Familii din Biblie

Lecţia 1

INTRODUCERE

INTRODUCERE

1. Familia este comunitatea umană cea mai intimă în care trăiesc oamenii. Există familii în sens
larg şi în sens restrâns (Genesa 42:33; 46:27)

2. Vom analiza personajele biblice grupate pe familii (I Timotei 5:8), observându-le şi în viaţa
extra familială (II Timotei 2:24-26; Tit 2:3-8)

I. BIBLIA – STATUTUL FAMILIEI

A. Reglementări între om şi Dumnezeu (Exodul 20:1-11)

1. În „inimă”: credinţă, iubire (Deuteronom 30:16), închinare (Matei 4:10)

2. În exterior: mărturisire (Romani 10:9), slujire (Deuteronom 10:12)

B. Reglementări între oameni (Exodul 20:12-17)

1. În cadrul familiei: soţ – iubire (Efeseni 5:25), soţie – supunere (Efeseni 5:22), copii – ascultare
(Efeseni 6:1), părinţi – educaţie (Efeseni 6:4)

2. În cadrul Bisericii: dragoste (I Tesaloniceni 4:9), colaborare în lucrare (I Petru 5:2)

3. În cadrul societăţii: iubire de oameni (II Petru 1:7), mărturisirea Cuvântului (Marcu 16:15)

II. FAMILII DIN BIBLIE (Efeseni 3:15; Ieremia 2:4; 3:14)

A. Familii credincioase (Proverbe 3:33b)

1. Păstrarea rânduielii (I Petru 3:7), convieţuire în dragoste (I Petru 4:8), îngăduinţă (Coloseni
3:13)
2. Fiecare are un statut aparte (Romani 14:12; II Timotei 3:16-17)

B. Familii mixte

1. Pe tine păstrează-te curat (I Timotei 5:22)

2. Lasă pe Dumnezeu să lucreze în casa ta prin tine (Proverbe 14:1), fii un semn pentru ei!
(Ezechiel 12:2,11)

C. Familii fără Dumnezeu (Proverbe 3:33a)

1. Nici unul nu are o relaţie cu Dumnezeu (I Corinteni 15:33-34)

2. Comportamentul e pe măsura caracterului (Romani 6:20-21; Matei 7:17-18)

D. Celibatarii (fiecare cu darul lui - I Corinteni 7:7; Matei 19:12)

1. Biblia nu învaţă trăirea unei vieţi izolate, ci libere (I Timotei 4:3; I Corinteni 7:36-37)

2. Famenul – copac verde în Casa Domnului (Isaia 56:3-5). El trăieşte pentru Domnul (I
Corinteni 7:32-35,38,40)

ÎNCHEIERE

1. Situaţia ideală: „Eu şi casa (familia) mea, vom sluji Domnului” (Iosua 24:15) – Atunci toţi vor
fi salvaţi, ca şi familia lui Noe (Genesa 7:1)

2. Cazuri anacronice: familii blestemate, demonice, fără Dumnezeu (Proverbe 14:11; 15:25) –
Acestea rămân până îşi ating culmea nelegiuirii (Romani 9:22)

3. Stări combinate - greu, dar cu Dumnezeu se poate, căci te ajută să rămâi curat (Iosif – Genesa
39:2-12; Estera 2:20) sau te scoate de acolo (Avraam – Genesa 12:2; fiul lui Ieroboam – I
Împăraţi 14:13)

Familii din Biblie

Lecţiile 2-3
CEA DINTÂI FAMILIE

INTRODUCERE

1. Membrii primei familii: bărbat – Adam, primul om; femeie – Eva, prima soţie şi mamă; copii -
Cain, Abel, Set, alţi fii şi fiice

2. Istorie biblică (Genesa 1:26-5:8). Localizarea geografică - Eden (Mesopotamia)

I. ADAM

A. Adam şi Dumnezeu (Adam a fost creat după chipul şi asemănarea divină - Genesa 1:26; 2:7;
Efeseni 4:22-24; şi înzestrat cu autoritate - II Timotei 2:13; Luca 10:9; al doilea Adam este Isus
Hristos - Evrei 1:3; Romani 8:29)

1. Relaţiile lui aveau la bază poruncile divine vorbite sau scrise (Genesa 2:16-17), completate şi
modificate după căderea omului (Genesa 3:24); pedepse (Genesa 3:17-19); făgăduinţe (Genesa
3:15,21)

2. Viaţa lui Adam:

a) înainte de cădere: ascultare, colaborare şi împlinire (Genesa 2:19-23,25)

b) după cădere: neascultare, colaborare cu Satana - „Cine ţi-a spus?”/De cine asculţi? (Genesa
3:10-13); învinuirea lui Dumnezeu - gândul satanic (Genesa 3:12); neprihănirea proprie (Genesa
3:17); pedeapsa (Genesa 3:17-19,23); suferinţa şi moartea (Genesa 5:5)

B. Adam şi Eva (căsătoriţi de Dumnezeu cu acceptul lor - Genesa 2:21-24)

1. Acţiuni comune:

a) la bine – au primit porunci comune (Genesa 1:28-29; 2:23-24). Lucrare împreună cu

Dumnezeu (Genesa 2:18-23)

b) la rău – doar ei doi, fără Dumnezeu (Genesa 2:25). Consecinţele păcatului: frica, izgonirea din
rai şi moartea comună (Genesa 3:7-10; 3:22-23)

2. Acţiuni contrare - numai după păcat: învinuire (Genesa 3:12); stăpânire şi pedepse diferite
(Genesa 3:16-19)
Împreună şi după cădere (Genesa 3:20)

C. Adam şi lumea din jur (Adam a fost aşezat în Eden - Genesa 2:15; ceilalţi oameni sunt
peste tot - Faptele Apostolilor 17:26)

1. Relaţia cu copiii continuarea făgăduinţei (Genesa 4:26). Jertfele (Genesa 4:3- 4)

2. Alte relaţii:

a) cu Satana - aparent indirecte (Genesa 3:6,12,13)

b) cu lumea animală (Genesa 1:28; 2:20)

c) muncă, activitate: înainte de cădere (Genesa 2:15-16), după cădere (Genesa 3:17-19,23)

II. EVA

A. Eva şi Dumnezeu (Eva a fost creată pe măsura omului - Genesa 2:18,21)

1. Ea a fost părtaşă aceloraşi porunci (Genesa 3:2-3), dar prin amăgire demonică le-a calcat (II
Timotei 2:14), a manifestat voinţa liberă, poftă, mândrie - „negreşit!” (Genesa 2:17), „oare?”
(Genesa 3:1), „hotărât!” (Genesa 3:4)

2. Relaţia cu Dumnezeu, după cădere (Genesa 3:13); pedeapsa şi făgăduinţa (Genesa

3:15,16,22). Eva încearcă să refacă situaţia prin credinţă (Genesa 4:1,25)

B. Eva şi Adam

1. Femeia „a condus” familia afară din rai (Genesa 3:6,17,24; Proverbe 14:1; I Timotei 2:13)

2. Alte amănunte: activităţi şi pedepse distincte (Genesa 2:16-19; I Timotei 2:11-12,15);

îmbrăcăminte diferită (Genesa 3:21; Deuteronom 22:5; Genesa 3:7)

C. Eva şi lumea din jur

1. Eva şi copiii:

a) „mama tuturor celor vii” (Genesa 2:21; 4:1-2,25; 5:4);

b) o femeie a suferinţei (Genesa 3:16). A vrut totul în grădină şi a rămas fără nimic

2. Vrăjmăşie veşnică cu şarpele, după colaborarea vinovată (Genesa 3:1,3-4,15)

III. COPIII PRIMEI FAMILII

A. Cain (câştig, avere, primit – primul copil; profesia: plugar)

1. Relaţia cu familia:

a) cu părinţii: aproape inexistentă

b) cu fraţii: stil demonic (I Ioan 3:12; Genesa 4:8)

2. Relaţia cu Dumnezeu: o religie falsă (Genesa 4:3,5-7,9,13-14); a ieşit din faţa Domnului, din
har (Genesa 4:13-16)

3. Relaţia cu cei din jur - răzbunare (Genesa 4:23-24; Tit 3:3)

B. Abel (trecere, suflare, plângere, tânguire – al doilea copil; profesia: păstor)

1. Relaţia cu familia:

a) cu părinţii Genesa 4:25)

b) cu fraţii (Genesa 4:8)

2. Relaţia cu Dumnezeu - o jertfă prin credinţă (Evrei 11:4); o relaţie ce continuă şi după moarte
(Genesa 4:10).Abel - primul om cu raiul asigurat! (Genesa 4:4)

C. Set (răsădire, locţiitor, răsplătire)

1. Relaţia cu familia:

a) cu părinţii: A rămas lângă ei (Genesa 5:6-8). Prin el a urmat sămânţa femeii (Genesa 4:25)

b) cu fraţii: iniţiator în relaţia cu Dumnezeu (Genesa 4:25)

2. Relaţia cu Dumnezeu: „a chemat numele Domnului” (Genesa 4:26)

ÎNCHEIERE

1. Familia instituită de Dumnezeu (Efeseni 3:15 şi) atacată de Satana (Genesa 3:15), dar unită
(Marcu 10:9)

2. Prezenţa în rai depinde de ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu (Genesa 3:11). Omul aude
glasul Domnului şi după căderea în păcat (Genesa 3:8).
3. Fiecare persoană va răspunde personal în faţa lui Dumnezeu (Genesa 3:11). Există totuşi un
drum spre pomul vieţii - Isus Hristos (Genesa 3:22; Apocalipsa 22:2; Deuteronom 30:15)

4. Bunătatea sau răutatea copiilor depinde de părinţi (moştenire şi educaţie) şi de atitudinea

personală (I Corinteni 7:14; Ezechiel 18:20)

Lecţia 4

FAMILIA SALVATĂ DE LA POTOP

INTRODUCERE

1. Familia lui Noe a fost în întregime credincioasă într-o lume în întreagime păgână

2. Noe este personajul principal, unul din cei trei neprihăniţi de excepţie (Ezechiel 14). Există
puţine amănunte despre restul familiei (şapte suflete)

I. NOE (mângâiere, odihnă, cel care aduce pace)

A. Noe şi Dumnezeu

1. Cunoaşterea de Dumnezeu a antediluvienilor:

a) mărturia naturii (Romani 1:19-20)

b) mărturia cugetului (Romani 2:14-15)

c) făgăduinţa unui salvator – mântuire (Genesa 3:15; 5:29)

d) cunoştinţe despre jertfe (Genesa 4:3-4) şi despre animalele curate şi necurate (Genesa 7:2)

e) propovăduirea neprihănirii (II Petru 2:5)

f) profeţi - Enoh (Iuda 14-15)

g) lucrarea Duhului Sfânt – o lucrare interioară (Genesa 6:3)

2. Poziţia lui Noe înaintea Domnului - a căpătat milă (Genesa 6:8-9):

a) neprihănit: „a făcut tot ce-i poruncise” (Genesa 6:22; Evrei 11:7)

b) „umbla cu Dumnezeu” – expresia trăirii cu Dumnezeu; la fel în cazul lui Enoh (Genesa 5:24;
Evrei 11:7)

3. Relaţia lui Noe cu Dumnezeu:

a) lucrarea lui Noe: „fă-ţi...”, „s-o faci…”, „să faci…” o corabie. Noe a făcut tot ce-i poruncise
Domnul (Genesa 6:14-16; 7:5)

b) lucrarea lui Dumnezeu pentru pământ (Genesa 6:17) şi pentru familia lui Noe (Genesa 6:18).
Domnul a închis uşa corăbiei (Genesa 7:16)

c) corabia avea următoarele dimensiuni: 132m L – 22m l – 13,2m î. Noe a făcut o lucrare sfântă
pe când toţi ceilalţi făceau altceva (Matei 24:37-39; Luca 17:26-30; Genesa 7:1)

d) Domnul a zis: „intră în corabie” (Genesa 7:1). Dumnezeu a vorbit: „ieşi din corabie” (Genesa
8:15,18), dar până atunci Noe a făcut verificări prin mijloace proprii (Genesa 8:6-14) şi glasul
Domnului a coincis cu mersul evenimentelor

e) a continuat slujirea prin jertfe plăcute (Genesa 8:20-21; Efeseni 5:2,10; Filipeni 4:18; Exodul
30:38; Ezechiel 6:13). Excepţie Genesa 9:20-23)

f) Dumnezeu a încheiat un legământ cu Noe şi cu fiii lui (Genesa 9:8,9-17)

B. Noe şi familia

1. Activitate spirituală - familia credea ceea ce le comunica Noe din partea Domnului (Genesa
6:18; 7:1).

2. Activitate naturală: hrana (Genesa 6:21), munca (Genesa 8:6; 9:20)

C. Noe şi lumea din jur (Noe trăia cu Dumnezeu, iar lumea cu diavolul - I Ioan 5:19)

1. Lumea umană: Noe trăia în lume, dar nu era din lume (Ioan 17). El propovăduia neprihănirea
(II Petru 2:5)

2. Lumea spirituală (Ioan 14:30)

3. Lumea animală: raporturi speciale – experienţa potopului (Genesa 7:8-9), plăgile din Egipt,
vacile filistenilor (I Samuel 6), leii (I Împăraţi 13; 20:36), Daniel în groapă (Daniel 6).

