîntuitorului.
Acolo este acel bob, acel strop nemuritor pe care Dumnezeu l-a
pus. Dupã mii de ani de pãstrare, cînd acest bob ajunge în condiþiile
de fertilitate, acest bob înfrunzeºte. ªi ceea ce rãsare din el nu este
altceva decît o formã nouã a vieþii care era acolo în el. ªi noi purtãm
în noi sãmînþa lui Hristos. Prin credinþã, aceastã sãmînþã este. Noi
sîntem nemuritori. Nu existã moarte în înþeles de nimicire. Noi sîntem
nemuritori! Sãmînþa lui Dumnezeu, care este viaþa pusã în noi, aceasta
stã în noi. ªi, dacã noi am ascultat de Cuvîntul lui Dumnezeu ºi am
c r ezut în Acela care a spus acest cuvînt, noi vom mur i , l a r î ndul
nostru, trupeºte; vom fi înmormîntaþi ºi noi în pãmîntul sfînt în care
sînt înmormîntaþi morþii noºtri pentru care ne rugãm lui Dumnezeu ºi
la mormintele cãrora mergem cu lacrimi ºi cu flori. Vom fi adãugaþi
ºi noi acolo. Dar în marea ºi strãlucita Zi a Învierii, cînd Mîntuitorul
va rosti un cuvînt: Ieºiþi afarã, ºi cînd se va auzi strigarea îngerilor:
Vine Mirele! Ieºiþi în întîmpinarea Lui, noi vom ieºi, prin lucrarea
puterii lui Dumnezeu, din mormîntul în care vom fi.
Din materia transformatã, în care va fi atunci trupul nostru, noi ne
vom reface iarãºi, într-o formã nouã, cum i ese acelaºi bob de grîu
îngropat ºi mort astã toamnã în pãmînt, sub o formã nouã, la o viaþã
tînãrã ºi eternã. Aºa vom ieºi din mormînt.
Pag. 882

Fericiþi vor fi acei care au avut sãmînþa lui Hristos în ei! Atunci
cînd se vor trezi ºi vor ieºi din morminte la priveliºtea strãlucitã ºi
mãreaþã a venirii lui Hristos cu miile de mii de îngeri, cu sfinþii ºi
înaintaºii noºtri - dupã cum scrie Cuvîntul ºi mãrturiseºte credinþa
noastrã, noi Îl vom vedea pe Domnul Isus venind ca pe Mirele drag
al sufletului nos tr u, c ã ci am mur i t gî ndi nd l a El, privind la El,
dorindu-L, cîntînd pentru El ºi rugîndu-ne : Vi no, Doa mne Is us e !
Atunci Îl vom vedea cu bucurie ºi vom fi luaþi împreunã cu El, dupã
cum scrie Cuvîntul, sã moºtenim în veac nunta fericitã care va avea
loc atunci în ceruri. ªi în veci. Dar ce se vor face cei care au murit
ne c r edi nc i oº i ? Ce i c are n-au crezut în credinþa pãrinþilor noºtr i
mãrturisitã de mii de ani ºi în mii de graiuri ºi de feluri? Ce se vor
face cei care n-au crezut, cînd vor vedea cã ceea ce n-au crezut ei este
adevãrat ºi veºnic? Unde se vor duce cei care vor vedea Faþa Lui, a
Aceluia pe care L-au strãpuns, cî nd vor r e c unoa º te pe trupul Lui
loviturile lor ºi pe faþa Lui scuipãrile lor, ºi pe toatã înfãþiºarea Lui
batjocurile celor care nu L-au crezut? Toþi avem un suflet. Dincolo de
haina pe care o purtãm, dincolo de numele pe care îl purtãm, dincolo
de calitatea pe care o avem, noi avem un suflet cu care va trebui sã
stãm, în Ziua Judecãþii ºi venirii Domnului, în faþa Lui. Gîndiþi-vã din
timp. Înþelept e cel care gîndeºte din timp. Pentru cã înapoi, dupã ce-a
trecut vremea, toþi vãd, cînd e prea tîrziu. Dar în zadar vezi dupã ce
a trecut vremea ºi în zadar te cãieºti dupã ce nu se mai poate avea un
lucru cã nu l-ai primit º i c ã nu l - a i c ã utat cînd se putea dobîndi.
Mulþumim lui Dumnezeu pentru starea ace a s ta . Es te vr e me a cînd
trebuie sã ne pregãtim sã mergem la sfînta bisericã, însoþind pe mirii
noº tri. Cuvîntul nostru i-a reþinut acolo unde va . Nu- i ni mi c a. ªi
de-acolo, ºi de-aici, noi ne-am gîndit acum nu numai la mirii aceºtia,
dar ºi la ei. Însã prin imaginea lor, noi am vãzut pe Hristos ºi Biserica,
cum ne învaþã Cuvîntul. Îi rugãm sã vinã acum în mijlocul adunãrii.
Noi ne vom ridica ºi vom cînta cîntarea lor, cîntarea de primire, cu
care-i vom întîmpina în picioare . ªi dupã aceea, dupã o rugãciune
fãcutã de naºul ºi de miri, se vor duce la bisericã. Sã-i însoþim la
Taina sfintei Cununii. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 883

Mireasã ºi mire - Istorie - Vol. 4 -

Mireasã ºi mire fiþi bine veniþi

Hristos sã vã binecuvînte
noi nunta întreagã cîntînd fericiþi
cu drag vã ieºim înainte

Bine-aþi venit, bine-aþi venit

mireasã iubitã ºi mire iubit
de Domnul Iubirii, de nunta de fraþi
fiþi binecuvîntaþi, fiþi binecuvîntaþi.

Mireasã ºi mire plãcuþi ºi curaþi

azi harul ceresc vã-nveºmîntã
voi taina divinã acum ne-arãtaþi
Hristos ºi Biserica-I Sfîntã.

Cum Domnul iubeºte Biserica Lui

L-ascultã cu-o dragoste-aleasã
aºa tu mireasã la soþ sã-þi supui
voinþa mereu credincioasã.

Cum Domnul iubeºte Biserica Sa

ºi-alãturi ªi-o þine-n vecie
tu mire iubeºte-þi mireasa cãci ea
de Domnul þi-e datã soþie.

Iubirea eternã vã þinã legaþi

în cea mai curatã unire
prin oriºice lupte alãturi sã staþi
statornici în crez ºi-n iubire.

Acum o cununã v-aºeazã Hristos

ºi-o tainã cereascã vã leagã
aºa sã rãmîneþi pe-un drum luminos
cu Domnul viaþa întreagã.

Alãturi la bine ºi-alãturi la greu

sã duceþi lucrarea-mpreunã
aici o chemare vã dã Dumnezeu
ºi-n ceruri o sfîntã cununã...

Aici o lucrare vã dã Dumnezeu, ºi-n ceruri, o sfîntã cununã. ªi de

a mamei care ne-a legãnat. De faþa tatãlui, care ne-a fost sprijin ºi
ocrotitor, la adãpostul cãruia am trãit ºi ne-a m de zvol tat. De faþa
fraþilor noºtri ºi, mai ales, de faþa dulce ºi scumpã a acelei fiinþe pe
care, dintre toate celelalte din lume, Dumnezeu a rînduit s-o gãsim,
care sã întregeascã fiinþa noastrã ºi trupeascã, ºi sufleteascã; pentru cã
s-a zis: ºi cei 2 vor fi un singur trup. Ce scumpã este Taina aceasta!
ªi cît de mult ar trebui sã preþuim noi acea fiinþã care întregeºte fiinþa
noastrã ºi face sã fim fericiþi, împlinind partea cea tainicã ºi adîncã a
iubirii dupã care însetãm toþi.
Pag. 884

Este scris: Casa ºi averea le moºtenim de la pãrinþi, dar o nevastã

bunã este un dar de la Dumnezeu. Fericiþi sînt c e i c a r e a u gãsit o
ne va stã bunã! Ei nu ºtiu îndeajuns cît preþuieºte o astfel de fiinþã.
Preþul unei soþii bune îl ºtie numai cel care nu o are. Dumnezeu sã
binecuvînteze surorile noastre, fetiþele noastre care vor deveni soþii. Sã
le pregãteascã Dumnezeu printr-o lucrare tainicã ºi sfîntã de înnoire
sufleteascã. Cã, dacã ele vor fi cur ã þ i te ºi sfinþite prin Duhul lui
Dumne ze u, ele vor deveni soþii binecuvîntate ºi vor deveni mame
binecuvîntate, ºi vor de ve ni buni c i bi ne c uvî ntate, ºi vor deveni
învãþãtoare, îndrumãtoare, ocrotitoare binecuvîntate a generaþiilor care
se nasc. Fericit este ºi fericit va fi în ve a c un popor, o familie, un
neam care are mame credincioase, fete credincioase, soþii credincioase,
feme i c r e di nci oa s e . Noi nu º ti m î nde a j uns c î t s ã ne rugãm lui
Dumnezeu pentru ca Dumnezeu sã dea familiilor noastre, poporului
nostru, cetãþii noa s tr e , Bi s e r i ci i noastre, adunãrilor noastre fete
credincioase, care sã ajungã soþii credincioase, mame credincioase ºi,
pînã la sfîrºit, acele suflete de jertfã ºi rugãciune care dau dulceaþa,
cãldura ºi frumuseþea cãminului binecuvîntat pe care Dumnezeu l-a
înzestrat cu astfel de suflete. Iubiþi femeia. Rugaþi-vã pentru femeie!
Cã, dacã Dumnezeu ne dã femei binecuvîntate, începînd cu fetiþe, cu
soþii, cu mame, cu bunici credincioase, Dumnezeu va binecuvînta cu
cea mai mare binecuvîntare familia, viaþa, poporul. Cîtã vreme într-o
familie este o mamã credincioasã, o soþie credincioasã, e nãdejde ºi
pentru soþ, ºi pentru fii, ºi pentru pãrinþi - pentru toþi.
Va i de fami l i a c ar e n- a r e o s oþie credincioasã, o mamã
credincioasã, o fiicã credincioasã, o sorã credincioasã. Noi trebuie sã
lucrãm cu toatã inima pentru a ocroti sufletele acestea scumpe pe care
Dumnezeu ni le-a dat; ºi împreunã cu ele ne-a dat bucuria, cîntarea,
dragostea, care, fãrã ele, n-ar fi pe pãmînt. Noi avem o cîntare care
începe aºa: Cînd spui femeia, ai spus ma ma , ai spus soþia, ai spus
sora, ai spus fiinþa cea mai scumpã ºi mai doritã tuturora ºi-ai spus
iubirea ºi cîntarea, ºi bucuria fãrã care ar fi-ntuneric ºi-o tristeþe ºi-o
întristare tot sub soare. Sã-i mulþumiþi iubirii sfinte, lui Dumnezeu,
care-a fãcut-o ºi faþa mamei ºi-a soþiei, cuprinde-o dulce ºi sãrut-o. Fii
binecuvîntatã, mamã, ºi dulce sorã ºi soþie, viaþa voastrã totdeauna
luminã ºi iubire fie! În sãrbãtoarea voastrã scumpã, v-aducem toatã
dragostea din suflet, pe-al vostru suflet ca o floare. Iertaþi-mã cã am
uitat multe din amãnuntele acestei poezii ºi n-am putut-o reda atît de
frumoasã cum aº fi vrut s-o simþiþi ºi cum meritã aceastã fiinþã care
ne-a fost fetiþã, care ne-a fost logodnicã, care ne este soþie, care ne
este sorã, care ne este mamã ºi pentru care Dumnezeu binecuvînteazã
bucuriile noastre. Noi sîntem fericiþi cînd privim peste feþele iubite
ale tuturor celor care ascultã cu dragoste ºi cu lacrimi Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi recunoaºtem între aceste feþe feþele iubite pe care-am
vrea sã le vedem totdeauna ºi pe buzele cãrora am vrea sã punem cel
ma i s fî nt º i c e l ma i dul ce, ºi cel mai recunoscãtor di ntr e toa te
sãruturile pe care le pune o buzã pãmînteascã pe alta. Dorim din toatã
inima sã-L rugãm pe Dumnezeu sã binecuvînteze suror i l e noa stre,
fetiþele noastre, soþiile noastre, mamele noastre, bunicele noastre, toate
aceste fiinþe scumpe fãrã de care viaþa noastrã ar fi aºa de lipsitã chiar
de ceea ce este mai cald ºi mai plãcut.
 Pag. 885

Nu ºtim ce imn minunat sã înãlþãm. De fapt, avem atîtea imnuri

minunate în cinstea mamei, mai ales în cinstea Maicii Domnului, care,
mai presus de toate fiinþele din lume, de toate femeile ºi fecioarele, ºi
mamele, meritã respectul, dragostea ºi preþuirea noastrã. Pentru cã
pr i n ea Dumnezeu ne-a pregãtit mîntuirea noastrã. Pe Mîntui tor ul
nostru. Mîntuitorul nostru, noi Îl adorãm, noi ne închinãm de departe,
noi Îl privim pe cruce sau Îl privim în iesle, Îl privim de departe; dar
ea, Sfînta Maicã a Domnului Isus, L-a legãnat la sînul ei, L-a încãlzit
cu cãldura trupului ei, I-a dat viaþã din viaþa ei. ªi, dacã Mîntuitorul
a crescut aºa de frumos, aºa de înþelept, aºa de binecuvîntat, trupeºte
vorbind, a fost aici partea minunatã pe care a depus-o Sfînta Maicã a
Domnului, care L-a cunoscut înainte de a-L cunoaºte pãstorii, înainte
de a-L cunoa º te ma gi i , î na i nte de a - L c unoa º te l ume a . Ea L-a
c unos c ut cine era. Ea a ºtiut cã El este Fiul lui Dumnezeu. ªi L- a
respectat, ºi L-a iubit, ºi L-a îngrijit nu ca pe fiul ei, ci ca pe Fiul lui
Dumnezeu. De aceea meritã ºi va merita în veac cuvîntul care s-a spus
de cãtre Duhul l ui Dumnezeu prin gura ei: Toate neamurile mã vor
numi fericitã. Arhanghelul însuºi s-a aplecat înaintea ei cînd i-a adus
vestea cea cutremurãtoare ºi a zis: Plecãciune þie, cãreia þi s-a fãcut
mare har! Despre toate pe r s oa nel e omeneºti din Sfînta Scripturã,
despre toþi sfinþii ºi apostolii scriºi în Cuvîntul lui Dumnezeu, mai este
ºi cîte o învinuire, le descopere ºi cîte o greºealã, le mãrturiseºte ºi
cîte o vinã. Dar citiþi Sfînta Scripturã de la un capãt pînã la celãlalt ºi
veþi ve de a c ã de s pr e Mai c a Domnului nu s-a spus nici un cuvînt
jignitor, nici o aluzie care s ã a r ate cã ea ar fi avut vreo greºealã.
Apostolului Ioan ºi Apostolului Iacov, fratele sãu, Mîntuitorul le-a
spus odatã: Nu ºtiþi de ce duh sînteþi însufleþiþi.
Nu Duhul lui Dumnezeu doreºte pierzarea oamenilor. Fiul Omului
n-a venit sã piardã oamenii, ci sã-i mîntuiascã. Lui Petru i-a zis odatã:
Înapoia Mea, Satano! În tine nu vorbeºte acum Duhul lui Dumnezeu.
Celorlalþi apostoli le-a gãsit totdeauna cuvinte de mustrare. Dar nu veþi
gãsi nicãieri o umbrã care sã se aºtearnã, prin Cuvîntul Sfînt, asupra
feþei strãlucite, curate ºi sfinte a Maicii Domnului. Iatã cã, pe lîngã
toate meritele minunate pe care le-a avut ea, l-a avut ºi pe acela al
c r e º ter i i Mî ntui torului, cã a ajuns El la 12 ani atît de înþelept î n
cunoaºterea Sfintelor Scripturi ºi a tuturor scrierilor biblice, încît nu-L
puteau birui cei mai mari înþelepþi care se confruntau cu El ºi se mirau
de înþelepciunea Lui, care era mai mare decît a tuturor. Cine a ajutat
ca El sã ajungã - un copil - la cunoaºterea aceasta, dacã nu Mama Lui
Sfîntã, care, din tinereþea ei cunoºtea Sfintele Scripturi ºi care, în
momentul vestirii îngerului despre naºterea Mîntuitorului din ea, a
alcãtuit un imn aºa de minunat, pe care Sfînta Scripturã îl pãstreazã
în veci, numindu-l Cîntarea Mariei. Binecuvî nta t sã fie Dumnezeu
pentr u toa te s ufl e tel e c ur a te c ar e L- a u i ubi t pe El ºi I-au fost
credincioase de la început pînã la sfîrºit.
Dar trebuie sã-I mulþumim lui Dumnezeu pentru cã în toatã lumea
aceasta plinã de pãcat º i î n numãr ul tuturor fiinþelor care au fost
clãtina te ma i mul t s a u mai puþ i n de c î te o umbrã de slãbiciune
lume a s c ã , El a gãsit aceastã fiinþã sfîntã asupra cãreia ªi-a putut
revãrsa întreagã plinãtatea dragostei Sale care a cãutat cel mai curat
loc pe care sã se aºeze.
Pag. 886

Dacã porumbelul trimis de Noe din corabie pentru a cerceta în ce

stare se gãseºte lumea, cînd n-a gãsit un loc curat pe care sã se-aºeze,
s-a întors înapoi în corabie, spunînd, prin aceastã întoarcere tristã:
N-am gãsit un singur loc în care sã m-aºez, cît de mult trebuie sã fi
zburat porumbelul Duhului Sfînt peste lumea aceasta pînã a gãsit o
fiinþã pe care a putut s-o umbreascã cu prezenþa Lui strãlucitã ºi peste
care a putut sã Se-aºeze, împlinind a s tfe l dor i nþ a Ta tã l ui pentru
naºterea ºi zãmislirea în chip minunat ºi tainic a Fi ul ui Sã u, care
trebuia sã aducã mîntuirea lumii! În felul acesta dorim ºi noi sã ne
putem înfãþiºa totdeauna înaintea Domnului, pentru cã ºi astãzi Duhul
Sfî nt ca utã s ufl e te c ur ate pe care sã Se poatã aºeza. Eu am fos t,
mãrturisesc acum, multe zile din viaþa mea ºi mulþi ani în multe locuri
triste. Am ajuns în locuri, în mijlocul unor oameni total - nu strãini de
Dumnezeu - împotrivitori, violenþi ºi ucigaºi faþã de Dumnezeu. ªi tot
timpul stãrii mele în mijlocul acestor oameni n-am putut simþi decît
foarte rar pogorîrea porumbelului Duhului Sfînt. Nici rugãciunea nu
avea loc; nici meditaþia nu avea loc. ªi, în momentele cele dureroase,
cînd mã vedeam fãrã nici o razã de sus, doream porumbelul Duhului
Sfînt sã Se aºeze mãcar pe-o ramurã a sufletului. Am simþit, dar în
foarte rare ocazii, în foarte rare clipe, cum, cu teamã, cu groazã, cu
oroare, venea Duhul Sfînt sã Se aºeze pe ramur a r ugã c iunii mele.
Pentru cã, îndreptatã din acel loc infect ºi îngrozitor, stãtea cu teamã
º i Duhul l ui Dumnezeu, cîteva clipe, ca sã-mi mî ngî i e i ni ma cã
rugãciunea mea totuºi este ascultatã de Dumnezeu, c hi ar da c ã din
acest adînc se ridicã pînã la El. Sînt l oc uri în care Duhul Sfînt nu
poate sã Se aºeze. Sînt stãri în care Duhul Sfînt nu ne poate cerceta.
Sînt localitãþi în care Duhul Sfînt nu Se poate aºeza. Sînt familii în
care Duhul Sfînt nu Se poate aºeza.
Sînt locuri, locuinþe ºi sînt regiuni întregi în care Duhul Sfînt nu
Se poate aºeza. Trecînd prin astfel de locuri, simþi permanent prezenþa
cutremurãtoare ºi înfiorãtoare a unui duh potrivnic ºi primejdios. Din
orice loc te-ameninþã - nu numai noaptea, ci ºi ziua - ceva nevãzut,
c e va ta i ni c , da r c eva fi or os , de c a r e te cutr emur i . E pute r ea
necredinþei, puterea pãcatului care stãpîneºte acolo unde porumbelul
Duhului Sfînt nu-I primit ºi nu-I ascultat sã Se-aºeze. Dragii mei fraþi
ºi surori ! Pr i n ha r ul l ui Dumnezeu, noi facem parte acum dintr-o
Bisericã creºtinã care are asupra ei revãrsarea Duhului Sfînt ºi, prin
mijlocirea Tainelor ei, ne putem împãrtãºi cu toþii din prezenþa ºi din
darurile Duhului Sfî nt. Duhul Domnului este totdeauna gata sã ne
binecuvînteze; dar nu toþi sîntem gata sã primim Porumbelul cel alb
ºi curat sã Se-aºeze pe ramura lacrimii noastre, pe ramura credinþei
noastre, pe ramura rugãciunii noastre, pe ramura pocãinþei noastre. Ci
numai acei care-L primesc pe Dumnezeu în inima lor vor putea gãsi
ºi ei loc în inima lui Dumnezeu; º i numa i c e i care-L primesc pe
Hristos în casa inimii lor vor gãsi ºi ei l oc î n c as a dr a gos te i lui
Dumne ze u din Împãrãþia Sa cereascã. Nu vã parã rãu cã petreceþi
aceste cîteva clipe în aceastã stare care vã solicitã obosealã, vã solicitã
rãbdare, vã solicitã atenþie.
Pentru cã somnul ºi odihna totdeauna le avem cu noi, dar nunþi ca
acestea, fraþi ca aceºtia, cîntãri ca acestea, mesaj ceresc ca acesta nu
totdeauna avem.
 Pag. 887

Duhul lui Dumnezeu nu totdeauna ne cerceteazã. Bine facem dacã,

atunci cînd ne cerceteazã El, Îl primim ºi Îl ascultãm. Odatã, în casa
din Betania a celor 2 surori, Maria ºi Marta, ºi a lui Lazãr a poposit
Mî ntui tor ul . Cunoaºteþi Sfînta Evanghe l i e î n c a r e s c r i e de s pr e
momentul cînd Marta ºi Maria L-au primit pe Mîntuitorul în casa lor.
Cunoaºteþi º i a ti tudi nea celor 2 surori faþã de prezenþa Domnului
acolo. Din dragoste pentru Domnul, Marta, care era sora cea mai mare
º i a c ãr e i a e r a casa în care-L ospãta ea pe Domnul, din dragos te
pentru Domnul, ea-ºi dãdea toate silinþele sã pregãteascã mîncarea cea
mai bunã, sã aºtearnã patul cel mai frumos, sã cureþe în felul cel mai
plãcut locuinþa în care va sta Domnul. Pregãtea apã pentru picioarele
lor, pregãtea hranã, pregãtea, poate cã, sã spele veºmintele lor umplute
de praf de pe drumurile lungi pe care mergeau 13 bã r ba þ i strãini,
adeseori neprimiþi de nimeni, adeseori nehrãniþi, adeseori neadãpostiþi.
Marta ºtia acest lucru. Cît de puþ i ne c a s e pr imitoare erau pentru
Hristos! Mergînd în vestirea Cuvîntului lui Dumnezeu, de cîte ori vor
fi bãtut seara la cîte o poartã ºi cîte un om supãrat va fi ieºit, zicînd:
Ce ba te þ i î n poa r ta mea? Eu am fost toatã ziua la tr ea bã! N- a m
pa l a vr a gi t º i n-am vagabondat ca voi! Ce cãutaþi voi, 13 bãrba þ i
sãnãtoºi ºi voinici? Unde-aþi fost? De ce nu vã duceþi sã vã ocupaþi o
slujbã? De ce nu vã duceþi ºi voi sã vã cîºtigaþi o pîine cinstitã? Veniþi
sã vã þin eu, cu pîinea mea ºi sã vã adãpostesc în casa mea! ªi, cum
Domnul a fost atît de delicat, simþitor, n-a jignit pe nimeni, le va fi
spus ucenicilor: Haidem colo, afarã din c e ta te , s ã odihnim într-o
gr ã di nã , s ã s tã m unde va pe iarbã. ªi or fi adormit de-atîtea or i
flãmînzi ºi în frig, ºi poate cã în ploaie, cum se întîmplã cu cei care
n- a u c as e ºi cum se întîmpl ã a c ol o unde s î nt pr e a puþ i ne c as e
primitoare ºi inimi milostive. Dar Marta ºi Maria cunoºteau starea
aceasta. Marta era o femeie credincioasã, care abia aºtepta sã vinã
Domnul. ªi, ºtiind de unde vine ºi cum vine, ea alerga, sãrmana, cu
toatã inima sã-I pregãteascã Domnului o primire fericitã ºi bucuroasã.
Totuºi a fost un moment de uitare: în dragostea ei cea mare de-a
se-ngriji de lucrurile acestea ale Mîntuitorului, ea a uitat cã Domnul
Isus preþuieºte mai mult decît lucrurile trecãtoare, lucrurile veºnice.
Maria a înþeles acest lucru. ªi s-a aºezat la picioarele lui Isus cînd
Domnul Isus propovãdui a Eva nghel i a º i vor bea de s pr e ta i nele
minunate ale Împãrãþiei lui Dumnezeu celor cîþiva care-L ascultau,
printre care era ºi Lazãr, prietenul lui Isus. Maria stãtea la picioarele
lui Isus, ºtiind bine cã astfel de momente nu sînt dese. Marta vine ºi-I
spune Domnului: Doamne, nu-Þi pasã cã sora mea stã degeaba? Eu
sînt ocupatã cu-atîtea treburi ºi ea nu vine sã-mi ajute. Spune-i, Te
rog, sã vinã ºi ea, sã-mi ajute! Adeseori facem ºi noi greºeala aceasta
pe care, cu blîndeþe ºi cu bunãtate, ne-o mustrã Domnul. Domnul îi
spune: Marta, Marta! Pentru multe te osteneºti ºi alergi tu!
ªi bine faci cã alergi, cã hãrnicia ºi osteneala pentru lucrurile
necesare e-o poruncã de la Dumnezeu ºi o condiþie neapãrat necesarã
ca sã ai în casa ta totdeauna o bucatã de pîine pe care s-o dai celui
flãmînd, o hainã pe c ar e s - o î nti nzi c e l ui gol , un pat pe care sã
odihneascã cel strãin.
Pag. 888

Dar sînt momente, Marta, cînd - mai presus de hãrnicia ºi de

alergarea dupã lucrurile acestea, oricît de folositoare ar pãrea ele - e
mai însemnatã ascultarea de Cuvîntul lui Dumnezeu. Marta, Marta!
Munca o vei avea totdeauna cu tine. Cratiþele ºi mãtura le vei avea
totdeauna; grãdina ºi ocupaþia le vei avea totdeauna cu tine. Dar Eu,
Marta, nu totdeauna vin în casa ta. Înþelegeþi partea cea însemnatã pe
care ºi-a ales-o Maria! Ea a înþele s c ã , a tunci c î nd Cuvî ntul lui
Dumnezeu se mãrturiseºte, cînd Hristos vine în casa mea, în cetatea
mea, pe strada mea, cel mai însemnat lucru este sã le las eu pe toate
c e l e l a l te , c î t de i mpor ta nte a r fi , ºi sã mã ocup de a s c ul ta r e a
Cuvîntului lui Dumnezeu. Cã treburile le am totdeauna cu mine, dar
pe Hristos nu-L am totdeauna. Am mulþumit lui Dumnezeu în noaptea
prin care am trecut cã - deºi au fost foarte multe ºi foarte iubitoare
invitaþii: Veniþi la noi, sã odihniþi 2 sau 3 ceasuri, sã luaþi o bucãþicã
de pî i ne , c ã a tr e cut a tî ta ti mp de cînd a s c ul ta þ i Cuvî ntul l ui
Dumnezeu ºi poate veþi fi flãmînzi sau obosiþi, au fost totuºi unii care
au spus: Somnul ºi mîncarea le vom afla totdeauna. De la ele am venit
ºi la ele ne ducem. Dar bucurie ca asta, un moment fericit în care sã
putem asculta ºi sã ne putem împãrtãºi din Cuvîntul cel veºnic al lui
Dumnezeu cu fraþii noºtri nu totdeauna avem. De aceea ne-am bucurat
din toatã inima de astfel de s ufl ete c a r e , ma i pr esus de toate, au
preþuit hrana cea veºnicã prin care omul trãieºte chiar ºi trupeºte; cãci
Mîntuitorul a zis: Nu numai cu pîine va trãi omul, ci cu orice cuvînt
care iese din gura lui Dumnezeu. Noi am fãcut aceastã experienþã. A
trebuit sã mergem în slujba lui Dumnezeu sau sã rãbdãm în chinurile
lui Dumnezeu fãrã mîncare. ªi am c ons ta ta t c î t de adevãratã este
fãgãduinþa lui Dumnezeu. Ne-am dus flãmînzi ºi ne-am întors sãtui,
fãrã sã fi mîncat nimic. Ne-am dus obosiþi ºi ne-am întors odihniþi,
fãrã sã fi dormit. Ne-am dus bolnavi ºi ne-am întors sãnãtoºi, fãrã sã
fi întrebuinþat nici un medicament. Pentru cã adevãrat este cuvîntul
acesta: puterea lui Dumnezeu saturã nu numai sufletele noastre, ci ºi
trupurile noastre. Mîntuitorul a spus odatã într-o Evanghelie - ºi vã
aduceþi aminte, cã este scris:
De ce vã îngrijoraþi atît de mult, puþin credincioºilor? Uitaþi-vã la
pãsãrile cerului ºi la crinii cîmpului: nici nu torc, nici nu þes; nici nu
strîng în grînarele lor ºi totuºi, vã s pun: Ta tã l vostru Cel Ceresc
îngrijeºte de ele. În Evanghelia dupã Matei, Mîntuitorul spune într-un
loc: Nu se vînd oare 2 vrãbioare cu un ban? În Evanghelia dupã Luca
spune: Nu se vînd oare 5 vrãbioare cu 2 bãnuþi? Din aceasta vedem
cã oamenii sãraci prindeau vrãbioare ºi vindeau 2 vrãbioare cu un ban.
ªi un om sãrac, care n-avea decît un ban, cumpãra ºi el 2 vrãbioare
ºi le pregãtea cum putea ºi se hrãnea cu ele. Mîntuitorul spune cît de
ieftine ºi cît de la-ndemînã, ºi cît de slabe ºi de puþin preþuite sînt
aceste vietãþi. ªi spune mai departe: ºi totuºi, Tatãl vostru Cel Ceresc
ºtie de toate ºi nici una din ele nu cade fãrã ºtirea Lui. Cît despre voi,
pînã ºi perii capului vã sînt numãraþi. Adîncind Cuvîntul Mîntuitorului,
prin comparaþie dintre Matei ºi Luca la Matei se spune cã 2 vrãbioare
se vindeau cu un ban; la Luca se spune cã 5 vrãbioare se vindeau cu
2 bãnuþi. Dacã omul sãrac cumpãra de 2 bãnuþi, el cãpãta 5 vrãbioare.
A cincea vrãbioarã nu costa nimic. ªi totuºi, spune Mîntuitorul, Tatãl
vostru Cel Ceresc le hrãneºte ºi ºtie de ele.
 Pag. 889

Vrãbioara care nu costã nimic la oameni, la Dumnezeu este

scumpã. ªi spune Mîntuitorul: Nu sînteþi oare mai de preþ voi decît
multe vrãbii?
De ce vã îngrijoraþi peste mãsurã de mult? Cãutaþi voi mai întîi
Împãrãþia lui Dumnezeu ºi neprihãnirea Lui ºi veþi vede a c ã toate
celelalte vi se vor da pe deasupra. Aceasta nu este o invitaþie la lene,
nici la risipã, ci, dimpotrivã, la credinþã, la hãrnicie, la economie. Dar,
mai presus de toate, la încrederea în Dumnezeu ºi la aºezar e a mai
presus de toate preocupãrile noastre a gîndului ºi a grijii sã-L slujim,
sã-L ascultãm, sã-L iubim pe Dumnezeu. Despre ac e s te lucruri am
vr e a s ã ne amintim totde a una î n pa uza di ntr e c el e 2 momente :
plecarea mirilor de la nuntã la bisericã ºi venirea de la bisericã la
nuntã. Toate acestea ne vorbesc nouã despre dragostea ºi încrederea
cu care trebuie sã-L iubim, sã-L ascultãm ºi sã-L aºteptãm pe Domnul
ºi Mîntuitorul nostru, care este Mirele nostru veºnic, care îngrijeºte de
noi ºi de toate trebuinþele noastre, care îngr i j e º te s ã a ve m c opii
sãnãtoºi. Nu ºtiþi ce mare dar de la Dumnezeu este sã ai copii sãnãtoºi!
Care îngrijeºte sã avem binecuvîntare în familia noastrã, sã avem soþie
c r e di nc i oa s ã s a u s oþ c r e di nci os . Nu ºti m s ã pr e þ ui m ce ma r e
binecuvîntare de la Dumne ze u e s te o soþie credincioasã ºi un soþ
credincios, care îngrijeºte sã avem pãrinþi credincioºi care, în loc sã ne
fi nãscut într-un cort de nomazi, fãrã cunoaºterea lui Dumnezeu, în
mizerie, în întuneric, în necunoºtinþã, în tot ceea ce este murdar, urît
ºi nesãnãtos, a fãcut sã ne naºte m î n c a s a curatã, frumoasã a unor
pãrinþi credincioºi, unde, de la cel dintîi cuvî nt pe ca r e noi l-am
înþeles, mama noastrã ºi tatãl nostru ne-au împreunat cele 3 degetuþe
ºi, ducîndu-ni-le la frunte, ne-a învãþat, spunînd:
- Zi, mamã: În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Duhului Sfînt. Cã
datoritã Lui sîntem, datoritã Lui avem toate binecuvîntãrile din care
ne împãrtãºim, toate binefacerile: ºi pentru trupul, ºi pentru sufletul
nostru; ºi pentru viaþa aceasta, ºi pentru viaþa veºnicã. Ce mare har
este cã noi ne-am nãscut în casa unor pãrinþi credincioºi! Ce mare har
este c ã noi ne- a m nã s cut î n a dunarea ºi-n Biserica cea vie a lui
Hristos! Toate fiinþele pe care le-ai fãcut Tu au un soþ. Eu sînt singur.
ªi Domnul a vãzut cã nu-i bine sã fie omul singur. ªi i-a pregãtit o
fiinþã din oasele lui. Din inima lui. ªi i-a pus-o lîngã inima lui ºi i-a
zis: Aºa s-o þii pentru totdeauna, pentru cã ea este soþia pe care þi-a
dat-o þie Dumnezeu s-o iubeºti. Soþilor! Fraþilor! Bãrbaþilor cãrora
Dumnezeu v-a dat o soþie, indiferent cum v-o vedeþi voi acum: cînd
aþi vãzut-o prima datã, aþi iubit-o. V-a plãcut. I- aþ i s pus cele mai
frumoase cuvinte pe care le-aþi putut spune. I-aþi pus un nume nou, pe
care nu-l ºtia decît fiinþa pe care o iubeai ºi tu, care i-ai dat acest
nume. De ce, mai tîrziu, inima ta s-a schimbat ºi de ce ochii tãi s-au
întors în altã parte º i n- a u r ã ma s me r e u c r e di nc i oº i acolo unde
Dumnezeu i-a aþintit de prima datã? Am mai spus: am fost nu demult
în casa unor soþi credincioºi. Erau de ani de zile credincioºi ºi însoþiþi.
Era însã între ei o atmosferã rece ºi distantã. ªi am observat acest
lucru ºi i-am zis:
- Frate, de cînd nu i-ai spus soþiei tale: Te iubesc, scumpa mea! Ce
frumoasã eºti! ªi-mi spune:
Pag. 890

- Frate, pãi acum, dupã 15 ani, sã-i mai spun eu soþiei mele aºa
ceva? Ce trist, cã sînt soþi care, dupã ce tre c a ni de zi l e , nu simt
nevoia ºi bucuria sã le spunã soþiilor lor: Scumpa mea! Te iubesc, aºa
cum i-a spus în cea dintî i zi cînd s-au cunoscut ºi cînd s-au simþit
legaþi unul de celãlalt. Dragostea este singura condiþie care ne poate
face fericiþ i º i ne poa te pãs tr a nouã fe r i c irea pentru totdeauna.
Dumnezeu cere dragostea noastrã. El a spus: Eu vreau sã Mã iubiþi
mai mult decît pe mama voastrã, decît pe tatãl vostru, decît pe copiii
voºtri ºi decît chiar viaþa voastrã. Cã cine nu Mã iubeºte în felul acesta
nu-i vrednic de Mine. O aºa iubire, asemãnãtoa r e c u ac easta s-ar
cuveni sã avem numai faþã de una dintre toate fiinþele din lume, pe
care Dumnezeu ne-a rînduit-o sã fie soþia noastrã. E trist cum pãcatul
s-a infiltrat aici, peste aceste 2 inimi scumpe, între care n-ar fi trebuit
sã intre nici un fir de pãr, nici un vîrf de ac, ci sã fie lipite aºa cum
le-a lipit Dumnezeu pentru totdeauna, ca sã fie fericite. E trist cã între
aceste 2 suflete se strecoarã întîi o ispitã, iar una dintre ele sau poate
a mî ndouã nu-i destul de atentã, ca sã-mpiedice ispita. ªi, fiindcã
aceasta se-ngroaºã mereu ca o rãdãcinã rea ce desparte mereu cele 2,
pînã cînd se sapã acolo o prãpastie peste care apoi nici unul nu mai
vrea s ã tr e ac ã l a c el ã l al t. ªi dupã aceea trãiesc toatã viaþa unul
împotriva celuilalt. Legile pãmînteºti îi þin legaþi, dar legea dragostei
s-a rupt dintre ei ºi ei nu mai simt nimic unul pe ntr u c e l ã l a lt. Ce
tristã-i o astfel de cãsnicie. Cum cresc copiii unei astfel de familii,
chiar dacã se mai menþin încã, de formã, legaþi unul de celãlalt. Pe
cînd Dumnezeu ne-a vrut cu totul altfel. ªi-a dorit sã fim noi din toatã
inima noastrã fericiþi prin iubirea aceasta împrospãtatã zilnic ºi frumos
pr in rugãciune împreunã, pr i n c i ti r e a Cuvî ntul ui l ui Dumne zeu
împreunã, prin cercetarea bisericii împreunã, prin cercetarea adunãrii
împreunã, prin aceastã sfîntã ºi dulce intimitate pe care o pãstreazã
numa i Duhul l ui Dumnezeu între sufletele care-ºi pãstreazã cur a t
l e gãmîntul pe care ºi l - a u fã c ut unul c e l ui l a l t o da tã º i pe ntr u
totde a una . Iertaþi- mã c ã l unge s c vor bi r ea a ce a s ta . Nu º ti u ce
mã-ndeamnã mereu sã spun despre aceste lucruri. Pentru cã cunosc
atît de multe cazuri tragice, dramatice, dureroase în c ar e c e i 2 nu
numai cã nu se mai iubesc unul pe celãlalt, ci se urãsc unul pe celãlalt.
Unul c a utã s ã - l uci dã pe ce l ã l al t. Î ntî i cu c uvî ntul , a p o i c u
comportarea, apoi, poate cã, ºi cu niºte picãturi strecurate în hrana sau
în bãutura lui. Cunosc ºi astfel de cazuri îngrozitor de dureroase ºi de
triste.
Pãcatul a fost acela care, pentru cã n-au vegheat ei, s-a strecurat,
nimicindu-i. Le nimiceºte apoi familia ºi rãmîn atîþia copii ai nimãnui.
Cum cresc aceºti copii care n-au cui spune mamã? ªtiu cã surorile
noastre trec pe-acolo ºi mai bagã mîna în buzunar ºi le dã un pacheþel
de bi scuiþi sau o dulceaþã. Cum aleargã ei strigînd: Mamã! Mamã.
Atîta nevoie au aceste creaturi de cãldura mamei, cã sînt în stare sã
s punã unui l e mn ma mã , dac ã l emnul a ce s ta a r a tã un s tr op de
bunãvoinþã pe ntr u e l . Cî t de mar e e s te vina aceasta înaintea lui
Dumnezeu, a tuturor celor care au dat viaþã acestor fãpturi, dar care
le - a u lãsat în voia nenorocirilor, sã ducã cea mai tragicã, cea mai
dureroasã, cea mai chinuitã existenþã din cîte sînt pe lume. O rîmã
poate sã se tîrascã ºi gãseºte un loc în care sã se-adãposteascã.
 Pag. 891

O vietate, o pasãre poate sã zboare ºi gãseºte o ramurã ºi-o

frunzuþã sub care sã se poatã adãposti. Dar un copil care n-are nici
mamã, nici tatã. Aduceþi-vã aminte cã mulþi dintre dv. aþi gustat amar
aceastã situaþie ºi-aþi vãzut cît de amare erau lacrimile singurãtãþii unui
copil care ar fi vrut sã spunã din toatã inima mamã unei fiinþe calde,
care sã-l poatã îmbrãþiºa, dar n-a mai avut cum sã spunã.
Preþuiþi - cei care aveþi pãrinþi - preþuiþi mamele, preþuiþi taþii,
preþuiþi-i pe cei care vã strîng cald la inima lor ºi doresc sã vã înveþe
un lucru frumos ºi sã vã facã sã simþiþi cã sînteþi oameni ºi cã mai
existã pe pãmînt o inimã omeneascã ce vã iubeºte. Preþuiþi pe acei
îndrumãtori credincioºi care, dincolo de hrana trupeascã sau de lumina
cãrþii, sau de lumina îndrumãrii în ce priveºte viaþa aceasta, doresc cel
mai mul t s ã vã fa c ã s ã cã pã ta þ i l umi na ca r e s ã vã lipeascã de
Dumne ze u ma i c a l d de c î t de s î nul dul c e a l ma me i. Ma mei nu
totdeauna îi pot spune tot ce am pe inimã, dar Domnului simt cã-I pot
s pune totde a una. Avem noi o cîntare aºa frumoasã, care vorbeºte
despre acest lucru: Ce n-am putut nici mamei spune, atît de cald, atît
de des, am spus iubirii Tale bune, simþindu-mi sufletu-nþeles. În starea
aceasta vrea sã ne-ajute s-ajungem acei care ne învaþã pe noi Sfîntul
Cuvînt al lui Dumnezeu ºi care ne cheamã, prin naºterea din nou din
Hristos, s-ajungem fiii Lui, dragii Lui, comorile Lui, dragostea Lui, ca,
lipindu-Se de noi, sã simþim ºi noi cã ne putem lipi de El ºi cã putem
trece, într-o astfel de sfîntã pãrtãºie prin toate încercãrile: prin viaþã,
prin suferinþe, prin moarte chiar, fiind deplin încredinþaþi cã, atunci
cînd va veni El ºi ne va învia din morþi, ne va gãsi pe fiecare acolo
unde ºtie El cã sîntem. ªi va gãsi pentru fiecare un cuvînt de dragoste
cu care sã ne trezeascã. Aþi fost vreodatã treziþi din somn de fiinþa cea
mai i ubi tã de pe pãmînt cu o sãrutare ºi cu o ºoaptã frumoasã? Ce
dulce este o astfel de trezire! Am adormit. Eram copil. ªi mama s-a
apropiat, a pus mî na dul ce pe fr untea mea ºi mi-a ºoptit numele
într-un fel în care numai mama a ºtiut sã mi-l spunã . ªi m- a trezit
frumos. Am deschis ochii ºi-am vãzut faþa ei luminoasã ºi ochii ei cum
numai sînt alþi ochi ºi nu mai este altã faþã de pe pãmînt. Ce fericire
poate sã fie în clipa cînd te trezeºte din somn o astfel de faþã, o astfel
de ºoaptã, niºte astfel de ochi. Aºa va fi în clipa cînd, dupã ce vom fi
dormit noi - nu intereseazã cît: putem sã dormim 100 de ani, 1000 de
ani, 10 mii de ani pînã va veni Domnul, în clipa în care va veni El Îl
vom simþi fiecare dintre noi pe El Însuºi, preaiubitul dulce al inimii
noastre, ºi va gãsi sã ne trezeascã din somnul morþii ºi sã ne readucã
la viaþa aceasta prin cea mai dulce ºoaptã pe care ne-o va spune la
urechea noastrã ºi prin numele cel nou pe care nu-l cunoaºte numai El
ºi cel care l-a primit, cum scrie în Apocalipsa; numele acela pe care,
între cei 2 care se iubesc, nu-l cunoaºte nimeni decît ei.
Ce dulce este acest nume rostit de buzele cele mai dulci! Aºa ne va
tr ezi pe noi Hristos, dacã vom adormi cu dragos tea Lui î n i ni ma
noastrã, cu dorinþa dupã El în sufletele noastre ºi cu o umblare curatã
ºi sfîntã, vrednicã de El , î n vi a þ a pe care am avut-o pînã în clipa
aceea.
Pag. 892

Acestea le dorim din toatã inima tuturor fraþilor ºi surorilor noastre

cu care împreunã petrecem acest timp de aºteptare a mirilor aci, în
aceste gînduri frumoase ºi-n aceste meditaþii asupra Cuvîntului lui
Dumnezeu ºi-a nãdejdii sfinte pe care ne-a lãsat-o nouã Mîntuitorul
cînd a zis: Mã duc la Tatãl. Nu vã întristaþi! Nu vã mîhniþi! Mã voi
întoarce iarãºi la voi. Pînã atunci, vã încredinþez celui mai dulce ºi mai
scump ocrotitor: în grija Duhului Sfînt. El vã va aduce aminte de tot
ce v-am spus Eu. El vã va cãlãuzi în toate lucrurile. El vã va învãþa
toate l uc r ur i le. El vã va pãzi ºi vã va mîngîia în toate încercãrile
voastre. Nu vã las singuri. Vã las în grija Celui mai dulce pãzitor, pînã
Mã voi întoarce Eu. Pînã atunci, El vã va ocroti, vã va-ngriji, vã va
cãlãuzi. Ascultaþi-L pe El. Umblaþi într-un chip vrednic. Primiþi-L sã
vã curãþeascã. Iar dupã ce vã va curãþi, umblaþi în curãþia Lui. Ca sã
vã pot lua fe r i ci t º i Eu cî nd voi veni sã vã duc acolo unde v-am
pregãtit un loc, în casa Tatãlui Meu. În casa Tatãlui Meu. Ce dulce ne
va spune El o strofã dintr-una dintre cîntãrile noastre: Vino dulce pe
cãrarea care duce Sus, / casa noastrã cea de aur are steagul pus.
Ne-aºteaptã! Bucuraþi-vã cei care v-aþi întors la Domnul, care v-aþi
predat Domnului ºi v-aþi hotãrît pentru El; care v-aþi logodit cu Hristos
ºi, în aceastã perioadã scurtã pînã la venirea Lui, vã duceþi în curãþie
fãgãduinþa ºi legãmîntul pe care l-aþi pus, ca El sã vã poatã primi ºi
privi cu bucurie cînd va veni. Bucuraþi-vã voi, care umblaþi în aceastã
lume gîndindu-vã mereu la dulcea nãdejde care ne aºteaptã la venirea
Lui. Toate încercãrile de pe pãmî nt, toa tã s fî nta î nfr î na r e, toatã
chinuitoarea înfrînare care se impune ca sã ducem o viaþã curatã, dupã
voia lui Dumnezeu, prin toate promisiunile ºi ispitele acestei lumi, ne
va fi rãsplãtitã atunci din plin ºi îmbelºugat, cînd Domnul nostru va
ve ni º i ne va da acea fãgãduinþã sfîntã pe care ne-a fãcut- o: Fi þ i
credincioºi ºi Eu vã voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu sã fiþi ºi
voi . Cî t de scumpe ne sînt sufletele iubite! Ce dul c e - i dr a gos tea
mamei! Ce dulce-i dragostea tatãlui! Ce dulce-i dragostea soþiei sau a
copilului cînd te alintã cu mînuþele ºi spune: Mãmicã! sau Tãticule! ªi
totuºi, mai dulce decît aceastã dragoste, de mii de ori, este dragostea
lui Hristos, care ne-a iubit ºi mai mult. Cã dragostea lui Hristos a fãcut
aceste iubiri care ne fac pe noi fericiþi. Dragostea lui Hristos e pusã în
inima mamei ºi o simþi. Cît de multã trebuie sã fie-n inima lui Hristos,
da c ã î n i ni ma mi c uþã a mamei El a putut pune atî ta c a nti ta te de
cãldurã, de duioºie ºi de blîndeþe, ºi de bunãtate, care ne face sã fim
fericiþi! Gîndiþi-vã la aceste lucruri. Vã rog sã mã iertaþi cã prea mult
am spus. Dar, luat de valul ºi de leagãnul dulce al acestor gînduri, am
simþit cã ºi dv. aveþi nevoie de iubire, cum am avut eu. Aveþi nevoie
de nãdejde, cum am ºi eu. Aveþi nevoie de mîngîiere cum am ºi eu.
ªi-am socotit cã, mai presus de orice trebuinþe, sã ne umplem timpul
acesta cu aceste gînduri de care avem nevoie toþi. Chiar dacã am trãi
într-un palat ºi am avea cea mai înaltã funcþie de pe pãmînt, funcþia
ºi palatul nu-þi dau fericirea adevãratã. Fericirea adevãratã þi-o dã
numai prezenþa lui Hristos ºi dragostea Lui. Am întîlnit de-atîtea ori
oameni care aveau casa plinã de covoare, de bogãþii, de bijuterii ºi
le-am spus:
- Ce bogaþi sînteþi. ªi mi-au spus:
- Pot sã fie. N-avem nici o bucurie de ele.
 Pag. 893

În inima noastrã nu-i mulþumire ºi nu-i pace. ªi-am înþeles cu

tristeþe cît de nefericiþi sînt cei bogaþi, care au avuþii, dar nu-L au pe
Hristos. Am întîlnit oameni cu funcþii înalte ºi i-am lãudat:
- Trebuie sã fiþi foarte fericiþi, pentru cã toatã lumea vã face
plecãciuni ºi vã laudã, ºi vã aduce cele mai mari cadouri ºi cele mai
mari adulaþii. ªi tot ce poate fi, omeneºte, plãcut înaintea celor cãrora
le place sã li se plece mereu capetele celorlalþi semeni deºi, la urma
urmei, ºi ei sînt tot niºte oameni care au aceleaºi slãbiciuni ºi-aceeaºi
soartã de care nu scapã nici unul care are viaþa aceasta pe pãmînt. ªi
totuºi, înãlþimea omeneascã nu comportã în ea însãºi ºi mulþumirea
sufleteascã. Pînã la urma urmei, toatã slava lumii nu numai cã trece ca
un fum, cum este scris. Nu numai cã înceteazã pe neaºteptate în cea
mai tristã ºi mai nenorocitã dezamãgire. Dar dã un gust aºa de amar
omului însetat care a dobîndit celebritatea ºi care a spus: Nu-i nici o
bucurie în aceasta. E un chin sã fii mereu privit, mereu adorat, mereu
admirat, mereu solicitat de toþi. Pentru cã, în toatã aceastã stare, nu
e xi s tã mul þ umi r e a sufleteascã pe care o dã numa i Dumne ze u î n
sufletul celui care-i credincios. Am vãzut oameni cu mesele încãrcate:
4, 5, 6 feluri de mîncare. ªi-am spus:
- Ce bogaþi sînteþi! Cît de multe bunãtãþi aveþi. ªi-am auzit adeseori
spunîndu-ni-se:
- Pot sã fie. Nu simt nici un gust ºi nici o plãcere, ºi nici o dulceaþã
în ele. Pentru cã gustul hranei, bucuria stãrii, binecuvîntãrile le dã
prezenþa lui Hristos. ªi bucuria pe care o dã El acelora care-L iubesc
ºi care-L ascultã. Aceasta este bucuria pe care v-o doresc din toatã
inima tuturor. Primiþi-L pe Domnul Isus. Lãsaþi-L sã cureþe inimile, sã
le-nnoiascã, sã le sfinþeascã, sã le umple de dragostea lui Hristos, sã
vã nascã pentru o viaþã nouã ºi sã vã facã sã aºteptaþi cu bucurie ºi cu
fericire venirea Domnului, care ne-a promis cã ne va lua cu El ºi ne
va da o adevãratã ºi veºnicã fericire, nemaisfîrºitã, în tinereþea fãrã
bã tr î ne þ e ºi-n viaþa fãrã de moarte, care acolo nu-i poveste, c a r e
acolo-i realitate veºnicã. Domnul sã binecuvînteze toate inimile celor
care au ascultat acest cuvînt; toa te i ni mi l e c are s-au deschis sã-l
primeascã; toate minþile care l-au înþeles ºi care au ales sã cugete la
valoarea, la adevãrul ºi la frumuseþea lui. Încã o datã ne rugãm sã-i
binecuvînteze Dumnezeu pe mirii noºtri iubiþi, El, în Mîna cãruia i-am
încredinþat ºi puterea cãruia îi uneºte acum printr-o tainã cereascã. Îi
însoþim acolo în faþa sfîntului altar ºi ne rugãm, în timp ce preotul îi
binecuvînteazã aºezîndu-le cununa, ca Mîna Domnului Isus, nevãzut
ºi ferici t, s ã l e - a º e ze pe c a p c ununa veºnicã a rãsplãtirii Lui, a
virtuþilor frumoase, a nãdejdilor ºi-a credinþei care aºteaptã fericirea
veºnicã încã de pe pãmînt. Ne rugãm pentru pãrinþii care au crescut
ºi care vor mai creºte astfel de copii. Ne rugãm pentru nunta asta ºi
pentru alte nunþi care vor mai fi în felul acesta.
Ne rugãm sã aducã Dumnezeu vremea cînd în tot poporul nostru
ºi-n toatã Biserica noastrã se vor sãrbãtori numai astfel de nunþi ºi
numai astfel de miri. Ce fericitã va fi vi a þa noastrã ºi familiile, ºi
localitãþile, ºi întreg popor ul nos tr u c î nd, de fiecare datã, se vor
petrece, la nunþile noastre, astfel de petreceri binecuvîntate; cînd în
faþã vom avea astfel de miri.
Pag. 894

Cînd se vor întemeia astfel de familii pornite ºi întemeiate pe

Cuvîntul lui Dumnezeu, care vor desfãºura apoi o viaþã fericitã, spre
fericirea cel or c a r e vor a j unge î n a ti nge r e cu e i . Ne r ugãm sã
binecuvînteze Dumnezeu conducãtor i i satului acestuia, ai comunei
acesteia, ai judeþului acestuia, ai þãrii noastre, ai patriei noastre, pe
care o iubim. Cum iubim cerul de deasupra ei, în care avem sufletele
pãrinþilor noºtri, aºa iubim pãmîntul de dedesubtul picioarelor noastre,
în care avem trupurile pãrinþilor, ale fraþilor, ale celor iubiþi ai noºtri.
ªi asta dorim di n toatã inima: cînd Dumnezeu va socoti sfîrºite ºi
numãrul zilelor noastre, sã ne adauge trupul nostru în pãmîntul acesta
binecuvîntat în care odihnesc trupurile sfinte ale pã r i nþ i l or ºi ale
înaintaºilor noºtri. ªi sã ducã sufletul nostru în acest cer binecuvîntat
în care sînt sufletele celor i ubi þ i ai noº tr i ca re ne-au vestit nouã
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi la sfîrºitul felului de vieþuire al cãrora ni s-a
p o r unc i t s ã pr i vi m º i s ã l e ur mã m c r e d i nþ a . D umne z e u s ã
binecuvînteze patria noastrã cu vremuri de pace, de bucurie, de belºug
ºi de binecuvîntãri.
Cu oameni harnici, cinstiþi, demni, care sã facã cinste numelui
nostru ºi numelui poporului nostru. Sã-i binecuvînteze pe acei cãrora
le-a încredinþat conducerea destinelor patriei ºi poporului nostru. Din
toatã inima ne rugãm, cu sinceritate, pentru ei. Cã dacã noi vom fi
cãlãuziþi în pace ºi-n binecuvîntatã libertate de cãtre aceºti oameni
minunaþi, noi ne vom putea bucura de libertatea de a ne întîlni unii cu
alþii, de a ne sfãtui ºi a petrece împreunã astfel de momente care ajutã
la înnobilarea sufletelor noastre ºi la crearea unui adevãrat viitor fericit
al poporului nostru. Sã binecuvînteze Domnul Bi s e r i c a noa s tã ºi
credinþa pãrinþilor noºtri, faþã de care sã ne-ajute sã fim credincioºi ºi
sã n-o schimbãm pentru nici o altã promisiune ºi lãudatã credinþã din
lume. Cã aceasta este credinþa în care ne-a nãscut mama noastrã cea
trupeascã, ta tã l nos tr u c e l tr upes c º i ma ma º i ta tã l nos tr u cei
duhovni c e º ti . ªi aici ne-a porunc i t s ã r ã mî ne m pî nã l a s fî r º i t,
zicîndu-ne: Ce-aþi auzit de la început, aceea sã rãmînã în voi. Domnul
sã ne ajute aºa. ªi, dupã ce am cãpãtat bogãþia cunoaºterii lui Hristos,
s-o pãstrãm într-o inimã curatã, care sã aducã roade în rãbdare. ªi, la
venirea Domnului Isus, El sã ne gãseascã pe toþi vrednici. Pe toþi. Nici
unul sã nu rãmînã afarã din Împãrãþia Lui. ªi-acolo sã ne revedem cu
înaintaºii noºtri sfinþi care ne-au croit nouã ºi ne-au pregãtit nouã, ºi
ne-au îndrumat pe noi la o astfel de ascultare ºi la o astfel de viaþã
cum au trãit ºi-au murit ei. Amin. În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al
Sfîntului Duh. Amin. Cu o rugãciune de cerere de binecuvîntare din
pa r te a l ui Dumne ze u º i de uni r e a binecuvîntãr i l or noa s tr e c u
binecuvîntarea lui Dumnezeu pentru mirii iubiþi a cãror sãrbãtoare
fericitã se petrece astãzi, s-a încheiat aceastã sãrbãtoare minunatã ºi
fericitã în care am petrecut atît de binecuvîntat. Vom pune vîrf acestei
bucurii cu floarea binecuvîntatã a unei rugãciuni de mulþumire pe care
o vom fa c e a cum î mpr e unã c u toþii, binecuvîntînd pe Dumneze u
pentru aceastã bucurie începutã cu rugãciune ºi sfîrºitã cu rugãciune.
Iar dupã aceea se va considera încheiat programul nunþii.
ªi familia, bucuroasã ºi fericitã, va întinde o masã sumarã acelora
care se grãbesc sã plece ºi pentru mulþumir ea a c e s tei trebuinþe ºi
tr upe º ti , de c a r e ave m nevoi e l a c a pã tul buc ur i i l or a ce s tor a
duhovniceºti.
 Pag. 895

Sã ne ridicãm deci inima ºi gîndurile spre Dumnezeu ºi sã încheiem

toatã aceastã bucurie cu o rugãciune de mulþumire ºi de binecuvîntare.
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl nostru
care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã Împãrãþia Ta ºi
facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã cea de
toa te zilele dã-ne-o nouã astãzi. ªi ne iartã nouã pãcatele noastre,
precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã,
ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este Împãrãþia ºi puterea ºi slava,
acum ºi-n vecii vecilor. Amin. Doamne, Dumnezeul ºi Tatãl nostru
ceresc, Dulcele, Dragul ºi Scumpul nostru Mîntuitor, Isuse Doamne,
º i Duhul e Sfinte, Mî ngî i e tor ul nos tr u Ce l bi ne c uvî nta t, a dî nc
recunoscãtori, din toatã ini ma , venim înaintea Ta sã-Þi mulþumim
acum. Tu eºti, ai fost ºi vei fi totdeauna în mijlocul nostru. Ai fost de
faþã la toate rugãciunile noastre; le-ai primit cu bucurie ºi, la cererile
noastre de binecuvîntãri, Þi-ai pus mîinile Tale iubitoare ºi dulci peste
capul, peste inima, peste gîndurile fiecãruia dintre noi ºi peste toþi
împreunã.
Din toatã inima Îþi mulþumim. Am dorit Cuvîntul Tãu Cel Sfînt,
care este mana ºi hrana sufletelor noastre. ªi Þi L-ai împãrþit darnic,
binevoitor, cald ºi dulce, ca o mamã care-ºi hrãneºte copiii ei. Am
dorit cîntar e a Ta; cîntarea care va alcãtui în vecii vecilor bucuria
nesfîrºitã ºi din ceruri. ªi Tu ne-ai dat-o ca o arvunã cereascã pe acest
pãmînt. Iar noi, împreunã cu îngerii Tãi, nu numai Þi-am cîntat Þie,
dar Þi-am trãit din plin bucuria dul c e î n l e a gã nul a c e sta sfînt al
cîntãrilor Tale. Am simþit din plin toatã binecuvîntarea Ta ºi din tot
sufletul nostru Îþi mulþumim pentru tot ce ne-ai dat. Încã o da tã Te
rugãm sã binecuvîntezi mirii noºtri iubiþi; pãrinþii lor, viaþa lor de
acum ºi viaþa lor viitoare. Sã-i binecuvîntezi pe toþi cei care îi vor
binecuvînta. Sã-i ajuþi pe toþi cei care îi vor ajuta, Doamne, ºi sã-i
rãsplãteºti pe toþi cei care îi vor iubi ºi vor cãuta sã-i ajute sã-ºi ducã
pînã la capãt - nu numai frumos, ci ºi fericit - crucea ºi sarcina unei
v i e þ i a t î t d e gr e l e une or i , da r a tî t de fr umo a s e t o t d e a una .
Binecuvînteazã aceastã cãsnicie ºi toate cele cîte au fost ºi vor mai fi
în viitor, pînã la venirea Ta, cînd Te vei uni cu Biserica Ta ca într-o
tainã atît de dulce ºi scumpã, ca dulcea pãrtãºie a celor 2 inimi pe care
dragostea Ta le uneºte pe ntr u a fi una pe ntr u totde auna . Atunci
ajutã-ne sã vedem cu toþii Faþa Ta ºi sã Te binecuvîntãm în Nunta cea
fãrã de sfîrºit care ne-ai promis Tu cã va începe cînd Tu vei veni la
noi, cînd noi vom veni la Tine. Te rugãm sã binecuvîntezi încã o datã
satul acesta, comuna aceasta, judeþul acesta, þara noastrã ºi pe toþi cei
pe care i-ai aºezat Tu în locuri de rãspundere, de la cel mai mare pînã
la cel mai mic; de la cei mai mici pînã l a c e i mai mari. ªi sã faci
astfel, Doamne, ca, aºa cum au fost totdeauna îndrumãtorii poporului
nostru una cu poporul în rugãciune ºi-n credinþã, în lupte ºi-n biruinþe,
în suferinþe ºi-n mîngîieri, aºa ajutã-ne, Doamne, sã fie întreg poporul
nostru o unitate de nezdruncinat, de la cel mai de jos pînã la cel mai
de sus. ªi, recunoscãtori ºi îndatoraþi faþã de tot ce ai fãcut Tu pentru
zbuciumata ºi frumoasa istorie a porului nostru, ajutã-ne sã Te cinstim
cu credinþa pãrinþilor, bunilor ºi strãbunilor noºtri care au trãit ºi au
murit aici credincioºi în Tine, lãsînd ºi urmaºilor lor aceastã poruncã:
Pag. 896

Fiul meu, mai întîi de toate, adu-þi aminte ºi închinã-te cu evlavie

Domnului Dumnezeu. Lãudîndu-Te pe Tine ºi mulþumindu-Þi numai
Þie pentru toate, încredinþãm în Mîna Ta cea sfîntã viaþa noastrã ºi-n
viitor.
Te rugãm, binecuvînteazã-i pe toþi aceºti nuntaºi dragi ºi scumpi,
fraþii noºtri ºi surorile noastre, tineretul Tãu, copiii Tãi ºi copiii noºtri,
pe ntr u care ne rugãm. Binecuvînteazã-i º i l a î ntoa r c e r e º i fã s ã
pãstreze în inima lor mãrgãritarele scumpe, comoara aceasta dulce a
Cuvîntului Tã u care li s-a mãrturisit aici. ªi fã, Doamne, ca acest
Cuvînt Sfînt sã nu se-ntoarcã la Tine pînã va aduce roade sfinte, viaþã
curatã ºi binecuvîntatã. Adunã mereu la numãrul acesta binecuvîntat
al copiilor Tãi, unul cîte unul, zecile, sutele, miile, miile de mii de fraþi
ºi surori ale noastre, pînã cînd tot pãmîntul scump al þãrii noastre va
fi plin de cunoºtinþa Ta ºi tot cerul patriei noastre va s tr ã l uc i de
soarele cald ºi dulce al dragostei ºi credinþei pe care am dorit s-o avem
ºi pe care doreºti Tu sã ne-o inspiri prin Cuvîntul Tãu ºi prin cuvintele
î na i nta º ilor noºtri. Pentru toate, încã o datã Îþi mulþumim. Pe ntr u
toate, pentru totdeauna ne închinãm Þie. Înnoim legãmîntul nostru de
a-Þi fi credincioºi ºi binecuvîntãm Numele Tãu care ne-a ajutat pînã
aici în chip aºa de minunat ºi care ne va ajuta ºi mai minunat în viitor.
Pentru cã tot Cuvîntul Tãu este adevãrat ºi Tu ai spus cã poþi face
pe ntr u noi ne s p us ma i mul t de c î t c e r e m s a u gî ndi m noi . Te
binecuvîntãm împreunã cu toþii ºi, lãudînd Numele Tãu, ne închinãm
Þie, cãci a Ta este Împãrãþia, puterea ºi mãrirea, Dumnezeul nostru,
a Tatãlui, ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi-n vecii vecilor. Amin.
Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 897

Sãrbãtorirea creºtineascã a nunþii

Vorbire a fr a tel ui Tr a i a n Dor z l a nunta de la Petrileni - sîmbãtã,

8-IX-1984

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Cu

ajutorul Domnului, am ajuns la capãtul primei etape din programul
acestei binecuvîntate ºi fericite nunþi. Sîntem fericiþi ºi Îi mulþumim lui
Dumnezeu din toatã inima cã am ajuns aceste vremuri - dupã cum s-a
mai spus ºi înainte, cînd în poporul nostru ºi în credinþa noastrã se pot
sãrbãtori evenimente de acestea cum e nunta. Un astfel de eveniment
unic în viaþ a une i fa mi l i i , o astfel de întîmplare ºi de sãrbãtoare
neui ta tã î n vi a þ a unor oa me ni s e poa te s ã r bã tor i c r e º ti ne º te ,
duhovniceºte atît de frumos ºi de evanghelic cum am ajuns noi sã ne
sãrbãtorim nunþile copiilor noºtri. Într-adevãr, acest miracol, aceastã
mi nune bi ne c uvî nta tã e un dar deosebit adus poporului nostru º i
credinþei noastre prin aceastã Lucrare minunatã despre care s-a vorbit
aici ºi care este un fenomen unic poate cã în lumea întreagã.
Mulþumim lui Dumnezeu pentru cã, din felul pãgînesc în care se
sãrbãtoreau în viaþa pãrinþilor noºtri cîndva, pînã înainte cu cîþiva zeci
de ani, nunþile noastre, am ajuns acum sã sãrbãtorim obiºnuit, în acest
fe l duhovnicesc ºi bibl i c , a ces t ma r e º i s fî nt mome nt, ac ea s tã
sãrbãtoare ºi acest praznic minunat care înseamnã nunta, Taina Nunþii
pentru viaþa familiei, pentru viaþa societãþii, pentru viaþa poporului
nos tr u. Am s ã r bã tor i t a s tã zi naºterea Sfi nte i Fe c i oa r e Ma r i a .
Binecuvîntãm pe Domnul pentru cã a gãsit acest vas sfînt pe care l-a
ales - unicul de pe pãmînt, prin care sã sãvîrºeascã taina mîntuirii
noastre, taina minunatã a întrupãrii Fiului Sãu pe ntr u mî ntuirea ºi
pentru rãscumpãrarea lumii. S-a potrivit în chip minunat sãrbãtoarea
aceasta acum, la nunta celor iubiþi ai noºtri. De obicei, la sãrbãtoarea
nunþii e privitã în chip deosebit ºi cinstitã în chip deosebit mireasa.
Nunta parcã este sãrbãtoare mai ales a miresei. Toate privirile sînt
aþintite spre ea, toate cîntãrile sînt inspirate de frumuseþea, de curãþia,
de gingãºia rol ul ui º i c hipului miresei. Domnul Isus a numit-o pe
Bisericã Mireasa Lui. Ierusalimul este numit în Sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu Mireasa Mielului.
Lumea întreagã a fost alcãtuitã de cãtre înþelepciunea ºi dragostea
Tatã l ui Ce r e s c s ã fi e c a o Mireasã pe ntr u Fi ul Sãu Pr e a i ubi t,
Mîntuitorul venit pe pãmînt. Toa te da r ur i l e l ui Dumne ze u, toate
binecuvîntãrile Duhului Sfînt, toate fãgãduinþele cereºti sînt fãcute
a c e s te i Mi r e s e bi ne cuvî nta te a l ui Dumne zeu, a Domnul ui º i
Mîntuitorului nostru, care este Biserica. ªi, asemãnîndu-l cu Biserica,
precum pe o fecioarã curatã, socoteºte Domnul ºi sufletul fiecãruia
dintre noi care ne-am hotãrît pentru Domnul ºi ne-am predat Lui. De
aceea este înfãþiºatã nunta ca o tainã cereascã. E ceea ce privim pe
pãmînt, dar simbolizeazã, ceea ce se petrece ºi se va petrece strãlucit
ºi etern în Împãrãþia lui Dumnezeu. Noi, care sîntem creºtini, care
ne-am nãscut, cum s-a zis, de la începutul fiinþei noastre ca neam în
aceastã credinþã binecuvîntatã poporul nostru s-a nãscut creºtin, nu s-a
î nc r e º ti nat dupã secole de pãgînism ca alte popoare, noi, car e ne
numim creºtini, trebuie sã privim din punct de vedere creºtinesc tot
ceea ce se petrece în mi j l ocul nostru. Taina Cununiei este o Tainã
dintre cele 7 Taine ale Bisericii noastre.
Pag. 898

Aceastã Tainã are fãgãduinþa binecuvîntãrii lui Dumnezeu. Aceasta

este Taina dintîi pe care Dumnezeu a instituit-o. În cel dintîi capitol
al cãrþii Facerii, Genezei, Cuvîntul Domnului spune cã Dumnezeu a
fãcut cu Mîinile Sale pe om ºi din coasta sa i-a rupt fiinþa care îi va
fi tovarãºã ºi însoþitoare de-a lungul vieþii. Aceastã Tainã era cea dintîi
dintre cele zidite de Dumnezeu. ªi cuvîntul acesta este scris pe cele
dintîi pagini ale Bibliei: ªi va lãsa omul pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi
se va lipi de soþia sa ºi cei 2 vor fi un singur tr up. Rel uî nd acest
cuvînt, ºi Mîntuitorul în Evanghelie, ºi Sfîntul Pavel în Epistola cãtre
Efeseni, vorbesc despre aceastã tainã cu niºte cuvinte cutremurãtoare,
zicînd: Taina aceasta este mare. ªi nu ºtii cînd vorbeºte despre cei 2
sau cînd vorbeºte despre Hristos ºi Bisericã. Atît de mare este Taina
aceasta. ªi de aceea, în Sfînta Scripturã ºi în scrierile Sfinþilor noºtri
Pãrinþi s-au lãsat cuvinte nemuritoare cu privire la sãrbãtorirea ºi la
pãstrarea acestei Taine sfinte într e c e i 2, c ã r or a Dumne zeu le-a
rînduit-o una ºi pe totdeauna.
De aceea noi binecuvîntãm pe Dumnezeu, care a pus acum din nou
în adevãrata sa valoare aceastã poruncã sfîntã a sãrbãtoririi Tainei
Nunþii în credinþa noastrã, în poporul nostru, în familiile noastre, în
Biserica noastrã. În felul acesta - numai în felul acesta - trebuie sã
socotim noi vrednicã de Dumnezeu ºi vrednicã de credinþã sãrbãtorirea
nunþii. Noi mulþumim lui Dumnezeu cã, deºi de secole poporul nostru
s-a numit creºtin, mãcar acum a început sã sãrbãtoreascã cu adevãrat
creºtineºte aceastã Tainã sfîntã, care este în viaþa fiecãrui om una ºi
pe totdeauna. Pentru cã de la acest pas, dacã este fãcut sub cãlãuzirea
ºi binecuvîntarea lui Dumnezeu, de la acest pas al cãsãtoriei, viaþa
celor 2 va deveni o luminã, un rai, o binecuvîntare, un har deosebit,
binecuvîntat ºi ocrotit de Dumnezeu, pentru cã s-a fãcut în Numele
Sã u º i dupã voi a Sa . Dar de la acest pas, nefãcut dupã voi a l ui
Dumnezeu, cum se face de obicei între cei care nu-L cunosc ºi nu-L
iubesc, ºi nu-L doresc pe Dumnezeu, de la acest pas începe, de cele
mai multe ori, adevãrata nenorocire nu numai a celor 2, ci ºi a tuturor
celorlalþi care se mai adaugã la numãrul lor în de cursul vieþii ºi anilor
pe care ºi-i trãiesc pe pãmînt.
Pentru cã sînt atît de multe cãsnicii încheiate fãrã binecuvîntarea
lui Dumnezeu ºi în chip pãgînesc ºi necreºtinesc, de aceea viaþa celor
2 e s te o caznã, nu o cãsnicie. Este o nenorocire, nu o fer i c i r e . ªi
a duc e un s fî r º i t tr i s t º i nefe r i ci t, nu o î nc he i er e s tr ãl uci tã º i
binecuvîntatã cum trebuie sã fie, cum e normal sã fie, cum a rînduit
Dumnezeu sã fie, cum El de la început i - a r î ndui t pe c ei 2 s ã s e
întregeascã unul pe celãlalt, sã se ajute unul pe celãlalt, sã se facã
fericiþi unul pe celãlalt. Scumpii noºtri fraþi ºi surori! Neîncetat va
trebui sã-I mulþumim lui Dumnezeu cã am ajuns zile ca acestea cînd
noi putem sãrbãtori în mijlocul credinþei noastre ºi al poporului nostru
sãrbãtoarea nunþii în acest fel biblic, în acest fel evanghelic, în acest
fe l c r eº ti nesc. Astfel de cãsnicii încheiate sub binecuvîntarea lui
Dumne ze u nu pot a ve a decî t un vi i tor pl i n d e f e r i c i r e º i de
binecuvîntare atît pentru cei 2, cît ºi pentru cei pe care Dumnezeu li-i
va mai da în cursul vieþii lor. Am ajuns la sfîrºitul pr i me i pãrþi a
programului acestei nunþi; a trecut de ceasul al 12-lea.
 Pag. 899

Dar, pentru cã cei mai mulþi nu se grãbesc - pentru cã n-au unde

sã meargã sã petreacã mai frumos ºi mai fericit timpul scurt care ne-a
mai rãmas din noaptea aceasta - am mai amînat încheierea pînã dupã
acest scurt cuvînt în care dorim sã ne amintim în primul rînd despre
sãrbãtoarea de astãzi, care trebuie sã fie în mijlocul poporului nostru
ºi al credinþei noastre un moment de cinstire a Sfintei ºi Preacuratei
Fe c i oa r e , Ma i c a Domnul ui º i Mîntuitorului nostr u. Î n Sfi nte l e
Evanghelii sînt niºte cuvinte atît de minunate, scrise despre sufletul
acesta unic, ales de Dumne ze u pe ntr u c a s ã fi e fol osit în slujba
mîntuirii noastre ca un mijl oc pr i n c a r e, potrivit voii înþelepte ºi
tainicei înþelepciuni a lui Dumnezeu, sã Se nascã ºi sã Se întrupeze
Preaiubitul Sãu Fi u, Mîntuitorul ºi Dumnezeul nostru Isus Hristos.
Datori sîntem, la popasul unei astfel de sãrbãtori, sã ne amintim cu
recunoºtinþã cãtre Dumnezeu despre Sfînta Fecioarã, Maica Lui. ªi sã
vorbim între noi despre pilda ei, despre credinþa ei, despre frumuseþea
vieþii ei, care a plãcut de la început lui Dumnezeu ºi a fost aleasã ca,
prin Duhul Sfînt, sã Îl nascã pe Mîntuitorul nostru. Sãrbãtoarea nunþii
este o sãrbãtoare îndeosebi a miresei.
Pentru cã femeia a fost aleasã de Dumnezeu ºi rînduitã la un scop
î na l t º i s fî nt. Binecuvîntãm pe Dumnezeu pentr u ma ma noa s tr ã,
pentru soþia noastrã, pentru fetiþa noastrã, pentru sora noastrã, pentru
aceste suflete pe care Dumnezeu ni le-a dat ºi prin care ne-a creat cele
mai frumoase aminti r i pe ca r e le avem fiecare dintre noi. ªi care
alcãtuiesc cele mai frumoase fiinþe pentru care va trebui totdeauna sã-I
mul þ umi m l ui Dumne ze u. Sãr bãtoa r e a nunþ i i este o sãrbãtoare
îndeosebi a miresei. Pentru cã femeia are un rol înalt ºi sfînt nu numai
în viaþa familiei, ci ºi în viaþa poporului, în viaþa societãþii, în viaþa
lumii ºi în mãrturisirea Evangheliei, ºi în taina mîntuirii, în aceastã
lucrare rînduitã de Dumnezeu pentru salvarea omenirii. Binecuvîntãm
pe Domnul pentru toate acele fiinþe sfinte care alcãtuiesc amintirea lui
Dumnezeu din Cuvîntul Sãu Cel Sfînt; amintirea noastrã, a poporului
nostru despre mamele sfinte ºi eroice din viaþa noastrã ºi a poporului
nostru.
Amintirea noastrã despre mama, despre soþia, despre fiinþele
s c umpe pe c ar e Dumnezeu ni le-a dat familiei noastre. ªi noi Îl
binecuvîntãm pe Domnul pentru acele suflete alese de surori sfinte
despre care pãstrãm cele mai frumoase amintiri în Lucrarea aceasta
care alcãtuieºte familia noastrã duhovniceascã, Oastea Domnului. De
aceea încheiem aceastã primã parte a programului nostru cu un gînd
de recunoºtinþã cãtre Dumnezeu ºi de simþire pentru Sfînta Fecioarã
Ma r i a , Ma i c a Domnului nostru, prin care Domnul a a j uta t s ã s e
alcãtuiascã mîntuirea noastrã; ºi cu acest gînd de mulþumire pentru
sãrbãtoarea bucuroasã pe care Domnul ne-a rînduit-o astãzi, cînd, în
mi j l oc ul nos tr u, putem binecuvînta în Numele Domnului a c e a s tã
pereche binecuvîntatã ºi fericitã de tineri credincioºi. Binecuvîntãm,
în Numele Domnului, pe sora noastrã Sofia, mireasa i ubi tã , º i pe
mirele ei, fratele nostru Nelu, în cinstea cãrora Dumnezeu ne-a rînduit
o sãrbãtoare aºa de minunatã ca aceasta la care participãm cu toþii
a c um. Bi ne cuvî nta t sã fie Domnul pe ntr u a s tfe l de ti ne r i º i Î i
mulþumim lui Dumne ze u pentr u c ã , l a numã r ul lor, s-au adãugat
înainte mulþi, mulþi alþii ºi se vor adãuga în viitor încã alþii, ºi mai
mulþi.
Pag. 900

Lucrarea aceasta binecuvîntatã are în mijlocul ei atîtea suflete

tinere, pe care Dumnezeu le va însoþi între ele, creîndu-ne ºi în viitor
astfel de prilejuri ºi de nunþi minunate. Ce fericit este un popor care
are un astfel de tineret! Ce fericitã trebuie sã fie o familie care are
astfel de tineri! Ce fericiþi trebuie sã fie niºte pãrinþi credincioºi vãzînd
cã fiii lor s-au nãscut ºi au crescut în lumina lui Dumnezeu! ªi au vrut
sã încheie acest pas minunat º i uni c , º i important din viaþa lor cu
binecuvîntarea lui Dumnezeu, însoþiþi de Cuvîntul lui Dumnezeu ºi de
r ugã ci unea , de l a cr i mi l e º i de bi ne c uvî ntã r i l e a tî tor s ufl e te
credincioase, adunate în Numele Domnului aic i , s ã-i însoþeascã-n
sãrbãtoarea lor. Mulþumim încã o datã Domnului Dumnezeului nostru
pentru astfel de tineri ºi ne rugãm pentru fericirea lor pãmînteascã ºi
cereascã, de aici ºi din veºnicie. Binecuvîntaþi sã fie pãrinþii care cresc
copii credincioºi. Binecuvîntaþi sã fie învãþãtorii ºi îndrumãtorii cei
care cãlãuzesc pe copiii poporului spre lumina lui Dumnezeu ºi spre
lumina ascultãrii ºi mîntuirii.
Binecuvî nta þ i s ã fi e c onducãtor i i poporului, conducãtorii
localitãþilor, conducãtorii regiunilor, care adãpostesc ºi care îndrumã
astfel de suflete binecuvîntate. Noi sîntem recunoscãtori tuturor celor
care au înlesnit bucur i a a c e a s ta. Re cunoscãtori lui Dumnezeu, în
primul rînd. Apoi recunoscãtori pãri nþ i l or c a r e a u a vut astfel de
odrasle. Apoi r ec unos cã tor i tutur or c el or c a r e au participat cu
dr a gos te, cu rugãciune, cu bucurie l a î ns oþ i r e a a c e as ta . Sî nte m
recunoscãtori autoritãþilor din localitate pentru îngãduinþa înþelegãtoare
ºi binevoitoare cu care au permis bucuria aceasta a strîngerii noastre
aici împreunã. Sîntem recunoscãtori conducãtorilor poporului nostru,
prin înþelepciunea conducerii cãrora noi ne putem bucura de libertate,
de pace, de întîlnirea unora cu alþii, de a ne îndemna la dragoste ºi la
fapte bune; sã fim exemplu în mijlocul tuturor, cum am auzit ºi cum
ne învaþã Evanghelia, ºi cum ne-a învãþat de la început Cuvîntul lui
Dumnezeu în Lucrarea ºi în familia noastrã duhovniceascã.
Cu aceste gînduri de recunoºtinþã faþã de Dumnezeu pentru toate
bi ne c uvî nt ã r i l e Sa l e , î nche i em, c um a m zi s , a ce as tã par te a
pr ogr a mul ui nos tr u c u o r ugã c i une de mul þ umi re. Ur mî nd c a ,
dimineaþã, cu a j utor ul l ui Dumne ze u, s ã î nc e a pã a doua parte a
programului nostru, cu cununia mirilor ºi cu încã alte ceasuri petrecute
în ascultarea Cuvîntului lui Dumnezeu, în bucuria cîntãrilor noastre
împletite împreunã, în bucuria rugãciunii ºi a lacrimilor, în aceastã
sãrbãtoare binecuvîntatã în care am trãit momente fericite cu toþii.
De c i , mî i ne c ontinuãm ºirul vorbirilor binecuvîntate, poa te ma i
frumoase ºi mai pline de conþinut decît cele de astãzi. ªi acum ne vom
ridica în picioare ºi vom încheia cu o rugãciune de mulþumire cãtre
Dumnezeu, dupã care, cei care au unde sã se ducã sã se odihneascã
se vor duce; cei care preferã sã rãmînã aici pentru a asculta din nou,
în continuare, un program distractiv, cum s-ar zice, o piesã religioasã,
niºte cîntãri solo, alte declamãri de poezii, pentru ca timpul care ne-a
rãmas sã-l putem petrece constructiv, folositor, binecuvîntat. Somnul
îl mai aflãm ºi altãdatã, odihna o mai aflãm ºi altãdatã. Dar bucurii ºi
binecuvîntãri fericite ca seara aceasta, ca noaptea aceasta, ca nunta
aceasta, poate cã nu. ªtie Domnul, mulþi dintre noi nu le vor mai afla
niciodatã. De aceea, sã folosim prilejul acesta ºi, cît putem, sã stãm
lîngã Cuvîntul lui Dumnezeu, fiind cu atenþie ascultãtori ai acestui
Cuvînt ºi punîndu-l la inimã pentru ca sã-l putem împlini.
 Pag. 901

Fiindcã numai aºa cum s-a spus: împlinitorii Cuvîntului lui

Dumnezeu vor avea viaþa veºnicã. Deci binecuvîntat sã fie Domnul ºi
slãvit sã fie Numele Lui. Sã ne întoarcem acum inima unii spre alþii ºi
cu toþii spre Dumnezeu, pentru ca sã-I mulþumim recunoscãtori pentru
toate acestea. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 902

Înnoirea fãcutã de Oastea Domnului

Vorbi r e a fr a te l ui Traian Dorz la nunta de la Petrileni - duminicã,

9-IX-1984

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. E un

moment de neuitat momentul acesta minunat ºi cred cã este cel mai
însemnat din tot decursul nunþii, cînd mirele ºi mireasa vin în mijlocul
nuntaºilor, aducî ndu- ne , pr i n acea sta, aminte de fãgãduinþa ºi de
a de vã r ul c e l mai scump pentru noi, cuprins în Sfî nta Sc r i ptur ã,
cuprins în învãþãtura Sfintei noastre Biserici, cuprins în nãdejdea cea
dulce ºi scumpã a mîntuirii sufletelor noastre: adicã momentul venirii
Domnului Isus cu sfinþii Sãi îngeri, cu s ui ta Lui c e r ea s cã, pentru
ridicarea Bisericii Sale de pe pãmînt, cu Biserica Triumfãtoare din
ceruri, pentru ridicarea Bisericii Luptãtoare de pe pãmînt.
Binecuvîntat sã fie Domnul, care, în miezul Sfintei Liturghii, a
l ã s at taina aceasta minunatã, pentru ca totdeauna sã ne aducã nouã
aminte de aceastã dulce ºi sfîntã, ºi veºnicã nãdejde a Bisericii ºi a
credincioºilor Sãi care, de la începutul lumii ºi pînã la sfîrºitul ei, au
aºteptat tremurînd de dragoste ºi lãcrimînd de dor venirea Mirelui iubit
- care este Mîntuitorul ºi Dumnezeul nostru, pentru a aduce fãgãduinþa
Lui sfîntã, care este viaþa veºnicã ºi fericirea veºnicã, tuturor celor ce
au crezut în Numele Lui, care L-au iubit ºi L-au aºteptat în curãþie pe
Hristos ºi care ºi-au dat toate silinþele, prin toate încercãrile, sã rãmînã
credincioºi legãmîntul ui pe ca r e l - a u fã c ut cu El . Ac e asta este
fãgãduinþa lui Dumnezeu datã celor dintîi oameni ºi pãstratã pînã la
cei din urmã: venirea Domnului Isus cu toatã oºtirea îngerilor Lui, ca
sã aducã mîntuirea tuturor celor ce-L aºteaptã ºi sã împlineascã astfel,
pentru Biserica Sa, sfînta Sa fãgãduinþã, care trece ca un fir roºu prin
toate Scripturile care sînt Cuvî ntul l ui Dumnezeu, de la cel dintîi
verset pînã la cel din urmã; de la cel dintîi verset din Cuvîntul lui
Dumnezeu, care spune: La început, Dumnezeu, ºi pînã la cel din urmã
verset, care spune:
Iatã, Eu vin curînd. Amin. Vino, Doamne Isuse. Toate versetele
Sfintelor Scripturi vorbe s c despre El, care este Lumina, care este
nãdejdea, care este viaþa, care este puterea Bisericii ºi nãdejdea vieþii,
ºi nãdejdea morþii, ºi nãdejdea învierii fiecãruia dintre cei care cred în
Numele Sãu ºi care pentr u a c es t Nume Sfî nt a u fos t î n s ta r e sã
r e nunþ e l a tot ceea ce putea fi fericire ºi bucurie , º i pr omi s i une
pãmînteascã, trecãtoare ºi deºartã în viaþa aceasta. Domnul Isus ne-a
l ã s a t nouã une l e di nt r e c e l e ma i mi nuna te c uvi nte , pl i ne de
îmbãrbãtare ºi de luminã, cînd a zis: Oriunde 2 sau 3 sînt adunaþi în
Numele Meu, Eu sînt în mijloc ul lor. Sau cea din urmã fãgãduinþã,
lãsatã sfinþilor Sãi apostoli la înãlþarea Lui la cer, cã El Se duce la
Tatãl sã le pregãteascã un loc; ºi, dupã ce le va pregãti un loc, Se va
întoarce, sã-i ia cu El, pentru ca acolo unde este El sã fie ºi ei. Cea
mai scumpã fãgãduinþã dupã aceastã dulce ºi fericitã promisiune a Lui
a fost: Mergeþi în toatã lumea, faceþi ucenici di n toa te neamurile,
botezîndu-i în Numel e Ta tã l ui º i a l Fi ul ui ºi al Sfîntului Duh; ºi
învãþaþi-i sã pãzeascã tot ce v-am poruncit Eu. ªi iatã, Eu cu voi sînt
în toate zilele, pînã la sfîrºitul veacului. Amin.
 Pag. 903

De aceea, oriunde ºi oricînd 2 sau 3 inºi, 20 sau 30, 200 sau 300,
2 sau 3.000 sau oricîte mii de mii de credincioºi s-ar aduna, începînd
de l a 2 º i pî nã l a oricît de mare numãr, Mîntuitorul nostru iubit -
Adevãrul lui Dumnezeu, Fiul Sãu pr eaiubit, Cel care a spus numai
Adevãrul, pentru cã El Însuºi este Adevãrul - κi împlineºte fãgãduinþa
Sa , pe ntr u cã ce-a spus El c u s fi nte l e Lui buze Î º i î mpl i ne º te
totdeauna faþã de toþi ai Sãi. De aceea, preaiubiþi fraþi ºi surori, trebuie
sã ne fie plinã de bucurie inima noastrã ºi plinã de credinþã în aceastã
clipã cînd, cu ochii sufletului nostru limpezi ºi deschiºi, privind în
mijlocul nostru, Îl vedem pe Domnul ºi Mîntuitorul nostru preaiubit.
Pe ntr u cã tot ce-a spus El este întocmai aºa cum a zis. El e s te î n
mijlocul nostru. Orice cuvînt pe care-l auzim este rostit de gura Lui,
de Duhul Lui, prin cei care vor vorbi. Orice cîntare, orice rugãciune,
orice gînd sfînt - ascultînd cîntãrile, ascultînd Cuvîntul lui Dumnezeu
- prin Duhul lui Dumnezeu le simþim în inimile noastre, de la El vin,
de la Duhul Sãu vin.
Cînd ochii noºtri se umezesc de o lacrimã din dragoste pentru
Dumne ze u, Duhul Sã u ne tr i mi te aceastã binecuvîntare. Cînd î n
sufletul nostru vine un gînd, un fior, o sãgeatã caldã, dulce, sfîntã de
iubire pentru Dumnezeu, de la Duhul Domnului Isus vin. Cînd cineva
se ridicã aici ºi spune un c uvî nt i ns pi r a t di n Cuvîntul Sãu ºi din
îndemnul Sãu, ascultaþi-l, cã de la Domnul Isus vine, pentru cã este
scris: Cine vã ascultã pe voi pe Mine Mã ascultã, zice Domnul. Cine
vã primeºte pe voi pe Mine Mã primeºte. ªi cel ce Mã primeºte pe
Mine primeºte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Indiferent cine vorbeºte
aici. Cã se ridicã un copilaº ºi spune o poezie cu glasul lui îngeresc,
din inima lui nevinovatã, din buzele lui curate vorbeºte Hristos, Duhul
Sãu Cel Sfînt. Primiþi în inimã cuvîntul care vi se adreseazã, pentru
cã de la Domnul Isus vine, nu de la el. Cînd cineva cîntã o cîntare ºi
un fior sfînt vã pãtrunde inima, primiþi-l, faceþi-i loc în sufletul dv. ºi
daþi-vã toate silinþele sã împliniþi cu fapta îndemnul care vã vine în
inimã prin el, pentru cã de la Domnul vine ºi are ca þintã mîntuirea ºi
curãþirea sufletelor noastre, în vederea zilei celei mari în care va veni
El sã-i ia pe toþi ai Lui care cred în Numele Sãu ºi care aºteaptã ºi
iubesc în curãþie venirea Domnului.
În sfintele noastre biserici, de fiecare datã, de fiecare datã ºi în
fieca r e dumi ni cã , atunci cînd se rosteºte Crezul nostru, dreptarul
nostru de credinþã, noi spunem: ªi iarãºi va veni, cu mãrire, sã judece
viii ºi morþii, a cãrui împãrãþie nu va avea sfîrºit. Noi adeverim de
fiecare datã cînd rostim acest adevãr cã credem în aceastã fãgãduinþã
ºi cã ne punem toatã nãdejdea în venirea Lui. Cu gîndul la acest sfînt
praznic, cu gîndul la aceastã dulce ºi sfîntã nãdejde a creºtinilor, a
Bisericii, a fiecãrui suflet, sfinþii noºtri înaintaºi ºi pãrinþii noºtri au
putut trece prin toate încercãrile, au putut rãbda toate necazurile, au
putut birui toa te i s pi te le, au putut suferi toate patimile, pentru cã
nãdejdea întîlnirii cu Domnul, pentru cã dulcea încredere în împlinirea
fãgãduinþei Lui a fost de-ajuns de puternicã sã-i rãscumpere de orice
suferinþã au îndurat ºi sã le rãsplãteascã orice jertfã au fost în stare
sa u l i s -a cerut sã aducã pînã la venirea Lui. Cu gîndul la venirea
Domnului au adormit pãrinþii noºtri ºi se odihnesc aºteptînd acolo, în
þãrîna acestui pãmînt, împlinirea acestei fãgãduinþe.
Pag. 904

Dumnezeul nostru Cel Adevãrat, ale cãrui buze au spus numai

adevãrul ºi al cãrui cuvînt este întocmai aºa c um este scris, κi va
împlini la vremea Lui fãgãduinþa pe care a fãcut-o ºi în care au crezut
toþi cei care ºi-au pus nãdejdea în El ºi nu s-au lepãdat de aceastã
nãdejde, prin oricîte încercãri au trebuit sã treacã pentru ca sã ºi-o
adevereascã pînã la sfîrºit. Noi sîntem urmaºii unor pãrinþi credincioºi.
S-a mai spus aceasta ºi-i scris în toatã istoria Bisericii noastre ºi a
poporului nostru. Marii noºtri înaintaºi, pãrinþii istoriei noastre, acei
care-au fost începãtorii ºi continuatorii minunaþi ai vieþii noastre ºi
fãuritorii minunaþi ai patriei noastre ºi a istoriei noastre, toþi au fost
credincioºi. Am mai spus ºi cu alte ocazii: noi, dacã vrem sã fim cu
adevãrat niºte urmaºi statornici ºi niºte copii vrednici ai înaintaºilor
noºtri, n-avem nevoie numaidecît sã citim ºi sã învãþãm credinþa din
istoria poporului evreu sau din scrierile prorocilor sau ale apostolilor,
pentru cã ºi cronicarii noºtri, înaintaºii noºtri, domnitorii poporului
nostru toþi au fost credincioºi. ªi, din cuvintele lui Neagoe Basarab
cãtre fiul sãu, noi învãþãm atîta credinþã cît din Evangheliile Sfinþilor
Matei, Marcu, Luca ºi Ioan.
Scrierile cronicarilor noºtri care au povestit istoria minunatã a
poporului nos tr u º i c ar e au scris pe paginile acestea nemuritoare
minunile prin care ne-a salvat Dumnezeu de-a lungul secolelor, prin
toate încercãrile prin care a trebuit sã treacã acest popor, sînt tot aºa
de minuna te c a º i s c r i e r i l e Sfinþilor Apostoli din Epistolele lor.
Mãrturiile mînãstirilor, a l e tuturor locurilor minunate ridicate de
c r e di nþ a î nai nta º i l or noº tr i acol o unde Dumnezeu l e- a a r ã ta t
mi nuna te l e Lui i zbã vi r i ne pr edi c ã a s tã zi nouã c a º i zi durile
Ierusalimului despre izbãvirile minunate pe care Dumnezeu le-a adus
poporului Sãu. ªtefan cel Ma r e a tã c ut. Ne a goe Basarab a tãcut.
Mi r c e a c e l Bãtrîn a tãcut. Dar Tismana, dar Cozia, da r Putna au
r ã ma s mã r tur ii nemuritoare despre mi nuni l e pe c a r e l e - a fã c ut
Dumnezeu pentru salvarea poporului nostru, a pãrinþilor noºtri, fiindcã
au crezut în El ºi ºi-au pus toatã nãdejdea în Dumnezeul nostru ºi El
i-a izbãvit ºi nu i-a înºelat niciodatã. Iar ei, odatã ce au primit minunile
izbãvirii Lui ºi au fost salvaþi prin lucrarea acestor minuni, n-au uitat
datoria de recunoºtinþã pe care trebuia sã o arate lui Dumnezeu de
fiecare datã. Pentru cã Cuvî ntul l ui Dumnezeu ne porunceºte una
dintre cele mai mari datorii ale fiecãrui om, dar mai ales ale oricãrui
creºtin c a r e a vã zut mi nuni l e l ui Dumne ze u, c înd spune: ºi fiþi
recunoscãtori.
ªi în Psalmul 103, cînd David vorbeºte poporului sãu despre astfel
de lucruri, aduc î ndu- l e a mi nte de minunile lui Dumnezeu, spune:
Binecuvînteazã, suflete, pe Domnul ºi nu uita nici una din binefacerile
Lui. În aceastã da tor i e de r e c unoº ti nþ ã pe c a r e o a ve m faþã de
Dumnezeu ºi pe care înaintaºii noºtri au respectat-o totde a una s e
cuprind aceste minunate zidiri care au rãmas dupã e i c a un s e mn
pentru noi, nemuritor semn, despre dragostea ºi purtarea de grijã a lui
Dumnezeu faþã de cei care au crezut în El ºi care nu s-au lepãdat de
Nume l e Lui . Spune Cuvîntul º i fã gã dui nþ a l ui Dumneze u a º a :
Che amã-mã în ziua necazului ºi Eu te voi i zbã vi , i a r tu Mã ve i
proslãvi. Aceastã fãgãduinþã vorbeºte despre 2 mari lucrãri: lucrarea
de i zbã vi r e a l ui Dumne ze u pentr u c e i c a r e Î l cheamã în zi ua
necazului, dar ºi datoria de recunoºtinþã ºi de mulþumire a celor care
au fost izbãviþi, dupã ce Dumnezeu i-a izbãvit.
 Pag. 905

Sã nu uitãm niciodatã un adevãr: mînãstirile noastre nu sînt pentru

noi numai obiective turistice ca pentru strãini. Strãinul poate sã vinã
ºi sã se uite cu ochi de cercetãtor la albastrul de Voroneþ, poate sã se
uite la frumuseþea mînãstirii Putna s a u l a a r hitectura deosebitã a
mînãstirii de la Curtea de Argeº; dar noi privim la aceste lucruri, la
aceste zidiri sfinte, cu inima tremurînd de iubire, cu ochii plini de
lacrimi, pentru cã ele ne vorbesc despre credinþa pãrinþilor noºtri ºi,
mai departe, despre izbãvirile minunate pe care Dumnezeu le-a dat
acestui popor pentru cã a a vut pãr i nþ i c r e di nc i oº i , î ndr umãtori
credincioºi, copii credincioºi, urmaºi credincioºi. Mîntuitorul a spus
odatã: Dacã aceºtia vor tãcea, pietrele vor striga. Sã nu uitãm acest
adevãr. ªtefa n c e l Ma r e a tãcut. El, care, înaintea oricãrei lupte,
petrecea ceasuri întregi din noapte în rugãciune c ã tr e Dumne ze u,
s i ngurul lui izbãvitor ºi singurul lui ajutor cînd di n toa te pã r þ i l e
nãvãleau tot felul de hoarde strãine ºi nimicitoare, sã nimiceascã ºi
pãmîntul, nu numai ceea ce era pe el, - el a ºtiut cã singurul ajutor ºi
izbãvitor al lui ºi al poporului sãu e Dumnezeu.
El a vãzut dreptatea pãrinþilor noºtri care-ºi apãrau fiinþa ºi nevoile,
ºi durerea, ºi sãrãcia, dar ºi cinstea ºi credinþa, ºi fiinþa neamului lor,
º i nã de j dea în Dumnezeu. ªi e i au fos t a j uta þ i º i bi ne c uvî nta þ i
întotdeauna. De aceea ei au lãsat în urma lor dovada recunoºtinþei faþã
de Dumnezeu în zidurile care ne predicã nouã ºi astãzi. Ei s-au dus.
Ei tac de secole la Putna, la Cozia, la Tismana, la Curtea de Argeº.
Da r pietrele ne grãiesc ºi ne vor grãi totdeauna nu numa i de s pr e
credinþa lor, ci ºi despre datoria noastrã, ca urmaºi ai lor, sã nu-L
ui tã m pe Dumnezeu. Sã ne întoarcem mereu inima ºi gîndur i l e c u
credinþã ºi cu ascultare spre El, pe ntr u c ã numa i de la El ne vine
ajutorul ºi numai de la El ne-a venit ºi în trecut. ªi sã ºtiþi - ºi sã ºtie
urmaºii ºi urmaºii urmaºilor noºtri - cã ºi în viitor, tot ajutorul de care
vom avea nevoie nu de la oameni, nici de la aliaþi ºi de la prietenii de
vorbã ºi de laudã ne va veni, ci numai de la Dumnezeul nostru, de la
Acela ca r e i - a s a l va t, pî nã a s tãzi , pe înaintaºii noºtri ºi istoria
poporului nostru. Sã nu ne lepãdãm de El.
Sã ne alipim mereu de Dumnezeu, cã El este singurul nostru
izbãvitor nu numa i c a ne a m, nu numa i c a generaþie, nu numai ca
familie, nu numai ca individ, ci în toate aceste privinþe ºi în toate
aceste dimensiuni, pe toatã întinderea istoriei noastre ca popor ºi pe
toatã întinderea vieþii noastre ca indivizi. Noi trebuie sã-I mulþumim
lui Dumnezeu nu numai pentru cã ne-a pãstrat Biblia, Cuvîntul Sãu
Cel Sfînt, ci pentru cã ne-a arãtat ºi exemplele de trãire a credinþei în
Dumnezeu ºi de statornicie în aceastã ascultare de El ale înaintaºilor
noºtri sfinþi. Nu putem fi îndeajuns în stare niciodatã sã-I mulþumim
lui Dumnezeu cã noi am avut astfel de înaintaºi în istoria noastrã ºi cã
am avut în credinþa noastrã astfel de pilde mãreþe ºi minunate, faþã de
care nu sîntem niciodatã îndeajuns de recunoscãtori, cît ar trebui. ªi
dacã am vorbit - ºi s-a mai aminti t a i c i - des pr e un nume al unui
profet, al profetului c e l ui mai mare al poporului nostru, prin care
Dumnezeu a fãcut minunea aceasta l a care participãm ºi noi acum,
dacã s-a vorbit despre pãrintele Iosif Trifa ca despre un profet a lui
Dumnezeu, nu s-a exagerat cu nimic acest adevãr. Pentru cã el este ºi
va rãmîne pentru totdeauna un mare om al lui Dumnezeu în mijlocul
credinþei, al poporului ºi al Bisericii noastre.
Pag. 906

Fiindcã iatã, noi, cei care sîntem aici, ºi miile de mii de fraþi care
mai sînt pe tot cuprinsul þãrii acesteia ºi care vor fi încã tot mai multe
mii, pînã la marginile pãmîntului, sînt o dovadã cã omul acesta a fost
un profet al lui Dumnezeu; ºi c ã tot c e s - a fã c ut es te ne mur i tor,
fiindcã tot ce este din Dumnezeu este nemuritor. Ce este din oameni
este muritor, dar ce este din Dumnezeu nu va pieri niciodatã. El s-a
dus. Sînt acum atîþia ani de cînd el a plecat. Sînt aproape 50 de ani
de c î nd a cest om al lui Dumnezeu a trecut în veºnicie ºi luc r a r ea
fãcutã de Dumnezeu prin el este o lucrare mereu tînãrã. 80% dintre
participanþii la bucuriile acestea sînt tineri. ªi, în mijlocul acestor
tineri, Dumnezeu are atîtea elemente de mare valoare, din care vor ieºi
scriitori, artiºti, oameni binecuvîntaþi, care-i vor îndruma frumos ºi
binecuvîntat pe cei care vor asculta Cuvîntul lui Dumnezeu ºi vor vrea
sã trãiascã o viaþã vrednicã de înaintaºii noºtri ºi de istoria minunatã
a Cuvîntului lui Dumnezeu, a Bisericii lui Dumnezeu ºi a poporului
nostru evlavios ºi credincios. Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru astfel
de prilejuri în care putem sã ne bucurãm. Noi nu umblãm numai prin
vedere.
Noi nu ne bucurãm numai la prilejuri de acestea cînd sute ºi mii de
fraþi ne putem privi printre lacrimi feþele strãlucite de aceeaºi luminã
a credinþei în Dumnezeu ºi ne putem asculta unii pe alþii cu o inimã
înfi or a tã , î ncã l zi ndu- ne l a fl a cã r a c ea dulce a Evangheliei vii,
propovãduite în aceastã Lucrare. Ci umblãm ºi prin credinþã ºi mai
ales prin credinþã. ªi chiar cînd nu ne vedem feþele unii altora, noi,
prin Duhul lui Dumnezeu, prin rugãciune ºi prin iubire, pãstrãm mereu
în inimile noastre aceastã dulce pãrtãºie în care ne simþim una cu toþi
cei care împãrtãºesc aceeaºi credinþã ºi au în sufletele lor aceeaºi
nãdejde, ºi privesc, prin credinþã, o nãdejde neclintitã care ne aºteaptã
în ceruri, la venirea Domnului nostru la noi ºi la plecarea noastrã la
fericirea veºnicã cu El. Am zis cã în mi j locul nostru este Domnul,
pentru cã Cuvîntul ºi fãgãduinþa Lui este î n totul adevãratã. Citiþi
Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia; citiþi Evangheliile de la început ºi veþi
vedea în cîte locuri frumoase se vorbeºte despre nuntã în Cuvîntul lui
Dumnezeu. Mîntuitorul este alãturi de noi, trãieºte împreunã cu noi nu
numai în sãrbãtorile noastre, 2 ceasuri, la Sfînta Liturghie în bisericã.
Cei mai mulþi dintre noi au fãcut din Hristos un prizonier ºi L-au
închis în bisericã. Se duc ca la vorbitor, la un deþinut, se duc ca la un
vorbitor, sã-L asculte 2 ceasuri - dacã mai merg - pe duminicã. Dupã
aceea Îl lasã pe Hristos închis acolo ºi ei se duc în viaþã, lucreazã fãrã
El, petrec viaþa fãrã El, muncesc fãrã El, umblã fãrã El, trãiesc fãrã
El , vor be s c fã r ã El . Ce tr i s tã s oa r tã a r e Hr i s t os î n mi j l oc ul
creºtinismului de azi. Creºtinismul de azi L-ar fi închis pe Hristos ca
pe un de þ i nut c onda mna t pe viaþã în bisericã. E adevãrat cã e o
închisoare frumoasã, e o casã sfîntã, dar e o închisoare. Hristos ne
iubeºte. El vrea sã fie cu noi î n fi e c a r e zi ºi El vrea sã fim cu El
pretutindeni. Iatã, zice El: Eu sî nt cu voi î n toa te zilele, în toate
locurile, în toate împr e j ur ãr i l e. Î n pr ofe tul Ieremia, capitolul 1,
versetul 8, spune: Iatã, Eu sînt cu voi ca sã vã scap. Cîte primejdii
avem noi în fiecare zi, fiecare dintre noi, în toate drumurile noastre.
Legile circulaþiei sînt acum atît de stricte, pentru cã se întîmplã atîtea
accidente. ªi se întîmplã atîtea accidente pentru cã oamenii L-au lãsat
pe Hristos undeva ºi merg pe drum fãrã El. Pornesc fãrã rugãciune,
merg fãrã credinþã, umblã fãrã Dumnezeu.
 Pag. 907

Cum sã sfîrºeascã astfel de drum? Sînt încã multe accidente de

muncã pentru cã, neatenþi fiind, de multe ori nu ne pute m pã zi de
multe primejdii care ne pîndesc în fiecare clipã. Cum sã putem scãpa
teferi, dacã Hristos nu e cu noi, dacã noi nu Îl chemãm în fiecare zi,
c î nd l a fi e c ar e pa s pot sã fie, pentru fiecare dintr e noi , s ute de
primejdii? Mergem la munc ã fã r ã Hristos, mergem la odihnã fãrã
Hristos, începem sãptãmîna ºi anul fãrã Hristos, începem cãsnicia fãrã
Hristos. Cum sã sfîrºeascã drumurile acestea, primejdiile acestea,
cãlãtoriile aceste a î n c ar e ne pî nde s c di n ce în ce tot mai multe
primejdii datoritã împrejurãrilor în care trãim ºi-n care am ajuns? Cît
de ma r e º i de î ns e mnat lucru este pentru fiecare dintre noi sã ne
încredem în Dumnezeu ºi sã nu-L l ãs ã m undeva pe Hristos deþinut
închis în Biblie, închis în bisericã, închis în adunare ºi noi sã mergem
de acolo fãrã El. Luaþi-L pe Hristos oriunde mergeþi. Înainte de-a face
primul pas peste pragul de a ca s ã, închinaþi-vã Domnului ºi cereþi
ajutorul Sãu.
Pentru cã nu se ºtie ce ne aºteaptã pe fiecare dintre noi la
urmãtorul pas. La cele mai însemnate lucruri din viaþã, cereþi-L pe
Dumne zeu însoþitor. Cine ne va pãzi, cine ne va ajuta, c i ne ne va
cãlãuzi, cine ne va da mi nte a î nþ e l e a ptã cu care sã vedem lucrul
esenþial ºi puterea prin care sã-l putem realiza, dacã nu cerem aceasta
cu rugãciune ºi cu credinþã de Dumnezeu ºi dacã nu-L cerem pe El
însoþitor al nostru? Iatã, zice El, Eu cu voi sînt. El este într-adevãr cu
noi, dar care dintre noi este cu El? El vrea sã vinã cu noi, dar care
dintre noi Îl cheamã ne-ncetat sã vinã cu el? Odatã, cînd Mîntuitorul
a vrut sã-i încerce pe ucenicii Sãi ºi sã vadã ce dragoste au ei faþã de
El, era într-o searã. ªi i-a trimis sã se suie într-o luntre ºi sã treacã de
c e a laltã margine a mãrii. El, zice, S-a dus pe munte, sã Se r oa ge .
Ucenicii au fãcut un lucru atunci pe care ºi noi prea adesea îl facem,
dar pe care n-ar trebui sã-l facem niciodatã. El le-a spus: Duceþi-vã
voi pe marginea cealaltã a lacului, de partea cealaltã. Eu Mã duc pe
munte sã Mã rog. Ei, nici unul, n-au zis: Doamne Isuse, nu ne trimite
singuri. Dacã Tu Te duci sã Te rogi, ia-ne ºi pe noi, sã mergem sã ne
rugãm cu Tine.
El i-a încercat, sã vadã dacã într-adevãr ei Îl iubesc atît de mult,
încît nu doresc sã fie nici o clipã despãrþiþi de El. ªi a vãzut cu tristeþe
cã ei au acceptat sã meargã fãrã Isus noaptea pe o mare. Ce adeseori
facem ºi noi greºeala aceasta, pornind fãrã El ªi ce s-a întîmplat cu
ucenicii atunci? Abia au ajuns undeva pe mare ºi s-a stîrnit o furtunã
puternicã, ºi s-au stîrnit niºte valuri mari ºi au ajuns în primejdie de
moarte. Domnul Isus a ºtiut în ce stare sînt ei. A lãsat rugãciunea ºi,
cu toatã întristarea inimii, vãzînd lipsa lor de dragoste faþã de El, S-a
dus El la ei, pentru cã ºtia în ce stare se gãsesc. ªi atunci cînd L-au
vãzut venind, numai puteau sã creadã cã este El. Unii ziceau cã este
o nãlucã ºi, de fricã, au þipat. A trebuit sã spunã El: Nu vã temeþi, Eu
sînt! Am venit sã vã scap. Voi nu v-aþi gîndit la rugãciune. Nu v-aþi
gîndit sã Mã chemaþi cu voi. Eu M-am gîndi t în ce stare nefericitã
s î nte þ i voi fãrã Mine. De cîte or i ni s - a î ntî mpl a t º i nouã aº a !
Aduceþi-vã aminte de c î te ori aþi fost în primejdie de moarte. Aþi
trecut prin accidente, a trecut o maºinã la un deget depãrtare, la un fir
de pãr, a trebuit o fracþiune de secundã sã nu vi se întîmple moartea
ºi nenorocirea. Nici nu vã daþi seama cum aþi scãpat.
Pag. 908

Nu ºtiu, omeneºte este cu neputinþã sã-mi închipui cum a fost

posibilã scãparea. ªi totuºi s-a produs. De ce? A fost acolo Isus. El,
pe care aþi uitat sã-L chemaþi cînd v-aþi dus, a ºtiut ce primejdie vã
aºteaptã ºi a venit acolo ºi a oprit, la o fracþiune de secundã, la un fir
de pãr, nenorocirea ºi v-a scãpat. Iatã ce-a fãcut pentru noi. Pentru
mine, nu vã pot spune de cîte ori a fãcut Dumnezeu astfel de minuni.
Pentru cã prin moarte am trecut, nu prin viaþã. ªi, dacã mai trãiesc,
este numai datoritã faptului cã, deºi eu nu totdeauna am avut grija ºi
gîndul, ºi dorinþ a, º i lacrima sã-L chem: Doamne, dacã mã trimiþi
acolo, nu mã trimite singur. Vino ºi Tu cu noi. Dacã Tu stai aici, nu
mã lãsa ca eu sã plec! Ajutã-mã sã rãmîn lîngã Tine, pentru cã numai
lî ngã Ti ne s înt sigur de viaþã, sînt sigur de mîntuire, sînt sigur de
ajutor, sînt sigur de izbãvire. Sã nu uitãm acest lucru! Domnul Isus e
în mijlocul nostru. El doreºte sã ne însoþeascã pe toþi, pe orice cale a
vieþii noastre. Nu plecaþi fãrã El! Cel dintîi gînd, cînd vã ridicaþi din
pat dimineaþa, fie-vã gîndul la Domnul: Doamne Isuse, numai Tu ºtii
c e m- aº te a ptã astãzi. Fii cu mine, însoþeºte-mã, dã-mi ajutorul ºi
sprijinul Tãu. Dacã trebuie sã trec prin accident, izbãveºte-mã.
Dacã trebuie sã trec printr-o operaþie grea, sprijineºte-mã. Dacã am
de îndeplinit o muncã grea, ajutã-mã. Dacã sînt pus într-o primejdie
ºi într-o situaþie grea, ruºinoasã, nefericitã, izbãveºte-mã, fii Tu cu
mine, pentru cã în Tine mã pot bizui, cã Tu eºti ajutorul meu. Aceasta
ar fi în timpul vieþii. Dar ce vom face în timpul morþii, cã nu ºtim în
fiecare clipã la care pas, la care colþ de stradã, la care cotiturã ne
aºteaptã îngerul necruþãtor ºi neîndurãtor al morþii, venit sã-mi cearã
sufletul,sã-l ducã înaintea lui Dumnezeu.
Pentru cã viaþa nu e sigurã pentru nimeni, dar moartea e sigurã
pe ntr u toþ i . Nici tinereþea, nici puterea, nici s ã nã ta te a nu s î nt o
garanþie. Cei mai mulþi oameni mor tineri. Puþini ajung bãtrîni. Iatã cã
tinereþea e ºi mai în primejdie de moarte decît bãtrîneþea. Cu atît mai
mult, fie c a r e di ntr e noi s ã nu ui tã m cã s i ngurul nostru ajutor ºi
izbãvitor e Dumnezeu. Noi sîntem fericiþi cã, în mijlocul poporului
nos tr u, Dumne ze u a adus a c ea s tã Lucr a r e c a r e ne - a î nvã þ at
rugãciunea, ne-a învãþat trebuinþa cea mare a prezenþei lui Dumnezeu
ºi a rugãciunii de cerere ºi de stãruinþã cãtre Domnul: Doamne, nu mã
lãsa sã merg singur, nu mã lãsa sã rãmîn singur. Sî nt a me ninþat în
toate privinþele de tot felul de primejdii. Rãmîi lîngã mine. Rãmîi lîngã
copilaºul meu.
Rãmîi lîngã fratele meu. Rãmîi lîngã soþul meu. Rãmîi lîngã soþia
mea. Rãmîi lîngã prietenul meu, pentru cã Tu îi poþi apãra. Cea mai
mare ºi mai sigurã izbîndã ºi fericire pentru copiii noºtri este sã-i
încredinþãm de la început în mîna lui Dumnezeu ºi sã ne trãim viaþa
în aºa fel cu Dumnezeu, încît El sã ne binecuvînteze urmaºii noºtri,
pentru cã este scris: Dumnezeu Se îndurã de cei care Îl iubesc pînã la
al miilea neam. ªi, dacã noi ne iubim cu adevãrat copiii ºi ne iubim
poporul, ºi ne iubim urmaºii, atunci trebuie sã fim credincioºi, pentru
cã datoritã credinþei noastre Dumnezeu va mîntui ºi va ferici ºi pe
copiii noºtri, ºi pe copiii copiilor noºtri. Domnul Isus e în mijlocul
nostru. Binecuvîntãm pe Domnul cã , î ntr - o a s tfe l de s ã r bãtoare
mi nuna tã, a c es te s ufl e te s c umpe î º i î nc e p c a l e a vi e þ i i l or c u
Dumnezeu. Nu poate fi mai fericitã ºi mai sigurã o viaþã ºi o cãsnicie,
decît atunci cînd începe cu Domnul, cu Cuvî ntul Sãu ºi cu cererea
prezenþei ºi însoþirii, ºi ocrotirii Lui.
 Pag. 909

În Sfînta Scripturã sînt pomenite în multe locuri cel puþin în 7

locuri se vorbeºte despre nunþi. Noi sîntem obiºnuiþi sã auzim numai
despre nunta din Cana. Dar acolo sînt amintite multe alte nunþi. Se
aminteºte despre nunta fiului de împãrat; despre recomandarea cum sã
te prezinþi la ospeþe; despre haina de nuntã a celui care-a fost gãsit de
cãtre stãpînul, de cãtre împãratul care-ºi cerceta nuntaºii, fãrã aceastã
hainã; despre nunta Mielului ºi despre taina cea minunatã scrisã la
Efe s e ni , c a pitolul 5. Despre toate aceste locuri minunate î n c a r e
Mîntuitorul vor be º te despre nunþi. Dar în Sfintele Evanghelii sînt
pomenite multe dintre pildele Mîntuitorului, despre întîmplãrile ºi
l uc r ur i l e pe c a r e Mî ntui tor ul l e - a fãcut. În toate aceste locur i ,
Mîntuitorul este prezent. El, Cel dintîi, în miezul tuturor lucrurilor.
Cînd vorbeºte despre semãnãtorul, mi-nchipui cã mergea nu numai cu
ucenicii cei 12, ci ºi cu mulþimile care-L însoþeau totdeauna. ªi cînd
a vãzut un semãnãtor, a spus: Uitaþi-vã la el. ªi aduceþi-vã aminte cã
aºa este cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Sau: Uitaþi-vã: o parte din sãmînþã
cade lîngã drum; priviþi ciorile, rãpitoarele, cum vin ºi o rãpesc. Asta
î ns e a mnã cã acei care aud Cuvîntul lui Dumneze u, da r s î nt ni º te
uºuratici ºi trãiesc în fel neserios ºi neascultãtor, nu se aleg cu nimic.
Pentru cã lumea, pentru cã ispitele, pentru cã satana furã Cuvîntul
din inima lor ºi ei în zadar au auzit Cuvîntul. Sã nu fiþi aºa! Uitaþi-vã,
zice, acum trecem pe lîngã o grãmadã de pietre. O parte din sãmînþã
cade acolo. Aceasta sã ºtiþi cã înseamnã acei care primesc Cuvîntul la
început, dar, cînd vine vremea încercãrii, se uscã în inima lor nãdejdea
ºi pierd ºi nu se mai aleg cu nimic. Voi sã nu fiþi aºa! Uitaþi-vã, zice,
acum trecem pe lîngã niºte spini. Semãnãtorul aruncã sãmînþa ºi cade
o mulþime de boabe între spini. Aceasta înseamnã cã foar te mul þ i
di ntr e c e i c a r e a ud Cuvî ntul l ui Dumne ze u l a s ã î n i ni ma l or
îngrijorãrile lumii acesteia, alergarea dupã lãcomia lucrurilor trecãtoare
ºi aceºti spini, aceastã pãlãmidã ºi aceste buruieni îneacã sãmînþa cea
bunã ºi ea nu mai ajunge sã aducã rod. Sã nu fiþi aºa! Uitaþi-vã acum,
zice trecînd pe lîngã o brazdã curatã, pe lîngã o þarinã frumoasã, pe
lîngã un loc plãcut: vedeþi cum cade sãmînþa acolo ºi pãmîntul acesta
o primeºte? Aici vor rãsãri roade: 30, 60, 100.
Aºa sã fiþi voi! Altãdatã trecea cu ucenicii ºi cu mulþimea pe lîngã
mare. ªi a vãzut un pescar aruncînd nãvodul ºi a zis: Se ase a mãnã
împãrãþia lui Dumnezeu cu pescarul ãsta care aruncã nãvodul ºi prinde
tot felul de peºti. ªi dupã ce-a prins, trage nãvodul la mal ºi pe urmã
alege. Acolo nu sînt numai peºti: sînt ºi broaºte, sînt ºi þipari, sînt ºi
lipitori, sînt ºi mormoloci, sînt ºi ºerpi, sînt tot felul. ªi e l al ege.
Înþelegeþi voi cã sînt vremuri cînd se predicã Cuvîntul lui Dumnezeu
în larg ºi mulþimile aud, ºi mulþi primesc Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar
vine vremea alegerii, vine vremea încercãrii. ªi atunci se dovedeºte
cine este cu adevãrat un peºte sãnãtos ºi curat în mreaja lui Hristos ºi
care sînt tot felul de vietãþi pãgubitoare ºi urîte. Altãdatã Mîntuitorul
a trecut pe lîngã un pãstor care-ºi pãºtea turma ºi a spus: Uitaþi-vã, aºa
cum pãstorul ãsta îºi paºte oile lui, aº a pa s c Eu oi l e Me le. El le
cunoaºte pe nume; cîte sute de oi ar avea, un pã s tor adevãrat ºi le
cunoaºte pe nume. ªi cum are El milã de cea care ºchioapãtã, ºi cum
are milã de cea slabã, ºi cum are milã de cea care rãmîne în urmã, aºa
am Eu milã de oile Mele. ªi cei care ascultã de glasul Meu sînt oile
Mele.
Pag. 910

Eu merg înaintea lor, le scot la pãºune, le apãr ºi le îngrijesc; ºi

cine Mã ascultã pe Mine ºi cine ascultã Cuvîntul Meu este un ales al
lui Dumnezeu, un suflet binecuvîntat. ªi a spus: Uitaþi-vã, sînt puþine
aici. ªi voi sînteþi puþini aici. Mai am ºi alte oi; mai sînt multe, multe
alte oi. Lumea întreagã e ca o turmã risipitã fãrã de pã s tor. ªi pe
acestea trebuie sã le aduc. ªi trebuie sã-i fi învãþat pe ucenicii Sãi: Voi
sã M-ajutaþi sã strîng toate aceste oi în turma Mea. Duceþi-vã la toate
ne a mur i l e , pr opovãduiþi Evanghelia la orice fiinþã, botezaþ i - i î n
Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh ºi apoi învãþaþi-i sã
pãzeascã tot ce v-am poruncit Eu. Cã vine-o zi, minunata zi, fericita
zi în care toþi vor fi o singurã turmã ºi Eu voi fi un singur Pãstor. Ce
minunatã va fi zi ua a c e e a ! ªi pentru aceasta El îi va fi sfãtuit pe
ucenicii Sãi: Lucr a þ i ºi siliþi-vã, ºi strãduiþi-vã, ºi osteniþi-vã, ºi
jertfiþi-vã sã adunaþi toatã lumea la ascultarea Mea, cãci ascultarea
Mea este viaþa veºnicã ºi trãirea dupã Cuvîntul Meu este fericirea
adevãr a tã . Noi Î i mul þ umi m Domnului. Cîte ar mai fi de spus cu
pr i vi r e l a a ce s te l uc ruri! Mîntuitorul a mai trecut pe lîngã multe
priveliºti de ace s te a . A trecut odatã pe lîngã casa bogatului; avea
bogatul acesta nume; nu numai sãracul care stãtea la uºa lui, sãracul
Lazãr, a avut nume.
Dar Mîntuitorul, cînd a spus despre un pãcat, n-a numit pe
pãcãtos. Cînd a spus numele pãcãtosului, n-a numit pãcatul s ã u. A
spus numele lui Lazãr pentru cã era cunoscut de toþi, cã toþi trecuserã
pe lîngã el. N-a spus însã numele bogatului, cã nu era nevoie. Cãci
despre bogatul acesta nemilostiv trebuia sã se spunã niºte lucruri grele
ºi Mîntuitorul le-a spus. În toate împrejurãrile vieþii, cînd a trecut pe
lîngã þarina unui om bogat, care-i rodise mult, ºi cînd l-a vãzut pe
acela chinuindu-se sã strîngã cît mai multe avuþii ºi frãmîntat sã-ºi
mãreascã magaziile, a spus: Uitaþi-vã ce nebun este omul acesta. Se
gîndeºte sã strîngã ºi a zis sufletului sãu: Suflete, ai multe bogãþii,
strînse pentru mulþi ani. Mãnîncã, bea ºi te veseleºte. ªi Domnul îi
spune: Nebunule, în noaptea asta se va lua de la tine sufletul tãu ºi
bogãþia ta cui va rãmîne? Ucenicilor Sãi care au vrut sã-L asculte,
Mîntuitorul le-a spus toate aceste adevãruri. ªi înfãþiºîndu-le toatã
zãdãrnicia ºi deºertãciunea lumii, a zis: Priviþi la toa te acestea ºi
învãþaþi care este adevãrul cel unic însemnat.
ªi, cînd a trecut prin Betania, le-a arãtat-o pe Maria. Maria ºi-a
ales partea cea bunã. Nu uitaþi, alegeþi-vã partea lui Hristos, ascultarea
de El, umblarea cu El, vieþuirea dupã Cuvîntul Sãu. Noi încheiem aici
toate aceste gînduri ºi vã rugãm în Nume l e Domnul ui, meditaþi la
aceste lucruri. Iar dacã aveþi Biblia, însoþiþi-L pe Hristos de-a lungul
Bibliei. Însoþiþi-L ºi aºa veþi vedea ºi ve þ i î nþ e l e ge multe dintre
adevãrurile pe care le-a cuprins El în pildele Sale, în minunile Sale, în
înºtiinþãrile Sale ºi în învãþãturile Sale cãtre cei care L-au ascultat.
Acum sîntem la o nuntã. La o nuntã a vorbit El despre locurile dintîi
ºi a spus ucenicilor Sãi: Voi sã umblaþi dupã cele smerite, cã-i mai
frumos sã vinã stãpînul ºi sã zicã: Prietene, mutã-te mai sus!, decît sã
te aºezi pe locul cel mai de sus ºi sã vinã ºi sã zicã: Prietene, lasã locul
tãu altuia. Ne-a învãþat smerenia ºi din smerenia aceasta noi trebuie sã
învãþãm foarte mult; pentr u cã cel mai greu lucru care se învaþã în
Biserica noastrã, în credinþa noastrã ºi în viaþa noastrã - chiar de cãtre
cei credincioºi - este smerenia. Se vorbeºte mult despre ea, dar se
practicã cel mai puþin.
 Pag. 911

Apoi în pilda cu Nunta Fiului de Împãrat ne-a spus despre unul

care mersese acolo fãrã hainã de nuntã; ºi ne-a învãþat cît de însemnat
lucru este, cînd te duci într-o lucrare a lui Dumnezeu, sã ai naºterea
din nou. Sînt atît de mulþi oa meni veniþi în Lucrarea lui Dumnezeu
fã r ã na º te r e a din nou. Oamenii aceºtia, cu firea pãmînte a s cã , c u
purtãrile firii pãmînteºti, tulburã, dezbinã, stricã, fac de ruºine ºi de
pagubã mereu Lucrarea lui Dumnezeu. ªi nu ºtiu cã ei sînt fãrã haina
de nuntã. Numai cînd va veni Domnul ºi le va spune: Prietene, cum
ai intrat tu aici fãrã haina de nuntã?, atunci se va vedea cît de mulþi
sînt în Biserica Domnului fãrã Taina Pocãinþei, fãrã naºterea din nou,
fãrã acea schimbare pe care o cere Dumnezeu fiecãruia dintre noi. Sã
nu uitãm, cînd citim aceste lucruri, sã ne gîndim la noi înºine dacã noi
avem acest lucru. ªi la nunta din Cana, Domnul a fãcut o schimbare.
Adevãrul c a r e a r ãma s s tatornic ºi minunat ºi mai important este
schimbarea pe care a fãcut-o Domnul acol o. A schimbat 6 vase de
piatrã, care aveau o întrebuinþa re de ocarã, în niºte vase de cinste
umplute cu vin.
A schimbat o apã fãrã nici o valoare într-un vin de cea mai mare
valoare. Asta vrea Hristos sã ne facã în viaþa noastrã: schimbarea cea
mare, naºterea din nou. Taina Pocãinþei, care este una dintre cele 7
Taine ale Bisericii noastre, înseamnã naºterea din nou, viaþa cea nouã,
trãirea dupã voia lui Dumne ze u. Ac e a s ta o face Lucrarea Oastei
Domnului. Noi Îl binecuvîntãm pe Domnul cã în mijlocul poporului
nostru este aceastã Lucrare care a fãcut aceastã înnoire minunatã cum
s-a petrecut la nunta din Cana, cum s-a petrec ut la Nunta Fiului de
Împãrat ºi cum se va petrece odatã, cînd Domnul Isus va veni ºi-i va
înãlþa în Împãrãþia Sa pe toþi cei care au fost gãsiþi credincioºi. Cu
ocazia aceasta, dorim din toatã inima mirilor noºtri iubiþi fericirea ºi
binecuvîntarea ascultãrii depline de Cuvîntul lui Dumnezeu. Cã nu este
altã fericire mai mare pe pãmînt. Unui suflet care striga: Ferice de
pîntecele care te-a purtat ºi de sînii pe care i-ai supt, Domnul Isus i-a
rãspuns : Fe r i ce de c e i c a r e a s cul tã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi-L
împlinesc. Aceastã fericire o dor i m mi r i l or noºtri, pãrinþilor lor,
scumpilor fraþi ºi surori care sînt nuntaºii de aici ºi tuturor urmaºilor
noºtri de-acum ºi pînã-n veac. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 912

Î mpr e unã l uc r ã toa r e cu Dumnezeu: Ma i c a Domnul ui º i Oa s te a

Domnului

Vor bi r e a fr a telui Popa Petru Sãucani l a nunta de l a Pe tr i l e ni -

9-IX-1984

Maria s-a sculat chiar în zilele acelea ºi a plecat în grabã spre

munþi, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia ºi a urat de
bi ne Elisavetei (Luca 1, 39-40) . Sl ã vi t s ã fi e Domnul ! Ac e s te
c uvi nte ni s - a u mai spus în seara aceasta ºi l e - a m mai a uzi t, l e
cunoaºtem atît de bine! Cu prilejul nunþii dragilor noºtri tineri, fiindcã
s-a potrivit în felul acesta, ca nunta lor sã fie chiar în preajma acestei
sãrbãtori a Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, a Sfintei Fecioare Maria
cum spunea un colind: Cea mai sfîntã-ntre fecioare. Ea a fost aceea
de care S-a folosit Dumne zeu ca prin ea sã trimitã mîntuire lumii.
Dacã Dumnezeu, în bunãtatea ºi-n dragostea Lui, n-a pedepsit pãcatul
ºi pe toþi acei care au pãcãtuit, dupã cum meritau, ci S-a gîndit, în
bunã ta te a º i i ubi r e a Lui c e a v e º ni c ã , t o t uº i s ã t r i mi t ã un
Rãscumpãrãtor, sã-L trimitã pe Acela care-i va izbãvi din moarte ºi din
pierzare veºnicã pe cei care au pãcãtuit, a trebuit totuºi, la mîntuirea
noastrã, sã lucreze prin cineva. Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfînt, cînd a creat
toate cele vãzute ºi cele care nu se vã d º i viaþa noastrã, a spus la
ur mã , dupã ce l e - a cr e a t pe toate : Sã facem om dupã chi pul º i
asemãnarea Noastrã.
Pe toate le-a fãcut prin Cuvînt: ºi lumina, ºi cerul, ºi pãmîntul; dar
pe om l-a fãcut cu mîna. ªi a lucrat la facerea omului întreaga Sfîntã
Treime: ºi Tatãl, ºi Fiul, ºi Sfîntul Duh. Dar bucuria mare a fost cînd
de fãptura aceasta, cea mai aleasã dintre toate celelalte care purtau
c hi pul l ui Dumne ze u, de - a c um Se putea bucura ºi Domnul , de
lucrarea mîinilor Sale. Însã ispititorul ºi vrãjmaºul n-a dormit. ªi a
cãutat sã strice bucuria lui Dumnezeu, venind la fãptura cea mai aleasã
ºi amãgind-o, ca sã cadã în neascultare. Cît de greu I-a fost Aceluia
care a fãcut cu atîta dragoste, cu atîta bunãtate fãptura aceasta aleasã,
atunci cînd ea a cãzut din ascultarea de El, amãgitã fiind de vrãjmaº.
S-a gîndit atunci, în bunãtatea ºi-n mila Lui ºi a fost mai greu, cu mult
a fost mai greu, cînd, din nou, Sfînta Treime a trebuit sã lucreze: Cum
sã ridicãm iarãºi omul, fiul Nostru cel cãzut în neascultare ºi-n pãcat?
Atunci a trebuit sã vinã Unul din Sfînta Treime ºi sã lase pildã
vieþii noastre. Dar a trebuit sã se caute cineva de-aici dintre noi, de
jos, de pe pãmînt, sã Se foloseascã Dumnezeu ºi de cineva de jos.
Mîntuirea a venit de Sus, mîntuirea Dumnezeului nostru, mîntuirea s-a
coborît din cer la cei de jos, aici. Jos eram, cãzuþi eram, în josnicie
eram, pãcãtoºi e r a m toþ i . ªi pl ata pã c a tul ui e s te moa r tea. Dar
Dumnezeu, în bunãtatea Lui, S-a gîndit: nu moartea, ci oarecum viaþa.
ªi-atunci Fiul lui Dumnezeu, de bunãvoie, Cel ascultãtor, a spus: Tatã,
Mã cobor, Mã duc! Pregãteºte-Mi un loc. La cine sã Mã duc? În ale
c ui br aþe, în al cui cãmin? Cã toate br a þ e l e - s mur da r e º i toa te
cãminele-s nenorocite. Nu-i pace în ele, nu-i bucurie. Nu-i! Trebuie
sã Mã duc undeva. ªi s-a pregãtit. S-a gãsit o Sfîntã Fecioarã. S-a
gãsit o Sfîntã Fecioarã, care a devenit Mama Fiului lui Dumnezeu.
Dumnezeu a lucrat împreunã cu ea. Ea a fost cea dintîi care a lucrat
cu Dumnezeu la mîntuirea noastrã ºi-a voastrã.
 Pag. 913

Ea a fost cea care a scãpat cele dintîi lacrimi pe picioarele Lui, pe

mînuþele Lui, pe obrãjorul Lui. Ea a fost cea dintîi. Cînd Lui I-a fost
frig, inima ei a fost tare zdrobitã. Cînd Lui I-a fost foame ºi a cerut,
de unde sã-I dea? Ea a fost aceea care a sîngerat pentru El: aleasa
cerului, fãptura cea mai sfîntã, care s-a învrednicit sã-L poarte pe
Dumnezeu în br a þ e l e ei. De-atunci ºi pînã astãzi, Numele Lui este
purtat de mulþi. Numele Lui este cel mai iubit ºi cel mai scump, ºi cel
mai drag. Cînd vã privim feþele la aceastã nuntã, la aceastã sãrbãtoare,
inimile noastre-s pline de bucurie ºi-I mulþumim lui Dumnezeu. Numai
sã vã vedem ne este de-ajuns. Dar sã vã vedem aici ºi sã vã spunem,
Slãvit sã fie Domnul! - este lucrarea lui Dumnezeu, este mîntuirea lui
Dumnezeu, este bunãtatea lui Dumnezeu. El S-a folosit de cineva ca
sã vinã aici jos, la noi, sã caute ºi sã mîntuiascã ceea ce era pierdut.
Noi spunem Numele Lui cu atîta drag ºi cu atîta respect ºi cinste. ªi,
cînd auzim de pe buzele cuiva rostit Numele lui Isus, inima noastrã
tresaltã de bucurie ºi de drag.
Dar nu putem sã nu-i iubim pe acei de care S-a folosit Dumnezeu
ca împreunã cu ei sã lucreze la mîntuirea noastrã. Cel dintîi ºi cea
dintîi. Cãminul cel dintîi a fost cãminul lui Iosif, omul acela neprihãnit
despre care s pune Sfî nta Carte cã era un om neprihãnit. Iosif. Cu
mînuþele lui a trebuit sã-I cîºtige pîinea lui Dumnezeu. Dumnezeu dã
pîine la toþi muncitorii, la toþi flãmînzii. Dar Iosif a trebuit sã-I dea el
pî i ne l ui Dumne ze u, l a Fiul lui Dumnezeu. Sã-L hrãneas c ã . Di n
mînuþele lui sã-I cumpere o cãmãºuþã, sã-L îmbrace. Din mînuþele lui
sã poatã sã-L îngrijeascã. A fost cel dintîi cãmin, cel mai fericit cãmin
în care Cerul s - a putut încrede: Aici pot sã-L trimit pe Fiul Meu.
Omul acesta este omul pe care l-am ales ºi în care Mã încred cã poate
sã creascã un Fiu al lui Dumnezeu pentr u Dumneze u. ªi Fecioara
aceasta este aceea în care Mã încred cã poate sã-L creascã pe Fiul lui
Dumne ze u pe ntr u Dumnezeu. ªi aºa a fost. Binec uvî nta t s ã fi e
Dumnezeu, care S-a gîndit la mîntuirea noastrã ºi a lucrat la ea. Dar
care a a l e s de-aici, din mijlocul nostru, de jos, oameni cu care sã
lucreze împreunã spre mîntuirea noastrã. Fraþii mei, de-atunci ºi pînã
astãzi au mai fost suflete care L-au iubit ºi care au plîns ºi care au
suferit, ºi care s-au jertfit pentru El, în Numele Lui.
ªi poate, pînã la sfîrºitul veacurilor. Dar cea dintîi a fost Sfînta
Fecioa r ã Ma r i a . ªi cel dintîi cãmin a fost cãminul lor. La nunþile
noastre, noi nu dorim altceva decît sã înãlþãm acest Nume: Numele lui
Isus. Cãci nu este sub cer alt nume dat oamenilor în care trebuie sã
fim mîntuiþi. Dar totdeauna cînd repetã m c u dr a g acest Nume, noi
ne-aducem aminte ºi de cei de care El S-a folosit ca noi sã cunoaºtem
Nume l e l ui Isus. S-a spus aci: datoritã bunãtãþii ºi dr a gos te i l ui
Dumnezeu, în þara noastrã El a trimis un om, a trimis o Lucrare care
este mama noastrã care ne-a nãscut prin dureri ºi prin lacrimi, ºi prin
suferinþã. Noi nu ne-am fi cunoscut niciodatã dacã nu ar fi îngãduit
Dumnezeu sã avem o mamã duhovniceascã ce ne-a purtat, care ne-a
legãnat, care ne-a întãrit, care ne-a sprijinit, care a suferit pentruca noi
astãzi sã putem cînta fericiþi la aceastã nuntã ºi pentru ca în zilele
noastre sã se mai vadã o nuntã creºtineascã aºa cum au fost cele dintîi.
Poate unii dintre voi, miraþi, vã gîndiþi: Aceasta este o nuntã? Unde se
poate nuntã fãrã bãuturã? Nuntã fãrã gãlãgie?
Pag. 914

