UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORALĂ

LUCRARE DE SEMINAR
LA DISCIPLINA
STUDIUL NOULUI TESTAMENT

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC:
PR. ASIST. UNIV. DR. NICOLAE POPESCU
STUDENT:
ANASTASE COSTEL-CATALIN
Anul I

CONSTANŢA

1
 2019
Introducere: Chipul Evanghelic al Maicii Domnului

,,Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare, bucurate a vesti la toata lumea ca din tine a
rasarit Soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul Nostru, si dezlegand blestemul, a dat
binecuvantare si stricand moartea, ne-a daruit noua viata vesnica.”

In conformitate cu povestirea cea dintai, prea cinstitul Ioachim si prea cinstita Ana era
sterarpa, odata cu pretul unei mari sarbatori, cand Ioachim a vrut sa-i aduca lui Dumnezeu
daruri, preotii l-au alungat ca pe unul ce nu avea copii. Atunci a luat calea pustiei , unde, timp
de 40 de zile s-a rugat , postind, cerandu-I lui Dumnezeu sa-i daruiasca un fiu.
La fel si inteleapta Ana primind ocarile slujnicelor , se ruga cu smerenie si cu rabdare,
ca una ce nu avea copii.
Ulterior, i se arata Ingerul Domnului lui Ana si ii vesteste ca Domnul i-a primit nevointa
si rugaciunea si ca va lua in pantece prunc. Un alt ingera adus aceeasi veste si ingaduinta si lui
Ioachim. Apoi, au adus daruri de multumire lui Dumnezeu. In luna a noua Ana a nascut o fica
si a numit-o Maria, crescand-o in ”invatatura si in legea Domnului.” Si fiind de trei ani, a
afierosit-o Domnului, dupa fagaduinta, insa si fagaduinta si intrarea Ei in Sfanta Sfintelor au
fost fapturi a lui Dumnezeu: ”Sfatul lui Dumneze se savarsea.”
Cu timpul, crestinii au inceput sa o cinsteasca pe Nascatoarea de Dumnezeu ca pe Maica
lui Hristos, acordandu-i o cinstire speciala pentru toate treptele vietuirii Ei.
In mod special dupa Sinodul al III -lea Ecumenic, unde au recunoscut-o ca fiind in chip
fundamental si adevarat Ο Θεός το Έθνος (O Theós to Éthnos) – ”Nascatoare de Dumnezeu.”
Asa cum scrie Sfantul Nicodim Aghioritul, Nasterea Nascatoarei de Dumnezeu a fost
maret fiinca: Acest lucru maret si cu adevarat iesit din comun a fost daruit de Dumnezeu numai
Nascatoarei de Dumnezeu;cu toate ca si multe alte femei sterpe, in Vechiul Testament,au nascut
din fagaduinta, Sara ,Rahila, Mama lui Samson, Ana lui Elcana.
Aceste toate au nascut nu fete, ci baieti. Prima care in Vechiul Testament a nascut fata
dupa fagaduinta a fost Ana cea stearpa, stramoasa lui Dumnezeu.1

1
Monahul Teoclit Dionisiatul, Maica Domnului in teologia si imnografia Sfintilor Parinti, Introducere la
Praznicul Nasterii Nascatoarei de Dumnezeu. Arh. Tomis, biblioteca nr. 19266, p. 70, 71.

2
 Capitolul I.
Maica Domnului in Teologia Sfintilor Parinti

Sfintii Parinti si marii scriitori bisericesti ai secolelor al II-lea si al III-lea, au dat cate un
raspuns si au subliniat istoricitatea Fecioarei Maria, incluzand momentele cele mai importante:
Nasterea din veci din Tatal, Nasterea pe pamant din Fecioara Maria, Patimile, Invierea, Judecata
lumii.
Invatatura despre Fecioara Maria s-a dezvoltat constant inca din primele veacuri cand
exista o credinta mai puternica. Iar in scrierea atribuita Sfantului Ipolit, Traditia apostolica,
gaseste un simbol de credinta ce cuprinde elemente esentiale ale credintei si in care Fecioara
Maria detine un loc important in iconomia mantuirii in urma unui proces indelungat.
Traditia este constiinta Bisericii si locul salasluirii Cuvantului care se exprima prin
diferite elmente. Din aceasta Traditie Sfanta a Bisericii a iesit ceea ce se numeste astazi: Simbol
Apostolic.
Simbolul Apostolic este si astazi in uz in Biserica, este un semn-simbol prin care sa fie
recunoscut acela care predica pe Hristos dupa randuiala apostolica. Cea mai veche versiune a
acestui Simbol provine dintr-un manuscris grescesc, ce mai cuprinde scrisoarea lui Marcel de
Ancyra, catre papa Iulius (c.337)
Scopul analizei de aici nu este de a evidentia cine au fost autorii acestei scrieri sau
provenienta ei, ci sublinierea prezentei Fecioarei Maria in istoria mantuirii.
Versiunea latina oferita de Rufin in comentariul la Simbolul Apostolic arata la fel de
clar rolul Maicii Domnului la intrupare: ”Credo in unum Deum, Patrem omnipotentem;Et in
Jesum Cristum, Filius ejus unicum, Dominum nostrum; Qui conceptus (natus) est de Spiritu
Sancto, (natus) ex Maria Virgine...”
In Rasarit au existat simboale, ca acela al Bisericii din Cezareea, care a fost adoptat si
completat de Sinodul 1 Ecumenic din anul 325. Un alt text al unui simbol de credinta care a
apartinut perioadei apostolicene-a fost transmis printr-o predica a lui Cezarius de Arles
(543).Toate aceste contin marturia ca Fecioara Maria a nascut pe Hristos, Mantuitorul lumii, si
ca Ea a ramas Fecioara. In aceste simboluri de credinta dateaza, conform unor teologi, dinainte
de anul 200.
Forma greaca a Simbolului Apostolic este cea oririginara, critica moderna fiind deacord
ca”in forma genuina a Simbolului se afla in Rasarit si nu in Apus...” Daca uneori numele ei nu
este prezent in simboale, faptul acesta demonstreaza ca se stiea cine a fost si ce rol a avut pentru
oameni. Numele Fecioarei Maria in diferite simboaluri crestine isi dovedeste cu atat mai mult

