2 Iulie Slujba, Acatistul Si Paraclisul Binecredinciosului Voievod Stefan Cel Mare Si Sfant 2021

Slujba, Acatistul și Paraclisul Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt
BINECREDINCIOSUL VOIEVOD
ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT
(2 iulie)
Slujba Sfântului Stefan
LA VECERNIE
După Psalmul 103 se cântă Fericit bărbatul…

La Doamne strigat-am…, se pun stihirile pe 8, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn celor ce se tem…
Veniţi toţi credincioşii cu inimi curate şi cu dreaptă credinţă, să lăudăm cu cântări

duhovniceşti pe slăvitul Voievod Ştefan, dimpreună cu dreptcredincioşii săi părinţi Bogdan şi
Maria, care au odrăslit pe Soarele Moldovei, prea iubitor al casei lui Dumnezeu şi către Domnul
pururea rugător.
Pe apărătorul întregii creştinătăţi şi al credinţei noastre strămoşeşti, pe biruitorul

duşmanilor neamului, Binecredinciosul Voievod Ştefan, să-l lăudăm toţi cei ce iubim pe
Dumnezeu, Care pururea ne dă biruinţă asupra potrivnicilor noştri.
Astăzi, întreaga suflare românească, cu aleasă evlavie şi cu inimi curate se îndreaptă spre
locul unde odihneşte slăvitul Voievod Ştefan, cel ce n-a avut odihnă întru apărarea ţării şi a
dreptei credinţe, pe care într-un glasul alcu cântări duhovniceşti să-l lăudăm.
Veniţi toţi cei ce iubim postul şi rugăciunea şi unind credinţa cu fapta bună, să lăudăm
pe slăvitul Ştefan al Moldovei, care prin acestea a bineplăcut lui Dumnezeu; iar după
strămutarea sa la lăcaşurile de veci se roagă neîncetat pentru pacea lumii şi unirea ei în
dragostea lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Sihăstria Putnei 1
Astăzi, întreaga făptură a încetat plânsul văzând cum se cinsteşte cu alese laude şi
cântări duhovniceşti Voievodul Ştefan, părintele Moldovei, prin care Dumnezeu s-a preamărit.
Astăzi, Cuviosul Daniil se bucură că fiul său duhovnicesc acum este lăudat după
cuviinţă cu psalmi şi cântări duhovniceşti, pentru marea sa iubire faţă de legea noastră
românească şi credinţa strămoşească.
Cetele călugărilor din ţara noastră, împreună cu cele din Muntele Athos îşi unesc
glasurile în rugăciuni şi cântări de laudă, slăvind pe Dumnezeu, Care prin cruce a dat biruinţă
dreptcredinciosului Voievod Ştefan asupra păgânătăţii; pentru aceea cu credinţă ne rugăm:
Pomeneşte-ne şi pe noi, Doamne, în Împărăţia Ta, dimpreună cu cel pe care l-ai iubit.
Astăzi, pământul Moldovei împreună cu cel al Transilvaniei şi al Munteniei, cel ce este

un singur trup dintotdeauna, ca într-o unire treimică, îl laudă într-un glasul alşi cu o inimă pe
mult iubitorul casei lui Dumnezeu, pe fericitul Ştefan, marele ctitor de biserici în care neîncetat se
preamăreşte Dumnezeu, Cel Unul în fiinţă şi închinat în trei feţe.
Slavă…, glasul al 2-lea:
Veniţi binecredincioşilor creştini să lăudăm pe mărturisitorul şi apărătorul dreptei

credinţe şi al întregii creştinătăţi, pe marele Ştefan al Moldovei, care vitejeşte până la moarte s-a
luptat şi a biruit cu puterea lui Dumnezeu pe vrăjmaşii ţării şi ai credinţei noastre ortodoxe. Căci
acest preaales şi iubitor rob al lui Dumnezeu s-a înarmat în luptele sale nu numai cu sabia de
oţel ci şi cu puterea sfintei cruci, a dreptei credinţe, a dragostei de neam şi a nădejdii în ajutorul
lui Dumnezeu, cu neîncetate rugăciuni şi cu nevoinţa postului. Pentru aceasta să alergăm toţi la
mormântul său cu umilinţă şi cu neclintită credinţă, rugând pe milostivul Dumnezeu, ca prin
rugăciunile lui să ne dea biruinţă asupra vrăjmaşilor ţării şi a credinţei noastre, pace lumii şi
mântuire sufletelor noastre.
Şi acum…, glasul al 2-lea:
Trecut-a umbra legii şi Darul a venit, căci precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară
ai născut şi Fecioară ai rămas; în locul stâlpului celui de foc, a răsărit soarele dreptăţii; în locul lui
Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.
VOHOD. Lumină lină…Prochimenul zilei
PAREMIILE
Din Cartea a treia a Regilor, citire:

(7, 22, 27-30)
Apoi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în faţa întregii

adunări a lui Israel, şi şi-a ridicat mâinile la cer şi a zis: ‘Oare adevărat să fie că
Domnul va locui cu oamenii pe pământ? Cerul şi cerul cerurilor nu Te încap, cu
Sihăstria Putnei 2
atât mai puţin acest templu pe care l-am zidit numelui Tău; însă caută la
rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Ascultă
strigarea şi rugăciunea lui cu care se roagă astăzi; să-Ţi fie ochii Tăi deschişi ziua şi
noaptea la templul acesta, la acest loc, pentru care Tu ai zis: ‘Numele Meu va fi
acolo’; să asculţi strigarea şi rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în locul
acesta. Să asculţi rugăciunea robului Tău şi a poporului Tău, Israel, când ei se vor
ruga în locul acesta; să asculţi din locul şederii Tale cel din ceruri, să asculţi şi să
miluieşti.
Din proorocia lui Isaia, citire

(61, 10; 62, 1-5)
Bucura-Mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu întru Dumnezeul Meu,
că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veşmântul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus
Mie cunună şi ca pe o mireasă M-a împodobit cu podoabă. Pentru Sion nu voi tăcea şi pentru
Ierusalim nu voi avea odihnă până ce dreptatea lui nu va ieşi ca lumina şi mântuirea lui nu va
arde ca o flacără. Atunci neamurile vor vedea dreptatea ta şi toţi regii slava ta şi te vor chema pe
tine cu nume nou, pe care îl va rosti gura Domnului. Şi tu vei fi ca o cunună de mărire în mâna
Domnului şi ca o diademă regală în mâna Dumnezeului tău. Şi nu ţi se va mai zice ţie:
„Alungată”, şi ţării tale: „Pustiită”, ci tu te vei chema: „Întru tine am binevoit” şi ţara ta: „Cea cu
bărbat”, că Domnul a binevoit întru tine şi pământul tău va avea un soţ. Şi în ce chip se însoreşte
flăcăul cu fecioara, Cel ce te-a zidit Se va însoţi cu tine, şi în ce chip mirele se veseleşte de mireasă,
aşa Se va veseli de tine Dumnezeul tău!
Din proorocia lui Isaia, citire:

(60, 1-15)
Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava

Domnului peste tine a răsărit! Căci iată întunericul acoperă pământul, şi bezna,
popoarele; iar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui străluceşte peste tine. Şi vor
umbla regi întru lumina ta şi neamuri întru strălucirea ta. Ridică împrejur ochii tăi
şi vezi, că toţi se adună şi se îndreaptă către tine. Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale
sunt aduse pe umeri. Atunci vei vedea, vei străluci şi va bate tare inima ta şi se va
lărgi, căci către tine se va îndrepta bogăţia mării şi avuţiile popoarelor către tine
vor curge. Caravane de cămile te vor acoperi, şi dromadere din Madian şi Efa.
Toate sosesc din Şeba, încărcate cu aur şi cu tămâie, cântând laudele Domnului.
Toate turmele Chedarului la tine se vor aduna, berbecii din Nebaiot te vor sluji pe
tine şi ca o jertfă bineplăcută se vor urca pe jertfelnicul Meu, şi templul rugăciunii
Mele se va slăvi. Cine zboară ca norii şi ca porumbiţa spre sălaşul ei? Căci pentru
Mine se adună corăbiile, în frunte cu cele din Tarsis, ca să aducă de departe pe
feciorii tăi; aurul şi argintul lor pentru numele Dumnezeului tău şi pentru Sfântul
lui Israel, Care te preamăreşte. Feciorii de neam străin zidi-vor zidurile tale şi regii
lor în slujba ta vor fi, că întru mânia Mea te-am lovit şi în îndurarea Mea M-am
milostivit de tine. Porţile tale mereu vor fi în lături, zi şi noapte vor rămâne
deschise, ca să se care la tine bogăţiile neamurilor, iar regii lor în fruntea lor vor fi.
Sihăstria Putnei 3
Căci neamul şi regatul care nu vor sluji ţie vor pieri şi neamurile acelea vor fi
nimicite. Mărirea Libanului, chiparosul, ulmul şi merişorul la tine vor veni, cu toţii
laolaltă, ca să împodobească locaşul cel sfânt al Meu, şi Eu voi slăvi locul unde se
odihnesc picioarele Mele. Şi feciorii asupritorilor tăi smeriţi la tine vor veni şi se
vor închina la picioarele tale toţi cei ce te-au urât şi pe tine te vor numi: cetatea
Domnului, Sionul Sfântului lui Israel. Din părăsită şi defăimată ce erai pe veci, voi
face din tine mândria veacurilor, bucurie din neam în neam.
LA LITIE
Se pune stihira sfântului, glasul al 6-lea:
Astăzi saltă de bucurie duhovnicească cetatea Sucevei, dimpreună cu cetăţile de pe

malul Nistrului şi de pretutindeni, pe care nebiruitul Ştefan Vodă le-a înălţat şi întărit întru
apărarea creştinătăţii şi a ţării. Drept aceea se cuvine să ne bucurăm şi noi împreună cu moşii şi
strămoşii care s-au jertfit pentru neam şi legea străbună, lăudând cu podoabe de cântări pe
Dreptcredinciosul Voievod Ştefan al Moldovei.
Slavă..., glasul al 5-lea:
Bucură-te Cetate a Sucevei, că astăzi stăpânul tău, Părintele Moldovei şi al întregului

neam românesc, prin cântările Bisericii se laudă; bucură-te şi tu, Sfântă Mănăstire Putna,
Ierusalimul neamului nostru românesc, văzând cu câtă dragoste se cinsteşte ctitorul tău şi
apărătorul creştinătăţii; bucură-te că tu ai fost aleasă loc de odihnă veşnică a celui ce nu avut
odihnă întru apărarea dreptei credinţe; bucură-te liman al mântuirii sufletelor noastre.
Şi acum..., glasul al 5-lea:
Bucură-te Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, care nu ne-ai părăsit pe noi, ci cu