Doamne, fii binecuvîntat ºi slãvit sã fie Numele Tãu, cãci iarãºi am

a j uns vr e mi l e a c e l e a fr umoase ºi fericite de altãda tã pentr u c ã
Dumnezeu S- a îndurat sã ne trimitã ºi nouã o mamã. Ea este aceea
care ne-a nãscut! Lucrarea aceasta scumpã a Oastei Domnului. Noi
toþi sîntem copiii unei jertfe. Noi toþi sîntem copiii unor lacrimi. Noi
toþi sîntem copiii aceluiaºi pãrinte. ªi de aceea sîntem atît de fericiþi
ºi dorim, ca ºi voi, sã fim lucrãtor i î mpreunã cu Dumnezeu pentru
mî ntui r e a a l tor a . A a tî tor a di n j ur ul nostru care trãiesc ºi mor
nemîntuiþi. Am dori pentr u cãmi nul c a r e s e î nte me iazã astãzi ca
Dumne ze u s ã - l bi ne c uvî nte ze î n felul acela cum a binecuvî ntat
cãminul lui Iosif ºi al Sfintei Fecioare. Pentru ca sã se poatã încrede
ºi-n tinerii noºtri de astãzi, cãci ei vor fi, la rîndul lor, niºte lucrãtori
împreunã cu Dumnezeu. Cã Dumnezeu va putea sã lucreze prin ei, ca
sã se nascã fii pentru Dumnezeu. Fii care vor fi în stare apoi sã ducã
aceastã Lucrare ºi sã ducã mîntuirea ºi altora, pînã la capãt. Mîntuirea
Dumnezeului nostru.
Mulþumim lui Dumnezeu pentru clipele acestea fericite pe care
mereu le-am dorit ºi vom pleca cu inimile noastre pline de bucurie ºi
recunoºtinþã. ªi chiar dacã nu ne vedem feþele noastre aºa cum am
dori, de atîtea ori, noi ne purtãm în inimi unii pe alþii ºi ne gîndim
întotdeauna la lucrarea pe care a fãcut-o Dumneze u pr i n pã r i nþ ii
noºtri, prin sfinþii noºtri înaintaºi. ªi, prin faptul acesta, noi am ajuns
sã ne buc ur ãm as tãzi º i s ã s l ãvi m Numele lui Dumnezeu. Sã ne
îmbrãþiºãm cu dragoste ºi cu lacrimi. Ce-i rãmîne fiecãruia dintre noi?
Sã fim ºi noi niºte buni lucrãtori ºi buni ostaºi ai lui Hristos. ªi-n
fiecare dintre noi sã se poatã vedea chipul acela smerit, ascultãtor,
curat ºi supus al Sfintei Fe c i oare. Dorim ca toate surorile noastre
tinere sã înveþe de la aceastã Sfîntã Fecioarã smerenia, ascultarea ºi
supunerea. Dorim ca toþi tinerii noºtri dragi sã înve þ e º i ei cã a fi
smerit, ascultãtor ºi supus este lucrul cel mai frumos ºi cel mai dulce
sub soare. Nimic altceva nu este mai scump decît ascultarea. El a fost
ascultãtor pînã la moarte ºi încã moarte de cruce. Hai sã fim ºi noi
ascultãtori pînã la capãt! Domnul ne va ajuta, tineri binecuvîntaþi! ªi
sã-i binecuvînteze mult pe ei, pe cei a cãror sãrbãtoare o sãrbãtorim
astãzi, pe dragii noºtri. Sã auzim mereu veºti bune despre ei ºi, î n
cãminul lor, sã fie El cel mai iubit ºi cel mai drag, ºi cel mai dorit. Nu
cãmin al lor, ci cãmin al lui Dumnezeu. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 915

Cele 3 condiþii ale vieþii duhovniceºti

Vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de botez de la Beiuº - 1984

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. În tot

sufletul meu vibreazã puternic refrenul acestei cîntãri pe care, cu ochii
în lacrimi, am cîntat-o: Fiþi binecuvîntaþi, fiþi binecuvîntaþi, surori
iubite ºi scumpi fraþi! Din toatã inima mulþumesc Domnului pentru
aceastã searã petrecutã împreunã cu voi, în jurul acestui Sfînt Cuvînt
al lui Dumnezeu, care este viaþa, pac e a , bucuria, puterea, lumina,
comoa r a fi e c ãr ui a dintre noi ºi a tuturor împreunã. Mulþumim lui
Dumnezeu pentru fiecare har, pentru fiecare timp, pentru fiecare ceas,
pe ntr u fiecare clipã pe care Dumnezeu ne-o rînduieºte s - o pute m
petrece împreunã în jurul Sfîntului Sãu Cuvînt. În mijlocul nostru este
El. Taina prezenþei Lui este cea care umple inimile noastre de putere;
ochii noºtri, de lacrimi; cîntãrile noastre, de fior sfînt ºi fiecare cuvînt
pe care îl spunem sau îl ascultãm este pentru noi un dar de mare preþ,
un mãrgãritar foarte scump, pe care bine facem dacã, cu luare aminte,
îl strîngem în inima noastrã ca pe niºte bani albi pentru zilele negre,
c a pe o c omoa r ã scumpã pentru vremile pe care va tr e bui s ã l e
întîmpinãm fiecare dintre noi. Ce tainã binecuvîntatã este lucrarea
harului lui Dumnezeu în viaþa noastrã!
Ce minune este strîngerea noastrã laolaltã! Noi alcãtuim, prin harul
lui Dumnezeu, o familie sfîntã. ªi binecuvîntãm pe Domnul ori de cîte
ori încã un suflet se adaugã la numãrul fericit ºi binecuvîntat al celor
care ne-mpãrtãºim din acest har binecuvîntat care este prezenþa lui
Hristos, moºtenirea lui Hristos, fãgãduinþa lui Hristos, nãdejdea slavei
ºi Împãrãþia cereascã pe care, încã din viaþa aceasta, Dumnezeu, în
bunãtatea Sa, ne-a fãcut harul sã o putem înþelege, sã o putem primi
î n i ni ma noastrã ºi sã ne dãruim toatã puterea noas tr ã pe ntr u a o
pãstra ºi pentru a o adãuga mereu la meritele pe care ne strãduim sã
le strîngem fiecare di ntr e noi , ca a cei despre care s-a spus: cu 2
talanþi, c u 5 talanþi. Fiecare cît a putut adãuga, de bucuria cã vine
Domnul - ºi sã-l gãseascã ºi pe el cã a fãcut ceva, din dragoste pentru
El ºi pentru moºtenirea Împãrãþiei pe care ne-a fãgãduit-o El prin har.
În Psalmul 127, versetul 3, spune: Iatã, copiii, fiii, sînt o moºtenire de
la Domnul, un dar de la Dumnezeu.
Fiecare copil este o moºtenire de la Domnul, un dar de la
Dumnezeu. ªi noi Îl binecuvîntãm pe Domnul ori de cîte ori, într-o
familie a iubiþilor noºtri, Dumnezeu trimite încã un astfel de dar, încã
o moºtenire binecuvîntatã. Mulþumim din toatã inima Domnului pentru
cã, familia unora dintre cei iubiþi ai noºtri - aceºti copii minunaþi pe
care i-am însoþit de ani ºi ani cu dragostea, cu rugãciunile noastre -
Dumnezeu a binecuvîntat-o, înmulþind moºtenirea pe care le-a dat-o
ºi îmbogãþind cu încã un mãrgãritar scump darul, binecuvîntarea, harul
pe care l-a dat pentru ei; dar nu numai pentru ei. Cãci dacã noi facem
parte, fiecare dintre noi, din marea ºi sfînta familie a Domnului, din
Lucrarea aceasta în care ne-am nãscut ºi în care ne-a înfrãþit harul lui
Dumnezeu, fiecare dar venit într-una dintre familiile iubiþilor noºtri e
un dar al nostru, al tuturor. Iatã cã, uite, cu prilejul acesta, Dumnezeu
le-a rînduit nu numai lor, ci ºi nouã o bucurie ºi o binecuvîntare atît
de mare!
Pag. 916

Sigur, fiecare copil, fiecare suflet nãscut pe lume este o tainã; este
o lucrare minunatã pe care noi n-o putem înþelege decît prin credinþã
ºi prin i ubire, cum Dumnezeu pune Duhul Sãu Cel Sfînt în sãmînþa
c e l o r 2 º i , de unde nu er a ni mi c , s e na º te o f i i nþ ã no uã º i
bi ne c uvî nta tã; c a r e a r e , pe urmã, o moºtenire nu numai în vi aþ a
aceasta tr e c ã toa r e , c i o moºtenire în viaþa veºnicã. Ce tainã este
aceasta! Ce tainã este viaþa! Ce tainã este zãmislirea ºi naºterea, ºi
viaþa fiecãruia dintre noi! Pentru cã sîntem atît de obiºnuiþi cu lucrurile
acestea atît de minunate ºi de tainice, trecem de multe ori fãrã bãgare
de seamã pe lîngã toate aceste minuni. Fiecare naºtere e o minune,
e s te o dova dã a pute r i i l ui Dumne ze u, c a r e i a di n fi i nþ a Lui
nemuritoare ºi nemãrginitã, ºi veºnicã o scînteie ºi o pune în noi. ªi
creºte sub ochii noºtri, ºi capãtã, pr i n l umi na º i pr i n puterea lui
Dumne ze u, un rost, o chemare, o misiune atît de mare ºi sfîntã, º i
veºnicã!
Fiecare dintre noi sîntem o tainã. Ne uitãm unii la alþii ºi
binecuvîntãm pe Dumnezeu cã o tainã este nu numai existenþa noastrã,
viaþa fiecãruia dintre noi, ci ºi prezenþa noastrã aici. Pentru cã în viaþa
fiecãruia dintre noi s-a pe tr e cut o tainã atît de mare ºi sfîntã cînd
Dumnezeu, în bunãtatea Sa, a adus minunea naºterii noastre din nou
ºi a chemãrii noastre din nefiinþã la fiinþã, din întuneric la luminã, de
s ub puterea pãcatului la harul lui Dumnezeu. ªi noi eram mor þ i î n
pãcatele noastre. ªi noi e r a m ca i ne xi stenþi pentru Împãrãþia lui
Dumnezeu pînã ieri, pînã alaltãi er i , pî nã acum cîþiva ani cînd, de
fiecare dintre noi în parte, harul lui Dumneze u s - a î ndurat ºi ne-a
c he ma t di n ne fi i nþ ã la fiinþã ºi di n î ntune r i c l a l umi nã , º i di n
necunoºtinþã la o cunoaºtere. Eram fãrã Dumnezeu, fãrã nãdejde, fãrã
drept de moºtenire. ªi acum, prin naºterea din nou - prin acea lucrare
tainicã ºi sfîntã care s-a petrecut în viaþ a noastrã cînd, pe fiecare,
Dumnezeu ne-a scos din întuneric, ne-a trezit din moa r tea î n c are
zãceam, ne-a izbãvit din felul deºert de vieþuire, ne-a luminat din orbia
în car e zãceam cînd nu-L cunoºteam pe Dumnezeu ºi nu cunoºteam
Cuvî ntul Sãu, ºi n-aveam în inima noastrã nici un strop de i ubi r e
pentru aceste lucruri nici nu ºtiam cã sînt - astãzi Dumnezeu ne-a adus
o prezenþã a atîtor strãlucite lumini ºi binecuvîntãri cã fiecare dintre
noi, pe zi ce merge, ne dãm ºi mai bine seama de marele lor preþ.
ªi taina aceasta a fãcut-o Dumnezeu în mijlocul nostru prin aceastã
Lucrare minunatã care ea însãºi a fost ca o trezire a Bisericii noastre,
a poporului nostru, a credinþei noastre la o viaþã nouã. Ce minunat
este cã astãzi pãrinþii pot sã sãrbãtoreascã botezul copiilor lor într-un
fel atît de minunat ºi sfînt, ºi creºtinesc, ºi evanghelic cum înaintaºii
noºtri nici n-au ºtiut, nici n-au bãnuit c-ar putea fi! Ce minunat este
cînd noi ne putem cãsãtori copiii noºtri ºi putem sãrbãtori Taina Nunþii
într-un cadru atît de minunat ºi de sfînt cum numai pe vremea primilor
creºtini ºi poate numai pe vr e mea Sfî ntul ui Ioan Gurã de Aur, la
începutul creºtinismului, s-au putut petrece ºi s- au putut sãrbãtori
aceste mari evenimente ºi întîmplãri unice în viaþa omului pe pãmînt.
Noi putem sãrbãtori astãzi botezul , pute m s ã r bã tori nunta, putem
sãrbãtori aniversãrile celor iubiþi ai noºtri într-un cadru creºtinesc,
într-un fel duhovnicesc, într-un mod evanghelic ºi sfînt, cum au gîndit
Apostolii Domnului, Sfinþii Pãrinþi, înaintaºii noºtri care, de la Domnul
au învã þ a t a c e as tã s fî ntã poruncã ºi acest fel sfînt de viaþã ºi de
sãrbãtoare.
 Pag. 917

ªi ei ni l-au lãsat ºi nouã, cu porunca: ªi voi aºa sã faceþi. N-am

ºtiut. N-au ºtiut înaintaºii noºtri de astfel de binecuvîntãri. A trebuit
sã vinã renaºterea aceasta duhovniceascã, naºterea aceasta din nou a
credinþei noastre ºi a poporului nostru prin aceastã Lucrare sfîntã, ca
sã se-nceapã ºi-n Biserica noastrã, ºi-n poporul nostru, ºi-n familiile
noastre o sãrbãtoare binecuvîntatã ca aceasta din aceastã searã, cu
ocazia naºterii copiilor noºtri; cînd de la cel dintîi pas în viaþã copilul
este întîmpinat cu rugãciune, cu cîntãri, cu Cuvîntul lui Dumnezeu, cu
aceastã binecuvîntare sfîntã de care apoi este însoþit toatã viaþa ºi
petrecut în cele mai importante ºi cele mai însemnate prilejuri din viaþã
fi e c a r e dintre ei. Îi datorãm lui Dumnezeu o veºnicã recunoºtinþ ã
pentru aceastã binecuvîntare; dar le datorãm ºi înaintaºilor noºtri;
a c e l ui a c ar e a fos t pãr i nte l e nos tr u Ios i f, prin care Duhul l ui
Dumnezeu a fãcut aceastã trezire sfîntã ºi aceastã Lucrare sfîntã. Sã
nu uitãm aceasta niciodatã.
Pentru cã atunci cînd Dumnezeu ne face nouã parte de-un har
de osebit, noi trebuie sã-I mulþumim me r e u l ui Dumne zeu pe ntr u
aceasta. Dar sã nu-l uitãm niciodatã nici pe acela prin care Dumnezeu
ne-a dat acest dar. Pentru cã el a fost ales de Dumnezeu sã ne aducã
nouã chemarea aceasta. Noi sîntem fericiþi acum cã Dumnezeu ne-a
învãþat o altfel de viaþã ºi-o altfel de petrecere în care am gãsit bucuria
ºi lumina. Abia acum ne dãm noi seama ce orbi eram cînd trãiam ºi
noi în felul deºert de vieþuire în care trãiesc cei care nu-L cunosc nici
astãzi pe Dumnezeu. ªi putem vedea deosebirea aceasta nu numai
între noi º i c e i c a r e nu- L c unos c pe Dumnezeu, ci chiar în viaþa
noastrã înºine. Ce orbi eram înainte de a-L cunoaºte pe Domnul! Ce
rãtãcite erau cãile noastre! Ce departe eram de orice nãdejde ºi de
orice mîntuire! Iar astãzi cîtã bucurie avem cînd, c e rcetîndu-ne în
lumina Cuvî ntul ui l ui Dumnezeu, ne gã s i m c ã avem în sufletele
noastre dragostea Lui, bucuria de ceea ce este bine, iubirea de ceea ce
este frumos, plãcerea de ceea ce este adevãrat, dorinþa dupã ceea ce
e s te curat ºi groazã de tot ce-i rãu, ºi scîrbã de tot c e- i pã ca t, º i
depãrtare de tot c e - i fã r ã de l e ge. Mul þumiþi lui Dumnezeu pentru
aceasta.
ªi, din fiecare întîlnire pe care Dumnezeu ne-o rînduieºte ca sã ne
petrecem oricît de puþin sau oricît de mult timp în jurul Sfîntului Sãu
Cuvînt, strîngeþi în inimã acest Cuvînt ca pe-o merinde sfîntã, ca pe
niºte bani scumpi de care vom avea nevoie mai departe, pe drumul
vieþii. Noi Îl binecuvî ntã m pe Domnul cã, în liniºte ºi-n libertate,
putem sã ne petrecem seri ca aceasta; cînd putem, printre lacrimi, sã
ne privim feþe l e uni i a l tor a , s ã - I mulþumim lui Dumnezeu pentru
cuvintele pe care le auzim. Fiecare cuvînt pe care l-aþi auzit a fost ca
un aur scump. Bine aþi fãcut dacã aþi fost atenþi ºi aþi þinut seamã de
tot ce-a spus fiecare frate. Cu voci diferite, au spus acelaºi cuvînt. Din
diferite inimi, au scos aceeaºi comoarã. Cu cuvinte diferite, au spus
acelaºi adevãr. Pentru cã prin fiecare a vorbit Duhul lui Dumnezeu,
Cuvîntul lui Dumnezeu. Unul, care a asemãnat naºterea vieþii acesteia
cu naºte r e a c e a di n nou pe ntr u vi a þ a ve º ni c ã, a spus un adevãr
Dumnezeiesc. Sã-l reþinem. Unul a spus: Sîntem ca cele 10 fecioare.
Fiecare sã ne cercetãm între care sîntem ºi din care ceatã facem parte.
Fiindcã în pilda cu cele 10 fecioare este vorba nu despre necredincioºi,
ci despre credincioºi. ªi numai despre credincioºi. Biserica, adunarea
este ca cele 10 fecioare.
Pag. 918

Toþi stãm aici în jurul Cuvîntului lui Dumnezeu. Unii strîng

untdelemnul Sfîntului Cuvînt în candela treazã ºi atentã a inimii. Alþii,
fãrã atenþie ºi fãrã grijã, lasã sã treacã Cuvîntul lui Dumnezeu pe lîngã
urechi fãrã sã ajungã în inimã. ªi candela acestor suflete - ºi în seara
aceasta - ºi poate cã ºi în noaptea cînd va veni Domnul - va fi tot
goalã. Sã nu uitãm. Al tul , c a r e a vor bi t de s pr e a de vã r, de s pr e
dragoste, despre pãrtãºie, ne-a spus niºte lucruri de care avem nevoie
fiecare dintre noi sã le strîngem cu toatã grija în vistieria bunã a inimii
noastre. Fiecare dintre cei care au vorbit au spus ºi fiecare cîntare a
conþinut un adevãr. Pentru cã, fi e- n r ugã c i une , fie-n cuvînt, fie-n
cîntare, sub o formã sau alta, în toate sînt cuvintele cele veºnice ºi
adevãrate ale lui Dumnezeu, de care avem fiecare dintre noi nevoie.
Nu va fi tot vreme bunã. Vin ºi vremuri grele. Iar cel care, atunci cînd
e vremea bunã, strînge, cînd vine vremea grea, el are. Dacã cineva, în
vremea semãnatului, merge sã semene, acela ºi în vremea seceriºului
va avea ce sã secere.
Dacã cineva, în vremea ascultãrii, este atent ºi strînge, atunci ºi în
vremea înc e r c ã rii, cînd nu va mai avea nici cuvînt, nici fraþi, nici
adunãri, nici cãrþi, va avea în magazia inimii lui hranã ca sã nu piarã;
ºi va tr ã i . Str î nge þ i Cuvî ntul lui Dumnezeu! Strîngeþi-l în inimã!
Învãþaþi cîntãrile nu numai din carte. Învãþaþi poeziile nu numai din
c a r te . Î nv ã þ a þ i C uv î nt ul l ui D umne ze u nu numai di n c a r te .
Deprindeþi-vã sã vi-l însuºiþi ºi sã-l reþineþi, pentru cã nu totdeauna
vom avea cãrþi. Va veni vremea cînd nu vom mai avea carte. Poate nu
vom mai avea nici Biblia. Poate nu vom mai avea nici adunarea, nici
fraþii. Dacã nu vom avea atunci Cuvîntul lui Dumnezeu în inima ºi-n
minte a noa s tr ã , vom fi c a º i c ei c a r e aleargã de la o margine a
pãmîntului la cealaltã sã gãseascã mãcar un cuvînt al lui Dumnezeu;
mãcar pe cineva sã li-l spunã.
ªi nu vor gãsi. Aceasta, drept pedeapsã pentru cã atunci cînd au
putut sã-l strîngã, nu l-au strîns. Drept pedeapsã pentru cã atunci cînd
l-au putut auzi nu l-au ascultat. Drept pedeapsã pentru cã atunci cînd
au putut sã-l afle, nu l-au cãutat ºi nu l-au gãsit. ªi nu numai pentru
a c e a s ta , da r Cuvîntul lui Dumnezeu, El Î ns uº i es te puter e , e s te
bucurie, este viaþã, este har, este luminã. ªi, dacã noi ne alimentãm
din el numai o datã pe sãptãmînã sau o datã pe lunã, sau nu mai ºtiu
cît de rar mai întîlnim fraþi sau mai citim Cuvîntul, atunci noi trãim ca
ºi cel care adunã apã numai de pe streaºinã: cînd nu plouã, fîntîna lui
este seacã, vasul lui este gol, gura lui este uscatã. Strîngeþi Cuvîntul
lui Dumnezeu. Am auzit aici un mare adevãr din gura tuturor fraþilor,
asemãnînd ocazia aceasta a botezul ui copilaºului iubit din familia
noastrã s c umpã c u na º ter ea duhovni c e a scã pe care Cuvîntul lui
Dumnezeu o face în fiecare suflet în clipa cînd se întoarce la Domnul.
Înainte de a fi, înainte de a se naºte, copilul n-avea nici nume, n-avea
nici identi tate, n-avea nici familie, n-avea nici chip. Prin naºterea
aceasta, prin taina acestei naºteri, a cãpãtat chip, a cãpãtat nume, a
cãpãtat un drept, a cãpãtat un loc în aceastã familie, în aceastã patrie,
în aceastã viaþã. Aºa este ºi cu naº te r e a noa s tr ã duhovniceascã.
Naºterea trupeascã este un simbol, este o asemãnare din care noi ne
putem lumina cel mai bine în ce priveºte trebuinþa noastrã cea mare
pentru naºterea fiecãruia dintre noi, pentru naºterea din nou, pentru
împãrãþia cereascã.
 Pag. 919

Noi ne-am nãscut trupeºte, am cãpãtat un chip ºi avem un nume;

a ve m un drept de cetãþenie în þara aceasta în care ne - a m nã s c ut.
Cunoaºtem limba poporului nostru. Avem o locuinþã aici, avem un rost
aici, avem o familie aici. Aceasta e s te bi ne c uvî nta r e a pe care o
c ã pã tã m fi e ca r e l a naº te rea noastrã trupeascã. Dar noi ºti m di n
Cuvîntul lui Dumnezeu, ºtim adevãrul cel mare cã mai este o viaþã, cã
mai este o patrie, cã mai este o moºtenire, cã mai este o existenþã în
afarã de asta. ªi pentru acelea trebuie sã ne naºtem. Noi Îi mulþumim
lui Dumnezeu acum cã fiec a r e di ntr e noi - dupã cum ne-a venit o
datã, un ceas, o clipã a naºterii noastre trupeºti ºi ne-am nãscut din cei
2 pãrinþi trupeºti, ºi am cãpãtat un chip trupesc, un nume trupesc, o
moºtenire trupeascã - am fost rînduiþi sã cãpãtãm ºi-o altã viaþã. Noi
ºtim acum aceasta prin Cuvîntul lui Dumnezeu. Pentru cã lumina lui
Dumne ze u ne- a a r ãtat cã nu aceasta este totul. Cã nu existenþa ºi
lumea aceasta, ºi viaþa aceasta este tot. Cã aceasta este numai prima
parte, numai începutul adevãratei noastre existenþe. Cã dupã existenþa
aceasta vine cealaltã; cã dupã viaþa aceasta vine cealaltã; cã dupã
lumea aceasta vine cealaltã. ªi pentru aceea noi trebuie sã ne naºtem.
Cei care am trecut prin aceastã naºtere pentru viaþa veºnicã ºtim ce
însemnat lucr u es te a c es ta. ªtim cã noi ne-am nãscut pentru viaþa
veºnicã, ºtim cã ne-am nãscut duhovniceºte, cã ne-am nãscut sufleteºte
prin Cuvîntul lui Dumnezeu, în clipa cînd ne-am predat Domnului ºi
ne-am hotãrît pentru El. Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru aceasta.
Dar acum trebuie sã ºtim cã - aºa cum ne-am hrãnit dupã naºterea
noastrã trupeascã, aºa cum a trebuit sã fim îngrijiþi, cum a trebuit sã
fim încãlziþi, ca sã putem creºte, sã putem deveni oameni maturi, sã
putem munci pentru existenþa noastrã ºi sã ne dãm seama de rostul
nostru ºi sã putem merita moºtenirea pe care Dumnezeu ne-a rînduit-o
aici - tot aºa, dupã ce ne-am nãscut din nou, trebuie sã urmãrim acele
3 mari condiþii prin care se întreþine ºi se desãvîrºeºte viaþa: hrana,
cãldura ºi curãþenia. Hrana este necesarã pentru cã, fãrã hranã, trupul
s e us ucã . Cã l dur a e s te ne c es ar ã pentru cã, fãrã cãldurã, tr upul
îngheaþã. Curãþenia este necesar ã pe ntru cã, fãrã curãþenie, trupul
putrezeºte. Fiecare pãrinte ºtie cã, dupã ce s-a nãscut copilul sãu, el
trebuie sã îngrijeascã de aceste daruri pentru copil. Sufleteºte este la
fel.
Hrana noastrã este Cuvîntul lui Dumnezeu. Curãþenia noastrã este
rugãciunea. Cãldura noastrã este adunarea, dragostea frãþeascã. Cine,
dupã ce s-a nãscut din nou ºi s-a hotãrît pentru Domnul, nu cautã sã
îndepli ne a s cã a c e s te 3 c ondi þ i i pr i n c ar e vi a þ a l ui c r e º te , se
însãnãtoºeazã, se de s ã vî rºeºte, acela, fãrã cãldurã, îngheaþã; fãrã
hranã, se uscã; fãrã curãþenie, putrezeºte. Fãrã citirea Cuvîntului lui
Dumnezeu, fãrã rugãciune ºi fãrã adunare, nici unul dintre cei care au
pornit pe calea mîntuirii nu poate sã trãiascã. Cum nu poate un copil
nou nãscut sã trãiascã fãrã hranã, fãrã cãldurã ºi fãrã curãþenie. De
aceea, hrãniþi-vã cu Cuvîntul lui Dumnezeu, citiþi Biblia! Citiþi în
fiecare zi - cum în fiecare zi vã uitaþi la pîinea de pe masã. ªi, dacã
nu-i, faceþi tot ce puteþi ca sã o dobîndiþi. Aºa, nu vã lipsiþi sufletul de
c i ti r e a Cuvîntului lui Dumneze u; de a uzi r e a a ce s tui Cuvî nt, de
hrãnirea cu el. Sã nu stea Biblia sãptãmîna întreagã sau ziua întreagã
pe masã, sau pe grindã, sau undeva fãrã sã ne uitãm în ea. Mi-aduc
aminte de-o sorã care spunea cu lacrimi:
Pag. 920

- Biblia mea, Biblia mea. Cît de mult mã iubeºti tu ºi cît de puþin

te iubesc eu! Dimineaþa mã uit la tine; stai pe masa mea ºi mã îndemni
sã vin sã citesc în tine. Dar mãtura strigã: Lasã Biblia! Ia-mã pe mine!
Nu vezi cã trebuie sã faci curãþenie? Ascult de mãturã ºi las Biblia.
Dupã c e te r mi n c u mã tur a , mã s trigã cratiþa. Dupã ce termin c u
cratiþa, mã strigã porcul, mã strigã vaca. Vin, trec pe lîngã Biblia mea.
Ea se uitã la mine. ªi mã cheamã. ªi eu spun: Ceva mai tîrziu. Acum
nu pot. Vine soþul. Trebuie sã-i dau mîncare. Vine copilul, trebuie sã-l
îmbrac. Vine va c a , trebuie sã-i dau hranã. Vine vecina, trebuie sã
povestesc cu ea. Aºa trece ziua. Seara sînt obositã. Biblia îmi spune:
Te-am aºteptat toatã ziua. Ochii-mi spun: Sîntem obosiþi. Picioarele
îmi spun: Nu mai putem, º i c hi ar da cã deschid Biblia, literele se
învãlmãºesc unele peste altele ºi ochii mi se închid ºi cad de obosealã.
ªi las Biblia necititã. ªi aºa trec zilele, aºa trec sãptãmînile ºi mã tem
c ã va ve ni o zi c î nd, pe neaº tepta te, mã voi duc e î n f a þ a l ui
Dumne ze u. ªi în faþa Domnului, pe masa Lui, eu voi vedea Bibli a
mea.
Biblia mea. ªi versetele se vor ridica unul cîte unul ºi vor striga:
Judec-o ºi osîndeºte-o, Doamne, cã toatã ziua ºi toatã sãptãmîna, ºi
toatã viaþa am fost pe masa ei, dar ea a ascultat de mãturã, a ascultat
de cratiþã, a ascultat de purcel. N-a ascultat de Cuvîntul Tãu. ªi alea
trebuiau sã fie fãcute, dar Cuvîntul lui Dumne ze u totuºi nu trebuia
ui ta t. Pr i ntr e toa te ac e s tea , trebui a s ã þ i n s ea ma º i de e l . Cu
rugãciunea, la fel. Ceasul nostr u de r ugã ciune, datoria noastrã de
rugãciune sã nu le uitãm. Adunarea sã n-o uitãm. ªi cînd, rar, aveþi
ocazia sã auziþi Cuvîntul lui Dumne ze u, nu dor mi ta þ i , ni ci nu vã
gîndiþi în altã parte. Cînd sîntem aici, toatã inima ºi fiinþa noastrã aici
sã fie. ªi aici, auzind Cuvîntul lui Dumnezeu de la fiecare dintre cei
care ni-l spun, fiecare cîntare, fiecare cuvînt, fiecare verset este o
hranã atît de necesarã pentru noi. De ce sîntem slabi? De ce sîntem
neputincioºi? De ce ne biruie prima ispitã ºi primul pãcat? Pentru cã
nu citim Cuvîntul, pentru cã nu folosim rugã c i une a , pe ntr u c ã nu
preþuim adunarea. ªi, în felul acesta, sîntem neputincioºi. De ce, pe
chipul nostru, se întipãreºte aºa de uºor chipul lumii?
De ce urmãm aºa de repede felul deºert de vieþuire al oamenilor
printre care trãim? De ce, pe înfãþiºarea noastrã, pe îmbrãcãmintea
noastrã, pe gesturile noastre, pe expresiile noastre se întipãreºte ºi
rãmîne aºa de neplãcut, aºa de urît chipul lumii, felul de a fi al lumii
acesteia? De ce n-avem noi înfãþiºarea evlavioasã, curatã, demnã,
vrednicã ºi sfîntã a înaintaºilor noºtri? De ce îmbrãcãmintea noastrã
nu seamãnã cu a Maicii Domnului ? De c e pieptãnãtura noastrã nu
seamãnã cu pieptãnãtura Maicii Domnului? De ce avem noi a tî tea
exemple minunate la care putem privi totdeauna, ºi nu luãm pildã. ªi
nu luãm exemplu. ªi nu ne purtãm dupã felul acela pe care Cuvîntul
lui Dumnezeu ni-l aratã atît de minunat ºi de vrednic de urmat? Pentru
cã nu citim Cuvîntul. Pe ntr u c ã nu ve de m a col o c um, î n Sfîntul
Cuvînt, ne spune: Uitaþi-vã la sfintele femei. ªi urmaþi-le pilda, ca sã
fiþi fiicele lor ºi sã moºteniþi cu ele Împãrãþia lui Dumnezeu. De ce nu
avem acelaºi fel de vorbire în viaþa noastrã, acelaºi fel de purtare?
N-avem de unde sã învãþãm, dacã nu citim Biblia ºi dacã nu urmãm
cele scrise acolo. Sã nu ne-nºelãm. Cuvîntul lui Dumnezeu spune în
multe locuri: Nu vã înºelaþi. Nu vã înºelaþi. Ce seamãnã omul, aceea
va secera. Nu vã înºelaþi; Dumnezeu nu Se lasã sã fie batjocorit.
 Pag. 921

Nu vã înºelaþi, nu puteþi bea ºi paharul lui Dumnezeu, ºi paharul

dracilor. Nu vã înºelaþi, nu puteþi purta ºi chipul Domnului, ºi chipul
lumii. Nu vã înºelaþi, nu puteþi sluji ºi lui Dumnezeu, ºi lui mamona.
Nu vã înºelaþi, nu puteþi merge pe 2 c ã i º i totuº i s ã a j unge þ i î n
Împãrãþia lui Dumnezeu. Nouã Dumnezeu ne-a fãcut un mare har: cã
ne-a deschis ochii ºi ne-a adus la cunoºtinþa adevãrului prin citirea
Cuvîntului Sãu ºi prin apartenenþa la familia Sa, prin naºterea din nou
î n a ceastã Lucrare sfîntã, care este familia Domnului, fa mi l i a l ui
Dumne ze u. Ne - a m nã s c ut în familia lui Dumne ze u pentr u ca s ã
purtãm chipul lui Dumnezeu; sã urmãm calea lui Dumnezeu; sã dorim
voi a l ui Dumnezeu; sã împlini m Cuvî ntul l ui Dumne ze u, c a s ã
moºtenim Împãrãþia lui Dumnezeu. Pentru aceasta, trebuie sã ne dãm
toate silinþele sã unim cu credinþa noastrã fapta, cu fapta cunoºtinþa,
cu cunoºtinþa înfrînarea, cu înfrînarea rãbdarea, cu rãbdarea evlavia,
cu evlavia dragostea de fraþi, cu dragostea de fraþi iubirea de oameni.
Pentru cã spune Cuvîntul lui Dumnezeu: Numai dacã vom avea din
belºug aceste lucruri în noi, ele nu ne vor lãsa sã fim nici leneºi, nici
neroditori în ce priveºte cunoaºterea lui Dumnezeu.
ªi, în adevãr, zice: Numai în chipul acesta veþi avea intrare slobodã
în Împãrãþia Tatãlui ºi a Domnului Isus Hristos. Dar cine nu are aceste
lucruri în el este orb, umblã cu ochii închiºi, nu ºtie încotro merge ºi
a uitat cã a fost curãþit de vechile lui pãcate. Dragii noºtri fraþi ºi
surori, prilejul acesta fericit ne dã nouã ocazia sã meditãm asupra
acestor adevãruri. Mulþumim lui Dumnezeu cã noi, care sîntem aici,
ºtim ºi credem, ºi ne bucurãm, prin naºterea din nou, de moºtenirea
la care am fost chemaþi. ªi ne pregãtim, prin credinþã ºi prin nãdejde,
pentru existenþa cealaltã, pentru care harul lui Dumnezeu ne-a nãscut,
ne-a dat un nume ºi ne-a rînduit o moºtenire. Sã ne dãm silinþa sã fim
vrednici de ea! Dacã ºtim cã avem - sau am avut - 2 pãrinþi trupeºti ºi
c ã de l a e i a m moºtenit fiinþa noastrã, rostul nostr u, moº te ni r e a
noastrã, desigur cã i-am preþuit ºi le-am fost ascultãtori, ca sã putem
intra de dr e pt º i de fa pt î n moº teni r ea lor. ªi noi sîntem fiii lui
Dumnezeu. Nãscuþi, aºa cum spune Sfîntul Cuvînt în Evanghelia de
la Ioan, capitolul 1, versetele 11 ºi 12, cînd vorbeºte despre Domnul
cã la ai Sãi a venit, ºi ai Sãi nu L-au primit.
Dar tuturor celor ce L-au primit, adicã celor ce cred în Numele
Lui, le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu; nãscuþi nu din
sînge, nici din voia vr e unui om, ci di n Dumne ze u. Deci aceastã
naºtere a noastrã - prin care credem cã toþi cei care sînt aici au trecut
- ne-a dat dreptul sã ne numim copii ai lui Dumnezeu. Fiindcã sîntem
nãscuþi din El nu prin voia unui om, nici prin firea pãmînteascã, nici
prin carne, nici prin sîngele pãmîntesc. Ci din osul ºi din carnea lui
Hristos, din rana ºi din Sîngele Lui, din Jertfa ºi din rãscumpãrarea
Lui ne-am nãscut ºi avem fiinþa cea nouã, numele cel nou, chemarea
cea nouã sã moºtenim Împãrã þ i a lui Dumnezeu. ªi, pentru cã aveþi
aceastã nãdejde, aceastã chemare, daþi-vã toate silinþele - sã ne dãm
toate silinþele - sã ascultãm Cuvîntul lui Dumnezeu, pentru cã acest
Cuvînt este o condiþie fãrã de care nici unii nu vom putea intra în
Împãrãþia lui Dumnezeu. Este scris: Daþi-vã toate silinþele sã uniþi cu
credinþa fapta. ªi-apoi celelalte; pentru cã numai în felul acesta se va
putea intra în Împãrãþia lui Dumnezeu. Altfel, spune Sfînta Evanghelie
- Mîntuitorul spune - în Matei, capitolul 7, versetele 21 ºi 22: Vor
veni mulþi în ziua aceea ºi vor zice:
Pag. 922

Doamne, Doamne! Pãi n-am predicat noi în Numele Tãu, n-am

scos draci, n-am fãcut minuni în Numele Tãu? N-am stat noi la masã
în faþa Ta ºi am bãut ºi am mîncat? ªi Domnul zice: Vã spun cã le voi
zi c e : Ade vã r a t, adevãrat vã spun, nicioda tã nu v- a m c unos cut.
Depãrtaþi-vã de la Mine voi, care aþi lucrat fãrãdelegea. Aþi cunoscut
adevãrul. Aþi º ti ut c a l e a . Aþ i cunos c ut c ondi þ i a. Da r aþi lucrat
împotrivã. Aþi ºtiut ºi n-aþi împlinit. Sã gîndim bine la acest lucru.
Mulþumim lui Dumnezeu pentru bucuria acestei întîlniri. ªi, cu ocazia
naºterii fiinþei aces te i a , Î l r ugã m di n toa tã i ni ma pe Domnul sã
bi ne c uvî nte ze fi i nþa scumpã care s-a nãscut. Pe pã r i nþ i i c ã r or a
Dumnezeu le-a dat-o. Familia aceasta binecuvîntatã s-o binecuvînteze
Dumnezeu! ªi sã reverse peste ea toate binefacerile Sale. ªi la fel ne
rugãm pentru toate mamele tinere, pentru toþi copilaºii, pentru toate
familiile din aceastã Lucrare sfîntã: sã-i binecuvînteze Dumnezeu ºi pe
copii, ºi pe pãrinþi ºi sã le-ajute totdeauna sã-i creascã dupã voia Lui,
ca sã Se bucure ºi Dumnezeu de ei ºi toþi cei care-i vor întîlni în viaþa
aceasta dar, cu ocazia aceasta, sã nu uitãm nici datoria cea mare ºi
adevãrul cel ºi mai mare ºi mai însemnat decît viaþa aceasta ºi decît
naºterea din lumea aceasta: naºterea din nou ºi trãirea pentru viaþa
cealaltã, care ne-aºteaptã dupã aceasta. Aceastã viaþã este scurtã, oricît
de lungã ar fi.
ªi este aºa de nesigurã, cã la orice pas se poate sfîrºi. O boalã, un
accident, o întîmplare neprevãzutã ne poate curma fiecãruia dintre noi
firul vieþii pe neaºteptate. ªi, din clipa aceea, începe existenþa cealaltã.
Cum ne pregãtim noi pentru aceasta? Toate înºtiinþãrile Cuvîntului lui
Dumnezeu: fie pilda cu cele 10 fecioare, fie pilda cu talanþii, fie pilda
cu fiul pierdut, fie toate celelalte pilde ºi adevãruri din Cuvîntul lui
Dumne ze u, toate a u pentru noi acelaºi înþeles: Pregãteºte-te sã-L
întîlneºti pe Dumnezeu! Dã-þi toate silinþele sã te faci vrednic acum de
moºtenirea vieþii veºnice. Cea dintîi întrebare pe care-o punem este:
sîntem noi, toþi cîþi sîntem a i ci, nãscuþi cu adevãrat din nou, ca sã
avem cu adevãrat dreptul la viaþa veºnicã? Sau nu? Nu putem sfîrºi
nici o adunare fãrã aceastã întrebare, fãrã a c e a stã chemare. Cã se
poate întîmpla, printre zecile de fraþi ºi surori care sîntem aici ºi ne
cunoaºtem - cã de ani de zi l e ne - am întîlnit ºi ne-adunãm în jurul
Cuvîntului lui Dumnezeu ºi ºtim, poate cã, aproape pe fiecare cînd s-a
hotãr ît, cînd s-a predat Domnului, cum a-nceput el, cum s-a nãscut
din nou - se poate ca, printre toþi, totuºi sã mai fie cineva care încã nu
s-a nãscut din nou; încã nu s-a hotãrît pentru Domnul ; î nc ã nu s-a
predat Domnului, încã n-a-nceput o viaþã nouã cu El.
Pentru acel suflet, chiar numai unul dacã este, ocazia aceasta este
cel mai potrivit moment de-a se hotãr î a c um, de - a se preda acum
pentru Domnul, de-a începe o viaþã nouã cu Dumnezeu. Poate cã sînt
aici copii care au pãrinþi credincioºi. ªi care, de la început, au fost
duºi de mama ºi de tata la adunare; ºi au învãþat poezii ºi le-au spus,
dar ei înºiºi nu s-au predat Domnului, nu s-au hotãrît, nu-s nãscuþi din
nou. N-au în viaþa lor amintirea unei clipe cînd ei au îngenuncheat
ºi-au spus: Doamne, mã predau Þie! Vreau ºi eu, din clipa aceasta,
sã-ncep o viaþã nouã cu Tine. Aceasta este clipa naºterii mele din nou.
Mã predau ºi eu ºi pun legãmînt cu Tine, ºi încep o viaþã nouã. Poate
sînt aici soþii care au soþi credincioºi. ªi s-au obiºnuit cu credinþa ºi cu
Biblia fãrã ca ele sã se hotãrascã pentru Dumnezeu.
 Pag. 923

Poate sînt soþi care au soþii credincioase. ªi s-au obiºnuit cu

cîntarea ºi cu rugãciunea în familie fãrã ca ei sã se fi hotãrît personal
pentru Dumnezeu. Pentru toþi aceºtia, poate cã momentul acesta este
uni c . Ci ne nu s-a hotãrît pentru Domnul , c i ne e l î ns uº i n- a pus
legãmînt ºi nu s-a predat Domnului, acela trebuie s-o facã. Obiºnuinþa
cu adunarea ºi cu rugãciunea, faptul cã ºtii o cîntare ºi þi se citeºte un
ve r s et din Biblie nu-i de-ajuns. Trebuie sã ne pr e dãm Domnul ui
fiecare. Cã pãrinþii noºtri sînt credincioºi nu-i de-ajuns. Trebuie ºi noi
sã fim credincioºi, predaþi Domnului. Cã soþul meu e credincios, nu-i
de-ajuns. ªi eu trebuie sã fiu predatã Domnului. Cã soþia mea este
credincioasã, nu-i de-ajuns. ªi eu trebuie sã fiu hotãrît pentru Domnul
ºi sã pun legãmînt ºi hotã rîre sã mã-ntorc la Dumnezeu. Dacã este
cineva aici care nu s-a întors la Dumnezeu ºi n- a pus l e gãmînt cu
Domnul, are acum ocazia sã facã acest lucru în mijlocul fraþilor. Noi
vom mulþumi lui Dumnezeu pentru to a te aceste binecuvîntãri ºi ne
rugãm din toatã inima ºi trebuie sã ne rugãm neîncetat, ca Dumnezeu
sã binecuvînteze þara noastrã, conducãtorii poporului nostru, Biserica
noastrã ºi pãstorii Bisericii noastre, oraºele noastre ºi conducãtorii
oraºelor noastre, tot poporul nostru.
Cã da c ã ne r ugã m pe ntr u popor ul no s tr u º i Dumne zeu
binecuvînteazã poporul nostr u, atunc i ºi noi vom fi binecuvîntaþi.
Spune Cuvîntul lui Dumnezeu: Roagã-te pentru cetatea în care trãieºti.
Roagã-te pentru oraºul în care trãieºti; pentru satul în care trãieºti.
Cãci c el dintîi care te bucuri de pace, de liniºte ºi de ocrotire din
partea lui Dumnezeu, cînd poporul tãu ºi satul tãu este liber, eºti tu.
Noi avem nevoie mereu sã ne rugãm pentru pacea, pentru ocrotirea de
la Dumnezeu a poporului nostru. Pentru cã cei care sîntem atinºi cel
mai rãu de nenorocire ºi cel mai dintîi sîntem noi. Noi sîntem slabi,
noi sîntem neputincioºi. Cel tare ºtie sã se apere. Ce l ºiret ºtie sã
se-ascundã. Cel vinovat ºtie sã se apere mai bine de 10 ori decît un
nevinovat. De aceea cei nevinovaþi sînt mai în primejdie. Noi trebuie
sã ne rugãm cel mai mult, ca Dumnezeu sã aibã milã de toþi. Pentru
cã ºi atunci cînd nenorocirea vine peste un loc, cei nevinovaþi sînt cei
care sufãr cel mai dintîi ºi cel mai greu. Cã cel nevinovat nu ºtie nici
s ã mi ntã , ni ci s ã l ove as cã, ni ci s ã fur e , ni c i s ã s c a pe, s ã s e
dezvinovãþeascã, cum ºtie cel vinovat. De-aceea sã ne rugãm mereu lui
Dumnezeu ºi sã-I mulþumim totdeauna pentru vremi de pace ºi sã-I
mulþumim lui Dumnezeu ºi sã ne rugãm pentru cei prin care le avem.
Pentru cã atunci cînd ne bucurãm de pace, noi sîntem cei mai
fericiþi. Pentru cã noi iubim pacea, cãci spune Cuvîntul lui Dumnezeu:
Noi sîntem fiii pãcii. ªi trebuie sã fim ai pãcii, ai iubirii, ai dragostei,
pe ntru cã acestea sînt din Dumnezeu ºi acestea sînt condi þ i i l e l ui
Dumnezeu ºi porunca lui Dumnezeu. E vremea sã încheiem aceastã
stare a noastrã. Se-apropie timpul cînd cei care trebuie sã plece mai
departe au mijloc de plecare. De-aceea, încheind starea noastrã de
vorbã aici, vom mulþumi din toatã inima printr-o rugãciune fierbinte
în care ne vom uni toþi inima ºi gîndurile spre Dumnezeu. Dar înainte
de-a ne ridica pentru rugãciune, am vrea sã mai facem încã odatã o
î ntr e ba r e . Poa te cã este cineva care vrea sã se hotãrasc ã pe ntr u
Domnul acum. Dacã nu este nimeni, vom înnoi toþi hotãrîrea noastrã,
ca, pe viitor, sã fim mai harnici, mai stãruitori, mai credincioºi în toate
privinþele, cu atît mai mult cu cît cele ce le-am auzit în aceastã searã
s-au adãugat la cele ce le ºtiam dinainte.
Pag. 924

ªi nu-i de-ajuns cã ºtim; trebuie sã-mplinim ceea ce am auzit ºi

ceea ce am aflat. De-aceea, vom ridica inima ºi duhurile noastre în
rugãciune de mul þ umi r e c ã tr e Domnul , î mpreunã, pentru bucuria
întîlnirii noastre, pentr u buc ur i a na ºterii acestei fiinþe scumpe în
aceastã familie, pentru bucuria revederii noastre, pentru bucuria cã am
putut sã petrecem aceastã searã în pace, pentru bucuria cã am auzit
î nc ã o da tã , di n pa r te a Domnul ui , c uvi nte l e Lui s fi nt e c a r e
ne-ndeamnã ºi ne - ndr umã , º i ne- nva þ ã s ã fi m ma i ha r ni c i , mai
stãruitori, mai credincioºi; ºi pentru cererea ca Domnul sã ne dea mai
puternic ºi mai hotãrît Duhul Sãu, pentr u î mpl i ni r ea a ceea ce am
auzit ºi am º ti ut. Ami n. Sl ãvi t s ã fi e Domnul ! Ne r i di c ãm ºi-I
mulþumim Domnului.
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl
nostru care eºti în cer, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã împãrãþia Ta
ºi facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã cea
de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi. ªi ne iartã nouã greºelile noastre
precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã,
ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este împãrãþia ºi puterea, ºi slava
acum ºi-n vecii vecilor. Amin. Doamne Dumnezeul ºi Tatãl nostru, din
toatã i ni ma Îþi mulþumim ºi-n aceastã clipã pentru bucuria acestei
revederi. Mulþumim pentru fiecare cuvînt pe care ni l-ai grãit astãzi ºi
pe care ai vrut sã-l punem la inima noastrã ºi sã-l strîngem în sufletul
nostru, ca sã ne orientãm dupã el, sã ne cãlãuzim viaþa ºi paºii noºtri
dupã tot acest Cuvînt. Tu ne-ai învãþat cã trebuie sã ne naºtem din
nou. Dacã ne-am nãscut pentru viaþa aceasta, trebuie sã ne naºtem ºi
pentru cealaltã. Îþi mulþumim cã ne-ai dãruit ocazia aceasta ºi ne-ai
dãruit puterea aceasta prin harul Tãu, în clipa-n care Tu, în bunãtatea
Ta, ai rînduit-o ºi noi am înþeles. Îþi mulþumim pentru Jertfa Domnului
ºi Mîntuitorului nos tr u Is us Hristos, prin care am cãpãtat puterea
aceasta ºi dr e ptul de - a a ve a a ce as tã na º ter e din nou ºi aceastã
moºtenire pe care ne-ai dat-o Tu. Îþi mulþumim pentru Cuvîntul pe
care ni l-ai lãsat în Sfînta Ta Scripturã.
Îþi mulþumim pentru credinþa pe care ne-ai lãsat-o în Biserica
noastrã. Îþi mulþumim pentru libertatea pe care ne-ai dat-o în mijlocul
poporului nostru. Îþi mulþumim pentru limba cu care ne putem înþelege
ºi ne putem spune cuvintele Tale unii altora; cu care ne putem mîngîia
fraþii, surorile, cu care ne putem alinta copilaºii, cu care ne putem
spune dragostea pe care-o avem faþã de fiinþele iubite ºi scumpe pe
care Tu ni le-ai dat fiecãruia dintre noi, spre bucuria ºi fericirea vieþii
noastre. Îþi mulþumim pe ntr u a dunarea pe care ne-ai dat-o; pentru
Luc r a r e a º i Familia aceasta duhovniceascã în care-ai fãcut sã ne
naºtem. Îþi mulþumim pentr u pã r inþii noºtri sufleteºti ºi pentru cei
trupeºti prin care ne-ai nãscut ºi pentru viaþa aceasta, ºi pentru viaþa
veºnicã. Te rugãm sã le rãsplãteºti tuturor celor prin care ne-ai ajutat
sã ajungem ºi la viaþa aceasta, ºi la cunoºtinþa celeilalte. Te rugãm sã
binecuvîntezi patria noastrã; conducãtorii ei; apãrãtorii ei; pe toþi cei
în mijlocul cãrora ne miºcãm ºi prin ocrotirea cãrora ne bucurãm de
libertate ºi de liniºte. Ajutã-ne sã ne facem datoria dupã tot Cuvîntul
Tãu, în mijlocul poporului nostru, trãind cinstiþi, harnici, vrednici,
ascultãtori ºi smeriþi, aºa cum ne-ai învãþat Tu cã trebuie sã fie un
copil al Tãu: pildã ºi exemplu bun pentru toþi cei în mijlocul cãrora
trãieºte. Mulþumim, Doa mne , pentr u fa milia pe care ne-ai dat-o.
Pentru soþiile ºi soþii pe care ni i-ai dat.
 Pag. 925

Pentru copiii pe care ni i-ai dat. Pentru fraþii ºi surorile pe care ni

le-ai dat. Te rugãm sã-i binecuvîntezi pe toþi ºi sã ne-ajuþi tuturor, cu
o inimã ºi-un gînd, sã Te putem iubi, sluji ºi slãvi pe Tine cu ascultare
ºi credincioºie, ca sã ne putem bucura, dupã viaþa aceasta, de viaþa
veºnicã, în care va fi pace ºi bucurie fãrã suferinþe ºi fãrã necazuri,
pentru totde a una . Te r ugãm sã binecuvîntezi fiecare nou nãscut în
fa mi l i i l e c opi i l or Tã i s a u în familia Ta cea ma r e º i mi nuna tã.
Bi ne c uvî nte a zã º i fa mi l i a ace asta în care ne-am putut bucura în
aceastã searã. Dãruieºte-i fiinþei scumpe care s-a nãscut, pãrinþilor ºi
tuturor celor cãrora le-ai dat-o ca pe-o bucurie ºi cãrora le vei da-o ºi
mai depa r te ca o bi ne cuvî nta r e, dãruieºte-le binecuvîntarea Ta.
Binecuvînteazã toate mamele, toþi pãrinþii ºi copilaºii. Ajutã-i sã-i
poa tã cr e º te pe a c eºtia dupã voia Ta, Doamne, pentru ca neamul
nos tr u s ã devinã un neam credinci os ; s ã nu ma i a ve m e l e mente
stricate, nevrednice ºi murdare.
Ci curate, sfinte, vrednice în toatã privinþa. Binecuvînteazã,
Doamne, ºi înfãþiºarea noastrã trupeascã. Sã semene, Doamne, dupã
Cuvîntul Tãu, cu înfãþiºarea acelora care Þi-au fost Þie plãcuþi ºi pe
care i-ai binecuvîntat, rînduindu-ni-i ca exemplu ºi pildã vrednicã de
urmat. Dacã Cuvîntul Tãu ne porunceºte : Ui ta þ i - vã c u bã ga r e de
seamã la înaintaºii voºtri care v-au vestit vouã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Uitaþi-vã la pãrinþii voºtri. Uitaþi-vã la sfintele femei. Uitaþi-vã la sfinþii
oameni ºi luaþi exemplu, aj utã- ne s ã l uã m e xemplul acesta. ªi sã
arãtãm ºi noi celor care privesc la noi o pildã vrednicã de urmat. Cei
care se întorc, dupã ce ne-au privit, sã pãstreze în ochii ºi-n amintirea
lor imaginea unor feþe evlavioase, a unor oameni credincioºi, a unei
þinute demne ºi vr e dnice, ºi cuviincioase, a unei purtãri ºi al unui
cuvînt vrednic de preþuit ºi de urmat. Binecuvînteazã-i, Te rugãm, pe
lucrãtorii Tãi: fraþii noºtri bãtrîni ºi tineri, prin care împarþi Cuvîntul
Tãu, hranã sufleteascã celor care au nevoie. Înmulþeºte numãrul lor,
Doamne, ºi puterea, ºi rîvna lor.
Binecuvînteazã lucr ãtorii Tãi buni. Întãreºte-i pe cei slabi,
învioreazã-i pe cei care sînt neputincioºi. Pãstreazã-i în viaþã, Doamne,
ºi ajutã Doamne sã vedem lucrãtori ºi luptãtori ai Tãi ducînd puternic
ºi frumos mãrturia Cuvîntul ui Tãu º i mã r turia unei vieþi trãite în
demnitate ºi-n vrednicie în mijlocul tuturor celor care au atîta nevoie
de pildã vrednicã de urmat. Binecuvînteazã tineretul Tãu, tinerii noºtri,
copiii Tãi, copiii noºtri trupeºti ºi sufleteºti. Înzestreazã-i cu daruri, cu
talente. Fã-i, Doamne, cîntãreþi. Fã-i vestitori înflãcãraþi. Fã-i poeþi,
fã - i s c riitori, Doamne. ªi ajutã ca astfel Cuvîntul Tãu sã poa tã fi
mãrturisit cu mare putere ºi-n mijlocul neamului de oameni care va
veni. Binecuvînteazã-i pe toþi cei prin care ne ajuþi, Doamne, ºi ne
mîngîi. Binecuvînteazã-l, mai ales, pe acela cãruia îi vei încredinþa Tu
steagul cel mai frumos în Lucrarea Ta. Pregãteºte-l Doamne, din timp.
Înzestreazã-l cu toate darurile ºi binecuvîntãrile Tale. ªi ridicã-i mulþi
sprijinitori ºi viteji ai Tãi, car e sã poatã duce mai puternic ºi mai
frumos Lucrarea Ta mai vrednicã înainte, grãbind venirea zilei cînd ai
spus Tu cã va fi o singurã turmã ºi un singur Pãstor, dintre toþi ai Tãi,
pe toatã faþa pãmîntul ui . Binecuvînteazã vremile pe care le trãim.
Fã-le paºnice ºi libere, Doamne. Fereºte-ne de inundaþii, de secete, de
rãzboaie, de nenorociri, de cutremure, de tot ce poate fi rãu, Doamne.
Pag. 926

ªi-ajutã-ne sã Te putem sluji în pace ºi-n liniºte, învãþîndu-ne unii

pe alþii despre dragoste ºi despre fapte bune - ceea ce este cel mai
mare ºi cel mai însemnat lucru. Binecuvînteazã lumea întreagã, Te
rugãm, Doamne. Lasã peste toþi conducãtorii popoarelor un duh de
pace ºi de-nþelgere. Depãrteazã Doamne, ameninþãrile ºi nenorocirile
care parcã s e -apropie cu paºi repezi. ªi mai adu o vreme de largã
libertate pentru vestirea Eva nghel i e i Tale; pentru ca cei care sînt
departe acum sã audã Cuvîntul Tãu. ªi trimite, Doamne, un duh de
pocãinþã peste toþi oamenii; ca nimeni sã nu piarã nemîntuit, ci toþi sã
s e î ntoa r c ã l a Ti ne . Bi necuvînteazã, Doamne, anul ac es ta , l una
aceasta, sãptãmîna aceasta, toate, Doamne. Binecuvînteazã toatã viaþa
noastrã în slujba ºi spre slava Ta. Doamne, binecuvînteazã-i pe toþi cei
care s-au nãscut. Rînduieºte-le o viaþã plinã de credinþã ºi de mîntuire
tuturor. Binecuvînteazã-i pe cei care trebuie sã moarã. Nu-i lãsa sã
moarã Doamne, fãrã sã Te cunoascã, pentru ca sã fie ºi ei mîntuiþi.
Însoþeºte-i pe cei care trebuie sã plece în veºnicie. Dãruieºte-le lumina
Ta, pacea ºi odihna Ta liniºtitoare, mîngîietoare.
ªi primeºte sufletele lor în braþele Tale fericite. Binecuvînteazã-i
pe toþi cei care au de trecut prin accidente, prin operaþii grele, prin
nenorociri, pe cei care sînt încã greu bolnavi pe paturile lor sau în
spitale. Adu-Þi aminte de cei care sînt paralizaþi. ªi de cei care sînt în
casele de nebuni. De cei care s-au nãscut nesãnãtoºi, bolnavi. Adu-þi
aminte de cei care sînt în închisori ºi-n locuri de grea apãsare ºi de
mari dureri. Îndurã-Te, Doamne! Vino în ajutorul tuturor cum ºtii Tu.
Pregãteºte suflete înþelegãtoare, iubitoare ºi bune faþã de toþi. Ai milã
de cei care, în familiile lor, o duc greu. Cu soþi necredincioºi, cu soþii
ne credincioase, cu copii neascultãtori, cu vec i ni r ã i . Î ndur ã - Te,
Doa mne , dã r ui e º te - l e r ãbda r e , dã ruieºte-le ajutor. As cul tã - l e
r ugã ci uni l e º i î nt oa r c e - i l a Ti ne º i pe c e i ca r e - s de pa r te º i
neascultãtori. Tu ai pute r e , Doa mne . Cum ne - a i i zbã vi t pe noi,
izbãveºte-i ºi pe ei. ªi adu astfel în toate familiile, în toate sufletele,
în toate satele ºi oraºele, în toate popoarele pacea, liniºtea, ocrotirea,
mîngîierea, cinstea, dreptatea, demnitatea, libertatea, frumuseþea iubirii
pe care ai adus - o Tu, Doamne, în viaþa aceasta ºi-n viaþa veºnicã
pentru toþi cei care Te primesc pe Tine. Binecuvînteazã-i pe toþi cei
care s-au nãscut din nou. Ajutã-i sã se hrãneascã, sã se-ncãlzeascã, sã
se curãþeascã mereu, ca sã se desãvîrºeascã pentru orice rod bun.
Iar celor care încã nu s-au nãscut din nou, dãruieºte-le, Doamne,
lumina Ta ºi fã-i sã-nþeleagã cã fãrã naºterea din nou nu este viaþã
veºnicã ºi nu poate fi mîntuire. Iar celor care au pornit pe urmele Tale
ajutã-le sã se lepede de orice rãu ºi sã trãiascã cu toatã evlavia ºi
ascultarea credinþa Ta, ca, în ziua cînd îi vei chema, sã poatã vedea
Faþa Ta cu bucurie. Pe noi toþi ajutã-ne, Doamne, sã ne ducem viaþa
î n c ur ã þ i e ºi-n sfinþenie pînã cînd vei veni Tu sau vom ve ni noi .
Ajutã-ne a tunci sã auzim cu bucurie chemarea Ta cea sfîntã: Vino,
slugã bunã! Intrã în bucuria Domnului tãu! Încã o datã Îþi mulþumim
pentru seara ºi pentru noaptea aceasta, pentru familia aceasta. ªi ne
rugãm pe ntr u toþ i c e i c ar e î i pr i me s c pe ai Tãu în Numele Tãu.
Ocroteºte-i ºi-i binecuvînteazã. Binecuvînteazã adunãrile viitoare,
nunþile care se pregãtesc, care vor fi. Te rugãm sã le binecuvîntezi ºi
sã ne dãruieºti în toate ocazii în care sã ne-ndemnãm unii pe alþii la
dragoste ºi la fapte bune.
 Pag. 927

Sã ne rugãm împreunã pentru þara noastrã, pentru Biserica noastrã,

pe ntr u c r e di nþ a noa s tr ã, pe ntr u mî ntui r e a noastrã ºi - a tutur or
oamenilor. Pentru cã aceasta este voia Ta, Doamne. Pentru pacea ºi
libertatea omenirii întregi ºi pentru mîntuirea pe care ai venit Tu sã
ne-o aduci ºi pentru care chemi mereu ºi ne porunceºti în Cuvîntul
Tãu. Încã o da tã º i pe ntr u toate Te slãvim, ne închinãm Þie ºi Te
preamãrim, cã a Ta este Împãrãþia, pute r ea ºi mãrirea, Dumnezeul
nostru, a Tatãlui ºi a Fiuluiºi a Sfîntului Duh, acum ºi-n vecii vecilor.
Amin.
Pag. 928

Am cãutat numai folosul Domnului ºi al Lucrãrii

Cuvîntul º i r ugã ciunea fratelui Traian Dorz ºi rugãciunea fratelui

Costicã Feder la adunarea de consfãtuire de la Cãlan - 22-VI-1985

Se cîntã cîntarea O, Þara mea, o, Domnul meu, apoi vorbeºte

fratele Traian Dorz. Ce mare dar de la Dumnezeu este postul cînd n-ai
ce s ã mã nî nci ! Nu mî nc a ni ci puþ i nul pe care þi-l dã. Cã atunci
stomacul, neforþat ºi nepornit sã macine, nu se macinã singur ºi nu
simþi usturimile foamei. Nu mãnînci deloc ºi atunci n-ai probleme.
Dumne ze u î þ i dã, prin post, puterea de-a rãbda ºi mulþumirea cea
sufleteascã, ºi satisfacþia cereascã; ºi atunci afli cuvîntul care spune:
Omul nu trãieºte numai cu pîine, ci cu orice cuvînt care vine ºi iese
din gura lui Dumnezeu. De aceea e bine sã ne obiºnuim ºi cu vremea
încercãrii. Cei care au cîntat cîntarea asta prima datã au cîntat-o acolo
unde se putea trãi ºi se trãia zilnic aceastã experienþã. Chiar dac-ar fi
sã fiu luat / ºi-n noapte dus de mîini haine, / oriunde-nchis ºi chinuit,
/ sã nu pot sã mã las de Tine. Chiar dac-ar fi sã mor flãmînd ºi uitat
la uºi strãine, sã nu pot niciodatã fãrã Tine.
Adicã sã simt permanent bucuria cã Dumnezeu îmi satisface toate
lipsurile celelalte. Atunci experimentele acestea se trãiau zilnic. Acum
mulþumim lui Dumnezeu cã am ajuns vremurile de belºug, de bucurie,
cînd ne putem bucura fãrã nici un fel de probleme ºi restricþii. Dar
altãdatã nu era aºa. Dar cei care au fost credincioºi cu Dumnezeu în
vremurile de foamete ºi nu s-au lepãdat au ajuns iarãºi în vremuri de
be l º ug. Ce i care nu s-au lepãdat de Domnul î n s tr î mtor ar e º i î n
suferinþã au ajuns iarãºi vremuri de libertate. Nimic nu þine veºnic.
Totul e s te s ã nu te l a º i c opl e º i t de a s tã zi , de prezentul acesta.
Prezentul copleºeºte ºi anuleazã credinþa ºi mîntuirea celor mulþi. Cînd
le merge bine, uitã de Dumne ze u, ui tã c ã l e - a fos t gr e u. Eu am
cunoscut un copil care plîngea. De copil, zicea el, am crescut chinuit
în famil i a mea. Tata ºi mama nu s-au iubit niciodatã. S-au bãtut ºi
s-au înjurat, ºi s-au certat zilnic. Eu doream aºa de mult o clipã de
pace ºi de bucurie ºi n-aveam loc. Numai în cimitir, mã duceam seara
ºi mã rugam plîngînd acolo, în cimitir, singur la mormîntul bunicului,
la mormîntul bunicii.
Am zis: un astfel de suflet care a crescut în starea aceasta nu cred
cã va uita nic i oda tã împrejurãrile acestea. ªi cînd ºi el va avea o
familie, omul acesta atunci va trãi în viaþa aceasta, în familia aceasta
ca un sfînt, aducîndu-ºi aminte în ce condiþii a trãit el cînd îi vedea pe
tatãl sãu ºi pe mama sa certîndu-se ºi permanent zbãtîndu-se în luptã
ºi în urã unul cu celãlal t. Da r a venit vremea ºi acel copil chinuit
atunci - care mergea în cimitir ºi plîngea, ºi se ruga lui Dumnezeu,
dorind o clipã de liniºte, cã-n familie n-avea - a avut ºi el o familie. O
fa mi l i e bi ne c uv î nt a t ã . ª i D umne z e u l - a î nze s tr a t c u a tî tea
binecuvîntãri, cã nu se mai simþea pe ce lume trãieºte. Pentru ca foarte
curînd sã uite ºi sã înceapã ºi el, în familia lui, cele ce a vãzut cã tatãl
ºi mama lui fãceau în familie la început. Cît de vinovat trebuie sã fie
un suflet care a trecut prin încercãri ºi n-a învãþat nimic din ele. Am
fost într-o vreme în mare s tr î mtorare. În una dintre cele mai grele
perioade din viaþã pe care le-am trãit. Eram închis undeva cu încã 2
nenorociþi, care erau în lanþuri.
 Pag. 929

Odatã pe zi, cînd li se dãdea de mîncare, le lua lanþul de la mîini,

ca sã poatã sã se hrãneascã cu lingura. ªi unul care-i pãzea fusese la
Auschwitz, acolo unde erau cuptoarele acelea în care au ars sute de
mii de oameni; el scãpase printr-o minune de-acolo. Avea pe mîna lui
încã tatuat cu fierul roºu semnul lagãrului morþii. A scãpat, l-a scãpat
Dumnezeu de-acolo. Ac uma el î i pãzea pe cei nenorociþi închiºi.
Ni c i odatã nu mi-aº fi putut închipui c ã un om c a r e a tr e c ut pr i n
moarte, nu prin viaþã, ar putea vreodatã sã mai chinuie pe un semen
al sãu, care ºi aºa-i destul de chinuit el prin starea-n care este. Omul
ã s ta c a r e- i pã zea cînd mîncau ei, în ziua de Pa º ti , o c i or bã di n
castronul lor, stãtea lîngã ei ºi arunca cu pietricele în lingurã, în gurã,
în faþã, în blid l a c e i c a r e mîncau. Cum e posibil ca un om care a
trecut prin atîtea suferinþe sã fie în stare sã-ºi chinuiascã semenul sãu
care ºi aºa-i destul de chinuit? Mînca. Cu o mînã era legat ºi mînca cu
mîna cealaltã. ªi omul sta ºi-i arunca - semenul lui arunca - în lingurã,
în castron, în gurã pietricele de acolo de pe jos, de pe unde putea, în
timpul cînd mînca.
Iatã în ce condiþii poate sã ajungã un om care a trecut prin
suferinþe ºi-ar fi trebuit sã aibã un suflet curãþit, sfinþit ºi binecuvîntat,
plin de milã ºi de compãtimire faþã de semenul sãu nenorocit. Vezi cît
de multã grijã ne trebuie nouã! Cã ºi noi sîntem oameni. ªi noi putem
ajunge în astfel de stãri, dacã nu veghem. Vegheaþi ºi vã rugaþi, sã nu
cãdeþi în ispitã. Uite, de aceea, în vremea încercãrii pregã teºte-te
pentru bucurie ºi în vremea bucuriei pregãteºte-te de încercare. ªi noi
putem ajunge în situaþia aia. Nu în situaþia celui legat cu o mînã ºi sã
trebuiascã sã mãnînci o datã pe zi o ciorbã nenorocitã în care þi se
aruncã pietricele. Ci în situaþia cînd noi putem sã pãzim pe altul. Sã
fim oameni atunci! Am vãzut oameni la uºa cãrora se ducea cîte un
cerºetor nenorocit ºi ei închideau uºa ºi nu-i dãdeau o bucatã de pîine.
Deºi aveau. Sînt fapte bune pe care omul poate sã le facã, ºi nu le
face. Fãrã sã se gîndeascã el, chiar cel care cunoaº te c uvî ntul lui
Dumnezeu, cã a putea face bine ºi a nu-l face este cel mai mare pãcat.
Pe cei mai mulþi credincioºi o sã-i alunge Dumnezeu în Ziua Judecãþii
din faþa Împãrãþiei cereºti pentru faptul cã au putut sã facã bine ºi
n-au fãcut. La Matei 25 nu spune: Duceþi-vã, blestemaþilor, cã voi aþi
fost criminali ºi bandiþi, ºi spãrgãtori, ºi teroriºti, ºi rãufãcãtori; ci:
Duceþi-vã, blestemaþilor, pentru cã aþi putut face bine, ºi n-aþi fãcut.
Asta va fi sentinþa cea îngrozitoare.
Mulþi credincioºi se vor duce la focul veºnic atunci, alungaþi de
mînia lui Dumnezeu, pentru cã au putut face bine, au avut condiþii sã
facã bine, ºi n-au fãcut. În loc s ã ne gî ndi m º i s ã -I mulþumim lui
Dumnezeu cã el, sãracul, vine la noi, cã nu trebuie sã mergem noi sã
cerºim la uºa lui; cã el vine sã ne cearã ºi noi putem sã-i dãm ºi nu
trebuie sã mergem noi sã-i cerem lui ºi el sã ne dea nouã. Cã nu noi
s î ntem în situaþia cînd alþii sã ne facã bine, ci în situaþia cînd noi
putem face bine a l tora ºi n-am fãcut. Mi-amintesc de un frate care
spunea cã de ani de zile îl apasã pe suflet povara unui bine pe care a
putut sã-l facã ºi nu l-a fãcut. ªi-mi povestea : Or i de c î te or i ne
ducem la mãrturisire, preotul ne întreabã ca un chestionar: Ai aprins?
Ai omorît? Ai fur a t? Ai fãcut cutare? ªi, mulþumim lui Dumnezeu,
c unos c î nd Cuvî ntul lui Dumnezeu, astfel de pãcate nici nu l e - a m
gîndit, nici nu le-am fãcut.
Pag. 930

Totuºi am fãcut un pãcat de care niciodatã preotul la mãrturisire nu

mã întreabã: dacã am putut sã fac binele ºi nu l-am fãcut. Dacã am
putut s ã - mi a j ut un s e me n necãjit ºi nu l-am ajutat. Dacã am avut
condiþii, am avut posibilitãþi, ºi nu l-am ajutat. Eram la o farmacie,
spune el. Am mai povestit eu asta, dar nu stricã, chiar dacã ºi numai
unul nu a auzit-o. În faþa mea, zice, era, la ghiºeul unde se calculeazã
r e þ e tele, o femeie necãjitã. Vedeam cã-i s ufe r i ndã , ve de a m c ã- i
ne c ã j i tã , vedeam cã-i sãracã, vedeam cã are o mare durere ºi e r a
neliniºtitã, ºi tot aºtepta sã-i calculeze reþeta. ªi cea de la reþete vorbea
cu o colegã de dincolo ºi rîdeau, ºi povesteau nu ºtiu ce. ªi femeia
asta ºi-a luat inima în dinþi ºi a zis:
- Doamnã, vã rog foarte mult, calculaþi-mi mai repede, faceþi-mi
mai repede socoteala; am acasã pe cineva pe moarte ºi aº vrea sã mã
grãbesc, sã ajung cu medicamentul, sã i-l dau. ªi aia, supãratã cã a
întrerupt-o, se rãsteºte la ea:
- ªi ce, d-ta îl scapi? Dacã-i pe moarte ºi-i e dat sã moarã, ºi-aºa
moare ºi dacã te grãbeºti, ºi dacã nu. Femeia a tãcut. Pînã la urmã, i-a
calculat reþeta ºi i-a zis:
- 200 de lei. ªi asta a început sã plîngã ºi i-a zis:
- Doamnã, vã rog, faceþi-mi numai pentru jumãtate, cã n-am bani
de c î t pentru jumãtate. Dar vã rog, faceþi-o mai r e pe de . As ta i - a
aruncat reþeta ºi i-a zis supãratã:
- Da’ eºti la aprozar aici, sã cumperi 2 castraveþi? Ai, bine! N-ai -
altul! Femeia ºi-a luat reþeta ºi s-a întors plîngînd zdrobitã ºi-a ieºit
afarã. Eram înapoia ei, zicea fratele. Aveam buzunarul plin, punga era
plinã cu bani. Aveam nu ºtiu cîte mii, nici nu mai socoteam. 100 de
lei nici nu conta . Nu ºtiu ce m-a fãcut sã nu scot punga ºi sã spun:
Doamnã, faceþi-i socoteala, cã plãtesc eu diferenþa. Cînd m-am trezit,
am ieºit afarã ºi m-am uitat în dreapta ºi în stînga. Nu mai era nimeni.
Cã pe stradã era aglomeraþie ºi a dispãrut. ªi atunci am simþit pe inimã
rãspunderea: cum pot eu sã zic cã n-am ucis? Sufletul acela poate cã
a murit din cauzã cã eu am putut sã-i fac bine ºi nu i-am fãcut. Aveam
posibilitate. Dumnezeu mie mi-a dat un serviciu, am cîºtigat, aveam
ºi la CEC, aveam ºi-n buzunar, aveam condiþii. Nu mã costa nimic sã
fac, sã-i dau. ªi totuºi un demon a pus s tã pî ni r e pe i ni ma mea în
momentul acela ºi n-am fãcut. De atunci, pe sufletul meu s-a apãsat,
s-a pus aºa o povarã, cã nu mai pot scãpa. Mã rog, plîng, cer iertare
lui Dumnezeu, promit. Nu se ia de pe sufletul meu povara aceasta.
Cum sã fac, frate?
De 5 ani port pe inimã povara asta. Mã duc, mã mãrturisesc, mã
împãrtãºesc. Nu scap de aceastã povarã. Ce sã fac? Mã tot gîndesc:
în Ziua Judecãþii, cînd Domnul o sã-i împartã pe ai Lui cum desparte
pãstorul oile de capre, o sã fiu ºi eu între cei de-a stînga. ªi o sã mi
zicã: Du-te, blestematule! ªi eu o sã zic: Doamne, d- a poi cînd am
putut face bine? ªi El o sã-mi arate scena de l a farmacie: Vezi tu,
þi-aduci tu aminte? Eu eram! Femeia aia necãjitã Eu eram! Am pus la
încercare credinþata, pe tine, care cunoºti ºi care predici, ºi care-i
înveþi pe alþii, sã vãd în ce stare eºti tu; cum asculþi tu cuvîntul pe
care-l spui. ªi-atunci voi simþi cã-i dreaptã judecata ºi mã voi duce
zdrobit, dar mã voi duce conºtient cã Dumnezeu nu face nedreptate.
C-am putut sã fac binele, ºi n-am fãcut. Dar acum, pentru cã au venit
fraþii, noi vrem sã rugãm pe careva dintre fraþi sã citeascã Psalmul 23
ºi un alt frate sã facã rugãciunea de început.
 Pag. 931

ªi dupã aceea noi vom începe. Pentru cã avem, prin harul lui
Dumnezeu, în seara aceasta ºi am dori sã fie cî t ma i mulþi fraþi ºi
surori aici . Ma i a ve m c î te c e va sã ne împãrtãºim mai intim, mai
familiar, mai legat de activitatea ºi de viaþa noastrã ºi de datoriile
noastre de fiecare clipã. ªi sã ne putem, sã vã spun anumite lucruri,
sã vã cer pãrerea în anumite probleme, sã vã daþi consimþãmîntul sau,
în orice caz, sã hotãrîm noi a s upr a unor lucruri la care trebuie sã
gîndim pentru cã, vrînd-nevrînd, facem parte din aceastã familie care
are ºi bucurii, ºi datorii, ºi drepturi, ºi obligaþii, ºi binecuvîntãri, ºi
poveri, ºi sarcini. ªi, dacã Dumnezeu ne-a chemat sã facem împreunã
parte din aceastã Lucrare sfîntã, El a repartizat pe umerii fiecãruia
dintre noi: fraþi, surori, tineri, bãtrîni, cîte o parte din sarcina Lui. ªi,
pentr u c a l uc r ul Domnul ui s ã me a r gã frumos, noi am vrea sã ne
simþim fiecare mãsura în care ne revine datoria de a purta sarcinile ºi
de a ne însuºi anumite rãspunderi pentru bunul mers al Lucrãrii lui
Dumnezeu. Dar pentru ca sã intrãm în dezbaterea asta, începem întîi
cu rugãciunea de implor a r e a Domnul ui º i c u dorinþa, ºi cererea
noastrã ca Domnul sã fie - pr i n puterea ºi prin Duhul Sãu, ºi prin
Cuvîntul Sãu, ºi prin prezenþa Sa - în mijlocul nostru.
Sã ne i ns pi r e gîndurile, îndemnurile, starea noastrã sã fie
bi ne c uvî nta tã de El. ªi tot ce facem sã fie î n l umi na Lui º i s ub
cãlãuzirea Duhului Sãu ºi a voii Sale. Amin. Ne ridicãm în picioare.
Urmeazã rugãciunea fratelui Costicã Feder de la Sãlaºul de Sus. Tatãl
nostru care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã împãrãþia
Ta, facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã
cea de toa te zilele dã-ne-o nouã astãzi. ªi ne iartã nouã greºelile
noastre precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în
ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este împãrãþia ºi puterea ºi
mã r i r e a . De a c e e a , în faþa mãririi Tale , a i ci j os , l a a º ter nutul
picioarelor Tale, Tatãl nostru Cel Bun din ceruri, în Numele dragostei
Celui crucificat, Fiul Tãu iubit ºi dulcele nostru Mîntuitor, prin lumina
ºi puterea, ºi harul Duhului Sfînt, iatã-ne gãsiþi în locul acesta, lîngã
dr a gos te a ºi prezenþa Ta. Cãci Tu Þi-ai fãcut fãgãduinþa º i noi o
credem.
Acum Te rugãm, trimite-ne cu putere multã Duhul Tãu Cel Sfînt,
care sã ne sfinþeascã întreaga noastrã fiinþã, începînd de la gînduri ºi
de la inimã ºi pînã la sfîrºit, tot ce este în noi. Ca sã ne putem aduce
aminte de Cuvîntul Tãu pe care ni l-ai spus: Eu ºi Tatãl una sîntem.
ªi voi una sînteþi. ªi Mã rog, Tatã, nu pentru lume, ci pentru ei, sã fie
una, aºa cum Noi sîntem una. Dulcele ºi dragul nostru Mîntuitor, Te
rugãm din toatã inima, înalþã-Þi ºi de data aceasta rugãciunea spre
Tronul de har al Tatãlui Slãvit, ajutîndu-ne ºi binecuvîntîndu-ne sã fim
una în Tine ºi Tu în noi. De la începuturi ºi de la facerea lumii ºi pînã
în ultima zi a pãmîntului acestuia, Dumnezeirea Ta nu s-a despãrþit,
nu s e va r upe ºi nu se va sfîºia, cãci una rãmîne. De la înc e putul
lucrãrii Duhului Tãu Celui Sfînt, care a lucrat în Biserica ºi-n poporul
nostru, ºi-n inimile noastre pînã acum, cei conºtienþi de lucrul acesta
au rãmas una. ªi acum Te rugãm din toatã inima, duhurile ºi sufletele
slãbite binecuvînteazã-le, sfinþeºte-le, sã-ºi dea seama de rãspunderea
a c e a s ta mar e: î n faþ a dragostei Tale sã rãmînem una. De a c ee a,
î mpa r te Tu di n pute r e a Duhul ui Sfî nt cum a i î mpã r þ it în Zi ua
Cincizecimii peste fiecare credincios, ca sã rãmînã o unitate sfîntã pînã
în vieþile noastre ºi pînã în zilele noastre.
Pag. 932

Împarte-Þi puterea Duhului Sfînt peste fiecare dintre noi, ca

fiecare, cu darul ºi cu talantul, ºi cu rãspunderea, ºi cu simþul pe care-l
simþim în Lucrarea Ta, sã putem lucra împreunã cu fraþii noºtri dragi.
Cei ce scriu sã scrie ºi noi sã ascultãm; cei ce scriu sã scrie noi sã
cîntãm, ºi noi sã citim, ºi noi sã împlinim; ºi-apoi toþi împreunã sã fim
una, dupã Cuvîntul Tãu. Din toatã inima ºi din tot sufletul Te rugãm
pe Tine, Cel ce-ai ascultat rugãciunea ucenicilor Tãi atunci cînd Petru
lipsea dintre ei ºi s-a cutremurat locul unde se rugau ridicînd rugãciuni
pentru cauzele lucrãrii, ºi acum, în locul unde se gãsesc copiii Tãi ºi
fraþii noºtri, în jurul Tãu ºi în jurul Cuvîntului Tãu, sã binecuvîntezi
locul acesta. Cel ce-ai apãrat pe ucenicii Tãi în închisori ºi în alte
stãri, º i în primejdii ºi ai adus Lucrarea Ta pînã la noi, Te rugãm,
apãrã Lucrarea Ta ºi pe toþi fraþii noºtri, sã se poatã duce Lucrarea Ta
pes te vr e mi º i ve a c ur i pî nã l a s fî r º i t s fî ntã, sincerã, curatã ºi
binecuvîntatã. De aceea Te rugãm frumos, pe bãtrînii Lucrãrii Tale
sã-i binecuvîntezi cu multã sinceritate ºi dragoste ºi tuturor copiilor
Lucrãrii Tale, tuturor fraþilor noºtri, Doamne, sã ne dai acelaºi simþ de
pãrtãºie, acelaºi simþ de dragoste ºi de rãspundere faþã de Cuvîntul
Tãu ºi faþã de fraþii noºtri dragi.
Cel ce l-ai binecuvîntat pe Urie, care nu s-a dus acasã sã se simtã
fericit cînd ºtia cã fraþii lui sînt în luptã ºi chivotul lui Dumnezeu e
acolo, nu ne lãsa nici pe noi, pe nici unul dintre noi, sã trãim pasivi ºi
liniºtiþi ori de cîte ori Lucrarea ºi fraþii noºtri au lipsã de ajutorul
nostru fie sufletesc, fie material, fie de orice naturã. Ci ajutã-ne sã
s i mþ i m ne voi a de a - l da fr a þ i lor noºtri ºi sã putem trãi legãtur a
dragostei împreunã în toate lucrurile; pentru ca în tot ce facem sã se
proslãveascã Numele Tãu. În seara aceasta, dulcele nostru Mîntuitor,
nu un om e în mijlocul nostru, ci Tu în om eºti în mijlocul nostru. De
aceea dã-ne puterea pe care i-ai dat-o lui Corneliu din Cezareea, care
a spus: Iatã, sîntem toþi aici, înaintea lui Dumnezeu, sã ascultãm tot
ce-þi va porunci Dumnezeu sã ne spui. Ajutã-ne sã cunoaºtem ºi sã
simþim cã cei ce ne spun, - spun di n por unc a Ta . Iar pe cei ce ne
spun, Te rugãm sã-i umpli cu puterea ºi lumina Cuvîntului Tãu, ca sã
ne spunã Cuvîntul Tãu cel viu ºi curat.
Pãtrunde inimile noastre cum ai pãtruns inimile celor din Ierusalim
în Ziua Cincizecimii, l a vorbirea lui Petru, ºi ajutã-ne pe fiecare,
Doamne, ca - dacã au mai rãmas reziduuri din firea pãmînteascã în
viaþa noastrã, din simþurile noastre, Doamne, de a trãi pasivi faþã de
Lucrare sau de a preþui mai mult stãrile materiale ale firii noastre,
Doamne - sã Te rugãm sã le zdrobeºti în seara aceasta sub puterea
Cuvîntului Tãu. Pentru cã de puþin folos sînt toate acestea ale lumii
ºi ale firii, dar Duhul Tãu ºi Lucrarea Ta au preþul cel mare acum ºi-n
ziua veºnici ei. De aceea apãrã, Te rugãm, lucrarea Ta ºi din seara
aceasta, ºi din locul acesta, Tu, Cel ce ne-ai fãcut fãgãduinþa cã îngerii
Tãi tãbãrãsc în jurul celor ce se tem de Tine, ca sã-i apere. Sîntem pe
deplin încredinþaþi cã Tu Îþi vei face lucrarea. ªi Te rugãm, ajutã-ne
ca ºi noi sã simþim datoria de a asculta Cuvîntul Tãu. Pentru toate Îþi
mulþumim. Te rugãm acum frumos ºi pentru þara ºi poporul nostru, ºi
pentru cetatea aceasta, ºi pentru Biserica în care trãim. Pentru cei ce
o conduc ºi car e , c e i ma i mulþi, nu înþeleg Lucrarea Ta, Doamne.
Deschide-le inima, dupã Cuvîntul Tãu în care ai spus: ºi mulþi preoþi
veneau la credinþã. Doamne, despietreºte ºi inima celor ce încã nu ai
pãtruns-o pînã acum.
 Pag. 933

Te rugãm sã ne dai nouã o purtare vrednicã, în smerenie, în

rãbdare ºi-n ascultare, ca, în felul acesta, sã putem grãmãdi cãrbuni
aprinºi asupra tuturor vrãjmaºilor neprihãnirii, ca sã putem împlini
Cuvîntul Tãu. Îþi mulþumim pentru posibilitatea ºi prilejul acesta, cã
ne-ai lungit firul vieþii, cã ne-ai creat putere ºi posibilitate, deºi sînt
atîtea slãbiciuni în viaþa noastrã; dar Tu ne-ai ajutat ca încã o datã sã
sãltãm ºi sã tresãltãm de pe pãmî ntul s l ã bi c i unii, cu duhurile, cu
sufletele ºi chiar ºi cu trupurile noastre, pe meleagurile veºniciei ºi
strãlucirii Tale veºnice. Încredinþaþi de harul ºi binecuvîntarea Ta, ne
încredinþãm în braþele dragostei Tale, crezînd cuvîntul pe care omul
Tãu, unsul ºi împãratul, ºi prorocul lui Israel a spus: Domnul este
pãstorul nos tr u º i El ne paºte în pãºuni verzi ºi ne duce la ape de
odihnã . De a c ee a bi ne c uvî ntãm c u umilinþã ºi slãvim cu adîncã
recunoºtinþã marele ºi slãvitul Tãu Nume, al Tatãlui ºi al Fiului ºi al
Sfîntului Duh. Amin. Se cîntã ultima strofã din cîntarea Naintea Ta,
Isus iubit ºi cîntarea, Ce bine- i pr i ntr e voi. Apoi continuã fratele
Traian Dorz. Cu ajutorul lui Dumne ze u, vom a ve a º i pute r ea, ºi
s pr i j i nul în tot ce trebuie sã facem. De a c e e a , î nc hi nî ndu- ne î n
Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh, î nc e pe m º i s tarea
noastrã de vorbã din seara aceasta.
Din copilãrie am fost foarte impresionat de o povestire care spunea
despre un împãrat cã mereu un ochi al lui rî de a ºi unul plîngea. În
legãturã cu multe evenimente din viaþa lui, trãia aceste 2 simþãminte
puternice: de bucurie ºi de lacrimi. Gîndindu-mã la povestirea din
copilãrie , mi - a duc ami nte de toa te î ntî l ni r i l e noastre, de toate
despãrþirile noastre, de c î nd, copi i , ne - a m cunoscut pe calea lui
Dumnezeu. Din tinereþea noastrã, noi am umblat împreunã, am suferit
împreunã, ne-am bucurat împreunã, ne-am rugat împreunã, am plîns
î mpr e unã , a m c î ntat împreunã. Toate drumurile þãri i a c e s te i a l e
cunoaºtem, c u uni i º i c u a l þ i i , di n dr umur i l e noa s tr e . De toate
rãscrucile de drumuri mi-aduc aminte din copilãrie, cînd mergeam la
adunãrile Oastei. Mergeam pe jos, cãrãri de zeci de km, uneori; ºi atît
de minunate erau mergerile noastre împreunã, cã mai frumoase pãreau
cã sînt bucuriile ºi binecuvîntãrile pe care le primeam pe drumuri,
mergînd, decît chiar cele din adunare . Toþi pomii de pe drumurile
noa s tre îi cunoºteam ºi, de cîte ori treceam pe acolo, ne aduc e a m
aminte: Aici ne-am rugat cu fraþii; Acolo am cîntat împreunã; Acolo
ne-am despãrþit; Colo am împãrþit un mãr în 18 pãrticele ºi atîta am
mîncat, într-un drum lung de cîþiva zeci de km.; ºi Dumnezeu ne-a dat
putere.
ªi dragostea pe care am avut-o în inimile noastre, ºi pãrtãºia
frãþeascã pe care am simþit-o la plecare ºi la venire a fãcut s-avem
oc hi i , un oc hi r î dea, un ochi plîngea. Totde a una î ntî l ni r i l e s a u
despãrþirile noastre au fost ºi cu bucurie, ºi cu lacrimi. Aºa am crescut
în calea Domnului. ªi, dupã zeci de ani de credinþã ºi de pãrtãºie în
Lucrarea Domnului, cînd ne revedem unii cu alþii, nu cunoaºtem cã
am îmbãtrînit. Ne simþim mereu tineri, ne simþim mereu la acei 20 de
ani minunaþi pe care ni-i dãdea Domnul ºi iubirea în drumurile noastre
cu fraþii. Am plecat de multe ori flãmînzi ºi n-am mîncat nicãieri nimic
acolo; ºi cînd am ajuns din nou înapoi nici n-am mai simþit foamea,
parcã eram sãtui. Am plecat bolnav pe drumurile noastre ºi, fãrã sã ne
tratãm cu nici un medicament, cînd am ajuns din nou acasã am fost
sãnãtoºi. Am plecat obosiþi ºi n-am odihnit nicãieri. N-am odihnit.
Pag. 934

Iar cînd, 20 de km, ne-am întors înapoi, noaptea, parcã eram

odihniþi, parcã dormisem, parcã stãtusem toatã zi ua l a umbrã, aºa
înviorase ºi trupurile noastre puterea lui Dumnezeu. Noi am trãit, în
experienþe de zeci de ani de zile, frumoasele fãgãduinþe ale Sfîntului
Cuvînt al lui Dumnezeu: Nu numai cu pîine trãieºte omul, ci cu orice
cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu. Nu numai cu medicamente se
vindecã omul, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Hristos. Nu
numai cu odihnã se liniºteºte corpul, ci cu cuvîntul care iese din gura
lui Dumnezeu. Noi am trãit. În experienþele noastre de ani de zile, am
verificat acest adevãr. Întrebaþi pe fratele Opriº, care s-a întors la
Domnul acum 60 de ani, ºi veþi vedea cã ºi astãzi se simte plin de
bucurie ca atunci cînd mergea, copil, pe cãile lui Dumnezeu; plin de
nãdejde, plin de bucurie ºi astãzi, dupã atîþia zeci de ani trecuþi prin
toate încercãrile, mereu cu un ochi rîzînd ºi cu un ochi plîngînd.
Cînd de bucurie, cînd de întristare. Pentru cã orice despãrþire ºi
orice întîlnire are în ea ºi bucurie, ºi lacrimi. Noi am fost mereu cu
lacrimi în ochii noºtri ºi cînd ne-am întîlnit, ºi cînd ne-am despãrþit.
Dacã avem un secret în Lucrarea Oastei Domnului ºi-o tainã pe care
n-o cunoaºte lumea ºi n-o ºtie nimeni, aceastã tainã este dragostea ºi
lacri mi l e . Pe as te a nu le cunosc toþi. Nu le cunosc decît cei care
pãtrund în Lucrarea lui Dumnezeu ºi fac experienþa naºterii din nou,
ºi trãiesc în aceastã dragoste ºi pãrtãºie frãþeascã. Noi le-am cunoscut.
ªi sîntem fericiþi cã Dumnezeu ne-a descoperit nouã lumina aceasta.
Am avut multe di s c uþ i i une or i cu o a me ni ne c r e di nc i oº i ºi care
întrebau: Care-i secretul vostru, cã nu vã înþelegem? Zic: Dacã vreþi
sã ne înþelegeþi, atunci trebuie sã ascultaþi ce vã spun: Secretul nostru
este naºterea di n nou. Tr e bui e s ã m- a s c ul ta þ i s ã vã vorbesc ce
înse a mnã na º te r e di n nou. ªi, dupã mult timp, cînd ascultau ºi nu
înþelegeau.
Am zis: Dacã nu puteþi sã înþelegeþi, veþi rãmîne mai departe cu
aceastã necunoaºtere. Hristos ne-a schimbat inima noastrã ºi ne-a dat
o inimã nouã, ne-a dat o viaþã nouã, ne-a dat o simþire nouã, ne-a dat
o dragoste nouã, ne-a dat un adevãr nou, ne-a dat o trãire nouã ºi o
înþelegere nouã. ªi asta este taina aceasta prin care noi putem trãi, prin
care putem suferi, prin care putem alerga, prin care putem renunþa,
prin care putem muri, pentru cã avem o nãdejde sfîntã cã vom trãi în
veci cu Domnul ºi cu toþi cei care-L iubesc pe El. Aºa am trãit noi
de-a lungul zecilor de ani de cînd ne-am cunoscut în calea Domnului.
Cei care au venit mai tîrziu aºa ne-au cunoscut. Cei care au plecat aºa
ne-au lãsat. Cei care s-au nãscut aºa ne-au cunoscut. Cei care au murit
aºa ne-au ºtiut cã rãmînem. ªi noi ne vedem de zeci de ani de zile ºi
ne îmbrãþiºãm de zeci de ani de zile cu fraþi, unii mai noi, alþii mai
ve c hi . ªi umbl î nd mereu ºi împãrtãºindu-ne mereu, din an în a n,
ne-a m obiºnuit parcã sã ne revedem mereu ca ºi cum am fi aici cu
duratã eternã; ca ºi cum n-ar mai veni niciodatã despãrþire. ªi totuºi
trebuie sã ne pregãtim ºi pentru astfel de despãrþiri. Cînd m-am gîndit
la întîlnirile acestea ºi la cele ce aveam sã le vorbim împreunã, ne-a
venit în inimã sã pornim discuþia noastrã de la capitolul 20 din Faptele
Apostolilor. Apostolul Pavel spune: Aduceþi-vã aminte cã atîþia ani, zi
ºi noapte, am fost lîngã voi. Se obiºnuiserã cu el. Venea Anul Nou,
venea sãrbãtoarea Învierii, venea Praznicul Rusaliilor, venea toamna,
venea iarna, ne-am obiºnuit sã fim împreunã. ªi totuºi trebuie sã ne
gîndim ºi la o zi în care un loc, un alt loc.
 Pag. 935

La început, împrejurãrile rînduite de voia ºi de Mîna lui Dumnezeu

m-au împins din locul cel mai din urmã în locul cel mai dintîi. Eram
copil. Ave a m 18 ani cînd Domnul m-a luat de dinapoia vitelor, de
dinapoia oilor ºi m-a dus lîngã pãrintele Iosif. Eu îmi aduc aminte cã
am cunoscut Luc r a r e a Oas te i c î nd a ve a m 15 a ni . M- a m predat
Domnului ºi m-am hotãrît pe ntr u Domnul î n zi ua de 8- VI- 1930.
Atunci era ziua întîia de Rusalii. La ora 3 dupã masã, singur, m-am
predat Domnul ui c u o pr e dar e pe c a r e ni ci a s tã zi nu uit cît de
zguduitoare a fost ºi cît de adîncã. ªi Dumnezeu, care cunoaºte inima,
a ºtiut cã nu minþeam. Singur în podul grajdului. La 15 ani. S-a udat
fînul de sub genunchii mei de lacrimile pe care le-am vãrsat. El, în
planul Sãu, S-a-ndurat sã mã ia de acolo de unde eram ºi sã mã ducã
a c ol o unde m-a dus. ªtie Domnul cã ºi acolo, între c e i c a r e er a u
atunci la Sibiu, eu eram cel din urmã.
Multã vreme am umblat cu cojocelul ºi cu opincile mele de acasã;
pînã cînd pãrintele a zis: Acuma chiar nu te ma i l a s sã umbli aºa.
Mergeam cu pãrintele prin oraº. Toatã lumea crede cã eºti servitorul
meu. ªi nu-i drept în faþa lui Dumnezeu sã apari tu aºa. Intri cu mine
ºi-þi cumpãr un costum de haine. Numai Domnul ºtie cît am plîns eu,
cã mi-a pãrut cã fac un act de trãdare cînd mi-am lãsat cojocelul ºi
opincile, ºi cãmaºa de acasã . Dar am ascultat de pãrintele ºi l-am
urmat. M-a aºezat acolo. Fratele Opriº ºtie. El era acolo. Uneori mai
venea, alteori mai pleca de acolo atunci. El ºtie în ce loc din urmã am
stat ani de zile acolo. Dar Dumnezeu m-a aºezat acolo ºi nu ºtiu de ce
S - a - ndur a t El s ã - l i a p e c e l ma i ne p r e gã t i t º i p e c e l ma i
necorespunzãtor sã-l aºeze acolo. Am stat lîngã pãrintele, am lucrat cu
el la redacþie. Redacþia era creierul Luc r ãr i i . Administraþia erau
picioarele ºi mîinile, dar redacþia era creierul care gîndea, care activa,
c a re lucra. ªi în felul acesta am fost pus de la început în mij l oc ul
celor mai a r zã toa r e e ve ni mente, s ã i au pa r te puternicã la toate
e ve ni me nte l e c ele mai zguduitoare ºi mai impor tante a l ã tur i de
pãrintele Iosif. ªtie Domnul cã, dupã ce s-a dus El, am rãmas ca un
orfan nenorocit ºi singur, lãsat ºi pãrãsit nu numai de pãrinþii lui, ci ºi
plecat de acasã ºi lipsit de orice altfel de mijloc de ocrotire.
Neputincioºi cum am fost atunci, s-a putut gîndi: S-a nimicit
Lucrarea Oastei! Pentru cã rãmãsesem ºi tineri, ºi slabi, ºi bolnavi, ºi
neputincioºi, ºi nepregãtiþi, ºi fãrã nici un fel de experienþã, ºi puþini.
ªi ce tari erau vrãjmaºii, ca niºte munþi! Mi-am adus atunci aminte de
psalmul care spune : Î mi r i di c oc hii spre munþi. În ce nenorocire
tr e bui e s ã fi fost ºi David atunci. De unde - mi va ve ni aj utor ul ,
Doamne? Cã munþii ãºtia se prãbuºesc peste mine ºi eu sînt un pitic
ºi-un ne nor oc i t, º i - un s l a b! ªi spune: Ajutorul meu a venit de la
Domnul. De la Cel care era mai mare decît munþ i i º i mai puternic
decît ei. În condiþiile astea am trãit atîþia ani de zile, dupã începutul
lui 1938, cînd pãrintele Iosif a fost chemat la Domnul. Alungaþi din
toate pãrþile, am alergat. Eram puþini, eram nepregãtiþi, eram tineri,
e r a m fã r ã e xpe r i e nþã, eram fãrã cunoºtinþã ºi fãrã nici un fe l de
protecþie ºi protector. Puþini, alungaþi din toate pãrþile, nimeni nu mai
nume a Oa s te a Domnul ui r ãmas ã dup ã p ã r i nte l e Ios i f Oa s te a
Domnului. Ne numeau, în batjocurã, tr i fi º ti ; ne nume a u e r eti c i ,
schismatici. În tot felul îºi bãteau joc de noi toþi. Rãmãseserãm puþini,
rãmãseserãm slabi. Cît de mulþi au zis atunci: S-a nimicit Lucrarea
aceasta ºi s-a pierdut!
Pag. 936

Dar, pentru cã Lucrarea nu era a omului, era a lui Dumnezeu, aºa

cum a spus pãrintele Iosif: Ea va trãi, pentru c ã e s te a Domnului.
Domnul trãieºte totdeauna ºi va trãi totdeauna în Lucrarea Sa. Ani de
zile am umblat singuri, alungaþi dintr-un oraº într-altul, scriind cînd
s ub un nume , c î nd s ub a l t ul , ca s ã ne putem s tr ec ur a . Cã c i
pretutindeni cenzura avea ordin sã sisteze imediat orice apariþie a
oricãrei publicaþii care ar fi pur tat nume l e nostru: Marini, Dorz,
Tudus c i uc s a u a l tul . ªi a s tfel a tr ebuit sã schimbãm numele, sã
s c hi mbã m l oc a l i tã þ i l e , s ã s chi mbã m publ i c a þ i i l e , denumi r ea
publicaþiilor. Ani de zile am umblat aºa. De la Sibiu, am plecat la
Oradea. Am stat puþin. Am fost alungaþi. De la Oradea, am plecat la
Cluj. Am sta t puþ i n, am fost alungaþi. De la Cluj, la Timiºoara, la
Arad ºi pe urmã la Beiuº ºi iar la Sibiu, ºi în toate pãrþile, am cãutat
s ã s c oa te m cîte o publ i c a þ i e , pentr u c ã fr a þ i i ne c e r e a u hr a nã
duhovniceascã ºi scrisul era singurul mijloc prin care comunicam cu
fraþii ºi fraþii cu noi.
Lucrarea Oastei s-a nãscut prin cuvîntul scris. Pãrintele Iosif a
publicat atîþia ani tot felul de publicaþii ºi gazete, ºi calendare, ºi tot
felul de broºuri, pentru ca Cuvîntul lui Dumnezeu scris sã pãtrundã cît
mai departe ºi la cît mai mulþi. Fiindcã acestea erau un mesager ceresc
care rãmînea în casa omului, aducîndu-i mereu aminte ºi pe masa lui,
aducîndu-i aminte de Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi multe sute de mii de
suflete s-au mîntuit prin acest cuvînt scris. Oriunde a pãtruns scrisul,
scrisul a fãcut adevãrata lucrar e de misiune în mijlocul poporului
nostru ºi peste hotare, pînã la marginile pãmîntului. Chiar pe vremea
pãrintelui Iosif, Lucrarea Oastei Domnului avea grupãri ºi adunãri în
Canada, în Statele Unite, în America de Sud, în Brazilia, în Argentina.
Avea î n Africa, avea în Asia. În Noua Zeelandã, în Australia erau
grupãri de fraþi. ªi Dumnezeu a fãcut sã nu se piardã sãmînþa aceasta.
Acum avem fr a þ i î n Japonia. Avem fraþi, avem adunãri ale Oastei
Domnul ui î n Sue di a , pr e t ut i nd e ni , î n Br a zi l i a , î n Pa r a gua i ,
pretutindeni, în þãri pe care poate cã noi nici nu le-am auzit de nume.
Vîntul Duhului Sfînt a dus aceastã binecuvînta tã sãmînþã ºi a adus
roade ºi aduce roade pentru slava lui Dumnezeu.
Ca sã se adevereascã cuvîntul acesta cu grãuntele de muºtar, care
e s te s ã mî nþ a c ea ma i ne î ns emna tã , da r c a r e, pr i n pute r e a l ui
Dumnezeu, creºte un copac care se întinde ºi adãposteºte atît de multe
vi e tã þ i , a tî t de mul te întinderi ºi regiuni bi ne c uvî nta te . Noi Î i
mulþumim lui Dumnezeu pentru aceastã Lucrare. Aceasta este dovada
cã Lucrarea este a lui Dumnezeu, nu-i a omului. Desigur, a avut mare
va l oa r e ºi o veºnicã valoare, ºi o istoricã valoare pãrintele Iosif.
Întinderi tot mai mari din lume vor pomeni numele lui. Pentru cã a
fost profetul vremilor noastre ºi alesul lui Dumnezeu, ale cãrui cuvinte
s-au adeverit din plin ºi a cãrui lucrare, iatã cã se înti nde pî nã la
marginile pãmîntului. Fiindcã el a zis: Oastea nu-i a mea. Oastea este
a Domnului. Eu sînt un vas slab ºi trecãtor, dar Domnul este puternic
ºi El va face ca Lucrarea aceasta sã biruie. ªi noi vedem cît adevãr a
a vut el! Acest profet al lui Dumnezeu a spus tot adevãrul. Fiec a r e
dintre cuvintele lui - încercaþi-le ºi veþi vedea cã ºi astãzi, dupã atîþia
ani de la plecarea lui - au aceeaºi valoare e te r nã , pe ntr u cã s î nt
întemeiate pe Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu ºi pe Numele Domnului
Isus.
 Pag. 937

De aceea noi, care am avut parte de harul lui Dumnezeu sã fim

chemaþi în aceastã Lucrare, pãrtaºi la acelaºi har, zidiþi pe aceeaºi
temelie ºi sã intrãm în aceeaºi Lucrare pe care Domnul a început-o
prin ei aici, trebuie sã fim conºtienþi ºi de harul acesta, ºi de obligaþia
pe care o avem datoritã acestei alegeri. Cu noi se petrece un fenomen
neobiºnuit. Noi sîntem într-o lucrare a lui Dumnezeu, o lucrare vie,
o lucrare eternã, o lucrare veºnicã, o lucrare puternicã, o lucrare de
duratã ºi de valoare eternã. Acesta este un mare har. Sîntem chemaþi
împreunã lucrãtori cu Dumneze u l a ope r a c e a e ter nã a mî ntuirii
neamului nostru, a familiei noastre ºi a multor neamuri ºi familii prin
l uc r a r e a pe care o face Dumnezeu ºi cu ajutorul nostru. Vedeþi ce
minunat a înzestrat Dumnezeu Lucrarea Oa s te i ? Ave m a ici poeþi,
cîntãreþi, vorbitori minunaþi, gînditori, lucrãtori. ªi fenomenul cel mai
minunat este cã cea mai mare parte dintre aceºti talentaþi lucrãtori ºi
scriitori nu au pregãtiri c u c a r e s ã s e l a ude º i di pl ome , a tî t de
i mpor ta nte pe ntr u a l þ i i . Lucr a r ea a c e as ta a fãcut-o puterea lui
Dumnezeu. ªi El a înlocuit toatã ºtiinþa care, normal, trebuia sã aibã
un cuvînt hotãrîtor în activitatea aceasta.
Dar, pentru cã n-am avut nici condiþiile, nici posibilitatea sã ne-o
însuºim, Dumnezeu a înlocuit toate acestea cu lucrarea puternicã a
Duhului Sãu Sfînt. Nu cã acestea n-ar fi necesare. Dar pentru cã, în
condiþiile în c a r e a m fos t, n- a m a vut pos i bi l i ta te a s ã le avem,
Dumnezeu a înlocuit toate acestea prin darul Sãu ºi prin harul Sãu.
Avem compozitori de cîntãri minunate, de minunate ºi nemuritoare
melodii. Fãrã conservatoare de muzicã ºi fãrã ºcoli de artã. Puterea lui
Dumnezeu ºi i ns pi r aþia Duhului Sfînt le-a dãruit niºte mãrgãritare
eterne, cã se mirã de valoarea ºi de frumuseþea melodiilor acestora
oameni de specialitate ºi oameni cu culturã muzicalã. Am stat de vorbã
cu niºte specialiºti veniþi de departe, care au venit special sã verifice,
sã cunoascã, sã cerceteze fenomenul cîntãrilor noastre ºi ne-au spus:
Dv. nu vã daþi seama ce valori aveþi. Cum s-au putut naºte, cum au
putut sã ia fiinþã astfel de luc r ã r i ? Noi , c a s pe ci a l i º ti c a r e a m
aprofundat problema aceasta ºi vedem ce bogãþie de sentimente, de
culori, de imagini, de inspiraþie se gãsesc în melodiile dv., rãmînem
mereu uimiþi. Fenomenul acesta ne dã un subiect de cercetare pe o
duratã îndelungatã.
Ne vom ocupa de ea. ªi aºa-s cu cîntãrile noastre, aºa-s cu
sufletele noastre, aºa-s cu adunãrile noastre. Vedeþi cît de minunat
poartã de grijã Dumnezeu de Lucrarea aceasta! Aº a c um s cr i e î n
Psalmul 23, pe care l-am citit. Ce minunat spune cîntãreþul Domnului
în psalmul acesta: Domnul este pãstorul meu. Ca ºi cum numai al meu
ar fi , a º a Se poartã cu mine. El mã paºte parcã numai pe mine, în
pãºunile cele mai verzi. Mã duce la apele cele mai de odihnã. Îmi
întinde masa în faþa potrivnicilor mei. Îmi umple paharul, cã dã peste
el. Parcã numai de mine Se ocupã Domnul, atît de multe binecuvîntãri
îmi dã. Aºa ar putea spune duhul, îngerul minunat al Lucrãrii Oastei.
Cîte minunate daruri dã Domnul acestui înger! Cãci noi gîndim cã în
cele scrise la Apocalipsa despre îngerii celor 7 Biserici se vorbeºte
alegoric despre duhurile cãrora Dumnezeu le-a încredinþat sã facã
l uc r ã r i l e î n r e s pe c ti ve le Biserici. ªi - cum fiecãrui duh ale s de
Dumnezeu ºi încredinþat de Dumnezeu sã facã o anumitã lucrare într-o
Bisericã El i-a da t a numi te î ns uº i r i , a numi te c al i tã þ i , a numi te
binecuvîntãri.
Pag. 938

Aºa gîndim ºi despre duhul acela minunat pe care l-a luat dintre
cele mai iubite duhuri sfinte, Domnul, ºi l-a trimis în noaptea de Anul
Nou 1923, ca, prin pãrintele Iosif, acest vas ales al Duhului Sfînt, sã
poatã sã înceapã sã lucreze în þara aceasta Lucrarea aceasta fãcutã de
- cred cã - cel mai frumos, mai intim, mai dulce, mai drag duh pe care
l-a avut Domnul lîngã El, cãruia i-a încredinþat sã lucreze, sã facã, sã
înceapã Lucrarea aceasta a Oastei. Cã par c ã Domnul n- a dat nici
unuia cîntãri aºa de frumoase; adunãri aºa de frumoase; lacrimi aºa de
scumpe, suflete aºa de dragi, pãrtãºie aºa de scumpã, binecuvîntãri aºa
de mari cum ni le-a dat nouã ºi cum le pãstreazã între noi prin acest
duh sfînt trimis de Dumnezeu ca înger al Bisericii Oastei Domnului.
Ca, prin Lucrarea aceasta, sã-i învioreze pe toþi ceilalþi de-a lungul ºi
de-a latul acestui pãmînt. Spune Goga într-una di n poezi i l e sale:
Privighetori din alte þãri / vin doina sã ne-asculte. / La noi sînt cîntece
ºi flori, / ºi lacrimi multe, multe. Oameni credincioºi, de peste cine ºtie
cîte depãrtãri, vin sã vadã, sã studieze, sã ia parte la o adunare, sã
s e - mpã r tã º e ascã dintr-o lucrare, dintr-o bucurie, dintr-o pãrtãºie
frãþeascã din Lucrarea aceasta. Am s tat de vorbã cu mulþi care au
venit ºi-au spus:
Tot timpul cît am stat în adunarea dv., n-am înþeles cuvintele, n-am
înþeles cîntãrile, dar am simþit o putere care m-a zguduit tot timpul
ºi-a m s i mþ i t c ã Dumnezeu este în mijlocul vostru. Aceasta este o
dovadã sfîntã cã Domnul este cu noi, dacã din celelalte, pe care le
trãim în fiecare zi ºi cu care ne-am obiºnuit, parcã nu-I simþim cu atîta
putere pr e ze nþ a î n mi j l oc ul nos tr u. Unde mai sînt cîntãri aºa de
frumoase? Unde mai sînt trãiri aºa de frumoase? Sã meargã toþi - ºi-au
mers destui. ªi-au vãzut. Din mijlocul nostru s-au dus la alþii. Ce-au
putut afla? Numai regretul c-au pãrãsit un loc ca ºi care nu mai gãsesc
altul niciodatã. Cum spune o strofã din cîntãrile noastre: Am fost în
mii de locuri moi, / cît lumea-i de frumoasã, / dar nu-i niciunde ca la
noi, / în dulcea mea acasã. E mare lucru acesta. Dumnezeu ne-a dat
aicea tot ce aveam nevoie. Noi n-avem nevoie sã ne ducem la nimeni,
nici dupã cîntãri, nici dupã meditaþii, nici dupã rugãciuni, nici dupã
fraþi, nici dupã î nde mnur i , nici dupã nimic. Pãcãtuiesc împotriva
Duhului Sfînt cei care pãrãsesc Lucrarea aceasta ºi se duc în alte pãrþi.
Cã nicãieri nu-i ca la noi, în dulcea noastrã acasã.
Pentru cã, aºa cum spune David în Psalmul 23, nouã Dumnezeu
ne-a dat tot ce ne priveºte viaþa, evlavia, trãirea, bi ne c uvîntãrile,
buc ur i i l e , da cã fol os i m c u adevãrat toate ace s te bi nefa ce r i º i
binecuvî ntã r i . Zi c , ne -am obiºnuit sã ne vedem împreunã. Ne-am
obiºnuit. Ne-am obiºnuit sã vedem la orice adunare feþele cunoscute
ale fraþilor ºi surorilor noastre. Privind la fiecare, un ochi ne rîde, un
ochi ne plînge. ªi duioºie, ºi dragoste, ºi bucur i e e s te , fãrã sã ne
spunem nici un cuvînt. Numai ne privim ochii ºi ne-aducem aminte
c î te avem noi împreunã! Cîte amintiri frumoase, cîte lacrimi , c î te
rugã c i uni , c î te buc ur i i , c î te bi ne c uvî ntã r i a m pr i mit noi de la
Dumnezeu! ªi trupeºte, fiecare dintre noi. Aduceþi-vã ami nte unde
eraþi cînd aþi venit la Domnul, în Lucrarea aceasta, chiar ºi trupeºte.
ªi acuma uitaþi-vã unde a j unge þ i c hiar ºi trupeºte. Înconjuraþi de
binecuvîntãri, de bucurii, de copii binecuvîntaþi, de fraþi binecuvîntaþi,
de amintiri binecuvîntate - cã ºi în cer vom avea la ce sã gîndim din
cîte am petrecut împreunã unii cu ceilalþi. Noi ne-am iubit din toatã
inima. ªi-am suferit cînd nu ne-am vãzut unii cu alþii.
 Pag. 939

Dar ne-am rugat ºi-am avut lacrimile ºi dragostea, aceste 2 secrete

ale Lucrãrii. ªi dragostea ºi lacrimile ne-au þinut mereu, pînã cînd,
dupã ani de zile, iar ne-am revãzut. ªi iarãºi s-a completat un gol, ºi
iar am fost binecuvîntaþi. ªi-acuma noi ne - a m obi ºnuit ca ºi cum
pentru totdeauna ar fi sã fim aºa. De curînd am primit o chemare sã
mã duc undeva departe. Pentru un timp. Chemarea este limitatã la 60
de zile. Eu am încredinþat în mîna lui Dumnezeu aceasta ºi-am pus-o
în faþa Lui: ªtii Doamne, cã din copilãria mea, n-am cãutat folosul
meu, oriunde m-am dus. Unde m-a trimis Domnul, n-am cãutat folosul
meu. M-am dus cãutînd folosul Lucrãrii lui Dumnezeu. Toatã viaþa,
n-am avut nevoie de mai mult de-un costum de haine. ªi nu cred c-a
fost o perioadã în viaþa mea în care sã am 2 costume de haine. Nici
acuma n-am. Trebuie sã-mi procur unul acuma, cã nu mã pot duce cu
ãsta, care-i nu ºtiu de cînd. Deci n-am cãutat folosul meu. Am cãutat
totdeauna numai folosul Domnului, folosul Lucrãrii, folosul semenilor
mei, folosul Bisericii noastre, folosul patriei noastre. Cã, mai presus
de orice, ne-am iubit patria noastrã.
Noi nu ne-am ascuns dupã scutiri de nici un fel cînd trebuia sã
mergem pe front. 7 ani am fãcut militãrie ºi front, pî nã c î nd m-au
demobilizat medical, bolnav, cã n-am mai putut sã fac serviciu. Deci
dragostea noastrã faþã de patria noastrã nu-i numai cuvinte ºi numai
cîntãri. Sînt anii de jertfã ºi clipele cînd, de-a lungul anilor de zile, în
fiecare clipã ne-am pus în primejdie viaþa. Acolo, pe prima linie am
fost. Dumnezeu ne-a pãzit, dar ne-am fãcut dator i a fa þ ã de patria
noastrã. Pentru cã, atunci cînd ºtim cã, duhovniceºte, avem o patrie
în ceruri pentru care ne pregãtim ºi pentru care ne-am sacrificat tot
ce-am avut mai bun în noi, tot Cuvîntul lui Dumnezeu ne-a spus cã
avem o patrie ºi-o cetate pãmînteascã ºi ni s-a spus: Lucraþi pentru
binele cetãþii voastre, cã fericirea voastrã depinde de fericirea ei. Aºa
ne-am iubit noi, cu toatã conºtiinþa noastrã, ºi patria noastrã. Dacã a
trebuit sã muncim undeva, am muncit cinstit ºi vrednic, negîndindu-ne
la folosul material al nostru în primul rînd, ci la îndeplinirea datoriei
noastre cinstite faþã de munca pe care o fãceam ºi faþã de încrederea
care ni se arãtase pentru locul unde am fost puºi. ªi toþi fraþii noºtri
au fãcut aºa.
Ori pe care frate l-ai lua, de oriunde unde este însãrcinat cu o
misiune, fie mai de jos, fie mai de sus, ºefii lor vor mãrturisi sincer -
dacã sînt sinceri - cã sînt niºte elemente vrednice de toatã preþuirea,
fiindcã îºi fac datoria în modul cel mai cinstit ºi mai competent la
l oc ul de muncã unde s înt puºi. Dragostea noastrã faþã de patr i a
noastrã ºi faþã de conducerea ei nu-i o dragoste de vorbe, o paradã de
lozinci. Ci este dovada curatã ºi sincerã a muncii noastre pe care o
depunem în mod cinstit ºi vrednic, oriunde sîntem chemaþi sã lucrãm.
Pentru cã aceasta este porunca pe care ne-a lãsat-o nouã Dumnezeu:
Daþi-vã toate silinþele, tot ce faceþi sã faceþi din toatã inima, nu ca
pe ntr u oameni, ci ca pentru Dumnezeu. Ac uma , zi c , a m pr i mi t o
chemare de plecare undeva pentru o perioadã de 60 de zile. S-a vorbit
ºi s-au rãspîndit multe zvonuri despre aceastã plecare. Vã rog sã mã
credeþi cã, dacã ar fi în vreun interes al meu personal, nici 2 paºi nu
m-aº duce nicãieri. Sînt destul de bãtrîn º i de bol na v. Am suferit
de-ajuns. N-am altã dorinþã, decît sã pot sta liniºtit. N-aº avea altã
dorinþã, decît sã pot sã stau ºi eu undeva liniºtit, sã mor în pace. Am
trecut de hotarul de 70 de ani.
Pag. 940

ªi Cuvîntul Domnului din Psalmi spune: Anii vieþii noastre sînt 70

de a ni. Ce este peste asta este un plus. Sînt ani pe c a r e nu- i ma i
mergi. Îi tîrãºti. Cei care au trecut de hotarul acesta ºtiu ceea ce spun.
Eu însumi simt cã, de la 70 de ani, mã tîrãsc. Tot ceea ce este în mine
fãpturã ºi fiinþã pãmînteascã suferã. Simt permanent o slãbiciune ºi o
trecere. Nu numai noaptea cînd, de la 11 pînã la unu, de obicei, am
niºte crize despre care totdeauna cred cã asta-i ultima. Dar ºi ziua,
cînd þi se pare cã eºti mai înviorat. Deci pentru interesul meu trupesc,
spun: nu numai cã n-aº putea, dar nici n-aº vrea sã fac 2 paºi. Dacã
a m a c c e pta t totuºi sã mã duc, mã duc pentru cauza Domnul ui . ªi
pentru fraþi, ºi pentru Lucrarea Lui. Ãsta-i singurul meu scop. Pentru
asta am trãit toatã viaþa. Pe ntr u as ta a m ac c eptat c e l e ma i mari
sacrificii. Pentru asta vreau sã mor. Pentru cã pentru asta vreau sã
înviez în veºnicie. Eu am aceastã nãdejde sfîntã. De aceea, chiar dacã
nu vã pot explica la toþi, sã credeþi cã, dacã fac un pas ºi-am acceptat
sã fac un drum, îl fac numai pentru bi nele Lucrãrii ºi numai pentru
binele celor care vin dupã noi. Vreau ca urmaºii noºtri sã nu spunã:
Am avut niºte pãrinþi care nu s-au îngrijit de noi. Noi am avut un
pãrinte sfînt, pe pãrintele Iosif. El a luptat cu suferinþe ºi cu eforturi
supraomeneºti, sã facã rost Lucrãrii de-o tipografie care sã poatã face
fraþilor cãrþi. Sã poatã rãspîndi Cuvîntul lui Dumnezeu ieftin ºi larg.
ªi, dacã n-ar fi fost lupta aceasta în care el ºi-a sacrificat tot ce-a avut:
ºi trupeºte, ºi sufleteºte, ºi bunuri materiale, ºi bunuri spirituale, ºi
viaþa lui însuºi, Cuvîntul lui Dumnezeu n-ar fi ajuns pînã la noi ºi noi
nu ne-am putea bucura astãzi de aceastã binecuvîntatã Lucrare a lui
Dumnezeu în care, de-a lungul atîtor zeci de ani, noi ºi pãrinþii noºtri
am adunat comori nemuritoare ºi eterne. Deci, dacã am ajuns sã avem
noi bucuriile astãzi, le avem pentru cã pãrintele Iosif s-a gîndit cîtã
nevoie este de cuvîntul scris, de cuvîntul mãrturisit. Cã, dacã n-ar fi
fos t c uvî ntul s c r i s , nu s-ar fi rãspîndit. Vorba zboa r ã , s pune un
proverb, scrisul rãmîne. Cît de frumoasã ar fi o vorbire, o þii minte o
zi, 2, 3, o sãptãmînã. Dup-aceea o uiþi. Dar o carte frumoasã pe care
a scris-o Dumnezeu printr-un om al Sãu rãmîne pe masa noastrã un
predicator, un misionar zilnic, un sfãtuitor care nu ne lasã pînã cînd
pr i mi m noi l umi na l ui Dumnezeu în inimile noastre. Un astfel de
misionar m-a întors pe mine la Dumnezeu.
Cînd terminasem ºcoala ºi am primit ca premiu cartea Corabia lui
Noe, eu, de la ºcoalã pînã acasã, am citit-o toatã. ªi-am terminat-o în
ziua de Rusalii, la ora 3; în 8 iunie 1930. ªi cînd am citit ultimul pasaj
din carte, în care spunea: Cititorule, þi-a plãcut þie cartea asta? Poate
cã prin unele locur i a i pl î ns c i tind-o. Poate cã unele locuri te-au
cutremurat. În zadar e tot cutremurul ºi lacrimile tale, dacã tu în clipa
aceasta nu te hotãrãºti pentru Dumnezeu, nu te predai Lui ºi nu pui
legãmî nt c u El s ã - þi schimbi viaþa ºi sã-L primeºti pe Domnul ca
Mîntuitor al tãu, ºi sã începi o viaþã nouã, - atunci am zis: Asta este
pentru mine. Eu acuma mã hotãrãsc. ªi-atunci m-am hotãrît. Au trecut
55 de ani de atunci în luna asta, în 8 iunie. Mulþumesc lui Dumnezeu
pentru tot Cuvîntul Lui pe care ªi l-a împlinit cu credincioºie, chiar
aºa cum e scris, faþã de mine, de-a lungul tuturor anilor. ªi acuma ce
interes aº avea altul decît cauza lui Dumnezeu ºi slujba Lui? Nu vã
îngrijoraþi dacã mã duc.
 Pag. 941

Eu am depus formularele nu în mîinile oamenilor; în mîinile lui

Dumnezeu, în luna asta în care sãrbãtoream 55 de ani de la naºterea
mea în Domnul ºi de sacrificii, ºi de lupte pe calea mîntuirii. Am zis:
Doamne Isuse, în mîinile Tale le depun. Dacã voia Ta este sã mã duc,
e u mã duc pe ntr u Ti ne ºi pentru cauza Ta - Tu ºtii. Atunc i s ã s e
aprobe. Dacã Tu ºtii cã nu, sã nu se aprobe. Eu n-am interesul meu.
Nu ma i s î nt al me u de mul t. De 55 de a ni nu- s al me u. Sî nt a l
Domnului ºi al Lucrãrii Sale. Pentru asta am trãit. Nu vã-ngrijoraþi.
Unii s-au ridicat cu îngrijorãri: Fratele se duce. Ce facem noi? Pînã
acuma a fost cine sã þinã umãrul, spatele, faþa, dar de acuma? Fraþii
mei, noi sã ne-ndreptãm inima ºi gîndul spre Dumnezeu. Lucrarea nu-i
a omului. ªi, cînd un om ajunge sã umbreascã cumva cu importanþa
lui lumina Feþei lui Dumnezeu, mai bine sã-l ia Domnul pe omul acela.
Sã rãmînã Domnul conducãtorul Lucrãrii ºi spre El sã se îndrepte
toate privirile ºi toate inimile, ºi toate gîndurile. Am scris undeva o
cîntare: Doamne, vreau steagul Tãu sã strãluceascã. Dacã în altã mînã
ar fi mai puternic ºi mai strãlucitor, ia-l ºi dã-l la acela. Dã-l lui. Vreau
harfa mea sã cînte în cel mai frumos fel pentru Tine.
Dacã altul ar putea cînta mai frumos, ia-mi-o ºi dã-o la acela.
Vreau Doamne, ca Lucrarea Ta sã biruie ºi Numele sã fie slãvit. ªi
dacã, în locul unde sînt eu, altul ar face mai vrednic, n-aºtepta sã mor,
Doamne! Înlãturã-mã acuma ºi pune-l pe acela care ar fi mai vrednic
º i ma i harnic. Nu þin la nimic din ceea ce este al meu, ci numai la
Domnul. De aceea am zis: Fraþii mei, sã nu vã-ngrijoraþi. Dacã voia
lui Dumnezeu va fi sã mã duc, eu sînt foarte conºtient nu numai de
eforturile ºi de primejdiile, ºi de greutatea unui astfel de drum ºi ale
unei astfel de misiuni. Nu numai în ce priveºte partea trupeascã, ci ºi
cea sufleteascã. Dar ºtiu cã, dacã voia lui Dumnezeu este sã mergem
- sã meargã cineva - pentru un lucru care-L priveºte pe Domnul ºi
Luc r a r e a Lui, El va da putere celui care merge ºi-l va a j uta s ã- l
r e a l i ze ze . ªti u. Eu a m v r ut î ns ã s ã nu f a c ni c i un pa s fã r ã
consimþãmîntul ºi voi a fr a þ i l or. Î ncã nu-i tîrziu. Eu spun: mã duc
pentru cauza Domnului. Dar dacã fraþii sînt de pãrere sã nu mã duc,
fraþii mei, eu a s cul t de fraþi! Eu am acum pe inima mea o sarcinã
primitã de la Domnul pe ntr u Lucr a r e a Lui . ªi , pînã cînd nu pot
rezolva sarcina aceasta, eu nu pot fi liniºtit. Dar sînt supus ºi fraþilor,
ºi Lucrãrii.
ªi eu cer consimþãmîntul fraþilor ºi pãrerea lor. Vor fraþii sã mã duc
sau nu vor sã mã duc? Pî nã cînd fraþii nu ºtiu, eu port sarcina asta
asupra mea. Dar cînd fraþii iau hotãrîrea: Nu, fr ate! Sã nu te duci!
Atunci toatã sarcina aceasta, rãspunderea, trece asupra fraþilor: Bine,
fraþilor! Eu v-ascult. Nu mã duc. Dar atunci rãspundeþi voi în faþa
Domnului pentru ceea ce trebuie fãcut ºi nu-i cine altcineva sã facã.
De aceea vreau sã pun pe inima fraþilor, pentru acest rãspuns. Pentru
cã s-au ridicat pãreri ºi-au zis: Frate, nu-i bine sã te duci. E bine sã
rãmîi aici, pentr u c ã ... º i au inventat o mulþime de motive. Eu am
spus: Bine, fraþilor! Eu vreau sã-i ascult pe fraþi. Pun fraþilor în faþã
problema aceasta ºi le cer pãrerea. Vreau fraþii ºi, cu toatã încrederea
ºi c u toa tã inima, îngãduie sã mã duc, eu nu le cer decît un singur
lucru: sã mã sprijineascã cu rugãciune ºi cu post. Pentru cã pentru
Domnul ºi pentru fraþi merg. Pentru Lucrarea Lui.
Pag. 942

Pentru binele semenilor noºtri; pentru binele patriei noastre; pentru

binele Bisericii noastre; pentru binele familiei noastre sufleteºti eu
accept riscul acesta, cã-i un risc o cãlãtorie de mii de km. Pe urmã
atîtea alte sarcini ºi poveri de toate felurile care mi se pun. Eu accept
din dragoste pentru Domnul ºi pentru Lucrarea Sa. Fraþii trebuie sã
ºtie cã, dacã ei au pãrerea ºi sînt de pãrere sã mã duc, n-o pot face
singur. Eu am nevoie de ajutorul, de lacrimile, de rugãciunile, de zilele
de jertfã de la frãþiile voastre. Dacã gãsiþi potrivit sã nu mã duc, eu
primesc, fraþii mei, hotãrîrea fraþilor ºi nu mã duc. N-am un interes
personal, n-am nevoie! Mai am o zi, 2, 3, ºtie Domnul cîte. ªi-atunci
spun: sînt gata s-ascult de fraþi ºi de surori cum aþi hotãrît ºi cum veþi
hotãrî. Prin urmare, asta este una dintre problemele pe care am vrut
sã vi le fac cunoscute. ªi mai am încã într-un loc sau 2, zone, în care
i a r tr e bui e sã stau de vorbã aºa ca ºi cu frãþiile voastre î n s ea r a
aceasta, în alte seri, în alt timp, înainte de a veni dispoziþie de a pleca
sau de a rãmîne. Eu nu ºtiu încã. E-n mîna lui Dumnezeu problema.
Da c ã Domnul apr obã , s e face; dacã n-aprobã, n- a r e r os t s ã ne
frãmîntãm pentru problema asta. Doar în cazul cînd actele se aprobã
mi s-a spus:
Dacã nu primeºti un rãspuns mai urgent, atunci termenul este de 60
de zile. Pe ziua de 12 august te prezinþi dupã acte. Deci pînã atunci
eu am de gînd sã mai stau de vorbã cu niºte fraþi din alte pãrþi. ªi cu
cunoºtinþa ºi cu aprobarea, ºi cu îngãduinþa fraþilor, ºi cu cunoaºterea
tuturor vreau sã fac orice pas. Dacã se întîmplã cã trebuie sã merg,
desigur cã un timp va trebui sã lipsesc de aici. Nu numai rugãciunea
ºi postul, ºi zilele de jertfã, ºi însoþirea înaintea Domnului v-o cer. Ci
cer fraþilor încã altceva; pentru cã o a me ni s î nte m ºi sîntem slabi
adeseori ºi sîntem ispitiþi în multe forme. Unii au zis: Da pãi, sigur,
cîtã vreme el este aici, dizidenþii, dezbinãtorii, tulburãtorii ãia tac, nu
se ridicã. Dar ia numai sã lipseascã, sã plece cumva fratele, sã vedeþi
cum se ridicã cutare ºi cutare ºi cum o sã înceapã sã dezbine Lucrarea
ºi cum o sã producã lupte ºi tulburãri între fraþi ºi-n adunare. Iarãºi e
o problemã pe care noi trebuie cu tot simþul de rãspundere ºi cu toatã
i ni ma s - o pune m în faþa lui Dumnezeu. Nu oamenii i-au opr i t pe
dezbinãtori ºi pe tulburãtori. Dumnezeu i-a oprit ºi le-a pus o cãtuºã
s a u i-a izolat pe unul într-o parte, pe a l tul î n a l tã par te . Cî t de
puternici pãreau înainte ºi cît de mici ºi de nimici au rãmas, pentru cã
Dumnezeu i-a înlãturat!
ªi în viitor, Domnul va lucra tot aºa cu toþi potrivnicii dezbinãtori
din mijlocul nostru; cum spune Sfîntul Apostol Pavel. Cã de-aceea am
zis, am fost parcã îndemnat dar m-am gîndit pe urmã ºi la alt aspect
sã citesc Fapte 20, acolo unde Sfîntul Apostol Pavel se desparte de
fraþii din Efes la Milet; ºi în care el le spune: Aduceþi-vã aminte cã
timp de 3 ani n-am încetat sã sfãtuiesc cu lacrimi, zi ºi noapte, pe
fiecare dintre voi. În mijlocul vostru, dupã plecarea mea, se vor ridica
oameni care vor învãþa lucruri rele sã dezbine lucrarea, sã o strice.
Bãgaþi de seamã, fiþi atenþi. ªi-i sfãtuieºte mereu, în toate privinþele,
pe fraþi: Bãgaþi de seamã! Cîtã vreme am fost în mijlocul vostru, am
fost zi ºi noapte l îngã toþi. Cu lacrimi, cu sfaturi, cu îndrumãri, cu
rugãciuni, cu rãbdare, cu tot. Acum el le spune: Bãgaþi de seamã dupã
plecarea mea. Fiþi foarte atenþi. Tot ce este negativ, tot ce-i rãu, tot
ce-i distructiv, luptaþi cu toþii sã nu a i bã ni c i un succes ºi nici o
izbîndã în mijlocul vostru.
 Pag. 943

Îi cunoaºteþi pe cei care ar putea provoca dezbinare. Izolaþi-i!

