Chemarea lui Iisus

pr.Arsenie Boca

Voi, care nu stiurati ce-i binele in viata

Si nici caldura sfanta ce inima dezgheata

Voi, care in durere ati suspinat si-ati plans

Si cantul fericirii in inimi vi s-a stins,

Veniti, Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una

Si mainile-Si intinde s-astampere furtuna

Voi, pentru care viata n-a fost decat un chin

Si zambetul durere, iar rasul un suspin

Voi, ce-ati ascuns trecutul sub lespezile reci

Si plangeti fericirea ce ati pierdut in veci,

Veniti cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus

Gasi-veti mangaiere la sanul lui Iisus.

Voi toti, care in viata ati cautat uitarea

Pacatelor in cupa, ce v-o intinse desfatarea

Si surzi ati fost la glasul ce cobora de sus,

Azi, pana mai e vreme, va-ntoarceti la Iisus ;

Spuneti-I Lui durerea si El va va-ntari,

Povara vietii voastre cu El veti imparti.

Voi, care nu stiurati ce-i adevarul viu

Si-n aiurare spuneti ca cerul e pustiu,

Satui de-ntelepciune, o, voi ce va truditi

Sa daramati si-n urma nimic sa nu claditi,

Rugati-va, si-atunci ca sa simtiti nu-i greu

 Si-n cer, si-n jurul vostru, si-n voi pe Dumnezeu.

Oricare-ati fi in pace, veniti, veniti la El,

Pe nimeni niciodata n-a izgonit defel ;

Cu mila va primeste si bratele-Si intinde,

In dragostea-I cereasca Iisus pe toti cuprinde ;

La pieptul Lui cel dulce iubindu-l va-ncalziti,

Iisus este-nvierea, veniti la El, veniti !

Sf.Nicolae Velimirovici

Rugaciune pentru vrajmasi

“Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi

blestem.”

“Vrăjmaşii m-au purtat către îmbrăţişarea Ta, mai mult decât au făcut-o prietenii.”

“Prietenii m-au legat pământului, vrăjmaşii m-au slobozit din robia p ământului şi
mi-au dărâmat toate năzuinţele mele lumeşti.”
“Vrăjmaşii m-au făcut străin tărâmurilor lumeşti şi locuitor în afara lumii. Precum
un dobitoc hăituit îşi găseşte un adăpost mai sigur decât unul ce nu e hăituit, la
fel şi eu, prigonit de vrăjmaşi, am aflat cel mai ferit L ăcaş, ad ăpostindu-m ă
dinapoia Cortului tău, unde nici prietenii, nici vrăjmaşii nu îmi pot omorî sufletul.”

“Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi

blestem.”

“Ei, mai degrabă decât mine, au mărturisit păcatele mele dinaintea lumii.”

“Ei m-au pedepsit, de câte ori când am pregetat să o fac eu însumi.”

“Ei m-au chinuit, de câte ori când am încercat să scap chinurilor.”

“Ei m-au ocărât, de câte ori când m-am linguşit în sine-mi.”

“Ei au scuipat asupră-mi, de câte ori când m-am umplut de mândrie.”

“Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi

blestem.”

“De câte ori m-am făcut înţelept, ei mi-au zis nebun.”

“De câte ori m-am ridicat întru mărire, m-au batjocorit precum un pitic.”

“De câte ori am vrut să conduc oamenii, m-au împins în spate.”

“De câte ori m-am grăbit spre a mă îmbogăţi, m-au împiedicat cu o mân ă de fier. ”

“De câte ori am crezut că voi dormi în pace, m-au trezit din adormire.”

“De câte ori am încercat să zidesc o casă spre o viaţă lungă şi liniştit ă, au
dărâmat-o şi m-au alungat.”

“Cu adevărat, vrăjmaşii m-au îndepărtat de la faţa lumii şi mi-au întins mâinile
către poala veşmântului tău.”

“Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi

blestem.”

