Glas 1 Octoih

O C T O I H lAmT o a t e d r e p t u r i l e r e z e r v a t e E D I T U R A INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE ISBN-973-9130-19-4
INTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢA, DE VIAŢĂ FĂCĂ TOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI
CARE CUPRINDE CANTARILE ÎNVIERII PENTRU TOATE ZILELE SĂPTĂMÂNII PE CELE OPT GLASURI BISERICEŞTI
T I P Ă R I T C U A P ROBAR E A S FAN Ţ U LUI S I N O D Ş I CU BINECUVÂN TAREA PREA FERICITULUI PĂRINTE
PAT R I A R H U L B I S E R I C I I O RTO D OX E ROM A N E
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE B U C U R E Ş T 1 - 2 0 0 3 C/2
>>
z
H Gr •—«
Ov
W
>
z
ö
►
>
C/3
O
X —'
z
PRECUVÂNTARE
JT\upă cum bine este cunoscut, dintre cele trei mari perioade în care
.LJeste împărţit anul bisericesc, cea mai întinsă este cea numită a Octoihului. Faţă de cea a Triodului - care începe cu Duminica Vameşului şi Fariseului şi se încheie cu Sâmbăta Mare - şi cea a Penticostarului - care cuprinde slujbele bisericeşti săvârşite în sfintele noastre lăcaşuri de la sărbătoarea învierii Domnului şi până la Rusalii
- , perioada Octoihului începe cu Duminica întâi după Rusalii şi durează până la Duminica Vameşului şi Fariseului, când începe Triodul. In Octoih este inclusă rânduiala sfintelor noastre slujbe de seară şi dimineaţă pentru toate zilele săptămânii din răstim pul numit cu numele acestei impunătoare cărţi liturgice.
In limba noastră, Octoihul a fost cunoscut şi sub denumirea de Optglăsar datorită celor opt glasuri pe care se cântă imnele slujbelor rânduite pentru această perioadă, glasuri care se înşiruiesc treptat, de la cel dintâi până la al optulea, pe durata a opt săptămâni. Apoi se reîncepe şi se plineşte o nouă pe rioadă de opt săptămâni, în
acelaşi chip.
Cântările din Octoih au fost astfel alcătuite încât rânduiala serviciului divin al fiecărei zile a săptămânii să aibă în centru o anumită rugăciune de invocare şi o anume pomenire: astfel, ziua de luni - pentru Sfinţii îngeri, cea de marţi-pentru Sfinţii Prooroci, miercuri şi vineri — pentru Sfânta Cruce pe care S-a răstignit " M i e l u l l u i
D u m n e z e u , C e l c e r i d i c ă p ă c a t u l l u m i i " (loan I, 29), adică Domnul Iisus Hristos, sâmbăta - pentru toţi sfinţii şi cei adormiţi dintre credincioşi, iar Duminica - închinată vestirii bucuriei învierii Domnului, a biruirii morţii de către Viaţa cea pururi fiiitoare.
Ca şi textele conţinute de celelalte cărţi de cult folosite în cadrul serviciului divin public ortodox, cele din Octoih au fost şi ele alcătuite de Sfinţi Părinţi insuflaţi de Duhul Sfânt, de vrednici ierarhi şi bărbaţi aleşi ai Bisericii noastre, dintre care pomenim pe: Sf. Efrem Şirul (sec. IV), Anatolie, patriarhul Constantinopolului (sec. V), Cosma
Melodul (sec. IX). Trebuie învederat că Sfântului loan Damaschin (sec. VIII) îi datorăm, cu osebire, atât cele mai însemnate imne şi cântări din O c t o i h - cele duminicale - cât şi dulceaţa muzicii pe cele opt glasuri, lucrare la care s-a adăugat şi osteneala altor viersuitori bisericeşti, precum episcopul Mitrofan al Smirnei (sec. IX).
Aşadar, în această de-Dumnezeu-insuflată alcătuire, vom ajla deopotrivă şi cea mai curată învăţătură de-sufiet-folositoare, şi căldură duhovnicească pururi mângâietoare, şi îndulcire sufletească de măiestria artei imnografice - cum o vedem în imnele închinate Maicii Domnului - , dar şi ceresc îndemn spre căutarea frumuseţilor şi
bunătăţilor celor nepieritoare, dăruite nouă prin iconomia mântuirii.
Nu întâmplător Octoihul slavon a fost, la anul 1510, a doua carte tipărită pe pământ românesc, la Tărgovişte, de către ieromonahul Macarie. Şi, iarăşi, nu fără adânc temei, prima ediţie românească a acestei lucrări a fost publi cată încă din anul 1712, tot la Tărgovişte, prin osârdia Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul. Toţi urmaşii
marelui Ierarh, de mai târziu - precum mitro- poliţii Daniil, Ştefan, Neofit Cretanul şi cei ce i-au urmat pe aceştia ca întăi- stătători ai Mitropoliei Ungrovlahiei - s-au îngrijit ca această preafolositoare carte de slujbă să nu lipsească din sfintele noastre lăcaşuri, încredinţaţi fiind, ca şi evlaviosul şi marele cărturar şi mitropolit al Moldovei - Veniamin
Costachi, că ea este "trebuitoare pentru sfintele slujbe, precum lumii lumina soarelui"(Din "înainte Cuvântarea către cetitori" la Octoihul tipărit în anul 1836).
Ediţia de faţă a O c t o i h u l u i , revizuită şi pregătită pentru tipar de către Părintele Profesor Dr. N i c o l a e N e c u l a , titularul catedrei de Liturgică şi Pastorală a Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Patriarhul Justinian" a Univer sităţii din Bucureşti, o are la bază pe cea îndreptată după originalele greceşti, în anul 1975, de către
eruditul şi vrednicul de pomenire Preot Profesor Ene Branişte. Fiindcă nevoile pastoral-misionare actuale impuneau în chip imperios retipărirea acestei cărţi liturgice fără de care nu pot fi săvârşite sfintele slujbe de fiecare zi din bisericile noastre, iată că apariţia acestei noi ediţii vine acum să plinească această îndreptăţită cerinţă.
De aceea, cu bucurie binecuvântând această nouă şi preţioasă carte liturgică editată de Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă, sfătuim cu părin tesc îndemn, mai ales pe sfinţiţii slujitori ai Bisericii noastre ca, înţelepţeşte folosind-o, cu turma cuvântătoare încredinţată vouă, " s ă p u t e ţ i s ă î n ţ e l e g e ţ i î m p r e u n ă c u
t o ţ i S f i n ţ i i c a r e e s t e l ă r g i m e a ş i l u n g i m e a ş i a d â n c i m e a ş i î n ă l ţ i m e a , ş i s ă c u n o a ş t e ţ i i u b i r e a l u i H r i s t o s , c e a m a i p r e s u s d e c u n o ş t i n ţ ă , c a p l i n i s ă f i ţ i d e t o a t ă p l i n ă t a t e a l u i D u m n e z e u " (Efes. 3, 18-19).
La sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, 2003
ARHIEPISCOP AL. BUCUREŞTILOR MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI
Şl
PAT R I A R H A L B I S E R I C I I O R T O D O X E R O M Â N E
C Â N T Ă R I L E Î N V I E R I I
P E G L A S U L Î N T Â I
S L U J B A D E D U M I N I C Ă SÂMBĂTA, LA VECERNIA MICA
La Doamne, strigat-am..., sc pun 4 stiliiri: 3 stihiri ale Învierii, de Ia Vecer nia mare, cântând pe cea dintâi de două ori.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii sâ nădăjduiască Israel spre Domnul.
Rugăciunile noastre cele de seară...
înconjuraţi, popoare, Sionul...
Veniţi, popoare, să lăudăm...
(Caută-le la Vecer nia mare).
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei:
Pr ă z n u i r e f e c i o r e a s c ă e s t e a s t ă z i , f r a ţ i l o r . S ă s a l t e f ă p t u r a , s ă d ă n ţ u i a s c ă o m e n i r e a , c ă n e - a c h e m a t p e n o i v i s t i e r i a c e a p r e a c u r a t ă a f e c i o r i e i . S f â n t a d e D u m n e z e u N ă s c ă t o a r e a , r a i u l c e l c u v â n t ă t o r a l l u i A d a m a l
doilea, locaşul unirii a două firi, prăznuirea mântuitoarei împă cări, cămara într u care Cuvân tul cu adevărat tr u p Şi-a logo dit, nor u l cel cu adevărat uşor, care a pur tat cu tr u p pe Cel ce este pur tat pe her u vimi. Pentr u
rugăciunile ei, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.
Apoi: Lumină lină..., Prochimenul: Domnul a împărăţit..., cu stihurile lui.
Şi după: învrcdniccşte-ne, Doamne..., preotul nu zice cctenia, ci sc cântă stihira învierii de la stihoavnă, cea dintâi:
Cu patima Ta, Hristoase, din patimi...
(Caută la Vecer nia marc).
Apoi aceste stihiri ale Născătoarei, asemenea cu: Ceea ce eşti bucuria...
Stih: Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
Preamărită eşti în neamurile neamurilor, curată MaicăFe cioară, Născătoare de Dum nezeu, Marie, ocrotitoarea lumii, ceea ce ai născut cu tr u p pe Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel cu adevărat împreună veşnic cu
Duhul; pe Care roagă-L să ne mântuiască pe noi.
Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău.
Cei cuprinşi de neaşteptate necazuri, Fecioară curată, pe tine singură ocrotitoare avân- du-te, cu mulţumire strigăm: Izbăveşte-ne pe noi, Preasfântă dumnezeiască Mireasă, că tu eşti a lumii scăpare şi sprijini toare a
neamului nostru.
Stih: Feţei talc se vor pleca mai-marii poporului.
Lumea s-a înnoit întru naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, ceea ce eşti credincio şilor izbăvire şi sprijinitoare nea dor mită a celor ce se roagă ţie cu dreaptă credinţă, Preacurată. Nu înceta a te ruga cu
osârdie pentru toţi cei ce te laudă pe tine.
Slavă..., Şi acum..., acelaşi glas:
Nor al Luminii celei veşnice te-a numit proorocul pe tine, Fecioară; că, întru tine pogorân- du-Se Cuvântul Tatălui, ca ploa ia peste lână, şi dintru tine răsă rind, lumea a luminat şi înşelă ciunea a risipit Hristos, Dumne -
zeul nostru. Ne rugăm, Preasfântă, nu înceta a-L ruga pe Acela cu stăruinţă pentru noi, cei ce te mărturisim pe tine cu ade vărat Născătoare de Dumnezeu.
Apoi: Acum slobozeştc..., Sfinte Dumne zeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru... După Tatăl nostru..., troparul învierii, Slavă... Şi acum..., al Născătoarei. Ectcnia şi otpustul.
SÂMBĂTĂ, LA VECERNIA MARE
După Psalmul de seară şi după catisma I (Fericit bărbatul...), la Doamne, strigat-am...,

A
se pun 10 stiliiri: clin Octoih 3 ale învierii şi 4 ale lui Anatolic, iar din Minei 3 (ori 6, dacă se prăznuieşte sfântul); Slavă..., din Minei, Şi acum..., a Născătoarei din Octoih, a glasului de rând.
Stilurile învierii:
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău.
Ru g ă c i u n i l e n o a s t r e c e l e d e s e a r ă p r i m e ş t e - l e , S f i n t e D o a m n e , ş i ne dă nouă iertare de păcate, că Tu singur eşti Cel ce ai arătat în lume învierea.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.
A
înconjuraţi, popoare, Sionul şi-l cuprindeţi pe el şi daţi slavă într-însul Celui ce a înviat din morţi; că Acesta este Dumne zeul nostru, Cel ce ne-a izbăvit de fărădelegile noastre.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu.
Veniţi, popoare, să lăudăm şi să ne închinăm lui Hristos, slăvind învierea Lui cea din morţi, că Acesta este Dumnezeul nostru, Care a izbăvit lumea de înşelă ciunea vrăjmaşului.
Alte stiliiri, ale lui Anatolic.
Stih: Fie urechile Fale cu luare aminte Ia glasul rugăciunii melc.
- _________________________________________________________________________■ _________________— ________________________________________________________ I ____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________S L U J B A DE DUMINICĂ
_________________________________________________________________________9 _
Veseliţi-vă, cer u ri, trâmbiţaţi, temeliile pământului, munţilor,
vestiţi bucurie. Că, iată, Emanuel pe Cruce a pironit păcatele noastre; şi Cel ce dă viaţă, moartea a omorât, pe Adani înviindu-1, ca un iubitor de oameni.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milostivirea.
Pe Cel ce cu trupul, de voie, pen tru noi a fost răstignit, a pătimit şi a fost îngropat şi a înviat din morţi, să-L lăudăm grăind: întă reşte, în dreapta credinţă, Bise rica Ta, Hristoase, şi împacă viaţa noastră, ca un bun
şi iubitor de oameni.
Stih: Pentr u numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
/V
înaintea mor mântului Tău cel de viaţă primitor stând noi, nevred nicii, cântare de slavă aducem îndurării Tale celei negrăite, Hristoase, Dumnezeul nostru; căci Crucea şi moar tea ai primit, Cel ce eşti tară de păcat, ca
să dăruieşti lumii învierea, ca un iubitor de oameni.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască Israel spre Domnul.
Pe Cuvântul, Cel împreună cu Tatăl fără de început şi împre- ună-veşnic, Care, din pântece fecioresc, în chip de negrăit a ieşit şi Crucea şi moar tea pen tru noi de voie a primit şi a înviat întru slavă, să-L lăudăm,
grăind: Dătătorule de viaţă, Doamne, slavă Ţie, Mântuitorul sufletelor noastre.
Slavă..., a sfântului (din Minei, dacă are).
Şi acum..., a Născătoarei. Dacă sfântul nu are Slavă..., se cântă Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei (Dogmatica).
Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul L-a născut, uşa cea cerească, lauda celor tară de tr u p şi podoaba credincioşilor, pe Maria Fe cioara să o lăudăm. Că aceasta s-a arătat
cer şi Biserică a Dumnezeirii; aceasta, peretele cel din mijloc al vrajbei surpându-1, pace a adus şi împărăţia a des chis. Deci, pe aceasta având-o întărire a credinţei, apărător avem pe Domnul, Cel ce S-a năs cut dintr-
însa. îndrăznească, dar, îndrăznească popor u l lui Dum nezeu; că Acesta va bir u i pe vrăj maşi, ca un atotputer nic.
L A S T I H O A V N Ă Stilurile:
Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-am liberat, şi, cu învie rea Ta, din stricăciune ne-am izbăvit; Doamne, slavă Ţie.
Stih: Domnul a împărâţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
Să se bucure făptura, cerurile să se veselească, din mâini să bată neamurile de bucurie. Că Hris- tos, Mântuitorul nostru, pe Cruce a pironit păcatele noas tre; şi, moartea omorând, viaţă nouă ne-a dăruit, pe Adam cel
căzut cu tot neamul înviindu-1, ca un iubitor de oameni.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
-——
1 0 _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________C Â N T Ă R I L E ____________________________________Î N V I E R I I _______________P E ____________________________________G L A S U L __________________________ Î N T Â I
Fiind împărat al cer u lui şi al pământului, Cel ce eşti necuprins, de bunăvoie Te-ai răstignit, din iubire de oameni; pe Tine iadul, întâmpinându-Te jos, s-a amărât; şi sufletele drepţilor, primindu-Te, s-au bucurat; iar
Adam, văzân- du-Te pe Tine, Ziditor u l, în cele de sub pământ, s-a sculat. O, minune! Cum a gustat moar te Viaţa tutu ror? Ci, precum a voit, a luminat lumea care strigă şi grăieşte: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne,
slavă Ţie.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie. Doamne, întru lungime de zile.
Femeile pur tătoare de mir mires me aducând, cu grăbire şi cu plângere la groapa Ta au ajuns; şi, negăsind preacurat trupul Tău, dar aflând de la înger acea nouă şi neobişnuită minune, apostolilor au zis: înviat-a Dom -
nul, dând lumii mare milă.
Slavă.., a sfântului din Minei, Şi acum..., a Născătoarei, cea de la glasul pe care s-a cântat Slavă..., a sfântului.
Iată s-a împlinit proorocia lui Isaia: că, fecioară fiind, ai născut, iar după naştere, ca şi mai înainte de naştere ai rămas; că Dum nezeu era Cel ce S-a născut, pentru aceasta şi firile le-a înnoit. Ci, o, Maică a lui
Dumnezeu, r u gă ciunile r o bilor tăi, ce se aduc ţie în biserica ta, nu le tr e ce cu veder e a, ci, ca aceea car e ai pur tat în br a ţele tale pe Cel milostiv, spr e r o bii tăi inilostiveşte-te şi-L r o a g ă să mântuiască sufletele
noastre.
Troparul învierii:
Piatra fiind pecetluită de iudei şi ostaşii străjuind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii
- -- —
viaţă. Pentru aceasta, puterile cerurilor strigau Ţie, Dătăto- rule de viaţă: Slavă învierii Tale, Hristoase; slavă împără ţiei Tale; slavă rânduielii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
Apoi Slavă..., al sfântului din Minei. Şi acum..., al Născătoarei, cel de la glasul pe care s-a cântat troparul sfântului.
Gavriil zicând ţie, Fe cioară: Bucură-te!, împreună cu glasul S-a într u pat Stăpânul tuturor, într u tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cer u rile, ceea ce ai pur tat pe
Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine; slavă Celui ce a ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a izbăvit pe noi prin naşterea ta.
Aceleaşi tropare se cântă şi la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul...
DUMINICĂ, LA MIEZONOPTICĂ
Preotul face începutul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Slavă Ţie, Dumnezeul
A
nostru..., împărate ceresc..., Sfinte Dum nezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Doamne, miluieşte... (de 12 ori). Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne închinăm... Şi Psalmul 50: Miluicşte-mă, Dumnezeule... Şi
îndată
CANONUL SFINTEI TREIMI Facere a lui Mitrofan.
Cântarea 1:
Ir mos: Dreapta Ta cea pur tătoare...
Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nos tru, slavă Ţie.
St ă p â n i a , c e a u n a î n t r e i l p o s t a s u r i , s e r a f i m i i o s l ă v e s c f ă r ă î n c e t a r e , c a f i i n d , f ă r ă d e î n c e p u t , v e ş n i c ă , a t o a t e f ă c ă t o a r e ş i n e p ă t r u n s ă ; p e C a r e ş i
•— ■ I I t o a t ă l i m b a c u c r e d i n ţ ă O c i n s t e ş t e î n c â n t ă r i .
Ca să arăţi oamenilor Dumne zeirea Ta, una cea întreit stră lucitoare, ai zidit mai înainte pe om, după chipul Tău alcătuin- du-l, şi i-ai dat lui minte şi cuvânt şi duh, ca un iubitor de oameni.
Slavă...
De sus arătând, Părinte, o Stă pânire în trei Ipostasuri dum nezeieşti, ai zis Fiului Tău Celui întocmai lucrător şi Duhului: Veniţi să Ne pogorâm să le ames tecăm limbile.
Şi acum..., a Născătoarei:
Tatăl cel nenăscut a fost numit mai înainte Minte, prin ase mănare, de către cei înţelepţi; iar Fiul cel de o fire a fost numit Cuvânt împreună fără început şi Duh Sfânt a fost numit Cel ce a zidit în Fecioară întruparea
Cuvântului.
Cântarea a 3-a:
Irmos: însuţi Cel ce ştii...
Câ n d , d e d e m u l t , T e - a i a r ă t a t l ă m u r i t l u i A v r a a m î n t r e i I p o s t a s u r i , d a r u n u l s i n g u r d u p ă f i r e a D u m n e z e i r i i , a i a r ă t a t î n c h i p v ă z u t n e p ă t r u n s u l D u m n e z e i r i i . C u c r e d i n ţ ă T e l ă u d ă m p e
}>M??wr»)rn) DJ>I05tâ-
pânitor şi în trei străluciri.
Din Tine, Părinte, născându-Se Fiul, Iară schimbare şi tară stricăciune, cu dumnezeiască cuviinţă a strălucit Lumină din Lumină; iar Duhul dumnezeiască Lumină S-a purces; deci, strălucirii celei în trei Ipostasuri
a unei Dumnezeiri ne închinăm cu credinţă şi O slăvim.
Slavă...
Treimea cea mai presus de fire, în chip de negrăit mai presus de gând ca Unime e slăvită de fiin ţele cele înţelegătoare, care cântă cu glasuri întreit sfinte laudă tară încetare; cu care şi noi cu un glas lăudăm pe
Domnul cel în trei Ipostasuri.
Din tine a ieşit, în timp, tară să mânţă, Cel mai presus de timp, tacându-Se asemenea nouă Cel tară chip; şi o Dumnezeire şi Domnie, a Tatălui şi a Fiului şi a Duhului, ne-a învăţat, de Dum nezeu Născătoare; pentru
aceasta te mărim.
Doamne, miluieşte (de 3 ori).
SED E A L N A , glasul 1:
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Să ne închinăm toţi Tatălui şi Fiului şi Duhului Celui drept şi întocmai cinstit cu slavă, Treimii celei nezidite, Puterii celei dum nezeieşti, pe Care o slăvesc cetele celor fără de trup; pe Aceasta astăzi şi noi,
pământenii, cu frică şi cu credinţă să O lăudăm.
6i ca(ea pocdfh&fîadrepte&ă'ffe) p e n o i , c e i c e n e a b a t e m p u r u r e a p e c a l e a r ă u t ă ţ i l o r ş i m â n i e m p e p r e a b u n u l D u m n e z e u , c e e a c e e ş t i n e i s p i t i t ă d e n u n t ă , M a r i e b i n e c u v â n t a t ă , s c ă p a r e a o a m e n i l o r c e l o r d e z n ă d ă j d u i ţ i , l o c a ş u l l u i
Dumnezeu.
. 1
Cântarea a 4-a:
Irmos: Munte umbrit...
A
Du m n e z e i a s c ă I n c e p ă t o r i e î n t r e i s t r ă l u c i r i , l u m i n e a z ă - m i o c h i i i n i m i i c u r a z e l e s t r ă l u c i r i l o r T a l e c e l o r d u m n e z e i e ş t e l u c r ă t o a r e , c a s ă s e a r a t e p o d o a b a s t r ă l u c i r i i T a l e c e l e i m a i p r e s u s d e m i n t e , ş i d u m n e z e i e ş t e
stăpâ- nitoare şi făcătoare de lumină, şi a împărtăşirii celei dulci.
A
Intărit-ai mai întâi cer u rile, Doamne, şi toată puterea lor, cu Cuvântul Tău Cel atotlucrător şî cu TmYm'î gurii Ceî &e-o-YiYn\ă', cu Care împreună pe toate le stăpâneşti, într-o împărăţie în trei străluciri a Dumnezeirii.
Slavă...
Precum m-ai zidit după chipul şi asemănarea Ta, Treime dum nezeieşte stăpânitoare şi atotlu- crătoare, Unime neamestecată, înţelepţcşte-mă şi mă luminează, ca să fac voia Ta cea sfântă şi bună, întru tărie şi
desăvârşit.
Năseut-ai pe Unul din Tr eime, Preacurată, pe Fiul Cel prea- dumnezeieşte stăpânitor, Cel într u pat din tine pentr u noi, pe Cel ce luminează pe pământeni cu lumina cea neînserată şi cu razele Dumnezeirii celei în trei
străluciri.
Cântarea a 5-a:
Irmos: Cel ce ai luminat...
Ce e a c e t a r ă m i j l o c i r e a i l u m i n a t p o d o a b a c e a d i n t â i a î n g e r i l o r , c u r a z e l e c e l e n e a p r o p i a t e a l e f r u m u s e ţ i i T a l e , l u m i n e a z ă c u r a z e l e T a l e , T r e i m e c e a u n a p r e a s t ă p â n i t o a r e , p e c e i c e c u d r e a p t ă c r e d i n ţ ă T e c â n t ă m p e
Tine.
Acum, dumnezeiască Stăpânie, Ceea ce eşti una în trei strălu ciri, Te laudă firea căreia i-ai dat fiinţă pentr u bunătate, ce rând izbăvire de gr eşeli şi de is pite, şi de nevoi şi de necazuri.
Slavă...
Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul
S f â n t , o f i r e şi o D u m n e z e i r e , e u c r e d i n ţ ă O s l ă v i m , î m p ă r ţ i t ă ş i n e d e s p ă r ţ i t ă , p e u n D u m n e z e u
al făpturii celei văzute şi al celei nevăzute.
Toate spusele proorocilor mai înainte au scris, Preacurată, naşterea ta cea ne g răită şi netâl- cuită, pe care noi am cunoscut-o, descoperindu-ne taina Dumne zeirii Celei una şi în trei stră luciri.
Cântarea a 6-a:
Irmos: înconjuratu-nc-au...
Ca a c e e a c a r e a i p u t e r e î n t o c m a i , T r e i m e m a i p r e s u s d e f i i n ţ ă , î n u n i t a t e d e v o i n ţ ă , U n i m e e ş t i , s i m p l ă ş i n e d e s p ă r ţ i t ă . T u , d e c i , p ă z e ş t e - n e p e n o i e u p u t e r e a T a ( d e d o u ă o r i ) .
Slavă...
Treime necuprinsă, Tu toate veacurile le-ai tocmit cu voia Ta, ea o bună, din nefiinţă, apoi şi pe om l-ai zidit; ci, şi acum, izbăveşte-mă de toate nevoile ce mă împresoară.
Slavă.
Făcutu-te-ai locaş Soar e lui Celui neapus, al Celui ce a făcut şi a rânduit luminătorii cei mari, cu puter e a a toate, Pr e acur ată Fe cioară, Mir e asă a lui Dumne zeu. Ci, şi acum, izbăveşte-mă de întunericul patimilor.
Doamne, niiluicştc (de 3 ori).
S E D E A L N A . glasul 1:
Treimii Celei cinstite şi firii celei nedespărţite, Celei în trei feţe îm părţită fără tăiere, şi rămânând nedespărţită după fiinţa Dumne- zeirii, să ne închinăm pământenii cu frică şi să O slăvim ca pe Făcă torul şi
Stăpânul şi Dumnezeul cel preabun.
Călăuzeşte, Curată, cea cu totul fără prihană, ticălosul meu su flet şi te milostiveşte spre el, că se prăbuşeşte sub povara greşe lilor întru adâncul pierzării. Şi, în ceasul cel înfricoşător al mor ţii, tu mă smulge de la
diavolii cei ce mă învinovăţesc şi mă izbăveşte din toată osânda.
Cântarea a 7-a:
Irmos: Pe tine, de Dumnezeu Născătoare...
Cu v â n t u l e a l l u i D u m n e z e u , r a z ă d e a c e e a ş i f i i n ţ ă c u D u m n e z e u c e l a t o t s t ă p â n i t o r , f ă - m ă l o c u i n ţ a T a c e a d u m n e z e i e ş t e l u c r ă t o a r e , p r e c u m a i f ă g ă d u i t , c a u n î n d u r a t , c u P ă r i n t e l e T ă u ş i c u D u h u l , ş i m ă a r a t ă d e t e m u t
diavolilor şi patimilor
(de două ori)-
Ca să arăţi nouă noianul milostivirii Tale, Stăpâne, ai trimis pe Fiul Tău la a noastră smerenie şi iarăşi ne-ai adus la strălucirea cea dintâi. Ci, şi acum, mă înţelcp- ţeşte cu Duhul cel dumnezeiesc.
Cel ce este pur tat pe scaun de her u vimi şi împăratul tuturor, în pântecele tău cel fecioresc S-a sălăşluit, Preacurată, izbăvind pe toţi din stricăciune, ca un iu bitor de oameni; ci, şi acum, cu r u găciunile tale mă
ocroteşte.
Cântarea a 8-a:
Irmos: în cuptor tinerii lui Israel...
Cu v o i a c e a d u m n e z e i e ş t e l u c r ă t o a r e , D o a m n e a l t u t u r o r , C e l î n t r e i I p o s t a s u r i ş i a t o t s t ă p â n i t o r , c e r u r i l e l e - a i î n t i n s c a u n c o r t , a p o i ş i a d â n c u l p ă m â n t u l u i l - a i s p â n z u r a t c u p a l m a T a c e a a t o t p u t e r n i c ă . P e n t r u a c e a s t a
şi pe robii Tăi întăreşte-i în dra gostea şi în cre dinţa Ta, Iubitor u le de oameni, ca să Te slăvim cu dra goste în
Ve c i ( d c d o u ă o r i ) .
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Lumină dumnezeieşte stăpâni- toare, luminează pe cei ce laudă pe Lumina cea cu trei străluciri în feţe, dar una în fiinţă, ca să privească pururea la razele Tale cele dătătoare de lumină, prin care mă voi sătura de
slava Ta cea dulce, de lumină făcătoare şi cu totul fericită, şi Te voi înălţa cu credinţă în veci. Şi acum..., a Născătoarei:
îmbrăcând fără schimbare firea omenească, Fiul tău a înăl- ţat-o la ceruri, Preacurată Năs cătoare de Dumnezeu, prin pri- sosirea bunătăţii, izbăvind-o de stricăciunea cea de demult. Acestuia şi cântăm cu mulţu mire:
Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L prea- înalţe întru toţi vecii.
Să lăudam, bine să cuvântăm şi să nc închinăm Domnului, cântându-l şi prcaînăl- ţându-L întru toţi vecii.
în cuptor tinerii lui Israel, ca «întru o topitoare, cu podoaba «dreptei credinţe, mai curat de- «cât aurul au strălucit, grăind: «Binecuvântaţi toate lucrurile «Domnului pe Domnul, lăudaţi-L «şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii».
Cântarea a 9-a:
Irmosul:
/v
În c h i p u i r e a n a ş t e r i i t a l e c e l e i c u r a t e a a r ă t a t - o r u g u l c e l c e « a r d e a c u f o c , d a r n u s e m i s t u i a . « Ş i a c u m , t e r u g ă m s ă s t i n g i v ă - « p a i a i s p i t e l o r c e a n ă p u s t i t ă « a s u p r a n o a s t r ă , c a n e î n c e t a t s ă « t e m ă r i m p e t i n e ,
Născătoare «de Dumnezeu».
Mântuieşte, Mântuitor u le al făpturii celei văzute şi al celei nevăzute, pe r o bii Tăi de asupr e ala şi de răutatea vrăjma şilor. Pr e asfântă Tr e ime de o fiinţă, păzeşte tur ma Ta totdea una neprimejduită (de două ori).
Slavă...
Ca să arăţi adâncul cel nemă surat al bunătăţii Taie celei fireşti, Dumnezeule atotputer nice, Cel ce eşti în trei străluciri şi unui stăpânitor, dat-ai nouă, robilor Tăi, făgăduinţele cele mântuitoare, pe care învredni-
ceşte-ne ca să le împlinim.
Caută spre rugăciunile noastre, Cel ce eşti unul singur Dumne zeu adevărat, crezut în trei lpostasuri dumnezeieşte stăpâ- nitoare, şi dă robilor Tăi mân gâiere, pentru rugăciunile Preacuratei şi prealăudatei Maicii lui
Dumnezeu.
După Canon, se cântă troparele Treimii (Triadicalele): Cuvine-se cu adevărat... (caută la sfârşitul cărţii). Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime...,Tatăl nostru... şi, după Tatăl nostru..., Că a Ta este
împărăţia... Ipacoi al glasului de rând şi celelalte ale Miezonopticii şi otpustul.
DUMINICA, LA UTRENIE
După cei şase psalmi, se cântă Dumnezeu este Domnul..., de trei ori. şi troparul învierii (de 2 ori), Slavă..., troparul sfântu lui, Şi acum..., al Născătoarei după glasul troparului sfântului. Apoi, catismele de rând ale
Psaltirii; după catisma întâi:
Scdelnele învierii, glasul 1:
Podobie:
Mo r m â n t u l T ă u , M â n t u i t o r u l e , o s t a ş i i s t r ă j u i n d u - 1 , m o r ţ i s - a u f ă c u t d e s t r ă l u c i r e a î n g e r u l u i c e s - a a r ă t a t , c a r e a v e s t i t f e m e i l o r î n v i e r e a . P e T i n e T e s l ă v i m , p i e r z ă t o r u l s t r i c ă c i u n i i ; I a T i n e c ă d e m , C e l c e a i î n v i a t d i n
mormânt ca unul Dumnezeul nostru.
Slavă...
Pe Cruce fiind pironit de voie, îndurate, în mor mânt fiind pus ca un mor t, Dătătorule de viaţă, stăpânirea morţii ai zdrobit cu moar tea Ta, Puter nice. Că de Tine s-au cutremurat por tarii iadului; Tu împreună ai sculat
pe morţii cei din veac, ca un iubitor de oameni.
Maica lui Dumnezeu, pe tine te ştim toţi cei ce cu dragoste aler găm la a ta bunătate, care, şi după naştere, te-ai arătat fecioară cu adevărat. Pe tine te avem ocroti toare noi, păcătoşii; pe tine izbăvire întru ispite te-
am câştigat, singura cu totul tară prihană.
După catisnia a doua, sedclnele:
Podobie: Piatra fiind pecetluită...
Femeile, mânecând, au venit la mor mânt şi, vedere îngerească văzând, s-au cutremurat; mor mântul a strălucit viaţă, minunea le-a spăimântat pe ele. Pentru aceasta, mergând au vestit ucenicilor învierea. Iadul l-a
prădat Hristos, ca Cel ce este singur tare şi puternic; şi pe cei căzuţi i-a sculat pe toţi, frica osândirii dezlegând cu puterea Crucii.
Slavă...
Pe Cr u ce fiind pironit, Viaţa tuturor, şi între morţi fiind socotit. Tu , Domnul cel fără de moar te, înviat-ai a treia zi, Mân tuitor u le, şi ai sculat pe Adam din stricăciune. Pentr u aceasta, Puterile cer u rilor strigau Ţie,
Dătătorule de viaţă: Slavă pati milor Tale, Hristoase; slavă învierii Tale; slavă smereniei Tale, unule lubitorule de oameni.
Marie, ceea ce eşti cinstit locaş al Stăpânului, ridică-ne pe noi, cei căzuţi în prăpastia cumplitei dez- nădăjduiri şi a gr eşelilor şi a ne cazurilor ; că tu eşti izbăvitoare şi ajutătoare a păcătoşilor, ocroti toare tare, şi
miluieşti pe robii tăi.
Apoi Psalmul 118: Fericiţi cei fără pri hană în cale... şi troparele: Binecuvântat eşti, Doamne..., ectenia mică şi
I P A C O I :
Pocăinţa tâlharului raiul a dobândit, iar plângerea mironosiţelor bucuria a vestit; că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.
Şi îndată se cântă: A N T I F O A N E L E A n t i fonul I:
Când sunt necăjit, auzi durerile mele, Doamne, către Tine strig.
Pustnicilor, celor ce sunt depar te de lumea cea deşar tă, neîncetată le este dorirea după Dumnezeu.
Slavă..., Şi acum...
Sfântului Duh, cinstire şi slăvire împreună se cuvine, ca şi Tată lui şi Fiului; pentru aceasta să cântăm o stăpânire a Treimii.
Antifonul 2:
La munţii legilor Tale m-ai înălţat; cu fapte bune luminează-mă, Dumnezeule, ca să Te laud pe Tine.
Cu mâna Ta cea dreaptă luându- mă Tu, Cuvântule, fereşte-mă, păzeşte-mă, ca să nu mă ardă focul păcatului.
Prin Sfântul Duh toată făptură se înnoieşte, întorcându-se la cea dintâi; că întocmai puter nic este cu Tatăl şi cu Cuvântul.
\6 ( V N T A R I L I . i N \ I f R I I P I »
Slavă..., Şi acum...
Anîifonul 3:
De cei ce mi-au zis mie: să mergem în locaşul Domnului, vese- litu-mi-s-a duhul şi mi s-a bucurat inima.
A
In casa lui David va fi frică mare; că acolo scaunele punându-se, vor fi judecate toate seminţiile şi limbile pământului.
Slava..., Şi acum...