Depãrtaþi-vã de ei. Feriþi-vã de învãþãturile mincinoase; feriþi-vã de
fraþii înºelãtori; feriþi-vã de toþi cei care, din dorinþa de întîietate, vor
cãuta sã provoace partide între fraþi ºi lupte între adunãri, ºi dezbinãri.
Cã dacã noi sîntem treji ºi atenþi ºi cunoaºtem vrãjmaºul, ºi ºtim cum
lucreazã, ºi luãm mãsuri împotriva lui, el nu poate sã facã nimic. În
toatã regiunea aia a noastrã e pace ºi armonie; noi n-avem probleme
cu învãþãtori strãini acolo. Pentru cã, îndatã ce s-a ridicat unul, l-am
izolat imediat. Au fost acolo 3 mari dezbinãtori. Dar am spus: Fraþilor,
bãgaþi de seamã! Izolaþi-l. Nimeni nu-l primeºte în adunare; nimeni
nu-l urmeazã; nimeni nu-i spune un cuvînt. ªi el va pleca singur. A
venit a l 3-lea - era cel mai primejdios. Bãiatul lui Jarda Petre din
Rebriºoara - Nãsãud. Ãla a fost un om lãudãros. Tot timpul scria la
pãrintele Iosif cît de mari izbînzi ºi cît de mari biruinþe are el, Jarda
Petre din Rebriºoara. Avea 6 feciori. Pe toþi i-a fãcut ca el. Cînd a
venit prima prigoanã, a trecut din Oaste la penticostali. ªi l-au fãcut
ºef, l-au fãcut preºedinte, l-au fãcut nu ºtiu ce, ºi pe toþi bãieþii lui i-a
fãcut preºedinþi pe la secte ºi îndrumãtori pe-acolo, pãstori.
ªi a venit unul dintre ei ºi s-a infiltrat în adunarea cea mai
frumoasã de lîngã noi ºi a luat pe unul dintre fraþii cei mai buni ºi l-a
chemat naº la nunta lui. Era fratele preot Teodor Heredea de la Beiuº.
ªi a c r e zut el cã în felul acesta se infiltr e azã º i c uc er e º te toa tã
Lucrarea. Eu i - a m cunoscut pe pãrinþii lui ºi, cînd am venit ºi am
ajuns apoi, dupã atîþia ani, în mijlocul fraþilor ºi am ºtiut care-i starea
lui, am zis: Izolaþi-l imediat. A venit ºi a cãutat sã pãtrundã ºi sã strice
adunarea ºi i-am spus: Nu! În adunãrile noastre nu mai ai loc. Odatã
ce ai trecut ºi tu, ºi toatã familia ta, ai trãdat Lucrarea lui Dumnezeu,
ai pãrãsit Lucrarea lui Dumnezeu, rãmîi acolo. ªi astfel, izolat, n-a
mai putut prinde nici o rãdãcinã - ºi n-avem probleme. Totdeauna cînd
se iveºte o rãdãcinã strãinã, smulgeþi-o ºi îndepãrtaþi-o, indiferent
unde - i º i c i ne - a r fi . Pe ntr u c a s - a veþi liniºte ºi sã nu vã cre a þ i
probleme. Eu, dacã se va întîmpla ori într-un fel, ori în altul - doar
sîntem bãtrîni de-acuma. Eu ºi fratele Opriº sîntem cei care aºteptãm
acuma chemarea la Domnul. Noi sîntem ºi cu anii, ºi cu bãtrîneþea, ºi
cu cîte am putut trãi împreunã. Am alergat ºi ar fi vremea sã plecãm
ºi noi la odihnã. Fraþilor, rãmîne asupra frãþiilor voastre o sarcinã
sfîntã înaintea lui Dumnezeu. Chiar dacã noi am fost pe-aici, acuma
priviþi nu ºtiu cum, deºi Dumnezeu sã ne ierte, cã n-am fost nimica ºi
nu sîntem nimica. Numai cã dragostea fraþilor ne-a privit ca ºi ceva
deosebit.
ªi noi, dacã a fost sau am avut un rol ºi am fost împinºi undeva
mai în frunte, am cãutat sã ne facem datoria cu cinste ºi cu respect,
º i c u s me r e ni e , º i c u c ur ã þ i e de i ni mã î n mijlocul Lucrãrii l ui
Dumnezeu în care am fos t. Dar nu noi eram ceva. Totuºi vã rugãm
di n toatã inima: dacã va fi fie într-un fel, fie într-altul sã pl e c ãm,
urmaþi mai departe ºi trãiþi ca ºi cum am fi în mijlocul frãþiilor voastre.
Sã nu se observe din afarã nici o schimbare. Sã nu se zicã: A, pãi,
dacã s-a dus, uite praful s-a ales de ei. Nu! Domnul este în mijlocul
nostru. Bizuiþi-vã pe Domnul. Alipiþi-vã de El! Încredeþi-vã în El cum
ne-am încrezut noi acum 50, 60 de ani, cînd am rãmas singuri, bãtuþi
de toate vînturile, între niºte munþi care ameninþau sã se prãbuºeascã
peste noi. ªi Dumnezeu a fost ajutorul nostru ºi ne-a izbãvit. Sã nu se
observe cã a plecat cineva.
Pag. 944

Tot aºa armonie, tot aºa dragoste sã aveþi. Respectaþi adunãrile,

respectaþi pe fraþi, respectaþi-vã cu mai multã stãruinþã ºi iubiþi-vã cu
mai multã cãldurã unii pe alþii, pentru ca Domnul sã binecuvînteze
Lucrarea ºi sã ridice mereu ºi mereu oameni vrednici de admiraþie ºi
de urmat. Aceasta va fi dovada cã Lucrarea este a Domnului ºi cã cei
care au rãmas nu s-au bizuit pe oameni. Ci dacã a fost cineva care a
fost vrednic de urmat, noi am înþeles pilda aceasta, exemplul acesta,
porunca aceasta ºi i-am urmat, mergînd mai departe pe linia pe care
ne-au îndrumat ºi ne-au cãlãuzit ei. Ca Lucrarea sã meargã biruitoare
înainte. Pentru cã noi sîntem trecãtori, dar Lucrarea-i veºnicã. Înainte
de noi au fost unii, dupã noi vor veni alþii. Acuma-i rîndul nostru sã
facem Lucrarea cît mai frumoasã, ca acei care vin dupã noi sã aibã un
e xe mpl u, s ã a i bã o pildã, sã aibã un trecut minuna t pe c ar e s ã - l
urmeze. Asta deci este prima problemã pe care am vrut sã v-o punem,
cu plecarea. ªi-am sã cer consimþãmîntul fraþilor. Vine vremea: la
rînd, dupã aceea, fiecare frate care se simte î ndemnat sã spunã un
cuvînt, sã spunã un cuvînt cu referire la problemele pe care le ridicãm.
O altã problemã la care m-am gî ndi t este totuºi problema nunþilor
noastre.
Acuma, de cînd s-a luat hotãrîrea ca sã se reducã fastul acesta care
se încetãþenise într-un timp, cu nu ºtiu cîte feluri de mîncãri, cu nu
ºtiu cîte feluri de prãjituri ºi aºa mai departe, care rãpeau tot timpul
ºi toatã liniºtea adunãrii, de cînd s-a luat hotãrîre sã se renunþe ºi sã
se pregãteascã astfel nunþile frãþeºti într-un cadru mai duhovnicesc,
mai evanghelic, mai moderat, mai modest, într-un fel mai credincios,
de atunci unii fraþi au înþeles acest lucru. ªi s-a statornicit un obicei
foa r te fr umos , care a fost gãsit de bun de cãtr e toþ i oa me ni i l ui
Dumnezeu. Alþii n-au înþel e s . ªi a u c onti nua t, di ntr - o a r oga nþã
fireascã, dintr-o dorinþã de ºtiu eu, de trufie fireascã ºi lumeascã mai
mult, ºi au zis: A, sigur. Noi, care avem? Sã facã aºa cei sãraci, cei
care n-au. Dar noi, c a r e a ve m? Am un singur fecior sau o singurã
fa tã : fac o singurã datã nuntã. Eu fa c ! ªi n- a þ i nut s e a ma . ªti þ i
exemple de astea, cã nu-s departe ºi nu-s demult ºi de pe-aici. ªi toþi
cei care-L iubesc pe Dumnezeu ºi iubesc Cuvîntul lui Dumnezeu au
gãsit cã erau niºte exemple negative, urîte, nepotrivite.
Eu nu numesc aici. Frãþia voastrã ºtiþi. ªi aþi putut vedea ce
frumoase au fost cele care s-au fãcut dupã voia lui Dumnezeu ºi ce
nepotrivite au fost celelalte. Vreau numai s ã a mi ntesc un exemplu
pozitiv. Cine a fost la Rogoz acum, cîteva sãptãmîni, a putut vedea
acolo o nuntã într-adevãr aranjatã dupã voi a l ui Dumnezeu. De la
început s-a înc e put c u r ugãc i unea programul minunat al Lucrãrii
duhovniceºti, care a continuat pînã la unu noaptea, de pe la 7, 8. Un
pr ogram binecuvîntat de Dumnezeu, plin de conþinut duhovnice s c ,
c a r e a s ãtur a t s ufl etel e de mana cea gus toa s ã a Cuvî ntul ui l ui
Dumne zeu. La ora unu au fost mulþi fraþi, s-a pus un singur fel de
mîncare. Într-o farfurie, cîteva sarmale ºi bucata de pîine acolo. ªi s-a
dus repede. Într-o orã a fost terminatã toatã masa, nu ºtiu cîte sute sau
mii de fraþi au fost. Dupã aceea s-au dus liniºtiþi la odihnã ºi a doua
zi a început de la 8 program frumos. Ci ne a ma i putut sta la urma
programului a mai luat ceva; cine nu, s-a dus cu sufletul încãrcat. Nici
n-a simþit cã n-a mîncat nimic.
 Pag. 945

Eu cred cã acest fel de a se proceda cu privire la nunþile noastre nu

numai cã este duhovnicesc cã noi nu trebuie sã cultivãm impresia cã
pentru mîncarea aceasta trupeascã mergem la nuntã sau sã-i încurajãm
pe cei care pentru aceastã mîncare se duc; ci sã-i descurajãm pe cei
care se duc sã se mîndreascã ºi sã spunã: Ce frumoasã a fost nunta
asta, c-au fost nu ºtiu cîte feluri de mîncare ºi carne, ºi plãcinte! Nuu!
Oamenii aceºtia sã nu aibã ce sã caute. Sã meargã pentru Cuvîntul lui
Dumnezeu. Dar e ºi economicos. Acuma cînd totuºi e nevoie sã fim
toþi, c î t de c î t, mai economi, mai chivernisitori, mai atenþi, sã nu
risipim pîinea, sã nu risipim bucatele lui Dumnezeu, sã nu facem risipã
din aceste daruri, sã dãm numai strictul necesar, - e aºa de frumos ºi
aºa de duhovnicesc, ºi aºa de evanghelic obiceiul acesta! Am sfãtui pe
cine vrea sã asculte, care va mai avea vreodatã, în viitor, astfel de
ocazii ºi aceste trebuinþe, dacã vrea sã facã nuntã, sã fa c ã c um au
fãcut cei de la Rogoz. Sã-i întrebe pe cei care au fost acolo ºi sã vadã
cît de frumos ºi de plãcut lui Dumnezeu, ºi de mulþumitor pentru toþi
fraþii este acest fel de a proceda! ªi cît de urît e celãlalt.
Au fost, de exemplu, locuri în care, înainte de a se începe
programul duhovnicesc, s-a pus masa. S-a pus masa la 8 ºi s-a luat la
12. ªi cine mai are timp apoi sã asculte sau chef sã mai vorbeascã
despre Cuvîntul lui Dumnezeu sãtul, somnoros, setos? Apoi miºcare,
du-te ºi vino. Aceasta este o batjocurã, nu este o adunare dupã voia
lui Dumnezeu. De aceea a mai fost nevoie sã mai spunem ºi sã mai
amintim ºi despre problema asta. Cine are urechi de auzit sã audã.
Slãvit sã fie Domnul! Altceva mai aveam apoi. Existã între fraþi foarte
multã vorbire de rãu. Fraþilor, nu ne dãm noi seama cît de mare pãcat
este acesta, sã se vorbeascã fraþii de rãu, surorile de rãu, unii pe alþii.
E un pãcat împotriva Cuvîntului lui Dumnezeu, împotriva Lucrãrii lui
Dumnezeu, împotri va voii lui Dumnezeu. Sã ºtiþi cã sînt fraþi care
trãiesc în certuri de ani de zile pentru un cuvînt sau pentru o vorbã
auzitã, spusã de cineva nu ºtiu unde. M-am dus odatã pe o astfel de
vorbã ºi am spus:
- Cine þi-a spus þie cã fratele sau sora a fãcut aºa ceva? Ai vãzut?
- Nu, zice, n-am vãzut, dar am auzit.
- ªi de la cine ai auzit?
- Am auzit de la cutare, de la cutare ºi de la cutare. ªi m-am dus
ºi i-am întrebat.
- Eu nu ºtiu! - zice. Pînã la urmã, cel de la care pornise zvonul n-a
vrut sã mai recunoascã. Se vorbeºte de rãu foarte mult printre fraþi.
Am fost în ziua de 2 mai la o adunare în Dej. Am fost chemat de mai
mult timp, pentru cã acolo era atîta vorbã cã unii dintre fraþi ºi dintre
surori vorbesc în limbi, s-au botezat nu ºtiu pe unde ºi, în sfîrºit. Noi
am vrut sã mer ge m pe l i ni a ac e s tor zvonur i ºi sã vedem ce este
adevãrat din ce am auzit despre anumiþi fraþi ºi despre anumite surori.
O noa pte î ntr e a gã a m s tat de vorbã. Î ntî i a m a vut un pr ogr a m
duhovnicesc, în care am ascultat Cuvîntul lui Dumnezeu pînã dupã ora
12. Atunci au plecat cei mai mulþi, cei care nu aveau nici o tangenþã
cu problema. ªi au rãmas cei care erau implicaþi: fie cã se vorbise
despre ei, fie cã vorbiserã ei despre alþii. ªi atunci am pus problema
alor 4 sau 5 dintre cei care erau direct vizaþi cu problemele astea. ªi
am zis atunci: Uite, voi aþi fãcut aceste lucruri care s-au auzit despre
voi? Au recunoscut ºi n-au recunoscut. Au recunoscut o parte, dar nu
era adevãrat ceea ce s-a spus mai grav.
Pag. 946

Atunci le-am zis celor care vorbiserã despre ei: Acuma, uite, sînteþi
aicea ºi cei pîrîþi, ºi pîrîtorii. Spuneþi acuma! Aveþi curajul sã spuneþi
pe faþã: cînd aþi vãzut voi pe sora cutare sau pe fratele cutare, sau pe
fratele cutare fãcînd lucrurile de care i-aþi învinuit? Nici unul nu s-a
ridicat sã afirme, sã aibã curajul sã susþinã ceea ce ºoptise ºi spusese
l a mul þ i c ã a fãcut fr a te l e . ªi atunc i a m zi s : Nu vã e fr i c ã de
Dumnezeu? Nu vã este ruºine? Aceasta este vorbire de rãu, clevetire,
bî rfealã între fraþi, pãcat împotriva Lucrãrii lui Dumne ze u, pãc a t
împotriva Duhului Sfînt. De ce vã vorbiþi de rãu, iar cînd trebuie sã
daþi socotealã nu aveþi curajul sã spuneþi pe faþã: Da, domnule! Asta
am zis-o pentru cã l-am vãzut fãcînd aºa ºi aºa. Chiar dacã ar fi uneori
unele dintre scãderile noastre adevãrate. Fraþilor, nu trãim încã printre
îngeri. Sîntem toþi oameni. Mai avem scãderi ºi defecþiuni, pentru cã
este scris: Dacã zicem cã n-avem pãcat minþim ºi adevãrul nu este în
noi. Toþi greºim în multe feluri. Dacã nu greºeºte cineva în vorbire,
este om desãvîrºit. Dar cine poate spune cã nu greºeºte în vorbire? În
sfîrºit, poate mãrturisi cã n-are pãcat? Deci prin faptul cã fiecare avem
slãbiciuni nu justificãm slãbiciunile noastre; n-ar trebui sã le avem.
Dar trãind în firea pãmînteascã, în slãbiciunile, în anturajul ãsta, în
mijlocul unei lumi pline de pãcat, la fiecare pas, noroi sufletesc, te
împroaºcã cu noroi cel plin de noroi. Pentru cã este scris: Pentru cel
curat, toate sînt curate. Da r pe ntr u cel spurcat toate sînt spurcate,
pentru cã cugetul ºi gîndurile lui sînt spurcate. ªi atunci auzi vorbiri
de rãu despre cei mai buni dintre fraþi. ªi cînd îl iei de mînecã ºi-i
spui:
- Bine! Dovedeºte: l-ai vãzut?
- Nuu. Numai am auzit.
- De unde ai auzit?
- De la cutare, de la cutare. Sã vã spun: cunosc nume de frate - ºi
frate cunoscut, toþi îl cunoaºteþi care a rãspîndit un zvon acuma, nu
demult, pe urmele cãruia s-a dus cineva care era mai interesat ºi poate
cã zvonul acesta l-aþi mai auzit. Un frate cunoscut a spus altui frate
cunoscut: ªtiþi voi cã Dorz are 12 apostoli? Dintre care a numit pe
unul. Unul: cel mai curat ºi mai frumos dintre cîþi copii duhovniceºti
îi cunosc. ªi zice: Ãsta tr ã i eº te cu s oa c r ã - s a . A afirmat un frate
lucrãtor - pe care toþi îl cunoaºteþi, cã pe-aici umblã, printre toþi -
despre alt frate cã ar fi aºa ºi ar fi aºa. Cã lui i-a spus cineva ºi acela
a spus la altul, ºi altul, la altul, pînã a ajuns la urechile surorii care era
î n cauzã. ªi atunci ea a mers pe fir º i a î ntr e ba t. ªi , c î nd a fos t
întrebat, fiecare spusese cã auzise de la altul ºi altul. ªi fraþi de-ai
noºtri care merg printre fraþi ºi au pretenþia cã sînt lucrãtori cunoscuþi
în Lucrarea lui Dumnezeu rãspîndesc zvonuri neadevãrate, mincinoase
despre fraþi. Poate cã cineva dintre frãþiile voastre a mai auzit acest
zvon. ªi dacã l-aþi auzit, atunci ºtiþi ºi cine-l rãspîndeºte. ªi cînd a fost
tras la rãspundere, n-a avut curajul.
A zis: O sorã de colo, nu ºtiu. De colo ºi-apoi sora aceea zice: Am
auzit de la altã sorã. ªi, pînã la urmã sînt fraþi care se pretind lucrãtori
ai lui Dumnezeu ºi care merg purtînd prin Lucrarea l ui Dumne zeu
zvonuri murdare ºi urîte despre fraþi, pe care, pînã la urmã, nu le pot
dovedi, pentru cã n-au nici un temei, nici un adevãr. Vedeþi, fraþilor?
Nu numai sã vã feriþi de astfel de lucruri, dar sã ºi puneþi imediat
palma pe gura celui care spune astfel de lucruri.
 Pag. 947

Pentru cã în momentul în care tu auzi un zvon ºi îl dai mai departe,

înseamnã cã tu l-ai acceptat în inima ta ºi te-ai fãcut pãrtaº cu cel care
rãspîndeºte otrava. Prin urmare, ºi tu te-ai fãcut semãnãtorul acelei
otrãvi, pentru cã o duci mai departe. Tu, fãrã sã controlezi, te-ai lãsat
convins de el ºi ai cãzut în plasa lui, în pãcatul lui, în ispita lui. ªi în
felul acesta se ajunge. Cîte aud! De multe ori vine cîte-un frate, cîte-o
sorã ºi, dupã Slãvit sã fie Domnul, îmi spun: Ai auzit ce-a fãcut cutare
frate? Ai auzit ce-a fãcut cutare sorã? ªi spun tot felul de lucruri. ªi
i-am întrebat: Frate, d-ta ai vãzut lucrul acesta? Pentru cã Cuvîntul
spune: Dacã vezi pe fratele tãu cãzut în pãcat, mustrã-l între tine ºi el,
nu te duce sã spui. Dacã-l vezi, atunci te du. Dar dacã n-ai vãzut, ci
numai ai auzi t, cã mereu atunci mã duc pe fir ºi zic: Ai vãzut? Nu,
zice, am auzit. ªi fiecare mai adaugã cîte ceva. Fraþilor ºi surorilor!
Pãcatul vorbirii de rãu este unul dintre marile pãcate ale sfîrºitului.
Cuvîntul lui Dumnezeu spune cã oamenii vor fi bîrfitori, urîtori. ªi aºa
mai departe. Feriþi-vã sã nu cãdeþi în pãcatul de-a vã vorbi de rãu pe
fraþi ºi pe surori. ªi cînd îl vezi pãcãtuind, nu te duce sã spui. Du-te
ºi zi între tine ºi el: Frate! Sorã! Cuvîntul iatã ce spune. Faceþi dupã
cum spune Cuvîntul, cã aºa spune Mîntuitorul: Dacã vezi pe fratele
tãu cã sãvîrºeºte un pãcat, du-te ºi mustrã-l între tine ºi el. Dacã te
ascultã, l-ai cîºtigat. Dacã nu, mai spune-l la 2. ªi du-te cu 2 fraþi ºi
spune-i lucrurile acestea. ªi dacã nu te ascultã, atunci spune-l mai
departe Bisericii, acolo, adunãrii, pentru ca împreunã sã se roage, sã
mustre, sã încerce sã ajute. Nu umple þara de zvonuri necontrolate ºi
lucruri exagerate, murdare, urîte, pe care nici tu, nici alþii nu pot sã le
dove de a s c ã, c i numa i l e c ol por te a zã , fã c î nd r ã u Lucr ã r i i l ui
Dumnezeu.
Nu þineþi mînie cu fraþii! Cunosc familii de fraþi care sînt în ceartã
de ani de zile. Merg la adunare, predicã Cuvîntul lui Dumnezeu, dar
ei, unul pe celãlalt, nu se pot vedea. Se urãsc cu o urã de moarte, din
cine ºtie ce zvon spus, iarãºi, tot de-un rãufãcãtor ºi de un bîrfitor la
urechea surorii sau la urechea fratelui. ªi în felul ac esta se face o
mulþime de rãu în Lucrarea lui Dumnezeu ºi de batjocurã; ºi ajunge
la cunoºtinþa oamenilor lumeºti ºi atunci cei porcoºi tîrãsc totul în
noroi ºi-n murdãrie, batjocorind Lucrarea lui Dumnezeu. Fraþilor, vã
rog în Numele Domnului, tãiaþi firul bîrfelii. Cînd soseºte la tine firul,
taie-l acolo! Ia-l pe fratele sau sora care s pune º i c e rceteaz-o, ºi
îndeamn-o sã nu mai sãvîrºeascã nelegiuirea aceasta. Ci sã se teamã
de Dumnezeu ºi sã cultive dragostea, rãbdarea, iertarea, iubirea, pacea
ºi binefacerea în Lucrarea lui Dumnezeu, nu certurile ºi dezbinãrile.
E una dintre poruncile Domnului cele mai necesare de împlinit î n
vremea de acuma.
Nu vorbiþi de rãu pe nimeni ºi nu încurajaþi vorbirea de rãu.
N-ascultaþi pe cei care vã vorbesc de rãu despre fraþi. Dacã într-adevãr
este un motiv de întristare, întristaþi-vã ºi rugaþi-vã înaintea Domnului
ºi, pe cel care vã spune, chemaþi-l: Hai sã ne rugãm pentru el! Hai sã
ne r ugãm pentru ea! În felul acesta procedãm biblic. Nu c ul ti va þ i
vorbirea de rãu, pentru cã se spun lucruri fantastice. Nici nu-þi vine
sã-þi închipui cã oameni cu minte sãnãtoasã nu numai cã pot spune,
dar ºi pot primi ºi pot accepta astfel de lucruri. Se vorbesc foarte
multe rele, lucruri rele. Tinerii vorbesc de rãu pe bãtrîni; bãrbaþii pe
femei; femeile pe bãrbaþi; cei mai lipsiþi pe cei care mai au; ceilalþi în
tot felul de vorbiri de rãu.
Pag. 948

E o lucrare satanicã prin care se cautã dezbinarea frãþeascã, ruperea

legãturii de fraþi, nimicirea încrederii între noi. Domnul vrea ca între
ai Lui sã existe încredere, armonie, pace, cã atunci putem colabora,
atunci putem sã ne-ajutãm unii cu alþii, atunci putem avea încredere
unul în altul, cînd noi avem aceastã pãrtãºie sufleteascã. Dar cînd nu
mai este pãrtãºie între noi, atunci diavolul nimiceºte tot. Adunarea se
dezbinã, rugãciunea se pierde, colaborarea frãþeascã se nimiceºte ºi
Lucrar e a Domnul ui s e duc e pe r î pã . Asta este lucrarea satanei.
Feriþi-vã de vorbirea de rãu! Nu vorbiþi pe nimeni, nici pe drept. Dacã
ai dreptate, gîndeºte-te cã Dumnezeu nu ne-a mîntuit prin dreptate;
ne-a mîntuit prin dragoste. Poate sã avem dreptate cînd ne plîngem
unii despre alþii. Poate sã avem dreptate! Dar dragoste sigur nu avem.
Cã dacã am avea dragoste, atunci nu ne-am plînge. Atunci am iubi,
am ierta, am acoperi ºi am colabora mai departe. ªi aceastã pãrtãºie
ajutã pe toþi, ridicã pe toþi, întãreºte pe toþi, mîngîie ºi-l ajutã ºi pe cel
care-i cãzut ºi care-i nenorocit, pentru cã el are un exemplu ºi are un
sprijin frãþesc. Cam acestea. Acuma aº fi vrut sã mai spun încã ceva:
despre problema parastasului la mormîntul pãrintele Iosif.
Am sã vã citesc o scrisoare pe care zilele trecute am primit-o ºi sã
vã pun problema în faþã frãþiilor voastre ºi sã vã cer pãrerea. Unul
scrie: Frate Dorz. Eu cam cunosc scrisul ºi cam ºtiu cine-a scris-o.
Semneazã: niºte fraþi. E fãrã datã, fãrã loc, fãrã nume; e pusã de la
Arad, în ziua de 13 iunie, adicã joia cealaltã. ªi-mi spune el aºa: Frate
Dorz, luînd parte la plerinajul ce s e fa c e de Rusalii la mormîntul
pãrintelui Iosif la Sibiu, mau. Într-un cuvînt: mau. Cine ºtie oleacã de
regulã cu privire la scriere ºtie cã aici se pune o linioarã; dar, în sfîrºit
m-au revoltat - el vorbeºte la persoana întîi, despre el - mau revoltat
ceremoniile exagerate ce se fac cu aceastã ocazie ºi anume: parastas
cu pomeni ºi lumînãri. Oare aceasta era dorinþa pãrintelui Iosif? Cred
cã, dacã ar fi putut ieºi el din mormînt, v-ar fi aruncat de acolo cu
parastas cu tot. Dorinþa lui era ca fraþii sã vinã cu cîte o floare, spre
aducere aminte, dar nicidecum asemenea ceremonii. Prin urmare, se
procedeazã contrar voinþei lui ºi astea îi afecteazã ºi memoria. Se pune
î ntrebarea: Ce se urmãreºte prin asta? Linguºire faþã de mai marii
Bisericii?
Dar nu mai þine figura. Atunci ce altceva? În orice caz, frãþia ta
porþi rãspunderea toatã pentru asta faþã de fraþii care nu sînt de acord.
ªi apoi în veºnicie, cînd vei trece din viaþã ºi vei da faþã cu pãrintele
Iosif ºi cu fratele Marini, atunci s-ar putea sã fii întrebat cam aºa:
Ce-ai fãcut, Traian, cu Lucrarea pe care þi-am lãsat-o sfîntã ºi curatã?
Nu ºtiu ce ai putea rãspunde, dar un lucru e clar ºi anume: cã ei nu
vor fi de acord cu aºa maniere. Se cere ca fratele Dorz sã revinã la
starea de altãdatã, iar Lucrarea sã o lase unde a fost ºi sã nu se mai
batã monedã falsã în numele ei. Se uitã oare cã pãrintele Iosif a fost
caterisit ºi dezbrãcat de hainã cînd se afla în sicriu? ªi semneazã:
Niºte fraþi. Iatã, fraþilor, ce pãreri ºi ce cuvinte, ºi ce acþiune se duce
printre fraþi. Eu am vrut nu numai sã vã citesc aceastã scrisoare, ci sã
vã ºi pun, ºi frãþiilor voastre, o întrebare în legãturã cu ceea ce am
fãcut la mormînt de cîþiva ani încoace. Am ºtiut cã acolo vin fraþi din
toate pãrþile - ºi, într-adevãr, numai acolo se întîlnesc fraþi din toatã
þara. Au fost ºi-acuma fr a þ i di n Dobr ogea , fraþi din Oltenia, din
Muntenia, din Banat, din Bucovina, din Maramureº. Din toatã þara,
numai acolo am vãzut fraþi întîlnindu-se.
 Pag. 949

E un fenomen bi ne c uvî ntat ºi o dovadã cã Dumne ze u a

binecuvîntat gîndul acesta. Acolo se-ntîlnesc toþi fraþii de pretutindeni
mãcar o datã pe an, sã-ºi aducã aminte, sã se cunoascã, sã nu se uite
frate cu frate, sã se poatã îmbrãþiºa, sã se poatã sãruta pe lacrimi, sã-I
poatã mulþumi lui Dumnezeu cã se mai vãd unul cu celãlalt. Cã altfel,
dacã n-ar fi locul acesta, cred cã mulþi nici nu ne-am mai vedea unii
cu alþii niciodatã. Pentru cã ºi condiþiile, ºi împrejurãrile, ºi vîrsta, ºi
pi e di cile sînt de atîtea feluri. Dar acum, cu îngãdui nþ a a s ta a l ui
Dumne ze u, º i Dumne ze u s ã bi nec uvî nte ze conduc er e a þ ã r i i º i
conducerea oraºului cã ne-au permis bucuria aceasta sã ne putem avea
mãcar o datã pe an un loc de reculegere sufleteascã lîngã mormîntul
aceluia care, pentru fiecare dintre noi, a fost mai mult decît mama ºi
tatãl nostru trupesc. Cã spune un proverb: Dacã tatãl tãu trupesc ºi
tatãl tãu duhovnicesc au aceeaºi nevoie de tine în aceeaºi clipã, dator
eºti întîi sã-l ajuþi pe pãrintele tãu duhovnicesc ºi-apoi pe pãrintele
trupesc. Pentru cã pãrintele trupesc te-a nãscut pentru viaþa aceasta
tr e c ã toa r e , dar pãrintele cel duhovnicesc te-a nãscut pentru viaþa
veºnicã. Eu cred cã, dacã cineva este un frate adevãrat, nu poate trece
nepãsãtor peste datoria de a participa mãcar o datã sau altã datã la
acest mormînt faþã de care fiecare dintre noi sîntem datori.
Dacã la tatãl nostru trupesc îi facem un parastas ºi mergem acolo
cu o floare ºi c-o rugãciune , o datã pe an sau o datã la 5 ani, ºi ne
împlinim aceastã datorie pe linie umanã ºi moralã, ºi biblicã, ºi cum
vreþi s-o numiþi, creºti ne a s c ã ce ne-a rãmas pentru el, dar faþã de
pãrintele acesta nu ne-o împlinim, care a fãcut pentru noi binele cel
mai mare, cã-n zadar ne-ar fi nãscut 100 de pãrinþi trupeºti, dacã nu
ne-a nãscut unul duhovnicesc, ce valoare mai avem noi? ªi-atunci zic:
pun în discuþie corectitudinea ºi credincioºia unui frate care zice cã-i
în Oastea Domnului, dar care niciodatã nu se duce, nici într-un an, la
mormîntul pãrintelui Iosif. Eu am spus ºi celor mai mari care m-au
acuzat despre asta: La mormîntul acesta mã voi duce ºi cînd numai ca
o rîmã mã voi putea tîrî. Pînã acolo mã duc, cã am o datorie cereascã,
divinã faþã de acest om care mi-a fãcut cel mai mare bine. ªi-acest
l uc r u l - a r putea spune fiecare dintre frãþiile voastre. Atunci cum
justificaþi cã unii dintr e fr ã þ i i l e voa s tr e n- au fos t ni c i oda tã l a
mor mî ntul a c e s ta a l pãr i ntelui Iosif? ªi nu din sãrãcie, nic i di n
neputinþã, ci nu ºtiu din ce alt considerent. Sînt acolo în Sibiu atîþia
care niciodatã n-au fost, decît ca sã pîndeascã sau sã vorbeascã de
rãu.
ªi-atunci am zis: gradul de credincioºie faþã de Lucrarea Oastei
Domnului se cunoaºte ºi dupã faptul acesta, dacã participãm sau nu,
mãcar o datã pe an sau o datã la cîþiva ani, la mormîntul acesta. E o
datorie de conºtiinþã a noastrã, pe care trebuie sã o avem - ºi-o avem
cu toþii faþã de pãrintele Iosif. Dar am zis: pe mãsurã c e trec anii,
credincioºii care vor simþi totdeauna datoria sã participe aici sînt tot
mai mulþi. Anul ãsta au fost cei mai mulþi; niciodatã n-am vãzut cîþi
au fos t a nul a ce s ta. ªi-atunci am gîndit din timp la o justificare a
prezenþei noastre acolo. Cimitirul este o instituþie publicã. Acolo este
o proprietate de sta t; a c ol o es te te r e nul c ontr ol a t ºi stãpînit de
autoritatea noastrã care conduce ºi dirijeazã treburile de stat. Noi cum
putem justifica prezenþa noastrã acolo, dacã nu avem acolo o masã cu
niºte colaci ºi lumînãri? Noi mergem acolo de la ora 6 ºi preotul vine
sã facã slujba la ora 1.
Pag. 950

Pînã atunci, acolo se predicã Cuvîntul, mii de oameni ascultã

Cuvîntul lui Dumnezeu ºi blocãm acolo circulaþia , ºi cîntãm, ºi ne
bucurãm de Domnul din toatã inima noastrã, trãim momente cereºti.
Dacã vine cineva ºi întreabã: Ce-i cu mulþimea asta aici, domnule? Ce
faci? Noi, avînd acolo niºte colaci ºi niºte lumînãri, spunem: Domnule,
parastas! Noi aºteptãm pe preotul sã vinã. ªi, pînã vine preotul, noi
cîntãm, ne rugãm aici pentru cã este vorba de un cimitir ºi de memoria
unui om al lui Dumnezeu. Avem o justificare. ªi oricine întreabã, dã
din umeri. Mai vãd ei cã-i cam cusutã, poate, pe undeva, cu aþã albã.
ªi zic: Bine, bine! Parastas. Da’ veniþi atunci! Staþi cît staþi. ªi nu
atîþia. Ei, dar, avînd motivul acesta: E parastas, domnule, justifici
prezenþa aceasta. E nu numa i da tor i a noa s tr ã , da-i ºi satisfacþia
noastrã, cã niciodatã de acolo nu te întorci decît cu inima atîta de
mare, plinã de bucurie ºi de binecuvîntãri. Cei care a þ i fos t º tiþi.
Dumnezeu, în mod minunat, a ocrotit ºi cu timpul: uite, tot timpul, de
dimineaþa pînã dupã ora 3, s-au tot plimbat norii º i a me ni nþ a u cu
ploaia; dar Dumnezeu a ocrotit, ca totul sã decurgã în pace. Dupã ce
s-a terminat, au venit niºte tunete ºi trãsnete, ºi un potop de ploaie, cã
toþ i a u vã zut: E- o mi nune ! Dumne ze u a oc r oti t. De c i î n toa te
privinþele Dumnezeu ne aratã cã-i cu noi: prin ocrotirea pe care ne-o
dã, prin toate felurile de purtare de grijã pe care ni le aratã. ªi-atunci
cum sã nu fim noi recunoscãtori º i c um s ã nu fol os i m mome ntul
acesta spre întãrirea ºi bucuria noastrã ºi pentru împlinirea unei datorii
pe care, faþã de pãrintele duhovnicesc, o avem pentru totdeauna?
Au fost niºte oameni strãini aici, niºte oameni printre care am
cunoscut un profesor universitar, profesor de filozofia istoriei. Om de
ºtiinþã, de talie universalã, care dupã aceea a trebuit sã plece la niºte
comunicãri prin Belgia ºi prin Paris. ªi a stat acolo de la ora 8 ºi
jumãtate pînã la ora 3 dupã ma sã ºi a spus: Domnilor, eu aºa ceva
n-am mai vãzut în viaþa mea. Nici nu mi-aº fi putut închipui. Acuma
sînt convins ºi împãrtãºesc total pãrerile dv. cã Oastea Domnului este
Lucrarea prin care va veni mîntuirea neamului acestuia ºi ridicarea
Bisericii acesteia din corupþie ºi din formalism, ºi din habotnicie. E
singura Lucrare binecuvîntatã de Dumneze u, por ni tã di n s ufl e tul
poporului ºi din duhul credinþei pãrinþilor noºtri ºi care poate ajuta la
remedierea aceasta. Oriunde mã voi duce, între oamenii de ºtiinþã ºi
în cercurile înalte în care voi ajunge, voi pune problema aceasta. Eu
sînt convins de acest adevãr. Ei, acest om s-a convins ascultînd acolo
ºi vãzînd buna rînduialã, frumosul adevãr. În sfîrºit, tot ceea ce s-a
mãrturisit acolo ºi s-a vãzut.
E un fenomen. Noi, trãind în mijlocul acesta, nu ne dãm seama
despre frumuseþea ºi despre bogãþia acestui har. Dar pe cei strãini care
vin ºi vãd, puterea lui Dumnezeu îi copleºeºte ºi-i încredinþeazã de
acest adevãr, încît rãmîn uimiþi. Prin urmare, iatã ce rãspundere mare
avem noi! Sã umblãm cu toatã curãþia ºi credincioºia. Sã cultivãm
dragostea de poporul nostru, rugãciunea pentru mai marii noºtri - cã
toate acestea sînt Cuvîntul lui Dumnezeu, o muncã cinstitã ºi-o purtare
demnã în mijlocul tuturor celor printre care umblãm. Pentru ca sã
fa c e m c inste Lucrãrii lui Dumnezeu, spre care se îndreaptã oc hi i
tuturor ca spre singura speranþã de mîntuire ºi-a poporului nostru, ºi
a Bisericii noastre; ºi, prin acestea, a cine ºtie cîte popoare ºi Biserici!
Pentru cã Lucrarea, cum am spus, e rãspînditã în toate popoarele ºi
se duce pretutindeni.
 Pag. 951

Mulþi oameni din strãinãtate au zis: Am venit sã facem cunoºtinþã

cu Lucrarea dv. Sã vedem fenomenul care se petrece în mijlocul dv.,
pentr u c a s ã pute m aplica ºi la noi acest lucru, pentru cã la noi e
numai gheaþã ºi numai pustiu. Î n mi j l oc ul dv. a m simþit putere, e
cutremur, e viaþã, e revãrsarea Duhului Sfînt. Cum faceþi, domnule?
Învãþaþi-ne, sã încercãm ºi noi sã ne dezgheþãm ºi sã ne dezmorþim din
starea noastrã...
ªi, cînd atîtea suflete se îndreaptã spre Lucrarea aceasta ca spre o
speranþã sfîntã, iatã cîtã datorie avem noi sã trãim la toatã înãlþimea
poruncii evanghelice, ca sã facem cinste Lucrãrii lui Dumnezeu; nu
numai prin lucrãrile noastre scrise sau cîntate, ci prin comportarea ºi
prin viaþa noastrã, fie la locul de muncã, fie în mijlocul societãþii ºi pe
stradã, ºi unde nu ne vede nimeni. Pentru ca toþi cei care privesc la
noi sã-L laude pe Dumne ze u º i s ã pr e þ ui a s cã Lucrarea care ne-a
învãþat pe noi o astfel de viaþã. Noi ne bucurãm din toatã inima de
tineretul acesta binecuvîntat ºi-L rugãm pe Dumnezeu sã ridice tot mai
multe talente din mijlocul Lucrãrii. Scriitori, poeþi, cîntãreþi, oameni
care mînuiesc condeiul, pentru cã cuvîntul scris e de cea mai mare
valoare. Noi ne rugãm pentru multe, dar pentru scriitori credincioºi ºi
pentru oameni de valoare ºi de l i te r e , c a r e s ã poa tã propovãdui
Cuvîntul, ne rugãm prea puþin. Sã ne rugãm mai mult!
De aceºtia Dumnezeu are nevoie ºi viitorul are nevoie, ºi lumea are
nevoie, ºi toþi au ne voi e de ei. Acum am vrut sã precizãm ceva în
legãturã cu necesitatea parastasului. În primul rînd, o problemã - ºi-o
pãrere: e bine sã se facã slujbã de parastas acolo sau nu e bine? Fraþii
sînt de pãrere cã e bine cum am început ºi cum se face de cîþiva ani
sau nu? Vedeþi cã sînt între noi unii care, uite ce pãreri au! V-am citit
scrisoarea, ca sã vedeþi ce pãrere pot sã aibã unii care se pretind cã-s
fraþi. Eu îl cunosc pe omul acesta; ºi dv. îl cunoaºteþi. Dar n-a avut
curajul sã iscãleascã cu numele lui adevãrat. Unii dintre fraþi, care sînt
aici, mi-au spus: Da, da! Înainte de-a pleca, a trecut pe aici ºi mi-a
spus ºi mie aceste lucruri pe care le-a scris în scrisoare. Nu-l spun cu
numele, pentru cã mi-e ºi ruºine, cã numele acesta este prea cunoscut
printre fraþi. Dacã sînteþi de pãrere - ºi toþi fraþii au fost de pãrere -
este ºi înþelept, ºi necesar sã þinem parastas aºa cum s-a fãcut ºi cum
aþi vãzut. A fost însã un motiv foarte întemeiat ca noi sã putem, de la
ora 6 pînã la ora 3 sau pînã la ora unu. sau douãsprezece, cît a þinut
programul nos tr u, s ã a vem acolo în mijlocul nostru o masã cu un
colac, cu niºte lumînãri. Ce faceþi, domnule, aici? Aºteptãm pe preot,
sã facem parastas.
Noi sîntem toþi din familia acestui sfînt al lui Dumnezeu ºi-am venit
la mormînt lui. Ei dau din umeri, dau din cap ºi, fie cã rãmîn, fie cã
pleacã, dar noi avem justificare. Dacã n-ar fi o masã acolo, ce-ai putea
spune? Cum putem noi e xpl i c a aduna r ea asta mare care þine atîta
program, cu staþii de ampli fi c a re, cu cuvînt, cu mãrturisire, într-o
instituþie publicã? Cimitiru-i instituþie! ªi noi stãm într-o instituþie fãrã
autorizaþie, fãrã legalizare, fãrã nimic. Dar avem. Dumnezeu ne-a dat
justificarea: Ui te, domnul e . ªi nimeni nu poate sã spunã nimic. E
parastas, domnul e . Da r c î nd a mur it? Acu’ 50 de ani! 50 de ani,
domnule? ªi atîta lume? Parasta s ? Da , domnul e . E un fenome n.
ªi-atunci aflã amãnunte de la cel pe care-l întreabã ºi de la cine ºtie
cine. ªi omul ajunge sã-L afle pe Dumnezeu în Lucrarea aceasta. Dar
pînã acum noi am fãcut totul oarecum improvizat.
Pag. 952

A fost în familia pãrintelui nora lui, Jenica. Acuma Domnul a

luat-o ºi ea a trecut la Domnul în noiembrie anul trecut. Prin ea mai
puteam, ea era cea cu care lucram, oarecum, din partea familiei. Acum
ea nu mai este. Au rãmas în urma ei 2 fete, nepoatele pãrintelui Iosif,
fiicele fratelui Titus Trifa, fiul pãrintelui, care a murit ºi el. Amîndouã
sînt bolnave. Ginerele, un inginer, oarecum mai izolat, e foarte bun,
e binevoitor, dar e strãin. Nu putem c onta pr e a mult. ªi nici nu-l
putem forþa la prea mult; ºi nici nu se-angajeazã la prea mult. Acuma
nu i-am cerut nimic. Dar acolo ne trebuie o masã pliantã, 2 scaune
pliante, ne trebuie de fiecare datã 5, 10 colaci mai mici ºi 5 mai mari;
ne tr e bui e de fiecare datã 1.000 de lumînãri, sã dai la un fr ate o
lumînare. Noi ne-am luat însãrcinarea ºi-am zis: E bine sã facem. E
spre folosul ºi de datoria noastrã, a tuturor. Dar aici trebuie luate niºte
mãsuri; trebuie sã fie cineva care sã se preocupe din timp de lucrurile
acestea. ªi-atunci am zis: E ora 3. Cei prezenþi au rãspuns: E bine!
Bine! Foarte bine! Cei prezenþi au rãspuns: Da! Bine, frate! Sã rãmînã
aºa! Totuºi e o cheltuialã. ªi-am zis: De ce sã nu facem bucuria ca
fraþii din diferite pãrþi, din diferite regiuni, adunãrile care sînt mai
mari, sã-ºi ia, o adunare pe an, însãrcinarea asta: Anul acesta dorim
sã suportãm noi cheltuielile pentru parastasul la mormîntul pãrintelui
Iosif.
Atunci spun: Luaþi legãturã cu fratele cutare, care are grijã. El ºtie;
s-a introdus. Fratele ºtie, cã l-am dus la preot, ºtie unde stã preotul,
ºtie de unde sã ia cutare, ºtie unde am comandat o masã, niºte scaune,
am cumpãrat împreunã un castron pentru apã sfinþitã, am luat faþã de
masã, am pus la punct. Sînt o mulþime de cheltuieli. El le ºtie. ªi i-am
zis: Iei legãtura din timp cu fraþii care îºi iau rãspunderea cã vor purta
cheltuielile pentru anul viitor. Am spus: Fraþilor, care vrea sã-ºi ia?
Fratel e Neculai de la Pechea a zis: Pentru anul viitor, noi ne luãm
însãrcinarea asta, toatã adunarea, sã supor tãm c he l tuielile pentru
parastasul pãrintelui. Numai cã cineva care se ocupã sã ne spunã ce
trebuie fãcut, unde trebuie dat. ªi acela va fi cel c a r e s-a introdus
deja: fratele Nelu. L-am rugat stãruitor: Dumnezeu te-a fãcut sã fii
puþin mai liber. N-ai greutãþi familiale, n-ai cine ºtie ce. ªi, dacã ai
dragoste ºi þi-am fãcut cunoscut lucrurile acestea, mergi acuma! Te
ocupã de lucrurile acestea! ªtie Domnul dacã noi vom mai fi la anul
viitor. Dacã am statornicit o tradiþie ºi-o rînduialã, mergînd pe calea
unei rînduieli, lucrurile ies toate frumos. Aþi vãzut ce frumos a ieºit
acuma!
Toþi cei strãini au vãzut ce frumoasã rînduialã a fost acolo, pentru
cã s-au luat din timp niºte mãsuri, ca lucrurile sã nu decurgã cu goluri
sau cu ºocuri, sau cu nemulþumiri. Aºa a rãmas vorba: cã, pentru anul
viitor, s-a luat hotãrîrea aceasta. Am zis: Ce bine! În fiecare an, o
regiune. Acuma, anul acesta, Moldova; anul viitor, Bucovina; anul
viitor, Maramureºul; anul viitor, Ardealul; anul viitor, Banatul - ºi aºa
mai departe, cîte o adunare pe an dintr-o regiune. Poate cã nu-i mai
vine rîndul niciodatã unei adunãri care îºi ia acuma sarcina aceasta;
dar e o satisfacþie! ªtii cum? Ca-n ziua de Paºti, cînd, pe firul caselor,
se duce obiceiul: La Paºtele ãsta, începem noi Paºtele! E un obicei
frumos! Tot anul se simte binecuvîntat acela care a fãcut actul acesta.
Îl costã. Nu conteazã cît. Dar bucuria cã a fãcut el gestul acesta în
ziua de Paºti, pentru Domnul ºi pentru însemnãtatea praznicului, e o
satisfacþie care-l umple de bucurie totdeauna.
 Pag. 953

Cam aºa va fi ºi bucuria cã, o datã într-o viaþã, ai luat ºi tu parte

- cu ce-ai putut - la ceea ce este datoria noastrã, a tuturor, ºi-un har
pentru noi s ã fa c e m a º a . Am r î ndui t, pe urmã, iar, un alt frate -
cunoscut de aici - pe care l-aþi vãzut acolo, care se ocupa cu anunþarea
fraþilor referitor la care mai dinainte era hotãrîrea sã ia cuvîntul; ca
totul s ã de c ur gã î ntr-o ordine. Fratele acesta umbla printre fraþi:
fratele Aurel de la Bucium. L-aþ i vã zut c ã a umblat. I-am zis: Fii
foarte atent. Anunþã din timp fraþii. Sã fie rînduialã. Anunþi din timp
pe cei care vor sã spunã poezii; ºi sã fii atent ce poezii spun. Cã a
trebuit s-o opresc pe o sorã care a s pus acolo o poezie. Prigoane.
Acuma vorbeºti de prigoane? Nici o prigoanã! Adicã noi stîrnim atunci
prigoane. Cã sînt acolo urechi care ascultã. Nu vorbim despre asta.
Lãsãm acuma . Vor bi m de s pr e dr a gos tea lui Dumnezeu. Ai atîtea
poe zi i di n care poþi alege cele mai frumoase, de zidire. Nu spune
lucruri care pot sã fie pricinã de poticnire ºi de necaz pentru Lucrare.
A trebuit sã-l mai fac atent pe unul sau pe 2, sau pe 3 dintre fraþi. Cã
trebuie sã fim foarte atenþi! Cînd se adunã mulþime aºa de mare, sã
ºtim cã acolo sînt ºi urechi care nu sînt prietenoase. ªi noi nu trebuie
sã dãm nici un prilej de poticnire º i s ã fie gãsitã rãu Lucrarea lui
Dumnezeu.
Oricine vorbeºte, vorbeºte în numele Lucrãrii ºi pentru cauza
Lucrãrii; ºi acela trebuie sã fie foarte atent ce vorbeºte. ªi de aceea
trebuie sã ocolim subiectele susceptibile, care pot sã trezeascã bãnuieli
ºi sã ridice comentarii ºi cîrtiri. Vorbim despre ceea ce este curat,
sãnãtos, frumos ºi ne îndeamnã Cuvîntul lui Dumnezeu; despre ce este
hrãnitor. Nu pomenim luc r ur i c a r e , pî nã la urma urmei, pot stîrni
ne mul þ umiri. Vorbim noi în contra pãcatului. Împotriva pã c a tul ui
pute m vor bi , dar s ã nu pomenim nume ºi sã nu pomenim anumite
situaþii ºi stãri, pentru cã este în paguba noastrã ºi nu foloseºte la
nimic; dar pãgubeºte tuturor. De aceea am zis: fraþii care vor lua parte
ºi care au un cuvînt ziditor ºi puternic, ºi cutremurãtor de spus sã se
pregãteascã. Sã înºtiinþeze din timp. Ca sã se ºtie. Iar cei care n-au un
cuvînt clar sã nu protesteze. Cine nu va fi anunþat sã nu protesteze ºi
sã se supere cã el n-a fost invitat. Dumnezeu alege cine sã vorbeascã;
ºi oricine ar vorbi, dacã vorbeºte Cuvîntul lui Dumnezeu, vorbeºte ºi
în locul meu ºi în locul oricui. Noi trebuie sã ne disciplinãm vorbirea
ºi gîndirea, ºi purtãrile în aºa fel, încît totdeauna Lucrarea sã aibã
cîºtig din cauza noastrã ºi fraþii cinste, nu pagubã ºi întristare din
partea oricui ne-ar asculta. Uitaþi ce frumos scrie Evanghelia!
Ea nu jigneºte pe nimeni, decît pãcatul. ªi, dacã mãrturisim
Evanghelia ºi ne þinem de Evanghelie, nu greºim niciodatã. Numai
cînd ne abatem de la duhul Evangheliei putem greºi. De aceea spun:
am rugat din toatã inima, deºi e o muncã destul de grea ºi destul de
riscantã. Cã ºi împotriva fratelui Nelu poate c-au fost unii care au fost
nemulþumiþi: Cã mie nu mi-a dat colac, cã mie nu mi-a dat ºtergar, cã
mi e nu mi - a dat cutare. Acuma avem ºi noi da tor i a s ã tã c e m. E
adevãrat cã trebuie sã ne uitãm noi pe-acolo pe unde este nevoie, sã
acoperim unde tr e bui e . Da r s î nt c a zur i în care nu poþi; ºi-atunci
trebuie sã suferim ºi o mustrare sau o cîrtire. ªtie Dumnezeu cã noi
dorim sã lucrãm cinstit dar, dacã nu putem!... Împotriva fratelui Aurel
iar s-au ridicat: Cã pe mine nu m-a chemat sã vorbesc; cã mie nu mi-a
dat voie; cã pe mine nu m-a lãsat sã spun poezii. De la început noi am
fost de o pãrere.
Pag. 954

Cine are de la Domnul îndemn sã spunã o poezie, acela sã o înveþe

pe de rost. Nu s-o citeascã din carte. E ruºine cînd, odatã pe an, te
duci undeva într-o adunare ºi n-ai fost în stare sã înveþi pe de rost o
poezie de 8 strofe; sã nu citeºti din carte. ªi mai face încã ºi greºealã.
Citeºte din carte ºi citeºte greºit. Atunci sã nu se supere cã noi oprim
sau cã nici nu dãm voie de la început. Pentru cã angajãm Lucrarea lui
Dumnezeu. ªi dacã cineva se ridicã acolo ºi face greºeli ºi citind,
atunci toþi cei care aud strîmbã din nas ºi dezaprobã, ºi subapreciazã
întreaga Lucrare; ºi se duc cu un sentiment de nemulþumire. Cine are
de la Domnul îndemnul sã spunã poezie, s-o înveþe pe de rost. S-o
î nve þ e º i s-o spunã cu toatã inima, aºa cum ar spune-o în fa þ a l ui
Dumnezeu. Aºa da! Atunci ºi 2 strofe, ºi un verset dacã spune, din
toatã inima, are rezultat ºi rezonanþã în sufletele fraþilor. Ar mai fi
multe de spus. Nu vreau sã ocup tot timpul. Mai sînt fraþi care poate
mai au un cuvînt. Eu aº fi vrut însã sã vã spun aceste lucruri ºi sã vã
gîndiþi la ele. Rog din toatã inima: dacã este cineva de altã pãrere cu
privire la cele ce am vorbit ºi are ceva de spus, sã se ridice ºi sã spunã
aceste lucruri, pentru cã eu, cum v-am spus ºi cum v-am declarat de
la început, doresc din toatã inima sã ascult de fraþi. Nu doresc, de
fapt, decît cinste ºi bine Lucrãrii.
Dacã este ceva care fraþii ºtiu sau gãsesc de bine cã-i mai potrivit,
altceva, eu sînt gata sã ascult ºi sã mã supun voii fraþilor, oricare ar fi
aceastã dorinþã justificatã, dreaptã, sãnãtoasã, evanghelicã, spre binele
Lucrãrii. Cam atîta am de spus. ªi mulþumesc din toatã inima cã m-aþi
ascultat. Erau niºte probleme care se vînturã. Unii spun cine ºtie cît,
a l þ i i s pun ma i puþ i n, a l þ i i s pun mai mult. ªi uni i s pun l ucr ur i
neadevãrate ºi rãspîndesc zvonuri false. Dacã este cineva care spune
lucruri neadevãrate, vã rog, însemnaþi-vi-l! Vã rog spuneþi-i: Bine!
Dacã ºtii acest lucru, eºti gata sã stai cu el de faþã, cu fratele sau cu
cel despre care vorbeºti? ªi numai atunci sã-l ascultaþi. Dacã nu, sã-i
spui: Uite, eºti un vorbitor de rãu. Prin urmare, sã te pocãieºti. ªi
curmaþi astfel firul vorbirilor de rãu. Eu vã rog din toatã inima: dacã
este cineva care are ceva sã-mi spunã cu privire la ceea ce-am vorbit,
sînt gata sã primesc ºi sã ascult. Iar dacã nu, celelalte rãmîn cum v-am
r uga t, fie cu privire la plecare sau cu privire la altceva. Se poa te
întîmpla. Eu mã duc cu gîndul sã vin înapoi. Chemarea e pentru 2
luni. ªi-aceasta este dorinþa, ºi-aceasta este convingerea mea: cã vin
înapoi.
Dar se poate întîmpla ºi altfel. Sã se întîmple un accident. Sã
se-ntîmple sã mori pe drum. La vîrsta asta, oricînd poate sã intervinã
un atac de inimã, cã inima ºi-aºa-i bolnavã ºi, de multe ori noaptea,
între orele 11 ºi 1, totdeauna zic, în crizele prin care trec, cã poate fi
ultima. Aºa cã ºi-acasã se poate muri, ºi pe drum se poate muri. Eu
am spus ceea ce am spus despre despãrþire. Cã este valabilã în oricare
situaþie: fie cã mã duc ºi nu mai vin, fie cã stau aici ºi peste un ceas
mor. Nici unul dintre noi nu-i de neînlocuit. Domnul ne poate înlocui;
poate cã ne-a ºi înlocuit deja a ºi pregãtit înlocuitor cu mai mult har
ºi cu mai multã putere. Conducerea o are Domnul; El este în mijlocul
nostru, aude tot ce vorbim noi. În faþa Lui vorbesc. ªi ºtie cã spun
adevãrul. ªi eu ºtiu cã El ºtie tot acest lucru. Dar dacã se întîmplã ori
într-un fel, or i î n a l tul , ceea ce vã rog din toatã inima e: pãstraþi
unitatea ºi armoni a î ntr e fr aþ i . Nu î nc ur aj a þ i de zbi na r e a º i pe
dezbinãtori.
 Pag. 955

Ocoliþi-i pe dezbinãtori, sã nu se vadã cã lipseºte cineva între noi.

Sã se vadã cã Domnul e în mijlocul nostru ºi cã între noi e aceeaºi
uni tate ºi armonie care a fost cînd era în mijlocul nostru pãrintele
Iosif. Aºa unitate ºi armonie sã fie între noi ºi dacã nu vom mai fi. ªi
da c ã , di n s ea r a a c eas ta , noi nu ne vom mai întîlni. Domnul e - n
mi j l oc ul nos tr u º i El e s te conduc ã tor ul º i ga r a nþ i a Luc r ã r i i .
Rugãmintea mea este sã pãstraþi unitatea, sã nu se vadã cã lipseºte
cineva între voi. Aceeaºi armonie, aceeaºi dragoste, acelaºi respect faþã
de adunãri, faþã de îndemnurile care s-au statornicit: cu tradiþia cu
nunþile frumoase, cu adunãrile frumoase, cu nopþ i l e Domnului, cu
pelerinajul la mormîntul pãrintelui Iosif. Continuaþi aºa, frumos ºi plin
de iubire, sã nu se vadã cã lipseºte cineva. Ci cã e armonie ºi Domnul
î n mi j l oc ul nostru. ªi El ne va binecuvînta. Se vor r i di c a me r eu
oameni mai plini de putere, conducãtori plini de Duhul Sfînt. ªi, la
vremea potrivitã, Dumnezeu îl va ridica pe acela cãruia îi va încredinþa
steagul cel mai frumos. Cînd puterea lui Dumnezeu veþi vedea-o cã
e s te pe s te e l , cînd veþi vedea semnele Duhului Sfînt peste el - cã
Dumnezeu vã încredinþeazã despre aceste semne - ºi veþi vedea cã este
omul pe c a r e Dumne ze u l - a a l es sã fie îndrumãtorul de frunte în
Lucrare, atunci însoþiþi-l, încurajaþi-l, ajutaþi-l, fie cã-i un copil, fie
cã-i un tînãr, fie cã este un om mai î n vî r s tã . Dumnezeu va aduce
libertatea acestei Lucrãri.
Ma i c ur î nd s a u mai tî r ziu, Dumnezeu va aduce libertate .
Momentele pe car e l e tr ã i m a c uma s î nt un î nc e put a l unei mari
libertãþi. Vedeþi bine, acum cîþiva ani puteam noi nãdãjdui sã ne putem
vedea atîþia? Sã putem, într-un loc public, face adunare de mii de
oameni, ceasuri întregi ºi sã nu se întîmple nimic? Sã avem nunþi de
4, 5 mii de oame ni º i s ã nu s e întîmple nimic? E o dovadã cã, pe
undeva, Dumnezeu i-a încredinþat pe mai marii poporului ºi ai Bisericii
noastre de necesitatea minunatã a acestei Lucrãri. Unii au spus: Încã
nu e liberã, dar e foarte necesarã. În felul acesta se merge. Mergînd
aºa, noi n-avem alt argument în faþa nimãnui, decît unitatea dintre noi.
Unita te a º i c or e c ti tudi nea noa s trã. La locul nostru de muncã, în
mijlocul societãþii în care sîntem, sã fim conºtienþi cã noi angajãm
Lucrarea lui Dumnezeu. Fiþi uniþi! Nu vã vorbiþi de rãu. Iubiþi-vã!
Acoperiþi-vã defecþiunile; cãci fiecare avem defecþiuni ºi, cum avem
noi nevoie sã ne acopere alþii, au ºi alþii nevoie sã-i acoperim noi.
Iertaþi-vã cum v-a iertat Hristos. Iubiþi-vã cum v-a iubit Hristos, aºa
cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu. În felul acesta, unitatea dintre noi
va fi argumentul cel mai puternic împotriva tuturor prigonitorilor din
afarã ºi a dezbinãtorilor dinãuntru. Sã nu reuºeascã dezbinãtorul sã ne
despartã!
Sã nu despartã adunãrile, sã nu despartã fraþii, sã nu despartã pe
frate de frate, pe sorã de sorã; sã nu despartã sufletele noastre. Cã,
dacã noi avem unitate ºi sudurã între noi, nimeni nu ne poate despãrþi.
O corabie n-o poate nimici nici un val ºi nici o stîncã, numai dacã are
fisuri, spãrturi în ea. Atunci, dacã are spãrturi în ea, cît de micã sã fie
spãrtura, se cufundã. Sã nu fie spãrturi între noi, fisuri, dezbi nã ri,
tulburãri înãuntru pãcate ascunse. Atunc i Dumnezeu ne sprijinã ºi
Lucrarea va triumfa biruitoare. Vã rog din toa tã i nima: continuaþi
aceastã frumoasã tradiþie. Duceþi-vã în fiecare an, cît puteþi. Fratele
Nelu va-ngriji de treburile dinãuntru; fratele Aurel, de cele din afarã.
Pag. 956

Colaboraþi cu fraþii aceºtia, pentru cã ei cunosc, ei fac ºi ºtiu, ºi

s î nt fr aþ i din toatã inima doritori sã ajute la pr os pe r i ta te a º i l a
propãºirea unei cauze bune. Cine va fi acolo, sã dea o mînã de sprijin
ºi ajutor. În anul acesta, fraþii au ascultat. Înainte mai cãlcaserã pe
florile de pe alte morminte, se rezemaserã de cruci; unii au rãsturnat
o cruce; a l þ i i a u despicat placade pe-un mormînt, c-au stat acolo.
Acuma i-am rugat pe fraþi: Nu staþi pe morminte, nu vã rezemaþi de
cruci, nu cãlcaþi florile. Din respect faþã de mormîntul nos tr u, nu
distrugeþi mormintele altora. Fãcînd binele acesta faþã de pãrintele
nostru, nu faceþi rãu acolo, ca binele nostru sã nu fie vorbit de rãu.
Fraþii au ascultat. Au stat aºa ceasuri întregi , unul l î ngã a ltul, pe
terenul liber. Au admirat asta toþi cei strãini care au vãzut acolo ºi a
fost foarte frumos. Î n anii ceilalþi a trebuit, dupã ce-au plecat toþi
fr a þii, sã mergem sã strîngem gunoaie, hîrtii, cutii de cons e r ve î n
sfîrºit, lucruri care au rãmas ca dupã cineva care e dezordonat. În anul
acesta, fraþii au ascultat. Nici o hîrtie, nici un lucru aruncat, nimic
n-am avut nevoie sã mai îndreptãm dupã ce-au plecat toþi fraþii din
cimitir. Am rãmas aºa de mulþumit ºi am mulþumit lui Dumnezeu lîngã
mormîntul pãrintelui cã fraþii au înþeles. ªi fiecare a avut grijã sã facã
atent pe celãlalt - mai nou sau neºtiutor - sã respecte rînduiala. Vã
rog: ºi în viitor faceþi acest lucru. Di n r e s pec t fa þ ã de memor ia
pãrintelui nostru, faþã de Cuvîntul lui Dumnezeu, faþã de numele pe
care-l purtãm. Duceþi-vã care puteþi!
Vã împliniþi o datorie sfîntã ca faþã de Dumnezeu. Pentru cã este
scris: Aduceþi-vã aminte de mai marii voºtri care v-au vestit vouã
Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi aducerea aminte ºi pe asta o implicã: un
moment de reculegere ºi de rugãciune lîngã mormîntul lui, pe an. Nu-i
ma r e l uc r u. Nu- i un sacrificiu prea ma r e . Cam as te a a r fi fos t
gîndurile pe care a m vrut sã vi le împãrtãºesc. ªi eu Îi mulþumesc
Domnului cã am putut sã ne-ntîlnim. Unde voi mai merge, voi spune
aceleaºi lucruri ºi altor fraþi. ªi voi þine seama de pãrerea lor. Frãþiile
voastre trebuie sã þineþi seama de ce-am spus. Ceea ce am spus este
adevãrul. ªtie Dumnezeu cã nu mint. Atunci, cu privire la toate aceste
lucruri, sã fiþi deplin încredinþaþi cã ceea ce am spus este adevãr. ªi vã
r og di n toa tã inima sã ne ajutaþi, ca Lucrarea sã pr opã º ea s c ã º i
Numele Domnului sã fie vestit. Pentru toate, mulþumim Domnului; ºi
vã mulþumim ºi frãþiilor voastre. ªi, lãudînd Numele Domnului, ne
închinãm Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh, acum ºi-n veci. Amin.
Frãþia voastrã, dacã aveþi ceva, care aveþi ceva de spus, eu vã rog
foarte mul t. Ma i a ve m î nc ã ti mp de s tul ºi stãm sã mai ascultãm
Cuvîntul Domnului . E numai 11 ºi un sfert, aºa cã nu e prea tîrziu.
Sî mbã ta viitoare se împlinesc 3 ani de c î nd a m fos t j ude c aþ i º i
condamnaþi ºi noi; în ziua de Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel. Iatã cã
Dumnezeul nostru, în a mi ntirea izbãvirilor pe care ni le-a dat ºi a
harului de care ne-a fãcut parte prin toate încercãrile acestea cã-n
urma fiecãrei suferinþe Dumnezeu a dat un mare har peste Lucrarea
Sa. De fiecare datã cînd ni s-a cerut o jertfã, Dumnezeu a rãsplãtit-o
neapãrat cu un har ºi mai mare, dupã încercãri l e de atunci, iatã ce
mare har ne-a dãruit nouã Dumnezeu! Sã-I mulþumim Domnul ui ºi
niciodatã sã nu fim întristaþi cînd ni se cere o parte de suferinþã, chiar
nedreaptã ºi aºa cum este. Noi sã-I mulþumim lui Dumnezeu, pentru
cã totdeauna rãsplata pe ntr u o suferinþã rãbdatã e o binecuvîntare
mare.
 Pag. 957

ªi, pentru aceasta, sã nu uitãm în ziua aceea sã-I mulþumim lui

Dumnezeu nu numai cã ne-a dat o mare izbãvire ºi-un mare ajutor în
tot timpul î nce r c ã r i i , dar a r ãs pl ã ti t î nc e r ca r e a c u un har ºi o
binecuvîntare de care vedem cã ne bucurãm cu toþii acum. Dumnezeul
nos tr u e Dumneze ul Atotputernic, care, dupã orice încercar e , ne
dãruieºte o mare bucurie. De aceea, cînd ne plînge un ochi, sã ne rîdã
totdeauna celãlalt. În toate suferinþele noastre, Dumnezeul nostru n-a
uitat ºi ne dã nu numai ajutor în mijlocul necazurilor, dar ºi rãsplatã
dupã tot ce-a m î ndur at. Tot ceea ce facem fiecare pentru noi, este
pe ntr u î ntr ea gã Luc r a r e a. Sufer i m pentru Lucrare? Rãspla ta s e
rãsfrînge asupra întregii Lucrãri. Facem rãu în Lucrare? Pedeapsa vine
peste toþi cei care au ºtiut ºi n-au împiedicat sau au acceptat rãul. De
aceea, într-adevãr, împotriva zvonurilor tendenþioase ºi rãuvoitoare
despre fraþi, trebuie sã lucrãm cu toatã puterea, pentru c ã cu arma
aceasta diavolul ne loveºte pe fiecare dintre noi. Azi pe unul, mîine pe
altul, el nu cruþã pe nimeni, pentru ca sã ne dezbine ºi sã ne facã sã
nu mai avem încredere unii în alþii, ca sã nu putem lucra unii cu alþii.
Cea mai mare putere a noastrã este acum colabor a r e a di ntr e noi;
unitatea de gîndire ºi simþire pentru scopul cel mare pentru care ne-a
ridicat Dumnezeu: mîntuirea familiei noastre, a oraºului ºi a satului,
a þãrii noastre ºi a lumii întregi.
Cu cît vom lucra mai uniþi, mai solidari, mai credincioºi, mai
ataºaþi, mai strîns legaþi în pãrtãºie unii cu alþii, cu atîta Dumnezeu ne
va da mai curînd izbînda aceasta. ªi ce mãreþ ºi frumos va fi cînd, în
urma suferinþei ºi a muncii noastre unite ºi credincioase, nu numai cã
vom avea fiecare bucuria deplinei pãrtãºii cu ceilalþi fraþi, dar vom
vedea cum ºi asupra altora se rãsfrînge, asupra tuturor, rãsplata pentru
ostenelile noastre date împr e unã, di n dr a goste pentru Dumnezeu.
Singura noastrã armã este unirea dintre noi; armonia, puterea, iertarea,
iubirea aºa cum sîntem. Oricît de slab ar fi un frate, e mai bun decît
unul din lume, oricît de bun ar fi omul din lume. Sã-i iubim pe fraþi,
cãci pe ei ni i-a dat Dumnezeu. ªi, iubindu-i pe fraþi, ne-mpãrtãºim ºi
noi din iubirea tuturor ºi astfel Dumnezeu ne va bi necuvînta. Sã-I
mulþumim deci Domnului. ªi, da cã cineva dintre fraþi rugãm ºi pe
fratele Aurel dacã are ºi el un cuvînt sã ne spunã ºi pe alþii dintre fraþi
care mai au un cuvînt: fratele Nuþu sau fratele Cornel, sau alþii, care
vi n di n a l te pãr þ i º i a u un c uvî nt di n pa r tea Domnului. Noi c u
dragoste-i ascultãm ºi dorim sã închinãm timpul acesta în slujba lui
Dumnezeu. Dimineaþã, cu ajutorul Domnului, vom avea altã muncã.
Dar aceasta în mod mai restrîns, numai cu cei care sînt invitaþi pentru
aceasta. ªi, pentru aceasta, va trebui, desigur, sã calculãm sã avem ºi
un timp de repaus, pentru cã munca aceasta va fi mai pretenþioasã ºi
mai frumoasã.
ªi-aceasta tot pentru binele Lucrãrii. Cînd veþi vedea la ce-am
muncit, ve þ i s l ãvi pe Dumnezeu cu lacrimi. De aceea, rugaþi-vã ºi
pentru munca aceasta pe care trebuie sã o facem ºi pentru cei care au
fost chemaþi de Dumnezeu la aceastã muncã de a-L slãvi pe Domnul
în cel mai frumos ºi mai fericit fel . Noi bi necuvîntãm pe Domnul
pe ntr u toa te º i aºteptãm acum ºi din partea altor fraþi, care au un
cuvînt, sã ne spunã. Slãvit sã fie Domnul! Pentru tot ceea ce am vorbit
între noi ºi asupra tuturor celor cu privire la care, prin Duhul Sfînt,
ne-am înþeles ºi am simþit cã-s bune, aºa sã procedãm. Ne ridicãm ºi-I
mulþumim Domnului. Urmeazã rugãciunea fratelui Traian Dorz.
Pag. 958

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl

nostru care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã împãrãþiaTa
ºi facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã cea
de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi ºi ne iartã nouã greºelile noastre
precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã,
ci izbãveºte-ne de cel rãu. Cã a Ta este împãrãþia, puterea ºi slava
acum ºi-n veci. Amin. Doamne Dumnezeu ºi Tatãl nostru, Dumnezeul
º i Mî ntui tor ul nos tru Cel dulce, Isuse Doamne, ºi dulcele nostr u
Mîngîietor, Duhule Sfinte, din toatã inima Îþi mulþumim cã-n aceastã
searã ai fost cu noi; cã ai înlesnit întîlnirea noastrã, cã ai pus pe inima
fiecãrui frate ºi sorã care au luat parte la aceastã stare de vorbã gîndul
sã vinã. Le-ai întocmit ºi le-ai înlesnit cãrãrile ºi ai sprijinit ºi ai
binecuvîntat aceastã ajungere ºi aceastã stare de vorbã aci împreunã.
Din toatã inima Îþi mulþumim. Îþi mulþumim cã, printre cei dintîi, ai
fost Tu aici ºi ai rãmas mereu în mijlocul nostru. Am simþit prezenþa
Ta binecuvîntatã, care ne-a înviorat inima ºi care ne-a dãruit duhul
aceleiaºi înþelegeri ºi al acelui fel de gîndire ºi de simþire ca toþi sã fim
o inimã ºi-un gînd, dupã cum a fost dorinþa Ta, dupã cum e porunca
Ta ºi Cuvîntul Tãu.
Mulþumim din toatã inima cã ai fãcut sã fim înþeleºi; sã fie înþelese
gîndurile noastre ºi cuvîntul nostru de cãtre fraþii ºi surorile care l-au
auzit. Mulþumim din toatã inima cã ai pus în inima tuturor acelaºi fel
de simþire ºi de gîndire care a fost în inima noastrã. Mulþumim pentru
a j utor ul pe ca r e ni l - a i da t º i de data aceasta pr i n c uvî ntul de
îmbãrbãtare ºi de mîngîiere al fraþilor noºtri . Di n toa tã i nima Îþi
mulþumesc cã, dacã ai r î nduit acest drum greu pentru mine ºi dacã
voia Ta este sã-l fac, mi-ai dãruit acum încredinþarea cã nu mã duc
singur: nu numai cã Tu eºti cu mine, dar cã fraþii mei ºi surorile mele,
cu rugãciunile, cu dragostea, cu lacrimile lor, mã vor însoþi. Ce fericit
voi fi! Orice cuvînt pe care-l voi spune acolo, orice rugãciune pe care
o voi înãlþa cãtre Tine va fi cu gîndul la fraþii mei ºi la surorile mele
pe c a r e i -am vãzut cu lacrimile pe obraji în s e a r a ac e a s ta º i c u
hotãrîrea neclintitã ºi frumoasã de a ne însoþi împreunã. Tu nu ai lãsat
sã fim despãrþiþi niciodatã. Din toatã inima Îþi mulþumim cã nu ne-ai
lãsat despãrþiþi. Oricîte lupte au fost, oricîþi vrãjmaºi dinãuntru ºi din
afarã, vãzuþi ºi nevãzuþi, au cãutat sã ne dezbine, sã ne despartã, Tu
n-ai lãsat sã fim despãrþiþi. Din toatã inima Îþi mulþumim.
Ce fericiþi sîntem cînd ne vedem! Ne-am obiºnuit ca, de fiecare
datã, printre multe feþe pe care le aveam înainte, sã deosebim feþele
i ub i t e , fe þ e l e s c umpe , oc hi i d r a gi º i ume z i , a p r o b a r e a º i
consimþãmîntul lor la tot ceea ce fãceam. Doamne, cît de singuri am
fost cîndva. Îþi mulþumim Þie cã n-ai lãsat sã rãmînem s i nguri. Cã
chiar dacã am alergat ºi-am umblat atîþia ani de zile plîngînd, cînd am
aruncat sãmînþa, acum, cînd ne întoarcem, strîngem snopii cu bucurie
ºi cu cîntãri de laudã pentr u Ti ne. Î þ i mul þ umi m c ã ne- a i dãruit
rugãciuni biruitoa r e , c uvî nt bi r ui tor, l upte bi ruitoare, suferinþe
biruitoare ºi n-ai lãsat sã fim înfrînþi niciodatã. Ci, în mijlocul tuturor
încercãrilor, ai þinut treazã în inima noastrã nãdejdea cã va veni o zi,
cã va veni o zi. O Doamne, Tu ne-ai ajutat acum sã vedem o zi pe
care o visam numai gîndindu-ne de departe la ea; ºi-acum Tu ne-ai
dãruit aceastã bucurie, dupã cum a zis fratele. De cîte ori am vorbit
cu lacrimi între noi, acum zeci de ani, în mijlocul întunericului, despre
lumina aceasta!
 Pag. 959

Îþi mulþumim din toatã inima cã ne-ai dat-o; Þie, în primul rînd, ºi
dupã aceea ne rugãm sã le rãsplãteºti tuturor celor prin care ne-o dai.
Binecuvînteazã patria noastrã, locul de leagãn al pãrinþilor noºtri, al
mormintelor lor, pãmîntul pe care au cãlcat înaintaºii noºtri, pe care
au cãlcat urmele micuþe ºi dragi ale copilaºilor noºtri. În limba patriei
acesteia ne - a m s pus cîntãrile noastre, cuvintele de dragoste cãtre
fiinþele pe care le-am iubit, rugãciunile noastre cãtre Tine, cîntãrile
iubirii ºi ale lacrimilor noastre. Din toatã inima Îþi mulþumim pentru
patria aceasta, pe care o iubim. Ne rugãm pentru conducãtorii pe care
i-ai rînduit Tu în ea sã-i binecuvîntezi, Doamne, ºi sã le rãsplãteºti
pentru libertatea pe care o avem astãzi sã ne vedem fãrã piedicã ºi fãrã
temeri unii pe alþii ºi sã putem sã ne îndemnãm unii pe alþii la dragoste
ºi la fapte bune. Sã ne putem împlini datoria de recunoºtinþã faþã de
mormintele sfinte ale pãrinþilor noºtri ºi sã ne putem împlini datoria
creºterii evlavioase cãtre copiii noºtri care ne ascultã. Te binecuvîntãm
pentru fiinþele care ne iubesc ºi pe care le iubim.
Din toatã inima Îþi mulþumim pentru fraþii noºtri, lucrãtorii Tãi
buni, bãtrîni ºi tineri; pentru surorile noastre, mamele, soþiile, fiicele
noastre pe care Tu ni le-ai dat ca o mîngîiere fericitã în zilele noastre
de încercare ºi ca un ajutor atît de minunat în lupta noastrã atît de
fr umoa s ã , da r a tî t de gr ea a des e or i. Te rugãm sã binecuvînte zi
tineretul Lucrãrii, copiii Tãi, copiii noºtri trupeºti ºi sufleteºti. Sã ne
ajuþi sã-i vedem tot mai mult ºi tot mai minunat crescînd înzestraþi cu
Duhul Tãu ºi cu harul Tãu. ªi, din mijlocul lor, pregãteºte-l pe acela
cãruia îi vei încredinþa Tu steagul cel mai frumos. Fã-l sã fie biruitor,
strãlucit în s l uj ba Ta . Gr upe a zã î n j ur ul lui mii de mii de viteji
devotaþi cauzei Tale, hotã r î þ i º i s ta tor ni c i , ta l e ntaþ i ºi frumoºi.
Binecuvînteazã vremile noastre de acum ºi din viitor. Fã-le paºnice ºi
libere. Trimite duh de poc ã i nþ ã º i de întoarcere la Tine peste tot
poporul nostru, peste toate popoarele lumii. Binecuvînteazã Biserica
noastrã ºi credinþa noastrã, ºi pe toþi pãstorii ei; ºi ajutã-i, Doamne, ca,
cu o inimã ºi cu un gînd, vii ºi statornici, ºi puter ni c i î n Ti ne, s ã
trãiascã o viaþã eva nghelicã, sfîntã, curatã ºi binefãcãtoare pentru
neamul nostru, pe ntr u Bi s e rica noastrã, pentru neamurile lumii ºi
pentru toate adunãrile credincioºilor Tãi. Binecuvînteazã mai departe
hotãrîrile noastre. Ai Tãi sîntem, Doamne.
Pentru Tine am trãit toþi anii vieþii noastre. Oricum au fost, au fost
frumoºi cu Tine. Din toatã inima Îþi mulþumim pentru ei. Þie dorim
sã-Þi încredinþãm ºi zilele pe care le mai avem. Fã-le frumoase ºi
strãlucite. Dorim sã Te s l uj i m, s ã Te slãvim pe Tine, spre binele
Lucrãrii Tale; spre izbînda cauzei Tale. Noi pe ntr u aceasta ne-am
sacrificat viaþa, pentru a c e a s ta am trãit, am suferit, am cîntat, am
luptat, ne-am bucurat; pentru aceasta dorim sã suferim, sã murim ºi
sã înviem. Ca sã avem apoi parte veºnicã - împreunã cu pãrinþii ºi cu
copiii noºtri, cu înaintaºii ºi cu urmaºii noºtri - de rãsplãtirea cea
minunatã. Ce fericiþi vom fi atunci cînd Tu vei mãrturisi despre noi
înaintea Tatãlui cum am dorit ºi noi sã mãrturisim despre Tine înaintea
oamenilor! Te binecuvîntãm pentru aceste feþe frumoase ale fraþilor ºi
surorilor noastre pe care ne-ai dãruit bucuria sã le revedem ºi-acum.
Îþi mulþumim pentru fiecare în parte. Cît de minunaþi au fost toþi cei
care au trecut biruitori prin toate! Ne este milã de toþi cei care au
cãzut din statornicie ºi ºi-au pierdut premiul minunat care îi aºtepta ºi
pe ei.
Pag. 960

Ce îndureraþi vor plînge ei odatã privind spre cerul pe care l-au

pierdut pentru lucrurile zadarnice ºi deºarte ale acestui pãmînt sau
pentru amãgirea pãcatului ºi a minciunii. Te rugãm, Doamne, pe toþi
cei care mai e cu putinþã sã-i ridici, sã-i întorci ºi pe ei, sã nu-i laºi sã
se piardã. Sã-i ierþi pe cei care au greºit, sã-i învii pe cei care mor, sã-i
întorci pe cei care sînt rãtãciþi, sã-i împaci pe cei dezbinaþi, sã-i mîngîi
pe cei întristaþi, sã-i izbãveºti pe cei ispitiþi; sã ne dãruieºti tuturor o
inimã ºi-un gînd ºi în toþi sã trezeºti conºtiinþa cea mare ºi însemnatã
a unitãþii, a armoniei, a pãrtãºiei frãþeºti dintre noi, sã trecem prin
toate biruitori. Nu mai lãsa nici un cîºtig diavolului de la noi ºi în
paguba Ta. A avut satana atît de multe cîºtiguri. Nu el ºi-a dat viaþa
pentru noi. Tu, Isuse, dragul, scumpul nostru Mîntuitor, Þi-ai dat viaþa
pentru noi, ca lumea sã fie mîntuitã prin Harul Tãu, nu pierdutã prin
amãgirea diavolului. Nimiceºte toate lucrãrile diavolului din viaþa
noastrã, din familia noastrã, din Lucrarea noastrã, dinaintea, din faþa
noastrã, din spatele nostru, din dreapta noastrã, din stînga noastrã, din
vi i tor ul nostru, din trecutul nostru, din toatã veºnicia. Nimi c e º te
lucrarea diavolului ºi salveazã-i pe toþi cei care au cãzut în cursele lui.
Refã unitatea Lucrãrii Tale.
Dã-i biruinþã. Ai milã ºi de cei care ne duºmãnesc ºi care cautã sã
ne vorbeascã de rãu ºi sã împroaºte cu murdã r i e toa tã frumuseþea
luptei noastre ºi nevinovãþia credincioºiei ºi a alergãrilor noastre.
Zãdãrniceºte aceste uneltiri satanice ºi fã sã ardã numai pãcatul, dar
sã fie salvat pãcãtosul. Sã se piardã satana, ºi niciunul dintre cei care
au fost copiii Tãi ºi care au fost odatã fraþii noºtri sã nu se piardã, ci
ºi e i s ã fi e mî ntuiþi. Dã-le o pocãinþã atît de adîncã, Doamne, cît
pãcatul pe care l-au fãcut, pentru ca sã poatã fi iertaþi. Iar dacã totuºi
nu vor sã se întoarcã la Tine ºi ei s-au hotãrît ºi au ales de bunãvoia
lor pãcatul ºi, în loc sã fie vase de cinste, s-au fãcut vase de ocarã, Te
rugãm, izbãveºte Lucrarea Ta de ei, înlãturîndu-i ºi alegînd în locul lor
vase de cinste, folositoare Þie ºi destoinice pentru orice lucrare bunã.
Mulþumim din toatã inima pentru aceste ceasuri care au trecut ca niºte
clipe. Te rugãm, fã ca aceste adevãruri pe care ni le-ai împãrtãºit prin
harul Tãu sã rãmînã statornice, vii în inimile noastre. ªi, dupã ce vom
pleca de aici, sã nu le uitãm. Sã cugetãm la ele ºi sã luãm în inima
noastrã hotãrîri de-a le împlini mai statornici ºi mai hotãrîþi, din inimã.
Sã ne iubim fraþii, sã ne iertãm unii pe alþii, sã colaborãm strîns ºi,
dacã au fost între noi lucruri care ne-au despãrþit, sã disparã dintre
noi.
Focul iubirii Tale sã le ardã ºi, în dragostea Ta, sã ne îmbrãþiºãm
iertîndu-ne unii pe alþii cum ne-ai iertat Tu. Pentru toate Îþi mulþumim
ºi pentru toate ne închinãm Þie, rugîndu-Te sã împlineºti fãgãduinþele
Tale faþã de noi ºi noi fãgãduinþele noastre faþã de Tine. Ca, aºa cum
noi ne bucurãm de Tine, Doamne, aºa sã Te bucuri ºi Tu de noi. ªi
între cer ºi pãmînt sã nu fie nici o deosebire ºi nici un hotar. Fraþii sã
fie îngeri ºi îngerii sã fie fraþi. În felul acesta, sã trecem în Împãrãþia
Ta fericiþi, ca niºte slujitori gãsiþi credincioºi în lucrul încredinþat lor.
ªi, binecuvîntînd Numele Tãu, sã ne închinãm Þie ºi apoi sã moºtenim
Împãrãþia Ta împreunã cu cei dragi ai noºtri care se roagã pentru noi,
pentru care ne rugãm, pe care îi iubim ºi care ne iubesc, ºi cu care
dorim sã fim ºi pe pãmînt, ºi în veºnicie împreunã.
 Pag. 961

Ajutã-ne aºa sã vedem Faþa Ta ºi Împãrãþia Ta. ªi, dacã Tu

pregãteºti o cale neobiºnuitã, un drum pe care n-am mai fost, mergi
înaintea noastrã. Cunoaºtem urmele Tale. Fã sã Te simþim lîngã noi
º i , or i unde vom pune un cuvînt sau o mî nã , pune Tu, hotã r î t º i
puternic, Doamne, izbînda ºi rodul Tãu, pentru ca sã ne întoarcem din
nou, cu o mare bucurie ºi biruinþã, la cei care ne aºteaptã. Fraþii merg
cu noi, noi vom fi cu ei. Astfel, împreunã lucrînd, împreunã sã putem
împãrþi ºi pe pãmînt, ºi în veºnicie rãsplata pentru cã am suferit ºi-am
ostenit, ºi-am lucrat totdeauna ºi întru totul împreunã. Pentru toate ne
închinãm Þie ºi Te slãvim, cã a Ta este Împãrãþia, Puterea ºi Slava de
acum ºi pînã în veci, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi-n
vecii vecilor. Amin. Amin. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 962

Am umblat totdeauna în prezenþa lui Dumnezeu

O parte din cuvîntul fratelui Traian Dorz de la un sfat frãþesc prilejuit

de chemarea plecãrii sale la Manila - 1985.

Am dorit din toatã inima ºi m-am rugat Domnului - ºtie El cît -

pentru o zi ca asta ºi pentru un prilej ca acesta. Dupã cum au venit
atîtea zile de întîlniri ºi de petrecere î mpr eunã, fie într-un fel, fie
într-altul, vine ºi o zi de despãrþire. Pentru cã toate lucrurile îºi au
vremea lor, cum spune în Eclesia s tul: Întîlnirea îºi are vremea ei,
despãrþirea îºi are vremea ei. Începutul îºi are vremea lui, sfîrºitul îºi
are vremea lui. Semãnatul îºi are vremea sa, seceriºul îºi are vremea
sa. Bucuria îºi are vremea ei, întristarea îºi are vremea ei. ªi, cînd
vine vr e mea unui l ucru, atunci vine ºi el. Dar noi ne-am obiºnuit
împreunã, cã de ani ºi de zeci de ani noi ne-am cunoscut unii cu alþii.
ªi, mai de aproape sau mai de departe, am ºti ut uni i de spre alþii;
ne-am vorbit unii altora. Aºa a fost ºi-n viaþa Mîntuitorului cu ucenicii
Sãi, aºa a fost ºi-n via þ a a pos tol i l or c u uc e ni c i i l or, a º a a fost
totdeauna, cã Dumnezeu a rînduit, în înþelepciunea Lui, ca aºa sã fie
lucrurile pe pãmînt.
Dar, dacã întîlnirile au o bucurie a lor, despãrþirile au ºi ele un
mare rost ºi un mare rol. Mîntuitorul le-a spus multe lucruri ucenicilor
Sãi. Dar cele mai însemnate adevãruri le-a spus în seara despãrþirii.
Citiþi Evanghelia de la Ioan, începînd cu capitolul 13 pînã la sfîrºitul
capitolului 17, toate aceste adevãruri le-a spus Domnul ucenicilor Sãi
în seara despã r þ i rii. Spune aºa de frumos, ºi zice: Cu mult dor am
dorit sã iau cina aceasta împreunã cu voi. ªi le-a spus atîtea lucruri
frumoase, pe care ucenicii le-au ascultat ºi cu bucurie, ºi cu întristare.
Presimþeau cã aceasta este o searã de despãrþire pentru totdeauna.
Vine ºi o astfel de searã. ªi vin astfel de zile pentru noi toþi. Dacã veþi
citi Fapte 20, veþi vedea o astfel de searã de despãrþire ºi la Sfîntul
Apostol Pavel de fraþii cãrora le-a spus: De-acum ºtiu cã nu-mi veþi
ma i ve de a fa þ a î n tr up voi , c e i î n mi j l oc ul c ã r or a a m umbl at
vestindu-vã vouã Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu. Singuri ºtiþi cã v-am
s pus ºi nu m-am ferit sã vã vestesc tot adevãrul. Ani de zile, zi º i
noapte, am cãutat sã sfãtuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi.
ªi toate aceste lucruri umpleau de amãrãciune inimile ucenicilor ºi
umpleau de lacrimi ochii lor. Pentru cã era ceasul cînd trebuia sã fie
descoperite ºi aceste lucruri ºi trebuia sã fie fãcute cunoscute ºi astfel
de adevãruri. Poate cã cele mai mari adevãruri nu ni se spun nouã la
î ntî l ni r ile noastre, nici în desfãºurarea întîlnirilor noa s tr e, c i l a
despãrþirile noastre. Dacã veþi citi capitolul 3 din Epistola a Doua a
Sfîntului Apos tol Pe tr u, veþi vedea acolo tot aºa niºte cuvinte de
despãrþire de fraþi. Dupã ce Sfîntul Apostol Pavel a spus cele din
Fapte 20 ºi Sfîntul Apostol Petru cele din c a pi tolul 3 din a 2-a sa
Epistolã, ei s-au dus spre ceea ce era rînduit. Au plecat la Domnul.
Dar au ºtiut, cum le-a spus Mîntuitorul lor, apostolilor Sãi, în cele 5
c a pi tol e de l a Ioa n, de l a 13 pînã la 18; au ºtiut ºi ei cã ace s te
adevãruri erau adevãruri de cea mai mare însemnãtate pentru ei ºi ei
le-au reþinut. Anii vieþii noastre petrecuþi împreunã cu cei mai dinainte
au trecut de 50.
 Pag. 963

Ceilalþi, fiecare, cînd v-aþi apropiat de Domnul ºi aþi venit în

Lucrarea aceasta, aþi fãcut cunoºtinþã cu noi printr-o cîntare, printr-o
meditaþie, printr-o întîlnire, printr-o lacrimã, printr-o rugãciune ºi-am
început sã ne înþelegem cu duhul unii pe alþii. Aceasta este înþelegerea
cea adevãratã. Cînd ne înþelegem noi duhovniceºte unii pe alþii - fiind
oameni duhovniceºti - trebuie sã le înþelegem toate prin Cuvînt ºi prin
pãrtãºia duhului, pentru cã este scris: Omul firesc înþelege fireºte, dar
omul duhovni c es c î nþ e l e ge duhovni c e º te lucrurile. ªi: duhurile
prorocilor sînt supuse prorocilor. Domnul Duhul Sfînt ne-a fãcut pe
noi sã avem aceeaºi tainicã înþelegere, dincolo de cuvinte adeseori.
Cuvintele noastre sînt puþine. Sfîntul Apostol Pavel spune: Mai mult
fac 5 cuvinte înþelese, acele 5 cuvinte pe care le înþelegi cu duhul,
decît 10 mii spuse cu limba, de cele mai multe ori. Rãmîn miile de
cuvinte spuse cu limba. Nu le înþelegem. Dar puþinele cuvinte spuse
ºi simþite cu duhul, dacã avem acelaºi duh, Dumnezeu ne face sã le
înþele ge m. Am vor bi t a c es te cuvinte de introducere ca sã putem
restabili între noi acel fel tainic ºi sfînt de înþelegere a duhurilor.
Poate cã pînã acuma am vorbit prea mult cu limba ºi prea puþin cu
duhul; prea multe cuvinte cu buzele ºi prea puþine cu duhurile. ªi de
aceea s-au mai ivit între noi ºi diferite feluri de-a înþelege acelaºi
c uvî nt. Li mba ome ne a s cã , c î t de de s ã vî r º i tã ar fi ea, nu poa te
niciodatã sã redea în întregime înþelesul unui gînd pe care-l simþim cu
sufletul. Dar limba duhului e totdeauna deplin desãvîrºitã pentru a ne
face sã înþelegem acest lucru. Se spune cã în Împãrãþia lui Dumnezeu
ºi în Împãrãþia cereascã nu vor fi aceste mijloace de înþelegere între
noi ºi Domnul s a u î ntr e noi º i fr aþ i i de acolo: a cuvintelor. Ci a
duhurilor. Vom gîndi. ªi fratele sau sora, sau cel cu care vom vrea sã
comunicãm ne va înþelege gîndul, simþirea, fãrã mijlocirea cuvintelor.
ªi noi, la fel, îi vom înþelege gîndul ºi simþirea celui cu care mergem
ºi cu care vom fi împreunã. Comunicarea aceasta se va face nu numai
atît de repede cum nu se poate prin cuvinte , ci ºi aºa de perfect ºi
deplin, încît nu va fi posibilitate de a nu ne înþelege, nici de a ne minþi
unii pe alþii. Pentru cã ne vom împãrtãºi gîndurile ºi tainele inimii fãrã
mijlocirea cuvintelor.
Aºa cum ne înþelege Dumnezeu ºi cum ne înþelegem cu El în
momentele tainice ale rugãciunii ºi ale meditaþiei, cînd, în singurãtate,
s tã m î n duhul, în legãturã directã cu Dumnezeu. Si mþ i m c ã El ne
înþelege inima º i gî ndurile; cã n-are nevoie de cuvinte. ªi noi aºa
înþelegem gîndurile lui Dumnezeu: prin duhul, nu prin cuvintele Lui.
Acesta e cel mai adevãrat ºi mai înalt fel de a ne înþelege unii cu alþii.
ªi, cînd noi am devenit oameni duhovniceºti, aºa ne înþelegem. Atunci
nu numai cã nu ne vom minþi unii pe alþii, dar nici nu ne vom putea
mi nþ i . Ni c i nu vom dor i a c e a s ta , c i ne vom simþi fericiþi cã ne
împãrtãºim inimile. Aþi avut vreodatã fiinþe scumpe pe care le-aþi iubit
cel mai mul t de pe pã mî nt. ªti þ i bine cã sufletele care se iubesc
comunicã între e l e di nc ol o de cuvinte, prin mijlocul cel tainic al
duhului. N-ai nevoie sã-i spui fiinþei iubite, prin cuvinte, ci printr-o
privire. Te înþelege dintr-un gînd. ªi-aºa aþi fost de fericiþi cînd fiinþa
pe care aþi iubit-o: mama sau soþia, sau logodnica, sau fiul, sau fiica,
v-au înþeles fãrã sã fie nevoie sã-i spuneþi multe cuvinte. Au înþeles.
Aceea este adevãrata înþelegere între suflete: care se restabileºte prin
afinitatea de gînduri, prin cãldura dragostei ºi prin pãrtãºia duhului
între noi.
Pag. 964

Aºa vrea Domnul sã ne înþelegem noi cu El ºi aºa vrea Domnul sã

ne înþelegem noi între noi. Dacã veþi gîndi bine la aceste lucruri, veþi
vedea cît de adevãrate sînt ºi cît de necesare ne sînt ele nouã, tocmai
pentru ca sã nu mai fie între noi decît pãrtãºia cea adîncã ºi sfîntã a
iubirii care ne face sã fim una, sã gîndim la fel, sã simþim la fel, sã
vorbim la fel, s ã umbl ã m l a fel. Aºa cum ne cere ºi cum ne roagã
Cuvîntul lui Dumnezeu s-ajungem sã fim. Eu vã spun aceste lucruri,
s c umpi i me i fr a þ i , pentru cã ºtie Domnul cît de puþin mai sînte m
împreunã. Nu numai trupeºte. Au trecut anii. Eu am trecut de 70 de
ani. ªi sã ºtiþi cã este adevãrat Cuvîntul lui Dumnezeu cînd spune:
Ani i vi eþii noastre sînt 70 de ani. Dupã aceea se mai adaugã, ma i
trãiesc unii, dar nu-i mai duci: îi tîrîi. Anii 70 sînt totuºi un hotar.
Dupã aceºtia simþi cã s-a întors frunza-n tei, cum se vorbeºte. Vine
vremea spre sfîrºit ºi trebuie sã ne pregãtim, mereu sã ne pregãtim sã
ne întîlnim cu Dumnezeu.
Bineînþeles cã nu e fixat numãrul acesta la toþi oamenii. Pentru cã
nimeni nu ºtie ceasul ºi ziua cînd e chemat. Sînt atît de mulþi oameni
care n-ajung nici pe departe vîrsta de 70. Pentru cã mai mulþi oameni
mor tineri, decît bãtrîni. La 70 de ani ajung foarte puþini. V-aduceþi
aminte cîþi eram cînd eram copii ºi cum, rînd pe rînd, alþii copii, alþii
tineri, alþii mai în vîrstã, s-au dus. Deci nu-i sigur. Dar, dacã Domnul
î ngã dui e s ã a j ungi 70 de a ni , e to tuº i un hota r. Aº a a r î ndui t
Dumnezeu sã fim noi trecãtori, cum s pune Cuvî ntul Sãu în psalm:
Omul: zilele lui sînt ca iarba. Dimineaþa înfrunzeºte, înfloreºte, seara
se usucã ºi se duce. Aºa cã, eu ce sã zic? Nu numai trupeºte sînt aºa
de uzat ºi obosit, ºi bolnav, cã în fiecare noapte, de la 11 pînã pe la
unu, sînt mereu în crize cu inima ºi cu celelalte ºi niciodatã nu ºtiu
dacã ma i ajung dimineaþa. Dar s-au ºi ivit acum niºte probleme în
care, chiar dacã ar mai fi vorba de trãit, anumite trebuinþe ale Lucrãrii
lui Dumnezeu le-a adus Domnul în aºa fel, încît sînt silit, dacã va fi
voi a Domnul ui, sã fac un dr um foa r te l ung. ªti e Dumneze u c e
m- a º te a ptã º i c um va fi . Sta u º i eu ca Sfîntul Apostol Pa ve l î n
capitolul 20 din Faptele Apostolilor: Numai duhul mã înºtiinþeazã din
loc în loc cã mã aºteaptã lanþuri ºi necazuri, ºi încercãri ºi, aºa sînt pe
pãmînt. ªi noi trebuie sã ne aºteptãm la acestea.
Vreau sã ºtiþi, cã aþi auzit poate într-un fel sau altul: nu caut pentru
mine nici un avantaj ºi nici un folos. De zeci de ani trãiesc în situaþia
în care mã ºtiþi. N-am nevoie nici de avantaje trupeºti, nici de alte
avantaje pe pãmînt. Doresc numai sã-mi sfîrºesc cu bine slujba pe care
am primit-o de la Domnul ºi sã-mi pot face datoria pînã la sfîrºit faþã
de Lucrarea Domnului în care m-a chemat Domnul di n c opi l ã r i e .
Doresc s ã - mi î mpl i ne s c c u c ugetul c ur at, cu fricã de Dumnezeu
datoria care ºtiu cã mi-a rînduit-o. ªi între fraþi, ºi între strãini, ºi cu
cei mai de jos, ºi cu cei mai de sus, am umblat totdeauna în prezenþa
lui Dumnezeu ºi cu grijã sã nu pãcãtuiesc cu nimic, nici împotriva
Cezarului, nici împotriva templul ui , nici împotriva lui Dumnezeu.
Pentr u c ã Luc r a r ea î n care ne-a chemat Dumnezeu are o chemare
mare ºi un rost strãlucit. Duhul Sfînt, Acela care i-a încredinþat-o
pãrintelui Iosif acum atîþia zeci de ani ºi care i-a insuflat lui ºi i-a
poruncit cum sã se poarte, cum cã înveþe, cum sã lucreze-n Lucrarea
aceasta, ne-a încredinþat ºi pe noi, cei care am venit cu el în zilele lui,
cã, aºa cum a primit el de la Domnul ºi cum ne-a învãþat el pe noi, aºa
sîntem datori sã-i învãþãm ºi noi pe alþii, dupã Cuvîntul care spune:
 Pag. 965

Învaþã pe copiii tãi exact cu cuvintele cu care te-a învãþat pãrintele

tãu pe tine. ªi învaþã-i pe elevii tãi exact cu cuvintele cu care te-a
învãþat învãþãtorul tãu pe tine. Pentru ca adevãrul sã se transmitã din
tatã în fiu, din generaþie în generaþie, neschimbat, atît în duhul lui, cît
ºi în forma lui ºi în cuvîntul lui. De aceea a spus: Cînd vã rugaþi, voi
aºa sã ziceþi. ªi ne-a învãþat cum sã zicem. ªi sã nu stricãm nici unul
din cuvintele Domnului: nici din învãþãturã, nici din rugãciune, nici
din sfãtuirile pe care ni le dãm unii altora. Ci, cu toatã frica ºi cu toatã
temerea de Dumnezeu, sã ne a pr opi e m de l uc r ur i le sfinte ale lui
Dumnezeu cum s-a apropiat Moise de rug cînd, pl i n de fricã ºi de
cutr e mur, º i - a de s c ã l þ a t î nc ãl þ ãmintea cu care venise pînã aici,
dîndu-ne nouã sã înþelegem cu cîtã temere de Dumnezeu ºi evlavie, ºi
sfîntã fricã trebuie sã ne apropiem de Dumnezeu, de Luc r a r e a l ui
Dumnezeu, de Cuvîntul lui Dumnezeu, de tot ceea ce ne porunceºte
Dumnezeu, odatã ce-am fost chemaþi în lucrul Lui.
Dragii mei fraþi, aº vrea sã mã înþelegeþi; ºi mã rog lui Dumnezeu
sã vã încredinþeze duhurile de ceea ce este în duhul meu acum cînd vã
împãrtãºesc aceste lucruri. Aþi venit în Lucrarea lui Dumnezeu de
bunãvoie. V-a adus Dumnezeu ºi v-a adus îndemnul duhului cînd aþi
auzit odatã un cuvînt care v-a strãpuns inima. Aºa am venit ºi eu. Aºa
am venit fiecare dintre noi. La o Lucrare care era atunci cînd am venit
noi. Cu zeci de ani înaintea noastrã o întemeiase Dumnezeu. Îi dãduse
planul în care sã s e de s fã º oa r e ; î i dã dus e l ucrãtorii cãrora le-a
încredinþat acest plan, pentru cã a avut încredere în ei. ªi ei au lucrat
cu toatã teama ºi frica, încredinþîndu-ne nouã Cuvîntul lui Dumnezeu,
c um a s pus Sfî ntul Apostol Pavel: Fie ei, fi e noi , noi a º a v- a m
propovãduit ºi voi aºa aþi crezut. Acuma, dacã ar veni un înger din cer
sã v-aducã o altã evanghelie ºi o altã învãþãturã, anatema sã fie. ªi noi
înºine dacã am veni, pentru c ã nu e s te a l t a de vã r º i nu este altã
învãþãturã decît aceea care vi s-a spus de la început ºi pe care trebuie
s-o þineþi pînã la sfîrºit. De aceea, cînd ne-am apropiat noi de Cuvîntul
acesta, ne-am apropiat ca Moise de Sinai. Era Cuvîntul lui Dumnezeu
Cel Sfînt, scris cu degetul lui Dumnezeu pe piatrã, ca sã nu mai poatã
fi nici ºters, nici corectat niciodatã. ªi, dacã noi sîntem cu adevãrat
c onº ti e nþ i de a ce s t mare adevãr, atunci aºa ne aplecãm: cum s-a
aplec a t Moi s e î na i nte a l ui Dumne ze u. De s c ã l þ îndu-se de toate
gîndurile ºi ideile, ºi obiceiurile, ºi formele lui de mai nainte.
Cã te-ai apropiat de focul lui Dumnezeu din care vorbeºte Domnul,
care este foc arzãtor. Atunci trebuie sã ºtim cã trebuie din toatã inima
ºi cu toatã temerea ºi evlavia sã ne însuºim pe deplin ºi nestricat întreg
Cuvîntul Sãu pe care ni l-a transmis prin poruncile Sale, prin omul
Sãu. Se spune cã, atunci cînd Moise a fost pe Muntele Sinai ºi cînd
popor ul Is r a e l e r a a dus pî nã în momentul adevãrului în faþa l ui
Dumnezeu, mai erau 70 de popoare pe pãmînt. Atunci erau, la ora
aceea, în lume 70 de popoare. Scrie asta undeva, nu-n Cuvîntul lui
Dumnezeu. ªi Dumnezeu, cînd l-a chemat pe Moise pe munte, cînd
trebuia sã-i dea Legea cea sfîntã ºi poruncile Lui neschimbate, a mai
ales ºi din cele 70 de popoare cîte un reprezentant, cum a fost Moise
din poporul Israel. Moise însã nu i-a vãzut pe cei 70, nici cei 70 nu
l-au vãzut pe Moise. Dar pe Dumnezeu Îl vedeau toþi cei 70, aºa cum
ne vedem noi acum unii pe ceilalþi. ªi a º a c um ne auzim noi acum
cuvintele noastre, aºa auzea fiecare din cei 70, în limba sa, cuvintele
lui Dumnezeu.
Pag. 966

Aºa de frumoasã asemãnare este asta cu ceea ce s-a petrecut la

praznicul Cincizecimii, cînd din toate neamurile de pe faþa pãmîntului
erau în Ierusalim. ªi Duhul Sfînt a grãit prin profeþii, prin apostolii Sãi
aceleaºi cuvinte, dar pe ca r e fi e care dintre cei care erau acolo le
auzeau în limba lor. Aºa spune: Cum se face cã fiecare di ntr e noi
a uzi m î n l i mba noa s tr ã cuvi nt e l e , l uc r ur i l e mi nuna te a l e l ui
Dumnezeu? Puterea lui Dumnezeu a fãcut, în ziua primirii Legii pe
muntele Sinai, ca ºi-n ziua primirii Evangheliei în Ierusalim, în ziua
Pogorîrii Duhului Sfînt, aceeaºi minune. Cei 70 de profeþi ai celorlalte
70 de naþiuni ca ºi celelalte 70 de naþiuni care erau atunci în Ierusalim
au a uzi t fi e c ar e a c e l eaºi cuvinte ale lui Dumnezeu. ªi spune mai
departe acel adevãr cã cei 70 de profeþi ai celorlalte 70 de neamuri,
care erau împreunã cu Moise atunci pe muntele Sinai, au auzit ºi ei la
fel ºi au primit fiecare dintre ei la fel aceste porunci. ªi Dumnezeu i-a
trimis pe fiecare: Acum du- te l a popor ul tãu ºi spune-i cuvintele
adevãrate ºi poruncile veºnice ale lui Dumnezeu.
Dar, zice mai departe adevãrul, nici unul dintre ceilalþi 70 de
pr ofe þ i n-au fost credincioºi cum a fost Mois e . Numa i e l a s pus
a de vã r a te le cuvinte al e l ui Dumne ze u. Fi e c ã n- a u putut s ã l e
înþeleagã, fie cã interesele lor erau sã le spunã altfel, toþi ceilalþi au
s pus popoa r e l or l or a l tfe l legile lui Dumnezeu ºi cuvi ntel e l ui
Dumnezeu. ªi popoarele lor au devenit pãgîne, au devenit idolatre, au
început sã se închine la zei strãini ºi sã-ºi facã idoli, nu ca poporul
evreu, cãruia adevãratul profet al lui Dumnezeu le-a înfãþiºat adevãrul
sãnãtos ºi curat. Numai aceºtia au pãstrat adevãrul, datoritã acelui om
minunat pe care Dumnezeu l-a ridicat în mijlocul lor ºi-a faptului cã
ei au ascultat de Moise. Dumnezeu i- a s oc otit apoi profeþii Lui ºi
poporul Sãu ºi i-a binecuvîntat, rînduind ca, din mijlocul lor, sã se
nascã Acela pe care-L profeþise Moise º i c a r e a fos t Mîntuitorul
nostru. Ce mare har este sã ai în mijlocul tãu un profet adevãrat, care
înþelege curat cuvintele lui Dumnezeu ºi-apoi, cînd se duce sã spunã
poporului, le spune curat cuvintele lui Dumnezeu.
Atunci poporul cunoaºte pe Dumnezeu ºi Dumnezeu recunoaºte
poporul Sãu. Ma r e l uc r u e ste sã ai un profet adevãrat în mijlocul
poporului tãu. Dumnezeu a avut faþã de noi o milã deosebitã, ca faþã
de poporul evreu; ºi l-a ridicat în mijlocul nostru pe pãrintele Iosif
Trifa. Acesta a fost un profet. Mulþi dintre c e i de astãzi nu-ºi dau
seama. Nici pe Moise nu l-au recunoscut atunci, nici pe alþi profeþi
dintre toþi cei care au venit. Ce-a pãþit Isaia, ce-a pãþit Ieremia, ce-a
pãþit Daniel, ce-au pãþit ceilalþi profeþi? Ce-au pãþit ºi Sfinþii Apostoli,
la vremea lor? Ce-a pãþit Sfîntul Ioan Gurã de Aur, la vremea lui?
Caterisit, alungat, îndepãrtat, dus. De 5 ori a fost caterisit ºi a murit
undeva, ducîndu-l în exil, poate cã l-au omorît soldaþii, ca sã nu tot
meargã cu el din cetate în cetate, pe jos, cum îi duceau jandarmii ºi
pe fraþii noºtri, din post în post, înainte. Cîþi dintre fraþii noºtri n-au
pãþit la fel ca Sfîntul Ioan Gurã de Aur, la început, cînd mulþi fraþi
erau a r e s ta þ i a i c i ºi duºi din post în post pînã nu ºtiu unde. Mulþi
dintre ei s-au îmbolnãvit. I-au bãtut, i-au chinuit ºi au murit astfel în
slujba lui Dumnezeu, cum a murit Sfîntul Ioan Gurã de Aur. Dar cine
este astãzi Sfîntul Ioan Gurã de Aur! Cît preþ ºi cît respect, ºi ce mare
cinste, ºi ce mare însemnãtate a avut el pentru lucrarea lui Dumnezeu!
 Pag. 967

Aºa ca în vremea profeþilor a pãþit ºi pãrintele Iosif: bãtut, chinuit,

huiduit, dat în judecatã, tras la rãspundere, prin spitale ºi prin judecãþi.
ªi - a s fîrºit viaþa la 50 de ani, cînd era în plinã putere normalã de
creaþie ºi de lucru. Dar va veni vremea cînd întreaga creºtinãtate îl va
sãrbãtori, ca pe Sfîntul Ioan Gurã de Aur, ca pe unul dintre apostolii
ºi profeþii lui Dumnezeu - pentru cã aºa a fost. Iatã cã el a fost atît de
credincios! ªi cît de c r e di nc i os a fost el în lucrul încredinþat lui,
Dumneze u ne - o dove de º te a s tãzi prin faptul cã Lucrarea aceasta
trãieºte ºi creºte ºi toþi vrãjmaºii ei s-au risipit, aºa cum spune Cuvîntul
lui Dumnezeu. E o tainã! E o tainã mare, fraþilor, cã noi putem sã ne
adunãm astãzi cu miile; cã într-o zi de sãrbãtoare de Rusalii, la Sibiu,
pot sã se adune ca ºi acuma de curînd - 3 mii de oameni. Stau acolo
7, 8 c e a s ur i . As c ul tã Cuvî ntul l ui Dumnezeu vestit la s ta þ i i de
amplificare, într-o instituþie publicã, ºi nu se întîmplã nimic.
E o lucrare puternicã a lui Dumnezeu care pãzeºte aceastã Lucrare.
ªi atunci noi trebuie sã gîndim adînc la aceste adevãruri. Nu numai
sã-I mulþumim lui Dumnezeu cã Se ocupã în chip deosebit ºi apropiat
de me r s ul a ce s te i Lucr ãr i , dove di nd c u puterea Lui harul ca r e
înmulþeºte numãrul celor care vin peste 80% e tineret. Avem tineret
înzestrat de Dumnezeu ºi sînt în mijlocul lor multe talente ºi multe
suflete de valoare, din care Dumnezeu va ridica mulþi lucrãtori; dar ºi
cã a întocmit lucrurile în aºa fel, încît, chiar dacã te urãsc toþi, nimeni
nu-þi poate face nimic, cînd te pãzeºte Dumnezeu. Asta-i dovada unui
mare har! ªi, dacã harul lui Dumnezeu e aºa de mare peste aceastã
Luc r a r e , cît de pãtrunºi trebuie sã fim noi de încredinþ a r e a cã î n
aceastã Lucrare avem o datorie mare ºi o rãspundere mare pentru care
ne va chema Dumnezeu la judecatã cînd va ve ni vr e me a a ce s te i
rãspunderi. Am zis: pentru cã aceastã Lucrare e aºa de minunatã, noi
trebuie sã þinem seamã de toatã istoria ei. Dumnezeu prin pãrintele
Iosif a fãcut Lucrarea aceasta. ªi el a spus mereu: Lucrarea aceasta e
a l ui Dumne ze u. Ea poartã în numele ei Numele Lui. De acee a o
apãrã Dumnezeu.
Nimeni dintre noi sã nu fie nebãgãtor de seamã ºi nepãsãtor, cãci
va veni vremea sã rãspundem fiecare pentru felul în care am lucrat în
locul ºi în timpul în care ne-a aºezat Dumnezeu, cum am lucrat. Sã nu
fim, deci, nici leneºi, nici nepãsãtori, ci deplin hotãrîþi ºi conºtienþi de
r ã s punde r e a cea mare pe care o avem. Nu numai pentru cã noi de
bunãvoie am venit ºi-am zis: Doamne, pun legãmînt cu Tine cã voi fi
un credincios slujitor al Tãu în Lucrarea aceasta, - dar ºi pentru cã
Dumnezeu, contînd pe legãmîntul nostru ºi pe promisiunea noastrã,
ne-a aºezat într - un l oc , s ã fa c em o s l ujbã. Mai modestã sau mai
importantã , fi ec ã r ui a dupã c um ne - a r î ndui t Dumnezeu. Într-un
angrenaj mare nu sînt numai roþi mari, numai piese mari; sînt ºi piese
micuþe. Dar, cît de micuþã ar fi o piesã, tot angrenajul acesta suferã,
dacã piesa aceasta nu-ºi face datoria la locul ei. Cîte minunate flori
s î nt în lumea aceasta: mai mari, mai mici, mai impor ta nte º i ma i
modeste! Dar ar suferi toatã mulþimea aceasta a frumuseþii, dacã o
floricicã micã de Nu mã uita sau chiar dacã o floricicã de spin ar lipsi
di n toa tã mul þ i me a a c ea s ta mi nuna tã a lucrãrii frumoas e a l ui
Dumne ze u. ªi noi s î nte m î ns emna þ i î n l oc ul unde ne-a aº e zat
Dumne ze u. Ni c i unul nu-i fãrã importanþã. Stelele pe cer, s pune
Cuvî ntul l ui Dumne ze u, au fi e ca re valoarea lor. Acolo, unde va
departe, abia licãrind, îºi face datoria.
Pag. 968

ªi, dacã ea n-ar fi acolo, ar fi un loc gol. ªi locul acela ar fi

întuneric. ªi noi sîntem aºezaþi de Dumnezeu. Voi sînteþi sarea, voi
sînteþi lumina, spune Cuvîntul lui Dumnezeu. Atunci fiecare luminiþã
trebuie sã întregeascã, prin raza ei, valoarea celorlalte lumini, ca sã
creascã lumina ºi harul lui Dumnezeu între oameni. Fiecare bobiþã
micã de sare c ontr i bui e c u puter e a ei la cantitatea întreagã care
împiedicã stricãciunea ºi care pãstreazã ceea ce este curat pe pãmînt.
Voi lumina, voi sarea, spune Cuvîntul lui Dumnezeu, socotindu-ne pe
fiecare dintre noi o bobiþã puternicã în întregimea celorlalte. Pietrele
mari, blocurile mari, stîncile mari sînt formate din firicele de praf ºi
de nisip sudate puternic la un loc.
Aºa ne vrea pe noi Dumnezeu: sudaþi sufleteºte ºi trupeºte unii cu
ceilalþi, cã de-aceea ne-a chemat Dumnezeu ºi de-aceea ne-am fãgãduit
noi cã vom fi ai Lui, pentru ca sã fim una în toate privinþele. El Însuºi
a spus: Prin aceasta va cunoaºte lumea cã sînteþi ai Mei, dacã veþi fi
una î ntr e voi. Mã rog sã fiþi una; Mã rog sã vã iubi þ i , Mã r og s ã
lucraþi împreunã. Domnul aºa ne vede. ªi noi aºa sã ne simþim unii cu
ceilalþi. Am vrut ºi-am pomenit un cuvînt de despãrþire, cã se poate sã
vinã, fraþilor. ªtiþi, noi am fost liniºtiþi ºi fericiþi, cã, mereu, chiar dacã
eram departe unii de alþii, ne-am ºtiut totuºi cã sîntem; ºi cã sîntem
aproape. Ne-am vãzut mai des sau mai rar, dar ne-am vãzut unii cu
alþii. Am stat mai mult sau puþin mai împreunã, dar ne - a m º ti ut ºi
ne-am obiºnuit sã ne simþim unii împreunã cu alþii. ªi totuºi existã o
zi, o clipã cînd trebuie sã ne obiºnuim ºi cu depãrtarea. Întîlnirea îºi
are vreme a e i , de s pã r þ i r e a î º i are vremea ei, spune Cuvîntul lui
Dumnezeu. Pe lumea aceasta, toate vin ºi toate trec, cã aºa le-a rînduit
Dumnezeu; ºi noi nu putem schimba nimic din toate acestea, ci numai
trebuie sã ne supunem de bunãvoie ºi liniºtiþi acestor legi pe care le-a
rînduit Dumnezeu ºi sã ne str ã dui m noi s ã fa c em în aºa fel, încît
lucrarea care ne-a fost nouã încredinþatã sã aparã mai frumoasã prin
colaborarea noastrã. ªi aceastã apreciere a fiecãruia în parte ridicã
apreciere asupra întregii Lucrãri ºi din toate pãrþile e privitã Lucrarea
cu respect din pricina comportãrii frumoase a fraþilor noºtri, care, fie
în locul cel mai de jos, fie în locul cel mai de sus, fac cinste ºi fac sã
fie privitã cu respect Lucrarea Domnului.
Acesta este încã unul din argumentele minunate pe care Dumnezeu
ni le dã ca sã avem putere ºi încredere pe mai departe. ªi sã ºtiþi cã
aceasta este, într-un anumit fel, ºi explicaþia la taina pe care-o trãim
acum. Un rãspuns la întrebarea: cum ne putem aduna noi acum mii de
oa me ni , î n vã zul tutur or, de º i n- a ve m nici o legalizar e , ni ci o
autorizaþie, nici un fel de statut legal în þara asta? Ceea ce-a fãcut sã
a ve m a s tfe l de pr e þ ui r e di n par te a a utor i tã þ i l or e pute r ea l ui
Dumnezeu, dar ºi comportarea frumoasã a fraþilor noºtri ºi a surorilor
noastre la locul de muncã ºi unde ne-a aºezat pe noi Dumnezeu. De
aceea noi mulþumim lui Dumnezeu pentru astfel de suflete, pentru cã,
din pricina noastrã, Numele Domnului este binecuvîntat ºi, din pricina
acelor fraþi, Lucrarea Domnului a cãpãtat cinste în faþa oamenilor.
Altfel cum se explicã, pentru cã doar singuri ºtiþi cã acum cîþiva ani ne
urmãreau cu ciomegele, pas cu pas, ºi nu puteam fãrã amendã, fãrã
prigoanã, fãrã percheziþii ºi aºa mai departe. Dumnezeu a fãcut sã se
convingã nu numai cã nu sîntem rãufãcãtori în þarã, ci sîntem aºa de
necesari, cei mai necesari în þara asta.
 Pag. 969

Pentru cã acuma, la Sibiu, un profesor universitar care a stat acolo

d e l a or a 8 º i j umã ta te pî nã l a 3 dupã ma s ã º i a vã zut t o a t ã
desfãºurarea programului nostru printre alþii care au mai fost ca el -
a putut sã spunã: Într-adevãr, am vãzut un lucru extraordinar! Eu nici
nu mi-aº fi putut închipui cã acest lucru se poate întîmpla acum ºi cã
mai existã în þara asta ºi mai existã în lume un fenomen de acesta, atît
de pozitiv, ca Lucrarea Oastei Domnului. Îmi însuºesc total punctul
dv. de vedere ºi spun: dacã Lucrarea aceasta nu va deveni ea însãºi un
prilej de mîntuire pentru neamul nostru ºi pentru Biserica noastrã,
Dumnezeu n-are alt mijloc ºi Biserica aceasta, ºi neamul acesta se va
pi e r de , pe ntru cã un alt mijloc nu le trimite Dumnezeu. Mîntuir e a
neamului nostru ºi a Bisericii, dacã nu vine prin Oastea Domnului, nu
va mai veni deloc. ªi nu numai a ne a mul ui nostru, ci a atîtor altor
neamuri.
Aºa cã astãzi lumea priveºte spre Lucrarea aceasta plinã de nãdejde
ºi cu o mare speranþã cã Dumnezeu, prin aceastã Lucrare, va aduce la
mîntuire întreg neamul nostru ºi poate cã ºi alte neamuri. Dacã noi
facem parte din Lucrarea aceasta ºi Dumnezeu ne-a socotit vrednici
sã ne încredinþeze cinstea aceasta, atunci ce fel de oameni ar trebui sã
fim noi - cum spune Sfînta Scripturã? Unitatea dintre noi trebuie sã
fie aºa de strînsã ca a miilor de boabe de nisip strînse într-o stîncã.
Nimic sã nu ne poatã despãrþi pe unii de alþii. Sã ne dãm seama cã, în
faþa lui Dumnezeu, rãspundem de conºtiinþa cu care iubim Lucrarea
ºi-i iubim pe fraþi ºi de pãrtãºia unitãþii dintre noi. Vã spun acest lucru
pentru cã aþi fost chemaþi de Dumnezeu în aceastã Lucrare ºi fiecare
cu nume l e s î nteþi scriºi în cartea lui Dumnezeu. ªi fiecare sînteþi
s upr a ve ghe a þ i di r e c t de pute r ea lui Dumne zeu, de î nge r i i l ui
Dumnezeu. ªi fiecare aveþi, ºi fiecare avem rãspundere pentru viitor.
Eu am aceastã rãspundere în mãsura în care Dumnezeu S-a îndurat ºi,
de dinapoia celor din urmã, m-a luat ºi m-a pus undeva, spunîndu-mi:
Eºti aici sã-mplineºti o slujbã! M-am strãduit sã o împlinesc cu toatã
frica de Dumnezeu, de cînd eram copil.
ªi fiecare dintre dv. aveþi aceastã însãrcinare în locul în care v-a
aºezat Dumnezeu. V-a fãcut un tatã de fa mi l i e , v- a fã c ut me mbru
î ntr - o a dunar e , tr ebui e s ã faci slujba aceasta cu toa tã fr i c a de
Dumnezeu, cã mîine ne va chema la rãspundere. În faþa lui Hristos,
în faþa Lui, înaintea cãruia se pleacã toate lucrurile, va trebui sã stãm
tremurînd ºi sã rãspundem la întrebãrile Lui: cum ne-am fãcut datoria
în mijlocul adunãrii, î n mi j l oc ul familiei, în mijlocul Lucrãrii lui
Dumnezeu. Gîndiþi-vã la rãspunderea aceasta cu teamã, cu grijã ºi cu
simþ de rãspundere. Gîndul cu care trebuie sã plec, am fost chemat în
Statele Unite ale Americii. ªi am acceptat chemarea pentru 2 luni, ca
acolo sã vedem ce-am putea face pentru viitorul copiilor noºtri, ca sã
aibã ºi ei un mijloc de hranã duhovniceascã. Cum s-a gîndit pãrintele
Iosif cînd a lãsat tot ºi s-a dus în Germania sã pregãteascã o tipografie
prin care sã putem noi avea Cuvîntul lui Dumnezeu. Poate cã acesta
este ºi gîndul cu care Dumnezeu a pregãtit drumul acesta. ªi am zis:
ªi-aºa, ºtie Dumnezeu cît de puþine zile mai am. Dupã 70 de ani, atîþia
pomi s-au prãbuºit ºi se prãbuºesc. Aº vrea ca în acest timp scurt, ºtie
Dumnezeu cît El a mai rînduit - sã pot pregãti ceva pentru viitorul
Lucrãrii ºi pentru fraþii noºtri. Dacã e voia lui Dumnezeu, se va face.
Eu am depus actele nu în mîna celui care lucreazã la paºapoarte, ci în
mîna lui Hristos.
Pag. 970

Am zis: Dacã este voia Ta, pentru lucrul Tãu, pentru Lucrarea Ta,
pentru sufletele care vor veni, deschide drum. Dã-mi putere, dã-mi
ajutor, dã-mi zile, dã-mi sprijin, dã-mi relaþii, dã-mi condiþii sã pot
ajuta la aceasta. Dacã nu-i voia Ta, închide drumul, cã ºi-aºa nu mai
am nevoie decît de odihnã. Dupã atîþia ani - ºi ce fel de ani - n-am
altã dor i nþ ã, decît sã pot închide ochii în pace. Mi-ar fi de ajuns.
Bogãþie n-am nevoie. Un singur costum de haine am. Pantalonii ãºtia
î i a m din 1965, aduºi de sora Bianca Bringel din Ierusalim. N- a m
nevoie de alþii, pot sã mã înmormînteze cu ãºtia. Case ºi bogãþii n-am
ne voi e , pe ntr u c ã , dac ã a m un l oc unde sã-mi plec capul, mi - e
de-ajuns. Dac ã dor e s c c e va, dor es c sã fac ceva pentru Lucrarea
Domnul ui , pentru generaþiile care vor ve ni ; noi , c e i c ar e a ve m
rãspunderea sã le pregãtim un cuvînt de hranã duhovniceascã ºi un
mijloc de mîntuire ºi pentru ei. Cum ne îngrijim de cele trupeºti, sã ne
îngrijim ºi de cele sufleteºti. Pentru asta am vrut.
Au fost unii care au zis: Nu, frate, sã nu te duci. Pentru cã s-ar
putea întîmpla sã nu-þi mai dea voie sã vii înapoi sau cine ºtie ce se
poate întîmpla pe drum. Am zis: Lucrarea e a l ui Dumne ze u. El o
apãrã, nu noi o putem apãra. Odatã ºi-aºa trebuie sã se sfîrºeascã viaþa
aceas ta. Încredinþãm totul în mîna lui Dumnezeu ºi El va lucra. Eu
simt aceastã rãspundere. ªi, pentru aceasta, accept orice sacrificiu,
orice risc, orice o obosealã, orice greu, pentru ca sã reuºesc. Pentru
cã simt cã-i o por unc ã a l ui Dumnezeu. Dacã dv. spuneþi nu, eu îi
ascult pe fraþi. ªi vreau sã nu fac un pas fãrã consimþãmîntul fraþilor.
Totdeauna am întrebat: Fraþilor, e bine aºa? Cum trebuie sã face m
aici? Am ascultat de fraþi. ªi acuma ascult. Am mai fost în multe pãrþi
ºi voi mai merge. Pînã va sosi vremea plecãrii - dacã va mai sosi, am
sã mã duc ºi am sã le spun ºi la alþi fraþi. Cã eu vreau sã fac totul în
ascultare ºi în unitate cu fraþii. Am zis: Fraþilor, dacã sînteþi de pãrere
sã mã duc, bine! Eu sînt fericit. Dar vã cer un lucru: sã mã însoþiþi
necurmat cu dragostea, cu rugãciunile, cu lacrimile, cu zile de jertfã,
pentru cã pentru Domnul mã duc.
Dacã sînteþi de pãrere sã nu mã duc, v-ascult! Dar rãspunderea
care mã apasã acuma pe mine va trece asupra dv. ªi în Ziua Judecãþii
eu voi fi scutit, cã am spus: Doamne, am vrut, dar am vrut sã ascult
ºi de fraþi, cã Tu mi-ai poruncit: Supuneþi-vã unii altora în dragoste.
Ascultaþi-vã! Eu am ascultat de fraþi, n-am mers. Voi fi dezvinovãþit.
Fraþii trebuie sã ºtie acest lucru. Fie într-un fel, fie într-altul, avem
rãspundere toþi. ªi acest lucru vreau sã vi-l spun acuma ºi frãþiilor
voastre, cum l-am mai spus º i l a a l þ i i º i am sã-l mai spun. Eu nu
m- a s c und c u ni mi c . Vr e au s ã fac or i c e pa s c u î ngã dui nþ a , cu
aprobarea, cu asentimentul , c u pãrtãºia tuturor fraþilor. Sînteþi de
pãrere sã mã duc? Aºa cum am zis: mã voi duce în Numele Domnului,
dar sã vã simt cã sînteþi împreunã cu mine. Sînteþi de pãrere sã nu mã
duc? Rãmîn mai departe. Stau ºi aici mai departe, în locul unde m-a
aºezat Dumnezeu, gata sã rãspund înaintea tuturor de credinþa noastrã
ºi de tot c e fa c e m, cum a m r ãs puns º i pî nã ac um. Vreau sã fiu
credincios în l uc r ul pe care mi l-a încredinþat Dumnezeu, aºa cum
trebuie sã simþim ºi sã dorim toþi. Fie mic lucrul sau mai mare, ºtie
Dumnezeu ce loc ne-a încredinþat. Dar cînd va veni Domnul, sã ne
gãseascã credincioºi acolo unde ne-a aºezat El: într-un loc mai modest,
într-un loc mai important. Numai locul Domnului este unic; locurile
noastre pot fi schimbate de Domnul.
 Pag. 971

Aºa cã acesta este unul din motivele pentru care am venit ºi-am
vrut sã stau de vorbã cu toþi fraþii. Indiferent dacã într-o adunare unii
sînt de o pãrere sau de alta, nu conteazã. Dumnezeu ne va face iarãºi
sã simþim la fel, sã gîndi m l a fel , cum a fost la început. Dar în ce
priveºte mersul general al Lucrãrii, cu toþii trebuie sã simþim la fel,
pentru cã soarta noastrã e legatã de soarta Lucrãrii. Noi sîntem ca
într-o corabie. Pe-o corabie mare pot sã fie neînþelegeri între corãbieri,
dar soarta lor depinde de soarta corãbiei. La corabie trebuie sã þinã
toþi. Cã dacã în corabie se ivesc spãrturi ºi unii le lãrgesc sau le fac,
cînd se scufundã corabia se scufundã cu toþii. Noi fiecare rãspundem
de soarta corãbiei acestei Lucrãri, de soarta Lucrãrii în care sîntem.
Primejdia nu-s furtuni l e di n a fa r ã . Pr i me j di a s î nt spãrturile din
corabie: neînþelegerile dintre noi.
Dinafarã pot sã vinã prigoane ºi furtuni, nu intereseazã. Cîtã vreme
între noi este unitate, Dumnezeu ne dã biruinþã ºi putere ºi rezistãm.
Cînd între noi încep neînþelegerile ºi noi s tr i c ã m c or a bi a în care
sîntem, atunci pieirea noastrã a tuturor este sor ti tã . Aveþi grijã de
corabie! Dregeþi spãrturile, cînd le faceþi! Pentru cã vom rãspunde în
faþa lui Dumnezeu de toate acestea cu toþii. S-avem grijã ºi, dacã pînã
astãzi au fost frecuºuri ºi interpretãri, a nul a þ i-le. Sã restabilim în
mijlocul nostru unitatea ºi pacea. E ora 3 fãrã 25. Aºa cã, în mare,
aceste lucruri au fost adevãrurile pe care am vrut sã le împãrtãºesc.
Drumul pe care merg e un dr um foa r te l ung º i foarte greu. Starea
sãnãtãþii mele e aºa cum e. În afarã de primejdiile care pot sã vinã din
cauza sãnãtãþii ruinate ºi a trupului uzat, ºi a vremii, a anilor trecuþi,
mai sînt ºi primejdii din afarã, care pot sã contribuie foarte mult la o
despãrþire, astãzi, pentru totdeauna dintre noi. Eu sînt conºtient ºi sînt
realist. Îmi dau seama de tot ce se poate întîmpla. Bineînþeles, dacã
gîndul ºi îngãdui nþa lui Dumnezeu va lãsa sã se întîmple unele sau
a l te l e din aceste presupuneri ale noastre. Dar noi tr e bui e s ã fi m
pregãtiþi pe ntr u toa te . ªi s e cam presimte în aer cînd se apropie
toamna. Simþi cã altfel bate vîntul, altfel e atmosfera, altfel e tot.
ªi noi presimþim acum apropierea aceasta a toamnei. Nu în ce
priveºte vremea de afarã, ci în ce priveºte starea noastrã lãuntricã,
dupã r î nduielile lui Dumnezeu. Am vrut neapãrat sã vã vedem, sã
schimbãm între noi aces te gî ndur i º i s ã vã fac c unoscute aceste
adevãruri cu care ne despãrþim acum, ºtie Dumnezeu pentru cît timp.
Poate cã rîndul viitor, data viitoare, întîlnirea viitoare o vom avea
numai în faþa Domnului Isus, cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu cînd
zice: cã toþi avem sã ne înfãþiºãm înaintea scaunului de Judecatã al lui
Hristos, sã ne primim rãsplata fiecare pentru binele sau rãul pe care
l-am fãcut cînd eram în trup. Sã ºtiþi: toþi ne vom întîlni acolo. ªi în
faþa noastrã nu va fi numai nevãzut, vãzut doar prin credinþã, cum e
acuma Domnul. Ci în faþa noastrã va fi vãzut. Mîntuitorul n-a vorbit
atunci ºi n-a vrut sã înþeleagã cã sãbii de acestea de fier, de oþel aveau
ne voie ucenicii sã-ºi procure atunci cînd Mîntuitor ul ur ma s ã Se
despartã de ei. Dar ei au înþeles de astea ºi-au zis: Avem aici 2 sãbii.
Destul, le-a zis El. A vãzut cã nu L-au înþeles. Cînd i-a vorbit lui Iuda:
Ce ai de fãcut, sã faci mai repede, au înþeles cã Mîntuitorul îi spune
sã se ducã sã cumpere de-ale mîncãrii pentru Paºti. N-au înþeles. Cînd
a vorbit cu samariteanca, ea nu înþelegea.
Pag. 972

De-atîtea ori vorbim cu oamenii - ºi chiar cu fraþii ºi cu credincioºii

- ºi nu ne înþelegem deplin gîndurile fie dintr-un motiv, fie dintr-altul:
fie n- a ve m noi cuvi nte de a j uns , fie n-au ei, ceilalþi, înþelegere
de-ajuns. ªi-atunci spunem despre un lucru ºi sîntem înþeleºi despre
altul. ªi aceastã neînþelegere ºi nepotrivire de gînduri creeazã apoi stãri
diferite ºi împotriviri. ªi din cauza aceasta lucrurile nu merg, de multe
ori, cum ar trebui sã meargã. Însã dacã noi avem Duhul Domnului în
noi º i ne s tr ã dui m ca duhurile noastre sã fie liniºti te î n faþ a l ui
D umne z e u º i ga ta s ã a s cul te Cuvî ntul Sã u, Dumne zeu ne d ã
înþelepciunea care vine de Sus ºi care ne ajutã apoi sã ne pãtrundem
inima ºi gîndurile de acelaºi adevãr care sã ne facã nu numai sã nu ne
despãrþim unii de alþii, ci ne încheagã strîns, pentru cã ne înþelegem
cu inima, nu cu buzele ºi cu cuvintele.
Fiindcã o astfel de înþelegere este cea adevãratã. ªi pe asta a dorit
Domnul s-o stabileascã ºi între El ºi noi, ºi între noi ºi noi, unii cu
alþii. Preaiubiþii noºtri fraþi, eu mulþumesc lui Dumnezeu pentru ceasul
acesta ºi pentru ocazia aceasta. Eu presimt cã aceasta este, poa te,
ultima datã cînd noi ne mai putem întîlni ºi ne putem vorbi unii altora
gurã cãtre gurã, ochi cãtre ochi ºi inimã cãtre inimã. Împrejurãrile s-au
schimbat. A trecut peste jumãtate de secol de cînd, umblînd printre
fraþi, fie cã am auzit unii despre alþii, fie cã ne-am mai întîlnit adeseori
cu alþii ºi ne-am împãrtãºit din gîndurile noastre ºi din adevãrurile
pentru care ne-a chemat pe noi Dumnezeu sã facem parte din aceastã
Lucrar e î n c a r e de bunã voi e a m ve ni t fi ecare ºi ne-am legat cu
legãmînt în faþa lui Dumnezeu cã vom fi ascultãtori, cã vom fi uniþi
unii cu alþii, cã vom avea pãrtãºie unii cu alþii, pentru ca Sîngele lui
Hr i s tos s ã ne poatã spãla ºi curãþi de orice pãc a t. Pr i n voi a l ui
Dumnezeu am venit în aceastã Lucrare. Unii mai demult, alþii mai de
curînd. Prin voia lui Dumnezeu am avut noi în mijlocul nostru oameni
plini de Duhul Sfînt, care ne-au vestit nouã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi
de la care am primit aceastã solie, în lucrul cãrora am intrat noi.
ªi acum, la rîndul nostru, facem o lucrare care implicã în ea o
mare rãspundere ºi de felul cum o facem, ºi de materialul din care
construim noi lucrarea aceasta, ºi de felul cum se va prezenta ea în
faþa marelui nostru Dumnezeu ºi Stãpîn, care va trece pe la lucrarea
fiecãruia dintre noi ºi ne va da rãsplata potrivit cu felul în care am
lucrat ºi-n care am avut conºtiinþa ºi temerea de Dumnezeu cînd am
venit în Lucrarea aceasta ºi tot timpul cît am lucrat.
Noi nu sîntem aici singuratici, nici nu sîntem veºnici. Dumnezeu
ne-a tocmit ca pe lucrãtorii aceia din piaþã: pentru o vreme. ªi ne-a
trimis sã lucrãm acolo unde ne-a aºezat El. Dar ne-a spus: Fiecare veþi
primi o rãsplatã potrivitã cu lucrul pe care îl faceþi. Cãci fiecãruia îi
va veni odatã vremea sã-i fie cercetatã lucrarea pe care a fãcut-o ºi sã
i se s ocoteascã felul cum a lucrat. Lucrarea nu-i a noastrã. E a lui
Dumnezeu. Cei care au fost î na i ntea noa s trã ne-au lãsat nu numai
dreptarul învãþãturii sãnãtoase dupã care sã lucrãm, ci ne-au lãsat ºi
pilda vieþii prin felul cum au lucrat ei înaintea noastrã. Nouã ni s-a
poruncit: Aduceþi-vã aminte de mai marii voºtri care v-au vestit vouã
Cuvî ntul l ui Dumnezeu. Uitaþi-vã cu bãgare de seamã la s fî r º i tul
felului lor de vieþuire ºi urmaþi-le credinþa.
 Pag. 973

Cuvinte de despãrþire

Cuvîntul fratelui Traian Dorz la adunarea de consfãtuire de la Pechea

- 19-VII-1985

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã

fi e Domnul! Într-adevãr, se cuvine sã mulþumi m di n toa tã i ni ma
Domnului ºi Dumnezeului nostru pentru prilejul acesta, al a c e s te i
întîlniri binecuvîntate pe c a r e Dumne ze u ne - a r î ndui t- o de data
aceasta. Am dori foarte mult sã folosim cît mai bine tot timpul scurt
pe care Dumnezeu ni l - a r î ndui t s ã - l pe tr e ce m de data a c ea sta
împreunã. ªi de aceea ne rugãm Domnului sã ne dea o minte treazã
ºi o inimã ascultãtoare ºi atentã, pe ntr u c ã , î ntr - a de vãr, în seara
aceasta dorim sã ne împãrtãºim niºte adevãruri deosebite ºi legate
strîns de viaþa noastr ã , a fi e c ã r ui a î n pa r te. De viaþa noastrã ca
Lucrare a lui Dumnezeu, de viaþa noastrã ca familie a Domnului în
care Domnul ne-a nãscut din nou prin aceiaºi pãrinþi, pe toþi , prin
Duhul Sfînt ºi prin Cuvîntul Sfînt. ªi, nãscuþi din nou prin Cuvîntul
Sfînt ºi prin Duhul Sfînt, El ne-a dat acelaºi chip asemãnãtor cu al Lui
ºi ne-a fãcut sã fim împreunã fraþi ºi surori în Domnul; suflete între
care Duhul lui Dumnezeu ºi Cuvîntul lui Dumnezeu nu face deosebire
între bãrbaþi ºi femei, pentru cã Mîntuitorul a spus: În Împãrãþia lui
Dumnezeu nu vor avea sex.
Vor fi ca îngerii. Aceleaºi legi de mîntuire ºi aceleaºi datorii de
ascultare sînt lãsate de Dumnezeu fãrã deosebi r e ºi pentru unii, ºi
pentru alþii; ºi pentru bã tr îni, ºi pentru tineri; ºi pentru bãrbaþi, ºi
pentru femei; ºi pentru cei de jos, ºi pentru cei de sus; ºi pentru cei
învãþaþi, ºi pentru cei neînvãþaþi. Pentru cã în faþa lui Dumnezeu toþi
sîntem la fel; sîntem priviþi cu deplinã ºi totalã egal i ta te. Au fost
vremuri triste în viaþa omenirii în care, între bãrbaþi ºi femei, erau
deosebiri mari, foarte mari. Bãrbatul s-a bucurat de un privilegiu cu
totul deosebit faþã de femeie. Erau vremile cele mai întunecate ale
i s tor i e i . Ac um c î nd Dumne ze u, prin Evanghelia Sa, Evanghe l i a
Domnului ºi Mîntuitorului nostru Isus Hristos, a venit º i a adus în
lume acest adevãr nou ºi unic. El a anulat deosebirea aceasta ºi ne-a
fãcut sã fim toþi la fel. În faþa lui Dumnezeu nu existã deosebire, nici
pãrtinire.
El priveºte la fel pe fiecare: bãrbat ºi femeie, bãtrîn ºi tînãr, învãþat
sau neînvã þ a t, de jos, bogat sau sãrac; în acelaºi fel. Pe cel bun îl
priveºte ºi îl binecuvînteazã cu toate binecuvîntãrile ºi cu bucuria Lui.
Pe c el ne ascultãtor îl avertizea zã , î l î nº ti i nþ e a zã, î l mus tr ã , î l
îndeamnã, dar nu-l cruþã de nici un fel de pedeapsã potrivitã faptelor
sale, neavînd în vedere faþa omului. De-atîtea ori spune Cuvîntul lui
Dumnezeu cã înaintea Lui nu se are în vedere faþa omului. Cei care
trãiesc în neprihãnire sînt neprihãniþi. Cei care trãiesc în neascultare
de Dumnezeu sînt osîndiþi de Sfîntul Cuvînt. Mã gîndesc la Pechea.
Nume l e a c e s ta are-n inima mea o rezonanþã atît de a dî nc ã º i de
frumoasã! De peste 50 de ani ºtiu numele acestui sat, cînd aici nu eraþi
nici unul dintre cei care sînteþi aici. Doar niºte bãtrîni al cãror nume
e scris în Cartea Vieþii, care au trecut demult la Domnul. Fratele Toia,
fratele Chiscanu, bietul frate Tache, care se pregãteºte sã plece ºi el
la rãsplata lui Dumnezeu.
Pag. 974