3
importanta, cu cat se poate observa ca aceasata nu este prezent in alte scrieri din epoca primara
a Bisericii: Didahia si Pastorul lui Herma.2

Fecioria ante partum

Părintele Profesor Dumitru Stăniloae spune în acest sens: „Maica Domnului s-a făcut
pe sine sălaș al Duhului Sfânt, care lucrând ca Personă la realizarea actului prin care Fiul lui
Dumnezeu se face ipostas al firii omenești, lucrează și asupra celei ce se face prin Aceasta
Maica Lui”.3

Argumentul ontologic al acestui adevar, zamislirea din Fecioara a lui Hristos este faptul
ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu in sensul cel mai deplin al Templului. El este cuvantul
intrupat. El se naste din veci din Tatal care ii este, ontologic vorbind unica origine. Ipostasul
sau, care este a Doua Persoana a sintei Trimi.4

Sensul Fecioriei in partu

Intruparea si salasluirea Cuvantului in pantecele Mariei au constituit intrarea lui

Dumnezeu in realitatea acestei lumi. Aceasta intrare era insasi plinatatea dumnezeirii.
Maternitatea Mariei a ramas in mod necesar feciorelnica. Asadar, fecioria nestricata a Mariei
este o consecinta logica a caracteriului divin si al maternitatii sale.5
Biserica Ortodoxă, prin vocea Sfintei Liturghii și a Sfinţilor Părinți, afirmă că Fecioara
Maria chiar în timpul nașterii Fiului lui Dumnezeu și-a păstrat atributele fecioriei.6
Fecioria in partu a Maicii Domnului a fost admirabil evidențiată de Sfântul Ambrozie
al Milanului, care spunea: „Fecioara a zămislit, fecioara a născut: ca să crezi că era Dumnezeu,
care înnoia firea; și om era, care după fire se năștea din om” . Nașterea din Fecioara Maria s-a
făcut precum trece raza prin geam și peștele prin apă nelăsând urme. Sfântul Ambrozie a înțeles
ce înseamnă „noua creație” promisă de profeți și noua naștere care o inaugurează. Maica
Domnului devine icoana înnoirii eshatologice și o garanție a Învierii viitoare.

2
Pr. Dinu Adrian Lucian, Maica Domnului in Teologia sfintilor Parinti. Arh. Tomis Biblioteca nr. 16929. p. 26-
27.
3
Pr. Dumitru Staniloae - 2015, Teologia Maicii Domnului, Revista Ortodoxa on-line a Mitropoliei Olteniei - issn
2392-6546, issn–l 2392-6546.
4
Alexis Kniazev - 1998, Maica Domnului in Biserica Ortodoxa (Vol. 1). Humanitas p. 97
5
Idem, p 186.
6
Idem, p 99.
4
 Fecioria post partum

Sub aspectul teologic, fecioria post partum a fost apărată de Fericitul Ieronim și Sfântul
Ambrozie, care s-au referit la experiența asceților. Raționamentul acestor autori a fost
următorul: oare se poate concepe, că cea care a purtat în pântecele ei pe Adevăratul Fiu al Lui
Dumnezeu, a Doua Persoană a Sfintei Treimi, cea asupra căreia S-a pogorât Sfântul Duh și care
a fost umbrită de puterea Celui Prea Înalt, să fi dorit după această experiență unică, să trăiască
precum o femeie oarecare, să-și fi dorit alți copii?
Sfântul Grigore de Nyssa exclamă:„Vezi înnoirea firii! Celelalte femei, până ce sunt
fecioare, mame nu sunt, iar după ce sunt mame, feciorie nu mai au. Aici însă amândouă înnoirile
au fost unite la un loc, căci ea și Mamă și Fecioară este, și nici fecioria nu a împiedicat nașterea,
nici nașterea nu a dezlegat fecioria. Fecioara devine Maică și rămâne Fecioară” Tema fecioriei
veșnice a Maicii Domnului, duce la tema sfințeniei Născătoarei de Dumnezeu.7

Capitolul II.
Chipul Maicii Domnului

Dupa istorisirea si marturisirea mai marilor Parinti din antichitate, Prea sfanta Fecioara
a fost reprzentata asfel: Sprincenele de deasupara ochilor erau deajuns de arcuite si negre, Nasul
lunguiet, Buzele le avea inflorite, adica rosii, si, cand graiau, raspandeau dulceata. Fata nu era
rotunda, ci intr-un fel alungita. Mainile si degetele erau lungi. Era modesta si fara afectare. Nu
se lasa cuprinsa de vreo moliciune, traia in mare umilinta. Purta si indragea haine in culori
naturale, ceea ce si astazi se poate vedea din sfanta ei naframa de pe cap. Si, intr-un cuvant,
intreaga ei fiinta arata ce e plina de un har dumnezeiesc.
Aceasta descriere este cea mai completa pe care ne-a transmis-o antichitatea crestina.
Sfantul Ioan Damaschin intr-o omilie la Nasterea Maicii domnului spune: Cum sa
descriu tinuta Ta? (scil. a Fecioarei) plina de maiestrie? Cum haina Ta, cum fata Ta cea scumpa?
Intelepciunea unei batrane locuia in cel tineresc. Haina i-a fost decenta, mersul Ei demn, nici
pripit nici afectat. Seriozitatea Ei aparea indulcita prin ababilitatea si bunavointa Ei. Ea se purta
umilita si blanda, ascultatoare fata de parinti.

7
Pr. Dumitru Staniloae - 2015, Teologia Maicii Domnului, Revista ortodoxa on-line a Mitropoliei Olteniei - issn
2392-6546, issn–l 2392-6546.