Sfântului Duh cinste, închinare, slavă şi putere se cuvine să-I aducem, ca şi Tatălui şi Fiului; că Unime este Treimea după fire, iar nu după feţe.
Prochimenul:
Acum Mă voi scula, zice Domnul, punemă-voi întru mântuire, îndrăzni-voi întru El.
Stih: Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate.
Apoi: Toată suflarea să laude pe Domnul (de două ori).
Suflarea toată şi toată făptura să laude sfânt numele Domnului, pe Domnul.
A A A
Evanghelia de rând a învierii. învierea lui Uristos văzând... şi Psalmul 50.
C A N O A N E L E
A
Canonul învierii Alcătuire a lui loan Damaschin. Cântarea 1:
Irmosul:
Dr e a p t a T a c e a p u r t ă t o a r e d e b i r u i n ţ ă , c u d u m n e z e i a s c ă « c u v i i n ţ ă , î n t r u t ă r i e s - a p r e a - « s l ă v i t . C ă a c e a s t a , N e m u r i t o - « r u l e , c a o p u t e r n i c ă a t o a t e , p e « p o t r i v n i c i a z d r o b i t , t ă c â n d i s r a - « e l i t e n i l o r c a l e n o u ă p r i n
adânc».
Cel ce, cu mâinile cele preacurate, m-ai făcut la început din ţărână, cu lucrare dumneze iască, mâinile Ţi-ai întins pe Cruce, chemând din pământ ia răşi trupul meu cel stricat, pe care l-ai luat din Fecioară.
Moar te ai răbdat pentr u mine şi sufletul Ţi-ai dat morţii, Cel ce, cu însuflare dumnezeiască, su flet înlăuntr u mi-ai pus. Dar, dczle g ându-mă din le g ăturile cele veşnice şi împreună cu Ionâ înviindu-mă, cu nestricăciune
m-ai preamărit.
A Născătoarei:
Bucură-te, izvorul Darului! Bucu- ră-te, scară şi uşă cerească! Bucură-te, sfeşnic şi amforă de aur şi munte netăiat, care ai născut lumii pe Hristos, Dătătorul de viaţă!.
Canonul Crucii şi al învierii Alcătuire a lui Cosma de Maiuma.
Irmos: Hristos Se naşte...
Hr i s t o s m - a î n d u m n e z e i t , î n t r u p â n d u - S e ; H r i s t o s m - a î n ă l ţ a t , s m e r i n d u - S e ; H r i s t o s m - a f ă c u t n e p ă t i m i t o r , p ă t i m i n d c u f i r e a t r u p u l u i , D ă t ă t o r u l d e v i a ţ ă . P e n t r u a c e a s t a î i c â n t c â n t a r e d e m u l ţ u m i r e , c ă S - a p r e a s l ă v i t .
= - ■ ■ - ■ — ■ ? J SLUJBA DE DUMINICĂ 17
Hristos, răstignindu-Se, m-a înălţat; Hristos, fiind omorât, împreună cu EI m-a înviat; Hristos viaţă mi-a dăruit. Pen tru aceasta, întru veselie cu
mâinile plesnind, cântare de biruinţă cânt Mântuitorului, că S-a preaslăvit.
A Născătoarei:
Pe Dumnezeu, Fecioară, L-ai zămislit, pe Hristos în feciorie L-ai născut, pe Cel ce S-a întru pat din tine, Preacurată; pe Fiul Lnul-Născut într-un Ipostas, dar cunoscut în două firi, că S-a preaslăvit.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Ir mos: Dreapta Ta cea pur tătoare...
Ce c â n t a r e v r e d n i c ă î ţ i v a a d u c e ţ i e n e p u t i n ţ a n o a s t r ă ? D e c â t n u m a i p e c e a d e b u c u r i e , p r e c u m n e - a î n v ă ţ a t p e n o i î n c h i p t a i n i c G a v r i i l : B u c u - r ă - t e , N ă s c ă t o a r e d e D u m n e z e u , F e c i o a r ă , M a i c ă n e n u n t i t ă .
Pururea Fecioarei şi Maicii împăratului Puterilor celor de sus, din inimă preacurată, cre dincioşii duhovniceşte să-i strigăm: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Maică nenuntită.
Nemăsurat este adâncul naşterii tale celei nepătrunse, Preacu rată. Deci, credinţă neîndoită, cu curăţie, aducem ţie, grăind: Bucură-te, Născătoare de Dum nezeu, Fecioară, Maică nenuntită.
Cântarea a 3-a:
Canonul învierii Irmosul:
Ce l c e s i n g u r ş t i i n e p u t i n ţ a f i i n ţ e i o m e n e ş t i ş i , p r i n « m i l o s t i v i r e , a i î m b r ă c a t c h i p u l « e i , î n c i n g e - m ă c u p u t e r e d e s u s « c a s ă s t r i g Ţ i e : S f â n t ă e s t e « B i s e r i c a c e a î n s u f l e ţ i t ă a s l a v e i « T a l e c e l e i p r e a c u r a t e , I u b i t o - r u l e
de oameni».
Dumnezeul meu Fiind, Bunule, pe mine cel căzut m-ai miluit; şi a Te pogorî la mine ai binevoit, înălţându-mă prin răstignire, ca să strig Ţie: Sfânt este Domnul slavei, Cel fără asemănare într u bunătate.
Viaţă ipostatnică Fiind, Hris- toase, şi într u mine, cel stricat, ca un Dumnezeu milostiv îm- brăcându-Te, în ţărâna morţii pogorându-Te, Stăpâne, ai sfă râmat stricăciunea şi, a treia zi înviind, pe morţi într u nestri-
căciune i-ai îmbrăcat.
A Născătoarei:
Pe Dumnezeu în pântece zămislind, Fecioară, prin Duhul cel Preasfânt, ai rămas nevătămată. Că rugul care ardea şi nu se mistuia pe tine te-a vestit mai înainte lămurit Iui Moise legiui torul, pe ceea ce ai primit pe
Focul cel neacoperit.
Canonul Crucii şi învierii Alt irmos: Fiul Celui mai înainte...
Ce l u i c e a l u a t p e u m e r i o a i a c e a r ă t ă c i t ă ş i a z d r o b i t p r i n C r u c e p ă c a t u l e i , l u i H r i s t o s D u m n e z e u s ă - I s t r i g ă m : C e l c e a i î n ă l ţ a t f r u n t e a n o a s t r ă , S f â n t e ş t i , D o a m n e !
Duhului celui dumnezeiesc, Care a scos din iad pe Hristos, Păstor u l cel mare, şi cu ierarhia Lui, prin apostoli, pe neamuri prin înţelepciune le-a păstorit într u adevăr, să ne închinăm noi credincioşii.
A Născătoarei:
Fiului Celui ce din Fecioară S-a întrupat, cu voia Sa, fără de sămânţă, şi pe Născătoarea după naştere, cu putere dumnezeiască, fecioară curată a păstrat-o, lui Dumnezeu Cel peste toate să-I strigăm: Sfânt eşti,
Doamne!
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Irmos: însuţi Cel ce ştii...
No r uşor, cu adevărat,
Fecioară, te numim pe tine, ur mând cuvintelor prooroceşti, că a venit Domnul la tine, să zdrobească pe idolii cei tăcuţi de mână ai înşelăciunii egipteneşti şi să lumineze pe cei ce se închi nau acelora.
Pe tine ceata proorocilor izvor cu adevărat pecetluit şi uşă încuiată te-a numit, scriindu-ne nouă, în chip luminat, semnele fecioriei tale, Prealăudată, pe care ai păzit-o şi după naştere.
A
I nvrednicindu-se Gavriil a vedea, pe cât este cu putinţă, pe Mintea cea mai presus de fiinţă, cuvânt de bucurie ţi-a adus, Fecioară cu totul fără prihană, zămislirea Cuvântului vestind-o lămurit şi naşterea cea
negrăită propovăduind-o.
Cântarea a 4-a:
Ca p e u n m u n t e u m b r i t c u d a r u l c e l d u m n e z e i e s c p r i - « v i n d u - t e A v a c u m , c u o c h i i c e i « d e m a i î n a i n t e v ă z ă t o r i , a p r o o - « r o c i t p e S f â n t u l l u i I s r a e l , C a r e « a v e a s ă S e n a s c ă d i n t i n e s p r e « m â n t u i r e a ş i î n n o i r e a n o a s t r ă » .
Cine este Mântuitorul acesta, Care vine din Edom, purtând cunună de spini, cu haină înro şită, pe lemn fiind spânzurat? Sfântul lui Israel este Acesta, spre mântuirea şi înnoirea noastră.
Vedeţi, voi cei nesupuşi, şi vă ruşinaţi, că Cel pe Care voi, prin întunecarea minţii, L-aţi cerut de la Pilat ca să-L răstig niţi pe cruce, ca pe un făcător de rele, Acela, dezlegând puterea morţii, cu cuviinţă dumneze -
iască a înviat din mormânt.
A Născătoarei:
Pom al vieţii te ştim pe tine, Fe cioară, că n-a răsărit din tine rodul mâncării aducător de moar te oamenilor, ci dulceaţa vieţii celei veşnice, spre mân tuirea noastră, a celor ce te lău dăm pe tine.
A
Canonul Cr u cii şi învierii Ir mos: Toiag din rădăcina lui lesei...
Ci n e e s t e A c e s t a f r u m o s d i n E d o m ş i c e e s t e r o ş a l a h a i n e l o r A c e s t u i a d i n v i a V o s o r ? F r u m o s , c ă e s t e D u m n e z e u ; i a r c a u n o m , c u h a i n a r o ş i t ă d e s â n g e l e t r u p u l u i . A c e s t u i a - I c â n t ă m c r e d i n c i o ş i i : S l a v ă p u t e r i i T a l c ,
Doamne!
. — - SLUJBA DE DUMINICĂ 19_
Hristos, arătându-Se arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, păcatul nostru l-a risipit; şi, arătând o cale neobişnuită prin sângele Său, a intrat într-un cort mai bun şi mai desăvârşit, ca un înaintemergător al nostru
spre cele sfinte.
A Născătoarei:
Datoria cea de demult a Evei ai plătit-o, Prealăudată, lui Adam cel nou, Care S-a arătat pentru noi. Că, unindu-Şi Lui, din curata zămislire, trup înţelegător însu fleţit, din tine a ieşit Hristos, un Domn, din amândouă
firile.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Irmos: Munte umhrit cu Darul...
Au z i , c e r u l e , m i n u n i ş i a s c u l t ă , p ă n i â n t u l e , c ă f i i c a l u i A d a m c e l d i n ţ ă r â n ă ş i c ă z u t s - a f ă c u t N ă s c ă t o a r e a l u i D u m n e z e u ş i F ă c ă t o r u l u i e i , s p r e m â n t u i r e a ş i î n n o i r e a n o a s t r ă .
Lăudăm taina ta cea mare şi înfricoşătoare, că, tăinuită fiind căpeteniilor cetelor celor mai presus de lume, Cel ce este de-a pururea S-a pogorât la tine, Prealăudată, ca ploaia cea peste lână, spre mântuirea şi
înnoirea noastră.
Sfântă a sfintelor, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, aştep tarea neamurilor şi izbăvirea credincioşilor, din tine a răsărit Mântuitor u l şi Dătător u l de viaţă şi Domnul; pe Care roa- gă-L să mântuiască pe robii tăi.
Cântarea a 5-a:
£
Ce l c e a i l u m i n a t c u s t r ă l u c i r e a v e n i r i i T a l e , H r i s - « t o a s e , ş i a i u m p l u t d e b u c u r i e « c u C r u c e a T a m a r g i n i l e l u m i i , « l u m i n e a z ă , c u l u m i n a c u n o ş - « t i n ţ e i T a l e c e l e i d u m n e z e i e ş t i , « i n i m i l e c e l o r c e T e l a u d ă c u « d r e a p t ă
credinţă».
Pe Păstorul cel mare al oilor şi Domnul, iudeii pe lemnul Crucii L-au omorât. Dar El, ca pe nişte oi, pe cei morţi în iad îngropaţi, de stăpânia morţii i-a mântuit.
Cu Crucea Ta, Mântuitorul meu, binevestind pacea şi propo văduind celor robiţi ier tarea, pe cel ce stăpânea l-ai ruşinat, Hris- toase, arătându-1 gol şi sărac prin scularea Ta cea dumnezeiască.
A Născătoarei:
Nu trece cu vederea cererile celor ce se roagă cu credinţă, ceea ce eşti cu totul lăudată, ci primeşte-le şi du-Ie Fiului tău, Preacurată, lui Dumnezeu, singurul Făcător de bine, că pe tine te-am câştigat ocrotitoare.
Canonul Crucii şi învierii Irmos: Dumnezeu fiind păcii...
O, b o g ă ţ i a ş i a d â n c u l î n ţ e l e p c i u n i i I u i D u m n e z e u ! P e c e i î n ţ e l e p ţ i p r i n z â n d u - i D o m n u l , d e v i c l e n i a l o r n e - a i z b ă v i t ; c ă , p ă t i m i n d d e b u n ă v o i e d i n n e t ă r i a t r u p u l u i , c u p u t e r e a S a î n v i i n d p e c e i m o r ţ i , S - a s c u l a t .
Dumnezeu fiind, S-a unit cu trupul pentru noi; şi a fost răs tignit, a murit, a fost îngropat şi iarăşi S-a sculat Hristos şi la Tatăl S-a suit întru lumină cu trupul Său, cu care va veni şi va mântui pe cei ce slujesc Lui cu
dreaptă credinţă.A Născătoarei:
Sfântă a sfintelor, Fe cioară curată, pe Sfântul sfinţilor ai născut, pe Hristos Mântuitor u l, Cel ce pe toţi îi sfinţeşte. Pentr u aceasta , pe tine, împărăteasa şi Stăpâna tuturor, ca pe Maica Ziditor u lui făpturilor te propo-
văduim.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Irmos: Cel ce ai luminat...
Pu t e r i l e c e r u r i l o r s e v e s e l e s c v ă z â n d u - t e p e t i n e , i a r a d u n ă r i l e o a m e n i l o r s e b u c u r ă c u d â n s e l e , F e c i o a r ă d e D u m n e z e u N ă s c ă t o a r e , c ă s-au unit prin naşterea ta pe care, după vred nicie, o mărim.
Să se pună în mişcare toate limbile şi cugetele omeneşti, spre lauda cu adevărat a frumuseţii omeneşti; că Fecioara stă de faţă în c hip luminat, mărind pe cei ce cântă cu credinţă minu nile ei.
Mărită este toată cântarea şi lauda înţelepţilor, care se aduce Fe cioarei şi Maicii lui Dumne zeu; că aceasta s-a făcut locaşul slavei celei preadumnezeieşti, pe care, după vrednicie O mărim.
Cântarea a 6-a:
A
/v
In c o n j u r a t u - n e - a p e n o i a d â n c u l c e l m a i d e j o s , ş i n u e s t e i z b ă v i t o r ; s o c o t i ţ i a m f o s t c a n i ş t e o i « d e j u n g h i e r e . M â n t u i e ş t e p e « p o p o r u l T ă u , D u m n e z e u l n o s t r u , « c ă T u e ş t i c e l o r n e p u t i n c i o ş i t ă r i e « ş i î n d r e p t a re».
Prin căderea celui întâi zidit, Doamne, cumplit ne-am rănit; dar ne-am vindecat cu rana Ta, cu care Te-ai rănit pentr u noi, Hristoase; că Tu eşti celor nepu tincioşi tărie şi îndreptare.
Din iad ne-ai scos pe noi, Doamne, supunând pe chitul cel atotmân- cător, Preaputer nice, cu puterea Ta nimicind puterea Iui; că Tu eşti viaţa şi lumina şi învierea.
A Născătoarei:
Se bucură întru tine, Fecioară preacurată, strămoşii neamu lui, că prin tine au dobândit din nou raiul pe care îl pierduseră prin neascultare; că tu curată eşti şi mai înainte de naştere, şi după naştere.
Canonul Crucii şi învierii Irmos: Din pântece pe lonâ...
Ce l c e e s t e m i n t e f ă r ă d e p a t i m ă ş i f ă r ă d e m a t e r i e , H r i s t o s D u m n e z e u , S - a u n i t c u m i n t e a o m e n e a s c ă , c e a d e m i j l o c î n t r e f i r e a d u m n e z e i a s c ă ş i î n t r e m a t e r i a t r u p u l u i , ş i S - a f ă c u t u n a c u m i n e , î n t r e g ş i f ă r ă schimbare,
ca mântuire să-mi dea în întregime mie, celui căzut, prin răstignirea Sa.
Căzut-a Adam, când a fost ispi tit, şi s-a zdrobit, fiind amăgit de demult cu nădejdea îndum- nczeirii; dar s-a sculat, îndum- nezeindu-se prin unirea Cuvân tului, şi, prin patimă, nepă- tiniire a luat, pe scau n ca un fiu
este mărit, şezând împreună cu Tatăl şi cu Duhul.
A Născătoarei:
Nedepăr tându-Se de şanurile Părintelui celui fără de început, în şanurile curatei Fecioare S-a sălăşluit, şi Cel fără de mamă S-a făcut întrupat fără de tată, Dumnezeu cel ce împărăţeşte dreptatea; neamul Lu i cel înfri -
coşător este fără de neam şi de negrăit.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
A
Irmos: Inconjuratu-nc-a pe noi...
/\
In f a ţ a n a ş t e r i i t a l e s t a u c a n i ş t e r o b i C e t e l e c e r e ş t i , m i n u n â n d u - s e p e d r e p t c u v â n t d e n a ş t e r e a t a c e a f ă r ă d e s ă m â n ţ ă , P u r u r e a F e c i o a r ă ; c ă t u e ş t i c u r a t ă ş i m a i î n a i n t e d e n a ş t e r e , ş i d u p ă n a ş t e r e .
Intrupatu-S-a din tine, Preacurată, Cuvântul cel mai înainte tară de trup, Care pe toate le-a făcut cu voia; Cel ce pe oştile celor fără de trup le-a adus din nefiinţă, ca un atotputernic.
Omorât a fost vrăjmaşul prin rodul tău cel purtător de viaţă, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită; iadul a fost zdrobit cu totul şi cei din legă turi am fost sloboziţi. Pentru aceasta strig: Dezleagă patimile inimii
mele!
C Q N D A C U L Podobic: Când vei veni întru slavă...
A
Inviat-ai ca un Dumnezeu din mor mânt într u slavă şi lumea împreună ai înviat-o; pentr u aceea, firea omenească Te laudă ca pe Cel ce eşti Dumnezeu. Moar tea a pierit şi Adam dăn- ţuieşte, Stăpâne; şi Eva acum, fiind
izbăvită din legături, se bucură strigând: Tu eşti, Hristoase, Cel ce dai tuturor învierea.
I C O S U L
Pe Cel ce a înviat a treia zi să-L lăudăm ca pe Dumnezeu cel atotputer nic, Care porţile iadu lui a zdrobit şi pe cei din veac din mor mânt i-a ridicat; pe Cel ce mironosiţelor S-a arătat, pre cum a binevoit, zicând lor,
celor dintâi: Bucuraţi-vă! şi apostolilor bucurie vestindu-le, ca singurul Dătător de viaţă. Drept aceea, femeile, cu credinţă, uce nicilor semne de biruinţă au binevestit; şi iadul suspină şi moartea se tânguieşte, iar lu -
mea se veseleşte, şi toţi împre ună se bucură; că Tu ai dat tuturor, Hristoase, învierea.
Cântarea a 7-a:
Cu p t o r d u h o v n i c e s c t e g â n d i m n o i c r e d i n c i o ş i i , N ă s c ă t o a r e d e D u m n e z e u ; c ă p r e c u m C e l p r e a î n a l t a m â n t u i t p e « c e i t r e i t i n e r i , a ş a ş i p e m i n e , « o m u l î n t r e g , î n p â n t e c e l e t ă u « m - a î n n o i t D u m n e z e u l p ă r i n - « ţ i l o r , C e l
lăudat şi preaslăvit».
A
I n f r i c o ş a t u - s - a p ă m â n t u l , s o a r e l e a p ă l i t ş i l u m i n a s - a î n t u n e c a t ; r u p t u - s - a c a t a p e t e a s m a c e a d u m n e z e i a s c ă a t e m p l u l u i ş i p i e - _22
trele s-au despicat, că pe Cr u ce a fost răstignit Cel drept, Dumne zeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Iu, fiind ca unul fără de ajutor şi rănit între cei morţi, de voie, după firea noastră, Cel ce eşti preaînălţat, pe toţi i-ai liberat şi, cu mână puter nică, împreună i-ai înviat, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
A Născătoarei:
Bucură-te, izvorul apei de viaţă veşnică, bucură-te, rai al des fătării. Bucură-te, zidul celor credincioşi, bucură-te, ceea ce eşti ueispitită de nuntă. Bucură-te, bucuria a toată lumea, prin care ne-a răsărit nouă
Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Canonul Crucii şi învierii:
Irmos: Tinerii în dreapta credinţă...
De m u l t a f o s t b l e s t e m a t p ă m â n t u l c e l î n r o ş i t c u s â n g e l e l u i A v e i , p r i n m â n a u c i g ă t o r u l u i d e f r a t e ; d a r , f i i n d s t r o p i t c u s â n g e l e c e l d u m n e z e i e s c c u r s d i n T i n e , a f o s t b i n e c u v â n t a t , ş i , s ă l t â n d , s t r i g ă : D u m n e z e u l p ă -
rinţilor, binecuvântat eşti!
Să se tânguiască sobor u l fari seilor celor potrivnici lui Dum nezeu, de îndrăzneala uciderii lui Hristos; iar neamurile să se bucure, să bată din palme şi să strige: Dumnezeul părinţilor, binecuvântat eşti!
Iată, un înger strălucitor striga mironosiţelor : Veniţi de vedeţi
semnele învierii lui Hristos, giulgiurile şi mormântul, şi strigaţi: Dumnezeul părinţilor,
binecuvântat eşti!
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Irmos: Pe tine, de Dumnezeu Născătoare...
Pe t i n e , d e D u m n e z e u N ă s c ă t o a r e , I a c o v , p r i n p r o o r o c i e , s c a r ă t e - a v ă z u t m a i d i n a i n t e ; c ă , p r i n t i n e , C e l p r e a î n ă l ţ a t S - a a r ă t a t p e p ă m â n t ş i c u o a m e n i i î m p r e u n ă a v i e ţ u i t , p r e c u m a b i n e v o i t D u m n e z e u l p ă r i n ţ i l o r , C e l
lăudat şi preaslăvit.
Bucură-te, Curată, că din tine a ieşit Păstor u l cel preaînălţat, Care cu adevărat a îmbrăcat pielea lui Adam, pe mine, omul între g , pentr u milostivirea cea nemăsurată; Dumnezeul părin ţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Dumnezeul Cel mai înainte de veci S-a făcut cu adevărat un nou Adam din curate sângiurile tale; pe Acela acum roagă-L să mă înnoiască pe mine, cei învechit, care strig: Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Cântarea a 8-a:
/\
In c u p t o r t i n e r i i l u i I s r a e l , c a î n t r - o t o p i t o a r e , c u p o d o a b a « d r e p t e i c r e d i n ţ e , m a i c u r a t « d e c â t a u r u l a u s t r ă l u c i t , g r ă i n d : « B i n e c u v â n t a ţ i t o a t e l u c r u r i l e « D o m n u l u i p e D o m n u l , l ă u d a ţ i - L « ş i - L p r e a î n ă l ţ a ţ i î n t r u t o ţ i
vecii».
Cel ce cu voia toate le faci şi le prefaci, Care ai schimbat um bra morţii în viaţa de veci, cupatima Ta, Cuvinte al lui Dum nezeu, pe Tine neîncetat toate lucr u rile ca pe Domnul Te lău dăm şi Te preaînălţăm într u toţi
vecii.
Tu ai adus prăpăd şi suferinţă în porţile şi în temniţele iadului, Hristoase, înviind din mor mânt a treia zi. Pe Tine neîncetat toate lucr u rile ca pe Domnul Te laudă şi Te preaînalţă într u toţi vecii.
A Născătoarei:
Pe ceea ce fără de sămânţă şi mai presus de fire a născut, din fulgerul cel dumnezeiesc, pe Hristos mărgăritarul cel de mult preţ, să o lăudăm, grăind: Binecuvântaţi lucrurile Dom nului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
A
Canonul Crucii şi învierii Irmos: Minune mai presus de fire...
Ve n i ţ i , p o p o a r e l o r , s ă n e î n c h i n ă m l a l o c u l î n c a r e a u s t a t p r e a c u r a t e l e p i c i o a r e , ş i p e l e m n u l C r u c i i s - a u î n t i n s d u m - n e z e i e ş t i l e p a l m e a l e l u i H r i s t o s , c e l e f ă c ă t o a r e d e v i a ţ ă , s p r e m â n t u i r e a t u t u r o r o a m e n i l o r ; ş i ,
înconjurând mormântul Vieţii, să cântăm: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
A
Infr u ntatu-s-a hulirea cea călcă toare de le g e a iudeilor celor uci gători de Dumnezeu; că Acela, pe Care ei L-au numit amăgitor, S-a sculat ca un puter nic, râ zând de peceţile celor fără de le g e. Pentr u aceasta, bucurân-
du-ne, să cântăm: Să binecuvin-
ir - ■ - -— teze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
A Treimii:
Prin întreitul «Sfânt» lăudând slava Stăpânirii celei una, sera fimii cei curaţi, ca nişte robi, cu frică slăvesc Dumnezeirea cea în trei Ipostasuri; cu aceştia şi noi, drept crezând, să cântăm: Să binecuvinteze toată
zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Irmos: în cuptor tinerii lui Israel...
Pe c ă m a r a c e a l u m i n a t ă , d i n c a r e a i e ş i t c a u n m i r e H r i s t o s , S t ă p â n u l t u t u r o r , s ă o l ă u d ă m t o ţ i s t r i g â n d : T o a t e l u c r u r i l e D o m n u l u i p e D o m n u l l ă u d a ţ i - L ş i - L p r e a î n ă l ţ a ţ i î n t r u t o ţ i v e c i i .
Bucură-te, scaunul cel slăvit al lui Dumnezeu! Bucură-te, zidul credincioşilor, prin care celor dintr u întuneric lumină a răsă rit Hristos, celor ce te fericesc şi strigă: Toate lucr u rile Dom nului pe Domnul lăudaţi-L şi-L
Ceea ce ai născut nouă pe Dom nul, Pricinuitorul mântuirii, roa- gă-te pentru toţi cei ce strigă cu stăruinţă, Fecioară prealăudată: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii.
Cântarea a 9-a:
/v
În c h i p u i r e a n a ş t e r i i t a l e c e l e i c u r a t e a a r ă t a t - o r u g u l c e l c e « a r d e a c u f o c , d a r n u s e m i s t u i a . « Ş i a c u m t e r u g ă m s ă s t i n g i v ă - « p a i a i s p i t e l o r c e a n ă p u s t i t ă « a s u p r a n o a s t r ă , c a n e î n c e t a t s ă « t e m ă r i m p e t i n e ,
O! cum soborul cel tară de lege şi nesupus şi urzind cele rele, pe tâlharul cel ucigaş şi vinovat l-a socotit drept, iar pe Cel drept pe lemn L-a osândit, pe Domnul slavei, pe Care, după vrednicie, II slăvim.
Mântuitor u le, Mielule cel fără prihană, Care ai ridicat păcatul lumii, pe Tine, Cel ce ai înviat a treia zi, Te slăvim împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Tău Duh. Şi, ca pe Domnul slavei lăudându-Te, Te slăvim.
A Născătoarei:
Mântuieşte, Doamne, pe popo rul Tău pe care l-ai câştigat cu scump sângele Tău, tărie cre dincioşilor dăruind asupra dia volului şi dând pace Bisericilor Tale, lubitorule de oameni, pen tru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu.
A
Canonul Crucii şi învierii
Irmos: Faină străină văd...
Cu p u t e r e a T a c e a n e g r ă i t ă s - a p r e a s l ă v i t C r u c e a T a , D o a m n e ; c ă m a i p r e s u s d e t o a t ă p u t e r e a s - a d o v e d i t s m e r e n i a T a , p r i n c a r e c e i p u t e r n i c i s - a u z d r o b i t p e p ă m â n t , ş i c e i s ă r a c i s - a u r i d i c a t l a c e r .
Omorâtu-s-a moar tea noastră cea de întristare, că Tu, Hristoase, arătându-Te, ai dăr u it celor din iad învierea din morţi. Pentr u aceasta, pe Tine, Cel ce eşti viaţă şi înviere şi lumina cea ipos- tatnică, lăudându-Te, Te
slăvim.
A Treimii:
Firea cea fără început şi nemăr ginită în trei Ipostasuri singure dumnezeieşte stăpânitoare e cu noscută: o Dumnezeire în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul, într u Care de Dumnezeu înţelepţitul popor, nădăjduind, se
mântuieşte.
Irmos: Chipul naşterii tale celei curate...
Di n r ă d ă c i n a d u m n e z e i e s c u l u i P ă r i n t e D a v i d a i o d r ă s l i t , F e c i o a r ă , p o t r i v i t p r o o r o c i c i . D a r ş i p e D a v i d t u l - a i m ă r i t c u a d e v ă r a t , c a u n a c a r e a i n ă s c u t p e D o m n u l s l a v e i , C e l m a i î n a i n t e p r o o r o c i t , p e C a r e d u p ă v r e d n i c i e
II slăvim.
Toată măsura laudelor este cov ârşită de mărimea măririi tale, Preacurată! Ci, o, Stăpână, primeşte cu milostivire cântarea ce se aduce ţie din dra goste, de robii tăi cei nevrednici, Născă toare de Dumnezeu.
O, minunile tale cele mai presus de minte, Preacurată! Că numai tu, Fecioară, ai dat tuturor celor de sub soare să cunoască minunea cea prea neobişnuită a naşterii tale celei necuprinse de minte. Pentru aceasta toţi
te mărim.
După aceasta, Luminânda dc rând a învierii. Slavă..., l uminânda sfântului din
A
Minei, Şi acum..., a Născătoarei, a învierii.
L A L A U D E Stihiriie învierii:
Stih: Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Lui.
Lăudăm, Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi slăvim învierea Ta.
Stih: Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.
Cel ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat din morţi, împacă viaţa noastră, Doamne, ca Cel singur atotpu ternic.
Stih: Lăudaţi pe Domnul întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
Cel ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată să Te lăudăm şi să Te slăvim.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
Pogorârea Ta cea cu dumneze iască cuviinţă slăvind-o, Te lău dăm pe Tine, Hristoase. Născu- tu-Te-ai din Fe cioară, şi nedes părţit ai fost de Tatăl; pătimit-ai ca un om, şi de voie ai răbdat răstignire; înviat-ai din mor -
mânt, ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea. Doamne, slavă Ţie!
Alte stihiri, ale lui Anatolie:
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.
Când Te-ai pironit pe lemnul Cr u cii, atunci s-a omorât stăpâ nirea vrăjmaşului, făptura s-a clătinat de frica Ta, şi iadul s-a prădat cu puterea Ta; pe morţi din mor minte i-ai înviat, şi tâl har u lui raiul i-ai deschis, Hris -
toase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine- răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Tânguindu-se cinstitele femei, cu grăbire au ajuns la mor mân tul Tău; dar, găsind mor mântul deschis şi aflând de la înger acea nouă şi nemaiauzită minune, au vestit apostolilor că a înviat Domnul, dăr u ind lumii mare
milă.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii
nn •* • A A A • A
Tai pana in sfârşit.
Rănilor celor dumnezeieşti ale patimilor Tale şi stăpâneştii jer tfe celei din Sion, care s-a făcut la sfârşitul veacurilor, cu dumneze iască arătare, ne închinăm, Hris toase Dumnezeule; că pe cei ce dor meau într u
întuneric i-ai luminat, Soarele dreptăţii, ducân- du-i la strălucirea cea neînserată. Doamne, slavă Ţie!
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
Iubitorilor de tulburare, farisei şi cărturari, ascultaţi: Unde sunt cei ce veniseră la Pilat? Să spună ostaşii care străjuiau, unde sunt peceţile mormântului? Unde s-a mutat Cel îngropat? Unde s-a vândut Cel nevândut?
Cum s-a furat Vistieria? Pentru ce clevetiţi scularea Mântuitorului, călcătorilor de lege iudei? In- viat-a Cel slobod între morţi şi a dăruit lumii mare milă.
Slavă..., stihira de rând a Evangheliei învierii. Şi acum..., Prcabinecuvântată eşti. Născătoare de Dumnezeu...
A
Doxologia mare, troparul învierii.
în duminicile în care este de rând unul dintre primele patru glasuri, se cântă urmă torul tropar al învierii:
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt şi înce pătorului vieţii noastre; căci, călcând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dăruit nouă şi mare milă.
A
Troparul învierii care se cânta în dumini cile în care este de rând unul din celelalte glasuri (al 5-lea - al 8-lea) a se vedea la sluj ba pe glasul al 5-lea.
Apoi se zic ecteniile şi se face otpustul.
DUMINICA, LA LITURGHIE
Stihirile Fericirilor :
Fericiţi cci milostivi, că aceia se vor milui.
Prin mâncare a scos din rai vrăjmaşul pe Adam; iar prin Cruce a adus Hristos într-însul pe tâlharul, care striga: Pome- neşte-mă, când vei veni întru
/V
împărăţia Ta.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
A
Inchinu-mă Patimilor Tale, slă-
A
vesc şi învierea, împreună cu Adam şi cu tâlharul, cu glas luminat strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru
A
împărăţia Ta.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Răstignitu-Te-ai, Cel ce eşti fără păcat, şi în mor mânt Te-ai pus de voie, dar ai înviat ca un Dum nezeu, împreună cu Tine scu lând pe Adam, care striga: Po- meneşte-mă, când vei veni într u împărăţia Ta.
Fe riciţi cei prigoniţi pentr u dr e ptate, că a acelor a este împărăţia cer u rilor.
Biserica Ta cea trupească, cu în groparea cea de a treia zi o ai sculat, şi, împreună cu Adam, pe cei din Adam i-ai înviat, Hristoase Dumnezeule, care strigă: Pomeneşte-ne, când vei veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi veţi fi când vă vor ocări şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotri va voastră, minţind pentru Mine.
Venit-au plângând pur tătoarele de mir la mor mântul Tău, Hris toase Dumnezeule, foar te de dimineaţă, şi în veşminte albe au aflat şezând pe înger, care a stri gat: Ce căutaţi? înviat-a Hristos, nu mai plângeţi de acum.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.
Apostolii Tăi, Doamne, venind la muntele unde le-ai rânduit lor, Mântuitor u le, văzându-Te, s-au închinat Ţie, pe care i-ai şi trimis la neamuri să le înveţe şi să le boteze pe dânsele.
Slavă..., a Treimii:
Tatălui să ne închinăm şi pe Fiul să-L preaslăvim şi pe Preasfân tul Duh toţi dimpreună să-L lău dăm, strigând şi grăind: Preasfântă Treime, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.
Pe Maica Ta aduce Ţie, într u r u găciune, popor u l Tău, Hris toase; pentr u r u găciunile ei, dă- ne nouă îndurările Tale, Bu nule, ca să Te slăvim pe Tine, Cel ce ai răsărit nouă din mor mânt.■ ' v
— M
S L U J B A DE L U N I 27
SLUJBA DE LUNI
DUMINICĂ SEARA, LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun aceste stihiri de umilinţa:
Podobie: Prealăudaţilor mucenici...
To a t e l e - a i a d u s l a f i i n ţ ă c u C u v â n t u l T ă u ş i c u D u h u l , p e n t r u b u n ă t a t e a T a , D o a m n e ; a p o i m - a i f ă c u t p e m i n e f i i n ţ ă c u v â n t ă t o a r e , c a s ă s l ă v e s c s f â n t n u m e l e T ă u , A t o t p u t e r n i c e ; d a r e u , m a i a l e s c u f a p t e l e m e l e c e l e
rele, nu totdeauna Te cinstesc; ci, mă iar tă, rogu-mă.
