Slujba Sfântului Ierarh IOSIF cel MILOSTIV, Mitropolitul Moldovei

LA VECERNIA MICĂ

Stihiri pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce ești bucuria cetelor cerești și, pe pământ, folositoare tare
oamenilor, miluiește, Preacurată Fecioară, pe cei ce nădăjduiesc întru tine, căci, după Dumnezeu, spre
tine, de Dumnezeu Născătoare, nădejdea ne-am pus.

Din tinerețe, Părinte, știind Scripturile, te-ai adăpat cu sete din cereștile lor ape, că sufletul
tău dorea după Dumnezeu, precum cerbul izvoarele; deci, prin credința cea tare întru Hristos, te-ai
înțelepțit spre mântuire.

Cetatea Iașilor are ca pe o comoară mare racla moaștelor tale, pe care noi sărutându-le, te cinstim
cu credință și cu dragoste, Ierarhe Iosif; deci, neîncetat pomenește-ne înaintea lui Hristos, ca un păstor
preabun.

Înveșmântat cu lumină, praznicul tău cel cinstit a răsărit tuturor ca niște zori luminoase, vestind
pretutindeni ziua neînserată a lui Hristos, căreia fă-ne părtași, Sfinte Iosif, fii ai zilei arătându-ne.

Cu milă privește astăzi din ceruri, Sfinte, precum odinioară în viața ta, fericite, spre noi, cei ce îți
săvârșim cu credință și cu dragoste pomenirea, că tu ne mijlocești, de la Cel milostiv, milă și iertare de
greșeli.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Iubitorule de Dumnezeu și iubitorule de săraci, iconomule înțelept și următorule al milei lui

Hristos, fericite Iosif, păstorule cel bun și slugă credincioasă, ajutător al tuturor și ocrotitor al celor din
nevoi, roagă pe Iubitorul de oameni pentru cei ce săvârșesc cu dragoste cinstită pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, același glas:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții; ție ne rugăm:
roagă-te, Stăpână, cu Ierarhul Iosif, să se miluiască sufletele noastre!

La Stihoavnă

Stihiri, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului, cetate sfântă, a proorocilor mărire, împodobește-ți casa
întru care Cel Neîncăput Se naște!

Glasuri să înălțăm toți credincioșii astăzi, cinstindu-l cu credință pe marele Ierarh, pe milostivul
Iosif.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.

Sfinților le-ai urmat viața, Ierarhe, cu care împreună te bucuri acum de viața cea veșnică, în cer.

Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura.

Milă trimite-ne din sfintele lăcașuri cerești, Părinte, precum odinioară îi miluiai pe cei sărmani.

Slavă..., asemenea:

Vas al alegerii și sfânt lăcaș ai fost, Părinte, Preasfintei Treimi, Căreia roagă-te să ne dăruiască
milă și har.

1
 Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Maica lui Dumnezeu, mâinile înălțându-ți la Fiul tău și Domnul, roagă-L să ne trimită
dumnezeiască mila Lui.

Troparul, glasul al 4-lea, podobie: Degrab ne întâmpină pe noi, Fecioară Maică Curată și ne scapă de
vrăjmașii cei ce hulesc asupra ta și nu ți se închină. Sfărâmă toate limbile cele înveninate ale eresurilor!
Zdrobește, cu puterea ta, pornirile lor, ca să cunoască că tu Una ești Maică a Lui Dumnezeu, care
mântuiești, cu rugăciunile tale, adunările dreptcredincioșilor.

Cu evlavie urmând milostivirii cerești, Moldovei te-ai arătat arhipăstor milostiv și plin de
sfințenie. Pentru aceasta, Sfinte Ierarhe, prin cuvânt și prin fapte chemând la mântuire turma ta, te bucuri
acum cu toți drepții în cer, Părinte Iosif!

LA VECERNIA MARE

La Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă, ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către
Tine, punem Stihirile pe 8 ale Ierarhului, glasul al 2-lea, podobie: Când, de pe lemn, mort Te-ai pogorât,
cel din Arimateea, pe Tine, viața tuturor, cu smirnă și cu giulgiu Te-a înfășurat, Hristoase, și cu dragoste
s-a îndemnat a săruta, cu inima și cu buzele, trupul Tău, Cel nestricat. Însă, fiind cuprins de frică, se
bucură, strigând către Tine: Slavă smereniei Tale, iubitorule de oameni!

Veniți astăzi, credincioșilor, să ne veselim cu credință, cinstind duhovnicește praznicul de peste an

și purtător de har, al slăvitului Iosif, păstorul Moldovei, căruia cu dragoste să îi strigăm, zicând: Cere lui
Hristos, milostive, să dăruiască mila Sa celor ce te laudă cu evlavie. (de două ori)

Mai întâi fiind așezat ierarh al Mirelor și apoi al Țării Moldovei, fericite Iosif, te-ai arătat următor
Sfântului Nicolae, păstorul Mirelor, întru toate: cu fapta, cu dragostea și cu viețuirea; deci, ajungând în
ceruri întru aceeași ceată, astăzi mijlocești către Domnul pentru cei ce te laudă cu evlavie. (de două ori)

Țării Moldovei te-ai arătat sfânt arhipăstor, prin dumnezeiască lucrare, primind mirul cel
netrupesc al harului, prin care obștii dreptcredincioșilor ai purtat de grijă cu milă și cu dragoste,
preaînțelepte! Pe aceasta și acum îngrijește-o, și trupește și sufletește, mijlocind către Domnul, Ierarhe
Iosif!

Primind schima îngerească, Iosif te-ai numit, Sfinte, ca împărțitorul de grâu, virtuțile aceluia
urmând cu faptele, că te-ai arătat toiag de sprijin celor neajutorați, preaînțelepte, prin vorbă și purtare
dovedind dragoste de părinte către toți, fără deosebire.

Vedeniile înțelegându-le, ca și Iosif cel din Lege, te-ai vădit iconom și împărțitor de
grâu duhovnicesc, Dumnezeu așezându-te cu adevărat peste toată casa Lui cea din Moldova. De aceea,
casă văzută I-ai zidit, iar partea cea de grâu ai dat-o la vreme slugilor Lui, slăvite Ierarhe!