5
 Felul acesta de a o infatisa pe Maica Preacurata a dus in cele din urma la stabilirea unei
modalitati constante de a o reprezenta icono-grafic, lucru despre care ne vorbeste ne vorbeste
batrana carte numita Erminie.
Cu privire la Maica Domnului citim aici urmatoarele: ”Prea Sfanta Nascatoare de
Dumnezeu mijlocie a fost cu varsta; iar altii o zic a fi de trei coti; de culoarea graului, cu parul
galben; cu vrederi galbuie; frumoasa la ochi cu sprincenele lungi; cu narile mijlocii; cu maini
lungarete si degetele lungarete; cu imbracamintea cucernicoasa; smerita, neprefacuta, fara
prihana; iubind Ea haina numai cu un fel de vopseala si Omoforul Ei marturiseste care zace in
biserica Ei.”
Ea va fi fost cum de graiesc trasaturile chipului, o fiinta minunata si o femeie foarte
frumoasa si mai curata decat toate fecioarele si cea mai duioasa Mama. Semanand
dumnezeiescului Ei Fiu, caruia I-a dat dat din frumosetea proprie.8

Semnificatia si talcuirea numelui Maria

Potrivit sfintelor Evanghelii cu privire la numele Fecioarei Maria, Talcuirea numelui

Mariei prorovenind din ebraicul "Aia", Maria se talcuieste "Doamna", fiindca ea domneste
si stapaneste peste zidirea cereasca si pamanteasca, ca Maica a lui Dumnezeu.
In al doilea rand, cuvantul Maria se talcuieste "luminare", dupa Sfantul Grigorie
al Neocezareii, care spune: "Caci Maria, cea aleasa, se talcuieste luminare", de vreme ce
etimologia isi are izvorul in lumina cea curata si este, precum zice Imparatul Solomon,
"stralucirea luminii vesnice", ca desavarsire a intelepciunii.
Maria este chipul bunatatii si al harului lui Dumnezeu. Ea a primit puterea de la Tatal,
ca fiica a Lui, ca sa savarseasca pe pamant ca Maica ceea ce Dumnezeu savarseste in cer ca
Tata; a luat intelepciunea de la Fiul, ca Maica a Lui, ca sa gaseasca calea de a impaca cerul cu
pamantul, pe Dumnezeu cu omul. A luat si bunatatea si harul de la Duhul Sfant, ca mireasa a
Lui, ca sa imparta tuturor creaturilor, ceresti si pamantesti, darurile si harurile ei duhovnicesti.

Alte numiri daruite Maicii Domnului

In Biserica Ortodoxa, Sfanta Fecioara Maria este cunoscuta sub numele de Maica

8
Preot Nicolae - (1982 - 1985), Chipul Maicii Domnului, in Mitropolia Banatului, Revista Oficiala a Arh.
Timisoarei si Caransebeselui si a Ep. Ardealului, 166, 167.

6
Domnului, iar in cult intalnim numirile: Preasfanta, Preacurata, Preabinecuvantata, Slavita
Stapana Noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria.
Fecioara Maria este laudata ca "cer tainic in care Dumnezeu, luand trup, a coborat pentru
a locui in ea", "vas in care dumnezeiasca mana este pastrata", "munte umbrit al Mantuitorului",
"masa care poarta indestularea milostivirilor", "candela de aur si luminoasa a Raiului", "rug
aprins care arde fara mistuire", "temelia lumii", "mladita iesita din radacina lui Iesei", "scara
cereasca", "odrasla pomului celui de viata purtator", "adancul milelor", "picatura care risipeste
mania lui Dumnezeu". Aceste expresii ne descopera rolul de mijlocitoare al Maicii Domnului.
Maica Domnului este cunoscuta si sub numele de "Mireasa" a Fiului lui Dumnezeu,
indicand disponibilitatea totala si delicatetea iubirii feciorelnice, cu care ea il primeste in sine.
Astfel "Fecioara nu e numai Maica, ci si Mireasa Lui. Are astfel o indoita iubire in ea. Ea
se face Maica Creatorului dar numai pentru ca se face Mireasa Lui si crede ca El a iubit-o
asa de mult, ca a binevoit sa se faca Mirele ei".9
Maica Preacurata ne apare ca un chip ce se cere cinstit si tot odata indragit. Sa zicem si
noi impreuna cu cantarea bisericeasca, ”De Tine ceea ce esti plina de dar se bucura toata
faptura, soborul ingeresc si neamul omenesc: Ceea ce esti biserica sfintita si rai cuvantator,
lauda fecioriei din care Dumnezeu s-a intrupat si prunc s-a facut: Cel ce este mai inainte de
veci, Dumnezeul nostru, trupul Tau, tron s-a ales, si pantecele Tau, mai desfatat decat
cerurile L-a facut. De tine, ceea ce esti plina de dar, se bucura toata faptura, marire Tie”.10

Capitolul III.
Teotokos, Maica lui Dumnezeu

Dealungul istoriei, si mai ales in seccolele al IV- lea si al V-lea, principala categoriei
care a stat la baza despre Fecioara Maria a fost cea a paradoxului: Fecioara si Mama;
Faptura Umana si Mama a Celui ce este Dumnezeu, Teodokos. Asa cum este redat de
libile occcidentale, temenul Teodokos, semnifica atat Maica lui Dumnezeu, (Mater Dei - in
latina), cat si mai precis ”cea care i-a dat nastere celui ce este Dumnezeu” ( adica Bogorodita
- in rusa). Cateva secole mai tarziu, Ioan Damaschinul va rezuma asfel conceptia ortodoxa
despre Teotokos: ”Pe buna dreptate o numim pe Fecioara Maria Teotokos”, pentru ca acest

9
CrestinOrtodox.ro. (07 septembrie 2018), Semnificatia si talcuirea numelui Maria, Preluat de pe
https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/nasterea-maicii-domnului/semnificatia-talcuirea-numelui-maria-
157320.html#.
10
Preot Nicolae (1982 - 1985), Chipul Maicii Domnului, in Mitropolia Banatului, Revista Oficiala a Arh.
Timisoarei si Caransebeseluimsi a Ep. Ardealului, ibidem, p 167.