Cunoaşte, suflete ticălos, obâr şia ta cea dumnezeiască şi patria cea nestricăcioasă, şi te nevoieşte totdeauna prin fapte bune să o dobândeşti pe ea. De nimic din cele strieăcioase să nu te alipeşti. Din partea cea de
sus eşti, iar trupul este pământ şi se strică. Să nu biruiască partea mai rea pe cea mai bună.
Vino, preaticălosul meu suflet, la Cel preabun, cu lacrimi fier binţi te apropie, cele făcute de tine, mai înainte de judecata ta, pe toate le mărturiseşte; şi pe j Făcătorul fă-L îndurat ţie, ticăloşiile, şi cere
iertare, mai înainte până ce Domnul nu-ţi va încuia ţie uşa.
Alte stihiri, către sfinţii îngeri, aceeaşi podobie:
Îngeri Iară de trup, care staţi înaintea scaunului lui Dumnezeu,
şi cu strălucirile cele de acolo sunteţi luminaţi, şi, cu revărsări de lumină, în veci străluciţi şi sunteţi a doua lumină, rugaţi- vă lui Hristos să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
îngeri fără de moar te, care aţi primit viaţă cu adevărat nepieri toare de la Viaţa cea dintâi, într u tot fericiţilor, v-aţi făcut cinstiţi văzători ai slavei celei pur u rea vecuitoare şi ai înţelepciunii celei veşnice, de
lumină umplându-vă şi arătându-vă întocmai ca nişte făclii mişcătoare.
Arhangheli, îngeri, căpetenii, scaune, domnii, serafimi, cu câte şase aripi, şi heruvimi dum nezeieşti, cu ochi mulţi, organe ale înţelepciunii, puteri, stăpânii preadumnezeieşti, lui Hristos rugaţi-vă să dăruiască
sufletelor noastre pace şi mare milă.
Marie, cea fără prihană şi care covârşeşti toată mintea, pur tă toare a curăţiei, pe mine, cel îm presurat şi strâmtorat de multe păcate, Ia lărgimea pocăinţei mă îndreptează, cu ocrotirea ta cea atotputer nică; pentru că
poţi, ca ceea ce eşti Maica Celui ce pe toate le poate.
Apoi Lumină lină... şi celelalte.
L A S T I I I O A V N Â
Stihiri de umilinţă:
C â t e s t e d e m u l t n o i a n u l g r e ş e l i l o r m e l e , M â n t u i t o r u l e , ş i c u m p l i t m ă a f u n d î n t r u p ă c a t e l e m e l e ; t i n d e - m i m â n a c a l u i 202
celor răi, o suflete, şi râvneşte să te adaugi celor buni.
Ca unul care a răbdat multe, nevinovatul Iov a fost încunu nat; că şuvoaie de ispite, împre ună curgând asupră-i, n-au clătinat tur nul inimii lui. Acestuia, o suflete, pururea râvneşte să te asemeni, rămânând neatins de
meşteşugirile celui viclean.
Ale mucenicilor:
Ascuţindu-vă cu focul dumnezeiescului Duh, săbii aievea v-aţi arătat, tăind taberele cele pro- tivnice, purtătorilor de chinuri ai lui Hristos; şi, înălţându-vă mult cu biruinţele, aţi fost încu nunaţi de mâna cea
atotputer nică a împăr atului tutur o r.
Mulţime fără prihană a muceni cilor, r u gaţi pe Stăpânul şi Dumnezeu, ca să curăţească mulţimea răutăţilor mele celor fără de număr, Cel ce a primit nenumăratele voastre osteneli şi împreună cu oştile cele fără de tr u p
v-a numărat.
A Născătoarei:
Cămara luminată a Stăpânului, arată-mă casă a luminii; Uşa cea neumblată, dcschide-mi căile pocăinţei; Pământule cel sfânt, către pământul celor blânzi povă- ţuieşte-mă, Stăpână, şi fă-mă slo bod de toată stăpânirea
patimilor.
Canonul sfinţilor îngeri Irmos: Cei ce nc-am rănit...
O, d u m n e z e i e ş t i l o r c e t e , c a r e s t a ţ i a c u m î n a i n t e a L u m i n i i c e l e i m a r i ş i c e l e i d i n t â i , f i ţ i p r e a p u t e r n i c i r u g ă t o r i p e n t r u n o i t o ţ i , c e i c e v ă m ă r i m , p e c â t e c u p u t i n ţ ă , c a p e n i ş t e î n g e r i a i l u i D u m n e z e u .
Pe Treimea cea întocmai puter nică învrednicindu-vă a O slăvi luminat, cu strălucirile Acesteia mai întâi luminându-vă, învred- niciţi-ne ca să strălucim în al doilea rând după voi şi noi, cei ce cu dreaptă credinţă vă
mărim.
A Născătoarei:
Pe tine temelie a mântuirii noas tre te ştim toţi, Născătoare de Dumnezeu; că naşterea ta cea cu totul curată a mântuit cu sângele cel dumnezeieşte lucră tor, pe cei ce cu credinţă te laudă pe tine şi te măresc.
LA STIHOAVNA LAUDELOR Stihiri dc umilinţa:
Mintea mea cea risipită adun-o, Doamne, şi inima mea cea înţe- lenită curăţeşte-o, ca lui Petru dându-mi pocăinţă, ca vame şului suspinare, şi lacrimi ca păcătoasei, ca să strig Ţie cu glas marc: Dumnezeule, mân-
tuieşte-mă ca un singur îndurat şi iubitor de oameni.
De multe ori săvârşind cântarea, m-am aflat plinind păcatul, cu gura grăind cântări, iar cu sufle tul cele necuviincioase gândind; ci îndreptează-le pe amândouă prin pocăinţă, Hristoase Dumne zeule, şi mă mântuieşte.
A mucenicilor:
Veniţi, popoare, să cinstim toţi pomenirea sfinţilor pur tători dePetru, mântuieşte-mă, Dumne zeule, şi mă miluieşte.
Stih: Cătr e Tine ani ridicat ochii mei. Cel ce locuieşti în cer.
Deoarece pentru gânduri şi fapte rele, m-ai osândit, Mântuitorule, dăruieştc-mi gând de întoarcere, Dumnezeule, ca să strig: Mân tuieşte-mă, Bunule făcător de bine, şi mă miluieşte!
Stih: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, milu- ieşte-ne pe noi, că ne-am săturat de defăimare.
Pentr u r u găciunile tuturor sfin ţilor, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte, ca un îndurat
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei: Podobia însăşi:
Ceea ce eşti bucuria cetelor ce reşti şi pe pământ oamenilor tare ocrotitoare, Preacurată Fecioară, miluieşte-ne pe noi, cei ce scăpăm la tine, că nădejdile, după Dum nezeu, întru tine, Născătoare de Dumnezeu, ne-am
pus.
LUNI, LA UTRENIE
După catisma întâi, aceste sedelne de umilinţă:
/v
In t r u f ă r ă d e l e g i z ă m i s l i t f i i n d e u , p ă c ă t o s u l , n u c u t e z s ă c a u t s p r e î n ă l ţ i m e a c e r u l u i , c i , b i z u i n - d u - m ă p e i u b i r e a T a d e o a m e n i , s t r i g : D u m n e z e u l e , m i l o s t i v f i i m i e ş i m ă m â n t u i e ş t e .
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mus tri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
De vreme ce şi dreptul abia se mântuieşte, dar eu păcătosul unde mă voi arăta?
Că n-am purtat greutatea şi zăduful zilei. Măcar cu cei din ceasul al unsprezecelea împreună mă numără, Dumnezeule, şi mă mântuieşte.
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti în ceruri binecuvântată şi pe pământ preamărită, bucură-te, Mireasă nenuntită!
După catisma a doua, scdclnelc de umilinţă:
Braţele părinteşti grăbeşte a le deschide mie, că în păcate am cheltuit toată viaţa mea. Spre bogăţia cea neîmpuţinată a în durărilor Tale privind, Mântui torule, nu trece cu vederea inima mea cea sărăcită acum, căci
către Tine cu umilinţă strig: Greşit-am Ţie, mântuieşte-mă.
Divanul Tău este înfricoşător şi judecata este dreaptă, iar faptele mele sunt rele; ci însuţi, Milostive, întâmpinându-mă, mântuieşte-mă şi de osândă mă izbăveşte; fereşte-mă, Stăpâne, de partea caprelor şi mă
învredniceşte să stau de-a dreapta Ta, Judecătorule preadrept.
Călăuzeşte, Curată, ceea ce eşti cu totul tară prihană, ticălosul meu suflet şi te milostiveşte spre el, că se prăbuşeşte sub povara greşelilor întru adâncul pierzării.
ţ:
Şi. în ceasul cel înfricoşător al morţii, să mă izbăveşti de dia volii cei ce mă învinovăţesc şi de I osândirea cea înfricoşătoare.
După catisma a treia, sedelnele: Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Ca un fară de minte depărtându-
A
mă de Tine, într u tot Indurate, in desfrânări am cheltuit viaţa mea, robind patimilor celor nebuneşti totdeauna; ci mă primeşte pen tr u r u găciunile îngerilor, Părinte îndurate, ca pe fiul cel risipitor, şi mă mântuieşte.
A mucenicilor:
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.
Măriţii pur tători de chinuri s-au îmbrăcat într u Tine, Doamne, laudă a nevoinţei şi vrednicie a cununilor ; că, prin răbdarea bă tăilor, pe cei tară de le g e au răpus şi, cu putere dumnezeiască, din cer bir u inţă au luat.
Pentr u r u gă ciunile lor, izbăveşte-mă de vrăj maşul cel nevăzut, Mântuitor u le, şi mă mântuieşte.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei: Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Fiind mai presus decât oştile celor fără materie, Fecioară, şi întrecând cetele cereşti, singură laudă vrednică primeşti de la dânseie, Preacurată; ci te roagă Fiului tău cu îngerii, ca să mă izbăvească din robia
patimilor pe niine, unul cel osândit.
Psalmul 50.
C A N O A N E L E Canonul de umilinţă Facere a lui losif, scriitorul dc cântări.
Cântarea 1:
Irmosul:
Dr e a p t a T a , c e a p u r t ă t o a r e d e b i r u i n ţ ă , c u d u m n e z e i a s c ă « c u v i i n ţ ă î n t r u t ă r i e s - a p r e a - « s l ă v i t . C ă a c e a s t a , N e m u r i t o - « r u l e , c a o a t o t p u t e r n i c ă , p e p o - « t r i v n i c i a z d r o b i t , f ă c â n d i s r a e - « l i t e n i l o r c a l e n o u ă p r i n a d â n c » .
Şterge mulţimea păcatelor mele, după mulţimea milei Tale, Hris- toase; şi gând de întoarcere dăruieşte-mi, ca să slăvesc bună tatea Ta cea mai presus de minte.
Arătatu-Te-ai pe pământ om într u pat pentr u mila îndură rilor ; pentr u aceasta, pe mine, cel ce am gr eşit mai presus decât tot omul, Cuvântule al lui Dumnezeu, primeşte-mă pe mine, cel ce cu pocăinţă cad acum la
îndurările Tale.
Ale mucenicilor:
Urmând omorârii şi morţii lui Hristos, Celui care de voie a pătimit, patimi de multe feluri aţi răbdat şi moarte, pururea măriţilor mucenici. Pentru aceasta, viaţă fără de moarte aţi dobândit.
Fo cul lăuntric al dra gostei celei dumnezeieşti, pur tându-1 pe faţă, mucenicilor, de foc nu v-aţi temut, ci, cu dar u rile arzătoare ale durerilor, aţi ar s toată mate ria mulţimii de zei.
A Crucii şi Născătoarei:
Cetele celor fără de trup împre ună cu noi te măresc pe tine, Fecioară prealăudată; că pe Cel necuprins, în pântecele tău întrupat L-ai născut, rămânând fecioară ca şi mai înainte de naştere, dumnezeiască Mireasă.
Canonul sfinţilor îngeri Facere a lui Teofan, scriitor u l de cântări. Ir mos: Dreapta Ta cea pur tătoare...
În a i n t e a s c a u n u l u i S t ă p â n u l u i s t â n d î n t r u l u m i n ă p r e a s f i n ţ i i î n g e r i , p e C e l î m p r e u n ă t a r ă d e î n c e p u t c u T a t ă l ş i î n g e r a l s f a t u l u i S ă u c e l u i m a r e , r u g a ţ i - L c a s ă - m i i n s u f l e c u v â n t m i e , c e l u i c e v ă l a u d p e v o i .
Mintea cea dumnezeiască, gân dind, a făcut mai întâi cetele îngerilor, oglinzi care răsfrâng, pe cât este cu putinţă, toată strălucirea Luminii dumneze ieştii Stăpânii şi a Sfeşnicului celui cu trei lumini.
A Născătoarei:
Cel ce a orânduit, ca un Dumnezeu, stăpâniile cetelor Puterilor celor de sus, în pântecele tău cel neispitit de nuntă şi mai înălţat decât serafimii S-a sălăşluit, de Dumnezeu Născătoare, şi trup tară schimbare S-a
tăcut.
Cântarea a 3-a:
Canonul de umilinţă Irmosul:
Gl c e s i n g u r ş t i i s l ă b i c i u n e a i r i i o m e n e ş t i ş i d i n m i l o s t i v i r e a i î m b r ă c a t c h i p u l e i , « î n c i n g e - m ă c u p u t e r e d e s u s , c a « s ă s t r i g Ţ i e : S f â n t ă e s t e B i s e - « r i c a c e a î n s u f l e ţ i t ă a s l a v e i T a l e « c e l e i f ă r ă d e p r i h a n ă , l u b i -
«torule de oameni».
Ridică-te şi vino, o, sutlete, şi strigă către Ziditorul tău, Cel ce ştie toate cele ascunse ale tale, şi fă roduri de pocăinţă, ca să te miluiască Domnul cel îndurat şi din focul de veci să te izbăvească.
Târând cu greu după mine mulţimea păcatelor şi gârbovit fiind de povara greşelilor şi plin de ruşine nemăsurată, cu frică strig către Tine ca vameşul: Milostiv fii mie, Cel ce singur eşti bun! Miluieşte-mă şi mă
mântuieşte.
Ale mucenicilor:
De înţelepciune şi de cunoştinţă adevărată umplându-se muce nicii, au nesocotit înţelepciunea elinească şi pe învăţătorul răută ţii l-au zdrobit şi, cu tărie luptân- du-se, după vrednicie au luat cununile biruinţei,
bucurându-se.
Pe Dumnezeu cel unul după fire, dar întreit după feţe măr turisind, luptătorilor, rătăcirea mulţimii zeilor, cu dumnezeiasca credinţă, aţi nimicit-o şi luminători v-aţi arătat, luminând inimile tuturor cu razele Dar u lui.
A Născătoarei:
Sfântă dumnezeiască Mireasă curată, cu sfinţenie ai născut pe Cel ce Se odihneşte întru sfinţi, pe Fiul şi Cuvântul cel împre ună fără început cu Tatăl, Cel ce sfinţeşte întru Duhul Sfânt pe cei ce-L sfinţesc pe Dânsul
cu bună cinstire.
Canonul sfinţilor îngeri
Acelaşi irmos:
De l u m i n a c e a î n d u m n e z e i - t o a r e a p r o p i i n d u - s e s e r a f i m i i , î n c h i p n e m i j l o c i t , ş i , î n m u l t e c h i p u r i , u m p l â n d u - s e d e d â n s a , s t r ă l u c e s c m a i î n t â i l ă m u r i t p r i n l u m i n i l e c e l e d a t e l o r d i n t r u î n c e p u t ş i s e f a c î n d u m n e z e i t e î n
dar ca printr-o a doua lumină.
Dorind să lăudăm cu osâr d ie strălucirile îngerilor, ajutor u l ce se dă de la Dumnezeu printr-înşii să-l cerem credincio şilor, cu curăţia minţii şi cu guri preacurate, şi vom dobândi strălucirea acestora.
A Născătoarei:
A
lnvrednicindu-se Gavriil a ve dea, pe cât este cu putinţă, pe VI in tea cea mai presus de fiinţă, ţi-a adus cuvânt plin de bucurie, Fecioară cu totul fără prihană, zămislirea Cuvântului în chip lămurit vestind-o ţie şi
naşterea cea negrăită propovăduind-o.
Cântarea a 4-a:
Ca p e u n m u n t e u m b r i t c u d a r u l c e l d u m n e z e i e s c p r i - i n d u - t e A v a c u m , c u o c h i i c e i î a i î n a i n t e v ă z ă t o r i , a p r o o r o - i t p e S f â n t u l l u i I s r a e l , C a r e v e a s ă S e n a s c ă d i n t i n e , s p r e n ă n t u i r e a ş i î n n o i r e a n o a s t r ă » .
=u
31
Cu cine te voi asemăna pe tine, ticălosul meu suflet, care faci cele rele şi nu faci cele bune? Intoarce-te şi strigă către Cel ce S-a smerit de voie pentr u tine: Cunoscător u le de inimi, îndu- rându-Te, mântuieşte-mă.
Rânduit-ai pocăinţă, Mântuitorule, celor ce se întorc; pe aceasta dă-o mie, Bunule, mai înainte de sfârşitul vieţii, dân- du-mi zdrobire de inimă şi la crimi ca şi păcătoasei celei de demult, care a sărutat picioarele
Tale, Stăpâne.
Ale mucenicilor:
De apele Duhului umplându-se mucenicii, Hristoase, râuri de apă vie s-au arătat, cu voia cea dumnezeiască, şi au uscat în Duhul scursorile cele tulburi ale înşelăciunii, şi gândurile credin cioşilor au adăpat.
Cu măreţie s-au luptat dum nezeieştii mucenici, că foc şi sabie şi toată chinuirea cea rea au răbdat. Pentr u r u găciunile lor, Cuvântule al lui Dumnezeu, izbăveşte de osânda cea mai mare şi veşnică pe cei ce Te laudă pe
Tine cu credinţă.
A Născătoarei:
Fiul cel născut de demult din Tatăl cel nenăscut naştere în timp a avut născându-Se din tine, Fe cioară; vrând să cur me războiul cel vechi al pământe nilor, ca un îndurat, Cel ce este mai presus de zile şi de ani. Canonul
sfinţilor îngeri Acelaşi irmos:
Sc a u n e l e , u m p l â n d u - s e d e f r u m u s e ţ e a c e a d i n t â i , ş i h e r u v i m i i ş i s e r a f i m i i , c u r a z e l e D u m n e z e i r i i n e m i j l o c i t f i i n d l u m i n a ţ i , c u s t ă p â n i i l e c e t e l o r c e l e d u m n e z e i e ş t e l u c r ă t o a r e u n i n d u - s e , c â n t ă : S l a v ă P u t e r i i T a l e ,
Doamne.
Cu neîncetate glasuri laudă serafimii pe Unimea cea întreit numărată a Dumnezeirii, prin întreitul «Sfânt», făcând cunos cută taina cea nepătrunsă a Dumnezeirii şi credinţa drept- slăvitoare învăţând.
Revărsare de înţelepciune şi bogăţie de cunoştinţă din însăşi înţelepciunea cea una şi neîmpărţită, cu evlavie primind heruvimii, o dau celorlalţi, după pilda lui Dumnezeu, împărtăşindu-le strălucire.
A Născătoarei:
Cel ce este înţeles mai presus de toată zidirea cu adevărat de viaţă făcător, Care este mai pre sus de minte începător de viaţă, săvârşind minuni, în pântecele tău cel luminat cu strălucirile fecioreşti S-a sălăşluit,
Preacurată.
Cântarea a 5-a:
Ce l c e a i l u m i n a t c u s t r ă l u c i r e a v e n i r i i T a l e , H r i s t o a s e , « ş i , c u C r u c e a T a , a i u m p l u t d e « b u c u r i e m a r g i n i l e l u m i i , l u m i - « n e a z ă c u l u m i n a d u m n e z e i e ş t i i « T a l e c u n o ş t i n ţ e i n i m i l e c e l o r c e « T e l a u d ă c u d r e a p t ă c r e d i n ţ ă » .
Căzut-am în stricăciunea patimilor şi mă tem de judecata Ta cea dreaptă, dreptule Doamne. Pentru aceasta mă rog Ţie, întăreşte-mă să fac fapte bune, care să mă îndrepteze pe mine.
Cele ncarătate şi cele ascunse ale inimii mele Tu le ştii, Dumne zeule şi Ziditorul meu şi Domnul; deci să nu mă osândeşti în ceasul judecăţii, când vei veni să judeci împreună toate.
Ale mucenicilor:
Sfinţii, răbdând cu tărie focul, au arătat căldura dragostei lor celei dumnezeieşti. Pentru aceasta, răcoriţi fiind cu aşteptarea celor viitoare, purtătorii de Dumnezeu se bucurau.
întăriţi fiind mucenicii cu nă dejdea bunătăţilor, răbdau cu mare tărie r u perile mădulare lor ; şi l-au sugr u mat pe cel mult iscusit, cu vinele răbdării lor celei neslăbite.
A Născătoarei:
Gură cuvântătoare nu va putea să spună minunea naşterii tale celei negrăite, dumnezeiască Mireasă; că L-ai născut şi L-ai purtat în braţe pe Cel ce este neînţeles, pe Cel ce ţine cu mâna împreună toate
laolaltă.Canonul sfinţilor îngeri
Acelaşi irmos:
De d r a g o s t e d u m n e z e i a s c ă t u n d a p r i n s e d o m n i i l e , s t ă - p â n i i l e , p u t e r i l e , c e t e l e c e l e d e a l d o i l e a , c u n e t ă c u t e g u r i l a u d ă c u c â n t ă r i F i i n ţ a ş i P u t e r e a d u m - n e z e i a s c ă - s t ă p â n i t o a r e c e a u n a .
Rânduiescu-se cetele arhanghe lilor prin Duhul şi ale îngerilor şi ale căpeteniilor, împreună cu nenumărate oşti, învăţându-se luminat a cinsti o fiinţă în trei Ipostasuri luminătoare.
A Născătoarei:
Infrumuseţatu-te-ai mai presus decât toată bunăcuviinţa îngerilor; că, pe Făcătorul acestora şi Domnul zămislindu-L, Maică a lui Dumnezeu preacurată, L-ai născut în chip de negrăit întru pat din sângiurile tale.
Cântarea a 6-a:
/v
In c o n j u r a t u - n e - a p e n o i a d â n c u l c e l m a i d e j o s ş i n u e s t e i z b ă v i t o r ; s o c o t i ţ i a m f o s t c a n i ş t e o i « d e j u n g h i e r e . M â n t u i e ş t e p e « p o p o r u l T ă u , D u m n e z e u l n o s - « t r u , c ă T u e ş t i c e l o r n e p u t i n c i o ş i « t ă r i e ş i î n d r e p t a r e » .
Doctor fiind, Hristoase, vindecă patimile inimii mele şi mă spală de toată întinăciunea, cu râurile umilinţei, lisuse al meu, ca să laud şi să slăvesc îndurarea Ta.
Pe mine cel ce rătăcesc în căile pierzării şi în gropile greşelilor cad, întoarce-mă, Hristoase, şi la cărările cele nerătăcitoare ale cin stitelor Tale porunci mă îndrep-
tează, ca să Te slăvesc pe Tine.
Ale mucenicilor:
Pietrele cele cu adevărat de mult preţ, cu pietre fiind zdrobiţi, nu s-au lepădat de Piatra vieţii şi nici pietrelor celor cioplite n-au jertfit, biruitorii purtători de cununi, mucenicii Domnului.
Brăzdându-şi sufletele cu plugul credinţei, spicul muceniciei cu dumnezeiescul Duh însutit l-au înmulţit mucenicii şi desfătării celei fericite s-au învrednicit.
A Născătoarei:
Născând pe Cel ce este foc, sluji torilor celor de foc te-ai arătat cu totul fără prihană şi, mai întâi decât toată făptură, Prea curată Fecioară, fiind binecuvântată între femei, de Dumnezeu dăruită.
Canonul silnţiior îngeri Acelaşi irmos:
Ce t e l e c e l o r f ă r ă d e t r u p , D o a m n e , s t â n d î n a i n t e a s c a u n u l u i s l a v e i T a l e , c u n e î n c e t a t e g l a s u r i î n g e r e ş t i T e l a u d ă ; c ă T u e ş t i t ă r i a ş i l a u d a l o r , H r i s t o a s e .
îngerii cei ce văd faţa Ta, fr u mu seţea cea neasemănată, bună cuviinţa Ta cea nemăr g inită, cu dumnezeieşti raze se luminează: că Tu eşti lumina şi bucuria lor, Hristoase.
A Născătoarei:
întrupatu-S-a din tine, Preacurată, Cuvântul cel mai înainte tară de trup, Care pe toate le-a făcut cu voia, Cel ce pe oştile celor Iară de trup le-a adus din nefiinţă, ca un Atotputernic.
Cântarea a 7-a:
Cu p t o r d u h o v n i c e s c t e g â n d i m n o i , c r e d i n c i o ş i i , N ă s c ă t o a r e « d e D u m n e z e u . C ă , p r e c u m C e l « p r e a î n a l t a m â n t u i t p e c e i t r e i « t i n e r i , a ş a ş i p e m i n e , o m u l « î n t r e g , î n p â n t e c e l e t ă u m - a « î n n o i t , D u m n e z e u l p ă r i n ţ i l o r , « C e l
lăudat şi preaslăvit!»
Daniil a astupat de demult gurile leilor, având împreună cu sine fapta bună; aceluia fii ur mător, o, suflete! Şi pe cel ce răcneşte pur u rea ca un leu şi voieşte să te apuce fă-l nelucră tor, prin privirea necur mată către
Dumnezeu.
Cu înmulţirea peste măsură a desfrânării, sufletul rău mi-am spurcat, Doamne; dar Tu , având prisos de bunătate, Hristoase, primeşte-mă, ca pe fiul cel risi pitor, şi mă miluieşte pe mine cel ce cânt: Dumnezeul
părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit!
Ale mucenicilor:
Cu le g ea Iui Hristos fiind puter nic întăriţi, urzelile celor fără de le g e le-au nimicit bărbăteşte nebir u iţii mucenici; şi, după le g e sfârşindu-se, cântau: Dum nezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit!
Mucenici ai Domnului, cei de Dumnezeu iluminaţi, înflăcă- rându-vă cu lumina Tr eimii în chip strălucit, întunericul chi nurilor şi ne g ura înşelăciunii aţi trecut, cântând: Dumnezeul pă rinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit!
A Născătoarei:
Le g ile firii într u tine se înnoiesc, ceea ce eşti cu totul Iară pri hană. Că pe Dătător u l de le g e Hristos, afară de le g ile tr u peşti, L-ai născut, pe Cel ce le g iuieşte mântuire tuturor celor ce cântă: Dumnezeul părinţilor,
Cel lăudat şi preaslăvit!
Acelaşi irmos:
Lu m i n ă I a r ă d e î n c e p u t e ş t i T u , S t ă p â n e , s t r ă l u c i n d d i n l u m i n a T a t ă l u i ; o ş t i l e î n g e r e ş t i l u m i n i l e - a i a ş e z a t , o g l i n z i c a r e r ă s f r â n g s t r ă l u c i r e a T a c e a n e s p u s ă , D u m n e z e u l p ă r i n ţ i l o r , C e l l ă u d a t ş i p r e a s l ă v i t !
Cel ce eşti Domnul tuturor, cu căpeteniile îngereşti înconjuri spre mântuire neamul omenesc. Că pe acestea le-ai aşezat peste toţi cei ce cred şi cu dreaptă cre dinţă Te laudă pe Tine, Dum nezeul părinţilor, Cel lăudat
şi preaslăvit!
Limba şi mintea nu pot grăi minunile şi bunăcuviinţa lucr u rilor Tale, Stăpâne. Că Tu ai luminat toată fr u museţea Pute rilor cereşti, Dumnezeul părin ţilor, Cel lăudat şi preaslăvit!
A Născătoarei:
Din tine, Curată, S-a într u pat Fiul, Cel ce mai înainte fără mamă din Tatăl, şi fură tată om ca noi pentr u noi S-a făcut; Căr u ia şi acum Ii slujesc cetele celor fară de tr u p, ca Dumnezeului părinţilor, Cel lăudat şi
preaslăvit!
Cântarea a 8-a:
/v
In c u p t o r t i n e r i i l u i I s r a e l , c a î n t r - o t o p i t o a r e , c u p o d o a b a « d r e p t e i c r e d i n ţ e , m a i c u r a t ă « d e c â t a u r u l a u s t r ă l u c i t , g r ă - « i n d : B i n e c u v â n t a ţ i t o a t e l u - « c r u r i l e D o m n u l u i p e D o m n u l , « l ă u d a ţ i - L ş i - L p r e a î n ă l ţ a ţ i î n t r u « t o ţ i
vecii».
Hristoase, Mântuitorul meu cel îndurat, de negura păcatelor ce mă ţine acum şi de ispitele de tot felul izbăveşte-mă pe mine, cel ce strig: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.
Când va fi să vii, Hristoase, întru slavă, ca să judeci lumea, Ia ceata aleşilor Tăi împreună să mă numeri şi pe mine, cel ce strig şi grăiesc: Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru
toţi vecii.
Ale mucenicilor:
La pământul cel sfânt aţi ajuns, înţelepţilor mucenici. Că, pe pământ mult luptându-vă, viaţă cerească aţi dobândit, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Dezbrăcând trupul cel strică- cios, aţi îmbrăcat haina nestri- căciunii cea de sus, ca nişte mucenici biruitori, lui Hristos strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
A Născătoarei:
Sfinţitele glasuri de demult mai înainte te-au vestit, Preacurată, că tu vei fi Maica lui Dumnezeu, Cel ce a făcut toate, Căruia cân tăm: Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii.
Acelaşi irmos:
Ur m â n d o ş t i l o r î n g e r e ş t i c e l o r s t r ă l u c i t e ş i l u m i n a t e c u r a z e l e f r u m u s e ţ i i c e l e i î n t r e i t - s t r ă l u c i t o a r e , s ă c â n t ă m c r e d i n c i o ş i i : B i n e c u v â n t a ţ i t o a t e l u c r u r i l e p e D o m n u l , l ă u d a ţ i - L ş i - L p r e a î n ă l ţ a ţ i î n t r u t o ţ i v e c i i .
Ca o izvorâtoare a tuturor fr u museţilor, preadumnezeiasca începătorie, prin putere dum nezeiască a adus pe luminile cele de al doilea, care răsfrâng pe Lumina cea dintâi şi strigă: Toate lucr u rile pe Domnul lău daţi-L
şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Mintea cea dintâi şi ziditoare pe minţile îngereşti, cele mai presus de lume, mai presus de fire le-a înfiinţat, pe cele ce se apropie în chip vădit de Dânsul şi strigă: Toate lucr u rile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.
A Născătoarei:
Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, mai presus de cuvânt L-ai născut nouă într u pat, Fe cioară cu totul Iară pri hană. Acestuia să strigăm: Toate lucr u rile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi într u toţi
vecii.
Cântarea a 9-a:
/V
În c h i p u i r e a n a ş t e r i i t a l e c e l e i c u r a t e a a r ă t a t - o r u g u l c e l c e « a r d e a c u f o c , d a r n u s e m i s t u i a . « Ş i a c u m t e r u g ă m s ă s t i n g i « v ă p a i a i s p i t e l o r , c e a n ă p u s t i t ă « a s u p r a n o a s t r ă , c a n e î n c e t a t s ă « t e m ă r i m p e t i n e ,
Ca şi canaaneanca strig către Tine: Miluieşte-mă, Cuvântule! Că am suflet bântuit de por niri diavoleşti, făcând nebuneşte cele ce nu se cuvin şi nepăsător fiind de dumnezeiască frica Ta, Indelung-răbdătorule.
Aşază, Doamne, pe piatra poruncilor Talc temeliile sufle tului meu; iar pe şar pele, cel ce voieşte fără de ruşine să-mi pună piedici, împiedică-1 şi mă izbăveşte de lucrarea lui cea rea, ca un bun şi mult-îndurat.
Ale mucenicilor:
Tr ecând acum, mucenicilor, apa cea nepotolită a ispitelor şi vifor u l chinurilor celor cum plite, aţi ajuns cu bucurie la limanul împărăţiei celei de sus, desfătându-vă de dumnezeiască linişte.
De lumina cea neînserată v-aţi învrednicit, mucenicilor, făcân- du-vă chip de lumină; în Bise rica celor întâi-născuţi vă veseliţi şi cu cetele îngereşti vă bucuraţi; cu care Dătător u lui de viaţă, pentr u noi r u gaţi-vă!
A Născătoarei:
Pur tat-ai pe Cel ce poar tă toate şi ai hrănit cu lapte pe Cel ce dă hr a nă tutur o r. Mar e şi înfrico şătoar e este taina ta cea mai pr e sus de minte, Chivotule al cin stitei sfinţenii, Fe cioară de Dum nezeu Născătoar e ; pentr u
aceasta cu credinţă te fericim pe tine.
Acelaşi irmos:
Tă i n u i t o a r e a l e s l a v e i T a l e c e l e i n e g r ă i t e , m i n ţ i l e c e l e f ă r ă d e t r u p l e - a i a d u s l a f i i n ţ ă , M â n t u i t o r u l e . Ş i a c u m p r i n t r - î n s e l e p ă z e ş t e p e p o p o r u l T ă u , c e l c e a l e a r g ă l a T i n e c u c r e d i n ţ ă ş i c u d r a g o s t e , c a n e î n c e t a t s ă T e
slăvim pe Tine, Stăpâne.
Pe îngerul păcii îl trimiţi să apere tur ma Ta, Atotţiitorule, că Tu eşti izvorul păcii şi al dra gostei. Şi acela păzeşte credinţa cea înţeleaptă şi toate eresurile, cu puterea Ta, le sur pă.
Cel ce eşti lăudat, ca dulceaţă cu totul dulce, luminarea cea dulce a celor cereşti sădeşte-o în Bise ricile Tale, Stăpâne, şi le dă aşe zarea cea bine rânduită, ca peTine, Mântuitor u le, neîncetat să Te slăvim.
A Născătoarei:
C etele îngereşti, Preacurată, acum fără tăcere laudă naşterea ta. căci, văzând pe cel mai mare peste cete, se umplu de bucurie si neîncetat te măresc pe tine, de Dumnezeu Născătoare.
W L U M I N Â N D E L E
pentru fiecare zi de peste săptămână să se caute Ia sfârşitul cărţii.
L A STIHOAVNA LAUDELOR Stilurile de umilinţă:
I ur nea celalaltă te aşteaptă, su flete, şi Judecătorul va să scoată la arătare faptele tale cele ascunse şi rele. Deci, nu zăbovi întru cele de aici, ci apucă înainte, strigând către Judecătorul: Dumnezeule, milostiv fii
mie şi mă mântuieşte.
Stih: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele noastre.
Nu mă lepăda, Mântuitorul meu, pe mine, cel cuprins de uşurinţa păcatului; ridică-mi gândul spre pocăinţă şi fă-mă lucrător iscusit al viei Tale, dându-mi plata celui din ceasul al unsprezecelea şi mare milă.
A mucenicilor:
Stih: Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor nostre le îndreptează.
Pe pur tătorii de chinuri ai lui Hristos, veniţi, toate popoarele, să-i cinstim cu laude şi cu cântări duhov niceşti; pe luminătorii lumii şi propov ăduitorii credinţei, pe izvor u l cel pur u rea cur g ător, din care izvorăsc
credincioşilor tămăduiri. Pentr u r u găciunile lor, Hristoase, Dumnezeul nostr u , pace lumii Tale dăr u ieşte şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei: Podobie: Ceea ce eşti bucuria...
Ceea ce eşti mai sfântă decât toate puterile cele sfinte şi mai cinstită decât toată zidirea, Născătoare de Dumnezeu, Stăpâna lumii, care ai născut pe Mântuitorul, izbăveşte- ne pe noi de noianul păcatelor şi de
primejdii, ca o bună, cu rugăciunile tale.
