I

II
CUPRINS
III
 Pag.

Cap.I. Introducere.
Consideratii generale despre Sf. Dionisie Areopagitul.....................................V

Cap.II. Cuprins
Cap.II.1. Ierarhia cereasca dupa Dionisie Pseudo-Areopagitul.....................VIII
Cap.II.1.1.Prima triada...........................................................................................IX
Cap.II.1.2. A doua triada.......................................................................................IX
Cap.II.1.3. A treia triada..................................................................................IX
Cap.II.2. Ierarhia bisericeasca dupa Dionisie Pseudo-Areopagitul.................X
Cap.II.2.1.Diaconia..........................................................................................X
Cap.II.2.2.Preotia............................................................................................XI
Cap.II.2.3.Arhieria............................................................................................XII
Cap.III. Concluzie..............................................................................................XIV

BIBLIOGRAFIE.................................................................................................XV

Cap.I. INTRODUCERE:

IV
 Consideratii generale despre Sf. Dionisie Areopagitul

Sfntul Dionisie Areopagitul s-a nscut n Atena i a primit o educaie destul de nalt. n
mod sigur cunotea filosofie foarte bine i se pare c a ntreprins inclusiv o cltorie n Egipt,
unde a avut diverse discuii cu nelepii locului. n Vieile Sfinilor se precizeaz c Sfntul
Dionisie Areopagitul ar fi avut cunotine astronomice bune i, observnd ntunecarea cerului
petrecut la moartea Mntuitorului pe Cruce, s-ar fi speriat, rostind totodat: Sau Dumnezeu
ptimete sau lumea aceasta vzut se sfrete. Profetice cuvinte! Cuvinte care i-au fost ntrite
n cadrul predicii Sfntului Apostol Pavel din Areopagul Atenei. Cnd Sfntul Apostol Pavel a
mers n mijlocul Areopagului, la Atena, propovduind pe Iisus Hristos Cel Rstignit pe Cruce i
nviat, naintea celor mari, atunci Dionisie, ascultnd cu luare aminte cuvintele Sfntului Apostol
Pavel, le-a pus pe ele n inima sa. Cei mai muli i ziceau lui Pavel c vor s aud a doua oar de
la dnsul, mai bine, nvtura lui Hristos, i atunci Dionisie, ca fiind cel mai nelept dintre
ceilali, a nceput un dialog cu Pavel, ntrebndu-se unul pe altul. Deci, Pavel l-a ntrebat: Pe
care Dumnezeu cinstii voi?. Iar Dionisie i art n cetate pe Cronos, pe Afrodita, pe Zeus,
Hefaistos, Hermes, Dionisos, Artemis i pe ceilali zei. Umblnd Pavel cu Dionisie, a vzut o
capite pe care era scris: A necunoscutului Dumnezeu. i l-a ntrebat Pavel pe Dionisie: Dar
cine este necunoscutul Dumnezeu?. A rspuns Dionisie: Acela ntre dumnezei nc nu S-a
artat, ns la vreme va veni, pentru c El este Dumnezeul Care va mpri cerul i pmntul i
mpria Lui nu va avea sfrit.
Sfritul mucenicesc
Sfnta Tradiie a consemnat dou viei diferite ulterioare ale Sfntului Dionisie
Areopagitul. Acest lucru s-a produs din cauza confuziei dintre acesta i Sfntul Dionisie al
Parisului. n Apus, aceast confuzie a durat mai multe secole i pentru faptul c n Frana au
existat multe manuscrise cu operele dionisiene. Nu putem afirma cu exactitate dac Sfntul
Dionisie Areopagitul a fcut sau nu o cltorie n Galia. Nu putem nici mcar s spunem dac a
fost sau nu n regiunea Romei. Lucrul acesta este cauzat de misterul care nc planeaz asupra
vieii i scrierilor sale. Cu toate acestea, este puin probabil ca el s fi ntemeiat prima comunitate
la Paris. Cert este c a avut parte de o moarte muceniceasc petrecut, cel mai probabil, n
vremea mpratului Traian, iar nu n vremea lui Hadrian, aa cum mrturisesc unele cronici.
Tradiia menioneaz c a murit undeva, n jurul anului 100, la peste 90 de ani. Locul muceniciei
este declarat Parisul, dar nu este exclus ca acesta s fi fost altul.