7
nume cuprinde toata taina iconomiei divine (to mysterion tes oikonomias). Caci daca cea care
la nascut pe Hristos este Teotokos, atunci cel care la nascut este in mod sigur Dumnezeu si om
totodata, deci numele Teotokos semnifica cu adevarat unica fiinta, cele doua cai de
zamislire si cele doua firi ale Domnului nostru Iisus Hristos. 11

Incununarea cultului divin si calauza corului ingeresc

”Atunci a luat Mariam proorocita, sora lui Aaron, timpanul in mana sa si au iesit
dupa dansa toate femeile cu timpane si dantuind. Si raspundea Mariam inaintea lor: Sa
cantam Domnului, caci cu sla S-a prea slavit! Pe cal si pe calaret in mare i-a aruncat!”
(Iesirea 15,20-21)
Comentand cuvintele psalmului ”In mijlocul lor erau fecioare care cantau din tamburine
(in medio inveculae tympanistria)”. Sfantul Augustin o numeste pe fecioara Maria
”nostra tympanistria„ deoarece asemenea lui Miriam ce s-a aflat in fruntea fiilor lui
Israel, le-a fost calauza poporului lui Dumnezeu si ingerilor din cer in rugaciunile lor catre
Atotputernicul. Fecioarei Maria i se atribuie un rol de infrumusetare a cultului divin si de
calauza a corului de ingeri, prin cuvintele imnului compus de John A.L. Rirey, in 1906. „Voi
ingerilor pazitori si voi sfintilor”:
Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii,
Si mai marita decat Serafimii,
Calauzeste-i in rugaciunile lor, Aliluia!
Nascatoarea Cuvantului Vesnic!
Ceea ce esti plina de har, mareste-L pe Domnul, Aliluia!

Intelegem cu alte cuvinte, atunci cand ingerii din ceruri, Heruvimii si serafimii il
preamaresc pe Dumnezeu, ca ei sunt condusi de cea pe care Arhanghelul Gavriil o numeste
plina de ”plina de har” si cea care isi incepe propria-i cantare cu cuvintele: ”Mareste suflete al
meu, pe domnul”, cea care, fiind Maica lui Dumnezeu, Logosul intrupat.12

11
Joroslav Pelikan - 1998, Fecioara Maria de-a lungul secolelor Locul ei in istoria culturii, Humanitas, p 58,
60.
12
Idem, p 101.
8
 Capitolul IV.
Viata la templu a Maicii Domnului

Fecioarele, care pentru o perioada de timp erau afierosite templului, locuiau si ele in
aceste cladiri. Intre ele era si Fecioara Maria. Sfintii parinti ne relateaza despre Maica Domnului
ca ea a locuit la templu de la 3 pana la 15 ani, 12 ani, toata perioada copilariei sale, lucru care
ar trebui sa ne uimeasca. Cum a ramas in templu o fetita, de la 3 pana la 15 ani?
Dupa Sfantul Ieronim, desi era cea mai mica dintre fete, Maria a trait viata cea mai
ascetica si mai disciplinata.
Dupa Sfantul Dimitrie al Rostovului, la 6 dimineata primul lucru pe care il facea era
rugaciunea in Sfanta Sfintelor. Intre 9 dimineata si 3 dupa-amiaza se ocupa cu lucrul mainilor.
Fele mai mari o invatasera sa coasa, sa teasa, sa brodeze. Invatase ata de repede incat toate s-
au minunat de indemanarea ei.
Preotii o puneau, din evlavie si respect fata de ea, sa ingrijeasca de toate cele ce erau de
trebuinta in templu: acoperaminte, vesminte si celelalte. In paralel se ocupa si cu studiul limbii
ebraice, iar fetele mai mari o invatau sa scrie si sa citeasca, fiind dornica de invatatura.
Cand fetele mai mari ii citeau din Vechiul Testament si din alte invataturi sfinte, Micuta
Fecioara a auzit ca Hristos se va naste dintr-o fecioara si ea indata rugandu-se in taina a zis:
„Dumnezeul meu, invredniceste-ma sa-Ti slujesc Tie!”13

Buna vestire

Dupa marturisire sfantului Maxim marturisitorul, la sase luni de la zamislirea Elisabetei,

Arhanghelul Gavril a fost trimis de Dumnezeu in cetatea Nazaretului in casa lui Iosif si el a
vestit Fecioarei Maria aceasta vestire slavita si minunata, de nerostit, de necugetat, cap si
temelie a celor bune.

In care ceas, dupa ce randuiala si in ce loc a avut loc vestirea?

Fecioara Maria se afla deja in post si in picioare la rugaciune la izvor, finca a zamislit
Izvorul Vietii. Era in luna intai, cand Dumnezeu a zidit lumea intreaga, ca sa ne invete ca acum
inoieste lumea invechita. In a treia zi a saptamanii, care este duminica, in care a nimicit

13
Arh. Vasilios Bacoianis - 2012 ,Viata la Templu a Maicii Domnului. Bucuresti: De suflet, p 26, 27.

9
intunericul dintai si a zidit lumina intai-nascuta, in care a avut loc slavita Inviere din mormant
a Imparatului si Fiului Sau si, in acelasi timp, invierea firii noastre; si nu era doar ziua intai,
dar si ceasul intai, dupa cuvantul Proorocului: o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineata.

Care au fost cuvintele Arhanghelului si cat de pline au fost ele de taina?

”Bucurate, ceea ce esti plina de har”! A spus ”bucurate” pentru a nimici intristare cea
dintai si ursita vrasmasiei si din pricina harului celui nou facut acum cunoscut oamenilor, iar
„plina de har”, din pricina bogatiei podoabelor Fecioarei si a harurilor care au venit peste ea.
Era o singura zestre, chezesia Mirelui nemuritor si desfacerea blestemului dintai venit asupra
noastra prin neascultarea si ratacirea maicii noastre, si aceasta a doua descoperire a bogatiei
Mirelui nenuntit.14

Incheierea cuvantului Arhanghelului

Ne spune sfantul Maxim marturisitorul caci incheierea cuvantului Arhanhelului a fost

desavarsita si concisa: Binecuvantata esti tu intre femei, adica mai mult decat toate femeile,
caci prin tine femeile insele a fost facute vrednice de binecuvantare, asa cum barbatul a fost
facut vrednic de binecuvantare de catre Fiul tau si mai mult inca, firile barbatilor si ale femeilor,
sunt binecuvantate de catre amandoi, de catre tine si de catre Fiul tau. Si asa cum au fost hotarate
blestemul, suferinta si intristarea lui adam singur, si incepand de la Eva a barbatilor si a
femeilor, asa incepand cu tine si cu Fiul tau s-au revarsat peste toti bucuria si binecuvantarea.