JP
LUNI, LA LITURGHIE
Stihirile Fericirilor
Prin mâncare a scos vrăjmaşul pe Adam din rai; iar prin Cruce a adus Hristos într-însul pe tâlha rul, care striga: Pomeneşte-mă, când vei veni întru împărăţia Ta.
Izvor de umilinţă dăr u ieşte-mi, Hristoase Dumnezeule, cu milos tivirea Ta, care să mă curăţcască de toată întinăciunea răutăţilor celor tară număr, şi împărăţiei Tale fă-mă păr taş, Făcător u le de bine.
Cetele îngerilor Tăi le r u găm spre mijlocire către Tine, Hris toase. Mântuieşte-ne şi Te în dură spre noi, pentr u dânşii, ca un preabun, trecând cu vederea toate gr eşelile noastre cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă.
Cu cur g erile sângiurilor voas tr e , sfinţilor, aţi înecat aievea pe Far a on cel netr u pesc. Şi acum izvorâţi râuri de minuni, car e usucă mar e a bolilor. Pentr u aceasta vă fericim.
3 8 __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________C Â N T Ă R I L E ___________________________________Î N V I E R I I _______________P E ____________________________________G L A S U L _________________________ Î N T Â I
A mucenicilor:
Slavă...
Tatălui să ne închinăm şi pe Fiul să-L preaslăvim şi pe Preasfân tul Duh toţi credincioşii să-L lău dăm, strigând şi grăind: Preasfântă Treime, mântuieşte-ne pe noi, pe toţi.
Ceea ce ai născut pe Lumina cea fără de ani, sufletul meu cel întunecat pururea cu bântuielile diavoleşti, luminează-l, ceea ce eşti cu totul fără prihană; şi de focul ce va să fie, cu mijlocirile cele dumnezeieşti
izbăveşte-l.
SLUJBA DE MARŢI
LUNI SEARA, LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun aceste stihiri de umilinţă:
Podobie: Ceea ce eşti bucuria...
De n o i a n u l p ă c a t e l o r f i i n d î m p r e s u r a t ş i î n a d â n c u l g r e ş e l i l o r c u t o t u l a f u n d â n d u - m ă , s t r i g Ţ i e , S t ă p â n e : D e i s p i t e l e c e l e c u m p l i t e ş i d e m u l t e f e l u r i a l e v i e ţ i i ş i d e f o c u l c e l n e s t i n s , i z b ă v e ş t e - m ă , P r e a b u n u l e .
Căzut fiind în adâncul deznă- dăjduirii şi plin de răutatea gân durilor celor vrăjmaşe, către Tine, Cuvântule al lui Dumne zeu, mi-am pus nădejdea eu, ticălosul; izbăveşte-mă de asuprirea vrăjmaşilor celor văzuţi şi a
celor nevăzuţi.
Ziditor u le, Car e ai miluit toată făptur a prin iubir e a Ta de oa meni, şi Cuvântule al lui Dum nezeu, Cel ce, cu smer e nia cea ne g r ăită, ai ridicat păcatul lumii, ridică acum, ca un milostiv, şi sar cina mea, şi jugul meu cel
prea greu îl uşurează.
A
Alte stihiri. ale Inaintemcrgătorului:
Proorocule minunate, Boteză-
» A
torule şi Inaintemergătorule al lui Hristos, inima mea, cea uscată cu fapte necuviincioase, fă-o să verse pururea râuri de lacrimi, cu rugăciunile tale, rogu-mă ţie; ca, fiind mântuit prin tine, eu, mult pătimaşul, să
slăvesc pe Cel ce te-a mărit pe tine.
Toată nădejdea şi viaţa mea într u tine le pun, Proorocule preaferi cite, cel ce eşti aşteptarea mea, cel ce ai botezat pe Hristos Iisus, Care a ridicat adâncul păcatelor lumii; către Acela mijloceşte ca să curăţească
inima mea şi să mă mântuiască, rogu-mă ţie, Ioane î naintemergă torule.
-= ^S L U J B A D E M A R Ţ I 39
Propov ăduitor u le al dar u lui lui Hristos, care ai vestit mai înainte pocăinţă tuturor neamurilor, sufletul meu, cel cu totul ticălos şi orbit, îndreptează-1 bine să stăr u iască în pocăinţă şi pur u rea să facă voia Domnului,
dumneze-
iescule Inaintemer g ător, pe care cu credinţă şi cu dra goste te mărim.
Singură tu, Curată, ai fost locaş Luminii celei ce a strălucit din Tatăl; pentru aceea, strig ţie: Sufletul meu, cel întunecat de patimi, luminează-1 cu lumina faptelor bune şi în locaşurile tale cele luminoase
sălăşluieşte-1 în ziua judecăţii, Curată.
L.A S T I I I O A V N Ă Stiliiri de umilinţă:
Cât este de mult noianul greşelilor mele, Mântuitorule, şi cumplit mă afund întru păcatele mele; tinde-mi mâna ca lui Petru, mântuieşte-mă, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Stih: Cătr e Tine am ridicat ochii mei, Cel ce locuieşti în cer.
Deoarece pentru gânduri şi fapte rele m-ai osândit, Mântuitorule, dăruieşte-mi gând de întoarcere, Dumnezeule, ca să strig: Mân tuieşte-mă, Bunule făcător de bine, şi mă miluieşte.
A mucenicilor:
Stih: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, milu- ieştc-ne pe noi, că ne-am săturat de defăimare.
Măr turisirea voastră cea dinain tea divan urilor, sfinţilor muce nici, a înfricoşat puterea diavo lilor şi din înşelăciune pe oameni i-a slobozit. Pentr u aceasta tăin- du-vi-se capetele, aţi şi strigat: Fie, Doamne,
jer tfa sufletelor noastre bineprimită înaintea Ta! Că, pe Tine dorindu-Te, am neso cotit viaţa cea vremelnică, lubi- ; tor u le de oameni.
Rugăciunile păcătoşilor primindu-le şi suspinul celor amărâţi netrecându-I cu vederea, Prea sfântă Fecioară, roagă-te Celui ce S-a născut din pântecele tău cel curat să ne mântuim noi.
MARŢI, LA UTRENIE
După catisma întâi, sedelnele de umilinţă: /v
In t r u f ă r ă d e l e g i z ă m i s l i t f i i n d e u , p ă c ă t o s u l , n u c u t e z s ă c a u t s p r e î n ă l ţ i m e a c e r u l u i , c i , b i z u i n d u - m ă p e i u b i r e a T a d e o a m e n i , s t r i g : D u m n e z e u l e , m i l o s t i v f i i m i e ş i m ă m â n t u i e ş t e .
De vreme ce şi dreptul abia se mântuieşte, dar eu, păcătosul, unde mă voi arăta? Că n-am pur tat greutatea şi zăduful zilei. Măcar cu cei din ceasul al unsprezecelea împreună mă numără, Dumnezeule, şi mă mântuieşte.
Zid nebiruit având noi, credincioşii, pe Născătoarea de Dumnezeu Maria, veniţi să cădem la dânsa; că are îndrăznire către Cel născut dintr-însa, ca să se roage şi să izbăvească de mânie şi de moarte sufletele noastre.
După catisma a doua, sedelncle: Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Braţele părinteşti grăbeşte a le deschide mie, că în păcate am cheltuit toată viaţa mea. Spre bogăţia cea neîmpuţinată a îndu rărilor Tale privind, Mântui torule, nu trece cu vederea inima mea cea sărăcită acum, căci
către Tine, Doamne, cu umilinţă strig: Greşit-am Ţie, mântuieşte-mă.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
Divanul Tău este înfricoşător şi judecata dreaptă, iar faptele mele, rele; ci Însuţi, Milostive, întâmpinându-mă, mântuieşte- mă şi de osândă mă izbăveşte; fereşte-mă, Stăpâne, de par tea caprelor, şi mă învredniceşte
să stau de-a dreapta Ta, Judecă tor u Ic preadrepte.
Leapădă, o, suflete, somnul lenevirii şi aprinde făclia cea lumi noasă a pocăinţei, şi ieşi acum din vălmăşagul vieţii, bucurân- du-te, spre întâmpinarea Mirelui celui fără de moarte, zicând: Primeşte-mă şi nu mă
lepăda, Cuvântule, pentr u r u găciunile eeleia ce Te-a născut.
După catisma a treia, scdcalna: Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Cel ce oarecând în curgerile Iordanului ai botezat pe Curăţirea a toată lumea, Ioane, pe mine, cel afundat în multe păcate, smulge-ină şi mă spală de toată întinăciunea, rugând pururea pe Iubitorul de oameni, ca un
mijlocitor bineprimit.
A mucenicilor:
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Sâi, Dumnezeul lui Israel.
Podobie: Piatra fiind pecetluita...
Ca nişte buni ostaşi, cu un cuget crezând, de îngr o zirile tiranilor netemându-vă, sfinţilor, aţi venit cu grăbire la Hristos, ridi când cinstita Cr u ce; şi, săvâr şind aler g area, din cer bir u inţă aţi primit. Slavă Celui ce v-a
întărit pe voi; slavă Celui ce v-a încununat; slavă Celui ce dăru ieşte prin voi tuturor tămăduiri.
Săltând loan în pântecele maicii sale, a cunoscut, Curată, cu dum nezeiescul dar, pe Dumnezeu cel pur tat în pântecele tău, şi cu credinţă I s-a închinat. Ci mă rog, Fe cioară, mijloceşte împre ună cu înaintemer g ător u l,
către Cuvântul întrupat, să mântuiască pe robul tău.
Psalmul 50. C A N O A N E L E Canonul dc umilinţă Facere a lui Iosif, scriitorul dc cântări.
Cântarea 1:
Irmosul:
Câ n t a r e d e b i r u i n ţ ă s ă c â n t ă m t o ţ i l u i D u m n e z e u , C e l c e a « f ă c u t m i n u n i t a r ă d e s e a m ă , c u « b r a ţ î n a l t , ş i a m â n t u i t p e « I s r a e l , c ă S - a p r e a s l ă v i t » .
Fiind robit de patimile păcatu lui, cad înaintea Ta, Doamne, ca să mă faci slobod de acestea pe mine, cel ce slăvesc cu osârdie bunătatea Ta.
Rănitu-m-am eu, ticălosul, cu arma păcatului şi am murit; şi, văzându-mă vrăjmaşul zăcând, se
veseleşte. Cel ce ai înviat pe morţi, înviază-mă şi mă mântuieşte.
Ale mucenicilor:
Preaslăvitu-s-au cetele purtătorilor de chinuri, cu cinstitele lor mădulări preaslăvind pe Hristos, pe Cel ce a purtat trup şi, prin patimi, stricăciunea a nimicit.
Tu r nurile şi apărătorii Bisericii, slăviţii mucenici, de năvălirile vrăjmaşului neclintiţi au rămas; cu r u găciunile lor, Dumnezeule, înviază-ne pe toţi.
A Născătoarei:
Ca un scaun în chip de foc ai purtat pe Ziditorul; ea o cămară însufleţită şi ca un palat strălucit ai încăput pe împăratul, Care S-a tăcut ca şi noi, Iară schimbare şi tară amestecare.
Canonul înainlemergâtoruiui Facere a lui losif, scriitorul de cântări.
Acelaşi irmos:
Gl a s a l C u v â n t u l u i a i f o s t , F e r i c i t e , p e n t r u a c e e a g l a s u r i l e n o a s t r e , p e c a r e l e î n ă l ţ ă m c ă t r e t i n e , p r i m e ş t e - l e , î n a i n t e - m e r g ă t o r u l e , i z b ă v i n d u - n e d i n r ă u t ă ţ i , c u m i j l o c i r e a t a .
Ca o dimineaţă, ca un soare răsărind, luminezi marginile Iu mii şi întuneci duhurile cele preaviclene; pentru aceea, negu ra sufletului meu risipeşte-o.
Morţilor ai propovăduit pe Viaţa noastră, Care avea să vină, înaintemergătorule; pen tru aceea, patimile care mă omoară, omoară-le şi mă arată,
g—...................................................................................... ......................................................................................... ........................................................................................................................................................... _
Fericite, păr taş dumnezeieştii străluciri.
A Născătoarei:
Ceea ce singură pe Fiul cel tară de ani, sub ani L-ai născut întrupat, Preasfântă Stăpână, toate patimile cele învechite ale prea- ticălosului meu suflet vindecă-le.
Cântarea a 3-a:
Pi a t r a p e c a r e n u a u b ă g a t - o î n s e a m ă z i d i t o r i i , a c e a s t a s - a « f ă c u t î n c a p u l u n g h i u l u i ; « a c e a s t a e s t e p i a t r a p e c a r e « H r i s t o s a î n t ă r i t B i s e r i c a S a , p e « c a r e a r ă s c u m p ă r a t - o d i n t r e « p ă g â n i » .
Vezi slăbiciunea mea, Cel ce ai pur tat-o pe ea, vezi cumplita urâ ţenie a sufletului meu; ia aminte la glasul meu, Hristoase mult- milostive, şi schimbă sluţenia lui în frumuseţe, Mântuitorule.
Mântuieşte-mă, lisuse, pe mine, păcătosul, mântuieşte-mă pe mine, unul, cel ce am călcat poruncile Tale cele mântuitoare, şi tot păcatul nebuneşte am săvârşit şi m-ani supus gându rilor care mă înstrăinează de Tine,
Bunule.
Ale mucenicilor:
Ceata celor fără de tr u p cu adevărat s-a spăimântat de vite jia voastră, sfinţilor, cum, în privelişte luptând în chip minu nat şi cu tr u purile căzând, prin putere dumnezeiască pe toţi vrăjmaşii cei fără de tr u p i-aţi
doborât.
Fiind încă roşiţi cu sângiurile rănilor şi cu sângele prăfuit încă picurând din răni, purtătorilor de chinuri, v-aţi înfăţişat înaintea
A
Domnului împăratului cel fără de moarte, bucurându-vă şi fiind încununaţi ca nişte biruitori.
A Născătoarei:
Născut-ai pe Cel ce Tatăl L-a născut mai înainte de toţi vecii; hrănit-ai pe Hrănitor u l tuturor, nefiind ispitită de bărbat. Minune neobişnuită! Taină nemaiauzită, ceea ce eşti de Dumnezeu dăr u ită. Pentr u aceea, tot
sufletul credincios te măreşte.
A
Canonul Inaintcmcrgătorului
Acelaşi irmos:
Di n c e a s t e a r p ă o d r ă s l i n d , î n a i n t e m e r g ă t o r u l e , c u s f i n ţ e n i e , t e - a i a r ă t a t r o d i t o r d e l u c r u r i d u m n e z e i e ş t i ; p e n t r u a c e e a , i n i m a m e a c e a n e r o d i t o a r e d e t o a t e b u n ă t ă ţ i l e , f ă - o b i n e r o d i t o a r e , c a s ă t e m ă r e s c t o t d e a u n a c u
credinţă.
Cu pâine cerească întăreşte, Fericite, inima mea cea slăbită de cugete rele şi-mi ajută să fac cu osârdie voile a tot Induratu lui Dumnezeu, ca să te măresc totdeauna cu credinţă.
Pe Mielul, Car e a ridicat păca tele lumii, pr o pov ăduindu-L, Fe ricite Pr o or o cule, pov ar a cea g r e a a păcatelor mele uşur e az-o, r o gu-mă, dându-mi zdr o bir e de inimă curăţitoar e de întinar e a patimilor.
A Născătoarei:
Firea lui Adam întreagă a îm- brăcat-o Cuvântul, purtător de trup întreg ieşind din tine, Năs cătoare de Dumnezeu. Pe Acela roagă-L, deci, de Dumnezeu Născătoare, să mă izbăvească de ispitele de tot felul şi de focul
cel veşnic.
Cântarea a 4-a:
Cu d u h u l m a i î n a i n t e v ă z â n d î n t r u p a r e a C u v â n t u l u i , P r o o - « r o c u l e A v a c u m , a i p r o p o v ă d u i t « s t r i g â n d : C â n d s e v o r a p r o p i a « a n i i . T e v e i c u n o a ş t e , c â n d v a « v e n i v r e m e a , T e v e i a r ă t a . « S l a v ă p u t e r i i T a l e , D o a m n e » .
Bogăţia pe care mi-ai dat-o, Hristoase, nebuneşte am risipit-o, făcând cele netrebnice; şi am ajuns gol, îmbrăcându-mă cu fapte de ruşine. Pentru aceea, strig Ţie: îmbracă-mă cu veşmântul cel luminat, dându-mi
pocăinţă, prin dumnezeiescul har.
Supusu-m-am nebuniei, am căzut cumplit şi zac la pământ, bolind fără vindecare. Ridică-mă, Cel ce eşti scularea celor căzuţi, şi pe piatra pocăinţei celei mântuitoare întăreşte, Hristoase, inima mea!
Ale mucenicilor:
Asemănându-se lui Hristos, Cel înălţat pe Cruce, şi luând bătăi, dimpreună se bucurau răbdă torii de patimi; şi cu ploile sân- giurilor înecând scursorile mulţimii de zei, curgeri de tămăduiri izvorăsc.
Viforul cel cumplit şi amar al chinurilor l-au străbătut ne udaţi dumnezeieştii pătimitori, sub povăţuirea nădejdii celei mântuitoare, şi la limanurile cele de sus au ajuns, de toată mângâierea îndestulându-se.
A Născătoarei:
Miratu-s-au oştirile îngereşti cum Cel nevăzut, cu chipul nos tru dintru tine S-a văzut, Născătoare de Dumnezeu Fecioară! Pe Acela roagă-L să învred nicească de mântuire pe toţi cei ce cu credinţă te măresc pe tine.
Canonul înaintcmcrgătorului Acelaşi irmos:
Te s â n d u - ţ i h a i n ă d e m â n t u i r e , d i n g o l i c i u n e a t r u p u l u i , B o t e - z ă t o r u l e a l D o m n u l u i , p e m i n e , c e l d e z b r ă c a t d e t o a t ă f a p t a c e a b u n ă , î m b r a c ă - m ă c u v e ş m â n t u l d r e p t ă ţ i i ş i a l b u c u r i e i .
Stropi de mântuire picură-mi şi mie, celui ce mă topesc cu înfier- bântarea poftelor, înaintemer g ă- tor u le, care ai botezat în undele Ior d anului pe Izvor u l dulceţii, pe lisus dătător u l de viaţă, ca, după datorie, să te
măresc.
Nu înger, nu sol ne-a mântuit pe
/V
noi, ci însuşi Domnul, venind pe pământ, Căruia drepte căi i-ai gătit, Fericite; pe Acela roagă-L acum să-mi arate cărarea care duce la împărăţie.
A Născătoarei:
Biserică sfinţită a lui Dumnezeu te-ai arătat, a Celui ce mai pre sus de minte S-a sălăşluit într u tine, Fe cioară; pe Acela roagă-L să ne curăţească de necurăţia păcatelor, ca să ne arătăm casă şi sălăşluirc a Duhului.
Cântarea a 5-a:
Canonul de umilinţa Irmosul:
Pa c e a T a d ă - o n o u ă , F i u l e a l l u i D u m n e z e u , c ă a f a r ă d e T i n e « p e a l t D u m n e z e u n u c u n o a ş t e m « ş i n u m e l e T ă u n u m i m , c ă e ş t i « D u m n e z e u a l c e l o r v i i ş i a l c e l o r « m o r ţ i » .
IJmplutu-m-am de multe şi cumplite căderi în păcate, înde- lung-răbdătorule şi îndurate Stă pâne. Ai milă de mine, osânditul, şi nu mă lepăda de la faţa Ta.
Pe vameşul care se întrista l-ai îndreptat, Hristoase; deci aces tuia şi eu urmând, îmi bat pieptul şi strig Ţie: Milostiv fii mie, Unule îndurate şi mult Milostive.
Ale mucenicilor:
Sfinţii Tăi, Doamne, luminători nerătăcitori s-au arătat, risi pind noaptea cea adâncă a înşe lăciunii şi toată lumea luminând cu strălucirile minunilor.
Ca nişte pietre de mult preţ pe Tine, Piatra vieţii, iubindu-Te sfinţii mucenici, Stăpâne, la chinuri fiind supuşi, toată zidi rea înşelăciunii au sur pat.
A Născătoarei:
Pe Unul din cinstita Treime, Cel ce este în două voi şi poar tă un
Ipostas, L-ai născut, Preacurată; pe Acela neîncetat roagă-L să ne niântuim noi toţi.
Canonul Inaintcmcrgâtoruiui Acelaşi irmos:
/V
In p u s t i e t e - a i s ă l ă ş l u i t , I n a i n - t e m e r g ă t o r u l e a l l u i H r i s t o s , c a o a r e c â n d I l i e ; p e n t r u a c e e a , i n i m a m e a , c e a p u s t i i t ă p r i n p ă c a t e , î m b u n ă t ă ţ e ş t e - o c u d u m n e z e i a s c a p u r t a r e d e g r i j ă , P r e a f e r i c i t e .
Ca un stâlp de neclintit şi temelie preatare a credincioşilor fă-
A
cându-te, Inaintemergătorule, cugetul meu, cel bântuit de meş- teşugirile amăgitorului, neclă tinat îl arată.
Prin glasul tău, Fericite, morţilor s-a binevestit Lumina din Lu mină, care a strălucit pe pământ şi cei din întuneric ne-am lumi nat; pentru aceea, luniinează-mă pe mine, cel rău întunecat.
A Născătoarei:
A
Împărăteasă şi Fecioară te-a propovăduit pe tine David, ceea ce eşti iară de prihană; pentru aceea te rog: Fă-mă moştenitor al împărăţiei celei cereşti, ca să te fericesc.
Cântarea a 6-a:
Pr o o r o c u l u i I o n â u r m â n d , s t r i g : S c a p ă v i a ţ a m e a d i n « s t r i c ă c i u n e , B u n u l e , ş i m â n t u - « i e ş t e - m ă , M â n t u i t o r u l l u m i i , p e « m i n e c e l c e s t r i g : S l a v ă Ţ i e » .
Sfărâmatu-s-au oasele ticălosului meu suflet şi de g r e utatea mul ţimii dezmier d ărilor m-am gâr bov it; ajută-mi, Hristoase, Cel ce singur eşti ajutor u l tutur o r.
A
I n noianul răutăţilor şi în viforul patimilor căzând, strig: Atot puter nice Hristoase, scoate-mă cu mâna Ta cea tare şi mă mân tuieşte.
Ale mucenicilor:
Mulţimea cea înmiit lăudată a sfinţilor răbdători de chinuri a călcat sub picioare mulţimi ale vrăjmaşilor celor nevăzuţi şi s-a unit cu mulţimile minţilor celor cereşti.
Cei ce aţi uscat adâncul păgâ- nătăţii, pătimitorilor, izvor u l desfătării aţi moştenit; pentr u aceea, uscaţi şi apele cele stătute ale păcatului meu.
A Născătoarei:
Marie, ceea ce te-ai arătat cort al sfinţeniei, pe ticălosul meu suflet, cel spurcat cu dezmierdă rile, sfinţeşte-1 şi părtaş al dumnezeieştii slave îl fa.
Canonul înaintemergătorului Acelaşi irmos:
Ce l c e a i p r o p o v ă d u i t p e p ă m â n t p o c ă i n ţ a , B o t e z ă t o - r u l e , a r a t ă - m i c ă i l e p o c ă i n ţ e i , c a r e s ă m ă c ă l ă u z e a s c ă s p r e l u m i n ă , ş i d e p r ă p ă s t i i l e î n ş e l ă c i u n i i m ă f e r e ş t e .
Ca unul care ai botezat pe Adâncul în apele Iordanului, usucă adâncul patimilor mele, dându-mi ploi de lacrimi, îna- intemergătorule, propovăduito- rule al lui Hristos.
De bolile sufleteşti şi de patimile trupeşti, de greutăţile vieţii şi de tot felul de ispite şi necazuri mântuieşte-mă, înaintemcrgă- torule al Domnului.
A Născătoarei:
Pe tine, ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu şi între femei bună, cu osârdie te rog: Nu mă trece cu vederea, Preacurată, ci mă mi- luieşte şi de toată reaua întâm plare nevătămat mă păzeşte.
Cântarea a 7-a:
De t i n e r i i T ă i c e i d i n c u p t o r , M â n t u i t o r u l e , f o c u l n u s - a « a t i n s ş i n i c i n u i - a v ă t ă m a t . « A t u n c i c e i t r e i c a d i n t r - o g u r ă « c â n t a u ş i b i n e c u v â n t a u , g r ă i n d : « B i n e c u v â n t a t e s t e D u m n e z e u l « p ă r i n ţ i l o r n o ş t r i ! » .
C u r ă b d a r e a s - a d e p r i n s I o v ş i a r ă m a s n e c l ă t i n a t d e t o a t e b â n - t u i e l i l e c e l u i v i c l e a n , c a u n t u r n , v i t e a z u l ; a c e s t u i a p u r u r e a c a u t ă s ă I i i u r m ă t o r , o , s u f l e t e , ş i n i c i d e - cum nu te clătinn întru n e c a z u r i .
Lăsatu-m-am robit de dulceţile trupeşti şi, minte având, m-am făcut fără de minte, Cuvântule al lui Dumnezeu. Cel ce cu cuvântul ai mântuit pe femeia cea păcătoasă, mântuieşte-mă şi pe mine, nefericitul, ca să bine -
cuvântez lăudând bunătatea Ta.
Ale mucenicilor:
A
Înţelepţilor mucenici, fiind izbăviţi cu sângele Celui ce a pătimit cu trupul pentru noi, cu osârdie aţi voit să vă vărsaţi sângiurile voastre pentru Dân sul; pentru aceea, neîncetat împreună cu Dânsul împărăţiţi.
Palat luminat v-aţi arătat prin zidirea sfinţitelor pătimiri, înţe lepţilor, într u care S-a odihnit Hristos, singur u l împărat şi Domn, Care v-a mutat pe voi la locaşurile cele cereşti.
A Născătoarei:
Dintre toate neamurile, pe tine, una, întru tot lăudată, Hristos te-a ales Luişi locaş, ca pe ceea ce eşti cinstită şi preacurată, şi, dintru tine răsărind ca un soare, tot pământul a luminat.
A
Canonul Inaintemergătorului Acelaşi irmos:
//
Ca u n u l c a r e t e - a i f ă c u t p r e a - b u n m i j l o c i t o r a l L e g i i c e l e i v e c h i ş i a l c e l e i n o i , m ă r i t e B o t e - z ă t o r u l e , m i j l o c e ş t e p e n t r u m i n e , c e l î m b ă t r â n i t î n p ă c a t e , c a s ă m ă î n n o i e s c c u t o t u l , r u g â n d p e l i s u s , C e l c e p e t o a t e I e
înnoieşte.
C'a le g iuitor al pocăinţei te-ai arătat pe pământ, înaintemer- gător u le al lui Hristos şi Bote- zător u le; cu r u găciunile tale întăreşte pe toţi să o împli nească, pentr u ca aşa să ne izbă vim de răutăţile cele fără de număr,
cu care greşim pururea.
iu ai străbătut calea cea strâmtă, urmând toată înfrâna-
•A
rea, înţelepte; şi, cu lărgimea privirilor celor foarte pătrunzătoare, cu totul te-ai luminat; de care dă-ne să ne bucurăm şi noi, rugând pe Hristos.
A Treimii:
Pe Treimea cea de o fiinţă să O slăvim credincioşii: pe Tatăl cel Iară de început şi pe Fiul şi pe Duhul cel drept, o Fiinţă de aceeaşi împărăţie, o Domnie, o Stăpânire şi Viaţă, Care ne viază pe noi.
A Născătoarei:
Fă mijlocire la Dumnezeu, Preacurată, ca să treacă cu vederea greşelile noastre şi păcatele cele Iară de număr şi să ne scape de focul osândei celei veşnice.
Cântarea a 8-a:
Pe C e l d e C a r e s e î n f r i c o ş e a z ă î n g e r i i ş i t o a t e o ş t i l e , c a d e « F ă c ă t o r u l ş i D o m n u l , l ă u d a ţ i - L , « p r e o ţ i , p r e a s l ă v i ţ i - L , t i n e r i , « b i n e c u v â n t a ţ i - L , p o p o a r e , ş i - L « p r e a î n ă l ţ a ţ i î n t r u t o ţ i v e c i i » .
Col m-a făcut de faptele bune de orice fel vicleanul şarpe, cu sfatul său cel prea rău; ci, cu podoabele faptelor bune, lumi- nează-mă acum, Mântuitorul meu, Cel ce ai golit răutatea acestuia.
ând vei veni să judeci neamul omenesc, Judecător u le prea drepte, în ceasul cel înfricoşător pe mine osândit să nu mă trimiţi în focul gheenei, ci milostiveşte- Te şi mă niântuieşte.
Ale mucenicilor:
Pe voi, întru tot lăudaţilor păti- mitori ai Domnului, nici întristarea, nici primejdia, nici sabia, nici focul nu v-au despărţit nicidecum de dragostea lui Hris tos, Care pe noi ne-a iubit pentru îndurarea Sa.
împletindu-vă tr u pul cu vrăj maşul cel netr u pesc, l-aţi dobo rât, vitejilor pătimitori, şi cu cei fără de tr u p împr e ună dănţuiţi, vindecând patimile sufletelor şi ale tr u purilor.
A Născătoarei:
Cel ce este săditor a toate, aflân- du-te ca pe un crin în văile vieţii, întru tine S-a sălăşluit, îmbăl- sămându-ne acum cu miresmele faptelor bune şi ale bunei cu viinţe, de Dumnezeu Născătoare.
Canonul Înainîemergătorului Irmos: Pe Cel ce a mântuit...
Eu , u n u l , m a i m u l t d e c â t t o ţ i c e i n ă s c u ţ i p e p ă m â n t g r e ş i n d , s i n g u r m - a m f ă c u t c ă l c ă t o r a l l e g i l o r T a l e , D o a m n e . D r e p t a c e e a , p e n t r u î n a i n t e m e r g ă t o r u l T ă u , î n d u r ă - T e ş i m ă m â n t u i e ş t e .
A
înger cu obiceiurile te-ai arătat, Botezător u le Ioane, pe înger u l sfatului celui mar e pr o pov ă- duindu-L mar g inilor. Pentr u aceea, cu cântări te lăudăm într u toţi vecii.
făiatu-ţi-s-a capul pe nedr e pt, Fe ricite, cel ce ai afundat capul lui Hristos în ape. Deci întăr e şte pe toţi cu r u găciunile tale, să calce capul înşelător u lui cel cu adevăr at pierzător.
Arată tuturor cărările care duc către dumnezeieştile intrări, Fericite, ca, pe acelea umblând, să ne facem, cu rugăciunile tale, moştenitori ai dumnezeieştii cămări de nuntă.
A Născătoarei:
lzbăveşte-mă de necuviinţa păcatului, de văpaia gheenei, de osânda întunericului, de scrâş- nirea dinţilor şi de vier mele cel neador mit, Fecioară, singura ocrotitoare a neamului omenesc.
Cântarea a 9-a:
Canonul dc umilinţă irmosul:
Pe n o r u l c e l p u r t ă t o r d e l u m i n ă , î n t r u c a r e S t ă p â n u l « t u t u r o r , C e l t a r ă d e î n c e p u t , S - a « p o g o r â t d i n c e r , c a p l o a i a p e s t e « l â n ă , ş i S - a î n t r u p a t , p e n t r u n o i « f ă c â n d u - S e o m , s ă o m ă r i m t o ţ i , « c a p e o M a i c ă c u r a t ă a
Dumnezeului nostru».
Iată vremea pocăinţei şi a lucrării celei curate, suflete al meu; iată ziua luminii, fă cele ce trebuie să faci: fugi de întune ricul patimilor, goneşte somnul prea relei trândăviră, ca să te faci păr taş al dumnezeieştii
lumini.
Ca vameşul suspin, ca păcătoasa lăcrimez, ca tâlharul strig: Po- meneşte-mă, îndurate. Şi ca fiul cel risipitor strig: greşit-am. Cad înaintea Ta ca femeia canaa- neancă, îndurate Hristoase, nu mă trece cu vederea!
Ale mucenicilor:
Patimilor trupeşti şi durerilor sufleteşti v-aţi arătat tămăduitori cu adevărat, prealăuda- ţilor pătimitori ai Domnului, dându-vă cu răbdare trupurile la chinuri şi la moarte silnică; pentru aceasta vă fericim pu rurea.
Mai mult decât razele soarelui strălucind răbdarea înţelepţilor purtători de chinuri ai lui Hris tos, pe mai-marele întunericului, cu darul în chip vădit l-au nimicit şi noaptea păgânătăţii au risipit, iar inimile credin -
cioşilor au luminat.
A Născătoarei:
Cu razele dătătoare de lumină ale Cuvântului Celui ce a răsărit din pântecele tău cel sfânt, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi a luminat marginile pământu lui, luminează sufletul meu cel întunecat cu negura
plăcerilor, ca să te laud cu credinţă.
Canonul inaintcmergătorului
Acelaşi irmos:
Ia t ă s f e ş n i c u l c a r e l u m i n e a z ă c e l o r d i n t r u î n t u n e r i c u l v i e ţ i i ; i a t ă r â n d u n e a u a c e a c u p l ă c u t v i e r s , c a r e v e s t e ş t e t u t u r o r p e p r i m ă v a r a - H r i s t o s , p e m a r e l e î n a i n t e m e r g ă t o r , m i j l o c i t o r u l L e g i i c e l e i v e c h i ş i a l c e l e i n o i ; c u
ale cărui mijlociri suntem păziţi pururea.
I l = 48
Ca pe un prieten al Mirelui te iau acum ca mijlocitor, eu, cel împov ărat de mulţime de păcate,
şi strig către tine, Botezător u le: Dăr u ieşte-mi ier tarea datoriilor, Preafericite, şi aprinde candela sufletului meu, care s-a stins cu totul din nepur tarc de grijă.
Cu îngerii cei fără de trup, cu preacinstiţii apostoli, cu sfinţii mucenici şi cu proorocii, Proo- rocule, roagă-te pururea Prea- bunului Dumnezeu, ca să do bândim veşnicele bunătăţi, noi, cei ce ne-am îmbogăţit cu tine,
Apărătorul cel bun.
Rânduneaua cea frumoasă, privi ghetoarea cea cinstită, porumbiţa cea preafrumoasă, turtureaua cea iubitoare de pustie, Bote zătorule al Domnului, odrasla pustiei, sufletul meu, cel pustiit prin nerodire, arată-1 roditor
de bunătăţi.
A Născătoarei:
Ca un scaun de heruvimi ai pur tat pe Cel ce poar tă toate şi ai hrănit pe Cel ce ne hrăneşte pe noi. Pe Acela roagă-L neîncetat, Fecioară de Dumnezeu dăruită, ca tur ma ta pururea să fie ferită de prăbuşirea
cutremurului, de robie şi de tot felul de necazuri.
Luminânda zilei să se caute la sfârşitul cărţii.
LA STIHOAVNA LAUDELOR Stiluri de umilinţă:
Lumea cealaltă te aşteaptă, suflete, şi Judecătorul va scoate la arătare faptele tale cele ascunse şi rele. Deci nu zăbovi întru cele de aici, ci apucă înainte, strigând către Jude cătorul: Dumnezeule, milostiv fii mie şi
mă mântuieşte.
Stih: Umplutu-ne-am dimineaţa dc mila Ta, Doamne...
Nu mă lepăda, Mântuitorul meu, pe mine, cel cuprins de uşurinţa păcatului; ridică-mi gândul spre pocăinţă şi mă fă lucrător iscusit al viei Tale, dăruindu-mi plata celui din ceasul al unsprezecelea şi mare milă.
A mucenicilor:
Stih: Şi fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.
A
Aceşti ostaşi ai marelui împărat s-au împotrivit poruncilor tira nilor; cu bărbăţie au nesocotit chinurile şi toată înşelăciunea au zdrobit-o şi, după vrednicie fiind încununaţi, cer de la Mân tuitorul pace, şi sufletelor
noastre mare milă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei: Podobie: Prealăudaţilor mucenici...
