LUNI SEARA, LA

ZIUA A DOUĂZECEA

VECERNIE glas 2
La Doamne, strigat-
am..., se pun

stihirilc de umilinţă
glas 2:
Podobie: Când de pe
lemn...
1. Unule tară de păcat,
Hristoase, Unule fără
de răutate, Unule izvor
al bunătăţii, vezi
suspinarea mea, vezi
necazul meu şi urmele
rănilor mele curăţeşte-
le pe toate; şi cu mila
Ta mântuieşte pe robul
ZIUA A DOUĂZECEA

Tău, ca, gonind norii

lenei departe, să Te
slăvesc pe Tine,
preabunule Mântuitorul
meu.
2. Priveşte, o, sărmane
suflete al meu, vezi
faptele tale, care sunt
cu totul spurcate, vezi
goliciunea ta, vai, şi
singurătatea; pentru că
va să te depărtezi de
Dumnezeu şi de îngeri
şi să te arunci în
chinuirea cea fără de
sfârşit. Trezeşte-te,
scoală-te, grăbeşte-te
ZIUA A DOUĂZECEA

şi strigă: Greşit-am,
Mântuitorule, dă-mi
iertare şi mă
mântuieşte.
3. Trupul mi-am
pângărit cumplit,
stricatu-mi-am sufletul
şi inima şi, cu gânduri
necurate, toate sim-
ţurile mi-am rănit; ochii
mi-am întinat, spurcatu-
mi-am urechile, cu
cuvinte limba mi-am
otrăvit şi toate cele de
ruşine Ie am. Pentru
aceasta, către Tine
căzând, strig: Stăpâne
ZIUA A DOUĂZECEA

Hristoase, greşit-am
Ţie, greşit-am! Iartă-mă
şi mă mântuieşte.

Alte stihiri, ale

înaintemergătorului,
ase- menea:
Grăbeşte de mă scoate
din ispite, mărite
prooroc al Domnului,
mă rog ţie; că fără pri-
cină s-au năpustit
asupra mea diavolii cei
cumpliţi, care se răz-
boiesc împotriva mea,
căutând să răpească
sufletul robului tău, ca
ZIUA A DOUĂZECEA

pe o biată pasăre. Nu
mă părăsi până în
sfârşit; ci mai degrabă
să cunoască, Preaferi-
cite, că tu eşti
scăparea mea.
Odrasla cea preasfântă
a celei sterpe,
vlăstarul cel frumos al
pustiei, rânduneaua
cea plăcută,
privighetoarea cea cu
bun glas, porumbiţă de
aur ticălosul meu
suflet, cel totdeauna
sterp, arată-l bine
roditor de fapte bune,
ZIUA A DOUĂZECEA

ca, odrăslind spic

însutit roditor, să-ţi
aduc ţie, Fericite, laudă
dumnezeiască.
Izbăveşte-mă de focul
cel veşnic, de
întunericul cel de
nepătruns, de primejdii
şi de tot necazul, de
toată patima rea şi de
toată strâmtorarea, te
rog, înainte-
mergătorule, şi cu
rugăciunile tale, pe
mine,cel însumi osândit
pentru păcate, aşază-
mă în partea celor
ZIUA A DOUĂZECEA

mântuiţi, fericite, unde

sunt cetele sfinţilor şi
bucuria cea negrăită.
Toată nădejdea mea în
tine o pun, Maica vieţii;
păzeşte-mă sub
acoperământul tău.
Slavă..., Şi acum..., a
Născătoarei, aceeaşi
podobie:
Necazurile şi asuprelile
celor răi şi patimi
felurite învăluiesc bie-
tul meu suflet, Fecioară
neispitită de nuntă,
Maică a lui Hris- tos-
Dumnezeu; fii mie
ZIUA A DOUĂZECEA

ocârmui- toare pe
marea vieţii, şi poto-
leşte viforul năpustit
asupră-mi, îndrumându-
mă la limanul cel lin ai
pocăinţei şi al liniştirii
pe mine, cel ce alerg
spre dumnezeiescul tău
acoperământ.

LA S T I H OAV N Ă

Stihiri dc umilinţă glas

2:
Greşit-am Ţie,
Mântuitorule, ca fiul
cel risipitor, primeşte-
ZIUA A DOUĂZECEA

mă, Părinte, pe mine

cel ce mă pocăiesc, şi
mă niiluieşte, Dumne-
zeule.
Strig către Tine,
Hristoase Mântuitorule,
cu glasul
vameşului:Indură-Te de
mine, ca şi de acela, şi
mă miluieşte,
Dumnezeule.
A mucenicilor:
Rugându-se sfinţii
mucenici pentru noi şi
pe Hristos lăudând,
toată înşelăciunea a
încetat şi neamul
ZIUA A DOUĂZECEA

omenesc prin credinţă

se mântuieşte.

Mărire... Și acum... A
Născătoarei :

Toată nădejdea mea

spre tine o pun Maica
vieţii, păzeşte-mă sub
acoperământul tău.