Ei erau cei care acum peste jumãtate de secol lucrau aici aºa cum
a u l ucr a t ºi-au semãnat aºa cum au putut, Cuvîntul l ui Dumne zeu
scris. Dar, pentru cã Dumnezeu a binecuvîntat lucrul ºi osteneala lor,
iatã cã sãmînþa aceasta binecuvîntatã a adus un rod binecuvîntat, din
c e î n c e tot mai frumos. Pechea! Ce nume cu rezonanþã adînc ã î n
sufletul nostru! L-am pus alãturi de Corod, de Matca, de Iveºti, de
toate celelalte sate care au cuprins aici suflete de eroii sfinþi, dintre
care mulþi au trecut în veºnicie. Dar ei au arat aici. Ei au desþelenit,
prin Cuvîntul lui Dumnezeu, aici primele brazde. ªi au suferit aceºti
fr a þ i nespus de mult atunci. Dacã astãzi cînd, dupã 50 de a ni de
e va nghe l i za r e , e s te încã aºa de greu sã mãrturiseºti Cuvîntul l ui
Dumnezeu ºi întîlneºti atîtea piedici ºi atîtea împotriviri, cît de greu
trebuie sã fi fost atunci cînd încã nu se trãsese o brazdã evanghelicã
pe terenul acesta ºi cînd cel care lucra trebuia sã meargã sub apãsãri
îngrozitoare! Fraþii de la început ºtiu cît de greu a fost lucrul de la
început. Dar binecuvîntat sã fie Domnul cã El a adus totuºi vremea
c î nd, i a tã, în urma acelor munci duse cu sudoare, cu lacrimi ºi cu
jertfe, El a fãcut sã rãsarã astãzi o lucrare aºa de binecuvîntatã! Atît
de multe suflete curate ºi scumpe de la Pechea binecuvînteazã astãzi
pe Dumnezeu!
ªi noi, toþi cei care pe pãrinþii lor i-am ºtiut copii ºi tineri,
bine c uvî ntãm pe Domnul astãzi cînd îi vedem încununaþi totuºi de
roade binecuvîntate. ªi-I mulþumim lui Dumnezeu pentru acei care au
ostenit ºi care încã ostenesc pentru ca Lucrarea aceasta sã aducã tot
mai mult rod. Dumnezeu binecuvînteazã un ogor, dar binecuvîntarea
lui Dumne ze u vi ne totde auna î n ur ma muncii unui lucrãtor care
osteneºte acolo. Oricît de mult ar vrea Dumnezeu sã binecuvînteze cu
soarele ºi cu ploaia, ºi cu vîntul Sãu un ogor în care nimeni nu sapã,
nu seamãnã, nu pliveºte, în acel ogor nu va creºte nimic. Dar unde un
lucrãtor rîvnitor ºi harnic pune mîna ºi pune munca sa într-un ogor,
Dumnezeu cu bucurie dã acolo soare, luminã, cãldurã, umezealã, vînt
º i fe r ti l i zare. ªi în felul acesta, rodul nu întîrzie , s pr e s l a va l ui
Dumnezeu ºi spre bucuria celui care lucreazã. De aceea ºi lucrãtorul
trebuie sã fie ha r ni c , pe ntr u c a bi nefacerile lui Dumnezeu sã fie
î ntr - a de vã r pl i ne de puter e º i de r od, r ã s pl ã ti nd lucrãtorul ºi
binecuvîntînd pe Cel care dã belºug. În seara aceasta, într-adevãr, este
o adunare deosebitã. Rog pe fraþii ºi surorile care pot, faceþi bine ºi
ajutaþi-i pe fr a þ i , s ã a ve m toþi loc. Mai sînt locuri, mai stãm cum
putem. În Faptele Apostolilor citim adeseori despre întîlniri de acestea
printre fraþii, apostolii Domnului, ucenicii Domnului ºi Bise r icile
Domnului, ascultãtorii Lui.
Petreceau ºi ei adesea, cum petrecem ºi noi acum, nopþi întregi.
Dupã zile de muncã ºi de ostenealã, adunîndu-se împreunã, vegheau
toþi la ascultarea Cuvîntului lui Dumnezeu. Noi am cîntat aici niºte
cîntãri care constituie pentru noi niºte adevãruri foarte însemnate. Sã
nu le uitãm. Am cîntat la început În slujba Ta, Isuse. Cîntarea asta are
un conþinut plin de recunoºtinþã faþã de Dumnezeu ºi de mulþumire
pentru Cel care ne-a chemat ºi ne-a pus în slujba Sa. E o rugãciune
pentru ajutorul Domnului ca, în orice c ondi þ i i , s ã ne ducem lupta
noa s tr ã pî nã l a c ununa ºi la rãsplata pe care o aºteptãm potri vi t
Cuvîntului Sãu Sfînt. A fos t a poi cîntarea O, bucuraþi-vã de ziua
de-astãzi. Sã ºtiþi, fiecare cuvînt al acestor cîntãri e cîntãrit cu jertfã,
cu lacrimi, cu sudoare.
 Pag. 975

E un adevãr sfinþit de jertfã, plin de un conþinut greu. Nu le cîntaþi

cu grabã, fãrã sã vã gîndiþi adînc la sensul, la conþinutul, la miezul
puternic ºi valoros cuprins în ele. Bucuraþi-vã de ziua de astãzi! Zile
ca acestea nu-s multe. ªi trebuie sã ne punem la inimã adevãrurile pe
care aceste zile ni le împãrtãºesc, pentru cã vor veni vremuri cînd vom
avea atîta nevoie de ele cum era în Canaan nevoie de grîu, de pîine,
într-o vreme de lungã secetã ºi lipsã. Viaþa Lucrãrii lui Dumnezeu,
istoria Bisericii s-a desfãºurat permanent între etape de lipsuri ºi etape
de belºug. Spune Sfînta Evanghe l i e c ã s e a s e mã nã Î mpãrãþia lui
Dumnezeu cu un nãvod care prinde tot felul de peºti. Dupã ce-a prins
peºtii, pescarul trage nãvodul la mal ºi-i alege. Asta este, în mare,
toatã desfãºurarea istoriei Bisericii. Sînt vremuri de largã libertate,
cînd Pescarul cel Mare întinde nãvodul ºi prinde în adunãrile Sale ºi
în mrejele Evangheliei tot felul de peºti, tot felul de vieþuitoare. Dupã
aceea vine vremea alegerii. Pescarul trage nãvodul la mal: la malul
încercãrilor, la malul prigonirilor, la vremea ispitirilor ºi luptelor, ºi
acolo-i alege pe cei care sînt peºti adevãraþi, pãstraþi pentru Stãpînul,
cãruia S-a ostenit sã-i aducã.
Acestea înseamnã toatã istoria Bisericii: vremuri de largã libertate,
cînd Cuvîntul Evangheliei rãsunã pretutindeni ºi bisericile, ºi adunãrile
se umplu de suflete. ªi-apoi vine vremea încercãrii ºi-a necazurilor,
ºi-a ispitirilor, cînd sînt aleºi cei care sînt cu adevãrat credincioºi; care
rãmîn pînã la sfîrºit credincioºi; care-ºi duc pînã la capãt legãmîntul
pe care l-au pus într-un ceas de euforie ºi de entuziasm duhovnicesc.
Binecuvîntat sã fie Domnul cã, ºi pentru vremea alegerii, barca aceasta
de la Pechea, adunarea a c e a s ta , a dove di t cã are suflete alese ºi
binecuvîntate, pentru cã, ºi în mijlocul încercãrilor, chiar dacã unii
s-au lepãdat, s-au depãrtat de Cuvîntul lui Dumnezeu ºi s-au ascuns,
de frica furtunii, adãpostindu-se în cine ºtie care locuri de pãcat ºi de
stricãciune, au fost totuºi atît de multe suflete curate care au rãmas
alipite de Domnul. ªi binecuvîntãm pe Domnul în clipa aceasta cînd
ne revedem unii pe alþii. Am zis, a trecut peste jumãtate secol de cînd
pentru prima datã am fãcut cunoºtinþã. Eram la Sibiu, tînãr, sub 20 de
ani, alãturi de pãrintele Iosif; trimiteam aici cãrþi ºi reviste, ºi ziare,
foaia Oaste a Domnului, Isus Biruitorul. ªi erau atîtea suflete care
primeau sãmînþa asta sfîntã în ogorul cel bun al inimilor ºi au adus
roade în rãbdare. E adevãrat: unii 30, alþii 60, dar au fost ºi roade de
100, dupã cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu.
ªi, de-asta spun, a trecut peste jumãtate secol, peste 50 de ani, de
cînd am fãcut cunoºtinþã prima datã cu numele acesta ºi cu numele
ce l or c a r e l uc r a u atunci ºi care astãzi sînt în ceruri. Au trecut la
Domnul. Binecuvîntat sã fie Domnul pentru ei ºi binecuvîntaþi sã fie
ei pentru Domnul! Cã osteneala lor s-a dovedit rodnicã, îmbelºugatã.
ªi au venit dupã aceea alþi ani. ªi, de la cunoºtinþa cu gîndul ºi prin
scrisori, am ajuns la cunoºtinþa realã. Am ajuns. Aici, acum nu ºtiu cîþi
ani, pentru prima datã, la Pechea, m-am bucurat de fraþi. Erau atunci
alþi fraþi ºi alte surori, alte vîrste, dar aceeaºi credinþã. Alþi ochi, dar
aceleaºi lacrimi, de bucurie ºi de dragoste pentru Domnul. Alte cîntãri,
dar aceleaº i voci pline de dragoste pentru Dumnezeu. Ne bucurãm
acuma. Noi toþi sîntem trecãtori. Numai Lucrarea lui Dumnezeu este
veºnicã. Vor veni în urma noastrã alþii cum înaintea noastrã au fost
alþii. Ei s-au dus, dar Domnul a rãmas.
Pag. 976

ªi, pentru cã El a rãmas aici, vin mereu suflete noi ºi locurile se

umpl u, ºi mai sînt încã suflete care trebuie sã vi nã. ªi vor ve ni !
Dumnezeu va binecuvînta acest lucru. ªi, cînd noi nu vom mai fi, vor
fi alþii aici, care-s în acelaºi duh ºi în aceeaºi dragoste ºi credinþã. Îl
vor lãuda ºi-I vor mulþumi lui Dumnezeu cã i-a ajutat ºi pe ei sã-L
cunoascã, cum ne-a ajutat pe noi ºi cum i-a ajutat pe înaintaºii noºtri.
Am fost prima datã, am fost ºi a doua; ºi a treia oarã, ºi a patra oarã,
ºi eu nu mai ºtiu a cîta oarã sînt astãzi aici în Pechea. ªi totuºi sînt
suflete aici pe care cred cã niciodatã, trupeºte, nu le-am vãzut ºi nu
ne - a m vã zut. Ne bucur ã m î nsã în aceeaºi credinþã ºi î n a c el a º i
simþãmînt cã gîndim la fel, cã credem la fel, cã învãþã m l a fe l, cã
simþim la fel, cã avem aceeaºi dragoste ºi pãrtãºie unii cu alþii ºi cã
aceastã pãrtãºie ºi dragoste care ne-a rãmas în Domnul de la înaintaºii
noºtri o lãsãm ºi noi, mai îmbogãþitã ºi mai curatã cu lacrimile ºi cu
jertfele noastre, urmaºilor, care vin dupã noi.
ªi ei vor lãsa, îmbogãþind-o cu partea pe care ºi ei o vor aduce,
mai frumoasã la cei care-i vor urma pe ei pînã la venirea Domnului
Isus. Lucrarea Lui este permanentã ca ºi El. Lucrãtorii se schimbã,
sufletele se schimbã, vin alþii, dar El rãmîne acelaºi. ªi Acela care a
fost cu înaintaºii noºtri este cu noi. ªi Acela care este cu noi va fi cu
urmaºii noºtri. ªi El asigurã continuitatea ºi rãsplata tuturor celor care
Îl iubesc, fãrã deosebire de sex, de clasã, de vîrstã, de condiþie. Celor
buni ºi ascultãtori le dã viaþa veºnicã; celor rãi ºi nestatornici le va da
osînda pe care o promite. Pentru cã amîndouã sînt la fel de adevãrate
înaintea lui Dumnezeu, dupã cum este scris: Uitaþi-vã, dar, cu bãgare
de seamã la bunãtatea ºi la asprimea lui Dumnezeu. Amîndouã sînt la
fe l de mari. Bunãtate faþã de cei ca r e a s c ul tã º i tr ã i e s c î n totul
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi asprime ºi judecatã faþã de toþi cei care nu
ascultã ºi nu împlinesc Cuvîntul lui Dumnezeu. Indiferent dacã sînt
bãrbaþi sau femei, dacã sînt lucrãtori sau oameni simpli, dacã sînt de
sus sau dacã sînt de jos. Cuvîntul lui Dumnezeu este cîntarul cel mai
greu, care nu cunoaºte falsitate, nici dezechilibru.
El nu numeºte pe cel rãu bun numai pentru cã are anumite
afecþiuni deosebite faþã de acela. Nici pe cel bun, rãu numai pentru cã
sînt unii care vorbesc, în privinþa aceasta, împotrivã. Ce este bun este
cunoscut de Dumnezeu; ce este rãu este judecat de El. Dupã aceste
cuvinte, aº vrea sã ne aducem aminte de un adevãr. Dupã cum a fost
o zi în care ne-am întîlnit pentru prima datã cu cei iubi þ i a i noºtri
dinainte, a fost o zi în care ne-am întîlnit pentru ultima datã cu ei. Noi
ne-am obiºnuit sã ne ºtim ºi sã ne privim. Nu ne vedem astãzi, nu ne
vedem acum, nu ne vedem la adunarea asta, ne vom vedea la nunta,
la adunarea cutare, la întîlnirea de dincolo. Ne-am obiºnuit, ºtiindu-ne
încã în viaþã, sã ne întîlnim unii cu alþii. ªi chiar dacã eram depãrtaþi
trupeºte unii de alþii, sufleteºte ºtiam cã trãim ºi cã umblãm printre noi
ºi cã putem sã ne revedem. A venit totuºi o zi în care ne-am întîlnit
cu mulþi dintre cei iubiþi ai noºtri pentru ultima datã pe pãmînt. Noi nu
ºtim ziua aceasta. Dar o putem prevedea cînd se apropie. Mîntuitorul
a prevãzut ultima stare împreunã cu ucenicii Sãi la Cina cea de Tainã.
Le-a spus atunci cel dintîi cuvînt, un cuvînt care le-a strãpuns adînc
i ni mi l e c î nd a zis: Cu dor am dorit sã mãnînc cu voi acest Pa º ti .
Capitolul 17 din Evanghelia dupã Ioan, toate cuvintele ºi adevãrurile
conþinute acolo au fost ultimul cuvînt spus de Mîntuitorul ucenicilor
Sãi la ultima lor întîlnire.
 Pag. 977

A venit o vreme ºi în viaþa celor care fuseserã împreunã cu

uc e ni c i i , tot a º a , s ã l i s e s punã un ultim cuvînt. Nu de mul t a m
sãrbãtorit plecarea, martiriul Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel; în luna
trecutã. În luna asta, mîine, sãrbãtorim amintirea unuia dintre cei mai
mari profeþi ai lui Dumnezeu: Sfîntul Profet Ilie. Luna viitoare vom
sãrbãtori alte despãrþiri: Adormirea Maicii Domnului, tãierea capului
Sfîntului Ioan Botezãtorul. Toate ac e s te e ve ni me nte s î nt ca niºte
puternice comori ºi stîlpi în istoria Bisericii ºi în viaþa credincioºilor.
Noi am dori ca fraþii sã fie pentru totdeauna cu noi. Ne obiºnuim cu
un frate. Cu cît e mai în vîrstã, cu cît e mai cunoscut; cu cît a lucrat
mai bine, ne-am simþit ca la umbra unui copac puternic. Am scuturat
din crengile lui ºi ne-am hrãnit. Ne-am adãpostit la umbra lui ºi am
fost scutiþi de dogoarea zilei. Ne-am adãpostit dupã trunchiul lui ºi am
fost salvaþi de loviturile grindinei. Am stat sub adãpostul frunziºului
sãu, am fos t adãpostiþi de ploaie. Dar cînd dintr-odatã a fost tãiat
copacul acesta ºi noi am rãmas în mijlocul cîmpului, în mijlocul bãtãii
vî ntur i l or, atunci, abia atunci am vãzut ce mare binecuvîntare era
pentru noi adãpostul acesta ºi cît de singuratici ºi de primejduiþi am
rãmas cînd ne-a fost luat.
Noi am fost niºte copii cînd a fost luat pãrintele Iosif din mijlocul
nos tr u. Er a m ti ne r i º i tr upeºte, ºi sufleteº te . Er a m ni º te c opi i
neajutoraþi ºi fãrã experienþã, ºi fãrã relaþii. Lucrarea lui Dumnezeu
era atît de mare ºi ne cerea atîtea jertfe, ºi noi eram neputincioºi în
toate privinþele. Cîtã vreme l-am avut pe pãrintele Iosif, am stat ca la
adãpostul unui zid puternic. Toate vî ntur ile l-au lovit pe el. Toate
loviturile au cãzut asupra lui. Noi ne desfãtam la umbra lui ºi lucram
frumos, dar lucram ca niºte copii adãpostiþi în casa pãrinteascã, la
umbra ºi la ocrotirea pãrinþilor. Numai cînd ne-a fost luat dintr-odatã
am simþit - am scris în istoria Oastei cele de-atunci - eu, cel puþin,
m-am simþit ca ºi cum s-ar fi prãbuºit un zid puternic la care m-am
adãpostit ºi am rãmas singur dintr-odatã, în bãtaia tuturor vînturilor ºi
valurilor. El pentru mine a fost ºi trupeºte, ºi sufleteºte un adãpost
neuitat ºi binecuvîntat. Ani de zile am umblat alungaþi dintr-o parte a
þãrii î n c e al al tã . Ni meni nu ne mai numea Oastea Domnului. Ne
numeau trifiºti, schismatici, eretici, sec ta r i , în toate felurile eram
batjocoriþi. Numele noastre erau date pe lista celor pe care trebuia sã-i
urmãreascã jandarmii, sã-i aresteze oriunde vor fi ºi sã-i înainteze din
post în post, sub escortã.
Aºa eram priviþi atunci, înainte de rãzboi, îndatã dupã moartea
pãrintelui Iosif. Am trecut însã prin toate. ªtie Dumnezeu de cîte ori
am strãbãtut judeþele Moldovei pe jos, cu fraþi din Putna, Covurlui se
chema atunci, Focºani, în sus pînã înspre Bacãu ºi pînã dincolo, în
sus, spre Munþii Carpaþi. Dar am mers din sat în sat, îmbãrbãtînd pe
fraþi, îndemnînd la dragoste ºi la statornicie. Am avut destule lupte ºi
încercãri, ze ci de ani. Dar iatã cum Dumnezeu a fãcut ca Lucrarea
aceasta sã cîºtige ºi sã rãmînã în picioare. ªi astãzi sã ne bucurãm din
toa tã i ni ma de atîtea adunãri binecuvîntate, pe care atunci numai
printr-o credinþã puternicã le puteam întrevedea, în cine ºtie ce viitor
îndepãrtat. ªi Dumnezeu astãzi ne-a aj uta t s ã ne vedem ochi cãtre
oc hi , fa þ ã cã tr e faþã. Binecuvîntãm pe Domnul, care este aici , î n
mijlocul nostru, care aude tot ce spunem, care Se bucurã de tot ceea
ce vede frumos în noi, care mustrã tot ceea ce este încã nepotrivit cu
voia Sa.
Pag. 978

ªi care va rãsplãti odatã pe fiecare dintre noi, în mãsura în care

L-am ascultat ºi I-am urmat Cuvîntul Sãu sau nu. Aº fi vrut sã citim
împreunã multe di ntr e c uvi ntel e l ui Dumne ze u. Îmi amintesc de
Sfîntul Apostol Pavel, care, aºa cum scrie în Fapte 20, se despãrþea
pentru ultima datã de fraþi. Cum spune într-un loc, cã ºi-a prelungit
vorbirea pînã spre ziuã. Un tînãr a adormit la catul 3 ºi s-a prãbuºit de
acolo, ºi l-au ridicat mort. Dar cînd Sfîntul Apostol Pavel s-a atins de
el, Dumnezeu l-a înviat. ªi astfel, durerea de la început a devenit o
mare bucurie la sfîrºit. Adevãrurile pe care voia sã le împãrtãºeascã
fraþilor trebuia sã cuprindã mult timp. Trebuie cã au fost mulþi fraþi ºi
trebuia sã le spunã foarte multe, cã ºi-a lungit vorbir e a pî nã dupã
miezul nopþii, pînã spre dimineaþã, cînd a trebuit sã plece pe jos. Din
cuvintele acestui sfînt apostol, care sînt scrise la o despãrþire definitivã
de fraþi, de cei din Efes, la Milet, am fi vrut sã citim cîteva versete.
Sînt în capitolul 20 din Faptele Apostolilor.
Sî nt acolo niºte adevãruri aºa de importante . Tot a º a , º i
Mî ntui tor ul ui , î n s e a r a Cinei de Tainã, I-a trebuit 5 capitole din
Evanghelia dupã Ioan sã le spunã cîte lucruri avea sã le spunã ºi încã,
l-a încheiere, le-a mai zis: Mai am multe lucruri sã vã spun, dar nu le
puteþ i pur ta a c um. La or i ce des pã r þ i r e , sufletele sînt întristate.
Presimþeau cu toþii cã, între întîlnirea aceasta ºi cea care va mai fi
cîndva, vor trece mulþi ani, multe încercãri, multe suferinþe; vor trebui
mulþi martiri sã pecetluiascã cu sîngele lor credinþa pe care au avut-o
ºi vor fi mulþi care vor trebui sã se lepede. Toate aceste presimþiri erau
o greutate prea mare, de multe ori, pentru sufletele lor. Cum au fost
în seara Cinei de Tainã acele adevãruri grele, greu de suportat pentru
ucenicii care le ascultau. Dupã aceea s-au dus în Gheþimani ºi Domnul
Isus i-a îndemnat sã privegheze ºi sã se roage, sã nu cadã în ispitã.
Ispita venea. Mîntuitorul le spusese: Bãgaþi de seamã, ispititorul vine.
Vrãjmaºul, stãpînitorul lumii acesteia vine. El în Mine n-are nimic. Eu
nu Mã tem. Dar, dacã î n voi mai are ceva, temeþi-vã! E vremea sã
privegheaþi acum ºi sã vã rugaþi, sã nu cãdeþi în ispitã. Ispita va veni.
Sã nu cãdeþi cînd treceþi prin ea. Ei nu au înþeles. Spune Evanghelia
cã, în timp ce El Se ruga, ucenicii au adormit de întristare.
ªtiþi ce greu e somnul cînd sufletul e întristat? Aþi adormit vreodatã
cu sufletul mîhnit ºi întristat? Atunci ºtiþi ce înseamnã aceasta. Asta
era starea ucenicilor. Poate cã ºi în seara cînd Sfîntul Apostol Petru
le-a spus ucenicilor cele scrise în a 2-a sa Epistolã, în capitolul 3,
s tarea lor era tot aºa. Dupã cum a fost starea celor di n Efe s c î nd
Sfîntul Pavel, la Milet, le-a spus cele cuprins e în capitolul 20 din
Faptele Apostolilor. Eu vã rog, recitiþi-le liniºtiþi acasã ºi vedeþi ce
însemnate adevãruri le-a spus Mîntuitorul în Ioan 13 pînã la Ioan 17.
Mai citiþi o datã! Cã-s cuvintele testamentare ale lui Hristos, pe care
le-a spus ucenicilor Sãi; adevãruri de temelie pentru mîntuirea celor
care le ascultã ºi pentru osînda celor care nu le ascultã. Cînd ºtii cã te
desparþi de cineva care þi-a fost aºa de drag ºi pe care l-ai îngrijit ºi cu
care te-ai obiºnuit sã fii împreunã zi de zi, ani la rînd, cauþi sã-i aduci
aminte pentru ultima datã cele mai însemnate lucruri, pe care ai vrea
sã nu le uite-n veac dupã ce te desparþi de el. Acestea sînt lucrurile pe
care Mîntuitorul i-a învãþat pe apostoli din Ioan capitolul 13 pînã în
Ioan capitolul 17. Cã dupã aceea au venit patimile, moartea, învierea
ºi înãlþarea la cer. Acelea au fost ultimele cuvinte.
 Pag. 979

La fel a venit o vreme ºi pentru Sfîntul Apostol Pavel ºi pentru

fraþii în mijlocul cãrora zice el: Aduceþi-vã aminte cã ani de zile, zi ºi
noa pte, n-am încetat sã sfãtuiesc cu lacrimi. Cu lacrimi pe fiecare
dintre voi. Nu m-am ferit sã vã vestesc tot Cuvîntul lui Dumnezeu.
ªtiu însã cã, dupã plecarea mea, vor veni în mijlocul vostru lucrãtori
care nu vor cruþa turma. Se vor ridica din mijlocul vostru oameni care
vor învãþa pe fraþi lucrur i pãgubitoare, ca sã-i tragã pe ucenici de
partea lor. Voi fiþi treji în toate aceste lucruri. Aduceþi-vã aminte tot
ce v-am spus, cã eu nu m-am ferit sã vã fac cunoscut tot adevãrul lui
Dumnezeu. Ce cuvinte zguduitoare ºi ce adevã ruri cutremurãtoare,
spuse acelora împreunã cu care umblase ani de zile, zi ºi noapte! Cu
lacrimi, pe fiecare. Cîtã intimitate, cîtã legãturã sfîntã trebuie sã fi
avut Sfîntul Apostol Pavel cu toþi cei în mijlocul cãrora umblase ani
de zile, sfãtuindu-i zi ºi noapte pe fiecare, ca sã-i poatã înfãþiºa în chip
vrednic de Dumnezeu, statornici, neclintiþi, credincioºi, curaþi, pãtrunºi
de fr i c a de Dumnezeu ºi de simþãmîntul ascultãrii de El î n toa te
privinþele. Nu m-am ferit sã vã vestesc tot planul lui Dumnezeu.
El le-a spus nu numai cã Dumnezeu este bunãtate, ci le-a spus ºi
cã Dumnezeu este asprime. Uitaþi-vã, le zice tot el evreilor, cu bãgare
de seamã la bunãtatea lui Dumnezeu ºi la asprimea Lui. Bunãtate faþã
de cei care ascultã ºi asprime faþã de cei care n-ascultã. El a spus
acolo, tot în Epistola cãtre Evrei, acele lucruri cutremurãtoare care
pentru noi, pentru unii dintre noi, par de neînþeles. Vedeþi ce scrie în
Evrei capitolul 6. Acuma eu vã rog un lucru: cu toate cã vã este greu,
cãldura este mare, locuri nu sînt, trebuie sã stea o mare parte dintre
noi în picioare, sacrificaþi totuºi ºi fiþi atenþi faþã de aceste lucruri.
Pe ntr u cã s e poate ca cel care vã vorbeºte de data aceas ta s ã vã
vorbeascã pentr u ul ti ma da tã . Ani i noº tr i s-au dus. Cuvîntul lui
Dumnezeu spune: Anii vieþii noastre sînt 70 de ani. E adevãrat cã mai
spune acolo cã se mai adaugã la unii, dar anii aceia care se adaugã
nu-i mai trãieºti; îi tîrîi pe pãmînt. Eu am trecut de acest examen. Am
tr e c ut de limita aceasta, de cei 70 de ani. ªi ºtiu cã la 70 este un
hotar. Cei care mai trãiesc dupã, - îºi tîrîie viaþa. N-o mai duc. Deci
oricînd poate veni.
Nici nu m-am gîndit cã vreodatã am sã ajung vîrsta de 70 de ani.
Nici nu ºtiu cum a trecut de la 40 de ani pînã acuma; de cînd eram de
33 de ani, cînd am scris:
La anii rãstignirii, cînd am intrat în beznã eroic, dar cu suflet naiv ºi
neprecis, lucea cãtuºa pusã la mînã ºi la gleznã, dar ochii ºi-adevãrul
purtau umbriri de vis. Urcuºul greu ºi crîncen prin anii duri de dupã
mi-a dãltuit un suflet mai matur ºi mai clar, cãci, bînd singurãtatea c-o
prea amarã cupã, i-am fost deschis iubirii prea slobod stãvilar. La anii
învierii, cî nd a m i e º i t din beznã, despovãrat de fumuri, de neguri
ºi-amãgiri, cãtuºa ruginise la mînã ºi la gleznã, dar ochii ºi-adevãrul
purtau cereºti luciri!
Aºa sînt. Anii au trecut. Noi aºteptãm în mod normal plecarea.
Dumnezeu a rînduit omului un numãr de ani pe pã mî nt. ªi de s pr e
numãrul acesta a spus: Anii vieþii noastre sînt 70 de ani. Citiþi Psalmul
90 ºi veþi vedea cît adevãr e acolo. ªi c um s pune sã ne rugãm lui
Dumnezeu sã ne dea o minte înþeleaptã, sã ne numãrãm bine anii; cum
sã ºtim, cum sã folosim timpul lor ºi ocaziile ce ni se ivesc.
Pag. 980

Vreau sã spun cã, în mod normal, dupã ce corpul acesta ºi-a trãit
anii, dupã ce fiecare celulã este uzatã, obositã, sfîrºitã, plecarea poate
sã vinã dintr-odatã, cum spune Sfîntul Apostol Pavel: ªtiu cã plecarea
va veni dintr-odatã. E în mod normal, e rînduiala lui Dumnezeu, care
vine peste toþi. Poate sã vinã ºi un vînt puternic sã stingã flacãra din
lampã cînd încã mai are combustibil în ea. Dar cînd s-a terminat tot
ce-a fost acolo, flacãra mai pîlpîie o datã ºi se stinge normal, cã aºa
a r î ndui t Dumnezeu. Vreau sã spun numai cã sfinþii, înainta º i i º i
pãrinþii noºtr i ne - au î nº ti i nþat mai dinainte cã va veni vremea sã
plecãm. Vouã, celor cãrora le-am propovãduit Cuvîntul lui Dumnezeu
º i pe c a r e a m dor i t s ã vã î nfãþ i º ã m ni º te oame ni vr e dni c i î n
Dumnezeu, vrednici în mijlocul Bisericii ºi credinþei noastre, vrednici
în mijlocul familiilor noastre º i î n mijlocul societãþii ºi neamului
nos tr u, a m dor i din toatã inima sã vã spunem, în ultimele noastre
clipe, la ultima noastrã despãrþire, acele ultime adevãruri ºi învãþãturi
de care aveþi cea mai mare nevoie ºi pe care sã nu le uitaþi niciodatã.
Aºa le-a spus Sfîntul Apostol Pavel în Fapte, 20. Le veþi citi singuri
acasã. Aºa a spus Sfîntul Apostol Pe tr u î n a doua sa Epistolã, în
capitolul 3. Citiþi-l acasã. Aº vrea numai sã reamintim totuºi niºte
adevãruri din acestea. De ce? Pentru cã, mai mult decît cei care le
ascultau atunci din gura sfîntului apostol ºi le citeau din scrierea scrisã
de mîna lui, avem noi nevoie. Pentru cã aceste adevãruri ne privesc
acum ºi mai aproape pe noi înºine. Pentru cã cele înºtiinþate de sfîntul
apostol, de Duhul lui Dumnezeu prin el, s e realizeazã acum ºi mai
clare, sub privirile noastre. Sã citim capitolul 3 din sfînta Epistolã a lui
Petru, a 2-a; ºi sã luãm bine seama la fiecare verset ºi la fiecare cuvînt
pe care el ni-l spune, fiindcã ne priveºte direct ºi vom avea foarte
mare nevoie de el mîine, cînd nu vom mai avea pe nimeni care sã ne
spunã. Preaiubiþilor, aceasta este a 2-a Epistolã pe care v-o scriu.
Adicã ultima. Ar putea sã ne spunã: Preaiubiþilor, acesta este ultimul
cuvînt pe care vi-l spun. Fiþi cu bãgare de seamã ºi ascultaþi-l. ªi, cum
l e s punea el acelora, ne spune ºi nouã. Cu a c e s t c uvî nt dul c e s e
adreseazã: Preaiubiþilor, nu uitaþi! Acesta este ultimul cuvînt pe care
vi-l spun.
Þineþi seamã de el. În amîndouã Epistolele mele, caut sã vã trezesc
mintea sãnãtoasã, sã vã trezesc mintea sãnãtoasã prin înºtiinþãri. Dacã
mai avem ºi noi o rãmãºiþã de minte sãnãtoasã, sã þinem seama de
înºtiinþãrile acestea. Ca sã vã fac sã vã aduceþi aminte de lucrurile
ve s ti te ma i di nainte de sfinþii proroci ºi de porunca Domnului ºi
Mîntuitorului nostru datã prin apostolii voºtri. Sã vã aduceþi aminte de
înº ti i nþ ã rile Domnului, de lucrurile vestite mai dinainte de sfinþii
proroci ºi de porunca Domnului nostru Isus Hristos datã prin apostolii
voºtri! De a ni de zi l e a s c ultaþi lucrurile lui Dumnezeu vestite de
proroci ºi poruncile lui Hristos date prin apostolii din mijlocul nostru.
Acum e un moment foarte hotãrîtor. Vã rog însemnaþi-vi-l bine ºi-l
þ i ne þ i minte. S-ar putea sã nu ne mai întîlnim pe pãmînt niciodatã .
Tr e bui e s ã vi nã º i ziua aceasta odatã. Noi toþi sîntem tr ec ã tor i .
Vremea noastrã a sosit. ªi vom pleca. Vrem sã vã aducem aminte de
aceste cuvinte: întîi de înaintaºii ºi de apostolii noºtri puºi de Domnul
în mijlocul nostru ºi dupã aceea sã vã facem unele rugãminþi ºi unele
precizãri cu privire la niºte lucruri mai apropiate ºi mai obiºnuite în
mijlocul nostru, pe care Cuvîntul le mustrã ºi pe care noi înºine sã le
primim ca pe niºte înºtiinþãri ºi mustrãri de la Domnul.
 Pag. 981

Ca sã ne corectãm, pentru ca sã putem fi gata pentru ceea ce ne

pregãteºte Apostolul cînd spune: Bãgaþi de seamã! Fiþi gata în vederea
unei zile care-i foarte aproape. ªi iatã semnele acelei zile despre care
sfîntul apostol, prin îndemnul Duhului Sfînt, îi înºtiinþeazã pe ei ºi pe
noi pînã astãzi: Înainte de toate, sã ºtiþi cã în zilele din urmã vor veni
batjocoritori plini de batjocuri, care vor trãi dupã poftele lor. Acesta
este semnul cel mai îngrozitor, cãci cei care trãiesc dupã poftele lor
ba tj oc or e s c . Batjoc or e s c pe Dumne ze u, ba tj oc or e s c pe a l þ i i ,
batjocoresc pe cei nevinovaþi, învinuindu-i de propriile lor pãcate.
Pentru cã ei trãiesc dupã poftele lor ºi nu vor sã se supunã voii lui
Dumnezeu. ªi, pe ntr u c ã nu vor s ã s e supunã voii lui Dumnezeu,
batjocoresc Cuvîntul lui Dumnezeu, batjocoresc rînduiala cea bunã,
batjocoresc stãpînirile, batjocoresc nevinovaþii ºi-i fac sã sufere pe cei
care depind de ei sau cei în mijlocul cãrora se gãsesc. Sã ºtiþi mai întîi
de toate cã în zilele din urmã vor veni batjocoritori plini de batjocurã
ºi vor zice: Unde este fãgãduinþa venirii lui Dumnezeu? Cãci de cînd
au adormit pãrinþii noºtri, toate rãmîn aºa cum erau de la începutul
zidirii.
În adins se fac cã nu ºtiu cã odinioarã erau ceruri ºi un pãmînt scos
prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apã ºi cu ajutorul apei ºi cã lumea de
atunci a pierit tot prin ele, înecatã de apã. Pentru aceºtia, istoria n-are
nici o valoare. Pentru aceºtia, întîmplãrile di n tr e c ut n- au nici o
valoare. Pe ntr u a c eº ti a, l e cþ i a , experienþele altora, întîmplãrile
nefericite ºi pedepsele altora n-au nici o valoare. Ei nu învaþã din
experienþa ºi din pãþania, ºi din durerile altora. Ci, pentru cã acuma le
merge bine, batjocoresc, sfideazã obraznic pe Dumnezeu, Cuvîntul
Lui. Inventeazã tot felul de argumente contra ascultãrii de Dumnezeu.
Inventeazã tot felul de interpretãri, ca sã-ºi susþinã pãcatele lor ºi sã-ºi
justifice chiar cu Cuvîntul lui Dumnezeu cãlcãrile lor faþã de Cuvîntul
lui Dumnezeu. ªi astfel de oameni obraznici ºi batjocoritori se gãsesc
în Lucrarea lui Dumne ze u. Sã vî r º es c tot fe l ul de pãcate ºi cautã
justificare în Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi gãsesc cã ºi diavolul gãseºte
argumente cînd vrea sã lupte contra lui Dumnezeu. Argumente biblice.
În Matei, capitolul 4, satana, cînd L-a ispitit pe Domnul, L-a îndemnat
sã calce porunca lui Dumnezeu. ªi a argumentat ispi ta a ce a s ta cu
Cuvîntul lui Dumnezeu: Aruncã-Te, zice, din templu, cã este scris:
Dumnezeu va porunci îngerilor Sãi sã Re pãzeascã în toate cãile tale.
Cu argumente biblice, satana îl îndeamnã pe cel care vrea sã-L
s l uj e a s c ã pe Dumne ze u s ã c a l ce Cuvî ntul lui Dumne ze u, s ã - L
i s piteascã pe Dumnezeu, sã-L batjocorea s c ã pe Dumne zeu, s ã - L
sfideze pe Dumnezeu. ªi astfel de ispite sînt foarte multe sau cele mai
multe astãzi în mijlocul Lucrãrii lui Dumnezeu. Cu argumente biblice,
c u j us ti fi c ã r i bi bl i c e , foarte mulþi care cunos c Bi bl i a º i c hi a r
mã r tur i s e s c º i pr e di c ã Eva nghe l ia, îºi j us ti fi c ã pãc atel e l or,
comportarea lor nevrednicã, neascultãtoare de Dumnezeu; trãitã în
s l uj ba di a vol ul ui º i s ub ispita diavolului. κi justificã ºi gãses c
îndreptãþire în chiar Cuvîntul l ui Dumne zeu. Sã nu facem aceste
lucruri. Pentru cã nu pe Dumnezeu Îl înºelãm, ci pe noi înºine. Sfîntul
Pa ve l zi c e : Ui ta þ i -vã cu bãgare de seamã la bunãtatea, dar º i l a
asprimea lui Dumnezeu. Am vrut sã citim de la Epistola cãtre Evrei,
dar continuãm acuma cu Epistola Sfîntului Petru, care le vorbeºte mai
departe ucenicilor despre aceste lucruri la care am ajuns pînã aici.
Pag. 982

Cerurile ºi pãmîntul de acum sînt pãzite ºi pãstrate prin Cuvîntul

l ui Dumne ze u pe ntr u focul di n zi ua de j udecatã ºi de pi e i r e a
oameni l or ne l egi ui þ i . Pr eai ubi þilor, sã nu uitaþi un lucru: pentru
Dumnezeu, o zi este ca 1000 de ani ºi 1000 de ani, ca o zi. Domnul
însã nu întîrzie în împlinirea fãgãduinþei Lui, cum cred unii. Ci are o
îndelungã rãbdare pentru voi ºi doreºte ca nici unul sã nu piarã, ci toþi
sã se mîntuiascã. Ziua Domnului însã va veni ca un hoþ. În ziua aceea,
cerurile vor trece cu o explozie uriaºã. Planete cereºti se vor topi de
mare cãldurã ºi pãmîntul cu tot ce este pe el va arde. Deci fiindcã
toate aceste lucruri au sã se strice, ce fel de oameni ar trebui sã fiþi
voi, printr-o purtare sfîntã ºi evlavioasã, aºteptînd ºi grãbind venirea
zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri ºi trupurile cereºti
se vor topi de cãldura focului? Dar noi, dupã fãgãduinþa Lui, aºteptãm
ceruri noi ºi un pãmînt nou în care va locui neprihãnirea.
De aceea, preaiubiþilor, fiindcã aºteptaþi aceste lucruri, daþi-vã toate
silinþele sã fiþi gãsiþi înaintea lui Dumnezeu fãrã prihanã, fãrã vinã ºi
în pace. Sã credeþi cã îndelunga rãbdare a lui Dumnezeu este mîntuire,
dupã cum v-a scris ºi preaiubitul nostru frate Pavel, dupã înþelepciunea
datã lui. Ca ºi în toate Epistolele lui cînd vorbeºte despre lucrurile
acestea, în ele sînt unele lucruri greu de înþeles, pe care cei neºtiutori
ºi nestatornici le rãstãlmãcesc ca ºi pe celelalte scripturi, spre pierzarea
lor. Dar voi, preaiubiþilor, ºtiind mai dinainte aceste lucruri, nu vã
lãsaþi tîrîþi de rãtãcirile celor nelegiuiþi, ca sã nu vã pierdeþi tãria. Ci
creºteþi în harul Domnului ºi Mîntuitorului nostru Isus Hristos. A Lui
sã fie slava acum ºi în ziua veºniciei. Amin.
Vedeþi, preaiubiþii mei fraþi ºi surori, ce ne spune Sfîntul Apostol
Petru cînd se desparte pentru ultima datã de ucenici? Ziua Domnului
vine! Cerurile aprinse se vor sparge cu o explozie uriaºã. Corpurile
cereºti apropiate de pãmînt ºi atinse de ceva de pe pãmînt, din cauza
atingerii de acest pãmînt pãcãtos ºi murdar, ºi stricat, aceste corpuri
cereºti, fiind atinse de ceea ce este murdar de pe pãmînt, cã unde este
murdãrie, acolo totul este stricat ºi totul este vinovat, planetele care
vor fi a ti ns e de un obiect ºi de ceva trimis de pe pãmînt c u gî nd
murdar ºi cu gî nd vr ã j ma º, ºi cu gînd ostil faþã de Dumnezeu, din
cauza atingerii acestor corpuri unite cu pãcatul ºi cu stricãciunea, ºi ele
însele trebuie sã ardã. Aºa scrie Cuvîntul lui Dumnezeu.
Pentru cã tot ceea ce este rãu trebuie sã fie trecut prin foc. Singur
focul curãþã ce mai este de curãþat. Cerurile vor fi curãþate prin foc ºi
p ã mî ntul va fi tr e c ut pr i n foc. Aº a s pune a c e s t Cuvî nt a l l ui
Dumnezeu. ªi aceasta este Biblia, Cuvîntul l ui Dumne ze u citit ºi
recunoscut de cãtre toþi ca adevãrat, de mii de ani. Evenimentele care
se întî mpl ã a c um s î nt ni º te atestãri cutremurãtoare, niºte dovezi
cutremurãtoare ale acestora scrise de Cuvîntul lui Dumnezeu. Poate
sã fie cineva sã nu creadã; poate sã sfideze, poate sã batjocoreascã.
Aceasta nu amînã nici cu o clipã împlinirea fãgãduinþei lui Dumnezeu.
Aº a c um n- a amî na t ne c r e di nþ a c e l or d e di na i nte î mpl i ni r e a
adevãrurilor rînduite de Dumnezeu la timpul lor. Necredincioºia lor,
zice Cuvîntul, va nimici ea credincioºia lui Dumnezeu? Nicidecum.
Dumnezeu este gãsit ºi trebuie sã fie gãsit adevãrat în tot ce-a spus.
Tot Cuvîntul lui Dumnezeu se va împlini negreºit, exact atunci cînd
a hotãrît El. Un ceas, o clipã e hotãrîtã pentru aducerea la îndeplinire
a fiecãrei profeþii. Ca atunci cînd aºezi un ceas sã sune la o orã, la un
minut, la o secundã pe care o fixezi dinainte.
 Pag. 983

Poþi sã dormi, poþi sã mergi unde vrei. Ceasul fixat, mecanismul

fixat se va declanºa exact atunci cînd mîna aceluia care a hotãrît l-a
pus sã se declanºeze. Fie cã dormi, fie cã te scoli, fie cã te întorci pe
cealaltã parte, nu conteazã. Ceasul te-a avertizat ºi ceea ce se întîmplã
trebuie sã se întîmple. Cuvintele acestea sînt cuvintele cutremurãtoare,
înspãimîntãtoare, dar adevãrate ale lui Dumnezeu. Acu 2000 de ani,
cînd a fost scrisã Epistola aceasta ºi s-au rãspîndit aceste adevãruri,
vor fi spus foarte mulþi necredincioºi: Ce nebunii spune omul acesta!
Cum pãmîntul cu tot ce este pe el sã ardã? Cum corpurile cereºti, cum
cerurile sã explodeze, sã se spargã atmosfera, stratosfera, ionosfera,
toate sã se spargã la o explozie uriaºã? ªi tot c e e s te sã fie trecut
printr-o parã, printr-o flacãrã îngrozitoare?
Au rîs. Acum vedem bine cum s-au descoperit acele mijloace prin
care, într-o clipã, se poate produce acest cataclism înspãimîntãtor,
cum e ºi numit. În toate ziarele, în toate emisiunile, dacã asculþi, sînt
niºte avertismente înspãimîntãtoare, care cautã sã împingã, sã înlãture,
sã amîne cataclismul acesta care-i gata sã se declanºeze. Oamenii se
tem. 2 sentimente îngrozitoare chinuiesc lumea de astãzi: teama ºi ura.
Din teamã ºi din urã, oamenii se duºmãnesc ºi-ºi pregãtesc singuri
pierzarea unii altora. Lumea s-a împãrþit în 2 mari tabere care trãiesc
permanent în aceste chinuitoare stãri: se tem unii de alþii ºi se urãsc
unii pe alþii. Din teama de celãlalt, mã pregãtesc cu tot ce pot, sã nu
mã surprindã atacul lui. ªi, dacã pot, sã-l atac eu întîi ºi sã-l distrug
pe el. Dar nu existã supravieþuitori dupã un astfel de cataclism. Nu
existã învingãtori º i î nvinºi. Vor fi numai nimiciþi cu toþii. ªi, din
teamã, marii oameni ºi toþi cei care se simt rãspunzãtori pentru soarta
popoarelor, cautã prin tot felul de întîlniri, de vizite, de conferinþe, sã
ajungã l a o î nþelegere. Adicã la amînarea cataclismului pe care-l
prevãd ºi de care se îngrozesc. Teama î ns ã nu- i l a s ã . Pa ntã pe o
coborîre puternicã ºi acarul sau acela care l-a vãzut, impiegatul, pentru
cã se apropia din partea cealaltã un personal, a zis: Acuma sacrificãm
ceva. L-a îndrumat pe o linie moartã ºi ºtia ce se întîmplã.
Mecanicul a vãzut. În cîteva secunde i-a albit pãrul. El era tînãr.
De groaza de situaþia pe care o prevedea, i s-a albit pãrul. Cînd a fost
gãsit mort, toþi sfãrîmaþi, pãrul lui era a lbit. În cîteva secunde s-a
întîmplat acest fenomen teribil pe care groaza î l pr ovoa cã în faþa
omului care vede nenorocirea apropiatã. ªtiu eu? Multe capete care
prevãd a c um, di ntr e cei c a r e r ãs pund de viitorul omenirii, sînt
îngrijoraþi ºi tremurã, ºi stau înfricoºaþi zi ºi noapte, gîndindu-se: Cum
sã mai putem înlãtura conflictul acesta? Cîtã vreme vor domni între
inimi aceste 2 tabere: frica ºi ura, atîta vreme nu existã înlãturarea
pericolului. Cînd va veni Hristos ºi vor spune: Vrem sã ne întoarcem
la Dumnezeu, sã-L primim pe Hristos, sã reglementeze El problema
noastrã, atunci va r e fa c e c e l e 2 condi þ i i : în locul fricii, va veni
încrederea: Mã încred în semenul meu. ªi în locul urii va veni iubirea.
Hristos poate sã facã, singur El poate sã facã pacea care sã înlãture
primejdia ºi nenorocirea. Dar cine-L cautã ºi-L aflã astãzi pe Hristos?
Noi am avut oameni mari ºi minunaþi. Am vorbit despr e ma r ti r i i ,
Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel, despre ultimele lor înºtiinþãri. Am
vorbit despre Adormirea Maicii Domnului. Sã ne aducem aminte de
pilda ei minunatã, de rolul sfînt pe care i l-a r î ndui t Dumnezeu în
mîntuirea omenirii.
Pag. 984

Despre acest vas ales ºi sfînt despre care ar trebui sã vorbim mereu
ºi mereu, luînd ca pildã de viaþã comportarea ei sfîntã, ascultarea ei,
blîndeþea ei, smerenia ei, bunãtatea ei, credincioºia ei, nevinovãþia ºi
c ur ã þ i a e i . Va i de cei care gîndesc l uc r ur i ur î te des pr e Ma i c a
Domnului! Vai de cei care-ºi permit sã vorbeascã lucruri nepermise
despre ea ! Ea a fost vasul ales ºi sfînt pe care Dumnezeu l-a ales
pentru ca, prin el, sã înlesneascã mîntuirea noastrã. Dumnezeu putea
alege 1.000 de alte cãi pentru a aduce mîntuire lumii. Dar a ales acest
va s s fî nt pe ntru cã a fost cel mai sfînt ºi cel mai curat, ºi cel mai
potrivit gãsit de înþelepciunea ºi de i ubi r e a Lui pe ntru mîntuirea
noastrã. ªi dacã Dumnezeu a avut atîta respect ºi preþuire pentru ea,
dacã arhanghelul spune: Eu sînt îngerul Gavril, care stau în faþa lui
Dumnezeu - ºi duce mesajele cele mai importante în lume, trimis de
Însuºi Dumnezeu, dacã el, cînd vine în faþa Sfintei Fecioare, îi zice:
Plecãciune þie! - i s-a închinat ºi i-a zis: Plecãciune þie, cãreia þi s-a
fãcut mare har, - atunci cît de atenþi ºi cu cît respect ºi cu bun simþ
trebuie sã vorbim noi despre fiinþa aceasta! Despre toþi profeþii ºi
oamenii neprihãniþi din Biblie, Cuvîntul lui Dumnezeu mai aminteºte
ºi cîte o vinã, cîte o patã în viaþa lor. Dar despre Sfînta Fecioarã nici
un Cuvînt al lui Dumnezeu nu vorbeºte ca de ceva care ar fi putut sã
fie o umbrã peste nevinovãþia ei. Adormirea ei o vom sãrbãtori luna
care vine. Vom sãrbãtori sfîrºitul Sfîntului Ioan Botezãtorul, un mare
om a l l ui Dumnezeu. Despre toate pildele aces tor oa me ni a i l ui
Dumnezeu, Cuvîntul lui Dumnezeu ne porunceºte: Aduceþi-vã aminte
de mai ma r i i voº tr i c are v-au vestit vouã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Uitaþi-vã cu bãgare de seamã la sfîrºitului felului lor de vieþuire ºi
urmaþi-le credinþa.
Porunca acestui respect faþã de înaintaºii noºtri e o poruncã
Dumnezeiascã ºi nici unii dintre noi nu vom scãpa de ea. Aº dori din
toatã inima sã vã îndemn: printre toate preocupãrile celelalte care vin
acuma cu grãmada sã ne sustragã de la obligaþiile faþã de Dumnezeu
ºi faþã de Cuvîntul Sãu, printre toate aceste obligaþii, faceþi-vã timp,
faceþi-vã mai mult timp, faceþi-vã mai liniºtit ºi mai mult timp sã vã
gîndiþi la lucrurile care sînt mai importante decît oricare: adevãrurile
acestea mîntuitoare pe care ni le-aduce aminte Cuvîntul lui Dumnezeu
la ultima despãrþire a Mîntuitorului de ucenici ºi a ucenicilor de cei
care i-au urmat. Eu aº vrea sã þi ne m s e a mã de tot c e spun cele 5
capitole, de la 13 pînã la 17, de la Ioan, cînd Mîntuitorul le-a spus
aceste adevãruri ucenicilor, în seara Cinei de Tainã. ªi aº vrea sã ne
aducem aminte ºi de cele spuse de Sfîntul Apostol Pavel în capitolul
20 din Faptele Apostolilor, cînd le-a vorbit ucenicilor sãi din Efes, din
Milet ºi din celelalte pãrþi, pentru care lucrarea lui cãpãta acum sfîrºit
ºi de care se despãrþea pentru totdeauna. Dar vreau în chip deosebit
acum sã ne oprim la aceste cuvinte din Epistola a 2-a a Sfîntului Petru
ºi la ultimele lui înºtiinþãri faþã de fraþi, pentru cã privesc chiar zilele
noastre ºi chiar starea noastrã în care ne gãsim acum toþi. Iatã cã acum
se contureazã clar. Toate ziarele ºi toate emisiunile radio vorbesc ºi
toþi oamenii vorbesc zi de zi despre mijloacele prin care se va face ºi
se vor împlini cele profeþite de Duhul Sfînt prin Apostolul Petru în
capitolul 3. Acuma vedem prin ce enormã forþã, prin ce acumulare
puternicã de mijloac e de distrugere se va produce acest cataclism
universal în care cerurile vor fi sparte. O explozie uriaºã se va petrece.
 Pag. 985

Pãmîntul cu tot ce este pe el va arde ºi planetele atinse de mîna

omului ºi de lucrurile trimise de om vor fi trecute prin foc. Aºa scrie
Cuvîntul. Pentru ca sã fie nimicitã orice urmã de rãu. ªi dupã aceea
se va termina o datã pentru totdeauna cu rãul. Va veni Împãrãþia lui
Dumnezeu. Cerurile cele noi. Nu ºtim cum vor fi aceste ceruri noi.
Poate cã acest pãmînt trecut prin foc pînã nu ºtiu cît de adînc, unde
s-a infiltrat pãcatul, ºi pînã nu ºtiu cît de sus, unde s-au întins antenele
pãcatului, cã pãcatul este cel care aduce moartea. Scrie Cuvîntul lui
Dumnezeu: Pãcatul aduce moartea. Pãcatul aduce distrugerea, pãcatul
aduce nimicirea, pãcatul aduce ruina, pãcatul, pãcatul, pãcatul! Tot
ceea ce este atins de pãcat trebuie sã fie curãþit ºi trecut prin foc. ªi
focul trebuie sã ardã ºi sã facã curãþire pînã unde a pãtruns pãcatul.
Poate cã dupã ce va arde aceastã parte atinsã de pãcat, pãmîntul se va
î nfãþiºa în forma cea nouã, desãvîrºitã. La Dumnezeu toate sînt cu
putinþã. Noi nu ºtim cum se va face acest lucru.
Printr-o lucrare minunatã ºi tainicã a puterii lui Dumnezeu! Noi
ve de m pr i n c r e di nþ ã c î t de adevã r a te s înt mi nuni l e fã c ute de
Dumnezeu, pe care, cu priceperea ºi cu inteligenþa noastrã lumeascã
º i tr upe a s c ã, nu le putem explica. Dar care prin credinþ a º i pr i n
puter e a l ui Dumnezeu sînt posibile, care au acolo, de ani de zile,
lucrãrile noastre. Acolo sînt fraþi din Oastea Domnului, foarte multe
adunãri ale Oastei Domnului, fraþi de-ai noºtri care au, de ani de zile,
cãrþile noastre, care au copii, ºi copiii lor învaþã poeziile noastre,
cîntãrile noastre, au meditaþiile. Au zis ei, toþi s-au sfãtuit - mi-au spus
- din 60 de biserici s-au sfãtuit. Surorile noastre, copiii lor i-au trimis
pe fraþi: Duceþi-vã, chemaþi-l. Am auzit cã-i grav bolnav. Trebuie sã
plece la Domnul. Am vrea ºi noi sã-l vedem. Ne hrãnim de ani de zile
din cele scrise ºi ºtim despre el. Faceþi cumva ºi aduceþi-ni-l. Mi-au
fãcut o chemare pentru 60 de zile, sã mã duc. Mi-au spus cã ºi pentru
tratament medical, ºi pentru revedere, ºi pentru cunoaºtere cu cei care,
de a ni de zile, citesc cãrþile ºi se hrãnesc din luc r ã r i l e noa s tr e.
Lucrãrile Domnului - dar acum ºtiþi.
Acolo cãrþile noastre se vînd în librãrii. Se tipãresc în milioane de
exemplare. Se tipãr e s c ºi în limbi strãine. ªi toþi citesc, ºi toþi se
înflãcãreazã cum noi ne înflãcãrãm aici cîntînd ºi plîngem. Cu lacrimi
cîntãm cîntãrile noastre de bucurie. Acestea, oriunde sînt, fac la fel.
O sãmînþã, dacã e bunã, ori în ce pãmînt o semeni, ea nu poate rodi
decît soiul ei, ce e în ea. Dacã aici e dragoste ºi lacrimi, oriunde se
cîntã cîntãrile astea, oriunde se rec i tã , or i unde s e citesc, produc
dragoste ºi lacrimi, ºi rîvnã, ºi dorinþã dupã Domnul. ªi aºa cã a venit
chemarea lor. Am zis: Dacã voia lui Dumnezeu este ca sã mã duc, eu
voi trimite actele ºi încredinþez nu în mîna autoritãþii, ci în Mîna lui
Dumnezeu. Dacã va fi voia Domnului ºi va fi nevoie ºi necesar sã mã
duc, pentru lucrul Domnul ui , pe ntr u mî ngî i e r e a fr aþ i l or, pentru
binecuvîntarea patriei noastre, a credinþei noastre, a familiei noastre
duhovniceºti, atunci sã facã Domnul sã mã duc. El sã-nlãture piedicile
din cale ºi sã ne ocroteascã tot drumul. ªi la dus, ºi la întors. Pentru
Domnul am vrut ºi pentru Lucrarea Lui am acceptat sã fac acest drum.
Pentru mine, nici 2 paºi n-aº mai face. Sînt atît de obos i t, a tî t de
obosit de toate lucrurile ºi bolnav ºi uzat, încît n-aº dori altceva decît
sã mã lase undeva sã mã odihnesc pî nã va ve ni Domnul sã mã ia
Acasã.
Pag. 986

Dar pentru Lucrarea Domnului ºi tr e bui nþ e l e s ufletelor, ºi

binefacerea pe care aº dori ºi nãdãjduiesc sã o pot împlini dacã mã
duc , pe ntr u aceasta caut sã fac tot ce pot. Am vrut însã sã aduc la
cunoºtinþa fraþilor ºi surorilor aceste lucruri, pentru ca sã nu se parã
cã am fãcut acest lucru cum îl fac atîþia: în ascuns, cînd se duc pentru
interesel e l or º i pe ntr u diferite scopuri. Am vrut sã þin seamã de
pãrerile fraþilor. Pentru cã au fost unii fraþi care au zis: Frate, nu te
du! Pînã cînd ai fost în mijlocul nostru, te-am simþit ca un adãpost.
Noi am fost liniºtiþi. ªtiam cine va rãspunde ºi n-aveam nici o grijã.
Mergeam ºi veneam. Dar acum, dacã te duci, ne gãsim aºa ca în bãtaia
vînturilor ºi cine sã ne mai apere? Le-am zis: Fraþilor, sã nu pãcãtuim
împotriva lui Dumnezeu. Domnul l-a luat pe pãrintele Iosif cînd era
cea mai mare nevoie, dupã pãrerea noastrã, sã rãmînã aici.
Noi înºine, cum am spus, eram ca niºte copii nepricepuþi, singuri,
strãini, a l unga þ i , puþ i ni , dispreþuiþi. Dar El l-a luat tocmai ca sã
întãreascã convingerile noastre, dupã cum ºi pãrintele a spus: Lucrarea
Domnului este a Domnul ui . El va ave a grijã de ea. Nu vã îndoiþi
niciodatã. Nu omul - oricine ar fi el - conteazã. Domnul, prezenþa Lui,
ocrotirea Lui sã o aveþi totdeauna în mijlocul vostru. Am ºi zis: Dacã
vreun om þine locul lui Dumnezeu pentru noi, Domnul sã-l înlãture pe
omul acela, oricine ar fi. Ca noi sã ne bizuim numai pe Domnul ºi pe
ocrotirea Lui. Lucrarea este a Domnului, poartã Numele Domnului în
numele ei. ªi, din pr i c i na Numelui Lui, El o va ocroti. Aºa cã nu
trebuie sã ne coborîm noi de la înãlþimea pe care ne vrea Domnul sã
fim ºi sã ne uitãm la El, la valea în care poate fi un om, indiferent cît
de fr umos º i c î t de mult, ºi cît de bine a lucrat el. Nu poate omul
niciodatã, oricine ar fi, sã ocupe locul Domnului. Nici nu trebuie sã-l
ocupe. Aºa cã cei care cred cã un om i-a apãrat se înºalã. Domnul
ne-a apãrat. Nu eram nimica. Eram ca ºi cel din psalmi cînd spune:
Mã uit la munþi. Dacã n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, de cînd
s-ar fi prãbuºit toþi munþii aceºtia înalþi care sînt în jurul nostru. Dar
munþii s-au prãbuºit, ºi noi, cei neputincioºi ºi slabi, am rãmas. Pentru
cã ne-a apãrat Dumnezeu, Cel care este mai presus de orice munte.
De aceea am zis: noi trebuie sã ne lipim cu toatã inima de Domnul ºi
sã ne rugãm Lui.
Am lãmurit pe fraþii între care eram. De fapt, eu am ºi vrut sã þin
s e a ma totde a una . N- a m vr ut s ã fa c un pas fãrã fraþi. Am zis: E
a de vã r a t, e u º ti u pe ntr u c e trebuie sã mã duc: tot pentr u bi ne l e
Lucrãrii ºi pentru ajutorarea Lucrãrii, ºi pentru bi ne l e popor ul ui
nostru, ºi pentru ajutorarea credinþei noastre. Pentru viitorul nostru.
Ni se înmulþesc copiii, creºte tineretul; n-avem sã-i punem în mînã o
carte, un îndemn. Mã gîndesc, pentru aceasta, cîtã nevoi e va fi de
cuvîntul scris mîine, ºi aºa mai departe. ªi nãdãjduim sã putem face
ceva pentru ca poporul, tinerii noºtri, urmaºii noºtri sã nu spunã: Am
avut niºte pãrinþi neglijenþi. S-au dus ºi ne-au lãsat ºi n-avem în mînã
nimic. Am dori din toatã inima sã asigurãm viitorului nostru, copiilor
noºtri, tineretului nostru, urmaºilor noºtri o zestre duhovniceascã, aºa
cum ne-a pregãti t º i nouã pã r i nte l e Ios i f, cã ani de zile am avut
cuvîntul scris care a þinut pentru noi loc de tatã, de mamã, de soþ, de
î ndr umare, de luminã, de sare, de putere ºi de ajutor. Acuma c î nd
cãrþile ni s-au dus, noi nu mai avem cuvîntul scris. În curînd poate cã
nu vom mai avea nici Biblia. Dar cîtã vreme încã mai e posibil sã
strîngem ceva pentru urmaºii noºtri, am dori sã facem.
 Pag. 987

Pentru asta am vrut sã merg. Am vrut însã sã-i întreb ºi pe fraþi

dacã sînt de pãrere sã mã duc sau nu. Însã le-am ºi spus: Eu am pe
i ni ma me a a c um o îns ã r c i nar e, o da tor i e , o r ã s punde r e de l a
Dumnezeu. ªtiþi pentru ce mã duc, ºtie El pentru ce mã duc. Dacã mã
lãsaþi sã mã duc, dacã sînteþi de pãrere, atunci nu mã lãsaþi sã mã duc
singur. Însoþiþi-mã cu rugãciunea, cu lacrimile, cu dragostea. Cît voi
fi dus, de la primul pas pînã la ultimul, sã mã însoþiþi. Nu vreau sã
me r g fã r ã fr a þ i . Da cã nu mã lãsaþi sã mã duc, eu nu mã duc. Dar
rãspunderea aceasta care este acum a s upr a me a va tr e c e a s upra
frãþiilor voastre. ªi dv. veþi r ã s punde î n fa þ a Domnului ºi în faþa
viitorului. Cã s-ar fi putut face acum, cît încã mai sînt, ºi nu s-a fãcut.
Acesta este un cuvînt pe care am vrut sã vi-l spun. Au zis mulþi: Apoi
da, bine, cîtã vreme e el aici în mijlocul fraþilor, sînt unii dezbinãtori
ºi tulburãtori care nu prea îndrãznesc sã se ridice. Da ia sã plece el,
sã vezi numai cum se vor ridica ºi ãia, ºi ãia ºi vor încerca sã dezbine
Lucrarea. Poate cã sînt ºi astfel de suflete care gîndesc aºa. Dar eu vã
rog din toa tã i ni ma s ã fa c e þ i în aºa fel, dacã mã voi duce pentru
Lucrare ºi pentru fraþi, nici sã nu se cunoascã cã am plecat. Atît de
uniþi, atît de plini de iubi r e º i de pã r tã º i e, ºi de încredere, ºi de
apropiere, ºi de legãturã sufleteascã sã vã simþiþi unii cu alþii, încît sã
nu se observe cã dintre noi a mers cineva. Sã se vadã cã între noi a
rãma s Hr i s tos , c a r e e s te uni ta te a , pã r tãºia ºi miezul, ºi sudura
puternicã a sufletelor noastre.
Pag. 988

Cele 3 mari adevãruri

Vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Simeria - 17-VIII-1985

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã

fie Domnul! Preaiubiþii noºtri fraþi ºi surori ºi iubiþi nuntaºi! Noi ne
gãsim acum mulþumind ºi mulþumind Domnului ºi Dumnezeului nostru
pe linia sfãtuirii ºi îndrumãrii marilor noºtri pãrinþi ºi înaintaºi, aºa
cum s-a mai spus aici. ªi, drept cuvînt cãlãuzitor, am dorit sã citim
unul dintre cele mai însemnate versete din Sfînta Scripturã, cartea
creºtinã, învãþãtura sfintei noastre Biserici, moºtenirea spiritualã sfîntã
ºi eternã a sufletului poporului nostru. ªi una dintre poruncile cele mai
î ns e mnate din acest Sfînt Cuvînt ºi o parte a tî t de î ns e mna tã di n
învãþãtura care ne-a rãmas nouã este scrisã în versetul 7 din capitolul
13, din Epistola cãtre Evrei a Sfîntului Apostol Pavel: Aduceþi-vã
a minte de mai ma r i i voº tr i c a r e v- a u ve s ti t vouã Cuvî ntul l ui
Dumne ze u; uitaþi-vã cu bãgare de seamã la sfîrºitul felului lor de
vieþuire ºi urmaþi-le credinþa! În aceastã sfîntã poruncã, scrisã cu litere
de foc ºi de aur pe cerul nemuritor al învãþãturii ºi credinþei noastre,
sînt vizate cele 3 timpuri: trecutul, prezentul ºi viitorul. Aduceþi-vã
aminte de mai marii voºtri.
Ce poruncã Dumnezeiascã, sfîntã ºi puternicã este aceasta! Cine
nu- º i a duc e aminte de înaintaºii sãi, de mai marii sãi, de pãrinþii
poporului sãu, de strãmoºii sãi în credinþã ºi în viaþã, acesta este un
om nenorocit. E ca un fir de iarbã tãiat, rupt de rãdãcina sa, care se
usucã ºi pe care-l duc vînturile ºi apele, fãrã sã mai aibã nici prezent,
nici viitor. Pe noi, Dumne ze u ne- a nãscut din niºte pãrinþi mari ºi
sfinþi. Poporul nos tr u s - a nã s c ut odatã cu credinþa în Dumnezeu!
Strãmoºii noºtri nu L-au aflat pe Hristos dupã secole de pãgînism ºi
de întuneric, ca alte popoare. De aceea, tr ebuie sã-I mulþumim lui
Dumnezeu pentru pãrinþii noºtri, care de la începutul vieþii lor ºi-au
deschis inima pentru adevãrul lui Dumnezeu; pentru adevãrul acestei
mari credinþe. Am vorbit în zeci de rînduri de spre datoria noastrã
eternã ºi sfîntã de a ne simþi totdeauna legaþi de trecutul nostru, de
pã r i nþ i i noºtri, de înaintaºii sfinþi care ne-au lãsat nouã nu numai
mãrturia frumoasã a credinþei, a vitejiei, a hãrniciei ºi a cinstei lor în
toate semnele nemuritoare semãnate de-a lungul ºi de-a latul patriei
noastre; ci ne-au lãsat Cuvî ntul Cel Sfînt al lui Dumnezeu, dovada
credinþei lor, învãþãtura lor nemuritoare ºi porunca lor sã le urmãm
credinþa.
Aduceþi-vã aminte de mai marii voºtri care v-au vestit vouã
Cuvîntul lui Dumnezeu; uitaþi-vã cu bãgare de seamã la sfîrºitul felului
lor de vieþuire. Acesta este prezentul: sã ne uitãm cu bãgare de seamã
la sfîrºitul felului de vieþuire al pãrinþilor ºi înaintaºilor noºtri. ªi-o
poruncã pentru tot viitorul: urmaþi-le credinþa! Cum putem noi cinsti
pe înaintaºii noºtri? Cum putem noi sã ne arãtãm vrednici de ei, decît
evocînd me r e u a mi ntirea lor; zugrãvindu-ne mereu în faþa noastrã
frumoasele lor exemple de viaþã, de cinste, de demnitate, de muncã,
de eroism, de dragoste faþã de Dumne ze ul pã r i nþ i l or noº tr i , de
pãmîntul ºi de cerul acestei patrii.
 Pag. 989

De pãmîntul acesta în care zac osemintele marilor ºi sfinþilor noºtri

înaintaºi; ºi de cerul acesta în care sînt înãlþate sufletele lor ºi se roagã
sã fim vrednici de ei ºi sã ne putem încheia ºi noi strãlucit ca ºi ei felul
de vi a þ ã î n care trebuie sã trãim º i noi . Ca s ã pute m a j unge s ã
moºtenim acel cer minunat ºi acea viaþã nemuritoare fãgã dui te de
Dumnezeu tuturor acelora care vor pãstra pînã la sfîrºit cu demnitate,
cu frumuseþe, cu evlavie, cu statornicie tot ce-a rãmas frumos de la
î naintaºii noºtri. Am vorbit adeseori despre mulþi. Am vrea s ã ne
oprim acum asupra a 3 dintre aceºti mari oameni ai lui Dumnezeu,
semãnaþi în timp de El pe cuprinsul patriei noastre, a istoriei noastre,
a credinþei noastre, a vieþii noastre. Am mai vorbit despre Neagoe
Basarab. Frumoasele lui învãþãturi lãsate fiului sãu Teodosie sînt niºte
frînturi din Evanghelie, niºte lucruri, niºte cuvinte, niºte adevãruri
nemuritoare, lãsate ca îndrumare pentru fiecare pãrinte cãtre copilul
sãu, pentru fiecare copil de la pãrintele sãu. Pentru toþi pãrinþii patriei
acesteia cãtre copiii lor. Pentru toþi copiii acestei patrii de la pãrinþii
lor. El a zidit o mînãstire: minunata mînãstire Curtea de Argeº.
Are mînãstirea aceasta o legendã cutremurãtoare, totdeauna cînd
ne-am amintit de ea: Manole, Ana, aceste suflete care ºi-au jertfit viaþa
lor, iubirea lor, tot ce-au avut mai de preþ, ca sã ne dovedeascã nouã
cã pentru lucrurile nemuritoare se cere jertfa totalã, dragoste totalã,
statornicã ºi frumoasã pînã la sfîrºit. Nu numai în mînãstirea Curtea
de Argeº e ziditã o jertfã. În toate mînãstirile de pe hotarul patriei
noastre e ziditã cîte-o jertfã minunatã. Jertfa acelora care au pus acolo
lacrimile ºi sufletul lor din dragoste pentru Dumnezeu ºi din dorinþa
de-a lãsa urma º i l or un e xe mpl u vr e dni c de ur ma t. Sã nu uitãm
niciodatã aceasta cînd tre c e m pe lîngã bisericile noastre, pe lîngã
mînãstirile noastre. Mînãstirile noastre nu sînt numai puncte istorice
s a u obiective curioase pentru turism. Ac ol o e î ngr opa t s ufl e tul ,
mãrturia, jertfa, dragostea, pr opovãduirea puternicã a înaintaºilor
noºtri, care au vrut sã ne grãiascã mai departe, prin zidurile lor, despre
dragostea lor faþã de Dumnezeul nostru, despre minunatele izbînzi ºi
birui nþ e pr i n c a r e Dumnezeu ne-a salvat neamul nostru ºi istoria
noastrã de-a lungul acestor zbuciumaþi 2000 de ani, dintre care 1000
de ani nici nu ne cunoaºtem istoria prin care am trecut.
Trebuie sã ne-o refacem acuma din cioburi, din morminte, din
p e ti c e . Da r toa te ac e s tea vor be s c de s pr e Dumne ze ul nos tr u,
Dumnezeul pãrinþilor noºtri, ºi despre jertfa acelora care L-au iubit ºi
L-au ascultat, care L-au mãrturisit ºi au lãsat urmaºilor lor, nu numai
prin scrisul lor, ci ºi prin zidurile lor, mãrturia dragostei lor faþã de
Dumnezeu, de care noi nu trebuie sã ne lepãdãm niciodatã, pe care
noi tr e bui e s - o pr e þ ui m l a cea mai înaltã valoare, pentru cã este
mãrturia eternã a jertfei, a dragostei lor. ªi nimeni nu poate sã dea mai
mul t pe ntr u s e me nul s ã u de c î t pr opr i a s a vi aþ ã , c um a s p us
Mîntuitorul: Nu este mai mare dragoste decît sã-ºi dea cineva viaþa
pe ntr u s e me nul s ã u. ªi ei ºi-au dat viaþa pentru noi . Cons tanti n
Brîncoveanu, jertfa lui, mãrturisirea lui; a lui ªtefan, a lui Mircea, ale
tuturor! Am vrea sã vorbim acum, pentru cã sîntem la o sãrbãtoare atît
de minunatã ºi fericitã, despre unul dintre ceilalþi profeþi ai neamului
nostru, pe lîngã opera cãruia am trecut foarte mulþi dintre noi foarte
ne pã s ã tor i , c um a m tr ecut pe l î ngã zi durile mînãstirilor º i a l e
bisericilor noastre fãrã s -o auzim pe Ana, pe Maria, pe ªtefan, pe
Neagoe vorbindu-ne din aceste ziduri.
Pag. 990

Odatã, cînd fariseii certau copiii sã nu cînte Osana!, sã nu-L laude

pe Dumnezeu, I-au spus lui Isus atunci: Ceartã-Þi ucenicii! Nu vezi ce
vorbesc? Mîntuitorul le-a zis: Dacã vor tãcea ei, pietrele vor striga.
Pentru Dumnezeu trebuie sã mãrturiseascã cineva. Cînd glasurile tac,
trebuie sã mãrturiseascã pietrele. ªtefan a tãcut ºi Neagoe a tãcut, ºi
Ana a tãcut, ºi Manole a tãcut. Dar vorbesc zidurile, vorbesc pietrele.
ªi a c e s te pi e tre ne aduc aminte nouã despr e toa te a c es te j e r tfe
minunate ºi despre istoria atît de grea, dar atît de frumoasã a acelora
care ne-au adus pî nã a s tã zi pe noi , prin toate cîte au trecut. Noi
sãrbãtorim acum o nuntã minunatã. Pentru foarte mulþi, aceastã nuntã
poate sã parã ceva cu totul nou. Dar nu e nou! Nu e nou acest fel de
a sãrbãtori nunta aceasta. Am recondiþionat aceastã sfîntã tradiþie,
întreruptã mii de ani, de la primii noºtri înaintaºi. Aºa ºi-au sãrbãtorit
ei e ve ni me nte l e c e l e minunate petrecute în viaþa lor: botezurile,
aniversãrile, nunþile, parastasele, înmormîntãrile.
Într-un cadru ºi-ntr-o atmosferã a º a de mi nuna te , biblice,
evanghelice, creºtineºti ºi le-au sãrbãtorit înaintaºii noºtri atunci cînd
erau liberi. Dar 1000 de ani au trecut peste istoria noastrã, val dupã
val, tot felul de popoare asupritoare, pãgîne. ªi acestea ne-au imprimat
nouã, de-a lungul veacurilor acestora întunecate º i triste, felul cel
pãgînesc ºi murdar de sãrbãtorire. De la ele s-a moºtenit întrebuinþarea
î n s l uj be l e noa s tr e s finte, în ocaziile noastre sfinte, de bã utur i
îmbãtãtoare, vorbe porcoase , obi ce i ur i murdare ºi urîte. Aceastã
zestre, aceastã adunãturã de gunoaie lãsatã peste viaþa ºi peste albia
curatã a istoriei noastre a fost adusã de popoarele pãgîne care ne-au
a s upr i t a tî þ ia ani. Îndatã ce, îns ã, Dumne ze u i - a mã tur at º i i - a
îndepãrtat din istoria ºi de peste viaþa noastrã, poporul nostru, adînc
înrãdãcinat în credinþa strãmoºilor noºtri, a început sã-ºi încreºtineze
obiceiurile lui frumoase, aºa cum le-a moºtenit de la înaintaºii noºtri.
Aºa se sãr bã tor ea oda tã nunta cr e º ti ne a s cã ºi aºa trebuie sã se
sãrbãtoreascã pentru totdeauna nunþile creºtineºti. Dacã noi sîntem un
popor c r e º ti n, toate obiceiurile ºi sãrbãtorile, ºi aniversãrile , º i
eveni me nte l e i mpor ta nte din viaþa noastrã trebuie sã se petreacã
creºtineºte.
Ce minunatã este o astfel de sãrbãtoare, cînd se întemeiazã o
cãsnicie nouã, o familie nouã, o însoþire nouã! De la cel dintîi pas sînt
sãrbãtoriþi aºa cum au fost sãrbãtoriþi cei despre care s-a mai spus, de
la nunta din Cana. Acolo Maica Domnului a fost chematã. ªi Maica
Domnului, aceastã fiinþã sfîntã, binecuvîntatã, aleasã de Dumnezeu
pentru un scop etern ºi sfînt, a fost acolo. ªi unde a fost ea, a fost ºi
Fiul ei. ªi unde a fost Fiul ei, au fost º i uc e ni c ii Lui. ªi unde sînt
Domnul ºi ai Sãi, acolo totdeauna toate se petrec în chip minunat ºi
fericit. Aºa se petrec ºi aºa trebuie sã se petr eacã mai ales marile
evenimente din viaþa noastrã de creºtini. ªi binecuvîntãm pe Domnul
ºi cît mai deplin sã se generalizeze, sã se-ntindã peste tot, în toatã þara
ºi-n toatã lumea acest fel binecuvîntat de a sãrbãtori nunta, aceastã
Tainã minunatã din viaþa noastrã de creºtini. În poporul nostru - am
zis - au fost foarte mulþi profeþi. Într-un mod ma i deschis sau mai
ascuns, au mãrturisit acelaºi adevãr. Nu departe de aici, la Tîrgu Jiu,
a trãit un om mare. 3 semne mari a lãsat omul acesta acolo. Îl ºtiþi
toþi: e vorba despre Brîncuºi. El a lãsat acolo un semn minunat: Poarta
Sãrutului, Masa Tãcerii ºi Coloana Infinitã.
 Pag. 991

ªtiþi dv. ce conþinut evanghelic au aceste lucrãri: Poarta Sãrutului,

Masa Tãcerii ºi Coloana Infinitã? Acestea aratã ºi ascund cele 3 mari
adevã ruri importante din viaþa unui om, din viaþa omenirii. Poarta
Sãrutului - întîlnirea cu Hri s tos ; na º te r e a di n nou; legãmîntul cu
Dumne zeu. Acesta este cel dintîi ºi cel mai important eve ni me nt.
Toate cele de pî nã l a e l n-au nici o însemnãtate. Dupã cum nici o
însemnãtate n-are nici un eveniment din viaþa noastrã înainte de a ne
întîlni cu Hristos, de a ne preda Lui, de a ne hotãrî pentru El, de a
începe o viaþã nouã cu El, de a pune legãmîntul cu El. Ce minunatã
este ziua legãmîntului ºi întîlnirii cu Hristos, ziua naºterii din nou!
Aceasta este Poarta Sãrutului etern, poarta în care te î ntî lneºti cu
Dumnezeu. Te îmbrãþiºezi cu Hristos. Devii o unicã fiinþã împreunã
cu El. Taina Cununiei este ceva care înseamnã aceasta. În capitolul 5
di n Epi s tol a c ãtre Efeseni, Sfî ntul Pa ve l s pune de s pr e uni r e a
bãrbatului cu soþia sa ºi despre unirea lui Hristos cu Biserica Sa. Nu
ºtii cînd vorbeºte despre soþ ºi soþie sau despre Hristos ºi Bisericã. În
faþa lui Dumnezeu, aceasta este Poarta Sãrutului etern prin care intri:
ºi cei 2, în împãrãþia dragostei ºi unitãþii desãvîrºite, ºi sufletul cu
Hristos, în împãrãþia pãrtãºiei cu El pentru totdeauna.
Dar Poarta Sãrutului are 2 feþe. Poate sã fie la Poartã o întîlnire
nemaidespãrþitã ºi poate sã fie ºi o despãrþire nemaiîntîlnitã pentru
totdeauna. Masa Tãcerii închipuie pãrtãºia cu Dumnezeu. Acea adîncã
pãrtãºie cu Hristos în care cuvintele nu-ºi au nici un rost. Tãcerea este
modul cel mai înalt, mai divin, mai desãvîrºit de exprimare a dragostei
noastre faþã de El ºi a dragostei Lui faþã de noi. Masa Tãcerii poate sã
însemne ºi clipa morþii ºi a plecãrii noastre în veºnicie. Masa Tãcerii,
în viaþa celor 2, poate sã însemne ºi tãcerea din dragostea care n-are
nevoie de cuvinte c a s ã s e e xpr i me î n fe l ul c el mai înalt ºi mai
desãvîrºit. ªi poate sã însemne ºi tãcerea din mîhnire, din supãrare,
din despãrþire dintre cei 2. De multe ori, la aceeaºi masã, au tãcut din
dragoste ºi ºi-au vorbit numai sufletele, privindu-se unul pe celãlalt în
ochi ºi trãind în mijlocul lacrimilor bucuriei clipele cele mai înalte. Dar
la aceeaºi masã se poate întîmpl a adeseori cã feþele se despart ºi,
fiecare privind în cealaltã parte, între cele 2 suflete s-a aºezat tãcerea.
Aceasta este masa unei tãcerii dureroase, unei tãceri mîhnite, unei
tãceri amare.
Dupã acestea urmeazã Coloana Infinitã. Ce aproape este Poarta
Sãrutului de Masa Tãcerii! Ce aproape este viaþa noastrã de bucurie,
adeseori, de momentul cel greu al des pã r þ i r i i º i tãcerii! ªi totuºi
acestea rãmîn cele mai însemnate puncte, adevãratele însemnate din
viaþa noastrã. Unirea cu Hristos sau cãsnicia celor 2 ºi clipa tãcerii
eterne, în care Dumnezeu ne vorbeºte ºi noi ascultãm - s au în care
nici noi, nici Dumnezeu nu ne mai vorbim unii altora. Însemnat lucru
este Coloana Infinitã! Dupã aceastã Coloanã urmeazã infinitul. Dupã
predarea noastrã în slujba lui Dumnezeu, dupã sfîrºitul vieþii noastre
c u El , ur mea zã î nã lþarea. Învierea ºi înãlþarea spr e s l a vã , s pr e
eternitate, spre judecatã, spre rãsplatã. Ce minunat gînd ºi inspiraþie
de la Dumnezeu a avut Brîncuºi cînd a însemnat aceste 3 lucruri! Cînd
vã veþi duce pe-acolo ºi vã veþi opri lîngã Poarta Sãrutului, aduceþi-vã
aminte de aceastã legãturã ºi pãrtãºie sfîntã pe care trebuie s-o avem
noi ºi pe care trebuie sã o cîºtigãm noi cu Hristos. Viaþa dinainte de
Poarta Sãrutului n-are nici o însemnãtate.
Pag. 992

Viaþa dinainte de a ne întîlni cu Hristos, de a ne lega de El, de a

ne uni cu El, de a face legãmînt ºi hotãrîre pe ntr u totdeauna cu El
n-are nici o însemnãtate. Sfîntul Apostol Pavel le spune efesenilor:
Voi eraþi morþi în pãcatele voa s tr e. Pî nã cînd aþi intrat pe Poarta
Sãrutului divin, pînã cînd v-aþi întîlnit cu Hristos ºi Hristos v-a dat
viaþa; îmbrãþiºarea Lui v-a înviat. Cum îmbrãþiºarea lui Dumnezeu cu
Adam i-a dat viaþã lutului fãrã suflare, tot aºa îmbrãþiºarea lui Hristos
cu noi la Poarta Naºterii din Nou, la poarta zilei cînd ne-am legat noi
de Domnul ºi ne-am hotãrît pentru El, ne-a dat nouã viaþã, ne-a dat
naºterea din nou prin care am ajuns apoi sã realizãm o trãire sfîntã, cu
roade binecuvî nta te , c a r e s ã ne de a dr e ptul l a mî ntui r e a º i l a
moºtenirea vieþii veºnice. Mas a Tãcerii poate sã însemne ºi masa
morþii, masa parastasului nostru; masa plecãrii noastre. Masa cînd în
jurul nostru e mai multã tãcere decît cuvînt. În acea s tã pãrtãºie cu
Dumnezeu, privitã în sens pozitiv ºi în sens viu, legãtura noastrã cu
Dumnezeu ºi pãrtãºia noastrã cu El trece spre Coloana Infinitã, trece
spre viaþa veºnicã. Dacã am ajuns la aceasta, ºi viaþa noastrã de dupã
cunoaºterea lui Dumnezeu trebuie sã fie o necontenitã coloanã spre
eternitate, spre înãlþime.
ªi, cum coloana aceasta are lãþimi ºi îngustimi, aºa este ºi viaþa
noastrã: de zbuc i um ºi de bucurii, de încercãri, de întristãri ºi de
bi ne c uvî ntãri. Ea însã, chiar dacã are undeva un sfî r º i t tr e c ã tor,
gîndindu-ne duhovniceºte la continuarea ei în veºnicie, aºa cum privim
la aceastã Coloanã Infinitã, noi urcãm mereu, urcãm mereu. ªi chiar
dacã se sfîrºeºte stîlpul acela însemnat de Brîncuºi, noi continuãm prin
inima ºi gîndurile, ºi imaginaþia noastrã sã ajungem la infinit. Viaþa
noastrã, cît de curînd, va-nceta. Va înceta partea ei vãzutã, dar partea
nevãzutã nu-nceteazã. Ea va dura veºnic, cînd noi ne vom înãlþa spre
Dumnezeu din felul cum ne-am orientat aici. Viaþa scumpilor noºtri,
c a r e î nc e pe acum, va fi ceva asemã nã tor. Sta þ i a c um l a Poar ta
Sã r utului. Binecuvînta þ i pe Dumne ze u pe ntr u mome ntul a c e s ta
binecuvîntat. Dupã Poartã însã începe un drum, un drum pînã la Masa
Tãcerii. ªi dupã aceea alt drum, spre Coloana Infinitã. Domnul sã vã
binecuvînteze tot dr umul care începe dupã Poarta Sãrutului. ªi sã
mergeþi pe acest drum binecuvîntat nu î na poi , c i î nainte. Lucrînd
mereu spr e s l a va lui Dumnezeu. Creînd lucrãri nemuritoare, fapte
nemuritoare, gînduri nemuritoare spre care urmaºii voºtri sã poatã
privi cu demnitate, cu frumuseþe, cu respect, cu recunoºtinþã, aºa cum
privim noi spre urmele ºi viaþa înaintaºilor noºtri care ne-au lãsat nouã
nu numai zidurile binec uvî nta te ca r e ne gr ãi e s c ac um, dupã ce
glasurile lor au încetat, ci ne-aduc aminte de tot ce-au vrut ei sã ne
spunã cînd ei trãiau în viaþã.
Aºa sã rãmînã în urma noastrã faptele noastre nemuritoare, care sã
le grãiascã urmaºilor noºtri ceea ce gr a i ul nos tru a-ncetat sã mai
spunã. Domnul sã vã cãlãuzeascã tot drumul de lîngã Poarta aceasta
a Sã r utul ui l a care vã îmbrãþiºaþi astãzi! Sã vã facã sã urmaþi tot
drumul acesta minunat, pînã la Masa Tãcerii, împreunã cu Hristos ºi
apostolii. Acolo sînt 12 scaune. Ce minunat înseamnã aceasta pãrtãºia
cu Hristos, ascultarea de El! Scaunele de la Cina cea de Tainã, cînd
Mî ntuitorul a spus ucenicilor Sãi: Cu dor am dorit sã mãnînc c i na
aceasta împreunã cu voi. Pentru cã vã s pun: nu voi ma i gusta din
pîinea aceasta ºi din vinul acesta pînã cînd îl voi bea nou cu voi în
împãrãþia lui Dumnezeu.
 Pag. 993

Despre aceste lucruri i-a vorbit Neagoe Basarab fiului sãu. Despre
aceste lucruri ne vorbesc mînãstirile noastre. Despre aceste lucruri ne
vorbeºte Ma s a Tã c e rii de la Tîrgu Jiu, a acelui om care a fost un
profet prin inspiraþia aceasta pe c a r e a primit-o de la Dumnezeu.
ªi-am mai avut noi pe pãmîntul patriei noastre atît de mulþi profeþi
care ne-au învãþat acelaºi lucru, mai pe faþã, mai în ascuns. Dar, dacã
noi avem o inimã ascultãtoare, o minte priceputã ºi un suflet, un cuget
curat, vom înþelege întotdeauna, fie cã ne vorbeºte Neagoe, fie cã ne
vorbeºte ªtefa n, fi e c ã ne vorbesc letopiseþele, fie cã ne vorbesc
operele acelor inspiraþi ai poporului nostru care, într-un fel sau altul,
ne-au spus acelaºi lucru pe care pãrintele Iosif Trifa ni l-a spus acum
62 de ani trecuþi despre istoria minunatã a poporului nostru ºi despre
întoarcerea minunatã a noastrã la faptele ºi la pildele înaintaºilor noºtri
de la început. Sãrind peste acea mie de ani întunecaþi în care ne-au
stãpînit tot felul de popoare pãgîne care au lãsat în urma lor, peste
sufletul nostru, mîlul murdar ºi negru al obiceiurilor degradante ºi
nimicitoare de suflet ºi de trup, acum, cînd acest profet al nostru a
dorit sã ne întoarcã din nou pe noi, pe toþi, la vatra cea caldã ºi curatã
a simþãmintelor creºtine ºi sfinte în care au trãit ºi în care au murit
pãrinþii noºtri cei dintîi, sã recondiþionãm ºi sã curãþim ºi obiceiurile
noastre de mîlul lãsat de strãini peste sufletele noastre.
ªi sã îndepãrtãm dintre noi vorbele urîte, obiceiurile murdare,
purtãrile degradante ºi sã revenim la cugetul curat, la sufletul plin de
cinste, de demnitate, de hãrnicie, de omenie al pãrinþilor noºtri. Cãci
acesta este sufletul cel adevãrat al poporului nostru. Noi ne iubim
patria noastr ã . O cinstim, o preþuim ºi lucrãm pentru cel mai mare
bine al ei toc ma i pr i n a c ea s ta : cã ne î ntoa r ce m la Dumnezeu ºi
ascultãm Cuvîntul lui Dumne ze u, s ã ne î nde mnãm unii pe alþii la
dragoste ºi la fapte bune, sã ne creºtem copiii în frica lui Dumnezeu,
aºa acum a învãþat Neagoe Basarab, acum atîtea sute de ani, pe fiul
sãu. Aºa cum i-a învãþat Constantin Brîncoveanu, acum atîtea sute de
ani, pe urmaºii sãi, care au fost în stare sã-ºi dea viaþa, dar nu ºi-au
lepãdat credinþa ºi numele lor ºi învãþãtura lor, ºi încrederea lor în
Dumnezeu. Ce minunatã a fost moartea lui Constantin Brîncoveanu!
S-au împlinit acuma 270 de ani de atunci. Ce minunatã a fost moartea
copilului sãu!
Cei mai mari au fost în stare sã mãrturiseascã puternic credinþa lor
în Dumnezeu; ºi, sub privirile îndurerate, dar pline de îndrãznealã ºi
de curaj, ºi de bucurie sufleteascã ale pãrintelui lor, au fost în stare sã
primeascã moartea, dar sã nu-ºi lepede credinþa. Cînd fiul cel mai mic,
Mateiaº, tinerel, începuse sã se-nfrice vãzînd sabia care tãiase capetele
fraþilor sãi ºi s-a îndoit o clipã, tatãl sãu i-a ºoptit la ureche un singur
cuvînt. ªi Mateiaº a fost în stare sã se ducã la moarte ºi el. A cãzut
capul ºi al lui Mateiaº. ªi dupã aceea, cînd i-a tãiat capul tatãlui sãu,
se spune - cãci au rãmas urme ºi mãrturisiri cum capul tatãlui sãu s-a
rostogolit pînã s-a lipit de obrazul lui Mateiaº. Înfrãþiþi totdeauna: ºi-n
moarte, ºi-n veºnicie. Aºa au biruit! Aºa credinþã ºi aºa înaintaºi am
avut noi. ªi spre aceºtia ne porunceº te Cuvî ntul lui Dumnezeu sã
privim. Sã ne-aducem aminte de exemplele lor, de învãþãtura lor, de
pilda lor. ªi sã-i urmãm. Vrem sã fie urmaºii noºtri fericiþi? Trebuie
noi, pãrinþii lor, s ã dovedim cã-L iubim pe Dumnezeu ºi cã sîntem
statornici în credinþa pãrinþilor noºtri.
Pag. 994

Sã ne unim deci inimile ºi gîndurile într-o rugãciune comunã sã

ne-ajute Dumnezeu sã putem sã ducem o viaþã demnã de El. Pentru
ca, dupã ce-am trecut de Poarta Sãrutului - mergînd pe calea frumoasã
ºi trecînd pe la Masa Tãcerii, prin pãrtãºia ºi unitatea cu Dumnezeu
ºi prin moartea cu Hristos, pentru ca sã fim pentru totdeauna cu El -
sã ne ridicãm prin Coloana Infinitã la viaþa veºnicã, la rãsplata fericitã
care ne aºteaptã în ceruri. Aceasta este Evanghelia. În 3 mari expresii,
în 3 mari lucrãri inspirate, acest om al lui Dumnezeu ne-a spus ceea
ce a spus Neagoe, ceea ce-a spus Constantin Brîncoveanu. ªi pãrintele
Iosif n-a fãcut decît sã precizeze cl a r a c e l e î nvã þ ã mi nte ºi acele
exemple minunate la care avem poruncã de la Dumnezeu sã privim,
sã nu le uitãm ºi sã le urmãm noi. De aceea el a spus: voluntariatul
duhovnicesc ºi misionarismul laic este ceea ce poate ridica ºi ajuta la
transformarea fericitã a întregii noastre societãþi spre acea stare înaltã
ºi sfîntã în care fiecare cetãþean al poporului nostru sã fie un vrednic
ºi binecuvîntat fiu al acestei patrii. Sã lucrãm pentru ea, s-o iubim din
toatã inima, sã cinstim ºi sã urmãm cu respect toate îndrumãrile date
de c e i pe c ar e Dumne ze u i - a pus î n fr unte a popor ul ui nos tr u
îndrumã tor i mi nuna þ i s ã ne poar te de grijã ºi sã vegheze asupra
destinelor ºi asupra libertãþii noastre.
Noi ne rugãm lui Dumnezeu din toatã inima pentru aceºtia, pentru
cã Dumnezeu ne-a spus în Cuvîntul Sãu încã un verset, care e s te o
por uncã ce urmeazã dupã ceea ce am ci ti t î na i nte. ªi s c r i e aº a :
Ascultaþi de mai marii voºtri ºi fiþi-le supuºi, cã ei privegheazã asupra
sufletelor voastre ca unii care au sã dea socotealã de ele; pentru ca sã
poatã face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinînd, cãci aºa ceva nu
v-ar fi de nici un folos. Scrie în Epistola cãtre Evrei, capitolul 13,
versetul 17. Pe linia aceasta a învãþãturii Sfintelor Scripturi, noi dorim
sã ne facem datoria în toate privinþele: faþã de trecutul nostru, faþã de
prezentul nostru ºi faþã de viitorul nostru. ªi simþim din toatã inima cã,
da c ã s î nte m pe l i ni a ac e a s ta a î nvãþãturii ºi a tradiþiei sfinte a
înaintaºilor noºtri, noi sîntem în asentimentul întregului nostru popor,
sîntem în lumina voii lui Dumnezeu. ªi, cînd ºtim cã facem voia lui
Dumnezeu ºi din toatã inima dorim s-o fa c e m, a tunc i ºtim cã vom
reuºi totdeauna. De aceea, la un astfel de praznic minunat, la un astfel
de prilej binecuvîntat în care sãrbãtorim aici nunta a încã unora dintre
miile ºi miile de tineri credincioºi crescuþi de aceastã Lucrare din sînul
pa tr i e i noa s tr e º i di n s î nul societãþii noastre, binecuvî ntã m pe
Dumnezeu pentru cã acest eveniment se adaugã la ºirul cel lung ºi
minunat al celor dinainte.
ªi va fi continuat de un ºir ºi mai minunat al celor care vor urma.
Binecuvîntãm pe Domnul cã, în mijlocul poporului nostru, aceastã
Lucrare minunatã este un aluat dospind din fiinþa neamului nostru ºi
din fiinþa Bisericii ºi credinþei noastre - aceste 2 veºnice coordonate ale
sufletului nostru: patriotismul nostru ºi credinþa lãsatã de înaintaºii
noºtri. Lucrarea aceasta face acea tainicã ºi sfîntã dospire cereascã
prin care, în curînd, toatã frãmîntãtura societãþii noastre sã devinã o
pîine curatã, fr umoa s ã , c a l dã , pr oaspãtã, dulce ºi bunã ºi pentru
Dumnezeu, ºi pentru ceilalþi care vor gusta din roadele minunate pe
care le aduce ea în poporul nostru. Binecuvîntãm pe Dumnezeu pentru
fiecare astfel de eveniment.
 Pag. 995

ªi, cu cît se înmulþesc astfel de evenimente, adicã cu cît se

întemeiazã mai multe familii credincioase în mijlocul poporului nostru,
cu a tî ta s e î ns ã nã toº e azã societatea noastrã; cu atîta se întãreºte
Bi s e r i ca noastrã ºi credinþa noa s tr ã ; c u a tî ta s e î ntãr e º te º i s e
însãnãtoºeazã viaþa poporului nostru, care, din pricina pãrinþilor noºtri
credinc i oº i , va fi bi ne c uvîntat pînã în veci, pentru cã este scris:
Binecuvîntat este pînã la al miilea neam acel credincios. Dacã vrem ca
ur ma º i i noº tr i , c opi i i noº tr i , vi i tor ul ne a mul ui nos tr u s ã fi e
binecuvîntat, sã fim credincioºi noi. Sã intrãm prin Poarta Sãrutului
divin, sã ne îmbrãþiºãm cu Hristos fieca r e personal, sã ne predãm
Domnului, sã ne hotãrîm pentru El, sã punem legãmîntul cu Hristos.
Cît de minunat este un astfel de moment! E neuitat! E etern! E veºnic!
Eu nu voi uita niciodatã ziua de 8 iunie 1930. Era ziua întîi de Rusalii
atunci cî nd a m i ntr a t º i e u pe Poa r ta Sãrutului etern, cînd m-am
î mbr ã þ i º a t c u Hr i s tos . Ave a m abi a 15 ani. M-am predat atunc i
Domnului cu un legãmînt scãldat în lacrimi, dar neuitat pînã astãzi. Ce
minunatã a fost întîlnirea cu Hristos! Eu nu m-am mai întors înapoi
de atunci. Am mers cu Hristos mereu ºi mereu, pînã la Masa Tãcerii.
Am stat la masa r ugã ci uni i , l a mas a medi taþiei, la masa
c ontemplaþiei adînci. Nu voi uita niciodatã ce clipe am trãit de l a
Poarta Sãrutului pînã la Masa Tãcerii ºi la Masa Tãcerii. O, dacã aþi
gustat bucuria îmbrãþiºãrii cu Hristos ºi clipa legãmîntului, a naºterii
din nou, a hotãrîrii pentru El ºi aþi urmat drumul cu El pînã la Masa
Tãcerii, ºtiþi ce minunatã este aceastã tãcere, cînd n-ai nevoie sã-I spui
lui Dumnezeu nimic, decît sã gîndeºti adînc 2 cuvinte: Te iubesc! Din
toa tã i ni ma , Mî ntui tor ul ºi Dumnezeul meu dulce, scump, s fî nt,
veºnic. ªi cînd Hristos îþi spune aceleaºi lucruri. Cu Duhul, duhului.
Adic ã a c el e 2 e nti tã þ i între care nu-i nevoie de cuvinte. Tãcerea
exprimã infinit mai mult decît orice cuvînt. La Masa Tãcerii, aceasta
este pãrtãºia cu Hristos. Dupã aceea aºtept Coloana Infinitului. Sã mã
duc, sã mã tot duc . ªi º ti u c ã î n curînd va veni. Ce bucuroasã ºi
fe r i c i tã va fi me r ge r e a aceasta! Întîlnirea cu Dumnezeu! Fa c e þ i
experienþa aceasta cei care n-aþ i fã c ut-o! Doriþi Poarta Sãrutului,
întîlnirea cu Hristos. Hotãrîþi-vã pentru El! Predaþi-vã Lui! Începeþi o
viaþã nouã cu El, trãiþi ºi duceþi-vã toþi drumul acesta minunat ºi fericit
de la Masa Tãcerii spre Coloana Infinitului, întîlnirea cu Domnul în
vãzduh, aºa cum scrie Cuvîntul Sãu în Epistola cãtre Tesaloniceni: cã,
la venirea Domnului spre noi ºi la mergerea noastrã spre El, ne vom
î ntîlni undeva în vãzduh ºi vom fi pentru totdeauna cu Domnul. Ce
minunatã este aceastã Coloanã Infinitã!
Cînd veþi trece pe la Tîrgu Jiu, treceþi pe la Poarta Sãrutului
ºi-aduceþi-vã aminte. Dacã v-aþi unit cu Hristos, bucuraþi-vã de El ºi
rãmîneþi mereu în îmbrãþiºarea de la Poarta Sãrutului, pînã vom trece
pe la Masa Tãcerii, cînd urcãm spre Coloana Infinitã, sã mergem cu
Domnul, ca sã fim pentru totde a una c u El . Ia tã c e pr ofeþi a avut
neamul nostru. Iatã ce profeþii s î nt s e mã na te de - a l ungul patriei
noastre. Cînd veþi merge la Putna ºi veþi auzi clopotul trãgînd: ªte-fan!
ªte-fan! ªte-fan!, auziþi glasul lui ªtefan, care a spus: Eu sînt aici ºi
apãr nu numai fiinþa neamului meu, ci ºi credinþa în Hristos. ªi el a
unit cr e di nþ a î n Hristos cu fiinþa neamului sãu. ªi a iubit aceste 2
valori cu ace eaºi intensitate ºi ºi-a dat viaþa pentru ele. Aºa sã ne
grãiascã nouã ªtefan!
Pag. 996

Cînd veþi merge la Curtea de Argeº, ascultaþi nu numai pe Ana din

zid ºi nu numai pe Manole, care ºi-au jertfit dragostea lor - bunul cel
mai suprem pentru un suflet pe pãmînt - pentru scopul cel sfînt pentru
care-i crease Dumnezeu, ci aduceþi-vã aminte cã ºi zidurile acestea vã
vor be s c despre dragostea lui Dumnezeu, pentru care meritã s ã ne
sacrificãm ºi viaþa aceasta, ºi tot ce avem pe pãmînt. Atunci vom fi
vrednici de înaintaºii noºtri sfinþi, care ne-au vestit nouã Cuvîntul lui
Dumnezeu. Atunci vom fi vrednici de numele lor sfînt. De pãmîntul
acesta sfînt ºi de cerul acela sfînt în care sînt osemintelelor acum ºi
sufletele lor pe veci. Domnul Dumnezeu sã ne ajute ºi, din momentul
acesta, sã întãreascã în inimile noastre aceste 3 mari adevãruri. ªi sã
ascultã m de sfîntul profet al neamului nostru, care a fost pãrintele
Iosif ºi care a spus cã tot neamul nostru sã se nascã din nou, sã punã
hotã r îre ºi legãmînt cu Dumnezeu, sã-I slujeascã lui Dumnezeu, sã
trãiascã pentru Dumnezeu o viaþã sfîntã, demnã, vrednicã, pentru ca
s ã a vem parte de moºtenirea sfinþilor în luminã ºi de tot c e e a c e
credinþa noastrã creºtineascã mãrturiseºte de la început ºi pî nã l a
sfîrºit:. ºi într-Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care iarãºi
va veni, cu mãrire, sã judece viii ºi morþii ºi a cãrui împãrãþie nu va
mai avea sfîrºit.
Spre aceastã împãrãþie sã tindem ºi, lucrînd ºi lucrînd în fiecare zi,
sã ne facem vrednici de ea. Noi mulþumim lui Dumnezeu cã Lucrarea
aceasta creºte atît de minunat. Cã multe sute de mii de suflete L-au
îmbrãþiºat pe Hristos la Poarta Sãrutului prin hotãrîrea ºi legãmîntul
l or c u El ºi duc aceastã viaþã frumoasã spre Masa Tãcerii ºi spr e
Coloana Infinitã. Mulþumim lui Dumnezeu cã în mijlocul poporului
nostru sînt mii ºi sute de mii de tineri. 80% din rîndurile noastre sînt
tineri. Aceasta aratã aºa un eveniment fericit, cã viitorul patriei noastre
legate de Dumnezeu ºi binecuvîntate de Dumneze u va fi fericit ºi
binecuvîntat. S-a mai zis aici: Mame, creºteþi-vã copilaºii în frica ºi-n
dragostea de Dumnezeu, ca sã puteþi fi fericiþi. Pãrinþilor, creºteþi-vã
copiii dupã cum a învãþat Neagoe Basarab pe fiul sãu cînd, în cartea
sa, s pune : Ma i î ntî i de toa te, fiul meu, adu-þi aminte de Domnul
Dumnezeul nostru, care ne-a creat pe noi ºi ne-a chemat din întuneric
la lumina Sa minunatã ºi ne-a scos din nefiinþã la fiinþã. Urmeazã-L
ºi-ascultã-L, pentru ca sã fii fericit tu ºi urmaºii tãi. Dacã vom urma
noi cuvîntul acesta al marelui înaintaº Neagoe, dacã vom urma noi
cuvîntul pãrintelui Iosif ºi înþelesul minunat al lucrãrilor de la Tîrgu
Jiu, noi vom deveni pãrtaºi cu Dumnezeu, vom c ol abor a c u El l a
fericirea ºi la mîntuirea poporului nostru, a familiei noastre ºi-apoi,
desigur, a sufletelor noastre.
Ne rugãm Domnului Dumnezeu sã binecuvînteze mai departe
Lucrarea aceasta în mijlocul poporului nostru ºi s-ajute ca ea sã poatã
duce întreg poporul nostru la Dumnezeu. Ne rugãm Sfintei Fecioare,
Maica Domnului, care stã la dreapta Domnului Isus dupã cum este
scris: Maica Ta stã la dreapta Ta îmbrãcatã în aur de Ofir sã se roage
pentru noi. Ea, acum 2 zile, a avut sãrbãtoarea Adormirii ºi înãlþãrii
ei la dreapta Domnului. Ea, care a fost binecuvîntatã de Dumnezeu ºi
aleasã sã fie vasul cel mai sc ump r î ndui t de Dumneze u s ã fi e o
colaboratoare cu El la mîntuirea neamului omenesc, s-a bucurat ºi pe
pãmînt, se bucurã ºi în veºnicie de cea mai mare binecuvîntare de la
El . Noi mulþumim lui Dumnezeu pentru cã a pus în inimile noastr e
preþuirea evanghelicã ºi pentru Sfînta Fecioarã.
 Pag. 997

Arhanghelul Gavril cum spune el în scrierea lui Daniel, zice: Eu,

Gavril, care stau în faþa lui Dumnezeu, el, îngerul care stã în faþa lui
Dumnezeu, a fost trimis sã aducã vestea aceasta acelei sfinte ºi alese
fi i nþ e de pe pãmînt, pentru ca sã a r a te pr i n a ce a s tã a l eger e c e
înþelepciune a fost în lucrarea lui Dumnezeu. De obicei, se spune cã
arãtarea Sfintei Treimi pentru prima datã în istorie ºi în Evanghelie a
fost cu ocazia Botezului Mîntuitorului, cînd, în apele Iordanului, Tatãl
a mãrturisit despre Fiul ºi Duhul Sfînt S-a arãtat ca un por umbe l .
Adevãrat a fost acest lucru. S-a arãtat Sfînta Treime atunci. Dar prima
datã S-a arãtat în momentul în care îngerul a venit sã mãrturiseascã
Sfintei Fecioare alegerea ei de cãtre Dumnezeu. Atunci îngerul a zis:
Tatãl te-a ales, Fiul Se va naºte din tine ºi Duhul te va umbri. Iatã,
arãtarea Sfintei Treimi s-a fãcut prima datã la Buna Vestire. Rugãm
pe Domnul Dumne ze ul nos tr u s ã ne-ajute sã ne ur mã m a c e a s tã
chemare ºi sã ne dea o inimã ascultãtoare de voia Sa.
Rugãm pe toþi cei care au ascultat Cuvîntul lui Dumnezeu ºi care
au înþeles ceva din toatã propovãduirea aceasta sã facã pasul acesta
minunat, sã treacã pe la Poa r ta Sãr utului îmbrãþiºãrii cu Hristos.
Puneþi legãmînt cu Dumnezeu. Hotãrîþi-vã pentru El aici, ca sã puteþi
avea parte de masa cea veºnicã. ªi apoi, de înãlþarea cea eternã în
Împãrãþia ºi-n slava Lui. Domnul ºi Dumnezeul nostru sã ne-ajute la
aceasta! Acum dorim din toatã inima, încã o datã, iubiþilor noºtri miri
sã aibã parte de toate binecuvîntãrile lui Dumnezeu care se desprind
din fãgãduinþele Lui ºi din înþelesul adevãrurilor acestora pe care le-am
auzit ºi astãzi pînã acum aici, cu ocazia acestei sãrbãtoriri a nunþii lor.
Noi mulþumim lui Dumnezeu ºi pentru dv. ºi vã rugãm sã vã gîndiþi
la un adevãr: nu sîntem aici la întîmplare. Tot ce s-a spus, s-a spus cu
un adînc înþeles pentru fiecare dintre noi. Poate cã în vreunul dintre
cuvintele care s-au rostit, fiecare dintre dv. aþi înþeles un gînd ºi-un
îndemn din partea Duhului Sfînt, din partea lui Dumnezeu, care este
în mijloc ul nostru. Vã rugãm sã ascultaþi de acel îndemn. Aºa cum
simþiþi, cum aþi simþit cã vi l-a spus Dumnezeu. Hotãrîþi-vã pentru El,
îmbrãþiºaþi-vã cu Isus. Luaþi-L însoþitor pe tot drumul vieþii aºa cum
aceste 2 suflete se-mbrãþiºeazã astãzi ca sã meargã împreunã - unul -
pe dr umul a cestei vieþi, pînã vor trece pe la Masa Tã c e r i i , pr i n
Coloana Infinitã, spre Împãrãþia cereascã. Aceasta este chemarea lui
Dumnezeu pentru fie c a r e di ntre noi. ªi-aceasta este rugãmintea ºi
dorinþa noastrã pentru fiecare dintre dv. Domnul ºi Dumnezeul nostru
sã ne-ajute! Acum vã rugãm sã mai ascultaþi încã, în continuare, cîteva
din cuvintele pe care Domnul le-a inspirat unora dintre cei care vor
urma la cuvînt ºi, dupã ora 12, se va face pauza pentru masã ºi pentru
relaxare. ªi cei care vor putea sã mai rãmînã vor avea ºi dupã aceea
un program nou ºi frumos, care le va produce multã bucurie ºi le va
aduce foarte mult folos. Eu mulþumesc Domnului pentru toate ºi ne
rugãm lui Dumnezeu sã ne ajute sã rãmînem credincioºi pînã la sfîrºit;
ca, odatã, cînd vom trece cu toþii pe la Masa Tãcerii spre Coloana
Infinitã, sã ne urcãm spre Dumneze u, s ã a ve m parte de nunta cea
strãlucitã din ceruri pe care ne-a pregãtit-o El. ªi sã ne dea Domnul,
la Poarta Sãrutului, haina de nuntã cu care sã moºtenim apoi viaþa
veºnicã. Aceasta este legãmîntul nostru ºi naºterea din nou pe care
Dumnezeu ne-o dã pentru Împãrãþia cereascã atunci cînd dor i m sã
facem acest lucru. Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh, Dumnezeul
nostru, de-acum ºi pînã-n vecii vecilor! Amin.
Pag. 998

Rugãciunea

fratelui Tr a i a n Dor z l a î nce putul nunþii de la Vulcana Pandele -

31-VIII-1985

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl

nostru care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã împãrãþia
Ta ºi facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã
cea de toate zi l e l e dã - ne - o nouã astãzi. ªi ne iartã nouã pãcatele
noastre precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în
ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este împãrãþia ºi puterea, ºi
slava, acum ºi-n vecii vecilor, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh.
Amin. Doamne Dumnezeul ºi Tatãl nostru, ºi Mîntuitorul nostru, ºi
Mîngîietorul nostru, din toatã inima ne-nchinãm înaintea Ta în aceastã
clipã ºi, de la cel dintîi pas al acestei sãrbãtori, a nunþii iubiþilor noºtri,
Te rugãm din toatã inima noi, toþi cei care sîntem adunaþi ºi cei care
împreunã cu noi sînt în rugãciune ºi în Duhul Sfînt în aceastã clipã.
Te rugãm, c oboa r ã î n mi j l oc ul nos tr u pr i n pr eze nþ a Ta
binecuvîntatã, prin Duhul Tãu Cel Sfînt ºi binecuvînteazã, Doamne,
de la început ºi pînã la sfîrºit, viaþa acestor 2 tineri care se unesc în
Numele Tãu astãzi. ªi, dupã bunul ºi strãbunul obicei la Taina Nunþii
în sfînta noastrã Bisericã ºi-n credinþa pãrinþilor noºtri, Te chemãm pe
Tine, Doamne Isuse, ºi pe Maica Ta cea Sfîntã ca la nunta din Cana,
sã vii împreunã cu toþi ai Tãi, Doamne, º i s ã bi ne cuvî nte zi de la
început tot decursul ºi toatã desfãºurarea acestei nunþi binecuvîntate.
Aºa ne - a u r ã mas nouã de la pãrinþii ºi înaintaºii noºtri, în sfînta
noastrã Bisericã, sã Te chemãm pe Tine, Doamne, la toate ta i ne l e
însemnate ale vieþii noastre, în chip deosebit. Dar, cu atît mai mult,
Doamne, la Taina Nunþii, care este una dintre cele mai însemnate taine
din viaþa unui om pe pãmîntul acesta. ªi Tu, care ai asemãnat Taina
Nunþii, unirea dintre mire ºi mireasã, cu taina unirii dintre Tine ºi
Biserica Ta, Isuse Doa mne , Te r ugã m, bi ne c uvî nte a zã ºi unirea
aceasta ºi a tuturor celor iubiþi ai Tãi care în Numele Tãu s-au unit,
hotãrîþi, sub Taina binecuvîntatã a Nunþii, sã-ºi uneascã viaþa ºi sã-ºi
uneascã drumurile vieþii, pentru a Te sluji ºi slãvi pe Tine în viaþa
aceasta, spre a se face astfel vrednici de nunta ºi de viaþa cea veºnicã
la Tine, în Împãrãþia Ta cereascã.
De aceea Te rugãm, de la începutul acestui lucru sfînt ºi mare, ºi
î ns e mna t î n vi aþ a a c e l or a pe ca r e i - a i unit ºi-i vei uni Tu, sã-i
binecuvîntezi prin prezenþa Ta. Binecuvînteazã toatã viaþa lor rînduitã
de Tine pentru unirea aceasta ºi fã ca drumurile lor, care se împletesc,
prefãcîndu-se unul, ºi sufletele, ºi trupurile lor care se unesc pentru a
s e fa c e unul , s ã r ãmî nã pe ntr u t o tde a una î n a c e a s tã s fî ntã º i
binecuvîntatã unire, împlinindu-ºi în chip fericit datoria faþã de pãrinþii
lor, faþã de fraþii ºi de surorile lor, faþã de copiii ºi de urmaºii pe care
l i - i vei mai dãrui Tu. Dar, în pr i mul r î nd, fa þ ã de Ti ne , fa þ ã de
Lucrarea Ta ºi faþã de copiii Tãi. Te rugãm sã binecuvîntezi familia
aceasta iubitã: pe pãrinþii bãtrîni, pe pãrinþii tineri, fraþii lor, surorile
lor, pe toþi cei apropiaþi ºi depãrtaþi, ºi sã faci, Doamne, ca puterea ºi
binecuvîntarea Ta sã-i însoþeascã, revãrsîndu-se cu plinãtate fericitã
asupra vieþii lor ºi asupra tuturor bunurilor lor. Binecuvînteazã-i pe cei
care-i vor binecuvînta, Doamne, ºi ajutã-i pe toþi cei care-i vor ajuta.
 Pag. 999

Dãruieºte-le mîngîierea Ta tuturor celor care-i vor mîngîia în

necazurile lor ºi izbãveºte-i din toate ispitele ºi încercãrile care pot sã
vinã din cauza ispitelor, din cauza vrãjmaºului, din cauza celui rãu,
vãzut ºi nevãzut. Binecuvînteazã, deci, Te rugãm, familia lor ºi toate
familiile celor iubiþi ai lor de-aici ºi de pretutindeni. Binecuvînteazã
prietenii lor, vecinii lor, fraþii lor, rudeniile lor, cunoscuþii lor, sãtenii
lor, pe toþi cei care sînt în satul acesta, Doamne, pe toþi cei care sînt
în judeþul acesta, pe toþi cei care sînt în regi une a a c e a sta, în þara
aceasta ºi pr e tuti nde ni ; binecuvînteazã-i pe toþi. Binecuvînteazã,
Doamne, patria noastrã binecuvîntatã de Tine. Binecuvînteazã-i pe
conducãtorii pe care i-ai rînduit Tu patriei noastre. Dãruieºte-le lumina
Ta ºi ajutorul Tãu, Doamne, în toate hotãrîrile bune, pentru ca ºi noi,
supuºii lor ºi supuºii Tãi, sã putem duce o viaþã paºnicã, liniºtitã ºi
binefãcãtoare în mijl oc ul ne a mul ui , pe pã mî ntul a c e s ta î n care
odihnesc oasele pãrinþilor noºtri ºi sub cerul acesta în care odihnesc
sufletele celor iubiþi ai noºtri care ne aºteaptã acolo, rugîndu-se sã
a j ungem biruitori ºi credincioºi ºi noi. Binecuvînteazã, Te rugãm,
vremile pe care le trãim. Binecuvînteazã Biserica noastrã, conducãtorii
ei, preoþii Tãi, preoþii ei; dãruieºte-le tuturor lumina ºi ajutorul Tãu.
Iar nouã, credincioºilor, dãruieºte-ne o inimã ascultãtoare, împlinitoare
a Cuvîntului Tãu, dupã sfînta fãgãduinþã pe care Þi-o facem noi Þie
ºi poruncã pe care ne-ai fãcut-o Tu nouã, ca toatã viaþa noastrã Þie,
lui Hristos, sã Þi-o dãm.
Ajutã-ne ca toatã ziua sã ne-nvãþãm dreptatea Ta; ºi cei care ne-am
botezat în Numele Tãu sã ne ºi îmbrãcãm cu Tine, pentru ca sã avem
a s tfe l vi aþa veºnicã. ªi pe aceasta de aici fericitã, ºi pe c ea l a l tã
binecuvîntatã de Tine. Mulþumim, Doamne, pentru aceastã sãrbãtoare
fe r i c i tã º i bi ne c uvî nta tã, pe care Te r ugã m s - o bi ne c uvî ntezi .
Bi ne c uvî nte a zã - i pe toþ i c e i pr i n c a r e a ve m buc ur i a a ce a s ta .
Binecuvînteazã-i pe toþi cei prin paza ºi îngrijirea, ºi ocrotirea cãrora
ne putem bucura de liniºte, ca sã Te putem sluji pe Tine dupã pilda
înaintaºilor noºtri sfinþi din credinþa noastrã ºi din Biserica noastrã cea
bunã ºi strãbunã. Cã aºa au trãit înaintaºii noºtri, Sfinþii Pãrinþi, care
ne-au mã r tur i s i t nouã Cuvî ntul Tã u Ce l Sfî nt dupã Sfinþii Tãi
Apostoli; º i aº a ne - au î nvã þ at ma r ii noºtri înaintaºi, ca, la toate
î mprejurãrile deosebite ale vieþii noastre, sã Te chemãm pe Ti ne ,
Doamne, sã le petrecem sub binecuvîntarea Ta într-un fel potrivit cu
voia Ta ºi plãcut înaintea Ta, Doamne, ca Tu sã poþi sta cu bucurie la
noi. Nu cu petreceri pãgîneºti, nici cu bãuturi îmbãtãtoare, care de la
pãgîni ºi de la cei vrãjmaºi au venit în viaþa noastrã.
Ci cu o viaþã sfîntã, ascultãtoare ºi credincioasã faþã de Tine. De
la începutul vieþii ºi pî nã l a s fî r º i tul ei sã Te mãrturisim pe Tine
într-un chip vrednic, curat, frumos ºi sfînt, dupã cum Te-au mãrturisit
înaintaºii noºtri, pãrinþii, mucenicii ºi martirii, ºi toþi acei înaintaºi ai
noº tr i c a r e ne-au lãsat nouã pilda lor ºi cuvîntul lor sã-l ur mãm.
Mulþ umim, Doamne, încã o datã pentru bucuria aceasta. Te rugãm,
deci, de la început: vi no î n mijlocul nunþii noastre cum ai mers la
nunta de la Cana împreunã cu Sfînta Ta Maicã ºi cu ucenicii Tãi.
Pag. 1000

ªi învaþã-ne, Doamne Isuse, din tot cuvîntul care se va mãrturisi,

trãirea voii Tale mai frumos ºi mai deplin, pentr u c a s ã Te putem
binecuvînta într-un chip vrednic, cum au fãcut înaintaºii noºtri sfinþi
care au lãsat pe tot teritoriul patriei noastre semnele adoraþiei lor ºi
închinãciunii lor faþã de Tine, ale recunoºtinþe i º i mulþumirii lor:
mînãsti r i l e s fi nte ºi toate aceste minunate dovezi ale dragostei ºi
credinþei lor care ne grãiesc nouã ºi astãzi. Dupã sute de ani de cînd
glasurile lor au amuþit, din zidurile lor ne vorbesc, Doamne, cum ne-a
vorbit nouã acum Neagoe de la mînãstirea Curtea de Argeº ºi Manole,
º i Ana . Cum ne - a vor bi t Mi ha i de la mînãstirea Dealu. Cum ne
vorbesc înaintaºii noºtri sfinþi despre aceste adevãruri mari ºi sfinte,
aducîndu-ne aminte cã numai Tu i-ai ajutat ºi le-ai dãruit lor putere ºi
iubire de atîta jertfã ºi ascultare, ºi devotament pentru Tine. Ajutã-ne
sã închegãm ºi noi firul vieþii noastre frumos cu al vieþii lor frumoase,
pentru ca sã putem lãsa ºi noi în urma noastrã, urmaºilor noºtri, aºa
dovezi de credinþã ºi de iubire faþã de Tine cum au lãsat înaintaºii
noºtri pentru noi. Te binecuvîntãm pentru aceastã familie, ºi pentru
cea mai în vîrstã, ºi pentru cea mai tînãrã, care se încheagã acum; ºi
ne rugãm încã o datã: tot timpul acestei stãri de vorbã pe care o vom
pe tr e c e a i c i î n j ur ul Tã u ºi-n jurul lor sã ni-l faci binecuvînta t.
Binecuvînteazã-i pe toþi cei care au venit, pe toþi cei care stau aici,
indiferent cu ce gînduri au venit.
Tu cunoºti gîndurile fiecãruia dintre noi, Doamne. Rãspunde-le
celor care au venit cu gî nd de-a Te cunoaºte ºi mai mult - ºi fã-Te
cunoscut ºi mai mult. Celor care au venit sã se hotãrascã pentru Tine,
dã-le putere sã facã pasul minunat al hotãrîrii ºi al legãmîntului lor,
care este pasul unirii cu Tine pentru totdeauna. Celor care au venit cu
gînduri potrivnice, Dumnezeul nostru, dãruieºte-le lumina Ta ºi ajutã-i
sã-nþeleagã cã toa tã l ume a ºi viaþa aceasta n-au nici un preþ dacã
cineva nu Te cunoaºte pe Tine. Cã tot ce strîngem ºi tot ce vedem aici
e s te numa i o pã r ere ºi-o deºertãciune. Cã ade vã r a ta va l oa r e º i
adevãrata comoarã veºnicã este mîntuirea Ta. Ajutã-ne s-o dorim, s-o
cãutãm; pentru noi, pentru copiii noºtri ºi pentru copiii copiilor noºtri,
în oricît de mare numãr îi vei chema Tu. Pînã atunci, Te binecuvîntãm
ºi ne închinãm Þie. Ne aºezãm pe locurile noastre ºi Te rugãm sã ne
dãruieºti o inimã atentã ºi ascultãtoare, ca, din toate cuvintele care se
vor mã r tur i s i a i c i , s ã þ i nem tot ce e a c e avem noi nevoie sã Te
cunoaºtem ºi sã Te slujim pe Tine, ca sã avem din toate viaþa veºnicã.
Îþi mulþumim din toatã inima, încã o datã, pentru bucuria aceasta ºi,
închinîndu-ne Þie, Te slãvim pe Tine ºi Te rugãm sã fii în mijlocul
nostru puternic ºi strãlucit pînã la sfîrºitul vieþii noastre, ºi pînã la
sfîrºitul acestei fericite ºi bucuroase petreceri duhovniceºti. Pentru toþi
c e i pe nt r u c a r e ne - a m r uga t, ne ma i r ugãm î nc ã o da tã º i Te
bi ne c uvî ntã m pe Ti ne . Ajutã-ne sã vedem cu bucurie Faþa Ta º i
Împãrãþia Ta. Cãci a Ta este Împãrãþia, puterea ºi slava, Dumnezeul
nostru, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi pururea ºi-n
vecii vecilor. Amin.
 Pag. 1001

Muntele ºi istoria

Vorbi r e a ºi rugãciunea fratelui Traian Dorz la nunta de la Vulcana

Pandele - 31-VIII-1985

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã

fie Domnul! Într-adevãr, se cuvi ne din toatã inima sã lãudãm ºi sã
slãvim Numele Cel Sfînt al lui Dumnezeu, Tatãl nostru Cel Ceresc,
Mîntuitorul nostru preaiubit ºi Duhul Sfînt, Dulcele, Scumpul nostru
Mîngîietor, pentru bucuria nespus de mare pe care o simþim în seara
aceasta. ªi cred cã acesta este simþãmîntul pe care-l avem fi ecare
dintre noi. Pe ntr u c ã toþ i fr a þ i i care mai dinainte au primit de la
Domnul, de la Duhul Sfînt, îndemnul sã spunã un cuvî nt di n inima
lor, din inima lor plinã de bucurie în aceastã searã, la acest eveniment,
au mãrturisit acest s i mþ ã mînt. Într-adevãr, dupã cum de la început
ne-am rugat din toatã inima cu toþii ºi-am cerut aici, cu stãruinþã ºi cu
încredere, venirea Domnului Isus, a Maicii Sfinte, a duhurilor tuturor
celor sfinþi ºi aleºi ai lui Dumnezeu, a duhurilor sfinþilor îngeri cãrora
El le porunceºte sã ne-nsoþeascã în toate cãile noa s tr e , a m simþit
adînc, din inimã, cã aceastã rugãciune ni s-a ascultat ºi ni s-a împlinit.
Nu simþiþi cum vã arde inima uneori, cum vi se umezesc ochii de
lacrimi, cum vã vibreazã sufletul la cîntãrile Domnului, la rugãciunile
Lui, la cuvintele mãrturisite aici cu lacrimi ºi ascultate cu lacrimi?
Oa r e nu este aceasta dovada prezenþei lui Dumnezeu ºi a Duhul ui
Sfînt în mijlocul nostru? Ba da. Pentru cã noi am venit aici, iubind din
toatã inima pe Dumnezeu, sã-I mulþumim ºi sã-L slãvim pentru harul
cel nespus de mare ºi felurit pe care ni-l dã în toate privinþele. În þara
noastrã bine c uvî nta tã de Dumneze u, î n ca r e - L pute m s l ã vi pe
Dumnezeu liberi ºi ne putem bucura de întîlnirile noastre fericite, cum
sã nu ne rugãm atunci pentru mai marii noºtri?
Pentru cei care vegheazã de pazã la hotarele þãrii noastre sã ne
putem bucura în lini º te de rodul muncii noastre ºi de bucuria de a
vorbi limba dulce a pãrinþilor noºtri în care ne rugãm Dumnezeului
nostru cu cele mai dulci dintre cuvinte, în care putem cînta Domnului
ºi Mîntuitorului nostru cele mai dulci dintre cîntãri, în care putem sã-I
mul þ umi m Lui c u cele ma i dul ci r ugã c i uni º i - n c a r e pute m s ã
ne-aducem aminte de mai marii noºtri care ne-au vestit nouã Sfîntul
Cuvînt al lui Dumnezeu, prin care noi am ajuns la cunoºtinþa acestui
mare har în care sîntem astãzi; ºi pentru cã pe acestea le putem lãsa
urmaºilor noºtri, copiilor noºtri ºi copiilor copiilor noºtri cum le-au
lãsat înaintaºii noºtri sfinþi, cum au fost Neagoe Basarab ºi Mircea, ºi
ªtefan, ºi c e i l a l þi, cronicarii, care ne-au vestit nouã - cu aceleaºi
cuvinte cu care ne-au vorbit sfinþii evangheliºti - aceleaºi adevãruri
sfinte c ar e sînt temelia credinþei noastre bune ºi strãbune, în care
cinstim ºi slãvim pe Dumnezeu î n Bi s e r i ca noas tr ã , pe temeiul
învãþãturii pe care ne-au lãsat-o Mîntuitorul prin apostolii Sãi ºi ei prin
urmaºii lor, sfinþii noºtri pãrinþi, al cãror nume îl cinstim ºi faþã de
care sîntem datori pentru totdeauna sã le respectãm cu recunoºtinþã
memoria ºi sã le-ascultãm cu evlavie fiecare îndemn pe care ni l-au
dat. Pentru cã în aceste î nde mnuri ºi-n ascultarea lor întocmai stã
puterea noastrã de viaþã, de duratã, de libertate pe pãmîntul pãrinþilor
noºtri ºi sub cerul în care odihnesc sufletele lor ºi pe care-l putem lãsa
ºi noi deplin încredinþaþi cã-l vor moºteni fericiþi ºi urmaºii noºtri.
Pag. 1002

Dacã ºi ei vor urma întocmai aceste bune învãþãturi pe care ni le-au

lãsat nouã înaintaºii noºtri sfinþi, la sfîrºitul felului de vieþuire al cãrora
ni s-a lãsat nouã sfîntã poruncã sã privim ºi sã-l urmãm. Binecuvîntãm
pe Domnul în seara aceasta, în familia aceasta binecuvîntatã în care
ºi pe pãrinþii acestor tineri îi ºtim de cînd erau copii. Sînt multe zeci
de ani de cînd am venit pentru prima datã în satul acesta ºi în familia
aceasta. Îi mulþumim lui Dumnezeu cã drumurile noastre bãtãtorite cu
credinþ ã º i pr e s ã r a te c u l acr i mi º i c u dr a goste, Dumnezeu le-a
binecuvîntat. ªi numãrul celor care-L iubesc pe Dumnezeu ºi numãrul
celor binecuvîntaþi care s-au nãscut în aceastã familie binecuvîntatã a
sporit mereu. ªi iatã, unul dintre ei, cel dintîi din generaþia aceasta
tînãrã, ne-a pr i l e j ui t a s tãzi o sãrbãtoare aºa de minunatã, în care
putem sã ne bucur ã m s l ã vi nd pe Dumne ze u º i - nde mnîndu-ne, ºi
desfãtîndu- ne s ufl e te l e di n Sfî ntul Lui Cuvî nt ºi din ascultarea
mãrturisirii fãcute de unele dintre cele mai alese ºi mai scumpe suflete
pe care le are Dumnezeu în þara asta. Binecuvîntãm din toatã inima pe
Domnul în aceastã searã binecuvîntatã, în acest loc binecuvîntat.
ªi-I mulþumim lui Dumnezeu nu numai pentru toþi împreunã, ci
pentru fiecare în parte dintre cei pe care Dumnezeu v-a chemat ºi v-a
pus pe inimã gîndul sã osteniþi pînã aici ºi sã aveþi dragostea ºi rîvna
de a asculta cu atenþie aceste cuvinte sfinte care nu pe orice drum se
gãsesc ºi nu în orice zi se aud. De aceea, chiar dacã vi s-ar cere în
aceastã searã ceva mai multã obosealã decît alte dãþi, ceva mai multã
renunþare la somn, la odihnã, la liniºte, la comoditate decît alte dãþi,
nu vã pa r ã , nu vã parã rãu! Somnul, odihna, mîncarea, liniºtea l e
putem gãsi oricînd. Dar un Cuvî nt al lui Dumnezeu atît de cald, o
prezenþã binecuvîntatã a Domnului atît de vie în mijlocul nostru, niºte
adevãruri atît de necesare pentru fiecare dintre noi , nu or icînd le
gãsim. De aceea meritã sã ostenim, meritã sã sacrificãm mult mai mult
decît, de fapt, ni se cere sã sacrificãm, pentru ca sã putem pune la
inima noastrã astfel de îndemnuri ºi sã putem scrie pe tãbliþa inimii ºi
minþii noastre niºte astfel de sfaturi de care vom avea multã, foarte
multã, cea mai multã nevoie în viitor.
Oamenii toþi se plîng astãzi ºi pe mulþi îi auzi plîngîndu-se cã n-au
cu ce sã trãiascã. Dar pe nimeni n-auzi zicînd, plîngîndu-se cã n-are
cu ce sã moarã. Toþi oamenii se gîndesc cu ce s ã tr ã i a scã. Cîþi se
gîndesc însã cu ce sã moarã? Ca sã se gîndeascã sã strîngã de-acum
comori, pentru ca sã poatã muri în pace. Niºte avuþii cu care sã poatã
sã se prezinte în faþa lui Dumnezeu, dupã cum a spus Mîntuitorul: Nu
vã strîngeþi pe pãmînt comori pe care le roade molia, le furã hoþii ºi
le stricã rugina. Strîngeþi-vã comori în ceruri, unde nici molia, nici
hoþul, nici rugina nu le prãpãdeºte, care rãmîn pentru viaþa veºnicã!
Uite, în seara aceasta, în noa pte a ac e a s ta , î n ce a s ur i l e acestea,
preaiubiþi fraþi ºi surori, strîngeþi-vã aceste comori sfinte în inimi, sã
ni le strîngem în inimile noastre. Pentru cã vom avea cea mai mare
ne voi e de ele mîine, cînd ºi noi vom trece din acea s tã exi s te nþ ã
trecãtoare în existenþa veºnicã, peste pragul scurt al morþii, care nu
e s te un s fî r º i t, c i es te un î nceput. Existenþa aceasta este aºa de
trecãtoare! Cînd o avem înainte, ni se pare cît de mult va þine! Cît de
lungã va fi! ªi cînd o avem înapoi, ni se pare cã a fost un vis, ni se
pare cã nici n-a fost. Însã existenþa cealaltã, în care trecem de-aici,
este eternã.
 Pag. 1003

Sã ne strîngem comori pentru trecerea aceasta; ca acolo, cînd vom

fi primiþi, sã nu fim gãsiþi cu braþele goale , cu vasul gol, cu inima
goalã, cu candela sufletului nostru stinsã. Ci sã ne gãseascã Dumnezeu
ca pe cele 5 fecioare înþ e l e pte care ºi-au strîns din timp oleiul în
candelele vieþii lor. ªi cînd a venit mirele, le-a gãsit arzînd. Inima lor
ardea, cuvîntul lor ardea, ochii lor ardeau, sufletul lor ardea. Pentru
cã era în ele, în sufletele l or, aprinsã dragostea de Dumnezeu care
arde, care face ca cuvîntul sã ardã, ochii sã ardã, genunchii sã ardã,
inima sã ardã, cîntarea sã ardã, lacrimile sã ardã. Aceasta este candela
pe care o aºteaptã Dumnezeu ºi o doreºte El arzînd de la noi în clipa
aceea. O credinþã arzãtoare, o rîvnã arzãtoare pentru Dumnezeu, o
dragoste arzãtoare, o nãdejde plinã de foc pentru Dumnezeu, o viaþã
trãitã în slujba lui Dumnezeu, arzînd de dragoste pentru Hristos.
Cît de scumpã este o inimã care arde, asta numai Dumnezeu o ºtie
ºi-n veºnicie se va ve de a . Sînt 2 zone în lumea aceasta pe care ar
trebui sã le cãutãm mai des, în care sufletele noastre se-nvioreazã ºi
toatã fiinþa noastrã capãtã putere; în care ne desprindem de prezentul
acela copleºitor, împovãrãtor, greoi care ne chinuie adeseori pe foarte
mulþi dintre noi. ªi dintre aceste 2 valori ºi aceste zone minunate, una
ne întoarce spre trecut ºi alta spre viitor. Cãutaþi muntele ºi istoria.
Astea 2 sînt ce l e ma i înalte ºi mai strãlucite zone în care sufletul
nos tr u s e uneºte cu viitorul ºi se hrãneºte, º i s e î ntã r e º te , º i s e
desãvîrºeºte, ºi se contopeºte cu trecutul. Ieri am trecut printre munþi,
astãzi am trecut prin istorie. Ieri am urcat pe cea mai înaltã culme pe
care am putut urca vreodatã. Am fost la peste 2.000 de metri înãlþime
- venind peste Transfãgãrãºan încoace, acolo unde înceteazã orice
vegetaþie ºi unde numai stîncile ºi numai lumina, ºi numai cerul liber
ºi larg îþi umplu sufletul cu cel mai curat ozon ºi cu cea mai curatã
putere ºi prospeþime, ºi sãnãtate. Acolo, în cîteva clipe de rugãciune,
m-am atins de ceea ce este superlativul fiinþei noastre, pãrtãºia cu
Dumnezeu.
O, dacã mai des ºi mai mult am petrece noi sus pe munte, în
rugãciune singuri! Atunci am înþelege de ce cu atîta putere, cu atîta
dragoste a dorit Domnul rugãciunea singur pe munte ºi de ce cu-atîta
pute r e S- a î ntor s de a col o, bi r ui nd toa te puterile vrãjmaºului,
înþelegînd pe toþi cei care sufereau, ajutînd ºi iubind pe toþi cei care
aveau nevoie de El. Avem nevoie de munþi. Urcaþi-vã! Nu putem decît
sã-i deplîngem pe cei care nu s-au urcat niciodatã pe un vîrf de munte,
sã stea singuri ºi sã se roage înconjuraþi de cerul lui Dumnezeu ºi de
îngerii care dominã pe munþii aceºtia ºi care plutesc deasupra lor.
Cãutaþi mãcar o datã sã vã urcaþi pe-un munte sau pe o înãlþime ºi sã
staþi acolo singuri seara ºi sã vã rugaþi. Veþi înþelege de ce Domnul
dorea rugãciunea ºi de ce cãpãta atîta putere ºi atîta har, ºi rãbdare
cînd venea de la rugãciune jos, în vale. ªi chiar dacã noi nu putem cu
picioarele noastre sã ne mai urcãm pe munþi, urcaþi-vã prin duhul,
urcaþi-vã prin rugãciune, interiorizaþi-vã sufleteºte ºi disciplinaþi-vã
gîndul ºi voinþa ºi înãlþaþi-vã pe munþii rugãciunii. ªi, singuri în faþa
lui Dumnezeu, mãrturisiþi-I dragostea ºi cereþi-I puterea sã biruiþi.
Muntele este locul cel înalt ºi strãlucit în care capeþi totdeauna putere
ºi în care te-ntîlneºti totdeauna real, puternic, strãlucit cu Dumnezeu.
Astãzi am fost î n i s tor i e . M- am c obor î t a dî nc în rugãciune. Am
îngenuncheat asearã la Curtea de Argeº ºi astãzi la Mînãstirea Dealu.
Acolo am strigat: Neagoe! Manole! Ana!
Pag. 1004

