Post La Sfintu

Postul în lumea antică
În Vechiul Testament
După cădere, omul a căzut într- o stare de viață nefirească, dar după întruparea lui Hristos,
este posibilă revenirea la viața firească, chiar la cea suprafirească, trecerea de la chip la
asemănare care înseamnă, de fapt, îndumnezeire1. Sfântul Vasile cel Mare, vorbind în
nenumărate rânduri despre post și despre importanță lui, ne spune că este „mai vechi decât
legea”, deoarece el existând în grădina Edenului. Porunca lui Dumnezeu dată primului om de
a nu gusta din pomul cunoștinței binelui și răului reprezintă de fapt porunca postului. Însă
neascultarea lui Adam a dus la moartea duhovnicească al omului. Prin cuvintele lui
Dumnezeu „să nu mănânci”, sunt reprezentante de o lege a postului și a înfrânării, în acele
momente dacă Eva ar fi postit și nu ar fi mâncat din pomul oprit de către Dumnezeu, noi acum
nu am fi mai avut nevoie de post iar de acum, că „n-au trebuință cei sănătoși de doctori, ci cei
bolnavi”( Matei 9, 12)2. Încă din rai i- a rânduit Dumnezeu lui Adam, strămoșul neamului
omenesc, înfrânarea de la mâncare, dar acesta nu a ascultat. Iar neascultarea aceasta l- a scos
afară din Rai. Și a plâns Adam pe urmă! De atunci pribegim și noi pe afară și plângem plânsul
lui Adam, ne spune părintele Arsenie Boca căci de atunci noi nu mai putem vedea pe
Dumnezeu. De atunci au postit toți cei ce au făcut lucrul lui Dumnezeu: Moise, Prooroci și
toți dinainte de Hristos3. În Vechiul Testament, postul practicat de către evrei era prescris prin
poruncile pozitive socotite ca fiind date de către Dumnezeu dar și prin Profeți, fiind
reglementate prin dispoziții precise din Lege, privitoare mai ales la timpurile de post. După
revenirea poporului evreu din captivitate sau mai adăugat noi posturi generale, pe lângă cele
vechi din luna a șaptea și anume sărbătoarea Ispășirii, aici mai amintim posturile din lunile a
patra, a cincea, a șasea și a zecea din ajunul sărbătorii Purim. În general aceste posturi țineau
câte o zi4. Prin postire, Moise a fost învrednicit a se urca pe munte pentru a primi Tablele
Legii din mâinile lui Dumnezeu ( cf. Ieșire 34, 28). Acesta nu ar fi îndrăzni să se apropie de
vârful muntelui care fumega și nici nu ar cuteza a intra între nori, dacă nu ar fi înarmat cu
postul. Sus, pe munte postul a prilejuit darea legii pe când jos pe pământ, lăcomia la mâncare
a înnebunit pe oameni să se închine idolilor. Sfânta Scriptură ne spune că „poporul s- a așezat
să mănânce și să bea și s- a sculat și să joace”(Ieșire 32, 6). Tot în paginile Sfintei Scripturi
aflăm cum o singură îmbătare cu vin a zădărnicit cele patruzeci de zile de post ale lui Moise,
deoarece acesta a sfărâmat plăcile primite de la Dumnezeu, în acest fel profetul nu a socotit cu
cale ca un popor beat să primească legile lui Dumnezeu(Ieșire 32, 19). Poporul care îl
cunoștea pe Dumnezeu prin minuni a alunecat într- o clipită, prin lăcomie, la mâncare, la
închinarea la idoli5. Prin postire Ilie a închis cerurile, așa că nu a mai fost ploaie timp de trei
ani ( cf. 3 Regi 19, 8 ), prin postire Daniel a fost izbăvit din groapa cu lei. Prin postire
Împăratul David și-a înălțat inima la Dumnezeu și harul lui Dumnezeu a pogorât peste dânsul.
Prin postire cetatea Ninive a fost izbăvită de la năruire pe care o prezisese proorocul Iona, prin
1
Sfântul Grigorie Palama Aghioritul, traducere de Paul Bălan, Editura Bunavestire Bacău, 2000, p. 109
2
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron..., p. 348
3
A. BOCA , Lupta duhovnicească...., p. 72
4
E. BRANIȘTE, Liturgică generală..., , p. 367
5
Sfântul Vasile cel Mare, Omili la Hexaemeron..., p. 350
postire Ioan Botezătorul a ajuns cel mai mare dintre cei născuți din femeie. Daniil n-a mâncat
pâine și nu a băut apă trei săptămâni ( Daniil, 10,2), iar când acesta a fost aruncat în groapa cu
lei, a învățat și pe lei să postească( Daniil, 6, 16- 22), postul călind trupul lui Daniil încât leii
n-au putut să- și învingă dinții în el6. De obicei, evreii însoțeau postul alimentar adică
abținerea de la mâncare și băutură, cu rugăciuni de căință și cu frângerea inimii pentru păcate
săvârșite dar acest post era însoțit de semne exterioare: haine sfâșiate, cenușă presărată pe cap
și față smolită, plângere și pocăință. Profeții caută să spiritualizeze postul, accentuând că
renunțarea la mâncare și băutură trebuie asociată cu acte de virtute și de dreptate socială:
smerenie, pocăință sinceră, milostenie, înlăturarea asupririlor și a nedreptăților ( cf. Isaia 58,
3; Ieremia 14, 12 )7.
În Noul Testament
În Noul Testament este identificat postul ca o bogăție spirituală prin smerenie și
pocăință sinceră, precum și legătura dintre post ca înfrânare de la hrana materială și post ca
înfrânare de la păcat. Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos recomandând postul ca pe un
mijloc de luptă împotriva ispitelor dar și împotriva puterii diavolului ( cf. Matei 17, 21 ).
Postul de 40 de zile pe care îl săvârșește Mântuitorul în pustie, îndată după botezul său în
Iordan8, cu această armă Hristos a biruit pe diavol în muntele Carantaniei, cu ea a ieșit biruitor
asupra celor trei patimi principale: iubirea de lenevire, iubirea de mărire și iubirea de arginți 9.
Mântuitorul a învățat adesea pe ucenicii Săi atât prin cuvânt dar mai ales prin fapte că postul
nu poate fi separat de rugăciune ( Matei 4, 1), postul nu trebuie practicat numai cu forme
externe, după obiceiul iudeilor, ci acesta trebuie practicat cu conștiința că, postind, săvârșești
o faptă binplăcută lui Dumnezeu( Matei 5, 16)10.
Sfinții Părinți practicau postul după exemplul Mântuitorului, revelând foloasele lui
pentru trupul și pentru sufletul nostru. Prin urmare, când Sfinții Apostoli posteau, postul lor
însoțea rugăciunea lor către Hristos ca să- i ajute în îndeplinirea misiunii lor încredințată de
către El. Conducătorii Bisericii din vremea Apostolilor au postit când au ales misionari și
preoți. Sfântul Apostol Pavel când vorbește despre post spune că unește postul cu rugăciune
(cf. 2 Corinteni 6, 5). Deci, Biserica Sfinților Apostoli prețuia mult folosul duhovnicesc al
postului ca izvor de înnoire și întărire spirituală11. Mențiuni despre practicarea postului după
epoca apostolică găsim la numeroși scriitori creștini, ca Barnaba, Sfântul Iustin, Sfântul
Policarp și la Clement Alexandrinul. Sfinții Apostoli au practicat postul. Astfel Sfântul
Apostol Pavel a postit și a îndemnat pe fiii săi duhovnicești să practice postul unit cu
rugăciunea ( Faptele Apostolilor 9, 9; 1 Corinteni 6, 5 ).
6
7
E. BRANIȘTE, Liturgică generală..., p. 367
8
Daniel Patriarhul B.O.R., Foame și sete..., p. 20
9
10
E. BRANIȘTE, Liturgica generală..., p. 368
11
Vezi art. „ Post”, în Dicționar biblic, Oradea, 1995, p. 1045 Vezi regulile de citare indicate mai sus.
Postul în Creștinism
În literatura și practica creștină, învățătura despre post capătă multe valențe, indicând
atât un efort personal de urmare a lui Hristos, de stăpânire asupra patimilor, cât și unul
comunitar, care a pus amprenta asupra cultului liturgic. . Creștinul postește pentru a se
apropria de Hristos, înălțându- se spiritual ca om. Postul în creștinism este un act de întărire a
voinței, o formă de pocăință deci un mijloc de mântuire. Postul adevărat constă nu numai în
abținerea de la anumite mâncăruri și băuturi, ci într-o străduință neîncetată de a domina, cu
voința toate patimile poftele și instinctele și pornirile inferioare ale trupului12. Acesta trebuie
să fie o 1continuă strădanie de a domina, cu sufletul și voința, instinctele și pornirile inferioare
ale trupului. Este o jertfă, căință și supunere față de Dumnezeu. Atunci când omul se
înfrânează în ceea ce privește mâncarea, el devine stăpânul trupului, nu se mai lasă ispitit de
el și nu mai este robul lui. În cultul ortodox postul se clasifică după:
 Asprime
 Lungime
În funcție de asprime, posturile sunt:
 Postul total ( ajunarea), în acest post nu se mănâncă ninic

 Postul aspru, se mănâncă doar hrană uscată
 Postul comun
 Postul ușor, cu dezlegare la pește, vin și untdelemn
În funcție de lungime avem posturi, care țin o singură zi cum ar fi miercurea și vinerea
din cursul anului bisericesc, dar avem și posturi care țin o perioadă mai îndelungată de
timp iar aceste posturi sunt:
 Postul Paștelui
 Postul Nașterii Domnului
 Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel
 Postul Adormirii Maicii Domnului
I. 6.3.1. Postul Paștelui

În acestă parte a lucrării am considerată necesară tratarea duminicilor din perioada
12
Triodului, deoarece după învățătura creștin- ortodoxă acestea sunt comparate cu niște trepte
spre Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, deoarece pentru a putea ajunge să întâmpinăm
așa cum se cuvine Învierea Sa din morți este nevoie să trăbatem drumul Crucii, să urcăm
Golgota. În această perioadă suntem chemați să urcăm împreună cu Domnul pe Golgota, și să
pregătim împreună ca Iosif și Nicodim mormântul în care n-a fost așezat nimeni, din piatră, în
inima noastră, giurgiu curat, miresme să ungem în chip duhovnicesc trupul lui Hristos, pentru
a respecta ceea ce auzim cântându-se la Taina Botezului: „Câți în Hristos v- ați botezat în
Hristos v –ați îmbrăcat”, în acest fel noi îmbrăcându-ne cu Hristos tot cu El trebuie să înviem
și noi. Perioada Triodului este de întristare, dar aceasta s- a transformat în iubire, atunci când
Mântuitorul a decis să Se jertfească pe Sine pentru mântuirea noastră13.
Postul Paștelui reprezintă o călătorie către luminatul praznic al Paștelui, prezentând o

pregătire absolut necesară pentru a primi așa cum se cuvine Învierea Domnului14. În perioada
primară a Bisericii era pregătirea catehumenului, adică pe creștinul nou convertit pentru a
primi așa cum se cuvine botezul- care în acea vreme se săvârșea în timpul Liturghiei Pascale. .
Dar chiar și atunci când Biserica arareori mai boteza adulți, iar instituția catehumenatului
dispăruse, scopul fundamental a rămas neschimbat15. Ca și pregătire pentru Postul Mare
Biserica noastră a rânduit o perioadă mai îndelungată de timp pentru pregătirea duhovnicească
a credincioșilor. Această pregătire include cinci duminici consecutive, precedente Postului,
fiecare dintre ele prin propria- i pericopă Evanghelică, exprimă pocăința. Iar aceste duminici
sunt:
a. Duminica lui Zaheu
b. Duminica Vameșului și a Fariseului
c. Duminica Fiului Risipitor
d. Duminica Înfricoșatei Judecăți ( Lăsatul sec de carne)
e. Duminica Izgonirii lui Adam din Rai ( Lăsatul sec de brânză )
13
Chiril LOVIN, Triodul călăuză duhovnicească apre Înviere, http://ziarullumina.ro/duminicile-postului-mare-
trepte-spre-Inviere-120132.html, site accesat la 16. 10. 2017
14
A. SCHMEMANN, Postul Mare..., p. 11
15
În prima duminică dinaintea Postului Sfintelor Paști, denumită și a lui Zaheu
Biserica ne invită să intrăm în perioada premergătoare Postului16. Biserica ne- a rânduit
aceasta deoarece fiind conștientă de neputința noastră de a trece rapid de la o stare
duhovnicească la alta. În duminica a doua din Postul Biserica ne îndeamnă să luăm exemplul
vameșului din Evanghelia zilei, care în Timpul rugăciunii sale la Templu se smerește iar
smerenia îl îndreptățește înaintea lui Dumnezeu17. Pornind de la afirmația„ Dumnezeu Însuși
este smerit!”, Prin acesta oricine Îl cunoaște pe Dumnezeu prin toate acte sale mântuitoare, ne
putem da însă seama foarte ușor că smerenia reprezintă o calitate divină. Dumnezeu este
smerit pentru că El este desăvârșit; smerenia Sa este slava Sa și izvorul oricărei frumuseți,
desăvârșiri și bunătăți, și oricine se apropie de Dumnezeu și Îl cunoaște, în mod automat
participă la smerenia divină și este împodobită cu ea18. Iar Sfinții Părinți ai Bisericii noastre
ne îndeamnă să cultivăm în noi ceea ceeste bun, cultivând în noi virtuțile evlaviei, ascultării
față de legea lui Dumnezeu19.
În Duminica Fiului Risipitor, Biserica ne readuce în memoria colectivă a noastră ce

am pierdut. Condacul acestei Duminici ne spune: „ De la părinteasca slava Ta depărtânu- mă
neînțelepțește, am risipit cu păcătoșii bogățiile pe care Tu mi le-ai dat. Pentru aceasta, glasul
desfrânatului aduc Ție, o, Părinte îndurate: greșit- am înaintea Ta! Primește-mă pe mine, cel
ce mă pocăiesc, și fă-mă ca pe unul din argații Tăi...”20. Biserica ne învață ca în acestă
Duminică premergătoare Postului Paștelui ne spun ca să învățăm pocăința acestui fiu risipitor
din Evanghelia de astăzi, ca în același timp să avem în minte sfatul dat de tatăl fiului său mai
vârstnic vârstnic să fim milostivi și mai iertători cu cei ce ne greșesc, dar se pocăiesc, chiar
dacă ei ni se par a fi mai păcătoși în raport cu noi înșine21. În Duminica lăsatului sec de carne,
suntem îndemnați la săvârșirea faptelor bune care izvorăsc din iubirea față de semenii noștri,
în care tainic se află prezent Hristos, când semenii noștri au nevoie de iubirea noastră.
Perioada de pocăință pe care ne-o cere postul trebuie, așadar să fie însoțită de fapte bune, iar
milostenia reprezintă fapta cea mai apreciată de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos22.
Sfinții Părinți ai Bisericii cunoscând cât de înfricoșătoare este judecata care desparte pe drepți
de păcătoși, pe cei blestemați de cei binecuvântați, au înțeles că nu trebuie să despărțim
16
17
18
19
Daniel, Patriarhul B.O.R., Foame și sete..., p. 58
20
21
Daniel Patriarhul B.O.R., Foame si sete..., p. 68
22
rugăciunea de milostenie sau pocăința de fapte bune. Iată de ce Sfântul Ioan Gură de Aur
spune că nu este de ajuns doar să ne rugăm și să postim, ci trebuie să facem și milostenie.
„Dacă vrei ca rugăciunea ta să se înalțe la cer, dă-i două aripi: postul și milostenia. Cine
postește și nu face milostenie, acela postește ca să se îmbogățească”23.
Și acum ajungând la cea din urmă zi dinaintea Postul Mare. Această duminică mai este
și numită a „ Izgonirii lui Adam din Rai”, poartă acest nume datorită faptului că Adam
nepostind a fost alungat din Rai. Postul lui Adam avea doar o singură abținere și anume a nu
mânca din pomul cunoștinței binelui și a răului. Sfinții Părinții ai Bisericii noastre ne spun că
omul avea restricție la mâncarea din pomul respectiv, până când omul creștea spiritual, se
maturiza duhovnicește, în relația sa cu Creatorul său, dar în același timp și cu lumea. Păcatul
lui Adam consta în faptul că nu a postit și nu a ascultat de Dumnezeu. Cea dintâi condiție a
postului este refuzul de a accepta dorințele firii noastre căzute. Iar a doua condiție o reprezintă
iertarea celor ce ne-au greșit „Că de veți ierta oamenilor greșalele lor, și Tatăl vostru Cel
Ceresc vă va ierta greșalele voastre”. Triumful păcatului, principalul semn al stăpânirii lui
asupra lumii, este dezbinarea, opoziția, separarea, ura. De aceea, prima spărtură în această
fortăreață a păcatului este iertarea: întoarcerea la unitate, solidaritate și iubire. A ierta
înseamnă a pune între mine și dușmanul meu iertarea pătruzătoare a lui Dumnezeu Însuși. A
ierta înseamnă a respinge deznădejdea morții relațiilor umane și raportarea acestora la Hristos.
Iertarea este cu adevărat penetrarea Împărăției lui Dumnezeu în această lume păcătoasă și
căzută24.
Fiecare duminică din Post are două teme, două înțelesuri. Pe de o parte, fiecare dintre
ele aparține unei succesiuni în care sunt redate ritmul și dialectele duhovnicești ale Postului.
Pe de altă parte, în decursul dezvoltării istorice a Bisericii, aproape fiecare duminică a
postului a căpătat o a doua temă25. Astfel în prima duminică Biserica celebrează victoria
Ortodoxiei asupra iconoclasmului, prin aceasta sa reinstaurat cinstirea icoanelor în
Constantinopol în anul 843. Legătura acestei celebrări este una pur istorică, deoarece prima
biruință a Ortodoxiei a avut loc în această duminică26. Pentru Ortodoxie icoana nu reprezintă
doar un mod prin care se înfrumusețează biserica, iar aceasta reprezintă mărturia dreptei
credințe, iar cine nu cinstește acestea nu se poate numi creștin ortodox 27. În Epistola către
Coloseni a Sfântului Apostol, în capitolul 1, 15 ni se spune: „Acesta este chipul lui Dumnezeu
23
24
25
A. SCHMEMANN, Postul Mare..., 124
26
A. SCHMEMANN, Postul Mare...,p. 125
27
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Evanghelia Slavei lui Hristos, Ed. Basilica, București 2016, p. 394
celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura”. Învățătura despre cinstirea sfintelor icoane
a fost formulată în mod deplin la Sinodul VII care a avut loc în orașul Niceea din
Constantinopol din anul 787. Prin acest sinod ni se arată că Sfânta Scriptură cât și Sfânta
Tradiție se fundamentează pe dogma hristologică a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. În Sinod
ni se explică faptul că prin Sfânta Scriptură ni se arată icoana 28. Praznicul restabilirii icoanei a
fost institulat Triumful Ortdoxiei. Icoanele restaurate sunt privite de imnografii noștri drept
„podoaba Bisericii” și pecetea Ortodoxiei29.
Prima săptămână a Postul Mare are o caracteristică specială și importantă și anume se

săvârșește Canonul Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Acest canon este în același timp o
meditație biblică și rugăciune de pocăință. Sufletul care nu se pocăiește plânge că nu a urmat
pilda luminoasă a drepților virtuoși, ci robia patimii arătată mulți păcătoși, îmbinând pocăința
cu meditația la căderile în păcat sau biruința asupra păcatului. Această meditație ne duce
într-o cultură spirituală deosebită, ne provoacă la o viziune cu totul diferită asupra omului, a
vieții, a scopurilor și a motivației lui. Reface în noi cadrul duhovnicesc în care pocăința
devine din nou posibilă30.
A doua săptămână se deschide ca un îndemn la stăruiță și perseverare. În continuare

avem Duminica Sfintei Cruci, astfel biserica rânduind ca la jumătatea Postului Mare să fie
prăznuită Sfânta Cruce pentru a ne arăta că Sfânta Cruce este steag de biruință a lui Hristos
asupra păcatului și asupra morții, ca semn al învierii31. Crucea numindu- se și pomul vieții, iar
acel pom fiind sădit în mijlocul Raiului, în Eden, tot așa și Sfinții Părinții au sădit Crucea în
mijlocul Postul, ca să ne amintească de lăcomia lui Adam. În Postul Sfintelor Paști se fac
pomenirile Sfântului Ioan Scărarul în cea de a patra duminică iar Maria Egipteanca în cea de a
cincea duminică în amândoi Biserica vede mesageri ai ascetismului creștin.
I. 6.3.2. Postul Nașterii Domnului

