Bizant-Curs 4

Am vorbit despre politica externa a lui Justinian, recapituleaza putin. Zice si ca am vorbit despre
politica bisericeasca.

Am vorbit si de academia din atena. Am vorbit si de incercarea lui Justinian de a aduce la masa
dialogului cele doua directii teologice. Cea calcedoniana si cea necalcedoniana, inca vorbim despre o
biserica, ce cunoaste un tip de unitate administrativa nu si dogmatica. Inca nu erau acele structuri
paralele sau dizidente, asa cum organizeaza mai tarziu imparateasa Teodora, prin lui Iacob Baradeul.
Deci inva vorbim despre o astfel de unitate si tendinta partilor de a ocupa scaunele bisericesti. In orice
caz aceasta perioada nu este marcata numai de aceasta problema de natura monofizita, ci avem si alte
dispute care intregesc viata bisericeasca a epocii, si anume controversa origenista. Spuneam ca aceasta
controversa din epoca lui Justinian este una bogata din p de vedere biseericesc. Justinian fiind un
adevarat teolog, fiind preocupat de viata bisericii, chiar prea interesat am putea spune, ca atare, nimic
din chestiunile bisericesti nu l-a lasat pe Justinian impasibil.

Apare dupa cum am spus o noua controversa in cadrul acestei dispute hristologice generale, si
anume controversa origenista. Origen-figura uriasa de teolog, care ne place sau nu el a avut o influenta
puternica asupra posteritatii, ducand in repetate randuri la controverse. A existat o controversa la sfarsit
de secol patru si inceput de secol 5, chestiunea fratilor lungi, dipsuta dintre teofil si sf ioan gura de aur,
invinuit de origenism de teofil, desi nu era cazul. Si acum vorbim de o alta controversa, la cumpana
dintre secolul 5 si al 6 lea, este vorba despre controversa origenista. Origen, a exercitat o influenta
asupra mediului teologic si intelectual bisericesc, dar si asupra mediului monahal. Pentru ca anumite
conceptii ale sale s-au regasit in aceste practici monahale, mai ales in cele legate de asceza.Avand in
vedere ca Origen si mai ales origenismul , pentru ca trebuie sa facem distinctia intre origen si origenism.
Caraba zice ca poate origen e mai putin vinovat de dezvoltarea ulterioara a conceptiilor sale.

Stim ca origenismul era puternic influentat de gandirea, de filosofia neoplatoniciana.

Origenismul a aratat fata de trup si materie in special o anumita, un anumit dispret, asta ca urmare a
acestei influente filosofice, asta pentru ca in neoplatonism materia era socotita ca fiind rea. O conceptie
pe care o gasim si la Platon dar si la altii din aceasta scoala. Ne zice de faza cu sufletul care odata
intrupat tinde sa se desprinda de trup ca o pasare dintr-o colivie. Tendinta acestuia este sa se desparta
de trup. Facut bineinteles vinovat cumva de pacatele omului acest trupo, acesata materie. Acest dispret
isi gasea expresia intr o asceza exagerata, intr-o mortificare a acestuia si nu intr o induhovnicire a lui.
Aceasta mortificare, acesta practica ascetica a dus la multe sminteli si la multe sciziuni.

Omul care este vinovat de redeschiderea acestei controverse este un monah din Edessa, un
sirian, pe numele sau Sefan Bar Sudaili. Acesta spuneam redeschide controversa predicand apocatastaza
pe care origen a conceput-o, dar interpretata si intr un sens neoplatonic radical. Aici ne spune ce este
apocatastaza. Conceptie potrivit careia la sfarsitul veacurilor, sufletele vor fi iertate definitiv, se vor
intoarce, vor fi iertate si toti se vor mantui, adica se exclude de la sine existenta unei pedepse vesnice.