“Binecuvântează-i şi îi sporeşte; înmulţeşte-i şi fă-i pe ei şi mai înverşuna ţi

împotriva mea:”

“pentru ca fuga mea către Tine să nu aibă întoarcere;”

“pentru ca toată nădejdea mea în oameni să se împrăştie precum pânza de

păianjen;”

“pentru ca liniştea desăvârşită să înceapă a domni în sufletul meu;”

“pentru ca inima
mea să ajungă mormânt celor doi gemeni ticăloşi, mândria şi mânia;”

“pentru ca să pot chivernisi toată comoara mea cea cerească;”

“ah, pentru ca să pot odată să mă slobozesc din înşelarea de sine, care m-a prins
în îngrozitoarele mreje ale vieţii celei neadevărate.”

“Vrăjmaşii m-au învăţat să cunosc ceea ce puţini alţii mai cunosc, că cineva nu
are alţi vrăjmaşi în lume decât pe sine.”

“Cineva îşi urăşte vrăjmaşii doar atunci când nu îşi dă seama că nu-i sunt
vrăjmaşi, ci prieteni nemiloşi.”

“Cu adevărat, greu îmi este a spune cine mi-a făcut mai mult bine şi cine mi-a
făcut mai mult rău, în lume: prietenii sau vrăjmaşii.”

“Prin urmare, binecuvântează-i, Doamne, atât pe prieteni, cât şi pe vr ăjmaşi.”

“Un rob îşi blesteamă vrăjmaşii, căci nu pricepe. Dar un fiu îi binecuvânteaz ă,
pentru că el pricepe.”

“Căci un fiu cunoaşte că vrăjmaşii săi nu îi pot atinge viaţa.”

“Prin urmare, el păşeşte slobod în rândul lor şi se roagă Domnului pentru ei. “

Jertfa cuvintelor

Primeşte jertfa cuvintelor mele, Părintele meu- primeşte gânguritul unui copil ce
se căieşte, Părintele meu!

Îndreptează-mi cuvintele cu adevărul Tău şi primeşte-le la picioarele scaunului

Tău.

Tămâiază-mi jertfa cu tămâia înmiresmată a rugăciunii unui sfânt şi nu o lepăda,

o, Stăpâne Întreit strălucit al lumilor.

Cetele îngerilor Îţi aduc o jertfă mai grăitoare, dar cuvintele lor se revars ă spre ei
de la Tine şi se întorc la Tine, neviciate de urâţenia întunericului şi neoprite în
gâtlej de păcat.

Sunt sărman şi n-am nimic altceva să aduc pe altarul Tău de jertfă în afara
acestor cuvinte.

Chiar de-ar fi Să-ţi aduc jertfe, Ţi-aş aduce tot cuvinte (pe jertfelnicul T ău). C ăci
ce sunt creaturile decât tot cuvinte. Tu ai umplut întregul univers cu limbi care
sunt flăcări care se ridică să Te laude şi apărând ele Îţi şoptesc rugăciunile lor.

Chiar dacă ar fi să-Ţi jertfesc un miel, totuşi până la urm ă Ţi-aş aduce drept jertf ă
un cuvânt.
Chiar şi o pasăre de-ar trebui să Ţi-o jerfesc, până la urmă tot un cuvânt Ţi-as
jertfi.

De ce aş oferi jertfă altcuiva cuvântul Domnului meu, de ce pe el altcuiva şi nu

pe al meu?

Cine m-a făcut stăpân peste viaţa altcuiva şi peste cântul altcuiva, peste flac ăra
şi jertfa altcuiva, cine?

Cuvintele mele sunt viaţa şi cântul meu, flacăra şi jertfa mea. Am luat din ceea
ce este al Tău şi ţi-o ofer tot Ţie- primeşte-o şi nu o lepăda. O, Maică plină de
iubire şi de bunătate.

Am strâns o mână de grâu dintr-un câmp de neghine; primeşte doar un bob de

grâu din mâna mea şi Tu mă vei face fericit.