Zidurile voastre vorbesc! Dragostea voastrã ºi jertfa voastrã cãtre

Dumnezeu ºi pentru El vorbesc ºi astãzi, dupã 500 de ani! M-am dus
în mînãstirea aceea ºi m-am gîndit: dacã, trupeºte, ne-am culca cu faþa
în sus, cu capul în altar ºi cu picioarele la scãrile de la intrare, chiar
unde ne vine inima, este locul în care este un semn pe zid cã acolo a
fost î ngr opatã Ana jertfa, dragostei lui Manole, datoritã cãreia au
rãmas în picioare aceste ziduri. E-o legendã, desigur! Dar noi credem
cã în legenda aceasta este un atît de adînc adevãr! ªi chiar dacã, din
punct de vedere trupesc, a c e a s ta a r fi o l e gendã , duhovniceºte,
sufleteºte, aceasta este o realitate. Acolo zace o jertfã care strigã ºi va
striga în veci. Pentru cã dragostea îngropatã undeva ºi jertfa îngropatã
unde va s î nt ne mur i toa r e. Rãmîn pentru totde a una bi r ui toa r e º i
strãlucite. ªi orice lucrare în care este îngropatã jertfã ºi dragoste
rezistã, dãinuie, va trãi în veci. Toate lucrãrile în care cineva ºi-a
îngropat jertfa ºi dragostea dãinuiesc; au o duratã ºi o valoare veºnicã.
De aceea binecuvîntãm pe Dumnezeu pentru toþi acei mari oameni
ai istoriei noastre care au îngropat nu numai în mînãstirile noastre ºi-n
pãmîntul, ºi-n mormintel e noas tr e, c i - n i s tor i a noastrã, jertfa ºi
dragostea lor. Cîþi dintre cei care ºi-au dat viaþa apãrînd libertatea
poporului nostru ºi fiinþa neamului nostru nu-ºi vor fi-ngropat mai
înainte de a-ºi îngropa viaþa, ºi-au îngropat dragostea lor. Cîte iubiri
vor fi-ngropate în pãmîntul acesta! Cîte lacrimi, cã ar putea fi scãldat
ºi acoperit ca-ntr-o mare în lacrimile cîte s-au vãrsat de cãtre toþi cei
care ºi-au înmormîntat dragostea ºi jertfa lor apãrînd fiinþa ºi istoria
noastrã! Astãzi am fost la Mînãstirea Dealu, unde este înmormîntat
capul unui mare om, al unui mare viteaz al lui Dumnezeu. Nu ºtiu de
ce luna aceasta august ne-a adus aminte despre 2 jertfe la fel de mari.
Despre 2 capete care-au cãzut sub sabia cãlãului care a vrut sã ucidã
strigãtul lui Dumnezeu ºi strigãtul dreptãþii. Alaltãieri a cãzut capul
Sfîntului Ioan Botezãtorul. Am sãrbãtorit aceastã tragicã, dramaticã,
dureroasã amintire, cînd un tiran ºi-o desfrînatã au omorît un sfînt.
Asasinul acela, Irod, l-a omorît pe Sfîntul Ioan Botezãtorul. I-a
tãiat capul pentru pãcat. ªi-un strãin a tãiat capul lui Mihai Viteazul
undeva lîngã Cîmpia Turzii. 2 martiri, 2 sfinþi ai lui Dumnezeu care-au
mur i t apãrînd dreptatea, nepr i hãni r e a , Evanghe l i a , Numel e l ui
Dumnezeu. Am rãmas adînc impresionat. Dar am gîndit adînc la acel
mare adevãr. Nu victimele au murit! Asasinii au murit. Asasinii acestor
victime sfinte . A murit Irod pentru vecii vecilor nu numai în focul
iadului ºi-n osînda tuturor celor care i-au auzit numele. A murit ºi
Basta ºi toþi cei strãini ºi vrãjmaºi care l-au ucis pe viteazul ºi marele
nos tr u Mi ha i . Dar ei n-au murit! N-a murit Ioan Botezãtorul! N- a
mur it Mihai! Toþi cei care-au cãzut pe ntr u Eva nghe l i e º i pe ntr u
dreptate n-au murit. Ei trãiesc ºi vor trãi în veci! Marele nostru istoric
Ior ga a s c r i s un cuvînt aºa de frumos de s pr e Mi ha i Vi te azul î n
Mînãstirea Dealu. Zice: Miha i trãieºte, el n-a murit! El trãieºte în
sufletele tuturor românilor, în istoria neamului acestuia. În pietrele
rãmase. În libertatea ºi-n unitatea neamului nostru pentru care-a luptat
el, unul dintre cei dintîi. ªi-a cãzut el, una dintre cele dintîi jertfe,
pentru care, pîn-la urmã, Dumnezeu a împlinit acest ideal ºi ne-a adus
ºi pe noi la bucuria acestei împliniri. Avem nevoie uneori nu numai sã
ne înãlþãm pe munþi în rugãciune, pentru ca sã ne contopim sufletele
cu Dumnezeu ºi sã-nvãþãm veºnicia, ºi sã-nvãþãm cît de adînc trebuie
sã preþuim noi lucrurile care nu se vãd.
 Pag. 1005

Avem nevoie sã ne-adîncim uneori ºi în trecut, în sfînta noastrã

istorie, pentru ca sã ne-ncãlzim de-acolo viaþa ºi inimile noastre ºi
sã-nvãþãm din pildele înaintaºilor noºtri cum trebuie sã iubim noi pe
Dumnezeu, cum trebuie sã iubim noi credinþa, cum trebuie sã iubim
Biserica noastrã ºi-nvãþãtura care ne-a rãmas nouã de la înaintaºii
noº tr i . Astãzi un frate m-a întrebat: Frate, spune-mi, de ce oare în
Biblie se aminteºte despre Darius, despre Cir, despre alþi împãraþi, ºi
nu se vorbeºte nimic despre Alexandru Macedon, care a fost ºi el unul
dintre cei mai mari cuceritori de pe vremea lui? ªi poate cã ºi altcineva
se va fi întrebat.
ªi i-am rãspuns cã în Biblie sînt amintiþi numai acei oameni, mari
s a u mi c i , c ar e a u avut o r e l a þ i e º i o ati nge r e cu Cuvî ntul l ui
Dumnezeu, cu cunoaºterea ºi cu pãrtãºia lucrãrii lui Dumnezeu. Toþi
cei care n-au avut nici un fel de relaþie, nici un fe l de atingere cu
Dumnezeu, cît de mari sã fi fost pe pãmînt, au trecut pentru totdeauna
în uitarea cea veºnicã ºi nimeni nu-ºi va mai aminti niciodatã de ei. De
ce se pomeneºte cu atîta adoraþie ºi frumuseþe ºi cu atîta respect, ºi cu
atîta preþuire numele lui Mircea, al lui Neagoe, al lui ªtefan, al lui
Mihai? Oamenii aceºtia ºi-au legat viaþa lor de Hristos, de Dumnezeu,
de lauda ºi de slava lui Dumnezeu. Ei au înãlþat lãcaºuri de rugãciune
lui Dumnezeu. ªi au vrut sã dovedeascã prin toate acestea cã cea mai
înaltã þintã ºi mai frumoasã parte ºi trãsãturã a vieþii lor era închinatã
dragostei de Dumnezeu. Cã din dragoste pentru Dumnezeu au fost în
stare sã-ºi dea viaþa ºi pentru neamul acesta, pentru pãmîntul acesta,
pentru cerul acesta, pentru credinþa aceasta. De aceea numele lor este
nemuritor ºi ei vor fi pomeniþi ºi pe pãmînt, ºi în ceruri, pentru cã ei
º i - a u l e ga t nume l e º i amintirea lor de Hristos printr-o c r e di nþ ã
pute r ni c ã , pr i ntr - o a doraþie adîncã, din care-au rãsãrit nu numai
faptel e l or ma r i , c i º i dovezile dragostei lor atît de mari faþã de
Dumnezeu, încît au fost în stare sã sacrifice ºi timpul lor, ºi viaþa, ºi
eforturile lor, ºi tot ce-au avut, pentru a-I înãlþa lui Dumnezeu unele
dintre cele mai nemuritoare ºi mai frumoase opere.
Dacã n-aþi fost la Curtea de Argeº, vã rog, vã rog din toatã inima,
duceþi-vã! Duceþi-vã, sã vedeþi acolo în fiecare trãsãturã de condei, în
fiecare sculpturã, cît de micã ºi neînsemnatã, cîtã artã, cîtã rãbdare,
cîtã evlavie, cîtã rîvnã, cîtã muncã , c î tã j e r tfã a u pus acolo, din
dragoste pentru Dumnezeu, cei care au lãsat aceste urme neºterse ºi
mi nuna te . Î n c ea mai neînsemnatã pãrticicã a zidului, nu- i ni mi c
neglijat, ci totul este sculptat, încrustat, aºezat cu cea mai adîncã, mai
curatã ºi mai sfîntã delicateþe sufleteascã, cum faci numai pentru draga
inimii tale în momentele cele mai scumpe ale cãsniciei tale cu cea
preaiubitã pe care-o ai. Atît de mult s-au unit sufletele acestor oameni
cu Dumnezeu, încît au cãutat, din dragoste pentru Hristos ca pentru
cea mai iubitã fiinþã, sã facã orice lucru pãtruns ºi sfinþit de cea mai
adîncã curãþie ºi delicateþe, ºi gingãºie a acestei dragoste a lor faþã de
Dumnezeu. Comparînd faptele noastre cu ceea ce au fãcut ei, nivelul
credinþei noastre, adicã, ºi al cunoaºte r i i noastre de-acum despre
Dumnezeu comparîndu-l cu al lor, c e l de - a tunc i , noi sîntem niºte
pigmei; niºte nimicuri. Oricît de mult ºi de frumos am fi fãcut noi ceva
pentru Dumnezeu, este incomparabil mai mic ºi mai neînsemnat decît
ceea ce au fãcut ei, la nivelul lor. Cît de frumoase lucruri au fãcut ei
pentru Dumnezeu! Ce facem noi pentru Dumnezeu?
Pag. 1006

ªi, dacã facem ceva, cîtã frumuseþe, cîtã gingãºie, cîtã lacrimã, cîtã
vibraþie sufleteascã, cît cutremur sufletesc punem noi în puþinul pe
c a r e - l facem, pentr u c a Dumne zeu s ã Se ui te c u buc ur i e º i s ã
primeascã cu plãcere ceea ce-I dãm noi? În istorie pot fi pomeniþi mari
c r i mi na l i de popoare, care-au dus pînã la marginile lumi i ve s tea
cuceririlor lor. Dar Biblia nu poate vorbi despre aceºtia decît cum
vorbeºte despre gloata aceea care n-are nici numãr, nici valoare, care
n-au avut pentru Dumnezeu absolut nimic bun, dar care se duce aºa
ca o grãmadã de gunoi la focul ºi la osînda, ºi la murdãria veºnicã,
pentru cã n-au fãcut nimic pentru Dumnezeu. Nu numai nimic frumos:
dar tot ce-au fãcut au fãcut urît, murdar, nevrednic, ucigaº.
De aceea vor rãmîne veºnic înscriºi ºi-n istoria Bisericii, ºi-n cerul
lui Dumnezeu numele acelor mari oameni sfinþi care, fie cã au fãcut
o mî nã stire, fie cã au fãcut 40 de mînãstiri, fie cã au da t numa i 2
bãnuþi ca vãduva di n te mpl u, au fãcut, la nivelul condiþiilor ºi al
posibilitãþilor lor, tot ce-au putut ma i mul t º i ma i frumos sã facã
pentru Dumnezeu. Mî ntui torul a spus odatã celor care-L ascultau:
Dacã iubiþi numai pe cei ce vã iubesc, ce lucru neobiºnuit faceþi? ªi
pãgînii îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. Dacã faceþi bine numai
celor care vã fac bine, ce lucru neobiºnuit faceþi? ªi pãcãtoºii fac la
fel. Voi ce lucru neobiºnuit faceþi pentru Dumnezeu? Dupã aceasta se
mãsoarã dragostea voastrã ºi credinþa voastrã: ce lucru neobiºnuit
faceþi. Era o vãduvã care avea numai 2 bãnuþi! ªtiþi cît erau 2 bãnuþi?
Preþul a 5 vrãbioare. Mîntuitorul spune în Evanghelie cã, între oamenii
sãraci cãrora El le predica Evanghelia, erau oameni foa rte sãraci.
Prindeau vrãbioare ºi vindeau vrãbioare. Din aceasta trãiau. Cei care
n-aveau cu ce sã se hrãneascã cumpãrau vrãbioare. 2 vrãbioare se
vindeau cu un bãnuþ. Cã Mîntuitorul spune la Matei aºa: Nu se vînd
oare 2 vrãbii cu un ban?
ªi la Luca spune: Nu se vînd 5 vrãbii cu 2 bãnuþi? De ce la Matei
spune cã 2 vrãbii se vînd cu un ban ºi la Luca spune cã 5 vrãbii se
vînd cu 2 bãnuþi? E o diferenþã. Cum se întîmplã între oamenii sãraci:
cel care vrea sã vîndã mai multe vrãbii, spune: Tu nu cumpãra numai
2 vrãbioare. 2 vrãbioare þi l e dau c u un ban. Dar dacã cumperi 5
vrãbioare, þi le dau cu 2 bani. A 5-a vrãbioarã nu costa nimic, era pe
deasupra. ªi Mîntuitorul spune: Totuºi nici una din ele nu cade fãrã
voia Tatãlui vostru care este în ceruri. Deci femeia aceasta vãduvã,
care poate cã avea 2, 3, 4, 5 c opi i , ma i avea 2 bãnuþi, care-i mai
rãmãseserã ca sã trãiascã. Ar fi putut cumpãra 5 vrãbioare cu ei, sã-ºi
poatã face ºi ea mîncare odatã la copiii ei. Mîntuitorul a zis odatã:
Oricine iubeºte mai mult pe tata sau pe mama, sau casã, sau soþie, sau
copii decît pe Mine nu este vrednic de Mine. ªi momentul cînd ei i s-a
cerut - ºi ei - sã facã un act de dragoste pentr u Dumnezeu, ea va fi
stat la îndoialã zicînd: Doamne, am numai 2 bãnuþi! Am acasã 5 copii.
ªi-ar trebui sã le cumpãr 2 vrãbioare, ca sã pot gãti o mîncare pentru
ei. Dar Tu îmi ceri sã dovedesc ºi faþã de Tine cît de mult Te iubesc!
ªi Tu ai spus odatã cã, dacã-i iubesc mai mult pe copiii mei decît pe
Tine, nu sînt vrednicã de Tine. Ea a zis: Dumnezeul meu, îngrijeºte
de copiii me i . Ac um e u mã- ncr ed în Tine! Pun aceºti 2 bãnuþi în
vistieria casei Tale poate pentru alþii, care vor fi mai sãraci ºi mai
fl ã mî nzi de c î t noi . Nu de mul t am c i ti t o i s tor i oa r ã di n vi aþ a
Mîntuitorului. Cred cã nu vã grãbiþi acum aºa de tare. ªi-aºa, dacã am
rãmas aici, rãmînem cît mai mult.
 Pag. 1007

Nu stricã sã ne-amintim toate cuvintele lui Dumnezeu, sub toate

formele lui. Vom mai continua puþin, dupã aceea se va face o pauzã
pentru relaxare sufleteascã poate ºi pentru altceva. Dar pînã la pauza
aceasta sã mai stimulãm puþin atenþia noastrã ºi sã mai stãm de vorbã
despre aceste cuvinte ale lui Dumnezeu. Pentru cã ele, dupã ce ne
vom despãrþi de ai c i , pe ntr u mul þ i a ni , vor fi pe ntr u noi hrana
drumului vieþii ºi mîngîiere în multe încercãri. ªi poate cã ne vor oferi
soluþii pentru diferite probleme în care vom fi puºi la un moment dat,
cînd nu vom avea pe lîngã noi pe nimeni pe care sã-l întrebãm:
Ce sã fac acum? Aºa e r a vãduvioara aceasta care trãia în
Capernaum, pe vremea Mîntuitorului. Ea a rãmas sãracã. A avut un
soþ pe care l-a iubit. ªi a avut niºte copii. Soþul ei era pescar pe mare,
fiindcã ea locuia în Capernaum, pe malul mãrii. Într-o furtunã mare
pe mare, corãbioara soþului ei s-a scufundat ºi el a murit în furtunã,
în apã. Un copil i-a murit într-un fel, un altul i-a murit în alt fel ºi a
rãmas singurã. ªi nu mai avea cu ce sã trãiascã. Numai cînd pescarii
mergeau pe ma r e º i se întorceau cu mrejele adeseori rupte, ea îºi
fãcuse o meserie din cîrpirea mrejelor rupte. ªi din spãlarea mrejelor
pescarilor care se întorceau de la pescuit. Pescarii, obosiþi dupã ce au
prins peºte, erau bucuroºi sã plãteascã cîþiva bãnuþi acolo acestei femei
sãrmane, sãrace, care se ocupa cu curãþirea ºi cu cîrpirea mrejelor lor.
Dar odatã s-a întîmplat o furtunã mai mult timp pe mare. 2 sãptãmîni
n-au putut sã iese pescarii la pescuit. ªi-n aceste 2 sãptãmîni, ea n-a
avut ce sã lucreze ºi pe ce sã-ºi cîºtige pîinea. ªi sta amãrîtã într-o
searã, în faþa porþii, ºi plîngea. A trecut Domnul Isus pe-acolo ºi i-a
zis:
- Femeie, de ce plîngi tu? Ea i-a zis:
- Doamne, sînt o femeie vãduvã, sãracã. N-am din ce sã-mi cîºtig
bucata de pîine, de c î t cîrpind mrejele pescarilor. De 2 sãptãmîni,
pescarii n-au mai putut sã iese la pescui t di n c a uza fur tuni i º i a
vînturilor de pe apã. ªi eu, iatã, nu mai am pe ce sã cîºtig o pîiniºoarã
ºi de 3 zile, Doamne, n-am mîncat nimic ºi sînt flãmîndã! Nu ºtiu ce
sã fac! Învaþã-mã ce sã fac!
- Femeie, i-a zis Domnul Isus, du-te ºi tu ºi culege de-acolo de
unde nu-i al nimãnui.
- Doamne, a zis ea, dar unde sã mã duc eu sã culeg de unde nu-i
al nimãnui? Cã oriunde mã duc e al cuiva. Domnul Isus i-a zis:
- Du-te înainte pînã la marginea cetãþii. Acolo este o moarã. La
moara asta vin foarte mulþi oameni cu mãgãruºi, cu saci, cu cãruþe. ªi
unii se grãbesc. ªi unii saci se dezleagã ºi alþii se rup ºi acolo se varsã
grãunþe ºi fãinã pe care omul nu mai are timp s-o adune. Adunã ºi tu
de-acolo de unde nu-i al nimãnui. ªi Mîntuitorul i-a mai zis:
- Atunci cînd vei avea pîiniºoara ta, gîndeºte-te la alþii, care vor fi
ºi mai flãmînzi ca tine; ºi nu-þi împietri inima faþã de ei. Femeia s-a
dus, a cules o poalã de grãunþe, a mãcinat-o în rîºniþa ei ºi s-a pregãtit
sã facã 3 pîiniº oa r e . În momentul în care a scos de sub þest prima
pîiniºoarã, a auzit la uºa ei, la poarta ei un zgomot ca de om care cade
ºi strigã: Vai, vai! Vai, vai! Ea a ieºit repede ºi a vãzut un om cãzut
acolo ºi a zis:
- Omule, ce s-a întîmplat? De ce strigi? El zice:
- Am avut cîteva oiþe în munte. Au venit lupii, mi-au prãdat oiþele
ºi pe mine m-au fugãrit. ªi de 3 zile n-am mîncat nimic. Te rog, fã-þi
milã cu mine!
Pag. 1008

Uite, zac aicea ºi mor. Dacã ai o bucãþicã de pîine, ai milã ºi ai

credinþã-n Dumnezeu, dã-mi bucãþica aia de pîine, sã trãiesc ºi sã nu
mor. ªi Dumne ze u î þ i va rãsplãti. Femeia s-a gîndit: Eu mai am 2
pîiniºoare. A dat pîiniºoara ei gata ºi omul a mîncat-o, s-a hrãnit, s-a
întãrit ºi a plecat. Cînd sã scoatã a doua pîiniºoarã, a auzit dintr-o datã
un zgomot iarãºi la poartã. Poarta s-a trîntit de perete ºi a vãzut acolo
o femeie cãzutã, care i-a zis:
- Suflet al lui Dumnezeu, ai milã de mine. Am 3 copilaºi! De 3 zile
n-au mîncat nimic! Te rog, dacã ai o pîiniºoarã, fie-þi milã de mine!
Dã-mi pîiniºoara aceasta ºi Dumnezeu îþi va rãsplãti! Femeia a dat ºi
pîiniºoa r a a 2- a , zi c î nd: Eu mai a m una . Dar cînd ascos a treia
pîiniºoarã de sub þestul ei, un vînt puternic a izbit poarta, i-a deschis
ºi uºa, a trîntit ºi geamul ºi a a dus o ma re rafalã de apã înãuntru.
Femeia, cu pîiniºoara în mînã, a ieºit afarã sã-nchidã uºa, sã-nchidã
poarta. Dar, cînd sã-nchidã poarta, o rafalã de vînt i-a luat pîinea din
mînã, a dus-o de-a dura pînã în apã ºi un val al apei a venit ºi-a luat
pîiniºoara ºi a dus - o. ªi femei a n- a ma i vãzut-o. Cînd s-a vãzut
flãmîndã, sãracã, lipsitã, femeia a stat chinuitã ºi a început sã plîngã.
Sã plîngã dureros: Doa mne! Doamne! În momentul acesta, Domnul
Isus a apãrut venind iarãºi pe cale spre ea. ªi i-a zis Domnul Isus:
- Femeie, tu de ce plîngi?
- Doamne Isuse, a zis ea, eu Te-am ascultat pe Tine. M-am dus
acolo unde M-ai trimis Tu, am cules de unde nu era al nimãnui. Am
fãcut de vreo 3 pîiniºoare. ªi, pentr u cã Tu mi-ai spus sã mi-aduc
aminte, cînd voi avea pîinea mea, de cei care vor fi mai flãmînzi decît
mine, Te-am ascultat. Am dat o pîiniºoarã la un om necãjit, am dat a
2-a pîiniºoarã la altã femeie necãjitã, care, fiind flãmîndã împreunã cu
copiii ei, era gata sã moarã. Dar cînd am avut ºi eu a 3-a pîiniºoarã,
care era pîiniºoara mea, Doamne eram ºi eu flãmîndã, aveam ºi eu
nevoie de-aceasta, a venit vîntul ºi-a venit apa ºi mi-au luat-o. Ce sã
fac, Doamne? Atunci i-a zis Domnul Isus:
- Du-te la judecãtorul cetãþii ºi dã în judecatã vîntul ºi apa cã þi-au
luat pîinea!
- Doamne, a zis ea, dacã mã voi duce eu sã spun aceste lucruri la
judecãtorul cetãþii, n-o sã creadã el cã sînt nebunã? N-o sã mã batã,
n-o sã m-alunge, n-o sã mã dea afarã din cetate? Mîntuitorul i-a zis:
- Du-te! Nici un cuvînt al lui Dumnezeu nu-i lipsit de putere!
Ascultã! Cã cel care ascultã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi-l împlineºte va
fi fericit. Du-te, fã cum þi-am spus! Fe me i a s-a dus la judecãtorul
cetãþii ºi a spus tot ce-a pãþit. ªi a zis:
- Domnule judecãtor, am venit sã dau în judecatã vîntul ºi apa, cã
mi-a luat pîiniºoara. Te rog sã chemi în judecatã vîntul ºi apa, sã-mi
plãteascã mie pîiniºoara. Tocmai în momentul acela cînd judecãtorul
voia sã se întoarcã, sã se uite la ea ºi sã-i spunã: Tu eºti nebunã!, ºi
s-o dea afarã, au intrat di ntr -o datã, grãmadã, pe uºã 3 neguþãtori,
ducînd 3 saci. Judecãtorul s-a oprit ºi s-a uitat la ei ºi a zis:
- Ce-i cu voi?
- Domnule judecãtor, spuneau ei, într-un glas toþi 3, noi sîntem 3
ne guþ ã tor i care am venit cu o corabie pe mare. Am venit di n þ ãr i
îndepãrtate, cu saci de aur ºi cu lucruri scumpe. Dar cînd eram acolo,
departe de þãrm, corabia noastrã s-a lovit de-o stîncã ºi s-a fãcut o
gaurã în corabia noastrã. ªi intra apa, ºi era sã ne-necãm. ªi toþi am
cãzut în genunchi ºi am strigat: Doamne, scapã-ne!
 Pag. 1009

ªi aceluia prin care ne vei scãpa, noi îi vom da 3 saci de aur. În

momentul acela, un val a lipit în spãrtura corãbiei noastre ceva. ªi apa
s-a oprit ºi n-a mai intrat în corabie! Iar noi am ajuns la mal. ªi, cînd
ne-am uitat noi, acolo era o pîiniºoarã lipitã în gaura prin care intra
a pa º i era sã ne înecãm. Noi am gîndit: Cineva trebuie s ã fi a vut
pîiniºoara aceasta. ªi cineva din cetatea aceasta va fi trebuit sã vinã
aici la dv., sã se plîngã cã a pierdut o pîiniºoarã. Dacã vine cineva sã
se plîngã cã a pierdut pîiniºoara, daþi-i, vã rugãm, aceºti 3 saci de aur.
Pe ntr u cã noi a m fãgã dui t l ui Dumne ze u º i c e a m p r omi s l ui
Dumnezeu noi trebuie sã împlinim. ªi judecãtor ul s - a î ntor s spre
femeie ºi a zis:
- Aceasta este cea care a avut pîiniºoara. Daþi-i ce aþi fãgãduit lui
Dumnezeu. Vã-nchipuiþi ce bucurie a fost acolo atunci! Dar trageþi din
istorioara aceasta învãþãtura cea mare ºi sfîntã: cã nici un cuvînt al lui
Dumnezeu nu-i lipsit de putere ºi în toate lucrãrile lui Dumnezeu e o
adîncã înþelepciune, pe care noi n-o-nþelegem în momentul cînd se
întîmplã. Dar, dacã avem rãbdare ºi ascultare, pe urmã vedem cît de
minunat se realizeazã fãgãduinþa lui Dumnezeu pentru cei care cred în
El. Bizuiþi-vã pe cuvintele lui Dumnezeu ºi credeþi în ele. Acestea sînt
adevãratele cuvinte ale lui Dumnezeu. Oricine se bizuie pe ele nu va
fi înºelat, c i va fi r ã s pl ã ti t totdeauna îndeajuns. Pentru lucrurile
pãmînteºti avem cele 5 simþuri pe care Dumnezeu ni le-a dat sã ni le
î ns uº i m, s ã ne buc ur ãm de e l e º i s ã le putem avea. Dar pe ntr u
lucrurile mîntuirii avem numai un singur simþ: credinþa. Fãrã credinþã
e cu neputinþã sã fim plãcuþi lui Dumnezeu. ªi oricine se apropie de
Dumnezeu trebuie sã creadã cã El este ºi cã-l rãsplãteºte pe cel care-L
cautã. Aceasta este însuºirea pe care ne-o cere Dumnezeu, dar fãrã de
care nu existã ºi n-a existat niciodatã mîntuirea. S-a vorbit aici despre
credinþã, de s pr e s i mþ ur i l e a c e s tea de c a r e a vem nevoie pentru
umblarea ºi orientarea în lucrurile pãmînteºti.
S-a vorbit aici despre naºterea din nou, care este cea dintîi ºi cea
mai importantã condiþie a mîntuirii noastre. Fãrã aceasta nu existã
mîntuire. Dar naºterea din nou nu se poate obþ i ne de cît prin acest
simþ, prin aceastã tainã, prin aceastã lucrare puternicã a credinþei. Are
cineva credinþã? Cel dintîi lucru care-l dovedeºtepe el cã are credinþã
este cã s e - ntoarce la Dumnezeu, se hotãrãºte pentru Domnul, pune
legãmînt cu Dumnezeu ºi-ncepe o altã viaþã. Asta-i naºterea din nou.
Mîntuitorul a spus odatã: Dacã voieºte cineva sã vinã dupã Mine. În
toate Evangheliile din sfintele noastre biserici auzim acest adevãr ºi
acest cuvînt. Dacã voieºte cineva, adicã face apel la voinþa noastrã.
Vrei sã vii dupã Mi ne ? Vr e i s ã a i mî ntuirea? Vrei sã moºteneºti
împãrãþia cereascã? Atunci îþi spun ce trebuie sã faci. Dacã nu vrei,
nu-þi spun nimic. Hristos nu vorbeºte nimic la cei care nu vor sã-L
asculte. El vorbeºte numai la cei care Îl ascultã. A spus odatã cu atîta
dragoste: Vã spun vouã , c a r e Mã a s c ul ta þ i . Numai celor care-L
ascultã, acelora le spune ºi le vorbeºte Dumnezeu. În Vulcana asta sînt
mii de suflete. Aceºtia dorm la ora asta. Sau benchetuiesc undeva; sau
pãcãtuiesc, cine ºtie. Pe fiecare îl vede Dumnezeu în ce stare este.
Chiar dacã-i în cãmaºa de noapte, chiar dacã-i ascuns undeva unde
nu- l º ti e ni me ni , Dumne zeu î l vede . Ac e s tor a nu l e vor be º te
Dumne ze u. Ci ne nu vr ea s ã - L as c ul te, a c e l ui a nu- i vor be º te
Dumnezeu. Aceºtia nici n-ascultã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Pag. 1010

Ascultã muzicã, ascultã muzicã uºoarã, ascultã tot felul de bancuri

ºi de prostii ºi de lucruri care delecteazã urechea ºi întineazã sufletul
ºi-l bagã în focul veºnic. Dar n-au venit aici sã asculte mãcar unul din
cuvintele lui Dumnezeu, de care vor avea atîta arzãtoare nevoie mîine,
cã ar da lumea întreagã ca sã mai aibã o clipã în care sã audã mãcar
unul dintre c uvi nte l e lui Dumnezeu prin care-ar putea sã capete o
speranþã cã vor fi salvaþi. Dar nu vor auzi. S-a vestit aici ºi s-a auzit
aici cã este o nuntã deosebitã, în care se va spune ºi se va vorbi ceva
de os e bi t: Cuvî ntul Ce l Sfî nt al lui Dumneze u, cum s - a vor bi t
înaintaºilor noºtri, ºi ei l-au ascultat. Dar n-au venit sã-l asculte. Aici,
la 4 paºi, cum s-ar zice, e Mînãstirea Dealu, în care se vorbeºte aºa de
puternic despre Dumnezeu.
Nu departe, e Curtea de Argeº. ªi foarte aproape mai sînt ºi alte
lãcaºuri de rugãciune. Poþi merge acolo liniºtit, cã nu te înghesuie
nimeni. Nimeni nu se grãmãdeºte sã asculte Cuvîntul lui Dumnezeu,
sã-ºi plece genunchii pe aceste lespezi sfinte ºi sã-ºi înalþe sufletul
printre turlele astea spre Dumnezeu. Nu se grãbesc. Dar la bufet, dar
la cinematograf, dar la cîrciumi, dar pe la colþuri, cu sticle de bãuturã,
ºi pe la ºanþuri, cãzînd în cele mai îngr ozi toar e s tã r i º i decãderi
sufleteºti, vezi din ce în ce tot mai mulþi. Acestora nu l e vor beºte
Dumne ze u, pentru cã ei n-ascultã Cuvîntul lui Dumneze u, ni c i nu
doresc sã-L asculte. Dar mîine, cînd, mai mare nevoie decît de aerul
pe care-l inspirã, decît de stropul de apã cu care sã-ºi rãcoreascã limba
ºi decît fãrîmitura de pîine cu ca r e s ã - º i þ i nã vi aþ a , vor avea de
Cuvîntul lui Dumnezeu, - Dumne zeu nu l e va mai vorbi nimic. Va
veni o datã, o singurã datã, cînd, dupã cele scrise în Sfînta Evanghelie
cu Judecata din urmã, Hristos va veni ºi va despãrþi lumea în 2. De-o
parte, cei care au ºtiut sã fa c ã bi ne º i l - au fãcut, care au ascultat
Cuvîntul lui Dumnezeu, L-au ascultat ºi L-au împlinit; ºi de cealaltã
parte, de-a stînga, cei care n-au vrut s-asculte pe Dumnezeu, n-au vrut
sã facã binele, n-au vrut sã se-ntoarcã ºi sã creadã în El.
Celor credincioºi le va spune: Veniþi, binecuvîntaþii Pãrintelui Meu,
ºi moºteniþi Împãrãþia Cereascã. ªi dupã ace e a , în veci ºi-n vecii
ve c i l or, le va tot spune cele mai frumoase cuvinte, cele mai dulci
mîngîieri, va ºterge ori c e l a c r i mã di n oc hi i lor ºi orice ranã din
amintirea sufletului lor. ªi vor fi pe veci mîngîiaþi, pentru cã vor fi
pentru totdeauna cu Domnul. Dar celor de-a stînga, care n-au vrut
s-asculte Cuvîntul Lui, le va ma i s pune o datã, o singurã datã, un
singur cuvînt: Duceþi-vã de la Mine, blestemaþilor, în focul veºnic,
pregãtit diavolului ºi îngerilor sãi. ªi dupã aceea niciodatã ºi în vecii
vecilor nu le va mai spune nimic. Cît ar dori aceºti oameni sã le mai
spunã o datã Dumnezeu mãcar unul din cuvintele pe care le-a spus
astã searã aici! Dar nu le va mai spune. Aþi ascultat Evanghelia cu
bogatul nemilostiv ºi cu sãracul Lazãr - ºi-o ºtiþi toþi. Bogatul acesta,
care toatã viaþa lui nu s-a rugat, n-a avut milã niciodatã de sãracul care
stãtea la poarta lui, cînd a ajuns în focul veºnic, spune Evanghelia, cã
a strigat spre cer, s-a rugat atunci. 3 rugãciuni a fãcut. La nici una nu
i-a mai rãspuns Dumnezeu. I-a rãspuns Avraam, pentru cã Dumnezeu
nu le va mai spune acestora în vecii vecilor nimic, pentru cã nici ei
n-au vrut sã-L asculte ºi sã-mplineascã Cuvîntul Sãu. Ce aproape este
de-aici ºi muntele, ºi istoria!
 Pag. 1011

ªi cît de mulþi poate cã n-aþi fost niciodatã nici pe-un munte, sã vã

rugaþi singuri, nici într-o mînãstire, prãbuºiþi în genunchi, singuri, sã
vã-ntîlniþi cu Dumnezeu ºi cu istoria ºi s-ascultaþi ce vã grãieºte din
zidul acela Ana, care s-a jertfi t di n dr a gos te pentru Dumnezeu ºi
pentru lãcaºul Lui. Duceþi-vã la munte ºi la istorie ºi-ntîlniþi-vã cu
Dumnezeu, ºi-ntîlniþi-vã cu înaintaºii. Cã vine ziua, vine clipa cînd veþi
vedea cã nimic pe lumea aceasta n-a mai avut nici un preþ, afarã de
aceste lucruri: întîlnirea cu Dumnezeu ºi cu istoria, care ne-ndeamnã
mereu tot la aceastã întîlnire.
Cã ºi istoria ne vorbeºte despre Dumnezeu, ºi muntele ne vorbeºte
despre Dumnezeu. Acestea trebuie sã fie pentru noi cercetãri adînci
ºi profunde, prin care noi trebuie sã ne stabilim precis locul în care
sîntem în faþa lui Dumnezeu, în faþa vieþii ve º nice. Amin. Doamne
Dumnezeul ºi Tatãl nostru Cel din ceruri, din toatã inima Îþi mulþumim
ºi în acest miez de noa pte pentru bucuria pe care ne-ai dat-o de-a
lungul acestor cîtorva ceasuri pe care l e - a i rînduit sã le petrecem
împreunã aici, în jurul Sfîntului Tãu Cuvînt, petrecînd dupã voia Ta
ºi dupã porunca Ta aceastã Tainã minunatã a Nunþii, pe care Tu ai
rînduit-o în Evanghelia Ta ºi-n Biserica noastrã, ºi-n credinþa pãrinþilor
noºtri, pentr u c a a c e a s tã Ta i nã s ã fi e î nc he i a tã în faþa Ta, prin
Cuvîntul Tãu Cel Sfînt, petrecînd în curãþie ºi-n sfinþenie înaintea Ta.
Îþi mulþumim cã ne-ai ajutat s-o petrecem astfel pînã acum, în mijlocul
nostru fiind Tu ºi-mpãrþindu-ne, prin cuvintele iubiþilor Tãi, cuvintele
Tale pentru inima ºi pentru viaþa noastrã. Binecuvînteazã mirii iubiþi
ºi unirea lor, pe care Tu, în aceastã zi, ai rînduit-o prin aceastã Tainã
sfî ntã, i ns ti tui tã de Ti ne , sã devinã una ºi pe totdeauna. Ajutã-i,
Doamne Dumnezeul nostru, sã-mplineas c ã c u c r edi nc i oº i e toa tã
datoria pe care ºi-au asumat-o în faþa Ta, unul fa þ ã de c e l ã l al t ºi
amîndoi faþã de Tine ºi de lucrul Tãu cel sfînt.
Ca sã le poþi binecuvînta ºi Tu mai departe toatã viaþa lor ºi sã-Þi
poþi împlini faþã de ei sfintele Tale fãgãduinþe, cã îi vei însoþi ºi-i vei
binecuvînta pe ei ºi pe toþi urmaºii lor, ºi pe înaintaºii lor, pînã la
s fî r º i t. Bi ne cuvînteazã pãrinþii din care i-ai nãscut, Doamne ! ªi
rãsplãteºte-le ºi aici, ºi-n veºnicie osteneala ºi jertfa pe care-au depus-o
ca sã-i creascã pe aceºti copii în aºa fel încît ei sã se poatã uni acum
sub lumina privirilor Tale dulci ºi sub lumina privirilor noastre, care-i
î ns oþ i m în Nume l e Tã u. Bi ne cuvî nte a zã fr a þ i i º i s ur or i l e l or.
Binecuvînteazã vecinii ºi prietenii lor, cunoscuþii, rudeniile, pe toþi cei
de aproape ºi de departe ai lor. ªi ajutã-le tuturor sã poatã duce o
viaþã potrivit cu voia ta ºi cu poruncile Tale cutremurãtoare ºi sfinte,
de care sînt lega te fã gãduinþele Tale pentru cine le împlineºte. Te
rugãm sã binecuvîntezi autoritãþile satului acestuia, preoþii bisericii de
aici ºi de pretutindeni. Autoritãþile judeþului, autoritãþile þãrii noastre
ºi conducãtorii Bisericii ºi slujitorii bisericilor noastre. Pune în toþi din
noi o inimã ºi un gînd, cum a fost totdeauna a c est popor unit de la
vlãdicã pînã la opincã, de la cel mai mare pînã la cel mai mic, ºi în
felul acesta s-au împãrtãºit de binecuvîntãrile Tale, de ocrotirea Ta.
Cã au trecut peste istoria noastrã ºi peste pãmîntul acesta, ºi peste
viaþa noastrã, ºi peste poporul acesta atîtea furtuni ºi atîtea încercãri
ºi atîtea cutremure. Dar dupã toate, Tu ai refãcut iarãºi viaþa noastrã
ºi ne-am revãzut iarãºi binecuvîntînd împreunã Numele Tãu. Prin ce
cutremure a trecut mînãstirea în care am fost astãzi. Ce urme grozave
au lãsat aceste încercãri grele peste zidurile ºi peste temeliile ei.
Pag. 1012

Dar tu ai refãcut-o iarãºi. Cum ai refãcut de atîtea ori istoria

noastrã în decursul tuturor încercãrilor care au trecut peste ea atîtea
secole. Îþi mul þ umi m di n toa tã i ni ma ; a c ea s ta ai fãcut-o Tu din
dragoste pentru noi, Doamne, pentru Fiul Tãu ºi pentru copiii Tãi,
slujitorii Tãi, pãrinþii noºtri care Þi-au slujit Þie ºi s-au ataºat de Tine
cu toa tã pute r e a l or, care nu Te-au lãsat pe Tine niciodatã; ºi din
cauza aceasta nu i-ai lãsat nici Tu pe ei. Ajutã-ne sã nu Te lãsãm nici
noi , ni c i ur maº i i noº tr i , pentr u c a nici Tu sã nu ne laºi pe noi .
Doamne, numai Tu ºtii ce furtuni mai pot veni peste viaþa noastrã,
peste istoria noastrã; peste pãmîntul nostru. ªi cine altul ne poate salva
pe noi ºi în viitor, dacã nu Tu, Cel care ne-ai salvat în trecut? Cum sã
ne lepãdãm noi de Tine, cînd Tu ai fost singurul aliat al poporului
nostru? Toþi ceilalþi ne-au pãrãsit în vremurile grele. Toþi cei pe care
se bizuiau înaintaºii noºtri, în vremurile de încercãri i-au lãsat singuri.
Dar Tu nu i-ai lãsat. Tu le-ai dat putere ºi ajutor ºi i-ai izbãvit. Cine
a l tul ne va pute a a j uta º i î n vi i tor, da cã nu Tu, Marele nostr u
Dumnezeu ºi Mîntuitor, care i-ai salvat pe pãrinþii noºtri în trecut?
Dã-ne ºi nouã o credinþã de acelaºi preþ cu a lor, pentru ca sã poþi
folosi ºi faþã de noi în viitor aceleaºi mijloace de izbãvire ºi de biruinþã
pe c a r e l e - a i f o l o s i t f a þ ã de e i î mpotr i va vr ã j ma º i l or l or.
Binecuvînteazã-i, încã o datã Te rugãm, pe toþi cei care au venit de
da ta ac easta aici, care au ascultat Sfîntul Tãu Cuvî nt, c a r e º i - au
deschis inima sã-L primeascã ºi care poate cã acum simt îndemnul sã
spunã: Da, Doamne, Te primesc în inima mea. Vreau sã mã hotãrãsc
pentru Tine. Ajutã-mã! Dã-le putere sã înfrîngã ºi ruºinea, ºi rezerva,
ºi orice reþinere. ªi sã spunã din toatã inima: Doamne Isuse, recunosc
cã sînt un pãcãtos pierdut c are vreau sã mã întorc la Tine ºi vreau
sã-mi mîntuiesc s ufl e tul . Aj utã -mã! Mã hotãrãsc în clipa aceasta
pentru Tine. Pecetluieºte legãmîntul meu cu Sîngele Tãu. Scrie-mã în
cartea vieþii ºi ajutã-mã sã rãmîn scris a c ol o pe ntru totdeauna ca
cetãþean al împãrãþiei Tale, ostaº vredni c î n lupta Ta cea sfîntã ºi
moºtenitor al vieþii veºnice. Dãruieºte-le putere tuturor celor care
trebuie sã facã acest pas ºi sã ia aceastã hotãrîre, s-o facã acum. Noi
însoþim în faþa Ta, Doamne, aceste suflete iubite ºi Te rugãm sã le
binecuvîntezi. Iar pe cei care mai au în faþa lor pasul cãsniciei, tinerii
ºi tinerele noastre, Te rugãm sã-i binecuvîntezi, cãlãuzindu-le inima ºi
gîndurile sã facã º i s ã a j ungã l a a c e s t pa s î n prezenþa Ta ºi sub
binecuvîntarea Ta fericitã. Binecuvînteazã pãrinþii care au copii care
trebuie sã facã pasul acesta. Sã se roage Þie, sã se întoarcã la Tine, sã
se predea Þie pentru copiii lor. Pentru ca fiii lor sã poatã fi apropiaþi
de Tine, crescuþi în dragostea Ta. ªi cînd vor vr e a s ã fa c ã pas ul
acesta, sã-l facã cu toatã grija, cu toatã rugãciunea, cu tot simþul de
rãspundere, nefãcînd grãbit pasul acesta, ca nu c umva s ã a i bã un
sfîrºit trist, cum a u a c um a tî tea î mperecheri care se distrug ºi se
nimicesc din pricina cã n-au fost uniþi sub credinþa Ta, sub rugãciunea
ºi sub binecuvîntarea Ta. Noi Te rugãm pentru toþi cei care s-au unit
cu Tine ºi se vor mai uni sub lumina ºi sub cãlãuzirea sfîntului Tãu
Cuvînt ºi sub binecuvîntarea frãþeascã. Binecuvînteazã-i pe toþi. ªi
acum Te rugãm, ascultã rugãciunile cel or care vor sã se hotãrascã
pentru Tine în seara aceasta ºi dã-le putere sã spunã acest lucru hotãrît
ºi definitiv, pentru ca sã fie binecuvîntaþi ºi ei prin Tine, ºi Tu prin ei.
Amin. Cãci a Ta este împãrãþia, puterea ºi mãrirea, a Tatãlui, a Fiului
ºi a Sfîntului Duh, acum ºi pururea ºi-n vecii vecilor. Amin.
 Pag. 1013

Creºtinii dintîi ºi creºtinii de azi

Fragment din vorbirea fratelui Arcadie Nistor la nunta de la Vulcana

Pandele - 31-VIII-1985

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã

fie Domnul! Deschidem Biblia, Cuvîntul Sfî nt al lui Dumnezeu, ºi
citim din Epistola Sfîntului Apostol Pavel cãtre Coloseni, din capitolul
2, începînd cu versetul 1: Vreau, în adevãr, sã ºtiþi cît de mare luptã
duc pentru voi, pentru cei din Laodicea ºi pentru toþi cei ce nu mi-au
vãzut faþa în trup; pentru ca sã li se îmbãrbãteze inimile, sã fie uniþi
în dragoste ºi sã capete toate bogãþiile plinãtãþii de pricepere, ca sã
cunoascã taina lui Dumnezeu Tatãl, adicã pe Hr i s tos , î n c are sînt
ascunse toate comorile înþelepciunii ºi ale ºtiinþei. Spun lucrul acesta
pentru ca nimeni sã nu vã înºele prin vorbiri amãgitoare. Cãci mãcar
cã sînt departe cu trupul, totuº i cu d uhul s înt cu voi ºi privesc cu
bucurie la buna rînduialã care domneºte între voi ºi la tãria credinþei
voastre în Hristos.
Astfel dar, dupã cum aþi primit pe Hristos Isus Domnul, aºa sã ºi
umblaþi în El, fiind înrãdãcinaþi ºi zidiþi în El, întãriþi prin credinþã,
dupã învãþãturile care v-au fost date, ºi sporind în ea cu mulþumiri
cãtre Dumnezeu. Luaþi seama ca nimeni sã nu vã fure cu filozofia ºi
c u o amã gi r e de º a r tã dupã dati na oamenilor, dupã învãþ ã tur i l e
î nc e pã toa r e al e l umii, ºi nu dupã Hristos. Cãci în El l oc ui e º te ,
trupeºte, toatã plinãtatea Dumnezeirii. Voi aveþi totul deplin în El, care
este capul oricãrei domnii ºi stãpîniri. Fraþilor ºi surorilor! Poate unora
dintre dv. care nu aþi mai luat parte la o astfel de nuntã sã vã fie cu
mirare cãci, de fapt, în lume aºa s-a obiºnuit, ca nunþile sã se facã cu
petrecere, adicã c u bã uturã, cu muzicã, cu horã. Dar toate acestea
lipsesc de aici, de la aceastã nuntã. ªi de aceea, zic, poate sã vã fie cu
mirare. Vreau sã spun cã la început n-a fost aºa cum se petrec acuma
nunþile, ci aºa cum vedeþi în seara aceasta aceastã nuntã. La început,
cînd Domnul Isus i-a trimis pe apostolii Sãi ºi a luat fiinþã Biserica,
toa te l ucrurile erau curate, erau sfinte, erau fãcute dupã voi a l ui
Dumnezeu; spre înãlþare s ufl e teascã, zidire sufleteascã ºi bucurie
duhovniceascã.
ªi actul de la botezul copilului, ºi cãsãtoriile, ºi toate actele care se
sãvîrºesc în viaþa unui om, se fãceau cu Cuvîntul lui Dumnezeu, se
fãceau cu rugãciune, se fãceau spre slava lui Dumnezeu, spre bucuria
ºi zidirea sufleteascã a tuturora. Dar, pe parcurs, lucrurile n-au rãmas
aºa. Au pãtruns printre creºtini duhuri înºelãtoare, care au început sã-i
atragã pe oameni de la Evanghelia curatã a Domnului, de la frumosul
trai creºtine s c , pl ã cut lui Dumnezeu, spre pãcat, dupã obiceiurile
pãgîneºti. De aceea Sfîntul Apostol Pavel le spune aici fraþilor din
Colose. Colose era o localitate apropiatã de Laodicea din Asia Micã,
din Turcia de astãzi: Vreau sã ºtiþi cît de mare luptã duc pentru voi,
pentru cei din Laodicea ºi pentru cei ce nu mi-au vãzut faþa în trup.
Cãci cu Cuvîntul lui Dumnezeu este aºa ca ºi cu o sãmînþã semãnatã
pe un ogor sau în grãdinã: sãpãm adînc, greblãm, pregãtim pãmîntul
ºi punem sãmînþa; dar nu lãsãm numai aºa ºi venim numai sã culegem
r odul . Ci a vem gr i jã ca sã pãzim pãmîntul acela, grãdina a c ee a.
Sãmînþa rãsare, dar ies ºi buruieni; ies ºi spini, ºi pã l ãmidã, care
trebuie tãiatã, trebuie smulsã, ca sã rãmînã sãmînþa curatã.
Pag. 1014

Pot sã vinã ºi pãsãri, pot sã vinã ºi animale care sã poatã sã strice

grãdina noastrã. De aceea, în ce priveºte Cuvîntul l ui Dumne ze u,
Sfîntul Apostol Pavel a dus o mare muncã pentru semãnarea lui ºi o
mare luptã pentru pãstrarea c ur a tã a Bi s e ricii, a ogorului sfînt, a
sufletelor creºtinilor. De aceea spune: Vreau sã ºtiþi. De aceea este
scris cuvîntul acesta, pentru cã nici noi, ca creºtini, nu trebuie sã fim
nepãsãtori faþã de Biserica noastrã strãmoºeascã, faþã de învãþãtura
pãrinþilor noºtri sfinþi de la început. Ci trebuie sã cunoaºtem ºi noi
istoria noastrã: de unde a pornit Biserica, ce a întîmpinat; ºi astfel sã
fim ºi noi pãrtaºi, prin Duhul, cu î na i nta º i i noº tr i . Ca as tfe l , ºi
prezentul sã fie binecuvîntat ca cel din vremea lor, ºi viitorul sã fie
asigurat pentr u copiii ºi urmaºii noºtri. De aceea este nepãsare în
lucrul acesta, cînd cineva nu se intereseazã de lucrurile duhovniceºti,
de învãþãtura dreaptã, ca s-o cunoascã. Cãci la început, în Biserica
noastrã, învãþãtura a fost curatã.
Curatã este ºi acuma - cãci nu s-a schimbat, aceeaºi a rãmas. S-a
schimbat viaþa noastrã, cãci ne-am îndepãrtat de Domnul Isus, ne-am
îndepãrtat de învãþãtura curatã. ªi atunci s-a schimbat ºi viaþa noastrã:
din bine, s-a schimbat în rãu. ªi din rãu merge în mai rãu, dacã noi nu
ne întoarcem la Dumnezeu pentru primenirea vieþii noastre, pentru
naºterea noastrã din nou, pentru aducerea noastrã în starea plãcutã lui
Dumne ze u. Sfî ntul Apos tol Pavel, care a s emã na t Cuvî ntul l ui
Dumnezeu în aceste localitãþi, ducea o luptã ºi voia ca aceastã luptã
sã fie cunoscutã ºi de fraþi, ºi de creºtini. Pentru ca ºi ei sã ia parte la
aceastã luptã. Cã aºa a fost l a î nceput: cînd a luat fiinþã Biserica,
fiecare frate, fiecare sorã, fiecare membru al ei era un lucrãtor viu,
c ur a t º i s fî nt î n ogorul Domnului. Citind Faptele Apostol i l or º i
Epistolele Sfîntului Apostol Pavel, vedem lucrul acesta. Cãci nu numai
pãstorii aveau datoria aceasta de a învãþa, de a sfãtui ºi de a cãlãuzi
norodul; ci aveau partea aceasta ºi fraþii, ºi surorile chiar, cum spune
Sfîntul Apostol Pavel cãtre Timotei ºi cãtre Tit: cã femeile bãtrîne
trebuie sã fie treze, sã fie aºa ºi aºa. Sã le înveþe pe cele tinere, pentru
cã cele bãtrîne au cunoscut viaþa, au experienþa ei, pe cînd cele tinere
nu o au.
De aceea cele bãtrîne au datoria aceasta, ca ºi cele tinere sã înveþe.
Deci vedeþi, aºa era împletitã de armonios munca la începutul Bisericii
ºi pe parcurs, multã vreme. ªi, pentru cã era aºa de frumos ºi de curat
împreunatã munca pãstorilor cu a pãstoriþilor, lucrurile erau frumoase,
erau binecuvînta te de Dumnezeu. Iar Domnul, privind, putea sã Se
bucure de creºtinii Sãi. Dar, pe parcurs - cum am spus - a slãbit rîvna,
aºa cum spunea pãrintele Iosif. A slãbit duhul creºtinilor. ªi au neglijat
pa r te a aceasta duhovnicea s c ã . S- a u oc upa t mai mul t de pa r te a
materialã. ªi neglijînd partea duhovniceascã sau partea Mariei, cum
s punem noi, neglijînd rugãciunea, neglijînd cercetar e a Bi s e r i c i i ,
adunarea, cercetarea Sfintelor Scripturi, viaþa duhovniceascã a scãzut.
A ajuns la un nivel foarte jos, încît Sfîntul Apostol Pavel spune cã
trebuie sã ducã aceastã luptã mare, aceastã luptã grea. Cînd a scris el
Epistola aceasta cãtre Coloseni era în primul veac; în jurul anului 60.
ªi-apoi sã vedeþi mai tîrziu, cã în Biserica din Laodicea, unii au ajuns
într-o s ta r e foar te tristã, dupã cum spune apoi, mai tîrziu, Sfîntul
Apostol Ioan, cînd scrie, în Apocalipsa, epistola aceea, a 7-a, cãtre
Biserica din Laodicea, spunînd îngerului acelei Biserici: Îþi merge
numele cã trãieºti, dar eºti mort.
 Pag. 1015

Adicã trãia doar cu trupul, viaþa trupeascã, dar viaþa duhovniceascã

î i e r a moa r tã . Nu er a acol o nici cîntare în famili e, nu e r a ni c i
rugãc i une î mpreunã cu copiii ºi cu familia, nu era nici cercetarea
Cuvîntului în familie. Cãci aºa trebuie sã fie! Nu numai la adunare sã
citim noi sau alþii sã citeascã ºi noi sã ascultãm. Ci trebuie ºi-n familia
noastrã sã continue lucrul pe care-l vedem la adunare. Împreunã cu
copiii, cu familia, cu pãrinþii, citeºte unul, explicã un cuvînt, se roagã
împreunã, cîntã împreunã. Aºa era viaþa creºtinã la început. ªi aceastã
viaþã este binecuvîntatã. Aceasta progreseazã. ªi cei ce trãiesc aºa sînt
o binecuvîntare pentru societate. Pentru cã societatea are nevoie de
oameni credincioºi lui Dumnezeu. Cãci omul credincios lui Dumnezeu
este cinstit î n l uc r ul l ui ; nu î ns tr ã i ne a zã l uc rurile date lui spre
administrare sau spre pãstrare; nu ia ce nu este al lui ºi se mulþumeºte
c u dr eptul care i se cuvine. ªi atunci ºi societatea merge bi ne, º i
soc i etatea este ridicatã, ºi oamenii pot trãi în pace, în armonie, în
înþelegere.
Dar, dacã nu sînt cinstiþi, atunci, de bunã seamã, unul îl înºalã pe
celãlalt; celãlalt cautã sã se rãzbune - ºi atunci viaþa devine grea, dupã
cum spune Sfîntul Apostol Pavel cãtre Timotei, cã: În zilele din urmã
vor fi vremuri grele. De ce vor fi vremuri grele? Pentru cã oamenii
sînt necinstiþi. Nu-L iubesc pe Dumne ze u; º i nu c a utã sã trãiascã
Cuvîntul lui Dumnezeu. Deci vedeþi, cam aceasta era starea de lucruri
ºi din vr e me a aceea, mai ales în Biserica din Laodicea. ªi Sfîntul
Pavel trebuia sã ducã aceastã muncã uriaºã. ªi vedeþi, la toate aceste
pãcate, slãbiciuni, nepãsare, somn sufletesc, el aduce ºi mijlocul prin
care poate fi salvat un suflet, poate fi salvatã o familie, poate fi salvatã
societatea. Un popor întreg poate fi salvat. Aduceþi-vã aminte din cele
citite în istorie cã au nãvãlit popoare ba rbare peste pãmîntul þãrii
noastre ºi peste poporul nostru în vechime. Erau sãlbatici, crescuþi prin
stepele din Mongolia. Aºa erau ei. Ar fi trebuit sã meargã misionari
de-aici la ei, ca sã le vesteascã Evanghelia. Dar, pentru cã nu s-au dus,
au venit ei cu sabia ºi cu focul, ca sã caute Evanghelia, sã-L caute pe
Hristos. ªi, dupã ce s-au încreºtinat, au devenit oameni civilizaþi ºi ei.
S-a schimbat viaþa lor.
S-au statornicit într-un loc ºi au devenit oameni noi, popoare noi,
care trãiesc ºi astãzi încã primprejurul þãrii noastre. Deci aºa, dragii
mei! Dar, pentru ca sã nu lungim vorbirea, sã ne-ntoarcem la vremea
noastrã. Nu este o noutate adunarea; nu este o noutate nunta aºa cum
o vedem pe aceasta, în felul acesta. La început aºa a fost în Biserica
noastrã: pãstorul cu toþi pãstoriþii împreunã. Dar a slãbit duhul, cum
am spus, ºi rîvna creºtinilor. ªi iatã cã Dumnezeu ne-a iubit pe noi aºa
de mult, neamul nostru, poporul nostru, care de la naºte r e a l ui î n
lumea aceasta s-a nãscut ºi duhovniceºte ºi care are ca strãmoºi niºte
pãrinþi aºa de binecuvîntaþi de Dumnezeu, oameni care, din Imperiul
Roma n, au fost aduºi cu domiciliu obligatori u î n Da c i a. Au fos t
socotiþi rãufãcãtori, periculoºi pentru Imperiul Roman, dar erau cei
mai zeloºi ºi cei mai credincioºi. Au fost gata sã renunþe la casele lor,
la pãmîntul lor, la patria lor, sã fie duºi pe un pãmînt strãin, dar sã nu
s e despartã de Hristos ºi de Evanghelia Sa. ªi Dumnezeu a tr ec ut
poporul nostru prin mari necazuri. L-a trecut prin foc, sã-l curãþeascã.
Cãci focul nu este spre pierzarea cuiva. Focul arde numai gunoiul,
arde paiele, arde ce este bun de ars, dar ceea ce este curat curãþeºte.
Pag. 1016

ªi dacã este aur ºi-i amestecat cu gunoi, arde gunoiul ºi rãmîne

aurul. Rãmîne ce este bun; rãmîne ce este de preþ, ce este de valoare
înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor chiar.
 Pag. 1017

Jertfa - condiþie pentru nemurire

Vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Cãlan - 22-IX-1985

În Numele Tatã l ui º i a l Fi ului ºi al Sfîntului Duh. Amin.

Mãrturisesc cu recunoºtinþã adîncã ºi cu ochii înlãcrimaþi, înaintea
Domnului, mulþumirea sufletului meu ºi bucuria cea nemãrginitã pe
care Domnul mi-a fãcut-o ºi-o simt în seara aceasta, în clipele acestea,
în mijlocul bucuriilor acestora, sub lumina minunatã ºi sub revãrsarea
puternicã a Duhului Sfînt, luminã ºi revãrsare pe care sînt convins cã
fiecare dintre frãþiile voastre aþi simþit-o ºi o simþiþi. Am simþit mereu,
în sufletul meu vibrînd puternic, harul acesta revãrsat cu plinãtate prin
fiecare cuvînt mãrturisit aici. S-a spus de la început cã nunta este o
tai nã ; poa te una di ntr e cel e mai minunate taine ale dragostei lui
Dumnezeu, în dorinþa Sa de-a face fericitã creaþia mîinilor Sale - fiinþa
în chipul, în inima, în soarta, în viaþa cãreia a dorit sã punã El tot ce-a
avut mai vibrant, mai cald, mai dulce, mai plãcut, omul. Prima nuntã
a avut loc în rai. Ce minunat trebuie sã fi participat întregul cer la
taina a c e a s ta de s pr e c a r e s e s pune a º a de puþin în Cuvîntul lui
Dumnezeu!
Ce fericit trebuie sã se fi simþit omul tînãr, ieºit din mîna frumoasã
a lui Dumnezeu, desãvîrºit ºi binecuvîntat de El, cînd, din cel mai
frumos vis al vieþii sale, s-a trezit avînd lîngã inima lui fiinþa aceea în
care el a vãzut întrupate toate însuºirile minunate ale lui Dumnezeu:
frumuseþe, bucurie, mîngîiere ºi, mai presus, dragostea, care întrece
totul ! Ce mi nuna t tr e bui e sã fi fost visul î n s omnul a c e l a c î nd
Dumnezeu i-a scos de lîngã inima lui fiinþa unicã, acea fiinþã care va
alcãtui împreunã cu el o unitate - unul ºi una pe ntr u totdeauna. Ce
tainã este aceasta! ªi-n astfel de împrejurãri, cînd tinerii sãrbãtoresc,
tr ã i m di n nou aceastã unicã minune ! ªi ne buc ur ã m di n nou, de
fiecare datã, de acea tainã cereascã, de acea tainã divinã pe care a
pus-o Dumnezeu unic î n acest moment al însoþirii celor 2, în clipa
aceea cînd cele 2 fiinþe, într-un chip tainic, alcãtuiesc divin ºi rãmîn
pe ntru totdeauna una ºi unul. Zic, în astfel de împrejur ã r i , noi ne
spunem unii altora ºi ascultãm unii de l a a l þ i i c el e mai frumoase
cuvinte ºi îndemnuri care dorim sã întipãreascã pentru totdeauna în
inimile noastre adevãrul cã taina aceasta este mare; este ca taina unirii
lui Hristos cu Biserica.
ªi, avînd în inima noastrã totdeauna aceastã încredinþare ºi acest
a de vã r, sã ne sfinþim propria noastrã c ã s ni c i e , dî ndu- ne s i l i nþ a
totdeauna, cu toatã puterea noastrã, sã înfrumuseþãm tot ceea ce pare
încã nede s tul de fr umos . Sã î mbunã tã þ i m tot c ee a ce pare încã
neîndeajuns de bun; sã acoperim tot ceea ce pare încã neîndeajuns de
frumos. Cînd acest gînd frumos îl ave m ºi îl vom avea în sufletele
noastre, bucuria cãsniciei noastre se va perpetua, va fi continuã, cum
a fost în cea dintîi zi, în cea dintîi clipã. De aceea ne povestim ºi ne
amintim unii altora, în împrejurãri ca acestea, aceste adevãruri, fie sub
o formã, fie sub alta. De aceea inima noastrã a vibrat permanent aici,
de asearã, de cînd a început ºirul acestor bucurii, fie cã cineva a primit
de la Dumnezeu un cuvînt ºi ni l-a spus, fie cã a primit o poezie ºi
ne-a declamat-o, fie cã a primit o cîntare ºi ne-a scos-o din sufletul ºi
din lacrimile lui cum a putut mai frumos.
Pag. 1018

Am dorit, în aceastã noapte de stare împreunã - pentru cã pînã pe

la ora 3 mai sînt încã vreo cîteva ceasuri, cîteva jumãtãþi de ceasuri pe
care dorim sã le petrecem frumos împreunã - am vrut sã ne amintim
în cîteva cuvinte cele 9 înþelesuri din Evanghelia de mîine. Sînt niºte
a de vã r uri atît de frumoase în Evanghelia care se va ci ti mî i ne î n
sfintele noastre biserici. Evanghelia aceasta este scrisã de cãtre Sfîntul
Luca în capitolul 5, începînd cu ver s e tul 1, pî nã l a versetul 11 -
de s pr e pescuirea minunatã; despre evenimentul petrecut atunci c u
Mîntuitor ul , c u Apos tol ul Petru, cu ceilalþi apostoli, cu starea ºi
colaborarea lor la muncã împreunã, cu pocãinþa adîncã a apostolului
ºi cu toate promisiunile care fac încheierea adevãrurilor sfinte din
aceastã Evanghelie. Da r a m r e nunþat, pentru cã cîntarea pe care a
cîntat-o mirele pentru mireasa lui mi-a fr î nt i ni ma . O, s ufl e t din
sufletul meu! A cîntat el cu ochii înlãcrimaþi. ªi eu nu l-am auzit pe
Sabinel cîntînd pentru Adriana; L-am auzit pe Hristos cîntînd pentru
Bi s e r i c a Sa , pe ntru Mireasa Sa. Nu demult am fost la mînãstirea
Curtea de Argeº.
Am trãit acolo niºte momente atît de adînci, încît ori de cîte ori îmi
amintesc mi se umplu ochii de lacrimi ºi inima de atît înþeles tainic pe
care-l poartã dragoste a l ui Dumnezeu pentru dragostea noastrã ºi
inima lui Hristos pentru ini mi l e noa s tr e. Am ascultat din zidurile
mînãstirii lacrimile Anei ºi cîntecul plin de îndurerare ºi de lacrimi al
lui Manole: O, suflet din sufletul meu! Ce necesarã era jertfa ei pentru
reuºita bisericii aceleia! Dacã aþi mers vreodatã sau dacã veþi merge
vreodatã la mînãstirea Curtea de Argeº ºi veþi vedea împletiturile
acelea mãiestre ºi toatã dragostea, ºi rîvna, ºi jertfa care s-au depus în
fiecare trãsãturã de condei sau sculpturã de daltã, sã vã gîndiþi cã toate
acestea n-ar fi fost niciodatã fãrã jertfa Anei, fãrã lacrimile ºi fãrã
suferinþa lui Manole. Sînt lucruri frumoase în Biserica lui Hristos. Sînt
lucruri minunate în tot ce a creat dragos te a l ui Dumnezeu ºi rîvna
celor care L-au iubit pe Hristos. Poate cã sînt, dar toate aceste lucruri
minunate n-ar fi fost fãrã jertfã, fãrã lacrimi, fãrã iubirea care a fost
în stare s ã l e dea, fãrã iubirea care a trebuit sã le cearã. Poate cã
legenda cu Ana ziditã în zi dur i l e mî nã s ti r i i Cur tea de Argeº e-o
legendã - cum e-o legendã, poate, ºi povestea Mioriþei sau povestea
Luceafãrului.
Dar în toate acestea e îngropatã o tainã adîncã, ce simbolizeazã ºi
ne aratã nouã limpede dragostea lui Hristos faþã de Biserica Sa. Am
vrut sã ne oprim mai ales asupra a 3 aspecte din toatã aceastã lucrare
minunatã care, alcãtuitã din toate, se constituie în una singurã. Jertfa
Anei, jertfa Sfintei Fecioare, Maica Domnului, jertfa Bisericii. Toate
acestea 3 ne mãrturisesc nouã despre acelaºi adevãr tainic ºi sfînt. ªi,
fiindcã avem un timp aºa de binecuvîntat de Dumnezeu în ceasurile
acestea în care nu ne mai grãbim nici unii - ajunge cît ne-am grãbit
pentru lucrurile fireºti, pãmînteºti, trupeºti, - sã întîrziem acum, un
ceas, gîndindu-ne , me di tî nd ºi petrecîndu-ne în lumina ºi în taina
dulce a adevãrurilor mîntuitoare. ªi, din tot ceea ce ni se spune, sã
întregim cea mai adîncã ºi cea mai ne c e s a r ã c ondiþie pentru noi:
condiþia mîntuirii noastre pentru care s-a depus atîta jertfã ºi pentru
care încã se cere sã se mai depunã o jertfã . Gî ndindu-mã la jertfa
Anei pentru reuºita mînãstirii Curtea de Argeº, m-am gîndit la jertfa
Maicii Domnului pentru reuºita mîntuirii noastre.
 Pag. 1019

Mã gîndesc mereu la jertfa Bisericii pentru reuºita mîntuirii lumii,

cum mã gîndesc la jertfa Lucrãrii Oastei Domnului pe ntr u r e uº ita
mîntui r i i nea mului nostru ºi a Bisericii noastre. E o înlãnþuire de
l e ge nde, dar de adevãruri cereºti º i s fi nte c ar e pe ntr u noi a u o
semnificaþie atît de adîncã ºi atît de însemnatã. Ce bine este dacã ne
strîngem acum gîndurile noastre împrãºtiate de pe oriunde ar fi ºi sã
ni le adunãm aici, lîngã vatra caldã a acestor adevãruri, ºi sã gîndim
cîte dintre ele ne privesc direct ºi pe noi ºi anume ce mare parte din
înþelesul acesta priveºte ºi mîntuirea noastrã. Am fost la Curtea de
Argeº, am mai spus; m-a impresionat atît de adînc ºi de atunci gãsesc
mereu noi ºi noi asemãnãri ºi înþelesuri ale tainei jertfei ºi iubirii în
lucrarea mîntuirii ºi în crearea a tot ceea ce este frumos ºi durabil pe
lumea aceasta. Fãrã jertfa Anei ºi fãrã jertfa lui Manole, eu cred cã
n-ar fi existat Curtea de Argeº. Dar el, care a º ti ut cît de mult era
pentru el inima pe care o iubea, cît de mult a fãcut pentru el aceastã
inimã care a fost în stare sã întîmpine ºi sã înfrunte toate intemperiile.
ªtiþi întîmplarea cu Ana. Pentru cei care n-o ºtiu, aº vrea s-o repet pe
scurt.
Fiindcã dacã vã veþi gîndi mai adînc, cum m-am gîndit ºi eu, veþi
vedea în întîmplarea aceasta ceva din istoria mîntuirii noastre, ceva din
jertfa dragostei lui Hristos pentru noi, ceva din jertfa Maicii Domnului
pe ntr u mî ntui r e a lumii, ceva din jertfa Bisericii, a ma r ti r i l or, a
sfinþilor, a mucenicilor, de-a lungul sutelor ºi sutel or de ani, pînã
a s tã zi , pe nt r u mî nt ui r e a l umi i p e c a r e Dumneze u vr e a s - o
desãvîrºeascã ºi prin jertfa celor mai buni fii ai Sãi din Biserica Sa, din
partea cea mai vie ºi mai curatã a Bisericii, care sînt cei credincioºi.
Dac ã ci ne va s - a r cul ca pe s pa te, c u faþ a spre cer, pe lespezile
mînãstirii Curtea de Argeº, ºi ar avea picioarele la ieºire ºi capul la
altar, unde va î n dreptul inimii, uitîndu-vã pe ziduri, veþi vedea o
însemnare roºie. Se spune cã este locul unde a fost ziditã Ana. ªtiþi
cine a fost Ana? Manole a fost meºterul cel iscusit cãruia domnitorul
Neagoe Basarab de atunci i-a încredinþat zidirea acestei minunate,
unice mînãstiri. Toatã alcãtuirea acesteia este ca o perlã minunatã, ca
un mãrgãritar fãcut dintr-o singurã bucatã. De oriunde ai privi-o, vezi
atîta frumuseþe îngropatã acolo, încît nu-þi ajunge admiraþia, respectul,
recunoºtinþa, mulþumirea pentru mîna care a sculptat-o; pentru mintea
c a r e a c onc e put- o; pe ntr u i nima care a pus atîta pas i une , atî ta
dragoste, atîta rãbdare acolo.
Ana, despre care se spune cã este îngropatã în zidul mînãstirii, era
soþia acestui meºter iscusit. Dar el, voind sã asculte dorinþa domnului
ºi stãpînului sãu, luptînd sã construiascã una dintre cele mai frumoase
- cea mai frumoasã dintre mînãstirile zidite cîndva, era urmãrit de o
nenorocire: tot ce zidea ziua se dãrîma noaptea. Mîndria lui, credinþa
lui, rîvna lui erau puse aºa de greu la încercare. ªi s-a rugat stãruitor:
Doamne, aratã-mi ce trebuie sã fac pentru ca lucrul acesta l a c are
munc e s c s ã r e uº e a s c ã ? ªi cineva i-a spus - un duh, un gî nd, o
inspiraþie - cã acolo trebuie sã fie îngropatã o jertfã. Cea mai curatã,
mai iubitoare, mai sfîntã jertfã omeneascã. ªi împreunã cu ceilalþi
meºteri s-au hotãrît: vom îngropa aici pe soþia aceluia dintre noi care
va veni prima sã aducã mîncare soþului ei care lucreazã aici. În gîndul
l or, fi e c a r e s - a u rugat lui Dumnezeu sã dea o furtunã ºi o ploaie.
Fiecare se ruga sã fie împiedicatã soþia sa ºi sã nu vinã ea; sã vinã
soþia celuilalt.
Pag. 1020

Dintre toate însã, soþia meºterului iscusit, care-l iubea cel mai mult,
a grãbit ºi a stãruit, prin furtunã, prin vînt, prin ploaie, sã vinã ºi sã-ºi
vadã soþul, ºi sã-i arate dovada dragostei ei care nu-l cautã numai cînd
e timp frumos, care nu se duce sã-l întîlneascã numai atunci cînd e
vreme bunã. Cã dragostea adevãratã mai ales atunci se adevereºte,
cînd trebuie sã înfrunte primejdii de care alþii fug; piedici de la care
alþii se întorc. Ana a avut o astfel de dragoste. Manole a vãzut-o ºi a
strigat cãtre Dumnezeu sã înteþeascã vîntul ºi ploaia, s-o opreascã pe
Ana lui, sã nu vi nã . El º ti a c e - o aº te a ptã . Poa te cã ºi Ana ºtia,
presimþea ceva. Sufletele care iubesc umblã mai mult prin presimþiri.
Cînd iubeºti pe cineva, presimþi apropierea unui necaz care-l aºteaptã.
ªi atunci te rogi mai fierbinte. Eu cunosc atît de multe cazuri în care
presimþirea a venit mai repede. ªi Biblia aratã cã atunci cînd Pilat avea
de- a fa c e cu j ude c ar ea Mîntuitorului, nevastã-sa, care-l iubea, a
presimþit tot rãul care îl aºtepta. ªi i-a trimis vorbã: Soþul meu iubit,
ai grijã, sã n-ai de-a face cu acest Om sfînt al lui Dumnezeu, pentru
cã presimt cã o mare nenorocire ne aºteaptã pe toþi, dacã tu n-ai grijã
de a s ta . Pi l a t n- a þ i nut seama; s-a împotr i vi t º i Cuvî ntul ui l ui
Dumnezeu, ºi dreptãþii, ºi înºtiinþãrii presimþirii nevestei care-l iubea.
ªi a plãtit dupã aceea scump, el ºi toþi urmaºii lui pînã în veci. Cã
întîmplãrile care spun despre vrãjmaºii lui Isus, despre ce s-a întîmplat
cu ei dupã moartea ºi dupã înãlþarea Domnului Isus, spun ºi despre
Pilat cã, începînd încã din ziua aceea, peste sufletul lui a nãvãlit un
duh r ã u ºi în vedeniile lui de zi ºi noapte nu era altceva decît faþa
însîngeratã a Sfîntului lui Dumnezeu pe care el a pus sã-L batã. κi
vedea mîinile permanent umplute de sînge. ªi, cum cãutase cîndva
sã-ºi spele într-un lighea n, î n fa þ a mul þ i mi i , mî inile, zicînd cã-i
nevinovat de sîngele acela, aºa a alergat dupã aceea, zi ºi noapte, de
la un izvor la altul, de la o fîntînã la alta, sã-ºi spele mîinile care-i erau
nãclãite de Sîngele lui Hristos, pe care el l-a vãrsat. Dar nici un izvor
din lume n-a mai putut sã-i spele mîinile de sînge. ªi a alergat nebun
pînã ºi-a pierdut viaþa, cãzînd într-o prãpastie, dorind sã-ºi mai spele
mîinile de sîngele care nu se mai spãla. Pentru cã nici o mînã care se
întineazã, care se pãteazã cu sînge nevinovat, vãrsat pe nedrept, nu se
va mai putea spãla niciodatã, cu nici o apã ºi cu nici un elixir di n
lume, nici pe pãmînt, nici sub pãmînt. ªi în viaþa aceasta, ºi în viaþa
cealaltã, mîinile acestea pãtate cu sîngele celor nevinovaþi, cu lacrimile
celor nevinovaþi, - cu sudoarea celor nevi novaþ i , c u j e r tfa c elor
nevinovaþi, nu se vor mai putea spãla niciodatã.
Pentru cã dacã nu le spalã Sîngele lui Hristos, cînd omul vine cu
pocãinþã ºi cu lacrimi, ºi cu dorinþã sincerã de îndreptare, nu le mai
spalã niciodatã nimic. Manole s-a rugat, s-a rugat. S-a rugat fierbinte,
s-a rugat deznãdãjduit. Dar Dumnezeu avea în vedere altceva pentru
el. ªtia cã, dacã-þi pretinde Dumnezeu o pierdere în lumea aceasta, te
va despãgubi chiar ºi pe pãmînt cu o rãsplatã nespus mai mare, iar în
viaþa veºnicã, cu o rãsplatã eternã. Mîntuitorul a rãspuns odatã unor
ucenici ai Sãi care I-au zis: Doamne, iatã cã noi am lãsat tot ºi Te-am
urmat. ªi Domnul Isus i-a rãspuns Sfîntului Petru: Adevãrat, adevãrat
îþi spun, Simone, fiul lui Iona, cã nu este nimeni care sã fi lãsat pentru
Mine casã sau pãmînt, avuþie sau soþie, sau copii, sau tatã, sau mamã,
sã nu primeascã în veacul acesta de 100 de ori mai mult, iar în veacul
viitor viaþã veºnicã. Aºa-i va fi spus lui Manole atunci: Manole, nu fi
tu întristat! Dumnezeu îþi cere acuma o jertfã.
 Pag. 1021

Þi-o cere pe Ana, pe care ºi aºa ai s-o pierzi odatã. Pentru cã nici
o iubire de pe pãmînt nu este eternã. Tot ce primi m pe pã mînt, pe
pãmînt ºi lãsãm. Dar ceea ce dãm pentru Dumnezeu aici pe pãmînt ne
pãstrãm pentru viaþa veºnicã. Manole, dã-þi pe Ana! Zideºte-o acolo!
Pentru cã rãsplata ta ºi pe pãmînt va fi veºnicã. Sînt peste 500 de ani
de cînd Manole ºi-a zidit dragostea lui, inima lui în lucrarea pe care
o fã c e a. ªi de 500 de a ni , ne numãrate inimi, ne numã r a þ i oc hi ,
nenumãrate suflete au trecut pe acolo. ªi, înþelegînd preþul jertfei în
orice lucrare durabilã ºi valoroasã, s-au inspirat de acolo sã nu-ºi
plîngã prea mult jertfa pe care le-o cere Dumnezeu la temelia unei
lucrãri care trebuie sã dureze ºi care trebuie sã aibã o valoare veºnicã.
Dacã Manole nu ºi-ar fi îngropat-o pe Ana, dacã ar fi þinut la aceastã
aparenþã trecãtoare, nu s-ar fi zidit mînãstirea aceasta. Sau, dacã s-ar
fi zidit cumva, cîndva, de cãtre cineva, n-ar fi putut ieºi niciodatã aºa
cum a ieºit. Pentru cã nici o lucrare din lume nu poate sã iese aºa de
frumos ca aceea pe care o face jertfa.
4 condiþii se cer neapãrat la o lucrare care trebuie sã aibã ºi duratã,
ºi valoare: sã munceºti cel mai mult, sã te rogi cel mai mult, sã iubeºti
cel mai mult ºi sã suferi ºi sã plîngi cel mai mult. Dacã Manole n-ar
fi suferit ºi n-ar fi plîns atît de mult, n-ar fi ieºit aºa o bijuterie de
frumuseþe mînãstirea aceasta. Dacã n-aþi vãzut-o, faceþi tot ce puteþi
face sã vã duceþi. Îngenuncheaþi acolo, în partea stîngã a mînãstirii; ºi
uitaþi-vã acolo, cam unde este inima mînãstirii Curtea de Argeº. ªi veþi
vedea acolo ziditã inima Anei fãcutã nemuritoare de dragostea ºi de
jertfa pentru Hristos ºi pentru soþul ei. Gîndind la Ana ºi la durata, la
valoarea, ºi la frumuseþea muncii rezultate din jertfa ei, m-am gîndit
la Sfînta Fecioarã, Maica Domnului. Ce jertfã i s - a c e r ut e i ! Noi
privim mereu spr e J e r tfa Domnului Isus. ªi aºa trebuie sã facem,
pentru cã Jertfa Lui ne-a rãscumpãrat de toate pãcatele noastre ºi prin
Sîngele Lui avem mîntuirea sufletului. Dar priviþi mai adînc! Lîngã
Jertfa lui Isus este jertfa unei Mame. Pentru cã niciodatã jertfa unui
fiu nu poate fi despãrþitã de jertfa mamei lui. Însã se vorbeºte aºa de
puþin despre jertfa mamei.
Dar în faþa lui Dumnezeu, jertfa aceasta, la nivelul ei, n-a fost mai
micã decît Jertfa Lui, la nivelul Sãu. Fãrã jertfa Maicii Domnului, fãrã
acceptarea acestei jertfe, n-ar fi putut avea loc în felul în care a avut
ºi în care are loc mîntuirea noastrã, mîntuirea lumii întregi. Undeva în
zidurile mîntuirii lumii e îngropatã ºi jertfa Maicii Domnului. Cînd
priviþi la Isus Cel Rãstignit, cuprindeþi în aceastã privire dulce ºi sfîntã,
recunoscãtoare, smeritã ºi ascultãtoare ºi pe Maica Domnului. Cînd
priviþi la alcãtuirea minunatã a zidurilor mînãstirii Curtea de Argeº, nu
vedeþi numai mãiestria lui Manole; vedeþi ºi partea Anei. Dumnezeu
nu le-a despãrþit ºi nu le va mai despãrþi niciodatã pe una de cealaltã.
Oamenii o pot despãrþi pe Sfînta Fecioarã, Maica Domnului, de Jertfa
Fiului sãu. Sînt unii care pot sã treacã nepãsãtori pe lîngã numele ei
ºi pe lîngã jertfa ei. Sînt unii care, mai mult, pot îndrãzni sã vorbeascã
necuviincios despre acest vas sfînt pe care Dumnezeu l-a cuprins în
planul Sãu veºnic, avînd un rol atît de minunat în mîntuirea noastrã.
Dar Dumnezeu n-o va despãrþi niciodatã pe ea de Fiul sãu. Aºa de
frumos L-a însoþit ea în toate drumurile ei!
Pag. 1022

Din clipa cînd a venit ea cu cel care-i þinea loc de soþ nu pentru
Dumnezeu, ci pentru oameni, din clipa cînd a venit ea sã aducã mica
jertfã s ã r a c ã , c e i 2 porumbei, pentru tãierea Lui împrejur, pentru
închinarea Lui în Templu înaintea Domnului, cînd dreptul Simeon,
luminat de sus, a primit înºtiinþarea ºi, dupã profe þ i a mi nuna tã, a
vorbit niºte lucruri nespus de mari ºi de cutremurãtoare despre Fiul
acesta care este Fiul lui Dumnezeu, care va fi mare, care va fi pricina
multor înãlþãri ºi cãderi - el a vorbit ºi despre preþul pe care va trebui
sã-l dea ea pentru înãlþarea lui Hristos ºi pentru reuºita misiunii Lui:
Iar prin inima ta va trebui sã treacã sabie, pentru ca sã se descopere
gîndurile mul tor i ni mi . N- a putut de s pã r þ i ni c i oda tã Duhul lui
Dumnezeu, nici Cuvîntul lui Dumnezeu, nici oamenii lui Dumnezeu
numele Maicii Sfinte de Numele Fiului ei Sfînt; jertfa ei de jertfa Lui.
ªi oricine are de la Dumnezeu lumina adevãratã asupra importanþei
descoperirilor lui Dumnezeu, a º a va gîndi. În toatã Biblia, fie în
Ve c hi ul , fi e î n Noul Testament, de dupã aceea, nici un ve r s e t a l
Domnului nu vorbeºte ceva care ar putea fi socotit ca o umbrã peste
numele ºi peste lucrarea, ºi însemnãtatea, ºi sfinþenia, ºi importanþa
Maicii Domnului.
La toþi apostolii Domnului, vreun verset din Evanghelie le-a gãsit
vreun cusur ºi vreun lucru pe care l-a mustrat la ei Dumnezeu. ªi la
apostolul iubirii a gãsit o slãbiciune pe care a mustrat-o. Cînd Iacov
ºi Ioan, cei 2 apostoli iubiþi, au venit la Domnul, cerîndu-I sã pogoare
foc din cer peste sufle te l e s a maritenilor pentru cã nu-i primiserã,
Domnul i-a privit cu mustrare ºi le-a zis: Nu ºtiþi de ce duh sînteþi
însufleþiþi. Fiul Omului n-a venit sã piardã sufletele oamenilor, ci sã le
mîntuiascã. Iar cînd mama lor a venit sã-I cearã, cu imprudenþã ºi cu
grabã, ca unul dintre fiii ei sã stea de-a stînga ºi unul de-a dreapta
Fiului lui Dumnezeu cînd va veni în Împãrãþia Sa, la fel, Mîntuitorul
le-a spus un c uvî nt mus tr ã tor. Sfî ntul ui Apos tol Petru i-a spus
adeseori cuvinte destul de grele. Odatã, cînd Mîntuitorul spusese: Iatã,
ne sui m l a Ie r us a l i m º i Eu, Fi ul Omul ui , voi fi da t î n mî i nile
neamurilor ºi Mã vor prigoni, Mã vor bate, Mã vor chinui, Mã vor
rãstigni, - Sfîntul Petru I-a zis: Sã Te fereascã Dumnezeu, Doamne,
sã nu Þi se întîmple aºa ceva. ªi Mîntuitorul i-a spus un cuvînt foarte
greu: Înapoia Mea, sata no! Gî ndur i l e ta l e nu s î nt gî ndur i l e l ui
Dumnezeu. Apoi celorlalþi ucenici ºi celorlalþi ascultãtori, cîte alte
cuvinte mustrãtoare le-a spus. Dar cercetaþi ºi în Vechiul Testament,
ºi în Noul Testament!
Despre Maica Domnului nu se va gãsi nici mãcar o aluzie, un
cuvînt mustrãtor sau ceva care sã umbreascã frumuseþea ei, curãþia ei,
sfinþenia ei, smerenia ei, ascultarea ei, care au avut atît de mare preþ
în faþa lui Dumnezeu cum n-au mai avut preþ nici ale unei alte fiinþe
de pe pãmînt. Pentru cã de aceea a fost aleasã ea ºi de aceea n-a ales
pe alta. De aceea am zis cã, împreunã cu Jertfa Domnului Isus, sã nu
uitãm niciodatã nici jertfa ei, care a fost atît de mare, de-aºa mare
importanþã în lucrarea lui Dumnezeu ºi fãrã de care mîntuirea noastrã
nu s-ar fi produs în felul în care s-a produs. Dumnezeu, desigur, putea
sã mîntuiascã lumea ºi în alt fel. Dar El, care cunoaºte toate lucrurile,
care are înþelepciunea ºi iubirea cea mai desãvîrºitã, n-a gãsit un alt
mijloc mai potrivit decît acesta; n-a gãsit altã fiinþã mai potrivitã decît
aceasta. Iatã de ce noi tr e bui e s ã c upr i ndem lîngã Jertfa dulce ºi
scumpã, ºi veºnicã a Mîntuitorului nostru ºi jertfa Mamei Lui.
 Pag. 1023

Noi o preþuim pe Maica Domnului însã într-un chip înalt, sublim,

adînc. Nu! Preþuirea noastrã nu este uºuraticã, ieftinã, superstiþioasã,
habotnicã, aºa ca a acelora care acuma o vorbesc de bine, dupã aceea
îndatã pot sã o vorbeascã de rãu ºi sã rosteascã referitor la numele ei
cele mai urîte cuvinte ºi expresii. Noi o preþuim în felul acela înalt în
care ne-a învãþat Sfînta Scripturã ºi Cuvîntul lui Dumnezeu, ºi Duhul
Sfînt sã preþuim astfel de vase de care Dumnezeu S-a folosit atît de
minunat în opera Sa de mîntuire în care sîntem cuprinºi ºi noi; ºi care
n-ar fi putut avea loc fãrã jertfa ei. Dar mã duc mai departe. ªi eu vãd
în jertfa Anei pentru reuºita bisericii minunate care este Curtea de
Argeº, jertfa Bisericii vãzute a lui Hristos pentru mîntui r e a l umii
acesteia. Domnul vrea sã mîntuiascã aceastã lume, cã de aceea ªi-a
dat viaþa pentru mîntuirea tuturor oamenilor. Aºa s-a scris cuvîntul cel
mai de aur di n Sfî nta Eva nghe l i e dupã Ioan: Atît de mult a iubit
Dumnezeu lumea, - toatã lumea: lumea trecutã, lumea prezentã, lumea
viitoare, lumea de dedesubt, lumea de la mijloc, lumea de deasupra,
lumea vinovatã, lumea mai puþin vinovatã ºi lumea cea dreaptã, încît
ªi-a dat pe singur ul Sãu Fiu, pentru ca sã mîntuiascã desãvîrºit ºi
de pl i n toa tã a c e a s tã l ume , î n toate fazele ei: ºi în cee a c e e s te
conºtient, ºi în ceea ce este subconºtient, ºi în ceea ce este inconºtient.
Aºa cum e fiinþa omului, aºa e ºi fiinþa omenirii. ªi Dumnezeu L-a
dat pe Hristos ca jertfã pentru curãþirea întregii noastre fiinþe: ºi-a
conºtientului, ºi a subconºtientului, ºi-a inconºtientului nostru, mai ales
a inconºtientului, care este partea cea mai adîncã ºi cea mai grea, ºi
cea mai greu de mîntui t a omul ui , pe ntr u c ã di n i nconº ti ent ies
reflexele, instinctele, visele, adicã acele lucruri ºi fapte pe care nu le
poate ascunde ºi falsifica conºtientul ºi nici mãcar subconºtientul. De
aceea spune Mîntuitorul: Cine vrea sã vinã dupã Mine sã se lepede de
sine. Sinele acesta este partea cea mai adîncã a omului, de care, dacã
omul nu se leapãdã, ca sã-l înnoiascã Hristos pînã acolo în strãfundul
inimii ºi al fiinþei, de unde ies acele lucruri pe care omul nu ºi le poate
stãpîni decît cînd i le stãpîneºte Hristos, dacã cineva nu se întoarce la
Dumnezeu atît de adînc, întoarcerea lui nu-i adevãratã; întoarcerea lui
este o minciunã. La cea dintîi ispitã se leapãdã, la cea dintîi încercare
cade, la cea dintîi greutate se pierde.
Dar cel în care Dumnezeu a fãcut lucrarea de înnoire în toate
pãrþile, pînã în cea mai adîncã parte a fiinþ e i s a l e , c ur ãþindu-i ºi
inconºtientul lui, acela nu se mai poate lepãda niciodatã, pentru cã la
temelia, adicã în adîncul fiinþei lui S-a aºezat Hristos, El a pus puterea
Lui ºi l-a transformat total. Acest om este un om credincios nu numai
cînd este vãzut de cineva ºi cînd conºtientul lui îl avertizeazã cã-i
observat. Acel om e credincios nu numai cînd sînt în joc interesele lui
mai puþin importante; acest om este credincios ºi cînd este ameninþat
de primejdia morþii ºi a nenorocirii celei mai mari. Pentru el, a trãi
este Hristos ºi a muri este un cîºtig. Pentru el nu existã altã soluþie ºi
altã alternativã la Hristos decît moartea. Nu existã altceva care sã-l
poatã clinti ºi sã contrabalanseze în viaþa lui, ºi sã cîntãreascã mai mult
decît Hristos. Nici banii, nici gloria, nici slava lumii, nici avuþia, nici
viaþa, nici moartea nu cîntãresc pentru un astfel de om cît Hristos.
Pentru cã adîncul lui, inconºtientul lui, adicã cea mai adîncã parte ºi
temelia vieþii lui este curãþitã ºi stãpînitã de Hristos. Astfel de oameni
doreºte Dumnezeu.
Pag. 1024

Ei, astfel de oameni, curãþiþi ºi sfinþiþi, în stare sã suporte martiriul,

mucenicia, jertfa, suferinþele, n-au fost mulþi niciodatã în Biserica lui
Dumnezeu. Dar cînd a fost vorba de preþul cel mare pentru mîntuirea
l umii, pe astfel de oameni, pe lî ngã Fi ul Sã u Ce l Pr e a i ubi t, i - a
sacrificat Dumnezeu. Pentru mîntuirea noastrã a tutur or a murit nu
numai Fiul lui Dumnezeu Cel mai Sfînt, ci ºi fiii lui Dumnezeu cei mai
sfinþi, de-a lungul istoriei omenirii, de-alungul istoriei Bisericii, mai
ales. Începînd cu Sfîntul ªtefan ºi pînã la cel din urmã sfînt care va
mai muri pentru slava lui Dumnezeu ºi pentru împlinirea planului Sãu
de mîntuire a omenirii, toþi aceºtia alcãtuiesc preþul cel mare al lui
Dumnezeu a dã uga t l a J er tfa Fiului Sãu pentru mîntuirea omenirii
acesteia. În acest preþ au fost implicaþi ºi cuprinºi atît de mulþi martiri
ºi sfinþi! Ei s-au unit cu Hristos. Identificîndu-se total cu misiunea Lui,
s-au identificat ºi cu jertfa Lui. Aºa cum s-a identificat Ana cu jertfa
lui Manole. ªi jertfa Anei cu jertfa lui Manole au reuºit sã realizeze
o operã nemuritoare, de care oricînd te apropi i sã te cutremuri de
puterea, de preþul, de jertfa care s-a cerut acolo pentru ca aceasta sã
dureze.
Mîntuirea lumii se va face. Cu siguranþã se va face! Oricît de mult
ar lupta satana ºi pãcatul, ºi moartea sã împiedice aceastã lucrare de
mîntuire a omenirii, n-o vor putea împiedica , fi i ndcã Dumnezeu a
rînduit jertfa cea mai mare ºi sfîntã cu puti nþ ã de imaginat tocmai
pentru ca mîntuirea lumii sã nu dea faliment ºi sã nu se piardã. Nu
descurajaþi, acum sau altãdatã, cînd se pare cã pãcatul pãtrunde prea
adînc ºi va zã dã r ni c i l ucrarea mîntuirii începutã de Dumnezeu ºi
plãtitã prin preþul Sîngelui Fiului Sãu! Nu! Voi, toþi cei care aþi crezut,
care credeþi ºi veþi crede, pînã la sfîrºitul veacului, în puterea lui
Dumnezeu, în adevãrul fãgãduinþelor Lui ºi în reuºita lucrãrilor Sale,
nu vã îndoiþi! Gîndul lui Dumnezeu va izbuti. Lumea va fi mîntuitã.
Vor fi mîntuiþi toþi cei care-L iubesc pe Dumnezeu ºi care rãmîn lîngã
El. Indiferent cu ce preþ plãtesc rãmîner e a ac e a s ta a lor, ei vor fi
mî ntui þ i . Chiar dacã se vor pierde 99% dacã se leapãdã º i pi e r d
încrederea în Dumnezeu - cã numai atunci cãdem, cînd ne pierdem
încrederea în Dumnezeu. Dar cei care au încrederea aceasta nu vor
cãdea niciodatã. Dumnezeu va satisface dorinþa, credinþa, speranþa
celor care au muncit împreunã cu El pentru realizarea mîntuirii lumii.
Din dragoste pentru ei ºi din preþuire pentru sacrificiul lor, Dumnezeu
va mîntui lumea aceasta, omenirea aceasta, prin lucrarea puterii Sale.
Diavolul a cãutat de-a lungul vieþii Mîntuitorului sã zãdãrniceascã
lucrarea de mîntuire fãcutã prin El, dar de fiecare datã înþelepciunea
lui Dumnezeu a întors lucrurile în aºa fel, încît, dupã toate eforturile,
dupã cea mai mare parte din eforturi puse de diavolul pentru reuºita
unui lucru ºi pentru nimicirea unui adevãr, în momentul în care satana
a cr e zut cã a reuºit, atunci lucrarea lui Dumnezeu a rãsturnat total
planurile lui ºi a fãcut adevãrul sã iese mai frumos. Iatã cît de minunat
s-a vãzut acest lucru la moartea Mîntuitorului, la rãstignirea Lui! De
la început, satana a cãutat sã punã la cale tot felul de c ur s e , c a sã
nimiceascã ºi viaþa trupeascã, ºi misiunea lui Hristos. Cu Irod, care a
fost în stare sã-L urascã pe Dumnezeu în aºa fel, înc î t sã sacrifice
14.000 mii de copilaºi, ºi cu toþi cei care L-au urmãrit de-a lungul
vieþii Sale, satana a cãutat sã nimiceascã ºi Persoana, ºi misiunea lui
Hristos.
 Pag. 1025

ªi cînd, pe Golgota, în sfîrºit, a rãsuflat uºurat diavolul cã a reuºit

sã-l uneascã pe Irod ºi pe Pilat cu Caiafa, cu Ana ºi cu ceilalþi ºi pe
poporul evreu cu poporul roman, ºi pe pãgîni cu cei care ziceau cã
sînt poporul lui Dumnezeu, sã-i uneascã pentru nimicirea lui Hristos,
ºi a reuºit sã-L osîndeascã la moarte ºi sã-L rãstigne a s c ã , tocmai
atunci cînd jubila puterea diavolului cã a nimicit lucrarea de mîntuire,
a tunc i s - a î ntî mplat cea mai mare minune pri n c a r e a m fos t noi
mîntuiþi: Învierea Mîntuitorului, biruinþa Lui asupra puterii diavolului.
Aºa va fi la sfîrºitul lumii sau undeva pe parcursul spre acest sfîrºit,
cînd satana ºi pãcatul îºi vor închi pui c ã a u ni mi c i t l uc r area lui
Dumne ze u º i c ã a u fol os it toatã puterea pentru nimicirea acestui
Cuvînt ºi ac e s te i l uc r ã r i , tocmai atunci, printr-o lucrare uriaºã a
minunii lui Dumnezeu, se va petrece minunea biruinþei lui Hristos ºi
a izbãvirii lucrãrii Sale. Pentru cã este scris: Se va arãta cel nelegiuit
care se va da drept Dumnezeu ºi va pretinde închinare de Dumnezeu.
ªi va face semne ºi minuni; dar arãtarea lui Hristos îl va nimici ºi
venirea lui Hristos îl va prãpãdi cu suflarea gurii Sale. Nu va fi nevoie
decît de suflarea gurii l ui Hr i s tos , de c î t de o lucrare grabnicã a
Duhului Sfînt, pî nã c î nd tot c eea c e s - a c r e a t r ã u Dumnezeu va
întoarce spre bine.
Furtuna se va preface dintr-o datã cel mai strãlucit senin. ªi peste
sufletele oamenilor, în locul unui duh puternic de împotrivire ºi de
neasculta r e , º i de necredinþã va veni un duh de pocãinþã ºi se vor
întoarce oamenii la Dumnezeu, cum spune profeþia, cu dragostea ºi cu
l a c r i mi l e c u ca r e - º i pl î nge c i neva pe unicul nãscut. ªi va fi tot
pãmîntul plin de cunoºtinþa lui Dumnezeu cum e plin fundul mãrii de
apele ce-l acopãr; ºi nu va fi nevoie nimãnui sã înveþe pe fratele sãu:
Cunoaºte pe Domnul , c ã toþ i Mã vor c unoa º te - spune Domnul.
Fiindcã este scris: Cum a fost înãlþat ºarpele, aºa trebuie sã fie înãlþat
Hristos. Cum a fost înãlþatã puterea rãului, a pãcatului, a neascultãrii,
a stricãciunii, aºa va fi înãlþatã, dintr-odatã, puterea lui Hristos. ªi
aceasta va fi definitivã, totalã, fericitã, frumoasã º i ete r nã pentru
fiecare dintre cei care au aºteptat-o ºi au dat o jertfã pentru grãbirea
venirii ei. Deci lîngã Jertfa lui Hristos pentru mîntuirea lumii e ºi jertfa
Bisericii. ªi, mergînd mai departe, eu vãd în jertfa Anei de la Curtea
de Argeº jertfa Oastei Domnului, de la începutul ei ºi pînã astãzi, ºi
pînã la sfîrºit, pentru mîntuirea neamului nostru ºi a Bisericii noastre.
Pentru cã aºa cum Ana ºi Manole a trebuit sã se jertfeascã pentru
izbîndirea acestei minunate opere care este un mãrgãritar, o piatrã
scumpã pentru patria noastrã, aºa este necesarã jertfa acestei Lucrãri
rînduite de Dumnezeu pentru mîntuirea neamului nostru ºi a Bisericii:
ridicarea calitativ-duhovniceascã ºi evanghelicã a vieþii Bisericii
noastre. Poate vi se pare cã acum acest ideal, acest obiectiv poate fi
îndepãrtat. Dar priviþi în jurul dv.: aici sînt mii de suflete. E o minune
asta. Pentru cã acum cîþiva ani - nu mulþi ani - eram doar cîþiva care
nici nu ma i er am pr i vi þ i ca oameni mãcar sau mãcar ca ostaºi ai
Domnului, sau ca membri ai Bisericii noastre. Eram alungaþi din loc
în loc cu cele mai dispreþuitoare calificative ºi în cel mai rãzbunãtor
fel. Însã noi am dorit ca atitudinea noastrã faþã de fraþii noºtri, faþã de
ma i ma r i i noº tr i , fa þ ã de conduc ã torii noºtri sã nu de pi ndã de
atitudinea lor faþã de noi.
Pag. 1026

Am zis: chiar dacã am fi prigoniþi ºi alungaþi, ºi dispreþuiþi pînã la

sfîrºitul zilelor noastre, noi trebuie sã avem fa þ ã de aceste valori
veºni c e a l e ne a mul ui nostru - care sînt patria noastrã ºi Biserica
noastrã, ºi credinþa noastrã - o ati tudi ne di c ta tã de Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi de conºtiinþa apartenenþei noastre pentru totdeauna la
aceste valori. Nu inte r e s e a zã cum s e poa r tã l ume a fa þ ã de noi;
intereseazã cum ne purtãm noi faþã de lume. Nu intereseazã cum se
poartã alþii faþã de noi, dacã se poartã cu nedreptate, cu dispreþ, cu
ocarã, cu orice - asta-i priveºte pe ei. Pe noi ne intereseazã cum ne
comportãm noi faþã de alþii. Pe Domnul Isus nu L-a interesat atît de
mult cum s-a comportat lumea faþã de El. L-a interesat însã, în cel mai
mare grad, cum S-a comportat El faþã de lume. El i-a iubit pe ai Sãi
ºi i-a iubit pînã la capãt. A iubit poporul Sãu pînã la capãt, indiferent
unde a fost ºi cum a fost capãtul acesta pus de acest popor. A iubit
oa me ni i, a iubit sufletele, a i ubi t tot c e er a î nc r e di nþ a t Lui de
Dumnezeu Tatãl, pentru cã a avut o conºtiinþã a rãspunderii faþã de
misiunea Sa ºi faþã de Dumnezeu, care L-a trimis. Aºa trebuie sã fim
º i noi . Lume a nu ne î nþ e l e ge . Lume a n- a î nþ el e s ni c i oda tã pe
binefãcãtorii ei. E ciudat totdeauna cît de mici sînt contemporanii
oamenilor mari. Noi îi condamnãm acum pe c e i c a r e i-au ucis pe
profeþi, pe cei care L-au os î ndi t pe Mî ntui tor ul, pe cei care i-au
alungat pe cei mai mari ºi mai scumpi binefãcãtori a i ome ni r ii; îi
condamnãm acum ºi, de multe ori, gîndim cã, dacã am fi fost noi în
locul lor, n-am fi fãcut aºa.
Poate cã n-am fi fãcut chiar aºa. Însã adevãrul ãsta este: cei care
trãiesc în acelaºi timp cu marii oameni ai lui Dumnezeu, cu profeþii lui
Dumnezeu, cu trimiºii lui Dumnezeu, cu mesagerii lui Dumnezeu sînt
totde a una ne s pus ma i mi ci º i mai înapoi decît ei . Oa meni i l ui
Dumnezeu vestesc adevãruri pe care gloata, cei care sînt împreunã cu
ei le vor afla numai dupã zeci sau poate c ã s ute de ani. Cei de pe
vr e me a celor care luptau odatã pentru trezirea conºtiinþei noas tr e
naþionale i-au înþeles pe aceºtia aºa de puþin. I-au urmat aºa de puþin.
ªi, cînd a trebuit sã-i apere cu pieptul lor ºi cu viaþa lor, i-au pãrãsit.
Bãlcescu a trebuit sã moarã de par te de pa tria lui. Avram Iancu a
trebuit sã moarã nebun. Horia, Cloºca ºi Criºan au trebuit sã moarã pe
roatã. Tudor Vladimirescu a trebuit sã moarã ucis miºeleºte. Oamenii
mari sînt aºa de puþin înþeleºi de contemporanii lor. Îi însoþesc pînã
undeva ºi dupã aceea obosesc, se înfricoºeazã ºi îi lasã singuri.
Majoritatea celor care îi sprijinesc ºi îi aplaudã cîtã vreme le merge
bine, îndatã ce ajung la condiþia unui risc ºi la rãscrucea unei pagube,
s e a s c und ºi-l lasã pe omul lui Dumnezeu singur. Eram copil cî nd
m-am întors la Dumnezeu; aveam abia 15 ani cînd am intrat în Oastea
Domnului. Asta era în 1930 - s î nt acuma trecuþi peste jumãtate de
secol de ani de-atunci. La vîrsta aceea, dupã 2, 3 ani, pãrintele Iosif,
marele om ºi profet al lui Dumnezeu tr i mi s poporului nostru, dar
neînþeles la vremea lui, lupta din rãsputeri singur. ªi s-a înconjurat cu
noi, sufletele cele mai simple, dar care am dorit sã fim devotaþi cauzei
lui Dumnezeu, indiferent cu ce preþ. Am rãmas lîngã el. Cînd am mers
acolo, era înconjurat de foarte, foarte, foarte multe talente ºi nume
lãudate , oa me ni cu trecut ºi cu pretenþii. Cînd a venit însã furtuna
celei dintîi ameninþãri, toþi aceºti oameni s-au întors înapoi. Numai
Ana, Ana cea gata de jertfã s-a unit cu Manole ºi ºi-a dat de bunãvoie
jertfa ei pentru reuºita cauzei lui Hristos.
 Pag. 1027

Cîtorva suflete devotate la început, Dumnezeu ne-a ajutat sã

rãmînem hotãrîþi, statornici, credincioºi, rãspunzînd cu pîine la pietre,
cu dragoste la urã, cu statornicie la prigonire. Iar astãzi, Dumnezeu,
uitaþi-vã: sute de mii de suflete s-au alãturat ideii rãspîndite de acest
om al lui Dumnezeu care la vremea lui n-a fost înþeles, a fost prigonit
ºi alungat, dar pe care viitorul, din ce în ce mai strãlucit, îl va adeveri
ca pe un mare profet ºi un mare om al lui Dumnezeu. Poate cã ºi noi
sîntem încã prea aproape de el. Cînd eºti prea aproape de munte, nu
vezi înãlþimea lui. Cînd eºti prea aproape de o pãdure sau de un pom,
nu vezi înãlþimea lor. Poate va trebui sã mai treacã vreo cîþiva ani sau
cîteva decenii, sau secole ºi - aºa cum vedem astãzi mãrimea Sfîntului
Ioan Gurã de Aur, care, la vremea lui, a fost batjocorit ºi alungat -
urmaºii noºtri cîndva vor vedea adevãrata înãlþime a acestui mare om
al lui Dumnezeu care a venit ºi a adus acest mesaj pe care iatã cum îl
adevereºte Dumnezeu cã-i din partea Lui: adãugînd la el tot mai multe
s ufl e te devotate, curate ºi credincioase. Poate cã vor ma i tr e bui
pãtimiri ºi suferinþe ºi din partea acestei Lucrãri ºi a e l e mentelor
devotate ei, pentru mîntuirea ne a mul ui nos tr u º i pentru ridicarea
calitativ-evanghelic superioarã a vieþii Bisericii noastre. Dar acest ideal
minunat, acest deziderat sfînt îl va împlini Dumnezeu. Cã vom fi noi
pe pãmînt sau sub pãmînt, nu conteazã; la Dumnezeu, 1000 de a ni
sînt ca o zi ºi o zi, ca 1000 de ani.
Adevãrul este cã acest Cuvînt, acest plan al lui Dumnezeu care a
stat la baza înfiinþãrii acestei Lucrãri se va realiza. Lucrarea aceasta,
Dumne ze u a tr i mi s - o popor ul ui nos tr u pentru salva r ea l ui di n
primejdia pãcatelor care-l robesc: be þ i a , î nj ur ã tur a, de cãderea,
corupþia. Toate celelalte pãcate care rod fiinþa ºi viaþa, ºi viitorul unui
neam, Dumnezeu le va stîrpi prin lucrarea înnoitoare ºi sfîntã pe care
o va face prin Lucrarea aceasta. Cã de-aceea a venit sã ne-o dea: ca
rãspuns rugãciunilor ºi jertfelor înaintaºilor noºtri. Înaintaºi sfinþi ca
noi, atîtea jertfe, atîþia martiri ºi mucenici cîþi a avut istoria noastrã,
nici o altã istorie, a nici unui alt popor n-a avut. Nimeni n-a avut atîþia
oameni binecuvîntaþi ca acei care, în mijlocul poporului nostru, au
þinut aprinsã fãclia credinþei pînã astãzi, îndreptînd privirile copiilor ºi
ale urmaºilor lor spre Dumnezeu, cum a fãcut Neagoe Basarab, cum
a fãcut ªtefan cel Mare, cum au fãcut toþi ceilalþi pãrinþi ai noºtri. Nici
un alt popor n-a avut.
S-a vorbit aici aºa de frumos despre acei oameni sfinþi din poporul
nostru care au adus în viaþa noastrã, ca popor, Bibl i a de s pre acel
di a c on Cor e s i. Acela a fost un sfînt care, de atîtea sute de ani , a
munc i t, a s ufe r i t ºi a plîns, ºi s-a jertfit - cu conºti i nþ a c ã toa te
celelalte popoare au, în limba lor, Cuvîntul lui Dumnezeu - pentru ca
sã aducã el acest Sfînt Cuvînt ºi în limba poporului nostru, pentru ca
ºi noi sã învãþãm ºi sã aflãm din Cuvîntul lui Dumnezeu taina mîntuirii
noastre. Cei care au tipãrit apoi în continuare Biblia, în parte sau în
într e gi me , a u ma i fos t: ªe rban Cantacuzino, mitropolitul Andrei
ªaguna, atîþia oameni mari ai lui Dumneze u, pînã a venit pãrintele
Ios i f, c a r e a adus a c e as tã l a r gã rãspîndire, întregi nd l ucr a r e a
mîntuitoare pe care precursorii lui, sfinþii înaintaºi ai sãi au dorit s-o
facã ºi s-o vadã aºa cum o vedem ºi noi acum. S-a spus aici un cuvînt
frumos: mulþi proroci ºi oameni neprihãniþi au dorit sã vadã ce vedeþi
voi, sã audã ce auziþi voi, ºi n-au vãzut, ºi n-au auzit.
Pag. 1028

Iatã, o nuntã ca aceasta, o stare de vorbã într-o noapte ca aceasta,

cuvîntãri ca acestea, tineri ca aceºtia care sã cînte astfel de cîntãri, sã
spunã astfel de poezii, sã rosteascã astfel de rugãciuni, în toatã istoria
poporului nostru pînã astãzi nu s-a pomenit. ªi Dumnezeu va face ca,
în viitor, toþi copiii noºtri sã laude pe Dumnezeu; toþi tinerii noºtri sã
a i bã aºa nunþi minuna te º i toþ i bãtr î ni i noº tr i s ã s l ã vea s c ã pe
Dumnezeu, vãzînd cã au întemeiat nu numai fa mi l i i bi ne c uvîntate
pentru neamul ºi pentru patria noastrã, ci familii binecuvîntate pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu, care se va grãbi ºi mai mult cînd poporul
nostru, în întregimea lui, ºi Biserica noastrã, în toatã frumuseþea ei,
vor slãvi cu adevãrat ºi viu, nu numai prin cuvinte, ci prin viaþã ºi prin
trãire, Numele Cel Sfînt ºi Împãrãþia cea minunatã a lui Dumnezeu.
Vã rog sã mã iertaþi cã m-am întins prea mult! Îmi pare foarte rãu cã
am rãpit, poate, ºi timpul altora; dar atunci cî nd eºti luat de o apã
plãcutã ºi limpede, ºi linã, care te poartã legãnîndu-te pe valurile ei,
n-ai dori sã se mai sfîrºeascã ºi sã te mai opreºti niciodatã. Cuvîntul
lui Dumnezeu este viu ºi frumos. Am vrut numai ca aceste adevãruri
din istoria noastrã, din practica noastrã, din prezentul ºi din trecutul
nostru sã ne slujeascã nouã ca niºte adevãruri minunate pentru viitorul
nostru ºi pentru soarta fiecãruia dintre noi, care este legatã de aceasta.
Mã rog lui Dumnezeu sã binecuvînteze tinerii noºtri, sã binecuvînteze
pã r i nþ i i l or, s ã binecuvînteze fraþii ºi sur or i l e , º i r ude ni i l e , º i
cunoscuþii, ºi consãtenii, ºi conjudeþenii, ºi pe toþi. ªi sã binecuvînteze
încã o da tã pa tr i a noa s tr ã, conduc ã tor i i e i , Bi s er i c a noa s trã,
conducãtorii ei, pentru ca, sub îndrumarea lor înþeleaptã, noi sã ne
putem bucura mereu de astfel de petreceri duhovniceºti, pînã cînd se
vor convinge cu toþii cã aceasta este unica, singura salvare a poporului
nostru ºi înãlþare a Bisericii ºi credinþei noastre. Timpul, istoria ºi
Dumnezeu va arãta cît de adevãrat este acest lucru, iar dv., care le veþi
trãi tot mai frumos zilele viitoare, vã veþi convinge cã tot ce a spus
Dumnezeu este adevãrat ºi tot ce a promis El se va împlini. Slãvit sã
fie Domnul!
 Pag. 1029

Cartea Oastei cea din cer

Vorbire a fr a telui Traian Dorz la adunarea de revelion 1986, de la

Sibiu

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã

fi e Domnul ! Di n Sfî ntul Cuvî nt a l l ui Dumnezeu vom c i ti , di n
Evanghelia de la Ioan capitolul 7, versetele 37, 38 ºi 39: În ziua de pe
urmã, care era ziua cea mare a sãrbãtorii, Isus a stat în picioare ºi a
strigat: Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea. Cine crede în
Mine, din inima lui vor curge rîuri de apã vie, cum zice Scriptura.
Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care avea sã-L primeascã
cei ce vor crede în El. Cãci Duhul Sfînt nu fusese dat, fiindcã Isus nu
fusese încã proslãvit. Amin. Într-adevãr, se cuvine sã mulþumim din
toatã inima Domnului ºi, mai ales, noi, cei bãtrîni, ai cãror ani acum
sînt din ce în ce tot mai mulþi în urmã ºi zile tot mai puþine înainte,
cînd vedem cã Lucrarea aceasta sfîntã în care Dumnezeu ne-a chemat
ºi pe noi din cei dintîi ani ai tinereþii ºi ai vieþii noastre continuã încã
a tî t de mi nunat; ºi Dumnezeu are atît de minunate sufle te , al e s e,
tinere, chemate ºi înscrise în Lucrarea Lui sfîntã.
Bine a fãcut fratele care a amintit despre o noapte ca asta, în care
o veste minunatã din ceruri a venit peste noi aºa cum, într-o noapte
ca aceea pe care a m tr ã i t- o s ã ptã mî na trecutã, cu 7 zile în urmã,
îngerii Domnului au adus , cîntînd, vestea cea mare ºi sfîntã care a
rãsunat pe c î mpi i l e Be tl e e mul ui, cînd au zis: Bucuraþi-vã, nu vã
temeþi! Astãzi în cetatea lui David vi S-a nãscut un Mîntuitor, care
este Hristos Domnul! Sînt 63 de ani în noaptea aceasta de cînd, ºi pe
cîmpiile pustii ºi întunecate ale þãrii noastre, un înger al lui Dumnezeu
a venit ºi a adus o veste mare ºi sfîntã. În zadar ar fi fost vestea adusã
de înger pe c împia Betleemului, dacã noi dormeam mai departe în
pãcatele noastre. În zadar ar fi cîntat îngerii în Noaptea Naºterii, dacã
nici unul dintre pãstorii cãrora li se aducea aceastã veste nu ar fi fost
treaz. Da c ã toþi ar fi dormit, cine s-ar mai fi ridicat sã se ducã sã
spunã: Haideþi sã vedem ce ni s-a spus ºi ce ne-a vestit nouã Domnul?
Dar binecuvîntat sã fie Dumnezeu, care a rînduit ca, totdeauna cînd
o veste bunã se aduce, sã fie ºi cineva care s-o asculte.
Totdeauna cînd vine un înger ºi-aduce o veste bunã despre o
mîntuire, sã fie ºi un pãstor care sã fie treaz. Sînt 63 de ani în noaptea
aceasta. Toþi dormeau atunci. Un înger al Domnului a venit - ºi-un
singur pãstor era treaz. Cînd veþi trece prin Si bi u, prin piaþa care
acuma se cheamã Piaþa Cibinului, atunci se chema Piaþa Lemnelor, ºi
veþi sta cu faþa spre podul de peste Cibin, uitaþi-vã-n dreapta. Mai este
încã o clãdire vopsitã în gri sau în vernil. Acolo, la un geam, geamul
dinspre intrare, uitaþi-vã ºi veþi gãsi, trecînd înapoi c u 63 de ani,
cãmãruþa în care veghea un pãstor care a auzit glasul îngerului care a
spus: S-a nãscut ºi pentru voi un Mîntuitor. Ridicaþi-vã, mergeþi sã-L
vedeþi! Pãrintele Iosif a fost acel pãstor care în noaptea de Anul Nou
1923 a a uzit vestea aceasta. El era singur pe toatã cîmpia patr i ei
noastre atunci. Domnul, care l-a trimis pe îngerul Sãu sã vesteascã,
sã-l trezeascã, sã-i spunã despre vestea cea mare ºi sfîntã a mîntuirii,
l-a gãsit treaz ºi ascultãtor. El a ascultat mesajul ceresc trimis lui prin
Duhul Sfînt.
Pag. 1030

S-a prãbuºit în genunchi ºi, sufleteºte, s-a întors pînã la ieslea

Be tl e e mul ui , î n c a r e L- a gãsit pe Isus micuþ, Copil ul tr i mi s de
Dumnezeu sã moarã. Toþi copiii se nasc sã trãiascã, numai Fiul lui
Dumnezeu S-a nãscut sã moarã. În Noaptea Naºterii, toþi au cîntat: au
cîntat îngerii, au cîntat pãstorii, au cîntat magii ºi-au cîntat dupã aceea
mulþi, mulþi, în cercuri tot mai largi pînã la noi. Numai Tatãl plîngea.
Numai Maica plîngea. Ei au ºtiut pentru ce Se naºte acest Fiu Sfînt,
pe ntr u c ã , înainte de-a Se naºte, îngerul i-a spus. ªi dupã c e S- a
nãscut, Simion i-a zi s : Ac e s t Fi u S- a nã s c ut pe ntr u ridicarea ºi
prãbuºirea multora. Prin sufletul tãu, prin inima ta va trece sabie, ca
sã se descopere gîndurile multor inimi. În jertfa fiecãrui fiu sfînt este
ºi partea de lacrimi º i de s ufe r i nþ ã a une i ma me sfinte. N-a fost
niciodatã ca, împreunã cu jertfa unui fi u s fî nt, crescut de-o mamã
sfîntã, sã nu fie adusã ºi jertfa ei. Noi cinstim pe Tatãl, pe Fiul ºi pe
Sfîntul Duh, Sfînta Treime, a cãrei lucrare s-a arãtat în chip deosebit
l a vestirea arhanghelului Gavril, cînd a veni t º i i - a s pus Sfi nte i
Fecioare: Plecãciune þie, cãreia þi s-a fãcut mare har. Tatãl te-a ales,
Duhul te va umbri, Fiul Se va naºte din tine. Iatã, cea dintîi arãtare a
Sfintei Treimi nu s-a fãcut, în istorie, la Botezul Mîntuitorului, dupã
cum, de obicei, se crede ºi se zice.
Ci s-a arãtat cînd sfîntul arhanghel trimis de Dumnezeu a venit la
Sfînta Fecioarã ºi i-a spus: Tatãl, Fiul ºi Sfîntul Duh te-a ales. Sã nu
ui tã m niciodatã aceasta. În împletir e a mi nuna tã a l umi ni l or di n
Noaptea Naºterii, o razã sfîntã s-adus ºi s-a aºezat pentru totdeauna
deasupra chipului Sfintei Fecioare, unind jertfa ei cu Jertfa Domnului
Is us , Fi ul ei preaiubit, ºi întregind astfel preþul rãscumpãr ã r i i º i
mîntuirii noastre. Clãdirea a fost demolatã la începutul anilor ’90, iar
în locul ei s-a ridicat alta, în care astãzi funcþioneazã firma SIEMENS.
Noi ne-ntîlnim în nopþi ca acestea ºi binecuvîntãm pe Dumnezeu în
niºte bucurii ºi în niºte împrejurãri, ºi-n niºte cîntãri, ºi-n niºte lacrimi,
ºi-n niºte rugãciuni, ºi-n niºte cuvîntãri pe care înaintaºii noºtri nu
le-au ºtiut. Toate acestea sînt rezultatul, darul bine c uvî nta t a l lui
Dumnezeu revãrsat peste poporul nostru ºi peste vieþile noastre prin
harul minunat pe care ni l-a fãcut, cã unul dintre pãstorii noºtri, unul
dintre miil e º i mi i l e de pãstori n-a dormit atunci. A auzit o veste
mi nuna tã . ªi el a venit º i ne- a mã r tur i s i t º i nouã : Sc ul a þ i - vã !
Treziþi-vã! Vi S-a nã s c ut º i vouã un Mî ntuitor, care este Hristos
Domnul!
ªi s-au trezit pãrinþii noºtri, ºi s-au dus ºi ei ºi L-au aflat pe Acest
Isus. ªi ne-au vestit ºi nouã: Treziþivã ºi voi! Noi L-am aflat pe Isus.
Aflaþi-L ºi voi! Noi sîntem fericiþi. ªi voi, numai în felul acesta veþi fi
fericiþi, dacã veniþi ºi a s c ultaþi Cuvîntul lui Dumnezeu ºi cuvîntul
pãrinþilor voºtri, ºi vã-ntoarceþi, ºi veniþi la Isus. Mã uit la voi ºi inima
mea se umple de bucurie ºi ochii, de lacrimi. I-am cunoscut pe pãrinþii
voºtri ºi-i ºtiu pe mulþi de cînd încã erau copii, mai tineri decît voi.
S- a u dus zecile de ani r î nd pe r î nd º i e i L- a u bi ne cuvî nta t pe
Dumnezeu ºi L-au aflat pe Isus. ªi, pentr u cã pã r i nþ i i voºtri L-au
cunoscut pe Domnul, L-aþi aflat ºi voi. Binecuvîntaþi sã fiþi în veci cã
aþi ascultat de pãrinþii voºtri, care au ascultat de Isus, care vi L-au
vestit vouã pe Mî ntui tor ul . ªi voi n- a þ i a r uncat înapoia voastrã
cuvintele lor, nici cuvintele lui Dumnezeu. ªi, plini de bucurie astãzi,
voi aþi învãþat ºi voi aþi gãsit un alt fericit mijloc în care sã vã petreceþi
noaptea aceasta, nopþile acestea de revelion.
 Pag. 1031

Cînd eram copil ºi eu, la 18 ani, am fost chemat de Domnul ºi-am

ajuns printr-o minune ºi prin harul lui Dumnezeu - la Sibiu, un ucenic
neºtiutor ºi neputincios la picioarele acestui mare om al lui Dumnezeu,
care a fost pãrintele Iosif. Acolo la Sibiu, pe-un loc anume aºezatã,
am vãzut o carte mare. Era cartea Oastei. Atunci încã se gãsea acolo.
Era în locul în care se-nfiinþase de la început Lucrarea ºi Librãria
Oastei Domnului, în strada Avram Iancu, numãrul 5. Pe-un piedestal
era aºezatã acolo, cum e aºezatã Evanghelia în bisericã, acea carte care
avea pe copertã scris: Cartea Oas te i Domnul ui . Acolo, pe prima
paginã, era scris numele pãrintelui Iosif, cel dintîi ostaº al Domnului
dintre noi. În data de 1-I-1923 s-a deschis cartea aceasta ºi, pe prima
paginã, era scris numele pãrintelui Iosif. Dupã aceea, cu mîna lui, a
scris un timp numele celor care mai ceruserã ºi ei, unul cîte unul, rînd
pe rînd, scriindu-i: Cucernice pãrinte Trifa, am ascultat ºi eu glasul lui
Dumnezeu, am primit ºi eu vestea mîntuirii.
Mã hotãrãsc ºi eu sã mã-nscriu în Oastea Domnului. Vã rog,
scrieþi-mã ºi pe mine acolo, în cartea aceea. ªi rînd pe rînd, pãrintele
a scris nume dupã nume. Erau împliniþi 10 ani cînd am vãzut eu cartea
aceasta, în anul 1933. Pe paginile Cãrþii Oastei de pe pãmînt, din
Librãria Oastei, se-adunaserã multe, multe, zeci, sute, mii de nume.
Dumnezeu scrisese ºi numele meu, cu 3 ani mai înainte. În ziua de 8
iunie 1930, pãrintele a scris ºi numele meu pe una di ntr e paginile
acestei cãrþi, între alte 60 de nume de fraþi ºi surori care în ziua aceea
ceruserã sã fie scriºi ºi ei în Oastea Domnului. Ce minunatã era cartea
a c e a s ta ! M- am ui tat pe s te paginile ei º i a m vã zut a tî te a nume
frumoase. Dar pãrintele Iosif mi- a zi s : Dr a gã Dorz, numele tãu e
frumos cã-i scris în cartea aceasta. Dar sã ºtii: mai este o altã carte,
sus în cer, care s-a deschis atunci cînd eu am deschis cartea aceasta
pe pãmînt. Mîna Domnului a scris acolo sus numele acelora care din
toatã inima lor au cerut sã fie scriºi în Lucrarea Oastei Sale. Eu poate
cã am scris aici ºi oameni care mi - a u c e r ut numa i de for mã sã-i
î ns c r i u. Î n i ni ma l or î ns ã nu s - a fã c ut s c hi mba r e a c e a mar e ,
transformarea cea mare, înnoirea cea mare care trebuie sã se facã,
naºterea din nou, pr i n c a re cineva devine cu-adevãrat un ostaº al
Domnului.
Pe mine au putut sã mã-nºele mulþi, spunîndu-mi: Pãrinte, vreau ºi
eu sã mã hotãrãsc pentru Domnul, cînd în inima aceluia care-mi cerea
acest lucru nu se fãcuse cu adevãrat o schimbare înnoitoare. A vrut ºi
e l sã aparã numele lui scris undeva, pentru cã înai nte s e s c r i a î n
Cartea Oastei ºi dupã ac e e a se publica în revistele Oastei numele
aceluia care ceruse sã fie înscris. Dar, spune pãrintele, sus în cer, în
cartea sfîntã, Acela care scrie cunoaºte inima omului. ªtie dacã în
sufletul aceluia care cere ºi zice cã vrea sã fie credincios s-a ºi fãcut,
într-adevãr, schimbarea aceea care trebuie sã se facã, pe care o cere
Dumnezeu. Au trecut cîþiva ani ºi, dupã 1935, cînd au venit marile
încercãri prin care au trebuit sã treacã ºi lucrãtorul, ºi Lucrarea lui
Dumnezeu, noi ne - a m mutat. A trebuit sã ne mutãm dintr-un loc în
altul, apoi din locul acela în altul; ºi - cum pe vremea aceea mutãrile
se fãceau cu cãruþe, cu platforme, pe vremuri grele, în condiþii grele,
pe drumuri grele - multe dintre bagajele noa s tr e , duse de cãruþaºi
neatenþi, s-au pierdut, me r gî nd di ntr - o pa r te î n a l ta a oraºului,
hurducînd prin gropi, cãzînd prin noroaie, seara, noaptea, prin ploaie.
Pag. 1032

Printre multe cãrþi ºi multe lucruri frumoase ºi bune pe care le-am

pierdut atunci, s-a pierdut ºi Cartea Oastei. Pãrintele era bolnav în
spital. Noi, unii, nepricepuþi, slabi, neputincioºi, puþini. Împrejurãrile
erau grele Am cãutat, n-am ma i gãsit. Pãrintele, cînd a venit de la
spital, a cãutat cartea printre cele multe cãrþi. Multe din cãrþile noastre
s-au pierdut atunci; ºi din cãrþile mele, din scrierile mele de la-nceput,
ºi ale altor fraþi care-au scris. Pãrintele, cînd a auzit cã s-a pierdut ºi
Cartea Oastei, a fost foarte întristat. Dar pîn-la urmã a zis: S-a pierdut
cartea noastrã. Dumnezeu a fãcut sã se piardã, cã foarte mulþi dintre
cei cu numele scrise acolo nu mai erau credincioºi. Mulþi dintre cei pe
care i-am scris eu acolo în Cartea Oastei, în cartea din librãrie, nu mai
sînt credincioºi. ªi-au cãlcat legãmîntul, ºi-au întinat haina pe care ºi-o
spãlaserã prin Sîngele Domnului în clipa legãmîntului lor, ºi astãzi sînt
departe de Dumnezeu ºi strãini. Eu nu ºtiu care sînt aceia.
Pe cei mai mulþi nu i-am cunoscut ºi nu i-am vãzut la faþã
niciodatã. Ei sînt din toate pãrþile þãrii. ªi de peste hotare erau foarte
mulþi. Lucrarea Oastei Domnului s-a rãspîndit de la-nceput nu numai
în þara noastrã, în toate judeþele ºi comunele þãrii, ci ºi peste hotare.
De la-nceput au fost fraþi în Yugoslavia, în Ungaria, în Bulgaria, în
Rusia. De la-nceput au fost fraþi prin Canada, prin Statele Unite, prin
Africa, în Noua Zeelandã, în Br azi l i a , î n Australia, pe toatã faþa
pãmîntului erau fraþi. Astãzi sînt ºi mai mulþi. Avem adunãri ale Oastei
Domnului ºi-n Japonia, ºi-n Suedia, ºi-n Finlanda, ºi-n Norvegia. În
toate continentele lumii e rãspînditã Lucrarea Domnului. Dar atunci
pãrintele Iosif zise: Eu n-am putut sã-i cunosc ºi nu-i pot cunoaºte pe
toþi cei pe care i-am scris în Lucrare, care-au cerut ei sã fie înscriºi.
Dar ºtiu cã foarte mulþi dintre cei pe c a r e i - am s c r i s nu mai sînt
credincioºi. În cartea noastrã erau scrise foarte multe nume care nu
mai er a u curate ºi sfinte înaintea lui Dumnezeu, cum au fost atunci
cînd au cerut cu lacrimi sã fie înscriºi. De aceea Domnul a fãcut sã se
piardã cartea noastrã, cartea pe care am scris-o eu, pentru cã în cartea
aceasta erau scriºi cu numele foarte mulþi al cãror nume fusese ºters
di n c a r te a cea sfîntã din ceruri. Scrie în Sfî nta Sc r i ptur ã - º i - n
Apocalipsa, ºi-n Evanghelie - cã-n Ziua Judecãþii niºte cãrþi vor fi
deschise ºi oamenii vor fi judecaþi dupã cele ce vor fi scrise în cãrþile
acelea.
ªi-n Psalmi este scris cã este o carte în care sînt scrise numele
celor credincioºi. Psalmistul se roagã: ªi nu-mi ºterge numele meu din
cartea vi eþii. ªi binecuvîntat este acela al cãrui nume este scris în
cartea vieþii, dupã cum scrie ºi-n Apocalipsa: ºi nu-i voi ºterge deloc
numele din cartea vieþii, acolo unde a fost scris numele acelora care
s-au hotãrît odatã ºi ºi-au pãstrat pînã la sfîrºit hotãrîrea curatã ºi
legãmîntul sfînt. Ar fi frumos s-avem ºi astãzi Cartea Oastei. Multe
volume ar trebui sã fi e umpl ute . ªi s - a r fi umpl ut, î n de cur s ul
timpului, cu cîte nume au mai cerut sã se scrie în Oastea Domnului.
Cîþi s-au hotãrît, cîþi s-au predat. Ar fi frumos sã vedem acolo. Ar fi
frumos sã ne vadã ºi alþii numele nostru, dar ar fi foarte trist cînd am
citi numele multora pe care-i ºtim cã s-au hotãrît pentru Domnul, dar
care astãzi nu mai sînt demult credincioºi care, îndatã dupã ce au fost
î mbr ã c a þ i c u ha i na cea albã ºi sfîntã de nuntã pe care le-a da t- o
Domnul în clipa cînd s-au predat ºi s-au hotãrît pentru El.
 Pag. 1033

Aceastã hainã astãzi, ºi-ndatã dupã aceea, ºi-au tãvãlit-o iarãºi în

noroi, dupã cum este scris în Epistola a doua a Sfî ntul ui Apos tol
Petru, c a pi tol ul 2, versetul 22, în care spune-aºa: Cu-aceºtia s-a
petrecut ceea ce spune Cuvîntul: cîinele s-a întors la ceea ce vãrsase
ºi scroafa spãlatã s-a întors la mocirla din care fusese scoasã. Ce trist
ºi ce grozav e un astfel de faliment sufletesc în viaþa acelora în care
s-a petrecut. Noi binecuvîntãm pe Domnul ori de cîte ori vedem un
suflet de pãcãtos care se întoarce la Dumnezeu. Mîntuitorul Însuºi a
spus, cu sfintele Lui buze: Se bucurã îngerii din ceruri cînd un pãcãtos
se-ntoarce la Dumnezeu. Cîþi astfel de îngeri s-au bucurat! Dar, pentru
astfel de pãcãtoºi, cîþi trebuie sã se fi-ntristat ºi cît trebuie ei sã fi plîns
cînd au vãzut cã cei pentru care au cîntat odatã s-au tãvãlit iarãºi în
noroi, s-au lepãdat de legãmîntul pe care-l luaserã ºi au batjocorit
iarãºi sîngele cu care fuseserã curãþiþi ºi spãlaþi, dupã c um s pune
Sfînta Scripturã cã acela care - odatã curãþit, sfinþit ºi binecuvîntat de
Sîngele legãmîntului lui Dumnezeu - iarãºi s-a abãtut de la Domnul ºi
s-a lepãdat, ºi s-a întors iarãºi la pãcat, - e cu neputinþã sã fie înnoit
iarãºi.
Pentru cã el rãstigneºte a 2-a oarã pe Hristos. Batjocoreºte pe
Duhul Ha r ul ui pr i n c a r e - a fos t c he ma t º i pî ngã r e º te Sî nge l e
legãmîntului prin care a fost curãþit. E ceva înspãimîntãtor de grozav
acest lucru. De aceea, pe lîngã bucuria cea mare pe care o avem cînd
vedem un suflet care se întoarce la Dumnezeu, ridicãm spre Domnul
rugãciunea cea mai profundã, lacrimile cele mai aprinse, pentru ca
a c e s t s ufl e t s ã nu c adã; sã nu se mai lepede niciodatã, sã nu ma i
batjocoreascã Sîngele harului ºi legãmîntului prin care a fost sfinþit, ci
s ã r ã mînã statornic ºi credincios pînã la capã t. Ia tã o noa pte de
revelion! E-o noapte de bilanþ. Bine a zis fratele Vasile la început cã
e vremea cînd trebuie sã ne facem cu toþii un bilanþ, o constatare, o
recapitulare a vieþii noastre de astãzi ºi de pînã astãzi, de cînd ne-am
î ntor s , c e l puþ i n de cînd ne-am întors la Dumne ze u: c e pr ogr e s
duhovnicesc am fãcut noi? Cît am înaintat noi pe c a l e a c r e di nþei
noastre? De cîte ori am cinstit numele nostru scris în cartea vieþii ºi de
cîte ori am aruncat cîte o umbrã tristã asupra acestui nume care ar fi
trebuit sã rãmînã scris cu cele mai frumoase ºi mai luminoase litere ºi
care ar trebui sã se ºlefuiascã mereu, devenind mai strãlucitor prin
faptele noastre, prin gîndurile noastre, prin tot ceea ce facem noi, ca
dovadã a r e cunoº ti nþ ei ºi mulþumirii noastre aduse lui Dumnezeu
pentru tot binele pe care ni l-a fãcut. Eu sînt aºa de fericit privindu-vã
feþele!
Mã bucur din toatã inima ºi, deºi sînt peste mãsurã de obosit -
bãtrîneþea însãºi e-o obosealã, boala este obosealã, eforturile celelalte
sînt oboseli, poate cã trupul din afarã e obosit, sufletul din mine se
bucurã cã vã vãd ºi-I mulþumesc lui Dumnezeu cã sãmînþa aruncatã ºi
vestea bunã adusã n-a rãsunat în zadar nici pe cîmpiile acestea, cum
n-a rãsunat pe cîmpiile Betleemul ui . Dumnezeu a ridicat printr-un
pãstor ºi pe alþii, care dormeau. Arhanghelul care a adus vestea Maicii
Domnului cã Sfînta Treime a binecuvîntat-o, Tatãl a ales-o, Duhul a
umbrit-o ºi Fiul Se va naºte din ea, acel arhanghel care stã în faþa lui
Dumne ze u, a c el a a a dus º i pã s tor i l or ve s te a cî nd S- a nãs c ut
Mîntuitorul. El ºtia . El e r a tr i mi s ul . Aº a fr umos scrie în cartea
profetului Daniel, dacã veþi citi, cum acest mesager sfînt i-a zis lui
Daniel: Eu sînt Gavril, îngerul care stã în faþa lui Dumnezeu.
Pag. 1034

Cel mai aproape de faþa lui Dumnezeu, de inima lui Dumnezeu, de

gîndurile ºi de împlinirea voii lui Dumnezeu a fost trimis. El a venit
la Sfî nta Fecioarã ºi i-a adus vestea cea minunatã, vestea cea mai
minunatã care a putut sã rãsune vr e oda tã în toatã creaþiunea asta.
Dupã vestea care a zis în cel dintîi cuvînt din Geneza: Sã fie luminã!
- ºi lumina era Isus, a rãsunat a 2-a veste cînd a zis: Vi S-a nãscut un
Mîntuitor, adicã a venit adevãrata Luminã, pentru cã El era Lumina,
care este Hristos Domnul. Bucuraþi-vã! Ferice de cine-L va primi.
Ferice de oricine va a s c ul ta º i va împlini voia lui Dumnezeu. Ne
bucurãm din toatã inima, zic, pentru cã n-a rãsunat vestea aceasta în
zadar. Iatã, sînt sute, sînt mii, sînt mul te s ute de mii de fraþi ºi de
surori. Ce fericiþi sîntem noi acum, la ceasul acesta cînd acolo bate un
ceas 11! Cã la ceasul acesta, în toatã þara noastrã, în toate satele ºi
oraºele þãrii noastre ºi-n toate satele ºi oraºele lumii unde a pãtruns
vestea cea dulce ºi sfîntã a mîntuirii pe care ne-a adus-o îngerul la
Betleem - ºi îngerul în odãiþa din Piaþa Cibi nul ui de l a Si bi u, la
1-I-1923, toþi acei care au ascultat vestea aceasta sînt ºi ei ca ºi noi
acum aici.
Dacã închideþi ochii cei trupeºti ºi vã deschideþi ochii cei sufleteºti
ºi priviþi peste toatã þara ºi peste toatã lumea, veþi vedea cu bucurie,
vi se va umplea inima de bucurie cînd veþi vedea fraþii noºtri, surorile
noastre, copiii lui Dumnezeu împreunã cu care ne-a fãcut El sã fim o
singurã familie ºi pe pãmînt, ºi în cer. Se bucurã ºi ei acum la fel cum
ne bucurãm noi a i c i de Cuvî ntul Ce l Sfî nt a l l ui Dumne zeu, de
cîntãrile Lui ºi au î n oc hi aceleaºi lacrimi ca ºi noi; ºi în suflete,
aceleaºi dorinþe, ºi ei pentru noi, cum avem noi pentru ei, ca Domnul
ºi Dumnezeul nostru sã ne pãzeascã ºi sã ne pãstreze credincioºi ºi sã
ne ajute sã ne þinem frumos ºi statornic legãmîntul pe care l-am pus.
Sã ne pãstrãm curatã ºi sfîntã haina de nuntã. Pe neaºteptate va veni
Domnul º i - a 2-a oarã, cum a venit prima datã. Cine se aºtepta s ã
se-audã în noaptea aceea vestea: Vi S-a nãscut Hristos!? La ieºirea lui
Adam ºi a Evei din rai, alungaþi de pedeapsa pentru pãcatul pe care-l
fã c us e r ã , Dumne ze u l e - a fãcut fã gã dui nþ a : Vi Se va naº te un
Mîntuitor. Aºteptaþi-L. Sãmînþa femeii va zdrobi capul ºarpelui care
v-a zdrobit vouã inima ºi mîntuirea acum. Sãmînþa lui Dumnezeu va
veni ºi vã va aduce vouã mî ntui r e a pe c a r e a þ i pi erdut-o. Vã va
deschide iarãºi raiul din care aþi fost alungaþi.
Dar pentru aceasta se va cere jertfã, se va cere suferinþã, se va cere
viaþa Lui, o viaþã sfîntã, pe care n-o va putea aduce ca preþ decît Fiul
l ui Dumne ze u, Cel care-a trãit nevinovat, a umblat nevi nova t pe
pãmînt, S-a nãscut nevinovat. El nu S-a nãscut în pãcat ca noi, cum
spune Psalmul 50: în pãcate m-a zãmislit ºi-n fãrãdelegi m-a nãscut
ma ma me a . El a fos t Fi ul l ui Dumne ze u, s i ngur ul nã s c ut î n
nevinovãþie, în sfinþenie, în curãþie. ªi numai o astfel de viaþã putea
sã ne rãscumpere pe noi. Nici o altã viaþã nu ne putea rãscumpãra.
Nici o altã moarte nu ne putea rã s c umpã r a. De aceea a venit Isus,
Domnul, Mîntuitorul ºi Rãscumpãrãtorul nostru, ca sã-ªi dea viaþa ca
preþ de rãscumpãrare pentru noi. Preþul curat al vieþii Lui curate ne-a
rãscumpãrat pe noi, cei întinaþi ºi vinovaþi. Sã-I fim recunoscãtori. Nu
se putea altfel mîntuirea noastrã. ªi pentru aceasta, Dumnezeu a ales.
 Pag. 1035

