Bizant-Curs 5

Incepe direct cumva si nu prea inteleg

Ca in multe situatii , atunci cand a existat un imparat puternic la conducerea imperiului, urmasii
acestuia de cele mai multe ori nu s au ridicat la nivelul asteptarilor, asa s a intamplat cu urmasii
lui ctin. Asa s a intamplat cu urmasii lui teodosie cel mare, asa s a intamplat si cu urmasii lui
Justinian, aceste figure impozante parca reusesc cumva sa absoarba toata seva imperiului
pentru o buna perioada de timp, pana cand isi va recapata puterea de a adduce un npu imparat
care sa I redea imperiului maretoa de odinioara. ( Bizantinii intotdeauna au fost orientate cu
privirea spre trecut. Totdeauna pentru ei prezentul a fost glorios, iar prezentul l au interpretat
ca fiind decadent. E o tema altminteri recurenta in spatiul est European. Urmasii lui Justinian
sunt ca si in cazul lui Teodosie directi si indirecti. Avem un urmas direct care nu este fiul lui
Justinian, ci este un nepot, este acest Justin al doilea care a avut o domnie medie ca intindere
565-568, doar ca o buna parte din viata sa a fost marcata de o boala, acest Justin fiind incapabil
pt mult timp sa conduca imperiul. Apoi avem imparati asocieti la tron, dintre care unul dintre ei
poate ca ar fi reusit sa faca istorie daca nu si ar fi incheiat foarte abrupt domnia din cauza unei
rascoale. Primul imparat asociat este Tiberiu al doilea Constantin, in unele istorii este
considerat tiberiu intai daca vb de istoria bizantina, si cel de al doilea imparat este mauricius.
MAuricius este un om cu o mare viziune care a jucat un rol important si in timpul imparatilor
anteriori dar se pare ca nu a fost la fel de sigur pe puterile sale in timpul domniei sale asa cum
fusese inainte. Este o perioada in care imperiul se confrunta cu amenintari din ce in ce mai mari
pe plan extern, pentru ca, campania lu Justinian nu numai ca a reusit sa disloce anumite
populatii din occident, dar a reusit si sa atraga altelee spre bizant, incat conflictelor clasice deja
trad cu persii, li se vor adauga noi conflicte cu popoare mai vechi sim ai noi in zona balcanica.
Astfel ca p nevralgic al imperiului bizantin se afla in provincial iliricum si in tracia, deci f aproape
de cnopol, unde avem de aface cu un cumul de popoare barbare: hunii, ce mai ramasese din
acestia, avarii, slavii gepizii si longobarzii. Usor usor din cauza unei politici intelepte militare,
bizantinii ajung in pozitia de a pierde controlul asupra acestei regiuni. Au avut victorii de
moment au reusit sa I indeparteze din zona, dar I au impins inspre teritorii pe care imperiul
bizantin le cucerise de curand, cazul longobarzilor. Astfel este o prioada f critica din p de vedere
extern si este o perioada in care imparatii nu sunt cei mai capabili la care poate ne am fi
asteptat.
Avem cateva surse importante contemporane care vb despre aceasta perioada, una
dintre este Flavius Crescentius Coribus, personalitate de limba Latina, care chiar lasa o istorie in
versuri, un panegyric encomiastic la adresa imp Justin al doilea.Lucrarea se numeste In laudem
Justini Augustis minoris,. Un al doilea istoric este menander protectorul care la randul sau scrie
o istorie si o continua pe cea a lui agapias si acopera perioada dintre 558-582, mult mai bogata
din p de vedere istoriografic este cea a lui evagrie scolasticul historia eclesiastica. Aceasta de
orientare calcedoniana. In opozitie cu aceasta se afla istoria b a episcopului Ioan de Efes, a carui
orientare este una monofizita. Si aceasta istorie acopera perioada dintre 571-586. Mai avem si
cronica lui Ioan Miclaron care acopera p dintre 567-588. Tot o sursa importanta este istoria lui
teofilact simocanta care vb despre epoca lui Mauricius. Iar teofan marturisitorul ne vb si despre
aceasta perioada.
