Fecioara Maria – Sfanta sau Zeita?

November 12, 2009 Sanatate,familie,religie 4 Comments 312 Afisari

Maria din Nazaret sau Fecioara Maria (din ebraică Miryam n. aprox. 17 î.Hr. probabil
în Ierusalim, – d. aprox. 45 d.Hr. probabil în Efes, azi Turcia) a fost, conform scrierilor
Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Conform Evangheliei necanonice dupa
Iacov a fost fiica lui Ioachim si Ana. Conform Noului Testament, în momentul conceperii
lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gabriel, ea era logdnica lui Iosif
din Nazaret. În tradiţia ortodoxă si catolică precum şi în cea musulmana, a rămas prin
minune fecioară în timpul conceperii şi naşterii lui Iisus.

Conform Noului Testament

În Noul Testament se găsesc relativ puţine referinţe la Maria, iar dintre acestea cele mai
numeroase în capitolul întâi al Evangheliei după Luca. Acolo este menţionată ca tânără
logodită. Conform Evangheliei după Luca (Luca. 1,28), a fost vizitată de un înger, care a
salutat-o cu cea “plină de har”. După salutul îngerului, acesta i-a vestit că fără să
 cunoască bărbat, va da naştere unui Fiu, care va fi Meshiah (Eliberatorul, Unsul lui
Dumnezeu) aşteptat de popor.

Încrederea în Dumnezeu şi modestia Mariei sunt trăsături scoase în evidenţă în

Evanghelia după Luca, trăsături care au stat la baza venerării Mariei în mediile creştine
de mai târziu.

Cu ocazia prezentării pruncului Iisus în templul din Ierusalim, bătrânul Simeon i-a
proorocit Mariei suferinţele pe care le va trăi (Luca 2,35). Doar Evanghelia lui Ioan o
menţionează pe Maria în mod expres ca martoră nemijocită a crucificării fiului ei. Ultima
dată este evocată în cartea Faptele Apostolilor1,14 ca făcând parte din grupul asupra
căruia la Rusalii s-a coborât Duhul Sfant.
 Istoria si Traditia Bisericeasca

Al treilea sinod ecumenic, ţinut la Efes în anul 431, convocat pentru a dezbate asupra
învăţăturii dioprosopiste a Patriarhului Nestorie, s-a creat învăţătura Bisericii cu privire la
Maica Domnului (gr. Theotokos, “Născătoarea de Dumnezeu”). Desi Biblia nu sustine
aceasta dogma. Conform definiţiilor dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel
cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva0, tot printr-o femeie (Maria) a venit în
lume şi mântuirea. Maria a fost denumită de aceea “noua Evă”. Insa mantuirea nu a
venit in lume printr-o femeie, ci prin Iisus Hristos.

Venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe

si cea catolică. Desi bisericile protestante respecta rolul Fecioarei Maria in
Istoria Mantuirii, nu considera venerarea Mariei ca fiind esentiala in
mantuire, deoarece mantuirea este un dar oferit de Dumnezeu oamenilor, prin
mijlocirea exclusiva a Domnului Hristos.

Un număr foarte mare de biserici şi catedrale catolice si ortodoxe îi poartă numele,

spre exemplu 70% din catedralele franceze.
 Principala
sărbătoare a Mariei este la 15 august (“Sfânta Maria Mare”), sărbătoare care se numeşte
oficial în biserica romano-catolică “Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria”, iar în
bisericile ortodoxe “Adormirea Maicii Domnului”.

În plus, toate aceste biserici sărbătoresc Nasterea Maicii Domnului (“Sfânta Maria
Mică”), pe 8 septembrie iar pe 12 septembrie, în Biserica Romano-Catolica se
sărbătoreşte Sfantul Nume al Mariei.

Pe 25 Martie biserica catolică şi cele ortodoxe sărbătoresc Buna-Vestire.

Bisericile ortodoxe, greco- şi romano-catolice sărbătoresc Intrarea în biserică a Maicii

Domnului (sau Aducerea Maicii Domnului la Templu) pe 21 noembrie.
Biserica catolică mai sărbătoreşte pe Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria
pe 8 decembrie şi, după Conciliul al Doilea de la Vatican, a schimbat denumirea
sărbătorii de 1 ianuarie din Tăierea împrejur în Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria,
Maica lui Dumnezeu, Regina păcii.

În Evul Mediu, în unele regiuni ale Europei de vest Adormirea şi Ridicarea la Ceruri se
sărbătorea în ianuarie şi februarie.

Bisericile ortodoxe şi cele greco-catolice mai sărbătoresc:

• Adunarea [credincioşilor în cinstea] Preasfintei Fecioare, Născătoare de

Dumnezeu pe 26 decembrie
• Acoperământul Maicii Domnului pe 1 octombrie
• Izvorul Tămăduirii în Vinerea luminată, adică vineri în Săptămâna luminată, de
după Paşti
• Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana pe 9 decembrie
• Punerea în raclă a cinstitului veşmânt al Maicii Domnului la 2 iulie
• Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului la 31 august.

De asemenea, atât catolicii şi cât şi ortodocşii serbează, în funcţie de ţară, regiune şi

tradiţie, diverse apariţii sau icoane ale Maicii Domnului.
 Titlurile date Fecioarei Maria

Titlurile cele mai des atribuite Fecioarei Maria sunt Maica Domnului (Our Lady, Notre
Dame, Nuestra Señora, Nossa Senhora, Madonna, numele după care ea este cunoscută
cel mai des), Binecuvântata Fecioară Maria, Regina Cerurilor (Queen of Heaven,
Regina Coeli) şi altele.

