FACULTATEA DE TEOLOGIE

ORTODOXĂ

Gândirea teologică a Sfântului Ambrozie al

Mediolanului cu privire la Sfintele Taine

Reper pentru lumea contemporană!

Student: Axînte Adrian

Anul II, Grupa I, Teologie Pastorala
 Cuprins

Introducere ..................................................................................... 3
I. Despre Sfintele Taine................................................................. 4
II. Componența creațională a Tainelor........................................ 6
III. Sfintele Taine în Viziunea Filocalică....................................... 7
IV. Concluzie.................................................................................... 9
Bibliografie......................................................................................10

2
 Introducere

Sfântul Ambrozie este primul Părinte latin al Bisericii, care s-a născut, a fost crescut și
educat într-un mediu profund creștin. Din punct de vedere eclesiastic, orașul Milano era
păstorit de un episcop semiarian, Auxențiu, care nu accepta doctrina deoființimii Fiului cu
Tatăl, decretată și dogmatizată la Sinodul I Ecumenic. După moartea lui Auxențiu, Ambrozie,
în calitate de guvernator al orașului, a sosit la biserică pentru a modera discuțiile și a asigura
liniștea publică. După ce a primit botezul de la un preot ortodox, Simplicianus, Sfântul
Ambrozie a fost hirotonit episcop, la 7 decembrie 374.
Ceea ce a reprezentat Sfântul Vasile cel Mare pentru Răsărit, aceea a reprezentat și
Sfântul Ambrozie pentru Apus. Sfântul Ambrozie s-a dovedit parcă mai norocos decât Sfântul
Vasile, reușind să domine și să îndrume cu personalitatea sa uriașă, toate sectoarele de viață
din timpul domniilor celor trei împărați: Gratian, Valentinian și Teodosie, al căror sfetnic a
fost tot timpul.1
Scrierile sale numerose au caracter practic, constructiv și închegat, nu deosebit de
original și cu prea mult har, dar redactate obiectiv și sincer.

În cele ce urmează, voi vorbi despre cele două scrieri ale Sfântului Ambrozie cu
privire la Sfintele Taine, componența creațională a Tainelor și Sfintele Taine în viziunea
Filocalică.

1
Părinți și Scriitori Bisericești, Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrieri, Partea I, Tâlcuiri la Sfânta Scriptura, pg.
7-8

2
 Despre Sfintele Taine

Sfintele Taine sunt acele lucrări deosebite ale harului divin prin care omul intră în
Biserică și se sfințește.2 Biserica Ortodoxă consideră că Sfintele Taine sunt lăsate de Însuși
Domnul nostru Iisus Hristos, ca o lucrare a Duhului Sfânt, Mângâietorul promis de El
ucenicilor săi. Sfintele Taine sunt o lucrare a harului lui Dumnezeu în Biserică, și prin
Biserică, Trupul viu al lui Hristos în istorie.3
Termenul sacrament vine din latinescul sacramentum, care înseamnă ,,un lucru sau
act sfințit”, adică ,,ceva sfânt” (sacru), ,,a sfinți”; la rându-i, termenul este traducerea în latina
bisericească a grecescului mysterion, care înseamnă ,,taină” (provenind din slavonă în limba
română)4.
În secolele XIX-XX teologii români au folosit în paralel cuvintele ,,taină”, ,,misteriu”,
și ,,sacrament”, pentru ca în a doua jumătate a secolului XX teologia ortodoxă românească să
opteze definitiv pentru ,,taină” și ,,sfinte taine”. ,,Sacrament” a rămas astfel un termen utilizat
de teologia catolică, iar neologismul ,,misteriu” a fost eliminat definitiv din teologia ortodoxă
românească.5
Între operele Sfântului Ambrozie, episcopul Milanului, ni s-au transmis două,
consacrate explicării celor trei taine de căpetenie ale inițierii creștine: Botezul, Mirungerea și
Împărtășirea. Cea dintâi dintre aceste lucrări, cu titlul De mysteriis, este de autenticitate
sigură; cea de-a doua, cu titlul De sacramentis (despre taine), este de autenticitate îndoielnică,
deși unii o consideră o amplificare și completare a celei dintâi.6
De mysteriis, deși nu s-a transmis sub forma unui tratat împărțit în două capitole,
constituie la origine o serie de cuvântări catehetice, adresate neofoților (noilor creștini) care
primesc botezul în noaptea Paștilor; ele au fost ținute probabil în cursul săptămânii luminate a
unui an din jurul lui 387. În ele Sfântul Ambrozie explică neofiților înțelesurile tainice ale
2
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, M.A Costa de Beauregard, Mica Dogmatică vorbită – dialoguri la Cernica,
trad. Maria Cornelia Ică Jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 26
3
Nikolaos Matzoukas, Teologia Dogmatică și Simbolică, vol. IV, trad, Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, Ed.
Bizantină. București, 2002, p. 101
4
Pr. Prof. Ioan Mircea, Dicționar al Noului Testament, Ed. IBMBOR, București, 1992, p. 229