(Cf. Matei 13,24-30)

Dintr-un singur bob Tu poţi face pâine suficientă pentru naţiuni întregi.

Primeşte-mi obolul, O, Fiule Care Înviezi, primeşte şi nu lep ăda b ănu ţul unui
sărman.

Primeşte jertfa nu de dragul meu, ci de dragul cuiva care este chiar mai
împovorat decât mine; există o astfel de persoană?

Pentru cineva care nu are nici măcar ceea ce am eu, de dragul acestuia
primeşte-mi jertfa; există o astfel de persoană?

Lumea m-a stors ca pe o lămâie, de-abia de-am mai putut răsufla şi am gemut.
Fie ca îngerii să umple de cântare geamătul meu şi fie ca ei s ă Ţi-l aduc ă jertf ă
Ţie Dragostea mea.

Îmi amintesc de toate binecuvântările pe care Tu mi le-ai d ăruit de-a lungul vie ţii
mele, însoţitorul meu Cel neclintit, iar eu Îţi ofer în schimb un dar din partea mea.

Eu nu Îti ofer întregul meu eu, fiindcă eu nu sunt cu totul vrednic s ă ard pe
preacuratul Tău jerfelnic. Eu nu pot oferi drept jertfă Celui nemuritor ceea ce
este supus morţii şi stricăciunii.

Eu Îţi ofer doar ceea ce a crescut în mine sub lumina Ta, ceea ce a fost mântuit
în mine prin Cuvântul Tău.

Primeşte jertfa cuvintelor mele, o, Întreit Buchet de Flori; primeşte gângurirea

unui prunc nou născut.

Când cetele îngereşti încep să cânte în jurul scaunului Tău, când trâmbi ţele
arhanghelilor încep să sune, când mucenicii Tăi încep să plângă de bucurie, iar
sfinţii Tăi încep să-şi spună rugăciunile pentru izbăvirea Bisericii celei p ământeşti,
nu lepăda jertfa cuvintelor mele, O, Doamne Dumnezeul meu.
Nu le trece cu vederea, ci ia aminte.

Mă rog Ţie şi mă închin Ţie, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Baruch atah Eloheinu Adonai ha-olam Melec, Asher sason v'simcha Chatan Bara
v'Kallah, gilah ditzah v'chedvah rinah, ahavah v'shalom v'reut v'achavah. M'hera
Adonai Eloheinu yishammah b'arei UV Yhudah-chutzot Y'rushalayim kol v'kol
Simcha sason, kol v'kol kalah Chatan, kol chatanim meitzhalot meichupatam
n'ginatam mimishte u-narim. Baruch atah Adonai, Chatan m'sameiach im
hakalah. traducere: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul nostru, suveran al
universului, care a creat bucurie şi veselie, mirele si mireasa, veselie, cântec,
încântare şi bucurie, iubire şi armonie şi pace şi companie. Domnul, Dumnezeul
nostru, poate fi auzit vreodată acolo în cetăţile lui Iuda şi pe uli ţele Ierusalimului
de voci de bucurie şi veselie, voci de mire şi mireasă, vocile s-au alăturat celor
de jubilează în căsătorie sub bolta de mireasa, vocile tinerilor osp ăţ şi cântând.
Binecuvântat eşti, Doamne, care face ca mirele să se bucure cu mireasa lui.

RUGĂCIUNE PENTRU MÂNTUIRE

Dumnezeul meu, cred în Tine, dar mă rog Ţie, întăreşte credinţa mea. Te iubesc,
dar sporeşte dragostea mea. Mă pocăiesc, dar fă să prisosească a mea c ăin ţă. Te
slăvesc ca pe întâiul meu început. Te doresc ca pe cea mai de căpetenie dorin ţă a
mea. Iţi mulţumesc ca binefăcătorului meu celui veşnic. Te chem ca pe puternicul
meu apărător.