II. CEI ŞAPTE (FAMILIA LUI NOE (Sem - om de vază, urmaş, renume; Ham - cel negru,
senzual, cel fierbinte; Iafet - răspândire, întindere)

d) Soţiile lor au fost femei cu numele scris doar în cartea vieţii

A. Soţia lui Noe (şi-a sprijinit soţul în lucrare şi a păstrat familia departe de lume)

1. Relaţia cu Dumnezeu: credinţă şi ascultare, prin Noe

2. Relaţia cu familia: supunere (soţ); unitate (copii); înţelegere (nurori)

3. Relaţia cu lumea - după modelul soţului

B. Sem, Iafet şi Ham (au fost supuşi tatălui lor cu excepţia ispitei din Genesa 9:22)

1. Relaţii cu Dumnezeu: prin legământ (Genesa 9:8-9) şi binecuvântare (Genesa 9:1)

2. Relaţia cu familia: păstrarea unităţii de credinţă cu părinţii, fraţii şi cumnatele.

3. Relaţia cu lumea veche – separare (Genesa 7:7), iar cu lumea nouă – înmulţire şi răspândire

C. Nurorile

1. Deşi au fost venite din familii fără Dumnezeul adevărat au acceptat o credinţă mai bună

2. Au avut relaţii de unitate cu familia credinţei. Au fost separare de familiile lor şi de lume

ÎNCHEIERE

1. Neprihănirea oamenilor lui Dumnezeu - umblarea cu Domnul durează secole, apoi urmează
veşnicia (Genesa 7:5)

2. Astăzi este aidoma - noi ce facem în această lume? Care este scopul vieţii, ţinta cercetării (I
Petru 1:10,11), singurul lucru important (Filipeni 3:15), prioritatea vieţii (Matei 6:33)?

3. Familia lui Noe a supravieţuit potopului de ape, dar familiile noastre vor supravieţui potopului
de foc? (II Petru 3:10-14)
Familii din Biblie

Lecţiile 5-7

FAMILIA CREDINŢEI

INTRODUCERE

1. Avraam - omul credinţei, tatăl tuturor celor credincioşi (Romani 4:11-12), a trăit 175 de ani:
75 de ani în Ur şi Haran, iar 100 ani în Canaan şi Egipt

2. Sara, sora şi soţia lui (Rebeca, Lea şi Rahela- mai târziu) devin soţiile - rudenii din care s-a
născut poporul Israel

I. AVRAM – AVRAAM

A. Călătoriile lui Avraam (călătorii sfinte - Exodul 6:4; Evrei 11:13)

1. Ur în Haldea - aici moare Haran (Genesa 11:27-28)

2. Haran (Padan-Aram) - aici rămâne familia lui Nahor şi moare Terah (Genesa 11:31-32)

3. Sihem, la 600 km de Haran. Împreună cu Lot ajunge la stejarul lui More (Genesa 12:6)

4. Între Betel şi Ai (Genesa 12:8), iar apoi spre sud

5. Egipt - împreună cu Lot (Genesa 12:10)

6. Între Betel şi Ai (Genesa 13:3); aici a locuit mai mult timp (Genesa 13:12) şi s-a despărţit de
Lot

7. Hebron (lângă stejarii lui Mamre – Genesa 13:18): aici Dumnezeu face legământ cu Avram, îi
dă porunca circumciziei, îi schimbă numele în „Avraam”, iar patriarhul mijloceşte pentru
Sodoma
8. Gherar - între Cades şi Şur (Genesa 20:1)

9. Beer-Seba - aici se naşte Isaac (Genesa 21:2,33-34) şi se derulează episodul jertfirii lui
(Genesa 22:19)

10. Hebron (Genesa 23:2,19) - aici moare Avraam şi Sara (Genesa 25:10)

Posibil au existat şi alte poposiri nemenţionate în Scriptură (Genesa 13:17)

B. Relaţia lui Avraam cu Dumnezeu (prietenie - Isaia 41:8; iubire - II Cronici 20:7)

1. Dumnezeu:

a) I S-a arătat în Ur (Genesa 12:1-3; Faptele Apostolilor 7:23). Chemarea prin cunoaştere şi
alegere (Genesa 18:18-19; Romani 9:29-30)

b) a doua arătare, la 75 de ani - la Sihem (Genesa 12:7 – după împlinirea profeţiei urmează alt
mesaj)

c) a treia arătare - între Betel şi Ai, după întoarcerea din Egipt şi despărţirea de Lot (Genesa
13:14-17)

d) a patra arătare - vedenie (Genesa 15:1-5). Descoperire progresivă: legământul (Genesa 15:17),
profeţii despre viaţa lui (Genesa 15:15) şi despre urmaşi (Genesa 15:13-14; 15:18-19)

e) a cincea arătare (Genesa 17:1-22): făgăduirea naşterii lui Isaac (Genesa 17:16-21); schimbarea
numelor din Avram (tată înalt) în Avraam (tatăl mulţimii) şi din Sarai (prinţesa mea) în Sara
(prinţesa mulţimii); legământul; circumcizia

f) a şasea arătare (Genesa 18:1-33)

g) a şaptea arătare, la Beer Seba – încercarea credinţei şi jurământul Domnului (Genesa 22:1-19;
Evrei 6:17-18)

Avraam a primit din partea Domnului binecuvântarea deplină (Genesa 24:1)

2. Avraam:

a) a plecat, a ascultat (Genesa 12:4; Evrei 11:8-9)

b) a zidit un altar Domnului (Genesa 12:7-8)

c) a străbătut ţara, făcând altare (Genesa 13:18)

d) credinţa (neprihănirea) lui Avraam (Genesa 15:6). Avraam cere documentaţie de la Domnul
(Genesa 15:8). Diferite stări sentimente, lupte spirituale (Genesa 15:11-12). De ce este nevoie de
ani de încercare?

e) închinarea (Genesa 17:3,17). Circumcizia la 99 de ani – Avraam îndeplineşte tot ritualul fără
comentarii (Genesa 17:17-18,26-27)

f) primirea oaspeţilor - intimitatea cu Domnul (Genesa 18:8,16). Motivaţiile mijlocirii pentru

cetăţile păcătoase (Genesa 18:23-25,32-33). Urmărirea lucrărilor divine (Genesa 19:27-29)

g) în anul 100, în Gherar, Dumnezeu intervine pentru a-l feri de păcat pe Abimelec (Genesa
20:3,17). Rugăciunea, parte a vieţii individuale şi colective. Ultimul raport cu Dumnezeu în
Canaanul pământesc. Avraam a avut o bătrâneţe fericită: şi-a dat duhul în mâna Domnului
(Genesa 25:8)

C. Relaţia lui Avraam cu soţia lui

1. Între ei a existat o bună comunicare şi înţelegere (Genesa 18:6-8). Cazul „soţie-soră” (Genesa
20:13; 12:12-13). Cazul „Ismael” (Genesa 16:2,6)

2. Ei s-au apreciat şi s-au cinstit reciproc (Genesa 12:11). Avraam n-o mustră pentru că e stearpă
(Genesa 15:2; 17:17) şi n-o jigneşte în public (Genesa 18:13-15). La moartea ei, plânge (Genesa
23:2)

3. Sprijin şi grijă materială în lucrurile casei (Genesa 18:6-8). Grija înmormântării (Genesa
23:19)

4. Purtare înţeleaptă - acceptă părerea ei fără orgoliu (Genesa 21:10-14). I-a spus sau nu Sarei
despre Genesa 22?

D. Relaţia lui Avraam cu copiii săi (diferite ipostaze în rolul de părinte: situaţie fără
copii/nepoţi de fraţi – Genesa 12:5; 13:8; copii de la mai multe mame - Genesa 21:11-14)

1. Planul lui Dumnezeu pentru copii este revelat părinţilor care împlinesc Cuvântul Său (Genesa
18:18-19) şi se roagă (Genesa 17:20): Ismael (Genesa 17:20; 21:13), Isaac (Genesa 17:21; 22:17)

2. Avraam îşi iubea copiii: Ismael (Genesa 17:18; 21:11), Isaac (Genesa 22:2)

3. Avraam a dat copiilor săi o educaţie spirituală teoretică şi practică (Genesa 18:19; 22:5). O
comunicare pe măsura dezvoltării fizice şi spirituale (Genesa 22:7-8)

4. Şi-a implicat copiii în activităţi şi în muncă (Genesa 22:9-10). Împărţirea moştenirii (Genesa
25:5-6)

5. Grija pentru căsătorie (Genesa 24:3-4)

E. Relaţia lui Avraam cu oamenii din jur (o binecuvântare - Genesa 22:18)

1. Relaţia cu familia mare (rudeniile):

a) a dorit şi s-a luptat pentru binele lor veşnic şi vremelnic (Genesa 12:5; 13:6-9; 19:29)

b) a avut relaţii speciale, oficial-religioase, cu robii (Genesa 17:27): Eliezer (Genesa 24:2-9,26-
27). Melhisedec (Genesa 14:19-20)

2. Relaţia cu oameni „de afară”; cu demonii – inexistentă:

a) a trăit în pace cu toţi oamenii (Romani 12:18), chiar în diferite ţări (Genesa 21:24-34; 23:8-11)

b) având un spirit de dreptate, a purtat un război de eliberare (Genesa 14:21-24; 23:13,16,20)

c) a fost primitor de oaspeţi (Genesa 18). El a mijlocit pentru cei răi, dar nu s-a unit cu ei

d) Avraam – un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor (Genesa 23:6). Avraam a

primit binecuvântarea din partea lui Melhisedec. Când Avraam a fost afectat în relaţia cu Faraon
şi Abimelec, aceştia au suportat blestemul (Genesa 12:3).

II. SARAI – SARA (o femeie căreia Domnul i-a schimbat numele şi viaţa, binecuvântând-o -
Genesa 17:16; un bun exemplu de soţie şi mamă cu excepţia cazului „Agar-Ismael” - Genesa
16:2,5; 21:12)

A. Sara în relaţia ei spirituală şi de familie (a ascultat de Dumnezeu prin intermediul soţului

ei, chiar cu riscuri şi în condiţii deosebite, speciale - I Petru 3:6; Genesa 12:5,13; 18:6; 20:13)

1. Credinţă, nădejde, puţină nerăbdare în promisiunile lui Dumnezeu date soţului (Genesa 12:7;
Evrei 11:13), în făgăduinţa naşterii lui Isaac (Evrei 11:11)

2. Sara a fost supusă lui Avraam, materializând ascultarea (I Petru 3:5). Ea demonstrează
supunere în activităţile vieţii de familie (Genesa 18:6,10)

3. Prezintă reverenţă (Dumnezeu) şi respect (soţ) păstrându-şi poziţia înaintea „Domnilor ei”
(Genesa 18:12). Nu şi-a depăşit atribuţiile, chiar când ar fi dorit (Genesa 16:5; 21:10). Sara păsta
tăcerea – nu se amesteca în conducerea, coordonarea şi călăuzirea dată de Dumnezeu lui Avraam
- lipseşte în momentele sacre, oficiale (Genesa 18:10-12)

B. Sara – mama unui fiu şi a unor neamuri întregi

1. A născut la vremea hotărâtă, chiar dacă lucrul respectiv era de râs (Genesa 21:6-7)

2. Şi-a protejat fiul, despărţindu-l de influenţe rele (Genesa 21:9-10)

C Sara şi lumea din jur

1. A avut de suferit în Egipt şi Gherar (Genesa 12:20). A avut cotă parte din vină în cazul Agar
(Genesa 16 şi 21)

2. A rămas aproape de familia ei şi departe de lume.

ÎNCHEIERE

1. Avraam a trăit 100 de ani în ţara sfântă, a avut 10 popasuri şi 7 revelaţii cu mesaje speciale din
partea lui Dumnezeu. Culmile vieţii sale au fost: credinţa şi iubirea de Dumnezeu şi de semeni. A
primit din partea lui Dumnezeu binecuvântări veşnice (Genesa 22:16-18)

2. Sara (prinţesa mulţimii) a trăit o viaţă între încercare şi linişte (I Petru 3:3-6). A primit şi a
rămas sub binecuvântarea veşnică a Domnului (Genesa 17:16)