Bineinteles ca aceasta contrazice total invatatura ortodoxa despre jertfa Mantuitorului nostru Iisus
Hristos si despre viata de dincolo, o conceptie care a gasit adepti in randul multor monahi din palestina
si a gasit adepti chiar in Lavra Sfantului Sava din Palestina. Trebuie spus ca cei care impartaseau
conceptii origeniste au intrat in conflict cu marea majoritate a calugarilor din manastire si s au rupt de
comunitate infiintandu-si o noua Lavra aproape de Betleem. Aceasta controversa, l-a obligat pe Sf Sava
sa plece in 531 sa plece la Cnopol pt a doua sau a treia oara, mai fusese in timpul imparatului Anastasie,
in legatura cu problemele pe care le producea monofizitismul in Palestina. De data aceasta in 531 pleaca
la Cnopol impreuna cu un monah pe nume Leontiu pentru a aduce la cunostinta imparatului controversa
iscata acolo. Acest Leontius de care de altfel se si desparte pe drum, pt ca nu se inteleg in chestiuni de
natura teologica, Leontiu fiind mai mult inclinat spre origenism, acest leontius cunoscut sub numele de
leontius de bizant,. Ar fi autorul sau cel care a vb prima data despre teoria enipostazei in contextul
acesta hristologic. Lui i se atribuie teoria enipostazei, potrivit careia firea umana din DNIH nu este
ipostatica, pentru ca atunci am cadea in dioprosopism, erezia lui Nestorie, nu este lipsita de ipostas,
anipostatica pentru ca orice fire trebuie sa aiba un ipostas, ci ea este asumata de ipostasul dumnezeiesc
adica enipostaziata. Aceasta este conceptia lui Leontiu de bizant care a rezolvat aceasta problema a
relatiei dintre cele doua firi si a ipostasului lui Hristos. In orice caz, in 532. Un an mai tarziu, origenismul
gaseste ecou si in marea lavra din Palestina, intemeiata de Sf Teodosie( Teodosie plu Sava doi
capadocieni care au reorganizat monahismul palestinian la sf 5, inceputul6). In acel moment, in marea
lavra din Palestina se gasea ca staret un anume Ghelasie, care ii alunga in jur de 40 de calugari din
aceasta manastire. Controversa se raspnadeste la nivel de imperiu, este o controversa teologica
importanta, care gaseste ecou si in randul unor importanti episcopi si teologi din aceasta perioada.
Interesant unul dintre capetenia origenistilor din aceasta perioada este Teodoraschidas care era arhiep
cezareei capadociei, Domitian de Ancyra si Leontiu de bizant sunt cele mai importante figuri ale
origenismului din aceasta perioada. Impotriva lui origen se vor ridica doua figuri importnate care au
condus succesiv biserica Cnopolului, primul este Mina, hirotonit de agapet in 536, in locul lui Antim, si
diaconul acestuia, al lui Mina, pe nume Pelagius. Acestia doi vor fi vocile cele mai sonore impotriva
origenismului. Trebuie sous ca imparatul Justinian nu a ramas pe margine si s-a implicat in aceasta
controversa, scriind un tratat impotriva origenismului.

Ca atare, au fost emise doua edicte impotriva origenismului, unul la 543 si altul la 553, cel de al
doilea nu prea difera, in aceste edicte i se reproseaza lui origen urmatoarele erezii: subordinatianismul,
preexistentialismul, apocatastaza si bineinteles toate consecintele teologice ale acestora.