Ierarhia ngereasc
n anghelologie, Sfntul Dionisie Areopagitul are o bogat contribuie, fiind primul autor
patristic care ne-a lsat o ierarhizare a cetelor ngereti. Cte i cum sunt ordinele fiinelor mai
presus de ceruri, numai obria ndumnezeitoare a desvririi o tie ntocmai. Pe lng aceea,
numai ea cunoate acele ordine, puterile i iluminrile proprii i buna i sfinita lor ornduire mai
V
presus de lume. Cci nou ne este cu neputin s cunoatem tainele minilor mai presus de
ceruri i desvririle lor preasfinte, dac nu ne spune cineva cte ne-a descoperit n mod tainic
prin ele, ca prin cele ce tiu bine cele ale lor, dumnezeirea nceptoare. Deci noi nu vom gri din
proprie micare, ci vom nfia vederile ngereti cte au fost contemplate de sfinii scriitori ai
Scripturii, dup ce am fost nvai tainic despre ele, potrivit cu felul n care suntem noi.
(Despre ierarhia cereasc, VI, 1) nc de la nceputul acestui capitol, Sfntul Dionisie pune un
fundament neclintit nvturii despre ngeri: nimeni nu poate cunoate cu exactitate de cte
feluri sunt i cum lucreaz concret acetia. Baza discursului teologic este Sfnta Scriptur i
descoperirile angelice existente n aceasta. n totalitate sunt identificate nou cete ngereti. Cele
nou cete sunt organizate n trei triade, care sunt mai aproape sau mai departe n jurul lui
Dumnezeu. Fiecare primete iluminarea divin pe msura propriilor puteri, lucru care nu
nseamn c, n esen, ar exista o problem n acest sens, deoarece mplinirea trebuie s rmn
concret direct proporional cu deschiderea i capacitatea proprie.
Ierarhii i numirea lor ntre ngeri
Dar ntreab cei ce iubesc s cunoasc raiunile celor duhovniceti: dac cele din urm
nu se mprtesc de ntregimea celor mai nalte, pentru care pricin ierarhul dintre oameni e
numit de Scripturi ngerul Domnului Atotiitorul (Mal. 2:7)? Cuvntul acesta nu este contrar,
cum socotesc celor spuse mai nainte. De fapt spunem c treptele cele din urm sunt lipsite de
puterea ntreag i mai nalt a treptelor superioare. Fiindc se mprtesc numai de o parte a ei,
pe msura lor i dup puterea proprie; dar potrivit comuniunii celei una i armonioase care le
leag pe toate. (...) Cci precum cele dinti au cu prisosin nsuirile sfinte ale celor mai de jos,
aa cele din urm au pe cele ale celor de mai nainte, dar nu la fel, ci n mod mai redus. Deci nu
e, precum socotesc, nepotrivit dac nvtura Scripturii numete nger pe ierarhul omenesc ce se
mprtete dup puterea proprie de slujirea vestitoare a ngerilor i tinde, pe ct e ngduit
oamenilor, spre asemnarea cu ei n descoperirea lui Dumnezeu. (Despre ierarhia cereasc, XII,
1-2).1
Ierarhia bisericeasca reprezinta comuniunea persoanelor inzestrate cu o slujire
speciala in Biserica. Aceasta slujire are un caracter intreit, constand in propovaduirea
neschimbata a invataturii Domnului nostru Iisus Hristos, in sfintirea credinciosilor si in
conducerea pastorala a lor spre desavarsirea in Dumnezeu. Aceeasi slujire o au Incepatoriile, de a
conduce pe oameni spre Dumnezeu. Aceste slujiri sunt atat de solidare si atat de nedespartite
intre ele incat infaptuiesc o singura opera numita cu numele general de sfintire a credinciosilor.
Apostolii au transmis mai departe urmasilor harul episcopatului prin care se mijloceste tuturor
crestinilor harurile mantuitoare si sfintitoare ale Sfantului Duh, coborat la Cincizecime, deodata
cu intemeierea Bisericii, iar ca urmasi ai celor 70 de ucenici, Apostolii au instituit, prin punerea
mainilor, pe membrii preotiei. Deci ierarhia bisericeasca a luat fiinta odata cu instituirea Bisericii
crestine.2
1
Adrian Agachi, Sfntul Dionisie Areopagitul i ierarhia ngerilor in ziarul Lumina, anul 2009, 14 octombrie
2
Drd. Corneliu Zavoianu, Invatatura despre ierarhia bisericeasca la Dionisie Pseudo-Areopagitul, in Studii
Teologice, seria a II-a, anul XXX, nr. 9 10, nov. dec, anul 1978, Bucuresti, p. 637

