Clasa a X-a.

Cinstirea Sfintelor Moaşte

a) Prin Întruparea, Jertfa pe Cruce şi Învierea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos a ridicat firea
umană din blestemul păcatului strămoşesc, dându-i posibilitatea îndumnezeirii, sfinţeniei. De
această sfinţenie se împărtăşeşte întreaga fire a omului, trup şi suflet.
Prin moarte Însă, trupul se desparte de suflet, se întoarce în pământul din care a fost făcut, se
descompune, iar sufletul se duce la Dumnezeu, Care l-a creat. Această realitate este puţin diferită
în cazul sfinţilor.
Prezenţa binecuvântată a sfinţilor se manifestă în Biserică nu numai prin minunile din timpul
vieţii lor pământeşti, ci şi prin sfintele lor moaşte, adică trupurile întregi neputrezite, sau
fragmente de trupuri neputrezite, sau oseminte ale sfinţilor, precum şi prin veşminte sau obiecte
care au aparţinut acestora. Starea de nestricăciune este urmarea firească - nu Însă şi obligatorie! -
a Îndumnezeirii trupului din timpul vieţii, stare care rămâne şi după moarte.
Harul lui Dumnezeu, ce lucrează prin sfinţi, nu dispare odată cu trecerea sfântului la cele
veşnice, ci se manifestă În continuare prin binefacerile oferite prin sfintele moaşte, prin
neputrezirea şi buna mireasmă a rămăşiţelor trupeşti ale sfântului, ca semn al sfinţeniei acestuia.
Cinstind sfintele moaşte, credincioşii simt o legătură personală, specială, cu sfinţii şi prin ei cu
Dumnezeu, Care este Cel ce săvârşeşte minunile.
Moaştele sfinţilor au fost cinstite Încă de la Început de către credincioşi, ca nişte odoare de mare
preţ. În Biserica primară, Sfânta Liturghie era săvârşită pe mormintele martirilor, iar În zilele
noastre, sfintele altare au la baza lor Îngropate moaşte de sfinţi martiri.
Cinstirea moaştelor sfinţilor nu este idolatrie. Căci noi nu ne închinăm materiei sfintelor moaşte,
ci celor cărora ele le aparţin, şi prin ei, lui Dumnezeu, Care le-a Învrednicit de mari daruri.
Cat priveste moastele sfintilor, Biserica si credinciosii au convingerea ca prin atingerea de ele si
prin rugaciunile adresate sfantului langa moastele lui, adeseori se infaptuiesc vindecari si alte
fapte minunate datorita legaturilor duhovnicesti care se stabilesc intre credinciosi si persoanele
reprezentate in icoane sau ale caror moaste s-au pastrat, si in ultima analiza datorita lui Hristos,
prin energiile necreate.

Un temei pentru cinstirea moastelor si al credintei in puterea ce iradiaza din ele ni-l da Sfanta
Scriptura prin invierea unui mort aruncat peste osemintele proorocului Elisei (IV Regi 13,21).
Dar nu orice trup care nu se descompune poate fi considerat trup sfintit, fiindca uneori lipsa de
descompunere este rezultatul pacatului, si nu al virtutii. De aceea, la slujba inmormantarii se
citeste rugaciunea de dezlegare a trupului, pentru ca trupul sa se elibereze din legatura pacatului
si sa se intoarca in pamantul din care a fost facut. Cu adevarat sfinte sunt moastele sfintilor care
au fost canonizati ca atare de Biserica soborniceasca si care s-au dovedit ca facatoare de minuni.
Incoruptibilitatea sfintelor moaste nu este rezultatul unor fenomene naturale, ci este darul lui
Dumnezeu fata de cei care L-au preamarit prin viata lor sfanta si curata.

Puterea dumnezeiasca ce lucreaza prin trupurile Sfintilor dupa moartea lor e o continuare, dar si
o intensificare a puterii ce lucra prin trupurile lor cat au fost in viata. Chiar umbra trupului lui
Petru avea puterea sa vindece pe bolnavii peste care trecea (Fapte 5, 15). Unii bolnavi se
vindecau prin simpla atingere de stergarele folosite de Sfantul Apostol Pavel (Fapte 19, 11).
Mentinerea osemintelor lor in stare de incoruptibilitate este o arvuna a viitoarei incoruptibilitati a
trupurilor dupa inviere si dupa deplina lor indumnezeire. Ele se mentin incoruptibile pentru ca in
efe se mentine o putere dumnezeiasca din vremea cand trupurile lor erau unite cu sufletul. Ba,
mai mult, asupra lor se prelungeste starea de indumnezeire sporita a sufletelor lor din starea
actuala. Aceasta se datoreaza faptului ca puterile sufletului si harul dumnezeiesc din el isi
prelungesc lucrarea si in trup, infaptuind si in acesta o stare de sfintenie, cat timp sfantul traieste
pe pamant, si un fel de stare de incoruptibilitate, dupa trecerea sufletului sfantului, prin moarte,
la o stare mai accentuata de indumnezeire.

Mentinandu-se incoruptibile, osemintele Sfintilor arata ca sufletul lor si harul Sfantului Duh din
ei raman mai departe intr-o legatura cu trupurile lor, asa cum arata si Sfantul Grigore de Nyssa.
De aceea, cei ce se roaga langa osemintele sfantului nu se adreseaza propriu zis acestor oseminte,
ci persoanei sfantului. Cinstirea trece la persoana, ca si in cazul cinstirii icoanelor. Moastele sunt
astfel o anticipare a trupului pnevmatizat de dupa inviere. Cultul sfintelor moaste pastreaza vie in
constiinta credinciosului ideea ca trupul n-a fost facut sa moara, ci sa invieze si sa se
invesniceasca in Hristos.