Familii din Biblie

Lecţia 8

FAMILIA MISIONARĂ

INTRODUCERE

1. Acuila (soţul) şi Priscila (soţia) au fost Iudei (Faptele Apostolilor 18:2-3)

2. Itinerarul călătoriilor pământeşti: Pont (Acuila), Roma (Faptele Apostolilor 18:2), Corint,
Efes, (Faptele Apostolilor 18:18-19), Roma (Romani 16:3), posibil iar la Efes (II Timotei 4:19)

I. FAMILIA ÎN RELAŢIA CU DUMNEZEU

A. Trecutul mozaic şi convertirea la creştinism

1. Iudeii printre neamuri (Zaharia 7:14; 8:2-3) şi-au păstrat credinţa prin Lege şi sinagogi
(Faptele Apostolilor 15:21)

2. La Corint (Faptele Apostolilor 18:2-18):

a) are loc întâlnirea şi asocierea cu apostolul Pavel (Faptele Apostolilor 18:3-4)

b) apostolul Pavel a fost călăuzit să se apropie şi să se ocupe de Acuila şi Priscila (Faptele

Apostolilor 18:4-5; I Corinteni 9:20-23)

c) cei doi se deschid pentru Dumnezeu (Faptele Apostolilor 18:11)

B. Trăirea cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu (Acuila şi Priscila l-au avut ca „model” pe

apostolul Pavel - Faptele Apostolilor 20:24; Luca 6:40)

1. Trăirea în neprihănire (II Timotei 2:24-25)

2. Lucrarea în adevărul biblic (Faptele Apostolilor 18:3-5,25)

II. FAMILIA ÎN RELAŢIA CU OAMENII

A. Familia şi Biserica

1. Biserica locală - biserica din casa lor (Faptele Apostolilor 18:26)

2. Viziunea misiunii (Romani 16:3-4). Aveau viziunea universală a lucrătorilor şi a Bisericii în

Efes, Roma, Corint (Romani 16:4,24)

3. Colaboratori: Pavel – în Corint (1 an şi 6 luni) şi Efes (Faptele Apostolilor 18:11,18), Apolo

(Faptele Apostolilor 18:26; Romani. 16:3)

B. Familia misionară într-o lume apostată sau păgână

1. Între iudei şi fraţi mincinoşi (Faptele Apostolilor 18:12-17; II Corinteni 11:26). Nu fi pricină
de păcătuire în primul rând pentru iudei! (I Corinteni 10:32; Romani 1:16)

2. Între greci şi alţi păgâni (Faptele Apostolilor 18:2,4)

ÎNCHEIERE

1. Familia celor doi era unită - aveau aceeaşi meserie (Faptele Apostolilor 18:3), au fost
convertiţi deodată şi erau mpreună în lucrare
2. Familia care şi-a pus casa, serviciul, abilităţile spirituale şi chiar capul în joc pentru lucrarea şi
lucrătorii lui Dumnezeu (Romani 16:4)

3. Urare! (II Timotei 4:19)

Familii din Biblie

Lecţia 9

FAMILIA ÎNCERCATĂ

INTRODUCERE

1. Familia lui Iov a locuit în ţara Uţ, în perioada patriarhilor (Iov 1:1; 42:11,16; Genesa 22:21;
33:19)

2. Familia lui Iov a trăit în starea cea mai de vază şi prosperă („…eram ca un împărat…” – Iov
29:25), în sărăcie şi lovituri („şi acum…” – Iov 30:1,19), apoi iarăşi în prosperitate (Iov 42)

I. RELAŢIA LUI IOV CU DUMNEZEU

A. Iov înainte de încercare (întotdeauna au existat oameni ai lui Dumnezeu în afara graniţelor
oficiale ale Israelului - Melhisedec, Iov, Balaam, Recab şi alţii)

1. Starea spirituală a lui Iov: „fără prihană şi curat la suflet, se temea de Dumnezeu şi se ferea de
rău” (Iov 1:1; 29:13-16; 31:1,9,25,29-30).

2. Efectele neprihănirii în lumea spirituală: Dumnezeu ştia de Iov, se bucura şi declara adevărul
(Iov 1:1,8). Dumnezeu lucrează la desăvârşirea lui Iov într-un cadru cosmic. În context cu
Satana, prin suferinţe şi încercări (Iov 6:21; Apocalipsa 8:1).); Satana ştie şi el (Faptele
Apostolilor 19:15); el e pârâşul (Apocalipsa 12:10), ce acuză şi atacă pe cei credincioşi (I Petru
5:8). Satana lucrează la nimicire (Matei 24:24; Ioan 10:10), cere cernerea (Luca 22:31), vrea să
piardă fără pricină (Iov 2:3-5), dar loveşte limitat, după îngăduinţa divină (Iov 2:7)

B. Iov în încercare (Iov nu ştia de planul lui Dumnezeu, la fel ca în cazurile „Iacov – Iosif”
şi „Elisei – Sunamita” - tăcerile lui Dumnezeu)

1. Reacţia imediată după patru ştiri catastrofale (Iov 1), după boală şi groază sufletească (Iov 2):

a) tăcere şi rugăciune (Iov 1:20-21). Iov binecuvântează (Iov 1:21), cere izbăvire şi explicaţii
(Iov 13:20-21). Viaţa de rugăciune a unui om bogat, respectiv a unui om încercat (Iov 1:5;
7:7,17-20; 10:3; 16:20). „De ce ne încerci?” Dorea să stea de vorbă cu Dumnezeu (Iov 23:27)

b) declaraţii intime şi publice (Iov 1:21-22; 2:10) făcute uneori fără pricepere (Iov 38:2; 23:10;
10:1,13-14). Crezul, doctrina, cunoştinţele, credinţa şi nădejdea mântuirii (Iov 17:15-16; 9:33-
34). Ştiinţa împletită cu înţelepciunea vieţii (Iov 28:28). Iov era un profet al Domnului (Iov
19:25)

c) starea de neprihănire (Iov 2:3; Ezechiel 14). Iov avea principii practice indiferent de
circumstanţe (Iov 6:9-10). Dorea prezenţa lui Dumnezeu (Iov 19:26-27). Nu-l mustra inima
pentru viaţa trăită (Iov 27:6)

2. Reacţia finală: Intervenţia Domnului, dovedită în creaţie şi în lucrările din Univers (Iov
38:31,41). Dumnezeu controlează încercarea şi are planurile Sale cu privire la om (Iov 2:6;
40:3). El le anulează pe ale omului (Iov 17:11; 23:14). Intervenţia diavolului în încercare, prin
suferinţe, pagubă, groază, moarte (Iov 6:4)

3. Concluziile lui Iov: Dumnezeu ştie şi poate totul. Iov – omul – nu ştia nimic (Iov 42:2-6).
Pocăinţa (Iov 42:6-9)

4. Binecuvântarea dublă din partea Domnului (Iov 42:10-17), după răbdarea lui Iov (Iacov 5:11)

II. RELAŢIA LUI IOV CU OAMENII

A. Relaţia cu familia

1. Cu soţia: când ea cade, Iov nu acceptă păcatul, ca Adam (Iov 2:9-10; Genesa 3; Iov 19:16-
18,42)

2. Cu copiii:

a) „i s-au născut…” (Iov 1:2; Genesa 4:1; 33:5; 48:9; Isaia 8:18)

b) educaţie, daruri, ordine, dreptate, politeţe, părtăşie (Iov 1:4)

c) educaţie religioasă; chemare la altar; tratare separată, specială, cu rugăciune şi program
consacrat pentru sufletele lor (Iov 1:5)

d) „restituire” dublă (Iov 42)

B. Relaţia cu oamenii din jur (prietenii, în general - Iov 13:19)

1. Prieteni:

a) Elifaz – „Eşti vinovat, smereşte-te şi roagă-te!” (Iov 22:5,29). „De ce te plângi?” (Iov 4:3-5)

b) Bildad – „Aceasta se întâmplă doar celui rău (Iov 18:21), nu celor neprihăniţi!” (Iov 8:20)

c) Ţofar – „Aceasta e soarta celui rău!” (Iov 20:29). „Depărtează-te de fărădelege!” (Iov 11:14)

d) Elihu (Iov 34:1; 36:21-26)

2. Ceilalţi oameni (Iov 29)

3. Iov se vede părăsit (Iov 19:13-16) şi batjocorit (Iov 19:2-3,19). El întreabă: „Ce duh vorbeşte
prin voi?” (Iov 26:4). Iov avea nevoie de milă (Iov 6:14-15)

4. Când Iov devine biruitor, se roagă pentru ei şi relaţia lor de prietenie se restabileşte (Iov 42:8-
11)

ÎNCHEIERE

1. La încercare apar multe întrebări şi exclamaţii: „Oh! dacă aş şti…” (Iov 23:3), „Pentru ce… şi
de ce…” (Iov 24:1), dar noi încă nu ştim, nu înţelegem totul (Iov 26:14). În final, când Îl vom
vedea pe Domnul, sau când încercarea se va termina, vom şti (Iov 42:2-5)

2. Încercarea este o nouă cunoaştere divină, o necesitate în disputa dintre Dumnezeu şi Satana. În
final (Iov 42), se observă absenţa diavolului, căci a rămas Domnul cu „robul” Său, Iov

Familii din Biblie

Lecţiile 10-11
FAMILIA ÎN BOGĂŢIA ŞI SLAVĂ

INTRODUCERE

1. Solomon – înţelepciunea are în stânga bogăţie şi slavă, iar în dreapta viaţă lungă (Proverbe
3:13-16). El a fost un om de excepţie (I Împăraţi 10:23), o excepţie şi în familie (I Împăraţi 11:3)

2. Sulamita – una singură + 999 (Cântarea Cântărilor 6:13,8-9)

I. SOLOMON (Iedidia – iubitul Domnului; Părinţi: David şi Bat-Şeba - II Samuel 12:24)

A. Relaţia lui Solomon cu Dumnezeu (s-a realizat sub îndrumarea lui David - I Împăraţi 2:1-4
şi a proorocului Natan - II Samuel 12:25). Între Domnul şi Solomon exista o iubire reciprocă cu
excepţia înălţimilor (I Împăraţi 3:3; I Corinteni 5:6; Numeri 33:52; II Împăraţi 18:4; 23:13-15)

1. Solomon a avut din partea Domnului o primă revelaţie personală (un vis) la începutul domniei
(I Împăraţi 3:5-15; Psalmul 72):

a) revelaţia a fost un rezultat al rugăciunii şi al jertfelor (I Împăraţi 3:6-9). Din descoperirea

divină se poate înţelege cine e Dumnezeu, care e rolul poporului ales şi care e locul lui Solomon

b) rugăciunea lui Solomon a plăcut Domnului (I Împăraţi 3:10). El i-a dat o inimă pricepută şi
înţelepciune (I Împăraţi 3:11; Iacov 1:5). Împăratul a primit şi ce n-a cerut: bogăţie şi slavă (în
timpul vieţii) şi, condiţionat, viaţă lungă. Solomon a mulţumit Domnului (I Împăraţi 3:15). Au
urmat unsprezece ani de trăire cu Dumnezeu şi progres în activitate (I Împăraţi 3:28; I Cronici
28:7)

c) dedicarea lui Solomon pentru Templul Domnului (II Samuel 7:12-13; I Cronici 28:6,11-21),
prin: înţelepciune, compoziţii, proverbe şi psalmii, nu prin slujbe interzise ca Ozia (II Cronici
8:14-15; 26:16); bogăţie (II Cronici 5:1; 9:11) - întâi a zidit Casa Domnului, apoi casa
împărătească (I Împăraţi 6:38; I Împăraţi 5); viaţa cu Dumnezeu: colectivă (I Împăraţi 8; II
Cronici 7:3), personală (I Împăraţi 3:4-5; 9:4-5; 6:7)

d) Dedicarea lui Solomon pentru împărăţie (I Cronici 28:5). Domnul l-a înălţat şi susţinut (I
Cronici 29:23-25; II Cronici 1:1; I Împăraţi 3:16-28)

2. A doua revelaţie divină (I Împăraţi 6:11-13; 9:1-9). Dumnezeu vorbeşte la început, la răscruce,
în criză, la păşirea într-o nouă etapă a vieţii şi în final. Solomon începe o viaţă duplicitară:

a) cu Dumnezeu (I Împăraţi 9:25), dar El cere „tot” (I Împăraţi 9:4)

b) fără Dumnezeu (cu alţi dumnezei – I Împăraţi 9:6). Împăratul a încercat păcatul, bogăţia,
plăcerile şi poftele (Eclesiastul 2:1; I Împăraţi 2:4-10; 5:10,15). El face o greşeală în familie, prin
încălcarea poruncilor (Exodul 34:15-16; Deuteronom 7:3-4)