Fecioară prealăudată, taina cea săvârşită întru tine a văzut-o Moise cu ochi prooroceşti, în rugul care ardea şi nu se mistuia. Că focul Dumnezeirii n-a ars pântecele tău, Curată. Pentru aceasta, te rugăm, ca pe Maica
Dumnezeului nostru, să se dăruiască lumii tale pace.
MARŢI, LA LITURGHIE
Stihirilc Fericirilor
Prin mâncare a scos vrăjmaşul pe Adam din rai; iar prin Cruce a adus Hristos într-însul pe tâlha rul, care striga: Pomeneşte-mă,
A
când vei veni întru Împărăţia Ta.
Pe mine, cel ce în toate zilele greşesc şi calc poruncile Tale, întoarce-mă, Dumnezeule, şi mă smulge din osândă, ca să slăvesc îndurarea Ta cea de negrăit, Iubitorule de oameni.
A Inaintcmcrgătorului:
Arătatu-te-ai sfeşnic, dumneze- iescule înaintcmer g ător, mer g ând înaintea Luminii celei neapuse, Care din nor luminos ne-a răsărit nouă în chip de ne g răit. Pe Acesta, dar, roagă-L să lumineze sufletele celor ce te
cinstesc pe tine.
A mucenicilor:
Răbdând munci de multe feluri, prealăudaţilor mucenici, v-aţi învrednicit cereştilor bunătăţi întru cele de sus; pentru aceea, de toţi oamenii pururea sunteţi fericiţi.
Slavă...
Tatălui să ne închinăm şi pe Fiul să-L preaslăvim şi pe Preasfântul Duh toţi credincioşii să-L lău dăm, strigând şi grăind: Pome neşte-mă, Treime de o fiinţă şi unime, Dumnezeule!
Şi acum..., si Născătoarei:
D u p ă n a ş t e r e , p u r u r e a F e c i o a r ă , c a ş i m a i î n a i n t e d e n a ş t e r e t e - a i p ă z i t c u r a t ă , n ă s c â n d p e D u m n e z e u c u t r u p ; p e C a r e î n d u - p l e c ă - L . C u r a t ă , s ă n e m â n t u i a s c ă pe noi d e p a t i m i l e t r u p e ş t i ş i sufleteşti.
SLUJBA DE MIERCURI
MARŢI SEARA, LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., sc pun stihirile Crucii:

1. Pr e a c u r a t e l e T a l e p a l m e , H r i s t o a s e , p e l e m n u l C r u c i i l e - a i î n t i n s , ş i d e g e t e l e T a l e l e - a i s â n g e r a t , v r â n d , I u b i t o r u l e d e o a m e n i , s ă m â n t u i e ş t i p e A d a m , z i d i r e a d u m n e z e i e ş t i l o r T a l e m â i n i , c e l c e , p e n t r u c ă l c a r e a
poruncii, era ţinut în împărăţiile morţii; pe care l-ai şi ridicat cu stăpâ nirea Ta cea atotputer nică.
Pe Cr u ce fiind pironit ca un om, Hristoase Dumnezeule, firea omenească ai îndumnezeit-o; şi pe şar pele cel începător de rău tate omorându-1, ca un îndurat ne-ai mântuit din blestemul cel prin lemn, blestem făcându-Te,
şi lumii dăruind binecuvântare şi mare milă.
Cel ce eşti mai presus de toată cinstirea, Stăpâne, ai îngăduit să fii lipsit de cinstire, îndurate, răb dând moarte de ocară pe lemnul Crucii, prin care neamul ome nesc a cules nemurire, şi viaţa cea dintâi iarăşi a
primit, murind Tu trupeşte, Atotputer nice.
Alte stihiri, ale Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:
De durerea cea amară a picioarelor mele izbăveşte-mă, Prea-
curată, de slăbiciunea genun chilor şi de sfărâmarea încheie turilor, de slăbirea mâinilor şi a picioarelor şi de vătămarea mul tor feluri de neputinţe; într u acestea toate, păzeşte-mă ne zdr u ncinat, într u dra gostea
Dumnezeului şi Ziditorului meu.
Supusu-m-am patimilor celor rele şi fapte păcătoase de ruşine am făcut eu, pătimaşul, din care încă şi acum nălucirea acestora şi închipuirile cele rele mă cla tină, mă schimbă şi mă întorc spre patima dulceţii
acestora, întru simţirea inimii mele; ci tu, Curată, izbăveşte-mă.
Viaţa mea, Preacurată, de multe ispite s-a umplut, din relele cele multe cu care am greşit; ci tu mă izbăveşte şi de acelea şi de aces tea şi-mi dă minte şi viaţă fără de poticnire şi cuvânt înţelept, ca să te fericesc cu
credinţă şi să măresc dumnezeiescul tău nume.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii şi a Nască- toarci:
Junghierca Ta cea tară dreptate, Hristoase, văzând-o Fe cioara, plângând striga Ţie: Fiule preadulce, cum pătimeşti pe nedrept? Cum eşti spânzurat pe lemn, Cel ce ai spânzurat tot pământul pe ape? Te rog, nu mă
lăsa singură pe mine, Maica şi roaba Ta, Făcă- torule de bine mult îndurate!
Mâ n t u i e ş t e , D o a m n e , p o p o r u l T ă u , ş i b i n e c u v i n t e a z ă m o ş t e n i r e a T a ; b i r u i n ţ ă b i n e c r e d i n -
LA S T I H O A V N Ă Stilurile Crucii:
Crucea s-a înfipt în locul Căpă- J ţânii şi ne-a înflorit nouă nemurire, din izvorul cel pururea curgător al coastei Mântuitorului.
Stih: Cătr e l ine am ridicat ochii mei, Cel ce locuieşti în cer.
Zid nesurpat este nouă cinstita Cruce a Mântuitorului, că, spre dânsa nădăjduindu-ne, toţi ne niântuim.
A mucenicilor:
Stih: Miluieşte-ne pe noi. Doamne, milu- ieşte-ne pe noi, că ne-arn săturat de defăi mare.
O, cât este de bun schimbul pe care l-aţi făcut, sfinţilor! Că v-aţi dat sângiurile, şi aţi moştenit cerurile; şi, puţin timp fiind încercaţi, în veci vă veseliţi. Cu adevărat bun este schimbul fă cut de voi. Că, lăsând pe
cele stricăcioase, aţi dobândit pe cele nestricăcioase; şi, împreună cu îngerii dănţuind, lăudaţi neînce tat pe Treimea cea de o fiinţă.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii şi a Născătoarei:
Podobic: Prcalăudaţilor mucenici...
Sabie a trecut prin inima mea, o, Fiule, şi o sfâşie, Stăpâne, pre cum mi-a spus mai înainte Simeon, zicea Fe cioara, când a văzut pe Hristos spânzurând pe lemn. Ci Te scoală şi împreună preaslăveşte, Nemuritor u le, pe
Maica şi roaba Ta, rogu-mă.
MIERCURI, LA UTRENIE
După catisma întâi, sedcalna Crucii:
cioşilor creştini asupra celui protivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
Stih: înălţaţi pc Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este.
Fiind răstignit Tu , Hristoase, a pierit tirania, şi puterea vrăjma şului s-a zdrobit, că nici înger, nici om, ci Tu însuţi ne-ai mân tuit pe noi. Doamne, slavă Ţie.
Cei ce am dobândit ocrotirea ta, Preacurată, şi cu rugăciunile tale ne izbăvim din primejdii, cu Crucea Fiului tău pretutindenea fiind păziţi, după datorie toţi cu dreaptă credinţă te mărim.
După catisma a doua, sedealna: Podobie: Piatra fiind pecetluită...
Lemnul Crucii Tale îl cinstim, Iubitorule de oameni, că pe dânsul ai fost pironit, Viaţa tuturor ; raiul ai deschis tâlha rului celui ce cu credinţă s-a îndreptat spre Tine, Mântui torule, şi desfătării s-a învredni cit,
măr turisindu-se Ţie: Pome- neşte-mă, Doamne! Ca pe acela primeşte-ne şi pe noi, care stri găm: Greşit-am toţi, cu milosti virea Ta nu ne trece cu vederea.
Stih: iar Dumnezeu, împăratul nostru, mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.
Arma Crucii stindard nebiruit împotriva vrăjmaşilor s-a ară tat oarecând în războaie, bine- credinciosului împărat Con stantin, prin credinţă. De aceasta se cutremură puterile cele pro- tivnice; aceasta s-a făcut şi cre -
dincioşilor mântuire şi lui Pavel pricină de laudă.
O, minune nouă! O, taină înfricoşătoare!, striga Mieluşeaua şi Fecioara, cea cu totul fără pri hană, când a văzut pe Domnul întins pe lemn. Cum este osândit pe Cruce, ca un vinovat, de către judecătorii cei fără de lege,
Cel ce poartă în mână toate?
După catisma a treia, sedealna:
Pe Cruce întinzându-Ţi pal mele, îndurate, ai adunat nea murile cele depăr tate de la Tine, ca să slăvească bunătatea Ta cea multă. Ci, caută spre moşte nirea Ta şi doboară cu cinstită Crucea Ta pe cei ce se războiesc
împotriva noastră.
A mucenicilor:
Pentr u chinurile sfinţilor, care pentr u Tine au pătimit, îndură- Te, Doamne, şi toate durerile noastre tămăduieşte-le, Iubito r u le de oameni.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii şi a Născă- toarci:
Mieluşeaua cea fără prihană, pe Mielul şi Păstorul văzându-L spânzurat şi mor t pe lemn, cu lacrimi striga, ca o maică tân- guindu-se: Cum voi lăuda, Fiul meu, smerenia Ta cea mai pre sus de cuvânt şi patimile cele de
voie, Dumnezeule preabun?
Psalmul 50.
C A N O A N E L E Canonul Crucii Facere a lui Iosif, scriitorul de cântări.
Cântarea 1:
Irmosul:
Di n r o b i a c e a a m a r ă i z b ă v i n - d u - s e I s r a e l , m a r e a c e a « n e u m b l a t ă a s t r ă b ă t u t - o c a p e « u s c a t ; i a r p e v r ă j m a ş u l v ă z â n - « d u - I î n e c a t , c â n t a r e l u i D u m - « n e z e u a c â n t a t , c a u n u i f ă c ă t o r « d e b i n e , C e l c e a t ă c u t m i n u n i « c u
braţ înalt, că S-a preaslăvit».
Pe Cruce fiind spânzurat, Hris toase, împreună cu Tine ai ridi cat pe omul cel căzut şi toată pu terea vrăjmaşului ai doborât-o, Cuvântule. Pentru aceea laud patima Ta, a Celui ce ai pătimit şi din patimi m-ai izbăvit.
Tu eşti Domnul slavei, Cel ce cu mărire ai încununat pe om; pentru aceasta, cu spini ai fost încununat, pentru ca firea noas tră cea pur tătoare de spini, să o faci aducătoare de roada dum nezeieştilor lucrări,
Săditorule.
Ale mucenicilor:
Ceata cea preasfântă a sfinţilor după le g e pătimind, cu sfintele cur g eri ale sângiurilor, toată făptura au sfinţit; iar spurcatele jer tfe care se aduceau idolilor, într u Dumnezeu Părintele, le-au nimicit.
Preasfinţilor mucenici, norii chinurilor nu au putut acoperi luptele voastre cele pline de răb dare; pentr u aceea, mai lumi naţi decât razele soarelui vă arătaţi, măriţilor, răsfrângând cu strălucire rază de mântuire.
A Crucii şi a Născătoarei:
Sabie te-a rănit, Preacurată, când ai văzut patimile Fiului tău: pe Dânsul cu suliţa împuns, şi îndepărtând sabia cea pusă de-a curmeziş, care împiedica credincioşilor dumnezeiasca in trare în rai.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Ir mos: Dreapta Ta cea pur tătoare...
Pe t i n e , C u r a t ă , a f l â n d u - t e l o c a ş s f â n t , C u v â n t u l c e l p r e a s f â n t S - a s ă l ă ş l u i t î n p â n t e c e l e t ă u , d ă r u i n d s f i n ţ i r e ş i l u m i n a r e ş i i e r t a r e d e p ă c a t e c e l o r c e t e c i n s t e s c p e t i n e .
Ceea ce ai născut pe Str u gurele vieţii, Care izvorăşte vinul mân tuirii, pe mine, cel întunecat de beţia păcatelor, ca o milostivă mă înţelepţeşte şi mă pov ăţu- ieşte către căile cele drepte ale pocăinţei.
Pe mine, cel ce pururea alunec cu gândul, şi sunt prins cu cugetele cele viclene, şi nebu neşte mă amăgesc, şi vrăjmaşilor cu totul rob m-am făcut, să nu mă treci cu vederea, Stăpâne.
Cântarea a 3-a:
Canonul Crucii Irmosul:
Nu î n t r u î n ţ e l e p c i u n e a ş i b o g ă ţ i a l u i s ă s e l a u d e m u - « r i t o r u l , c i î n t r u c r e d i n ţ a D o m o l u l u i , s t r i g â n d l u i H r i s t o s « D u m n e z e u ş i c â n t â n d p u r u r e a « c u d r e a p t ă c i n s t i r e : P e p i a t r a « p o r u n c i l o r T a l e î n t ă r e ş t e - m ă , « S t ă p â n e » .
Străpuns-au mâinile şi piciorele Tale cei tară de lege, Iisuse al meu, ale Celui ce întâi cu palma în chip de negrăit ai zidit pe om, Hristoase Dumnezeule, şi, prin palma Ta, din patimi şi din stri căciune pe toţi i-ai
mântuit.
Striga Isus Navi să stea luna şi soarele, mai înainte închipuind întunecarea luminătorilor, care s-a făcut când a pătimit Stăpânul cu tr u pul pe Cr u ce, prin care căpeteniile cele viclene ale întu nericului au rămas de
ruşine.
Ale mucenicilor:
Cu râvnă răbdau sfinţii mucenici durerile, prin care fiind răniţi, pe şarpele veliar tare l-au rănit. Pentru aceea, rănile su fletelor noastre le vindecă pururea cu dumnezeieşti mustrări.
Jer tfelnicele şi templele păgâ- neşti le-aţi sur pat, mucenicilor, şi cu răbdarea şi cu bărbăţia pe voi înşivă în chip minunat v-aţi ridicat ca nişte biserici încăpă toare ale Tatălui şi ale Fiului şi ale Sfântului Duh.
A
In timpul pătimirii văzând, Fe cioară, pe Cel împodobit cu fru museţea, neavând chip nici fru museţe, cu amar ai strigat, Curată, tânguindu-te: Vai mie! Cum pătimeşti, Fiule, vrând să mântuieşti pe toţi din patimi?
A
Irmos: Cel ce însuţi ştii...
Ce e a c e a i n ă s c u t p e S t ă p â n u l a t o a t e ş i e ş t i S t ă p â n u l t u t u r o r , s m u l g e - m ă a c u m d e s u b s t ă p â n i r e a n e c u r a t e l o r p a t i m i , c e a c u t o t u l f ă r ă p r i h a n ă ; c ă p e m i n e î n s u m i t i c ă l o ş e ş t e m - a m f ă c u t r o b a c e s t o r a , c u l e n e v i r e a ş i
cu viclenia cugetării.
Ceea ce eşti pur u r e a îndur ată, ca una ce ai născut pe Domnul cel pr e aîndur at şi bun, pe mine, cel ce prin răutatea firii sunt ne îndur at şi nemilostiv, să nu mă tr e ci cu veder e a, Pr e acur ată, şi mă întoar c e cu r u găciunile
tale.
Smulge-mă din viforul gândurilor celor păcătoase şi din primejdii şi din necazuri şi din ispite, Fecioară, şi către limanu rile cele dumnezeieşti îndrep- tează-mă, şi de împăcare umple inima mea, rogu-te, ceea ce eşti
singură întru totul lăudată.
Cântarea a 4-a:
Au z i t - a d e d e m u l t A v a c u m c e l m i n u n a t , g l a s u l T ă u , « H r i s t o a s e , ş i c u f r i c ă a s t r i g a t : « D u m n e z e u l e ş i S f i n t e , d e l a « m i a z ă z i v e i v e n i , d i n m u n t e l e « c e l c u u m b r a d e a s ă , c a s ă m â n - « t u i e ş t i p e u n ş i i T ă i . S l a v ă p u t e - « r i i
Tale, Doamne».
Bătăi şi răni ai răbdat, Hristoase, şi, fiind răstignit, ai tămă duit rănile inimii mele; fiere amară ai gustat, vindecând vătă marea cea stricăcioasă a gustării celei dulci; şi pe lemnul Crucii fiind pironit, blestemul
pomului celui din rai l-ai nimicit.
Neamurile cele depăr tate de la Tine, înălţându-Te pe Cr u ce, aproape le-ai tras; şi ne-ai îm-
A
păcat pe noi cu Părintele, Inde- lung-răbdător u le, ca un sol fă- cându-Te mijlocitor, şi în mijlo cul pământului patimă de ocară ai răbdat.
Ale mucenicilor:
A
In marea cea tainică a sângiu- rilor voastre, de Dumnezeu feri ciţilor, faraon cel netr u pesc îm preună cu toate oştile lui că zând, a pierit. Pentr u aceea, voi cu bucurie fiind mântuiţi, în pă mântul făgăduinţei aţi trecut şi
cetăţeni ai cerului v-aţi făcut.
Cu tăria lui Hristos întărindu-se mucenicii şi patimii celei fericite urmând, patimi de multe feluri au primit pe cinstitele lor tru puri. Pentru aceasta, domolesc patimile sufletelor şi ale tru purilor celor ce pururea îi
laudă şi îi fericesc.
Junghierea cea nedreaptă vă zând-o ceea ce Te-a născut,
Hristoase, tânguindu-se striga către Tine: Fiule, Drepte jude- cătorule, cum ai fost osândit fără dreptate, vrând să îndrep- tezi pe cei de demult osândiţi prin călcarea poruncii şi alu necaţi spre stricăciune?
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Irmos: Munte pe tine cu darul...
No r u l c e l c u t o t u l l u m i n o s , c a r e a i n ă s c u t p e I i s u s , S o a r e l e d r e p t ă ţ i i , p e D ă t ă t o r u l d e l u m i n ă ş i D u m n e z e u , l u m i n e a z ă s u f l e t u l m e u , c e l c e s e a f l ă î n n o a p t e a p ă c a t u l u i ş i e s t e o r b i t d e î n t u n e r i c u l d e s f ă t ă r i l o r .
Scoate-mă din cursa şi stricăciu nea celor ce mă caută cu vicleşug de-a pururea să-mi facă rău, ceea ce eşti gata ajutătoare a creştinilor şi a celor necăjiţi alinare, de Dum nezeu Născătoare, Stăpână, cu totul fără
prihană.
Tăria şi lauda mea este Domnul, pe Care din curatele tale sân- giuri L-ai născut, Curată. Deci, pe Acesta roagă-L totdeauna, Fecioară, ca să mă păzească curat cu sufletul şi cu trupul, pe mine robul tău.
Cântarea a 5-a:
.
Lu m i n a T a c e a n e a p u s ă s t r ă l u c e ş t e - o , H r i s t o a s e , î n i n i - « m i l e c e l o r c e c u c r e d i n ţ ă T e « l a u d ă p e T i n e , p a c e a T a c e a « m a i p r e s u s d e m i n t e d â n d - o « n o u ă , p e n t r u c a , d i n n o a p t e a < i K c u n o ş t i n ţ e i c ă t r e z i u a l u m i n i i « ' l a i e
alergând, să Te slăvim pe «Tine. Iubitor u le de oameni».
Soarele, Mântuitor u le, s-a golit de lumină, văzându-Te gol spân zurat pe lemn, pe Tine, Cel ce ai spânzurat pământul pe ape; iar pietrele dacă Te-au simţit pe piatră înălţat, s-au despicat de frică şi temeliile pământului
s-au cutremurat.
Pe lemnul Crucii fiind înălţat şi cu piroane fiind pironit, dege tele Ţi-ai sângerat, Indelung- răbdătorule; şi cu împunsătu rile suliţei ai fost străpuns în coastă, vindecând rana lui Adam, pe care acela a răbdat-o
ascultând de Eva cea din coastă, şi neascultând pe Făcătorul.
Ale mucenicilor:
Rai s-a arătat mulţimea muce nicilor, având în mijloc pe Hris tos Pomul vieţii, pentr u Care cu cuget viteaz, moar te de ocară răbdând, au omorât, cu dumne zeiasca putere, pe şar pele cel ce a omorât prin mâncare pe înce -
pătorul neamului omenesc.
Cu picăturile sângiurilor voastre, pătimitori ai lui Hristos, adâncul păgânătăţii l-aţi uscat; şi cu dumnezeieştile izvorâri ale sfin ţitelor minuni curgerile patimilor sufletelor şi ale trupurilor le opriţi. Pentru aceea,
după vrednică datorie sunteţi fericiţi.
A Crucii $i a Născătoarei:
Văzând cea fără de prihană pe Hristos ridicat de voie pe lem nul Cr u cii, se mira şi, plângând, striga: Fiule şi Dumnezeul meu, scăpând de durerile cele din naştere, pătimesc acum dureri, văzându-Te pe nedrept răstignit
de cei fără de lege.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Irmos: Cel ce ai luminat...
Su f l e t u l m e u a r a t ă - 1 r o d i t o r d e f a p t e b u n e , F e c i o a r ă , i z g o n i n d c u g e t e l e m e l e c e l e n c r o - d i t o a r e , ş i s m u l g â n d d i n r ă d ă c i n ă m ă r ă c i n i i p ă c a t u l u i , c a r e m ă î n ă b u ş ă , P r e a c u r a t ă .
Pe Cuvântul cel dumnezeiesc, prin înger în pântece L-ai încă put mai presus de cuvânt, Născătoare de Dumnezeu. Deci, pe Acesta roagă-L să izbăvească pe robii tăi de faptele cele necuge tate şi din dulceţile cele
pricinuitoare de moarte.
Ceea ce cu odrăslirea ta ai veştejit păcatul cel odrăslit prin lemn, veştejeşte cugetele trupu lui meu şi pornirile patimilor şi viforul valurilor celor protiv- nice, ca să te laud, Preacurată.
Cântarea a 6-a:
C anonul Crucii Irmosul:
/v
Îm p r e s u r a t s u n t d i n t o a t e p ă r ţ i l e d e p a t i m i n e n u m ă r a t e ş i « d e c h i t u l r ă u t ă ţ i l o r a m f o s t « î n g h i ţ i t ! C i , d i n s t r i c ă c i u n e « s c o a t e - m ă , D u m n e z e u l e , c a o a - « r e c â n d p e I o n â ; ş i î n t r u c r e - « d i n ţ ă d ă r u i e ş t e - m i s l o b o z i r e a « d i n
patimi, pentru ca să jertfesc «Ţie cu glas de laudă şi cu duhul «adevărului».
Când şi-a întins Moise mâinile spre cer u ri a închipuit patima Ta, a Celui ce Ţi-ai întins pal mele pe lemn şi stăpânirea cea pierzătoare a celui rău ai nimi cit-o. Pentr u aceea, ştiindu-Te izbăvitor şi mântuitor, Te lău dăm,
Iubitorule de oameni.
Moar te ai răbdat, fiind ridicat pe lemn, şi pe ucigaşul nostr u l-ai omorât şi ai înviat, Hristoase, făptura mâinilor Tale; şi în coastă fiind împuns, ai izvorât două râuri de ier tare, celor ce în două voinţe Te laudă pe
Tine.
Ale mucenicilor:
Cinstită s-a tăcut acum moar tea voastră, sfinţilor, înaintea Dom nului, Celui ce a cinstit pe toţi cu cinstitele Sale patimi şi a r u şinat pe necinstitul veliar, care cu toate atacurile chinurilor se meşteşugea să vă
doboare pe voi.
Cu tot sufletul mer g ând către toate felurile de munci, înţe lepţilor, aţi aflat tot ajutor u l care vă sprijină pe voi, al Celui ce firea omenească în între g ime a pur tat-o. Pentr u aceea, eraţi bucuroşi când vă tăiau în bucăţi
şi cu focul vă ardeau.
Răstignirea Ta văzând-o, Prea curata striga: Fiule, ce prive lişte nemaivăzută este aceasta? Cel ce vindeci patimile bolna vilor, cum ra bzi patima cea prea neobişnuită? Ce răsplătire Ţi-au dat vrăjmaşii, Făcător u le de
bine, pentru binefacerile ce li s-au făcut?
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Irmos: înconjjuratu-ne-a pe noi...
Om o r â t a f o s t v r ă j m a ş u l d e c ă t r e R o d u l t ă u c e l p u r t ă t o r d e v i a ţ ă , c e e a c e e ş t i d e D u m n e z e u c u d a r u r i d ă r u i t ă ; ş i i a d u l a f o s t p r ă d a t d e t o t ş i c e i d i n l e g ă t u r i a m f o s t s l o b o z i ţ i . P e n t r u a c e e a , s t r i g : D e z l e a g ă p a t i m i l e
inimii mele.
înstrăinat fiind de Dumnezeu, din pricina răutăţii, şi departe stând, fă-mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, unit cu El prin minunată mijlocirea ta, ca să laud măririle puterii tale, Dumnezeiască Mireasă.
Fiul cel mai presus de timp, în timp S-a făcut, născându-Se din tine, Preacurată; pe Acela roa- gă-L să vindece patimile cele de mult timp ale inimii mele şi către viaţa cea veşnică să mă po- văţuiască.
Cântarea a 7-a:
Ti n e r i i c e i c e s - a u a r ă t a t o a r e - c â n d s f i n ţ i p e n t r u b u n a c i n - « s t i r e a l u i D u m n e z e u , t r e c u t - a u c a « p r i n t r - o c ă m a r ă p r i n v ă p a i a « c e a n e s u f e r i t ă a c u p t o r u l u i ş i « c u u n g l a s l ă u d â n d , c â n t a r e g l ă - « s u i a u : D u m n e z e u l
părinţilor, «binecuvântat eşti!».
Stăpân fiind, Iisuse al meu, de la rob pălmuire ai primit, căutând să mă izbăveşti pe mine, cel robit de pierzător u l; şi pe Cr u ce fiind pironit, m-ai mântuit pe mine, cel ce cânt: Dumnezeul părinţilor, binecuvântat eşti!
Cutremuratu-s-a toată zidirea, când ai fost Tu răstignit, îndu rate Doamne; şi, cu suliţa fiind împuns, vrăjmaşul s-a rănit peste tot trupul; iar Adam cel rănit s-a vindecat, strigând: Dumnezeule, binecuvântat eşti!
Ale mucenicilor:
Cu Cr u cea Ta îngrădindu-se dumnezeiasca oaste a pur tăto rilor de chinuri, taberele vrăj maşului cu dar u l le-a nimicit şi cununi de bir u inţă a luat, stri gând: Dumnezeul părinţilor, binecuvântat eşti!
Voinţă mai puter nică decât focul având, pătimitorilor, de foc fiind atinşi, nu aţi fost arşi, ci aţi ar s materia cea rea a credinţelor păgâneşti, strigând: Dumnezeul părinţilor, binecuvântat eşti!
Cel născut al tău, Fe cioară, veacurile în chip minunat le-a născut şi, pe Cr u ce înălţându-Se, pe cei căzuţi i-a ridicat împreună cu El şi locuitori cereşti i-a arătat pe cei ce strigă: Dumnezeul pă rinţilor, binecuvântat
eşti!
Canonul Născătoarei dc Dumnezeu Irmos: Pc tine cuptor gândit...
Ce e a c e e ş t i u ş ă a L u m i n i i , d e s c h i d e - m i u ş i l e c e l e s t r ă l u c i t o a r e a l e p o c ă i n ţ e i , c u r u g ă c i u n i l e t a l e , o p r i n d i n t r ă r i l e d e s f ă t ă r i l o r ş i g o n i n d g â n d u r i l e m e l e c e l e r e l e , c a s ă l a u d ş i s ă m ă r e s c p u t e r e a t a c e a n e b i r u i t ă .
Preacurată, cu picăturile îndurărilor tale spală-mi întină- ciunea sufletului, cu care din ne- luarea aminte rău m-am mur dărit; şi-mi curăţeşte vederea minţii mele, ca să laud măririle tale cu glasuri netăcute.
Tu , ceea ce ai născut pe Izvor u l vieţii, pe mine, cel omorât cum plit cu asuprelile diavolilor, Prea curată, cu totul Iară prihană, cu mijlocirile tale înviază-mă pe mine, cel ce cânt Fiului tău: Dumnezeul părinţilor, Cel
lăudat şi preaslăvit!
Cântarea a 8-a:
Cu p t o r u l c e l c u f o c r ă c o r i t a a r ă t a t d e d e m u l t î n c h i p u i r e a m i n u n i i c e l e i m a i p r e s u s « d e f i r e , p e n t r u c ă f o c u l n - a a r s « p e t i n e r i , a r ă t â n d d u m n e z e - « i a s c a n a ş t e r e a l u i H r i s t o s , c e a « f ă r ă d e s ă m â n ţ ă , d i n F e c i o a r ă .
«Pentru aceea, lăudând, să cân- «tăm: Să binecuvinteze toată «zidirea pe Domnul şi să-L «preaînalţe întru toţi vecii».
întins a fost pe Cruce de bunăvoie Cel ce cu un semn cerul a întins, şi cu piroane a fost pironit Cel ce dorea să despiro- nească zapisele cele de pătimire ale lui Adam celui întâi-zidit; pentru aceea, lăudând să cân -
tăm: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L prea- înalţe întru toţi vecii.
Când sobor u l cel cu inima de piatră pe Tine, Piatra vieţii, pe piatră Te-a înălţat, munţii s-au clătinat, pământul s-a cutremu rat, Cuvântule al lui Dumnezeu, şi sufletele cele zguduite s-au în tărit către dumnezeiasca
viaţă, pururea cântând: Să binecuvinteze toată făptură pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Ale mucenicilor:
Ţesutu-şi-au veşminte de mântuire loruşi, cu înţelepciune, purtătorii de chinuri, întru goli ciunea trupului pătimind cu răbdare şi mulţime de chinuri primind; pentru aceea, lăudând cântă: Să binecuvinteze toată făptura
pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cu unghii de fier, fără milă fiind sfâr tecaţi răbdătorii de chinuri şi fără de cr u ţare în mici bucăţi fiind tăiaţi şi cu tot felul de răni împăr tăşindu-se, idolilor celor ciopliţi n-au jer tfit; ci, stâlpi de bărbăţie s-au arătat
credincio şilor, strigând: Binecuvântaţi toate lucr u rile pe Hristos şi-L preaînălţaţi într u toţi vecii.
Deoarece fariseii cei fără de minte, care Te prigoneau pe Tine, plănuiau să Te ridice de pe pământ, fără de fiu m-am făcut şi mă tulbur ; şi ca o Maică sunt îndurerată cu inima, striga oa- recând cea neispitită de
bărbat, văzându-Te pe Cr u ce înălţat. Cu aceasta dimpr e ună Te slă veşte făptur a în veci, Iisuse, Mântuitor u l tutur o r.
*
Irmos: In cuptor tinerii lui Israel...
/V
În m u l ţ i r e a p a t i m i l o r ş i v i c l e n i i l o r d e m o n i l o r m ă p r i g o n e s c , P r e a c u r a t ă ; d a r a v â n d u - t e p e t i n e s c ă p a r e , m ă m â n t u i e s c , c â n t â n d F i u l u i t ă u : B i n e c u v â n t a ţ i t o a t e l u c r u r i l e D o m n u l u i p e D o m n u l , l ă u d a ţ i - L ş i - L p r e a î n ă l ţ a ţ i
întru toţi vecii.
Curată, ceea ce eşti mai înaltă decât cerurile , ridică mintea mea mai presus de materie şi de greşelile cele din viaţă, ca să cânt: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L prea înalţe întru toţi vecii.
Fe cioară cu totul luminată, care ai născut pe Dătător u l de lu mină Dumnezeu, luminează ochii inimii mele cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, ca să cânt: Toate lucr u rile Domnului lăudaţi pe Domnul şi-L preaînăl ţaţi
întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a:
"XJeg răită este taina Fe cioarei, IN pentr u că aceasta s-a arătat «cer, scaun de her u vimi şi că- «mară pur tătoare de lumină a «lui Hristos Dumnezeu atotţii- «tor u l. Pe aceasta cu bună cin stire, ca pe Născătoarea de
«Dumnezeu, să o mărim».
Dacă Tc-a văzut oarecând pe lemn spânzurat pe Tine, Mân tuitor u le, Cel ce ai spânzurat pământul pe ape fără de număr, tâlhar u l cel mulţumitor, cu cre dinţă striga Ţie: Pomeneşte-mă! Cu care şi noi cu dreaptă cre dinţă
patimile Tale slăvim.
Răstignit fiind, ai cutremurat temeliile pământului; cu suliţa fiind împuns, izvorăşti sânge şi apă, picăturile nemuririi, prin care de patimi ai curăţit firea omenească, Iisuse, pe Care, după vrednicie, Te slăvim.
Ale mucenicilor:
Se bucurau într u chinuri sfinţii, îndemnându-se pe ei înşişi, vite jii, ca spre o desfătare, strigând: Să stăm! Iată că s-a deschis locul luptelor, Hristos întinde acum cununi acelora pe care i-a iubit.
Se luminează toată adunarea credincioşilor, cinstind cu prăz- nuire luptele tuturor nebi r u iţilor mucenici şi durerile cele nenumărate, prin care s-au în vrednicit de desfătare şi de bu curie cei fără de durere, şi de viaţa
cea veşnică.
Ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Cuvântul cel iubitor de oameni, pe Care văzându-L pătimind de voie pentru oa meni, ai strigat, Fecioară: Ce este aceasta, Dumnezeu cel fără de patimă rabdă pătimire, ca să
izbăvească din patimi pe cei ce cu credinţă se închină Lui?
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Irmos: Chipul naşterii tale...
Bu c u r ă - t e , c e e a c e a i n ă s c u t b u c u r i a , b u c u r ă - t e , c e e a c e a i r i s i p i t î n t r i s t a r e a ! B u c u r ă - t e , c e e a c e a l u n g i n e g u r i l e s u f l e t e l o r ş i l u m i n e z i c u l u m i n ă n e v ă z u t ă p e c e i c e c u c r e d i n ţ ă ş i c u d r a g o s t e t e m ă r e s c , N ă s c ă t o a r e d e
Dumnezeu.
Usucă toate revărsările patimilor mele, Preacurată, şi seacă adâncul cel fără de fund al păcatelor mele, ceea ce ai născut Ploaia cea mântuitoare şi râul păcii şi noianul cel mare al în durării.
Tuturor celor răniţi şi bolnavi de deznădăjduire te-ai arătat tămăduire fără de plată, Prea curată, şi liman de mântuire celor ce înoată pe marea vieţii acesteia, întru care tot cel ce caută scăpare mântuindu-se, cu
credinţă te măreşte, Curată.
Luminânda zilei caut-o la sfârşitul cârţii.
L A STIHOAVNA LAUDELOR Stihirilc Crucii:
Pe Tine, Cel ce pe lemnul Cr u cii ai fost pironit cu tr u pul şi ne-ai dăr u it nouă viaţă, ca pe Mân tuitor u l şi Stăpânul neîncetat Te lăudăm.
Stih: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele noastre.
Prin Crucea Ta, Hristoase, s-a făcut o singură ceată şi o Biserică a îngerilor şi a oamenilor ; cerul şi pământul se veselesc, Doamne, slavă Ţie.
A mucenicilor:
Stih: Şi fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.
Pe voi, prealăudaţilor mucenici, nici durerea, nici strâmtorarea, nici foamea, nici asuprirea, nici bătăile, nici sălbăticia fiarelor, nici sabia, nici focul cel îngr o zi tor n-au putut să vă despar tă de Dumnezeu; ci, mai
vârtos cu dragostea cea pentru Dânsul, ca în nişte trupuri străine lup- tându-vă, firea aţi uitat-o, dis- preţuind moartea. Pentru aceea, şi după vrednicia dureri lor voastre plată aţi luat, şi moş tenitori ai cereştii
împărăţii v-aţi făcut. Rugaţi-vă neîncetat pentru sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei: Podobic: Ceea ce eşti bucuria...
