Facultatea de Teologie Ortodoxӑ Iaşi

Sectia: Teologie Practicӑ şi Pastoral Misionarӑ

Ştefan Florin

Introducere

După învăţătura Bisericii Ortodoxe, sfinţii îngeri sunt fiinţe spirituale şi nemuritoare, personale şi
raţionale, libere şi necorporale, create de Dumnezeu, făcând parte din lumea nevăzută şi alcătuind,
împreună cu sfinţii, Biserica triumfătoare din împărăţia cerească. Cu toate că sunt fiinţe spirituale, reale şi
personale, totuşi sfinţii îngeri se deosebesc, atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de oameni. Ei sunt inferiori
lui Dumnezeu, Care i-a creat, dar superiori oamenilor, deoarece sunt duhuri sau fiinţe nemuritoare şi
necorporale. Denumirea lor generală de „malak" sau „angelos" (ceea ce înseamnă sol, trimis, vestitor)1 nu
determină fiinţa sau natura lor, ci dă expresie relaţiei în care sfinţii îngeri se află faţă de Dumnezeu şi faţă de
lumea văzută, adică scopul pentru care au fost creaţi. Peste tot în Sfânta Scriptură prin denumirea „înger"
sau „îngerul lui Dumnezeu" se înţelege trimisul lui Dumnezeu, vestitorul voiei lui Dumnezeu în lume
(Numeri 20, 16; Maleahi 3, 1; Luca 9, 52; Apocalipsă 1, 20).
Ne este cunoscut faptul că îngerii ocupă primul loc între creaturile aduse la existență de către Dumnezeu,
din nimic, că ei sunt ființe spirituale, nevăzute, raţionale și libere, inferioare lui Dumnezeu, superioare
omului, dar mărginite şi nemuritoare2.
Existenţa lor o atestă revelaţia dumnezeiască cuprinsă în Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului
Testament.
Îngerii au fost creaţi pentru preamărirea lui Dumnezeu, pentru a se bucura de fericire deplină, pentru
a fi vestitori ai voii divine în lume și a ajuta pe cei credincioși la mântuire. Creaţi în număr mare (Facere 32,
1-2; Daniel 7, 10;Matei 26, 53; Luca 2, 13; Efeseni 1, 20-21; Coloseni 1, 16; Evrei 12, 22), îngerii, ființe
reale și personale, văd pururea, în ceruri, faţa lui Dumnezeu (Matei 18, 10), îl preamăresc (lsaia 6, 1;
Apocalipsa 4, 8), împlinesc voia Lui (Matei 6, 10; Psalmul 102, 20) și slujesc în iconomia mântuirii (Evrei
1, 14). Însăși numirea de înger arată menirea sau chemarea lor, aceea de a fi slujitorii lui Dumnezeu și
organe ale providenţei dumnezeieşti, în lumea pe care a creat-o3.
Prin îngeri, poporul evreu a primit de la Dumnezeu cele mai frumoase prescripții și cele mai sfinte
legi ale lui4. Prin îngeri, Dumnezeu a descoperit lui Moise Legea cea Veche, stabilind cu poporul lui Israel
legământul pe Muntele Sinai (Fapte 7, 38, 53; Galateni 3, 19; Evrei 2, 2).

1 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1996, p. 287.
2 Pr. Prof. N. Chițescu, Pr. Prof. Isidor Todoran și Pr. Prof. I. Petreuță, Teologia dogmatică și simbolică, vol. I, Editura I.B.M.B.O.R.,
BucureȘti, 1958, p. 487.
3 Ibidem., p. 493.
4 Flavius Josephus, Antichități Iudaice II, cărțile XI-XX, traducere de Ioan Acsan, Editura Hasefer, București, 2001, pp. 14-15.

1
 Întreaga învăţătură cu privire la îngeri se întemeiază pe mărturia Sfintei Scripturi a Vechiului
Testament şi a Noului Testament cât şi pe mărturia Sfintei Tradiţii. Revelația Noului Testament, însă,
expune mai clar adevărul despre existenţa îngerilor și rolul lor de fiinţe personale şi spirituale în iconomia
mântuirii.