VI
 Membrii ierarhiei, savarsesc cele sfinte, avand misiunea de a inalta pe credinciosi la
Dumnezeu, intrucat sunt organe slujitoare ale transcendentei divine, iar prin actele lor sfintitoare
lucreaza transcendenta divina.3 Preotii si episcopii nu primesc aceasta slujire de la comunitate
nici nu o iau de la ei si nimeni nu-si ia singur cinstea aceasta, ci daca este chemat de
Dumnezeu dupa cum si Aaron.4 Nici un preot si nici un episcop nu poate fi in afara comuniunii,
intrucat slujirea sfintitoare a preotului si slujba sfintitoare a episcopului se indeplinesc intr-o
solidaritate cu slujba sfintitoare a tuturor a preotilor respectiv a tuturor episcopilor. Asemenea se
intampla si cu toate cetele de ingeri. Ele sunt in comuniune deplina si impartasesc una de la alta
lumina si experienta lui Dumnezeu, evident de la treapta eca mai inalta pana la ultima treapta.
Scopul comun al intregii ierarhii este indumnezeirea sau asemanarea si unirea cu
Dumnezeu pe cat este cu putinta

Cap.II.2. Ierarhia cereasca dupa Dionisie Pseudo-Areopagitul

3
Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Temeiurile teologice ale ierarhiei si ale sinodalitatii ei, in Studii Teologice, XXII, anul
1970, nr. 34, p. 169
4
Sfanta Scriptura, Epistola catre Evrei, cap. 5, versetul 4, editura IBMBOR, anul 1995, Bucuresti, p. 392

VII
 Menirea ingerilor este preamarirea lui Dumnezeu in cunoastere dreapta si in
neconditionata implinire a vointei Lui, dobandind prin aceasta fericirea vesnica in comuniunea
cu Dumnezeu. Acest adevar il invata Biserica, marturisind ca ingerii au fost creati de Dumnezeu
"ca sa-L slaveasca in cantari si sa-L slujeasca" (Mart. Ort., I, 19). Ei tind spre o tot mai intima
relatie cu Dumnezeu, relatie care nu se poate realiza fara o comuniune intre creaturi, care are
forma ierarhiei. Inaintarea tuturor in experienta lui Dumnezeu prin comuniunea intreolalta e
prezentata de Dionisie Areopagitul, ca o inaintare a tuturor in jurul lui Dumnezeu in forma de
spirala. Dumnezeu lucreaza asupra tuturor pe de o parte in mod direct, dar asupra celor mai
inaintati spre El de la o distanta mai mica iar asupra celor mai putin apropiati de la o distanta mai
mare.
Bunatatea, lumina in care inainteaza toti prin tot mai marea apropiere de Dumnezeu il
arata pe Acesta ca Persoana. Numai din persoana iradiaza bunatatea ca lumina spirituala.
Persoana, ca supremul izvor al luminii, este Tatal, iar lumina cea mai deplina care vine din El la
noi Fiul. Spre Dumnezeu urcam prin slujirea liturgica. Dionisie se dovedeste ca un traitor al lui
Dumnezeu prin cultul bisericesc, toata puterea de slujire liturgica vine de la Fiul lui Dumnezeu
facut om. Slujirea arhiereasca a lui Hristos nu s-a epuizat in aducerea jerfei de pe cruce. Ea
continua pana la sfarsitul lumii, caci El se aduce continuu Tatalui in cer si in Euharistie ca sa ne
dea si noua puterea sa ne impartasim de jertfa Lui, sa ne jertfim. Dionisie a subliniat cu toata
puterea relatia vie a creaturilor constiente cu Dumnezeu si inaltarea lor spre El in solidaritatea lor
ierarhica, cele mai de sus intiparindu-se de chipul Lui si comunicandu-le la randul lor lumina
primita celor ce urmeaza.
Tema principala a lui Dionisie Areopagitul este legatura dintre mintile spirituale (ingeri)
si chipurile in care ne sunt descrise in Sfanta Scriptura. Ele se pot arata in chipuri mai potrivite
existentei lor spirituale alteori in chipuri mai nepotrivite (lei, cai etc.). materia e si ea de la
Dumnezeu si face posibile formele frumoase. Dar acestea primesc frumusetea adevarata numai
cand sunt produse de spirit si se arata prin ele starile spirituale curate si luminoase. Deci spiritul
poate lucra in materie si se poate revela prin ea.
Revelatia dumnezeiasca nu precizeaza numarul ingerilor dar arata ca este foarte mare.
In Sfanta Scriptura se vorbeste despre tabere de ingeri (Fac, 32, 1-2), zeci de mii si milioane de
ingeri (Dan., 7, 10 ; Evr., 12, 22; Apoc, 5, 11), multime de oaste cereasca (Luca, 2, 13), legiuni
de ingeri (Matei, 26, 53). La fel si sfintii parinti spun ca numarul sfintilor ingeri este neinchipuit
de mare.
Intemeindu-se pe Sfanta Scriptura si urmand lui Dionisie Pseudo-Areopagitul, Biserica
invata ca ierarhia cereasca se compune din noua cete ingeresti, grupate in trei trepte sau clase.