neîncetatele tale rugăciuni mijloceşti înaintea Fiului tău şi Dumnezeului nostru mântuire pentru
noi toţi, cei ce te lăudăm cu dreaptă credinţă. Pe tine avându-te pururea rugătoare, slăvitul
Voievod Ştefan ţi-a închinat multe biserici şi mănăstiri, ca să le ocroteşti în veci, pe ele şi întreaga
noastră ţară, pe care noi o numim grădina ta. Pentru aceasta neîncetat pe tine, Născătoare de
Dumnezeu, te fericim.
LA STIHOAVNĂ
Se pun stihirile, glasul 1:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său, glăsuieşte psalmistul. Cinstită
este înaintea Domnului şi moartea dreptcredinciosului voievod, aşa cum mărturiseşte poporul,
care l-a plâns ca pe un părinte al său, numindu-l „Sfântul Ştefan Vodă”.
Stih: Înălţat-am pe cel ales din poporul Meu, aflat-am pe David sluga Mea, cu
untdelemn sfânt al Meu l-am uns pe el.
Sihăstria Putnei 4
Plăcut fiind lui Dumnezeu, măritului Ştefan i s-au arătat Sfinţii Mari Mucenici: Procopie,
Gheorghe şi Dimitrie, întărindu-l în lupta cu vrăjmaşii creştinătăţii, pe care cu puterea lui
Dumnezeu i-a biruit.
Stih: Pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei,
mai mult decât pe părtaşii Tăi.
Pe cei trei mari sfinţi mucenici şi ostaşi nebiruiţi ai lui Hristos i-ai avut tărie în luptele
tale, mărite Ştefane, cărora biserici prea frumoase le-ai închinat, ca în ele să se preaslăvească
Dumnezeu, Care, prin aceştia, ţi-a dat ţie biruinţă desăvârşită.
Slavă…, glasul 1:
Mormântul tău, Sfinte Ştefane, loc sfânt, ca un altar prea ales s-a făcut nouă celor de un
neam şi o credinţă cu tine, străjuit fiind pururea de lumina candelei, întocmai ca prestolul din
sfintele altare. Aici noi, fiii neamului românesc, am unit întotdeauna rugăciunile noastre cu cele
ale tale, în timp de pace şi mai ales în vremuri de primejdii şi am biruit. Păstrând dreapta
credinţă, într-un cuget şi cu o inimă lăudăm pe Dumnezeu, Care, cu rugăciunile tale, Sfinte
Ştefane, dă pace şi mântuire sufletelor noastre.
Şi acum…, același glas:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, primit-ai rugăciunile Binecredinciosului Voievod

Ştefan, dându-i biruinţă asupra vrăjmaşilor credinţei noastre ortodoxe. Primeşte acum şi
rugăciunile noastre, pe care astăzi la praznicul măritului Ştefan le aducem ţie, rugând pe Fiul tău
şi Dumnezeul nostru, să ne izbăvească de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi să ne mântuiască.
TROPARUL, glasul 1:
Apărător neînfricat al credinţei şi patriei străbune, mare ctitor de lăcaşuri sfinte, Ştefane
Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi şi din necazuri.
Alt TROPAR, glasul al 2-lea:
Neînfricat apărător al dreptei credinţe, te-a avut pe tine Biserica lui Hristos,
Binecredinciosule Voievod Ştefane, pentru care tot poporul te-a numit mare, bun şi sfânt şi te-a
cinstit. Drept aceea noi pururea te avem întăritor credinţei noastre ortodoxe şi al ţării ocrotitor,
prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu.
Slavă…, Şi acum…, al Născătoarei-Învierii: Toate tainele tale...
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul…, se pune troparul sfântului (de două ori), Slavă...,
Şi acum…, al Născătoarei-Învierii.
Sihăstria Putnei 5
După întâia stihologie, sedealna, glasul al 3-lea:
Podobia: Pentru mărturisirea…
Veniţi toţi credincioşii să lăudăm după vrednicie pe apărătorul dreptei credinţe, pe

slăvitul Ştefan, cel cu nume de cunună, care cu dreptate şi cu dragoste, a cârmuit poporul
încredinţat lui de Dumnezeu, biruind pe cei potrivnici cu puterea crucii.
Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei, însăşi podobia:
De frumuseţea fecioriei tale şi de prea luminată curăţia ta, Gavriil mirându-se, a strigat
ţie Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ţie sau cum te voi numi pe tine, nu
mă pricep şi mă minunez. Pentru aceasta precum mi s-a poruncit strig ţie: Bucură-te ceea ce eşti
plină de dar.
După a doua stihologie, Sedealna, glasul al 6-lea:
Podobie: Puterile îngereşti…
Astăzi cetele călugărilor şi oştirea ţării se bucură, împreună cu toţi credincioşii, aducând
laude lui Dumnezeu, în ziua cinstirii celui care s-a împodobit cu postul şi cu rugăciunea,
iubitorului de pocăinţă şi pilduitorului smereniei creştine, părintelui prea iubit al Moldovei.
Drept aceea împreună să strigăm: Slavă ţie Doamne, Cel ce ai dăruit unsului Tău, Voievodul
Ştefan, unele ca acestea.
Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei:
Mai înainte a spus Ghedeon zămislirea şi a vestit David naşterea ta, Născătoare de
Dumnezeu, că S-a pogorât ca ploaia pe lână Cuvântul în pântecele tău şi ai odrăslit mai presus
de fire, pământule sfinte, lumii mântuire pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de dar.
Polieleul și MĂRIMURILE:
Stihiri:
Fericimu-te pre tine, Binecredinciosule Voievod Ştefan, că iubind pe

Dumnezeu credinţa ai apărat şi lăcaşuri sfinte ai înălţat.
Veniţi toţi iubitorii de Hristos să lăudăm pe măritul Voievod Ştefan, zicând: pe marele
apărător al creştinătăţii.
Stihuri:
1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
2. Fulgerele Lui au luminat lumea.
3. Că a întărit lumea care nu se va clătina.
Sihăstria Putnei 6
4. În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.

5. Vestiţi printre neamuri mărirea Lui şi la toate popoarele minunile Lui.
6. Supus-a popoarele nouă şi neamurile sunt sub picioarele noastre.
După polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Degrab ne întâmpină…
Cu adevărat mare este puterea credinţei, Doamne! Cu aceasta Dreptcredinciosul

Voievod întrarmându-se, cu vrednicie creştinească a purtat pe umerii săi crucea dată de Hristos.
Nici necazurile vieţii, nici amărăciunea ispitelor şi nici durerea rănilor nu i-au slăbit râvna şi
dragostea pentru apărarea credinţei şi a ţării. Povăţuitor prea luminat având pe Sfântul Daniil
Sihastrul, a luptat cu vitejie, biruind prin cruce pe toţi vrăjmaşii. Drept aceea cu bucurie să
strigăm: Slavă Ţie, Doamne, Care dai biruinţă celor ce cu dreaptă credinţă se închină Ţie.
Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei:
Pe Dumnezeu cel mai presus de vremi şi mai înainte de veci, sub vremi L-ai
născut cu trup mai presus de fire, pe Dumnezeu-Omul, Preacurată. Pentru aceasta
pe tine de Dumnezeu Născătoare, după adevăr şi dreptate, toţi mărturisindu-te, cu
osârdie ţie îţi strigăm: Slavei celei veşnice pe toţi îi învredniceşte.
Antifonul întâi al glasului al 4-lea:
PROCHIMEN, glasul al 4-lea:
Înălţat-am pe cel ales din poporul Meu; aflat-am pe David sluga Mea, cu
untdelemn sfânt al Meu l-am uns pe el.
Stih: Pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei,
mai mult decât pe părtaşii Tăi.
Toată suflarea…
EVANGHELIA se pune de la Ioan (10, 9-16): Zis-a Domnul: Eu sunt uşa…

(vezi la utrenia Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena)
Psalmul 50
Slavă…, glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Binecredinciosului Tău Ştefan, Milostive, curăţeşte

mulţimea greşalelor noastre.
Şi acum…, același glas:
Sihăstria Putnei 7
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte

mulţimea greşalelor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…
Stihira, glasul al 6-lea:
Pomenirea Binecredinciosului Voievod Ştefan, ca nişte mir prea sfânt, s-a revărsat astăzi
peste noi toţi, care cu dragoste îl cinstim, pentru credinţa lui ortodoxă, roditoare de fapte bune;
zidind biserici, ajutând pe cei săraci şi mulţumind lui Dumnezeu pentru toate, în bucurii şi în
necazuri.
LA CANOANE
Se pune canonul Născătoarei de Dumnezeu pe 8 și al Binecredinciosului Voievod

Ştefan pe 4
CANONUL Binecredinciosului Voievod Ştefan
Cântarea 1, glasul al 8-lea:

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat…
Stih: Binecredinciosule Voievod Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Din copilărie iubind pe Dumnezeu, dreapta credinţă ai apărat fericite Ştefane, biruind
pe vrăjmaşi cu puterea lui Dumnezeu.
Dragostea de ţară şi dreapta credinţă le-ai primit de la mama ta, mărite Ştefane, odată cu
laptele ce l-ai supt de la sânul ei, iar râvna pentru apărarea lor de la tatăl tău Bogdan ai învăţat-o.
Slavă...
Moartea nedreaptă a tatălui tău nu te-a înfricoşat să iei cârma ţării, pe care
ai condus-o cu dreptate şi iubire de oameni, apărând vitejeşte, cu puterea lui
Dumnezeu, glia românească şi credinţa strămoşească.
Şi acum…
Ceea ce eşti uşă a dumnezeiescului răsărit, deschide-mi uşile pocăinţei şi din uşile
păcatului celui de moarte purtător, cu mijlocirea ta, miluieşte-mă Stăpână.
Catavasie: Deschide-voi gura mea…
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut…
Sihăstria Putnei 8
Multe ai pătimit în viaţa ta, Binecredinciosule Ştefane: rana nevindecată de la picior,

moartea celor dragi ai familiei tale, trădarea boierilor necredincioşi şi vicleni şi multe alte
suferinţe, dar nici una dintre ele nu te-au despărţit de dragostea lui Hristos Dumnezeu.
Luând aminte la cuvintele apostolului: „Vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu

numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El”, cu neclintită statornicie ai împlinit
aceste dumnezeieşti cuvinte, Sfinte Ştefane.
Slavă…
Ştiind că lauda creştinilor este Crucea lui Hristos, pe aceasta ai avut-o armă nebiruită, în
luptele cu vrăjmaşii credinţei creştine, pe care biruindu-i, laudă neîncetată lui Dumnezeu I-ai
adus, zidind biserici şi mănăstiri prea frumoase.
Şi acum…
Din sfinţita petrecere căzând eu, Preacurată, m-am asemănat necuvântătoarelor şi

osândit de tot m-am făcut. Ceea ce ai născut pe Judecătorul, de toată judecata scapă-mă şi mă
miluieşte.
SEDEALNA, glasul al 8-lea:
Podobie: Pre Înţelepciunea şi Cuvântul…
Cu ce laude vom încununa îndeajuns pomenirea măritului Ştefan, cel ce

pururea ne povăţuieşte cu pilda vieţii sale la smerenie şi pocăinţă, căci el a zis
după înfrângerea de la Războieni: “Creştinii au fost biruiţi de păgâni cu voia lui
Dumnezeu, ca să mă pedepsească pentru păcatele mele şi lăudat să fie numele Lui.”
Aceste cuvinte, punându-le în inimile noastre, să ne învăţăm a mulţumi lui
Dumnezeu pentru toate şi cu umilinţă să ne mărturisim păcatele, pentru a lua
iertare de la Hristos, Dumnezeul nostru.
Slavă…, Şi acum…,
O, Maică a lui Dumnezeu, ceea ce prin sfântă icoana ta pe care