3. Finalul vieţii sale se caracterizează prin concluziile înţelepciunii (Eclesiastul 12). Solomon a
compus Cântarea Cântărilor la tinereţe, Proverbele la maturitate, iar Eclesiastul la bătrâneţe

4. Solomon a comis două greşeli combinate: femeile (imposibil de rezistat) şi înălţimile, locuri
de închinare înaintea idolilor (I Împăraţi 11:1-13)

5. Ultimul avertisment şi pedeapsa Domnului: prezenţa duşmanilor (I Împăraţi 11:14-27).

Solomon a fost pedepsit aici, dar mântuit (Eclesiastul 12; II Samuel 7:12-15)

B. Relaţia lui Solomon cu oamenii

1. Relaţia cu familia:

a) Sulamita – soţia: Solomon avea o vie pe dealul lui Efraim, arendată unei familii (mama, doi fii
şi Sulamita, sora lor mai mică). Solomon a vizitat-o deghizat în păstor, s-au plăcut şi apoi a luat-
o de împărăteasă. El descrie relaţiile intime ale căsătoriei (Cântarea Cântărilor 6:13,8,9)

b) alte soţii ale împăratului: Abişag (I Împăraţi 1:3-4; 2:23-25), fiica lui Faraon (I Împăraţi 3:1; II
Cronici 8:11); în total o mie (I Împăraţi 11:13). N-a fost împlinit nici de multele soţii (Eclesiastul
7:27-28);

c) copiii: Roboam (unicul fiu) şi fetele -bogăţia, slava şi plăcerile nu împlinesc familia

2. Relaţiile împăratului cu Israel (I Împăraţi 4:20,25):

a) Solomon a fost recunoscut, ascultat, admirat şi temut (I Împăraţi 1:12-13,30,39; 2:4). Cu

înţelepciune, a făcut curăţenie în jurul său, astfel, pe unii (Abiatar) i-a trimis acasă, pe alţii
(Adonia, Şimei) i-a „expediat” la cimitir

b) rezultate: înţelepciunea aduce daruri şi supremaţie (II Cronici 1:15; I Împăraţi 3:15; II Cronici
9:23-24; I Împăraţi 4:28,34), dar a căzut în extrema luxului, a ospeţelor şi a birurilor (I Împăraţi
4:20; 12:9)

3. Relaţiile ca împărat cu alţi împăraţi:

a) cu Hiram a avut relaţii normale, fără amestec de religii (I Împăraţi 12:18)

b) împărăteasa din Seba îi reprezintă pe cei din lume care pun întrebări grele credincioşilor
pentru a-i încerca (I Împăraţi 10)
c) Cu Faraon s-a încuscrit, exemplu negativ, urmat şi de Iosafat (I Împăraţi 3:1; II Cronici 18:1)

II. SULAMITA (Cântarea Cântărilor 1-8)

1. Iniţial, ea a fost foarte săracă (Cântarea Cântărilor 1:7)

2. Dragostea are vremea ei (Cântarea Cântărilor 2:7). Iubirea Sulamitei pentru Solomon este
demonstrată prin declaraţii de dragoste şi acţiuni comune(Cântarea Cântărilor 2:3; 5:16). Etapele
iubirii (Cântarea Cântărilor 2:16; 6:3; 7:10)

3. În Vechiul Testament era îngăduită poligamia, dar (aproape) la fel de grav este un harem de
femei în inimă (Maleahi 2:15)

ÎNCHEIERE

1. Solomon a fost ales de Dumnezeu şi înzestrat special. El a fost simbolul superlativului („cel
mai”), dar în plan familial şi apoi în plan spiritual, a fost afectat prin pofte şi prin influenţele
lumii (Deuteronom 17:14-20; Eclesiastul 1:14)

2. Înţelepciunea lui Solomon şi greşelile iniţiale au rămas proverbiale (Eclesiastul 10:1; Psalmul
119:1-6)

3. Începutul şi maturitatea înţelepciunii este frica de Domnul, recunoscută la final de Solomon

(Proverbe 1:7; Eclesiastul 12:13-14; Psalmul 128)

Familii din Biblie

Lecţiile 12-13

FAMILIA CELOR NEPRIHĂNIŢI

INTRODUCERE

1. Zaharia (amintirea lui Iehova), tatăl lui Ioan Botezătorul, a fost un preot dintre fiii lui Eleazar,
din ceata lui Abia (I Cronici 24:10-19)

2. Elisaveta (Dumnezeu îşi ţine legământul) era din fetele lui Aaron (Luca 1:5)

3. Ioan Botezătorul, fiul lor (solul Domnului), a fost cel mai mare om după Omul Isus Hristos
(Luca 7:27-28)

I. ZAHARIA

A. Viaţa lui în neprihănire

1. El a trăit în vremuri critice (Luca 1:5; 3:1-2), dar a rămas neprihănit în timp ce alţii slujeau
doar înaintea oamenilor (Matei 6:1; 23:5;Luca 1:6-7)

2. Neprihănirea însemnează păzirea fără pată a poruncilor şi a rânduielilor divine (I Ioan 2:4-
5,29; 3:7; Luca 1:6)

3. Zaharia slujea cu responsabilitate şi sfinţenie în ceasul tămâierii, între popor şi îngeri (Luca
1:8-11)

B. Viaţa lui ca tată (experienţa naşterii lui „Ioan”)

1. Primirea mesajului:

a) în mesajul divin există exactitate şi autoritate (Luca 1:19,12)

b) Dumnezeu a pedepsit necredinţa lui Zaharia (Luca 1:18-20)

c) mesajul şi semnale s-au împlinit întocmai (Luca 1:57,64)

2. Naşterea lui Ioan Botezătorul (Luca 1:13):

a) împlinirea părinţilor în copii (Luca 1:14; Proverbe 10:1; 17:21,25)

b) urmarea ascultării este umplerea cu Duhul Sfânt (Luca 1:63-64,67)

c) viziunea finală a lui Zaharia: o viaţă neprihănită urmată de mântuire (Luca 1:68-79)

II. ELISAVETA
A. Elisaveta – soţia preotului

1. Principii în întemeierea căsniciei (Leviticul 20:7). Locaţia preoţească: Hebron (Luca 1:39)

2. Familia lor era unită la neprihănire – caz: alegerea numelui „Ioan” (Luca 1:6,60,63)

3. Elisabeta era o binecuvântare între rude şi vecini (Luca 1:57-58,63)

B. Elisaveta – mama celui mai mare născut din femeie (Luca 1:36-37)

1. Mama însărcinată a primit porunci cu privire la Ioan, care avea să fie un nazireu (Numeri 6;
Judecători 13:13-14). Elisaveta în perioada sarcinii (Luca 1:24-25) - o femeie plină de Duhul
Sfânt (Luca 1:43-45)

2. Credinţa Elisavetei (Luca 1:45,60)

3. Elisaveta a fost mama „numărul doi” (Luca 1:56; 1:42-43). Chemarea divină a fost îmbinată
cu viaţa de neprihănire şi de rugăciune a părinţilor (Luca 1:76,6,13). Zaharia şi Elisaveta au
pregătit „glasul celui ce strigă în pustie”

III. IOAN BOTEZĂTORUL (a fost cel mai mare pentru că a făcut singur lucrarea, a trezit
întreaga naţiune şi L-a prezentat pe Isus Hristos)

A. Copilăria lui Ioan Botezătorul

Dumnezeu cheamă oamenii de timpuriu (copii, tineri): Iosif, Samuel, David, Daniel au fost aleşi
înainte de naştere (Ieremia 1:4-8). Ioan a fost un copil aparte (Luca 1:66)

1. A crescut fizic şi spiritual (Luca 1:80; 2:40,52)

2. A fost crescut şi educat de Dumnezeu la nivel de duh (Luca 1:80). Alte exemple similare: Iosif
în temniţă, David la oi

3. Duhul Sfânt a fost peste el din pântecele mamei. Ioan a fost neprihănit din copilărie (Luca
1:15,66)

B. Lucrarea lui Ioan Botezătorul în Israel (începe în ziua arătării lui înaintea poporului -
Luca 1:80)

1. Ioan a adus cunoştinţa mântuirii (Luca 1:76-77). El a fost „glasul celui ce strigă…” (Marcu
1:3). „Ioan era lumina…” (Luca 1:79; Ioan 5:35). El aducea înaintea lui Israel un mesaj special,
o propovăduire cu tema „pocăinţă” (Matei 3:2)
2. Ioan a adus împăcarea părinţilor cu copiii (Maleahi 4:6; Luca 1:17), iar apoi cu Dumnezeu
Tatăl, anticipând relaţia Tată-Fiu şi îndreptând picioarele omenirii pe „calea păcii” (Luca 1:16-
17,79). Fără reconciliere, va veni blestemul peste generaţiile următoare!

3. Ioan propovăduia botezul pocăinţei şi-i îndemna pe oameni la credinţa în Dumnezeu (Faptele
Apostolilor 19:4). Rezultatul propovăduirii: mărturisirea păcatelor (Matei 3:6), trăirea în
neprihănire, fapte vrednice de pocăinţă (Matei 3:8). El a deschis seria botezurilor (Matei 3:11)

C. Caracteristicile lui Ioan Botezătorul (Ioan a fost un mare prooroc deşi a avut o activitate
scurtă - Matei 11:9)

1. El a fost omul care lucra cu Dumnezeu:

a) Ioan boteza cu apă, Domnul cu Duhul Sfânt (Matei 3:9-12)

b) Ioan îşi ştia chemarea (Ioan 1:19-23). El era cunoscut (Matei 3:4-5)

c) Ioan ştia ce are de făcut: să propovăduiască pocăinţa, să boteze cu apă (Ioan 1:25-27) şi să-L
prezinte pe Isus Hristos (Ioan 1:29-34)

2. Lucrarea mântuirii este pentru toţi oamenii îndiferent de statutul social (Luca 3:10-18)

3. Momentul critic al lucrării (Matei 11:2-7) a fost provocat direct de cazul „Irod” (Matei 14:4)

ÎNCHEIERE

1. Zaharia şi Elisaveta au fost părinţii pregătiţi o viaţă pentru a naşte un copil ce a fost format
apoi de Dumnezeu (Luca 1:13-14)

2. Ioan Botezătorul a fost omul după Biblie, cu o lucrare după Biblie (Matei 3:3a)

Familii din Biblie

Lecţiile 14-15

FAMILIA LA CORTUL ÎNTÂLNIRII

INTRODUCERE

1. Elcana (Dumnezeu este creatorul), fiul lui Ieroham, era un levit din neamul lui Chehat (I
Cronici 6:22-23)

2. Ana (binecuvântare, îndurare, har), mama lui Samuel, a rămas cunoscută pentru rugăciunea şi
cântarea ei

3. Samuel (Dumnezeu a ascultat) a locuit de copil în Templul Domnului. El a fost rodul unei
familii menţionate în Biblie doar în legătură cu Cortul Întâlnirii

I. ELCANA (din Ramataim-Ţofim, în muntele lui Efraim)

A. Elcana la Cortul Întâlnirii

1. Elcana avea o prezenţă regulată la casa Domnului (I Samuel 1:3,7,21; 2:19; Exodul 23:14-19;
Deuteronom 16:16)

2. El şi-a condus întreaga familie la Cortul Întâlnirii (I Samuel 1:4,21; Genesa 35:2-3; Exodul
10:9-11)

3. Închinarea era motivul principal al prezenţei lor la Cortul din Silo (I Samuel 1:3,19,28; Luca
18:10-14)

4. Jertfele erau obligatorii pentru prezenţa în faţa Domnului (I Samuel 1:4,25; 2:19; Deuteronom
16:10,16-17)

Fericire de cei ce locuiesc în Casa Domnului (Psalmul 84:4; 27:4; 65:4; Efeseni 2:19)

B. Elcana şi familia sa

1. Relaţia cu Penina şi copiii ei: îi conducea la Cortul Întâlnirii (I Samuel 1:2-4); rezolva
conflictele şi necazurile care apăreau când Penina o înţepa pe Ana (I Samuel 1:8). El avea
părtăşie lărgită cu poporul Domnului (Deuteronom 12:5-7,18; 16:11; Leviticul 23:40-43)

2. Relaţia cu Ana: iubire (I Samuel 1:5; Genesa 43:34), mângâiere (I Samuel 1:8,18)

3. Relaţia cu copiii: acord comun în a-i închina Domnului, cu rugăciunea ca El să-i primească (I
Samuel 1:22-23)
II. ANA (între Rama - I Samuel 2:11 şi Silo - Iosua 18:1)