VIII
 Cap.II.1.1. Prima triada
Prima triada a ingerilor e concentrata spre maretia infinita a lui Dumnezeu si este aprinsa
de dragostea fata de Dumnezeu aflandu-se in directa relatie cu El fara nici o mijlocire. Dar ele
incalzesc la randul lor pe cele de sub ele. Aceasta triada se alcatuieste din cei in a caror iubire se
odihneste Dumnezeu (Tronurile) si care raman nemiscati in bucuria de a-L avea pe Dumnezeu
odihnindu-se in ei si de a se odihni ei insisi in El; din Serafimii care ard de focul dragostei lui
Dumnezeu fata de ei si a lor fata de El; si din Heruvimii care adauga la acest foc al dragostei si
cea mai inalta lumina a intelepciunii.
Cap.II.1.2. A doua triada
Triada a doua se impartaseste cu deosebire de caracterul lui Dumnezeu de Domn, de
Puternic si de Stapan. Prima ceata a ei simte libertatea ei deplina, nesupusa niciunei porniri
interioare sau puteri exterioare. Simte numai domnia datatoare de libertate a lui Dumnezeu. A
doua ceata traieste puterea lui Dumnezeu, care o face si pe ea puternica. A treia ceata, isi simte
stapanirea de sine, care e o domnie activa, o domnie in tot ce face.
Cap.II.1.3. A treia Triada
Triada a treia e insarcinata cu slujirea vestitoare catre oameni, fiind in legatura
nemijlocita cu ei. Ea le comunica oamenilor locul iubirii lui Dumnezeusi puterea libertatii sau a
stapanirii de sine, primite de la Dumnezeu prin triadele superioare, dar traite si de oameni intr-un
mod direct, dar de mai departe, de la Dumnezeu. Aceasta triada e cea mai apropiata de oameni si
este formata din Incepatorii, Arhangheli si Ingeri. Incepatoriile sunt pentru noi inceputul
sfinteniei sau al conducerii spre Dumnezeu. Ei privesc spre triada Domniilor, Puterilor,
Stapaniilor dar si spre Arhangheli si Ingeri, care ne comunica noua direct ceea ce primesc de la
Dumnezeu prin treptele superioare5

Cap.II.1. Ierarhia bisericeasca dupa Dionisie Pseudo-Areopagitul

5
Sfntul Dionisie Areopagitul, Opere complete i Scoliile Sfntului Maxim Mrturisitorul, traducere, introducere i
note de Pr. Dumitru Stniloaie, ediie ngrijit de Constana Costea, Editura Paideia, Bucureti, 1996, pag. 61-67