Binecredinciosul Domn Ştefan o purta în călătorii şi lupte, i-ai adus totdeauna
mângâiere şi întărire sufletească, mângâie-ne şi pe noi cei ce cu dreaptă credinţă ne
rugăm Fiului tău şi Dumnezeului nostru să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, taina…
Înălţând biserici pe întreg pământul românesc, cu bucurie ai cântat lui

Dumnezeu: „Cât este de bine şi frumos când fraţii sunt împreună.” Pentru aceasta cu
credinţă te mărim.
Sihăstria Putnei 9
Cu prisositoare dragoste te-ai îndreptat către mănăstirile din Sfântul Munte

Athos, dându-le cele trebuitoare pentru a-şi redobândi frumuseţea şi trăinicia cea
dintâi.
Slavă…,
Iubind podoaba casei lui Dumnezeu, te-a sfinţit pe tine Părintele luminilor, şi dorind să
te împărtăşeşti pururea din binecuvântarea sfintelor rugăciuni, acum neîncetat eşti pomenit în
ceata ctitorilor preafericiţi, pentru faptele dragostei tale creştineşti.
Şi acum…,
Luminează sufletul meu cel întunecat de păcate, ceea ce ai născut pe Soarele

dreptăţii, pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a
Irmos: Mânecând strigăm Ţie…
Iubitor al rugăciunii fiind tu, pe aceasta pe buze şi în inimă ai avut-o pururea, rugându-
te pentru tine, pentru familia ta şi pentru întreg poporul tău.
Sprijinitori ai luat în rugăciunile tale către Dumnezeu pe cuvioşii părinţi şi

ceata preoţilor, cărora sfinte biserici le-ai înălţat şi cu cele de trebuinţă slujbelor le-
ai înzestrat.
Slavă…
Dragostea de rugăciune şi post de la mama ta, Maria Doamna, ai învăţat-o, încredinţat

fiind că biruinţa asupra vrăjmaşilor creştinătăţii numai prin acestea de Dumnezeu este
binecuvântată.
Şi acum…
Sufletul meu cel ce prin îndemnarea şarpelui întinat s-a făcut cu desfătări
trupeşti, curăţeşte-l Fecioară Preacurată.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa…
Văzând mulţimea de duşmani împotriva ţării tale şi a credinţei ortodoxe, ţi-

ai pus nădejdea în Dumnezeu, întărit fiind în lupte de sfinţii mari mucenici
Gheorghe, Dimitrie şi Procopie.
Sihăstria Putnei 10
Cu semnul sfintei Cruci şi icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

însemnând steagurile oştirii tale, ai biruit pe toţi potrivnicii ţării şi ai credinţei
neamului nostru.
Slavă…
Porunca iubirii şi a iertării vrăjmaşilor cu desăvârşire ai împlinit-o, iertând

pe tătarul Oană şi cu aceeaşi iubire şi iertare ai chemat în ţară pe Mihu, alungând
din inima ta toată ura şi mânia, dând uitării relele pricinuite de ucigaşii tatălui tău.
Şi acum…
Vindecă inima mea cea bolnavă şi rănită cumplit cu muşcarea celui viclean, Fecioară, şi
mă învredniceşte vindecării şi mă miluieşte pe mine cel ce nădăjduiesc în tine, cu rugăciunile tale
Preacurată.
CONDACUL, glasul 1:
Iubind pe Dumnezeu cu adevărat, slăvite Ştefane, sfinte biserici şi mănăstiri ai înălţat; pe

cei săraci ai ajutat şi pe cei greşiţi i-ai iertat. Pentru aceste fapte ale tale, Dumnezeu te-a înzestrat
cu înţelepciune şi putere ca să biruieşti pe vrăjmaşii ţării tale şi ai credinţei creştineşti. Drept
aceea, te cinstim şi părinte te numim.
Icos
Pe tine, Sfinte Ştefane, te laudă mulţimea cetăţilor, ca cele ce ţi-au fost scut
de apărare în lupta cu vrăjmaşii ţării şi ai dreptei credinţe; pe tine te pomenesc
sfintele locaşuri de închinare, că le-ai dat tăria credinţei şi frumuseţea Duhului
Sfânt; pe tine mulţimile călugărilor, împreună cu toţi rugătorii Bisericii noastre
dreptmăritoare, te pomenesc pururea în sfintele lor rugăciuni, ca pe cel ce ai iubit
podoaba casei lui Dumnezeu, înzestrând cu cele trebuitoare sfintelor slujbe, prin
care se slăveşte Dumnezeu, Cel ce dă înţelepciune, putere şi biruinţă celor ce se
tem de El.
Sinaxarul Sfântului Stefan