Mierlă a cântărilor cerești și privighetoare cu graiuri dumnezeiești și preadulci pe pământ te-ai

arătat tuturor, slăvite, glasul pururea unindu-ți cu ceata cerească în cântări duhovnicești și lăudând pe
Dumnezeu, pe Care și în ceruri, Părinte, astăzi Îl slăvești cu toți Sfinții și cu netrupeștile Puteri cerești.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Pe iconomul credincios și slujitorul slavei dumnezeiești, pe vasul curăției, pe cinstea și lauda
Ierarhilor, o, iubitorilor de praznice, să îl cinstim în cântări duhovnicești, zicând: Bucură-te, păstor
preamilostiv al turmei lui Hristos! Bucură-te, toiagul săracilor și bucuria grabnică și nefurată a celor
întristați! Bucură-te, făclie luminoasă a Țării Moldovei, în sfeșnic așezată, și candelă nestinsă! Ci, o, de
Dumnezeu purtătorule Ierarhe Iosif, nu înceta nicicând a mijloci la Iubitorul de oameni Hristos Dumnezeu
pentru cei ce săvârșim cu credință cinstită pomenirea ta.

2
 Și acum...., a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica), același glas:

Cine nu te va ferici, Preasfântă Fecioară, sau cine nu va lăuda preacurată nașterea ta? Că Cel Ce a
strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Același din tine, cea curată, a ieșit, negrăit întrupându-
Se, din fire Dumnezeu fiind și cu firea om făcându-Se pentru noi, nu în două fețe fiind despărțit, ci în
două firi neamestecate fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată, cu totul fericită, să se mântuiască
sufletele noastre!
Vohod. Lumină lină a sfintei slave, a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse
Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul
Duh, Dumnezeu; vrednic ești, în toată vremea, a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce
dai viață, pentru aceasta lumea Te slăvește. Prochimenul zilei.
PAREMIILE
De la Pilde, citire: (10: 8, 7; 3: 13 – 16; 8: 6, 34 – 35, 4, 12, 14, 17, 5 – 9; 22: 21, 19; 15: 4)
Pomenirea dreptului se face cu laude și binecuvântarea Domnului este peste capul lui. Fericit este
omul care a aflat înțelepciunea și muritorul care a cunoscut priceperea; că mai bună este îndeletnicirea cu
aceasta decât cu vistieriile de aur și argint. Mai scumpă este decât pietrele cele de mult preț; nimic rău
nu-i stă împotrivă. Cunoscută este tuturor celor ce se apropie de ea și tot ce este de preț nu este vrednic de
ea. Că din gura ei iese dreptatea, legea și mila pe limbă le poartă. Deci, ascultați-mă pe mine, o, fiilor, că
lucruri de cinste vă voi spune și fericit este omul care va păzi căile mele. Că acestea sunt căi ale vieții și,
mergând pe ele, va afla bunăvoința pregătită lui de Domnul. Pentru aceasta, vă rog pe voi și îndrept glasul
meu către fiii oamenilor. Că, eu, înțelepciunea, sălășluiesc în sfat, iar cunoașterea și cugetarea eu le-am
chemat. Ale mele sunt sfatul și întărirea, a mea este priceperea și a mea este tăria. Eu iubesc pe cei ce mă
iubesc, iar cei ce mă caută vor afla har. Înțelegeți dar, cei fără de răutate, chibzuința, și voi, cei neînvățați,
puneți la inimă. Ascultați-mă iarăși, că lucruri de cinste vă voi spune și voi deschide buzele mele pentru a
vă învăța cele drepte; că gura mea va grăi adevărul, iar buzele mincinoase sunt necurate înaintea mea. Cu
dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este în ele strâmb, nici încâlcit. Toate sunt drepte pentru
cei ce înțeleg și netede pentru cei ce află cunoștința. Că vă învăț pe voi cuvânt adevărat, ca nădejdea
voastră să fie în Domnul și să vă umpleți de Duh.
De la Pilde, citire: (10: 32, 33; 11: 2, 6, 7, 19, 30; 13: 9; 15: 2; 14: 33; 22: 11)
Gura celui drept rostește înțelepciunea, iar buzele oamenilor drepți picură daruri. Gura celor
smeriți cugetă înțelepciune, iar dreptatea îi izbăvește de moarte. La moartea omului drept nu piere
nădejdea, că fiul cel drept se naște spre viață. Din bunătățile lui va culege roada dreptății. Lumină va fi
drepților de-a pururea și de la Domnul vor primi har și slavă. Limba înțelepților știe cele bune și în inima
lor se va odihni înțelepciunea. Domnul iubește inimile cuvioase și sunt primiți de El toți cei fără de
prihană în cale.
Înțelepciunea lui Solomon (6: 12 – 16; 7: 30; 8: 2 – 4, 7, 8, 17, 18, 21; 9: 1 – 5, 10, 11, 14)
Înțelepciunea Domnului va lumina fața celui ce înțelege, că ea se face cunoscută întâi celor ce o
doresc și este lesne privită de cei ce o iubesc. Cel ce aleargă la ea dis-de-dimineață nu se va osteni, și cel
ce priveghează pentru ea, degrab fără de grijă va fi. Că ea însăși umblă în căutarea celor vrednici de ea și
în căile lor li se arată cu bunăvoință. Pe înțelepciune niciodată nu o va birui răutatea. Pentru acestea am
ajuns doritor al frumuseții ei și am iubit-o și am căutat-o din tinerețea mea și m-am străduit să mi-o aduc
mireasă. Și Stăpânul tuturor a iubit-o, că este cunoscătoare a științei lui Dumnezeu și alege lucrările Lui.
Ostenelile ei sunt virtuțile. Ea învață cumpătarea și chibzuința, dreptatea și vitejia, decât care nimic nu
este mai folositor oamenilor în viață. Dacă dorește cineva multă pricepere, ea știe cele de demult și
prevede cele viitoare. Știe întorsăturile cuvintelor și dezlegările tainelor. Cunoaște mai înainte semne și
întâmplări neobișnuite, precum și vremurile și prilejurile potrivite. Și tuturor este sfetnic bun. Că nemurire
este întru ea și un nume bun prin părtășia la cuvintele ei. Pentru aceasta m-am îndreptat către Domnul și
m-am rugat Lui și am zis din toată inima mea: Dumnezeule al Părinților și Doamne al milei, Cel Ce ai
făcut toate numai prin cuvântul Tău, și, cu înțelepciunea Ta, l-ai alcătuit pe om, ca să stăpânească făpturile
cele zidite de Tine și să conducă lumea întru cuvioșie și dreptate, dă-mi înțelepciunea care șade pe
tronurile Tale și nu mă lepăda dintre robii Tăi, că eu sunt robul Tău și fiul roabei Tale. Trimite-mi
înțelepciune din sfântul Tău locaș și de pe tronul slavei Tale, ca, fiind de față lângă mine, să mă învețe ce
este bine-plăcut Ție, și să mă călăuzească întru cunoștință, și să mă păzească întru slava ei. Că toate
gândurile muritorilor sunt șovăielnice și cugetele lor sunt pline de primejdia căderii.