Maica Domnului s-a tulburat de cuvantul Arhanghelului si cugeta in

sine ce fel de salutare poate fi aceasta?

Minunatul Gavriil, desi Fecioara nu-i vorbise, insa prin mintea sa ce strabate mintile a
simptit cugetarea incelegerii ei, si nu numai ca a nimicit aceasta temere, dar a revarsat bucurie
si, talcuind nasterea negraita, a spus: Nu te teme Marie, caci ai aflat har de la Dumnezeu!

14
Sfantul Maxim Marturisitorul - 1998, Viata Maicii Domnului. Sibiu: Deisis, p 19, 21.

10
 Harul pe care il gasise era cinstea si numele de Nascatoare de Dumnezeu, caci Ea a fost
chemata Nascatoare de Dumnezeu si s-a facut Nascatoare de Dumnezeu cu adevarat.
Sfantul Apostol Pacel spune caci Imparatia Sa este de trebuinta pana ce va pune pe toti
vrasmasii Sai sub picioarele Sale. Atunci si Fiul i se va supune Celui I-a spus Lui toate.
In continuare ingerul ii spune: Iata vei lua in pantece si vei naste fiu si Il vei chema
numele lui Iisus! Aceste va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu
Ii va tronul lui David, parintele Sau. Si va domni peste casa lui Iacob in veac, si Imparatia Sa
nu va avea sfarsit.15
Maica Domnului raspunde: Cum va fi aceasta, ce eu nu stiu de barbat?
Ingerul ii spune: Duhul Sfant va veni peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri.
Maica Domnului ii spune: Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau.

Si indata Maica Domnului a plecat la Elisabeta, vara sa Elisabeta, cum ca si aceasta era
insarcinata. Auzind salutarea, de indata glasul cuvantului, lumina din lumina, prorocul harului
a vazut-o mai adanc din sanul Maicii sale, si auzind glasul salutarii ei si prin tresaltarea sa la
sanul sau a vestit chipul salutarii si inchinarii Imparatului ce urma sa se nasca din ea, si de care
intelegea sa fie botezat, pentru a arata el insusi proorocul, Inainte-mergatorul si Botezatorul, ce
urma savina.
De aceea si maica sa a vestit-o pe Maica Domnului, si cu glas mare a strigat si a zis:
Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau! Si de unde mie
aceasta, ca sa vina la mine maica Domnului meu? Ca iata, de acum a venit la urechile mele
glasul salutarii tale, pruncul a saltat de bucurie in pantecele meu. Si fericita este aceea care
a crezut ca se vor implini ce spuse ei de la Domnul!16
Si dupa cum ne invata Evanghelistul, Maria a zis: Mareste suflete al meu pe Domnul
si s-a bucurat Duhul meu de Dumnezeu Mantuitorul meu, ca a cautat spre smerenia roabei
sale, ca iata de acum ma vor ferici toate neamurile!17

Capitolul V
Scripturile si vechile scrieri

Cu exceptia Sfantului Apostol Pavel, toti scriitorii Noului Testament au fost martori
oculari la faptele si invataturile lui Iisus Hristos. Pana la scrierea Sfintelor Scripturi, a

15
Sfantul Maxim Marturisitorul, 1998, Viata Maicii Domnului. Sibiu: Deisis, idem p 22, 23.
16
Idem, p 24, 25;
17
Idem, p 27.
11
Epistolelor, a Faptelor Apostolilor şi a Apocalipsei, comunitatea crestina timpurie s-a folosit de
„traditia orala”. Sfantul Ioan Gura de Aur (354-407) scrie ca aceasta Traditie a Bisericii este
continuta nu doar in documente, ci si in forme nescrise.
Dupa ce Sfintii Apostoli au fost invatati direct de catre Hristos, ei, la randul lor, au
perpetuat prin altii aceste traditii orale. Abia in secolul IV, cele douazeci si sapte de carti ale
Noului Testament au fost adunate canonic si distribuite intr-o colecţie. Astfel, mai multe
generatii de crestini au trait sub autoritatea traditiei orale si a scrierilor primilor Parinti ai
Bisericii. Cu toate că nu s-a vorbit despre Maica Domnului prin scrieri sau prin propovaduirile
apostolice, totusi taina petrecerii ei pamantesti a fost revelata fiilor Bisericii, ca apoi sa
infloreasca treptat prin Traditia Ortodoxa, prin iconografia si imnografia Bisericii.
Unii dintre primii Sfinti Parinti ale căror scrieri le-am citat in acest volum sunt: Sfantul
Ignatie al Antiohiei († cca 110), Sfantul Iustin Martirul (cca 100-165), Sfantul Irineu al Lionului
(† cca 193) si Sfantul Ipolit (cca 170-236). Dar prezentam fragmente si din scrierile altor Sfinţi
Parinti, urcand pana in vremurile noastre.
Invataturile mai marilor Ierarhi ai Ortodoxiei, a Nascatoarei de Dumnezeu si traitori
crestini si ale imnografiilor lor, au fost pline de evlavie si sfintenie, au fost mereu slavite de
catre Biserica. Astfel, acesti „Doctori” ai Bisericii sunt intr-un anume sens profesori care
descifreaza tainele credintei. Ei nu au compus Sfintele Scripturi, dar au alcatuit interpretari,
omilii, tratate si cantari, care propovaduiesc si apara inchinarea ortodoxa adusa Maicii
Domnului.18

Cultul Maicii Domnului

O traducere bisericeasca din sec VI, confirmata in scris de Teodor Citetul, spunea ca
Sfantul Luca pictase peste 600 de icoane ale Sfintei Fecioare si cateva ale Mantuitorului. Multe
din reprezentarile Sfintei Fecioare, ca si ale Mantuitorului, faceau parte din arta decorativa a
catacombelor si criptelor mortuare datorita dorintei de impodobire a acestor locuri.
La inceputul sec. II apar reprezentari ale Maicii Domnului cu Pruncul in brate, rugandu-
se cu bratele intinse spre cer ori asezata pe un scaun.
In primele secole existau scrieri puse pe seama unor persoane cu mare autoritate,
alcatuite de crestini piosi. Astfel de scrieri au fost atribuite si Sfintei Fecioare, ca fiind
invataturile si viata ei.