Pentru ca sã vinã ce-avea cerul mai curat, a ales ce-avea pãmîntul

mai curat: pe Sfînta Fecioarã Maria, din care S-a întrupat, unind astfel
tot ce-a avut cerul mai frumos cu tot ce-a avut pãmîntul mai frumos,
pentru a ne aduce nouã cea mai frumoasã mîntuire, care vrea sã facã
din noi cei mai frumoºi oameni, cele mai frumoase suflete ºi valori în
faþa lui Dumnezeu. Vestea aceasta noi n-am ºtiut-o pînã cînd nu s-a
trezit, pînã cînd n-a gãsit Dumnezeu un singur pãstor treaz: pãrintele
Iosif. Omul acesta apoi i-a trezit pe ceilalþi ºi astfel a ajuns lumina ºi
vestea aceasta mi nuna tã pînã la noi. ªi iatã ce frumos ºtim noi sã
sãrbãtorim acum evenimentul acela, de 63 de ani pînã astãzi. 63 de
revelioane de acestea s-au petrecut frumos; ºi la fiecar e a s tfel de
r e ve l i on a u pa r ti cipat altfel ºi altfel alte ºi alte suflete curate º i
frumoase. Alte feþe, dar aceeaºi liniºte; alþi ochi, dar aceleaºi lacrimi;
alte glasuri, dar aceleaºi cîntãri; alte inimi, dar aceeaºi iubire. Pentru
cã este Acelaºi Duhul, Acelaºi Mîntuitorul, Acelaºi Dumnezeul care
ne-a chemat, care ne-a curãþit, ne-a sfinþit ºi ne-a binecuvîntat. Noi ne
ducem, rînd pe rînd, ne duc e m. Aº a c um s - a spus, tot mai puþine
capete albe vedeþi în mijlocul vostru. În curînd nu le veþi mai vedea
nici pe cele la care priviþi acum.
Dar noi binecuvîntãm pe Domnul cã-n urma noastrã rãmîn suflete
destoinice, tineri hotãrîþi pentru Domnul. Mi s-a umplut sufletul de
bucurie ascultînd vorbirile, rugãciunea ºi cuvintele acelora care-au
vestit pînã acum ºi-au vorbit aici ºi-n seara aceasta. Dar multiplicaþi
numãrul acestora la sute de mii de fraþi ºi de surori, tineri ºi tinere,
întinºi peste tot, rãspîndiþi peste tot hotarul þãrii ºi al lumii. ªi-atunci
veþi vedea în cît de mare mãsurã trebuie sã bi ne cuvî ntã m noi pe
Domnul pentru cã s-a auzit odatã vestea aceasta ºi în þara noastrã.
Rãmîneþi credincioºi, tineri ºi frumoºi, ºi dragi copii ai lui Dumnezeu!
Iubiþi-L pe Domnul, devotaþi-vã cauzei Lui. Nu este nici o cauzã pe
lumea aceasta sã merite sã te devotezi ei, ca ºi cauza aceasta a slavei
lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a chemat pe noi în Biserica noastrã, în
credinþa pãrinþilor noºtri, în aceastã sfîntã ºi dulce învãþãturã prin care
am primit noi cunoaºterea adevãrului; aici trebuie sã rãmînem, aducînd
mul te r oa de º i ma r i bi nec uvîntãri pentru Domnul, pînã c î nd tot
poporul nostru se va întoarce la Dumnezeu.
Pînã cînd toatã Biserica noastrã va fi plinã de cunoºtinþa Domnului,
de suflete care sã- I c î nte Domnul ui , de vi e þi care sã fie predate
Domnului, aºa cum cîntã m noi : toatã vi a þ a noa s tr ã , l ui Hr i s tos
Dumne zeu sã o dãm. Sau: toatã ziua sã ne învã þ ã m dr e pta te a Ta .
Toatã ziua sã învãþãm neprihãnirea pe care ne-o cere Dumnezeu. ªi
toþ i c e i care ne vom înfãþiºa î nai nte a Lui c um s pune Cuvî ntul :
Înfãþiºaþi-vã în Casa Domnului, înainte a Domnul ui , î mbr ã caþi în
podoabe sfinte, sã avem podoaba naºterii din nou, haina cea nouã,
curatã ºi sfîntã. Sufletul cel înnoit prin legãmîntul sfînt este podoaba
adevãratã ºi sfîntã pe care o vrea Domnul ºi-o cere Domnul s-o avem
noi ori de cîte ori ne înfãþiºãm înaintea Lui. Noi ne bucurãm din toatã
inima ºi mulþumim lui Dumnezeu. E primul revelion ºi poate ultimul
pe care îl petrecem aici. ªi, sigur, cu unii dintre frãþiile voastre se
poate sã nu ne mai întîlnim niciodatã pe pãmînt. Am dorit sã petrecem
însã un revelion strãlucit. Cînd va începe anul cel veºnic al mîntuirii
cereºti, sã nu lipseascã nici unii dintre noi acolo.
Pag. 1036

În casa Tatãlui nostru, la masã cu Preaiubitul sufletului nostru care

ne-a rãscumpãrat, Mirele vieþii noastre, noi sã fim ca niºte fecioare
curate ºi sfinte pentru El, îmbrãcaþi în haina curatã a legãmîntului pe
care l-am fãcut ºi pe care l-am pãstrat curat pînã la sfîrºit. Pãstraþi
curat legãmîntul, dacã l-aþi fãcut; iar dacã n-a þ i fã c ut legãmînt cu
Domnul, este c e l ma i potrivit moment în aceastã clipã, în aceastã
noa pte , î n a ce s t ceas. În acest ceas, acum 63 de a ni s - a pr e dat
Domnului pãrintele Iosif ºi a fãcut legãmînt cu El. Dupã ace e a au
urmat miile, zecile, sutele de mii, poate milioanele de fraþi al cãror
nume e scris în Cartea Vieþii. ªi, printre numele lor, e scris ºi numele
vostru, ºi numele nostru, al fiecãruia dintre noi, dacã am pus legãmînt
cu Domnul ºi dacã nu ne-am lepãdat de El. Faceþi în aºa fel, încît,
atunci cînd se va deschide în ceruri Cartea asta - ºi se va deschide
odatã sigur, pe pagina pe care v-a scris mîna Domnului în clipa cînd
aþi pus l e gã mî ntul , s ã aparã ºi atunci, curat ºi strãlucitor, numele
vostru, numele nostru al tuturor. Ce fericiþi vor fi îngerii, cum vor
cînta ei atunci, cum spune în Epistola Sfîntului Pavel cãtre Evrei, cã
noi ne vom î nfã þ iºa acolo în ceruri, la aduna r e a î n s ã r bã toar e a
îngerilor, în Ierusalimul cel ceresc!
Gîndiþi-vã ce minunat va fi atunci cînd numele celor care s-au
înscris ºi s-au pãstrat credincioºi va fi citit de Însuºi Domnul. ªi-aºa
cum oamenii au acum mijloace tot mai moderne ºi mai uimitoare care
a r a tã º i vi zua l , º i s onor tot ceea ce s-a putut petrece ºi se poate
petrece pe orice faþã a pãmîntului, cu-atît mai mult Domnul, care are
putere ne s pus ma i ma r e , va ar ãta î n a º a fe l , î ncî t ochii tuturor
oamenilor din lumea aceasta ºi ai tuturor fiinþelor de pe pãmînt vor
ve de a º i vor c unoaºte nume l e º i fa pte l e c e l or c a r e s - a u fã c ut
strãlucitori ºi vrednici, prin activita te a º i pr i n l upta l or, pe ntru
dragostea lui Dumnezeu, în timpul scurt - ca o clipã - cît a durat viaþa
noastrã pe acest pãmînt. E noaptea de revelion. Peste cîteva momente
vom sãrbãtori trecerea dintr-un an vechi într-un an nou. ªi pãgînii din
vechime reprezentau luna ianuarie, care e luna cu începutul anului, ca
un zeu c u 2 feþe: o faþã întoarsã spre apus, o faþã spre rãsãrit; una
spre trecut, una spre viitor. Simbolic, aºa este timpul, aºa este ziua de
astãzi, aºa este noaptea aceasta: o faþã îndreptatã spre trecut, prin care
sã ne vedem ºi sã ne cercetãm, ºi sã ne scrutãm faptele trecutului, ºi
sã tragem învãþãmintele cele mai necesare de care avem noi nevoie,
fiecare.
Pentru ca, cu faþa întoarsã spre rãsãrit, spre viitor, sã vedem cît de
mult trebuie sã mai adãugãm noi la faptele bune ºi cît de multe trebuie
sã ºtergem din cele care n-am vrea sã ne mai fie pomenite niciodatã
de cãtre nimeni. Dorim din toatã inima ca aceastã cercetare lãuntricã
sub care se petrece toatã desfãºurarea nopþii noastre de revelion sã ne
facã pe noi sã recunoaºtem sincer, în adîncul inimii noastre, cît de
multe lucruri slabe am avut în trecut ºi cît de multe lucruri bune ni se
mai cer pentru viitor. Dacã noi, cu-adevãrat, fiec a r e dintre noi, în
l umi na Feþei Domnului, ne vom face acest exame n, a c es t bi l a nþ ,
aceastã cercetare duhovniceascã, noi vom ieºi totdeauna mai folositori
din astfel de momente ºi de nopþi ca aceasta. Mulþumim lui Dumnezeu
pentru gîndurile pe care ni le dã. Noi încheiem acum nu numai un an,
ci ºi o sãrbãtoare. Am citit versetul din Sfînta Evanghelie de la Ioan,
capitol ul 7, unde spune: În cea din urmã zi a praznicului, Isus S-a
ridicat în picioare ºi a strigat:
 Pag. 1037

Cine înseteazã, cine doreºte sã ia Apa Vieþii, sã vinã acum. E

momentul! Sînt momente în care Evanghelia trebuie strigatã, chemarea
lui Dumnezeu trebuie strigatã, pentru cã aºa cum s-a strigat vestea
naºterii Mîntuitorului în Noaptea Naºterii pe cîmpia Betleemului, aºa
trebuie sã se strige, pentru ca sã fie cineva care sã se trezeascã. Cred
cã îngerul a strigat puternic, pentru cã pãstorii s-au înspãimîntat. E
cîteodatã nevoie de strigãte în viaþa oamenilor. Oamenii dorm, dorm
nepãsãtori în pãcat ºi-un strigãt trebuie sã rãsune puternic, pentru ca
sã trezeascã sufletel e oa me ni l or. Se predica odatã Evanghelia în
bisericã ºi nu ºtiu ce stare apãsãtoare era cã se iveºte cîteodatã aºa o
stare apãsãtoare, cã mai toþi cei care sînt în bisericã dorm. ªi preotul
care vestea Evanghelia a strigat: Foc! Toatã lumea a sãrit în picioare.
Se uitau: Unde arde? ªi preotul a zis: Arde focul iadului pentru toþi
cei care dorm cînd trebuie sã audã. Arde focul iadului pentru toþi cei
care dorm cînd trebuie sã fie atenþi la slujbã în bisericã sau la adunare,
la vestirea Cuvîntului. Treziþi-vã! Atunci ºi-au dat oamenii seama cã,
într-adevãr, cîteodatã este nevoie sã strigi: Foc!, pentru ca oamenii sã
se trezeascã. Pentru cã, dacã nu-i cineva care sã strige, oamenii aceºtia
vor dormi ºi vor dormi, ºi vor dormi mereu, pînã cînd îi va trezi cu
adevãrat focul veºnic, cum l-a trezit pe bogatul nemilostiv. El dormea
în desfãtãrile lui.
Citiþi numai Evanghelia, sã vedeþi cum dormea bogatul nemilostiv
la uºa cãruia era sãracul Lazãr. Se desfãta în fiecare zi, mî nca, se
îmbãta ºi se culca, pînã în clipa cînd l-a trezit moartea ºi l-a aruncat
direct în flãcãrile focului veºnic. Acolo s-a trezit. ªi-a ridicat privirile
ºi a - nce put s ã s e roage - el, care nu învãþase sã se roage, cã nici
pãrinþii lui nu-l învãþaserã rugãciuni. Nimeni nu-l învãþase pe el sã se
roage. ªi a crezut: A, ce nevoie am eu de rugãciune? Aici e raiul, aici
e iadul! Am ce sã mãnînc, am ce sã beau, mã desfãtez nu-mi pasã mai
departe. Asta este viaþa! Nu existã altã viaþã, a zis el; pînã-n clipa cînd
l-a trezit moartea din aceastã nebunie. ªi spune: A murit bogatul cã
moare ºi bogatul odatã. Cît de bogat sã fie, odatã moare. Cît de bine
aºezat undeva sã fie un om nepãsãtor de Dumnezeu ºi îngîmfat, odatã
moare ºi el. ªi s-a trezit atunci în focul veºnic ºi ºi-a ridicat ochii, ºi
a vãzut cã este viaþa în care el n-a crezut; a vãzut cã este raiul în care
el nu crezuse. El crezuse viaþa lui de pe pãmînt, aceastã înºelãtoare,
mizerabilã ºi murdarã viaþã, scurtã ºi trecãtoare crezuse cã asta-i raiul.
ªi pr ivea pe Lazãr cel sãrac ºi plin de bube de la uºa lui ºi-a zis:
Asta-i: al meu e raiul, al lui este iadul. El e rînduit sã fie în iad, eu, sã
fiu în rai totdeauna.
Ce vis nebunesc ºi înºelãtor era ºi ce somn era ãla în care dormea
el! Zice: A murit sãracul! Moare odatã ºi sãracul. Se sfîrºeºte odatã ºi
necazul celui care ºtie numai suferinþã pe pãmînt. Cã Dumnezeu, în
bunãtatea Lui, adeseori lasã omului bun, omului celui mai bun, îi lasã
multe necazuri pe pãmînt. De ce? Pentru cã necazurile sînt trecãtoare,
dar suferinþa celui bun, care trece cu rãbdare prin ele, îl face vrednic
de rãsplata veºnicã. Moare odatã ºi boga tul . Se s fî r º e ºte ºi raiul
bogatului de pe pãmînt; raiul acesta mizer, murdar, nebunesc, trecãtor,
care þine doar o clipã. Cã, dupã ce-a trecut, parcã nici n-a fost. ªi a
ajuns bogatul în flãcãri ºi ºi-a ridicat ochii ºi a vãzut pe Lazãr de
a c uma sus, în Împãrãþia cereascã. ªi a zi s : Doa mne , gr oza v mã
chinuiesc aici.
Pag. 1038

Trimite-l pe Lazãr, ãla de care mi-era mie scîrbã cînd stãtea la

poarta mea ºi cãruia nu-i dãdeam nici fãrîmiturile care cãdeau de la
masa mea, ci numai cîinii mei aveau milã ºi-i lingeau rãnile - scrie
Evanghelia întocmai aºa cum vã spun. Citiþi ºi veþi vedea, cei care
n-aþi citit, trimite-l sã-ºi moaie vîrful degetului, vîrful degetului sã-ºi
moaie în apã, sã vinã sã-mi rãcoreascã limba, cã grozav mã chinuiesc
în vãpaia aceasta. Ce rãcoare putea sã-i dea, ce rãcoare putea sã dea
un vîrf de deget muiat în apã, în vãpaia aia? Dar nici atîta nu avea.
Adu-þi aminte, i-a zis Domnul pr i n gl a s ul l ui Avr a am, c ã tu, pe
pãmînt, þi-ai luat cele bune, ºi Lazãr cele rele. Acuma-i drept ca tu sã
te chinuieºti ºi el sã se bucure. Doamne, a zis din nou bogatul, da’
trimite pe Lazãr sã spunã la fraþii mei - cã mai am 3 fraþi, mãcar ei sã
nu vinã aicea unde sînt eu. Au acolo cine sã le spunã. Li s-a spus ºi
lor destul. Dar dacã nu-i cred pe cei care le spun, nu vor crede nici
dacã vine cineva, nici dacã se duce Lazãr. Nu, Doamne, zice el, dar
dacã s-ar duce ºi învie un mort, ei vor crede. Nu-i adevãrat. Dacã nu
cred pe cei care le propovãduiesc Evanghelia acolo acuma, nu vor
crede nici dacã învie cineva din morþi. Pe lîngã asta, zice, între noi ºi
voi este o prãpastie mare. Nimeni nu mai poate sã treacã nici de la voi
l a noi, nici de la noi la voi. 3 rugãciuni a fãcut bogatul di n foc ul
veºnic.
Nici una n-a fost ascultatã. ªi din iad se ridicã rugãciuni; ºi din iad
se ridicã oameni care strigã spre cer, dar strigã în zadar. Oricine a
ajuns acolo nemîntuit, nemîntuit rãmîne. Cuvîntul lui Dumnezeu scrie
a c e s t l uc r u, c ã boga tului nu i s-a ascultat nici una di ntr e ce l e 3
rugãciuni care s-au ridicat spre cer. Dupã aceea cortina întunecatã a
uitãrii veºnice s-a tras pentru totdeauna peste ve de r e a boga tul ui
nefericit ºi necredincios. Binecuvîntat sã fie Domnul, care pe noi ne-a
fãcut sã-L cunoaºtem pe El acum. Sã rãmînem credincioºi ºi hotãrîþi,
alipiþi de Domnul pînã la sfîrºit. Nopþi ca acestea sînt hotare eterne,
hotare neuitate, care despart nu numai un an de altul, ci ne despart pe
noi de un fel deºert de viaþã pe care-l trãisem înainte, urmînd felul cel
nou ºi fericit de viaþã pe care dorim sã-l trãim în viitor. Un revelion
binecuvîntat ºi-un hotar fericit a fost clipa cînd a rãsunat ºi-n cîmpiile
sufletului nostru vestea cea îngereascã: Trezeºte-te ºi tu! S-a nãscut ºi
pentru tine Isus. Vino ºi-L primeºte!
 Pag. 1039

Credinþa ºi rugãciunea

Vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de Botez de la Cãlmãþui -

9-VIII-1986

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. De la cel

dintîi cuvînt, de la cel dintîi moment al întîlnirii noastre în seara asta
aici, tot ce am fãcut ºi tot ce am vrut sã facem a fost în Acest Nume
Sfînt al Sfintei Treimi, cum am rostit acum: în Numele Tatãlui ºi al
Fiului ºi al Sfîntului Duh. Toate rugãciunile noastre, toate îndemnurile
noastre, în Biserica noastrã strãmoºeascã ºi-n învãþãtura noastrã lãsatã
de pãrinþii ºi înaintaºii noºtri, au început ºi vor începe cu acest Nume
Sfî nt: î n Numel e Sfi nte i Tr eimi. Cãci noi credem în Numele l ui
Dumnezeu: Tatãl, Fiul ºi Sfîntul Duh. ªi oricînd am început un lucru
sau un gînd, sau un drum în Numele Acesta, cu o credinþã adevãratã
º i c u o rugãciune fierbinte cãtre El, totdea una a m r e uº i t. Is tor i a
noastrã, cuprinsul patriei noastre sînt pline de semnele acestei credinþe
în tot ce pãrinþii noºtri, înaintaºii noºtri au început ºi-n tot ce au lucrat
în Numele lui Dumnezeu: locaºurile noastre de închinare, troiþele de
pe drumurile noastre, semnele credinþei, lãsate în urma lor de cãtre
pãrinþii noºtri care, de-a lungul a sute ºi sute de ani, au trãit ºi-au
murit pe acest pãmînt.
Ei s-au îngropat în pãmîntul acesta ºi sufletele lor s-au înãlþat în
cerul acesta de deasupra noastrã. Toate aceste semne rãmase în urma
lor ºi dupã ce graiul lor de sute de a ni a a muþ i t, pietrele acestea,
lemnele acestea, clãdirile acestea, zidurile acestea ne vorbesc nouã
despre credinþa în Tatãl, în Fiul ºi-n Sfîntul Duh. Toatã istoria noastrã
este o dovadã a credinþei înaintaºilor noºtri ºi a rãbdãrii, ºi a nãdejdii,
ºi a l upte i l or î n a c e a s tã s fîntã credinþã, în limba noastrã. Sã ne
înãlþãm spre Dumnezeu rugãciunile în aceastã limbã sfîntã. ªi, dacã
putem sã ne înãlþãm inima ºi sã ne plecãm genunchii în locaºurile de
rugãciune, este numai datoritã jertfelor ºi ostenelilor lor credincioase,
ale celor ce ºi-au trãit ºi ºi-au sfîrºit viaþa în aceastã sfîntã nãdejde,
pentru ca, mãcar noi, dupã sute de ani, sã putem ajunge la starea din
care sã-I mulþumim lui Dumnezeu c-o avem astãzi.
Este în Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu un verset care zice aºa:
Dacã vor tãcea ei, pi e tr e l e vor s triga. Am mai amintit noi aceste
lucruri; dar e nevoie sã ni le amintim mereu, pentru cã de multe ori
trecem pe lîngã a c e s te pi e tr e c ar e s tr i gã dupã noi , º i noi nu le
înþelegem gl a s ul. Vocea lui ªtefan s-a stins de mult. La 1504. Dar
mînãstirea Putna ºi celelalte locaºuri de rugãciune ridicate de el ne
grãiesc nouã din pietrele lor, din clopotele lor ºi astãzi despre credinþa
pe care au avut-o ei ºi despr e Dumne ze ul ca r e i-a ajutat pe ei sã
supravieþuiascã în lupta cu duºmani atît de puternici ºi mulþi ºi care nu
i - a u putut nimici , pe ntr u c ã a u avut cr edi nþ ã î n Dumne ze u. ªi
Dumnezeul credinþei lor a fost puternic ºi le-a ascultat rugãciunile.
Oamenii aceºtia au fost oameni ai rugãciunii. Despre ªtefan sau despre
Mi rcea, sau despre Neagoe, s a u de s pr e c ei l a l þ i c onduc ã tor i º i
îndrumãtori ai poporului nostru, vechile scrieri pomenesc cã, înainte
de orice hotãrîre mare ºi de orice primejdie grea, petreceau ceasuri
întregi ºi nopþi întregi în rugãciune. ªi Dumnezeu ascultã rugãciunile
celor care strigã cãtre El din toatã inima.
Pag. 1040

ªi dovada cã le-a ascultat rugãciunile a fost cã au supravieþuit ei,

urmaºii lor ºi noi, pînã astãzi. ªi ne bucurãm acum de unitatea noastrã
naþionalã, de întregirea hotarelor patriei noastre. ªi, în aceastã sfîntã
ºi binecuvîntatã de Dumnezeu patrie, noi putem sã ne aducem aminte
despre îndemnurile lor, sã ne rugãm ºi noi ºi sã fim ºi noi credincioºi
Acelui Dumnezeu Adevãrat ºi Atotputernic care i-a ajutat pe ei ºi ne
poa te aj uta - º i ne va a j uta - º i pe noi , º i pe ur ma º i i noº tr i .
Evenimentul binecuvîntat la care participãm în seara aceasta, naºterea
unui copil, încreºtinarea lui prin Taina sfîntului Botez vorbeºte despre
botez ca despre o naºtere din nou. ªi, cu adevãrat: dupã cum naºterea
trupeascã e înscrisã în registrele stãrii civile, singura care-i dã dreptul
la o cetãþenie, la o identitate ºi la un respect, ºi la o soartã, ºi la un
rost în patria aceasta, tot aºa, naºterea duhovniceascã prin credinþã ne
face pe noi cetãþeni ai Împãrãþiei lui Dumnezeu ºi ne dã dreptul la
moºtenirea aceasta sfîntã fãrã de care noi nu putem avea acest drept
ºi nu putem avea aceastã moºtenire.
La acest eveniment, am spus, cînd Dumnezeu ne-a rînduit prilejul
s ã ne pute m, î n s e ar a ace a s ta, î n noaptea aceasta, buc ur a ai c i
împreunã într-un numãr aºa de frumos, binecuvîntãm pe Domnul ºi
cãutãm sã tragem din toatã aceastã întîmplare o învãþãturã mîntuitoare
de suflet ºi care ne va ajuta foarte mult pe fiecare dintre noi. De aceea
am ºi început cu aducerea aminte despre înaintaºii noºtri care, fiind
niºte oameni ai credinþei ºi ai rugãciunii, tot ce au fãcut, tot ce au
început, au fãcut în Numele Tatãlui, ºi al Fiului, ºi al Sfîntului Duh.
ªi cu o credinþã puternicã au pornit ºi la faptele lor mari, ºi la faptele
lor mici. Îmi aduc aminte de cînd eram copil. Tata mã lua, de cînd
eram de 4, 5 aniºori, sã mã duc cu e l , s ã - i a j ut la plug - mergeam
înaintea boilor pe brazdã. Mi-aduc aminte cum începea el în fiecare
primãvarã, în fiecare toamnã, în fiecare zi munca lui. Munca lui cea
grea, dar cea atît de frumoasã ºi cea bi ne c uvî nta tã , pentru cã era
legatã permanent de credinþã ºi de rugãciune; de darul ºi de puterea,
ºi de revãrsarea binecuvîntãrilor di n c e r ur i , care veneau în urma
credinþei ºi rugãciunii lui. În cea dintîi zi de primãvarã, ieºind la plug,
î na i nte de - a trage prima brazdã, îngenunchea în faþa holdei ºi, cu
mîinile împreunate ºi cu ochii spre cer, spunea Tatãl nostru ºi spunea
din toatã inima: Doamne, ajutã-ne!
ªi, dupã ce sfîrºea munca lui, îngenunchea la fel, drept mulþumire,
la capãtul aceleiaºi holde muncite de el ºi-I mulþumea lui Dumnezeu
cã i-a ajutat. De la semãnat pînã la cules, el îºi începea munca lui în
fiecare zi cu rugãciunea cãtre cer ºi cu acel strigãt plin de credinþã:
Doamne, ajutã-mi! ªi, dupã ce Dumnezeu îi ajuta atît de minunat, nu
uita sã se întoarcã spre acelaºi cer ºi spre acelaºi Dumnezeu, cu aceiaºi
ochi scãldaþi în lacrimi, pl i n de mul þ umire, spunînd: Doamne, Îþi
mulþumesc cã m-ai aj uta t! Aº a au început ºi aºa au sfîrºit pãrinþii
noºtri. Eu am fost singurul copil la pãrinþi. I-am iubit ºi am dorit sã-i
ajut cît am putut. Viaþa ºi încercãrile însã prin care a trebuit sã trecem
de-a l ungul a cestor lungi ºi grele împrejurãri - care ne-au izbit ºi
istoria noastrã, ºi neamul nostru cu rãzboaie, cu tulburãri, cu mutãri
dincoace încolo, cu cedãri de teritorii ºi cu strãmutãri de populaþii -
ne-au fãcut sã trecem prin lungi perioade de despãrþire de fiinþele cele
dragi pe care am dorit sã le ajutãm totdeauna.
 Pag. 1041

Un singur lucru m-am rugat, oricît de departe am fost: sã-mi ajute

cîndva Domnul sã mã pot întoarce lîngã pãrinþii me i ºi, în cea din
urmã clipã a vieþii lor, sã le pot aºeza liniºtit mîinile pe piept, sãrutate
de mine, ºi sã le pot închide oc hi i l i ni º ti þ i . ªi - I mul þ ume s c l ui
Dumnezeu cã, deºi am fost despãrþiþi zeci de ani, prin încercãri grele,
uni i de ceilalþi, în aceste ultime clipe ale vieþii lor, mi-a împli ni t
Domnul aceastã rugãciune ºi-a mea, ºi-a lor. Am putut odihni capul
mamei mele pe umã r ul me u, î n cea di n ur mã cl i pã . ªi ea aºa a
adormit, pe umãrul meu, liniºtitã ºi mulþumitã cã, dupã îndelungi ani
de despãrþire, am putut sã ne împlinim în fa þ a l ui Dumne ze u - º i
Dumnezeu ne-a împlinit în faþa noastrã aceastã dorinþã. Nu poate fi o
mai mare mulþumire sufleteascã pentru un fiu decît atunci cînd îºi face
datoria faþã de Dumnezeu ºi faþã de pãrinþii sãi. În cele 10 porunci, pe
care noi le-am învãþat din copilãria noastrã ºi care sînt scrise în Sfîntul
Cuvînt al lui Dumnezeu, primele 4 privesc datoriile noastre faþã de
Dumnezeu.
Dar cea imediat urmãtoare dupã aceste datorii faþã de Dumnezeu
e datoria faþã de pãrinþi. Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta - spune
Cuvîntul lui Dumnezeu în porunca a 5-cea, ca sã fii fericit ºi sã trãieºti
mulþi ani pe pãmînt. ªi Mîntuitorul, cînd vorbeºte apostolilor Sãi ºi
celor care-L ascultau, le aduce aminte despre porunca datoriei de
respect ºi de ascultare a fiilor faþã de pãrinþi, cînd le spune: Este cea
di ntî i por unc ã î ns oþ i tã de - o fãgã dui nþ ã , pe c ar e Dumne ze u o
împlineºte totdeauna faþã de cei care împlinesc aceastã poruncã. Orice
fiu care ascultã de pãrinþii sãi ºi-ºi împlineºte cu credincioºie ºi cu
evlavie, pînã la sfîrºit, ultimele lui datorii faþã de ei, ºi cît sînt vii, ºi
dupã ce au murit, orice copil care ºi-a împlinit astfel datoria faþã de
pãrinþii sãi este ºi va fi binecuvîntat pînã-n veci, nu numai el, ci ºi
urmaºii lui. De aceea, preaiubiþii mei, am spus cã noi nu sîntem numai
copiii pãrinþilor noºtri imediaþi ºi direcþi, ai tatãlui nostru ºi ai mamei
noastre care ne-au nãscut pe noi trupeºte în viaþa aceasta ºi pentru
viaþa aceasta, ci sîntem ºi copiii istoriei noastre ºi ai credinþei noastre.
Copiii poporului nostru ºi ai Bisericii noastre.
ªi, dacã noi sîntem datori faþã de pãrinþii noºtri trupeºti care ne-au
nãscut pe noi pentru o viaþã scurtã în lumea aceasta, cu atît mai mult
sîntem datori faþã de pãrinþii noºtri duhovniceºti, care ne-au nãscut
pentru o viaþã ºi pentru o existenþe veºnicã. Sã nu uitãm deci datoria
faþã de poporul nostru, faþã de înaintaºii noºtri, faþã de istoria noastrã,
faþã de ruinele ºi de patrimoniul nostru sfînt ºi sã nu uitãm datoria faþã
de credinþa noastrã, de Biserica noastrã, de învãþãtura pe care ne-au
lãsat-o înaintaºii noºtri ca dreptar sãnãtos ºi permanent de viaþã ºi
garanþie a fericirii noastre atît trupeºti, cît ºi sufleteºti. ªi nu numai a
noastrã, ci ºi a urmaºilor noºtri. Preaiubiþii noºtri fraþi ºi surori! Toþi
cei care sîntem aici ºi facem parte din acelaºi neam ºi aceeaºi credinþã
sîntem fraþi ºi surori. Vorbim aceeaºi limbã, ne ridicãm ochii spre
acelaºi cer, ne hrãnim din acelaºi pãmînt. Aici ne-avem înmormîntaþi
pãrinþii noºtri, în pãmîntul acesta apãrat de ei, muncit de ei, sfinþit de
ei cu truda ºi cu sudoarea lor. ªi în cerul spre care ne ridicãm privirile
sînt sufletele lor. ªi, aºa cum dorim ca trupurile noastre sã odihneascã
în acest pãmînt - al nostru - moºtenit de la pãrinþii noºtri ºi la care
trebuie sã þinem ºi pe care trebuie sã-l iubim, aºa dorim ca ºi sufletele
noastre sã se odihneascã odatã în veºnicie lîngã sufletele lor în acest
cer binecuvîntat care strãjuieºte ºi binecuvînteazã
Pag. 1042

acest pãmînt pe care-l muncim, pe care avem fiinþele pe care le iubim

mai mult; în care avem patria ºi casa noastrã, în care avem perna pe
care ne aplecãm capul obosit sau în care avem fiinþele care ne spun
cele mai dulci cuvinte ºi cãrora le spunem ºi noi la fel. Cine s-a rupt
de patria sa, de pãmîntul sãu se rupe ºi de limba sa, se rupe ºi de tot
ce are patrimoniu curat ºi sfînt aici; se rupe ºi de credinþa sa. Cine se
poate rupe de neamul sãu se poate rupe ºi de credinþa sa. ªi cine s-a
rupt de neamul sãu ºi de credinþa sa - de aceste unice ºi eterne valori
care ne sînt date fi e c ã r ui a numai o da tã º i pe ntr u toatã viaþa ºi
existenþa noastrã, acela nu mai prime º te a l ta ni c i ai c i º i ni c i în
veºnicie. De aceea trebuie sã preþuim valorile acestea sfinte, pentru cã
din ele ne avem fiinþa: ºi cea trupeascã, ºi cea sufleteascã. ªi, atîta
vreme cît le iubim ºi le împãrtãºim simþirea noastrã curatã ºi sfîntã, ne
vom bucura ºi noi, ºi din partea lor, de aceeaºi simþire ºi dragoste.
Am dorit - zic, cu acest prilej în care Dumnezeu ne-a ajutat sã ne
putem întîlni într-un numãr aºa de frumos, sã vã rugãm sã nu vã parã
rãu cã aþi sacrificat o noapte. Pentru cã, încã o datã: nopþi ca acestea
puþine am avut ºi poate cã mai puþine vom mai avea pe pãmînt. Dar
învãþãmintele pe care le putem cuprinde în inima noastrã ºi le putem
strînge la sufletul nostru din tot ceea ce ni s-a spus ºi ni se spune în
astfel de ceasuri ºi de evenimente, acestea ne sînt nouã necesare ºi
pentru viaþa aceasta, ºi pentru viaþa veºnicã, înainte chiar de pîinea
noastrã ºi de cartea noastrã. Este un cuvînt înþelept care spune - ºi
textul acesta era scris pe frontispiciul unei universitãþi odatã. Acest
text este scurt ºi spune aºa: Cartea este necesarã, pîinea este necesarã,
dar Hristos este Cel mai necesar. E necesar pentru fiecare dintre noi
sã cunoaºtem cît mai multã carte. Acum, cine nu cunoaºte, cine n-are
carte n-are nici parte. Totdeauna a fost aºa, dar acuma ºi mai mult ca
oricînd. Pîinea e s te necesarã; trebuie sã muncim pentru ea. Vai de
cine-ºi cîºtigã pîinea lui cu sudoarea altora ºi cu munca altora, ºi nu
cu mîna, cu munca ºi cu sudoarea lui! Dumnezeu a binecuvîntat omul
cînd a zis: Sã-þi cîºtigi pîinea ta cu munca ta ºi cu sudoarea ta.
ªi numai pîinea aceea te saturã bine ºi cu adevãrat, care ºtii cã ai
cîºtigat-o cinstit, cu munca ta ºi cu sudoarea ta. Cã nu i-ai pus pe alþii
ºi n-ai aºteptat ca alþii sã facã lucrul pe care tu trebuie sã-l faci pentru
tine ºi pentru ai tãi. Ci tu însuþi þi-ai fãcut aceastã nobilã ºi divinã
datorie, muncind cinstit, frumos ºi binecuvîntat pentru tine ºi pentru
ai tãi. ªi, în urma muncii acesteia, Dumnezeu totdeauna îþi dã pîinea
curatã, sãnãtoasã ºi frumoasã, cinstitã ºi hrãnitoare, pe care o mãnînci
fãrã noduri ºi fãrã teamã. De aceea, binecuvîntãm pe Domnul, care
ne-a dat ºi cartea ºi ne dã ºi pîinea la timp ºi-n mod c i ns tit. Sã ne
rugãm ºi mai mult pentru ceea ce este ºi mai necesar decît cartea ºi
decît pîinea: sã-L cunoaºtem pe Hristos. Sã-L dobîndim pe El. Sã-L
avem pe El. Dacã aþi citit cartea lui Neagoe Basarb, Învãþãturile lui
cãtre fiul sãu Teodosie, atunci vã va fi rãmas ºi ne va rãmîne pentru
totdeauna în amintirea noastrã cel dintîi cuvînt al sãu, care începe ca
ºi Evangheliile, ca ºi Psalmii: Ferice de cine cunoaºte Cuvîntul lui
Dumne ze u º i - l î mpl i neºte. Neagoe Basarab a zi s a º a : Fi ul me u
Teodosie, mai întîi de toa te º i mai î ntî i de toate, iubeºte-L ºi-L
cunoaºte pe Domnul Dumnezeul tãu, din care sîntem noi, care ne-a
a dus di n î ntune r i c l a l umi nã º i din nefiinþã la fiinþã. Cãci toatã
c unoº ti nþa ºi toatã puterea se cîºtigã prin a c e as tã c unoaº te r e º i
dobîndire.
 Pag. 1043

Deci ºi înaintaºii noºtri, ºi Cuvîntul lui Dumnezeu ne-au învãþat

acelaºi lucru. Sã nu ne parã rãu cã am petrecut noa ptea aceasta în
felul acesta. Învãþãmintele acestea care, în decursul istoriei noastre,
Sfinþii noºtri Pãrinþi ºi înaintaºi au þinut sã ne rãmînã pentru totdeauna
scrise cu litere de foc ºi de aur în faþa noastrã, a tuturor urmaºilor lor,
învãþãturile acestea nu le auzim prea des ºi nu ni le spun prea mulþi.
Dar sînt atît de necesare, mai necesare decît toate celelalte cunoºtinþe.
Mai necesare decît chiar pîinea fizicã, pîinea trupeascã, pîinea pe care
o mîncãm. Pentr u c ã vi a þ a ac e a s ta, or i c ît de lungã ar fi, cît o ai
înainte, þi se pare cã atît de lung va dura ºi atît de mult va þine. Cînd
o ai în urmã, þi se pare cã a fost un vis, oricît de lungã a fost. Deci
viaþa aceasta, oricît de lungã ar fi, e de mult mai puþinã importanþã
decît viaþa cealaltã. Noi nu murim cînd inima noastrã înceteazã. Viaþa
noastrã nu se sfîrºeºte atunci cînd ne-ntîlnim cu pragul morþii.
Atunci se încheie numai prima noastrã existenþã. ªi, dupã moarte,
î nc e pe m c e a de- a doua existenþã, cea eternã. Moartea nu este un
sfîrºit; moartea este numai un prag peste care trecem din exi s tenþa
aceasta trecãtoare - în care Dumnezeu ne-a trimis ºi în care a întocmit
toate condiþiile sã ne putem însuºi ºi sã ne putem cîºtiga adevãrata
fericire - în viaþa ºi-n existenþa cealaltã, care este de duratã eternã. De
aceea a spus Mîntuitorul cuvintele pe care unii dintre fraþii noºtri le-au
repetat atît de insistent ºi de frumos în aceastã searã aici: Ce ar folosi
unui om dacã ar cîºtiga lume a î ntr e a gã ? - a di c ã, dacã în aceastã
existenþã ar reuºi sã cucereascã toate condiþiile ºi posibilitãþile, ºi
confortul de pe lumea aceasta, dacã, la trecerea din aceastã existenþã
efemerã, trecãtoare, scurtã ºi umbritã de atîtea pericole, el se vede
lipsit de fericirea veºnicã, de mîntuirea sufletului? Acest lucru l-am
învãþat ºi am þinut sã-l învãþãm în seara aceasta. Noi sîntem un popor
creºtin. Toate evenimentele vieþii noastre ar trebui sã le petrecem în
mod creºtinesc.
Aºa a fost, într-adevãr, la începutul existenþei istorice a poporului
nostru. Noi ne-am nãscut din acei exilaþi romani creºtini cu care a fost
popul a t pãmîntul acestei Dacii acum aproape 2000 de ani. ªi, din
amestecul acestor oameni binecuvîntaþi de Dumnezeu, veniþi aici din
pricina credinþei lor în Hristos, ne-am nãscut noi creºtini, poporul
nostru, creºtin de la naºtere. ªi pãrinþii noºtri, veniþi aici din pricina
credinþei lor, ne-au învãþat pe noi de la început sã ne petrecem toate
evenime nte l e noa s tr e în mod creºtinesc. În mod creºtinesc ne-am
petrecut noi evenimentele acestea pînã cînd s-a lãsat peste noi ceaþa
cea mai grea a istoriei. Dupã plecarea romanilor din Dacia, în secolul
al III-lea, cînd au început migraþiunile popoarelor pãgîne, 1000 de ani
nu ne ºtim noi istoria. 1000 de ani au trãit ºi-au murit strãmoºii noºtri
aici credincioºi. ªi n-au putut lãsa în urma lor nici un act, nici o urmã,
nici o dovadã despre tot ce-au suferit ºi de tot ce s-au chinuit ºi-au
rãbdat, ºi-au crezut ei în aceastã mie de ani. Acum noi ne strãduim sã
refacem din cioburi, din ziduri, din morminte istoria noastrã de-o 1000
de ani, peste care s-a lãsat ceaþa nãvãlirilor strãine. ªi aceste nãvãliri
ne-au pãgînizat nouã bunele noastre obiceiuri creºtineºti lãsate nouã
de la primii noºtri pãrinþi. Bãuturile îmbãtãtoare, petrecerile murdare,
vorbele scîrboase, tot ce a fost rãu ºi s-a aruncat 1000 de ani ca o
plagã ºi nefericire peste taina ºi frumuseþea credinþei noastre, de la
popoarele pãgîne ne-a rãmas.
Pag. 1044

Cînd Dumnezeu, dupã secole de suferinþã ºi de jertfã, a ascultat

rugãciunile pãrinþilor noºtri ºi a primit jertfele lor ºi, la 1 Decembrie
1918, dupã rãzboiul acela cumplit, ne-a adus - ca un har ceresc ºi ca
urmare a rugãciunilor ºi a jertfelor lor - întregirea noastrã naþionalã,
El împlinea rugãciunile acelor pãrinþi ai noºtri care au trãit ºi au murit
prin credinþ ã º i a l e c ã r or j er tfe numai Dumnezeu, care ºtie toate
lucrurile, le-a cîntãrit, dar nu le-a lãsat sã se piardã. ªi, cînd numãrul
s ufe r i nþ e l or l or s - a î mpl i ni t º i anii lor de jertfã s-au î mpl i ni t,
Dumnezeu ne-a adus nouã, urmaºilor lor, independenþa naþionalã, în
c a r e ne buc ur ãm acum. Ur l a u de bucurie pãrinþii noºtr i î n zi ua
comunicatului strãlucit, cã, în sfîrºit, dupã atîtea secole, s-a împlinit
visul nos tr u, unirea patriei noastre. Toate regiunile noastre, toate
provinciile româneºti, în care strãmoºii noºtri suferiserã de-a lungul
a tî tor a ni , Dumnezeu, în sfîrºit, le-a adunat într-o singur ã patr i e
fericitã ºi binecuvîntatã de El.
Se împlineau atunci rugãciunile multor pãrinþi ai noºtri care
muriserã, dar nu vãzuserã idealul acesta - ºi l-am ajuns noi. A fost
însã voia lui Dumnezeu ca atunci, la împlinirea acestui ideal naþional,
sã se facã pentru noi, în chip deosebit, o minune ºi mai mare: minunea
pr i n c a r e Dumne ze u a c ã uta t s ã ne a duc ã nu numai într e gi r e a ,
împlinirea idealului nostru naþional, adicã dezrobirea patriei noastre de
s ub jugul atîtor duºmani strãini care ne robiserã ºi ne c hi nui s e r ã
poporul nostru ºi neamul, ºi pãrinþii noºtri atîþia ani; ci Dumnezeu a
vrut sã ne aducã dezrobirea ºi de sub tirania celorlalþi vrãjmaºi, care
ne robeau º i ma i c umpl i t fi i nþ a ne a mul ui nostru: pãcatul, beþia,
înjurãtura, minciuna, ura, lãcomia, zavistia, dezbinãrile dintre noi,
egoismul, rãutatea, crima, toate aceste lucruri rele care robeau sufletul
nos tr u º i sufletul familiilor noastre, ºi sufletul nea mul ui nos tr u.
Dumne ze u a vrut sã ne a j ute s ã ne de zr obi m de s ub s tã pî ni r ea
acestora. ªi, pentru aceastã dezrobire, ne-a adus Lucrarea aceasta
minunatã - în credinþa noastrã, în învãþãtura noastrã ºi în specificul
nostru sufletesc - a Oastei Domnului.
Aceasta atunci a fost trimisã de Dumnezeu, îndatã dupã dezrobirea
noastrã naþionalã, ca un mijloc prin care sã ne dezrobim duhovniceºte
de sub ceilalþi duºmani care ne robeau ºi ne nimiceau fiinþa noastrã:
de sub duºmanul alcoolismului, al rãutãþilor, al dezbinãrilor, al urii, al
certurilor, al prostiei, al întunericului în care domnesc toate pãcatele
care nenorocesc un neam ºi nefericesc un suflet omenesc. De aceea a
adus Dumnezeu aceastã Lucrare, ca r e e s te di n neamul nostru, din
credinþa noastrã, din sufletul poporului nostru. ªi noi Îi mulþumim lui
Dumnezeu acum pentru aceastã Lucrare. Nu ne-ajunge timpul. Ar fi
a tî t de mul te de povestit! S- a s pus a c um a i ci de s pr e un ma r e
dezrobitor ºi eliberator al unui popor al lui Dumnezeu: despre profetul
Moise. El a fost un profet al lui Dumnezeu în mijlocul poporului sãu.
Alaltãieri am fost la un alt botez. Am amintit acolo, cei care au fost
acolo îºi mai amintesc despre istoria lui Moise, din momentul în care
el a fost rînduit de Dumnezeu dezrobitorul poporului sãu. Dumnezeu
l-a chemat la o stare de vorbã cu El Însuºi. L-a învestit cu puterea
de-a merge º i - a de zr obi poporul sãu, un popor pentru care multe
generaþii de strãmoºi suferiserã, se chinuiserã, plînseserã, jertfiserã.
Cînd, pe Muntele Sinai, Domnul l-a chemat pe Moise, se spune cã
mai erau 70 de alte neamuri pe pãmînt. Acuma sînt mii de neamuri.
 Pag. 1045

Ele sau înmulþit între timp. Dar pe vremea lui Moise mai erau
numai 70 de popoare. ªi împreunã cu Moise, pe care Dumnezeu l-a
ales din mijlocul poporului evreu ºi l-a chemat pe Muntele Sinai, acolo
unde urma sã-i dea poruncile, legea por unc i l or, c a r e e r a o l e ge
veºnicã, Dumnezeu a mai ales ºi din cele 70 de popoare cîte unul, care
sã fie profetul acelor popoare. ªi sã-i spunã ºi lui aceleaºi legi pe care
i le-a spus lui Moise. ªi sã-i înveþe pe fiecare dintre aceºti profeþi
aceleaºi învãþãturi pe care va trebui ei, la rîndul lor, sã se ducã, cum
s-a dus Moise, sã le spunã la popoarele lor la fel. Toate aceste lucruri
se pãstreazã nu în cuvîntul Bibl i ei , c i î n al te c ã r þ i de învãþãturã
strãveche, în care aceste adevãruri, ajutãtoare la înþelegerea celor
scrise în Biblie, s-au pãstrat de cãtre oameni credincioºi pînã astãzi.
Ce s-a întîmplat atunci pe Muntele Sinai? Fiecare dintre cei 70 de
proroci credea cã-i numai el singur în faþa lui Dumnezeu; pentru cã
Dumnezeu fãcuse aºa ca nici unul sã nu-l vadã pe celãlalt. Moise a
crezut cã numai el singur e acolo. ªi fiecare dintre cei 70 de profeþi,
care erau reprezentanþii celor 70 de neamuri, ºi ei credeau, fiecare, cã
numai el singur e-n faþa lui Dumnezeu. ªi, cînd Domnul îi vorbea lui
Moise în limba lui Moise, El le vorbea, în acelaºi timp, a ce l e a º i
cuvinte, în limba fiecãruia dintre ceilalþi proroci. ªi fiecare a înþeles în
limba lui exact cum au înþeles în Ziua Cincizecimii, în ziua primã de
Rusalii, la Ierusalim, acei oameni din feluritele popoare care au venit
a tunc i î n Ie r us a l i m º i zi c e a u: Fi e c a r e auzi m în limba noa s tr ã
vorbindu-se lucrurile minunate ale lui Dumnezeu. Nu º ti u cum s-a
întîmplat atunci. Era lucrarea puterii lui Dumnezeu ºi pe Sinai, ºi-n
Zi ua Ci nc i zec i mi i , l a Ierusalim. Oamenii abia acum au a j uns l a
mijlocul de a tãlmãci în acelaºi timp un cuvînt rostit la o tribunã, prin
felurite aparate ºi microfoane, ºi condiþii electronice; adicã sã facã în
aºa fel, încît cuvîntul rostit la un microfon, 70 de reprezentanþi alor
70 de naþiuni sã-l audã, acel a º i cuvînt, tãlmãcit simultan în limba
fiecãruia dintre ei.
Dacã oamenii au ajuns astãzi sã inventeze un mijloc care sã
tãlmãceascã în acela º i timp o limbã rostitã într-un singur fel la un
microfon ºi s-o audã la receptor 70 de oameni, fiecare în limba lui,
printr-un tainic mijloc de tãl mã ci re automatã a acestor cuvinte în
limbile r e s pe c ti ve , a s ta înseamnã cã, la Dumnezeu, posibilitatea
aceasta este mult mai mare ºi mult mai demult. Aºa se face cã atunci,
pe Muntele Sinai, ceea ce spunea Domnul într - un singur cuvînt lui
Moise era tãlmãcit în 70 de limbi, la toþi ceilalþi 70 de profeþi care,
nici unul neºtiind despre celãlalt, auzea fiecare în limba lui aceleaºi
cuvinte ale lui Dumnezeu. Dar ce s-a întîmplat? Cînd s-au terminat
cele 40 de zile ºi 40 de nopþi în care Dumnezeu le-a vorbit acestor
profeþi ºi i-a trimis pe fiecare dintre ei la poporul sãu, spunîndu-le
aceleaºi cuvinte pe care i le-a spus lui Moise: Du-te acum ºi-nvaþã pe
poporul tãu cuvintele lui Dumne ze u î ntocmai cum þi le-a spus El,
singurul profet dintre cei 70, singurul profet credincios a fost Moise.
El s-a dus la poporul lui ºi, cu o minte atentã ºi cu un creier treaz,
ascultînd ºi pãstrînd cuvintele lui Dumnezeu întocmai cum i le-a spus,
s-a dus la ai sãi ºi le-a spus la fel: Ascultaþi cuvintele lui Dumnezeu,
cãci vi le spun întocmai cum mi le-a spus El mie.
Pag. 1046

De aceea poporul acesta a fost binecuvîntat de Dumnezeu, pentru

cã a avut un profet credincios care le-a spus cuvintele adevãrate ale lui
Dumnezeu, iar ei au fost binecuvîntaþi pentru cã au ascultat cuvintele
profetului credincios. Dar ce s-a întîmplat cu ceilalþi profeþi? Toþi,
duc î ndu-se la neamul lor, fie cã au uitat, fie cã a u vr ut s ã î nve þ e
greºit, au învãþat altfel pe popoarele lor. ªi toate acele popoare au
ajuns pãgîne, au ajuns idolatre, s-au închinat la zei, s-au închinat la
idoli º i nu L- au c unos c ut pe Dumnezeul cel Adevãrat, pentru cã
profetul care trebuia sã le spunã nu le-a spus. Omenirea a avut mulþi
bi ne fã c ã tor i ; º i noi ºtim cã a avut. ªi noi bi ne c uvî ntã m pe toþ i
binefãcãtorii omenirii. Dar cei mai mari binefãcãtori ai omenirii ºi-ai
tuturor veacurilor au fost cei care i-au învãþat pe oameni sã se-ntoarcã
la Dumnezeu ºi sã asculte de Cuvîntul lui Dumnezeu. Neamul nostru
românesc a fos t binecuvîntat de Dumnezeu totdeauna; a avut mulþi
oameni mari. Dar un profet mare ºtiu cã a avut.
Profetul acela a fost pãrintele Iosif Trifa. Poate cã sîntem prea
aproape de el ºi de ac e e a nu c unoa º te m acum marea ºi uriaºa lui
dimensiune spiritualã pe care a avut-o în mijlocul poporului nostru.
Nici pe Sfîntul Ioan Gurã de Aur nu l-au cunoscut oamenii din vremea
l ui . Ni c i pe c ei l a lþi sfinþi ºi pãrinþi, ºi profeþi nu i- a u c unos c ut
contemporanii lor. Pentru cã totdeauna contemporanii oamenilor mari
sînt foarte mici. ªi nu i-au î nþeles din cauza micimii lor ºi nu i-au
preþuit. Marii oameni ai lui Dumneze u - c hi ar ºi marii oameni ai
poporului nostru - n-au fost înþeleºi de contemporanii lor ºi au murit
chinuiþi; cum a mur i t Emi ne s c u, cum a murit Tudor Vladimirescu,
cum a murit Horea, cum a murit Iancu, cum a murit Bãlcescu. Oameni
mari ai istoriei noastre, c u care ne lãudãm ºi se vor lãuda urmaºii
noºtri. Ce-au fãcut contemporanii lor mici cînd au trãit aceºtia printre
e i ? Noi zicem: Dacã ar tr ã i acum Emi ne s c u, da c ã ar tr ã i a cum
Brîncuºi, dacã ar trãi acum Enescu ºi ceilalþi mari, munþi înalþi ai
istoriei noastre, - cum am ºti noi sã ne comportãm acum faþã de ei!
Aºa s-au c ompor ta t ºi faþã de pãrintele Iosif Trifa. ªi totuºi omul
acesta a fost cel mai mare profet din timpurile noastre.
Iatã, lucrarea care aduce roade atît de minunate astãzi este lucrarea
pe care a fãcut-o Dumnezeu prin el. Înainte de pãrintele Iosif nu erau
astfel de botezuri, astfel de sãrbãtor i s fi nte l a î mpl inirea Tainei
Botezului în viaþa familiilor noastre. Nu erau astfel de nunþi cum se
petrec astãzi. Nu erau astfel de praznice, de aniversãri, de întîlniri
fr umoase. Chiar ºi la parastas e l e º i l a î nmor mî ntã r i l e noa s tr e,
aduceþi-vã a mi nte, ce era înainte? Cînd bãuturile otrãvitoare luau
mintea ºi murdãreau sufletele ºi cuvintele oamenilor. Ce mijloace de
desfrîu ºi de dezmãþ sufletesc erau acelea care se petreceau chiar la
cele mai tainice ºi mai sfinte dintre evenimentele care însoþesc viaþa
unui om ºi ale unei familii pe pãmînt. De l a na º ter e , ºtiþi cum se
sãrbãtoreau botezurile sau cum se mai sãrbã toresc ºi astãzi: beþii,
îmbuibãri, vorbe murdare. Apoi de celelalte evenimente ce sã mai
spun? Cã ºi la înmormîntãri, ºi la prive ghe r i , a tunc i cînd familia
îndureratã îºi pierdea tatãl sau mama, sau copilul, sau fratele, felul în
care petreceau, la privegherile acestor morþi, înainte de a-L cunoaºte
pe Domnul ºi înainte de-a cunoaºte aceastã Lucrare, era un dezmãþ
ºi-o ruºine pentru toþi.
 Pag. 1047

Mulþi au vãzut ºi au cãutat sã împiedice acest fel murdar de-a se

pe trece la privegherile morþilor noºtri ºi la pa r a s tas e l e noa s tr e,
îmbibate ºi îmbuibate cu bãuturi aducãtoare de murdãrie ºi de osîndã,
ºi de pierzare, dar nimeni nu le-a putut opri, pînã a venit acest profet
a l l ui Dumne ze u, prin care puterea lui Dumnezeu a creat ac e a s tã
miºcare sfîntã din care facem parte ºi noi ºi care a adus pentru prima
datã în istoria noastrã ºi-a Bisericii noastre aºa botezuri minunate; aºa
nunþi binecuvîntate; aºa petreceri pline de lucrarea ºi de revãrsarea
luminoasã ºi strãlucitã a Duhului Sfînt. N-aþi dori oare ca toþi copiii
dv. ºi nepoþii, ºi urmaºii sã aibã parte, la naºterea lor, de un astfel de
botez, de-o astfel de petrecere binecuvîntatã, în care sute ºi sute de
prieteni, de rudenii, de cunoscuþi, de vecini credincioºi sã-ºi uneascã
rugãciunile cãtre Acelaºi Dumnezeu pentru copilaºul pe care-l þineþi în
braþe ºi pe care-l legãnaþi cu dragoste, dorindu-i cea mai fericitã viaþã
de pe pãmînt? Ba da! Astfel de botezuri am dori. ªi astfel de botezuri
dorim, ºi astfel de botezuri cãutãm ºi ne rugãm lui Dumnezeu sã ne
ajute sã vedem în toate familiile noastre, în toate localitãþile noastre,
în toatã þara noastrã. N-aþi dori sã aveþi astfel de tineri binecuvîntaþi?
Copii care sã se ridice aici ºi sã spunã în faþa microfonului acestuia
ºi în faþa lumii, ºi în faþa lui Dumnezeu, º i î n faþa tuturor celor ce
privesc la ei ca la soarele de pe cer, niºte cuvinte atît de minunate cum
ies numai de pe buzele îngerilor. N-aþi dori sã aveþi aºa fete, aºa bãieþi
binecuvîntaþi de Dumnezeu, care, din respect faþã de Dumnezeu, vã
respectã, vã ascultã ºi vã vor fi pînã la sfîrºit credincioºi, îngrijind ca,
în cele din urmã clipe, sã vã închidã cu dragoste ºi cu sãrut ochii ºi sã
vã aºeze, cu respect ºi cu evlavie, mîinile pe piept? ªi nu numai în
aceste momente. Ci ºi cît vor trãi ei ºi cît va mai trãi încã în cimitir
semnul crucii care va aminti cã acolo e înmormîntatã mama ºi tatãl lui,
sã se ducã mereu cu evlavie, cu rugãciune ºi sã se roage pentru odihna
sufletului aceluia care l-a crescut în dragoste de Dumnezeu ºi-n iubire
faþã de patria ºi de credinþa sa. De aceea, dorim din toatã inima sã
vedem tot mai mulþi astfel de copii închinaþi lui Dumnezeu în Taina
sfîntului Botez prin astfel de uni r e de r ugã c iune ºi de însoþire de
dragoste ºi de cîntãri binecuvîntate cãtre Dumnezeu pentru el.
De aceea dorim ca tinerii noºtri sã aibã parte de nunþi binecuvîntate
ºi fericite. De aceea dorim, pentru cã vrem ca neamul nostru sã aibã
mame fericite, copii fericiþi, tineri fericiþi, pãrinþi fericiþi ºi urmaºi
fericiþi. Atunci vom asigura deplin viitorul patriei noastre, cînd vom
r e uº i s ã c r e ãm fa mi l i i binecuvîntate, mame bi ne c uvî nta te , ta þ i
binecuvîntaþi, pentru cã atunci vor fi muncitori harnici ºi cinstiþi,
economi ºi vrednici; care nu vor trece pe lîngã un robinet care curge
fãrã sã-i pese, nici pe lîngã un bec care arde degeaba fãrã sã-i pese,
nici pe lîngã o cãrãmidã care zace în drum ºi este cãlcatã fãrã sã-i
pese. Cã ne va durea de fiecare strop de apã care se risipeºte, cum ne
va durea de fiecare zi ºi de fiecare clipã care se pierde în zadar, pentru
cã ne va durea de fiecare suflet care nu-L cunoaºte pe Dumnezeu ºi
care se pierde, din aceastã lipsã de cunoºtinþã, în cele mai grele ºi mai
ne fe r i c i te di ntre pãcate ºi dintre osîndele de pe pãmînt ºi de s ub
pãmînt. De aceea, dorim viitorul fericit al patriei noastre. ªi singurul
fe l î n care - l pute m a s i gur a e s te s ã ne - ntoa r ce m noi î nº i ne l a
Dumnezeu ºi sã-i ajutãm ºi pe alþii sã se-ntoarcã la Dumnezeu.
Pag. 1048

Preaiubiþii noºtri fraþi ºi surori, doream sã-ncheiem aceastã primã

parte a petrecerii noastre cel mai tîrziu la ora 12 ºi jumãtate; ºi iatã cã
este unu ºi jumãtate. Eu nu ºtiu cum au trecut ceasurile acestea, cã mi
se pare cã au fost niºte clipe. Aº a e c î nd Duhul l ui Dumnezeu ºi
pute r ea lui Dumnezeu este peste noi în aceastã stare º i - n a ce a s tã
întîlnire în care L-am chemat pe Dumnezeu ºi în care a venit El. ªi în
care, iatã, timpul petrecut de noi aici a fost nu numai frumos ºi fericit,
dar ºi folositor ºi binecuvîntat. Eu sînt convins cã fiecare de aici ne
vom întoarce cu o a mi nti r e neui tatã ºi cu niºte adevãruri pe care
Duhul lui Dumnezeu ni le-a inspirat sau ni le-a întipãrit pe inimã, pe
care întîi nu le-am cunoscut, dar de care vom avea nevoie în viitor.
Multe ar fi de spus. Am vrut sã amintim la început Evanghelia zilei de
a s tã zi pe ntr u c ã se poate zice acum cã-i duminicã. Avem l a r î nd
Evanghelia din Matei capitolul 9, începînd cu versetul 27, pînã l a
versetul 35. Este vorba despre vindecarea a 2 orbi. Am vrea s-o citim,
pentru cã vreau sã rãmînã un gînd de-aici în amintirea noastrã.
Cã de multe ori mergem la sfînta bisericã, ascultãm Sfînta
Evanghelie, dar prea puþin ne rãmîne nouã din adevãrurile puse de
Dumnezeu în versetele acestei Evanghelii - ºi care ar trebui sã ne fie
nouã ca niºte stîlpi de foc ºi sã ne cãlãuzeascã în viaþã . Pe ntru cã
avem nevoie de tot ce ni se spune acolo, cã de-aceea ni se spune: cã
noi avem nevoie sã reþinem aceste lucruri. Vom citi deci din Sfînta
Evanghelie dupã Matei, Evanghelia de mîine de la bisericã. ªi vrem sã
stãruim asupra unui singur adevãr, cã sînt ele sute de adevãruri aici
care se leagã apoi cu alte 3 probleme la care trebuie sã meditãm în
chip deosebit în zilele acestea. Cînd a plecat de acolo Isus, s-au luat
dupã El 2 orbi care strigau ºi ziceau: Ai milã de noi, Fiul lui David!
Dupã ce a intrat în casã, orbii au venit la El ºi Isus le-a zis: Credeþi
voi cã Eu pot face lucrul acesta? Da, Doamne, au rãspuns ei, credem!
Atunci S-a atins de ochii lor ºi-a zis: Facã-vi-se dupã credinþa voastrã.
ªi li s-au deschis ochii chiar în clipa aceea. Isus le-a poruncit cu tot
dinadinsul ºi le-a zis: Vedeþi, sã nu ºtie nimeni. Dar ei, cum au ieºit,
au rãspîndit vestea despre El în tot þinutul acela. Pe cînd plecau orbii
aceºtia, iatã cã au adus la Isus un mut îndr ã c i t. De-un lucru foarte
î ns e mna t a m dor i s ã þ i nem s eama : î n pr i mul rînd, Dumnezeu a
vindecat 2 oameni care erau într-o stare imposibil de vindecat prin alte
mijloace, decît prin puterea lui Dumnezeu.
ªi aceastã vindecare a fost rãspunsul la rugãciune ºi la credinþã.
Douã daruri mari le-a dat Dumnezeu acestor oa me ni : c r e di nþ a º i
r ugã ci unea . Ei s - a u dus l a Hr i s tos prin credinþã; ºi a u obþ i nut
vindecarea prin rugãciune. De c e- a m vr ut s ã þinem seama despre
aceste 2 mari trebuinþe de care avem fiecare dintre noi nevoie? Pentru
cã noi trãim acum, în aceastã zi, în aceastã sãptãmînã, pe la mijlocul
pos tul ui în cinstea adormirii Maicii Domnului. Pãrinþ i i noº tr i º i
înaintaºii noºtri au rînduit aceste zile de post ºi rugãciune deosebitã
pentru a ne pãstra nouã în inima noastrã ºi a ne ridica în faþa ochilor
noºtri sufleteºti tot mai înalt ºi tot mai sus datoria noa s tr ã de - a o
respecta ºi de a o cinsti pe Maica Domnului, acel vas ales ºi sfînt de
c a r e Domnul Dumne zeu S-a fol os i t pe ntr u s l a va Lui º i pe ntr u
mîntuirea noastrã. S-a spus de multe ori ºi s-a spus mereu cã arãtarea
lucrãrii Sfintei Treimi pentru prima datã în istoria pãmîntului ºi a lumii
a fost la Botezul Mîntuitorului în rîul Iordan.
 Pag. 1049

Cãci atunci, din ceruri, s-a auzit glasul Tatãlui ºi în Iordan era Fiul,
iar peste El Se pogora Duhul Sfînt ca un porumbel. Dar pentru prima
datã, cu adevãrat, arãtarea lucrãrii Sfintei Treimi pentru mîntuirea
noastrã ºi a omenirii întregi s-a arãtat nu la Iordan atunci - cum se
spune mereu, ci în momentul în care Sfînta Fecioarã Maria l-a primit
pe mesagerul ceresc, pe cel mai mare înger al lui Dumnezeu, Gavril,
care, dupã cum spune în Sfînta Scripturã, el însuºi i-a spus lui Daniel:
Eu s î nt Ga vr i l , î ngerul care stã în faþa lui Dumnezeu. ªi Da ni e l ,
cutremurat, profetul lui Dumnezeu, cutremurat, a cãzut la pãmînt, gata
sã i se închine. Atît de pãtruns, atît de copleºit a fost de puterea, de
importanþa, de slava uriaºã a acestui mesager, a acestui înger - cel mai
mare - care stã în faþa tronului ºi în faþa slavei lui Dumnezeu. El este
cel pe care Dumnezeu îl foloseºte ºi l-a folosit în cele mai importante
împrejurãri ale istoriei; în cele mai importante locuri arãtate de Sfînta
Scripturã.
Cred cã el a fost acela care a venit ºi la Naºterea Mîntuitorului,
cînd s-a arãtat pãstorilor ºi le-a spus: Bucuraþi-vã! Astãzi în cetatea lui
David vi S-a nãscut un Mîntuitor, care este Hristos Domnul! Nu putea
fi altul, decît arhanghelul Gavril, care el însuºi dusese vestea aceasta
sfîntã, înainte, la Sfînta Fecioarã Maria. Cred cã el a fost acela care
l-a înºtiinþat pe Iosif; care i-a înºtiinþat pe magi; care a pãzit Copilul
ºi pe Mama lui în cãlãtoria grea în Egipt; care i-a ajutat ºi i-a ocrotit
acolo ºi i-a întors. Cred cã el a fost acela care a ferit Copilaºul în toate
împrejurãrile ºi i-a înºtiinþat pe toþi. Cred cã el a fost acela care, în
Apocalipsa, vorbeºte aºa de puternic ºi cutremurãtor, ºi autoritar ºi cu
Ioan, Sfîntul Apos tol , c a r e e r a gata sã se-nchine lui, copleºit de
mãreþia ºi de puterea acestui mesager ceresc. Iatã, acest mare înger al
lui Dumnezeu a fost trimis la Sfînta Fecioarã. Ce poruncã a primit el!
Ce cunoºtinþã - în afarã de cele ce le-a spus ºi le-a scris Evanghelistul
- a primit el direct de la Dumnezeu, cã, atunci cînd a fost în faþa ei,
s-a aplecat înaintea ei, s-a închinat ºi i-a zis: Plecãciune þie, cãreia þi
s-a fãcut un mare har! Dumnezeu este cu tine! Binecuvîntatã eºti tu
între femei! Ce cuvînt mare!
Ce atitudine smeritã! Ce comportare evlavioasã a avut acest
mesager, îngerul cel mai mare, care s tã î n fa þ a lui Dumnezeu! S-a
aplecat ºi s-a închinat înaintea ei. Ce tainã cereascã! Ce importanþã
divinã! ªi ce rol etern ºi divin a avut, într-adevãr, Sfînta Fecioarã!
Bine au gîndit înaintaºii noºtri! Cãlãuziþi de Duhul Sfînt au fost acei
care au instituit zile de pregãtire în faþa acestui eveniment. ªi tot ce
s - a spus despre ea a fost numai frumos. De s pr e toþ i pr ofe þ i i l ui
Dumnezeu ºi despre toþi apostolii Domnului s-a mai putut spune, în
Sfînta Scripturã, cîte un cuvînt ºi jignitor. ªi cîte un cuvînt slab. Dar
despre ea, nicãieri, în toatã scrierea sfîntã, nu s-au pãstrat decît aluzii
ºi lucruri înãlþãtoare, fericite ºi binecuvîntate. Ea însãºi a spus: Toate
neamurile mã vor numi fericitã. ªi, într-adevãr, aºa a fost; pentru cã
zice ea: Cel Atotputernic a fãcut lucruri mari pentru mine. Multe avem
noi de învãþat din istoria ºi din viaþa Maicii Domnului. Un lucru însã
este mai presus de orice: ea a fost un suflet al rugãciunii. ªi, dacã în
Eva nghe l i a de dumi ni c ã , de a s tã zi , noi putem vede a c e ma r e
importanþã ºi ce putere mare are rugãciunea, cã ea a putut sã facã o
minune imposibilã de înþeles altfel, decît prin puterea lui Dumnezeu,
ca ascultare a unei rugã c i uni fã cute c u c r e di nþã, apoi tot aºa s-a
întîmplat ºi în viaþa Sfintei Fecioare.
Pag. 1050

Ea a fost un suflet de jertfã ºi de r ugã c iune. Dumnezeu a

cunoscut-o încã de cînd era fiinþã fãrã chip. ªi, cînd s-a nãscut ºi a
º ti ut unde a crescut ºi cum a crescut, tot timpul a fost cãlãuzitã de
rugãciune ºi de smerenie. Dacã îngerul a fost trimis la ea, a fost trimis
la o fiinþã pe care Dumnezeu o alesese pentru cã ea însãºi L-a ales pe
Dumnezeu. Vi a þ a e i a fos t o viaþã de rugãciune ºi de credinþã, de
aceea s-a întîmplat în viaþa ei minunea care s-a întîmplat - dupã cum
ºi viaþa orbilor acelora a fost o viaþã de rugãciune ºi credinþã. Pentru
cã ei nu numai în clipa cînd au venit la Domnul ºi au strigat: Doamne,
ai milã de noi!, s-a u rugat. Ei s-au rugat neîncetat. ªi, cînd a venit
momentul, Dumnezeu le-a ascultat rugãciunea. El a zis: Credeþi voi cã
Eu pot face? Credem, au zis ei. ªi Dumnezeu a fãcut dupã credinþa
lor. Adicã atît de mare a fost credinþa l or, c î t mi nune a pe care o
cereau.
Vã închipuiþi ce mare credinþã trebuie sã aibã un orb din naºtere ca
sã poatã sã capete, ca rãspuns l a c r e dinþa lui ºi la rugãciunea lui,
vindecarea aceasta, imposibilã pentru oameni altfel! Mai trãim încã
sub impresia zilei de miercurea trecutã, cînd am sãrbãtorit Schimbarea
la Faþã a Domnului nostru Isus Hristos. ªi-n aceastã Evanghelie se
vorbeºte tot despre importanþa rugãciunii. Citiþi în Evanghelia de la
Luca - tot de la Luca. Aºa de frumos a scris acest Evanghelist despre
viaþa Mîntuitorului! El a fost un om al rugãciunii. Bãgaþi de seamã cã
tot ce scrie Sfîntul Evanghelist Luca aminteºte importanþa rugãciunii
la oricine. ªi la Maica Domnului , º i l a or bi i aceºtia vindecaþi în
Evanghelia de astãzi, ºi la cele scrise în capitolul l9, unde se vorbeºte
despre Schimbarea la Faþã. Zice: În aceeaºi zi, Mîntuitorul S-a dus pe
munte sã Se roage. ªi ucenicii s-au dus cu El pe munte la rugãciune.
De a c eea s-a întîmplat minunea cu ei. De aceea s-a revãrsat acolo
peste ei puterea lui Dumnezeu. Dacã am vrut sã învãþãm ceva ºi sã
reþinem ceva din tot timpul acestor stãri de vorbã în seara aceasta, este
importanþa credinþei ºi-a rugãciunii. Acolo unde a fost credinþã ºi
rugãciune, Dumnezeu a fãcut minuni. Sãrbãtorim acum un eveniment
care vorbeºte despre naºterea unui copil. Numai prin naºterea aceasta
naturalã, biologicã, vãzutã, acest copil a ajuns sã aibã un nume ºi sã
aibã un drept, ºi sã aibã o cetãþenie. Dacã nu s-ar fi nãscut, n-ar avea
nici nume, nici drept, nici cetãþe ni e . Aº a e s te ºi cu Împãrãþia lui
Dumnezeu.
Noi trebuie sã ne naºtem exact cum se naºte un copil din 2 pãrinþi
ca sã aibã drept la moºtenire ºi la nume, ºi la un buletin de identitate
î n þ a r a º i - n l ume a ac e a s ta. Tot aº a tr e b ui e s ã ne na º te m noi
duhovniceºte pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. ªi naºterea aceasta este
aceea despre care i-a spus Mîntuitorul lui Nicodim, în Ioan capitolul
3: Nu te mira. Trebuie sã vã naºteþi din nou. Dacã nu se naºte cineva
din nou, cu nici un chip nu va putea moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu.
ªi aceastã naºtere din nou ni s-a propovãduit nouã de-atîtea ori, în
atîtea cuvinte, de la fraþii noºtri care au vorbit prin cuvintele Domnului
în seara aceasta aici. ªi de-atîtea ori ºi-n alte pãrþi. Ceea ce am vrea
noi acum e numai sã întregim, punînd un punct pe i, adicã fixînd clar,
categoric ºi hotãrît condiþia mîntuirii noastre: la naºterea din nou se
ajunge numai prin predarea ºi legãmîntul nostru. S-a citit Cuvîntul lui
Dumnezeu aici: La ai Sãi a venit, ºi ai Sãi nu L-au primit. Dar tuturor
celor ce L-au primit, adicã celor ce cred î n Nume l e Lui , le-a dat
dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu.
 Pag. 1051

Nãscuþi nu din carne, nici din voia unui om, nici din firea
pãmînteascã, nici din sînge, ci din Dumnezeu. Le-a dat dreptul sã se
facã. Ne-a dat dreptul prin Botez sã ne facem prin credinþã. Aºa cum
a citit ºi fratele Neculai Mihai, de la Romani: În El am fost îngropaþi
pr i n Bote z º i - a m înviat prin credinþã. Acest lucru îl s pune º i l a
Galateni, ºi la Coloseni, ºi peste tot. ªi Sfîntul Apostol Petru vorbeºte
tot aºa: despre Botez ca despre o-ngropa r e º i de s pr e credinþã ca
de s pr e o î nvi e r e . Sî ntem î ngropaþi prin Botez ºi vom învia prin
credinþã. Aºa cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu: am primit dreptul.
Dreptul prin Botez, sã ne facem prin c r e di nþ ã : prin hotãrîre, prin
legãmînt, prin naºterea din nou, - copii ai lui Dumnezeu, nãscuþi nu
din carne, nici din voia firii unui om, ci din Dumnezeu.
Aceasta este naºterea care ne dã dreptul nouã la viaþa veºnicã ºi la
cetãþenie în ceruri. Toatã Biblia, tot Cuvîntul lui Dumnezeu, vorbeºte
despre acest lucru. Dar acest lucru este o tainã ca ºi Taina cealaltã, a
sfîntului Botez. Taina credinþei, Taina Pocãinþei, taina naºterii din nou
ºi a convertirii e o tainã. Aºa cã, toþi cei care ne-am îngropat prin
Hristos trebuie sã înviem prin credinþã. Toþi cei care ne-am cufundat
î n Hristos prin Botez trebuie sã ne îmbrãcãm cu El prin c r e di nþ ã .
Ac e a sta-i ceea ce cerem: sã ne hotãrîm pentru Domnul a c um. Sã
fa c e m al 2-lea pas. De-ngropat, ne-am îngropa t toþ i ; de boteza t,
sîntem botezaþi toþi. Dar nu toþi am înviat prin credinþã: prin legãmînt,
prin hotãrîre ºi prin predare, la o viaþã nouã cu Dumnezeu. Cei care
numai s-au îngropat, ei sînt numai îngropaþi. Cei care au înviat sînt
înviaþi. Cei care sînt numai îngropaþi prin Botezul acesta ºi nu sînt
înviaþi prin credinþã, aceºtia trebuie sã învie prin credinþã, ca sã aibã
drept de cetãþenie ºi de mîntuire în viaþa veºnicã. Rugãm acum pe toþi
cei care au auzit aºa de explicit ºi aºa de clar aceste cuvinte, în tot ce
s-a spus înainte: dacã este cineva care a fost pãtruns. Noi ne-am sfîrºit
mesajul de astãzi, din prima parte a programului nostru. Rugãm deci
pe toþi cei care au înþeles ceva sã facã acum ei ceea ce urmeazã, partea
lor. Noi am avut pe inima noastrã. Cît va mai fi un astfel de prilej, am
avut însãrcinarea sã spunem acest lucru.
Acum, ca din partea lui Dumnezeu, vã rugãm fierbinte: împãcaþi-vã
cu Domnul, cei care nu v-aþi împãcat. Predaþi-vã Domnului, cei care
nu v-aþi predat. Hotãrîþi-vã pentru Domnul, cei care nu v-aþi hotãrît,
º i î nc e pe þ i o vi a þ ã nouã c u E l . Î n mome ntul a ce s ta , cî nd noi
ne-ntoarcem la Dumnezeu, El scrie numele nostru în Cartea Vieþii. ªi,
cînd cãrþile cele mari vor fi deschise - citiþi în Apocalips, cã scrie
acolo cã toþi cei care vor fi gãsiþi scriºi acolo vor avea viaþa veºnicã;
iar cei al cãror nume nu va fi scris acolo vor merge la osînda veºnicã.
Domnul sã ne-ajute ca, prin hotãrîrea ºi legãmîntul nostru, cei care
ne-am scris mai demult numele nostru, prin credinþã ºi prin legãmînt,
în Cartea Domnului, sã ni-l þinem pînã la sfîrºit. Cei care nu ºi l-au
scris pînã astãzi sã ºi-l scrie astãzi prin credinþã ºi prin hotãrîre. ªi pe
toþi sã ne ajute sã fim credincioºi pînã la sfîrºit. Încã o datã - ºi pentru
ultima datã - rugãm pe cei care doresc sã se hotãrascã pentru Domnul
sã fa c ã a ce s t l uc r u ac um. Noi vom î nc hei a c u o r ugãc i une de
mulþumire cãtre Domnul aceastã primã parte a programului nostru.
Dupã rugãciunea de mulþumire, cei care vor sã se hotãrascã, acolo
unde sînt, în cîteva cuvinte, sã-I spunã Domnului în rugãciune acest
lucru, cum am mai spus. Sã-I mulþumeascã Domnului cã i-a chemat
ºi a dat Jertfa de rãscumpãrare pentru mîntuirea lor.
Pag. 1052

Cã primesc Sîngele lui Hristos pentru iertarea ºi spãlarea pãcatelor

º i vor s ã s e hotã r a s c ã pe ntr u Domnul a c um. E pos tul Ma i c i i
Domnului. E o vreme de rugãciune ºi vreme de pocãinþã, ºi vreme de
mîntuire mai mult ca altele. Pi l del e î na i nta º i l or noº tr i s finþi ne
îndeamnã la acest lucru. Maica Domnului se roagã pentru mîntuirea
noastrã. ªi, cu cît avem o credinþã mai multã ºi o viaþa mai evlavioasã,
rugãciunile ei ºi rugãciunile Sfinþilor Pãrinþi ºi ale înaintaºilor noºtri
aduc pentru noi binecuvîntarea lui Dumnezeu ºi mînuirea Lui. Iatã, un
suflet se hotãrãºte pentru Domnul! Mai este cineva care vrea sã se
hotãrascã? Acum noi, cum am spus, facem rugãciunea de încheiere.
Dupã rugãciunea noastrã, fratele ºi ceilalþi fraþi ºi surori care vor sã se
hotãrascã vor spune la rînd. Avem timp noaptea aceasta. E o noapte
închinatã lui Dumnezeu. Niciodatã nu ne vom aduce aminte, decît cu
recunoºtinþã ºi cu mulþumire lui Dumnezeu, de noaptea aceasta. Vom
încheia deci. Ne vom scula c u toþ i i î n picioare, vom încheia cu o
r ugã ci une de mul þ umi r e º i apoi fraþii ºi surorile care vor s ã s e
hotãrascã vor spune cum ºtiu, în cîteva cuvinte, pe scurt, Domnului
rugãciunea lor. Î n Nume l e Ta tãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh.
Amin.
 Pag. 1053

Bucurie ºi îndemn

Un cuvînt al fratelui Traian Dorz cãtre fraþii din Cernãuþi ºi din toatã
Bucovina de Nord - 24-VIII-1987

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Preaiubiþii

noºtri fraþi ºi surori, din toatã inima trebuie sã-I mulþumim totdeauna
Domnului pentru bucuria cea mare ºi sfîntã pe care o avem de fiecare
datã cînd noi pute m s ã s tã m de vorbã unii cu alþii, nu numai prin
Duhul ºi prin rugãciune, cum stãm totdeauna, ci ºi gurã cãtre gurã, aºa
cum avem deplina bucurie pe care ne-o dã Domnul acum. Din toatã
inima vã spunem: Slãvit sã fie Domnul! ªi- I mul þ umi m Domnului
pentru bucuria pe care ne-a dat-o astãzi, cînd fratele ºi sora veniþi din
partea frãþiilor voastre ne-au adus salutul scump al fraþilor de-acolo ºi
veºti pe care le-aºteptam din toatã ini ma , de - a tî ta vr e me . Ac um
mulþumim Domnului, cînd aflãm despre fraþii noºtri iubiþi, cei care au
fos t statornici pînã la sfîrºit: fratele Sava Acostãchi oa i e , fr a te l e
Teodorescu, cei care au rãmas în Domnul credincioºi.
ªi-I mulþumim Domnului pentru cã în urma lor au rãmas urmaºi
binecuvîntaþi, care sã ducã mai departe solia sfîntã a Cuvîntului lui
Dumnezeu, faþã de care am pus un legãmînt sfînt cînd ne-am predat
ºi ne-am hotãrît pentru El; cînd am intrat ºi ne-a înscris El în Oastea
Lui cea sfîntã ºi- n Ca r tea Vi e þ i i numele noastre, pentru a rãmîne
neºterse acolo pentru totdeauna. În starea în care sînt acum, a patra
s ã ptã mî nã î ntr - un s pi tal , c u o operaþie gr e a, dupã î ngã dui nþ a
Domnului, pentru curãþirea sufletelor noastre ºi pentru aducerea unor
jertfe necesare pentru curãþirea Trupului Sãu, care este Lucrarea Sa,
astãzi Domnul ne-a dat aceastã bucurie ca, aici în sala de spital în care
mã gãsesc, sã am bucuria sã-i vãd pe fratele ºi pe sora pe care i-aþi
trimis la noi. Vã mulþumim tuturor celor care v-aþi rugat pentru noi
ºi-I mulþ umi m Domnului, care ne-a ascultat ºi rugãciunile noastre
pentru voi. Acum sîntem plini de buc ur i e c ã º ti m c ã s ta þ i tari în
Domnul ºi cã vã strãduiþi sã pãstraþi pînã la capãt hotãrîrea sfîntã de
la început ºi legãmîntul pe care l-aþi pus cu Domnul.
Vã trimitem ºi noi, din partea tuturor fraþilor din þarã, bucuria ºi
îmbrãþiºarea noastrã în Domnul, cu rugãciunea ca El sã vã þinã tari ºi
credincioºi pînã la sfîrºit. Ca, dupã ce va înceta aceastã despãrþire
trecãtoare a noastrã, sã ne putem revedea cu toþii în Patria noastrã cea
Cereascã de sus, unde ne-a pregãtit El tutur or un loc sfînt ºi unde
înaintaºii noºtri, pãrintele Iosif, fratele Ioan Marini, ceilalþi fraþi iubiþi
ai noºtri au trecut demult ºi ne a º te a ptã r ugîndu-se sã ajungem cu
bucurie ºi cu biruinþã ºi noi. Mulþumim din toatã inima pentru acest
moment fericit. ªi vã încredinþãm cã vã pãstrãm în inimile noastre ºi
cã am rãmas statornici pe calea ºi învãþãtura cea sfîntã de la început,
în Biserica noastrã, în credinþa noastrã, în învãþãtura cea sfîntã ºi
credincioasã, ºi sãnãtoasã în care pãrinþii ºi înaintaºii noºtri, în urma
Domnului, ne-au învãþat sã trãim ºi noi la fel. Mulþumim Domnului cã
a îngãduit acestor suflete scumpe de - a c ol o s ã poa tã l ua parte la
bucuriile ºi la nunþile noastre fericite. Cînd se vor întoarce acolo ºi vã
vor spune prin viu grai ºi cu lacrimile bucuriilor lor tot ce-au trãit aici,
credem cã Duhul lui Dumnezeu vã va încredinþa cã vã avem în inimile
noastre. ªi noi credem din inimã cã toate acestea vor ajuta la întãrirea
ºi la statornicia voastrã, a tuturor, pînã la capãt pe calea credinþei.
Pag. 1054

ªtiþi cu toþii cum am primit de la început învãþãtura. ªtiþi cum

trebuie sã mergem pe calea aceasta. Fratele Titus, care a fost uneori
ºi a putut sã vinã pînã acolo, v-a spus cu viu grai cum merg adunãrile
noastre, cum trebuie sã meargã totdeauna aceste adunãri, ca sã fim pe
linia învãþãturii credinþei ºi ascultãrii de Dumnezeu în care ne-au adus
pãrinþii noºtri. ªi bine faceþi dacã þineþi seama de aceste învãþãturi ºi
vã strãduiþi sã fiþi o inimã º i - un gî nd c u noi , c u toþ i º i c u toatã
Lucrar e a . Ac um Lucrarea Oastei Domnului s-a rãspîndit în lumea
întreagã. Avem adunãri în toate þãrile Europei ºi-n toate continentele.
Cuvîntul Domnului s-a împlinit. Sãmînþa de muºtar a rodit un copac
mare, umbreºte lumea. Aºa cã Lucrarea în care sîntem este o Lucrare
rãspînditã pretutindeni ºi Dumnezeu îi dã mari biruinþe.
Sã vã încurajeze acest gînd ºi-acest adevãr în statornicia credinþei
voastre. ªi - n l oc ul unde s î nte þ i , a º a c um puteþ i º i c î t s î nte þ i ,
strãduiþi-vã nu numai sã pãstraþi credinþa curatã ºi învãþãtura statornicã
cum aþi primit-o, dar ºi sã rãspundeþi altora, chemînd ºi alte suflete,
sã cunoascã ºi ele mîntuirea lui Dumnezeu de care ne bucurã noi. În
starea în care sîntem noi acum, mulþumim lui Dumnezeu pentru toate.
Ne bucurãm aici de libertatea de-a face nunþi, adunãri fericite, de-a
merge unii la alþii; ºi, în starea acesta, ne rugãm întotdeauna ºi pentru
voi, ceilalþi, pe care numai prin gînd ºi prin rugãciune, ºi prin Duhul
vã putem cerceta. Aducem Domnului mulþumiri pentru cã aþi rãmas
credincioºi. Ne rugãm pentr u odi hna pã r i nþ i l or c a r e au trecut la
Domnul ºi ne rugãm sã vã dã r ui as c ã Dumne ze u º i vouã , tutur or
urmaºilor lor, aceeaºi credinþã, de acelaºi preþ ºi aceeaºi valoare cu a
lor. Ca, odatã, sã putem ºi noi sã ne bucurãm în veºnicie împreunã cu
ei. Mulþumesc Domnului cã ne-a ajutat sã ajungem ziua aceasta ºi cã
prin acest mijloc vã putem trimite de aici, din locul unde ne gãsim, un
salut sfînt ºi o îmbãrbãtare dulce ºi scumpã în Domnul.
Vã îmbrãþiºãm în Domnul, vã sãrutãm cu lacrimi ºi ne rugãm
pentru sãnãtatea ºi pentru fericirea trupeascã ºi sufleteascã a voastrã,
a tuturor. Rugaþi-vã ºi voi pentru noi! Dumnezeu ascultã rugãciunile
ºi ne rãspunde ºi nouã pentru voi, ºi vouã pe ntr u noi. Am dori din
toatã inima sã vã mai putem duce, sã vã mai putem trimite ºi altceva
decît aceste gînduri ºi aceste lacrimi, ºi aceste rugãciuni ale noastre.
Am dori din toatã inima, dar se vede cã încã nu ne-am rugat de ajuns,
n-am cerut de ajuns Domnului ºi n- a m a º tepta t, ºi n-am rãbdat de
ajuns. Dar cînd va fi toatã aceastã lucrare fãcutã îndeajuns, Dumnezeu
ne va rãspunde, pentru cã El totdeauna rãspunde rugãciunilor fãcute
cu credinþã, cu statornicie, cu r ã bda r e , c u lacrimi, pînã la sfîrºit.
Mîntuitorul, cînd a fost între ai Sãi, a zis: Cereþi ºi vi se va da; cãutaþi
ºi veþi gãsi; bateþi ºi vi se va deschide. Dar El a spus în sensul cã sã
cerem pînã vom primi, sã batem pînã ni se va deschide ºi sã cãutãm
pînã vom afla. Nu sã batem de 2, 3 ori sau sã cerem de 2, 3 ori; ºi,
dacã nu ne dã sau dacã nu ne rãspunde, sã pierdem speranþa. Nu! Sã
credem ºi sã cerem pînã ne va rãspunde Dumne zeu. Pe ntr u c ã El
ascultã; dar dacã vede cã noi nu stãruim de-ajuns, înseamnã cã nu ne
e foame tare, cã nu dorim din toatã inima. ªi atunci mai aºteaptã pînã
vom dori. Sã dorim din toatã inima ºi sã ne rugãm cu cãldurã ºi cu
credinþã unii pentru alþii. ªi nu este dorinþã ºi nu este trebuinþã pe care
Domnul sã nu ne-o poatã împlini dacã noi, din toatã inima, aducem
Domnului rugãciunile noastre cu credinþã ºi jertfa ascultãrii noastre cu
rãbdare, pînã ne va rãspunde El.
 Pag. 1055

ªi, dacã nu ne va rãspunde în timpul acestei vieþi - a acestei vieþi

atît de scurte, vine viaþa veºnicã, în care Domnul ne va despãgubi de
tot ce-am suferit acum ºi ne va dãrui tot ce ne-a lipsit aici ºi n-am avut
î nde a juns. Atunci vom mulþumi Domnului di n toatã i ni ma , c hi ar
pentru foamea ºi setea aceasta care ne-au fãcut sã ne rugãm mai mult,
sã ne dorim mai mul t º i s ã însetãm mai mult dupã El. De pe patul
acestui spital, împreunã cu cei cîþiva fraþi cîþi sîntem aici, vã mulþumim
încã o datã pentru cã v-aþi rugat pentru noi. Pentru cã aþi trimis pe
frate le nostru ºi sora noastrã, Vasile ºi Rodica, sã vinã la noi. Am
primit prin ei, din partea Domnului, bucuriile pe care ni le-aþi trimis.
Vã sîntem recunoscãtori ºi îndatoraþi.
ªi-I mulþumim Domnului cã am mai avut încã odatã ocazia sã vã
pot trimite acest cuvînt. Sînt 1, 2 încã, împreunã cu mine, dintre fraþii
bãtrîni de demult, care am fost cu pãrintele Iosif ºi cu ceilalþi. Dar þara
e pl inã de sute de mii de fraþi tineri, înflãcãraþi pentru Domnul; ºi
l ume a º i ma i mul t, de ce i c a r e- L i ube s c p e D o mnul . S ã fi m
credincioºi. Pãrinþii ºi fraþii noºtri de la început au ajuns biruitori la
Domnul, sus în cer. Ei sînt acum acolo ºi se roagã pentru noi sã fim
ºi noi credincioºi ca ei, sã ajungem biruitori. În curînd va veni Domnul
nostru ºi ne va l ua pe toþi acasã. Acolo ne vom desfãta ºi ne vom
bucura în veci de tot ce-am nãdãjduit ºi am cerut acum ºi am aºteptat
cu rãbdare ºi rugãciune. Fiþi ºi voi credincioºi pînã la capãt, aºa cum
aþi primit ºi auzit de la început. ªi chiar dacã cu graiul acesta trecãtor
nu vã vom mai putea spune un cuvînt, tot c e - a m s c r i s ºi tot ce-am
spus de-atîþia zeci de ani, împreunã cu pãrintele ºi cu fraþii noºtri pînã
astãzi, ºi din care mai aveþi urme, din vechile gazete ºi scrieri ale
Oastei ºi ale cãrþilor noastre, pãstraþi cu scumpãtate.
Noi n-am schimbat nimic! Am þinut totul curat ºi credincios, cum
am primit de la început. Pãstraþi ºi voi tot aºa. Atîta cît ºtiþi, dar din
toatã inima. Învãþaþi-i pe copiii voºtri cum v-au învãþat pãrinþii voºtri.
Ca ºi urmaºii noºtri sã-L poatã binecuvînta pe Domnul pentru noi cum
binecuvîntãm noi pe Domnul pe ntr u e i . Rã mî ne þ i c redincioºi în
Domnul ºi pãstraþi, cum am spus, pînã la sfîrºit încrederea nezguduitã
de la început, pe care o aºteaptã o mare rãsplãtire. Aºa cum v-a spus
fratele Titus, cum o sã vã spunã ºi fratele Vasile ºi sora Rodica l a
întoarcere, cum au vãzut aici, ce-au auzit aici ºi cum i-au cunoscut pe
fraþi. Încercaþi sã pãstraþi acelaºi fel în î nc e pe r ea a dunã r i lor, în
decursul adunãrilor, la încheierea adunãrilor; cîntînd Domnului din
toatã inima ºi pãstrînd învãþãtura ºi credinþa pe care le-am primit noi
de la început. Noi nu urîm pe nimeni, nici nu vorbim de rãu credinþa
nimãnui, dar nu-i bine sã ascultãm vorbindu-ni- s e de rãu credinþa
noastrã, chiar dacã sînt unii care se pretind credincioºi. Dacã ar fi
credincioºi, n-ar vorbi de rãu pe nimeni. Dar dacã vorbesc de rãu,
înseamnã cã nu sînt credincioºi. Noi nu vorbim de rãu pe nimeni, nu
tulburãm adunãrile nimãnui, nu stricãm credinþa nimãnui. Fiecare va
rãspunde înaintea lui Dumnezeu pentru felul cum crede. Dar pãstrãm
pînã la sfîrºit ºi nu ne abatem de la învãþãtura noastrã. Nici nu primim
învãþãturi strãine, nici nu ne facem prieteni ºi fraþi cu cei care vin sã
strice ºi sã dezbine adunãrile noastre. Rãmînem cu Domnul aºa cum
a m pr i mi t º i c um a m a uzi t de la î nc e put, c a s ã a vem pa r te de
fãgãduinþele Lui ºi de rãsplata celor credincioºi pînã la capãt.
Pag. 1056

Cu aceste cuvinte, preaiubiþii noºtri fraþi, ºi cu tot ce vã vor spune

scumpii noºtri care vin din partea noastrã ºi care vã vor aduce ºi acest
cuvînt înregistrat de la noi, ºi vã vor aduce ºi celelalte veºti frumoase
de la fraþi, vã încredinþãm în mîna Domnului cu rugãciune, cu lacrimi,
cu dragoste ºi cu deplinã încredere cã Cel care a zidit în noi credinþa
aceasta ºi ne-a ajutat pînã aici, ne va ajuta sã ajungem cu bine pînã la
c a pã t, c a s ã ve de m c u buc ur i e Fa þ a Domnul ui º i s ã moºteni m
Împãrãþia Lui sfîntã pentru care-am alergat, am suferit º i vr e m sã
alergãm ºi sã suferim pînã la capãt.
Aºa cum ne-a învãþat Cuvîntul Sãu, aºa cum ne-au lãsat înaintaºii
noºtri ºi aºa cum dorim ºi noi sã lãsãm urmaºilor noºtri pînã la venirea
Domnului. Atunci cînd va r ã s una s tr i gã tul : Ia tã Mirele, ieºiþi în
întîmpinarea Lui!, vom ieºi din adunãri sau din morminte, din paturile
noastre sau de la locurile de muncã ºi ne vom întîmpina cu Domnul
în vãzduh ºi as tfel vom fi pentru totdeauna cu Domnul ºi cu iubiþii
noºtri. Mîngîiaþi-vã unii pe alþii cu aceste cuvinte. Cãci viaþa e aºa de
trecãtoare ºi pînã la venirea Lui mai este aºa de puþin! Nu vã lãsaþi
înºelaþi de c omor ile trecãtoare ºi de lucrurile lumeºti, ci pãstraþi
comoara care rãmîne în veac. Cîºtigaþi mãrgãritarul ascuns în þarinã ºi
comoara pe care n-o furã hoþii, nici molia, nici rugina n-o rod, care
sînt, în adevãr, comorile noastre veºnice. Domnul Isus sã vã dãruiascã
tuturor Duhul Sã u, l umi na º i cã l ã uzi r ea Sa. Dacã aveþi Cuvîntul
Adevãrului, cereþi Duhul Adevãrului, care sã vã cãlãuzeascã curat în
El. Pentru ca, prin aceastã cãlãuzire, sã puteþi pãstra pînã la sfîrºit
c omoa r a º i încrederea de la început, ca sã putem dobîndi cu toþi i
Împãrãþia în care nu vor mai fi distanþe ºi nici piedici între noi. Ci ne
vom bucura cu toþii împreunã cu Domnul ºi cu cei iubiþi ai noºtri. Ce
fericiþi vom fi atunci!
Pentru fericirea aceasta ne rugãm lui Dumnezeu sã vã ajute sã fiþi
credincioºi pînã la capãt ºi sã vã dãruiascã lumina ºi-ajutorul sã lucraþi,
sã vã pãstraþi; sã-i chemaþi ºi pe alþii ºi sã faceþi ca Lucrarea Domnului
sã creascã ºi-n numãr, ºi-n putere, ºi-n roade, pentru ca, la venirea
Domnului, sã cãpãtaþi plata lucrãtorilor destoinici, gãsiþi credincioºi în
lucrul încredinþat lor. Cu-acest cuvînt rostit de pe patul spitalului, vã
salut ºi vã îmbrãþiºez pe toþi în Domnul ºi mã rog pentru voi toþi. Vã
trimit vestea cã, ºi tr upeºte, Domnul ne-a ajutat ºi-am trecut peste
partea cea grea. De-acuma, încã vreo cîteva zile, ºi vom fi iarãºi la
l uc r ul Domnului, pînã ne va chema El. Poate cã înainte de - a ve ni
moartea va veni Domnul ºi-atunc i vom me r ge c u toþii la El. Pînã
atunci, vã sãrutãm ºi vã îmbrãþiºãm în Domnul ºi vã trimitem tuturor
harul ºi pacea Domnului Isus, cu rugãciunea sã vã ajute Domnul sã fiþi
credincioºi pînã la sfîrºit, ca sã cãpãtaþi cu toþii cununa vieþii. Amin.
Slãvit sã fie Domnul! De pe patul de spital de la Beiuº, în ziua de 24
august a anului 1987, v-a vorbit ºi v-a îmbrãþiºat bãtrînul vostru frate
Traian Dorz. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 1057

Lipsa naºterii din nou

O scrisoare-rãspuns a fratelui Traian Dorz

În Numele Tatãlui ºi al Fiul ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã fie

Domnul! Preaiubiþii noºtri fraþi ºi surori care ne-aþi scris întrebîndu-ne
care sã fie felul nostr u de pur ta r e , potrivit Cuvîntului Sfînt al lui
Dumnezeu, faþã de acei dintre fraþii noºtri ºi dintre surorile care - deºi
fac parte de mulþi ani din Luc r a r ea Domnul ui º i c unos c c e spun
Sfintele Scripturi, ce spun Sfinþii Pãrinþi bisericeºti ºi ce spune ºi
pãrintele nostru sufletesc Iosif Trifa despre obiceiurile lumeºti de pe
la botezuri, de pe la nunþi, înmormîntãri, onomastici ºi altele de felul
acestora, deºi ºtiu aceste lucruri - totuºi mai practicã ºi-acum astfel de
obiceiuri; ba încã mai adaugã ºi ei, unii, cîteva, sporind aceste lucruri
strãine de credinþa ºi de adevãrul Bibliei. ªi, pentru ca sã precizaþi
despre ce este vorba în ceea ce ne întrebaþi, ne scrieþi întîmplarea
urmãtoar e , c a r e vi s - a petrecut acu de curînd: Acum, cu 2 luni în
ur mã - s c r i eþ i fr ã þ i a voastrã, fiind c he ma þ i l a un bote z, î ntr - o
c unos c utã fa mi l i e de fr aþi dintr - o fr umoa s ã a duna r e a Oa s te i
Domnului, nu departe de noi, ne-a fost dat sã vedem cu uimire niºte
lucruri care ne-au îndurerat foarte mult.
Vi le scriem, ca sã ºtiþi cã sînt multe încã astfel de familii de fraþi
care mai fac aºa lucrãri. Lucrãri care fac parte din obiceiurile lumeºti
ºi pãgîneºti, strãine ºi de Cuvîntul, ºi de Duhul Sfînt ºi osîndite de
poruncile Domnului - dar strãine ºi de sufletul mulþimii fraþilor. Ajunºi
în casa celor cãrora Domnul le mai dãruise un copil - mai avea încã
4 înainte; asta era o fetiþã, am sãrutat cu dragoste pe toþi acei care
ne-au revãzut dupã o vreme îndelungatã, dupã care, ca ºi ceilalþi, am
dat ºi noi o mînã de-ajutor la isprãvirea treburilor Martei, pentru ca sã
poatã fi liberã dupã aceea ºi sora Maria . Da r, în loc ca dragostea
Ma r i e i s ã biruie sau, cel puþin, lucrarea ei sã se-mpleteascã c u a
Martei, Marta era cea care nu mai isprãvea, iar Maria nici nu ajungea
la rînd. Nici nu se pomenea despre partea ei. Ne venea foarte greu sã
credem cã, dintr-o familie c î ndva rîvnitoare pentru Domnul, acum
aceastã familie sã devinã leneºã duhovniceºte ºi chiar dezertoare de pe
cîmpul de luptã al vieþii duhovniceºti.
Deºi era sãrbãtoare, am vãzut cu durere cum se fãceau unele
treburi neîngãduite creºtinilor ºi mai ales nouã, celor de la Oastea
Domnului, care, printr-un lucru fãcut în mod nechibzui t, îi puteam
face pe unii mai mici sã se poticneascã. Dar iatã despre ce-i vorba:
trebuia terminatã de cusut o draperie, care nu era deloc necesarã ºi
folositoare; fãrã de c a r e , aduna r e a c e a vea s ã aibã loc se putea
desfãºura fãrã nici o piedicã ºi fãrã nici o stingherire din pricina ei.
Dar nu voiau sã-i vadã fraþii cã n-au pus-o. O draperie. ªi au lucrat
la ea într-o zi de sãrbãtoare, în timp ce erau fraþii acolo. Or, fraþii nu
vi n î n casele noastre pentru a obiecta ceva, pentr u a ve de a da cã
lipseºte o draperie sau un lucru fãrã importanþã pentru Domnul; nici
nu l e obs e r vã m noi toa te a c e s t e a . Da r ve de m cu dur e r e c î tã
însemnãtate li se dã de cãtre alþii, care se pretind totuºi credincioºi.
Fraþii vin sã ne facã bucuria deplinã în sãrbãtorile prilejurilor noastre
duhovniceºti, nu vin pentru lucrurile acestea atî t de tr e c ã toa r e ºi
neînsemnate.
Pag. 1058

Astfel cã, dupã ce au alergat ºi-au robotit toatã ziua aceea fãrã nici
o cîntare, fãrã nici o clipã de rugãciune, seara, dupã ce naºii fuseserã
cu noul nãscut la bisericã pentru primirea marii Taine a Botezului, a
avut loc o adunare impresionantã, atît de folositoare fiecãruia dintre
noi. Duhul Sfînt al lui Dumnezeu vorbea cu putere, astfel cã fraþii ºi
surorile noastre, prin insuflarea Duhului Sfînt, cu cîntãrile ºi vorbirile
lor, au atins cele mai importa nte punc te, care se refereau chiar la
realitatea prezentã a familiei respective. Dar, datoritã muncii zadarnice
de peste zi, de care s-au folosit ei pentru terminarea treburilor Martei,
seara, în timpul adunãrii, din pricina oboselii, au adormit fãrã sã poatã
înþelege, fãrã sã se-aleagã cu nimic din tot ceea se avusese în vedere
rostul ºi importanþa vieþii noastre pe acest pãmînt, din Cuvîntul lui
Dumnezeu. Dupã ce s-a terminat adunarea ºi fraþii din localitate s-au
retras fiecare l a c a s e l e l or, a m r ã ma s ma i de pa r te noi, cei mai
depãrtaþi, în casa unde era noul nãscut.
Printre altele, s-a fixat ºi programul care avea sã aibã loc a doua zi.
Astfel cã pãrinþii noului nãscut au þinut morþiº ca masa sã fie la ei; dar
naºa sã scalde fetiþa. Cã - ziceau ei - dacã au fãcut aºa cu toþi bãieþii,
chiar la fetiþã sã nu facã? Aici n-am putut înþelege niciodatã rostul
acestor lucruri. Cã, dacã preotul a încreºtinat copilul, scãldîndu-l,
dupã care l-a uns cu Mir ºi l-a ºi scos din Mir, dupã rînduiala slujbei
pe care a fãcut-o, ce rost mai avea scãldarea ºi scoaterea din Mir de
cãtre naºã? Astfel au urmat apoi niºte discuþii la care pãrinþii, cu toate
cã le-am dovedit cã nu este aºa ºi nu-i bine aºa, n-au vrut nicidecum
sã cedeze ºi s-au împotrivit. S-a fãcut scãldãtoarea, în care s-au pus
tot felul de obiecte: flori, bani, mai multe alte lucruri de care copilul
sã aibã noroc, ziceau ei. Ce obicei ºi ce credinþe pãgîneºti. Dupã ce-au
scãldat fetiþa, au scos criºma, adicã materialul de pînzã cu care a fost
înfãºat copilul atunci cînd preotul l-a uns cu Mir. Cum am zis, au scos
aceastã învelitoare ºi-au aºe za t Bi blia pe ea, pentru ca copilul sã
citeascã ºi sã-ºi însuºeascã Biblia.
Lumînarea cu care naºii au participat la botez a fost aprinsã din
nou, iar dupã ce au terminat de scãldat copilul, au stins-o de uºorul
uºii de sus, pentru ca - ziceau ei - copilul sã creascã pînã acolo. I-au
dat cu busui oc prin gurã ca - ziceau ei - sã-i miroase gura frumos.
Astfel cã, dupã marea tainã a încreºtinãrii copilului, pãrinþii au mai pus
de la ei alte obiceiuri ºi datini idoleºti, prin care au pîngãrit marea
Tainã a bote zul ui , l uc r u l a c a r e noi nu a m putut privi cu inima
liniºtitã, pentru cã înjosea ceea ce preotul înfãptuise cu o zi mai nainte
ºi, mai a l e s , î nj os e a c r e di nþ a noa s tr ã º i c urãþia tainei, potrivit
Cuvîntului Sfînt al lui Dumnezeu. Aducîndu-se în discuþie ºi luatul din
pã r l a vî r s ta de un a n a c opi l ul ui , a m î nþ e l e s c ã ºi a ce a s ta o
înfãptuiesc. Nu mai vorbim de vin, de aceastã bãuturã care, în casa
lor, s e c ons umã zi l ni c . Vã r ugãm, dacã puteþi, sã ne daþi cîteva
lãmuriri în aceste privinþe. ªi, dacã se poate, sã ne faceþi din toate
acestea un cuvînt pentru lãmurirea noastrã, pentru a ne însuºi ºi noi
marele adevãr, atît cît îl înþelege ºi ni-l porunceºte nouã Cuvîntul lui
Dumne ze u. ªi pe ntr u toate vã cerem iertare, pentru c ã di n toa te
acestea, pe lîngã într i s ta r e a pe ca re v-am fãcut-o, trebuie sã mai
osteniþi ºi pentru noi. Dorim însã din toatã inima ca lucrurile acestea
sã fie precizate o datã pentru noi toþi, pentru ca acei care vor sã se
þinã de Cuvîntul lui Dumnezeu ºi care vor sã aleagã ceea ce este bine
din ceea ce este rãu, sã ºtie ce sã aleagã ºi sã ºtie ce sã lepede.
 Pag. 1059

Preaiubiþii noºtri fraþi, ce putem noi sã spunem, în toatã durerea

noastrã, la aceste lucruri ºi la altele cam de felul acesta, pe care le-am
vãzut noi înºine cã se mai petrec încã printre fraþii noºtri, deºi mulþi
se laudã cu multã credinþã ºi cu multã ostãºie, de mulþi ani? Cuvîntul
Domnului ne porunceºte nouã, tuturor celor care ne-am pr e da t l ui
Dumnezeu, care-am pus le gã mî ntul s fî nt cã-L vom urma ºi-L vom
asculta în totul pe El, ne porunceºte sã nu luãm parte deloc la lucrãrile
neroditoare ale întunericului, ci mai degrabã sã le osîndim
(Efes 5, 11) . Cînd noi ducem copiii noºtri sã-i predãm Domnului
prin Taina sfîntului Botez, în clipa intrãrii lor în Biserica lui Hristos,
noi ne legãm înaintea lui Dumnezeu, pentru noi ºi pentru copiii noºtri,
spunînd în chip repetat cã ne lepãdãm de satana ºi de toate lucrurile
lui ºi ne unim cu Hristos, primindu-L ºi ascultîndu-L ca pe Împãratul
ºi Dumnezeul nostru.
Dar iatã cã, îndatã dupã ce, în faþa altarului sfînt, noi ne-am
lepãdat de satana ºi-am zis cã ºi de toate lucrurile lui, mulþi dintre noi,
cei care am spus din gurã acest lucru, reluãm iarãºi, i a tã, din nou,
altele din lucrurile lui, rãmase în obiceiurile poporului nostru creºtin
de la popoarele pãgîne care ne-au stãpînit ºi ne-au asuprit atîtea multe
sute de ani, din vremea cînd ºi pãrinþii noºtri fuseserã pãgîni. Astfel
sînt o mulþi me de aºa practici pãgîneºti, mai ales, cum aþi spus, la
botezuri, la nunþi ºi la înmormîntãri; obiceiuri pãgîneºti, cu fel de fel
de scorniri ºi de a mã gi r i , î mbi nate c u bã uturi de vin, cu purtãri
necuviincioase, cu tot fe lul de vorbe zadarnice ºi goale ºi cu prea
mul tã al e r ga r e pe ntru lucrurile fireºti ºi trupeºti. Toa te ac e s te a
îngreuiazã, întineazã º i î nvi novãþ e s c c redinþa noastrã, umbletele
noastre, felul nostru de a mãrturisi. Întineazã ºi osîndesc legãmîntul pe
care L-am fãcut cu cîteva mi nute ma i na i nte , c î nd am spus cã ne
lepãdãm de satana ºi de toate lucrurile lui. În vorbã ne lepãdãm de
satana, dar iatã cã, în faptã, nu ne lepãdãm de lucrãrile lui.
ªi toate aceste lucrãri îl aduc iarãºi, încet, încet, ºi pe el, cel care
le-a scornit, în viaþa noastrã, îngreuind vegherea noastrã, împovãrînd
umbl a r ea noa s tr ã c u Dumne ze u, î nti nî nd l e gã mî ntul nos tr u º i
împuþinînd credinþa noastrã. Este o mare ruºine ºi un mare pãcat cînd
ºi la noi, cei care ne numim fraþi ºi credincioºi, care cunoaºtem de ani,
de mulþi ani de zile, Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu ºi care, unii dintre
noi, învãþãm ºi propovãduim altora despre viaþa curatã ºi credincioasã
î n Dumnezeu, mai avem totuºi multe astfel de obiceiuri. Ba c hi a r
practici de-a dreptul pãgîneºti, la care þinem cu toatã tãria, mai mult
decît la Cuvîntul lui Dumnezeu. E de mi r a r e c ã , c hi a r dac ã ni se
atrage atenþia în chip deosebit ºi cu durere de cãtre unii ºi alþii dintre
fraþii car e vã d aceste lucruri, totuºi sînt unii care nu þin seamã de
aceste lucruri ºi înºtiinþãri ºi nu primesc nici un fel de mustrare, ºi nu
fac nici un fel de îndreptare în toate lucrurile acestea. Noi ºtim cã atît
Sfînta Scripturã, cît ºi Sfinþii Pãrinþi bisericeºti ºi, mai aproape de noi,
pãrintele nostru Iosif Trifa, prin toa te c uvî ntãrile sale, prin toate
scrierile sale, osîndesc aceste apucãturi lumeºti ºi pãgîneºti din viaþa
noastrã. Noi înºine în atîtea rînduri am rugat pe fraþii noºtri sã fie cu
foarte multã bãgare de seamã asupra tuturor acestor lucruri care sînt
potrivnice cu Cuvîntul lui Dumnezeu ºi care împiedicã atît de mult
creºterea noastrã duhovniceascã, ºi care influenþeazã atît de dãunãtor
ºi trist asupra cr e ºterii copiilor noºtri ºi asupra tuturor celor care
privesc la viaþa noastrã cînd facem astfel de lucruri.
Pag. 1060

Dar cauza cea adevãratã a tuturor acestor lucrãri strãine de

Cuvîntul lui Dumnezeu ºi înclinaþii spre obiceiurile acestea pãgîneºti,
cauza tutur or a ce s tor a es te l i ps a na º terii noastre din nou, lipsa
dr a gos te i noa s tr e de Cuvî ntul lui Dumneze u, l i ps a noas tr ã de
r ugã ci une º i de s ta r e me r e u î n fa þ a Domnului, lipsa noastrã de
cercetare lãuntricã în faþa Sfîntului Cuvînt cu privire la toate aceste
lucruri. ªi, printre acestea, ºi lipsa noastrã de ascultare ºi de umblare
în dragostea ºi înþelegerea frãþeascã. Ni s-a întîmplat de multe ori cã,
spunînd aceste lucruri, ne-am trezit bãnuieli, din pricina neascultãrii
altora. Cînd am îndrãznit sã le-atragem - cu frãþeascã durere ºi uneori
cu lacrimi - atenþia asupra acestor lucruri nepotrivite pe care le fac,
foarte mulþi s-au împotrivit. ªi chiar dacã n-au spus-o direct ºi pe faþã,
am observat cã au rãmas mai departe în aceastã nefericitã stare, la
gîndurile lor, la poftele ºi la obiceiurile lor, fãrã sã asculte de Cuvîntul
Sfînt ºi de dragostea frãþeascã.
Ce dovadã tristã cã, în viaþa noastrã, nu s-a fãcut o totalã naºtere
din nou, o totalã predare în slujba lui Dumnezeu. N-am fost sinceri,
dacã am ajuns în starea aceasta, nici cînd am fãcut legãmîntul nostru.
Cã dacã am fi fost sinceri ni l-am fi þinut pînã la sfîrºit. Nu ne-am
predat toatã inima Domnului nostru. Ne-am predat numai partea din
faþã. Dar partea de la mijloc ºi partea din adînc au rãmas nepredate.
Acolo firea pã mî nte a s c ã , obi cei ur i l e lumeºti, toate îndemnurile
celelalte, pãgîneºti, din viaþa de dinainte de predarea noastrã ºi de
legãmîntul nostru au rãmas nederanjate. Hristos, Domnul nostru, n-a
putut pãtrunde în mijlocul inimii ºi mai ales pînã în adîncul ei. Ce
minunaþi sînt acei fraþi ºi surori care, cînd Îl primesc pe Domnul, Îl
primesc nu numai în partea din faþã a inimii, ci în toatã casa inimii,
pînã în partea cea mai din adînc. Ce minunate sînt acele case care,
cînd îi primesc pe fraþi, deschid toate uºile: nu numai la camera din
faþã, c i º i l a c a me ra din mijloc ºi la camera din fund; ºi fraþii, ºi
Cuvîntul Domnului, cîntãrile Domnului ºi Duhul Domnul ui s e pot
plimba de la început ºi pînã la sfîrºit prin toate încãperile casei, prin
toate încãperile inimii, pe la toþi cei care stau ºi-ascultã mai în faþã sau
mai în fund! Ce minunat este atunci cînd noi ne predãm astfel toatã
inima ºi cînd Dumnezeu pãtrunde, prin Duhul Sãu, prin Cuvîntul Sãu
ºi prin curãþirea pe care-o face El, pînã-n adîncul inimii noastre! Fiinþa
noa s tr ã are cel puþin 3 pãrþi, cum spune Cuvîntul l ui Dumne ze u:
trupul vostru, sufletul vostru ºi duhul vostru. Trupul nostru este partea
cea vãzutã, partea din faþã, camera din faþã, conºtientul nostru.
Partea mai din mijloc este sufletul nostru, gîndurile noastre,
pãrerile noastre, îndemnurile noastre pe care le pãstrãm de cele mai
multe ori nedescoperite. ªi partea din fund a inimii noastre ºi-a fiinþei
noastre este i nc onº ti e ntul , es te duhul nostru, este partea cea mai
ascunsã - simþirea noastrã. Acolo unde Duhul lui Dumnezeu pãtrunde
mai greu, unde Cuvîntul lui Dumnezeu face operaþie mai greu ºi la
mai puþ i ni . Chi ar da c ã c onº ti e ntul nostru, adicã vorba noastrã,
umblarea noastrã, faptele noastre se vãd, dacã subconºtientul nostru,
adicã sufletul nostru, gîndurile noastre adeseori se ascund, atunci în
inconºtientul nostru - adicã în duhul nostru, în simþirile noastre, în
partea noastrã cea mai adîncã, unde locuiesc pãcatele cele ascunse,
dor i nþ e l e cele ascunse, îndemnurile cele ascunse, instinctele cele
ascunse, fireºti - acolo Duhul lui Dumnezeu nu pãtrunde, - în zadar
este tot.
 Pag. 1061

Sfîntul Cuvînt spune cã Dumnezeu ne curãþeºte ºi cã nimic întinat

nu va intra în Împãrãþia Sa cea cereascã. Nici în cea de aici de pe
pãmînt, nici în cea veºnicã din ceruri. ªi dacã deci nimic întinat nu va
intra, atunci cum vor i ntr a toþi acei care nu ºi-au lãsat curãþitã de
Hristos întreaga inimã, nu numai partea vãzutã ºi partea gînditã, ci ºi
partea simþitã, partea cea mai profundã a inimii? Dacã nu se lasã ºi
aceasta curãþitã de Dumnezeu, pãcatul locuind acolo, se va rãspîndi
me r e u a poi de ac ol o º i î n a far ã . Încet, încet, dacã n-am curãþ i t
s trãfundul inimii ºi pãcatul stã încã acolo, ºi ºarpele pãcatului stã
odihnind acolo ascuns, el, încet, încet, iarãºi va ieºi în afarã ºi va
cuprinde ºi partea gîndurilor; ºi, încet, încet, ºi partea faptelor ºi a
umblãrilor noastre. Pentru c ã , dac ã n- a m s cos pãcatul deplin din
inimã, el nu stã liniºtit. E ca un cancer care-ºi întinde mereu rãdãcinile
ºi cuprinde, ºi infecteazã tot ce fusese sãnãtos. Cînd Dumnezeu face
o operaþie, o face ca doctorul cel bun care face tãietura adîncã, pînã
la rãdãcina bolii.
Iar dacã noi n-am lãsat pe Domnul sã facã tãietura aia adîncã,
operaþia adîncã pînã la rãdãcina bolii inimii noastre, pînã-n fundul
sufletului nostru, pînã la partea simþirii, pînã la partea cea ascunsã a
instinctelor ºi a reflexelor, ºi-a gîndirilor noastre lãuntrice ºi ascunse,
atunci partea aceasta nenorocitã va întina ºi va necurãþi, ºi va infecta,
ºi va îmbolnãvi din nou ºi ceea ce ni se pãrea cã a curãþit Dumnezeu
mai înainte. Preaiubiþii noºtri fraþi ºi surori, sã nu ne înºelãm singuri
ºi sã nu ne tãiem craca mîntuirii noastre noi înºine de sub picioarelor
sufletului nostru. Sã lãsãm pe Domnul sã ne cureþe inima. Adevãrata
cauzã nu sînt lãstarii din afarã care ies din cînd î n c î nd la arãtare
dintre fraþi. Adevãrata cauzã este rãdãcina ascunsã a pãcatului, care
n- a fos t scoasã de-acolo ºi din care ies mereu lãstarii ace º ti a de
amãrãciune care-ntineazã pe mulþi. Domnul º i Mî ntuitorul nostru,
mai-nai nte de î nãlþarea Sa la cer, cînd i-a înºtiinþat pe sfinþii Sãi
ucenici de plecarea Sa, le-a dat ºi mîngîierea cea dulce cã nu-i va lãsa
orfani. Cã dacã Se duce la Tatãl sã le pregãteascã un loc - ºi, cînd le
va pregãti locul, Se va întoarce sã-i ia cu El, ca acolo unde este El sã
fim ºi noi, ne-a spus cã-n timpul acesta nu ne va lãsa orfani. Ne va
trimite un Mîngîietor, pe Dulcele Mîngîietor care este Duhul Sfînt.
Domnul a zis: El va rãmîne cu voi. El este Duhul adevãrului, care
vã va cãlãuzi în tot adevãrul. Vã va învãþa toa te lucrurile ºi vã va
aduce aminte de tot ce v-am s pus Eu. Cuvîntul pe care ni l-a lãsat
Mî ntuitorul nostru este Cuvîntul a de vã r ul ui . Î n a ce s t Cuvî nt a l
adevãrului, El ne-a lãsat cunoscute toate lucrurile voii lui Dumnezeu
ºi toate poruncil e pr i vi toa r e la împlinirea acestor lucruri. Dar în
umblarea noastrã, în pr i c e pe r e a noa s trã ºi-n cunoaºterea acestor
adevãruri, noi avem nevoie de lucrarea de descoperire a Duhului Sfînt.
În Cuvî ntul a devãrului, noi trebuie sã umblãm cãlãuziþi de Duhul
adevãrului. Numai cînd mintea noastrã, cînd inima ºi gîndirea noastrã
vor fi cãlãuzite de Duhul adevãrului, noi atunci vom cunoaºte adevãrul
din Cuvîntul adevãrului. Cunoaºterea noastrã este una singurã. Dacã
este cea adevãratã, este a tuturor la fel. Dacã în vreun fel nu avem
luminã asupra cunoaºterii adevãrate, ci avem deosebiri de vederi ºi de
înþelegeri unii faþã de ceilalþi, înseamnã cã ori nu ne-a cãlãuzit deplin
acelaºi duh, ori noi, cu o anumi tã parte din inima ºi viaþa noastrã,
n-am venit sub cãlãuzirea luminii Lui. Duhul Sfînt ne lumineazã numai
drumul drept.
Pag. 1062

Cînd ne abatem din lumina lui într-o parte sau alta, noi umblãm
bîjbîind fãrã aceastã luminã ºi putem fi cãlãuziþi de lumini false; de
lumini oarbe; de lumi rele. De ce, din acelaºi cuvînt al adevãrului, unii
înþeleg o parte, alþii nu înþeleg nimic? Unii înþeleg bine, alþii înþeleg
rãu? ªi din acelaºi cuvînt, gãsesc felurite înþelesuri ºi interpretãri,
pentru cã nu au cãlãuzirea aceluiaºi duh. Cine umblã sub lumina ºi
cãlãuzirea Duhului Sfînt în cunoaºter e a Cuvî ntul ui, în cercetarea
adevãrului, aceia nu pot sã gîndeascã decît la fel. Nu pot sã vorbeascã
decît la fel. Nu pot sã creadã ºi sã înveþe decît în acelaºi unic ºi singur
fel. Pentru cã el este izvorît din acelaºi unic ºi singur Duh Sfînt. Cine
umblã cu alte învãþãturi din Cuvîntul adevãrului înseamnã cã nu are
cãlãuzirea Duhului adevãrului, pentru cã el îi cãlãuzeºte la fel pe cei
care umblã ºi care doresc cu adevãrat cunoaºterea Lui.
Toatã umblarea noastrã ºchiopãtînd sau dintr-o parte într-alta, sau
ca niºte beþi, se datoreazã faptului cã noi n-avem cãlãuzirea Duhului
Sfînt în aceastã umblare ºi în aceastã cunoaºtere. ªi aceasta este cea
mai mare trebuinþã a noastrã: sã ne rugãm pentru cãlãuzirea adevãratã
a Duhul ui Sfî nt î n c unoa º ter e a Cuvî ntul ui l ui Dumnezeu. Dacã
umblãm bîjbîind, dacã înþelegem rãu cuvintele Domnului, dacã avem
deosebire de vederi de fr a þ i i noº tr i º i da c ã i nte r pr etãm felurit
adevãrurile lui Dumnezeu pe care ºi Cuvîntul Sfînt, ºi Pãrinþii Sfinþi,
ºi îndrumãtorii noºtri sfinþi din Luc r a r e a - familia noastrã în care
Domnul ne-a chemat ºi-n care am lucrat le învaþã într-un fel, dacã noi
facem altfel ºi gîndim altfel, ºi umblãm altfel, asta înseamnã cã noi nu
a ve m cãlãuzirea Duhului Sfînt º i s î nte m s tr ã i ni de l e gã mi ntel e
Domnul ui , º i s întem în afarã de acest legãmî nt s fî nt. De a c ee a ,
preaiubiþi fraþi ºi surori, cauza adevãratã pentru care în noi mai sînt
gînduri ºi practici strãine, obiceiuri strãine, fricã de duhuri strãine,
c a uza a de vãr atã e s te c ã , î n i ni ma noastrã, încã, r ã dã c i na fi r i i
pãmînteºti, rãdãcina învãþãturilor rele, rãdãcina cunoºtinþelor rele a
rãmas ºi din aceasta ies aceºti lãstari. Sã-L rugãm pe Domnul sã scoatã
rãdãcina. Atunci nu va mai fi nevoie sã privim ºi sã tãiem lãstarii.
Nu va mai fi nevoie mereu sã cunoaºtem ºi sã spunem fraþilor
noºtri: Frate, nu vezi cã acesta este obicei pãgînesc? Este rodul firii
pãmînteºti; este umblare lumeascã; este izvorul duhului vrãjmaº ºi
strãin de Dumnezeu. Nu va fi nevoie atunci sã-nvãþãm pe fraþii noºtri
ºi pe surorile noastre asupra obiceiurilor re le ºi pãgîne, pentru cã
aceastã luminã le-o va da deplin Duhul lui Dumnezeu care va fi în ei,
pentru cã va fi curãþit deplin fundul inimii, viaþa tainicã ºi intimã,
lãuntricã a fiecãruia dintre noi. ªi, cînd în adîncul inimii ºi în toatã
i ni ma noa s trã va stã pî ni puter ni c Duhul l ui Dumne ze u, Duhul
adevãrului, atunci nu vor mai fi astfel de fapte ºi astfel de iviri de
lãstari ai firii pãmînteºti în vieþile noastre. Acolo trebuie sã þintim toþi.
La aceasta tr e bui e s ã - L r ugãm me r e u pe Domnul sã ne-ajute sã
ajungem. Sã curãþim din adîncul inimii noastre, sã rugãm pe Domnul
sã intre pînã-n adîncul inimii ºi sã cureþe toatã inima noastrã de orice
întinãciune ºi de orice rãdãcinã a firii vechi ºi a pãcatului. Atunci
Dumnezeu va face aceastã lucrare minunatã ºi noi vom fi izbãviþi ºi de
satana, ºi de toate lucrurile lui. Vom fi izbãviþi cu-adevãrat nu numai
noi, ci ºi familia noastr ã , º i copiii noºtri, ºi practicile noastre, ºi
aniversãrile, ºi sãrbãtorile noastre. ªi evenimentele toate ne vor fi
curãþite de tot ceea ce este lumesc ºi strãin. ªi atunci nu vom mai da
nimãnui un prilej de poticnire asupra acestor lucruri.
 Pag. 1063

Atunci partea Mariei va fi cea care va stãpîni total inima noastrã,

preocupãrile noastre, sãrbãtorile noastre, zilele noastre ºi îndemnurile
ºi gîndirile noastre. ªi atunci partea Martei va fi numai aceea ºi numai
atîta cît este strict nevoie pentru ca s-o ajute pe Maria în lucrul ei cel
sfînt, aºa cum le face Dumnezeu pe toate pentru noi. Noi din toatã
inima ne rugãm lui Dumne ze u s ã vã dã r ui a s c ã felul cel bun de-a
înþelege ºi de-a pricepe aceste lucruri. Sã ne-ajute Domnul sã nu mai
fie nevoie mereu sã tãiem lãstarii firii vechi din inimile fraþilor noºtri
sau din adunãrile noastre, sau din practicile ºi obiceiurile noastre. Sã
nu trebuiascã mereu sã tãiem la lãstari. Ci s ã ne - a jute Domnul sã
venim cu rãdãcina inimii noastre, cu rãdãcina fiinþei noastre la El,
pentru ca, El curãþind-o ºi sfinþind-o, sã nu mai aibã de unde sã dea
lãstari astfel de lucruri rele ºi nepotrivite.
Noi mulþumim lui Dumnezeu pentru acele suflete scumpe de fraþi
ºi surori care au ajuns la aceastã stare, care nu mai au probleme, care
au lichidat ºi au rezolvat pentru totdeauna problema aceasta, pentru cã
au primi t pe Domnul pî nã î n fundul inimii; ºi El, curãþind totul,
stãpîneºte totul c u l uminã ºi putere. Atunci Duhul Sfînt nu mai are
nici un fel de piedicã în calea luminãrii noastre. ªi-atunci cunoaºterea
noastrã asupra Cuvîntului ºi asupra tuturor lucrurilor este desãvîrºitã
ºi frumoasã, pentru cã este sub îndrumarea º i c ã l ã uzi r e a Duhului
Sfînt. Am ajuns într-o situaþie destul de grea cu toatã lucrarea aceasta
a creºtinismului din lumea de acum. Oamenii s e te m ma i mul t de
diavolul, decît de Dumnezeu. Au apucat pe cãile rãtãcirii nu numai cu
învãþãturi strãine ºi stricate, ci ºi cu aceste obiceiuri îngrozitoare care
vin direct din stãpînirea diavolului, care sînt: vrãjitoria, ghicitoria,
ocultismul, magia, toate aceste lucruri care vin de la diavolul, de la
puterea întunericului, ºi care s-au lãþit nespus de mult.
Sînt atît de mulþi oameni care umblã cu vrãjitorie, umblã cu
ghicitorie , umbl ã î n toate pã r þ i l e s ã ghi c e a s cã viitorul. Umblã
temîndu-se mereu mai mult de diavolul, decît de Dumnezeu. Umblã
sã-ºi împrieteneascã pe diavolul, umblã sã se foloseascã de diavolul
pentru ajungerea scopurilor lor - lucruri îngrozitor de vinovate în faþa
lui Dumnezeu. Toate acestea sînt cãlcarea poruncilor lui Dumnezeu ºi
dova da a l une c ã r i i l umi i î n ghearele diavol ul ui . Chi a r oa meni
credincioºi, care pre ti nd c ã s î nt credincioºi ºi care sînt în slujba
credinþei ºi a Bisericii, se ocupã cu pravile, cu descîntece, cu ghicitorii,
cu tot felul de farmece, pentru bani ºi pentru alte avantaje. Iar oameni
lumeºti, oameni s tr ã i ni de Dumneze u, oame ni c ar e nu c autã pe
Dumnezeu dorind sã-ºi mîntuiascã sufletul , a l e a r gã cu rezolvarea
problemelor lor la astfel de oameni puºi direct sau indirect în slujba
satanei. Fraþilor ºi surorilor, pãziþi-vã! E vremea în care Mîntuitorul
a spus cã vor bîntui tot felul de duhuri rele ºi vrãjmaºe, în stare sã
rãtãceascã de la adevãr chiar ºi pe cei credincioºi. Bãgaþi de seamã
asupra tuturor acestor lucruri! Fugiþi de e l e ! De pã rtaþi-vã de ele!
Lepãdaþi-vã de satana ºi de toate lucrurile lui, sub orice formã ar veni
ºi v-ar ade me ni s a u a r cã uta sã vã ispiteascã. Desprindeþi-vã de
diavolul ºi, ori de cîte ori simþiþi ºi vedeþi cã unele din lucrãrile cu care
s e - a pr opi e de voi nu au lumina lui Dumnezeu ºi bi ne c uvî nta r ea
Duhului Sfînt, alungaþi-le ºi lepãdaþi-le! Aºa cum aþi spus la botezul
copilaºului: Mã lepãd de satana ºi de toate lucrurile lui.
Pag. 1064

Faceþi în orice zi, în orice clipã, în orice situaþie, în orice vreme ºi

cu oricare alte lucrãri care ar veni sub o formã sau alta de la diavolul
spre-a vã ispiti ºi spre a vã abate de la adevãrul lui Dumnezeu ºi de la
lumina Lui. Alipiþi-vã de Domnul. Rugaþi-vã stãruitor Domnului sã vã
dãruiascã Duhul Sãu Cel Sfînt, care sã vã umple ºi sã vã curãþeascã
de pl i n i ni ma pînã-n s tr ã fundul e i , pe ntr u c a, pr i n pute r ea l ui
Dumnezeu, sã aveþi biruinþã asupra tuturor îndemnurilor diavolului, fie
cã vin direct de la el, fie cã vin în chip prefãc ut de la cei care se
presupune cã ar trebui sã ne cãlãuzeascã spre o luminã ºi spre adevãr,
ºi spre mîntuire. Curãþiþi-vã inimile. Aduc e þ i - l e l a Domnul sã le
curãþeascã ºi pãstraþi-le mereu sub lumina Lui curãþitoare ºi sfinþitoare,
pentru ca diavolul sã nu mai poatã avea nici un locuºor unde sã-ºi
instaleze rãdãcina lui care aduce amãrãciune, î nti na r e º i otr a vã .
Preaiubiþii noºtri fraþi, aceasta este cauza tuturor cauzelor.
De aici izvorãsc toate lucrurile care ne amãrãsc de atîtea ori
sufletele noastre. ªi nu numai cu privire la botezuri, dar ºi la nunþi, la
aranjarea lor, la felul cum se pregãtesc, la felul cum se grãbesc ºi cum
se fac în ascuns de multe ori. ªi, cu cît se grãbesc mai tare sã le facã,
cu atît se grãbesc dupã aceea ºi ma i tare sã le desfacã. Astfel, din
cauza pãcatului, din cauza neascultãrii ºi din cauza îndemnurilor firii
pãmînteºti ºi a aranjamentelor fãcute de satana pr i n î nde mnur i l e
acestea ispititoare, se încalcã Cuvîntul lui Dumnezeu, se nefericesc
sufletele ºi se pierde mîntuirea multora. Preaiubiþii noºtri, aceasta nu
numai cu privire la aceste 2 evenimente: la botez sau la nuntã. Ci ºi
cu privire la aniversãri, cu privire la înmormîntãri sau privegheri, sau
la toa te c el el a l te obi c e i ur i s fi nte care sînt fãcute ºi rînduite de
Dumnezeu sã fie o binecuvî nta r e, s ã s e pe tr e a c ã s ub l umi na º i
cãlãuzirea Duhului Sfînt, în curãþie, binecuvîntate de Dumnezeu, cu
folos de mîntuire ºi pentru cei ce le fac, ºi pentru cei ce participã la
e l e ; ºi care, din cauza pãcatului, multe sînt infectate, nefericite º i
pierzãtoa r e . La Bote zul nos tr u, pr i n naºii ºi pãrinþii care ne-au
încredinþat Domnului ºi ne-au încreºtinat în Biserica Sa prin Taina
aceasta, noi ne-am lepãdat de satana ºi de toate lucrurile lui.
Apoi încã o datã, prin legãmîntul pe care l-am pus mai tîrziu, dupã
ce, prin înºelãciunea pãcatului, ne-am pierdut curãþia ºi legãmîntul de
la Botez l-am cãlcat. Cînd ne-a chemat harul lui Dumnezeu ºi, prin
lumina Evangheliei Sale, ne-a trezit mintea sãnãtoasã ºi ne-am deschis
i nima în mijlocul fraþilor ºi îngerilor, noi am pus un nou legãmînt,
legãmîntul cel puternic al pocãinþei, al convertirii noastre, al naºterii
noastre din nou. Atunci a m s pus cu gura noastrã, am scris cu mîna
noastrã, am spus cu lacrimile noastre, am pecetluit cu sufletul nostru
legãmîntul pe care l-am pus, cã ne unim cu Hristos, ne lepãdãm de
satana ºi de toate uneltirile ºi uneltele lui ºi ne unim cu Hristos ºi-L
primim ca Împãratul ºi Dumnezeul nostru. Dar iatã cã ºi dupã acest
legãmînt, pe care l-am fãcut atît de zgudui tor º i - n pr e ze nþa atîtor
martori, iatã cã ºi dupã acest legãmînt sînt unii dintre noi care, încet,
încet, nu spun cu vorba, dar fac cu fapta ºi primesc iarãºi, ºi se-ntorc
iarãºi la lucrãrile lui satana, lãsîndu-le sã le otrãveascã sufle tele,
familia ºi credinþa.
 Pag. 1065

Pãcatul acesta este nespus mai mare; cu atît mai mare, cu cît îl
facem conºtient, dupã ce am primit cunoºtinþa adevãrului ºi dupã ce
am rostit cu gura noastrã ºi cu inima noastrã, ºi cu genunchii noºtri,
ºi ochii noºtri, în faþa multor martori, legãmîntul cã ne lepãdãm de
satana ºi de toate lucrurile lui ºi ne unim cu Hristos ºi-L ascultãm ca
pe Împãratul ºi Stãpînul nostru. Ce pedeapsã ni se mai cuvine nouã,
dupã ce-am fãcut conºtienþi acest pãcat? Ce dezvinovãþire mai avem
noi î n fa þ a l ui Dumne ze u, c î nd c unoa º te m Cuvî ntul Sã u, c î nd
cunoaºtem lucrãrile Sale, cînd cunoaºtem tot ceea ce-a fãcut ºi a scris
El pentru noi, ºi a lãsat prin Cuvîntul Sãu ºi prin cuvintele marilor
noºtri înaintaºi, ºi prin faptele ºi prin jertfele Sfinþilor noºtri Pãrinþi,
cînd cunoaºtem acest a de vã r º i , cunoscîndu-l, ne alipim iarãºi de
vrãjmaºul satana pe care l-am osîndit, care a fost ucigaºul nostru ºi
pricinuitorul tuturor nenorocirilor noastre, ºi ne întoarcem iarãºi la el,
la lucrãrile lui? Ce pedeapsã ni se cuvine ºi ce salvare mai poate sã
vinã pentru noi, atunci cînd noi de data aceasta conºtienþi ºi cu voia
noastrã, sãvîrºim acest mare rãu? Preaiubiþii noºtri fraþi ºi surori!
Nu vã împãrtãºiþi din lucrãrile vrãjmaºului. Nu luaþi deloc parte la
l uc r ãrile neroditoare, la nici unele din lucrãri l e ne r odi toa r e a l e
pãcatului! Nu lãsaþi în inimile voastre pe vrãjmaºul sã pãtrundã cu nici
un gînd, cu nici o poftã , c u ni ci un îndemn ispititor! Feriþi-vã de
bãuturã. Osîndiþi bãutura! Osîndiþi ºi un pãhãrel de bãuturã. Pentru cã
nu p ut e m b e a º i p a ha r ul ui l ui D umne ze u, c a r e e s te Ta i na
Împãrtãºaniei, ºi paharul diavolului, care este orice bãuturã, de la cel
mai mic strop, pînã la cea mai mare cantitate. Oricine se uneºte cu
diavolul ºi cu lucrãrile lui - sub orice formã, chiar fie în cel mai mic
fel ºi în cea mai puþinã cantitate, se face pãrtaº ºi se face vinovat la
acelaºi pãcat. De la puþin se ajunge la mult; de la mic se ajunge la
mare; de la ceea ce pare îngãduit se ajunge la ceea ce este osîndit ºi
condamnat direct ºi puternic de Cuvîntul lui Dumnezeu. Lui satana
nu-i pasã dacã te þine legat cu un fir subþire sau cu un lanþ gros. Eºti
legat ºi firul cel subþire astãzi se face un lanþ tot mai gros de mîine,
pînã cînd ajungem sã ne poatã trage cu el în osînda veºnicã.
Preaiubiþii noºtri, ascultaþi Cuvîntul lui Dumnezeu. Cutremuraþi-vã
ºi nu pãcãtuiþi. Dacã v-aþi lepãdat de diavolul, lepãdaþi-vã ºi de toate
uneltirile, ºi de toate lucrãrile lui. Lepãdaþi-vã ºi de aceste obiceiuri
pãgîneºti, strãine de Evanghelie ºi care vin din duhul satane i , din
duhul amãgirii, din duhul înºelãciunii, care vin din vrãjitorie, din
ghicitorie, din ocultism, din tot ceea ce este osîndit puternic ca vinovat
de moa r te de Cuvîntul l ui Dumneze u. Pr e ai ubi þ i i noº tr i fr a þ i ,
mulþumim pentru ºtirea pe care ne- a þ i tr i mis-o ºi pentru cã ne-aþi
sesizat aceste lucruri. Mulþumim lui Dumnezeu cã v-a curãþit inimile
ºi v-a deschis ochii sã vede þ i ce ma r e pe r i c ol este ºi la ce mare
nenorocire poate duce acest obicei ºi aceste lucruri care nu vin de la
Dumnezeu, ci vin de la cel rãu. Pãziþi-vã pe voi înºivã. Îndemnaþi-i ºi
pe alþii ºi cãutaþi, ºi luptaþi, ºi rugaþi-vã sã se deschidã ºi ochii tuturor
fraþilor ºi surorilor noastre care, deºi Îl cunosc pe Domnul, mai bîjbîie
încã în aceste colþuri întunecoase ale vrãjmaºului, de unde cel rãu îi
atrage tot mai adînc. Vedeþi cã, ocupîndu-ne cu un obicei strãin de
Evanghelie, ajungem ºi la alte obiceiuri osîndite direct de ea: bãutura!
Dacã vinul este ceva obiºnuit într-o familie, atunci vor fi obiºnuite ºi
alte pãcate, din ce în ce tot mai mari. Pentru cã obiceiul bãuturii nu
rãmîne singur.
Pag. 1066