Dumnezeul meu, binevoieşte a ma povăţui prin înţelepciunea Ta, a m ă c ăl ăuzi

prin dreptatea Ta, a mă mângâia prin milostivirea Ta,a mă apăra cu puterea Ta.

Îţi închin, o Dumnezeule, gândurile mele, faptele mele, suferin ţele mele, ca în
viitor să mă gândesc la Tine, să grăiesc de Tine, să lucrez dup ă voia Ta, s ă suf ăr
pentru Tine. Doamne, eu voiesc ceea ce voieşti Tu, pentru ca Tu voieşti s ă m ă
supun voiei Tale şi făgăduiesc să fac tot ce voieşti Tu. Te rog cu umilin ţă,
luminează mintea mea, oţeleste-mi voia, curăţeste-mi trupul şi-mi sfin ţeşte
sufletul.

Dumnezeule prea bun, ajută-mă să mă curăţesc de greşalele trecute, s ă biruiesc

ispitele viitoare. Umple inima mea de dragoste pentru bunătatea Ta, de ur ă
pentru greşalele mele, de râvna pentru binele apropelui şi de def ăimare pentru
deşertaciunile lumii. Fă-mă să fiu supus mai marilor mei, cu dragoste c ătre cei
mai mici, credincios prietenilor şi iertător vrăjmaşilor mei. Vino, Atotputernice,
într-ajutorul meu ca să biruiesc cele 7 păcate de căpetenie, care sunt pricina
tuturor păcatelor. Să biruiesc adică: mândria prin smerenie creştineasc ă, iubirea
de argint prin milostenie, pisma prin dragoste şi bucurie pentru binele
aproapelui, desfrânarea prin înfrânare şi curăţie, lăcomia prin cump ătare, mânia
prin răbdare şi lenea prin bărbăţie creştinească. Aşişderea să biruiesc şi toate
celelalte patimi şi păcate ce izvorăsc din acestea. Şi-mi dă virtu ţile creştineşti:
credinţa, nădejdea şi dragostea.

Dumnezeul meu, fă-mă înţelept în lucrările mele, curajos în primejdii, r ăbd ător în
nenorociri şi smerit în norociri. Nu mă lăsa să uit vreodată de a fi cu luare aminte
la rugăciuni şi în biserică, cumpătat la masă, repede la împlinirea datoriilor şi
statornic în hotărâri.Doamne, insuflă-mi grija să am totdeauna conştiin ţa dreapt ă,
înfăţişare cuviincioasă, vorbire folositoare şi purtare în bun ă-rânduial ă. D ă-mi
harul Tău, ca să mă deprind a-mi stăpâni totdeauna patimile, a mă învrednici de
darurile Tale, a păzi legea Ta şi a merita mântuirea.

Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătăţile pământeşti şi cât de

mari sunt cele cereşti, cât de scurt este timpul acestei vie ţi şi cât de nem ărginit ă
este veşnicia. Ajută-mi să fiu totdeauna gata de moarte şi să nu mă cutremur de
judecata Ta, să scap de muncile de veci şi să dobândesc raiul prin Iisus Hristos,
Domnul nostru.Amin.

Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Fecioară, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu

Cuvântul cu trup; ştiu, cu adevărat ştiu, că nu se cuvine, nici se cade ca eu, cel
atâta de desfrânat, cu ochi spurcaţi să văd icoana ta, a celei preacurate, a celei
pururea Fecioare, a celei ce ai şi trupul şi sufletul curat şi nespurcat, şi s ă o
sărut cu buze necurate şi întinate, sau să mă rog. Căci cu dreptate este ca de
mine, cel desfrânat, să se îngreţoşeze şi să mă urască curăţia ta. Dar fiindc ă
Dumnezeu, pe care L-ai născut, S-a făcut om, ca să cheme pe cei p ăc ătoşi la
pocăinţă, pentru aceasta am îndrăznit şi eu, să mă apropii de tine cu lacrimi
rugându-mă.

