Sfântul Chiril al Ierusalimului

Viața

Sfântul Chiril al Ierusalimului s-a nascut in anul 313 sau 315 în zona Ierusalimului.
Părinții săi erau credincioși și i-au oferit o aleasă educație.
În anul 333 sau 335 la vârsta de aproximativ 20 de ani a fost numit în treapta de
diacon de catre episcopul Macarie al Ierusalimului. La vârsta de 30 de ani a fost hirotonit
preot de către episcopul Maxim. În anul 348, după moartea episcopului Maxim, Chiril este
numit episcop al Ierusalimului.
Cel mai mare contestatar al Sfântului Chiril a fost episcopul Cezareei, Acaciu.
Conflictul dintre cei doi își are originea în disputa cu privire la statutul episcopiei
Ierusalimului. Chiril contestă drepturile mitropolitului său, deoarece Ierusalimul, avea
scaun apostolic, şi Acaciu care era, canonic, mitropolitul lui Chirii îşi susţinea autoritatea.
Acaciu convoacă un sinod local în care îl caterisește pe Sfântul Chiril, în urma unui
eveniment în care episcopul din cauza secetei și foametei, a vândut obiecte bisericești
pentru a-și putea ajuta populația. După aceasta el s-a refugiat la Tars, însă nu a renunțat și
a cerut rejudecarea de catre o instanță mai importantă, împăratul Constanțius fiind de
acord. Astfel, acacienii au fost chemați la judecată însă deoarece nu s-au prezentat, la
Seleucia, i s-a dat dreptate Sfântului Chiril. Însă, în 359, Sfântul Chiril pierde această
cauză la Constantinopol.
În urma hotărârii lui Iulian Apostatul, îi este returnat tronul episcopal, până în vremea
lui Valens când este iarăși exilat. Acest lucru dovedește că Sfântul Chiril era cu adevărat
un adversar al arianismului. În anul 378 se întoarce în timpul lui Teodosie I, păstorind
liniștit până la sfașitul vieții în anul 386 la 18 martie.
Acesta a participat în anul 381 la cel de-al doilea sinod ecumenic. Validitatea
hirotoniei și credinței ortodoxe ale Sfântului Chiril au fost consemnate printr-o scrisoare a
Sinodului de la Constantinopol în 382. Astfel, Sfântului Chiril i s-a restaurat imaginea și a
fost numit un adevărat apărător al dreptei credințe și adversar al arianismului.

Opera

Catehezele, în număr de 24, erau un set de cuvântări adresate catehumenilor spre a-i
pregăti pentru primirea botezului şi a-i lămuri asupra tainelor creştine.
Ciclul catehezelor debutează printr-o procateheză, care face o seamă de observaţii
preliminare catehezelor propriu-zise, relevând în centru importanţa harului dumnezeiesc
care se împarte prin Sfintele Taine, mireasma bună a Sfîntului Duh. Catehumenii să-şi
pregătească şi trupul şi sufletul, dar mai ales sufletul.

Catehezele propriu-zise au următorul cuprins

- prima repetă pe scurt conţinutul procatehezei
- cateheza a doua tratează despre păcat şi pocăinţă. Păcatul taie nervii sufletului şi
pricinuieşte focul veşnic. Dumnezeu iartă pe oameni şi le dă mântuire dacă se
pocăiesc. ..Toate păcatele lumii adunate la un loc nu biruiesc mulţimea milostivirii lui
Dumneze..
- cateheza a 3-a vorbeşte despre botez şi efectele hui. Apa botezului este apa
obişnuită care se sfinţeşte prin invocarea Sfintei Treimi asupra ei. Botezul curăţă trupul
prin apă şi sufletul prin Sf. Duh.
- cateheza a patra e o expunere sumară a întregii învăţături creştine.
- cateheza a cincea se ocupă cu fiinţa credinţei; credinţa avea să dea numele celor
care se botezau: credincioşi.
- catehezele 6—18 sunt o explicare a simbolului de credinţă al Bisericii de la
Ierusalim, al rugăciunii Tatăl nostru dar și al mai multor învățături creștine. Paralel cu
exprimarea învăţăturii ortodoxe se combat învăţăturile iudaice, păgîne şi eretice.

