Dupa originea sau provenienta lor, cantarile bisericesti intrebuintate in cultul ortodox se impart in
doua mari categorii :
 
1.  Cantari de origine biblica, al carora text il gasim in cartile Sfintei Scripturi, a Vechiului si a Noului
Testament ;
 
2.  Cantari de origine nescripturistica sau imne liturgice, care repre zinta forme  ale  poeziei
imnografice  scrisa de  diferiti  poeti  bisericesti (imnografi si melozi).
 
CANTARILE DE ORIGINE BIBLICA
Acestea se impart si ele in doua subdiviziuni :
1.  Psalmii biblici cuprinsi in cartea de cult numita Psaltire;
2.  Alte cantari biblice, in afara de psalmi.
 
Psalmii biblici
Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e
mostenit din cultul iudaic. In cultul ortodox ei formeaza o parte integranta a serviciului divin, fiind
prezenti, aproape in toate slujbele sfinte. Primii si cei mai importanti psalmi folositi in cultul Bisericii
primare se considera a fi psalmii mesia nici, adica aceia in care imparatul si proorocul David a
intrezarit si a profetit, mai mult sau mai putin clar, venirea, viata, activitatea, patimile si moartea
Mantuitorului, ca de ex. ps. 2, 18, 45, 72 (73), 110 (111), s.a. Primii crestini ii intrebuintau atat in
cultul public cat si in cel particular. Se cantau la serviciul euharistic (Sf. Liturghie), la serviciul divin
zilnic, de seara si de dimineata si la toate celelalte slujbe. La ser viciul divin  din biserici,  cantarea
lor  are  alternanta  cu lecturi biblice sau cu ectenii si diverse rugaciuni.
 
In general, numa rul psalmilor cititi ori cantati la diferitele servicii divine era variabil ; episcopul era
acela care il fixa de fiecare data. Cu timpul, s-a introdus o randuiala, reglementandu-se cati sau care
psalmi trebuie sa se cante sau sa se citeasca la fiecare slujba.
 
La inceput, mai toti psalmii folositi in cult erau cantati. Existau doua moduri de cantare a psalmilor in
Biserica Veche si anume : cantarea responsorica (responsoriala) si cantarea antifonica.
 
a) Cantarea responsorica (responsoriala) a fost obisnuita aproape exclusiv in Biserica veche prin sec.
IV, ea fiind mostenita din traditia iudaica ; cantaretul principal (solistul) dadea tonul, incepea si
conducea efectiv cantarea, executand el insusi versetele din textul psalmilor, iar credinciosii din
biserica se uneau cu el, acompaniindu-l prin anumite refrene sau raspunsuri scurte, numite
ipacoi.  Asa se cantau, de ex. psalmii 134 si 135 ("Laudati numele Domnului..." si "Laudati pe Domnul
ca este bun... ") intrebuintati pana astazi in cultul ortodox ca Polieleu la Utrenia sarbatorilor
importante ; dupa fiecare verset al primului din tre acesti doi psalmi se repeta refrenul "Aliluia", iar la
al doilea, "Ca in veac este mila Lui ".
 
b) Psalmodierea sau Cantarea antifonica  consta in executarea intregului psalm de catre toti
credinciosii din bise rica, impartiti in doua cete, grupe sau coruri, care cantau alternativ verse tele sau
stihurile psalmilor. La sfarsitul psalmului, ambele coruri se uneau si cantau in comun un final sau un
refren, care putea sa fie ori un verset din psalm.  
 
Astazi psalmii intrebuintati la serviciile divine mai mult se citesc. Ii gasim in randuiala slujbelor ori
izolati (cum este, de ex., ps. 103 la in ceputul Vecerniei, ps. 142 la inceputul Tedeumului, s.a.) ori
insiruiti unul dupa altul in grupe mai mici (cum sunt, de ex., cei sase psalmi de la in ceputul Utreniei),
ori grupati in cele 20 sectiuni (parti mari) ale Psaltirii, numite catisme, care se citesc la serviciul
Ceasurilor, al Miezonopticii, al Vecerniei si al Utreniei, dupa anumite reguli, formulate in Tipic si la
inceputul Psaltirii. Denumirea de catisma inseamna sedere, pentru ca in timpul citirii catismelor se
poate sedea jos in strani. Mai gasim in cartile de cult (Octoih) si denumirea de stihologie, de la
stihurile sau versetele din care sunt alcatuiti psalmii.
 
Psalmii cantati astazi in intregime la serviciul divin sunt putini ; amintim, de ex. ps. 1 ("Fericit
barbatul...") si psalmii 140 si 141 ("Doamne, strigat-am catre Tine...") din randuiala Vecerniei ori ps.
138 ("La raul Vavilonului..."), cantat ca Polieleu la Utrenie, in unele duminici din perioada Triodului,
s.a. Din cei mai multi psalmi care se cantau odinioara in intregime au ramas pana astazi numai
fragmente sub forma de versete izolate, care se canta ca stihuri printre stihurile unor cantari mai noi,
ca de ex. : "Binecuvantat esti, Doamne, invata-ma indreptarile Tale..." (vers. 12 al ps. 118), care se
canta la Binecuvantarile-invierii din randuiala Utreniei duminicilor, ori : "Binecuvanteaza, suflete al
meu, pe Domnul" (ps. 102, vers. 1), care se canta ca antifon la inceputul Liturghiei  s.a.
 
Tot stihiri sau versete izolate, din psalmii cantati odinioara in intre gime sunt si acele cantari scurte,
numite Prochimene, care se canta inainte de citirea Paremiilor de la Vecer nie; inainte de citirea
Evangheliei din randuiala Utreniei ori inainte de citirea Apostolului la Liturghie, ori la alte slujbe. Asa,
de ex., prochime nul Vecerniei de sambata seara ("Domnul a imparatit") este versetul 1 al ps. 92;
prochimenul Utreniei duminicilor de la glasul III ("Spuneti intru neamuri ca Domnul a imparatii...")
este verset. 10 al ps. 95 ; prochime nul dinainte de pericopa Apostolului din serviciul Cununiei ("Pus-ai
pe capetele lor...") este din ps. XX (vers. 3 si 4).
 
Prochimenele de la Vecernie sunt pe zilele saptamanii (fie care zi din saptamana cu prochimenul ei) ;
cele de la Utrenia duminicilor sunt pe glasurile Octoihului.