2.Natura, rolul şi vocaţia îngerilor

Îngerii sunt plăsmuiri dumnezeieşti, existenţe inteligibile create din iubirea atotproniatoare a lui
Dumnezeu. Ei sunt creaţi din iubire pentru iubire. Sunt expresii ale iubirii divine, capabili de a recepta
asemenea unui foc imaterial: „Cel ce faci pe îngerii tăi duhuri şi pe slugile tale pară de foc" (Psalmul 103,
5)5.
Îngerii sunt fiinţe spirituale, libere, raţionale, personale, destinate împreună cu întreaga lume
sensibilă, îndumnezeirii ca iubire. Îngerul este o existenţă dinamică în chipul lui de a gândi, putând să îşi
folosească libertatea pentru a se împotrivi rânduielii şi iubirii dumnezeieşti. Sunt caracterizaţi de o
dinamică continuă, ce are ca scop unirea cu Dumnezeu.
Îngerii sunt nemuritori prin har, şi deci veşnici această iubire, de a răspunde ei. Pentru aceasta
Dumnezeu i-a gândit6 „după chipul” Lui, în altă natură decât i-a gândit pe oameni7. Au fost creaţi
necorporali, cum spune Sfântul Ioan Damaschin,, având o existenţă irevocabilă. Sunt sfinţi prin participare
la izvorul sfinţeniei care este Duhul Sfânt8. Deşi au o fire comună, se deosebesc în lucrările lor, cât şi în
darurile lor, ce au caracter personal. Toate acestea au, precum vom vedea, o raţiune specială în cadrul
întregii creaţii.
S-a spus de multe ori, şi nu fără adevăr, că îngerii au fost aduşi la fiinţă pentru a slăvi pe Dumnezeu.
Însă această perspectivă privită unilateral ar putea implica o înţelegere denaturată a realităţii de fapt, ar
putea fi considerată o slăbiciune a lui Dumnezeu care ar avea nevoie să fie ovaţionat în chip necesar. Îngerii
nu slăvesc pur şi simplu Fiinţa divină, ci mărturisesc în felul lor propriu mulţumirea pentru iubirea
dumnezeiască de care s-au făcut părtaşi prin fiinţă.
Natura îngerilor stă, aşadar, dincolo de toate aspectele ei mai mult sau mai puţin sesizate, intuite,
revelate chiar, sub semnul erosului divin. Este o natură erotică în sensul teologic, dumnezeiesc al
cuvântului. Scopul îngerilor este înaintarea în iubirea divină tinzând la nesfârşit spre o asemănare cu
Dumnezeu în această iubire. Să vedem în cele ce urmează câteva aspecte cu privire la natura, la scopul,
statutul şi vocaţia îngerilor.
Îngerii în raport cu Mântuitorul Hristos
Îngerii au fost mai întâi inițiați în taina divină a întrupării lui Iisus Hristos, ca apoi această cunoștință
să ajungă la noi prin ei9. Întrucât actul de început al Noului Legământ este întruparea Fiului lui Dumnezeu,
mesajul și slujirea îngerilor în lume vor fi subordonate întrupării de al Betleem. Mărturiile Noului
Testament însă, cu privire la îngeri, trebuie să se înțeleagă în mod evident în contextul venirii Domnului
Hristos, al întrupării, morții și învierii Sale, al înălțării și revenirii Sale întru mărire.

5 Sfântul Ioan Damaschin, op.cit., p. 37.

6 Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Apologeticum, București, 2004, p. 37.
7 Sfântul Grigorie Palama, Filocalia, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1977, p. 440.
8 Ibidem., p. 38.
9 Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia Cerească, Ierarhia Bisericească, traducere din greacă de Pr. Cicerone Iordăchescu, Editura Mystica

Magna, Chișinău, 1932, p. 21.