Modalităţi de cinstire a Sfintelor Moaşte:

În Biserica noastră, cinstirea sfintelor moaşte se face prin:
zidirea sfintelor altare ale bisericilor pe moaştele sfinţilor,
închinarea, atingerea şi sărutarea sfintelor moaşte;
organizarea de pelerinaje la locurile unde se află sfinte moaşte;
procesiune cu sfintele moaşte, pentru anumite trebuinţe (pentru ploaie, la vreme de mari
necazuri);
instituirea unor zile de sărbătoare în amintirea găsirii sau mutării moaştelor unor sfinţi
Sfântul Ioan Gură de Aur, despre moaşte:
„... pentru că un om ca toţi oamenii nu poate săvârşi multe şi mari minuni. Nu te uita dar, la
aceea că trupul mucenicului zace Înainte gol şi lipsit de activitatea sufletească, ci uită-te la aceea
că În el săIăşluieşte o altă putere mai mare decât Însuşi sufletul, adică harul Sfântului Duh, care
prin lucrările sale cele minunate ne Încredinţează despre adevărul Învierii prin minunile pe care
le face. (Sf. Ioan Gură de Aur)
Trebuie să facem o distincţie clară între Sfintele Moaşte, adică trupurile neputrezite ale unor
sfinţi şi conservarea sau mumificarea unor trupuri. Şi unele şi altele sunt neputrezite. Se ştie că în
cazul Sfintelor Moaşte nu contribuie nici un om la această stare, lucru dovedit şi de faptul că ele
mai au unele calităţi pe care cele mumificate nu le au - un miros deosebit, o mireasmă divină şi
sunt făcătoare de minuni.
În timp ce mumificarea unor trupuri omeneşti este explicabilă fiindcă este mijlocită de oameni,
Sfintele Moaşte depăşesc legile firii - nu omul contribuie la nestricăciunea lor, ci Dumnezeu. În
creştinism Sfintele Moaşte au existat de la Început. O dovadă este faptul că primului martir al lui
Hristos, Sfântul Ştefan, nu a putrezit. Pe mormântul lui a fost clădită o Biserică. Se păstrează
până astăzi Moaştele unor Sfinţi din sec. 1, ca de pildă cele ale Sfântului Policarp şi cele ale
Sfântului Ignatie Teoforul. În secolele II şi III, odată cu numărul creştinilor creşte şi numărul
Sfintelor Moaşte. Chiar pe teritoriul ţării noastre s-au descoperit la Niculiţel, în Dobrogea,
Sfintele Moaşte ale mucenicilor Zoticos, Atalos, Filipos şi Kamasis. Astăzi ele se află în
mănăstirea Cocoş - Tulcea.
La Damasc, În Siria, există impunătorul altar mănăstiresc de închinăciune al Sfântului Ioan
Botezătorul, zidire care aparţine Împăratului Iustinian. De când arabii au pus stăpânire pe
provincie (sec. al VIII-lea după Hristos), s-a transformat În moschee musulmană. Însă Într-un
colţ al colosalului aşezământ există un minunat mausoleu, lucrat artistic şi destul de mare. Este
vorba despre mormântul preacinstitului cap al Botezătorului. Vrând-nevrând, arabii au fost
nevoiţi să-I păstreze şi să-I acopere cu un baldachin foarte scump şi să-I Împodobească cu aur.
Când musulmanii au prefăcut Biserica În geamie, s-au atins şi de mormânt. Dar s-au Îngrozit
deoarece la prima lovitură de lopată a Început să iasă de acolo sânge cald, care a continuat să
curgă timp de mai multe zile şi nopţi. Nu se mai oprea. Plini de panică, arabii au cerut să se facă
rugăciuni de către patriarhul creştin. Acesta, cu tot soborul bisericesc al Damascului, a făcut timp
de trei zile procesiune În jurul mormântului, până când Într-a treia zi s-a oprit sângele. O
inscriptie specială cu litere arabe de aur, pusă deasupra acestui loc sfânt, relatează Întâmplarea
cutremurătoare. Până astăzi, lumea musulmană preacinsteşte mormântul Înaintemergătorului şi,
În acelaşi timp, se teme de el, nu Îndrăzneşte să se apropie de el.
Sfinti cu moaste in Romania
Sfantul Dumitru cel nou-Catedrala patriarhala -Bucuresti
Sfanta Paraschiva-catedrala mitropolitana-Iasi
Sfanta Filofteia-mana ei se afla in catedrala episcopala de la Curtea de Arges
Sfantul Ierarh Calinic-la Manastirea Cernica, langa Bucuresti
Sfantul Nicodim-Manastirea Tismana
Sfantul Ghelasie -Manstirea Rameti-Alba
Sfantul Ioan cel Nou-catedrala arhiepiscopala de la Suceava
Sfantul Iosif-Partos.
Sfintii Martiri daco-romani ZOtic, Attalus, Kamasis si Filipos-osemintele lor se afla la
Manastirea Cocos-judetul Tulcea.
Sfantul Grigorie decapolitul-Manastirea Bistrita.
Concluzii Harul lui Dumnezeu ce lucreaza prin sfintii Sai nu dispare odata cu trecerea la cele
vesnice ci se manifesta prin binefacerile oferite prin sfintele moaste, prin neputrezirea si buna
mireasma ce o raspandesc in jur acestea, ca semn clar al sfinteniei