A. Relaţia Anei cu Dumnezeu

1. Ana se ruga în orice vreme (Psalmul 32:6), cu toată familia (I Samuel 1:19) sau individual (I
Samuel 1:10). Ea „îşi vărsa sufletul înaintea Domnului” cu lacrimi (I Samuel 1:15-16) într-o
rugăminte prelungită (I Samuel 1:12). Ana se ruga în şoaptă (I Samuel 1:13) sau cu strigăte (I
Samuel 2:1). După rugăciune s-a înviorat (I Samuel 1:18; Filipeni 4:6-7)

2. Juruinţa (I Samuel 1:11,22,26-28). Legea juruinţelor (Deuteronom 23:21-23; Eclesiastul 5:4-6;

Matei 5:37)

3. Ana îi respecta pe slujitorii Domnului (I Samuel 1:15,26,28)

4. Cântarea – rugăciunea – profeţia Anei (I Samuel 2:1-10)

B. Relaţia Anei cu familia

1. Ispite din partea Peninei (I Samuel 1:6-7).

2. Iubire din partea soţului.

3. Viziunea asupra copiilor (I Samuel 1:11,27-28; Proverbe 31:2)

4. Grija faţă de creşterea copiilor (I Samuel 2:19; Estera 2:11; I Samuel 2:21,26)

III. SAMUEL (ultimul judecător în Israel - I Samuel 7:15; 25:21)

A. Chemarea în slujbă

1. Până la chemare, Samuel a slujit la Templul Domnului, fiind plăcut Domnului şi oamenilor (I
Samuel 2:26; 3:1)

2. Chemarea din partea Domnului (I Samuel 3:4,6,8,10-15)

3. După chemare, tot Israelul a cunoscut că Domnul îl pusese pe Samuel prooroc al Său, căci
Domnul nu înceta să lucreze prin el (I Samuel 3:20-21; 4:1)

B. Samuel – prooroc

1. Mesaje pentru viaţa şi lucrarea lui în Israel:

a) primul mesaj (I Samuel 3:11-14)

b) permanent la îndemâna Domnului (I Samuel 9:15-17; 15:10,16; 16:1)

2. Mesaje pentru diferite situaţii sau pentru oameni (I Samuel 9:6,19-20)

3. Caracteristici ale profeţiilor sale:

a) împlinirea totală şi exactă (I Samuel 9:6; 3:19)

b) informarea corectă a subiecţilor (I Samuel 3:18; 8:10; 9:27)

c) descoperiri însoţite de semne (I Samuel 10:2,6-7)

C. Samuel – judecător (preoţii - (Numeri 18:7 şi leviţii - I Cronici 23:2-5, aveau însărcinări
diferite în Israel)

1. Samuel – lider natural (I Samuel 4:1; 7:3-6). Alte tipuri de lideri: liderii numiţi de Dumnezeu
– Iehu; lideri numiţi de oameni – Iş-Boşet; lideri aleşi în mod democratic – cei şapte diaconi

2. El a rămas la Cortul Întâlnirii cu sau fără chivot, circa 35-40 de ani (I Samuel 3:3; 7:21)

3. Samuel acceptă slujirea cu condiţia ca poporul să se întoarcă la Domnul (I Samuel 7:3-6,13-

14)

4. Calităţile sale de judecător (I Samuel 7:16-17): dreptate, corectitudine (I Samuel 10:8; 12:3-
59). Cuvântul său era cuvânt în proorocie şi în judecată (I Samuel 13:11-15; 15:33-34); dragoste,
bunătate (I Samuel 15:11; 16:1)

5. Predarea slujbei (I Samuel 8:7; Matei 10:40):

a) fiilor lui (I Samuel 8:2)

b) lui Saul (I Samuel 10:17,19-21; 11:14; 12:17-18,20-25)

c) lui David (I Samuel 16:6-12; 19:18)

D. Samuel, un mare mijlocitor, om al rugăciunii (Ieremia 15:1)

1. Născut şi crescut cu rugăciune (Ana + anii de tăcere). Altarul de la Rama (I Samuel 7:17)

2. El s-a oferit să se roage pentru popor (I Samuel 7:5) şi i s-a cerut să o facă (I Samuel 7:8-9;
12:19.

3. Orice problemă era tratată cu rugăciune (I Samuel 8:6-7). A respinge omul lui Dumnezeu
înseamnă a-L respinge pe Dumnezeu. Samuel considera un păcat „a nu te ruga” (I Samuel 12:23)
ÎNCHEIERE

1. Elcana era un levit conştiincios în aducerea jertfelor şi prezent la Cortul Întâlnirii cu toată casa
lui (I Samuel 1:21)

2. Ana a fost femeia care, prin rugăciunea de la Cort, a ajuns să se bucure şi, împreună cu soţul,
să dea Israelului, unul din cei mai mari oameni

3. Samuel a fost un mare prooroc, judecător şi mijlocitor (I Samuel 12:2-4)

Familii din Biblie

Lecţia 16

FAMILIA PRIMITOARE DE OASPEŢI

INTRODUCERE

1. O familie din Sunem (Israel) fără nume, dar cu renume

2. Condiţii pentru primirea de oaspeţi: stare materială (2 Împăraţi 4:8), cazier curat (2 Împăraţi
4:13)

3. Cerinţă obligatorie pentru lucrători (1 Timotei 3:2; Tit 1:8). Recomandare generală (Evrei
13:2)

I. BĂRBATUL

A. Aportul său la primirea de oaspeţi

1. Acceptarea voluntară (2 Împăraţi 4:9-11)

2. Munca şi dărnicia (2 Împăraţi 4:10,18)

3. Slujirea la timp şi în timp (2 Împăraţi 4:10-11; 4:18). Omul care acceptă să muncească pentru
lucrarea lui Dumnezeu fără pretenţii (1 Petru 4:9)

B. Colaborarea cu soţia

1. Bărbatul - capul familiei (2 Împăraţi 4:9); „Te rog” cu libertate de mişcare (2 Împăraţi 4:23)

2. Sarcini complementare în familie: „Să facem” (2 Împăraţi 4:10). „Du-l la mama sa” (2
Împăraţi 4:19)

II. FEMEIA

A. Lucrarea proprie

1. A avut iniţiativa din dorinţa profundă de slujire, dar ambii trebuie să fie de acord (2 Împăraţi
4:8-9). Ea a stăruit de Elisei, căci lucrătorii lui Dumnezeu nu sunt nici cerşetori, nici profitori

2. A făcut partea ei (hrană, curăţenie, etc.) în mod regulat şi progresiv (2 Împăraţi 4:8-11)

3. Era conştientă de lucrare şi lucrători - „ştiu” (2 Împăraţi 4:9):

a) primirea sfinţilor lui Dumnezeu (Genesa 18:3-4)

b) primirea fără să ştii, din călăuzire şi dorinţa de slujire (Evrei 13:2; Genesa 19:2)

c) respingerea celor „fără Dumnezeu” (2 Ioan 1:10-11)

B. Viaţa femeii primitoare de oaspeţi

1. Răsplata ei (Luca 7:4-5)

a) copilul a înviat în „camera de sus” (4:13-17,28)

b) toate veniturile în timp de foamete (2 Împăraţi 8:1-6)

c) răsplata veşnică (Matei 25; Luca 16; Iacov 2:13)

2. Ascultrea şi încrederea în Elisei (2 Împăraţi 4:9,26,30); închinarea (2 Împăraţi 4:27,37; 8:1-2)

3. Încercările şi izbăvirile ei (2 Împăraţi 4:20; 8:1)

ÎNCHEIERE
1. Necesitatea şi valoarea familiilor primitoare de oaspeţi pentru lucrarea de misiune (Matei
10:40-42)

2. Schimbul spiritual şi material (2 Împăraţi 4:13-16; Galateni 6:6; 1 Corinteni 9:11; Romani
15:27)

3. „Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi”. Lasă-te vizitat şi vizitează (Evrei 13:2-3)

Familii din Biblie

Lecţia 17

FAMILIA CARE CREŞTE ÎMPĂRAŢI

INTRODUCERE

1. Iehoiada - mare preot în Iuda, contemporan cu Asa, Iosafat, Ioram, Ahazia, Ioas. Un părinte
spiritual pentru împăraţi (2 Cronici 24:15-16, 22:11)

2. Ioşabeat - Ioşeba, soţia preotului, fiica lui Ioram

I. IEHOIADA

A. Iehoiada – Mare preot în Casa Domnului

1. Tinereţea şi formarea lui Iehoiada:

a) reformele lui Asa (2 Cronici 15:3, 4:10-18); Iosafat (2 Cronici 17:6-9; 19:5-11; 2 Cronici
20:32-33; 27:3)

b) a cunoscut şi apostazia şi idolatria sub influenţa dinastiei lui Omri (2 Cronici 24:6-7)
2. Maturitatea şi bătrâneţea (sub Iosafat, mare preot – Amaria (2 Cronici 19:1). Ajuns mare
preot, lucrează în Casa Domnului (2 Cronici 23:12), apoi în toată ţara (2 Cronici 23:3-16)

3. Organizarea slujbelor la Casa Domnului şi în ţară

a) cine să facă slujba: spirituală (2 Cronici 23:4-6,18,19); materială (2 Regi 12:11-12)

b) cum să facă slujba? Sub legământ, împreună cu Domnul (2 Cronici 21:1-3); după Lege (2
Cronici 23:3,6,18)

c) când să facă slujba şi unde (2 Regi 11:5-9; 12:6-7)? Excepţie: amânarea (2 Cronici 24:5-6; 2
Regi 12:5-7)

d) eliminarea idolatriei (2 Împăraţi 11:18,15)

B. Iehoiada – părinte spiritual al lui Ioas

1. Cei şapte ani de acasă (2 Cronici 22:12; Fapte 7:20; Psalmul 127:1)

2. Împărat la şapte ani (2 Împăraţi 11:4; 2 Cronici 23:1). Paza împăratului (2 Împăraţi 11:8,11).
Cununa şi mărturia împăratului (2 Împăraţi 11:12; Deuteronom 17:18-20)

3. Rolul părintelui: influenţa asupra copilului matur (2 Împăraţi 11:17), stabilirea principiilor (2
Împăraţi 12:2), îndrumarea şi supravegherea activităţii spirituale (2 Cronici 24:14)

4. Rolul combinat al părinţilor

II IOŞABEAT ŞI IOAS (mama şi copilul)

A. Ioşabeat

1. Mama care oferă viată cu preţul vieţii (2 Împăraţi 11:1-2)

2. Mama care îngrijeşte copilul, material, fizic şi spiritual în Casa Domnului (2 Împăraţi 11:2)

3. Mama care ridică copilul; o muncă în tăcere; o educaţie pentru tron

4. Mama care leagă inima copilului de Casa Domnului (2 Împăraţi 11:3; 2 Cronici 24:4-7)

B. Ioas

1. Copilul ascuns - multe profeţii pentru el (2 Cronici 24:27). A făcut bine în ascultare (2
Cronici 24:2)
2. Bărbatul uşor influenţabil de cei răi (2 Cronici 24:17). Problema înălţimilor (2 Împăraţi 12:3)

ÎNCHEIERE

1. Iehoiada – omul care anticipează şi plănuieşte după planul lui Dumnezeu; omul care
pregăteşte copilul de mic, pentru a fi mare (2 Împăraţi 11:17; 2 Cronici 23:3; 24:16)

2. Ioşabeat – femeia care ascultă de Dumnezeu şi de soţ, când în ţară şi familie domneau Baal şi
femeile (2 Cronici 22:10-12)

3. Ioas – împăratul care s-a prăbuşit peste propriii închinători, după ce a fost ridicat de
Dumnezeu şi familie (2 Cronici 24:17)

Familii din Biblie

Lecţiile 18-19

FAMILIA CARE SLUJEŞTE DOMNULUI

INTRODUCERE

1. Iosua — Mare general şi conducător al poporului Israel, dar şi un conducător al familiei (Iosua
24:1-15)

2. Familia sa, ascunsă, dar la locul ei (unii ies în evidenţă la bine, alţii la rău). Uneori, ajutorul e
dat din umbră, iar rezultatele (produsul familiei) sunt rodul muncii colective (Proverbe
31:10,12,23; 1 Împăraţi 21:25)

I. IOSUA ŞI ISRAEL
A. Formarea lui Iosua ca slujitor (omul care se scoală dis de dimineaţă — Iosua 3:1; 7:16;
8:10)

1. Prima menţiune — prima experienţă întreită în armată (Exod 17:9,13). Rugăciune (Exod 17:9-
12). Profeţie (Exod 17:14)

2. Iosua — slujitorul lui Moise (Exod 24:13). Prezent pe munte (Exod 32:17). La cort (Exod
33:11)

3. Iosua şi Caleb, urmând calea Domnului (Numeri 13:30; 14:6-10; 32:12,24)

4. Creşterea şi maturizarea lui (Exod 32:17; Numeri 13:16; 27:18; Deuteronom 1:37-38)

B. Instalarea lui Iosua în slujba de conducător în Israel

1. Iosua — părtaş la slujbă cu Moise (Numeri 27:15,17):

a) Moise şi Iosua în particular (Deuteronom 3:21,22,28,29)

b) Moise, Iosua şi poporul în public (Numeri 27:19-20; Deuteronom 31:7-8)