Primeşte această mărturisire, a greşelilor mele cele multe şi grele şi o du

Unuia Născut Fiului tău şi Dumnezeu, rugându-te Lui ca să fie milostiv tic ălosului
şi tăvălitului meu suflet. Că de mulţimea fărădelegilor mele sunt oprit a c ăuta spre
Dânsul şi a cere iertare

Pentru aceasta, pe tine te pun înainte solitoare şi mijlocitoare. C ă multe şi

mari daruri dobândind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, şi uitându-le pe toate, şi
nemulţumitor arătându-mă, ticălosul, cu necuviinţă m-am alăturat cu dobitoacele
fără de minte, şi m-am asemănat lor; fiind sărac de fapte bune, bogat de patimi, şi
plin de ruşine, lipsit de dumnezeiască îndrăzneală, osândit de Dumnezeu, f ăcându-
mă de plângere arhanghelilor, de râs dracilor, şi de urâciune oamenilor, mustrat
de conştiinţă, ruşinat de lucrurile mele cele rele şi mai înainte de moarte fiind
mort, şi mai înainte de judecată de sine-mi osândit, şi mai înainte de munca cea
fără de sfârşit de deznădăjduire muncit.

Pentru aceea dar, numai la a ta sprijinire alerg, St ăpân ă, N ăsc ătoare de

Dumnezeu, cel ce sunt dator cu nenumăraţi talanţi; cel ce întru dezmierd ări cu
desfrânatele am cheltuit avuţia cea părintească; cel ce am curvit mai mult decât
desfrânata; cel ce am făcut fărădelege mai mult decât Manase; cela ce m-am
făcut nemilostiv mai mult decât bogatul; cela ce sunt slugă lacom ă, vas al
gândurilor celor rele, vistierie a cuvintelor celor urâte şi spurcate, str ăin de toat ă
fapta cea bună.

Miluieşte-mă pe mine cel smerit; milostiveşte-te spre mine cel neputincios.

Mare îndrăzneală ai la Cel ce s-a născut din tine. Nimeni nu are putere precum tu,
Maica lui Dumnezeu; că toate le poţi, ca ceea ce eşti mai presus de toate zidirile
şi nimic nu îţi este ţie cu neputinţă, numai de vei voi.

Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele; nu te întoarce de c ătre suspinul meu;

nu lepăda durerea inimii mele; nu ruşina nădejdea mea cea către tine. Ci cu
rugăciunile tale cele de Maică, silind pe cea nesilită milostivire a Fiului t ău, Cel
bun şi Dumnezeu, învredniceşte-mă pe mine ticălosul şi nevrednicul robul tău, să-
mi iau frumuseţea mea cea dintâi şi dintru început şi să lepăd grozăvia patimilor,
să mă slobozesc de păcat şi să mă robesc de dreptate; să mă dezbrac de
spurcăciunea dulceţii celei trupeşti şi să mă îmbrac întru sfin ţenia cur ăţeniei cele
sufleteşti; să mor lumii şi să viez faptei celei bune.

Călătorind eu, împreună călătoreşte cu mine; pe mare înotând, împreun ă înoat ă;

priveghind, întăreşte-mă; necăjindu-mă, mă mângâie; împuţinându-m ă la suflet,
îmbărbătează-mă; îmbolnăvindu-mă, vindecare îmi dăruieşte; nedreptăţit fiind,
izbăveşte-mă; năpăstuit fiind, îndreptează-mă; spre moarte primejduindu-m ă,
degrab alergând mă scoate; vrăjmaşilor celor nevăzuţi, în toate zilele de temut m ă
arată; ca să cunoască toţi cei ce cu nedreptate mă tiranizează, al cui rob sunt eu.

Aşa, Preabună Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ascultă ticăloasa mea

rugăciune şi nu mă ruşina de nădăjduirea mea cea către tine, ceea ce eşti dup ă
Dumnezeu nădejdea tuturor marginilor pământului.