2
 În timp ce în Vechiul Testament, îngerii aveau drept rol să preamărească și să slujească lui
Dumnezeu și oamenilor (Daniel 7, 10; Isaia 6, 2), în Noul Testament ei mărturisesc pe Iisus Hristos ca
Dumnezeu întrupat și Îl slujesc în opera Sa de mântuire.
În general, Noul Testament nu pune accent pe faptul descrierii exterioare a îngerilor, ci mai degrabă
scoate în relief misiunea pe care o au în a anunța oamenilor poruncile divine și în a sluji Evanghelia Iul
Hristos. În acest sens, potrivit misiunii încredinţate, îngerul Cavriil înstiinţează pe preotul Zaharia (Luca 1,
5-20) că, cel ce se va naște din Blisabeta, prin harul divin, împotriva aşteptărilor sale, va fi preot al lucrării
umane și divine a lui Iisus Hristos, spre binele și mântuirea lumii, iar pe Sfânta Fecioară Maria, că prin ea se
va săvârși acea taină a negrăitei întrupări (Luca 1, 26-38).
Sfânta Evanghelie lasă să se înţeleagă că în această privinţă îngerul are doar rolul de mesager, de
vestitor.
Prin întrupare, lisus Hrislos stă în centrul mântuirii lumii, iar îngerii coboară cu El ca să fie slujitori
şi martori ai operei Sale. În această privinţă se poate spune că oştiri de îngeri coboară din cer asupra
peşterii din Belleem (Luca 2, 4) ca să înconjoare Pruncul Sfânt, nou-născut, să I se închine, să-I slujească ca
unui adevărat Dumnezeu, să-L laude și să-I înalţe imn de slavă (Luca 2 14).

Dumnezeu îngăduie deci Fiului Său să fie însoțit de îngeri, cu scopul ca acești să-I slujească în
desăvârșirea operei Sale10.
Mesageri ai revelației divine, îngerii au de îndeplinit atât rolul de mijlocitori în vestirea hotărârilor
lui Dumnezeu-Tatăl, cât și rolul de slujitori pe lângă Iisus Hristos. Astfel, prin mijlocirea lor, s-a făcut
cunoscută lui Iosif, porunca Tatălui, de a se refugia cu Pruncul Iisus în Egipt și tot prin intermediul îngerilor
i s-a comunicat porunca de a se întoarce în pământul lui Israel (Matei 2, 13-15, 19-21).
În general, lumea îngerească ocupă un loc important în predica Mântuitorului Iisus Hristos.pe
îngeri, Mântuitorul îi descrie ca ființe reale și active, care pururea văd fața Tatălui în ceruri, veghind asupra
oamenilor (Matei 18, 10). Mântuitorul însuși ne încredințează că îngerii petrec necontenit în comunitate cu
Dumnezeu, împărtășindu-se de o strânsă legătură cu harul divin și că viața lor nu este supusă slăbiciunilor
trupului ca cea a făpturilor văzute (Matei 22, 30).
Tot Mântuitorul precizează că îngerii participă intens la bucuria lui Dumnezeu când păcătoșii se
convertesc (Luca 15, 10) și că, deși nu cunosc data Judecății din urmă care constituie o taină a Tatălui
(Matei 24, 36), vor fi totuși prezenți la împlinirea ei (Matei 13, 39-49; 24, 31).
Din înseși cuvintele Mântuitorului se desprinde faptul că îngerii sunt în număr mare, aşezaţi în cete,
după misiunea pe care o au de îndeplinit în ceruri și pe pământ, între oameni (Matei 24, 53). Pe toți aceștia
Mântuitorul îi prezintă apoi, ca ființă într-o slujire permanentă, în sensul că se vor sui și se vor coborî „peste
Fiul Omului” (Ioan 1, 51) ca odinioară pe scara lui Iacob la Betel (Facere 28, 12).
Slujirea permanentă a îngerilor se încadrează astfel în întreaga activitate pământească a Fiului lui
Dumnezeu. În toată această slujire a lor însă, îngerii sunt și martorii care confirmă epifania Logosului în
trup11.
Iisus Hristos, este cap peste orice alte ființe spirituale, oricare ar fi denumirea acestora, deci și peste
orice categorie de îngeri. „Hristos este capul începutului (Ioan 1, 1) și ca atare spre El tine orice plinătate”12.
El, Fiul lui Dumnezeu, este atât începutul, cât și scopul final al universului13. În Iisus Hristos se rezumă
toată axistența (Efeseni 1, 10), nu numai în sensul că prin El s-au creat toate, dar și pentru că de El atârnă
toate și apoi le ține strâns legate de persoana Lui, până la sfârșitul veacurilor.
Raportul dintre îngeri și Fiul lui Dumnezeu e deci, un raport de subordonare, aceștia sunt inferiori
lui Iisus Hristos, se subordonează Lui și intervin cu slujirea lor atunci când sunt trimiși de Dumnezeu. În
momentul răstignirii Mântuitorului Hristos, de pildă, cași după moartea Sa, Dumnezeu nu mai trimite pe

