VIATA FECIOAREI MARIA

Ghita Lorena Alexia

Clasa a-9 a A
FECIOARA MARIA
Maica Domnului sau Fecioara
Maria (din ebraică Miryam ‫ ;מרים‬n.
Sepphoris sau Ierusalim - d.
Ierusalim sau Efes) a fost, conform
scrierilor Noului Testament, mama
lui Iisus din Nazaret. Conform
protoevangheliei după Iacob,
Fecioara Maria a fost fiica lui
Ioachim și Ana. Conform Noului
Testament, în momentul
conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce
i-a fost revelat de Arhanghelul
Gabriel, ea era logodnica lui Iosif
din Nazaret. În tradiția creștină
(ortodoxă, catolică, anglicană și
luterană), precum și în cea
musulmană, a rămas prin minune
fecioară în timpul conceperii și
nașterii lui Iisus.
 Termenul de logodnă este o traducere greșită a conceptului de kiddushin, din punct de vedere
al legii iudaice cei denumiți în traduceri greșite (incluzând greaca Noului Testament) drept
„logodiți” erau deja soț și soție. În realitate la evreii antici nu existau logodne, ci doar căsătorii,
fiecare căsătorie era după câtva timp urmată de altă ceremonie, de consumare a căsătoriei. Deci
în loc să vorbim de logodnă urmată de căsătorie, corect din punct de vedere istoric este să
vorbim despre căsătorie urmată de ceremonia de consumare a căsătoriei.
Al treilea sinod ecumenic, ținut la Efes în anul 431, convocat pentru a dezbate asupra
învățăturii dioprosopiste a patriarhului Nestorie, a confirmat învățătura Bisericii primare cu
privire la Maica Domnului (gr. Theotokos, "Născătoarea de Dumnezeu"). Conform definițiilor
dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie
(Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume și mântuirea. Maria a fost denumită de aceea
"noua Evă".
Venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea
catolică, cea anglicană și cele orientale. Un număr foarte mare de biserici și catedrale îi poartă
numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze.
 Principala sărbătoare a Mariei este la 15 august ("Sfânta Maria Mare"), sărbătoare care se numește
oficial în biserica romano-catolică „Adormirea Maicii Domnului”/ „Ridicarea la Ceruri a Fecioarei
Maria”, iar în bisericile ortodoxe și greco-catolice „Adormirea Maicii Domnului”. Recent biserica
anglicană a introdus "Sărbătorirea Binecuvântatei Fecioare Maria" pe aceeași dată.
In plus, toate aceste biserici sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului ("Sfânta Maria Mică"), pe 8
septembrie, iar pe 12 septembrie, în Biserica romano-catolică se sărbătorește Sfântul Nume al Mariei
(aluzie la respectul datorat Maicii Sfinte și încrederea în puterea invocării respectuoase a acestui Nume,
ca semn de binecuvântare și tărie în fața ispitelor).
Pe 25 martie biserica catolică și cele ortodoxe sărbătoresc Buna-Vestire, în timp ce cea anglicană
sărbătorește Ridicarea Sa la Ceruri.
Bisericile ortodoxe, greco- și romano-catolice sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului /
Intrarea în Templu a Maicii Domnului/ Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria[8] (sau Aducerea
Maicii Domnului la Templu, când Sf. Maria avea trei ani) pe 21 noiembrie. În calendarul popular
sărbătoarea se numește Ovidenie.
Biserica romano-catolică mai sărbătorește Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria pe 8
decembrie, iar după Conciliul al Doilea de la Vatican, a schimbat denumirea sărbătorii de 1 ianuarie din
Tăierea împrejur în Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu, Regina păcii.
În Evul Mediu, în unele regiuni ale Europei de vest Adormirea și Ridicarea la Ceruri se sărbătorea în
ianuarie și în februarie.
Biserica anglicană mai sărbătorește Purificarea Sfintei Fecioare Maria pe 2 februarie.
Bisericile ortodoxe și cele greco-catolice mai sărbătoresc:

• Adunarea [credincioșilor în cinstea] Preasfintei Fecioare, Născătoare de Dumnezeu / Serbarea Maicii Domnului, pe 26
decembrie
• Acoperământul Maicii Domnului pe 1 octombrie
• Izvorul Tămăduirii în Vinerea luminată, adică vineri în Săptămâna luminată, de după Paști
• Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana / Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana (Neprihănita Zămislire), pe 9
decembrie.
• Punerea în raclă a cinstitului veșmânt al Maicii Domnului / Aducerea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Biserica
Vlaherne, la 2 iulie
• Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului, la 31 august.
• De asemenea, atât catolicii, cât și ortodocșii serbează, în funcție de țară, regiune și tradiție, diverse apariții sau icoane ale
Maicii Domnului.
Numele ei în alte limbi:
Numele Maria potrivit unor surse înseamnă "copil dorit". Altii interpretează numele ca
insemnând „amărăciune” și se pronunță în ebraică Miryam ‫מרים‬, în arabă Miryam sau Maryam
‫مريم‬, în greaca Septuagintei Μαριάμ, Mariam, sau Μαρία, Maria, în etiopiană Māryām, în
siriană Mart Maryam, în latina târzie Maria.
Cuvântul Maria, este în general considerat ca fiind originar din limba ebraică și ar proveni din
Maryam cu varianta Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise. Pare să fie un nume compus
din două elemente: mar însemnând picătură și yâm însemnând mare. Sfântul Ieronim
cunoștea această etimologie, deoarece declara că Maria înseamnă Stilla Maris, "picătură din
mare". După el, unii copiști au citit greșit cuvântul stilla, picătură, și au scris stella, stea. De aici
provine titlul "Steaua Mării" și cântecul Ave, maris stella, "Bucură-te, o, stea a mării". Eroarea
nu trebuie regretată, deoarece a dat loc unei imagini poetice foarte frumoase.
Unii savanți consideră, și nu fără motive, că Maryam nu este un cuvânt de origine ebraică, ci
egipteană și datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei
origini, cuvântul ar fi compus din două părți, dintre care prima înseamnă "a iubi, a alege pe
cineva", iar a doua parte este numele zeului Amon. În transcriere grecească cuvântul a devenit
Mariamne, însemnând "aleasă, iubită de Amon". Pentru creștini, cuvântul Maria, după
transcrierea ebraică, și Mariana, după transcrierea grecească, înseamnă "aleasă, iubită de
Dumnezeu".
Concepția imaculată (Neprihănita Zămislire)
Dogmă a Bisericii Catolice din 1854 (Papa Pius al IX-lea),
Neprihănita Zămislire spune că Maica Domnului ar fi fost fără
de păcat încă din prima clipă a conceperii ei (neatinsă nici
măcar de păcatul strămoșesc). Neprihănita Zămislire a Maicii
Domnului este sărbătorită în Biserica Catolică anual pe 8
decembrie.

