Tetrarhia lectie

Augustii primeau cate un cezar care trebuia sa ii ajute in partea lor de imperiu. Fiecare
dintre ei beneficiind de un teritoriu anume. Conduceau collegial, se stabilize ca domnia sa fie de
douazeci de ani, adica dupa douazeci de ani augustii sa se retraga de la tron si sa urce cezarii.
Noii augusti puteau la randul lor sa isi aleaga imparati vizari sau cezari. Ca atare se crea un fel
de dinastie in care puterea era predictibila, nu mai era ceva la mana oricui. Asa a aparut prima
tetrahie, asa se numeste sistemul introdus de Diocletian.
Diocletian si cezar Galerius.
Maximian cezar Constantius Chlorus
In 305 se pune problema acestei schimbari a tetrarhilor.
Ctin a trait la curtea lui Diocletian
Dicoletian stipuleaza ca augustii isi pot allege cezari, dar niciodata dintre rudele apropiate. Era o
incalcare grava a principiului instituit de Diocletian.
Galerius pentru a nu crea mari probleme in imperiu, mai ales ca ael deja avea probleme
cu Roma, il accepta pe ctin doar ca cezar, pe Severus, cezarul lui ctius Chlorus ridicandu-l la
rangul de august al occidentului.
Trebuie spus ca de ceva vreme, in imperiul roman, in Roma nu mai locuise de mult timp
un imparat. Si Roma, care era un symbol al imperiului roman, adapostea senatul si garda
pretoriana( importanta care apara aroma, era o garda care incepuse sa se rascoale. Isi dadea
seama ca imparatii care isi aveau resedintele in alte locuri, nu o avantajau prea mult. Astfel
garda pretoriana decide impreuna cu senatul sa isi aleaga un imparat prorpouiu.) Acest fapt
duce la un razboi civil care dureaza din 306 pana in 312. Cel care e ales in Roma de catre garda
pretoriana este Maxentiu. Era fiul lui Maximian si , cum ctin urcase pe tron, si a droit si el sa
faca acelasi lucru. Odata cu urcarea pe tron a lui Maxentiu si tatal sau Maximian se intoarce la
conducere. Si dintr-o data s a ajuns la o criza politica in occident. Mai multi imparati, mai multi
cezari un dezastru dom le .
Galerius intervine sa stopeze aceasta criza si a atacat Roma. Roma, bine aparata,
respinge atacurile lui Galerius si Galerius este nevoit sa se retraga si atunci este cumva obligat
sa l accepte pe ctin sim ai ales sa ii incredinteze cucerirea Romei si inlaturarea uzurpatorului.
Se mai intamplase ca Maximian care se autoproclamase il prinsese pe Severus pe acel
augustus recunoscut de galerius si il asasinase. Ca atare s-a ajuns la o criza intr-atat de mare
incat in occident mai ramasese imparat cunoscut constantin iar in orient Galerius si maximinus
daia.
 Conferinta la Carnuntum in 308( se afla in Croatia) unde Diocletian a fost chemat sa
medieze aceasta criza si D a recunoscut statutul lui Ctin ca cezar. Panundu-i-l augustus pe
Licinius. Acest Licinius avea sa devina mai trz si cumnatul lui Ctin.
In orice caz ctin cucereste roma. Reuseste sa patrunda in teritoriul italina si sa
cucereasca cetatile de aparare dinspre nord care asigurau cetatea Romei si sa ajunga la aceasta.
Aici, ca si Galerius, s- a lovit de zidurile de aparare si de o armata mult mai bine pozitionata.
In octombrie 312 este battalia de la Pons Milvius-P vulturului unde avem o epifanie. Noi
teologii vb despre o astfel de aratare a lui Dumnezeu ca o alegere a sa a lui ctin pentru cee ace
avea el sa faca. Si aceasta epifanie este consemnata de doi scriitori, unul Lactantiu, si al doilea
Eusebiu de Cezareea. Exista desigur diferente intre relataruile celor doi scriitori, ceea ce I a
facut pe unii savant in special occidentali sa conteste aceasta viziune sau sa faca de asa natura
incat sa ii minimizeze importanta. ( Iau din material ce spune Lactantiu). Lactantiu locuise in
Nicomedia ca professor de Latina. De Mortibus Persecutorum. Cap 44, paragraful 5 ca citeaza…
Aceasta intamplare este relatata usor diferit de eusebiu de cezareea in Vita Constantini.
Ecomion, scriere de lauda. Dupa moartea lui ctin. Fiind suta la suta favorabila lui ctin. Poate fi
susceptibila de subiectivism. Este contestata marturia fiindca datele temporale nu prea se
ptrivesc. Caraba mai zice de momentul in care Lactantiu relateaza din documente si de timpul
cand Eusebiu ar fi putut primi de la ctin informatii prin viu grai. Ctin ar fi outut schimba el insusi
cumva datele povestii, fiind o diferenta de 20 de ani poate intre intamplare si relatare.
