ISAGOGIA SPECIALĂ

13. Pentateuhul - prezentare generală

1. Numele Pentateuhului: Primele 5 cărţi din Vechiul Testament ce-l au ca

autor pe Moise rezultă Pentateuhul. Cuvântul pentateuh are origine grecească
 = cinci,  = volum sau carte. În ebraică Pentateuhul poartă denumirea
de Tora sau Legea.
La evrei cărţile biblice poartă denumirea primelor cuvinte cu care încep:
Bereşit, Bara, Elohim.
2. Importanţa Pentateuhului: este de-a dreptul covârşitoare deoarece el stă la
temelia întregii religii revelate. Pe Pentateuh se sprijină întreagă ordinea dogmatică
atât a vechiului Testament cât şi a Noului Testament. Având în vedere Pentateuhul,
restul Scripturii şi îndeosebi Noul Testament este urmarea firească a celor cuprinse
în Pentateuh. Prin urmare creştinismul întemeiat de Mântuitorul Iisus Hristos din
punct de vedere istoric stă au cade odată cu Pentateuhul.
În Pentateuh găsim principalele învăţături dogmatice şi morale, găsim
prezentată originea vieţii şi a lumii, unitatea de origine a lumii, fraternitatea,
căderea în păcat ca motivare răscumpărarea şi venirea lui Mesia.
3. Unitatea Pentateuhului: reiese din unitatea adevărurilor ce le cuprinde sau le
relatează şi unitatea autorului. Această unitate răzbate îndeosebi din trei idei
principale pe care le găsim ca un fir roşu trase prin toate cărţile Pentateuhului:
a) ideea mesianică, a trimiterii unui răscumpărător.
b) separarea poporului ales de celelalte neamuri ale lumii antice spre a fi sub
directa grijă a lui Dumnezeu
c) dreptul divin şi istoric al poporului Israel asupra
Canaanului sau asupra Ţării Sfinte. De asemenea unitatea Pentateuhului ca lucrare
transpare şi din felul de istorisire a autorului. În prima carte la care autorul n-a fost
martor al evenimentelor, relatările sunt făcute în chip rezumativ, pe când în
celelalte cărţi relatările, explicaţiile şi precizările se fac cu lux de amănunte dovadă
că autorul a fost prezent la toate aceste evenimente.
Un alt indiciu este caracterul lingvistic, anumite particularităţi şi arhaisme ale
limbii care nu pot fi explicate dacă nu admite mai mulţi autori.
14-15. Cuprinsul Pentateuhului

1. Facerea sau Geneza

Cartea Facerii se împarte în 2 părţi:

Partea I este precedată de o introducere şi anume cap. 1 şi primele 3
versete din cap. 2. Aici se arată că întreaga existenţă îşi are obârşia în creaţia lui
Dumnezeu. Tot ceea ce există a fost adus de Dumnezeu din nefiinţă la existenţă.
Cap. 1 al Genezei ne prezintă aşadar geogonia şi cosmogonia, adică crearea
universului în general şi crearea pământului în special.
Partea I a Genezei începe de la cap. 2, v. 4 şi ţine până la cap. 11
inclusiv. Aici în general ni se relatează despre pregătirea mântuirii făcute de către
Dumnezeu în chip general sau universal adică asupra întregi lumi. Etapele
principale ale acestei pregătiri sunt:
- înmulţirea şi dezvoltarea familiei primilor oameni
- fratricipiul lui Cain
- înmulţirea răutăţilor pe pământ
- potopul
- alegerea lui Noe şi a familiei sale pentru păstrarea monoteismului şi pentru
continuarea neamului omenesc
- alegerea lui Sem fiul lui Noe
- alegerea lui Terah tatăl lui Avraam
- alegerea lui Aaron pentru a menţine trează credinţa adevărată şi nădejdea
mântuirii în lumea antică
Partea a II-a a Genezei cap. 12-50, arată cum Dumnezeu în chip
special a pregătit omenirea prin alegerea lui Avraam şi prin grija deosebită arătată
poporului care s-a dezvoltat din el. Faţă de acest popor Dumnezeu s-a comportat ca
un adevărat Părinte faţă de copii săi, aşa se explică desele teofanii ( arătări ale lui
Dumnezeu ) către unii dintre cei aleşi ai Săi, cum au fost Avraam, Iacov, etc.