Postul Nașterii Domnului a fost instituit în secolul IV- V, fiind un post de pocăință dar nu cu
aceeași intensitate precum Postul Mare, deoarece acesta neavând slujbe speciale. Dar orice
post ne cheamă la pocăință, însă postul Crăciunului ne îndeamnă să îmbinăm pocăința cu
milostenia și fapta cea bună, la care ne îndeamnă Evangheliile dinainte și din timpul acestui
Post. Este un post de pregătire duhovnicească, de curăție duhovnicească, ca să primim în noi,
28
Pastorala la Duminica Ortodoxiei 2017
29
Simonopetritul MAKARIOS, Triodul explicat mistagogia timpului liturgic, Editura Deisis, Sibiu 2008, p. 322
30
31
Daniel Patriarhul B.O.R., Foame și sete ..., p. 154
în peștera trupului nostru și în ieslea sufletului nostru, pe Mântuitorul Hristos, Care vine în
lume și se face om, pentru ca oamenii să-i ridice la viața duhovnicească și dumnezeiască32.
Postul Nașterii Domnului sau Postul Crăciunului cum este cunoscut în popor, a fost orânduit
de către biserica noastră pentru a pregăti pe credincioși spre cuvioasa întâmpinare și serbare a
marelui praznic al Nașterii cu trup a Mântuitorului. El aduce aminte creștinilor de creștinilor
de Patriarhii și Drepții din Vechiul Testament, care au petrecut timp îndelungat în post și
rugăciune, în așteptarea și nădejdea venirii lui Mesia. De la început, creștinii nu posteau toți în
același fel și același număr de zile. Unii posteau numai șapte zile, alții șase săptămâni. Iar prin
Sinodul local din Constantinopol ținut în anul 1166 sub Patriarhul Luca Chrisoverghis s-a
uniformizat durata Postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți
credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând de la 15 noiembrie. Se lasă sec în seara
zilei de 14 noiembrie, aceasta fiind data de prăznuire a Sfântului Apostol Filip. În vechime
Postul Nașterii Domnului era numit și Postul Sfântului Filip33, iar dacă această dată cade
miercurea sau vinerea se lasă sec cu o zi înainte. Postul durează până în seara de 24 decembrie
inclusiv34.
După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin durata lui de 40 de zile, acest post
ne aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească
cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Tot așa și creștinii
postind 40 de zile își curățesc sufletele și trupurile și se învrednicesc să primească între ei pe
Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul cel Viu, nu scris cu litere ci întrupat și născut din Sfânta
Fecioară35. După alți tâlcuitori ai cultului, Postul Nașterii Domnului mai simbolizează și
noaptea întunecoasă a Vechiului Testament36. Astfel, creștinii postind 40 de zile se
învrednicesc să primească pe Cuvântul lui Dumnezeu întrupat și născut din Fecioara Maria.
Planul cel din veci al lui Dumnezeu, de mântuire a lumii, se descoperă în Sfintele Scripturi,
încă de la creație. Cărțile Sfinte ale Vechiului Testament au pregătit omenirea de sute și mii
de ani pentru întruparea Mântuitorului, Care să- l salveze pe om din robia păcatului și a morții
și să- l repună în demnitatea de făptură a lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel ne spune că:
„ la plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe
32
Daniel Patriarhul B.O.R., Despre Postul Nașterii Domnului, http://patriarhia.ro/despre-postul-nasterii-
domnului-7441.html, site accesat la data 16. 10. 2016
33
Cf. Canonul 20 al Sf. Nichifor Mărturisitorul în Arhid. Ioan. N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe..., p. 505
34
Ene BRANIȘTE, Liturgică generală cu noțiuni de artă bisericească, arhitectură și pictură creștină, vol I, Editura
Basilica , București 2015, p. 380
35
Sfântul Simeon AL TESALONICULUI, Tratat asupra tuturor dogmelor credinței noastre ortodoxe, după principii
puse de Domnul nostru Iisus Hristos și urmașii Săi, Vol. I, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, 2002, p. 327
36
cei de sub lege să- i răscumpere ca să dobândim înfierea” ( Galateni 4, 4- 5). Împlinirea
vremii nu înseamnă că El a venit mai târziu înseamnă că El a venit la vremea potrivită la
momentul hotărât de către Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu știind înainte de veacuri, că oamenii
nu vor putea ajunge la această împlinire a timpului prin ei înșiși. Iar Fiul lui Dumnezeu vine
în întâmpinarea oamenilor. Plinirea vremii pentru venirea Cuvântului lui Dumnezeu ca și om
ni se arată că omenirea nu a fost lăsată singură să înainteze către El37. Împlinirea timpului și- a
făcut rostului lui de către Fiul lui Dumnezeu cel întrupat reprezintă și o împlinire a lui de către
Treimea cea iubitoare. În momentul întrupării lui Iisus Hristos, sfânta Treime participă la
mântuirirea omenirii. Nașterea Sa ca om din Sfânta Fecioară Maria, nu S-a facut om dintr- o
necesitate proprie, ci pentru oameni. Dar la împlinirea întrupării Fiului lui Dumnezeu, printr-o
supremă întâlnire și conlucrare a Maicii cu Fiul ei, a participat și Duhul Sfânt. Căci tot ce se
face de Dumnezeu în creațiune, se face de El ca Treime căreia îi este proprie iubirea, adică de
Tatăl, prin Fiul în Duhul Sfânt38. Astfel fundamenul credinței noastre ortodoxe îl reprezintă
întruparea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria, El prin aceasta „se face om pentru ca pe
om să-l facă dumnezeu”39. Cuvântul lui Dumnezeu prin întruparea Sa, își însușește firea
noastră omenească, devenind om precum noi.
Sfânta Scriptură ne dă mărturie cu privire la pregătirea proniatoare a omenirii în

vederea primirii Cuvântului lui Dumnezeu întrupat: „ După ce Dumnezeu odinioară, în multe
rânduri și în multe chipuri, a vorbit părinților noștri prin prooroci, în zilele acelea mai de pe
urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moștenitor a toate prin Care a făcut și
veacurile” ( Evrei 1, 1-2). Viața creștină nu se reduce la o însușire de legi, rânduieli, interdicți
sau îngăduințe. Ea este mai mult decât atât: este viață și comuniune de iubire. „ Postul,
privegherea, citirea Sfintei Scripturi, lipsa de îmbrăcăminte și alte lucruri necesare nu
constituie desăvârșirea”. Ele reprezintă mijloace ale desăvârșirii fiindcă scopul ultim al
practicii acelora nu constă în ele însele, ci prin ele se ajunge la scop 40. Adevăratul scop al
vieții creștine contă în dobândirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Postul, rugăciunea sau
milostenia, trebuie să le transformăm în cale către Hristos.
37
Dumitru STĂNILOAE, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, vol. II, Editura Cristal, București 1995, p. 74
38
D. STĂNILOAE, Chipul nemuritor... p. 86
39
Sfântul Atanasie cel Mare, Epistole, Viața cuviosului părinte Antonie, traducere din grecește, introducere și
note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Colecția PSB, nr. 16, EIBMBOR, București, 1988, p. 182
40
Sfântul Ioan Casian, „ Întâia cuvântare cu părintele Moise”, VII, 3-4, în Așezămintele mânăstirești și Convorbiri
duhovnicești, traducere de Vasile Cojocaru și prof. David Popescu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990, p. 312
Postul acesta al Crăciunului este, deci, în primul rând, o pregătire, o sfințire a
gândurilor, a simțurilor, a trupului dar și a sufletului nostru prin pocăință, prin Spovedanie și
prin Împărtățire, prin citirea mai deasă a Sfintei Scripturi și a scrierilor sfinților și printr-o
atanție spirituală deosebită ca să devenim „biserucă sfințită” în sufletele și trupurile noastre.
În al doilea rând, vedem că o sărbătoare foarte cunoscută din timpul Postului Nașterii
Domnului, este pomenirea Sfântului Ierarh Nicolae, care a trăit în secolul al IV- lea și a
îmbinat apărarea Ortodoxiei cu grija față de săraci, orfani, de oamenii necăjiți. Deci, în
această perioadă a postului înțelegem că, pe lângă pregătirea noastră duhovnicească interioară,
trebuie să facem și milostenie sau să fim milostivi ca Sfântul Nicolae, dăruind altora, ca semn
al iubirii noastre frățești, daruri spirituale dar și daruri materiale, după putința noastră, iar dacă
nu avem niciun dar material, măcar să le oferim un cuvânt bun, o mână de ajutor, o încurajare
unui om sărac, singur și deznădăjduit, întristat sau îndoliat. Această milostenie sau această
dăruire către alții este pregătirea noastră pentru a primi pe Cel ce este Marele Dar, pe
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, dăruit de către Dumnezeu Tatăl pentru noi oamenii și pentru
a noastră mântuire. Prin urmare, Postul Nașterii Domnului, ca abținere de la produsele de
origine animală, se unește cu rugăciunea și cu împărtășirea euharistică mai deasă, pentru
sfințirea noastră, dar și cu milostenia, ca semn al iubirii milostive a lui Hristos în noi. De fapt
când primești un dar material ți se umple mâna, dar când dăruiești cu bucurie și smerenie ți se
umple inima de prezența lui Dumnezeu în tine. Astfel, perioada Nașterii Domnului este
perioada darurilor care se arată în milostenie și culminează cu darurile de Crăciun, ca simbol
la răspunsul nostru la multele daruri duhovnicesc pe care Dumnezeu Fiul ni le aduce prin
întruparea Sa și prin nașterea Sa ca om în peștera Betleemului.
I. 6.3.3. Postul Sfinților Apostoli petru și Pavel

Acesta mai este numit în popor și Postul Sâmpetrului, care precede și sărbătoarea
comună a Sfinților Apostoli Petru și Pavel din data de 29 iunie, fiind orânduit de către
Biserică în cinstirea celor doi mari Apostoli și în amintirea obiceiurilorlor de a posti înainte de
a întreprinde actele lor cele mai importante ( Fapte 13, 2; 14, 23 ). Totodată, prin ținerea
acestui post se cinstesc darurile Sfântului Duh, care s-au pogorât peste Sfinții Apostoli la
Cinzecime și care revărsându-se în fiecare an peste Biserică la sărbătoarea Rusaliilor41. În
vechime acest post mai era numit și Postul Cinzecimii. Spre deosebire de celelalte posturi,
care au o durată fixă, Postul Sâmpetrului are o durată variabilă de la un an la altul, începând
de luni, după Duminica Tuturor Sfinților și ține până în ziua de 29 iunie.
41
Comp. Simeon al Tesalonicului, Răspuns la întrebarea 54, col. 90 și trad rom. p. 327
I.6.3.4. Postul Adormirii Maicii Domnului
Fiind numit în popor și Postul al Sântă- Măriei, care precedă praznicul Adormirii
Maicii Domnului a fost rânduit de către Biserică spre aducerea aminte de virtuțile alese ale
Sfintei Fecioare Maria dar mai amintește și de postul cu care s-a pregătit pentru trecerea sa la
cele veșnice. Ca vechime este cel mai nou dintre cele patru posturi ca și durată. La început,
însă, nici timpul din an, nici durata și nici durata postirii nu erau la fel peste tot, unii dintre
creștini posteau o singură zi în data de 6 august iar unii în răsărit posteau în luna august și de
aceea era numit și Postul lui August. Durata și data postului au fost uniformizate în toată
Ortodoxia abia în secolul XII, la Sinodul Local din Constantinopol, ținut la 1166, sub
patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât că postul să înceapă la 1 august și să
dureze 14 sau 15 zie pâna sărbătoarea Adormirii42.
Scopul Postul
Scopul postului este să îl conducă pe credincios la lepădarea de sine, de la toată voia

lui cea rea, dobândind astfel smerenie. Iar smerenia după cum o numesc Sfinții Părinți este
unul dintre cele mai mari daruri ale Duhului Sfânt43. Înfrânarea, exercitată liber de omul
credincios, nu e înfrânare din urcușul spre Dumnezeu, ci din depărtarea de rele, având rostul
să- l ferească pe om de scufundarea totală din lume. Lumea ca și creație a lui Dumnezeu, își
are rostul ei pozitiv. Ea are să ne ajute spre urcușul spre Dumnezeu 44. Părintele Dumitru
Stăniloaie ne spune că lumea lucrurilor și a persoanelor este menită astfel să fie scară spre
Dumnezeu, sprijin în urcușul spre El. Dar prin patimi omul ia lumii această adâncime
luminoasă, această transparență ce merge până în infinit45. Orice creștin este dator să se
silească spre un progres spiritual, iar acest progres ține și o anumită înfrânare 46. Creștinii în
lume nu pot, să practice o înfrânare radicală așa cum fac monahii, dar pot practica și ei o
anumită cumpătare, care, sporind cu vremea să ajungă la înfrânarea monahală. Ei merg mai
încet, dar pot ajunge aproape tot până acolo. Dacă le lipsesc ostenelile din propria inițiativă,
cele de voie, Dumnezeu compensează lipsa acestora prin plusul de necazuri ce le aduc asupra
lor, greutățile și datoriile vieții, fără voie. Dacă le primesc pe acestea cu răbdare, pot să se
purifice de patimi, aproape ca și monahii. Dacă înfrânarea este o virtute mai mult a monahilor,
răbdarea este mai mult a mirenilor, deși nici unii nici alți nu trebuie să uite cu totul de virtutea
42
43
J- C. LARCHET, Terapeutica bolilor..., p. 288
44
D. STĂNILOAE, Ascetică și mistică.., p. 116
45
46
celorlalți47. Scopul postului bisericesc este să devenim duhovnicești. Pentru că prin postire
trupul se smerește împreună cu inima și se omoară progresiv toate patimile. Prin pocăință
sinceră creștinul poate ajunge la plinătatea vieții veșnice pentru care a fost și zidit48.Dacă este
să vorbim despre pocăință, se cuvine să începem mai întâi cu începutul, și anume cu zidirea
omului de către Dumnezeu, după cum însă citim în paginile Sfintei Scripturi în rai, Adam
protopărintele nostru se bucura de o cinste foarte mare deoarece acesta viețuia asemenea
îngerilor, prin faptul că vorbea cu Ziditorul său față către Față, Slăvind-ul împreună cu cetele
îngerești,iar hrană îi era tot cuvântul ce ieșea din gura lui Dumnezeu 49.Scopul postului este de
a dobândi stăpânire asupra sinelui și de a cuceri pasiunile cărnii. Acesta trebuie să te elibereze
de dependența lucrurilor din această lume, pentru a se concentra asupra lucrurilor Împărăției
lui Dumnezeu. Este de a da putere sufletului, astfel încât să nu se supună ispitei și păcatului.
Potrivit Sfântului Serafim, postul este un mijloc indispesabil de a câștiga rodul Duhului Sfânt
în viată cuiva.
Scopul Bisericii noastre este ca să devenim mai duhovnicești, pentru ca prin postire
trupul se smerește împreună cu inima și se omoară progresiv toate patimile, prin înfrânare.
Prin post ne obișnuim să ne înfrânăm poftele pântecelui, să călcăm în picioare poftele rele ale
trupului, care se străduiesc întotdeauna să aibă întâietate asupra duhului, încercând să înăbușe
orice năzuință duhovnicească, supunând voința cugetării sale50. Trupul fiind izvorul celor mai
multe păcate și sminteli. În săvârșirea lucrurilor care ne plac trupului se află esența majorității
păcatelor, în acest sens trebuie să ne silim în aceeași măsură să postească și trupul, dacă
lipsindu-l de mâncăruri gustoase și îmbelșugate gâștigăm o victorie asupra lui, îndepărtăm
ceea ce ne împiedică să ducem o viață duhovnicească, dăm libertate duhului.
Postul
După cum bine se știe postul este abținerea totală sau parțială de la anumite feluri de
mâncare, pe o perioadă mai mică sau mai mare, postul nu se referă la o simplă abținere
formală numai de la anumite mâncăruri. Iar Sfântul Vasile ne spune:„ Căci nu este de ajuns
abținerea de la anumite mâncăruri pentru un post vrednic de laudă, și să postim un post primit
și bineplăcut lui Dumnezeu. Un post adevărat înseamnă îndepărtarea de rău, înfrânarea limbii,
47
48
Z. ZAHAROU, Omul tainic..., p. 95
49
50
Sfântul Luca al Crimeii, La porțile Postului Mare, p. 80
abținerea de la mânie, îndepărtarea de pofte, de clevetire, de minciună, de jurământ strâmb.
Lipsa acestora înseamnă un post bun. În toate acestea, postul este un lucru bun”51. În viziunea
ortodoxă acesta fiind un mijloc de evlavie sufleteasca, de dominare a sufletului asupra
patimilor trupești, ușârându-l pe credincios de toate ispitele dar în același timp și de povara
celui viclean. El este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu sau cu alte cuvinte, un act de cult, este
un act de pocăință pentru păcate săvârșite dar și un exercițiu care pune început virtuților de tot
felul. Dar pentru început este necesar să menționez că omul pentru dobândirea acestor virtuți
este necesară nevoința în chip progresiv, prin care se dobândește harul Sfântului Duh. În locul
patimilor omului vechi, Duhul Sfânt sădește în om virtuțile, care sunt întemeiate pe virtuțile
lui Hristos52. Printre cele mai importante putem enumera următoarele virtuți: rugăciunea,
înfrânarea, smerenia, blândețea, iubirea. Noi ascultăm de cuvintele lui Hristos dar și de Sfinții
Părinți ai Bisericii, care l- au consacrat. Acesta este o virtute de o mai mare amploare. În
primul rând postul înseamnă și curăția simțurilor atât cât ne este cu putință. Iar Sfântul
Grigorie Palamane spune :„Dacă postești de alimente, dar ochiul îți este pironit asupra
adulterului, curiozității și geloziei, în cămara cea mai adâncă a sufletului tău, iar auzul este
dispus să asculte vorbe necurate, cântece vulgare și clevetiri răutăcioase, iar celelalte simțuri
sunt receptive la lucruri care dăunează într- un mod asemănător, care mai este folosul
postului? Absolut nici unul”53. După cum putem observa postul trupesc nu are nicio valoare
dacă nu postești în același timp cu celelalte simțuri. Adevăratul postul este abținerea de la
răutăți, și de aceea noi putem vorbi de postul de rele. Pentru ca postul să fie bineplăcut lui
Dumnezeu, acesta trebuie să fie îmbinat cu toate celelalte virtuți, adică nu numai cu cele
câteva fapte de comportament moral personal, ci din lucrările lui Dumnezeu, deoarece pacea,
dragostea și dreptatea sunt lucrări dumnezeiești. Și atunci când un om înplinește voia lui
Dumnezeu, el se face părtaș lucrărilor Sale și, ca atare, se bucură de pace, dreptate și
dragostea. Așadar, postul trebuie îmbinat cu virtuțile. Sfântul Grigorie Palama ne scrie :
„trebuie să existe stăpânire de sine dimpreună cu postul. De ce? Deoarece chiar și săturarea
cu alimente simple, înlătură plânsul curățitor și întristarea dumnezeiască din suflet, precum și
străpungerea inimii care aduce căință tare necesară mântuirii, deoarece fără o inimă frântă și
smerită nu se poate ajunge la adevărata căință”54. Postul care este curat dar în același timp
51
Aurelian IFTIMIU, Postul, Sfântul și Marele Sinod, http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-importanta-
postului-si-respectarea-lui-astazi-document-oficial site accesat la data 16. 10. 2017
52
Jean- Claude LARCHET, Dumnezeu este iubire, traducere din limba franceză de Marinela Bojin, Editura Sofia,
București, 2003, p. 286
53
Hieroteos, Sfântul Grigorie Palama, p. 113
54
bine plăcut lui Dumnezeu trebuie dimpreună cu pocăință sinceră, o inimă frântă și cu
smerenie. Un post care nu este legat de această atotcuprinzătoare atmosferă duhovnicească și
ascetică, nu este bineplăcut lui Dumnezeu55. Pentru creștinul ortodox acesta, postul reprezintă
prima condiție pentru a dobândi sfințenia. Între post și sfințenie există o legătură foarte
strânsă. Ea este exprimată și prin felul în care îi prezentăm pe sfinți în iconografie unde ei
apar întotdeauna cu chipuri slabe, subțiate și transfigurate, datorită postului. Postul este o
caracteristică prin excelență a Ortodoxiei dar și o amprentă a creștinismului ortodox, iar în
concepția ortodoxă populară cel care nu postește este considerat spurcat și păgân. Încă din
perioda apostolică, creștinii posteau pentru comemorarea unor evenimente din trecut, astfel
trebuiau să postească miercurea și vinerea, în amintirea evenimentelor triste din viața
Mântuitorului nostru Iisus Hristos și anume prinderea și răstignirea Sa pe cruce. Deasemenea
în canonul 69 apostolic se accentuează porunca postului pentru membrii Bisericii:„ Dacă
vreun episcop sau prezbiter, sau diacon, sau ipodiacon sau citeț, sau cântăreț, nu postesc
sfântul și marele post al Paștelui sau miercurea sau vinerea, să se caterisească... iar dacă va fi
laic să se afurisească”. Pentru a înțelege mai bine postul dintr-o perspectivă duhovnicească
voi prezenta punctul de vedere despre post a Sfântului Casian Romanul. Acesta fără să pună
accent pe învățăturile dezvoltate în epoca primară acesta tratând tema postului dintr-o
perspectivă personală. Astfel că în lucrarea sa „Despre cele opt gânduri ale răutății”, în primul
capitol al acesteia „Despre înfrânarea pântecelui” prezintă primul gând al răutății 56. Sfântul
părinte denumește postul ca fiind o înfrânare a pântecelui, el atrăgând atenția că cel mai bun
post atât pentru trup cât și pentru suflet nu recomandă postul pentru o perioadă de timp, ci
acesta atrăgându-ne atenția că postul ar trebui să țină în fiecare zi. Sfântul Casian evident nu
pune un accent deosebit în zilele în care creștinul trebuie să postească sau modul cum să
postească, el spune despre putința fiecărui creștin de a posti, că nu toți au aceeași putere de a
posti, ci nu tot omul de rând nu poate să postească precum monahii, ci fiecare trebuie să
postească după putința sa. Un exemplu foarte frumos îl împrumută de la Sfinții Părinți
zicând:„ Și-au zis Părinții că unul mâncând două litre de pâine este încă flămând, iar altu
mâncând o litră sau șase uncii, se satură”57. Postul în viziunea Sfântului Părinte este acela că
întotdeauna cel ce se află la masă, să se ferească de săturarea pântecului, căci odată cu acestea
vin și alte gânduri precum gândul curviei. Sfântul Părinte îi îndeamnă să nu se amăgească că
postesc, dar ei mănâncă până la îmbuibarea pântecelui, pentru că nu contează cu ce se satură
55
Hieroteos, Sfântul Grigorie Palama, p.115
56
Sfântul Casian Romanul, Despre cele opt gânduri..., p. 97
57
Sfântul Casian Romanul, Despre cele opt gânduri..., p. 97
pântecul, fie ea și numai apă, duhul curviei apare și odată ce apare este aproape imposibil de
alungat. Căci până și Sodoma nu s-a îmbuibat cu vin și cu alte bunătăți, ci îmbuibarea cu
pâine cum zice Proorocul (Iezechiel 16, 49 ). Imina devine puternică nu când trupul îi dă tot
ceea ce dorește plăcerea, ci ceea ce cere slăbiuciunea pentru că plăcerile vin de la cel necurat
și întinând trupul își întinează inima astfel creștinul se îndepărtează de Dumnezeu și uitându-L
pe Acesta. Primirea hranei cu socoteală dă trupului sănătate și nu îi ia sfințenia, după cum
spune și Sfântul Apostol Pavel: „ Grija trupului să nu o faci spre pofte” ( Rm. 13, 14 ). Postul
fiind înfrânarea de la anumite mâncăruri, sau în caz de boală doar de la unele, de asemenea de
la băutură și de toate cele lumești și de la poftele cele rele, pentru ca să poată creștinul să-și
facă rugăciunea lui mai lesne și să-i fie milostiv Dumnezeu. Încă și pentru a ucide poftele
trupului și a primi darul lui Dumnezeu.
„Ungeți capul tău și spalăți fața ta”, prin aceste cuvinte Sfânta Scriptură ne îndeamnă
la modul cum ar trebui noi să postim. Sfântul Vasile cel Mare ne spune: „unge capul tău cu
ungere sfântă, ca să ajungi părtași al lui Hristos și așa aproprie-te de post”.
Referindu- mă la post în sens duhovnicesc putem spune că învățătura creștină cunoaște