In aceasta perioada in unanimitate cele cinci patriarhii, sunt de acord cu politica antiorigenista a
lui justinian si condamna intru totul aceasta miscare origenista. Interesant ca in cadrul acestei
controverse a mai aparut o alta chestiune, s-au intors privirile la problema anterioara si anume la cea
hristologica. Si chiar se spune ca teodor aschidas cu o anumita abilitate a reusti sa l convinga pe
imparatul justinian sa se oruienteze spre o noua tema, pe care noi o cunoastem din istoria bisericeasca,
cu numele de disputa Celor Trei Capitole. E o chestiune care priveste sinodul de la calcedon din 451,
pentru ca aceste capitole reprezinta de fapt trei persoane si operele lor. Si cele trei persoane sunt
Teodor de Mopsuestia, cel mai important teolog al scolii antiohiene din secolul patru, Teodoret de Cyr, o
figura importanta a bisericii antiohiene, in prima parte a secolului al 5-lea, Ibas din Edessa. Avem de a
face cu trei reprezentanti ai sirianitatii crestine. Operele lor sunt opere in general care privesc chetiunile
legate de hristologie. De ce sunt susceptibile aceste trei persoane si operele lor? Sunt susceptibile de
nestorianism. Ca atare, in cadrul acestei dispute de secol 6 se abate privirea la o chestiune cumva de
mult terminata, in secolul al cincilea, la efes nestorie e condamnat, exilat, ucenicii il cam urmeaza in
regatul persan, astfel incat nestorienii nu mai erau o problema. Mai exista o problema care nu dadea
pace multora, mai ales dintre orientali , si anume , faptul ca la calcedon in 451 a mai existat o alta
sedinta extraordinara. Au fost audiati Teodoret de Cyr si Ibas din Edessa pentru a se vedea daca intr-
adevar ei sunt nestorieni sau nu. In urma acestei audieri de la sinod, sinodalii i au reabilitat, Ca atare
teodoret de cyr si ibas din edessa sunt considerati ortodocsi. Pentru ca acesti a erau suspectati de
nestorianism, orientalii nu acceptau calcedonul si din acest motiv, potrivit caruia de ce calcedonienii
care nu il acceptasera pe nestorie, ii accepta pe acesti doi pe teodoret de cyr si pe ibas din edessa.

Pe de alta parte se punea problema, ( in opinia orientalilor calcedonienii cazusera in

nestorianism, la calcedon se cazuse in nestorianism, acesta era reprosul). Si bineinteles, s-a adus in
discutie aceasta noua problema, daca cei trei teologi antiohieni, sunt sau nu sunt eretici. In ceea ce i
priveste pe primii doi, Teodor si Teodoret, lucrurile nu erau foarte complicate, avand in vedere ca multe
dintre informatiile lor erau destul de evident gresite, puteau fi incadrate in nestorianism, dar in cazul
ultimei persoane, Justinian a avut niste reticente, pentru ca ibas din edessa reprezenta un scaun foarte
important, un scaun care se bucura de renume, scaunul din edessa si care se aflase de mult timp in
relatie directa cu scaunul cezareei capadociei. Vezi relatia dintre sf vasile cel mare si sf efrem sirul. Chiar
se presupune ca Sfantul vasile cel Mare l-ar fi hirotonit intru diacon pe sf efrem. In orice caz, avem doua
vieti Vita greca Vita siriaca, in Vita greca se accentueaza acest lucru. Totusi scaunul din edessa a fost
strans legat de teologia capadociana. Chiar urmasul sfantului efrem sirul, Rabula, a ramas fidel acestei
teologii capadociene, si a fost considerat ortodox. Ei bine, cand acest ibas din edessa a ajuns pe scaunul