2. Exodul sau Ieşirea

 Numele cărţii vine de la evenimentul care se tratează în carte şi anume
ieşirea.
În partea introductivă se arată că Fii lui Israel s-au înmulţit în Egipt încât au
devenit un adevărat popor. Faptul acesta i-a neliniştit pe egipteni văzând în ei o
piedică ce periclita interesele şi autonomia lor. De aceea au început să-i persecute
punându-i la tot felul de munci grele de exemplu fabricarea de cărămizi şi ridicarea
de cetăţi. Dumnezeu care nu uită făgăduinţele Sale, a auzit glasul celor subjugaţi de
egipteni şi le-a trimis un izbăvitor pe Moise care a fost crescut de fiica faraonului.
Alegerea aceasta a avut loc într-un chip minunat adică printr-o vedenie ce i sa
arătat lui Moise. El tocmai fugise din Egipt din pricina uciderii unui localnic, când
pe un vârf de munte, ( Horeb ), din deşertul Sinai î s-a arătat Dumnezeu într-un rug
de foc ce ardea şi nu se mistuia. Din acest moment Moise nu mai are alt ţel decât a
izbăvirii propriului său popor. Întrucât era însă gângav şi-l ia asociat pe fratele său
Aron amândoi se înfăţişează în faţa faraonului cerând încuviinţarea plecării
evreilor. Pentru că acesta se împotriveşte Dumnezeu trimite asupra ţării cele 10
plăgi. În amintirea ultimei plăgi care a fost moartea întâilor născuţi din Egipt, se
instituia sărbătoarea primilor Paşti. În sfârşit a sosit momentul eliberării. Evreii au
apucat direcţia către ţara părinţilor lor. După trecerea Mării Roşii în care egiptenii
îşi pierd mulţi soldaţi, evreii ajung în pustia Sinai. Aici ei se confruntă cu greutăţi
de neimaginat. Apa care nu prea era, dar şi care era, era amară iar hrana lipsea
aproape în totalitate. De aceea Dumnezeu s-a îngrijit în mod special de viaţa lor. El
îi conduce ziua printr-un nor care să-i protejeze de arşiţă iar noaptea printr-un stâlp
de foc ca să-i călăuzească. Dumnezeu a prefăcut apele amare în ape potabile şi le-a
trimis mană în loc de pâine şi prepeliţe în loc de carne. În aceste condiţii poporul
ajunge la muntele Sinai. Aici va avea loc marea descoperire care va rămâne vie nu
numai în conştiinţa evreilor ci a lumii întregi. Aici Dumnezeu v-a descoperii
Legea. Cum Moise întârziase 40 de zile pe munte pentru primirea tuturor
descoperirilor şi pentru reglementarea unor practici cultice, mulţi dintre conaţionali
săi crezând că nu se va mai întoarce s-au îndoit de toate intervenţiile lui Dumnezeu
şi au cerut lui Aron să le facă un idol. Acesta a fost viţelul de aur din care pricină
Moise s-a supărat şi a trântit tăbliţele legii încât acestea s-au spart. După
pedepsirea celor vinovaţi, Moise s-a urcat din nou pe munte primind alte table ale
legii şi informaţii referitoare la construirea Cortului Sfânt. De la Sinai călătoria a
continuat spre nord către pământul făgăduinţei. Au fost înfrânte rând pe rând
triburile străine întâlnite în cale, ca: amoniţii moabiţi. În sfârşit evreii ajung la
răsărit de Iordan. Aici îşi aşează taberele şi ocupă tot ţinutul din jur până la trecerea
Iordanului. Acest ţinut a rămas în posesia triburilor Gab, Ruben şi o parte din
seminţia lui Manase.
 3. Leviticul
Mai este numită şi Legea preoţilor, sau Legea Jertfelor. Numele se
justifică întrucât întru-cât ştim că semeţia preoţească a fost potrivită numai celor
din neamul lui Levi. Preoţia a fost desemnată prin inspiraţie dumnezeiască să fie
ceea a lui Levi.
Partea a II-a se referă la curăţirile sau spălările rituale – un rol
important atât din punct de vedere igienic cât şi spiritual. Găsim reglementări ale
jertfelor, modalitatea aducerii lor şi felurile lor.

4. Numerele

Cuprinde o serie de recensăminte a poporului ales: atât un

recensământ general cât şi peste seminţii şi categorii sociale.
Partea a II-a relatează întâmplări din timpul celor 40 de ani petrecuţi
în pustiu: despre pedeapsa lui Core, Dotan şi Iebiron care au contestat preoţia lui
Aron. Pedeapsa lor a fost drastică, i-a înghiţit pământul. În partea de sfârşit este
relatată moartea lui Aron şi a lui Miriam, în locul său rămânând fiul său Eleazor. În
urma unei răzvrătiri Dumnezeu îi pedepseşte cu muşcături de şerpi veninoşi, de
care se puteau vindeca numai dacă se uitau la şarpele de aramă care l-a înălţat
Moise la porunca lui Dumnezeu, care va fi semnul lui Hristos.+

5. Deuteronomul
Se mai numeşte repetarea legii pentru că se reia legea din celelalte
cărţi.
Prima parte cuprinde o cuvântare a lui Moise în care arată că
Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale, de aceea evreii au datoria de a
împlinii poruncile Lui. Urmează a doua cuvântare a lui Moise care cuprinde cea
mai mare parte a cărţii în care este reamintită legea. În încheiere se relatează despre
îndemnul pe care-l face acesta poporului de a fi ascultători lui Dumnezeu. Se
încheie cu alegerea lui Iosua în locul lui Moise care bătrân fiind, se suie pe muntele
Nebu la răsărit de Marea Moartă de unde priveşte întregul ţinut al Canaanului,
după care moare, mormântul nefiind găsit nici azi, poporul jelindu-l 30 de zile.
 Curs VT 10.01.2013

Cuprinsul Pentateuhului
1)Geneza sau Facerea

Structura:Introducere (1,1-2,3) ne este redata cosmogonia si geogonia biblica. Creatia in 6

zile a universului material.