în vremea postului utilizarea unei înfrânări. Dar în ceea ce privește înfrânarea ființa noastră și-
o impune în mod liber, ea nu este o forță căreia îi este supusă în mod fatal. Iar rostul ei nu este
să împiedice ființa noastră de a se înălța spre ființa absolută, ci dimpotrivă de a o dezlega de
lanțurile care o rețin din acest avânt. După cum știm, în concepția creștină, Dumnezeu nu se
teme să- l ridice pe om până la împărtășire de propria Sa ființă, până la îndumnezeirea lui.
Căci omul chiar dacă devine dumnezeu, prin însuși faptul că are ființa creată este numai
dumnezeu după har, și ca atare nu periclitează niciodată suveranitatea ființei divine.
Înfrânarea, exercitată liber de omul credincios, nu este o înfrânare din urcușul către
Dumnezeu, ci din depărtarea de rele, având rostul să- l ferească pe om de scufundarea totală
în lume58. Existând un post al simțurilor, un post al minții dar și un post al duhului. Iar Sfântul
Apostol Pavel ne spune că: „trupul postește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului”
( Galateni 5, 17). Mâncărurile grase și alcoolul ridică din stomac un nor material gros, care
împiedică luminile Duhului Sfânt să se pogoare asupra minții noastre. Noi prin acesta trebuie
să tăiem plăcerile trupului, pentru a întării prin harul dumnezeiesc și astfel să biruim prin post
găndurile rele, patimile dar și pe diavoli. . Prin post ne smerim sufletul și trupul, iar prin
priveghere și rugăciune să ne luminăm mintea. Vremea postului este vreme de luptă pentru a
58
D. STĂNILOAE, Ascetică..., p. 116
înfrânge mândria minții prin smerenie, mânia prin iertare și lăcomia trupului prin înfrânare.
Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe ne învață: „Dacă vrei să fi înțelept, dă fiecare părți din
tine, adică sufletului și trupului, cele da care sunt vrednice. Puterii raționale a sufletului dă-i
să citească cărțile sfinte; puterii mânioase dă-i dragoste duhovnicească, iar când ești lipsit de
aceasta , dă-i dragoste firească curată și iertare. Puterii poftitoare dă-i cumpătare și înfrânare;
trupului dă-i hrană, îmbrăcăminte și confort, atâta cât îi sunt de trebiunță, ca să susțină
lucrarea sufletului în armonie59. Postul care-i place lui Dumnezeu este atât cu sufletul, cât și
cu trupul, sprijinit și întărit de rugăciunea făcută din inimă, fapte bune spovedanie și pecetluit
cu Sfânta Împărtășanie. După cum ne spune și avva Efrem Filotheitul postirea este
„pierzătoarea demonilor”60, orice creștin care dorește să viețuiască creștinește, trebuie să pună
drept temelie postirea, rugăciunea și trezvirea și atunci acesta ajunge la marea măsură a
virtuții. Boala fiind o postire fără de voie, deoarece bolnavul, își va împlini postirea prin
răbdare și mulțumire, căci nu poate în alt fel, di pricina bolii. Când însă postirea este însoțită
de rugăciune, cu meditația, cu trezvia, cu mersul la biserică, cu mărturisirea, cu Sfânta
Împărtășanie, cu fapte bune61 și cu milostenia, atunci se întegrește frumusețea pregătirii
sufletului. Astfel sufletul său ar deveni mai maleabil, va cunoaște cât de nemărginită este
iubirea lui Hristos față de om. Dacă noi îl vom osândi pe fratele nostru postirea nu ne va ajuta
la nimic, însă a posti și a nu lua seama la gânduri, la cuvinte, nu este de folos inimii noastre.
Postirea este de folos când merge împreună cu iubirea față de frați. Aceasta nu este doar
pentru mâncăruri, ci în principal pentru simțuri. Simțurile hrănite din lucrurile din afară,
canalizează otrava respectivă în minte și în inimă prin care sufletul nenorocit moare pentru
Dumnezeu. Toată învățătura se învârte în principal în jurul curățirii minții de închipuirile și
gândurile păcătoase și ale inimii de simțurile întinate62.
Sfinții asceți arată că excesul de mâncare și de băutură, oricare ar fi ele, lipsește mintea
de tărie și de voiciune, o îngreuiază, îi aduce întunecare, toropeală și somn care cuprinde în
aceeași măsură și sufletul în întregime. „Trupul îngreunat de mulțimea mâncărurilor face
mintea moloaie și leneșă”, spune Sfântul Diadoh al Foticeei. O asemenea stare a sufletului îi
îngreunează zborul spre realitățile duhovnicești, îl împiedică să ducă așa cum se cuvine lupta
ascetică, duce la trândăvie în rugăciune care naște în el negrija, într- un cuvânt îl slăbește pe
om cu totul. Ca urmare a unei asemenea stări, toate puterile sufletului sunt folosite în chip
59
Gândurile bune în viața creștinului ortodox, Editura panaghia , SL 2005 ( rugul aprins)
60
Efrem FILOTHEITUL, Sfaturi duhovnicești, traducere de pr. Victor Manolache, Ed. Cartea Ortodoxă,
Alexandria, 2012, p. 109
61
Efrem FILOTHEITUL, Sfaturi duhovnicești, p. 109
62
Efrem FILOTHEITUL, Sfaturi duhovnicești, p. 110
josnic, îndreptându- și dorințele mai întâi spre cele trupești. Toate patimile, ne spune Sfântul
Maxim „leagă mintea de lucrurile materiale și o țin la pământ, stând deasupra ei, asemenea
unui bolnav foarte greu, ea fiind prin fire mai ușoară și mai sprintenă ca focul”. În această
situație, mintea înăbușită de greutatea mâncărurilor, ori își pierde cu totul dreapta chibzuială,
ori aceasta este alterată și împuținată. Îmbuibarea și toropeala care îi urmează îl împiedică pe
om să ia seama la lucrurile cele mai simple pe care i le cere credința, cugetările își pierd
ascuțimea, gândirea nu mai este pătrunzătoare și ageră, dar după cum spune că Sfântul Ioan
Casian „mintea i se clatină și se poticnește ca amețită de vin”. Sfinții Părinți ne spun că multă
mâncare și băutură ne duc la tulburarea minții, care în cele din urmă ne întinează sufletul. O
mulțime de gânduri pătimașe se iscă în suflet aducând valuri de întinăciuni și adânc necurății
neștiute și negrăite.
Gastrimarghia lasă cale liberă unei mulțimi de patimi pe care le sporește, de aceea
Sfinții Părinți o privesc ca pe maica tuturor patimilor și pricina tuturor răutăților63. Postul cu
trupul este el însuși un act de creștere, spirituală, este o încordare a voinței și o reașezare a
domniei spiritului asupra trupului. În concepția ortodoxă, sufletul cât și trupul nu pot trăi
separat, ci în situație normală sufletul trebuie să spiritualizeze trupul, iar trupul să fie mediu
de lucrare al spiritului. Sfinții Părinți scot în evidență ca efect al postului, pe lângă slăbirea
celorlalte pofte ale trupului, în chip deosebit păstrarea, neprihănirii64. Este nevoie de înfrânare
necontenită de la toate patimile. Deși înfrânarea de la lăcomia pântecelui este aceea care
ușurează înfrânarea de la celelalte, nu trebuie să neglijem pe niciuna, pentru că patimile sunt
totdeauna un întreg, un balaur căruia tăindu- i un cap, scoate altul la iveală. Luptând împotriva
patimilor le micșorăm treptat. Iar în acest sens Sfântul Maxim Mărturisitorul fixează patru
trepte ale acestui progres: 1. Oprirea manifestărilor în fapte păcătoase; 2. Scăparea de gânduri
pătimașe aduse de pofte în conștiință; 3. A face pofta noastră naturală să nu se mai miște spre
patimi; 4. Înlăturarea oricăror închipuiri sensibile peste tot65. O altă înfrânare externă care este
foarte prezentă în scrisul ascetic constă în închiderea simțurilor dinspre lucrurile din afară,
mai ales la început, până nu neam deprins să biruim mișcările pătimașe din noi și cu
deosebire în momentele când simțim că e pe cale de a se stârni o asemenea mișcare. Dacă n-
am trage atunci perdelele, peste geamurile simțurilor, ne- ar fi cu neputință să înfrânăm o
oarecare poftă de a trece la faptă. . Desigur după ce s- a eliberat cineva cu totul de patimi,
63
Jean- Claude LARCHET, Terapeutica bolilor spirituale, traducere de Marinela Bojin, Ed. Sophia, București,
2001 p. 76
64
D. STĂNILOAE, Ascetica și mistică.., p. 120
65
D. STĂNILOAE, Ascetica si mistică.., p. 121
acela poate privi spre lucrurile din afară și e bine să privească pentru a desprinde din ele
rățiunile divine. Numai cât timp este neexperimentat, cât este prunc duhovnicește, trebuie să
se ferească de privirea lucrurilor66. Nu există post fără postire. Se pare că totuși cei mai mulți
oameni din zilele noastre, fie nu iau în serios postirea, iar dacă o fac, înțeleg greșit scopurile
sale duhovnicești. Pentru unii, postirea constă într- o renunțare simbolică la ceva, pentru alții,
ea este o respectare scrupuloasă a prescripților alimentare. Postirea sau absența de la mâncare
nu este exclusiv o practică creștină. Ea a existat și există în alte religii ca, de exemplu, în
anumite terapii specifice67. Pentru noi creștinii postul, reprezintă intrarea și participarea
noastră la aceea experiență a lui Hristos însuși prin care El ne eliberează de sub totala
dependență față de hrană, materie și lume. Sub nici un aspect eliberarea noastră nu este una
completă. Trăim încă în această lume căzută, în lumea vechiului Adam, fiind parte a ei, încă
depindem de hrană. Dar tocmai prin moartea noastră prin care trebuie să trecem, a devenit
prin Moartea lui Hristos, o punte către viață, hrană pe care o mâncăm și viața pe care o susține
poate fi viața în Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Dar chiar și pâinea cea de toate zilele pe care
o primim de la Dumnezeu poate fi în această viață și în acestă lume cea care ne întărește pe
noi și comuniunea noastră harică cu Dumnezeu, mai degrabă cu cea care ne desparte de
Dumnezeu. Numai postirea poate realiza această transformare, dăruindu- ne dovada
existențială că dependența noastră de hrană și materie nu este totală, nu este absolută, că unite
cu rugăciunea, cu harul și cu preamărirea,pot deveni ele însele duhovnicești. Postul este
singura metodă prin care omul redescoperă adevărata sa natură spirituală. Nu este o provocare
teoretică și cu adevărat practică către marele înșelător care a izbutit să ne convingă că
depindem numai de pâine și care a clădit întreaga cunoaștere, știință și existență umană pe
aceasta minciună. Postirea este o denunțare a acestei minciuni și, deasemenea, dovadă că este
o minciună. Este extrem de semnificativ faptul că Hristos postea atunci când l- a întâlnit pe
Satana și ceea ce a spus mai târziu, și anume că Satana nu putea fi biruit „decât cu post și cu
rugăciune”. Postirea este lupta adevărata împotriva diavolului pentru că este provocarea către
acea lege atotcuprizătoare care- L face pe „Stăpânitorul lumii acesteia”68.
Acesta a fost rânduit de către Sfinții Părinți, ca să ne învețe înfrânarea. Dar postind
trupește, va trebui să postim și duhovnicește. Postul duhovnicesc reprezintă înfrânarea de la
tot ce ne vatămă, de la tot ce ne strică sufletul nostru, adică de la patimi , ce stau la temelia
66
D. STĂNILOAE, Ascetica si mistică.., p. 125
67
Alexander SCHMEMANN, Postul cel Mare, traducere de Andreea Stroe și Laurențiu Constantin, Ed. Univers
Enciclopedic, București, 1995, p. 100
68
A. SCHMEMANN, Postul cel Mare.., p. 103
tuturor păcatelor noastre. Sfinții Părinți, care au cercetat în adâncime tot ce se petrecea în
inimile lor, care au înțeles căile prin care păcatul se dezvoltă în inima omenească, ne învață că
toate patimile sunt legate între ele în chip nemijlocit, astfel spus dacă nu biruim o patimă
grosolană, aceasta naște în inimă o altă patimă69. Această legătură nedespărțită dintre patimi
poate fi comparată cu un lanț greu, în care suntem cu toți strâns înfășurați pe care trebuie să îl
rupem începând numai de la mijloc, nu de la capăt, ci de la început. Postul a fost rânduit
tocmai pentru lăcomia pântecelui este începutul acestui lanț, temeiul dintâi al tuturor celorlalte
patimi ale noastre. Dacă omul se îmbuibă întotdeauna, dacă este întotdeauna peste măsură de
sătul, dacă se îndoapă mereu cu mâncare gustoase, dulci și mai ales dacă bea mult vin,
lăcomia pântecelui atrage după sine curvia, iar aceasta este o patimă josnică și atât de
scârboasă încât nici măcar nu trebuie să se pomenească între creștini așa cum ne spune Sfântul
Apostol Pavel în Epistola către Efeseni: „Iar desfrâu și orice necurăție și lăcomie de avere nici
să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinților” ( Efeseni 5, 3 ). Iar dacă omul cu burta
ghiftuită, care duce o viață de curvie, își fixează drept scop dobândirea bogăției, cade negreșit
și în patima mâniei, începe să fie iritat, mânios, să înjure, să blesteme, să- i urască pe toți cât
stau în calea planurilor lui josnice. Dar însă ca Dumnezeu ca să- l oprească pe un astfel de om
din calea păcatului, Domnul îi trimite boli grave, îl face să cunoască înjosiri adânci sau
moartea celor apropiați70. Postul este vreme de de pocăință și mântuire. Dar desigur mulți
dintre creștini nu pricep însemnătatea posturilor și nu le țin. Totuși, tocmai postul trupesc ne
ajută să ne pocăim și să ne mântuim fiindcă, lăcomia pântecelui este născătoarea tuturor
celorlalte patimi. Dacă vom împlini această poruncă ușoară, dacă ne ne vom înfrâna
pântecele, vom căpăta stăpânire și asupra celorlalte patimi71.
Înainte de toate orice om, are nevoie de răbdare, iar Sfântul Vasile cel Mare ne spune
că omul are nevoie de răbdare așa cum are nevoie pământul de apă. Postul în primul rând
reprezintă o lucrare a sincerității. Iar în epoca contemporană aceasta este foarte greu de
câștigat, deoarece foarte mulți sunt obișnuit să se mintă pe ei înșiși. Este o obișnuită pe care o
căpătăm de mici, pentru că toți cei din jurul nostru se mint pe ei înșiși, și atunci copii fiind,
învățăm și noi să facem acest lucru. Cel mai bun exemplu este vameșul din Evanghelie. El
spune despre el însuși cât este de păcătos: „Dumnezeule, milostiv fii, mie, păcătosului!”.
69
Luca al Crimeii, La porțile Postului Mare, p.98
70
71
În sens duhovnicesc creștinul trebuie să postească pentru că Însuși Mântuitorul Hristos
a postit, și dacă postind Mântuitorul, care era lipsit de cu totul de păcat, a postit, cu atât mai
mult trebuie să postim noi, cei supuși mereu ispitei păcatului. Postul ajută creștinul ca să nu
cadă în robia poftelor păcătoase, iar dacă căzând în această robie, postul îi ajute să scape de
ea, acesta creștinul să ecomisească unele bunuri, din care, apoi, poate săvârși fapte de
milostenie. Creștinul postește pentru ca să-și stăpânească pornirile păcătoase ale firii, pentru
a-și păstra sănptatea, pentru a împlini mai bine poruncile lui Dumnezeu. Postul ne ajută să ne
pregătim mai bine pentru primirea Sfintelor Taine, el fiind benefic pentru dobândirea
mântuirii.
Căci nu, singur postul bucatelor în sine, ci numai postul cel adevărat poate mântui
omul. Sfântul Ioan Gură de Aur în Omiliile sale la Postul cel Mare ne îndeamnă ca atunci
când postim să arătăm asta și în faptele noastre, când însă vedem un sărac să ne fie milă de el,
când vezi un vrajmaș să ne împăcăm cu el. De vezi pe aproapele tău nenorocit, nu-l pizmui.
Nu numai gura ta să postească și încă și ochii și urechile, picioarele și mâinile și toate
membrele trupului tău. Mâinile tale să postească rămânând curate de averea cea nedreaptă și
de lăcomia câștigului. Picioarele tale trebuie să postească nemergând la desfătările cele
necuviincioase. Ochii tăi trebuie să postescă neuitându-se cu poftă și cu aprindere. Privirea
este mâncarea ochilor. Dacă privirea este neiertată, păcătoasă, vătăma postul, ducând tot
sufletul la pierdere. Ar fi cea mai mare nebunie a opri guri mâncarea cea învoită, iară ochiului
dimpotrivă, a-i îngădui privirea cea păcătoasă. Însă când postim să nu ne lăsăm ochii a căuta
pofta cărnii, dar însă și urechile să postească. Postul urechii constă în a nu asculta clevitirile și
vorbele cele rele asupra cuiva. Căci se zice în Sfânta Scriptură: „Să nu asculți vorbele cele
mincinoase” ( Ieș., 23, 1), dar și gura trebuie să postească, înfrânându- se de la vorbele cele de
rușine și de înjurături, căci ce ar folosi, dacă noi nu mâncăm carnea dobitoacelor, dar ca niște
fiare sălbatice sfâșiem numele cel bun al fraților noștri?72 . Așadar, înainte de toate, trebuie să
te ferești a asculta pe cel ce vorbește rău pe aproapele tău. Iară dacă ai auzit ceva asemenea,
îngroap-o, omoar-o în tine, dă-o uitării, ca să fie ca si cum nu ai fi auzit-o. Atunci vei putea să
petreci o viață liniștită, pașnică. Dacă defăimătorii vor vedea că disprețul nostru îi ajunge mai
degrabă pe dânșii decât pe cei defăimați, atunci ei curând se vor lăsa de obiceiul lor cel rău,
vor părăsi păcatul lor, iar pe viitor vor grăi bine despre aproapele 73. Sfântul Ioan Gură de Aur
ne îndeamnă ca în timpul postului să alungăm toată defăimarea din gura noastră, fiind
72
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Postul Mare, p. 37
73
convinși că de am mânca numai cenușă, această viață aspră nu va putea folosi, dacă nu ne
vom înfrâna totodată de prihănire și de defăimare. Așadar în această perioadă este absolut
necesar să ne înfrânăm nu numai de la mâncare, ci și de la păcate74.
Posturile creștin trebuie ținut așa cum au rânduit Sfinții Părinți, adică în înfrânare, în
rugăciune, în pocăință și fară petreceri sau altceva de genul acesta. Se cuvine să mai știm că
postul trupesc trebuie să- l întărim cu postul sufletesc adică cu înfrânarea de la gândurile
urâte, de la poftele păcătoase și de faptele rele. Trebuie să postim în așa fel ca în purtarea
noastră să poată vedea oricine un spor de bunătate, de frățietate și de dragoste față de semeni.
Iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune când postim: „nu numai gura ta să postească, ci încă și
ochii și urechile, picioarele și mâinile și toate membrele trupului tău. Mâinile tale să postească
rămânând curate de averea cea nedreaptă și de lăcomia câștigului. Picioarele tale să postească
nemergând la desfătările cele necuviincioase. Ochii trebuie să postească neuitându-se cu poftă
și cu aprindere. Privirea este mâncarea ochilor. Dacă privirea este neiertată, păcătoasă, vatămă
postul, ducând tot sufletul la pierdere. A fi cea mai mare nebunie a oprii gurii mâncarea cea
învoită, iară ochiului dimpotrivă, a-i îngădui privirea cea păcătoasă. Tu te înfrânezi de carne.
Bine. Dar nu-ți lăsa ochii a căuta la pofta cărnii, încă și urechile tale trebuie să postească. Dar
postul urechii constă în a nu asculta clevirile și vorbele cele rele asupra cuiva. Căci se zice în
Sfânta Scriptură „să nu asculți vorbele cele mincinoase”( Ieșire 23, 1) încă și gura trebuie să
postească, înfrânându- se de la vorbele cele de rușine și de înjurături căci ce ar folosi dacă noi
nu mâncăm carnea dobitoacelor, dar ca niște fiare sălbatice sfâșiem numele cel bun al fraților
noștri”75. Iar Sfântul Vasile cel Mare ne îndeamnă să nu ne mâhnim nicidecum, să fim veseli
în acele zile așa cum se cuvine sfinților pentru că cel trist nu primește cunună. Acesta fiind un
leac care ucide păcatul, după cum viermii care se înmulțesc în pântecele copiilor, sunt distruși
cu doctorii amare, tot așa și postul, vrednic cu adevărat de acest nume, când pătrunde în
suflet, omoară păcatul ascuns în adânc76.
După învățătura Sfinților Părinți nu ne este de folos postul doar ca abținere de la