Dupã acesta vin altele ºi altele, pînã cînd sufletul ajunge sã fie
întunecat de tot ºi prãbuºit în laþul ºi-n pierzarea vrãjmaºului. Dea
Domnul c a c e i c a r e a ud a c e s te l uc r ur i s ã s e tr e ze as c ã º i s ã
se-ngrozeascã, sã se pocãiascã sincer, sã se-ntoarcã cu adevãrat la
Dumnezeu, sã-L roage pe Domnul Isus sã le pãtrundã în toatã inima
ºi pe Duhul Sfînt sã le curãþeascã tot ceea ce este întunecat ºi strãin.
ªi astfel sã avem o viaþã trãitã î n l umi nã , umbl a tã în luminã ºi-n
curãþie. Sã putem moºteni Împãrãþia luminii ºi curãþiei împreunã cu
Domnul º i Mî ntui tor ul nos tr u, c ãruia Î i a duc e m s l avã , c i ns te
ºi-nchinãciune cã ne-a ajutat sã vedem ºi sã simþim, ºi sã cunoaºtem
aceste lucruri. ªi Îl rugãm sã ne ajute, sã ne fereascã ºi sã ne pãzeascã
pe totdeauna de ele ºi pe noi, ºi pe toþi ai noºtri. A Lui sã fie slava ºi
cinstea de-acum ºi pînã-n veºnicie. Amin! Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 1067

Orbul

O întîmplare adevãratã descrisã de fratele Traian Dorz

Am sã vã povestesc o întîmplare adevãratã, spusã de un frate care

a vãzut cu ochii lui aceasta. Eram întîmplãtor - spune fratele - în ziua
aceea de Crãciunul trecut într-un oraº mare ºi treceam pe lîngã uºa
unei mari ºi lãudate adunãri, pline de predicatori vestiþi, care avea un
cor mare, o orchestrã mare cum nu prea sînt altele. În faþa adunãrii
aceleia erau parcate zeci de maºini personale cu care veniserã cei ce
cîntau ºi predicau acum în adunarea aceea foarte lãudatã ºi mare. Eu
aºteptam pe cineva care trebuia sã iese ºi, pentru a nu încurca ieºirea,
trecusem de cealaltã parte a strãzii ºi mã uitam, cã trebuia sã iese ºi
trebuia sã-l vãd pe cel care va ieºi.
Dar la uºa bisericii acesteia stãtea cu pãlãria în mînã un bãtrîn orb.
Tremura, cã era îmbrãcat subþire ºi aºtepta demult. Lîngã el, un bãiat
nãltuþ ºi slab, îmbrãcat numai cu un jerseu alb ºi subþire, tremura ºi el,
aºteptînd lîngã tatãl sãu orb pe care-l adusese pînã aici sã capete ceva;
ºi aºtepta apoi sã-l ducã înapoi cu ce-a cãpãtat de la cei ce se rugaserã.
Dar bine, frate, îþi spun adevãrul ºi, în faþa lui Dumnezeu, iatã, nu
mi nt. Au început sã iese 2 cîte 2, vo r bi nd, r î zî nd, s tr î ngî ndu- º i
mîinile, felicitîndu-se de sãrbãtori. ªi uitîndu-se unii la alþii, au trecut
toþi pe lîngã cei 2 care tremurau, fãrã sã-i vadã nimeni; dar absolut pe
nimeni n-am vãzut oprindu-se ºi apropiindu-se de ei cu un cuvînt sau
c u un ba n. Dupã ce unii s-au suit în maºinile care-i aº teptau, i a r
ceilalþi au luat-o, perechi sau grupuri, toþi fericiþi, spre casele lor calde
ºi mes e l e l or pline ca de Crãciun, ºi l-a luat ºi bãieþelul nãltuþ ºi
s ubþ i r e l pe ta tãl s ã u fl ãmî nd º i orb º i a u pl ec a t tr e mur î nd º i
ºtergîndu-ºi ochii, nu ºtiu: de frig sau de lacrimi. Cum va fi primit
oa r e Dumnezeu rugãciunile acestora la acest Crãciun ºi cum va fi
privit El la fapta lor? E uºor sã ne închipuim fiecare, dacã vrem. ªi
totuºi cine dintre e i s - a s i mþ i t cã a r fi pã c ã tui t c u c e va faþã de
Dumnezeu, cînd se aºezaserã la masa lor plinã, în sãrbãtoarea aceasta
fericitã?
Cui i-a cãzut mãcar o lacrimã amarã în cafeaua lor dulce de
Crãciun, pentru pãcatul fãptuit împotriva unui bine pe care-l puteau
face, ºi nu l-au fãcut; pentru ajutorarea unui nenorocit pe care puteau
sã-l ajute, dar nu l-au vãzut? Cine ºtie dacã cei 2 nu fuseserã 2 îngeri
trimiºi de Dumnezeu acolo? Cum nu se ºtie dacã, în locul cerºetorului
sau a cerºetoarei care vine des la noi, nu se înfãþiºeazã în uºa noastrã
un înger al lui Dumne ze u, c a s ã vadã el cum ºtim noi sã-mplinim
Cuvîntul Sfînt, cum ºtim noi sã trãim Evanghelia pe care o predicãm
ºi pe care o tot auzim de-atîta vreme. De altfel, pe unele daruri despre
care am zis mai înainte, nici Cuvîntul lui Dumnezeu nu le-ncurajeazã
ºi nicãieri nu se spune special despre vreo rãsplãtire deosebitã pentru
ele: pentru profeþii, pentru vorbi r i î n l i mbi . Da r de s pr e c ele ce
ne-nvaþã Dumnezeu sã le-mplinim cu fapta noastrã, cîte promisiuni ºi
cîte fãgãduinþe sfinte avem! ªi celor ce-i învaþã pe alþii sã umble în
neprihãnire, ce frumos li se fãgãduieºte cã vor fi rãsplãtiþi
(Matei 13, 43) ! Cui face bine altora, cui îmbracã pe cel gol, saturã
pe cel flãmînd, ajutã pe cel lipsit, ce rãsplãtiri minunate i se promit în
Cuvîntul lui Dumnezeu! Celor care vor pãstori bine turma Domnului,
ce cununã minunatã li se promite cã vor primi (1 Petru 5,4)!
Pag. 1068

Iar celor care vor face bine altora ºi celor care vor ajuta pe alþii, ce
mare rãsplatã li se fãgãduieºte pe toate paginile Sfîntului Cuvîntul al
lui Dumnezeu! Deci, preaiubiþilor, umblaþi dupã darurile cele mai bune
ºi vi se va da o moºtenire nespus ma i bunã . Nu numa i cã ve þ i fi
izbãviþi de ispitirile cele mai periculoase, dar veþi primi rãsplata cea
nespus mai minunatã, cum scrie la 1 Corinteni 12, 31. Fraþii ºi surorile
noastre în Domnul, veniþi sã ne cercetãm cum stãm noi faþã de acest
mare dar ºi mare har duhovnicesc al ajutorãrii fraþilor care sînt în
necaz, în lipsã ºi în suferinþã.
 Pag. 1069

O scrisoare de Crãciun

a fratelui Traian Dorz, trimisã unor fraþi care l-au colindat

Slãvit sã fie Domnul! Preaiubiþii mei fraþi ºi surori! Bucuria

cereascã din Noaptea Naºterii Mîntuitorului nostru preaiubit, mã rog
Domnului ºi Dumnezeului nostru sã v-o dãruiascã ºi sã v-o pãstreze
pe totdeauna în inimile ºi în familiile fiecãruia ºi ale tuturor! Vã scriu
cu ochii scãldaþi în lacrimi ºi cu inima încã plinã de marea ºi sfînta
bucurie neaºteptatã pe care mi-aþi fãcut-o prin osteneala dragostei
arãtate în seara de Ajun. Bucuria a fost atît de mare pentru cã era atît
de neaºteptatã pentru mine. De aceea vã mulþumesc nespus de mult,
în Numele dulcelui nostru Mîntuitor Isus Hristos, care singurul a putut
aduce, la prima Sãrbãtoare a Naºterii Lui ºi la fiecare sãrbãtoare a
Naºterii Sale de atunci ºi pînã astãzi, pacea ºi înfrãþirea adevãratã ºi
dulce ºi în noi, ºi între noi. Aceasta a fost ºi o confirmare a adevãrului
pe care l-am scris ºi l-am mãrturisit toatã viaþa, pentru care am muncit,
am luptat ºi am suferit, dupã cum am zis cîndva: Zburaþi, cîntãri, în
depãrtãri, spre-a lumii-ntregi popoare, înflãcãraþi pe mii de fraþi spre-o
unicã lucrare! Apropiaþi pentru Hristos spre-o unicã-nfrãþire, cãci tot
ce-i veºnic ºi frumos stã-n pace ºi-n iubire.
Noi, toþi oamenii, ne-am nãscut ca sã trãim ºi sã ne bucurãm.
Numai Mîntuitorul nostru Isus Hristos, El, Cel scump, El S-a nãscut
ca sã sufere ºi sã moarã. El, grãuntele de grîu care a murit pentru ca
noi sã ave m vi a þ ã , dupã cum este scris: Dacã grãuntele nu moare,
rãmîne singur; dar dacã moare, aduce multã roadã. O, dacã Domnul
nostru Preaiubit n-ar fi primit sã vinã ºi sã moarã pentru noi, El ar fi
rãmas în cer. Ar fi rãmas în slavã. Dar ar fi rãmas singur. Ar fi rãmas
fãrã noi. Iar noi am fi rãmas pentru totdeauna fãrã El. În întuneric, în
robie, în moarte ºi în osînda veºnicã în c are eram - dupã cum este
scris: Aduceþi-vã aminte cã în vremea aceea eraþi fãrã Hristos, fãrã
drept de cetãþenie în Israel, strãini de legãmintele fãgãduinþei, fãrã
nãdejde ºi fã r ã Dumne ze u î n l ume ( E f e s 2 , 1 2) . Acum da, noi
trãim; dar trãim numai pentru cã El a primit sã vinã, sã moarã în locul
nostru.
Noi ne bucurãm; dar ne bucurãm numai pentru cã El a primit sã
sufere în locul nostru. Noi sîntem fericiþi; dar numai pentru cã El a
luat as upr a Lui toa tã nefe r i ci r ea pã c a te l or noastre. Noi sîntem
îmbrãcaþi în hainele albe ale mîntuirii, dar numai pentru cã El a primit
sã stea gol în iesle ºi gol pe Cruce, pentru ca nouã sã nu ni se mai
vadã niciodatã goliciunea pãcatelor noastre. Noi sîntem puºi într-o
stare de cinste; dar numai pentru cã El a primit sã fie pus într-o stare
de ocarã ºi de ruºine pentru noi. O, dacã Dulcele Isus n-ar fi primit
toate acestea, El, asupra Lui, din dragoste pentru noi, oare unde am
fi noi acum? Am fi în iadul ºi-n osînda veºnicã, pe vecii vecilor fãrã
nici o nãdejde. De aceea se cuvine sã nu putem uita niciodatã ºi nici
unul dintre noi cît de mult sîntem datori faþã de Tatãl Ceresc, care
ne-a iubit atît de mult, încît pe singurul Sãu Fiu L-a dat pentru lumea
aceasta, ca oricine va crede în El, primind Jertfa Lui, sã nu moarã, ci
sã aibã viaþã veºnicã (Ioan 3, 16) . ªi de a ce e a s e cuvine sã nu
putem uita niciodatã ºi nici unul dintre noi cît de mult a suferit dulcele
nostru Mîntuitor Isus pentru rãscumpãrarea noastrã, a fiecãruia ºi a
tuturor, aºa cum spune Sfîntul Pavel cînd zice:
Pag. 1070

Domnul sã vã îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu ºi spre

rãbdarea lui Hristos (2 Tes 3, 5) . În noaptea de Crãciun, citind ºi
ascultînd Sfîntul Cuvînt al Evangheliei, multe gînduri ne copleºesc
i ni ma noa s tr ã . Sã r bã toarea Naºterii Domnul ui e s te ma i î ntî i o
sãrbãtoare a bucuriei pentru toate popoarele pãmîntului. Pentru cã ea
începe cu Vestea Bunã a venirii Mîntuitorului, adusã de marele înger
Gavril celei mai nevinovate fiinþe de pe pãmînt, Sfînta Fecioarã Maria,
pe care Domnul Dumnezeu a ales-o ca pe vasul sfinþit ºi fol os i tor
Stãpînului, precum scrie la 2 Timotei 2, 21; singura care a fost gãsitã
în stare sã fie folositã pentru aceastã mare ºi Dumnezeiascã lucrare de
mîntuire a întregii lumi. Apoi sãrbãtoarea Naºterii Domnului este o
sãrbãtoare a bucuriei pentru mulþimea îngerilor nevinovaþi, care cîntau
Osana! - în noaptea asta, strigînd tuturor oamenilor: Bucuraþi-vã, cã
vi S-a nãscut Mîntuitorul! Asta era bucuria ºi este bucuria celor curaþi
cu inima, care cîntã laude pentru Domnul. Apoi este o sãrbãtoare a
bucuriei pentru toþi pãstorii care stãteau ºi stau de strajã, pãzindu-ºi
turmele lor.
Asta era ºi este bucuria acelora care vegheazã ºi se roagã aºteptînd
pe Domnul ºi veghind asupra celor iubiþi ai lor. Apoi este o sãrbãtoare
a bucuriei pentru magii care au lãsat totul ºi au plecat pe urmele lui
Isus. Asta este bucuria celor care ostenesc ºi aleargã pentru Domnul.
Apoi a fost o sãrbãtoare a bucuriei pentru toþi cei ce primiserã pe
Maica Domnului ca sã-L nascã pe Mîntui tor ul l a e i , vãzînd toate
minunile care se petreceau în noaptea aceea. Asta este bucuria tuturor
acelora care L-au primit pe Domnul Isus în casele ºi în inimile lor.
Numai pentru Tatãl ceresc, naºterea Fiului Sãu era un prilej de durere.
Pentru cã El ºtia unde ªi-a trimis pe Fiul Sãu Preaiubit. ªi ºtia ce va
trebui El sã sufere pentru lumea cea pierdutã dupã care venea El s-o
mîntuiascã. Îngeraºii cei nevinovaþi cîntau cã venirea Domnului va fi
o mare bucurie pentru tot nor odul . Dar Tatãl ºtia cît de mult se va
tulbura Irod ºi tot Ierusalimul împreunã cu el cînd vor auzi de la magi
cã S-a nãscut Fiul Sfînt. ªi cã, în loc sã I se închi ne , e i vor cãuta
Pruncul ca sã-L omoare. De aceea, în sãrbãtoarea bucuriei tuturor,
inima Tatãlui suferea.
Apoi Fiul lui Dumnezeu, Copilul Sfînt care Se nãºtea ca sã aducã
tuturor sãrbãtoarea bucuriei, El Însuºi, în aceastã sãrbãtoare, tremura
pe paiele reci, în ieslea ºi-n mirosul greu al unui grajd murdar ca orice
grajd de animale, înfãºat doar într-un scutecel subþire. Încãlzit fiind
numai de sînul iubitor ºi dulce al unei tinere Mame ºi Fecioare care,
ea însãºi fiind sãracã, trebuie sã fi fost foar te s ubþ i r e î mbrãcatã.
Aceasta se vede ºi din faptul cã n-a avut nici bani mulþi, ca sã poatã
plãti un adãpost într-o casã, nici o înfãþiºare mîndrã, pentruca oamenii
sã fie gata, vãzînd-o, sã-i deschidã casele cu grabã ºi cu respect, cum
fac oamenii, de obicei, atunci cînd vin cei bogaþi. Pentru Maica Sfîntã,
Sãrbãtoarea Naºterii era o noapte în care suferea nu numai durerile
na º te r i i , ci º i dur erea umilinþei de a naºte într-un grajd; durerea
suferinþei pentru Copilaºul ei, care Se nãºtea în aceastã umilinþã. Ea,
c a r e º ti a c e Fi u este Acel a pe ca r e Î l na º te e a . Apoi dur e r ea
presimþirilor grele care apasã totdeauna pe inima unei mame; a unei
mame sfinte, al cãrei Fiu va trebui sã fie adus jertfã, dupã cum i-a
spus îngerul Gavril ºi dupã cum îi va spune curînd bãtrînul Simeon,
cînd îi va zice: Inima ta va fi strãpunsã de o sabie, pentru ca sã se
descopere gîndurile multora (Luca 2, 35).
 Pag. 1071

Se cuvine deci sã ne gîndim, în sãrbãtoarea bucuriei noastre, la

dragostea, la rãbdarea ºi la jertfa acelora care au suferit pentru ca noi
sã ne bucurãm. La dragostea Tatãlui, la rãbdarea Fiului ºi la suferinþa
Fe c i oa r ei Maria, Mama Domnului Isus. În Sãr bã toa r e a Naº ter i i
Domnului Isus se vorbeºte mult despre îngeri, despre pãstori ºi despre
magi, pentru ca sã vedem ºi sã dorim frumoasa curãþie a îngerilor,
frumoasa credinþã a pãstorilor ºi frumoasa ostenealã a magilor. Toate
aceste virtuþi sfinte ne spun nouã ºi ne învaþã pe noi sã le dorim ºi sã
ne rugãm sã le avem întocmai ca ei. Pentru cã numai aºa vom fi ºi noi
vrednici sã-L aflãm pe Domnul Isus ºi sã ne împãrtãºim de mîntuirea
Lui. Dar se vorbeºte prea puþin despre nãdejdea ºi aºteptarea bãtrînilor
Simeon ºi Ana, care au fost ºi ei lîngã Domnul Isus ºi s-au bucurat ºi
ei de El îndatã dupã naºterea Lui.
Despre aceºti oameni binecuvîntaþi se spune foarte puþin în
Cuvîntul Sfînt, la Evanghel i a dupã Luca, capitolul 2. Dar o veche
tradiþie spune cã bãtrînul Simeon ºi credincioasa Ana duceau o viaþã
sfîntã, î n a º te pta rea Domnului. Viaþa acestor oameni ne învaþã cã
oricine Îl a º te aptã pe Isus trebuie neapãrat sã ducã o viaþã sfîntã.
Duhul Sfînt îi pr omi s e s e l ui Si me on c ã nu va muri pînã ce-L va
cunoaºte pe Hristos. O, ce fãgãduinþã fericitã este asta! ªi slãvit sã fie
Domnul cã ºi de noi S-a îndurat El, Duhul Sfînt, sã nu murim pînã ce
L-am cunoscut pe Isus. Dar despre bãtrînul Simeon, care a aºteptat
mereu pe Isus ducînd o viaþã sfîntã, spune tradiþia cã el avea aproape
100 de ani cînd a primit fãgãduinþa cunoaºterii lui Hristos. Dupã aceea
se spune cã a mai trãit aproape o altã 100 de ani pînã ce L-a vãzut. În
toþi aceºti mulþi ani, se spune cã el se ducea zilnic la templu ºi aºtepta
cu dor sã aparã Hristos.
De fiecare datã cînd veneau mamele cu copiii pentru a fi închinaþi
Domnului, Simeon se repe ze a s ã va dã da c ã nu c umva este acela
Copilul, dacã nu cumva ve de pe s te acest copil semnul Domnului,
semnul Dumnezeiesc ºi tainic dupã care el Îl va recunoaºte pe Isus.
Dar de atîþia ani, de fiecare datã se întorcea întristat: Nici astãzi n-a
venit. Nici acesta nu este El. Totuºi bãtrînul Simeon n-a deznãdãjduit.
Ci ani dupã ani L-a aºteptat pe Domnul cu acelaºi dor sfînt, cu aceeaºi
neclintitã încredinþare cã va veni. Fiindcã ºtia cã Cel care îi fãcuse
fãgãduinþa este Cel adevãrat ºi care nu se poate sã mintã. Oricît va
î ntî r zi a , Î l va a ºtepta în fiecare zi, plin de o nouã nãde j de , c ãc i
profeþia spunea: Domnul mi-a rãspuns ºi a zis: Scrie profeþia ºi sap-o
pe table, ca sã se poatã citi uºor, cã este o profeþie a cãrei vreme este
hotãrîtã, se apropie de î mpl i ni r e º i nu va minþi. Dacã zãboveºte,
aºteapt-o! Cã va veni ºi se va împlini negreºit (Habacuc 2, 2-3) . ªi,
dacã Simeon nu s-a îndoit în inima lui, ci L-a aºteptat pe Hristos cu
rãbdare, cu credinþã ºi cu nãdejde, el nu s-a înºelat. Nãdejdea lui s-a
împlinit. A vãzut cu ochii lui mîntuirea lui Dumnezeu, Lumina lumii
ºi slava noului Israel. Iar dupã aceea a putut sã strige cu ochii plini
de-o strãlucitã bucurie cereascã: Acum slobozeºte, Stãpîne, pe robul
Tã u î n pace! Sã nu uitãm astãzi nici noi ce ne spune nãde j de a l ui
Simeon nouã, celor cãrora ni s-a fãcut înºtiinþ area cã trebuie sã-L
aºteptãm ºi noi pe Domnul Isus, cã El vine; aºa cum L-a aºteptat ºi
Simeon: cu o vi a þ ã s fî ntã , c u o fr i c ã s fî ntã de Dumnezeu ºi cu o
nãdejde sfîntã, mere u vi e º i mer eu treazã, gîndindu-ne în fiecare
dimineaþã cã poate astãzi vine.
Pag. 1072

Iatã un exemplu de aºteptare: Cînd era rãzboiul ºi pe fronturi erau

duºi mulþi pãrinþi care lãsaserã acasã copii iubiþi ºi mulþi soþi care
lãsaserã acasã soþii iubite, ºi mulþi fii care lãsaserã acasã pãrinþi iubiþi,
la terminarea rãzboiului, cînd a cei care mai scãpaserã cu viaþã se
întorceau înapoi, la toate porþile aºteptau cei rãmaºi, sã vinã cei dragi
ai lor plecaþi departe, scãpaþi din primejdiile morþii. Închipuiþi-vã pe
copiii care îºi aºteptau pe tãticul lor dorit cum stãteau în poartã de
dimineaþa pînã seara, cu inimile pline de nãdejde ºi cu ochii plini de
lacrimi, sã-l vadã venind. ªi de fiecare datã cînd vedeau de departe pe
c i ne va , c um l e tr es ã r e a u inimioarele lor, cum bãteau î n pa l me ,
strigînd, cu ochii strãlucitori: Iatã-l pe tãticu, mamã! Iatã, vine tãticul!
Închipuiþi-vã o soþie iubitoare ºi credincioasã, la fel, lãsatã de ani
îndelungaþi singurã ºi îndureratã. Cum se va fi uitat ºi ea pe uliþã în
s us º i în jos, aºteptînd sã-l recunoascã de departe, printr e c e i ce
veneau, pe pr e a i ubi tul inimii ei atît de îndelung aºteptat ºi dorit.
Închipuiþi-vã, la fel, o mamã, un tatã, niºte pãrinþi bãtrîni care poate
îºi aºteptau pe singurul lor fiu, cum vor fi întrebat ºi ei pe toþi cei ce
veneau: Dar pe fiul meu nu l-aþi vãzut?
Dar copilul meu nu vine? Dar de bãiatul nostru nu ºtiþi cumva
ceva? O, cît de mulþi au aºteptat în zadar atunci. Cel iubit ºi aºteptat
atît de mult al lor, al multora, n-avea sã mai vinã niciodatã. Cei ce
veneau, nimeni nu-l vãzuse, nimeni nu ºtia, nimeni nu le spunea nimic.
Cine poate sã ºtie atunci cît de amar rupe inima o nãdejde înºelatã, o
s pe r anþã care a fost aºteptatã îndelung, da r nu s - a ma i î mpl i ni t.
Desigur - slãvitã sã fie puterea lui Dumnezeu! - cã au fost mulþi ºi
mul te nãdejdi împlinite. Închipuiþi-vã ce fericiþi au fost ce i c a r e,
aºteptîndu-se îndelung, în sfîrºit, au putut, într-o clipã fericitã, sã se
strîngã unii pe alþii la inima lor arsã de dor ºi sã se poatã îmbrãþiºa
fericiþi. Ce rãsplata Dumnezeiascã a rãbdãrii îndelungi ºi a aºteptãrii
cu nãdejde era întîlnirea aceasta pe care o aºteptaserã atîþia ani! Dar
a mai fost uneori ºi altfel: au fost ºi soþi care, dupã mulþi ani venind
acasã, ºi-au gãsit soþia cãsãtoritã ºi în casa lor un alt om. Soþia nu l-a
mai aºteptat.
ªi-a luat alt soþ. Acum cel ce venea afla în casa lui un alt stãpîn;
în moºtenirea lui, pe un strãin; ºi în locul lui, pe un vrãjmaº care se
uita la el ameninþãtor. Ce îndurerat va fi auzit el ºi din gura femeii pe
c a r e a l tãda tã a i ubit-o atît de mult ºi cu gîndul la care s ufe r i s e,
nãdãjduise, luptase ºi umblase, ºi rãbdase atîþia ani, dar pe care acum
o vedea stînd lîngã duºmanul lui ºi spunîndu-i ºi ea: Pleacã! Acum tu
nu mai ai loc aici. ªi acum închipuiþi-vã, dragii mei fraþi ºi surori, dacã
puteþi, cum trebuie sã fi fost de zdrobitã inima acelui alungat chiar din
casa lui, înºelat tocmai de cãtre sufletul pe ntr u c a r e e l s ufe rise,
aºteptase, jertfise, rãbdase, umblase atît de mult. Oare nu putem noi
înþelege în acest tablou trist pe Isus, Mî ntuitorul nostru iubit, care
trebuie sã plece în felul acesta din uºa multor rãscumpãraþi ai Lui,
preaiubiþi ai Lui, care altãdatã erau credincioºi ºi ei, dar care acum au
primit în inima lor alte iubiri; în viaþa lor, alte cãsãtorii, nelegiuite, ºi
în dragostea lor, un soþ strãin. Acum inima aceasta Îl alungã pe Isus,
pe preaiubitul Mîntuitor ºi soþ, rãmînînd alipitã de pãcat, de vrãjmaºul
lui Hristos. Nu sînt oare atîtea familii aºa? Nu sînt oare atîtea Biserici
aºa? Nu este chiar lumea întreagã de-acum aºa? Lumea aceas ta pe
care a iubit-o Dumnezeu atît de mult.
 Pag. 1073

Lumea aceasta pe care a rãscumpãrat-o Hristos cu preþul atît de

mare al Sîngelui sãu Sfînt; lumea aceasta care se leapãdã acum pe faþã
ºi în chip aºa de vinovat de Hristos, Dumnezeul ºi Mîntuitorul ei, ºi
se lipeºte atît de desfrînat de satana, vrãjmaºul lui Dumnezeu, care I-a
luat locul lui Isus în casa Lui, locul lui Dumnezeu în moºtenirea Sa,
locul Duhului Sfî nt î n l ã c a º ul Sãu. Scoþînd afarã pe Dumnezeu ºi
spunîndu-I: Tu nu mai ai loc aici!
Scumpii mei fraþi ºi surori, iatã gînduri la care trebuie sã meditãm
adînc fiecare dintre noi. ªi cu prilejul acestei sãrbãtori, sã învãþãm de
la îngeri cît sã fim de curaþi; ºi de la pãstori, cît sã fim de veghetori;
º i de l a ma gi , c um s ã os teni m d e c r e di nc i oº i pe ntr u a fl ar e a
Mîntuitorului. Dar ºi mai mult s ã î nvã þ ã m de la Simeon cum sã-L
aºteptãm cu o viaþã sfîntã, temãtoare de Dumnezeu ºi cu o nãdejde
neclintitã ºi puternicã, iubitoare ºi treazã, fierbinte ºi mereu proaspãtã,
pînã ce-L vom vedea, pînã ce-L vom întîmpina, pînã ce se va striga:
Binecuvî nta t es te Ce l c ar e vine! Osana! Împãratul ºi Dumnezeul
nos tr u! Cã ci El , Isus Cel ce vine, va veni în ceasul în care nu ne
gîndim ºi rãsplata Lui va fi nebãnuitã ºi strãlucitã pentru toþi acei care
L-au iubit ºi L-au aºteptat în curãþie.
O, Scumpul ºi Dulcele nostru Mîntuitor, Isuse Doamne! Tu, care
vii de la Tatãl sã Te naºti printre noi, aducînd mîntuirea noastrã ca pe
un dar veºnic al dragostei Tatãlui ceresc, slavã veºnicã Þie! Tu eºti
bucuria Dumnezeiascã atît de universalã, a tuturor; atît de familiarã,
a preaiubiþilor Tãi; ºi atît de personalã, a fiecãruia dintre noi. Slavã
veºnicã Þie! Tu eºti atît de lipsit, încît fiecare sãrac poate sã-Þi dea
ceva. Eºti atît de smerit, încît ºi cel mai de jos om poate privi de sus
cãtre Tine. ªi eºti atît de rãbdãtor, încît Te laºi ocãrît ºi de cel mai
nevrednic dintre oameni, îndurîndu-Te de toþi, pentru a-i putea mîntui
pe toþi. Sl a vã veº ni c ã Þi e ! Tu vi i a c um s punî ndu- ne nouã, nu:
Pocãiþi-vã!, ci schimbaþi-vã! Cã oamenii azi se pocãiesc, dar nu se
schimbã. Se boteazã, dar nu se nasc din nou. Iar Tu nu doreºti astfel
de oame ni , Doa mne , c i vr e i c a ai Tã i s ã fie ca Tine. Te rugãm,
fãgãduieºte fiecãruia dintre noi cã nu va muri pînã ce Te va cunoaºte.
Ia r fiecãruia care Te-am cunoscut, ajutã - ne s ã Te a º te pta m c u o
nãdejde vie, cu o dragoste fierbinte ºi cu o viaþã sfîntã, pînã ce Te
vom ve de a cu buc ur i e . Slavã veºnicã Þie, Domnul ºi Dumnezeul
nostru! Amin ºi amin! Tuturor celor iubiþi ai noºtri, har ºi pace, cu
cuvîntul de la Efeseni 6, 24. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 1074

Cercetarea de sine

O vorbire a fratelui Traian Dorz la o adunare de Anul Nou

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Sfîrºitul

de an º i î nc e putul de an sînt prilejuri în care nu numai fiecare om
înþelept sau fiecare familie, ci chi a r º i fi e c a r e popor º i fiecare
î ntreprindere omeneascã îºi face cu o adîncã seriozitate bi l a nþ ul ,
socoteala munc i i º i a r oa del or sale, a cîºtigului sau a pagubei, a
înaintãrii sale sau a dãrii înapoi din anul ºi din timpul vieþii petrecute,
pentru a vedea nu numai cã încã un an din viaþã s-a dus, ci ºi cum a
trecut acest an ºi cum îl întîmpinã pe celãlalt an, spre a putea ajunge
la capãtul fericit al timpului, al anului, al vieþii cu vrednicie înaintea
lui Dumnezeu. Un om care me r ge me r e u, da r nu s tã ni c i odatã sã
socoteascã cum merge, pe unde merge ºi unde va ajunge la capãtul
drumului sãu, acela este un om nebun. Acela nici nu va merge bine ºi
nici nu va merge pe unde trebuie, dar nici nu o sã ajungã bine. Un om
care lucreazã, dar nu stã niciodatã sã se controleze pe sine însuºi cu
toatã înþelepciunea judecãþii sãnãtoase, cu toatã teama de a nu greºi,
cu toatã conºtiinþa rãspunderii sale faþã de stãpînul lucrãrii unde este,
de stãpînul care l-a angajat, acela este un om ºi mai nebun.
Ce rãsplatã sã poatã primi de la Stãpînul Cel Sfînt un astfel de
lucrãtor care nu þine seama nici de planul Stãpînului cu lucrarea în
care l-a angajat pe el, nici de felul cum au lucrat cei dinaintea lui, nici
de preþul pe care Stãpînul l-a investit în lucrarea aceasta ºi nici de
îndrumãrile sau de pãrerea celorl a l þ i l uc r ãtor i c u c a r e l ucreazã
împreunã? Ci face totul ca ºi cum n-ar fi nici Stãpînul, nici înaintaºii,
nici fraþii, nici rãsplata unei drepte judecãþi pentru felul cum a lucrat
sau cum lucreazã el. Rãsplata unui astfel de lucrãtor rãu nu poate fi
decît focul veºnic. Ce sã facem oare cu cei care merg aºa, dar nu vor
nici ei sã se controleze niciodatã cum merg ºi pe unde merg ºi nici nu
vor sã primeascã vreo îndrumare de la nimeni? Astfel de oameni mai
pot fi ei oare feriþi din nenorocirea în care sînt ºi de pierzarea în care
vor ajunge? Pe astfel de fii ai neascultãrii nici Dumnezeu nu mai luptã
sã-i salveze. Nenumãrate locuri din Sfînta Scripturã aratã starea lor ºi
urmarea acestei stãri. Vai nu numai de ei, ci ºi de cei care îi urmeazã
în neascultarea lor îngîmfatã!
Dintre toate nebuniile în care pot cãdea oa me ni i , nebunia
neascultãrii de Dumnezeu, nebunia neascultãrii duhovniceºti este cea
mai rea, fiindcã în ea omul nu se pierde numai pe sine, ci mai pierde
ºi pe alþii cu el; ºi nu-ºi pierde numai trupul sãu trecãtor, ci-ºi pierde
sufletul sãu veºnic ºi, cu el, pe ale multora. Cît de grozav lucru este
cã omul nu se cerceteazã cu teamã ºi cu grijã, mãcar o datã într-un an,
în privinþa aceasta sau mãcar o datã în viaþã, înainte de ziua morþii
sale! Iatã alt sfîrºit de an; iatã alt început de an! Noi, fraþi preaiubiþi
ºi surorile noastre, sã nu uitãm niciodatã porunca Sfîntului Cuvîntul
al lui Dumnezeu cu privire la cercetarea de noi înºine. Dacã sîntem
îndemnaþi aºa: Pe voi înºivã încercaþi-vã dacã sînteþi în credinþã, pe
voi înºivã cercaþi-vã, nu recunoaºteþi voi cã Isus Hristos este în voi,
afarã numai dac ã s î nte þ i l e pã daþi? (2 Cor 13, 5) , atunci fiecare
di ntr e noi este da tor s ã fa cã a ces t l ucr u c u o te a mã s fî ntã de
Dumnezeu, mãcar o datã pe an, acum!
 Pag. 1075

Pentru cã aceasta o fãcea în fiecare zi Sfîntul Apostol Pavel ºi toþi

oa me nii lui Dumnezeu, precum zice el: Eu mã port aspr u c u mi ne
însumi, nu cumva, propovãduind altora, eu însumi sã fiu lepãdat
(1 Cor 9, 27). Eu îi întreb pe fraþii cei mai cu vazã din Lucrarea lui
Dumnezeu ºi le înfãþiºez felul cum învãþ eu, nu cumva sã alerg sau sã
fi alergat în zadar (Gal 2, 2) . Eu nu dau nici un prilej de poticnire
nimãnui, ci în toate privinþele arãt cã sînt un vrednic slujitor al lui
Dumnezeu, prin multã rãbdare, prin curãþie, prin înþelepciune, prin
îndelungã rãbdare, prin bunãtate, prin Duhul Sfînt, printr-o dragoste
neprefãcutã, prin Cuvîntul adevãrului, prin puterea lui Dumnezeu
(2 Cor 6, 3-7 ) . O, c e c utr emur ã tor de s e r i os este acest lucru:
cercetarea de sine înaintea Domnului ºi înaintea fraþilor! Sã urmãm
deci, scumpi fraþi ºi surori, ºi noi pilda sfinþilor noºtri înaintaºi ºi sã ne
cercetãm pe noi înºine cu necruþare. Întîi: cît cunoaºtem noi Cuvîntul
Domnului? Cît citim Biblia zilnic? - pentru a vedea apoi cît trãim noi
înºine poruncile Domnului.
ªi aº zice sã ne cercetãm pe noi înºine fiecare mãcar în lumina
fiecãrui verset din primele porunci ale Domnului Isus date nouã în
învãþãtura de pe munte, la Matei capitolul 5, capitolul 6 ºi capitolul 7.
Acolo nu este vorba de nimic din afarã, ci numai de cele dinãuntrul
nostru. ªtia Domnul ºi ºtie El cã omul este foarte gata totdeauna sã
schimbe cele din afarã ale sale, dar aproape niciodatã nu vrea sã le
schimbe pe cele dinãuntrul s ã u. Ia r c a s ã nu s e s chimbe pe sine,
vicleni a omul ui me r ge pî nã a c ol o cã schimbã chiar ºi cuvintele
Domnul ui Dumne ze u. Am mai spus asta, dar trebuie i a r 㺠i s ã o
repetãm. Cînd Domnul Isus a zis: Pocãiþi-vã, El n-a vrut sã spunã:
Faceþi-vã secte, ci: Schimbaþi-vã nãuntrul; schimbaþi-vã nu cultul ºi
numele, ci schimbaþi-vã inima ºi viaþa. El n-a zis: Botezaþi-vã, ci a zis:
Naºteþi-vã din nou! Dar oamenii acum se pocãiesc repede, dar nu se
schimbã niciodatã. Se boteazã foarte uºor, dar nu se nasc din nou,
decît foarte greu. κi schimbã cultul de 2 ºi de 3 ori, dar nu-ºi schimbã
nici inima, nici firea niciodatã. Domnul Isus a dat un semn dupã care
pot fi recunoscuþi cei care L-au ascultat.
ªi semnul acesta este viaþa, trãirea, dupã care pot fi recunoscuþi cei
schimbaþi dintre cei numai pocãiþi sau fãcuþi secte. ªi dupã care se pot
cunoaºte roadele celor nãscuþi din nou dintre ale celor numai botezaþi.
Trãirea celor pocãiþi cu numele este fireascã, lumeascã, amestecatã, pe
cînd trãirea celor schimbaþi este o trãire duhovniceascã. De asemenea,
roadele celor numai botezaþi se vãd uºor, fiindcã faptele ºi vorbele, ºi
ur mã r i l e lor sînt tulburãri, certuri, clevetiri , ur ã , ne a s c ul tã r i º i
dezbinare - roadele firii pãmînteºti, roadele pãcatului. Pe cînd roadele
celor nãscuþi din nou sînt cele ale Duhului Sfînt de la Galateni 5, 22:
Dragostea, bucuria, pacea, facerea de bine, blîndeþea, înfrînarea. Dacã
nu dorim cu adevãrat noi înºine sã ne cercetãm cu teamã de Domnul
ºi cu groazã de pãcat viaþa ºi lucrarea noastrã, în lumina Cuvîntului
Sfînt al lui Dumnezeu, atunci, desigur, nici nu vom primi de la nici un
frate lumina unei astfel de cercetãri. Dar dacã avem un cuget curat ºi
o inimã smeritã cum ne cere Domnul, atunci nu numai cã noi ne vom
cerceta cu nepãrtinire mereu ºi mereu, dar vom cere ºi vom primi cu
bucurie ºi cercetarea ºi chiar certarea altor fraþi, preþuind ca un mare
ajutor al mîntuirii noastre sfãtuirea ºi mustrarea fraþilor noºtri. Aceastã
cercetare fiind atît de însemnatã în siguranþa noastrã cã nu greºim în
umblarea ºi-n lucrarea noastrã cu Domnul ºi-n Lucrarea Sa.
Pag. 1076

Cel dintîi au nevoie de aceastã cercetare fraþii lucrãtori, care, fiind

fiecare împreunã lucrãtor cu Dumnezeu ºi un împreunã lucrãtor cu
ceilalþi fraþi, trebuie sã se controleze neîncetat cu el însuºi în lucrul
sãu, ca un zidar la zidul lui. Sã se controleze pe el însuºi dacã zideºte
dupã plan ºi dacã clãdeºte dupã aþã, adicã dupã dreptarul întins ca o
lege de-a lungul zi dul ui , dupã pl anul stãpînului, de care trebuie
neapãrat sã þinã seama fiecare ºi toþi cei ce-ºi predau rîndul unul altuia
ºi îºi predau schimbul unii altora. Fiecare zidar înþelept ºi conºtient îºi
dã seama c ã e l e s te l e gat de ceilalþi prin acest plan ºi prin acest
dreptar; ºi cã fiecare este obligat sã lucreze în armonie cu toþi ceilalþi
tovarãºi ai sãi împrãºtiaþi de-a lungul zidurilor clãdirii în care sînt
angajaþi. Fiecare lucrînd separat, dar împreunã cu toþi ceilalþi, pentru
cã lucrarea este în întregime a Stãpînului.
Numai aºa lucrarea va merge frumos ºi bine, iar la controlul
Proprietarului ceresc, vor primi laudele ºi rãsplata Lui. Gîndiþi-vã ce
s-ar petrece cînd unul nu s-ar þine de planul ºi de dreptarul celorlalþi
ºi ar clãdi dupã mintea ºi dupã ochiul lui. ªi mai gîndiþi-vã ce ar fi
dacã cei din schimbul 3 n-ar mai þine seama de felul cum au clãdit cei
din schimbul 1 sau 2; ºi vã veþi da seama ce rãsplatã vor primi aceºtia
la venirea dreptului ºi înfricoºatului control al lui Dumnezeu, care ªi-a
dat nu numai Sîngele Sãu pentru lucrarea asta, ci ºi sîngele atîtor sfinþi
lucrãtori ai Lui care au ostenit aici mai întîi, pentru ca lucrarea asta sã
se facã dupã planul Sãu ºi dupã voia Sa, iar la urmã sã aparã ca un
întreg minunat, armonios ºi fericit. Acum gîndiþi-vã cã, dacã este atît
de greu sã aduci un singur suflet la Dumnezeu, apoi o adunare, apoi
mai multe adunãri, - cît de multe osteneli ºi lacrimi, ºi sudoare, ºi
lupte, ºi jertfe au trebuit s-aducã, ani îndelungaþi, zi ºi noapte, pentru
aceste sfinte ºi veºnice bunuri ale lui Dumnezeu sufletele ºi adunãrile;
un lucrãtor adevãrat ºi mai mulþi lucrãtori adevãraþi ai lui Dumnezeu.
Iar dupã ce aceste bunuri veºnice au fost strînse ºi pãstrate cu atîta
greutate, ani ºi ani, apoi pre date celor care acum sînt ei la rînd sã
lucreze, mai gîndiþi-vã apoi cã aici se strecoarã pînã în frunte unul sau
unii care, fãrã teamã , fã r ã mi l ã , fãr ã respect ºi fãrã grijã nici de
Dumnezeu, nici de semeni, nici de Judecatã, nici de cei care au muncit
ºi au luptat, nici de tot ce s-a fãcut înainte, încep sã dea cu tîrnãcopul
mîndriei, al rãstãlmãcirilor, dãrîmînd sufletele, nimicind adunãrile,
risipind ceea ce cu atîta greu, de cãtre alþii, s-a strîns. ªi veþi vedea ce
lucru ucigaº º i de monic, viclean ºi rãu, pus la cale de satana este
lucrul acesta.
Nu vom înceta niciodatã sã vã arãtãm ruinele Sibiului ºi-ale
Sãsciorilor, ºi-a l e a tî tor a l tor adunãri minunate cîndva ºi atît de
înfloritoare, iar astãzi nimicite. Nu vom înceta sã vi le arãtãm vouã,
tuturor acelora care nu puteþi sã deosebiþi nici astãzi dreapta de stînga
voastrã, nici duhuri l e c ur a te di ntre cele necurate, nici învãþãtura
sãnãtoasã din cea stricãtoare ºi nici pe lucrãtorii adevãraþi dintre cei
prefãcuþi, mincinoºi ºi fãþarnici. ªi nu vom înceta aceasta fiindcã, dacã
nu arãþi nume ºi fapte, aproape nimeni nu se trezeºte ºi puþini sînt cei
c a r e þ in seama. E ca ºi cum ai vorbi nimãnui ºi ca ºi cum ai ar ã ta
nicãieri. De cele mai multe ori, ceea ce este pentru toþ i nu ºi-o ia
nimeni pentru sine. Fiecare-ºi zice: Nu-i pentru mine! Nu mã priveºte.
Deºi este tocmai pentru el ºi îl priveºte pe oricine. Oare vã mai pasã
cuiva de adunarea de la Sibiu ori de cea din Sighiºoara? Oare îl mai
doare pe cineva sufletul de Sãsciori?
 Pag. 1077

Nu vã mai pasã vouã, celor care sînteþi pe aceeaºi cale, de ceea ce

au fãcut cei care au stricat acolo din aceste stîni minunate, pline de oi
frumoase cîndva, care erau printre cele mai frumoase din þarã? Nu vã
mai pasã vouã fiindcã cel care a stricat acolo nu v-a mîncat încã oiþele
voastre ºi n-a fãcut încã la voi ceea ce a fãcut acolo? Sau nu vã pasã
fiindcã voi nu v-aþi obosit cu nimic pentru tot ce s-a fãcut acolo? N-aþi
asudat, n-aþi plîns, n-aþi luptat, nu v-aþi chinuit, n-aþi postit, nu v-aþi
rugat zeci de ani de zile. N-aþi muncit ºi nu v-aþi jertfit, ºi nu v-aþi
predat nici avutul, nici viaþa voastrã pentru aceste suflete. Dar oare
nici Domnului nu-I pasã? Gîndiþi-vã Cine nu þine seama de înºtiinþãrile
Cuvîntului, nici de ale fraþilor ºi nici de ruinele ºi nenorocirile Lucrãrii
Domnului, cum sã nu fie acesta os î ndi t de Dumneze u, el, care se
numeºte lucrãtor?
Sau cum se poate ca noi sã ne facem stãpîni în Lucrarea Domnului,
nevr î nd s ã ma i þ i ne m s e a ma de ni me ni º i de nimic? Nu ne mai
considerãm robi, ca sã fim ascultãtori ºi supuºi, ca sã colaborãm cu
fraþii noºtri ºi sã ne simþim îndatoraþi sã-i ascultãm. Ci ne considerãm
s tã pî ni º i fa c e m c e vr e m. Nu ne pasã de nimeni? Nu ne pasã de
Cuvîntul, de îndemnul, de porunca Domnului, de sfaturile fraþilor, de
fe l ul cum lucreazã ceilalþi? Þi-e ºi groazã sã gîndeºti ce pãcat de
moa r te fa c cei care umblã c a º i c um nu a m ave a de dat s e amã
nici odatã, niciunii lui Dumnezeu de ceea ce facem. Dumnezeu sã-i
binecuvînteze cu o rãsplatã veºnicã pe cei temãtori de Dumnezeu ºi
ascultãtori de fraþi. Dumnezeu sã-i binecuvînteze pe lucrãtorii buni,
uniþi, înþelepþi ºi curaþi, care nu pot face nimic pînã nu întreabã chiar
ºi pe cei mai tineri dintre fraþii lor. Cãci numai atunci este lucrarea
frumoasã ºi bucuria deplinã, cînd participã la ea fiecare din familie, cu
dragã i nimã ºi cu bucurie. ªi numai atunci munca este frumoasã ºi
fericitã pentru toþi, cînd fiecare se simte respectat ºi preþuit, chiar dacã
participã ºi numai cu cea mai neînsemnatã parte ºi chiar dacã munca
lui este cea mai modestã.
Ce bine ºi ce limpede ar trebui sã vadã aceste adevãruri toþi cei
care se cred lucrãtori ai Dumnezeului iubirii, al unitãþii, al pãcii ºi al
armoniei! ªi ce groazã ar trebui sã aibã cei care nu fac aºa de ziua
cînd Dumnezeu va veni sã le cearã socotealã de felul cum lucreazã.
Aceasta, pe ntru fraþii noºtri lucrãtori. Surorile noastre au ºi ele o
slujbã cu nimic mai prejos decît a fraþilor în înaintarea Evangheliei.
Datoria ºi rãspunderea celor ce trebuie sã se roage, sã posteascã, sã
vegheze asupra creºterii copiilor lor ºi a îndrumãrii tineretului sau sã
sprijine cu cuvîntul lor cald ºi cu dragostea lor sfîntã pe soþii lor, pe
fraþiilor, pe fiii sau pe pãrinþii lor în slujba Lucrãrii lui Dumnezeu,
toate acestea care se cer surorilor noastre sînt datorii ºi rãspunderi cu
nimic mai prejos, ci tot atît de î ns e mnate ca ºi slujba celorlalþi, a
fraþilor lucrãtori. Dupã cum surorile noastre au ºi ele un suflet care
trebuie mîntuit ºi au fost chemate la o rãsplatã veºnicã, pentru care
trebuie sã osteneascã ºi ele, tot aºa trebuie sã aibã treazã conºtiinþa
datoriei lor ºi temerea lor de Dumnezeu, în împlinirea voii Sale. O
fiicã credincioasã, ca tînãrã lucrãtoare a Domnului, trebuie sã aibã ea
însãºi o viaþã strîns legatã de Domnul Isus prin citirea zilnicã a Bibliei
cu rugãciuni ºi me di ta þ i e . Pe ntr u a s ta , e a tr e buie, din îndemnul
conºtiinþei ei, fãrã a fi obligatã de alþii, sã caute a-ºi face timp ºi loc
pentru a petrece cu Domnul cît mai aproape ºi cît mai mult în citire,
în meditaþie ºi în rugãciune.
Pag. 1078

Aceasta va fi o trãire personalã ºi lãuntricã a ei cu Hristos. Numai

dacã în felul acesta tînãra credincioasã va avea o viaþã personalã de
legãturã strînsã ºi sfîntã cu Domnul ei, atunci tînãra sorã credincioasã
va fi cu adevãrat o fiicã a Domnului ºi va duce o viaþã folositoare ºi
binecuvîntatã atît în familia ei, cît ºi în adunarea Domnului sau între
ceilalþi oameni unde este obligatã sã trãiascã ºi ea ºi sã munceascã. O
astfel de fiicã a Domnului va deveni ºi lucrãtoare: întîi prin purtarea
ei, cît ºi prin vorbirea ºi îmbrãcãmintea ei cuviincioasã ºi pãtrunsã de
evlavie ºi curãþie. Iar apoi va cãuta cu grijã ce poate sã facã ºi ea cu
fapta, pentru a ajuta mersul înainte al Lucrãrii Domnului.
Mila pentru cei bolnavi, grija pentru cei sãraci, interesul faþã de
podoa ba Ca s e i D o mnul ui , de r ã s pî ndi r e a Cuvî ntul ui s a u de
înfrumuseþarea adunãrilor sfinte, zilele de post ºi rugãciune pentru
curãþirea ei lãuntricã, pentru curãþirea Lucrãrii Domnului ºi pentru
biruinþa ei în a fa r ã , pentr u fr a þ i i l uc r ãtori, pentru bunul mers al
adunãrilor, pentru întoarcerea altor suflete la Domnul Isus; iatã, toate
acestea ºi altele asemenea lor sînt lucruri la care o sorã tînãrã va cãuta
sã ajute ºi ea cu tot ce poate, în smerenie, în ascuns sau în tãcere, însã
cu toatã inima, ca una care ºtie cã la înaintarea Evangheliei sîntem
c he ma þ i sã lucrãm fiecare dintre noi, c e i c a r e a ve m nã dej de s ã
moºtenim fãgãduinþele ei, potrivit cu puterea ºi cu locul în care sîntem
puºi de Dumnezeu. Soþiile, surorile ºi mamele fraþilor lucrãtori trebuie
sã fie ºi ele niºte tovarãºe de lucru ºi de luptã împreunã cu pãrinþii, cu
soþii, cu fraþii sau cu fiii lor, înlesnind munca acestora pentru Domnul,
iar nu îngreunîndu-le-o. Ele trebuie sã lupte cu tot pãcatul sau cu toatã
ispita ce ar putea sã le ia privirea de la þinta cereascã ºi sã nu se lase
niciodatã nici cuprinse de lãcomie, nici oprite de firea pãmînteascã,
nici legate de treburile ºi grijile lumeºti, spre a nu pierde din vedere
tocmai partea cea bunã a Mariei, care singurã nu va fi luatã de la noi.
Î n vr eme a Domnul ui , surorile trebui e s ã fi e oc upa te c u l uc r ul
Domnului, dupã cum, în vremea casei se ocupã cu ale casei; în vremea
copiilor, cu copiii ºi în vremea serviciului, cu serviciul.
Sã ºtie bine fiecare sorã credincioasã sã-ºi împartã timpul în aºa fel,
încît, dintre acestea, nici unele sã nu fie nici neglijate, nici amestecate,
nici înlocuite. Cele scrise în Cuvîntul Domnului la Proverbele capitolul
31 sînt un elogiu divin ºi-o laudã cereascã adusã soþiei, adusã fiicei ºi
mamei credincioase; surorii binecuvîntate în Domnul. De asemenea,
ºi toate celelalte îndemnuri din Noul Testament, care le poruncesc
surorilor despre capul acoperit la rugãciune, despre îmbrãcãmintea
cuviincioasã, despre ferirea de podoabe ºi despre toatã evlavia ºi
smerenia cu care trebuie sã fie ele împodobite nu numai în înfãþiºarea
ºi în umblarea lor trupeascã printre oameni, ci tot aºa ºi-n înfãþiºarea
ºi-n umblarea lor sufleteascã, duhovniceascã printre fraþi ºi printre
îngeri, în Domnul ºi-n Lucrarea Lui. De altfel, aceste 2 pãrþi ale vieþii
surorilor noastre, cea trupeascã ºi cea sufleteascã, nu pot fi despãrþite
una de alta. În amîndouã aceste pãrþi, ele trebuie sã arate ºi Domnului,
ºi oamenil or c ã s î nt cr edi nci oas e cu adevãrat, din inimã faþã de
Dumne ze u ºi se cerceteazã ºi ele în lumina Sfîntului Cuvînt al l ui
Dumnezeu, ca unele care ºtiu ºi ele cã vor avea de dat, fiecare, seamã
înaintea lui Dumne ze u pe ntr u fel ul c um a a s c ultat ºi cum a trãit
Cuvîntul ºi porunca Lui. Aceasta, pentru surori. Tineretul Lucrãrii
Domnului, atît în tot numãrul lor, cît ºi fiecare în parte, la fel, are
datorii ºi sarcini în sfînta Lucrare a lui Dumnezeu.
 Pag. 1079

Întîia datorie ºi chemare a unui tînãr este naºterea din nou: adicã
hotãrîrea ºi predarea personalã în slujba Domnului . Apoi gãsirea
felului î n c a r e fi e c a re poate sã împlineascã o parte din frumoasa
lucrare a lui Dumnezeu în mijlocul familiei sale duhovniceºti în care
s-a nãscut ºi în care trebuie sã-ºi ducã pînã la capãt mîntuirea lui,
slujind pe Dumnezeu ºi pe semenii sãi. Citirea Bibliei, meditaþia ºi
rugãciunea zilnicã vor fi pentr u or ice tînãr un izvor de luminã, de
putere ºi de cãldurã în tot ce are - atît el, cît ºi adunarea - nevoie sã
lucreze pentru Hristos. Orice tînãr credincios va ºti cã, mai întîi, el
trebuie sã fie un vas de cinste ºi sfinþit. ªi numai apoi va deveni el
folositor Stãpînului ºi semenilor sãi.
Zilele de post ºi rugãciune pentru Lucrarea Domnului ºi pentru
fraþii lucrãtori, aducerea la adunare ºi la Hristos a altor suflete noi,
contribuirea lui la greutãþile Lucrãrii sfinte cu tot ce poate, trupeºte ºi
sufleteºte, ajutorarea celor lipsiþi, rãspîndirea Cuvîntului Sfînt, gãsirea
felului în care poate fi ajutat lucrul Domnului ºi în care poate sã ajute
º i e l l a î na i ntar ea Evangheliei, iatã datorii pe care fiecare tî nã r
credincios le are în Domnul ºi pe care nu trebuie sã le uite niciodatã.
Ci s ã c a ute zilnic, cu o dorinþã aprinsã ºi din toa tã i ni ma, s ã l e
î mpl i ne a s c ã, în mãsura în care timpul, locul ºi puterea îl ajutã l a
aceasta. Dacã are un dar deosebit, el îl va pune în slujba Domnului ºi
în folosul frãþietãþii Lui, cu toatã hãrnicia, dar ºi cu toatã smerenia; cu
toatã modestia, bunã cuviinþa ºi evlavia, fiindcã numai în acest fel
darul lui va putea fi primit cu bucurie de Domnul ºi de fraþi. Pe astfel
de tineri, fraþii mai bãtrîni trebuie sã-i priveascã cu multã bucurie, cu
multã preþuire, ajutîndu-i cu dragoste ºi cu cãldurã sã devinã tot mai
harnici, mai vrednici ºi mai legaþi de lucrul sfînt.
Astfel de tineri trebuie sã fie încurajaþi ºi ajutaþi sã ia cuvîntul în
adunare cît mai des, cît mai mult, cît mai frumos. Sã fie îndrumaþi în
învãþãturã; sã fie îmbãrbãtaþi în clipele de înfrîngere; sã fie cãlãuziþi
bl î nd î n c r e º ter i l e l or ; s ã fi e î nþ e l eºi cu blîndeþe ºi cu milã î n
slãbiciunile lor, pînã cînd ei înºiºi vor ajunge sã fie niºte tineri tari,
puternici ºi vite j i î n Domnul . Cî nd a a j uns a º a , bã tr î ni i s ã nu
dispreþuiascã sfaturile unui astfel de tînãr. Dacã acesta se luptã lupta
cea bunã, dacã pãstreazã taina credinþei într-un cuget curat, dacã þine
dr e pta r ul î nvã þ ã tur i i s ã nãtoa s e º i fa c e lucrul Domnul ui c a un
evanghelist vrednic care-ºi împlineºte bine slujba, precum era tînãrul
Timotei, cãruia Sfîntul Apostol Pavel îi spunea aceste lucruri ºi pe
care l-a preþuit atît de mult, socotindu-l tovarãºul sãu de lucru ºi l-a
pus învãþãtorul multor bãtrîni, cu drept chiar sã mustre, cã certe ºi sã
îndrepte; ºi poruncindu-le tuturor sã nu-i dispreþuiascã tinereþea, cum
spune la 1 Timotei 4, 12. Pe un astfel de tînãr trebuie sã-l preþuim cu
toþii ºi nimeni sã nu-l dispreþuiascã. ªi, dacã are un cuvînt vrednic de
la Dumnezeu, datori sîntem cu toþii sã-l preþuim ºi sã-l cinstim ºi sã-l
ascultãm, pentru cã prin el vorbeºte Dumnezeu. Aceasta, pentru tineri.
Porunca cu care Hristos a trimis Biserica Sa în lume a fost ca ea sã fie
lumina lumii ºi sarea pãmîntului. O luminã nu-ºi lumineazã ei însãºi
ºi o sare nu se sãreazã pe ea însãºi. O luminã trebuie sã fie putere ºi
cãldurã, în care este sãnãtate ºi duh. O, cum ºi-a împlinit aceste datorii
Biserica dintîi , pr i mul s c himb din lucrare lui Dumnezeu, primele
schimburi de lucrãtori ai Domnului! Ce puternic au luminat ei ºi ce
frumos au sãrat!
Pag. 1080

Ori de cîte ori ne întoarcem, cu rugãciunea sau cu meditaþia, la

acele vremuri, simþim o adîncã bucurie ºi putere, dar ºi o tot atît de
adîncã durere, ruºine ºi pãrere de rãu cã astãzi Biserica lui Hristos este
atît de departe de a fi ceea ce a porunci El sã fie ea, ceea ce a fost
Biserica dintîi. Unde este astãzi focul sfînt din mãrturisirea Bisericii?
Unde este unitatea dintre lucrãtorii ºi ziditorii ei? Unde este gustul
dulce ºi bun al blîndeþii, al curãþiei, al rãbdãrii ºi dragostei scumpe ºi
jertfitoare pe care le aveau atît de luminoase fraþii ºi sfinþii Bisericii de
la început? Dar sã ne întoarcem ºi noi la primii ani ai frãþietãþii noastre
scumpe ºi sã recitim poruncile Domnului cu c a r e a plecat la drum
Lucrarea Oastei în care am fost chemaþi ºi noi, în care am fost nãscuþi
din nou, în care am fost aºezaþi ºi întinºi pe zidul mare al Lucrãrii, sã
lucrãm, sã muncim, sã zidim ºi noi, continuînd lucrarea înaintaºilor
noºtri.
Ce limpezi ºi puternice erau pentru primii lucrãtori ºi luptãtori de
la început gîndurile pe care le-a avut Domnul cu aceastã solie a Lui,
cu aceastã luminã ºi sare a Oastei Sale! Ce limpede ne-a spus ºi nouã
pãrintele nostru duhovni c esc cã Lucrarea aceasta a fost trimisã de
Dumnezeu ca un suflul a vîntului ceresc, pentru a trezi ºi învia la o
viaþã nouã toatã Biserica noastrã! ªi ca o trîmbiþã cereascã, ce trebuia
sã strîngã la Crucea lui Isus Cel Rãstignit tot neamul nostru împrãºtiat
prin prãpãstiile pierzãtoare ale tuturor pãcatelor ºi decãderilor trupeºti
º i s ufl e te º ti . De c i tr ezi rea Bisericii noastre întregi ºi mîntuirea
poporului nostr u întreg, în Isus Hristos Cel Rãstignit, aceasta este
solia, acesta este þelul, acesta este scopul, aceasta este porunca cu care
a plecat la drum Oastea Domnului. Ce frumos ºi-au împlinit aceastã
datorie schimburile de lucrãtori ai Domnului de la începutul nostru! Ce
frumos se aprindea lumina cereascã, toate luminile sufleteºti dinãuntrul
Bisericii noastre, începînd cu cele din altare ºi pînã la cele de la uºi,
în anii frumoºi ai începutului frumos!
Ce minunat se trezea dorul mîntuirii în toþi fiii poporului nostru,
începînd din capitala þãrii noastre ºi pînã în cele din urmã sate de la
marginile ei atunci. O viaþã nouã, un salt ceresc se fãcea peste tot
unde pãtrundea acest suflu sfînt, aceastã primãvarã duhovniceascã! O
cîntare nouã, o literaturã nouã, o vorbire nouã, o trãire nouã, un fel
nou ºi fr umos de umbl a r e ºi de vieþuire creºtineascã începuse sã
cuprindã viaþa Bisericii ºi a într egul ui nos tr u popor, aducî nd o
însãnãtoºire puternicã ºi o înviorare sfîntã pretutindeni. Ce frumos
me r ge a º i l ucr a Oa stea atunci, pentru împlini r e a ma r i i por unc i
Dumnezeieºti în care fusese ridicatã ea în mijlocul Bisericii noastre ºi
în mijlocul poporului nostru! O, dacã ar fi mers ea tot aºa! Ce aproape
am fi ajuns de împlinirea marelui ei scop! Astãzi am avea o preoþie
sfîntã nu numai în vorbe, ci ºi în fapte! Am avea un creºtinism viu ºi
lucrãtor, nu mort ºi formalist. Am avea o Bisericã plinã de roadele
Duhul ui Sfî nt, de l umi ni l e strãlucitoare ale virtuþilor sfi nte , nu
dezbinatã ºi tulburatã de atîtea credinþe ºi învãþãturi dezbinãtoare ºi
tulburãtoare în care sînt împrãºtiaþi acum fiii Bisericii ºi credinþei
noastre. Am ave a ma me s fi nte , soþii vrednice, fiice curate, copii
c umi nþ i º i , î ntr e mulþimea sufletelor, o mai caldã omeni e , o ma i
frãþeascã apropiere, o mai înaltã ºi cuviincioasã preþuire. Atunci ºi
sufletele noastre ar putea privi mai cu multã bucurie înãuntrul nostru
ºi am putea aºtepta mai fãrã teamã venirea Domnului Isus.
 Pag. 1081

Dar cum sîntem noi astãzi? ªi care este starea ºi lucrarea noastrã
faþã de porunca ºi de scopul pe care ni le-a rînduit nouã Dumnezeu?
Sã ne gîndi m fi e c a r e c î t ne-am împlinit partea noastrã din marea
datorie pentru a fi luminã în Biserica noastrã ºi sare în poporul nostru!
Pentru ca acestea, amîndouã, sã fie aduse la stare a î n care le vrea
Dumnezeu ºi pentru care a vrut El sã Se foloseascã ºi de noi cînd ne-a
fãcut sã ne naºtem în ele. Cum am lumi na t î n fami l i a noa s tr ã , î n
vecinãtatea noastrã, între cei din jurul nostru, cu viaþa noastrã curatã,
cinstitã, sfîntã? Cum am mãrturisit ºi cît am ajutat spre însãnãtoºirea
sufleteascã a celor între care umblãm, lucrãm, trãim? Dacã citim sau
asc ul tã m Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu ºi dacã avem pãrtãºie cu
Domnul Isus prin rugãciune ºi prin Duhul Sfînt, cît rod adevãrat de
viaþã sfîntã aduce viaþa noastrã, trãirea noastrã în Biserica noastrã ºi
în poporul nostru, pentru a le ajuta sã ajungã mai repede acolo unde
a fost ºi este voia lui Dumnezeu cu e l e , c u Bi s e r i ca noas tr ã , c u
poporul nostru? Cît ne rugãm noi? Cît dorim noi ºi cît lucrãm noi cu
adevãrat pentru asta?
O veche înþelepciune spunea: blestematã va fi rugãciunea aceluia
care se roagã numai pentru el singur ºi nu pentru toþi ai lui ºi pentru
toþi ceilalþi. ªi osîndit va fi acela care nu-ºi cautã decît mîntuirea lui
singur ºi nu cautã mai întîi mîntuirea altora ºi apoi pe a lui, împreunã
cu toþi. În lumina acestui gînd, fraþi ºi surori, vã rugãm din toatã inima
sã ne cercetãm cum stãm noi în faþa anului care a trecut, în faþa anului
care a venit. În faþa vieþii noastre care a trecut, în faþa morþii noastre
c a r e vi ne. În faþa Domnului nostru care S-a dus, în faþa Domnului
nostru care vine. ªi, cît mai avem vreme, fraþilor ºi surorilor, sã facem
acum marea întoarcere în viaþa noastrã. Întîi spre a fi noi înºine ceea
ce vrea Domnul sã fim ºi a poi s pr e a fa c e c e e a c e ne-a poruncit
Domnul fiecãruia sã facem. ªi numai aºa sã aºteptãm timpul care ne-a
mai fost rînduit de Dumnezeu: un an, o lunã, o zi, un ceas, cine ºtie
cît mai avem. Numai aºa sã aºteptãm moartea care vine ºi pe Domnul
nostru, Mîntuitorul ºi Judecãtorul care vine cu rãsplata cea veºnicã a
Lui pentru fiecare dintre noi, dupã binele sau rãul pe care l-am fãcut
în împlinirea sau în împiedicarea împlinirii planului Sãu de mîntuire
cu noi, cu Lucrarea Oaste i Sale, cu Biserica noastrã ºi cu poporul
nos tru. Domnul sã ne aj ute tutur or c a , î n l umi na voi i Sa l e º i a
Cuvîntului Sãu, sã ne cercetãm pe noi înºine. ªi numai aºa sã mergem
mai departe, cu fricã de Dumnezeu ºi cu conºtiinþa rãspunderii noastre
înaintea Lui, care vine sã ne judece ºi sã ne rãsplãteascã pe fiecare
dintre noi. Harul Domnului nostru Isus Hristos sã fie cu toþi cei care
Îl aºteaptã ºi Îl slujesc în curãþie, în unitate, în ascultare ºi-n smerenie.
Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 1082

A fi de drept sau a fi de fapt

Vorbirea ºi rugãciunea fratelui Traian Dorz la o adunare de Botez

Slavã ºi slavã lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, pentru fiecare

prilej, pentru fiecare binecuvîntare pe care, din Mîna Lui ºi din harul
Lui, o primim în fiecare zi. ªi mai a l e s pentru zilele deosebite ºi
pentru prilejurile deosebite cînd, prin harul deosebit al lui Dumnezeu,
ni se îngãduie sã ne revedem mai mulþi unii cu alþii. ªi, din prilejuri
de a c e s te a al e s e º i r î ndui te de El , s ã a ve m nu numa i bucuria
revederilor noastre - care de fiecare datã ne umple inima de putere ºi
de ajutor în lupta ºi- n munc a mî ntui r i i noa s tr e s ufl ete º ti , ci º i
posibilitatea de a înþelege, de a cunoa º te º i mai bine, ºi mai mult
Sfî ntul Cuvînt al lui Dumne ze u, voi a Lui c e a Sfî ntã , c a r e e s te
mîntuirea noastrã. Pentru ca fiecare dintre noi, cunoscîndu-l ºi mai
bine, sã-l putem împlini cu fapta în viaþa noastrã - lucrul cel de preþ
ºi datoria cea mai aleasã a fiecãruia dintre noi, care cãutãm ºi dorim
bunul cel veºnic ºi singurul însemnat, care este mîntuirea sufletului
nostru.
ªi pentru zilele fericite, ºi pe ntr u întîmplãrile, prilejurile,
evenimentele fericite prin care Dumnezeu ne-aduce aceastã bucurie,
noi sîntem datori ºi ma i mul t s ã- L s l ã vi m pe Dumnezeu, fiindcã
acestea rãmîn întipãrite de neuitat peste sufletele noastre. ªi, ori de
cîte ori ne întoarcem pe calea amintirilor gîndurile inimii spre astfel de
prilejuri fericite, totdeauna cãpãtãm putere ºi ajutor în munca ºi-n
l upta noa s tr ã pe ntr u þinta veºnicã pe care Dumnezeu ne - a pus - o
fiecãruia în faþã ºi care este mîntuirea sufletului nostru, cum am spus.
O veche înþelepciune româneascã spune: Amintirile sînt banii noºtri
albi pentru zilele negre. Din calea ºi din umblarea noastrã cu Hristos,
amintirile scumpe pe care le-avem despre adunãrile fericite, despre
fiinþele i ubi te pe c a r e l e - a m cunoscut, despre cuvintele alese ºi
învãþãturile deosebite pe care le-am primit de fiecare datã ºi cu fiecare
prilej sînt, pentru noi, o zestr e s ufl e te a s c ã di n care totdeauna ne
îmbogãþim cu pute r e , c u buc urie, cu ajutor, pentru lupta ºi munca
mîntuirii noa stre pe care fiecare dintre noi o avem de dus în viaþa
aceasta scurtã, lungã, uºoarã, grea, cum a rînduit Dumnezeu s-o avem
pe faþa acestui trecãtor pãmînt, spre pãmîntul cel nou ºi cerul cel nou,
spre Ierusalimul cel nou ºi care este mama noastrã, cum spune Sfîntul
Apostol Pavel la Galateni.
Cãci noi sîntem într-adevãr - nu numai trupeºte, ci ºi sufleteºte -
cãlãtori prin lumea aceasta, prin viaþa aceasta, spre viaþa veºnicã, spre
Împãrãþia cereascã, spre locul nostru cel veºnic. Aici noi n-avem loc
veºnic; aici avem loc trecãtor. Curînd lãsãm casele noastre, curînd
l ã s ã m a vuþ i i l e noa s tre, curînd lãsãm toa te s c a une l e noa s tr e º i
comoditatea noastrã, ºi sãrãcia noastrã din lumea aceasta ºi ne ducem
spre un alt loc. Mulþi zic mormîntului locul veºnic. Nu-i adevãrat însã!
Nici mormîntul nu este locul veºnic. ªi de-acolo, va veni o zi cînd
glasul lui Hristos ne va striga pe nume, pe fiecare. ªi vom ieºi, cãci
este scris: ºi morþii vor învia, ca sã stea la judecata Lui Dumnezeu.
 Pag. 1083

Locul al 3-lea în care vom merge din faþa Judecãþii lui Hristos,
a c e l a va fi locul nostru veºnic: în împãrãþia întuner i cul ui s au î n
Împãrãþia luminii; dupã cum am iubit ºi-am cãutat: calea luminii sau
calea întunericului, faptele luminii sau faptele întunericului, sã fim fii
ai luminii sau fii ai întunericului, prin alegerea noastrã liberã pe care
Dumnezeu ne - a rînduit-o fiecãruia dintre noi cînd ne-a pus în faþã
Sfîntul Sãu Cuvînt ºi-a zis: Iatã, pun înaintea ta calea vieþii ºi calea
morþii. Alege! ªi, din cea dintîi zi a vieþii noastre ºi pînã la cea din
urmã, aceste 2 cãi stau deschise în calea fiecãruia dintre noi; ºi noi
avem libera voinþã sã o alegem ori pe una, ori pe cealaltã. Cei mai
mulþi se înºalã de ispita vrãjmaºului care, prin amãgirile lui ºi prin
înºelãciunile sale, ne promite fericirea în lucrurile de pe pãmînt, în
lucrurile pãcatului; sã le iubim mai mult decît trebuie, sã adunãm mai
mult decît avem nevoie. ªi, prin înºelãciunea pãcatului, ceea ce trebuie
sã avem noi faþã de Dumnezeu, sã avem faþã de aceste lucruri. ªi sã
ne îngropãm astfel bunul cel mai sfînt, sufletul nostru, în cãutarea ºi
în dobîndirea acestor lucruri pieritoare, în loc sã le cãutãm pe cele
care sînt bunurile mîntuirii sufleteºti, despre care spunem cã învãþãm
sã le cunoaºtem în întîlnirile noastre, din Cuvîntul lui Dumnezeu, din
experienþele înaintaºilor noºtri ºi din tot ceea ce Sfînta Evanghelie ºi
învãþãtura noastrã dreaptã, a credinþei lãsate de strãmoºii noºtri, ne-a
luminat deplin în alegerea ºi-n cãutarea lor. Sîntem aici cu prilejul
binecuvîntat ºi fericit al venirii pe lume, în mijlocul acestei scumpe
familii, a unui nou copil.
Naºterea fiecãrui copil, venirea pe lume a fiecãrui nou nãscut este
un eveniment aºa de însemnat ca facerea lumii. Fiindcã din nimic vine
la luminã cineva ºi ceva care este o valoare ma i mare decît lumea
întreagã. Pentru cã lumea întreagã va pieri, dar un suflet este de-un
preþ nepreþuit ºi de-o duratã eternã. Lumea ºi chipul ei trece, spune
Cuvî ntul lui Dumnezeu, dar cine fac e voi a l ui Dumneze u, ac el a
rãmîne în veac. ªi prin aceasta se aratã cã un singur suflet de om este
mai de valoare ca lumea întreagã. Sãrbãtorim deci un eveniment mare:
venirea la luminã a ceea ce nu e r a; ve nirea la fiinþã a ceea ce era
nefiinþã. ªi-n toatã aceastã lucrare, noi vedem lumina lui Dumnezeu,
Cuvîntul lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu. Cel di ntî i l uc ru pe
care l-a fãcut Dumnezeu pe pãmînt cînd a fãcut creaþiunea Sa a fost
lumina. Prin luminã a fãcut apoi toate celelalte lucruri. Lumina vine
de la Dumnezeu. Lumina nu vine nici de la soare, nici de la lunã, nici
de l a stele. Nici de la o altã sursã de energie ºi de l umi nã de pe
pãmînt. Lumina vine de la Dumnezeu. Pentru cã este scris cã soarele,
luna ºi stelele au fost fãcute în ziua a 4-a.
Deci lumina nu vine de la ele. Lumina vine de la Dumnezeu. De la
El vine lumina, care trece prin spaþiu ºi numai se proiecteazã pe aceste
fãpturi alcãtuite de Mîna lui Dumnezeu. Cum vine lumina soarelui ºi
se proiecteazã pe o oglindã ºi de la oglindã sar strãluciri în altã parte,
tot aºa lumina ne vine de la Dumnezeu ºi ea se aºeazã numai pe aceste
corpuri prin care Dumnezeu ne-o împarte fiecãruia dintre noi. Cel
dintîi lucru pe care îl capãtã o fiinþã cînd vine pe pãmînt este lumina.
Ochiºorii ei se deschid spre luminã ºi cel dintîi lucru pe care-l vede
e ste lumina. ªi-n luminã, Dumnezeu a fã c ut a poi toa te c e l e l a l te
lucruri. ªi trupeºte, ºi sufleteºte, cel dintîi lucru spre mîntuire pe care
îl face Dumnezeu în viaþa cuiva este lumina . Pî nã cînd omul n-are
luminã, nu poate sã facã nimic.
Pag. 1084

Un om care n-are luminã nu poate sã facã nimic. Într-un loc unde

nu existã luminã nu poþi face nimic. Tot aºa ºi duhovniceºte: pînã cînd
în viaþa unui om nu se face luminã, acest om trãieºte în întuneric. ªi
oricine trãieºte în întuneric nu ºtie încotro merge. Trãieºte în întuneric
- n-are viaþa; trãieºte în întuneric - n-are roadele. Nimic nu rodeºte în
întuneric. Tot ceea ce rodeºte, rodeºte în luminã. Deci ºi în viaþa unui
om, înainte de a se întoarce la Dumneze u º i î na i nte de a s e fa ce
lumina cereascã în sufletul lui printr-o pocãinþã ºi printr-o naºtere din
nou, ºi printr-o convertire la Dumnezeu, tot ce se face înainte de a
veni lumina este întuneric. Numai ceea ce se face dupã ce vine în el
lumina lui Dumnezeu, dupã ce el ajunge la cunoaºterea lui Hristos,
numai aceea aduce roadã ºi biruinþã, ºi nãdejde, ºi mîntuire pentru el.
În capitolul 1 din Sfînta Evanghelie dupã Ioan scrie aºa: La ai Sãi a
venit ºi ai Sãi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit le-a dat
dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu. Nãscuþi nu din firea lor, nici
din firea vreunui om, nici dintr-o voinþã omeneascã, ci din Dumnezeu.
Aceasta este minunea. Minunea pe care o face Dumnezeu în viaþa
noastrã cînd vine lumina. Aceastã naºtere din nou este deschiderea
ochilor noºtri celor lãuntrici spre Dumnezeu. Aceastã naºtere din nou
este, între Tainele sfintei noastre Biserici, Taina Pocãinþei. Aceea care
este convertirea, care este ca un al 2-lea botez, care este renaºterea
noastrã sufleteascã. Este venirea luminii în viaþa noastrã ºi naºterea
noa s tr ã din nou. Sã fim foarte atenþi la ceea ce spune Cuvîntul lui
Dumnezeu în versetul acesta în care zice: dar tuturor celor ce L-au
primit, adicã celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sã se facã
copii ai lui Dumnezeu. În aceasta stã toatã taina mîntuirii ºi naºterii
di n nou, pe c ar e i - a s pus-o Mîntuitorul ºi lui Nicodim, î n Ioa n,
capitolul 3, versetul 3 ºi versetul 5: Dacã nu se naºte cineva din nou,
cu nici un chip nu va vedea, ºi în 5 spune: nu va moºteni împãrãþia lui
Dumnezeu. Aceastã naºtere din nou este ceea ce spune versetul pe
care l-am spus. Tuturor celor ce L-au primit, adicã celor ce cred în
Numele Lui le-a dat dreptul sã se facã. Le-a dat dreptul sã se facã.
Prin Botez, prin Taina Botezul ui , noi a m pr i mi t de l a Dumnezeu
dreptul. Pentru ca, prin taina credinþei ºi a pocãinþei, sã ne facem copii
ai lui Dumnezeu. Dreptul de a se face copii ai lui Dumne ze u pr in
credinþã îl au toþi cei care s-au nãscut ºi s-au botezat.
Dar, de fapt, copii ai lui Dumnezeu prin credinþã sînt numai cei
care se fac prin pocãinþã ºi prin acea renaºtere, naºtere din nou, care
este convertirea noastrã; acea naºtere din nou, naºterea din Dumnezeu,
care ne face sã devenim nu de drept, ci de fapt copii ai lui Dumnezeu.
Existã 2 stãri în creºtinism: dreptul ºi faptul. Toþi avem dreptul sã ne
facem copii ai lui Dumnezeu prin Taina Botezului. Dar, de fapt, sînt
copii ai lui Dumnezeu numai ce i ca r e s e fa c prin credinþã ºi prin
renaºterea duhovniceascã. Aici este taina. Aici este pasul cel mare ºi
sfînt pe care îl fac foarte puþini. Pe care îl înþeleg foarte puþini. ªi de
aceea explicã aºa de greºit - ºi textul de la Ioan 1, 11, ºi de la Ioan 3,
3 ºi 5 - cei mai mulþi. Cei mai mulþi spun cã botezul este naºterea din
nou, botezul din apã. Este ºi aceasta o naºtere din nou; dar adevãrata
naºtere din nou este Taina Pocãinþei, despre care, în cele 7 Taine ale
Bisericii noastre, se aminteºte mereu. Asta este taina convertirii, taina
renaºterii noastre duhovniceºti. Aceasta este lucrarea pe care, în viaþa
noastrã ºi în þara noastrã, a fost trimisã de Dumnezeu sã o facã Oastea
Domnului.
 Pag. 1085

În viaþa noastrã, a fiecãruia, în familiile noastre, în Biserica noastrã

ºi-n poporul nostru. Prin Botez toþi am primit dr e ptul sã ne facem
copii ai l ui Dumne ze u. Dar nu ne folosim de acest drept. Cei mai
mulþi nu s-au folosit ºi rãmîn pentru veci departe de a se folosi de
acest drept: dreptul de a se face, prin credinþã. E ceea ce se întîmplã
cu moºtenirea dintr-o familie. Toþi copiii unor pãrinþi, prin naºtere, au
dreptul sã devinã moºtenitori ai averii pãrinteºti. Dar, de fapt, devin
moºtenitori numai aceia care, prin ascultarea ºi respectul, ºi dragostea
faþã de pãrinþii lor, ajung sã capete acest drept prin testamentul lãsat
de pãrinþi. Nu toþi se bucurã de faptul moºtenirii, cîþi se bucurã de
dreptul ei. Mulþi se nasc, dar puþini moºtenesc. Mulþi sînt chemaþi, dar
puþini sînt aleºi. Mulþi pornesc pe drumul mîntuirii, pe drumul vieþii,
dar puþini ajung. Aici este taina ºi aici este harul lui Dumnezeu care
s - a u arãtat faþã de cei care îºi deschid inima, care ascul tã gl as ul
Domnului, care Îl primesc pe El ºi, prin aceastã renaºtere, naºtere din
nou, prin Taina Pocãinþei, prin taina convertirii, ajung ºi devin de fapt
copii ai lui Dumne ze u, c a r e , i ntrînd în moºtenirea lui Dumnezeu,
trãiesc apoi ca niºte copii ai lui Dumnezeu, îmbrãcaþi în lumina lui
Dumneze u, pã r taº i l a moºtenirea lui Dumnezeu, cetãþeni din casa
sfinþilor, cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu, ºi împreunã moºtenitori
cu sfinþii în Împãrãþia lui Dumnezeu.
În secolele dintîi ale creºtinismului, dupã cum scrie ºi în Sfintele
Scripturi ºi Epistole ale Sfinþilor Apostoli, cuvîntul frate sau creºtin,
sau sfînt aveau aceeaºi însemnãtate. Fraþi sfinþi spune Sfîntul Pavel.
Aºa erau, pentru cã ei toþi, prin credinþã, deveniserã niºte oameni din
Casa lui Dumnezeu, dupã cum este scris: Fiþi sfinþi, cã Eu sînt Sfînt,
zice Domnul. ªi pentru cã acest lucru este nu numa i un s fa t º i - un
îndemn, ci este o condiþie fãrã de care nimeni nu va putea nici vedea
Împãrãþia lui Dumnezeu, nici intra în ea, noi trebuie sã þinem seamã
de a c e s te l uc r uri, dacã nu vrem sã ne pierdem mîntuirea noastr ã ,
sufletul nostru, bunul nostru cel mai scump. Cãci dacã l-am pierdut pe
acesta, cu ce mai rãmînem, ce ne mai rãmîne, ce mai avem? Am spus
despre naºterea unui copil cã este un eveniment aºa de important ca
facerea lumii. ªi, dacã în Cuvîntul lui Dumnezeu se spune cã un suflet
de om preþuieºte mai mult ca lumea întreagã, atunci trebuie sã þinem
seama de ma r e a va l oa r e a a c e s tui bun pe care Dumnezeu ni l-a
încredinþat fiecãruia dintre noi.
Nu sã-l pierdem, nu sã-l cufundãm în nenorocire ºi-n osîndã, ºi-n
pãcat, ºi-n pierzare din pricina neascultãrii, ci sã ni-l mîntuim ºi sã
aducem pr i n e l s l a vã l ui Dumneze u, cãci pentru aceasta am fost
alcãtuiþi. Moartea nu-i un sfîrºit de drum. Moartea este numai un prag
peste care trecem în altã existenþã. Nu existã moarte, în înþelesul de
nimicire! Nimic nu se pierde, spune ºi învãþãtura, ºi ºtiinþa omeneascã,
totul numai se transformã. Nici noi nu ne pierdem. Ne transformãm
numai. Din existenþa asta, prin moarte, trecem în cealaltã existenþã, în
care ne continuãm felul de viaþã pe care l-am început ºi pe care l-am
iubit ºi l-am dorit de-aici. Dorim dupã Dumnezeu, intrãm în condiþiile
mîntuirii prin naºterea din nou - vom continua viaþa veºnicã dincolo,
spre slava ºi-n mãrirea fãgãduite de Dumnezeu. Toate pildele Sfintelor
Evanghelii vorbesc.
Pag. 1086

Nu numai în pilda cu bogatul nemilostiv ºi sãracul Lazãr în care se

aratã soarta de pe pãmînt a bogatului nemilostiv, care trãia în desfãtare
ºi-n tot felul de pãcate, sau soarta plinã de amãrãciune ºi de suferinþã
a lui Lazãr, care, plin de bube º i fl ã mî nd, dor e a sã se sature din
fãrîmiturile care cãdeau de pe masa bogatului; sau tr e c e r e a lor: a
bogatului în focul veºnic ºi a sãracului în sînul lui Avraam, dar ºi-n
pilda celor cu talanþii, pe c a r e o c unoaºtem cu toþii, ce frumos ne
vorbesc despre aceste lucruri cuvintele Mîntuitorului cînd spun cã
celui care avea 10 talanþi nu numai cã i s-a dat ºi talantul celui ce avea
un singur talant, dar care nu lucrase cu el, ci ºi cîrmuirea a 10 cetãþi,
care era nespus mai mult decît 10 talanþi. Ce ne spune aici Cuvîntul
lui Dumnezeu? Cã fiecare, venind în lume, am primit un dar, asta o
ºtim. Cã va veni odatã Stãpînul ºi cã ne va cere socotealã fiecãruia
dintre noi ce am fãcut cu darul ºi cu talantul primit, ºi asta o ºtim. Dar
ce înseamnã oare: celui ce are i se va mai da ºi va avea de prisos, ºi
de la cel ce nu are se va lua chiar ºi ceea ce i se pare cã are? Cãci
Cuvî ntul lui Dumnezeu are însemnãtate º i î nþ e l e s . Ce î ns e a mnã
aceasta? Ce înseamnã: luaþi talantul acestuia ºi daþi-l celui ce are 10.
Pentru cã vã spun!
Celui ce are i se va mai da ºi va avea de prisos? Existã Ziua
Judecãþii despre care ºtim. Cã vom merge în faþa Lui, ºtim fiecare. ªi
cã vom primi fiecare din Mîna Lui, pentru tot ce am fãcut, o rãsplatã
dreaptã. Dar în lumea aceasta, ºi cei care nu se vor mîntui, ºi cei care
n-au naºterea din nou, ºi cei care n-au dreptul sã intre în Împãrãþia lui
Dumnezeu, º i c e i c a r e nu vor intra ºi nu vor vedea Împãrãþia lui
Dumnezeu, au ºi ei fapte bune. ªi oamenii care nu se mîntuiesc fac
fapte bune pe pãmînt. Scrie Cuvîntul lui Dumnezeu cã în ziua aceea
va fi rãsplãtit ºi cine a dat un pahar cu apã în Numele Lui. Ce se va
întîmpla cu rãsplata faptelor bune ale celor care vor fi nemîntuiþi ºi se
vor pierde? Iatã ce se va întîmpla: de la cel ce nu are mîntuirea, ºi
ceea ce i se pare cã are, adicã plata pentru faptele bune pe care le-a
fãcut el pe pãmînt, ºi aia i se va lua ºi se va da celui care a avut mai
mul tã rîvnã, mai multã dragoste ºi ostenealã pentru Stãpî nul Sã u.
Cîrmuirea celor 10 cetãþi ce înseamnã? Cã în existenþa cealaltã, în care
vor trece toþi cei credincioºi, Dumnezeu are pentru ai Sãi nespus mai
mult decît putem crede sau gîndi noi.
Cã este scris: ceea ce nici ochiul n-a vãzut, nici urechea n-a auzit,
nici la inima omului nu s-a suit, aºa sînt lucrurile pe care le-a pregãtit
Dumnezeu pentru cei care Îl ascultã ºi Îl iubesc. Acestea sînt cele 10
cetãþi pe care le va da Domnul celui care a lucrat cu hãrnicie în slujba
Lui . Ce a fãcut sluga credincioasã? El tot timpul vieþii lui a spus:
Lucrez pentru Stãpînul, fac pentru Domnul , s ufã r pe ntru Domnul,
ostenesc pentru Domnul. ªi a ostenit pentru Domnul. A ostenit. Ce
bucurie a fost pentru Domnul cînd l-a vãzut aducînd lîngã cei 5 talanþi
daþi alþi 5, rodul ostenelilor, al jertfei ºi al lacrimilor lui! Dar ce i-a
spus Stãpînul? Nu, dragul meu! Eu n-am nevoie de talanþii tãi! Nici nu
am trebuinþã de roadele ostenelilor tale. Ce ai fãcut tu zicînd cã faci
pentru Mine, pentru tine ai fãcut. Primeºte-i pe toþi: ºi ce þi-am dat eu,
ºi ce-ai cîºtigat tu, ºi, pe deasupra, încã ºi încã nespus mai mult. Aºa
sînt lucrurile pe care le-a pregãtit Dumneze u pe ntr u cei care s-au
folosit de dreptul de a se face ºi s-au fãcut copii ai lui Dumnezeu.
 Pag. 1087

Cei credincioºi sînt în lumea aceasta cum a spus Mîntuitorul: se

aseamãnã Împãrãþia lui Dumnezeu cu un aluat pe care o femeie l-a pus
în 3 mãsuri de fãinã. Fie cã vegheazã, fie cã doarme, aluatul dospeºte
toatã frãmîntãtura. Iatã rostul Oastei Domnului! Iatã rostul nostru, fraþi
º i surori care ne-am întors la Domnul, care, prin credi nþ ã, ne - a m
folosit de dreptul de a ne face copii ai lui Dumnezeu ºi am ascultat de
î nde mnul Cuvîntului; ºi, dintr-o clipã, c î nd am a uzi t c he ma r ea :
Hotãrãºte-te pentru Domnul! Predã-te Domnului! Începe o viaþã nouã,
converteºte-te, poc ã inþa noastrã n-a mai fost de formã numai, cum
fusese înainte de predarea noastrã. Cînd în fiecare post al Paºtilor sau
post al Crãciunului veneam sã ne spovedim la bisericã cu aceleaºi
pãcate pe care în cîteva cuvinte le spuneam ºi pentru care, de formã,
ne ceream un fel de iertare. Iar dupã ac eea începeam din nou sã le
facem, aceleaºi pãcate. ªi peste un an, la altã mãrturisire, veneam ºi
spuneam mereu aceleaºi lucruri, poate încã altele ºi mai mari, de care
n-aveam niciodatã dorinþa sã ne parã rãu din inimã ºi sã le pãrãsim.
Pî nã c î nd a ve ni t momentul ce l bi ne c uvî ntat c î nd pute r ea l ui
Dumnezeu ºi Cuvîntul lui Dumnezeu au fãcut în inima noastrã marea
schimbare. Ne-am folosit de dreptul de a ne face ºi ne-am fãcut copii
ai lui Dumnezeu.
Am spus: Dumnezeule, ca fiul cel pierdut, pãcãtuit-am la Cer ºi
înaintea Ta. Nu sînt vrednic sã mã primeºti fiul Tãu. Primeºte-mã însã
ca pe un slujitor al Tãu. ªi spunînd acest lucru din toatã inima, ne-am
º i întors la Dumnezeu. N-am spus numai de formã. Ci am spus di n
i ni mã a c e s t l uc r u. ª i s p unî nd d i n i ni mã , ne - a m hotãr î t. ªi
hotãrîndu-ne, ne-am întors. ªi întorcîndu-ne, nu am mai fãcut o altã
întoarcere, ci am mers înainte. Cineva l-a întrebat pe pãrintele Iosif:
Spune - ne î n 3 c uvi nte , c e î ns ea mnã a i ntr a c i ne va î n Oa s tea
Domnul ui , c e î ns e a mnã a s e î ntoa r c e c i neva la Dumne ze u, c e
înseamnã a se naºte cineva din nou? ªi atunci pãrintele Iosif a spus:
Acest lucru e ceea ce se petrece la armatã cînd unui soldat care merge
înainte i se spune: Stai! Stînga-mprejur! Înainte marº! Aceasta este
întoarcerea la Dumnezeu. Noi cu toþii mergeam spre pãcate, spre iad,
spre neasculta rea de Dumnezeu. Am auzit glasul lui Hristos care a
spus: Stai! Stînga-mprejur! Întoarce-te total! Cu faþa unde erai înainte
cu spatel e . Er a i c u s pa tel e s pr e Dumnezeu ºi cu faþa spre pãcat.
Întoarce-te acum cu faþa spre Dumnezeu ºi cu spatele spre pãcat!
Mergeai înainte spre iad. Mergi acuma spre Dumnezeu, spre
Împãrãþia cereascã. Ei, cei care au fã c ut aceastã cotiturã, aceastã
întoarcere de la pãcat spre Dumnezeu, de la întuneric spre luminã, de
la lume spre Hristos formeazã unitatea, pãrtãºi a, fa mi l i a , Oa s tea
acelora care s-au predat Domnului ºi s-au hotãrît sã meargã pe calea
Lui. În aceastã Lucrare ne-a chemat Dumnezeu pe noi. ªi în aceastã
Lucrare sfîntã mai cheamã ºi mai cheamã mereu alte ºi alte suflete,
pentru ca s ã c r e a s c ã tot mai mult ceata celor care pãrãsesc calea
pãcatului ºi se întorc spre Dumnezeu, c a s ã se împuþineze pînã la
sfîrºit ceata celor care merg spre pãcat ºi care se duc la osîndã. Sã se
întoarcã toatã lumea la Dumnezeu, pentru cã aceasta este voia Lui. În
Cuvîntul Sãu scrie cã Dumnezeu vrea ca toþi oamenii sã fie mîntuiþi
ºi nimeni sã nu piarã. ªi din pricina aceasta doreºte El ºi cheamã ºi din
pricina aceasta îi roagã ºi-i aºteaptã pe toþi cei care vor sã asculte
îndemnul Lui ºi sã-ºi mîntuiascã sufletul lor sã se întoarcã ºi sã-L
urmeze.
Pag. 1088

Cei care s-au întors - în cazul acesta, noi, prin harul lui Dumnezeu,
trebuie sã devenim ceea ce spune Mîntuitorul: un aluat nou în toatã
frãmîntãtura societãþii, a Bisericii noastre ºi a poporului nostru în care
am fost puºi. Ceea ce se întî mpl ã cu un aluat, care este o mînã, în
raport, în comparaþie cu toatã frãmîntãtura, trebuie sã se întîmple ºi
cu noi, pînã cînd toatã frãmîntãtura aceasta, din moartã cum era, din
rece cum era, devine vie, devine mare, devine caldã, devine frumoasã,
devine dulce ºi, pînã la urmã, este o pîine plãcutã, gustoasã, frumoasã
doritã pe masa stãpînului. Acesta este scopul Oastei, acesta este rostul
Oastei, dupã pilda Mîntuitorului ºi dupã por unc a Lui, în mijlocul
poporului nostru. Dumnezeu ne-a pus în mijlocul Bisericii noastre, în
mijlocul neamului nostru iubindu-l, lucrînd pentru el. Prin harul cel
mare pe care ni l-a fãcut nouã Dumnezeu, de a fi ºi de a ne face niºte
fermenþi vii ºi sãnãtoºi, ºi curaþi, ai unui aluat nou, amestecat cu toatã
frãmîntãtura popor ul ui nostru ºi în mijlocul credinþei ºi Bisericii
pãrinþilor noºtri pr i ntr-o viaþã nouã, printr-o luptã sfîntã, printr-o
rugãciune fierbinte, printr-o trãire vrednicã ºi sfîntã, îi putem ajuta pe
toþ i a i noº tr i s ã a j ungã , pînã la sfîrºit, o Bisericã vie, trãitoare,
evanghelicã, un neam viu, evanghelic, biruitor în mijlocul celorlalte
popoare, prin Hristos ºi pentru Hristos. Ce se întîmplã cu un aluat?
Toþi fermenþii lui mor luptînd, pentru ca mediul în care au fost
puºi, frãmîntãtura în care au fost amestecaþi sã devinã pînã la urmã o
pîine hrãnitoare ºi gustoasã. Asta trebuie sã fie ºi þinta noastrã, cîtã
vreme vom trãi pe pãmînt. Nu mîntuirea noastrã personalã, a fiecãruia
numai pentru sine însuºi! Ci scopul mîntuirii tuturor sã fie rostul ºi
þinta vieþii noastre. Într-o veche carte evreiascã am citit niºte lucruri
care m-au cutremurat. Zice: Blestematã este rugãciunea aceluia care
se roagã numai pentru el. Pierdutã sã fie mîntuirea aceluia care cautã
sã se mîntuiascã numai el singur! Fericit ºi binecuvîntat sã fie acela
care luptã sã-i mîntuiascã pe toþi ai lui, care se roagã pentru toþi ai lui.
Cã asta e s te voi a lui Dumnezeu: sã se mîntuiascã toþi oamenii. ªi
datoria fiecãrui om care a aflat mîntuirea este sã-i cheme pe toþi cei
care nu au aflat-o încã, sã o afle ºi ei. Mai am multe oi, care nu sînt
din acest staul, spune Mîntuitorul. ªi pe acestea trebuie sã le aduc, ca
sã fie o singurã turmã ºi un singur Pãstor. Ãsta este idealul, scopul,
þinta, dorinþa, voia lui Dumnezeu: ca toþi oamenii sã fie mîntuiþi. Iar
pentru aceasta, El nu Se foloseºte de îngeri, ci Se foloseºte de cei
chemaþi din mijlocul oamenilor care au gustat cît de bun este Domnul
ºi care sînt trimiºi:
Du-te la ai tã i º i s pune-le cum le-a spus celor din latura
gadarenilor, duce þ i - vã l a a i voºtri ºi spuneþi-le ce v-a fãcut vouã
Dumnezeu ºi cum a avut milã de voi. Pentru ca ºi ai voºtri sã vadã, ºi
ai voºtri sã doreascã un astfel de Dumnezeu bun, ºi ei sã se întoarcã
ºi sã fie mîntuiþi. Dorim din toatã inima, deºi aceste lucruri ne sînt
c unos c ute tuturor, sã ni le reamintim mereu unii altora. Pe ntr u cã
avem nevoie sã ne cuprindem toþi în aceastã dorinþã ºi în aceastã þintã
a lui Dumnezeu: mîntuirea lumii. Dacã noi credem cã Isus Hristos,
Dumnezeul ºi Mîntuitorul nostru, ªi-a dat viaþa Lui pe Cruce pentru
ca, prin Sîngele Lui, sã rãscumpere ºi sã spele pãcatul lumii întregi,
atunci asta înseamnã cã El lumea întreagã a vrut s-o mîntuiascã.
 Pag. 1089

ªi, pentru acest scop, Dumnezeu ne-a poruncit ºi nouã, celor care
L-am aflat ºi care am gustat cît de bun este Domnul, sã n-avem nici
noi tihnã ºi odihnã pînã cînd nu vom vedea cã tot mai mulþi ºi tot mai
mulþi din poporul nostru, din familia noastrã, vecinii noºtri, rudeniile
noastre, copiii noºtri, cunoscuþii noºtri, prietenii noºtri, toþi cei între
care sînte m vor a uzi ºi vor vedea, ºi vor cunoaºte ºi ei deplin pe
Dumnezeu. Dacã noi sîntem fericiþi ºi nu ne - a m da starea aceasta
pentru nimic în lume, starea de pãrtãºie cu Dumnezeu, de moºtenitori
în Împãrãþia Sa, de pãrtaºi la fãgãduinþele Sale, dacã nu am da acest
drept ºi acest bun pentru nimic pe lume, atunci trebuie sã ne gîndim
cît de nefericiþi sînt cei care nu au cunoaºterea lui Dumnezeu ºi nu au
mîntuirea sufletelor lor. ªi, dacã ne dãm seama cît de nefericiþi sînt
toþi, atunci cum mai putem noi sta nepãsãtori faþã de aceºtia, care sînt
vecinii noºtri, prietenii noºtri, rudeniile noastre, copiii noºtri, pãrinþii
noºtri care nu-L cunosc pe Dumnezeu? Ce trist este cã, de multe ori,
ani de zile, putem merge la vecina noastrã sã ne împrumutã m c u o
sitã, cu o s a pã , c u un ban, cu o bucatã de pîine, dar nu ne ducem
niciodatã la ei numai pentru a le spune ºi lor despre marea fericire pe
care o are cel care-i întors la Dumnezeu ºi marea nenorocire care-l
aºteaptã pe cel care-i neîntors la Dumnezeu.
Oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu aleargã dupã bogãþiile
lumii acesteia ºi sînt nefericiþi ºi cînd le cautã, ºi cînd le aflã. Dar cel
care-L cautã pe Dumnezeu e fericit ºi cînd Îl cautã, ºi cînd Îl aflã. ªi
totuºi, noi sîntem de multe ori liniºtiþi în starea ºi în convingerea cã
bine cã L-am aflat noi pe Domnul! Ce ne mai pasã nouã ºi de alþii? ªi
stãm lîngã ei, ºi petrecem cu ei, ºi de multe ori vorbim cu ei, povestim
c u e i , r î de m c u e i , cî ntãm cu ei, glumim cu ei . ªi totuº i e i s î nt
pierduþi, ºi nouã prea puþin ne pasã. Ce vom zice în Ziua Judecãþii -
gîndiþi-vã! - cînd c u a ceº ti oameni lîngã care am fost, cu care am
lucrat împreunã, cu care ne-am împrumutat, cu care ne-am ajutat, ne
vom întî l ni î n fa þ a lui Hristos, faþã în faþã; ei la stînga ºi noi - sã
zicem, prin harul lui Dumnezeu la dreapta. Ei se vor uita la noi ºi vor
spune: Voi L-aþi cunoscut pe Dumnezeu. Cum aþi putut sta lîngã noi
sã nu ne spuneþi? Cum aþi putut dormi cu noi, lucra cu noi, povesti cu
noi, glumi cu noi? Cã ºti a þ i c ã noi s î nte m pi e r duþi, iar voi, prin
cunoaºterea Domnului, aveaþi nãdejdea mîntuirii.
Cum aþi putut sã staþi lîngã noi ºi sã nu ne spuneþi, ºi sã nu stãruiþi
de noi pînã cînd ºi noi ne vom întoarce? Cã v-am batjocorit, cã v-am
prigonit, cã v-am vîndut, cã v-am neglijat! Trebuia, pe ntr u cã voi
ºtiaþi, cunoºteaþi aceste lucruri, sã le suferiþi pe toate pentru bucuria
care vã era pus ã î na i nte . Da c ã noi ne întorceam la Dumnezeu, ce
bucurie ar fi fost aceasta pentru voi! De s pre Mîntuitorul s-a spus:
Pentru bucuria care-I era pusã înainte, a dispreþuit ruºinea, a biruit
moartea, a purtat crucea ºi a ajuns la dreapta lui Dumnezeu. ªi noi,
pentru bucuria aceea care ne va fi pusã înainte cînd ne gîndim cã ei
se vor întoarce la Dumnezeu, cã Îl vor slãvi ºi ei cu noi pe Dumnezeu,
ar trebui sã fim în stare sã facem totul pentru cei din jurul nostru, cum
face un ferment din aluat care se sacrificã, se jertfeºte ºi moare. Dar
ma te r i a di n j ur ul l ui , frãmîntãtura în care a fost pus ajunge, prin
moartea lui, sã devinã o frãmîntãturã vie, aptã pentru o pîine frumoasã
ºi bunã cîndva. ªi noi sîntem un aluat.
Pag. 1090

Dacã Domnul ar face ca fiecare dintre noi sã fim un ferment viu,

sãnãtos, harnic, ostenitor ºi gata de moarte, l uc r î nd ºi rãbdînd, ºi
rugîndu-ne, ºi arzînd pentru ai noºtri, atunci Dumnezeu mai curînd
ne-ar da ºi nouã bucuria sã-i vedem ºi pe ei venind la Dumnezeu. Ce
minunat este cã noi acum sîntem aici o aºa de mare mulþime, fericiþi
ºi bucuroºi cînd ne privim feþele unii altora ºi cînd ne vedem printre
lacrimi bucuria inimii cã noi Îl cunoaºtem pe Domnul ºi cã avem, prin
harul Sãu, nãdejdea mîntuirii la capãtul ostenelilor noastre! Ce mare
este bucuria noastrã! Dar gîndiþi-vã cît de mare ar fi aceastã bucurie
da c ã ne - am gî ndi c ã a c est bun, aceastã comoarã sfîntã , ac e a s tã
nãdejde veºnicã o au ºi pãrinþii noºtri bãtrîni, ºi copiii noºtri tineri. Cã
atunci cînd noi ne pregãtim sã mergem la adunare, ºi copiii noºtri vin
cu noi; cã ei nu se duc la pãcat ºi la stricãciune. Ar trebui sã ardem
noi, în fiecare dintre noi sã ardã inima cã noi s tã m aici, iar cei ai
noº tr i stau în pãcat, ºi noi nu facem tot ce putem pentru ca ºi ei sã
scape din robia pãcatului, cum au fãcut alþii pentru noi pînã am scãpat
noi . Gî ndi þ i - vã unde eram ºi noi cîndva , nu de mul t, c î nd nu- L
cunoºteam pe Dumnezeu, cînd nu-L iubeam pe Dumnezeu, cînd nici
nu ºtiam nimic despre Împãrãþia cereascã. Cînd mergeam spre iad ºi
nici nu ºtiam cã mergem spre iad.
Cînd trãiam în pãcat ºi-n osîndã, ºi-n blestemul lui Dumnezeu ºi
nici nu ºtiam în ce blestem trãim. Dar ce mare luminã ºi mîntuire ºi ce
fe r i c i tã zi a fost în viaþa noastrã cînd cineva a venit ºi ne - a s pus
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi puterea lui Dumnezeu a venit peste acest
Cuvî nt º i ne - a f ã c ut pe noi s ã î nge nunc he m º i s ã ne pr e dã m
Domnului, ºi sã ne ridicãm de pe genunchi o fãpturã nouã, ceva care
nu fusesem înainte. Cînd în viaþa noastrã s-a nãscut un om care nu era
înainte. Mi-aduc aminte cînd m-am hotãrît eu pentru Dumnezeu. Era
în 8-VI-1930. Aveam abia 15 ani. Terminasem 7 clase ºi primisem
premiu o carte de religie. Am citit cartea aceasta care era Corabia lui
Noe scrisã de pãrintele Iosif. Cu ochii mei de copil, cu inima de copil,
am citit aceastã carte. ªi, la capãtul ei, spunea: Dragã cititorule, noi
tr ã i m a c um ca oamenii din vremea potopului. Exi s tã o c or a bi e .
Cuvîntul lui Dumnezeu strigã pe oameni: Intraþi în corabie, cã va veni
potopul! Oamenii rîd ºi astãzi cum rîdeau ºi-n vremea lui Noe.
A fost un numãr mic de oameni care au ascultat Cuvîntul, au
crezut ºi au intrat în corabie. ªi, dupã ce-au intrat, uºa s-a închis. 120
de ani a stat uºa deschisã ºi c uvî ntul de î nde mn a zi s : Intraþi în
corabie, cã va veni potopul. ªi Noe a s pus , º i ai lui au chemat; ºi
oamenii au rîs ºi au dispreþuit, pînã în ziua cînd a spus: Gata! Intrã în
corabie tu, care ai crezut, ºi cei care au crezut. ªi Mîna lui Dumnezeu
a închis uºa. ªi s-au deschis zãgazurile cerului ºi a început sã plouã.
O vreme, oamenii s-au liniºtit: Apoi ºi altãdatã a plouat. Apoi, ºi dacã
e inundaþie, ºi altãdatã a inundat, iar peste cîteva ore sau peste cîteva
zile vor înceta ploile ºi iar vor fi toate cum au fost. Dar cînd au vãzut
cã nu se întîmplã c hi a r a º a cum a u zis ei, atunci au început sã se
alarmeze. ªi cînd au crescut apele peste locurile joase, au cãutat sã
fugã la cele mai înalte. ªi cînd le-au acoperit ºi pe cele mai înalte, au
cãutat sã fugã la munþi. ªi cînd au acoperit ºi munþii, n-a mai fost nici
o salvare. Mulþi au alergat la corabie ºi au bã tut c u pumnii: Noe,
acuma credem! Deschide-ne, sã intrãm ºi noi! El le-a spus: Acuma-i
prea tîrziu. Dumnezeu a închis uºa. A fost vreme. Aþi fost chemaþi,
înºtiinþaþi, ºi n-aþi ascultat.
 Pag. 1091

Acuma vremea aia s-a terminat. Acuma a venit vremea sã vã

ispãºiþi fiecare pedeapsa neascultãrii. ªi chiar dacã aº vrea sã deschid,
nu ma i pot. Dumne ze u a î nc hi s uº a . Ni me ni nu ma i poa te s - o
deschidã. A fost o vreme - a þ i di s pr eþuit. ªi cuvîntul încheia aºa:
Dr a gã cititorule, eu te îndemn ºi pe tine: dacã înc ã n- a i i ntr a t î n
corabia mîntuirii, intrã acum. Hotãrãºte-te pentru Domnul! Predã-te
Domnului! Începe o viaþã nouã cu El ºi-n clipa aceasta numele tãu va
fi scris în Cartea Vieþii. ªi-n clipa aceasta se va deschide ºi pentru tine
uºa Corabiei cereºti. ªi-n clipa aceasta ºi tu vei face parte dintre cei
mîntuiþi. Atunci fie cã vine moartea astãzi, fie cã vine mîine, tu fii
liniºtit. Fie cã vine potopul astãzi, fie cã vine mîine, fii liniºtit. Eºti în
corabie, poþi fi liniºtit. Tu eºti în mîna ºi sub ocrotirea lui Dumnezeu.
Dar dacã n-ai intrat, intrã acuma, nu mai aºtepta. Cã chiar dacã nu
vine sfîrºitul lumii, poate sã vinã în fiecare clipã sfîrºitul vieþii tale.
ªi-atunci pentru tine este sfîrºitul. Ce vei face dacã vei fi nemîntuit?
În clipa aceea am luat cartea. În podul graj dul ui m- am dus, sã fiu
singur. Era în ziua de Rusalii 1930. La ceasul al treilea dupã-masã.
S-a udat fînul de sub genunchi de lacrimi. Nu ºtiu cît am stat ºi-am
plîns, ºi m-am hotãrît pentru Domnul. Dar ºtiu cã atunci m-am sculat
de pe genunchi un alt om. O fãpturã nouã. Am simþit în clipa aceea
cã s-a fãcut naºterea din nou în viaþa mea. Am simþit în clipa aceea cã
undeva în cer, într-o carte de luminã, s-a scris încã un nume. ªi-am
slãvit pe Dumnezeu de-atunci.
E-adevãrat cã a trebuit sã treacã de-atunci atît de mulþi ani, zeci de
ani. ªi, din copilul tînãr de-atunci, acum am ajuns la pragul morþii. La
o vîrstã la care n-am crezut, atîtea zeci de ani, cã voi ajunge . Dar
ha r ul lui Dumnezeu ºi voia Lui au fost aºa. Slãvesc pe Domnul º i
astãzi. ªi, încã 100 de ani dacã ar fi sã trãiesc sau dacã ar fi sã mor
în noaptea aceasta, Îl slãvesc pe Dumnezeu pentru clipa aceea cînd am
îngenuncheat la picioarele Crucii Lui ºi cînd, din lacrimi, s-a nãscut
un om nou în viaþa mea. ªi cînd am simþit cã, din aceste lacrimi, o
Mînã cereascã a scris în Cartea Vieþii numele meu. Nu doresc ºi nu
mã rog altceva, decît, prin credinþã ºi prin ascultare, sã mã fac vrednic
ca niciodatã numele acesta sã nu se ºteargã de-acolo. ªi, în ziua cînd
ºi eu voi merge la uºa veºniciei ºi cînd voi citi ce este scris acolo -
cum spune la Apocalipsa cã este scris pe poarta cerului, cã: Nimic
î nti na t nu va intra acolo. Nimeni care a trãit în spurcãci une º i î n
minciunã, ci numai cei scriºi în cartea Mielului - sã aud ºi eu: Vino,
slugã bunã! Numele tãu a fost scris ºi nu s-a mai ºters.
Nu doresc altceva nimãnui în viaþa aceasta, decît acest mare ºi
veºnic bun: sã facã Domnul ca, în viaþa fiecãruia dintre noi în care nu
s-a petrecut aceastã clipã de naºtere din nou ºi de scriere în Cartea
Vieþii, sã se petreacã acum, astãzi. Sã nu mai amînãm! ªi, dupã ce s-a
scris o datã, sã nu se mai ºteargã niciodatã. Tatãl nostru care eºti în
ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã împãrãþia Ta ºi facã-Se voia
Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã cea de toate zilele
dã-ne-o nouã astãzi. ªi ne iartã nouã greºelile noastre precum iertãm
ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne mîntuieºte
de c e l r ã u. Cã a Ta este împãrãþia, puterea ºi mãrirea ac um º i - n
veºnicie. Amin. Doamne Dumnezeul ºi Tatãl nostru, din toatã inima
Îþi mulþumim de fiecare datã cînd putem sta 2 sau 3 adunaþi împreunã,
în Numele Tãu, ºtiind cã, dupã sfînta Ta fãgãduinþã, Tu eºti totdeauna
atunci în mijlocul nostru.
Pag. 1092

Dar cînd, dupã atîta vreme, dupã atîþia ani ºi dupã atîtea încercãri,
ne regãsim împreunã ºi mai mulþi decît 2 sau 3, noi Îþi mulþumim ºi
mai mult, Doamne, ºi din toatã inima dorim sã-Þi aducem mulþumirile
noastre înlãcrimate pentru tot marele ºi multul bine pe care l-ai fãcut
faþã de fiecare dintre noi în parte ºi faþã de toþi împreunã, cã astãzi ne
putem regãsi sã ne putem uni inima ºi gîndurile în rugãciune înaintea
Ta, recunoscînd bunãtatea Ta ºi cerînd ºi mai departe îndurarea ºi
mila Ta nemãrginitã faþã de noi toþi, faþã de sfînta Ta Lucrare, familia
noastrã duhovniceascã, faþã de Biserica noastrã în care ne-ai nãscut ºi
ne - ai învãþat. Faþã de patria noastrã, þ a r a noa s tr ã s c umpã , î ntr e
hotarele cãreia Tu ai fãcut sã avem pãrinþii noºtri, sã cunoaºtem limba
aceasta în care putem s ã ne ridicãm spre Tine rugãciunea noastrã.
Sã-Þi putem cînta Þie în aceastã dulce ºi scumpã limbã a pãrinþilor, a
mame i noa s tr e . Tu ne-ai chemat, din întunericul pãcatelor în care
tr ã i a m, l a l umi na mi nunatã a Lucrãrii Tale; º i , de s ub puter e a
diavolului, ne-ai fãcut sã devenim, prin credinþã ºi prin naºterea din
nou, fii ai Tãi. ªi astfel sã avem pãrtãºie nu numai cu Tine, Doamne,
prin rugãciune, prin Cuvîntul Tãu, prin Duhul Sfînt, ci ºi cu fraþii ºi
surorile noastre din toatã þara ºi din lumea-ntreagã, prin aceste scumpe
ºi sfinte mijloace pe care Tu ni le-ai dat nouã sã ne întãrim în viaþa
duhovniceascã ºi sã ne ajutãm unii pe a l þ i i î n dr umul nostru spre
mîntuire.
Pentru ca sã putem ajunge odatã sã vedem faþa Ta cu bucurie ºi sã
moºtenim Împãrãþia Ta. Mul þ umi m c ã î n a c e a s tã s e a r ã ne putem
r e ve de a a i c i. Mulþumim pentru familia aceasta. Pentru pãrinþii º i
pentru copiii pe care Tu ai fãcut sã-i cunoaºtem ºi cu care împreunã
am venit sã ne bucurãm de Tine ºi de darurile Tale. ªi apoi pentru
celelalte suflete scumpe, fraþii ºi surorile noastre pe care, ca ºi pe noi,
i-ai chemat din lumea aceasta la pãrtãºia cu Tine ºi din viaþa aceasta
spre moºtenirea vieþii veºnice. Te rugãm sã-i binecuvîntezi pe toþi cei
iubiþi împreunã cu care stãm în clipa aceasta la rugãciune, la cîntarea
Cuvîntului ºi a Nume l ui Tã u º i l a ascultarea Cuvîntului Sfînt ºi a
poruncilor Tale. Dãruieºte-ne, Doamne, revãrsarea Sfîntului Tãu Duh,
pentru ca, prin lumina Lui, sã vedem lumina ºi prin puterea Lui, sã
putem împlini poruncile luminii, ca sã fim fii ai ei aºa cum ai poruncit
Tu. Binecuvînteazã, Te rugãm, pe toþi fraþii noºtri, lucrãtorii Tãi buni,
care au rãmas statornici prin toate încercãrile, de la început ºi pînã
astãzi, mãrturisind ºi trãind Cuvîntul Tãu ºi-ntãrind, ºi îmbãrbãtînd ºi
pe alþii în trãirea ºi-n umblarea lui, care este viaþa veºnicã. Mulþumim
pentru surorile noastre: mamele, soþiile, fiicele Lucrãrii Tale, surorile
iubite pe care le-ai chemat sã ia ºi ele parte la slujba ºi lupta înaintãrii
Evangheliei.
Te rugãm, Doamne, sã le binecuvîntezi; pe mamele Lucrãrii Tale,
sã creascã copiii credincioºi, sã-i creascã în frica ºi-n dragostea de
Tine, pentru ca viitorul poporului nostru sã fie binecuvîntat. Cãci aºa
sînt fiii binecuvîntãrii: binecuvîntaþi. Binecuvînteazã tineretul Tãu,
tinerii, tinerele noastre, copiii noºtri, copiii Tãi, copiii Lucrãrii Tale,
viitorul patriei noastre, al Bisericii noastre, al familiei noastre. Fã-i,
Doamne, credincioºi, plini de Duhul Tãu Cel Sfînt.
 Pag. 1093

Fã-i sã Te cunoascã pe Tine, sã doreascã sã Te slujeascã. ªi din

mijlocul lor sã-Þi alegi vase pline de putere ºi de daruri ale Duhului
Sfînt, pr i n c a r e s ã - Þi duci º i ma i de parte Lucrarea Ta în rîndul
oamenilor care vor veni. ªi astfel, nici cei care vin dupã noi sã nu fie
lipsiþi, Doamne, de Cuvîntul Tãu ºi de darurile Duhului Sfînt. Pentru
ca ºi ei, avînd Lumina, sã poatã sã umble în Luminã ºi sã aibã viaþa.
Binecuvînteazã patria noastrã, Doamne, þara în care ne-ai chemat ºi
în care ne-ai fãcut sã ne naºtem. Pãzeºte-i hotarele ei întregi ºi libere,
Doamne, ca ºi noi s ã pute m veni unii la alþii, sã ne putem bucura
împreunã, sã putem sluji ºi slãvi Numele Tãu împreunã cu fraþii ºi cu
surorile noastre. Te rugãm sã nu laºi sã fim împiedicaþi niciodatã în
mergerea ºi venir e a unor a l a alþii, pentru cã aceasta este bucuria
noastrã. Dupã dragostea de Tine, singura noastrã comoarã pe pãmînt
este dragostea de fraþi ºi dragostea de semeni, pe care Te rugãm sã ne
ajuþi s-o avem totdeauna ºi fiecare în inimile noastre. Binecuvînteazã
astfel, Doamne, adunãrile noastre. Binecuvînteazã ceasurile noastre de
rugãciune. Binecuvînteazã plecãrile ºi venirile fraþilor. Binecuvînteazã
toatã umblarea noastrã împreunã. Fã sã ne iubim din toatã inima ºi cu
cãldurã unii pe alþii, pentru cã atîta vreme sîntem fericiþi toþi, cînd
fi e c a re îi iubeºte pe ceilalþi ºi toþi ceilalþi îl i ube s c pe fi ec ar e .
Binecuvînteazã-i, Doamne, pe cei bolnavi ºi-i vindecã. Pe cei întristaþi
îi mîngîie. Pe cei care sînt în stãri grele, scapã-i, Doamne, cu bine. Pe
cei care a u î n fa þ a l or î mpr ejurãri grele, primejdii, necazuri sau
îngrijorãri, Te rugãm sã-i cãlãuzeºti.
Dacã au în faþa Ta cereri deosebite, ascultã-i, Doamne, pe fiecare
ºi rãspunde-le cu bunãtate, Doamne. Nu întîrzia niciodatã, cã Tu ºtii,
Doamne, cît de grea este întîrzierea cînd aºtepþi. Sã nu cadã nimeni
în deznãdejde, ci toþi sã aibã nãdejde în Tine, care rãspunzi totdeauna
rugãciunilor ºi care-i asculþi totdeauna pe cei care se roagã cu credinþã.
Binecuvînteazã, Te rugãm, duhul Lucrãrii Oastei Tale ºi dã-i putere
în lupta lui cu duhurile potrivnice dinãuntru ºi din afarã, sã biruie.
Întãreºte-i pe lucrãtorii Tãi buni; rãsplãteºte-i pe cei care fac bine;
î ns oþ e º te - i pe c ei care cãlãtor es c ; î mpa c ã - i pe c ei de zbi naþ i ;
îmbãrbãteazã-i pe cei fricoºi; ridicã-i pe cei cãzuþi; întoarce-i pe cei
rãtãciþi, Doamne, ºi ai milã de toþi. Ajutã-i pe cei care ajutã pe alþii,
ca sã poatã ajuta mai mult. Întãreºte-i pe cei care-i poartã pe alþii, ca
sã-i poatã purta pînã la sfîrºit. ªi binecuvînteazã-i pe toþi cei care se
roagã pentru noi ºi pe cei pe ntr u ca r e ne r ugãm. Pentru ca astfel,
purtîndu-ne în rugãciune unii pe alþii, sã putem fi ajutaþi toþi. Iar celor
care sînt în stãri grele, trimite-le, Doamne, ajutor. Pãstreazã-i pe cei
tari, care sã-i poatã ajuta, Doamne, pe cei care sînt slabi. Nu lãsa sã
fim toþi slabi în acelaºi timp.
Þine-i pe unii tari, Doamne, ca sã ne poatã ajuta pe cei care cãdem
ºi sã putem fi ridicaþi, ºi sã nu rãmînem cãzuþi nici unii dintre noi. De
fiecare datã cînd fraþii ºi surorile se vor aduna în Numele Tãu sau în
toate locurile de unde se ridicã spre Tine rugãciuni de cereri ºi de
mulþumiri, fii acolo ºi rãspunde cu bunãtate tuturor. ªi dã-ne tuturor,
Doamne, lumina de care avem nevoie, ca, prin orice întuneric va fi sã
tr e c e m, s ã a j ungem cu bi ne, sã nu pierdem calea c e a dr e a ptã a
credinþei; sã nu pierdem dragostea de fraþi, sã nu pierdem bunãtatea
inimii, sã nu pierdem curãþia ºi smerenia sufletului, pentru cã cine
cade din curãþie ºi din smerenie în trufie ºi-n prefãcãtorie, acela este
pierdut.
Pag. 1094

Nu ne lãsa pe nici unii, Doamne, sã fim pierduþi, ci þine-ne lîngã

inima Ta cum strînge pãstorul mieluºelul pe care-l ridicã ºi cautã sã-l
ducã la tur mã . Bi ne c uvî ntea zã º i - n c l i pa aceasta starea noastrã
împreunã ºi tot Cuvîntul mãrturisit ºi ascultat fã-l plin de putere ºi
pentru vorbitori, ºi pentru ascultãtori. Pe cei cãrora le vei pune în
inimã, Doamne, gîndul s ã fa c ã l egã mî nt c u Ti ne ºi-n aceastã zi,
binecuvînteazã-i, ascultã-le cererile, fã-i sã înþeleagã voia Ta ºi sã se
pr e de a Þi e , hotã r î ndu-se pentru Tine, ca sã poatã fi mîntui þ i . ªi
numele lor, scris în Cartea Vieþii, sã nu mai fie ºters niciodatã, ci sã
aibã slobodã intrare în Împãrãþia Ta împreunã cu toþi cei care cheamã
Numele Tãu dintr-un cuget curat. Binecuvînteazã-i în clipa aceasta pe
toþi fraþii ºi surorile noastre de pretutindeni care ne iubesc ºi se roagã
pentru noi. Binecuvînteazã-i pe toþi cei care, în vreun loc sau în vreo
stare, cheamã Numele Tãu. Te rugãm pînã ºi pentru vrãjmaºii noºtri,
sã le dãruieºti ºi lor vreme de pocãinþã ºi mîntuire. Binecuvînteazã, Te
rugãm, întreagã Biserica noastrã ºi pe toþi acei pe care i-ai ridicat în
mijlocul ei pãstori ºi îndrumãtori. Fã, Doamne, ca toþi, plini de Duhul
Sfînt, sã fie o pildã ºi-o putere nu numai prin cuvîntul lor, ci ºi prin
viaþa lor în mijlocul celor între care Tu i-ai chemat sã-i pãstoreascã.
Binecuvînteazã-i pe toþi conducãtorii poporului nostru rînduiþi de Tine
ºi de voia Ta - cã nimic nu se întîmplã decît prin voia Ta, Doamne.
ªi ajutã ca astfel sã fie binecuvîntaþi, ca, la adãpostul ºi îndrumarea
lor, sã ne putem ºi noi bucura de pace ºi libertate, sã ne învãþãm unii
pe alþii mai multã ascultare ºi mai multã credincioºie faþã de Tine. Îþi
mulþumim pentru toatã aceastã clipã de rugãciune petrecutã împreunã
ºi Te rugãm sã primeºti cu bunãtate ºi bunãvoinþã toate cererile ºi
rugãciunile noastre pentru noi toþi ºi pentru întreagã Lucrarea Ta, ºi
pentr u l umea întreagã, Doamne, pentru ca toþi sã Te slãvim, sã Te
slujim pe Ti ne. Ia r î n cl ipa cea mare ºi sfîntã cînd se va auzi, la
miezul nopþii, strigãtul: Iatã Mirele, ieºiþi! ºi cînd morþii din morminte
vor ieºi ºi cei vii vor fi schimbaþi, ajutã-ne sã vedem cu bucurie Faþa
Ta ºi sã intrãm cu Tine în Ierusalimul Tãu cel ceresc.
 Pag. 1095

Gînduri de luminã ºi de mîngîiere

Cuvîntul fratelui Traian Dorz trimis unor fraþi, la nunta lor

Pentru nunta voastrã, iubiþii noºtri, vã trimitem în felul acesta

cîteva cuvinte de î nde mn s fî nt de la Domnul, cîteva doriri sfinte
pentru aceastã zi scumpã pentru amîndoi ºi pentru noi toþi. ªi-apoi
îndemnurile din Cuvîntul Sãu pentru toatã trãirea voastrã de pe pãmînt
º i - n ve ºnicie, potrivit îndemnului sfînt, potrivit binecuvîntãrii lui
Dumnezeu prin care aþi fost uniþi ºi chemaþi sã rãmîneþi aºa pînã la
s fî r º i t. Pr i n toa te , s ã s i mþiþi îndemnul Duhului Sfînt ºi voi a l ui
Dumnezeu. ªi, cãutînd din toatã inima sã trãiþi împreunã, ºi fiecare în
parte sã vã duceþi slujba cu credincioºie pînã la sfîrºit. Ca, în ziua cea
mare a rãsplãtirilor, sã puteþi fi încununaþi împreunã cu toþi cei care
au iubit venirea Domnului cu un gînd ºi un cuget curat. A Domnului
nostru sã fie slava, cinstea ºi închinãciunea pentru toate binefacerile
ºi binecuvîntãrile Sale pe care le-am primit, pe care le primim ºi le
trãim, ºi pe care le nãdãjduim de la El pentru viaþa aceasta ºi pentru
cea veºnicã.
Cãci numai din El, prin El ºi pentru El sînt toate lucrurile. A Lui
sã fie slava acum ºi-n ziua veºniciei. Amin. Binecuvînteazã, Doamne,
adunãrile frãþeºti unde-ai Tãi cu drag se-adunã, unde-ai spus cã ºi Tu
eºti; binecuvîntaþi sã fie toþi cîþi cu iubire vin s ã - Þi ve s te a scã ºi
s-asculte Sfîntul Tãu Cuvînt. Amin. Aºa sã fie binecuvîntaþi copiii
Domnului. Sã le ziceþi: Domnul sã vã binecuvînteze ºi sã vã pãzeascã.
Domnul sã facã ºi sã lumineze Faþa Lui peste voi ºi sã Se îndure de
voi. Domnul sã-ªi înalþe Faþa peste voi ºi sã vã dea pacea. Astfel sã
puneþi Numele Domnului peste copiii Lui ºi El îi va binecuvînta. Amin
(Numeri 6, 23-27) . Slãvit sã fie Domnul! Preaiubiþii noºtri nuntaºi,
preaiubiþii noºtri miri! Dumnezeu sã vã binecuvînteze cu Numele Lui
Cel Sfînt ºi slava Sfîntului Sãu Nume sã fie peste noi toþi: ºi peste
sufletele, ºi peste vieþile noastre. Amin. Cu inimile pline de bucurie,
vã dorim binecuvîntarea Domnului ºi Dumnezeului nostru ºi-n Numele
Lui Sfînt vã dorim binecuvîntarea Cuvîntului Sãu din Eclesiast 9, 8:
Hainele sã vã fie albe în orice vreme ºi untdelemnul sã nu vã lipseascã
de pe cap.
Cãci dacã haina sufletului nostru, dacã fiecare dintre noi vom
priveghea ºi ne vom ruga, pã s trîndu-ne curaþi ºi albi aºa cum ne-a
curãþit ºi ne-a sfinþit Duhul ºi Cuvîntul Sãu, ºi dacã ne vom strãdui
neîncetat sã ducem o viaþã de înfrînare ºi de dragoste, în ascultare de
tot Cuvîntul Sãu, a tunc i º i Duhul Sfînt, ºi dragostea Mîntuitorului
nostru Isus Hristos se vor revãrsa din plin, în orice vreme, peste viaþa
º i pe s te munc a noa s tr ã cu buc ur i i ce r e º ti º i c u r oa de s fi nte .
Dumnezeu, în înþelepciunea ºi dragoste a Sa, a fã c ut omul numa i
j umã ta te , ºi nu întreg. Pentru ca el sã doreascã mereu ºi s ã s i mtã
me r e u tr e bui nþ a de -a cãuta cealaltã jumãtate a trupul ui s ã u º i a
sufletului sãu. ªi sã nu fie fericit decît gãsind-o. Jumãtatea cealaltã a
sufletului nostru este Dumnezeu ºi jumãtatea cealaltã a trupului nostru
este soþul, este soþia. Pocãinþa ºi dragostea sînt cele 2 taine care îl
î ntr e gesc pe om. Pocãinþa îl uneºte cu Dumnezeu, iar dragoste a î l
uneºte cu soþul sãu. Prin acestea, omul îºi aflã unitatea sa ºi prin ele
îºi pãstreazã aceastã unitate ºi întregime a lui.
Pag. 1096

Încã de la naºterea noastrã, noi avem 2 mame; ca fiul cel viu cu

cele 2 femei care s-au dus la judecata lui Solomon. Mama noastrã
trupeascã este firea lumeascã; ºi mama noastrã duhovniceascã este
firea duhovniceascã. Una înde a mnã mereu ca fiul sã fie tãiat în 2.
Cealaltã, sã fie pãstrat întreg. Firea pãmînteascã îndeamnã mereu la
dezbinare, la rupere, la despãrþire. Iar firea duhovniceascã, la armonie
în faþa lui Dumnezeu. Numai pãcatul face dezbinãri atît între suflet ºi
Dumne ze u, cît ºi între cei 2 soþi. Duhul ºi Cuvîntul Domnul ui fac
totdeauna armonie º i uni ta te , pãstrînd-o ºi adîncind-o mereu prin
iubire. Atît unirea cu Dumnezeu, cît ºi unirea celor 2 soþi se pãstreazã
pr i n a s c ul ta r e º i pr i n r ugãc i une . Cî nd a s cul ta r e a e s te c ur a tã
ºi-mpãrtãºitã, totul este paºnic ºi sfînt.
Cînd sufletul ascultã de Dumnezeu, atunci ºi Dumnezeu ascultã de
el. Cînd soþia ascultã de soþ, atunci ºi soþul ascultã de e a. Atunci
rugãciunea e numai buc ur i e ºi cînd merge de jos în sus, ºi cînd se
întoarce de sus în jos. De aceea ascultarea trebuie sã fie împletitã cu
rugãciunea în fiecare zi ºi-n toate trebuinþele noastre. Sã nu fie nici o
searã ºi nici o dimineaþã, sã nu fie nici o masã, nici o odihnã, nici o
umblare, nici o plecare ºi nici o venire la care cei 2 soþi, cînd pot fi
împreunã, sã nu se roage unul alãturi de celãlalt în faþa lui Hristos.
Rugãciunea le va sfinþi munca, le va liniºti sufletul, le va mãri bucuria,
le va pã s tr a uni ta tea , l e va l umi na c ãr a r ea , le va mîntui viaþa,
pãstrîndu-le Duhul Sfînt, dr a gos tea º i ha rul lui Dumnezeu. Odatã
cineva l-a întrebat pe un credincios, zicînd:
- Nu þi se pare þie de mirat: ce fel de blestem a fost acela pe care
Dumnezeu l-a rostit asupra ºarpelui cînd l-a alungat din rai? Pe om,
Dumnezeu l-a osîndit sã-ºi cîºtige pîinea lui prin sudoarea frunþii sale.
Pe femeie, sã-ºi nascã în chinuri fiii sãi. Dar ºarpelui, chiar celui mai
vinovat, i s-a spus sã se tîrascã ºi sã se hrãneascã cu pãmînt. Pentru
ºarpe, acesta nu este un blestem, ci o îndestulare. Cãci el are oriunde
pãmîntul cu care sã se hrãneascã, fãrã nici o ostenealã ºi fãrã nici un
necaz.
- Da, i-a zis credinciosul, fiindcã Dumnezeu a vrut ca, chiar ºi
departe de raiul Sãu, omul s ã þ i nã ne î nc e ta t l e gã tur a c u El prin
r ugã ciune. I-a spus bãrbatului sã-ºi cîºtige cu greu pîinea zilnic ã,
pentru ca omul, în timpul greutãþilor muncii lui, sã-ºi înalþe mereu
ochii spre cer ºi sã cearã ajutorul lui Dumnezeu, sã caute cu stãruinþã
ajutorul ºi mila Sa; iar la bucurie, sã-I mulþumeascã pentru cã i le-a
dat. I-a spus femeii sã-ºi nascã în durere fiii sãi, pentru ca, în durerea
ºi-n temerile ei, sã-ºi înalþe ochii spre Dumnezeu în rugãciune, sã-I
cearã ajutorul ºi sã strige dupã mila Lui. Sã vadã cã nu poate scãpa de
primejdii ºi nu poate primi ajutor ºi izbîndã în toate lucrurile ei, ca un
vas slab ce este, decît prin ajutorul lui Dumnezeu.
Cã nici ea, nici micuþul dragostei ei, fãrã ajutorul lui Dumnezeu,
n-ar putea sã trãiascã. Astfel cei 2 soþi sã caute ºi sã pãstreze neîncetat
legãtura ºi dragostea lor cu Dumnezeu. Dar ºarpelui i-a lãsat totul la
îndemînã, ca nici mãcar vreodatã sã nu mai aibã nevoie de nimic. Ca
ni c i mãcar o datã sã nu îna l þ e vr eo r ugã c i une cã tr e Dumne ze u.
ªarpelui, Dumnezeu nu i-a lãsat bucuria rugãciunii ºi legãtura prin
rugãciune cu El, ca sã nu mai doreascã ºi sã nu mai cearã niciodatã
ajutorul lui Dumnezeu. Ca sã nu mai caute niciodatã Faþa Lui; sã nu
mai aibã nici o nevoie sã vinã la El; sã nu mai vinã niciodatã în faþa
Lui.
 Pag. 1097

ªarpele fiind cauza rãului, Dumnezeu l-a îndepãrtat pe totdeauna

de la El ºi nu i-a mai lãsat nici un mijloc de apropiere de El. Cîtã
vreme ceva ne-ndeamnã sã ne rugãm, sã cãutãm Faþa Domnului ºi sã-I
cerem ajutorul Lui, acest ceva este totdeauna binecuvîntat pentru noi.
Munca ºi durerea, Dumnezeu ni le-a lãsat sã ne ajute sã-L cãutãm pe
Domnul ºi sã-I cerem ajutorul Lui în orice vreme. Munca este de la
noi; durerea ne vine de la noi. Amîndouã trebuie sã ne þinã mereu în
unire ºi-n rugãciune. Iar, cum viaþa noastrã este nedespãrþitã de muncã
ºi de durere, tot aºa trebuie sã ne fie nedespãrþitã de pãrtãºia ºi de
rugãciunea cu Dumnezeu. Celor buni, Dumnezeu le-a rînduit o viaþã
în care pîinea lor trebuie sã ºi-o cîºtige prin muncã asprã ºi grea. ªi
de asemenea, le-a rînduit o viaþã adesea plinã de neîntrerupte dureri.
Pentru ca totdeauna ei sã-L caute pe Domnul; pentr u c a totde auna
Dumnezeu s ã a i bã un mijloc prin care sã-i apropie de El. Sã þinã
legãtura ei cu El ºi El cu ei ºi ei sã-I cearã ajutorul Sãu, iar El sã li-l
dea. Celor rãi, Dumnezeu le-a îngãduit aºa un trai, adeseori uºor, ºi-o
pîine fãrã muncã, o viaþã fãrã necazuri, ca nici mãcar sã nu fie nevoiþi
sã se roage vreodatã cãtre El.
Dumnezeu sã ne fereascã sã nu ajungem niciodatã într-o astfel de
stare! Cãci acesta este cel mai greu ºi cel mai veºnic blestem: cînd
cineva are de toate ºi nu simte nevoie niciodatã de rugãciune, ca sã se
a pr opi e de Dumne ze u º i s ã c a ute Fa þ a Lui . Ia tã c e d a r de l a
Dumnezeu este munca asprã ºi încercãrile în viaþã! Prin acestea, noi
sîntem legaþi de El ºi El va fi l e ga t de noi : pr i n dr agos tea, prin
ascultarea, prin binefacerile rugãciunii. Dragii mei, întrebaþi ºi primiþi
totdeauna sfatul fraþilor ºi îndrumarea Cuvîntului lui Dumnezeu. Chiar
ºi calul cel mai blînd are nevoie de frîu. Chiar ºi omul cel mai înþelept
are nevoie de sfat. De aceea Dumnezeu ne-a rînduit astfel viaþa, ca
fiecare sã avem nevoie de celãlalt. Sã cerem ºi sã primim fiecare; sã
fim nevoiþi sã cerem ºi sã avem bucuria de a da. În împletirea acestor
lucruri ºi în întrepãtrunderea acestor stãri ºi primiri stã pãrtãºia ºi
unitatea armonioasã a fiecãruia cu fiecare. Pentru ca faptele tinereþii
s ã nu vã r uº i ne ze bãtrîneþea, întrebaþi mereu ºi asculta þ i me r e u.
Întrebaþi Cuvîntul Domnului ºi ascultaþi cuvîntul fraþilor. Întrebaþi-vã
ºi ascultaþi-vã unul pe celãlalt în toate lucrurile ºi-n toate zilele vieþii.
ªi ceea ce daþi, ºi ceea ce primiþi sã fie cald, blînd, paºnic, iubitor ºi
bucuros.
Un împãrat avea o fiicã frumoasã, bunã, înzestratã ºi credincioasã.
Dor i nd s ã o c ã s ã tor e a s cã, el voi a s ã - i a fl e e i un tî nã r l a fel .
Aflîndu-i-l, a hotãrît nunta lor fã r ã a se cunoaºte unul pe celãlalt.
Tocmai pentru ca, dupã aceea, bucuria lor sã fie mereu tot mai mare.
Tînãrul, neºtiind cine este mireasa, a primit-o mai mult de silã decît
de bunãvoie. La fel, ºi mireasa pe el. Doar fiindcã trebuiau sã asculte
de împãratul ºi tatãl lor. Numai dupã c e-a trecut o vreme, dupã ce
fiecare a descoperit ce nepreþuitã comoarã primise prin celãlalt, atunci
inimile lor se împreunau fericite în mulþumiri cãtre împãratul ºi tatãl
lor, care, în înþelepciunea sa, mai înainte de-a se fi cunoscut ei ºi a ºti
mãcar unul de celãlalt, i-a cunoscut, i-a apropiat ºi i-a unit, ca sã fie
fericiþi. Tatãl Cel ceresc ne-a unit ºi pe noi cu Hristos într-o dulce ºi
sfîntã însoþ i r e . Noi nu L- am c unos c ut pe Domnul º i nici nu am
descoperit dintr-odatã toate darurile Lui, toate binefacerile Lui, tot
harul Sãu.
Pag. 1098