Facerea are 2 parti: partea 1 (2,4-cap 11). Aici ne sunt relatate etapele pregatirii mantuirii,
facute de Dumnezeu in chip universal, asupra intregii lumi. Etapele principale ale acesteia sunt:
-istoria petrecerii primilor oameni in paradis

-caderea in pacat

-izgoirea oamenilor din paradis

-fratricidul lui Cain

-dezvoltarea familiei lui Adam

-inmultirea rautatilor pe pamant

-anuntarea si declansarea potopului

-alegerea lui Noe

-alegerea lui Sem, fiul lui Noe

-alegerea lui Terah, tatal lui Avraam

-alegerea lui Avraam, pt a mentine credinta si nadejdea de mantuire

Partea a 2-a a Facerii (cap 12-cap 50), se arata cum Dumnezeu a pregatit in chip special
omenirea pt mantuire prin alegerea lui Avraam si prin grija aratata poporului care a descins din
el. Fata de acest popor, Dumnezeu s-a comportat ca un adevarat parinte fata de copii sai. Asa se
explica desele teofanii (aratari ale lui Dumnezeu) catre unii din cei alesi (Avraam, Isaac, Iacov si
altii).

2) Iesirea. Numele cartii reflecta evenimentul central despre care se trateaza in ea, iesirea
poporului evreu din robia egipteana. In introducere se arata ca fii lui Israel s-au inmultit in Egipt,
devenind un adevarat popor. Acest fapt i-a ingrijorat pe egipteni, care si-au vazut interesele
periclitate, precum si autonomia amenintata. De aceea au inceput sa ii persecute pe evrei,
punadu-I la tot felul de munci istovitoare, ca de exemplu fabricarea caramizilor si zidirea unor
cetati. Dumnezeu, care nu isi uita fagaduintele, a auzit glasul celor subjugate si le-a trimis un
izbavitor, in persoana lui Moise. Acesta era un evreu, nascut in Egipt si crescut de fiica
faraonului la curtea tatalui ei. Alegerea acestuia a avut loc in chip minunat, printr-o vedenie pe
care Moise a avut-o pe muntele Horeb, in timp ce pastea oile socrului sau Ietro. Nu de mult, el
fugise din Egipt din pricina uciderii unui localnic, ca apoi Dumnezeu sa I se arate in munte in
rugul ce ardea si nu se mistuia. Din acel moment, principalul tel al vietii lui Moise n-a fost altul
decat izbavirea propriului sau popor din robia egipteana. Pentru ca Moise era gangav, si l-a
asociat pe fratele sau Aaron. Amandoi se infatiseaza inaintea faraonului, cerandu-I incuviintarea
plecarii evreilor. Pt ca acesta se impotriveste, Dumnezeu trimite asupra tarii Egiptului cele 10
plagi sau pedepse(a se memora) in amintirea ultimei plagi, moartea intailor nascuti, s-a instiuit
sarbatoarea pascha. Sosise momentul eliberarii. Evreii se indreapta catre tara promise parintilor
lor.

Dupa trecerea Marii Rosii, cu mari pierderi pt egipteni, evreii ajung in pustia Sinai.
Greutatile intampinate au fost foarte multe:apa nu prea era, iar unde gaseau, era amara, iar hrana
nu se gasea. Dumenzeu s-a ingrijit de viata lor. Ii conducea ziua printr-un nor umbros, ca sa-I
protejeze de razele soarelui din pustiu, iar noaptea printr-un stalp de foc, ca sa le lumineze tabara
si sa-I fereasca de atacul fiarelor salbatice. Tot El a prefacut apele amare in ape potabile si le-a
trimis ca hrana prepelite. In loc de paine primeau zilnic mana. In aceste conditii, poporul ales
ajunge la Sinai. Aici are loc marea revelatie, care va ramane vie nu numai in constiinta evreilor,
ci a lumii intregi. Aici si acum este data Legea, adica cele 10 porunci sau Decalogul. Pt ca Moise
intarziase 40 de zile pe munte pt primirea tuturor reglementarilor statutului poporului ales, multi
dintre conationali au crezut ca nu se va mai intoarce, indoindu-se de veridicitatea celor spuse de
Dumnezeu. De aceea i-au cerut lui Aaron sa le faca un idol, cum aveau egiptenii. Acesta a fost
vitelul de aur. Moise la coborarea de pe munte, vazand nelegiuirea, furios, a spart tablele legii.
Dupa uciderea celor vinovati, Moise se urca din nou pe munte si primeste alte table si indicatii cu
privire la construirea cortului sfant.

De la Sinai calatoria continua spre nord. Sunt infrante pe rand triburile straine
intalnite:amonitii, madianitii si moabitii. In sfarsit, evreii ajung la rasarit de Iordan, in dreptul
Ierihonului. Isi aseaza taberele si ocupa tinuturile. Acest tinut a ramas in stapanirea triburilor lui
Gad, Ruben si o parte din semintia lui Manase.

3) Leviticul sau cartea preotilor. Aceste numiri sunt justificate, intrucat in carte se
trateaza despre felurile jertfelor, despre necesitatea si semnificatia lor, precum si despre
preotime, corporatiunea chemata sa mijloceasca intre popor si Dumnezeu. In partea a 2-a a cartii
se cuprind dispozitii referitoare la curatirile sau spalarile ritual. Acestea au menirea de a purifica
trupul dar si sufletul, in vederea infatisarii evreilor inaintea lui Dumnezeu. Pt preoti sunt
prescrise legi speciale de purificare.