Prin mâncare a scos vrăjmaşul pe Adam din rai; iar prin Cruce a
Lângă Crucea Ta stând, Cuvân- tule al lui Dumnezeu, Mielu- şeaua şi Maica Ta cea fără pri hană, tânguindu-se striga: Cum mori pe Cruce, o, Fiul meu! Vai mie, Lumina mea cea prea dulce, unde a apus acum podoa ba
chipului Tău, cea mai frumoasă decât toţi oamenii?
MIERCURI, LA LITURGHIE
Stihirile Fericirilor :
adus Hristos într-însul pe tâl harul, care striga: Pomeneşte-mă, când vei veni întru împărăţia Ta.
Patimă de ocară ai răbdat, Hristoase, şi ocările noastre pe toate le-ai ridicat, Bunule; şi
A
împărăţiei celei de sus pe noi păr taşi ne-ai arătat, pe noi, cei ce ne închinăm pogorârii Tale.
Goliciunea lui Adam acoperind-o Tu , Hristoase, Te-ai golit cu tr u pul şi pe Cr u ce ai fost înălţat, ridicându-ne pe noi dintr u adân cul răutăţilor. Pentr u aceasta, Cuvântule, slăvim sfântă pogo râr e a Ta .
A mucenicilor:
Cu rănile voastre cele sfinţite, mulţimea diavolilor rănind-o, întru totul lăudaţilor mucenici, bolile şi rănile tuturor oame nilor în dar pe fiecare pururea le vindecaţi.
Slavă...
Tatălui să ne închinăm şi pe Fiul să-L preaslăvim şi pe Preasfân tul Duh toţi credincioşii să-L lăudăm, strigând şi grăind: Tre ime Sfântă, mântuieşte sufletele noastre.
Şi acum..., a Crucii şi a Născătoarei:
Stând lângă Cruce, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi văzând pe Hristos pironit cu trupul, tân- guindu-te strigai: Unde a apus
A
acum, Indurate, frumuseţea Ta, cea cu adevărat de negrăit?SLUJBA DE JOI
MIERCURI SEARA, LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun aceste stihiri podobnicc ale sfinţilor apostoli:
Sl ă v i ţ i l o r a p o s t o l i a i l u i H r i s t o s , u c e n i c i d e D u m n e z e u c h e m a ţ i , î n v ă ţ ă t o r i a t o a t ă l u m e a , a f l â n d p e D o m n u l , C a r e e s t e m i j l o c i t o r î n t r e D u m n e z e u ş i o a m e n i , d e D â n s u l c u d u m n e z e i a s c ă c u v i i n ţ ă v - a ţ i l i p i t ; ş i p e E l c a pe
un Dumnezeu şi ca pe un om desăvârşit, în lume cu strălucire L-aţi propovăduit.
Apostoli întru totul înţelepţi, ca unii care aţi fost cunoscători şi vestitori ai adevăratei înţelep ciuni, rugaţi-vă să se scuture ne priceperea sufletului meu, aprin- zând lumina Mângâietorului; şi, arzând putrejun ea
cugetului meu, învredniciţi-mă ca să vă fericesc pe voi.
Apostoli de Dumnezeu văzători, sufletul meu cel întunecat de pa timi luminaţi-1, cei ce cu dum- nezeieştile învăţături toată lu mea aţi luminat şi întunericul idolilor l-aţi împuţinat. Şi acum rugaţi-vă să dăruias că
sufletelor noastre pace şi mare milă.
Alte stihiri, ale Sfântului Nicolae: Podobie: Ceea ce eşti bucuria...
Peste florile Bisericii împrejur zburând, ca un pui al cuibului celui de sus al îngerilor, de trei ori fericite Nicolae, pur u rea strigi lui Dumnezeu pentr u noi toţi, care suntem în nevoile pri mejdiilor şi ale ispitelor ; ci
izbăveşte-ne cu rugăciunile tale.
A
Înconjurând fr u museţile celor nevăzute, ai cunoscut înfrico- şătoarea slavă a sfinţilor, Sfinte. Pentr u aceea, şi cereştile cuvinte ale acelor vedenii veşnice ni le descoperi nouă, Preasfinţite.
Podoaba sfântului veşmânt, cu faptele bune cele lucrătoare, mai strălucită ai făcut-o, de Dumnezeu purtătorule Părinte; pentru aceea şi nouă cu sfin ţenie săvârşeşti minunile vedeniilor acelora, de-a pururea Po menite,
izbăvindu-ne de necazurile cele cumplite.
Născătoare de Dumnezeu Fecioară şi neispitită de nuntă, care în anii cei mai de pe ur mă ai născut pe Dumnezeu, chiar şi după naştere cu adevărat fe cioară curată te-ai arătat, scaun şi uşă şi masă de taină şi sfeşnic
cu chip de lumină.
L A S T I H O A V N Ă
Stihirilc apostolcşti:
Alăuta apostolilor cea cu viers preadulce de Duhul Sfânt fiind însuflată, a nimicit jertfele bles temaţilor diavoli şi, propovăduind pe unul Domnul, a iz băvit neamurile din rătăcirea idolească şi le-a învăţat să se închine
Treimii celei de o fiinţă.
Stih: Cătr e Tine ani ridicat ochii mei, Cel ce locuieşti în cer.
Pe Petr u şi pe Pavel cu un glas să-i lăudăm; pe Luca, pe Matei, pe Marcu, pe loan, pe Andrei, pe Toma, pe Va r tolomei, pe Simon Cananeul, pe Iacov, pe Filip şi pe toată ceata ucenicilor, după vrednicie să o lăudăm.
A mucenicilor:
Stih: Miluieşte-nc pe noi, Doamne, miluieştc-nc pe noi, că ne-am saturat de defăimare.
Prealăudaţilor mucenici, pe voi pământul nu v-a acoperit, ci cerul v-a primit; deschisu-s-au vouă uşile raiului şi, înlăuntru fiind, din pomul vieţii vă îndul ciţi; Iui Hristos rugaţi-vă să dă ruiască sufletelor noastre pace
şi mare milă.
Fecioară prealăudată, taina cea săvârşită întru tine, Moise cu ochi prooroceşti a văzut-o în rugul care ardea, dar nu se mis tuia. Că focul Dumnezeirii n-a ars pântecele tău, Curată. Pen tru aceasta, te rugăm, ca pe
Maica Dumnezeului nostru, să se dăruiască lumii tale pace.
JOI, LA UTRENIE
După catisma întâi, scdelnelc apostoleşti: /V
În ţ e l e p ţ i l o r p e s c a r i a i l u m i i , c e i c e a ţ i l u a t d e l a D u m n e z e u a f i m i l o s t i v i , r u g a ţ i - v ă ş i a c u m p e n t r u n o i , c a r e s t r i g ă m : D o a m n e , p e n t r u a p o s t o l i i T ă i , p ă z e ş t e p e p o p o r u l ş i ţ a r a a c e a s t a ş i m â n - t u i e ş t e s u f l e t e l e n o a s t r e
de primejdiile care ne împresoară.
A
Stih: In tot pământul a ieşit vestir e a lor şi la mar g inile lumii cuvintele lor.
Cu mreaja cuvântului şi cu undiţa Cr u cii destrămând pescarii meş- teşugirile iscusiţilor vorbitori, au luminat neamurile să Te slăvească pe Tine cu dreaptă credinţă, Dumnezeu adevărat. Pentr u aceasta, strigăm Ţie,
Celui ce i-ai întărit pe dânşii: Slavă Tatălui şi Fiului, slavă şi Duhului celui de o fiinţă. Slavă Celui ce, printr-înşii, a luminat lumea.
Zămislind fără ardere focul Dumnezeirii şi născând fără sămânţă pe Domnul, izvorul vieţii, ceea ce eşti cu daruri dăruită, de Dumnezeu Născă toare, izbăveşte pe cei ce te măresc pe tine.
După catisma a doua, sedelncle apostoleşti:
Pe trâmbiţele lui Hristos cele cu bune glasuri, pe înţelepţii apos toli, pe pescarii care au tulburat marea păgânătăţii şi, ca din adânc, au tras pe oameni la lima nul cel dumnezeiesc al mântuirii, cu darul Duhului, cre-
dincioşii cu laude să-i cinstim.
Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Lumina, care din Lumină a strălucit mai înainte de timp, cu trupul s-a arătat în timp celor de pe pământ şi lumea a lumi nat prin voi, preafericiţilor
apostoli. Pentru aceea, toţi, cu dumnezeieştile voastre învăţături luminându-ne, cinstim sfântă pomenirea voastră.
Ocrotitoare pe lângă Dumnezeu avându-te pe tine, Preacurată, toţi alergăm la sfântă Biserica ta, cerând ajutor de la tine, pururea Fecioară. Deci, izbăveşte-ne pe noi de răutatea diavolilor şi ne fereşte de osânda cea
înfricoşătoare, pe cei ce te fericim pe tine.
După catisma a treia, aceste sedelne:
A Sfântului Nicolae:
A
In Mira locuind trupeşte, le- rarhe, cu mirul Duhului te-ai arătat uns duhovniceşte, Pă rinte Nicolae; şi, cu mirurile minunilor tale, revărsând mir veşnic, ai miruit pe cei ce cu laude înmiresmate voiesc să miruiască
pomenirea ta.
A mucenicilor:
Pe mucenicii lui Hristos toţi să-i r u găm şi cu dra goste şi cu credinţă să ne apropiem către dânşii; căci aceştia se roagă pentr u mântuirea noastră. Aceştia izvorăsc dar u l tămă duirilor şi împrăştie taberele dracilor, ca
nişte păzitori ai credinţei.
Dumnezeieştii ucenici şi apostoli, cu dumnezeieştile învăţături, tuturor au propovăduit naşterea ta cea de negrăit,
I ' ' ' -
Fecioară preacurată, Născătoare de Dumnezeu, învăţându- ne să te cinstim pe tine, după vrednicie. Ci, ne rugăm ţie: roagă-te dimpreună cu dânşii, să se mântuiască cei ce cu cre dinţă te cinstesc pe tine.
Psalmul 50.
C A N O A N E L E Canonul sfinţilor apostoli Cântarea 1:
Irmosul:
Dr e a p t a T a c e a p u r t ă t o a r e d e b i r u i n ţ ă , c u d u m n e z e i a s c ă « c u v i i n ţ ă î n t r u t ă r i e s - a p r e a - « s l ă v i t ; c ă a c e a s t a , N e m u r i t o - « r u l e , c a o a t o t p u t e r n i c ă , p e p o - « t r i v n i c i i - a z d r o b i t , f ă c â n d i s r a e - « l i t e n i l o r c a l e n o u ă , p r i n
adânc».
Cu dumnezeieştile raze ale Luminii celei cu trei străluciri luminându-vă, slăviţilor, cu ade vărat după dar, dumnezeieşti v-aţi făcut, apostolilor cu chip dum nezeiesc. Pentr u aceea, după da torie, cu credinţă vă cinstim.
Preavrednicilor slujitori ai Cu vântului, Cel ce din îndurare S-a arătat pe pământ cu materia tr u pului, împlinitori cu credinţă ai tuturor por u ncilor Lui făcân- du-vă, apostolilor, pur u rea sun teţi cinstiţi.
Cu luminătoarele străluciri ale Preasfântului Duh, luminaţi-mă în între g ime, pur u rea fericiţilor, pe mine, cel acoperit cu întune ricul păcatelor, şi către calea po căinţei cu înţelepciune îndrep- taţi-mă.Ceea ce eşti
bucuria apostolilor, Născătoare de Dumnezeu Stă până, cu totul fără prihană, ca una care eşti Maică a Celui ce, cu dumnezeiască cuviinţă, a grăit într-înşii; roagă-te dim preună cu dânşii, ca să mă izbă vesc de focul
gheenei.
6 4 ______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________C Â N T Ă R I L E _________________________________Î N V I E R I I _______________P E __________________________________G L A S U L ________________________Î N T Â I
A Născătoarei:
Canonul Sfântului Nicolac Facere a lui Iosif, scriitorul de cântări.
Irmos: Cântare de biruinţă...
Cu c u n u n i l e d r e p t ă ţ i i f i i n d î m p o d o b i t ş i l â n g ă s c a u n u l D a r u l u i s t â n d , N i c o l a e , i z b ă v e ş t e e u m i j l o c i r i l e t a l e p e c e i c e c u c â n t ă r i d e l a u d e t e î n c u n u n e a z ă a c u m c u c r e d i n ţ ă .
Cel ce ai primit dar u l tămădui rilor, Preafericite Nicolae, rănile sufletului meu vindecă-le cu r u găciunile tale şi de ispitele, care mi se întâmplă, izbăvcşte-mă cu mijlocirile tale.
Cu puterea rugăciunii tale, Nicolae, sufletul meu cel cu totul slăbit de păcate îndrep- tează-l şi, din greutăţile vieţii, pe toţi izbăveşte-i.
A Născătoarei:
A
întunecările minţii mele cu lumina ta alungă-le, ceea ce eşti cu totul tară prihană, şi de întunericul cel veşnic mă păzeşte, ca pururea să laud măririle tale.
Cântarea a 3-a:
Canonul sfinţilor apostoli Irmosul:
Ce l c e s i n g u r ş t i i s l ă b i c i u n e a f i r i i o m e n e ş t i ş i d i n m i l o s t i v i r e a i î m b r ă c a t c h i p u l e i , « î n c i n g e - m ă c u p u t e r e d e s u s , c a « s ă s t r i g Ţ i e : S f â n t ă e s t e B i s e - « r i c a c e a î n s u f l e ţ i t ă a s l a v e i T a l e « c e l e i n e g r ă i t e , I u b i t o r u l e d e
«oameni».
Cel ce singur este Dumnezeu ne văzut S-a văzut întrupat şi ucenici v-a ales pe voi, care aţi propovăduit în toată lumea nu mele şi slava Lui cea mai presus de lume, preafericiţilor dum nezeieşti apostoli.
Ţie unuia am gr eşit, Hristoase, Ţie unuia am păcătuit şi sufletul rău mi-am pângărit. Cu mila Ta curăţeşte-mă şi mă mântuieşte pe mine, având mijlocitori pe înţelepţii Tăi apostoli, Cel ce eşti unul lesne ier tător,
Iisuse.
De amărăciunea patimilor şi a gândurilor şi de tot păcatul, ca nişte buni apostoli, izbăviţi-mă, cu pocăinţa îndulcind cugetul meu, ca unii care purtaţi în inimă dumnezeiască îndulcire, prealăudaţilor apostoli.
A Născătoarei:
Cu slujitorii cei fără de materie, Fecioară neispitită de nuntă, cu toate Puterile cele de sus, eu mucenicii şi cu apostolii, roagă pe Hristos, pe Care L-ai întrupat din preacuratele tale sângiuri, ca să mântuiască pe
robii tăi.
Canonul Sfântului Nicolae Irmos: Sâ se întărească inima mea...
Ce l c e e ş t i p o d o a b a a r h i e r e i l o r , d u m n e z e i a s c ă b u n ă m i r e a s m ă a D u h u l u i , c u r u g ă c i u n i l e t a l e c e l e a m i r m i r o s i t o a r e , t e r o g g o n e ş t e p a t i m i l e c e l e u r â t m i r o s i t o a r e a l e i n i m i i m e l e , î n ţ e l e p t e N i c o l a e .
în trândăvie irosindu-mi viaţa eu, ticălosul, de înfricoşătoarea judecata Ta mă tem, Hristoase; la care să nu mă osândeşti, îm- blânzindu-Te cu sfintele mijlo ciri ale Sfântului Nicolae.
Cel ce în tot chipul eşti împodo bit cu dumnezeiescul Dar, Pă rinte Ierarhe Nicolae, de tot felul de ispite şi de primejdii izbăveşte-mă pe mine, care caut scăpare sub acoperământul tău cel cinstit, Preafericite.
A Născătoarei:
Izbăveşte-mă de toată strâmtorarea şi de multele sminteli ale şarpelui, şi de focul şi întunericul cel veşnic, ceea ce eşti cu totul fară prihană, care ai născut oamenilor pe Lumina cea neînserată.
Cântarea a 4-a:
Ca p e u n m u n t e u m b r i t c u D a r u l c e l d u m n e z e i e s c , p r i - « v i n d u - t e A v a c u m , c u o c h i i c e i « m a i î n a i n t e v ă z ă t o r i , a p r o o - « r o c i t p e S f â n t u l l u i I s r a e l , C a r e « a v e a s ă S e n a s c ă d i n t i n e , s p r e « m â n t u i r e a ş i î n n o i r e a n o a s t r ă » .
Mările credinţei celei păgâneşti cu plutirile voastre tulburându-le, luptători de Dumnezeu aleşi ai lui Hristos, pe vrăjmaşul cel netrupesc l-aţi cufundat, şi pe oamenii cei cufundaţi, la mân tuire i-aţi scos, slăviţilor
apostoli.
Cei ce sunteţi vase ale dumnezeieştilor străluciri ale Duhului, sufletul meu cel întunecat şi primitor de tot felul de patimi, cu lumina pocăinţei luminaţi-1, de Dumnezeu fericiţilor apostoli.
Nori care aţi plouat Apa vieţii, sufletul meu cel înţelenit de uscă ciunea patimilor, dumnezeieşte adăpaţi-1 şi-l faceţi să odrăslcască spic mântuitor de fapte bune, preaslăviţilor apostoli.
A Născătoarei:
Prooroci, apostoli, preaslăviţi mucenici, cu Maica Mântuitoru lui rugaţi-vă cu osârdie să ne mântuim de păcate şi de veşnica osândă, de ispite, de primejdii şi de necazuri.
Canonul Sfântului Nicolae Irmos: Cu cluliul mai înainte văzând...
Ca c e l c e e ş t i î m p l i n i t o r a l t u t u r o r p o r u n c i l o r l u i D u m n e z e u , c u r u g ă c i u n i l e t a l e î n - d r e p t e a z ă - n e s ă p ă z i m a ş e z ă - m i n t e l e d e l e g e , c a r e d u c l a m â n t u i r e , ş i n e p ă z e ş t e d e t o a t e i s p i t e l e c a r e v i n a s u p r a n o a s t r ă , P ă r i n t e
Ierarhe Nicolae.
Călătoria vieţii întru Hristos cu cuvioşie săvârşindu-ţi, căile noas tre cele către Dânsul îndreptează- le, ca, fugind de căile amăgitoru lui, să ajungem la mântuirea cea desăvârşită, de Dumnezeu pur- tătorule Părinte
Nicolae.
Cel ce toate meşteşugirile vrăjmaşului le-ai adormit cu dum- nezeieştile privegheri, înţelepte xNicolae, pe noi toţi cei ce prive- ghem şi lăudăm pe Dumnezeu şi te punem mijlocitor către Dânsul, Părinte, fa-ne vrednici
de har.
A Născătoarei:
Mâna înălţându-şi proorocul în dumnezeiescul Duh, ca pe un munte cu umbra deasă mai înainte te-a descris, Curată, care, pe cei ce se topesc în văpaia mul telor greşeli, umbreşti acum cu darul, prin mijlocirile tale
cele bine-primite, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a:
Ce l c e a i l u m i n a t c u s t r ă l u c i r e a v e n i r i i T a l e , H r i s t o a s e , ş i a i « u m p l u t d e b u c u r i e c u C r u c e a « T a m a r g i n i l e l u m i i , l u m i n e a z ă « c u l u m i n a d u m n e z e i e ş t i i T a l e « c u n o ş t i n ţ e i n i m i l e c e l o r c e T e « l a u d ă c i l d r e a p t ă c r e d i n ţ ă » .
Arătatu-v-aţi, prealăudaţilor apostoli, munţi din care picură dulceaţă şi luminată bucurie, risipind toată amărăciunea dia volului şi îndulcind pe cei credincioşi.
Pe Hristos, Celice a venit ca un străin în ale Sale, L-aţi cunoscut şi cu inima de Dânsul v-aţi lipit; pentru aceea, de vătămarea celui străin mântuiţi-niă, dumneze ieştilor apostoli ai Cuvântului.
Rănile cele ascunse ale sufletu lui meu vindecă-le, îndurate, cu sfintele rugăciuni ale celor ce au propovăduit în lume dumneze iasca venire şi patimile şi învie rea Ta cea din morţi.
A Născătoarei:
Cu toţi cei fară de trup, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Dumnezeu-Cuvântul, Cel pe Care L-ai întrupat, să mântuiască pe robii tăi de faptele cele necugetate şi de desfătările cele aducătoare de moar te.
Canonul Sfântului Nicolae Irmos: Răsări nouă...
In c u r ţ i l e D o m n u l u i a i f o s t s ă d i t , P ă r i n t e I e r a r h e N i c o l a e , ş i , c a u n m ă s l i n b i n e r o d i t o r , î n d a r v e s e l e ş t i a c u m f e ţ e l e t u t u r o r c u u n t d e l e m n u l o s t e n e l i l o r t a l e .
Rugăciune fă acum, Părinte, pentru robii tăi, ca să luăm iertare de greşeli şi să ne izbă vim de necazul ce ne cuprinde şi de toată strâmtorarea.
Pe tine, apărătorul cel cald pe lângă Domnul, te rugăm: Nu ne lăsa pe noi, Sfinte, fără ocrotire, ci, cu obişnuitele tale mijlociri, ne ocroteşte.
A Născătoarei:
Fecioară de Dumnezeu dăruită, ceea ce eşti locaş luminat al lui Hristos, cu rugăciunile tale, pe noi, care săvârşim cele cuvenite, fa-ne case ale Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt.
Cântarea a 6-a:
/v
In c o n j u r a t u - n e - a p e n o i a d â n c u l c e l m a i d e j o s ş i n u e s t e « i z b ă v i t o r ; s o c o t i ţ i a m f o s t c a « n i ş t e o i d e j u n g h i e r e . M â n - « t u i e ş t e p e p o p o r u l T ă u , D u m n e z e u l n o s t r u , c ă T u e ş t i c e l o r « n e p u t i n c i o ş i t ă r i e ş i î n d r e p t a r e » .
C u mrejele cele cuvântătoare, de Dumnezeu fericiţilor apostoli, aţi vânat neamurile către cunoş tinţa Celui ce S-a arătat spre înnoirea oamenilor, pe Care r u gaţi-Lcu osâr d ie pentr u lume.
Suflete al meu smerit, suflete ticălos, suflete nepocăit, pocă- ieşte-te şi strigă lui Hristos: Greşit-am, iar tă-mă, lubitor u le de oameni, pentr u r u găciunile apostolilor, ca un preabun.
C e l c e d e d e m u l t a i i z vor â t l u i I s r a e l a p ă d i n p i atr ă , A t o t p u t e r ni c e , d e z l e a g ă î m p i e t r i r e a m e a , H r i s t o a s e , ş i f ă - m ă s ă - Ţ i a d u c r â u r i d e l a c r i m i , p e n t r u r u g ă c i u n i l e a p o s t o l i l o r, c a u n m u l t m i l o s t i v.
A Născătoarei:
Fecioară, pe Cel ce din bunătate a binevoit a Se naşte din tine, roa- gă-L ca pe Făcătorul şi Dum nezeu, să mântuiască de ispite şi de greutăţi pe cei ce totdeauna nădăjduiesc întru tine, Preasfântă.
Canonul Sfântului Nicolac
Irmos: Proorocului Ionâ...
Av â n d m u l ţ i m e d e î n d u r ă r i , m u l ţ i m e a r ă u t ă ţ i l o r m e l e î m p u ţ i n e a z - o , î n ţ e l e p t e , î n d r e p - t â n d u - m i v i a ţ a , c e a p u r u r e a î n v i f o r a t ă d e v a l u r i l e p ă c a t e l o r .
V i t e j e ş t e ai doborât pe vrăj maşul, înţelepte; pe acela întă r e şte-ne să-l sfărâmăm cu r u gă ciunile tale, Nicolae, şi noi, car e te-am câştigat pe tine dumneze iesc apărător.
Cel ce ai fost adevărat arhiereu al Mirelor, umple de mireasmă simţirile sufletelor noastre, Pă rinte, izgonind pur u rea patimile cele vătămătoare şi urât mirosi toare.
A Născătoarei:
Măriri ţi-a făcut Hristos ţie, Preacurată; pe Care roagă-L pururea, ca să mărească întru mine milele Sale cele bogate, de Dumnezeu dăruită.
Cântarea a 7-a:
Cu p t o r d u h o v n i c e s c t e g â n d i m n o i , c r e d i n c i o ş i i , N ă s c ă - « t o a r e d e D u m n e z e u , c ă , p r e - « c u m C e i P r e a î n a l t a m â n t u i t « p e c e i t r e i t i n e r i , a ş a ş i p e m i n e « p ă c ă t o s u l î n p â n t e c e l e t ă u m - a « î n n o i t D u m n e z e u l p ă r i n ţ i l o r , « C e l
lăudat şi preaslăvit».
Izvor u l vieţii fiind Iisus Dom nul, pe ucenici i-a trimis ca pe nişte râuri, care au adăpat, cu apele cunoştinţei de Dumnezeu, tot pământul de sub soare şi cântau: Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Pur tând în inimi foc nemateri- alnic, pe dumnezeiescul Dar al lui Hristos, aţi ar s materia pă- gânătăţii, ucenicilor. Pentr u aceasta, ar d eţi patimile mele cele vătămătoar e , ale celui ce strig: Dumnezeul părinţilor, Cel
De osânda focului izbăveşte-mă, Dumnezeule, pentr u r u găciunile slăviţilor Tăi ucenici, şi nu mă lepăda de la faţa Ta pe mine, cel ce strig într u pocăinţă: Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
A Născătoarei:
Din păcate şi din patimile cele pricinuitoare de stricăciune, scoate-mă, Doamne, Cel ce fără de stricăciune Te-ai născut din Maica cea dumnezeiască, dă r u ind nestricăciune tuturor celor ce cântă: Dumnezeul părinţilor,
Cel lăudat şi preaslăvit.
Canonul Sfântului Nicolae Ir mos: Cel ce în cuptor...
Cu r u g ă c i u n e a t a c e a î n t ă - r i t o a r e , î n ţ e l e p t e , s p r i j i n ă c u p u t e r e ş i t e m e l i i l e i n i m i i m e l e , p e p i a t r a p r e a l u m i n a t e l o r p o r u n c i a l e l u i D u m n e z e u , ş i m ă p ă z e ş t e n e d o b o r â t d e m e ş t e ş u - g i r i l e c e l e v ă t ă m ă t o a r e a l e v r ă j -
maşului, începătorul răutăţii.
Dezle g ar e de g r e şeli dă-ne nouă şi de toate g r e utăţile vieţii şi de ispitele ce vin asupră-ne, Sfinte Nicolae, cel ce eşti apărător al tutur o r cr e dincioşilor şi sprijin al arhier e ilor.
Eu sunt sluga cea vicleană, care a ascuns talantul pe care l-am primit spre înmulţire, Bunule, şi mă tem de judecata cea de acolo, la care să nu mă osândeşti, Dum nezeule a toate.
A Născătoarei:
Pe tine, Preasfântă fară de prihană, robii tăi, Curată, totdeauna, ziua şi noaptea, te rugăm, cu cuget zdrobit: Iertare de păcatele cele multe dă-ne nouă cu mijlo cirile tale, ceea ce eşti bună.
Cântarea a 8-a:
/v
In c u p t o r t i n e r i i l u i I s r a e l , c a î n t r - o t o p i t o a r e , c u p o d o a b a « d r e p t e i c r e d i n ţ e , m a i c u r a t « d e c â t a u r u l a u s t r ă l u c i t , g r ă - « i n d : Binecuvântaţi toate
«lucrurile Domnului pe Dom- «nul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi «întru toţi vecii».
Ca pe nişte raze v-a răspândit Soarele cel mare în toată lumea, pe voi, apostolilor, luminând pe credincioşii cei ce strigă: Bine cuvântaţi, toate lucr u rile Dom nului, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi într u toţi vecii.
Ca nişte păstori cuvântători fiind, ca nişte miei ai Păstorului, ca nişte oi ale Mielului şi Mân tuitorului nostru Dumnezeu, văzătorilor de Dumnezeu apos toli, rugaţi-vă neîncetat ca să fiu izbăvit de lupul cel netrupesc şi
de par tea cea cu dur e r e a ca pr e lor.
Suflete ticălos, suspină şi strigă Domnului: Greşit-am mai mult decât toţi şi cumplit am săvârşit fărădelegi; curăţeşte-mă şi mă mântuieşte ca pe păcătoasa, ca pe vameşul şi ca pe tâlharul, îndurate, pentru mijlocirile
cele bineprimite ale apostolilor.
A Născătoarei:
Cu îngerii, Maică a lui Dumnezeu, şi cu apostolii şi cu mucenicii şi cu proorocii roagă pe Hristos să mântuiască pe cei ce strigă: Binecuvântaţi toate lucru rile Domnului pe Domnul, lău- daţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii.
Canonul Sfântului Nicolae Irmos: De Care se spăimântează...
Su i n d u - t e p e m u n t e l e d u m n e z e i e ş t i l o r f a p t e b u n e , t e - a i [ a c u t c u n o s c u t p â n ă l a m a r g i n i l e l u m i i , c u a r ă t ă r i l e m i n u n i l o r c e l o r î n a l t e , N i c o l a e . P e n t r u a c e e a , t o a t ă l i m b a t e c i n s t e ş t e î n v e c i .
Gustând din dumnezeiasca dulceaţă, Cuvioase, ai urât amărăciunea oricărui fel de desfătări, de care izbăveşte-ne şi pe noi, rugând pe Hristos să facă să înceteze primejdiile ce se por nesc asupra noastră.
C a un stâlp nezdr u ncinat şi întărire credincioşilor, pe mine, cel pur u rea clătinat de răutăţile vieţii şi de vânturile diavoleşti, întăreşte-mă cu r u găciunile tale, preafericite Nicolae.
A Născătoarei:
tămăduieşte patimile inimii mele, te rog, Fe cioară, ceea ce ai născut pe Doctor u l tuturor, şi la-mă păr taş al laturii celor drepţi, înduplecând pe Hristos.
Cântarea a 9-a:
În c h i p u i r e a n a ş t e r i i t a l e c e l e i c u r a t e a a r ă t a t - o r u g u l c e l c e « a r d e a c u f o c , d a r n u s e m i s t u i a . « Ş i a c u m t e r u g ă m s ă s t i n g i v ă - « p a i a i s p i t e l o r c e a n ă p u s t i t ă « a s u p r a n o a s t r ă , c a n e î n c e t a t s ă « t e m ă r i m p e t i n e ,
Dumnezeieşti şi luminoase făclii ale Sfântului Duh arătându-vă, fericiţilor, toată lumea o aţi lu minat cu strălucirile cinstitei şi pr e aînţeleptei pr o pov ăduiri, ri sipind întunericul idolilor.
Dumnezeieşti viţe ale viei celei nemateriale fiind, str u guri dum nezeieşti aţi odrăslit, izvorând vinul cel de mântuir e , slăviţilor apostoli; pentr u aceea, izbăvi- ţi-mă de beţia desfătărilor.
Mă cutremur eu, ticălosul, gân dind la judecata Ta cea înfri coşătoare, Hristoase al meu; căci cu fapte de ruşine şi spurcate sunt acum împovărat şi, mai înainte de judecată, sunt osândit; pentru aceea, miluieşte-mă,
pentru mijlocirile apostolilor Tăi.
A Născătoarei:
Tu una ai îndumnezeit pe oameni, născând pe Cuvântul întrupat; pe Care roagă-L cu apostolii şi cu mucenicii, Prea sfântă Fecioară, dumnezeiască Mireasă, pentru noi, cei ce cu credinţă te fericim şi te cinstim.
Canonul Sfântului Nicolae Ir mos: Pe nor u l cel pur tător...
Ca p e u n i e r a r h a l l u i H r i s t o s ş i c a p e o s t e a l u m i n o s s c â n t e i e t o a r e , c a p e u n î n s u ţ i f ă c ă t o r d e m i n u n i , c a p e u n i z v o r d e t ă m ă d u i r i , c a p e u n a j u t o r î n n e c a z u r i , c a p e u n p r e a f i e r b i n t e m i j l o c i t o r a l c e l o r c e t e c h e a m ă
pe tine în nevoi, Părinte, cu sfinţite cântări te lăudăm.
Pe tine, marele păstor şi într u toate ur mător al lui Hristos, căpetenia păstorilor, cu osâr d ie te r u găm, Nicolae, dintr u înăl ţimile cele sfinţite: Păstoreşte pe robii tăi, izbăvindu-i totdeauna de gr eutăţile vieţii.
Iată sfârşitul se apropie; pentru ce te leneveşti, o, suflete al meu? Pentru ce nu te sârguieşti să slu jeşti cu plăcere lui Dumnezeu? Grăbeşte-te, deşteaptă-te de acum înainte şi strigă: Iubito rule de oameni, miluieşte-
mă, pentru rugăciunile Sfântului Nicolae, îndreptând viaţa mea spre fapte bune.
A Născătoarei:
Ceea ce ai născut pe Lumina cea dumnezeiască, pe mine, cel întu necat de toate meşteşugirile vrăjmaşului şi vieţuind în trân dăvie şi mâniind pe Dumnezeu, luminează-mă, ceea ce eşti cu to tul Iară de prihană,
călăuzindu- mă spr e fapte bune, ca una car e eşti pricina tutur o r bunătăţilor.
Luminânda zilei, caut-o la sfârşitul cărţii. L A S T I H O A V N A L A U D E L O R Stihirile apostoleşti:
Alăuta apostolilor cea cu viers preadulce, fiind insuflată de Duhul Sfânt, a nimicit jer tfele blestemaţilor diavoli şi, pro povăduind pe unul Domnul, a izbăvit neamurile din rătăcirea idolească şi le-a învăţat să se
închine Treimii celei de o fiinţă.
Stih: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne-am veselit în toate zilele noastre.
Pe Petr u şi pe Pavel cu un glas să-i lăudăm; pe Luca, pe Matei, pe Marcu, pe loan, pe Andrei, pe Toma, pe Va r tolomei, pe Simon Cananeul, pe Iacov, pe Filip şi pe toată ceata ucenicilor, după vrednicie să o lăudăm.
A mucenicilor:
Stih: Să lîc lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.
Veseliţi-vă, mucenicilor, într u Domnul, că lupta cea bună v-aţi luptat, împăraţilor v-aţi împo trivit şi pe tirani i-aţi bir u it; de foc şi de sabie şi de Ilarele cele sălbatice, care sfâşiau tr u purile voastre, nu v-aţi
înfricoşat; şi, Iui Hristos dimpreună cu îngerii cântare înălţând, din ceruri cununi aţi luat. Rugaţi-vă să se dăruiască lumii pace, şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei: Podobie: Ceea ce eşti bucuria...
Cu cuvinte prooroceşti pe Fe cioara să o lăudăm; chivot de aur al manei, r u g nemistuit de foc şi masă şi scaun, sfeşnic de aur, care ţine Făclia, şi munte netăiat şi chivot al sfinţeniei şi uşă a lui Dumnezeu.
JOI, LA LITURGHIE
Stihirilc Fericirilor :
Prin mâncare a scos vrăjmaşul pe Adam din rai; iar prin Cruce a adus Hristos într-însul pe tâlha rul, care striga: Pomeneşte-mă, când vei veni întru împărăţia Ta.
Cei ce aţi luminat mar g inile lumii, cu r a zele cele dumneze ieşti ale învăţăturilor voastr e , şi întunericul r e lei păgânătăţi aţi risipit şi la lumina cea neapusă v-aţi strămutat, sunteţi pur u r e a fericiţi, apostolilor.
Având înţelepciunea cea ipos- tatnică a Tatălui, Care v-a înţc- lepţit pe voi pe toţi, ucenici ai lui Hristos, cu râvna propo- văduirii lumea aţi luminat-o şi la cunoştinţa lui Dumnezeu aţi adus-o.