Lucrările teologice se referă la termenul grec Theotokos şi echivalentele sale latine

Deipara şi Dei genetrix, traduse ca Născătoare de Dumnezeu sau Purtătoarea de
Dumnezeu. Acestea sunt utilizate pentru a accentua că fiul Mariei, Iisus Hristos, este
Dumnezeu. Insa nu era nevoie de aceste titluri puse in dreptul Fecioarei Maria, deoarce,
Biblia insasi spune ca Iisus este Dumnezeu, iar Hristos afirma despre Sine: “Eu si Tatal
Una suntem“. Conciliul de la Efes susţine ca părinţii bisericii nu au ezitat să vorbească
despre Fecioara Maria ca fiind Maica Domnului, condamnând doctrina Nestoriană, care
ţinea că Maria a fost doar mama lui Iisus-omul, nu şi a lui Iisus-Dumnezeu.(ceea ce ar
conform Bibliei, pentru ca un om nu-L poate naste pe Dumnezeu, deoarece Dumnezeu
este vesnic)

Numele ei în alte limbi

Numele Maria potrivit unor surse înseamnă “copil dorit”. Altii interpreteaza numele ca
insemnand „amărăciune” şi se pronunţă în ebraică Miryam în arabă Miryam sau
Maryam ,în greaca Septuagintei Mariam, sau Maria, în etiopiană Māryām, în siriană
Mart Maryam, în latina târzie Maria.

Cuvântul Maria, este în general considerat ca fiind originar din limba ebraică şi ar
proveni din Maryam cu varianta Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise. Pare să fie
un nume compus din două elemente: mar însemnând picătură şi yâm însemnând mare.
Sfântul Ieronim cunoştea această etimologie, deoarece declara că Maria înseamnă Stilla
Maris, “picătură din mare”. După el, unii copişti au citit greşit cuvântul stilla, picătură, şi
au scris stella, stea. De aici provine titlul “Steaua Mării” şi cântecul Ave, maris stella,
“Bucură-te, o, stea a mării”. Eroarea nu trebuie regretată, deoarece a dat loc unei imagini
poetice foarte frumoase.

Unii savanţi consideră, şi nu fără motive, că cuvântul Maryam nu este de origine ebraică,
ci egipteană, şi datează din timpul captivităţii evreilor în pământul faraonilor. Conform
acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părţi, dintre care prima înseamnă “a iubi, a
 alege pe cineva”, iar a doua parte este numele zeului Amon. În transcriere grecească
cuvântul a devenit Mariamne, însemnând “aleasă, iubită de Amon”. Pentru creştini,
cuvântul Maria, după transcrierea ebraică, şi Mariana, după transcrierea grecească,
înseamnă “aleasă, iubită de Dumnezeu”.

Dupa cum se stie, Evangheliile canonice nu dau prea multe amanunte despre viata
Fecioarei Maria. Majoritatea evenimentelor din viata Fecioarei Maria ce sunt sarbatorite
in cadrul ceremoniilor religioase (ortodoxe si catolice) fac parte din traditie, sursele
informatiilor cu privire la viata ei nu pot fi accesate, pentru ca nu exista; iar cele ce exista
nu sunt veridice, fiind in mare masura, controversate si contestate de teologie.

De fel din Nazaret, in Galileea (Luca. 1, 26-27), ea este logodita cu Iosif, nume
mentionat in genealogia redata de Evanghelia dupa Matei (1, 16), cu scopul de a
arata ca Iisus apartine dupa nasterea Sa fizica poporului iudeu, inscriindu-Se in
linia descendenta davidica. Din cauza acestei logodne, Iisus a fost considerat fiul lui
 Iosif si al Mariei (Luca. 3, 23; Luca. 4, 24; Ioan 6, 24), desi Iosif are o paternitate
legala asupra Lui, nu una fizica (Matei. 1, 20-25). Aici primeste vestea cea buna de
la ingerul Gabriel (Luca. 1, 26-38), fiind salutata apoi de Elisabeta, mama lui Ioan
Botezatorul (Luca. 1, 42-45). Dupa nasterea Fiului sau, cel Unul-Nascut, in Betleem
(Luca. 2, 4-16), ea este alaturi de Iisus in toate marile momente ale vietii si activitatii
Lui: taierea-imprejur, prezentarea la tmplu, fuga in Egipt, predica in templu,
minunea din Cana (Ioan 2, 1), in timpul Patimilor, dupa care Fecioara este
incredintata apostolului Ioan (Ioan 19, 25). Dupa inaltarea la cer a lui Iisus (Fapte 1,
14), Fecioara impreuna cu fratii lui Iisus si femeile care au urmat pe Hristos fac
parte din cercul apostolic.

Pana in secolui al IV-lea,(anii 500 – pana la aceasta data, Fecioara Maria nu a fost
venerata decat in comunitatile crestine in care era foarte puternica influenta
filosofiei pagane grecesti – gnosticism, neo-platonism) lipseste o literatura proprie
despre Fecioara Maria, cu toate ca scrierile apocrife(necanonice, gnostice) se refera
deseori la scene din viata ei. De pilda, cartea Petrecerii Prea Sfintei Fecioare,
atribuita episcopului Meliton de Sardes, mentioneaza ca apostolii, care au
inconjurat pe Fecioara in ultimele clipe ale ei, au dus trupul sau spre ingropare in
valea lui Iosaphat, dar aici, in fata mormintului, a fost inaltata la cer, desi nimeni nu
poate confirma acest lucru.

Mircea Ivanof