5
Pr. Prof. Ioan Mircea, Dicționar al Noului Testament, Ed. IBMBOR, București, 1992, p. 229

6
Comp. Manualul de Patrologie pentru uzul studenților Institutelor teologice, red. De Pr. Prof. I. Coman,
București, 1956, p.233

2
riturilor și ceremoniilor liturgice din slujba Botezului, a Mirungerii și a Împărtășirii, așa cum
se săvârșeau aceste Sfinte Taine la Milan în vremea aceea; sunt deci opere literare analoage cu
cele cinci cateheze numite mystagogice, ținute de Sfântul Chiril al Ierusalimului neofiților din
acel oraș ceva mai înainte, probabil în săptămâna luminată a anului 384.7
Ca toate operele din acestă categorie, lucrarea Sfântului Ambrozie prezintă o mare
importanță, atât pentru literatura creștină mysagogică, cât și pentru istoria cultului creștin, ele
fiind cele mai importante izvoare care ne dau informații despre rânduiala sau modul săvârșirii
celor trei Sfinte Taine și îndeosebi a botezului în Apus, spre sfârșitul secolului al IV-lea.
În viziunea Amdroziană, Botezul este asemănat cu deschiderea Sfintei Sfintelor, este
pentru neofit momentul în care primește din nou acces la Împărăția Cerurilor, Botezul este
asemănat cu sfârșitul Potopului; apa este cea în care se scufundă trupul, ca să se spele tot
păcatul trupec, lemnul este cel pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos,
porumbelul este acela sub al cărui cuib a coborât Duhul Sfânt, și nu se mai întoarce dacă se va
păstra și în noi icoana dreptății.8
Cei trei martori care sunt la Botez sunt de fapt unul singur: apa, sângele și Duhul, iar
dacă este scos unul dintre aceștia, Taina Botezului nu mai rămâne în picioare. Sfântul
Ambrozie spune că primim Sfânta Taină a Mirungerii pentru a deveni neam ales, preoțesc și
de preț; căci prin harul duhovnicesc suntem unși cu toții pentru Împărăția lui Dumnezeu și
pentru preoție.
Episcopul Mediolanului dovedește că Tainele sunt mai vechi decât sinagoga. Sinagoga
își are începutul în Moise, dar cu mult mai înainte este Avraam, care după ce vrăjmașii
fuseseră înfrânți, iar nepotul său fusese eliberat, deoarece dobândise biruința, atunci i-a ieșit în
întâmpinare Melchisedec și i-a adus daruri pe care Avraam le-a primit.