A mucenicilor:
Răbdând chinurile, ca şi când aţi fi fost Iară de trup, pătimi- tori ai lui Hristos, pe toţi vrăj maşii cei netrupeşti cu toată puterea i-aţi biruit. Pentru aceea, de toţi oamenii pururea sunteţi fericiţi.
Slavă..,
Treimii să ne închinăm, credin cioşii, Tatălui împreună şi Fiu lui şi Duhului celui viu, Unimii celei nedespărţite şi neosebite şi împreună de un scaun, stri gând: Sfânt eşti Dumnezeule, întreit sfinte.
Fericimu-te, Preacurată, precum ai proorocit, că ai născut pe Dumnezeu, pe Care L-a propo văduit ceata apostolilor ; cu care roagă-te să se dea nouă ier tare de greşeli, ceea ce eşti cu totul fară prihană.
SLUJBA DE VINERI
JOI SEARA, LA VECERNIE
I,a Doamne, strigat-am..., se pun stihirilc Crucii:
Podobie: Ceea cc eşti bucuria...
Pr i n l e m n u l p o m u l u i d i n E d e n , d e d e m u l t s t r ă m o ş u l a g u s t a t m o a r t e ; i a r a c u m , p r i n c i n s t i t u l l e m n a l C r u c i i , t o t c r e d i n c i o s u l s e i z b ă v e ş t e d e o s â n d a m o r ţ i i . T o a t ă s u f l a r e a s ă s l ă v i m , l ă u d â n d p e C e l c e , d e v o i a S a , a f o s t
răstignit pentru noi şi marginile lumii a luminat.
împietrit cu inima şi cu cugete viclene, deznădăjduit cu totul şi osândit fiind, strig către Tine, Cuvântule al lui Dumnezeu: Greşelile cele ascunse şi porni rile cele nesăbuite ale gândurilor mele potoleşte-le, ca un
îndurat.
Cu Cr u cea Ta, Hristoase îndu rate, ne lăudăm şi cu dânsa, nimi cind înşelăciunea vrăjmaşului, neîncetat Te lăudăm, mult Indu rate, că, de voie înălţându-Te pe dânsa ca un bun, a noastră mân tuire ai lucrat în mijlocul
pământului.
Alte stihiri, ale Născătoarei:
Pe tine, Preasfântă Fecioară, te ştiu mântuirea mea, de-a puru rea întru tine nădăjduiesc să fiu mântuit; drept aceea, din toată vătămarea, din stricăciune şi din patimi şi din răutatea cea neaşteptată şi mai ales de
pornirea cea nemilostivă şi iubitoare de argint scapă-mă.
Pe tine, Fecioară Stăpână, iarăşi te chem împotriva acestei patimi a iubirii de argint; căci cu adevărat mai mult mă tem de por nirea acesteia, decât de o fiară sălbatică; pentru că iubi rea de argint, scumpindu-se şi de
mici lucruri, se judecă pentru dânsele.
Născătoare de Dumnezeu, dă-mi tărie neslăbită ca să mă port tot deauna cu paşnică blândeţe şi cu binevoitoare dragoste faţă de săraci şi străini şi de mulţimea celor lipsiţi, şi să iubesc sărăcia, care poate să mă
apropie de Dumnezeu.
Dacă a văzut Fecioara cea tară de prihană pe Mielul spânzurat pe Cruce, tânguindu-se striga: Preadulcele meu Fiu, ce nouă şi neobişnuită privelişte este aceasta? Cum, Cel ce ţii toate cu palma pironit ai fost pe lemn
cu trupul?
L A S T I I I O A V N A
Stilurile Crucii:
Cr u cea s-a înfipt în locul Căpă- ţânii şi a înflorit nouă nemurire, din izvor u l cel pur u rea cur g ă tor, al coastei Mântuitor u lui.
Stih: Cătr e Tine am ridicat ochii nici, Cel ce locuieşti în cer.
Cetate nebiruită este nouă cinstita Cruce a Mântuitorului, că întru dânsa nădăjduind, ne mântuim toţi.
A mucenicilor:
Stih: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, milu- ieşte-ne pe noi, că ne-am săturat de defăi mare.
Pentr u r u găciunile tuturor sfin ţilor, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi, ca un îndurat.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei: Podobie: Prealăudaţilor mucenici...
Lăcrimând grăia Fecioara: Gustarea cea amară cea de demult a lui Adam ai îndulcit-o, gustând fiere şi oţet, înălţat fiind pe lemn ca un osândit, Tu cel drept, Preadulcele meu Fiu. Pentru aceasta, îndulceşte-mă,
Stăpâne, pe mine, cea amărâtă pentru patima Ta, înviind ca un atotputer nic.
VINERI, LA UTRENIE
După catisma întâi, scdclncle:
Mâ n t u i e ş t e , D o a m n e , p o p o r u l T ă u ş i b i n e c u v i n t e a z ă m o ş t e n i r e a T a ; b i r u i n ţ ă b i n e c r e - = -
------------------------------------------
73
SLUJBA DE VINERIdincioşilor creştini, asupra celui protivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
A
Stih: Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este.
Răstignindu-Te Tu , Hristoase, a pierit tirania, şi puterea vrăj maşului s-a zdrobit; că nici înger, nici om, ci Tu însuţi ne-ai mântuit pe noi. Doamne, slavă Ţie.
Cel ce prin Crucea Ta pe vrăj maşi ai biruit, Mântuitorule, risipeşte ca praful eresurile lor ; înalţă fruntea cinstitei Tale Biserici; opreşte, Doamne, vifo rul lor cel năpustit asupra noas tră şi împacă mulţimile drept-
credincioşilor, cu r u găciunile celei ce Te-a născut.
După catisma a doua, scdelneie:
Lemnul Cr u cii Tale îl cinstim, Iubitor u le de oameni, că pe dânsul ai fost pironit, Viaţa tutu ror ; raiul ai deschis tâlhar u lui, care prin credinţă Te-a recunos cut pe Tine, Mântuitor u le, şi desfătării s-a învrednicit, măr tu-
risindu-se Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne! Ca pe acela primeşte-ne şi pe noi, care strigăm: Greşit-am toţi, cu milostivirea Ta nu ne trece cu vederea.
Stih: iar Dumnezeu, împăratul nostru, mai înainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.
Arma Crucii stindard nebiruit, împotriva vrăjmaşilor s-a ară tat oarecând în războaie bine- credinciosului împărat Con stantin, prin credinţă. De aceasta se cutremură puterile cele po trivnice; aceasta s-a făcut şi cre-
dincioşilor mântuire, şi lui Pavel pricină de laudă.
Văzându-Te mor t şi gol pe Cr u ce, cumplit sunt rănită şi răr u nchii mi se tulbură, Fiul meu cel preabun şi Dumnezeule atot puter nice, cu suspinuri striga cea cu totul fără prihană; pe care să o lăudăm ca pe Maica
Domnului, şi cu credinţă să o mărim.
După catisma a treia, sedelnele: Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Pe Cr u ce fiind pironit de voie, îndurate, ai îndumnezeit fiinţa noastră cea stricată şi pe balau r u l pierzător de oameni l-ai omorât; ci întăreşte lumea într u dreapta credinţă şi doboară ridicările ereticilor, cu cinstită
Crucea Ta.
A mucenicilor:
Măriţii pur tători de chinuri s-au îmbrăcat într u Tine, Doamne, cu lauda nevoinţei şi cu vrednicia cununilor ; că, prin răbdarea bătăilor, pe cei fără de le g e au do borât şi, cu putere dumnezeiască, din cer bir u inţă au
primit. Pentr u r u găciunile lor, dăr u ieşte-ne, Dumnezeule, mare milă.
Mieluşeaua cea fără prihană pe Mielul şi Păstorul văzându-L pe Cruce, ca pe un miel înjunghiat, obrazul îşi zgâria şi plângând grăia: O, îndrăzneală a spurca ţilor ucigaşi farisei şi îndelungă- răbdarea Ta cea
Dumnezeiască, Fiul meu, căci voind ai pătimit.
74 CÂNTĂRILE ÎNVIERII PE GLASUL ÎNTÂI
Psalmul 50.
C A N O A N E L E
Canonul Crucii Facere a lui losif, scriitorul de cântări.
Cântarea 1:
Irmosul:
Lu i D u m n e z e u , C e l c e a a j u t a t î n E g i p t l u i M o i s e , ş i « p r i n t r - î n s u l p e F a r a o n c u t o a t ă « o a s t e a l - a î n e c a t , c â n t a r e d e « b i r u i n ţ ă s ă - I c â n t ă m , c ă S - a « p r e a s l ă v i t » .
Răbdat-ai patimi pentr u noi, Cel ce eşti cu firea tară patimă, şi, cu tâlharii fiind răstignit, pe vrăjmaşul începător al răutăţii l-ai omorât, Cuvântule, şi ai mântuit pe cei ce Te laudă.
Cel ce eşti răsăritul răsări turilor, către apusurile firii noastre celei lepădate ai venit, Iisuse, pe Care soarele văzându- Te spânzurat şi-a retras lumina.
Ale mucenicilor:
Moar te pricinuitoare de viaţă veşnică, bine dând-o în schimb, pătimitorilor, de cereasca împă răţie v-aţi învrednicit. Pentr u aceasta, sunteţi măriţi şi fericiţi.
Cei ce patimilor lui Hristos bine aţi urmat, patimile oamenilor le vindecaţi cu tainic meşteşug doctoricesc şi cu cuvântul alun gaţi duhurile, sfinţilor mucenici.
Ca pe un miel văzând Mie- luşeaua pe Hristos spânzurat pe Cruce, tânguindu-se striga: Unde a apus frumuseţea Ta, Fiule, îndelung-răbdătorule, Cel ce eşti mai înainte fără început?
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Acelaşi irmos:
In t r u n o i a n u l r e l e l o r ş i î n f u r t u n a p a t i m i l o r f i i n d e u î n v i f o - r a t , i m p l o r l i n i ş t e a t a , C u r a t ă , c i n s t i t ă ş i f ă r ă p r i h a n ă ; i z b ă v e ş - t e - m ă , c ă e ş t i i i m a n a l c r e d i n c i o ş i l o r .
Mai înainte curăţindu-ţi-se su fletul cu lumina dumnezeiescului Duh, în pântece ai primit întreagă raza Tatălui; pentru aceasta, risipeşte întunericul păcatului meu, Fecioară fără prihană.
Pe tine, locaşul cel ceresc şi chivotul cel sfânt, întru care Hristos Şi-a zidit casa Sa, şi te-a arătat ispăşitoare spre mân tuirea noastră, te mărim.
Tu eşti scăparea cea sigură a neamului omenesc, zid şi acope rământ şi liman şi apărătoare puter nică întru suferinţele vie ţii, Prealăudată Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a:
Să s e î n t ă r e a s c ă i n i m a m e a î n t r u v o i a T a , H r i s t o a s e « D u m n e z e u l e , C a r e p e s t e a p e a i « î n t ă r i t c e r u l ş i a i î n t e m e i a t « p ă m â n t u l , A t o t p u t e r n i c e » .
Pe Cruce Ţi-ai întins palmele şi dumnezeieştile degete Ţi-ai sân gerat, pe Adam făptură mâinilor Tale din mâna cea ucigaşă izbăvindu-1, Stăpâne, ca un bun şi iubitor de oameni.
A
In coastă cu suliţa ai fost îm puns, Stăpâne, ca să îndreptezi căderea celei din coasta lui Adam; pe lemnul Cr u cii Te-ai înălţat, ca pe cel căzut odinioară prin rodul lemnului să-l aduci în rai, împreună cu tâlhar u l cel
r e cunoscător.
Ale mucenicilor:
Pe întăririle Bisericii, pe turnurile dreptei credinţe, pe nimicitorii vrăjmaşului, pe mucenicii Domnului, cu cuget curat în cântări să-i lăudăm.
Fiind ca nişte dumnezeieşti viţe ale viei celei cer e şti, mucenicii au r o dit str u guri în chip văzut din car e a cur s vinul răbdării, car e veseleşte inimile tutur o r cr e dincioşilor.
Binecuvântat este r o dul pânte- celui tău, Pr e alăudată Fe cioară, car e pe cei stricaţi cu r o dul păr taşi ai nestricăciunii i-ai făcut, prin lemnul Cr u cii Sale, cu dumnezeiescul har.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Ir mos: întăreşte, Doamne, Biserica Ta...
/v
In t r u l u m i n a F i u l u i t ă u , S t ă p â n ă , c u l a c r i m i l e t a l e r i s i p e ş t e n e g u r a g r e ş e l i l o r m e l e , p r i n m i l o s t i v i r e a t a , r o g u - m ă .
75
Ca una care ai adâncime de minuni şi izvor de tămăduiri, Preacurată, spală toată întină- ciunea cea din păcat a sufletului meu, prin mijlocirile tale.
Negrăitei naşterii tale ne închinăm, Preabinecuvântată, che- mându-te spre mijlocire: Roa- gă-te să se izbăvească de toată nevoia cei ce te laudă pe tine, Preacurată.
A
împlinirea nădejdilor şi dumnezeiesc acoperământ, apărare şi zid de mântuire, te-am dobândit pe tine, Maica Cuvântului; străluceşte-ne nouă lumina pocăinţei.
Cântarea a 4-a:
Au z i t - a m , D o a m n e , g l a s u l T ă u ş i n i - a n i t e m u t , î n ţ e l e s - a m « l u c r u r i l e T a l e , g r ă i a p r o o r o c u l , « ş i a m p r e a s l ă v i t p u t e r e a T a » .
Cel ce eşti drept Dătător de lege, cu cei fără de lege ai fost socotit şi pe lemn ai fost spânzurat, Făcătorule de bine, Doamne, vrând să îndreptezi pe toţi.
Spăimântatu-s-au Puterile înge reşti văzându-Te pe Tine, Soare, înălţat pe Cr u ce, şi stăpâniile întunericului cu putere bir u indu-le.
Ale mucenicilor:
Dar u ri de tămăduiri din dar u rile Duhului scoţând mucenicii, în dar tămăduiesc patimile cele stricătoar e de suflet ale tutur o r.Dor mitar e a lenevirii lepădând-o pur tătorii de chinuri, cu prive gher e a dumnezeieştii cr e dinţe,
atacurile Fiarelor le-au adormit şi, bucurându-se, au pătimit.
Vai mie, Fiule, cum Te văd pe lemn spânzurat şi fără dreptate omorât, Cel ce dai viaţă tutu ror?, grăia Fe cioara plângând.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Irmos: Cunoscut-am, Atotputernice...
Mi l o s t i v i r e a ta, Curată
Fecioară, ca pe o ispăşitoare neînfruntată, toţi credincioşii am câştigat.
Pe dumnezeiescul Cuvânt în pântecele tău zămislind, în chip de negrăit naşti pe Dumnezeu, Mântuitorul neamului nostru.
Cetate nebiruită având acoperământul tău, Fecioară, de vrăjmaşii cei nevăzuţi ne izbăvim.
Pe cei căzuţi în păcate, ridică-i, Fe cioară binecuvântată, că eşti nădejdea cr e dincioşilor.
Cântarea a 5-a:
Ră s ă r i n o u ă l u m i n a c e a s t r ă l u c i t o a r e ş i p u r u r e a f i i t o a r e , « c e l o r c e a l e r g ă m d i n z o r i c ă t r e « j u d e c ă ţ i l e p o r u n c i l o r T a l e , S t ă - « p â n e l u b i t o r u l e d e o a m e n i , « H r i s t o a s e D u m n e z e u l n o s t r u » .
Pe Cr u ce înălţat fiind cu tr u pul, ai chemat neamurile, care nu Te cunoşteau, Ia cunoştinţa Ta,
Judecător u le al tuturor, Unule milostive, Hristoase Dumnezeul nostr u .
înaintea divanului cel nedrept stând Tu, Dreptule Doamne, s-a îndreptat Adam cel mai înainte osândit şi strigă: Slavă răstig nirii Tale, Doamne, îndelung- răbdătorule.
Ale mucenicilor:
Ca o g r ădină a r a iului, de Dum nezeu sădită, v-aţi arătat, muce nicilor, simţiri cur ate r o dind ca nişte flori cu bun mir o s, cu car e se umple de bună mir e asmă tot sufletul cr e dincioşilor.
Să lăudăm pe mucenicii Domnului, pe pomii cei prea bine înfloriţi şi roditori ai credinţei, care au înflorit roada cea ne muritoare şi rădăcinile răutăţii le-au smuls.
Ramura cea cinstită, care a odrăslit pe Mlădiţa cea neveştejită, dacă a văzut-o pe lemn înălţat, striga: Stăpâne, nu mă lăsa fără de fiu.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Irmos: De noapte mânecă...
Pe t i n e , P u r u r e a F e c i o a r ă , c e e a c e e ş t i p u t e r n i c ă s p r i j i n i t o a r e î n i s p i t e , î n n e c a z u r i ş i î n c u m p l i t e p ă c a t e , s ă t e a f l ă m a j u t ă t o a r e l a b u n ă v r e m e .
Pe tine, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Ziditorul a toate şi ai rămas fecioară, puru rea te laudă oştile îngereşti, Născătoare de Dumnezeu.
In izvorul tămăduirilor tale şi în râurile minunilor tale, spală-mi întinăciunea cea din păcat lipită de mine, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Pe Curăţitorul sufletelor noastre în pântece zămislindu-L, Curată, ai născut mântuirea celor ce cu dreaptă credinţă te măresc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a:
Pe P r o o r o c u l l - a i m â n t u i t d i n c h i t , I u b i t o r u l e d e o a m e n i ; ş i « p e m i n e s c o a t e - m ă d i n a d â n c u l « p ă c a t e l o r , r o g u - m ă Ţ i e » .
Cel ce eşti mai presus decât toată cinstirea, ocară ai răbdat, fiind răstignit pe Cruce, vrând să cinsteşti pe oameni.
Bătut fiind cu trestia, mi-ai iscălit iertare mie, celui robit de amăgitorul, Hristoase Dumne zeul nostru.
Ale mucenicilor:
Prin durerile pătimirii v-aţi strămutat la repaosul cel fără durere, sfinţilor, de ne g răită bucurie învrednicindu-vă.
A p rinsu-v-aţi cu cărbunii iubi rii de Hristos; pentr u aceea, de foc atingându-vă, nearşi aţi rămas, fericiţilor.
După naştere ca şi mai înainte de naştere ai rămas, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că ai născut pe Dumnezeu, Care, prin lemnul Crucii, a mântuit pe om.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Irmos: împreună cu Ionâ strigăm...
Ră n i l e p a t i m i l o r m e l e c e l e c u d u r e r e , S t ă p â n ă , t ă m ă d u i e ş - t e - l e c u b a l s a m u l m i j l o c i r i i t a l e ş i d ă r u i e ş t e - m i s ă n ă t a t e .
Fiind zămislit cu totul în multe necuvioşii şi cu mintea robit de multe păcate, la acoperământul tău caut scăpare; izbăveşte-mă, Născătoare de Dumnezeu.
Toţi cu neîndoită credinţă te r u găm, Preacurată Fe cioară, ca să ne dăr u ieşti dezle g are gr eşe lilor, ca o Maică a lui Dum nezeu.
Ca una ce te-ai arătat căruţă Soarelui celui duhovnicesc, luminează-ne pe noi, cei ce dor mim în noaptea necunoş- tinţei, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 7-a:
Cu p t o r u l s e r ă c o r e a , M â n t u i t o r u l e , i a r t i n e r i i d ă n ţ u i n d « c â n t a u : D u m n e z e u l p ă r i n ţ i l o r « n o ş t r i , b i n e c u v â n t a t e ş t i » .
Fiind Tu răstignit, făptura s-a cutremurat; omorât fiind Tu, pe şar pele l-ai omorât. Dumnezeul părinţilor noştri, binecuvântat eşti.
Fost-a adăpat cu fiere îndelung- răbdătorul, izvorând dulceaţă de mântuire mie, celui ce pier dusem desfătarea raiului, prin dulceaţa mâncării.
Ale mucenicilor:
Mucenicii, cu unghii de fier fiind sfârtecaţi, chipul morţii l-au alungat şi dumnezeiasca po doabă de la Dumnezeu au luat.
Cu chinurile voastre urmând preacuratei patimi a Iui Hristos, bunilor biruitori mucenici, bătăile vrăjmaşilor cu uşurinţă le-aţi răbdat.
Pe Domnul răstignit văzându-L cea iară prihană, Născătoarea de Dumnezeu grăia: Vai mie, Fiule! Cum mori, Viaţa şi Nă dejdea credincioşilor?
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Ir mos: Cel ce Te-ai arătat în r u g...
/\
In t r u i s p i t e a j u t ă t o a r e , î n p r i m e j d i i i z b ă v i r e ş t i i n d u - t e , S t ă p â n ă , c u c r e d i n ţ ă s t r i g ă m : B i n e c u v â n t a t e s t e r o d u l p â n t e - c e l u i t ă u , P r e a c u r a t ă .
Ca una ce ai născut pe Dătătorul de viaţă, Născătoare de Dumnezeu, înviază-mă pe mine, cel omorât de cumplite păcate, care strig: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Din tine Dumnezeu ieşind, a mântuit fir e a din blestem şi a tămăduit dur e rile tutur o r. Bine cuvântat este r o dul pântecelui tău, Pr e acur ată.
Bucură-te, bucuria credincioşilor şi izbăvitoarea de întristare; bucură-te, ispăşitoarea tuturor celor ce strigă cu credinţă: Binecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti fără prihană şi prealăudată.
Cântarea a 8-a:
Pe H r i s t o s D u m n e z e u , C e l c e a m â n t u i t î n c u p t o r p e t i n e r i i « c e i c e g l ă s u i a u c â n t a r e ş i c u p - « t o r u l c e l c u v ă p a i a c a d e t u n e t « î n r o u ă l - a p r e f ă c u t , l ă u d a ţ i - L « ş i - L p r c a î n ă l ţ a ţ i î n t r u t o ţ i v e c i i » .
Când Te-ai pironit pe Cr u ce, Mântuitor u le, făptura s-a cutre murat, soarele şi-a ascuns razele, pietrele s-au despicat, şi iadul s-a golit, Mântuitor u le, neputând suferi puterea Ta.
Pentru osânda celor lepădaţi, osândă ai suferit; pentru cel ce a pătimit goliciune, gol pe lemn ai fost spânzurat, îndurate. Mare este puterea şi iubirea Ta de oameni.
Ale mucenicilor:
Cei ce sunt împreună-locuitori cu cei fără de trup, ostaşii lui Hristos, Crucea ca pe o platoşă îmbrăcând-o, către vrăjmaş au păşit şi cu putere de sus l-au doborât.
Stătut-au în mijlocul taberei de luptă, cu mădularele zdrobite în butuci, vitejii mucenici, sur pând zidirea înşelăciunii şi capiştile demonilor risipindu-le.
Ceea ce este mai înaltă decât cerurile, văzând pe Hristos Cel unul preaînalt, înălţat pe lemn şi surpând înălţările vrăjma şului, cu mare glas îl lăuda.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu Irmos: Cântarea celor Iară de trup...
z\
Îm b l â n z e ş t e p e m i l o s t i v u l D u m n e z e u ş i C u v â n t u l , N ă s c ă t o a r e d e D u m n e z e u , p e n t r u c e i c e e u c r e d i n ţ ă s t r i g ă n e î n c e t a t : Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
Având mijlocirea ta curăţitoare, Născătoare de Dumnezeu, noi, cei cufundaţi în adâncul gr e şelilor, strigăm: Binecuvântaţi toate lucr u rile Domnului pe Domnul.
Pe tine avându-te toţi scăpare în primejdii şi împreună-luptă- toare şi apărătoare, strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Negură de valuri cumplite mă învăluie; pentru aceasta alerg către limanul mijlocirii tale, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a:
Pe t i n e , p e c a r e r u g n e a r s t e - a v ă z u t M o i s e , ş i p e c a r e s c a r ă « î n s u f l e ţ i t ă t e - a v ă z u t l a c o v ş i « u ş ă c e r e a s c ă , p r i n c a r e a t r e c u t « H r i s t o s D u m n e z e u l n o s t r u , c u « c â n t ă r i t e m ă r i m , M a i c ă p r e a - « c u r a t ă » .
O, cum sobor u l cel neînduplecat dă spre patima Cr u cii pe însuşi Cel îndelung-răbdător, Care de voie a sărăcit, şi patimă a pri mit, şi al nepătimirii mijlocitor S-a tăcut tuturor celor căzuţi prin Adam!
Răstignire de ocară ai primit, Hristoase, cu trupul, vrând să ridici la cinstire pe omul cel înjosit prin patimi nesăbuite şi care pierduse podoaba cea dintâi. Slavă îndurării Tale celei mai presus de minte.
Ale mucenicilor:
Hristoase, Cel ce eşti soare neapus, pe cei ce din zori alergau la Tine şi întunericul osândei 1- au trecut cu voia Ta, la lumina slavei şi a strălucirii Tale celei negrăite i-ai îndreptat. Lumi- nează-ne deci şi pe noi,
cu r u găciunile lor.
Ceata sfinţilor mucenici mulţimi de vrăjmaşi nevăzuţi a biruit şi cu mulţimile puterilor celor sfinte s-a unit şi patimile cele fără de număr ale sufletelor noastre , cu voia cea a tot lucră toare, le tămăduiesc.
Fecioară, cu lumina Celui ce a răsărit din tine cu trup, mintea mea o luminează şi inima mi-o curăţeşte, gonind întunericul păcatului şi toată negura uşu rătăţii mele depăr tând-o.
Canonul Născătoarei dc Dumnezeu Acelaşi irmos:
St ă p â n ă , c e e a c e a i m u l ţ i m e d e m i l o s t i v i r i ş i b o g a t e î n d u r ă r i , t ă m ă d u i e ş t e p a t i m i l e ş i r ă n i l e ş i b u b e l e t r u p u l u i ş i d u r e r i l e r o b u l u i t ă u , c a , d u p ă d a t o r i e , s ă t e m ă r e s c .
Pe tine, Preacurată, ceea ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul Tatălui şi L-ai născut mai pre sus de fire şi fecioară ai rămas, cu mulţumire te măresc, grăind: Bucură-te, ajutătoarea celor păcătoşi.
Tu singură eşti povăţuitoare fără rătăcire a credincioşilor şi cărare de mântuire, care ne duce pe noi drept pe calea cea cerească a împărăţiei Unuia Dumnezeu, Curată, nădejdea sufletelor noastre.
Tu ai rodit nouă pe Spicul cel ceresc, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi hrăneşti şi mijloceşti totdeauna şi izbăveşti din neca zuri şi din primejdii şi dai curăţire de păcate tuturor celor ce te laudă.
Luminânda zilei, caut-o la sfârşitul cărţii. L A STIHOAVNA LAUDELOR Stihirilc Crucii:
Pe Tine, Cel ce pe lemnul Cr u cii ai fost pironit cu tr u pul şi ne-ai dăr u it nouă viaţă, ca pe Mân tuitor u l şi Stăpânul, neîncetat Te lăudăm.
Stih: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi nc-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele noastre.
Prin Crucea Ta, Hristoase, o tur mă s-a făcut, o singură ceată şi o Biserică a îngerilor şi a oa menilor ; cerul şi pământul se veselesc, Doamne, slavă Ţie.
A mucenicilor:
Stih: Şi tic lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.
Pe pur tătorii de chinuri ai lui Hristos, veniţi, toate popoarele, să-i cinstim cu laude şi cu cântări duhov niceşti, pe luminătorii lumii şi propov ăduitorii credinţei, pe izvor u l cel pur u rea cur g ător, din care izvorăsc
credincioşilor tămăduiri. Pentr u r u găciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostr u , pace lumii Tale dăr u ieşte şi sufletelor noastre mare milă.
A A
Inălţatu-Te-ai pe Cr u ce, Indu rate, ca un miel fără de răutate, de voie lăsându-Te junghiat, Fiule preadulce; iar eu mă ard cu inima şi mă rănesc, dar laud mila Ta cea nemăsurată, cu tânguire striga Mieluşeaua cea fără
prihană, văzând pe Domnul pe lemn.
VINERI, LA LITURGHIE
Prin mâncare a scos vrăjmaşul pe Adam din rai; iar prin Cruce a adus Hristos într-însul pe tâlharul, care striga: Pomeneşte-mă, când vei veni întru împărăţia Ta.
Fiind răstignit, Cel ce eşti fără de păcat, păcatele tuturor le-ai ridicat, Hristoase, şi, cu suliţa fiind împuns în coastă, râuri de mântuire ai izvorât, de sânge şi de apă, zidind din nou pe cei zdrobiţi prin stricăciune.
Pe lemn fiind pironit de voie, lisuse Dumnezeule, toată înţelegerea cea pătimaşă a lui Adam ai despironit-o, Indurate, iar cu rănile cele cinstite mulţimea demonilor ai rănit.
A mucenicilor:
Cei ce aţi urmat patimilor Celui ce de voie a pătimit cu trupul, slăviţilor mucenici, patimile cele anevoie de vindecat potoliţi pu rurea şi bolile oamenilor le izgoniţi cu puterea Duhului.
Slavă...
A
întocmai puter nică, de aceeaşi cinstire Te numim pe Tine Tr eime: pe Dumnezeu-Tatăl cel fără de început şi pe Fiul şi pe Duhul cel Sfânt, pe o dumnezeiască Incepă- torie în trei Ipostasuri, cu credinţă I
slăvindu-Te.
Şi acum..., a Crucii şi a Născătoarei:
; Când Te-a văzut pe Cr u ce piro nit, Hristoase Dumnezeule, ceea ce Te-a născut cu tr u p, jelindu-se grăia: Ce Ţi-a răsplătit, o, Fiul meu, adunarea cea nemulţu mitoare?
SLUJBA DE SÂMBĂTĂ
VINERI, LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile sfântului de la Minei, pe 6; iar dacă nu sunt la Minei, se zic acestea:
Podobie: Prcalăudaţilor mucenici...
Pr i n m â n c a r e a d i n r o d u l p o m u l u i a m m u r i t o a r e c â n d , t r u f l n d u - m ă p r i n a m ă g i r e a ş a r p e l u i ş i l a c â n d u - m ă i z g o n i t d i n
slava Ta cea dumnezeiască, eu, ticălosul. Pentru aceea, am fost omorât de păcat, eu, nefericitul. Deci, Iubitorule de oameni, Tu, ca singurul lesne de împăcat, fa- mă locuitor al raiului.
l oate lăsându-le la o parte, su flete, gândeşte la ceasul tău cel de pe urmă şi ia aminte de tine, pregătindu-te pentru ieşire, ca nu cumva venind moartea, fără de veste să te apuce, aflându-te nepregătit. Deci, te
roagă Dom- i nului şi lăcrimează pururea priveghind.
Dumnezeule, Cel ce eşti fără de început, cu dumnezeiasca Ta puter e omoară cugetul patimi lor ce mă supără şi pur tările mele cele fără de rânduială înfrânează-le, ca un milostiv, dându-mi ier tar e de g r e şeli, ca j un
lesne ier tător şi ca un îndu rat şi iubitor de oameni, pentru bogăţia bunătăţii Tale.
Alte stiliiri, ale Născătoarei, aceeaşi podobie:
Sfântă dumnezeiască Mireasă, fa-mă curat, smerit şi cucer nic, | blând, paşnic, cinstit, drept şi j cuvios, adevărat, viteaz, înţe lept, îndelung-răbdător, lesne îndurător şi cumpănit, neînti- j nat, fără prihană şi fără
vină, şi, pe lângă acestea, şi părtaş al raiului.
Făcutu-m-am îndemn la dez mier d area cea r u şinoasă, izvo- ditor al gr eşelilor şi dascăl al patimilor, pov ăţuitor al poftelor, mijlocitor al desfrânării, sfă tuitor al cumplitei neorânduieli; şi încă mă îndulcesc cu gân durile
Ia acestea. Ci tu, Preacurată, izbăveşte-mă de toată pierzarea.
Cumplit mă tulbură şuvoaiele cele rele ale păcatului, chinurile iadului mă împresoară şi cursa morţii celei sufleteşti mă întâm pină; deci către tine, Stăpână milostivă, strig cu durere din inimă: Grăbeşte acum de mă
smulge din moartea deznă- dăjduirii şi din iadul pierzării.
Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul a născut, uşa cea cerească, lauda celor fără de trup şi podoaba credincioşilor ; pe Maria Fecioara să o lăudăm. Că aceasta s-a arătat cer
şi Biserică a Dumnezeirii; aceasta peretele cel din mijloc al vrajbei surpându-1, pace a adus şi împărăţia a deschis. Deci, pe aceasta având-o tărie a cre dinţei, apărător avem pe Domnul, Cel ce S-a născut dintr-însa.
A
îndrăznească, dar, îndrăz nească popor u l lui Dumnezeu; că Acesta va bir u i pe vrăjmaşi ca un Atotputer nic.
I A S T 1 H O A V N Ä Stihirile mucenicilor:
Măr turisirea voastră cea dina intea divanurilor, sfinţilor mucenici, a înfricoşat puterea demonilor, şi din înşelăciune pe oameni i-a slobozit. Pentr u aceasta, tăindu-vi-se capetele, aţi şi strigat: Fie, Doamne, jer t fa
sufletelor noastre binepri- mită înaintea Ta. Că, pe Tine voindu-Te, am nesocotit viaţa cea vremelnică, lubitor u le de oameni.
O, cât este de bun schimbul pe care l-aţi făcut, sfinţilor! Că v-aţi dat sângiurile, şi aţi moştenit cerurile; şi puţin timp fiind încercaţi, în veci vă veseliţi. Cu adevărat bun este schimbul făcut de voi. Că, lăsând pe
cele stricăcioase, aţi dobândit pe cele nestricăcioase; şi împreună cu îngerii dănţuind, lăudaţi neîn cetat pe Treimea cea de o fiinţă.
Stih: Sfinţilor celor dc pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale
AjA••
intr-mşn.
Prealăudaţilor mucenici, pe voi pământul nu v-a acoperit, ci cerul v-a primit; deschisu-s-au vouă uşile raiului şi, înăuntru fiind, din pomul vieţii vă îndul ciţi. Lui Hristos rugaţi-vă să dăruiască sufletelor noastre pace
şi mare milă.
A morţilor:
Stih: Fericiţi sunt cei pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
Care desfătare lumească ră mâne neîmpăr tăşită de întris tare? Sau care mărire stă pe pământ neschimbată? Toate sunt mai trecătoare decât umbra, toate, mai înşelătoare decât visurile; o clipă numai, şi pe acestea
toate moar tea le primeşte. Ci, întru lumina feţei Tale, Hristoase, şi întru îndul cirea frumuseţii Tale, pe cei pe care i-ai ales odihneşte-i ca un iubitor de oameni.
Bucură-te, auzi de la noi, Sfântă Născătoare de Dum nezeu Fecioară, ceea ce eşti odorul cel cinstit a toată lumea, făclia cea nestinsă, locaşul Celui neîncăput, Biserica cea nerisipită. Bucură-te, cea din care S-a
născut Mielul cel ce ridică păcatul lumii.
SÂMBĂTĂ, LA UTRENIE
După catisma întâi, sedelncle mucenicilor:

Ca n i ş t e b u n i o s t a ş i c u u n c u g e t c r e z â n d , d e a m e n i n ţ a r e a t i r a n i l o r n e î n f r i c o ş â n d u - v ă , s f i n ţ i l o r , c u o s â r d i e a ţ i p ă ş i t c ă t r e H r i s t o s , r i d i c â n d c i n s t i t a C r u c e ; ş i , s ă v â r ş i n d a l e r g a r e a , d i n c e r a ţ i p r i m i t b i r u i n ţ a . S l a v ă
Celui ce v-a întărit pe voi; slavă Celui ce v-a încununat; slavă Celui ce lucrează prin voi tuturor tămăduiri.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.
Pentr u chinurile sfinţilor, care pentr u Tine au pătimit, îndu- ră-Te, Doamne, şi toate durerile noastre tămăduieşte-le, Iubito- r u le de oameni.
Stih: Sfinţilor celor de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înşii.