În luna iulie, în două zile, facem pomenirea Binecredinciosului Voievod Ştefan cel
Mare şi Sfânt.
„Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele; Fericit
bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug” (Ps. 31,
1-2).
Unul dintre aceşti fericiţi în gura căruia n-a fost vicleşug, odrăslit în pământul Moldovei,
a fost şi măritul Voievod Ştefan cel Mare, pe care poporul l-a numit şi cinstit, aşa cum l-a
cunoscut şi simţit în timpul celor 47 de ani de domnie: bun, mare şi sfânt. Bun, pentru faptele
sale de milostenie şi iertarea celor greşiţi; mare, pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu
dreptate, întrucât prin el Dumnezeu a pedepsit pe cei lacomi şi trădători; sfânt, pentru luptele
sale de apărare a întregii creştinătăţi, cât şi pentru numărul mare de biserici şi mănăstiri pe care
le-a zidit şi înzestrat cu cele necesare spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea credincioşilor.
Marele Voievod Ştefan a fost fiul binecredincioşilor creştini Voievodul
Bogdan al II-lea şi doamna Maria–Marina Oltea. Încă din copilărie a arătat o
dragoste deosebită faţă de ţară şi credinţa strămoşească. În toate câte le făcea era
călăuzit de duhul dreptăţii şi al iertării.
Curând după uciderea tatălui său la Reuseni de către Petru Aron, Ştefan cel
Mare este chemat la tronul Moldovei. Pe Câmpia Dreptăţii este întâmpinat de
mulţimea poporului, în frunte cu Mitropolitul Teoctist, în ziua de 12 aprilie, anul
mântuirii 1457. Întrebând poporul adunat dacă este cu voia tuturor să le fie domn,
i s-a răspuns într-un glas: “Întru mulţi ani de la Dumnezeu să domneşti”. Şi a domnit,
precum ştim, 47 de ani, 2 luni şi 3 săptămâni, luptând pentru apărarea hotarelor
ţării şi a credinţei strămoşeşti, a întregii creştinătăţi, zidind biserici şi mănăstiri. În
toate câte le făcea arăta dragoste, dreptate şi iertare, neuitând nici o clipă pe vitejii
oşteni, pe cei săraci şi suferinzi, răsplătind şi ajutând pe toţi cu neţărmurită
dragoste părintească.
Deşi a fost încercat de numeroase suferinţe: rana de la picior căpătată în lupta de la
Chilia, moartea a patru copii şi a două soţii, nu şi-a pierdut niciodată nădejdea în Dumnezeu, ci
şi-a purtat crucea vieţii sale cu răbdare creştinească, luptând cu dârzenie şi neîntrecută iscusinţă
împotriva duşmanilor ţării şi ai credinţei.
De aceea, istoria mărturiseşte că evlaviosul Ştefan Vodă a trăit nu pentru
sine, ci pentru ţara şi credinţa întregului popor. El aducea mulţumiri şi laudă lui
Dumnezeu, nu numai atunci când biruia, ci şi atunci când era biruit.
Fericitul Voievod a luptat pentru apărarea întregii creştinătăţi, chemând la luptă sfântă
pe cârmuitorii creştini ai Europei printr-o scrisoare, din care, pentru frumuseţea şi valoarea ei
duhovnicească, redăm acest text:
„Prealuminaţilor, preaputernicilor şi aleşilor domni a toată creştinătatea, cărora
această scrisoare a noastră va fi arătată sau de care ea va fi auzită. Noi Ştefan Voievod din
mila lui dumnezeu, Domn al Ţării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă tuturor cărora
vă scriu şi vă doresc tot binele şi vă spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al
turcilor a fost de multă vreme şi este încă pierzătorul întregii creştinătăţi şi în fiecare zi se
gândeşte cum ar putea să supuie şi să nimicească toată creştinătatea. De aceea facem
cunoscut domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută, mai sus numitul turc a trimis în
ţara noastră şi împotriva noastră o mare oştire în număr de 120.000 de oameni, al cărui
căpitan de frunte era Soliman Paşa. Auzind şi văzând noi acestea, am luat sabia în mână şi
cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva duşmanilor
creştinătăţii şi i-am biruit, pentru care lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind
despre acestea, păgânul împărat al turcilor îşi puse în gând să-şi răzbune şi să vie, în luna
mai, cu capul său şi cu toată oştirea sa împotriva noastră şi să supuie ţara noastră care e o
parte creştinească şi pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dacă această poartă, care e
ţara noastră, va fi pierdută, atunci creştinătatea va fi în mare primejdie. De aceea ne rugăm
de domniile voastre să ne trimiteţi pe căpitanii voştri împotriva duşmanilor creştinătăţii
până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulţi potrivnici şi din toate părţile are de
lucru cu oamenii ce-i stau împotrivă cu sabia în mână. Iar noi, din partea noastră,
făgăduim pe credinţa noastră creştinească şi cu jurământul domniei noastre că vom sta în
picioare şi ne vom lupta până la moarte pentru legea creştinească, noi cu capul nostru. Aşa
trebuie să faceţi şi voi, pe mare şi pe uscat, după ce cu ajutorul lui Dumnezeu cel
Atotputernic noi i-am tăiat mâna dreaptă. Deci fiţi gata fără întârziere."
Ştefan cel Mare a pus biruinţele în luptele purtate nu pe seama iscusinţei sale, ci a voii şi
puterii lui Dumnezeu. Pentru credinţa şi smerenia sa, Dumnezeu i-a dat putere, înţelepciune,
„har”, cum spune cuvântul Sfintei Scripturi (Iacov 4, 6).
Ştefan cel Mare a fost nu numai un apărător al credinţei în luptele sale cu turcii şi tătarii,
ci el a fost şi un mărturisitor al ei prin numărul mare de biserici ridicate cu purtarea sa de grijă,
prin înzestrarea lor cu cele necesare slujbelor şi traiului călugărilor, care împleteau rugăciunile de
zi şi de noapte cu lucrul mâinilor şi truda minţii.
Ştefan cel Mare a zidit biserici şi mănăstiri nu numai în Moldova, ci şi în Muntenia şi
Transilvania, mărturisind prin aceasta conştiinţa unităţii de credinţă şi neam. De asemenea şi la
muntele Athos, unde pericolul otoman ameninţa tot atât de mult Ortodoxia, a înălţat, înnoit şi
înzestrat mai multe biserici şi mănăstiri. Pe toate aceste sfinte lăcaşuri, Ştefan cel Mare le-a înălţat
ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru biruinţele purtate în lupta cu duşmanii creştinătăţii,
cât şi pentru cinstirea şi pomenirea celor căzuţi în luptele cu duşmanii credinţei şi neamului.
Pentru aceasta, poporul l-a cinstit numindu-l „Sfântul Ştefan Vodă”.
Ştefan cel Mare a fost un om al rugăciunii: el a simţit permanent nevoia să se roage, să se
încredinţeze, el şi familia sa, împreună cu cei vii şi cu cei morţi, rugăciunilor părinţilor sfinţiţi din
sfintele biserici ctitorite de el, pe care-i numea „rugătorii noştri”. „Să ne cânte nouă şi Doamnei
Maria, cerea călugărilor şi egumenului din Mănăstirea Neamţ, în fiecare miercuri seara un parastas,
iar joi o liturghie până în veac, cât va sta această mănăstire”.
Viaţa de rugăciune personală a lui Ştefan cel Mare ne este arătată şi de cele trei icoane,
numite triptic: Mântuitorul, Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul, păstrate până astăzi în
Mănăstirea Putna, împreună cu o cruce, pe care slăvitul voievod le purta la el permanent în
călătorii şi mai ales în bătălii. Ştefan cel Mare însoţea rugăciunea cu postul, mai ales în vreme de
primejdie înainte de a începe lupta cu duşmanii credinţei şi ai neamului, aşa cum aminteşte
documentul vremii că a făcut-o la Vaslui: “Cu toţii s-au legat a posti patru zile cu pâine şi apă”. Se
înţelege că această pregătire – postul şi rugăciunea – era în vederea spovedirii şi împărtăşirii,
împreună cu întreaga oaste, cu dumnezeieştile Taine – Trupul şi Sângele Domnului Iisus
Hristos, potrivit rânduielii noastre creştineşti.
Ştefan cel Mare unea rugăciunea nu numai cu postul ci şi cu fapta bună a milosteniei şi a
dragostei creştine. Astfel, înzestra familiile tinere de curând căsătorite, cu cele necesare unei
gospodării, pământ şi vite; nu uita niciodată pe vitejii luptători în atâtea războaie, arătând o
deosebită purtare de grijă faţă de cei rămaşi cu infirmităţi, cum aminteşte tradiţia de Burcel, cel
rămas fără o mână, căruia îi dăruieşte o pereche de boi, car şi plug, pentru a se putea gospodări
singur, pentru a nu mai fi silit să-şi are pământul în zi de sărbătoare cu boi şi plug de împrumut
de la boieri.
Marele Voievod a fost deopotrivă om al dreptăţii şi al iubirii creştineşti, al
iertării duşmanilor săi care au dat dovadă de căinţă pentru greşelile săvârşite: “Te-
am iertat, scrie măritul voievod lui Mihu, şi toată mânia şi ura am alungat-o cu totul
din inima noastră. Şi nu vom pomeni niciodată în veci, cât vom trăi, de lucrurile şi
întâmplările petrecute, ci te vom milui şi te vom ţine la mare cinste şi dragoste, deopotrivă
cu boierii cei credincioşi şi de cinste.”
Întreaga sa viaţă Ştefan cel Mare a trăit sub povaţa permanentă a părintelui
său duhovnicesc, Sfântul Daniil Sihastrul, căruia i-a dat toată ascultarea şi cinstea
cuvenită.
Acest fericit Voievod a cunoscut mai dinainte ceasul morţii, aşa cum este dat
de Dumnezeu tuturor celor care au trăit viaţa cu adevărat creştineşte: “Iar când au
fost aproape de sfârşenia sa, scrie cronicarul, chemat-au vlădicii şi toţi sfetnicii săi, boierii
cei mari şi alţii, toţi câţi s-au prilejuit, arătându-le cum nu vor putea ţine ţara cum a ţinut-
o el.” Cum vedem, grija pentru binele ţării şi al credinţei străbune o poartă în inima
sa până în ceasul morţii. Cronicile vechi mai pun în gura măritului voievod şi
aceste cuvinte înainte de moarte: “Doamne, numai Tu singur ştii ce a fost în inima
mea. Nici eresurile cele înşelătoare, nici focul vârstei tinereşti n-au putut a mă sminti, ci
am întărit pe piatra care este Însuşi Hristos, pe a Căruia Cruce de-a pururi îmbrăţişată la
piept ţinând, viaţa mea am închinat-o nesmintită printr-însa la Părintele veacurilor, prin
care pe toţi vrăjmaşii am gonit şi înfrânt.”
Ştefan cel Mare “s-a strămutat la lăcaşurile de veci” la 2 iulie 1504 şi a fost
îngropat, fiind plâns de întreg poporul, cum consemnează cronicarul: “iar pe Ştefan
Vodă l-a îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna care era de dânsul
zidită. Atâta jale era de plângeau toţi ca după un părinte al său, că cunoşteau toţi că s-au
scăpat de mult bine şi multă apărătură.” A fost plâns de întreg poporul şi de tot
pământul Moldovei: „Plânge dealul / Plânge valea / Plâng pădurile bătrâne / Şi norodu-
n hohot plânge / Cui ne laşi pe noi, Stăpâne?”
Slăvitul Ştefan a rămas nemuritor în inimile noastre; îl simţim cu toţii, mai ales atunci
când ne aflăm înaintea mormântului său, insuflându-ne aceeaşi dragoste de ţară şi credinţă
strămoşească; îl simţim alături de noi la bucurii şi mai ales la durere.
Binecredinciosul Voievod a avut întotdeauna credinţa că Mântuitorul Iisus
Hristos va mijloci la Judecata de Apoi şi va răsplăti pe toţi acei care şi-au jertfit
viaţa pentru dreapta credinţă şi apărarea hotarelor ţării.
La mormântul său străjuieşte, de la moartea sa până astăzi o candelă permanent aprinsă,
dovedindu-se prin aceasta cinstirea de care s-a bucurat de-a lungul veacurilor din partea
întregului popor, care dintotdeauna l-a venerat ca sfânt.
De aceea trecerea lui în rândul sfinţilor prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române din 20-21 iunie, anul mântuirii 1992, este împlinirea unei fapte bineplăcute
lui Dumnezeu şi potrivită cu evlavia poporului dreptcredincios.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-ne şi ne mântuieşte-ne pe noi. Amin.
Alt Sinaxar (mai scurt)

Odrăslit din pământul Moldovei, măritul Voievod Ştefan cel Mare a fost
numit şi cinstit din totdeauna de către poporul dreptcredincios: bun, mare şi sfânt.
Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusinţa cu care a condus tara
cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi şi trădători, sfânt pentru
lucrarea lui întru apărarea întregii creştinătăţi şi zidirea unui mare număr de
biserici şi mănăstiri.
Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a născut la Borzesti, din
părinţii binecredincioşi creştini voievodul Bogdan al II-lea şi doamna sa Maria
Oltea, arătându-se din fragedă copilărie cu deosebită dragoste faţă de ţară şi
credinţa strămoşească. Curând, după uciderea tatălui său, este chemat la tronul
Moldovei la 12 aprilie 1457. Încercat, pe parcursul lungii sale domnii, de
numeroase suferinţe, nu şi-a pierdut niciodată nădejdea în Bunul Dumnezeu ci, cu
evlavie şi-a purtat jugul vieţii sale.
Ştefan cel Mare şi cel Sfânt a luptat pentru apărarea întregii creştinătăţi
„până la moarte” cu capul sau adică, „cu preţul vieţii sale”, cum arăta în Scrisoarea
adresată principilor întregii creştinătăţi, chemându-i la lupta sfânta de apărare a
credinţei creştine.
Dreptcredinciosul Voievod Ştefan a pus biruinţele sale nu pe seama
iscusinţei minţii sale ci, cu smerenie pe seama voii şi puterii lui Dumnezeu, care i-a
stat mereu în ajutor. Măritul Voievod a fost nu numai apărător, ci şi mărturisitor al
credinţei prin numărul mare de mănăstiri şi biserici zidite, atât în Moldova cât şi în
Muntenia, Transilvania şi Muntele Athos. Prin frumuseţea şi măreţia acestor sfinte
lăcaşuri, împodobirea lor cu pictura, înzestrarea lor cu cele necesare sfintelor
slujbe, toate lucrate cu o măiestrie artistică neîntrecute până astăzi,
binecredinciosul Ştefan cel Mare şi Sfânt aduce înaintea lui Dumnezeu "slava
poporului său", adică a neamului nostru românesc.
Ca om al rugăciunii, evlaviosul Voievod a cerut sfinţiţilor părinţi să se roage
pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru ostenii săi, pentru cei vii şi
pentru morţi. El însuşi se rugă cu post şi făcând nenumărate fapte de milostenie în
vremuri de primejdie mai ales, aşa cum este înfăţişat pe icoanele pictate în ctitoria
sa de la Putna. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost părinte şi povăţuitor
duhovnicesc şi înţelept sfătuitor în ceasurile sale de rugăciune şi veghe.
Deopotrivă a fost om al înţelepciunii şi dreptăţii, precum şi al iubirii şi
iertării: "Te-am iertat şi toată mânia şi ura am alungat-o cu totul din inima noastră",
scria Voievodul, adresându-se boierului sau Mihu, unul din cei care participaseră
la uciderea părintelui său. Gândul morţii pururea l-a avut în minte căci pentru el
moartea era, potrivit învăţăturii creştine, o strămutare "de la cele vremelnice" către
"locaşurile de veci", aşa cum el însuşi a pus să se scrie pe piatra sa de mormânt,
pregătită cu 12 ani înainte de mutarea la Domnul.
Paginile sfinte de cronică românească amintesc peste veacuri despre evlavia,
cinstirea şi credinţă poporului român faţă de Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel
Mare şi Sfânt: "iar pe Ştefan Voda l-au îngropat țara cu multă jale şi plângere la
mănăstire la Putna care era de dânsul zidită. Atâta jale era de plângeau toţi, ca
după un părinte al lor", zicând mai departe cronicarul: "Ce după moartea lui până
astăzi îi zic Sfântul Ştefan Vodă..., pentru lucrurile lui cele vitejeşti, care nimeni din
domni, nici mai înainte, nici după aceea l-au ajuns".
De la mutarea sa la Părintele Ceresc până astăzi, mormântul său de la

