Învierea Domnului Iisus Hristos

Faptul dumnezeiesc, minunea zguduitoare săvârșită în Iersualim înainte cu 2000 de

ani, se înnoiește, este preamărită de îngeri și de oameni și umple Biserica și inimile
credincioșilor de negraită bucurie și mânghiere. A înviat Hristos! Fiul Omului cel judecat
și osândit, Iisus cel mort și pecetluit într-o groapă ca un om înfrânt, iată-L : biruiește
puterile răului și sfărâmă cătușele morții. După trei zile se ridică din mormânt ca un soare
în răsărituri și puternic și luminos, se înalță în slava veșniciei ca un Mântuitor și Domn.
Învierea este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Nu numai pentru că prin
înviere Iisus Hristos a biruit moartea, ci mai ales pentru că s-a arătat o viață nouă, cea
veșnică. Acest fapt îl vedem limpede dacă asemănăm celelalte învieri din Sf. Evanghelii
cu învierea Domnului. Învierea fiicei lui Iair, a tânărului din Nain, ca și învierea lui
Lazăr, întorc din moarte la viață, însă nu la o viață veșnică, ci tot la viața pământească.
Toți aceștia, după ce s-au ,,trezit” din ,,somnul morții”, au trăit în același trup, pe care l-
au avut înainte de a muri, și n-au primit un trup nemuritor. După trecerea anilor au
adormit iarăși și trupul lor a fost așezat în mormânt.
Nu același lucru se întâmplă cu Iisus Hristos. El a înviat cu trup nemuritor, cu trup
duhovnicesc. Prin înviere trupul Mântuitorului s-a schimbat prin puterea Duhului de viață
dătător. Schimbarea aceasta se vede din mai multe întâmplări. Nimeni dintre oameni nu a
văzut și nu a auzit cum a înviat Mântuitorul. De ce? Pentru că El a ieșit din mormânt în
vreme ce piatra era pe mormânt. La învierea lui Lazăr, oamenii au ridicat piatra de pe
mormânt și numai după aceea Iisus a înviat pe Lazăr. La învierea lui Iisus, piatra a rămas
pe mormânt, pecețile au rămas nestricate, și cu toate acestea Iisus a ieșit din mormânt. De
unde știm aceasta? O spune însuși îngerul, care a întâmpinat pe mironosițe în dimineața
învierii și a ridicat piatra de pe mormânt. Așa este scris în Evanghelia de la Matei, cap.
28.
Duminică pe când ,,se lumina de ziuă”, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit ,,să
vadă mormântul’’. Și iată cutremur s-a făcut, că îngerul Domnului s-a coborât din cer, ,,a
prăvălit piatra… și ședea deasupra ei”. După ce îngerul a prăvălit piatra de pe mormânt,
ne-am aștepta ca Mântuitorul să iasă din mormânt și să vorbească cu mironosițele. Acest
lucru nu se întâmplă. De ce? Pentru că mormântul era gol. Iisus nu mai era în mormânt.
El ieșise din mormânt mai înainte ca îngerul să fi ridicat piatra. O spune îngerul însuși
către femei: ,,Știu că pe Iisus cel răstignit căutați. Nu este aici, căci s-a sculat precum a
zis. Veniți de vedeți locul unde fusese pus Domnul.” Rezultă că trupul înviat al
Mântuitorului nu mai este ca trupul obișnuit. Trupul obișnuit, ca să iasă din mormânt,
avea nevoie de cineva care să strice pecețile și să ridice piatra. Trupul înviat iese, piatra
fiind pe mormânt și pecețile nestricate.
Trupul obișnuit se vede de oricine. Trupul înviat este nevăzut și apare și dispare
după voință. Așa s-a arătat pe calea spre Emaus la doi ucenici, a vorbit cu ei, iar după ce a
binecuvântat pâinea și a fost recunoscut, ,,s-a făcut nevăzut”, a apărut în camera unde
erau ucenicii Săi, ușile fiind încuiate, stă de vorbă cu ei, și apoi se face nevăzut (Ioan
cap.20, vers,19-30). Deci se arată cu voia și cât timp voia. În mod obișnuit era nevăzut.
Ne dăm seama că trupul înviat este altfel decât trupul dinainte de înviere, este ,,un trup
înduhovnicit, părtaș la viața veșnică”.
Sfântul Apostol Pavel, după ce scrie corintenilor despre învierea lui Hristos, arată
că învierea lui Hristos e începutul învierii tuturor, adică ,,toți cei ai lui Hristos” vor învia,
vor avea trupuri asemănătoare cu trupul lui Hristos cel înviat. Atunci, la învierea
morților ,,toți ne vom schimba”. Căci trebuie ca acest (trup) stricăcios să se îmbrace în
nestricăciune și acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire. Sfântul Apostol Pavel,
spre a face înțeleasă această schimbare, o aseamănă cu încolțirea seminței aruncate sub
glie. Arunci un grăunte gol și răsare un spic. Așa e și cu trupurile noastre: ,,Se seamănă
întru stricăciune, învie întru nestricăciune, se seamănă întru necinste, învie întru slavă, se
seamănă întru slăbiciune, învie întru putere, se seamănă trup firesc, învie trup
duhovnicesc. “,,Sunt și trupuri cerești și trupuri pământești și precum am purtat chipul
celui pământesc ( al lui Adam), vom purta și chipul celui ceresc (al lui Hristos cel înviat).
Atunci moartea va fi definitiv înfrântă și vom fi cu adevărat nemuritori, părtași și cu
trupul la viața cea veșnică (I Corinteni cap. 15, vers. 4-58).
Învierea este, așadar, schimbarea trupului obișnuit într-un trup înduhovnicit, care se
îmbracă în slava veșniciei. Începutul acestei schimbări s-a făcut prin Învierea lui Hristos.
Prin darul lui Iisus Hristos cel înviat și înălțat de-a dreapta Tatălui, vom învia și noi la
vremea știută de Dumnezeu singue și vom fi schimbați ca și El, adică vom avea trupuri
duhovnicești. Mărturisind această credință în schimbarea trupurilor noastre, în învierea
cea de obște, creștinii aduc spre pomenirea celor adormiți colivă, adică boabe de grâu.
Căci după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, precum boabele acestea se schimbă în spic,
tot așa și trupurile noastre se vor schimba din trupuri muritoare în trupuri nemuritoare.

Bibliografie
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediție Jubiliară a Sfântului Sinod, tipărită cu
binecuvântarea și prefața Prea Fericitului Părinte Teoctis, Patriarhul Biserici
Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București 2011
2. Nicolae , Mitropolitul Ardealului ,,Iisus Hristos, viața noastră” Sibiu 1973,
Tiparul Tipografiei Eparhiale.
3. Pr. Dr. Slevoacă Ștefan, ,,Predici la duminici și sărbători”, tipărită cu
binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Iustinian Patriarhul Biserici Ortodoxe
Române Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București 1979