2. Actul desemnării oficiale în slujbă (Numeri 27:18)

a) alegerea multiplă (Numeri 27:21)

b) actul punerii mâinilor (Numeri 27:18,23); efectul (Deuteronom 34:9)

3. Preluarea prerogativelor (retragerea lui Moise). De aici, Domnul vorbeşte direct cu Iosua. El
respectă ordinea autorităţii (Deuteronom 1:8; 31:23; Iosua 1:1)

4. Iosua primeşte parametrii lucrării sale (Iosua 1:2-4); procedura (Iosua 1:5); sarcini personale
(Iosua 1:8); concluzii (Iosua 1:9)

C. Iosua — conducător în Israel, alături de Eleazar (Iosua 19:51)

1. Iosua, conducător militar; iscoadele la Ierihon (Iosua 2:1,23-24; Numeri 13:14). Cucerirea
Canaanului (Iosua 11:18-20,23)

2. Iosua, conducător politic; motivarea poporului în acţiuni (Iosua 1:11-15). Poporul ascultă fără
echivoc (Iosua 1:16-18). Legea cu judecata pentru neascultare – cazul „Acan” (Iosua 7:15,24,25)

3. Legătura conducătorului cu Domnul; mesaje pentru: mană (Iosua 5:9-12), circumcizie (Iosua
5:2), război (Iosua 5:13-15)

4. Viaţa de rugăciune a conducătorului (Iosua 7:6-9). Caz: Acan (Iosua 10:12-14); soarele şi luna
în ascultare de Cuvânt (Iosua 1:8); Ebal şi Garizim (Iosua 8:30-35)
5. Colaborarea şi armonia în Israel (Iosua 3:1,6); împărţirea administrativă (Iosua 18:3-10).
Seminţiile de peste Iordan (Iosua 22:2-8). A acţionat cu dreptate pentru toţi: Caleb (Iosua 14:6-
15). Efraim (Iosua 17:14-18; 19:49-51; 14:1-5)

II. IOSUA ŞI FAMILIA SA

A. Iosua — model de conducător al familiei (1 Timotei 5:8,13,14)

1. Familia — celula de bază a societăţii pe pământ (Genesa 2:24; 7:1; 18:19)

2. De ce n-a lăsat Iosua urmaş? (Nu există condamnare biblică); Poziţia lui Eleazar (Numeri
27:21; Iosua 19:51). Fineas (Judecători 20:27-28; 1:1-2)

3. Iosua raportează totul asupra familiei. „Voi şi părinţii voştri” după modelul „Eu şi casa mea”
(Iosua 24:2;6,14,15)

4. Israelul — pe familii în prim plan, fără să renunţe la centralizarea prin leviţi şi preoţi – cort (1
Samuel 8:9). El predă slujba căpeteniilor familiilor (Iosua 23:2-16; 24:15-25). Libertatea
responsabilă pe familii, colectiv sau individual (Iosua 24:31; Judecători 2:6-7,10)

S-a slujit lui Iehova atât timp cât au fost părinţii credincioşi, care cunoşteau pe Domnul

B. Familia lui Iosua (soţia şi copiii)

1. La bătrâneţe, după o viaţă de slujbă, şi-a păstrat familia în slujba Domnului (Iosua 24:15)

2. Iosua, primul model în casa lui - dedicare pentru casă. Vom sluji Domnului! - dedicare pentru
Domnul (Deuteronom 6:9)

3. L-au ajutat şi susţinut în slujbă (în tăcere, un sprijin uriaş după modelul îngerilor, invizibili)

ÎNCHEIERE

1. Iosua a trăit 110 ani (Iosua 23:14). Domnul l-a crescut spre plinătate (Iosua 3:7; 6:27; 11:15 -
secretul). Apoi a primit odihna (Iosua 23:1). Aşa a murit „robul Domnului” (Judecători 2:8)

2. Modelul slujirii lui Iosua:

a) „acum…slujiţi cu scumpătate” (Iosua 24:14)

b) indiferent de ce fac alţii, „Eu şi casa mea ...” (Iosua 24:15)

Familii din Biblie

Lecţia 20

FAMILIA MÂNTUITORULUI

INTRODUCERE

1. Iosif şi Maria - familia în care a trăit Mântuitorul Isus şi totodată familia care a crescut copii
mântuiţi - fraţii şi surorile Lui

2. Iosif şi Maria din seminţia lui Iuda (Matei 1:11-16), din Betleem (Luca 2:4-5)

II. IOSIF

A. Relaţia lui cu Dumnezeu

1. Om neprihănit (Matei 1:19)

2. Călăuzit de Dumnezeu în diferite momente ale vieţii: căsătorie (Matei 1:20), naşterea copiilor
(Matei 1:20-21), călătoriile pământeşti (Matei 2:13,19,20,22,). Omul care a ascultat în toate
(Matei 1:24)

3. Respectarea Legii şi rânduielilor de la Templu (Luca 2:21-24,41,42)

B. Căsătoria şi viaţa lui de familie

1. Logodna - curăţia sufletului şi trupului (Matei 1:18)

2. Căsătoria se face în deplină încredinţare! „Nu te teme” (Matei 1:18-20)

3. Comportamentul soţului neprihănit: gândeşte adânc, păstrează secretul, produce şi protejează o

imagine publică bună (Matei 1:19), trăieşte în înfrânare (Matei 1:25), întreţine material şi
financiar familia (Matei 13:55), are grijă de soţie şi de copii (Matei 2:13)
4. Iosif — bărbatul Mariei (Matei 1:16). Dovezi: aşa se ştia (Luca 3:23), era o familie normală
(Matei 13:55-57), ceilalţi copii apar mai târziu (Ioan 7; Matei 12:13), la praznic când copilul Isus
avea 12 ani, ceilalţi copii nu sunt menţionaţi, deci erau mai mici (Luca 2:42-44)

II. MARIA

A. Fecioara Maria

1. Calităţile ei sfinte: era o fecioară smerită (Luca 1:27,48,51,52; 1 Corinteni 7:34), cunoştea
Scripturile şi aştepta împlinirea lor (Luca 1:54-55), trăia o viaţă de închinare şi laudă (Luca 1:46-
55)

2. Legătura ei cu cei sfinţi (neprihăniţi): Iosif, Elisaveta (Luca 1:39-40,56)

3. Frământările, necazurile şi fericirea Mariei (Luca 1:29; 2:5-6)

B. Maria — soţie şi mamă a cel puţin şapte copii

1. Naşterea copiilor: „Vei rămânea însărcinată” (Luca 1:28-31; Genesa 4:1; 29:31,35; Judecători
13:3; Matei 1:20-21; Ioan 16:21)

2. Greutăţile unei mame de la Betleem în Egipt şi până la Golgota (Ioan 19:25)

3. Copiii — o binecuvântare (Luca 1:28). Simeon i-a binecuvântat (Luca 2:34). Daruri pentru
copii (Matei 2:11).

Finalul dovedeşte o lucrare: Isus — Mântuitor, Iacov – apostol; Iuda, Iosif, Simeon , buni
credincioşi

III. COPII

A. Băiatul Isus

1. Modelul ideal: ascultare (Luca 2:51), creştere (Luca 2:52), plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor -
cu atât mai mult părinţilor (Luca 2:52) şi potrivit cu chemarea Lui, era plin de har şi înţelepciune
(Luca 2:40)

2. Rolul părinţilor, potrivit chemării copilului (Luca 2:19,33,35,49,50)

B. Ceilalţi copii

1. Fiecare copil are chemarea lui (vezi binecuvântarea dată de Iacov în Genesa 49)
2. In adolescenţă nu au crezut în Isus, erau lumeşti (Ioan 7:2-8), ulterior toţi au fost convertiţi
(Fapte 1:14)

ÎNCHEIERE

1. Iosif şi Maria (Matei 1:24), „a făcut cum îi poruncise” (Luca 1:38) „Facă-mi-se după
cuvintele Tale”. „Iată roaba (robul) Domnului”

2. „Cântarea Mariei” (Luca 1:46-55). Dacă vrei! Dumnezeu te sprijineşte în lucrarea de familie şi
te răsplăteşte (Luca 1:48-49)

Familii din Biblie

Lecţia 21

FAMILIA IUBITĂ DE DOMNUL

INTRODUCERE

1. Marta, Maria, Lazăr — Trei fraţi care locuiau în Betania. Nu sunt referinţe despre părinţii sau
despre căsătoria lor.

2. Toţi erau colaboratori apropiaţi ai Domnului (Ioan 11:5). Ei făceau parte din „familia Tatălui”
(Matei 12:48-50; Marcu 10:29-30)

I. MARTA

A. Marta cea harnică şi gospodină

1. Activitate intensă (Luca 10:10)

2. Pretenţii (Luca 10:40). Domnul i-a vorbit cu iubire (Marcu 10:21; Luca 10:41-42)

B. Marta cea slujitoare şi credincioasă

1. Primirea şi slujirea oaspeţilor (Luca 10:38; Ioan 11:20; 12:2; Matei 21:17; Marcu 11:12)

2. Credinţa declarată şi dovedită (Ioan 11:24-27, 40)

II. MARIA

A. Maria cea ascultătoare („a venit iute” - Ioan 11:28-29)

1. În ascultarea Cuvântului la picioarele Domnului (Luca 10:39; Genesa 25:27)

2. În închinare (rugăciune) la picioarele Lui (Ioan 11:32; 12:3)

B. Maria cea dăruitoare

1. Vasul de nard curat (Ioan 12:3; Marcu 14:3)

2. Respectul şi lacrimile (Ioan 11:21,27, 32-34, 39)

III. LAZĂR („un oarecare” - Ioan 11:1)

A. Lazăr cel bolnav (Ioan 11:1, 5:6-8); „dacă ai fi fost aici” (Ioan 11:21,32). Alt Lazăr bolnav
(Luca 16)

1. Lazăr este bolnav (Ioan 11:1; 5:6-8). Rugăciunea surorilor lui (Ioan 11:3)

2. Lazăr a murit (Ioan 11:11,14). „Scoală-te” (Luca 7:14; 8:54; Psalmul 116:15)

B. Lazăr cel care stă la masă (prietenul Domnului - Ioan 11:11)

1. La masă cu Domnul (Ioan 12:2)

2. Pe el îl aşteaptă altă masă (Matei 26:29)

ÎNCHEIERE
1. Marta, Maria şi Lazăr au făcut ce au putut (Marcu 14:8), dar au luat partea cea bună (Luca
10:42)

2. Domnul - „Iată cât îl iubea” - S-a înfiorat de două ori şi a plâns (Ioan 11:33-38)

Familii din Biblie

Lecţia 22

O FAMILIE DE LUPTĂTORI

INTRODUCERE

1. Viaţa este cel mai mare adus pe altar: în război - Vechiul Testament; în prigoană - Noul
Testament (Apocalipsa 12:7-11)

2. Istoria cuceririi Canaanului îi are în frunte pe biruitorii uriaşilor: Caleb (viteaz), Acsa, Otniel
(puterea lui Dumnezeu), ... (Iosua 14:12, 15)

I. CALEB: FIUL LUI IEFUNE

A. Iscoada Caleb (reprezentantul seminţiei lui Iuda - Numeri 13:6)

1. Iniţiativa plină de credinţă (Numeri 13:30; 14:6-9)

2. Prietenia, colaborarea cu Iosua (Numeri 14:6,10)

3. Călăuzirea (însufleţirea) de către Duhul lui Dumnezeu (Numeri 14:24)

4. Împlinirea voinţei lui Dumnezeu — Calea Domnului (Iosua 14:8; Numeri 14:24)