Pe mucenicii lui Hristos toţi să-i r u găm şi cu dra goste să ne apropiem către dânşii şi cu credinţă; căci aceştia se roagă pentr u mântuirea noastră; aceş tia izvorăsc dar u l tămăduirilor, aceştia împrăştie taberele
demonilor, ca nişte păzitori ai credinţei.
Gavriil zicând ţie, Fe cioară: Bucură-te!, împreună cu glasul S-a într u pat Stăpânul tuturor, într u tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cer u rile, ceea ce ai pur tat pe
Ziditorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine; slavă Celui ce a ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a liberat pe noi prin naşterea ta.
Dupâ catisma a doua, sedelnele mucenicilor şi ale morţilor:
Măriţii pur tători de chinuri s-au îmbrăcat într u Tine, Doamne, cu lauda nevoinţei şi cu vredni cia cununilor ; că, prin răbdarea bătăilor, pe cei fără de le g e au doborât şi, cu dumnezeiască pu tere, din cer bir u inţă au
primit. Pentr u r u găciunile lor, dăr u - ieşte-ne nouă mila Ta cea mare.
Stăpânirea morţii desfiinţând-o, Hristoase, nestricăciune celor de pe pământ ai izvorât; şi cei ce cred într u Tine nu mor, ci vie ţuiesc într u Tine. Deci, odih neşte, Doamne, sufletele robilor Tăi şi-i aşază cu sfinţii Tăi,
pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, dăruindu-le lor milele Tale.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui, şi seminţia lor va moşteni pămân tul.
A
In Ioc luminos, în ceata drep ţilor, odihneşte, Mântuitor u le, pe cei mutaţi la Tine, că în Tine şi-au pus nădejdile, lubitor u le de oameni; primeşte r u găciunea pentr u părinţi şi fii, a căror pomenire o săvârşim, şi-i în-
d r e p t e a z ă , C e l c e e ş t i m u l t m i l o s t i v.
Minunea minunilor, ceea ce eşti cu dar u ri dăr u ită, la tine pri vind făptura se bucură; că ai zămislit tară sămânţă şi ai năs cut în chip de ne g răit pe Cel pe Care căpeteniile cetelor înge reşti a-L vedea nu pot. Pe Acela
roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, pentru sufletele noastre.
Psalmul 50.
C A N O A N E L E Canonul proorocilor şi al mucenicilor Facere a lui Iosif, scriitorul de cântări.
Cântarea 1:
Irmosul:
Dr e a p t a T a c e a p u r t ă t o a r e d e b i r u i n ţ ă , c u d u m n e z e i a s c ă « c u v i i n ţ ă , î n t r u t ă r i e s - a p r e a - « s l ă v i t . C ă a c e a s t a , N e m u r i t o - « r u l e , c a o a t o t p u t e r n i c ă p e « p r o t i v n i c i a z d r o b i t , f ă c â n d « i s r a i l i t e n i l o r c a l e n o u ă p r i n
«adânc».
Mâinilor pr o or o cilor Te-ai ase mănat, Cel ce ţii cu mâna Ta mar g inile lumii; pentr u r u gă ciunile acelor a r u pe zapisul păcatelor mele, Cuvântule, şi mă smulge din mâinile vrăjmaşilor.
Prooroceşte făcându-vă mintea voastră primitoare de dum- nezeieştile străluciri, v-aţi făcut lumină, vestind pe Răsăritul cel duhovnicesc, slăviţi prooroci, luminători ai sufletelor noastre.
Ale mucenicilor:
Cu sângiurile voastre cele mu- ceniceşti, fericiţilor, uscând noianul păgânătăţii, secaţi râu rile fărădele g ilor noastre, cu duinnezeieştile ploi ale sfintelor voastre r u găciuni.
Norule cel luminos al pur tătorilor de chinuri, roagă pe Soarele, Cel ce a strălucit din norul Fecioara, ca să împrăştie norii cei întunecaţi ai inimilor noastre şi de gheenă să ne izbăvească.
A Născătoarei:
Pe mine, cel ce pur u rea alunec cu mintea şi sunt tras şi amăgit de gânduri rele şi nebuneşte cu totul m-am făcut rob vrăjmaşilor, Stăpână, nu mă trece cu vederea.
Canonul morţilor
Acelaşi irmos:
Ne m u r i t o r u l e , C e l c e c u m o a r t e a T a a i s f ă r â m a t p o r ţ i l e ş i z ă v o a r e l e m o r ţ i i , d e s - c h i d e , S t ă p â n e , c e l o r a d o r m i ţ i , u ş i l e n e m u r i r i i c e l e i m a i p r e s u s d e m i n t e , p e n t r u m i j l o c i r i l e m u c e n i c i l o r T ă i .
Ca să ne învrednicim de viaţa Ta cea dumnezeiască, Te-ai po gorât la moar te şi, prădând vistieriile ei, pe noi de acolo ne-ai smuls, şi acum, Dătător u le de viaţă, pe cei mutaţi de la noi odihneşte-i.
Luând Tu asupră-Ţi firea mea cea stricăcioasă şi muritoare, în nestricăciune ai îmbrăcat-o şi către petrecerea cea fără de sfârşit şi fericită ai înălţat-o; acolo, ca un îndurat, pe cei pe care i-ai primit odihneşte-i.
A Născătoarei:
Pe ceea ce a născut pe Dum- nezeu-Cuvântul cel din Dum nezeu, să o lăudăm credincioşii; că această Preacurată s-a tăcut cale de viaţă celor morţi; pe care, ca pe primitoarea de Dum nezeu şi Născătoarea de Dumnezeu,
o mărim.
Cântarea a 3-a:
Canonul proorocilor şi al mucenicilor Irmosul:
Ce l c e î n s u ţ i ş t i i s l ă b i c i u n e a f i r i i o m e n e ş t i ş i d i n m i l o s t i v i r e a i î m b r ă c a t c h i p u l e i , « î n c i n g e - m ă c u p u t e r e d e s u s , c a « s ă s t r i g Ţ i e : S f â n t ă e s t e B i s e - « r i c a c e a î n s u f l e ţ i t ă a s l a v e i T a l e « c e l e i f ă r ă d e p r i h a n ă , I u b i t o -
«rule de oameni».
Locaşuri ale Duhului făcându-vă, înţelepţilor prooroci, prea luminat aţi arătat pogorârea cea către noi a Cuvântului. Pentru aceasta, rugaţi-vă să se dăru iască luminare şi milă celor ce cu credinţă vă cinstesc.
Pe lespezile inimilor voastre, înţelepţilor, le g ea cea mântui toare aţi avut-o scrisă cu cre dinţă; pentr u aceasta, de Dum nezeu grăitorilor prooroci, pe mine cel rău bir u it de le g ea păcatului izbăviţi-mă cu dum-
nezeieştile voastre rugăciuni.
Ale mucenicilor:
întărâtarea cea păgânească a tiranilor vitejeşte aţi zdrobit-o, înălţându-vă către Dumnezeu, mucenicilor; pentru aceasta, strig: Cu rugăciunile voastre zdrobiţi pe balaurul ce se tru- feşte şi se semeţeşte asupra mea.
Preamăriţilor mucenici, cei ce v-aţi făcut părtaşi dumnezeieş tilor pătimiri şi împărăţiei celei fără de sfârşit ce va să fie, de patimile trupului izbăviţi-mă şi de gheenă şi de judecată mân- tuiţi-mă, cu rugăciunile
voastre cele către Ziditorul.
A Născătoarei:
Ceea ce eşti locaş mai încăpător decât cerurile, pe poporul tău, ce se adună în locaşul tău acesta ca să te laude, fă-1 părtaş loca şurilor celor nematerialnice, cu rugăciunea ta cea fierbinte către Hristos, Stăpânul
tuturor şi Domnul, pe Care L-ai născut.
Canonul morţilor Acelaşi irmos:
Ca C e l c e e ş t i s i n g u r b u n ş i s i n g u r m u l t m i l o s t i v , p e c e i c e î n t r u d r e a p t ă c r e d i n ţ ă s - a u m u t a t l a T i n e , î n t r u c e r e ş t i l e l o c a ş u r i î i o d i h n e ş t e , u n d e e s t e b u c u r i a ş i d e s f ă t a r e a c e a n e g r ă i t ă , u n d e m u l ţ i m e a m u c e n i c i l o r s e
veseleşte.
Tu singur, Mântuitor u l meu,Te-ai arătat pe pământ fără de păcat, Cel ce ridici păcatele lumii aces teia ca un îndurat, sufletele celor ce s-au mutat cu credinţă, odihneşte-le în curţile sfinţilor Tăi, în desfătarea raiului,
Iubitorule de oameni.
Nimicind stăpânirea morţii, viaţa cea fără de sfârşit ai izvorât tuturor credincioşilor, Stăpâne; într u aceasta aşază-i pe cei ce cu dreaptă credinţă s-au mutat, trecând cu vederea gr eşelile şi ier tând păcatele lor,
Nemuritorule.
A Născătoarei:
Fără sămânţă ai zămislit, Preacurată, pe Cuvântul cel veşnic, Care S-a unit cu noi trupeşte, şi tăria morţii a dezlegat-o şi viaţă a izvorât, şi cu milostivirea Lui a dăruit morţilor înviere.
Cântarea a 4-a:
Ca p e u n m u n t e u m b r i t c u d a r u l c e l d u m n e z e i e s c , p r i - « v i n d u - t e A v a c u m , e u o c h i i c e i « d e n i a i î n a i n t e v ă z ă t o r i , a « p r o o r o c i t p e S f â n t u l l u i I s r a e l , « C a r e a v e a s ă S e n a s c ă d i n t i n e , « s p r e m â n t u i r e a ş i î n n o i r e a « n o a s t r ă » .
Făclii în Duhul, care aţi arătat pe Cuvântul vieţii şi aţi luminat în chip tainic plinirile pământu lui, v-aţi arătat, proorocilor; pentru aceea, strig: Cu rugăciunile voastre păziţi făclia sufletului meu nestinsă.
Ca nişte râuri pline de ape cur g ătoar e de viaţă ale Duhului arătându-vă şi pământul adă- pându-1, dumnezeieşti pr o or o ci, inima mea cea topită de uscă ciune răcoriţi-o, pr e alăudaţilor.
Ale mucenicilor:
A
înţelepţilor şi prealăudaţilor mucenici, cei ce cu picăturile sângiurilor voastre aţi stins căr bunii păgânătăţii, răcoriţi-mă cu roua Duhului pe mine, cel ce sunt ars de săgeţile cele aprinse ale celui viclean.
Primind rugăciunile mucenicilor celor ce s-au luptat pentru Tine, Hristoase al meu, şi pe vrăjmaşul au biruit, smulge-mă, ca un bun, de Ia vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, care pururea caută să mă omoare.
A Născătoarei:
Locaş al slavei ştiindu-te pe tine, Curată, în Biserica ta cea cinstită adunându-nc cu cre dinţă, cerem ajutorul tău, cu dumnezeiască cuviinţă, curată Fecioară, şi ne mântuim cu cin stită mijlocirea ta.Canonul morţilor
Acelaşi irmos:
Om o r â n d i a d u l c u p u t e r e a T a n e b i r u i t ă , C e l s o c o t i t î n t r e c e i m o r ţ i s i n g u r s l o b o d , H r i s t o a s e , s l o b o z e ş t e s u f l e t e l e c e l o r b i n e c r e d i n c i o ş i d e o s â n d a c e a d i n t r u d â n s u l , p e n t r u r u g ă c i u n i l e s f i n ţ i l o r m u c e n i c i .
Cel ce eşti Stăpân al tuturor, ca unul care ai făcut un schimb, pe cei din Adam i-ai primit răs plătire şi preţ pentr u junghierea Ta. Drept aceea, ne r u găm îndu rărilor Tale: Pe cei mutaţi de la noi odihneşte-i, dăr u indu-le
ier tar e a g r e şelilor.
Primit-ai punere în mormânt, Mântuitorule, şi pe pământenii cei morţi, care erau osândiţi să locuiască în morminte, i-ai înviat. Şi acum, pe cei mutaţi de la noi învredniceşte-i de viaţa cea veşnică, lubitorule de
oameni.
A Născătoarei:
Mântuitu-s-a neamul omenesc prin naşterea ta; că tu ai născut nouă pe Viaţa cea ipostatnică, Cea care săvârşeşte nimicirea morţii şi întoarcerea la viaţă, Născătoare de Dumnezeu, Stă până cu totul fără prihană.
Cântarea a 5-a:
Ce l c e a i l u m i n a t c u s t r ă l u c i r e a v e n i r i i T a l e , H r i s t o a s e , ş i c u C r u c e a T a a i « u m p l u t d e b u c u r i e m a r g i n i l e « l u m i i , l u m i n e a z ă , c u l u m i n a « d u m n e z e i e ş t i i T a l e c u n o ş t i n ţ e , « i n i m i l e c e l o r c e T e l a u d ă c u « d r e a p t ă c r e d i n ţ ă » .
Preamăriţilor prooroci ai lui Dumnezeu, care cu dreapta credinţă aţi strălucit în umbra Legii şi lumina dumnezeiescului dar aţi vestit-o, izbăviţi-mă din umbra păcatului cel purtător de moarte.
Din noapte alergând spre Dumnezeu, de Dumnezeu luminatule Isaia, te-ai luminat şi lumină ai fost. Pentru aceasta, mă rog ţie: Luminează întunecata mea inimă cu rugăciunile tale.
Ale mucenicilor:
întinşi fiind şi tr u pul zdrobin- du-vi-se cu chinuri, prealău- daţilor pur tători de chinuri, cu mădularele voastre aţi slăvit pe Dumnezeu; pe Care r u gaţi-L, fericiţilor, ca şi eu să câştig slava cea dumnezeiască.
A
Invredniceşte-mă să zămislesc în pântecele cugetului meu frica Ta şi să nasc duhul mântuirii Tale, Cuvinte al lui Dumnezeu, pentr u mucenicii Tăi, care cu totul Te-au iubit, Preabunule.
A Născătoarei:
Pe tine, Fecioară, cunoscându-te Maică a Celui ce cu vrerea Sa pe toate le-a făcut, la Biserica ta cea dumnezeiască alergăm, ce rând într-însa ca, prin mijlocirea ta, să câştigăm dezlegare de greşeli.
Canonul morţilor
Acelaşi irmos:
Vi n d e c â n d v e n i n u l m o r ţ i i , m o a r t e a i p r i m i t ş i b o l d u l m o r ţ i i l - a i t o c i t ; c i î n s u ţ i , p e n t r u r u g ă c i u n i l e m u c e n i c i l o r , o d i h n e ş t e p e c e i p e c a r e m a i î n a i n t e i - a i l u a t , D ă t ă t o r u l e d e v i a ţ ă .
Cel ce ai mântuit pe oameni din moarte şi din stricăciune, sufletele celor ce s-au mutat cu credinţă aşază-le în corturile sfinţilor Tăi, de unde a fugit toată întristarea şi s-a sădit veselia.
De vreme ce ai deschis raiul celui răstignit împreună cu Tine, Stăpâne, primeşte acum sufletele celor ce cu credinţă s-au mutat la Tine, dându-le lor să se sălăşluiasă în Biserica celor întâi-născuţi.
A Născătoarei:
Ceea ce izbăveşti pe cei ce te au pe tine ancoră a nădejdii, către limanul voinţei dumnezeieşti cu milostivire îi îndreptează, cu îndrăznirea ta cea de Maică, ceea ce eşti binecuvântată şi cu totul tară prihană.
Cântarea a 6-a:
/\
In c o n j u r a t u - n e - a p e n o i a d â n c u l c e l m a i d e j o s ş i n u e s t e « i z b ă v i t o r ; s o c o t i ţ i a m f o s t c a « n i ş t e o i d e j u n g h i e r e . M â n - « t u i e ş t e p e p o p o r u l T ă u , D u m - « n e z e u l n o s t r u , c ă T u e ş t i c e l o r « n e p u t i n c i o ş i t ă r i e ş i î n d r e p - « t a r e » .
Hristoase, Cel ce eşti fără de păcat, pe mine, cel primejduit în noianul vieţii şi înghiţit de chitul păcatului, smulge-mă ca pe lonă din stricăciune şi către lima nurile cele mai liniştite ale vieţii mă îndreptează.
C e ata p r o o r o c i l o r, c a r e î n L e g e a veche a u s t r ă l u c i t ş i Ţ i e , C e l u i m a i î n a i n t e d e L e g e , a u s l u j i t , H r i s t o a s e , C a r e Te o d i h n e ş t i î n t r u d â n ş i i , p e T i n e Te r o a g ă : D ă r u i e ş t e t u t u r o r d e z l e g a r e d e p ă c ate , c a u n M i l o s t i v.
Ale mucenicilor:
înconjur a ţi fiind cu chinuri şi bătăi, de Hristos nu v-aţi lepă dat, într u tot fericiţilor. Pentr u aceasta, pe mine, cel înconjur at de asupr e lile vrăjmaşului, cu mijlocirile voastr e cele cătr e Dumnezeu, izbăviţi-mă.
Cu podoabele chinurilor înfru- museţându-vă, ostaşi ai lui Hristos, către Frumuseţea tutu ror v-aţi apropiat. Pentru aceasta, vă rog, cu dumnezeieştile voas tre mijlociri să împodobiţi lipsa de frumuseţe a cugetului meu.
A Născătoarei:
Marie, locaşul cel curat al Cuvântului, curăţeşte inima mea de patimi şi fa-o pe ea vas curat al dumnezeiescului Duh, ca să te laud şi să te măresc pe tine, ceea ce eşti cu totul lăudată. Canonul morţilor Acelaşi irmos:
Ca u n î n d u r a t d ă r u i e ş t e c e l o r r ă p o s a ţ i i e r t a r e a p ă c a t e l o r , d â n d u - I e b u c u r i a c e a v e ş n i c ă , u n d e s t r ă l u c e ş t e l u m i n a f e ţ e i T a l e , ş i l u m i n e a z ă p e p u r t ă t o r i i T ă i d e c h i n u r i .
Cu sângele cel curs din coasta Ta, lumea ai slobozit; deci, pe cei mutaţi în dreapta credinţă la Tine, Hristoase, mântuieşte-i cu puterea patimilor Tale, că Tu pentr u toţi Te-ai dat preţ de răscumpărare.
Cel ce dintâi in-ai zidit cu prea curatele Tale mâini şi duh mi-ai dăruit şi, rău căzând eu la pă mânt, iarăşi mai împodobit m-ai făcut, însuţi acum sufletele celor
mutaţi de la noi odihneşte-le.
/\
I n c ă m a r a Ta c e a p u r tă t o a r e d e l u m i n ă , a s e s ă l ă ş l u i î nvr e d n i c e ş t e , D o a m n e , p e c e i c e î n c r e d i n ţ a c e a î n t r u T i n e a u a d o r mi t , t r e c â n d c u ved e r e a p ă c ate l e l o r, c a u n b u n ş i î n d u r a t ş i m u l t m i l o s t i v.
A Născătoarei:
Lăudămu-te pe tine, binecuvântată Preacurată, prin care nouă, celor dintru întuneric şi din umbra morţii, ne-a răsărit Soarele dreptăţii cel neapus; că tu te-ai făcut nouă mijlocitoare a mântuirii.
Cântarea a 7-a:
Canonul proorocilor şi al mucenicilor
Irmosul:
Cu p t o r d u h o v n i c e s c t e î n ţ e l e g e m n o i c r e d i n c i o ş i i , N ă s c ă t o a r e d e D u m n e z e u . C ă , p r e - « c u m C e l p r e a î n ă l ţ a t a m â n t u i t p e c e i t r e i t i n e r i , a ş a ş i p e « m i n e , o m u l î n t r e g , î n p â n t e c e l e « t ă u m - a î n n o i t D u m n e z e u l p ă - « r i n ţ i l o r ,
Cel lăudat şi prea- «slăvit».
Ceata cea preasfinţită a prooro cilor Te roagă, Doamne: Bine- cuvintează, cu binecuvântări duhov niceşti, pe toţi cei ce Te preaslăvesc şi cu cântare îţi strigă: Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Dumnezeieştilor tineri, cei ce cu cerească răcoreală aţi bir u it firea focului, izbăviţi-mă din focul cel veşnic pe mine, cel ce cânt şi cu laudă strig: Dum nezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Ale mucenicilor:
Pentr u bir u inţe muceniceşti măriţi fiind, aţi dobândit slava lui Dumnezeu, mucenici prea- slăviţi; pentr u aceea, învredni- ciţi-ne de slava cea veşnică pe noi, care cu dreaptă credinţă cântăm: Dumnezeul părinţilor, Cel
Cei ce aţi cur mat întărâtările leilor, cu aler g area cea către Domnul, pe balaur u l cel ce acum se întărâtă împotriva noastră, răpuneţi-1, mucenici lor, şi izbăviţi-mă pe mine, cel ce strig cu cuget binecredincios:
Dumnezeul părinţilor, Cel lău dat şi preaslăvit.
A Născătoarei:
Către Domnul cel născut din tine, Preabună, fii mijlocitoare, ca să mă scape din gheena şi din focul cel veşnic, şi de împărăţia cea cerească să mă învred nicească pe mine, cel ce strig: Dumnezeul părinţilor, Cel lău dat
şi preaslăvit.
Canonul morţilor
Acelaşi irmos:
Cu s t r ă l u c i r i l e s l a v e i T a l e c e l e i p r e a c u r a t e , s ă s e l u m i n e z e î n v r e d n i c e ş t e , H r i s t o a s e , p e t o ţ i c e i c e s - a u m u t a t l a T i n e d i n v i f o r u l c e l l u m e s c , ş i î m p r e u n ă c u m u c e n i c i i s ă s t r i g e : D u m n e z e u l p ă r i n ţ i l o r , C e l l ă u d a t ş i
preaslăvit.
Nou Adam cu adevărat făcân- du-Te, Ziditor u le al Iui Adam,
A
însuţi blestemul lui Adam l-ai nimicit; pentru aceea, ne rugăm Ţie: Pe cei mutaţi de la noi odih- neşte-i în desfătarea raiului, Hristoase, ca un singur îndurat.
Cel ce însuţi, ca un Dumnezeu bun şi milostiv, ştii neputinţa firii noastr e , pe toţi cei pe car e i-ai mutat de aici aşază-i unde ve ghează lumina cea nea p usă a feţei Ta le, Hristoase Dumnezeul părinţilor, Cel pr e aslăvit.
A Născătoarei:
Umbrele Le g ii şi preînchipuirile cele de demult, prin naşterea ta au trecut, Maica lui Dumnezeu; că tu ai răsărit nouă pe Lumina dumnezeiescului Dar, prin Care ne-am răscumpărat din bles temul cel de demult, Prea -
curată, lăudând pe Dumnezeu cel preaslăvit.
Cântarea a 8-a:
A
In c u p t o r t i n e r i i l u i I s r a e l , c a î n t r - o t o p i t o a r e , c u p o d o a b a « d r e p t e i c r e d i n ţ e , m a i c u r a t d e - « c â t a u r u l a u s t r ă l u c i t , c â n t â n d : « B i n e c u v â n t a ţ i t o a t e l u c r u r i l e « p e D o m n u l , l ă u d a ţ i - L ş i - L « p r e a î n ă i ţ a ţ i î n t r u t o ţ i v e c i i » .
Proorocilor, cei ce pentr u Hris tos aţi fost puşi la încercări şi prigoniri pe nedrept, de ispite şi de chinuri izbăviţi-ne pe noi, care cântăm: Binecuvântaţi
toate lucrurile pe Domnul, lău- daţi-L şi-L preaînăiţaţi întru toţi vecii.
Ca nişte vase ale dar u rilor dum nezeieşti, de Dumnezeu grăito rilor prooroci, r u gaţi-vă ca să ne facem locaşuri ale Duhului şi noi, care strigăm: Toate lucr u rile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînăiţaţi într u toţi vecii.
Ale mucenicilor:
Le g aţi fiind, mucenicilor, toată răutatea vrăjmaşului aţi dezle gat; pentr u aceasta, pe mine cel încătuşat de păcate izbăviţi-mă, înţelepţilor, pe cel ce cânt: Toate lucr u rile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînăiţaţi într u
toţi vecii.
A Născătoarei:
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Dătător u l de lumină, Fe cioară cu totul lumin ată, luminează ochii inimii mele cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, ca să cânt: Toate lucr u rile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi într u
toţi vecii.
Canonul morţilor
Acelaşi irmos:
Mâ n t u i t o r u l e , p e n t r u r u g ă c i u n i l e m u c e n i c i l o r , p e c r e d i n c i o ş i i , p e c a r e i - a i m u t a t î n d r e p t â n d u - i p r i n c r e d i n ţ ă , a r a t ă - i s t ă t ă t o r i d e - a d r e a p t a T a , c a s ă c â n t e : B i n e c u v â n t a ţ i t o a t e l u c r u r i l e p e D o m n u l , l ă u d a ţ i - L ş i - L
Toată întinăciunea robilor Tăi celor ador miţi spălând-o cu roua iubirii Tale de oameni, învredniceşte-i să Te laude pe Tine, cântând: Binecuvântaţi toate lucr u rile pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi într u toţi vecii.
Cel ce ai toată stăpânirea morţii şi a vieţii, binevoieşte ca ador miţii întru credinţă să dobân dească strălucirea Ta, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
A Născătoarei:
Mijlocitoare a mântuirii şi a petrecerii, în veci nesfârşiţi, şi a strălucirii te-ai făcut nouă, Cu rată, cu totul fără prihană. Pe tine te lăudăm toate lucrurile şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a:
/V
În c h i p u i r e a n a ş t e r i i t a l e c e l e i c u r a t e a a r ă t a t - o r u g u l c e l c e « a r d e a c u f o c , d a r n u s e m i s t u i a .
«Şi acum, te rugăm să stingi «văpaia ispitelor cea năpustită «asupra noastră, ca neîncetat să «te mărim pe tine, Născătoare «de Dumnezeu».
Ca să se arate mai înainte loca şurilor celor sfinţite pogorârea Ta, Hristoase, vase alese ai ară tat pe proorocii Tăi, printr-înşii mai înainte arătând cele ce aveau să fie; prin aceştia Te r u găm să ne dăr u ieşti nouă îndu -
rările Tale.
Arătatu-Te-ai proorocilor, Stă pâne, pe cât le era cu putinţă să vadă strălucirea Ta; cu r u găciu nile lor fă-ne primitori ai cura telor străluciri celor într u Tine, curăţind sufletele noastre de patimile cele din păcat.
Ale mucenicilor:
Dându-vă tr u pul spre bătăi, mucenicilor, taberele demonilor le-aţi biciuit, păstrându-vă min tea nerănită. Pentr u aceasta, cu r u găciunile voastre tămăduiţi inima mea cea rănită cu săgeata răutăţii.
Se rănea nebunia prigonitorilor, aducând asupra voastră dure rile rănilor, cinstiţilor mucenici, apărători ai credinţei. Pentr u aceasta, tămăduiţi şi durerile cele cumplite ale sufletului meu şi rănile inimii mele.
A Născătoarei:
Oştile îngereşti se înfricoşează, văzând pe dumnezeiasca stră lucire a Tatălui pur tată în mâi nile tale în chip de negrăit şi, asemănarea ta având, ca pe oameni să-i îndumnezeiască, Maică Fecioară, ceea ce eşti cu totul
fără prihană.
Canonul morţilor
Acelaşi irmos:
Ia r t ă , c a u n D u m n e z e u i u b i t o r d e o a m e n i ş i î n d u r a t , f ă p t u r a T a ş i o d i h n e ş t e î n l o c a ş u r i l e s f i n ţ i l o r T ă i , u n d e t o ţ i m u c e n i c i i s e v e s e l e s c , p e c e i c e s - a u m u t a t c u c r e d i n ţ ă d i n a c e s t e a v r e m e l n i c e , m u l t M i l o s t i v e .
Cel ce ai adânc de milă, care cov ârşeşte gr eşelile robilor Tăi, pe cei pe care i-ai ales primindu-i, odihneşte-i în sânurile lui Avraam, Iubitor u le de oameni, şi, împreună cu Lazăr, într u lumina Ta sălăşluieşte-i.
Izbăvitor şi Mântuitor al nea mului omenesc făcându-Te prin răstignire, pe cei pe care i-ai mutat acum de la noi, ca un făcător de bine, învredniceşte-i de dumnezeiasca desfătare şi de viaţa cea nestricăcioasă şi de
veselie şi de strălucire.
A Născătoarei:
O, minunile tale cele mai presus de minte! Că tu, Fecioară, sin gură ai dat tuturor sub soare a înţelege minunea cea prea nouă a naşterii celei de neînţeles, Preacurată. Pentru aceasta, toţi te mărim.
Luminânda zilei caut-o la sfârşitul cărţii.
L A L A U D E
SE CUVINE A ŞTI CÄ: atunci când se cântă sâmbătă Aliluia, se zic la Laude stihirile mucenicilor şi la Stihoavnă, stihirile morţilor. Iar când se cântă Dumnezeu este Domnul..., cele ale mucenicilor de la Laude
se zic la Stihoavnă, iar stihirile morţilor nu se mai pun.
Stihirile mucenicilor:
Pe pur tătorii de chinuri ai lui Hristos, veniţi, toate popoarele, să-i cinstim cu laude şi cu cân tări duhov niceşti, pe lumină torii lumii şi propov ăduitorii credinţei, pe izvor u l cel pur u rea cur g ător, din care izvorăsc cre -
dincioşilor tămăduiri. Pentr u r u găciunile lor, Hristoase Dum nezeul nostr u , pace lumii Tale dăr u ieşte, şi sufletelor noastre mare milă.
Aceşti ostaşi ai marelui împărat s-au împotrivit por u ncilor tira nilor, cu bărbăţie au nesocotit chinurile şi toată înşelăciunea au zdrobit-o; şi, după vrednicie fiind încununaţi, cer de la Mân tuitor u l pace, şi sufletelor
noastre mare milă.
Pe voi, prealăudaţilor mucenici, nici durerea, nici strâmtorarea, nici foamea, nici asuprirea, nici bătăile, nici cr u zimea fiarelor, nici sabia, nici focul cel îngr o zi tor n-au putut să vă despar tă de Dumnezeu; ci, mai
vârtos cu dragostea cea pentru Dânsul ca în nişte trupuri străine lup- tându-vă, firea aţi uitat-o, dis- preţuind moartea. Pentru aceea, şi după vrednicia durerilor voastre plată aţi luat şi moşteni tori ai cereştii
împărăţii v-aţi făcut. Rugaţi-vă neîncetat pentru sufletele noastre.
Veseliţi-vă, mucenicilor, într u Domnul, că lupta cea bună v-aţi luptat, împăraţilor v-aţi împo trivit şi pe tirani i-aţi bir u it; de foc şi de sabie şi de fiarele sălbatice care sfâşiau tr u purile voastre nu v-aţi înfricoşat; şi,
lui Hristos dimpreună cu îngerii cântare înălţând, din ceruri cununi aţi luat. Rugaţi-vă să se dăruiască lumii pace, şi sufle telor noastre mare milă.
A morţilor:
Cu fapta arătând, Mântuitor u l meu, că Tu eşti învierea tuturor, pe Lazăr din morţi cu cuvântul l-ai sculat; atunci zăvoarele s-au sfărâmat, iar porţile iadului s-au cutremurat; atunci oamenilor moar tea se părea ca un
somn. Ci, Cel ce ai venit să mântuieşti zidirea Ta, iar nu să o osândeşti, pe cei pe care i-ai ales odih- neşte-i, ca un iubitor de oameni.
Bucură-te, Marie, de Dumnezeu Născătoar e , că ai născut pe îm păr atul, Mântuitor u l şi Lumi nător u l tutur o r veacurilor.
L A S T I > 1 O A V N Ă Stilurile morţilor Facere a lui KirTeofan.
Podobie Prealăudaţilor mucenici...
Ţie ne r u găm, Mântuitor u le, pe cei mutaţi de la noi învred- niceşte-i de împăr tăşirea Ta cea dulce, şi-i sălăşluieşte în cor turile drepţilor, în locaşurile sfinţilor Tăi şi în sălaşurile cele cereşti, cu îndurarea Ta, tre-
cându-le cu vederea greşelile şi dăruindu-le lor iertare.
Nimeni dintre oameni n-a fost tară de păcat, decât numai Tu, Unule tară de moar te; pentru aceasta, pe robii Tăi, ca un Dumnezeu îndurat, în lumină aşază-i împreună cu cetele înge rilor Tăi, prin îndurarea Ta, tre-
cându-le cu vederea fărădelegile şi dându-le lor iertare.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pă mântul.
Mai mult decât cele văzute sunt făgăduinţele Tale, Mântuito r u le, pe care ochiul nu le-a vă zut şi urechea nu Ie-a auzit şi Ia inima omului niciodată nu s-au suit; r u gămu-ne Ţie, dar, Stă pâne, binevoieşte ca să dobân -
dească acestea cei mutaţi la Tine, dându-le şi viaţa cea veşnică.
Stih: Şi pomenirea lor în neam şi în neam.
în Crucea Ta bucurându-se robii Tăi, cu nădejde s-au mutat la Tine, Doamne; cărora acum răscumpărare pentru păcatele lor le dăruieşte Crucea Ta, pe care ai vărsat sângele Tău cel cinstit şi de viaţă izvorâtor ; şi
învredniceşte-i pe ei să se desfă- teze de slava Ta cea neînserată.
Pe Hristos Cel născut al tău îmblânzeşte-L, Maică Fecioară, ca să dea ier tare de greşeli robilor Tăi, celor ce cu dreaptă credinţă te-au propovăduit, de Dumnezeu Născătoare, şi, cu cuvântul, adevărat au învăţat, şi
luminării şi strălucirii sfinţilor să-i învrednicească întru împărăţia Sa.
SÂMBĂTĂ, LA LITURGHIE
Prin mâncare a scos vrăjmaşul pe Adam din rai; iar prin Cruce a adus Hristos într-însui pe tâl harul, care striga: Pomeneşte-mă, când vei veni întru împărăţia Ta.
Mulţimea cea fără de număr a pătimitorilor, a arhiereilor, şi a înţeleptelor femei, şi a preaslă- viţilor prooroci, Te roagă, Iisuse Dumnezeule: Dăr u ieşte tuturor ier tare de gr eşeli, ca un singur iubitor de oameni.
■ş
Cei ce călătoria cea prea sfinţită aţi săvârşit-o, pustnicii lui Hristos, dimpreună cu sfinţii ierarhi, şi cu proorocii, v-aţi învrednicit să locuiţi în cereasca cetate, cu îngerii bucurându-vă.
A
In lumina cea neînserată, aşază, Hristoase, pe cei pe care i-ai mutat, trecând cu vederea gr e şelile lor, ca un Dumnezeu îndu rat, ca să slăvim mila Ta cea bogată, Făcător u le de bine.
Slavă...
Hristoase Dumnezeule, Cel împreună cu Părintele Tău Cel mai înainte fură început şi cu Sfântul Tău Duh, toţi slăvim iubirea Ta de oameni strigând: Pomeneşte pe robii Tăi, Doamne, în ceasul judecăţii.
Şi acum...,
Ca pe un palat încăpător şi scaun al slavei şi nor de lumină, cu cântări te mărim, Preacurată Fecioară, şi te rugăm: Risipeşte norii cei prea grei şi patimile sufletelor noastre.
C Â N T Ă R I L E

Glas 1 Octoih

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Glas 1 Octoih

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O C T O I H lAmT o a t e d r e p t u r i l e r e z e r v a t e E D I T U R A INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE ISBN-973-9130-19-4

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE B U C U R E Ş T 1 - 2 0 0 3 C/2

SÂMBĂTĂ, LA VECERNIA MARE

După Psalmul de seară şi după catisma I (Fericit bărbatul...), la Doamne, strigat-am...,

MARŢI SEARA, LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., sc pun stihirile Crucii:

Podobie: Prealăudaţilor mucenici...

După catisma întâi, sedelncle mucenicilor:

S-ar putea să vă placă și