Iovian

Iovian 363-364

Iulian Apostatul moare in campania militară against sapor al doilea.

El nu desemnează un urmaș, ci le ține generalilor săi o cuvântare filosofică despre moarte.
Se pune problema unei succesiuni. Pentru prima dată în istoria imperiului roman se creease
ideea unei dinastii, cel putin a celei constantiniene și era de așteptat ca la tron să urmeze unul
dintre fii lui Iulian, doar că el nu a avut copii.
Saturninus Secundus Salutius, era păgân, profil filosofic cert de neoplatonic și având în vedere
politica religioasă a lui Iulian, spre el s-au îndreptat gândurile prima dată. El refuză să urce pe
tron invocând bătrânețea și boala.

Se punea prblema ofițerilor de rang superior, doar că și aici existau partide și pentru a nu da
satisfacție acestor partide s-a apelat la o situație de compromis alegandu-se un ofițer de rang
inferior.
Iovian se trăgea din Singidunum sau Belgrad și ar fi fost de origine tracă, tracă
romanizată. Nu era chiar necunoscut în imperiu, se aflase aproape de Iulian făcând parte din
garda sa numită a domesticilor. Domesticii erau gărzile de corp.
Faza aia cu când l au îmbrăcat în purpură armata a crezut că n-a murit Iulian, l-au
confundat cu el.
În 363 a avut loc o campanie militară la Dura Europos, care a durat patru zile pe o
caniculă foarte mare-asta a determinat armata romană să cedeze și să cadă la învoială cu Sapor.
Ăsta iar s-a folosit de elefanți.
Negocierile au fost catastrofale pt armata romană. Armata ajunsese într-o situație
deplorabilă.
Iovian nu numai că nu prea avea calități militare foarte bune, dar se dovedește și un slab
negociator, cedând perșilor 15 orașe din zona Mesopotamiei dintre care cel mai important era
Nisibis. De asemenea sunt cedate cele mai multe dintre teritoriile armenești. Nisibis avea
capacitatea de a rezista atacurilor perșilor, Iacov ep de atunci din Nisibis îl impăloră pe Iovian să
nu cedeze orașul pt că ei se vor apăra.
Iovian e de neînduplecat. Sapor îi zice să elibereze în trei zile Nisibisul. Nisibisul se mută
astfel în Edessa. Nisibis e orașul din care au plecat cei ce au întemeiat școala din edessa, de
teologie și medicină.
 Domnia lui Iovian este una foarte scurtă, de aproximativ opt luni, după cum ne spune
Eunapius din Sardes. Se pare că în aceste opt luni nu a avut rezultate notabile nici măcar în
teritoriul său propriu, în Antiohia unde se retrage după pacea încheiata cu sapor. Aici se
trezește deodată în mijlocul unei confruntări religioase între creștini. El fiind creștin, a
reinstaurat politica religioasă a dinastiei constantiniene, amânând toate reformele adoptate de
Iulian în foavoarea păgânismului. Aduce situația religioasă în starea anterioară.
Nu reușeste din păcate să împcae conflictul dintre creștini, la acea vreme Antiohia având
trei episcopi, doi ortodocși și unul arian. Ortodocșii Paulinus și Meletie, arian Euzoius.
În acest conflict erau implicați și alexandrinii care îl susțineau pe Paulinus în detrimentul
lui Meletie. Pt Iovian să îi împace a fost greu.
La începutul anului 364 pleacă spre Constantinopol și undeva prin februarie în Bitinia, în
Dadastana, Iovian moare subit. Se pare că moare din cauza unei sobe pe care n-au știut să o
folosească.
Avem iar de a face cu o criză în imperiu.
Iau aceeași măsură, aleg un ofițer care să convină părților. L-au ales pe Valentinian.
Valentinian nu va domni în răsărit, pentru că a realizat în scurt timp că imperiul era greu
de gestionat de unul singur și l-a scurt timp îl va asocia la domnie pe fratele său Valens. Din 364
imperiul avea iar doi împărați.
Valens( 364-378) sunt evenimente notabile din epoca lui ăsta. Evenimente care au
schimbat și cursul istoriei și concepția imperiului față de popoarele barbare.
Marea problemă a părții europene a imperiului o reprezentau goții. Acețti goți
amenințau de mult timp granițele imperiului. Erau cei mai civilizați dintre germanici. Se trag din
sudul Scandinaviei. Ne spune ca in perioada migratiilor prin europa si de intrarea in contact cu
regatul bosporanic sau im pro, in acest contact reusisera sa-si improprieze anumite conceptii de
civilizatie romana.
