Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nici sfintele moaste nu sunt idoli sau zei ori asemanari ale lui Dumnezeu,
si nici inchinarea la ele nu este idolatrie. Caci daca insusi Dumnezeu le
proslaveste prin puterea minunata ce le-o da si noi trebuie sa le cinstim,
deoarece prin aceasta cinstim pe Dumnezeu, Care le-a dat putere, si suntem
datori sa cinstim puterea dumnezeiasca din ele, iar nu pe ele insele ca atare.
Noi nu le ridicam sfintelor moaste biserici, cum faceau paganii zeilor si idolilor
lor, ci pe locul descoperirii lor ridicam biserici lui Dumnezeu si proslavim pe
Dumnezeu prin ele. Porunca I si a II-a inlatura cinstirea idolilor, iar nu si pe a
sfintelor moaste, caci prin sfintele moaste noi nu inlocuim pe Dumnezeu, asa
cum Il inlocuiesc paganii idolatri, prin idolii lor.
Si dupa Testamentul Nou. trupurile sfintilor sunt ingropate - ca si ale
tuturor crestinilor - si numai acelea din ele care fac minuni sunt dezgropate si li
se da o cinste deosebita, dar nu adorare, ca lui Dumnezeu. Prin aceasta cinstire
ele nu sunt idolatrizate, caci a venera nu este acelasi lucru cu a idolatriza. In
Testamentul Vechi au fost ascunse moastele lui Moise - si poate ale altor drepti
- pentru ca iudeii, intr-adevar fiind inclinati spre idolatrie, avandu-l, l-ar fi
zeificat ca pe vitelul de aur (Ies. 32, 1 - 35; Deut., 9, 16). Pentru evitarea acestor
rataciri, era bine sa ramana ascunse trupurile unor barbati sfinti si drepti, ca
Moise, despre care, de altfel, stim ca insusi arhanghelul Mihail cauta sa nu-l
lase in stapanirea diavolului (Iudei, l, 9). Pe atunci trupul mort era socotit ca
necurat, caci inca nu sosise Hristos cu harul sau sfintitor si deci trupul omenesc
era inca nerascumparat de sub stapanirea diavolului.
Biserica a cinstit din primele veacuri osemintele mucenicilor, adunandu-le cu
mare evlavie si grija si zidind altarele bisericilor peste ele, iar mai tarziu,
ingrijindu-se ca in altarul fiecarei biserici, ca si in sfantul antimis de pe altar, sa
puna o particica din sfintele moaste, ceea ce se face pana azi.
Epistola Bisericii din Smirna despre martiriul sfantului Policarp, episcopul acelei
cetati (+ 166), spune : "Noi am strans oasele lui ca pe un odor mai scump decat
aurul si decat pietrele scumpe si le-am asezat unde se cuvine; aici ne vom
aduna cu bucurie si Domnul ne va da noua sa sarbatorim ziua nasterii sale celei
mucenicesti, prin cinstirea biruintei si spre intarirea altor luptatori" (Eusebiu de
Cezareea, Istoria bisericeasca, IV, 15). Se intelege ca cinstirea sfintelor moaste
se indreapta tot spre Dumnezeu, a Carui putere salasluieste in ele. "Cinstim
moartele mucenicilor ca sa adoram dumnezeieste pe Acela, ai Carui ucenici
sunt, si cinstim pe slujitori in asa fel, ca cinstea lor sa treaca asupra Stapanului
care a zis: "Cel ce va primeste pe voi pe Mine Ma primeste" (Fer. Ieronim,
Epistola catre Prezbiterul Ruperiu, 37, I)