anumite mâncăruri, ci adevăratul post se rezumă la îndepărtarea de păcate, iertând aproapelui
toate nedreptățile care ni le-a făcut, nu trebuie să postim în certuri după cum ne spune și
proorocul Isaia:„ Voi postiți ca să vă certați și să vă sfădiți și să bateți furioși cu pumnul; nu
postiți cum se cuvine zilei aceleia; ca glasul vostru să se audă sus” ( Isaia 58, 4). Acesta nu
74
75
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omili la Postul Mare, p. 37
76
Sf Vasile , Despre post , p. 347
trebuie ținut cu mânie, deoarece acesta îl face pe om fără judecată, Sfântul Vasile cel Mare
numește mânia ca o beție a sufletului. Omul mânios nu mai este stăpân pe el însuși încât
acesta ajunge să nu se mai cunoască pe el, dar nici pe cei de față năpustindu-se asupra tuturor,
spune tot ce-i vine la gură, și nu poate fi oprit, înjură, lovește, amenință, se jură, strigă,
plesnește77. Așadar să nu intrăm în post beți, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur și să trecem
de la post din nou la beție, ca să nu se întâmple cu noi ceea ce ce întâmplă cu un trup slab,
care fiind împins mai tare cade. Dar același lucru se întâmplă și cu sufletul nostru dacă el la
începutul și la sfârșitul postului se se învelește cu norul nechibzuinței și al beției. Cei care sunt
nechibzuiți văd postul ca pe o fiară sălbatică, pe care trebuie să o biruiască atunci ei se
înarmează cu îmbuibarea, căzând în păcatul lăcomiei aceștia însă așa așteaptă ei postul, dar
acesta nu este nici pe departe cum și-l imaginează unii creștini iar înfățișarea lui este blândă și
lină.
Există și un post netrupesc și o înfrânare nematerialnică, și aceasta constă în

depărtarea sufletească de la cele rele, căci numai în vederea acesteia ni s-a rânduit și
înfrânarea de la mâncăruri. Prin aceasta noi ne înfrânăm de la a mai pofti la lucruri străine.
Postul în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur trebuie să înceapă cu suflet curat și cu fapta cea
bună78, căci dacă nu vom folosi pe lângă acestea rugăciunea unită cu postul și cu milostenia,
neadunând comoară în acest fel vom cădea în cea mai mare sărăcie a sufletului și ne vom
arunca în osânda focului celui veșnic79. Pentru a cinsti postul într-un chip deosebit acesta nu
se rezumă la înfrânarea de la anumite mâncăruri și băuturi, ci prin milostenia făcută
aproapelui nostru iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „când vezi un sărac, fie-ți milă de
dânsul. De vezi pe aproape tău norocit, nu-l pizmui”80. După cum vedem și în zilele de astăzi
foarte mulți oameni fără adăpost, biserica ne îndeamnă la bunăvoință din partea noastră față
de frații noștri căzuți în nenorocire81.
Pentru a arăta mai bine semnificația postului voi răspunde la următoarea întrebare:
Dacă ai credință pentru ce mai trebuie să postești? După cum ne învață și Sfântul Ioan Gură
de Aur, credința împreună cu postul ne dă mai mare putere. Postul face din om înger, doboară
puterile cele netrupești, dar nu postul singur, ci este nevoie în primul rând și de rugăciune.
După cum ne îndeamnă Sfinții Părinții cel ce postește dar în același timp se roagă, omul acela
77
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, Omilii la Psalmi, Omilii și cuvântări, traducere de pr. D.
Fecioru, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1986, p. 356
78
Sf Ioan Gură de Aur omiliip, 18
79
80
81
Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri Dogmatice, Polemice și Morale, în Vol. II PSB, București, 1998,p. 447
este înclinat mai mult spre milostenie, iar acesta nu mai poate îndrăgii lucrurile pământești
cum ar fi bani și averile. Cel ce postește oprește toate pornirile trupului cele rele, smerește
sufletul prea îngâmfat. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață despre post și rugăciune dar și
împotriva celor ce trăiesc în desfătări: „Cel ce roagă și postește are două aripi și este mai ușor
decât vântul. Când se roagă nu cască nu se întinde, nu amorțește cum pățesc cei mai mulți, ci
este mai iute decât focul și mai presus de pământ. De aceea mai cu seamă unul ca acesta este
dușman și vrăjmaș demonilor. Nimic nu este mai presus decât un om care se roagă așa cum
trebuie”82. A postit și Iuda împreună cu ceilalți unsprezece ucenci ai Domnului nostru Iisus
Hristos, dar acesta neputând stăpâni patima iubirii de argint, n-a putut agonisi nimic din acel
post pentru mântuirea sa. Dar nici diavolul nu mănâncă deoarece este duh, dar acesta din
pricina răutății sale a fost alungat din rai de către Dumnezeu. Nici unuia dintre demoni nu îi
dăm de mâncare, nici de băut, și nici unul dintre ei nu poate fi osândit pentru beție pentru că
firea lor îi depărtează de la participarea de la mâncăruri, dar în schimb atât noaptea cât și ziua,
rătăcesc prin văzduh și născocesc mereu și pun la cale noi și noi răutăți și ne însoțesc cu toată
râvna când vrem să punem la cale ceva rău. Dar dacă vrem să ne păstrăm înrudirea cu
Dumnezeu, atunci prin post putem fugi de aceștia83.
Sarcina noastră în timpul postului este să ne înfrânăm de la toate patimile și poftele

rele, de la tot ce este rău, de la tot ce aduce vătămarea aproapelui, de la orice lucru pe care ni-l
dictează egoismul și adorarea de sine. Dacă, postim, ne vom învăța să ne înfrânăm pântecele
nesățios, ne va fi mai simplu să ne învățăm cu înfrânarea tuturor poftelor, tuturor pornirilor
trupești, din care vin cele mai multe păcate: prin înfrânarea de la mâncarea oprită în timpul
postului, ne călim voința. Acesta fiind înțeles ca o școală a înfrânării, omul obișnuit cu postul,
care ține toate posturile, mai ales când a postit toată viața, cum făceau marii nevoitori, capătă
o putere uriașă în lupta cu toate ispitele, învață să se înfrâneze de tot păcatul 84. Înfrânâdu-ne
de toate pornire diavolești, ținând sufletul nostru treaz și gândindu-ne în permanență la
Dumnezeu, iar Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnă pe cei care dormitează: „Lupta noastră nu
este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor și a domniilor și a stăpânirilor
întunericului veacului acestuia, împotriva duhului răutății”( Efes. 6, 12), iar în continuarea
acestor afirmații Sfântul Petru ne zice: „Fiți treji, privegheți, pentru că potrivnicul vostru
diavol, ca un leu răcnind umblă, căutând pe cine să înghită; căruia stați-i împotrivă, întăriți
82
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, scrieri partea a3a în PSB, Ed institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 667
83
Sf. Grigorie de Nyssa, Scrieri Dogmatice..., p. 455
84
Sfântul Luca al Crimeii, La porțile Postului Mare, p. 81
fiind în credință” ( Petru 5, 8). După cum ne mărturisește și Sfântul Ioan Gură de Aur
„diavolul ne ține în priveghere și ne înspăimântă de păcat, diavolul ne folosește când noi ne
temem de turbarea lui, de pândirile lui cele de-a pururea și de răutățile lui85. Însă înfrânarea
este însemnătatea de temelie a postului86. Iar noi avem datoria de a ne educa voința încât ea
să fie îndreptată spre lupta cu patimile, ci să trăim întotdeauna cu gândul la Dumnezeu, la
poruncile lui Hristos. După cum Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune că prima condiție
pentru post este iertarea „De nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va
ierta greșelile voastre” ( Matei 6, 15). În această perioadă, ar trebui să îi iertăm pe toți cei ce
ne-au greșit dar în același timp să împlinim îndemnul pe care ni-l adresează Sfântul Apostol
Pavel:„ Nimănui cu nimic să nu fiți datori, decât cu iubirea unuia față de celălalt, că cel care
iubește pe aproapele, a împlinit legea; fiindcă poruncile: „Să nu săvârșești preacurvie, să nu
ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu poftești” și orice altă poruncă ar fi, se
cuprind în acest cuvânt: să iubești pe aproapele tău, ca pe tine însuți. Iubirea nu face rău
aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii- și acesta, fiindcă știți în ce timp ne găsim, căci
este chiar ceasul să vă treziți din somn” ( Romani13, 8- 11)87. Pentru a ține un post
duhovnicesc se cuvine să fugim de toate patimile trupești, pentru a duce o luptă după
rânduială trebuie să deosebim trei momente: înainte de ispită, în timpul ispitei și după ispită.
Războiul dinainte de ispită este, de obicei, împotriva cauzelor care produc acestă ispită. Adică
trebuie să te lupți împotriva patimilor, ci fugind din toată puterea de orice prilej care te poate
ademeni88. De aceea trebuie să fugim de tovărășia persoanelor care sunt piatră de scandal,
dacă într- adevăr nu vrei să fi prins de păcat și să mori. De aceea și Solomon numește înțelept
pe cel ce se teme și fuge de cauzele relelor, iar pe cel ce se bizuie pe sine și nu fuge de ele îl
numește nebun „Înțeleptul temându- se se abate de la rău, iar cel nebun nădăjduindu- se
într-însul se amestecă cu păcatul” ( Prov. 14, 16 )89. Din diversele învățături ale Sfinților
Părinți, vom observa că prin post omul se îndumnezeiește. Omul cel nou crește în lupta cu
rămășițele omului vechi90. El duce de când a fost creat în el un germene al omului nou, adică
de la botez, pe de o parte o viață supranaturală, dar pe alta, încă și una subnaturală.
Îndumnezeirea începe de la botez, întinzându- se de-a lungul întregului urcuș spiritual al
omului, de- a lungul purificării de patimi, al dobândirii virtuților și al iluminării91. Postul naște
85
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei p. 21
86
Sf Luca al Crimeii, La porțile Postului Mare, p. 81
87
Luca al Crimeeii, La porțile Postului Mare, p. 84
88
Nicodim AGHIORITUL, Războiul Nevăzut, Ed. Ecumenița, Galați, s.a, p. 55
89
Nicodim AGHIORITUL, Razboiul Nevăzut, p. 57
90
D. STĂNILOAE, Ascetică și mistica, p. 309
91
D. STĂNILOAE, Ascetică și mistica, p. 310
pe profeți, întărește pe cei puternici. Postul înțelepțește pe legiuitori92. Postul este bun
talisman al sufletului, tovarăș credincios al trupului, armă pentru luptători, loc de execițiu
pentru atleții credinței. Postul îndepărtează ispitele, postul îndeamnă spre evlavie. Postul este
tovarăș al înfrânării, creator al castității. În timp de război face eroi, iar în timp de pace
propoăduiește liniștea. Pe credincios îl sfințește, iar pe preo îl desăvârșește că nu-i cu ptință să
îndrăznească cineva a săvârși sfintele slujbe fără postească, aceasta nu numai în slujba noastră
de acum, tainică și adevărată, ci în cea peînchipuitoare, care se aducea în legea cea veche93.
Părinții bisericii noastre recomandă ca în perioada postului să ne înfrânăm necontenită