Justinian e succedat la tron de un anume justin, era fiul vigilantiei sora lui Justinian, un
om care avea o functie importanta la palat, aceea de CURO PALATIS, adica administrator al
palatului imperial, era o functie importanta pentru ca de el se loveau toti cei care isi petreceau
timpul la palat, adica inaltii functionari de stat, si tot acesta avea in subordinea sa toti acei
vestiares, acei responsabili de garderobe imperiala si de insemnele imperial, incat fara acceptul
acestui curo palatis sau a acelui protovestiarios care ii era subordonat, nu putea accede cineva
la insemnele imperial, si vorbim despre diadema si vorbim despre coroana. Nu era singurul
mostenitor, mai exista cineva luat in calcul care se numea la fel, era in schimb fiul celebruluji
general Germanus, care era var cu Justinian si pe care, stiti, Teodora nu l a indragit niciodata.
Acest Germanus murise in drumul sau spre italia in anul 550. El, Justin al lui Germanus era si el
un general si se afla departe de palat fiind in dezavantaj de celalalt justin care se afla in
momentul mortii imparatului Justinian in pala. Acest lucru a fost pentru Justin unu sansa de a
ajunge imparat. In orice caz, ne povesteste coribus, iustin care locuia in palat e trezit in zori de
catre unul dintre importantii senatori, calinicus, spunandu I ca imparatul Justinian a murit. El se
va ocupa personal de funeralii, incat dmineata, probabil undeva in jurul orei zece, cand
senatorii au venit in palatl deja Justinian era imbracat in hainele de inmormantare si se afla pe
un postament impodobit in aur si gasindu l pe acest Justin certand moartea, despre care a spus
ca a venit mult prea repede, sa l ia pe Justinian de care imperiul ar mai fi avut multa vreme
nevoie. In orice caz, daca acesta este un fapt istoric sau doar este o cosmetizare, o fig de stil e
alta chestiune. In orice caz, din cee ace continua coribus, intelegem ca senatorii nu au avut nicio
problema in a-l accepta pe justin al vigilantiei ca succseor la tron.
In orice caz, dupa intalnirea cu senatorii, justin al vigilantiei, impreuna cu sotia sa, sofia,
au mers in Sfanta Sofia, in catedrala si acolo a rostit in fata poporului adunat o cuvantare pe
care ne-o pastreaza mai multi dintre istoricii vremii. Face o impresie buna, aceasta cuvantare e
insotita si de o mart de credinta in fata patriarhului si a poporului. Marturisire obligatory pentru
orice imparat sim ai ales pentru iustin care era banuit ca avea parerri monofizite. Mart
calcedoniana va fi fost pt multi o surpriza. Sofia fusese sfatuita de inalti prelati ca daca vav rea
sa ajunga imparateasa trebuie sa isi schimbe convingerile religioase. Adopta doct calcedonului
din considerente politice.
In cazul celor doi Iustin si Sofia, monofizitismul nu a mai avut niciun sprijin la curte
pentru ca amandoi au acceptat calcedonul abandonand total pe adeptii monofiziti, abandonand
astfel si o foarte mare parte din populatia imperiului, cee ace fireste ca avea sa aduca mai
devreme sau mai tarziu probleme mai ales de recrutare in armata din acele zone ale imperiului.
Omul care l-a sustinut foarte mult pe acest Justin al doilea a fost chiar P Con Ioan de
Sirimis sau Scolasticul, pus ca patriarch de catre Justinian cu putin timp inaintea mortii sale,
dandu-l jos pe cel care fusese un adept al calcedonului, pe numele sau Eutihie. Eutihie fusese un
om care se impotrivise vederilor nu foarte ortodoxe ale lui Justinian din ultima parte a vietii
sale. Se opusese mai ales acelei tendinte a lui Justinian de a accepta aftartodochetismul, fapt
pentru care Justinian l a dat jos din scaun si il inlocuieste cu acest Ioan de Sirimis, un avocat
foarte bun si un om foarte evlavios. Un teolog foarte bun, care nu s-a aflat in disputa cu eutihie,
ci dimpotriva a fist in consonanta cu Eutihie si a reusit sa impinga …
Ioan de Sirimis a fost in consonata cu Eutihie si cand s-a pus problema succsesiunii la
tron a lui Justin al Vigilantiei amandoi afimrnad ca si la r fi droit pe acesta.