Mănăstirea Putna este străjuit de o candelă pururea aprinsă, unde fiii neamului
românesc neîncetat îşi pleacă genunchiul cu evlavie şi rugăciune către Milostivul
Dumnezeu. Măritul şi dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt rămâne
peste veacuri o pildă de adevărat conducător de ţară, stăpânit permanent de
credinţa în Puternicul Dumnezeu, iubirea de Biserica strămoşească şi ţară, spre
slava lui Dumnezeu, Cel Unul în fiinţă şi închinat în Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul
Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-ne şi ne mântuieşte-ne pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii evrei în cuptor…
Întărindu-te cu postul şi cu rugăciunea, neclintit ai stat de strajă la poarta creştinătăţii,

Ţara Moldovei, biruind pe duşmanii ei şi ai credinţei strămoşeşti.
Dragostea şi dreptatea ţi-au fost călăuze vieţii. Drept aceea pe săraci cu nemărginită
dragoste i-ai miluit şi pe oştenii luptători după dreptate i-ai răsplătit.
Slavă…
Nou David te-ai arătat în luptă cu cei răi şi vicleni, pe care Dumnezeu prin
tine i-a nimicit după dreptate, aducând prin aceasta pace ţării tale şi credinţei
noastre ortodoxe.
Şi acum…
De bună voia mea greşind şi robindu-mă cu netrebnice obiceiuri, la milostivirea ta cea

obişnuită alerg acum; miluieşte-mă pe mine cel deznădăjduit, Preasfântă Născătoare de
Dumnezeu.
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul…
Statornic în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice, gândul morţii pururea l-ai

avut în inimă, pregătindu-te cu fapte bune, ca să dai răspuns bun la înfricoşătoarea
judecată a lui Hristos, Căruia ai cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor
noştri.
Stăpânit cu totul de credinţa în învierea morţilor, ai împodobit cu aleasă

frumuseţe pietrele de mormânt ale părinţilor tăi, cerând de la Dumnezeu iertarea
păcatelor şi mântuire.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Crezând şi rostind cu Apostolul ”Pentru mine viaţa este Hristos iar moartea un
câştig”, în viaţă fiind, ţi-ai pregătit mormântul, pe a cărui lespede ai pus să se scrie
ca un desăvârşit teolog şi “la veşnicile locaşuri te-ai strămutat”, unde te rogi neîncetat
pentru noi şi împreună cu toţi sfinţii cânţi: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor
noştri.
Şi acum…
Ochii sufletului meu fiind orbiţi de multe călcări de poruncă, luminează-i de Dumnezeu
Născătoare, împacă mintea mea, rogu-mă şi inima mea cea tulburată cu desfătări de multe
feluri şi mă miluieşte pre mine cela ce strig: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos
în veci.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta…
Înălţând biserici prea frumoase, drept mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru biruinţele
pe care ţi le-a dat asupra duşmanilor dreptei credinţe, ai pus să se zugrăvească sfinte icoane,
ştiind că prin ele se adevereşte pogorârea lui Dumnezeu la noi şi înălţarea noastră la cele cereşti.
Chipurile sfintelor icoane ce împodobesc sfintele locaşuri de închinare, înălţate de tine,

slăvite Ştefane, teologhisesc frumuseţea duhovnicească a omului îndumnezeit pe care privindu-
le şi închinându-ne, în dreapta credinţă ne întărim.
Slavă…
Frumuseţea chipurilor sfinţilor zugrăviţi în sfintele tale biserici arată

lucrarea Duhului Sfânt, de al cărui har binecredincioşii creştini se împărtăşesc prin
Sfintele Taine ale Bisericii dreptmăritoare, pentru aceea pe tine, slăvite Ştefane,
pururea te lăudăm şi te cinstim după cuviinţă.
Şi acum…
Pe Împăratul şi Ziditorul tuturor zămislindu-L, L-ai născut Fecioară şi iată acum, ca o

împărăteasă, stai înaintea Lui de-a dreapta, Curată. Pentru aceasta te rog să mă izbăveşti de
partea cea de-a stânga, în ceasul judecăţii mele şi să mă numeri cu oile cele de-a dreapta.
LUMINÂNDA, glasul al 2-lea:
De Dumnezeu ai fost rânduit să cârmuieşti Moldova, slăvite Ştefane, cu

dreptate şi cu dragoste ca un părinte adevărat; şi luând înţelepciune de la
Dumnezeu, cu arma crucii ai biruit pe vrăjmaşii creştinătăţii.
Slavă…, Şi acum..., același glas:
Preacurată Maică a lui Dumnezeu, întru adormirea ta nu ne părăsi pe noi,

cei ce te cinstim pe tine cu dreaptă credinţă, căci cu umilinţă te rugăm, să mijloceşti
mântuirea la Fiul tău şi Dumnezeul nostru.
LA LAUDE
Se pun stihirile pe 4, glasul al 8-lea:
Multă iubire de oameni ai arătat Doamne, neamului nostru, dându-ne pe

Binecredinciosul Ştefan, domn şi părinte, căruia i-ai luminat mintea şi i-ai dat tăria
braţului ca să poată birui, cu puterea Ta, pe vrăjmaşii creştinătăţii. Pe acesta noi îl
avem părinte ocrotitor şi fierbinte rugător către Dumnezeu.
Cine poate să laude îndeajuns pe Marele Ştefan cel ce a săvârşit, cu puterea

lui Dumnezeu, preaslăvite fapte de biruinţă asupra duşmanilor, care nu cinstesc
sfânta cruce a lui Hristos şi nu se închină cu dreaptă credinţă lui Dumnezeu? Drept
aceea, cu glăsuire înaltă strigăm: Slavă Ţie, Doamne, Cel ce ai dat biruinţă unsului
Tău, Ştefan al Moldovei.
Veniţi credincioşilor să încununăm cu laude de cântări pe Binecredinciosul

Voievod Ştefan, cel ce a doborât sprânceana vrăjmaşului credinţei noastre
strămoşeşti cu puterea Sfintei Cruci a lui Hristos.
Astăzi obştea dreptcredincioşilor, împreună cu oştirea ţării în biserici se

adună să slăvească pe Dumnezeu, cel ce a dat biruinţă asupra duşmanilor
creştinătăţii şi ai ţării. Drept aceea cu glasul alde veselie duhovnicească să strigăm;
Bucură-te Ştefane, lauda Moldovei şi străjerule neînvins la poarta creştinătăţii.
Slavă..., glasul al 8-lea:
Astăzi slăvitul Voievod Ştefan al Moldovei din mormântul de la Putna s-a sculat şi sună
din cornul dreptei credinţe şi al dragostei de ţară, pe care preavitejeşte le-a apărat. Veniţi toţi cei
ce iubiţi pe Dumnezeu, viteji ostaşi şi dreptmăritori creştini, ca împreună cu el să slăvim pe
Dumnezeu, izvorul vieţii şi al învierii noastre.
Şi acum…, a Născătoarei:
Eu, Preasfântă Fecioară Născătoare de Dumnezeu, către acoperământul tău

alerg. Pentru că ştiu că voi câştiga prin tine mântuire; că poţi, Preacurată, ca să-mi
ajuţi mie.
DOXOLOGIA MARE. Ecteniile şi Otpustul. Ceasul întâi.
LA LITURGHIE
Fericirile se pun din canonul sfântului pe 8: 4 de la Cântarea a 3-a şi 4 de la Cântarea a 6-

a
APOSTOLUL se pune din Faptele Sfinților Apostoli (26, 1, 12-20): În zilele acelea,
Agripa…
EVANGHELIA se pune de la Ioan (10, 1-9): Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la
Dânsul… (vezi la 21 mai la Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena)
CHINONICUL:
În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele.
Acatistul Sfântului Stefan

Condac 1
Apărătorului creştinătăţii, Binecredinciosului Voievod al Moldovei, celui

care cu dreptate şi cu dragoste a cârmuit poporul încredinţat lui de Dumnezeu,
pilduitorului smereniei creştine şi al iertării celor ce i-au făcut rău, celui cinstit şi
iubit ca un părinte, slăvitului Voievod să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Ştefane,
Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!
Icos 1
Din pruncie ai fost crescut de părinţii tăi în dragostea de neam şi credinţă

strămoşească, iar la vârsta “bărbatului desăvârşit” rânduit ai fost de Dumnezeu să
conduci Ţara Moldovei. Pentru aceasta sfinţitul între ierarhi, mitropolitul Teoctist,
la locul numit Dreptate domnitor te-a uns, cu care împreună glăsuim:
Bucură-te, că din copilărie ai iubit buna podoabă a casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ctitorul multor biserici din Ţara Moldovei;
Bucură-te, că şi în Transilvania şi Muntenia ai zidit locaşuri sfinte;
Bucură-te, că prin acestea ai întărit conştiinţa unităţii de neam şi credinţă;
Bucură-te, că mănăstirea Zograful ai ctitorit-o cu multă dragoste
creştinească;
Bucură-te, cel ce cu aleasă dărnicie ai împodobit sfintele biserici;
Bucură-te, că prin aceasta Dumnezeu ţi-a sfinţit viaţa;
Bucură-te, că prin înălţarea de biserici şi mănăstiri ai întărit credinţa
ortodoxă;
Bucură-te, că prin zidirea lor ai adus laudă şi mulţumire lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin acestea pildă te-ai făcut cârmuitorilor de ţară;
Bucură-te, că vechimea credinţei vestită nouă de Sfântul Apostol Andrei ai
dovedit-o prin faptele tale;
Bucură-te, că a o păzi pe aceasta şi pe noi ne-ai învăţat;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!
Condacul al 2-lea
Împodobind sfintele locaşuri cu daruri prea alese biserică nefăcută de mână