18
Arh. Constantin Chirila - 2013, Viata Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, Iasi:
Doxologia, p 10.

12
 Apocrifele, de mica valoare doctrinala, dovedesc ca toata lumea de atunci avea in
centrul preocuparilor viata Sfintei Fecioare. Printre ele, se numara si "Protoevanghelia lui
Iacob" (sfarsitul sec. II) ce reda copilaria sfintei Fecioare.4 Evanghelia apocrifa "Despre
adormirea Sfintei Marii", de la sfarsitul sec. III si inceputul sec. IV, ne da stiri despre viata ei
si cum a fost inmormantata in Ierusalim. Pe acel loc vor fi ridicate apoi Biserici in cinstea ei.
Cel mai vechi abuz in cinstea Maicii Domnului l-a facut o secta din sec. IV Colliridienii care
faceau din ea aproape o zeita si careia ii ofereau poezii ca sacrificiu. Acest fapt dovedeste ca
ritul Maicii Domnului suferise excese si denaturari. Pe de alta parte apar si adversari ai ei,
Antidicomarionitii, care aveau promotori pe Bonasiu si Helvidiu; ei negau pururea fecioria ei,
spunand ca a mai avut si alti fii din logodna cu batranul Iosif "dupa cum mentioneaza Scriptura".
In legatura cu venerarea Sfintei Fecioare gasim marturii la Sfintii Parinti si scriitorii
bisericesti din acea perioada, in care se afirma despre Pururea Fecioria ei, maternitatea divina
si rolul de noua Eva. Printre altii, Sfantul Iacob, ruda Domnului, mentioneaza in Liturghia sa:
"Mai intai facem amintirea Preacuratei, Preasfintei, Fecioarei Nascatoare de Dumnezeu..."
Odata cu Sfantul Efrem Sirul (306-373), care ii dedica multe pagini lirice, venerarea ei
ia amploare, textele devin mai abundente si mai explicite. Sfantul Ambrozie al Milanului
spunea ca fecioarele care intrau in manastiri luau ca pilda pe Sfanta Fecioara, caci ea ridicase
stindardul fecioriei.
Dupa libertatea data Bisericii in sec. IV de catre Constantin cel Mare prin Edictul de la
Milan din anul 313, cultul ortodox ia un avant foarte mare. Iconografia (incluzand-o si pe cea
a Maicii Domnului) cunoaste o mare dezvoltare. Se construiesc de asemenea o serie de lacasuri
de cult in cinstea Sfintei Fecioare. insusi Constantin cel Mare ridica in Constantinopol 3 biserici
in cinstea ei. De asemenea, in Roma, dupa noile cercetari, trebuie sa fi existat inaintea "Basilicei
Liberalice" socotita cea mai veche biserica o alta biserica numita "Maria antiqua."
O veche traditie spune ca imparatul Constantin consacrase Sfintei Fecioare
Constantinopolul, noua capitala a imperiului. Mama lui, Sfanta imparateasa Elena, a ridicat o
biserica in Nazaret, pe locul unde fusese casa Fecioarei Maria, ca si in Bethleem si Ierusalim,
toate inchinate Maicii Domnului.
In aceasta perioada apar si primele sarbatori inchinate Maicii Domnului, cinstind marile
evenimente din viata sa. Dar ele nu aveau nicidecum fastul ciclului liturgic si stabilitatea celor
de azi.
Astfel, sarbatoarea Bunei Vestiri, mentionata prima oara in sec.III, era numita de
crestini "Zamislirea lui Iisus." Despre acest fapt avem marturie de la Sf. Grigore Taumaturgul
(+ 270) in cuvantarea sa rostita in acea zi.
La inceput, aceasta sarbatoare se tinea in ajunul Botezului (5 ianuarie); mai tarziu, in
13
sec. IV, s-a hotarat ziua de 25 martie pentru praznuirea Bunei-Vestiri dupa o veche traditie care
invata ca in acea zi a adus ingerul vestea Mariei.
Nasterea Sfintei Fecioare Maria era cunoscuta ca sarbatoare in sec.IV atat in Rasarit, cat
si in Apus. in acest sens ne dau marturie Sf. Ioan Hrisostom, Fer. Augustin si Proclu. O alta
dovada ne-o da existenta ei in calendarul iacobit si coptic, stiut fiind ca dupa despartirea lor de
Biserica Ortodoxa 451 n-au mai imprumutat nimic una alteia. Cu toate acestea, in Apus s-a
generalizat abia in sec.VII.
Cantarile din ciclul divin public dovedesc, de asemenea, cinstea de care se bucura Maica
Domnului in cadrul cultului crestin. in sec. IV se fixeaza definitiv cele 7 laude bisericesti.
Natura acestor laude consta din citirea din Vechiul Testament si elementul nou crestin imnul
lui Zaharia, al Sfintei Fecioare si al lui Simeon; acestea sunt primele cantari care aduc vorba de
Sfanta Fecioara si Fiul ei. Ele au servit ca model imnelor de mai tarziu. Marele imnolog, Sfintei
Efrem Sirul (+373) a compus cantari in cinstea Maicii Domnului , cantari care au fost alese de
Paul de Amoreea in sec.XI si puse in Octoih dupa cele ale lui Anatolie.
Cuvantarile, predicile si panegiricile in cinstea Sfintei Fecioare aduc marturie despre
veneratia pe care i-o aduceau crestinii. Dintre predicatori amintim pe Proclu al Cizicului care a
rostit predici si cuvantari importante spre lauda Maicii Domnului.
Aceste manifestari embrionare iau amploare odata cu libertatea cultului. Simbolul
credintei, stabilit la primele doua Sinoade Ecumenice, cuprinde atat doctrina hristologica, cat
si mariologica. Insa libertatea cultului aduce si aspecte negative. Apar dispute si controverse,
impartind lumea crestina in aparatori zelosi si adversari fanatici. Asa devine Patriarhul
Constantinopolului Nestorie, cel mai de temut adversar al lui Hristos Dumnezeu si implicit al
Fecioarei Maria.
Pentru a se combate si a se lamuri problema, imparateasa Pulheria a convocat un Sinod
Ecumenic la Efes in anul 431, intr-o biserica dedicata Sfintei Fecioare, iar Sfantul Chiril al
Alexandriei, intr-un Sinod la Alexandria, formuleaza 12 Anatematisme contra lui Nestorie.
Victoria Ortodoxismului la Sinodul III Ecumenic denota inca o data puterea adevarului
crestin.19