În noaptea Paştilor, cei luminaţi au primit botezul, mirungerea şi Sf. împărtăşanie.

În săptămâna luminată, începând chiar de luni, vor fi rostite catehezele mistagogice.
- în prima cateheză mistagogică se vorbeşte despre botez, despre lepădările de satana
şi de toate slujirile diavolului.
- cateheza a doua mistagogică analizează mai de aproape înţelesul botezului:
dezbrăcarea de haina veche şi îmbrăcarea hainei celei noi.
- cateheza a treia mistagogică tratează despre ungerea cu Sf. Mir.
Sfîntul Mir este darul lui Hristos şi al Sfîntului Duh şi luminează prin puterea şi
prezenţa dumnezeirii lui. Trupul se unge cu mir material, dar sufletul se sfinţeşte prin
Sfîntul Duh.
- cateheza a patra mistagogică se ocupă cu Taina Sf. împărtăşanii, prin care
credincioşii au ajuns uniţi intr-un singur trup şi sânge cu Hristos.
- cateheza a cincea mistagogică se ocupă cu Sf. Liturghie

Alte opere:

- Omilie la Slăbănogul de la Scăldătoarea Vitezda.

Autorul era numai preot când a fost scrisă și are multe puncte comune cu catehezele.
Iisus colindă băile nu ca să le viziteze ci ca să vindece pe bolnavi. Sfântul pune accent pe
puterea lui Hristos cea dumnezeiască, căci nu omul vindecă ci Dumnezeu.

- Scrisoarea către împăratul Constanțiu.

La 7 mai 351, a apărut, la ora 3, la Ierusalim, o cruce luminoasă, care se întindea de la
Golgota până la muntele Măslinilor şi care a durat mai multe ore.
Împăratul este îndemnat să aibă mai multă îndrăzneală către Dumnezeu și să poarte cu
el trofeul care s-a arătat pe cer.

- Fragmente dintr-o Omilie la Nunta din Cana.

Reiese învățătura Sfântului Chiril al Ierusalimului despre cele două firi ale
Mântuitorului.
După Touttee, Chiril ar fi ținut predici asupra întregii evanghelii după Ioan.
 Doctrina

Sfânta Treime
Teologia sa este ortodoxă, în conformitate cu cea a școlii tradiționale din Cezareea
Palestinei.
Sfântul Chiril vorbește de Dumnezeu în sens monoteist, un singur Dumnezeu,
nenăscut, fără de început și neschimbat. De necuprins cu mintea, alcătuit din trei, Tatăl
Fiul și Duhul Sfânt.
Dumnezeu este puternic, omniprezent, identic, însușirile Sale sunt egale ca putere și
funcționează simultan.

- E Tată desăvârșit care a născut Fiu desăvârșit.

..Oare pentru că nu pot să beau tot fluviul, să nu iau cu măsură nici ceea ce îmi
folosește? Laud și slăvesc pe Făcătorul nostru!..
..Îngerii știu mai multe despre Dumnezeu dar ei nu cunosc cum e Dumnezeu în sine..
Dumnezeu este cunoscut desăvârșit numai de Fiul și Duhul Sfânt, și de aceia cărora a
voit Fiul să le descopere.
Dumnezeu este Tatăl oamenilor în timp, dar al lui Hristos înainte de timp.
Dumnezeu stăpânește și cele materiale, iar dovada elocventă a măiestriei Sale este
Omul.

- Fiul este Unul, Dumnezeu născut din Dumnezeu. Viață născută din Viață. Lumină
născută din Lumină. Fiul are multe nume, Cuvântul divin, Logosul divin, creator al
ființelor raționale. Cu toate că are multe nume, Hristos este o singură Persoană. Cateheza
10
E creator din pricina Tatălui și împărățește împreună cu Acesta. Cunoaște pe
Născătorul Său și este Dumnezeu ca și Acesta.
Fiul are ca părinte după trup pe David, dar după Dumnezeire pe Dumnezeu-Tatăl.
..Nefolosirea termenului ..de-o-ființă.. nu ridică semne de întrebare asupra autorului
deoarece pe de o parte autorul spune într-o predică clar – Să nu zicem niciodată că era un
timp când Fiul nu exista!, iar pe de altă parte când zice că – Fiul e supus Tatălui, se referă
la firea omenească..
Fiul curăță lumea de păcate prin cinstit sângele Lui. Este numit Uns că a fost uns de
Tatăl din veșnicie spre arhierie supraomenească.