3
 Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (4: 7 – 15)

Dreptul, de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețea cinstită nu este cea dată de
lungimea vieții, nici nu se măsoară după numărul anilor. Ci căruntețea este, la oameni, înțelepciunea, iar
vârsta bătrâneții este viața neîntinată. Ajungând plăcut lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit și, fiindcă trăia
între păcătoși, l-a mutat. Răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i schimbe gândul, nici înșelăciunea să nu îi
amăgească sufletul. Că vraja răutății întunecă cele bune și amețeala poftei schimbă mintea cea fără de
răutate. Ajungând în scurtă vreme la desăvârșire, dreptul a dobândit o viață împlinită, cum alții n-au
izbutit în ani îndelungați. Plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta, s-a grăbit să iasă din mijlocul
răutății. Iar popoarele, văzând, n-au priceput și nici n-au pus în gând una ca aceasta, că har și milă va
dărui Domnul aleșilor Lui și va purta grijă de cuvioșii Săi.

LA LITIE

Stihirile; idiomela: Glasul 1:

Bucură-te în Domnul, cetate a Iașilor, și în taină luminează-te cu strălucirea virtuților Ierarhului

Iosif; că, iată, vasul alegerii și bărbatul doririlor Duhului, ca o mantie întinzând purtarea lui de grijă, te
acoperă neîncetat; pentru aceasta și la moaștele sale cele cinstite, așezate întru tine, spre veselie cheamă
acum pe cei credincioși, cu glasul Înțelepciunii strigând: Veniți și mâncați din bunătățile necheltuite, pe
care le-am gătit în lăcașul meu; ci, o, milostive Părinte Iosif, nu depărta mila ta de la noi, că rugător te
avem către Iubitorul de oameni.

Glasul al 2-lea:

Cu fecioria păzindu-ți trupul și cu smerenia sufletul, mintea cu gândirea la cele înalte ți-ai însoțit,
iar inima cu iubirea de oameni, preaînțelepte. Pentru aceasta, Iubitorul de oameni, Hristos Dumnezeu, a
îndreptat înaintea ta calea Sa și păstor te-a pus peste oile pășunii Sale; iar acum slăvindu-te, întru
mulțimea milei Sale, te-a primit în lăcașul Său cel ceresc, rugător pentru sufletele noastre.

Glasul al 4-lea:

Turma cea încredințată ție, purtătorule de Dumnezeu, Părinte, ai păstorit-o cu toiagul dreptății, iar
cu arma cuvântului ai păzit-o de lupii învățăturii mincinoase. Deci și acum, o, milostive Iosif, izbăvește-o
de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți, neîncetat păzind-o sub ocrotirea ta.

Glasul al 7-lea:

Să înălțăm glasuri de veselie și de bucurie, fraților, cinstind pe privighetoarea cea dulce cântătoare
a harului, pe prietenul Sfinților și cel asemenea lor cu obiceiurile, pe întărirea celor deznădăjduiți și pe
ajutătorul tuturor celor aflați în nevoi. Și, sărutând racla moaștelor sale celor sfințite, să cântăm cu David
împăratul: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil!, rugându-l să mijlocească
pentru sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Veniți, popoarelor, și înconjurați preacinstitul lăcaș al Catedralei Iașilor, ca pe un nou Sion, și îl

cuprindeți duhovnicește, precum cântă David. Că astăzi, cu dumnezeiască bunăcuviință, sunt cinstite în el
moaștele cele preacinstite ale celui ce l-a zidit pe el, preamilostivul Ierarh Iosif, vistierie de bunătăți
tuturor dăruindu-le, și întărire, și sprijin; pe care, dar, cu evlavie sărutându-le, cu un glas să îi strigăm: O,
de trei ori fericite Părinte, caută și acum cu ochiul tău cel milostiv spre turma ta, ca oarecând în vremea
vieții tale pământești, și împlinește-i cererile cele spre mântuire.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, același glas:

4
 Fericimu-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, și te cinstim credincioșii după datorie, pe
tine, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 5-lea, podobie: Bucură-te, cămara cea cu bun miros a pustniceștilor nevoințe cu
adevărat, căci Crucea pe umeri luând și Stăpânului Hristos pe tine însuți preafericite făgăduindu-te, ai
călcat măiestria trupului cea râvnitoare de cele de jos și cu fapte bune sufletul ți-ai luminat și spre
dumnezeiască dragoste ai zburat; pentru aceasta, preasfânt sicriul moaștelor tale înconjurându-l,
prealăudate Iosif, dumnezeiască iubire de oameni cere ca să dobândim cu rugăciunile tale și lumii să
dăruiască mare milă.

Bucură-te, luceafăr nou răsărit, prealuminată strălucire a Iașilor, vlăstarul Basarabiei, harpa
bineîncordată a milei dumnezeiești; iubitorule de săraci, cinstite vas al înfrânării, împlinitorule al poruncii
celei noi a dragostei și prieten minunat al Sfinților; dreptarule al cântăreților, cu glasul tău cel curat,
mijlocește către Dumnezeu pentru cei ce te laudă, ca să le dăruiască dezlegare de păcate și mare mila Sa.