In sec trei ei practica aceste incursiuni de jaf, pe care Ctin cel Mare le a oprit de abia in
332, facand un pact cu Ariaric.
In epoca lui VAlens imperiul are de a afce cu două conflicte majore împotriva goților:
- Primul conflict pune imp ro intr- o zituatie de avantaj
- Cel de-al doilea va avea consecințer catastrofale pentru imperiu, ca urmare a celei de a
doua campanii militare si in imperiu a fost nevoie de soluții înțelepte pentru a nu lăsa
imperiul pradă barbarilor.
Primul conflict are loc între 367-369, iar a doua campanie militară a acut loc în 376-378, deci
undeva la aproximativ zece ani distanta de prima.
La urcarea sa pe tron în 364, goții care încheiaseră un trata de pace cu ctin în 332 se consideră
eliberați de orice condiție față de imperiul roman deoarece ei au considerat că obligațiile lor nu
mai puteau fi respectate față de un împ care nu mai era din familia lui Ctin.
Această eliberare a fost facilitată de un anume Priscus, roman care se pretindea
descendent al familiei lui Ctin, fapt pentru care el atrage de partea sa o serie de nemulțumiți
care ar fi vrut să îl vadă pe tron pe un moștenitor al lui Ctin. Priscus nu prea era din familia lui
Ctin, era mai mult prin soția sa.
Valens se afla în campanie militară spre Orient, împotriva lui Sapor, pe care voia să o
continue. Valens nu ajunge în orient, că aude de uzurparea lui Priscus care intrase în Cnopol și
este nevit să se întoarcă cu armata la Cnopol, luptând împotriva lui Priscus și a aliaților săi,
dintre care foarte mulți goți. Îl înfrânge pe Priscus, dar acest conflict cu el generează un conflict
cu goții. Priscus era secundar în această poveste.
VAlens e nevoit să se pregătească de un război împotriva bulgarilor pe care îl pornește în
anul 367. El se desfășoară pe parcursul a doi ani, dar un an din cazua vremii e nevoit să se
retragă la sud de dunăre, goții aflându-se la Nord, în teritoriul româniei de astăzi. Valens își
stabilește un cartier general la Defnia sau MArcioanopolis pe vremea aceea, în Bulgaria de
astăzi de unde inițiază toate raidurile împotriva goților, iar prima incurisune se face pe la
Turtucaia de astăzi, la confluența Argeșului cu Dunărea, sau Tutracam, districtul Silistra. Au loc
mai multe lupte în zona actualului București și goții sunt împinși spre nord, spre Montes
Serorum, Munții Buzău. În ciuda acestei retrageri, rezultatele campaniei au fost modeste, pt că
romanii nu au reușit să se stabilească în teritoriu și să stabilească pacea.
În 369 este reluată campania, batăliile dându-se acum în Scythia Minor, intro zona aflata
intre carpati si nistru. Valens are succese mult mai mari, si capetenia gotilor, Atanaric este
obligat sa ceara pace, încheindu-se o pace la Noviodunum sau Isaccea de astăzi. Această pace
este încheiată pe o corabie în mijlocul Dunării.
Condițiile păcii: barbarii nu mai aveau voie să treacă în imperiu, iar schimburile, negoțul
se făcea doar prin două puncte de graniță. Se presupune că ar fi fost vorba de Ctiana Dafne și
Noviodunum. Imperiul nu mai plătea subsidii goților nici goții nu mai trimiteau soldați
romanilor. Atanaric nu mai avea voie să persecute creștinii, indiferent dacă erau goți. Valens nu
devenea doar un protector al populatiei romane de la n de dunare., ci si protector al cerstinilor
goti. Pentru a fi sigur ca Atanaric se va tine de cuvant, Valens il obliga sa trimita mebrii din
familia sa ostateci la Cnopol.
POLITICA RELIGIOASA A LUI VALENS, n-a fost una ortodoxa, el a fost un arian, fiind
botezat de ep Cnopolului, Eudoxius. Avea ca sprijin intre inaltii sai demnitari pe un anume
Modestus, care avea titulatura de prefectus pretorio orientis, personaj brutal si duplicitar, omul
care va face presiuni asupra sf lui vasile cel mare. Multi episcopi, incepand cu perioada 364-365
sunt alungati din scaunele lor si avem de a face in acest moment cu un al cincilea exil al sf lui
tanasie cel Mare. Persecutia cnilor ort este intrerupta de conflictul cu priscus, astfel ca sf
atanasie se poate intoarce in alexandria. Dupa Eudoxius in Cnopol e numit tot un episcop arian
in persoana lui Demofil, nu numai ca va avea o posatorire lunga, dar va si incerca sa puna mana
pe scaunele episcopale din Asia Mica. Exista o personalitate mare crestin ortodoxa, si anume Sf.