de la toate patimile. Deși înfrânarea de la lăcomia pântecelui este aceea care ușurează
înfrânarea de la celelalte. Așadar, luptând împotriva patimilor, le micșorăm treptat. Sfântul
Maxim Mărturisitorul fixează patru trepte ale acestui progres spiritual: prima treaptă fiind
oprirea manifestărilor lor în fapte păcătoase; a doua treaptă este scăparea de gândurile
pătimașe aduse de poftele cele rele în conștiință; a treia treaptă constă în a face pofta noastră
naturală să nu se mai miște spre patimi; iar în a patra treaptă este înlăturarea din minte a
oricăror închipuiri, nemaiavând acestea în minte, nu mai pot coborâ în subconștient, ca să
miște pofta spre patimă94.
Există un post binecuvântat și un post demonic. Putem numi „post demonic”, postul
care este ținut cu slavă deșartă, mândrie și egoism. Sfântul Grigorie Palama ne învață că
postul care nu este ținut într- o atmosferă duhovnicească, incluzând căința, frângerea inimii,
își are mai degrabă înrâurirea cu îngerii căzuți. După tradiția Bisericii noastre știm că până și
demonii postesc, acestia nemâncând nimic dar datorită faptului că îi urăsc pe oameni și sunt
plini de slavă deșartă, dar aceasta nu le aduce nimic bun. Pentru a fi un post bineplăcut lui
Dumnezeu, acesta împreună cu rugăciunea trebuie să se facă ca și cum neam afla în prezența
Creatorului. Desigur este bine să știm că că nici postul, nici slavosloveniile, nici rugăciunile
nu ne pot mântui prin ele însele, ci lucrul care ne mântuiește este ca toate acestea să fie făcute
cu frică de Dumnezeu95.
Rugăciunea
Rugăciunea, postul și amăgirea sunt cele trei practici ale postului, acestea sunt trei
lucruri pe care Biserica ne cere să le îndeplinim în acestă perioda postului. Aceste trei căi de
92
Sfântul Vasile cel Mare, Omili la Hexaemeron..., p. 350
93
94
D.STĂNILOAE, Ascetica si mistica , p. 121
95
aprofundare a relației noastre cu Dumnezeu au fost deja cunoscute în Vechiul Testament,
Iisus însuși se referă la această tradiție vie. Rugăciunea este adresată lui Dumnezeu, postul ne
este adresat, ne ajută să ne controlăm, deci acesta este un act de dragoste pentru noi înșine.
Așa cum există păcatele împotriva lui Dumnezeu, împotriva noastră și împotriva noastră și
împotriva altora, astfel că aceste trei căi de aprofundare a spritualității pe care Biserica ne
propune în epoca postului, se referă la relația noastră cu Dumnezeu, cu alții și cu noi înșine.
Postul este legat de aceste trei dimensiuni. În acest sens postul este un efort de aprofundare a
virtuții, de a se controla astfel. Etica păgână sau stoică a inclus ideea postului, pentru a evita
să fie dominată de pasiune. Postul este o practică ascetică care încurajează auto- controlul. În
contextul creștin, postul nu are aceeași valoare ca în etica profană în care postul a fost doar o
practică din motive de sănătate sau din motive personale. Postul este pentru noi mai presus de
toate o dimensiune Hristologică, deci, teologică, a relației noastre cu Dumnezeu. Din acest
motiv calitatea rugăciunii noastre, a relației noastre intime cu Dumnezeu și a capacității de a
auzi. Cuvântul lui Dumnezeu necesită o anumită cantitate de post, de tăcere și de câteva
momente pentru a lăsa la o parte tot ce ne atrage atenția. Într-adevăr, vremurile moderne în
care trăim creăm o situație de saturație. Suntem oarecum orbiți de știrile televizate, prin
reclame comerciale. Magazinele sunt pline de bunuri. Când intrăm în ele, suntem bombardați
de muzică tare, proiectată să ne facă să ne pierdem capacitatea de a gândi și de a cumpăra
lucruri de care nu avem nevoie. Apoi există întreaga colecție de distracții, sport emoții și
reacții care nu au nicio legătură cu valorile morale. Dacă facem o comparație cu literatura
romantică a marilor autori, ei au scris despre emoții, dragoste, tristețe și plictiseală. Dar aceste
pasiuni erau legate de valori morale, de slujire, de iubire pentru patrie și pentru familie. Astăzi
întreaga lume este saturatăde aceste senzații care sunt lipsite de valori. Suntem bombardați de
nenumărate mesaje care ne atrag atenția, dar scopul lor a dispărut. În toate acestea este dificil
să auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Când mergem la Liturghie întreaga lume rămâne în noi și
chiar telefoanele continuă să sune. Astfel este nevoie de o luptă din partea noastră pentru a ne
garanta posibilitatea de a ne întâlni cu Dumnezeu. Dar înainte trebuie să renunțăm la toate
aceste lucruri pentru a fi mai bine pregătiți să- L ascultăm pe Dumnezeu și să încheiem o
relație cu El. În acest sens, postul are o importanță deosebită al cărui motiv trebuie să fie
iubirea lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care postul nu este un moment pentru
slăbire, pentru a fi mai frumos pentru vară, ci mai degrabă pentru a pune deoparte acele
lucruri care ne atrag atenția și ne fac dificilă întâlnirea cu Dumnezeu. În această perioadă este
necesar un efort pentru a ne deprinde de dorințele care oferă o anumită plăcere imediată dar
goală și de a intra în fericirea profundă a unei relații cu Dumnezeu. Valoarea acestui sezon
este motivată de dragostea lui Dumnezeu pentru a redescoperi dimensiunea hristologică, darul
pe care Hristos ne- a oferit- o prin cruce pentru a învinge răul. Biserica ne dă pacea ca să ne
pregătească pentru a ne deschide inima fașă de darul eliberat și motiv al lui Dumnezeu, care
sa dat pe Sine însuși pentru mântuirea noastră. . Ce rol are rugăciunea în călătoria Postului?
Rugăciunea este cu adevărat exercițiul credinței, al speranței și al carității. Este întâlnirea în
intimitate cu Dumnezeu. Rugăciunea este timpul să ne lăsăm în timpul zilei ca să fim
împreună cu Dumnezeu, exercițiul credinței, al carității și al speranței este o întâlnire directă
cu Dumnezeu. Prin aceasta suntem invitați să participăm la conversația generală. Însă nu este
normal ca să merg la Sfânta Liturghie și să nu fac un efort de a stabili un dialog cu Hristos.
Din punct de vedere fizic, suntem prezenți în biserică, dar la ce ne folosește prezența ? Este
util într-o anumită măsură, dar este important să intri într-o relație intimă cu Dumnezeu. Este
important să găsim momente de rugăciune în timpul zilei, deoarece în momente de oboseală,
îndoială și dificultate. Este efortul ascetic al postului bazat numai pe un angajament spiritual
sau trebuie să îl implicăm și pe cel emoțional? Curente în tradiția catolică care privesc
virtuțile morale: Aristotelianul, exprimat de Sfântul Toma și cel al Sfântului Bonaventure.
Care este relația dintre partea sensibilă a unei persoane și partea sa spirituală? Care este relația
dintre emoții și dintre rațiune și voință? Sf. Bonaventure a spus că voința este scaunul de
virtute a temperanței și virtutea forței. Voința controlează și domină afectivitatea pentru a ne
asigura că facem ceea ce ar trebui. În schimb, Thomas spune că virtuțile temperanței și forței
nu sunt localizate în rațiune și voință, ci se regăsesc tocmai în afectivitate, care exercită O
forță de atracție. Dorința de plăcere, patimile forței, agresivitatea, frica, toate aceste emoții,
aceste pasiuni au în ele capacitatea de a colabora cu rațiunea și voința, atât la nivelul natural
cât și la nivelul profund al harului. Postul, în sensul creștin, este în totalitate legat de relația cu
Dumnezeu, de a avea încredere în el. Este necesar să intrăm în adevărul relației cu Dumnezeu
și cu alții în numele carității și acest lucru cere ca dorințele să fie controlate. Dragostea lui
Dumnezeu trebuie să fie motivul care ne motivează acțiunile: un tată al unei familii care se
îmbolnăvește nu Doar să aibă grijă de sănătatea sa pentru sine, dar se gândește la familia sa. A
merge la un examen medical este un semn de dragoste pentru familia sa care are nevoie de el.
În textul Scrisorii Sf. Pavel către Coloseni găsim cuvinte greu de înțeles, ale căror înțeles a
fost discutat de mulți. "Acum mă bucur în suferințele mele din pricina voastră și în trupul meu
împlinesc ceea ce lipsește în suferințele lui Hristos de dragul trupului său, adică al Bisericii"
(1:24). Aceste cuvinte sunt profund misterioase, dar în ele Pavel exprimă faptul că darul lui
Hristos despre sine este absolut și are o valoare imensă. Acest dar al lui Hristos este deschis în
așa fel încât omul cu darul său personal să poată intra în această dinamică pascală. În
momentul renunțării mele, al darului meu, al speranței mele, al iubirii mele față de alții, al
bunătății mele, al postului meu, Toate acestea contribuie într-un fel la rodnicia darului lui
Hristos și, astfel, la dezvoltarea Bisericii. Biserica se dezvoltă și se naște nu atât prin
activitățile ei importante, cât și prin proiectele ei mari, mai degrabă prin calitatea relației
noastre cu Dumnezeu, darul nostru de sine. Bolnavii paralizați nu pot face mult, dar pot trăi
iubire, pot oferi un blând Sau gest dulce pentru asistentele lor, medicii lor și familia lor. Cu
suferința lor, bolnavii pot contribui la Biserica universală. Aceștia contribuie la lucrarea
misionarului îndepărtat pentru ca el să nu se lase în caritate și poate continua să iubească pe
cei cărora le este trimis chiar și în cele mai grele situații. Toate acestea se întâmplă într-un
mod misterios, deoarece o persoană bolnavă își adaugă propria Suferința, darul lui însuși,
acestui dar absolut pe care Hristos ne-a dat-o. Aceasta nu înseamnă că moartea lui Hristos este
imperfectă sau lipsită de ceva, dar sugerează posibilitatea contribuției noastre la rodnicia
misterioasă și absolută a darului lui Hristos.
Rugăciunea fiind bună ca antidot împotriva lâncezelii duhovnicești, dar de bază sunt
înțelesurile și sentimentele sfinte. Rodul de excepție al rugăciunii este nu căldura și dulceața,
care se datorează poate și înșelăciunii ci frica lui Dumnezeu și zdrobirea de inimă. Aceste
sentimente trebuiesc păstrate vii în noi96. Aceasta fiind un mare dar al Duhului Sfânt, prin
care creștinul poate să primească de la Dumnezeu tot binele, unindu-se cu El, prin aceasta noi
învățăm să-L lăudăm necontenit pe Creatorul nostru. Când cunoaștem pe Dumnezeu prin
Duhul Sfânt, sufletul nostru se minunează înaintea măreției și puterii lui Dumnezeu. Prin
Duhul Sfânt credinciosul primește darul rugăciunii inimii, care se face în chip curat, despre
aceasta ne istorisește din propria sa experiență Sfântul Siluan: „Duhul Sfânt însuși mă ajută
să-mi aduc aminte în chip statornic de El”. Cea mai mare trebuință în rugăciune este trezvirea,
care potrivit tradiției fără trezvire în timpul rugăciunii nu vom putea păstra cea mai mare
poruncă dată omului de către Dumnezeu, aceea de a-L iubi pe Dumnezeu97. Dar ca o condiție
fundamentală a rugăciunii este iertarea aproapelui nostru, după cum vedem în Sfânta
Scriptură, cel ce roagă se cuvine să ridice „mîini sfinte” ( I Timotei 2, 8), din aceste cuvinte
rezultă că va ierta tuturor greșelile lor, alungând din suflet patima mâniei, dar după învățătura
sfinților părinți rugăciunea se face cu mintea curată, dar pentru ca mintea să nu fie stăpânită
de gânduri străine, va trebui ca în timpul rugăciunii să uite tot ceea ce nu are nicio legătură cu
96
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Editura Ecumenița, traducere de pr. Victor
Manolache, Atena 2004, p. 66
97
Zaharia Zaharou, Omul tainic al inimii, Ed. Basilica, București, 2014, p. 91
rugăciunea98. Însuși proorocul David a descris calitățile pe care trebuie să le împlinească cel
ce roagă iar dintre aceste caracteristici putem spune că sunt ținuta sufletească dar în mare
măsură contribuie și pregătirea pentru rugăciune. Când psalmistul ne spune: „Către Tine, Cel
ce locuiețri în cer am ridicat ochii mei” și „Către Tine Doamne am ridicat sufletul meu”,
acesta se referă la înălțarea ochilor sufletului, încât aceștia nu mai zăbovesc asupra celor
pământești și nu se mai lasă împovărați de grija lumească, ci aceștia își pironesc gândul la
Dumnezeu99. Dacă uitarea răului este culmea desăvârșirii, atunci, după cum vorbea proorocul
Ieremia, într-însa se cuprinde întreaga Lege, când spune: Părinților voștri nu le-am dat o
anumită poruncă, atunci când au ieșit din Egipt, și iată porunca pe care le-am dat-o ( Ieremia
7, 22- 23) „fiecare să ierte din inmă greșeliele aproapelui. Nimeni să nu pună la cale
fărădelegi, în inima sa împotriva aproapelui său” ( Zaharia 7, 10). Să iertăm deci înainte de a
ne ruga, împlinind porunca Mântuitorului, care spune: Și când stați de vă rugați, iertați orice
aveți împotriva cuiva” ( Marcu 1, 25). Așa ajungem să stăpânim în mod văzut, cele mai
sublime virtuți, dacă ne îndreptăm spre rugăciune în modul acesta100. În vremea postului să
stăm în permanență în rugăciune și în pocăință, deoarece acesta este lucrul cel mai însemnat
pentru creștinii ortodocși, ne spune Sfântul Luca al Crimeii. Dacă vom citi la Sfântul
Evanghelist Matei vom vedea că Mântuitorul Hristos că înainte de a- și începe activitatea Sa
învățătorească pe pământ a fost pocăință, după cum ne spune chiar El: „Pocăiți-vă că s-a
apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 3, 2). Acest îndemn la pocăință pe care ni-l adresează
Domnul, este reprezentat de pregătirea pentru post dar acesta este necesar și în timpul postului
împletit cu rugăciunea făcută din inimă. Noi prin rugăciune intrăm în comuniune cu
Dumnezeu101.
Rugăciunea este o cale importantă de curățire și de sfințire a minții noastre. Tot

creștinul trebuie să îndeplinească zilnic canonul zilnic de rugăciuni și de metanie. Rugăciunea
fiind bună ca antidot împotriva lâncezelii duhovnicești, dar de bază sunt înțelesurile și
sentimentele sfinte. Rodul de excepție al rugăciunii este nu căldura și dulceața, care se
datorează poate și înșelăciunii ci frica lui Dumnezeu și zdrobirea de inimă. Aceste sentimente
trebuiesc păstrate vii în noi102. Cea mai mare trebuință în rugăciune este trezvirea, care
98
Origen , Exegeze la Noul Testament, Despre rugăciune, Filocalia, traducere de pr. Prof T. Bodogae, pr prof.
Nicolae Neaga și Zorica Lațcu, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
1982, p. 217
99
Origen, Exegeze la Noul Testament..., p. 218
100
Origen, Exegeze la Noul Testament..., p. 219
101
Sfântul Luca al Crimeii, La porțile Postului Mare, Ed. Biserica Ortodoxă, București, 2004, p. 19
102
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, p. 66
potrivit tradiției fără trezvire în timpul rugăciunii nu vom putea păstra cea mai mare poruncă
dată omului de către Dumnezeu, aceea de a-L iubi pe Dumnezeu103
Postul și ajunarea
În acest capitol este necesar să menționăm că Sfinții Părinții ai Bisericii noastre ne

spun că de la formele mai dure de la post sunt excluși cei slabi și cei lipsiți de putere, astfel
trebuie ținut cont de limitele posibilităților fiecăruia, atât fizice, cât și psihice. Scopul postului
în tradițiile străvechi, dar și în medicină, este armonizarea ființei umane din punct de vedere
fizic, psihic, mental și spiritual. El nu are în nici un caz rolul de a lipsi cele necesare
organismul și nici de a chinui psihicul cu dorințe nesatisfăcute. Postul constituie un act firesc,
natural, care necesită o treaptă superioară de înțelegere și conștientizare a propriei ființe. Iar
Sfântul Simeon Noul Teolog ne spune:„ Într-adevăr, postul, acest doctor, al sufletelor noastre,
are puterea, la unii, să reprime înfierbântările trupului, la unii să domolească mânia, la alții să
alunge somnul, la unii să stimuleze dorința pentru fapta bună, în altă parte să curătească minte
și să-l elibereze pe om de gândurile viclene, în altă parte să domesticeacă limba cea
neîmblânzită și să o împiedice să spună cuvinte fără de folos și rele. Altora le acoperă în chip
nevăzut ochii și nu îi lasă să se rotească încoace și încolo, ci face pe fiecare să ia aminte la
sine însuși și-l învață să-și amintească păcatele și lipsurile sale”104. Mulți dintre credincioși
zic, postul slăbește trupul, dar acest lucru este un mare neadevăr deoarece Sfânta Scriptură ne
învață: „Chiar dacă omul nostru se trece, cel dinăuntru însă se înoiește din zi în zi”
(II Cor.4,16). Postul fiind foarte folositor sănătății, pe când din îmbuibare și din viața cea
desfrânată previn mii de boli ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur iar aceste speculații
referitoare la post sunt niște lucruri otrăvite, care ies dintr-un izvor otrăvit, și vatămă atât
sănătatea trupului cât și a sufletului. Acesta ne eliberează de multe răutăți, iar Sfântul Ioan
Gură de Aur ne spune: „Când cineva pentru stricarea de stomac, trebuie să ia doctorie, dar
mai întâi își încearcă stomacul cu mâncăruri nesănătoase, atunci deci el simte amărăciunea
doctoriei, nu are de la ea nici un folos. Tocmai așa se întâmplă și cu tine, când înainte de a
începe postul, mai întâi te umpli cu mâncare și cu băutură, ca apoi a doua zi să primești
doctoria postului. Tu simți atunci numai neplăcere, dar n-ai nici un folos de la dânsa, fiind
103
Z. ZAHAROU, Omul tainic al inimii, p. 91
104
Sânziana BUSUIOC, Postul complet- o străveche modalitate de transformare a ființei ,
http://suntsanatos.ro/postul-complet-o-straveche-modalitate-de-transformare-a-fiintei-3851.html, accesat la
data 16. 10. 2017
luată toată puterea doctoriei, prin necumpătarea cea săvârșită de tine. Când tu însă vei lua
doctoria postului cu cumpătare trupească și cu trezvire sufletească, ea va putea curăți multe
din păcatele tale cele vechi”105.
Dacă vom citi învățăturile Sfinților Părinți, vom observa că acestia recomandă
mâncarea de post iar când în când ajunări sau chiar rețineri totale de la mâncăruri. Aceste
mâncăruri de post au și ei puterea de a slăbi puterea nereținută a poftei, care face din om un
rob, și- i ia putința de a vedea și altceva în cele ce le mănâncă,decât materia de consumat.
Postul însemnând și preamărirea lui Dumnezeu, deoarece acesta este și un act de înfrânare al
eului egoit, crescut prin poftele spirituale și trupești, în așa măsură în care nu mai încape
nimeni de noi, nici chiar Dumnezeu, Dându- ne iluzia și trăind astfel de parcă numai persoana
noastră ar exista și parcă pentru ea ar fi toate. Omul suferă o buhăială monstruoasă a eului,
căci extinterea lui egoistă nu este o adevărată creștere, ci o umflare bolnăvicioasă, care vrea să
se extindă peste toți și toate. Postul este antidotul împotriva acestei extensiuni patologice a
poftei și al egoismului. Aceasta este creșterea duhului din om, din Duhul dumnezeiesc. Iar
părintele Dumitru Stăniloae ne învață că numai în Dumnezeu și din Dumnezeu cel infinit
poate crește omul spiritual și în armonie cu toți și cu toate. Postul cu trupul este el însuși un
act de creștere spirituală, fiind o încordare a voinței și o reașezare a domniei sufletului asupra
trupului. După învățătura noastră creștin- ortodoxă, sufletul cât și trupul nu își trăiesc viața
izolat, ci în situație normală sufletul trebuie să spiritualizeze trupul, iar trupul să fie mediul de
lucrare al sufletului. Dar dacă vom citi operele sfinților părinți, vom observa că aceștia scot în
relief ca efect al postului pe lângă slăbirea celorlalte pofte ale trupului, în chip deosebit,
păstrarea, neprihănirii106. Semnificația hranei cu măsură și a ajunării cu măsură este profundă.
Lăcomia și neânfrânarea sunt legate de două stări sufletești ce constituie o problemă
duhovnicească. Una reprezintă acaparea minții de către simțuri și de către lumea materială. Cu
alte cuvinte lăcomia, aduce cu sine împătimirea minții, înafara plăcerilor și a bunurilor
materiale. Cealaltă ne indică credința unora că hrana este cea care ne ține în viață și, în acest
fel, ei pierd sentimentul intervenției personale divine în viața noastră. De aceea, prin hrană
moderată sau prin lipsa de hrană cu măsură, noi înfometăm, suferim, iar acest lucru are două
mari consecințe. Prima este aceea că mintea este eliberată din dependența ei față de bunurile
materiale și, în general, față de lumea încojurătoare, și se înalță spre Dumnezeu. Iar cea de-a
doua este aceea că noi căpătăm o orientare diferită, cu alte cuvinte în vreme ce consideram că
105
106
D. STĂNILOAE, Ascetica si mistica , p. 120
hrana, vitaminele și caloriile ne mențin în viață, iar atunci când ne lipsim de hrană și
înfometăm, căpătăm certitudinea că Dumnezeu ne menține în viață cu energiile Sale
necreate,prin intermediul alimentelor. După cum putem observa că bunurile materiale nu
reprezintă fundamentul vieții noastre, ci Bunul Dumnezeu este Cel care ne dă viață. De aceea,
lipsirea cu măsură de hrană ne ajută să ne orientăm în mod corect viața către Dumnezeu107.
După cele amintite mai devreme, postul ar trebui practicat pe două niveluri: mai întâi ca post
ascetic, iar mai apoi ca post deplin. Postul ascetic constă într- o drastică reducere a hranei,
astfel încât starea permanentă de foame poate fi trăită ca ceva ce amintește de Dumnezeu ca și
un efort constant de a- L contempla, pe El. Oricine l- a experimentat știe că acest post ascetic,
mai degrabă decât să ne slăbească, ne face ușori, înnobilați, cumpătați plini de bucurie, curați.
Acela primește hrana ca pe un adevărat dar al lui Dumnezeu. El este permanent aplecat către
aceea lume interioară care devine într- un mod inexplicabil un fel de hrană în adevăratul sens
al cuvântului. Ca și în cazul postului deplin, acesta este necesar să fie limitat ca durată și
împltit cu Sfânta Euharistie. Dacă postim în acea zi începânâd dis- de- dimineață sau de la
prânz, important este aici să trăim acea zi ca pe o zi a așteptării, a nădejdii și a foamei după
Dumnezeu108 însuși. Este meditația duhovnicească asupra celor ce vor să vie, asupra darului
ce va să fie primit și pentru care renunțăm la toate acestor daruri109.
Pocăința
Definția pocăinței ne- o dă chiar Sfântul Apostol Iacov care zice „Lepădând toată
spurcăciunea și prisoțința răutății, primiți cu blândețe cuvântul sădit în voi, care poate să
mântuiască sufletele vostre”(Iacov 1,21 Din acestea putem înțelege că pocăința presupune o
întoarcere la ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit încă de la început, și anume „suflare de viață”, a
lui Dumnezeu, fiind vorba fără îndoială de aceea suflare pe care i-a dăruit-o la crearea omului.
În tradiția noastră creștin-ortodoxă când spunem că omul a fost creat după „chipul și
asemănarea lui Dumnezeu”, înțelegem că noi suntem creați după asemănarea energiilor
dumnezeiești: a iubirii și a înțelepciunii Lui. Fiind părtași energiilor dumnezeiești, creștinul
trebuie să se curățească, lepădând toată răutatea și alungând din sufletul nostru tot ceea ce este
străin de Dumnezeu, omul putând ajunge la adevărata pocăință110.
107
108
A. SCHMEMANN, Postul cel Mare..., p. 105
109
A. SCHMEMANN, Postul cel Mare p. 106
110
Penitența face parte din viața noastră pentru că numai Iisus este fară de păcat. Fiecare
dintre noi comitem păcate și avem nevoie de pocăință. Penitența nu este activă dacă nu ne
analizăm păcatele, dar și privim faptul că suntem limitați, că avem nevoie de mila lui
Dumnezeu. Astfel penitența este un proces prin care noi percepem adevărul în limitele
noastre, în slăbiciunile noastre, în slăbiciunile noastre și în același timp să ne convingem că
Dumnezeu ne oferă. Să analizăm păcatele, dar și să privim faptul că suntem limitați, că avem
nevoie de mila lui Dumnezeu. Astfel, penitența este un proces prin care să percepem adevărul
în limitele noastre, în păcatele noastre, în slăbiciunile noastre și în același timp Să ne
convingem că Dumnezeu ne oferă iertarea noastră pentru a ne permite să ne mișcăm.
Frica de Dumnezeu, susținută de conștiința unei veți păcătoase, duce pe de o parte la