Stih: Cinstită înaintea Domnului este moartea cuviosului Său.

Bucură-te, hrănitorul sărmanilor, dăruitorule îmbelșugat al celor lipsiți, noianul milostivirii,

șuvoiul milelor și ocrotitorul celor întristați, cercetarea săracilor și întărirea văduvelor, îmbrăcămintea
celor goi, cea de nefurat, blândă îndreptare a celor ce greșesc. Sfinte, degrab privește-ne cu ochiul tău
milostiv și ne trimite din ceruri dumnezeiescul ajutor, cerând de la Domnul să trimită sufletelor noastre
mare mila Sa.

Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura.

Bucură-te, Ierarhe al lui Hristos, vas al alegerii și chip al blândeților, râu îmbelșugat de
binefaceri, pom cu roadă din grădinile harului; liman preasenin al celor înviforați, turn de scăpare tuturor
necăjiților, dătător de nădejdi celor întristați, dumnezeiesc sălaș al milei, grădina virtuților și înțeleptule
iconom al Stăpânului lumii, la Hristos mijlocește să ne trimită pace și mare mila Sa.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Cântați, popoare, Dumnezeului nostru, cântare nouă cu glas de bucurie, că plin este pământul de
mila Domnului, pe care trimițând-o nouă, întru cinstită prăznuirea robului Său, a milostivului Iosif, râuri
de binefaceri izvorăște lumii și pe toți îi adapă cu apele nădejdii; din care bând cu toții, stingem arșița
deznădăjduirii și cu veselie strigăm: Împărate al veacurilor, iubitorule de oameni Doamne, Cel Ce ești
slăvit întru Sfinții Tăi, nu trece cu vederea rugăciunile noastre, ci, pentru rugăciunile Ierarhului Tău,
miluiește-ne pe noi.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, a Învierii, asemenea:

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu în chip de negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica
Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără prihană, care
tuturor dăruiești curățire de păcate, primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.

Acum slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, că văzură ochii mei mântuirea
Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor. Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă
poporului Tău, Israel.

Și celelalte. Apoi Troparul (vezi la Vecernia mică) și Otpustul.

LA UTRENIE

5
 La Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel Ce vine întru numele
Domnului, troparul Ierarhului de două ori și al Născătoarei de la Înviere.
Sedealna întâi, glasul al 4-lea, podobie: Degrab ne întâmpină...

Turma ta neîncetat păstorind-o cu dragoste, te-ai făcut întru toate pildă, întărire și apărare
credincioșilor. Deci, și în cer, ai câștigat îndrăznire către Domnul, mâinile ridicându-ți către El, Sfinte
Iosif, pentru cei ce din inimi cinstesc pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Cămară, palat și tron al Celui neîncăput și clește Cărbunelui dumnezeiesc te-ai făcut, purtându-L
în pântece pe Dumnezeu-Cuvântul, Preacurată, cu trupul, pe Cel de o ființă și de un tron cu Tatăl, pe Care
milostiv fă-l nouă, ca o Maică, pururea.

Sedealna a doua, glasul 1, podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule, ostașii străjuindu-l, morți s-au făcut
de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea. Pe Tine Te mărim, Pierzătorul
stricăciunii. La Tine cădem, Cel Ce ai înviat din mormânt, la Unul Dumnezeul nostru.

Izvorul cel curat al Scripturii aflându-l, din el neîncetat adăpai al tău suflet, la care și mulțimile
credincioșilor le-ai adus, ca la un ospăț duhovnicesc, Ierarhe, izgonind de la turma ta lupii cei cumpliți, cu
arma dreptei credințe.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Pe tine te avem, credincioșii, nădejde, ca una ce ai născut pe Stăpânul a toate. Acestuia roagă-te,
ca o Maică, de-a pururea, pentru robii tăi care te laudă, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, mijlocindu-ne
iertare greșelilor.

Apoi Polieleu și Mărimurile.

Stih 1: Doamne, mila Ta este înaintea ochilor mei şi bine mi-a plăcut adevărul Tău.

Mărimu-te pe tine, de Dumnezeu purtătorule Iosif, lauda Moldovei, că toți te-am câștigat rugător
către Hristos Dumnezeu.

Stih 2: Nu am şezut în adunarea deşertăciunii şi cu călcătorii de lege nu voi intra.

Veniți, toți iubitorii de prăznuire, să lăudăm pe Ierarhul Iosif al Moldovei, pe cel ce este
multmilostiv și ajutător întru nevoi.

Stihuri (Psalmi 25: 6 – 8; 51: 8; 70: 23)

Stih 3: Voi înconjura jertfelnicul Tău, Doamne, ca să aud glasul laudei Tale şi să spun toate
minunile Tale.

Stih 4: Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul sălășluirii slavei Tale.

Stih 5: Iar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în
veac şi în veacul veacului.

Stih 6: Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta Ție, şi sufletul meu, pe care l-ai mântuit.

6
 Sedealna după Polieleu, glasul al 8-lea, podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul în pântecele tău
zămislindu-L, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut în chip de netâlcuit pe Cel Ce ține lumea și în brațe ai
avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor și Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te
rog pe tine, Preasfântă Fecioară, și cu credință te măresc ca să mă izbăvesc eu de greșeli, când va fi să
stau înaintea feței Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruiești, că poți
toate câte le voiești.

Să alergăm astăzi, credincioșilor, la Iosif, ierarhul cel cu bun chip, că ne-a așternut masă
duhovnicească și ne-a chemat. Că întru el adevărul cu mila s-a întâmpinat și dreptatea cu pacea s-a
sărutat, roadele dreptății odrăslind în chip tainic. Din acestea gustând acum, să-i strigăm, veselindu-ne:
Roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă
pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Ziditorul a toate și Dumnezeu în curatul tău pântece încăpând, Fecioară, te-a arătat rai de taină cu
adevărat, că tu ai purtat Pomul vieții în pântece, Marie, pe Cel din Care mâncând noi nu mai murim, ci
părtași vieții veșnice ne facem noi, cei ce-ți strigăm cu credință și cu dragoste: Roagă pe Hristos
Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce te cinstesc cu dragoste, Maică a Ziditorului!