ţi-ai pregătit în ceruri, unde acum te veseleşti şi cu îngerii împreună glăsuieşti
cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Văzând primejduită credinţa creştinească de păgânătatea otomană, te-ai

aprins şi mai mult de râvna apărării ei, cerând ajutor de la Dumnezeu şi luând ca
mijlocitori pe sfinţi; pentru aceea cu bucurie strigăm:
Bucură-te, că îndrăzneţ şi iscusit ai luptat cu duşmanii credinţei ortodoxe;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a înţelepţit şi ţi-a dat putere în luptele pe care le-ai
purtat;
Bucură-te, că sfinţii mari mucenici Procopie şi Dimitrie te-au întărit în lupte;
Bucură-te, că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe pururea ţi-a fost ocrotitor;
Bucură-te, că ai rânduit ca icoana acestui mare mucenic să fie zugrăvită pe
steagurile vitejei tale oştiri;
Bucură-te, că pe acest mucenic ocrotitor Mitropoliei Moldovei l-ai aşezat;
Bucură-te, că prin mijlocirea acestor sfinţi ai biruit pe vrăjmaşi;
Bucură-te, că în toate cu puterea lui Dumnezeu ai fost biruitor;
Bucură-te, că de primejdia morţii în luptă nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că în lupte pe ostaşi ai îmbărbătat;
Bucură-te, apărătorul creştinătăţii;
Bucură-te, nebiruit ostaş al lui Hristos;
Condacul al 3-lea
Cunoscând că întreaga creştinătate era în primejdie, ai vestit aceasta şi

celorlalţi conducători creştini, cerându-le ajutorul; dar ei fiind neputincioşi cu
sufletul şi slabi în credinţă, te-au lăsat singur în această luptă, iar tu întărit fiind de
Dumnezeu ai biruit şi ai cântat: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Fiind încredinţat că Dumnezeu te va ajuta să biruieşti, ţi-ai îmbărbătat

oştenii cu pilda curajului tău şi apoi i-ai răsplătit după dreptate, pentru care unele
ca acestea glăsuim:
Bucură-te, înţelepte Voievod, că în toate cu frică de Dumnezeu ai lucrat;
Bucură-te, că ai răsplătit pe cei ce s-au jertfit pentru credinţă şi neam;
Bucură-te, că milostenia i-ai învăţat pe cei bogaţi;
Bucură-te, că îndreptarea celor potrivnici cu răbdare ai aşteptat-o;
Bucură-te, că celor răi le-ai stat împotrivă;
Bucură-te, că pe cei vinovaţi cu înţelepciune i-ai judecat;
Bucură-te, că pe tătarul Oană şi pe alţii i-ai iertat;
Bucură-te, că pe Mihu de moarte l-ai izbăvit;
Bucură-te, că şi altora te-ai arătat îndurător;
Bucură-te, că prin acestea ai împlinit porunca iubirii de vrăjmaşi;
Bucură-te, că în toate milostiv te-ai dovedit;
Bucură-te, că pe vrăjmaşi la pace i-ai chemat;

Condacul al 4-lea
Cunoscând pe duşmanii ţării şi ai Bisericii lui Hristos, i-ai biruit şi lui

Dumnezeu ai cântat: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Înconjurat fiind de mulţimea potrivnicilor de alt neam, ai înţeles că numai

Dumnezeu te poate ajuta; drept aceea te-ai silit să-I faci voia Lui. Pentru aceasta ai
luat ca rugător către Dumnezeu şi povăţuitor duhovnicesc pe Sfântul Daniil
Sihastrul, pentru care aducem laude ca acestea:
Bucură-te, iubitorule al sihaştrilor;
Bucură-te, fiu duhovnicesc preaiubit al Cuviosului Daniil;
Bucură-te, că pe Sfântul Daniil cu dragoste l-ai ascultat;
Bucură-te, că prin învăţăturile sale ţi-ai luminat cugetul;
Bucură-te, cinstitorule al tuturor călugărilor;
Bucură-te, că rugăciunilor acestora te-ai încredinţat;
Bucură-te, că tu pe aceştia pentru frumuseţea vieţii duhovniceşti i-ai cinstit;
Bucură-te, că toate cele de trebuinţă lor le-ai dăruit;
Bucură-te, că prin sfintele tale rugăciuni te-ai întărit în lupte;
Bucură-te, că în luptele tale cu duşmanii, voia lui Dumnezeu ai împlinit;
Bucură-te, că prin ele ai apărat ţara, dreapta credinţă şi întreaga creştinătate;
Bucură-te, întâiule între voievozii neamului;
Condacul al 5-lea
Mănăstirile ctitorite de tine, slăvite Ştefane, au devenit adevărate vetre de

evlavie a credinţei noastre ortodoxe şi candele luminoase ale cunoaşterii lui
Dumnezeu, iar prin cuvintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii străbune am învăţat să
cântăm neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Să priveghem şi să ne rugăm ca să nu cădem în ispită, ne-a învăţat

Dumnezeul mântuirii noastre, iar Apostolul Pavel a zis să ne rugăm neîncetat;
învăţături pe care tu în minte şi în inimă le-ai pus, pentru care laude ca acestea
aducem ţie:
Bucură-te, iubitorule al rugăciunii;
Bucură-te, că rugăciunea ta cu multă râvnă şi dragoste ai săvârşit-o;
Bucură-te, că prin post şi rugăciune te-ai desăvârşit;
Bucură-te, că prin acestea pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi i-ai biruit;
Bucură-te, că prin astfel de virtuţi ai cunoscut mai bine pe Dumnezeu;

Bucură-te, statornic rugător pentru cei vii şi pentru cei adormiţi;
Bucură-te, că prin evlavie ţi-ai curăţit sufletul;
Bucură-te, că prin credinţă şi fapte bune bucurie duhovnicească ai dobândit;
Bucură-te, că împreună cu moşii şi strămoşii noştri te-ai aprins de dragostea
pentru Hristos;
Bucură-te, că prin post şi rugăciune ţi-ai agonisit smerenie;
Bucură-te, că prin acestea sufletul ţi-ai luminat;
Bucură-te, că primind cu vrednicie Sfintele Taine cu Hristos te-ai unit;
Condacul al 6-lea
Ştiind că diavolii şi slujitorii lui sunt biruiţi, mai ales, cu postul şi cu

rugăciunea, la acestea ai alergat pururea cu umilinţă şi credinţă, cântând lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Iubind statornic pe Hristos, pururea te-ai îndreptat cu creştinească dragoste

către cei din nevoi, pentru care grăim unele ca acestea:
Bucură-te, ajutătorul celor săraci;
Bucură-te, că pe ei i-ai iubit pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că i-ai ocrotit de lăcomia celor prea bogaţi;
Bucură-te, că multe familii tinere ai ajutat;
Bucură-te, că milosteniile tale bucurie au adus celor săraci;
Bucură-te, că miluirea săracilor scară către cer ţi s-a făcut;
Bucură-te, că rugăciunea şi postul cu milostenia le-ai unit;
Bucură-te, că milostenie făcând, iconom credincios al darurilor lui
Dumnezeu te-ai arătat;
Bucură-te, că prin bogăţiile pământeşti, cele duhovniceşti ai agonisit;
Bucură-te, că împărţind cele stricăcioase şi trecătoare, cele nestricăcioase şi
veşnice ai agonisit;
Bucură-te, învăţătorule al milei şi prietenul săracilor;
Bucură-te, că nu ţi-ai lipit inima de bogăţiile pământeşti;
Condacul al 7-lea
Iubitor de Dumnezeu fiind, iertare celor osândiţi le-ai dăruit, iar cei miluiţi
de dragostea ta au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Din pricina neascultării, strămoşii neamului omenesc au fost scoşi din rai,
iar tu, prin smerenie şi ascultare, cununi de biruinţă în Hristos ai dobândit; pentru
care cu bucurie cântăm:
Bucură-te, pilduitorul smereniei;
Bucură-te, că prin ea ai surpat uneltirile diavolului;
Bucură-te, că prin ea ţi-ai făcut din duşmani prieteni;
Bucură-te, că prin smerenie spre cele cereşti te-ai înălţat;
Bucură-te, că biruinţele tale lui Hristos le-ai datorat;
Bucură-te, că înfrângerile tale, certare de la Dumnezeu le-ai socotit;
Bucură-te, că prin acestea te-ai păzit de duhul mândriei;
Bucură-te, că prin smerenie ai ruşinat pe cel potrivnic;
Bucură-te, că ţara şi Biserica neamului prin jertfa ta s-au întărit;
Bucură-te, că pentru smerenia ta Dumnezeu ţi-a dat darul înţelepciunii;
Bucură-te, că smerindu-te, ţi-ai pus toată încrederea în Dumnezeu;
Bucură-te, că smerenia ţi-a fost cumpănă dreaptă în cârmuirea ţării;
Condacul al 8-lea
Ţara şi credinţa le-ai apărat cu bărbăţie, împreună cu credincioşii tăi oşteni,

din dragoste pentru Hristos, Căruia cu evlavie Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 8-lea
„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi”, a zis
Domnul, iar apostolul grăieşte: “prin multe necazuri se cade nouă să intrăm în
Împărăţia lui Dumnezeu”; la aceste cuvinte tu, slăvite Ştefane, luând aminte, crucea
vieţii tale ţi-ai purtat-o cu vrednicie creştinească, pentru care noi îţi aducem laude
ca acestea:
Bucură-te, vrednicul ostaş al lui Hristos;
Bucură-te, că necazurile vieţii tale cu răbdare le-ai îndurat;
Bucură-te, că moartea celor patru copii nu ţi-a slăbit
dragostea pentru Hristos;
Bucură-te, că prin aceste necazuri ai înţeles vremelnicia vieţii pământeşti;
Bucură-te, că prin acestea te-ai întărit în credinţă;
Bucură-te, că crucea dată ţie de Hristos Domnul nostru
cu vrednicie o ai purtat;
Bucură-te, că jugul vieţii bun şi uşor l-ai socotit;
Bucură-te, că înfrânt fiind, n-ai deznădăjduit;
Bucură-te, că sfaturile mamei tale le-ai urmat şi glia
şi credinţa le-ai apărat;
Bucură-te, că primejdiile nu te-au spăimântat;
Bucură-te, că îndurând multe necazuri, lui Iov te-ai asemănat;
Bucură-te, pilduitorule al răbdării;