pocăință pentru păcatele trecute, pe de alta, la evitarea, prin înfrânare, a păcatelor viitoare.
Pocăința se naște din inimă iar Sfântul Isaac Sirul ne spune: „pocăința este al doilea har”.
Aceasta reprezentând curățirea conștiinței și reînnoirea botezului. După cum ne învață și
părintele Dumitru Stăniloae, lucrarea de purificare se realizează prin puterile ce emană din
Taina botezului și din Taina pocăinței, așa cum iluminarea este o actualizare a puterilor
dăruite prin Taina mirului, iar unirea cu Dumnezeu este un efect al Euharistiei111. În orice caz
puterile ce ne vin prin pocăință aduc o nouă intensificare lucrării puterilor ce se prelungesc
din Taina botezului. Sfinții părinți cunosc însă două forme ale pocăinței. Este pocăința ca
Taină, și pocăință ca lucrarea permanentă în suflet. Dar puterea celei de- a doua vine din cea
dintâi. Așadar referindu-ne la pocăință, Sfântul Marcu Ascetul cuprinde în această pocăință
rugăciunea neîntreruptă, alungarea gândurilor rele, operație care trebuie să ne țină mereu
angajați, observarea gândurilor, întrucât mereu vin gânduri păcătoase pe care trebuie să le
regretăm și să le alungăm iar ceea ce privește răbdarea necazurilor 112, noi credem că prin
răbdarea necazurilor ne vindecăm de greșeli. Sfântul Marcu Ascetul ne spune, atunci când
facem un bine, trebuie să ne căim, pentru că acesta ne arată că îl putem face și mai înainte iar
dacă nu l- am făcut suntem vinovați. Binele de azi trebuie să ne trezească la căință pentru
lipsa binelui de ieri. Iar Sfântul Ioan Scărarul, ne spune că pocăința este o lucrare a virtuților
și o răbdare a necazurilor. Aceasta reprezentând împăcarea cu Dumnezeu, prin lucrarea
111
Dumitru STĂNILOAE, Ascetică și Mistică, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1992, p. 104
112
virtuților opuse greșelilor. Pocăința în viziunea Sfântului Ioan Scărarul este răbdarea tuturor
necazurilor113.
Sfinții părinți ai Bisericii noastre pun în legătură cu, căință lacrimile. De fapt darul
lacrimilor devine îmbelșugat pe treptele cele mai înalte ale vieții duhovnicești, dar întrucât
pocăința fiind permanentă, se intensifică și ea pe treptele mai înalte, nu e greșit ca lacrimile să
fie considerate ca stând într- o legătură specială cu pocăința. Apoi ele nu trebuie să lipsească
nici din pocăința începătoare, deși e mare deosebire între lacrimile fricii de la început și
lacrimile iubirii de pe treptele superioare. Lacrimile fiind dovada că pocăința a izbăvit
învârtoșarea sufletului, provocată de către păcătuirea învârtoșată114.
Prin post, lacrimi și rugăciuni noi apelăm la Hristos să vină și să ne vindece. Postul
fiind un tratament al Bisericii iar noi ar trebui să- l privim ca atare, acesta fiind unit în
permanență cu înfrânarea115. Sfinții Părinți ai Bisericii noastre ne îndeamnă că toți creștinii și
toți care așteaptă a doua venire înfricoșătoarea lui Hristos, trebuie să se înfrâneze și să
postească întreaga viață. Așa cum iubirea dumnezeiască de oameni este nesfârșită, pentru
mântuirea omului, la fel, nu cu puțin, mântuirea omului, la fel, nu mai puțin, mântuirea
omului este cu neputință fără dispoziția și conlucrarea lui. Acesta va trebui mai întâi să
conștientizeze că a păcătuit și să încerce să se pocăiască, setea pentru mântuire și căutarea
acesteia sunt dovada întoarcerii către Dumnezeu, sunt semnul întoarcerii de la păcat116.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Harul, oricât ar fi de har, îi mântuiește numai pe cei ce
voiesc”, iar Sfântul Grigorie Teologul zice: „Faptul de a se mântui trebuie să vină și de la noi,
și de la Dumnezeu117. Pe de o parte, harul lui Dumnezeu cheamă, luminează mintea și inima,
iar voința conlucrează la deschiderea ochilor și la curăția inimii. Așadar mântuirea începe cu
harul lui Dumnezeu, se formează de voință și se desăvâesește de har, care o și încununează118.
Postul duhovnicesc, se cuvine să fie ținut cu pocăință adevărată. Este adevărată pocăința când
aceasta este însoțită de zdrobirea inimii119, adevărata pocăință este o schimbare în privința
faptelor săvârșite, schimbare a vieții morale, schimbare în mai bine și desăvârșita întoarcere
de la viața de mai înainte și din păcat. Adevărata pocăință ne zice Sfântul Clement al
Alexandriei „nu atât faptul de a se recunoaște cineva vinovat de aceasta, ci mai ales de a le
dezrădăcina din suflet, pentru care păcate se și osândește pe sine la moarte; a te întoarce la
pocăință înseamnă a înceta de la păcate și a nu privi înapoi niciodată”. Pocăința, așadar, este
reânoirea morală a omului și un nou punct de plecare pentru o viață virtuoasă. Cel ce se
pocăiește cu adevărat are inima înfrântă și smerită120, adevărata pocăință face curată mintea
113
114
115
116
Sfântul Nectarie de Eghina , Despre îngrijirea sufletului, traducere din neogreacă de Parascheva Grigoriu, Ed.
Sophia, București, 1907, p. 63
117
Sfântul Nectarie de Eghina , Despre îngrijirea sufletului, p. 64
118
119
120
celui ce se pocăiește. Sfântul Nil zice că foarte mult poate pentru mântuire grija cea bună, pe
care trebuie să o lucrăm neîncetat ca să ne mântuim și să nu pierim. Căci întristarea după
Dumnezeu lucrează pocăința spre mântuire fără remușcări, căci niciunul dintre cei care
folosesc pocăința nu vor pieri121. Sfântul Ioan Gură de Aur ne zice că „pocăința este
dătătoarea Împărățieie cerului și intrarea în Rai și desfătarea de bucuria cea veșnică”122.
Înainte de toate trebuie să avem voință de a ne pocăi și apoi să ne poarte de grijă
dumnezeiescul har, să ne vindece și apoi să ne mântuiască, fiindcă ambele se cer spre
mântuire. După cum bine știm la începutul secolului al v- lea s-a stârnit între teologi o
controversă în această privință, și anume, dacă este de ajuns pentru mântuire numai voința
omului sau numai harul lui Dumnezeu. Însă Pelagienii erau de părere că numai voința omului
era suficientă pentru mântuire. Împotriva acestei părți eronate s- au ridicat Fericitul Augustin
și Fericitul Ieronim, ambii contestând învățătura lui Pelaghie. Cei doi mari Părinți ai Bisericii
Apusene, au ajuns să creadă că numai harul, nu și voința omului se cere pentru mântuirea
omului123. Nici una din cele două condiții nu este acceptată separat, Biserica acceptă ideea că
pentru mântuirea omului se cer doi factori: voința omului și harul lui Dumnezeu, ei fiind cele
două roți ale trăsurii care urnesc mântuirea oamenilor. Faptul de a fi mântuiți, zice Sfântul
Grigorie Teologul trebuie să vină din voința noastră, și din harul lui Dumnezeu: „Trebuie ca
mântuirea să vină de la noi, și de la Dumnezeu”124.
Cine este împotriva postului ?
După concluzia părintelui Arsenie Boca, acestea pot fi: lumea, trupul și diavolul, toți
aceștia stând împotriva mântuirii noastre. Aceștia trebuie biruiți. Postul, după cum bine știm
este o luptă aspră cu trupul tău. Dacă birui, bine îți va fi, iar dacă nu, șă știi că toate relele de
la stomac încep, iar relele sunt patimile. De aceea, postul are următorul rost: să curățească
trupul până acolo încât să nu mai fie o piedică pentru suflet. Să nu mai fie luptător nătâng,
împotriva Duhului Sfânt. Căci trupul fără post se face unealtă duhului celui rău. Deci, dacă
toate relele de la stomac încep, apoi și slăbirea tot de la stomac trebuie să înceapă125.
Smerenia
Smerenia nu înseamnă că un păcătos să se socotească pe sine păcătos, ci aceea este

smerenie, când cineva se știe pe sine că a făcut multe și mari fapte bune, și totuși nu cugetă
121
122
123
Sfântul Nectarie de Eghina, Zece cuvântări la Postul Mare..., p. 90
124
Sfântul Nectarie de Eghina, Zece cuvântări la Postul Mare..., p. 91
125
Arsenie BOCA , Lupta duhovnicească, cu lumea, trupul și diavolul, Ed. Agaton, Făgăraș, 2009, p. 73
lucruri înalte despre sine, ci zice ca Sfântul Apostol Pavel: „Cu nimica pe mine nu mă știu
vinovat, însă aceasta nu mă îndreptează pe mine” ( I Cor. 4, 4). Și iarăși: „Iisus Hristos, a
venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu” ( I Tim.,1, 15).
Aceasta este smerenie, când cineva cu fapte bune ale sale este mai presus de toți, și totuși se
înjosește înlăuntrul său. Iară ca să cunoașteți cât de bine este a nu gândi lucruri înalte despre
sine, închipuiți- vă două trăsături care se petrec între ele. Trăgătorii uneia să fie dreptatea cu
mândria, iar trăgătorii alteia- păcatul cu smerenia și veți vedea că trăsura păcatului învinge pe
cea a dreptății; nu pentru că păcatul ar fi având așa de multă putere proprie, ci prin tăria
smereniei cele legate cu dânsul. Și trăsura dreptății rămâne în urmă, nu pentru că dreptatea ar
fi fost foarte slabă, ci pentru greutatea și povara mândriei. Adică, pentru smerenia, prin
puterea ei cea însemnată, covârșește puterea păcatului și ne ridică până la cer, așa pe de altă
parte, mândria, prin greutatea și prin povara ei cea mare, pune stăpânire pe dreptate și o
doboară la pământ. Din paginile Sfintei Scripturi aflăm că smerenia este mai mare chiar și
decât mucenicia. Când fiii lui Zevedeu s- au rugat Domnului ca să le dea locurile cele dintâi
întru împărăția Sa: „De veți bea paharul Meu și vă veți boteza cu botezul Meu, însă a ședea
de- a dreapta Mea și de- a stânga Mea, nu este al Meu a da, și a celor ce s- au gătit”(Mc. 10,
39-40). Din acest răspuns al Mântuitorului Hristos învățăm că nici chiar moartea
mucenicească nu este de ajuns pentru cinstirea cea mai înaltă și pentru locul cel mai de sus în
cer. Însă noi după cuvântul Domnului vom observa că măcar de ar suferi ei moartea cea
mucenicească, prin acesta totuși nu vor dobândi locurile cele dintâi. Așadar, trebuie să fie
alții, care vor putea să arate încă și mai mare vrednicie. Aceasta a însemnat și Hristos prin
cuvintele: „Puteți să beți paharul pe care Eu îl beau, și cu botezul pe care Eu Mă botez, să vă
botezați; iară a ședea de-a dreapta Mea și de-a stânga Mea, nu este al Meu a da și a celor ce s-
au gătit”(Mc. 10,39-40). El nu vorbește numai de o ședere, ci de o ședere de-a dreapta și de-a
stânga, spre a rosti îndulcirea cea mai înaltă cinste, de posedarea locurilor celor mai de sus. El
vrea să zică prin aceasta: „Preoția ele a fi mai cinstiți decât alții și ele a fi ridicați peste toți, nu
o puteți dobândi numai prin mucenicie. Deși voi veți răbda acestea, nu stă în puterea Mea de a
vă da vouă cea mai înaltă cinste, ci ea se cuvine acelora cărora li s-a gătit”. Dar care sunt
aceștia? Voim să vedem cine sunt acei fericți și ele trei ori fericiți, care vor dobândi aceste
mărite cununi. Cine sunt ei oare, și ce au făcut ei oare ca să se încununeze cu această mărire?
Dar însă să ascultăm ce zice Domnul! Când ceilalți Apostoli sau supărat pe cei doi fii ai lui
Zevedeu, pentru că aceștia ar fi vrut să aibă numai pentru dânșii locurile cele dintâi, iată cum
Hristos aduce orânduilă patimii acelora și acestora. El a strigat către dânșii și a zis:
„Căpeteniile nemurilor le stăpânesc pe ele, și cei mai mari ai lor peste ele domnesc. Iar între
voi nu va fi așa; ci care va vrea să fie mai mare între voi, să fie vouă slugă. ( Mt. 10, 42-
43)126. Așadar, fapta cea bună a smereniei dă cinstea cea mai înaltă, precum și Fiul lui
Dumnezeu S- a smerit pe Sine, spre a întemeia împărăția Sa cea mare și a dobândi milioane și
milioane de slujitori. Iar tu creștine te vei teme oare ca nu cumva să te înjosești prin smerenie?
Atunci vei tu oare mai mare și mai înalt decât alți, mai strălucit și mai mărit, când te vei înjoși
pe tine însuți, câd nu vei umbla după rangul cel dintâi, când vei răbda de bunăvoie umilință,
126
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Postul Mare, versiune românească îmbunătățită pornind de la ediția
tradusă și îngrijită de Episcopul Roman Melchisedec ( 1893), Editura Anastasia, 1997, P. 3
jertfirea de sine și primejdia, când nu te vei sârgui a fi sluga tuturor, gata a face și a suferi
toate pentru acestea, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Așadar toți creștinii ortodocși sunt îndemnați de către Sfinții Părinți să ne sârguim în
smerenie. De am fi tratați de alții cu semeție, de am fi batjocorâți, luați în râs și disprețuiți să
le suferim toate acestea cu răbdare. Căci nimica nu ne poate înălța, nici face așa de cinstiți și
mari, ca fapta bună a smerenie. Dacă noi vom întipări-o în viața noastră, atunci vom fi părtași
tuturor bunătăților, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos127.
II. Dietele terapeutice

În acest capitol, ca și metodologie voi folosi în totalitate sfaturile medicilor dar și
cercetărilor acestora pentru a arăta că dieta prin post este benfică pentru sănătatea noastră.
Pornind de la definția dietei voi arăta că abținerea de la unele mâncăruri și băuturi ne poate
ajuta organismul să funcționeze normal, dar mai mult de atât prin aceste diete ne putem
vindeca de anumite boli ale lumii contemporane precum: depresia, schizofrenia, diabetul,
obezitatea dar și hipertensiunea. La începutul lucrării am pus un deosebit accent pe valoarea
postului, deoarece toți cei care îl practică cunosc și efectele terapeutice ale acestuia.
Vindecând sufletul de patimi, dar în egală măsură, ajutând trupul la împreună îndumnezeire
cu sufletul. După cum putem observa valoarea postului constă în vindecarea omului atât
sufletească cât și trupească „Postul cel adevărat schimbă, curățește și vindecă totul”, ne spune
Sfântul Grigorie Palama128. Din cuvintele Sfântului Grigorie Palama rezultă că postul ținut cu
adevărat vindecă omul astfel pregătindu- l pentru întâlnirea cu Dumnezeu într- o stare de
sănătate, lucru ce reprezintă raiul pentru el. Marea valoare a postulu poate fi observată și prin
efectele contrare produse de lăcomie. Călcare postului duce la multe probleme în structura
psihosomatică a omului, dar și în cadrul societății, în vreme ce păstrarea postului are un efect
liniștitor asupra omului și al mediului în care acesta trăiește129. Dar postul este bun și pentru
organism, conducând la sănătatea trupească. Dar însă mulți oameni nu postesc din cauza
faptului că ei consideră că aceasta le aduce declinul biologic. Dar, exact contrariul este
valabil: „Deoarece suprasaturarea prin însăși firea ei aduce cu sine guta, dureri de cap și alte
neajunsuri, în vreme ce postul este maica sănătății”, ne spune Sfântul Grigorie Palama. Dar
însă din cauza lăcomiei omului, adică a supraâncărcării organismului cu alimente, multe boli
afectează organismul în vreme ce sănătatea trupească este rodul postului. Dacă vom ține
127
128
Hieroteos, Sfântul Grigorie Palama..., p.116
129
posturile Bisericii noastre,nu vom avea probleme create de excesele alimentare, cu acest lucru
fiind de acord mulți oameni de știință contemporani. Este adevărat că atunci când postim,
atenția noastră nu se îndreaptă doar asupra sănătății trupești ci, mai ales, asupra laturii
duhovnicești. Dar, întrucât boala trupească, mai ales când este provocată de excesul alimentar,
crează probleme și sufletului130. Postul este o terapie de vindecare complet naturală, care a
fost folosit de mii de ani pentru a ajuta pentru a trata, și chiar a vindeca multe maladii
comune. În timp ce medicina modernă se încearcă foarte des pentru atenuarea simptomelor
exterioare ale unei stări de sănătate. Corpurile noastre fiind sunt capabile de instigare la
propria lor vindecare perfectă, dacă li se permite această oportunitate. Postul este o astfel de
oportunitate. Prin post se pot vindeca o serie de tulburări minore dar și majore de sănătate,
poate ajuata la pierderea de kilograme, curăță corpul de deșeuri metabolice și a toxinelor,
oferă mai multă energie și entuziasm, sporește conexiunea spirituală. Acesta nefiind numai
folositor pentru viața veșnică ci este foarte folositor pentru trupul nostru. Trupurile cele mai
sănătoase se îmbolnăvesc și-și schimbă starea sănătății, fiindcă firea obosește și nu poate
suporta povara unei sănătăți prea înfiorătoare131. Postul este o metodă eficientă și sigură de a
ajuta organismul de a se detoxifia, de fapt acesta este recomandat pentru orice boală, deoarece
permite organismului să se odihnească și să se recupereze. Efectele benefice ale acestuia sunt
urmate de dieta vegetariană, aceste date observaționale ale dietei dar și dovezile rezultate din
cercetarea experimentală, s-a constatat că restricția calorică și postul au fost asociate cu
prevenirea celor mai multe boli cronice, digestive. Postul poate fi deasemenea util ca un
tratament de însoțire în timpul chimioterapiei de cancer. Un alt efect al postului se referă la
îmbunătățirea modului de viață durabilă și la adoptarea unei diete sănătoase, posibil mediată
pentru îmbunătățirea stării de sănătate induse de post.
Ce este dieta ?
. În acest capitol al acestei lucrări, a fost necesară prezentarea precisă a bolilor și a cauzelor
lor în contextul definirii stării de sănătate al omului, fiind apoi detaliat sensul spiritual al bolii
și semnificația pozitivă a suferinței. Orice boală pune în discuție fundamentele cadru și
formele propriei noastre existențe, echilibrelele dobândite, libera dispoziție a facultăților
noastre sufletești și trupești. Ca și condiție unei vieți duhovnicești autentice, depășirea într-o
formă sau alta a acestora încercări, asumarea bolii, ca esență a iubirii creștine, a diferitelor
forme de suferință care o însoțesc și găsirea unor soluții teoretice și practice la problemele
130
131
Sfântul Vasile cel Mare , Omilii la Hexaemeron... , p. 353
care se pun. Fiecare dintre noi, în cursul existenței sale, trebuie nu numai să se aștepte la
suferințe și boli ci, atunci când acestea survin, să continue a trăi și a-și afla, în ciuda lor și în
ele, împlinirea132. Exprimarea mântuirii omului în termeni de terapeutică și vindecare este
considerată de către unii comentatori contemporani drept o simplă figură de stil, ceea ce, în
unele cazuri este adevărat. Însă, în general, se poate vorbi despre relația firească dintre bolile
trupești sau cele psihice dar și cele de natură spirituală. Potrivirea terminologiei medicale cu
natura subiectului în discuție este justificată de faptul că natura umană căzută este cu adevărat
bolnavă din punct de vedere duhovnicesc, iar în Hristos prin Duhul Sfânt, se lucrează o
adevărată tămăduire a ei, prin mijlocirea Tainelor dar și a nevoințelor ascetice, având drept
călăuză rugăciunea. Simbolul are, la acest nivel, un rol esențial fiindcă omul nu-și cunoaște în
chip spontan starea spirituală decăzută, bolile sale de natură spirituală nefiind atât de vădite ca
cele trupești sau ca cele mintale133. Sursa patimilor fiind păcatul strămoșesc, astfel păcatul lui
Adam s-a transmis întregului neam omenesc, acesta fiind cauza bolilor spirituale dar și
trupești. Prin păcat, omul a căzut din starea de comuniune cu Dumnezeu și din nemurire. Prin
urmare izvorul tuturor relelor, bolilor, dar și neputințelor este evidențiat de către Sfinții Părinți
în voia liberă a omului, în păcatul comis în Eden. Sfinții Părinți ai bisericii noastre au
constatat că la omul căzut cunoașterea și organele ei sunt bolnave.
În medicină și în nutriție, termenul de dietă se referă la un regim alimentar special,