4) Numerii sau cartea recensamintelor. A 4-a carte se numeste asa pt ca in ea sunt

descries unele masuri luate de Moise pt recensamantul poporului catre sfarsitul perioadei de
ratacire in pustia Sinaiului. Datorita greutatilor intampinate, multi evrei s-au revoltat impotriva
lui Moise. I se reproseaza foametea indurate, setea si toate celelalte greutati din timpul migratiei.
Demoralizarea a fost si mai mare atunci cand iscoadele trimise sa cerceteze Canaanul se intorc si
in chip denaturant au spus ca cetatile sunt foarte intarite, iar locuitorii sunt uriasi, care cu greu
vor putea fi infranti. La aceste vesti, populatia izbucneste in plans, exclamand si reprosandu-I lui
Moise:”De ce ne-ai scos din robia, spre a ne putrezi oasele in pustie? Nu mai bine era de noi in
tara Egiptului, unde aveam carne in caldarile noastre si mancam paine din belsug?” Atidutinea
aceasta a fost socotita ca un mare pacat inaintea lui Dumnezeu deoarece le daduse atatea semne,
iar in fata tuturor acestora poporul ramasese insensibil. Drept pedeapsa, ca razbunare se hotaraste
moartea acestei generatii rebele, in pustie. Pt ca intre razvratiti au fost Aaron si Miriam, au murit
si ei cu ceilalti. In locul lui Aaron a fost ales arhiereu fiul sau, Eleazar. Se continua calatoria spre
tara fagaduintei, iar pt o noua razvratire asupra evreilor Dumnezeu trimite serpi veninosi. Pt
scaparea lor cu viata, Moise, la indicatia lui Dumnezeu, inalta in pustie sarpele de arama, la care
daca privea cel muscat, se vindeca. Acest sarpe, tintuit pe un stalp. A devenit simbolul rastignirii
lui Iisus Hristos.

5) Deuteronomul sau repetarea Legii. Se numeste as apt ca aici se repeta Legea din
celelalte carti. Cuprinde 3 cuvantari ale lui Moise, in care sunt amintite binefacerile primite si
cele promise. Se repeta legea descoperita, poporul este indemnat la supunere si ascultare fata de
aceasta Lege.

Cartea se incheie cu alegerea lui Iosua la conducerea poporului in locul lui Moise, care,
batran fiind, si nevrednic si el, nu a pasit in pamantul fagaduintei, ci la indemnul lui Dumnezeu,
a urcat pe muntele Nebo, la rasarit de Marea Moarta, de unde a privit intreg tinutul Canaanului,
dupa care a murit, mormantul lui ramanand necunoscut pana in ziua de azi. Evreii l-au jelit timp
de 30 de zile.
Curs VT. 28.02.2013:

ORIGINEA MOZAICA A PENTATEUHULUI:

Autenticitatea sau ptarnitatea pentteuhului este o problema cheie sau un adevar
fundamental al Bis.deoarece in pentateuh gasim cea mai mare parte a inv dogmatice si morale,
care sunt dezv in celelalte carti ale Scripturi si care constituie fundamentele de credinta ale
crestinismului .

Autenticitatea sau paternitatea pentateuhului este o problema istorica deaorece orice

auntenticitate afirma un fapt istoric prin urmare si in cazul pentateuhului avem nevoi de
argumente istorice, aceste argumente le putem obtine din doua surse importante in primul rand
din insasi cartile pentateuhului ca dovezi sau argumente interne, iar in al doilea rand din alte
surse, din afara pentateuhului care se constituie in argumente sau dovezi externe.

I. Argumente externe cu privirea la originea mozaica a Pentateuhului:

1.Primele marturii externe despre autenticitatea pentateuhului ni le ofera carrtea lui Iosua,
urmasul lui Moise, sub care evreii au ocupat tara fagaduintei. Acestuia, Dumnezeu ii da
urmatoarea porunca, care este consemnata in cartea cu acelas nume la cap. 1:,,Tu sa fi tare si
curajos, ca sa pazesti si sa implinesti toata legea pe care ti-a incredintat-o Moise robul Meu, sa
nu te abati de la ea nici la dreapta nici la stanga”.(Iosua1,7)

2.Tot in cartea Iosua la cap 8citim ca acesta a zidit un jertfelnic Domnului respectand indicatiile
scrise in legea lui Moise :,, Atunci Iosua a zidit Domnului un jertflenic in muntele Ebal, asa cum
Moise le poruncise fiilor lui Israel, si cum este scris in legea lui Moise si acolo i-a adus Domului
ardere de tot…”(Iosua 8,30-31).

3.David regele lui Israel, care a transformat Ierusalimul din cetate a Iebusitilor,in cetatea a
regatului sau, cunoaste legea lui Moise si e convins ca aaceastea a scris-o intradevar acest mare
inaintas al sau. Inainte de moartea sa David il povatuieste pe fiul sau Solomon, care va urma la
domnie zicandu-i:,, Sa pazesti randuilile Domnului Dumnezeului tau si sa umbli in caile Lui si sa
pazesti poruncile, dreptarele si judecatile , asa cum sunt scrise in cartea lui Moise…”(Carta III
Regi 2,3).