din edessa, el a cam cotit-o usor spre sirianitatea occidentala. Edessa care pana atunci era apropiata de
capadocia, incepe deodata sa ia legatura cu Antiohia unde teolgii importanti erau teodor de Mopsuestia
si Teodoret. Ca atare in interpretarea scripturii ibas a luat-o intr-o directie pe care mai tarziu sinodul de
la Cnopol a considerat o gresita. Totusi in legatura cu cele trei capitole trebuie spus ca pana la urma in
cazul lui teodoret de cyr si ibas din edessa mai suspecte erau lucrarile decat persoanele in sine. Ei
neimplicandu-se intr-o sustinere directa, fatisa a nestorianismului. Scrisoarea care era atribuita lui Ibas
din edessa catre mitropolitul de Ardasir, in spatiul romanesc a trecut drept un preot, era de fapt
mitropolit. Aceasta scrisoare ajunge la mana lui Justinian, si Justinian trebuie spus s-a temut sa o
condamne mai ales ca Ibas era considerat un succesor al sfantului efrem sirul. Aflat la mare cinste in
biserica. Astfel, la presiunile ambelor parti se ajunge la convocarea unei sinod, ale caru pregatiri au durat
cativa ani, mai bine de zece ani, timp in care a fost chemat la cnopol inclusiv papa vigilius, care a
participat la cnopol. Papa vigilius trebuie spus s-a impotrivit condamnarii celor trei capitole din motivul
ca doi dintre ei au fost reabilitati la sinod. Fireste, clerul sau occidental l-a somat pe papa vigilius sa nu
faca, sa nu condamne cele trei capitole, aducandu i la cunostinta reabilitarea celor doi. Si de aici este o
intreaga poveste incalcita cu acceptarea si respingerea condamnarii celor trei capitole de catre papa
vigilius, care ajunge la cnopol, mai degraba fortat, arestat si adus cu forta, din ordinul Teodorei. El
ajunge prin jurul anului 547, in orice caz si a retractat de mai multe ori sustinerea condamnarii celor trei
capitole, sinodul s-a intrunit in cele din urma in 553. El a fost prezent la cnopol, dar nu a participat la el.
Pana la urma, chestiunea celor trei capitole a fost aceasta de a condamna ultimele ramasite ale
nestorianismului si a fost si o incercare de aimpaca pertile adica pe calcedonieni cu necalcedonieni, lucru
care pana la urma nu s-a realizat. Ca atare, disputa aceasta a celor trei capitole a riscat nu numai sa n
aduca unitatea cu orientul, dar sa aduca si schisma cu occidentul, pt ca episcopii occidentali au fost
reticenti fata de aceasta disputa. Siondul al 5 lea ecumenic este un sinod care am zice noi cheie si care
lamureste nestorianismul intr o perioada in care el parea a fi caduc. Pt ca despre nestorie nu se mai
vorbea dar era necesar sa se clarifice ca sinodul de la calcedon nu a sustinut si nu sustine
nestorianiasmul asa cum orientalii ii invinuiau pe rasarinteni. Este o tem afoarte complicata care merita
mult mai multe discutii.... Mai trebuie spus ca perioada aceasta a lui Justinian a adus la Constantinopol
doi papi, pe Agapet si pe Vigilius. A svhimbat un patriarh, pe Antim, si l-a inlocuit cuMina, dar totdata in
aceasta perioada apare si aceasta structura orientala noua la initiativa teodorei. Dupa Justinian partile
vor fi mult mai divizate deact inainte si putem crede ca aceste disputie teologice repetate au dus in cele
din urma la o instrainare a orientalilor de cnopol, facilitand in mai putin de o suta de ani cucerirea
teritoriilor orientale de catre o noua putere politica si anume islamul, califatul arabo islam.