Capitolul VI.
Adormirea Maicii Domnului

19
Dezvoltarea cultului Maicii Domnului pana la Sinodul III Ecumenic -14 Ianuarie 2009, Preluat de pe
http://www.maicadomnului.ro/dezvoltarea-cultului-[hl][hl]maicii[/hl][/hl]-domnului-pana-la-sinodul-iii-
ecumenic_l3_p0.html.

14
 In secolul al V-lea, sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului exista in Siria, fiind
mentionata in documentele vremii. Locul de origine al sarbatorii este probabil Ierusalimul,
orasul sfant, unde se pastreaza pana astazi, in apropierea gradinii Ghetsimani, mormantul Maicii
Domnului si Biserica zidita pe acest mormant. In spatele mormantului Maicii Domnului din
aceasta biserica, este pusa la închinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului facatoare de
minuni, cunoscuta sub numele de Ierusalimitissa. Pelerinii care ajung in Israel au ca obiectiv,
printre altele, o vizita la mormântul Maicii Domnului.
Generalizarea Adormirii Maicii Domnului în Rasarit se datoreaza imparatului bizantin
Mauriciu 528 - 603, care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani si care a fixat
definitiv si data sarbatoririi ei la 15 august.
Potrivit traditiei bisericii, Sfanta Fecioara Maria a fost instiintata printr-un inger de
trecerea ei la cele vesnice, iar apostolii, aflati în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost
adusi pe nori pentru a fi prezenti la acest eveniment. Apostolul Toma nu a fost prezent la
inmormantare, el ajungand trei zile mai tarziu. Intristat, a cerut sa se deschida mormantul,
pentru a saruta mainile Nascatoarei de Dumnezeu, dar intrand, l-a gasit gol. In timp, in
cuvantarile parintilor bisericii s-a afirmat cu mai multa putere credinta ca, dupa adormirea sa,
Fecioara Maria a fost inviata de Iisus Hristos si luata cu trupul in Imparatia cerurilor.
Principala sarbatoare a Sfintei Maria, din 15 august, se numeste oficial în biserica
romano-catolica "Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria", iar in bisericile ortodoxe "Adormirea
Maicii Domnului". Recent, biserica anglicana a introdus "Sarbatorirea Binecuvantatei Fecioare
Maria" la aceeaşi data.
In 15 august este celebrata si Ziua Marinei, Sfanta Maria fiind ocrotitoarea marinarilor.
La malul marii, dar si în orasele dunărene sunt organizate, de Sfanta Maria, manifestari
religioase, artistice si culturale.20

Concluzii

Dezvoltarea progresiva a cultului Mariei a dus la precizarea, la stabilirea în sens bun a

modului în care Fecioara este Maica lui Dumnezeu Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica. Cultul ei
de preacinstire hyperdulie este distinct de cel datorat lui Hristos adorare sau de cel dat sfintilor

20
Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare, una dintre cele mai importante sărbători creştine, 15
august 2017, Preluat de pe https://www.mediafax.ro/social/adormirea-maicii-domnului-sau-sfanta-maria-mare-
una-dintre-cele-mai-importante-sarbatori-crestine-16693840.

15
dulie. De aceea crestinii nu “se roaga” Mariei, ci o roaga să mijlocească la Dumnezeu:
“Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”.
Stim că în secolele primare ale crestinismului Sfantul Ignatie, Justin sau chiar apocrifele
Protoevanghelia lui Iacob au mentionat-o pe Maica Domnului cu un dublu scop: de a marturisi
contra dochetismului realitatea Întruparii, sau ca Hristos s-a nascut cu adevărat dintr-o femeie
şi, totodata, că prin Nasterea Sa dintr-o Fecioara El nu este un simplu Om. Din secolul al III-
lea s-a accentuat în Biserica învatatura despre fecioria Mariei Atanasie, Scrisori catre fecioare;
Sf. Grigorie de Nysa, Despre feciorie etc., paralela Eva-Maria Sf. Irineu al Lyonului, Contra
ereziilor, punerea în paralel a maternitătii Mariei.
Devoţiunea sau cinstirea Mariei în Biserica noastra este exclusiv liturgica, “ancorata”
in Hristos. Niciodata in Rasarit cultul sau sarbatorile Mariei nu au dobandit “sensuri” particulare
ca mai apoi sa fie nevoie de “re-echilibrari” adaosuri sau renuntari a diferitelor forme de
manifestare a cultului ei. Fecioara Maria a intrat în cultul Bisericii printr-o Teologie patristica
sobra, prin raportarea la Taina Vietii, la iconomia mantuirii adusa de Iisus Hristos.
Am ales aceasta tema: ”Chipul Evanghelic al Maicii Domnului”, deoarece, simt eu,
cand o cinstesc pe Maica Domnului si o studiez, ca Maica Domnului este Stapana mea, ca
Maica Domnului este lumina sufletului meu si ca evlavia numelui Ei de a o studia, ma
incarca cu multa lumina si ma pune in contact cu constientizarea de sine, cat si cu
constiinta crestineasca de a alege o viata aleasa crestineasca si placuta in slujba Domnului.
Dupa intuitia sufleteasca si prin datina bisericeasca stim ca, pe Maica Domnului o
veneram, pe sfinti ii cinstim si pe Dumnezeu Il Preaslavim.
Dupa cum stim cu totii, Maica Domnului este Maica cerului si a pamantului, este
mare rugatoare pentu noi pacatosii si o mama Preacurata, mai cinstita decat Heruvimii
si mai marita fara de asemanare decat serafimii; care ne apara si ne izbaveste in fata
dificultatilor si a incercarilor noastre: firesti, fizice, psihice si suflestesti, cat si individuale.
Maica Domnului este nădejdea mea, Maica Domnului este acoperământul meu si mama
care m-a crescut din copilaria mea prin mama mea trupeasca, purtandu-ma inca din
copilarie, calator si rugator in dobandirea virtutilor si impacarea pururea cu Dumnezeu,
ca sens de mantuire.
O rog pe Maica Domnului sa-mi primeasca si putina si nepriceputa mea nevointa
prin aceasta tema; acolo unde am gresit sa ma ierte si sa corecteze prin mai marii dascali
ai Facultatii, si sa ma ajute sa ma desavarsesc crestineste, implinind cele doua porunci
lasate de Dumnezeu: ”Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul
tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti.” O rog pe