4.Regele Amasia, nu-i ucide pe ucigasii tatalui sau pentru ca asa ceva opreste legea lui Moise: ,,
Potrivit cu ceea ce este scris in cartea legii lui Moise: ,,parintii sa nu fie dati morti pt vina
copiilor, nici copii pt vina parintilor, ci fiecare sa moara pt pacatul sau”(IV Regi 14,6, citeaza
textul Dt,24,16).

5.In timpul robiei babilonice, profetul Daniel pomeneste de legea lui Moise: ,,intregul Israel a
calcat legea ta, si sa abatut de la ea, de aceea a venit blestemul peste noi, si juramantul cel scris
in legea lui Moise robul lui Dumnezeu”(Daniel 9,11).
6.Preotul Ezdra care a trait la sfarsitule xilului babilonic, si care a reorganizat viata rel si sociala
a evreilor intorsi din exil se ghideaza in lucrarea sa, de prescriptiile legi lui Moise( Ezdra 3,2).

LA aceste marturii externe luate din V.T. putem adauga si alte marturii extrase de aceasta data
din N.T.convingerea unanima a Mantuitorului si a Sf. Apostoli este ca intradevar pentateuhul a
fost scris de Moise.

7.Asta ni se spune si in pilda Bogatului si a saracului Lazar, El pune in gura lui Avraam urm,cuv
adresate bogatului care se chinuia in iad si care a cerut ca sa fie trimis, cineva la fratii sai de pe
pamant pt a preveni sa nu ajunga si ei, in acea situatie de chin. La aceasta solicitare bogatulu i se
raspunde prin gura lui Avraam:,, Au acolo pe Moise si pe profeti, (Lc.16,29). Intrucat Moise la
data aceea nu mai traia se subintelege ca se face referire la legea lui.

8.Intr-o alta imprejurare, Mantuitorul ii previne pe evreii care cautau sa-l uciga,:,, nu va voi
invinui Eu, la Tatal, pt ca are cin sa va invinuiasca, Moise in care voi credeti si va spus nadejdea,
El a scris despre Mine, daca in cuv lui nu credeti cum veti crede in cuvintele Mele”(In5,45-47).

9.In Disputa pe care Mantuitorul o are cu Iudeii, in problema divortului, acestia, invoca legea lui
Moise:,,Ei au zis: De ce atunci Moise a randuit sa i se dea carte de despartire si sa o
lase”(Mt.19,7).

10.Sfantul Ap. Pavel incearca sa-i convinga pe iudeii necredinciosi, aduncand dovezi,, din legea
lui Moise si din prooroci”, cu referire la invierea lui Hristos, (F.Ap.28,23).

11.Sfantul Iacov, spune ca legea lui Moise se citeste in adunari in fiecare sambata, (F.Ap.15,21).

12.Celor doi uncenici Luca si Clepoa care in ziua invierii calatoreau spre Emaus, Mantuitorul
intalnindu-se cu ei le explica amanuntit,,incepand de la Moise si de la toti prooroci, le=a talcuit
lor din toata Scriptura cele cu privire la El”(Lc.24,27).

Numeroase dovezi cu privire la originea mozaica a pentateuhului gasim in toata traditia iudaica.

13.Scriitorul evreu Iosif Flaviu, care a trait in sec I al erei crestine in carte sa ,,Antichitatile
Iudaice” , l aparagraful 27,6 vorbeste despre,,cele ce Moise le-a lasat scris din inv si descoperirea
dumnezeiasca”.

14.Totul contemporan al lui Iosif Flaviu care a fost filozoful evreu, Filon din Alexandria i-a
dedicat o carte lui Moise intitulata ,,DE viata Moisis” , si el arata ca Moise a fost intradevar
inspirat de Duhul Sf. atunci cand a scris pentateuhul.

15.Aceastea credinta ca pentateuhul este opera lui Moise a fost marturisita si ulterior de catre Sf
Parinti si scriitori ai Bisericii, si este marturisita de crestinatatea intreaga pana in ziua de astazi.
16.Chiar si autorii straini din afara spatiului Iudaic, confirma acest adevar, de exemplu
hecatenus, prietenul lui Alexandru cel Mare si Alexandru Colehistor, care a trait in sec I dupa
Hristos, marturisesc si ei despre originea mozaica a pentateuhului.

17.Despre originea mozaica a pentateuhului au fost convise toate partidele religioase ale iudeilor:
fariseii, saducheii, esenieni, terapeuti, elenisti si alti.

Ca o concluzie generala putem afirma ca atat cartile VT cat si cele ale NT traditia iudaica cea
crestina si autorii straini de neam iudaic, marturisesc in unalimitate, ca Moise este autorul
pentateuhului.

