♦PftSTO R A U - $ C R I $ f t R M I UHI C4<

P A S T O R A L

TRIMIS CLERULUI I CREDINCIO ILOR DE PREA FERICITUL

P RINTE PATRIARH JUSTINIAN CU PRILEJUL SFINTELOR
S RB TORI ALE ÎNVIERII DOMNULUI, DIN ANUL 1970

«HRISTOS A ÎNVIAT h
Iubi ii mei fii suflete ti,
în acest ceas al dimine ii, credincio ii cre tini de pretutindeni,
veni i în sfintele biserici, î i adreseaz plini de bucurie salutul cre
tinesc de «Hristos a înviat /» i to i r spund din toat in im a: «Ade
v rat a înviat /» Pleca i la casele lor, ast zi i multe zile în ir, pîn
Ia în l are, întîlnindu-se unii cu al ii, ei î i adreseaz acelea i cu
vinte de salutare.
De aproape dou mii de ani, din noaptea cea sfînt cînd Domnul
Iisus a înviat din mor i, pîn ast zi i pîn Ia sfîr itul veacurilor, to i
cei ce au crezut, cred i vor crede într-însul, n-au încetat i nu vor
înceta s - i m rturiseasc bucuria sfînt pe care o simt la pr znuirea
învierii Domnului, s - i m rturiseasc unii altora credin a în marele
adev r al învierii Mîntuitorului, care umple veacurile cre tine. C ci,
iubi ii mei, salutarea pe care i-o adreseaz credincio ii no tri, dove
de te nevoia de a- i m rturisi cea mai sfînt credin a lor, din care
izvor sc atîtea alte înv turi ale Bisericii noastre.
Iubi ii mei fii suflete ti,
Ce m rturisim noi prin aceste cuvinte de salutare cre tineasc ?
M rturisim credin a noastr în învierea Domnului, pe care cre tinul
o m rturise te i în Simbolul credin ei cînd spune: « i a înviat a treia
zi dup Scripturii.
Ne vorbesc ele, oare, Sfintele Scripturi, despre învierea Domnului ?
Se întemeiaz credin a noastr în învierea Sa, pe cuvintele Scripturii
Sfinte ?
Iubi ii mei, Sfînta i dumnezeiasca Scriptur nu numai c amin
te te de acest fapt, dar ea este plin de cuvinte care adeveresc cre
din a noastr în învierea Mîntuitorului nostru Iisus Hristos.
246 BISERICA ORTODOXA ROMÂN