Componența creațională a Tainelor

Baza generală a Tainelor Bisericii este credința că Dumnezeu poate lucra asupra
creaturii în realitatea ei vizibilă. În acest sens, înțelesul general al Tainei este unirea lui

7
Pr. D. Fecioru, în vol. Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, part. II., București, 1945 (Col. ,,izv. Ortodoxiei”)

8
Părinți și scriitori Bisericești, traducere realizată de Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, EIBMBOR, București, 1994

2
Dumnezeu cu creatura. Cea mai cuprinzătoare taină în acest înțeles este unirea lui Dumnezeu
cu întreaga creație. Aceasta e o taină care cuprinde totul. Nu e nici o parte a realității care să
nu se cuprindă în această taină.9
Unirea aceasta începe odată cu actul creației și a fost menită să se desăvârșească prin
mișcarea creației spre starea în care Dumnezeu va fi totul în toate (1 Cor. 15, 28)10. Cine poate
desluși înțelesul și adâncimea acestei uniri: a modului prezenței Cuvântului lui Dumnezeu în
rațiunile celor create și a lucrării Lui în susținerea și cârmuirea spre ținta deplinei lor uniri cu
El?11
În învățătura ortodoxă, ,,mântuirea este un procesc teandric, un act în care Dumnezeu
și omul colaborează. Ea nu se poate împlini fără harul lui Dumnezeu, dar nici fără
consimțământul liber al omului. Sfintele Taine sunt semnul văzut al acestei colaborări intime
în care Dumnezeu trimite harul Său, iar omul îl acceptă”12
Numele de Taină, dat acestor lucrări sfinte, arată neputința noastră de a înțelege
rațional ce sunt aceste acte în adâncul lor. Iată de ce aceste lucrări sfinte, care sunt tot atâtea
puncte de legătură între divin și uman, între Dumnezeu și om, sunt pentru noi taine.13
Noțiunea de ,,taină”, implică caracterul de persoană a lui Dumnezeu și al omului.
Dumnezeu nu rămâne închis în transcendența Sa, refuzând orice relație cu omul, ci
dimpotrivă, se revelează omului în măsura posibilității acestuia din urmă, ca și creatură, de a
primi această revelație, și se împărtășește acestuia prin lucrările Sale. Omul, pe de altă parte
se simte integrat într-o ordine superioară lui, nu antirațională, ci mai presus de înțelegerea lui
omenească, dar absolut necesară existenței lui spirituale, duhovnicești.14

Sfintele Taine în viziunea filocalică

Sfintele Taine sunt prezentate în scrierile filocalice ca absolut necesare pentru

mântuire, fiecare dintre ele constituind etape pe care credincioșii trebuie să le străbată pentru