II.Argumentele interne cu privire la originea mozaica a pentateuhului:

Din cercetarea atenta a pentateuhului se poate deduce cu multa claritate ca acesta a fost scris in
timpul dinte iesirea din Egipt, si intrarea in pamantul Canaanului, faptul acesta este dovedit pe
baza mai multor indicii:

1. Consideratii de ordin geografic: Se constata din lecturarea Pentateuhului ca autorului ii

este foarte bine cunoscuta tara Egiptului si localitatile din Egipt, ca de exemplul
Goshenul, Pitonul, Fransesul, Sucotul, Epamul si celelalte, deoarece aceste localitati erau
familiale autorului si evreilor spre deosebire de localitati din Canaan. Ca de exemplul
Hebronul, Sichemul, care nu sunt bine cunoscute si trebuie sa li se dea anumine repeere
geografice in fata cititorilor. Din aceste consideratii putem constata ca evreii inca n-au
ajuns in canaan, pt ca altfel nu ar fi fost nevoie sa li se ofere indici despre acele localitati,
prin urmare pentru ei sunt binecunoscute cetatile Egiptului, intrucat vin de acolo. Si sunt
necunoscute celelalte localitati intrucat urmau sa le cucereasca.
2. Legile cuprinse in Pentateuh nu sunt redate intr-o ordine sistematica ci in legatura cu
evenimentele in care au fost promulgate. Daca aceste legi ar fi fost scrise mai tarziu,
autorul respectiv ar fi avut in vedere o sistematizare a lor, despre ceea ce nu se poate
spune in cazul legislatiiei mozaice, intru cat aceasta a fost promulgata in timpul
peregrinarii prin desert.
3. In prima carte a pentateuhului in Facere, sunt relatate numai evenimentele mai importante
si fara lux de amananunte, spre deosebire de cele relatate in urmatoarele carti la care
autorul a fost martor si isi permite sa le relateze detaliat (Iesirea 15, sunt indicati numarul
palmierilor si izvoarelor din Elin, la Levitic 10 sunt numiti cei care au scos cadravele lui
NAdav si Abiud, la Iesirea 28 se arata amanuntit lista darurilor aduse la cortul Sfant,
asadar amanunte de genul acesta nu se pot pastra prin traditie ca sa se scrie ulteriror ci ele
au fost consemntate odata cu petrecerea lor).
4. Intalnim foarte multe dispozitii, cu privire la petrecerea populatiei din timpul peregrinarii
in corturi si anuminte practici legate de acest lucru. Ceea ce indica cu claritate ca evreii
erau iesiti din egipt si isi continuau traseul spre Tara Fagadunintei dar inca nu ajunsesera
deoarece locuiau in corturi.
5. In timpul scrieri Pentateuhului evreii nu erau asezati in Canaan ci numai in drum spre
acesta:,, Iata poruncile, hotararile si randuielile pe care Domnul Dumnezeul vostru mi-a
poruncit sa va invat pt ca voi asa sa faceti cand ve-ti ajunge in Tara in care mergeti sa o
mosteniti”(Dt.6,1); ,,Cand Domnul Dumnezeul tau te va face sa intrii in Tara pe care vei
intra sa o mostenesti, va sterge dinaintea ta toate neamurile mari si
numeroase…”(Dt.7,1).
In cele afirmate de mai sus se confirma si dovezile externe pe care le-am vazut mai
inainte, reiese clar ca pentateuhul sa scris, in timpul dintre iesirea poporului evreu din
Egipt si intrarea in Canaan si ca aceasta opera n-a putut fi alcatuita de altcineva decat de
barbatul cel mai competent pe care Dumnezeu l-a desemnat la conducerea poporului si cu
care a colaborat cel mai aproape, adica Moise.
Se obiecteaza de unii critici ca uneori se vb despre Moise la pers a 3-a si ca prin urmare
nu poate fi el autorul, este obiectie minora, deoarece in alte multe scrieri antince gasim
asltfel de metode cand in aceas opera autorul se exprima la pers I , iar in alta imprejurare
la pers a III-a.
In conformitate cu cele afirmate mai sus Moise asadar este autorul Pentateuhului la
alcatuiera caruia probabil a folosit si unele izvoare orale sau scrise anterioare, sau
contemporane lui, in ceea ce priveste istoria potopului, lista genealogiilor patriarhale. De
fapt in cartea Numerii 21,14, chiar este indicat un astefel de izvor si anume cartea,,
Razboiul Domnului”. Sa avem in vedere si ca Moise a crescut si la curtea Faraonului,
unde si-a insusit cele mai inalte culturi si invataturi, avand acces la toate cartile.
Intradevar nu putem sustine indentitatea perfecta a textului Pentateuhului de
astazi cu cel al autorului, posibil sa fi intervenit mici schimbari de ordin literar formal, fie
din neglijenta copistilor, prin traducere, intentionat, sau adaugandu-se anumite note
explicative.
Curs V.T. 7.03.2013

Critica negativa a Pentateuhului

Biserica a recunoscut ca Pentateuhul este opera lui Moise, dar pe parcursul vremii au
aparut unii care s-au indoit de acest lucru. Intre cei vechi il amintim pe imparatul Iulian
Apostatul, care voind sa reinvieze paganismul in Imperiul Roman Bizantin, a declansat o
campanie de persecutie si ponegrire a crestinismului. Prima sursa in care socotea ca trebuie lovit
a fost Sfanta Scriptura, din care crestinismul isi lua invataturile. El a contestat caracterul divin si
inspirat al Bibliei afirmand ca aceasta este o carte de fictiuni, scrisa nu de autorii indicati, ci de
unii intrusi, care au pus aceste carti pe seama acestora pt a le da autoritate. Prin urmare nici
Petnateuhul nu a fost scris de Moise.