recomandat, fie în cazul unei maladii, fie pentru menținerea sănătății, pentru sănătatea sau
atingerea unei anumite greutăți corporale. O dietă constă într-un set de reguli alimentare,
reguli ce impun consumul de nutrienți în anumite cantități și din anumite grupuri alimentare.
Aceste reguli sunt dependente de datele biologice ale individului care urmează dieta și variază
de la o dietă la alta. Dieta terapeutică este o metodă de a consuma anumite mâncăruri și
băuturi prescrise de către un medic pentru a îmbunătăți starea de sănătate. O serie de condiții
sunt tratate parțial cu dietele terapeutice. Tratamentele implică inclusiv alimente care
îmbunătățesc condițiile specifice de sănătate, evitând în același timp produsele alimentare
care pot agrava boala. Unele condiții necesită diete temporale alteori o dietă poate deveni o
schimbare permanent necesară pentru a menține persoana sănătoasă. Populația o vedere rapid
ca pe o modalitate de a pierde în greutate, alți ca pe un prilej bun pentru a-și dezintoxifica
organismul. În prezent sunt folosite diferite diete, unele permit doar lichide cum ar fi apa, suc
132
Jean- claude LARCHET, Teologia bolii, traducere din lb. Franceză de pr. Prof. Vasile Mihoc, Editura Oastea
Domnului, Sibiu, 1997, p. 8
133
Jean- Claude LARCHET, Terapeutica bolilor spirituale, în românește de Marinela Bojin, Editura Sophia,
București, 2001, pp. 10- 11
sau ceai. Condițiile vieții moderne provoacă boli, de aceea sa inventat termenul de maladii de
civilizație, dintre aceste maladii ale secolului XXI fac parte boli precum diabetul,
hipertensiunea, obezitatea, cancerul etc. Postul fiind o metodă universală care poate fi eficace
pentru mai multe boli ale acestui secol. Potrivit cercetătorilor ruși, această metodă a fost
descoperită acum circa 60 de ani, în perioada sovietică, când un psihiatru a făcut legătura
dintre greva foamei pe care o ținea un pacient și îmbunătățirea starii psihice. Postul fiind
foarte benefic în tratarea multor boli cum ar fi obezitatea, diabetul, sau chiar hipertensiunea. O
nouă dietă terapeutică folosită pentru vindecarea anumitelor afecțiuni medicale este postul
negru134. Acesta reprezintă modul cel mai rapid de a pierde kilogramele în plus, este utilizat în
tratamentul multor boli fizice, reduce colesterolul la nivelul tensiunii arteriale. Postul conduce
la formarea unor obiceiuri îmbunătățite de dietă, contribuie la încetinirea procesului de
îmbătrânire135. Dovezile recente ne sugerează că nutriția bună este esențială pentru sănătatea
noastră mintală dar aceasta poate fi influențată și de către factorii dietetici. Unul dintre factorii
cei mai întâlniți în dezvoltarea tendințelor majore în domeniul sănătății mintale este rolul de
nutriție. Produse alimentare jucând un rol important contribuind la dezvoltarea, gestionarea
dar în același timp și prevenirea promelor specifice de sănătate atât din punct de vedere fizic
cât și mentală, iar dintre problemele specifice de sănătate mintală cum ar fi: depresia,
schizofrenia, boala Alzheimer. După medicii ruși, această dietă reprezintă o etapă esențială în
procesul de vindecare în tratarea tuturor maladiilor lumii contemporane. Cea mai veche dietă
terapeutică este reprezentantă de către postul negru. Dea lungul cercetărilor medicale s-a
demonstrat că acesta purifică mai rapid organismul decât mâncarea de post, fiind benefic
pentru dezintoxicare. Postul este recomandat și în cazul bolilor infecțioase în fazele acute,
deoarece energiile organismului, nemaifiind orientate către procesul de digestie sunt folosite
în procesul de apărare contra microorganismelor. Iar dr. Ernst Schneider ne spune despre
puterea postului: „Cura de post este măsura cea mai drastică, dar și cea mai eficace în orice
boală. Postul terapeutic curăță nu numai cura corporală, ci și pe cea spirituală, sufletească”.
Posturile terapeutice de scurtă durată sau de lungă durată sunt extrem de utile ca ajutătoare ale
multor metode terapeutice naturiste. Iar durata acestora în vindecarea bolilor este diversă și
poate ajunge chiar și la 45- 60 de zile. În mod obișnuit este nevoie de repetarea postului, cu
condiția folosirii unei alimentații corespuzătoare, în cazul oamenilor supraponderali acesta
este benefic pentru eliminarea substanțelor toxice din organism. O altă caracteristică a
134
Thierry de Lestrade, Postul negru terapia miraculoasă pentru tratarea cancerului,
http://www.evz.ro/dovezi-uimitoare-postul-negru-terapia-miraculoasa-pentru-tratarea-cancerului.html, site
accesat la data de 16. 10. 2017
135
http://www.jurnalistii.ro/ce-boli-putem-trata-cu-ajutorul-postului-negru, site accesat la data de 16. 10. 2017
postului folosită ca dietă o reprezintă longevitatea. Astfel trupul menținându-și suplețea dar și
întregul sistem nervos este menținut într-o stare bună de funcționare până la vârstele înaintate.
Un caz foarte celebru cunoscut în țara noastră este cel al părintelui Leontie Gazea, născut în
anul 1897 care suferind mai multe afecțiuni grave, a început să urmeze un regim alimentar
foarte strict bazat pe post, dar și pe folosirea unor crudități. El a putut consta cu uimire cum pe
lângă vindecarea problemelor de care suferea, la vârsta de 75 de ani părul și barba au început
din nou să se înnegrească, la 90 de ani pielea începuse să se regenereze devenind netedă și
moale, unghiile regerându-se de asemenea, spre deosebire de alte terapii contemporane, postul
determină îmbunătățirea vieții mintale cât și corporale136. Postul crește procesul de eliminare
și eliberare din colon, rinichi, plămânii, sinusuri, piele și purifică sângele. Acest proces poate
genera descărcări, cum ar fi mucusul din tractul gastro- intestinal,tractul respirator. Acest
lucru este util pentru a elimina problemele care au apărut din cauza supraalimentării și a unui
stil de viață sedentar. O mare parte din îmbătrânire și boală rezultă din sufocarea biochimică,
unde celule noastre nu obțin suficient oxigen și substanțe nutritive sau nu pot elimina în mod
adecvat deșeurile. Postul ne ajută să scădem această sufocare, permițând celulelor să elimene
produsele vechi. Cel mai important beneficiu al postului este curățarea și purificarea sângelui.
Sângele este responsabil pentru furnizarea de nutrienți și oxigen la fiecare celulă din organism
și trebuie, de asemenea, să îndepărteze deșeurile metabolice137.
Înainte de a începe posturile pe care ni le dă Biserica Ortodoxă, trebuie să ne pregătim

organismul nostru printr- un program de post negru, fără mâncare și fără apă. Așadar, postul
și un nou stil de viață cu regim alimentar pe muchie de cuțit au adus la un succes și la o
biruință incontestabilă. Iar în acest fel marele savant dr. Robert Morse ne povestește: „În anul
1972, am ținut post consumând numai portocale timp de șase luni, iar acest post ( regim) mi- a
adus numai beneficii și bucurii. S-a dovedit a fi una dintre cele mai incredibile experiențe din
viața mea. În vremea aceea, mă încărcasem cu o asemenea cantitate de energie, încât treceam
permanent prin experiențe supranaturale de decorporizare, care mă transportau direct în inima
divinității”138. Din punct de vedere științific există două tipuri principale de post: post impus
și post deliberat. Postul impus este din cauza bolilor, nefiind în stare să mai mănânci. Iar dacă
mănânci elimini de îndată mâncare îngurgitată. Acum intră în lucru mecanismele care
136
Postul o practică vindecătoare multimilenară, http://www.ecolife.ro/articole/sanatate/81-postul-o-practica-
vindecatoare-multimilenara.html, site accesat la data de 16. 10. 2017
137
Postul pentru purificarea sângelui, https://www.moinhos-velhos.com/toxic-blood.html, site accesat la data
de 16. 10. 2017
138
Dr. Robert Morse, Să trăim sănătos fără toxine, Editura Paralele 45, Pitești, 2009, p. 302
reorientează „energia digestiei către sistemele imunitar, limfatic, endocrin, aceste mecanisme
dând organismului nostru forța de a expulza intrusul, blocazul sau congestia”139.
Iar în ceea ce privește cel de al doilea mod de postire, postul deliberat, adică atitudinea
hotărâtă în vederea curățirii organismului și a restaurării funcțiilor sale, postul dezvoltând
autodisciplina și încrederea în propriile forțe. Acestea constituie două atribute esențiale care
trebuie cultivate pentru a menține o stare optimă de sănătate. Prin post întreg organismul
nostru intră într- un repaus reparatoriu în vederea recuperării forțelor uzate de către tulburări,
de digestia zilnică prelungită și de metabolismul din organismul nostru. Postul ajută la
curățarea de acizi și de toxine, care susținut și cu rugăciunea, aduce vindecarea dorită. După
cercetările medicale, permite pancreasului, stomacului, ficatului, intestinelor, și chiar
rinichilor, să intre într- o stare de odihnă. Iar în acest scop Dr. Robert Morse ne spune: „Orice
formă de post, impus sau conștient, este vitală pentru însănătoșirea organismului”140. În
continuarea lucrării voi prezenta patru tipuri fundamentale de post propuse de dr. Robert
Morse, posturi posibile pentru că au fost experimentate pe organismul propriu al medicului.
Tipuri de diete
Ca și tipuri de posturi avem: postul exclusiv din alimente crude, postul exclusiv din
fructe, postul cu sucuri și postul cu apă.
II.2. 1. Postul exclusiv din alimente crude
Ceea ce este recomandat în acest post este ca din când în când, să încercăm să consumăm
numai produse naturale crude în ziua respectivă, 5, 10, 30, 40 sau 60 de zile consecutiv în
acestă perioadă să consumăm numai produse naturale crude și ceaiuri medicinale. Acest tip de
post trebuie să includă fructe crude proaspete, legume dar și sucuri din legume. Se vor evita
alimentele de tip „proteină”.
II.2.2. Postul exclusiv din fructe
Savantul dr. Robert Morse, ne recomandă călduros adoptarea acestei forme de post.
Fiind ființe frugivore, această formă de post intră în armonie cu constituția și procesele
139
Dr. Robert Morse, Să trăim sănătos fără toxine, Editura Paralele 45, Pitești, 2009, p. 302
140
Dr. Robert Morse, Să trăim sănătos fără toxine, Editura Paralela 45, Pitești, 2009, pag. 303
anatomice și fiziologice ale organismului uman. În centrul atenției trebuie să fie strugurii,
dacă este posibil fructele organice, netratate chimic. Dacă nu sunt organice, ele trebuie spălate
bine, fiindcă au nivele ridicate de pesticide. Iar dr. Robert Morse ne mărturisește : „Am ajutat
multe suflete să- și curețe corpul fizic de cancer, menținândule exclusiv pe post compus din
struguri și suc de struguri. Mâncați fructe în orice cantitate. În acest program nu contează
caloriile sau soiurile strugurilor. Dimineață servim struguri roșii, la amiază roze, seara albi, și
ananas printre soiurile menționate. Apoi bem câteva pahare din sucuri de struguri fară să
facem abuz”141.
II.2. 3. Postul cu sucuri
Postul cu sucuri, doar cu sucuri, acesta fiind considerat la un nivel superior de post, care
va odihni tractul gastro –intestinal și sistemul digestiv și sistemul digestiv. Toate organele
interne în acest fel relaxându- se. Aceste posturi cu sucuri sunt furnizatoare de energie, în
acest fel stimulând purificarea și ajutând în același timp rinichii să se spele de toate toxinele
adunate. Sucurile pot fi facute din fructe și legume proaspete. Sucurile pot fi făcute din fructe
și legume proaspete, fructele având cea mai mare forță energetică, pe primul loc îl ocupă
sucurile din struguri. Iar Sfântul Apostol Pavel îndemnându- l pe ucenicul său Timotei îi zice:
„De acum nu bea numai apă, ci folosește puțin vin pentru stomacul și pentru desele tale
slăbiciuni” ( 1 Timotei 5, 23). În vremea apostolică vinul era mai mult un fel de suc, fără a
conține alcool. În cursul a 11 luni ne spune dr. Robert Morse despre modul cum a ajutat acesta
o femeie să se vindece de cancer. Această problemă vindecându- se doar prin sucul proaspăt.
După scurt timp, a suplimentat regimul cu sucuri din legume, care sunt mai greu de digerat.
S- au adăugat diverse lichide din extracte de plante, pentru a stimula funcționarea diverselor
organe și glande în special și al pancreasului. După acest demers dietetic, a suplimentat
regimul alimentar cu hrană solidă, începând cu fructe care au energie și sunt ușor de digerat.
Astfel cu răbdare și competență s-a reușit vindecarea de cancer.
II.2. 4. Postul cu apă
În acest tip de post se consumă doar apă obișnuită de izvor. Ajută la curățarea și
purificarea și energizarea la nivel suplimentar al organismului nostru. Acum are loc
concentrarea comenzilor asupra eliminării depozitelor de toxine, mucozități și a inflamațiilor
dinlăuntrul organelor noastre. Acest post este recomandat tuturor persoanelor sănătoase dar și
141
Dr. Robert Morse, Să trăim sănătos fără toxine, Editura Paralela 45, Pitești, 2009, pag. 304
celor care suferă de afecțiuni degenerative, dar acesta în niciun caz nu este recomandat
persoanelor foarte slăbite sau slăbite dar în niciun caz nu se recomandă celor suferinzi de
cancer142. În ceea ce privește postul cu apă este să nu facem abuz sub nicio formă mai ales
dacă organismul nostru este slăbit. Dacă epuizarea este avansată, acest post cu apă poate
perturba și mai mult organismul ducând în cele din urmă la moarte.
Cea mai răspândită terapie o reprezintă „postul negru”, în care nu se mănâncă nimic și se
bea doar apă. Acesta va permite organismului să se detoxifice și să se vindece mult mai
repede astfel postul este modalitatea prin care organismul intră în repaus, în vederea
recuperării forțelor uzate de tulbulări de digestie prelungită și de metabolism, făcând astfel
posibilă vindecarea143. La aproape două treimi dintre ei le-au dispărut simtomele după una sau
mai multe cure de post. Corpul învățând să trăiască din propriile rezerve, curățându-se și
funcționând din ce în ce mai bine, organismul trebuie să se hrănească prin el însuși. Corpul
deci găsește un echilibru nou. În urma cercetărilor, medicii au constat că psihicul în această
dietă are un rol decisiv. În acest capitol al acestei lucrări, a fost necesară prezentarea precisă a
bolilor și a cauzelor lor în contextul definirii stării de sănătate al omului, fiind apoi detaliat
sensul spiritual al bolii și semnificația pozitivă a suferinței. Orice boală pune în discuție
fundamentele cadru și formele propriei noastre existențe, echilibrelele dobândite, libera
dispoziție a facultăților noastre sufletești și trupești. Ca și condiție unei vieți duhovnicești
autentice, depășirea într-o formă sau alta a acestora încercări, asumarea bolii, ca esență a
iubirii creștine, a diferitelor forme de suferință care o însoțesc și găsirea unor soluții teoretice
și practice la problemele care se pun. Fiecare dintre noi, în cursul existenței sale, trebuie nu
numai să se aștepte la suferințe și boli ci, atunci când acestea survin, să continue a trăi și a-și
afla, în ciuda lor și în ele, împlinirea144. Exprimarea mântuirii omului în termeni de
terapeutică și vindecare este considerată de către unii comentatori contemporani drept o
simplă figură de stil, ceea ce, în unele cazuri este adevărat. Însă, în general, se poate vorbi
despre relația firească dintre bolile trupești sau cele psihice dar și cele de natură spirituală.
Potrivirea terminologiei medicale cu natura subiectului în discuție este justificată de faptul că
natura umană căzută este cu adevărat bolnavă din punct de vedere duhovnicesc, iar în Hristos
prin Duhul Sfânt, se lucrează o adevărată tămăduire a ei, prin mijlocirea Tainelor dar și a
nevoințelor ascetice, având drept călăuză rugăciunea. Simbolul are, la acest nivel, un rol
142
Dr. R. MORSE, Să trăim sănătos..., p. 304
143
Cristina Carmen DASCĂLU, Tipuri de toxifiere prin post și beneficiile pentru autovindecare,
https://naturapentrusanatate.com/tipuri-de-detoxifiere/, site accesat la data de 16. 10. 2017
144
J. C LARCHET, Teologia bolii, , p. 8
esențial fiindcă omul nu-și cunoaște în chip spontan starea spirituală decăzută, bolile sale de
natură spirituală nefiind atât de vădite ca cele trupești sau ca cele mintale145. Sursa patimilor
fiind păcatul strămoșesc, astfel păcatul lui Adam s-a transmis întregului neam omenesc, acesta
fiind cauza bolilor spirituale dar și trupești. Prin păcat, omul a căzut din starea de comuniune
cu Dumnezeu și din nemurire. Prin urmare izvorul tuturor relelor, bolilor, dar și neputințelor
este evidențiat de către Sfinții Părinți în voia liberă a omului, în păcatul comis în Eden.
Asemănări între postul duhovnicesc şi dietele terapeutice
În această parte a lucrării voi compara cele două teme ale lucrări, cea a postului
duhovnicesc dar și dietele terapeutice, astfel găsind între cele două teme tratate valențe
comune, dar și anumite diferențe. Postul presupune anumite exerciții pentru trup, care sunt și
instrumente pentru folosul sufletului, între timp ce dieta este doar abținerea trupească pentru
înfrumusețare sau păstrarea formelor tinerești ale corpului. În sens creștin, postul nu
reprezintă doar simpla abținere formală de la anumite mâncăruri. Postul fiind un lucru bun,
fiind un mijloc de evlavie sufletească, care îl ușurează pe credincios de toate ispitele. După
învățătura ascetică ne arată că excesul de mâncare și de băutură ne face mintea moloaie și
leneșă. Dar în nenumărate rânduri Sfinții Părinți scot în evidență ca și efect al postului, pe
lângă slăbirea celorlate pofte ale trupului, în chip deosebit păstrarea neprihănirii146, ținând de
limitele fiecărei persoane atât fizice cât și pshice. Din recomandările medicilor postul este
foarte folositor sănătății noastre ferindu- ne de mii de boli. Călcarea postului cu bună știință
poate duce la diverse probleme în structura psihosomatică a omului147. Acesta folosit ca și
dietă este foarte bun pentru organism este foarte folositor pentru organism conducând la
sănătatea trupească, fiind o terapie de vindecare complet naturală, folosită de mii de ani
pentru a ajuta pentru a trata, și chiar a vindeca multe maladii comune. Prin post se crește
procesul de eliminare și eliberare din colon, rinchi, plămâni, sinusuri, piele și purifică sângele.
Iar prin acest proces se pot elimina toate problemele apărute din cauza supraalimentării și al
unui stil de viață sedentar.
Postul este o terapie de vindecare complet naturală, care a fost folosit de mii de ani
pentru a ajuta, a trata şi chiar a vindeca multe maladii comune. În timp ce prin medicina
modernă se încearcă foarte des atenuarea simtomelor exterioare unei stări de sănătate.
145
J. C. LARCHET, Terapeutica bolilor spirituale, pp. 10- 11
146
D. STĂNILOAE, Ascetica și mistică.., p. 120
147
Corpurile noastre fiind capabile de instigare la propria lor vindecare perfectă. Prin post se pot
vindeca o serie de tulburări minore dar şi majore de sănătate, curăţă corpurile de deşeurile
metabolice şi a toxinelor. Acesta este o metodă eficientă şi sigură de a ajuta organismul de a
se detoxifia, defapt acesta este recomandat pentru orice boală, deoarece permite organismului
să se odihnească şi să se recupereze iar efectele benefice ale acestuia este reprezentată de dieta
vegetariană.
O altă caracteristică a postului folosită ca dietă o reprezintă longevitatea. Astfel trupul