însu i EI, lisus Hristos, în timpul propov duirii Sale pe p mînt,

a vorbit despre patimile, îngroparea i învierea Sa. «C precum a
fost Ionâ în pântecele chitului trei zile i trei nop i, a a va ifi i Fiull
Omului în inima p mlîntului trei zile i trei 'nop i» (Matei XII, 40),
spune Hristos într-o zi c rturarilor i fariseilor. Apropiindu-se de
timpul p timirii Sale «a început lisus s arate ucenicilor Lui c El
trebuie s mearg la Ierusalim s p timeasc multe... i s fie ucis
i a treia zi s învieze», spun Sfin ii Evangheli ti Matei i Luca (Matei
XVI, 21; XVII, 22— 23; Luca IX, 22). «Iat ne suim în Ierusalim —
spune alt dat ucenicilor S i — i Fiul Omului va fi dat în miîna arhie
reilor i c rturarilor, i-L vor osîndi la moarte i-L vor da în mina
p gînilor, ea s -L 'batjocoreasc i s -L biciuiasc i s -L r stirineasc ,
dar a treia zi va învia» (Matei XX, 18— 19). Iar cu alt prilej, El spune
din nou Apostolilor: «Dar dup învierea Mea, voi merge mai înainte
de voi în Galileea» (Marcu XIV, 28).
A a precum spusese de atîtea ori ucenicilor. lisus a fost prins,
judecat, batjocorit, osîndit la moarte, r stignit i îngropat. A venit
Ins vremea îndat cînd s-a împlinit pe deplin cuvîntul S u, cînd
Hristos Domnul a înviat, biruind moartea, «întrircît nu era cu putin
ca El s fie inut de ea» (Fapte II, 24), nu era cu putin ca mormîntul
s in în el pe Domnul vie ii.
în zorii dimine ii celei sfinte, cînd se îngîna ziua cu noaptea,
femeile mironosi e ducîndu-se la mormînt s ung , dup obiceiul
vremii, trupul Domnului, au g sit mormîntul gol. îngerul Domnului
îns, spune Sfîntul Evanghelist Marcu, a risipit îndat nedumerirea
i spaima lor, spunîndu-le: «Nu v însp imimta i! C uta i pe lisus
Nazarinearml cel r stignit ? A în v ia t! Nu este 'aici. Iat locul unde
L-f>u pus. Dar merge i i spune i ucenicilor Lui i ilui Petru c mercre
în Galileea, mai înainte de v o i; acolo îl ve i vedea, dup cum v-a
spus» (Marcu XVI, 6—7). Sfintele mironosi e au alergat i au spus
ucenicilor vestea cea mare, iar lisus în aceea i diminea s-a ar tat
întîi M riei Magdalenei (Marcu XVI, 9; Ioan XX, 14— 18), dup a-
miaz s-a ar tat în drumul sme Emaus la doi din ucenicii S i, Luca
i Cleopa (Luca XXIV, 13—35), iar seara, ne spune Sfîntul Evanghe
list Luca, s-a ar tat tuturor celor unsprezece Apostoli care edeau
închi i în cas de frica iudeilor. «P^ce vou ! — le spune Domnul
atunci. Eu sînt, nu v teme i! Iar ei, însp imîntî nidu-se i înfricos'în-
du-se, credeau c v d duh. i lisus le-a zis : De ce sînte i tulbura i i
pentru ce se ridic astfel de gînduri în inima voastr ? Vede i mîinile
i picioarele Mele, c Eu însumi s m t; pip i i-M i vede i, c duhul
nu are come i oase, precum M vede i pe Mine c am. i zi cînd
acestea le-a ar tat mîinile i picioarele Sale» (Luca XXIV, 36—39).
A opta zi dqp înviere s-a ar tat din nou ucenicilor, încredin înd i
pe Toma de învierea Sa, c ci el lipsise atunci cînd Domnul se ar tase
celorlal i ucenici în ziua învierii. La Marea Tiberiadei, lisus s-a ar
tat iar i ucenicilor, prînzind cu ei (Ioan X X I ' 1— 14), iar pîn la în l
are s-a mai ar tat la peste 500 de oameni deodat (I Corinteni XV,
6). Apoi El s-a în l at la cer în fa a ucenicilor (Luca XXIV, 51; Mar-
PASTORALE. SCRISORI IRENICE 247