Parerea lui Iulian a rama izolata deoarece oricine putea constata ca in aceste afirmatii nu
poate sta adevarul, ci sunt niste calomnii iesite din ura la adresa crestinismului.

Pana la aparitia protestantismului, nimeni un a incercat sa discute aceasta problema. Abia

in sec 17 francezul Richard Simon publica o carte anonima, in care arata ca Moise ar putea fi
socotit autorul Pentateuhului dar nu l-ar fi scris el,ci ca el a adunat la un loc mai multe scrieri
existente in vremeasa. Prin urmare, concluzia era ca Pentateuhul nu are origine divina.

Pe urmele lui a mers in sec 18 conationalul sau medicul Jean Astruc, care sustine ca din
cercetarea continutului se poate vedea ca acesta este alcatuit din cateva documente, cel putin 2;
unul care numeste pe Dumnezeu Elohim, iar celalalt care il numeste Jahve. Ambele documente
ar data din perioada de dupa Iosua, chiar din vremea lui Samuel, din sec 11 si careau fost
adunate. Aceasta ipoteza a fost numita a documentelor.

Alta teorie a fost a fragmentelor. Aceasta a fost initiata de invatatul german Johan Vater,
care a murit la iceputul sec 19. intr-un fel aceasta se aseamana cu cea a documentelor. Autorul
Justine ca Pentateuhul, departe de a fi opera unui singur autor, este mai degraba o colectie de mai
multe fragmente sau scrieri, unele apartinand timpul antemozaic, altele timpului mozaic, iar in
sfarsit celelalte timpului postmozaic. Toate aceste fragmente au fost legate intre ele de catre un
autor necuoscut, care ar fi trait la inceputul perioadei regalitatii.

O alta ipoteza a fost emisa de invatatul protestant german Heinrich Ewald, numita teoria
intregirii. Conform acesteia, a existat o scriere de baza, care mai tarziu a fost intregita de feluriti
autori necunoscuti.
 Cea mai noua si mai agresiva teorie care contesta paternitatea mosaica Pentateuhului este
a lui Julius Welhausen, german de orgine. Julius sustine ca la baza Pentateuhului stau 4
documente:

1) Documentul jahvistic(I), care ar fi fost plasmuit in sec 8 i.Hr. in regatul de sud, al lui
Iuda. Acest document ar avea un caracter istoric, cuprinzand relatari despre crearea lumii,
organizarea ei in 6 etape si relatarile cu privirela viata patriarhilor Avraam, Isaac si Iacov. Pe
Dumnezeu, acest document in numeste Jahve, fara a-i contura cu precizie imaginea.

2) al doilea document se numeste elohistic (E), despre care se sustine ca ar fi fost alcatuit
in regatul de N, cu aproximativ 2 sec dupa cel jahvistic, in sec 10. Acest document il numeste pe
Dumnezeu Elohim. In comparatie cu primul, are mai mult un caracter mitologic. Aici,prezenta
lui Dumnezeu se face simtita mai mult in viata oamenilor, pe cand in documetul jahvistic
Dumnezeu aproape ca nu exista. Acest Dumnezeu nu poate fi unul Intrucat nuantele politeiste
sub care este prezentat sunt evidente.

3) al treilea document este Deuteronumul (D). Acesta a fost alcatit in vremea regelui
Iosia din Ierusalim, cam prin sec 7 i.Hr. El este alcatuit de preoti. Prin acest document s-a
incercat ounificare a triburilor lui Israel, pt a putea face fata invaziilor straine tot mai frecvente in
aceasta perioada. Aceasta unificare se putea face doar daca si dpdv religios se unificau. Dar un
puteau daca un credeau intr-un singur Dumnezeu. Prin urmare, acest singur Dumnezeu este
inventat de autorii documentului.

4) Ultimul document este Codul Preotesc (P). El a fost alcatuit tot de catre preoti, in
rastimpul exilului babilonic. Prin acesta s-a incercat o protejare a evreilor de a cadea in idolatrie
si implicit de deznationalizare.

a) Deuteronumul s-a scris asadar prin sec 7 i.Hr. si inainte de codul sacerdotal. Aceasta se
vede din legil referitoare lapreoti,la leviti si la cultul divin. Aici,levitii un au locuinte proprii.
Dupa codul preotesc, li se da cetati de locuire. Deuteronumul un face deosebire intre leviti si
preoti, cum o face codul.

b) Codul sacerdotal are dispozitii culturale care un se afla nici in doc jahvistic, nici in
elohistic,nici in Deuteronum, ceea ce inseamna o faza finla de evolutie. Din documentele
jahvistic si elohistic se vede ca nu se aduceau jertfe in anumite locuri, ci fiecare si-l alegea.
Deuteronumul nu vb nimic despre templu sau cort. Doc jahvstic si elohistic cunoaste doar
arderea de tot. Profetii vb impotriva sacrificiilor.