IX
 Organizarea ierarhiei noastre spune Dionisie Pseudo-Areopagitul, inlatura si exclude de
la ea ceea ce nu este ordonat, nu este frumos si ceea ce este incurcat si pune in evidenta ceea ce
este frumos, bine ordonat si intemeiat puternic pe ordinele lor. Dandu-ne exemplu ierarhia
cereasca, Dumnezeu ne-a daruit ierarhia bisericeasca cea dupa lege despre care Dionisie Pseudo-
Areopagitul spune:prin imagini tainuitoare de adevaruri, prin asemanari cu totul departate de
prototipuri, prin enigme si figuri greu de contemplat, ce nu ingaduie sa fie inteles sensul mistic
ascuns in ele, a trimis ea ochilor, ce erau inca slabiti, o lumina placuta si nevatamatoare.
Aceasta ierarhie a legii avea ca tel final inaltarea spre un cult spiritual. 6 Spre deosebire de
ierarhia Vechiului Testament, ierarhia cea dupa lege, ierarhia noastra este o taina desavarsita
caci este o plinire si o incheiere sfanta a aceleia.
Potrivit cu ierarhia cea dupa lege si cu ierarhia cereasca, ierarhia noastra se imparte la
randul ei: treapta prima, mijlocie si ultima, avandu-se in vedere puterea si raportul cuvenit a
celor ce se deosebesc ca si frumoasa legatura si comuniune a lor, gradata armonic. Treptele
ierarhiei despre care Dionisie Pseudo-Areopagitul ne face amintire in opera sa sunt: diaconia,
preotia si arhieria.

Cap.II.1.1. Diaconia
Cuvantul diacon cum am mai spus vine de grecescul care inseamna slujitor. In
crestinism este folosit substantivul diaconia pentru a exprima notiunea de lucrare religioasa a
Bisericii. In cartile Noului Testament intalnim acest termen pentru denumirea lucrarii spirituale
pe care Biserica o savarseste prin slujitorii ei pentru mantuirea credinciosilor . Astfel diacon era
numit cel care purta grija treburile casei, deasemenea mai era numit si purtatorul unei solii sau
trimisul cuiva. In lumea greaca pagana, atat in sens profan cat si religios, diacon era numit nu
numai slujitorul la ospat ci si in general slujitorul care implinea o lucrare in folosul semenilor sai,
pentru stat ori pentru Dumnezeu.
Despre aceasta treapta a ierarhiei ne vorbeste Dionisie Pseudo-Areopagitul pe care o
numeste cinul liturgicilor (diaconilor). El afirma ca misiunea diaconilor era sa curete de pacate
pe candidati inainte de a fi trimisi sa primeasca Sfintele Taine. Tot el spune ca, chiar legea
ierarhiei randuieste pe diaconi la usile sfinte, aratand prin aceasta ca intrarea candidatilor la cele
sfinte este conditionata de curatire completa, ea insa acorda cinului curatitor dreptul de a-i
conduce sa priveasca si sa participe cu sfintenie la Taine, privindu-le prin acestia neintinati.
Rolul lor era foarte important in pregatirea candidatilor pentru primirea Tainei Sfantului
Botez. Despre aceasta Dionisie Pseudo-Areopagitul spune ca:Diaconii la nasterea cea din
Dumnezeu, dezbraca pe candidat de hainele cele vechi, il descalta, il aseaza spre apus pentru
lepadare apoi il indreapta spre rasarit, in masura in care revine cinului si puterii lor.Ei
poruncesc candidatilor sa lepede complet haina vietii de mai inainte, le arata intunericul acelei
vieti si ii invata sa intre in imparatia luminii dupa ce au renuntat al intuneric.7

6
Drd C. Z., op. cit., p. 643
7
Ibidem, p. 644

X
 Dar pentru ca diaconii sa poata savarsi aceste acte trebuie sa primeasca Taina Hirotoniei
in treapta diaconiei. Taina despre care Dionisie Pseudo-Areopagitul spune ca se savarseste
astfel:diaconul pleaca numai un genunchi in fata dumnezeiescului altar, are pe cap mana
ierarhului sfintitor si se consacra de catre el prin rugaciuni ce apartin sfintirii diaconesti. Dupa
aceea i se imprima de cattre ierarhul sfintitor semnul crucii, i se face strigarea sfanta a numelui
si la incheierea ceremoniei i se da sarutarea pacii.8