PROBLEMELE DE POLITICA INTERNA ALE LUI JUSTINIAN.

Trebuie spus ca in chestiunile interne nu prea stateau lucrurile asa bine. Impartirea aceea divizarea pe
partide acele deme ale hipodromului. Toate aceste deme mentineau si produceau coruptie. Situatie pe
care Justinian incearca sa o rezolve dar nu cu mare succes. Tot in aceasta perioada incepusera sa apara
mari proprietari de pamanturi, oameni care isi castigasera mai mult decat autonomie fata de cnopol, Un
exemplu in acest sens era capadocia, unde acesti mari prorpietari de pamanturi se comportau ca si cum
ar fi fost stapani absoluti ai provinciei. Chiar trimiteau la cnopol impozite atat cat doreau ei si fireste ca
foloseau totul in sens personal. In novela 30, mImparatul vorbeste guvernatorului provinciei capadociei.
Si aici citeaza... Capadocia, o provincie in imperiul bizantin renumita pentru hergheliile de cai. De aceea
mentioneaza citatul acest lucru.

In orice caz J incearca sa rezolve aceasta problema de coruptie tot prin coruptie, sau prin abuzuri
pe care le a facut chiar el. Asa il vedem pe Justinian amestecandu-se in chestiuni de mostenire, creand
acte false uneori, in privinta unor donatii catre imparat. Daca o avere a unui mare proprietar nu avea un
mostenitor, atunci se concepeau niste acte prin care chipurile defunctul donase totul imparatului. Pe de
alta parte, J recurge si la confiscarea averilor pentru marturie mincinoasa sau pentru instigarea unor
procese religioase cu scopul de a deposeda Biserica de averile ei. Pentru a se asigura ca functionarii care
erau selectati pentru erau oameni cinstiti acestia trebuiau sa depuna un juramant ca vor colecta taxele,
dar totodata erau facuti raspunzatori pentru plata integrala a taxelor din provincia lor, un lucru care
pentru imparat era poate benefic, pentru ca ii veneau banii doriti, pe de alta parte acesti functionari
trebuiau sa faca abuzuri. Peste acesti functionari imparatul numeste epicopii provinciilor ca
supraveghetori ca sa lucreze cinstiti in folosul statului. Pe de alta parte J a fost un devorator financiar,
omul care a avut nevoie foarte multi bani. Cand el urca pe tron gasete o vistierie plina, imparatul
Anastasie lasase cumva trei sute de cantare de aur. CAteva sute de tone de aur, pe care le-a folosit
pentru politicile sale. Banii se termina destul de repede si e nevoit sa economiseasca prin diferite
metode, care nu erau neaparat cele mai bune. Este nevoit sa micsoreze efectivul militar, chiar amana
plata catre soldati lucru ce a dus la revolte, devastari de orase, parasirea granitelor si pentru ca acestea
au ramas nesupravegheate adevarsarii si au permis sa patrunda in imperiu si sa intreprinda campanii de
jefuire.

Totodata epoca lui Justinian semai confrunta cu cateva calamitati naturale, una idntre ele este
cutremurul, in anii patrucezi, dar cea mai importnata este ciuma din 542, izbucnita in Pelusium, se
raspandeste in nord in palestina si siria iar apoi in 543 ajunge in connstantinopol de unde se raspandeste
in toata asia mica si ulterior din mesopotamia ajunge si in persia. Tot in legatura cu politica interna
mentionam o chestiune importanta si anume comertul. Justinian a fost obsedat de aceasta chestiune.
Comertul se facea in epoca cu orientul indepartat in buna masura pentru ca de acolo bizantinii primeau
produsele de lux ca matasea chinezeasca, mirodeniile parfumurile pietrele pretioase, bumbacul. In
bizant nu se facea comert cu aurul, aurul era un metal interzis pt comert, el era doar pt batut moneda.
Toate veneau din orientul indepartat, si cele mai multe printr-un intermediar incomod pt economia
bizantina, si anume regatul persan. Care desigur perani transportau toata aceasta marfa pana in nordul
mesopotamiei pe eufrat si acolo isi faceau schimbul de marfuri, bizantinii luandu-le si ducandu le catre
antiohia, lunadu le si ducandu le in toate partile imperiului roman. Bineinteles ca bizantinii si au dorit
cumva sa evite aceasta intermediere a persilor si Jutinian a avut dorinta de a gasi o noua cale
comerciala spre orient. Cum se facea comertul in orientul indepartat? Un fel de centru era sri lanka de
astazi, care pe vremea aceea se numea insula taprobane? Banii bizantinilor foarte cautati.

Moneda forte era aureum solidus, care mai tarziu a fost numit nomisma?

In timpul lui Justinian au aparut cateva oportunitati de a ocoli imperiul persan, acum apar pentru prima
data turcii ca popor, care chiar au venit cu oferta de a cauta aceasta cale maritima prin nordul chinei,
undeva ocolind drumul matasii. Pe de alta parte J insusi a incercat sa gaseasca o cale de a ocoli imperiul
sasanid. El a incercat prin egipt. Prin egipt, se cobora prin marea rosie, se ajungea in golful de aden, se
trecea in marea arabiei, oceanul indian si bieninteles se duceau spre sri lanka, seilon. A fost un plan pe
care l au gandit bizantinii, dar care nu s a materializat, pt ca produsul cel mai cautat, si anume matasea a
inceput sa fie fabricat chiar in Cnopol. Bizantinii reusesc sa fure viermele de matase si sa produca
ulterior matasea local. Ca atare nu se mai impune aceasta reorganizare a comerutlui cu extremul orent.
Din, aceasta perioada a lui Justinian dateaza un greograf renumit pe care il cunoastem sub numele de
Cosmas Indicoplevstis( cel care a calatorit spre india) este un crestin egiptean de limba greaca, el e
monofizit, ne a lasat o lucrare numita topopgrafia sau cosmografia crestina. E interesanta in ce priveste
informatiile despre popoarele vecine imperiului bizantin, lucrare de care si imparatii ulteriori se vor
folosi in legatura cu politicile lor militare. In orice caz desi in unele este indicoplestis, cosma n ar fi ajuns
niciodata in india, ca atre toata calatoria sa, s-a rezumat la zona imperiului persan.