Condacul al 9-lea
Fiind rănit în lupta de la Chilia, ai răbdat durerile până la sfârşitul vieţii, cu

tărie creştină, gândindu-te pururea la suferinţele Mântuitorului pe Cruce, Căruia
neîncetat ai cântat: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Stăpânit fiind de credinţa în Înviere, n-ai slăbit în dragostea faţă de cei

adormiţi, ci, cu osârdie, i-ai cinstit prin fapte creştineşti, pentru care te lăudăm
zicând:
Bucură-te, fiu binecinstitor al părinţilor care te-au născut;
Bucură-te, cinstitorule al moşilor şi strămoşilor din care ai odrăslit;
Bucură-te, că mormintele lor le-ai împodobit;
Bucură-te, că prin aceasta ai arătat dragostea ta faţă de ei;
Bucură-te, că prin aceasta ai mărturisit dreapta credinţă;
Bucură-te, că nedespărţit de ei ai rămas prin rugăciunile tale;
Bucură-te, că pildă de cinstire a înaintaşilor te-ai făcut;
Bucură-te, că prin faptele tale credinţa în Învierea celor morţi ai dovedit;
Bucură-te, podoaba celor adormiţi;
Bucură-te, mângâierea noastră în Ziua Judecăţii;
Bucură-te, că pe strămoşi i-ai avut pururea povăţuitori;
Bucură-te, tărie a credinţei;
Condacul al 10-lea
Cinstirea oştenilor căzuţi în luptă pentru neam şi credinţă, ai dovedit-o

aşezând osemintele lor la temelia bisericii Mănăstirii Războieni, ca pe nişte sfinte
moaşte; pentru care, împreună cu ei, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Deschizându-ţi inima la cuvintele apostoleşti: ”Pentru mine viaţa este Hristos

şi moartea un câştig”, pururea ai cugetat la ceasul morţii, pentru care îţi aducem
laude ca acestea:
Bucură-te, că totdeauna ai avut în suflet gândul morţii;
Bucură-te, că prin aceasta ai luat aminte la Înfricoşata Judecată a lui
Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai pregătit pentru a da răspunsul cel bun;
Bucură-te, că moartea strămutare la cele veşnice o ai socotit;
Bucură-te, că pentru aceasta ai zidit biserica Mănăstirii Putna;
Bucură-te, că moartea nu te-a înfricoşat;

Bucură-te, cel ce ai înţeles vremelnicia acestei vieţi;
Bucură-te, că prin trecerea ta la cele veşnice nu ne-ai părăsit;
Bucură-te, că testament sfânt ai lăsat urmaşilor;
Bucură-te, că Moldovei urmaşi vrednici ai lăsat;
Bucură-te, că şi aceştia ctitorii sfinte au înălţat;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale i-ai ocrotit;
Condacul al 11-lea
Strămutându-te la lăcaşurile de veci, rugător neîncetat către Dumnezeu te-

am aflat, pentru care, împreună cu tine, Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Iubind pe Hristos, frumuseţea şi adevărul credinţei ai propovăduit, pentru

care grăim:
Bucură-te, pururea propovăduitor al credinţei ortodoxe;
Bucură-te, ocrotitorul ctitoriilor tale;
Bucură-te, că în aceste sfinte lăcaşuri la rugăciune stând, împreună cu tine
pe Hristos Îl preamărim;
Bucură-te, că prin acestea se întăreşte unitatea credinţei ortodoxe;
Bucură-te, ctitorul mănăstirilor Putna şi Voroneţ;
Bucură-te, ziditorul bisericii Mănăstirii Neamţ;
Bucură-te, fondatorul Mănăstirii Războieni;
Bucură-te, întemeietorul multor mănăstiri şi biserici;
Bucură-te, mare ctitor al Moldovei;
Bucură-te, că apărător al dreptei credinţe asemenea marelui Împărat
Constantin te-ai adeverit;
Bucură-te, întâiule din ceata voievozilor;
Bucură-te, om ales de Dumnezeu;
Condacul al 12-lea
Toate ctitoriile tale cu alese daruri împodobindu-le întotdeauna urmaşii cu

evlavie le-au cinstit şi în ele pe Dumnezeu au preamărit cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Părintele şi duhovnicul tău, sfinţitul între ierarhi mitropolit Gheorghe, cu

sobor de preoţi şi binecredincioşii Moldovei te-au însoţit spre locul cel de veci,
cinstindu-te după cuviinţă ca pe un sfânt, pentru care împreună cu dânşii glăsuim:
Bucură-te, alinătorul durerilor poporului tău;
Bucură-te, mângâierea Bucovinei îndurerate;
Bucură-te, ocrotitorul oştirii iubitoare de Hristos;
Bucură-te, că mormântul tău de toţi cei dreptcredincioşi este cinstit;
Bucură-te, că mormântul tău loc de mângâiere s-a făcut;
Bucură-te, că îngenunchind înaintea mormântului tău aproape de tine ne
simţim;
Bucură-te, că în cer smeritele noastre rugăciuni le primeşti;
Bucură-te, cel ce în ceata binecredincioşilor împăraţi te-ai sălăşluit;
Bucură-te, cel ce împreună cu sfinţii te veseleşti;
Bucură-te, că împreună cu dânşii Sfânta Treime preamăreşti;
Bucură-te, că în ziua prăznuirii tale la mormântul tău pe toţi ne uneşti;
Bucură-te, lauda şi bucuria noastră a tuturor;
Condacul al 13-lea
O, iubitorule de Dumnezeu, Sfinte Ştefane, zideşte în inimile noastre altar

sfânt precum ai zidit atâtea biserici şi mănăstiri; biruieşte duhurile rele care ne
războiesc precum ai biruit puhoaiele de păgâni; ocroteşte-ne cu rugăciunile tale
necontenite şi cu darul cel dat ţie de Hristos, precum ai ocrotit pe creştinii din
vremea ta, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei
ori).
Apoi se zice Icosul 1: Din pruncie ai fost crescut…, și Condacul 1: Apărătorului

creştinătăţii…
Paraclisul Sfântului Stefan
Troparul, glasul al 4-lea:
La slujitorul lui Hristos cel preavrednic, aparatorul si podoaba Moldovei, ca

niste robi, cu dragoste venind, sa strigam: Mare Voievodule, catre Hristos
imparatul rugandu-te pururea, pomeneste-ne, Sfinte, imparatiei vesnice facandu-
ne partasi, unsul lui Dumnezeu, fericite Stefane.
Canonul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare
Cântarea 1
Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut
minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul
şi mergătorul pedestru la izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.
Stindarul dreptei credinţe ai înălţat Sfinte Ştefan Voievod, biruind cu

puterea Crucii pe cei necredincioşi, însă prin a ta mijlocire arată-ne şi pe noi
biruitori asupra patimilor .
Biserici şi mănăstiri te-ai ostenit să înalţi întru slava Treimii, iar acum înălţat
fiind în lăcaşurile cereşti roagă-te să ne ridicăm noi din groapa patimilor.
Slavă...
Sub mâna părintelui tău, Cuviosul Daniil sihastrul, ţi-ai plecat capul şi ai
luat prin darul Duhului întărire şi înţelepciune a conduce poporul tău către
limanul cel de mântuire.
Și acum...
Din adâncul ispitelor scoate-ne pe noi, cei ce cu cântări de laudă împodobim

prăznuirea Ta cea minunată, ca să nu ne supunem osândei celei veşnice .
Cântarea a 3-a
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu

bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o.
Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule
de oameni.
Ca un ostaş neînfricat ai stat în fruntea cetei tale şi cu puterea Crucii ai
nimicit pe vrăjmaşii creştinătăţii, pe care şi astăzi îi alungă cu rugăciunile tale.
Locaşurile de tine zidite aduc mărturie despre faptele tale cele măreţe, prin
care dreapta credinţă s-a păzit şi poporul a rămas nesupus vrăjmaşilor.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Viaţa ţi-ai pus-o în primejdie pentru poporul iubit şi prin multe încercări
trecând, ai rămas neclintit pe piatra credinţei, pe care întăreşte-ne şi pe noi.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Nu trece cu vederea rugăciunile robilor tăi, ci tuturor ne dăruieşte întărire în

credinţă şi acoperământul milei Tale.
Apoi aceste stihiri:
Pe marele sihastru sfânt Daniil l-ai avut povăţuitor în ceasurile grele de

încercare, dar paharul pătimirii ai băut până la sfârşit şi ţara o ai păzit de năvălirile
vrăjmasşilor.
Maica Luminii, sub aripile rugăciunii Tale păzeşte-ne pe noi de toate

săgeţile ispitelor, ca întru lumina bucuriei să Îţi aducem Ţie cântare de laudă .
Sedealna, glasul al 2-lea:
Podobie: Ceea ce esti rugatoare calda...
Iertat-ai pe cei care au pus la cale moartea părintelui tău şi pe Hristos L-ai
aflat milostiv la judecată, încă rugându-te acum şi pentru iertarea păcatelor
noastre.
Cântarea a 4-a
Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile

desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule,
mântuieşte-mă!
Pus-ai pe fugă taberele vrăjmaşilor cu săgeţile virtuţilor tale şi te rogi acum

ca arcul minţii noastre să slobozească gânduri de mântuire .
Candela ce pururea veghează la mormântul tău arată rugăciunea ta cea

neîncetată pentru poporul acesta, pe care îl păzeşte totdeauna de viforul ereziilor.
Plângere multă s-a vărsat în pământul Moldovei la adormirea ta, dar ai

trimis înapoi ploaia rugăciunilor tale cu care ai adăpat pământul spre bună rodire.
Floare a tuturor darurilor eşti şi Cununa preoţilor, bine înmiresmând

sufletele tuturor celor iubitori de înţelepciunea cea duhovnicească.
Cântarea a 5-a
Căutând cu ochiul Tău cel neadormit, milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins
de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor;
Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase,
noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii.
Numele întâiului mucenic purtând, înaintea tuturor voievozilor ai fost în

scaunul Moldovei şi ca o stea străluceşti pe cerul Ortodoxiei, rugându-te pentru
poporul bine credincios.
Cu fulgerul puterii tale ai nimicit toată uneltirea vrăjmaşă şi pe credincioşi

totdeauna îi păzeşti cu scutul rugăciunii tale.
Ca un pom sădit în Rai fiind, ai zdrobit capul şarpelui şi pământul românesc

ai hrănit cu roadele rugăciunilor tale.
Ca Una Ce ai purtat în pântecele Tău pe Cel mai presus de minte, ridică şi

mintea mea cea căzută în gândurile pământeşti la lumina cunoştinţei Soarelui
dreptăţii.
Cântarea a 6-a
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că
sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă
rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă!
Pe balaurul cel înţelegător ai surpat cu puterea credinţei tale nestrămutate