Cap.II.1.2. Preotia
A doua treapta a ierarhiei bisericesti este preotia sau treapta preotului. Taina preotiei a
fost infiintata de Mantuitorul Iisus Hristos dupa invierea Sa din morti cand a zis:Luati duh
sfant, carora le veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine tinute vor fi. 9 Aceasta
taina fusese promisa de Mantuitorul inainte de a patimi si a invia. Instituirea tainei are loc dupa
Invierea Domnului nostru Iisus Hristos din morti, trimiterea la propovaduire inainte de inaltare,
iar inceputul propovaduirii dupa Pogorarea Sfantului Duh.
In Noul Testament se vorbeste despre preoti ( ) in sensul de slujitori
bisericesti in treapta a doua. Slujitorul din treapta de mijloc sau a preotiei, a carui datorie este de
a sfinti pe credinciosi, a pastrat numele de preot, fiind mai propriu pentru denumirea acestei
lucrari, dupa cum afirma Dionisie Pseudo-Areopagitul:Ni s-a aratat, prin urmare, ca
ordinului... preotilor... ii revine puterea si lucrarea de a lumina si chiar lumineaza. In
continuare spune despre ordinul ierarhic al preotilor ca:Este supus ordinului divinilor ierarhi,
calauzeste pe cei initiati sa primeasca Sfintele Taine si impreuna cu acestia savarseste ierurgiile
ce se cuvin lui, in care, prin simboluri prea sfinte arata teurgiile ce le savarseste si face privitori
si partasi ai Sfintelor Taine pe cei ce vin, trimit insa la ierarh pe cei ce doresc sa cunoasca mai
indeaproape ierurgiile contemplative.10
Preotul in activitatea sa, are dreptul sa savarseasca numai lucrarile sfinte ce se cuvin
treptei sale. Despre aceasta, Dionisie Pseudo-Areopagitul afirma ca:daca unele din cinstitele
lucrari sfinte sunt savarsite de catre preoti, preotul nu poate savarsi niciodata nasterea cea
sfanta din Dumnezeu, decat prin prea dumnezeiescul mir, nici nu va proslavi el tainele
dumnezeiestii impartasanii, daca nu sunt aduse pe altarul cel prea dumnezeiesc simbolurile
impartasaniei.
Depre randuirea presbiterilor in treapta a doua, Sfantul Evanghelist Luca socoteste
potrivit sa arate asezarea lor in slujba Bisericii se facea prin punerea mainilor si rugaciune dupa o
vreme de post, adica prin savarsirea Sfintei Taine a Hirotoniei, aratand totodata treapta in care ei
au fost hirotoniti. Dionisie Pseudo-Areopagitul descrie aceasta slujba de hirotonire
astfel:Preotul pleaca ambii genunchi in fata dumnezeiescului altar; are pe cap mana dreapta a
ierarhului si in aceasta pozitie el este consacrat (sfintit) de ierarhul sfintitor, prin invocari
sfintitoare. Dupa aceea i se imprima de catre ierarhul sfintitor pecetea semnului crucii, i se face

8
Ibidem, p. 645
9
Sfanta Scriptura, Sfanta Evanghelie dupa Ioan, cap. 20, versetele 2223
10
Drd C. Z., op. cit., p. 645

XI
strigarea sfanta a numelui si sfarsit i se da sarutarea pacii. Orice preot sau ierarh din cei de fata
sa celui sfintit sarutarea ce de pace.11