Vasile cel Mare.
Sf. Vasile cel Mare este cel care se va impotrivi politicii religioase a lui Demofilus cu o
politica religioasa ce a dus la consolidarea pozitiei niceenilor in Asia Mica si asta mai ales in
urma unei cresteri a numarului de horepiscopi si a unei finantari a lor, fiind platiti din vistieria
propriei familii. Trebuie mentionat si Meletie,( gen contracandidatul lui Paulinus, sustinut de Sf
Atanasie cel Mare), care dupa moartea lui Paulinsu devenise ep de Antiohia. Mai trebuie
mentionat in orient, Petru al Alexandriei, dupa moartea lui Atanasie, in 373, incat doua scaune
ale orientului erau niceene plus cezareea capadociei care se va impune in fata lui Demofilus.
Mai exista in Occident Sf. Ambrozie al Mediolanului.
Valens intra in conlfict cu Sf. Vasile cel Mare de( nu avea cum avand in vedere cat de
activ era sfantul in asia mica), pe de alta parte aceasta activitate misionara il va si aduce
aporape de valens. Modestus si amenintarea cu exilul.
In ciuda amenintarii lui Modestus, Sf Vasile incepe sa organizeze episcopiile din
Capadocia si Pont, numind in fruntea lor apropiati de ai sai. (Sf grigorie in Sasima, Grigorie de
Nyssa, Sfantul Amfilohie de Niconium, Petru de Sevasta). Nu e nepotism, sf vasile e nevoit sa
puna oameni capabili sid evotati crezului niceean.
Sf Vasile cel mare e cunoscut si pt activitatea sa filantropica. El impresioneaza in
activitatea sa misionara chiar pe Valens, care in toamna lui 371, trecuse pe acolo cu ocazia
luptei cu persii, reusind sa recapete armenia mare, si pt ca avea nevoie sa stapaneasca teritoriul
cucerit, a fost obligat sa trimita oameni de incredere, desemnandu l pe SF Vasile cel mare sa
organizeze Biserica din Armenia Mare. Nu ajunge acolo, dar hirotoneste direct si indirect
episcopi in Armenia Mare si sa organizeze B de acolo rpin princiipile crezului niceean. Relatii cu
personalitati romane: Terentius.
In 373-374 din cauza invidiei pe care arienii o purtau Sfantului este convocat un sinod in
care voiau sa il condamne.
De numele sfantului Vasile se leaga si corespndenta cu Iulius Soranus pe tema
martiriului Sfantului Sava Gotul. Sava ar fi fost si el capadocian.
Daca Valens a avut o politica crestina proariana, in ceea ce priveste paganii a fost mai
moderat, comparativ cu Constantius 2 sau poate chiar fata de ctin cel Mare. Tolereaza anumite
sarbatori ale paganilor, incat continua prin Antiohia sa fie venerati zeus Demetra si Dionisos. La
rugamintea proconsulului Ahaiei permite si jertefele nocturne. In ceea ce priveste Grecia, din
cauza conflictelor cr pagani, Valens e nevoit ca mai tarziu sa interizca anumite practici precum
vrajitoria, prevestiri ale viitorului sau practicarea jertfelor nocturne.
 Valens nu prea avea ce avea cu cultele pagane, cat avea cu prezicatorii. In 372, prietenul
de odinioara al lui IA, Maxim din Efes intra in conflict cu Valens, pt ca a aincercat sa ii prezica
moartea spunand ca nu va avea un mormant. Asa a fost executat Maxim din efes in 372.
In 376 reincepe conflictul cu gotii, de ce ?, pentru ca a aparut un nou popor migrator,
barbar care i-a impins pe goti spre imperiu, acest popor este hunii. La inceputul sec 4 hunii se
apropie din ce in ce mai mult de imperiu reusind sa ii supuna pe alani, un popor de neam
iranian si apoi chiar sa ii infranga pe ostrogotii lui Ermanarich. Vizigotii sunt si ei puternic
amenintati de huni, aflati sub conducerea lui Atanaric. O parte din acesti goti( aici s-a intrerupt
putin) se retrage in carpati, despartindu-se de alta grupare de goti aflata sub conducerea a doua
capetenii, numite Fritiger si Alaviv. Aceasta a doua grupare se indreapta in 376 spre imperiu
cerand permisia de a intra in acesta.