16
Maica sa ma ajute in continuare sa respect, pana la bun sfarsit, atat studiile Teologice, cat
si ascultarea de Dumnezeu prin mai marii bisericii Ortodoxe-crestine.
Ii multumesc Induratului Dumnezeu pentru aceasta oportunitate si deschidere de
a studia Teologia si simultan, le multumesc si tuturor dascalilor Facultatii de Teologie.
Amin.

BIBLIOGRAFIE

I.SFINŢI PARINŢI SI SCRIITORI BISERICEŞTI:

1. Monahul Teoclit Dionisiatul, Maica Domnului in teologia si imnografia Sfintilor Parinti,

Introducere la Praznicul Nasterii Nascatoarei de Dumnezeu. Arh. Tomis, biblioteca nr. 19266,
p. 70, 71
2. Pr. Dinu Adrian Lucian, Maica Domnului in Teologia sfintilor Parinti. Arh. Tomis Biblioteca
nr. 16929. p. 26-27.
3. Joroslav Pelikan - 1998, Fecioara Maria de-a lungul secolelor Locul ei in istoria culturii,

Humanitas, p 58, 60.

II. CĂRŢI, STUDII ŞI ARTICOLE:

1 .Pr. Dumitru Staniloae - 2015, Teologia Maicii Domnului, Revista Ortodoxa on-line a
Mitropoliei Olteniei - issn 2392-6546, issn–l 2392-6546.

2 .Alexis Kniazev - 1998, Maica Domnului in Biserica Ortodoxa (Vol. 1). Humanitas p. 97

3. Pr. Dumitru Staniloae - 2015, Teologia Maicii Domnului, Revista ortodoxa on-line a
Mitropoliei Olteniei - issn 2392-6546, issn–l 2392-6546.

4. Preot Nicolae - (1982 - 1985), Chipul Maicii Domnului, in Mitropolia Banatului, Revista
Oficiala a Arh. Timisoarei si Caransebeselui si a Ep. Ardealului, 166, 167.

5. Preot Nicolae (1982 - 1985), Chipul Maicii Domnului, in Mitropolia Banatului, Revista
Oficiala a Arh. Timisoarei si Caransebeseluimsi a Ep. Ardealului, ibidem, p 167.

17
6. Joroslav Pelikan - 1998, Fecioara Maria de-a lungul secolelor Locul ei in istoria culturii,
Humanitas, p 58, 60.

7. Arh. Vasilios Bacoianis - 2012 ,Viata la Templu a Maicii Domnului. Bucuresti: De suflet, p
26, 27.

8. Sfantul Maxim Marturisitorul - 1998, Viata Maicii Domnului. Sibiu: Deisis, p 19, 21.

9. Sfantul Maxim Marturisitorul, 1998, Viata Maicii Domnului. Sibiu: Deisis, idem p 22, 23.
Idem, p 24, 25;

10. Arh. Constantin Chirila - 2013, Viata Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea
Fecioarei Maria, Iasi: Doxologia, p 10.

III. BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ:

1. Dezvoltarea cultului Maicii Domnului pana la Sinodul III Ecumenic -14 Ianuarie 2009,
Preluat de pe http://www.maicadomnului.ro/dezvoltarea-cultului-
[hl][hl]maicii[/hl][/hl]-domnului-pana-la-sinodul-iii-ecumenic_l3_p0.html.

2. Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare, una dintre cele mai importante
sărbători creştine, 15 august 2017, Preluat de pe
https://www.mediafax.ro/social/adormirea-maicii-domnului-sau-sfanta-maria-mare-
una-dintre-cele-mai-importante-sarbatori-crestine-16693840.

3. CrestinOrtodox.ro. (07 septembrie 2018), Semnificatia si talcuirea numelui Maria,

Preluat de pe https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/nasterea-maicii-
domnului/semnificatia-talcuirea-numelui-maria-157320.html#.

18
 CUPRINS

INTRODUCERE... Chipul Evanghelic al Maicii Domnului.........pag. 2

CAPITOLUL I. Maica Domnului in Teologia Sfintilor Parinti.......

pag 3-5

CAPITOLUL II. Chipul Maicii Domnului..................................pag 5-7

CAPITOLUL III. Viata la templu a Maicii Domnului...............pag 7-8

CAPITOLUL IV. Viata la templu a Maicii Domnului.............pag 9-11

CAPITOLUL V. Scripturile şi vechile scrieri.......................pag 11-14

CAPITOLUL VI. Adormirea Maicii Domnului...................pag 14-15

CONCLUZII...........................................................................pag 15-17

BIBLIOGRAFIE .......................................................pag 17-18

19
20