9
Sfântul Maxim Mărt., Ambigua, p. 91, col. 1084 D.

10
Sfântul Maxim Mărt., Ambigua, col.1072 C

11
Sfântul Maxim Mărt., Ambigua, col. 1081 C

12
Prof. Diac. Emilian Vasilescu, Sfintele Taine – generalități și controverse interconfesionale, anul 1950, p21

13
Prof. Diac. Emilian Vasilescu, art. Cit., p21

14
Pr. Lect. D. Radu, art.cit., p27

2
dobândirea Împărăției Cerurilor. În lupta duhovnicească pe care o duce, creștinul este uneori
înfrânt, căzând fie în păcate de moarte, fie în păcate ușoare. Lucrarea de curăție și sfințire a
credincioșilor se împlinește prin primirea Sfintelor Taine. Prin ele se întreține, se apără și se
întărește viața duhovnicească a credincioșilor, ei primind puterea de a urca neâncetat pe
cărarea îndumnezeirii. Viața creștinului ortodox este o viață trăită cu Hristos și în Hristos, o
trăire în întregime a lui Hristos. Duhul Sfânt face ca Hristos să fie prezent în Sfintele Taine și
în cei ce se împărtășesc din ele. Se poate afirma că importanța și valoarea Sfintelor Taine nu
pot fi relevate în mod deplin prin mijlocirea cuvintelor, ci prin împărtășirea de harul divin ce
se revarsă din ele.
Părinții din Filocalie îndeamnă nu numai la o urmare a lui Hristos, ci la o imprimare
de chipul lui Hristos, o îndumnezeire prin participare. Deci, creștinul n-are numai putința de a
renaște pentru o viață nouă, dobândind puterea de a se desăvârși și de a se perfecționa în mod
continuu, ci, prin Sfintele Taine, se unește în mod real cu Hristos prin harul necreat și
îndumnezeitor, ele fiind acțiuni sensibile instituite de Hristos, prin care se împărtășește harul
lui Hristos și El se unește cu persoanele care cred15. Deci, viața duhovnicească a omului își are
începutul, crește și se desăvârșește prin conlucrarea neântreruptă cu harul divin revărsat prin
Sfintele Taine.
Părinții duhovnicești ai spiritualității răsăritene învață că Sfintele Taine transfigurează
chipul desfigurat al omului căzut în păcat. Omul căzut în păcat nu poate renaște decât prin
harul divin, iar acest har al renașterii se revarsă asupra creștinului prin Taina Sfântului Botez,
prima Taină prin care ni se împărtășește harul dumnezeiesc. Taina Sfântului Botez este deci
Taina prin care se reintră în starea de har, creștinul curățindu-se de păcatul strămoșesc, ca și
de toate păcatele săvârșite până atunci, renăscându-se spre o viață nouă și făcându-se părtaș
roadelor răscumpărării prin jertfa Mântuitorului.
Botezul este începutul vieții veșnice. Prin Botez, omul se unește cu întreaga Sfântă
Treime, devine părtaș al vieții veșnice a Fiului lui Dumnezeu răstignit și înviat din morți, intră
în Împărăția cerurilor, pentru a se bucura împreună cu El de iubirea Preasfintei Treimi.
Scriitorul filocalic Marcu Ascetul, vorbește despre Botezul lui Hristos, prezentându-l
ca pe o lucrare de împărtășire a Duhului Sfânt, cu toate darurile și puterile lui. Tot atunci, unul
dintre cei care se îndoiau de dumnezeiescul botez prezintă și întrebarea: ,,Atunci pe cine
primește în chip tainic cel ce s-a botezat? Pe Hristos sau pe Duhul Sfânt?” Părintele filocalic
răspunde și menționează că pe Duhul Sfânt Îl primim prin botez. Dar fiindcă Acesta e numit și
Duhul lui Dumnezeu, și Duhul Fiului, de aceea prin Duhul primim și pe Tatăl, și pe Fiul. Cu
15
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae. Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, EIBMBOR, București, 1997, p.18

2
alte cuvinte, Botezul este momentul sălășluirii minunate a Presfintei Treimi în sufletul
creștinului.
Neputându-se repeta Botezul, creștinul primește o altă Taină prin care să se ierte
păcatele săvârșite după botez și anume Taina Pocăinței, prin care ni se dă posibilitatea să
intrăm iar în comuniune cu Dumnezeu. Pocăința este o Taină restauratoare, fiindcă îl așează
pe om din nou în starea de har a Botezului, izbăvindu-l de păcat și de toată neputința, pentru a
restabili iarăși comuniunea cu Hristos.16
După ce se întâlnește prin pocăință cu Mântuitorul, urcă pe treapta cea mai înaltă a
vieții duhovnicești. Dacă în celelalte Sfinte Taine, Hristos este prezent prin energiile necreate,
în Euharistie e prezent prin însuși Preacurat Trupul Său și Sfânt Sângele Său. Prin Sfânta
Euharistie se realizează ce mai deplină unire cu Hristos în această viață, creștinul
neâmpărtășindu-se ca în celelalte Taine numai cu harul divin, ci cu însuși Trupul și Sângele
lui Hristos care este izvorul harului divin al celorlalte.17
Concluzionând, se poate afirma că importanța și valoarea Sfintelor Taine nu pot fi
relevate în mod deplin prin mijlocirea cuvintelor, ci prin împărtășirea de harul divin ce se
revarsă din ele.