Aprinderea trupului meu stinge-o; viforul cel cumplit din sufletul meu, potoleşte-
l; mânia cea amară, îmblânzeşte-o; trufia şi mândria părerii celei deşarte, din
mintea mea şterge-o; nălucirile cele de noapte ale duhurilor celor viclene şi
bântuielile cele de zi ale gândurilor cele necurate, din inima mea împu ţineaz ă-le;
învaţă limba mea să grăiască cele de folos; povăţuieşte ochii mei să vadă drept
faptele bune cele adevărate.

Picioarele mele îndreptează-le să alerge fără împiedicare pe calea cea fericit ă

a poruncilor lui Dumnezeu; mâinile mele fă-le să se sfinţeasc ă ca, cu vrednicie s ă
le ridic pe ele către Fiul Cel Preaînalt; curăţeşte-mi gura mea ca, cu îndr ăzneal ă
să-L numesc Tată pe Dumnezeu Cel Înfricoşat şi Prea Sfânt; deschide-mi urechile
mele ca să audă simţitor şi gânditor cuvintele cele mai dulci decât mierea şi
fagurul ale Sfintelor Scripturi, şi să vieţuiesc dup ă dânsele înt ărindu-m ă de tine.

Dă-mi vreme de pocăinţă, de întoarcere a gândurilor; de moartea cea n ăprasn ă,

fereşte-mă; osândit de conştiinţă fiind, izbăveşte-mă. Şi mai pe urm ă de toate, fii
lângă mine la despărţirea sufletului de ticălosul meu trup.

Sila cea nesuferită, lesnind-o; durerea cea nespusă, uşurând-o; strâmtoarea cea
nemângâiată, mângâind-o; de faţa cea întunecată a dracilor, izbăvindu-m ă; de
cercarea cea preaamară a vameşilor celor din aer şi stăpânitorilor întunericului,
slobozindu-mă şi zapisele păcatelor mele celor multe rupându-le, cu Dumnezeu
mă împrieteneşte, şi stării Lui de-a dreapta, celei fericite, la înfricoşata judecat ă
mă învredniceşte; şi bunătăţilor celor veşnice şi nestricăcioase, moştean pe mine
mă fă.

Această mărturisire îţi aduc ţie, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina
ochilor mei celor întunecaţi, mângâierea sufletului meu, folositoarea şi n ădejdea
mea cea după Dumnezeu. Pe care cu blândeţe primeşte-o şi mă curăţeşte de toat ă
spurcăciunea trupului şi a duhului. Şi mă învredniceşte în veacul acesta de acum
fără de osândă să mă împărtăşesc cu preasfântul şi preacuratul Trup şi Sânge al
Fiului şi Dumnezeului tău; iar în cel ce va să fie, cu cina cea preadulce şi
cerească a desfătării Raiului, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc.

Aceste bunătăţi, dobândindu-le eu nevrednicul, să slăvesc în vecii vecilor

preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Fiului şi Dumnezeului tău, Cel ce
primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc din tot sufletul, pentru tine, ceea ce te-ai
făcut mijlocitoare şi chezăşuitoare tuturor păcătoşilor.

Că prin tine, Prealăudată şi Preabună Stăpână, se mântuieşte toată firea

omenească, lăudând şi binecuvântând pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh,
Treimea Cea Prea Sfântă şi de o fiinţă, totdeauna acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin!

Psalmul 19

Să te audă Domnul în ziua necazului, şi să-ţi fie scut numele Dumnezeului lui
Iacob. Trimită ţie ajutor din locaşul Lui cel sfânt, şi din Sion sprijineasc ă-te pe
tine. Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta bineplăcuta să-I fie. Dea ţie
Domnul după inima ta, şi tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de
mântuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plineasc ă Domnul
toate cererile tale. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe Unsul S ău cu
puterea dreptei Sale. Auzi-L-va pe Dânsul din cerul cel sfânt al Lui. Unii se laud ă
cu căruţele lor, altii cu căii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului
nostru. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am
îndreptat. Doamne, mântuieste pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom
chema.