cu XVI, 19; Fapte I, 9— 11). Ne mai aminte te prima istorie a cre ti

nismului, Faptele Apostolilor, c dup patima i învierea Sa, Domnul
«'S-,a înf i a^ pe Sine viu prki mu'lte semne doveditoare, ar tîndu-li-se
timp de patruzeci de zile i vortoind cele despre împ r ia lui Dum
nezeu» (Fapte I, 2—3).
In fa a atîtor dovezi, ucenicii care L-au v zut pe Hristos înviat,
care au vorbit cu El, I-au pip it r nile, au mîncat cu El, puteau ei,
oare, s nu m rturiseasc lumii acest neasemuit de mare eveniment
al învierii ? Puteau ei s tac i s nu propov duiasc pretutindeni pe
Hristos cel înviat ? «Nu putem s nu vorb'iim cele ce am v zut si am
auzit», spun Petru i Ioan în fa a arhiereilor (Fapte IV, 20). «B rba i
fra i1, cuvine-se a vorbi cu îndr znire c tre voi... Dumnezeu a înviat
pe Iisus, c ruia noi to i sîntem martori» (Fapte II, 29, 32), spune Sfîntul
Apostol Petru în ziua Rusaliilor miilor de ascult tori care în acea zi
au primit botezul. Deci, cu curaj « i cu mare patere Aoostolii m rtu
riseau despre învierea Domnului Iisus" Hristos» (Fapte IV, 33). Era ade
v rul de credin cel mai scump pe care ei se sim eau obliga i s -l
propov duiasc , adev r care sta la temelia înv turii cre tine despre
nemurirea sufletului, despre învierea mor ilor i via a ve nic . C ci,
spune Sfîntul Apostol Pavel, «dac Hristos n-a înviat, zadarnic este
atunci propov duirea noastr , zadarnic i credin a voastr » (I Corin-
teni XV, 14); dar «Hristos a înviat din mor i, fiind încep tur a în
vierii celor adormi i» (I Corinteni XV, 20).
Iubi ii mei (fii suflete ti,
Ziua învierii nu este îns numai un prilej de bucurie duhovni
ceasc i de m rturisire a credin ei noastre în învierea Domnului, Ea
este i chez ie a învierii noastre la sfîr itul veacurilor, c ci tim de
la Sfîntul Apostol c «Dumnezeu care a înviat pe Domnul, ne va în
via i pe noi cu puterea Sa» (I Corinteni VI, 14); de aceea, ea ne face
s cugetm i la alte rosturi i înv minte ce se desprind din faptul
învierii lui Hristos.
tim c Iisus Hristos «s-a dat pentru p catele noastre i a înviat
pentru îndreptarea noastr » (Romani IV, 25). tim c «El a luat asu-
pr - i durerile noastre i cu suferin ele noastre s-a împov rat... pen
tru mîntuirea noastr » (Isaia LIII, 4—6). Hristos, Care s-a jertfit pen
tru mântuirea noastr , a împ cat pe om cu Dumnezeu prin jertfa Sa
de pe cruce i a deschis lumii, prin înv tura Sa, calea spre lumin ,
spre via , spre Pace._ El ne-a spus despre Sine: «Eu sînt învierea i
via a» (Ioan XI, 25) ; «Eu am venit ca lumea via s aib i din bel
ug s aib » (Ioan X, 10); «Eu sînt lumina lu m ii; cel ce îm i urmeaz
Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vie ii» (Ioan VIII, 12).
Iubi ii mei, nu puteau fi împlinite acestea în lume f r pace. De
aceea, Hristos a legat via a celor ce cred în El de pace, spunînd: «Pa
cea Mea las vou , pacea Mea o dau vou » (Ioan XIV, 27). i nu este
248 BISERICA ORTODOXA ROMÂN

f r adine în eles f ptui c primele cuvinte adresate ucenicilor de Iisus

Hristos dup înviere au fost: «Bucura i-v !» (Matei XXVIII, 9) i
«Pace v o u !» (Luca XXIV, 36; Ioan XX, 19). Iisus Hristos, Care a ve
nit în lume cu mesajul cerului ca pe p mînt s fie pace i între oa
meni bun învoire (Luca II, 14), în tot timpul ederii Sale pe p mînt a
Înv at pe oameni s se iubeasc unii pe al ii i s tr iasc in pace.
Iubi ii mei fii suflete ti,
Bucuria voastr în aceast mare s rb toare, s se împleteasc cu
dragostea voastr de via i de pace. Sînt sigur c to i fiii Bisericii
noastre str mo e ti iubesc i via a i pacea. Dar ei s nu uite c în
lume nu este pace pretutindeni i c mai sînt oameni care î i iubesc
numai via a lor i lucreaz pentru nimicirea vie ii altora. Cuvîntul
Domnului nu este ascultat i împlinit pretutindeni!
Voi, iubi ii mei, s urma i voia lui Dumnezeu ; s face i ca pacea
s domneasc în sufletele voastre, în casele voastre, în jurul vostru.
S ruga i pe Dumnezeul milostivirilor i al p cii s lumineze sufletele
celor potrivnici împlinirii idealului p cii. S ajuta i cu gîndul, cu cu-
vîntul, cu munca, cu purtarea voastr ca binele, via a i pacea s se
întind în toat lumea. S ave i toat n dejdea c Hristos Domnul,
Cel care «a venit i pacea a binevestit» (Efeseni II, 17), Cel care înviind
din mor i a biruit moartea, EI va ajuta lumii «s 'întemeieze pacea»
(Efeseni II, 15).
Iubi ii mei, v îndemn cu cuvîntul Sfîntului Apostol Pavel: «Bu-
cura i-v pururea întru Domnul. i iar i zic : Bucura i-v ... i paceia
lui Dumnezeu, care eovîr e te orice minte, va p zi inimile voastre i
cugetele voastre, întru Hristos Iisus» (Filipeni IV, 4, 7). «Dumnezeul
p cii s fie cu voi to i. Amin !» (Romani XV, 33).
A l vostru p rinte sufletesc de tot binele doritor i pururea rug
tor pentru voi c tre Dumnezeu, v ureaz «la mul i ani» i' v spune
înc o d a t :
«HRISTOS A ÎNVIAT /»

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române