Apoi Antifonul I al glasului al 4-lea.

Prochimenul. Glasul al 4-lea.

Dreptul ca finicul va înflori și precum cedrul din Liban se va înmulți.

Stih: Răsădit fiind în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru va înflori.

EVANGHELIA (Ioan 10: 9 – 16):

Zis-a Domnul: Eu sunt ușa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și
pășune va afla. Furul nu vine decât să fure și să-njunghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă și din
belșug s-o aibă. Eu sunt Păstorul Cel bun. Păstorul cel bun sufletul său și-l pune pentru oi. Dar simbriașul
și cel ce nu este păstor și cel ce nu este stăpân al oilor vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le
răpește și le risipește. Iar simbriașul fuge, fiindcă simbriaș este și nu de oi îi este lui aminte. Eu sunt
Păstorul Cel bun și Mi le cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine. Așa cum Tatăl Mă cunoaște
pe Mine, tot așa Îl cunosc Eu pe Tatăl. Și viața Mea Mi-o pun pentru oi. Și alte oi am, care nu sunt din
staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc; și glasul Mi-l vor auzi și va fi o turmă și un păstor. (a doua
Evanghelie de la Liturghia din a doua Duminică a Postului Mare).

Psalmul 50.

Slavă...

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșelilor mele.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor mele.

Stih: Milostive, miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale
șterge fărădelegea mea.

Stihira, glasul al 6-lea (de la 6 decembrie):

7
 Bine, slugă bună și credincioasă! Bine, lucrătorule al viei Stăpânului! Tu și greutatea zilei ai
purtat, tu și talantul cel dat ție l-ai înmulțit, iar pe cei ce au venit după tine nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta,
porțile cerului ți s-au deschis; intră întru bucuria Domnului tău și roagă-te pentru noi, preamilostive Iosif!

C A N O N U L Ierarhului
Glasul al 8-lea:

Cântarea 1

Irmosul: Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de
demult, în chipul crucii lovind și despărțind marea și pe Israel, cel ce mergea pedestru, l-a mântuit, pe
cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.

Milostivirii lui Hristos cu dragoste urmând, slăvite, către toți ai deschis vistieria inimii. Deschide,
dar, și mintea mea, ca să te laud, Părinte, rugându-L pe Cel Ce a deschis mintea ucenicilor oarecând.

Inimii tale i-a împlinit Mântuitorul Hristos toată cererea, că ai păzit porunca cea nouă cu râvnă,
iubind pe Dumnezeu și pe aproapele, Sfinte, precum învață Scripturile; pentru care astăzi te fericim.

Slavă...

Iubind lăcașul cel de pe pământ al Domnului și slava lui, nu ai dat odihnă tâmplelor tale, ci ai
împlinit făgăduința făcută oarecând, fericite, către ctitorul cel dintâi; pentru care astăzi te fericim.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ochii de Maică ridicându-i spre Fiul tău, roagă-L cu dragoste, plecându-ți urechea cu milă la robii
tăi, și milostiv arată-L nouă pe Iubitorul de oameni, că poți degrabă câte voiești, Maica Dumnezeului
Celui bun!

Catavasiile Întâmpinării Domnului.

Cântarea a 3-a

Irmosul: Cela Ce bolta cerească ai înălțat și ai zidit Biserica, Tu întărește-mă întru dragostea Ta,
Marginea doririlor și credincioșilor întărire, Unule de oameni iubitorule!

Strălucind precum zarea și luminos precum soarele astăzi te arăți, fericite, pe cerul Bisericii; că
slava Domnului a strălucit întru tine, luminând mulțimile dreptcredincioșilor.

Tuturor celor ce săvârșim acum pomenirea ta cea de peste an, Ierarhe, arată-te milostiv și toată
cererea împlinește-o degrabă celor ce te laudă cu râvnă și dragoste.

Slavă...

Pe iubitorul de oameni, pe Iosif, iubitorul de frați, astăzi ni l-a arătat, pe cel ales al Său, pe
rugătorul poporului către Domnul, pe cinstea și lauda românilor din Basarabia.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Văzătorul de cele dumnezeiești, Moise, rug nemistuit, Preacurată, în munte văzându-te, te-a
însemnat tuturor, de Dumnezeu Născătoare, ca una ce în pântece Focul ai încăput.

8
Sedealna, glasul al 4-lea, podobie: Spăimântatu-s-a Iosif, pe cea mai presus de fire văzând. Și cu mintea a
socotit că ploaia cea de pe lână a arătat zămislirea ta cea fără de sămânță, Născătoare de Dumnezeu,
Ceea ce este Rugul cel Nears în foc, Toiagul lui Aaron ce a odrăslit. Și mărturisind logodnicul tău și
păzitorul, preoților a strigat: Fecioara naște și, după naștere, iarăși rămâne Fecioară.

Cu osârdie urmând Domnului Hristos, te-ai făcut celor sărmani preamilostivă scăpare și întărire,
o, Ierarhe Iosif, și pururea împlinind cu osârdie porunca cea dintâi, a dragostei, de Dumnezeu ai fost slăvit
în ceruri, cu slava Lui, preafericite, Căruia roagă-te, Sfinte, pentru cei ce te laudă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Fiind cumplit înviforat de valul patimilor, din adâncul inimii strig ție: Maică, nu mă lăsa să pier pe
mine, întinatul și ticălosul. Ceea ce ai născut pe Adâncul milelor, nădejdea tuturor dreptcredincioșilor, nu
mă lăsa să ajung ocară vrăjmașilor, eu, cel ce pururea mă încred în tine, că poți câte voiești, Fecioară,
născând pe Domnul a toate.

Cântarea a 4-a

Irmosul: Auzit-am, Doamne, glasul iconomiei Tale și Te-am preaslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de
oameni.