10
Pr. Drd. Marin Stamate, Rolul îngerilor în iconomia mântuirii după Noul Testament, în „Studii Teologice”, seria II-a, an XXIX (1977), nr. 5-8, p. 499.
11
Pr. Dr. Haralambie P. Rovența, Epistola către Coloseni (Introducere și comentar), Editura Tipografiei Cărților Bisericești, București, 1946, p. 79.
12
Ibidem.
13
Pr. Drd. Marin Stamate, art. cit., p. 500.

3
îngeri să slujească pe Dumnezeu – Omul, deoarece Acesta singur Și-a luat asupra Sa misiunea să șteargă
pentru totdeauna păcatul, să biruie moartea și să supună pe satan. Din clipa învierii Mântuitorului din morți
însă, îngerii își reiau același rol de mesageri, fiind primii care anunță biruința lui Hristos asupra morții. În
ziua învierii, notează aghiografii Noului Testament, îngerii Domnului se arată femeilor mironosițe (Matei
28, 1-7; Marcu 16, 1-7; Luca 24, 1-7; Ioan 20, 12), ca să anunțe că Hristos S-a sculat din morți și să le
îmștiințeze cala rândul lor să transmitp acest mesaj Apostolilor. Aceasta confirmă faptul că rolul îngerilor,
acela de slujitori, este să pregătească întâlnirea ucenicilor cu Cel înviat, spre a-i încredința de adevărul
dumnezeirii și Învierii Domnului.
Același lucru se poate spune și cu privire la rolul de mesageri pe care-l au îngerii în momentul
Înălțării la cer a Domnului Iisus Hristos. Prezența celor doi bărbați îmbrăcați în haine albe, care nu pot fi
decât doi îngeri, este descrisă de altfel de Sfântul Luca în Faptele Apostolilor (1, 10-11). Dacă la nașterea
Domnului și la Învierea Sa din morți, îngerii au avut rolul de mărturisitori, vestitori și slujitori, la cel de-al
treila eveniment și ultimul din viața pământească a Mântuitorului, acela al Înălțării la cer, ei au avut rolul de
vestitori ai slăvitei Sale parusii14.
Deci ca slujitori ai lui Dumnezeu, îngerii au și chemarea de a fi împlinitori și vestitori ai poruncilor lui
Dumnezeu în lumea credincioșilor, pentru întemeierea și desăvârșirea împărăției cerești.
Astfel, îngerii își desfășoară rolul lor de mesageri și slujitori față de: 1. Biserică; 2. de comunitatea
tuturor oamenilor; 3. față de fiecare credincios în parte, ca protectori și îndrumători.
Din cărțile Noului Testament aflăm că Dumneze s-a slujit totdeauna de îngeri pentru manifestarea voii
Sale, pentru ocrotirea credincioșilor în Biserică, pentru revărsarea peste ei a darurilor Sale deosebite și
pentru împărtășirea binefacerilor Sale, spre propășirea și mântuirea lor. După cum Mântuitorul se slujește
de Sfinții Săi Apostoli, trimițându-i către toate neamurile pentru a le învăța și boteza, tot așa Dumnezeu se
