Viața Sfântului Chiril al Ierusalimului

Sfântul Chiril s-a născut în Palestina, probabil chiar în Ierusalim în jurul anului 313-315.
Studiile și le-a făcut la Ierusalim, îmbrățișând încă de tânăr viața monahală și ocupându-se foarte
serios de studiul Sfintelor Scripturi. În jurul anului 334 a fost hirotonit diacon de către episcopul
Macarie din Ierusalim, iar pe la anul 345 a fost hirotonit presbiter de către episcopul Maxim,
încredințându-i-se instruirea catehumenilor și neofiților. După moartea episcopului Maxim este
hirotonit episcop al Ierusalimului.
Demnitatea de episcop i-a cauzat multe suferințe, la scurt timp după întronizare intrând în
conflict cu Accacius din Cezareea Palestinei atât pe teme de jurisdicție bisericească, dar si pe
probleme de credință. Problemele de jurisdicție bisericească au fost determinate de faptul că
Sfântul Chiril pretindea independența față de Mitropolia de Cezareea, fundamentându-se pe
canonul 7 al Sinodului de la Niceea din 325, unde episcopului de Ierusalim i s-a conferit
întâietate de onoare. În ceea ce privește problemele de credință, Accacius era arian, iar Sfântul
Chiril ortodox.
Din cauza neînțelegerilor, Sfântul Chiril este caterisit în urma unui sinod din anul 358, în
cadrul căruia a fost acuzat de către Accacius că a fost hirotonit ilegal și că a desconsiderat
obiectele bisericești. ( Sfântul Chiril vânduse o parte din acestea, dar nu în interes propriu, ci
pentru a-i ajuta pe săraci). În urma caterisirii, pleacă în exil în Tarsul Ciliciei, până în anul 359
când este restabilit în scaun de către sinodul din Seleucia.
În anul 360 este din nou caterisit, urmând a-și relua atribuțiile în anul 362, profitând de
măsurile luate de Iulian Apostatul care a eliberat din exil toți episcopii ortodocși și eretici.
În timpul domniei lui Valens este din nou exilat, la anul 367, rămânând în exil până la
moartea împăratului. Ulterior își va păstori netulburat turma până la moartea sa în anul 386. În
acest timp va participa la cel de-al doilea Sinod Ecumenic, va restabili ordinea în biserica pustiită
de eretici și va întoarce mulți eretici și schismatici la credința ortodoxă.

Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului

Catehezele, în număr de 24, sunt principalele scrieri ale Sfântului Chiril al Ierusalimului.
Ele reprezintă o serie de instrucțiuni adresate catehumenilor sau neofiților, cu scopul de a le
explica simbolul credinței și ceremoniile creștine la care sunt admiși.
 Prima este o Cateheză pregătitoare( Protocateheza) prin care Sfântul atrage atenția
auditoriului asupra necesității catehizării și a pregătirii pentru Botez. În Protocateheză Sfântul
Chiril pune accentul pe intenția curată a celui ce dorește să se boteze. Dorința de a primi Botezul
trebuie urmată de asumare, reprezentând o mare responsabilitate. Pornind de la cuvintele Sf.
Apostol Pavel din Epistola către Evrei „un singur Domn, o singură credință, un singur Botez”,
Sfântul Chiril îndeamnă pe cei care doresc să devină creștini să se apropie cu mare frică și
cutremur de această taină. În acest context Sfântul oferă ca exemple de atitudine nepotrivită pe
Simon Magul, dar și pe personajul din Pilda nunții fiului de împărat, care a intrat la nuntă având
un veșmânt nepotrivit.1
Totodată, Sfântul arată importanța demersului catehetic, care este unic și
ireversibil. Dacă nu este asumat încă de la început cu multă seriozitate și dedicare, el nu mai
poate fi reluat. Pentru a se lămuri mai bine acest lucru, este oferit exemplul pomului care dacă nu
este săpat încă de la început în mod corespunzător, mai târziu nu se mai poate face
nimic.2Sugestiv este și exemplul casei care necesită o temelie solidă, astfel încât casa să nu se
dărâme. Casa trebuie construită cu multă trudă, dedicare și atenție, „piatră cu piatră, muchie pe
muchie”.3
Cateheze către cei ce se luminează. După această primă cateheză, urmează 18 cateheze
adresate celor care se pregătesc pentru primirea botezului. În ele se explică, articol cu articol,
simbolul bisericii din Ierusalim despre botez, învățătura despre Dumnezeu unul în ființă și întreit
în Persoane, despre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, despre Înviere și viața veșnică.
Prima cateheză adresată celor care vor să se lumineze începe in aceeași notă ca
protocateheza, fiind accentuată necesitatea unei intenții curate, lipsită de orice urmă de
fățărnicie, pentru ca harul să vină și să se sălășluiască în cel care dorește să se facă părtaș
botezului.
Catehumenii sunt îndemnați să se mărturisească „să se îndeletnicească cu exorcismele”,
să ia parte la cateheze și să țină minte cele ce vor fi spuse. Catehumenii sunt îndemnați să
practice iertarea , să fie cu sârguință la Sfintele slujbe și să se îndeletnicească cu citirea
Scripturii. Sfaturile date de către sfânt în cateheză nu trebuie urmate numai înainte de Botez, ci
trebuie continuate și după primirea acestuia.4
Cea de-a doua cateheză are ca temă centrală pocăința. Sfântul Chiril arată,folosind
exemple din Vechiul Testament, că niciun păcat nu poate birui infinita iubire de oameni a lui
Dumnezeu și că, atâta vreme cât există pocăință, omul se poate întoarce și poate dobândi
mântuirea.