Următor al lui Dumnezeu întru toate pururea arătându-te, ai umblat întru iubirea Lui, cum
îndeamnă Apostolul Pavel, minunate!

Lupta bună luptându-te, ai cucerit lesne viața veșnică, sprijinindu-te dreapta Domnului de-a
pururea, Sfinte Ierarhe!

Slavă...

Ucenicului întru ascuns, adică lui Iosif din Arimateea, te-ai făcut părtaș, cu numirea și cu faptele,
Părinte, ca unul ce ai purtat grijă Bisericii – Trupul lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Izbăvește pe robii tăi, Maică Preacurată, de chinul iadului, ridicând mâinile, Stăpâna cerului, cu
îndrăznire către Fiul tău.

Cântarea a 5-a

Irmosul: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă,
Iubitorule de oameni!

Inima ardea în Iosif pentru Veniamin, fratele lui după trup, cel din Canaan, iar în tine pentru frații
tăi, cei după har.

Oaselor ți-a dat Domnul tărie, precum zice David, și ca grădina adăpată te-a făcut și ca izvorul
care nu seacă al apei vii.

Slavă...

Soarelui Hristos strălucirile I-ai oglindit ca o oglindă curată, slăvite, pe toți, Părinte, încălzindu-i
cu razele milei Lui.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

9
 Iernii sufletești aduci sfârșit, că tu ești primăvară duhovnicească, născând cu trup pe Soarele Cel
neapus, Maică Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a

Irmosul: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune mâhnirile mele. Că sufletul meu s-a
umplut de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune
scoate-mă!

Finicul sădit în casa Domnului și înflorit acum în curțile Sale să îl cinstim credincioșii din inimi,
pe Dumnezeu lăudând cu osârdie: Drept este Domnul Dumnezeu, minunat și slăvit întru Sfinții Lui!

Adâncul inimii tale l-ai deschis ca pe o vistierie bogată, scoțând din ea cele bune, Părinte, și
învederând omul tainic al inimii, cu duhul blând și liniștit împodobit și cu faptele dragostei.

Slavă...

Dorirea inimii tale curate împlinind-o, Iubitorul de oameni, de fața Lui te bucuri azi în ceruri și
sălășluiești întru slavă, minunate, veselindu-te în veci de bunătățile cele făgăduite de Hristos.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Umbrindu-te puterea Celui Preaînalt și venind Duhul Sfânt peste tine, ai zămislit pe Cuvântul,
Fecioară, pe Cel de o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt; pentru aceasta te mărim, vestindu-te Născătoare de
Dumnezeu!

Condacul
Glasul al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem
ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate
nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Milostivirii lui Hristos urmând, Părinte, tuturor toate te-ai făcut, precum Apostolul, Ierarhe Iosif,
cu milostivirea; deci, în ceruri, fericite, odihnindu-te, te rogi pentru cei ce-ți cântă cu evlavie, zicând:
Bucură-te, Sfinte Iosif, de Hristos înțelepțite!

Icosul

Cuvântul Stăpânului auzind, Părinte Iosif, că judecata va fi fără milă celui ce n-a făcut milă, pe
tablele inimii pe acesta ți l-ai săpat; și în inimă punând suișuri, înțelepte, iar în mână ajutor pentru pâinea
săracilor, pe toți cu dragoste i-ai întâmpinat; pentru aceasta și Împăratul cel milostiv, după dumnezeiasca
Lui făgăduință, primindu-te în sfintele Lui lăcașuri, te-a miluit îmbelșugat și roada însutită a milostivirii
tale întru cereștile Lui jitnițe a așezat-o și îndrăznire la tronul Lui ți-a dat, să mijlocești pentru cei ce-ți
cântă cu evlavie: Bucură-te, Sfinte Iosif, de Hristos înțelepțite!

SINAXAR

În această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei.

Mitropolitul Iosif Naniescu, numit acum Sfântul Iosif cel Milostiv, s-a născut în Basarabia, ca fiu
al preotului Anania Mihalache și al soției sale, Teodosia, din satul Răzălăi, ținutul Soroca, la 15 iulie
1818, primind la botez numele Ioan. Rămânând de mic orfan de tată, iar mama sa făcându-se monahie, la
vârsta de 10 ani a fost luat de un unchi al său, ierodiaconul Teofilact, care l-a adus în obștea Mănăstirii
Frumoasa, din Basarabia, apoi la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași, unde se afla și un vestit spital.