16
M. J. Scheeben, Le Mystere de l Eglise et de ses sacramentes, Paris, Ed. du Cerf, 1984, p.119

Pr. Lect. DE. Univ. Nicolae Dură, Propovăduirea cuvântului și Sfintele Taine. Valoarea lor în lucrarea de
17

mântuire, în rev. Studii Teologice, Anul L (1998), Nr. 1-2, p136

2
 Concluzie

În concluzie, Sfintele Taine sunt lucrări nevăzute, instituite de Mântuitorul Hristos și

încredințate Sfintei Sale Biserici, prin care se împărtășește creștinilor harul cel nevăzut al
Duhului Sfânt, scopul lor fiind mântuirea și sfințirea credincioșilor.
Sfântul Ambrozie a adresat aceste capitole despre Sfintele Taine în special neofiților
dar este indicat să fie lecturate și cercetate de fiecare creștin. Prin Sfintele Taine ne unim mai
mult cu Hristos, întreaga noastră ființă umplându-se de Duhul Sfant. Desigur, Dumnezeu
mântuiește pe unii și înafara Bisericii, înafara Sfintelor Taine, în cazul în care aceștia n-au
cunoștință sau nu pot beneficia de ele, dar nu în cazul în care ei le resping.
Taina Botezului este una dintre cele mai importante Taine ale Bisericii, de aceea și
Sfântul Ambrozie pune accent pe această Taină, fiind întemeiată de Mântuitorul prin
cuvintele: ,,Mergând, învățați toate nemurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al
Sfântului Duh” (Matei 28,19). Sfânta Scriptură prezintă un singur element de săvârșire a
botezului și anume apa (Ioan 3,5).
După cum afirmă Sfinții Părinți dar și Sfântul Ambrozie, apa botezului devine izvor
de vindecare iar omul renaște din apă și din Duh.

2
 Bibliografie
A. Izvoare
1. ***Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu binecuvântarea Patriarhului Bisericii
Ortodoxe Române, P. F. Pr. Daniel, EIBMBOR, București, 2019.
2. ***Aghiasmatar, EIMBBOR, București, 2016
3. *** Filocalia,EIBMBOR, București, 2012

B. Lucrări auxiliare
1. ***Părinți și Scriitori Bisericești, traducere realizată de Pr. Prof. Dr. Ene Braniște,
EIBMBOR, București, 1994
2. Dură Nicolae Pr. Lect. DE. Univ., Propovăduirea cuvântului și Sfintele Taine.
Valoarea lor în lucrarea de mântuire, în rev. Studii Teologice, Anul L (1998),
3. D. Radu, Pr. Lect., art.cit.
3. Fecioru , Pr. D, în vol. Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, part. II., București, 1945
(Col. ,,izv. Ortodoxiei”)
4. I. Coman Pr. Prof. Comp. Manualul de Patrologie pentru uzul studenților Institutelor
teologice , București, 1956
5. Matzoukas Nikolaos, Teologia Dogmatică și Simbolică, vol. IV, trad, Pr. Prof. Dr.
Constantin Coman, Ed. Bizantină. București, 2002

6. Mircea Ioan , Pr. Prof., Dicționar al Noului Testament, Ed. IBMBOR, București,
1992
7. Scheeben, M. J., Le Mystere de l Eglise et de ses sacramentes, Paris, Ed. du Cerf,
1984
8. Stăniloae Dumitru, Pr. Prof. Dr.. Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III,
EIBMBOR, București, 1997.
9. Stăniloae Dumitru, Pr. Prof. Dr., M.A Costa de Beauregard, Mica Dogmatică
vorbită – dialoguri la Cernica, trad. Maria Cornelia Ică Jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2007
10. Sfântul Maxim Mărt., Ambigua, col. 1084 D.

11. Sfântul Maxim Mărt., Ambigua, col.1072 C

12. Sfântul Maxim Mărt., Ambigua, col. 1081 C

2
 13. Vasilescu Emilian, Prof. Diac., Sfintele Taine – generalități și controverse
interconfesionale, anul 1950

14. Vasilescu Emilian, Prof. Diac., art. Cit