slujește de îngerii Săi, trimițându-i către aceste neamuri ca să le îndrume și ocrotească.
Vorbind de legătura dintre credincioși și îngeri, prin Hristos, în Biserică, Sfântul Maxim
Mărturisitorul spune: „sub raportul existenței veșnice, Dumnezeu va cuprinde pe toți, fiind în toți prezent,
dar sub raportul fericirii veșnice, va cuprinde în chip deosebit pe îngeri și pe sfinți”15.
Slujirea îngerilor în favoarea fiecărui credincios se face evidentă mai întâi prin mijlocirea acestora
înaintea lui Dumnezeu pentru cei care le-au fost încredințați spre îndrumare și protejare (Matei 18, 10;
Apocalipsa 8, 3). Îngerii păzitori întăresc credința și pietatea celui credincios, îl îndrumă pe calea cea bună
(Matei 1, 20; Luca 1, 11; Fapte 7, 30), îl ocrotesc de răul care s-ar putea abate asupra lui (Matei 2, 13) și-i
descoperă lucruri ce se vor întâmpla în viitor (Apocalipsa 22, 6).
Tot îngerii păzitori au drept misiune să însoțească și sufletele celor adormiți în Domnul la judecata
particulară, fapt confirmat de Sfânta Evanghelie: „Și a murit săracul și a fost dus către îngeri în sânul lui
Avraam”(Luca 16, 22).
Misiunea îngerilor în istoria mântuirii, începută în Vechiul Testament și continuată în Noul Testament, va
lua sfârșit odată cu venirea întru slavă a Mântuitorului Hristos, când va judeca lumea și când se va realiza
definitiv Împărăția lui Dumnezeu. În această privință, scrierile Noului Testament mărturisesc clar că la
venirea Sa întu slavă, Iisus Hristos va fi însoțit de îngeri (Matei 16, 27; Marcu 8, 38; Luca 9, 26; I
Tesaloniceni 4, 16). Ei „vor culege din Împărăția Lui, toate smintelile și pe cei ce fac fărădelege și-i vor
arunca pe ei în văpaia focului, vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni” (Matei 13, 41-42; Marcu 13,
27) și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru puncte ale orizontului (Matei 24, 31; Apocalipsa 7, 1).
Înaintea Tatălui și a îngerilor, Fiul Omului se va declara în favoarea celor ce L-au mărturisit (Luca 12, 8-9;
Apocalipsa 3, 5).
Rolul îngerilor de vestitori și slujitori se face vădit pentru ultima dată în ziua parusiei. Mesageri ai
Domnului, ei anunță în cuvinte sau prin semne că pământul și toate puterile lui trebuie să se supună
Judecății lui Dumnezeu (Apocalipsa 10, 1). În ziua judecății sau a secerișului de la sfârșitul veacurilor,
14
Pr. Prof. Mircea Chialda, Cinstirea sinților îngeri, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, an LXII (1986), nr. 6, p. 87.
15
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Filocalia” vol. III,
Editura Apologeticum, București, 2005, p. 67.