c) Dispozitiile cu privire la preoti,la functiile si drepturile lor, dateza dintr-o vreme tarzie.
Inainte de codul preotesc, nu a fost deosebire intre preoti si laici,tribul lui Levi un a fost chemat
la preotie. Moise si fam lui si-au asumat aceste functii sacerdotale. Evreii in vechime aveau 3
sarbatori. Toate aveau un caracter agricol, Pastile sarbatorea primele roade, Cincizecimea
sarbatorea secerisul, si Corturile sarbatorea recolta. Numai de abia Deuteronomul face leg intre
aceste sarbatori si evenimente istorice.

d) Deosebirea dintre cele 2 doc se fundamenteaza pe numirea diferita a lui Dumnezeu,

respectiv Jahve si Elohim.

e) Diferentele dintre aceste documente reies si din felul defectuos al exprimarilor istorice,
din repetarile si contradictiile intre anumite fragmente.

f) In cartile Pentateuhului se observa unele dificultati de ordin istoric, geografic si

arheologic care spun ca aceste carti s-au scris mai tarziu decat timpul lui Moise, si nu pot fi opera
lui.

Combaterea criticii negative

1) monoteismul din Pentateuh nu este o faza ultima de evolutie a conceptiei relogioase.

De cand apare pe scena istoriei, inclusiv stramosii poporului Israel(Avraam, Isaac si Iacov) au o
credinta monoteista. Afirmarea contrariului este ignorarea totala a tuturor datelor istorice si
biblice. Intradevar o forma de evolutie intalnim in cultul mozaic ca forma externa de manifestare,
dar nu ca fond.

2) compunerea pretinselor documente: I E, D, P, nu este concludenta. Nu se poate dovedi

ca Deuteronomul s-a alcatuit in timpul regelui Iosia. Acesta a intreprins doar o reforma
religioasa.

3) nici pe baza numirilor deosebite ale lui Dumnezeu nu se poate face constatarea ca la
baza Pentateuhului stau documente deosebite:jahvistic si elohistic. Acestea nu sunt sigurele
nume cu care este numit Dumnezeu. Afara de Jahve si Elohim intalnim si alte nume, ca de
exemplu: ha Elohim, el ha El, el Elion, el Roi, el Shadai, el Olam, Adonai etc.

Nu se pot separa in mod riguros portiunile jahvistice de cele elohiste. De e, in Facere si

Exod sunt 34 de pericope.Dintre ele, doar 5 sunt pur jahviste, si 6 pur elohiste. Celelalte apar in
amestec.

Traducerea alexandrina sau Septuaginta a tradus de obicei pe Elohim cu Theos sau Deus
in latina, iar pe Jahve cu Chirios, Dominus in latina si Domnul in romana. Comparand textul
Septuagintei cu textul ebraic observam ca in 20 de locuri, unde traducatorii au citit Elohim, azi
intalnim Jahve, prin urmare ipoteza jahvista si elohista nu are temei.

4) in privinta sarbatorilor, ca la inceput aveau doar un caracter agricol si numai mai tarziu
au avut caracter istorico-religios, nu se poate dovedi. Intrucat indata dupa ocuparea Canaanului
evreii pun in aplicare legea mozaica cu privire la Pasti, sarbatorindu-le, si aceasta ae un caracter
religios, deoarece nu aveau roade sa stranga in urma calatoriei. De asemenea, sarbatoarea
Cincizecimii este amintita si sarbatorita in timpul lui Solomon, dupa prescriptiile legii. Se
observa si din Epistola catre Evrei, cap 9, unde se spune ca sarbatoarea ispasirii a fost tinuta din
tmpuri vechi. Prin urmare, intentia criticii negative de a defalca cele 2 caractere ale sarbatorilor
sunt o fantezie.

5) nici obiectia ca in textele Pentateuului ar exista defecte, ca unele lucruri se repeta si ca

ar fio pluralitate de autor nu se confirma, ci dimpotriva, daca intr-un loc un anumit eveniment
este redata succint, asupra acesteia se revine in alta parte unde esteprezentata in detaliu, si unde
personajele sunt privite cu atentie. De aceea, in prima parte apare doar un nume si apoi mai
multe.Aceasta nu inseamna contradictie, ci completare, prezentare cu mai mare lux de amanunte.

6) nici dificultatile istorice nu sunt reale. Daca in Facere 12,6 se spune despre Avraam ca
a trecut prin teritoriile in care mai tarziu vor locui canaanenii, nu trebuie luat ca perfect istoric, ci
ca perfect sincronic, in sensul ca pe vremea lui Moise, locuiau canaanenii.

Aceste diferente se pot explica prin faptul ca referirile la anumite localitati se fac dupa un
centru de orientare sau o traditie si ca aceste formule intra in lexiconul limbii ca termeni tehnici.

La baza teoriei lui Werhausen sta evolutionismul. Cercetand continutul Pentateuhului

vom putea constata ca acest critic, ca si toti care ii promoveaza ipoteza, nu pornesc de la
realitatile istorice. El inventeaza teorii fictive, niciodata nu indica unde anume incepe si se
sfarseste in Pentateuh documentele propuse de el. De altfel, nici nu se poate face acest lucru,
intrucat nu se gasesc nicaieri paragrafe din care sa rezulte ca Dumnezeu nu exista sau ca nu ar fi
fost numai unui, ci mai multi. Nu reiese de nicaieri nici cea mai vaga nuanta de politeism, ci
monoteismul este afirmat cu certitudine de la prima si pana la ultima fraza.