1
Sfântul Chiril al Ierusalimului- Cateheze, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii ortodoxe Române,
2003, București, p 12.
2
Idem, p 12.
3
Ibidem, p 12.
4
Ibidem, p 22-23
 Un loc central în cadrul catehezei îl ocupă figura împăratului David, care este un adevărat
exemplu de pocăință.5 Mai sunt oferite exemplele împăraților Manase și Iezechia. Exemplul celor
trei tineri din cuptor este foarte sugestiv, de aici se poate deduce că pocăința poate stinge focul
păcatului și focul gheenei. Nabucodonosor este un alt exemplu de pocăință în viziunea Sfântului.
După ce oferă exemplul acestuia din urmă, Sf. Chiril conluzionează: „Domnul este iubitor de
oameni; este grabnic la iertare, dar târzielnic la pedeapsă. Nimeni să nu-şi piardă nădejdea de
mântuirea lui.”6
Catehezele mistagogice. Ultimele cinci cateheze sunt numite mistagogice, adică
introducătoare în taine, în sacramente. Ele sunt adresate neofiților, celor de curând botezați. Ele
tratează despre Botez, Mirungere și Euharistie, despre care zice că este Trupul și Sângele
Mântuitorului.
În prima cateheză mistagogică Sfântul Chiril tâlcuiește neofiților prima parte a Tainei
Botezului, eveniment la care aceștia tocmai au luat parte. Sfântul arată că Taina Botezului a fost
preînchipuită în Vechiul Testament de trecerea prin Marea Roșie a poporului lui Israel. 7 Așezarea
cu fața spre apus și rostirea cuvintelor „Mă lepăd de tine, Satano,” 8 reprezintă lepădarea de
stăpânitorul întunericului și de toate lucrările sale. Acest lucru este posibil numai prin jertfa lui
Hristos, prin Sângele căruia diavolul și moartea au fost biruite.
Întoarcerea cu fața spre Răsărit reprezintă deschiderea raiului, care a fost de Dumnezeu
sădit. În urma rostirii cuvintelor „Cred în Tatăl și în Fiul, și în Sfântul Duh, și în botezul
pocăinței” creștinul trebuie să vegheze, „căci potrivnicul nostru diavolul, umblă ca un leu,
căutând pe cine să înghită”.9
Cea de-a doua cateheză mistagogică descrie în continuare simbolistica Tainei
Botezului.
Astfel, dezbrăcarea de haine a catehumenului reprezintă dezbrăcarea de omul cel vechi
„dimpreună cu toate faptele lui”. Catehumenul aflat gol îl imită pe Hristos care a fost răstignit
gol pe Cruce. Sfântul Chiril atenționează cu asprime auditoriul: niciunul dintre cei care și-au
lepădat haina cea veche a păcatului nu trebuie să o mai îmbrace niciodată.10
Cufundarea în apă simbolizează atât trecerea de la noaptea păcatului la ziua unei vieți noi,
cât și moartea omului celui vechi și învierea întru a doua naștere.. Din acest ritual reiese iubirea
de oameni a Mântuitorului Hristos care a pătimit, a murit și a înviat, noi câștigând mântuirea
numai printr-o imitare a faptelor Sale. Sfântul Chiril amintește cuvintele Sfântului Apostol Pavel
din capitolul 6 al Epistolei către Romani, arătând că cei botezați se îngroapă împreună cu Hristos
prin intermediul Tainei.11
5
Sfântul Chiril al Ierusalimului- Cateheze, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii ortodoxe Române,
2003, București, p 31
6
Idem, p 36
7
Ibidem, p 342
8
Ibidem, p 342
9
Ibidem, p 343
10
Ibidem, p 346
11
Ibidem, p 349
 În Ultima cateheză mistagogică, Sfântul Chiril urmărește tâlcuirea ultimei părți a Sfintei
Liturghii. El arată ce semnificație are spălarea mâinilor de către preoți, sărutarea din cadrul
slujbei, semnificația structurii „Sus să avem inimile”, rugăciunea Tatăl nostru, precum și
structurile „Sfintele sfinților” și „Unul sfânt...” A cincea cateheză reprezintă continuarea celei
de-a patra unde se vorbește despre Trupul și Sângele lui Hristos.
Șirul catehezelor se încheie cu cuvintele: „Păstraţi, deci, aceste predanii neîntinate şi
păziţi-vă să nu vă poticniţi. Să nu vă despărţiţi de împărtăşire. Ca nu cumva, din pricina
întinăciunii păcatelor, să vă lipsiţi de aceste sfinţite şi duhovniceşti Taine.”12
Cele cinci cateheze mistagogice pe lângă bogăția învățăturilor duhovnicești pe care le
conțin, capătă o importanță aparte și prin faptul că reconstituie întreaga rânduială a Botezului așa
cum era săvârșită în vechime.

12
Sfântul Chiril al Ierusalimului- Cateheze, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii ortodoxe Române,
2003, București, p 366