Incheiem chestiunea comertului lui Justinian si precizam cateva lucruri despre ctitoriile acestuia.
Justinian este unul dintre marii ctitori ai iimperiului. De voie de nevoie a trebuit sa construiasca unele
dintre cladirile care astazi sunt monumentale si sunt simbol pentru lumea rsariteana si lumea bizantina
si ortodoxa. In primul rand, Sfanta Sofia, noi stim ca aceasta sfanta sofia pe care a construit-o imparatul
Justinian este de fapt a treia cladire . Prima a fost contruits undeva in perioada imparatului Constantius
al doilea, fiul lui Ctin cel mare, ctin probabil avusese aceasta idee dar nu avusese timp sa o construiasca.
Aceasta biserica construita de ctius a fost distrusa in anul 403 de catre discipolii, sustinatorii sf lui Ioan
gura de aur atunci cand acesta e exilat din cnopol, se revolta impotriva imparatului Arcadius care il
exilase, si in acel moment dau foc cnopolului si arde biserica. Dupa Arcadius, Teodosie al doilea
Caligraful zideste pe locul vechii biserici o alta sfanta sofia, care probabil nu difera prea mult de cea
veche in ceea ce priveste arhitectura, stil romanic, hala lunga cu un atrium in fata. Aceasta biserica a lui
teodosie este distrusa in timpul rascoalei nika din 532, de pe 15 ianuarie. Ca atare, cum cnopolul, cea
mai mare parte din el fusese incendiata si se afla intr o ruina, Justinian este nevoit sa reconstruiasca
cnopolul si aceste mari monumente. Marele palat, biserica sf sofia, b sf irina, spitalul sfantului samson,
toate acestea fiind in apropiere unele de altele, si fiind cuprinse de flacari. Legat de biserica sfanta sofia
se spune ca au lucrat cel putin 10 mii de muncitori sau ca au lucrat zece mii de muncitori zilnic, noua
piatra de temelie a fost pusa pe 23 feb anul 532, deci la scurt timp de la distrugerea ei, iar in 537 este
inaugurata.

Se stie ca timp de o mie de ani nu a fost intrecuta de nicio alta biserica, pana cand la roma a fost
ridicata catedrala sanit Pietro, in epoca renasterii. Legat de Sfanta sofia, trebuie spus ca ea a fost
avariata puternic in anul 740 si a fost renovata, una dintre problemele cele mai mari ale acestei biserici
fiind cupola , contruita de isidor din milet si de antim din trales, inginerul si arhitectul. ( Acestia o
construiesc pentru prima data tesita). Isidor cel tanar, fiul lui isidor, avea sa refaca m,ai trz aceasta
cupola si sa ii dea forma pe care noi astazi o stim, aceasta forma ampla, in orice caz bisrica sf sofia este
una dintre cele mai vechi si mai rezistente biserici din perioada crestina, Totodata a fost recontruita sf
irina, samson si marele palat. Despre marele palat ne vorbeste procopius in de edificis, multi dintre cei
care cunosteau palatul dinainte sa fie daramat, nu l au mai recunoscut, parea a fi o totul si cu tottul noua
cladire.In timpul lui Justinian acest mare palat se va dezvolta foarte mult si totodata in interiorul sau a u
fost concentrate cele mai importnate institutii ale statului, Senatul e recosntruit ( Magna aula asa se
numeste palatul senatului, un palat construit initial de catre ctius in 360) . Aceasta magna aula avea sa
fie mai tarziu sediul universitatii din cnopol.