CN1 Sursa îşi aduce perfect de bine aminte că Ioan Lambrino, azi închis, i-a (sic!

)
spus că are la Bucureşti o casă f. frumoasă care a fost închiriată pe vremuri
Ambasadei Franceze, care nu a fost naționalizată.
L-am sfătuit să lase lucrurile așa cum sunt, ca nu cumva să i (sic!) se ia casa,
dacă face demersuri, și să aștepte schimbarea lucrurilor.
Despre aceasta știe cu siguranță soția lui, Sultana Lambrino din strada Gildău
C. Lung
CN2 În legătură cu Petru Manoliu pot fi precizate următoarele:
Este licențiat în litere și filozofie și încă de la terminarea studiilor universitare
și-a început activitatea de publicist la diverse reviste și ziare
El nu a fost un ziarist profesionist în sensul propriu al cuvântului.
Nu știu să fi scris articole sau reportaje (sic!) politice, poate cu rare excepțiuni.
În activitatea lui de publicist și scriitor (a fost membru al Sindicatului
Ziariștilor din București și al Soc. Scriitorilor Români) el nu se definește sub
nicio formă politic. Din câte știu, nu a fost membru al nici unui partid politic.
Ca formație intelectuală este, incontestabil, idealist și, până la un punct,
mistic.
Nu a reușit să se impună ca scriitor. Din publicistica pe care a desfășurat-o și-a
făcut adevărata profesiune.
Revenit în București în 1955 îmi pare, și-a câștigat existența traducând lucrări
ale scriitorilor universali care erau angajate, spre traducere, de către ESPLA la
diverși academicieni
În legătură cu Constantin Noica știu că a fost cu acesta în corespondență
(Constantin Noica având domiciliu obligatoriu la Câmpulung Muscel) și că
această corespondență avea, în general, un caracter speculativ filosofic.
În linii generale, Petru Manoliu se caracterizează ca un publicist cu o formație
intelectuală idealistă și mistică și fără o orientare politică precisă.

CN3