B. Războinicul Caleb (40 - 85 de ani - Iosua 14:10)

1. Era om de iniţiativă (Iosua 14:8), în frunte sau în formaţie (Iosua 14:11)

2. A crezut Cuvântul profetic (Iosua 14:6)

3. Lupta bazat pe Dumnezeu (Numeri 14:8-9; Iosua 14:12)

4. Trăia cu Dumnezeu căci avea inima curată (Iosua 14:7-8; Luca 8:15)

C. Moştenirea lui Caleb (binecuvântarea - Iosua 14:13)

1. Un Hebron dar cu Anachimi (Iosua 15:13-14; 14:12)

2. Binecuvântarea urmaşilor - Otniel şi Acsa (Deuteronom 1:36; Iosua 14:9)

II. ACSA

A. Acsa, fiica lui Caleb

1. Fericiri moştenite prin părinţi (Iosua 14:9)

2. Fericiri păstrate prin ascultare (Judecători 1:12-13)

B. Acsa, soţia lui Otniel

1. Daruri de nuntă şi de căsătorie: soţia primarului, apoi a primului ministru (Judecători 1:14)

2. Relaţia cu soţul şi părinţii (Judecători 1:14-15)

III. OTNIEL (fiul lui Chenaz - Judecători 1:13)

A. Căsătoria (familia - probă eliminatorie în lucrare)

1. Lupta pentru o soţie deosebită (Judecători 1:13; nu 3:6)

2. Comunicarea şi înţelegerea în familie (Judecători 1:14-15)

3. Primirea binecuvântării — nevasta (Judecători 1:13). Izvoarele şi râurile ce le formează

(Judecători 1:15)
Familii din Biblie

Lecţia 23

O FAMILIE DE PREOŢI

INTRODUCERE

1. Aaron levitul, fiul lui Amram şi Iochebed (Exod 4:14; 6:20)

2. Fii: Nadab, Abihu, Eleazar, Itamar. Nepot: Fineas (Exod 28:1)

I. AARON

A. Preotul Aaron (Exod 4:27;5:4)

1. Aspecte pozitive:

a) un bun orator (Exod 4:14); fără cusur trupesc (Levitic 21:21)

b) un om supus (locul secund), sprijinea mâinile lui Moise (Exod 17:12), purtătorul lui de cuvânt
înaintea lui Faraon (Exod 7:1-2) şi a poporului (Exod 4:30; 16:9; 24:1-2)

c) un om care a dorit şi s-a bucurat de eliberarea din Egipt – a trăit şi s-a luptat pentru aceasta
(Exod 4:14), iar Dumnezeu l-a învăţat cum şi ce să facă (Exod 4:15)

2. Aspecte negative - slăbiciuni (Evrei 5:2-3)

a) a fost influenţat de popor şi provocat la păcat (Exod 32:21-25)

b) a acţionat după mintea sa (Exod 32:1-5)

Toiagul lui Aaron (Numeri 17; foc pe altar - Levitic 9:22-24)

 Viţelul lui Aaron (Exod 32). Iertat prin mijlocirea lui Moise (Deuteronom 9:20; Levitic
5:5-6; 8:36)

3. Slujba preotului (Exod 4; Numeri 20):

a) mijlocitor între oameni şi Dumnezeu (Exod 5:1; Exod 28:29)

b) mesager între Dumnezeu şi oameni (Maleahi 2:4-9)

B. Familistul Aaron

1. Soţia – Elişeba (Exod 6:23; Levitic 21:7, 13-15)

2. Copiii – părtaşi la lucrurile sfinte (Levitic 2:3; 7:35; 22:1-3; 21:9)

II. FIII LUI AARON

A. Nadab şi Abihu

1. Cei dintâi participanţi pe Sinai la darea Legii – au văzut pe Domnul (Exod 24:9,11)

2. Au făcut ce nu era poruncit – foc străin (Levitic 10:1-2)

B.Eleazar şi Itamar

1. Eleazar – al doilea mare preot (Numeri 20:26-28), a intrat în Canaan alături de Iosua (Iosua
19:51; 24:33)

2. Itamar – preot (Numeri 3:4), cu responsabilităţispecifice (Numeri 4:16,28-33)

C. Fineas (ales prin legământ de Domnul)

1. Trăirea în adevăr şi neprihănire (Numeri 25)

2. Tratarea promptă a problemelor, pe malurile Iordanului (Iosua 22:13,16-20,31)

3. Fermitatea în cazul păcatului beniamiţilor (Judecători 20:26-28)

ÎNCHEIERE

1. Primii preoţi, dintr-un neam de preoţi (Exod 19:6; Apocalipsa 5:10; 2 Petru 2:9)
2. O slujbă de sfinţenie şi cinste (Exod 28:2,36)

Familii din Biblie

Lecţia 24

FAMILIA CARE PĂSTREAZĂ CREDINŢA

INTRODUCERE

1. Avraam, Isaac, Iacov – liderii familiilor. Avraam – a primit credinţa. Isaac – a păstrat, a păzit
ceea ce a primit şi a transmis generaţiilor următoare (Galateni 3:6-9)

2. Isaac şi Rebeca, doi credincioşi obişnuiţi, totuşi mari credincioşi (Evrei 11:20)

I. ISAAC

A. Isaac – fiul lui Avraam – fiul lui Dumnezeu

1. Educaţia (Genesa 18:19; 26:5)

2. Experienţe (împreună cu Avraam):

a) naşterea – o făgăduinţă exactă (Genesa 17:19,21)

b) jertfirea în ascultare – dovada credinţei (Genesa 22), o prefigurare a jertfei Fiului, prin darul
Tatălui (Filipeni 2:8)

1. Mesaje divine (direct de la Domnul) în momente speciale - foamete, ostilităţi:

a) în Gherar: făgăduinţa Canaanului, atribuit lui şi urmaşilor lui (Genesa 26:1-6)

b) la Beer-Şeba: ocrotire, binecuvântare (Genesa 26:23-25)

2. Raporturile cu oamenii
a) Pizmuit, urât (Genesa 26:14,27)

b) Pace (Genesa 26:20-23), bună vecinătate (Genesa 26:26-33)

B. Isaac - soţul Rebecăi şi tatăl lui Esau şi al lui Iacov

1. Călăuzirea în căsătorie, prin Eleazar (Genesa 24:48,63). Aportul îngerilor familiei (Genesa
24:7):

a) poruncile concrete ale lui Avraam şi angajamentul tuturor (Genesa 24:3,6,9)

b) rugăciunea lui Eleazar: cerere (Genesa 24:12), mulţumire (Genesa 24:26, 27, 52)

c) evaluarea rezultatelor: iubire – Isaac, mângâiere – Rebeca (Genesa 24:66-67)

2. Viaţa lui de familie cu Rebeca - între minciună şi iubire (Genesa 26:7-10):

a) încercarea credinţei în Dumnezeu şi căsătorie – Rebeca (Genesa 25:21)

b) lipsa comunicării ş a înţelegerii (Genesa 27:5), remediată ulterior (Genesa 27:46; 28:1)

3. Viaţa lui ca tată:

a) stări slabe - favoritisme (Genesa 25:28); lipsa călăuzirii - orbire (Genesa 27:1)

b) stări bune: transmiterea învăţăturii, a binecuvântării - altare (Genesa 26:25). Binecuvântarea

(Genesa 27:1-4; 28:1-4)

II. REBECA

A. Fecioara Rebeca (Genesa 24:16)

1. O fată dintr-o familie bună (Genesa 24:25,31,32). O legătura bună cu părinţii (Genesa 24:28,
57).

2. Un caracter ales: bunătate şi dărnicie (24:16-19)

B. Femeia Rebeca

1. O femeie cu o bună călăuzire (Genesa 24:58; 27:8, 43)

2. Greşeli: dezbinare în familie (Genesa 25: 27, 28); în final legăturile se refac (Genesa 27:26)
ÎNCHEIERE

1. Isaac, omul bogat (Genesa 26:12-13) dar care se temea de Domnul (Genesa 31:53)

2. Rebeca, femeia în diferite momente ale vieţii (Genesa 27:46)

3. Copiii: Esau – copilul ce leapădă credinţa (Genesa 25:32,34); Iacov – păcătosul mântuit
(Genesa 28:16-17)

Familii din Biblie

Lecţiile 25-26

FAMENII DIN BABILON

INTRODUCERE

1. Statutul biblic al famenilor: Vechiul Testament — de la blestem la binecuvântare

(Deuteronom 23:1; 2 Împăraţi 20:18; Isaia 56:3-5); Noul Testament — în funcţie de darul
spiritual şi de împrejurări - dedicare totală pentru Domnul (Matei19:12; 1 Corinteni 7:8, 26, 32,
40)

2. Daniel şi cei trei: Hanania, Mişael şi Azaria (Daniel 1:6-7)

I. DANIEL (alături de Noe şi Iov - Ezechiel 14)

A. Autobiografia

1. Sorgintea: evreu, prinţ bogat (Daniel 1:3)

2. Educaţia: primară în Israel (Daniel 1:4), superioară în Babilon (Daniel 1:4-5), educaţia
spirituală a primit-o la Ierusalim şi a dezvoltat-o în particular (Daniel 1:17)

3. Activitatea în viaţă: căpetenia înţelepţilor (Daniel 2:48), famen dregător (Daniel 11:1)
4. Perioadă istorică: de la Nebucadneţar la Cir (606 - 534 î.e.n.)

B. Tânărul Daniel

1. Condiţii şi calităţi moştenite:

a) înzestrări naturale: fără cusur trupesc, frumos, inteligent (Daniel 1:4)

b) oportunităţi: neam ales (Daniel 1:3), alegerea pentru curtea împăratului (Daniel 1:4)

c) dezavantaje; greutăţi: robia (Daniel 1:4-5), presiunea mediului babilonean (Daniel 1:7-11)

2. Condiţii şi calităţi dobândite:

a) încadrarea în slujbă (Daniel 1:19-20)

b) efortul propriu: hotărârea de sfinţenie (Daniel 1:8), înfrânarea (Daniel 10:3), înţelepciunea şi
politeţea (Daniel 1:8; 2:14-16)

c) rezultate (Daniel 1:17, 20; 2:14)

C. Omul Daniel („un duh înalt” – Daniel 6:3)

1. Daniel, om de stat: o eminentă minte politică, culturală şi ştiinţifică (Daniel 4:8; 5:11-12):

a) activitatea în două imperii, în care a fost mereu avansat (Daniel 2:48-49; 6:3)

b) calităţi: integritate şi credincioşie (Daniel 6:4-5), înţelepciune şi capacităţi deosebite (Daniel

1:20; 6:4b), lepădare faţă de lucrurile pământeşti (Daniel 5:5-17), poziţie dreaptă şi curată faţă de
suverani şi colegi (Daniel 4:27,34-37; 6:26-27). Daniel a dat şi a cerut toată slava pentru
Dumnezeu (Daniel 2:27-28; 5:23) şi de trei ori a obţinut-o la nivelul imperiului (Daniel 2:47;
4:34-37; 6:26-27)

2. Daniel - profetul apocaliptic al Vechiului Testament:

a) activitatea: vedenii (Daniel 2:19; 7:1), cuvânt profetic prin îngeri (Daniel 9:21-23), despre
istoria lui Israel şi a neamurilor (împărăţiile)

b) comportament profetic: reverenţă, teamă, tulburare, jale, pace (Daniel 4:19; 8:27; 10:2,9),
preocupare, dorinţă, dedicare (Daniel 2:22; 7:19), odihnă şi răsplată (Daniel 12:13)

D. Relaţia lui Daniel cu Dumnezeu (Daniel, omul rugăciunii)

1. Rugăciunea permanentă, regulată (Daniel 6:10)

2. Rugăciunea specială (Daniel 1:9):

a) Daniel 2:20-23 – 12 referiri la Dumnezeu (Daniel 2:28-30)

b) Daniel 9:4-19 – necesitatea împlinirii poruncilor (Daniel 9:4), dreptatea pedepsei (Daniel 9:7-
8), iertarea de la Domnul, în dragostea Lui (Daniel 9:9-13,17-19) – Daniel, omul ascultat la
prima rugăciune (Daniel 10:12,13), slujea necurmat (Daniel 6:16, 20, 22)

3. Încercarea (Daniel 6) şi încrederea în Dumnezeu (Daniel 6:23; 1 Petru 4:19)

II. HANANIA, MIŞAEL, AZARIA

A. Unitatea (toţi au luat examenele cu nota zece - Daniel 1:19-20)

1. În tinereţe şi la şcoală - nonconformismul faţă de Babilon (Daniel 1:10-15)

2. În rugăciune (Daniel 2:17-18) şi slujire (Daniel 2:49)

3. În lucrare şi încercare (Daniel 3:12, 16-18) - în birou şi în cuptor (Daniel 3:30)

B. Încercarea

1. Ura colegilor (Daniel 3:8)

2. Slujirea permanentă (Daniel 3:18) şi încrederea în Dumnezeu (Daniel 3:28)

3. Acceptarea sacrificiului (Daniel 3:18, 28), au înălţat pe Dumnezeu (Daniel 3:28-29), apoi au
fost înălţaţi şi ei (Daniel 3:30)