Ne spune Eunapios din Sardes, in lucrarea sa Vitae Sophistarum ca gotii se tem de huni,
asa cum se tem romanii de goti. Si avem o descriere foarte relevanta a acestor huni facuta de
Aminaus Marcelinus, care ne creeaza o imagine a acestui popor de un barbarism pe care nici
gotii nu si-l puteau inchipui ca exista, mult mai brutali decat orice migrator de atunci.
Care era prima frica, hunii aveau un obicei: NU LUAU PRIZONIERI.
Din acest moment romanii vor mai avea de furca cu hunii inca vreo suta de ani. Hunii vor fi cei
mai duri migratori.
Aminanus: au si hunii o sensibilitate, stralucirea aurului.
La granita balcanica a imp, romanii se tres=zesc cu 200000 de goti care cereau ingtrarea in
teritoriu promitand de frica orice. Situatia parea foarte favorabila bizantului, aveau sansa de a
primi cu statu de federati pe acesti germanici care chiar daca se organizau dupa prorpiile legi,
ofereau imperiului mana de lucru, ofereau soldati de care romanii aveau nevoie atat de mult,
gotii fiind cunoscuti ca foarte buni militari.
Fiind foarte multi goti, imp Valens incearca sa ii trieze sa ii numere sa aiba o evidenta un
control, asa ca el a numit mai multi ofiteri de rang inalt sa se ocupe de primirea lor. Ea nu se
putea desfasura prea repede ceea ce a dus in randuril egotilor la incercari de mituire a
oficialitatilor romane. S-a ajuns la acte de coruptie foarte mari, incat au aparut nemultumirile.
Nu le au dat voie gotilor sa intre , fapt pt care nu au avut acces la alimente, aparand aceasta
foamete, incat spunea parca Aminaus MArcelinus ca bizantinii pt un caine mort, puteau lua
drept sclav un principe got.
In momentul in care gotii reusesc sa intre in imperiu suficient de multi, au inceput sa
atace teritoriul balcanic, incat romanii s-au retras si au lasat teritoriul balcanic lor ?
Unde la inceput exista un potential economic si militar foarte mare, bizantinii se trezesc, din
cauza coruptiei, in interiorul imperiului cu un dusman foarte numeros. Asa este devastat
MArcianopolis, toate orasele din zona balcanica si imperiul a fost nevoit sa bata inapoi. Valens a
fost nevoit sa riposteze si a plecat cu armata, doar ca armata sa nu a facut fata numarului
gotilor, care pe langa faptul ca erau in numar foarte mare, mai aveau o motivatie inversunarea.
Si atunci esecul lui VAlens era previzibil. Ultima batalie a lui Valens are loc la Adrianopol, el
batand in retragere pentru ca mai fusese infrant in cateva batalii. Adrianopol batalia decisiva,
unde valens e infrant si ranit de moarte, se retrage intr-o casa din lemn in care incerca sa si
oblojeasca ranile si gotii ii dau foc acelei case. Aparent maxim din efes a avut dreptate. Gotii au
prins curaj cand au vazut ca armata e infranta si imp mort si au mer mai departe, de la
Adrianopol merg spre Constantinopol, doar ca aici se lovesc de geniul lui constantin. De zidurile
de aparare, de sistemul de aparare foarte gandit.
TREBUIE spus ca sotia lui Valens e eroul de serviciu care a invins atacurile gotilor si a salvat
orasul. Aceasta femeie se numea Domnica. Ea primise de la o printesa araba Masa, primise un
corp de garda , de razboinici arabi, undeva la vreo suta si cu foarte putine trupe aflate in
interiorul cnopolului nu putea face fata asediului gotilor, dar a luat o masura care a salvat orasul
, inarmand populatia, reusind sa respinga atacurile gotilor.
Gotii respinsi la cnopol, se retrag in balcani si si continua devastarea, incat pt o perioada
de timp nbalcanii s au aflat in haos. In occident stapanea fiul lui valens, gratian acesta fiind
nevoit sa ia masuri, trimisese niste trupe in sprijinul lui valens, care n au mai ajuns, trebuind sa
le retrag apt ca el insusi se confrunta cu germanici la granita de la rin. Gratian e nevoit sa
solutioneze problema, solutia fiind alegerea lui Teodosie, pe care noi il cunoastem ca teodosie
cel mare. Este omul care continua politica religioasa a lui ctin, solutioneaza de o maniera
satisfacatiarea criza gota din rasarit, dar deschide portile unei noi ere in imperiu in care
prezenta germanica va fi una evidenta pentru mai bine de aproape doua sute de ani.