10
 Acolo tânărul Ioan a învățat ascultarea, smerenia, precum și slujirea lui Dumnezeu și a semenilor
aflați în suferință. După o vreme, cei doi au mers la Mănăstirea Sfântul Samuil din Focșani, unde de
asemenea funcționa un spital. Plecând apoi la Buzău, a îmbrăcat sfântul și îngerescul chip, primind, de la
marele episcop Chesarie al Buzăului, numele de Iosif, după numele întâiului episcop al Argeșului. Același
Chesarie l-a hirotonit diacon și l-a îndrumat la învățătura de carte, pe care a deprins-o la Seminarul de la
Buzău, apoi la Academia Sfântul Sava din București, având dascăli vestiți, precum profesorul Ioanid, de
la care a învățat limba greacă, și părintele Macarie ieromonahul, cunoscutul dascăl de psaltichie
românească. De la Macarie, Iosif a deprins meșteșugul cântării bisericești curate, întrucât avea un glas
foarte plăcut și el însuși a alcătuit cântări psaltice. Dobândind cunoștințe alese și având darul cuvântului, a
fost mulți ani profesor la școlile din București, apoi egumen la mai multe mănăstiri. Fiind hirotonit
episcop vicar al Mitropoliei Țării Românești, cu titulatura Iosif al Mirelor, urma cu vrednicie faptelor
Sfântului Ierarh Nicolae. În anul 1873 fost ales episcop al Argeșului, iar peste doi ani, mitropolit al
Moldovei, împlinindu-și cu multă osârdie chemarea și slujirea arhierească. Împlinindu-și făgăduința către
fostul mitropolit Veniamin Costachi, făcută în vedenie pe când mergea către Iași ca nou ales mitropolit,
Iosif a încheiat zidirea Catedralei mitropolitane în anul 1886, începută de marele Veniamin; la începerea
căreia, în anul 1826, prin pronie dumnezeiască, a și fost de față pe când era copil la Iași. De asemenea,
Seminarul lui Veniamin de la Socola l-a mutat chiar în palatul domnitorului care îl surghiunise pe ierarhul
Veniamin, iar bisericile Sfântul Nicolae Domnesc și Sfinții Trei Ierarhi le-a înnoit, căutând să urmeze
întru toate marelui său înaintaș. Moaștele Cuvioasei Parascheva le-a mutat de la Mănăstirea Trei Ierarhi la
Catedrala nouă a Mitropoliei, în anul 1889, punându-le în raclă nouă de argint, după ce văzuse racla veche
cuprinsă de flăcări și sfintele moaște rămânând nearse, prin dumnezeiască minune. Cele mai alese fapte
bune ale mitropolitului Iosif erau însă acestea două: sfințenia vieții și milostenia. Cu aceste două mari
virtuți a întrecut pe toți, a cucerit inimile cele mai împietrite, a câștigat cinstea celor mari, a ridicat de jos
pe mulți deznădăjduiți, a adunat în jurul său pe cei săraci și nebăgați în seamă și a adus la Hristos pe
mulți, chiar și necreștini, prin pilda vieții sale. Fără a căuta la fața omului, s-a îngrijit cu multă milă de
săraci, de orfani, de văduve și de elevi, împărțind totdeauna tot ceea ce avea, dând chiar și rasa de pe el și
toate darurile pe care le primea; ba și împrumutându-se de la duhovnicul său ori de la alții pentru a putea
face milostenie, la sfârșitul fiecărei luni fiind dator către alții, numai să nu rămână dator el față de săraci.
Niciodată nu dădea mai puțin de o pâine, căci gândul lui acesta era: „Bani pentru o pâine!”. Când era în
puteri, se cobora singur din chilie, pe trepte, în mijlocul celor o sută de săraci, îi mângâia cu vorba, îi
binecuvânta și le împărțea bani; iar când puterile trupești i-au mai slăbit, nu mai cobora, ci arunca
milostenia sa săracilor din balconul casei. Asemenea și turma duhovnicească și-a păzit-o de năvălirile
viclene ale necredinței, venite fie de la puterea lumească, dornică să jefuiască averile Bisericii, fie chiar
prin preoții învrăjbiți de vrăjmașii credinței, care lepădau duhul ascultării de Evanghelie, de canoane și de
ierarh și alegeau duhul împotrivirii și al tulburării. Cuvântul ierarhului a tunat puternic pretutindeni
împotriva propovăduitorilor necredinței și nimeni nu-i putea zice ceva împotrivă, pentru viața sa plăcută
lui Dumnezeu. El se ruga și citea mult, mânca puțin și era foarte cumpătat, își drămuia cu mare măsură
timpul, având mare osârdie pentru cele sfinte. Dumnezeiasca Liturghie o săvârșea totdeauna cu bucurie și
cu ochii umeziți de lacrimi. Era, de asemenea, un vorbitor priceput și duhovnic înțelept, căutat de multă
lume pentru blândețea și cuvintele lui. Cunoștea bine Sfânta Scriptură, din care mărturisea că învață toate,
și era desăvârșit părinte duhovnicesc. Pe lângă celelalte daruri, mitropolitul avea și darul smereniei și al
ascultării desăvârșite, că toate le primea ca de la Dumnezeu. Păstorind, deci, cu multă vrednicie
Mitropolia Moldovei vreme de douăzeci și șapte de ani, s-a mutat la cereștile lăcașuri cu pace în anul
1902, în ziua de 26 ianuarie. Poporul l-a numit Iosif cel Sfânt și Milostiv. De aceea, Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din 5-6 octombrie 2017, l-a trecut în rândul Sfinților,
statornicind ca zi de pomenire a sa 26 ianuarie, când a trecut la cele veșnice.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
Amin.

Cântarea a 7-a

Irmosul: Tinerii din Iudeea, mergând în Babilon oarecând, cu credința Treimii văpaia cuptorului au
călcat-o, cântând: „Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat!”

11
 Cu credință în Domnul, în dimineți cugetând, precum zice psalmistul, în fiecare zi făceai
rugăciuni la chilie și în biserică, înălțându-ți sufletul în tot ceasul către Hristos, pentru care acum te bucuri
de vederea Lui, Ierarhe!

Lucrător vrednic fiind, ai dat roadele la vreme Stăpânului tău și, calea vieții bine săvârșindu-ți, ai
intrat în odihnă cu toți Sfinții, cu care cânți: Binecuvântat ești, Dumnezeul Părinților noștri!

Slavă...

Ai dorit, Sfinte, totdeauna a vesti dimineața mila Domnului și adevărul Lui în toată noaptea, ca
David împăratul, cântând cu evlavie: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ușă lumii spre ceruri ești tu, Preacurată, precum Prorocul te-a numit oarecând. Deschide, dar, și
nouă ușile pocăinței, ca să cântăm cu evlavie: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri!

Cântarea a 8-a

Irmosul: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii!

Dumnezeiasca milostivire urmând-o, ai fost miluit de Domnul, Sfinte, deci și acum miluiește pe
cei ce vin la tine!

Arhiereului Celui Mare slujindu-I, ai întrecut pe toți, Ierarhe, cu mila, cu blândețea și cu

înțelepciunea.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Domnul.

Inimii tale celei curate, Părinte, Hristos i-a dăruit a-L vedea de-a pururea în ceruri, fericite,
precum El Însuși a zis.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Scară te-a văzut patriarhul Iacob, Fecioară, care sui pe pământeni către ceruri, născând pe
Mântuitorul și Dumnezeu.

Cântarea a 9-a

Irmosul: Fecioară Preacurată, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, noi cei
izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Aceasta este ziua cu har dăruită a pomenirii slăvitului Iosif; veniți, dar, toți credincioșii acum, să
ne bucurăm.