Astfel, armata lui ctin se infatiseaza in lupta de la Pons Milvius avand pe scuturi gravat
labarumul. Aceasta lupta va avea un deznodamant cumva neasteptat, sau mai degraba
asteptata potrivit epifaniei, dar neasteptat daca e sa ne rezumam la campul de lupta. Dc era
neasteptat? Pentru ca roma nu se prea cucerea. Avea ziduri de aparare foarte bune, avea un
sant de apa si acest pons milvius de acest rau tibru, in asa fel incat nu prea puteai sa o cuceresti.
Totusi ctin reuseste print-o greseala impardonabila pt un general care se afla in interiorul
romei, si anume aceea de a parasi roma. Maxentiu pregatise o capcana lui Ctin, voia sa il atraga
pe pons milbius ca sa il inece, numai bine ca lucrurile au stat putin diferit si acolo la Pons
Milvius, iesind din cetate este atras de ctin pe posn milvius si dorind sa fuga cumva Maxentiu se
arunca in Tibru unde se cam ineaca ?( avea echipamentul greu pe el ). Asa s a terminat
povestea lui maxentiu si asa a intrat ctin cel mare in roma ca un eliberator. Toata aceasta
cucerire a romei este pusa de toti autorii sub semnul interventiei divine. Crestini si pagani
deopotriva. Iar labarumul devine un semn al victoriei si parte din steagul imperiul roman.
Acesta se numeste labarum. Mai trz in roma senatorii I au ridicat imp ctin monumente I au
ridicat chiar si un arc de triumf.
Dupa batalia de la Pons Milvius constantin alege o metoda diferita de a se impune in
Roma. De obicei cei care cucereau o cetate care nu se preda supuneau la tortura sau executau
conducatorii cetatii si multi dintre cetatenii importnati ai cetatii. Ctin dimpotriva, vine cu un
mesaj de dreptate si milostivire asupra romanilor. In ultimul timp senatorii il abandonasera pe
maxentiu si chiar garda pretoriana il parasise. Ctin nu ii executa pe cei care au fost de partea lui
Maxentiu, ci dimpotriva incearac sa I castige de partea sa. Astfel prefectul orasului din timpul lui
Maxentius, ramane in functie si in timpul lui ctin. Maxentius si maximian, care murise in 310, au
fost deferiti asa numitei damnatio memorie. ( stersi din isotrie-sau daca erau mentionati erau
numiti cu apelative ca monstru sclav, termini improprii pt un imparat). Ctin isi adauga astfel la
teritoriul sau italia, care ii apartinuse lui Licinius, iar Licinius este despagubit cu teritoriul lui
Maximin Daia din Orient. Licinius ramane astfel stapan in Orient, iar Ctin in occident. Ca sa
“parafeze” sa sudeze aceasta relatie ctin ii ofera lui Licinius mana constantiei sora sa, casatoria
avand loc in februaruie 313 la Milano sau Mediolanum. Aici se vorbeste despre o hotarare de
natura religioasa care a schimbat cursul istoriei.
Edictul de la Milan 313 prin care ctin a dat liberatate crestinismului, transformandu-l din
religie tolerate in religie licita. De ce din tolerate? Pentru ca in 311, Galerius cumva pe patul de
moarte, grav bolnav,aflat in sardica, emite un edict de toleranta pentru crestini, la 30 aprilie.
Acest edict permitea crestinilor sa se intruneasca in locasuri, sa aiba cimitire propria, dare l nu
folosea termenul de libertate ci indulgenta, toleranta. Prin cee ace ii ofera ctin primeste in
primul rand libertate.
Asa-zisul edict de la Milan este contestat din punct de vedere juridic la sf sec 19 de un
istoric german hotozec? Ed Milan un pas in fata un mare pas in fata.
Ne citeste ceva dintr-un prof de bizantinologie. Vezi daca gasesti in material.
Actul lui Galerius interzicea dreotul la prozelitism.( vezi unde gasesti toate diferentele
dintre cele doua edicte si ce presupune evolutia edicyului lui ctin.)
Paganismul nu era o religie unitara, inseamna maim ult o suma de religii. Deci avaeu
religii publicve recunoscute de stat, sim ai erau niste religii care puteau fi practicate doar in
mediul privat. Documentul edictului se pastreaza la lactantius si eusebiu de cezareea. Unii trag
concluzia ca n ar fi fost un edict ci doar un rescript. Poate ca da din p de vedere juridic era doar
un rescript, dar fiind trimis de Licinius si in orient cumva devine edict prin amploarea pe care o
capata.