ÎNCHEIERE

1. Scopul vieţii lor şi a noastre - slava lui Dumnezeu (Daniel 2:23; 4:37)

2. Daniel – om prea iubit şi scump (Daniel 9:23; 10:11)

3. Sfârşitul lucrării: asigurarea odihnei şi a mântuirii ca răsplată (Daniel 12:13)

Familii din Biblie

Lecţiile 27-28

FAMILIA CU MULŢI COPII

INTRODUCERE

1. Familia lui Iacov: 13 copii, peste o sută de urmaşi (împreună cu nurorile şi nepoţii), o ţară
(Israel)

2. O familie numeroasă cu multe probleme.

I. IACOV (Israel)

A. Relaţia lui cu Dumnezeu (Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov - Exod 3:15)

1. Mesaje din partea lui Dumnezeu: deasupra scării (Genesa 28:12-13), la baza scării

(Genesa 35:13):

a) cunoaşterea - convertirea (Genesa 28:13-15); promisiuni şi angajamente (Genesa 28:16-17;

20-22)

b) plecarea din Padan-Aram (Genesa 31:13)

c) binecuvântarea (Genesa 32:28)

d) sosirea în Canaan - reiterarea făgăduinţelor (Genesa 35:1, 9-12,14)

e) plecarea în Egipt (Genesa 46:2-4)

2. Rugăciunea lui Iacov – altarele sale într-o lume idolatră (Genesa 33:20):

a) în noaptea binecuvântării (Genesa 32:9-12,26)

b) altarul cu familia (Genesa 35:7)

3. Iacov, profetul (Genesa 49:1-28; 48:19-21)

B. Relaţia lui cu oamenii (Genesa 32:28)

1. Căsătoria:

a) ascultarea de Dumnezeu – în ascultare de părinţi şi slujire (Genesa 28:1-2; 8-9; 29:18)

b) mesaje de călăuzire (Genesa 28:14)

c) poligamia (Geneza 29:27; Rahela – Geneza 30:5; Lea – Genesa 30:9)

2. Iacov şi soţiile sale:

a) aspecte comune: consiliul familial (Genesa 31:4-16), libertatea femeilor – numele copiilor
(Genesa 29:32-35), excepţie – Genesa 35:18)

b) ordinea iubirii (Genesa 33:1-3); Rahela apoi Lea (Genesa 29:2,30,20; 30:16; 49:31)

3. Iacov la socri (Genesa 30:25-26,30):

a) întâi la rudenii (Genesa 29:11-14,21; 1 Timotei 5:2)

b) aspecte pozitive - legământ, mărturie (Genesa 31:44,52), simbria cu probleme şi

binecuvântarea (Genesa 30:27; 31:1)

c) aspecte negative - polemica naşterilor (Genesa 31:1-2), plecarea neoficială (Genesa

31:20,21,27,31)

4. Iacov şi neamurile din jur (Genesa 29:4; 34:1,30)

5. Iacov şi Esau (Genesa 32:2-4; 33:8,15)

6. Iacov şi copiii:

a) a atribuit naşterile lui Dumnezeu (Genesa 29:31,35; 30:2,17, 22; 33:5)

b) a dat copiilor porunci până la moarte (Genesa 49:33), apoi binecuvântarea (Genesa 49:2-28;
50:16-17)

c) i-a condus la o închinare adevărată (Genesa35:2-5)

d) a avut multă durere şi necaz (Genesa 34:30; 37:35; 42:38; 43:14,28)

e) a avut parte de o înviorare finală (Genesa 45:27). Dorinţă bună pentru urmaşi (Genesa 45:15-
18)
II. SOŢIILE

A. Lea (soţia pe care o ai, păstreaz-o!)

1. Femeia care suferă în iubire (Genesa 29:31-35) dar se luptă pentru soţ (Genesa 36:15 -16)

2. Femeia care şi-a găsit liniştea în rolul de mamă şi lauda Domnului (Genesa 29:35; 31:13)

B. Rahela (soţia iubită, iubeşte-o!)

1. Rahela cea frumoasă dar capricioasă şi idolatră (Genesa 30:1; 31:19,35)

2. Rahela la Betel - cea dreaptă (Genesa 35:2,4,16-18)

III. COPIII LUI IACOV („oameni de treabă” – Geneza 42:11,31)

A. Dina

1. Dina - ispita ieşirii în lume - ispita iubirii (Genesa 34:1-3)

2. Sihem - pericolul contopirii lui Israel cu cananiţii (Genesa 34:8-10,21:23)

B. Ruben

1. Pierderea întâietăţii datorită curviei (Genesa 35:22)

2. Răspunderea celui mai mare (Genesa 37:22, 29, 30)

C. Levi şi Simeon – recurgerea la forţă, o metodă firească (Genesa 34:7,25,26; 49:5-7)

D. Iuda ( liderul familiei - 1 Cronici 5:2; Genesa 46:28)

1. Înainte de pocăinţă: plecarea de acasă, prieteniile rele (Genesa 38:1-2; 12-20); vânzarea lui
Iosif (Genesa 37:26-28)

2. După pocăinţă: stop curvie, vânzare şi necaz la părinţi (Genesa 38:26; 44:18,33,34)

E. Fiii Bilhei şi Zilpei (Genesa 37:2,17-20)

F. Iosif – copilul de excepţie

1. Relaţia lui cu Dumnezeu (Genesa 39:2,21,23):

a) visurile, darul profetic, înţelepciunea (Genesa 37:6,7,9; 50:25)

b) trăirea sfântă (Genesa 39:9; 42:18)

c) activitatea şi binecuvântarea (Genesa 39:5,23)

2. Relaţia cu familia – iubirea (Genesa 45:1-2):

a) pocăinţa, ascultarea (Genesa 37:12); grija (Genesa 45:23; 47:12,29-31; 48:1-2)

b) fraţii – provocare spirituală (Genesa 40:24-25; 50:24-25); prevenirea răului (Genesa 37:2)

c) pentru toţi – un ghid spiritual (Genesa 37:9-10; 45:5-8): părtăşia la bine (Genesa 45:13-15)

3. Relaţia cu egiptenii (lumea):

a) răutatea oamenilor şi vitregia vieţii (Genesa 39:19-20; 40:14-15,23)

b) activitatea, slujba pentru ţară (Genesa 41:38-39; 47:25-26)

c) prezentarea lui Dumnezeu (Genesa 40:8; 41:16,28)

4. Neprihănirea lui Iosif:

a) curăţia (Genesa 39:7-12)

b) bunătatea (Genesa 50:19-21)

c) credincioşia (Genesa 37:16,18; 50:4,5,21). Iosif – domnul fraţilor săi – prototip al lui Isus
Hristos (Genesa 49:24-25)

ÎNCHEIERE

1. Iacov a trăit 147 de ani (Genesa 47:9) şi a avut mesaje în momente speciale (Genesa 28:15;
48:15-16)

2. Soţiile - mame, o suferinţă împletită cu împlinirea menirii (Rut 4:11)

3. Fiii lui Iacov – întâi cu greşeli (Genesa 42:21-22), apoi uniţi şi „pocăiţi” (Genesa 46:7; 50:12)

4. Iosif – copilul credincios care răscumpără familia - omul de sacrificiu (Genesa 45:7)
Familii din Biblie

Lecţia 29

FAMILIA CARE AŞTEAPTĂ UN COPIL

INTRODUCERE

1. Stări familiale - cu sau fără copii, întâi soţ şi soţie, apoi părinţi

2. Samson – copilul aşteptat în mod natural şi apoi sub făgăduinţa divină (Judecători 13:2-3)

I. MANOAH (Danit din Ţorea – Judecători 13:2)

A. Manoah în aşteptarea copilului (o experienţă nouă)

1. Rugăciunea – cerere pentru edificare, pentru a fi învăţaţi, ascultată imediat (Judecători 13:9-
10)

2. Înţelegerea (Judecători 13:11-14), informare specifică pentru tată şi mamă . Cine este
îngerul? (Judecători 13:17)

3. Darul şi recunoştinţa (Judecători 13:15-17; 19:22). Prezenţa Domnului – între minune

şi teamă (Judecători 13:20-21)

B. Manoah – tată

1. Necazuri (Judecători 14:2-5,10,19)

2. Bucurii (Judecători 13;24-25)

II. SOŢIA LUI MANOAH (o femeie ce a aşteptat mult să fie mamă - Judecători 13:2)

A. Prima arătare a îngerului (Judecători 13:3-7)

1. Date generale (Judecători 13:3)

2. Date speciale: va fi închinat Domnului, va izbăvi pe Israel de filisteni (Judecători 13:4-5)

B. A doua arătare

1. Procedura, aşteptarea (Judecători 13:9-11)

2. Înţelegerea tripartită: Îngerul Domnului, soţul, soţia (Judecători 13:11-12)

C. Relaţia ei cu Manoah

1. Comunicarea tuturor evenimentelor, angajamentelor (Numeri 30:6-8; Judecători 13:6-7)

2. Ea cedează soţului locul pentru încheierea înţelegerilor, ajutându-l (Judecători 13:10,23)

III. SAMSON (judecător 20 de ani - Judecători 16:31)

A. Greşelile lui Samson

1. Metode nebiblice la căsătorie (Judecători 14:2-4,7) şi tovărăşii rele (Judecători 14:11,20;

16:1)

2. Greşeala capitală (Judecători 16:6-20)

B. Izbânzile lui Samson

1. Izvorâte din chemarea specială (Judecători 15:14,18,19; 16:20-30)

2. Principiul „lepădării în timp”, cu stări de revenire (Judecători 14:5-6; 19:16,20)

ÎNCHEIERE

1. Soţii aceştia au procedat bine cu copilul mic, dar au acţionat greşit când el a fost mare
(Judecători 13:8; 14:10)

2. Samson - omul care a dorit împlinirea (izbăvirea) profeţită de Domnul, însă nu a lucrat după
Legea Lui, ci a acţionat sub impulsul poftelor lui (Judecători 15:3; 16:28)
Familii din Biblie

Lecţia 30

O FAMILIE ÎN PLANUL LUI DUMNEZEU

INTRODUCERE

1. Părinţii: Zebedei şi Salome

2. Copii: Iacov şi Ioan - ucenici a lui Isus (Matei 10:2; Marcu 3:7)

I. PĂRINŢII

A. Zebedei

1. Un soţ şi tată fără cuvinte dar cu nume – este menţionat de cel puţin de şapte ori (Matei 4:21;
10:2)

2. Un tată ce şi-a ţinut copiii aproape de el şi împreună (Matei 4:21), deşi erau Boanerghes
(Marcu 3:17)

B. Salome

1. Cererea Salomei - un gând bun de mamă, ce trebuie racordat la voia Domnului (Matei
20:17a,20,21)

2. Slujirea Salomei: în timpul activităţii Domnului şi după înviere (Marcu 15:40; 16:1)

II. COPIII (ucenici şi apostoli)

A. Iacov şi Ioan

1. Chemarea şi locul în împărăţie (Matei 4:21; Luca 5:10

2. Dorinţa familiei Zebedei (Matei 20:22; Marcu 10:35-40); poziţia celor zece (Marcu 10:41);
cererea din Samaria (Luca 9:54-55)

B. Grupul celor trei ucenici: Iacov, Ioan, Petru

1. Învierea fiicei lui Iair (Marcu 5:37)

2. Schimbarea la faţă (Matei 17:9)

3. Rugăciunile din Ghetsimani (Matei 26:37-41)

B. Iacov

1. Ucenicul

2. Apostolul:

a) prezent în lucrarea din Ierusalim (Fapte 1:13; 2:14; 5:12)

b) martirizat de Irod (Fapte 12:12)

C. Ioan

1. Ucenicul:

a) a venit între primii doi din discipolii lui Ioan Botezătorul (Ioan 1:35-40)

b) „uenicul pe care-L iubea Isus” (Ioan 13:23; 19:26; 20:2; 21:7, 24)

2. Apostolul:

a) colaborarea strânsă cu Petru (Galateni 2:9), Iacov – înlocuit cu Iacov, fratele Domnului: de
la Ghetsimai la Golgota (Ioan 18:15-16; 20:2-8); de la Poarta Frumoasă în Samaria (Fapte 3:1-5;
4:1,7,19; 8:14-17)

b) chemări speciale, separate - Petru vorbea, Ioan scria (Ioan 21)

3. Scriitorul - profetul

a) scrieri autentice despre Isus (Ioan 20:31; 21:24; 1 Ioan 1:1)

b) cea mai înaltă proorocie – ultima – viziunea finalului şi împărăţiei (în Patmos – Apocalipsa
1:9)
ÎNCHEIERE

1. Părinţii fac pentru copii tot ce pot, însă dacă vor devenii ucenici, va face Domnul tot ce a
hotărât (Marcu 1:17)

2. Iacov — unul din cei trei

3. Ioan — întâi cu Andrei, apoi cu cei doi, Petru şi Iacov, după aceea cu Petru şi în final singur.
El încheie Biblia (Apocalipsa 22:20-21)