Aprinde, Ierarhe, inimile noastre cu focul dragostei de Dumnezeu și de aproapele, cu mijlocirea ta,
Părinte!

Bisericii unire pururea mijlocește-i de la Dumnezeu, iconomule al harului, și trimite-i pace, ca un

păstor preabun.

Slavă...

12
 Icoana ta cinstită astăzi sărutând-o cei credincioși, cu credință și dragoste, vestim tuturor, Ierarhe,
harul și mila ta.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Nădejde neclintită a marginilor lumii, toți credincioșii știindu-te, Fecioară, te vestim Născătoare
de Dumnezeu și pururea te lăudăm.

LUMINÂNDA
Glasul al 3-lea, podobie: Cel Ce ai împodobit cerul cu stele, ca un Dumnezeu, și, prin îngerii Tăi, tot
pământul luminezi, Făcătorule a toate, mântuiește pe cei ce Te laudă pe Tine!

Pe următorul milei lui Dumnezeu, pe Sfântul Iosif să-l lăudăm credincioșii, ca să luăm printr-însul
toți, de la Împăratul Hristos, dumnezeiasca Lui milă.

A Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Apărătoare pe tine toți păcătoșii te avem, Născătoare de Dumnezeu. Tu, dar, arată-L milostiv pe
Fiul tău spre robii tăi, Preacurată Stăpână!

LA LAUDE
punem Stihirile pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce ești bucuria...

Cetatea Iașilor cântă și, veselindu-se cu întreaga Moldovă, astăzi îl prăznuiește pe Sfântul Iosif,
Ierarhul cel milostiv și rugător către Dumnezeu. Veniți, dar, toți cu credință să săvârșim preacinstită
pomenirea lui.

Înțelepțește risipit-ai, dat-ai săracilor și în veac pomenirea ta rămâne, Părinte; pe care

săvârșind-o, cei credincioși, cu credință și cu dragoste, ne rugăm ție, minunate Iosif, să ne pomenești
înaintea lui Hristos.

Neîncetat cercetând Sfânta Scriptură, Părinte, ți-ai scris desăvârșit în inimă dumnezeiasca lege a
iubirii de oameni, urmând cuvântul Stăpânului Hristos: Mai fericit este a da decât a lua, pentru care ai
primit răsplătiri cerești.

În credință și în cuvânt prisosind, precum și în cunoștința celor dumnezeiești, de trei ori fericite
Părinte, asemenea ai prisosit desăvârșit în iubirea aproapelui, căruia i-ai dat alinare la vreme de sărăcie și
necaz.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Să trâmbițăm cu trâmbiță de cântări, să săltăm în cele de praznic și să dănțuim veselindu-ne întru

prăznuirea cea de peste an a purtătorului de Dumnezeu Părinte. Conducătorii cu dregătorii împreună să
alerge și pe cel slăvit de Împăratul tuturor să-l cinstească. Păstorii și învățătorii să-l laude pe următorul
Păstorului Celui mare; păcătoșii pe apărătorul; săracii pe vistieria; cei din necazuri pe mângâietorul;
dăruitorii pe îmbelșugat-dăruitorul; ctitorii pe săvârșitorul; cântăreții pe turtureaua cea preadulce
glăsuitoare! Toți să-l lăudăm pe cel ce totdeauna ne întâmpină cu căldură, pe milostivul Ierarh, lăudându-l
așa să-i zicem: Sfinte Iosif, sârguiește și ne mijlocește iertare de la Hristos și mântuiește turma ta, prin
rugăciunile tale!

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Fericimu-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, și te cinstim credincioșii după datorie, pe

tine, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

13
 Doxologia mare, Troparul, Ecteniile și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile pe 8, din Cântările a 3-a și a 6-a ale Canonului Sfântului.

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 15: 3, 8)

Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale. Înmulțitu-s-au
slăbiciunile idolatrilor, de aceea s-au umplut de sârg. Cu adunările lor sângeroase nu mă voi aduna,
numele lor pe buzele mele nu-l voi pomeni. Domnul este partea moștenirii mele și a paharului meu; Tu
ești Cel Ce-mi pui la loc moștenirea. Partea mea mi-a căzut între cei puternici, căci și moștenirea mea
puternică îmi este. Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel Ce m-a înțelepțit, întru aceasta până și noaptea mă
învață inima.

Stih: Văzut-am mai înainte pe Domnul, înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu
mă clatin.

APOSTOLUL

Din Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citire: (9: 6 – 11)

Fraților, cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu
dărnicie va și secera. Fiecare să dea cum socotește cu inima sa, nu cu părere de rău sau din silă, că
Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună. Și Dumnezeu poate să înmulțească tot harul la voi, ca,
având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiți spre tot lucrul bun, precum este scris:
«Împărțit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veac». Iar Cel Ce dă sămânță semănătorului și
pâine spre mâncare, vă va da și va înmulți sămânța voastră și va face să crească roadele dreptății voastre,
ca întru toate să vă îmbogățiți, spre toată dărnicia care-I aduce prin noi mulțumire lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 5-lea (Psalm 96: 11, 12)

Stih 1: Lumina a răsărit dreptului și celor drepți cu inima, veselie.

Stih 2: Veseliți-vă, drepților, în Domnul și lăudați pomenirea sfințeniei Lui.

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Luca citire: (12: 32-40; în sâmbăta din săptămâna a 28-a după Rusalii)

Zis-a Domnul: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția.
Vindeți averile voastre și dați milostenie; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuținată în
ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu o strică. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și
inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse și făcliile voastre aprinse; fiți asemenea oamenilor care
așteaptă pe stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă, ca, venind și bătând, îndată să-i deschidă. Fericite
sunt slugile acelea pe care, venind stăpânul, le va afla veghind. Adevărat zic vouă, că se va încinge și le
va pune la masă și, apropiindu-se, le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia,
și le va găsi așa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să știți, că, de ar ști stăpânul casei în care ceas vine furul,
ar veghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. Deci, și voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului
va veni.

CHINONICUL

Întru pomenire veșnică va fi dreptul și de auzul rău nu se va teme.

14