Psalmul 100

Mila şi judecata Ta voi cânta Ţie, Doamne. Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în
cale fără prihană. Când vei veni la mine? Umblat-am întru nerăutatea inimii mele,
în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe c ălc ătorii de lege i-
am urât. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se dep ărta de
mine, nu l-am cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-
am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat.
Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şada ei împreuna cu mine.
Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel
mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei. În dimine ţi voi
judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnulul pe to ţi
cei ce lucrează fărădelegea.

Psalmul 89

Doamne, scăpare, Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au
făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Nu
întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis: “Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”, c ă
o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca straja
nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Diminea ţa va înflori şi
va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am sfârsit de urgia Ta şi
de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înintea Ta, greşealele
noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împu ţinat şi în
mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui paianjen; zilele anilor
noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai
mult decât aceştia, osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce.
Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de
Tine ? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptam inimile, spre
înţelepciune. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Măngâile pe robii
Tăi! Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în
toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru
anii în care am vazut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndrepteaz ă
pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile
mânilor noastre le îndreptează.
Psalmul 5

Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea! Ia aminte la glasul

rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga,
Doamne! Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi m ă vei
vedea. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lâng ă
Tine cel ce vicleneşte. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor T ăi. Urât-ai
pe toţi cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe
ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul. Iar eu întru mulţimea milei tale voi intra în
casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. Doamne,
povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, din pricina duşmanilor mei! Îndrepteaz ă
înaintea mea calea Ta. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşart ă;
groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc. Judecă-i pe ei,
Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alung ă-i pe
ei, că Te-au amărât, Doamne. Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru
Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi sălaş lor, şi se vor lauda cu Tine to ţi cei ce
iubesc numele Tău. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma
bunei voiri ne-ai încununat pe noi.

Rugăciunea Marelui Vasile

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce îndelung ai r ăbdat

pentru greşealele noastre şi până la acest ceas de acum ne-ai adus pe noi, întru
care pe lemnul cel de viaţă făcător fiind răstignit, tâlharului celui bine-cunosc ător
intrarea în rai i-ai făcut şi cu moartea pe moarte ai sfărâmat, cur ăţeşte-ne pe noi
păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, că am greşit şi fărădelegi am făcut şi nu suntem
vrednici să ridicăm ochii noştri şi să privim la înălţimea cerului, pentru c ă am
lăsat calea dreptăţii Tale şi am umblat în voile inimii noastre; ci ne rugăm
neasemănatei bunătăţii Tale, iartă-ne pe noi, Doamne, după mulţimea milei Tale, şi
ne mântuieşte pentru sfânt numele Tău, că s-au stins întru deşert ăciuni zilele
noastre. Scoate-ne din mâna potrivnicului, iartă nouă păcatele noastre şi omoar ă
gândul nostru cel trupesc. Ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou s ă ne
îmbrăcăm şi Ţie să vieţuim, Stăpânului nostru şi Făcătorului de bine. Şi aşa
urmând poruncilor Tale, la odihna cea veşnică să ajungem, unde este locaşul
tuturor celor ce se veselesc. Că Tu eşti cu adevărat veselia cea adev ărat ă, şi
bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slav ă în ăl ţăm,
împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de via ţă
făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

PSALMUL 50

Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta,

Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea,

Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte,

Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea,

Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele

Tale, şi să biruieşti când vei judeca Tu.

Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea,

Că iată adevărul ai iubit: cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai
arătat mie. Stropi-mă-vei cu Isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât
zăpada mă voi albi.

Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite,

Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele ştergele,

Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele
dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel sfânt nu-L lua de
la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor
întoarce. Izbăveşte-mă de sângiuiri Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi
gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat, arderile de tot nu le
vei binevoi.

Jertfa lui Dumnezeu, Duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va

urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului, şi să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci bine vei voi jertfa dreptătii, prinosul şi arderile de tot, atunci
vor pune pe altarul Tău viţei.