- Duhul Sfânt e Unul singur și Mângâietor, sfințește toate câte au fost create de
Dumnezeu prin Hristos, Duhul Sfânt este cinstit cu Tatăl și cu Fiul.
Duhul Sfânt nu se împarte. El vorbește și învață, îndeamnă și determină. Are aceeași
învățătură ca și Hristos.
Mucenicia se suferă prin Duhul Sfânt și toate minunile sunt roade ale Lui.

Botezul este părtășie la moartea și învierea lui Hristos, este pecetea sfântă neștearsă,
apa Botezului este purtătoare de Hristos.
Cufundarea și scoaterea de câte trei ori simbolizează îngroparea cea de trei zile a lui
Hristos.
 Noi participăm la durerea Lui fără să suferim, dar mântuirea noastră prin imitație este
reală – observă bine Sfântul Chiril.
Prin Botez ne îmbrăcăm în Hristos și prin aceasta ne asemănăm Lui.
Spune că în ..baia sfântă.. se intră o singură dată, după cum este un singur Domn și o
singură credință.

În Sfânta Euharistie Hristos este prezent real, prin prefacerea substanței elementelor,
prefacerea se realizează prin lucrarea Duhului Sfânt.
A fost întemeiată de însuși Mântuitorul. ..luați mâncați, acesta este trupul Meu.. ..beți,
acesta este sângele Meu..
Ca să încredințeze ascultătorii de acestea, Sfântul face apel la minunea din cana
Galileii.
..Pâinea care se vede nu este pâine, chiar dacă e sensibilă la gust, ci este trupul lui
Hristos. Vinul care se vede nu este vin, chiar dacă așa pare la gust, ci este sângele lui
Hristos.. Cateheza 22, 9
După fericitul Petru noi devenim părtași la firea dumnezeiască (II Petru 1, 4)
Sfântul Chiril este primul teolog care numește Jertfa euharistică ..Jertfă prea-
înfricoșătoare..
Epicleza lui se păstrează până astăzi în liturghiile orientale - ..acum după ce ne-am
sfințit prin aceste cântări duhovnicești, să rugăm pe Dumnezeu să trimită pe Sfântul Duh
peste darurile puse înainte, ca să facă pâinea trupul lui Hristos, iar vinul sângele Lui..

Elemente ale Sfintei Liturghii

- spălarea mâinilor preoților care simbolizează curățirea de păcate
- sărutarea sfântă
- sus inimile
- să mulțumim Domnului
- Sfânt Domnul Savaot după care urmează Euharistia
- rugăciuni de pomenire

Biserica creștină este numită ..catholică.. fiindcă este răspândită pe întreaga față a
pământului, este fără pată, învață ceea ce trebuie să cunoască oamenii și îi conduce la
preamărirea lui Dumnezeu și pe calea mântuirii.
În timpul Sfântului Chiril se construiește Biserica Sfântului Mormânt.
Biserica este mireasa Domnului, oglindire a Ierusalimului cel de sus.
Aici stau mai întâi Apostoli, după care Profeți, și al treilea dascăli sau învățători iar
mai apoi, puterea, darurile, ajutorările, cârmuirile și felurile limbilor.
Biserica stăpânește întreaga lume, cu pacea ca singur hotar al ei pus de Dumnezeu.

Sfântul Chiril al Ierusalimului este pentru Biserică unul dintre cei mai mari cateheți ai
ei. El a dat un caracter ecumenic Bisericii și datorită faptului că în vremea sa veneau ca și
astăzi credincioși din toate colțurile lumii să se închine la locurile sfinte, acolo unde el
predica și învăța despre adevăratul Dumnezeu.