Numai dupã ce a trecut o vreme, dupã ce trece mereu vremea,

aflãm ce mare comoarã am primit noi în Hristos ºi de c e har mare
ne-a fãcut nouã parte dragostea ºi grija scumpului nostru Tatã ceresc.
Abi a dupã a ni de trãire cu Hristos am a fl a t º i ma i a fl ãm î nc ã,
descoperind, noi ºi nepreþuite daruri ale dragostei ºi harului Lui pentru
noi. Pr e a i ubi tul cel scump al sufletelor noastre, Isus, Mîntuitorul
nostru iubit, ce plin de binecuvîntãri este El pentru noi! ªi viaþa Lui,
pentru noi, ce fericitã ºi binecuvîntatã este! Cu cît ascultãm mai mult
ºi mai cu drag de Cuvî ntul Domnului nostru, cu atîta pãrtãºia Lui
umple inimile noastre de-o bucurie tot mai mare ºi mai sfîntã. Pînã
cînd ajungem ºi noi sã spunem ca Sfîntul Pavel: Cine ne va despãrþi
pe noi de dragostea lui Hristos: necazul, foamea, sabia, moartea, viaþa,
puterile de-acum, puterile viitoare? Cine ºi ce puteri vor fi în stare sã
facã aceasta? Cînd întristarea ne face sã-I cerem, iar bucuria ne face
sã-I dãm, totul este o tot mai mare binecuvîntare ºi un nou prilej de
o tot mai strînsã împãrtãºire cu El. Astfel trecutul de binecuvîntãri
întãreºte tot mai mult prezentul binecuvîntat ºi asigurã tot mai fericit
binecuvîntatul nostru viitor: viitorul unirii noastre cu El, pentru harul
veºnic la care am fost chemaþi ºi rînduiþi de dragostea Tatãlui, prin
Isus Hristos, Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor, Preaiubitul nostru
Mire ºi Rãscumpãrãtor fericit ºi veºnic.
Aceste scurte gînduri pe care Domnul vi le-a trimis cu prilejul
nunþii acesteia sã vã facã inimile pline de luminã ºi de mîngîiere. Vi
le trimitem la acest prilej fericit cu dorinþa ca nunta aceasta sã fie nu
numai temelia unui legãmînt de î ns oþ i r e ne ma i de s pã r þ i tã pînã-n
veºnicie a unui a c u c e l ã l al t, a ce l or 2 i ubi þ i miri; ci, mai ales,
r e î nnoirea unui ºi mai puternic legãmînt cu Hr i s tos , c u s fî nta Sa
Lucrare, în Casa ºi în Biserica Lui, din care sã gustãm mereu cu toþii,
ºi nuntaºi, ºi miri, mereu ºi mereu tot mai noi ºi mai mari bucurii ºi
binecuvîntãri cereºti. Pînã cînd lumina de aici ne va uni cu strãlucirea
veºnicã ºi, din mijlocul fraþilor, ne vom înãlþa în mijlocul îngerilor.
Dintr-o nuntã tr e c ãtoar e, la o nuntã veºnicã, în braþele ºi-n sînul
veºnic al Fericitului ºi Binecuvîntatului nostru Mîntuitor Isus, ale lui
Hristos Cel Viu ºi Adevãrat, izvorul tuturor bucuriilor noastre. Cu
acest fericit ºi binecuvîntat prilej, vã îmbrãþiºãm pe toþi ºi vã sãrutãm
c u o sãrutare sfîntã, binecuvîntîndu-vã cu Sfîntul Cuvî ntul a l l ui
Dumnezeu rostit la început. Dumnezeu sã vã binecuvînteze ºi sã vã
pãzeascã. El sã facã sã strãluceascã peste voi Faþa Lui ºi sã vã dea
pacea. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 1099

Dezbinarea o face primirea învãþãturilor strãine

Un cuvînt al fratelui Traian Dorz trimis pentru adunarea de Botez de

la Cãlmãþui - 18-XII-1977

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã

fie Domnul! Scumpii noºtri în Domnul , pã r i nþ i , fr a þ i º i surori! E
totdeauna o sãrbãtoare fericitã ºi cu totul deosebitã cînd într-o familie
se naºte un suflet nou, care va deveni o luminã ºi o sare sfîntã, prin
harul lui Dumnezeu, în lumea aceasta, unde este atîta întuneric care
are nevoie de luminã ºi-atîta stricãciune care are nevoie de sare. De
aceea trebuie neîncetat sã ne rugãm pentru pãrinþii cãrora le-a fost
încredinþat de Dumnezeu, spre naºtere ºi spre creºtere, un copil pentru
Hristos. Pentru ca aceºti pãrinþi sã-ºi poatã face datoria acestei naºteri
ºi creºteri în aºa fel, încît, atunci cînd fiul lor va fi în stare de lucru,
el sã fie gãsit ca un vas de cinste, sfinþit, folositor Stãpînului ºi Tatãlui
sãu ceresc, destoinic ºi vrednic pentru orice lucrare bunã, dupã cum
este scris la 2 Timotei 2, 21. Munca acestei creºteri trebuie începutã
încã dinainte de naºterea copilului, printr-o pregãtire de rugãciune ºi
de sfinþire a pãrinþilor, pentru ca, în felul acesta, copilul sã fie închinat
Domnului ºi sã fie umplut de Duhul Sfînt încã din sînul mamei sale,
dupã cum este scris în Luca 1, 15.
Numai în felul acesta el va fi pentru pãrinþii sãi o pricinã de
bucurie ºi de veselie, iar de naºterea ºi de viaþa lui din lumea aceasta
o sã aibã multe suflete bucurie ºi folos, dupã c um i a r ã º i scrie tot
acolo, ceva ma i î na i nte , ve r s etul s fî nt. Dar Sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu la care am dorit sã meditãm puþin cu ocazia acestui botez
este cel de la Efeseni capitolul 4, unde sînt scrise nu numai poruncile
despre un singur Domn, o singurã credinþã ºi un singur botez, ci un
î ntr e g a l t ºir de porunci, care încep cu versetul 1 º i me r g me r eu
crescînd în însemnãtate pînã la versetul 16, cînd tot trupul, cînd toatã
familia, cînd toatã frãþietatea sfîntã ajunge a fi o unitate deplinã în
Domnul, crescutã pînã la capul ei - Hristos - ºi stînd strîns legaþi cu
toþii prin ceea ce dã fiecare încheieturã în mãsura ei, zidiþi în dragoste
ºi statorniciþi în adevãr, în Hristos. Este mereu nevoie ca fiecare dintre
noi sã citim ºi sã recitim Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu în fiecare zi,
pentru ca sã ne încercãm ºi sã ne încercãm pe noi înºine dacã sîntem
în el sau nu; dacã el este în noi sau nu.
Cãci în ispite ºi-n rãtãciri se poate cãdea numai atunci cînd cineva,
fie cã nu cunoaºte Scripturile, fie cã le rãstãlmãceºte, dupã cum, de
asemenea, iarãºi este scris în 2 Petru 3, 16. Fiindcã numai acestea 2:
ne cunoaºterea Scripturilor ºi rãstãlmãcirea lor, pot duc e s i gur l a
pierzare, atît pe cei ce le rãstãlmãcesc, cît ºi pe cei care îi urmeazã pe
aceºtia. Deci dacã nici unii nu dorim sã ne pierdem mîntuirea la care
am venit atît de greu ºi pe care fiecare ne-o ducem prin atîtea necazuri
spre slava veºnicã, atunci se cere, deci, ca fiecare dintre noi sã luãm
cu teamã toatã amintea la tot ce Cuvîntul Sfînt ne porunceºte; ºi, cu
toatã evlavia ºi smerenia, sã ne strãduim a-l împlini întocmai.
Pag. 1100

Pentru ca nu cumva, la capãtul ostenelilor sale, sã se pomeneascã

cineva cã a alergat ºi cã a suferit în zadar, cum erau înºtiinþaþi, cu
durere, cei de la Galateni 3, 4. ªi, dacã nici unii dintre noi nu vrem -
fe r e a s cã - ne Bunul Dumneze u! - s ã ne pi e rdem mî ntui r e a pr i n
înºelãciunea ispititorului, atunci nimeni dintre noi sã nu lucrãm cu
îndã r ã tni cie ºi nici cu împotrivire faþã de învãþãtura în care de la
Dumnezeu am primit chemarea la mîntuire la început. ªi nici faþã de
fraþii ºi de frãþietatea naºterii noastre din nou. Cãci numai cînd nu
rãmînem în unitatea ºi în ascultarea învãþãturii ºi a fraþilor noºtr i,
numai atunci satana ne poate orbi ºi ne poate robi, ca sã ne îngîmfãm
ºi sã ne pierdem astfel mîntuirea noastrã ºi poate a mul tor a . Ia tã,
uitaþi-vã bine atît la fraþii, cît ºi la adunãrile care au rãmas în unitatea
de învãþãturã ºi în ascultarea frãþeascã, ce armonie, ce bucurie ºi ce
binecuvîntãri au ei. Pe cînd cei rupþi de fraþi, care au alte învãþãturi ºi
care lucreazã în dezbinarea de fraþii noºtri, în ce stare rea au ajuns ºi
spre ce sfîrºit nefericit se duc ºi ei, ºi mai duc ºi pe cei care îi ascultã.
Ac um a m vr e a s ã pr i vi m pe scurt la î nvãþ ã tur i l e pe ca r e ni l e
înfãþiºeazã capitolul 4 de la Efeseni, de care am pomenit la început.
Pentru ca, din acestea, sã putem deosebi cu toþii bine adevãrul de care,
dacã vom þine seama cu ascultare, vom fi binecuvîntaþi. Iar dacã nu,
nu.
Însã mai înainte de aceasta, am vrea sã le mai spunem un adevãr
î nc ã oda tã , mai ales, acelora care nu ma i pot s ufe r i î nvã þ ã tur a
sãnãtoasã pe care ne-au lãsat-o pãrinþii ºi înaintaºii noºtri; ce-ºi iau ºi
ei alte învãþãturi ºi urmeazã alþi învãþãtori, dezbinaþi ºi tulburãtori, care
pa r e c ã l e - a duc o evanghelie mai bunã decît cea lãsatã nouã de
înaintaºii noºtri sfinþi. De zeci de ani n-am încetat nici noi sã le tot
aducem aminte aceastã învãþãturã, ºi cu lacrimi, ºi cu durere, ºi cu
mustrãri, ºi cu îndemnuri, acelor fraþi care tot nu vor sã asculte. Dar
iatã cã unii dintre cei neascultãtori nu numai cã nu au vrut ºi nu vor
nici acum sã þinã seama de învãþãtura aceasta ºi nici de îndemnurile
fraþilor, ci s-au prefãcut ºi mai pe faþã în niºte vrãjmaºi faþã de orice
gînd bun ºi umblã clevetindu-ne cu multe vorbe rele ºi luptînd contra
oricãrei unitãþi cu fraþii, batjocorind lucrurile sfinte, care sînt vrednice
de cinstire ºi pe care înaintaºii noºtri ne-au învãþat sã le cinstim; ºi
propovãduiesc lucruri strãine de învãþãtura noastrã ºi stricãtoare faþã
de credinþa noastrã, pe care oricine le-a primit a cãzut din dragoste ºi
s-a rãtãcit de la credinþã. Unii dintre aceºti propovãduitori ai dezbinãrii
ºi tulburãrilor nu se ruºineazã sã se r i di c e î n mijlocul adunãrilor
frãþeºti, oprind pe fraþi din cuvînt sau rãstãlmãcind cele spuse de ei;
stingînd astfel duhul adunãrii, întristînd ºi tulburînd sufletele cu un
duh de diotrefism obraznic ºi îndrãzneþ, lipsiþi de ori c e j ude c a tã
sãnãtoasã ºi de orice duh creºtinesc.
Unii dintre aceºtia lucreazã mai cu vicleºug, arãtîndu-se, pe faþã ºi
între mai mulþi fraþi, ca ºi cum n-ar avea nimic deosebit de Lucrarea
frãþeascã. Dar între mai puþini ºi, mai ales, în cercul lor, învaþã tot
aceleaºi lucruri strãine ºi stricãcioase faþã de învãþãtura de la început
ºi fãcînd o lucrare din alt duh. Astfel, aceºtia, uniþi cu ceilalþi, întreþin
între fraþi dezbinãrile de duh ºi de învãþãturã, adicã de dragoste ºi de
adevãr. ªi, pentru cã urmãresc cu îndãrãtnicie gîndul dezbinãrii, ei
cautã cu toatã puterea, acolo unde pot, sã ocupe tot timpul adunãrii cu
vorbirile lor, nedînd loc altora la cuvînt.
 Pag. 1101

Iar dacã totuºi mai ajunge cîte-un frate sã vorbeascã, îndatã se

ridicã acest diotref cu precizãrile lui, pentru ca ºi ceea ce se fãcuse
bine sã fie adus tot spre rãu. Cîte adunãri n-a tulburat astfel duhul de
la Nãmoloasa. În unele pãrþi, în loc ca cei mai noi sau mai tineri sã fie
încurajaþi ºi ei cu dragoste spre cuvînt ºi ajutaþi sã devinã ºi ei înºiºi
niºte lucrãtori buni, în toatã plinãtatea adevãrului - mai ales cã mulþi
dintre aceºtia nu mai sînt acuma tineri, ci sînt chiar bãrbaþi în toatã
puterea, alþi diotrefi îi stãpînesc ca pe niºte robi ºi-i trateazã ca pe
niºte neºtiutori, împiedicîndu-i de la cuvînt ºi îndurerîndu-i mereu. Nu
spunem aceste lucruri pentru aceºti 2, 3 sau 4 care s-au dovedit cã nu
vor sã asculte, deºi au tot fost sfãtuiþi de zeci de ani. Ci le spunem
pentru cei cîþiva fraþi care, poate fãrã sã-ºi dea seama încã bine, au
primit din duhul acelora în inima lor ºi-n adunarea lor ºi fac ºi ei tot
cam astfel de lucrare printre fraþi. Îi înºtiinþãm pe aceºtia, poate pentru
ultima datã, sã se trezeascã din beþia acestor false teorii zise biblice ºi
sã se smulgã din prietenia ºi din pãienjeniºul acestor duhuri pierzãtoare
pînã nu va fi prea tîrziu ºi pentru ei, ºi pentru alþii. Sfîntul Cuvînt al
lui Dumnezeu ne porunceºte la capitolul 4 din Efeseni, de la versetul
1 la 3, o pur ta r e vr e dni cã de chemarea pe care am primit-o. Iar
purtarea aceasta vrednicã sã se arate în toatã smerenia ºi blîndeþea, cu
îndelungã rãbdare ºi îngãdui nþ ã fr ãþ e a s c ã, în dragoste, cãutînd ºi
pãstrînd unirea duhului.
Adicã asta înseamnã ascultarea de fraþi prin legãtura pãcii; iar asta
înseamnã: prin ascultarea de învãþ ãtur ã . Î n versetul 4 din acelaºi
capitol, ni se porunceºte unitatea frãþeascã a tuturor mãdularelor în
singurul Duh, prin care am fost chemaþi la singura nãdejde, care ne
este mîntuirea tutur or s ufletelor noastre. În versetul 5 ni se spune
pute r ni c c ã, dupã c um este un singur Domn, Isus Hristos, tot aºa,
pentru noi nu poate fi decît o s i ngur ã c r e di nþã, aceea pe care am
primit-o prin învãþãtura pe care ne-au dat-o nouã înaintaºii noºtri ºi în
care ne-am nãscut noi din nou. ªi un singur botez: acela prin care am
fost cufundaþi în Hristos, primind semnul Crucii Lui ºi dovada intrãrii
noastre în poporul lui Dumnezeu. Botezul este, în Noul Te stament,
ceea ce era tãierea împrejur în Vechiul Testament. ªi dupã cum, la
primirea poruncii tãierii împrejur în Vechiul Testament, toþi au trebuit
sã primeascã acest se mn în trupul lor, la orice vîrstã erau în clipa
primirii acelei porunci Dumnezeieºti, iar mai tîrziu s-a statornicit
datoria de a primi acest semn la vîrsta de 8 zile iatã, aºa este scris la
Facere 17, 23-27 ºi la Luca 2, 21), tot aºa s-a urmat ºi cu Botezul
Noului Testament.
Cãci ºi cu botezul a fost tot aºa. La intrarea în creºtinism, cei de
la început au fost botezaþi la orice vîrstã erau cînd auzeau Evanghelia
Harului lui Hristos. Dar dupã aceea, Botezul s-a s tatornicit, în tot
popor ul c r e ºtin, tot aºa ca tãierea împrejur în popor ul e vr e u: î n
primele zile dupã naºterea copilului. ªi dupã cum ar fi fost o nebunie
º i un l uc r u fãrã nici o noimã sã se facã de cãtre fiecare sectã di n
iudais m c ã ºi-n iudaism erau diferite secte, de fiecare datã, o altã
tãiere împrejur pe trupul aceluiaºi iudeu care ar fi trecut de la o sectã
la alta, tot aºa, nu este oare ºi în creºtinism acum o astfel de nebunie
ºi nelegiuire sã se facã de cãtre fiecare sectã un alt botez peste trupul
aceluiaºi om creºtin care a fost o datã botezat în Numele Tatãlui ºi al
Fiului ºi al Sfîntului Duh ºi care mai este iarãºi, uneori de 2 sau de 3
ori, botezat în tot Acelaºi Nume, cînd trece de la o sectã la alta?
Pag. 1102

Aºa, ºi faptul cã Mîntuitorul nostru Isus Hristos a fost botezat la

30 de ani, în Iordan, de cãtre Ioan, nu are asta nici un fel de legãturã
cu botezul c r eº ti n. Ioa n nu boteza c u botezul creºtin, în Numele
Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfî ntul ui Duh. Bote zul l ui Ioa n ni c i nu
cunoºtea aceasta. El era ocazional, fãcut numai atunci, ca o dovadã de
pregãtire în vederea primirii venirii lui Mesia. Iar o datã cu venirea
Domnului Isus, acest botez a înc eta t. Nimeni ºi nicãieri nu se mai
practicã de-atunci. Cei care fac din vîrsta majoratul ui o obligaþie
pentru botez, aceºtia rãstãlmãcesc Scriptura ºi pãcãtuiesc împotriva
Adevãrului. Mai multe botezuri creºtine pentru acelaºi om sînt tot aºa
de fãrã minte cum ar fi fost mai multe tãieri împrejur pentru acelaºi
trup sau cum ar fi amînatã tãierea împrejur pînã la vîrsta care a avut-o
Avram cînd a primit porunca acestei tãieri împr e j ur. Ia tã unde se
ajunge prin nebunia neascultãrii! Iatã ce fac cei îngîmfaþi ºi potrivnici.
Iatã unde au ajuns ºi unii dintre-ai noºtri care ascultã de învãþãturi
s tr ã i ne º i r ãs tã l mã cesc Cuvîntul lui Dumnezeu - acei de care a m
pomenit mai sus. Iatã unde a ºi ajuns Moldoveanu ºi unii ca el, care
au ºi fãcut, iarã, acest botez la nu ºtiu care sectã. ªi iatã unde vor
ajunge, mai curînd sau mai tîrziu, ºi cei care le urmeazã învãþãtura
acestora.
Dar nu numai cu botezul a fãcut Moldoveanu aºa, ci face ºi cu
altele, cum este Cina Domnului, pe care el ºi ai lui o practicã tot în
felul cel strãin de învãþãtura ºi de credinþa noastrã ºi a pãrinþilor noºtri.
De aceea, înºtiinþãm încã o datã ºi cu toatã tãria pe aceia dintre fraþi
care mai þin la aceºtia ºi la învãþãtura lor, cã, dacã nu vor sã ajungã ºi
ei tot aºa, în pierzarea acelora care, iatã , a º i început sã se arate,
atunci sã o rupã îndatã ºi pentru totdeauna ºi cu învãþãtura lor, ºi cu
învãþãtorii, purtãtorii acesteia, dupã cum Cuvîntul lui Dumnezeu ne
porunceºte tuturor aºa: Feriþi-vã de cei ce fac dezbinãri ºi tulburare
împotriva învãþãturii pe care aþi primit-o de la început. Depãrtaþi-vã de
ei! (Rom 16, 17 ºi I T i m 6 , 3 ) . Feriþi-vã de cei care nu trãiesc
dupã învãþãturile pe care le-aþi primit de la început. ªi, dacã n-ascultã
c i ne va , s ã n-aveþi nici un fel de legãturã cu el (2 Tes 3 , 6 - 1 4 ) .
Chiar dacã noi înºine sau un î nger di n c e r a r ve ni sã vã aducã o
evanghelie deosebitã de cea pe care am primit-o ºi am propovãduit-o
noi, anatema sã fie (Gal. 1, 8-9) . Sînteþi mîntuiþi dacã þineþi aºa
cum v-am propovãduit-o Evanghelia; altfel degeaba aþi crezut
(1 Cor 15, 1-2) . Sã nu mai fiþi copii, pluti nd î ncoa c e º i încolo,
purtaþi de orice vînt de învãþãturã, prin viclenia oamenilor ºi prin
ºiretenia lor în mijloacele de amãgire.
Ci, credincioºi adevãrului, rãmîneþi tari (Efes 4, 14). Dupã întîia
ºi a doua mustrare, depãrteazã-te de cel care face dezbinãri
(Tit 3, 10) . Da c ã vi ne c i ne va l a voi º i nu vã aduce învãþãtura
aceasta, sã nu-l primiþi în casã ºi sã nu-i ziceþi: Bun veni! Cãci cine îi
zice: Bun venit, se face pãrtaº pãcatelor lui (2 Ioan 10). ªi-n atîtea
alte locuri, asemãnãtoare cu acestea, ne porunceºte aceasta Sfîntul
Cuvînt al lui Dumnezeu. Cãci Însãºi Mîntuitorul nostru a spus: Sã-þi
fie þie ca un pãgîn ºi vameº cine n-ascultã. Oare ce alte porunci mai
puternice sã ne spunã nouã Cuvîntul lui Dumnezeu, decît acestea?
 Pag. 1103

ªi cine le nesocoteºte pe acestea ºi pe atîtea altele asemãnãtoare cu

ele nu meritã oare sã fie pedepsit de Dumnezeu cu primirea acelor
credi nþ e pierzãtoare care vor veni de la minciunã ºi-i vor duce la
osîndã pe cei care n-au primit dragostea ºi n-au pãstrat adevãrul, dupã
cum este înºtiinþarea cea grozavã de la 2 Tesaloniceni 2, 10-11? Dar,
în legãturã cu botezul, de ce se spune de-atîtea ori ºi de cãtre atîþia cã
trebuie mai întîi sã crezi ºi-apoi sã fii botezat? De ce se condiþioneazã
º i s e s pune c ã bote zul nu a r e nici un preþ mai înainte de a ave a
credinþã personal , c î nd ni c ã i er i î n Sfî nta Scripturã nu este pusã
condiþia asta? Ci, dacã este scris în Marcu 16, 16 cã mai întîi vine
credinþa, iar apoi botezul, aceasta este scris pentru toþi cei care n-au
fost botezaþi înainte de a crede. Dar mai întîi a fost scrisã Evanghelia
de la Matei. ªi-n aceastã Evanghelie ni se spune: Duceþi-vã, faceþi
ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatãlui ºi al Fiului
ºi al Sfîntului Duh; ºi apoi învãþaþi-i sã pãzeascã tot ce v-am poruncit
Eu (Matei 28, 19-20) . Or, dacã credinþa vine în ur ma învãþãturii,
dupã cum spune Scriptura cã: credinþa vine în urma auzirii ºi auzirea
este prin Cuvîntul lui Dumnezeu, de c i î nvãþãtura, este limpede cã
ucenicii trebuie sã fie întîi botezaþi, apoi învãþaþi sã ajungã credincioºi,
dupã cum spune Însuºi Domnul nostru Isus Hristos.
De asemenea, ºi Sfîntul Pavel spune colosenilor acest adevãr, încã
ºi mai limpede, cînd zice la Coloseni 2, 12: Fiind îngropaþi împreunã
cu Hristos prin botez ºi înviaþi împreunã cu El prin credinþã. Deci
dupã cum învierea nu poate veni decît dupã c e a i fos t îngropat ºi
ni c i de c um înainte, tot aºa, iatã cã nici credinþa nu poate ve ni cu
adevãrat decî t dupã Bote z, º i nu înainte de el. Dar, pentru cã noi
n-avem obiceiul certei de vorbe ºi ni c i îngîmfarea neascultãrii de
Cuvînt ºi de fraþi, nu punem aceste 2 locuri unul împotriva celuilalt,
cel de la Marcu 16, 16 cu cel de la Matei 28, 19-20. Ci spunem dupã
adevãr: fie una înainte, fie cealaltã, sã fie amîndouã: ºi botezul, ºi
credinþa. ªi sã fie dovedite de naºterea din nou amîndouã. Cãci fãrã
naºterea din nou, ºi aºa, ori una, ori alta, ori amîndouã împreunã, tot
nu a j utã l a ni mi c , pr e c um s pune Mîntuitorul la Ioan 3, 5. Dar ºi
condiþia naºterii din nou din apã ºi din Duh, despre care scrie Ioan 3,
5, dacã ar fi înþeleasã ca Botezul - ºi care înseamnã în realitate: Apa,
adicã Cuvîntul Cel viu al lui Dumnezeu; iar Duhul, puterea Duhului
Sfînt, chiar luate acestea aºa cum e scris acolo ºi cum de obicei se
întrebuinþeazã cînd se vorbeºte despre Botez, tot este vorba mai întîi
de apã, adicã despre Botez, ºi apoi de duh, adicã despre credinþã.
Se vede limpede deci de cãtre oricine nu vrea sã fie cu voinþa sa un
orb, se vede bine în ce rãtãcire au cãzut cei care au mai fãcut încã un
Botez sau îl mai cer sã le fie fãcut. Îi lãsãm pe cei care nu mai pot fi
s a l va þ i fi i ndc ã nu mai vor ei sã asculte sã fa c ã a c e º ti a c e vor.
Boteze-se de cîte ori vor ! ªi - a º a, nu numa i a ce s t cuvî nt a l l ui
Dumnezeu îl calcã ºi îl stricã ei. Dar îi sfãtuim cu stãruitoare iubire pe
cei care mai vor sã mai þinã seama de adevãr ºi de iubire ºi mai vor
s-asculte de fraþi, adicã de învãþãturã ºi de fraþii lor. Îi înºtiinþãm pe
toþi s-o rupã cu cei dezbinaþi, pentru a nu ajunge ºi ei cu neputinþã de
îndreptat, aºa cum au ajuns unii dintre aceºtia. Îi rugãm, în Domnul,
s ã þ i nã seamã de fiecare cuvînt di n ve r s e te l e 11 pî nã l a 16 di n
capitolul 4 de la Efeseni, asupra cãruia meditãm acum. Fiindcã aici
sînt condiþii fãrã de care nimeni nu poate vieþui în Trupul lui Hristos
ºi nici ajunge la statura plinãtãþii duhovniceºti.
Pag. 1104

Iar fãrã ajungerea acestora, cum sã aibã cineva pãrtãºie cu Capul,

adicã cu Hristos? Scumpii noºtri fraþi ºi surori! Din toatã inima ne
rugãm Domnului nos tr u Is us Hr i s tos , î n a c ã rui Lucrare am fost
chemaþi pentru mîntuire, iar nu pentru osîndã, ca El sã vã ajute tuturor
sã primiþi bine acest cuvînt de sfãtuire ºi de înºtiinþare pe care vi-l
spunem nu numai ca voi sã vã daþi toate silinþele sã rãmîneþi în adevãr
ºi în dragoste - adicã una cu învãþãtura frãþietãþii noastre ºi una cu
fraþii din ea, pentru ca sã puteþi fi pãrtaºi la mîntuirea lui Dumnezeu,
dar ºi sã vã feriþi de cei care, dinãuntrul Lucrãrii Domnului, vã tot
învaþã lucruri stricãcioase ºi tot umblã fãcînd dezbinãri ºi tulburare.
Nu le-ajunge de cîþi ani au fãcut acest lucru fãrã nici un rost. Oricine
ar fi aceºtia ºi oricine ar fi fost ei, Dumnezeu nu cautã la faþa omului,
ci la lucrarea lui. ªi oricine nu rãmîne pînã la sfîrºit în dragoste, adicã
în unitate cu trupul frãþietãþii în Hristos, ace l a va a j unge sigur un
mãdular rãu ºi va sfîrºi sigur prin a fi lepãdat ºi osîndit, chiar dacã el
cîndva ar fi fost vrednic de cinste ºi sãnãtos. Cu orice mãdular care
primeºte în el o boalã ºi nu se curãþã de boala aceasta este la fel. Cu
orice vas care nu se curãþã de o întinãciune care l-ar fi atins e tot aºa.
În loc sã fie un vas de cinste, folositor stãpînului, satana îl face prin
neasc ul ta r e , pr i n îngîmfare, prin îndãrãtnicie un vas de ocarã, de
dezbinãri, de tulburare, folositor numai vrãjmaºilor ºi vrãjmaºului lui
Hristos.
Vã rugãm, nu vã lãsaþi înºelaþi de vorbãria acestor oameni
meºteºugit alcãtuitã, ni c i de i s torioarele lor lacrimogene, nici de
rãstãlmãcirile lor iscusite, nici de rãtãcirile strecurate pe sub cîntãrile
lor, pe sub zîmbetele lor, pe sub privirile lor. Ci priviþi ce roade au
învãþãturile, predicile ºi cîntãrile lor oriunde sînt primite, semãnate ºi
rodesc acestea. Vedeþi cã numai certuri ºi tulburãri, numai împrãºtiere
ºi ruinã rãmîne dupã umblarea tuturor acestora. Ca sã vedeþi ce lucrare
face Moldoveanu, uitaþi-vã la adunarea lui din Sibiu împrãºtiatã ºi
nimicitã; sau la cea din Sighiºoara, sau la cea din Sãsciori, pe unde a
lucrat ºi a umblat el ºi unde n-a mai rãmas nici un singur frate di n
Oa s te a Domnului. Ci numai iehoviºti, mileniºti, baptiºti º i or i c e
a l tc e va, numai credincioºi nu. Ca sã vedeþi ce fel de lucrare face
ªandor Pop, uitaþi-vã la adunarea din Bacãu - dacã mai este. Iar dacã
nimeni nu doriþi sã a veþi o astfel de adunare ºi nu doriþi sã ajungã
adunarea voastrã în felul acestora, atunci deschideþi-vã ochii odatã!
Feriþi-vã de ei ºi de adunãrile, ºi de duhurile lor!
Feriþi-vã de învãþãturile ºi de lucrãrile lor! Feriþi-vã de primirea ºi
de umblãrile cu ei. De cine n-ascultã nici de fraþi ºi nici de Bisericã,
Hristos, Însuºi ne-a poruncit s-o rupem cu el ºi acesta sã ne fie ca un
pãgîn ºi ca un vameº. Dacã fraþii din Galaþi nu doresc sã ajungã ºi
a duna r e a l or tot c a cea din Sibi u, î i r ugã m. Rugã m pe fr a te l e
Constantin ºi pe ceilalþi fraþi s-o rupã îndatã ºi pe totdeauna cu duhul
îngîmfat ºi dezbinãtor de la Sibiu, care acolo vrea sã-i ducã ºi pe ei.
Dacã fraþii din Lieºti sau din Nãmoloasa ori din Oasele nu vor la fel
- ºi cei din celelalte comune din pãrþile acelea, îi rugãm în Domnul sã
ia ºi ei bine seama ºi sã facã alegerea cea bunã acum ºi pe totdeauna.
 Pag. 1105

Dacã fraþii din Podoleni, din Roznov ºi din alte pãrþi nu doresc sã
ajungã ºi ei ca ºi cei din Bacãu, îi îndemnãm în Domnul sã punã ºi ei
capãt îndatã ºi pe totdeauna oricãror legãturi ºi primiri cu vasul cel
purtãtor al acelui duh de certuri ºi tulburãri care sigur într-acolo îi
cãlãuzeºte ºi pe ei, ºi pe toþi ceilalþi din toatã þara aceasta care-l mai
cheamã ºi-l mai primesc pe acest om. Pînã nu veþi fi hotãrîþi, fraþilor,
împotriva acestor duhuri ºi nu veþi da de tot ºi pe totdeauna afarã din
mijlocul vostru ºi duhurile, ºi uneltele de care se fol os e s c a ceste
duhuri de tulburãri ºi de dezbinare, sã ºtiþi cã nici pace, nici putere,
nici binecuvîntãri adevãrate de la Dumnezeu nu veþi avea nici voi, nici
urmaºii voºtri, ci numai primejdii. Dacã vreþi sã slujiþi lui Dumnezeu,
a tunc i trebuie sã fiþi una cu Tr upul l ui Hr i s tos , a di cã c u toa tã
frãþietatea. Una cu Lucrarea ºi cu fraþii statornici ºi credincioºi pe
învãþãtura ºi pe credinþa lãsate nouã de înaintaºii noºtri. Sã fiþi una cu
învãþãtura, care este sîngele trupului ºi frãþietãþii. Cînd sîngele este
bun, atunci tot trupul este sãnãtos - ºtiþi aceasta. Cînd sîngele se stricã,
atunci tot trupul se pierde, infectat ºi otrãvit. Tot aºa, cînd învãþãtura
este bunã - c ã c i e a e s te sîngele curat, primit de la pãrinþii noºtri
sãnãtoºi ºi în credinþã ºi în învãþãturã, atunci unitatea ºi frãþietatea
noastrã este frumoasã ºi fericitã, sãnãtoasã ºi puternicã. Cînd însã
învãþãtura, adicã sîngele une i a dunã r i , s e s tr i c ã pr i n l egãturi ºi
amestecuri pãcãtoase cu duhurile strãine, atunci ce poate sã urmeze
altceva, decît ceea ce a pãþit Sibiul, Sãsciorii, Sighiºoara, Bacãul. Pînã
încã nu-i prea tîrziu, fraþilor, vã rugãm pe toþi care sînteþi înºtiinþaþi ºi
primejduiþi sã ascultaþi. Luaþi pildã, fraþilor, de la acele adunãri frãþeºti
unde pãcatele duhovniceºti ºi amestecul de învãþãturi au fost alungate.
Ce pace ºi ce binecuvîntare au adunãrile acestea!
Ce bucurie ºi ce armonie este acolo între fraþi! Veþi avea ºi voi la
fel, dacã veþi urma pilda lor. Este vremea sã-nceteze odatã aceste lupte
lãuntrice. Este vremea sã fie îndepãrtate odatã aceste duhuri care de
zeci de ani vã tulburã. Pentru ca sã putem avea nu numai liniºtea ºi
pacea în casa noastrã, ci ºi roadele, ºi binecuvîntãrile în afarã, prin
munca liniºtitã ºi fericitã pe care, uniþi, o vom face între cei pentru
care ne-a trimis Dumnezeu. Domnul nostru Isus vine. El este chiar la
uºi. Aºa vreþi voi sã ne afle venirea Lui? Nu vã temeþi voi de Judecata
Sa? Nu iubiþi voi venirea Lui? De ce nu faceþi bucurie Domnului cu
o ascultare grabnicã ºi cu o pregãtire frumoasã ºi curatã, în adevãr ºi-n
dragoste? De ce nu vedeþi odatã aceste luc r ur i c a r e vã tulburã ºi
vã-ntineazã ºi care întîrzie venirea pãcii ºi bucuriei între voi? De ce nu
le-alungaþi? Scumpii noºtri fraþi ºi surori! În grija dragostei pe care v-o
purtãm în Domnul, vã rugãm sã nu l e pã da þ i ni c i unul di n a ce ste
cuvinte de înºtiinþare. Cãci tot ce încã nu puteþi înþelege acum, veþi
ajunge voi sã înþelegeþi mai tîrziu. Dar cine nu ascultã buna învãþãturã
la timp ºi înºtiinþarea la vremea ei, acela va ajunge sã plãteascã greu
ºi scump atunci cînd va ajunge sã vadã preþul neascultãrii lui. ªi noi
am dori sã ajungeþi cu toþii la Domnul încãrcaþi cu roadele ascultãrii,
iar nu cu osînda rãzvrãtirii ºi neascultãrii îndelungate de adevãr. Încã
o datã vã rog, primiþi bine acest cuvînt, cãci numai din grija dragostei
vi l-am spus. ªi poate cã este ºi cea din urmã înºtiinþare. Sã nu rãmînã
fãrã folos. Harul Domnului nostru Isus Hristos sã fie cu voi cu toþi.
Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 1106
8642
10
12
14
16
18
20
22
24
26
28
30
32
34
36
38
40
42
44
46
48
50
52
54
56
58
60
62
64
66
68
70
72
74
76
78
80
82
84
86
88
90
92
94
96
98
100
102
104
106
108
110
112
114
116
118
120
122
124
126
128
130
132
134
136
138
140
142
144
146
148
150
152
154
156
158
160
162
164
166
168
170
172
174
176
178
180
182
184
186
188
190
192
194
196
198
200
202
204
206
208
210
212
214
216
218
220
222
224
226
228
230
232
234
236
238
240
242
244
246
248
250
252
254
256
258
260
262
264
266
268
270
272
274
276
278
280
282
284
286
288
290
292
294
296
298
300
302
304
306
308
310
312
314
316
318
320
322
324
326
328
330
332
334
336
338
340
342
344
346
348
350
352
354
356
358
360
362
364
366
368
370
372
374
376
378
380
382
384
386
388
390
392
394
396
398
400
402
404
406
408
410
412
414
416
418
420
422
424
426
428
430
432
434
436
438
440
442
444
446
448
450
452
454
456
458
460
462
464
466
468
470
472
474
476
478
480
482
484
486
488
490
492
494
496
498
500
502
504
506
508
510
512
514
516
518
520
522
524
526
528
530
532
534
536
538
540
542
544
546
548
550
552
554
556
558
560
562
564
566
568
570
572
574
576
578
580
582
584
586
588
590
592
594
596
598
600
602
604
606
608
610
612
614
616
618
620
622
624
626
628
630
632
634
636
638
640
642
644
646
648
650
652
654
656
658
660
662
664
666
668
670
672
674
676
678
680
682
684
686
688
690
692
694
696
698
700
702
704
706
708
710
712
714
716
718
720
722
724
726
728
730
732
734
736
738
740
742
744
746
748
750
752
754
756
758
760
762
764
766
768
770
772
774
776
778
780
782
784
786
788
790
792
794
796
798
800
802
804
806
808
810
812
814
816
818
820
822
824
826
828
830
832
834
836
838
840
842
844
846
848
850
852
854
856
858
860
862
864
866
868
870
872
874
876
878
880
882
884
886
888
890
892
894
896
898
900
902
904
906
908
910
912
914
916
918
920
922
924
926
928
930
932
934
936
938
940
942
944
946
948
950
952
954
956
958
960
962
964
966
968
970
972
974
976
978
980
982
984
986
988
990
992
994
996
998
1000
1002
1004
1006
1008
1010
1012
1014
1016
1018
1020
1022
1024
1026
1028
1030
1032
1034
1036
1038
1040
1042
1044
1046
1048
1050
1052
1054
1056
1058
1060
1062
1064
1066
1068
1070
1072
1074
1076
1078
1080
1082
1084
1086
1088
1090
1092
1094
1096
1098
1100
1102
1104 Pag.
Pag.
Pag.
Pag.
Pag.
1001
1003
1005
1007
1009
1011
1013
1015
1017
1019
1021
1023
1025
1027
1029
1031
1033
1035
1037
1039
1041
1043
1045
1047
1049
1051
1053
1055
1057
1059
1061
1063
1065
1067
1069
1071
1073
1075
1077
1079
1081
1083
1085
1087
1089
1091
1093
1095
1097
1099
1101
1103
1105
101
103
105
107
109
111
113
115
117
119
121
123
125
127
129
131
133
135
137
139
141
143
145
147
149
151
153
155
157
159
161
163
165
167
169
171
173
175
177
179
181
183
185
187
189
191
193
195
197
199
201
203
205
207
209
211
213
215
217
219
221
223
225
227
229
231
233
235
237
239
241
243
245
247
249
251
253
255
257
259
261
263
265
267
269
271
273
275
277
279
281
283
285
287
289
291
293
295
297
299
301
303
305
307
309
311
313
315
317
319
321
323
325
327
329
331
333
335
337
339
341
343
345
347
349
351
353
355
357
359
361
363
365
367
369
371
373
375
377
379
381
383
385
387
389
391
393
395
397
399
401
403
405
407
409
411
413
415
417
419
421
423
425
427
429
431
433
435
437
439
441
443
445
447
449
451
453
455
457
459
461
463
465
467
469
471
473
475
477
479
481
483
485
487
489
491
493
495
497
499
501
503
505
507
509
511
513
515
517
519
521
523
525
527
529
531
533
535
537
539
541
543
545
547
549
551
553
555
557
559
561
563
565
567
569
571
573
575
577
579
581
583
585
587
589
591
593
595
597
599
601
603
605
607
609
611
613
615
617
619
621
623
625
627
629
631
633
635
637
639
641
643
645
647
649
651
653
655
657
659
661
663
665
667
669
671
673
675
677
679
681
683
685
687
689
691
693
695
697
699
701
703
705
707
709
711
713
715
717
719
721
723
725
727
729
731
733
735
737
739
741
743
745
747
749
751
753
755
757
759
761
763
765
767
769
771
773
775
777
779
781
783
785
787
789
791
793
795
797
799
801
803
805
807
809
811
813
815
817
819
821
823
825
827
829
831
833
835
837
839
841
843
845
847
849
851
853
855
857
859
861
863
865
867
869
871
873
875
877
879
881
883
885
887
889
891
893
895
897
899
901
903
905
907
909
911
913
915
917
919
921
923
925
927
929
931
933
935
937
939
941
943
945
947
949
951
953
955
957
959
961
963
965
967
969
971
973
975
977
979
981
983
985
987
989
991
993
995
997
999
1197531
13
15
17
19
21
23
25
27
29
31
33
35
37
39
41
43
45
47
49
51
53
55
57
59
61
63
65
67
69
71
73
75
77
79
81
83
85
87
89
91
93
95
97
99

Milostenia
Noi
Pîinea
ca
Pilda
Mireasma
Rugãciunea
Luaþi
Dragostea
Nunta
celor
Sãrmanele,
Multe
Rob
Inima
Casa
Chipul
Bucuria
Pãcatul
sã
Zi
Fîntînile
Lucrul
ªtiþi
Cel
Iosif,
Ciocîrlia
Numele
Aduceþi-vã
Umpleþi
Mulþumirea
Creºteþi,
Chemarea
3Despre
Unul
Bunavestire
Cunoºtinþa
Staul,
au
Cãile
Steagul
Îndrãzneala
Dumnezeu
Nu
care
Trebuie
Credeþi
Cei
4.
Partea
Focurile
Un
Ca
Lacom
Du-te
Vremea
Ce
Naºterea
ei,
coboarã-te!
profet
tuturor
centrul
iese
noi,
din
ºi
Haina
Anul
În
Împreunã
Oare
Problema
Înscrierea
ªi
Întoarcerea
Tu
ªtie
Adu
La
Darurile
Vino
Lucrarea
Adu-le
Curãþia
Cuvînt
Duhul
Dezbinãtori
Sfinþenia,
Toþi
Au
Rodul
Unitatea
Ceruri
Domnul
Gata
Dreptatea
Amintiri
Ascultarea
Sã
Rupeþi-o
De
Semnele
Scrisoare
Cãrãrile
6Iarãºi
Florile
Cinstirea
Dupã
Lumina
Rãspuns
Dovada
Taina
Venirea
Sãrbãtorirea
ÎÎnnoirea
Am
Cuvinte
Cele
Rugãciunea
Muntele
Creºtinii
Jertfa
Cartea
Credinþa
acest
Bucurie
Lipsa
Orbul
O
Cercetarea
A
Gînduri
Dezbinarea
Strîngeþi
mpr
-stropi
mare
zi
inimã
datorie
învãþat
treia
scrisoare
fi
Cînd
cartea
vorbire
mijlocul
necredincioase,
vã
sã
ºi
de
început
nu
mã
din
vrut
Mireasã
(Apoc Rugãciunea
Prin
Fiecare,
Înmulþirea
Facã
Vreþi
Înfocatul
Trãim
V-am
Cã,
Dumnezeiasca
Pusã
Dorim
Fraþilor
Oameni
N-am
Îmi
Spune
D
Întrebaþi-vã
Robul
Lea
Parcã
Oare
Ale
David,
Veþi
Cred
Partea
2Adevãrul
Spunea
Fã
Preþul
Însã
Sîntem
Sau
Puterea
Cînd
Mame
Orice
Cãutaþi
Fraþilor,
Oriunde
Semnele
Nici
Niciodatã
Tu
Oriºice
Au
Niºte
Maria
Citiþi
Duceþi-vã
George
Pesemne
Aceste
Mergi
Nu-i
Fii
Pe
Probabil
Uneori
Rãmîne
Fraþii
Într-una
Drept
Asta
Dumnezeu
Trãiþi
Aici,
Unul
Acuma
Hai
Uitã-te
Sã-L
Luturile
Trecut-ai
Dumnezeu,
Lîngã
Aº
Gadarenii
Lucruri
Toate
Urechile
Duceþi-vã
Poate
Copiii
Spune:
Þi-e
Da,
Versetele
Eram
Cereþi-I
Lumina
Da
Sã-I
Daþi-vã
Doamne
Pãrintele
Abia
Totuºi,
Economia
Slãvit
S-au
Gîndiþi-vã
Restul
Acolo
Puteþi
Mulþumim
Omul
Lacrimile
Creºtini
Vedeþi
Nimeni
Ba
Via
Inspirã-i
Noi,
Nouã,
ªtim
Cuvîntul
Iubiþii
El,
Sfîntul
Avînd
Cine
Acum
Nunta
Privegherile
N-a
Þineþi
Sînt
Toþi
Ar
Îl
Vã
Aceluia
Chiar
Priviþi
Priveºte
Ieroboam
Femeia
Ultimele
Ne
Scumpii
Cocostîrcul
Ultima,
Mîntuitorule
Dragostea
Lozinca
M-am
Arma
Dragii
Vino,
Ci,
O,
Slavã
Aduceþi-vã
Pacea
El
Cîþi
Va
Acest
Era
Hristos
Vinovate
Fãrã
Dea
Evanghelia
Vegherea
Dumnezeu
Acesta-i
Mirele
Aveam
Dãruieºte-le
ªi-n
Dã-ne
ªi-atunci,
Sã-i
Te-ai
Peste
Pune-Þi
Ca,
Mergînd
Toate
Naºterea
Experienþa
V
Primeºte
Ajutã-ne
Fie
Ci
Taina
Binecuvîntãm
Acei
Puneþi
Binecuvînteazã
Binecuvînteazã-i
Cît
Viteaz,
Apãrã-i,
Ne-am
Pentru
Acelaºi
Aici
Cîteva
Împodobit
Lasã-Þi
Fericiþi
Este
Duhul
Vrãbioara
O
Acestea
Fiul
Lucrarea
Fiindcã
Dumnezeul
Fiindcã
Cum
Apoi
Sigur,
-Toþi
Doamne,
Poate
ªi-ajutã-ne
Odatã
Totuºi
Împarte-Þi
Te
Iar
Dar,
Îi
Tot
Eu
Pînã
Cam
Ocoliþi-i
Colaboraþi
Îþi
Ce
Ajutã-ne
Ceilalþi,
Învaþã
Aºa
De-atîtea
Ei
E
A
La
Vreau
Ca
Cerurile
Poþi
Pãmîntul
Odatã,
Viaþa
Despre
ªi,
Arhanghelul
Dãruieºte-le
Sã
Zidurile
Avem
Uite,
Ascultã
Pot
Adicã
Mã
Dintre
Þi-o
Din
Noi
Ei,
Am
Cîtorva
Iatã,
S-a
Printre
Aceastã
Cine
Trimite-l
Deci
Ele
De
Mulþi
Cãci
Ea
Nãscuþi
Cã
ªtiþi
Cu
Astfel
Preaiubiþii
Dar
Sfîntul
Cînd
Atunci
Faceþi
Pãcatul
Dupã
Domnul
Se
Iatã
Lumea
Cel
Aceasta
Întîia
Ori
Locul
Un
În
Cei
ªi,
Acuma
Dar
Fã-i
Nu
Încã
ªarpele
Numai
Pentru
Aºa,
ªi
Iar
Dacã
cer
oile
seamãnã
iubiþi
este
pe
ce
chemaþi
2de-al
nou,
cãutat
umblat
oameni
nu
Dumnezeu
bine.
oi
oi,
om
ºi
de
sînt
degetul
sã
de
ºi
Ce
Cum,
Aþi
Nu
Copii,
Fiule,
Doamne,
Mãi
Îþi
Biblia
Mamanoapte
2cu
3ºi
dupã
Veniþi,
Aceasta
Frate,
de
Da,
Domnule
apãmînt
le
ziditã
ce
te
fie
eovremea
timpul
cel
prieteni
Doamne,
Cum
seama
sfetnic
un
Sfinþilor
45
fost
acelaºi
Domnului
la
mulþumim
uitat
petrecut
vom
intrat
normal,
murit
vi
orbi
ºi
-oamenilor
sfredelitã
nunþii
pocãinþei:
naºterii
afarã
cunoaºteþi
viaþa
ajuns
avut
fost
veche
portar
ne
aprincipiu,
primul
felul
mijlocul
noaptea
zadar
casa
El
aflat
tocmai
aºa
în
mai
de
ipoate
cum
astãzi
beþiei,
cei
trebuit
cît
cine
din
lucruri
vindecat
cele
iatã
lupta
ce
se
totuºi
cînd
semãnatul
toate
apoi
nu
noi
cartierul
Apocalipsa,
dacã
lîngã
ei
Cuvîntul
aceluia
cînd,
al
depãrtaþi,
rãu
ca
Lucrarea
zilele
inima
Sfînta
Numele
încã
Domnul
m-am
merge
voi,
micã
minte
lãudãm
mulþumim
vietate,
un
erau
venit
care
învaþã-ne,
dovada
Moise
viei
totdeauna
scopul
s-a
apoi
dacã-i
atunci
te
se
am
nu
veni
mãrturisi
pierdutã
de
cei
oricine
ne
nu-i
dupã
dacã
sãrmana
ce
rãmîne
sãrutare
alãturi
cã
înconjori
turtã
spune
înceteze
la
venirea
adunãrile
început,
celor
rcea
poþi
era
voi
L-a
ºtia:
pare
trebuie
apredai
cred
lui
Apostolul
acest
mîine
sãgeþile
început
pentru
oputerea
vedem!
lucru
vrãjmaºii
m-am
am
nu
dacã
primesc
iudeii
mijlocul
vrea,
Epistola
rugãm
cu
noi
pruncie
aducem
pe
ºtie
sã
cînd
în
privim
drum
Evanghelistul
tatã
le
va
pãcat
ea
spune
fel
ne
aceste
cuvine
dragii
unã
vorbesc
cutremurãm
omul
de
atunci
spun
Duhul
vom
n-am
vedeþi?
la
rugãm,
binecuvîntãm
aceea,
merg
pãmîntul
astfel
vã
numai
Oastei
afãrã
iubiþi
Însuºi
fi
frumos
voi
vreau
ºtiu
ºtiu,
gînd
strigã
orice
mama
cu
toþi
trebui
multe
simþim
fac
cei
aceea
am
îndureraþi
singur
om
pentru
nou
bucurii
familii
condiþii
mari
apostol
trimisului
dupã
pe
Cuvîntul
rog
arde
îndrãznealã,
Hristos
mai
din
minunat
dacã
cum
bucurãm
cheamã
pustiit
atîtea
aceasta
aceea,
Doamne
putea
aceastã
vã
ne
calea
dãm
devenit
de
cumva
un
la
vor
s-a
atunci
cînd
enumai
existã
ºtim
ºtiu,
stricã
sã
aceea
te
îndeplineºti
lucreze
rugãm
aminte
iubirii
sînt
cã
atent,
aînþeles
zi
citit
spus
se
2zis:
de
acolo,
gîndesc
dintîi
care
1,minunat
acestea
aºa,
sã
lipsit
condiþie
pentru
drept
potrivit
orbii
botez
pînã
pe
cã
mai
din
Mã
vã
acelora
discutat
dupã
lui
aceea
ce
cînd,
aºa
lucrare
cu
dorit,
ºi
Oastei
amintit
aºezat
prãbuºit
Betleemului
aflãrii
un
dacã
pare
prin
cine
aceasta
Dumnezeu,
nu
se
tr
în
toatã
sau
de
vrea
ne
iubim
dea
prigoanã
înviorare
Mele
Te
ei
aveþi
sã
pentru
numai
mai
cît
reuºit
pregãtitã!
ni
cînd
ne-am
credincioºi
auzit
cunoscut
dupã
þinutul
îl
clipa
ucenicilor,
cã
mirilor
întorci
bine
semãnatului
scris
îi
credinþa
cei
la
dacã
în
Dumnezeu
trebuie
cartea
ca
cum
ospunem
faþa
cinstim
de
scrise
sã
fãcut
au
n-ai
acum,
cuvîntul
toate
ferice
tuturor
lucrurile
sînt
tu
am
ºi
vedem
nu-L
sîntem
ne
toþi,
ne-am
ei
sentimentelor
celui
fim
deplinã
cãutaþi
m-a
dori
oºtirilor
trimisului:
numai
cum
acelea
trebuie
pentru
Domnul
meu,
gîndim
cã
cei
va
iert
vin,
veselie
voi,
el
omijlocul
întîiul
fi
în
scris:
cere
dacã
ne
spune
ºi
Cuvîntul
de
pînã
acum
ce-a
poate
nu
bine
pentru
sã
dv.
cînta
sã-i
Tu
la
altfel,
trebuie
ceva
cînd
Dumnezeu
au
fost
aºa
are
atunci,
cu
pentru
cauza
se
cîntat
fãcutã
mult
cele
celor
numai
mi-era
vrea
face
ar
nimenea
dupã
mãrturisitã
lui
priveºti
prorocii,
un
atît
vei
cã
nu
împrumutat
nici
strãine
unui
adevãr
îi
sufletul
descoperã
bine
al
au
ridicãm
sã
atunci,
veþi
eram
ºi
înmulþiþi-vã
de
fãrîmiturile
lor
zac
acolo
ocei
an-a
strigat
înseteazã,
vezi
copilul
vorbele
pe
în
vom
dintîi
Dumnezeu
ni
ne
cã
astfel
stãm
toþi
aceasta
era
eram
am
Domnul
care
se
ºi
Dumnezeu,
S-a
mîntuirii
Duhului
cea
gîndeºte
din
cu
tonul
sufletele
vã
la
ea
cineva
ei
eu,
cei
porumbelul
fraþii
cautã
voi,
atunci
cum
spune
îndemnat
aþi
dintîi
nãscuþi
aceea
se
vine
cîþiva
nu
cuiva
Duhul
dinainte
Domnul
în
datorie
pãrinþilor
lumea
nuntã
mult
numai
poporul
de
dacã
cã
sã
noi
se-ntîmplã
El
slugã
ridicat
oameni
mei
4-lea
scape
din
ridicãm
ºi
Crucea
mai
trebuie
copil,
Pocãinþei
ce
salt
aceea
om
începutul
acestea
acesta
care
la
ne
puþin
Ziua
putut
copile,
sã
esuflet
Ieremia
au
puternicã
iubim
targa
ºaptelea
pe
fãcurã
fiul
ajute
uitãm
rugãm
strîngem
duioase
fiecare
cea
cã
dacã
fericitã
sînt
Numesc
mîinile
dintre
aceasta
în
istoricã
mei,
mei
cãtre
asemãnãm
pãmîntul
om
putem
uitatã
mîntuirii
smerenia,
nu
sã-L
rãsplãteascã
ce
rãspuns,
voi
al
poetul
lucru
Cuvînt
Biserica
veºnicã
sã
cu
participãm
fost
trãia
cã,
Dumnezeu
ºi
Cana
cãinþã
învãþãturã
aei
data
ca
ºtiu,
uitãm
jenaþi
el
lui
mai
noi
am
nevoie
bucuria
harul
iertãrii
copiii
cã
cei
cãlãuzi
ne
vinã
pe
în
ajungem
se
toate
s-a
greu
mãresc
cea
pãrinþilor
ei,
oacei
binele
unim
credincioºia
plece
început,
cuvinte.
cum
putere
binecuvîntarea
mei,
noºtri
mei
scumpe,
ici-colo
sã
noi
Se
preþuim
numai
cã
asta
ca
Sfîntului
mici
fi
ultimele
mîna
le-am
lãsa
în
ne-a
cã,
ca,
voi,
nuntã
Israele,
au
ovrut
este
Mine
deplinã
fenomen
cînd
la
bine
înþelegem
înºelaþi,
voi
cine
mai
acestea
cã
luptat
îndemn
-care
gîndit
altfel
noi,
ieºea
nu
aici
mult
ase
îndemnãm,
noºtri
vesteºte
mei,
ucenicii
pentru
Cuvînt
partea
cineva
Adevãrul
bunã,
era
ºi
multe
ni
cîte
acest
ispite
frumos
Dacã
cum
va
aceasta
astãzi
trupul
azi
considerãm
ascultîndu-i
dupã
pot?
istoria
mai
exemplu
un
trãiascã
aatît
10)onoi
vremurile
în
spus
Domnul
sã
concepuþi
ºi
rãtãcirile
de
ne
sîntem
ai
le
dinãuntru
lîngã
la
Biserica
Hristos
depus
dãm
þinem
buie
ce
statornic,
minunat
acest
care
unsul
prieteni
despãrþire
luminã
sã-L
arãtat
ceruri
afarã
aceasta
nevoie
aceste
trezit
vedea
vrea
nu-i
mai
prin
bun
ºi
ploaie
biruit
înceta,
de
rugãm,
ne
aceºtia
totdeauna
cîte
aflat
pãrinþilor,
sã
vostru
fi
Tatãlui
dacã
dreptul
format
nu
fiule,
cauza
citite,
-face
fim
întãrea
fie
lui
aºa
atîtea
cît
ca
ca,
cã
rugãciunea
îngreuieze
pe
aceasta
de-ajuns
Te
acesta
fost
odin
cei
aminte
în
iatã,
afarã
33
bucurãm
Enescu
i-a
3-lea
pregãtim
sã
la
cu
iubiþi,
încã
se
mai
vor
aveþi
va
Cãci
om,
toþi
muzicã,
ce
aceastã
toate
lucru
ei
vom
zice
fi
noastre
de
lLui
Bisericii
limbã
le
cã
frumoasã
dormi,
noastrã,
faptul
Luca
Isus
sã
chiar
ºi
l-au
sfaturile
din
pãi
omul
dragi
la
fiind
ajungerea
cãtre
mult,
avem
sînt
care
duce
bogatul
Dumnezeu.
Exod
ne-ai
binecuvîntarea
face
vremea
prilej
dragi,
holdele,
adevãraþi
de
ani
toþii
pe
cei
citim
ar
noi,
cãutaþi
2zî
mai
între
casa
Oastei
este
Tainã
armonie,
hainã
înaintaºii
pagubã,
Dacã
pornit
aducãtorii
Iacov
laolaltã
Dumnezeu
mea,
sîntem
aceasta
în
cã
facem
aproape
înmulþit
gînd
Lucrare
sfîrºeascã
acestea
venit
care
oare
voastre
aici
omul
pãmînt
vã
am
adevãruri
ei
noi
ce
cei
pentru
s-a
amintit
de-aici,
ar
diabolic.
s-au
ca
mei
poetul
la
tãu
cu
recunoscãtori,
primeºte,
rîvnit
privim
aceea
nu
fiecare
existã
Doamne,
vor
tine
fiinþele
ºi
pilda
de
mila
asculte
minune
spre
era
nici
omeneºte
pe
sã
poruncile
n-a
ce
abatem
vegheat
fi
m-aº
groazã,
noi
fiecare,
relaþii
acesta
totul,
oamenii
ºtie
inima,
binecuvîntaþii
am
sã-i
mulþi
umplut
ne
spun:
vrea
lui
preþul
rugãciunile
zicînd
sãptãmîni
fii
cã
ºi
creºtineascã
aceasta
car
problemã
aici
momente,
tale
facem
al
Cuvîntul
ce-am
luminii
va
fie
harul
fãcut
înþelepciune
înaintea
uc
prin
fost
cu
mirenumai
pe
suflete
sã
au
totuºi
aºa
ascultã
avut
nu
ea
ori
Dumnezeu
luptãtor,
ai
orice
de
s-a
aspunea
spune
rugãm
unde-i
gînganie,
dacã
gîndit
putea
cer
nou
aceasta
venit
mi
o3-lea
am
îngrozitor
n-au
cînd
aici
S-a
noastrã
s-au
vor
vede
Doamne!
vãzut
cea
sîntem
vremea
la
într-acolo
Iosif
mai
ce
fãcut
în
m-am
sabia
care
cel
vãd
lucru
vãzut-o
învãþat
spun
sã
un
pe
atrecut
mi-aiIsus
dintîi
din
atunci
spunã
Scripturã
unii
strãpungem
ori
Domnul
liber,
zicea
zi,
aicea
rãu
tu
lumea,
iubiþi
fie
Dumnezeul
epistola
ºi
credinþa
sau
la
inima
el
piardã
sus
vasele
Dumnezeu,
copiii
întors
Timotei
cum
bogat,
aduce
un
acuma,
sã
aceasta
mai
iubitul
vechi
istoria
se
ne-am
acum,
va
nu
ori
corectãm,
rînd
pildã
Sfînta
el,
au
cînd,
în
pruncul
trimis
fraþilor,
Hristos
deci,
face
zi
dupã
de
n-avem
aeste
predici
pãcãtoºii
aveau
pentru
inima
merge
nouã
aºa
oorice
un
avut
binele
umple
acest
nu
Ta
zis
frate,
nesocoteºte
grijã
simþim
atunci
ne
sã
lui
tale,
20
lucru
vrem
Dumnezeu
fãcut
meu
cuvinte,
gînd
s-au
cauza
mei,
fie
celelalte
Îl
ceresc
ºi
Lui,
în
Domnul
mai
care
.retrãgea
cînd
aºa
din
cã
revedea
am
þi-am
aºa-i
El
noi,
poporul
cea
aceste
un
scumpi
vremea
pîinilor
familia
sã
îngerii
Domnului
logodnica,
fraþii
judecaþi
oriunde
refãcut-o
s-au
nicãieri
nunta
acest
nostru
avut
Dumnezeul
L-au
faþa
sã
aveþi
ce
fraþilor
nu
Betania
cînd
condamnaþi,
sine
ºi
ce-a
în
prin
sau
rugat
oare
credincios
oand
biruinþa
plug,
vacã,
fals;
lase
cum
se
aceasta,
primiþi
ai
l-a
la
þi-a
vor
destulã
lui
în
înseamnã
soþi
3deci
dezbinaþi
L-aþi
ne
fraþilor,
nu
mã
dorim
facã
ºi
pasã
cu
mai
crede
din
aceea
cunoscînd
stîncã
seara
s-a
spune
cît
puternic
copil
cineva
lasã
munceºti
Sfînt
cã
voi
la
lui
duce
ei,
rugat
scumpi
fluturã
angajãm
Casa
Apostoli
ascultarea
sã
aceasta
noºtri
galateni,
ne
era
Îl
nu
lîngã
Duhului
citirea
fiþi
cunoºti
viaþa
au
oameni
acest
naºterea
nu-L
în
ºi
slãvit
propovãduitã
vã
-nuntã
cu
aceea
Judecãþii,
de
3,
vedeþi,
fi
rãmas
atîtea
are
Domnul
Noi
care
Adevãrul
pe
putea
îndreptãþit
fratele
nu
cei
profetului
rãsplãti
cunoascã
încã
Crãciun
Tatãlui
din
ce
nimic
gadarenilor,
Dumnezeu,
i-a
ne
În
trebuie
sã
hoþ
de
cioatã
vom
împrejurãrile
oºi
nãscut
pentru
atunci
acestui
temnicer,
cu
în
nostru
doar
fost
aminte
Dumnezeu
sfãtuiesc
de-amãnuntul
cã
aceasta,
care
ori
am
gînd
ajungã
noi
ºi-au
este
fi
soborului
stîlpii
se
starea
Golgota,
satanicã
Sîngele
aun
aici
dimineaþã
acasã
care
lor
fraþii
ale
voi
omenire,
chemãm
toate!
fie
Domnul
rîndunica
fratelui
cînd
pãmîntul
care-l
întîi
nouã
Domnului
pe
toate
rde
ceva
sã
va
unui
suflete
încolo,
-despre
ne
frumoºi
au
Dumnezeu
bine.
sînt
surorile
credincios
El
opreºte!
trãieºte
bunã
cã
trecãtori,
am
se
nu
nu-ºi
ne-am
nu-i
care
mirare!
celor
la
fariseii
însã,
Cuvîntul
varã,
acum,
binecuvîntat
pe
vrãjmaº
hotãrît
acolo
cei
din
ajutor
vindecat,
Vechiul
vreme
cã
întotdeauna
mai
conþinut
foloseºti
momentul
mari
ca
credem
de
imn
versetul
stricãciunii,
naºterea
am
nenorocit
mereu
ani
care
palat
cea
în
sînt
biruit
sus
ori
cãrþile
vãr
tot
vrea,
acum,
El
Gavril
aceste
nimãnui
aratã
ai
este
nu-l
fi
acesta
s-a
va
totdeauna
deci
dezbinãtori,
Timotei,
vorbim
ºi
fricã
vorbeascã
credincioºi,
Oastei
pe
fiecare
-sã
oameni,
mare
avie
Veºnic
Domnul!
pilda
lui
tuturor,
pentru
capãtul
ale
înaintea
n-ar
poruncã
niºte
schimbatã.
m-am
3n-are
le
la
dragi
pãrþile
din
de
puterea
aibã
fraþi
dupã
deschis
vã
iubiþi
Dumnezeu,
niciodatã
acolo
nu
mai
vorbim
sfinþit
astãzi
Sfîntului
toatã
sã
ºi
binecuvîntat
Dumnezeu
orice
cum
an
aºa:
Duhul
maramã
cel
ca
vinã
observã
au
vom
ele
sfinþi
cînd
fi
ne
cunoaºte
strigã:
rãspuns
ãDomnul
nevoie
mare
naºterea
Ana,
spune
cîntare
din
lãsat
care
ar
pãmînt
noi,
Numele
putem
s-au
diavolul
par
parcurs
aceastã
primit
împreunã
noi
fãcut-o
toþi
recunoºtinþei
mulþi
fraþi
Lazãr,
ce
harnici
din
Lucrarea
ºi
în
nu
lãsa
acest
noºtri
iei
ajuns
pe
zis
mîngîierea
vin
numai
dragostea
vas
Domnul
chiar
despre
acel
ode
folosul
nimic,
tu
greu
urmaºii
înainte,
sã
capitol
avea
treacã
chemarea,
niºte
are
întemeia
împotriva
este
binecuvîntezi
orice
aIsus
fraþi!
întîlni
cãrþi
un
vinã
cumva,
noi
cutremurat.
cel
unii
nu
grijã
nimicit
noastrã
sã-þi
datorie.
practic
din
la
-pînã
ceresc
aceasta
sînt
venirea
ne-amintim
las
ceruri
vom
ne
fie
ne-a
care
Doamne
pleca.
poporului
sã
lupta
Pavel
pe
Dumnezeul
numai
îi
nunta
semenilor
ai
vor
stau
mîinile
aur
aaºteaptã-mã,
silinþele
ºi,
vechi
ceva
n-au
lui
citim
cum
voi
în
aºteptaþi
omulþumim,
creºtinii
tineri,
dragostea
Sfîntul
ºi
celãlalt
despre
este
întors
legãmînt
Dumnezeu
El
rînd,
trãit
putem
cea
dus
cu
la
patria
care
de
acelaºi
totdeauna
Sfînt
sã
cã
tuturor
copil,
rãu
Pavel?
lucreazã
arãtat
ni-l
trebuie
din
fie
aceste
lui,
Chipul
îmbuibã
dacã
acestei
hotãrîþi-vã
strãini,
se
stea
cel
surorile
nu
cei
privesc
Biblia
pasãre
multe
Cerul
în
vom
foarte
spus
pe
vor
sînt
acestea
chemat
cauza
dus
aceste
tale,
nou
va
lui
am
Hristos
gãsit
totdeauna
Mariei
pentru
pãsãri,
destul
S-a
ca
din
20,
ne
trebuie
nu
sã
urma
ºi
Te
toatã
îndrumã
este
Fiul
versetul
venit
deci
fost
înainte
toa
casele
acolo!
Cuvîntul
formularele
le-a
Lui
mîna
Duhul
au
vrem
Sfîntul
în
acestora,
ascultat
greºesc
m-am
privinþa
de
munci,
noi
pe
ar
la
alt
cer.
simþim
Dumnezeu
lucruri
dintre
Mi-ai
cînd
numai
cea
este
spune
pãcatul
rugãm
folos
credinþã
îndrepte
nostru,
ne
fraþii
vom
acolo
sfîntã,
2Oastea
ºi
obiºnuim
poarte
pãzesc
va
astãzi,
pãstrãm
binecuvîntat
care
nu
ele
ne-a
Domnul
primirea
din
privi
viaþa
3sînt
priviþi
cãsnicii
vas
în
cum
ºi
poate
El
tine
aþi
aproape
cineva
înþeles
Marelui
bucur
are
cã
noi
ani
întîi
urma
lsã
du-te
mã
azi
putut
Dupã
acei
de
te
tinerii,
cã,
Cînd
Istorie
cu
ne
adunarea
nu-L
anumaidecît
unit
va
neînþelegeri
nenorocit,
înseamnã
înceapã
este
leagã
care
apoi
ceva,
categorii
încredinþare
zi,
scoatã
proroci
clintit
experienþa
din
practic
alin
spun
nimic
tot
ºi
încã
cei
Lucrarea
nici
slujbã
rãspuns:
cînd
lui
înmulþesc
gîndim
pe
omul
ocomori
în
tuturor
sîngele
ascultat
fie
Hristos
afoarte
sã
mãrturisirea
la
însuºiþi-vã
dat
despre
ºi-o
vieþii
joasã
ne
noi
nostru,
fi
pãcatul
bun
clipe,
cu
Doamne,
care
Isus
ºi
Dumnezeu
mers
tu
mai
aceia
Podoleni,
de
astãzi
ultima
suflet
ce
gãsit
binecuvînteze
încã
poate
vrut
într-adevãr
sãrbãtoarea
ocã
þara
atîta
se
întîlnit
oile
Domnului
în
cã,
mame
la
cîte
întrebe
morþi
un
luptei
mîntuiascã
Pavel
vei
datã
pas,
iar
pe-aici?
deprins
poþi
abune
spuneþi
pilda
toate
trãire
aduce
felul
este
nu
culesul
nou
doreºte
pãmînt
avem:
ce-i
sã
cu
ºi
cã
învãpãiatã,
trebui
spunã
cît
erau
Domnului
sau
ume
trecut
n-am
aceastã
la
într-o
mãrturisea
cine
aºa
putem
Cuvîntul
ce
luptã,
tãcut
neascultãrii
acela
asînt
cîntataceasta,
smeriþi
nimeni,
bisericã
întreb
17
vine
Cuvînt
Îþi
nu
alungat
ne
apare
de
este
însã
cu
pace
ceruri,
vouã,
frumuseþea
fraþi
genunchi
tãi
sã
putem
ºi
trebuie
cã
învãþat
la
Dumnezeu
unora
dorit
întuneric,
spre
s-a
au
fii
te
ascultarea
primit-o,
nu
lumea:
vom
al
m-am
sufletele
din
sînt
aud
care
Harul
zilele
ºi
contemporanii
ne
binecuvîntat
de
scop,
ce
fraþii:
la
pentru
oascultã
lupte
acredinþa
acest
Sfintei
ori
dulce,
au
chemare
dintre
orice
Lucrarea
mulþi
drepte
el,
vorbit
mare
îndrumã
felurite
pentr
crucea
aceasta,
gîndit
pe
avem
binecuvînteze
luat
familia
putea
cunoaºte
celor
Evanghelie
noi
vorbesc!
cu
ºi
mai
mãrturiseau
pîrîiaº
s-au
sînt
om
ameu
ziua
frigului
ºi-am
chemat
ochiul
nu
garã.
Sfîntul
la
ca
acestea
toatã
aºa
va
cei
acum
sã
fel
din
oare
forþa
era
îngrozim
inimile
copii
ne
noastrã
nici
noi
aia
oraº
este
fãrã
minunat
ierþi
pe
-adivine
s-au
tot
numai
toatã
secera
toate
tine,
poate
cãile
de
asculte
scumpi,
iatã,
aveþi
între
pãcatele
preþul
sã
moartea?
Mîntuitorul
rãmas
dupã
în
bucuria
cã
Isus
Bisericii
vestim
ºi
aceºti
pretutindeni
ne
Luca
trimis
cei
mai
km,
ales
Dumnezeu
împreunã
di
aceastã
adevãratã
toþi
trebuitoare
pace,
nu
din
fost
pornit
lui
am
cu
asta!
de
soþia
altele
Dumnezeu,
sã
cînd
toatã
despre
ne-adîncim
face
poticnire
bucuria
cineva
la
lucruri
credincios,
ai
nevoie
ºi
Domnul
în
nu-i
este,
trimis
învaþã
fãcut
noastre
V
viaþã
cei
binecuvîntatã
drum
putem
sfîrºit
binecuvîntãri!
familia
Isus
sînt
hotãrãºti
lui
asilã
ieºit,
murit
nu
devotate
sã
venit
fraþi
lasã
fi
vreme
sorã
Dumnezeu,
face
ªi,
pe
aici
grele
lor,
eDomnul
anumite
carne,
îmbrãcat
ºtiut
oacesta?
greu
cunoscuþi
ºi-i
planuri
inimile
dintre
dragi
din
rnu-i
totdeauna,
asculta
fraþi,
stai,
în
apropiem
trebuie
el
va
ce-avea
lacrimi
omul
li
alt
tot
sat,
gîndul
ºi
plãtit
faptele
30.
ocupat
nu
Poporul
este
cer
trepte
putea
odihna
credincioasã,
bi
sã
fraþilor
asemãnare
atît
care
vedem
fost
tuturor
loc
cere
de
în
care
luat
casa
acela,
ce
lui
face
aceasta
Mîntuitorul
Sfîntul
au
vã
putere
strãinãtate
pe
prin
momentele
rãspunde
toþi,
muncim,
îndurat
tinereþea
profeþilor
aceºtia
la
pãrintelui
plînge
este
Dacã
Nunta
cu
apomeneºte
dai
ºi
credinþa
duc
inimile
odupã
al
dacã
luat
mijlocul
cã
nunþile
sã
cantitate
ºtiut
noºtri,
lucru
conºtiinþa
au
care
aveþi
tot
de
în
semãnatului
întîlnim
moartea
lucrurile,
Evangheliei
Cuvîntul
mor.
pentru
V
se
acestora,
cînd
mã
lumina
îmbinã
pãcat
Cel
Maica
preaiubiþii
Domnul
unul
aici,
Acela
ºi
luminã
staþi
rãscumpãrat
trupeºte,
am
Tale
adunare
toþi
un
fiecãruia,
trecut
nu
I-aþi
ajungem
facem
familie
vreme
totdeauna
oi
omului.
rãtãcirii
în
Traian,
legat-o
bunã,
om
lui
care
de
lepãda
picioare
locuinþa
ei?
scris
dupã
sînt
mi-am
Isus
Dumnezeu
Unul
naºti
facã
Cine
pe
aînvãþãturilor
atîþia
tot
este
acest
îndrãznealã
mai
fãgãduinþa
eam
muncã
vã
mîntuirea
vinã
hrana
-ai
gîndit
Mire?
acasã
dureroasã
acesta
ºi
meu
Dumnezeu
puteþi
voia
sfîrºi
ascultat
oameni
cîntaþi
vedeau
un
Oastei
sînul
aºa
popor
inima
în
arãmas
uitat
este
amãrãciune
cînd
mai
la
acasã,
cum
care
Pãi
În
eu
mulþumim,
din
nemurire
popoare
ºi
lucruri,
Irod
astfel
fîntînã
se
de
prin
printre
durerile
ne
pentru
Domnul
averea
e?
mare
ani
Oastei
cu
Marta,
profeþii
lucrul
oam
cea
sã
de
va
ard
aºteptare:
trebuit
pe
partea
Curtea
sînt
credincioºie,
întîi
eu,
apoi
un
nSfînt
atentã,
veni
la
este
venit
vom
încheia
Cuvîntul
poate
simþim
ne
obiceiuri
lui
vine
spunã
timpul
exact
Bisericii,
simte
oodatã
întoarcem,
mîntuitor
ol.
Popa
cutezanþã!
ºtiþi
care
toþi
ºi
cu
cum
am
de
trupul,
Aceste
unui
îl
fi
Ce
era
-certau
sfinte
ascultarea
umpleþi
cînd
mulþimea
este
în
unii,
de
Isus
rãmas
dar
aºterne
nespus
fãcea
sufletelor
prezenþa
spus
vom
Laodicea:
reîntors,
altoiul
sã
vã
dacã
împlineascã
ãla
cerul
odatã
Nu
Cuvîntul
unul
nou
ºi
mîngîiere
noastrã,
uneori
au
noi
Petru
Ascultaþi-le
urmarea
zideºte
de
Sibiu,
pentru
crezut.
prin
acest
iarãºi.
am
afarã
ca
ani
mi-a
un
nimeni
cu
credincioasã.
noastre
nu
ocam
sã
ºi
cîntare
acolo,
vã
unora,
scãpat
se
ajunge
moarã
decît
i-a
în
te
ta
întocmai
aceºtia,
de
eram
aSfînt,
lacrimi:
Doamne
noi
deschis,
vieþii
noastrã,
ne
n-aþi
duc
Testament
ce
putem
ajuta
acei
rãului,
faþa
dragi,
ne
ar
jurul
despre
cunosc
Dumnezeu
care
dus
dezvinovãþim
fapt
Moise
noastre
ºi
ºtim;
vreme,
cu
Domnului
pricepeþi
fiecare
fost
liniºtit
mijlocul
se
noastrã,
vã
anii
singur!
aceasta
dat,
ajungem
pãcatul
le
naºterea
mine
simplu
pe
cîteva
primejdie
noastrã
sã
surori,
astãzi?
fie
rugîndu-i
nu
11
zis:
din
Lui
cea
mame
au
despre
în
cine
am
Cu
zile
cu
zilele
ne
la
noapte
sînt
care
ajuns
milã
adevereascã
mea.
cã
spune
avem
îngrijoraþi
aici
evanghelic
jurul
cartea
s-a
ºi
pãmîntul
nouã,
dupã
doreºte
Tu
copii
Comãneºti
lumina
gîndit
Dumnezeu
de-ar
veþi
ni
Isus,
cîtã
pe
lucrurile
frumoasa
Tãu
Ioan:
Cîþi
aceastã
mare
singuri
de
la
noi
rezolvat-o
mama
urmã
ucenici
curãþiþi
cu
care
odatã
Lucrãrii
sã
Domnului
duhovniceºti
putem
afel
cînd
mãicuþa
oricînd
care
pe
eu,
trebuie
bogatul
sfinþiþi-vã
lui
cã
facã
fãcut
orice
ºi
toatã
Duhului
multe
va
costã
sã-i
Lui
om
cînd
poate
multã
pentru
lucrurile
din
ca
în
Om
urgiile
noastre,
cãutat
m-aº
zise
trebuie
daþi
noi
aºa
dormeau
unite,
la
cîºtiga
mijlocul
L-au
dovedi
om,
sã-l
baza
un
iudeilor,
casa
lor
lumi
îndemnãm
lucrat
Nume
ni
niºte
spuneþi
cum
Dumnezeu,
sã-i
Apostol
Dumnezeu
jertfit
ºi-ndatã
vor
sabia
ºi
luptãm
învãþãtura
va
aceasta
Era
mod
pot
legãmîntului
alergat
omul
Cunoaºtem
,szilele
cãtre
de
i-a
haine
Domnului
acolo,
mîncare?
vedem
copiii
alt
topit,
ºtiu
ne-am
comoarã
personalã
ca
-aceasta
aºa
sã
Maleahi
cã
Ta
în
lui
pãmînt
dragi,
care
mai
spune
ºi
Cuvîntul
peste
La
inimã
aacela
nu
Dumnezeu
viitorul.
atenþi
acel
Pavel
hotarele
un
clipa
acolo
atît
jertfa
le
sau
Matei
om
celor
Unicã
din
binecuvîntate.
uDomnul,
va
pe
sã
aici
frumos
Sfînta
al
se
lui
în
binecuvîntate
tale,
poezia
îndemna
zbinate,
Ai
de
îþi
amestecat
cu
ca
nerecunoºtinþa
grupul
atunci:
nu
sãptãmîna
zilele
spun
scumpul
mã
pui,
început
Înaltã,
am
din
veche
mulþumire
sã
cã
odatã
la
Isuse,
Carte
inima:
nici
ele
pãcat,
fiii
oamenilor,
dacã
aprindeþi
vorbirea
predicã
mustre
Sfînt,
cu
face
pãcatele
cum
ºi
Dumnezeu
astfel
onouã
inimã
nostru,
va
oameni
un
timp
iubirea
jertfã,
primit
mele
timp.
bun!
sã
în
rugat,
nu
v-aþi
cu
care
pe
de
inima,
rãstignit,
lucrurile,
gîndim,
peste
scrie
-întîlni
aceastã
ai
credinþa
pentru
osebire
casã,
Merindea
mult
venit
Isus
darurile
încîlcite
secole
fusesem
i-a
în
adunarea
lui
duhul
îsã
micã
inima
Vãlani
acesta,
fi
oîndemn
cei
Isus
avut
21bine
43noi
cu
fraþii
aceasta,
sora
inima
obosite
ºi
noi
aci,
la
cã
Trup
cãci
avem
ºi-ntr-un
de
copii,
trãit
tãu
Hristos
clumina.
Cuvîntul
Adevãrat,
toate,
aceia
Dumnezeu
tot
sã-I
sã
pripit,
dar
dupã
lucrul
fie
pe
inimile
mamele
l-a
uiþi
facã
nunþii
un
Isus
lucru
spun
cele
ºi
alacrimile
spune
noi
credincioºi,
drag
Ta
V
preînchipuitã
veacuri
ea
sfîrºesc
va
spunã
merg.
lui
beþiei,
dãdea
meºterului
cetatea
nu-L
aduceþi
n-am
împacã
aici
se
cãtunele
vei
îi
cunoºti
nostru
ales
s-a
este
mare
Tatãlui
din
de
ºi
învãþãturilor
cuvînt,
nostru
pe
lipsit
adevãrurile
fi
existã
prin
S-a
Cuvîntul
lîngã
Bunul
pãrinþilor
ne-a
anu
lui
trupeºte,
vrãjmaºilor
omulþi
mare
clipã
înmormîntare
mergem
Maria.
sfîrºit,
poate
ochii
s-o
totdeauna
Domnului
Dacã
dar,
acum
cu
oamenii
vom
ce
ºi
lumea
facã
îngerul
bunã,
în
la
aceastã
dã
fratelui
nge
intrãrii
de
pãrinþi
fie
Mine,
ea
sã
într-adevãr
nimic
solia,
Pavel
pe
Dumnezeu:
mergi
vãzî
vã
iubitoare
te
plini
acolo
creascã
valoare
lui
vãzut
capãtul
se
preþul
fost
atîþia
cei
unde
des
nostru
cãutaþi
vedeþi
cale
pomenite
acare
înþelegem
Se
Iar
învãþat
zis:
fericiþi
mulþi
El,
ºi
acolo
apropia
Ta,
iubit,
Dumnezeu
muzicã
unii
surori,
strigã:
totdeauna
De-atîta
soþii
oare
la
din
ctot
trebuie
cã
noºtri;
atitudinea
n-aþi
Sfîntul
pe
sã
mergeam
voi
Numele
cu
avut
inima
nunta
minunate
noi
sfînt
adunãrile
ºi
Ta
drumul
Dumnezeu
aputem
uvî
de
sluji
Tine,
dacã
cocorul
înþelegere
nou
vã
se
la
i-ai
50
înþelepciune
parte
ol.
toate
cã
Tu,
sã
în
acum
nu
cei
15
aici,
pentru
noastrã
spune
ce-s
greu
dovedit
aasearã,
binecuvîntînd
mai
ºi
vînzarea
oricît
acesta
de
2acest
vã
Cuvîntul
schimbat
pãmînt
poporului
cazul
care
gînd,
îmbrãcarea
începe.
care
oau
toate
mergea
nou
poporul
nici
nu
fi
ascultaþi
lui
încãlzi
Fiului
ne-a
ºi
terminat.
prin
s-a
Soarele
jertfã
cea
îl
te
viaþa
Fiului
fel
Hristos
ce
rãzboinic,
obosite
din
lungesc
care
ape
rînduite
azi
mai
Noi
se
de
ºi-am
este
învãþãturi
tu
el
ei
oDoamne,
scot
noastrã?
trebuie
scãpat
dar
nuntã
tineri
Nu
-Moise!
Mîntuitorul
nu
vã
toþii,
ºi
aceastã
aceasta,
subiect,
cere
celor
în
pentru
singurã.
trecuþi
sã
lui
ispitele
pãstor
staþi
acestea
funcþia
care
tuturor
au
asculþi.
sfinte
Faþa
atunci
astfel
nici
nimeni
ãvorbit
pãzi
duhovniceascã.
cînd
dar
siguri
dupã
de
Petru
sã
rãbdãm
cîntã
care
bea
prigoniþi
fiecare
ºi,
romanii
Domnului
sînt
arunce
ºi
pierdute
încît
frumoase,
din
venea
toate
Cuvîntul
aceastã
aun
binecuvîntaþi
eresponsabili
dragoste
Dumnezeu
trimiºii
adevãr:
Dumnezeu;
Hristos,
nu
deºi
privinþa
plin
Cel
Pavel,
pe
fost
ºi
cheltuit
acesta,
vom
transformarea
lãsãm
viaþa
Domnului
fie
în
ceva
mã
cã,
cã
Trecut-ai
din
mele.
aici,
sã
creascã!
frumuseþe,
18
Fecioarã.
duc
cît
poartã
vrea
masã
acesta:
uitãm
topi,
asãrbãtoare
dus
român
ori
poporul
ar
ºi
Psalmi
surori,
El.
cu
televizoarele,
ne
pe
Domnului
ajuns
în
vedea
pas,
de
dar
mijloci.
sã
sînt:
fiecare
Dumnezeu
aº
lor
trebuie
din
cînd,
ceasurile
acolo
tînãrul
mai
istoria
Dragostea
lua
cã
Cuvîntul
nostru,
rãscumpãrat-o
cu
sîntem
învãþãturã,
mama.
facem
toatã
încercãri.
la
adus
nu
fiecare
jertfã
ozeciuialã
apredici
dea
ca
sã
noastre
Franþa,
în
cerul
Mamei
ne-au
urmã
aceea
la
dragi
lui,
-Cuvîntului
om
cît
facem
bucure
nu-i
de
Cît
arãtat
Domnului,
vostru
în
binecuvîntaþi
Duhul
Domnul
creºtini,
lacrimi
ºi
Noe,
cu
duhovniceascã
pese,
.biruit
Sfînta
noastre
vrea
lîngã
cînd
tatãl
care
S-a
ogorul
noi,
normal,
cã
va
putut
le
sfinþi,
acesta
rãstignit
altele,
-continuu
þara
rugãciune.
poporul
Dumnezeu
cu
acceptã,
primit
fãleºti,
un
aþi
copiii
pe
200
este
salvat
zbuciumate,
peste
clipã,
oTimotei
trebuie
s-a
mijlocul
sora
moment,
2în
neputinþã
ca
ar
sus
grijã
Dumnezeu,
noi
Noe
destul
trudi,
la
Tînãrul
obligaþi
condiþi
nunta
Iar
sã
care
auzit
mea
rugãciunile
le-a
vieþii
aratã
pentru
iatã
ºti
oprite
viaþa
act
ce
stare
trebuie
sau
fii
în
priveau
nu
Dumnezeu
matca,
este
ani
zac
Dumnezeu.
alogoditã,
iarãºi
inima
împreunã?
cã
înjugaþi
vechi
Împãratul
Ioan,
din
n-a
întregi
vreme,
despre
vostru,
cea
vorbiserã
oameni
el
nu
slãvit
noastrã
ce
dovedeascã
în
sorã!
Tãu
care
acest
pentru
mai
Te-am
fi
ar
Cum
putem
inspiraþiile
cuvinte
la
încurajarea
va
facã
aºa
acum,
binecuvîntare
nuntã
acasã!
roade
ehoþiei,
poate
ºi
sã
avem,
neînþelegere,
pãmîntul
cu
vechiul
nãscuþi
Dumnezeu
cobori
cîte-un
ca
fii
direct
4pe
aºa:
acesta,
,durere
moºtenim
sute
am
conºtiinþa
mea,
mea,
aici
ºi
inima
coborît
ºtie
Domnul
au
scãpa,
s-a
vrednicie
bãrbãteºti,
Hristosul
era
Adevãrul
abate
cercetãm,
Dumnezeu
cei
tuturor
cele
înspre
pr
fãcut
ceva
Lui,
momentele
mine
de
trãitã
porþi
proceda
altora
Pavel
gîndurile
pentru
cunoaºtem
dovedi
oameni
pe
ntat
scump
ocu
lucruri
lacrimile
ªi-a
cum
nimic
unui
dupã
mea?
lor,
noastrã
cînd
care
ani,
Totul
ºi
care
Bisericii
te
mulþumim
ade
Sfîntul
sfînt
fost
dezbinãtori
iubite,
sã
în
nouã
pentru
eºti
la
patria
Fr
Stînca-Hristos.
rãmas
bucurie,
cãutãm
toate
fie
suflet
în
se
odatã
fost:
lor
lume
nora
gîndurile
cãtre
ºi
lui
pe
scrise
strîngeþi
dar
aºa:
Dar
Dumnezeu,
Mîntuitorul
ne-a
pãmîntul
v-aþi
ªi
capitolul
de
tot
însoþim
înãlþãm.
apã
fiecare
Dumnezeu
-dacã
din
el
întors
rugãciune
ºi
duhovniceascã,
tinerilor
inima
se
Dumnezeu
acest
la
umplut
mei,
cunoaºte
prorocul,
care
sîntem
Sfîntul
Sfintelor,
aceste
am
noi
apropiat
nd
nume
dragi,
nostru
jumãtate
de
noi
Evanghelia
nu
fie
ne
asãtulã,
vorbim,
soricît
Marto,
prin
este
sã
drum?
avut
uneori
Cuvîntul
nãscut
reformã
viitor,
plin
departe,
osînda
scriere,
care
poporul
apostolii
2va
vinã
pe
depune
merge
dintre
Dumnezeu
sã
fie-ndepãrtaþi
semenilor
pentru
ajutorul
despre
noi.
murdãrie
la
sau
mai
am
ºi
înviat
cu
avea
predicat
nevrednici
dat.
adu-þi
pentru
acela
planurile
predica
din
cã
Dumnezeul
aceluia
cuvintele
20
sau
primejdie
furtuni,
este
poate
vã
fraþi.
aceste
începutul
sã
au
Da,
vazã,
veni
ni
camera
despartã
el
motivele
Pînã
parte
de
aºa
creascã
mai
bine
sufleteºte,
fãcut
pe
moºtenim
amintirea
mîntuirii,
noi
alerga
putea
ea
acasã,
marile
acelea
Roznov
cer
durerea
mai
cã
mei,
-tîlharul
ani,
limbã
ºi-au
noºtri
ca
Dumnezeu
lupta
adînci
se
aduc
lui
de
memoria
care
în
noi,
Se
sã
Numai
nemilostiv
altul,
ºi-i
ovoinicã,
ceea
cum
fiecare
mare
Argeº,
dãruit
dorim
noi
frãþesc
cel
Sfînt
Îi
aþi
va
proroceascã,
ai
din
pe
ta
binecuvîntãrii
þara
mi-am
de
10
epentru
trec
nu
împuþina
suferi
credincioase.
datã
profesor
nostru
cã
familie,
acesta?
i-am
Te
Da,
la
este
nevoie
început,
credinþele,
Am
care
în
Pavel
te
trecerea
fi
noaptea
aceea
de
funia
staul,
cu
fost
vremurile
un
al
vã
sã
ºtiþi,
înainte
focul
copilul
toþi
iubitor,
cum
piedici,
pe
la
luminã
mai
poatã
ei,
ogorul
vor
urmã
tari
mesajul
Cînd
în
ºi
ea
etot
niciodatã
vom
purtare
pãþit
Cuvîntul
tuturor
sau
Dumnezeu
sã
ales,
oameni
O,
mîntuirea
pãrintele
Dumnezeu
de
continuat
ºi
care-I
se
1938.
tu
tînãrã,
de-a
struguri.
despre
mîine
aºa
nostru,
fraþii
unde
toate
va
cu
inteligent
adin
nu
înþe
sînt
ºtim
Celui
þãrii
L-a
spre
care
la
Ta
Sfînt
familie
eveniment
aºteaptã,
turmã
omintea
dupã
Dumnezeu
zboare
aceasta
ºi
Cuvîntul,
dat,
ne-a
am
sã
ca
fi
acolo!
le-a
vedea
aþ
lor
primiþi-L
Te
sînt
celor
spunea
acesta,
trecut
sãdit
timpul
aici
Duhul
fost
lucrul
ridicã
despre
mic
Meu!
sã
stîncã,
bucuriile
faþa
ochi
cu
ci
porunca:
dar
sã-i
sã-l
familiile
cã
vin
s-au
care
Ce
Duhului
numãr
Dar
era
frumoºi
cuvintele
în
veþi
unirea
dreptate
ca
lui
sau
frãþiile
iarãºi,
sfinþesc
acest
fost
vom
ºi
astrajã
unguri
osemintele
Lucrarea
strãine
sfinþiþi,
aºazã
adevãrat,
Citiþi-ne!
ne
pe
meu
de
la
este
simþi
cale,
înaintea
nenorocirile
în
oamenilor
totul.
Isus!
ani
acesta
eu
el
peste
spus
Dumnezeu.
spus:
produs
pentru
Pavel:
ocare
împiedice
sã
cu
voi
cîte
cãrora
ci
întîietate
searã
de
tu
la
nici
verificat,
altora
orbia
pe
Tot
Eu
sãu
Dumnezeu
înãlþatã
privinþele,
are
va
le-a
foarte
pãrintele
pînã
alergau
Domnului
în
uºoarã,
rugãciuni,
ce
plece
stare
datã
aceasta,
-cãpãtat
Hristos,
obiºnuitã.
magilor
fie
sã
cînd
cã
se
rãu?
de
mai
cercetare
aproape
astãzi
cuvintele
pe
dupã
care
amai
vadã
propria
invitaþi
ºi
au
Eunice,
la
s-a
Domnul
chiar
ne
ostenelilor
-El.
cum
vom
cu
ocupãm
unit
trimis
(Batiz)
birui
noastrã,
I-au
sã
am
Popa
sînt
Neagoe
urma
Sau
ºi
în
trasat,
pãrinþii
prote
glasul
aDumnezeu,
fel,
de
cine
ajute
bucuraþi
ºi-i
cea
cînd
din
încã
încheierea
sã
cã
þãrii
n-a
noastrã
lumea
pã
cautã
nou!
mirare!
într-o
cum
mulþumim
una
cinste
ne
ºi
fãrîmiturile,
sau
aceasta
fost
îºi
dintîi
mare;
ne-ai
la
vãzut,
familii
mai
zis:
rãsuflat
Dumnezeu
fãrã
v-a
oluminat
este
în
Pentru
de
strigãte
Trãieºte
al
fie
Mîntuitorul
Iosif
ia
viaþa,
pe
copii,
lui
nu
trecutã
Ei
trupeascã,
vreme
sã
care
vã
înjurãturii,
zel
pace
Domnul
ºi
poate
trup
adus
cu
tremurã,
spus
la
vr
aºa
loc
numele.
dacã
acest
noi
familia
lucrul
în
care
pe
mîinile
Numele
fericire
atît
vã
smîncare,
lor
auzi
binecuvîntat
fost
Dumnezeu:
asupra
cînd
vinã
aº
aceastã
El
ani.
sînteþi
dusese
pãºune,
ei,
facã
Evanghelie
ibraþele
treaz
ridicat
3tînãr
despre
se
cu
sfaturile
umbrã.
doream
aavem
început,
ostenesc
sã-i
mare
Lui,
ni
fi
aºa
aici,
de
ºi
în
cuvînt
cum
dacã
Apocalipsa
mama
sfîrºit,
mi-era
noastrã
mai
duhovniceascã
Catehism,
ªi
tuturor
Dumnezeu
lui
cã
cam
acum
sã
Efrem,
noaptea
ºi-ajutã
ale
propte,
pe
ai
niciodatã
nimic
paharul
peste
se
vãzut
care
Pentru
lucru
de
prea
împlinirea
nici
atîþia
atunci,
zi
rugãm,
prezenþa
cîte
Hristos,
la
pãmîntul
fac
oºi
simte
între
felul
toþi,
de
mine
rînduialã
sã
vadã
pe
ne-a
care-i
Sfînt
tot
ci
dintre
asta
am
nou,
ei,
un
binecuvîntat
alcãtuiesc
ai
toatã
nostru,
spune:
nu-i
au
Va
prilej
rupte,
mînãstirile
îi
mult
multã
cererea
proroci,
sãmînþa
iscusit,
ºi
vom
hai
El
Te-ai
ªi,
putem
suferinþã
doreascã
un
-de
icoanã,
Dacia,
dintre
Doamne,
recunoaºtem
paºii
vinã
ca
prorocul
spun
în
spunã
pentru
Cum
tãu
am
dar
oeste
ila
care
ne
noi
În
celei
omului,
mai
oricînd,
ºi
Cînd
de
acelui
departe
Orbii
mi
sînt
acea
cãci
faceþi
cs-a
inima,
folosi.
sã
are
Iudo,
un
mare
asta
Acuma
arde
spãlat
din
cu
lui,
dar
mult
fraþii
jos,
pe
ai
ceva
în
luminã
Iubiþii
noi
nãscut
niciodatã
surorilor
cã
viaþa
Aflarea
Auziþi
poþi
Timotei,
surorile
care
toþi
sãrbãtoarea
fi
se
ultima
asta,
face.
ºi
lucrul
zilele
dintre
de
tãu
ne
asupra
este
Cuvîntul,
strigat
îndeosebi
ar
uºor:
altcineva,
treacã
sã-mplinim
Cuvîntul
în
Sã
ipentru
noi,
Preaiubitul
înceapã
plin
rugãm,
cã
ani,
osemãnãtorul
la
aDumnezeu,
pînã
lume.
gãsit
Sfinte,
robul
ebucurat
legerile
acceptabil,
voia
Faraon?
nu-þi
Nu-i
luiDumnezeu!
vrut
rugãciunea
credinþa,
se
sã
tot
Dumnezeu
noastre,
Sãu
eu
face
frumoasã-i
început,
vitejie.
ce
om,
bucãþicã
Galateni
în
pãmîntul
aduceþi-vã
noastrã,
Lucrarea
tocmai
robotit
bucurie
el
noastrã
lui,
cu
de
trebuie
ºi
Sfîntul
dupã
gãsit!
conºtiinþa
mereu
acestea
pe
dupã
acesta
pãzite
am
r3despre
Lucrãrii
te
fost
vine
iubit
aceste
privind
între
locui
frumoase
acest
durere,
ajungem
pãrintele
Apostol
împreunã,
chiar
noi,
fi
cea
vom
Domnul,
din
înºelãtoare,
minunat
lãuntricã
le-a
fãcut
ei,
ãaºa
nostru
nu
ca
vã
sã
talente,
noi
nepotrivite
înapoi,
care
pentru
prezenþa
al
acum
de
aminte,
se
chematã
care
apoate
trebuie
ani
rpe
fie
rãu,
lucruri,
ºi
te
este
mai
era
puternici
ota,
venetici,
Oastea
ne
fãrã
credinþa
la
în
noastre
dragostea
cîntec
anii
orice
picioarele
Avem
înfãþiºãm
Împãrat
Cînd
frãþiilor
au
evenimente,
credinþã
apustie.
ca
tu
facã
bisericã
de
le
ªi
ei
peste
fiinþa
toþi
aceastã
dulce,
lucrul
aminte
vrut
fraþi,
me
sã
iadului,
binecuvînteze
Îl
cunosc
fraþii
era
strãine
ºi
bune
stãm
priveghea,
s-a
va
Oastea
care
între
Ma
stea
preþuim
uitat
vorbã
zi
aibã
chiar
starea
tot
ani.
Ioan:
Apa
însemnãtate;
din
celor
cã
ne
avem
i-am
aºa
lepede
toatã
de
ziua
Isus
ose
noi
ascuþiºul
vrei.
frate
te
lui
la
încetat
sã
mie,
care
ºi
va
pentru
ide
tot
într-un
O
-fie
sînt
iubim
Lucrare,
creºtinã,
noi
noastrã,
spus
aceea,
Marto,
provoca
cu
nu
vom
în
cã
faþa
animale
tu
s-o
epereche
necruþãtoare
însã
cerceteze
ce
voia
ne
celor
eu
fericirea
cînd
place
revadã
lungul
bun
ca
împreunã
stã,
de
un
care
cele,
din
greu:
dupã
grãbesc
ºi-ntr-altul.
dreptar
copii
dar,
nu-i
itrezit
ºi
care
Sînt
rãscruci,
este
cîtã
sã
sîntem
chemat
Dumnezeu
aºa?
jcã
Hristos
la
fraþi!
într-o
ostaº
gunoi,
în
am
fraþilor
va
pentru
bunã,
ecorabie
S-a
refãcut
cãit,
ovoi
de
rãmas
dar
un
Isus
semn
cã
poporului
cîte
hrãnite
ºi
ascultaþi
Dupã
Dumnezeu
început
ce
fost
cum
lucra
Veniþi
s-a
prin
citi
într-o
În
decît
femeie
pantalonilor.
nu
ne
curat,
le
vedem
crescutã
putea
voastrã
pentru
Am
lui
întuneric
Dumnezeu,
un
cu
mulþi
ºi
vi
cînd
adunãrile
cãreia
în
paºii
putem
spre
cine
dragoste,
apãstraþi
nte
ne-a
acasã,
despre
priveºti
Împãrãþia
treceau
cuvîntul
vorbesc
dupã
sã
îl
pe
felul
voios,
venit
inºi,
care
ãsta?
Tu
nostru,
întîmpinat
cîntãri
de
parte
nu
fericiþi
în
dori
Dumnezeu
spune
nunta
mine
sîntem
Sfînt,
gol,
piardã
vremea
scrierea
pentru
þepuºa
ºi
din
facã
sfaþa
apoi
nimeni,
dupã
sã-mi
alungaþi,
Nu
loc
ce
sfîrºit
Cîþi
ne
primul
amestecat
cum
þãrii
De-atîtea
ma
cu
cei
noastre,
un
dintre
aceea
oameni,
în
orice
Fãrã
ta
fost
unii
el
Pentru
cerceteazã.
s-a
împreunã
toþi
veni
la
ºi
sã
credinþa
acestei
înalþi
ducem
din
puternicã
adus
ze
aproape
atainicã
împlinitorii
slujba
fiul
în
noastrã
cãrui
frumoase,
nouã
ca
iatã
fim
lui
orice
tot
neadormitã
spui
vin
îºi
Dacã
cu
sau
de
împreunã
multe
sã
Timotei,
sînt
aceasta,
ºi
un
te
strãlucitã
aºteaptã
De
dezbinarea
care
rãspunderea
ºi-n
noi,
Petru
nevoie
harnic,
El,
ce-i
fie
iertarea
veºnic.
noi
Noi
are
în
pãrintele
mai
v-o
acestor
binele
aceea,
tuturor
iert
dat-o;
tr
vorbind
-feciorelnic,
este
Cuvîntul
este
un
voia
ede
cea
dar
aceastã
pe
ºi
casa
lacrimi
ridicã
departe
prin
sãrbãtorim
Supuneþi-vã
rãmasã
rãmîne
în
omenire
care
acest
lui
sã
te
tindem
din
Acela
ºi,
gustaþi,
aveai
Dar
ascunziºuri
vrednicã,
pentru
profeþi
cu
petreceau
Sfîntul
cuvînt
plini
de
Tale.
ape
facã
Cel
atîtea
cum
frumos,
Iosif
noºtri
vrea
arãtatã
ieºit
dovada
Tatãlui
mare
grasã,
pãstrate
întunecat
nici
:pe
ca
ei
pãrintele
Sfîntului
poruncit
eliberãrii
au
casã,
ºi
voastre,
oiþele
ori
i-a
curãþeºte
este
oamenii
mã
adupã
universitar
insistat
aceasta
mare,
vaca
25
de
aceasta;
odar
iubesc
va
mai
nu
rãu.
te-ai
ºi
în
belºug
Fecioarã
frãmîntate,
poporului
se
poate
al
place
noºtri.
untdelemnul
încã
ani
dincolo
ai
pentru
ifemei,
acesta:
la
totdeauna
sîntem
cã
Hristos
sã-þi
lui
sã-i
scumpa
spune
toate
aveþi.
Jenica.
aduceþi
toþi.
întristãri,
într-o
oricine.
fi
presus
arãmas
atîþia
cum
ce
ºi
s-a
ei
sînt
venit
trãiesc
de
ani
dar,
va
al
pentru
acestei
îi
privire
ªi
parte
sã
2Domnului
curãþiþi-vã
lor,
viclenia,
minciunã
Dumnezeu
în
acesta.
sfinþi,
plec
eatins
încheiat,
cînte
mult.
atît
dovadã
urechea
un
cu
ni-L
mãrturiseascã
de
Lucrarea
iprin
Sfînt,
Dumnezeu
Lui,
semãnat,
Nuntã
ascunºi.
-semne
care,
sfinþeascã,
care
întotdeauna,
împotriva
ºi
Iosif
bunã
capeþi
harul
va
l-a
pentru
numai
ascultã
Numele
sînt
atrage
care
moda,
în
omijlocul
sîntem
psalmistul,
poate
da
cu
pe
bucurie,
ci
spus
Dumnezeu!
zîmbim,
felul
ne
seminþia
curînd
rãzboiul
îndurat
un
se
Ea
cei
dîndu-ºi
dat
la
cel
conþinut
multe
lãsãm
mulþumire
fãrã
noastre,
vorbind
strãduinþã
ºi
care
din
tu,
mai
încetare
spus-o
izmã,
dar
-care
duh,
veselie:
în
gurã
lucrurile
ostãpîni
cînd
bucurie
prin
sã
noastrã
chemãm
de
aceastã
lacrimi
au
Dumnezeu
tot
jug.
s-au
frumos
cã
dragostea,
drum
ªi
simþi
Sã
însã
ecãci
îngrijorãm
ridicã
întreþine
pierzi
pe
spus:
noi
aeste
bine
fraþii
privirile
se
zilnic
sã-i
Basarab
comparaþia
stînga,
vremile
ceea
în
undeva
oamenii
þinea
Ci
noi.
,fraþilor
nu
lui
mame
ne-am
cestor
dupã
soþia
ºi
Lui
copilãriei,
cu
apleca
sînt
pentru
csã
s-o
oDumnezeu.
Dacã
pãmînt
În
ai
ªi
scaun,
s-a
aconºtienþi
uºurat
zvon
Rebeca.
la
noi
fie
care
larãtat
mai
inimii;
cã
pe
curate
faþa
rce
sºi
minunatã,
unui
mãrturisit
mari
fost
cînd
vedem
Cum
trezeºti
Anii
sã
ºi-n
sfetnic
ºumblaþi
în
El
Împãratului
bine
dr
lui
mijlocul
acum,
gingãºie,
ne
de
pasãre
ºtiu
acesta,
temelia
ºofer
cu
dar
care
mei,
-miile
ajungem
prin
vãzut
azi
ºi
pornite
binecuvînteazã-ne.
plinã
aþi
Doamne,
atemeinicã,
rãspuns:
ar
duc
mai
nici
uzi
El
ocineva
ªi
predicã
ne-a
pe
am
învãþãturi
noastrã,
mie
le
noi
nu-i
Domnului
vorbirea
sã-ºi
nelãmurire,
secol
putea
fi
þineþi-le
sã-ncheiem
sã
frate
Iosif.
prin
erai
rãnile,
ºi-n
2noi
rugãciunile
peste
într-un
împlinesc
inima
Dumnezeu
curãþire,
Domnul
pentru
care-l
starea
situaþie,
grabã
ce
care
fraþii
cu
cei
nu
bãtute
obîrºie
s-a
venit
ºi
cîteva
deoparte:
nostru,
tot
nu-ºi
obui
Poate
oarecare
binecuvîntatã,
noºtri,
este
în
popor,
uite,
mama
cã
pe
vreau
sã
îngerii
Hristos
þinta
Vieþii,
enu
mame;
ascultãm
ºtiu
Noi
stare
arãtat
ca
lui
Oastei
pentru
pentru
spune
Hristos
desfãºurarea
vom
spunem,
mei
mii
Isus
aceea
Ceasul
lor,
cei
Ne
localitate,
gol.
oamenilor;
aceastã
nãscut
spus
ugã
atalentaþi!
ºi
vor
parte
un
din
sub
esta
mari.
i-a
suflete
noastrã,
ãta
Dumnezeu
ºuvoaiele
au
care-l
care
dar
de
acest
în
iS-a
sãu,
ei
sufletul
le
lui
dupã
face
fi
mai
cuvintele
ajuns
imaginea
pace.
încã
ca
neascultãtori,
lucrãri:
sîntem
chemat
nopþile
mãnîncã
conducãtorii
toatã
pierduþi,
cunosc,
Dumnezeu.
cuvîntul
este
Dumnezeu,
Dumnezeu:
cealaltã
ºi
pe
fund,
umbra
priveºte
gãseºte
poezie,
versetul
era
lipseºte
dacã
marilor
Poate
acelaºi
dã-i
învãþãtura:
nici
atîþia
pentru
încît,
sfîntã
Tãu,
cã
fiinþele
birui
s-ar
20
înarmat
fãrã
oMeu.
nu
hainã,
s-a
ºi
sã
aceastã
au
þinut
mai
vãzu
planetele
fapt,
vã
Apostol
într-o
cum
asã-L
mijlocul
Nici
ajutã-ne
cel
lotul
niºte
al
auzit
acesta,
spun
Cuvîntul
la
ªi,
iubeºti
pînã
prin
recunoscãtori
adicã
noi
sufletele
ospãteazã
fiecare
ne-am
Domnul
discuþie
liniºte,
nouã
nu
pãrtãºia
umple
face
nuntã
Apostolii
ospãþ,
ca
trimis
oadunarea
noastre
acesta
în
spun
cum
care
frumuseþe,
aatît
vederea
din
sã
aici
aceea
aceeaºi
de
Dumnezeu
mare
spune
care
care-i
cartea
În
la
este
lupta
viaþã,
ºi
Lui,
ceva,
ce
Cereþi
preotul
ivoastre.
pe
sã
ceea
binecuvîntat
trezit
cînd
dar
Domnului?
fiþi
am
voi
aºteptat
mamã
oainteriorizarea
Ieremia,
fuseserã
ne
nu
voia
jãratic
El,
lumina,
trebuie
ajungã
la
fost
pãgîne,
sã-Mi
sãracul
chip
inimã
gîndeascã
naºterea
Duhul,
în
vremea
pentru
sînt
inima
li
sale,
Domnului:
credincioºi
trecut,
cînd,
spre
cã
viþei,
noi
rãspundere,
au
cãrora
ºi-au
Ei
de
îndepãrtat
petrece
vremea
atunci
sã
iubite,
copiii
Taina
sufletul
noastrã
dar
consideraþi
chip
foc,
pîinea
drumuri
nu-i
avut
vindece,
din
l-a
ºi
al
liber,
aceasta,
arde
se
seceriºul
aºa
de
unul
Domnului,
Totuºi
nimic.
chiar
acum,
aceastã
cã
tu
cum
spune
adunare
firii
omului.
avem
sã
unii,
jug
întîlni
sufletul
Pavel
pe
Ios
toatã
aici
nuntã
înapoi
arãtat
Mirelui,
ce
acestor
trebui
fãcut
iertare
la
þie,
cautã
pentru
unui
mai
gata
ºi
nici
credincios,
aibã
Biblia,
-Domnul
Lot,
corpul
genunchi
de
putere
numai
s-o
în
apãr
alui
Dumnezeu
Cruce,
timpul
cu
între
streaºina
Acasã,
sînt
trebuie
sã-þi
Dumnezeu.
prãbuºim
ni
El
voi,
Fã
noaptea,
ochii
sau
plin
alte
cum
am
mãmica
de
Sfînta
cunoscut.
ºi
icoanã
care
Cuvîntului
îndeajuns,
noi,
zi
participãm
aceasta,
aceasta
cã
s-a
veacurilor,
cu
aducã
poate
sã
lucru,
noastrã
faþã
aspunea:
fraþii
iese
pentru
scurtã
ca
Dacã
Duhului
lume
(Batiz)
avem,
ei:
ne-a
reuºita
caute
mare.
ta!
vãd.
Moise
rugãciunile
pe
ºi
predat
mîini
mai
aceste
Iosif:
Biserica
unde
oaltele
Cã
ne
din
aici
preþuim
buze
care
ascultat
ci
fa
venirea
ar
cã
au
sîntem
gi
Þie,
Trifa
ce
închipui
Între
niºte
jumãtãþile
de
cît
ºi
dorim
lua
partea
pãstrate
sufletul
vrea
toþi
numai
constatat
aici,
aceasta
rînd
acesta.
-sã
sã-ªi
lumina
n-au
cã
adicã
îndemn,
dea
drum,
Osana!,
rosti
adus
oraº
pentru
Dumnezeu,
venit
de
ºi
pãmîntul
patriei
stãpînirea
pornit
sã-i
noastre
cu
zeci
locuri
curatã
trece
cãsnicie
miºcãrile
însã
sã
nimeni
care
de
ales
naºtere,
ziua
abucurat.
5,
cinsteºti
cã
alergarea,
nþ
odaia
inimã,
pãrinþi,
las
te
sau
în
alþii,
cãci
omul
sufletul
vieþi
este
la
nu
adunare
Dumnezeu,
mai
lpînã
au
ªi
cu
fim
altora,
de
eu
s-a
ce
sã
vestit
sãbiei
Judecãþii
înaintea
fiecãruia:
cu
ci
intrã
cele
lui
pentru
aºa
ceea
Mîntuitor,
voastre
este
faþa
ºi
bine,
vrei
sau
de
în
aruncãm
el
fost
Numele
ccã
Respectaþi
dupã
alegerea
Apostol
inspirat
rugãciune
Hristos
m-a
nu
învãþãtura.
scîrbã
vedeþi
ºi
ca
ºtia
vestirea
aduce
închinã-te
care
haideþi
din
suflete
Sfintele
la
vã
sã
cînd
ostenit
cele
lîngã
interiorizarea
lucrul
cei
umbra
vorbeascã,
vieþii
partea
lui
cãminul
dea
lucrurilor
întors
dori
vor
pe
sufletului
Dumnezeu,
ofie
zice:
stãm
pentru
E
loc
cu
care
refuzat
cer;
lumina!
ea
dupã
ºi
acare
independenþa
pe
cîrteºte
aminte
putem
ascultarea
de
Numele
predicile
au
în
cunoaºterea
Nuntã,
sodomiei,
nici
paharul.
care-i
Domnului
foloseascã.
dragi,
dezbinare.
te
pãmînt,
sau
sã
acestea
ei
greºit,
ui
trãit
avedeþi
am
mai
peste
ºi
mîntuirea
poruncit:
vãzut
ce
lui
ceea
legãmîntul
au
Nu
unit
te-a
atenþia:
harul
un
om,
pe
cînd
spus
lase
de
nu-L
ªi
Te
odatã.
dacã
prin
gãsit
îndepãrtaþi.
sã
duhovniceºte.
nu
petrece
sine,
ºtiþi
timp
va
Domnul
cãzut
noastrã,
aº
rugãciunea
ceea
toate
scurtã
l-a
putere,
sã
sînt
poporul
locuinþa
da
la
aºa
ea,
tot
de
frãþeºti,
cã
cuvintele
ne-a
dator
pentru
acum
cu
cere
vor
ne-a
sfinte.
li
despre
ºi
recolta
ci
rãul
ocitim
zile:
mai
departe,
iubeascã
nici
în
!De
lucrãtori,
sã
ceva
va
viaþa
bun
iune.
sîntem
Fraþilor,
cã
cautã
nãscut
astfel
bucuriei
frumoase
muri
cei
eDomnul
acestea
ale
mulþi,
diavolul
lunã,
au
tot
vrea.
Israel
lucrãri
aºa
harul
pentru
ca
plãcut,
care
rele
lucrau
odatã
nu
la
ne
în
ºi
toþii,
fãcut
sã
sora,
oputut
pîine,
salutã
de
inici
aori
-adevãrat
cã,
Ce
mijlocul
fim
bune
mea?
n-a
Mîna
vrea
prin
total
încã
facem
eziua
Iosif:
þine
lucrezi
mulþumirea
scrie
fi
aºa
îi
ne
mi-a
alþi
ºi
unul
cîtã
Dumnezeu.
de
încredinþare
oFiecare
cã
ajute
niciodatã
tari
ne-au
fel,
aceasta
sau
ruine
Acuma,
Cît
multe
ei
Tãu,
ridicat
prima
jertfa
sã
avem
trecut
din
iubea
s-a
e-o
lacrimi
mare
lui
prea
fel
urechi
al
fim
cu
ne
Acuma
fratele
nu
mîntuire,
noi
aducã
nimeni.
aþi
desagi
dragostea
ºi
doarmã
Stãruinþa
inima
etate
dezleg
sa
zi
spînzurat.
în
va
fraþi
sã
se
cuie
eu
foarte
întîlneºti
de
tãu
chiar
ei
într-o
amintirea
la
continuã,
Lucrarea
fost
ºi
nepotrivit
Cele
ajutorul
2fmai
aminte
sã-L
existã,
pe-un
greu.
copiii
timp
vom
surorile
de
cuvinte:
îl
Sã-i
în
ca
puterea
spunem
privinþa
cã
totul
noastre
pãrtãºie
se
Ta.
lui
începuse,
curatã,
ai
poate
va
primit
cerul
-cînd
aº
cu
dar,
ei
înhãmaþi
aceea
ce
nu
Bisericã
neamul
pãrþi
ºi
noastrã
au
A
mare
22,
acolo
agonisitã
tot
credinþã.
lui
lanþul
chip
aduce
noapte
albinã
ar
dintre
acum,
prin
îmbrãþiºarea
copii
pãzeºti,
frîu
viaþa
nespus
poatã
gloatã
sã-I
numai
toatã
-omeneascã,
lor,
inima
viitor
cine
pentru
Mi
dinspre
ca
spãlarea
sufletele
sã
alaceastã
Ta.
Domnului
starea
Duhului
cã
sufleteºte,
fie
felul
cu
în
din
atunci
noastre
aceasta
prima
de
dar
ºi
Domnul
stea
Fraþilor!
Numele
s-au
fiului
gunoiul
omeneascã,
noi,
lui
avem
spus:
ºtim!
pe
dispreþuiþi
lîngã
n-am
ªi-am
dupã
mai
nu
fãrãdelege,
colonizat
adunãrile
iei
unul
Dumnezeu,
picioarele
Dumnezeu
va
certe
tãvãlit-o
conºtienþi
cîte
Duh.
inima
muncã,
atîtea
noi
ºi
tinerii
scumpãtate
.de
satele
idolii
spre
V
cu
pentru
frãþeascã,
ma
ai
morþii,
sudoarea
afarã
în
inima
ca
nostru
Bine
frãþia
povarã
biruinþã,
nunþile
sã
fixat,
pãmînt
fi
se
sîntem
Dumnezeu,
voi,
Abia
alui
mai
n-au
minuni,
credincioasã
foarte
mincinoºi
în
fie
rãsplata
lãcrima,
ºi
nevoie,
ca
adicã
alta,
rãmas
surorile
-sus!
cuiva,
celor
ce
ne-am
de
Sfintele
spus
sînt
voi
Dumnezeu.
aceasta
sãrute
acei
pînã
mãrar
moment
30,
anaºte
oricare
cu
întreb
plecãm
împãratului
sã
Dumnezeu
Daniel,
Judecata
locul
întãrea
esfinte,
icoanã
în
cã
Domnului
spuneþi
creascã
tu
dat
ºi
ei
pe
este
cãrui
acela
suporte
se
pentru
n-am
fãcuþi
fost
înþelegerea
vorbire
avem
cine
voie
necazurilor
Dumnezeu,
3care
fraþii
ce-avea
noi
dorim
îl
slujeascã.
duh
Dumne
legat
braþele
învãþîndu-ne
cîtã
mii
toþi
acestea,
ca
Sînt
Biserica
oameni
cînd
ci
Tr
sau
tulburate,
am
ºi
ºi,
de
limbã
vorbiri,
pe
sã
avut
putut
le
în
aºa:
fost
el
spuse:
spus:
numai
respect
3Poarta
ne-am
ui
jertfã,
cãruia,
alege
nunþile
acum
ei
face
care
le-a
prima
înapoi
cu
facem
nouã,
omul
fie
fost:
oameni
olega
de
ca
spunem
Hristos;
pãcãtui
scris
sau
în
om
sã
crede
muncã,
le-ai
ascuns
cei
cineva
vor
isoborului,
ºi
la
presus
surorilor
ce
acolo,
Cãci
ceea
Patrie,
aceste
stãpînirilor,
Într-un
noi
îl
fraþilor
copiii:
tot
Dumnezeu
nouã
s-au
Moise
sau,
Pentru
Hristos.
asemãnãtoare
cu
vrem
dai
piesã
sã
-viaþa
ofelul
ochi
Fecioarã
au
cale,
acolo!
în
pentru
vadã
pe
vi-l
ajuta
Biserica
aceste
lucrarea
ne
spuse
ºi
umbli
sînt
s-o
multe
stãpîn
niciodatã.
capãtã
Isus,
numim
învãþat
sã-ºi
Lazãr
vrea
inima
11:
mare
ne-au
tineri
cãror
locul
impunãtor
ce
dragi
se
ar
sã
unii
ei
din
un
pe
devenit
43
cã
Tine.
ca
pregãtit
crescut,
faþã
ne
durere:
îmbrãcaþi
cu
numai
acesta
În
prin
respectuoasã
care
au
Pavel
necaz,
lor
fie
dacã
oºi
hãrnicia
eu
zilei,
minunatã
locuri
Puneþi
atîtea
boli,
Iordan
de
hãrþuiesc
ei,
sã
le-a
mieluºeii
rãu
în
þãrii
ajunºi
aceea
noi
simþi
ating
încredeau
încît
nu
ci
primit
dintre
soþiei
credinþã,
pentru
doare
ne-a
am
avem
lîngã
din
felurite
la
aproape
aintimã
avut
Ferice
pe
murdar
pãreri,
de
Sã
avea
cunoscut
Cuvîntului
datoria
voi,
tremurau,
sã
Eu
nume
Domnului,
vremea
cînd
Mariei
un
noi:
pentru
cea
al
nu
cîte
mare,
sau
în
uitãm
am
nici
7ºi
noi
copiilor,
zice
mereu
n-au
Sã-i
suferit
ca,
încît
Acei
dat-o
ziua
Domnului
mãsura
supravieþuit
barbari
sfinþire,
cel
înfundã
mîntuirii
aales
aceea
aceea,
una
s-a
de
chemaþi
acestea,
Mîntuitorul:
ce
ne
Hristos.
zilei
ales
mai
se
prin
din
slãbiciunile
ºi-n
cu
marginea
sã-ºi
munca
nu
duhovnicesc
ºi
luat
în
tuturor,
fiul
le
creadã
spune:
au
rpentru
Dumnezeu,
noastre
atinse
El
este
sã
fost
puterea
stãri:
unuia
lacrimi,
candelã
saci
pe
trebui
celor
nu
lor,
fie
aceea
Noi
atît
numai
cu
noastre;
nici
unii,
liniºtiþi
ceasul
vreme
care
de
numele
la
primul
cel
marea
stricãciune,
dintre
cuvîntul
mîngîia,
luat
orice
Dumne
poatã
nou:
aceea
se
Mirelui,
lui
lucru.
ºi
nu
asub
rl-a
care
mai
ce
sDãruieºte-le
tinerilor
naºte
la
este
noastrã
pînã
noi.
pentru
primeºti
auzim
cîntãreþul
orbi
tinerime
cînd
ei
duhovniceascã
sã
cã
sfinþilor
mai
chemat
vibreazã,
au
Dumnezeu
inima
divorþuri
ne
iîntr-o
lui
cîntaþi
pe
Lucrare
cãci
gînduri
actele
Dumnezeu
strîngã,
Domnului
ui
toatã
se
post,
ºtia,
plãtit
arãtat
silinþã
iubim,
încã
învãþãm
era
mari,
de
Domnul
cînd
Petru
cã
întîi
rãneºte
cu
pe-ntuneric
eºti
rãmînã
drepturile
ºi
aEste
Începe
Cartea
aceastã
nu
sã
chiar
Dumnezeu,
apoi
aºa
sudoare
vorbim
tãiem
dupã
mai
liber
al
ani,
vinã
putem
eDuhul
întemeiate
care
în
Pentru
mãrturisire
Sfîntul
smerenie,
fac
Veºnicie,
pe
dar
nici
se
preþul
împreunã
atîtea
obucuria
aºa
viaþa
din
ºi
sã
viaþa
chemare,
acolo
ca
de
lui
Stãpînului,
niºte
sfînta
va
acesta
despre
nimic
cã
noi
peste
mîncau,
decît
prin
miile;
avea
cezarului
cer,
este
rãmîi
toþi
ca
ce
Arta
Lucrãrii
am
izgonim,
poatã
ajunge
mulþumim
ºtiind
cruce,
soþ
Templului,
ªi,
da
bãtut,
la
Cine
Dumnezeu
Acesta
Cuvîntul
ºi
vãzut
binecuvînteze
simþi
aceastã
toatã
tor
noi,
Hristos,
n-au
unul
sã
care
vã
ose
200
trebuie
fa
ufletelor,
nu
ne-au
micã,
cã
locurile
har,
eºti
noastrã,
noastre
s-au
înalt,
ai
cel
fiecare
ºi-apoi,
în
sînt
pe
cerceta
ramurã
mult
începînd
aºa
început
voastrã
Poþi
trupeºte,
sã-Þi
adînc.
dreapta.
ea
mai
ce
aîmpotriva
noi
sau
la
fie
Scaunului
Nu
zadar
Mîntuitorului
acesta
sã
atîtea
care
peste
meditaþia,
lãsat
aici
nu
aceastã
Apropiaþi-vã
greutãþi.
cu
fi,
noaptea,
ani,
accidente
va
fost
se
adus
lacrimi
cei
societatea
Atît
luminã
în
Lucrarea
de
ºi
desfac
temãtoare
ceea
simbolizeazã
bucuroºi
þine-ne
pãrinþii
ultima
bunica
sã-L
Ce
Filipe,
niºte
faceþi.
ucenicii
noastrã,
Scripturi,
intra
poatã
cunoaºterea
Pavel
ei
cu
extreme,
parcã
spor
pe
se
sã
nimic
momentul
2-lea
fotografie:
rãtãcirea
alt
lacrimã,
fronturi
cum
de
nu
spus
care
cantitate
Biserica,
am
munte,
noi,
La
sã
rãmînem
nebiruiþi,
cel
înãlþatã
pedepsiþi
mai
acestei
odatã
în
facã
ºi
stricãcioase.
onorii
E-o
Hristos,
este
lui
moment
cã
scris
chemarea
mulþi
vostru
Luaþi
prezbiterilor
bat
Duceþi-vã
adunare.
vinã
se-mbuibeze
cum
ce
credincioºi
L-a
ne
aici,
lui,
dacã
fost
mici
Acestea
obiºnuit
pãstorul
Amin.
cu
eiferment
care
facem
spunem,
Unii
fim
el
noi
acînd
ne-a
îngrijesc;
ceri
nu-l
înviorare
scaune
sãu.
de
se
putem
meu
pe
satul
ºi
Cuvîntul
Sfînt
minciuni
copii
face
am
atrãgãtor,
primi
pomeneascã
despre
toatã
noºtri
printre
ar
la
dãruit
cît
sã
credincioºii
vorbeºte
neclintiþi
aceastã
vom
Acesta
ºi
aþi
alege
hotãrîþi
împãrtãºesc
zdrobitã
pretutindeni
de
ei,
n-au
Duhul
rãmas
tunc
cu
lãsatã
dacã
mai
nunta
care
lui
ta
aprin
venit
ulciorul
mea,
început
morþilor,
sã
din
la
Sfîntul
noastrã,
mecanismul
cãutat
Sãu,
cei
mîngîia
cã
feþe
un
nu
pe
este
popoarelor,
Tãu,
putea
cãrora
vrea
poate
cale
Bine,
fãcut
toþi
Eram
sã-mi
nimicit;
înaintaºi
aceasta
prin
mobilã,
au
vor
neculeasã,
la
om,
ceea
inimã
nu.
rãspîndeºte
nostru
mulþime
sã
îngãduit
10-lea
acela
strãine
uite,
caute
care
mai
ai
ce
ca
fost
oîntr-o
uriaºi
atunci?
pe
mele
petrecut
ºam
îndepãrtate
Evanghelia
în
pãrinþi
Învãþaþi
-noºtri
mîini
care
locurile
ni
cã
nu-L
ºi
Domnul
noastre,
comunã
preocupãm
creascã
de
Aºa
în
mîinile
acesta
Iatã,
sîntem
tine.
vostru,
pe
mult
ne
un
picioarele.
nou:
Dumnezeu,
cãrþile,
ºtim
tot
tale
auzit
veþi
nostru,
fost
sînt
sa,
dar
cine
Dumnezeu;
cu
la
invitaþii
ce-a
încredinþat
urîte,
luat
noastre,
ºi
nefiinþã
puþin
cel
nou,
ci
tale,
datã
în
ori
pe
suflet.
mîntuiascã
aceia
onu
celor
Domnul
religioasã,
al
vom
Domnului
soþul,
multe,
Legii
încetezi
sã
de
dreptul
isteaþã
cã
care,
aºa,
lui
naºtere
Fecioarã.
l-a
înþeles
am
sã
primiþi
noastre
va
cu
pe
ei!
milã
un
loc
trebuia
tainã;
ªi
dintre
Domnului,
nu
cînd
ºi
El
în
scoatã
fapt,
botezat
miri.
singurã
Dumnezeu
datori
pentru
acesta,
ofunia
gîndit
picioarele
trebuie
ori
noi
care
faci.
care,
vor
sã
duhului,
de
nici
adus
ºi
ales
aaceasta
noastrã
ieram
roade
dupã
spirituale,
înþeles
înºtiinþare
n-au
învãþãtura
în
adunãrile,
cunoºtinþã
stat
frumoase!
din
pînã
zgomot
cu
fost
adunat
învãþãturã
ne-a
sã-þi
fratele
doresc
Iatã,
slujba
mirare
ai
sã
þi-o
acum,
cînd
aºeza
veþi
familia
în
înþelepþii
am
ola
Domnului
ajutat
soþului
lucruri
le
pentru
putere
vremurile
începe
tu
întors
stã
putut
Noi
încercãri,
cer
ªtiþi
veºniciei
inima
fraþi
de
adunarea,
rugãciune
mãrturisi,
relaþii
Sãrutului,
viaþa
dragostea
pe
nu
numai
ceartã,
care
ia
sub
aceasta
chemarea
am
nu-i
adicã
mai
cea
pot
totdeauna
pentru
cu
legatã
îndatã
renunþaþi,
hotãrîrea
prin
harul
roage
rostim
iarãºi
oCîþi
un
ci
tine.
le
vorbe
acolo,
faþa
nenorocit
adunãrile
te
acum,
2între
ani
ca
pe
martiriul,
pãcatelor
cã
ºi
pocãinþã,
topitorie,
în
niciodatã
care
Bisericã
conteazã.
unii
ajuns
stã
mulþi;
mireasã,
cum
ne
zice:
beþivi
amai
cunoaºte,
mele
de
împreunã
dacã
oricît
deschise,
Îl
începutul
piardã
la
puþinã
acei
fãgãduitã
sub
din
merge
Sã
nu
aþi
scumpã-i
cã,
locul
Lui,
Cuvîntul,
þinem
fi
cã
cine
din
popor,
încheiem
adunarea
loc
dat,
un
diferenþe
dragi
grãdinã,
în
vor
învierea
ochii
gãseascã
la
ºi-a
Isus
seara,
va
ªi
cu
care
Tãticule,
astfel
feþele
Fecioarã
vreme
Toate
Izolaþi-i!
sã-L
Doamne
stãtea
au
aduºi
Scripturi
armãtura
pãrintele
nu
de
era
amintesc
sau
iarãºi
fãrã
sfinte
se
lipsit
umãr.
ca
puþin
memoria
zDacã
cu
pãmîntul
revedem
sã
pe
acum.
dragi,
lucrurile
cunoaºte
11,
un
legãmînt
2000
Cuvîntul
sã-i
frãþia
vînturile
ºi
de
care
El,
pacea
Reºiþa
pe
aºa
din
chemare
mocirlã.
omai
luãm
pãcatele
fermenþi
poftã
lucrarea
eºti
cei
la
Ana
cînd
ca,
venit
ºi
tinereþe.
în
ai
unde
vreo
se
le
intrat
sã
dar
de
ori
omul
departe,
evlavia,
sau
tainã
mulþime
Lucrãrii
ultimele
limpezi.
cel
noi,
vãzut
aceasta,
ºi-n
petrecut
Oa
aceasta
Hristos,
apostol.
întîlnire
vestirea
ºi
cã-L
Aceasta
vremea,
moarã?
cã
alþii,
pãcatul.
pereche
umblãm
Domnul
tu
furtului,
noastre,
vremea
am
noastrã,
ni
cea
care
pe
adunare
chemaþi
de
apoi
ridicãm
apînã
intrã
rînduite
chipuri,
sau
opoporul
în
auzit
ceea
ajutorul
ascultã
sfîrºitul
faþã
Staþi
de-a
cum
oricine,
an
ºadã
fiecare
O
cînd
nu
ruperea
trebuie
cã
durerea
încã
cel
Timpul
cred
sascultat
aici,
prin
noastre
aducem
au
toþi
asculte,
aºa
nevastã
Nu
tu
pãrinþii
prilejul
greu
venirea
mã
bancuri
rînd,
frumos.
evlavie
vezi
în
vremea
Oastea
lucruri
lor,
care
nici
cpaharul
aputerea
ce-i
oacestea
Hristos
sticluþa
sus?
cît
aceasta
s-a
ziua
jos
au
Despre
mult
chinuit,
nimeni.
eoameni
nouã
sublim,
cîntãm,
noastrã
Lui,
dar.
faþã
aici
sã
ce
ceilalþi
bãrbaþi
hotãrît!
asupra
dorinþa
minune
noastre
avut
se
ºi
care
îºi
lucrare
secrete
nici
felicita
Altarul
pînã
Nu
trebuie
sînt
cã
faþa
este
nu
Tatãlui
ºtiu,
hotarul
de
lipi
au
chemat
Moise,
tãu
I-aþi
cerului
acestei
Lui
fiecare
post
rãmîne
atît
învãþat
noi
cu
-frunþii
unde
igol
aînmîna
cîte-un
privim
despre
aur.
nu
Isus
aceste
pentru
nimeni
un
osã
ze
în
Maria,
tocmai
înþeles
de
Adam,
suflete
repare
crucea
simþea
trimiºi
atît
întorci
Atunci
vedem
Sfîntul
viu
Capul,
Numai
ridica,
Pavel:
pus
întinse
dat
noi
imnuri
trebuit
purtaþi
alipitã
Sfîntã,
cît
punem
ajunge
este
ªi
cîntaþi
cîntãri
nu
aceste
istoria
numai
timpul
ne
poartã
Le-am
munca
nici
îvedea
sã
luarea
ºi
pentru
Lãsaþi
ce
cã
acesta
înveþe
striga.
seama
mîine,
sînteþi
gîndul
poate,
mama
mereu
umblã
întinat
nimic.
primii
ca,
strîng
astfel,
fericit
vechi,
rugãm
aera
primit
hi
ieslea
ovedea
Duhul
Acela
facem
starea
numai
un
acolo
sã
gol
care-l
atunci
scurte
nume;
mîini,
dintre
primã
vã
lumii,
dragi,
ºi
le-am
spune
riscul
uviaþã,
ce
clipã,
avem
ºi
noºtri
într-o
reuºit
ºi-am
inima
Chiar
iubim
acolo
N-am
luptat
nu
sã
strice
trecut
apare
ªi
fãcut.
Citim
suflet
multe
adicã
laude
-om
sfîntã
ne-au
cã
multã
lucra
poate
în
lui
masa
cît
putea
haina
ºi
searã
sã
de
nouã,
ceva,
spun:
nte
toate
urma
eram
auzit,
beau,
nume
dacã,
pãzit
n-am
pace,
slugã
uitaþi
ci
pildã
orice
acum
altul,
spus:
muri.
copil
ochii
murit
cu
ni
parte
copii
puþin
chiar
drag,
le-au
viaþã
acest
ºi
fraþii
firea
cã
în
Tatãl
ne-ai
aratã
apei,
crezi
trece
mult,
viaþa
solia
lîngã
nouã
Ioan,
dupã
cãtre
vede
toate
tainã
stare
lume
ºi
ar
ajute
unite
v-aþi
mîna
aºa?
vieþi
Fiul,
unde
voia
dacã
fiind
Sfînt
care
avea
cînd
beau
snu-L
L-au
de
Isus.
Isus,
între
spun
felul
adus
Vine
i-am
vom
casa
Nici
prea
300,
Tale
aici,
de-a
în
spus
erau
care
moi,
sine
prin
el
cînd
vine
sora
rutã;
spre
mult
Ioan
fraþi
vina
veni
atîta
este
ºi-o
Toþi
vezi
cele
cãci
unui
avut
unul
cum
prin
rînd
zice
utrãit
este
fost
ce-i
fãrã
nu-i
Sãi.
plin
voi.
l-au
le-a
sã-l
noi,
Dar
unii
noi.
nici
sã-i
faþa
mai
viu,
fost
aici
cîtã
vãd
dat,
luat
cîte
pul
ºtiu
dea
sînt
Am
dau
fire
duc
Cel
cea
lor,
vor
toþi
fim
sub
dus
pui
sau
te
din
voi
dar
aºa
Eu,
sus
þi-l
v-a
Ta,
noi
cer
s-a
cel
cei
ale
lua
lor
tãu
am
De
lui
l-a
ªi,
iar
fel
fie
cTu
70
55
Sã
lui
Ta
el.
tot
ei,
Te
pe
alt
vã
de
va
cu
ne
nu
ca
ce
ea
un
cã
au
sã
ªi
se
În
se
ar
în
la
ai
el
ni
al
ei
le
ci
ºi
ta
te
tu
mîl
fi
E
o7aã-