Venerarea Fecioarei Maria

"Sfânta Fecioară Maria, ca una care s-a învrednicit de cinstea
excepțională de a naște cu trup pe Fiul lui Dumnezeu și
Mântuitorul lumii, este venerată în cultul ortodox ca cea dintâi
și cea mai mare dintre toți sfinții, fiind 'Mai cinstită decât
heruvimii și mai preamărită fără de asemănare decât serafimii".
De aceea, cinstirea care se dă Mariei în creștinism (ortodox,
catolic, anglican) se numește în termeni teologici iperdulie sau
supravenerare (sau preacinstire)
Cea mai veche imagine
cunoscută cu Fecioarei
Maria hranind copilul Iisus.
Catacombele Priscilla,
Roma (sec. al II-lea)
Conform Vechiului Testament
VIAŢA
Fecioara Fecioarelor
Cuvântul ebraic almah din Isaia 7:14 nu desemnează sau nu
desemnează neapărat o virgină.Conform listei lui Edersheim,
almah înseamnă adolescentă (fată aflată la începutul
pubertății). Vârsta maximă a unei almah era de doisprezece ani
împliniți. De asemenea, cuvântul grecesc folosit de Matei
(parthenos) nu înseamnă neapărat fecioară, ci poate desemna
vârsta, nu puritatea sexuală. Prin urmare, conform Bibliei Maria
era o adolescentă sub treisprezece ani în momentul în care a
rămas gravidă. O altă soluție este să admitem că Isaia nu s-a
referit la conceperea lui Isus.
Conform Noului Testament
În Noul Testament se găsesc relativ puține referințe la Maria, iar dintre acestea cele mai numeroase în capitolul întâi al
evangheliei după Luca (Luca 1:26-56). Acolo este menționată ca tânără logodită. Conform evangheliei după Luca (Luca 1:28), a
fost vizitată de un înger, care a salutat-o cu cuvântul κεχαριτωμενη (participiu pasiv de la χαριτω, "plăcut"), ceea ce a fost tradus
prin "plină de grație divină". După salutul îngerului, acesta i-a vestit că fără să cunoască bărbat, va da naștere unui fiu, care va fi
Mesia așteptat de popor.
Încrederea în Dumnezeu și smerenia Mariei sunt trăsături scoase în evidență în Evanghelia după Luca și au stat la baza supra-
cinstirii Mariei în mediile creștine de mai târziu.
Cu ocazia prezentării pruncului Iisus în templul din Ierusalim, bătrânul Simeon i-a proorocit Mariei suferințele pe care le va trăi
(Luca 2:35). Doar evanghelia lui Ioan o menționează pe Maria în mod expres ca martoră nemijocită a crucificării fiului ei. Ultima
dată este evocată în cartea Faptele Apostolilor (Apostolilor 1:14), ca făcând parte din grupul asupra căruia la Rusalii s-a coborât
Duhul Sfânt.
Maica Domnului-Mijlocitoare in intreaga lume
Virginitatea ante-partum a Mariei este atestată în Evanghelia după Matei și în Evanghelia după Luca, dar consensul istoricilor
moderni este că informația se bazează pe fundamente istorice extrem de fragile.[18] Ambele evanghelii folosesc nașterea de
către o virgină pentru a proclama teze teologice, Matei că nașterea lui Isus este împlinirea profeției și a promisiunii lui Dumnezeu
dată de numele Emmanuel, „Dumnezeu este cu noi”, pentru Luca, aceea că istoria creațiunii lui începută în Cartea Genezei se
îndreaptă către împlinirea ei, iar în ambele accentul cade pe acceptul Mariei de a naște în mod miraculos mai degrabă decât pe
virginitatea ei. Ambele sunt datate în mod probabil în perioada 80-100 d.Hr., ambele sunt anonime (atribuirile către Matei și Luca
au fost adăugate în secolul al II-lea d.Hr.), fiind aproape cert că niciuna dintre ele nu se bazează pe mărturiile martorilor oculari
(Raymond E. Brown a sugerat în 1973 că Iosif era sursa poveștii lui Matei, iar Maria celei a lui Luca, dar istoricii moderni
consideră asta extrem de improbabil).Dogma fecioriei ei nu este menționată în alte dintre scrierile Noului Testament, iar ea este
rezultatul narațiunilor create de cei doi autori de evanghelii bazându-se pe idei care circulau în cercurile creștine în jur de 65 d.Hr.
 Michael Coogan susține că Sfântul Pavel credea că Sfântul
Iosif l-a conceput pe Isus, „Iosif «nu a cunoscut-o pe» Maria
«până când ea a dat naștere unui fiu»” (ea nu a rămas virgină,
conform Sfântului Matei). Conform Matei 13:55-56, Iacov, Iosif,
Simon și Iuda sunt frații Lui Iisus, deci copii născuți de Maria,
interpretare respinsă de catolici, ortodocși și o parte din
protestanți. Conform multor teologi ortodocși, catolici și
protestanți, Maria a rămas fecioară după nașterea lui Isus, lucru
pe care Biblia nu-l afirmă nicăieri, iar miracolele (cum ar fi
nașterile miraculoase) nu pot confirmate drept evenimente
istorice reale datorită metodologiei naturaliste a istoriei (Flew
1966: 146; cf. Bradley 1874/1935; Ehrman 2003: 229). Din lipsă
de susținere de către Scriptură majoritatea protestanților au
abandonat dogma pururei feciorii a Mariei.
Evanghelia după Marcu afirmă că Isus a fost conceput și
născut în mod firesc.