4
îngerii sunt secerătorii (Matei 13, 29; Apocalipsa 14, 15) și de aceea au misiunea „să binevestească
Evanghelia veșnică celor de pe pământ, la tot neamul și seminția și limba și poporul” (Apocalipsa 14, 6).
Înainte de aceasta însă rolul eshatologic al îngerilor este, prin voia lui Dumnezeu, să anunțe, în general,
pedepsele ce vor veni asupra celor păcătoși ca ei să se îndrepte (Apocalipsa cap. 8-9). Executori ai voii lui
Dumnezeu, îngerii vestesc cu sunet de trâmbiță suferințele și pedepsele ce vor veni asupra oamenilor
păcătoși (Apocalipsa 8, 9).
După judecata universală, în care îngerii își desfășoară, pentru ultima dată rolul de apărători ai
sufletelor celor credincioși de pe pământ, Ierusalimul cel ceresc adună pentru totdeauna, atât pe aceștia, cât
și pe cei vrednici de mântuire, înaintea lui Dumnezeu și a lui Iisus Hristos (Evrei 12, 22-24). În această
cetate cerească, mărirea lui Dumnezeu va umple viața îngerilor și a drepților desăvârșiți și ea va fi veșnică,
căci mărirea lui Dumnezeu de altfel constituie și scopul întregii istorii a mântuirii pe pământ16.

3. Cosmologie şi angelologie, din prisma îndumnezeirii omului

Nimeni dintre oameni nu poate simţi legătura cu Dumnezeu, fără o legătură cu ceilalţi oamenii şi în
mod inconştient, sau conştient, şi cu îngerii17. Relaţia cu Dumnezeu are un caracter ierarhic de participare la
Fiinţa Divină, îngerii fiind diaconii Împărăţiei, slujitorii cei mai apropiaţi ai Împăratului. Acesta este însă
numai aspectul interpersonal al relaţiei ce vizează comuniunea tuturor făpturilor raţionale cu Dumnezeu.
Dacă includem în această comuniune ierarhică şi dimensiunea cosmică-materială, adică cadrul în care se
realizează această unire, lucrurile vor fi ceva mai complexe.
În cele ce urmează vom încerca să pătrundem, atât cât ne stă în putinţă, taina îndumnezeirii omului
din perspectiva lucrării sfinţitoare a îngerilor. Ei sunt singurele făpturi raţionale cu care omul ca fiinţă
raţională poate intra în comuniune, fiind concrescuţi cu noi pe aceeaşi tulpină ontologică18. Tot ei sunt şi
singurii care au atins un prim prag al acestei taine a îndumnezeirii fiind stabil înrădăcinaţi în înaintarea şi
adâncirea ei. Deci, pentru stabilirea şi înaintarea noastră în aceeaşi taină trebuie să ne apropiem de îngeri.
Dacă omul se poate spiritualiza în comuniune cu alţi oameni aflaţi pe trepte spirituale mai înalte, cu
atât mai mult se poate spiritualiza şi poate înainta în procesul său de îndumnezeire în relaţie cu o
quasi-infinitate de subiecte şi fiinţe angelice personale aflate pe trepte spirituale superioare19. Mulţimea
multifelurită de îngeri a fost creată pentru om, pentru ca spiritualitatea dumnezeiască, inaccesibilă în ea
însăşi, să poată iradia prin treptele angelice spre treptele omeneşti.
Mai mult de atât, avem nevoie de îngeri pentru că ei ne pot face părtaşi la o cunoştinţă unitară a lui
Dumnezeu. Îngerii ca minţi pure contemplă cele dumnezeieşti în unitate „se luminează printr-o înţelegere
unitară şi cunoştinţă simplă a adevărului"20. Teologia îngerilor este una existenţială, o teognoză unitară, în
timp ce noi primim adevărurile dumnezeieşti în chip desfăşurat. Mintea omului primeşte cele dumnezeieşti
în desfăşurarea lor şi nu în chip unitar, dată fiind existenţa lui desfăşurată în elemente care tind spre unitate.
Ne putem învrednici de modul lor de a fi şi a cunoaşte în măsura în care ne ridicăm prin imitare la chipul
îngeresc.
În iconomia lumii create, adică în ansamblul ei raţional integral, îngerii au partea lor de lucrare. Ei
trebuie să se coboare în chip chenotic la oameni pentru a-i face pe aceştia părtaşi la taina îndumnezeirii,
pentru ca oamenii la rându-le să le descopere acestora noi şi noi nuanţe ale acestei taine descoperite de ei în

16 Ibidem.
17 Sfăntul Dionisie Areopagitul, Opere complete, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Paideia, București, 1996, p. 10.
18 Andrei Pleşu, Despre Îngeri, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, p. 105.
19
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 292.
20
Ibidem.