Cap.II.1.3. Arhieria
In lumea greaca termenul era cu sensul general de ocrotitor, supraveghetor,
observator sau purtator de grija, atat in domeniul profan cat si in cel religios. In chip obisnuit in
vechime, aproape pretutindeni, unde se vorbea limba greaca, acest nume era acordat atat zeilor
cat si demnitarilor de frunte ai statului, ai cetatilor, ai comunelor si ai templelor. Uneori acest se
da lui Dumnezeu in sensul de judecator sau cercetator.12 In Noul Testament intalnim termenul
episcop de foarte putine ori (5) dar nu cu inteles restrans de astazi ci ca nume pentru slujitorii
bisericesti din treapta a doua sau a treia a ierarhiei. Cu acest sens il fasim si la Dionisie care
spune:ierarhul are misiunea de a conduce ordinul al doilea adica al preotilor.13 Ordinul
ierarhilor are putere desavarsita in Biserica, el implineste indeosebi functiile cele mai desavarsite
ale ierarhiei: invata explicand invataturile cele sfintite si arata ce lucrari si puteri sfinte le
corespund lor.
Iata cum descrie Dionisie Pseudo-Areopagitul aceasta consacrare:Barbatul ce este
admis la sfintirea cea ierarhiceasca, pleaca ambii genunchi in fata altarului, pe cap are
Scripturile cele de Dumnezeu inspirate in mana ierarhului ce il sfinteste. In aceasta pozitie este
sfintit el de ierarhul ce il consacra prin rugaciunile cele mai sfinte. Apoi i se imprima de catre
ierarhul sfintitor pecetea semnului crucii, i se face strigarea sfanta a numelui si la sfarsit i se da
sarutarea pacii.
Ierarhii, preotii si diaconii cand primesc consacrarea cea sfanta au ca note comune:
pasirea in fata dumnezeiescului altar, plecare genunchilor, punerea mainilor, imprimarea
semnului crucii, anuntarea numelui si sarutarea pacii. Se deosebeste la ierarhi punerea Sfintei
Scripturi pe cap, lucru ce nu se face ordinelor de sub el, la preot aplecarea ambilor genunchi, iar
la diaconi plecarea unuia singur. Pasirea spre Sfantul Altar si plecarea genunchilor arata ca el
tebuie sa se supuna intreaga lui viata lui Dumnezeu, iar cand ierarhul isi pune mana pe capul
celui ce este hirotonit arata paza celui ce da sfintirea (Dumnezeu) in care umbla cei consacrati,
fiind iubiti parinteste, ca niste fii sfinti. Semnul crucii pe care il face ierarhul deasupra capului
celui ce se hirotoneste inseamna nimicirea poftelor trupesti. Anuntarea consacrarilor si strigarea
numelui celui ce se sfinteste o face ierarhul cu glas tare pentru a arata ca sfintitorul cel iubitor de
Dumnezeu descopera numai alegerea dumnezeiasca, pentru ca nu el insusi admite pe candidati la
sfintirea cea sacerdotala prin propriul sau har, ci numai pentru ca el este determinat de Dumnezeu
la actele de sfintire ale ordinului ierarhic. Chiar Iisus Hristos nu S-a proslavit pe Sine cum spun
Scripturile, ci Tatal cel ce a vorbit cu El L-a proslavit:Tu esti preot in veac dupa randuiala lui
Melchisedec.14

11
Ibidem, p. 646
12
Sfanta Scriptura, Ieremia, cap. 20, versetul 29
13
Ibidem, p. 647
14
Psaltirea lui David, Psalmul 109, versetul 4

XII
 Spre deosebire de diacon si preot la hirotonia unui episcop se pune pe capul si
grumazul acestuia Sfanta Evanghelie, aceasta fiindca puterea si stiinta desavarsita a intregii
preotii este daruita ierarhilor celor plini de Dumnezeu de catre bunatatea divina. O deosebire care
se face la hirotonia preotului de cea a diaconului este modul de a ingenunchea in momentul
sfintirii sau hirotoniei, diaconul ingenunchind doar cu piciorul drept iar preotul cu ambele
picioare. Diaconul apleaca numai un genunchi pentru ca este marginit numai la oficiul curatiei,
indeplineste, precum se cuvine, numai pregatirea celor ce se afla in stadiu curatiei si-i aseaza la
picioarele dumnezeiescului altar. Preotii dimpotriva pleaca ambii genunchi deoarece cei initiati
de dansii in chip sacru nu sunt numai curatiti ci si desavarsiti sacramental, ca sa fie vrednici si
capabili de contemplarea cea mistica.
Ca si preotul, ierarhul isi pleaca ambii genunchi dar spre deosebire de acesta el
are Evanghelia pe cap pentru ca poate ridica prin mijlocirea puterii sale ierarhice, pe cei ce i-a
curatit puterea diaconului, i-a luminat puterea preotului, spre o cunoastere mai adanca a
sfintitoarelor taine, ce sunt primite de dansii dupa a lor vrednicie.
Autorul scrierilor areopagitice prezinta in aceasta opera toata lucrarea prin care
oamenii sunt facuti tot mai asemenea cu Dumnezeu, ca o impartasire a lor de la lumina si puterea
ce se propaga din Dumnezeu prin ierarhia care desavarseste cu sfintenie tainele propriei
iluminari.