Justin se mai bucura de un sprijin, si anume de Tiberiu care era comitele excubitilor. Ca
atare, Justin al Vigilantiei avea toate cartile de partea sa, spre deosebire de acel Justin al lui
Germanus care odata, nu avea o sustinere atat de buna la apalat, si doi nici nu se afla la palat in
momentul mortii lui Justinian.
Se spune ca intre cei doi Justini ar fi existat o intelegere cum ca daca unul dintre ei ar
ajunge imparat, celalalt va fi secundul sau. Se pare ca in cazul lui JV lucrurile nu au f in
conformitate cu promisiunea pentur ca in intelegere cu sotia sa sofia a afacut tot posibilul sa l
indeparteze pe Justin al lui Germanus. Ba maim ult decat atat l-a exilat in Alexandria si acolo se
pare ca un asasin l-a ucis pe cand acesta dormea. Gurile rele spun ca vinovata de moartea lui
Justin Germanus ar fi fost Sofia. Justinian, acel fiu al lui Justin Germanus care va juca un rol
important in armata bizantina atat in timpul lui Justin 2 cat si in timpul lui Tiberiu constantin.

Marea problema o reprezenta politica externa in aceasta perioada.

Ne arata harti cica. Harta a imperiuluiin momentul urcarii pe tron a lui Justin 2
Zona de conflict in partea de vest a imperiului bizantin o reprezenta tocmai zona balcanica,
aceasta era zona nevralgica a imperiului bizantin care vor permite unora dintre aceste populatii
sa inainteze, altora sa plece sim ai ales spre vest. Din pacate aceasta politica externa a lui Justin
al doilea nu mai are nimci din stralucirea celei a luii Justinian, fiind caracterizata maim ult prin
infrangeri decat prin victorii. In zona balcanica bizantul are d e facut fata pe de o parte gepizilor
si longobarzilor pe de alta parte slavilor si avarilor car eisi fac aparitia incepand cu 558. Totul in
jurul unui oras numit Sirmium, care este cumva orasul cheie pentru inaintarea inspre si dinspre
imperiul bizantin. Aici trebuie spus ca prima disputa este intre bizantini si gepizi, dar si logobarzi
ca adversary secunzi.
Longobarzii care ii dispersasera pe ortrogoti reusind sa-I domine, longobarzii se
indreptau spre zona balcanica si au intrat in conflict cu gepizii. Gepizii, in momentul in care au
fost atacati de longobarzi au cerut ajutorul bizantului cu care de altfel se aflau in conflict.
Bizantinii, in prima faza, au considerat ca n-ar fi o miscare gresita sa accepte intelegerea pe care
o propunea gepidul Culimunt, conducatorul, impotriva longobarzilor pentru ca acest Culimunt
promitea ca daca va fi ajutat cu longobarzii va preda sirmiumul. Bizantinii accepta intelegerea
cu culimund. Reuseste aceasta alinata bizantina sa ii respinga pe longobarzi, doar ca dupa
incheierea ostilitatilor, culimund uita sa predea sirmiumul bizantinilor. Pericolul longobnard nu
a disparut ci s-a amplificat sim ai tare, pentru ca longobarzii au facut ei insisi o alianta cu avarii
care si facusera simtita prezenta inca din 558 in zona aflata la nord de dunare si atunci gepizii
au fost atacati din doua parti din zona de est si de vest.
Culimund apeleaza din nou la bizant promitand acelasi lucru ca va preda sirmiumul dup
ace ii va infrnage pe lonngbardi avari. Bizantul vas ta doar a priveasca la aceasta batalie