5
relaţie cu Dumnezeu în cadrul sensibil de care îngerii nu au parte. Avem de a face cu o perihoreză cosmică
în care fiecare făptură conştientă creatoare are lucrarea ei unică şi personală.

Concluzii

Întreaga învățătură ortodoxă cu privire la existența îngerilor și la rolul lor de ființe personale și
spirituale în iconomia mântuirii, se întemeiază pe mărturia Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții.
În calitatea lor de membri ai Bisericii triumfătoare, îngerii își desfășoară activitatea lor slujitoare în
Biserica cea luptătoare, având ca misiune protejarea și îndrumarea tutror celor ce cred în Iisus Hristos,
neamuri, limbi și popoare.
Misiunea protectoare și slujitoare a îngerilor devine evidentă totodată prin mijlocirea pe care o fac
înaintea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre creștinii care le-au fost încredințați.
La judecata universală, îngerii, împlinitori ai voii divine, își vor desfășura pentru utlima dată rolul
lor de martori și apărători ai credincioșilor, care se vor prezenta ca să dea răspuns înaintea Mântuitorului de
faptele săvârșite în viața lor pământească.
În contrast cu îngerii buni care se află în desăvârșită comuniune cu Dumnezeu, se află îngerii răi a
căror activitate este direct opusă voinței dumnezeiești, în sensul că nu slujesc opera de mântuire a lumii,
fiind potrivnici realizării Împărăției lui Dumnezeu între oameni.

6
 Bibliografie
Cărți:
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti 1991
2. Chițescu, Pr. Prof. N., Pr. Prof. Isidor Todoran și Pr. Prof. I. Petreuță, Teologia dogmatică și simbolică, vol. I,
Editura I.B.M.B.O.R., BucureȘti, 1958.
3. Maica Alexandra, Sfinţii Îngeri, Editura Anastasia, București, 1992.
4. Pleşu, Andrei, Despre Îngeri, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007.
5. Rovența, Pr. Dr. Haralambie P., Epistola către Coloseni (Introducere și comentar), Editura Tipografiei Cărților
Bisericești, București, 1946.
6. Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1996.

Traduceri:
7. Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia Cerească, Ierarhia Bisericească, traducere din greacă de Pr. Cicerone
Iordăchescu, Editura Mystica Magna, Chișinău, 1932.
8. Josephus, Flavius, Antichități Iudaice II, cărțile XI-XX, traducere de Ioan Acsan, Editura Hasefer, București,
2001.
9. Sfântul Clement Alexandrinul, Scrieri II, în colecția „P.S.B.”, vol. V, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Editura
I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1982.
10.Sfăntul Dionisie Areopagitul, Opere complete, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Paideia,
București, 1996.
11.Sfântul Grigorie Palama, Filocalia, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura I.B.M.B.O.R., București,
1977.
12.Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Apologeticum, București, 2004.
13.Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Filocalia”
vol. III, Editura Apologeticum, București, 2005.

Reviste:
14.Chialda, Pr. Prof. Mircea, Cinstirea sinților îngeri, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, an LXII (1986), nr. 6.
15.Manolache, Magistrand Anca, Un capitol de angelologie: creația, natura și căderea îngerilor, în „Studii
Teologice”, seria II-a , an VII (1955), nr. 1-2.
16.Mircea, Pr. Ioan, Epistola I a Sfântului Apostol Petru, în „Glasul Bisericii” an XXXII (1973), nr. 9-10.
17.Stamate, Pr. Drd. Marin, Rolul îngerilor în iconomia mântuirii după Noul Testament, în „Studii Teologice”, seria
II-a, an XXIX (1977), nr. 5-8.