menţinându- şi supleţea dar şi întregul sistem nervos este menţinut într- o stare de funcţionare
până la vârste înaintate. După cum însă ne putem aminti de un caz foarte celebru în ţara
noastră este cel al părintelui Leontie Gazea, născut în anul 1897 care suferind mai multe
afecţiuni grave, a început să urmeze un regim alimentar foarte strict bazat pe post, dar şi pe
folosirea unor crudităţi. El a putut consta cu uimire cum pe lângă vindecarea problemelor de
care suferea, la vârsta de 75 de ani părul şi barba au început din nou să se înnegrească, la vâsta
de 90 de ani pielea începuse să se regenereze devenind netedă şi moale, unghiile regenerându-
se de asemenea spre deoasebire de alte terapii contemporane, postul determină îmbunătăţirea
vieţii mintale cât şi corporale148.
Ca şi diferenţe între postul duhovnicesc şi dietele terapeutice putem menţiona: dieta

ţinteşte performanţele fizice pe când postul pe cele sufleteşti, curăţarea de patimi, pregătirea
pentru spovedanie şi mai ales pentru împărtăşire. O altă diferenţă importantă, pentru ţinta
performanţelor fizice, dieta presupune doar regim alimentar şi eventual sport; pentru suflet
regimul alimentar se cere a fi însoţit neapărat de rugăciune, milostenie, vorbire mai puţină,
împăcare cu semenii.
148
Postul pentru purificarea sângelui, https://www.moinhos-velhos.com/toxic-blood.html, site accesat la data
de 16. 10. 2017
Concluzia
În perioada postului este absolut necesar să ne dezbrăcăm de toate lucrurile lumești și

să ne armăm cu armele duhului și în felul acesta vei fi înarmat ca un ostaș; să ne dezbrăcăm
de grijile cele vremelnice, căci timpul postului este un timp de luptă, armează-te cu armele
duhului, căci nouă ne stă înainte un greu război împotriva Satanei și a puterii lui. De aceea noi
trebuie să ne dezbrăcăm, pentru că diavolul să nu se poată apuca de nimic, și să fim înarmați
din toate părțile, pentru ca să nu putem fi răniți de nicăieri. Sfântul Ioan Gură de Aur ne
îndeamnă să lucrăm ogorul sufletului nostru, să smulgem spinii și pălămida și să semănăm în
locul lor cuvântul lui Dumnezeu, să punem și să sădim plantele cele frumoase ale înțelepciunii
și atunci vom deveni un duhovnicesc lucrător de pământ. Secera duhului tău, care se tocise
prin necumpătare, prin post iarăși se va ascuți, pregătește- te de călătoria la cer, păsește pe
calea cea aspră și îngustă, căci cel subțiat prin post poate mai ușor să treacă prin ușa cea
strâmtă. Această furtună a patimilor trebuie acum să o liniștești, valurile poftelor celor fără de
rânduială să le domolești, corăbioara sufletului tău să o scapi, să întrebuințezi toată prevederea
și vei fi un cârmaci duhovnicesc. La toate acestea postul ne dă prilej și învățătură. Eu însă
înțeleg, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur nu postul cel obișnuit, ci postul cel adevărat, adică
nu numai înfrânarea de la mâncare, ci încă și înfrânarea de la păcate.
Oricât ar fi de limitată postirea noastră, dacă va fi o postire adevărată, aceasta ne va

conduce către ispită, slăbiciune, îndoială dar și tulburare. Din învățătura Sfinților Părinți, vom
observa că în prerioada postului noi vom duce o adevărată luptă în ceea ce privește curățirea
sufletească dar și trupească, dar în încercarea noastră de a progresa spiritual vom cădea de
multe ori. Dar adevărata descoperire a vieții creștine ca luptă și nevoință reprezintă trăsătura
esențială a postirii. O credință care nu a biruit îndoielile și ispita este rar o credință adevărată.
Dacă după ce am căzut și neam supus poftelor și patimilor noastre reluăm totul de la capăt și
nu renunțăm indiferent de câte ori cădem, mai devreme sau mai târziu, postirea noastră va
purta roadele sale duhovnicești. Între sfințenie și cinismul care ne trezește din orice iluzie se
află marea și dumnezeiasca virtute a răbdării. Nu exită un drum mai scurt către sfințenie,
pentru fiecare pas trebuie să facem un sacrificiu total. Așadar, este mai bine și mai sigur să
începem de la un minimum, dar cu puțin peste posibilitățile noastre firești, și să creștem
efortul nostru puțin către puțin,decât să începem să sărim foarte sus de la început. De la un
post simbolic și un post ca obligație, noi trebuie să ne întoarcem la adevăratul post149. Pentru
adevăratul post trebuie ca să- L avem ca și model pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care a
postit 40 de zile și 40 de nopți, în care nu a mâncat și nu a băut nimic ( Mt. 4, 1- 10)150. Model
de luptă pentru mântuire Îl avem pe Iisus Hristos, în chip pământesc care este și pilda
desăvârșirii, este foarte necesar celor ce vor să se mântuiască, este o descoperire la care toți
trebuie să năzuim151. Așadar, creștinul este și el supus ispitei prin plăcere și prin durere și este
dator să nu se clatine, să ia aminte și să urmeze ca model pe Mântuitorul. Noi trebuie să
înțelegem că Iisus a suferit în chip omenesc deoarece era și om primind cununa Învierii,
devenind pentru toate veacurile Adam cel nou152.
Bibliografie
Izvoare
Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1990.
Sfântul Nectarie de Eghina, Zece cuvântări la Postul Mare, traducere din limba greacă de
Parascheva Grigoriu, Ed. Cartea Ortodoxă, București, 2010
Sfântul Nectarie de Eghina, Zece cuvântări la Postul Mare, traducere din limba greacă de
Parascheva Grigoriu, Ed. Cartea Ortodoxă, București, 2010
Casian ROMANUL, Sfântul, Despre opt gânduri ale răutății în Filocalia, vol I, traducere Pr.
Prof. Dumitru Stăniloae, Ed. Institutul de Arte Grafice „Dacia Traiana” S.A, București, 1947
Gândurile bune în viața creștinului ortodox, Editura Panaghia, 2005 ( Rugul Aprins)
Teofan ZĂVORÂTUL, Sfântul, Călăuzire către viața duhovnicească, traducere de pr. Victor
Manolache, Editura Ecumenița, Atena, 2004
Origen, Exegeze la Noul Testament; Despre rugăciune; Filocalia, traducere de prof. T.

Bodogae, pr. Prof. Nicolae Neaga și Zorica Lațcu, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982
149
Dr. Stelian GOMBOȘ, Învățătura Bisericii noastre despre Postul Ortodox cu foloasele și binecuvântările lui,
http://www.lumeacredintei.com/ortodoxie-si-traire/invatatura-bisericii-noastre-despre-postul-ortodox-cu-
foloasele-si-cu-binecuvantarile-lui/, site accesat la data de 16. 10. 2017
150
A. BOCA, Lupta duhovnicească..., p. 31
151
152
Luca al Crimeii, Sfântul, La porțile Postului Mare, Ed. Biserica Ortodoxă, București 2004
Efrem FILOTHEITUL, Sfaturi duhovnicești, traduce de pr. Victor Manolache, Ed. Cartea
Ortodoxă, Alexandria, 2012
Ioan Gură de Aur, Sfântul, Omiliile la Postul Mare, versiune românească îmbunătățită
pornind de la ediția tradusă și îngrijită de Episcopul Roman Melchisedec ( 1893), Ed.
Anastasia, 1997
Grigorie de Nyssa, Scrieri dogmatice, polemice și morale, Vol. II, Editura Institutului Biblic
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998
Ioan Gură de Aur, Sfântul, Omilii la Matei, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Nicolae AGHIORITUL, Războiul Nevăzut, Ed. Ecumenița, Galați
Nectarie de Eghina, Sfântul, Despre îngrijirea sufletului, traducere din neogreacă de

Parascheva Grigoriu, Ed. Sophia, București, 1907
Ene BRANIȘTE, Liturgică generală cu noțiuni de artă bisericească, arhitectură și pictură

bisericească, Vol I, Ed. Basilica, București, 2015
Daniel, Patriarhul B.O.R., Foame și sete după Dumnezeu- înțelesul și folosul postului, Ed.
Basilica, București, 2008
Vasile cel Mare, Sfântul, Omilii la Hexaemeron, Omilii la Psalmi, Omilii și cuvântări,
traducere de pr. D. Fecioru, Ed. Insitutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1986
Pastorala la Dumica Ortodoxiei 2017
Daniel, Patriarhul B.O.R., Evanghelia Slavei lui Hristos, Ed. Basilica, București, 2016
Simonopetritul MAKARIOS, Triodul explicat, Ed. Deisis, Sibiu, 2008
Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, Sfântul, Tratat asupra tuturor dogmelor credinței

noastre ortodoxe, după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos și urmașii Săi, Vol. I,
Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, 2002
Dumitru STĂNILOAE, Chipul nenuritor al lui Dumnezeu, Ed. Cristal, București, 1995
Atanasie cel Mare, Sfântul, Epistole, Viața cuviosului părinte Antonie, traducere din grecește
de Dumitru Stăniloae, Ed. Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1988
Ioan CASIAN, Sfântul, Întâia cuvântare cu părintele Moise, VII, 3- 4, în Așezămintele

mânăstirești și Convorbiri duhovnicești, traducere de Vasile Cojocaru și prof. David Popescu,
Ed. Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990
Jean- Claude LARCHET, Teologia bolii, traducere din limba franceză de pr. prof. Vasile
Mihoc, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1997
Jean- Claude LARCHET, Terapeutica bolilor spirituale, traducere de Marinela Bojin, Ed.
Sophia, București, 2001
Dr. Robert Morse, Să trăim sănătos fără toxine, Ed. Paralela 45, Pitești, 2009
Literatură secundară
Jean- Claude LARCHET, Dumnezeu este iubire, traducere din limba franceză de Marinela
Bojin, Ed. Sofia, București, 2003
Hieroteos, Sfântul Grigorie Palama Aghioritul, traducere de Paul Bălan, Ed. Bunavestire,
Bacău, 2000
Dumitru, STĂNILOAE, Ascetică și Mistică, Editura Institutului Biblic și de Misiune al

Zaharia ZAHAROU, Omul cel tainic al inimii, Ed. Basilica, București, 2014
Alexander SCHMEMANN, Postul cel Mare, traducere de Andreea Stroe și Laurențiu

Constantin, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1995
Arsenie BOCA, Lupta duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul, Ed. Agaton, Făgăraș, 2009
Surse Electronice
Aurelian IFTIMIU, Postul, Sfântul și Marele Sinod, http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-

importanta-postului-si-respectarea-lui-astazi-document-oficial
Sânziana BUSUIOC, Postul complet- o străveche modalitate de transformare a ființei ,

http://suntsanatos.ro/postul-complet-o-straveche-modalitate-de-transformare-a-fiintei-3851.html
Chiril LOVIN, Triodul călăuză duhovnicească apre Înviere, http://ziarullumina.ro/duminicile-postului-

mare-trepte-spre-Inviere-120132.html
Daniel Patriarhul B.O.R., Despre Postul Nașterii Domnului, http://patriarhia.ro/despre-postul-

nasterii-domnului-7441.html
Thierry de Lestrade, Postul negru terapia miraculoasă pentru tratarea cancerului,

http://www.evz.ro/dovezi-uimitoare-postul-negru-terapia-miraculoasa-pentru-tratarea-
cancerului.html
http://www.jurnalistii.ro/ce-boli-putem-trata-cu-ajutorul-postului-negru
Postul o practică vindecătoare multimilenară, http://www.ecolife.ro/articole/sanatate/81-postul-o-

practica-vindecatoare-multimilenara.html
Postul pentru purificarea sângelui, https://www.moinhos-velhos.com/toxic-blood.html
Cristina Carmen DASCĂLU, Tipuri de toxifiere prin post și beneficiile pentru autovindecare,
https://naturapentrusanatate.com/tipuri-de-detoxifiere/
Dr. Stelian GOMBOȘ, Învățătura Bisericii noastre despre Postul Ortodox cu foloasele și
binecuvântările lui, http://www.lumeacredintei.com/ortodoxie-si-traire/invatatura-bisericii-noastre-
despre-postul-ortodox-cu-foloasele-si-cu-binecuvantarile-lui/

Post La Sfintu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Post La Sfintu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Postul în lumea antică

În funcție de asprime, posturile sunt:

 Postul total ( ajunarea), în acest post nu se mănâncă ninic

I. 6.3.1. Postul Paștelui

Postul Paștelui reprezintă o călătorie către luminatul praznic al Paștelui, prezentând o

a. Duminica lui Zaheu

b. Duminica Vameșului și a Fariseului

c. Duminica Fiului Risipitor

d. Duminica Înfricoșatei Judecăți ( Lăsatul sec de carne)

e. Duminica Izgonirii lui Adam din Rai ( Lăsatul sec de brânză )

În Duminica Fiului Risipitor, Biserica ne readuce în memoria colectivă a noastră ce

Prima săptămână a Postul Mare are o caracteristică specială și importantă și anume se

A doua săptămână se deschide ca un îndemn la stăruiță și perseverare. În continuare

I. 6.3.2. Postul Nașterii Domnului

Sfânta Scriptură ne dă mărturie cu privire la pregătirea proniatoare a omenirii în

I. 6.3.3. Postul Sfinților Apostoli petru și Pavel

Scopul postului este să îl conducă pe credincios la lepădarea de sine, de la toată voia

Referindu- mă la post în sens duhovnicesc putem spune că învățătura creștină cunoaște

După învățătura Sfinților Părinți nu ne este de folos postul doar ca abținere de la

Există și un post netrupesc și o înfrânare nematerialnică, și aceasta constă în

Sarcina noastră în timpul postului este să ne înfrânăm de la toate patimile și poftele

Părinții bisericii noastre recomandă ca în perioada postului să ne înfrânăm necontenită

Rugăciunea este o cale importantă de curățire și de sfințire a minții noastre. Tot

În acest capitol este necesar să menționăm că Sfinții Părinții ai Bisericii noastre ne

Frica de Dumnezeu, susținută de conștiința unei veți păcătoase, duce pe de o parte la

Cine este împotriva postului ?

Smerenia nu înseamnă că un păcătos să se socotească pe sine păcătos, ci aceea este

II. Dietele terapeutice

În medicină și în nutriție, termenul de dietă se referă la un regim alimentar special,

Înainte de a începe posturile pe care ni le dă Biserica Ortodoxă, trebuie să ne pregătim

II.2. 1. Postul exclusiv din alimente crude

II.2.2. Postul exclusiv din fructe

II.2. 3. Postul cu sucuri

II.2. 4. Postul cu apă

Asemănări între postul duhovnicesc şi dietele terapeutice

O altă caracteristică a postului folosită ca dietă o reprezintă longevitatea. Astfel trupul

Ca şi diferenţe între postul duhovnicesc şi dietele terapeutice putem menţiona: dieta

În perioada postului este absolut necesar să ne dezbrăcăm de toate lucrurile lumești și

Oricât ar fi de limitată postirea noastră, dacă va fi o postire adevărată, aceasta ne va

Origen, Exegeze la Noul Testament; Despre rugăciune; Filocalia, traducere de prof. T.

Nicolae AGHIORITUL, Războiul Nevăzut, Ed. Ecumenița, Galați

Nectarie de Eghina, Sfântul, Despre îngrijirea sufletului, traducere din neogreacă de

Ene BRANIȘTE, Liturgică generală cu noțiuni de artă bisericească, arhitectură și pictură

Pastorala la Dumica Ortodoxiei 2017

Simonopetritul MAKARIOS, Triodul explicat, Ed. Deisis, Sibiu, 2008

Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, Sfântul, Tratat asupra tuturor dogmelor credinței

Ioan CASIAN, Sfântul, Întâia cuvântare cu părintele Moise, VII, 3- 4, în Așezămintele

Dumitru, STĂNILOAE, Ascetică și Mistică, Editura Institutului Biblic și de Misiune al

Alexander SCHMEMANN, Postul cel Mare, traducere de Andreea Stroe și Laurențiu

Aurelian IFTIMIU, Postul, Sfântul și Marele Sinod, http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-

Sânziana BUSUIOC, Postul complet- o străveche modalitate de transformare a ființei ,

Chiril LOVIN, Triodul călăuză duhovnicească apre Înviere, http://ziarullumina.ro/duminicile-postului-

Daniel Patriarhul B.O.R., Despre Postul Nașterii Domnului, http://patriarhia.ro/despre-postul-

Thierry de Lestrade, Postul negru terapia miraculoasă pentru tratarea cancerului,

Postul o practică vindecătoare multimilenară, http://www.ecolife.ro/articole/sanatate/81-postul-o-

Postul pentru purificarea sângelui, https://www.moinhos-velhos.com/toxic-blood.html

S-ar putea să vă placă și