CONCLUZIE

XIII
 Ingerii au anuntat nasterea Mantuitorului, au slujit la nastere, I-au slujit in pustie, in
Ghetsimani, la inviere, la inaltare, il vor insoti la a doua venire. Anunta nasterea lui Ioan
Botezatorul si ajuta pe apostoli (Fapte,12,7-8,11). Ingerii ajuta si ocrotesc pe oamenii vrednici.
In lumea aceasta, ingerii slujesc oamenilor, calauzindu-i spre imparatia lui Dumnezeu.
Fiecare om -se stie- isi are ingerul lui pazitor, cum reiese din Matei, 18, 10 si Fapte 12, 15, unde
se vorbeste despre ingerii copiilor si despre ingerul apostolului Petru.
Ingerul pazitor intareste credinta si evlavia (IV Regi, 1, 13 ; Zah., 2), apara pe om de duhurile
rele (Ps. 90, 10-11), mijloceste pentru cel credincios (Matei, 18, 10; Apoc, 8, 3), insoteste
sufletele celor adormiti (Luca, 16, 22). Ingerii ocrotesc manastiri, biserici, cetati, oameni,
popoare, state (Dan., 1, 10) si comunitatile crestine (Apoc, 1, 20). Ingerii sunt folositi de
Dumnezeu si pentru pedepsirea celor nelegiuiti (Fapte, 12, 23 ; Isaia, 37, 36 ; IV Regi, 19, 35 ,
lud., 9 ; Apoc, 12, 7). Sfantul Dionisie ne vorbeste in capitolul 3 din cartea sa Opere complete
ca Dumnezeu lucreaza prin ingeri ca si prin preoti
Procesul ndumnezeirii oamenilor ncepe prin raportarea la Sfnta Treime i continu n
veci, ntre Biserica de pe pmnt i cea din cer fiind o continuitate. n Biserica pmnteasc,
Biserica lupttoare, se duce lupta cea bun pentru mpria cerurilor. Din Biserica nevzut,
triumftoare fac parte drepii Vechiului Testament i puterile cereti. Membri ierarhiei fac parte
integranta din comunitatea generala a Bisericii, deci Biserica inseamna comunitatea tuturor si nu
numai ierarhia, cum se intampla adesea sa observam in mentalitatea curenta a unora. Adunand la
Liturghie jertfele credinciosilor langa jertfa lui Hristos preotul sau ierarhul o adauga si pe a lor.
Preotul si episcopul predica nu numai credinciosilor si indeamna nu numai pe credinciosi ci isi
predica si lor si se indeamna si pe ei insisi.
In persoana membrilor ierarhiei se imbina reprezentarea transcendentei divine si
reprezentarea poporului bisericesc. Ei lucreaza pentru mantuirea credinciosilor si pentru
mantuirea lor.

BIBLIOGRAFIE

XIV
1. Sfanta Scriptura, editura IBMBOR, anul 1995, Bucuresti
2. M. Popescu, Teodor Bodogae si George Gh. Stanescu, Istoria Bisericii
Universale, Bucuresti, anul 1946
3. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Temeiurile teologice ale ierarhiei si ale
sinodalitatii ei, in Studii Teologice, XXII, anul 1970, nr. 3
4. Drd. Corneliu Zavoianu, Invatatura despre ierarhia bisericeasca la Dionisie
Pseudo-Areopagitul, in Studii Teologice, seria a II-a, anul XXX, nr. 9
5. Sfntul Dionisie Areopagitul, Opere complete i Scoliile Sfntului Maxim
Mrturisitorul, traducere, introducere i note de Pr. Dumitru Stniloaie,
ediie ngrijit de Constana Costea, Editura Paideia, Bucureti, 1996. 10,
nov. dec, anul 1978, Bucuresti
6. Adrian Agachi, Sfntul Dionisie Areopagitul i ierarhia ngerilor, in ziarul Lumina,
anul 2009, 14 octombrie

XV