în Hristos şi taberele demonilor le alungi, păzind nevătămaţi pe cei ce te cinstesc
pe tine.
Cugetarea la moarte ţi-a fost sfetnic bun în viaţă şi te-a păzit fericite, de
moartea cea veşnică a sufletului.
Roagă-te pentru poporul cel ce se primejduieşte de mulţimea ereziilor şi în

corabia mântuirii ne călăuzeşte către limanul credinţei celei neclintite.
Veseleşte-Te Preacurată, Ceea Ce prin naşterea Ta ai dezlegat blestemul

morţii şi ne-ai păzit pe noi de stricăciunea păcatului.
Apoi aceste stihiri:
Pentru neamul din care ai răsărit roagă-te cu stăruinţă ca să se întărească în

dreapta credinţă şi cu evlavie să urmeze poruncilor Cuvântului.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele

mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.
Condacul, glasul 2: Cu ale sangiurilor tale...
Pe stâlpul cel neclatinat al credintei, pe voievodul si unsul lui Dumnezeu, pe

Stefan, ostasul lui Hristos nebiruit, laudandu-l ii strigam: din necazuri izbaveste-ne
cu ale tale rugaciuni.
Prochimenul, glas 4:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.
Stih: Fericit barbatul cel ce se teme de Domnul...
Evanghelia dupa Matei:
Zis-a Domnul ucenicilor Sai: Toate Mi-au fost date de ca¬tre Tatal Meu si
nimeni nu cunoaaste pe Fiul, decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste
nimeni, decat numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i desopere. Luati jugul Meu
asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti
gasi odihna sufletelor voastre caci jugul Meu e bun si povara Mea e usoara.
Slavă... glas 2:
Pentru rugăciunile Voievodului Tău, Milostive, curaţeşte mulţimea

greşelilor noastre.
Şi acum...
Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste

multimea gresalelor noastre.
Stihira, glas 6 (forma glasului 2), podobie: "Toata nadejdea..."
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea

indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.
Cu untdelemnul înţelepciunii ai fost uns, ca să călăuzeşti către Hristos pe cei

ce aveau trebuinţă de untdelemnul milostivirii Sale.
Cântarea a 7-a
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca

aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau,
cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Norul eresurilor îl risipeşte cu razele rugăciunilor tale şi norul minţii mele îl

arată primitor al luminii Soarelui dreptăţii.
Cu scutul rugăciunii tale păzeşte-ne de săgeţile vrăjmaşilor nevăzuţi şi frica

de Dumnezeu o întăreşte în inimile celor ce te cinstesc pe tine.
Stinge văpaia tuturor ispitelor năpustite asupra noastră şi cu ploaia

rugăciunilor tale îneacă toată amara durere a sufletelor noastre.
Raiule gândit al desfătării, cu miresmele rugăciunilor Tale alungă din inima

mea toată stricăciunea patimilor.
Cântarea a 8-a
Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strând razele şi tot pământul s-a
clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti
din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor
patimile sufletului meu!
Nu te depărta de sufletele noastre în nevoi, ci auzi glasurile inimilor celor ce

cheamă ajutorul tău cel grabnic.
Ca un uns al lui Dumnezeu, cu frica cea bună ai condus poporul bine

credincios, şi cu lăcaşuri sfinte ai împodobit pământul românesc, care şi acum îţi
aduce ţie mulţumire.
Biserica cea pustiită de patimi a inimii mele o înnoieşte fericite Ştefane, cu

ale tale rugăciuni către Arhiereul Cel Mare.
Din furtuna patimilor mă scoate pe mine, Preacurată, ca Una Ce eşti Ploaie

lină Ce ai dăruit nouă pe Izvorul vieţii.
Cântarea a 9-a
Eva, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de

Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai
înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu vitejia pe toţi ai minunat şi te-ai făcut următor lui Hristos, Care ţi-a dat
cununa biruinţei împotriva vrăjmaşilor.
Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Păzeşte ţara aceasta cu sabia rugăciunii tale şi ne dă tuturor pacea lui

Hristos spre a birui tulburările acestui veac.
Inima mea cea împovărată cu păcate grele o luminează spre căutarea

Adevărului, Celui Ce întunecă toată răutatea.
Ca Una Ce ai născut pe Cel mai presus de heruvimi, înţelepţeşte şi mintea

mea ca să caute gândurile cele mai smerite, care înalţă pe toţi cei ce se umilesc.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea

pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai
cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără
stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare
de Dumnezeu, Te mărim.
Apoi aceste stihiri, glas 8, podobie: "Ceea ce esti mai cinstita..."
Bucură-te, podoaba bisericilor de tine construite, lauda Ortodoxiei,

apărătorul nebiruit al pământului românesc, cu rugăciunile tale scoate-ne pe noi
din întunericul păcatelor.
Ca unul ce slujeşti acum cu îngerii cele înfricoşătoare întru slava Treimii, pe

mine, cel nepriceput la minte, mă învaţă a urma totdeauna cele dumnezeieşti.
Nu trece cu vederea pe cei ce te cinstesc pe tine, ci mijloceşte către Hristos ca
să păzească cetatea sufletelor noastre de toată răutatea.
Năvala vrăjmaşilor dreptei credinţe o opreşte Sfinte, cu zidul rugăciunilor

tale şi ne învaţă pe toţi a mărturisi prin fapte Adevărul.
Din păcatul cel cumplit scoate-mă pe mine, ca unul ce te-ai arătat biruitor
asupra mâniei şi plin de lumina evlaviei.
Ca un purtător de cunună te veseleşti cu cetele îngerilor şi trimiţi raze de

rugăciuni către cei ce cer ajutorul tău ca să stăpânească peste patimile sufletului.
Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, cu

Sfântul Voievod Ştefan cel Mare şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi
rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule..., Preasfanta Treime..., Tatal nostru...
Dupa ecfonis cantam Troparul, glas 4, podobie: Degrab ne intampina...
Deschide-mi uşile pocăinţei cu cheia rugăciunilor tale şi închide-mi fereastra

patimilor, ca unul ce acum locuieşti în lăcaşul ceresc şi păzeşti pământul pe care l-
ai sfinţit cu faptele tale.
Apoi cantam aceasta stihira glas 2, podobie: "Cand de pe lemn...", vreme în

care ne închinăm icoanei Sfântului:
Sfinte Ştefan, cel asemenea mucenicilor în vitejie şi aspru prigonitor al rău

credincioşilor, furtuna patimilor mele o potoleşte cu ale tale sfinte rugăciuni.
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată

nevoia şi necazul. Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu,
pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău.

2 Iulie Slujba, Acatistul Si Paraclisul Binecredinciosului Voievod Stefan Cel Mare Si Sfant 2021

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2 Iulie Slujba, Acatistul Si Paraclisul Binecredinciosului Voievod Stefan Cel Mare Si Sfant 2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Slujba, Acatistul și Paraclisul Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt

Slujba Sfântului Stefan

După Psalmul 103 se cântă Fericit bărbatul…

Veniţi toţi credincioşii cu inimi curate şi cu dreaptă credinţă, să lăudăm cu cântări

Pe apărătorul întregii creştinătăţi şi al credinţei noastre strămoşeşti, pe biruitorul

Astăzi, pământul Moldovei împreună cu cel al Transilvaniei şi al Munteniei, cel ce este

Slavă…, glasul al 2-lea:

Veniţi binecredincioşilor creştini să lăudăm pe mărturisitorul şi apărătorul dreptei

Şi acum…, glasul al 2-lea:

VOHOD. Lumină lină…Prochimenul zilei

Din Cartea a treia a Regilor, citire:

Apoi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în faţa întregii

Din proorocia lui Isaia, citire

Din proorocia lui Isaia, citire:

Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava

Se pune stihira sfântului, glasul al 6-lea:

Astăzi saltă de bucurie duhovnicească cetatea Sucevei, dimpreună cu cetăţile de pe

Slavă..., glasul al 5-lea:

Bucură-te Cetate a Sucevei, că astăzi stăpânul tău, Părintele Moldovei şi al întregului

Şi acum..., glasul al 5-lea:

Bucură-te Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, care nu ne-ai părăsit pe noi, ci cu

Se pun stihirile, glasul 1:

Şi acum…, același glas:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, primit-ai rugăciunile Binecredinciosului Voievod

Alt TROPAR, glasul al 2-lea:

Slavă…, Şi acum…, al Născătoarei-Învierii: Toate tainele tale...

După întâia stihologie, sedealna, glasul al 3-lea:

Podobia: Pentru mărturisirea…

Veniţi toţi credincioşii să lăudăm după vrednicie pe apărătorul dreptei credinţe, pe

Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei, însăşi podobia:

După a doua stihologie, Sedealna, glasul al 6-lea:

Podobie: Puterile îngereşti…

Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei:

Fericimu-te pre tine, Binecredinciosule Voievod Ştefan, că iubind pe

4. În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.

După polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Cu adevărat mare este puterea credinţei, Doamne! Cu aceasta Dreptcredinciosul

Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei:

Antifonul întâi al glasului al 4-lea:

PROCHIMEN, glasul al 4-lea:

EVANGHELIA se pune de la Ioan (10, 9-16): Zis-a Domnul: Eu sunt uşa…

Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Binecredinciosului Tău Ştefan, Milostive, curăţeşte

Şi acum…, același glas:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…

Stihira, glasul al 6-lea:

Se pune canonul Născătoarei de Dumnezeu pe 8 și al Binecredinciosului Voievod

CANONUL Binecredinciosului Voievod Ştefan

Cântarea 1, glasul al 8-lea:

Stih: Binecredinciosule Voievod Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Catavasie: Deschide-voi gura mea…

Multe ai pătimit în viaţa ta, Binecredinciosule Ştefane: rana nevindecată de la picior,

Luând aminte la cuvintele apostolului: „Vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu

Din sfinţita petrecere căzând eu, Preacurată, m-am asemănat necuvântătoarelor şi

SEDEALNA, glasul al 8-lea:

Podobie: Pre Înţelepciunea şi Cuvântul…

Cu ce laude vom încununa îndeajuns pomenirea măritului Ştefan, cel ce

O, Maică a lui Dumnezeu, ceea ce prin sfântă icoana ta pe care

Înălţând biserici pe întreg pământul românesc, cu bucurie ai cântat lui

Cu prisositoare dragoste te-ai îndreptat către mănăstirile din Sfântul Munte

Luminează sufletul meu cel întunecat de păcate, ceea ce ai născut pe Soarele